ACADEMIA ROMÂNĂ MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE SERIA III, TOMUL XX MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAŢIONALĂ. BUCUREŞTI, 1939 www.digibuc.ro MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE SERIA III Lei TOMUL I, (1922---23): 100.- TOMUL II, (1923---24): 130.--- TOMUL III, (1924---26): 840.--- TOMUL IV, (1924): 160.--- TOMUL V, (1925---26): 160.--- TOMUL VI, (1926---27): 300---- TOMUL VII, (1927): 300.- TOMUL VIII, (1927---28): 320.--- TOMUL IX, (1928---29): 200.--- TOMUL X, (1929): TOMUL XI, (1930): TOMUL XII, (1931—32): TOMUL XIII, (1932): TOMUL XIV, (1933): 300.— TOMUL XV, (1934): 300 — TOMUL XVI, (1934—35): 240.— IOAN C. FILITTI. Proprietarii solului în trecutul Principatelor Române 15.— •N IORGA. Ştiri despre Axintie Uricariul................................ 15.— CONST. I. KARADJA. Despre ediţiile din 1488 ale Cronicei lui Johannes de Thurocz........................................................ 15.— G-ral R. ROSETTI. O mică întregire la istoria Iui Ştefan cel Mare . . 10.— I. NISTOR. Tratativele lui Mihai Viteazul cu Polonii.................. 7.— N. IORGA. Legături cu mănăstirile Meteorele din Tesalia. Cu o notiţă despre Nicolae-Vodă Petraşcu...................................... 15.— N. IORGA. Testamentele domniţei Elina Cantacuzino..................... 5.— GEORGE FOTINO. G. Popovici: Un istoric uitat al vechiului Drept românesc ......................................................... 40.— N. IORGA. Bucureştii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioan Em. Bujoreanu 1862)............................................... 15.-— N. IORGA. I. Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni. N. IORGA. II. Două arzuri ale ţării către Sultan în sec. XVIII .... 20.— ZENOVIE PÂCLIŞANU. Un vechiu proces literar.................... 25.— N. IORGA. Practica domnească a unui ideolog: D. Cantemir.............. 5.— I. LUPAŞ. împăratul Iosif II şi răscoala ţăranilor din Transilvania . . . 50.— N. IORGA. Trei generaţii în vieaţa publică românească după judecata lui J. A. Vaillant.................................................... 5.— TOMUL XVII, (1935—36): 240.— N. IORGA. Două hrisoave domneşti pentru mănăstirea Mărgineni închi- nată Muntelui Sinai ................................................ 30.— N. IORGA. Trei rare documente fanariote............................... 10.— G-ral R. ROSETTI. Din corespondenţa inedită a Principelui Milan al Ser- biei cu colonelul Gheorghe Catargi în timpul războiului din 1877—1878 33.— ŞT. METEŞ. Din istoria Dreptului românesc din Transilvania .... 20.— N. IORGA. Formularul fanariot......................................... 10.— 400.— 340 — 300-— 300.— www.digibuc.ro ACADEMIA ROMÂNĂ MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE SERIA III, TOMUL XX MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAŢIONALĂ. BUCUREŞTI, 1939 www.digibuc.ro CUPRINSUL Pagina BĂNESCU (N.), O colecţie de sigilii bizantine inedite..................... 115 IORGA (N.), Zece inscripţii de mormânt ale Mavrocordaţilor........... 1 » * Despre Revoluţia dela 1878 în Moldova..................... 11 » » începuturile Istoriei universale la Români................ 83 » I Vasile Alecsandri student la medicină.................... 127 » * Un post al latinităţii în lumea germanică: Austria .... 197 » * Sensul «Gazetei Transilvaniei»........................... 289 » » întinderea spre răsărit a Moldovei lui Ştefan cel Mare . . 315 » » Paralelisme helveto-române............................... 339 i> » Principiul naţionalităţilor şi greşelile lui Bismarck .... 351 » » Paralelisme şi iniţiative de Istorie Universală la Români . . 375 NISTOR (I.), Ocupaţia austriacă în Principate 1854—57 după rapoartele lui Coronini........................................... 133 » » Principatele Române sub ocupaţia rusească 1853—54 . . . 221 PANAITESCU (P. P.), Mircea cel Bătrân şi suzeranitatea ungurească . . 61 PETROVICI (I.), La un secol şi jumătate dela naşterea lui Schopenhauer . 255 RĂDUCANU (Ion), In amintirea lui Ernest Solvay............................ 211 ROSETTI (General R.). 1. Cultura militară. 2. Ce spune Mareşalul Ma- ckensen despre operaţiile sale contra României ... 321 D » Steaguri, Prapore (Polemici).............................. 367 SIRUNI (H. Dj.), Mărturii armeneşti despre Români: Aron Vodă, Răzvan Vodă şi Eremia Vodă într’un poem al unui cronicar armean.............. 297 WESSELY (Dr. Kurt), A doua diplomă Leopoldină............................. 271 www.digibuc.ro ZECE INSCRIPŢII DE MORMÂNT ALE MAYROCORDAŢILOR DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela 22 Oct. 1937 D-l Marcu Beza mi-a încredinţat pentru Biblioteca Insti- tutului de Istorie Universală* 1) un îngrijit caiet, cu o legătură de lux, în care cineva, prin anii 1830, cum o arată caracterul scrisorii şi întrebuinţarea colecţiei Hurmuzaki, în care un membru al familiei domneşti Mavrocordat sau cineva lucrând 9 pentru dânsa, a adunat, din deosebite izvoare, toate cunoscute, câte date a putut găsi cu privire la atât de înzestratul neam al « Exaporitului». Pentru evenimentele istorice nu e nimic nou de cules, ci numai înlesnirea de a putea face controlul şi verificaţia a ceea ce se cunoaşte. Dar la urmă se dau inscripţiile de morminte ale Mavro- cordaţilor, pe care le cuprinde, xle altfel, şi Emile Legrand în Genealogie des Mavrocordato, Paris 1886 şi 1900. Unele din ele nu au fost publicate încă la noi, cu atât mai puţin traduse şi explicate. Cred că e de folos deci să le dau din nou aici, cu neapărata traducere românească a textului grec şi cu note explicative, si ca o întregire la materialele publicate în colecţia Hurmu- zaki, XIV. 1. Iată întâiu aceea a lui Scarlati cel vechiu, de unde pleacă, după femei, seminţia. Ea se afla sau poate se mai află încă 1) S’a dăruit Bibliotecii Academiei Române. 1 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 N. IORGA 2 — până acum nu s’a făcut o culegere generală de astfel de inscripţii moderne, în Constantinopolul însuşi şi în satele vecine —, la Haschioiu: "Ov avvioei Jcâgog ăâga xexaofiivov e EAAâdog slS^og Ofi xAâog âansxov ijv xal ăgerr) /leyăArj, ’Evdââe TVjifiog %%ti vvv ZxagAărov, ayAa&v, fieyav, *Pv%rj d’ ăfMpmoXel ovgavtovg fîaAăfiovg. ax A', ’ Av6eoxt]giă)vog Q' ini dexa, rjfiiga g'. «Aici mormântul cuprinde acum pe Scarlati, cel vestit, cel mare, omul înzestrat cu pricepere, glorie a Greciei, a cărui faimă era nemăsurată si mare virtutea, iar sufletul locuieşte cămările cereşti. 1630, 9 ale lunii lui Antherion peste zece, ziua, Vineri». Forma de un clasicism căutat, cu întrebuinţarea cuvintelor rare,şi data după calendarul atic, Anthesterion pentru luna Mart, ar dovedi, fiindcă pe vremea morţii lui Scarlati (de fapt «Roşu », prin italieneşte) nefiind încă acest curent arhaic şi purist, că avem a face cu inscripţia pusă de Alexandru Mavrocordat Exaporitul sau de Nicolae, fiul, ori de Con- stantin, nepotul lui. Ea a fost culeasă, cum spune autorul lucrării, din Supple- ment des manuscrits grecs de la Bibliotheque Naţionale de Paris, no. 87. El observă că Roxandra, fata lui Scarlati, a luat, la Te- cuciu, pe Radu Coconulx). In expunerea cronologică se aşează la 2 Mai 1684 moartea «în închisoare» a Ruxandrei2), la naşterea fiului al patrulea, Ioan. 2. Se cunoştea inscripţia de pe mormântul lui Alexandru Exaporitul: ’O zăg ovvdrjxag fteig xal SiaAAaljag ’ Odo/xavovg xal regfiavovg xal Moaxovg xal JloAcovovg xal ’Evezovg ’EvOdde xelxai, * * AAiţavâgog Mavgoxogââzog, o Miyag ’) Se citează Fotin6, şi Daponte, ed. Sathas, Bibliotheca medii aevi, III, 16. Cf. însă Alexandru Gh. Mavrocordat, în Archiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, VII, p. 488 şi urm. 589 şi urm. De altfel ştirea o cuprinde însăşi genealogia ofi- cială pe care o dă Radu Popescu în fruntea cronicei sale. *) Izvorul e Relazioni da Costantinopoli. Alexandru însuşi era întemniţat. La 1680 se naşte Nicolae-Vodă, după Scarlati, născut la 1677. www.digibuc.ro 3 ZECE INSCRIPŢII DE MORMÂNT ALE MAVROCORDAT1LOR 3 Aoyodixtjg xfjg Meyăhjg ' ExxXrjoiag xal ii * Anoggrjxtov Trjg xgaxaiăg BaaiXeiag xwv 5 OOa>/navoiv. 23 Aexefifigiov 1709. «Cel ce a făcut tratatele de pace şi a împăcat pe Otomani şi pe Germani şi pe Muscali şi pe Poloni şi pe Veneţieni, zace aici, Alexandru Mavrocordat, Marele Logofăt al Bisericii celei Mari, şi cel de taină al puternicii împărăţii a Otomanilor. 23 Decembre 1709». 3. Nu era cunoscută inscripţia, aflătoare cândva la Mitro- polia din Bucureşti, a Doamnei Pulheria Tzuchi, Ciuchi, nume de fapt armenesc sau caucasian, soţia a doua a lui Nicolae-Vodă: Tvfi/iog novlxeQLrfg, xfjg evyeveoiv and §iţrjg, Adfivag NixoXâov, xgdvxogog OvyygofiMxaiv, Aa/ingov in' evoefiîa oxovotjg xtâog ffd’ âgexcuai, Kăv nXeîaxaig ăXXaig ăyXaîaig ^ctgttcov, Nvv de •Oavovarjg: xoofiog ixel /?tov, rjâea xrjoâe *Egya)v xal fhoxrjg âeîyjua (paeivoxaxov. 5 AtX S> xgv fiîozq), navoXfiie, xal fiexă nox/iov Ovgavâdev v /iov năg (ttog. Ket/uai de naq ao(, fifftSQ . 27 ' Iovvtov 1716. «Patrusprezece zile mi-a fost viaţa toată, Ci zac lângă tine, o prea-iubită maică; Toma m’au chemat în ziua morţii mele chiar: Scurtă-mi fu viaţ’aceia, ci veşnic’o am lângă tine. 27 Iunie 1716». *) II, pp. 9* *7, 1123—4; III, PP- 98—9. Scrisorile fiicii, I, pp. 426, 495—6, 583, 777—80, 782, 785—6, 927- *) Iorga, Doc. greceşti, II, pp. 785—6, no. DCCLXXV. www.digibuc.ro 5 ZECE INSCRIPŢII DE MORMÂNT ALE MAVROCORDAŢILOR 5 Deci această duioasă inscripţie destăinueşte că, murind Pulheria la naşterea acestui fiu botezat in extremis cu numele de Toma, acesta a trăit patrusprezece zile numai. Cum datele nu se potrivesc între ele, una trebue să fie greşit reprodusă. 5. O fiică a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul e în- gropată undeva la Constantinopol sau în vecinătate, lângă tată, supt o piatră cu această inscripţie: r0 Tv/ifiot- ovxoq ngiv xaxEi%E xa't fiâvot; Ze, ’Ef ’ AmQgrjzeov rjyE/Lubv, ’AAdţ-avdgE, Nvv 6e xrjv ix aov avv aoi xqvttxei ftavovoav, cEXdvrjv, xrjv afjv Evosfirj ‘&vyaxEga, MavQOxogââxrjv, evxXeţ}, yiAoxgioxov. ’ A/jcpovv âe d(bţ) XqioxSg, ij ţan] nâvxcov, Zcorjv âyrjQco xal fiaxaQuoxătrjv. 1722, Magxtov 6. « Mormântu-acesta cuprindea mai întâiu numai Pe tine, Cel de Taină, doamne Alexandre, Acum lângă tine pe cea din tine, ce moart’o cuprinde, Elena, fiica ta cea binecredincioasă, Mavrocordată, de nume bun, de Hristos iubitoare. La amândoi vă deie, Hristos, viaţa tuturora, Viaţă nembătrânită şi cea mai fericită. ' 1722, Martie 6. Alcătuitorul caietului pune în frunte Eîg 'EMvrjv ’/to. rPcaa- atxov, to ydvog MavQoxogââxrjv. Deci soţul i-ar fi acel Ienachi Roset, pe care-1 întâlnim în Radu Popescu şi în Documentele greceşti ale mele 1) de atâtea ori lângă Nicolae Mavrocordat. Se adaugă şi această lămurire genealogică: « Elena, cea de-a două fată a lui Ale- xandru », — cea d’intâiu, Ruxandra, care a luat, după Crono- graful lui Daponte, p. 50, citat şi aici, pe Matei Ghica, fiul lui Grigoraşcu, la Adrianopol, în 1693—, « căsătorită cu Ioan Roset, a născut pe Mihail Roset (din care casa Mitropolitului l) I, p. 612; II, pp. 976, 1077, 1088. Căci acesta pare a fi tot Ioan dela pp. 794, 999—iooo, 1168. www.digibuc.ro 6 N. IORGA 6 Gherman) şi pe Mărioara, care s’a căsătorit cu Constantin Suţu Drako, în anul 1714, şi a murit la 1777. Acesta e înce- pătorul neamului Suţeştilor ». 6. Avem acum inscripţia de mormânt a Măriei, Mărioara, soţia lui Ienachi Scarlat, Marele Cămăraş, moartă la 1725, după însemnarea lui Radu Popescu (p. 142): NixoXe nafMpihdzcp Kai avyyeveaiv exXmătv nivdog juâya. [gryxg’.J ’I(oor)q> firjxgonoHxov Tvgvoflov. «Aici zace Scarlat, fiul de Domn, Odraslă strălucită de nobili părinţi, Al lui Nicolae, Domn al Daciei Şi al Moldovei stăpân prea-’nţelept, Mavrocordat, cela ce e din Bizanţ, Iar mama Casandra, din neam Cantacuzină, Strălucit fiu al neamului cel bun. Trăind prea bine şi ales în învăţături, In vrâstă de ani douăzeci şi patru De pe pământ zbură spre lăcaşuri cereşti, Mare durere tatălui prea-iubit Şi jale mare lăsând rudelor sale. [1726.] De Iosif, mitropolitul Târnovei. Se adauge încă una pentru cel de sigur înmormântat tot în Mitropolia Bucureştilor: Tv/xfiog 86e xgvjixei Xa/jmgov (piUoxoga Ivâov, ExagMxov îjtdeov, (patdifjov ix jzgoydvcov, Aafingăg ngonoxoxov QL^rjg na/xcpihaxov igvog, Aa/mgoxdxoyv xoxeoov ixyovov evyevia, Nixokdov Blaxîijg, xfjg Molâafttrjg xe âjtdarjg, Efi ăgiavxog dig xrjdoavvrjg ooylrjg, Thgaxov, ăŞâ?£, eixooxâv x Sxog 8aye (h(baag ’Ex yairjg enxij âvxooy’ elg aldegi'av, Zqjodgâv ’&vjuaâaxeg xe \moiv xaxaxdgâiov ăXyog Jlargi qnXoaxogcg, avyyevdai xe cpiXoig. Tov avxov. «Mormântu-acesta ’n el cuprinde strălucitul Pe Scarlat divinul, vestitul din părinţi: Mlădiţă prea-iubită întâiu fu luminat, Al Domnului Vlahiei şi al Moldovei toate, Nicolae, de două ori îngrijind ca Domn cuminte, www.digibuc.ro 8 N. IORGA 8 Trăind, o vai, atâta, ani douăzeci şi patru, De pe pământ zburat-a ’n lăcaşul cel ceresc, Lăsând durere-amară din inimă în suflet Părintelui cu multă iubire, rudei dragi. Tot de acesta ». Pentru acest Scarlat şi pentru învăţătura lui la dascălul Serafim am dat numeroase scrisori, de la dânsul însuşi în Documentele greceşti citate 1). 9. Inscripţia de pe mormântul dela Văcăreşti, singurul păstrat şi a cării reproducere o adaug,a fost publicată de mine, în traducere, în Inscripţii din bisericile României, I, 77—78. no. 159. 10. In caiet se reproduce şi inscripţia acelui Domn poet, fiul lui Ioan Mavrocordat, fratele lui Nicolae, Alexandru, zis, după turceşte Phirarls, pentrucă a părăsit Scaunul Moldovei aşezându-se la Ruşi, unde şi-a tipărit versurile din « Bosforul în vBoristene », aşteptând să revie cu ajutorul găzduitorilor săi despre cari s’a spus că voiau să-l aşeze măcar în Moldova Nouă », creată după pacea dela Iaşi, în 1792. In mănăstirea Sfântului Daniil dela Moscova, de unde sper, prin bunăvoinţa, ce s’a mai arătat Academiei noastre, a d-lui Ostrovschi, se căpătă o reproducere a plăcii, se află mormântul lui, cu această inscripţie în prosă, pusă de fa- milia lui: 'Ynd TOV kîdoV TOVTOV XEÎTai TO OXEVVOifm TOV dovlov tov Qeov ’AAd- iavdgov tov Mavgoxogddrov, Sg, "Elhjv fiev t6 yivog, ef ryyefidvcov âe yEvofjLEvoq, ^ye/xdiv xai amog vnfjgH AaxLag. Kal EÎg fiiv tov ng6oxai.gov tovtov fiîov Tfj a' ’IovXîov tov 1754 £tovg, /lETE^rj âs ev EÎgr/vfi xai EVosfUog sig tov eooeî xai ăyrjgo) Tfj 8 0E^govaglov tov 1819 sTovg. «Supt această piatră zace trupul robului lui Dumnezeu Alexandru Mavrocordat, care, Elin de neam, născut din Domni, şi însuşi Domn a fost al Daciei. Şi în viaţa aceasta *) I» PP- 4SO, 670—1, 673—4, 676, 682, 684, 687—8, 752—3, 755; III, pp. 125—6. www.digibuc.ro 9 ZECE INSCRIPŢII DE MORMÂNT ALE MAVROCORDAŢILOR 9 vremelnică a venit la i-iu Iulie 1754, şi s’a mutat în pace şi cu evlavie la cea de veci şi fără bătrâneţe la 8 Februar din anul 1819 ». Să fi trăit câteva luni, «Elinul» care cântase cu nostalgie Bosforul pe care nu era să-l revadă niciodată, ar fi asistat, foarte bătrân, la ridicarea de steaguri pentru libertatea «elenică ». Se sfârşia într’o vreme când « elenismul » nu se mai cânta în versuri de arhaică nuanţă, comandate la clerici cunoscători de literatură clasică, ci căpătase un sens naţional care trebuia să pornească îndată la luptă. In pregătirile secrete din Rusia ale unei «Eterii» care se credea sigură de sprijinul armatelor Ţarului Alexandru, viitor împărat al Bizanţului, şi acest pribeag, care, uitând tot ce-1 lega de Moldova, unde trăise aşa de puţin, se gândia numai la naţia a cării sânge îl avea, îşi va fi avut partea, prin îndemnul, dacă nu prin averea lui, care va fi trăit cei treizeci de ani dela părăsirea puterii încre- dinţate de Turci din vre-o pensie acordată de milostivirea rusească. Să nu uităm, după aducerea rămăşiţilor lui Dimitrie Cantemir, că în Rusia se mai află două morminte domneşti: mormântul dela Cherson, oraşul menit, în zilele de primejdie dela Iaşi, Dinastiei româneşti, care a scăpat de această găz- duire ce i-ar fi fost fatală, al lui Manole Roset Giani, având, cum se vede prin numele rosetesc ce i-a plăcut să-l poarte singur, şi sânge românesc, şi, la Chiev, al lui Constantin Ipsilanti, Domn, într’un moment, pe ambele noastre ţări, care era soţul unei Văcăreşti. www.digibuc.ro DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE Şedinţa dela 21 Ianuarie 1938 I. O descoperire întâmplătoare, care aduce un mănunchiu de documente legate în dosar, de către un ofiţer în mâna căruia a ajuns acest preţios mijloc de informaţie, mă pune în situaţia de a putea comunica 6 samă de amănunte privi- toare la încercarea moldovenească de revoluţie din Martie 1848 şi la consecinţile ei. înainte de a arăta în linii generale ce se cuprinde în aceste documente, care vor fi reproduse în memoriul de faţă, cred necesar să apăs asupra mişcării moldoveneşti, aşa de rău apreciată, de şi avem la îndemână un atât de mare număr de acte, fată de mişcarea bucuresteană: fiindcă aceasta a izbutit, ea are prin urmare toate avantagiile biruinţii. La Moldoveni, oricât ridicul ar fi în chemarea ca sprijin a Evreilor şi a câte unui sudit, ca acel Vincler, care a ţinut discurs la Otelul de Petersburg, după ce-şi arătase senti- mentele, foarte călduroase pentru ţară şi foarte cuminţi pen- tru clasa ţărănească, oricât un alt ridicul ar fi legat de dis- cursurile făcute de oricine în cuprinsul salonului acestui otel, oricât de puţin eroică ar fi revoluţia dela Copou, în care se cânta din piano de tinerii boieri cari aveau pricepere şi pentru muzică, în acelaşi timp când stăteau încărcate puştile 2 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 N, IORGA 12 pentru a trage împotriva poliţiei şi a armatei celor două beizadele ale lui Mihai Sturza, oricâtă neseriozitate ar fi în anumite cereri de ideologie care nu se pot realiza de pe o zi pe alta, oricât de mare ar fi, în sfârşit, dorinţa unor spirite nobile de a vedea că înaintează dintr’o singură sări- tură o societate încă înapoiată, nu se poate tăgădui că acolo, la Iaşi, au fost anumite însuşiri de serioasă cugetare politică şi de înaltă solidaritate socială, care trebuie sem- nalate. N’a fost însă o revoluţie de tineri, cum—, cu excepţia lui Eliad singur, a câtorva militari superiori şi a vre unui doritor de Domnie, ca acel Costachi Cantacuzino, bunicul doctorului, răposatul nostru coleg—, a fost cea de la Bucu- reşti, ci oameni de toate vrâstele stăteau împreună, iar, în ce priveşte clasa aceia de mijloc care e în stare a sprijini o asemenea mişcare, în laşul copleşit de Evrei nu poate fi vorba de dânsa. Nu s’a dat, apoi, destulă atenţie faptului că, în ajunul mişcării revoluţionare, au demisionat mai mulţi miniştri si preşedintele Divanului Administrativ, că oameni de firea adânc conservatoare a lui Nicolae Suţu, fiu de Domn, şi alţii cari abia părăsiseră cele mai înalte funcţiuni s’au ală- turat la mişcarea pe care o pornise un tineret care, să nu uităm, nu era a doua zi dela coborîrea din trăsura care i-ar fi adus de la Paris, cum este cazul Ia mulţi dintre Munteni. In mijlociu, era vorba de oameni cari trecuseră de treizeci de ani, cari aveau moşiile lor şi interese adânci în viaţa so- cietăţii, cari trăiau într’un foarte înaintat mediu de salon, cari cetiau ziarele şi literatura Apusului. Din chiar docu- mentele care mi s’au înfăţişat se vede că însuşi fiul fostului ministru de Interne, care consimtise să stea de vorbă cu " > revoluţionarii, Ştefan Catargiu, se afla în rândul reformişti- lor şi că măsuri au trebuit să fie luate, deci, şi împotriva acelui tânăr boier, pe care l-am cunoscut, cu ideile sale puţin cam naive în ce priveşte viaţa generală a Europei, ca masivul şi îndărătnicul ministru conservator Lascăr Catargiu, care, în acel moment din Martie 1848, nu era de loc un « Cuconu’ Lascăr » în pregătire. www.digibuc.ro 13 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 IN MOLDOVA 3 II. Acestea fiind spuse, trec la însăşi analiza, în linii mari, a acestor acte, care se adaugă la bogata recoltă ce se făcuse odinioară de Nerva Hodoş şi alţii, prin cele şase groase vo- lume din publicaţia « Anul 1848 ». Avem a face întâiu, şi aici, cu un şir de ordine ale Dom- niei pentru căutarea acelora cari trebuiau să fie arestaţi, trimeşi la mănăstiri, sau depuşi la Turci, pe sama aianului din Măcin, supt îngrijirea ofiţerului, de origine rusească, Mişcenco, care a făcut ce-a făcut şi o parte dintre dânşii au scăpat de supt îngrijirea lui, rămânând ca el să tragă con- secinţile. Avem până în cele mai mici amănunte ştiri cu privire la urmărirea, şi la moşia Cuzeştilor din Tutova, a lui Cos- tachi Moruzi, dela Bărboşi şi Pechea, pe vremea războiului Crimeii, mai târziu rusofilul izgonit de Omer-Paşa în Ba- sarabia,— ca şi a fraţilor Cantacuzini dela Hangu. Şi aici ar fi de căutat în biografia lor pentru a vedea rostul acestor vechi Basarabeni întorşi în ţâra de origine pentru a căuta să-i schimbe aşezămintele. In această urmărire este vorba şi de acel Iorgu Radu, a cărui prezenţă între agitatori are foarte mare importanţă, fiindcă acest boier de clasa a doua, din părţile tuto vene, este şi alcătuitorul unui interesant mai vechiu plan de Con- stituţie x). Atâtea măsuri poliţieneşti, pe care le cunoaştem şi din publicaţia menţionată, se lămuresc mai bine prin hârtiile care ajung astăzi la cunoştinţa noastră. Avem astfel dosarul urmăririi lui Todiriţă Sion, ruda lui Iorgu Sion, scriitor şi poet, care-şi află momentan un adăpost în Focşanii mun- teni, pentru a trece de acolo în Ardeal şi a fi pe urmă unul din oaspeţii revoluţionarilor ardeleni la Blaj. Se vede cum Ştefan Catargiu, Ministrul de Interne pomenit, căuta, în ciuda politicei deosebite pe care o făceau fiii lui, să împiedece intrigile lui Nicolae Ionescu, viitorul membru al *) V* prefaţa mea la voi. X din colecţia Hurmuzaki, a* www.digibuc.ro 4 N. IORGA 14 Academiei Române, care, în April stil vechiu, «pornit dela Paris, se află acum petrecând laPesta,în Ungaria, şi de acolo are să vină în Moldova şi să treacă graniţa pe la zastava Oituzul, de unde urmând a merge la Târgul Ocnei, la târgul Huşi, unde are o vară, şi la târgul Romanului», — căci Ion şi Nicolae Ionescu erau fiii unui preot din ţinutul Romanului —, « de acolo are să vie apoi la Iaşi». Se ordonă să se rânduiască priveghere trainică şi în târg şi în ţinut, pentru a prinde pe Nicolae Ionescu, luându-i-se toate hârtiile şi corespondenţa ce va avea cu dânsul. Ba chiar, pe lângă un cornet Giuşcă şi alţii, însuşi economistul şi agronomul Ion Ionescu, « că- minarul Ionescu», conducătorul mai târziu al desbaterilor în Comisia Proprietăţii de la Bucureşti, era socotit printre cei cari trebuiau supuşi la cea mai de aproape supraveghere. Este sigur că, şi la Iaşi ca şi la Berlin, agenţii poloni au jucat un rol important în legăturile şi conducerea revoluţiei. Avem «doprosul» unui Vişineţchi, pe care s’a pus mâna imediat. In hârtiile de faţă se vede cum « un Po- lonez, anume Loga, se purta prin ţară cu o cnigă, cerând ajutor de arme, cu stăruinţa de a se iscăli în acea cnigă». Dar de la Fălciiu vine ştirea că «asemenea om nu s’a arătat pe aici la nimeni ». ■ Când vre-o urmărire slăbia şi stăruinţile particulare îşi atinseseră scopul, se vede cum, încă din Septemvrie, unii dintre «desţăraţii peste Dunăre » căpătaseră voie să se în- toarcă, Mitică Roset mergând la moşia sa Bohotinul şi viitorul Domn Alexandru Cuza la a părintelui său, Bărboşi. Ştefan Catargiu nu mai era ministru acum, la acel sfârşit al lui Septem- vrie, dar fiul său Nicu avea voie să se aşeze la Plotuneşti, de unde să nu se îndepărteze. Numai Dimitrie Cantacuzino de la Grozeşti nu putea căpăta aceiaşi voie de a trăi retras la moşie. In sfârşit Lascăr Catargiu era pe vremea aceasta « periorisit» de la Urecheni, în tinutul Neamţului, la aceiaşi Plotuneşti. In vara anului 1849 vedem guvernul moldovenesc în- cepând o nouă acţiune de împiedecare a molipsirii, prin închiderea graniţii pentru cei amestecaţi în mişcarea din Muntenia,—nu prea mulţi, ci numai treizeci şi patru,— www.digibuc.ro *5 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 lN MOLDOVA 5 cărora nu li s’a îngăduit intrarea în Moldova pacificată, şi prin urmărirea continuă a tuturor « străinilor », o atenţie specială fiind consacrată încă dela începutul anului « acelor mai de frunte căpetenii a rivoltaţilor din Ungaria şi Transilvania ». De tot interesul e actul care cuprinde semnalmentele şefilor revoluţiei maghiare: e probabil însă că el va fi fost dat, în alte limbi, cu prilejul prezintării revoluţiei în Ungaria. Datoresc d-rei Eleonora Alexiu, licenţiată în Litere a Universităţii din Bucureşti, copiarea întregului dosar. www.digibuc.ro ANEXE. I Cu mila lui Dumnizău noi Mihail Grigoriu V[oe]v[o]d Domn Ţârei Moldovei, cinstit şi credincios boerul Domnii Mele —. Prin ţărculare domneşti către dregătorii ţinuturilor li s’au făcut cunoscut păsurile osănditoare la care s’au abătut o samă de tulburători liniştei obşteşti, măsurile luate de cârmuire spre desfiinţarea înpără- cherelor, precum şi liniştea de care să bucură capitalile, însă, nevoinţa cerând a să numi (?) bărbaţi vrednici şi de încredere care să să înţeleagă cu dregătorii ţinuturilor pentru măsurile ce cârmuirea au socotit a să lua spre a să dăpărta tot fealul de idei nepriincioase şi spre a să ţin£ în dorita stare obşteasca linişte şi buna petrecere, Noi însărcinăm pe dum-ta ca să mergi îndată la ţinuturile: Vasluiu, Fălciiu, Tutova, Te- cuciu, Covurluiu şi Putna şi, ajungând acolo, să vă înţelegeţi cu urmă- toarele puncturi, pi care ispravnicul să le pue în lucrare prin nimerite şi înţălepte măsuri, împărtăşind şi copie de pe acest ofis. 1. Să alăturează dumitale aici listă de numele acele din vinovaţi care s’au trimis spre arestuire în cazarma de la Galaţi şi pintru acestea să vă înţălegeţi cu ispravnicii ca prin satele ce sănt proprietate a lor sau să ţin în posesie de dânşii să fie cea mai de aproape privi- ghere a nu să răspândi între lăcuitori vorbe netrebnice. Ce mai ales ispravnicii să meargă la starea locului şi să cheme pe preoţii, vornicelul satelor şi să li să deie a înţelege că măsura de înfrănare luată asupra numiţilor vinovaţi este chiar a să feri pe norod de struncihări şi de primejdia vieţii, la care păsurile nebune a acelor tulburători putea ca să-i aducă pintru a le rămânâ familiile şi copiii săraci şi, dacă s’ar în- tâmpla, prin vr’un chip, a scăpa vre unul de la închisoare, di să află şi s’ar ivi în sat, nu numai vătafii, ci şi toţi lăcuitorii sănt datori, spre a să feri de răspundere şi de ninorocire, a-1 prinde îndată şi ad da pe mâna dregătorilor. Iar dregătorii, îndată ce vor afla sau vor fi înştiinţaţi că s’au ivit în vre un sat a ţinuturilor, să alcătuiască de îndată potiră de slujitori şi de oameni înarmaţi spre a să urmări şi a să prinde ca pe nişte criminali, cerând, la întâmplare de trebuinţă, şi ajutoriul isprăv- [niciei] megieşe şi înştiinţând îndată pi dipartament cu înadins trimes despre asiminea împregiurare, iar prinşii să se ţie supt pază puternică până când să vor lua di către cârmuire cuvenitele măsuri. 2. Pe la satele de proprietate sau înposăsuite de arătaţii vinovaţi, dregătoriul, afară de însărcinare a privighetorului de ocol, pentru www.digibuc.ro 17 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 7 privighere să mai rânduiască doi sau trei oamini de credinţă, cari să să poarte ades prin acele sate, spre a discoperi fiice mişcare sau răspân- . dire de vorbe aţiţătoare şi să înştiinţaze îndată pe ispravnic [despre] cuvenitele măsuri. 3. Pentru Vasili Gane şi Costache Moruzi, care, fiind dintre căpi- teniile răzvrătirei, au găsit prilej a fugi, în vreme ci s’au prins tovarăşii lor, să să urmărească prin tain ce cercetări şi, la locuinţă unde să va afla că să găsăsc, să vor lua îndată măsuri, cu întrebuinţare, după îm- prejurare, de îndestulă putere armată spre a nu putea scăpa nici de cum; 2. Prin ţinuturi în gheneral, pe lângă privighetori de ocoale, să să însărcineze de către dregători prin chip tainic căte doi sau trei boer- naşi de ocol, oameni vrednici şi de credinţă, care, în înţălegere cu privi- ghetoriul, să se poarte tainic prin sate, spre- a să încredinţa de orice mişcare, având fiecare câte opt sau zăce sate la a sa privighere, şi, îndată ci vor discoperi vre o nerănduială, să înştiinţeze pe ispravnic sau, văzând că să poartă vre un necunoscut sau şi cunoscut cu chi- puri de a răzvrăti pe lăcuitori, pe unul ca acela să să prindă şi să să tri- meată la isprăvnicie. Iar ispravnicul va chibzui pe lăngă celelalte săvâr- şiri ca cea mai multă vreme să o întrebuinţeze pintru a pune la cale cele de cuviinţă după asăminea raporturi. 5. Dumneata, în drumul ce vei călca sau în umblare pe la ţinuturile arătate, care nu va fi zăbavnică decât pe atăta pe căt vei păşi pe la re- şedinţile ispravnicilor, dacă vei descoperi urzire de oareşcare nepriin- cioasă păsuire sau vei vede mişcări tulburătoare, vei chibzui înpriună cu dregătoriul şi vei [lua] măsurile cuvenite spre întreagă liniştire şi vei înştiinţa îndată pe dipartament. Această însărcinare, care este gingaşă în felul ei, noi punănd-o asupra dumitale, avem toată nădejdea că prin haractirul cinstit şi de credinţă ce porţi va avea toată isprava potrivit cu înţălepciunea ce să cere la aseminea împrejurare. Locul pecetei. Departamentu d’Innăuntru. Secret. D. D. Mihalache Post. procit. No. 38. Şef Secţii—. 1848, Martie 30. Persoanile ce s’au prins la 1) Alecu Moruz 2) Alecu Cuza 3) Nicu Catargiu 4) Filipescu 5) Grigore Romalo 6) Manolache Epureanu 7) Vasilie Canta Galaţi: 8) Costache Cuza 9) Zaharia Moldoveanu 10) Sandu Miclescu 11) Răducanu 1 12) Scarlat > Răducăneştii. 13) Matache j www.digibuc.ro 8 N. IORGA 18 II Cu mila lui Dumnezeu Mihail Grigoriu Sturza V[oe]v[o] d Domn Ţărei Moldovei. Dumis[ale] dregătorului den ţinutu Fălciiului. Câţiva netrebnici din boeri cu cugetări tulburate şi cu ţintiri de a învălui liniştea obştiască măscuiesc protivnicile lor priviri cu viclene închipuiri de ademeniri, s’au făcut în curgire de câteva zile pricină de neodihnă iubiţilor noştri lăcuitori din capitală, obrăznicindu-să iară şi răstălmăcind răbdarea ce noi am arătat în privirea lor, cu nădejdi de a-i întoarce către datornica rănduială. Văzând însă Domnia Noastră că, orăşăni neputând mai mult suferi, ar fi agiuns pomeniţii tulburători a fi jertfa obşteştii nemulţumiri, am luat măsuri potrivite pentru împrăştierea lor şi, prinzăndu-să pe cei mai vinovaţi dintre dînşii, s’au regulat în privirea lor cele de cuviinţă, încât liniştea şi mulţumirea orăşănilor să află în deplinătate. Deci poroncim dumitale ca să chiemi pe boeri ţinutaşi şi să le ceteşti acest al nostru ofis spre a luoa o întregită ştiinţă şi ca să le lipsească cu totul îndoelile, nu mai puţin şi pentru ca să să [înlăture] neadivăratile auziri ce s’ar fi răspândit în acel ţinut, îngrijindu-te din partea dumitale de a nu să împrăştia în ţinutul ce îţi este încredinţat adimeniri de orice firi şi, la toată de aseminea întâmplare dovidită, pe uneltitori să-i arestuiţi îndată şi să răportuiţi, ţinînd pe vinovaţ supt bună pază. Domnia Noastră, încredinţat de bunile cugetări a boerilor statorniciţi în acel ţinut şi ţântind la interesul ce fiecare are pentru păstrarea rân- duelilor statornicite şi a liniştitei petreceri, nu ne îndoim că dumnialor nu te vor îndemâna din parti-le întru răspingirea tuturor ademenirilor şi că rău cugetătorii nu vor fi defăimaţi şi discoperiţi îndată, spre a-şi primi osânda cuvenită. Locul pecetei. Departamentul din Lăuntru. D. D. Mihalache Post. procit. 1848, Mart 30 zile. III III No. 2908, 1848, Apr. 4. Depart. din Lăuntru. Potrivit cu rostirea domnescului ofis din 30 Martie trecut, No. 38, ci s’a primit de jos iscălitul în copii pe lângă adresul dum. Costache şi Necolai Milu, no. 3, de îndată luăndu-să celi mai active măsuri spre prindere a d. Costachi Moruz, ce să luasă ştiinţă că s’ar fi purtat prin acest ţănut, cu trimetere de capete de slujători cu îndestui slujători înar- maţi s’au urmărit pe d. Costachi Moruz pe la moşia Bărboşăi, acestu www.digibuc.ro 19 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 lN MOLDOVA 9 ţănut, proprietâ a dum. Post. Ioan Cuza, undi căutăndu-se, de odată nu s’au putut găsă, încăt, lăsăndu-să strajă de slujitori, astăzi, la 4 a curgătoarei luni, trii din acei slujitori, anume: Iordache Turcu, Vasile Achim şi Dumitrachi Grecu, şi şăzănd în ograda d. Post. Cuza, au şi văzut vinind de spre pădure pi d. Moruzi cu puşca în mănă şi cu două pistoale şi cu o sabie, carele, apropiindu-să păn’în poarta ogrăzi dum. Post. Cuza cu puşca întinsă, au strigat la vătaful din ogradă ca să-i aducă calul, răcnind asupra slujitorilor să nu se apropie de dănsu, că-i omoară. Şi, trăgând cu puşca asupra lor, n’au luat puşca foc, apoi, viind un Ţăgan cu calul ca să-l dei lui Moruzi, slujitoriul Iordachi Turcu s’au repezit de au luat calul de l-au dat de o parte şi, apoi, apucăndu-1 în braţe, dum. Moruzi au slobozit di două ori cu pistolul şi, la al 2-lea foc, au julit pe slujitoriu Turcu, încăt, năvălind trustrei slujitori asupra lui Moruz, cu sabia au voit a-1 tăe. De aceasta săliţi fiind, slujitoriu Dumi- trachi Grecu au slobozit cu pistolul în Moruz, făcăndu-i puţină julire. Mai slăbind putere lui Moruz, l-au dovidit, luăndu-i armele, anume: o puşcă cu două ţăvi, un pistol, iarăşi cu două ţăvi, şi alt pistol, numai cu o ţăvie. S’au găsit la el în buzunariu surtucului o pungă cu 25# şi 4 irmilici de argint noi. După care punându-1 întru o căruţă cu un cal, ci era chiar acolo în ogradă, s’au adus aici. Deci, luăndu-să în cercitare prinzătorii slujitori, prin doproasăli lor au aratat împrejurare prescrisă, iar d. Mo- ruz, făcăndu-să întrebare despre săla care l-au făcut de umbla înarmat prin păduri şi au slobozit cu armă asupra slujătorilor, au propus că d-[lui] au fostu pregătit în putere a scoate pe fraţăi sai moldoveni ce sănt închişi la cazarmia din Galaţi şi au fostu hotărât a omoră pe oricarele i-ar fi eşit înainte. Drept care, cu pridstavlisăre doproaselor luate di la pomeniţii slu- jători şi trimetere d. Costache Moruz prin căpitanul de slujători şi cu slujători înarmaţi, cu supunere să aduce la ştiinţă despre urmarea păzită. Nu mai puţăn şi pe d. Dumitrii Cuza, prinzăndu-să la moşia Barboşăi, să ţăne supt arestu isprăvnicii, pentru care cinst. Departament va bine- voi a da dislegare de urmare ce să să păzească cu d. Cuza. IV Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza V[oe]v[o]d Domn Ţărei Moldovei. Dum-lui dregătoriului de ţănutul Fălciului. Din raporturile primite la Dipartamentul din lăuntru luându-să ştiinţă că Costache Moruz, Vasile Ghica, Grigorie Balşi şi Iorgul Radu, dintre acei ci s’au fost încercat a presăra cuvinte amerinţâtoare cu cu- getări măscuite ca Să tulbure liniştea lăcuitorilor din Capitalie, scăpând di la urmărire ce li s’au făcut aice, s’ar fi aflând acum ascunşi la moşia Codăeşti din ţănutul Vasluiul, pregătiţi poate după cugetările cele râie www.digibuc.ro IO N. IORGA 20 a să înainti şi aiure, poruncim dumitale să răndueşti din feţile acele mai ispitite pe la locurile ce vei socoti ca să privighezi prin chipuri tainice în cuprinsul ţănutului aceluia şi, luând încredinţare că sau cu toţii sau vre unii dintr’înşii au eşit dela Codăeşti ca să să înaintească aiure mai departe, să aibi înjghebată potire puternică, mai de slujători şi de alţi oameni înarmaţi de ai ţănutului, şi să mergi însuşi dum-ta şi, întălnindu-te cu dregătorii ţănuturilor Vasluiul, Tutova şi Tecuciul, cărora tot acum li s’a poroncit să întruneze potirile, şi urmărindu-i, să întrebuinţaţi toate mijloacele şi să-i prindeţi numai decăt, pe care arestuindu-i, să raportuiţi cu grabă la Dipartamentul din Lăuntru. Dacă vei discoperi că prin chipurile acele măscuite vor fi ademenit pi vre uni dintre lăcuitori ca să-i înarmeze şi să-i tragă în parti-le, să le faceţi cunoscut tuturor acelora că noi poroncim să nu să alunece în rătăcire, nici să să amăgească de dânşii, ci să să îndeletnicească gospodăreşte în arăturile şi sămănăturile de primăvară, pentru ca să nu rămăie lipsiţi de hrană di piste an. Căci în acest feliu vor cădea în pediapsă neertată, femeile lor vor rămână văduve şi copii săraci. Aceste poroncim dumitale cu tărie, şi aşteptăm lucrare bărbătească şi dovadă de vrednicie. Locul Vel Logof. procit. pecetei. N. 192. Cercetat. Departamentu din Lăuntru. Secţia I. — No. 56. 1848, Apr. 3 zile Şef Secţii—. V No. 2916. 1848, Apr. 5. Depart. din Lăuntru. Luminatul ofis din 3 a curgătoarei luni, No. 55, secţia I-iu, din cinst. Dipart. iscălitul cu tot răspectul primindu-1, va şi urma potrivit cilor poroncite, despre care cu supunere să aduce la ştiinţa cinst. Depart., No. 2913 la isprăvnicia Tutovii No. 2915 laVasluiu No. 2914 la Tecuciu, spre a să put& regularisă chipul lucrării împlinirii luminatului ofis din 3 a curgătoarei luni, No. 56, primit astăzi, ce urmează a să închid cu dum. şi cu dregătoriu de Vasluiu şi Tecuciu. Am socotit de neapărată trebuinţă ca mai i-iu să ne întâlnim cu toţii la ponctul Docolina în 7 a curgătoarei luni, la amiază, unde veţi www.digibuc.ro 21 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA II binevoi a vă găsă, ca, după acele ci vom socoti de cuviinţă, să punem în lucrare în vreme cuvinită. Despre care s’au încunoştiinţat şi pe dre- gătorii a celorlalte ţănaturi, iar de primire grabnic veţi binevoi a răspunde. VI Depart. treburilor din Lăuntru cătră ispravnicul ţănut. Fălciiu. Isprăvnicia ţănut. Bacău, prin raport supt No. 4483, înştiinţază că la 6 a curgătoarei luni, pe la 9 ciasuri turceşti din zi, viind la un han di pi moşia Grozăşti acelui ţănut patru pasageri necunoscuţi din partea Austriei, dtipă a lor verbală propunere, care după sosire au şi prânzit, iar, mai în urmă sosând acolo şi comandirul zastavnii a-i păzi, întovă- răşit de un slujitor, în tălmăcirile ce au avut înfurioşându-să unii asupra altora cu ameninţări, pasagerii, fiind bine înarmaţi, prin împuşcare au omorît pe slujători şi pe ofiţeari l-au rănit cumplit, încăt s’ar găsi în primejdie; după care acei pasageri s’au făcut nevăzuţi, rămănându-le nişte pojăjăi i hărţii în dialecturi streine. In privirea căruia Depart. gră- beşti a scrie acei isprav. ca, îndată după primirea aceştia, pe lângă cele mai chibzuite măsuri ce va întinde în ţănut, să comandarisască îna- dins potiră spre iscodirea discoperirii şi a prinderii lor negreşit; de care ispravă să aşteaptă în cea mai scurtă vreme înştiinţare. Ministru din Lăuntru Ştefan Catargiu. Secţia 4. No. 6129. 1848, Apr. 8. (Notat sus:) Apr. 10. Să să scrie isprăv. de isnoavă că prin tainice măsuri să cerceteze şi, de îndată ce va afla aseminea pasageri, să-i prindă şi să-i trimeată la isprăv. VII Dipartamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăvnicia ţînut. Fălciiu. Cătră cele poroncite acestei isprăvnicii cu No. 6129, după ştiinţe ce acum s’au luat de la isprăv. din ţănut. Bacău, prin raport cu No. 4626, lămurindu-să că acei patru pasageri ce au fost la hanul di pi moşia Grozăşti şi prin înpuşcătură au pricinuit moartea unui slu- jători, păzători de graniţă, sănt dintre tinerii Moldoveni ce să întorci di la Paris, şi anume: Neculai Chinez, fiul răp. Spătar Mihail Chi- nezu, Grigorie Cozadin şi cielanţi, după spusa comandirului de gra- niţă, Todoriţă Râşcanu şi Vasăli Mălinescu, să adaogi a să scrie ca www.digibuc.ro >2 N.IORGA 22 îndată să întrebuinţăzi toate mijloacele putincioasă a-i afla şi a-i prinde numaidecât, după care, oriunde se vor găsi, puindu-i supt sigură pază, să răportuiască cu grăbire la Dipartament, spre a-i da cuvenita dislegare de urmare ce trebui a să păzi cu ei. Ministrul din Lăuntru, Ştefan CatargiU. Secţia 4-a, No. 6392. 1848, Apr. 12. Primit Apr. 14. No. 2041. Rezoluţie. Grabnic să se scrie privighetorilor de ocoale ca de în- dată să pui cele mai inergici măsuri întru aflare, şi prindere numiţilor, a trimeterii lor la isprăv. şi, cănd s’ar afla şi ar avea nevoe de ajutor, de îndată să înştiinţeze isprăv. spre a să trimete în prinderea lor, cu adău- gire că, dacă să va descoperi că au fost prin ocoalele lor şi n’au aflat i nu-i va prindi, să vor da supt judicată. VIII No. 3071, 1848, Apr. 14. Privighitorilor di ocoale şi poliţăii i comisarilor. In urmarea poroncii Depart. din Lăuntru cu No. 6392, isprăv., având a-ţi da sicretios povăţuire spre a ei grabnică îndeplinire, îţi scrie ca îndată să ti înfăţoşăzi către iscălitul. IX 1848, Apr. 15. La privighitorii di ocoali, comisariul di ţănut, comisariul di Do- colina şi poliţăii tărg. Huşi. Isprăvnicia ţănut Bacău, prin raport supt No. 4483, au adus la ştiinţa Departamentului din Lăuntru, de la care s’au primit aice poronca No. 6129, că, la 6 a curgătoarei luni, pi la 9 ciasuri turceşti di ză, viind la un han di pi moşăia Grozăşti, acest ţănut, patru pasageri nicunoscuţi, diit partea Austrii, după a lor verbală propunere, care după sosăre au şi prânzit, iară, mai în urmă, sosănd acolea şi comandirul zăstavnii a-i păzi, întovărăşit de un slujitor, în tălmăcirile ce au avut înfurioşăndu-să unii asupra altora cu ameninţări, pasagerii, fiind bini înarmaţi, prin împuşcare au omorât pi slujitori şi pi ofiţări l-au rănit cumplit, încât www.digibuc.ro 23 EJESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 13 s’ar afla în primejdii; după care acei pasageri s’au făcut nevăzuţi, ră- mănăndu-le nişte pojăjăi i hărţii în dialecturi străine. Poroncim ca prin celi mai chibzuite măsuri să săliţi a lor prindere. Di pasagerii carii să scrie dumitale ca, prin tainice măsuri ci vei întrebuinţa în acel ocol, să cerceteze şi, d’indată ci vei afla asămine pasageri, să-i prinzi şi să-i trimeţi la isprăv. spre a să răgula cu ei celi cuviincioase. X Dipartamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăv. ţănutu Fălciiu. Intre feţile ce au luoat parte la tulburările urmaţi fiind şi Toadir Sion, Dipartamentul scrie acei isprăv. ca îndată să întindă cele mai activi măsuri în cuprinsul ţănutului spre a să afla şi prinde negreşit, pi cari arestuindu-să, să să răportuiască cu grăbire la Dipartament. Ministru din Lăuntru, Ştefan Catargiu. Săcţiia I-a, No. 6447. 1848, April 15. Rezoluţia isprăv.: Să să scrii privigh. di ocoale ca grabnic să întindă măsurile în prin- derea numitului, precum şi poliţii târgului că poate să să arate cumva pe la rudili ci ari în tărgu Huşi. XI Dipartamentul Treburilor din Lăuntru către isprăv. ţănutului Fălciiu. Isprăvnicia ţănutului Tutova prin raportu supt No. 2656 înştiinţază că la 14 a curgătoarei luni în ocolul Pereschivului ce să megieşăşte cu ţănutul Tecuciului, în apărâtura Putridenilor, la margine di spre Apus, adică în spre ţănutu Tecuciu, cătră satul Glăvăneşti, s’au văzut şapti inşi culcaţi şi învăliţi cu chebi sau burnuzuri şi tot în aceeşi zi la ocolul Târgului s’au ivit alţi trii feţi bine înarmaţi cu carabini şi îndestule armi la o crâşmă di pi Jărovăţ. Despre care Dipartamentul grăbind a vesti acei isprăv., îi scrie că, în menuntul primirii aceştii, înjghebând potiră de îndestul slujători şi aleşi oamini puşcaşi, să-i trimită să să întruniască în pripă cu potira ţănutului Tutova şi să păşască cu toată bărbăţie şi osârdie a urmări i prinde negrăşit pe acei făptuitori di răii; despre care ispravă să raportuiască neîntărziet. Ministru din Lăuntru, Ştefan Catargiu Secţia 4-a. — 1848, April 16. www.digibuc.ro 14 N. IORGA 24 Primit Apr. 18. D. căpitan de slojitori grabnic să va porni cu un număr de slujitori spre întrunire cu potira de Tutova şi urmare întocmai a acestei poronci, făcăndu tot odată cunoscut şi isprăv. de Tutova întocmai cuprindere aceştia şi a trimetere d. căpitanului cu arătare slujitorilor spre mai departe lucrare. XII No. 2726. 1848, Apr. 17. Cinstiţii isprăv. de Fălcii. Pi lăngă adresul acei isprăv. No. 3106 primindu-să la aciastă pi stegariu şi înpreună cu trii slujători, potrivit cererii ci s’au făcut prin adres No. 2655, apoi, fiindcă, pănă a sosi aceştie, s’au mai adunat din slujători la toate isprăvniciile şi cu acei ce s’au primit de la isprăvnicie de Vasluiu, s’au înnaintit cea de cuviinţă lucrare pentru care pe cei trii slujători odată cu acesta înnapoem împreună cu stegariu. XIII (Pe pagina a treia a aceluiaşi document.) No. 3033. 1848, Apr. 17. Circularnici pi la privighetori şi poliţii. Depart. din Lăuntru, prin poronca cu No. 6447, face cunoscut aceş- tii isprăvnicii că, întri feţili ci au luoat parte la tulburările urmate fiind şi un Toader Săon, scrii a să întindi celi mai activi măsuri în cuprinsul acestui ţănut spre aflarea şi prindire lui. In urmare să scrii d[-le] grabnic să întinzi nişti sămne în tot cuprinsul acelui ocol spre nigrişită aflare şi prindere numitului Săon, pi care în bună pace să-l trimiţi la isprăv., spre a să urma cu el celi de cuviinţă. XIV Primit 1848, Apr. 28. Dipartamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăv. ţănut. Fălciiul. Un Neculai Ionescul, frate cu Ionescu di aici, pornit di la Paris, să află acum pitrecănd la Pesta, în Ungaria, şi de acolo are să vină în Moldova şi să treacă graniţa pi la zastava Oituzul, de unde urmănd a mergi la Târgul Ocni, la târgul Huşi, unde are o vară şi la târgul Ro- manului, de acolo are să vie apoi la Ieşi. www.digibuc.ro 25 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 IN MOLDOVA 15 Deci, din poronca înălţimii Sale Domnului Stăpânitor, să scrii isprav. să rânduiască privighere tainică în tărg şi în ţănut şi, ivindu-să acolo acel Neculai Ionescu, să-l prindă îndată şi să-i iei toate hârtiile şi corespondenţile ci va avea cu dânsul, pe care arestuindu-1, să rapor- tuiască la Dipart. Ministru din Lăuntru, Ştefan Catargiu. Secţia —. No. 7046. 1848, Apr. 26 zile, Ieşi. XV Primit 1848, Apr. 28. Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăv. ţănut. Fălciiu. Fiindcă asupra feţilor însemnate, anume Caminar Ionescul, Ioan Popi, cornetul Giuşcă, Ioan Homiceanu, care să află petrecând în ţară, cârmuire are ace (?) privigheri pentru purtările lor, din poronca Innăl- ţimei Sale Domnului Stăpânitor, să scrie acei ispr. ca să aplicarisească mare luare aminte şi să fie cu deşteptare ca, oricând feţile arătate mai sus s’ar ivi sau s’ar descoperi undeva împrăştiind voroave sau niscaiva hărţii în tărg sau în ţănut, să-i prindă îndată şi să-i trimată la Depart. împreună cu hârtiile ce s’ar găsi la dânşii. Să întăreşte isprăv. poronca aceasta înaltă spre întocmai urmare. Ministru şi Cavaler Ştefan Catargiu. No. 7045. 1848, April 26. XVI No. 3042. 1848, Apr. 18. Isprăvnicia Tutovii. Cu toate că ace isprăv. cu ot[noşănie] No. 2726 înapoiţi pi stegariul şi slujitorii ci s’au trimes cu adresa No. 3106 în ajutoriul prindirii feţilor ce s’au aratat înarmaţi în acel ţinut, precum ei prin adresa No. — au cerut la acea isprăvnicie, dar, fiindcă tot odată acum s’au primit peripisca Dipart. din Lăuntru cu No. 650, prin care să poronceşte ca în minutul primiri să-i înjghebezi potiră de oameni înarmaţi să să întru- nească în pripă cu potira acelui ţinut a Tutovii şi să păşască cu toată bărbăţia şi osârdia a urmări şi a prindi nigreşăt pi acei făptuitori dă www.digibuc.ro i6 N. IORGA 26 răii, apoi cătră îndeplinire aceştia să trimite pe d. Sulger Ioan Baltă, căpitan de slujători aceştii isprăv. înpriună cu zăce slujători înarmaţi, carile, potrivit ţătatii poronci a Dipart. şi a verbalii poronci a Innălţimii Săli Domnului Stăpănitor ce s’au dat d. Sulger Baltă, să şi urmeză cele competinte. XVII Cinst. isprăv. ţănutu Fălciului. Privighitorul de Mijloc. Raport. După verbală poroncă d. dregătoriului, tainic am căutat pi la toate locurile unde s’ar socoti că s’ar mistui boerii răvoltaţi şi s’au discoperit că în pădure dum. Post. Ioan Cuza, la megieşati lor păduri, că ar fi şapti înarmaţi, pi care s’au şi văzut de un băieat al Polc. Gheorghii Scutariu şi portu strailor; au spus că li este unul cu căciulă ţurcăaească, ras la musteţi, doi cu surtuce i bărbi, şi cilalţi cu şubi i sarici, însă anumi nu să pot cunoaşti, înţălegăndu-să a fi streini; iar în zăsu sat Bârboşăni sau la curte nu s’au discoperit că ar vini, decăt şi în codru, fiind desimi cu totul, încăt omul nici cu sloboda nu poati răzbaţi, precum şi în pă- dure dum. Banului Ioniţă Lambrino, la satu Fedeşti, ţănut Tutovii, iarăş m’am lămurit di la un Iordachi Buzincu din sat Şublete că şi el prin alţii s’ar fi înştiinţat că ar fi trii boeri în ac& pădure, adică: d. Iorgu Razu, unul di la Bonca, şi cel al treilea necunoscut. • Şă dă ştiinţăle adunaţi cu supuniri să încunoştiinţază pi cinst. is- prăvnicie. No. 488. 1848, Apr. 28. XVIII No. 360. An 1848, Maiu 6. Cinst. ispravnicii ţănut. Fălciiului. Privighetoriul di Prut. Raport. La poronca din 17 a trecutei luni Apr. cu No. 3033, urmată după poronca Dipart. din Lăuntru supt No. 6447, cu supunire să răspunde că, după pătrunzătoare cercetare ci s’au făcut prin tot cuprinsul acestui ocol, nu slau putut afla pănă acum pe Toadir Săon, ce şi el ar fi fost între feţăle ce au luat parte la tulburările urmate, iară, în urmă aflăndu-să, să va urma cu el potrivit poroncii; di care să aduci la ştiinţă. Iona Băţgros (?). www.digibuc.ro 27 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 17 XIX No. 446. Maiu 14. Către cinstita isprăv. Ţănut Fălcii ului. Privighitorul de ocolu Crasna. Raport. Spre împlinirea poruncii cinst. isp. din 17 a trecutei luni Apr., supt No. 3033, înnaintită după a Dipart. cu No. 6447, făcăndu-să pă- trunzătoare cercetare pentru Toader Sion, ci ar fi parte la tulburările urmate şi nedescoperindu-să pănă acum în cuprinsul acestui ocol, să aduci stiintă. fi Nedescifrabil. 1848, Mai 17. Privighetorului] di Crasna. Asupra raport d., No. 446, atingător pentru neaflarea lui Toader Sion, să răspundi ca dum. şi pi viitorimi să ai în privire celi ci ţă s’au poroncitu, şi să urmează întocmai. XX Cinst. isprăvnicii de ţănut. Fălciiu. Privighetoru de Mijloc. Raport. La poronca cinst. isprăv. No. 3033, urmată după a Depart. din Lăuntru, No. 6447, cu supunire să faci cunoscut că, după cercetarea făcută în cuprinsul ocolului, pentru un Toader Sion, ci au făcut parte la tulburările urmate, nu s’au putut găsi. No. 617. 1848, Maiu 31. XXI No. 612. An. 1848, Iunie i-iu. Cătră cinst. is. ţănut. Fălciiu. Privighetoru di Ocolu Mijlocului. Raport. La poronca cinstiţi is. No. 3110, urmată după a is. ţănut Tutovii, pentru 7 persoani înarmaţi şi nicunoscuţi, ci s’ar fi ivit în pădurile acestui ţănut, şi după cercetare făcută în cuprinsul ocolului nu s’au putut găsi, pentru care după datoria cu supunire să aduce la ştiinţă. Indescifrabil. j A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria IIITom. XX. www.digibuc.ro i8 N. IORGA 28 XXII Secret. Iunie 5. Departamentul Treburilor din Lăuntru către dregătoriul ţănut. Fălciiu. Prea-înălţatul Domn se-au înştiinţat că unii, invitaţi de întâmplările Europei, fără a giudeca poziţia localităţii acestei ţări şi politicească stare, presară vorbe învitătoare şi deşerte cari pot aduce o nenorocire obştească. Deci acest Departament, Jupă poronca înălţimii Sale, face cunoscut dumitale ca să fii cu pătrunzătoare privighere şi, îndată ce te vei încredinţa că vre unul s’ar purta cu aşa vorbe, prinzindu-să, să să arestuiască şi grabnic să să înştiinţază la Dipartament, ţiindu-să în preajmă privighere. Ministeriul din Lăuntru. Secţia I-a, No. 9885. 1848, Iunie. XXIII Departamentul din Lăuntru cătră isprăvnicia ţinut. Fălciiu. La Cârmuire primindu ştiinţă că un Polonez, anumi Loga, să poartă prin ţară cu o cnigă şnuruită, cerănd ajutor de arme, cu stăruinţă de a şi iscăli în acea cnigă, din poronca prea-înălţatului Domn Stăpânitor scriem acei isprăv. ca să întindă pătrunzătoare tainică cercetare şi, dăs- coperind pe numitul Polonez, să să sârguiască a lua mai întâi înscris mărturie de la feţile către care s’ar fi adresat cu asemine cerire şi apoi îndată să să arestuiască şi cu bună pază să să trimită la Dipart. La în- tâmplare când pominitul nu s’ar găsi acolo, isprăv. va cerceta de au fost şi de au cerut de la cineva ajutor[ul] citat mai sus. Ministru şi Cavaler Balş Vel Logof. No. 13043. 1848, Avg. 16. Primit Avg. 18. Rezoluţie. Să să scrie privighitorilor de ocoale şi comisarilor şi po- liţii spre cea mai activă cercetare şi aflare i trimitere a numitului în bună pază. www.digibuc.ro 29 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 IN MOLDOVA 19 XXIV 1848, Avgust 19. Secret. Ţărcularnici la privighetori poliţii şi comisari. Ocărmuire, primind ştiinţă că un Polonez, anume Luga, să poartă prin ţară cu o cnigă şnuruită, cerând ajutoriu de arme, cu stăruinţă de a şi iscăli în acea cnigă, Dipart. din Lăuntru, din poronca Prea înăl- ţatului Domn Stăpănitor, prin pridpisania supt No. 13043, scrii isprăv. cele de cuviinţă, în urmaria căreia să porunceşte ca să întinză pătrunză- toare tainică cercitare şi, discoperind pi acel Polonez, să ti sărgueşti a luoa mai întâi înscris mărturii di la feţăle către care s’ar fi adrisat el cu asămine cerire şi apoi îndată să-l arestueşti şi cu bună pază să-I trimeţ la isprăv. La întâmplare că, cănd pomenitul nu s’ar găsă în acel ocol, dumn. să cercetezi de au fost şi de au cerut di la ciniva ajutoriul arătat mai sus şi să înştiinţăzi pe isprăv. XXV Cinstiţii isprăv. ţănutului Fălciiu. Comisariul târgului Fălciiu. Raport. După poronca cinst. ispr. cu No. 5313,-cercetând în cuprinsul aces- tui târg pentru un Polonez anume Luga, care să poartă prin ţară cu o cnigă şnuruită, cerând ajutor di arme, şi asămine om nu s’au arătat pi aici la nimine cu cerire di ajutor, despre care cu supunire să aduci la ştiinţă. No. 171. 1848, Săpt. 3. XXVI Cinst. isprăvnicii ţănut. Fălciiului. Privighitoriul di Prut. Raport. La poronca din 20 a trecuti luni Avgust, cu No. 5313, urmată după predpisenia Dipart. supt No. 13043, să răspund! că, după cercetare ci tainic s’au făcut prin tot cuprinsul acestui ocol, nu s’au putut până acum discoperi să să fi arătat la vre-o faţă Polonezul anume Luga, ca să ceară ajutoriu di armi şi să iscăliască o cnigă ci ar purta-o, şi de urmare cu supunire să aduce la ştiinţă. In lipsă. No. 551. An. 1848, Săptămvrie 17. 3' www.digibuc.ro 20 N. lORGA 30 XXVII Sept. 29. Când să vor primi pi numitu de la Păr- călăbia Galaţi, să vor îm- plini cele poroncite. Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăvnicia ţinut. Fălciiu. Prea-Inălţatul Domn Stăpănitor, cu părintească îndurare luînd în ovijenie mijlocirile urmate pentru disţeraţii piste Dunăre, în vremea tulburărilor trecute, s’au milostivit a le îngădui întoarcerea în Prin- ţipat, cu aceasta însă ca fieştecare din ei să petreacă pe la moşiile lor, sau a părinţilor lor, supt de aproape privighere a isprăvnicii ţănutului, în urmare căruia avănd a i să trimite de către părcălăbia Galaţi pe dumnealor Mitică Roset şi Alecu Cuza, fiul răpos. Post. Ioan Cuza, potrivit domnescului ofis, ce are Departamentul, grăbiţi a vesti acei isprăvnicii ca, îndată ce-i va primi de la părcălăbie, să-i şi ecspeduiască cu cuvenitul convoiu: pe cel întâi la moşia Bohotinu, iar pe cel al doilea la moşia Bărboşii, a părintelui său, unde să să aşeze cu pitrecire supt cu- venita privighere din parte-i. In urmare măsurii mai sus poroncită şi de întocmai urmare să raportuiască. Ministru din Lăuntru şi Cavaler Balşi Vel Logofăt. Secţia 4-a, No. 16018. 1848, Săpt. 27. XXVIII Cu mila lui Dumnezeu Mihail Grigoriu Sturza Voevod, Domn Ţârei Moldovei, cătră isprav. ţănut. Fălciiu. Cu a noastră părintească îndurare luând în ovajănie mijlocirile ur- mate pentru disţăraţii piste hotarul Dunării în vremea tulburărilor trecuti, ne-am milostivit a le îngădui întoarcire în patrie, cu aceasta însă ca fieştecarele să să ducă pe la moşiile lor, sau a părinţilor lor, unde să şadă supt privighere dregătorilor fără a av& voi a eşi de pe moşie sau a să întâlni cu cineva; pentru care am şi poroncit părcălăbii de Galaţi a-i primi aşa precum au a sosă în următoarele zile şi, după săvârşirea zilelor carantineşti, a-i ecspedui cu sigur convoiu pe la locurile regularisite. Deci, fiindcă dum-lor Mitică Roset şi Alecu Cuza, fiiul răposat. Post. Ioan Cuza, urmiază a petrece: cel întăiu la moşia Bohotinul şi cel al doilea la moşia Bărboşii din acel ţănut, Domnia Noastră poroncim isprăv. ca, primindu-i de la părcălăbie, să-i şi ecspeduiască îndată supt cuvinitul comvoiu la numitele moşii, www.digibuc.ro 3i DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 21 unde să rânduiască tot odată de aproapi privighere de a nu eşi di pi moşii sau a avfe vre o cumunicaţie cu cineva, căci, la dimpotrivă, dum-lui dregătorul va fi supus la aspră răspundere pentru neîngrijăre, iar de punere în lucrare şi întocmai urmare să răportuiască la Departamentul din Lăuntru. Balş Vel Logof. pro£. Locul pecetei. No. 524. XXIX Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăv. ţănut. Fălciiu. Cătră îndepliniria atât a domnescului ofis supt No. 176, precum şi a poroncii acestui Depart. cu No. 16018, să scrie acei isprăv. că, aşa precum, pe lângă dum-lor Mitică Roset şi Alecu Cuza, ari a primi de la părcălăbie şi pe d. Nicu Catargiu, fiiul răpos. Vornic Ştefan Catargiu, să-l ecspeduiască la moşia Plotoneştii, acel ţănut, spre a sta periorisăt potrivit cuprinderii ţitatului de sus domnescul ofis. Ministru din Lăuntru şi cavaler Balş Vel Logofăt. Secţia 4-a. No. 16324. 1848, Sept. 30. Depart. din Lăuntru. Secţia 4-a, Nr. 176. 1848, Septemvrie 28 zile. XXX Cătră cinstita isprăv. Fălciiu. privighitorul di Crasna. Raport. Pi temeiul poroncii cinst. isprăv. supt No. 5313, întemeiată pi a Dipart. cu No. 13043, întinzându-să celi mai bune măsuri în toată cu- prindere acestui ocol pentru aflare unui Polonez anumi Luga, ci s’ar purta prin ţară cu o cnigă şnuruită, cerând ajutor di armi, cu stăruinţă di a şi iscăli acea cnigă, şi, pentru că până acum nu s’au putut afla, să aduce ştiinţă. Semnătura. No. 819. 1848, Sept. 30. www.digibuc.ro 22 N, IORGA 32 XXXI Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăvnicia ţănut. Fălciiu. Secretariatul de Stat, cu adresu No. 2393, înpărtăşăşte că dum-lui Dimitrie Cantacuzino de la Grozăşti, ce să află acum piste hotar şi care din descoperirile făcute au luat parte la tulburările urmate, este oprit de a intra în ţară, despre care Depart., făcând cunoscut acestei isprăv., îi scrie ca, la întâmplare de a să ivi în acest ţănut dum-lui Cantacuzino, să înştiinţazi îndată pe Depart. spre a să lua măsurile cuvenite. Ministru din Lăuntru şi Cavaler Balş Vel Logofăt. Secţia a 4-a, No. 18247. 1848, Oct. 25. XXXII 1848, Oct. 28. Ţărculamice la privigh., comis, i poliţii. Potrivit poroncii Depart. din Lăuntru ce s’au primit cu No. 18247, urmată după împărtăşirea Secretariatului de Stat cu No. 2393, cum că d. Dumitrii Cantacuzino de la Grozăşti, ci să află acum piste hotar şi care din discoperirile făcute a luat parte la tulburările urmate, este oprit de a intra în ţară, drept aceia am scris ca, la întâmplare când d. Can- tacuzino s’ar ivi în acest tărgu, îndată să încredinţăzi pe isprav. spre a să urma cu el potrivit poroncii Depart. XXXIII Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza Yoevod, Domn Ţărei Moldovei către isprăvnicia ţinutului Fălciul. Aşa precum s’au poroncit isprăvnicii de ţinutul Neamţului ca pe dum-lui Lascarachi Catargiul, ce se află periorisit la moşia Uricheni, din acel ţinut al Neamţului, să-l trimeată, cu cuvenitul convoiu, către ac6 de Fălciu, poroncim isprăvnicii ca, îndată ce-1 va primi, să-l şi sta- tornicească la moşiile Plotoneştii, din cuprinsul acelui ţinut, unde să se ţie periorisit, atît a nu eşi din cuprinsul hotarălor moşiei, precum şi de a nu avea niciun fel de cuminicaţie sau întâlnire cu cineva, şi despre întocmai urmare să raportuiască la Departamentul din Lăuntru. Balş Vel Logof. procit. Locul pecetei. Departamentul din Lăuntru. Secţia 4-a, No. 197. Anul 1848, Oct. 28 zile. Când să va primi Lascăr Catargiu, să va împlini. www.digibuc.ro 33 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 |N MOLDOVA 23 XXXIV 1848, Octomvrie 31. Isprăvnicia ţânutului Niamţu cătră asemine din ţănut. Fălciiu. Fiindcă prin luminatul ofisu cu No. 196, urmat după jaluba ci au supus Prea înălţatului Domn Stăpânitoriu d-lui Lascar Catargi, perio- risitu la moşiia Uricheni, ţănut acesta, cu rugăminte di a fi trimesu la moşiile Plotoneşti dila acel ţănut, undi ş’ar fi avănd interesurile sale casnice, aciastă isprăvnicie este poroncită ca, cu cuvenitul convoiu, să-l trimiată în primire aciia care este poroncită spre cele de cuviinţă. Di aceia, odată cu aceasta, suptu convoiul privilisitul IordachiSini şi a doi slu- jitori numiţi Vasile a Preutesii şi Năstăsachi Grecul, să trimeti pe dum- lui Lascar Catargiu în primire acei cinstiţi isprăvnicii, care este poftită ca aducătorilor convoirisitori să li sloboadă formală chitanţie pentru primire dum-lui. Răz. Să va răspunde de primire şi potrivit rostirii domnescului ofis No. 197 să va urma cu d. Lascar Catargiu. XXXV No. 6550. 1848, Noemvrie 11. Isprăvnicii Niamţu. Cu otnoşănia supt No. 108 primindu-se la această isprăv. cu cuvinitu convoiu pe dum. Lascar Catargiu spre a să periorisă la moşia Plotoneşti, potrivit înaltului ofis No. —, prin aceasta i să împărtăşăşti ştiinţă. No. 6562. La Dipart. La 10 a curgătoarii luni, cu otnăşenia isprăv. ţinut. Niamţu, supt No. 108, s’au primit pi dum-lui Lascar Catargi, întovărăşit de cuvi- nitul convoi, pi care, potrivit înaltului ofis din 28 Oct. cu No. 497, îndată s’au şi statornicit la moşia Plotoneşti din acest ţănut, undi s’au pus de isprăv. un slujitor spre a nu eşi din cuprinsul hotarălor moşii, precum nici a av£ vre un -fel de comunicaţie sau întâlniri cu ciniva, poroncindu-să şi privighitorului de ocol a fi cu luare aminte spre acest sfârşit. Despre care cu supunire să aduce la ştiinţa cinst. Depart. No. 6563. www.digibuc.ro 24 N. IORGA 34 La Privighit. di mijloc. După înaltul ofis No. 197, pi d. Lascar Catargiu periorisându-să la moşia Plotoneşti, s’au dat un slujitor a ispravnicii spre a nu eşi din cu- prinsul hotarilor moşii, precum nici a avea vre un fel de comunicaţie sau întâlnire cu cineva. Aşa dar să scrii d. ca să fii cu mare aminte spre urmare întocmai după rostirea zisului ofis. De urmare să raportaţi. XXXVI Dipartamentul din Lăuntru cătră isprăv. ţănut. Fălciiu. După înnoita ţădulă gospod. supt No. 85, ţătată prin din nou otnoşania Vistierii supt No. 5205, urmând a să înnapoi banii înpliniţi din averile trimişilor di aici la Măcin, aşa precum împărăteasca Sa Mărire Sultanul cu milostivire au arătat plata acei cheltueli, care ră- mâne a să scăd& din daria cuvenită înaltei Porţi, şi pentru că în asemine socotială s’au fost primit, pe lângă raportul acei isprăv. supt No. 5905, 200 irmilici noi, porţia ci prive pe dum-lui Nicu Catargiu, i să scrie ca d’indată să facă cunoscut dum. de a trimete pe cine va socoti cu formală împuternicire din partia sa spre a i să da acei 200 di irmilici, trăgăndu-şi tot odată isprăv. şi perispisca ci va fi apucat a slobozi în vreme când s’au înplinit, căci ceialalţi 200 irmilici, primiţi tot cu ţătatul raport, parte ce privia pe dumnelui Aga Dimitrii Roset, s’au slobozit de către Departament moşului său, d. Miltiadi Mânu, de la care s’au primit perispisca supt No. 520, dată de privighetorul ocolului Podoliani. Ministru şi cavaler Balş Vel Logof. Secţia 4-a. No. 22160. 1848, Dechemvrie 11. Dechemvrie 15, Se va răspundi Dipart. că d. Nicu Catargiu nu să află întors pănă acum la acest ţănut şi cvitanţ’a pentru 200 irmilici ci s’au împlinit s’au dat cucoanei d-lui, şi d., acum, după ştiinţa luată, sa găseşte dus la Costantinopolii, încăt prin urmare nu să poati înnainti nicio lucrare. www.digibuc.ro 35 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 IN MOLDOVA 25 XXXVII No. 7080. 1848, Dechemvrie 16 La Departament. Primindu-să poronca cinst. Dipartament din ii a curgătoarei luni, No. 22160, secţia I, prin care să scrii isprăv. a să face cunoscut d. Nicu Catargiu ca să trimată înputernicit spre a-şi primi 200 irmilici noi şi să să treacă înnapoi chitanţia ce s’a dat de Isprăv. pentru acei bani, cu supunere să aduce la ştiinţă că d. Nicu Catargiu nu să află păn’acum întors la acest ţănut şi chitanţia pentru acei 200 irmilici s’au dat cu- coanii, care, după ştiinţa luată, să găsăşti dusă la Costantinopoli după soţul, încăt prin urmare nu să poati înnainti de isprăv. nicio lucrare. XXXVIII Departamentul Treburilor din Lăuntru catră isprăv. ţănut. Fălciiu. Aşa precum d. cniazul Dimitrie Cantacuzin, proprietarul moşii Grozăştii dela ţănutul Bacău, ca unul ce au făcut parte la tulburările trecute şi în trecuta lună Octomvrie au trecut piste hotar, în Staturile Austrii, după înpărtăşire primită dela Secretariatul di Stat, cu No. 2393, eşti cu totul oprit a să mai întoarci înnapoi în ţară, pentru care sfârşit s’au şi slobozit cuvenitele poronci cătră isprăvniciile de pe întindere graniţii austriaceşti, însă, pentru ca nu cumva prin oarecari vicleni mijloaci să să cacerdisască şi tainic să să oploşască la vre un loc sau moşie din această ţară, Depart. grăbeşti a da ştiinţă acei isprăv. ca îndată după primirea aceştiea să cerceteze cu toată scumpătate în tot cuprinsul ţănutului dacă nu cumva d. cneazul să află undiva mis- tuit, carile de va fi, apoi îndată să să periorisască, şi grabnic să să aducă la ştiinţă. Depart. spre a să hotără urmare pentru dum-lui. Ministru din Lăuntru şi Cavaler Balş Vel Logof. Secţia 4-a, No. 23566. 1848, Dechemvrie 30. XXXIX Dipartamentul din Lăuntru cătră ispr. ţănutului Fălciiu. Prea Innălţatul Domn Stăpănitoriu, în urmarea mijlocirii dum. Aga Costachi Catargiu, pentru fratele dum., dum-lui Lăscărachi Ca- targiu, cunoscut acei isp. din înaltul ofis supt No 197, continitul an, de a se întoarce iarăşi la moşiea Uricheni din ţănut. Niamţu, învoind www.digibuc.ro z6 N. IORGA 36 o asemine strămutare a dum. Lascar Catargiu la moşiea Uricheni, De- part. scrie acei ispr. ca, îndată după primirea aceştia, cu cuvinitul con- voiu să-l trimiată cătră acfe de ţănut. Niamţu, cării odată cu aceasta i s’au poroncit celi de cuviinţă, şi de urmare să răportuiască. Ministru din Lăuntru şi Cavaler Balş Vel Logof. Secţia a 4-a, No. 100. 1849, Ghenar 3. Rez. Să va face cunoscut dum. Lascar Catargiu înţălesul poroncii ca să însămneze isprăvnicii zăoa în care voeşti a porni la moşia Ure- cheni spre a fi slobod cu îndeplinire celor poroncite. XL Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza Voevod, Domn ţărei Moldovei. Cătră ispr. ţănutului Fălciiu. întâmplările de tulburări iscaţi în Transilvaniea de cătră naţia un- gurească, întovărăşită de mai mulţi streini Ieşi i alţi tulburători, dănd povod puterii împărăteşti a Austriei ca să-i urmărească pentru a-i în- frâna şi a-i supune la rănduelile legiuitoare, dintre aceşti ca nişte demo- ralizaţi, pentru ca să scapi, au ajuns la ştiinţa noastră că mulţi ar fi trecut pe furiş în Moldova, pren munţi, şi s’ar fi mistuind prin sati, prin târ- guri, pi la odăi, pi la tărie şi pi la crâşme în porturi schimbate şi supt numiri străine, pentru care inalta nacealstvă ros enească faci cerere stăruitoare a să cerceta, a să urmări pretutindine şi, prinzăndu-să, să să încreadinţaze la cea mai di aproape de locul prinderei nacealstvă oşti- nească. Drept aceea, măcar că şi înnainte în mai multe rânduri s’au poroncit acei ispr. ca să fie cu mare privigheri pentru discoperire şâ prinderea unor aşa feţă streine, dar, cu privire că în timpul de faţă pu- terea împărătească a Austriei lucrează cu energhie împotriva revolta- ţilor din Transilvaniea şi, după ştiinţa ce am luat de curând, mulţi din- tr’înşii ar fi străbătut în Moldova prin munţi şi se mistuesc, supuindu-să la slujbi şi alte îndatoriri particulari cu nume schimbaţi, poroncim is- pravniciei cu tărie să facă îndată în tot cuprinsul ţănutului o prfe pă- trunzătoare cercetări, rănduind la fiişticare trei sati câte un mazăl şi asupra a 3 mazăli câte un cinovnic sau privilighet, să îngrijască cu străşnicie şi pe privighitori ocoalilor ca să cerceteze pe la toate locurile şi prin pădurile de pe moşăi şi să discoperi pe toţi străinei ci să vor fi mistuind din acei revoltarisăţi din Transilvanie. Asămine cer- cetăndu-se cu scumpatati şi în tot cuprinsu târgurilor şi ’ndată ci s’ar afla vre unei dosăţi sau mistuiţi ori la care loc şi ori la care faţă, să să prindă şi, doprosuindu-să pe dânşăi, să să dei supt adiverinţă la ce mai www.digibuc.ro 37 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 IN MOLDOVA 27 di aproapi nacealstvă oştienească rosienească, iar adiverinţăle împreună cu doproasăle să să trimată la Departamentul din Lăuntru. Ispravnicul ţănutului să să pătrundă de văjnicia lucrărei şi să facă cercetări pr£ cu dinadinsul, căci, prinzându-să vre unul dintr’aceia pi la alţi locuri şă descoperindu-să că au fost mistuiţi în ţănutul acela şi niaflaţ de isprăv- nicie sau dosăţ de niscaiva feţă din ţănutul său, ispravnicul ţănutului va fi părtaş la răspunderea ce priveşte pe mistuitori. Şi pentru aceia rânduială prescrisă mai sus, pentru cercetarea răvoltaţilor fugiţilor din Transilvania i agira privighere a ispravnicului, să nu slăbească şi să nu continească mai înainte de a primi poroncile noastre, iar de lucrarea ce să va face să să trimată raporturi la Departament de două ori pi săptămână. Pecete. Balş Vel Logof. No. 3. Ghenar 4, 1849. XLI 1849, Ghenar 4. La toţi privighetorii, poliţai şi comisarilor. Aşa precum d. cnezul Dimitrii Cantacuzin, propietarul moşii Gro- zăşti de la ţănut. Bacău, ca unul ce a făcut parte la tulburările trecute şi în trecuta lună Oct. trecu piste hotar în Staturile Austrii, după împăr- tăşire primită dela Săcratariatul de Stat cu No. 2393, este cu totul oprit a să mai întoarci înnapoi în ţară, pentru care sfârşit s’au şi slobozit cuviincioasăle poronci cătră ispr. pe întindere graniţăi austriaceşti, pentru ca nu cumva prin orcari vicleni mijlociri să să cacerdesască şi tainic să să oploşiască la vre un loc sau moşie din această ţară, potrivit poroncii Departamentului din Lăuntru cu No. 23566, grăbeşti a seri aceştia să cerceteză cu toată scumpătatea în tot cuprinsul acelui ocol de nu cumva d. cnezul să află undeva mistuit. Carele de va fi, apoi îndată să să periorisască, şi grabnic să aduci la ştiinţă spre mai departe lucrare. XLII Ghenar 5. Si va av£ în privire când slujătorul va sosi cu efitanţia pentru stră- mutare la locul cuvenit a boerului Lascăr Catargiu. www.digibuc.ro 28 N. IORGA 3» XLIII Ghenar 8. Potrivit înţălesului luminatului ofis, să va scrie privighetorilor de ocoale ca la căte trii sate să rânduiască câte un mazil din cei mai de- stoinici a ocolului şi piste trii mazili un privilighet ca întru nicontenire să facă pătrunzătoare cercetare prin sati, pren cătunuri, pe la odăi şi prin păduri, unde sănt locuri dă adăpost şi care undi s’ar găsă nişti asămine streini trecând în Moldova di piste hotar supt numi schimbat, în paza cuvinită să-i trimată în cercetare isprăvnicii, având niadormită privi- ghere şi însuşi privighetoru di ocoale, ca nu cumva în ocolul său să să găsască nişte asemine mistuiţi şi netrimeţând la isprăvnicii, căci învino- văţirea sa va fi aspră şi niertată, având şi datorie a răportui de două ori pe fieşticare săptămână la isprăv. despre rezultatul aceştii îndatoriri. Asămine să va poronci poliţăei târgului Huşi. Iară acum de primirea luminatului ofis şi punire în lucrare să să răspunză Departamentului. XLIV Cinstitei isprăv. ţanut. Fălciiului privighitoru di ocolu Mijlocului. Raport. La poronca No. 5313 cu supunire să face cunoscut că, după cerci- tare făcută în cuprinsul ocolului pentru un Polunez, anumi Loga, ce s’ar purta prin ţară cu o cnigă şnuruită, cerând ajutor de arme cu stăruinţă de a iscăli în acea cnegă, nu s’au găsit. No. 15. 1849, Ghenar 8. XLV Cinstiţi is. ţănutului Fălciiu. Comisariul târgului Fălciiu. Raport. Poronca cinst. isp. cu No. 28 am văzut celi cuprinsă în ia pentru d. cniazu Dimitrii Cantacuzin, propietarul moşăi Grozăşti di la ţănutul Bacău, carele, făcând parte la tulburările trecute, ar fi trecut piste hotar în Staturile Austrii, pi cari acum eşti cu totul oprit a să mai întoarci înnapoi în ţară, şi, fiindcă, după cercitare ci am făcut în acest tărg, nu să găseşti tăinuit aice până acum, dar pi viitorime voiu fi cu privigheri şi, îndată ce să va simţi venit aice, voiu lucra potrivit poroncii despre care cu supunere să aduce la ştiinţă. No. 6. 1849, Ghenar 10. www.digibuc.ro 39 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 lN MOLDOVA 29 XLVI Cătră cinst. isprăv. Ţănutul Fălciiu. Privighitorilor di Prut. Raport. La poronca din 4 a curgătoarei luni Ghenar cu No. 28, înnaintită după a Dipart. supt. No. 23566, cu supunire să răspunde că pe di o parte s’au făcut pătrunzătoare cercetare prin tot cuprinsul acestui ocol de nu cumva să să fi oploşit la vre un loc d. cnezul Dimitrii Cantacuzino, propietar moşii Grozăşti din ţănut. Bacău, ci au făcut parte la tulbu- rările trecute, care în trecuta lună Octomvr. au trecut piste hotar în Staturile Austrii, iar, pe di altă, voiu fi cu de aproape privire pe viitor în asăminea predmet, despre care cu supunere să aduce la ştiinţă cinst. isprăv. No. 70. 1849, Ghenar 22. XLVII Isprăv. din ţinutul Fălciiu către d. Lascar Catargiu. Potrivit poroncii Departamentului Treburilor din Lăuntru supt No. 100, urmată după mijlocirea ci au făcut cătră Prea Innălţatul Domn fratele d., Aga Costachi Catargiu, de a vi să învoi iarăşi întoarcere la moşia Urecheni, din ţănut. Niamţului, această ispr. a ţănutului Fălciiu face d. cunoscut ca să însămnaţi isprăvnicii zăoa în care voeşti a porni la moşia Urecheni, spre a ţi sloboză (?) cu îndiplinire celor po~ roncite. No. 280. 1849, Ghenari 23. De ţănut. Niamţul. Potrivit poroncii Departamentului Treburilor din Lăuntru ci s’a primit supt No. 100, urmată după mijlocire ce au făcut cătră Prea In- nălţatul Domn Stăpănitoriu d. Aga Costachi Catargiu pentru a fi învoit iarăşi întoarcere la moşia Urecheni din acest ţănut a fratilui dumnelui, Lascarachi Catargiu, deci această is. cu cuvinitul convoiu îl şi trimete cătră acfe cinstită is.; de a cărie înfăţoşare să înpărtăşască cuvinitul răspunsu. XLVIII No. 1078. 31 Ghenar 1849. Isprăvnicia ţănutului Niamţu cătră asemine din ţănutul Fălciiu, De şi acei administraţii, prin adresa cu No. 280, cuprindi că, în măr- ginire cu poronca Dipartamentului No. 100, trimete în primire aceştia www.digibuc.ro 3» N. IORGA 40 supt cuvinitul convoiu pe d-lui Lascar Catargiu spre periorisire la moşia Uricheni din acestu ţănut, însă la ispravnicii nici pe d-lui Lascar s’au primit şi nici vre un om din convoiu s’au văzut, decăt numai că acel ţătat adresu i s’au adusu di o faţă particulară din Tărgu Petri, care au arătat că i s’au dat di dum-lui Aga Costachi Catargiu spre a-1 aduce isprav. Dispre care înprejorare întru răspunsu asupra ţitatului adres i să face cunoscut cătră cuvenita din partea regularisire. XLIX Cinst. isprăv. de Fălciu. Politia Huşi. 9 9 Raport. In urmaria poroncii cinst. is. No. 28;, suptiscălitu, după pătrunză- toare cercetare ci am făcut în tot cuprinsul acestui tărg întru aflare cniazului Dimitrii Cantacuzino, unul din părtaşăi tulburărilor trecute, ci s’au trecut piste hotar în Staturile Austrii, nu s’au putut dăsluşă pi un asemine. Despre care să aduce la ştiinţă cinst. is. No. 21. 1849, Fevr. 2. L Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăv. Ţănut. Fălciiu. Insămnîndu-să în dosul aceştia fisionomiile a 18 feţă din acei mai de frunte căpitenii a rivoltaţilor din Ungaria şi Transălvania, pentru care Ecselenţia Sa comandirul d. Gheneral leitinant şi cavaler von Moller, prin adresul cu No. 949, urmat cătră înaltul Domn, faci cerire a să cerceta şi a să afla în acest Prinţipat, să scrie acei Isprăv. ca îndată după primirea acestei porunci să întindă celi mai agire măsuri di cerce- tare în tot cuprinsul ţănutului, atăt prin târguri şi sate, precum şi pre la toate locurile de spre câmpii şi păduri, ca, negreşit şi fără sminteală, să să poată afla şi a să prinde, cu adăogire că, dacă spre acest sfârşit ar av& nevoi şi de ajutoriu, oştinesc, apoi grabnic să să adresărisască la cei mai cu apropiere comandiri ai oştilor rosieneşti cari sânt poronciţi a da asemine ajutoriu, ori în ce vremi li se ceri, care, de să vor prinde, să se ştie să-i ispeduiască îndată, întovărăşiţi de cel mai sigur convoiu, spre a să urma cu ei după cuviinţă. Ministru din Lăuntru şi cavaler Balş Vel Logof. Secţia 4-a. No. 2800. 1849, Fevruarie 3 zile. www.digibuc.ro 4i DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 lN MOLDOVA 31 Primit 849, Febr. 10. Să va publicarisă prin privighitori ocoalelor i poliţie şi comisarii tărguşoarelor întocmai copie di pi alăturata listă. LI Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza Voevod, Domn ţărei Moldovei. Cătră ispr. ţănutului Fălciiu. Domnia Noastră, cu părintească îngrijare pentru binele obştesc luănd aminte că unile din isprăvnicii nu răspunde cu deplinătate la măsurile poroncite de noi prin ofisul din 4 a trecuţii luni Ghenar, supt No. 3, întru ceia ce să atinge de urmărire şi prindere tuturor streinilor ce s’ar oploşi pe la tărguri, sate şi celi cotunuri şi lăcuinţi de prin câmpii i păduri, în porturi schimbate şi supt numiri străini, precum şi de a să da îndată la ce mai apropiată comandă a oştirilor rosieneşti de locul prinderii acelor ce s’ar descoperi că sănt dintre revoltaţi tulburători liniştii din Ungaria şi Transilvania, adăogim a înnoi cuprinderia ţita- tului ofis, poroncind cu tărie acii isprăv. ca să înprospăteze îndată celi mai aspre măsuri întru aciasta, cu mari scumpătati pe toţi străini şi oriei feţe ce s’ar purta în cuprinsul acelui ţănut prin tărguri i sati, între cari arătăndu-să vre unul supt oarecari prepus sau necunoscut, să fie poron- cite a-i rădica îndată şi a-i duci la isprăv. spre a-i cerceta şi a urma cu dânsul după zisul ofis, ştiind că pentru c6 mai mică molătati ce s’ar vădi din partia ei va fi supusă la neiertată învinovăţire. Balş Vel Logof. Locul pecetei. Departamentul din Lăuntru. Secţia a 4-a. No. 22. 1849, Fevr. 7 zile. LII 1849, Fevr. 10. La privighitori, poliţăi şi comisari. Innălţimea sa Domnul Stăpănitor, prin ofisul din 7 a curgătoarei luni No. 22, repetă ofisul supt No. 3 întru ceia ci să atinge de ur- mărire şi prindire tuturor străinilor ci s’ar oploşi pe la tărguri, miceli cotunuri şi lăcuinţă de prin câmpii i păduri, în porturi schimbaţi şi supt numiri străini, precum şi de a să da îndată la cea mai apropietă comandă a oştirilor rosăeneşti de locul prindirei acelor ce s’au desco- perit că sănt dintre revoltaţii tulburători liniştei din Transilvania; drept www.digibuc.ro 32 N. IORGA 42 care ţi să poronceşte cu tărie ca îndată să iei celi mai aspre măsuri, dănd îngrijare di aproapi vornicilor, paznicilor şi vechililor di mazăli, vei cerceta cu scumpătati pi toţi streini şi alte feţi ci s’ar purta în cu- prinsul acelui ocol, întru care arătăndu-să vre unul supt oricare propu- neri sau necunoscut, să-i rădice îndată şi să-i aducă la isprăv. spre cu- vinita înnaintare, ştiind că, pentru cea mai mică molătate ci s’ar vide din parte-ţi, vei fi supus la niertată învinovăţăre. No. 658. La Dipartament. Primindu-să luminatul ofis din 7 a curgătoarei luni No. 22, poron- citoriu pentru cercetare şi prindere tuturor străinilor, cu respect să aduce la ştiinţă că, isprăv., atăt după luminatul ofis, cât şi după celi di mai înainte porunci, au întins măsurile cuvinite în tot cuprinsul ţănutu- lui, şi, cănd să află nişte asămine, să cercetiază şi să urmează potrivit povăţuirilor. LIII 1849, Fev. 11. La privighetori, poliţii i comisari. Insemnăndu-să în alăturare descriere fizionomiile a 18 feţi din acei mai de frunte căpetenii a rivoltaţilor den Ungaria şi Transilvania, pentru carele Ecselenţia de rezertvă domnul Gheneral leitenant şi cavaler von Moler, prin adresul cu No. 549, urmat cătră înaltul Domn, faci cerere a să cerceta şi a să afla în acest Prinţipat, de aceia, din povodul poroncii Dipartamentului, ci s’au primit supt No. 2800, să scrie dum. ca îndată după primirea aceştia să întinză celi mai agire măsuri de cer- cetare în tot cuprinsul ocolului prin tărguşoare şi sate şi pre la toate lo- curile de spre câmpii şi păduri, ca negreşit şi fără sminteală să să afli şi să să prindă, cu adăogire că, dacă spre acest sfârşit ai av& nivoe şi de agiutor, să ceri îndată la isprăv. sau la mai cu apropiere comandiri oştilor rosieneşti, carele sânt poronciţi a da asemine agiutoriu ori în ci vreme li s’ar ceri. Iar, di să vor prindi, să să ştie să ispeduiască, întovără- şiţi de cel mai sigur convoiu aici la ispr. spre a să urma celi di cuviinţă. LIV Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăvnicia ţânut. Fălciiu. Secritariatul de Stat cu adresu No. 579 înpărtăşind încunoştiinţarea ce au primit dela Hătmănie cu No. 815 că mulţi pasageri ce intră în acest Prinţipat pe la zastava Oituz pentru negoţu şi care sănt c& mai mare parte Români din satile apropiete de graniţă, cărora înplinindu-să www.digibuc.ro 43 DESPRE REVOLUŢIA DELA 184* ÎN MOLDOVA 33 terminul paşaporturilor ce li-au avut învoite din partia Austriei, cu trecire de mai multe ori în cursul unui an, acum să înfaţoşază cu alte de asăminia păsuri supt pecetia lui Coşut şi că comandirii sănt poronciţi de a nu îngădui intraria în Prinţipat nici a unui din aceşti străini, mijlo- ceşte a să întinde măsurile cuvinite şi în Prinţipat; pentru care Departa- mentul grăbeşte a scrie acei isprăv. ca, potrivit regtdi pusă în lucrare Hătmănii, pentru neîngăduiria acelor ce ar intra în ţară cu paşaporturi de a lui Coşut, să întindă celi mai ageri măsuri de cercetare în tot cu- prinsul ţănutului şi pi toţi acei ce s’ar găsi cu asămine paşaporturi rădicăndu-i îndată, să urmeză potrivit domneştilor ofisuri ce are isprăv. pentru străini. Ministru din Lăuntru şi cavaler Balş Vel Logofăt. Secţia a 4-a. — No. 5888. 1849, Mart 14. LV 1849, Mart 17. No. 1371. Isprăv. ţănut. Fălciiu. La privighitori, poliţii şi comisari. Sicritariatul di Stat cu adresul No. 579 împărtăşind Dipart. din Lăuntru încunoştiinţarea ce a primit -dela Hătmănie cu No. 815 că mulţi pasageri ce intră în Prinţipat pe la zastava Oituz şi care sănt cb mai mare parte Români din satele apropiete de graniţă, înplinindu-să termenile paşaporturilor ci li-au avut învoite din partia Austrii, cu trecere de mai multe ori în cursul unui an, acum să înfaţoşază cu alte di asăminea păsuri, supt pecetea lui Coşut, şi că comandirii sănt poronciţi a nu îngădui intrarea în Prinţipat nici a unui din aceşti streini, mijlocind a să întinde măsurile cuvinite în Prinţipat; deci, în urmaria poroncii ci s’au primit supt No. 5888 şi potrivit regulei pusă în lucrare de cătră Hătmănie pentru neîngăduirea acelor ce ar intra în ţară cu paşaporturi de a lui Coşut, să scrie dumitale ca să întinzi celi mai agire măsuri de cercetare în tot cuprinsul acelui ocol şi pe toţi acei ce vei găsi nemernicind cu asămine paşaporturi, rădicăndu-i, să-i trimeţi la isprăv spre a să urma cu ei celi de cuviinţă. LVI Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprăv. ţănutului Fălciiu. Innălţimea Sa Domnu Stăpănitoru, cu prilejul sosirei a prăznuire. Sfintei învieri a Mântuitorului, a binevoit a poronci acestui Depart. ca să facă cunoscut acei isprăv. că dum. Vornic S cariat Roset, carele 4 A» R, — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom» XX» www.digibuc.ro 34 N. IORGA 44 să află periorisit la moşia sa din acel ţănut, au câştigat înalta învoire de a fi slobod de supt periorisire în care să găsăşti, cu aceasta numai ca dum. să poată umbla în Prinţipat oriunde casnicile trebuinţi l-ar chema, afară numai de capitalie, unde nu este slobod decât supt aciastă îndatorire, adecă, ca, ori în ce vreme s’ar prilegi să aibe vreo neapărată trebuinţă a veni în capetalie, mai întâi să dei ştiinţă Departamentului din Lăuntru anume despre pricina ce-1 săleşti a veni şi, dacă asupra aceia va câştiga încuviinţare, cu aşa chip numai va putea veni în capi- talie. Această înaltă bunăvoinţă isprăv. îndată o va face cunoscut dum-lui Vornicului Roset, cu adăogirea că asămine slobozănie i s’au învoit în cătă vremi dum-lui va fi neabătut la vre-o necuviinţă, despre care să şi fie pururea ferit. Ministru din Lăuntru şi cavaler, Balş Vel Logof. Secţia a 4-a. — No. 7506. 1849, Mart 31. LVII 1849, Apr. 2. No. 1400. Isprăv. ţănut. Fălciului cătră Vornicu Roset. Această isprăv. a ţinutului Fălciiu pi temeiul poroncii Dipart. din Lăuntru supt No. 7506, urmată după buna vroinţă a Innălţămi Săli Dumnului Stăpănitor, prin aceasta cu cinste vă împărtăşim ştiinţă că aţi câştigat înalta învoire de a fi slobod de supt periorisăre în care vă găsăţi la moşia Stroeşti, cu aceasta numai ca să puteţi umbla în Prin- ţipat sau pe unde casnicile trebuinţi v’ar chema, afară numai de capi- talie, unde [nu] e slobod de a merge decât supt această îndatorire, ca, ori în ce vreme s’ar prileji să aveţi vre-o neapărată trebuinţă a merge în ca- pitalie, mai întâi să daţi ştiinţă Dipart. din Lăuntru anume dispre pri- cinile ce vă săleşti a merge, şi, dacă asupra aceia veţi câştiga încuviin- ţare, cu aşa chip numai veţi putea merge în capitalie. Această dar înaltă bunăvoinţă făcăndu-să ştiut potrivit poroncii, vi să adaoge că asămine slobozănie vi s’au învoit în cătă vreme dum-ta vei fi neabătut la vre-o necuviinţă, despre care să şi fii pururea cu totul ferit. LVTII Primit Apr. 14. Cinstiţii ispravnicii Ţănut. Fălciiului spre cuvinită lucrare. Poliţăia târgului Huşi. No. 2599. Raport. In urmare poroncii cinst. isprăvnicii din 10 a trecutei luni Ghenar, supt No. 92, din povodu poroncii de supt No. 104, făcăndu-să cercetare www.digibuc.ro 45 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 35 în tot cuprinsul acestui tărg pentru revoItat[u] din Transilvania săcui[u] Ladislaos Bărşăschi şi care s’ar purta supt nume străin de Goş Porsămon (?) nu s’au aflat; pentru care să aduce la ştiinţă. Mihăilescu. No. 185. 1849, Apr. 13. LIX Departamentul Treburilor din Lăuntru cătră isprav. ţăout. Fălciiu. Pe lăngă cele poroncite isprav. supt No. 7506 pentru ca să facă ştiut dum-lui Scarlat Roset despre slobozănia dum-lui de supt periorisărea, să adauge după poronca înălţimii Sale Domnului Stăpănitor ca să-i înpărtăşască îndată că nu este ertat dum-lui Vornicului Roset de a merge să viziteze sau să aibă altă comunicaţie cu feţă dă acele ce sănt încă supusă periorisirii, mărginindu-se dum-lui Vornicul numai în slobozănia ci-i eşti prescrisă prin poronca citată supt No. 750, căci în alt fel urmiază iarăşi a să înnăspri măsurile pentru mărginirea dum-lui ca mai înainte. Şi de lucrare Depart. aştiaptă răspunsul isprăv. Ministru din Lăuntru şi cavaler, Balş, vel Logof. Secţia a 4-a. — No. 8348. 1849, Apr. 14. LX 1849, Apr. 16. La dum-lui Vornic Scarlat Roset. Această isprăv. a ţănutului Fălciiu, în urmaria poroncii Depart., ci s’au primit supt No. 8348, că aţi fostu slobozi di supt periorisiri, dar după poronca Innălţimi Sale Domnului Stăpănitoriu nu sănteţi ertaţi de a mergi să vizitezi sau să aveţi altă comunicaţie cu feţi dă acele ce sănt încă supusă periorisirii, mărginindu-vă numai cu slobozănia cu- noscută, căci în alt feliu urmează iarăşi a să înăspri măsurile. Pentru care cu cinste vi să înpărtăşeşti ştiinţă. LXI No. 2139.—Primit Apr. 16. No. 2655. 1849, Apr. 15. Isprăvnicia Ţinutului Tutovii către asemine de ţinut. Fălciiu. După îngrijarea ci are aceste ispravnicii potrivit povăţuirilor priimite din partea nacelsfii pentru săguripsărea opştii dispre orice necuviinţă s’ar ameninţa din partea răilor cugetători şi mai ales acum în timpul 4* www.digibuc.ro 36 N. IORGA 46 primăverii, cănd şi codrii înfrunzăsc, luând celi mai nimerite măsuri cu rânduire di înnadinsu feţă cu niadormită privighere, şi acum pri- mind înpărtăşăre di la una din aceli feţă că şapti persoani s’ar găsă în apărătura Putredenilor, a căruia margină spre Apus calcă în spre ţănut. Tecuciului cătră satu Glăvăneştii, pi care s’au şi văzut de cătră un mazăl din Căbeşti, anumi Ion Chersăcan, culcaţi, învăliţi cu chebili sau bur- nuzuri, şi nici că putură prepuni ca ci fel di persoani ar fi, în urmare căruia, aşa precum locul unde s’au văzut este fa ocolu Pereschivului, ci să megiiaşaşte cu ţinut. Tecuci, pi di o parte di îndată s’au rădicat potiră alcătuită di slujitori, poroncindu-să şi privighetorilor di ocol ca cu în- destui puşcaşi să să întruniască cu potira spre nigreşita lor vănare, însărcinând şi pă o faţă vrednică de boieriu, careli înpreună să să săr- goească întru a lor prindire, iar, pi di alta, s’au făcut cunoscut şi isprăv. Tecuciu ca dl îndată să rădice şi ea potiră şi să să înpreunească cu aceşti din acest ţănut pi la locurile ci s’au însămnat, şi, pentfru că astăzi s’au primit şi încă de la altă faţă că tot în acest ţinut, la ocolul Târgului, s’ar fi văzut trii feţă bine înarmaţi cu carabini şi îndestuli armi la o crâşmă di pi Jărobăţu, întru a căroia vănat această isprăv. ne avănd mijloc, fiin- du-i toţi slujitori întrebuinţaţi, prin acesta ce ţi să faci poftire acei isprăv. ca di îndată, alegând un număr de slujitori bine înarmaţi să-i trimiată aceştii isprăvnicii, ca di aice să să păşască către nigreşita prindire acelor feţă, fiindcă această ispravă n’a fost nici o mişcare ca să ni dei veste, până cănd nu să vor primi slujitori de la acea isprăvnicie, dând povăţuire cuviincioasă în acel ţănut, căndu s’ar ivi cu a doa ştire i să face cunoscut acei isprăvnicii ca la di îndată să trimiată slujători ca disară să fie la hanu din moşăia Sămila din acest ţănut., a dum. Vor- nic Neculai Grecian, di supt dial. Cănd, îndată ci vor sosă, să dei iscă- litului de ştire, ca să dei oameni trebuitori cu ştiinţă de starea locurilor undi s’au văzut şi undi trebui a să căuta, şi la noapti să să porniască, iar nu zăoa. XLII Secret. Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn Ţărei Moldovei, cătră Isprăvnicia ţinutului Fălciiul. După cetirea Ecsălenţii Sale d-lui Ghineral leotinant şi cavaler fon Moller, urmată către noi prin adresul No. 37, întemeiată prin înalta poruncă a împărăteştii Sale Mării a tuturor Rosăilor, poroncim aceste:' că, îndată după primirea aceştia a noastră domneşti poronci, să pui în lucrare prin cele mai ageri măsuri a să cerceta în tot cuprinsul ţinutului, atăt prin târguri, precum şi prin sate, spre a să afla dacă nu cumva să poartă oarecari streini, veniţi din Staturile evropeene, care să răs- pândească lucrări răzvrătitoare printre lăcuitorii ţării; pentru care cu deosăbiri să şi însărcinează atăt pe poliţmaistru sau comisariul de prin târgurile aflătoare în acel ţănut. precum şi pe privighetorii ocoalelor www.digibuc.ro 47 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 lN MOLDOVA 37 şi alţi osăbiţi cinovnici ce-i are pe lângă săne, ca pretutindene şi prin toate locurile cu mare scumpătate să să cerceteze, înţălegăndu-să întru aceasta şi cu comandirii oştilor rosăeneşti de pe la locurile pe unde să află cantonate oştiri, cărora s’au şi dat cuvenitele poronci din partea nacealnicilor ca şi ei, di o potrivă, în înţălegire cu isprăvniciile, să cer- ceteze pentru aflarea unor asămine streini, care, dacă s’ar afla umblând prin ţară, sau cu scopuri vinovate politiceşti, sau măcar cu purtări de prepus, îndată să să arestuiască şi cu grăbire să răportuiască de a dreptul către dl. Logofătul Treburilor din Lăuntru. Ştiindu-să şi aceasta că, în căt să atingi pentru graniţa de spre Transilvania, s’au poroncit Hătmănii ca să dei aspre poronci tutulor comandirilor de pe întinderile de a nu îngădui nici de cum intraria în Prinţipat nici a unei feţe ce va înfăţoşa paşaportul ocărmuirei revoluţionare, decăt numai acelora ce vor av& paşaporturi di la Ocărmuirea austriacă sau a altor State legale. Balş Vel Logof. procit. Locul Şeful Secţiei D. Gane. pecetei. Departamentul din Lăuntru. Secţia a 4-a. No. 51. 1849, April în 18 zile. (Notat sus.) Primit Apr. 20. S’a scris privighitorilor de ocoale, comisarilor, poliţăi din Huşi, însărcinăndu-să şi osăbiţi cinovnici. LXIII 1849, April 21 No. 1970. Privighetoriului de ocol Prutului. » » » Podoleni. » » » Crasni. » * » Mijlocul Comisariului de Docolina. » » Fălciu. Poliţiei Târgului. Prin domnescul ofis ce s’au primit din 18 a curgătoarei luni supt No. 51, după cetire Ecsilenţii Sale d. Gheneral leitinant şi cavaleriu von Moler, urmată cătră Prea înălţatul Domn prin adresul cu No. 37, întemietă prin înaltă poroncă a împărăteştii Sale Măriri a tuturor Ro- şiilor, să poronceşte ca îndată să să pue în lucrare prin cele mai ageri www.digibuc.ro 38 N. IORGA 48 măsuri a să circita prin târguri ca şi prin sate, spre a să afla dacă nu cumva să poartă oarecare streini veniţi din Staturile Evropei, care să răspândească lucrări răzvrătitoare printre lăcuitorii ţării; drept care să scrie dumitale ca pretutindine şi în toate locurile cu mare scumpătate să cercetezi, înţălegăndu-te întru aceasta şi cu comandirii oştilor ro- sieneşti, de pi la locurile pe unde să află cantonate oştiri, care au date cuvinitele poronci din partea nacealnicilor Roşiei, de o protivă în înţă- legire cu isprăvniciile să cerceteze pentru aflarea unor aseminea streini, care, dacă s’ar afla umblând pren ţară, sau cu scopuri vinovate politiceşti, sau măcar cu purtarea de prepus, îndată şi cu grăbire să-i trimaţă is- pravnicii, ştiindu-să şi aceasta că, în cât să atinge pentru graniţa de spre Transilvania, ca să dei aspre poronci tuturor comandirilor de pi întin- dere ca să nu îngăduiţi intrarea în Prinţipat niciunii feţe ci vă înfăţo- şează paşaporturi de la ocărmuire revoluţionară, decăt numai acelor ce va avea paşaporturi de la ocărmuirea austriacă sau altor Staturi. LXIV Primit Apr. 28. Spre cuvenita regulă. Cinstitei isprăvnicii a ţănut. Fălciului, privighitorul de ocol Podoleni. Raport. In urmarea poroncii cinst. isprăvnicii supt No. 1970, — potrivit domnescului ofis din 18 a următoarei luni supt No. 51, — înaintată după cerire Ecselenţii Sale domnului Ghineral letinant şi cavaler von Moler, făcăndu-să cercitare preste tot cuprinsul acestui ocol şi nu să află nimine strein a să purta, venit din Staturile Evropei, pentru care de urmare să aduce la ştiinţă. Semnătura. 1849, Apr. 27. LXV Cătră cinst. isp. ţănut. Fălciiu. Privighitor de Crasna. Raport. In temeiul poroncii is. cu No. 28 din 5 a lunii lui Ghinar următor an, urmată după a Dipart. cu No. 23.566, pi toată întindere acestui ocol s’au făcut circitare pintru cniazu Demitrii Cantacuzino ci este trecut în Staturile Austrii, ca nu cumva să să afli vieţuind tainic la vre-o moşie din acest ocol şi, niaflăndu-să de urmare, să aduce la ştiinţă, nu mai puţin că să va întrebuinţa privighere cb mai di aproapi. No. 302. 28 Apr. 1849. www.digibuc.ro 49 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 39 LXVI Cinst. Isprăv. ţănut. Fălciiu. Privighitoru de Mijloc. Raport. La poronca cinst. isprăv. No. 28, urmată după a Dipart. No. 23.966 cu supuniri să faci cunoscut că, după cercetare făcută în cuprinsul oco- lului pentru d. cnezul Dimitrii Cantacuzin, propietar moşii Gro- zăşti de la ţănut. Bacău, ci ei au făcut parti la tulburările trecuti,nu s’au găsit. No. 353. 1849, Apr. 29. LVXII Cătră Cinstita is. a ţinut. Fălciu, privighitor de Crasna. Raport. Dela 21 a tricutii luni Apr. întimiiată poroncă a is. cu No. 1970, înaintită după domnescul ofis cu No.^i, necontinit s’au urmat circitari pi toată întinderea ocolului spre discopirire dacă nu cumva să poartă oarecare streini viniţi din Staturile Evropii ci ar voi ca să răspăndiască lucrări răzvrătitoare întri lăcuitorii ţării, şi păn’acum nu s’au putut disco- peri nicio persoană. In circitare şi în viitorime la aceasta nu va contini; despre care să va aduce 'şi la ştiinţa isprăv. No. 325. 1 Mai 1849. LXVIII Cinstitei isprăvnicii a ţănutuflui] Fălciului. Privighitorul de Prut. Raport. Potrivit poroncii din 21 a trecuţii luni, cu No. 1970, înnaintită după ofisul Prea Innălţatului Domn, supt No. 51, s’au făcut cuviincioasă cercetare preîn toati tărguşoarele şi satele din acest ocol spre a să afla de nu cumva să poartă oarecare oameni streini veniţi din Staturile Ev- ropăi, care să răspândească lucrări răzvrătitoare pentru lăcuitorii ţării, Despre care să aduce la ştiinţă că pănă acum în cuprinsul acestui ocol nişte asămine oameni nu s’au descoperit, ca să fie purtători. Iar, în urmă dăscoperindu-să, să va urma după cuprinderea numerarisitei poronci. An. 1849, Mai 6. www.digibuc.ro 4° N. IORGA 5® LXIX Cinst. isprăv. de ţănut. Fălciiu. Privighitor de Mijloc. Raport. La poronca cinst. isprăv. No. 6377, urmată di pi a Dipart. No. 18247, cu supunire să faci cunoscut că, după cercetare făcută în cu- prinsul ocolului pentru dumn. Dimitrii Cantacuzino di la Grozăşti şi care este piste hotar, nu s’au găsitu. No. 225. 1849, Maiu 19. LXX Cinstitei isprăv. ţinut. Fălciiului. Comisaru târgului Fălciiu. Raport. Poronca isprăv. cu No. 1970, înnaintată din îndemnul ofisului domnesc supt No. 51, mărginitoare a să cerceta aflare unora din streini viniţi din Staturile Evropăi, să răspundariască lucruri rezvrătitoare pintre lăcuitorii ţării, s’au pus în lucrare cuprinderi, de şi pănă acum nu s’au putut afla nişte asămine străini, iar pi viitorime, discoperindu-să vre unul, îndată să va urma cu el celi poroncite. Di urmare cu supunere să aduce la ştiinţă. Ioan Răducanu. No. 168. 1849, Maiu 20. LXXI Cinstitei isprăv. ţinut. Fălcii. Privighetorul de Mijloc. Raport. La poronca cinst. isprăv[ni]cii No. 1970, însămnată după domnescu ofis No. 51, cu supunire vi să face cunoscut că, după cercetare făcută în cuprinsul ocolului pentru străinii viniţi din Staturile Evropii, care să răspindiască lucrări răzvrătitoare pintre lăcuitori, nişte asămine nu s’au găsit. Indescifrabil. No. 297. 1849, lunii 12. www.digibuc.ro SI DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 IN MOLDOVA 41 LXXII Departamentul din Lăuntru cătră isprăv[ni]ci[ia] ţănutului Fălciiului. Din urmarea închierei Sfatului cărmuirei, înpărtăşită prin ofisul Se- cretariatului de Stat cu No. 1585, să face ştiut acei ispravnicii că feţile acele din care unora era oprită întoarciria în ţară, iar alţii periorisăţi pe la moşii, şi pentru carele încă nu s’au fost dat poronci de slobozănie, atăt acei aflaţi piste hotar de a să întoarce înapoi în ţară, precum şi acei căţi să vor fi găsănd încă periorisăţi pe la moşii, nu mai puţăn şi acei a cărora prin deosăbite poronci li s’ar fi oprit intraria în ţară, au rămas cu totul slobozi şi ne opriţi de a veni în ţară şi în capitalie şi de a umbla ori pe unde ar avfe trebuinţă în cuprinsul ţării. Ministru şi Cavaler, Ştefan Catargiu. Secţia a IV-a. Şăfu Secţii, No. 14978. Gane. 1849, Iulie 4. LXXIII (Pe contrapagină sânt scrise următoarele.:) No. 3532. Luna Iulie 7. Potrivit poroncii Dipart. din Lăuntru supt No. 14978, urmate după închierea Sfatului cărmuitoriu, ci s’au înpărtăşit prin adresul Săcrita- riatului di Stat cu No. 1585, prin aciasta vă dă în ştiinţă că feţăli aceli din cari unora era oprită intrarea în ţară, iară alţii periorisăţi pi la moşii, şi pentru care încă nu s’au fost dat poronci di slobozănii, atăt acei aflaţi pişti hotar dă a să întoarce înapoi în ţară, precum şi acei câţi să vor fi găsănd încă periorisăţi pi la moşii, nu mai puţăn şi acei cărora prin diosăbite poronci li s’ar fi oprit intrarea în ţară, au rămas cu totul slobozi şi niopriţi de a vini în ţară şi în capitalie şi di a umbla ori pi unde ar avea trebuinţă în cuprinsul ţării. LXXIV Primit Iuli 14. Cinstiţi isprăvnicii Ţănut. Fălciiului. Poliţia târgului Huş. Raport. Potrivit cu poronca cinstiţii isprăvnicii din 7 al următoarii luni, No. 3532, din povodu poroncii di pre No. 14.978, prin cetiri şi batiri din darabană pi la toate răspintiile uliţălor s’au poblicărisit ca feţile aceli www.digibuc.ro 42 N. IORGA 53 din care unora era oprită întorcirea în ţară de peste hotar, iară alţii periorisăţi pi la moşăi, nu mai puţin şi pentru acei cărora prin deosăbite poronci le-au fost oprită întoarcirea în ţară, că au rămas cu totul slobozi şi niopriţi de a vini în ţară, în căpitalii, şi de a umbla ori pi unde ar av£ trebuinţă în cuprinsu ţării; despre cari să aduci la ştiinţă. (Nedescifrabil.) 1849, Iulii 14. No. 392. LXXV Iulii 23. Prin privighitori, poliţii şi comisari să vor înainti cele poroncite. Departamentul Treburilor din Lăuntru, cătră isprăvnicia Ţănutului Fălciiu. împărătescul Consulat al Rosăi din Moldova, prin otnăşania din 19 Iulii curgător, supt No. 1762, împărtăşăşte acestui Depart. că, după sentenţia întărită de Curţăli rosăeniască şi otomaniciască pentru feţăle ce au făcut parte la neorănduelile urmate în Yalahia la trecutul an 1848, s’au oprit intrarea în Prinţipaturi a feţălor ci au trecut piste hotar, si anumi: t 1) Ioan Iliadi 2) Maioru Teii 3) Neculai Golesco 4) Ştefan Golesco 5) Chesar Boliac 6) Grigorie Grădişteanu 7) Costandin Rosăte 8) Costandin Bălcescu 9) Neculai Bălcescu 10) Grigorie Ipătescu 11) Neculai Ipătescu 12) Ioan Yoinescu 13) Dimitrii Bolintinianu 14) Alisandru Zâne 15) Ioan Znagoveanu 16) Ioan Brătianu 17) Dimitrii Brătianu 18) Ionescu Moldovianu 19) Deivos, ofiţăr de pompieri 20) Neculai Apolonie 21) Constandin Aristia 22) Ghiorghie Magheru 23) Căpitan Pleşoianu 24) Costandin Romănescu 25) Alicsandru Golesco 26) Costandin Filipescu 27) Ioan Ghica 28) Radu Golesco 29) Ioan Bălăcianu 30) Popa Şapcă 31) Petrache Nenişor 32) Alicsandru Paliologu 33) Dimitrie Creţulescu 34) Pereţ Mijlocind Consulatul a să faci răspolojănie pentru a nu să lăsa intraria în Prinţipatul Moldovii a numiţilor mai sus feţe, potrivit căria acest Depart. grăbeşte a scrii acestii isprăvnicii ca să fie pururia cu cea mai diştiaptă şi necontinită privighere di a nu să prilejă supt niciun cuvânt intraria în Prinţipat a vre unia din însămnatile persoane, căci, la www.digibuc.ro 53 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 43 din înpotrivă, găsăndu-să pi vre unul intrat pi la graniţă di pi cuprinsul acelui ţănut, d, dregătorul vă cădea supt grea răspundiri. Ministru şi Cavaler. Secţia IV-a. — No. 16.450. 1849, Iulii 21. LXXVI (Următoarele sânt scrise pe pagina a 3-a). La toţi privighetorii, poliţii şi comisari. împărătescul Consulat al Roşii din Moldova, prin otnoşănia din 19 Iulii curgătoare, supt No. 1762, au împărtăşit Depart. din Lăuntru că, după sentenţia întărită di Curţile rosăeniască şi otomaniciască pentru feţăle ci au făcut partea la niorănduelile urmate în Valahia la trecutul an 1848, s’au oprit intrarea în Prinţipatri a feţălor ce au trecut piste hotar, mijlocind Consulatul a să faci răspolojanii pentru a nu să lăsa intrarea în Prinţipatul Moldovii anumitele feţă, drept care, potrivit poroncii ce s’au primit, No. 16450, însămnăndu ca să fii pururea cu cea mai dişteaptă şi necontinită privighere spre a nu să prilejă supt niciun cuvânt intrarea în Prinţipat a vre unuia din însămnatile persoane, căci, la din înpotrivă, găsăndu-să pi vre unul întrat pi la graniţă din acel ocol, vei cădfe supt gre răspundere şi învinovăţire; iar de urmare să răspundeţi. P. şăful Secţii: Indescifrabil. 1849, Iulie 25. LXXVII Cinst. is, ţănutu Fălciiului. Comisaru târgului Fălciiului. Raport. Potrivit poroncii cinst. is. cu No, 3914, prin otnoşănia Consula- tului al Roşii din Moldova din 19 Iulii, urmată di pi a Dipart. supt 1762, că, după sintenţia întărită de Curţile rosienească şi otomanicească pentru feţile ce au făcut parte la neorînduelile urmate în Valahia la trecutul an 1848, s’au oprit intrarea în Prinţipaturi feţilor ci au trecut piste hotar, prin care, după cercetare ce s’au făcut în tot cuprinsul acestui tărguşoriu, asămine numite feţi nu să află aici până astăzi. Pintru care cu supunere să aduci la ştiinţă cinst. isprăvnicii. No, 249. (Semnătura,) 1849, Avgust 5. www.digibuc.ro 44 N. IORGA 54 LXXVIII Avgust ii. Spre regulă mesii întăi. Cinst. isprăvnicii a ţănilt. Fălciiu. Privighitor di ocol Podoleni. Raport. Potrivit poroncii cinstiţii isprăvnicii cu No. 3914, urmată după a Dipartamentului cu No. 16450, făcăndu cunoscut tuturor în di opşti că supt niciun cuvânt nimini să nu îngădui intrarea în Prinţipat a 34 feţe ci au făcut parti la niorănduelile urmate în Valahia în trecutul an 1848, pentru de urmare să aduci la ştiinţă. No. 373. 1849, Avgust 9. LXXIX Semnătura. Primit August 11. — Spre regulă. Cinstiţii isprăvnicii ţănutu Fălciiului. Privighitoriul dă Prut. Raport. La poronca din 25 a trecutei luni Iulie cu No. 3914, înaintită după a Depart. din Lăuntru supt No. 16.450, cu supunere să răspunde că, după pătrunzătoare cercetare ci s’au făcut şi cu nicontinire să face prin tot cuprinsul acestui ocol, pănă acum nu s’au aflat pi niciunul din fe- ţile ce s’au văzut însamnate în dosul poroncii, carele ar fi făcut parte la neorănduielile urmate în Valahia, iară, în urmă aflăndu-să, să va urma cu ei potrivit poroncii; şi de urmare să aduce la ştiinţă. No. 485. 1849, Avg. 10. I. Răducanu. LXXX Cinstitei isprăvnicii ţănut. Fălciiului. Poliţia târgului Huşi. Raport. Primindu-să poronca cinst. isprăv. supt No. 3914, urmată după a Depart. supt No. 16450, s’au şi pus în lucrare pentru privighere feţilor ce au Scut parte la tulburările întâmplate în Valahia şi care, după mij- locire Curţilor rosăeneşti şi a Porţii Otomaniceşti, este oprită intrarea lor în ţară; despre care cu supunere să aduce la ştiinţă. 1849, Dechemvrie 9. www.digibuc.ro ss DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 45 LXXXI Cinst. ispravnicii ţănut. Fălciiu. Privighitor de Crasna. Raport. Potrivit cu poronca cinst. ispr. supt No. 6367, întemeiată pi a Di- part. Treburilor din Lăuntru No. 18247, î° urmaria împărtăşării Secritariatului de Stat No. 2393, se va face luare aminte pentru d. Dimitrii Cantacuzino di la Grozăşti, aflător piste hotar, care din disco- perire face parte la tulburările urmate, spre a să arăştui în prilej de a să ivi. Pentru care să aduce la ştiinţă Dipartamentului. No. 1005. 1848, Dech. 13. LXXXII Fisiognomiile a 18 fugari revoltanţi din Ungaria. 1) Ludvic Cosut (cu portret), vrăsta de 45 ani, faţa rătundă, cam plină şi smolită, fruntea înnaltă deschisă, părul negru, ochii albaştrii pătrunzători, sprincenile mari negri, nasul turtit, gura mică, frumos potrivită, dinţii îndeplini şi bărbia rătundă, la barbă negrii favoriţi şi musteţă, osebite semne în obraz, părul reschirat din rădăcini păn la Sivie, înbrăcăminte nu să poate îndestul lămuri; el iubeşte mai cu ire să poartă căciulă. A sa purtare este plină de fineţie şi linguşi- toare. La stat ceva mai înalt decăt de mijloc, la trup zdravăn, întreaga lui talie este uscăţivă fără pântice, peptul cam întins mai mult în lăţime decât în nălţime, mâna delicată, degetele lungi, ifosul în cea mai lini- ştită poziţie este înfocat, o statornică continenţie, agitaţiile lui ademe- nitoare; mai cu samă să vede în tot trupul lui o continenţă dereaptă, nici cum plecată. Pe lângă aceste şi mersul şi continenţă la el să înfă- ţoşază după a lui despoziţie; deşinţată îmi păru mie odată, cându el, în câ mai furioasă întărtare, cu capul învăpăiat, să apropiese şi aşa de tare s’au întins piciorul înnainte, încăt tot ciolanul de ’nainte s’au căr- zobat. întocmai ca a sa fire, glasul lui este plăcut linguşitoriu şi când încă vorbeşte încet. Apoi lesne înţelegătoriu. Limb anemţească o vorbeşte cu un accent de slavon protestant. Mai cu seamă face el toată impresia unui Slav procopsit, mai mult decăt a unui Maghiar; aplecare, cănd tot odată [din] simciciunile unui galant zurbagiu şi ochii lui cei albaştrii cu frumoase tăituri să răspândeşte acei impresie unei galanterii răs- colnice; o căutătură în sus ce este la el însuşită, foarte mult însufleţază pe aceste sămciciuni a lui. Energhia1) caracterului său nu să esprimă în celi din afară a lui aparenţie, părul lui diii cap este veşted castaniu, la musteaţă şi la l) De aici un pasagiu care s’ar părea luat de aiurea. www.digibuc.ro 46 N. IORGA 56 barbă ceva mai întunecat, faţa albă veştedă; portretul îi este foarte asemănat. Scrisoarea nemţească a lui Ludvic Coşut. El vădeşte că el niciun feliu pracsis nu are într’ănsa. El, limba aceasta nu o scrie nici cu orto- grafie, nici după gramatică. Locul unde s’a născut: în Ungaria: Easperi. Starea lui: căsătorit. Religia, necatolică. Limbele: vorbeşte nimţăşti, ungureşte, slavo- neşte, franţozăşti şi latineşte. îndeletnicirea lui sau haractirul: abdocat şi jurnalist, în sfârşit: prezident la dieta de [apărare a Ţârii Ungureştii; . la trup de mijloc subţiratic. 2) Terezia, soţia lui Coşut, născută Meslen. Vrâsta de 30 ani. La trup: mare, uscăţivă, obrajii lungăreţi, la faţă oacheşă, fruntea lungă, îngustă, părul negru, ochii asămine, sprincenile negri, înguste, nasul cam ascuţit, gura măsurată, dinţii sănătoşi, bărbia lungăreaţă, osăbite semne: măreaţă, cu o fudulie şi nebăgătoare în samă căutătură. Copiii săi îi are cu sine: Franţ sau Ferenţ, de 9 ani, Nina, de 6 ani, Laios, de 5 ani. îmbrăcăminte nu să poate lămuri, este însă totdeauna elegantă. Madam Coşut, în vrâstă de 30 ani, oacheşă. La stat de mijlocu, de o constituţie delicată, slăbănoagă, cu faţa veştedă, fisiognomia mică, nasul frumuşăl, părul întunecat negru, sprincenile desă negri, ochii căprii închişi, vorbeşte nemţeşte cu slobozănie, cu o proferă de Ungur; este foarte împodobită în a sa fiinţă, şi, dacă nu mă înşăl, ea are un sămn firesc în faţă. Locul născării, neştiut. Starea căsătorită, religia catolică, vorbeşte: nemţeşte, ungureşte şi româneşte: 3) Sţelezi’), tot el şi Naghi (tovarăşul lui Coşut), vrâsta de 50 ani cătră 55 ani, locul născării neştiut, la Sibenbiurghen; starea bogată, religia catolică, vorbeşte limba nemţeşte, ungureşte, româneşte, franţuzăşti, ceva englezăşti, desăvârşit turceşti şi sârbeşti. îndeletnicirea sau ha- racteriul mai încoace: c. c. orientalul talmaciu în sămni, în farşit secre- tariul lui Coşut. La trup de mijlocu, statura mai mult mare, obrazul lungăreţu, la faţă negru oacheş, fruntea naltă, părul negru, mestecat cu sur, sprincenile desă, nasul cam coroetic, gura în proporţie, dinţii negri- cioşi, bărbia lungăreaţă, barba, musteţile mari. Osăbite semne : la mers face paşi largi şi la vorbă câte odată clatină din cap. îmbrăcăminte: purta un capot vănăt cu bunghi albi, lungăreţi, pălărie rătundă mare şi adese ori ochelari, şi are la sine un cuţit pumnari supt buzunariul său. 4) Graful Cazimir Batiean2). De la naşteri de 35 sau 36 ani. Locul naşterii nu-i cunoscut, în Ungaria. însurat. De religie reformată. Oco- paţia şi numirea: acum în urmă comendant cetăţii Inesecta (?). La stat destul de mare şi informat. Obrazul rătund, faţa scundă, fruntea naltă, părul negru, ochii căprii mari, sprincenile desă, negre, nasul puţin x) Sz818ssy. *) Battyanyi. www.digibuc.ro 57 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 ÎN MOLDOVA 47 ascuţit, gura potrivită, dinţii bine alcătuiţi şi păstraţi, barba ascuţită şi lată, favoriţii şi mustăţile boite. Osăbite semne: are scurte vederi. Straele cu de-amăruntul nu pot fi arătate, decăt că-s foarte ele- gante. 5) Frânţi Pulţchi1 2) (cu portret), vrîsta de 38 cătră 40 ani. Starea că- sătorită, vorbeşte limba ungurească, nemţească curat, fără deosăbite dialecte, latina, franţozăşte. îndeletnicirea sau haractirul: unter-secreitar a Statului; trupul de mijloc, mai mult micu, slab şi ogărjit, faţa lui grăeşti a boală, şi dedesupt cam ascuţită, veştidă ca di bolnav. Alb şi fără rumi- neală, fruntea lată, coşcovă, cam acoperită cu părul. Părul întunecat, lins, scurt, aproape des, ochii negrii mari bulbucaţi, sprincenile întu- necate, vârtoasă, crescute la un loc, nasul lung, foarte puţin lăsat, coro- ietic, gura obişnuită, frumoasă, dinţii toţi albi, bărbia ascuţită, dar nu bulbucată, musteţile negri, mici, rari, stând drept. Osăbite sămne: nici- una. A lui conduită este din fire dârză şi pacinică (?), vorba lui mai mult încet, şi amintire nimic nu are deşănţat în sine. îmbrăcăminte modernă. 6) Bartolomei Sţemre 2 (cu portret), vrista 45 ani. Locul naşterii în comitetul Ghiomer. Starea căsătorită. Religia evanghelică. Vorbeşte rău nemţăşti, ungară, latină şi franţuzăşte. îndeletnicirea sau haracterul: odată Ministru din Lăuntru şi împreună mădulariu la Dieta de apărarea ţării. La trup mic, cam făcut, obrazul plin, faţa puţin arătoasă, fruntea lată, părul negru, ochii mari căprii. Sprincenile vârtoase, nasul în pro- porţie, gura mică, dinţii sănătoşi şi îndepliniţi, bărbia rătundă, barba vârtoasă şi lată. Osăbite semne: o prietinoasă plăcută înfăţişare. îmbră- căminte; aceasta nu este în osăbire aleasă. El poartă obicinuit un capot vănăt de iarnă cu două rănduri de bunghi. 7) Eduard Beati: vrâsta de 60 ani. Locul naşterii nu să ştie. Starea căsătorită, religia evanghelică. Vorbeşti limba nemţiască, ongară, la- tină şi franţuză. îndeletnicirea sau haractirul: fost mădulariu a Comi- tetului di apărare şi vice prezident. La trup făcut vîrtos, obrajii mari şi plini, la faţă oacheşă, fruntea foarte lată, părul sur, ochii mari albaştrii, sprincenile sure şi desă; nasul mare, gura potrivită, dinţii nu deplini, bărbia apăsată înnăuntru, barba, musteţile sure. Osăbite sămne: are înfăţoşarea unui adevărat bătrăn Ungur. îmbră- căminte nu se poate tocmai descrie. Este însă de modă veche. 8) Măriţi Perţăl3) vrăsta, ca la 36 ani, locul naşterii Bonixad, în co- mitatul Talnoer, născut în Ungaria. Starea: căsătorită. Vorbeşte limba nemţească, ungara şi franţuză. îndeletnicire sau haractiru: depotat şi în sfârşit gheneral al răbelilor. La trup de mijlocu, slabă statură. Obrazul lungureţ, slăbănog, faţa sănătoasă, fruntea înaltă, părul *) Pulszky. 2) Szemere. *) Perczfcl. www.digibuc.ro 48 N. IORGA 58 castaniu, ochii albaştrii, sprincenile întunecate, nasul ceva lăsat în jos, coroeticu, gura în proporţie, dinţii galbini, de o formă însă sănătoasă, bărbia rătundă, barba şi musteţile roşii. Osăbite sămne: cam stricat de vărsat. îmbrăcămintea nu s’a putut lămuri. 9) Pavel Bosfor vrâsta 28 ani. Locul naşterii la Checichemet în Ungaria. Starea: holtei. Religia: reformat. Vorbeşte limba stricată nemţeşti, ungară şi ceva franţuzeşte. îndeletnicirea sau haractirul: mai la urmă amploaiat în Ministeria finansului. La trup de mijlocu supţi- ratic. Obrazul slab şi lungăreţ, faţa oacheşă, fruntea naltă, deschisă; părul castaniu închisu, ochii albaştrii şi pătrunzători, sprincenile în- chise ca părul, nasul lat, gura proporţionată, dinţii potriviţi, cam lungi, bărbia ascuţită, barba, musteţile mici. Osăbite sămne: merge foarte drept şi are o căutătură ficsă. îmbrăcăminte: nehotărîtă, foarte elegant, şi obicinueşte a purta o manta de carbonar. 10) Alicsandru Potefi1). Vârsta 30 ani. Născut la Siben-Biurgen. Starea: căsătorită. Religia: reformată. Vorbeşte nemţăşti, ungureşte, româneşte. îndeletnicirea sau haractirul mai di încoaci... (?) La trup, mic, slăbănog, obrazul brun-negru. Ochii negri, căutătură ficsă. Sprincenile mari şi negre, nasul lat, gura proporţionată, dinţii buni, bărbia puţin ascuţită, barbă şi musteţi. Osăbite sămne: să îngrijăşte a umbla pe viitorime cu gâtul gol şi la îmbrăcăminte a imita pe studenţii. îmbrăcămintea după moda nem- ţească. 11) Gheneralul ensurgenţilor, Car ol Bem vârsta ca la 50 ani cătră 55. Vorbeşte franţuzăşti, leşăşti, nemţăşti. Mărime de mijlocu, slăbănog. La faţă rătund, faţa oacheşă, cam roşietic, părul mestecat cu sur, fruntea scurtă, sprincenile sure, nasul ascuţit, coroetic, plecat în jos, gura largă, barbă şi musteţă. Bărbia rătundă. Osăbite sămne: o spenară cam ple- cată înainte. El trebue încă să aibă un sămn în obraz, fiind în vremu- rile aceste rănit la obraz cu o lovitură de puşcă. 12) Mihail Toncsis sau Stoncsis vârsta peste 50 ani. Locul născării neştiut. Starea căsătorită. Religia catolică. Vorbeşte ungureşte şi lati- neşte. îndeletnicirea sau haractirul: deputat cei de pe urmă dietă şi redactor unei foi ungureşti spre luminarea ţăranilor. La trup mic, obrazul cam lungăreţ, slăbănog, faţa oacheşă, fruntea lată, părul sur, ochii mari, sprincenile late, nasul ascuţit, gura în proporţie, dinţii încă buni, bărbia lungăreaţă, barba şi mustăţile întinse şi lungi. Osăbite sămne: vorbeşte todeauna cu entusiazmă, merge cu paşi iuţi, ţine capul cam sus. Todeauna dă din mînă şi poartă părul lung. îmbrăcămintea nu să poate bine lămuri. El purta obicinuit un palton de iarnă închis. 13) Ar tur Gheorghetos2). Vrâsta ca la 30 ani, locul născării neştiut. Starea: căsătorită. Religia: catolică. Vorbeşte nemţăşti şi ungureşti. l) Petoffy. *) Gorgey. www.digibuc.ro 59 DESPRE REVOLUŢIA DELA 1848 lN MOLDOVA 49 îndeletnicirea sau haraCterul: fost c. c. oberleitinant, la urmă gheneral a ensurgenţilor. La trup dă mijloc, supţiratic. Obrazul plin, la faţă sănătos, fruntea înaltă, părul roşietic bălan, sprîncenile bălane, nasul ascuţit, gura mică, dinţii sănătoşi, bărbia mică, barba îndeplinită. Osăbite sămne: faţă scurtă şi poartă ochelari, îmbrăcăminte nu să poate lămuri cu amăruntul. 14) Alicsandru Locaţi, vrâsta de 30 cătră 32 ani. Locul născării în comitatul Băhore, religia catolică arminească, îndeletnicirea sau ha- racterul: comisariu a cârmuirii. La trup mic, slăbănog, obrazul lungăreţ, slab, la faţă veşted (foarte leneş); părul negru, peptănat înnapoi, ochii negri, barba neagră îndeplinită. Osăbite sămne: Să aseamănă mult cu un Ţâgan. 15) Pavel Mieare1), vrâsta 50 ani. Locul născării aproape de Yaiţăl, în comitatul Peşti. Starea holtei. Religia calvină. Vorbeşte rău nem- ţăşti, ungureşte, latineşte. îndeletnicirea sau haracterul: la urmă depotat a Dietii, împreună mădulariu la Comitetul de apărare, însărcinat cu a pregătirilor oştieneşti. La trup făcut şi vârtos. Obrazul rătund şi plin, la faţă smolit. Fruntea rătundă, părul negru, ochii mari negri, sprince- nile vârtoase, nasu în proporţie, gura regulată, dinţii deplini, bărbia rătundă, barba, favuriţii şi musteţile mici. Osăbite sămne: tare stricat de vărsat. Vorbeşte cu un ton aprigu. Mersul este încet. îmbrăcăminte felurite, iubeşte cu toate aceste mai cu seamă fracul. 16) Ladislau Modoraşia), vrâsta 45 cătră 46 ani. Locul născării în comitatul Burger, nu să ştie unde. Starea, văduvoiu. Religia calvină. Vorbeşti ungureşti stricat, nemţeşti, latineşti şi franţuzăşte. îndelet- nicirea sau haracterul: împreună mădulariu la Comitetul apărării şi prezident a toată poliţia ţării. La trup: mic, supţiratic, obrazul foarte trecut, lungăreţ, la faţă cu totul oacheş, fruntea naltă deschisă, părul sburlit, ochii negri pătrunzători, sprincenile negrii, nasul cam ascuţit, gura potrivită, dinţii deplini, bărbia ascuţită, barba şi mustăţile în- deplinite. Osăbite sămne: totul impresăei ci să înfăţoşază în persoana sa este de Ţigan sau de Armean; vorbeşte iute, este tulburat, cu toate aceste ştie a să stăpâni. îmbrăcămintea era la purcederea sa, la 3 Ghenar, anul curgător: un surtuc de postav, cu două rânduri de bumbi, nădragi negri, o şubă de drum neagră cu blană de urs. 17) Karl Tauzenau, doctor în mediţină, în vrâstă de 35 cătră 40 ani. Statul mic, plin la trup, cam spătos, are obraz plin şi răsfăţat, la faţă veşted, galbăn, grumazii scurţi, groşi, un nas cam coroetic, părul negru lins, fruntea turtită, ochii negrii, sprincenile tare desă, gura măsurată, cu buzile mari, are o barbă foarte neagră. Mărsul său este foarte comod, continenţa dreaptă, fisiognomia sa statornică orientală. El vorbeşte curat nemţăşti, niciun jargon în limbă. Pe lângă aceasta este foarte însămnat în englezască şi franţuză. *) Niary. *) Madarăsz. www.digibuc.ro 50 N. IORGA 6o 18) Ladislau Ceani, vrâsta ca la 40 cătră 45 ani. Locul naşterii ne- ştiut. Starea: holtei. Religia: catolică. Vorbeşte ungureşte şi curat nemţăşti. îndeletnicirea sau haractirul: fost comisariu a Cârmuirii. La trup: mare, supţiratic, obrazul cam plin. La faţă sănătos, fruntea înaltă, părul castaniu, ochii mari albineţi, sprincenile închise, nasul lung, gura în proporţie, dinţii frumoşi, albi, bărbia rătundă, barba, favoriţii deşi, mestecaţi cu păr sur. îmbrăcăminte poartă obicinuit uni- formă de maior, adică verde cu brinduri de aur. Pentru întocmai Costinov. www.digibuc.ro MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ DE P. P. PANAITESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE — Şedinţa dela 4 Fevruarie 1938 — Domnia lui Mircea cel Bătrân (1386—1418), primul mare luptător român împotriva Turcilor, ridică încă o serie de probleme. Figura aceasta medievală care trăeşte într’o lume deosebită de cea în care se desfăşoară istoria Românilor de mai târziu, într’o epocă în care împărăţia Bizantină nu se stinsese încă, în care dăinuiau în Peninsula Balcanică mai multe state libere împărţite sub dinaşti feudali, este într’o oarecare măsură enigmatică. Nu vom putea probabil nicio- dată, din lipsa mărturiilor, să ne apropiem de sufletul său, ascuns sub pompa vechilor titluri şi a formalismului hrisoa- velor, cum putem face azi de al lui Mihai-Viteazul, de pildă. Putem încerca însă să înţelegem sensul politicii, cadrul de concepţii feudale şi bizantine în care se desfăşoară domnia lui, interesele şi curentele de viaţă economică, ce ne ajută să lămurim temelia pe care stătea viaţa de Stat de atunci. Suntem pentru istoria noastră la începutul unei evoluţii, a vieţii de Stat; pentru Peninsula Balcanică însă, pentru Ră- săritul Europei, la sfârşitul unei evoluţii, sfârşitul Bizanţului si al ţărilor slave balcanice. Condiţiile în care se ridică tâ- s > » nărui stat românesc în mijlocul acestei lumi balcanice care se prăbuşeşte, este de cel mai mare interes. J A, R. Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 P. P. PANA1TESCU 62 Vom desprinde deocamdată din această cercetare, pe care sperăm să o ducem mai departe, un singur aspect, suze- ranitatea ungurească asupra Ţării Româneşti, origina şi sensul ei. Originele suzeranităţii ungureşti. Drumurile de comerţ. Su- zeranitatea ungurească asupra Ţării Româneşti în vremea lui Mircea cel Bătrân este un fapt care explică în parte orien- tarea politică a acestei ţări. S’a căutat origina ei într’o pre- tinsă descălecare a lui Negru Vodă din Ardeal, pomenită de cronicarii târzii, prelungindu-se vechea supunere şi în noua ţară, întemeiată dincolo de munţi de cei fugari. Această legendă nu mai are niciun temei serios în ochii istoricilor şi trebue, ca şi în Moldova pentru suzeranitatea polonă, să căutăm o altă explicaţie. Cauzele economice vin şi aici, ca şi acolo, să lămurească lucrurile; bogatele oraşe săseşti din Ardeal, în primul rând Sibiul şi Braşovul erau în fruntea comerţului oriental al Ungariei, al unei părţi însemnate a Ungariei, şi drumul comercial bătut de negustori trecea prin Ţara Românească. O ramură însemnată a acestui drum se îndrepta spre Sud-Vest, spre Marea Adriatică, prin Vidin, căci ţarii bulgari aveau vechi legături cu frumosul emporiu dela această mare, Raguza, şi Ioan Asan II dăduse la 1230 un vestit privilegiu pentru negustorii raguzani ce veneau în Bulgaria, pomenind în primul rând ca târg al mărfurilor lor Vidinul, apoi Târnova şi Cavarna (Carbunska) Ţ. Rostul acestor negustori croaţi se menţine în această ţară şi în toată peninsula veacuri de-a-rândul şi sub stăpânirea turcească 2). Punctul de întâlnire al negustorilor saşi din Ardeal cu cei raguzani era oraşul Vidin şi Sracimir ţarul din Vidin, contemporanul lui Mircea, dăduse un privilegiu negustorilor *) I. Ivanov, EuirapcKH CTapHHH b3t> MaKeflOHia, ed. II, Sofia, 1931, pp. 577—578; L. Stoianovil, Crape cpncue nOBeabe h nucMa, I/i, Belgrad, 1929. p. 205. Cf. tot acolo, p. 206 şi tratatul de pace al lui Mihail Asan cu Raguza la 1253, cu aceleaşi clauze comerciale. Pentru legăturile Vidinului cu Raguza, cf. şi C. Jirecek, Eh>jirapcKii iţapi> CpapHMHp'b Bhahhckh, în IlepHOAH EpamOBH, în C6ophhktj Ha yMOTBopeHia, Sofia, XIII (1896), doc. Nr. I şi Tocilescu, 534 documente istorice, Bucureşti, 1931, p. 3. Cf. şi S. Bobcev, IJapb CpaiţHMupoBoro iihcmo pp EpauiOBHMH, în HsB'bCTHH Ha hctoph- nacKOTO flpywecTBO, 11(1906), pp. 71—78. a) Vadul-Cumanilor pomenit întâi în hrisovul lui Dan I din 3 Oct. 1385 pentru Tismana (Haşdeu, în Columna lui Traian, VII, 1876, pp. 343—345 şi Ştefulescu, Mân. Tismana, ed. III, pp. 167—171), apoi în hrisoavele domnilor următori, era donat de Radu, predecesorul lui Dan (cf. hrisovul lui Mircea din 1392, Arhive Stat, sec. ist. 1/7 şi lai. Venelin, BjiaxO-E'bJirapCKie TpaMOTU, St. Petersburg, 1840, pp. 9—12, cu data 1382. Abia la 3 Aprilie 1480 apare pentru prima oară numele Calafatului în locul Vadului Cumanilor în privilegiul lui Basarab cel Tânăr (Arhive Stat, sec. ist., 11/66, Venelin, op. cit., pp. 121—123 şi Miletid şi Agura, op. cit., pp. 126—127). Intr’o copie slavă făcută de călugării mân. Tismana a hrisovului împăratului Sigismund (Bratislava, 28 Oct. 1429) pentru mănăstirea lor, copistul din sec. XVII a adăugat ca o complectare după Vadul Cumanilor, Calafat, ceea ce lipseşte în original (Arh. Stat, sec. ist., I/33). *) Cf. şi marele tezaur din muzeul dela Turnu-Severin, monete găsite în acest oraş. La Curtea de Argeş, la curtea domnească, de asemenea, C. Moisil, Moneta lui Radu I, în Buletinul corn. Mon. Ist., X—XVI, p. 124 şi la Silistra, Buletinul soc. Numismatice, XXI, 1926, p. 18. In genere în toate tezaurele monetare, în care s’au găsit monete ale lui Mircea până la 1396, sunt şi monete de ale lui Sracimir din Vidin, după aceea apar mai ales monetele ungureşti. Monetele lui Sracimir a’au găsit şi în Ardeal, în Ţara Bârsei şi aiurea (comunicare a d-lui C. Moisil). 5* www.digibuc.ro 4 P. P, PANAITESCU 64 şi spre Marea Neagră1 I,), pentru peştele bălţilor şi măr- furile ce veneau pe corăbii de pe mare. întocmai precum Polonia a luat Moldova sub protecţia ei, pentrucâ avea nevoe de ea, ca debuşeu al comerţului polon spre Marea Neagră 2), tot astfel regii unguri au aşezat celălalt stat românesc dela Miazăzi, Ţara Românească, sub suzeranitatea coroanei lor, căci aci era un debuşeu principal al comerţului oraşelor germane din Ungaria. Ţara Românească forma zona de inte- rese comerciale ungureşti, precum Moldova ale celor polo- neze. Această explicaţie economică a suzeranităţii ungureşti este cea mai firească şi nu o putem înlocui cu motive de am- biţii personale sau dinastice sau cu vechi legende perimate. Privilegiile de comerţ. In ce constă acesată suzeranitate, care erau drepturile şi datoriile reciproce ale suzeranului şi ale vasalului ? Această întrebare are o deosebită însemnătate pentru lămurirea politicii lui Mircea. Despre vreun tribut nu se pomeneşte în niciun izvor, de asemeni nici de vreun ajutor al ostaşilor munteni dat regilor unguri în luptele lor în ţări depărtate, cum găsim însă în legăturile dintre Moldova şi Polonia (ajutorul dat de Alexandru cel Bun în Prusia împotriva Cavalerilor Teutoni). S’a discutat, pc de altă parte, dacă stema angevină cu florile de crin stilizate, imitată de domnii munteni pe scutul lor, este o dovadă a suzeranităţii ungureşti, dar nici aceasta nu poate fi o obligaţie impusă sau primită de domnii dela Argeş, şi mai de grabă o imitaţie fără semnificaţie politică 3). Avem însă alte semne ale acestei suzeranităţi regale. Intr’un privilegiu din 1358 Iunie 28 dat de regele Ludovic cel Mare Braşovenilor, le dă voe el, «ca voi cu mărufrile voastre şi cu orice lucru să puteţi trece liberi între Buzău *) Pentru acest drum, vezi mai jos. Braşovenii aveau şi dreptul să facă negoţ di- rect spre Adriatica prin Zara; vezi confirmarea dată de regele Sigismund la 1395 Martie 7 a privilegiului lor dela Ludovic cel Mare din 1370, Hurmuzaki, Documente, 1/2. PP- 376—377. *) P. P. Panaitescu, La route commerciale de la Pologne ă la Mer Noire, extras din Revista Istorică Română, III, 1933. *) G. Brătianu, Origina stemelor Moldovei şi Ţării Româneşti, Revista Ist. Rom,. I, 1931, pp. 51—61; A. Veress, Origina stemelor ţărilor române, ibidem, pp. 225—222 şi G. I. Brătianu, In jurul originei principatelor române, ibidem, pp. 233—240. D-l Veress susţine că stemele sunt rezultatul suzeranităţii ungureşti. www.digibuc.ro MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 5 65 şi Prahova, dela locul unde se varsă Ialomiţa în Dunăre, până unde se varsă Şiretul şi nimeni să nu poată să vă îm- piedice în acest drum al vostru » *). E vorba de drumul pe Ialomiţa până la cele două cetăţi dunărene, Cetatea de Floci şi Brăila. Un privilegiu comercial, în care stăpânirea Dom- nului muntean asupra acestor ţinuturi nici nu e pomenită, a dat naştere fireşte la multe ipoteze. S’a spus (Dimitrie Onciul) că regiunile dela Răsărit ale Ţării Româneşti, din- colo de Prahova ar fi « părţile tătăreşti» din titlul lui Mircea, nefăcând parte din Ţara Românească propriu zisă, şi că "pe atunci (la 1358) ele abia de curând fuseseră cucerite dela Tătari de Domnul român cu ajutor unguresc, aşa că regele le considera deocamdată ca ale sale2). Mai întâi, «părţile tătăreşti » nu erau dincolo de Prahova; în titlul lui Mircea e vorba pretutindeni, nu de «părţile tătăreşti», ci «către părţile tătăreşti », ceea ce este cu totul altceva, e regiunea vecină cu Tătarii, deci în sudul Basarabiei, la Chilia, vecină cu Tătarii de peste Nistru. Este clar că dreptul de suzera- nitate unguresc se exercita deci asupra întregii ţări. Nu s’a observat, pe de altă parte, că acest act al lui Ludovic cel Mare pentru Braşoveni nu indica împrejurări momentane şi trecă- toare, căci a fost confirmat întocmai, în aceiaşi termeni de Sigismund la 1395 Martie 7, în vremea lui Mircea cel Bătrân3). In aceeaşi zi Mircea se afla refugiat la Braşov şi încheia vestitul tratat de alianţă cu Sigismund împotriva Turcilor4) deci a avut cunoştinţă de confirmarea acordată Braşovenilor j * _ __ » pentru ţara lui ce urma să fie liberată de sub Turci. De observat că aceste drepturi ale suzeranului se exer- citau tocmai în domeniul comercial, care era, cum am spus, cel mai însemnat motiv al suzeranităţii însăşi. Desigur că existenţa unor astfel de privilegii nu priveşte situaţia spe- cială numai a unei părţi a teritoriului Ţării Româneşti, ci, din punct de vedere unguresc, situaţia juridică a întregului J) Hurmuzaki, Documente, XV-i, p. i. *) D. Onciul, Titlul lui Mircea, în Convorbiri Literare, XXXV (1901), p. 17, n. 5, cf. şi Const. C. Giurescu, Istoria Românilor, I, ed. II, p. 367, explică actul ca fiind datorit reluării recente a legăturilor cu Ungaria, raporturile fiind încă neaşezate. *) Hurmuzaki, Documente, I-z, p. 373. 4) Ibidem, pp. 359^36i. www.digibuc.ro 6 P. P. PANAITESCU 66 teritoriu. Pentru negustori ele reprezentau până la anume punct o garanţie şi dreptul regelui de a da asemenea privilegii era recunoscut teoretic de Domnul muntean. Zicem teoretic, căci peste acest drept al suzeranului se suprapunea dreptul mai real al Domnului muntean; altfel nu ne-am explica de ce privilegiul regal nu era suficient pentru Saşi şi ei cerură şi obţinură alături de dânsul şi privilegiile domnilor români pentru a veni şi a face negoţ în ţara lor şi anume chiar dela Vladislav şi Mircea şi pentru aceleaşi drumuri J). O astfel de suprapunere de drepturi în domeniul politic nu trebue să ne mire, ea este caracteristică dreptului feudal care nu poate fi înţeles cu ideile noastre realiste 2). Edictele de toleranţă religioasă. Dar şi în alt domeniu drepturile feudale ale suzeranului sunt exercitate. Se ştie că regele Sigismund a fost un catolic fervent; el a fost cel mai îndârjit adversar al Husiţilor eretici din Boemia şi unul din iniţiatorii conciliului dela Konstanz. Dar pentru asi- gurarea liniştii Ţării Româneşti a uitat de datoria de a răs- pândi catolicismul cu orice preţ şi a dat un edict de tole- ranţă a religiei ortodoxe. De fapt e vorba de mai multe acte, confirmându-se unele pe altele, toate date curând după moartea lui Mircea cel Bătrân. Aceste acte puţin cunoscute au fost tipărite de I. Venelin la 1840, cu multe greşeli şi numai în originalul slav; ele se păstrează şi azi la Arhivele Statului. Primul este dat la Hagenau în Alsacia, la 14 Iulie 1418 (două exemplare), al doilea la Oradea Mare, la 28 Septemvrie 1419, al treilea, pe pământ românesc, la Vodiţa, la 28 Octomvrie acelaşi an, al patrulea la Bratislava la 28 Octomvrie 1428, toate în limba slavonă 3). * *) l) Privilegiul lui Vladislav pentru Braşoveni la 1368 Ianuarie 20, Hurmuzaki- Iorga, XV-i, pp. 1—2, al lui Mircea, 1413 August 25, ibidem, pp. 8—10, e vorba de acelaşi drum al Brăilei. *) J. Calmette, La societi feodale, Paris, 1923, pp. 2—3, 22—24. s) întâiul la Venelin, op. cit., pp. 36—38, Arhive Stat, sec. ist., I/20, al doilea. Venelin, op. cit., pp. 49—50 şi Ştefulescu, Tismana, pp. 178—179 (fragment), Arhive Stat, sec. ist., I/23. Pentru dată cf. A. A. Vasilescu, Urmaţii lui Mircea, pp. 13—14, Al treilea, Venelin, op. cit., pp. 52—54 şi Ştefulescu, op. cit., p. 179 (fragment), Arhive Stat, sec. ist., I/24. Al patrulea, Venelin, op. cit., pp. 55—59 şi Ştefulescu, op. cit., pp. 180—181, Arhive Stat, sec. ist., I/31 şi 32 (două copii vechi). www.digibuc.ro 67 MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 7 Sub formă de privilegiu comercial acordat mănăstirii Tismana pentru călugării ce vin cu vite în Ungaria, regele împărat, începând cu cel de al doilea act adaugă un pri- vilegiu general de toleranţă a religiei ortodoxe pentru toată Ţara Românească: «Am făcut şi am dat aceasta tuturor celor ce trăesc în ţara Ungrovlahiei, care estebasarabească, la cererea lor, pentru care m’au rugat prin credinciosul lor popa Agathon (stareţul dela Tismana), ca mănăstirile lor şi toate bisericile şi călugării şi popii şi toţi oamenii cari trăesc în acea ţară să-şi ţie legea lor şi să rămâie în credinţa lor, iar nouă să ne slujească cu dreptate. Pentru aceasta, am dat credinţa mea si a tuturor celor ce tin de mine; le dau de ştire şi celor ce vor fi după noi: precum nici eu însumi, niciunul dintre ai noştri să nu aibă voe să-i turbure pentru credinţa lor şi pentru legea lor, şi să fie liberi să rămâie întru aceasta şi cum au fost până acum, aceia să rămâie şi în veci » *). Sensul acestui edict de toleranţă se vede şi din însemnarea slavonă de pe verso, datorită călugărilor dela Tismana: <( Cartea regală pentru credinţă, să-şi ţie toată Ţara Româ- nească credinţa şi legea sa». Iar mai târziu s’a însemnat româneşte în dosul pergamentului: «Hrisov lui Jigmon craiu pentru legea şi credinţa norodului Ţării Rumâneşti, dat prin popa Agathon la leat 1420 Septembrie 29». In al treilea privilegiu, în care se adaugă întărirea tuturor satelor şi pro- prietăţilor Tismanei în Ţara Românească, pasagiul privitor la toleranţa religioasă sună astfel: « Şi ei în credinţa lor să rămâie şi să-şi păstreze şi legea lor în bisericile lor şi să nu aibă voe nimeni să-i turbure sau să-i prigonească pentru legea lor, pentru care le-am dat credinţa mea şi a întregului Stat unguresc şi a tuturor celor cari cred în sfânta coroană şi vreau dela mine bine»2). In al patrulea privilegiu se * 34 l) *T«H SMHHHX H XiXO-ţV. BC-fcMK KOH ÎKHrS RK OyrpOBAAglHCKOH 3IMAH, ipO ICT KACApAECKA 34 HHX npOIUIHll 1|I0 Ml COy npOCHAH CBOHMk R-kpHHMR nOHOMK flraeOHOMK, RAR» HH](k MAHACTHpl H RCI HP1.KBI H KAAOyripk H flOnOHI H BCH A>0,1,1 K»H HiHBOy Bk TW3kl 3IAIAH A® ApkiKI CBOH 34K0H H 8 CBOUIH R'tp’fc A® nplEHBMO, A HAMk npABO A4 CAOyXÎI. Ha TOH A4A®Xk m0H B-fcpS H RCI); KOH K MIHI AP'kîK[*T H H3R'kJl|IAUJAiO, H no RAC KTO ](TI BHTH, KAKO, HH a CAM, HH KTO UIT HAUIH^, AA HMk H-kcT BOAHk 3AEABHTH 3A HH](k B^pOy H 3A HH)( 34K0Hk, Hk COy BOAHH np’fcBHBATH oy MiMKoy h a® cuta npl-EHBAAH, B'k TOMk h a® R't'KA A® np-kckiBA>o>. (după per- gamentul original). a) «H UIHH K*k CBOIH B’kpH A® np^EklBAlO H CR0H 3AK0H*k II A® AP'U’KH B'k CROIi^k Iţp'kKRAK'k H A® HMk HHKTO HI BOAHk 3AE4RHTH HAH EAHTOBATH 3A HH](k SAKOHk, HA TU/ H CMk A®®^ HHMk www.digibuc.ro 8 P. P. PANA1TESCU 68 repetă aproape la fel această frază. La 1444, Ioan Huniade confirmă la rândul său aceste privilegii ale lui Sigismund pentru Tismana, scriind: <* * Şi ei să rămâie in credinţa lor şi legea lor s’o ţie în bisericile lor şi nimeni să n’aibă voe să le dăuneze sau să-i prigonească pentru legea lor, pentru aceasta le-am dat credinţa mea şi a întregii ţări ungureşti» x). Actele, al doilea este cel mai explicit, privesc nu numai Tismana, ci pe toţi credincioşii din Ţara Românească, bise- riceşti sau laici. Regii unguri considerau aşa dar Ţara Ro- mânească ca un stat vasal, în care admiteau o situaţie de fapt, credinţa ortodoxă şi această excepţie faţă de ţările coroanei 0 permiteau în virtutea unui privilegiu special. Stareţul dela Tismana venise personal să-l roage pe Sigismund pentru aceasta în ţările imperiului. Şi aci, ca şi în domeniul comer- cial, este o parte de pretenţie teoretică a regelui ungur, căruia 1 se recunoştea de formă drepturile, căci nu ne închipuim pe cucernicii creştini din ţară, să fi şovăit să-şi păstreze cre- dinţa şi fără binecuvântarea regelui ungur. Dar nu e mai puţin adevărat că ea reprezenta o protecţie bine venită. Interesantă este situaţia împăratului catolic care dă recu- noaştere legală schismaticilor. Să nu uităm că la 1419 suntem în anul începerii răsboaielor huşi te; de altfel Sigismund. sfârşi prin a face concesiuni credinţei ereticilor din Boemia, ca să i se recunoască stăpânirea acolo (compactatele dela Praga, 1436) 2). Suntem în faţa unei împrejurări particulare în dreptul feudal, un stat ortodox vasal al unui stat catolic şi această situaţie trebuia să fie reglementată în scris, prin- tr’un act cu valoare de drept internaţional. Feudele ardelene. Epoca obţinerii lor. Dar mai este un punct însemnat în relaţiile de vasalitate ale Ţării Româneşti Atoio B-kpS H Bkffro Oyrp'hCKOIM WpCArA H SkCiJfk KWH B'kpSlO CB'kTH KWpSHI H AUHI jfWTI HA AWspo ». (după pergamentul original). 9 Arhive Stat, sec. ist., 1/45, publicat de Ştefulescu, op. cit., pp. 184—189 şi de Ceda MijatoviS, CpnCKH Wflpa3UH H3 PyMyHCKe HCTOpHÎe, în JleTOIlHC MaTHIţe CpnCKe CLXXXVII (1896), pp. 27—29. *) Cf. Walter Goetz, Deutschland vom 13 bis 16 Jahrhundert, în Propylăen Weltge- schichte, IV, Berlin, 1932, p. 439. Cf. la p. 436 caracteristica psichologică a împăra- tului Sigismund. Fentru domnia lui Sigismund lucrarea mai veche, I. Aschhach, Geschichte Kaiser Sigtsmunds IV voi. Hamburg, 1838—45, şi E. Goller, Konig Sigismunds Kirchenpolitik, Preiburg, 1901. www.digibuc.ro 69 MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 9 faţă de Ungaria, e vorba de cele două feude ardelene, Fă- găraşul şi Amlaşul, pe cari le-au stăpânit ioo şi mai bine de ani domnii munteni pe pământ românesc, dincolo de munţi. Cu tot studiul critic aşa de pătrunzător al lui D. Onciul x), nu s’a lămurit definitiv nici epoca în care aceste feude au fost ocupate întâia oară de domnii români, nici întinderea lor, nici situaţia de drept a stăpânirii muntene asupra lor. In ceea ce priveşte data obţinerii feudelor observăm că, la 1372, Yladislav voevod se intitulează « dux nove planta- cionis terre Fugaras » 2). Este deci vorba de o stăpânire nouă, dobândită de curând. La 1368 Ianuarie 20, cu patru ani înainte, Făgăraşul apare pentru întâia oară în titlul unui domn muntean, acelaşi Yladislav 3). La 10 Octomvrie 1366, regele Ludovic cel Mare al Ungariei porunceşte să se ho- tărnicească moşiile lui Ion Tompa, Acilău şi Tilişca, şi cele ale lui Ioan fiul lui Petre din Cisnădia, Săcele şi Orlat, « de teritoriul de sub stăpânirea domnului Ladislau, voevodul nostru Transalpin»4). Dimitrie Onciul a dovedit în chip convingător că teritoriul delimitat este Amlaşul. Deci, atunci la 1366, când s’a făcut delimitarea6), a obţinut domnul muntean « noile plantaţii». Erau stăpânitori noi, care se deli- mitau atunci; Vladistav este cel dintâi domn care cuprinde Făgăraşul în titlul său. Cu toate acestea, Onciul a căutat să dovedească o vechime mult mai mare a stăpânirii muntene în aceste locuri. Domnii dela Argeş ar fi stăpânit dincolo de culmi chiar din vremea lui Tugomir, părintele lui Basarab 6). *) *) D. Onciul, Titlul lui Mircea fi posesiunile lui, IV. Amlaşul şi Făgăraşul, în Con- vorbiri literare, XXXVI (1902), pp. 716—753 şi V. Stăpânirea feudelor ungureşti, ibidem, XXXVII (1903), pp. 16—30. *) I. Puşcariu, Fragmente pentru istoria boierilor din Ţara Făgăraşului, IV, pp. 32—33 şi Hurmuzaki, Documente, 1-2, p. 198, o fotografie după originalul din Arhive Stat, Budapest, Dl. 26.376, în posesia noastră. *) Zimmermann, Werner, Mttller, Urkundenbuch, II, Sibiu, 1897, p. 306 (titlul numai pe sigiliu). *) Ibidem II, p. 273 şi Onciul, op. cit., în Convorbiri literare, XXXVI (1902), P- 731’ . ..... s) Pentru împrejurările de atunci cf. şi I. Minea, Relaţiile dintre Ţara Românească şi Ungaria pe timpul lui Ludovic I, în Convorbiri literare, XLIV (1910), p. 1128. •) Onciul, Convorbiri literare, XXXVII, 1902, p. 751. Tot aşa credea şi A. Bunea, Stăpânii Ţării Oltului, Acad. Rom. discurs de recepţie, Nr. XXXIV, 1910, p. 7. (Radu Negru 1) şi I. Minea l. c. www.digibuc.ro IO P. P. PANAITESCU jO> O asemenea părere care duce stăpânirile ardelene ale dom- nilor români în vremile învăluite în negurile legendei, nu se poate sprijini decât pe ştirile despre incursiuni de pradă şi ocupaţiuni trecătoare pomenite în cronici şi diplome, înainte de Vladislav vodă. Dar asemenea incursiuni nu în- semnau o stăpânire şi nimic nu dovedeşte că ele au fost tocmai în Făgăraş şi Amlaş. Scrisoarea regelui ungur Ludovic, din 1365, în care vorbeşte de nerecunoştinţa răposatului domn muntean Alexandru: « tanquam immemor beneficiorum a nobis receptorum » 1) nu priveşte beneficii feudale, ci sensul cerut de immemor-nerecunoscător este binefacere, în sens moral 2). In orice caz, nu putem conchide că e vorba tocmai de feudele Amlaşului şi Făgăraşului, pomenite în titlul dom- nesc abia sub urmaşul său. Din toate acestea reese că, dacă ne întemeiem pe ştirile solide şi precise ale isvoarelor, aceste feude au fost dobândite întâia oară de domnii munteni sub Vladislav Vodă, pela 1366. Graniţele Făgăraşului. întinderea acestor feude nu e uşor de stabilit, din lipsa unor documente suficiente. O serie de câteva hrisoave date de domnii români pentru proprietăţile din ţara Făgăraşului ne îngădue totuşi să cercetăm întin- derea pc hartă a acestui feud ardelean. Actele, cari desigur erau scrise în original în slavoneşte, câteva în latineşte, s’au păstrat în traduceri sau rezumate târzii, în româneşte, ungu- reşte, nemţeşte şi latineşte, afară de ultimul care s’a păstrat în originalul slavon. Avem astfel, dela Vladislav I două acte, dela Mircea cel Bătrân patru, dela Vlad Dracul cinci, şi dela Basarab cel Bătrân unul (1467 Mai 8, ultimul, păstrat în originalul slavon). In total 12 acte (am înlăturat un hrisov al lui Vladislav II, pe care îl socotesc fals) â). *) Hurmuzaki, Documente, l-z, p. 92 şi Onciul, op. cit., p. 735. I. Minea, l. c. crede şi dânsul că feudele au fost şi în stăpânirea înaintaşilor lui Vladislav. *) Acest sens, alături de cel feudal, al cuvântului beneficium, este des pomenit în latina medievală din Ungaria: « Beneficium juris, legis, manuale * * şi cu sensul de auxillium, t beneficium unius calami ». Cf. A. Bar tal, Glossarium mediae et infimae latinitatis regni Hungariae, Leipzig, 1901, sub vocibus. La 1899 Onciul admitea şi el că cele două feude ardelene au fost dobândite întâia oară de Vladislau I, (D. Onciul, Originile principatelor române, pp. 55—56 şi notele), dar peste trei ani a re- venit asupra acestei păreri, emiţând hipoteza expusă mai sus. *) I. Vladislav I, 8 Mai 1372 pentru satul Şinca, rezumat latin la Haşdeu, Columna lui Traian, V (1874), p. 133. II. Vladislav I, Argeş 15 Iulie 1372 pentru Vladislav de www.digibuc.ro 7i MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ întinderea ţării Făgăraşului, după localităţile indicate în aceste acte, cuprindea în mare parte actualul judeţ al Fă- găraşului, fostul comitat unguresc cu acelaşi nume, dar gra- niţele ducatului nu treceau nicăieri la Nord de râul Oltului, care era graniţa sa. La Miazăzi, numeroşi munţi sunt po- meniţi în donaţiile domnilor munteni, aşa că este sigur că teritoriul ducatului se întindea în această parte până la cul- mile înalte, dincolo de care începea Ţara Românească pro- priu zisă, cu care era deci o continuitate de teritoriu. Spre Apus, satul cel mai depărtat de Făgăraş pomenit în aceste acte, este Scoreiul 1), dar e posibil ca şi Porumbacul, despre care nu avem ştiri, să fi intrat în stăpânirea domnului mun- tean, dacă actuala graniţă a judeţului spre Apus corespunde cu cea veche. Aceasta e cu atât mai probabil, cu cât această graniţă se află pe linia culmilor celor mai înalte ce înain- tează spre Olt, închizând spre Apus aşa zisa ţară a Oltului. Mai neaşteptate sunt constatările pe care le putem face spre Răsărit ; urmărind pe hartă întinderea stăpânirei Dobca, original latin, Puşcariu, Fragmente, IV, pp. 32—35 şi Hurmuzaki, Documente, 1-2, p. 198, o fotografie în posesia mea. III. Mircea cel Bătrân, Argeş, 20 Iulie 1400, traducere ungurească, pentru Micul şi Stoia, Tocilescu, în Tinerimea Română, I, 1898, pp. 18—20 şi Puşcariu, op. cit., IV, pp. 43—45. IV. Mircea cel Bătrân, 27 Decemvrie 1408—1418, traducere latină, pentru Stanciul egumen şi Călin, Hurmu- zaki, Documente, 1-2, pp. 341—342; Puşcariu, op. cit., pp. 38—41 şi Transilvania, 1872, pp. 151—152. Data 6900 (1391) e greşită omiţându-se cifrele zecimilor şi uni- tăţilor. După divan şi prezenţa lui Mihail coregent, documentul e datat din ultimii ani ai domniei lui Mircea. V. Mircea cel Bătrân, 1408—1418, pentru boierii Ion, Borcea, Călian, traducere veche românească, Puşcariu, op. cit., pp. 43—47, data 1417 greşită, divanul ca la documentul precedent. VI. Mircea cel Bătrân (1386—1418) pentru Costea, rezumat latin, N. Densuşianu, Monumente pentru istoria Făgăraşului, pp. 8—9, Hurmuzaki, Documente, II-3, pp. 9—10. VII. Vlad Dracul, 20 Ianuarie 1437, pentru Roman, traducere ungurească, Hurmuzaki, Documente, II-2, p. 572 şi Puşcariu, op. cit., IV, pp. 50—52 cu data 6940 greşită, omiţându-se cifra unităţilor; 1437, după divan. VIII. Vlad Dracul, 15 Iulie 1437 (traducere românească), pentru moşnenii din Mărgineni, I. Puşcariu, op. cit., pp. 55—57. IX. Vlad Dracul, 1440, rezumat latin, pentru Mihai egumen de Cârţa, Hurmuzaki, Documente, 1-2, p. 663. X. Vlad Dracul, Târgovişte, 23 Aprilie 1441 (traducere românească), pentru Stanciul Moenescu, Iorga, Studii şi Documente, XII, pp. 276—278 cu data 1437, greşită. Data se restabileşte după indicaţia zilei (23 Aprilie, în săptămâna de după Paşti) şi după divan. XI. Vlad Dracul, 1441 (rezumat latin), pentru boerul Teodor, Iorga, Studii şi Documente, III, p. LXVIII. XII. Basarab cel Bătrân, 8 Mai 1476, original slav, pentru Şerban şi Aldea, Acad. Rom., doc. CXXXIV/47, inedit. Documentul fals, Vladislav II, Târgovişte 23 Aprilie 1452, traducere rom., pentru Stanciul Mailat, Puşcariu, op. cit., pp. 52—62 şi Cipariu, Archiva, 1869, pp. 423—424. Voiu arăta cu alt prilej motivele pentru care îl socot fals. *) Documentul Nr. IV din lista dela nota precedentă. www.digibuc.ro 12 P. P. PANAITESCU 72 muntene, găsim acolo trei sate pomenite în hrisoavele domnilor dela Argeş, care trec dincolo de hotarele actualului judeţ al Făgăraşului, spre Nord-Est şi anume Cuciulata, Dopca şi Calida Aqua, care corespunde cu actualul sat Fântâna, între primele două; toate trele lângă Olt, în judeţul Târnava-Mare 1). Presupunem că şi aci graniţa a urmat dela cotul Oltului, la Nord de Dopca, culmea celor mai mari înălţimi cari despart Ţara Oltului de Ţara Bârsei (Şinca este şi ea între satele pomenite în hrisoavele domnilor munteni), şi astfel se ex- plică stăpânirea acestui ieşind în judeţul vecin. Cred că am izbutit, aşa dar să dovedesc care erau graniţele ducatului muntean al Făgăraşului, ce se întindea adânc în pământul Ardealului 2). Graniţele Amlaşului. Rămâne să vedem acum întinderea Amlaşului. Pentru aceasta trebue să pornim dela hotărnicia din 1366, amintită mai sus, unde se arată că posesiunile domnului muntean se mărginesc cu satele Aciliu, Tilişca, Săcel şi Orlat. Aceste sate se află la Apus de Sibiu şi ceva mai la Nord de ele se află localitatea Amlas. Dimitrie Onciul > socotea că cele patru sate sunt limita de nord a stăpânirii muntene, deci Amlaşul propriu zis nu făcea parte din această stăpânire, ci numai masivul muntos dela Sud până la gra- niţa Ţării Româneşti. In schiţa de hartă ce însoţeşte studiul său, valorosul istoric indica tinutul Amlaşului întinzându-se în munte, până la Olt, la Sud de Sibiu, învecinându-se cu Ţara Făgăraşului şi cu judeţul Vâlcea3). Cred că această părere a lui Onciul se întemeia pe ideia că stăpânirea dom- nului muntean în Ardeal trebuia să fie neapărat în. conti- nuare teritorială cu Ţara Românească. In Evul-Mediu, în care unitatea politică era o excepţie, se dovedeşte că adesea existau stăpâniri mici, fără graniţă comună, în mâna ace- luiaşi domnitor si chiar în Ardeal, domnii Moldovei au stăpânit Ciceiul şi Cetatea - de Baltă departe de graniţele ţării lor. Dar Onciul mai adaugă în sprijinul părerii sale că ') Documentul Nr. I, în lista de mai sus. *) Vezi harta anexată la acest studiu. s) D. Onciul, Titlul lui Mircea, în Convorbiri literare, XXXVI (1902), pp. 73* *— 732. La fel şi I. Moga, Problema ţării Loviştei şi ducatul Amlaşului, Cluj, 1936, extras din Anuarul Institutului de istorie naţională, VI, 1936. www.digibuc.ro 73 MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 13 în secolul al XlII-lea un nobil, Conrad de Tălmaciu, stă- pânea în acelaşi timp ţara Loviştei şi Amlaşul. Ţara Lovi- ştei fiind, după Onciul, la Nordul judeţului Vâlcea, urma ca Amlaşul să fie în continuarea ei, peste munţi x). S’a do- vedit însă de curând că ţara Loviştei era în realitate în Argeş, nu în Vâlcea * 2), aşa că e clar că nici stăpânirile acestui Conrad nu formau o unitate. Regiunea muntoasă dela Sud şi Sud- Vest de Sibiu este un masiv sălbatec de munţi aproape nelo- cuiţi şi cu foarte puţine aşezări, care nu ar fi putut în niciun caz să constitue o unitate politică, un feud, un Amlaş, fără Amlas. Trebue asa dar să căutăm aiurea Amlaşul. j j j Documentul din 1366 arată ca învecinate cu posesia domnului muntean satele Aciliu (Echellev) şi Tilişca (Thy- lichke) ale lui Ioan Tompa şi satele Săcel(Feketevyz) şiOrlat (Wariafalu) ale lui Ioan fiul lui Petre din Cisnădia 3). Erau aceste sate româneşti în adevăr la Nordul ducatului Amlas ? j j In loc să le socotim pe graniţa de Nord a posesiunii dom- nului muntean, cred că e mai cu cale să presupunem că acest feud se afla la mijloc între ele, Aciliul şi Tilişca ră- mânând Apus, Săcelul şi Orlatul la Răsărit. In adevăr, avem actul de delimitare a acestor două din urmă despre ţinutul domnului muntean (1366 Noemvrie 24) 4). In acest act, care n’a fost cercetat de aproape de istorici, se vede foarte uşor că graniţa dintre cele două sate şi ducatul muntean nu mergea dela Est la Vest, ci dela Nord la Sud. Ea trece dela Nord, peste râul Negru (Săcel), apoi spre Sud, «versus plagam meridionalem, per unam parvissimam vallem», apoi peste râul Redenbach, paralel la Sud cu cel dintâi, graniţa desparte apoi Orlatul de Cacova (separat inter possessiones Waralia et Kakova), aceasta rămânând deci a domnului muntean, iar de aci «tendit usque Alpes », cari încep imediat la Sud cu vârfuri de peste 1000 de metri. Această graniţă dela Nord la Sud nu se explică, decât dacă admitem că posesiunile domnului muntean se aflau între acelea ale lui Ioan Tompa J) D. Onciul, op. cit., pp. 728—730. Privilegiul lui Conrad este de altfel sus- pect de falsificare. Cf. Moga l. c„ 2) I. Conea, Ţara Loviştei, Bucureşti, 1935. 3) Zimmermann, Urkundenbuch, II, p. 273. *) Ibidem, pp. 274—275. www.digibuc.ro 14 P. P. PANAITESCU 74 si ale lui Ioan al lui Petru din Cisnădie. Un alt document, din 1383 Aprilie 17, confirmă aceste concluzii x). La această dată Amlaşul nu era în stăpânirea domnilor munteni şi re- gina Maria, fiica lui Ludovic cel Mare vorbeşte de «pose- siunea noastră regală numită Amlaş, în ţara noastră a Tran- silvaniei, între scaunele noastre Sibiu şi Sebeş » (deci nu la Sud de Sibiu) şi specifică lămurit că de această posesiune regală a Amlaşului ţineau satele româneşti (villae ollachales): Sălişte (Gorozdorf), Galeş (Galusdorf), Vale (Graphendorf), Sibiel (Budinbach) şi Cacova (Kripzbach) şi atât. Dacă acest domeniu e identic cu tara Amlaşului, rezultă că stă- pânirea domnului muntean cuprindea şi Amlaşul, care putea foarte bine intra în graniţele feudului muntean, aşa cum le-am stabilit, precum şi cele cinci sate pomenite, între care şi frumosul sat românesc Săliştea. In total feudul cuprindea numai o mică întindere de pământ în formă de romb, de-a- curmezişul între Aciliu şi Tilişca la Apus şi Săcel şi Orlat, la Răsărit, până la munţi, regiune izolată de graniţele Ţării Româneşti, o mică enclavă feudală în Sud-Vestul Ardea- lului cu şase sate româneşti şi un castel de apărare 2). Pierderea feudelor ardelene. Toţi istoricii cari s’au ocupat cu stăpânirea feudelor ardelene, Amlaşul şi Făgăraşul, au admis că ele au fost pierdute definitiv de domnii Ţării Ro- mâneşti în vremea lui Ylad Ţepeş şi anume la 1460, când Matei Corvin retrage ducatele feudale acestui crunt voevod muntean 3). Este adevărat că la această dată feudele au fost reluate de rege şi mai târziu au fost date Universităţii săseşti4). Dar la 1476 Mai 8, Basarab cel Bătrân « herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului», era din nou în posesiunea feudelor de peste munţi. El dă în aceeaşi zi, din Bucureşti, un hrisov slavon, care se păstrează în original la Academia Română, până azi *) Jbidem, II, p. 575. ’) Vezi harta anexată. *) D. Onciul, Titlul lui Mircea, în Convorbiri literare, XXXVII (1903), pp. 229— 231, A, Bunea, Stăpânii Ţării Oltului, Acad. Rom., Discurs de recepţie, Nr. XXXIV, 1910, p. 32 (admite data 1462 pentru pierderea feudelor), Al. Lăpedatu, Vlad Călu- gărul, pp. 46—47; I. Minea, Pierderea Amlaşului şi Făgăraşului, Bucureşti 1914, extras din Convorbiri literare, Const. C. Giurescu, Istoria Românilor, II, p. 112. 4) D. Onciul, op. cit., p. 230. www.digibuc.ro 75 MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 15 inedit, întărind «boierului domniei mele din ţara Făgăra- şului, jupânului Şerban şi fratele său Aldea şi cu fii lor» (EoÂ'bpHHS rOCnOlâICTKdr «Venind alt domn, după moartea mea, din ţară în ţara Făgăraşului, din neamul meu sau din alt neam, sau unul din neam din ţara Ungurească, dacă va păzi şi va ţine dania mea...»2). Urmărind seria documentelor făgărăşene, constatăm că stăpânirea munteană se înrădăcinează treptat şi unificarea cu ţara de peste munţi se face tot mai completă. Dăjdiile şi prestaţiile erau aceleaşi la Făgăraş ca şi în Ţara Românească, ceea ce arată unificarea sistemului impozitelor. Ele erau înşirate în aceeaşi ordine ca şi în hrisoavele muntene: «dijma din porci, din stupi, din vin, din moară », zice un hrisov al lui Mircea3), iar un alt hrisov al aceluiaşi menţionează dij- mele : « de oi, de porci, stupi, vii, dijma, păscut şi cărături » 4). In alte hrisoave apare şi dijma din grâne (găleata) şi fâneţe, precum şi din pomete 5). Funcţionarii cari îngrijeau de dăjdii şi prestaţii erau tot « boierii şi slugile domneşti», «slujbaşi şi dregători, strângători de dare » 6) « bircei, judecători, glob- nici şi nimeni din cei ce sunt trimişi în slujba domniei mele » 7), deci funcţionarii erau trimişi dela centru, din ţară. Domnul specifică: « dăjdiile şi slujbele, câte vor fi în ţara stăpânită de noi », adică o singură ţară, cu o singură stăpânire şi ad- ministraţie 8). ') Documentul Nr. II din lista de mai sus, p. 10, nota 3. !) Jbidem, Nr. III. 3) Ibidem. 4) Ibidem, Nr. IV. s) Ibidem, Nr. VII şi VIII. «) Ibidem, Nr. VII. ’) Ibidem, Nr. XII. *) Ibidem, Nr. VII. www.digibuc.ro 77 MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 17 O singură dare locală interesantă apare în Ţara Făgă- raşului, la 1437, « dijma oilor peste Olt» x), o vamă care se plătea domnului pentru trecerea oilor din sau în ţara Ardea- lului stăpânită de Unguri. De asemenea este vorba într’o scutire de « vama de târg » (1441) 1 2) care se plătea la aducerea produselor moşiilor la târg, la Făgăraş sau la Şercaia, care şi ea era un « forum » 3). Şi aci, în Făgăraş, se constată anume fapte sociale ase- mănătoare cu cele din ţara de dincolo; satele scutite se nu- meau ohabnice, ohabă, şi robia Ţiganilor, care nu exista în Ardeal, se constată totuşi în ţara Făgăraşului, întocmai ca în ţările române. Astfel Costea boier în ţara Făgăraşului sub Mircea cel Bătrân avea la Viştea şi la Arpaş 17 Ţigani de cort 4), iar boerul Şerban din vremea lui Basarab cel Bătrân avea la Şinca pe Ţiganii: Radul, Lalu, Curchea, Mujea şi Costea 5). Din cele câteva documente făgărăşene amintite con- statăm existenţa unei boierimi locale în ţara Făgăraşului, cu acelaşi caracter ca boierimea munteană şi stăpânind Ţigani si moşii întinse. Boierii Ion, Borcea si Călin aveau sub Mircea trei. sate si munţii ce ţineau de ele 6) si boerul Costea avea tot atunci singur două sate şi jumătate 7), iar boierii fraţi Şerban şi Aldea aveau trei sute cu trei munţi şi mulţi Ţigani8). Erau şi sate de moşneni, cum sunt Mărginenii, proprietate în devălmăşie a unor săteni, ce se numeau Stan sin Tatul, Ursul, Radul sin Bâşa şi Godea9). Dar aceste moşii bogate şi mai ferite de năvălirea Turcilor, vor fi atras dorinţele boierilor munteni legaţi din strămoşi de cultura pământului aducător de roade şi ei se grăbiră să cumpere moşii acolo, să descalece peste munţi, ţara era doar aceeaşi. Cred că, 1) Ibidem. а) Ibidem, Nr. IX. s) Ibidem, Nr. II. *) Ibidem, Nr. VI. e) Ibidem, Nr. XII. La 1441 sunt pomeniţi şi Ţiganii lui Stanciul Moenescu; Manea, Pascul, Cazac, Micul, la Voila, Ibidem, Nr. IX. б) Ibidem, Nr. V. ’) Ibidem, Nr. VI. 8) Ibidem, Nr. XII. ») Ibidem, Nr. VII. www.digibuc.ro l8 P. P. PANAITESCU 78 boierii Şerban şi Aldea din vremea lui Basarab cel Bătrân, cari cumpără Şinca şi cu munţii dela un Budea, erau din Ţara Românească, cum arată numele lor neobişnuite în Ardeal pe atunci şi calitatea de «jupân»1). Sigur este că boierul Stanciul Moenescu 2) care cu cinci feciori stăpâneşte Voila în Ţara Făgăraşului, cu drept să abată apa Oltului pentru moară, era de dincolo de munţi. Hrisovul domnesc, după înşirarea posesiunilor din Ţara Făgăraşului, adaugă: «Le-am dat lor jumătate din Cioruş din Ţara Românească (se face deci deosebirea), a treia parte din Mislea, a treia parte din Plopeni, jumătate din Cocorăşti şi moşia lor dela Moineşti»3). Aceşti latifundiari din veacul al XV-lea erau originari din judeţul Prahova, unde se află satele amintite. Ei izbutiseră să descalece şi peste munţi, stăpânind moşii pe amândouă clinele Carpaţilor; boierimea munteană căuta astfel să prindă rădăcini în ţinuturile mai ferite din Ardeal. Era un început de unificare socială. Şi biserica din Făgăraş era în legătură cu cea din ţară. Vestita mănăstire catolică dela Cârţa, ce ţinea de stăpânirile domnului muntean, avea un egumen numit de voevodul român şi Vlad Dracul aşezase acolo un prelat ce-şi duşese viaţa pc lângă scaunul domniei, pe Mihail, preotul catolic din Târgovişte4). Biserica ortodoxă era supusă mitropoliei Ungrovlahiei, căci mitropolitul muntean îşi întregea titlul cu acel de « exarh al plaiurilor», ceea ce privea stăpânirile de peste munţi 5). Vreo mănăstire ortodoxă românească trebue să fi fost şi în munţii Făgăraşului şi în fruntea turmei cu- vântătoare a lui Hristos era în vremea lui Mircea cel Bătrân, Stanciul egumenul, proprietarul moşiei Scorei6). ») Ibidem, Nr. XII. *) Nu Stan Ciulmoenescu, cum este despărţit in traducerea românească (cf. satul lor, Moeneşti). s) Lista de documente, mai sus, p. 10, nota 3, Nr. X. *) Ibidem, Nr. VIII. 5) Pentru sensul acestui titlu, D. Onciul, op. cit., Convorbiri literare, XXXV (1901), pp. 1033—1034. De observat în plus că la 1359, când Iachint e numit mitropolit al Ungrovlahiei, el nu are titlul de «exarh al plaiurilor • (Hurmuzaki, XIV-i, p. 5), căci atunci feudele ardelene nu erau încă ale domnului muntean. In schimb la 1401 patriarchul numeşte pe mitropolitul Antim al Ungrovlahiei şi «al plaiurilor* (ibidem, p. 30). *) Ibidem, Nr. IV. Cf. pentru vieaţa românească în ţinutul Făgăraşului, N. Iorga, Histoire des Roumains de Transylvanie, I, pp. 112—114. www.digibuc.ro 79 MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCA 19 Suzeranitatea ungurească a însemnat pentru Ţara Ro- mânească o protecţie a unui drum de comerţ, din care au câştigat şi Saşii şi Românii din Muntenia. Intr’un anume sens, ea a însemnat mai mult decât se credea, dar în schimb a îngăduit Românilor de dincoace de munţi să stăpânească o mare parte a Ardealului, în care au introdus viaţa liberă românească în aceleaşi forme politice şi sociale ca la ei în tară. » __________________ Independenţa Ţării Româneşti. Nu trebue să lăsăm însă de o parte o înfăţişare negativă a acestei probleme a suze- ranităţii ungureşti asupra Ţării Româneşti, deoarece am avea o imagine greşită şi unilaterală a ei. Mircea cel Bătrân, ca si ceilalţi domni munteni, cari recunoscuseră suzeranitatea coroanei Sf. Ştefan, nu se sim- ţeau micşoraţi în suveranitatea lor; recunoşteau un pro- tector puternic, dar prin aceasta nu concepeau că ar fi cedat ceva din puterea lor politică, poate dimpotrivă. Altfel, nu ne-am închipui cum Mircea s’ar fi putut intitula avtocrator (Gd/MO^pTvJKtiţTv) în actele interne, ca un împărat bizantin sau ca un ţar bulgar. Titlul acesta îi era recunoscut şi în afară. Constantin Costeneţki zis Filozoful, contemporan al lui Mircea, în biografia despotului Ştefan Lazarevici al Ser- biei, îl numeşte pe domnul muntean «marele şi autocratul voevod Ioan Mircea » 1). Cea mai bună dovadă a perfectei independenţe a domnilor noştri în această epocă este politica lor externă. In special Mircea, dar chiar şi alţi domni mai mărunţi, au căutat pro- tectori şi aliaţi şi în afara Ungariei. Sunt cunoscute tratatele încheiate de Mircea cu Polonii, în număr de şase, între 1389 şi 1411, în care domnul Ţării Româneşti ia garanţii tocmai împotriva suzeranului său ungur 2). 1) V. Jagid, KoHCTaHTHHT. ttmiocotJvB h HberOB whbot CTetfcaHa JIa3apeBHwa, în TjiacHHK yneHOr flpyuiecTBa, XLII (1875), p. 269. a) Hurmuzaki, Documente, 1-2, p. 315 (1389 Dec. 10), ibid., p. 322 (1390 Ian. 20), ibid., p. 323—324 (1390 Mart. 16), ibid., pp. 334_33S (I39i Iulie 6), ibid., p. 824 (1403 Sept. 23-slavon), ibid., pp. 472—473 (1411 Mai 17). Actele sunt azi în Arhivul principal din Varşovia, Secţia Basarabia (sic), pachet Nr. IX (fotografii în posesia mea). www.digibuc.ro ao P. P. PANAITESCU 80 Legăturile lui Mircea cu Moldova, unde a schimbat un domn, ridicând în scaun pe Alexandru cel Bun x) sunt de asemenea cunoscute. Cele cu statele din sudul Dunării sunt mai puţin cunoscute, eventuale tratate nu s’au păstrat în arhive. Dar se ştie că Mircea intervine în Bulgaria, unde cucereşte de două ori Silistra, odată la 1389 şi a doua oară după lupta dela Angora (1402) 2), ajută pe sultanul Musa să-şi capete domnia părintească împotriva fratelui său mai mare, iar după căderea lui Musa, ajută pe un alt pretendent la tronul sultanilor, pe Mustafa zis Celebiul 3). Intre prietenii lui Mircea era pe la 1410 şi Ştefan Laza- revici, pe care-1 primeşte ca prieten în ţară, după lupta dela Kosmedion4). Despotul sârb intra acum în socotelile poli- tice ale lui Mircea, care se întindeau în Peninsula Balcanică şi erau acolo un factor important. Şi ne întrebăm chiar, dacă Mircea a fost în adevăr, « un bătrân atât de simplu după vorbă, după port» el care purta cel mai pompos titlu, din câte a purtat vreodată un stăpânitor din neamul nostru, titlu în care se îmbină atâtea stăpâniri, ale despotului şi autocratului bizantin, cu ale herţogului nemţesc şi cu ale gospodinului, adică ale domnului român? îşi apăra el numai « sărăcia şi nevoile şi neamul ? » sau cumva ochii lui de vultur au trecut şi peste Dunăre, peste Carpaţi şi peste Milcov, căci, singur dintre domnii românii a avut o înaltă concepţie monarhică, a urmat o politică de expan- siune, schimbând sultanii, cucerind cetăţile lor, în înţelegere cu creştinii sud-dunăreni. » ') I. Bogdan, Cronicele moldoveneşti înainte de Ureche, Bucureşti, 1881, p. 143 şi idem, Cronice inedite, Bucureşti 1895, p. 35. Iuga Ologul, nu era olog de picioare, căci sensul cuvântului «oyiiorua» este bolnav de picioare, de reumatisme, cf. Vuk. Karagid, CpnCKH PeHHHK, Beograd, ed. IV, 1935 sub yA03H, yaora (rheumatismus articularum). Pe acesta îl « ia la sine » Mircea. a) Pentru aceste împrejurări vom publica un studiu special. Fapt este că hrisovul lui Mircea pentru Cozia, cu o însemnare marginală posterioară, 6895 (1387). în care marele domn dă porunci « căpeteniilor Dârstorului o, (Arhive Stat, sec. ist., I/4 şi Miletic şi Agura, /ţaKO-Poivn.HHT'fe H rfexHaTa CjiaB. imCM., în CâopmtK'b, Sofia, IX (1893), pp. 117—118), nu este din acel an, căci egumen al Coziei este pomenit Sofronie, care apare la sfârşitul domniei lui Mircea şi îi supravieţueşte. La începutul domniei lui era egumen la Cozia Gavriil şi apoi Vladislav. *) I. Bogdan, Un hrisov al lui Mircea, în Acad. Rom. Memor. Secţ. ist., XXVI (1904). *) V. Jagid, op. cit., p. 396. www.digibuc.ro 8i MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI SUZERANITATEA UNGUREASCĂ 21 Acea figură tradiţională de domn român închipuită de marele nostru poet răspunde imaginii tipice a stăpânitorilor noştri din trecut, dârzi, dar măsuraţi în ambiţiile lor, măr- giniţi la graniţele micilor noastre ţări; însă tocmai Mircea formează o excepţie dela acest chip, el singur a fost mai mult decât atâta şi a încercat mândre nădejdi, la care urmaşii lui nu vor mai cuteza să se gândească. Dar, dacă unui domn român îi era îngăduit aceasta, ne întrebăm ce mai însemna suzeranitatea ungurească, pe care el totuşi o recunoştea? Era un sprijin, de sigur, un cadru de teorie politică medievală, în care el se mişca destul de liber, spre a putea fi autocratorul român şi un factor important în politica Europei de Sud-Est1). 1) Dacă suzeranitatea ungurească se explică prin interesele economice (vezi mai sus), nu mai puţin, independenţa politică a Ţării Româneşti, aşa cum am definit-o, se sprijinea pe o relativă independenţă economică. Despre aceasta ne vom ocupa în- tr’un studiu pe care-1 pregătim. www.digibuc.ro P. P. Panaitescu. Mircea cel Bătrân fi suzeranitatea ungurească. www.digibuc.ro ÎNCEPUTURILE ISTORIEI UNIVERSALE LA ROMÂNI DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela 28 Februarie 1938 Am semnalat altădată tot aici începuturile studiului şi pre- sintării istoriei universale la Români. Am arătat cari sânt cei dintâi Români, cari, fireşte, traducând numai lucrări străine, ca aceia, vestită, a abatelui Millot1), din care se gă- sesc ici şi colo la noi exemplare ale textului frances însuşi, au încercat să înfăţişeze, şi ca Molnar însuşi, mersul general al istoriei omenirii, la început nu şcolarilor, ci societăţii chiar, care trebuia pregătită, în Ardeal şi dincoace, pentru o nouă vieaţă, aceea a timpurilor moderne. Cercetarea a mers, peste manualele care încep să apară, până în acea vreme a Dom- niei lui Vodă Ştirbei, aşa de prielnică desvoltării şcolilor, în care un Gănescu a îndrăznit să plănuiască o nouă înfă- ţişare, în condiţii ambiţioase şi supt raportul tipografic, a acestei icoane a trecutului omenesc, — publicaţia fiind oprită, din nefericire, numai la primele coli, apărute în formă de fascicole. N’au fost trecuţi cu vederea nici străinii, cari, uneori cu o mai bună pregătire, au contribuit la răspândirea acestor cunoştinţi. In ce priveşte aceste studii, cari mi se par de un mare interes, va trebui ca, şi cu ajutorul nou întemeia- tului Institut de istorie universală, să se cerceteze de unde *) Bianu şi Hodoş, Bibliografia, II, pp. 417-9» no, 626. 7 A, R, — Memoriile Secţiunii Isterice. Seria III. Tom. XX, www.digibuc.ro 2 N. lORGA 84 şi-a luat expunerea, une ori aşa de luminoasă, întâie presin- tare de largă sinteză istorică, acel Vasile Mandinescu, pro- fesor de seminariu, după a cărui carte se făcea la Liceul din Botoşani, pe timpul de învăţătură al mieu, iniţiarea în istoria lumii a şcolarilor de cursul superior. Deocamdată, cred folositor să comunic aici o fericită în- cercare de orânduire schematică, tot pentru şcoli, a întregii istorii universale, pe vremea stăpânirii în Muntenia a lui Alexandru-Vodă Ghica, încă din 1841, deci în cei dintâiu ani de aplicare în învăţământ a normelor Regulamentului Organic. Autorul acestei lucrări, care se poate pune ca execuţie tipografică, format in folio mare, alături de ce dau mai frumos aşezămintele apusene, preface în româneşte Tablele Germa- nului Vehse, archivar saxon. El intitulează această traducere: Table istorice, întâmplările principale a relaţiilor politicesti din afară şi a cursului desvoltirei noroadelor şi a staturilor lumeţ vechi şi noă, în rânduiala lor etnografică şi hronologhicâ, de dr. Eduard Vehse, c. (— crăiesc) arhivar din Sacsonia. Despăr- ţirea I. Istoria politică, Despărţirea II, Istoria culturii. Bucu- reşti, 1841. Tipografia lui Friderih Valbaum. Traducătorul nu e altul decât unul dintre conducătorii cei mai inteligenţi, mai culţi, mai modeşti şi mai cumpăniţi ai mişcării revoluţionare care, cu asa de bune intenţii, cu o asa de slabă chibzuire si cu asa de discutabile resultate a izbucnit 9 9 peste şapte ani numai, în 1848: ofiţerul, iscălit, şi aici cu nu- mărul de ordine al vechimii sale faţă de un altul, a cărui activitate administrativă, de loc revoluţionară, a fost cu totul ştearsă x), Ioan Voinescu II. Se ştie că, după multe rătăciri în vremea exilului, adăugind cu ultimele lui sforţări şi la literatura despre chestia rurală la Români, cel care fusese factor activ, mai mulţi ani de zile, în toate manifestările cul- turale din Muntenia, şi-a isprăvit, încă foarte tânăr, zilele,, în împrejurări obscure, printre străini, în Franţa, de aceiaşi *) Dar v., de el, Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice fi o mică dramă originală, I. Bucureşti 1842. www.digibuc.ro 85 Începuturile istoriei universale la români 3 boală ca şi amicul şi tovarăşul său de gânduri Nicolae Băl- cescu. Cartea se închină Domnului, căruia i se atribue si iniţiativa unei asemenea lucrări şi care a luat asupră-şi cheltuelile, pe care Voinescu le califică de enorme, ale tipăriturii, prin această prefaţă în limba francesă: A son Altesse Sârânissime Alexandre II Ghyka Prince regnant de Valachie. Altesse Serinissime ! L’ouvrage que je prends la liberte de dedier â Votre Altesse doit etre consideri comme une de Ses creations: c’est Elle qui a conţu l’idee genereuse de doter la Valachie d’un travail historique d’un me- rite superieur; c’est Elle aussi qui non seulement m’a inspire assez de confiance dans mes faibles moyens pour me faire entreprendre la tâche de le traduire; mais encore Elle a supporte Ies frais enormes de l’im- pression. Je serais heureux si Votre Altesse daignait accueillir l’hom- mage que je Lui fais de cette traduction comme une preuve des sen- timens de loyaute et de zele ardent qui animeront toujours celui qui est avec le plus profond respect. De Votre Altesse Serenissime Le tres humble et tres ddvoue sujet J. Woynesco II. Foarte interesantă e şi «precuvântarea» către cetitori. Cu multă pricepere tânărul ofiţer, care se scusă că nu cunoaşte îndeajuns limba germană şi nu se poate ajuta destul cu dic- ţionarul abia apărut, semnalând şi lipsa unei biblioteci publice, lipsă care se va îndeplini pe vremea lui Ştirbei, publicându-se şi un excelent catalog, aproape necunoscut, de care mă voiu ocupa în altă comunicaţie, discută şi asupra acelor prescurtări de nume din original, cu privire la care a fost ajutat de « cu- noscătorul » ce i se asociase, şi regretă că un format şi mai mare nu i-a putut îngădui deslegarea acestor formule care nu au măcar o unitate. Precuvântare. O precuvântare la această carte ar fi de prisos, dacă traducătorul nu ar fi simţit cât de trebuincioasă îi este înduljenţa cititorului. Slaba cunoştinţă a limbei din care au tradus, de şi au fost însoţit în lucrarea 7* www.digibuc.ro 4 N. IORGA 86 sa de un cunoscător; lipsa de o bibliotecă publică, unde să poată lua cineva desluşirile trebuincioase la mai multe îndoieli; lipsa de mai multe ziceri româneşti, căci, deşi, astăzi, mulţumită Direcţiei şcoalei naţionale, avem un dicţionar, dar mai multe vorbe au numai tălmă- cirea lor, iar nu şi vorba românească; aceste sânt luptele care au făcut desnădăjduirea traducătorului. Aşa dar această traducţie urmează a avea negreşit aceiaş soartă ce are fiece cercare întâiu. Traducătorul câte greşeli au putut vedea şi cunoaşte atât de sine, cât şi după băgările de seamă a unora din prieteni săi le au trecut într’un erata la sfârşitul cărţii. Pentru prescurtările întrebuinţate în această carte, traducătorul socoteşte de netăgăduită datorie a sa a mărturisi că nu ştia ce regulă să primească. Au văzut că originalu chiar nu avea nici o regulă şi iau părut că neregula aceasta era cea mai bună regulă, de vreme ce simţul cel bun (le bon sens) poate povăţui a ghici ce însemnează acele abre- viaţii. însă, dacă traducătorului i-ar fi fost iertat să întrebuinţeze un mai mare format, mai bucuros ar fi surghiunit aceste abreviaţii ce-i stau ca o greutate pe inimă. Era desnădăjduit că mulţimea şi neregu- larea lor vor fi o pedică la citit, când, din norocire, un strein puţin cunoscător de limba românească, citind de faţă cu traducătorul, foarte lesne şi fără a se opri nicăiri, să mai mângâie puţintel. Buna priimire a acestei cărţi de către cititori, îndreptările şi băgările de seamă ce vor bine voi cunoscători a mai face traducătorului vor fi cea mai dulce răsplată a ostenelilor mele. In <( Istoria politică a ţărilor şi noroadelor » se dau tabele sincronistice pe coloane care corespund formaţiunilor din deo- sebitele epoce. După o serie de presintări care, cu toată imensa trudă şi silinţă de a se cuprinde totul în notaţii precise, nu sânt prea uşoare de recunoscut, se trece la capitole mari de înfăţişare sintetică, precum sânt Monarhiile: a lui Alexandru- cel-Mare, a Romanilor. Urmează «Imperiul Apusului» şi <( Imperiul Răsăritului », ca noi cadre, Monarhia lui Carol- cel-Mare, nu fără o rubrică pentru Califat. Autorul german se opreşte îndelung asupra ducatelor naţiei sale şi formelor care se desfac apoi din ele, ca Imperiul roman germanic, dus până la capăt, în margene cu al Mongolilor. De la o vreme, şi Răsăritul european, cu Statele latine, de o parte, noul Bizanţ, de alta, îşi capătă drepturile. Partea privitoare la cultură, pe multe table, e o lucrare imensă, cu totul admirabilă, pentru numărul lămuririlor, ca şi pentru măiastră lor legătură. www.digibuc.ro 87 Începuturile istoriei universale la romani s Karl Eduard Vehse a fost un scriitor de istorie vestit pe vremea sa. Născut în Saxonia chiar, la Freiberg, în 1802, el a făcut studii de tehnică a minelor, urmând tradiţia pă- rintelui său, pentru ca apoi să se înscrie la drept. Ieşit dela Universitatea din Gotingen, el ocupă dela început acel loc de arhivar saxon cu care figurează în titlul lucrării de faţă, căpătând titlul deplin după ce-şi trecuse doctoratul, în 1833. O bucată de vreme îl prinde spiritul de aventură: îşi pără- seşte o situaţie aşa de potrivită cercetărilor sale de istorie ca să iea parte la o mişcare politică de emigrare în America. Stă acolo, în Missouri, dar numai câteva luni de zile. întors acasă cu noile cunoştinţi şi mai ales cu orizontul ce i se des- chisese acolo, el nu mai caută o funcţie de Stat, ci, cu un spirit de iniţiativă în adevăr american, străbate Germania şi Elveţia, ba trece de acolo în Paris şi în Londra. La 1833 e la Berlin. Din râvna lui neobosită vor ieşi, pe lângă Tafeln der Welt- und Kulturgeschichte, minunata lucrare care apăruse în 1834 şi care trecu în româneşte, o «Istorie a lui Otto-cel-Mare» (1828), şi «Prelegerile asupra istoriei universale» (1842), iar, la 1851, «Istoria Curţilor germane de la Reformă încoace» (Geschichte der deutschen Hofe seit der Reformation), în cinci secţii, cu nu mai puţin decât treizeci şi patru de volume. Se adaugă dela acest om de o extraordinară putere de infor- maţie şi organisare o «Istorie şi statistică a nobilimii ger- mane» (Deutsche Adelsgeschichte und Adelsstsatistik), care, aşa cum era, cu multe scăpări din vedere şi erori, atât de na- turale într’un câmp de o astfel de întindere, a fost tradusă şi în limbile engleză şi suedeză. Tot la 1851, gânditorul cu spirit sintetic presintase şi o lucrare despre «Shakespeare ca politic, psiholog şi poet » 1). Nu greşise luminatul Alexandru Ghica atunci când, după sfaturile cuiva care urmăria desvoltarea studiilor istorice, crezu că trebuie să se oprească asupra «tabelelor » de orientare în haosul aparent al împrejurărilor din care se ţese vieaţa de odinioară a omenirii. *) Allgemeine deutsche Real-Encydopădie fur die gebildeten Stănde, Conversations- Lexikon, ed. a io-a, XV1, p. 418. www.digibuc.ro 6 N. IORGA 88 Traducerea e făcută cu cea mai mare grijă. E de mirare cum un om care nu putea fi iniţiat în cunoştinţa istoriei universale n’a făcut continue greşeli în redarea unui text aşa de greu, cerând pentru înţelegerea lui cunoştinţi cu totul speciale. Numele istorice întră prin această lucrare în forme româneşti care s’au şi păstrat. Tipărirea s’a urmat cu multă greutate. Ea nu s’a isprăvit - decât după căderea lui Alexandru Ghica, aşa încât la adausul de istorie politică a principatului se înseamnă «Gheorghe Bibescu, Domn după alegerea ţării ». Nu lipseşte o oarecare dorinţă de adaptare. Astfel la bă- tălia de la Cosovo Românii apar în primul rând, Dar Voi- nescu nu cutează să integreze măcar pe Ştefan-cel-Mare în istoria timpului său, asupra căruia a avut o aşa de largă in- fluenţă. In vremea mai nouă Choczim din original, pentru Hotin, e redat prin « Şozin ». Nimic despre era Regulamen- tului Organic şi despre ce epocă a deschis în Istoria Românilor. Dar traducătorul se simte dator să adauge o listă a Dom- nilor, făcută cu cea mai mare grijă, şi nu numai atât, ci să stabilească liniile principale de alcătuire a ţării, adecă numai a Principatului muntean, ajutându-se de Bălcescu, sau chiar toată această parte fiind ca şi a lui Bălcescu, pentru care o şi reproducem, ca şi foarte importanta presintare a istoriei politice înseşi. Abia la 1846, în «Magazinul Istoric», Bălcescu va scrie despre puterea armată la Moldoveni, pe când aici aceia a Mun- tenilor e presintată amănunţit, şi el va făgădui pe urmă o pre- sintare cronologică a Domnilor care ar corespunde cu lucrarea, uimitor de bine făcută, ce se dă aici1). Lucrarea aceasta, revăzută, ar fi şi astăzi de cel mai mare folos, pentru cercetători ca şi pentru studenţi. II Pentru « clasele colegiale », în 1856, Tipografia Colegiului Naţional tipăria cu îngrijire, în trei volume groase, traducerea cărţii Elemente de istorie generală, date «în limba francesă » *) Cf. Iorga, Istoria literaturii române în veacul al XlX-lea, II, p. iz7. www.digibuc.ro 89 Începuturile istoriei universale la români *7 de Victor Duruy, ministrul reformator şi colaboratorul lui Napoleon al III-lea, adăugindu-se ca o recomandare că ori- ginalul e după ultima programă a Universităţii din Paris «pentru învăţământul liceelor Franciei». Traducătorul, Al. I. Creţescu, iscălia « profesor de istorie la colegiul şi la Şcoala Militară din Bucureşti ». El arată, în « prefaţiune », că această sarcină i s’a dat de Eforia Şcolilor încă din 1853. Această prefaţă e, de altfel, foarte interesantă, şi de dânsa va fi vorba şi aiurea. Ea tratează despre felul cum e a se scrie istoria şi se ocupă de Scienza nuova a lui Vico, arătând că basa ei de fapte nu putea fi încă destul de solidă. Creţescu crede că, acum, critica istoriei trebuie să fie mai precaută în tragerea conclusiilor. Mai originală, observaţia că pentru adaptarea ce i se pare neapărată a trebuit să se schimbe proporţiile. Nu numai că va căuta deci să apese mai mult asupra lucrurilor care ne privesc pe noi, ci, în ce priveşte năvălirile barbarilor, se va spune Francesilor, « popor nou », ceia ce resultă din caracterul no- stru de «popor vechiu». Şi iată cum: «Românii, popor vechiu, regenerat prin colonizare în Dacia şi rămas până astăzi în deplină romanitate, de ce să dea acestui eveniment (năvălirile) aşa de mare momentositate ? Aceia au căutat pro- gresul naţionalităţilor în deromanizarea Galiei, aceştia în pă- strarea şi perpetuarea romanităţii pe pământul Daciei; pentru cei dintâiu invaziunea aşa dar este o eră nouă, pe când pentru Români că, nu poate fi decât un fapt modificator al erei rele vechi» 1). Se mai observă atitudinea faţă de «întâiul împărat creştin », aspru tratat de Duruy, şi de Reformă, care nu poate fi cri- ticată aşa cum o fac « papiştii ». Istoria Românilor se adauge apoi, în paragrafe deosebite. Şi se aduc înainte, pentru sfiala faţă de lucrurile proprii, acest răspuns dat la 1850 unui consul care întreba: «de ce la dumneavoastră merg lucrurile aşa de anevoie», de în- tâiul boier al ţării: « Noi, domnule consul, mai înainte de în- tocmirea Regulamentului îmblam pe brânci. De atunci încoa P. vi. www.digibuc.ro 8 N. IORGA 90 ne-am rădicat şi noi pe picioare şi ne încumetăm a merge neţinuţi, dară păşim cu îndoială şi sfială, ne împiedecăm adesea şi de multe ori cădem şi plângem » 1). Şi mai departe, vorbind de necesitatea consultării istoriei, el scrie frumos: «trebuie să nu mai pierdem din minte niciodată că părinţii noştri şi-au pus viaţa lor ca să ni păstreze ţara ce avem şi să ni dea fiinţa de care ne bucurăm astăzi»2). Ca lucrări premergătoare se menţionează cele patru volume ale egumenului Grigorie din 1826, Elementele de istoria lumii ale lui Florian Aaron din 1856 şi tabelele lui Yehse. Urmează observaţii de limbă, de orânduire, precum şi o discuţie asupra rostului istoriei. Operă de mare îngrijire şi cu totul onestă, în faţa tradu- cerii aceleiaşi cărţi a lui Duruy de un mediocru om de la 1848, Petru Cernătescu, care a fost chiar predecesorul mieu la catedra ce ocup : în ediţii noi, acesta a crezut că poate în- lătura numele autorului frances pe care-1 tradusese. III Am văzut că avem a face, încă acum o sută de ani aproape, cu un interes real şi adânc al începătorilor culturii noastre mo- derne în domeniul sintezei istorice. Peste douăzeci de ani, în altă formă, a unei expuneri li- terare, pe capitole bine construite, cuprinzând un număr enorm de lămuriri bine alese, şi într’o formă literară pe atât de pre- cisă, pe cât de plăcută, Constantin A. Creţulescu, care se iscăleşte «Constandin A. Cretzulescu », dă, la 1863, în tipo- grafia lui St. Rasidescu, până acum unicul manual de istorie culturală a tuturor naţiunilor, « Sommariu al historiei univer- sale a culturei», pe 518 pagini în 8°. Acest mare boier e una din figurile dominante ale epocei Unirii. Dacă nu joacă un rol în mişcările de supt Regula- mentul Organic şi în revoluţia tinerilor la 1848, el apare pe primul plan, ca scriitor, ca ziarist, ca vorbitor şi om politic în epoca Unirii. *) Pp. vii—VIII. *) P. X. www.digibuc.ro 9t Începuturile istoriei universale la români 9‘ Marea colecţie a lui D. A. Sturdza cuprinde adesea po- menirea numelui lui în legătură cu articole apărând dreptu- rile româneşti în sensul celor mai înaintaţi ca pregătire dintre membrii generaţiei sale. In toate se vede o preocupaţie de- exemplele istorice, care nu e, de altfel, rară într’o vremecând. I. Brătianu, de exemplu, căuta, cu o mână fericită, în do- meniul istoriei sprijin pentru tezele sale politice şi recursuL la experienţa secolelor era socotit oarecum ca o datorie de- neînlăturat şi pentru aceia cari, în lipsa unei cetiri mai în- tinse, culegeau şi ei ce puteau din amintirea atingerii trecă- toare şi uşuratece a unor asemenea subiecte. Cuza-Yodă se adresă la dânsul pentru a-i încredinţa for- marea unei Ministeriu de liberalism moderat. El îşi alese,, în Mart al primului an din această aşa de grea Domnie, ca ajutători pe ruda sa, doctorul Nicolae Creţulescu, altă per- sonalitate pe nedrept aproape cu totul uitată, pe atât de nobilul om politic care a fost Ioan Cantacuzino, fiul caimaca- mului de la 1848 şi tatăl d-rului Cantacuzino, regretatul nos- tru confrate, pe oamenii de experienţă cari au fost Scarlat Fălcoianu şi Constantin Steriadi1). II vedem apărând contra lui I. Brătianu meritele şi demnitatea clasei sale de boieri patrioţi, păstrători ai trăiniciei Statului 2). împotriva tulbu- rătorilor din clubul « Roşilor » el fu un neînduplecat om de autoritate, disolvând o adunare de agenţi ai desordinii şi ne- sfiindu-se a-i aresta şefii. Ce s’a mai adus împotriva lui pentru a-i explica neizbânda în cursul aceluiaşi an: neputinţa de a se realiza de pe o zi pe alta un împrumut în mijlocul obo- selii şi neîncrederii generale, al intrigilor continue din partea fanaticilor sau zăbava în a rezolva acea chestie a venitului mănăstirilor închinate3) care nu era isprăvită şi după alţi patru ani, nu putea fi luat în samă. Ne mai jucând apoi, în această epocă, de o aşa de jos- nică, uneori criminală revărsare a patimilor politice, de ca- racter mai totdeauna personal, niciun rol politic, el se ocupă de chestiunile fundamentale pe care le acoperiau din nenorocire 1) Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodâ, I, p. 87. 2) Jbid., p. ios. *) Jbid., p. 136. www.digibuc.ro IO N. IORGA 92 frazele de efect si iluzia înşelătoare a formulelor. încă i * din 1860 se ridica împotriva biurocraţiei înăbuşitoare a vieţii normale, organice, capabile de gândire proprie şi de spontaneitate. E contra sistemului cinurilor de nobleţă in- troduse de Regulamentul Organic. Grija lui pentru partea sufletească a vieţii umane, care-1 va îndrepta către cercetarea ei, se vădeşte si atunci când scrie, în broşura sa de atunci: « O asemene instituţiune avu de consecinţă primară, neapă- rată, de a înăbuşi la noi desvoltarea de orice alte forme de cultură... De aici, ştiinţele, literatura, artele, industria, co- merţul, atâtea diferite cariere, care, în alte societăţi fac ca- rierei politice o concurenţă din cele mai fericite ca mijloc de a procura avere, consideraţie, chiar celebritate, la noi fură cu totul condamnate». De aici, din asaltul la funcţii, «ră- mânerea în cea mai absolută ignoranţă şi « barbarie », de aici, în concurenţa pentru a ajunge la biroul stăpânilor, decăderea şi a moravurilor » *). In lucrarea din 1860, Creţulescu admite că este o eră nouă pentru că « ni s’a întors independenţa noastră politică ». Dar el constată că birocraţia e stăpână pe orice şi pe oricine. De aceia în nicio ramură nu se arată vitalitatea naţiunii: «Supt punctul de privire al culturii, ne aflarăm în starea cea mai arhaică: ştiinţile, artele, literatura, necunoscute, căci scrie- rile a vre-o trei sau patru poeţi nu pot constitui ele singure literatura unei naţiuni; comerţul şi industria în stare primi- tivă, şi acelea exploatate de străini». Se poate îndrepta o astfel de situaţie numai prin noi aşe- zăminte, electorale, sociale, judecătoreşti, cum se pretinde acum? ».« Chiriela de legiuiri nouă» ajunge pentru aceasta? Singurul împrumut « din codicile de lege ale altor naţiuni» e leacul universal ? Dar vechile legi, care se critică, nu se observau. « Nelega- litatea este mai rea decât legile cele rele.» « Mai presus decât frumuseţa instituţiunilor este frumuseţa năravurilor.» Şi, în chip plastic, el observă că, unde moralitatea generală nu există, «legile sânt întocmai ca buruienile care şi-au pierdut virtuţile lor *) Trecutul }i era nouă, Bucureşti 1860. www.digibuc.ro 93 Începuturile istoriei universale la români i c medicinale ». Ca dovezi, cel preocupat necontenit de studiile istorice aduce siguranţa şi prosperarea Angliei oligarhice, a Prusiei feudale, faţă de Mexic şi republicile sud-americane cu legile cele mai nobile. Şi aici intervine teoria pe care o va desvolta ca istoric: puterea hotărîtoare a instinctului social, legat de amintirea « contractului primitiv », ca în sistemul lui Jean Jacques Rous- seau, contract care e însă necontenit perfectibil. De acolo vine şi morala şi legea. Aceasta din urmă nu e doar un des- cântec », cu urmări sigure. Şi apoi ea poate fi de multe feluri, pe când « principiile moralei sânt imutabile », « dictate chiar de sociabilitate ». « Morala dar este viaţa, şi starea de sănă- tate a societăţii x).» Din « religiunea contractului » vine « în societăţile sănătoase sentimentul general de oroare pentru crimă sau delict», vi- novaţii chiar ascunzându-şi în ipocrizie fapta. Şi patria i se pare a deriva din această concepţie a solidarităţii sociale mai mult decât din orice altă legătură între oameni. Alături de birocraţia stăpânitoare el adauge, în considera- ţiile următoare, ca origine a răului sistemul electiv al Dom- nilor, cu tot ce aduc şi promit în el ţlientelele, « chiverni- selile » lor, împreună cu nesfârşitul vicleşug al făgăduielilor demagogice. « Fiecare partid îşi făuri sistema sa de istorie, doctrinele sale politice, astfel cum îşi găseşte mai bine so- coteala », fără a mai vorbi de recursul la străini. Nu ca aiurea, unde partidele au alt sens şi nu sânt legate, înainte de orice, de budget, cu schimbarea după biruinţa unora si a altora a funcţionarilor înşişi. O întreagă lume e t 9 > > O în afară de partide, pe care deci, le poate judeca după «în- grijirea interesului general al naţiunii», singurul de care au să ţie samă. « La noi o mare parte din clasele cele mai inte- ligente ale naţiunii, acelea care compun partidele, ca pre- tutindeni, nu-şi poate găsi mijloace de viaţă şi de satisfacere a ambiţiunii decât în budgetul Statului; şi, de aceia, între partide, lupta pentru a pune mâna pe băierele pungii Sta- tului urmează a fi o luptă de viaţă sau de moarte f>2). ') r. 8. *) Ibid, p. 17. www.digibuc.ro 12 N. IORGA 94 Se ajunge astfel, prin «saturnalele politice», la impuni- tatea asigurată, ca a acelui funcţionar bizantin, care, la capătul tuturor păcatelor sale, a fost osândit la moarte numai « pentru crima că încălecase pe caii de Capadochia ai grajdurilor îm- părăteşti ». In total e sistema cunoscută supt numirea de « ciocoism » x). Şi urmările se înseamnă cu o crudă precisiune: «Această stare a năravurilor noastre fu uşa pe unde se strecurară la noi: întâiu influenţa străinului, pe urmă ingerenţa lui, pe urmă firmanurile, pe urmă numirea de Domn, pe urmă Fa- narioţii, pe urmă protecţiunile, etc., etc., etc.»2). De aici şi rămânerea fără fundaţiile celorlalte ţări latine, «afară de nişte bisericuţe, monumente meschine ale unei societăţi bar- bare»3). Nici faptele lui Mihai Viteazul nu-1 încântă faţă de ceia ce i se pare a fi un gol de civilisaţie 4). Aşa-numitul regim nou nu aduce revoluţie în acel do- meniu, ci creşte încă posturile, marea ispită. Se adaugă diur- nele, despăgubirile pentru « contracciii» cari şi-au făcut rău socotelile. Şi viitorul, — dacă se urmează pe această cale? «Vom avea Academii, scoale poliţechnice, Universităţi şi Dumnezeu ştie ce alte, fără cea mai mică radiare de lumini corespunză- toare. Vom avea trupe de toate armele, corpuri de geniu, misiuni diplomatice, fără ca ţara să câştige vre-o' greutate politică reală. Vom avea organisare a creditului, bănci de toată denumirea, fără vreo însufleţire .a creditului5)». Şi, aiurea: « ce nu va fi oare când, lărgindu-se censul electoral, unii vor contribui şi alţii vor dispune de sumele contribuite » 6) ? Şi aceasta atunci când infiltraţia străină prinde clasele de sus în care românisarea e numai de limbă. Aici se face o entuziastă laudă a culturii, de la care pleacă totul. Fără dânsa societatea nu e decât « o stârpitură ». *) P. 19. a) lbid. *) Pp. »-i. *) P. 21. ‘). rp. 25-6. *) P. 28. www.digibuc.ro 95 Începuturile istoriei universale la romani Când vom reedita opera gânditorilor noştri politici, de mult şi complect uitaţi, şi această cărticică îşi va găsi locul. Cartea din 1863 reeditează, în Prefaţă, aceste idei. Dar ea cuprinde în acelaşi timp consideraţii originale asupra ne- cesităţii istoriei culturii, pe care o aşează mult mai presus decât simpla înregistrare a evenimentelor politice ca mijloc de învăţătură pentru aceia cari înţeleg că niciodată presentul nu se explică prin el însuşi. In dorinţa de a deschide tineretului orizonturi noi com- pilează el această carte, care nu e o traducere, cum s’a crezut, ci-i aparţine în adevăr, cum o spune însuşi, arătând ce n’ar fi putut face la vârsta sa, într’o prefaţă al cării adevăr în gân- dire şi seninătate în formă, ni impune, până la o nouă ediţie a cărţii, pe care o datorim şi şcolilor noastre şi cetitorilor cari doresc a se informa şi răpede şi temeinic, a o reproduce întreagă. Originalul asupra căruia a lucrat Creţulescu ar putea fi o carte italiană, pe care poate cercetările unui Ramiro Ortiz ar descoperi-o. Dovezile se pot găsi uşor: găsim cuvinte şi forme luate de-a-dreptul din italieneşte. Astfel e vorba de biblioteca din « Monaco » (ceteşte: Munchen) ori salita, stupore, triangol, pilar, tastieră, Scoţes (Scozzese) ; ba chiar se transcrie forma sintactică italiană: având observat. Multe nume proprii presintă şi ele o influenţă care vine din acea parte. Sânt şi elemente de fonetică italiană, ca gioc, giucâtori. Ortografia, cu dublarea consoanelor, e şi ea înrâurită. Cu- tare capitol e intitulat: «Italia întrecută în artă şi literatură ». Trebuie să ne gândim însă la cultura, care pare a fi pură ita- liană, a autorului. O silinţă de a găsi termini româneşti nu lipseşte însă. Astfel pentru arhitectură, invocându-se autoritatea lui Alec- sandru Orăscu, întors atunci de la studii. Cetim pe pagina 129, în notă: «Terminii tehnici lipsind mai cu totul în limba noastră, am fost adesea siliţi să creăm cum am putut pentru terminii franţuzeşti următori: fut, entablement, soubassement, revitement, voute d'arrete, arc boutant, arc doubleau, ner- vure, am primit pe cei imaginaţi de d. Alexandru Orescu, www.digibuc.ro 14 N. IORGA 96 adecă, respectiv: trunchiu, coronament, soclu, căptuşalâ, boltă cu coamă, arc-proptitor, arc-costal, coastă». Pomenirea cuvintelor franceze, ca şi unele urme în nu- mele proprii, ar face a se bănui că a fost consultată şi între- buinţată, ici şi colo, şi câte o carte francesă. E curios că alături se strecoară vechi cuvinte româneşti, ca ziafet şi mahala. La început, când se arată nehotărîrea cronologică a celor mai vechi monumente şi se recurge la autoritatea Bibliei, când se stabileşte că nu e pentru o întreagă societate aceiaşi cultură, ci câte una, până la cele mai inferioare, după clase, s’ar crede că ne găsim înaintea unui conservator, dominat de ideia religioasă, care ţine să-şi afirme ideile conducătoare, Dar orice menţiune a lucrurilor noastre, orice îndreptare spre dânsele lipseşte: abia dacă, într’un loc a), se spune de Matei Basarab, poate şi din cauza legăturilor autorului cu Grigore Basarab Brâncoveanu, ca de « unul din micul număr de prin- cipi ai noştri, cari au simţit preţul culturii şi au încercat a o introduce la noi». O bogată tablă a numelor încheie cartea care, aşa cum este, şi până la compararea cu originalul, e totuşi un document de cultură 2). 1) p. 371. *) Tiparul e făcut cu grijă deosebită şi în exemplarul Institutului de istorie universală îndreptări cu condeiul sunt făcute pe coală înainte de feţuire. www.digibuc.ro ANEXE I. Tablă de istoria politică a Prinţipatului României. Dela cele dintâiu vremi până la întemeierea Principatului, sau dela 350 înainte de Hr. până la 1290 după Hristos. Dacia Veche (astăzi România, Moldova, Transilvania, Banatul Te- meşvarului şi România Transdanubiană). Sirmu sau Sarmis, întâiu cr. al Dacilor, zideşte capitala după nu- mele său Sarmi. 283: Dromihes. 180: Orole. 168: Coti. După 64: Boerebista. 46: Cotizo. 10: Războiu cu Roma. -f-: Decebal, 85—106. 88—100: Domiţian biruit fu silit să încheie pace cu Decebal, şi să îndatoră să plătească un tribut anual. 100—106: Războiul lui Decebal cu Traian. 103: Vestitul pod al lui Traian peste Dunăre între Orşova şi Vidin. 105: Trecerea lui Traian peste podul de peste Dunăre. începutul războiului. Decebal se sinucide. 106: Dacia provincie romană. 119: Adrian vrea să deşarte Dacia: porunceşte să se strice podul de peste Dunăre. 274— 374: Dacia supt stăpânirea Goţilor. 374— 460: Dacia supt Huni. 460— 564: Dacia supt Ostrogoţi şi Gepizi. 564— 680: Dacia supt Avari. 680— 915: Dacia supt Bulgari. 915—1083: Dacia supt Pacinacite. 1083—1167: Dacia supt Cumani. 1211: Cavalerii Teutoni în Dacia. 1240: Năvălirea lui Batu-Han al Tătarilor în Dacia. www.digibuc.ro N. IORGA 98 116 Dela întemeierea Principatului până în zilele noastre sau dela 1290 până la 1843. 1290—1314: I. f Radu I. Negru, ducă al Omlaşului şi Făgăraşului, trece Carpaţii cu familia sa şi cu o suită numeroasă, se opreşte la Câm- pulung lângă izvoarele Dâmboviţei şi întemeiază Principatul României. El îşi întinse stăpânirea dela Carpaţi până la Dunăre, şi dela Olt j>ână în Şiret. II. Mihail I, 1314—1333. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. XIII. .XIV. La anul 1330 războia cu cr. Cari Robert. Armia ungurească biruită. Dan I Negru, 1333—1342. Alexandru I Basarab, 1340—1350. Nicolae I Basarab, 1350—1352. Radu II Basarab, 1352—1360. t Vlad I, 1360—1373. 1366: Războiul cu Turcii. 1369: Războiul cu cr. unguresc. Banatul Severinului, care la 1372 îl câştigă iarăşi. Zidirea Turnului. Dan II, 1373—1419. ’ f Mircea I, 1383—1419: Războiul cu Turcii. Mircea bi- ruitor întinse concustele sale până la Marea Neagră. Nouă organizare din lăuntru a ţării. 1389: Tractat de alianţă cu Polonia şi Moldova. 1392: Şistovul şi Vidinul. 1:393: Tractat de pace cu Baiazet I Ilderim. întâia supu- nere la protecţia turcească. 1394: Silistria. 1395: Tractat de alianţă cu Ungaria. 1396—1398: Războiul Ungurilor şi Românilor cu Turcii. Mircea câştigă bătălia dela Rovine şi goneşte pe vrăjmaşi până la Adrianopol. Lepădarea protecţiei. 1416: Mahomet I intră în Principatul României şi îl su- pune iar .la un tribut anual. Mutarea rezidenţei în Târ- govişte. Mihail II Dan III Radu III Dan III 1419— 1420. 1420— 1424. 1424—1427, întâiul Domn uzurpator, orânduit de Turci. 1427—1430, a doua domnie. Eroica moarte a 6.000 Români supt comanda lui Zavicie în Serbia la războiul cu Turcii. f Vlad II, poreclit Dragul, mai la urmă Dracul, 1430—1445. 1433: Vlad goneşte pe Cavalerii Teutoni din Banatul Se- verinului, şi năvăleşte în Transilvania. www.digibuc.ro 99 Începuturile istoriei universale la romani 17 1442: Alianţă cu Ungaria. 4.000 Români în bătălia dela Vama supt Vladislav, Craiul Ungariei. Războiul cu Turcii. Mahomet în capul unei armii de 250.000 năvăleşte în ţară, Ţepeş cu o armie de 7.000 călăreţi câştigă o biruinţă stră- lucită şi goneşte pe vrăjmaş . XV. Dan IV, 1445—1452. XVI. Vlad III, 1452—1456. XVII. Vlad IV Ţepeş, 1456—1462. XVIII. Radul IV, cel Frumos. 1474: Războiul cu Ştefan cel Mare, prinţ al Moldovei. Judeţul Putnei. Râul Milcov hotar. XIX. Vlad IV Ţepeş, a doua domnie, 1477—1479. XX. Vlad, fiul lui Vlad, 1479—1492. XXI. Radu V cel Mare, 1493—1508, desăvârşeşte organizaţia bisericească şi întocmeşte episcopiile Buzăul şi Râmnicul. XXII. Mihai III sau Mihnea cel Rău, 1508—1510. XXIII. Vlad VI sau Vlăduţă, 1510—1512. XXIV. Neagoe Basarab, 1512—1521. XXV. Teodosie după dânsul! 1521. XXVI. Radu VI Călugărul [ XXVII, f Radul VII dela Afumaţi, 1521—1522. Turcii se încearcă a face din România o provincie turcească. XXVIII. Vlad VII, 1523: Luptă eroică a Românilor. XXIX. Radul VII, 1524—1529, a doua domnie. XXX. Moisi Basarab, în cursul anului 1530. XXXI. Vlad VIII, 1530—1532. XXXII. Vintilă dela Slatina, 1532—1534. XXXIII. Radu VIII / _ XXXIV. Petru I \ x534 I53S. XXXV. Radu IX, 1538—1540. XXXVI. Radu X, 1540—1546: cetăţile Brăila, Giurgiu şi Tumu cu domeniurile lor. XXXVII. Mircea II, 1546—1554. XXXVIII. Petraşcu cel Bun sau Petru II, 1554—1557- XXXIX. Mircea II, a doua domnie 1558—1559. XL. Petru III Şchiopul, 1560—1567. Năvălirea Tătarilor în ţară. XLI. Alexandru II, 1568—1577. XLII. Mihail IV sau Mihnea Turcitul, 1577—15^3* XLIII. Petru III Cercel, 1583—1585. 8 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX* www.digibuc.ro N. lORGA IO® 18 XLIV. Mihail IV, a doua domnie, 1585—1589. XLV. Ştefan Surdul, 1590—1591. XLVI. Alexandru III, 1591—1592. XLVII. Mihai V Viteazul, 1592—1601. 1594: Tractat de alianţă şi defensivă încheiat la Bucureşti între România, Moldova şi Transilvania împotriva Turcilor pentru independenţă. Ahmet-Paşa şi cu Ghirei, capul tătăresc, cu o armie de 30.000 Tătari intră în România pentru ca să scoaţă pe Mihai şi să aşeze în scaun pe Bogdan, fiul prinţului din Moldova. 1595: Mihai câştigă două biru- inţe strălucite la Putineiu şi la Stăneşti, un văr al Canului se omoară. Turcii siliţi să fugă şi să treacă Dunărea. Sultanul Mehmet trimite pe Sinan-Paşa cu o armie de 180.000 ca să supuie România; biruinţa lui Mihai la Că- lugăreni. Caraman Paşa f. Turcii au pierdut multe tunuri şi steagul cel sfânt al lui Mahomet. Tractat de supunere la Rudolf, împăratul Germaniei. 1598: Bătălia dela Casăleşti. Turcii biruiţi fug peste Du- năre. Mihai rănit greu în piept de o săgeată. 1599: Războiul cu Transilvania. Mihai la 28 Octomvrie câştigă bătălia dela Şelimberg lângă Sibiu, şi la 1 Noemvrie intră cu triumf în Belgrad. 1600: Războiul cu Moldova. Biruinţile lui Mihai la Suceava şi Hotin împotriva Moldovenilor şi a Polonilor, aliaţilor lor. La 18 Septemvrie Mihai pierde întâiaş dată bătălia dela Holt-Mureş împotriva Transilvănenilor insurjaţi. Moldo- venii cu o armie poloneză supt generalul Zamoiski au hrăpit Moldova de supt stăpânirea lui Mihai şi au intrat şi în România, unde au aşezat prinţ pe Simeon Movilă, fratele lui Eremie, pr. Moldovei. Fraţii Buzeşti ne mai putând suferi tiraniile lui Movilă şi a armiei moldoveneşti, au în- surjat ţara şi au gonit pe Moldoveni. 1601: Mihai se duce la Praga. La 3 August Mihai câştigă încă o biruinţă împotriva Transilvănenilor insurjaţi. La 18 August Mihai f ucis hoţeşte în cortul său de nişte ucigaşi cumpăraţi de Basta, generalul împăratului Germaniei. XLVIII. Şerban I Basarab, 1601—1610. 1602: Simeon Movilă, pr. Moldovei, năvăleşte în România. Şerban cu ajutor dela Nemţi îl goneşte. Reînoirea tractatului dela 1595 cu cabinetul Vienei. 1603: Războiul împotriva lui Moise Secheli. Şerban câştigă o biruinţă însemnată pe Câmpia Burgeland lângă Braşov. Sekelif de Raţi, generalul Rum. 32 steaguri vrăjmăşeşti www.digibuc.ro IOI Începuturile istoriei universale la romani 19 sunt trofeiele acestei biruinţe vrednice de ţinere de minte a Românilor. 1610: Gavril Batori intră în România cu oştire. Şerban fu silit să fugă în Mdldova, de aici se duce la Viena unde f. XLIX. Radu XI, 1611—1615. Fanarioţii pentru întâiaşi dată în ţară, aduşi de Radu. Conspiraţia Stolnicului Berea din Merişani împotriva Ra- dului şi a Fanarioţilor. Berea f cu alţi opt complici. L. Alexandru IV Iliaş, 1615—1617. Fanarioţii şi în mai mare favor. Răscoala paharnicului Lupu din Mehedinţi. Omoruri în ţară. Alexandru fuge în Turcia. LI. Gavrilă Movilă, 10 luni în 1617. LII. Radu XI, 1617—1623: A doua domnie. LIII. Alexandru V, 1623—1628, supt regenţă. Răscoala călă- raşilor dela Gherghiţa. A doua răscoală a locuitorilor dela Lotru. Tătarii năvălesc în ţară şi o pustiază astfel încât după 70 de ani abia s’a putut îndrepta. LIV. Alexandru IV Iliaş, a doua domnie, 1628—1630. LV. Leon, 1630—1633: Supune pe boieri la plata tuturor dăj- diilor. Fanarioţii în cel mai mare favor. Vestita insurecţie a boierilor supt Aga Matei Basarab. Insurjaţii biruiţi. Matei scapă în Transilvania. LVI. Radul XII, în cursul 1633, trimis de Sultan. Boierii nu-1 primesc şi îşi aleg pe Aga Matei Basarab. LVII. f Matei I Basarab, 1633—1654. 1633: Radu XII cu oştiri turceşti intră în ţară. Biruinţa lui Matei împotriva oştirilor turceşti la Slam-Râmnic şi la Dudeşti. 1634: Matei merge la Constantinopol ca să-şi primească întărirea. Până la dânsul niciun alt Domn nu a facut-o. La 28 August merge din porunca Sultanului în ajutorul armiei turceşti împotriva Poloniei. 1637—1639: Două năvăliri a lui Vasile Lupu, pr. Mol- dovei, în România. 1640—1641: Războiul cu Turcii. 1653: Războiul cu Moldova. Românii în Iaşi. Matei bi- ruieşte pe Moldoveni şi pe aliatul lor Timus, fiul lui Hme- liţchi, hanului Cazacilor. Moartea Doamnei Elena. Revo- luţia militărească. » 1654: Matei j\ LVIII. Constantin I Basarab, poreclit Cârnul, 1654—1658. 1655: Noua revoluţie militărească. Constantin fuge peste Dunăre. Racoţi, pr. Transilvaniei, şi Ştefan, pr. Moldovei, bat pe rebeli la Cioplea. 1657: Expediţia împotriva Poloniei în ajutorul lui Racoţi. www.digibuc.ro 20 N. IORGA 102 LIX. Mihnea Grecul, 1658—1659, al treilea Domn trimis de Poartă. 1659: Revolta lui Mihnea împotriva Porţii. Omorurile de Turci în Târgovişte. Arderea şi jefuirea cetăţilor Giurgiu şi Brăila. Năvălirea Turcilor în ţară. Bătălia dela Frăţeşti. Mihnea fuge în Transilvania, unde f în ticăloşie. LX. Gheorghe Ghica, 7 luni în cursul anului 1660. Dărîmarea cetăţii Târgovişte. Mutarea rezidenţii la Bucureşti din po- runca Vizirului. Năvălirea lui Constantin I Basarab în România. LXI. Grigorie Ghica, 1660—1664, al IV-lea Domn orânduit de Turci. 1663: Expediţia în Ungaria în ajutorul armiei turceşti supt comanda Vizirului Ciuprulie. Guvernul provizoriu supt regenţa Doamnei şi a doi boieri. Familia Cantacuzineştilor în persecuţie. 1664: A doua expediţie în Ungaria. Grigore Ghica cu oştirile sale fuge dela războiu. LXII. Radul XIII, 1665—1669, al V-lea Domn trimis de Poartă, urcă tributul la 900 pungi de bani. LXIII. Antonie, ales de boieri, 1669—1672. LXIV. Grigorie I Ghica, a doua domnie, trimis de Poartă. 1672—1673. LXV. Duca, 1674—1678. 1676—1678: Două expediţii în Polonia în ajutorul oştirilor turceşti. LXVI. Şerban II Cantacuzino, 1679—1688. 1683: Şerban cu o oştire de 4.000 Români merge în aju- torul armiei turceşti povăţuită de Vizirul Cara-Mustafa la înconjurarea Vienei. 1688: Negociaţii cu cabinetul Vienei pentru un tractat de alianţă împotriva Turcilor. In aceiaşi vreme întâia nego- ciaţie pentru un tractat de alianţă şi de prietenie cu Curtea Roşiei. LXVII. Constantin II Brâncoveanu, 1685—I7I4- 1689: Nemţii cuprind o parte din Principat. Retragerea oştirilor împărăteşti la apropierea Tătarilor. 1690 Bătălia dela Zârneşti. Armia împărătească învinsă. Haissler făcut prizonier. 1691: Lăcustele. Mare foamete. 1692—1693: Conjuraţia boierului Stoica şi a Proroceanului. 1694: Târgoviştea iarăşi rezidenţă de vară. După cererea Brâncoveanului vine comisar turcesc ca împreună cu co- misarul român să aşeze hotarele de spre Brăila. 1695. Brâncoveanu primeşte titlul de Prinţ al Imp. Ro- mâne, el şi tot neamul său în linia bărbătească. www.digibuc.ro 103 Începuturile istoriei universale la romani 21 1700: Conjuraţia lui Dumitraşco Corban. 1703: Brâncoveanu merge la Adrianopol şi se înfăţişează cu mare pompă înaintea Sultanului. Negociaţii pentru un tractat cu Petru cel Mare, dela care şi primeşte ordinul Sf. Andrei. 1714: Scoaterea Brâncoveanului din domnie. Jalnicul sfârşit al său şi al familiei sale la Constantinopol. LXVIII. Ştefan II Cantacuzino, 1714—1716, cel după urmă Domn pământean. 1716: Scoaterea lui Ştefan din domnie şi ducerea lui la Constantinopol cu toată familia. Aci muri înnecat de Turci în Mare, dimpreună cu tatăl său Constantin, fratele său Mihail şi cumnatul său Dudescul. Doamna Păuna, soţia sa, scapă cu doi feciori. Prinţi Fanarioţi dela 1716—1820, 1. Nicolae II Mavrocordat, 1716, cel dintâiu prinţ fanariot. Tiraniile acestui Prinţ. Scoate pe Antim din scaunul Mitropoliei şi-l trimite în exil la Sinaia. Paznicii îl omoară în drum. Nemţii cuprind Bu- cureştiul, prind pe Mavrocordat şi-l duc în Transilvania. 2. Ioan I Mavrocordat, 1717—1718: Nemţii cuprind Târgoviştea şi Turnul. Facerea drumului dela Câineni. 1718: După pacea dela Passarovici, Valahia-Mică rămâne a Au- striei. 3. Nicolae II Mavrocordat, a doua domnie, 1719—1730. 4. Constantin III Mavrocordat în anul 1731. Cel de pe urmă Domn orânduit după cererea ţării. 5. Mihail VII Racoviţă în 1731. 6. Constantin III Mavrocordat, a doua domnie. 7. Grigore II Ghica, 1733—1735» I73I—!733- 8. Constantin III Mavrocordat, a treia domnie, 1735—1741. 1736—1737: Mavrocordat cu oştirea turcească învinge oştirile îm- părăteşti la Piteşti şi la Perşinari. 1739 : Pacea dela Belgrad. Banatul Craiovei se reîncorporează cu Principatul. Se adaogă la tributul către Poartă 100 mii lei. Reforma. Vechea Constituţie se strică. Naţionalitatea piere. 9. Mihail VII Racoviţă, 1741—1744: Domnia în trei ani. Depopulaţia tării. 9 10. Constantin III Mavrocordat, a patra domnie, 1744—1748. 1745: Catagrafia a dat un număr numai de 70.000 familii de dajnici. 11. Grigorie II Ghica III, a doua domnie, 1748—1752. 12. Matei II Ghica, 1752—1753: Răscoala norodului. Scoaterea lui Matei din domnie. 13. Constantin Racoviţă Gehan, 1753—1756: Surgunia Văcăreştilor la Cipru. www.digibuc.ro 32 N. IORGA 104 14. Constantin III Mavrocordat, a cincea domnie, 1756—1758. Noua catagrafie care a dat numai 35.000 familii de dajnici. 15. Scarlat I Ghica, 1758—1761. 16. Constantin III Mavrocordat, a şasea domnie, 1761—1763. 17. Constantin IV Racoviţă Gehan, a doua domnie, 1763—1764. 18. Ştefan III Racoviţă, 1764—1765: Răscoala norodului potolită. 19. Scarlat I Ghica, a doua domnie, 1765—1766. 20. Alexandru VI, 1766—1768. 21. Grigorie III Ghica VII, 1768—1769. 1769: Intrarea oştirilor ruseşti în Bucureşti. Scoaterea lui Ghica şi trimiterea lui în Rusia. 1770: Guvern provizoriu. Deputaţi trimişi la Petersburg. 1774: Pacea dela Cainargec. Influenţa Rusiei asupra trebilor Ră- săritului. 22. Alexandru VII Ipsilanti, 1774—1782. 1779: România câştigă dreptul de a avea un reprezentant la Con- stantinopol. 1781: Pentru întaiaşi dată se orânduieşte consulat rusesc în Prin- cipat. Consulul censor al conduitei Prinţului. 23. Nicolae III Caragea, 1782—1783. 24. Mihail VII Şuţu, 1783—1784: Austria dobândeşte asemenea drep- tul de a orândui un agent în România pentru apărarea supuşilor împărăţiei şi interesurilor comerciale ale ei. 25. Nicolae IV Mavrogheni, 1786—1789. 1788: Războiul între Poartă, Austria şi Rusia. 1789: Nemţii cuprind Bucureştiul şi Craiova. 1790—1791: Ocupaţia provizorie austro-rusească. 1790: Mavrogheni omorît în tabăra turcească din porunca Vi- zirului. 1791: Pacea dela Şiştov între Austria şi Poartă. 29 Dechemvrie pacea dela Iaşi între Rusia şi Poartă. Influenţa Rusiei se întemeiază şi mai mult. 26. Mihail VIII Şuţu, 1791—1793. 27. Alexandru VIII Moruzi, 1793—1796. 28. Alexandru VII Ipsilanti, a doua domnie, 1796—1797: Turburările pricinuite în Principat din pricina rebeliei lui Pasvant-Oglu. 29. Constantin V Hangerliu, 1798—1799. 30. Alexandru VIII Moruzi, a doa domnie, 1799—1801: Pustiirea şi arderea Craiovei de oştirea lui Pasvant-Oglu. 31. Mihai VIII Şuţu, a treia domnie, 1801—1802: Băjenia Românilor în Transilvania din pricina predărilor rebelilor lui Pasvant-Oglu. 32. Alexandru II Şuţu, în 1802. 33. Constantin VI Ipsilanti, a doua domnie, 1806—1808. Războiul între Poartă cu Rusia. 1802—1812: Guvern provizoriu al Rusiei. 1812. Pacea dela Bucureşti. www.digibuc.ro ÎNCEPUTURILE ISTORIEI UNIVERSALE LA ROMÂNI *3 S05 34. Ioan II Caragea, 1812—1818. 35. Alexandru IX Şuţu, a treia domnie, 1818—1821. 1821. Insurecţia lui Tudor Vladimirescu. Prinţi pământeni. 1. Grigore IV Ghica VIII, 1822—1828. 1828—1829: Războiul între Poartă şi Rusia. 1829: Septemvrie 2, Pacea dela Adrianopol. 1831: Reforma. Regulamentul pus în lucrare. 1833: Deşertarea Prinţipatului de oştirile ruseşti. 2. Alexandru X Ghica IX, 1834—1842. 3. Gheorghe Bibescu, Domn după alegerea ţării. II. Tablă de istoria culturei a Prinţipatului României. Despre starea socială în Ţara-Românească. Geografica poziţie a Ţării-Româneşti îi împunea, dela începutul său, datoria de a-şi apăra naţionalitatea cu armele în mână. Ea avu eroii, concheranii şi martirii săi; istoria ne-au păstrat scumpa aducere aminte a numelui lor, ne-au lăsat povestirea a mai mult de o faptă de vitejie şi de închinare, dar nu ne arată nicio urmă de cele ce alcătuesc viaţa norodului. Supt pompoasa dar numire de starea socială a Ţării-Româ- neşti eu înţeleg aci numai felul guvernului sau constituţia, puterea armată şi finanţele, singurele obiecte despre care băgarea de seamă au putut culege petice, petice o slabă cunoştinţă pentru vremea trecută până la reforma lui Constantin Mavrocordat sau până la 1739. Felul guvernului sau constituţia, împărţirea ţării. Ţara-Românească era împărţită, de la început ca şi acum, în două părţi: 1. în partea dincolo de Olt, sau Banatul Craiovei, acu Valahia Mică; 2. şi în parte dincoace de Olt, sau Valahia Mare. Suptîmpărţită în mai multe mici capitanaturi neatârnate, Valahia Mare la 1290 să formă supt Radu I Negru într’un singur tot. Pe la 1390 Mircea I îm- părţi ţara în 18 judeţe şi acestea în plăşi şi sate. Guvernul, carele, la Români, fu de la început o monarhie electivă supt un Prinţu (Domnu) stăpânitor, pe lângă care un Senat de 12 boieri sau patricii, să împărţia în două puteri publice deosebite: 1. în le- giuitoare; 2. săvârşitoare sau judecătorească. www.digibuc.ro a4 N. IORGA 106 Puterea legiuitoare. Puterea legiuitoare să exersa de Domn, de Senat şi de Obşteasca Adunare. Domnul. Deşi puterea Domnului nu era nemărginită, prerogativele sale însă erau foarte mari. Singură căpetenie a puterii săvârşitoare, el orânduia la toate slujbele ţivile, judecătoreşti, ostăşeşti şi bisericeşti;, era căpetenia oştirei; avea dreptul de viaţă şi de moarte; judeca în instanţia după urmă din preună cu Senatul; orânduia pedepse la vinele care nu erau coprinse în pravilă; avea lista ţivilă, care se alcătuia din. bani de la ocne, vămi şi dăjdiile numite: dijmărit, oerit şi vinerici; avea domenuri în ţară, asemenea şi în Transilvania. Senatul. Senatul se alcătuia din 12 boieri supt prezidenţia Banului. Aceştia să împărţia în două clase. Cei dintâiu şase, ca miniştri ai Domnului, să numea boieri de taină. Fiecare cârmuia câte o ramură, a administraţiei şi avea glas chibzuitor şi sfătuitor în toate adunările.. Aceştia era: 1. Marele Ban, prezident, cârmuitor şi judecătorul cel mai înalt al Banatului. 2. Marele Dvornic (Maire du Palais), ministru al dreptăţii. 3. Marele Logofăt, ministru din lăuntru. 4. Marele Spătar, ministru al războiului şi căpetenia oştirei; avea supt dânsul şi un tribunal speţial pentru pricinile ostăşeşti. 5. Marele Vistier, ministru finanţelor. 6. Marele Postelnic, ministru treburilor din afară. Cei de a două clasă era: 1. Marele Agă, mai întâiu polcovnic de vânători, mai la urmă gheneral al dorobanţilor; căpetenia poliţiei în vreme de pace; avea subt dânsul un tribunal speţial pentru pricinile corecţionale. 2. Marele Clucer. 3. Marele Căminar, şambelan al Domnului, comanda gvardia din lăuntrul palatului. 4. Marele Paharnic, comandir al Roşilor de ţară (vezi puterea armată). 5. Marele Stolnic. 6. Marele Comis. Senatul era tot de o dată şi cea mai înaltă curte judecătorească nu- mită Divan. Când se constituia în curtea judecătorească, mitropolitul cu. episcopii, boieri de I clasă şi numai clucerul din cea de a doă clasă avea şedere în divan. Marele postelnic avea atunci însărcinarea de procuror al Domnului. La aceste boierii, pă care Domnul le da, sau putea să le dea şi ia titluri onorifice, fără hotar, să mai adăogară şi altele, care formară clasul al 3-lea. Acestea sunt: 1. Marele Serdar; 2. Marele Sluger; 3. Marele Pitar; 4. Marele Armaş; 5. Marele Portar; 6. Marele Şetrar; 7. Marele; Clucer de arie. www.digibuc.ro 107 Începuturile istoriei universale la români as Obşteasca Adunare. Chemarea (convocation) aceştii adunări nefiind hotărîtă de pravilă, misia ei, la întâmplările obicinuite, să mărginia în. atribuţiile şi însărcinarea a etats ginăraux a Franţei. La împrejurări mai mari ea era mare. Alegerea Domnului, declaraţia de războiu, în- cheierea de pace şi de tractaturi, facerea de legi nouă, aceasta era înalta sa însărcinare şi datorie. Ca Camera Parilor în Franţa, de multe ori această adunare se constituia şi în curte judecătorească spre a judeca în vini de stat sau alte vini însemnate. Adunarea să alcătuia obicinuit de Mitropolit ca prezident, de epi- scopi, de igumenii mănăstirilor, de boieri de toate clasele şi de deputaţi ai judeţelor şi ai corporaţiilor, care era ca un clas intermediar sau stare de mijloc (tiers-itat). La alegerea de Domnu un mai mare număr de deputaţi de starea de mijloc şi ofiţeri oştirii venia să înmulţească adu- narea. Chemarea atunci să făcea de Mitropolit, carele era Inter-Domnul. După drept prezident al adunării obşteşti, mitropolitul având de a pururea şi însărcinarea şi păstrarea legilor şi a drepturilor norodului, precum şi dreptul de interim la moartea sau scoaterea Domnului, s’ar şi putut socoti ca o a treia putere publică deosebită, adică puterea păs- trătoare (pouvoir conservateur). Puterea armată. Puterea armată la Români era compusă din doă părţi deosebite: i. Armia permanentă şi 2. Miliţia. Armia. Armia permanentă, una cele dintâiu în Europa, au avut începutul ei de la XIV veac; ea să alcătuia: de io mii dorobanţi regulaţi de Mircea I. Aceştia alcătuia pedes- trimea ţării. de 5 mii Roşii de ţară, un trup de călăreţi supt comanda Marelui Păharnic; au ţinut până la i8-lea veac. de 2 mii Seimeni, leghioană de pedestrime de streini simbriaşi. de 1500 Lufegii, un deosebit trupu de pedestrime. 500 Lufegii ai Spătarului. 1000 Doă escadroane deosebite de călărime: 500 sarăcei şi 500 scutelnici, supt comanda a doi căpitani ai Spătarului. 1000 vânători călări şi pedeştri supt Aga sau Polcovnicul. 4000 tălpaşi. 500 puşcaşi. 500 tunari. 500 copii din casă, care alcătuia gvardia din lăuntrul palatului Domnului subt comanda Marelui căminar. Ei purta steagul domnesc^ 1000 lipcani [ supt Marele postelnic. Aceştia era un fel de jan- 1000 călăraşi 1 darmerie, care în vreme de războiu să împreuna. 500 aprozi | cu armia. Miliţia. Miliţia să alcătuia din căpităniile judeţelor, fiecare de câte 1000 oameni. Osebit din cele ale Banatului, numai în Valahia Mare www.digibuc.ro 26 N, IORGA 108 era 18 căpitanii. Efectivul aceştii oştiri să împărţia în doă trupuri ose- bite numite Cazaci Martalogi şi Cazaci Cataraci. Pă lângă aceasta slujitori cunoscuţi supt numirea Spătăreşti, Po- stelniciei, Visternicei, Păhărnicei, Comisei, Şetrărei. Vizitii şi Cămă- raşei era asemenea cu arme şi îndatoraţi a-şi plăti contingentul în vreme • de războiu. Finanţele. Veniturile obicinuite ale statului sta în ocne, vămi şi dăjdii. Dăj- vdiile cele obicinuite era: i. Capitaţia, a căria sumă (quotiti) e necunoscută. 2. Dajdia pentru haraciu sau tributul ce să plătia la Poartă. 3. Ploconul .steagului. 4. Ploconul baiaramului. 5. Goştina sau Oeritul, aşezată la 1584 de Petru Cercel. 6. Vinăriciul şi 7. Dijmăritul. Lista ţivilă a Domnului, alcătuită de banii ocnelor, vămilor, dijmă- Titului, oeritului şi vinăriciului înghiţând singură ea o însemnătoare parte din veniturile statului, urma fireşte pentru acoperirea cheltuelilor şi întâmpinarea trebuinţilor a să născoci şi alte dăjdii, precum s’au şi făcut. Astfel fiecare Domn, după capriţ, arunca pă clasul cel mai sărac, pă pacinicul plugar şi pă starea de mijloc câte o împoziţie nouă, cum «oaia seacă», aşezată de Alexandru II la 1576, « Găleata», de Mihnea II la 1577, «Năpastea», tot de Mihneall, Văcăritul, Pogonăritul -şi Pecetluitul. Nota. A scuti clerul şi mănăstirile de tot felul de dăjdii, a scuti pe boieri de toate contribuţiile, a întocmi o nobleţă moştenitoare, aceia a. Neamurilor şi a Mazâlilor, a aşeza o capitaţie pă bresle şi corporaţiile Logofeţilor Vistieriei şi a Divanului, care făcea parte din starea de mijloc, a desfiinţa sau a face o însemnată reducţie în armia permanentă şi în miliţia ţării, a slobozi pă ţărani de starea de servage (rumânie), iată pe scurt reforma în 12 articole a lui Constantin Mavrocordat, amestec de bine şi de rău, care, în mâinile următorilor Domni, grăbi prăpădenia ţării. Legea fundamentală, supt numirea smerită de Regulamentul Organic, -care ne cârmueşte astăzi şi pă care sântem datori dărniciei Augustului nostru Protector, este destul de cunoscută pentru ca să îndrăsnească .a vorbi mai mult de dânsa. III. Prefaţa la «Sumariuh lui C. A. Creţulescu. Precuvântare. La început când istoria veni să ia locul, alături cu epopeia, pentru înscrierea evenimentelor cari impresionau mai mult spiritele simple -ale popoarelor în copilărie, ea se mărgini a înregistra faptele care intră www.digibuc.ro 109 ÎNCEPUTURILE ISTORIEI UNIVERSALE LA ROMÂNI 27 în domeniul vieţii sociale ale omenirii. Cât pentru acelea care sunt manifestaţiunea desvoltării morale, materiale şi intelectuale a acesteia, ea nu le atinse decît atât numai, încât ele se legau cu cele d’întâiu. Dela cei vechi, biografiile filosofilor de Diogene Laertul este unica operă care ar putea, până la un oarecare punct, să fie considerată ca o încer- care de istorie a unei ramuri a culturii. Tocmai în timpurile mai mo- derne importanţa acesteia a început a fi simţită, şi de atunci un măre număr de monografii istorice preţioase fură scrise asupra literaturii, asupra fiecăreia din ştiinţe,asupra fiecăreia din artele frumoase: unele îmbrăţişând viaţa întreagă a ramuri luate de subiect la toate popoarele în general dela naşterea-i pînă în zilele noastre, altele ocupându-se numai de fazele ce a parcurs în sînul unui singur popor sau de o perioadă oarecare a vieţii ei. Insă, pe cât ştiu, nu se află scrisă nici o operă, care să îmbrăţişeze toate ramurile culturii în sinea lor. Importanţa subiectului, privit în acest chip general, nu a lipsit însă, dela un timp încoace, a fi simţită de cei mai mulţi din aceia cari s’au ocupat de istoria politică, şi operele lor conţin, la sfârşitul deosebitelor perioade istorice, câte-o căutătură mai mult sau mai puţin mulţumi- toare asupra stării culturii în cursul acelei perioade. Eu cred însă că lipsa unei istorii speciale a originii, a desvoltării, a deosebitelor faze şi vicisitudini ale culturii este o lacună în tabla generală a cunoştinţelor din timpul nostru. Subiectul este de cel mai înalt interes. Dacă istoria politică înregis- trează şi analizează faptele, căror dau loc relaţiunile de tot felul între oameni, aceia a culturii are de misiune să facă asemenea despre acelea care sunt manifestaţiunea perfectibilităţii omului, desvoltarea celui mai frumos lat al fiinţii acestuia şi care, cercetând bine, vom vedea că este finalitatea spre care ştiinţa socială este numai calea. Intre faptele care sunt de domeniul istoriei politice şi acelea care sunt de acela al istoriei culturii de sigur cele dintâiu nu sunt cele mai nobile. Când vom cerceta fără prejudecată, vom găsi că celed’intâiu sunt mai mult manifestaţiunea omului ca brută, ele se reduc într’un sir neterminabil de lupte de tot felul, aprinse, între deosebitele societăţi omeneşti sau între elementele unei aceleiaşi societăţi, de instinctul ce omul are în comun cu toate dobitoacele carnivore: acela al usurpaţiunii, instinct care se manifestă în lăcomia şi în ambiţiunea popoarelor ca şi în acelea ale indivizilor. Intr’adevăr, dacă vom studia, într’un chip filosofic, istoria politică a neamului omenesc, ne va fi peste putinţă a asemna o altă pricină decât existenţa acestui instinct setei de spoliaţiune, de dominaţiune, de influenţă, de preponderenţă, care sunt boldul prin- cipal al tuturor popoarelor şi care au determinat migraţiunile, au ex- citat rivalităţile naţionale, au aprins resbelele, au produs cotropirile şi apoi răsculările, care sunt consecinţa acestora. Va sta asemenea peste putinţă a asemna o altă cauză cupidităţii, setei de putere, care sunt boldul indivizilor în viaţa interioară a societăţilor, şi ale căror efecte sunt luptele, subt o formă sau subt alta, între partide. Aceste două www.digibuc.ro 28 N. ÎORGA IIO feluri de fapte singure îşi împart pe câte-o jumătate istoria politică a neamului omenesc. Trebue acum să recunoaştem că, dacă omenirea,— nu o generaţie oarecare a neamului omenesc, trăind într’o aceiaşi epocă, dar insiemul tuturor generaţiilor, de la origina lui pînă la nefinit,—dacă, zic, omenirea formează o individualitate cari îşi are începutul, desvoltarea, tendinţa, această individualitate nu o constitue acele manifestaţiuni ale vieţii lui pe care enumerarăm: omul nu este superior brutei prin instincturile care le determină. Ceia ce constitue superioritatea lui, este un alt ordin de instincte şi de trebuinţe, cu care creatorul l-a înzestrat şi care con- stitue totodată perfectibilitatea lui. Desvoltarea acestora leagă între dânsele deosebitele generaţii ale neamului omenesc ca să formeze între dânseleo singură fiinţă, şi faptele prin care se manifestă aceste instincte şi trebuinţe formează domeniul istoriei culturii. Cât despre influenţa imediată a uneia sau a celeilalte din aceste istorii asupra filosofiei populare, învăţământul tras din istoria civili- zaţiei, care nu înregistrează decât triumfurile facultăţilor nobile ale omului, are o superioritate necomparabilă asupra aceluia tras din analele politice, din care fiecare linie este inscripţiunea comemorativă a unei izbânzi căpătate de astuţia, de duplicitatea, de falsitatea, de cruzimea, care sunt mijloacele prin care ambiţiunea politică ajunge la obiectul aspiraţiunilor sale. Junimea, nutrită cu naraţiunea numai a acestui din urmă ordin de făpturi, se obişnueşte a crede că ele sunt unicele făpturi memorabile, săvârşite de atâtea generaţii de oameni, şi nu mai poate concepe o altă carieră pentru ambiţiune decât aceia a vieţii politice. Rare ori întâmplarea îi revelă existenţa unui alt ordin de făpturi, şi atunci i se ridică o nedu- mirire care a trebuit să-l înbaraţe, şi ajunge a recunoaşte deşertăciunea gloriei, resbelnicilor şi oamenilor de stat ferici, care îi întunecase vederea. In adevăr în cât timp nu ne ocupăm decât de istoria politică, vedem că, pe lângă micul număr de popoare a căror istorie formează obiectul obişnuit de studii, au mai fost şi mai sunt sute de alţii, în sînul cărora se găseşte vitejia militară şi dibăcie politică, cât şi în sânul celorlalţi; vedem că şi ei, ca să se distrugă între dânşii, n’au făcut de când cu lumea, şi nu fac chiar astăzi, decât să-şi dea la bătălii care se sfârşesc nevariabil în victorii pentru unii, în învingeri pentru ceilalţi, că şi ei au oamenii lor de stat dibaci sau fericiţi, cari se fac stăpâni pe soarta lor, dar nu pricepem pentru ce numai ceidintâiuau căpătat privilegiul ca deose- bitele evenimente ale vieţii lor politice să fie înscrise în istoria zisă a Omenirii şi acelea ale celorlalţi să fie dispreţuite. Numai când facem cunoştinţă cu istoria culturii, ni se deschid ochii şi aflăm că cei dintâiu, pe lângă viaţa politică ce o au în comun cu ceilalţi, mai au sau au mai avut şi alta, aceia a culturii ştiinţelor, literelor, artelor, industriei, co- merţului, care a lipsit cu totul acestor alţi, — şi atunci numai recunoaş- tem că nobilitatea şi privilegiul, cărora nu pricepeam origina, sunt datorate exclusiv acestei din urmă vieţi. www.digibuc.ro III Începuturile istoriei universale la romAni 29 Numai când facem cu gloriile istoriei culturii cunoştinţa tot atât de intimă, cât şi cu acelea ale istoriei politice, vedem realitatea celor dintâiu si inanitatea acestora. t Numai această cunoştinţă ne face să recunoaştem nemortalitatea monumentelor culturii şi fragilitatea acelor ale politicii. Atunci băgăm de seamă că chiar astăzi citim gîndirile sublime depuse, pe o foaie uşoară de papir, de vre-o inteliginţă care a încetat de a exista de mai mult de douăzeci de secole, că contemplăm cu admiraţiune concepţia unui artist de geniu, formată în marmură, de atâta timp, de vreme ce edificiurile politice înălţate de Alexandru, de Carlu Magnul, de Gin- ghiz-Khan, n’au trăit nicio zi peste fundatorii lor. Pentru ţara noastră în particular, popularisarea istoriei culturii, pe lângă aceia a istoriei politice, ar fi de un mare folos. Deprinderea de a nu vedea mijlocul de distincţiune, de a nu cunoaşte satisfacţiunea ambi- ţiunii, de a nu găsi mijloc de a căpăta avere decât în cariera politică, a făcut că, pe de o parte, marea concurenţă în această carieră să răstoarne orice barieră ce morala pune între ceia ce poate fi permis şi între ceia ce trebue poprit, ca mijloc de a preveni, şi aceasta este cea mai hidoasă în ranele noastre sociale. Acea deprindere a făcut, pe de altă parte, că verice altă carieră, acelea a ştiinţelor, a literelor, a artelor, a industriei, a comerciului au fost cu desăvîrşire desdemnate. Oameni ambiţioşi, cari ar fi putut să se facă celebri într’una sau într’alte din aceste ramure ale culturii şi să scoaţă naţiunea noastră din obscuritatea ei, s’au lăsat afunda în mulţimea funţionărilor publice sau oamenilor poli- tici şi astfel genii lor au fost loviţi cu sterilitate, numele lor au murit sau vor muri cu dînşii, şi ei au rămas de nici un folos pentru ţara lor, dacă nu îi au fost poate şi funeşti. Ce bine ar fi fost dacă acei oameni ar fi ştiut că există şi un altfel de glorie, afară de aceia de oameni politici 1 Am băgat de seamă că, cu toate defectele noastre, tot există în noi oarecare ambiţiune naţională şi că între altele nu suntem cu totul nediferenţi, când este vorba de cultura naţiunii noastre. Din nenorocire însă ambiţiunea noastră se află rătăcită din lipsa noţiunii culturii, şi probele acestei ignoranţe Ie vedem mai pe toată ziua, nu numai în foile periodice, dar chiar în opere cu o destinaţiune mai permanentă. Pricina acestei ignoranţe este ignoranţa istoriei generale a culturii. O altă funestă eroare la noi este credinţa că, ca să-şi cunoască cineva ţara sa şi timpul, îi e de ajuns a studia ţara sa şi timpul său, şi puţin ştim că în lumea morală, cât şi în cea materială, nimic nu este bun sau rău, mare sau mic, frumos sau urît într’un chip absolut, ci că totul este, într’un fel sau în altul, numai într’un chip relativ sau com- parativ. Aşa dar, ca să nu vorbim decât sub raportul civilizaţiunii, cum am putea şti dacă avem a fi satisfăcuţi sau nemulţumiţi, mândri sau humili de starea noastră de astăzi sau de cea din trecut decât comparând-o cu aceia contimporană a acelorlalte naţiuni? Şi aceasta nu o putem afla decât din studiul istoriei generale a culturii. www.digibuc.ro 3° N. IORGA 1X2 Astfel sunt serviţurile ce poate da popularisarea acestui studiu. Să fie acum ceva şi despre opera ce ofer publicului. Studiul istoriei al culturii neamului omenesc mi-a inspirat totdeauna cel mai viu interes. De aci poate oarecare parţialitate în mine pentru cultură. Când m’am convins că istoria culturii nu a fost scrisă, m’am pus a studia în opere în care materia se află risipită pe ici colea, şi cunoştinţa ce am putut căpăta cu mijloace aşa de neajuns m’am pus mai la urmă a o resuma. Aşa dar am fost departe de a aspira a compune o istorie propriu- zisă a culturii. O operă perfectă asupra acestei materii este, după părerea mea, lucru mult mai dificil decât cea mai perfectă istorie poli- tică universală. Ea ar trebui să dea seamă completă şi continuu de înce- putul fiecăreia din deosebitele ramuri ale culturii şi de fazele succesive ale desvoltării lor, dare de seamă care să prezinte totodată şi o expunere fidelă a stării insiemului lor în fiecare epocă. Pentru aceasta ea ar. trebui să facă analiza critică a monumentelor, prin care să-şi poată forma cineva o ideie de starea fiecăruia dintr’însele în fiecare din- tr’aceste epoci, să dea asupra autorilor monumentelor citate notiţiile biografice capabile a arunca lumină asupra circonstanţiilor care au putut avea influenţă asupra caracterului particular, meritului, defec- telor, producţiunilor lor. Pentru descoperiri şi născociri în particular, ea ar trebui să urmeze pe autorii lor pe calea pe care au ajuns a le face, să deosebească ceia ce e datorat geniului lor de ceia ce e datorat favo- rului întâmplării, să descrie împrejurările care li-au venit în ajutor şi acelea care li-au făcut obstacol. Ar trebui, mai presus de verice, să cerceteze pricinile adevărate ale înaintărilor, ale declinării, ale căderii, ale renaşterii fiecăreia din- tr’însele, acelea ale vicisitudinilor ce au suferit în cursul secolilor, curiositatea ştiinţifică, gustul, tendinţa speculaţiei, acelea ale predom- nirii cutăruia sau cutăruia caracter al culturii, îmbrăţişată în insiemul ei în fiecare epocă a mersului ei. Ar trebui în fine să se cerceteze in- fluenţa ce au exercitat asupra mersului ulterior al soartei popoarelor deosebitele evenimente ale acestui lut al vieţii omenirii. O carte ca aceia, este învederat, nu poate fi decât opera a vre-o câteva zecimi de ani şi fructul unor cercetări laborioase, făcute cu discernă- mânt şi critică, într’un număr nefinit de monografii voluminoase, şi nici vîrsta în care m’am pus la muncă, nici risorsele în cărţi, de care am putut dispune, nici mai cu seamă cunoştinţa ce am avut de capa- citatea mea nu-mi permitea a o încerca. A trebuit dar să mă mulţumesc a schiţa, prin trăsuri mari numai, analele acestui lut al vieţii omenirii. Nu am crezut a înregistra decât făpturile atestate de monumente, şi nu am primit tradiţiunea decât când existenţa monumentului era neposibilă şi tradiţiunea se afla coroborată de circumstanţii. Cu puţină încredere în mijloacele mele, cum am zis-o, a trebuit să fiu foarte sobru în reflexiuni; de aceia nu am îndrăznit a face câte unele decât acolo www.digibuc.ro Începuturile istoriei universale la romAni 113 3r unde lipsa lor ar fi fost un defect nepardonabil al operei: pretutindeni aiurea am căutat să fiu un simplu cronicariu fidel al făpturilor. Cât despre critică, sunt puţine acele monumente pe care am cunoscut însumi şi asupra cărora am putut da pe a mea. Asupra celorlalte am dat pe aceia a autorilor pe cari am consultat,, de multe ori chiar în termenii acestora. Şi într’un caz şi în celălalt, cadrul operei m’a constrîns, mai tot- deauna, a o condensa într’un mic număr de epitete. D ând seama de vicisitudinile deosebitelor elemente care constitue civilizaţia, m’am crezut dispensat de a mă ocupa şi de instituţiunile politice. Mai întâiu, fiindcă subiectul se află de saţiu tractat în mul- ţimea de istorii politice care s’au scris şi se scriu pe toată ziua; al doilea, fiindcă vicisitudinile lor sunt mai mult rezultatul evenimentelor politice decât al stării culturii, în general a societăţilor. Intre celelalte ramure ale culturii, acelea a căror mers am urmat cu mai multă continuitate sunt: artele, ştiinţele şi în timpii din urmă. aplicaţiunea ştiinţii la industrie. Acestea mi-au părut că dau măsura cea mai exactă a stării civilizaţiunii unei societăţi. Un pas mai înainte sau mai înapoi, făcut într’una sau într’alta dintr’însele, nu este nicio- dată un fapt izolat sau steril. £1 este rezultatul insiemului lucrării mai toatei societăţi şi îşi are nelipsit urmările lui. Nu este tot astfel, spre exemplu, în litere. Intr’acestea vedem pe de o parte geniul unui singur om creând, câte o dată, în mijlocul unei civilizaţiuni în copilărie, opere care desfid orice imitaţiune şi, pe de alta, societăţi civilizate, lipsite de o adevărată literatură. Sistemele de ontologie,de psihologie şi alte asemenea speculaţiunt metafizice mi s’au părut iarăşi mai mult opere izolate ale unor genii individuale decât rezultatul stării generale a culturii unei societăţi; şi de aceia nu m’am ocupat cu şir de istoria filosof iei. Am făcut de asemenea şi despre muzica celor vechi, fiindcă, cu toată munca ce mi-am dat, nu am putut înţelege în ce consistă ea. Aşa nu am putut înţelege ce rol jucau modurile în muzica Grecilor, nici am putut concepe o artă muzicală fără moduri, în simţul termenului în arta mo- dernă, fără măsură, fără timp ş. a., care toate sunt descoperiri ale modernilor. Ca pentru metodă, de loc nu am ezitat de a adopta pe cea crono- logică, ca necomparabilă, mai proprie a prezenta raporturile reale între făpturi.Eu cel puţin nu am putut avea niciodată o noţiune exactă a vre unei părţi a istoriei decât când mi-a fost prezentată după această metodă, nici am putut ieşi din erori groase, în care fusesem condus de metoda zisă logică, decât restabilind făpturile în poziţiunea lor cronologică. Afară din perioadele unde paucitatea faptelor ierta a dispune în- tr’un chip somariu de mari spaţiuri de timp, am procedat prin epoce de 25 pînă la 35 ani şi am băgat într’însele monumentele a căror co- prindea data, certă sau prezumată, precum şi personagiurile a căror www.digibuc.ro 32 N. IORGA 114 vârstă dela 20 până la 6o de ani coincidea, în totul sau în cea mai mare parte, cu dânsele. Am făcut epocile de acel număr de ani, fiindcă mi s’a părut că el este durata medie a acelei vârste a vieţei omului în cursul căreia el produce operele cele mai caracteristice ale geniului său. In fiecare epocă am însemnat şi principalele evenimente politice ce conţine, ca cititorul să poată aşeza sincronismul între istoria culturii şi cea politică, care este mai în de obşte cunoscută, mai lesne decât prin simpla apropiere a datelor, ale căror cifre se păstrează în memorie mai anevoe. Dînd această lucrare publicului, cred că fac un serviciu micului număr de Români cari pot simţi, pentru acest studiu, acelaşi interes ce am simţit însumi. Ştiu ce satisfacţie mi-ar fi făcut o carte asupra acestei materii, chiar atât de umilă şi neperfectă, cât este aceasta, şi am crezut că un amor propriu neraţionabil nu ar trebui să mă poprească de a fi util acelui fel de Români — dacă se vor fi aflând de aceia,— cum aş fi dorit ca alţii să fi fost utili mie. www.digibuc.ro O COLECŢIE DE SIGILII BIZANTINE INEDITE DE N. BĂNESCU MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela 12 Ianuarie 1938 D-l George Chehaioglu, proprietarul Magazinului de anti- chităţi din Calea Victoriei, ne-a procurat o colecţie de sigilii bizantine provenind, după declaraţia vânzătorului, dintr’un loc aproape de Dunăre, în Ialomiţa. Câteva din aceste sigilii merită o deosebită atenţie, pentru datele însemnate pe care le aflăm în legendele lor, altele pentru tipul iconografic ce le împodobeşte. 1. Sigiliul lui Basilios, asecretis imperial. Exemplarul nu e prea bine conservat, rău centrat, laturile din marginea stângă dispărute. Pe lângă acestea, la capătul de sus a fost rupt, prin scoaterea firului. Diametrul suprafeţei gravate, înconjurate de o coroană: 23 mm. Pe avers, vulturul cu aripile desfăşurate în sus. Deasupra capului, între aripi, crucea cu monograma : ©eoiâxe Poifiei. Pe revers, legenda, pe cinci linii: . . . AO. GHAIG) . AGIfl.KG) AGHKPH THG Transcriem: [GOAd^OR, ghaiojr] AGIAIKG) AGHKPH TKG [Eqj dov]lu> [B]( a )oileîq> [{}Jaathxm ăorjXQrjng. 9 A* R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 N. BĂNESCU 116 E prin urmare sigiliul unui secretar imperial, Basilios, şi-l datăm dela începutul veacului al VH-lea. 2. Sigiliul lui loan, topoteretes. Foarte bine conservat. Diametrul suprafeţei gravate: 23 mm. Are o grosime foarte mare : 6—7 mm. Pe avers, vulturul cu aripile desfăşurate, ca pe sigiliul precedent şi aceeaşi monogramă în cruce : 0eox6y.s {Soi'fiei. Pe revers, inscripţia, pe cinci linii, precedată şi urmată de o cruce : tlQ A\mov TOnOT HPIT 0\f t ‘Icoâvvov xonoxrjQYjxov. In genere, acest dregător era şeful unui mic detaşament, al unei citadele sau al unei clisuri. Dar, cum observă Schlumberger, el putea fi şi un locum tenens, vicarius. După factura sa, sigiliul nu poate fi datat decât din veacul al Vll-lea. 3. Sigiliul lui Teodor, spatharios imperial şiarchon de Vagenitia. Diametrul spaţiului gravat: 24 mm. Rău conservat. Le- genda circulară de pe revers e tocită în multe locuri şi greu de descifrat. Pe avers, într’o coroană, vulturul cu aripile desfăşurate, şi între ele, sus, monograma obişnuită, în cruce : 0eox6xe PoijOei. Pe revers, la mijloc, într’un cerc de 15 mm. diametru, crucea cu monograma numelui 060,5,G9PC9, iar între ramurile crucei, în cele patru sectoare : EA-OT-dl-KO. De jur împrejur, între două cercuri concentrice, legenda, precedată de cruce : f GIIAGAPIGc) S APX. TI...GUIŢ. AG www.digibuc.ro Ji 7 O COLECŢIE DE SIGILII BIZANTINE INEDIŢI-. 3 Transcriem : Oeoxoxe fio/fiet — Oeoâcogcp fiaaihxm — •j* ana.6a.Qiq) xal âg%[ov]xt [Bayjevîxfljaq. După caracterele epigrafice şi motivul de pe avers, sigi- liul trebue datat din veacurile VII—VIII. Mai cunoaştem sigiliul unui Archon de Vagenitia, publicat de Konstanto- pulos (Bvţavxiaxă iiolvfidâfiovlla xov ev 5 Adtjvaiq idvtxov voţuoţiaxtxov ţiovaeiov, Athena 1917, Nr. 105, p. 31). El poartă titlul de ftaoihxâg nQojxoanaOâgioq şi e datat de autor din veacurile IX—X. Savantul grec nu ne-a lămurit însă nimic cu privire la această funcţiune pomenită în sigiliu. D-l V. Laurent ne semnalează, între altele, un document din 1228, publicat în Mdlanges d’archeologie et d'histoire ale Şcoalei franceze din Roma, t. II, p. 384 x) şi în care se vor- beşte despre un ăgxcov al themei Vagenitia care comanda şi peste cetatea Korfu. La lista themelor bizantine trebue prin urmare să adăogăm şi Bayevtxla pe coasta dalmată. Sigiliul nostru arată vechimea ei, iar documentul din 1228 dovedeşte că era încă în fiinţă la începutul secolului al XlII-lea. 4. Urso, imperialis protospatharius. Plumb bine conservat. Diametrul suprafeţei gravate: 13 mm, grosimea : 4—5 mm. Pe avers, crucea simplă, pe trei trepte. Dela bază porneşte în sus, de cele două părţi, câte-o ramură, îndoindu-se către vârful crucii. Dela intersecţia braţelor crucii, se desemnează câte o rază, în fiecare unghiu drept. Pe revers, într’un cerc de bobiţe, legenda latină, pe trei linii, între două cruci: t VRSO IMPER PRO, SP t *) V. deasemenea Miklcsich-Miiller, Acta et diplomata gr. medii aevi, IV, 871, p. VIU. (ev x

GQ AOV'AG). Pe revers, precedată de o cruce, legenda următoare, pe cinci linii: t0GGXI> V*AAKT,R, .TPA TOP, . KOAl, TU . AAMIA O întregim: t 06(x)<î> VAAKT, R, [GJTPATOP, [S]KOdl,TJI [G]AAflIIA[G] *) Syllabus graecarum membranarum, Neapoli 1865. www.digibuc.ro IIQ O COLECŢIE DE SIGILII BIZANTINE INEDITE Transcrierea: f &eo [K(VQC)e ftorfîsi zâ> oâ> 8(ovlm)J. Pe revers, legenda, pe şase linii: RAAA[H] TiI©R, AG [n]A0,SGTPA [TJHI'O T,AH ATOflIKO HAMI[H]. Bala(v)xim f}( aodixqj) TtqoixoonaOf agm ) xal axgafx)r]ycp x(â>v) * Avazolixăv * Afiijv I www.digibuc.ro 6 N. BÂNESCU 120 După caracterele epigrafice şi tipul iconografic sigiliul trebue pus în veacul X. Pentru aceasta pledează şi izvoarele literare. In adevăr, într’un studiu recent publicat de orien- taliştii Adontz şi Canard, Quelques noms de personnages by- zantins dans une piece du poete arabe Abu Firăs (Xe s.), By- zantion XI (1936), pp. 451—460, printre vitejii bizantini pomeniţi de poetul arab, care a trăit la curtea vestitului Saif al-Daula, emirul de Alep, cunoscut prin luptele sale înverşunate împotriva imperiului, în veacul X, aflăm şi pe generalul Balantes. Autorii studiului stabilesc că istoricii arabi pomenesc doi generali cu acest nume, dintre cari unul a pierit în luptă, în 936. Balantes, în transcripţia arabă, nu este decât Balâvziog. Konstantopulos a publicat, o. c., Nr. 151, p. 45, uri sigiliu care nu poate avea decât acelaşi proprietar, cum arată tipul Sf. Nicolae, absolut identic cu al sigiliului nostru. In legendă, BaMvuog are acelaşi rang de protospatharios, dar poartă titlul de strateg de Kappadokia. Un exemplar identic al ace- stui sigiliu a fost publicat şi de Schlumberger, în opera sa clasică, p. 279. încă unul face parte din col. Shaw despre care vom vorbi îndată. Ştim că thema tmv ’Avazohxăv era superioară în rang celei a Kappadokiei. Sigiliul care poartă menţiunea acestei din urmă theme trebue să fie prin urmare anterior sigiliului nostru; acesta represintă noua comandă în care generalul a fost înaintat. 7. Sigiliul mar ei Lame a S-tului Euthymios Foarte bine conservat. Diam. suprafeţei gravate 21 mm. Pe avers, bustul S-tului Euthymios, tip de un realism iz- bitor. Sfântul poartă barba lungă, ascuţită; ochii sunt neo- bişnuit de mari. De cele două părţi: O Al [6\f] 1 = 'O ayioQ EvOvfuog. ev 00 www.digibuc.ro 121 O COLECŢIE DE SIGILII BIZANTINE INEDITE 7 Pe revers, inscripţia, pe patru linii, în caractere de un relief pronunţat: e4>pAne TomerA Aovevev mov. Zffgaylq rov fxeydlov EvOv/ilov. Avem dinaintea noastră sigiliul mănăstirii vestitului ascet palestinian din veacul al V-lea, a S-tului Euthymios cel Mare (+ 473). Lavra întemeiată de dânsul a fost în floare în veacurile al VI şi al Vll-lea. In al Xll-lea ea era încă în fiinţă, dar după aceea nu se mai vorbeşte de dânsa, ajungând un morman de ruine. Istoricul acestei faimoase mănăstiri a fost expus pe larg de păr. S. Vailhe, în excelenta sa lucrare Saint Euthyme le grand moine de Palestine 376—473. Extr. din « Revue de l’Or. Chretien », t. XII—XIV (1907—1909), Paris, 1909.' Mai cunoaştem un singur sigiliu, inedit, al acestei vestite Lavre. El face parte din marea colecţie Shaw, a cărei pu- blicaţie a fost încredinţată păr. Vitalien Laurent, savantul director al Institutului francez de studii bizantine, ce se va inaugura în curând în Bucureşti şi care va fi o adevărată fală a Capitalei noastre. Părintele Laurent, însărcinat de Col- lege de France cu refacerea monumentalei Sigilografii a lui Schlumberger, care va fi, în noua sa formă, un Corpus al sigiliilor bizantine din toată lumea, a pregătit deocamdată, pentru Harward University, o vastă lucrare: Monuments de sigillographie byzantine, menită a întregi şi modifica părerile noastre cu privire la administraţia civilă, militară şi religioasă a imperiului bizantin. Intre cele aproape 2000 de plumburi inventariate în această lucrare, se află şi unul al Lavrei S-tului Euthymios, purtând legenda: Tfjq Aavgaq rov ăytov Ev6v/x(ov •şi datat din sec. X—XI. Exemplarul nostru trebue pus în epoca dinastiei Com- nenilor, veacul XI sau XII. www.digibuc.ro 8 N. BÂNESCU 122 8. Sigiliul Armei Karantena. Foarte bine conservat, sigiliul acesta se deosebeşte prin fineţa deosebită a execuţiei. Tipul iconografic e de o rară distincţie, caracterele epigrafice de toată frumuseţea. Din nefericire, sigiliul a fost rău centrat, inscripţia alunecând în jos, spre stânga, încât anevoe se mai poate măsura dimen- siunea suprafeţei gravate, care pare a avea diametrul de 16—17 mm. Pe avers, bustul Fecioarei orante, cu obrajii plini, ochii mari, capul acoperit de un văl, căzând de ambele părţi. E un tip admirabil, vrednic de Madonele Renaşterii. E înca- drat între obişnuite sigle : /tip—OŢ. Pe revers, legenda, în cinci rânduri, precedată de cruce : telTe r, Taeii A,ahaka PAHTR [HH] f ©(£0x6)x£ ($(orjdei) xrj aPj S(ov\r}) *Avva Kagavxrjfvf}J. Familia Karantenos e representată printr’o serie de mari demnitari mai ales în secolul al Xl-lea. Izvoarele literare îi pomenesc, de la acel Constantin Karantenos, cumnatul împă- ratului Romanos III Argyros, până la Nikephoros, ducele de Skoplje, sub Mihail VII Dukas. însemnăm încă pe Theodor Karantenos, patrikios, sub Basilios II, şi pe Ioan Karantenos, la 1195, în timpul lui Alexios III Angelos. Anna trebue socotită soţia unuia din veacul al X-lea sau al Xl-lea, la care ne îndreaptă fina execuţie a sigiliului. Numele acestei familii se păstrează, cum a arătat Sp. Lambros, până astăzi în Kephalenia (v. Ndog 'E?.fo]vofjmjfuov 9, 1912, pp. 410 411). 9. Eugenios, comes imperial rrjg ’AvaxoXrjq Acest sigiliu are o diformare la mijloc, în locul unde s’a zmuls firul, şi aceasta suprimă unele caractere. Diametrul suprafeţei gravate : 17 mm. www.digibuc.ro 123 O COLECŢIE DE SIGILII BIZANTINE INEDITE 9 Pe avers, bustul Sf. Theodor Tiron, între siglele : O 0 6 o \ — '0 ăytos ©eodwqo$. °P, Pe revers, legenda următoare, precedată de cruce şi gravată pe patru linii: f 6VT, O întregim astfel: t 6VT, I1I0G. HIOG[lt] KOffi,TII. KOAl, TH[G] AHA. AHA[T,] Literele dela sfârşitul rândurilor sunt sterse, dar H, din rândul al treilea, se poate recunoaşte. Legenda trebue tran- scrisă: EuyevioQ [fiaoihxoq] xof.i(r]<;) tfj[?J ’Ava[r](oXtjg). După toate caracterele, sigiliul trebue datat din veacul al X-lea, io. Sigiliul versificat al lui Georgios. In stare de conservare mediocră. Diam, supr. gravate: 17 mm. Pe avers, crucea ridicată pe trei trepte. Intre două cercuri concentrice, invocaţia: KS ROIieei T(Y) G© &OYA, Pe revers, legenda, în obişnuitul trimetru bizantin, pe patru linii şi precedată de o cruce (sus şi jos patru puncte în romb): treopr, GMATPIG QXPIGTG GOGGm. = reojQy(i)u), ÂuXQi aă>, Xgiare, oă>oov! www.digibuc.ro o N. BANESCU 124 Ritmul schioapătă însă, ca în atâtea alte sigilii. Pentru a-1 restabili, trebue să intercalăm pronumele, foarte obişnuit în asemenea formule : rea)Qy((p, lâtQt oâ>, Xgiazi , ocooov! Sigiliul acesta trebue datat, după caracterele epigrafice, cel mai târziu din veacul al X-lea, ceea ce-i măreşte valoarea, fiindcă, din toate câte se cunosc astăzi, ar fi al doilea exem- plar care ne arată că legenda verisficatâ a sigiliului era în uz încă din acest veac. D-l Laurent, care a strâns la un loc, sub titlul: « Les bidles me'triques dans la sigillographie byzantine », în mai multe nu- mere din 'Ettrivixd, începând cu a. IV, 1931, toate legendele metrice ale sigiliilor risipite azi în atâtea publicaţii şi unele inedite, înregistra în introducere constatarea, făcută de alţii, că cea dintâi legendă metrică apare numai în veacul al Xl-lea. Mai în urmă însă, în articolul Addenda et corrigenda, tipărit în aceeaşi revistă, aducea dovada că încă din secolul al X-lea era întrebuinţată legenda în versuri. Argumentul nu suferă nicio discuţie, căci el constă din sigiliul aplicat pe un docu- ment datat din 940—941, reprodus în pl. XXIX, fig. 3 din publicaţia Actes de Lavra, ed. de G. Rouillard et Paul Col- lomp., Paris, 1937. Exemplarul nostru, venind din veacul X, întăreşte această constatare. 11. Sigiliid unui protospatharios şi chartularios zoi) yevixov l.oyoOeoiov. Sigiliul acesta, destul de însemnat prin coprins, a suferit un accident, la executarea lui: printr’o manevră greşită a instrumentului, partea din stânga a legendei de pe revers a fost smulsă şi mai toate caracterele turtite, încât lectura inscripţiei rămase devine problematică. Diam. supr. gravate : 19 mm. Pe avers, crucea cu două braţe, pe trei trepte, şi împrejur, între două cercuri concentrice, invocaţia : K6 ROII06I TG3 GQ \OYAG). www.digibuc.ro O COLECŢIE DE SIGILII BIZANTINE INEDITE II 125 Pe revers, legenda pe cinci linii: . . . TP . . \eiTA0K . . . TVdAP . . . 6HIK, rtoroe. Pe rândul întâiu n’au scăpat decât două litere. înaintea lui T, mai e vizibilă una, care poate fi orice. D-l Laurent, vede într’însa un E şi propune lectura IlexQovâ. Chiar dacă admitem însă un E, numele propus de d-sa e prea lung spre a ocupa spaţiul de pe sigiliu. Părerea noastră e că nu se poate ceti decât IUrgig, dacă e nume, Tiaxqtxm, dacă e titlul, — căci şi acesta se întâlneşte foarte adesea pe sigilii, titlul de naxQucioQ asociindu-se regulat cu cel de TtQonoomiOugioi;. Nu- mele de multe ori lipseşte: în cazul nostru, fiind vorba de un spatharocandidat, trebue să preferim însă un nume. Prin urmare transcriem legenda astfel: /f Iii]xq[co] P(aaihxă)) anadf ago)x(avdidâxco) [xagjxov/.agf(o>) [xov y]evix(ov) hyod(eolov). Avem prin urmare sigiliul unui XagxovMeiot; al biuroului principal, care avea în administraţia sa impozitele imperiului, un fel de Minister al Finanţelor, Aoyodeoiov xov yevixov. Ală- turi de dânsul, era cealaltă mare administraţie a finanţelor armatei: Aoyodeoiov xov oxQaxuoxixov. D-l Dolger a arătat în lucrarea sa asupra finanţelor bizantine din veacurile X—XI, că în epoca dinastiei Comnenilor funcţiunile acestui ?>oyoOhr)Q xov yevixov au trecut asupra funcţionarului tm xcov otxeiaxăv. Am avea, dacă părerea sa e exactă, pentru datarea sigiliului nostru, un terminus ante quem. Noi credem că e din veacul al X-lea. * * * Dacă aceste sigilii s’au aflat, în adevăr, în apropiere de Călăraşi (Ialomiţa), cum ni s’a declarat, ele ne-ar documenta încă odată legătura dintre cele două ţărmuri ale Dunării, în vremea stăpânirii bizantine. www.digibuc.ro 12 N. BANESCU 126 Intre fortăreţele de pe malul stâng al fluviului, Prokopios înseamnă, în faţa cetăţii Trasmarisca, Daphne, zidită de Constantin cel Mare, Cercetătorii literari, biografii şi analiştii de opere, dintre cari avem astăzi, mai ales dela truda fără păreche a regreta- tului nostru coleg G. Bogdan-Duică, atâţia, întrebuinţând cu o răbdare vrednică de toate laudele metode de sigur im- pecabile, ar trebui să se gândească totdeauna, când adună răbdător astfel de mărturisiri «literarisate», la relativitatea ce se cuprinde în ele. Un fericit hasard îmi îngăduie să fac astăzi dovada într’un cas care priveşte pe însuşi Vasile Alecsandri. zo A. R. — Memoriile Secţiunii Itlorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 N. IORGA 128 Prin ce spune el însuşi, în corespondenţa cu Ion Ghica, datând dintr’o epocă târzie, ştim în ce condiţii şi-a făcut studiile în ţară şi în străinătate. Fiul, născut la 14 Iunie 1819, al practicului socotitor de venituri şi cheltuieli care era boierul omonim, de origine foarte recentă, şi al Elenei Cozoni, a crescut în casa care a fost apoi, mai ieri, a lui Gheorghe Mâr- zescu lângă biserica, prefăcută şi părăsită de credincioşi, Sfântul Ilie, odinioară ctitoria influentului boier ^henghe, într’un mediu de sigur inferior, de şi, iarăşi, prietenia, mărturisită, cu Ţiganul Porojan, botezat pe numele boierului, şi ca şi fiul boierului: Vasile, poate fi încondeiată romantic, în ve- derea efectului. Altă Ţigănime e pomenită în cunoscuta scri- soare către Ion Ghica, de poet, la vremea când şi cele mai mici elemente ale vieţii de-acasă răsar şi se impun sufletului mişcat, la lumina amurgului, şi, împreună cu această tovă- răşie, de o îndoielnică inspiraţie, fata dela moşie, adusă a sluji la Iaşi familia stăpânului şi a lucra la gherghef pentru podoaba casei. Dascălul de la biserica vecină trece şi el ca încă o umbră a primilor ani,în acest defileu de icoane. De sigur însă că a prins învăţământul Maramurăşanului Vida, autor de gramatică franco-română şi credincios al memoriei lui Şincai, chiar după ce cine ştie ce crisă de conştiinţă a făcut din acest Român venit din locuri atât de depărtate şi de sigur crescut în Biserica unită, călugărul, de bună samă ortodox, Gherasim. Aceasta cu toate că procedeul caricatural' atinge şi pe acest om, misterioasă figură, ale cării rătăciri nu le vom cunoaşte probabil niciodată. Cunoştinţile de franţuzeşte s’au desăvârşit la pensionatul Cuenim, căruia societatea boierească de atunci trebuia să-i păstreze o deosebită recunoştinţă. II cunoaştem mai mult prin ce spune colegul şi prietenul lui Alecsandri, Kogălniceanu. Nu e indiferent nici acel Furnarachi, de la Furnaro, for- naro, brutar, care poate fi amestecat cu lumea levantină, de influenţă italiană aşa de veche, care a dus în străinătate pe încă plăpândul fecior de boier moldovean. Nu putea fi ci- neva, ca dânsul, secretarul marelui filolog fără nicio şcoală, al minunatului gâcitor de limbă şi isteţ emendator de texte Corai fără a fi însuşi un om de o cultură şi de o inteligenţă www.digibuc.ro 129 VASILE ALECSANDRI, STUDENT LA MEDICINA 3 deosebită. Iarăşi caricatura literară a autorului de comedii 3 si de canţonete înşeală, falsificând valoarea acelora cu cari a stat în legătură. Alecsandri pretinde că zestrea culturală cu care venia în Parisul de la începutul domniei lui Ludovic-Filip nu cu- prindea decât « un pic de franţuzească, un pic de nemţească », — ne întrebăm de undes’ofi luat,— « un pic de grecească »,— limbă pe care arată însă a o fi stăpânit destul de bine, măcar în forma modernă, de sigur bine ştiută de tată, poate şi de mamă, — « şi ceva istorie şi geografie », — materii a căror puţină siguranţă o putem vedea după felul cum s’a oglindit în^opera poetului trecutul omenirii din toate timpurile şi locurile. La Paris fu aşezat la un profesor Cotte, despre care poate s’ar găsi ceva. Dar nu cunoaştem nimic din viaţa adolescen- tului desţărat. Şi ce folositor ar fi dacă familia lui, tatăl, aşa de practic, mama, pe care o iubia atâta, fratele, sora, Pro- fira, iubită de copilandrul Kogălniceanu, ar fi păstrat scri- sorile din acest timp, cum s’a făcut, la Kogălniceni, cu fiul, cu fratele plecat în depărtare ! Din nenorocire, pentru tot acest timp n’avem nici un petec de hârtie. Eminescu a lăsat pentru această parte din viaţă totuşi mai multe urme. Ştim când, mulţămită pregătirii de la profesorul Cotte, căci Alecsandri n’a întrat, ca amicul său de la Vida şi de la Cuenim, într’un colegiu, cum a fost al lui Kogălniceanu de la Luneville, pe care l-am găsit, acum câţiva ani, neschimbat, la doi paşi de frumosul palat al regelui-duce Stanislav Leszczynski,— şi ar trebui să trimetem acolo un portret al aceluia care a ocupat atâta loc în cultura, literatura, istoria şi politica românească,— cu aceste studii de acasă şi-a trecut Alecsandri bacalaureatul la 27 Octombre 1835, fiind în vrâstă numai de şaisprezece ani şi jumătate. Se citează necontenit noul element de caricatură pe care l-a introdus el, în biografia-i destul de romanţată, cu prilejul acestui examen, spuind că, întrebat despre tratate în «evul mediu », ar fi aruncat în treacăt pe acela din... 1648, strigând la desperare: « paix de Westphalie », — şi ar fi scăpat. Ca /O* www.digibuc.ro 4 N. IORGA 130 s’o credem, trebuie să nu cunoaştem ce au însemnat totdeauna rigorile bacalaureatului frances. îndată tânărul s’a înscris la medicină si, ca să ştim ce ştia şi putea, avem astăzi, printr’un neaşteptat noroc, dovada peremptorie în preţiosul caiet de curs pe care generalul Văi- toianu, căpătându-1 de la un soldat care maltratase cu idioate însemnări cărticica, îl dăruieşte Academiei noastre. Titlul e : Chimie, Basile Alexandry », — deci cu y şi fără acel cs (în loc de jc), pe care l-a ales apoi şi ni l-a impus,— Paris 1835. Laboratoire de Mrs. Gauthier et Glaubry. B. A. Se ştie că, după dorinţa tatălui, Alecsandri s’a înscris la medicină, — şi ar fi de căutat registrele, — ca să treacă la Drept, fără a-şi urma nici acolo studiile. Iarăşi s’ar crede că era, din parte-i, o înţelegere uşuratecă a studiilor, dar el fu rechemat de părintele său, probabil în vederea unei cariere, de şi, la 1839, îi fu îngăduit a face călătoria italiană în tovă- răşia lui C. Negri. Dar anii la Paris fură ai unei şcolarităţi serioase, oneste şi pline de răspundere. Aceasta o arată deosebita îngrijire cu care fu alcătuit caietul, de o fină scrisoare perfect caligrafică şi de o desăvârşită ordine, cu înfăţişarea aparatelor şi expe- rienţelor. N’avem a face de loc cu un tânăr aplecat spre hoi- năreală şi petreceri, ci un student de cea mai mare sârguinţă. Totuşi, o fire zglobie se adăugia. Pe legătură la sfârşit e o caricatură, de femeie, poate, cu o însemnare : « Chante V... Taleau ». Iar de-asupra titlului caietului de versuri, din care, şi aici şi pe la mijloc, s’au smuls, cu îngrijire, de el însuşi, file, stau, ca probă a primelor îndeletniciri poetice, în limba francesă, înainte de aşa de frumoasele poeme Zounarilla şi Le Cosaque, care ar trebui introduse şi ele în ediţia critică a operei lui poetice, aceste versuri: Helas, je suis puni de mon exces d’amour. J’ai trouve la douleur dans la fdlicite, Dans Ies bras de la joie 1). *) Două lipse de accent: «helas», «felicită*. www.digibuc.ro VASILE ALECSANDR1, STUDENT LA MEDICINĂ S 131 Pe margene, taina din 4 6 4 3 Cu greu s’ar fi putut găsi ceva mai neaşteptat decât această revelaţie, care ni dă o altă ideie de caracterul aceluia care era să prindă atâta loc în viaţa poporului său. www.digibuc.ro N. Iorga. V uşile Aleisat.dri, student la medicina. www.digibuc.ro N. Iorga. Vasile Alecsandri, student la medicină. II. A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro N. Iorga. Văsile Alecsandri, student la medicină. III. ,ţ ” &// 9. $**^**-17 fa/ â lo vta.jXi/ , y/. / 2*7 /0 &1 «-rxTt^r/ \z* / / > lor naţionale privitoare la înfăptuirea Serbiei-Mari pentru altă dată. Astfel Coronini reuşi să întreţină relaţii amicale cu principele Alexandru Carageorgevici. Turcii la rândul lor primiră cu simpatie mobilizarea au- striacă la hotarul Olteniei, pentrucă ea dădea de gândit Ru- şilor şi domolea mult mişcarea Sîrbilor pentru independenţă. In Mai 1854, când Ruşii ocupaseră Dobrogea şi ameninţau ') Wimpffen, o, c,, p. 312 urm.; Klapka, Meine Erinnerungen, Ziirich, 1887, p. 358 urm. 2) Studii şi Documente, II, Nr. 309, p. 449 urm. www.digibuc.ro 6 I. NISTOR 138 Silistra, provocând evacuarea de către Turci a Rusciucului şi Vidinului, Poarta autoriză chiar pe Austriaci să ocupe mili- tăreşte anumite teritorii turceşti din Albania şi Herzegovina. Dar curând pacificarea Greciei, înăbuşirea răscoalei din Epir şi debarcarea contingentelor anglo-franceze la Galipoli, determină pe Turci să revină în grabă asupra acestei învoiri. * * * In schimb internunţiul Bruck reuşi să încheie, la 14 Iunie 1854 în chioşcul lui Reşid-Paşa din Bojadji-Keuy, o con- venţie, prin care Austria stoarse autorizaţia Porţii intimidate de Ruşi de a ocupa Principatele-Române în cazul evacuării lor de către armatele imperiale ruseşti. Din textul convenţiei se vede că împăratul Franz-Josef recunoştea necesitatea existenţei imperiului otoman şi a menţinerii echilibrului de forţe între statele europene. Cum evacuarea de către Ruşi a Principatelor Române era una din condiţiile principale pentru integritatea Turciei, Austria se oferi să-i vină în ajutor pentru atingerea acestui scop politic în condiţiunile conferinţelor dela Viena. Tratativele pentru încheierea convenţiei avură loc între internuntiul Bruck si 1 » > Reşid-Paşa, ministrul afacerilor externe. încheierea con- venţiei s’a făcut în condiţiile ca Austria să obţină evacuarea 11 1 Principatelor din partea Rusiei pentru a le ocupa cu forţele ei militare. Operaţiunile de ocupaţie vor fi dirijate de coman- dantul şef al armatei de ocupaţie austriace, care însă va avea obligaţia de a încunoştiinţa pe comandantul trupelor turceşti despre măsurile luate. Austria luă angajamentul ca, de comun acord cu guvernul otoman, să restabilească în Principate starea legală de lucruri, aşa cum aceasta a fost statornicită prin vechile capitulaţiuni cu Poarta. Administraţiile locale, reconstituite, nu vor putea însă extinde competinţa lor aşa de departe, încât să exercite un control şi asupra armatei de ocupaţie austriace, Austria se mai angajă să nu încheie cu Rusia nicio înţelegere, care să prejudicieze drepturile de suveranitate ale sultanului sau integritatea imperiului său. îndată ce scopul convenţiei va fi atins prin încheierea tra- tatului de pace între Poartă şi Rusia, Austria se angajă să www.digibuc.ro *39 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 7 retragă trupele sale din Principate, în timpul cel mai scurt posibil. Condiţiunile detaliate pentru retragere urmau să formeze obiectul unei înţelegeri speciale austro-turce. In schimb Austria aştepta ca autorităţile locale să dea tru- pelor imperiale tot ajutorul şi toate înlesnirile posibile în operaţiunile lor de ocupaţie, atât în ceea ce priveşte încar- tiruirea cât şi aprovizionarea. Austria aşetaptă ca nevoile şi reclamaţiunile ei, adresate Porţii prin internunţiu, cât şi direct autorităţilor locale, să fie satisfăcute. Comandantul trupelor de ocupaţie era obligat ca în provinciile ocupate să menţină cea mai severă disciplină, să respecte şi să facă să fie respectat dreptul de proprietate, legile, cultul şi obiceiurile pământului. Schimbul ratificării convenţiei urma să se facă la Viena în timp de cel mult patru săptămâni, iar convenţia trebuia să intre în vigoare din ziua ratificării ei 1). Ratificarea convenţiei s’a făcut înainte de expirarea acestui termen, întru cât împăratul Franz-Josef decretă la 21 Iunie 1854, din Luxemburg, mobilizarea a două corpuri de armată, III şi IV, şi încredinţă comanda supremă asupra întregei armate de operaţie generalisimului Hess. Armata era concentrată de-a-lungul frontierei de Nord, Est şi Sud a monarhiei hab- sburgice, pe un front uriaş începând dela Cracovia în Ga- liţia occidentală, ducând de-a-lungul lanţului Carpaţilor şi continuând până la Cattaro în Dalmaţia. Corpul al III-lea de armată opera în Transilvania sub comanda arhiducelui Albrecht, iar sediul cartierului său general se găsea la Braşov. La 26 Iunie, generalul Coronini, comandantul corpului «îrbo-bănăţean, primi ordinul de înaintare în Principate 2). Astfel se întâmplă ca după întreruperea silită a operaţiu- nilor de asediere a Silistrei. Ruşii nici nu începuseră încă retragerea spre Prut, când Austria, folosindu-se de încurcă- turile Porţii, obţinu, prin convenţia dela Bojadji-Keuy, man- datul de a ocupa Principatele Dunărene pentru durata răz- boiului, ca teritoriu neutru pentru menţinerea şi garantarea urdinei şi liniştei interne. 1) Corespondenţa lui Coronini din Principate, ed. de Ion I. Nistor. Cernăuţi, 1938, Nr. i, p. 1 urm.; cfr. Studii şi Documente, II, Nr. 314, pp. 459—460. 2) Wimpffen, o. c., pp. 53—64. www.digibuc.ro 8 I. NISTOR 140 Rusia la început surprinsă, îşi reveni imediat şi nu putea decât să consimţească şi ea în taină la încredinţarea Austriei cu acest mandat, pentrucă prin ocuparea Principatelor şi prin neutralizarea teritoriului lor, Ruşii îşi asigurau flancul drept la Prut şi Dunăre, ceea ce li dădu posibilitatea de a-şi arunca toate forţele militare disponibile asupra noului front din Crimeea x). Pentru aceste consideraţiuni ţarul Nicolai, printr’un ordin de zi adresat trupelor sale la începutul lui August 1854, zicea că în înalta sa înţelepciune, le-a poruncit să părăsească Valahia şi Moldova pentru a se îndrepta acolo unde primejdia pare mai mare; iar pentru ca Principatele Române să rămână scutite de invazia armatelor turceşti, fo- stul aliat al Rusiei (Austria), s’a angajat să le ocupe vremelnic2). In adevăr, Austria se grăbi să înceapă operaţiunile de- ocupare. La 28 Iunie 1854 generalisimul Hess trimise, din ordinul împăratului, pe locotenenţii-colonei Kalik şi Lo- wenthal în cartierul general al lui Omer-Paşa, cu misiunea de a stabili în bună înţelegere cu comandantul turc condi- ţiunile în care urma să se desfăşure operaţiunile de ocupare a Principatelor. In caz că s’ar simţi necesitatea, Kalik primi ordinul să se prezinte şi comandanţilor armatelor aliate franco-britanice: contelui Saint-Arnaud şi lordului Raglan. Kalik primi instrucţiuni precise să arate Porţii şi aliaţilor ei, că Austria înţelege să înceapă şi să continue operaţiunile de ocupaţie în Principate, numai în măsura în care teritoriul lor va fi evacuat de trupele ruseşti, «întrucât guvernul din Viena nu s’ar simţi îndrituit de a proceda altfel, decât după. primirea unui răspuns nefavorabil din Petersburg»3). Răspunsul din Petersburg sosi la Viena la 8 August şi el era favorabil, întru cât Gorceacov, ambasadorul Rusiei la Viena, notifică împăratului, că armata rusă a primit ordinul ţarului de a evacua Principatele şi a se retrage dincolo de Prut 4). Astfel Austria, fiind sigură că nu va întâmpina nicio rezistenţă din partea trupelor ruseşti, putu trece fără niciun *) Klapka, Meine Erinnerungen, p. 369. a) L. Guerin, Histoire de la dernikre guerre de Russie (1853—1856), Paris, 1859». I. P. 132. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 2, p. 3; Guerin, I, p, 134. 4) Ibid., Nr. 20, p. 27 şi Nr. 38, p. 51. www.digibuc.ro *4i OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 9 risc la operaţia de ocupare. Şi aceasta cu atăt mai mult, cu cât şi puterile apusene Franţa şi Anglia, aliatele Turciei, îşi dăduseră tacite asentimentul lor. Cea mai încurcată rămăsese Turcia când află, că Rusii s’au hotărît să evacueze Princi- patele şi să se retragă în Basarabia. In condiţiile acestea Turcii începură să-şi dea seama că s’au grăbit cu semnarea convenţiei dela Bojadji-Keuy, căci ce rost mai putea avea ocupaţia austriacă în Principate, când acestea, eliberate de ocupaţia rusească, reintrau în mod normal în vechile lor ra- porturi cu Poarta. De aceea Turcii regretau în mod vădit încheierea convenţiei cu Austria şi nu se arătau deloc dispuşi de a lăsa Austriacilor mână liberă în Principate. Ei se resem- nară cel mult la un condominiu austro-turc în aceste pro- vincii. Aşa se explică împrejurarea că Austriacii cu ocazia ocupaţiei lor în Principate aveau să întâmpine mai multe dificultăţi din partea Turcilor, decât din partea Ruşilor. La aceste dificultăţi se mai asocia si rezistenta dârză si ostilă » > » » din partea Muntenilor şi Moldovenilor, cari după umilirile şi stoarcerile din partea ocupanţilor ruşi, nu vedeau cu ochi buni instalarea unei noui ocupaţii, care, oricât de amicală ar fi fost faţă de Poartă, ea tot străină rămânea. II. OCUPAREA MUNTENIEI ŞI A MOLDOVEI îndată după aplanarea dificultăţilor diplomatice, Austria trecu la fapte, ordonând trupelor sale să ocupe Principatele Române. La 30 Iunie 1854 cancelarul Austriei Buol-Schauen- stein trimise, din ordinul împăratului Franz-Josef, contelui Coronini instrucţiunile necesare cu privire la ocuparea Mun- teniei. In baza convenţiei dela 14 Iunie, Coronini urma să înainteze în Oltenia şi Muntenia, lansând un manifest către populaţie şi păstrând relaţii de prietenie cu trupele ruseşti în retragere. După ocuparea capitalei Bucureşti, Coronini primi ordinul să instaleze acolo un consiliu de regenţă fa- vorabil principelui Ştirbei, a cărui reîntoarcere în ţară era hotărîtă. Cu autorităţile militare turceşti si cu reprezentanţii diplomatici ai Franţei şi Angliei se vor păstra raporturi de www.digibuc.ro zo I. NISTOR 14a prietenie. Coronini trebuia să ia contact cu Omer-Paşa, co- mandantul trupelor otomane dela Dunăre iar loc. col. Kalik primi însărcinarea de a îndeplini serviciul de ofiţer de legă- tură între Omer-Pasa si Coronini x). Ţinând seamă de instrucţiunile primite, Coronini lansă un manifest către locuitorii Munteniei, arătându-le că vine în numele împăratului să ocupe Muntenia în virtutea conven- ţiei încheiată cu Poarta. Scopul ocupaţiei e să scutească populaţia de jafuri şi turburări şi să-i garanteze ordinea internă şi bună starea economică. El vine ca prieten al ţării şi aşteaptă să fie bine primit şi ajutat de locuitori, făgăduind totodată că îndată după încheierea păcii, trupele de ocupaţie vor fi retrase din ţară, scopul pentru care ţara fusese ocupată, fiind atins 2). La 9 Iulie contele Coronini se găsea la Semlin şi de acolo el dădu contelui Paar, comandantul corpului sîrbo-bănăţean, ordinul de înaintare în Oltenia. Faţă de Turci se va observa o atitudine amicală, iar faţă de organele administrative locale va fi rezervat, dar totuşi comunicativ. Paar primi instruc- ţiuni precise să comunice regulat observaţiunile sale cu privire la atitudinea politică a fruntaşilor locali, să urmă- rească de aproape pe fiecare şi să dea o atenţiune deosebită membrilor partidului român republican, cari se recrutează din emigranţi şi care se străduia să tragă folos din situaţia creată după evacuarea Ruşilor 3). Dela retragerea Ruşilor din Oltenia şi până la intrarea trupelor austriace se produce un gol în administraţia provin- ciei. Grănicerii de pe linia Vârciorova până la Poiana Schi- tului părăsiră cordonul, iar grija pazei la graniţă trecu asupra garnizoanei turceşti dela Adâ-Kale. Turnu-Severin şi Cer- neţul erau de asemenea ocupate de Turci. Tot atunci coman- dantul aripei stângi a armatei otomane Ismail-Paşa lansă o proclamaţie către populaţia din Oltenia prin care era invitată să păstreze linişte şi ordine şi să se reîntoarcă la vetrele ei, fiind sigură de protecţia înaltei Porţi. Absenţa autorităţii l) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 3» P- 5 urm* * a) Ibid., Nr. 4, pp. 7—8. *) Ibid., Nr. 9, p. 8 urm. www.digibuc.ro 143 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 11 locale, determină pe guvernatorul Vidinului Sami-Paşa, un Grec renegat, să solicite Porţii încorporarea Olteniei la vilaetul său dela Vidin, sau cel puţin numirea sa în postul de comisar turc în Oltenia. împotriva acestor planuri se ridi- cară emigranţii români Golescu, Teii, Magheru, Pleşoianu şi alţii, cari cereau imperios restabilirea stăpânirii pământene x). De aceia Austriacii aveau serioase motive de a urmări de aproape activitatea naţionaliştilor români, cari folosindu-se de situaţia turbure din Oltenia, începură să se mişte cu energie şi curaj. Agitaţiunile acestea nu puteau fi stăvilite mai bine decât cu înaintarea trupelor de ocupaţie austriace. In consecinţă Coronini fixă la 9 Iulie marşul corpului sârbo-bănăţean de sub comanda lui Paar2), care, pornind din Orşova, urma să înainteze spre Cerneţ şi Craiova şi de acolo să ocupe întreaga regiune până la Olt. Pentru ocuparea Munteniei erau destinate alte trei brigăzi şi anume brigada Schzvarzl, brigada Jellacic şi brigada Burlo, câteştrele sub comanda superioară a generalului Alemann, care, por- nind din Sibiu urma să intre în ţară pe la Turnu-Roşu şi Câineni. La 11 August 1854 arhiducele Albrecht, comandantul corpului III de armată vesti pe Coronini că a dat ordin bri- găzilor Schwarzl, Jellacic şi Burlo să fie gata de a trece în Muntenia 3). La 13 August mareşalul Hess trimise lui Coro- nini instrucţiuni pentru ocuparea succesivă a Munteniei. Cu comenduirea pieţii din Bucureşti fusese încredinţat încă din 14 Iulie generalul Popovici, comandantul brigăzii din Ca- ransebeş 4). La cererea generalului Coronini, divanul Mun- teniei delegă pe colonelul I. Voinescu din miliţia naţională în calitate de comisar pe lângă comandantul armatei de ocu- paţie austriacă6). Dară Sfatul Administrativ al Munteniei nu se mulţumi numai cu numirea comisarilor pe lângă uni- tăţile de ocupaţie austriace, ci el hotărî să trimită şi o depu- tăţie la Sibiu, care să exprime simţimintele de mulţumire *) 9 Wimpffen, o. c., p. 65 urm. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 5, p. 9. s) Ibid., Nr. 10 şi 12, pp. 17 şi 20. *) Ibid., Nr. 6, p. 11. *) Ibid., Nr. 21 şi 22, p. 28. www.digibuc.ro 12 I. NISTOR 144 faţă de împăratul Franz-Josef care trimetea trupele sale pentru menţinerea ordinei şi siguranţei. Deputăţia era com- pusă din episcopul Clementie al Argeşului, din marele po- stelnic Ioan Filipescu, din marele logofăt Ioan Oteteleşanu şi din marele logofăt al justiţiei Carol Ghica 1). La 15 August Coronini primi instrucţiuni din partea can- celarului Buol-Schauenstein cu privire la scopurile politice ce se urmăreau cu ocuparea militară a Principatelor. Acele scopuri se rezumau în formula de restabilire a ordinei in- terne şi de înlăturare a elementelor revoluţionare din 1848 şi 18492). La 16 August împăratul Franz-Josef semnă la Ischl decretul imperial prin care generalul Coronini fu numit comandant suprem al trupelor de ocupaţie din Principate. Comanda trupelor din Muntenia fu încredinţată generalului Alemann, iar asupra celor din Moldova generalului Paar 3). După măsurile şi dispoziţiunile acestea premergătoare, se ţinu la Sibiu, la 18 August, ziua de naştere a împăratului Franz-Josef, un consiliu de războiu, urmat de o mare paradă militară, după care se dădu ordinul de înaintare în Muntenia 4). Ordinul de înaintare a fost precedat de proclamaţia genera- lisimului Hess, lansată către locuitorii Munteniei si Mol- dovei în limba franceză şi română, cu următorul cuprins: Locuitori ai României şi Moldaviei ! Potrivit unei convenţii care s’a încheiat între Majestatea Sa Prea Induratul meu Domn şi împărat şi între înalta Poartă Otomană, trupele împărăteşti austriace intră în Principate, Ele au a vă scuti de necazurile resbelului şi a vă aduce iară bine- cuvântările păcii. Primiţi aşa dar cu dragoste şi încredere che- zăşluirile acestea ale liniştei şi siguranţei voastre viitoare, iar ele vor merita aceia prin purtare solidă, prin rânduialâ, tot- deauna dovedită şi prin disciplină. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 36, p. 48 şi urm.; cfr. Nr. 47 ŞÎ 4-8 pp. 60 şi 61. s) Ibid., Nr. 23, p. 29 urm. ') Ibid., Nr. 45. P- 59- 4) Ibid., Nr. 26, p. 34 urm. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACA IN PRINCIPATE (1854—1857) 13 145 Privilegiile care vă sunt asigurate de înalta Poartă, rămân în deplină putere, totuşi aştept din partea dregâtoriilor voastre tot ajutorul trebuitor în privinţa incazerilor şi provizionării trupelor pentru a căror trebuinţă va urma totdeauna despă- gubire, iar din partea poporului linişte şi rânduială, pentrucă orice tulburare sau şi numai ameninţarea aceleia prin oameni sau partide răsculătoare se va pedepsi cu toată asprimea legii. Toate diregătoriile se încunoştiinţează prin aceasta că de astăzi înainte în toate privinţele să se îndrepte la Comandantul denumit de Majestatea Sa pentru trupele din amândouă Prin- cipatele Danubiene şi aflător sub povăţuirea mea, a genera- lului Locotenent Contele Coronini sau a organelor militare de el împuternicite. In 18 August 1854. Supra-Comandantul armatei 3 şi 4, Generalul de artilerie Baron Hess m. p.1) Brigăzile Schwarzl, Jellacic şi Burlo, puse sub comanda generalului Alemann, primiră ordinul de înaintare. Brigada Jellacic, care primi ca comisar al divanului pe colonelul Solomon, trecu graniţa la Turnu-Roşu şi înaintă pe valea Oltului în jos cu direcţia Slatina-Craiova, pentru a se întâlni acolo cu brigăzile corpului sârbo-bănăţean de sub comanda generalului Paar, care pornind din Orşova ocupaseră suc- cesiv Oltenia. Brigada Schwarzl părăsi valea Oltului la Râmnicul-Vâlcii şi trecu în valea Argeşului cu destinaţia Curtea-de-Argeş- Pite şti- Bucur eşti, capitala Munteniei. La 25 August trupele austriace intrară în Bucureşti. « Te- legraful Român» din Sibiu publica următoarele asupra in- trării trupelor împărăteşti în capitala Munteniei: «In 24 August a sosit ştirea că în 25 către amiază vor sosi aceste trupe. La ştirea aceasta se arată cel mai mare zel ca cetatea să fie împodobită cu veşmintele de sărbătoare. Din turnurile bisericilor şi pe la porţi fâlfâiau steaguri în multe *) « Gazeta de Moldavia *, an. XXV, Nr. 71, Joi 9 Sept. 1854; textul francez în Corespondenţa lui Coronini, Nr. 37, p. 35 urm. www.digibuc.ro 14 I. N1STOR 146 culori, şi uliţele prin care aveau să treacă trupele se umplură cu o mulţime neobişnuită de oameni. Omer-Paşa a ieşit spre întâmpinare cu o staţiune dela Bucureşti. La linia ce- tăţii a stat comandantul trupelor româneşti, spătarul He- rescu cu două batalioane de infanterie cu steaguri şi cu capela de muzică şi două escadroane cavalerie turcească. Membrii Sfatului Administrativ, ai magistraturii şi gremiului negustoresc, ai cinului bisericesc şi toţi ofiţerii româneşti şi turceşti cari nu stau în serviciu. Ceva înainte de 11 ore trupele trecură bariera sub cântarea muzicei. Capela de muzică românească intona imnul popular austriac. Dl. M. C. L. şi comandantul militar în Principate, contele Coronini mergea călare în fruntea ofiţerilor cu o suită strălucită şi numeroasă. De laturea lui călărea Omer-Paşa, ceva mai îndărăt colonelul statului general turcesc Omer- Beiu şi colonelul român Voinescu, cari sunt ataşaţi pe lângă generalul Coronini. Dela linie până la palatul lui Mavro, unde a tras generalul Coronini, a urmat populaţiunea între strigări necontenite de hura. Trupele se aşezară în linie înaintea casei lui Mavro, apoi se duseră prin cvartire. In apartamentele casei lui Mavro fu heretisit D. Beliduce Co- ronini de şeful ţării, de marele ban Cantacuzino, împodobit cu ordinul coroanei de fier, de comandantul turcesc al ce- tăţii Sadik-Paşa, de prefectul poliţiei Roset, de generalul consul consilier ministerial de Laurin şi de alţi demnitari. Trupele care au intrat sunt din brigada generalului Sch- warzl. Frumosul prospect şi ţinerea răsboinică a trupelor a stârnit o admiraţiune obştească » 1). Brigada Burlo, concentrată la Braşov, străbătu valea Ti- meşului, trecu în valea Prahovei la Predeal, Sinaia şi Câm- pina şi Ploeşti, cu destinaţia spre Buzău, pentru a ocupa poziţiunile părăsite de armata rusă în retragere 2). Dar înain- tarea spre Buzău fu deocamdată oprită în loc pentru a evita un conflict cu Ruşii 3). ') « Telegraful Român », Nr. 70, anul II, Sibiu, 4 Sept., p. 3. 2) Wimpffen, o. c., p. 103. s) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 34, p. 47 urm. www.digibuc.ro 147 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 15 La 22 August generalul Schwarzl raportă din Câineni că brigada sa a înaintat pe valea Oltului în condiţii normale găsind podurile bune şi ajungând până la Piteşti. Autori- tăţile locale au fost prevenitoare iar populaţia paşnică. Pentru produsele oferite spre vânzare, ea primeşte monetă metalică, refuzând însă moneta de hârtie 1). Pentru înlesnirea cazării şi aprovizionării trupelor, baronul Eduard Bach fu numit co- misar civil în Principate 2). In Septemvrie se încheia între Austria şi Muntenia, o convenţie specială pentru reglementarea aprovizionării, încartiruirii şi transporturilor 3). * * * După ocuparea Munteniei, Austriacii estinseră ocupaţia şi asupra Moldovei pe măsura în care Ruşii evacuau acest Principat. La 24 August, Coronini dădu ordin generalului Augustin să fie gata cu brigada sa de a înainta în Moldova, făcând în scopul acesta cuvenitele recunoaşteri spre Oituz şi Oneşti 4). Comanda axupra trupelor de ocupaţie din Mol- dova fu încredinţată generalului Paar 5). Faţă de aceste pre- gătiri nu rămaseră nici Turcii indiferenţi. La 31 August marele vizir numi pe Derviş-Paşa comisar otoman şi pentru Moldova şi-l autoriză să recheme la timpul oportun pe Prin- cipele Ghica în scaunul domniei dela Iaşi 6). La începutul lui Septemvrie trupele austriace, sub comanda generalului Paar, înaintară în Moldova. « Gazeta de Moldavia » aducea asupra acestui eveniment următoarele informaţiuni: «In pu- terea unei convenţii încheiată la 2/14 Iunie trecut între Su- blima Poartă şi guvernul austriac, relativ la ocuparea pro- vizorie a Principatelor, trupele trimise din Austria sub co- manda Ex. S. Locot. General, Contele de Paar, au intrat în 4—6 Septemvrie în Moldova cu 4 coloane pe la Fălticeni, Tulgheş, Oituz şi Focşani. Sfatul administrativ s’a grăbit *) Studii ţi Documente, II, Nr 334, p. 492. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 33> P- 44 urm. s) Ibid., Nr. 89—90, p. 110 urm., Nr. 117, p. 147 urm., Nr. 123, p. 153. ■*) Ibid., Nr. 40, p. 56. 5) Ibid., Nr. 45, p. 59. *) Ibid., Nr. 55, p. 67. www.digibuc.ro i6 I. NISTOR 148 a delega pe acolo patru ofiţeri superiori, spre a face înles- nirile trebuincioase în marş trupelor, şi alţi boeri depu- taţi spre a complimenta pe Ex. Sa Contele Paar, care se află în coloana de mijloc » x). Boerii trimişi de Sfatul Administrativ au fost Lascar Bogdan la Oituz, Alecu Canta la Tulgheş, Mihailă Mihalache la Fălticeni şi Iancu Giurgea la Focşani2). Trupele înaintau concentric spre Bacău, Roman şi Târgul Frumos. După relaţiile generalului Marcocici aprovizionarea trupelor se făcea în condiţiuni bune, în schimb însă încar- tiruirea era detestabilă3). La Grozeşti trupele au fost întâm- pinate de colonelul Mavroniati şi de ispravnicul Lipan din Bacău. La Oneşti veni întru întâmpinarea trupelor deputatul Bogdan. La Roman întâmpina trupele ispravnicul Iamandi, iar la Podul-Iloaiei ispravnicul Pisoschi. După acelaşi raport populaţia ar fi fost surprinsă de sosirea Austriacilor şi i-ar fi primit pretutindenea în mod prietenos 4 *). La 20 Octom- vrie Coronini primi ordin direct dela cancelaria imperială din Viena să intervină pe lângă Omer-Paşa ca să se mulţu- mească cu ocuparea parţială a oraşelor Brăila şi Galaţi, ră- mânând ca Moldova şi linia Prutului să fie ocupate numai de trupele austriace 6). La 15/27 Septemvrie comisarul Derviş-Paşa numi un non sfat administrativ pentru Moldova, care Se compunea din marele logofăt Constantin Sturza, ca preşedinte, pe care Ruşii la plecarea lor îl însărcinaseră cu conducerea trebilor publice 6), şi din Şt. Catargi, T. N. Balş, A. Sturza şi M. Mavrogheni ca membri la diversele departamente7). La 11 Octomvrie Coronini adresă noului Sfat Administrativ un ofis similar cu cel trimis Sfatului Administrativ din Bucu- reşti, prin care-1 vestea că împăratul, în înţelegere cu sul- tanul, a consimţit la reîntoarcerea principelui Ghica pe tronul Moldovei 8). La 2 Octomvrie cancelarul Buol-Schauenstein *) « Gazeta de Moldavia », an. XXV, Nr. 71, Joi, 9 Septemvrie 1854. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 93, p. 121. 8) Ibid., Nr. 129, p. 161. 4) Ibid., Nr. 129, p. 162 urm. *) Ibid., Nr. 135. P- I7S- ') Ibid., Nr. 91, P- 128. 7) Studii şi Documente, II, Nr. 349, p. 519 urm. 8) Ibid., Nr. 353. P- 5*7 urm. www.digibuc.ro 149 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 17 •dădu internunţiului Bruck cuvenitele instrucţiuni în legă- tură cu reîntoarcerea principelui Ghica în scaunul său de domnie x). La 5 Octomvrie generalisimul Hess mulţumi Sfa- tului Administrativ din Iaşi pentru primirea bună ce s’a făcut armatei austriace. El invită Sfatul Administrativ să autorize pe ispravnicii de judeţe ca să vină în ajutorul co- mandamentelor în ceea ce priveşte încartiruirea, transportul şi aprovizionarea trupelor. Totodată mai cerea instalarea unei linii de telegraf până la Mihăileni2). La 5 Octomvrie trupele austriace, în frunte cu însuşi generalisimul Hess, intrară în Iaşi prin Păcurari, unde ar fi fost bine primite de populaţie 3). La 7 Octomvrie genera- lisimul Hess raportă din Iaşi că în Moldova nu există încă un partid austriac. Acesta ar putea fi creat uşor, prin reali- zarea unui vast plan de investiţii economice, cum ar fi con- strucţia de căi ferate şi de linii de telegrafie precum şi prin un împrumut de 2.000.000 fl. pentru conversiunea dato- riilor interne4). La 10 Octomvrie forţele militare austriace în Moldova se compuneau din 20.180 oameni şi 4.690 cai. Dintre acestea stăteau 4 batalioane de infanterie şi 4 esca- droane de cavalerie în Iaşi, 2 batalioane infanterie şi 2 esca- droane în Galaţi, iar restul era dislocat pe batalioane la Bo- toşani, Dorohoi, Piatra, Târgul-Frumos, Roman, Bacău, Huşi, Vaslui, Bârlad, Tecuci şi Focşani 5). La 10 Octomvrie generalisimul Hess se găsia la Cernăuţi. De acolo el trimitea lui Coronini dispoziţiile împăratului Franz-Josef cu privirea politică Austriei faţă de problema ■orientală. După dispoziţiunile imperiale Austria era autori- zată să ocupe Principatele în baza convenţiei din 14 Iunie. Litera şi spiritul acestei convenţii nu exclude o ocupaţie simultană şi din partea Turciei, ba nici chiar şi din partea Franţei şi Angliei. De aceia în cazul unei ocupaţiuni comune, comandanţii trebue să activeze în cea mai deplină armonie, evitând orice conflict între ei. Ocupaţia Principatelor s’a 9 Corespondenţa lai Coronini, Nr. 136, p. 175 urm.. Nr. 137, p. 176 urm. *) Ibid., Nr. 144, p. 188 urm. *) Ibid., Nr. 147, p. 193 urm. 4) Ibid., Nr. 151, p. 200 urm. *) Ibid., Nr. iSS, P- 212. ia A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice, Siria Ut, Tom• XX www.digibuc.ro i8 I. NI STOR I 50 făcut cu scopul de a asigura integritatea imperiului otoman. Acest scop impune Austriei obligaţia de a feri Principatele de orice atac din partea Ruşilor şi de a nu zădărnici în niciun fel operaţiunile puterilor beligerante contra Rusiei x). In aceeaşi zi Hess se grăbi să răspundă împăratului, că atâta vreme cât trupele otomane vor fi în Principate, restabilirea ordinei legale în aceste provincii ar fi imposibilă 2). Pentru o mai bună asigurare a liniştei şi ordinei interne, generalul însărcină pe comandanţii garnizoanelor din Galaţi, Bacău şi Dorohoi cu controlul poliţiei locale 3), iar la 17 Octomvrie 1854, guvernul Moldovei făcea cunoscut generalului Paar că organele moldovene din subordine au primit ordinul de a menţine raporturi priteneşti cu armata austriacă, de a exer- cita cenzura presei, de a controla spectacolele, de a face poliţia locală, de a combate boalele venerice şi de a opri des- facerea fructelor necoapte 4). III. CONDOMINIUL AUSTRO-TURC IN PRINCIPATE Intre timp însă se produseră evenimente care stânjeniră mersul normal al ocupaţiei. Din partea Ruşilor Austriacii nu întâmpinară nici o dificultate, întru cât cabinetul vienez^ obţinuse asentimentul ţarului pentru ocuparea Principatelor pe urmele armatei ruseşti în retragere. Ocupaţia austriacă nu putea decât să convină Ruşilor, cari îşi asiguraseră în felul acesta flancul drept dela Prut pentru operaţiunile lor din Crimeea 5). Mai grea devenise situaţia faţă de Turci, cari, văzând retragerea Ruşilor, nu mai înţelegeau rostul ocupaţiei au- striace în Principatele Române şi de aceia căutau să o zădăr- nicească după putinţă. In raportul său din 18 August, căpitanul Wimpffen arată că Omer-Paşa era foarte afectat de perspectiva ocupaţiei *) Corespondenţa luî Coronini, Nr. 156, p. «13, J) Ibid., Nr. 160, p. 217. s) Ibid., Nr. 160, p. 217. 4) Ibid., Nr. 172, p. 228 urm. s) Ibid., Nr. 20, p. 27. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 19 151 Munteniei de către trupele austriace, după ce dânsul cu trupele sale cu mari dificultăţi şi grele jertfe a rezistat Ru- şilor şi i-a silit la evacuare, ca alţii să culeagă roadele izbânzii sale şi să beneficieze de bogatele resurse ale Ţării-Româ- neşti. In nici un caz însă Omer-Paşa nu putea consimţi că Austriacii să-şi întindă ocupaţia înspre Sud dincolo de linia Dîmboviţei x). Mai mult chiar, generalisimul turc dădu ordin preşedintelui Sfatului Administrativ să oprească răspândirea manifestului către ţară a generalisimului Hess, cu motivarea că Omer-Paşa este guvernatorul general al Principatelor şi că numai dânsul are dreptul de a se adresa Românilor * 2). Ho- tărîrea sa merse aşa de departe, încât Omer-Paşa dădu ordin de arestare contra căpitanului Solomon, ataşat pe lângă comandamentul armatei austriace, pentrucă s’ar fi făcut vi- novat de răspândirea proclamaţiei generalisimului Hess 3). Atitudinea aceasta a lui Omer-Paşa produse mare conster- nare în rândurile Austriacilor. Numai graţie interveniţiei energice ale generalului Coronini şi ale internunţiului au- striac din Constantinopol s’a ridicat interdicţia contra răs- pândirii proclamaţiei austriace4 *). Tot dela Constantinopol veni ofisul marelui vizir către Omer-Paşa prin care se im- punea expulzarea lui Rosetti şi Golescu pentrucă «răspân- desc principii socialiste». De asemenea se dispuse ca Eliade să fie retrimis în exilul său de pe insula Samos 6). îndată după retragerea Ruşilor, armatele turceşti, cu un contingent de 80.000 şi 180 tunuri 6), se grăbiră să ocupe regiunile părăsite de Ruşi7) şi să ajungă la Bucureşti înainte ca trupele austriace să fi ocupat capitala Munteniei8). Şi într’adevăr la 8 August Halim-Paşa, comandantul trupelor otomane din Muntenia, intră în Bucureşti şi lansă o pro- clamaţie către locuitori capitalei în care li se arată că armiile ') Corespondenţa lui Coronini, Nr, 28, p. 41. a) Ibid,, Nr. 48, p. 62. 3) Ibid,, Nr. 48, p. 63. 4) Ibid., Nr. 52, p. 64 urm. ') Ibid., Nr. 53, p. 66. 8) Ibid., Nr. 43, p. 58. 7) Ibid., Nr. 25, p. 33- 8) L. Gu£rin, o. c. I, p. 156. ia* www.digibuc.ro 20 . NISTOR 152 turceşti ce intră în oraş, vin cu scopul de a menţine lini- ştea şi buna orânduială. Populaţia era invitată să res- pecte guvernul constituit. Numai să nu îndrăznească a lua iniţiativa şi a cere cu sgomot vreo prefacere, căci asemenea turburători vor fi pedepsiţi cu asprime. Halim-Paşa mai ceru Bucureştenilor să aibă în omeneasca lor grijă pe răniţii ruşi 1). La 22 August însuşi Omer-Paşa, comandantul suprem al armatei otomane dela Dunăre, îşi făcu intrarea solemnă în Bucureşti, fiind întâmpinat de autorităţile militare, civile şi clericale 2). La Podul Beilicului Omer-Paşa a fost primit cu pâine şi sare de către vornicul oraşului Obedeanu, apoi intră însoţit de Cantacuzino, preşedintele Sfatului Administrativ, cu mare alai în oraş. Omer-Paşa intră în Bucureşti în fruntea unei divizii, compusă din 4000 oameni şi anume din 14 bata- lioane infanterie, 2 regimente de cavalerie şi 30 de tunuri. Cartierul general îl luă la Cotroceni, iar divizia se concentră în tabăra dela Colentina, ca punctul cel mai avansat pe aripa stângă a frontului turcesc pe linia Dâmboviţa-Argeş. După anevoioase tratative s’a ajuns la înţelegerea ca Turcii să ocupe linia Dâmboviţei, lăsând Austriacilor linia Buzău- Râmnic-Focşani, pentru legătura cu Moldova. In Bucureşti se stabili un condominiu austro-turc, ca şi la 1848 când capitala Munteniei fusese ocupată simultan de contingente turco-ruse. O brigadă turcă şi alta austriacă aveau să gri- jească pentru ordinea şi liniştea capitalei cu doi comandanţi ai pieţei: generalul Popovici din partea Austriacilor şi Zadik- Paşa din partea Turcilor3). Cu acest prilej Omer-Paşa lansă şi el la rândul său o pro- clamaţie către populaţiunea Munteniei, prin care o invită să nu părăsească ţara ci să rămână pe loc. El o asigura că nu va fi urmărită de guvernul otoman pentru slujbele şi simpatiile ei faţă de Ruşi. Ii plăcea să crează că Românii preţuesc prea mult drepturile patriei, naţionalitatea şi obiceiurile lor, decât să se arunce din convingere şi bună voie în braţele unui guvern străin. Guvernul otoman acordă ('milostenie şi *) Studii fi Documente, II, Nr. 328, p. 481. 2) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 32, p. 43 urm. a) Ibid., Nr. 39, p. 53 urm. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1*57) 21 IS3 desăvârşită uitare celor rătăciţi» x). Proclamaţia generalisimului turc găsi răsunet în opinia publică românească, întru cât tineretul muntean, probabil la îndemnul lui Eliade, care sosise în Bucureşti, se grăbi să răspândească o proclamaţie prin care se punea la dispoziţia comandamentului turc şi cerea tuturor să se opună cu arma în mână contra ocupa- ţiunii austriace * 2). La 25 August sosi la Bucureşti şi Derviş- Paşa, noul comisar otoman în Principate, despre care maiorul Dumont raporta că n’ar nutri sentimente prietenoase faţă de Austria şi că nici n’ar înţelege ce rost ar mai avea ocupaţia austriacă în ţările române, când acestea au fost evacuate de Ruşi de bună voe 3). Cu atât mai puţin era Omer-Paşa dispus să evacueze Bucureştii de trupele turceşti din capitală, cum cereau Austriacii. Dimpotrivă, o brigadă turcă avea să re- mână în Bucureşti pentru a ocupa o parte a oraşului 4). Indispoziţia Austriacilor faţă de Turci spori şi mai mult prin faptul că Derviş-Paşa găsi de bine să lanseze, la 29 August, o proclamaţie către Munteni şi Moldoveni, prin care arată că sultanul «în înalta şi părinteasca sa grijă către toţi supuşii săi fără nicio distincţiune », numindu-1 comisar imperial în Principatele Române ca să « vegheze la fericirea ţării şi să restabilească ordinea, care din nenorocire s’a tul- burat prin nedreptatea şi arbitrarul guvernului rusesc ». In continuare Derviş-Paşa arată populaţiei că înalta Poartă a încheiat o convenţie cu Austria şi că « după cuprinderea mai sus zisului act, puteri militare austriace vor intra provizoriu în amândouă Principatele. Prezenţa acestor trupe în România nu trebue nicidecum să vă neliniştească, fiindcă ele intră ca nişte trupe ale uneia din puterile prietene şi aliate ale înaltei Porţi. Nu vor fi nicidecum o sarcină pe d-voastră, fiindcă ele vor plăti cu exactitate şi cu bani gata tot ce vor avea trebuinţă ca să cumpere în ţară. Ruşii părăsind cu de- săvârşire Principatele, starea de mai înainte a ţării, trebue să fie restabilită. Vechile privilegii şi imunitate sunt şi vor fi ') Studii şi Documente, II, Nr. 332, p. 488. a) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 41, p. 57. 3) Jbid., Nr. 41 şi 42, pp. 57 urm. 4) Jbid., Nr. 37, p. 49 urm. www.digibuc.ro 22 I. NISTOR 154 totdeauna păstrate şi veţi vedea că păstrarea acestor privi- legii nu izvorăşte deloc din tratatele care se află acum anulate, ci din solicitudinea binevoitoare şi părintească a M. S. I. Sultanul, augustul nostru suveran, a cărui onoare şi glorie sunt foarte mult interesate întru aceasta ». « Români, ţara voastră a suferit mult, însă sub egida pro- tectoare a graţiosului nostru Suveran, toate vor intra iară în starea lor normală. Până ce împrejurările să îngădue o des- voltare mai fericită, sunteţi datori a urma de a vă supune legilor cari vă cârmuesc şi a păstra pentru ele acel simţimânt de respect, care este atât de neapărat la fericirea şi la prospe- ritatea unei ţări. Cu astă condiţie nimic nu va fi mai lesne şi mai plăcut, decât de a menţine ordinea şi liniştea publică, asupra cărora augustul nostru Suveran m’a însărcinat a ve- ghea cu desăvârşire. Puiu toată încrederea mea în sentimen- tele d-v. de devotament şi de credinţă către Majestatea Sa Imperială, iubitul nostru Suveran, şi legitima d-v. dragoste către tara în care v’ati născut » *). La 31 August Derviş-Paşa se grăbi să numească, în unire cu generalisimul Omer-Paşa, un nou Sfat Administrativ, compus din Constantin Cantacuzino, Constantin Herescu, I. Filipescu şi I. Cantacuzino. Aceştia fiind chemaţi «a cârmui vremelniceşte trebile administrative ale Principatului » urmau să se conformeze în toate legilor, după care se guvernează, să-şi unească puterile şi să-şi îndoiască zelul şi activitatea, pentru ca nimic din măsurile lor să nu treacă peste hotarul dreptăţii şi echităţii însemnate de către duhul şi litera Regu- lamentelor Organice * 2). Condominiul austro-turc în Principate dădu însă anză la ne- contenite fricţiuni, conflicte şi ciocniri între trupele austriace şi turce şi anume nu numai între comandanţii lor superiori, dar şi între oamenii de trupă. La 14 Octomvrie 1854 comi- sarul otoman Derviş-Paşa se adresă lui Coronini, aducându-i la cunoştinţă desele reclamaţiuni ale populaţiei din Bucu- reşti, contra actelor de violenţă şi de atentate la bunele mo- ravuri, comise de soldaţii austriaci din garnizoană. Unul *) Studii şi Documente, II, Nr. 338, p. 499 urm. 2) Jbid. II, Nr. 339, P- 5°° urm. www.digibuc.ro ISS OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) *3 dintre nenorocitele conflicte era cel ce izbucnise în casa «Princesa Trubescoi » din capitală, când ofiţerul însărcinat cu încartiruirea voia să dea afară pe soldaţii turci încartiruiţi acolo apostrofându-i: « Duceţi-vă de spuneţi Paşalei voastre, -că eu nu voesc să tolerez trupe turceşti în această casă, iar dacă cu toate acestea el vor stărui să rămână le voi arunca afară prin fereastră ». Comandantul oraşului Bucureşti, Ma- shar-Paşa cerea satisfacţie, pentru această grea ofensă adusă armatei otomane 1). Dar mai grave decât aceste explozii de ură şi neîncredere erau agitaţiile Turcilor în rândurile popula- ţiei, pe care o făceau să creadă că Austria a venit să ocupe Principatele cu gândul de a exploata ţările române în folosul ei şi în detrimentul populaţiei autohtone. Hess consideră aceasta drept uneltire primejdioasă contra trupelor austriace şi aviză pe Coronini să ia măsuri drastice contra agenţilor cari răspândesc asemenea ştiri tendenţioase 2). Mai serioase erau fricţiunile între ambele armate ocupante în sudul Moldovei şi mai ales în porturile dunărene Brăila şi Galaţi, unde garnizonau lângă olaltă trupe austriace şi turce. Acolo comandantul avantgardei turceşti era faimosul Zadik-Paşa, care lansă chiar o proclamaţie către Moldoveni în termenii următori: « Moldoveni, din ordinul Ex. S. Mareşalului Ahmed-Pasa trupele augustului nostru severan şi stăpân, păşesc pe teri- toriul moldovenesc; petrecerea noastră în Muntenia v’a făcut să constataţi disciplina, spiritul şi sentimentele noastre de soldaţi. Voi cunoaşteţi ordinul înălţimii sale a d-lui gene- ralisim Omer-Paşa* care consistă în a întrebuinţa toate mij- loacele de a concilia cerinţele militare cu siguranţa locuito- rilor, uşurând pe cât posibil sarcina războiului; să aveţi în- credere în noi şi în toate nevoile adresaţi-vă şefilor noştri de. •detaşamente ce se găsesc în localităţile voastre. Protecţia nu vă va fi refuzată şi dreptatea vi se va face ; dar voi la rândul vostru să fiţi devotaţi şi veşnic gata de a servi trupele mări- nimosului nostru împărat şi nu vă dedaţi la infracţiuni contra *) Corespondenţa lui Coronini, N. 167, p. 224 urm. 2) Ibid., Nr. 310, p. 409 urm. www.digibuc.ro 24 I. NISTOR 156 legilor de război pentrucă veţi fi pedepţişi cu asprime şi eu vă previn fără înconjor de aceasta ». «Intrarea trupelor noastre nu trebue să diminueze graba voastră de a servi trupele M. S. împăratului Austriei, puter- nicul aliat al Imperiului Otoman, noi urmărim acelaşi scop şi de aceiaşi primire trebue să se bucure deopotrivă toţi aceia, cari împreună cu noi caută să restabilească prosperi- tatea voastră şi să asigure binele vostru ». «Moldoveni, noi resimţim deopotrivă cu voi relele pri- cinuite de război, dar plângerile voastre juste, trebue să se îndrepte contra acelora cari l-au provocat şi nu contra acelora cari vor să readucă pacea şi să o aşeze pe temelii de drept şi justiţie»1). Acolo fricţiunile erau mai frecvente aşa că însuşi cance- larul Buol-Schauenstein trebui să intervină pentru a face pe Coronini să înţeleagă că ocuparea Principatelor nu s’a făcut cu scopul de a împiedica trupele otomane în operaţiunile lor militare contra Ruşilor 2). In niciun caz însă Austria nu se considera ca fiind în război cu Rusia 3 *). La Brăila Turcii aveau concentrată 50.000 oameni gata de a ataca pe Ruşi în Basarabia 1). Pentru a înlesni comunicaţia cu Galaţii se arun- cară două poduri umblătoare peste Şirete şi anume la Vlă- deni şi Maximeni5). La 29 Octomvrie 1954 însuşi împăratul Franz-Josef ordonă lui Hess şi Coronini, din Schonbrunn,. că trupele sale de ocupaţie nu sunt chemate să respingă un eventual atac rusesc. In caz că Turcii ar forţa Prutul sau dacă Ruşii ar trece la ofensivă contra Moldovei, trupele austriace se vor concentra într’o poziţiune sigură," unde vor aştepta până la noui ordine, evitând orice ciocnire de arme. In ase- menea situaţie, Coronini va trebui să protesteze energic contra încălcării fruntariei6). In cazul unor asemenea ope- raţiuni, trupele austriace urmau să se concentreze în pozi- ţiunea dintre Bârlad şi Vaslui, iar Turcilor să li se lase liber *) Corespondenţa lui Coronini, Nr, 226, p. 296 urm. J) Ibid., Nr. 171, p, 227 urm, 3) Ibid., Nr. 175, p, 236. *) Ibid., Nr. 179, p, 239. 5) Ibid., Nr. 182, p. 261. *) Ibid., Nr. 190, p. 260; Nr. 246, p. 519; Nr. 192, p. 261. www.digibuc.ro 157 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 25 sectorul Maximeni-Cornia-Frumuşica (Cahul) pe Prut -1). Contra-atacul turcesc urma să se facă pe linia Nămoloasa- Vadul-lui-Isac 2 3). La începutul lui Noemvrie trupele turceşti erau în mişcare pe linia Buzău-Focşani cu direcţia spre Prut 8). Coloanele turceşti îşi continuau marşul spre Prut iar ispravnicul de Focşani primi ordin de cazare şi de construcţie de poduri 4). La 10 Noemvrie Coronini putea raporta că Ruşii au eva- cuat Dobrogea cu localităţile Tulcea, Isaccea şi Măcin, iar Turcii au ocupat poziţiunile evacuate. Pentru a fi mai aproape de noul câmp de operaţie, Ferei-Ahmed-Paşa, comandantul corpului de Rumelia şi-a mutat cartierul general dela Călă- raşi la Brăila 5), care în scopul acesta fu fortificată 6). La 12 Noemvrie Coronini ordonă comandanţilor militari din Te- cuci, Bârlad, Huşi, Bacău, Vaslui şi Roman să refuze tru- pelor turceşti încartiruirea în aceste oraşe 7), Galaţul rămâne însă, în baza unei convenţiuni speciale, sub ocupaţia exclu- sivă a Austriacilor 8). Curând după aceea linia de demarcaţie austro-turcă era Focşani-Frumuşica 9). In faţa acestor ame- ninţări, Ruşii întăriră frontul lor de-a-lungul Prutului 10 *). Intre timp izbucniră grave neînţelegeri la Galaţi între Au- striaci şi Turci n). La 20 Noemvrie Coronini raportă gene- ralisimului Hess că Omer-Paşa a dat ordin de oprire a ofen- sivei contra Basarabiei12). La 29 Noemvrie Coronini arata lui Omer-Paşa care este linia de demarcaţie între poziţiunile Austriacilor şi ale Turcilor 13). La 1 Decemvrie Hess hotărî ca urmărirea spionilor ruşi nu poate fi oprită acolo, unde operează armata turcă. In *) Corespondenta lui Coronini, Nr. 207, p. 276; Nr. 215, p. 283. 2) Ibid., Nr. 196, p. 264; Nr. 197» P- 266. 3) Ibid., Nr. 201, p. 270; Nr. 203, p. 272. *) Ibid., Nr. 210, p. 278; Nr. 211, p. 279. s) Ibid., Nr. 212, p. 280. 6) Ibid., Nr. 216, p. 284. ’) Ibid., Nr. 219, p. 289. 8) Ibid., Nr. 220, p. 289. *) Ibid., Nr. 228, p. 297; Nr. 245> P- 3i6. 10) Ibid., Nr. 232, p. 302. n) Ibid., Nr. 235» P- 3°5- ") Ibid., Nr. 243, p. 315- 1S) Ibid., Nr. 266, p. 342 Urm. www.digibuc.ro 26 I. NISTOR 158 regiunile ocupate de armata austriacă urmărirea nu se putea face fără asentimentul comandamentului austriac1). Pe la mijlocul lui Decemvrie începu retragerea trupelor ruseşti spre Dunăre la Brăila şi de acolo pe bărci la Măcin 2). Omer- Pasa se retrase la Rusciuc si urma să fie retrase si unităţile 1 1 > r turceşti până la capătul de pod dela Slobozia 3). La 12 Ia- nuarie 1855 Brăila era complet evacuată de trupele turceşti 4). In locul garnizoanei turceşti Brăila fu ocupată de trupe au- striace 5). Pe la mijlocul lui Ianuarie comanda trupelor tur- ceşti dela Dunăre trecu asupra lui Ismail-Paşa, care veni să înlocuiască pe Omer-Paşa care plecase în Crimeea6). Ceva mai înainte fusese revocat si comisarul otoman Dervis-Pasa, dar conflictele între trupele austriace şi cele otomane con- tinuau mereu 7). La 15 Aprilie 1855 se vorbea de retragerea Turcilor dela Slobozia şi de ridicarea tunurilor grele de acolo 8). La luptele dintre Ruşi şi Turci din Dobrogea, Au- striacii nu luară parte, ceea ce indispune rău pe Turci contra acestora9). Şi totuşi luptele acestea susţinute cu îndârjire de trupele otomane întărite de legiunea de voluntari polo- nezi şi care culminară în ciocnirea sângeroasă dela Tulcea, îşi aveau marea lor însemnătate strategică. Ofensiva rusească în Dobrogea, având drept ţintă portul Varna, unde se făcea îmbarcarea trupelor turceşti pentru Crimeea, urmărea scopul de a tăia Turcilor legătura cu câmpul de operaţiune din Crimeea 10). In Iulie 1855 se produse un grav conflict între un ofiţer turc şi comandantul garnizoanei austriace n). In cursul războiului Turcii reduceau mereu contingentele lor din Principate, dar ei nu înţeleseră să le retragă de tot, pentru a nu lăsa Austriacilor câmp liber pentru aspiraţiunile lor 1) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 275, p. 356; Nr. 279. P- 365 urm. ') Ibid., Nr. 304, p. 402. *) Ibid., Nr. 315, p. 414. 4) Ibid., Nr. 365, p. 509. 8) Ibid., Nr. 366, p. 509; Nr. 472, p. şi 514. °) Ibid., Nr. 341. 341, p. 4731 Nr. 370, p. s12! Nr- 379 î1 3°°! Nr. 382, p. 521 Şi S23’ 7) Ibid., Nr. 477, p. 650. e) Ibid., Nr. 511, p. 680. 8) Ibid., Nr. 581, p. 766. 10) Ibid., Nr. 614, p. 792; Nr. 622, p. 798. u) Ibid., Nr. 803 şi 804, p. 99i urm. www.digibuc.ro «59 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 27 politice. Ultimele unităţi turceşti s’au retras dincolo de Dunăre numai deodată cu retragerea trupelor austriace din Iaşi si Bucureşti* *). IV. DOMNIA PRINCIPELUI BARBU ŞTIRBEI SUB OCUPAŢIA AUSTRIACA La 13 Septemvrie comisarul Derviş-Paşa încunoştiinţa pe membrii Sfatului Administrativ, că sultanul, în dorinţa sa » t festivităţile de primire a Principelui, cât şi atitudinea ostilă a lui Omer-Pasa si Dervis-Pasa fată de noul Domn, a format obiectul unei note de protest a^ internunţiului austriac pe *) *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 134, p. 169 urm.; cfr. Nr. 143, p. 186 urm. s) Ibid., Nr. 146, p. 191 urm. www.digibuc.ro 32 I. NISTOR 164 lângă marele-vizir Reşid-Paşa. La acest demers s’au asociat şi reprezentanţii Angliei şi Franţei. Marele vizir a desaprobat purtarea paşalelor Omer şi Derviş 1). In ziua sosirii sale în Bucureşti Principele vesti pe Reşid-Paşa despre intrarea sa în Capitala ţării şi despre apelul său către populaţie 2). Cu reinstalarea Principelui Ştirbei în scaunul domniei, prerogativele administrative trecură dela Sfatul Administrativ asupra sa3). De aceea era firesc ca preşedintele Sfatului Administrativ, marele logofăt Cantacuzino să demisioneze din funcţiunea înaltă în care se găsia4). Iar Buol, cancelarul austriac, dădu instrucţiuni comandamentelor militare, ca îndată după reîntoarcerea Principelui, în toate chestiunile ce privesc administraţia internă să se adreseze Principelui, iar în chestiuni de ordin mai înalt, cum ar fi transacţiuni inter- naţionale, între Austria şi Turcia sau situaţia Principatelor faţă de puterea suzerană, să se trateze dela guvern le guvern între Viena şi Constantinopol5). In consecinţă Coronini comunică la 20 Oct. 1854 Principelui Ştirbei, că de acum înainte îi va adresa lui direct notele, pe care până atunci le trimetea Sfatului Administrativ6). Cu sosirea Principelui Ştirbei se linişti opinia publică şi se mai domoliră şi coman- danţii turci Omer-Paşa şi Derviş-Paşa. Mashar-Paşa fu revocat din postul de comandant al pieţii din Bucureşti şi Austriacii cerură un nou comandant în persoana unui ofiţer turc, care să-si fi făcut studiile la Viena. Internuntiul mai stărui pe lângă Poartă ca Principele Ştirbei să menţină în postul de agent la Constantinopol pe fratele logofătului Ari- starh şi nicidecum pe Caradja, iar Principele Ghica pe Fotiadi ginerele lui Vogoride, pentru ca Austria să poată • exercita influenţa ei asupra agenţilor din Principate 7). Domnia lui Barbu Ştirbei sub ocupaţia austro-turcă a fost foarte grea şi anevoioasă, fiind mereu urmărit de ura *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 148, p. 194 urm.; cfr. Nr. 149 şi 150. *) N. Iorga, Corespondenţa lui Ştirbei-Vodd, Nr. 23, p■ 488. s) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 159, p. 216 urm. *) Ibid., Nr. 120, p. 152 şi Nr. 140, p. 181. s) Ibid., Nr. 136, p. 176. “) Ibid., Nr. 154, p. 212. 7) Ibid., Nr. 162, p. 218 urm. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (18S4—i8s7) 33 *65 personală a lui Omer şi Derviş-Paşa x). Reîntoarcerea sa în scaunul domniei se făcu cu sprijinul Austriei şi contra voinţei Turciei. De aceea adversarii săi unelteau mereu la Poartă pentru a obţine mazilirea lui. Dar cu toate acestea el izbuti să se menţină în scaun până la expirarea termenului de şapte ani pentru care fusese ales domn, în baza convenţiei ruso- turce dela Balta Liman din 1849. Prima dificultate o în- tâmpină la constituirea ministerului, când trebuia să ţină seama atât de dorinţele Porţii cât şi ale Austriei. învingând aceste piedeci el formă ministerul cu marele vornic Iancu Filipescu la Interne, logofătul N. Băleanu la Finanţe, cu postelnicul I. A. Filipescu la Justiţie, cu logofătul Alex. Plagino la Externe şi cu logofătul Iancu Câmpineanu la Culte si Instrucţie * 2). Comisarul otoman Dervis-Pasa îl ameninţa mereu cu * * » anchetarea atitudinii sale faţă de Poartă sub ocupaţia rusească, iar Austria intervenea mereu la Constantinopol în sensul că această anchetă să se facă cu toată obiectivitatea3). In pri- vinţa aceasta internunţiul Bruck primi asigurări liniştitoare dela marele-vizir şi chiar promisiunea revocării lui Derviş- Paşa din Bucureşti4). Intre timp însă Principele Ştirbei primi ordin din partea Turcilor de a expulza pe colonelul Solomon, ce fusese detaşat ca ofiţer de legătură pe lângă armata austriacă, sub pretextul că nutreşte simţiminte ruso- file 5). Coronini protestă energic uontra acestei măsuri şi interveni pentru revocarea ei 6). El ceru totodată şi Princi- pelui Ştirbei să nu cedeze cererilor nedrepte ale lui Omer- Paşa şi să revină asupra ordinului de expulzare lansat contra lui Solomon şi Florescu7). Se zvonia chiar de expulzarea a 23 boieri munteni pentru sentimentele lor rusofile 8). Măsura aceasta era socotită ca un act de represalii asupra Ruşilor, *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 59, p. 7. ‘) Ibid., Nr. 174, p. 235 urm. 5) Ibid., Nr. 213, p. 281 urm. 4) Ibid., Nr. 223, p. 291 urm. s) Ibid., Nr. 236, p. 307; cfr. Nr. 280 şi 381, p. 366 urm. °) Ibid., Nr. 251, p. 322 urm. 1) Ibid., Nr. 252, p. 323 urm. s) Ibid., Nr. 260, p. 331. H A. R. Memoriile Secţiunii Istorice. Seria HI. Tom. XX. www.digibuc.ro 34 I. NISTOR 166- care deţineau la Tighina 13 supuşi munteni, bănuiţi de sim- timinte ostile Ruşilor 1). Intr’un raport către generalisimul Hess, Coronini se plângea de slăbiciunea Principelui Ştirbei care satisface toate cererile Porţii şi ale « farsorilor» Colquhoun şi Zamoiski, pe lângă, care se linguşeşte. Numai graţie energicei sale intervenţii s’a putut împiedeca retragerea miliţiei naţionale împreună cu Turcii şi planul « elicei anglo-polone » de a edita în patru centre foi periodice şi anume la Bucureşti, Craiova, Brăila şi Buzău 2). Intr’un raport către internunţiul din Constan- tinopol din 24 Decemvrie 1854, Coronini stăruia din nou asupra dificultăţilor pe care Principele le întâmpina mereu din partea comisarului otoman Derviş-Paşa şi cerea insistent grabnica lui revocare 3). Acesta însă nu voia să plece înainte de a fi terminat ancheta contra Principelui. La finele lui Decemvrie 1854 ancheta fusese terminată şi Coronini primi dela însuşi Derviş-Paşa o copie asupra rezultatului acestei odioase anchete, pe care el o comunică imediat Principelui Ştirbei 4). In această anchetă se reproşa Principelui că n’a ascultat de ordinul Sultanului de a părăsi imediat tronul la invazia Ruşilor, că ar fi avut legături secrete cu Gorceacov, că n’a informat la timp Poarta despre planurile Ruşilor şi că organele sale oficiale ar fi primit cu arcuri de triumf pe comandantul armatei ruse la intrarea sa în Bucureşti. Din punct de vedere administrativ se ridicau contra Principelui Ştirbei 22 puncte de acuză, dintre care unele de ordin financiar şi anume că ar fi eliberat din visterie sume contra legii, că ar fi păgubit administraţia bunurilor eclesiastice, că ar fi cheltuit peste sumele prevă- zute în deviz pentru construcţia Teatrului-Naţional din Bucureşti, că sumele pentru întreţinerea grădinii Cişmigiului le-ar fi întrebuinţat pentru grădina Cotroceni, că n’ar fi administrat bine. fondurile pentru drumuri^ că ar fi aprobat să se cumpere dela fratele său Bibescu grădina din Craiova *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 265, p. 338 urm. a) Ibid., Nr. 243, p. 316. 3) Ibid., Nr. 322, p. 423 urm. *) Ibid., Nr. 330 şi 332, p. 457 urm. www.digibuc.ro i67 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 35 cu un preţ mai mare decât face, pentru a-i face un hatâr, că n’ar fi chivernisit bine fondurile pentru miliţia naţională, că ar fi favorizat un schimb al mănăstirii Cernica în folosul intendentului său Preda Baldovin, că ar fi cheltuit pe nedrept 20.000 ducaţi cu ocazia învestiturii sale la Constantinopol, că ar fi conferit titluri de nobleţe unor persoane nedemne de această distincţie, că nu ar fi grijit pentru o mai dreaptă aplicare a legii învoielilor agricole, ş.a.x), Coronini, în raportul său către internunţiul Bruck, găseşte acuzaţiile contra Prin- cipelui nefundate, vagi şi pe alocurea chiar neserioase, culese din adversitate personală după svonuri, baliverne, etc.* 2). La 4 Ianuarie 1855, Coronini trimise cancelarului Buol- Schauenstein un raport asupra purtării lui Derviş-Paşa şi asupra felului cum acesta a putut să facă anchetă contra Principelui Ştirbei, ţinând seama numai de depunerile adver- sarilor Principelui şi ale consulilor Franţei şi Angliei şi în deosebi ale persoanelor care au luat parte la revoluţia din 1848. Iar Principelui nu i s’a dat ocazia de a-i da lămuririle cuvenite. Şi Principele Ghica a rămas sub ocupaţia rusească în ţară, fără ca în contra acestuia să se fi ridicat asemenea învinuiri, observându-se o atitudine deosebită fată de ambii Principi, a căror purtare faţă de Ruşi a fost absolut identică. Faţă de acuzaţiunile de ordin politic ce i se aduceau, Prin- cipele se mărgini să constate, că atitudinea faţă de situaţia de atunci era deplin justificată. Acuzaţiile de ordin admini- strativ sunt vagi şi lipsite de orice temeiu. Iar afirmaţia că opinia publică ar fi pornită contra sa nu este decât o afir- maţie gratuită, întru cât Principele se bucură de încrederea ţării 3). La 6 Ianuarie, Principele se grăbi să protesteze contra intrigilor ce se ţeseau contra persoanei sale şi să asigure înalta Poartă de simţimintele sale de supunere şi loialitate 4). Principele înaintă totodată înaltei Porţi o replică la toate punctele de acuzaţie ce se ridicară contra sa, replică ce urma să fie examinată. Internunţiul Bruck stăruia mereu pe lângă *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 327, p. 438 urm. 2) Ibid,. Nr. 330, p. 457. 3) Ibid., Nr. 335, p. 463 urm. 4) Ibid., Nr. 346, p. 477 urm. rj' www.digibuc.ro 36 I. NISTOR 168 marele vizir ca să rezolve cu un ceas mai degrabă acesată chestiune x). La 22 Ianuarie 1855, Principele Ştirbei trimise lui Coronini o copie după replica sa către Poartă. Replica are o parte politică şi alta administrativă. In partea politică el combate acuzaţiunile nedrepte şi calomnioase ce i s’au adus de către adversarii săi. In partea administrativă el stăruie asupra mănăstirilor închinate, asupra cheltuelilor cu con- strucţia Teatrului Naţional din Bucureşti, cu parcul şi ca- stelul Cotroceni, cu grădina Cişmigiu şi parcul Bibescu din Craiova, precum şi la imputările ce i s’au adus în legătură cu reorganizarea armatei. Răspunsul de apărare se reazemă pe o serie de 11 piese justificative care fuseseră anexate la replică l 2). Răspunsul a fost înaintat şi guvernului din Viena, care îl găsi satisfăcător şi deci desculpant pentru Principe 3). La 1 Martie Coronini primi vestea din Constantinopol că şi înalta Poartă a găsit bun răspunsul Principelui şi că este gata să considere incidentul închis 4). La 9 Iunie plecă Prin- cipele la Rusciuc întru întâmpinarea marelui-vizir Ali-Paşa care se întorcea cu vaporul din Viena unde fusese în mi- siune diplomatică. Sigur că acolo Principele avu prilej să tranşeze şi ultimele diferende ce le avea cu Poarta 5). Mari nemulţumiri trezi Principele din cauza emancipării Ţiga- nilor decretată de Domn şi agreată de Sfatul Administrativ Extraordinar. Boerii latifundiari combăteau cu îndârjire mă- sura emancipării, care tăia adânc în interesele lor materiale 6). In chestia mănăstirilor închinate ambii Domni români în- treprind o acţiune comună la Constantinopol, trimiţând o delegaţie munteano-moldavă în frunte cu Costachi Negri7). Costachi Negri era considerat de Coronini ca unul din cei mai înverşunaţi adversari ai Austriei, care îndemna şi pe prietenul său Cogălniceanu să lupte contra Austriei8). In l) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 378, p. 519 urm. !) Ibid., Nr. 386, p. 527 urm. 3) Ibid., Nr. 418, p, 592. 4) Ibid., Nr. 437, P- 609. 5) Ibid., Nr. 585, p. 770. *) Ibid., Nr. 729, p. 864. 7) Ibid., Nr. 618—620, p. 794 urm.; Nr. 627, 629, 630, 674, p. 803 urm.; Nr. 646, p. 812; Nr. 689, p. 840; Nr. 696, p. 846; Nr. 741, p. 874; Nr. 745, p. 879. “) Ibid., Nr. 766, p. 935. www.digibuc.ro 169 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 37 Ianuarie 1856 Principele se plângea, că marile puteri dis- cută planuri de reorganizare a Principatelor, lăsând în com- pletă necunoştinţă de cauză pe voevozii acestor ţări, cei mai chemaţi de a-şi spune cuvântul1). In schimb însă marile puteri erau puse în cunoştinţă asupra dorinţelor Românilor, care urmăreau Unirea Principatelor, domn străin sau dina- stie naţională, autonomie internă şi reforme radicale 2). Au- stria vedea cu îngrijorare sfârşitul domniei Principilor. La 15 Februarie 1856 Coronini stăruia asupra necesităţii de a menţine ocupaţia austriacă până după alegerea nouilor domni, spre a împiedica eventualele izbucniri de patimi sau chiar o inmixtiune a Ruşilor 3). Strecurându-se astfel prin multe dificultăţi Principele Ştir- bei izbuti să se menţină pe tron până la expirarea termenului pentru care fusese ales. La 17 Aprilie 1856 Austria făcea demersuri la Constantinopol pentru prelungirea termenului de domnie al Principilor români4). Intervenţia aceasta ră- mase fără rezultat, întru cât Poarta nu era dispusă să pre- lungească acest termen. In zădar încercară Austriacii să obţină dela Principe în ultimul moment, sporirea contingen- telor pentru miliţiile naţionale şi instruirea lor prin experţi austriaci5), de a înfiinţa bănci şi a construi căi ferate în Muntenia 6), de a soluţiona în pripă chestiunea agrară7) şi de a interveni în conflictul Buicliu 8). Principele Ştirbei resistă cu îndărătnicie până la retragerea sa din scaunul domniei. La 5 Iulie 1856 Principele Ştirbei părăsi Bucureştii, sub pretextul de a face o inspecţie. In seara de 7 Iulie se găsia la Ploeşti, unde semnă actul de renunţare la tron, trecând preroga- tivele puterii domneşti asupra consiliului de miniştri. Dela Ploeşti Principele se retrase pe proprietăţile sale dela Bi- striţa din Muntenia9). In locul Domnului demisionat, U Corespondenţa lui Coronini, Nr. 745, p. 880. a) Jbid., Nr. 748, p. 883 urm. 900 urm. 994- 996; Nr. 814, p. 1005. ion; Nr. 824, p. 1019; Nr. 845, p. 1036. 1012. 1022; Nr. 854, p- 1040. 1049. *j Jbid., Nr. 756, p *) Jbid., Nr. 807, p 5) Jbid., Nr. 809, p ‘) Jbid., Nr. 817, p ’) Jbid., Nr. 818, p 8) Jbid., Nr. 827, p *) Jbid., Nr. 860, p www.digibuc.ro 38 I, NI STOR 170 Poarta numi caimacam pe Alexandru Ghica, fostul domn al Munteniei (1834—1842) 1). Ca adversar al unirii, noul cai- macam al Munteniei luă măsuri severe pentru menţinerea ordinei interne şi potolirea agitaţiunilor unioniste2). Ale- xandru Ghica îsi arătă în deosebi nemulţumirea sa fată de > » » agitaţiile unioniste ale consulului francez Place 3). El regretă mult plecarea trupelor austriace, care singure mai erau în stare să stăpânească curentul puternic pentru unire 4). V. DOMNIA PRINCIPELUI GRIGORE GHICA SUB OCUPAŢIA AUSTRIACĂ După ce ocupase şi Moldova cu trupele sale, Coronini adresă Principelui Ghica la Viena invitaţia de a se reîntoarce în ţară, cu toate intrigile ce se făceau pentru ridicarea în scaunul domniei a lui Nicolai Vogoride, fiul lui Ştefan Vo- goride, fost principe de Samoş care însurându-se cu fiica marelui logofăt Conachi, râvnia la domnie 5). Invitaţia s’a făcut în înţelegere cu Derviş-Paşa, folosindu-se exact acelaşi formular ca şi la invitarea făcută, la rândul său, Principelui Ştirbei 6). La 19 Octomvrie Coronini comunică generalului Paar programul pentru primirea Principelui Ghica în Iaşi. O companie de onoare, cu steag şi muzică urma să facă ono- rurile militare în faţa întregii garnizoane austriace din Iaşi. La această paradă urma să ia parte şi miliţia moldovenească care era devotată Principelui deopotrivă cu întreaga popu- laţie 7). La 25 Octomvrie cancelarul Buol-Schauenstein înştiinţă pe Coronini că Principele Ghica ar fi hotărît să plece din Viena la 29 Octomvrie spre ţară, făcând călătoria l) Gorespondenţa-Coronini, Nr. 866, p. 1053. *) Ibid., Nr. 878, p. 1064. *) Ibid., Nr. 882, p. 1066. 4) Ibid., Nr. 888, p. 1068. *) Ibid., Nr. 174, p. 231 urm. *) Studii fi Documente, II, Nr. 353. P- 527 urm.; cfr. Corespondenta lui Coro- nini, Nr. 163, p. 220. ’) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 177. P. 238. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854— *8S7> 39 I/I pe Dunăre, până la Galaţi, iar de acolo la Iaşi. Pentru această călătorie Principele ar avea nevoie de un timp de io zile x). Conform programului Principele Ghica sosi pe la mijlocul lui Noemvrie la Galaţi şi de acolo îşi continuă drumul spre Iaşi. Acolo a fost întâmpinat cu acelaşi ceremonial ca şi Principele Ştirbei la Bucureşti. La 18 Noemvrie 1854 Co- ronini raportă internunţiului Bruck că a întâmpinat pe Prin- cipe în fruntea corpului ofiţeresc în faţa palatului domnesc. La întâmpinare a luat parte şi comisarul otoman Derviş- Paşa. Coronini caracterizează pe Ghica ca «inteligent, bine- voitor şi înainte de toate incoruptibil, cu toate că are repu- taţia unui om foarte slab, dar el este în general flexibil şi totdeauna atent şi prevenitor faţă de dorinţele austriace » 2). îndată după instalarea sa, Principele Ghica înlocui. Sfatul Administrativ prin un minister în toată regula, cu marele logofăt Catargi la Interne, cu Mavrogheni la Finanţe, cu postelnicul Constantin Ghica la Externe, cu ginerele său Rosetti Răducanu la Justiţie, cu Ralet la Culte şi cu hat- manul Lucescu la Război3). Constantin Sturdza, fostul pre- şedinte al Sfatului Administrativ, fu decorat cii ordinul Franz- Josef în gradul de mare cruce pentru meritele ce şi le-a câ- ştigat cu ocazia intrării trupelor austriace în Moldova. Di- stincţii mai mici au primit şi ispravnicii cari au adus servicii trupelor austriace 4). Derviş-Paşa încercă să influenţeze încâtva formaţiunea gu- vernului, dar Coronini a ştiut să zădărnicească această în- cercare. De altfel comisarul otoman nu lasă să-i scape nici un prilej pentru a unelti necontenit contra Austriacilor, ceea ce determină pe Coronini să se adreseze Principilor Ghica şi Ştirbei pentru a li indica măsurile ce trebue a fi luate contra acestor uneltiri 5). Rivalitatea dintre Turci si Austriaci deveni si în Moldova * 1 un izvor nesecat de certuri şi neînţelegeri, cari îngreuiau mereu domnia Principelui Ghica. Astfel Derviş-Paşa ceru l) Corespondenţa Coronini, Nr. 186, p. 256. *) Ibid., Nr. 237, P- 307. *) Ibid., Nr. .... P- 308 urm. *) Ibid., Nr. 364, p. 506. -* *) Ibid., Nr. 238, p. 310 urm. www.digibuc.ro 40 I. N1STOR expulzarea din Moldova a fraţilor Moruzi şi a colonelului Linguroff, bănuiţi de simţiminte rusofile. Coronini la rândul său ridică protest contra acestei cereri a comisarului otoman, fără ca mai înainte să se fi cerut avizul său prealabil1). Situaţia Principelui Ghica era şi mai dificilă prin faptul că Moldova se întindea de-a-lungul frontului rusesc din Basarabia, ceea ce impunea atât guvernului moldovean cât şi comandamentului austriac obligaţiuni deosebite. La 28 Noemvrie 1854 Coronini stărui pe lângă Principe să amâie expulzarea fraţilor Constantin şi Panaiot Moruzi, întru cât prestigiul armatei austriace suferia în faţa unor măsuri sa- mavolnice de acest fel2 *). La 5 Decemvrie 1854, Constantin, Moruzi făcea responsabil pe Principele Ghica pentru ex- pulzare, aducând în sprijinul reclamaţiunii sale interesante date autobiografice 8). La cererea Turcilor fuseseră arestaţi la Bârlad 21 de ce- » tăţeni sub pretext de spionaj în folosul Ruşilor 4 *). Persecuţii de acest fel se repetară şi la Galaţi6). Pentru a pune capăt acestor uneltiri, Principele Ghica dădu ordin de a opri orice comunicaţie cu' malul stâng al Prutului6). In cele din urma se ajunse la o înţelegere , ca urmărirea suspecţilor în raioa- nele ocupate de Austriaci să nu se poată face decât cu apro- barea comandantului austriac7), fiindcă Austria considera pe toţi locuitorii Principatelor ca supuşi scutului ei 8). Ati- tudinea Principelui faţă de Austriaci era de altfel corectă v ceea ce făcea pe Coronini să comunice la Constantinopol, că dela instalarea Principelui Ghica situaţia politică s’a ame- liorat şi că s’a pus capăt multor inconveniente anterioare 9)_ Intre timp izbucni un conflict în chestia supuşilor greci v care dădu mult de lucru guvernului din Iaşi10). La dificul- ) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 255, p. 327; Nr. 288, p. 377 urm. 2) Ibid., Nr. 265, p. 338. s) Ibid., Nr. 288, p. 377 urm. 4) Ibid., Nr. 264, p. 337; Nr. 266, p. 343; Nr. 284, p. 369; Nr. 313, p. 413. s) Ibid., Nr. 271, p. 351. •) Ibid., Nr. 274, p. 355 urm. 7) Ibid., Nr. 275, p. 356. 8) Ibid., Nr. 278, p. 364; Nr. 301, p. 398 urm.; Nr. 3°7 Î8> 3°, P- 4°4 urnu ») Ibid., Nr. 312, P- 4i 1 urm. ") Ibid. Nr. 3*4, P- 43*\ Nr. 236, p. 435. www.digibuc.ro >73 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 4> tăţile din afară, se îngrămădiră şi agitaţiile dinlăuntru. In fruntea agitatorilor se găsea T. Balş care râvnea la domnie» secondat de Rosnovanu, exponentul politicei ruseşti în Iaşi1). Prin Octomvrie 1855 situaţia din Moldova deveni aşa de încordată încât se răspândise chiar svonul despre abdicarea Principelui Ghica şi despre numirea lui Costachi Negri în funcţia de caimacam 2). Gazeta « Leipziger Allgemeine Zei- tung », aduse informaţiuni asupra ororilor săvârşite de tru- pele austriace în Moldova3). Principele Ghica fu bănuit că ar fi inspirat acest articol, ceea ce determină pe Principe să protesteze energic contra calomniilor ce i se aduc4). In De- cemvrie 1855 un număr de boeri cu mitropolitul în frunte trimiseră o jalbă la Constantinopol contra Principelui. El era învinovăţit că favorizează mişcarea unionistă susţinută de Franţa şi că a dispus emanciparea Ţiganilor în paguba ţării 5). Cu ocazia zilei sale onomastice s’au lipit afişe insul- tătoare contra Principelui chiar pe edificiul hătmăniei6). In schimb Principele era susţinut de Austriaci. La 15 Februarie 1856 Coronini raportă la Viena că Principele ar fi dispus să rămână în scaun, dacă i s’ar oferi domnia pe viaţă7). In Martie 1856, Principele aplană conflictul ce iz- bucni între Mitropolitul Miclescu şi ministrul Ion Canta- cuzino, prin demisia acestuia şi înlocuirea lui prin beizadeaua Ioan Ghica, o măsură care produse bună impresie în rân- durile tineretului naţionalist 8). La 27 Martie Coronini primi informaţiuni dela Constantinopole, că Principele Ghica stărue pentru rechemarea sa din domnie 9). La 6 Aprilie raportă Coronini că Principele i-a declarat net că va demisiona la expirarea termenului de domnie în cursul lunii viitoare, precum s’a legat personal faţă de împăratul Franz Josef la Corespondenţa lui Coronini, Nr. 534, p. 714; Nr. 538, p. 724; Nr. 336, p. 464;. Nr. 359, P- 493! Nr.464, P- 5°6. *) Ibid., Nr. 698, p. 840. s) Ibid., Nr. 702, p. 850. *) Ibid., Nr. 73>, P- 865; Nr. 732, p. 866. 5) Ibid., Nr. 735, p. 868 urm. °) Ibid., Nr. 752, p. 891. 7) Ibid., Nr. 756> P- 9°o. 8) Ibid., Nr. 775, P- 95° urm.; Nr. 790, P- 97>; Nr. 791, p. 972. 9) Ibid., Nr. 788, p. 97o. www.digibuc.ro 42 I. NISTOR 174 Cernăuţi. Cât priveşte de caimacam, Austria sprijinea pe faţă candidatura lui Alexandru Moruzi. Coronini însă avea indicii sigure, că Teodor Balş şi-ar fi asigurat numirea prin sume mari plătite la Constantinopol 1). Scurt înaintea retra- gerii, sale Austriacii cereau Principelui Ghica, ca şi de altfel lui Ştirbei, să reorganizeze miliţiile după sistemul austriac, să înfiinţeze bănci cu capital vienez, să construiască linii ferate şi să soluţioneze chestia agrară 2). In scopul acesta Coronini stăruia mereu ca să se trimită ofiţeri români pentru perfecţionarea instrucţiei la Viena şi la Budapesta 3). Prin- cipele resistă la stăruinţele acestea, bazându-se pe opoziţia boerilor faţă de aceste cereri 4). In schimb Principele decretă libertatea presei5 *). In zilele din urmă Principele semnă un mare număr de diplome pentru ridicarea la rangul de no- bleţă. Chiar în ziua demisiei sale a fost acostat de nouă in- > divizi simpli şi rău îmbrăcaţi, cari cereau diplome de no- bleţă. La 2/14 Iulie apăru decretul de numire a lui Toderiţă Balş în funcţia de caimacam. In aceiaşi zi Poarta primi de- misia Principelui Ghica, ce fusese înaintată desigur de mai înainte. Generalul Gablenz raportează că în clipele când Prin- cipele îşi lua rămas bun dela înalţii dignitari şi ofiţeri, bei- zadelele ridicau mobilierul din palatul domnesc pentru apar- tamentele lor şi ale metreselor lor. După abdicarea sa Prin- cipele Ghica părăsi Moldova pentru a se retrage la Viena şi de acolo la Paris ®). îndată după instalarea sa, caimacamul T. Balş suspendă aplicarea tuturor legilor ce fuseseră decre- tate de Ghica în ultimele luni ale domniei sale 7), între care şi libertatea presei 8). înaintea Austriacilor G. Ghica trecea ca partizan al unirii pe care ei o considerau compromisă prin ') Corespondenţa lui Coronini, Nr. 793, p. 973 urm.; Nr. 796, p. 984; Nr. 813, p. 1004. *) Ibid., Nr. 817, p. 1011; Nr. 818, p. 1012; Nr. 821, p. 1016; Nr. 824, p. 1019; Nr. 825, p. 1020; Nr. 828, p. 1022; Nr. 829 până Ia 831, p. 1023 urm. Nr. 834 şi 835. P- >°2S urm. 3) Ibid., Nr. 786, p. 968 urm. *) Ibid., Nr. 936, p. 1026; Nr. 838—839» P- i°29 urm.; Nr. 841, p. 1033; Nr. ■842, p. 1034; Nr. 845, p. 1036. s) Ibid., Nr. 848—850, p. 1038 urm. *) Ibid., 861, p. 1049. ,) Ibid., Nr. 863, p. 1052 urm. *) Ibid., Nr. 882—884, p. 1066. www.digibuc.ro i75 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 43 demisia lui1). Noul caimacam caută o apropiere cât mai strânsă faţă de Austriaci, cărora li ceru praf de puşcă pentru ca miliţia moldovenească să poată face faţă situaţiei în mo- mentul când trupele de ocupaţie ale Austriei vor evacua Moldova. Tot el trimise emisari prin districte pentru a aduna semnături antiunioniste 2). Listele cu aceste semnături erau menite să înlocuiască listele unioniste trimise sub Ghica la Constantinopol. In felul acesta credea Balş că lucrează în interesul Porţii. Dar în loc de laudă pentru iperzelul său antiunionist, Balş primi ordinul Porţii să justifice, să docu- menteze şi să declare solemn, dacă semnăturile antiunioniste s’au făcut din voia liberă a Moldovenilor, fără intervenţia sa, sau din ordinul său. Răspunsul acesta neaşteptat a jignit adânc pe caimacam 3). De aceia plecarea trupelor austriace din Iaşi umplu de grijă pe T. Balş şi zădărnici politica sa antiunionistă 4). VI. RE ACŢIUNEA NAŢIONALĂ FAŢA DE OCUPAŢIA AUSTRIACA Intrarea trupelor austriace în Muntenia a fost primită cu mare răceală de toate cercurile româneşti. Căpitanul Wimpf- fen raporta la 18 August că populaţia nu era deloc încân- tată de noua ocupaţie străină, care nici nu era de aceeaşi credinţă religioasă cu ea, ca cea rusească. Toată lumea pre- fera o domnie pământeană. Numai anumite doamne din înalta societate ca d-na Şuţu, Slătineanu, Filipescu, Ghica ş. a. arătau simpatie pentru trupele austriace. « Partidul bă- trânilor » năzuia la restabilirea vechilor stări de lucruri. «Pardidul tinerilor» se compunea în covârşitoarea sa majo- ritate din oamenii cei mai culţi, mai inteligenţi şi mai corecţi din ţară. Şeful acestui partid era Ghica, principe de Samos. El simpatiza cu revoluţionarii din 1848 şi stetea sub influenţa l) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 868, p. 1055. s) Ibid., Nr. 881, p. 1065. *) Ibid., No. 886, p. 1067. *) Ibid., Nr. 888, p. 1068. www.digibuc.ro 44 I. NISTOR 176 Franţei şi Angliei. Un al treilea partid era cel rusofil, care pierdu însă pe cei mai marcanţi membri ai săi prin fuga lui Ioanid, Arghiropulos ş. a. « Ţara asta frumoasă şi bogată numai dacă ar şti cel puţin de este turcă, rusă, austriacă sau românească», spunea marele ban Cantacuzino x). Singurii cari nu aveau nici simpatii, nici aderenţi în ţară erau Austriacii. Acest nou partid urmau să-l creeze Austriacii. Faţă de această situaţie reală, numai corespondentul din Bucureşti al « Telegrafului Român » din Sibiu putea susţine « că cu intrarea Austriacilor în Principate va începe o eră. nouă, nu numai pentru administraţiunea acestei ţări, căci ea, cu amestecul ei de elemente turceşti, rusesti si neînţelese franţuzeşti, ar fi cam ieşit în timpul din urmă din ţiţini, şi dacă s’ar lăsa Principatele acum de sine, atunci ele prin lupta partidelor s’ar arunca însă şi în mai mare nenorocire, decât ce a fost ocuparea Ruşilor. Boierul român nu se poate ase- măna nici cu nobilul şi magnatul polon, nici rus, cu atâta mai puţin cu cel nemţesc sau unguresc, căci ei sunt o pro- prie specie de patriei, spre a căror caracterizare poate el lua puţin linguşitoare culoare pe paleta sa. Voi zice : « Nu este acuma timpul a ţine domnilor acelor o oglindă înainte, însă. ei sunt cauza de căpetenie, cum că România şi Moldova nu au luat cu totul alt rang între ţările civilizate ale Europei» Dacă un talent organizator însemnat s’ar apuca de spiţele acestei binecuvântate ţări şi ar aduce mijloacele ei cele bo- gate într’un echilibru obştesc armonic, ce binecuvântări ar putea el provoca? D-l Bach, fratele regeneratorului admini- straţiunii austriace, merge ca comisar acolo 2) şi luând cu sine numai vreo câţiva amploiaţi, şi completând serviciile ce- lorlalte administraţiuni cu elemente româneşti, ce ar fi de un tact mare şi curat de cruţare a simţului naţional, câtă vreme Turcii, care către toate ce se ţin de administraţiunea ţărilor ce stau sub suzeranitatea lor, sunt cu totul indolenţi, negreşit că nu vor pune nicio piedică buneivoinţi a Aus- triei » 3). *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 28, p. 39 urm. !) Ibid., Nr. 33. P. 44 urm.; Nr. 35, p. 48. s) « Telegraful Român », anul II, Nr. 66 din 21 August 1854. www.digibuc.ro 177 OCUPAŢIA AUSTRIACA IN PRINCIPATE (1854—1857) 45 Ocupaţia austriacă ce venea pe neaşteptate după retragerea Ruşilor n’a fost bine primită nici de Români, dară nici de Turci. Austriacii nu se bucurau de nicio simpatie în Prin- cipate. Grupări şi partide austro-file nu existau. Acestea trebuiau create şi în adevăr Austriacii îşi dedeau silinţă să câştige aderenţi pentru politica lor, dar fără succes vizibil. Populaţia autohtonă avea încă proaspăt în memorie suferin- ţele şi nemulţumirile provocate de ocupaţia rusească şi de aceea ea nu înţelegea ce rost putea să aibă o nouă ocupaţie şi încă din partea unei puteri străine, nu numai ca limbă, dară şi ca credinţă religioasă. Adversitatea făţişă faţă de noua ocupaţie era mereu nutrită de emigranţii români, cari, în- torcându-se din pribegie, îşi strângeau rândurile şi căutau să organizeze rezistenţa naţională faţă de ocupaţie. In nă- zuinţele acestea Românii erau încurajaţi de către Turci, cari şi ei la rândul lor, îşi dădeau seama că s’au grăbit cu încheerea convenţiei dela Bojadji-Keuy şi că intervenţia militară a Austriei în Principate, după evacuarea acestora de către Ruşi, nu-si mai avea nici o raţiune. In instrucţiunile primite de Coronini dela Viena era şi aceea, de a urmări de aproape pe revoluţionarii români şi de a stărui pentru îndepărtarea lor din Principate 1). Cancelarul Buol-Schauenstein preciza în instrucţiunea sa către Coronini din 15 August 1854 că principalele scopuri ce se urmăreau cu ocupaţia austriacă erau : restabilirea ordinei şi înlăturarea elementelor revoluţionare din 1848 şi 1849, care prin unel- tirile lor periclitează ordinea şi liniştea nu numai în Prin- cipate, ci şi în regiunile limitrofe ale Austriei, adică în Tran- silvania 2). Ca elemente periculoase erau consideraţi, pe lângă revoluţionarii români ca Eliade, Teii, N. şi G. Golescu, Cezar Biliac, G. Grădişteanu, C. Rosetti, C. Bălcescu, N. Spatescu, D. Bolintineanu, Zanea, Znagoveanu, Ion şi Di- mitrie Brătianu, Ionescu ş. a. 3), ci şi revoluţionarii maghiari ca Berzenzay Laslo, zis şi Hiill 4), Ştefan Tiirr şi Winkler, *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 5> p. 9. *) Ibid., Nr. 23, p. 31. s) Ibid., Nr. 885, p. 1067. 4) Ibid., Nr. 726, p. 862. www.digibuc.ro 46 ]. NISTOR 17* emisarii lui Rosetti şi Mazzini1), precum şi cei poloni dintre cari unii serviau ca ofiţeri în armata otomană, ca Czaiko- wski = Zadik-Paşa, care la intrarea trupelor austriace în Bucu- reşti, îndeplinea acolo funcţiunea de comandant al pieţei 2). Revoluţionarii străini ca şi cei români se bucurau de pro- tecţia puterilor apusene, Franţa şi Anglia, ai căror consuli din Bucureşti Pujade Eugen şi Colquhoun îi sprijineau pe fată. Nenumărate sunt reclamatiunile lui Coronini contra * * acestor consuli cari erau ostili ocupaţiei austriace. Cum uni- tăţile austriace se compuneau din soldaţi de diferite naţiuni ca Români, Maghiari, Poloni, Sîrbi, Croaţi etc., propaganda revoluţionară, susţinută de emigranţi prindea foarte uşor, astfel eă în proclamaţiunea sa către locuitorii Principatelor, generalisimul Hess şi cerea «linişte şi rânduială, pentru ca orice turburare sau şi numai ameninţarea aceleia prin oameni sau partide răsculătoare se va pedepsi cu toată asprimea legii » 3). La 19 August Hess ţinea să amintească din Leov lui Coronini, că este ordinul expres al împăratului, ca faţă de revoluţionari să se proceadă cu toată asprimea 4). Intervenţia lui Hess se explică prin faptul că tineretul muntean răspân- dise o proclamaţie către populaţie ca să se opună Austriacilor, iar alta către miliţia naţională, îndemnând-o să se opună cu arma în mână ocupaţiei austriace şi să stea la dispoziţia co- mandamentului turc în lupta contra invaziei austriace. După raportul agentului austriac Laurin, ambele proclamaţiuni ar fi fost primite cu însufleţire în Clubul Vasiliades. Din ace- laşi raport desprindem, că reîntoarcerea lui Eliade la Bucu- reşti, ar fi umplut de groază lumea paşnică5) cu toate că un alt raport al aceluiaşi consul arată că refugiaţii politici ar.fi fost îndepărtaţi din Bucureşti înainte de intrarea Austriacilor în capitală 6). La intervenţia Austriacilor la Constantinopol apăru la 27 August ofisul marelui vizir către Omer-Paşa, ‘) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 688, p. 839; Nr. 695, p. 845; Nr. 697, p, 847; Nr. 700, p. 849; Nr., 703, p. 851; Nr. 705, p. 852; Nr. 708, p. 853; Nr. 710. p. 854; Nr. 712, 714, 715* 716, 718, p. 854 urm.; Nr. 728, p. 824. a) Ion I. Nistor, DiePolen-Legion im Krimkriege, « Codrul Cosm. », IX. p. 71 urm» s) Ibid., Nr. 27, p. 35. *) Ibid., Nr. 29, p. 42. 5) Ibid., Nr. 41, p. 57. “) Ibid., Nr. 44, p. 59, www.digibuc.ro 179 OCUPAŢIA AUSTRIACA IN PRINCIPATE (1854—1857) 47 care orânduia exilarea lui Rosetti şi Golescu din ţară şi men- ţinerea lui Eliade în surghiunul său din Samos 1 2). La 31 August, Omer-Paşa primi noui instrucţiuni din Constanţi - nopol, ca să aibă în vedere ca unităţile otomane care au în rândurile lor indivizi ce cad în categoria refugiaţilor, să fie dislocate în aşa fel, ca ele să nu vină în atingere cu trupele de ocupaţie austriace2). Ordinul vizirului a fost ascultat, întrucât la 2 Septemvrie Laurin putea raporta lui Coronini, că Ismail-Paşa a primit ordinul să plece cu o parte a diviziei sale în care se găseau refugiaţi poloni, maghiari şi italieni, din Bucureşti şi să opereze în Asia 3). La 1 Septemvrie se raporta lui Coronini din Bucureşti că Partidul Tinerilor Români critică cu asprime manifestul austriac şi că criticele găsesc răsunet în rândurile populaţiei 4). Că purtarea trupelor austriace dădea cauză la asemenea critici şi agitaţiuni, o recunoştea însuşi Coronini, care la 1 Martie 1855 dădu un ordin circular către toate unităţile militare, să păstreze dis- ciplina cea mai severă, să evite excese şi crime, pentru a nu da prilej presei la reclamaţiuni şi critici5). Cu ocaziunea primei vizite, Coronini ceru lui Omer-Paşa să evacueze emi- granţii poloni şi unguri cari făceau parte din legiunea de Cazaci, comandată de Czaikowski, ceea ce generalisimul turc îi făgăduise. De asemenea vor fi trimişi la Constantinopol şi Golescu şi Rosetti, numai în ceea ce priveşte pe Eliade^ îi ceru să-l îngădue până ce acesta îşi va fi regulat anumite afaceri de familie 6). La 29 Septemvrie Coronini primi dela Hess dispoziţiuni noui cu privire la menţinerea ordinei pu- blice. Comenduirile austriace din ambele Principate primiră ordine să vegheze asupra curentelor din opinia publică, să urmărească agitaţiunile ostile şi să câştige elemente pentru propaganda austriacă. Să exercite cenzura presei şi să o in- fluenţeze în sens prietenesc pentru Austria. De asemenea să supravegheze spectacolele teatrale şi să combată spionajul. 1) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 53, p. 66 urm.; Nr. 59, p. 71 urm. 2) Ibid., Nr. 54, p. 67. 3) Ibid., Nr. 60, p. 73. 4) Ibid., Nr. 58, p. 70 urm. 5) Ibid., Nr. 441, p. 612. *) Ibid., Nr. 66, p. 80; Nr. ioo, p. 131. www.digibuc.ro 48 I. NISTOR i8o Pe lângă dispoziţiunile de ordin politic, organele militare austriace mai primiră însărcinarea de a face poliţia de mo- ravuri, de a griji de curăţenia şi luminatul străzilor publice, de a opri jocurile de noroc 1). Pentru o mai bună suprave- ghere a teatrului, generalul Paar a însărcinat pe un ofiţer cu controlul teatrului pe timpul stagiunii 2). In Moldova situaţia Austriacilor nu era mai bună. Din raportul lui Hess către cancelarul Buol din 7 Octomvrie i8S4 se vede, că Austriacii n’aveau nici o priză în opinia publică, şi că Moldovenii rămaseră surprinşi pe urma ocupa- ţiei austriace. Un partid austrofil s’ar putea crea acolo numai prin o investiţie de capitaluri. Aşa s’ar impune subscrierea unui împrumut austriac de cel puţin 2.000.000 fl. Pentru a câştiga încrederea acestei ţări, ar trebui ca Austria să se gân- dească la un vast program de construcţii de drumuri, poştă, telegraf şi mai apoi de căi ferate. Negoţul austriac cu aceste ţări ar trebui să se bucure de avantajele speciale. Pe calea aceasta s’ar putea crea în opinia publică un curent favorabil Austriei şi s’ar putea ajunge şi la o durabilă unire politică 3). La încheierea păcii Austriacii se gândiau la fortificarea Ga- laţului, Focşanilor şi a unor puncte pe Prut, pentru a avea o legătură sigură cu trecătorile fortificate în spre Ardeal. In legătură cu acest vast plan de fortificaţii sta şi descrierea Iaşilor din punct de vedere strategic, făcută de maiorul Dervent 4). Gurile Dunării ar trebui cucerite pentru negoţul austriac, urmând a se construi un canal sau o cale ferată care să ducă dela Cernavodă la Constanţa sau Varna pentru a înlesni astfel transportul mărfurilor la Constantinopol 5). Cu oamenii din Principate s’ar putea face mult, întru cât sunt buni profesionişti. Pe oamenii diriguitori din Moldova Hess îi găseşte mai consistenţi ca cei din Muntenia; ei sunt buni profesionişti, numai că simt mereu nevoia de a fi comandanţi, ca şi copiii cari privesc mereu la perceptorul lor, dacă trebue l) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 127, P- 157; urm.; Nr. 172, p. 228 urm. *) Ibid., Nr. 178, p. 238 urm. 3) Ibid., Nr. 151, p. 202 urm. 4) Ibid., Nr. 181, p. 242 urm. *) Ibid., Nr. 151, p. 202 urm. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 49 181 să facă ceva sau nu x). In raportul său din 18 Noemvrie 1854 Coronini găseşte Moldova mai progresată din punctul de vedere al agriculturii ca Muntenia. Ea oferea o privelişte mai veselă decât stepele necultivate ale Munteniei. Situaţia politică şi socială era însă deopotrivă de desordonată ca şi în Muntenia, iar viaţa familiară destrăbălată * 2). In Octomvrie 1854 Coronini raporta lui Hess că tinerii naţionalişti, atâtati mereu de contele Zamoiski care s’a aşezat la Bucureşti, critică şi uneltesc mereu contra ocupaţiei au- striace 3). In acelaşi timp generalul Paar cerea credite pentru « premiarea » gazetelor mai importante ce apăreau la Iaşi 4). Dar dacă vigilenţa cenzurii oprea manifestaţiunile simţi- mintelor naţionaliste în Principate, ele găseau expresie în « Gazeta Transilvaniei » din Braşov, unde apăru un articol contra Fanarioţilor, al cărui conţinut agitatoric determină pe Coronini să intervină pe lângă Arhiducele Albrecht pentru sistarea unor asemenea manifestaţiuni anarhice şi comuniste5). Din ordinul comandantului militar din Ardeal «Gazeta Tran- silvaniei » a fost supusă cenzurii pentru articolul semnalat de Coronini: « Valahia sub Fanarioţi şi la urmă sub protec- toratul rusesc » 6). La 6 Noemvrie consulul austriac din Rusciuc raporta că revoluţionarii polonezi recrutau Bulgari, dar şi Români pentru legiunile lor 7). La 11 Noemvrie 1854, Paar raportă lui Coronini despre descoperirea complotului dela Târnauca contra trupelor au- striace. Capul complotului era un oarecare Fuchs, inginer hotarnic, ajutat de indivizii Timca şi Scodihor. Complotiştii ar fi adresat ţarului un memoriu, semnat de mai mulţi boeri moldoveni, cerând eliberarea Moldovei de sub jugul austriac. Numărul boerilor complotişti erau de 300 între cari Covola, Chirescu, Miclescu, Matozan, Holban, Gherghel, Nastasi şi *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 151, p. 200 urm. *) Ibid., Nr. 237, p. 308. *) Ibid., Nr. 183, p. 249. 4) Ibid., Nr. 186, p 252 urm. 6) Ibid., Nr. 296, p. 387 urm.; Nr. 316, p. 417. •) Ibid., Nr. 329, p. 451, cu traducerea articolului în limba germană. 7) Ibid., Nr. 202, p. 270 urm. 14 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 50 I. MSTOR 182: alţii. Descoperitorul complotului era un boer devotat Austriei* care avea moşii în Bucovina, Basarabia şi Moldova x). In Noemvrie 1854 s’a răspândit în Bucureştili un manifest mazzinian, care chema soldaţii austriaci la dezertare. Distri- buitorul pamfletului era un Italian în uniformă turcească * 2)_ La 20 Noemvrie Coronini găsea situaţia politică aşa de tur- bure, încât ea înlesnea uneltirile revoluţionare, puse la cale de partidul naţional şi sprijinite de consulii puterilor apu- sene 3). De aceea el numai cu greu a putut împiedica apa- riţia de foi aţâţătoare în Bucureşti, Craiova, Buzău şi Brăila4)- La 25 Noemvrie locotenentul Brâncoveanu, care făcea ser- viciul de legătură cu Coronini, acuză pe Principele Ştirbei că a numit secretar de stat la secţia franceză pe ginerele lui Eliade, fostul şef al revoluţiei muntene, care îndeplinea totodată. si funcţia de secretar intim al lui Omer-Pasa. Doctorul Cre- * * » ţulescu care este considerat ca asasinul Principelui Bibescu* este amic al consului general Colquhoun. Pe acesta Principele Ta numit la departamentul Internelor. Pe principele Con- stantin Ghica, care este tot ce poate fi mai inocent, este însă prieten al consulului general francez Poujade, pe acesta Domnul l-a trimis în misiune în Crimea. Pe Bălcescu, care a. jucat un rol în revoluţia română şi care profesează idei foarte avansate, Principele Ştirbei l-a invitat la sine, i-a întins, mâna şi l-a rugat să primească un loc de administrator la. Orşova într’un district limitrof cu Austria. Dar cu toate insistenţele Domnului, Bălcescu a refuzat să primească. De asemenea a refuzat şi Angelescu un loc de administrator 5)_ Pentru stabilirea contactului social ca pătura boerească, Coronini caută să înlesnească intrarea ofiţerilor austriaci în societatea înaltă din Bucureşti şi Iaşi. Şi cum în această so- cietate limba de conversaţie era cea franceză, el recomandă, ofiţerilor deprinderea acestei limbi şi ceare lui Hess să tri- mită în Principate ofiţeri cari vorbesc franţuzeşte6). In. J) Corespondenta lui Coronini, Nr. 217, p. 285. *) Jbid., Nr. 225, p. 294 urm. 3) Jbid., Nr. 242» P- 314. *) Jbid., Nr. 243, p. 316. *) Jbid., Nr. 254» P- 326 urm. *) Jbid., Nr. 297» P- 388 urm. www.digibuc.ro 183 OCUPAŢIA AUSTRIACA IN PRINCIPATE (1854—1857) 5r urmărirea acestei politici de apropiere, internunţiul Bruck din Constantinopol comunică lui Coronini că mulţi dintre cei 34 de exilaţi români din 1848 intervin la internunţiatură pentru autorizaţia de a se putea reîntoarce în ţară. Pentru Ion Bălăceanu interveni însuşi marele-vizir Reşid-Paşa, aşa că nu i se va putea refuza uşor reîmpatrierea x). In aceleaşi împrejurări pare să se fi reîntors la Craiova şi Pleşoianu care în calitatea sa de căpitan al miliţiei naţionale jucase un rol în revoluţia din 1848 * 2). Intre timp internunţiul Bruck, de- venind ministru de finanţe la Viena, locul său din Constan- tinopol fu ocupat de Koller 3). In Martie 1855, se produse la Craiova o ciocnire sângeroasă între trupele austriace şi populaţia civilă, ciocnire care se lichidă cu jertfa unei vieţi de om, un croitor. Incidentul acesta luă proporţii şi dădu cauză la demonstraţie monstră contra garnizoanei austriace în care se găsea şi un regiment de Români Transilvăneni. Incidentul ameninţa să ia proporţii. Partidul naţional se agita. Arhiducele Albrecht dirijă trupe spre Craiova, iar Principele Ştirbei delegă pe prefectul poliţiei din Bucureşti Rosetti în calitatea de comisar domnesc, cu anchetarea cazului şi desco- perirea vinovaţilor, astfel că spiritele agitate numai cu greu putură fi potolite4). La 11 Aprilie 1855 apăru în «Breslauer Zeitung » o corespondenţă din Focşani cu privire la excesele brutale ale garnizoanei austriace compusă din Croaţi, dege- nerând în ciocniri sângeroase cu dorobanţii5). Situaţia în oraş s’a schimbat cu totul; la apusul soarelui nu se mai arată ţipenie de om pe stradă. Bătrânii spun că dela năvălirile tă- tare nu s’a mai pomenit aşa ceva. Şi toate acestea pornesc dela o armată nemţească, care a sosit acolo în timp de pace, pentru a ocroti pe locuitori. Numele de « Neamţ » a devenit un cuvânt de ocară6). In noaptea de 10 spre 11 Martie 1855 un grup de săteni încercă un atac asupra postului militar *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 419, p. 593 urm. 2) Ibid., Nr. 427, p. 602; Nr. 449 urm.; Nr. 460, p. 685. ’) Ibid,, Nr. 428, p. 604. *) Ibid., Nr. 445, p. 617 urm.; Nr. 448, p. 621 urm.; Nr. 451, p. 624; Nr. 477, T. 650 urm.; Nr. 483, p. 657; Nr. 509, p. 678. 5) Ibd., Nr. 507, p. 676 urm. °) Ibid., Nr. 507, p. 676 urm. *4* www.digibuc.ro NISTOR 184 52 dela Cornu-Luncii (Cerdacul Nr. 41) pe drumul dintre Fălticeni şi Gura-Homorului pentru a elibera o cireada de vite, pe care soldaţii o rechiziţionaseră dela săteni v). La 15 Aprilie se răspândise svonul că ţăranii din judeţul Bacău sunt agitaţi şi ameninţă cu răscoala 1 2). Populaţia era nemul- ţumită şi din cauza impozitelor ce trebue să le plătească pentru întreţinerea trupelor de ocupaţie 3). Agitaţiile acestea coincideau cu răspândirea proclamaţiunilor lui Czaikowski în Moldova, Bucovina, Basarabia şi Podolia 4). In primăvara anului 1855 armata de ocupaţie era amenin- ţată cu copleta ei descompunere. Elementele eterogene pă- răseau steagul austriac şi se înrolau ca voluntari în unităţile naţionale din armata lui Omer-Paşa 5). Curând după aceea, legionarii polonezi au fost încorporaţi într’un regiment de Cazaci 6). Pentru a evita catastrofa, Coronini se văzu silit să recurgă la măsuri excepţionale, introducând dreptul statutar sau marţial în tot cuprinsul Principatelor unde staţionau trupele austriace 7). In năzuinţa de a păstra liniştea şi ordinea internă se recurse până şi la percheziţii domiciliare la persoa- nele suspecte 8). In fata acestei situaţii, Coronini îsi dădu seama că ea nu poate fi stăpânită decât prin proclamarea dreptului marţial. La 29 Aprilie 1855 apăru proclamaţia lui Coronini cu privire la introducerea dreptului marţial, pentru crimele co- mise contra puterii armate austriace. Dreptul marţial urma să se aplice faţă de toate persoanele fără deosebire de naţio- nalitate şi de stare. Chiar şi contra militarilor puterilor străine, când acestea vor încerca să ademenească soldaţii trupelor de ocupaţie oferindu-le daruri, făgăduindu-le avantagii sau în- trebuinţând mijloace meşteşugite de persuasiune prin grai viu sau prin scris, dar în deosebi prin proclamaţiuni de a se abate dela credinţă, supunere, ascultare şi vigilenţă sau dela 1) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 508, p. 677. 2) Ibid., Nr. 510, p. 679 urm. 3) Ibid., Nr. 533 şi 534. P- 7i3 urm. *) Ibid.,' Nr. 516, p. 604; Nr. 519, p. 700; Nr. 520, p. 701. 6) Ibid., Nr. 536, p. 719 urm, “) Ibid., Nr. 269, p. 349 urm.; Nr. 290, p. 380 urm. 7) Ibid., Nr. 537. P- 720 urm.; Nr. 54°. P- 723 urm. s) Ibid., Nr. 53°. P- 7°9- www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACA IN PRINCIPATE (1854—1857) 53 185 alte îndatoriri militare sau părăsirea serviciului militar. Cei ce vor fi dovediţi de asemenea crime contra armatei vor fi împuşcaţi după dreptul marţial 1). Măsurile acestea drastice au contribuit într’o măsură oarecare la restabilirea disciplinei în rândurile armatei de ocupaţie. Totuşi comandamentele austriace urmăreau cu toată atenţiunea uneltirile revoluţio- narilor pentru a feri armata de dezerţiuni şi demoralizări 2). In « Hamburger Nachrichten » din 17 Aprilie 1855 aparu un articol foarte sugestiv asupra situaţiei din Principate. Co- respondentul din Iaşi scria la 25 Martie : « Străinul care soseste sau Moldoveanul care se întoarce în 9 patria sa după o absenţă mai lungă, găseşte înfăţişarea ofi- cială a Principatului foarte schimbată. Ţara se prezintă au- striacizată. La bariera capitalei călătorul este întâmpinat de autorităţile poliţieneşti austriace. Locuinţa comandamentului pieţei poartă inscripţia: K. K. Platz-Commando, nu ca o însemnare vremelnică, ci ca aceea ce ar rămâne permanentă şi ar fi hotărît ca tabla să nu fie îndepărtată niciodată. Con- sulul austriac este puternic, comandantul austriac şi mai puternic! Asupra scopului adevărat al ocupaţiei austriace nu poate fi nicio îndoială; pentru respingerea unui atac • forţa trupelor de ocupaţie ar fi insuficientă, dar ea este su- ficientă pentru a păstra ţara în stăpânirea lor » 3). Corespondenţe de acest fel, apărute în presa străină, indi- spuneau mai mult pe Austriaci şi-i determinau să ia măsu- rile de rigoare. Un sistem de supraveghere foarte sever fu aplicat tuturor persoanelor suspecte. Intre acestea se găsea şi princesa Catarina Ghica, soţia divorţată a lui Nicolai Ro- znovanu-Roseti şi mătuşă a Principelui Ghica. Ea sosi la Iaşi din Lipcani unde petrecea la moşia ei şi avea de gând să că- lătorească la Paris la ficele ei. Ea trecea drept o femeie fină, cultă si sireată 4). Izbânda aliaţilor din Crimea trezi mare entuziasm în rân- durile naţionaliştilor români. Ei se dedeau la manifestatiuni de * * 1 1) Corespondenţa lui Coronini,Nr. 543, p. 728 urm.; Nr. 545, p, 720, a) Ibid., Nr. 675, p. 833 urm. 3) Ibid., Nr. 541, p. 724 urm. *) Ibid., Nr. 609, p. 789. www.digibuc.ro S4 [. NISTOR 186 stradă în fata consulatului englez si francez în Bucureşti si Iaşi. Iluminarea oraşului a fost oprită 1). In Noemvrie 1855 ziarul « Leipziger Allgemeine Zeitung » reproducea din « Times » un articol al corespondentului său din Principate în care se insistă pe larg, după date oficiale, asupra crimelor şi prădăciu- nilor comise de armata de ocupaţie austriacă. Guvernul mol- dovean a putut constata oficial 40 de omoruri îmbinate cu prădăciuni. Corespondentul constată că atât în Moldova cât şi în Muntenia domneşte pretudindeni ură şi groază faţă de trupele austriace. Această duşmănie este mereu alimentată şi de suma cea mare a contribuţiilor pe care populaţia indi- genă trebue să o plătească pentru întreţinerea armatei de ocupaţie, care se urcă până la 7 milioane piaştri pe an 2). La articolul acesta urmă rectificarea Principelui Ghica, dar ea nu putea slăbi efectul pe care acest articol l-a produs în opinia publică 3). In Decemvrie 1855 apare un articol ase- mănător în jurnalul parizian «La Presse», care indignă din cale afară pe Coronini şi-l determină să ceară Principelui Ştirbei desminţirile cele mai categorice4). Agitaţia contra armatei de ocupaţie găsia un viu răsunet şi în presa rusească în care se vorbea mereu de omorurile, crimele şi furtişagu- rile comise de trupele austriace în Principate 5). La 15 Februarie 1856 Coronini se plânge într’un raport asupra adversităţii Românilor faţă de Austriaci şi asupra simpatiilor pentru Franţa şi pentru limba franceză de care se foloseau în toate împrejurările. Ba mai mult chiar, Coro- nini se pronunţă hotărît contra Unirii Principatelor, care unite sub dinastie străină ar deveni o jucărie în mâna pute- rilor străine6). «Dar o asemenea creaţiune, deşi destul de slabă, ar fi totuşi destul de masivă şi de puternică pentru ca să servească tendinţelor daco-romane, ce încolţesc în tăcere ca o boală epidemică, dincoace şi dincolo de Carpaţi, drept centru de gravitaţie pentru toate elementele româneşti din * *) *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 674, p. 832. *) Ibid., Nr. 762, p. 850 urm. *) Ibid., Nr. 73i. P- 865; Nr. 732, p. 866. *) Ibid., Nr. 734, p. 867 urm. *) Ibid., Nr. 739. P- 871 urm. £) Ibid., Nr. 756, p. 900 urm. www.digibuc.ro OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 55 *87 Ungaria, Transilvania, Banat şi Bucovina, formând prin a- -ceasta un abces ce puroiază mereu la graniţa Austriei. Este oare interesul nostru să creeăm aşa ceva ? Şi cât de uşor poate fi înşelat un popor! ». «In schimb însă, unită sub unul şi acelaşi sceptru, na- ţiunea română nu este un element heterogen, ci dimpotrivă, un element moale, flexibile şi uşor de asimilat. Prin o largă şi bine condusă imigrare şi colonizare de elemente germane -deprinse cu agricultura, în valea Dunării, prin înlesnirea relaţiilor comerciale şi prin concentrarea inteligenţei ger- mane, a capitalului german şi a puterii de muncă germană în ţările acestea, va putea fi accelerat procesul de asimilare, .astfel că în timp scurt elementele germane mai puternice vor putea înăduşi pe cele indigene, mai trândave şi mai puţin rezistente, precum se poate observa acest proces în unele părţi t » > 9 Corespondenţa lui Coronini, Nr. 757, p. 904 urm. *) Ibid., Nr. 757, p. 904 urm. www.digibuc.ro 56 I. NISTOR 188 Sturdza, fiii săi Dimitrie şi Grigore Sturdza, Grigore Ghica, Lascar Cantacuzino Pascanu, Toderită Bals, Nicolai Ro- setti-Roznovanu, Ştafan Catargi şi Costache Negri. După regulament mai puteau candida şi Nicolai Şuţu, Mihai Can- tacuzino-Paşcanu şi Petrachi Mavrogheni. Memoriul mai cuprinde un număr de 43 boeri, cari erau îndreptăţiţi să candideze, dar fără şansă de reuşită 1). La tronul Munteniei erau candidaţi: Alexandru Ghica, George Bibescu, Barbu Dumitru Bibescu, Constantin Can- tacuzino, Constantin Ghica, Herescu, Ion Filipescu, Em. Băleanu, Constantin Cornescu, Iancu Mânu, Câmpineanu, Slătineanu, Ion Oteteleşanu, Nic. Băleanu, Ion Vulpoi Fi- lipescu şi Scarlat Ghica, precum şi un număr de alţi boeri îndreptăţiţi să candideze. Dintre toţi însă merită să fie sus- ţinut Barbu Ştirbei, pentrucă el este deja Domn 2). La 26 Februarie Coronini recomanda ca pe cel mai bun şi serios candidat la tronul Moldovei pe Alexandru Moruzi3). Intre timp principele Ştirbei primi vestea că Poarta s’a unit asupra modului cum trebue reorganizate Principatele. Propunerile Porţii cu privire la Principate erau : abolirea regulamentului organic, revocarea Principilor actuali, instalarea caimaca- mului, numirea unui comisar turc, alegeri noui şi alcătuirea unui nou statut de către Poartă cu colaborarea delegaţilor din Principate. Austria considera această soluţie ca o atingere a nimbului si a influenţei sale 4). Austria la rândul ei elaboră şi ea un proiect de reorgani- zare a Principatelor care prevedea ca Principatele să rămână sub suzeranitatea Porţei, bucurându-se de vechile privilegii şi imunităţi. Modificarea legilor şi statutului nu se putea face decât ţinându-se seamă de susnumitele privilegii şi imu- nităţi. Principatele vor fi libere de orice protectorat străin şi vor păstra raporturile cu Poarta prin însărcinaţi de afaceri numiţi de Domni. Tratatele încheiate de Poartă vor fi obli- gatorii şi pentru Principate. Ele vor plăti Porţei tribut anual - l) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 759, p. 907 urm. a) Ibid., Nr. 760, p. 913 urm. 3) Ibid., Nr. 766, p. 935 urm.; cfr. Nr. 773. P- 946 urm.; Nr. 799, p. 987- ‘) Ibid., Nr. 762, p. 93°; cfr. Nr. 763, P- 93° urm. www.digibuc.ro 189 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 57 Numărul trupelor regulate va fi fixat de comun acord între Principe şi Poartă. Aceasta va putea interveni cu forţa mili- tară pentru înăduşirea turburărilor interne. Cultele se vor bucura de libertate şi protecţie egală. Domnii se vor numi pe viaţă. Ei vor fi aleşi de Sultan dintr’o listă de trei, reco- mandată de Divan după anumite regule convenite. Ei nu vor putea demisiona fără asentimentul Porţii, care are dreptul să-i revoace în caz de înaltă trădare, stabilită după formele ce s’ar determina. Numirea comandanţilor militari si a tu- f > turor slujbaşilor publici se va face numai de Domn. Puterea legislativă va fi axercitată de Domn, ajutat de miniştrii săi, cari vor presta jurământ de credinţă şi ascultare precum şi de un divan format din membri de drept în baza funcţiu- nilor, din membri numiţipe viaţă, şi din membrii numiţi pe timp de un an. Dreptul de iniţiativă este rezervat Domnului. In judeţe se vor forma consilii judeţene pentru a se ocupa de interesele locale. Străinii vor putea dobândi bunuri în Principate. Capitaţia se va suprima şi se va înlocui cu o personală impunere asupra tuturor claselor sociale. Exerci- tarea meseriilor va fi liberă, iar privilegiile de orice natură suprimate. Toate clasele poporului fără excepţie de naştere şi cult, se vor bucura de toate drepturile civile, îndeosebi de dreptul de proprietate sub orice formă. Raporturile între proprietari şi săteni se vor regula prin învoeli agricole. Pu- terea Principilor actuali se va prelungi până la punerea în aplicare a noului statut. Regulamentul cuprinzând aceste norme de organizare va fi promulgat de Sultan după ce se va fi luat avizul puterilor contractante x). Contra anteproiectului Porţii şi al Austriei cu privire la organizarea Principatelor a fost elaborat un protest de par- tidul naţional din Moldova şi trimis prin căminarul Ion Holban la Paris. Dar Holban a fost arestat la Cernăuţi din ordinul Principelui Ghica * 2). Protestul era semnat de Cogăl- niceanu şi Corne prin el se cerea sufragiul universal pentru *) Corespondenta lui Coronini, Nr. 771, p. 942 urm.; cfr. Nr. 778, p. 953 urm.; Nr. 781, p. 962. 2) Rid., Nr. 786, p. 968. www.digibuc.ro 58 I. NISTOR IQO Principate x). La 3 Aprilie Coronini primi instrucţiuni ca la alegerea noului domn să fie luaţi în vedere numai indigeni şi ca divanul ad-hoc din Muntenia să fie compus din miniştri, clerul înalt, membrii divanului, preşedinţii curţilor de apel, reprezentanţii corpului funcţionarilor, ai avocaţilor, negu- storilor şi ai breslelor. Nu trebuiau să intre în divan, în niciun caz, emigranţii din fracţiunile Eliad şi Golescu şi nici prie- tenii lui Ion Ghica din Samos 2). Pentru a înlesni planul său de anexiune, Austria caută să aprofundeze toate problemele importante din Principate. Ea se interesa de aproape de capitulaţiunile ţărilor române cu Poarta Otomană 3), de jurisdicţia consulară4), de pro- blema mănăstirilor închinate5) şi de chestiunea agrară6). Pentru înlesnirea comerţului cu Principatele, Austria se interesa de aproape în timpul ocupaţiei de navigaţia pe Du- năre 7) şi de lucrările pentru desfundarea Porţilor-de-Fier 8). Ea avu grijă de buna stare a căilor de comunicaţie pe uscat, mai ales acele ce leagă Principatele cu Transilvania prin valea Oltului9), Prahovei10 *), Buzăului u) şi Oituzului12). Pentru înlesnirea operaţiunilor militare şi pentru transmi- terea cât mai accelerată a ştirilor şi comenzilor, Austria se grăbi să estindă legăturile telegrafice cu Viena. Se lucră deci în grabă la liniile Braşov-Bucureşti-Giurgiu, Bucureştf- Galaţi, Cernăuţi-Fălticeni-Iaşi-Galaţi şi de acolo prin Varna la Constantinopol 13). In strânsă legătură cu instalarea liniilor *) Corespondenta lui Coronini, Nr. 787. P- 97°- *) Ibid., Nr. 793, p. 975 urm.; Nr. 840, p. 1032 urm. 8) Ibid., Nr. 737, ţ>. 870 urm. *) Ibid., Nr. 574, p. 749 urm. ') Ibid., Nr. 324, p. 432; Nr. 364, p. 5°7; Nr. 415, p. 587; Nr. 427, p. 602; Nr. 632, p. 803; Nr. 646, p. 812; Nr. 745. P- 879. *) Ibid., Nr. 812, p. 1012. ’) Ibid., Nr. 132, p. 164; Nr. 180, p. 240; Nr. 198, p. 267; Nr. 204, p. 267; Nr. 206, p. 274; Nr. 233, p. 303; Nr. 312, p. 411; Nr. 321, p. 42a; Nr. 336, p. 464; Nr. 364, p. 504. *) Ibid., Nr. 109, p. 138; Nr. 126, p. 156; Nr. 165, p. 222; Nr. 173, p. 230; Nr. 193, p. 262. *) Ibid., Nr. 151, p. 202; Nr. 152, P- 204; Nr. 498, p. 702; Nr. 643, p. 810. l0) Ibid., Nr. 569, p. 745. “) Ibid., Nr. 613, p. 791; Nr. 636, p. 806; Nr. 671, p. 827; Nr. 682, p. 837. M) Ibid., Nr. 116, p. 146; Nr. 229, P- 298; Nr. 237, p. 307; Nr. 336, p. 464; Nr. 364, p. 506; Nr. 4x9, p. 592. www.digibuc.ro 19 OCUPAŢIA AUSTRIACA IN PRINCIPATE (1854—1887) 59 de telegraf stetea şi planul de a estinde reţeaua de căi ferate şi asupra Principatelor şi anume era proiectată linia Orşova- •Craiova-Bucureşti şi Braşov-Bucureşti-Giurgiu x). In strânsă legătură cu desvoltarea căilor de comunicaţie stăteau lucrările geodetice pentru ridicarea hărţii Principatelor * 2). In legătură ■cu încurajarea comerţului stă înfiinţarea de bănci 3) cu capital austriac si chiar crearea unei Bănci Naţionale 4) si introdu- cerea monopolului sării 5 6 *). VII. EVACUAREA PRINCIPATELOR Austria urmărea cu încordată atentie desfăşurarea eveni- » » mentelor de pe câmpul de luptă din Crimea. Ea întreţinea un serviciu special de informaţiuni cu privire la Basarabia, ■din care desprindem ştiri interesante asupra celor ce se pe- . treceau în această provincie românească 8). înfrângerea Ruşilor la Sevastopol asigură izbândă puterilor apusene aliate cu Turcia. Congresul de pace dela Paris puse capăt protectoratului rusesc asupra Principatelor, cari ajun- seră sub scutul puterilor garante. Hotărîrea aceasta a con- gresului cuprindea în sine şi obligaţia pentru Austriaci de a evacua Principatele ocupate de ei, întru cât integritatea Imperiului Otoman era asigurată, ba chiar sporită cu judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail din Basarabia de Sud. Pusă în faţa acestei situaţiuni, Austria trebui să se învoiască la retragerea trupelor de ocupaţie. Din instrucţiunile pe care cancelarul Buol-Schauenstein înţelegea să le transmită contelui Co- ronini, vedem că retragerea trupelor era considerată ca o mă- sură bună atât din punct de vedere politic cât şi financiar. Austria nu înţelegea să accepte un alt tratament, decât cel *) Corespondenţa lui Coroniţa, Nr. 655, p. 816; Nr. 721, p. 859; Nr. 727, p. 863; Nr. 780, p. 959; Nr. 782, p. 964; Nr. 797, p. 984; Nr. 815—816, p. 1009; Nr. 824, p. 1019. *) Ibid., Nr. 364, p. 506; Nr. 405, p. 577; Nr. 436, p. 609; Nr. 471, p. 646, *) Ibid., Nr. 821, p. 1016; Nr. 823, p. 1018; Nr. 828, p. 1022; Nr. 830, p. 1023; Nr. 834—836, p. 1025 urm. *) Ibid., Nr. 813, p. 1004. 6) Ibid., Nr. 754, p. 896. •) Ibid., Nr. 164, p. 221; Nr. 362, p. 498; Nr. 394, P- 567; Nr. 402, p. 575! Nr. 408, p. 581; Nr. 457, p. 627; Nr. 471, P- 646; Nr. 691, p. 841. www.digibuc.ro 6o I. NISTOR 19 Z aplicat Angliei şi Franţei. Evacuarea Principatelor urma să se facă concomitent cu evacuarea trupelor franco-engleze cari au operat în Turcia. De aceia evacuarea putea începe cât de curând. Evacuarea desăvârşită însă ar putea să se facă numai după retrocedarea de fapt a judeţelor basarabene şi retragerea trupelor turceşti pe malul drept al Dunării. Cancelarul mai stăruia cu chestiunea retragerii trupelor de ocupaţie să fie considerată ca o chestie internă între Austria si Turcia, si nicidecum ca o chestiune internaţională 1). Evacuarea Prin- cipatelor o cerea cu toată insistenţa şi Ion C. Brătianu în memoriul său asupra rolului imperiului Austriei în chestiunea orientală 2). Curând după această enunciaţiune de principii, Coro- nini primi dispoziţiuni cu privire la evacuare. Austria va retrage cât mai curând posibil trupele sale din Principate concomitent cu puterile apusene. Se acceptă un termen de şase luni pentru evacuare, care trebue să fie respectat. Con- sideraţiunea că divanurile ad-hoc n’ar putea delibera sub ocupaţiune străină, n’ar putea sili pe Austriaci de a accelera evacuarea, cu toate că în principiu Austria nu ar avea nimic de obiectat contra acestei păreri. Evacuarea va începe imedtia după schimbul ratificărilor tratatului de pace, ţinându-se însă seama de organizarea miliţiilor româno-moldave, de revocarea autorităţilor ruseşti din judeţele retrocedate şi de retragerea garnizoanelor turceşti din Principate. Ultimul rest al trupelor austriace urma să părăsească teritoriul Princi- patelor deodată cu garnizoanele turceşti 3). La 17 Aprilie 1856 urmă primul ordin de evacuare par- ţială. Mai multe unităţi din Moldova şi Muntenia primiră o altă destinaţie în Galiţia, Ungaria şi Croaţia. însuşi contele Coronini primi ordin să plece la Timişoara pentru a înde- plini acolo funcţiunea de guvernator civil şi militar al Ba- natului, demnitate pe care el o deţinu până la 1859. Capi- talele Iaşi şi Bucureşti, precum şi localităţile aşezate pe căile principale de cominicaţie internă rămaseră încă sub l) Corespondenta lui Coronini, Nr, 803, p. 991, a) Studii şi Documente, II, Nr. 462, p. 855. s) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 804, p. 991 urm. www.digibuc.ro 193 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 61 ocupaţie. Generalul Popovici rămase mai departe coman- dantul oraşului Bucureşti 4). La 15 Aprilie contele Wimpffen prezentă Principelui Ghica notificarea de avacuare a Moldovei. Principele primi notificarea cu linişte şi fără nicio surpriză ca şi cum ar fi avut dinainte cunoştinţă de ea. După relaţiunea lui Wimpffen vestea evacuării trezise impresii deosebite. Aderenţii Unirii, partida tinerilor Moldoveni, fanaticii dacoromanismului o primiră cu extaz, simţindu-se uşuraţi de apăsarea austriacă, mai ales în epoca de reorganizare a ţării. Era însă şi o frac- ţiune mai mare de cum se aştepta, care nu se sfia să recu- noască meritele ocupaţiei austriace * 2). La 30 Iunie 1856 ge- neralul Paar, fu rechemat la Viena în urma disolvării co- mandamentului său din Moldova 3 4). La finele lui Iulie 1856 nu se mai găsiau în Moldova decât 8.056 combatanţi cu 1.827 cai4). La 5 August 1856 sosi ordinul corpului de armată, prin care Coronini fu rechemat din postul său de comandant suprem al trupelor de ocupaţie din Principate, iar în locul lui fu însărcinat cu comanda generalul Marziani5). La 5 August 1856 contele Coronini aduse la cunoştinţă publică rechemarea sa din postul de comandă a trupelor din Principate prin următoarea depeşă trimisă caimacamilor: «Implinindu-se misia mea, mă retrag după porunca îm- păratului, Augustul meu Stăpân — în guvernul meu civil şi militar al Banatului şi Serbiei. Locot. General de Marziani va lua comanda trupelor austriace pentru cât timp vor pe- trece ele încă în Principate, iar Generalul Gablenz va fi sub poruncile sale. Vă rog să binevoiţi a încunoştinţa despre hotărîrea Majestăţii Sale autorităţile civile şi militare ale ţării, pentru ca generalul Marziani să poată afla ca şi mine aceiaşi lesnitoare cooperare din partea lor. Mă folosesc cu *) Corespondenţa-Corotrini, Nr. 808, p. 995! cfr. Nr. 833, p. 1018. a) Ibid., Nr. 809, p. 996 urm. 3) Ibid., Nr. 858, p. 104. 4) Ibid., Nr. 870, p. 1060. s) Ibid., No. 873 p. 1060. www.digibuc.ro 62 I. NISTOR 194 acest prilej a vă ruga să le arătaţi pentru cea de pe urmă. oară mulţumirea mea de toate bunele lor servicii. Primiţi, Excelenţă, încredinţarea înaltei mele consideraţiunL Contele Coronini Cronberg Bucureşti, 5 August 1856»^ La plecarea sa din Bucureşti, contele Coronini a ţinut să destingă adjutanţii domneşti cu câte o sabie de onoare în- soţită de câte o scrisoare. Iată cuprinsul scrisorii adresate colonelului Foţi: «Domnule Colonel, «In postul meu de comandant şef al trupelor C. R. de ocupaţie, adese am avut nevoie de serviciile D. V. şi mă simt fericit de a putea constata că D.Vs. totdeauna v’aţi sir- guit a vă îndeplini cu zel misia încredinţată. Astăzi însă după ordinul M. S. împăratului, Augustul meu Domn, mă retrag în guvernul meu civil şi militar din Serbia şi Banat,, deci pentru cea din urmă dată, vin a vă exprima ale mele mulţumiri. « Cu această ocazie, Dle Colonel, vă poftesc a primi ală- turata sabie. Ea este dela un militar ca D-Vtră si dela un 9 camarad ce voieşte a se recomanda amintirii D-Voastre ». « C’est a ce titre aussi, que je vous prie d’agreer mes salu- tations distinguees. Coronini». O adresă similară a fost trimiasă şi colonelului Filiti, a cărei original se păstrează în arhiva familiei Filiti. Cu ocazia plecării lui Coronini din Bucureşti s’au aranjat mari festivităţi în cinstea lui, la care a participat multă lume1) In înfrigurările evacuării se repetară tot mai des excesele, într’o zi chiar patru la rând, ceea ce determină pe generalul Marziani să ia măsuri de rigoare 2). Dar mai grav decât ') Corespondenţa lui Coronini, Nr. 879» P- 1064. a) Ibid., Nr. 880, p. 1064. www.digibuc.ro 195 OCUPAŢIA AUSTRIACĂ IN PRINCIPATE (1854—1857) 63 excesele erau desele cazuri de dezertare din unităţile au- striace. Corespondentul lui « Daily News » raportă la 5 Ia- nuarie 1857 din Constantinopol, că după ştirile din Mol- dova şi Valachia, trupele austriace primind ordin de plecare, cazurile de dezertare au devenit asa de frecvente, încât în curând n’o să mai rămână decât ofiţerii cari să se reîntoarcă în Austria 1). Excesele acestea făceau să sporească îngrijo- rările caimacamilor pentru liniştea ţării după retragerea tru- pelor austriace 2). La 26 Ianuarie 1857 Marziani primi or- dinul ca evacuarea trupelor să fie îndeplinită neapărat până la 30 Martie 3). Şi de fapt Iaşii au fost evacuaţi la 16 iar Bucureşti la 19 Martie 1857 4). In amintirea celor 1780 de soldaţi morţi în timpul ocupaţiei s’a ridicat la cimitirul mi- litar din Bucureşti un monument. Materialul a fost dăruit 3 de Principele Bibescu iar lucrarea efectuată de soldaţii au- austriaci5). *) «L’Etoile du Danube », Nr. io, 19 Ianuarie 1857. a) Corespondenţa hti Coronini, Nr. 889, p. 1069. 3) Ibid., Nr. 889, p. 1069. 4) Ibid., Nr. 890, p. 1069. s) Ibid., Nr. 890, p. 1069. www.digibuc.ro UN POST AL LATINITĂŢII IN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela S Aprilie 1938 Intr’un moment când spiritele sunt dominate, măcar într’o parte a lumii, de ideea naţională, înţeleasă în forma cea mai exagerată şi uneori mai superficială, punând-o în legătură numai cu comunitatea de limbă, care poate să acopere rasele cele mai deosebite şi necesităţile geografice şi economice cele mai esenţiale, când aparenţele lingvistice determină pre- tutindeni şi operele cele mai bizare şi cele mai imposibile pentru viaţa comunităţilor politice, cred că este datoria isto- ricilor, cari îşi dau sama de ce se ascunde supt procesul de desnaţionalizare mai vechiu sau mai nou să atragă atenţia, fără să voiască a trage o conclusie despre lucruri asupra cărora n’au niciun fel de influenţă, asupra vechilor elemente fundamentale, putând să aibă efect şi în viitor, care se ascund supt această operă de asimilare în limbă. încep a o face, acum şi aici, în legătură, înainte de toate, cu două lucrări anterioare ale mele făcute în afară de Aca- demie : studiul publicat la Iaşi, — acum reeditat — în mo- mentele cele mai grele ale războiului de unitate naţională, atunci când Austro-Ungaria şi sprijinitoarea sa Germania erau biruitoare şi armatele lor, unite cu ale Turcilor şi Bulgarilor, ocupau trei sferturi ale vechiului teritoriu românesc, studiu al cărui cuprins se arată prin titlul însuşi; « Originea şi des- voltarea Statului austriac », Stat pe care l-am presintat ca înfă- ţişând la deosebite epoci forme deosebite de concentrare geo- A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III. Tom• XX, www.digibuc.ro 2 N. IORGA 198 grafică, supt o firmă dinastică, sau supt una naţională—, nu naţionalistă, — de-a-lungul timpurilor, de la cea dintâi apariţie a cuvântului de «Osterike», pe vremea împă- raţilor ottonieni de la începutul secolului al X-lea, până la acel moment când noile izbânzi ale armatelor cesaro-crăieşti nu păreau să anunţe o aşa de răpede disoluţie, cerută însă de necesitatea chiar a lucrurilor, iar a doua lucrare, care stă să apară acum, în Revista mea franceză şi în extras, învederează, cred, pentru orice spirit nepreocupat şi capabil de critică, lipsa oricărui caracter ger- man în conducerea militară şi politică a Statului austriac, în cea mai impresionantă epocă a lui, aceia care este încun- jurată de un mai mare prestigiu dinastic, a Mariei-Teresei, servită, cum voiu arăta şi în cursul acestei comunicaţii, de miniştri şi de generali cari aparţineau înainte de toate fa- miliei latine şi trăind într’o atmosferă de artă care nu are nimic a face cu producţiile înseşi ale geniului german. In prima lucrare, pe lângă multele probleme care mi s’au înfăţişat şi a căror rezolvire nepărtenitoare, deşi neobişnuită pentru foarte mulţi oameni deprinşi cu părerea veche, mi se pare cu desăvârşire concludentă, nu m’am putut gândi, ca astăzi, când evenimentele aduc atâtea suggestii noi, la alte puncte de vedere, concordante şi cu acelea scoase la iveală în 1917 şi cu acelea care mi s’au impus, îndată ce m’am gândit asupra secolului al XVIII-lea austriac, în raport cu seria de studii pe care de mult am întreprins-o, cu privire la întinderea spiritului frances în Europa, pentru conferinţile mele de la Paris. I Latinităţii, în vechea formă imperială romană, i se datoreşte însăşi deschiderea pentru civilisaţie a ţinuturilor care, mai târziu, au intrat în stăpânirea împăraţilor germani, de fapt împăraţi ai lumii creştine din Apus, de caracter fundamental roman, şi apoi a Habsburgilor, de cari Austria pare aşa de mult le- gată, încât, alături de dânşii şi supt dânşii, nu se mai bagă de samă alţi factori, de o influenţă tot aşa de adâncă. De www.digibuc.ro IS9 UN POST AL LATINITĂŢII lN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA 3 fapt ceia ce am putea numi prima Austrie este opera, din secolul al II-lea după Hristos, a împăratului Marcu-Aureliu. Ducând mai departe străbaterea oştirilor împărăteşti, de-a lungul teritoriului german locuit de seminţii răzleţe, inca- pabile să se ridice ele înseşi la o.cultură superioară, el na făcut numai un şir de expediţii în aceste regiuni, odinioară locuite de vechi triburi ilirice, în legătură strânsă cu stră- moşii naţiunii româneşti, acei Norici, acei Vindelici şi acei Pa’ioni cari au lăsat numele lor acestor regiuni, ci el s’a instalat acolo ani întregi de zile, lăsând Roma, jertfindu-şi nu numai studiile iubite, dar şi sănătatea şi grăbindu-şi moartea, pen- tru a face ca din aceste locuri pustii, străbătute de cetele germanice, peste ruina unei străvechi civilizaţii preistorice, aceia a epocei bronzului, aşa-numita civilisaţie de IaHallstadt, să se facă una din vetrele dvilisaţiei antice. Ca şi aici şi în regiunile mai de mult cucerite şi colonizate de dincolo de Dunăre, unde trăiau seminţii tracice şi ilirice, asămănătoare cu acelea din părţile nou-cucerite, s’a creiat o provincie asemenea cu Dacia şi cu Moesia. Dar nu este vorba numai de o organizaţie provincială, care a avut o foarte lungă durată, ci de două alte fenomene, asupra cărora trebuie să apăs, pentru a face să se înţeleagă caracterul acestei comunicaţii, al cării titlu a putut să sur- prindă pe necunoscători. Pe de o parte, Dunărea a ajuns să fie o arteră de cultură şi acelaşi lucru s’a întâmplat şi cu afluenţii ei, între cari Innul, pe care, pe vremea marilor năvăliri barbare din secolul al V-lea, năvile veniau din regiunea italiană însăşi. Deci Dunărea economică, Dunărea culturală nu este altceva decât o creaţie romană imperială, şi, cum, de-a lungul secolelor, Dunărea şi-a păstrat acest caracter şi ea a dat tonul în ceea ce priveşte formaţiunile politice din aceste regiuni, lucrul de căpetenie în Europa centrală, care este cursul lungului flu- viu pe care s’a purtat atâta viaţă de comerţ şi de cultură, se datoreşte unei hotărîri luate din Roma veche, cu intenţia ca opera astfel întemeiată să rămână trainică şi ca încadrarea acestor ţinuturi în « orbis romanus » să fie o* binefacere de civilisaţie pentru toate timpurile. Astfel de opere *5* www.digibuc.ro 4 N. IORGA 200 realizate cu forte mari si cu sacrificarea a mii de ostasi, cu primejduirea comandantului imperial însuşi, nu sunt din acelea care să poată dispărea după hasardul vremurilor, după strecurarea neamurilor celor noi şi după influenţa pe care aceste neamuri pot să o exercite asupra acelei părţi a Europei; ceea ce s’a făcut odată, ceea ce s’a întemeiat solid, ceea ce s’a înrădăcinat adânc formează una din acele transmisiuni pe care nimeni nu le poate înlătura şi care, dominând seco- lele, sunt menite a lucra şi asupra creaţiilor ulterioare care par mai protivnice sensului iniţial pe care l-a avut regiunea formată odată printr’o ideie creatoare şi aşezată pe basă de instituţii care, supt forma nouă, sunt destinate a trăi în secole. Din Dacia noastră, după marile strămutări de populaţie care au avut loc la sfârşitul antichităţii, s’a ales, supt raportul civilisaţiei superioare, foarte puţin: lumea supusă formelor de viaţă romană s’a întors, potrivit aceluiaşi principiu de supravieţuire a instituţiilor de temelie, la formele primitive ale satului tracic, care, acesta, cu toată influenţa bizantină şi sub-bizantină ulterioară, cu toate curentele occidentale aduse prin regalitatea ungurească, stăpânită ea însăşi de Roma şi re- presintată la urmă printr’o dinastie francesă, cu toate formele politice pe care le-a încercat Domnia românească, deschisă ea însăşi totdeauna infiltraţiilor venind din deosebite părţi, se păstrează şi până astăzi, nu numai în toate satele româ- neşti, dar în târgurile care servesc pentru schimburile lor economice şi în însăşi capitala României, căreia i s’a zis, nu fără dreptate, «satul cel mare»,—şi tot aşa de altminteri şi în celelalte ţinuturi româneşti, care n’au avut o existentă politică liberă, dar în care satul şi târgul sânt şi astăzi, în ciuda numelui străin, unguresc, al «oraşului», formele de căpe- tenie ale alcătuirilor noastre. Altfel a fost în Noric, Vindelicia şi Panonia, unde domi- naţia romană, mai apropiată de izvorul însuşi al patriei şi al culturii, a dăinuit mai multă vreme şi a avut necontenit un caracter roman mai adânc, evoluând către forme mai înalte şi mai strălucitoare. Să nu uităm că, un timp, părţile acestea erau considerate ca una din vetrele de căpetenie ale latinităţii, când aici erau www.digibuc.ro 201 UN POST AL LATINITĂŢII ÎN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA S şcoli înfloritoare, când negustori bogaţi lucrau prin schimbul produselor Europei centrale cu acelea ale Italiei, când in- stituţiile de învăţătură dădeau ucenici de valoare literaturii t t romane, iar, după ce creştinismul în forma latină a pătruns în aceste regiuni şi a ajuns a le stăpâni cu desăvârşire, creştinătatea de acolo a avut o altă putere decât aceia ajunsă la noi numai prin misionari răzleţi, venind din mai vechi strecurări de credinţă. Un Sfânt Ieronim era doar de la Stridon, în aceste ţinuturi care se pot mândri că au dat astfel celei de-a doua literaturi latine a creştinismului pe unul dintre cei mai activi, mai înzes- traţi şi mai nobili representanţi ai ei, iar, alături, înfă- ţişând un alt tip al sfântului, care împarte binefacerile ini- mii sale creştine şi celor mai săraci şi mai lipsiţi dintre oameni, Sfântul Martin arată aceiaşi origine panoniană. Numele înseşi,—de altminteri această persistenţă a for- mei latine a fost recunoscută şi de Redlich, cel mai adânc străbătător al formei antice, anterioară acelora care vor începe de la Habsburgi, şi el s’a gândit întâiu să presinte cele mai vechi temeiuri din viata antichităţii—, numele însesi, zic, arată cât de dăinuitoare a fost această presenţă a elementului roman, stăpânind în toate domeniile vieţii. Doar Viena poartă un nume care vine nu numai de la Marcu-Aureliu, dar de la o mai veche presenţă de barbari cari nu sunt Germani, în aceste părţi: Venzii de origine slavă, ca şi Veneţii cari sunt pomeniţi în părţile noastre. Ea nu este altceva de cât Vindo- bona romană. Şi, de oarece,pe aceiaşi linie a Dunării, se întâl- neşte mai departe, în vechiul Reich însuşi, o Ratisbona, a cării rădăcina numelui este în legătură cu noţiunea de luntre, fiind astfel un depozit de îmbarcaţiuni la un anume punct al fluviului, în acest sufix trebuie să se vadă, ca si în acelaşi sufix ona, care se întâlneşte nu numai în Vestul Peninsulei Balcanice, dar în Italia, ca în Verona, în Istria, ca în Albona—, şi în anumite părţi ale Tirolului, o persistenţă a vechii forme de locuinţă ilirică. » Este adevărat că Buda, al cării nume, de altminteri, este slav şi trebuie pus, cred, în legătură cu «bughile» de la noi, care înseamnă, tot aşa, nişte sălaşuri într’o adâncitură a tere- www.digibuc.ro 6 N. IORGA 202 nului, — şi fireşte şi Pesta, şi ea de o altă origine, dar nu germanică şi cu atât mai puţin ungurească —, nu mai arată nimic din originile latine de odinioară ale atât de bine populatului şi atât de înzestratului în ce priveşte civilisaţia Aquincum; să nu uităm însă că acolo unde Ungurii, nu ştim prin ce fenomen lingvistic, au impus numele cel nou de Gyor, la Raab, Germanii au păstrat numele de «bun altar» al Romanilor, Arabona. O cercetare atentă ar putea descoperi supt învelişul de un caracter atât de modem şi de « barbar » al nomenclaturii din aceste părţi şi alte rămăşiţe care mai vin în părţile Dunării mijlocii, al cării nume chiar trebuie pus în le- gătură cu naţiuni de altminteri mult mai vechi decât Ger- manii, ca şi pentru toţi afluenţii marelui fluviu, persistenţe de acestea latine care nu se bagă de seamă la prima vedere. Iată, ce reiese prin urmare, pentru întâiul strat aşternut asupra desvoltării celei mai vechi în părţile acestea ale Europei centrale. întâlnim aici pe amândoi strămoşii noştri, fără să ne gândim, fireşte, să-i întrebuinţăm pentru a contribui cu slabele noastre mijloace la haosul pe care-1 provoacă în lume impe- rialismul cuceritor din timpurile noastre: sunt aici şi Ilirii de odinioară, cei dintâi locuitori şi ctitorii civilisaţiei preisto- rice, şi sânt, după aceia, Romanii, îndeplinind şi aici acelaşi înalt proces de civilisaţie care a fost îndeplinit pe amândouă laturile Dunării, de unde de o potrivă ni vin însuşirile nea- mului nostru, cu tot ce se cuprinde în această zestre şi cu tot ce se desface din acest cel mai îndepărtat trecut şi ca drept în împrejurările pe care le poate deschide viitorul. II Se vorbeşte de Austria carolingiană. Carol-cel-Mare, împă- ratul german, conducând legiunile sale germane, ar fi urmărit măcar instinctiv o pătrundere germanică în aceste regiuni —, şi seria sa de expediţii ar fi fost întreprinsă anume pentru a realiza ceva care ar sămăna cu unitatea germanică de care se vorbeşte în timpurile noastre, când ea este aşa de activă, căutând să-şi câştige toţi membrii risipiţi şi să găsească, peste existenţa altor naţiuni, sălaşuri de viitor pentru creş- www.digibuc.ro UN POST AL LATINITĂŢII lN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA 7 «03 terea firească a rasei. De fapt însă nu este aşa. De sigur că luptătorii lui Carol-cel-Mare erau Germani, elementul romanic dinr Galia fiind ţinut la o parte de îndatorirea ostă- şească, ceia ce nu înseamnă că rolul lui nu era hotărîtor în alte domenii si că viata însăsi a Galiei romane, devenită o Francie merovingiană şi carolingiană, nu se sprijinia înainte •de toate pe existenţa şi valoarea acestei populaţii. Dar Carol era germanic numai în ceia ce priveşte rolul său regal, moşte- nit de la Merovingieni, iar acest rol era fireşte restrâns în margenile primei cuceriri şi a adausurilor fireşti care trebuiau să se alipească la dânsa : tot ceia ce întrece hotarele izbânzii lui Clovis aparţine Imperiului, iar Imperiul nu este altceva ■de cât noua formă a antichităţii, ca în vechiul Stat al lui Marc-Aureliu, formă care trecuse acum în veşmântul cel nou -al Bisericii creştine, care, această Biserică, şi în Apus ca şi în Răsărit, nu este altceva de cât o nouă interpretare a Romei eterne. Cel care punea crucea pe monete, care întrebuinţa limba latină în toate actele de Stat, care se făcea lăudat de Eginhard într’o formă împrumutată de la Suetoniu pentru împăratul August, nu era chemat să facă altceva de cât, fie şi cu adau- sul botezului creştin, o nouă operă asămănătoare cu a împă- raţilor de odinioară. Cu el Roma revenia în această regiune. Iar la capătul acestei expansiuni, care nu înseamnă aşezarea unui prisos de rasă, erau Avarii, horda Răsăritului, cu un fel ■de viaţă care nu putea fi admis, tocmai din causa ideii romane, acei Avari pe cari Carol-cel-Mare i-a învins şi i-a stârpit, liberând de supt stăpânirea lor seminţiile slave, foarte nume- roase în aceste părţi, tocmai aşa precum liberase şi anumite ■elemente, răspândite de la sine până departe, ale rasei sale germane. Nu numai că în calitate de împărat roman a mers Carol- eel-Mare în aceste regiuni, dar el s’a servit pentru consoli- darea lor de mijloacele pe care le dădea Biserica. Episcopatele din aceste părţi nu sunt altceva decât o expansiune a Romei celeilalte, în care Hristos Dumnezeu înlocuia pe Romul şi pe Zeiţa protectoare a Romei republicane. Pretutindeni, lângă comandantul militar, lângă căpitanul de margene, lângă markgraf, lângă herzogul german, care imita www.digibuc.ro 8 N. IORGA 204 pe ducele roman, se găseşte episcopul. Trei Rome se adună aici, pentru a crea caracterul ţării: vechea Romă imperială a. primei cuceriri, noua Romă creştină a Scaunului pontifical şi creaţia acestei Rome, care este Imperiul carolingian. Atâta nu ajungea însă. Episcopii cari botezau cu grămada pe barbari, cu sau fără voia lor, şi cari îndepliniau anumite rituri menite să impună acestei populaţii încă aşa de aspre , aceşti episcopi, cari, de altfel, nu erau decât continua- torii, după o destul de lungă întrerupere, a mai vechilor episcopi din Noric, din Vindelicia, din Panonia, asemenea cu acel Sfânt Severin, cu numele aşa de popular până târziu,, cari au apărat pe colonii romani împotriva iuruşurilor tre- cătoare ale Germanilor în mers spre Italia, au avut ca auxi- liari un alt val de caracter romanic, care a stabilit în aceste părţi lăcaşuri de adevărată cultură, în jurul cărora s’a putut organisa o viaţă de civilisaţie mai înaltă. Anglo-Saxonii, veniţi din Britania Mare, ceilalţi călugări, Irlandesii din ve- chea lor Erin, erau, oricare ar fi fost originea lor naţională, nişte adepţi şi servitori,— ca acel Alcuin care stă în fruntea lor, consilier în sens roman al lui Carol-cel-Mare,— ai civi- lisatiei romane, fie si binecuvântată cu crucea creştină. Ei au pătruns prin Elveţia Sfântului Gal, al cărui nume se păstrează în nomenclatura sviţeriană din toate timpurile, ei au ajuns în regiunea de sare de .la Salzburg, acea sare care, să nu uităm, era exploatată din timpurile cele mai vechi în forme de civilisaţie mediteraniană, de unde numele grecesc al sării, ăh, se păstrează în numeroase «halluri» respândite pe teritoriul german. De acolo, din văile Alpilor au ieşit, întinzându-se în regiuni mai largi, fundaţiile acestea călugă- reşti, opera acestor abaţi cari colaborează cu episcopii din cetăţi. Aşa s’a pus temeiul culturii medievale a Austriei. Fireşte că şi aici, ca şi pretutindeni în Europa, limba latină a rămas, pentru tot serviciul bisericesc, pentru toată literatura cleri- cilor şi pentru toate formele oficiale ale Bisericii şi ale Sta- tului. Dar nu este vorba numai de întrebuinţarea acestei vechi limbi de cultură, de către oameni cari, cu origini amestecate, www.digibuc.ro 305 UN POST AL LATINITĂŢII IN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA 9 au ajuns, de la o bucată de vreme, a vorbi nemţeşte, ci este ■vorba de rolul pe care au continuat din veac în veac să-l joace aceste cetăţui ale culturii, la Melk, la Sankt-Polten, pretutindeni până în apropierea Vienei, dominată oarecum ■din afară, peste creaţia castelelor imperiale din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, de spiritul latin care iese din aceste mari zidiri întărite, populate de aşa de harnici servi- tori ai unei culturi de origine latină. Am putea zice că aba- ■ţiile îndeplinesc în aceste ţinuturi, peste forma politică, un rost asămănător cu acela pe care l-au jucat în Franţa regală, încă sălbatecă, rău organizată supt raportul economic, întrată în mâna seniorilor cari făceau fiecare ce voia, în dauna drep- tăţii, legii şi religiei, marea abaţie de la Saint-Denis, care aceasta a fost, pe vremea lui Ludovic al Vl-lea şi Ludovic al Vll-lea, mult mai mult capitala Franciei de cât Parisul regal «1 însuşi şi cele câteva puncte ţinute în stăpânire de dinastia Capeţienilor. Numele de Austria este de sigur în legătură cu al Austra- liei galice, opusă Neustriei. Şi chiar, acum în urmă, un -cercetător german a propus,—în Forschungen und Fort- schnitte,— împotriva rectificării că Ostrogoţii şi Visigoţii nu înseamnă « Goţii de Răsărit » şi « Goţii de Apus », să se vadă în Neustria numai o nouă Austrasie, o nouă Austrie. El observă că pot să existe nume de acestea « răsăritene » fără să fie în faţă un termin apusean. Dar i se poate obiecta -că sistemul de regiune apuseană şi regiune răsăriteană se întâlneşte şi în alte părţi, chiar dacă nu se întrebuinţează numele luate de la mersul soarelui, ci colorile, care la Tura- nieni le înlocuiesc şi care se întâlnesc şi la cei cari au fost influenţaţi de o dominaţie turaniană, precum este cazul cu o Rusie Albă, o Rusie Roşie, ş. a. m. d., nume care nu fac altceva decât să înlocuiască pe acelea ale punctelor orizontului. Această Austrie a vegetat foarte multă vreme, trecând -de la prima formă a markgrafiatului, până la forma mai înaltă a ducatului, care nu este decât un dar al celui de-al doilea Imperiu medieval de imitaţie romană, al Ottonienilor. Locuitorii Austriei propriu-zise ajunseseră a vorbi în mare parte limba germană, cu toată originea lor care, încă odată, www.digibuc.ro IO N. IORGA 206 este foarte amestecată. Dar nu este niciun sens politic german în această întindere a Imperiului, cum el nu' există în Imperiul însuşi. Vechile formaţii locale au trăit o bucată de vreme dincolo de această mică Austrie; ele au ajuns să se alipească la dânsa mai târziu numai şi, în ce priveşte forma superioară pe care trebuia s’o aibă acest conglomerat, ea n’a fost aceiaşi ca aparenţă naţională de la o epocă la alta. Ceia ce am putea numi concentrarea austriacă s’a făcut înainte de dispariţia Babenbergilor, prima dinastie, înainte de a se chema tocmai din Suabia, de lângă Alsacia şi Sviţera, Habsburgii, multă vreme nişte străini, gata să se întindă şi în alte teritorii şi păstrându-şi legăturile la Rin. Această concentrare au înce- put s’o facă Slavii din Boemia, din banda aceia slavă care se întindea de la Craloveţ-Konigsberg până în adâncul Peninsulei Balcanice, cuprinzând pe Cehi, pe cei pe cari-i numim Moravi şi cari nu s’au numit niciodată politiceşte aşa, pe Croaţi şi pe Sârbi. Dacă puternicul rege Ottocar n’a izbutit să facă Austria lui slavă, aceasta se datoreşte, nu unei revanşe a rasei germane care n’ar fi voit să sufere aceas- tă stăpânire « străină », ci mai ales voinţii Sfântului Scaun roman, care, având interes ca Rudolf de Habsburg să nu se coboare în Italia, l-a îndreptat către rosturile acestea răsă- ritene. Ottocar a fost biruit şi ucis nu numai de armele prin- ţilor germani adunaţi supt noul rege al Romanilor contra lui, ci de blăstămul Romei, care făcea şi desfăcea pe regi. Ceva «apostolic», pontifical, se întâlneşte deci în însăşi formaţia Statului austriac al Habsburgilor, întocmai cum altă încercare de a strânge acest « Osterik» dunărean, aceia a Ungurilor Sfântului Ştefan, se datoreşte tot unei iniţiative din partea Sfântului Scaun, care el este stăpân în aceste regiuni, el deţine legitimitatea, pe care a transmis-o, dar o poate retrage şi o supraveghează, o guvernează, în fiecare moment. Nu fără adânci legături în Austria a fost până la capăt atitudinea acestor Habsburgi cari pe vremea lui Fran- cisc I-iu mergeau cu lumânările în mână în marea sărbătoare catolică din Iunie a Iui Corpus Domini, Frohnleichnam, se supuneau cu evlavie îndatoririi de a spăla cu mâni împără- teşti picioarele săracilor din Viena şi erau coborîţi în cripta www.digibuc.ro UN POST AL LATINITĂŢII ÎN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA II 207 din mănăstirea Capucinilor, pentru a aştepta acolo judecata cea de pe urmă. III Când, pornind din Franţa lui Ludovic al XlV-lea, marea undă de influenţă franceză a străbătut întreaga Europă, şi supt această formă franceză era o influenţă care venia din Spania şi Italia. Austria secolului al XVII-lea şi al XVIII-lea a intrat în această comunitate culturală latină, în care, cum am spus, se întruniau cele trei curente latine. Căsătoria lui Maxi- milian de Austria, fiul împăratului Frederic, cu Maria de Burgundia apropia pe Habsburgi de Ţările-de-Jos, pe jumă- tate latine, şi de această Burgundie, pe care a reclamat-o Carol al V-lea şi a crezut că o poate căpăta într’un moment. întâia căsătorie latină. Cea de a doua, între Filip, frumosul fiu cu numele burgund al lui Filip-cel-Bun şi al lui Filip-cel- îndrăzneţ, înaintaşii săi, cu Ioana, fiica lui Ferdinand Catolicul şi a reginei Isabela, pune din nou în legătură pe Habsburgi cu o parte din_ lumea latină şi îi leagă în chipul cel mai strâns de dânsa. Când moştenirea lui Carol al V-lea s’a sfărâmat în două şi fratele lui, Ferdinand, a rămas în Imperiu, având, prin pactul încheiat cu ultimii regi, de origine polonă, ai Ungariei şi Boemiei, reunite, aceste regate, cu o misiune de luptă împotriva Turcilor în Răsărit, niciodată el şi urmaşii săi nu s’au putut desface din legăturile cu Spania, de unde li veniau bani şi soldaţi. Filip al II-lea a fost stăpânul rudelor sale din Viena şi Praga; în el se concentra vitalitatea Habs- burgilor. Când ramura spaniolă a lui Filip al II-lea s’a stâns, arhiducele Carol a venit din regiunile dunărene pentru a-şi reclama moştenirea, şi, ani întregi de zile, el a fost recuno- scut ca rege al Spaniei, iar, când interesele europene, la suirea lui pe tronul imperial, cu căpătarea moştenirii austro- ungaro-boeme, l-au oprit de a rămânea în Madrid, el a plecat de acolo adânc pătruns de spiritul latin din această primă stă- pânire a sa. Spaniolii au stat în jurul lui până la sfârşit, eti- cheta de la Viena a fost stricta etichetă spaniolă; o anumită morgă care vine din Spania s’a păstrat până în zilele noastre, www.digibuc.ro 12 N. IORGA 20S când Francisc-Iosif se mustra o zi întreagă că a întins mâna celui de-al doilea adiutant, atunci când eticheta cerea ca numai cel d’intâiu să aibă dreptul de a atinge degetele împărăteşti. Dar Spania fusese şi în Italia; era în Milan, odată, şi în Neapole; o comunitate hispano-italiană s’a păstrat multă vreme, exercitând o adâncă influenţă şi asupra Franciei. Fostul rege al Spaniei s’a încunjurat deci de Italieni; toţi marii generali ai timpului vin de acolo, de la Montecuccoli la Caprara, la Caraffa, la Veterani, care a fost şi în ţările noa- stre. Ce mică figură fac generalii de origine germană pe lângă: dânşii! » Dar fiica împăratului Carol, Maria-Teresa, e măritată cu un prinţ de Lorena, Francisc, care a fost stăpân în familia sa„ Până la căderea vechii monarhii austriace, mormintele ducilor de Lorena la Nancy erau îngrijite cu bani trimeşi de la Viena, unde dinastia nu este de Habsburg-Lorena, ci de Lorena-Habsburg. La influenţa spaniolă şi italiană s’a adaus acum aceia franceză, venită prin aceşti Loreni, ca şi printr’o serie întreagă de aventurieri francezi, cari se presintă pe frontul de luptă împotriva Turcilor şi joacă rolul prim,, de la de Souches până la Rabutincihantal, care comandă în Ardeal şi are legături cu Brâncoveanu, până la ajutătorii şi succesorii lui în aceste regiuni, generali şi ofiţeri mai mărunţi, dar, înainte de toate, Eugeniu de Savoia, italian, de prove- nienţă francesă, de cultură francesă, personalitate mai hotă- rîtoare de cât împăratul însuşi, în Consiliile de războiu care conduceau ostilităţile. Cultura francesă, voită, nevoită, se impune. Dar Viena, care este şi un centru de adunare pentru popoa- rele din Răsărit, având o colonie grecească şi românească la începutul secolului al XlX-lea, Viena este supt raportul cul- turii un oraş italian. Italienii fac castele şi palate, musicanţii italieni dau Curţii momente de distracţie, literatura italiană vine cu Metastasio aici, dând în italieneşte textele- pentru operele care se ascultă. Posesiile italiene ale Casei de Habs- burg întrec Austria în ceia ce priveşte civilisaţia şi impun pecetea lor vieţii superioare din capitala Imperiului, care înainte de aceasta nu era de cât un oraş relativ mic al unei www.digibuc.ro aog UN POST AL LATINITĂŢII ÎN LUMEA GERMANICĂ: AUSTRIA 13 burghesii, care niciodată, până în zilele noastre, n’a putut să deie ceva de la dânsa în domeniul civilisaţiei, literatura austriacă neputând de cât să oscileze de la uşurinţa unui Saphir la entusiasmul exagerat, în legătură cu Habsburgii, al lui Grillparzer. Cu cât a devenit mai germană Viena supt acest raport, cu cât s’a depărtat de tradiţia aceasta latină, cu atât ea a scă- zut sufleteşte, ajungând să fie numai o dependenţă a civili- saţiei germane. Ce este într'adevăr ca ideie germană în tim- purile noastre în poeţii lirici ai Austriei, în fruntea cărora se aşează inspiraţia de caracter general istoric a lui Hamer- ling din Ahasverus şi tânguirea asupra soartei lui nenorocite a lui Hyeronimus Lorm? Cred că am îndreptăţit titlul acestei comunicaţii. De-a- supra deosebirilor de limbă şi a conştiinţilor naţionale, care se pronunţă mai puternic abia în secolul al XlX-lea, — Fre- deric al II-lea al Prusiei era însuşi aşa de puţin german în sufletul său, fiind de fapt un servil ucenic al culturii francese,— şi care ajung la actuala formă ascuţită numai în urma unei adevărate psihose, asupra căreia, dându-şi samă oamenii de inte- resele generale ale omenirii, se va reveni, există lucruri vechi şi mari, pe care nimic nu le va putea distruge şi a căror existenţă este o adevărată binefacere, pentru că prin ele şi nu prin antagonisme naţionale se va putea ajunge din nou la acea strânsă conlucrare între naţiuni, fără care însăşi ade- vărata civilisaţie stă să se prăbuşească, fie şi în mijlocul osa- nalelor de triumf ale vechiului spirit de cucerire barbară. www.digibuc.ro IN AMINTIREA LUI ERNEST SOLVAY (1838—1938) DE ION RĂDUCANU MEMBRU CORESP. AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela 15 Aprilie X938 Mâine, 16 Aprilie, se împlinesc ioo ani dela naşterea lui Ernest Solvay. In cadrul Institutului de Sociologie, al cărui întemeietor a fost, institut ataşat la Universitatea liberă la Bruxelles, se comemorează fără fast această dată. Mâine, zeci de întreprinderi, în 15 ţări, cari aplică pro- cedeul său în producţiunea sodei, zeci de mii de lucrători se vor bucura de odihnă, suspendând lucrul, în amintirea lui Solvay. Cu prilejul centenarului, am socotit nimerit ca şi în forul acesta de înaltă cultură, printr’o expunere sumară, să dăm câteva lucruri demne de reţinut din opera acestuia. Eşit din familia unui mic comerciant în Brabantul valon, el nu a urmat studii universitare. Din tinereţe a fost atras de stu- * diul chimiei şi fizicei. La zz ani, ca ajutor al unui unchi, director al uzinei de gaz din Saint Josse Schaarbeck, începe o activitate care îl duce la descoperirile sale în domeniul chimiei. Opera lui Solvay nu interesează — cum se crede uneori — numai stiinta chimiei, ci si într’o mare măsură ştiinţele eco- nomice şi sociale. Sunt mulţi cari îl preţuesc pentru ceea ce a făcut în chimia industrială prin invenţia cunoscută, care este o punere la punct a procedeului amoniacal de prepararea sodei. Eftinind preţul de cost şi simplificând procesul de fabricaţiune, Solvay a procurat unor importante categorii de 16 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria. UI. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 ION RĂDUCANU 212 industrii, materialul prim chiar dintr’un început, cu o redu- cere mai mare de So°/0, faţă de preţul sodei, produsă după vechiul procedeu Leblanc, care dominase fabricaţiunea trei sferturi de veac. Pe la 1850 preţul sodei era de 650—700 frs. In primii ani de aplicare a procedeului Solvay, preţul s’a redus la 300 frs. (1864—68) pentru ca să ajungă la 100 frs. tona în 1914. Industriile de sticlă, de săpun, fabricaţia chemicalelor, industria celulozei şi hârtiei, ca şi rafineriile de petrol şi industriile textile, toate s’au folosit într’o largă măsură de descoperirea lui Solvay. In 1936, producţia de sodă în Europa atinsese cifra de 2,6 milioane tone (exclusiv Rusia). Consumul de sodă în România produsă în interior, a crescut considerabil. El a trecut dela 11.200 tone în 1930: la 17.500 tone în 1937, deci cu 56% mai mult în decurs de 7 ani. Mai puţini cunosc opera lui ca reformator social şi între- prinzător. Noi socotim că această latură a activităţii lui Solvay, merită să fie cercetată. însăşi economiştii s’au ocupat prea puţin de acestă latură. Există un fel de spirit de castă şi la economişti, încă din vremea când s’au intitulat întâia oară ca atare, în faza fizio- craţilor, în franţa veacului al XVIII-lea. Chiar în marile dicţionare recente de ştiinţe economice, nu dăm de numele lui Solvay. Numai în Enciclopedia ştiinţelor sociale, lucrare cuprinzătoare, în 15 volume, apărută de curând în Statele- Unite ale Americii, găsim contribuţia preţioasă a lui R. J. Lemoine asupra concepţiei sociale a lui Solvay. Dintr’un anumit punct de vedere, Solvay a avut în ştiinţa socială soarta lui Gustav Ruhland pe vremuri economistul răsvrătit şi nerecunoscut de castă,— întemeietorul programului agrar social în cel de al 3-lea Reich. Ruhland, în Germania de azi, pe drept sau pe nedrept, este preţuit şi popularizat mai mult decât alţi vechi economişti cu renume. » 1 Ideile lui Solvay, în deosebi în politica socială şi în cali- tatea lui de întreprinzător, sunt şi acum discutate, unele din ele, s’au realizat, mai ales în epoca următoare războiului mondial. www.digibuc.ro ÎN AMINTIREA LUI ERNEST SOLVAY (1838—1938) 3 *13 Din lucrările sale publicate amintim: Le comptabilisme so- cial (Bruxelles, 1897), tradusă şi în englezeşte: Etudes so- ciales : notes sur le productivisme et le comptabilisme (Bruxelles 1900); în colaborare cu Eduard Anseel: Principes d'orien- tation sociale (Bruxelles 1904); Industrie et Science (Bruxelles 1910); Questions d’energdtique (Bruxelles 1910). Ca să înţelegem ideile economice şi sociale ale lui Solvay, trebue să ţinem seama pe deoparte de structura intelectuală a acestuia, ca şi de starea de spirit şi frământările economice în epoca în care a trăit. Belgia nu este numai piaţa care slujeşte de schimb şi tranzit de mărfuri între Anglia, Germania şi Franţa, ci tot- deodată un punct de întâlnire, deci de influenţă reciprocă a curentelor de idei din ţările amintite. » Intr’o convorbire cu Izart, întrebat ce preocupări are, şi aceasta la vârsta de peste 70 ani (1910) Solvay răspunde: « mon reve, car c’est un reve- encore — serait de decouvrir Ies lois qui gouvernent le developpement materiei et moral de rhomme et des groupements d’hommes et des so- cietes ». Din această mărturisire reiese frământarea spirituală a lui faţă de problema socială: ea revine ca un ecou depărtat al idealului lui Saint Simon. «Etudier la marche de l’esprit humain, pour travailler ensuite au perfectionnement de la civilisation, tel fut le but que je me proposais ». întreprinzătorul Solvay are puncte comune şi cu origi- nalul reformator Robert Ozven, el însuşi într’o vreme con- ducător de industrie, întru cât priveşte mai ales obligaţiunile patronului în domeniul asistenţei sociale, pentru lucrătorii ocupaţi în întreprinderile respective. Şi astăzi, fabricile chimice cari aparţin grupului Solvay,. potrivit tradiţiei celui care le-a fondat, au, în regulă gene- rală, locuinţe pentru o bună parte din lucrători, casă de pensiune, dispensare medicale, bănci cooperative, şcoli de ucenici ş. a. m. d. N’am putea înţelege programul financiar a lui Solvay, fără să amintim de influenţa spirituală exercitată în dome- niul economic de John Stuart Mill. a • www.digibuc.ro 4 ION RĂDUCANU 214 Impozitul pe succesiuni, aşa cum este propovăduit de Sol- vay, ca un impozit pe succesiune reiterat, poate sluji ca o dovadă. Această idee a lui Solvay a fost reluată mai târziu de către economistul italian Rignano, Solvay care afirmă cu tărie dreptul la existenţă al muncitorului şi realizarea unei egalităţi, la punctul de plecare în lupta vieţii, propune ca impozitul pe succesiuni să fie progresiv, nu numai ţinân- du-se seamă de suma moştenită şi de gradul de rudenie, ci si de numărul actelor de transmisiune ale aceleiaşi averi, dela o generaţie la alta. Teoria contabilismului social, care cuprinde o radicală reformă monetară, are unele puncte de înrudire cu bursele de mărfuri ale lui Robert Owen şi cu Banca de Schimb a lui Proudhomme. Tustrei urmăresc, sub o formă sau alta, reintroducerea schimbului de troc, în locul schimbului indirect de marfă contra bani şi bani contra marfă. Pe când însă Robert Owen ţinteşte prin funcţiunea bursei de mărfuri înlăturarea profi- tului, iar Proudhomme prin Banca de Schimb realizarea cre- ditului gratuit: Solvay, mai realist, nu este nici împotriva profitului care revine producătorului, în calitate de între- prinzător, nici pentru himera gratuităţii creditului. Prin reforma monetară urmărea, pe de o parte o perfec- ţionare a plăţilor fără numerar, popularizând moneta de cont ca unitate de valoare fixă, abstractă şi înlăturarea deci a unei mărfi, de exemplu aurul, ca monetă, supusă şi ea la oscilaţiuni de valoare. Solvay este printre cei dintâi autori— urmaţi în zilele noastre de o mulţime — care cereau detro- narea aurului în sistemele monetare. In special după război, organizarea plăţilor fără numerar, iau o desvoltare din ce în ce mai mare şi confirmă în parte propunerile lui Solvay în această materie. In 1896 — amintesc acest lucru ca o legătură firească între titlurile contribuţiunilor apărute într’un volum din analele Institutului de Ştiinţe Sociale dela Bruxelles — sunt tipărite două contribuţiuni : « Le comptabilisme sociale » par Ernest Solvay şi «Le service de cheques et de virements » de economistul belgian Hector Denis. Adaog, www.digibuc.ro 215__________ÎN AMINTIREA LUI ERNEST SOLVAY (1838—1938)___ $ că în conducerea institutului amintit, pe lângă Denis, au fost chemaţi să lucreze Guillaume de Greef şi Emil Vander- welde. Astăzi utilizarea cecurilor poştale şi a operaţiunilor de viramente şi prin casse de compensaţiuni, formează o ope- raţiune obişnuită din ce în ce mai răspândită. In deosebire de mulţi mari întreprinzători, Solvay de- parte de a fi adeptul unui individualism feroce, dovedeşte o putere de analiză a problemelor economice în spirit larg social. Desigur, atât şcoala nouă economică din Germania, cât şi legislaţia în folosul muncitorimii, prin înfăptuirea asigurărilor sociale de către Bismark, au avut partea lor de influenţă asupra felului de a privi problemele sociale cu- rente în Belgia, într’o vreme în care grevele luaseră pro- porţii îngrijorătoare. Pentru el, libertatea nu era un produs al concepţiilor me- tafizice. El nu era un liberal de modă veche, adept al drep- tului natural. Preţuind valoarea asociaţiunii, Solvay recu- noaşte însă Statului obligaţiuni multiple în domeniul eco- nomic si social. Patronul trebue să înţeleagă şi să realizeze colaborarea cu personalul său salariat, admiţând participarea directă la be- neficiu sau prin muncă cu primă şi ocupându-se de pregă- tirea tehnică şi generală a copiilor. Statul, la rândul său, are mari îndatoriri. Fără să intru în amănunte în această pri- vinţă, indic câteva din ele: 1. Ca educator să introducă un sistem de ajutorare, astăzi realizat în Belgia prin fondul celor mai bine dotaţi copii. Aceasta, în legătură cu «egalitatea punctului de plecare» în lupta pentru existenţă. 2. Să organizeze piaţa muncii, prin aşa numitele burse de muncă. 3. Să aplice riguros un cod de higienă socială. 4. Să acorde ajutoare lucrătorilor, cari fără voia lor nu au ocupaţiune. Acum, avem asigurarea contra şomajului, aproape în toate ţările industriale. 5. Să ocrotească muncitorii prin reglementarea orelor de lucru, prin salubritatea şi securitatea impusă atelierelor, prin www.digibuc.ro 6 ION RĂDUCANU 216 generalizarea obligatorie a contractului colectiv. Iarăşi un deziderat realizat în vremurile noastre. Idea conducătoare în cartea muncii a lui Mussolini, este tocmai generalizarea contractului colectiv de muncă. Pentru ca Statul să poată îndeplini aceste multiple roluri, Solvay schiţează un program financiar original, care este discutabil, plecând dela constatarea că în ţările cu economie desvoltată, întreprinderile economice au drept beneficii o rentabilitate avantajoasă. El propune ca Statul să preia o cotă parte din capitalul învestit în întreprinderile economice. Totalul participării Statului ar alcătui un fond, care ar fi procurat pe cale de credit public. Diferenţa între renta plă- tită de Stat detentorilor titlurilor de împrumut şi dividendul pe care l-ar încasa dela participaţiuni, i-ar da posibilitatea să-şi îndeplinească îndatoririle de ordin cultural şi de poli- tică socială. Acest program ni-1 înfăţişează pe Solvay ca adept al capitalismului de Stat. Sub o altă formă, el a fost expus în vremea din urmă de sociologul Goldscheidt în lucrarea: « Staatssozialismus oder Staatskapitalismus ». Concepţia în politica socială a lui Solvay este determinată de convingerea că în primul loc trebue creiată o elită socială, pătrunsă de îndatoririle ei şi, în al doilea rând, din punct de vedere material, că problema unei juste repartiţii a bunu- rilor atârnă de producţiunea bogăţiilor. Intensificarea continuă a bogăţiei materială şi imaterială e singura cale pentru a asigura progresul social. Această doctrină a lui Solvay este cunoscută sub numele de: «pro- ductivism » . El în multe privinţe este un precursor al orga- nizării ştiinţifice a muncii, a raţionalizării întreprinderilor. Productivismul său e premergător fordismului. Intre Solvay şi Ford e mai mult decât o înrudire spiri- tuală. Amândoi reprezintă energii cu totul excepţionale, exemplare de adevăraţi conducători de întreprinderi mon- diale, în care elementul personal e determinant, în deosebire de aproape totalitatea societăţilor pe acţiuni, unde întreprin- derea cu timpul devine o entitate distinctă de personalitatea creatorului ei. «Serviciul consumatorului» în concepţia lui Ford, corespunde «productivismului social» a lui Solvay. www.digibuc.ro 217 lN AMINTIREA LUI ERNEST SOLVAY (1838—1938) 7 Productivismul, ca o noţiune de economie socială, se poate realiza mai bine printr’o organizare cât mai chibzuită a categoriilor de producători: sindicate, carteluri, şi prin o organizare cât mai raţională a întreprinderii în vederea re- ducerii preţului de cost. Pentru organizarea producţiei prin asocierea întreprinderilor, el priveşte terenul larg al econo- miei mondiale, ca fiind cel mai prielnic şi contribuind la o apropiere între naţiuni. Lozinca lui Solvay: «A chacun selon sa productivitd sociale » îţi feaminteşte formula lui Saint- Simon: x< A chacun selon sa capacitd, a chaque capacite, selon ses oeuvres ». Până aci am dat un palid rezumat al ideilor economice şi sociale ale lui Solvay. Ne putem pune întrebarea dacă prin ideile amintite, presupunând că ele ar fi realizate în total, nu s’ar întrona un sistem social cu totul opus sistemului capitalist. Aproape fără să vrem, ca urmare logică, se impune o a doua întrebare, dacă viaţa economică din zilele noastre apare ca o expresie a economiei liberale. La această ultimă întrebare, răspunsul este uşor de dat: Ne găsim în plina transformare, în care libertatea şi proprietatea individuală sunt îngrădite, de o parte de acţiunea Statului, de altă parte de curentele de organizare ca reprezentante ale marilor grupuri de producţiune. Ideile lui Solvay nu ţinteau o înlocuire, ci o corectare, o perfecţionare a regimului capitalist. Anseele privea, în po- lemica dusă cu Solvay, sistemul social al acestuia, drept o epocă de tranziţie. înainte de planurile economice, azi la modă, am avut denumit ca atare «planul social Solvay». Planul economic a lui de Man, ca şi cel al lui van Zeeland, sunt izvorâte din necesităţi prezente, dar nu permanente şi urmăresc deci scopuri imediate: Cel dintâi în vederea re- staurării economice şi financiare a Belgiei, cel de al doilea în vederea înlăturării desechilibrului cauzat de depresiunea mondială în schimburile dintre ţări. Planul social Solvay cuprindea o largă reformă, cu măsuri economice, financiare şi de legislaţie muncitorească. Spre a înlesni studiul problemelor sociale şi aceasta nu este meritul cel mai mic a lui Solvay, a fondat în anul 1901 www.digibuc.ro 8_________________________ion rAducanu________________________a»8 Institutul de Sociologie, după ce creiase Institutul de fizio- logie, punându-i la dispoziţie fonduri însemnate şi che- mând să colaboreze un număr mare de cercetători ca într’un adevărat laboratoriu. In scrisoarea prin care motiva crearea Institutului, el arată astfel: «Problemele economice şi sociale sunt obiectul de căpetenie al preocupărilor contimporane ». In ultimii ani s’au înmulţit lucrările si cercetările în acest domeniu, multă vreme abandonat hazardului empirismului şi arbitrariului speculaţiunilor individuale ». Institutul, în concepţia lui, trebuia să procure cercetăto- rilor mijloacele de a contribui la propăşirea ştiinţei sociale. Un ţel asemănător îl urmăreşte Institutul Social Român , care, datorită îndeosebi d-lui Profesor Guşti, a cultivat inte- resul pentru studiul problemelor sociale româneşti, prin o activitate astăzi apreciată de cercurile competente. Multiplele publicaţiuni, cuprinzând anchete asupra stă- rilor sociale şi economice, ca şi asupra problemelor de ordin politic general, atât în Belgia, cât şi în o mulţime de ţări, (notes et memoires ii broşuri, etudes sociales, Bulletin so- ciales, devenite apoi Archives sociologique) iar dela 1920 luând locul Buletinului Archives Sociologique Revues de Tlnstitut de Sociologie înfăţişează o operă de colaborare largă a cercetătorilor care numără tot atât de mulţi străini, ca şi belgieni. In ultimul timp Ernest Maheim, fost profesor la universi- tatea din Liâge, este directorul şi animatorul aşezământului. Institutul a organizat din iniţiativa primului său condu- cător, Emil Waxweiler, « săptămâna socială». Aceasta nu are de scop, cunoşterea de noi noţiuni, ea tinde să pregătească spiritele pentru cercetarea problemelor so- ciale printr’o atitudine realistă. Dintre obiectele puse în discuţia acestor săptămâni amin- tim: Educaţia tehnică şi economică a lucrătorului belgian, evoluţia asociaţiilor, instituţiilor etc. După război, în Franţa, s’a organizat potrivit modelului belgian «săptămâna economiştilor de limba franceză». www.digibuc.ro 219 lN AMINTIREA LUI ERNEST SOLVAY (1838—1938) 9 îmi dau seama că ceea ce am expus nu este decât o des- criere sumară a vieţii şi operii lui Solvay. Ca om de ştiinţă, ca reformator social, ca mare întreprin- zător, ne apare într’o lumină excepţională, ca un nobil exemplar. El face parte din elita spirituală şi morală, fără de care societatea nu poate să se mişte pe calea destinului, spre desăvârşirea personalităţii umane. BIBLIOGRAFIE Din lucrările cu caracter social al» lui Emest Solvay citim: 1. Sience contre religion (1879). 2. Le comptabilisme social (1897) (tradus şi în limba engleză). 3. Etudes sociales: notes sur le productivisme et le comptabilisme (1900). 4. Lettres sur le productivisme et le comptabilisme (1900). 5. Principes d’orientation sociale (în colaborare cu Ed. Asăele), lucrare apărută în 2 ediţii (1924). 6. Industrie et Science (1910). 7. Questions d'biergitique sociale (1910). 8. Notes, Lettres et Discours d’Emest Solvay (1929). 2 voi. Despre vieaţa şi personalitatea lui Solvay: 1. Vie d’Emest Solvay (1933). 2. Hommage naţional ă Emest Solvay (1933). Despre opera ştiinţifici a lui Emest Solvay, pot fi consultate: 1. Bertrand Louis: Emest Solvay rlformateur social (1918). 2. Bamiche Georges: Essai de poUtique positive basle sur l’biergitique de Solvay (1919). 3. Revue de l’Jnstitut de Sociologie, Seria IX, voi. II (1921—1922). Supl. la Nr. 3: * Emest Solvay *. www.digibuc.ro PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ i IULIE 1853 — 17 SEPTEMVRIE 1854 DE ION D. N1STOR MEMBRU AL ACADEMIEI Şedinţa dela 15 Aprilie 1938 Prin convenţia dela Balta-Liman (Mai 1849) s’a încheiat acordul ruso-turc cu privire la situaţia din Principate. Pu- terile contractante, una protectoare iar alta suzerană, con- veniră ca Domnii din Principate să fie numiţi pe termen de 7 ani, iar Adunările Obşteşti din Bucureşti si Iaşi să fie în- locuite cu Divanuri compuse din boierii cei mai de frunte •din ambele ţări, orânduiţi de Domn în această funcţiune. Divanurile aveau căderea să revizuească legiuirile pământene; dar modificările nu puteau fi puse în aplicare, decât cu aprobarea puterilor protectoare. Până la pacificarea desăvârşită a ţărilor române şi până la introducerea nouei ordine de lucruri, detaşamente de trupe rliso-turce urmau să rămână în Principate. La început nu- mărul lor era de 25—30.000, urmând ca mai apoi numărul acesta să fie redus la 10.000. Puterile protectoare trimiseră, fiecare, câte un comisar cu însărcinarea de a controla mersul treburilor interne. In Muntenia scaunul domnesc era vacant prin retragerea Principelui George Bibescu la începutul revoluţiei din 1848. In scaunul vacant Poarta recunoscu, la 16 Iunie 1849, Domn 17 17 A. R. —Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 ION D. NISTOR 222 pe Barbu Ştirbei, care primi şi agrementul Rusiei în această înaltă demnitate. In Moldova Mihai Sturdza nu înţelegea să mai rămână în scaunul domniei în noile condiţiuni şi de aceea el repăşi dela domnie. In locul lui Poarta consimţi la ridicarea Domnului Grigore Ghica pe tronul Moldovei, care obţinu confirmarea şi din partea Rusiei. Nouii Voevozi îşi inaugurară domniile cu reforme folosi- toare. Ei izbutiră să asigure şi ordinea internă, în aşa fel,, încât la 1851, trupele de ocupaţie ruso-turce, menţinute în Principate pentru asigurarea ordinei, putură să evacueze ţara fără niciun inconvenient pentru liniştea internă. Astfel Domn români ajunseră stăpâni la ei acasă. Ambii Domni se stră- duiră să realizeze îmbunătăţiri însemnate în toate direcţiile şi pe toate tărâmurile vieţii publice. Din nenorocire însă pentru ţările române, situaţia aceasta de pace şi linişte nu dură decât scurtă vreme. La 1853 un. nou conflict diplomatic izbucni între Ruşi şi Turci, care neputând fi potolit din vreme, declanşă un nou războiu între Rusia şi Turcia, cunoscut în istorie sub numele de Războiul Crime ei. Ca şi mai înainte, aşa şi de astă dată Principatele Române ajunseră arena de lupte sângeroase între Poarta Suzerană şi Rusia Protectoare. In cursul acestui războiu ţările noastre îndu- rară chiar două ocupaţiuni succesive, una rusă şi alta austriacă. Intre călugării catolici şi ortodocşi din Ierusalim izbucni un aprig conflict pentru prioritatea folosirii unor locuri din apropierea Sf. Mormânt. Izbucnirea conflictului nu putea decât să fie binevenită diplomaţiei ţariste care reclama de mult pentru Rusia Pravoslavonică protectoratul asupra cre- ştinilor ortodocşi din Imperiul Otoman. Este adevărat că Poarta recunoscuse Franţei protectoratul asupra catolicilor din Turcia, dar numărul acestora era incomparabil mai mic ca cel al ortodocşilor greci, bulgari, sârbi, armeni, sirieni,, etc., a căror protecţie ţarul o reclama pentru sine. O con* cesiune de acest fel ar fi adus grave prejudicii suveranităţii Sultanului şi ar fi deschis şi mai larg drumul influenţei şi propagandei ruseşti în Balcani. www.digibuc.ro 223 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 3 Ruşii crezură momentul fericit pentru acţiunea lor faţă de Turci, fiindcă tocmai atunci spiritele din Rusia erau stă- pânite de profeţia călugărului Agathangelos, prin care, la împlinirea celor 400 de ani dela cucerirea Ţarigradului, crucea avea să strălucească din nou pe catedrala Sf. Sofia din Ţarigrad. La 1853 se împlineau în adevăr 400 de ani dela căderea Constantinopolului. De aceea ţarul însărcină pe principele Mencicov, ambasadorul extraordinar al Rusiei la Constantinopol, să facă cuvenitele demersuri pe lângă Poartă, pentru obţinerea unui sened în care să se recunoască protec- toratul ţarului asupra creştinilor ortodocşi din cuprinsul Imperiului Otoman şi să se autorize ridicarea unei cupole deasupra bisericii Sf. Mormânt din Ierusalim precum şi construirea acolo a unei biserici, a unui spital şi a unui cămin pentru peregrini1). Misiunea lui Mencicov eşuă, fiindcă Poarta, bizuindu-se pe sprijinul moral şi material al puterilor occidentale, res- pinse pretenţiile Rusiei ca exagerate şi atingătoare de pre- stigiul ei ca putere suverană. Refuzul Porţei determină pe Mencicov să părăsească Con- stantinopolul la 21 Mai 1853 şi să se retragă cu personalul ambasadei la Odessa, ceea ce însemna ruperea relaţiunilor diplomatice dintre Poartă şi Rusia 2). Eşuarea misiunii lui Mencicov însemna războiul şi Rusia se grăbi să-l înceapă cât mai curând, pentru a intimida Poarta şi a o sili la concesiuni, pUnând-o în faţa faptelor împlinite. Planul rusesc era de a ocupa milităreşte, ca de obicei, repede Principatele Române şi a se folosi de ele ca un gaj în timpul tratativelor şi ca o bună bază de operaţie militară contra Turcilor la Dunăre şi în Balcani. Prin ucazul imperial din 7 Iunie principele Mihai Dimi- trievici Gorceacov fu numit comandant suprem al trupelor de operaţie compuse din corpurile de armată 4 şi 5. El sosi *) *) Acte şi Documente relative la Ist. Renaşterei României, II, Nr. 104, p. 48 urm.; cfr. II, Nr. 113, p. 69; Nr. 114, p. 73; Nr. 115, p. 76; Nr. ti8, p. 82; Nr. 119, p. 86; Nr. 120, p. 87; Nr. 121—123, pp. 89—92. a) Ibid., II, Nr. 124, p. 92. 17* www.digibuc.ro 4 ION D. NISTOR 224 la Chişinău în aceeaşi zi pentru a lua comanda asupra ar- matei de operaţie. La 14/26 Iunie 1853 Ţarul Nicolae I lansă un manifest către poporul rus, în care arăta că încă dela tratatul dela Cuiciuc-Cainargea (1774) Rusia s’a străduit să ocrotească pe creştinii ortodocşi din Imperiul Otoman. Cum însă justele Sale revendicări au rămas până astăzi zadarnice, ţarul s’a văzut silit să ordone trupelor sale de a intra în Principatele Dunărene, pentru a demonstra Porţii unde poate duce în- căpăţânarea ei. « Dar nici acum intenţiunea noastră nu este să declanşăm un războiu, ci prin ocuparea Principatelor noi nu voim să avem în mâinile noastre decât un gaj, care să ne asigure pentru toate eventualităţile restabilirea dreptu- rilor noastre. Noi nu umblăm după cuceriri de care Rusia nu are nevoie, ci noi cerem satisfacerea unui drept legitim şi evident. Suntem gata să oprim înaintarea trupelor noastre, dacă Poarta Otomană se angajează de a observa cu sfinţenie integritatea privilegiilor bisericii ortodoxe. Iar dacă încăpă- ţânarea şi orbirea voesc neapărat contrariul, atunci noi im- plorăm ajutorul lui Dumnezeu şi ne încredinţăm grijei lui de a decide asupra diferendului, şi plini de nădejde în Atot- puternicia sa, vom porni să apărăm credinţa pravoslavonică » 1). La 1 Iulie principele Gorceacov ajunse la Sculeni, de unde lansă un manifest către locuitorii Moldovei şi Ţării- Româneşti, în care arăta că se va ocupa teritoriul lor în nu- mele ţarului. Iar continuând zicea: «Nu venim cu gânduri de cucerire, nici cu intenţia de a schimba aşezămintele care vă guvernează şi nici situaţia politică, care vă este garantată prin tratate solemne. Ocupaţiunea pe care am însărcinarea să o efectuez nu urmăreşte alt scop, decât acela al unei pro- tecţiuni imediate şi eficace în care situaţia neprevăzută şi gravă, în care guvernul otoman, nesocotind nenumăratele probe de o alianţă sinceră pe care curtea imperială n’a în- cetat să i-o dea dela încheierea tratatului dela Adrianopol, răspunde la propunerile noastre cele mai juste prin refuz, iar la sfaturile noastre cele mai dezinteresate, prin o prea l) Acte- ţi Documente, II, Nr. 143, p. 145 urm. www.digibuc.ro 225 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 5 sfidătoare necredinţă. îndată ce Rusia va obţine dela Turcia reparaţia cuvenită, ea îşi va retrage trupele dincolo de frontieră. Locuitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, eu nu execut decât un ordin al Majestăţii Sale Imperiale, decla- rându-vă că prezenţa trupelor noastre în ţările voastre nu vă vor impune nici noui sarcini, nici contribuţii noui, că proviziile vor fi plătite de casele militare la timp şi pe un preţ fixat de mai înainte, în înţelegere cu guvernul. Priviţi viitorul vostru fără grijă. Continuaţi în linişte muncile voa- stre agricole şi speculaţiunile voastre comerciale; fiţi ascul- tători faţă de legile care vă guvernează şi respectuoşi faţă de autorităţile constituite. Implinindu-vă această datorie, vă veţi învrednici de generoasa solicitudine şi de puternica protecţie a Majestăţii Sale Imperiale » 1). Concomitent cu proclamaţiunea către populaţie se dădu şi ordinul de înaintare pentru armată. Avantgarda genera- lului Anrep d'Elmpt trecu Prutul la Leova la 3 Iulie şi înaintă în marş forţat prin Fălciu, Bârlad, Tecuci, Focşani, Râmnic şi Buzău spre Bucureşti, lăsând câte un post de observaţie la Slobozia şi Urziceni. După un marş de 12 zile, generalul Anrep d’Elmpt intră în Bucureşti unde fu întâmpinat de populaţie. Ocupaţiunea rusească veni pe neaşteptate. Ea s’a făcut în linişte, fără nicio rezistenţă din partea populaţiei. La Bucureşti comandanţii trupelor au fost primiţi la mitro- polie de înaltul cler. Dela Bucureşti fu trimis un detaşament sub comanda generalului Hastfor, prin Odaia la Giurgiu. La 18 Iulie s’a construit o tabără pe Sabar la Măgureni. La Roşiorii-de- Vede înaintă un detaşament sub comanda generalului Bel- legarde, care pătrunse până la Slatina. La început generalul Bellegarde avea sub observaţie întrega regiune dintre Olt şi Jiu până ce detaşamentul din Oltenia spori sub comanda genera- lului Fischbach cu centre de comandă la Caracal şi Craiova. La 28 Iulie sosi la Bucureşti principele Gorceacov, însoţit de generalul Kotzebue, şeful statului său major 2). *) Acte ţi Documente, II, Nr. 146, p. 149 urm. *) Eg. Kowalewski, Der Krieg Russlands mit der Tilrkei in den Jahren 1853—1854, Leipzig, 1869, pp. 29—39. www.digibuc.ro 6 ION D. NISTOR 226 Grosul armatei compusă din corpul 4 înainta dela Sculeni în trei coloane şi anume: coloana de dreapta, sub comanda generalului Liprandi, trecu Prutul la Sculeni între 10—14 Iulie, şi înaintă spre Focşani; coloana de mijloc sub comanda generalului Dannenberg trecu Prutul la Sculeni, şi înaintă prin Iaşi, Vaslui, Bârlad şi Tecuci; coloana de stânga, sub comanda generalului Nirov trecu Prutul la Leova şi înaintă spre Muntenia prin Fălciu şi Tecuci. La Galaţi şi Brăila fură dirijate detaşamente speciale. Din corpul 5 de armată înaintă în Principate numai o parte sub comanda generalului Engelhardt. Restul rămase în sudul Basarabiei cu cartierul general la Ismail sub comanda generalului Liiders. Flotila rusă ce fusese dirijată în apele Dunării se com- punea din vasele: Ordinarez, Prut, Râmnic, Inkerman şi Iagul x). Sub comanda lui Gorceacov ajunseră deopotrivă şi oştirea moldovenească ca şi cea muntenească. Armata naţională a Moldovei se compunea din un regiment de infanterie, un escadron de ulani, o baterie călăreaţă, uft regiment de jan- darmi compus din 14 companii călări şi pedeştri, un bata- lion de grăniceri călări şi din trei canoniere de Dunăre, în total un efectiv de 4005 oameni şi 928 cai. Armata naţională a Ţării Româneşti se compunea din trei regimente de infanterie câte două batalioane, un divizion de ulani, o baterie artilerie, un regiment de dorobanţi, un ba- talion de grăniceri, un batalion de pompieri şi patru cano- niere pe Dunăre cu un efectiv total de 15.492 oameni şi 480 cai 2). Dar trupele naţionale atât moldovene cât şi muntene, deşi înglobate în armata de ocupaţie rusească, fuseseră destinate pentru asigurarea ordinei şi liniştei interne. La 2 Decemvrie principele Gorceacov comunică baronului Ma- yendorff că Românii nu se vor întrebuinţa decât pentru serviciul interior şi de poliţie şi pentru paza posturilor de carantină. 1 1) Eg. Kowalewski, o. c., p. 31, g) Eg. Kowalewski, o. c., p, 239. www.digibuc.ro 327 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 7 La Calafat jandarmii fură dublaţi cu cazaci de recunoa- ştere iar artileria română a fost dirijată la Brăila, întru cât Gorceacov credea că ea acolo este mai curând la locul ei -decât în Bucureştix). La 5 Iulie Halcinski, consulul general al Rusiei în Prin- cipate, comunică Domnitorului Ghica la Iaşi nota circulară a cancelarului Nesselrode către misiunile diplomatice ru- seşti din străinătate prin care se arătau motivele pentru care Rusia a început operaţiunile militare contra Porţei din 5 Iunie l 2). Halcinski comunică totodată principelui Moldovei şi ma- nifestul lui Gorceacov către locuitori Principatelor precum şi scopul pe care Rusia îl urmărea cu ocuparea ţărilor române. In consecinţă Domnitorul Ghica fu înştiinţat să întrerupă şi -el relaţiunile cu Poarta şi să oprească plata tributului pe care Moldova îl datora sultanului 3). In urma acestei note, Ghica avu o întrevedere cu Gor- ceacov care nu se formaliză de hotărîrea Domnitorului de a încunoştiinţa Poarta atât asupra notei circulare a lui Nes- selrode, cât şi asupra manifestului lui Gorceacov. El ceru totodată şi avizul lui Reşid-Paşa asupra cererei Ruşilor de -a rupe legăturile cu Poarta şi de a sista plata tributului 4). O intervenţie similară s’a făcut de bună seamă şi din partea lui Barbu Ştirbei, Domnul Ţării Româneşti. I.n aceiaşi zi Gorceacov trimise o notă lui Reşid-Paşa prin care îi comunica, cum din ordinul împăratului el a ocupat milităreşte Principatele, după el diplomaţia rusă ar fi expuizat toate mijloacele de persuaziune şi toate demersurile de con- ciliaţiune de a menţine raporturi de bună vecinătate cu Poarta. Ocuparea militară a Principatelor nu trebue să fie •considerată drept declarare de război şi nici drept deschidere n ostilităţilor contra trupelor turceşti dela Dunăre, ci ca un simplu avertisment pentru guvernul turc pentru a satisface cererile drepte ale Ruşilor. Sultanul va face bine dacă va l) Acte şi Documente, II, Nr. 232, p. 306. *) Ibid., Nr. 150, p. 160. *) Ibid., II, Nr. 150, p. 160. 4) Ibid., II, Nr. 151, p. 160. www.digibuc.ro s ION D, NISTOR 22&- da ordin trupelor sale dela Dunăre să nu înceapă ostilităţile,, până nu se va găsi calea pentru aplanarea paşnică a con- flictului * *). La 14 Iulie Poarta trimise o notă de protest cabinetelor din Londra, Paris, Viena şi Berlin semnatare a tratatului din 1841 contra ocupaţiei ruseşti din Principate, care ar fi părţi integrante din Imperiul Oroman. Actul ostil al ocu- paţiei armatei nu ar cadra deloc cu declaraţiunile pacifice ale Rusiei2). La 25 Iulie Reşid-Paşa răspunse Domnilor Români Ştirbei şi Ghica la notele lor, arătând, că întru cât Gorceacov, prin. manifestul său către locuitorii Principatelor, declarase că nu are intenţia de a modifica instituţiile după care se guver- nează aceste provincii şi nici de a schimba situaţia politică internă, ce le este asigurată prin tratate solemne, Poarta, încrezându-se în asemenea declaraţiuni, crede că poate să menţină pe domnii la posturile ce ocupă. Dar îndată ce Rusia ar cere ruperea relaţiunilor dintre Principate şi Poartă şi sistarea plăţii tributului, Poarta ar vedea în asemenea ati- tudine că nu-şi mai poate exercita autoritatea ei legitimă asupra Principatelor. In acest caz Poarta cere hotărît Dom- nitorilor să părăsească ţările lor în mod provizoriu până la aplanarea conflictului dintru Rusia şi Turcia. Această hotărîre a Porţii a fost adusă la cunoştinţa marilor puteri- « Trebue deci — zice Reşid-Paşa — să părăsiţi Principatele^ iar dacă faceţi astfel, Poarta va recurge la măsurile dictate de împrejurări, pe care ea le va găsi conforme cu propriile- ei interese » 3). Primind nota lui Raşid-Paşa, domnitori români schimbară o vie corespondenţă între ei la 20 şi la 30 Iulie, şi conveniră ca să proceadă la fel, consultând divanul general. Şi aceasta, cu atât mai mult, cu cât Ghica comunică lui Ştirbei că a fost solicitat prin numeroase adrese din toate părţile ţării şi dela toate clasele sociale, să nu părăsească ţara şi să ') Studii şi Documente, II, Nr. 152, p. 161. a) Ibid., II, Nr. 154, p. 162 urm. *) Ibid., II, Nr. 165, p, 185. www.digibuc.ro 229 PRINCIPATELE ROMANE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ rămână în scaunul domniei, înştiinţând totodată şi Poarta despre această dorinţă generală a ţării. Ghica invită pe Ştirbei la 6 August, ca şi el să facă la fel1). Divanurile generale au şi fost convocate la Iaşi şi Bucu- reşti şi votară o moţiune de răspuns lui Reşid-Paşa, că în împrejurările actuale nu ar fi consult ca Domnitorii Ghica şi Ştirbei să părăsească ţara; dimpotrivă ei trebue să ră- mână în scaunele lor de domnie. Răspunsul Porţii la moţiunea divanurilor veni curând. La 30 August Reşid-Paşa comunica Principilor Ghica şi Ştirbei, că a supus Sultanului moţiunile divanurilor, ale căror atri- buţiuni sunt limitate la expedierea afacerilor curente şi de rând. Aşa fiind, Sultanul nu poate îngădui acestor corpora- ţiuni dreptul de a discuta şi delibera asupra măsurilor po- litice, ce sunt rezervate exclusiv dreptului suveranităţii a Porţii, cum este acela de revocare temporară a Domnitorilor. Când Rusia cere ruperea legăturilor diplomatice cu Poarta şi oprirea plăţii tributului, Principii nu se pot conforma unor asemenea cereri. « De aceea guvernul M. S. Sultanului — zice Reşid-Paşa — reînoeşte ordinul remis Alteţei Voa- stre de a părăsi imediat ţara » 2). Puşi în faţa atitudinei aşa de hotărîte a Porţei, Grigore Ghica trimise pe fiul său Constantin în misiune la Ştirbei Vodă, pentru a-i comunica răspunsul lui Reşid-Paşa şi pentru a se înţelege asupra conduitei ce trebue de urmat. Ghica Vodă credea că se impune amânarea luării unei hotărîri, câtă vreme evenimentele sunt încă în curs şi că prin desfă- şurarea lor se va uşura foarte mult şi situaţia lor3). La 20 Septemvrie sosi la Iaşi şi răspunsul lui Ştirbei care căzu de acord asupra temporizării deciziunii până la lămurirea situaţiei politice şi militare 4). Astfel domnitorii români hotărîră să rămână deocamdată la posturile lor, aşteptând cu nerăbdare desfăşurarea eve- nimentelor. *) l) N. Iorga, Corespondenţa lui Ştirbei Vodă, Nr. 4, XVIII, p. 82. *) Studii şi Documente, II, Nr. 176, p. 213. *) N. Iorga, o. c,, Nr. 2, XIX, p. 83. *) Ibid., Nr. 4, XX, p. 84. www.digibuc.ro IO ION D. NISTQR 230 In vremea în care domnitorii români examinau situaţia ce le-a fost creată prin adresele Porţii, sultanul lansă la 27 Iulie un manifest, semnat de toţi demnitarii Porţii, prin care locuitorii Imperiului Otoman fără deosebire de rasă şi cre- dinţă erau puşi în cunoştinţă asupra situaţiei politice şi pro- blemelor dela ordinea zilei1). In vremea aceea Austria urmărea cu încordată atenţiune desfăşurarea acţiunii militare în Principatele Române şi în deosebi demersurile diplomatice. Imperiul habsburgic avea un viu interes la aplanarea conflictului ruso-turc. Ea se oferi să îndeplinească rolul de mediatoare între puterile belige- rante. La Viena se întruni conferinţa reprezentanţilor An- gliei, Franţei, Prusiei şi Austriei care la 31 Iulie redactă un anteproiect de conciliaţiune între Ruşi şi Turci. Nota dela Viena pentru aplanarea paşnică a neînţelegerilor ruso-tur- ceşti s’a trimis mai întâi ţarului la Petersburg. Nota obliga pe sultan să respecte obligaţiunile tratatului dela Cainargea şi Adrianopol în ceea ce priveşte protecţia cultului ortodox şi să permită acestui cult să se bucure de avantajele recu- noscute altor culte creştine. Ţarul Nicolae îşi dădu agre- mentul la cuprinsul notei care fu înaintată sultanului pentru acceptare 2). Dar Poarta refuză să accepte cuprinsul notei, şi aceasta sub sugestiile puterilor occidentale Anglia şi Franţa. Reşid- Paşa răspunse că Sultanul este doritor să păstreze sub scutul său pe supuşii ortodocşi şi că el însuşi va veghea asupra res- pectării privilegiilor bisericii ortodoxe, deoarece tratatul dela Cainargea prevede că protecţiunea religiei creştine va fi exercitată de către însuşi sultanul. De aceea Reşid-Paşa ceru celor patru puteri ajutor contra revendicărilor nedrepte ale Ruşilor şi contra ocupării militare a Principatelor Dună- rene Moldova şi Muntenia 3). Răspunsul Porţii nu găsi aprobarea ţarului care se simţea jignit şi prin faptul că sultanul refuza să accepte un arbi- 1) Studii şi Documente, II, Nr. 166, pag. 185. 2) Studii şi Documente, Nr. 167, p. 189. 8) Ibid., Nr. 167, p. 189. www.digibuc.ro PRINCIPATELE ROMĂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCA II «31 traj. Războiul era deci inevitabil mai ales că Rusia îl şi de- clanşase prin ocuparea militară a Moldovei şi Munteniei. Austria nu renunţă încă la rolul ei de intermediatoare. Cu ocazia manevrelor imperiale dela Olmiitz din toamna anului 1853, împăratul Frantz Iosef avu o întâlnire cu Ţarul Ni- colae. Cu acea ocazie avu loc un schimb de vederi între ambii monarhi şi asupra conflictului ruso-turc. In urma acestui schimb de vederi s’a redactat la 28 Septemvrie un nou pro- tocol care a fost înaintat Porţii1). Dar si acest act a fost re- fuzat de Sultan ca incompatibil cu demnitatea Porţii ca putere suverană. Nici întrevederea dela Varşovia dintre îm- păratul Austriei, ţarul Rusiei şi regele Prusiei nu determină Turcia la nicio concesiune. La îndemnul ambasadorului An- gliei Redcliffe Stratford, Sultanul respinse nota vieneză la 7/19 August2). Intre timp agitaţia de războiu contra Ruşilor sporia din zi în zi, susţinută de muftii şi ulemele turceşti. Pentru a pre- veni un eventual atac rusesc pe malul drept al Dunării, corpul de gardă din Rumelia de sub comanda lui Omer- Paşa fu dirijat la Dunăre. Concomitent cu aceste măsuri, Poarta grăbi tratativele cu puterile occidentale pentru a le determina la o acţiune de colaborare militară dorită de ea. La 1 Octomvrie s’a publicat la Constantinopol manifestul Porţii cu privire la războiul cu Rusia. Sultanul arăta că a fost silit să declare războiu Ruşilor, şi că a autorizat pe Omer- Paşa să someze pe principele Gorceacov de a evacua Prin- cipatele fără zăbavă şi să deschidă ostilităţile, dacă în termen de 5 zile dela trimiterea somaţiunii nu va fi primit un răs- puns favorabil. Se înţelege dela sine că în cazul acesta agenţii ruşi vor trebui să părăsească imediat teritoriul Imperiului Otoman, iar relaţiile de comerţ între ambele ţări urmează să înceteze3). La 8 Octomvrie marele vizir lansă un manifest către populaţiunea ortodoxă din imperiu, invitând-o să fie solidară * *) l) Studii fi Documente, II, Nr. 184, p. 235. *) Alfons Graf Wimpffen, Erinnerungen aus der Walachei wăhrend der Besetzung durch die Ssterreichischen Truppen in den Jahren 1854—1856, Viena 1878, p. rr urm. *) Studii fi Documente, II, Nr. 186, p. 237 urm. www.digibuc.ro 12 ION D. NISTOR 232 cu Sultanul în apărarea drepturilor ei, căci protectoratul Rusiei n’ar fi decât să diminueze privilegiile lor a). In aceeaşi zi Omer-Paşa adresă o notă principelui Gorceacov, invi- tându-1 ca în termen de 15 zile să evacuzee Principatele. Refuzul său ar impune Porţii o obligaţie imperioasă de a începe războiul2). La 10 Octomvrie sosi răspunsul lui Gorceacov din Bucu- reşti, prin care comandantul suprem al trupelor de ocupaţie ruseşti arată, că nu este autorizat de ţar de a trata pacea* *) războiul sau evacuarea Principatelor de trupele încredinţate comandei sale 3). In urma acestui răspuns relaţiile diplomatice dintre Poartă, şi Rusia erau rupte iar începutul ostilităţilor erau o chestiune de zile. In conditiunile acestea, situatiunea domnitorilor români devenise extrem de critică. Pentru a-i pune capăt, principele Barbu Ştirbei adresă la 18/30 Octomvrie lui Reşid-Paşa o scrisoare prin care-i anunţa demisia sa din demnitatea de principe al Ţării-Româneşti; şi aceasta pentru motivul că se vede pus în imposibilitatea de a răspunde tributul cu- venit Porţii, de aceea îşi împlineşte o datorie conformându-se depeşilor Porţii din 25 şi 30 August, care îi prescriau de a părăsi ţara îndată ce nu va mai putea menţine ca în trecut raporturile cu Poarta. Lăsând puterea în seama consiliului administrativ, s’a hotărît să plece Miercuri luând drumul Eunării, pentru a se întâlni cu princesa la Paris. De acolo va pleca în Italia unde principesa urmează a-şi căuta de sănătate. înainte de a părăsi ţara îşi împlineşte o sfântă da- torie, solicitând extrema bunătate a marelui vizir şi ru- gându-1 să aştearnă la picioarele M. S. Sultanului omagiile sale 4). Principele Ştirbei trecu prerogativele domneşti asupra sfa- tului administrativ axtraordinar, care, întrunindu-se la 16.28 Octomvrie luă act de cuprinsul « domnescului ofiţ » spre a 1) Studii ţi Documente, II, Nr. 191, p. 249. *) Ibid., II, Nr. 192, p. 251. *) Ibid., II, Nr. 194, p. 252. *) Ibid., II, Nr. 202, p. 264. www.digibuc.ro PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 13 333 se conforma în lucrările sale. Din sfatul administrativ fă- ceau parte George Filipescu, M. Arghiropolu, Iancu Fili- pescu, Ioan Mânu, Ioan Bibescu, Ioan Oteteleşanu şi Di- mitrie Ioanidi x). Sfatul Administrativ, luând cârma oblăduirii ţării vremel- niceşte în urma plecării Voevodului, lansă un manifest către ţară, prin care slujbaşii publici erau invitaţi să îndeplinească poruncile ce li se dau şi nimeni să nu se abată cât de puţin în vreo nerânduială sau abuz. Asemenea fiecare particular să-si caute în linişte de treburile sale. bucurându-se ca si 99 ' 9 până acum de sloboda îndeletnicire a intereselor respective 2). La 19/31 Octomvrie Reşid-Paşa răspunse Principelui Ştirbei, să părăsească ţara fără întârziere, căci aceasta este voinţa sultanului. Cum războiul a izbucnit de fapt, ar fi contra regulelor în vigoare ca un domnitor numit de Poartă, să poată continua a rămâne într’un teritoriu ocupat de inamic 3). La 14/26 Oct. trimisese şi Principele Grigore Ghica scri- soarea de demisie din scaunul Moldovei. Actul avea urmă- torul cuprins: «Monseigneur, In situaţia falsă în care ne-au plasat eve- nimentele de ordin major, sfârşind prin a deveni incompa- tibilă cu starea de lucruri actuală, tin de a mea datorie de a depune puterea în mâinile Consiliului Administrativ şi de a părăsi ţara. Aducându-Va la cunoştinţă acest demers, şi rugând pe Alteţa Voastră să-l depună la picioarele tronului M. S. Sultanului, nu mă îndoesc a crede că el va aprecia motivele conduitei mele si va binevoi a mă menţine în bună- > » ^voinţa cu care m’a onorat mereu. In acelaşi timp ţin de a mea datorie a face cunoscut Alteţei Voastre, că-mi voi fixa în mod provizoriu reşedinţa la Viena » 4). La 18/30 Oct. Principele Ghica adresă sfatului admini- strativ extraordinar din Iaşi- un ofis în care arăta că « poziţia sa ajungând a fi nepotrivită cu starea lucrurilor produse de evenimente vajnice, socoteşte de a sa datorie, a trece puterea ocârmuitoare în mâinile sfatului administrativ extraordinar. * l l) Studii şi Documente, II, Nr. 204, p. 268 urm. *) Ibid., II, Nr. 205, p. 270. ') Ibid., II, Nr. 207. P- 272. l) Ibid,, II, Nr. i95> P- 232. www.digibuc.ro 14 ION D, NISTOR 234 « Deci îl îndrumăm a îndeplini această sarcină ce-i încre- dinţăm, atât colectiv, cât şi în parte fiecare mădular al sfa- tului în ceea ce se atinge de cadrul competent al departa- mentului său; ocârmuind sub a sa răspundere, până ce se vor lua dispoziţii ulterioare » 1). La i Noemvrie ţarul Nicolae I lansă un manifest de războiu contra Turciei ceea ce însemna deschiderea ostilităţilor între Ruşi şi Turci2). La 8 Noemvrie ţarul trimise un rescript, generalului Gor- ceacov prin care luând act de retragerea voevozilor Ghica şi Ştirbei din principatele lor, orândui «după pilda trecu- tului un guvernator special cu numirea de comisar extra- ordinar şi plenipotent pentru ambele principate, care va fi sub a noastră comandă superioară. Spre acest sfârşit, ale- gând pe generalul adjutantul nostru Budberg, noi i-am po- runcit să intre în lucrarea funcţiunilor sale în Principate* * pentru a păzi liniştea, buna orânduială şi fericirea ţării şi de a priveghia ca toate cererile pentru trebuinţele oştirilor noa- stre să se întâmpine cu bunăvoinţă, locuitorii Valahiei şi Moldovei aflându-se sub a noastră înaltă protecţie »3). In aceeaşi zi ţarul trimise un rescript şi baronului Budberg, prin care-1 vesti despre învestirea sa cu titlul de comisar extraordinar şi plenipotent în principatele Muntenia şi Mol- dova 4). La 13 Noemvrie Gorceacov comunică sfatului admini- strativ al Munteniei numirea lui Budberg cu împuternicirile şi atribuţiile trebuincioase de a întruni în mâinile sale admi- nistraţia ambelor principate şi a priveghia în înţelegere cu sfaturile administrative şi cu divanurile, pentru urmarea regu- lată a treburilor dinăuntru civile şi judecătoreşti, pentru buna petrecere a locuitorilor şi pentru trebuinţele armatei împărăteşti. Tot într’o vreme din porunca M. S. împăra- tului consilierul de stat actual Halcinski s’a numit vicepre- şedinte al sfatului administrativ al Moldovei iar prinţul l) Studii ţi Documente, II, Nr. 206, p. 271. *) Ibid., II, Nr. 211, p. 277. *) Ibid., Nr. 215, p. 284. *) Ibid., II, Nr. 216, p. 186. www.digibuc.ro PRINCIPATELE ROMANE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ IS 23 5 Urusov vicepreşedinte al sfatului administrativ al Mun- teniei *). La 3 Decemvrie Budberg comunică sfatului administrativ al Moldovei numirea sa * 2). Iar la i Ianuarie 1854 Budberg înlocui pe Mânu şi I. Bibescu, membri ai Sfatului admini- strativ al Munteniei prin Ion Slătineanu şi Ion Filipescu 3). La 3 Februarie Budberg obţinu aprobarea ţarului pentru «proiectul de reorganizaţie vremelnicească a înaltei curţi astfel precum s’a primit de sfatul administrativ extraor- dinar»4 *). Iar la 1 Iulie 1854 Budberg înaintă la rangul de mare ban pe vornicul Emanuel Băleanu, preşedintele înaltei curţi şi pe vornicul Constantin Cantacuzino 6). Intre timp puterile occidentale Franţa şi Anglia trecură de partea Turciei în desfăşurarea conflictului ruso-turc, tri- miţând flotele lor de războiu în apele turceşti. Aceasta deter- mină pe ţarul Nicolae I să declare războiu şi acestor două mari puteri la 21 Februarie, strigând din toată inima , cu Rusia întreagă: «Domine, Salvator noster! Quem time- bimus! Exsurgat Deus, et dissipentur inimici Ejus!»6). Trupele de ocupaţie ruseşti din Principate nu atingeau un efectiv mai mare de 70.000 oameni, un contingent prea slab pentru a putea trece la ofensivă contra Turcilor. La în- ceput ele aveau menirea să impresioneze numai pe « omul bolnav », cum era socotit Imperiul Otoman. Distribuţia tru- pelor pe malul Dunărei dela Galaţi la Calafat, pe un front aşa de întins, nici nu le îngăduia de a întreprinde o ofensivă serioasă contra unui inamic susţinut de puterile occidentale. Gorceacov nici nu se gândea la o asemenea ofensivă, căci el nu se grăbia cu concentrarea trupelor la punctele stra- tegice importante, ci îşi aşeză în linişte cartierul general la Bucureşti. In schimb Turcii îşi concentraseră forţele lor ofensive la Dunăre circa 90.000 trupe regulate şi 30.000 trupe *) Studii şi Documente, II, Nr. 337, p. 301; cfr. Nr. 343, p. 318. *) Ibid., II, Nr. 333» P. 3°7- 3) Ibid., II, Nr. 352» P- 332. *) Ibid., II, Nr. 365, p. 355. s) Ibid., II, Nr. 317 Ş* 3*8, p. 465 şi 466. *) Ibid., II, Nr. 379, p. 37*- www.digibuc.ro i6 ION D. NISTOR 236 iregulate, întărind capetele de pod şi construind la vaduri fortificaţii proaspete. Comanda trupelor fusese încredinţată lui Omer-Paşa, numit Serdar-Ekrem, adică generalisim, om energic şi hotărît1). Sprijinindu-şi aripa stângă pe cetatea Vidinului, generalismul turc îşi concentră forţele principale în triunghiul fortificat Rusciuc-Silistra-Şumla şi dirijă aripa dreaptă asupra Dobrogei 2). La marele cartier al lui Omer-Paşa la Şumla se găsea un număr mare de emigranţi români, cari în urma revoluţiei dela 1848 fuseseră siliţi să-şi părăsească patria. Intre aceştia erau Golescu şi Cernătescu ca delegaţi ai comitetului revo- luţionar român din Paris, cari împreună cu alţi refugiaţi for- mară acolo o filială a acelui comitet3). Prin cunoştinţele lor locale şi prin legăturile pe care ei le întreţineau mereu cu fraţii lor rămaşi acasă, aceşti emigranţi puteau fi de mare folos pentru comandamentul turc; care prin ei putea primi informaţiuni continue asupra poziţiunilor ocupate de trupele ruseşti şi asupra mişcărilor acestora4). Emigranţii români se oferiră chiar Turcilor să organizeze rezistenţa în spatele armatelor ruseşti, cum a fost cazul dela Girla, unde Magheru desfăşură steagul tricolor al răscoalei în mijlocul unor mani- festaţiuni religioase 5), Turcii respinseră însă o asemenea ofertă de frică faţă de Austria 6). Aceasta era situaţiunea trupelor beligerante la 1 Noemvrie 1853, când ţarul Nicolae I lansă manifestul de războiu contra Turciei. îndată după declararea războiului începură şi ostilităţile la Dunăre. Prima ciocnire s’a produs între flotila rusă de pe Dunăre şi bateriile turceşti dela Isaccea. In cursul luptei x) Omer Paşa—Mihai Lattas — de origine Croat, născut în 1806 în Ogulin în Croaţia, din familie creştină. Ajungând subofiţer în armata austriacă, dezertă In 1828 în Bosnia. Pe lângă paşa din Vidin îşi făcu educaţia militară şi trecu la islam sub numele de Omer. Se distinse în războiul siriac în contra Druzilor. La 1848 era cofnandant al unei unităţi turceşti în Bucureşti. Şi de atunci începu marea sa carieră militară (cfr. Kowaleswski, o. c., p. 60 urm.). *) Kowaleswski, o. c., p. 60 urm.; cfr. G. Klapka, Aus meineti Erinnerungen, Ziirich, 1887, p. 319; şi Der Krieg im Orient in den Jahren 1833—1854 bis Ende Jitii 1835, Geneva, Bruxel şi Paris, 1855, p. 5 urm. 8) Wimpffen, o. c. p. 67. *) Kowalewski, o. c., p. 68. s) Wimpffen, o. c. p. 67. *) Klapka, Der Krieg im Orient, p. 5. www.digibuc.ro 237 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 17 ■căzu jertfă comandantul flotilei, căpitanul Warpachowski1). încă în cursul lunei Octomvrie unităti ofensive turceşti de- * * barcară pe malul stâng al Dunării şi la 16/27 Oct. ocupară Calafatul în faţa Vidinului *). La Calafat miliţele române părăsiră cu arme şi muniţii tabăra rusească şi se oferiră Turcilor; aceştia însă le desarmară şi le trimiseră la vatră, pradă tribunalelor marţiale ruseşti 2). La începutul lui Noemvrie, Omer Paşa, ordonă atacul contra Olteniţei care a şi fost ocupată de Turci la 4 Noem- vrie după o luptă sângeroasă contra unităţilor ruseşti coman- date de generalul Dannenberg. înfrângerea Ruşilor la Olte- niţa, care este considerată ca prima ciocnire sângeroasă în răsboiul ruso-turc din 1853, trezi un mare răsunet în Eu- ropa şi produse pretutindeni o mare impresie 3). După acest prim succes al Turcilor, lumea se aştepta ca Omer Paşa să înainteze fulgerător asupra Bucureştilor, să lovească pe Gorceacov, care îşi avea acolo cartierul general -şi să taie retragerea contingentelor ruseşti din Olteniţa4 5). Dar mare fu decepţia tuturora, când opt zile după succesul dela gura Argeşului din faţa Turtucaei, Turcii evacuară Ol- teniţa şi se retraseră pe malul drept al Dunării pentru a ocupa cartierele de iarnă dela Şumla. Câteva săptămâni după Înfrângerea dela Olteniţa, Ruşii raportară la 29 Noemvrie o mare izbândă asupra flotei turceşti la Sinope pe ţărmul asiatic al Mării Negre unde 13 corăbii turceşti fură parte înecate, parte aruncate în aer iar amiralul comandant rănit şi făcut prizonier. Vestea despre izbânda navală dela Sinope ridică moralul trupelor de ocupaţie ruseşti dela Dunăre, aşa de simţitor atins prin înfrângerea dela Olteniţa. La 7 Ianuarie 1854 o brigadă de infanterie rusă sub colonelul Baumgarten suferi o lovitură dureroasă la Cetatea în Ol- tenia, dar şi acest succes al Turcilor rămase fără urmări6). l) Kowalewski, o, c,, p, 66, ') Wimpffen, o, c,, p, 20; Kowalewski, o, c,, p, 70, ') Klapka, Der Krieg im Orient, p, 150, *) Wimpffen, o, c,, p, 20; Kowalewski, o, c,, p, 72 urm. şi cu un plan asupra câm- pului de luptă dela Olteniţa; G, Klapka, Der Krieg im Orient, p, 2 urm, 5) Wimpffen, o, c,, p, 26 urm,; Kowalewski, p, 81 urm., cu un plan asupra situaţiei -dela Cetatea. 18 A, R, — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria IU, Tom, XX, www.digibuc.ro l8 ION D. NISTOR 23* La insuccesele Ruşilor dela Calafat şi Cetatea a contribuit foarte mult şi populaţiunea locală, care duşmănea pe Ruşl şi simpatiza pe Turci. Emigranţii români în frunte cu Magheru, cari jucaseră un rol în revoluţia dela 1848, agitau mereu populaţia din satele situate între Cetatea şi Gruia ş£ o îndemnau să se opună ordinelor trupelor ruseşti de ocu- paţie. Astfel populaţiunea oltenească se ridică cu arma în mână contra Ruşilor şi sprijinea unde putea pe Turci. Cu sprijinul populaţiei româneşti obţinură Turcii succesele lor dela Cetatea 1). Astfel Românii zădărniciră planurile Rusiei de a se uni cu Sârbii şi de a învălui astfel flancul stâng al armatei turceşti dela Vidin. In timpul iernei stagnară ope- raţiunile pe frontul dunărean pentru a reîncepe cu atât mai aprig la începutul primăverii. Intre timp puterile maritime aliate cu Turcia, declarară răsboiu Rusiei, iar Austria, dupăi ce rolul ei de mijlocitoare între beligerante eşuase, începu să recurgă ea însăşi la măsurile militare dictate de interesele ei politice. In condiţiunile acestea, Rusia se văzu silită să revină asupra obiectivului primordial al răsboiului. Dela ofensiva ei în Prin- cipate, ea fu silită să treacă la defensivă, întru cât intrarea înr război a puterilor maritime indicau o altă bază de operaţie pe litoralul pontic şi nicidecum în valea Dunării. Atacul neaşteptat asupra Odesei destăinui Ruşilor directiva ofensivei anglo- franceze care se îndrepta spre Crimeea, iar pregătirile mili- tare ale Austriei, pe lungimea frontului din Galiţia, Buco- vina, Transilvania, Banat, până în Serbia, făcură pe Ruşi să abandoneze operaţiunile în Principate şi să-şi concentreze forţele lor la gurile Dunărei şi în Dobrogea, pentru a-şi asigura unitatea frontului pontic, determinat de intervenţia în război a puterilor maritime. La declararea de războiu a puterilor occidentale din 22 Martie 1854, Rusia răspunse cu ordinul ţarului Nicolae I către Gor— ceacov de a relua ofensiva contra Turcilor, forţând trecerea. Dunării şi atacând armata turcească în Bulgaria. Ofensiva era îndreptată contra centrului şi flancului drept al forţelor *) *) Kowalewski, o. c., p. 91 urm. www.digibuc.ro 23.9_______PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ______l£ turceşti din Dobrogea. Operaţiunile militare porniră con- comitent dela Ismail, Galaţi şi Brăila. După lupte sângeroase căzură Tulcea, Isaccea, Măcinul şi Hârşova şi cu mari jertfe putu fi înfrântă rezistenţa turcească la Babadag. Astfel res- pinse de la Dunăre, forţele turceşti se retraseră spre Valul lui Traian, unde se regrupară în front de rezistenţă de-a- lungul liniei Varna-Bazargic-Şumla, rezemându-se pe Sili- stria, care închidea drumul Ruşilor spre Balcani * *). înain- tarea Ruşilor în Dobrogea determină puterile occidentale să sară în ajutorul Turcilor şi pe uscat, debarcând la Gallipoli trei divizii franceze sub mareşalul Saint-Armand şi un corp auxiliar englez sub lordul Raglan şi dirijându-le spre Adria- nopol în ajutorul lui Omer-Paşa. După ce Ruşii ocupară Dobrogea şi înaintară spre Balcani, în momentele acele critice, Românii se ofereau din nou să organizeze cu ajutorul unităţilor turce din Oltenia o răscoală şi să cadă în spatele Ruşilor. Oferta românească fu însă şi de astă dată respinsă, iar voluntarii români din tabăra turcă fură desarmaţi şi trimişi la vatră 2). Refugiaţii români intra- seră în relaţiuni cu emigranţii poloni pentru a făuri mari planuri politice de viitor. Revoluţionarul maghiar George Klapka aminteşte în memoriile sale că a asistat la asemenea sfaturi în casa consulului general francez Poujade, unde se puneau la cale asemenea planuri. Se credea că Austria ar putea renunţa la Galiţia în favorul Poloniei, primind în schimb Principatele Dunărene: Muntenia şi Moldova, unite cu Transilvania, Bucovina şi Basarabia într’un stat daco român, care să între faţă de Austria în acelaşi raport consti- tuţional ca Norvegia faţă de Suedia. Fireşte că Klapka a combătut din răsputeri asemenea planuri 3) care nu cadrau deloc cu aspiraţiunile politice şi naţionale ale Maghiarilor. Klapka mai arată că avea relaţii de prietenie şi cu Ion Ghica4), *) Kowalewski, o. e., p. 142 urm; Baron de Bazancourt, L'expeditian de Crimie, I, p. 24 urm., Paris 1856; cfr. L. Guărin, Histoire de la derniire guerre de Russie (1853— 1856), Paris, 1859. I, p. 135 urm. cu o stampă din Dobrogea (p. 146). s) Klapka, Erinnerungen, p. 366. s) Ibid., p. 369. *) Ibid., p. 325. ÎS* www.digibuc.ro 20 ION D. NISTOR 240 Intre timp Gorceacov concentrase forţele sale contra Sili- strei, dar primele atacuri ruseşti au fost respinse de Turci. Atunci ţarul Nicolae, dându-şi seama de importanţa acestor operaţiuni, încredinţa comanda supremă asupra oştirilor sale dela Dunăre generalului Paszkewicz-Erivanski, aşa numit după izbânda sa glorioasă contra cetăţii Erivan din Caucaz. Pe la mijlocul lui Aprilie generalul Paszkewicz sosi la Că- lăraşi şi prin ordinul de zi dela 17 Aprilie, făcu cunoscut oşti- rilor ruseşti dela Dunăre că a luat comanda asupra lor * *). Noul comandant inspectă trupele concentrate în faţa Silistrei şi dădu ordinul de asalt. Generalul Schildner deschise un viu bombardament contra cetăţii de pe insulele Apa-Mare, Apa-Mică şi Gura-Boului pentru a intimida pe inamic. La 17 Mai podul peste Dunăre era gata pentru trecerea tru- pelor. La 18 Mai însuşi Paszkewicz trecu Dunărea, urmat de trupele de asalt contra Silistrei. Din direcţia dela Cerna- voda înaintă generalul Liiders contra Silistrei. La 26 Mai căzu Turtucaia în mâinile Ruşilor iar comunicaţia Turcilor cu Rusciucul fu întreruptă după lupta dela Giurgiu2). In faţa primejdiei, Turcii evacuară repede Rusciucul şi Vidinul pentru a-şi putea concentra toate forţele combative la Si- listra 3). Atacul principal contra cetăţii se dădu din Est dela Arab- Tabia şi Abdul-Medjid. Apărarea turcească era foarte aprigă. Batalioanele din Egipet luptau cu fanatism oriental, săpân- du-şi groapa în redute. Dar atacul principal dela 29 spre 30 Mai fu respins de Turci, iar generalul Selvan căzu în tranşee. încercările de învăluire dela Sud şi Vest din zilele de 7—9 Iunie rămaseră şi ele zadarnice4). Insuş genera- lisimul Paszkewicz fu rănit în luptele de asalt şi silit să treacă Dunărea la Călăraşi pentru a-şi îngriji rana şi a se retrage apoi pentru totdeauna din armată. La 13 Iunie Gorceacov convoacă un consiliu de războiu şi hotărî un nou atac contra Silistrei. Dar şi acesta eşuă şi Gorceacov fu uşor rănit, iar l) Kowalewski, o. c., p. 165 urm. *) Kowalewski, o. c., p. 180 urm. s) L. Guărin, o. c. I, p. 102 urm. cu o stampă a luptei dela Giurgiu (p. 124), cf. Xeno- rol (XII, p. 181), Stampă cu retragerea Ruşilor din Giurgiu. *) Xenopol, Ist. Rom., XII, p. 177. Planşă cu apărarea Silistrei. www.digibuc.ro 241 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 21 generalul Schildner suferi răni mai grele şi muri pe masa de operaţie. încurajat de insuccesul Ruşilor, Omer-Paşa recuceri Tur- tucaia şi reocupă Rusciucul şi Vidinul, restabilind astfel de-a-binelea frontul dunărean. La 20 Iunie Gorceacov or- donase un nou bombardament contra Silistrei, când un curier imperial îi înmână ordinul de retragere dela Silistra. Rezistenta Turcilor, dar mai ales teama de Austria care concentrase trupe în Banat, determinară pe Ruşi să evacueze repede Principatele 1). La 19/31 Iulie 1854 principele Gorceacov adresă din car- tierul său general dela Jilava banului Constantin Cantacu- zino, preşedintele sfatului administrativ următorul ofis: «In urma concentrării armatei împărăteşti, ce se va opera fără zăbavă, oraşul Bucureşti se va deşerta de trupele rosiane. Trăgându-mă din acest oraş, las asupra Sfatului Admini- strativ, cârmuirea treburilor publice. Va avea grijă a le cârmui în consecinţă cu zel şi pe temeiul instituţiunilor domnitoare ale ţării. Cât pentru judeţele ce vor rămâne ocupate de armata împărătească cârmuitorii precum şi ceilalţi amploiaţi ai lor, îşi vor urma lucrarea ca şi până acum şi vor da toate trebuin- cioasele provizii pentru trupe, după poruncile directe ale şefilor militari sau după poruncile ce vor primi dela vornicul Florescu, ataşatul pe lângă persoana mea în calitate de co- misar special încă dela intrarea armei ruseşti în Principate. Depărtându-mă din capitala acestui Principat, cu plăcere exprim membrilor administraţiei precum şi amploiaţilor şi locuitorilor în deobşte, toată recunoştinţa mea pentru silinţa ce au arătat fără deosebire întru întâmpinarea trebuinţelor armatei împărăteşti» 2). In aceeaşi zi baronul de Budberg trimise Sfatului Admini- strativ'două ofise, unul în care arăta că a primit porunca « de a merge după armia împărătească în mişcarea sa de concen- trare » şi că prin urmare se vede silit să «încredinţeze administraţia tării Sfatului Administrativ Extraordinar sub 1 » *) ») Kowalewski, o. c., p. 198 urm.; Klapka, Erinnerungen, p. 365 urm. *) Studii fi Documente, II, Nr. 327, p. 479. www.digibuc.ro 22 ION D. NISTOR 242 preşedinţia marelui vornic dinăuntru » 1). Prin a doua adresă Budberg încredinţa Sfatului Administrativ protecţia supu- şilor ruşi ce trebuiau să rămână în Bucureşti precum şi lo- calul consulatului general cu toate efectele ce se găseau în el2). După arătările lui Guerin Budberg nu se bucura de de nicio simpatie, ci dimpotrivă dânsul era urît de toată lumea. El a risipit în mod uşuratic tezaurul public şi a lăsat datorii enorme în urma sa. Pentru a putea acoperi golurile din buget el impunea coritribuţiuni forţate iar pe cei recal- citranţi îi despoia, ruina şi închidea. La retragere a distrus totul. Cu ocazia rechiziţiilor a luat sătenilor vitele de muncă şi tracţiune şi vehiculele şi a dat foc la tot ceea ce nu putea lua cu sine. El s’a purtat ca şi organele lui Cutusov din 18123). Retragerea subită a Ruşilor făcu să isbucnească nemulţu- mirile ce mocneau în rândurile populaţiei autohtone contra asupririlor şi stoarcerilor din partea trupelor de ocupaţie. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât Ruşii, la plecare, recurseseră la profeţii apocaliptice şi la grave ameninţării de apropiată răzbunare. Cu toate înfrângerile dela Dunăre Ruşii, într’o scrisoare din 13 Iulie 1854, susţineau sus şi tare că Dum- nezeu este cu ei şi că izbânda este de partea lor. Ţarul nu renunţă la credinţa sa, că toţi câţi sunt de aceiaşi religie pravoslavnică ca şi dânsul nu pot fi supuşi unei alte stăpâniri, decât celei pravoslavnice. Iar dacă Românii nu înţeleg acest lucru, pentrucă stau prea mult sub influenţa Europei, aser- vite unei credinţe rătăcite, ţarul nu poate nicidecum renunţa la misiunea pe care Cerul i-a încredinţat-o ca şef al creşti- nilor pravoslavnici, de a-i şti sustraşi pentru totdeauna de sub suzeranitatea otomană pe toţi aceia care profesează ade- vărata religie ortodoxă. Acest gând preocupă pe ţar dela începutul glorioasei sale domnii şi momentul a sosit când dânsul va pune în aplicare planul pe care de mult l-a conceput, orice ar zice statele neputincioase ale Europei, aservite cre- dinţei rătăcite. Ve veni curând timpul, când aceşti Români *) Studii şi Documente, II, Nr. 325, p. 478. 2) Ibid., II, Nr. 326, p. 479. 3) L. Guârin, o. c. I. p. 126 urm. www.digibuc.ro -*43 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ *3 nesupuşi, cari au trezit în înalt grad nemulţumirea ţarului ~vor plăti scump neloialitatea lor x). Retragerea trupelor de ocupaţie ruseşti din Oltenia în- cepuse la finele lui Aprilie şi se împlinise pe la mijlocul lui Mai. La 22 şi 23 Aprilie a început retragerea unităţilor ruseşti dela Dunăre spre Craiova, de unde spitalele şi provi- ziile fură evacuate peste Olt în Muntenia. Retragerea trupelor de ocupaţie produse panică în rândurile populaţiei, iar •organele autorităţilor publice se asociară în bună parte coloa- nelor ruseşti în retragere. Printre aceştia se găsea şi Glago- veanu, administratorul Craiovei. Exemplul său fu urmat şi «de alţi boieri, dintre cari unii se refugiară în Ardeal, iar alţii în Muntenia. Panică de nedescris cuprinse spiritul popu- laţiei. In urma trupelor în retragere şi a autorităţilor încolţi des- ordinea şi anarhia. Dorobanţii şi grănicerii fură dezarmaţi, paza cordonului de graniţă desfiinţată, iar podurile peste râuri rupte. Mare groază cuprinse populaţia din Craiova •care fugi în toate părţile, aşa că numai a şasea parte din numărul, locuitorilor mai rămăsese acasă. Autorităţile ruseşti părăsiră oraşul la 14 Mai. La 16 Mai generalul Liprandi .ajunse la Slatina, rupând în urma sa podul peste Olt2). Retragerea Ruşilor se făcea în dezordine cu pierderea nimbului de mare putere în ochii populaţiei. La începutul lui August trupele ruseşti părăsiră Ploeşti în drum spre .Buzău, cu un convoiu de 700 trăsuri încărcate cu provizii dirijate spre Buzău, Râmnic şi Focşani. La 10 August a fost ars şi podul dela Ciochina peste Ialomiţa 3). La 11 August generalisimul Gorceacov primi o notă tele- grafică dela ambasada rusă din Viena prin care i se comunica confidenţial, că împăratul Franz Iosef a rămas foarte satis- făcut de vestea că trupele ruseşti sunt pe cale de a evacua Principatele Dunărene 4). l) Lăon Guărin, o. c., I, p. 126 urm. *) Wimpffen, o. c., p. 64 urm. *) Corespondenta lui Coronini din Principate, ed. I. Nistor, Cernăuţi, 1938, Nr. *3> P- * *0. *) Corespondenta lui Coroniţă, Nr. 20, p. 27. www.digibuc.ro 24 ION D. NISTOR 244- La 12 August principele Gorceacov părăsise Buzăul şi era aşteptat la Focşani. La 13 August avantgarda trupelor ajunse la Bârlad iar divanul - Moldovei primi ordinul de a desemna comisari pe lângă generalii Dannenberg, Anrep d’Elempt, Samarin, Saimonov, Pavlov, Liprandi, Montresor,. Nierov şi Fischbach cari se aflau la Focşani1). După ordinul lui Gorceacov spitalele militare ruseşti trebuiau să fie eva- cuate în Rusia până la 29 August. In scopul acesta divanul Moldovei avea să pună la dis- poziţia comandamentului rus 3.190 vehicule2). Pe lângă acestea se mai rechiziţionară altele 16.000 trăsuri pentru transportul proviziilor prin Sculeni şi Leova, care urma să fie efectuat între 15—26 August. Intre timp ajunse la Galaţi generalul Liiders în fruntea corpului al IV-lea de infanterie rusă în retragere 3). In zilele de 1 şi 2 Septemvrie generalul Grotenhelm dădu ordin de plecare, după ce evacuase bolnavii la Reni, Bolgrad şi Cetatea-Albă. Proviziile au fost evacuate parte pe apă, la Reni şi Ismail în Basarabia, parte pe uscat pe la Vadul-lui- Isac pe Prut. Deodată cu trupele ruseşti părăsiră Brăila şi vreo 2000 de Bulgari, Sârbi şi Greci, cari se răzvrătiseră contra Turcilor, fraternizând cu armata rusească. Plecarea lor aduse cu sine că în Brăila multe case rămaseră goale şi părăsite. Trupele ruseşti ridicară şi paturile de prin spitale, vreo 2.000 la număr, precum şi armamentul miliţiei munteneşti care fu desarmată din cauză că refuza de a se > retrage cu armata ţarului în Rusia. Numai colonelul în arti- lerie Lenz şi un locotenent de artilerie din miliţia naţională consimţiră să urmeze trupele ruseşti în retragere. Rusii ridicară si duseră cu sine cele două tunuri ale mili- ii ţiei româneşti de pe şalupa română precum şi 10 canoane de schijă ce rămăsăseră din vechile fortificaţii ale Brăilei şi care serveau de ani de zile pentru legarea vaselor în port- De asemenea au fost luate de Ruşi vasele vechi, bărcile şi vechiul material plutitor şi transportate la Ismail4). *) *) Corespondenţa lui Coronini, o. c., Nr. 18, p. 25. *) Ibid., Nr. 14, p. 21. *) Ibid., Nr. 18, p. 24. *) Ibid., Nr. 65, p. 77 urm. www.digibuc.ro 245 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 25 Măsurile acestea produsese o sensibilă nemulţumire şi amărăciune în sufletul populaţiei, care din rusofilă ce era, devenise ostilă foştilor ocupanţi 1). Aceeaşi soartă îndură şi oraşul Galaţi,’ care, cu ocaziunea evacuării trupelor ruseşti, suferi enorme pagube materiale. In retragere Ruşii au rupt cele două poduri de peste Şiret şi cu aceasta s’a întrerupt şi comunicaţia cu Brăila. La 8 Septemvrie agentul austriac raporta din Iaşi că corpul de armată de sub comanda lui Ltiders a evacuat oraşul Galaţi > * şi judeţul Covurlui, retrăgându-se peste Prut în Basarabia. In urma lor Ruşii rupseră şi podurile dela Vădeni şi Nămo- loasa pe Şiret2). Incidentele petrecute la Brăila cu desarmarea miliţiilor mun- tene, se repetară într’o măsură mult mai largă la Iaşi. Cores- pondentul din Iaşi al «Gazetei Transilvaniei» din Braşov raportează la 19 August 1854 despre desarmarea miliţiei ro- mâneşti precum urmează: « Cam de o săptămână primiră ofiţerii noştri ordinele pre- şedintelui Ex. S. von Budberg ca să se prepare de plecare cu miliţia moldovenească în Rusia. Ofiţerii (afară de Rusul Kafengi şi unul Bacinschi) se opuseră din răsputeri, zicând că nu vor trece Prutul odată cu capul, şi mai gata sunt să moară în patria ce i-a născut. Căci ei nu milităresc nici pentru Ruşi, nici pentru Turci, ci numai pentru naţia lor. Aceste şi alte răspunsuri se rostiră de bravul comandant al arti- leriei moldovene anume Filipescu. Acesta însă şi încă cu 6 colegi a fost imediat arestat. Li se puse un termen de me- ditareiarun raport amănunţitfu trimis generalului Gorceacov. Infanteria patriotică se află înconjurată de miliţia rusească, iar cavaleria în cazarmă mereu provocată de a ieşi Ia mo- stra (exerciţii în afară de oraş) pentru a o înconjura cu Ruşi şi a o sili astfel să treacă Prutul. Ofiţerii români răspun- deau că destul au făcut 10, 12 ani mostru, acum îl ştiu cu desăvârşire. Artileriştii răspunseră că ei vor ieşi însă numai cu tunurile încărcate şi cu fitilurile aprinse. Se comandară atunci 4 regimente infanterie însoţite de 4000 cavalerie (ulani x) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 65, p. 79. *) Ibid., Nr. 68, p. 87. www.digibuc.ro 26 ION D. NISTOR 246 şi dragoni) cu mai multe tunuri din corpul generalului Osten- Saken, spre a înainta la Iaşi; deci ajungând trupele la Iaşi în 18 August, se uniră cu garnizoana locală şi înconjură cazarma şi curtea domnească. In acest timp Hatmanul Mavrocordat căuta să înduplece pe cavalerişti să iasă în curte spre a-i vizita, abia după 2 ore ieşiră vreo 80, însă numai după ce i asigură generalul, p.e epoleţii lui, că nu-i duce mai departe din ogradă, iar cei mai mulţi cavalerişti o tuliră care încotro. Hatmanul s’a îm- bolnăvit după aceasta şi numai cu slobozirea de sânge îi mai susţinu viaţa. Mai înainte de toate fură înconjuraţi deodată cavaleriştii noştri cu mare ceremonie de trupe căzăceşti. Se comandă scoaterea săbiilor din teacă, iar pedestrimei a trage cocoşul. Aşa înaintau din două părţi călăreţii şi din alte două pede- strimea asupra acelor 80 călări moldoveni, după aceea se apropiară generalul Osten-Sacken şi Budberg cu toată suita lor, întrebară pe călării noştri de trei ori de vor merge de bună voe să treacă Prutul. Călăreţii — deşi fără comandanţi— răspunseră la toate trei întrebări că. ei nici decum nu vor merge. Li se comandă atunci: «jos de pe cal» şi după asta «jos armele şi căştile », li se luară caii, armele şi vestmintele milităreşti, afară de pantaloni şi surtucele de pânză cu care erau îmbrăcaţi. Ii puseră sub pază şi aşa desbrăcaţi şi cu ca- petele goale pe timp aspru, ploios, se excortară, la Podul Iloaei spre a-i împărţi în miliţia staţionară acolo. Ofiţerii arestaţi în număr de peste 6 inşi se surghiuniră peste Prut. Toate posturile de vigilenţă se ocupară de Ruşi, rohatcele de asemenea. După cum trata generalul Budberg pe privitorii acelei tragedii, silindu-i fără distincţiune a-şi lua pălăriile din cap ca la înmormântare, loviţi cu cnutul de cazaci, aruncându-se singur cu calul şi cu sabia scoasă asupra poporului, nu sunt semne bune. Hatmanul Mavrocordat adresa o declaraţie către Pasz- kievici în care face act de supunere M. S. împăratului spre a dispune de miliţia moldovenească, arătând că ar fi în stare să-şi verse sângele pentru împărat. Hatmanul ar fi fost decorat www.digibuc.ro ■247________PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 27 pentru acest act de trădare cu ord. Sf. Anna în briliante, i s’a răspuns însă că Majestatea Sa graţiază miliţia moldove- neaxcă să rămână în statu-quo, neavând nevoie să o mişte. In 19 începură Ruşii a deşerta casele visternicilor şi ale bisericelor ori mănăstirilor închinate. Ofiţerul Filipescu l-au condamnat Ruşii la Siberia pe 4 ani, după care se va trimite apoi ca soldat simplu în armata Caucazului» x). La 18 August căpitanul Wimpffen raporta din Sibiu că retragerea Ruşilor s’a făcut în desordine, în aşa fel, încât ei în ochii populaţiei române au pierdut nimbul unei mari puteri. Era un aspect lamentabil să vezi trupele moscovite, neînfrânte în lupte, decimate prin insolaţie, molime şi obo- seală. Dar cu toate acestea Ruşii nu lăsară pe niciunul de ai lor pe drumuri: toţi au fost încărcaţi în trăsuri şi evacuaţi în Rusia. Despre tratamentul celor bolnavi se povesteau lucruri oribile. Numai treizeci grav răniţi n’au putut fi eva- cuaţi ci au trebuit să rămână în Bucureşti. Resemnarea soldatului rus şi spiritul celei mai aspre discipline au putut înăbuşi revolta, la care certurile si dihonia dintre ofiţerii- respectivi dădeau mereu anză. Intre personalităţile mar- cante cari urmau armata rusă, se găsia şi fostul principe al Serbiei Milos Obrenovici, care avea proprietăţi întinse în Oltenia şi se găsia în cartierul general al principelui Gor- ■ceacov 2). Dintr’un raport al agentului austriac din Iaşi cu data de 11 August aflăm distribuţia trupelor ruseşti în Moldova. Ele se găseau răspândite asupra judeţelor Bacău, Roman, Neamţ, Iaşi, Botoşani şi Suceava (Fălticeni) şi anume în localităţile: Bacău, T. Ocna, Mirceşti, Miclăuşeni, Tomă- şeni, Hălăuceni, Piatra, Iaşi, Târg. Frumos, Podul-Iloaiei, Ru- ginoasa, Cristeşti, Fălticeni, şi Botoşani3). La finele luni August Ruşii începură retragerea sistema- tică spre Şiret şi de acolo spre Prut la punctele Sculeni şi l l) Gazeta Transilvaniei, Nr. 71 din 4 Sept. 1854. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 28, p. 39. *) Ibid., Nr. 11, pp. 18—19. www.digibuc.ro 28 ION D. NISTOR 248 Leova a). La 31 August Gorceacov părăsi Focşanii şi se în- dreptă spre Iaşi2). Corespondentul din Focşani al «Gazetei Transilvaniei» ce apărea la Braşov, arată că «în 21 August a trecut prin Focşani cel din urmă picior rusesc din ultimul escadron a ariergărzii de cazaci. La Şiret au ars podul. Aceeaşi soartă au avut toate podurile până la Galaţi. Săraca ţară! Săraca creştinătate apărată de lupi! S’au făcut şi socotelile pentru spesele oştirii de pe aci au ieşit de 22 milioane taleri care pe jumătate se va fi cheltuit, dar restul se va fi rătăcit prin pungi particulare. Un privighitor comunal din oraşul vecin, fiindcă n’a vrut să semneze o chitanţă rusească, fu prins si mânat ca vita dindărăt în fruntea oştirii ca să le fie că- călăuză » 3). In zilele de 8—12 Septemvrie, trecură prin Iaşi diviziile ruseşti în retragere, defilând în faţa lui Gorceacov care so- sise încă la 5 Septemvrie în capitala Moldovei4 *). La 12 Septemvrie se comunică din Oituz că trupele ruseşti au evacuat oraşele Galaţi, Focşani, Bârlad şi Roman şi că se în- dreptau pe drumul cel mai scurt spre Prut în Basarabia. In urma lor podurile au fost rupte şi fortificaţiile dela Focşani si Tecuci dărâmate. Din cauza aceasta comunicaţia dintre Muntenia şi Moldova suferi foarte mult6). La 15 Septemvrie trupele ruseşti se strecuraseră peste Prut în Basarabia. Numai ariergarda rusească mai rămăsese la Iaşi pentru siguranţa comandantului suprem Gorceacov, care părăsi capitala Moldovei numai în dimineaţa zilei de 16 Septemvrie, pentru a ajunge la Sculeni. In ziua urmă- toare Gorceacov trecu Prutul în Basarabia cu restul trupelor ruseşti, rupând podul în urma sa. La 17 Septemvrie 1854 Moldova era complet evacuată şi cu ziua aceasta se încheiă ocupaţia rusească a Principatelor Danubiene »6). *) Corespondenta lui Coronini, Nr. 57, p. 70. a) Ibid., Nr. 60, p. 73. 3) Gazeta Transilvaniei, Nr. 71, Braşov, 4 Sept. 1854. *) Corespondenţa lui Coronini, Nr. 65, p. 86 urm. s) Ibid., Nr. 75, P- 97- •) Ibid., Nr. 82, p. 103; Nr. 93, p. 121. www.digibuc.ro 249 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 29 După datele statistice ruseşti, revăzute de însuşi principele Mibail Dimitrievici Gorciacov, comandantul suprem al tru- pelor de ocupaţie, Ruşii în numeroasele lor lupte şi ciocniri •cu Turcii au pierdut 8 generali, 246 ofiţeri şi 6694 subofiţeri şi soldaţi şi anume 3 generali, 55 ofiţeri şi 2.178 soldaţi morţi; 5 generali, 191 ofiţeri şi 4.516 soldaţi răniţi. Luptele cele mai sângeroase s’au dat la Cetate în ziua de 6 Ia- nuarie 1854 unde au căzut 22 ofiţeri şi 813 soldaţi şi au fost răniţi 1 general, 31 ofiţeri şi 1.158 soldaţi. De asemenea au fost extrem de sângeroase luptele din jurul Silistrei în zilele de 29 Mai şi 22 Iunie unde a murit trei generali, 10 ofiţeri şi 424 soldaţi şi au fost răniţi un general, 37 ofiţeri şi 1.064 soldaţi. S’au mai dat lupte la Isaccea la 23 Oct. 1853, la Ol- teniţa la 4 Noemvrie 1853, unde au căzut 5 ofiţeri şi 231 soldaţi şi au fost răniţi 3 ofiţeri şi 695 soldaţi. Sângeroasă a fost şi lupta dela Cetate din 23 Martie 1855 unde au căzut 7 ofiţeri şi 196 ostaşi şi au fost răniţi 21 ofiţeri şi 528 soldaţi » 1). înainte de a părăsi Iaşii, Gorceacov încredinţă admini- straţia Moldovei Statului Administrativ de sub preşedenţia marelui logofăt Constantin Sturdza2). La 14 Septemvrie baronul de Budberg adresă Sfatului Administrativ al Mol- dovei următorul ofis: «Excelenţa Sa Domnul Comandant-şef a binevoit a-mi da poruncă de a urma armei împărăteşti în Basarabia, în- credinţând administraţia ţării Sfatului Administrativ Extra- ordinar, sub preşedinţia d-sale Logofăt dinăuntru. Prin ur- mare îndemn pe Sfatul Administrativ a se conforma în nouile sale funcţii, cu legiuirile şi dispoziţiile reglementare cari sunt în putere lucrătoare pentru ca să nu se întâmple nicio neorînduială în marsa administraţiei » 3). După retragerea trupelor ruseşti în Basarabia, Ruşii rup- seră toate podurile peste Prut şi restabiliră carantinele lor de-alungul Prutului, ce forma pe atunci hotarul între Mol- dova şi Basarabia 4). 1) Eg. Kowalewski, o. c., p. 266. *) Corespondenta lui Coronini, Nr. 82, p. 103. *) Acte ţi Documente, II, Nr. 345, p. 513; Corespondenta lui Caronini, Nr. 82, p. 103. ■* *) Corespondenta lui Coronini, Nr. 93, p. 121. www.digibuc.ro 3° ION D. N1STOR 25» Sub impresia îmbucurătoare a retragerii Ruşilor, apăru în două numere consecutive din « Gazeta Transilvaniei » un ar- ticol cu reflexii asupra « Protecţiei ruse în Principatele Danu- biene », al cărui autor pare să fi fost George Sion, fiindcă sub semnătura G. S. mai găsim şi alte articole apărute în acelaşi ziar. Reproducem în întregime textul acestor refle- xiuni, contemporane cu retragerea generalului Gorceacov în Basarabia. PROTECŢIA RUSA IN PRINCIPATELE DANUBIENE Protecţia! Ce nume frumos! Ce nume generos, ce nume plin de farmec, nume care cuprinde în sine o adunare plină de virtuţi, cînd realitatea răspunde la el; când acel mare şi puternic, apără pe cel slab în contra împilatorului; îl ajută în necesităţile sale, îl îndeamnă spre fapte frumoase; îi des- chide drum spre civilizaţie, progres şi înflorire morală şi materială. Protecţia dela un individ către altul au fost tot- deauna o virtute şi un act de filantropie, cu cât mai ales protecţia ce acordează un stat mare şi puternic unui popor mic, împilat şi ameninţat de jugul tiraniei şi de torentul fatal al politicei. O asemenea protecţie acordată şi primită ca o binefacere divină, trebue răsplătită cu toată dragostea şi recunoştinţa către binefăcători. Dar, o virtute, unde te-ai ascuns ? Unde trăeşti ? In care colţ de pământ nedescoperit locueşti, ca acolo să alergăm şi noi spre a afla o. protecţie salutară. De mai mulţi ani Moldo-Valachia trăeşte sub protecţia rusă (numai Dumnezeu şi noi ştim cum), despre rezultatele şi foloasele unei protecţii, acordată Imperiului Rusiei de această Poartă, curte suzerană, şi impusă Principatelor fără ca vreodată să o ceară, trista experienţă ne-au arătat destul de bine adevărul, mult mai bine decât cuvintele frumoase şi sonore presărate în tratate şi note diplomatice cu toată silinţa spre a ascunde interesul şi scopul. Dacă vom atinge cât de uşor chestia dritului ginţilor, ne vom convinge cu deplinătate că protecţia rusă, cu toate ale ei tratate cu Turcia, nu se reazimă nici pe un drit nici pe o www.digibuc.ro 251 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 31 bază solidă, şi că la cel dintâi examen şi analiză trebue să pice cu toată stăpânirea impusă cu putere. Nici Moldova, nici Valachia vreodată n’au cerut, n’au solicitat astă protecţie ce li s’au impus fără voie şi fără a fi întrebate. Aşa dar cel întâi princip şi legătură între prote- guitor şi protegiuiţi lipseşte, căci a admite că cineva are drit a protegui pe altul şi a-i face bine cu sila este o absurditate. De unde vine dar protecţia rusă? Din tratatele smulse cu înşelăciune dela Turcia. De unde scoate astă de pe urmă putere acest drit de a ne ceda protecţiei Ruşilor? Nu, fără îndoială, căci Moldo-Valachia n’au fost niciodată cucerite prin arme, ci supuse cu capitulaţie sub protecţia şi suzera- nitatea puternicilor sultani de atunci cu condiţii, ca să-şi păstreze integritatea teritorială, autonomia şi independenţa lor ad-tivă, contra căreia ambele aceste Principate s’au în- datorit a plăti un mic tribut anual şi domnii, ce-şi vor alege dintre pământeni, să-şi capete a lor investiţiune la Constan- tinopol spre semn de suzeranitate. Viderat deci urmează, că Turcia în puterea pactului po- litic ce ne leagă este că n’am avut drit a ceda sau a împărţi astă protecţie cu Rusia, şi cu atâta mai puţin a răşlui din pământul proteguit; şi dacă Rusia posedă încă si una şi alta, o face fără alt drit, decât acela al puterei. Turcia sau alţii pentru dânsa cu drit pot şi trebue să desfiinţeze astă pro- tecţie arbitrară, periculoasă proteguiţilor, periculoasă Im- periului Otoman şi chiar întregii Europe. Nimic mai sfânt, nimic mai drept, nimic mai legiuit. Cabinetul din St. Petersburg, prin consulii săi adică s’au tânguit despre ingratitudinea Moldo-Valachilor, pentru fa- cerile de bine ce ni le-ar fi făcut, zicând cu pompă: « Am pus aceste Principate în siguranţie despre năvălirile Tăta- rilor ; cărora de multe ori le-au fost pradă în secolele de mai înainte; am oprit pe înalta Poartă care necontenit se amesteca în administraţia dinăuntru şi nu respecta privilegiile ţării le-am dat porturi comerciale la Galaţi şi Brăila; prin care mult a înflorit comerţul şi agricultura lor; le-am dat în sfârşit un Regulament Organic prin care s’au dat impulzie propăşirii lor morale şi materiale ». Ce frumoase cuvinte ar www.digibuc.ro 32 ION D, NISTOR 252 fi acestea, dacă realitatea nu ar fi tristă şi nenorocită pentru Principate, cu câtă recunoştinţă noi am binecuvânta pe bine- făcătorul nostru, dacă l-am cunoaşte care este; cu câtă căl- dură nu am aduce tributul nostru de dragoste dacă facerile de bine cu care se mândreşte Rusia, le-am fi văzut noi vreo- dată. Dar precum este cunoscut, Moldo-Valachia n’a avut decât zile de necaz, zile de suferinţe sub astă protecţie ce ne-au împilat în toate privinţele; şi dacă astăzi găsim că e timpul favorabil a înălţa strigarea noastră, credem cu spe- ranţă că adevărul se va cunoaşte, că civilizaţia, dritul şi drep- tatea ce se întind dela Occident către Bosfor nu vor trece cu indiferenţă asupra noastră. Zice Rusul că ne-a scăpat din incursiile Tătarilor; noi ştim că am scăpat de Tătari şi de barbarii ce locuiau pustiu- rile pe ţărmurile Mării-Negre prin singure braţele noastre, curajul nostru răzbelic a fost deajuns a respinge cu vigoare totdeauna asemenea năvălire; şi nu numai că nu am pierdut nimic, dar mai cu seamă am câştigat pustiurile Bugeacului. Pericolul pentru noi a început mai târziu, adică când Ruşii, în ambiţia lor de predominare şi întindere de hotare, au înăvălit şi au cucerit Crâmul şi malul nordic al Euxinului şi în adevăr de acest pericol nu am scăpat, pentrucă la 1812 am pierdut Basarabia. Dacă aceste regiuni ar fi rămas necucerite, cu alte cuvinte, în mâna tot a legiuitului stăpân Padişahul Otomanilor, Moldo- Valachia n’ar fi rămas mai puţin scutite de acele năvăliri din vechime ale barbarilor, căci civilizaţia Europei, princi- piile de dreptate şi omenie ce au lăsat după sine revoluţia franceză dela 1789, interesele comerciale şi echilibrul Eu- ropei nu mai lăsau putiincioasă asemenea năvăliri. Ne-au scăpat, zice Rusul, de amestecul în ţară şi pro- nomiile noastre din partea sultanilor suzerani. In adevăr asta nu-i de negat că ne-a scăpat de puterea şi tirania tur- cească, primind însă în loc pe cea rusească; cu alte cuvinte s’a schimbat stăpânul, iar greul a rămas tot acela, însă de altă natură. Turcia din 1821, epocă fatală şi sângeroasă, cauzată Românilor de Grecii Fanarioţi, (a cărora rămăşiţă pentru a noastre păcate şi astăzi le vedem între noi), întru www.digibuc.ro 253 PRINCIPATELE ROMÂNE SUB OCUPAŢIA RUSEASCĂ 33 nimic n’am fost supăraţi, globiţi şi împilaţi. In a noastră poziţie atârnată de suzeranitatea Porţii am fost întocmai ca nişte staturi neatârnate, liberi a ne administra după legile noastre, liberi în comerţul, industria, cultura şi religia noa- stră, fapte pe care cu toţii le vedem şi pentru care naţia noa- stră are a sa simpatie, a sa dragoste şi a sa recunoştinţă către Turci. Reformele introduse în acest mare imperiu de Sultanul Mahmud, urmărite şi înainte cu atâta statornicie de suc- cesorul său Abdul-Medjd, civilizaţia şi cultura care s’au introdus cu multă părere de rău a Ruşilor, sunt destulă ga- ranţie pentru noi Moldo-Valachii c’am putea trăi în orizontul nostru destul de bine şi ferice, dacă vântul dela Nord nu ne-ar îngheţa facultăţile vitale. Şi pentru ce oare cabinetul dela Petersburg să împuţineze influenţa şi superioritatea Sul- tanilor în Principate ? Pentrucă politica rusă bine înţelege că, pentru ca să fie într’un timp oarecare aceste Principate gu- bernii ruse, trebue să înceapă mai întăi a nu fi turceşti, şi încet să se deslipească de înalta Poartă, ca să le lipească către sine. Iată adevărul si sensul moral al fabulei. t Ni-au dat portul Galaţi şi Brăila pe Dunăre prin care mult au înflorit industria şi comerţul nostru. Mo Ido-Valachii zic că nu ştiu că Ruşii să fi făcut ca Du- nărea să ude hotarele lor, că Ruşii îndeamnă naţiile Europei să trimită corăbiile lor în aceste porturi spre a încărca cerea- lele de care au trebuinţă, din contră ştim că Ruşii caută prin toate mijloacele să puie obstacole navigaţiei pe Dunăre, a nu curăţi Sulina niciodată, precum sunt îndatoriţi prin tra- tate, a o astupa adică aruncând pietre şi saci cu pământ la gura ei, pentru ca să înflorească prin aceasta comerţul. Iată aceea ce ştim noi Moldo-Valachii şi încă credem că dacă Sulina n’ar fi fost în mâna Ruşilor, mult mai bine s’ar fi desvoltat comerţul Brăilei şi Galaţului, prin urmare agri- cultura şi prosperitatea în ţările noastre » 1). *) Gazeta Transilvaniei, Nr. 85 şi 86 din 23 şi 27 Otcomvrie 1854. www.digibuc.ro LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI S CHOPENHAUER DE I. PETROVICI MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela io Iunie 1938 Nu mult după comemorarea lui Descartes, într’o şedinţă festivă dela finele anului trecut, Academia Română, asociin- du-se fără zăbavă şi de rândul acesta iniţiativelor luate în Apus — cinsteşte memoria altui filosof celebru, a lui Arthur Schopenhauer. Situaţia lui Schopenhauer faţă de patrimoniul spiritual la naţiei noastre este desigur alta decât acea a filosofului francez. In timp ce doctrina acestuia din urmă, osebit de preţuirea şi răsunetul ei universal, manifesta o serie de însuşiri funda- mentale care o apropie sensibil de unele trăsături ale etni- cului nostru, ca bunul simţ, claritatea, măsura, — ceea ce poate însemna mai mult decât chiar o directă înrâurire, ce până acuma n’am putea-o invoca — în schimb filosof ia lui Scho- penhauer ajutată de unele împrejurări, a exercitat, de sub vestmântul ei poetic şi pitoresc, o vie influenţă asupra desvol- tării noastre intelectuale din a doua jumătate a secolului precedent. A fost una din soliile de lumină, care n’a trecut prin atmo- sfera noastră ca un meteor, pe aripile grăbite ale unei mode efemere, ci a fecundat capete superioare şi — cu tot pro- testul temător al unora—s’a încorporat în opere durabile, integrându-se astfel în plămada unor creaţii autohtone care 19 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorico• Seria III, Tom. XX. www.digibuc.ro 2 I. PETROV1CI 256 se vor pomeni pururea cu mândrie, de toate rândurile de urmaşi. Motive deci îndestulătoare pentru justificarea solemnităţii de astăzi, în cadrul unei instituţii cum e Academia Română, oricât ne-am aminti de altă parte că filosoful comemorat, implacabil misantrop şi apologist al izolării, a prigonit cu săgeţi înveninate toate societăţile de cultură — Academii şi Universităţi — mergând aşa de departe cu orbirea, în peri- oada culminantă a amărăciunilor sale, încât dormea cu pistoa- lele sub pernă pentru a se apăra de închipuite atentate nocturne ale invidioşilor academici şi în special ale profeso- rilor de filosofie. Conflictele acestea, oricât ar fi avut ele aerul unor con- flicte de principiu, cu temelii eterne, se limitau în fond la diferende cu instituţii contemporane, menite să dispară odată cu pasiunile care le-au însufleţit şi nu arare ori s’a văzut ca instituţii similare de mai târziu, să nu se solidarizeze cu surorile lor academice, de altă dată, ci cu adversarii acestora, chiar dacă şi dânşii trecuseră măsura într’o luptă în care cumpăna dreaptă se păstrează în genere atâta de greu. De altfel să nu uităm că Schopenhauer — cu toate fobiile sale — şi-a redactat una din lucrările lui de mai târziu după propunerea unei Academii norvegiene, care fixase subiectul, şi care l-a şi premiat pe filosof. S’au împlinit în luna Februarie 150 de ani de când a văzut lumina zilei, în oraşul Danzig, acela care era să devie stra- niul, sumbrul, fosforescentul, mult discutatul şi combătutul, dar genialul şi influentul filosof pesimist, Arthur Schopen- hauer. A fost cât pe aci ca spiritul acesta, atât de înzestrat în domeniul speculaţiei metafizice şi în acel al expresiei arti- stice, să apuce drumuri care l-ar fi înstrăinat dela linia încli- nărilor sale fireşti, sau nu l-ar fi lăsat să se pregătească cum trebue. Părintele său, un comerciant bogat, ţinea cu orice preţ ca fiul să-i urmeze în carieră. Pe atunci nu se obişnuia selecţia » 9 profesională după aptitudini, eram încă departe de laboratorii www.digibuc.ro 257 LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI SCHOPENHAUER 3 care să stabilească vocaţia — fie chiar cu aproximaţiile şo- văitoare de astăzi — nici măcar nu se dădea dreptul vic- timei să facă un ultim apel la examenul conştiinţei sale pro- prii. Carierele se alegeau de părinţi, cari de sigur plecau dela cele mai bune intenţii şi evident ţinând seama de o întreagă serie de. motive, printre care nu intrau totuşi mai niciodată individualitatea copilului cu dispoziţiile lui esenţiale. Ideea lui Schopenhauer-tatăl de a face un comerciant din unicul său fiu a avut de sigur şi partea bună de a-1 fi deprins de mic să nu-şi scoată învăţătura din cărţi, ci din observarea directă a realităţii, iar pe de altă parte să cunoască temeinic câteva limbi străine, cum a fost engleza şi franceza, învăţate la faţa locului. Poate că şi anii pierduţi ca funcţionar într’o bancă şi-au avut partea lor de utilitate, deşi viitorul filosof n’a arătat multă aplecare — cercetarea filosofică având să profite din orice fel de experienţă şi, mai presus de toate, fiind poate folositor — în contra părerii de a se economisi timpul cu orice preţ — ca cineva mai înainte de a se îndruma în direcţia care îi convine, să fi încercat una care îi convine mai puţin. E un mijloc de-a lichida definitiv toate tentaţiile sau măcar toate posibilităţile anexe, care întovărăşesc în sur- dină şi poate stânjenesc înclinarea principală a omului, lă- sând-o pe aceasta absolut stăpână, şi la adăpost de orice căinţă. De altfel biografiile mai multor mari filosofi ne povestesc de încercarea vremelnică de a îmbrăţişa altă carieră mai înainte de a-şi fi lămurit bine tendinţele lor lăuntrice şi a fi ancorat definitiv la specialitatea unde erau sortiţi să strălucească şi să-şi sculpteze numele în veşnicie. Degajat de angajamentul către părintele său — mort pare-se prin accident — şi învingând egoismul mamei sale, roman- ciera Johanna Schopenhauer, care ar fi ţinut să rămâie dânsa singurul intelectual din familie, Arthur Schopenhauer a pă- răsit ramura comerţului şi după un şir de vicisitudini, în care conflictele frequente cu mama sa, instalată acum la Weimar, au ocupat locul central, şi-a luat doctoratul în filo- sofie la Universitatea din lena, cu o teză epocală din dome- niul logicei şi al epistemologiei. Foarte curând, abia după cinci ani dela aceasta, la vârsta de numai treizeci de ani, Schopenhauer i9* www.digibuc.ro 4 I. PETROVICI 258 are gata manuscrisul operei lui fundamentale: Die Welt als Wille und Vorstellung (Lumea ca voinţă şi reprezentare), în care găsim turnată concepţia sa originală despre fiinţare şi despre nefiinţă. In deosebire de Kant, pe care şi-l alege ca principal maestru şi inspirator, dar care a dibuit vreme înde- lungată, cu sonda dialecticii sale, până a ajuns la concepţia sa definitivă, Schopenhauer, poet mai înainte de toate şi precoce ca toţi poeţii autentici, şi-a conturat liniile teoriilor sale, din anii tinereţii, lăsând zilelor ce aveau a se scurge pe urmă, doar grija măruntă a completărilor de amănunt. De sigur o sarcină prea mică pentru încă patru decade de vieaţă, de unde impresia deprimantă a unui gol sufletesc, care va fi contribuit şi dânsul într’o măsură importantă la pesimismul constant al autorului, alături de alte cauze prin- cipale, ca temperamentul său excesiv de sensibil şi de mâ- nios, precum şi unele desiluzii care i-au rănit crunt orgoliul şi l-au făcut probabil să resimtă mai intens şi mai viu latura tragică a vieţii, care nu este de altfel o pură născocire a filo- sofului nostru ci se destăinueşte privirii celei mai senine şi ochiului celui mai obiectiv. Două mari desiluzii au înăsprit fondul turbure al filoso- fului de care ne ocupăm şi care produsese de mai înainte teoria sa pesimistă: eşecul său profesoral la Universitatea din Berlin şi completa tăcere care a întovărăşit un număr de ani activitatea sa publicistică. Un factor care uşurează îndeobşte debuturile este existenţa relaţiilor şi bunăvoinţa prietenilor. Schopen- hauer era un adevărat maestru în arta de a nu-şi face prieteni şi de a nu-şi crea relaţiuni. Ba uneori provoca cu semeţie oameni puternici, aşteptând o repede biruinţă. Aşa a făcut deschizându-şi cursul la Universitatea din Berlin — în calitate de docent privat — cu nădejdea de a răpi auditorul lui Hegel şi de a prăbuşi uriaşul soclu al acestui filosof consacrat. Cu toate că Schopenhauer s’a arătat un fin psiholog, când a formulat aforisme pentru înţelepciunea în vieaţă — înserându-se cu cinste în galeria marilor mora- lişti ai tuturor ţărilor — era mai de grabă capabil să redac- teze maxime pentru alţii, decât să le folosească pentru sine, www.digibuc.ro 259 LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI SCHOPENHAUER 5 în practica vieţii. In orice caz chipul în care a voit să-şi do- boare adversarul ajuns pe culmea gloriei sale, a fost de o stângăcie strategică, ce l-a costat de altfel foarte scump, trebuind să renunţe curând la cariera didactică, ceea ce a păgubit de sigur cel puţin tot atâta învăţământul filosofic însuşi. Rămas din propria sa mânie orgolioasă pe dinafară de cadrele învăţământului, Schopenhauer n’a avut nici măcar satisfacţia să fie discutat ca autoi*. Ani întregi, printr’un fel de conspiraţie, a fost ignorat cu desăvârşire, deşi opera lui poseda calităţi de primul ordin, fiind de altfel menită să aibă atâta răsunet mai târziu. Abia în ultima decadă a vieţii, de pe la 60 de ani, după ce făcuse să apară şi unele scrieri cu caracter mai popular, Schopenhauer a reuşit în fine să atragă atenţia asu- pra operei lui, să deslănţue talazuri de admiraţie, plantârdu-şi numele pe buzele tuturora şi rodind cu ideile sale atâtea capete de elită, atât în domeniul artistic, cât şi în acel speculativ. In ultima perioadă a existenţii sale, filosoful a asistat la pro- pria sa apoteoză, despăgubindu-se de nesocotirea anilor ante- riori şi având satisfacţia să vadă că ajunsese loc de adevărat pelerinaj locuinţa sa din Frankfurt a. Main. Fireşte, această îmbulzeală de admiratori şi năvală de scrisori omagiale, nu l-au clintit din poziţiile sale pesimiste şi din preţuirea nefi- inţei, ca bun suprem şi ţel al omului înţelept; tot aşa după cum, deşi personal devenise mai sociabil, ba căpătase la urmă şi manierele perfectului gentilom, continua să păstreze în înfăţişarea lui ceva satanic — un călător francez declară că vizitându-1, s’a aflat în faţa lui însuşi Belzebut — ba chiar să sperie copiii, după cum ne mărturiseşte fostul cancelar imperial, Principele de Biillow, în memoriile sale recente, povestind o încrucişare pe stradă, în anii copilăriei, cu un bătrân hirsut, cu privirea răutăcioasă, de care i-a fost teamă şi care nu era altul decât Schopenhauer. De sigur, cu dis- pariţia făpturii sale fizice în anul t86o, s’au dus ultimele vestigii de ciudăţenie personală, lumina operei lui nepieri- toare a instalat un cult de admiraţie curată, pretutindeni, iar astăzi oraşul Frankfurt se mândreşte, fără nicio umbră, de a fi oferit marelui filosof ultima lui reşedinţă, pe care www.digibuc.ro 6 t. PETROVICI 260 ghizii vorbăreţi ţi-o arată la etajul unei clădiri luminoase, pe malul Mainului, cu acelaşi orgoliu cetăţenesc, cu care îţi arătaseră, o clipă mai devreme, sala unde se încoronau îm- păraţii şi unde se strângea pe vremuri dieta imperială... Domnilor Colegi,. Filosofia lui Schopenhauer este o sinteză originală şi aşi putea spune modernizată, a trei mari sisteme de gândire: filosofia lui Kant, concepţia lui Platon şi religia budistă. Fiecare din aceste trei doctrine îşi au locul lor evident în construcţia lui Schopenhauer, însă firul central îl alcătueşte fără îndoială idealismul kantian, precum era şi natural. Kant venise de curând cu o cheie nouă a deslegării enigmelor. Se simţise mai de multă vreme că principiul ultim al exi- stenţei — râvna constantă a metafizicii — nu se poate găsi nici în timp, nici în spaţiu, ambele fiind cadre extensive, de divizibilitate indefinită, de repetiţie fără sfârşit, care nu îngădue în cuprinsul lor nici opriri definitive, nici elemente indecompozabile. Insă aceste două cadre tronau cu maje- stuoasa lor infinitate, cu implacabila lor necesitate, şi păreau imposibil de înlăturat, pentru a se putea vorbi de o realitate dincolo şi în afară de -ele, până ce Kant ne-a oferit dreptul de a le depăşi, prin teoria subiectivităţii lor, fundată pe un eşafodaj impresionant de argumente constrângătoare. Astfel s’a creat noui temelii speculative, iar Schopenhauer nu ex- primă la început altă ambiţiune decât să-l continue şi să-l completeze pe Kant. Pentru a-1 continua însă, Schopenhauer l-a mai simplificat, l-a adus în consonanţă cu o întreagă serie de cunoştinţe biologice şi în sfârşit l-a mai poetizat, prezentându-1 în vestminte mai ademenitoare decât era în severa şi neîmpodobita înfăţişare a originalului. Incontestabil prin această prefacere, Schopenhauer a ajutat la difuzarea doctrinei kantiane, care, mai ales în ţările de cultură mai slabă, s’a răspândit la început în forma aceasta. Pedagogiceşte această prezentare concretă şi mai lesne accesi- bilă a fost iniţial un bine, deşi datoria vremurilor următoare www.digibuc.ro z6l LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI SCHOPENHAUER 7 era să se revie cu încetul la Kant cel autentic, în forma lui nedeformată. Dar fireşte, misiunea unui geniu nu este să popularizeze opera altuia, fie chiar a altui geniu, cum era în cazul de faţă. Sau, dacă îmi e permis şi mie să folosesc o comparaţie financiară ca acelea pe care Schopenhauer le afecţiona destul de des — ca reminiscenţă poate din vremea uceniciei sale într’o casă de comerţ — aş zice că rolul său era să bată mo- netă cu efigie proprie, iar nu să faciliteze circulaţia unui tezaur cu efigie străină, emiţând hârtie — oricât de frumos împodobită — în contul şi pe baza lui. De altfel, asta a şi făcut Schopenhauer, întocmind o con- cepţie personală şi lansând o metodă nouă pe care le voiu aminti rezumativ. Până la Schopenhauer stăpânea convingerea că drumul la adevărurile metafizice ar fi urcarea curagioasă pe treptele dialecticei abstracte. Acei care nu credeau în virtuţile acestei ascensiuni raţionale, socotind că singura cunoaştere valabilă, e cunoştinţa empirică şi domeniul pozitiv al faptelor concrete, contestau categoric posibilitatea metafizicii. Schopenhauer aruncă, în această confuzie, ideea unei metafizici experimen- tale, bazată pe intuiţie concretă, idee nouă şi fecundă, care şi-a dovedit puterea în propria lui construcţie filosofică, iar ulterior la alţi gânditori, cari i-au adoptat metoda şi au înti- nerit-o, cum ar fi cazul cu filosofia contemporană a lui Henri Bergson. Schopenhauer a avut inspiraţia de a înlocui sborul în sus — dovedit în atâtea rânduri amăgitor şi steril — prin sco- borîrea în adânc, ceea ce oferă avantajul de a rămânea în concret şi a pleca dela intuiţii profunde, procedură cu atât mai eficace, cu cât adeseaori ceea ce pâlpâe în adâncime e tot una cu ceea ce arde pe înălţimi. Coborînd în adâncul conştiinţei noastre, Schopenhauer e convins că pune degetul pe esenţa ultimă şi absolută, pe care Kant o socotise inaccesibilă luminelor spiritului omenesc, caracterizând-o ca voinţă, mai exact ca o neobosită impul- siune, ca o străduinţă fără răgaz. Această intuiţie schopen- haueriană, care face din voinţă elementul primar, în timp www.digibuc.ro 8 I. PETROVICI 262 ce intelectul decade la rolul accesoriu al unui epifenomen, cu misiunea de a lumina drumul celeilalte, dar fără puterea de a o dirija efectiv, — această concepţie brutală a dominat psiho- logia celei de-a doua jumătăţi a veacului precedent, care punea întreaga temelie a vieţii sufleteşti în subsolul instinc- telor şi în factorul afectivo-voluntar, în timp ce ideaţia — altă- dată crezută suverană — apărea ca o subţire pânză de păianjen, ca un simplu joc fără putere, incapabil să determine mişcările sufletului omenesc. Din această concepţiune, inofensivă în aparenţă, a decurs totuşi, cu stringenţă logică, concluzia pesi- mismului, întemeiată pe următoarele consideraţiuni: Voinţa oarbă ca esenţă a existenţei, înseamnă primatul iraţionalului, lipsa de finalitate şi absenţa progresului (lui Schopenhauer îi plăcea să citeze o frază răzleaţă a lui Voltaire: « Nous lais- serons ce monde-ci aussi sot et aussi mechant que nous Vavons trouvd en y arrivant»), în sfârşit identificând străduinţa cu durerea, o socoate pe aceasta din urmă drept singurul sen- timent pozitiv, pe când plăcerea, neasemănat mai rară, nu ar fi decât efemera clipă de suspensiune a unei strădanii un moment satisfăcută, şi mai înainte de a-şi fi reluat cu forţe înnoite cursa ei fără hodină. Schopenhauer nu crede că sarcina filosofului e numai să constate amarul adevăr; el îşi socoate mai întinsă misiunea, silindu-se să găsească şi leacuri, indicând mijloace de eva- ziune din vâltoarea durerilor fără sfârşit. Egoismul voinţii de a trăi, izvor al tuturor suferinţelor, se poate combate după filosoful german pe trei căi esenţiale: prin contemplaţia este- tică, eminamente desinteresată, când uităm de noi înşine; prin sentimentul de milă şi dânsul capabil de jertfe şi abne- gaţiuni; în sfârşit prin metoda eroică de a ne înfrâna voinţa până la înăbuşire, renunţând la orice afirmare egoistă, precum şi la actul de perpetuare a speciei, pregătind astfel pentru noi şi pentru acei cari ar fi putut să se nască din nebunia noastră, cufundarea în Nirvana, în acea nefiinţă, pe care neînduratul filosof o consideră de o mie de ori preferabilă existenţei mizerabile pe care o experimentăm. Doctrina lui Schopenhauer, odată scăpată de complo- tul tăcerii, a cunoscut o expansiune imensă. O adevărată www.digibuc.ro 263 LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI SCHOPENHAUER 9 epidemie de convingeri pesimiste, s’a lăţit în intelectualitatea mai tuturor ţărilor, pe care eşafodajul unei viguroase şi eloc- vente argumentaţii filosofice o zguduia acum incomparabil mai puternic, decât fusese exemplul singular al unor poeme pesimiste, fie ele oricât de expresive, ca acelea ale lui Byron sau ale lui Leopardi. In special artiştii, înzestraţi cu antene de mare sensibilitate au furnizat cel mai mare contingent de discipoli, marelui evanghelist al pesimismului contemporan. Numeroşi creatori, atât din Germania, cât şi dincolo de hotarele patriei sale, au devenit tributarii filosofului pesimist: celebrul compo- zitor Richard Wagner în partea finală a producţiei sale poe- ţi co-muzicale, după cum Nietsche primise stampila schopen- haueriană în faza lui iniţială; şcoala parnasiană din Franţa, cu numeroşi rapsozi ai nefiinţei, şi mai ales romanul natu- ralist care a svârlit la coş toată latura ideală a sufletului ome- nesc, lăsându-1 mânat exclusiv de forţa instinctelor oarbe, motiv pentru care subtitlul Jules Lemaître a definit opera lui Emile Zola: Une dpopee pessimiste de V animali te humaine. In saltarele acestui din urmă scriitor s’au găsit după moarte şi poeme în versuri, care orchestrează leit-motive şi imagini împrumutate din opera aceluiaşi sumbru filosof. Dar fără îndoială, ceea ce ne-ar interesa cu deosebire, e influenţa lui Schopenhauer în ţara noastră. Această înrâurire a fost destul de întinsă şi de vie în a doua jumătate a seco- lului trecut şi ar merita de sigur o cercetare amănunţită. In cadrele mai restrânse ale unei cuvântări ca aceasta de astăzi — după ce voiu pomeni în prealabil că cel dintâi tra- ducător al lui Schopenhauer în franţuzeşte, a fost un Român — trebueşte forţat să mă îngrădesc, raportându-mă numai la două personalităţi, dar înalt reprezentative ale epocii: Emi- nescu şi Titu Maiorescu. Este bine cunoscut entuziasmul cu care tânărul student Eminescu a luat cunoştinţă de opera lui Schopenhauer, înde- părtându-se — cu excepţia firească a lui Kant —- de toate ce- lelalte glorii ale filosofiei germane, pe care le preţuise poate mai înainte, dar pentru care noul său idol nu avea nicio cruţare. www.digibuc.ro IO I. PETROVICI 264 Consonanţa cu convingerile sale intime, cu înclinări la fel de pesimiste, l-au făcut pe Eminescu să încorporeze teme schopenhaueriene în opera sa poetică, aşezându-le în cadenţa acelor stihuri uluitoare, intraductibile în alt idiom, şi care vor constitui pururea un miracol pentru saltul gigantic, faţă de poezia noastră anterioară, ca şi cum s’ar fi trecut bunăoară dintr’o dată dela diligenţă, la avion. Iată câteva pilde de asemenea teme, magistral versificate: « A fi ? Nebunie şi tristă şi goală Urechia te minte şi ochiul te ’nşală ». (Mortua est). « In veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină Şi ’n toată omenirea în veci acelaşi om — In multe forme-apare a vieţii crudă taină Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină, Dorinţi nemărginite, plantând într’un atom 0. (împărat şi Proletar). « Tot ce-a fost ori o să fie In prezent le-avem pe toate Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate ». (Glossa). « Cu mâne zilele ţi-adaugi, Cu ieri vieaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea ’n faţă De-apururi ziua cea de azi». « Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci ’n veci aceleaşi frunze cad », (Cu mâne zilele ţi-adaugi), De sigur concepţia de vieaţă a lui Schopenhauer şi aceea a lui Eminescu nu se suprapun în mod integral, existând chiar aspecte contrastante cu privire la filosofia lor practică. Pe când Eminescu a fost — se ştie — un aprig şi fervent na- ţionalist, pe Schopenhaeur îl lăsa cu totul rece ideea naţio- nală. Pentru primul, popoarele erau realităţi, pentru celalt erau abstracţii sau etichete secundare, şi în timp ce poetul român a scris articole patriotice vibrante, filosoful german nu s’a găsit prea departe de atitudinea nepăsătoare a lui Goethe, care în anul războiului de eliberare, când ţara sa www.digibuc.ro 265 LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI SCHOPENHAUER 11 fremăta de zângăniri de arme, dânsul se preumbla la Karlsbad, arborând cu ostentaţie ordinul francez al Legiunii de onoare. Cât priveşte pe Maiorescu, el nu l-a studiat pe Schopen- hauer în Universitate — şcolile Berlinului încă nu se convin- seseră de datoria de a-1 cerceta, — ci puţin după aceea, ce e dreptul din îndemnul discret al unui profesor berlinez, care se lăsase vrăjit în taină de feeria « Lumii ca voinţă şi reprezentare ». Maiorescu îl admira pe Schopenhauer — ce e dreptul făcând şi unele rezerve, dar îl admira realmente, — şi a căutat să treacă şi altora acest nobil entuziasm. I-a tradus în româneşte «Aforismele » (o parte din Parerga et Parali- pomena), pentru a da, întâi şi întâi, putinţa acelor membri ai Junimii care nu ştiau nemţeşte, să ia contact cu gândirea şi cu slova bibliei pesimiste. I-a folosit teoriile estetice în criticile sale literare (în deosebi în articolul despre Caragiale, şi în răspunsul dat lui Dobrogeanu-Gherea), iar la cursurile sale universitare îl contopea cu voie sau fără voie în acelaşi elan de preţuire, cu filosofia kantiană. Ce mai însemnau măruntele rezerve dela urmă, asupra concluziilor pesimiste, ale filosofului german, pe care Maiorescu, conştient şi dânsul de covârşitorul loc al suferinţei în vieaţă (însemnările sale zilnice, ne-au destăinuit de curând desperarea prin care a trecut el însuşi într’o perioadă a existenţei sale), ce mai însemnau deci acele reticenţe pe care Maiorescu le făcea, de sigur în mod sincer, dar cu gura cam pe jumătate! ? Trebueşte să amintesc de asemeni că omul acesta, care cu toată măsura şi circumspecţia atitudinilor -sale proprii, a fost în genere foarte atacat, a avut să sufere din partea adver- sarilor şi din cauza admiraţiei sale pentru Schopenhauer, agravată mai ales de încercarea de a-1 încetăţeni ’ în cultura românească. Au plouat şi pe această temă atacuri în contra lui Maio- rescu până foarte târziu, denunţându-1 că introduce în cu- prinsul fragedei noastre activităţi spirituale un virus otrăvitor, făcându-se la fel de culpabil cu contrabandiştii de opium sau morfină, ce nu merită nicio îngăduinţă din partea nimănui. Şi nu erau numai oameni de duzină cari duceau campa- nia aceasta violentă, ci printre ei se aflau şi personalităţi de www.digibuc.ro 12 I, PETROVICI 26$ valoare ca Bogdan Petriceicu-Haşdeu, care îşi cheltuia verva lui sarcastică, înfăţişând pesimismul filosofic ca o nelegiuire ce trebuia nemilos înfierată, în numele încrederii sănătoase în forţele şi viitorul poporului român. Şi totuşi, independent de justificările lui Maiorescu, — care în general se mărginea să riposteze că pesimismul nu e o consecinţă necesară a siste- mului schopenhauerian, că înlăturând concluziile deprimante, rămân atâtea idei admirabile si utile în ţesătura acestei con- » 1 cepţiuni superioare, lucru ce fireşte era prea adevărat — inde- pendent zic de aceste justificări oneste, astăzi, toată acea campanie ne apare subiectivă, foarte slab documentată şi — s’o spunem — prea puţin serioasă. Nu voiesc să insist asupra contingenţelor speciale care au accelerat poate simpatia « Junimii» pentru această doctrină încriminată. Reacţia împotriva superficialităţii culturale şi a formelor fără fond, determinată la «Junimea», de compa- raţia unei culturi improvizate cu acele temeinice de aiurea, clădite pe granit, primea dela doctrina lui Schopenhauer un ajutor din mai multe puncte de vedere, între care am putea să cităm următoarele: 1. Teoria ostilă progresului era cel puţin o armă în contra progresului aparent, care în fond lăsase lucrurile în vechea lor stare, şi în contra progresului grăbit care nu antrenează natura intimă a lucrurilor. 2. Se vedea că evoluţia ideilor nu atrage dela sine o evo- luţie în adânc (adâncul fiind de natură volitivă) şi până când se face această schimbare, restul e prefacere de suprafaţă. 3. In sfârşit, literatura tendenţioasă cu declamaţii de cir- cumstanţă primea o cumplită lovitură dela teoria artei desin- teresate şi’a frumosului transcendent. N’aşi voi de asemeni să stăruesc asupra unor exageraţii răzleţe ale ideologiei junimiste, care-şi puteau găsi un sprijin în unele teme schopenhaueriene. In timp ce la filosof iile raţionaliste starea de drept (logica ideilor) domină starea de fapt, la o filosof ie iraţionalistă — cum este şi aceea a pesi- mistului german, — lucrul se petrece invers, adică starea de fapt e aceea care domină starea de drept. De aci poate eroa- rea lui Eminescu de a fi susţinut între altele inutilitatea www.digibuc.ro 267 LA UN SECOL şi jumătate dela naşterea lui schopenhauer 13 războiului Independenţei, întru cât — zicea dânsul — neatâr- narea de fapt o aveam din timpul domniei lui Cuza, şi deci a fost superfluă jertfa de sânge pentru câştigarea neatârnării de drept. Eroare evident profundă, deoarece ideile (sau dacă vreţi formele) nu supt fire de păianjen suprapuse, ci îşi au şi ele o realitate, fiind la urma urmei părţi constituente ale aşa zisei stări de fapt, pe care o clarifică, o preschimbă sau o întregeşte. Mai important îmi pare, trecând peste aceste lucruri vre- melnice, să ne dăm efectiv seama dacă filosofia lui Schopen- hauer era cu adevărat o otravă periculoasă, în stare să usuce energiile creatoare ale unui popor; dacă analizându-i ţesătura şi acţiunea normală a ideilor sale, trebue neapărat să con- chidem la influenta lor disolvantă si la caracterul lor emina- > * mente depresiv. Fireşte, aparenţele pot fi împotriva acestei filosofii, care identifică vieaţa cu durerea, tăgădueşte finalitatea cosmică şi neagă progresul, ba mai mult, preconizează ascetismul, ca drumul cel mai neted spre singurul ideal rezonabil: nimic- nicia Nirvanei. Dar altfel privite lucrurile, aspectul lor se schimbă, tragedia se supţie şi chiar se volatilizează. Chestiunea identităţii dintre vieată si suferinţă nu ti-o » » » » > poate rezolvi părerea altuia, ci numai propria ta experienţă. In domeniul acesta conştiinţa personală rămâne suverană, şi de prisos vei auzi blestemele cele mai autorizate, ele se scurg fără efect şi pe delături, dacă cumva în tine însuţi descoperi bucuria şi dorul de a trăi. O astfel de concepţie filosofică întunecată, poate cel mult să intensifice deprimarea cuiva care era mai dinainte melancolic, sumbru sau desnă- dăjduit1). De asemeni negarea finalităţii ca lege universală, deşi principial ar trebui să aibă o corelaţie cu elanul credinţii, înăbuşindu-1 ori scăzându-1, în realitate, din cauza dispro- porţiei între infinitatea lumii şi mica noastră gospodărie, consideraţiile cosmice ne mişcă prea puţin. Cu cât s’a schim- bat de pildă avântul întreprinderilor omeneşti, de când *) Că lectura lui Schopenhauer a produs câteva sinucideri izolate, lucrul s'a mai Întâmplat şi cu un roman al lui Goethe, al poetului care a rămas totuşi un prototip de creator sănătos. www.digibuc.ro 14 I. PETROVICI 268 ştiinţa a stabilit că pământul nu se găseşte în centrul lumii — ca un scop al creaţiunii — ci este o biată planetă mă- runtă, pierdută în pulberea cosmică? Că, în sfârşit, pro- gresul sade în lumea aparenţelor, iar nu în inima realităţii, care rămâne în sine neschimbată, — şi această idee o corec- tează într’o măsură optimismul omului normal, admiţând cel mult că evoluţia merge incomparabil mai lent decât pare, că nu orice schimbare de suprafaţă anunţă un progres efec- tiv, — idee la care s’a oprit de altfel şi « Junimea » în luptele ei continui contra pripelelor reformiste. In fine şi împotriva strivirii totale a instinctelor, are să reacţioneze neted instinctul de vieată, si cei mai fervenţi admiratori ai filosofului n’au să-l mai întovărăşească până la extrema limită a consecinţelor sale, printr’un gest firesc de autoapărare. Este drept că Schopenhauer, în capitolele finale ale operei lui, încearcă o inversare a sensului vieţii. Dar oricât lucrul acesta poate părea de bizar, n’a existat fundator de religie care să nu fi preconizat o asemenea inversare, după cum n’a fost niciunul care să fi reuşit deplin. Ideile religioase şi cele afiliate nu sunt idei de aplicat ca atare, ci numai direcţii şi ideale, cu menirea aplicării incomplete şi aproximative. Lumina unui far regulează drumul corăbiilor, dar niciuna dintre nave n’are să sc repeadă în far de-a-dreptul, ci va rămânea la o bună distanţă! Şi atunci, oprindu-ne la vreme în pragul povârnişului pră- păstios, unde nu se angajează mai nimeni, afară doar dacă n’ar voi cineva să dea o pildă de ciudăţfenie eroică, — să ne întrebăm ce am mai putea culege din concepţia trunchiată a acestui celebru filosof. Răspundem: numai îndemnuri bune, numai consilii salutare, numai imbolduri care ne înalţă şi ne desăvârşesc. Cine poate contesta că sfatul de-a ne înfrâna instinctele, de a ne descleşta din sfera impulsiunilor animale, chiar dacă nu vom merge până la capăt şi atâta cât cerea filosoful, nu constitue o nobilă regulă de conduită şi nu chiamă un val de supfirbă energie ? Filosofia lui Schopenhauer nu este un crez pentru bicisnici, ci pentru oamenii tari, sau pentru aceia destoinici să devină într’o zi. Cine ar fi să se călău- zească de principalele lui percepte, nu va merge nici pe calea www.digibuc.ro 269 LA UN SECOL ŞI JUMĂTATE DELA NAŞTEREA LUI SCHOPENHAUER li care înjoseşte, nici pe aceea care doboară. Oricât ar fi fost dânsul de sceptic cu privire la realitatea progresului, să nu uităm de asemeni că reguli esenţiale ale eticei sale, pot con- tribui mai tare la progres — dacă acesta e posibil — decât credinţa naivă în existenţa lui. Schopenhauer nu oboseşte să recomande ca mijloace valabile de evadare, din vâltoarea suferinţelor, cercetarea ştiinţifică şi contemplaţia artistică, — ambele, îndeletniciri detaşate de orice urmă de egoism. Să ne urcăm pe verticala speculaţiunii, lăsând timpul să curgă la picioarele noastre, bucuroşi că s’a acordat omului privi- legiul acestor linii transversale care taie valul trăirii şi pe care ne putem refugia. Dar această urcare verticală, în lumea contemplaţiei pure şi a desinteresării complet înseninate nu are numai valoarea unui tonic sufletesc, ci e şi singurul loc de unde se poate pregăti progresul, întru cât mergerea înainte, dacă este să fie, nu se face mecanic, ci va fi tocmai determi- nată de opera suirilor în sus. Iată o serie de consideraţii care mă împiedică a fi vreodată alături de acei cari în luptele noastre culturale prezentau filosofia lui Schopenhauer ca o funestă monstruozitate şi să fiu încredinţat că bine au făcut ceilalţi cari au ajutat trans- plantarea în solul nostru proaspăt, aproape nedesţelenit, a câtorva idei profunde şi înălţătoare ale acestui filosof de rasă, care trăsese atâtea brazde noui. Cu atari împrumuturi lumi- noase s’au tăiat drumuri drepte şi solide culturii româ- neşti, care aveau nevoie, cel puţin la întâia croială, şi de consultaţiile competente a mari meşteri străini. Iar în cali- tate de inspirator al îndrumătorilor noştri cei mai autentici, putem spune fără exageraţie că la o aripă deosebit de fru- moasă a edificiului nostru cultural — care e de altfel în con- tinuă construcţiune — figurează ca un fel de ctitor, fie şi cu silueta mai vaporoasă de simplu inspirator, icoana filosofului pe care îl comemorăm şi ca pe unul din ai noştri, astăzi, în incinta Academiei Române. www.digibuc.ro A DOUA DIPLOMA LEOPOLDINA DE Dr. KURT WESSELY, Viena Şedinţa dela 14 Ianuarie 1938 Drept a doua Diplomă Leopoldină * *) se socoteşte acea dispoziţie împărătească, prin care la 19 Martie 1701 au fost orânduite relaţiunile de drept ale bisericei greco-catolice din Transilvania. Această diplomă 2), dimpreună cu întreg şirul de dispoziţii ulterioare alcătuesc piatra de boltă a străduin- ţelor spre unire, care au fost pornite de Iezuiţi dela începutul revenirii lor în Ardeal şi au fost necontenit promovate de ei. Ele au fost deocamdată încununate prin solemna mărturi- sire de credinţă catolică făcută de mitropolitul de până aci al Ardealului, Atanasie, în 24 şi 25 Martie 1701, şi apoi prin recunoaşterea lui ca episcop greco-catolic. 9 Prima Diplomă Leopoldină datează din 16. II. 1699 (e publicată în anexa IX la Fiedler: Die Union der Walachen in Siebenbilrgen unter Kaiser Leopold, de asemenea în Analele Academiei de Ştiinţe din Viena, secţia ist., filol., voi. XXVII din 1858, cum şi în multe alte opere) şi făgăduia Clerului unit din Transilvania egală îndreptăţire cu clerul romano-catolic, înainte de toate imunitate faţă de iobăgie, —o făgăduinţă, căreia Staturile ardelene, e drept, nu i s’au împotrivit pe faţă, dar i-au pus toate piedicile posibile spre a nu se realiza. Amândouă aceste diplome nu simt a se con- funda cu Diploma Leopoldiană dela 4 Decemvrie 1691 care alcătuia baza de drept public a Transilvaniei, în care însă Românii sunt trecuţi sub tăcere. *) A fost tipărită la Fiedler, locul citat, ca anexă XI, după o copie făcută de Episcopul Micu-Klein din Arhiva de Curte şi de Stat, fascicolul Hungarica Specialia (Transilvanica Separata) 364, probabil din 1732, de asemenea la Nilles: Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae orientalii etc. Innsbruck, 1885, I, p. 292. O copie rezu- mativă în româneşte la Păcăţian: Cartea de aur, Sibiu, 1902 şi 1904, p. 50, voi. I, reprodusă după Bariţiu: Părţi alese, I, p. 216, din care îşi face şi Bunea extrasul său din diplomă, în ale sale Cestiuni din dreptul..., II, p. 58. 20 A. R* — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro z DR, KURT WESSELY 272 A doua diplomă Leopoldină prezintă interes nu numai din punct de vedere al istoriei bisericeşti, dat fiind că cele 15 articole ale ei formează temelia de drept a bisericei ro- mâne unite din Ardeal, ci ea are şi o importanţă politică în general. In vremurile de atunci poporul românesc în rea- litate nu se putea validita nici culturaliceşte, nici politiceşte, decât în cadrele organizaţiei sale bisericeşti. Aşa încât istoria sa bisericească era istoria sa naţională. In afară de aceasta, în articolul III al diplomei se fac anumite promisiuni poli- tice. Se spune anume că nu numai preoţii, ci şi mirenii, chiar dacă nu sunt nobili, au să fie numeraţi de aci încolo între staturile catolice, au să fie socotiţi între ele si declaraţi ca- pabili de a ocupa slujbe şi au să fie consideraţi ca şi cei ce aparţin celorlalte religiuni, nu numai toleraţi. In urmare preoţii uniţi nu mai pot fi trataţi ca iobagi şi nu mai pot fi puşi la robotă. Pe temeiul acestor determinări politice a purtat mai târziu episcopul Inochentie Micu-Klein lupta sa vajnică pentru egalitatea de drept a Românilor uniţi cu celelalte naţiuni şi religiuni privilegiate. In această luptă însă el a trebuit să cadă pentrucă după textul diplomei s’a promis mai mult decât putea şi vroia să dea împăratul. Anume, la celelalte naţiuni dreptul politic deplin era legat de anumite condi- ţiuni prealabile: nobilitatea şi cetăţenia la Saşi. Acordarea în general a cetăţeniei pe seama tuturor Românilor uniţi, chiar şi a celor de obârşie plebeică, cum pretindea vlădica Micu în temeiul acestei diplome, ar fi însemnat răsturnarea întregei constituţiuni a Ardealului şi chiar şi numai din această pri- cină a reuşit opoziţia duşmanilor săi. Inochentie Micu a dat acestei diplome o interpretare, care corespundea, ce e drept, textului ei verbal, dar nu corespundea înţelesului constituţiunii feudale şi situaţiei politice. Numerarea Româ- nilor uniţi la staturi, cum se exprimă diploma, era menită numai să întărească puterea staturilor catolice. Absolutismul austriac nu intenţiona nicidecum o răsturnare a constituţiei, o introducere a celei mai numeroase părţi a populaţiei Ar- dealului pentru reformarea vieţii de stat. Nu, pentrucă prin aceasta ar fi izbândit o idee, care înainte de revoluţia 7 > www.digibuc.ro 273 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 3 franceză nu străbătuse nicăiri. Era deci o mare greşeală politică a vlădicului Micu, să nu vadă, că pretenţiile lui numai atunci ar fi putut fi acordate dacă întreaga constituţie a Ardealului ar fi fost suspendată. Dar pe atunci tocmai staturile ardelene aveau o poziţie cu mult mai tare decât celelalte staturi ale Monarhiei austriace. La început se pare că şi Micu ar fi avut intenţiunea numai de a îmbunătăţi starea socială şi economică a preoţi- mei1). Numai mai târziu îşi dădu seama că nu ajunge ridi- carea socială a clerului, dacă anume garanţii politice nu vor asigura respectarea promisiunilor făcute. Astfel găsi el articolul III al diplomei a doua ca o temelie bine- venită pentru a cere Ia 1736 încadrarea Românilor între staturi a). De îndată însă primi răspunsul dietei, că aceasta este cu neputinţă, pentrucă în chipul acesta s’ar crea a patra naţiune. Vlădica Micu nu se dădu bătut în faţa acestui refuz, ci pre- tinse acum de-a-dreptul recunoaşterea formală a Românilor ca a patra naţiune, lucru care negreşit8) nu se poate for- mula din textul acestei diplome. Această cerere o mai repetă odată în 1744, puţin înainte de căderea sa. Intr’aceea s’a ţinut dieta dela 1744, în care prin art. VI şi VII se recunoştea egala îndreptăţire a Românilor uniţi, dar numai a acelora care în virtutea situaţiei lor de altă na- tură (nobilitatea) puteau avea pretenţii la privilegii feudale. Poporul a rămas exclus dela acest privilegiu şi Românii cu atât mai ales n’au fost recunoscuţi, ca a patra naţiune. Atunci episcopul încercă a juca ultima carte. înainte de a pleca din Ardeal (la Viena) admisese ca posibilă întoarcerea uni- ţilor la ortodoxie pentru cazul, că postulatele politice nu li-s’ar împlini, iar acum nu se temu de a exprima şi înaintea Curţii această eventualitate. El zice: «îndeplinirea acestui al treilea articol o doreşte nu numai clerul, ci şi poporul cu o dorinţă aşa de mare, încât în caz de refuz aproape că mai bucuros vor să fie şismatici decât catolici, şi zic, că cei de *) Bunea: Episcopul Ioan Inocentiu Klein, Blaj, 1900, p. 28; Nilles, loc. cit., II, 512. *) Bunea, op. cit., p. 42. *) Bunea, op. cit., p. 62. ao* * www.digibuc.ro 4 DR. KURT WESSELY 274 ritul latinesc nu vreau să ne recunoască catolici decât cu nu- mele, nu şi în ce priveşte folosirea beneficiilor lor »1). Cu aceasta situaţia episcopului deveni de nesusţinut. To- tuşi e de observat, că în acest «Promemoriu», ultimul în lunga serie, episcopul Micu ţine seamă de noul articol al dietei întru cât renunţă de a mai pretinde înfiinţarea celei de a patra naţiuni şi nu cere decât « adnumerarea » liberti- nilor şi iobagilor la ceilalţi cetăţeni recepţi: «civibus inge- niis libertinis et jobbagyonibus quoad incolatum loci». Dar în situaţiunea specială a dreptului public din Ardeal nici această dorinţă a episcopului Klein nu se putea împlini, care de altfel numai atunci ar fi putut avea vreo importanţă, dacă nu ar fi fost vorba numai de asimilarea Românilor cu iobagii maghiari lipsiţi de drepturi, ci dacă cu ea ar fi fost împreu- nată şi acordarea unor anumite drepturi politice. Altfel, asupra acestui din urmă punct, se pare că episcopul Micu niciodată n’a fost deplin de bine lămurit. După ce astfel concluziile politice trase de Micu din arti- colul 3 al acestei Diplome Leopoldine numai într’o măsură absolut neîndestulătoare au fost aprobate, el n’a putut obţine nici confirmarea diplomei de către împăratul Carol VI sau Maria Tereza. Totuşi diploma a rămas în deplină vigoare în punctele privitoare la biserica unită, aşa în deosebi în ce priveşte impunerea teologului iezuit, care ca organ de in- specţie este prevăzut prin diplomă pe lângă fiecare episcop după vremuri al bisericei unite. Zădarnic arăta Klein, că, o aplicare unilaterală a diplomei nu se poate admite, şi că dacă nu se îndeplinesc promisiunile politice, atunci şi re- stricţiile impuse bisericei unite şi prevăzute în diplomă, ar trebui să cadă. In multele controverse, ce au avut loc asupra interpre- tării articolului III, i s’a impus şi lui Micu să prezinte ori- ginalul diplomei, ceea ce el însă nu fu în stare să execute. O cercetare s’a făcut şi din partea aşa numitei Cancelarii Aulice Transilvane, dar nici originalul, nici măcar conceptul ’) Citat din ultimul memoriu al Episcopului Micu, din 1744. Originalul in Arhiva Curţii şi Statului din Viena, Hungarica Specialia (Transilvanica Separata), fasc. 3^3* A se compara la Bunea loc. cit., p. 119. www.digibuc.ro 275 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 5 aceluia nu s’a găsit (1743), chestiune la care s’a oprit încă Moldovanu,1) iar Bunea s’a ocupat cu ea mai amănunţit. 2) Se părea astfel, sau că diploma aceasta e un fals sau că originalul ei s’a pierdut. Pentru întâia părere s’a declarat încă Samoil Micu-Clain, vorbind de intrigi ale Iezuiţilor : 3) «iesuitarum machinationes ». In tot cazul aceşti scriitori uniţi îşi exprimă părerea numai ca o bănuială foarte verosimilă; asa Samoil Micu se rosteşte numai cu un « dicitur »: se spune. Moldovanu declară, că el nu apără autenticitatea, pentrucă dovezile despre autenti- citate sau neautenticitate se razimă numai pe datele Can- celariei Aulice şi pe concluziunile, ce episcopii Aaron şi Grigorie Maior au tras din acele indicaţii. Istoricii ortodocşi mai vechi au aprobat pe deplin aceste păreri. Astfel Crişan, Densuşianu şi chiar George Popoviciu prezintă falsificarea acestei diplome ca un fapt4). Scriitorii ortodocşi mai noui nu se prea ocupă de che- stiunea aceasta. Lupaş în lucrările sale de istorie bisericească, e drept, aminteşte diploma, dar fără să se mai lase în discuţii asupra problemei. Şi cea mai nouă expunere ortodoxă vor- beşte numai de importanţa acestei5 6) diplome, arătând, în deosebire de istoriografia uniţilor, că dispoziţiile ei pentru popor au rămas fără rezultate practice. De altfel Dragomir îndrumează pe cetitor la expunerile lui Bunea din «Ces- stiuni» prin ce consideră cel puţin posibilă autenticitatea diplomei. Istoriografii catolici mai noui acordă diplomei o însem- nătate cu atât mai mare. Nilles încearcă a-i deduce auten- ticitatea din motive de politică religioasă, pe când Bunea se 1) Vezi I. M. Moldovanu: Acte sinodale ale bisericii române de Alba-Julia fi Fă- găraş, Blaj, 1863, p. 181. s) Gestiuni din dreptul,.-, II (capitolul III) şi Episcopul Joan Jnocenţiu Micu Klein, 3) Brevis Historica notitia, etc., cartea a IV-a, cap. 15. Această indicaţie a fost preluată şi de Şincai, in Cronica Românilor, la anul 1701, ediţia din Bucureşti, 1886, voi. III, p. 319, De asemenea şi Moldovanu contestă autenticitatea acestei diplome. 4) Crişan: Beitrag zur Geschichte der kirchlichen Union der Rumănen in Siebenbilrgen unter Leopold I, Hermanstadt, 1880. Densusian: Independenţa bisericii; Popoviciu: Uniunea Românilor, 6) Dragomir: Istoria desrobirii religioase, etc., I, 1920, p, 28 şi 130. www.digibuc.ro 6 DR. KURT WESSELY 276 lasă condus mai ales de consideraţii naţionale, deoarece do- vada autenticităţii acestei diplome ar putea fireşte să întă- rească teza lui despre caracterul naţional al bisericei unite. Deşi scriitorii ortodocşi mai noui au fost influenţaţi în atitudinea lor de dovezile aduse de cei doi istoriografi cato- lici pentru autenticitatea diplomei, totuşi niciunul n’a putut aduce până acum o dovadă absolut hotărîtoare, deşi au fă- cut-o foarte probabilă. Nilles anume (Symbolae I, 301 şi urm.) constată că există 3 copii echivalente cu originalul: una în Liber Regius al Cancelariei Aulice Ardelene, a doua în colecţia cardinalului Kolonich şi, în fine, a treia, în ma- nuscriptul părintelui Freiberger asupra Unirei, care, după Nilles, ar fi copiată după duplicatul trimis generalului Ra- butin în Ardeal 1). Cele din urmă două copii nu ne mai interesează în cele următoare, fiindcă au mai puţină putere de dovadă şi nu pot înlocui originalul, respective nu exclud posibilitatea ca ele să fi fost copiate după un document fals. Oricât de verosimilă pare să fi fost făcută autenticitatea acestui privilegiu, totuşi pentru publicarea sa în dietă — ceea ce în 1743 a fost de asemenea anulată de către Cance- larie — nu avem decât dovezi indirecte şi nicidecum con- vingătoare 2). Dar chiar şi din această înregistrare a publi- cării se vede că Staturile au protestat în contra clauzei poli- tice (art. 3), aşa că ea numai în parte a obţinut putere de drept. Cancelaria a notat altfel în 1743, că articolul 3 contra- zice articolelor fundamentale ale Ţării. De aceea şi confe- rinţa ministerială din 17 August 1743 s’a alăturat la opinia de refuz a Cancelariei, fiind şi ea de părerea, că diploma, al cărei original nu se putea afla, desigur n’a fost confirmată. Publicarea ei este neverosimilă, fiindcă ar fi provocat pro- testul staturilor şi chiar dacă s’ar fi îndeplinit publicarea, toată provincia Ardealului i-ar fi contrazis8). * *) *) Haus-.Hof-und Staatsarchiv: Hungarica Specialia (Transilvanica Separata), Psc. 364. Acest manuscript datează din 1702. *) O însemnare din colecţia Iezuitului Kaprinai la Nilles, II, 512. *) Bogdan Duică: Procesul Episcopului I. Klein, p. 39; Bunea: Episcopul J. Micu Klein, p. 88, Nilles, II, 548. www.digibuc.ro 277 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 7 Având în pregătire o lucrare mai mare asupra încercărilor de unire bisericească în Ardeal pe care voiu publica-o în curând în limba germană, am trebuit să mă ocup şi cu problema au- tenticităţii diplomei a doua a lui Leopold. Constatările ce am făcut mă determină să public rezultatele cercetărilor mele chiar înainte de încheierea lucrării. Nilles pomeneşte despre o copie contemporană în Liber Regius al Cancelariei Aulice Ardelene ce s’ar afla în arhiva statului din Budapesta. El pare a fi de opinia, că aci s’ar păstra conceptul original sau însuşi originalul, prin ce cer- cetările de până aci au fost îndrumate pe linie greşită x). Această opinie însă este foarte greşită. Liber Regius prin sine însuşi nu acordă deloc autenticitate. In el nu se pă- strează nici documente originale nici concepte, ci Conţine numai o copiere făcută din oficiu a unor privilegii, prin care se acordă unor persoane sau corporaţiuni oarecari drepturi. Autenticitate câştigă aceste copii deci numai când documen- tele la care se referă sunt într’adevăr autentice. Aceste do- cumente însă nu sunt originalele însăşi, ci numai conceptele originalelor Cancelariei Aulice Ardelene. Introducerea în Liber Regius este deci posibilă numai în cazul când acor- darea de drepturi a fost dispusă de Cancelaria aceasta şi a fost aprobată de Domnitor. Apoi mai este de considerat, că prezentele copii s’au întocmit numai la începutul veacului al XlX-lea, când trebuia deci ca conceptul să se fi aflat încă la îndemâna Cancelariei. Aşa fiind, constatăm o contrazicere în faptul că la 1743 Cancelaria susţinea, că conceptul ori- ginal îi lipseşte. Contrazicerea este cu atât mai izbitoare, cu cât la fiecare înscriere în Liber Regius se însemna şi numărul de ordine sub care se înregistra dispoziţia respectivă a Can- celariei. Acest număr cum observă încă şi Nilles era: 36. Este de neînţeles, cum Nilles şi Bunea, care cunoşteau acest număr şi cărora şi starea lucrului trebuia să le fie ') Iată cum scrie el despre copia din « Liber Regius »: « Diploma... in loco maxime authentico pro tocolla turn... unde et expeditum... legitur... instrumentum ex ipso originali concep tu solemniter confectum * şi mai departe: « ex eodem fonte authen- tico— » precum şi: * aliud exemplar cum originali in Libro Regio protocollato fidei ac valoris... *. Nilles, I, 301. Deci actul înregistrat în * Liber Regius > ar fi sau origi- nalul sau conceptul, de pe care s’a scris originalul. www.digibuc.ro 8 DR. KURT WESSELY 278 cunoscută, au întrelăsat totuşi să cerceteze registrul Cancela- riei. Explicaţia poate să o avem în faptul că Nilles pornea dela închipuirea că aflase în Liber Regius conceptul origi- nalului, de aceea numărul 36 l-a considerat drept număr de serie al condicei Liber Regius. Bănuim că declaraţia ho- tărîtă a Cancelariei, că conceptul original nu mai există, să-l fi abătut de a mai cerceta mai departe în registrul Cancelariei. In registrul Cancelariei Aulice Ardelene, sub numărul: 36 din anul 1701 se pomeneşte totuşi nu numai Diploma Leopol- dină, ci mai mult: în fascicolul de acte corespunzător ace- stui număr (protocol) s’a păstrat şi mult căutatul concept original al acestei diplome, care există şi astăzi. Conceptul acesta pe lângă care se găseşte şi o copie con- temporană neautentificată, consună perfect cu textul di- plomei tipărite la Nilles, I, p. 292 şi urm. Numai o mică deosebire se constată şi anume că în acest concept numerii curenţi ai articolelor privilegiului nu se găsesc în textul în- suşi, ci sunt însemnaţi cu creionul pe margine. Apoi în acest concept original se mai găseşte şi nota de expediţie, aceeaşi ca şi la Nilles după copia din Liber Regius: « Expeditae per Clementem Kozma, Inclytae Cancelariae Transilvaniae jura- tum Notarium » MP. 1). Nu mai poate fi deci nicio îndoială, că avem în faţa noa- stră conceptul original, şi că informaţia dată de Cancelaria Aulică Ardeleană, în 1743 nu corespundea adevărului. E clar, că ea avea un interes să nege existenţa acestei diplome. Fiindcă actele Cancelariei nu pomenesc nimic despre o pu- blicare a ei în dieta Ardealului, Cancelaria nici nu putea să ştie că s’a protestat atunci contra ei, încât art. III — ade- vărata piatră a scandalului — n’a obţinut valoare de drept. De aceea a şi urmat mai târziu introducerea ei în Liber Regius, fiindcă nu se mai ştia nimic despre contestarea diplomei (cum de altfel fireşte nici despre importanţa ei). Se pune întrebarea, oare Cancelaria a dat atunci cu bună ştiinţă o informaţie falsă ? S’ar putea presupune, că la o l l) Părerea lui Nilles, că potrivit acestei note de expediţie s’ar fi dat particularilor copii din «Liber Regius », este deci falsă. www.digibuc.ro 279 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 9 cercetare superficială printre actele cancelariei ea să nu fi fost găsită, şi că deci informaţia falsă a Cancelariei subiectiv putea să fi fost adevărată. Făcând abstracţie de faptul, că pe lângă numărul mic de acte de pe atunci uşor se puteau vedea toate actele, această presupunere a bunei credinţe se poate înlătura şi printr’o simplă privire în registrul actelor. Adevărat, că registrul, în care se află o mai amănunţită ară- tare a cuprinsului diplomei, a fost întocmit mai târziu şi că nu putea fi întrebuinţat în timpul, când se căuta la can- celarie diploma. Dar şi registrul cel vechiu pomeneşte această diplomă. Anume sub numărul 36 se scrie: «Conceptus Armalium Stephani Ratz et fratrum ejusdem; adjacet eorun- dem Memoriale ». Aceasta se referă la nobilitarea lui Ratz şi a rudelor sale x). Lângă acest număr, de margine, cu o scrisoare veche, de- sigur înainte de jumătatea primă a secolului al XVIII-lea găsim nota: «19 Marţii Conceptus Diplomatis Valachorum cum Romanis Catholicis Unitorum». Dar chiar şi pentru cazul când această notiţă ar fi fost făcută mai târziu, la cer- cetarea registrului trebuia să deştepte interesul arhivarului înregistrarea premergătoare şi să-l silească a-şi arunca ochii şi în actele ce urmează. Pentrucă sub numărul 35 se pbme- nesc actele instalării lui Atanasie şi un concept al diplomei date uniţilor 2). Cu aceasta cad deci toate combinaţiunile câte s’au făcut până acum asupra autenticităţii diplomei şi chiar şi opinia reprezentată de Bunea (/, c., p. 28) că Staturile ardelene ar fi lucrat, pentru ca diploma să dispară din arhiva Cancelariei, se dovedeşte inexactă. ) Nu ne rămâne astfel să lămurim decât soarta diplomei şi publicarea ei. Aici întâmplarea mi-a venit întru ajutor. Anume am reuşit să aflu originalul însuşi al Diplomei Leopoldine a II în Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Ea se 1 1) Ratz acesta era, cum se ştie, unul din agenţii principali ai propagandei pentru unire. Actele privitoare la Ratz se află şi azi sub acest număr de cancelarie, o copie a diplomei de nobilitare se găseşte şi în t Liber Regius », III, p. 172. ‘) Fireşte aici e vorba numai de acte ce au legătură cu înscăunarea lui Atanasie, însă a doua Diplomă Leopoldină nu se pomeneşte. www.digibuc.ro ie DR. KURT WESSELY 280 găseşte în secţia: « Original Dokumente » care cuprinde şi alte acte preţioase pentru istoria bisericească a Românilor. Intre ele se află şi diploma din 19.III.1701 cu privire la care cu tot dreptul stăruia îndoiala de a putea fi găsită 1). Diploma ce se află catalogată sub R. 25, este un caiet de pergament din 8 foi, din care 7 sunt scrise pe un corp de 29: 27 cm.; caietul e legat în catifea. Pecetea de ceară roşie se află într’o cutie. Documentul, asupra autenticităţii căruia nu mai poate fi îndoială, se află în Muzeul Bruckental încă dela 1865 şi se datoreşte lăsământului parohului şi istori- cului Martin Reschner, asupra căruia nu am reuşit a sta- bili deocamdată nimic mai precis 2). De remarcat în deosebi este că documentul scris cu literă corespunzătoare începutului secolului al XVIII-lea poartă şi o clauză de publicare. Aceeaşi clauză de publicare o întâm- pinăm şi pe o copie a diplomei leopoldine II ce se află în Biblioteca Universităţii din Budapesta (colecţiunea Kaprinai). Nilles a publicat această clauză. Deosebirile între textul celor două note sunt puţine. Textul din Budapesta are la introducere, după: « Egregiorum ac Nobilium »încă şi adausul: «universorum dominorum, Statuum ac Ordinum», ceea ce pe diploma originală nu se află. Mai departe, în copia dela Budapesta în pasagiul referitor la preoţi se zice « Universo- rum » pe când originalul are un text mai corect: « unitorum Poparum in persona». In fine Nilles indică fals anul pu- blicării 1703, ceea ce corect este 15.VI.1701. De fapt în anul 1701 s’a ţinut o dietă, asupra căreia însă nu prea suntem informaţi. Doar Zieglauer (Hartenek, Graf der saechsischen Nation etc. p. 216), într’o notă pomeneşte, că în 15.VI. 1701 dieta trebuia să se întrunească din nou, dar din cauză că prea puţini s’au prezentat a fost amâ- nată pe 18.VI. Alte date nu se găsesc în «Tiarium »-ul *) Intre altele se află confirmarea înfiinţării episcopiei dela Făgăraş prin Papa Inocenţiu XIII cu data r8.V.i72i. (R. 26) cum şi bulla de preconizare a Episcopului Pataki cu aceeaşi dată. R. 27 deci Nilles (I, 431 şi urm.) nu a putut vedea decât copii) apoi diplome de dotaţiune de către voevozii români (Brâncoveanu) în folosul ortodocşilor din Ardeal. (R. 17, 19, 20, 21, 22). 2) Aceste informaţii le datoresc directorului Arhivei Naţionale Săseşti d-lui Dr. GUndisch, care a făcut şi măsurătoarea diplomei, www.digibuc.ro A bOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ II 281 deputaţilor saşi aflător în Arhiva Universităţii Săseşti, care singur a păstrat aceste menţiuni, cum îmi comunică într’o scrisoare d-1 Dr. Giindisch. Nici cercetarea făcută de mine personal în arhiva naţio- nală săsească după acte ale Dietei încă n’a avut rezultat, fiindcă ele lipsesc pentru timpul acesta. Există ce-i drept în Muzeul Bruckenthal un «Landtagstiarium», dar el ajunge numai până în Martie 1701. Nu putem afla nimica asupra acelei Diete, de asemenea, nici din actele Cancelariei Aulice Ardelene, iar indicele de acolo în chestiile dietale ne în- drumă numai la numerele de cancelarie cunoscute: 35 şi 36 din 1701. Colecţia de acte ale dietelor ardelene publicate de Szilâgyi termină, cum se ştie, cu anul 1699. Prin urmare rămânem avizaţi exclusiv la notiţa de publi- care pusă pe diplomă şi după pomenitul citat al Landtags- tiarium-ului săsesc suntem îndreptăţiţi a presupune, că de fapt diploma a fost dusă la Dietă în ziua de 15.VI.1701, pe când desbaterile formale ale dietei nu s’au început decât în 18.VI. 1701. împrejurarea aceasta explică faptul de ce scriitorii contemporani, contele Nicolae Bethlen şi Mihai Cserei, nu pomenesc nimic de diplomă sau publicarea ei. Că notiţa de publicare şi protestare să se fi pus mai târziu, nu este deloc verosimil. Acest lucru s’ar fi putut face numai de o persoană interesată. Aceasta însă ar fi încunoştiinţat Cancelaria Ardeleană despre falsificarea ei. Tocmai de aceea, fiindcă diploma şi protestul contra ei nicicând nu s’a dat la iveală, putem presupune cu toată siguranţa, că notiţa de publicare şi protestul nu sunt falsificate ulterior. Pe lângă aceasta, colecţiunile de documente ale Iezuiţilor din Biblio- teca Universităţii din Budapesta (volumul, în care se află copia protestului a fost întocmit de iezuitul Timon) sunt aşa de vechi, încât şi prin aceasta se înlătură bănuiala, că ar fi o falsificare mai târzie. In fine, cine ar fi putut fi interesat să introducă pe diplomă o notă falsă ? Numai Iezuiţii şi Sta- turile. Staturile, în cursul de mai târziu al luptei cu Epis- copul Micu-Klain, ar fi dat protestului o formulare cu mult mai aspră, decât e de fapt; iar Iezuiţii ar fi adaus numai www.digibuc.ro 12 DR. KURT WESSELY 282 clauza de publicare, omiţând protestul, bine înţeles. Tot asemenea ar fi procedat şi Ep. Micu, care desigur ar fi pre- ferat altă formulă de publicare, decât cea păstrată pe document. In chipul acesta, cred a fi rezolvat clar chestiunea auten- ticităţii diplomei, cum şi întrebarea, dacă ea a fost expediată. La întrebarea a treia: anume, dacă a fost publicată Staturilor, în dietă, credem cu aceeaşi siguranţă a putea răspunde afir- mativ. Cu aceasta apoi cade dela sine şi ipoteza lui Rosen- feld, care ţine neverosimilă expedierea diplomei1). Dacă expedierea s’a făcut într’adevăr, după părerea lui, se vor fi neglijat formalităţile necesare de a o prezenta Dietei spre publicare, căci nu se putea evita o contrazicere din partea Staturilor. De aceea Rosenfeld era de opinia, că di- ploma originală n’a fost prezentată Dietei, ci a fost retrasă, aşa încât episcopul Micu-Klain nu mai era în stare a-i do- vedi autenticitatea. Ca sprijin principal pentru opinia sa, Rosenfeld citează faptul, că Diploma II Leopoldină nu e pomenită nici în Decretul împărătesc din 12 Decemvrie 1701, nici în opera despre unire a lui Szentivanyi (De Ortu et Progressu etc.). Insă Decretul pomenit aci nu este în esenţă decât o repetare a dispoziţiilor anterioare date în sprijinul unirii, în care se subliniază şi libertatea de a se putea uni cu oricare din confesiunile recunoscute. N’are deci nimic a face cu cuprinsul Diplomei a doua Leopoldine, iar cartea lui Szentivanyi nu conţine decât puţine documente. Deci lipsa Diplomei Leopoldine II nu are nicio semnificaţie. Până acum s’a presupus, că această diplomă nu a fost pusă în aplicare şi că nu a fost discutată decât îndată după acor- darea ei. Episcopul Aron, care în deosebire de Micu-Klein, nu avea ambiţii politice, şi combătea autenticitatea diplomei, deoarece pe ea se baza impunerea teologului, aducea împo- triva ei diferite observaţii critice, între altele el întrebuinţa şi argumentele folosite de Cancelarie în contra lui Klein. Aron mai susţinea, că această diplomă niciodată n’a fost adusă la cunoştinţa clerului şi a fost scoasă la iveală mult *) In manuscrisul său asupra unirii Românilor (Wallachische Union) din colecţia de manuscrise a Muzeului Bruckenthal din Sibiu, www.digibuc.ro 283 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 13 mai târziu. Cu aceeaşi ocazie el declara de falsă şi diploma de dotaţie a vlădiciei din Blaj dela 1733, deoarece şi aceasta confirma funcţiunea teologului iezuit1). Episcopul Grigorie Maior în Memoriul său către Papa aducea şi mai multe argumente în contra existenţei acestei diplome leopoldine 2). După Maior numai la denumirea episcopului Micu-Klein (1729) din partea lui Carol VI s’ar fi făcut întâia oară refe- rire la această diplomă, ieşită atunci la iveală ca o simplă copie 3). Din potrivă Bunea (Cestiuni II, cap. 3) se provoacă la două puncte citate şi comentate de Nilles (Scrisoarea lui Ratz către Cardinalul von Sachsen, dto 13.XII.1714 la Nil. I, 403 şi scrisoarea lui Pataki către acelaşi dtto 24.X.1718 la Nil. I, 419) din care reiese, că în decursul vacanţei scaunului vlădicesc, până la numirea lui Pataki, antecesorul lui Micu, această diplomă fusese cunoscută unor bărbaţi uniţi, astfel că nu putea fi o falsificare mai târzie. Prin aceasta se verifică indirect şi datele lui Nilles, că în Iunie şi Noemvrie 1701 diploma a fost prezentată clerului românesc. 4) Totuşi datele aceste pot trezi unele nedumeriri. Deşi Frei- berger n’a scris pentru publicitate şi astfel este un martor imparţial, se poate obiecta, că această diplomă a fost cunos- cută numai unor Români apropiaţi de cârmuire. Dar nici acest fapt nu-i adevărat. Pentrucă dintr’un pasagiu nu de- stul de bine luat în seamă din Istoria Desrobirei, de Dra- gomir (I, anexa II, p. 19 şi în context, p. 84) reiese clar, că un sinod al preoţilor uniţi din 1714 îşi anunţa dreptul la alegerea alor trei candidaţi de vlădici, în baza art. XII al * *) l) Zenovie Păclişanu: Din istoria bisericească a Românilor Ardeleni — Teologul vlă- dicilor uniţi, Memoriile Secţiunii Istorice a Academiei Române, Seria III, tomul-1, Comunicarea 3. Memorialul lui Aron către Maria Thereza dto 10.VII.1752 (anexa III). In colecţia lui Rosenfeld acest memorial poartă data de 15.VII.1752. *) Memorialul de dtul n.II.1773 la Păclişanu, anexa XI. Acest memoriu a fost folosit încă de Moldovanu, dar datele cuprinse în el sunt a se considera numai ca pre- judicii unilaterale de partid. Samoil Micu şi Şincai încă urmează aceste date. *) Aşa susţine şi Moldovanu, loc. cit., p. 168 şi 178. *) Nilles, I, 323 şi 326. Aceste date se confirmă în esenţa lor şi de Freiberger, după care însă diploma II leopoldină s’ar fi citit înaintea poporului la instalarea lui Atanasie în Alba-Iulia la 23 Iunie 1701. www.digibuc.ro 14 DR. KURT WESSELY 284 Diplomei Leop. a II care e citată din cuvânt în cuvânt. De aci se vede clar, că cu mult înainte de Micu-Klein, într’o vreme, când biserica însăşi era în opoziţie faţă de guvern, sinodul bisericei se întemeia pe această diplomă, o recuno- ştea deci de jurevalidă. Dar această diplomă se pomeneşte cu mult mai înainte. Intr’un concept, scris de mâna iezuitului Baranyi, * *)) se ia atitudine contra unor plânsori ale reformaţilor. Răspunsul, redactat în numele staturilor catolice, pentru care Baranyi adeseori lucra, se referă la o reprezentaţie a Staturilor re- formate şi unitariene cu data 22 Iunie 1702, adică la un an după eliberarea Diplomei Leopoldine 2). Aci se declară, că episcopul românesc nici când nu a oprit pe ţăranii români, — cum susţin contrarii — a da dijme pre- dicatorilor calvini şi luterani, ci acest ordin de oprire se re- ferea numai la preoţii români. Dacă acum reformaţii declară, că Românii nu ar fi o naţiune recunoscută, asta se împotri- veşte Diplomei Leopoldiene a II «immediate adversantur Diplomaţi Sacrae Majestatis anno 1701, 19 Marţii emma- nato » după care naţiunea română este unită cu biserica ca- tolică şi receptă, ca şi celelalte naţiuni. Drept dovadă Baranyi cita întreg articolul III al diplomei Leop. a II deşi cu oare- cari deosebiri de stil. Posibil că Baranyi va fi avut puţin succes cu argumentarea sa, pentrucă altminteri plângerile de mai târziu ale lui Klein n’ar avea niciun înţeles. » Prin aceastea am arătat, că diploma nu numai că a fost cunoscută dintru început clerului bisericei unite, ci a tre- buit să fi fost publicată şi Staturilor, căci altfel Baranyi în zadar s’ar fi provocat la ea sau nici nu s’ar fi putut pro- voca. Părerile ce le reprezintă Baranyi aci nu contrazic nici decum protestului Staturilor. Făcând abstracţie de faptul, că partidul catolicilor nu se socotea stânjenit prin astfel de proteste, chiar Staturile declaraseră în protestul lor, că: « po- pii să nu fie numeraţi între Staturile acestei ţări ». Prin aceasta *) Colecţia de manuscrise Kaprinai, la biblioteca Universităţii din Budapesta, voi. folio XLII, nr. 22, p. 129. *) Biblioteca Univ. din Budapesta, ibidem, nr. 21, p. 109. Răspunsul lui Baranyi este fără dată înregistrat în catalogul anului 1702. www.digibuc.ro 385 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 15 ei se împotrivesc ca preoţii (români) să constitue un Stat propriu privilegiat, ca în Ungaria, şi ca imunităţile personale, ce li s’au acordat preoţilor uniţi deopotrivă, ca şi preoţilor confesiunilor recunoscute, să cuprindă şi drepturi nobili- tare. De aci urmează cu o logică stringentă, că Staturile nici decum nu se gândeau să dea Românilor celorlalţi privilegii politice, dacă ele le refuzau şi claselor privilegiate, adecă preoţilor. Contestând preoţilor aceste privilegii politice, fi- reşte că o făceau aceasta cu atât mai vârtos faţă de iobagi şi prin aceasta faţă de întreg poporul român. Cum că şi ţă- ranii iobagi ar putea să ceară în temeiul acestui articol drept de cetăţenie, la ideea aceasta Staturile nici pe departe nu s’au cugetat şi de aceea în contra interpretării în acest sens al art. 3 nici n’au protestat. Cel puţin acesta este înţe- lesul protestului, dacă îl privim în lumina concepţiilor de atunci. Cu aceasta se diminuează şi irtiportanţa art. 3 fiindcă nici împăratul nu avea altă noţiune despre situaţia Românilor, decât Cancelaria, care i-a propus acest pri- vilegiu. Staturile bisericei reformate, în reprezentanţa lor din 1702 evită sâmburele politic al chestiunii. Declarând, că naţiunea română ca atare nu este privilegiată, ele îşi îndreaptă prin- cipala lor excepţie în sensul că, Românii nu ar fi într’adevăr uniţi cu catolicii şi încearcă numai cu ajutorul unirii să-şi scuture greutăţile ce-i apasă. De aceea şi Baranyi, în răspunsul său, accentuiază înainte de toate seriozitatea şi realitatea unirii încheiate de Români, iar chestiunea situaţiei de drept rămâne pe planul al doilea. Dar se pare că şi Baranyi era conştiu, că interpretarea diplomei poate duce la dificultăţi cu Staturile, de aceea el dă asigurări, că ea se interpretează şi se aplică numai în sens restrictiv. Curioasă este atitudinea episcopului Micu-Klein în chestia autenticităţii diplomei. Am văzut, că pornind dela această diplomă el vrea să-şi spriji- nească pretenţiunile sale politice, forţându-le din ce în ce mai mult. Mai târziu e nevoit însă a-şi limita pretenţiunile şi a lupta în acelaşi timp, zădarnic, să scuture sarcina ce i-o impune diploma, adică pe teologul comisar al cârmuirei. Avut-a oare Klein documentul original sau crezut-a cel puţin în www.digibuc.ro i6 DR. KURT WESSELY 286 autenticitatea lui ? La începutul activităţii sale el declară: Extat Diploma felicis reminiscentiae Imperatoris Leopoldi, Paro- chis Graeci Ritus Unitis benignissime indultus, hic in vidi- matis copiis annexum, si necessum fuerit, producendum » 1). Copia Diplomei Leop. a II folosită de Klein este o simplă copie particulară şi nu e confirmată de mănăstirea dela Cluj- Mănăştur, cum erau de obiceiu copiile privilegiilor din epoca principilor înaintate de el Curţii, Nilles (1302) arătase, că în aceste copii se pot dovedi un mare număr de deosebiri faţă de alte copii ale diplomei a doua cunoscute lui. Aceste deosebiri admit ca verosimilă presupunerea, că Klein n’a avut înaintea sa documentul original, nici chiar o copie contemporană cu originalul. In tot cazul aserţiunea, că a prezentat copii vidimate, nu e exactă, — cel puţin noi până acum nu am putut constata nicio copie clauzulată. De aceea nu e verosimil să fi avut în posesiunea sa vreo copie originală de a Cancelariei, altfel ar fi arătat-o ocazional sau şi-ar fi pregătit după ea mai multe copii. Copia înaintată de Klein la Curte nu cuprinde nici clauzula de publicare şi nici nota despre protestul Dietei. Aceasta totuşi n’ar exclude posibilitatea, ca el să fi avut documentul original (ceea ce însă în urma greşelilor de copiere pare neprobabil) dar mai târziu n’a voit să-l arate, fiindcă nota despre protest nu putea decât să-i strice. Fie că avea, fie că nu avea originalul, Clain credea că el poate stoarce în Viena concesiunile necesare şi fără prezentarea diplomei, fiindcă nu putea să se aştepte, ca tocmai Cancelaria sau Curtea să nege existenţa documen- tului şi să-i impună lui dovedirea autenticităţii. Moldovanu (Acte sin. p. 182), istoriseşte o poveste de necrezut, urmând aci pe Ep. Maior, care o relatase Papei. Se zice anume, că episcopul Clain numai la moartea unui teolog iezuit ar fi găsit într’un scrin copiile diplomei. Dacă nu categorisim raportul acesta în lumea basmelor, trebue să-l ’) Adresa lui Micu-Klein către generalul comandant Wallis în colecţiunea lui Rosenfeld, 1731 şi 1732. Copiile vidimate sunt aceleaşi care se adauseră şi suplicilor lui de mai târziu înaintate la Curte şi care au fost tipărite de Fiedler în lucrarea sa asupra privilegiilor valahe. www.digibuc.ro 287 A DOUA DIPLOMĂ LEOPOLDINĂ 17 aducem în legătură, cel mult, cu raportul lui Moldovanu asupra sinodului din anul 1742 J). In sinodul dela 1742 s’a hotărît, ca Ep. Micu să prezinte sinodului originalul Diplomei Leopoldine a II. (Era vorba de îndreptăţirea teologului iezuit). Clain a trebuit să răspundă: « se nonnisi paria ex cancellaria aulico-transilvanica extracta habere, de originalibus autem nihil scit». In timpul acesta se începuse lupta împotriva «teologului». Să fi refuzat el oare originalul, care dispunea instituirea teologului, — fără ca protestul Staturilor să se refere la acest punct sau poate numai în urmă la moartea teologului să fi primit originalul (nu copia) şi să fi văzut abia atunci, că nu e de niciun folos pentru scopurile sale, cine ar putea să decidă între aceste eventualităţi ? 2). Un lucru este sigur, că din vremea aceea conducătorii bisericii unite erau de părerea, că diploma aceasta este o falsificare. Dovada cea mai bună ne-o dă atitudinea episco- pului Maior, care voia să impună guvernului sarcina de a dovedi autenticitatea acestei diplome şi vlădicia lui era, aproape să fie zădărnicită din cauza acestei pretenţiuni3). Acestei atitudini contrare Diplomei Leop. II, îi urmară, cum am văzut, toţi scriitorii uniţi mai vechi. Istoriografii de l l) După Maior diploma s’ar fi pomenit întâia oară la 1729, dar moartea iezuitului Jânossi a urmat abia la 1741 (Nil., I, p. 303 şi după el Bunea), pe când K. cel mai târziu la 1732 prezentase copii ale diplomei a II. Astfel se dovedeşte neadevărat ra- portul acesta. K. şi in 1744 cerea împlinirea art. lui 3 al diplomei a Il-a şi miniş- trii niciodată n’au declarat că întreaga diplomă ar fi fi falsă, — ci au declarat numai, că art. 3 nu are putere de drept obligatoare. *) însuşi K. susţinea în anul următor înaintea Curţii, că originalul s’ar fi pierdut în turburările Răkoczy-ene şi că conceptul original ar trebui să se găsească între scri- sorile cancelarului Bomemisza de Kăszon, printre actele Cancelariei, ceea ce, cum vă- zurăm încă nu era adevărat. (Bunea: Ep. J. Micu Klairt, p. 73). Poate că originalul să fi ajuns în mâini particulare cu ocazia desfiinţării ordinului iezuiţilor, sau să se fi pierdut, în revoluţia din 1848—49 când a suferit multă pagubă şi arhiva din Blaj, în care a fost, în ciuda tuturor părerilor contrare. *) Tot aşa a păţit-o Klain cu aserţiunea, că Diploma a Il-a Leopoldină ar fi fost confirmată de succesorii împăratului Leopold. (De ez, într’un memoriu fără dată ce se află în arhiva de stat a Curţii din Viena, « Hungarica-Specialia (Transilvanica- Separata), Fasc. 364 din timpul primei sale petreceri în Viena, în timpul Măriei Te- reza, 1742—43). Curând după aceea trebui să cedeze, spunând, că confirmarea s’ar fi Acut numai tacite, cu ocazia confirmării Diplomei Leopoldine dela 4.XII.1691. (O suplică fără dată a lui K. tot acolo). Şi această părere trebui să o părăsească în 1743. Atunci admise de-a-dreptul, că n’a fost confirmat privilegiul leopoldin, ce6a ce el atri- buia duşmanilor poporului românesc. (Bunea, ibid., 73). MAU.’- Memoriile Seefiumi Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro DR. KURT WESSELY 288 iS mai târziu, amici ai unirii, şi-au modificat însă din nou atitu- dinea. E de înţeles, fiindcă ei nu se găseau acum sub presiunea iezuiţilor şi a teologului iezuit, de aceea nu mai aveau niciun motiv să lupte contra autenticităţii diplomei şi astfel şi în contra stăpânirii Iezuiţilor în biserica unită. In schimb ei vor căuta din nou să scoată în relief meritele naţionale ale bisericii lor, în ceea- ce însă nu totdeauna au ştiut întrebuinţa argu- mentele cele mai potrivite. In locul Iezuiţilor au intrat în luptă, ca adversari, ortodocşii cu reproşul, că desbinarea reli- gioasă a pricinuit o daună naţională pentru poporul româ- nesc. In contra acestei învinuiri s’a îndreptat de acum istorio- grafia uniţilor. Nimic mai semnificativ, pentru această schim- bare decât că George Bariţiu, care la început «ra în contra diplomei, de acum militează pentru autenticitatea ei. (Părţi Alese, p. 203). Şi mai surprinzător, că şi un Iezuit, P. N. Nilles va deveni un martor principal pentru istoriografia bisericei unite—acelaşiNil- les, a cărei expunere asupra lui Micu-Klein Bunea o califica mai înainte, drept o monstruoasă poveste. (Foaia Bis. şi Şcol. 1888). Această repeţită schimbare în judecarea Diplomei II Leopoldine, ne arată, cât de necesar era a revizui întreg com- plexul de chestiuni legate de ea. Sper, că publicarea cer- cetărilor mele ulterioare va dovedi, că n’a fost pus la con- tribuţie până acum nici materialul esenţial şi nici factorii hotărîtori, care proiectează o nouă lumină şi asupra antece- denţelor acestei diplome. Va fi de lipsă totodată a arăta, că prezumpţiunile luptei politice purtate de Episcopul Micu- Klein nu erau potrivite a-i aduce un succes. Dacă chestiunea autenticităţii Diplomei II Leopoldine este de acum definitiv hotărîtă, în viitor va fi totuşi nevoie a aduce şi dovada, că opi- niile Episcopului Micu asupra importanţei articolului 3, nu erau de acord cu realitatea. Cu aceasta nu se reduce impor- tanţa sa pentru istoria naţională a Românilor, ci se va arăta, că privilegiul leopoldin nu constituia un instrument potrivit pentru lupta de eliberare a Românilor 1). *) Datorez traducerea in româneşte a acestui studiu d-lui Dr. Ilie D&ianu, pro- topop, căruia îi aduc viile mele mulţumiri. Dr. K. W. www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. PI. I O PO s Le o L D U S DE I G RAT IA I IMP E LATO R scmpcr ac Ger mania-Lunara J3o hernia Dalmaim Goana: Rama1 Servia Galiina Lo domena' Gimania- Bulgamip cRjf’RT X Atchi Dux Ausiria Dux JBur^undiar T3jahn i ia ^ryria.CarrafW Qrmo/erLiiccnif'ui^i ac su A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldind. PI pcrions dinfcnons Silcjiar WiriciJilHîyru /n ker Prmccps Svevitf Marchio Sacri Romani Im pe rii J3iiT{wia: Hcrâvift.âc supcnons a mici i„ orj^Lu/âjjar Corner Hakvpw'yrIyro]w fc răi sl v burgi ciGonficrLajid^raviusAlsaMDorm-: ’■ Maickm 51a vom# PoinisNaoms’ oSalmais.ir Memoria CtmrncnrlamuJ tetutre prafcntiim sicjrufnwuifs tjui. hu (.xpedit llnieerf/j■ iHuod' corisiclcrantilus' JSloUs. ijnihu pc. tipimum aAmmtiidif JRclijtc GithcUai, a m rctroacns dnncrti S&cuhs aci hac uscp tempera inierjenus' hitmamm ncn scium frâpnjata sed (t confirmata eJc/literit, Venim etiam peruniirrf,t, 0r{{/ tetuts etiam inter infidele/ Rcijna, m tatuam, rr tnm [suc pai crai m ou i jphndarcni eXcrcveritInter alta. Divina lrc\•{■■. \icht:u Subsidiu eJc cit factum efte ;vutnadvenimu/. ipted mini- .i'i-i P"innpes (ni. ipsiusjj. Rflieperu/studiesi, et itm.vntes' m im hi Dn'tm Mitminu prepiujnnde, Rcclcsias'IiaufJ disciplina con. Strvnn.de rrnărui a, / ad seuun ntnrcm tnwsmitienda.phn;r::w. nrr .mcmciui attuh/rcni. proftairrŢyjic Snlntnrts Cpcr.r 1 lin "f: 4 . R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. PI. III 1 j hlinc csî ijnhd Nos tjueij ^ tem rit h-ivtrtatn crentr .Dcmnicti ‘Jcri'jp „Prcrrrr Urii a,- U ;dcm Poveri im ct inftrnnm care crem danînamrnm ran-un .Wt R v, t cum. m tjuo anima ntmdutn (â'pianT finim* nn.tr tţ p*Mr./le >nf .■ (- .Juanp PpiivniKi ^nncrnm ‘fernorn fft. ’ltminut : A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. PI. VI Frttvf r fi ho prccedcrc JSo$ ujiiuv^.clanu Rajio'Apoo'irha. numcri rcjpmderc volaves eJcAuiliorirniio Tiori/m Rujur pir .nmirlim’ per prafentr kniipnc declarare volumaş. cjunicnus Uni a Jvini-' «Sacnr HiVniUiiT Rcclcfl/r iinitorum. tnm Pcc/f/tir ipJit. tu' RcciffîibiioT Tfr|5nis’cjuondnm inijnir ^ •Jranuv Heijrkr/ li InncifiUrrJfoliCh'r’ ni m in im morunii cm .< autfLfi'fril’iu Nor Ins’ elemtnter eiodern covcc/a. ei da ajuns. tn r ^ . s- omminu tenindem punerii clni^ijhlu^cr arneuns at'ffprariuM ap- prctnmiLf n rauf’icamus’ con/enjumijş .Ntij/nnn Rcrjuun panier n jffcn/ urn f/mlnnuj, ci imperii mur Ac nitulonu'nuo pro ulrcrii': Np-jfm ajn ecodctn rlcclavanrla i’rhujifirate, nr [Inm-nna.al’ •ml11 J fr/an ai i ^ C on r 11Pi ir i ori i ifjpfi'tu duru n.sni l’onornm. nd ! !i h.es jpt\tauiiuiu oruri’, < i r pra'uun i’nji/Vi j.« Nnuli nui\U A. R. — Memoriile Secfiunii Istorice, Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. Pl. VII leiw pcnjhme velmi alitf ffîphlita-n pmrrjjativâ^andtnrr/nc ,CiW(p 'DecittUirnm. a tetrt'-s' JfccUfiasJicis’qua talihiS pra/Iancne epct: ,'frtenkes, tt inmnrumndtti'eţţe’ Adetwirnus'; Cjuin tmo clemehterarmuf.- mus’ut cjtiicuTUjd eticim SecuUres,’ et pjcick amcUticmis iuminrs' rcries' menit maur SncrcSceneta jLccIcj’ia.JCJe Secundam nemnnm,a -iheelry? priUcriUndam unive-rmt. mmediat-e Statui Cirbolico ainumerenmr.suo . intrr Sr-vrus compuentiu] capacuc^i lejnm latriatum, ac ‘HmverjbS . lenejioimun, rum ut jiactthnS sclutn toitrMi.std ad in/(ar rclicjuprum Tatria fiUm-im redciamim tm-vS intiutu- rurs ttiam, tdîtrtus Stil ptavi indtjtmnonc NoShn Hajiâ Clementerjenej^rmft e i|£, m n n rin •. i mîi.f cfuatcrws dmede rmpt^ftntm. nnllus cnjiucnnjs Srams’jittth- rimjs DrintraUs! & Tnrrţnfanm Tratmincntimt fttcrit ţmrdcclan- utni Uraţi mus nnimem itnttmmtati "Etute^w/fiar aperte vel ■ i’cudn nullo sul pmtcXtuA’el endm prtetc'nft vfti/xel consvenidinis' .Jubvclamne aud tar contra ire, nccSacc’rdotcs’ Jlrrjionr Evr/f i ,r .unim’ lolictriyt'cmutn mm' tractate. aci rolotaj.lnl’nr/ t'f ud cm cm des p-a(?cuiffncs' etian Jul htrnor'nry 'lirulc ccojerc, honorarm ai' asdem ut hactctins fac rum fui de t ■/ fS iljcre rW’dcfmn încarcerare n ito minnj' ol dictam unipnem pojeijiu icre IrncunC frtr.i'n A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III, Tom. XX. www.digibuc.ro tr . Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. PI. VIII poffCjjione m+i»laror/tui amoverc jrrţcftimm.aflr Ita-tnmen ut l invtju inltir accjniieritr ipeam Synedv/n cm jcmpr* mrriefiedAciu £/n.rce ţri„m ,nc hfms /nri/dimcmt eemnde'm emeredim a tramire'juru Ca-, ţitrtwtt jnircCfUJcplEccItsier de via re driade idem Epucept/’ntus Gr aa directe al ante lato ArJtiep/eCfO $tri/jnn; ti mm .v^t.mir IW./ni r fii. ncc dum Vutţflmum Cuf .turn atnfytr.inr annum nan mihnentur Jţjpijceţvj n Tcpf nm m/î nhtim fler/ntun mm num cirfem prunlatialiur cenctftum netmnt. în i’âuatimiinis cum Tp'.s ch/ioiict nm ,ujnr j.r'nr seini tfhtoiep rum * V i . V . . Sw/ffrt ff M qufwiam Jic fcrfntcnfinerirâ tr.ulctfiverir cnudem mu!cur medicDis Bpjcofo nAfit nher.i vrn? in qcreC'itmcs' T-alr J’iţirun ccnvtrratnr -nţ# isrdit tuian Tivi scape sine scita 'AedMp litywy, ţ*ecşnmtMfc*Tni!zc\h a in ’iipu w’ Oppidis seti ir. (w. imit 'jrtmsslvfinia wu'ltnuhn* SdteU/ tn/litiwnt ttmte'm' .fila aliplunj' fu (Hm 'Vă Inc Iu \'ălen tu (rnfra ,uiu ui f-;i i.> 4 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. PI. X !~î.vrcrm jL-pVrq’ii/^/Jrf/iirlhUcniM. f r Irpa.r str:e pnlnnlr- - t î‘if.- •; Ctvilh. ,k fraier scutim a Vcltttiietiein Sonorii tun inul- ■ V •• . * V ' . ;f(TJ mura minus a Crc fcsaptd forum Sfii tiare in ccuilu Jlfiritiu acctt :er, Jed S:«];:i d n-cr ten film is i'fl tjitertnunu.r nciverjtu fk»7T« s .. ^ * ,wwn \’t! JitcceSeres (nudem df'ertu, Adulţi.-etmatttricrts 'v 1 v , t. ' c Tfiinj' rum eantum m liucnatc, cjutn etiam ejţtra tempiu Jj\.qjcopi ertrtjenrur rnccf Vere de perceptiv e: erajans ■ rjuTncTTny SeculariIm/ccram Sp/nodo e.i'ujnnnir Jiuippc nec hor jmi j :v; ^.trrf'nHiîfn elie Clţ/etur nr tjui Aijmi rli'cr// Tm'ileipts iiandetc xv/uf 'inr iinicnu cum Cathoitca /{emana JB.CcIefia Jre/?/:iii’ncm ■'cerc a/hcoitnjp fanatu neeetiam sntts c/lacl uniSne'm ut auu Rchvr X. t I V altiunts in -Jnirini recepta .PrctfCtn'vcm acceptare :rc:!la Jed.r • ' Uf Vr;" ^ ««« umnia ardai ac pte/iteatur aua R ,;R • ■'!f •' "do ■:) Sr utitif ullr d'Ciint ./rm/fiţn.f I tn rut; ”, • ,i1: !•’./ , '. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro Dr. Kurt Wessely. A doua Diplomă Leopoldină. PI. XI \ I HM ^iirtipniLjjmudcrr minimi- pete'nm, cum cnucm Qraa ririw\ a inA mi; iimnjmm funm. nccjejunia,, necS^niim Sane ta Cruci/ ncc Dar, V VrVji'nrjf CC Sanctmm Cultum, ncc fîdctn in Snncripimcim ‘In rut/urm | de/irmii sine certum. (A. neţ Vejcmata, ncc Lut le vana, ncc Vru tnmr Rdjicni unirj SC pefsint, djuidem aliudefsctseum Rclitjitmc n.lujw! unire cr aliud Tltljicnis^ prctectumefm afrumm/re’- Etsitfuidcm ALini NvJnr. tanijuam Raji Apolîolico stmmotp T.cclcjiamm Ta novo, Col la no Vnh’erferim hmtficiorvm, tăm m Trm'incm transilvania, cjuâm ec par: jtiu/udm anncxif tX -Vi Trarcrjativa Lcji/ApcAoliă optime Jure Competent Tremele, mc demis’ pariter ec fiuuris’ tcmporilud, injiuureup J'acantui tres Te-tfmas’p-o demnitate Lp/ccrpcdi. aptaJa idoneas’ JYrcr Tejia Alun propmam, etcjuctn elijtrt, tt denminare djjnnlimut; iile Txpscopdi djtcitate Craci ritus! prout tt aly TcclcflnAici, majerilms CfJiciiJjjnudcre Volutn-nt, Cdlatumcs,seuLoveai ones per lancdlanam Nram Aulice LanQatn. cXpc'diendasf ci ncmine sed d noii/ impernil’unr .d aluT-vm mp urata $rajhucum per Vijncni nullius tcnckînntrcJc r.,v ns Rt ut lac Vn-iver/h, etSinmla dclnnm dedi luinrur ifi ("Vu'.'im fr cm impiorcwc'nnt cisde'm nfiislcrc aceexdc’m ccrnua Itufu/ Jh'iiledl impe- virorcj meri preteijere. xc deflndcre clel’earis’ Jhur tandem p nu fia omnis ac«riaiţuln juslvUla-tpJlns tciam Gvjnrte Retjiiim Dipipma mAndatunuis t\e/lrum fenijni/nme Volumus’ trjubtmws pcrjiiprcmox er(' Omite/a c fuduci Nftinm in Umverfu’Cordff 4mmnSMnsej] Simlifis fetrtu'r / - d . ^ime a V .1 N 'i O A, r. __Memoriile Secţiunii lsU>rice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro . Kurt Wessely. SI doua Diplonă Le jp ol dină. PI. XIV ţ . — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria 111. Tom. XX. www.digibuc.ro SENSUL „GAZETEI TRANSILVANIEI” DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE Şedinţa dela 20 Mai 1938 Nu toate ziarele înfăţişează în adevăr viaţa societăţii în care apar: sunt unele mai presus de nivelul ei, altele-i sunt inferioare; atâtea se află alături. Dar sunt si de acelea care cu vremea trec de la forma obiectivă indiferentă, de simplă informaţie sau de interes comercial, pentru ca, în clipele lăsate libere de supravegherea oficială şi de censură, să ajungă a represinta viaţa morală a unei societăţi şi interesele esenţiale ale unei naţiuni. E caşul Gazetei Transilvaniei, al cării centenariu se cele- brează acum, fără ca foile mai vechi ale lui Eliad şi Asachi, Curierul românesc—, al cărui titlu nu cuprinde naţia, ci sin- gură noţiunea principatului muntean — şi Albina românească, în care, la Asachi format şi la Roma, titlul cuprindea gândul asupra neamului întreg, să se fi învrednicit de aceiaşi meri- tată cinste. Ideia ziaristicei româneşti la Braşov trebuie pusă în legă- tură cu un întreg proces de desvoltare naţională în acest oraş, de un aşa de mare comerţ cu principatele libere încât el făcea parte oarecum din însăşi alcătuirea lor, legăturile cu celelalte părţi ale Ardealului fiind, în comparaţie, mult mai slabe. Intr’o culegere întinsă de acte privitoare la Compania gre- cească braşoveană am arătat cum s’a ivit ea, cum s’a desvol- tat şi cum a ajuns să decadă, şi acte publicate dăunăzi de d. D. Z. Furnică ne fac să vedem cu câtă stăruinţă căutau 22 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 N. IORGA 290 negustorii români, atrăgând cu dânşii, şi pe unii dintre Grecii, acum romanisaţi, ca un Nicolau, să se organizeze într’un « gremiu » al lor propriu, învederând puternicele motive ale acestei osebiri. Intre dânşii era Radu, care şi-a zis Rudolf, Orghidan, născut în Şcheiu la 1797, căsătorit în 1822 cu Ana Hagi Petcoglu din Bucureşti, ale cărui sentimente naţionale sunt la originea publicaţiei unui ziar pentru Românii cari până atunci cetiau foi săseşti sau,probabil, se luminau şi din cele trei publicaţii periodice greceşti care apăreau la Viena. Intâiu participând la activitatea, cu vaste legături, a firmei « fraţii Gh. Orghidan », el lucrează de la 1826, cu un an înainte de formarea «So- cietăţii gremiului», pe sama proprie. Era o prăvălie de băcani, dar organisată după modelul celor din Viena, unde această ramură de comerţ a fost foarte preţuită, până la acel magazin cu firma Zum Fiirsten Ypsi- lante, cu portretul Domnului, pe atunci prisonier de războiu la Brno, pe care probabil că-1 furnisa cu articole orientale. El aducea însă şi bumbac de provenienţă colonială din Anglia şi cu acestălalt comerţ unia o cârciumă, o a doua în Veneţia- de-jos a Făgăraşului şi un han în suburbiul naşterii sale. Deveni în sfârşit, cum o arată acelaşi biograf al său, d. dr. Nicolae I. Angelescu 1), după Cercetările privitoare la tre- cutul comerţului românesc din Braşov de d. N. G. V. Gologan2), si mare industriaş, cu o fabrică de hârtie, cu o fabrică de oţet în Comana făgărăşeană, precum şi spălătorii de lână pentru export. Era natural ca el, ctitorul bisericii româneşti a Adormirii din Cetate, să se gândească şi la şcoală, şi astfel, după ce printr’însul se chemase ca profesor Bariţ, el plăteşte la 1838-39 tipărirea Gramaticei româneşti şi nemţeşti pentru tinerimea naţio- nală, apărută în două ediţii. Nu putea lipsi, încă din 1837, publicarea şi a unei foi, şi astfel, cu însemnarea aceasta expresa: « cu cheltuiala a d. Rudolf Orghidan», răsar, în tipografia lui Ioan Gott (scris *) Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, Negustorii de altă dată, Bucu- reşti 1931. ’) 1938. www.digibuc.ro 291 SENSUL « GAZETEI TRANSILVANIEI • 3 « Gătt»), care avea privilegiul publicaţiilor periodice x), nFoile »— sau Foaia —■« Duminecii spre înmulţirea cei de obşte folositoare cunoştinţe * 2)», dată în sama unei « soţietăţi de învăţaţi» ale căror nume nu se arată, dar pentru al doilea semestru un singur «învăţat», şi nu chiar aşa de învăţat, apare: Ioan Barac, tălmaciul Magistratului şi poet popular foarte mult cetit şi iubit, Halimaua acestuia ieşind tot cu banii lui Orghi- dan. Era o foaie de informaţii culturale pentru învăţători şi preoţi mai mult chiar decât pentru negustori, cari, cunoscând şi limbi străine, puteau să aibă o altă lectură. Dar, îndată, ieşi, la 1838, după cele două numere, fără privilegiu imperial, din 183.7, Gazieta de Transilvania, care aduse oprirea după un an a publicaţiei ce o precedase, înlo- cuită, în acelaşi an, şi prin Foaia pentru minte, inimă şi litera- tură, ca o complectare culturală. Legenda, aceia care a îndemnat la comemoraţia, lăudătoare, călduroasă, plină de o sinceră simţire, de astăzi, a creat un tip inexistent de gazetă luptătoare, răsărind de odată ca să dea rostire suferinţilor, nevoilor şi aspiraţiilor unui neam atâta vreme acoperit de despreţ şi supus tuturor prigoanelor! Cum la noi, ca şi, de alminterea, în cele mai multe ţări, care n’au urmat bunul exemplu al Angliei de odinioară, foile n’au obiceiul de a-şi aduna, după un număr oarecare de ani, ce a fost mai caracteristic, ce rămâne mai frumos şi mai viu din articolele paginilor lor, lumea n’a putut să-şi dea sama că nu era vorba de altceva, în intenţia întemeietorilor şi a colaboratorilor, decât de un mijloc de a se informa în româ- neşte, chiar aceia cari cunoşteau şi alte limbi,— mai ales, fireşte, germana,— asupra lucrurilor felurite, de la accidente de stradă şi focuri prin sate până la visitele suveranilor şi împrejurările războaielor. Intr’o cirilică măruntă, cu care erau deprinse stratele mijlocii ale populaţiei româneşti, se înşirau, în desordinea hasardului zilnic, astfel de ştiri (şi Cipariu se va gândi la o foaie, care s’ar chema «Nunciul», adecă « Vestitorul»). *) Facsimile la Angelescu, l. c., după pagina 8. 2) Enciclopedia Diaconovich, îl, p. 516. 32* www.digibuc.ro 4 N. IORGA 293 De sigur că se avea în vedere şi vânzarea peste graniţă, mai ales la Românii din principatul muntean, de şi ei aveau, acasă, ziarul lui Eliad. Intre Braşoveni si aceşti Munteni raporturile erau continue, şi din cele mai strânse. Supt unele raporturi, graniţa era numai de formă. De aceia, din causa acestor înviorătoare, pe cât şi îmbogăţitoare, legături, la Braşov, şi nu la Sibiiul mult mai străin şi prin presenţa organelor de guvern transilvane, răsărise nevoia unei astfel de publicaţii periodice în limba noastră. S’a vorbit, cu acest prilej, şi de redactorii « Gazetei». De redactori în sensul de astăzi al cuvântului, cu birou şi lefi, cu ierarhie, nu se poate vorbi. In tipografia străină, cu un colţ pentru acest lucru «valah», apăreau modeştii conlucrători la o operă în care nu era nevoie să se puie mult suflet şi care nu cerea însuşiri de luptători. Dintre negustori nu scria nimeni. Bariţ, cu greaua lui sarcină şcolară, n’avea prea mult răgaz şi, apoi, multăvreme el a fost un străin, un om şi de altă confesiune decât a acestor pravoslavnici, totdeauna cre- dincioşi vechii lor ortodoxii, căreia îi făcuseră atâtea daruri, îi aduseseră atâtea jertfe; de fapt, cu toate legăturile de prie- tenie şi, de la o vreme, şi de familie, el n’a ajuns niciodată un adevărat Braşovean cu toate caracteristicele tipului, şi inima i-a fost mai mult legată de datoria ce o avea decât de mediul în care se mutase încă aşa de tânăr. Intre cărturarii locali, cel care avea mai multă trecere pentru scrisul său era Barac, cu funcţia lui de la Primăria săsească, dar acesta era mai ales un cultivator al musei populare, şi aceia banalisată îndestul de spiritul lui orăşenesc; bucuros că-şi poate înşira versurile monotone, el n’avea nicio ambiţie de « om public » şi nu-şi simţia nicio chemare de luptător care înfruntă toate riscurile. De alminteri şi acesta era un om din sus, de la Alămor, şi învăţase la calvinii din Aiud şi la alţi Unguri, din Cluj ; învăţător la Avrig, în satul lui Gheorghe Lazăr, pe care a trebuit deci să-l cunoască, el ajunsese legat de Braşov numai prin căsătoria pe care o încheiase, treizeci şi mai bine de ani în urmă, cu fiica directorului Radu Tempea. Pentru culegerea de ştiri din publicaţiile germane mai ales, se căută tot printre învăţătorii şcolii braşovene şi se nemeri www.digibuc.ro 293 SENSUL «GAZETEI TRANSILVANIEI» s un alt de curând încetăţenit la Braşov, Andrei Murăsianu, de loc din Bistriţa şi, prin înaintaşi, din Maramurăş, cum îl arată şi numele. Nici acesta, tot unit, nu era prea legat de mediul braşovean; mai târziu trecu la o sarcină administrativă în Sibiiu, pentru a se întoarce între foştii săi ucenici numai după o lipsă de peste zece ani, în 1861. In Braşov chiar con- simţise a trece, el, poetul lui «Deşteaptă-te Române», de la săraca şcoală de biserică românească la gimnasiul catolic, deci unguresc, din aceiaşi localitate, abatele ungur de acolo, Kovâcs, fiind fiul unei Românce. Alt Murăşian legat de «Gazetă», în toată viaţa sa, Iacob, era din satele grăniceşti din jurul Năsăudului, de la Rebri- şoara, şi tot acel Kovâcs îl adusese, cerându-1 de la Vlădica blăjean al lui. In astfel de condiţii, «Gazeta» n’avea, de la sine, prin întemeietorii şi redactorii ei, vre un rol politic, care nici nu i-ar fi fost îngăduit, iar, pentru partea culturală şi literară, ea nu-şi putea face un loc care să se poată asămăna pe departe cu acela al ziarelor, străbătute de un suflet românesc în plină desvoltare, ale lui Eliad şi Asachi, ca şi al publicaţiilor care se mai încercară în mijlocul unei societăţi româneşti libere. Ea avea însă meritul, pe care nu i-1 putea disputa nimeni, de a represinta un mare grup de burghesie românească, aşa cum se formase, din elemente destul de disparate, in curgerea vremii, prin izbânda unui comerţ vioiu, de care aceşti oameni de ispravă, trăind lângă Saşii pentru cari o prăvălie, o casă de bancă erau cea mai înaltă onoare, se simţiau deosebit de mândri. Ceia ce un Zaharia Carcalechi, ieşit tot dintre aceste familii braşovene, încerca între negustori răzleţi, Macedo- neni din Viena şi Pesta, Bănăţeni smulşi culturii sârbeşti —, ca acel Grigore Mihăescu, intitulat cu deosebit respect « oră- şenescul maghistru-simigiu din Lipova», alt Mecenate de tejghea, care tipăria, la Buda, în 1831, cartea parohului lipo- vean Paul Lazarescu, Florariu pentru folosul tuturor iubitorilor de invâţeturâ *) —, şi mai ales între boierii şi clericii înalţi din *) Am cumpărat pentru Institutul de Istorie Universală exemplarul lui Nicolae Nifon Bălăşescu, care iscăleşte aşa, în calitate de «cancellista consistorialis aradiensis», la 1832, peste primul său nume de Balăsko. www.digibuc.ro 6 N. IORGA *94 Principate, se săvârşia acolo, la Braşov, ca manifestare solidară a unei trainice tovărăşii negustoreşti, doritoare de a se afirma deosebit pe toate terenurile. Aşa ceva nu se putea face nicăiri aiurea în românime, aceiaşi clasă din ţara liberă fiind umbrită şi intimidată de o veche, orgolioasă şi plină de pretenţie aristocraţie. > Dar fiul marelui negustor Hagi Constantin Pop din Sibiiu, care luase pe o fată din boierimea olteană, în mijlocul căreia făcea o mare avere un Macedonean ca Dimitrie Aman, fără ca unul sau altul să se fi amestecat în vre un rost de cărturari, ajunse, după studii de elinească la Bucureşti, din Zamfir, cum fusese acasă şi la şcoală, financiarul Zenobie Pop din Viena, fără a-şi uita legăturile de acasă şi puind chiar la disposiţia bursierilor trimeşi de Moldova lui Mihai-Vodă Sturdza şi a Mitropolitului Veniamin marea sa trecere. Odras- lele negustoreşti începeau să se înfrupte în preajma anului 1848 de politică. « Gazeta » însăşi, ieşită din simţirea românească a părinţilor lor, trebuia să se resimtă. Pentru dânşii şi copiii lor va trebui să fie, cu litere latine, un alt fel de publicaţie. Pentru a-i da un caracter combativ a mai ajutat ceva. Faţă de rosturile politice din Monarhie supravegherea în epoca de poliţienească tiranie bănuitoare a lui Metternich era foarte strictă; nu tot aşa trebuia să fie însă faţă de ce se petrecea dincoace de munţi în epoca Regulamentului Organic. De sigur că Sfânta Alianţă lega scopurile ambelor împărăţii contra spi- ritului revoluţionar, care cu orice preţ trebuia înnăbuşit. Dar la Bucureşti şi la Iaşi, în veşnica rivalitate dintre Puterile anexioniste din vecinătate, aghentul vienes şi consulul muscă- lesc nu se înţelegeau, şi unul era bucuros de neizbânzile întâm- plătoare ale celuilalt. Regimul proconsulilor ruşi în cele două ţări « protejate » de Ţar nu era de loc simpatic Austriecilor, cari-şi aveau speranţele lor în această vale a Dunării-de-jos. Astfel se ajunse la strecurarea politicii moldo-muntene în această foaie, care, nu se poate sublinia în de ajuns, era foarte braşo- veneascâ, dar, în ciuda titlului ei, mai de loc «transilvană ». Şi de aici şi marele număr de abonamente peste munte, nu numai în clasa de mijloc, care se ridica necontenit, ori în aceia a www.digibuc.ro 295 SENSUL « GAZETEI TRANSILVANIEI * 7 negustorimii, aşa de strâns legată cu Braşovul, dar şi în cercul boierilor în stare de perpetuă oposiţie intrigantă, mai puţin între tinerii liberali, cari căutau contactul direct cu Apusul. Când revoluţia răsturnă regimul vechii monarhii absolute în acelaşi timp când ceva se încerca la Iaşi, iar în Bucureşti se ajungea la o republică, acelaşi spirit însufleţi burghesia marelui oraş de graniţă şi pe înoitorii din cele două ţâri româ- neşti autonome. Când, apoi, ocupaţia turco-rusească restabili în acestea vechiul regim, «Gazeta» era deci o adevărată providenţă pentru învinşii liberalismului, răspândit în Occident sau ţinut în frâu acasă. Luni de zile, ea putu să ajute causa acum biruită. Dar spiritul lui Metternich revenise în Austria peste rui- nele revoluţiei maghiare, cu tendinţa hotărîtă de a zdrobi brutal orice s’ar încerca în aceiaşi direcţie de chiar ajutătorii împăratului contra duşmanului comun. Gazeta Transilva- niei,— titlu nou —, reapăru numai în anumite condiţii. Bariţ trebui să plece chiar, în curând, pentru că nu întrerupsese traducerea din limba germană a unui raport al lui Avram Iancu x), de la foaia care-i datoria aşa de mult, şi de acum înainte, multă vreme, spiritul potolit al lui Iacob Murăşianu fu acela care ajută să trăiască publicaţia, altfel continuu ame- ninţată. i Dar de acum înainte sensul pe care am încercat să-l fixez se schimbă. Noua Românie a lui Cuza-Vodă nu mai are nevoie de preţiosul ajutor ce-i dăduse foaia din Braşov. Dispar vechii abonaţi din vremea fără libertăţi publice. Dacă se rupe legătura, odinioară aşa de strânsă, cu părţile de dincoace, « Gazetei» îi revine un rol faţă de luptele pe care, la o parte, deosebit, le duce elementul românesc din Ardeal şi Ungaria pentru câştigarea drepturilor sale. Acesta e marele merit al lui Mureşianu cel de al treilea, Aurel, fiul lui Iacob 2). Alte publicaţii însă, în celelalte centre româneşti şi chiar în capitala acelei Ungarii unitare căreia i s’a jertfit de cei lj Enciclopedia Diaconovich, /. c. *) Supt el numai, foaia devine, In 1884, zilnică, dându-se şi un număr de Du- minecă, pentru popor. www.digibuc.ro 8 N. IORGA 296 puternici Ardealul cu tradiţiile lui deosebite, fac o concurenţă izbânditoare creaţiunii din 1838, Braşovul el însuşi neavând, supt alte generaţii, mai culte, mai bogate în intelectuali, dar mai puţin capabile de avânt şi dispunând de mai puţine mij- loace, vlaga de odinioară. Intr’un mediu pur şcolar, încunju- rat nu numai de marea solidaritate săsească, dar şi de năvala • elementului unguresc de la instalarea dualismului austro- ungar, «Gazeta», care nu mai e a Transilvaniei româneşti, împărţită pe confesiuni, dar, acum, şi pe partide, ajunge a fi numai o mică foaie locală. Ea a primit cu entusiasm, luând vitejeşte asupră-şi toate riscurile, prima înaintare a oştilor româneşti venite spre eli- berare. Când, peste un şir de noi suferinţi, Ardealul a intrat în alcătuirea noului Stat român, tristele lupte de partid, mergând şi până la înduşmănirile cele mai învierşunate, mult mai periculoase decât vechile încăierări, destul de urîte şi acelea, în jurul avantagiilor bisericii lui Neagoe Basarab şi lui Petru Cercel din Şcheii Braşovului, au strecurat veninul lor şi în coloanele sărace ale unei foi cu un aşa de frumos trecut. Azi, când i se proclamă atât de sus toate meritele, e, cred, pentru cercurile braşovene înseşi, împrospătate cu ce li s’a adaus din ţara totdeauna liberă, o datorie să se treacă peste toate împărţirile mai vechi sau de tot noi pentru ca să avem în acele părţi un organ a cărui nepărtenire, sprijinită pe grija intereselor culturale şi economice, să nu mai poată fi bănuită de nimeni. www.digibuc.ro MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMÂNI ARON VODĂ, RĂZVAN VODĂ ŞI EREMIA VODĂ ÎNTR’UN POEM AL UNUI CRONICAR ARMEAN CU O PREFAŢĂ ŞI ADNOTĂRI DE H. DJ. SIRUNI I Continuând a cerceta acele izvoare armeneşti care vorbesc despre ţările române şi poporul românesc, credem că aducem o contribuţie foarte modestă, pentru lămurirea diferitelor momente din istoria română, şi în acelaşi timp că îndeplinim o datorie sfântă către poporul care a adăpostit în sânul său elementul armenesc cu atâta ospitalitate şi dragoste. In primul rând, am dat la iveală naraţiunile despre Moldova şi Valahia, ale unui geograf armean, acele note ale eminentului membru al Congregaţiunei Mechitariştilor din Veneţia, Păr. Hugas Ingigian. care a descris vieaţa din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în ambele principate române 1). Am dat apoi nişte extrase din cronicele armeneşti din Came- niţa care, într’o oarecare măsură, lămureau diferitele eveni- mente din secolul al XV-lea şi al XVI-lea în ţările române 2). De sigur, sunt încă multe izvoare armeneşti, care ar fi putut să trezească curiozitatea istoricilor şi filologilor români. Voiu încerca a face cunoscute toate acele izvoare şi în primul rând următoarele: *) Valahia şi Moldova, de Păr. Hugas Ingigian (1758—1843), cu o prefaţă de H. Dj. Siruni. Academia Română, Memoriile secţiunii istorice, Seria 3, tomul 9, mem. 8, Bucureşti, 1929. 2) Extrase din Cronica Armenilor din Camemţa, partea I-a (1430—1611), cu o pre- faţă de H. Dj. Siruni. Academia Română, Memoriile secţiunii istorice, seria IÎI-a, tomul 17, mem. 14, Bucureşti, 1936. 23 A. R. — Memortile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 H. DJ. SIRUNI 298 a) Note de drum (1619—1625) şi cronica (1622—1626) lui Simeon Lehaţi; b) Cronica lui Grigor din Daranagh (1569—1636); c) Dobrogea şi Basarabia în geografia părintelui Hugas Ingigian) « Geografia celor 4 părţi ale lumii», voi. VI, Veneţia, 1804); d) Ardealul în geografia episcopului Stepanos Akontz (« Geografia celor 4 părţi ale lumii», voi. IV, Veneţia 1802). e) Note despre ţările române în însemnările de călătorie ale părintelui Minas Pijişkianţ (« Călătorie în Polonia si Ro- mânia». Veneţia, 1830); /) Date şi note din arhiva Mechitariştilor din Veneţia care privesc istoria Românilor; g) Memorialele din manuscriptele armeneşti din România şi din străinătate, care au legătură cu istoria Românilor. Cred că astfel voiu fi adus modesta mea contribuţie istoriei române. II Subiectul acestei comunicări îl datorăm părintelui Nerses Akinian una din cele mai renumite figuri contemporane ale Mechitariştilor din Viena care în momentul de faţă redactează organul ştiinţific al congregaţiei, « Handes Amsoria », şi care îmbogăţeşte istoria Armenilor din an în an cu studii preţioase. Poetul ale cărui versuri au fost puse la dispoziţia noastră, priîi buna voinţă a părintelui Nerses Akinian, este Hagop din Tokat. Născut în 1573 în oraşul Tokat din Asia Mică şi pribegind în copilărie pe la Iaşi, când pământul său natal a fost obiectul prigonirilor turceşti, poetul a fost găzduit de episcopul ar- mean Hovhannes, care l-a hirotonisit mai întâi cu 4 grade de diacon, şi apoi ca preot. După ce, în anul 1601, a fost invitată în oraşul Zamosc o colonie armeană, care a avut imediat biserica sa, preotul Hagop din Tokat a fost chemat acolo ca paroh, în anul 1603, şi a păstorit multe decenii, murind în anul 1680, în vârstă de 107 ani. www.digibuc.ro 299 MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMÂNI 3 Hagop din Tokat a devenit una din cele mai însemnate figuri intelectuale ale timpului său, scriind, făcând versuri şi traducând neîncetat. Operele cunoscute ale lui Hagop din Tokat sunt: a) O psaltire în versuri, pe care a redactat-o în 1626; b) Cântece, între care cele mai însemnate sunt: « Cântec de jălire asupra oraşului Tokat», «Cântec despre vieaţa omului», « Cântec de pocăinţă », « Cântec de jălire şi de rugăciune », etc.; c) Traducerea din latineşte a renumitei opere «Istoria celor 7 înţelepţi din Roma », traducere care are mai multe ediţiuni. III Este de observat că oraşul Tokat, unde s’a născut autorul acestui cântec de jălire, a dat multe figuri importante vieţii armeneşti, si mai cu seamă coloniilor armene din Moldova si Galitia. 1 Astfel era din acelaşi Tokat scribul Minas, poet de ase- menea, care, născut în 1510, după ce în tinereţe a stat în oraşul său natal, a pribegit apoi în Polonia, stând mulţi ani în Came- niţa şi Lemberg x). Minas se găsea în 1551 la Suceava, unde ca martor ocular al prigonirilor deslănţuite de către Ştefan Rareş Vodă împotriva elementului armenesc şi a religiei sale, a redactat renumitul său cântec de jălire 2). Era născut tot în Tokat un alt poet Stepanos care a cântat suferinţele îndurate de Armeni în acest oraş între anii 1599— 1602 în urma prigonirilor turceşti, din pricina cărora mulţi Armeni au luat drumul pribegiei, unii îndreptându-se spre Brusa şi Adrianopole, alţii, până în Moldova şi Polonia, precum pomeneşte Stepanos în cântecul său de jălire 8). Printre cântăreţii armeni din Tokat se pomeneşte şi de episcopul Hazar, 1550—1610, care a pribegit tot din cauza *) Părintele Nerses Akinian: Cinci cântăreţi pribegi, Viena, 1921, p. 77—114 l) Minas Tokatţi: Cântec de jălire asupra Armenilor din ţara Valahilor, trad. de Grigore M. Buiucliu, 1895, Bucureşti. *) Părintele Nerses Akinian: Cinci cântăreţi pribegi, Viena, 1921, p. 177—137- 13 * www.digibuc.ro 4 H. DJ. SIRUNI 300 evenimentelor din 1602, petrecându-şi vieaţa sa în mare parte la Cameniţa. Cântecele cele mai însemnate ale lui Hazar sunt: « Lauda oraşului Tokat », « Cântec de jâlire asupra măce- lului din Tokat », « Cântec de jâlire asupra foametei din Tokat» x). Este vrednic de amintit că acele draperii de altar, care sunt păstrate până acum în bisericile armene din Moldova, şi care au format podoabele Expoziţiei de Artă Armeană din Bucu- reşti, din 1930, sunt în mare parte opera meşterilor armeni din Tokat 2). IV Acest cântec de jălire a lui Hagop din Tokat, căruia părin- tele Akinian îi dă titlul de « Cântec de jâlire asupra ţării Valahilor », este păstrat într’un manuscris armenesc la univer- sitatea din Lwow (Nr. 63), fiind un fel de culegere a diferi- telor opere mărunte, scrise de diferite mâini. F. Macler, care a catalogat acest manuscris 3), n’a observat acest cântec, deşi acesta din urmă este partea cea mai însem- nată a manuscrisului. Părintele Akinian crede că acest cântec este scris chiar cu mâna lui Hagop din Tokat. Subiectul cântecului de jălire al lui Hagop din Tokat sunt evenimentele politice, petrecute în Moldova, între anii 1593— 1595. Hagop din Tokat istoriseşte mai întâi negocierile lui Aron Vodă cu Hatmanul Cazacilor, Lobodă, pentru a ataca cu forţe unite pe Turci. Cazacii consimt şi sub comanda şefului lor vin la Tuţora, pe malul râului Prut. Aron, însă, leapădă primul său proiect, şi atacă pe Cazaci, dar, învins, fuge dinaintea Cazacilor, cari intră în Iaşi la 26 Octomvrie 1594. Populaţia, simţind pericolul, aduce lucrurile sale în biserica armeană. Cazacii vin şi sparg uşile bisericii şi devastează tot ce le cade sub mână. Apoi năvăleşte spre biserică o altă hoardă a Ca- zacilor şi, neavând ce fura, chinuesc, drept răzbunare pe ') Părintele Nerses Akinian: loc. cit., p. 205—216. *) H. Dj. Siruni: Expoziţia de Artă Armeană din 193°, revista «Ani», anul I, voi. IV, Bucureşti, 1936, p. 32—34. a) F. Macler: Rapport sur une mission scientifique en Galicie et en Bukovine, dans la «Revue des Etudes Armăniennes», VII (1927), p. 154—rSS- www.digibuc.ro 3°i MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMÂNI 5 Episcopul armean şi pe preot. Cazacii, apoi, dau foc ora- şului şi se retrag. După o săptămână, Aron se reîntoarce la Iaşi şi revenind la primul său proiect de a ataca pe Turci, chiamă din nou pe Cazaci în ajutorul său. După o şedere de două luni lângă Bender, forţele unite ale Moldovenilor şi ale Cazacilor se reîntorc la Iaşi. » Atunci intră în acţiune Răsvan, unul din boierii lui Aron. Acesta organizează o conspiraţie împotriva lui Aron, îl are- stează şi-l trimite în lanţuri în Ungaria, proclamându-se domn, în ziua de 24 Aprilie 1595. Domnia sa, însă, nu durează decât dela Paşte până la Sfânta Maria. Regele Leşilor, auzind de cele întâmplate în Moldova, trimite pe Cancelarul său, ca să facă pace în ţară. Răsvan cu familia sa fuge în Ungaria, iar Cancelarul intră în Moldova şi înscăunează pe Ieremia în locul acestuia. După o lună, Tătarii vin cu o armată de călăreţi, însă în- ţelegându-se cu Leşii, se retrag, în linişte. Răzvan nu stă cu mâinile în sân în exilul său. După două luni, se reîntoarce în Moldova, ajungând până la porţile Sucevei. După lupta din 2 Decemvrie 1595, Ieremia însă îl are- stează şi-l trage în ţeapă. In sfârşit, Leşii, Tătarii şi Sultanul se înţeleg între ei, pentru recunoaşterea lui Ieremia ca Domn şi ţara îşi regă- seşte liniştea. V « Cântecul de jâlire» al lui Hagop din Tokat aduce şi o noutate pentru istoria bisericii armene din România, şi anume aci se pomeneşte de un episcop armean cu numele Hovhannes din Caffa, care în timpul evenimentelor din 1593—1595 era în scaunul episcopal din Iaşi, astfel adău- gându-se o nouă dovadă pentru existenţa unui episcopat în Moldova. Bisericile armene din Moldova, după ce s’au despărţit în 1506 de scaunul arhiepiscopal din Lemberg, cu care aveau www.digibuc.ro 6 H. DJ. SIRUNI 302 legături din 1365, având şef eparhial comun când la Lemberg (1365—1398), când la Suceava (1401—1410), când la Su- ceava şi Lemberg în acelaşi timp (1415—1457) şi în urmă iar la Lemberg (1457—1502), — bisericile din Moldova de atunci au avut episcopul lor, când la Suceava, când la Iaşi. Aceşti episcopi au avut scaunul lor episcopal în Suceava, timp de aproape un secol întreg (1506—1593); apoi, timp de 30 de ani (1593—1624) scaunul episcopal se strămută la Iaşi; se mută iar la Suceava, până în 1691, când încetează şirul episcopilor armeni permanenţi în Moldova. www.digibuc.ro CÂNTEC DE JĂLIRE ASUPRA ŢÂREI VALAHILOR CÂNTAT DE HAGOP DIN TOKAT Am să scriu plângând şi oftând cu lacrimi faptele cari s’au întâmplat din păcatele noastre. In anul Armenilor o mie plus patru zeci şi trei (i), era un voevod rău (2), în această mică ţară a Valahilor (3). El s’a gândit în minte ca să nimicească naţiunea turcească; (4) trimis-a soli către Loboda, vătaful Cazacilor (5). «Veniţi, a spus, în ţara mea, să mergem împreună asupra Turcilor, să împresurăm oraşul lor, şi să fim stăpânii ţărei lor ». (6) Câinelui de Vătaf al Cazacilor, pe care-1 numeau Loboda, i-a plăcut această propunere; venit-au cu mulţi călăreţi. Când au intrat în ţara Valahilor, şi au venit în Ţuţora, (7) au făcut tabere cu toţii, la marginea Ţuţorei. Era un oraş foarte prosper şi numele-i era Târgul Iaşilor (8); acolo locuia Voevodul spurcat (9) în apropierea Ţuţorei. • Atunci s’a gândit voevodul cel rău al Valahilor: «eu nu mă bat cu Turcii, mă bat cu Cazacii, şi nimicesc pe toţi». www.digibuc.ro 8 H. DJ. SIRUNI 304 A adunat deci pe toţi călăreţii oraşului şi au mers împotriva Cazacilor, s’au orânduit în faţa lor, şi i-au aţâţat la luptă. I-au îndemnat la războiu, pe aceşti spurcaţi de Cazaci câini; luptau unii contra celorlalţi până Miercuri la prânz. Când au tras din puşci şi tunuri, a fugit naţia Valahilor; unii au intrat în pădure alţii au fugit în munţi. Când au umplut Târgul-Iaşilor, au înhămat cai la căruţe, şi au fugit cu toţii înaintea Cazacilor răi. Erau şi neguţători, ce n’au putut să fugă; aveau multe bogăţii le-au adus şi le-au pus în biserică. Uşile puternice ale bisericii au fost întărite pe dinăuntru, iar pe dinafară au pus lacăte mari ca să nu se poată deschide. Episcopul naţiunii armene era bunul Hovhannes; (10) el era din oraşul Caffa, instalat în Târgul Iaşilor. A avut multe cărţi şi sfântul Mir din Ecimiadzin; (11) le-a pus în biserică sub scara ei. Când au venit Cazacii răi, au intrat în Târgul-Iaşilor, era 26 Octomvrie Vineri, la amiazi. Au mers la biserică, au spart poarta de fier, au intrat înnăuntru cu mii şi mii, ca fiarele cele rele din pădure. Lucrurile aduse aci erau multe, ajungeau până-la tavan; au luat tot ce era, n’a rămas nimic în biserică. Numai sf. Mir din Ecimiadzin, n’a ajuns în mâna păcătoasă, www.digibuc.ro 3°S MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMÂNI l-a luat episcopul punându-1 pe scară. Apoi au venit alte cete de ale lor ca vipere rele pline de venin; negăsind nimic în biserică, au luat sfântul Mir şi cărţile. Văzut-au pe Episcopul stând, pe acest duh curat şi blând, doi inşi răi l-au oprit, l-au desbrăcat, l-au îmbrăcat în zdrenţe; El era numai sfânt pe pământ, cum fusese odată Iov; vătaful rău l-a încercat, era ca mielul între vulpi. Poporul şi pe preoţi i-au desbrăcat de asemenea, apoi s’au sfătuit între ei ca să-i omoare cu săbiile. Ajuns-a până la ei grija sfintei Fecioare, care este mijlocitoare pe lângă unicul născut, si a zădărnicit hotărîrea lor j şi n’am rămas prăzi ale săbiei lor (12). Au făcut multe rele ce nu se spun cu gura; apoi au dat foc oraşului, şi au plecat lăsând multă răutate. A trecut o săptămână voevodul a venit la Târgul-Iaşilor; -cu numele Aron era, iar cu faptele ca satana. S’a întors la primul gând, de a-i bate pe Turcii; (13) iar a adus pe Cazaci, şi a mers la luptă contra Turcilor. La cetatea din Bender (14) s’au luptat două luni, n’au făcut nimic, s’au întors iar la Târgul-Iaşilor. (15) Voevodul cel rău avea un sfetnic, numele lui era Răsvan; era iubit de toţi; era capul călăreţilor. Poruncit-a călăreţilor, cari au prins pe voevodul; I-au pus fier la mâini şi picioare, l-au dus la Unguri. www.digibuc.ro H. DJ. SIRUNI 306 Răsvan, răutatea însăşi, (16) s’a aşezat pe scaunul domnesc, şi a domnit asupra ţării în 24 al lui Aprilie (17). Dela Paşte până la sfânta Maria a fost domnul naţiunii valahe; a făcut ţării multă răutate, cum n’a mai fost şi nu o să mai fie (18). Toată ţara era înspăimântată de groaza Tătarului păgân, ca o corabie în mare ce se leagănă pe valuri. Tot ce s’a întâmplat astfel, auzit-a craiul Leşilor; (19) poruncit-a Cancelarului (20) ca să se ducă şi să vadă. Cancelarul cel viteaz, om înţelept şi meşteşugit, a venit cu mulţi călăreţi spre ţara Valahilor (21). Spurcatul voevod Răsvan trimise Cancelarului scrisoare; a spus « Sunt sluga craiului, şi mai mult, a ta însuţi». Cancelarul cel bun nu i-a dat însă niciun răspuns; a rămas tăcut la hotar, n’a destăinuit gândul său. S’a dus veste la Răsvan: « Cancelarul este duşman, n’a dat răspuns hârtiei tale; ai grije tu de tine ». Acest Răsvan rău şi-a trimis soţia la Unguri, şi după ea fugi şi el, de teama Cancelarului. Cancelarul şi călăreţii săi, au intrat în ţara Valahilor, au ajuns la Tuţora, s’au aşezat la marginea apei. Cancelarul binevoitor care a gonit pe răul Răsvan a pus voevod pe Ieremia (22) care este demn pentru domnie. A trecut astfel o lună, au venit Tătarii cu multe mii, www.digibuc.ro MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRfi ROMÂNI II 3°7 au intrat în tara Valahilor. y J faţă ’n faţă cu Cancelarul. Acesta, prinţ bun, a trimis hârtie Hanului tătar: « nu suntem noi, a spus, duşmanii voştri suntem prieteni de demult». Tătarul răspunse Cancelarului: «fie voia ta, să se înfăptuiască în totul ce-ţi este plăcut». Au instalat pe Ieremia ca domn al ţării, aşezându-1 în oraşul Suceava, care este vechiul scaun. Toţi călăreţii tătari s’au reîntors în ţara lor, apoi Cancelarul şi el a plecat cu călăreţii săi (23). Au trecut abia două luni, Răsvan cel rău a venit iar; (24) a trimis scrisoare lui Ieremia; « Viu, a spus, împotriva ta ». Marele domn al Valahilor, a adus pe prinţul din Cameniţa; s’au adunat mulţi călăreţi s’au pregătit pentru luptă. Spurcatul Răsvan şi soldaţii săi au venit în câmpul Sucevei; şi aceştia au mers împotriva lor, şi au început războiul. Era a doua zi a lui Decemvrie, (25) Marţi de dimineaţă; trei ceasuri au luptat, în ceasul patru au măcelărit Soldaţii şi călăreţii lui Răsvan de au fugit toţi; pe aceştia i-au urmărit şi ajungându-i i-au omorît. Au prins şi pe Răsvan, l-au adus înaintea lui Ieremia, cu ordinul domnului l-au tras în ţeapă, de s’a dus dracului (26). Din porunca craiului (27) şi c\i mijlocirea Hanului tătar, au adus drapel din Istambul au făcut domn pe Ieremia (28). www.digibuc.ro IZ H. DJ. SIRUNI 308 S’a făcut pace în ţară, cu oblăduirea Sfintei Fecioare; să fie pace în veci, până la coborîrea Unicului Născut. Tot ce s’a întâmplat s’a făcut din păcatele noastre; rugaţi-vă neîncetat ca relele să se prefacă în bine, Domnul Hoyannes din Caffa sfântul nostru episcop, — să fie neispitit în lume, — mi-a poruncit să scriu aceasta Episcopul cel sfânt, pe mine nemernic praf şi pământ, m’a hirotonisit în această ţară, cu patru grade de diacon (29). Eu fără rost şi plin de păcate sunt pribeag în această ţară, mă numesc Hagop, demn de defăimare sunt din oraşul Tokat (30). ADNOTĂRI (1) Anul Armenilor 1048 corespunde anului 1594 al erei creştine. (2) Aron Tiranul, Domnul Moldovei, 1591—1592 şi 1592—1595. (3) Cronicarul întrebuinţează Valahia în loc de Moldova, cum fac de altfel mulţi autori străini. (4) Hagop din Tokat nu explică cauzele care l-au îndemnat pe Aron Vodă să meargă în războiu contra Turcilor. (5) In text: Baronul Cazacilor. (6) Hagop din Tokat nu indică ziua exactă când Aron Vodă a chemat pe Cazaci în Moldova. Această dată se cunoaşte însă din alte izvoare, Xenopol zice: «Aron Vodă... trimite în 6 Februarie 1594 o scrisoare către Sigis- mund Batori, principele Transilvaniei, în care-1 înştiinţează că primise dela hanul tătăresc un ordin al Sultanului, de a da Tătarilor călăuze, care să-i scoată prin Polonia, către Kaschau; că pentru a întârzia măcar năvălirea, el stăruise pe lângă Cazaci, ca la caz de a pleca Tătarii către Moldova, ei să-i atace pe dindărăt». (Xenopol: Istoria Românilor», ediţia III, voi. V, p. 139). In ce priveşte scopul intrării Cazacilor în ţara moldavă sunt şi alte versiuni: «Aron Vodă, îndată ce se declară în contra Porţii, începu a-şi găti ostile şi vru să atace cetăţile moldoveneşti ocupate de Turci, din Basa- rabia, dar pe când făcea acea gătire în Decemvrie 1594, fără veste, www.digibuc.ro 309 MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMÂNI «3 14.000 de cazaci, între cari 2000 puşcaşi aleşi, sub trei steaguri unul cu Vulturul negru şi cu mănunciul de argint, altul cu Vulturul alb, şi al treilea după obiceiul lor sub o căpetenie anume Lobodă, năvălesc în Moldova, prădând şi pustiind prin foc şi sabie» (Nicolae Bălcescu: Românii sub Mihai Viteazul, 1908. Bucureşti, p. 49). D-l Prof. N. Iorga aventura Tătarilor în Iaşi o explică astfel: « Tot aşa războaiele căzăceşti nu pleacă dela o singură voinţă şi orân- duire, ci în ele se sbate sufletul de neastâmpăr al aventurierilor pră- dalnici >x (N. Iorga: Istoria Armatei Române, I, p. 334). (7) In text: Toţora. (8) In text: Iaşi-Bazari. (9) Tonul insultător al lui Hagop din Tokat despre Aron Vodă se datoreşte probabil faptului că poemul său este scris sub Ieremia Vodă. (10) Ne sunt cunoscuţi în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1551—1607), pe scaunul Sucevei, 4 episcopi toţi cu numele Hovhannes: în anul 1551 este pomenit Hovhannes din Suceava (Alişan-« Cameniţa, p. VIII) în anul 1578, Hovhannes din Bogdania (Cameniţa, p. VIII), în anul 1593 Hovhannes din Caffa (Hagop din Tokat: Cântec de Jâlire, p. 15), în anul 1607, Hovhannes din Suceava (Cameniţa, p. 169). (11) Scaunul suprem al Bisericii armene de unde se trimite Sf. Mir eparhiilor armeneşti din întreaga lume. (12) Un alt cronicar armean descrie astfel evenimentele petrecute: « In acest an (1595) s’au strâns Cazacii, unii spun 20.000 de oameni, şi cu mari pregătiri războinice au intrat în Valahia, au pricinuit pagube şi au alungat pe Domnul Aron. Au omorît mulţi soldaţi, alţii au ars şi au prădat totul. Au spart chiar şi uşa bisericii armene, au intrat înăuntru şi au luat o mulţime obiecte de aur şi de argint, vestminte scumpe pe care Armenii le păstrau în biserică. Ei au trecut pe aici şi au pricinuit mari pagube animalelor, oilor, vitelor şi grâului din satele din împreju- rimile Cameniţei. După câteva zile au trecut din nou în Valahia unde s’au supus, au jurat între ei şi s’au învoit cu Domnul. Pe urmă au intrat în Turcia pentru ca să se lupte contra Turcilor. Dumnezeu să le dea putere pentru ca poporul creştin să-şi găsească pentru puţin timp lini- ştea. Şefii lor se numeau Loboda şi Nalivaiko ». (H. Dj. Siruni: Ex- trase din Cronica Armenilor din Cameniţa, partea I-a (1430—1611). Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, 1936. Bucureşti, p. 15). (13) Hagop din Tokat nu pomeneşte, că răscoala lui Aron contra Turcilor era datorită alianţei cu Rudolf II şi îndemnului venit dela curtea imperială. (14) In text: Bandar. (15) Hagop din Tocat nu indică data luptelor din Bender, dată cu- noscută însă de alte izvoare. «In raportul lui din 28 Februar către Sigismund, Aron povesteşte (Hurmuzacki, XII, p. 31, nota 3), cum trupele lui, împreună cu oastea Măriei sale, au înconjurat Benderul». (N. Iorga: Istoria Armatei Române, p. 33°)- www.digibuc.ro »4 H. DJ. SIRUNI 310 In ce priveşte durata acestor lupte, Hagop din Tokat, pomeneşte numai că s’au luptat două luni. « Supt Bender s’ar fi urmat încă luptele, dar ştim că ele nu duseră la niciun capăt. Atâta putea face Aron ». (N. Iorga: loc. cit., p. 331). (16) Hagop din Tokat vorbeşte în mod dispreţuitor despre Răsvan. Aceasta se datoreşte mai întâi faptului că poemul lui Hagop din Tokat este scris sub Ieremia Vodă, rivalul său, şi apoi, Hagop din Tokat poate are în gând şi originea ţigănească a lui Răsvan. «Născut ţigan, spune Bălcescu, dintr’un neam osândit de veacuri la robie, el fu încă o dovadă puternică că în ochii Providenţei nu sunt popoare alese şi popoare osândite». (Nic. Bălcescu: Românii sub Mihai Vodă Viteazul, 1908. Bucureşti, p. 163). (17) Data suirii lui Răsvan pe scaunul domnesc poetul armean o pune exact la 24 Aprilie 1595, dată care corespunde aproximativ acelei semnalate în alte izvoare. «In Mai Ungurii lui trimiteau în Ardeal, şi Răsvan începea subt numele de Ştefan Vodă, o Domnie de vară ». (N. Iorga: Istoria Armatei Rotnâne, p. 331—332). (18) Răscoala lui Răsvan este atribuită în izvoarele româneşti unei mişcări naţionale. « Cu tot meritul, spune Bălcescu, ce Aron Vodă îşi dobândise prin răscularea lui asupra Turcilor, Moldovenii tot nu puteau uita tiraniile lui de mai înainte. In înţelegere cu Sigismund Bathori se urzi asupra lui Aron Vodă un complot între boierii Moldoveni, în capul cărora stă Aga Răzvan, ce comanda gardia de Unguri a acestui Domn. Sub prici- nuirea că s’ar fi prins nişte scrisori scrise de mâna lui Aron, care dove- deau că el se află în înţelegere cu Turcii şi cu Cardinalul Andrei Bathori din Polonia, vărul prinţului Sigismund, un trup de oştire din Ardeal, sub comanda lui Gaspar Comid, şi Francisc Dagzo, Jintră fără veste în Iaşi şi împreună cu Răsvan, ridică pe Aron cu soţia şi feciorul lui la 20 Aprilie 1595, şi-l duseră sub pază în Ardeal. (N. Bălcescu: loc. cit., pp. 68—69). (19) Sigismund III. (20) Ion Zamoiski. In text: Kanţler. (21) Intrarea Leşilor în Moldova este pomenită în izvoarele ro- mâneşti în alţi termeni. «Polonii ameninţând pe Răzvan, zice Xenopol, acesta este nevoit, a-şi readuce în ţară ajutorul dat de el lui Mihai Viteazul în lupta dela Călugăreni. Polonii, pentru a-1 înşela, se prefac a se împăca cu el şi apoi îl atacă îndată ce se îndepărtează oştirea moldovenească, trimisă de Răs- van din nou în Muntenia în tabăra dela Stoeneşti. Răsvan după o mică luptă, este alungat din Moldova, şi Polonii introduc în Iaşi pe Ieremia Movilă, care în 22 August 1595, face jurământul de credinţă regelui polon, subsemnând în Iaşi un document, în care domnul se declară de slugă credincioasă şi supusă regelui polon ». (Xenopol: Istoria Ro- mânilor, ed. III, voi. V, p. 173). (22) Ieremia Movilă, Domnul Moldovei, 1595—1606. www.digibuc.ro MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMÂNI 311 15 Cronicarul armean n’a indicat ziua exactă a suirii lui Eremia pe scaunul domnesc. Domnul trece graniţa Moldovei la 17 August 1595. (P. P. Panaitescu: Mihai Viteazul, p. 146). Hagop din Tokat ne dă însă data exactă când a fugit Răzvan din ţară: în ziua de Sfântă Maria,— 14 August 1595. (23) După cronicarul armean din Cameniţa, expediţia polonă şi întâlnirea sa cu Tătarii se petrecuseră astfel: « Regele nostru Sigismund a trimes 5000—6000 de călăreţi sub co- manda Cancelarului Zamoiski, cari au intrat în Valahia şi au ajuns până la Iaşi. Acolo era un domn numit Răsvan în locul lui Aron. Când acesta a auzit de venirea Cancelarului a fugit repede în Ungaria. Cancelarul a ocupat ţara şi a stat trei luni pe malul Prutului în satul Toţorani şi a numit domn pe un oarecare Ieremia care a supus toată ţara. După câteva zile Hanul tătar veni cu numeroşi soldaţi, unii spun până la 8ooo, din ordinul necredinciosului Kar (Honticar = Hunkiar = Sultan), voind să se războiască; însă Cancelarul şi soldaţii săi sau pregătit pentru războiu cu ajutorul lui Dumnezeu şi au omorît 4000 până la 5000 de oameni. Când blestematul şi necredinciosul Han al Tătarilor văzu în- frângerea sa, se întoarse înapoi şi trimise soli pentru pace. Cancelarul învoindu-se dădu ordin Hanului tătar să vie la el pentru ca să vorbească faţă în faţă cu el. Hanul veni cu mare frică, făcu pace şi jură. A încheiat un pact între ei, angaj ându-se de a nu năvăli şi a nu mai distruge ţara Valahilor, cum făceau până acum, prădându-i, luându-i prizonieri şi provocând pârjoluri. După aceasta cancelarul s’a întors în ţara sa. Mare este puterea lui Dumnezeu. A venit Hanul cu o armată mare şi s’a speriat de o oştire de număr mic, cum am descris sus, şi a fugit. Slava Regelui Nemuritor care împuţineşte pe mulţi şi înmulţeşte pe puţini». (H. Dj. Siruni, loc. cit., 15). (24) Hagop din Tokat tace asupra datei întoarcerii lui Răsvan în Moldova, indicând numai că aceasta s’a întâmplat peste două luni după ce au venit Tătarii, adică în Noemvrie 1595. «Ştefan Răzvan, omul lui Sigismund, nu înţelegea să se lase depo- sedat de tron fără luptă. El ia dela suveranul său principele Ardealului vreo 2000 de oşteni şi intră cu ei în Moldova, unde mai mulţi boieri dintre duşmanii lui Ieremia şi ai Polonilor îl chemaseră prin scrisori. Ieremia fuge în Polonia, de unde întorcându-se cu ajutor armat, bate şi prinde pe Răzvan, pierind în bătălie şi viteazul căpitan ungur Albert Kiraly care ajutase lui Mihai Viteazul în lupta dela Călugăreni. La început vroia numai cât să-l însemne la nas, mai apoi însă aflând de scrisorile primite de el dela boieri văzând că el avea o partidă în ţară, după ce-1 supune la cazne înfricoşate, îl dă morţii prin ţapă, iar boierilor compromişi le taie capetele pe la Ianuarie 1596». (Xenopol: Istoria Românilor, V. Bucureşti, p.175). Data întoarcerii lui Răzvan se poate stabili după izvoare polone. în- frângerea lui are loc la 12 Decemvrie 1595 (st. n.). (P. P. Panaitescu: op. cit., p. 139). www.digibuc.ro l6 H. DJ. SIRUNI 31a (25) Despre data uciderii lui Răzvan variază însemnările cronica- rilor şi istoricilor români şi străini. La Hurmuzaki este publicată o scrisoare cu data de 16 Decemvrie 1595 a lui Ieremia Movilă, Voevodul Moldovei, către Ioan Zamoiski, cancelarul Poloniei, despre incursiunea lui Răzvan în Moldova şi în» frângerea lui de către trupele moldovene şi polone ». (Hurmuzaki, Su- plimentul II, 1893. Bucureşti, p. 371). In această scrisoare Ieremia spune că: « Cet ennemi arriva le 12 Decembre devant Soutcheva» şi că «le chef lui meme, Razvan, qui avait convoite notre vie et voulait eteindre la gloire des troupes de Sa grâce Royale, tomba entre nos mains avec ses Seigneurs », (p. 372). «Pe la jumătatea lui Decembrie, spune Bălcescu, crudul Ieremia nesocotind şi legile războiului, cari sfinţeşte persoana unui prins şi legile omenirii, osândi pe toţi prinşii la moarte ». (Nic. Bălcescu: loc. cit., p. 163, dată după Piasecius Paulus: Chronica gestarum in Europa singularium. Cracovia, 1645, p. 152). « Ştefan Răzvan... au pierdut bătaia, spune Gh. Şincai, care o au avut cu Eremia Moghila şi prinzându-se de viu s’au tras în ţeapă la mijlocul lui Decembrie, aşa dar domnia ţiganului preste romănă, numai din Maiu pană în Decembrie... ». (Gheorghe Şincai: Cronica Românilor, 1886. Bucureşti, II, pp. 412—413). După N. Iorga data ar fi 5, adică 15 Decemvrie. « Dacă e însă o Du- minecă, trebue să se primească, neapărat, nu 15, nici 12, ci 10 Decem- vrie ». (N. Iorga: Istoria Armată. Româneşti, voi. I, 1929. Buc., p. 367). « Ştefan şi alţii sunt traşi în ţeapă, cel dintâi, privind tăierea fratelui şi « mişcându-se de durere ». Din Suceava Stanislas Chanski arată lui Ale- xandru Ureche că lupta s’a dat la 11 ale lunii» (N. Iorga, loc. cit., p. 369). « Ştirile franceze aflătoare într’un volum manuscript din Berna sunt vrednice de toată crezarea şi prin aceea că în ele se pomeneşte de scri- soarea, de însuşi Ieremia, acestuia către năvălitori, şi prin data de 10 Decemvrie s. n. pentru luptă ». (N. Iorga, loc. cit., p. 368). Tragerea în ţeapă e adeverită şi de Walter, de Weyss şi de un raport german, care dă încă o dată a luptei: 14 Decemvrie. (Hurmuzaki, XII, p. 227; N. Iorga: loc. cit., p. 365). Mai sunt indicate şi alte date, care aduc mai multă confuzie. Marco Venier c. dogele (III, p. 505) pune la Martie 1596. Tot acelaşi autor (III, 2, p. 162) pomeneşte un raport din Praga unde este indicat 16 Ianuarie 1596; iar după analele lui Fugger, Răzvan era prins în 20 Ianuarie 1596 (loc. cit., III, p. 259). Hagop din Tokat, care era un martor ocular al evenimentelor petre- cute indică ca ziua întâlnirii în luptă a rivalilor: 1595 Decemvrie 2 (st. v.), Marţi. (26) Cronicarul din Cameniţa descrie astfel sfârşitul lui Răzvan: «După puţin timp când Răzvan a auzit de reîntoarcerea Cancela- rului a venit cu soldaţi în Valahia contra lui Ieremia, care era Domn şi www.digibuc.ro 3*3 MĂRTURII ARMENEŞTI DESPRE ROMANI *7 pe care Cancelarul îl lăsase acolo, pentru ca să-l prindă, precum şi călăreţi valahi, între cari şi starostele Cameniţei, Potoţki, în calitate de comandant. A avut loc ciocnire în care soldaţii lui Răzvan au fost ucişi imediat şi el însuşi a fost prins de viu. L-au pus în ţeapă. Dum- nezeu s’a răsbunat pe acest nelegiuit pentru sângele nevinovat vărsat de el. « Cu el a fost prins şi marele boier Calăhor pe care au vrut să-l puie în ţeapă, însă el a promis multe bogăţii în schimbul vieţii sale. Unii spun două polbocioki (butoiu) de florini auri». (H. Dj. Siruni, loc. cit., p. 16). (27) In text: gorel (= corol = rege). (28) Hagop din Tokat nu pomeneşte ziua exactă a suirii oficiale lui Ieremia pe tron. Evenimentul trebue să fie întâmplat însă după 14 Decemvrie 1595. «Condiţia cu care Ieremia fusese întronat de Poloni în Moldova, spune Xenopol, era însă ca el să rămână supus şi Porţei otomane, ur- mând ca şi mai înainte a răspunde tributul şi Polonii se obligau a-i obţinea învestitura dela Sultan. Ambasada Polonilor merge la Poartă însoţită de un sol al Tătarilor, cu care Polonii trebuiau să stea bine, de îndată ce erau în legături prietenoase cu Otomanii şi în 14 Decemvrie ea pleacă îndărăt cu steagul de Domnie al lui Ieremia Movilă ». (Xe- nopol: Istoria Românilor, V, p. 173). Cu data de 1595 Decemvrie 21, la Hurmu2aki este publicată «scrisoarea lui Ieremia Movilă, voevodul Moldovei, către Ioan Zamoisky, cancelarul Poloniei, cerând interven- ţiunea acestuia pe lângă voevodul Ardealului şi sultanul turcesc». (Hurmuzaki: Supliment, II, 373). (29) .Hagop din Tokat a fost hirotonosit ca preot cu ocazia plecării sale în Galiţia. (30) Oraş în Asia Mică (Eudochia). www.digibuc.ro întinderea spre răsărit a moldovei LUI ŞTEFAN-CEL-MARE — CU PRILEJUL UNEI INSCRIPŢII — DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Intre pietrele de mormânt găsite la Suceava, Eugen Kozak a publicat una 1), pe care a cetit-o bine în parte, dar cu greşeala de a crede că între cele două fragmente, care se îmbină perfect, ar lipsi ceva, dar, în lipsa lui, completă, de cunoştinţa istoriei Moldovei si încă mai mult a istoriei uni- i t * * versale, n’a fost în stare s’o înţeleagă legând la întâmplare numele de Vlad, de Isac si Teodor: Adevărata cetire e aceasta: £ E]xrj/ifjfrri 6 \ [d]ovkog x&o &\eov Bkax 7ieq\ieTmoq xov jia\xaQÎTOv ’loă\x av&dvzog | Osodogov xe | xîg Xa- (HaQÎag | [ă]tovg XZ ^nrj. Adecă: t, pe un Staicu şi un Stoica, un Dumitru, un Teodor, un Simion, un Matiaş, pe un Ioan din Suceava, o întreagă legiune. 24 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 N. IORGA 316 era în realitate acela al unor acreditaţi ai lui Ştefan, a cărui Domnie tindea spre Răsărit. Isac trimetea prin Caffa încă de la 1471 solii săi la cumnatul moldovean x). Acest « Mangup » nu e, când se uită cineva bine, altceva decât ultima formă scăzută, ultimul adăpost, necontenit ameninţat, al acelui străvechiu Cherson bizantin, de unde poporul rusesc, avân- du-şi centrul la Chiev sau, cum zic Românii, « Chiu », supt dinastia normandă, şi-a tras creştinismul şi întreaga cultură superioară. Legătura cu Mangupul nu e o întâmplare; ea face parte dintr’o lungă serie a acestei înaintări spre Răsărit a politicei lui Ştefan. Astfel stabilirea de «pescari» moldoveni din Cetatea-Albă, la Lerici, de la gura Niprului, aparţinând fa- miliei Senarega, încă din zilele lui Petru Aron, la 1455 2). Urmează, supt Ştefan, raporturi cu Zaharia Ghisulfi3), domnul de Matrega, mai departe spre Est, şi, când Turcii luară cetatea, Zaharia Ghisulfi era invitat de Ştefan în Mol- dova, oferindu-i-se un « castel » 4). Pretinzându-se « prădat» de Ştefan, la care se refugiase, el arăta la 1482 că, dacă nu e ajutat de Genova, mută pe toţi ai săi în Moldova. Legătura aceasta continuă, de altfel, ceea ce făcuse Ştefan, cu câţiva ani înainte, încercând a pătrunde în rosturile Rusiei ortodoxe, trecută prin forme dinastice lituaniene, care stătea să dispară ca formă politică şi culturală supt înceata presiune polonă. Pentru a înţelege deci legătura lui Ştefan-cel-Mare cu Chievul, căzut în atârnarea Polonilor, prin căsătoria lui cu Evdochia Olelcovici, de descendenţă lituaniană trecută la ortodoxie şi la rusism, pot servi aceste rânduri ale lui Mihail Hruşevschi, în a sa scurtă istorie, publicată în limba francesă, a Ucrainei (Abrege de Vkisloire de VUkraine, Paris-Geneva- Praga, 1920, p. 69): « Uţiul din aceste comploturi» (cu Moscoviţii şi Moldovenii) « ni e cunoscut, pentrucă a fost descoperit de guvernul lituanian * 8 l) Ibid., p. 47. *) Ibid., pp. 32—36; Chilia şi Cetatea-Albă, pp. 116—118. 8) Iorga, Acte şi fragmente, III, p. 49- *) Ibid., p. 63, no. 1. www.digibuc.ro 317 ÎNTINDEREA SPRE RĂSĂRIT A MOLDOVEI LUI ŞTEFAN-CEL-MARE 3 în 1481. Ca personagiu de căpetenie figurează prinţul Mihail Olelcovici. Acest prinţ, jignit pentrucă principatul Chievului, care trebuia să-i revie la moartea fratelui, a fost prefăcut într’o simplă provincie sau palatinat şi dată în sama unui guvernator lituanian catolic (1470), încercă să se folo- sească pentru a face o lovitură de Stat cu sprijinul cumnaţilor săi: prinţul (sic) Moscoviei şi Voevodul Moldovei. Dar conspira- ţia fu descoperită şi prinţul ca şi partisanii lui plătiră cu capul ». Hruşevschi crede, de altfel, explicând prin nu ştiu ce « bulgarism » cultural al Moldovei, că această politică a fost urmată prin sprijinirea, la 1490, a mişcărilor ruseşti, popu- lare la origine, dar îndată sprijinite de nobilime şi de cler, de către Domnul Moldovei. E vorba de mişcarea, de altfel cunoscută nouă, a lui Muha, pe care istoricul « ucrainian » o explică astfel: « In Galiţia, o mare insurecţie a izbucnit la 1490, cu ajutorul Moldovei, unde domnia atunci Ştefan- cel-Mare, cel mai puternic dintre prinţii moldoveni. Ea avu un drept căpetenie pe un oarecare Muha, din Moldova (« de Valachie»). El avea cu dânsul 9.000 de ţărani înarmaţi, după izvor polon, care subliniază că ţăranii din Galiţia de Sud (Pocuţia) participară. Ea avu şi concursul nobilimii ucrainiene, cum ni-o vădesc documentele. Un alt document ne infor- mează că nobilimea locală a luat parte şi, în 1509, la expedi- ţiile Voevozilor moldoveni (sic; e vorba de Bogdan, fiul lui Ştefan) în Galiţia » 1). Şi se vorbeşte apoi de « speranţele pe care Ucraina apuseană, apăsată,, le punea în Moldova ». De altfel, Ştefan-Vodă a dat Cazacilor 2) pe întemeietorul lor, un Vişnievieţchi, care avu ca soţie o domniţă, creându-se astfel drepturile la coroana Moldovei ale urmaşului, Dimitrie, si « asa-zisul » 3) Hatman Ostafie Dascovici. Evident că această formulare, atât de prescurtată, trebuie urmărită în marea lucrare naţională a aceluiaşi, apărută, ruseşte în opt volume. *) Pp. 70—71. *) Pe cari Hruşevschi îi apropie de vechii Anţi şi de Brodnicii medievali; p. 86. 3) Hruşevschi, vorbind de acest « celebru guvernator de Certase între 1520 şi 1530 », îi spune: «înscris mai târziu, per nefas, pentru isprăvile sale, în lista Hatmanilor Caza- cilor *; p. 87. *4* www.digibuc.ro 4 N. ÎORGA 3*8 De aceste tendinţe se leagă, fără să putem precisa întru cât a putut să ajute Moldova, unde era atunci lângă Petru Rareş culta şi ambiţioasa princesă sârbească, vorbind de « Ţarul» Ioan, părintele ei: Elena, truda pentru întemeia- rea, câştigată numai în 1539, a episcopatului ortodox din Liov. De acesta, spune Hruşevschi1), se leagă şi activitatea nouă a Frăţiei ortodoxe din Liov. Se ştie însă cât de mult atârna aceasta de Alexandru-Vodă Lăpuşneanu, tradiţia acestei ocro- tiri întinzându-se şi dincolo de anul 1600, ba şi până în Domnia ambiţioasă a lui Vasile Lupu. Acest rol e, de altfel, pe deplin recunoscut de istoricul naţionalist « ucrainian » pe care l-am citat: «Frăţia Adormirii a fost maica altor frăţii; un fel de represintare a Rusiei galiţiene. Voevozii Moldovei sânt în legătură cu dânsa, trimet «prietenilor lor», cum numesc pe fraţi, bani şi daruri în natură pentru ospeţele lor publice ». Tot în aceste relaţii intră şi contactul cu Ostrogul cnejilor Constantin şi Vasile —, amintim planul de căsătorie acolo al lui Despot, intrat mai mult decât se pare în tradiţia vechilor noştri Domni —, oraşul unde apare, neputând apărea în Mol- dova însăşi, după un plan tot supt Despot, şi prima Biblie completă în limba slavonă, la 1580 2). Patriarhul de Antiohia, al cărui rol în curăţirea si ierarhi- sarea « Frăţiei » se arată apoi, fără a se însemna şi data, venia, fireşte, din Moldova şi, deci, supt influenţa moldovenească. Această dată se poate afla însă prin aceea că pe urmă e vorba de visita la 1588 a Patriarhului de Constantinopol, venit tot prin Moldova 3). Cel care se împotrivi politicii « patriar- hale », episcopul Balaban, era dintr’o familie care şi-a păstrat rostul moldovenesc 4 *). Ne întrebăm şi dacă, în chestia Unirii cu Roma, bine cunoscută, unul din polemiştii pentru orto- doxie, Ştefan Cucol-Zizanie, nu era un Cucul român 6). *) p. 74- а) p. 77. s) Pp. 77 78 4) P. 81. б) P. 82. www.digibuc.ro 319 Întinderea spre răsărit a moldovei lui şte fa n-ce l-ma re 5 Şi, în cântecul «păstrat în gramatica sa de filologul ceh contemporan Ion Blahoslav » 1), despre « Voevodul Stepan », nu reapare însuşi Ştefan-cel-Mare sau alt Domn al nostru ? Aşa se va ajunge la acţiunea lui Petru Movilă ca Mitropolit de Chiev, care se încadrează în această serie. «Ucrainienii» îi găsesc însă cusurul că «s’a condus de vechile principii canonice, în loc să se inspire de spiritul naţional şi demo- cratic care susţinuse ortodoxia în cursul ultimului secol » 2). Independenţa căzăcească era să piară, supt Ruşi, prin şefi de origine românească: Gologan, Polubotoc (Poloboc?) şi Daniil Apostol. De altfel, între vechii Hatmani: găsim pe Grigore Lobodă (1593—96) şi Samuil Chişcă (1600—2) 3). * 9 9 Pp. 72—73- 9 P- 97. 9 P- 849- www.digibuc.ro N. Iorga. întinderea spre Răsărit a Moldovei lui Ştefan-cel-Mare. Piatra de mormânt de la Museul din Suceava A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro i. — CULTURA MILITARĂ DE GENERALUL R. ROSETTl Şedinţa dela 23 Septemvrie 1938 In trecutul depărtat orice fiinţă omenească era nevoită să îndeplinească deopotrivă toate îndeletnicirile trebuitoare fiin- ţării sale şi fiinţării brumei de organizare socială ce luase fiinţă pe temeiul nevoilor. Cu trecerea vremii, cu desăvârşirea unor alcătuiri înde- plinind mai bine nevoile deosebitelor neamuri (ca urmare firească a însăşi evoluţiei vieţii neamurilor şi statelor şi drept Consecinţă a desvoltării tehnice), s’a ivit nevoia spe- cializării acelora cari îndeplineau fiecare soiu dintre îndelet- nicirile trebuitoare vieţii unei alcătuiri mai desăvârşite. Pe măsură însă ce s’a desvoltat fiecare specialitate şi din pricina egocentrismului omului, acei cari o alcătuiau au socotit — şi socotesc — specialitatea respectivă ca de sine stătătoare. Ca urmare a acestei aplecări şi a alteia opusă ei suntem martori la fiinţarea a două năzuinţi opuse. Pe de o parte una naţională, politică, a egalizării, contopirii, tuturor elementelor unui neam sau unui stat într’un singur tot, iar pe de alta, la altă năzuinţă care, întemeiată pe tehnică, pe deosebirea de ţeluri în vieaţa culturală, socială şi economică, tinde la despărţirea neamului sau a statului, în specialităţi, fiecare dintre acestea fiind încredinţată, dacă nu că este sin- gura trebuincioasă traiului obştesc, dar că este cea mai de seamă ramură de activitate căreia trebuesc subordonate toate celelalte. Urmarea — firească de altfel — a acestei credinţe este că acei cari se îndeletnicesc cu fiecare specialitate socotesc că au temeiu de a se crede mai de seamă ca alţii ale căror 25 25 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro 2 GENERALUL R. ROSETTI 322 îndeletniciri alcătuesc alte specialităţi şi de a desconsidera pe acei cari muncesc în alte ramuri de activităţi. f Nu e nevoie, cred, să apăs asupra greşelei acestui punct de vedere. Voiu spune numai că, precum în corpul omenesc fiecare organ îşi are rostul său, dar corpul întreg nu poate fi sănătos decât dacă organele lucrează în deplină armonie, tot aşa în corpul social este nevoie de colaborarea armonioasă a diferitelor activităţi. $ Pentru ca această colaborare să fie cu putinţă, trebue ca acei cari alcătuesc vreuna dintre ramurile de activitate să cunoască nu numai rostul ramurii din care fac parte dar şi rostul şi chipul de a lucra a celorlalte ramuri de activitate pe care trebue să le socotească ca fiind deopotrivă folositoare întregului şi neaşezate pe un prag mai jos. Mi se pare că, dacă mai ales în vremile de primejdii sau în apropierea lor, se dă oarecare însemnătate părţii din na- ţiune însărcinată a o pregăti să poarte armele şi să o conducă în caz de conflict armat, se crede, de obiceiu, păstrându-se vechi prejudicii, întemeiate numai în parte şi în trecut, că militarii si cultura militară sau cultura militarilor este infe- 9 rioară culturii altor ramuri de activităţi. * In cele ce vor urma, îmi propun a lămuri temeinicia sau netemeinicia acestei păreri. Mai întâi, si în toate ramurile de activitate, trebueste făcută 7 9 7 9 o deosebire între cultura elitei fiecărei ramuri si între acea 9 a mulţimii care alcătueste acea ramură. * 9 Dacă e vorba de elită, atunci prin ce se poate socoti infe- rioară cultura unui Montluc, unui prince de Ligne, unui Mau- riciu de Saxa, unui Frederic II, unui Napoleon, unui Foch şi a atâtor altora a căror nu numai fapte dar şi idei şi scrieri au avut o puternică influenţă asupra desvoltării omenirii? Iar în ceea ce priveşte cultura masei ofiţerilor să cercetăm în ce constă ea la noi. Pentru aceasta voiu cerceta cunoştinţele 9 t ce se predau ofiţerului pentru îndeplinirea celor trei mani- festatiuni de seamă ale sale, adică: Ca instructor si educator: 9 1 Ca administrator; Ca făptuitor şi conducător în războiu. www.digibuc.ro 3*3 CULTURA MILITARĂ 3 Temelia cunoştinţelor ofiţerului — activ şi de rezervă — este, azi, aceeaşi ca si acea a tuturor acelora meniţi să alcă- tuiască cadrele societăţii şi Statului, adică acele cerute pentru obţinerea diplomei de bacalaureat. Pornind dela o aceeaşi bază, ofiţerul în şcolile militare iar «civilii » în universităţi şi şcoli speciale capătă cunoştinţele speciale indispensabile menirii lor. In general cunoştinţele ce se capătă mai ales de către acei cu o menire tehnică, sunt foarte specializate, aşa că, în majori- tatea cazurilor, licenţiaţii, doctorii şi asimilaţii lor, rămân din punctul de vedere al cunoştinţelor generale, cu acelea pe care le-au căpătat în liceu. Şi această constatare e atât de adevărată, încât o şcoală tehnică de marea însemnătate pe care o are Şcoala politehnică din Zurich, a fost nevoită să introducă printre cursurile ce se predau acolo: cursuri de istorie, de literatură, de filosofie, etc. Dar să ne întoarcem la ofiţeri. Aceştia au nevoie de trei soiuri de cunoştinţe şi anume: generale, pedagogice şi teh- nice. Să cercetăm cunoştinţele ce li se predau. Nimeni nu poate deveni ofiţer dacă, pe lângă diploma de bacalaureat, nu a absolvit şcoala pregătitoare (un an) şi şcoala de ofiţeri respectivă (doi ani). De asemenea nu poate fi înaintat locotenent niciun sub- locotenent care nu a absolvit şcoala de aplicaţie a armei sau serviciului respectiv (doi ani). Deci cunoştinţele oricărui ofiţer, de orice armă sau serviciu, rezultă din studii care, adaose la cunoştinţele necesare baca- laureatului, ţin cel puţin cinci ani de zile, o durată egală cu acea a studiilor în vederea obţinerii unei diplome de licenţiat. In ce constau studiile ce le face ofiţerul ? In şcoala pregătitoare (durata un an) în care sunt ameste- caţi elevii candidaţi ofiţeri ai tuturor armelor si serviciilor, cunoştinţele ce li se predau au de scop desăvârşirea celor căpătate în liceu şi cuprind următoarele materii: Limbile română, franceză şi germană; anatomie, fiziologie şi higienă, automobilism, fizică (electricitate, optică şi acu- stică), chimie, matematici (geometria plană, geometria în *5* www.digibuc.ro 4 GENERALUL R. ROSETTI 3*4 spaţiu, algebra superioară, trigonometrie plană), constituind grupul cunoştinţelor generale; Psihologia militară, constituind grupul cunoştinţelor pe- dagogice ; Elemente de istoria şi geografia militară, organizare, mobi- lizare, armament, muniţii, topografie, gaze de luptă şi legis- laţie militară, alcătuind grupul cunoştinţelor tehnice. Elevii candidaţi ofiţeri trec apoi, fiecare după specialitatea sa, în şcolile de ofiţeri ale armelor şi serviciilor respective. Cunoştinţele tehnice ce se predau în aceste şcoli sunt deo- sebite după specialitatea respectivă. In toate se predau însă şi limbile franceză şi germană, corespondenţa militară şi, la unele, matematici mai desvoltate. Tot în aceste şcoli viitorii ofiţeri pun în aplicaţie, pentru prima oară, noţiunile de pe- dagogie, servind de instructori promoţiilor ce le urmează. înzestraţi cu aceste cunoştinţe tinerii devin sublocotenenţi şi sunt trimeşi la corpurile de trupă şi servicii pentru unul sau doi ani. Sarcina lor de căpetenie este acum instruirea recruţilor pe cari trebue a-i face să dobândească nu numai cunoştinţele tehnice — atât de numeroase şi de variate astăzi şi unele foarte abstracte — dar încă să le desăvârşească şi adesea să le facă pe de-a’ntregul educaţia de om şi de ostaş. Trebue să fi trecut cineva prin rândurile armatei pentru a putea cunoaşte atât pasiunea cu care muncesc tinerii ofiţeri cât şi îndemânarea ce o dovedesc în dobândirea de către recruţi a cunoştinţelor tehnice (din care unele abstracte ca cele de balistică) şi a celor generale, ca de pildă: patrie, devo- tament, etc. Sublocotenentul urmează apoi în chip obligatoriu, timp de doi ani, şcoala de aplicaţie a armei sale, în care cunoştinţele ce i se predau, în afară de limbile slave, obligatorii, sunt aproape exclusiv tehnice. După absolvirea acestor şcoli, a căror durată totală de studii este de cinci ani, toţi ofiţerii sunt îndatoraţi să urmeze o sumedenie de cursuri speciale, având de scop să-i ţină la curent cu diversele specialităţi. Ca locotenenţi şi căpitani, ofiţerii îndeplinesc în afară de comanda, instruirea şi îngrijirea unităţilor respective, şi slujba www.digibuc.ro 325 CULTURA MILITARĂ 5 de instructori la şcolile în care se formează, în corpurile de trupă, caporalii, sergenţii şi specialiştii acestora, mărindu-şi astfel practica pedagogică. Acei dintre ofiţeri cari voesc a merge mai departe în carieră, mai au de urmat două serii de cursuri: acel pentru dobândirea gradului de maior, cu care prilej repetă şi desvoltă cunoştinţele căpătate anterior, aşa ca să poată instrui pe ofiţerii unui batalion, îndruma instrucţia trupei, administra o asemenea unitate şi a o conduce pe câmpul de luptă; cursul zis de comandament pe care-1 urmează colonelii, spre a putea deveni generali, deci îndrumători, administra- tori şi conducători ai marilor unităţi (de toate armele). In fine, pentru pregătirea specială a elitei — ofiţeri de stat-major şi viitori comandaţi — există Şcoala Superioară de Războiu, al cărei program cuprinde pe lângă cunoştinţe tehnice şi cunoştinţe generale (istoria universală, geografia generală, drept internaţional public, raţionalizarea muncii şi a industriei, potenţialul de războiu, analiza psihofizică). Cursurile acestei şcoli ţin doi ani. La cele arătate până acum trebue adăogat că, în tot lungul carierii sale, ofiţerul este supus mereu la un control al cu- noştinţelor sale prin inspecţii şi examene. Voiu fi întrebat poate: dar care este randamentul practic, care este producţia culturii ce se dă ofiţerului ? Intâiu este nu numai instruirea tehnică a tuturor acelora cari trec prin rândurile armatei, dar şi învăţarea acestora cu o vieaţă activă, ordonată şi disciplinată, ceea ce nu este de mic folos pentru traiul zilnic al comunităţii. Al doilea este însăsi existenta armatei, cu calităţile si de- fectele inerente neamului şi cu pregătirea cea mai bună ce o pot da mijloacele ce-i sunt puse la îndemână. In sfârşit, cultura ofiţerului se constată prin ceea ce se scrie de către ofiţeri.. Nu e aici nici locul şi nici timpul nu-mi îngădue să analizez această Operă. Ceea ce pot face e numai să dau câteva date sumare. Azi apar regulat la noi 21 reviste militare, precum şi nu- meroase scrieri sub forma de cărţi sau broşuri. Ceea ce este www.digibuc.ro 6 GENERALUL R. ROSETTI 326 special acestei literaturi este că atât articolele revistelor (şi dările lor de seamă) cât şi cărţile şi broşurile nu au numai un conţinut tehnic militar, ci se ocupă de toate soiurile de cu- noştinţe dela psihologie la romane şi scrieri de drept, dela matematici şi balistică la arheologie, dela chestiuni de higienă la chestiuni industriale, financiare şi de organizarea muncii. Dacă valoarea acestor articole şi scrieri de cunoştinţi generale nu este întotdeauna deosebită, producerea lor arată că mulţi ofiţeri au o desvoltată curiozitate ştiinţifică şi pentru cuno- ştinţi de cultură generală. O altă caracteristică specială literaturii militare este că este cetită. In adevăr ofiţerii nu sunt numai îndatoraţi să se abo- neze la revista armei sau serviciului lor (din care unele au excelente buletine bibliografice) dar sunt siliţi să le cetească, fie chiar superficial, pentru a nu fi notaţi că nu sunt în cu- rent cu noile publicaţii şi pentru a putea răspunde la nenumă- ratele examene ce au de trecut. In niciuna din celelalte ra- muri de activitate masa celor ce le alcătuesc nu este silită să mai cetească ceva după ce şi-a căpătat titlul definitiv şi nu este supusă la continuitatea de probe a averii cunoştinţelor mereu înnoite. Elita fiecărei ramure bine înţeles că se ţine la curent din imboldul însuşi a curiozităţii sale ştiinţifice. Pentru a doua lui menire, acea de administrator, de gos- podar, menire pe care o exercită ofiţerul zi de zi, din clipa când a pus tresa de sublocotenent şi până ce iese la pensie, ofiţerul capătă cunoştinţi speciale în şcolile şi la cursurile ce le urmează. Aceste cunoştinţi sunt: Constituţia, dreptul ad- ministrativ, legiuirile militare legea şi regulamentele admi- nistrative militare şi codul de justiţie militar. Dar, mai mult decât aceste cunoştinţi teoretice, practica zilnică îi dă temeinice cunostinti administrative şi câteva cunostinti ju- ridice. In ceea ce priveşte a treia menire a ofiţerului, acea pentru care i se dă întreaga pregătire, de conducător de războiu, sunt de spus cele ce urmează: Pe când în toate celelalte îndeletniciri, acei cari se ocupă de ele le exercitează zi de zi şi deci capătă practica trebuin- cioasă, ofiţerul nu poate face practică reală decât atunci când www.digibuc.ro 337 CULTURA MILITARĂ 7 a izbucnit războiul şi când orice greşeală se îndreaptă cu greu şi costă vieţi şi sânge. Apoi pe când în majoritatea îndeletnicirilor este vreme pen- tru studiul oricărei probleme şi pentru găsirea soluţiunii, pe câmpul de luptă hotărîrile trebuesc să fie — din ce în ce mai mult — instantanee şi luate sub primejdia morţii. In războiu, deci, ofiţerii, cărora le sunt încredinţate vieţi de oameni, materiale scumpe şi greu de înlocuit, onoarea nea- mului si chiar fiinţa Statului, trebuesc să aibe atât cunostinti tehnice întinse cât şi îndemânarea de a judeca sigur şi aproape instantaneu situaţiile, spre a găsi soluţiile cele mai potrivite şi aceasta după zile obositoare, nopţi nedormite şi cu nervii întinşi la extrem. Care sunt cunoştinţele de care au nevoie ofiţerii spre a face faţă acestor cerinţi ? Toate acelea ce li se predau în şcoli, la diferite exerciţii şi cursuri precum şi acelea pe care le capătă prin practica zilnică. Şi, pe lângă acestea, tot ce le poate oţeli trupul, tot ce le poate desvolta repeziciunea judecăţii, tot ce le poate întări voinţa şi tot ce-i poate face stăpâni pe nervii lor şi să le îngădue a stăpâni frica. Care sunt aceste mijloace ? Ele sunt de două soiuri: unele fizice şi de îndemânare, cele- lalte intelectuale. Primele cuprind: exerciţiile fizice de orice soiu, jocurile ca footbalul şi altele de soiul lui, călăria, conducerea automobi- lului, sborul în aeroplan, vânătoarea, care toate desvoltă puterea de rezistenţă la oboseli şi lipsuri, obişnuesc cu luarea de hotărîri repezi şi cu primedjia. Cele intelectuale constau în repetate exerciţii pe teren şi pe hartă şi în cetirea de memorii de războiu, de călătorii, de studii psihologice. Spre a învedera nevoia a unora din calităţile de sus voiu arăta următoarele: Până nu de mult de instantaneitate aveau nevoie pe câmpul de luptă luptătorii individuali şi într’o oarecare măsură şefii micilor subunităţi. Nimeni mai bine ca Philip Wouverman n’a făcut să apară în chip grafic această instantaneitate. De aceeaşi instantaneitate aveau nevoie şefii unităţilor de cava- 9 9 9 lerie şi a rămas clasică în această privinţă repeziciunea cu www.digibuc.ro 8 GENERALUL R. ROSETTI + 328 care a ripostat generalul Driessen, în bătălia dela Leuthen (7 Septemvrie 1757), unui atac a unei mase de 60 escadroane austriace. General H. Bonnal a arătat x) că între pornirea atacului austriac şi repezirea contra atacului prusac au trecut 20 secunde, în care timp Driessen a văzut atacul, a judecat tăria şi direcţia lui, a găsit soluţia, forma şi direcţia contra atacului şi l-a pornit. Azi de aceeaşi quasi-instantaneitate este nevoie şi pe câmpul strategic: o masă de avioane se poate mişca dela un capăt la altul a unui front strategic de 500 kilometri în două ore, o divizie motorizaată ca un efectiv de 9200 de ofiţeri şi trupă, 1108 tunuri şi trăsuri şi 1000 tone de material parcurge aceeaşi distanţă în 13 ore — experienţă făcută în Statele-Unite. De câte cunoştinţe, de ce repeziciune de gândire va avea nevoie, un comandant de căpetenie, spre a face faţă din vreme unor asemenea atacuri! Şi asemenea atacuri sunt cu atât mai primejdioase cu cât produc panică, prin spaima ce aduce omului ceva neaşteptat. Frica, baza panicei, este duşmanul cel mai mare pe care-1 are un comandant în propria sa tabără. Până în marele răz- boiu combaterea ei s’a făcut prin constrângere, prin pedepse, prin batjocură. După, şi am mulţumirea de a fi pornit acest studiu în armata noastră cu ajutorul unuia dintre colegii noştri, frica s’a studiat şi în cauzele ei şi în manifestările ei şi deci şi în măsurile pentru stăvilirea manifestaţiilor ei. # * * Din cele ce am spus cred că reiese: 1. Temelia de cunoştinţe generale a ofiţerului este aceeaşi — bacalaureatul — ca acea a culturii generale a tuturor celor având îndeletniciri intelectuale. 2. Studiile cari pentru masa ofiţerilor au o durată de mi- nimum cinci ani şi practica ulterioară desvoltă nu numai cunoştinţele tehnice ale ofiţerului dar si pe cele de cultură generală. ') De Rqssbaţh â Ulm rp. 21. 32, www.digibuc.ro 3*9 CULTURA MILITARĂ 9 3. Azi fără a se trece la extremul opus de a crede că ofiţerii sunt atotştiutori, nu se mai poate privi cultura militarilor ca inferioară aceleia a altor îndeletniciri. Mediul militar nu este azi acela al colonelilor Ramollot şi al căpitanilor Moş Teacă, tipuri caricaturale dar reale într’un moment dat, cum me- diile altor categorii de intelectuali nu sunt acelea ale tipu- rilor caricaturale izvorîte din exagerările într’un sens sau altul a calităţilor sau lipsurilor categoriilor respective. www.digibuc.ro 2. — CE SPUNE MAREŞALUL MACKENSEN DESPRE OPERAŢIILE SALE CONTRA ROMÂNIEI De curând a apărut o carte intitulată Mackensen, Briefe und Aufzeichnungen des Generalfeldmarschalls aus Krieg und Frieden, editată de şeful secţiei istorice a armatei germane, Wolfgang Foerster. încă din tinereţe mareşalul Mackensen scria des familiei sale şi scrisorile acestea, eşalonate pe timp de 70 de ani, au fost păstrate; ele formează, împreună cu unele însemnări ale bătrânului mareşal, partea de seamă a acestei cărţi. Pe noi ne privesc de-a-dreptul numai ceea ce este cuprins • în paginile 280—371. In mijlocul lunii Iulie 1916, mareşalul, care se afla pe frontul din faţa Salonicului, a fost vestit de comandamentul de căpe- tenie german că, în cazul unui războiu contra României, va comanda o armată ce se va alcătui: din trupele bulgare aflate pe Dunăre şi la graniţa Dobrogei, din divizia 101 germană luată de pe frontul dela Salonic şi din 2 — 3 divizii turceşti. întrunirea reprezentanţilor armatelor Puterilor centrale, ţinută la Pless la 28 Iulie (15 Iulie stil vechiu), a hotărît adu- narea forţelor lui Mackensen în regiunea Nicopolei, în ve- derea unei ofensive asupra Bucureştilor, spre a feri Transil- vania şi Ungaria de o năpădire a forţelor copleşitoare româ- neşti. Flancul drept era să fie sprijinit prin atacuri bulgăreşti asupra Turtucaiei şi Silistrei. In sfârşit, spre a uşura opera- ţiunea de căpetenie (atacul în direcţia Bucureştilor), se avea în vedere şi o ofensivă din spre Nord (Bucovina) cu scopul de a fixa astfel locului cât mai multe forţe româneşti. La începutul lunii August (stil nou) mareşalul a pus să se recunoască trecerile peste Dunăre si, în urma raportului www.digibuc.ro 33i CE SPUNE MAREŞALUL MACKENSEN II primit, a hotărît ca punct de trecere Şiştovul, în apropierea căruia se găseau şi materialul de pod austriac şi flotila acestor aliaţi şi câteva vase de războiu germane. Comandamentul bulgar însă era contra trecerii Dunării şi dorea o ofensivă în Dobrogea. Totuşi, mareşalul a raportat, la 8 August st. n., că după părerea sa numai ofensiva în România putea ame- ninţa atât spatele trupelor române înaintând spre Transil- vania, cât si Bucureştii. La acest raport comandamentul de căpetenie german a răspuns că menţine ideea ofensivei principale peste Dunăre, dar socoteşte că este necesar să se execute mai întâi o scurtă » şi energică acţiune în Dobrogea. Venind mareşalul Hindenburg şi generalul Ludendorff la comanda supremă, părerile s’au schimbat. Aceştia, socotind că până în a doua jumătate a lunii Septemvrie Germanii şi Austriacii vor putea aduna destule forţe în Transilvania; că până atunci nu putea fi vorba decât numai de respingerea unor atacuri vrăjmaşe acolo, au crezut că trecerea Dunării, imediat, de către trupele mareşalului Mackensen, ar fi fost prea timpurie şi că mareşalul trebuia deci să atace în Do- brogea, spre a atrage asupra sa forţele adverse şi a le bate. însemnătatea intrării României în războiu reiese dintr’o însemnare din 30 August st. n. a mareşalului, în care spune că Regele Ferdinand al României s’a încărcat cu o mare vină, aceea a prelungirii războiului; vor învinge (aliaţii) pe Români, însă aceasta va cere noui şi grele sacrificii de sânge şi timp. Informaţiile ce le avea mareşalul la acea dată arătau 1 i forţele româneşti de pe frontul de Sud ca mai mari decât erau în realitate. Mareşalul arată că prin ofensiva ce o proiecta avea intenţia să ia iniţiativa operaţiilor, ceea ce de altfel i-a reuşit. Tre- bueşte adăogat însă că luarea iniţiativei a reuşit adversarilor din cauză că aliaţii noştri nu au luat ei iniţiativa, asa cum se îndatoriseră să o facă cu opt zile înainte de intrarea noastră în acţiune, atât la Salonic cât şi în Bucovina. In acest caz, mareşalul Mackensen de pildă, n’ar fi dispus de diviziile 101 şi 317 germane, care au alcătuit partea de căpetenie a armatei sale. www.digibuc.ro 12 GENERALUL R. ROSETT1 332 La 7 Septemvrie st. n. o însemnare arată că Bulgarii se bat tot aşa de bine contra Ruşilor ca şi contra Românilor; circu- laseră şi acolo svonuri că nu se vor bate contra Ruşilor, cum au circulat asemeni svonuri si la noi. După luarea Turtucaiei, prima ţintă a mareşalului era de a ajunge cât mai repede pe linia Cernavoda—Constanţa, căci numai după ocuparea acesteia ar fi putut trece Dunărea şi să înainteze spre Bucureşti. El adaogă că după luarea Turtu- caiei ar fi fost un moment favorabil pentru această trecere, dar că forţele sale nu o puteau încerca, atât din pricina că nu erau îndestulătoare, cât şi din cauza ameninţării pe care o alcătuiau trupele româneşti şi ruseşti din regiunea Bazargi- cului. La ii Septemvrie st. n. mareşalul înseamnă că, după pri- mele lor izbânzi şi după ocuparea Cadrilaterului, Bulgarii nu prea voiau să mai înainteze. El însă, după cum arată o scrisoare a sa din 16 Septemvrie st. n. şi altele următoare, ar fi dorit să urmărească cât mai repede trupele ruso-române, să le împingă spre mare în regiunea Constanţei, să le încon- joare şi să le nimicească. încetineala Bulgarilor, zice el, dar şi rezistenţa trupelor noastre adaog eu, precum şi aducerea de trupe româneşti de pe frontul de Nord (ceea ce observă autorul, cu drept cuvânt, arată că atacul din spre Sud ne-a impus voinţa adversarului), au făcut ca Bulgaro-Germanii să se găsească înaintea unui front nou. Pentru a înfrânge acest front nou, comandamentul suprem aprobă aducerea în Do- brogea a diviziei 217 germane, a unei jumătăţi din divizia 12 bulgare, precum şi unităţi de aviaţie şi tunuri grele. Mare- şalul se plânge de şovăirea generalilor bulgari în faţa luării de răspunderi, dar, ca şi în capitolele anterioare ale cărţilor sale, nu precupeţeşte laudele pentru prinţul (actualul rege) Boris, care i-a fost mereu de cel mai mare ajutor şi care s’a arătat ca fiind înzestrat cu o deosebită personalitate şi ca fiind cult, priceput şi cu mult tact. Aflându-se la 1 Octomvrie la flancul stâng al frontului său, de unde a văzut în depărtare pentru întâia oară podul Regele Carol I, pe care-1 numeşte — fără temeiu — un « Wunder- werk Deutsches Technik», este informat de prinţul Boris www.digibuc.ro 333 CE SPUNE MAREŞALUL MACKENSEN 13 despre trecerea română dela Flămânda (numită ulterior de autor das abenteuerliche Unternehmen). Nu şi-a dat bine seama întâiu de ce era vorba, dar la 2 Octomvrie st. n., captarea unui mesaj telefonic român i-a arătat că în realitate se des- lănţuise contra sa un îndoit atac: de front, atacurile noastre dela Cobadin şi Topraisar şi din spate, trecerea dela Flă- mânda. Autorul înfăţişează măsurile luate pentru atacarea trupelor române trecute peste Dunăre prin trupe trimise în grabă din Rusciuc, Plevna, Bazargic şi Turtucaia. Mareşalul socoteşte încercarea de trecere ca sdrobită. In realitate, ea fusese oprită de M.C.G. Român în urma insuccesului iniţial şi a situaţiei de pe frontul de Nord. Mareşalul vroia să grăbească operaţiunile din Dobrogea, dar nu putea din cauze pe care le arată la 7 Octomvrie şi anume că la Turtucaia a avut de partea sa surprinderea, pe care nu mai putea pune temeiu acum, că întăririle îi vin încet şi apoi că comandă Bulgari şi Turci. Adaogă: fericiţi sunt generalii cari au de comandat numai trupe germane. întăririle totuşi veneau; şi la 18 Octomvrie îi soseşte ultima baterie grea. In acea zi dă ordinul de atac pentru a doua zi. Prin acest ordin se prevedea că aripa dreaptă, înaintând la răsărit de calea ferată Caraomer—Medgidia, să dea atacul decisiv. Acesta fu dat de divizia 217 germană şi a fost foarte greu. Numai după trei zile de lupte dârze a putut răzbi re- zistenţa trupelor noastre dela Topraisar şi Cobadin. Mackensen se gândeşte din nou la trecerea Dunării pe la Şiştov şi la atacul asupra Bucureştilor. Cercetează totuşi personal podul Regele Carol I, de a cărui construcţie se minunează, şi con- stată că stricăciunile ce i s’au adus de către Români împiedecă să fie folosit pentru operaţiuni ulterioare. Lăsând puţine trupe bulgăreşti şi un regiment german în Dobrogea ca să ţie gâtul ei cel mai strâmt, îndreaptă masa forţelor sale — la finele lui Octomvrie stil nou — şi toată artileria grea, spre Şiştov. In privinţa trecerii de aici, mareşalul socotea că la începutul lui Noemvrie, stil nou, ar fi putut trece peste Dunăre o mică parte din trupe şi forma pe malul stâng, încă la 7 Noemvrie st. n., un cap de pod puternic în care ar trece ulterior restul forţelor sale. Marele Cartier german fu însă de părere că www.digibuc.ro 14 GENERALUL R. ROSETTI 334 trebue să-şi potrivească trecerea cu înaintarea armatei von Falkenhayn, indicând ca punct de contact al celor două armate Alexandria. Slabul debit al căilor ferate bulgare în- târzie mult concentrarea armatei Mackensen în regiunea Şiştov, concentrare arătată de dânsul ca necunoscută Româ- nilor, ceea ce este cu totul adevărat. Dar şi înaintarea armatei von Falkenhayn fu mult întârziată de rezistenţa noastră care aduce Germanilor între altele, şi insuccesul dela Jiu, despre care mareşalul nu pomeneşte nimic. Asupra trecerii dela Zimnicea, mareşalul dă oarecare de- talii şi atribue succesul ei norocului că adversarul nu şi-a dat de loc seamă că armata germano-bulgaro-turcă va trece pe acolo şi că a fost cu totul surprins. Este iarăşi adevărat că comandamentul nostru a fost cu totul surprins prin această operaţiune. După trecere, mareşalul fu numit comandant al forţelor care operau contra României în Carpaţi, pe Dunăre şi în Dobrogea, al căror total era de 22 divizii infanterie şi 4 divizii de cavalerie şi i se prescrise să înainteze, cu trupele ce trecu- seră Dunărea, spre Nord-Est, spre a uşura înaintarea spre Sud a armatei 9-a (von Falkenhayn) care ataca în Carpaţi. Trebue însemnat însă că mai luptau contra noastră încă 4 divizii de infanterie şi 4^ divizii de cavalerie făcând parte din grupa de armată a arhiducelui Iosif, aşa că am avut atunci în total contra noastră 26 divizii de infanterie şi 8 % de cavalerie. In înaintarea sa spre Bucureşti, divizia 217 germană care se afla la stânga, fu atacată şi rău însângerată, la 1 Decem- vrie st. n., de front şi de flanc de Români, iar divizia 26 turcă cuprinsă de panică, fugi; pe de altă parte Bulgarii, aflaţi la dreapta, aflând de înaintarea Ruşilor în acea direcţie, s’au oprit. Mareşalul arată că armata de Dunăre se afla în acea' zi într’o situaţie foarte primejdioasă. Şi primejdia fu mărită prin intervenţia M.C.G., care se amestecă şi nu îngădui folosinţa diviziei 11-a bavareză aşa cum o socotea necesar Mackensen, şi prin neînţelegerile acestuia cu generalul Falkenhayn. Soarta îi fu însă din nou priincioasă, căci, în seara aceleiaşi zile, târziu, Mackensen căpătă ordinul de operaţiuni al grupei www.digibuc.ro 335 CE SPUNE MAREŞALUL MACKENSEN 15 de armată Prezan (ordin căzut, cum se ştie, în mâinile duşma- nului odată cu ofiţerii ce-1 duceau) şi văzu cum sta situaţia şi primejdia mare la care era expus. îndreptă imediat divizia ii-a bavareză în flancul şi spatele diviziilor române (2/5 şi 9/19) ce atacau din spre Nord-Vest şi astfel fu scăpată, a doua zi, divizia 217 care se retrăgea atacată de front, în flanc şi în spate. Mackensen arată apoi surprinderea sa de a găsi forturile Bucureştilor desarmate şi povesteşte cum, însoţit numai de trei ofiţeri, a precedat în ziua de 6 Decemvrie st. n. avan- gardele sale şi a ajuns în automobil la Palatul Regal din Bu- cureşti, unde a luat dejunul; atunci abia sosi şi prima patrulă germană. După ocuparea Bucureştilor se arată cum s’a făcut urmă- rirea până la Şiret, Mackensen prescriind stângei sale să înainteze destul de mult spre a împiedeca trupele româno- ruse să ocupe vreo poziţiune întărită intermediară. In acelaşi timp dădu ordin trupelor bulgare din Dobrogea să reia ofen- siva. Ruşii cari erau în faţă se retraseră spre Nord, aproape fără rezistenţă. Ajunşi pe Şiret, care era ţelul operaţiilor, Germanii se opriră. De altfel trupele lor aveau nevoie de odihnă, de muniţiuni şi de artileria grea rămasă în urmă. In paginile următoare mareşalul se plânge de marele număr de ofiţeri austriaci, bulgari şi turci ataşaţi cartierului său în Bucureşti, arată că Bulgarii se poartă prost, zice că admini- straţia germană a căpătat încrederea Românilor (?!), şi de- scrie cum a fost organizată stoarcerea tuturor mijloacelor ţării în folosul vremelnicilor învingători. Spre a cunoaşte nevoile şi posibilităţile, Mackensen a stat de vorbă cu oamenii politici rămaşi în Bucureşti. Despre P. P. Carp, cu care a stat dese ori de vorbă, are cea mai bună părere; despre Alexandru Marghiloman arată că nu e o per- sonalitate de talia lui Carp şi că din punctul de vedere politic nu se poate pune cu totul temeiu pe dânsul. Mai departe mareşalul citează o convorbire avută cu Marghiloman, în Ianuarie 1917, în care acesta i-a spus că Românii regretă că Nemţii s’au oprit pe Şiret şi că speraseră că ar mai fi înaintat şi ar fi gonit trupele româneşti şi pe Ruşi din Moldova. www.digibuc.ro t6 GENERALUL R. ROSETTI 336 Despre alţi Români zice că au fost de folos patriei lor şi ad- ministraţiei germane. Laudă cunoştinţa de ţară şi de oameni a arhiepiscopului Netzhammer, cu care a avut dese convorbirii Asupra celor întâmplate în anul 1917, mareşalul arată micşorarea voinţei de rezistenţă a Ruşilor şi pomeneşte de bătălia dela Mărăşti ca de un mic succes local în dauna grupei de armate vecine a arhiducelui Iosif. Totuşi se vede că acest succes local era supărător, pentrucă, la începutul lunii August, mareşalul se hotărăşte, după înţelegerea luată că Comanda- mentul suprem, să atace dela Focşani spre Nord pentru ca să cadă în flancul şi spatele trupelor române ce rupseseră frontul arhiducelui Iosif în valea superioară a Suşiţei. In acest scop adună în sectorul de atac tot ce poate ca trupe şi i se pune la dispoziţie încă o divizie şi câteva baterii de arti- lerie grea de pe alte fronturi. Mareşalul arată bătălia dela Mărăşeşti ca o izbândă a sa, spunând că a câştigat câţiva kilometri pătraţi, dar nu pome- neşte că manevra sa de străpungere nu a reuşit. Vorbind de bolşevizarea trupelor ruseşti, afirmă o neexactitate, zicând că în armata română «machen sich die widerstreibendsten Stromungen geltend». Nu, ostaşul nostru nu a şovăit nici atunci, cum nu şovăise în 1907, când fusese chemat să-şi îndeplinească datoria, cu arma în mână, chiar în contra celor mai apropiate rude ale sale. Şi, în această privinţă, să-mi fie îngăduit a arăta o întâm- plare personală. In Iulie 1917 comandam cel mai din stânga regiment de infanterie la Nămoloasa, având în stânga regimente ruseşti ce nu-şi mai îndeplineau datoria. Intr’o dimineaţă mergeam pe şanţul de comunicaţie ce ducea la stânga mea şi am văzut în tranşee un grup de soldaţi de-ai noştri stând de vorbă cu un grup de soldaţi ruşi. Apropiindu-mă, soldaţii ruşi, cari atunci nu-şi mai salutau şefii şi cu atât mai puţine pe noi, s’au îndepărtat. Am întrebat pe un caporal ce vorbeau ei cu Ruşii. Mi-a răspuns că Ruşii le spuneau că la dânşii se va împărţi pământul ţăranilor. II întrebai atunci dacă nu fusese prezent când se cetise ordinul de zi că şi la noi se va da pă- mânt celor în drept. îmi răspunse că da, dar că Ruşii vor www.digibuc.ro 337 CE SPUNE MAREŞALUL MACKENSEN 17 căpăta pământ fără plată. Spre a-1 iscodi, îl întrebai atunci dacă nu i-ar conveni şi lui să capete pământ fără plată. Se uită lung la mine şi apoi îmi răspunse: dă, domnule Colonel, dacă azi sunt eu mai tare şi-ţi iau pământul d-tale fără plată şi fără hârtie dela Tribunal, mâine vei fi d-ta mai tare şi mi-1 vei lua înapoi. In acest răspuns al caporalului stătea toată deose- birea de mentalitate între Rusul cu idei de comunitate, de folo- sinţă şi între, fără ştiinţa sa, a Românului celui crescut veacuri de-a-rândul în principiile dreptului roman, în care un schimb de proprietate nu are loc decât contra unei plăţi (în natură sau bani), consfinţit însă printr’un act emanat dela autoritatea legală şi nu după bunul plac al fiecăruia. Un ostaş pătruns de o asemenea mentalitate nu se putea şi nu s’a lăsat dus de niciun vânt de nebunie. Mackensen înseamnă apoi că oamenii politici din Bucureşti regretă că guvernul din Iaşi nu se foloseşte de prilej pentru a negocia cu Nemţii şi a încheia pacea. Armistiţiul din io Decemvrie st. n. îngădue mareşalului să trimită cinci divizii spre frontul de Vest. In ceea ce priveşte tratativele ulterioare, însemnările ma- reşalului nu arată decât lucruri în deobste cunoscute. Intr’o » 9 scrisoare către Kaiser el vorbeşte prelung despre Marghiloman pe care-1 socoteşte ca fiind un oportunist. Certele dintre aliaţi şi mai ales dintre Austriaci şi Unguri au întârziat mult pacea. In privinţa întâmplărilor din toamna 1918, arătările mare- şalului, nu dau la iveală fapte necunoscute. Aşa cum este cartea mareşalului Mackensen, este un preţios izvor pentru oricine studiază istoria marelui războiu. Ea va fi mai cu seamă de mare folos pentru acei meniţi să conducă marile unităti, fie în calitate de comandanţi de armate sau grupe de armate, fie în acea de ofiţeri de stat-major. Dacă ici şi colo se pare că nu redă faptele şi rezultatele aşa cum le cunoaştem noi, nu trebueşte uitat că cea mai mare parte din cele arătate de autor au fost însemnate chiar în timpul şi sub influenţa operaţiilor. Am convingerea că, deşi greşeşte ici şi colo, mareşalul Mackensen a tipărit ceea ce crede sincer că a fost adevărul. 15a a. R. — Memoriile Secţiunii Ittmice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro i8 GENERALUL R. ROSETTI 339 Dar de ce folos este această carte pentru alţii decât generalii şi ofiţerii de stat-major ? Mare. Dintâi pentrucă ne reamin- teşte faptele marelui războiu. Apoi pentrueă înfăţişează gre- şelile ce am făcut. Greşelile făcute, date în vileag şi bine studiate sunt şcoala cea mai bună pentru o armată şi o na- ţiune. O asemenea şcoală a urmat-o poporul şi armata franceză după războiul din 1870—1871; o asemenea şcoală a urmat-o armata engleză după insuccesele din războiul contra Boerilor. O asemenea şcoală n’am urmat-o în schimb noi după războiul din 1877—1878. Este adevărat că a existat, din punctul de vedere politic, nevoia ca să arătăm că acolo unde nu au reuşit Rusii, am reuşit noi si că eram deci mai destoinici decât dânşii. Această directivă permanentizându-se a devenit însă dăunătoare mai târziu, pentrucă nici armata nici oamenii po- litici şi nici marele public nu şi-au mai bătut capul să adân- cească greutăţile războiului trecut şi cu toţii au considerat armata noastră ca perfectă. Ulterior, uşurinţa cu care am răz- bit până dincolo de Balcani în 1913, a mărit această încredere nemărginită în puterile noastre şi nu ne-a pus pe drumul şcoalei adevărate, acea a insuccesului şi a studiului cauzelor insuccesului. Poate că niciodată mai mult ca azi n’au avut nevoie armatele şi popoarele de asemeni învăţăminte. In sfârşit, scrisorile şi însemnările mareşalului Mackensen mai sunt folositoare deoarece studiul lor arată că, chiar faţă de o armată aşa de desăvârşită şi de îndemânatică în ale răz- boiului, cum era armata germană după doi ani de lupte, se poate opune dacă nu o rezistenţă triumfătoare dar una care să slăbească pe duşman pe alte fronturi (numai după frontul francez au fost nevoiţi Nemţii să ieie 6 divizii infanterie şi una de cavalerie, salvându-se astfel Verdun-ul), să-l întârzie şi să cinstească neamul, păstrându-i astfel drepturile pentru ziua socotelilor şi a dreptăţii. www.digibuc.ro PARALELISME HELVETO-ROMÂNE DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE I Congresul internaţional de istorie din Ziirich mi-a dat prilejul de a cunoaşte mai bine bogata istoriografie elveţiană, care, ca o privire sintetică ori pe cantoane, nu lasă necercetat niciun colţ din vieaţa politică sau din cea populară, dând un exemplu de credinţă faţă de activitatea înaintaşilor. Am ajuns, străbătând aceste pagini şi urmărind discuţii care nu sunt încheiate, la unele suggestii în ce priveşte ase- mănări cu înseşi originile noastre şi, astfel, prezint aceste idei despre ce mi se impune ca « paralelisme helveto-române ». Nici pentru o ţară nu s’a scris atâta istorie ca pentru acest mic cuprins, nici pentru un neam ca pentru aceste patru milioane de oameni. S’a trecut dela istoria literară la cea ipercritică, pentru a se ajunge azi la naive încercări de a restabili legenda educativă (cu argumente ca acestea: «de ce nu s’ar fi putut să fie şi aşa? »). Culegerile de acte într’o ţară neprădată sânt enorme: douăsprezece volume numai pentru Ziirich, \n Arhivele căruia sunt 48.000 de piese. Până la Gagliardi şi la Feller zeci de istorici au tratat« istoria Sviţerei ». Elveţia, die Schweiz, nu e un teritoriu, şi orice încercare de a trata istoria « Sviţerei» n’ar putea începe decât dela statutul dat de congresul din Viena după căderea lui Napo- leon sau după reglementările care creiază «Statul corpo- rativ» după 1848. Geneva s’a adaus mai târziu. Ziirich era în secolele al XlV-lea şi al XV-lea un Stat; Lucerna, Berna, 36 36 A% R, — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III• Tom. XX. www.digibuc.ro z N. IORGA 34° altul. Grisonii, Valais au fost supuşi cu luptă. Tendinţe de cucerire s’au îndreptat şi spre Valtelina, spre Savoia. In Alsacia, «Morile», Miihlhausen, a fost adoptată. La înce- putul secolului al XVI-lea, când se părea că se merge spre o formă politică asemenea cu a ţărilor vecine, Sviţerii, miliţia mercenară în care se întrupa vieaţa naţiei, asediau Dijon. Burgundia întreagă părea că ar fi să li aparţie, ca şi părţi din Nordul Italiei. Rasa e germană numai în foarte mare parte, şi încă antro- pologii pot recunoaşte sânge « alpin », celtic şi roman. Ade- vărata istorie nu poate începe însă nici cu primitivii din lo- cuinţile lacustre, pretutindeni sămănate, nici dela Alamani şi Burgunzi, nici dela provincia lui Carol-cel-Mare, nici dela creştinările prin călugări irlandezi, ca la Skt.-Gall, cu numele galic. Ci numai dela crearea spiritului sviţerian, prin acţiunile şi emigrările războinice datorite lipsei de loc şi de hrană şi apoi manifestărilor religioase, literare, artistice, de o parte, sociale, de alta. Dar şi aici ca şi la noi, baza e a primelor naţiuni, care se simt supt aluviunile etnice ale invaziilor. Din Illustrierte Schweizergeschichte a lui Ernst Fischer (Schaffhausen, f. an), culeg cuvinte celtice ca Rhein = şanţ, Aar = apă, Rhone = « Starkenbach », Geneva = confluenţă. Oraşul Thun e dunum, Yverdun = Eburodunum, Moudon = Minodunum (« cetate de munte »), Solothurn = Salodu- rum, Winterthur = Vitudurum 1). Ziirich e un Turicum elveţie, şi până în secolul al XVI-lea regele Franciei se adre- sează la burgmeisterul şi consulii din « oppidum thuricense ». Vechea pecete din secolul al XlV-lea are « Consilium turi- cense « 2). Romane sânt însă : Vevey = Vivisicus 3), August = Augusta Rauricorum 4). Şi villa romană se păstrează în finala multor numiri de locuri. b P- 23- 2) Renaşterea a introdus apoi forma . *) P- 3i. *) Ibid. www.digibuc.ro 34i PARALELISME HELVETO-ROMANE 3 II Intâiu mi s’a întărit concepţia alcătuirilor populare după retragerea Imperiului roman, care sânt la originea noastră. Am arătat, de atâtea ori, — şi de altfel am văzut pe urmă că şi Amedee Thierry recunoscuse valoarea acestui caz, — cum Viaţa Sf. Severin, deEugipiu, învederează că, după retra- gerea Imperiului roman, colonii romani şi romanizaţi se alcătuiau în comunităţi libere, cum a fost, în ce ne priveşte, aceea, înfăţişată de scriitorii bizantini, pe malul drept al Du- nării, cu un veac mai târziu. Iată că, acuma, se adauge un caz nou, pentru regiunile elveţiene. Când s’au produs marile năvăliri, întreaga lume din regiu- nile Europei mijlocii s’a năpustit spre adăposturi. Unii, arun- caţi spre Est, s’au pierdut între Români, a căror întărire pe malul stâng se datoreşte tuturor acestor invazii, noii locuitori venind şi din Sudul prădat de Attila şi din Vest, iar alţii s’au găvozdit în Alpii dinarici, la înălţimi aşa de mari, încât ele ating şi 2.000 de picioare engleze. Nici nu-i nevoie să se caute elemente ilirice în ipoteza că Reţii (dela Ren, Rin) s’ar fi compus din Iliri şi din Etruscii ale căror inscripţii s’au aflat în aceste văi1). Ajunge originea iliră a locuitorilor din Noric, Vindclicia şi Panonia, adăpostiţi aici. Originea ilirică, deci noric-panoniană, a acestor pribegi, —^ căci pribegi, peste slabe resturi alpine, sunt ei—, s’ar învedera printr’un element de limbă: «roşu » se zice cotschen, ca şi în albaneză (de unde în româneşte: Cociu, Cocea). Dar e drept că şi în latină e coccineus (de unde cocctnilla)> deşi se poate crede că şi aici e un element strecurat din limba iliră. Şi acelaşi e cazul pentru mellen, melna, «galben»; « alb » şi « negru » vin însă din latineşte, iar « albastru » e blova (fr. bleu). Şi alte cuvinte de origine nelămurită se pot cita, ca numele săptămânii, eilva. S’a semnalat2), apoi, păstrarea în văile elveţiene, ca strigăt, a ibricului leoba, loba, « vacă ». Pe această bază a început o nouă vieaţă, de ţărani, in văi, dar si în oraşe, de cetăţeni. In toată Elveţia, Biserica a Peder Lansel, Die- Rătoromanen, 1926, pp. 5—6. Dar răspingerea originii etrusce pentru una celtică, în Enciclopedia Britanică, XI, p. 609. 2) Peder Lansel, Die Rătoromanen, p. 31. -•6* www.digibuc.ro 4 N. IORGA 342 dominat, în cetăţile închinate Sfinţilor, ca în Dalmaţia si la Veneţia (Sf. Vlasie, Sf. Marcu, etc.; Cuera e a sfântului Luciu) prin episcopi, de veche origine, ca, acolo, la Curia (Cuera, în limba «romană», Coira a Italienilor, cari, evi- dent, au împrumutat forma Ladinilor, Chur sau Kur la Ger- mani, cari au apucat încă sunetul primitiv), sau de creaţiune misionară, în sfârşit şi de impunere carolingiană. La noi s’ar părea că, religia fiind în sama «popilor», dintre cari cei dela schituri îndepliniau rosturi episcopale de «chorepiscopi», adevărata autoritate ierarhică ar fi dis- părut timp de mai multe secole. De fapt, nu e aşa. Avem episcopii noştri dincolo de Dunăre. Acolo putea fi un Stat de alt caracter, din veacul al VlII-lea înainte, dar uni- tatea romanică pe ambele maluri ale Dunării se menţinea prin această subordinare sufletească faţă de aceia din cetăţile, care, de altfel, au păstrat pentru cei de pe râpa stângă vechile nume latine trecute prin prefacerile graiului nostru: Diiul, Nicopoia şi Drâstorul. Venind la oraşul ladin, roman, din Elveţia, curia înseamnă locul unde se dă judecata, ceea ce la noi se exprimă prin « Scaunul» judecăţii. Ea n’are a face cu Curtea noastră, care e de origine militară, dela cohortem, şi până azi a « merge la curte» e a se duce unde este o clădire mare întărită; de unde şi sensul ce-1 are pluralul «curţi»: «curţile» Iui Vodă au devenit « Curtea » acestuia, cu toate accepţiunile ce se desfac pentru dânsa. Episcopatul din Cuera e pomenit la 452 ca o fundaţiune ve- che. Peste el, fără a-1 clinti, trec năvălirile şi dominaţiile, venite din Sud sau din Vest. Aceiaşi familie de episcopi-prinţi, a Victorizilor, se menţine. Carol-cel-Mare însuşi se pleacă înaintea episcopului, adăugind «comitatul» său la vechea organizare a episcopilor-praesides, dar la 831 episcopii izbutesc să rămâie singuri, cum fuseseră. Ei trebuie să primească însă o rupere de Italia prin subordonarea (pe la jumătatea acestui secol al VlII-lea) de Scaunul renan dela Maienţa. Episcopul pierde autoritatea asupra abaţilor dela Disentis şi Pfeffers, dar rămâne domn acasă la el şi-şi adauge în secolul al X-lea şi valea Bregaglia, www.digibuc.ro 343 PARALELISME HELVETO-ROMÂNE S Acolo x) « se păstrează un grad uimitor de înalt al civili- zaţiei ». Pe la 750 se decretează o lex romana curiensis « adausă » până la Carol-cel-Mare, care o suprimă 2). Când monarhia bisericească a lui Carol-cel-Mare dispăru, se încercă noua vieaţă locală prin însuşi markgraful germanic aşezat acolo, un Burcard, care se răscoală la începutul seco- lului al X-lea 3). Dar ordinea feudală nu-1 scade pe episcop, ci el se aşează în fruntea marilor seniori. In secolul al XH-lea (1170) e prinţ de Imperiu 4 5). Când, în al XlV-lea, se va face o ligă contra lui, el va întră în ea. Şi peste două veacuri marele rol jucat de Matei Schinner, care se intitulează pe moneta ce bate 6) «episcopus sed[i]um Prc. et Co[ire]», trebuie pus alături de aceste tradiţii dela începutul evului mediu. Faptul că episcopul de Cuera îşi întinde şi azi jurisdicţia, nu numai asupra teritoriului ladin, şi odată ladin, până la Glarus, dar şi până la Zurich, dovedeşte ce solide au fost fundamentele acestei aşezări politico-religioase. El cârmuieşte şi pe catolicii din principatul de Lichtenstein, a cărui capitală, Vaduz, poartă, cum vom vedea, un nume «ladin » 6), Se recunoaşte că principatul acesta (de la 1719, prin decret imperial), un vechiu comitat, trecut la mulţi domni, până la cei stirieni cari i-au dat numele, deci o a treia Domnie, pe lângă a episcopului, a abatelui dela Disentis, — şi acestuia îi răs- punde stăreţia episcopală a Muntenegrului, altă Românie —> era romanic, la Vaduz chiar, la Samina, la Gavadura, încă în secolul al XVII-lea 7). întreaga organizaţie populară, spri- jinită pe alegere, s’a păstrat şi până astăzi. ') V. Galiardi, Histoire de la Suisse, I, p. 43. s) Ibid., p. 44. *) Ibid; P- S1- *) Enciclopedia Britanică, VI, p. 654; XII, p. 609. 5) Ibid, p. 271. 6) Ca izvoare principale, pe care nu le am la îndemână, se citează: Conradinvon Moor, Geschichte von Curraetien, 2 voi., Cuera, 1870—1874; P. C. von Planta (ladin), Verfassungsgeschichte der Stadt Cur im Mittelalter, Cuera, 1879; Geschichte von Graubiinden, Berna, 1892. Mai ales Codex diplomaticus Rhaetiae, 5 voi., Cuera, 1848—1886, şi Fossati, Codice diplomatico della Rezia, Como, 1901. 7) Enciclopedia Britanică, XVI, p. 592. E interesant că la Cuera s’a scris istoria principatului (P. Kaiser, Geschichte des Fiirstentums Lichtenstein, 1847). www.digibuc.ro 6 N. IORGA 344 Unul din aceşti episcopi, urmaşi ai lui Asionis, dela sfâr- şitul secolului al VUI-lea (758—783), Tello, cu numele ro- manic, a schimbat centrul bisericesc dela vechea biserică a sfântului local, Lucius, Luzi, la catedrala de un caracter cu totul particular, pentru a cării asămănare cu zidirile franceze din Sud s’a recurs la ipoteza unui meşter de aici care ar fi fost în acea depărtată ţară de mare artă, cum, de altfel, se admite pentru începuturile din secolele alXII-lea şi al XlII-lea şi un artist din Arles 1). Lui Tello, al cărui nume aminteşte pe al eroului legendar Teii, i se recunoaşte situaţia de «pre- sident» al Reţiei2). Se notează posibilităţile de schimb inter- naţional venite din întrebuinţarea pasului vecin. Unirea, la 1367, contra episcopului şi a supuşilor săi, cuprin- zând până şi pe canonici, pentru a crea prima ligă, a « Casei lui Dumnezeu », legătura aceasta între văile Engadinei, sa- mănă cu formaţiunile mai largi, în «judeţe», ca această « curie », a vechilor noastre văi. O alta, mai sus, în munte, şi cu abatele dela Disentis (ars de Francezi la 1799), apare la 1395. Aşa se creează Grisonii, al căror nume (în germană Graubunden) n’are a face nici cu coloarea gri, nici, de sigur, cu numele contelui care s’a adaus la ei3). «Zece judeţe», Zehngerichte, se unesc apoi la 1420, calea rămânând deschisă pentru alte «legături», aşa că până la 1500 ţara e alcătuită ca o singură formaţiune sprijinită pe voinţa populară. Două biruinţi contra împăratului, la 1499, o consacră. E însăşi povestea, nescrisă, a începuturilor noastre. Şi o aristocraţie răsare dintre aceşti oameni liberi, tot ca, la noi, boierii. Şi, astfel, Engadina, cu familia Planta, stă în faţa văii Bregaglia4), de unde vin acei Salis cari au dat un delicat poet de limbă germană şi diplomaţi. Această riva- litate îndreaptă pe unii spre Spania, pe alţii spre Franţa. 1) Johann Sonncke, Die Kathedrale von Chur, f. an. *) Ibid., p. 8. Peder Lansel, Die Rătoromanen, p. 9, crede că abia prin misionarii epocii merovingiene s’ar fi produs creştinarea. La 847 predica se făcea tot in ro- mană; ibid., p. 11. Supt Carol-cel-Mare e episcop Verendarius. *) Cf. Enciclopedia Britanică, XII, p. 609. După această explicaţie Graubunden, Grafenbiinden, ar fi originea tălmăcirii Grisons. *) Ibid. N. Salis-Soglio a tipărit la 1891 o carte a familiei, Diş Familie von Sălii. Cf. N, Valşer, jfohannes von Planta, Zurich, i88Ş, www.digibuc.ro 345 PARALELISME HELVETO.ROMANE 7 III Din această vieaţă locală romană, subt ocrotirea Bisericii, a rămas o rasă de o alcătuire cu totul deosebită de a vecinilor germani cari au înghiţit aşa de mult dintr’însa, rasă de oa- meni bruni, cu capul rotund, ochii negri şi parul îmbielşugat1). Şi a rămas un fel de vieaţă rurală care continuă şi până azi. Pe lângă unele cuvinte «culturale», verbele germane cu propoziţii demontabile exercită o influenţă, ca trer aint = anziehen şi trer our = ausziehen. Pentru principalul scriitor roman, care urmează pe Ascoli, Peder Lansel, fost consul elveţian la Livorno, harta vor- bitorilor de « dialecte ladine » merge dela Skt.-Gotthard până la Isonzo şi Adriatica2). In ea se cuprind Friulanii, cei de la Udine, Gorizia şi Gradis ca, — 50.000—, «grupa mijlocie», ata- cată de dialectul veneţian, şi cei 40.000 de « Retoromani», cari se urcă până la cei 1800 de metri de la « Apa Roşie » şi de la San- Murezzan, adecă Skt.-Moritz al bogaţilor turişti şi skiori. Până în secolul al XV-leaşi Glarus făcea parte din această hartă 3). Engadina, Engiadin'ota e Ţara Pădurii (dela numele Innului, En, şi dela gad = pădure; cf. Jiiul-de-sus şi Pădurenii). Locuitorii, vre-o 12.000, sânt Engiadinais. Pământ sărac şi rece; proverbul popular zice, despre bruma de acolo: Engiadina, terra fina, Scha nu fiiss quella pruina 4). Ea se împarte în vschinaunchaes5), «vecinanţe», sate. Vicus se păstrează deci, şi vecinii noştri ar putea să vie, nu după apropierea locuinţelor, ci după satele înseşi. Cum noi am luat dela Slavi uliţa, aşa ei au împrumutat dela Germani giassa=Gasse. Dar din cantonul vechiu, chanton, cătunul nostru, ei iau, ca şi Italienii, şi indicaţia «colţului» (chantunera). Biserica e baselgia, unde sună clopotele, sains, «sunetele». l) Vezi figuri în broşura mea Fraţii noştri cei mai mici: Romanii ladini, Bucureşti 1938. *) Lansel, o. c. *) Ibid, p. 12. *) Annalas de la Societa retoromantscha, XLVIII (1934), p. 225. s) Sătenii sunt vschiniedi. Odinioară şi «v’schyns»; ibid., p. 21. www.digibuc.ro 8 N. IORGA 346 Căşăriile sunt chascharias. Ca formaţii superioare e « chuminul» şi curţile» (cuorts) 1). O transhumanţă ca a noastră aduce, pentru fabricarea caşului, pe Italienii din Bergamo, cum ve- niaula noi Turcii din Caramania, de unde Caraimanul nostru. Oamenii acestui fund de munte erau mai ales păstori, păstori locali, nu transhumanţi. De aici multele nuanţe pentru numirea animalelor. Astfel, pe lângă chavagl, vacha, bouv, tor, vde, besch (oaia, numită numai aşa: «bestie»), agne, chevra, pnerch şi scrua, şi aceste numiri: sterla, muja, trimma (pentru vaci), muaglia («vite»), uzol (ied), alimeri (porc), veri (vier), puschlin (purcel). Tot aşa pentru numirile de insecte. In schimb numele de peşti sunt puţine şi de împrumut. Bogată e nomenclatura, originală, a plantelor. E interesant că s’a păstrat numele frasinului (fraisen), care nu creşte în Engadina, ţara pădurilor de fag (fo). In ce priveşte organizarea, găsim în aceste sate, prin secolul al XVI-lea, chizeşi şi «arvogna»2). Cuvichii, convicini, se adună şi hotărăsc pentru păşuni şi alte motive de discuţii un număr de «schantamaints». Se ia jurământul, care se înlocuieşte une ori cu «atingerea baghetelor» («tuchio bachietta in loc del saramaint»)3). Ca sărbători, Pastile, apoi Nadei, Crăciunul, La Bavania, Bobotează, Quinquagesima (Tschuntcheisma). Deci a rămas limba. Douăzeci de dialecte la câteva zeci de mii de oameni. In părţile Adigelui-de-sus, la Badia, S. Cassiano şi Cor- vara, se vorbeşte dialectul care se zicea şi, de sigur, se mai zice încă: badiotto, după cea d’intâiu din aceste comune 4). Aceeaşi limbă se mai vorbia la Marebbe si La Văile, ca si de către acei Fassani, cari, dela sfârşitul secolului al XVII-lea, îşi scriau statutele, redactate de obiceiu în limba poporului, aici italieneşte, şi de către oamenii din Livinallongo6). Se osebiau, *) Ibid., p. 210 şi urm. *) Annalas citate, p. 49. *) Ibid., p. 121. *) V. Giornale di politica e di letteratura, XIV, I—II, pp. 58—'9- *) Ibid., p. 59. www.digibuc.ro 347 PARALELISME HELVETO-ROMÂNE 9 dăunăzi, ca dialecte: il fassano, il marebbano şi il gardenese (de la Gardena)1). La 1609, vorbindu-se cu despreţ de o limbă care « nu se poate nici scrie, nici ceti, nici învăţa de cipe nu e născut acolo », • se luau măsuri pentru ca locuitorii de acest graiu, zişi Burgusiani, să nu aibă legături de familie cu « Grisonii eretici» 2 *). Numele proprii străvechi, anteromane, sunt păstrate credin- cios de această populaţie care a găsit în aceste locuri pe ultimii reprezintanţi ai primei rase. Cuera e aşezată pe râul Pjessur, care vine din valea Schaufigg. Dacă una din înălţimile ce o domină a ajuns a se chema, poate numai majoritar şi oficial, Mittenberg, cealaltă păstrează numele de Pizokel. Piscul (piz) Vadret (cf. Vaduz), piscul Sesvenna (final etrusc) domină Enga- dina-de-jos, şi în mult disputata Valtellina (dela Val Tellina), odată supusă în parte episcopului din Cuera, şi prin donaţia, din secolul al XlV-lea, a lui Mastino Visconti, se înalţă Pizzupo (acolo şi pasul Umbrail). Se trece şi azi graniţa Tirolului la Punt Ota. Avem, în aceşti Grisoni, nume de văi (glen, val), ca Samino, Frastanz, Domleschg, nume retic, Avers, Lugnetz, Mals, Schams, Nauders, Bevers, Puschlav, Zuz, Mals, Safien, Spol, Zernez, Tasna, Remiis, Samnaun, Samaden. Cutare păsuri de munte se chiamă Rafna, Fliiela. Şi aici, muntele pă- strează nomenclatura indigenilor. Ca ape mai mici, Alvamen (Albul), Fidein, Le Prese, Schuls4). Aceste nume, alături de cele de moştenire romană: Baselgia («biserica»), Albula, Bernina, Silvaplana, Silvreta, Biasca, Me- soco, Medels, ca localităţi: Sargans, Disentis, Thuris, Râsuns, Tarasp, Sils, Disentis, Malans, Slanz, pe lângă cunoscutul Davos şi Arosa, se menţin cu toată germanizarea, impusă sau voită, şi astăzi, pentru aşezările săteşti, lângă numele de aşe- zări germane sau bisericeşti (ca a Sfântului Mauriciu). Din aceste dialecte, socotite că nu pot da o limbă literară, deşi în ea se redactează acele acte, cărţi religioase, calendare încă din secolul al XVI-lea, o întreagă generaţie de scriitori, 1) Jbid., p. 60. a) Jbid., pp. 60—i. “) Enciclopedia Britanică, VI, p. 654. 4) Ibid,, XII, p. 608. www.digibuc.ro IO N. IORGA 348 până la azi septuagenarul Peder Lansel, au izbutit a face, şi pentru poezie, o nobilă limbă, armonioasă şi capabilă de mlădieri. In cimitirul dela San-Gian odihnesc apostolii: cei doi Palliopi, cari au publicat Dicţionariul dela Samaden în 1895, Ioan Mathis, Robert Ganzoni, Gilli Heinrich, Peter Jann, Otto Cloette x). Adaug că, îndemnat de anume asămănări, pe care le-a relevat pe larg şi regretatul nostru confrate Ovid Densusianu, într’un curs, rămas nepublicat, la Universitatea din Bucureşti, filologul german J. Ulrich, care a dat, la Halle, în 1882, o Rătoromanische Chrestomathie, în două volume, a venit, acum vre-o treizeci şi cinci de ani, la Braşov, ca să studieze din viul graiu româneşte. Anume elemente de mare asămănare cu noi nu lipsesc. Astfel însăşi umbrirea lui a latin în numele poporului: Romonsch. Pe lângă totiinna, «totdeauna », care înseamnă « totuşi », versa pentru « varză », pierzându-se cauliculum, de unde am făcut « curechiul» nostru, s’ar putea semnala şi crida, cum se zice la noi în Moldova, pentru « cretă », aram pentru « aramă ». IV Pe lângă această singură transmisiune romană, marile oraşe de mai târziu apar întâiu cg simple Hofe. Astfel Zurich, acel vechiu Turicum helvetic 2), care e dat, la 853,de Ludovic Ger- manicul, cu alte posesiuni socotite imperiale, şi în ce va fi cantonul Uri, mănăstirii de femei din ce va deveni puter- nicul oraş 3). E interesant că, dacă, în acest act, apare ca mare cancelariu Ratleik, din Seligenstadt, acel care redactează e un «Roman», Comeatus. Mănăstirea e închinată Sfinţilor Felix şi Regula 4). Dar în aceleaşi văi s’a creat de năvălitorii alemani şi bur- gunzi o vieaţă rurală asemenea cu a noastră în evul mediu. *) Steinrisser, Grammatica elementera del romauntsch d’Engiadin’ota, p. 96. a) Pentru Romanii din Grisoni e- Turigt. *) Mov. Germ. Hist., Dipl., la această dată, no. 67, şi Urkundenbuch der Stadt und Landschaft Zurich, I, no. 68. *) Mov. Germ. Hist., Dipl. şi Urkundenbuch, la 878. www.digibuc.ro 349 PARALELISME HELVETO-ROMÂNE II Numele cantoanelor de văi n’au fost explicate. Astfel Schwyz şi Uri, iar Unterwalden, «cei de subt pădure», amintesc pe «Pădurenii» noştri. Neexplicat e şi numele teritoriului Glarus. Zug înseamnă « drumul », « coborîrea » din munţi. Berna, fireşte, «Urşii», «la Urşi» (Băren), precum Miinchen e « călugării », «la mănăstire », iar la noi, numele satului Pochidia vine dela « Pochii Diei », « popii », călugării din mănăstirea întemeiată de ctitorul Dia. Appenzelle tri- mete la cella, « celula », chilia unui pustnic. Basel e evident basilica (aşa ca, la noi, Biserica-Albă). In ce priveşte Valais, Walleis (v. şi Wallensee), aceştia sunt « Valahii » (aici nu se întâlneşte îndulcirea din « Welschen »). «Valahii» celto-romani, în faţa strecurărilor, alunecărilor, depunerilor de sediment, şi nu năvălirilor germane. Nu numai că aceşti oameni rămân în văi pentru o ineaţă pastorală, dar ei pornesc de acolo pentru a avea forme politice. O mişcare analoagă a fost semnalată x) în vremea din urmă şi la ţăranii din Nordul Italiei, cari se ridicară pentru libertate contra episcopului de Como şi a seniorilor şi dădură astfel un exemplu şi un îndemn Elveţienilor vecini, cu cari erau în strânse relaţii. D. Gagliardi, care nu cunoaşte cazul românesc, n’are dreptate când scrie, după ce a arătat că ţăranii nord-italieni nu şi-au putut păstra libertatea, că «naşterea Confederaţiei şi apărarea ei biruitoare constituie deci, în analele târziului ev mediu, un caz excepţional, unic în felul său » 2). Un alt punct de mare importanţă pentru noi e această constatare pe care trebue s’o facă acest profesor la Univer- sitatea din Zurich, cu privire la prima cartă a confederaţiei de libertate: « Deci punctul de plecare al acestei mişcări, care câştigă necontenit în jurul ei şi isprăvi alcătuind într’un singur Stat toată ţara ce se întinde între Jura şi Alpi, au fost teritorii cu totul restrânse, care, e adevărat, fuseseră colo- nizate în parte încă de pe vremea Romanilor, dar, cum se l) Gagliardi, loc. cit., p. 78. *) Ibid., p. 79. www.digibuc.ro IZ N. IORGA 35° poate deduce din numele de locuri, nu fuseseră colonizate decât relativ târziu de Alamani » x). Şi atunci o întrebare se pune, la care nu m’am gândit până acuma. Precum, la 1291, «comunităţile», obştile, adecă judeţele de munte ale viitoarei Elveţii s’au unit, în condiţii care nu se pot fixa, odată ce s’a dovedit, — deşi târziu şi nu fără greutate, falsitatea legendei lui Wilhelm Teii şi Stauffacher, a scenei arcului cu care se trage în mărul pus pe capul copilului,—că actul acela din 1291 a venit din opunerea faţă de «principatul» lui Rudolf de Habsburg, oare, în afară de perpetuarea la noi a ideii de Domnie, unirea judeţelor pe la aceea şi dată, — căci pe la 1270 Litovoiu lupta singur, — nu s’a făcut ea înaintea pericolului unei cuceriri ungureşti? Dar aceasta a trebuit să se facă înainte de complecta degenerare a Arpa- dienilor, şi anume pe vremea când «regele tânăr» Ştefan, în luptă cu Bulgarii şi având nevoie de contingente din părţile la Sud de Carpaţi, ameninţa, stând în Ardeal, cu întemeiarea unui al doilea Stat unguresc în această parte, cu fireasca tendinţă de întindere la Sud de Carpaţi ? S’ar putea întinde, de altfel, paralelismul şi asupra ocupaţiei de mercenari, ostaşi în largul lumii, din care Elveţienii făcură o industrie naţională, şi care, practicată de Românii cari luptă aiurea, ca Ioan Hunyadi în Lombardia şi atâţia alţii până în Caffa şi în Mangup, a fost închisă în hotarele noastre de Domnia gata pentru războaie şi de nevoia de apărare contra Turcilor. *•) Ibid., p. 76, www.digibuc.ro PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela 14 Octombrie 1938 I. Evenimentele atât de importante care s’au întâmplat în Europa în ultimele zile şi cate au zguduit conştiinţa fie căruia, au atras sentimentele cele mai adânci, au provocat îngrijorările cele mai legitime, dovedindu-se astfel, cât este de copilă- rească deosebirea care se face între cugetarea ştiinţifică, în care se cuprinde cu drept sau fără drept şi orice consideraţie istorică, şi între politica desfăşurată supt ochii noştri, au trebuit să trezească şi în mintea istoricilor anumite amintiri si să-i silească la unele deducţii, care fără această influentă a unei considerabile realităţi nu s’ar fi impus de loc, sau nu cu aceeaşi hotărîre şi aceeaşi deplinătate. Germanii au cerut pentru dânşii teritoriile austriace şi ceho-slovace, în care se găsesc Germani cu conştiinţă naţională, sau cu ceia ce poate da, ca simţ de deosebire, vorbirea altei limbi. Statul german, represintat prin şeful său, a făcut declaraţia solemnă că astfel de revendicaţii pe aceiaşi bază de conştiinţă naţională şi de limbă osebitoare nu se vor întinde şi asupra elementelor germane care se găsesc în Polonia, asupra acelora care fac parte din nou din Republica Franceză, asupra locui- torilor din Slesvig, cari trăiesc de la războiu încoace supt Coroana daneză, asupra supuşilor d-lui Mussolini din Tirolul 27 27 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom» XX. www.digibuc.ro 2 N. IORGA 35* anexat la 1918, asupra numeroşilor Germani împrăştiaţi în Sudul Rusiei, fără a mai vorbi de acei cari se găsesc în număr mai mic sămănaţi şi în alte State, între care este, cu Şvabii şi Saşii săi, cu elementele colonizate în Basarabia şi Do- brogea, cu cele pripăşite prin oraşele mari ale noastre, şi Statul român. Aceste asigurări sunt. sprijinite însă numai de guvernul german de acum şi de voinţa omului neobişnuit care se gă- seşte în fruntea acestui nou Reich. Pentru poporul german însă, după educaţia care i s’a dat, după tendinţile care i s’au infiltrat, după avântul pe care l-a luat, după conştiinţa de putere de care i s’a vorbit necontenit şi care fără îndoială există, niciun hotar nu poate fi pus în calea acestei aspiraţii către o unitate naţională care a întârziat. Şi, dacă Anglia şi Franţa n’au nimic de cerut dincolo de hotarele lor, Italia nu se poate să nu ţină seama de existenţa numeroşilor Italieni din Elveţia, de caracterul unitar italian al locuitorilor insulei Corsica, fără a mai vorbi de marile amintiri veneţiene întrupate în strălucitele monumente de artă din Dalmaţia, prin care se poate vorbi acolo de un semi- naţionalism istoric italian. înainte de aceste evenimente, a fost în Europa, începând dela 1866 înainte, fără a mai vorbi de sensul mişcărilor dela 1848 în unele ţări,, mişcări despre care voiu vorbi mai departe, o serie de conflicte care au dus la mari vărsări de sânge în Europa Centrală, în părţile balcanice şi dunărene, până la Marele Războiu, care şi el a fost făcut dela o bucată de vreme supt steagul reclamaţiilor naţionale şi a dus la întemeierea sau complectarea unor State având acest caracter. Şi atunci pentru istoricii cari au simţul vieţii contemporane se pune întrebarea: de ce nu s’au putut împiedeca aceste grozave încăierări între popoare, de ce nu s’a putut merge până la capăt în crearea unor formaţii naţionale complete, din moment ce principiul însuşi fusese pus încă de mult? Nu, cum se obişnuieşte a se spune, de Revoluţia franceză. Revoluţia franceză n’a fost un produs naţional francez, pe baza unor idei franceze şi urmărind scopuri care să aparţină numai naţiunii franceze. Lumea se lasă înşelată www.digibuc.ro 353 PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK 3 de cuvântul de «naţiune», care la Francezii dela 1789 nu avea un sens de rasă, ci numai unul de caracter general uman. «Naţional » era ceva potrivit cu drepturile şi cu ce- rerile poporului; « naţiunea » era opusă regelui, clasei aristo- cratice, clerului, maltei lumi de funcţionari în serviciul di- nastiei : «a naţionaliza» pe vremea aceia nu putea să în- semne altceva de cât, pentru a ne exprima în termeni con- temporani cu noi, a democratiza. Revoluţia franceză a început cu oferta de pace către toate neamurile, şi către acelea soco- tite oarecum ca duşmane din cauza opoziţiei dintre State. Dacă în ţările cucerite, ear6 erau considerate însă ca libe- rate şi încredinţate prin urmare localnicilor, scoşi de supt jug, s’a produs totuşi o francizare de formă administrativă, de lume oficială, de învăţământ public, aceasta nu se dato- reşte faptului că Francezii, convinşi de superioritatea lim- bii lor, şi aceasta însăşi ar corespunde unui simţ de superio- ritate a rasei, ar fi voit ceia ce se numeşte astăzi o desna- ţionalizare, ci limba franceză, gândirea franceză, formele franceze de viaţă erau socotite ca un bun general al ome- nirii şi în special al Europei, a cărui răspândire nu însemna sclăvia nimănui, ci, din potrivă, o mare îndatorire, o deosebită binefacere ce s’ar face unor popoare, care până atunci ar fi întrebuinţat limbi mai puţin desăvârşite, în forme mai puţin corespunzătoare cu binele cutării sau cutării ţări. Pentru a avea într’adevăr principiul naţional, se cerea altceva. De sigur o cunoştinţă a istoriei mai noi, care nu se preda pe vremea aceia în nicio şcoală, cercetarea unei literaturi, din care nu se cunoşteau decât produsele cele mai reprezentative, în care era atâta spirit francez internaţional, putinţa de a străbate o ţară dela un capăt până la altul, pentru ca fiecare să fie pătruns de frumuseţea, de spiritul, de bogă- ţiile, de înlesnirile, care se găsesc răspândite într’însa. Şi mai trebuia încă un lucru. Precum, în evul mediu, cea din- tâi mijire a unui instinct naţional se datoreşte, pe vremea cruciatelor, faptului că naţiunile s’au găsit în aceiaşi oaste a luptătorilor pentru cruce şi şi-au putut da samă de deo- sebirea limbilor şi apucăturilor, tot aşa, prin războaiele Re- publicei şi prin acelea ale lui Napoleon, s’a ajuns la un simţ 27» www.digibuc.ro 4 N. IORGA 354 din ce în ce mai ascuţit al naţionalităţii, din care a rezultat pe urmă o teorie şi din teoria aceasta s’a desvoltat o politică. Şi romantismul a contribuit la aceasta. Acel idealism nobil, cu înţelegere pentru coloare, pentru pitoresc, pentru origi- nalitate, care a stăpânit atâta vreme spiritul uman şi a produs şi un romantism politic, care a dominat timp de cel puţin trei decenii Europa. Mulţămită tuturor acestor schimbări în spirit, la 1848 teoria naţională exista, şi prin această teorie naţională, care rămânea să se potrivească aşa cum putea, o altă teorie, foarte răspândită pe vremea aceia, teoria liberală, pe baza acestui romantism, sau prin unele din războaiele şi revoluţiile de atunci. S’ar fi putut ajunge, de pe urma unor tendinţe aşa de fireşti şi de frumoase şi unor sacrificii primite cu atâta plă- cere, la crearea Statelor naţionale depline şi, odată create Statele naţionale depline, n’ar mai fi fost nevoie de tot ce s’a cerut pe urmă omenirii, ca sforţare şi ca vărsare de sânge. S’ar împlini aproape un secol de pace desăvârşită, dacă nu s’ar fi ivit, şi nu înţelegem de unde ar fi venit şi pe ce motiv s’ar fi impus, un alt principiu, pentru ca să răstoarne pe acela care încet şi sănătos se impusese omenirii atâta vreme. Atunci, a trebuit să vie cineva: o ţară, o clasă, un om, reprezintând şi o stare de spirit mai largă, venind din trecut, care egala sistemul naţional şi nu avea aplecări romantice care să fi stat în calea principiului naţional şi, prin mijlocul unei organizări puternice, să spulbere o desvoltare organică atât de bine întemeiată. Acest om a fost Otto de Bismarck, cancelar al Imperiului german. El mai mult decât oricine. II. încerc a o arăta în consideraţiile care urmează: Născut la ţară, în castelul Schonhausen, dintr’un tată care nu voise să fie militar, potrivit cu tradiţia familiei, şi dintr’o mamă, cu privire la care s’a observat că tatăl ei fusese www.digibuc.ro 3SS PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK 5 un scriitor şi un filosof în sensul secolului al XVIII-lea, care si-a crescut fata în tradiţii de un mare liberalism — si i » > nu s’a uitat de biografii cancelarului german că, între rudele sale despre partea mamei, se găsia şi acel locotenent Katte, care fusese tovarăş de escapadă al lui Frederic-cel-Mare, în anii de Prinţ Moştenitor şi îşi pierduse supt ochii acestuia capul, Otto Eduard Leopold von Bismarck, născut într’un castel singuratec de viaţă închisă, n’a arătat prin nimic că foloseşte de direcţiile pe care i le putea da mama şi nici de acele studii la Berlin care s’au făcut într’un institut alcătuit pe baza sistemului de bună umanitate al unui Pestalozzi, de şi, din învăţătura care se dădea acolo, el a cules, observând-o cu mândrie mai târziu, sistemul spartan la care era supusă desvoltarea şcolarilor. i S’a relevat de biograful englez al lui Bismarck, Charles Lowe * *), că apoi, la gimnaziu, el a întâlnit iarăşi reprezin- tanţi ai unui crez de origine franceză, împotriva căruia era să se întoarcă mai târziu cu toată ura unei nezguduite con- vingeri: doi dintre profesori erau, de alminteri, Francezi de origine, dintre Calvinii plecaţi din patria lor în secolul al XVII-lea. Ştia binişor latineşte, fără nicio influenţă vizibilă a spiritului latin, şi se alesese cu aşa de puţin din spiritul elenic, încât mai pe urmă a declarat că este păcat de oste- neala ce se cheltuieşte cu o astfel de limbă, care ar putea fi înlocuită cu cea de folos practic care este ruseasca. La toate, prefera exerciţiile violente, la care se arătă un maestru. Când, la şaptesprezece ani, trecu la Gottingen, Universitatea acelei Hanovre pe care era s’o desfiinţeze, el se aşeză în primul rând al luptătorilor cu sabia, necontenit gata de încercare. La lecţiile universitare venea aşa de rar, încât un profesor a declarat că nu l-a văzut niciodată pe bănci înaintea sa2). Trecând la Berlin, unde preda atunci vestitul teoretician al ideii de Stat, şi el de ascendenţă franceză, Savigny, el *) Prince Bismarck, a volume 1887. *) Cf. scrisoarea din Decembre 1846, şi în Der Kanzler von Bismarck in seinen Briefen, Reden und Erinnerungen mit geschichtlichen Verbindungen von Tim Klein, I9i7a P- 65 şi urm. Foarte frumoasă mărturisire religioasă. www.digibuc.ro 6 N. IORGA 356 are numai de două ori curiozitatea să asculte vorbind pe acest ilustru profesor. Devenit magistrat, el introduce de pe scaunul său de judecător metodele cu care se deprinsese în aceşti ani de asa-zise studii. Ca funcţionar administrativ, el nu se alipeşte într’adevăr la aceste noi îndatoriri. Prin armată trece numai pentru a-şi face serviciul. Apoi se închide în castelul părintesc, acoperit de datorii grele, unde tatăl i-ar fi dat o misiune de salvator, potrivită cu lecţiile de agricul- tură de pe catedră, pe care însă nu le ascultase. Acolo, unele lecturi, între care ar fi fost, lângă Machia- velli, care s’a dovedit că i-a fost de folos, Spinoza, la care nu se înţelege ce a putut să caute. Apoi, după căsătoria cu o femeie care nu pare să fi avut vre-odată influenţă asupra lui, este aruncat în viaţa politică, prin alegerea sa la dieta locală a Saxoniei prusiene, în 1847. Aici, el apare de la început ca luptător neîmblânzit, fiind incapabil de vre-o concesie, pentru drepturile regelui, al cărui campion se anunţă, al regelui prusian, dincolo de a cărui Prusie nu vrea să vadă nimic, într’o epocă în care şi reformatorii dela 1848 nu mergeau mai departe, în planul lor de nou Stat, decât la înlocuirea titlului de rege teritorial al Prusiei prin acela de rege «popular» al «Prusienilor», de altfel ca si Frederic-cel-’Mare. » El declară că a început o luptă împotriva scăpătărilor roman- ticului rege Frederic-Wilhelm, în direcţia indicată de ideo- logia vremii. In părerea lui, în loc să se coboare aşa de jos, descendentul creatorilor acestui Stat al Prusiei avea datoria să întrebuinţeze mijloacele cele mai energice, până la repre- siunea militară, pentru a teroriza pe cei cari veniau cu idei străine, ca să schimbe caracterul îndatinat al acestei fundaţii politice. El vorbia de «Dumnezeul bătăliilor, care, mai curând sau mai târziu, va hotărî prin zarurile sale de fer » şi ches- tiunea constituţională. Este hotărît împotriva oricării am- nistii s’ar acorda acelora pe cari-i priveşte ca nişte « rebeli ». Strigă împotriva «sentimentalităţii plângătoare a veacului nostru », care ar fi mai dăunătoare şi mai bogată în urmări sângeroase decât« o doctrină severă, de la început practicată www.digibuc.ro 357 PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK 7 Un biograf francez, Edouard Simon 1), fixează exact starea conştiinţii lui politice faţă de ideea naţională, care era în în aier, prin aceste cuvinte: «După ce combătuse în miş- carea democratică dela 1848 atingerea adusă principiului monarhic şi apărase dreptul absolut al regelui contra drep- tului popular, el răspingea, cu un zel nu mai puţin aprig, mişcarea unitară a Germaniei, care reprezintă pentru dânsul, în această vreme, revoluţia contra acestor două mari Puteri germane, Austria şi Prusia, mai ales contra Prusiei, pe care caută s’o scadă în oarecare combinaţie unitară, republicană sau monarhică, aceasta neavând importanţă, dar menită de sigur să suprime autonomia glorioasei monarhii a lui Fre- deric-cel-Mare 2)». A avut Bismarck într’ adevăr credinţa de feudal, care i se atribuie, faţă de o monarhie reprezintată, în momentul acesta, de sufletul unduios, plin de speranţe romantice şi de necontenite reveniri, de dureroase chinuri de conştiinţă, al regelui care a isprăvit nebun ? Legăturile cu Suveranul au fost târzii şi slabe. Nu supt o astfel de domnie putea el să capete rolul pe care de sigur încă de atunci îl visa. O întrevedere la Veneţia, în cursul căreia i se cere să arăte care sânt părerile sale, după lunga criză începută la 1849, n’a adus niciun fel de rezultat. Bismarck ar fi fost indignat, dacă regele, invitat de Parlamentul, în fond republican după tipul francez, dela Erfurt să iea Coroana lui Frederic Barbă Roşie, ar fi răspuns altfel de cât prin declaraţia mândră, de adevărat paladin medieval sprijinit pe « graţia lui Dum- nezeu », că nu înţelege s’o culeagă din stradă, ci numai, aşa cum se va face pentru fratele şi urmaşul său la Versailles, în prezenţa şi, evident, după inspiraţia lui Bismarck, dela suve- ranii germani, cari ar crea, nu în locul lor, ci numai, cu un rol mai mult reprezentativ, peste dânşii, un « împărat Ger- man ». Când la Frankfurt se elaborează o constituţie, el o rupe în bucăţi, printr’o cuvântare ce se inspira dela neclintita l) Histoire du prince de Bismarck, ediţia a 3-a, Paris 1886, p. 40. a) V. Tim, o. c,, p. 90: « Was uns gehalten hat, war gerade das spezifische Preeussentum» (scrisoarea din 26 Septembre 1849). www.digibuc.ro 8 N. IORGA 358 tradiţie a drepturilor monarhilor. De data aceasta, el era indi- gnat nu numai de atingerea care se aducea principiului pe care se sprijinia monarhia prusiana, ci şi contra violenţei care ar fi să se facă dinastiei bavareze şi acelei hanoverane, cea din urmă având să fie, peste trecere de vre-o douăzeci de ani, înlăturată tocmai de dânsul. Din regele său Frederic-Wilhelm el nu înţelege să se facă «aceia ce s’a făcut în Italia cu nenorocitul Carol-Albert, ridicat şi coborît după capriciile schimbătoare ale unei aşa- zise naţiuni ». » Cum, pe vremea aceia, se încerca rezolvirea cu armele, care s’a şi îndeplinit pe urmă, a chestiunii «celor două ducate încunjurate de mare », Prusia având să fie reunită cu Austria prin aducerea la îndeplinire a unui mandat ger- manic, pe dânsul îl supăra şi faptul că în această acţiune s’ar atinge drepturile altui Suveran, pe care conştiinţa naţională germană îl considera totuşi ca pe un usurpator şi ca pe un duşman. Cum se vede, nu se poate închipui un mai mare adversar al naţionalismului, pentru că acesta îşi are originea şi-şi găseşte puterea în aspiraţia populară de a conduce şi de a guverna. Biograful francez citat aduce înainte o declaraţie, de un mare avânt oratoric, dar cuprinzând o cugetare politică in- variabilă: răspingând orice ar părea să fie în legătură cu pla- nurile constituţionale, care sânt pentru el «o copie a perga- mentului pe care este scrisă Magna Charta, pe hârtie sugă- toare continentală », el se rosteşte astfel: « mai curând decât să văd pe regele mieu coborîndu-se la rolul de vasal al de- mocraţiilor, prefer ca Prusia să rămâie Prusia, ceia ce îi va permite să dea Germaniei legi şi nu să primească dela dânsa ». Ceea ce arată că însusi idealul unei Germanii unite nu era » pentru dânsul decât posibilitatea unei cuceriri a celorlalte provincii germane de către această Prusie. El doria, spune tot Edouard Simon, «săsemântuie cu pro- iectele de unitate germană, supt orice formă s’ar fi presintat ». El releva că armatei chiar, şi nu aşa-zisului « popor », îi re- vine un rol în ce priveşte rosturile viitoare. N’are nicio sim- patie pentru tricolorul revoluţiei de unificare, nici pentru www.digibuc.ro 359 PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK 9 ce se chiamă o refacere naţională, care nu este «decât ce- rinţa unei fantome, care, supt numele de spirit al timpului sau opinie publică, a prostit, cu asurzitorul ei strigăt, ra- ţiunea prinţilor şi a poporului, până ce fiecare din aceste două persoane s’a speriat de umbra celeilalte şi a uitat că supt pielea de leu a acestui spectru era numai un foarte zgo- motos, dar cu desăvârşire inofensiv, animal». Şi aceşti Germani, cari ar fi meniţi a trăi în legăturile lor de odinioară «prin barba împăratului» medieval, i se par o rătăcire şi un păcat. Pentru dânsul, «casa prinţului său este Prusia >>. El merge mai departe: nu-i place lipsa de dis- ciplină a Germanilor din Sud. Şi discursul se încheie astfel «sântem fericiţi că sântem Prusieni şi voim să rămânem Prusieni». Aceasta este acţiunea lui în Parlamentul dela Frankfurt. împotriva spiritului revoluţionar, care-1 face să se cutre- mure, nu numai de mânie, dar de desgust, el se declară pentru o altă politică germană, pe care ar face-o cele două monarhii legitime, dintre care una nu poate să încerce a o înlătura pe cealaltă: Austria şi Prusia. Ele sânt «puterile protectoare ale Germaniei», şi am putea spune chiar că Germania nu există în afară de dânsele. Ideia că Austria ar trebui izgonită din confederaţie, cum o va face el însuşi, supt presiunea vremurilor, dar mai ales din dorinţa lui de a da o cât mai mare întindere cuceririi, în orice parte, la care este îndri- tuită monarhia prusiană, îl indignează. Austria este tot aşa de germană cum este Hessa şi Ducatul de Holstein. « Este o ciudată modestie să nu îndrăzneşti a privi Austria ca o Putere germană. Nu pot să-mi explic aceasta decât că Austria are fericirea de a domni asupra unor rase străine altă dată supuse de armele germane ». Deci « armele germane » au dreptul să cucerească orice teritorii, locuite de orice fel de indigeni, pentru a le adăugi la posesiile ereditare ale acelor Puteri care-şi trag drepturile din existenţa, desvoltarea şi isprăvile unor dinastii. Dar », este silit el să adauge, « n’aş putea să trag concluzia că, pentru că Slovacii şi Rutenii sânt guvernaţi de Austria, aceştia sânt dominanţii. Văd eu în Austria reprezintanta şi moştenitoarea unei vechi puteri www.digibuc.ro IO N. IORGA 360 germane, care a dus mai departe Germania, adesea ori şi cu glorie». Nu pentru Prusia un rol asămănător cu acela pe care Piemontul îl joacă în alcătuirea Italiei şi, cum se va vedea, această alcătuire însăşi a Italiei este, pentru dânsul, cu totul altceva decât un exemplu de imitat. Acestea sânt ideile lui la sfârşitul anului 1850. Nu se poate o mai hotărîtă combatere, plină de o neier- tătoare pasiune, a ideii naţionale germane decât aceasta. Iată însă că, de la 1851 înainte, o schimbare se petrece în manifestarea lui politică. El ajunge să fie un adversar al Austriei în dieta germanică, dar nu fiindcă el o doreşte, ci fiindcă Austria n’are încredere într’însul. Acela care fusese credincios vasal al regelui său, nu pentru regele însuşi, ci pentru că această atitudine îi părea potrivită pentru realizarea marii sale ambiţii, este, acum, tot pentru motivul personal de neacceptare a ofertelor sale de către clasa politică dominatoare la Viena, un element de opoziţie faţă de acţiunile pe care aceasta ar vrea să le în- treprindă. De fapt, el nu este contra Austriei în sine, nici contra dreptului austriac, pe care nu-1 poate tăgădui, nici împotriva misiunii pe care Austria are dreptul de a şi-o atribui în viaţa germanică, ci împotriva politicei lui Schwarzenberg. Noua ţintă a lui Bismarck este, prin urmare, în legătură cu aceea a noilor conducători politici ai Austriecilor şi nu se poate înţelege în afară de dânsa. El se înpotriveşte deci Austriei, neuitând să spună că prietenia faţă de dânsa a fost determinată de «amintirile Sfintei Alianţe, care ni fuseseră transmise de tradiţia gene- raţiilor precedente », ceea ce este o scuză faţă de atitudinea din trecut, pentru că «Austria, adecă aceia pe care conta- serăm noi, nu există de loc». Nu-i trebuie o Austrie care revine la tradiţia Războiului de treizeci de ani şi cere ca Prusia să renunţe la tradiţia lui Frederic-cel-Mare. Ca să-si * » * deie seama însuşi de ce se unelteşte la Viena, primeşte sarcina, în 1852, de a merge acolo, într’o călătorie de explo- raţie, care-1 duce până la Budapesta, unde nu poate căpăta nimic dela Francisc-Iosif chiar. Când se prezintă criza ruso- turcă, din care a rezultat războiul Crimeii, antagonismul www.digibuc.ro 361 PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK II acesta, spre care este împins de un curent de opinie publică, acea opinie publică de care-şi bătuse joc până acum şi ale cării hotărîri va trebui totuşi să le execute, adăugându-se şi jignirea adusă personalităţii sale absorbante, el este împotriva ro- lului de ajutător al ambiţiei austriace de a lua în stăpânire Dunărea-de-jos, cu ocuparea permanentă a Principatelor româneşti, pe care noua diplomaţie austriacă şi-l însuşise. « Mă tem şi de aceia ca, în chestiunea orientală, să nu dăm Austriei întregul şi loialul nostru sprijin, fără a hotărî pentru noi cea mai mică răsplată. » El este pentru o «neutralitate » armată, dacă se poate în tovărăşie cu alte State germane şi cu Belgia. Aducerea Belgiei la neutralitatea aceasta, la care chiamă pe factorul hotărîtor la Berlin, nu este lipsită de oarecare naivitate, mai ales când se gândeşte cineva la atitudinea pe care Germania lui Wilhelm al II-lea, moştenitorul tradiţiei lui Frederic al II-lea, a avut-o faţă de această «neutrală » Belgia. Se poate zice, prin urmare, că, în acest moment, Bismarck a fost aliatul rezistenţei româneşti la planurile de cotropire austriacă, refuzând cu toată hotărîrea orice sprijin s’ar da acestei linii cuceritoare a politicii vieneze. In tot timpul războiului, de altminteri, între Berlin şi Viena a fost o luptă necontenită pentru influenţă, în aceste regiuni dunărene ale noastre. I-a părut rău lui Bismarck că s’a ajuns totuşi la o înţele- gere, împotriva Rusiei, plecând dela principiul că nu i se va îngădui Ţarului să-şi adauge ţările româneşti şi să-şi urmeze marşul către Constantinopol. El cere cu toată hotărîrea să nu se lege politica germană de regiunile acestea sud-dună- rene, care erau în discuţie, ca o împotrivire faţă de planurile ruseşti. Din ce în ce mai mult se îndreaptă spre Rusia şi va fi foarte bucuros, mai târziu, că i se va da o misiune la Petersburg, în cursul căreia, găsindu-se înaintea unei puteri monarhice fără rival, care-şi atribuia toate drepturile, el va deveni un adorator al brutalului ţarism. Şi după tratatul dela Paris, care-1 jignia prin aceia că el reprezintă instalarea hegemoniei unui aventurier ca www.digibuc.ro 12 N. IORGA 362 Napoleon al III-lea asupra monarhilor legitimi, atitudinea lui Bismarck faţă de Austria este aceiaşi. Franţa începe a-i de- veni antipatică şi pentru motivul că el bănuieşte posibili- tatea unei înţelegeri între dânsa şi această Austrie, care con- tinuă a reclama rolul întâiu în viaţa germană. Din potrivă, dacă legătura s’ar face între Franţa şi Rusia, Prusia nu trebue să se împotrivească, de oare ce o astfel de acţiune n’ar avea niciun fel de rezultat. Orice, numai să nu se ajungă la legă- tura franco-austriacă, pe care regele Bavariei o sprijină şi care ar avea şi marele dezavantagiu de a lega şi mai strâns Statele germane din Sud, catolice, de Viena. III. Când se produce criza italiană, şi la Berlin domneşte, o bucată de vreme, nehotărît în ce priveşte atitudinea de luat, Bismarck, care, în momentul acela, era trimes la Petersburg, e contra oricărui sprijin al Austriei atacate. Ar prefera o triplă alianţă între Prusia, Franţa şi Rusia. Ii displace întâlnirea dela Toplitz, în Iulie 1860, a prinţului Wilhelm, regent în locul fratelui său bolnav, cu împăratul Francisc-Iosif. In acest fel încetul cu încetul, legat strâns, un timp, de politica napoleoniană, Bismarck ajunge să apară ca un campion al naţionalităţilor, într’un domeniu de altfel strict definit şi păstrând rezerva că s’ar putea reveni asupra principiului, când s’ar prezintă cazuri în care interesul pru- sian să nu fie amestecat. După întâlnirea dintre Francisc- Iosif şi acela care este acum Wilhelm I-iu, rege al Prusiei, influenţa lui Bismarck este aceia care împiedecă pe noul Suveran de a primi propunerea de congres care pornise dela Viena. Insă ivirea neprevestită a chestiunii ducatelor Schleswig- Holstein schimbă această atitudine, silindu-1 să caute o înţe- legere cu Austria în ce priveşte ocupaţia acestor teritorii. Tru- pele prusiene şi cele austriece se găsesc împreună împotriva Danemarcei, pentru ca, fireşte, de a doua zi, cele prusiene să se întâlnească în faţa, şi eventual împotriva, celor austriece. www.digibuc.ro f . I ■■■ .. ■- . - .. , ......— - ■ . - ■ 363 PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK 13 In 1859, când se pusese cu toată hotărîrea chestiunea unităţii italiene şi Napoleon al III-lea, credincios faţă de vechile sale principii de revoluţionar italian şi condus de ideile pe care şi le formase încă din tinereţă cu privire la o organizare a Europei pe o altă bază decât acea, pur di- nastică şi teritorială, a tratatelor din Yiena, dădea spri- jinul său militar, apărând în fruntea armatelor franceze, Casei de Sa voia, în lupta pentru realizarea unei singure ţări italiene, Prusia fusese, tocmai când era să se realizeze deplina liberare a Nordului italian împreună cu Veneţia, contra du- cerii până la capăt a acţiunii întreprinse. In 1866 însă, consideraţii momentane aduc Prusia, a cării politică este acum influenţată deciziv de Bismarck, la alianţa din 1866 cu Italia, pentru al doilea războiu de unitate italiană, în care, cum se ştie, Napoleon al III-lea a jucat un antipatic rol de mijlocitor, trăgând pentru Franţa şi avantagii în Savoia şi Nisa, pe care conştiinţa italiană nu i le-a iertat niciodată. Dar, şi de data aceasta, participarea la un războiu naţional este pentru Bismarck numai o mască, fiindcă, îndată ce este vorba de a se adăugi noii Italii, care în 1860 se desăvîrşise, în afară de teritoriul veneţian şi alte părţi reclamate faţă de Austria, ca Trentinul, Bismarck opune acestei dorinţi de întregire faptul că este vorba, în acest caz, de un teritoriu care face parte din Confederaţia germanică. Războiul din 1866 între Prusia şi între Austria, rezultatul fatal al unei politice pe care nimeni n’o sprijinise mai puternic decât vechiul apărător al dinastiei Habsburgilor, se termină cu o mare biruinţă prusiană, pe care lipsa de prevedere a lui Napoleon al III-lea îl împiedecase de a o avea în vedere. Cu tot atât de puţină sinceritate, în ce priveşte adaptarea principiului naţional, Bismarck s’a gândit un moment dacă înaintarea armatelor prusiene, făcută cu o fulgerătoare răpe- ziciune pe care el n’o aştepta, ar întâmpina greutate, să sprijine tendinţele de separatism ale Ungurilor. Ale Ungu- rilor ca atari, cu blocul naţional care era în legătură istorică cu Coroana ungară, dar în care se manifestaseră, de la 1848 înainte, cu cea mai mare energie, revendicaţii naţionale. Deci nu pentru Unguri, pentru că ei au dreptul de a-şi reface www.digibuc.ro 14 N. IORGA 364 Statul de odinioară, şi cu atât mai puţin pentru cei cari se găsiau supt o stăpânire împotriva căreia se revolta conştiinţa lor de drept naţional, ci ca un lucru de oportunitate, cu ne- teda hotărîre de a părăsi pe aceşti aliaţi posibili în momen- tul când s’ar putea ajunge la o înţelegere cu Austria însăşi. Deci, în mâna lui Bismarck a fost în acest an 1866 posi- bilitatea de a rezolvi problema austriacă în ea însăşi, ca şi în ce priveşte situaţia naţionalităţilor în Ungaria. De toate acestea Bismarck nu se interesează de loc. Ele nu întră ca un element important în politica sa, care con- tinuă să fie o politică prusiană, dinastică, în legătură cu acea stare de spirit de care fusese dominat şi congresul din Viena, ţinut pe vremea când el, Bismarck, apărea pe lume. Austria se menţine mai mult decât prin artificiile clasei dominante la Viena, de acum înainte, prin sprijinul perma- nent pe care-1 dă Bismarck. El ajunge la acea unire, care s’a păstrat până în zilele noastre, între Germania care este o Germanie şi între acea Austrie căreia se caută a i se păstra cât mai mult caracterul german. Vechea simpatie pentru Rusia se observă doar în tendinţa, întrupată la un moment dat într’o alianţă, de a o adăugi la această unire, menită să asigure situaţia câştigată faţă de Franţa, prin bi- ruinţa dela 1870—71. Dar se produce între Rusia şi Austria, pe tema rezolvirii chestiunii orientale, o opoziţie permanentă. Cum era de aşteptat, Bismarck nu stă la îndoială o singură clipă pentru a se aşeza de partea Austriei, nu fără a căuta cu stăruinţă să nu nemulţămească prea adânc acea Rusie, care continuă să se impună, din punct de vedere al principiilor dominante, spiritului său. In 1877 Rusia deschide prin intervenţia sa chestiunea naţională în Sud-Estul Europei. Ea acopere planurile sale de întindere şi de cucerire printr’un apel la dreptul de viaţă al popoarelor creştine supuse puterii Sultanului. Austria se înţelege cu Rusia în ce priveşte o împărţire a rolurilor în Peninsula Balcanică. Noul Imperiu German nu mai funcţio- nează, cum ar fi dorit Bismarck, ca element hotărîtor în această legătură. Bismarck îşi rezervă rolul de a interveni www.digibuc.ro PRINCIPIUL NAŢIONALITĂŢILOR ŞI GREŞELILE LUI BISMARCK 15 365 în momentul când, cu toată această înţelegere între Austria şi Rusia, se vor produce deosebirile de interese, care se puteau prevedea. Ceia ce Austria voise să adune supt forma unui nou Congres internaţional la Viena izbuteşte el să atragă la Berlin, afirmând în felul acesta din nou hegemonia ger- mană, care nu este de fapt altceva decât continuarea vechii politice prusiene. Acela care a declarat că pentru chestiunea aceasta orientală n’ar sacrifica « oasele unui grenadir pomera- nian », tratează toată chestiunea naţională din Berlin în acest Congres, în care înţelege a juca rolul unui « onorabil samsar », ca nişte locuri în care dreptul naţional nu poate pretinde nimic. Preferă cele mai extraordinare măsuri, precum este crearea a două Bulgarii, lăsarea Serbiei fără Serbia Veche, insta- larea, contra dreptului naţional, a Austro-Ungariei în Bos- nia şi Herţegovina şi în sangeacul de Novibazar, însuşi lea- gănul vechei dinastii sârbeşti, lăsarea pretenţiilor Muntene- grului pentru o acţiune viitoare, care era să ducă la o ciocnire armată între Puteri, amânarea îndeplinirii cerinţilor greceşti în Tesalia şi în Epir, părăsirea acelei chestiuni cretane de care fusese vorba de douăzeci de ani, de când se revoltaseră Grecii din această mare insulă. Toate aceste situaţii de provizorat şi de confuzie, capabile de a crea necontenite conflicte noi, se datoresc refuzului absolut al lui Bismarck de a interveni pentru o soluţie definitivă a chestiunilor naţionale si în acest Sud-Est al Europei. Cu acest crez el şi-a isprăvit cariera întreruptă apoi prin voinţa imperioasă a tânărului împărat, care, din partea sa, supt raportul naţional, n’a făcut decât să continue indiferenţa lui Bismarck faţă de revendicaţii care nu puteau să fie dis- truse, nici împăcate, cu niciun chip. Concluzia care se desface dela sine este aceasta: Anul 1848 a scris pe mai multe steaguri crezul libertă- ţilor şi întregirilor naţionale. Contra acestui crez, în Germania însăşi, n’a fost un ad- versar mai hotărît decât Bismarck. Când fu vorba de pro- blema italiană, el n’a privit-o altfel decât din punctul de vedere al oportunităţilor momentane ale politicii prusiene. www.digibuc.ro i6 N. IORGA 366 Când în Sud-Estul Europei popoarele şi-au arătat hotărîrea de a trăi libere cu orice jertfă, Bismarck a considerat cu cel mai adânc despreţ această pretenţie a unor popoare barbare, care n’ar avea dreptul măcar de a trăi. El îşi ascundea însă faptul că aceea ce voise el a nega şi izbutise a amâna în ce priveşte soluţia definitivă, se va im- pune de la sine, că se va ajunge, la el acasă, şi aiurea, la o serie de conflicte violente, ducând până la imensa vărsare de sânge a Marelui Războiu, tocmai pentru că, pe altă cale, el nu voise câtuşi de puţin să ţină samă de ceia ce dela sine se desvolta, din acţiunea în mijlocul popoarelor a unui prin- cipiu de o atât de mare valoare şi putere cum a fost princi- piul naţional. In Germania de astăzi nu mai există nimic din cultul lui Bismarck. Nu s’a scos în vânzare încă bronzul monumen- telor pe care i le-a ridicat după 1870—1871 recunoştinţa naţională, dar, păstrându-se din tradiţia lui metodele de vio- lenţă, care au îngrijorat şi continue să îngrijoreze lumea, noua politică naţională a unui Hitler nu este altceva decât pecetluirea definitivă a soartei în istorie a aceluia care, supt niciun raport principial, n’a fost înaintaşul Cancelarului şi « Conducătorului» de astăzi. www.digibuc.ro STEAGURI, PRAPURE (POLEMICI) DE GENERALUL RADU R. ROSETTI MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa Secţiunii Istorice dela 28 Octomvrie 1938 In ultimele luni s’au iscat polemici cu privire la nişte însemne aflate la Muzeul Militar Naţional. Rostul rândurilor care urmează nu este de a critica cele spuse fie de unii, fie de alţii, ci numai de a aduce lămuriri, uşurând stabilirea adevă- rului istoric. * * # întâia polemică este acea cu privire la partea menită pentru a flutura în vânt a unui însemn, dăruit de Ştefan-cel-Mare mănăstirii Zografu dela Muntele Athos. De către unii scriitori, mai vechi sau mai noui, s’a spus şi se susţine că această parte fluturătoare este acea a unui însemn militar, iar de alţii că este a unui prapure bisericesc. Unii dintre susţinătorii ideii că bucata brodată dela Muzeul Militar Naţional a aparţinut unui însemn militar spun doar atât că este un steag ostăşesc sau de luptă x). Alţii îl cred steag militar pentrucă pe vremea lui Ştefan- cel-Mare nu se făcea deosebire între steag şi prapure 2). 1 1) N. Iorga, Istoria armatei române, I, p. 78; N. Iorga, Steagul lui Mihnea Vodă Radu (Academia Română Memoriile Secţiunii Istorice, Seria II, Tom. XXXVI, P. 53°); N. Iorga, Steagul lui Ştefan-cel-Mare (în Calendarul Regina Mana, 1918, pp. 117—119); N. Iorga, Les arts mineurs en Roumanie, II, p. 22; I. Urau, Ştefan- cel-Mare, p. 354; Buletinul Muzeului Militar Naţional I/937, pp. 25—27; A. Velcu, Steagurile României (în Enciclopedia României, I, p. 77). *) I. Bogdan, Două stiguri ale lui Ştefan-cel-mare din muntele Athos (Analele Academiei Române, Desbateri, Seria II, Tomul XXIV, pp. 90—95). 28 A, R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XX. www.digibuc.ro Z GENERAL RADU R. ROSETTI 368 Alţii repetă ceea ce au spus acei cari au scris înaintea lor x). Acei cari îl văzuseră întâiu la muntele Athos, îi zic steag, dar adaogă că are formă de prapore sau că a fost dat pentru slujba bisericească l 2). Colonelul P. Vasiliu Năsturel admitea că ar fi putut să fie stindarul lui Ştefan-cel-Mare, dacă am cunoaşte şi cealaltă faţă a însemnului3). In afară de T. Burada şi de Pencovici, cari apasă asupra formei asemănătoare cu un prapure, d-1 Stoica Nicolaescu, în două broşuri şi într’un articol de ziar 4 *), susţine că acea piesă de ştofă a fost a unui prapore şi-şi întemeiază afirma- ţiunea pe următoarele considerente: Inscripţia exclusiv religioasă de pe ea. Un steag ostăşesc nu avea ce căuta în biserică. Ştofa nu e de coloarea steagurilor ţării. Chipul de prindere a ştofei (marginea de sus, ca la prapore şi nu o margine laterală). Cele ce se cunosc despre alte steaguri ostăşeşti româneşti şi străine. înainte de a arăta care sunt, după părerea mea, temeiurile ce ne-ar putea sluji pentru ajungerea la cunoaşterea verosi- milităţii uneia sau alteia din părerile arătate sau chiar unei alteia, trebue arătat cele ce urmează: 1. Că dacă azi noţiunile de steag şi de prapur sunt cu totul deosebite, aceste noţiuni n’ar fi fost deosebite, după I. Bogdan şi după d-1 N. Iorga, pe vremea lui Ştefan-cel-Mare6). 2. Că ulterior vremei lui Ştefan-cel-Mare prin prapur se înţelegea partea de ştofă ce flutură în vânt a steagului. In adevăr, Miron Costin zice: « Suliţele lor sunt de cîte opt coţi l) Generalul Costandache în Universul din 19 Decemvrie 1933; A. Velcu, Steagul lui Ştefan-cel-Mare dela Muzeul Militar, pp. 8, 9; Cuvântul, z Fevruarie 1938. *) Teodor Burada (O călătorie la Muntele Athos, p. 33, 34) zice: «care e ca un prapur de biserică »; Pencovici (citat de Năsturel, Steagul, stema română, însemnele domneşti, trofee, p. 1, 2) zice: «...în formă de prapură bisericesci...», «...trimes pentru serviciul bisericesc...». *) O. c., p. 7. *) Stoica Nicolaescu, Din daniile lui Ştefan-cel-Mare făcute mănăstirii Zografu dela Sfânttd Munte Athos; Acelaşi, Steagul bisericesc al lui Ştefan-cel-Mare dela Muzeul Militar Naţional; acelaşi în Cuvântul din 9 Martie 1938. 6) I. Bogdan, Z. c. ; Iorga, în Revista Istorică, XXIV, p. 274. www.digibuc.ro 369 STEAGURI, PRAPURE 3 de lungi cu prapore până ’n pământ»1). De asemenea în Istoria domnilor Ţării Româneşti2) se scrie: «şi le au dat tuturor suliţe văruite şi cu prapore fealuri, fealuri, fieşte care după breasla lor » şi tot aşa în Magazinu istoric pentru Dacia 3): «i-au pus înainte pre căpetenii (e vorba de prizonieri) şi cu steaguri ear Nemţeşci în mână, însă cu praporii în jos ». D-l Iorga observă în ultimul număr al Revistei Istorice 4) că noţiunea de prapor «priveşte numai o întindere oarecare de p ânză ». 3. Că în vechile isvoade găsim cuvântul de steag având următoarele însemnări: însemn domnesc5 6), însemn ostă- şesc e), însemh personal al boierilor7) sau unitate militară 8). 4. Dacă nu găsim — pentru vremea lui Ştefan-cel-Mare — denumirea de prapore şi dacă acea de steag înseamnă atunci însemn domnesc, ostăşesc sau boieresc, nu va să zică că biserica nu avea pe atunci însemnele numite azi prapore. Autorii bisericeşti susţin că avea9), dar nu arată cum se numeau. * * * l) M. Costin, cd. V. A. Ureche, I, p. 431. *) Ed. Iorga, p. 174. *) V. p. 136. Datoresc această citaţie d-lui Florea Stănculescu. *) L. c. 5) Cronica moldo-pohmă (I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti până la Urechii, p. 176, 225); Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă (Ed. Giurescu), p. 43, 153. 177. 178, 205, 206, 217. 6) Cronica şi Analele put nene, Cronica moldopolond (I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti, p. 146, 176, 195, 196, 225), Letopiseţul dda Bistriţa (I. Bogdan, Cronice inedite, p. 39, 42, 53, 54, 57), Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă (Ed. Giurescu), p. 19, 39, 44, 32, 34, 38, 60, 78. Letopiseţul Ţării Moldovei dda Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir (Ed. Giurescu, p. 82, 97). I. Bogdan, Letopiseţul lui Azarie (Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria II, Tomul XXXI, p. 148, 184). D-l A. Velcu greşit numeşte aceste steaguri (Enciclopedia României l. c.): steaguri mici. ’) B. P. Hăjdău, Arhiva Istorică a României, I, partea II p. 23; Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă, p. 19. 8) Le top. Ţ. Mold. dda Istr. Dabija până la ..., p. 64, 76, 77, 88; I. Bogdan, Documente privitoare la rdaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ţara Ungurească, p. 42; Iorga, Istoria armată, I, p. 71; Kogălniceanu, Letopiseţi, I, p. 365; II, p. 143. Şi Ia Italieni denumirea de bandiera (steag) servea şi ca denumire de unitate militară (Enciclopedia italiana, VI, p. 74). *) Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic, II, p. 290; Dr. Vasile Mitrofanovici, Liturgia bisericii ortodoxe, p. 291, 292; articolul în: Elefterudakis "Eyxvxioitatâucdv Xeţcxbv voi. III, p. 423. j|* www.digibuc.ro 4 GENERAL RADU R. ROSETTI 37o Ceea ce ne interesează pe noi nu este însă o chestiune de nomenclatură, ci la ce a fost întrebuinţat însemnul a cărui parte fluturătoare se găseşte azi la Muzeul Militar Naţional, adică fost-a el destinat dela început ca însemn militar sau ca unul religios ? Temeiul care dovedeşte că nu putea fi însemn domnesc (steagul ţării)1) este că nu se aseamănă deloc cu descripţia contemporană a steagului ţării de pe vremea lui Ştefan-cel- Mare, steag care era de mătase roşie pe care erau frumos zugrăvite cu aur însemnele Ţării Moldovei 2) şi nici cu des- crierile — contimporane — ale steagurilor domnitorilor urmă- tori 3). Temeiurile pentru care nu socotesc că putea fi un însemn ostăşesc sunt: Micimea acestei bucăţi de ştofă care ar fi împiedecat să fie văzută de luptători, în amestecul şi praful ce se ridica pe câmpul de luptă 4). Faptul că nu era prins de-a-dreptul pe suliţa însemnului, ci pe o piesă transversală legată sau atârnată de suliţă. Acest chip de fixare era mult prea şubred pentru câmpul de luptă şi toate gravurile vremei arată şi la noi şi la alte armate că chipul de fixare era prin prinderea cu cuie direct pe lance, marginea prin care se prindea fiind una din cele verticale şi nu una din cele orizontale. Chipul acesta de atârnare ar fi făcut ca pânza (praporul) să fluture prizontal, deci să nu se poată distinge ce e pe el şi dacă e un însemn amic sau inamic. De aceea la steagurile militare atârnarea se făcea vertical. * *) *) Mai sus, p. 3, nota. 5. a) «ad latus (lui Stefan-cel-Mare) vero per unum suum fidelum habebat cui Banderium quoque magnum sericeum coloris rubri, in quo arma terrae auro depicta erant praeferebantur » (B. P. Hâjdău, /, c,). Tot aşa fig. 5 din Despre ediţiile din 1488 ale cronicii lui Johannes, de Turocz de Constantin I. Karadja. s) General R. Rosetti, Evoluţia mijloacelor şi a chipului de făptuire a războiului dela moartea lui Ştefan-cel-Mare până la acea a lui Matei Basarab, II, Organizarea, p. 20, nota 5. *) Că serveau ca semn de adunare: învăţăturile lui Neagoe Vodă Basarab (Ed. Iorga), p. 240; Iorga, Studii şi documente, VII, p. LVI. Profesorul italian Luigi Chiappelli arată: «l’origine sua (a steagului) b dovuta alia necessită di distinguere « a una certa distanza il corpo a quale appartiene un reparto armato e di offrire ai «soldaţi dispersi un modo facile di rassembrarsi ». (Enciclopedia Italiana, VI, PP- 74—75)- www.digibuc.ro 37* STEAGURI, PRAPURE 5 Ceea ce ştim despre asemenea însemne ostăşeşti şi la noi şi la alte popoare 1). Faptul că imaginea Sfântului Gheorghe este aşezată perpen- dicular pe marginea prin care se fixa pânza de piesa ce o purta în loc de a fi aşezat paralel. Nu cred să fi fost nici a unui însemn boieresc (personal) pentrucă scrie pe dânsa că a fost data de Ştefan şi pentrucă dacă ar fi fost un însemn boieresc ar fi avut pe dânsa herbul boierului respectiv, cum arată ilustraţii vechi 2), cum era cazul în ţările străine şi cum era firesc să fie şi la noi prin analogie cu steagul ţării care avea stema ţării. # # # In schimb sunt temeiuri pentru socotirea însemnului din care a făcut parte această piesă ca unul destinat serviciului religios. Mai întâiu chipul său de atâmare era specific însemnelor bisericeşti3), chip care înfăţişa crucea4). Dimensiunile corespunzând dimensiunilor praporelor. Inscripţia numai bisericească, fără nicio aluzie la folosinţa pe câmpul de luptă. Faptul că ar fi fost dat pentru slujba bisericească 6). # * # Am crezut şi eu că piesa dela Muzeul Militar Naţional a făcut parte dintr’un steag. Cel dintâiu, părintele Nae Po- pescu mi-a slăbit, acum zece ani, această credinţă. Cercetările făcute de atunci şi rezumate în temeiurile sus arătate, mă fac să cred că piesa făcea mai de grabă parte dintr’un însemn destinat cultului bisericesc. # _________________ # * *) General R. Rosetti, o. c., pp. 19—21; C. Karadja, o. c., pl. 5. Numeroase ilustraţii aflate in colecţiile Academiei. *) C. Karadja, o. c., pl. 6; acelaşi, Delegaţii din ţara noastră la Consiliul din Con- stanţa, pl. VIII, IX. *) Larousse du XX-e sticle, la cuvântul gonfalon; Dr. Vasile Mitrofanovicî /. c. *) «Hasta longior auro contecta, transversam habet antennam instar cruciş. • • » (Eusebii De vita Constantinii, Lib. I apud Migne Patrologiae cursus completus, series Graeca, Toimis, XX, p. 94<*). s) Mai sus p. z, nota 2. www.digibuc.ro 6 GENERAL RADU R. ROSETTI 372 A doua polemică a avut loc în privinţa steagului fost la Muzeul din Dresda şi atribuit de istoricii noştri, până în vremea din urmă, lui Şerban Cantacuzino, iar acum în urmă de d-1 C. Karadja lui Istrate Dabija x). Foarte documentatului studiu al acestuia i se răspunde printr’o broşură2) în care pe de o parte se susţine că este steagul lui Şerban Cantacuzino (p. 12), iar pe de alta se emite ipoteza (aceeaşi pagină) că ar fi un steag din secolul al XIV- lea (?!). Răspunsul dat de d-1 Karadja8) confirmă, cred, definitiv cele arătate cum că steagul a fost al lui Istrate Dabija. * # # In discuţia ce a urmat acestei comunicări, şi la care au luat parte d-nii A. Lapedatu, 1.1. Nistor, P. P. Panaitescu şi părintele Nae Popescu, s’au adus noui dovezi, întărind concluzia autorului, şi anume: Steag şi prapore erau, în trecut, două numiri sinonime, descrierea steagurilor moldoveneşti dela ceremonia din Co- lomeia, din 1482, arată că steagul zis a lui Ştefan-cel-Mare nu poate fi un steag militar, nu avea ce căuta un steag militar moldovenesc tocmai la mănăstirea Zografos, imaginea Sfântului Gheorghe pe acest steag se explică prin faptul că prin hramul mănăstirii Zografos era Sfântul Gheorghe, inscripţia de pe steag este tocmai troparul Sfântului Gheorghe. Prin această comunicare se stabileşte nomenclatura, în ve- chime, a părţilor steagului: suliţă pentru ceea ce numesc Francezii hampe (staff la Englezi) şi prapor pentru pânza fluturând în vânt. *) *) Steagul românesc cd lui Istratie Dabija Voevod (Academia Română. Memoriile Secţiunii istorice, Seria III, Tom, XIX). *) Maior Popa Liseanu, Tot despre steagul ostăşesc din timpul lui Şerban Canta- cuzino, ') Tot despre steagid lui Istrate Dabija răscumpărat de Guvernul Român în 1937 {Revista istorică, anul al XXIV-a şi broşură Beparată). www.digibuc.ro resum£ Le Gănăral R. Rosetti, de 1’Academie Roumaine, s’occupe de deux polemiques par rapport â des drapeaux se trouvant au Musăe Militaire National â Bucarest. Se basant sur d’anciens textes, sur sa forme et sur le faţon d’attachement â la hampe, il dămontre que 1*Etamine (ătendard, banniăre) attribuăe k une enseigne militaire ne peut etre que celle d’une enseigne d’ăglise (oriflamme). Quant au drapeau qui s’est trouvă jusqu’â prăsent a Dresde et que le gouvernement roumain a rachetă en 1937, il se rallie k l’opinion de Monsieur C. Karadja, qui a dămontră, avec documents k l’appui, qu’il a ăt6 une enseigne militaire ayant appartenu. au Prince moldave Istrate Dabija, auquel il a ătă pris k la bataille de Leventz, preş Grâu (9/19 juillet 1664). www.digibuc.ro PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE Şedinţa dela 18 Noemvrie 1938 I. Metodele mele de istorie universală ridică în fiecare mo- ment, prin studierea adevăratelor condiţii de viaţă din centrul şi apusul Europei,— condiţii care sunt prezentate de multe ori, din necunoaşterea, sau reaua interpretare a izvoarelor, într’un chip manifest greşit, aşa încât este o întreagă refacere a istoriei Europei, care nici măcar n’a început încă—, mai multe probleme în care este vorba şi de poporul românesc, de rostul lui în lume şi în această parte a lumii care îl intere- sează mai mult şi care este Europa cu civilizaţia ei deosebită, din care, din nenorocire, felul obişnuit de a trata istoria universală ne exclude aproape cu desăvârşire. Şi adaug că împotriva acestei excluderi, care continuă chiar când noi, prin lucrări în limbi străine, reclamăm dreptul nostru, este fără îndoială o neapărată datorie pentru noi să protestăm, să ducem mai departe lupta, pentru ca să apărem şi noi în mijlocul acţiunii comune a naţiunilor europene, de când a ieşit civilizaţia aşa cum o avem şi, în împrejurările de acum, câtă o mai avem. Multă vreme, noi nu căutam o altă legătură cu această lume, pe care uneori am şi influenţat-o şi de care am fost influenţaţi foarte dese ori adânc, decât aceea a modelor pe ap A» R, — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III• Tom, XX. www.digibuc.ro 2 N, IORGA 376 care le-am primit, a instituţiilor pe care le-am împrumutat, a loviturilor pe care le-am suferit, a apăsărilor sub care am stat. Doar, în epoca romantică, în care ne plăcea să legăm totul de vechea Romă, ai cării continuatori am fi vrut să fim, până la ultimele amănunte de instituţii şi de moravuri şi până la cele mai neînsemnate din superstiţiile populare, se stabilia o legătură, care ni plăcea, dar care trebuia stabilită altfel, cu vremurile romane ale Imperiului, şi, mândri de ceeace am căpătat de la civilizaţia franceză, puneam alături de aceasta, cu o satisfacţie deosebită, revoluţia în forme şi în spirit, în forme mai mult decât în spirit, pentru care am părăsit aşezăminte ieşite din desvoltarea noastră organică firească, pentru a primi în loc ceeace la punctul de origine adesea ori începuse a fi ceva veşted sau cu totul perimat, pentru ca să aşteptăm pe urmă, când în Apus se producea un gând nou, cum este cazul cu fascismul, cu hitlerismul şi înainte de ele cu socialismul, mergând până la comunism, să aşteptăm, zic, ca în acele lumi să se ivească formule noi, pentru ca imediat să ne aruncăm lacomi asupra lor, pără- sind şi ultimele rămăşiţe, care putuseră scăpa, ale produsului nostru propriu. Atunci când am început a concepe istoria poporului nostru ca o unitate organică şi ca o semnificaţie morală, s’a introdus, din fericire, şi un alt punct de vedere. Privind în jurul nostru, numai în jurul nostru, la popoare cum sunt acelea din Pe- ninsula Balcanică, afară de Greci, cari au păstrat cu toată credinţa iubirea lor pentru tradiţiile antice, s’au însufleţit de dânsele din veac în veac, pregătindu-şi renaşterea naţională, ţinând seamă deci numai de popoarele slave care, îndată după năvălirea turcească, şi-au pierdut individualitatea naţională si care, fără oraşe care să-si fi continuat viata antică şi medievală, au ajuns să fie numai nişte aglomeraţii de ţărani conduşi de preoţii lor şi lipsiţi în acelaşi timp de o clasă nobilă cârmuitoare şi de o luminătoare clasă de cărturari, am ajuns la cunoştinţa că aceşti oameni au avut ce să împru- mute dela noi şi am stabilit, de şi nici până acum pe deplin, partea pe care o avem în susţinerea religioasă, culturală, mai www.digibuc.ro 377 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI 3 târziu revoluţionară şi în general politică, a acestor vecini, cari foarte adesea ori n’au răspuns, aşa cum ştie toată lumea, la larga binefacere, la generoasa sprijinire de care s’au împăr- tăşit din partea noastră, şi ca oaspeţi, pe malul stâng al Dunării, de-a lungul câtorva veacuri. N’am uitat nici ceeace datoreşte unor elemente plecâte din Moldova sau din Ţara-Românească, pe vremea lui Dimitrie Cantemir şi a lui Vodă-Brâncoveanu, Rusia lui Petru-cel-Mare, care se afla, precum o arată şi mărturia lui Neculce însuşi, care desigur că nu era un erudit, pe o treaptă de viaţă socială şi intelectuală cu totul coborîtă. Oricine a cercetat în amănunte epoca Ţarului Petru şi acţiunea naivă, sălbatecă a acestui reformator, a putut să se încredinţeze de marea deosebire ce exista pe acea vretne între Moldova, care i-a dat atâtia cărturari, si între o tară care ieşia din adâncul evului mediu răsăritean ca să se arunce avid asupra unei culturi pe care, din deceniu în deceniu şi din secol în secol, n’a putut s’o înţeleagă în deajuns ca să-şi poată însuşi în adevăr o parte esenţială dintr’însa. Dela un timp, cercetarea stăruitoare, datorită unei întregi şcoli care pleacă dela d. Ioan Andrieşescu, la care s’a raliat pe urmă entusiasta trudă a lui Pârvan şi opera metodică a elevilor săi, a schimbat punctul de vedere asupra raportu- rilor noastre cu alţi oameni, măcar pentru epoca preistorică. S’a văzut din ce în ce mai clar, ajungându-se şi la posibili- tăţile de sinteză pe care le-am încercat în cel dintâi volum din «Istoria Românilor » a mea, încă aşa de puţin înţeleasă şi ţinută în samă, că pe locurile unde ne aflăm noi n’a fost o barbarie, care să fi aşteptat miraculoasa influenţă a Romei ca să se transforme într’un capitol al istoriei antice. Din potrivă, la noi ca şi dincolo de Dunăre, ba chiar, prin anu- mite regiuni, în condiţii mult mai înaintate decât acolo —, şi nu trebuie să uităm o anumită cumunitate cu civilizaţia Europei centrale, zisă când dela Hallstatt, după locul unde s’a găsit manifestarea ei mai strălucită, când, alte ori, « civili- zaţie ungurească», din cauza Statului care mai târziu s’a aşezat acolo şi care nu are niciun fel de legătură cu civilizaţia pre- istorică — a existat o strălucită civilizaţie de artă, mai ales în domeniul ceramicei, a cării influenţă s’a întins până departe. 2Q' www.digibuc.ro 4 N. IORGA 378 Unde se credea în şesul muntean, în jurul chiar al capitalei româneşti, că n’a fost odinioară aproape nimic, cercetări ca ale d-lui Dinu V. Rosetti au scos la iveală un tip special de cultură, care se deosebeşte prin simţul deosebit al frumuseţii, iarăşi în acest domeniu al vaselor. Stabilindu-se relaţii care » > se impun dela sine şi care uneori au fost aşa de întinse, încât Pârvan credea că din munţii dacici a putut să ajungă aurul până în Asia Mică şi să servească pentru fabricarea obiec- telor de artă într’una din Troile suprapuse, s’a putut înţelege că acele admirabile vase ateniene, în care este o întreagă perioadă de stilizare, de reducere la tipuri abstracte, întocmai ca în regiunile noastre, nu sunt fără raporturi cu ceeace au făcut cei mai depărtaţi strămoşi ai noştri din ramura geto- dacică şi în general tracă. Olăria ateniană a trecut, potrivit cu spiritul rasei greceşti, la o vedere reală, întreagă şi armonioasă a vieţii omeneşti şi chiar a naturii de care era încunjurată, dar, în ce priveşte formele înseşi ale vaselor, ca în acea perioadă a celor din cimitirul dela Dipylon, este sigur că şi în acest domeniu, ca şi în atâtea altele în care Grecii nu sunt datornicii civili- zaţiilor orientale si mai ales ai minunatei civilizaţii cretane, nu s’a creat acolo ceva nou, ci asa-numitii barbari din Nord, cari sunt cuprinşi şi în legenda Heraclizilor şi în creaţia cărturărească a aşa-zişilor Dorieni, sunt cei dintâiu ctitori ai acestei arte, care a evoluat pe urmă alături de dânşii şi îm- potriva concepţiilor lor. Iată prin urmare lucruri câştigate pentru a se vedea şi altceva decât ce am împrumutat dela alţii, sau ce am dăruit altora. II. Dar să-mi fie îngăduit a releva, pentru începuturile evului mediu, o altă manifestare a noastră, care trebue neapărat semnalată, oricât faptul acesta ar întârzia, din cauza necu- noştinţii şi a prejudecăţilor, să fie ţinut în samă şi să se încorporeze astfel în istoria universală. Recenta broşură a d-lui Domanovszky, o colecţie de in- jurii ale unui necunoscător, dublat de un om fără cunoştinţa www.digibuc.ro 379 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI 5 tonului în care se discută problemele ştiinţifice, broşură care se răspândeşte, cum am primit ştirea acum în urmă, în chipul cel mai larg de Statul ungar, trimiţându-se tuturor profesorilor de istorie dela toate Universităţile din Franţa, între altele, adaug, printr’o curioasă potrivire, în acelaşi timp când anu- mite broşuri injurioase de aici dela noi ajung Ia aceeaşi adresă, arată că se mai păstrează în cercurile ştiinţifice interesate legenda pustiului românesc în părţile dela Dunăre şi din Carpaţi. Se observă chiar, dela o bucată de vreme, o recru- descenţă a acestei păreri. In această privinţă, cazul d-lui Frederic Miiller-Langenau, vicarul episcopiei săseşti din Ardeal, este caracteristic. Intr’o bună carte de istorie a teri- toriului pe care stăm alături de Saşi, mai de mult decât Saşii şi într’o proporţie neasămănat mai mare, carte tipărită în româneşte, d. Miiller recunoştea că, la sosirea lor în aceste părţi, Saşii au găsit o populaţie indigenă, dela care au căpătat cunoaşterea naturii în care se strămutau şi a mijloacelor prin care se putea apăra cineva împotriva primejdiilor ei. Au trecut câţiva ani numai, în Germania s’a petrecut ce s’a petrecut, anumite planuri de influenţă, şi peste hotarele Ger- maniei, s’au desemnat, succese mari au prins spiritele, şi iată că acelaşi autor, într’o lucrare recentă, publicată în limba germană, revine asupra acestei recunoaşteri. Da, zice d-sa, este posibil să fi îost şi Români în momen- tul când au apărut cei dintâiu coloni veniţi din regiunile Moselei si Rinului, dar aceştia nu erau altceva decât nişte primitivi, cari puteau să deie ceva doar în domeniul costu- mului sau în altele învecinate cu dânsul. In ce priveşte adevărata stare a acestor mai vechi locuitori, d. Frederic Miiller aduce înainte o măsură a lui Mateiaş Corvinul, atâtea secole după stabilirea Saşilor, în care se vede că regalitatea ungară, stăpână pe Ardeal, era obligată să ia măsuri stricte ca să împiedece pe ciobanii români de a strica ogoarele unei populaţii aşezate, care se ocupa cu agri- cultura, la care Românii nu s’ar fi împărtăşit aproape de loc. Dar iată că aceleaşi măsuri s’au luat în Italia, pentru a apăra câmpul de roade împotriva păstorilor, tot transhumanţi, cari se coborau din Apenini, şi aceasta nu înseamnă că www.digibuc.ro 6 N, IORGA 380 întreaga populaţie italiană din secolul al XV-lea şi alXVI-lea se găsia în faza pastorală. Şi în cealaltă peninsulă latină, în Spania, drumul, aşa-numita mesta, rezervat oilor şi ciobanilor, străbătea întregi regiuni de o agricultură înfloritoare, şi iarăşi de aici nu se poate trage concluzia că orice Spaniol nu era decât un baciu, care umbla din loc în loc cu oiţile şi cânii săi. Este adevărat că, împotriva părerilor permanente ale d-lui Domanovszky şi a celor noi ale d-lui Frederic Muller, comu- nicaţia, aşa de interesantă, pe care a făcut-o la Academie, acum două săptămâni, d. Sextil Puşcariu, creatorul hărţii lingvistice a poporului românesc, a arătat că anumite cuvinte care se întâlnesc numai în părţile dela Nordul Carpaţilor, şi anume în regiunea de Vest, unde am pierdut atâta teren pe care nu l-am ştiut reclama, până ce acum se ridică pretenţii îm- potriva noastră, dovedesc că în aceste părţi a fost temeiul însuşi al neamului românesc, ceea ce, de altminteri, se poate evi- denţia şi prin faptul că, dacă Românii ar fi venit, după păre- rea d-lui Domanovszky, târziu din Peninsula Balcanică, ar fi trebuit să avem o populaţie mult mai numeroasă pe malul Dunării decât în Carpaţi, ceea ce nu s’a întâmplat. Şi colegul nostru ni-a arătat şi câteva dări de seamă, din care se vede că gânditorii apuseni au ajuns şi ei la părerea aceasta că Românii nu sunt nişte oaspeţi noi ai pământului pe care în sfârşit l-au câştigat, prin aşa de mari jertfe. Ar fi de dorit ca filologii români să fie cu toţii de această părere, şi astfel am fi scutiţi să cetim articole ca acela, recent, al unui învăţat profesor dela Universitatea din Iaşi, d. Oţetea, care declară făţiş x) că este pentru teoria admigrării, adăugând că observaţiile, de multe ori de o manifestă rea credinţă, ale unor tineri filologi unguri sunt vrednice de ţinut în samă, cu atât mai mult, cu cât istoricii români ar fi adus pentru deslegarea acestei probleme un aport mult inferior celui adus de Unguri. Dar iată că un şir de cercetări pe care le urmez de aproape douăzeci de ani a arătat că în atâtea părţi din Europa a fost, fără să se fi vorbit de un desertum şi de o emigrare, o viaţă 1) In însemnări ieşene. www.digibuc.ro 381 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMANI 7 ţărănească neînsemnată în izvoare, în povestiri, în cronici, care corespunde cu desăvârşire vieţii noastre de pe vremuri. Am studiat mai de aproape şi am prezintat rezultatele chiar aici la Academie, populaţia din văile Elveţiei. Şi acolo, până la o anumită dată, deşi n’a fost nicio năvălire şi cetele barbare n’au pătruns în forma lor primitivă în aceste regiuni, aducând cu dânsele distrugerea, lipseşte orice bază pentru a se putea urmări istoric, aşa cum se face pentru epocile înain- tate, viaţa deosebitelor elemente naţionale care au trăit si au colaborat în aceste părţi. Am arătat acest paralelism helveto- roman în aşa fel, încât nu văd cum s’ar putea contesta această asămănare, cu lipsuri care se pot explica şi cu realităţi care nu se pot tăgădui, trăind sub această lipsă de formă. Altădată, prin articole tipărite în reviste italiene, am do- vedit că şi poporul italian, în anumite regiuni, a trăit neştiut de istorie, în aceleaşi condiţii în care s’au găsit Românii din evul mediu. Nu este locul să mă întind din nou, în amănunte, asupra condiţiilor de viaţă care se constată, prin forme dovedite mai târziu, dar fără îndoială de o mare vechime, în regiunea dela Sudul Alpilor, prin părţile Friulului, către Udine. Am apăsat cu toată hotărîrea asupra formelor de alcătuire din Sardinia, care, sub atâtea raporturi, nu fac decât, într’o regiune aşa de depărtată, să prezinte exact aceleaşi fenomene pe care le întâlnim la noi şi, deşi n’am avut plăcerea să văd că aceste rezultate au întrat în cugetarea generală, totuşi, când atenţia se va îndrepta asupra cercetărilor mele, nu văd ce li s’ar putea opune. Scriind în mai multe rânduri, şi într’o serie de conferinţe la Paris, despre începuturile Veneţiei, atât de romană în ce priveşte populaţia, atât de bizantină în ce priveşte formele superioare, pentru ca într’un târziu numai Italia să se întindă cu rosturile ei asupra teritoriului veneţian, am învederat că Adunarea poporului, Sfatul cel mare, Sfatul cel mic, Senatul nu sunt decât forme care se pot găsi şi la noi. Cum de altfel, în acea Genevă care s’a adaus numai târziu la confederaţia sviţeriană, oricine cercetează atribuţiile Adunării poporului, Consiliului mare, Consiliului mic şi celor patru sindici va trebui să recunoască, şi acolo, că în aceleaşi www.digibuc.ro 8 N. IORGA 382 împrejurări se des voltă aceleaşi forme, şi nu ştiu care este numărul documentelor în care să se vorbească de cea mai veche Genevă a evului mediu, unde locuitorii de limbă fran- ceză de astăzi ar fi trebuit să vină din cine ştie ce regiuni, de vreme ce documentele nu prea vorbesc de înaintaşii lor. Am urmărit în toată Italia, în cea de Sud mai ales, exis- tenţa unor comunităţi rurale de acelaşi caracter, şi din ce în ce mai mult se lumina înaintea mea acest spectacol al vechii vieţi româneşti, care, de altminteri, trăieşte şi azi, în instituţii de care sufletul poporului nostru este legat, supt co- durile pe care le îngrămădim asupra lui. N’am avut materialul trebuitor ca să studiez, în ce pri- veşte clanurile din Scoţia, care s’au păstrat până în secolul al XVIII-lea, în formele cele vechi, şi ca organizaţie militară, o stare de lucruri pe care avem dreptul de a o apropia de starea de lucruri dela noi şi, în general, cu toate contesta- ţiile recente care au apărut în colecţia de studii închiriate d-lui Dopsch, întreagă situaţia din Marea Britanie, după părăsirea de legiunile romane, nu face decât să corespundă, după cum am arătat în volumul al doilea din «Istoria Româ- nilor », cu cea dela noi. Adaug în sfârşit că, acum în urmă, căzându-mi în mână o carte despre insulele din La Manche, care au o populaţie franceză de origine normandă, rămasă încă dela începutul secolului al XlII-lea în legătură cu An- glia, am constatat că şi acolo, în Guernesey, în Jersey, în- tâlnim forme de viaţă populară, — într’o regiune pe care regele Franciei, la anexarea Normandiei, o uitase şi pe care regele Angliei o administra din punct de vedere englez —, corespunzătoare cu aceste forme, pe care le-am urmărit, astfel, dela o regiune a Europei la cealaltă. Când s’au alcătuit Statele româneşti, am scos la iveală, pentru a întâmpina contraziceri care-şi corespundeau admi- rabil, de o parte, la Bulgari de distincţia şi creşterea d-lui Mutafciev şi, de altă parte, la Români porniţi pe o tăgăduire de caracter personal, că oriunde Românii, trăind viaţa aceasta patriarhală, s’au găsit în margenea unui Stat organizat, acest Stat organizat i-a îndemnat, cum este firesc, la o alcătuire politică corespunzătoare. Pe malul drept al Dunării, foarte www.digibuc.ro 383 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMANI 9 multă vreme au fost cetăţi de caracter latin, care rezumau în ele, nu numai viaţa din această parte balcanică, dar şi aceia ce nu putea să capete acest caracter pe malul stâng. Acum o lună de zile, spuneam că episcopatele dela Vidin şi Durostor nu sunt altceva decât episcopate ale Dunării şi pentru un mal şi pentru malul celălalt, şi care au continuat această funcţiune, chiar după ce aceste cetăţi, odinioară latine, s’au slavizat, impunându-ni, din cauza comunităţii necesare între cele două maluri, şi forma slavonă în Biserică şi, cum Biserica era în legătură cu Statul, prin urmare şi în Stat. Stăruiu şi până acum în părerea că, în părţile Silistrei şi ale Dobrogii de mai târziu, formaţiile care se constată, prin mai multe izvoare bizantine, nu pot fi acelea ale Pecenegilor, închişi în lagăre şi străini de agricultură, şi nici ale Ruşilor, o simplă ceată militară luată în serviciul împăraţilor din Constantinopol; nu rămâne, prin urmare, decât a se admite Românii. III. Când s’a întemeiat Statul din Argeş, căruia i-a urmat pe urmă Statul moldovenesc dela Baia, nici Statul acesta nu reprezintă o formă izolată la sfârşitul evului mediu. El cores- punde, fără a se fi exercitat o influenţă, creaţiilor ţărăneşti care se întâlnesc în Elveţia, prin tovărăşia, legată cu jură- mânt, a văilor sviţeriene. Intr’o comunicaţie făcută aici, am arătat cum ceea ce erau Habsburgii acolo, împotriva cărora se făceau răscoale, era în părţile noastre regele ungar, pe care ţărănimea aceasta liberă nu-1 putea suferi ca stăpân. Dar nu numai că există contemporaneitate, corespondenţă şi mişcări paralele între noi şi celelalte naţiuni, mişcări care se înţeleg mai bine la noi prin aceste forme apusene, însă şi în Apus se pot înţelege mai bine ţinându-se samă de formele noastre, dar la noi, în momentul creaţiei Statelor, s’a afirmat, înainte de a fi afirmat aiurea, principiul Statului modern, Statului naţional, legat de un anume pământ, moştenit din generaţie în generaţie şi dincolo de margenile căruia noi nu www.digibuc.ro IO N. IORGA 384 înţelegem a ne întinde. Nu este la începuturile noastre o politică europeană, o mare politică internaţională, de im- perialism întins peste mai multe naţiuni, ci una de strânsă şi strictă alipire la singurul pământ moştenit, noţiune care se continuă veac de veac, până în timpurile noastre, cum o pot înţelege uşor cei cari văd situaţia mai limpede şi-şi dau mai mult sama de care sunt drepturile şi puterile noastre. In secolul al XV-lea, Europa apuseană se găseşte încă în evul mediu. In lecţiile mele dela Universitate, eu afirm că formele evului mediu au trăit acolo până la Revoluţia franceză, că monarhia, aşa-numită monarhie absolută este o iluzie, că ordonanţele regilor Franciei apar doar din când în când, că fiecare provincie şi-a păstrat obiceiurile, că forma com- plicată a sistemului fiscal sau judecătoresc, care a fost aşa de criticată, nu se datoreşte unei greşeli a regilor, ci faptului că societatea era deprinsă a trăi în aceste forme, pe care nu voia să le schimbe şi pe care a făcut foarte rău cine le-a schimbat printr’o biurocraţie abstractă, supt care nu mai este altceva decât mişcarea anarhică a unor mase care nu parti- cipă de fapt decât prin iluzii electorale la viaţa acelor ţări. La noi, ca şi la Turci, ideia romană s’a perpetuat: Statul a fost Stat, Domnul a fost Domn, legea a fost lege. Nimănui nu i-a fost îngăduit să se amestece în lucruri care nu-1 privesc, atunci când este vorba de interesul general. Acesta a fost un popor guvernat dela început şi care, din cauza aceasta, împotriva tuturor uneltitorilor, acceptă guvernarea, chiar atunci când ea nu satisface întru toate nevoile sale. Aici nu este un împrumut dela Bizanţ, de care noi ne-am despărţit atâta vreme, de şi am fi dorit să-l avem, pentru că era roman, ci instinctul popular este păstrătorul, cum o arată limba si asezămintele, al acestei tradiţii romane. Suntem deci, supt raportul guvernării, mai sus decât cele mai multe ţări din Europa. Cu instituţiile de acolo, Turcii ar fi trecut peste noi; dacă am rămas noi singuri şi nu ne-am confundat, cum crede mai toată lumea, într’un fel de robie otomană, de care ne-am fi liberat în secolul al XlX-lea numai, aceasta se datoreşte faptului că eram o comunitate militară strâns legată, răspunzând la fiecare poruncă a Domnului. www.digibuc.ro 385 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI II A venit Renaşterea. Vedeţi din cartea pioasă a d-lui Teodor Bălan despre regretatul nostru coleg Dimitrie Onciul că el avea de gând, fie că într’acolo îl duceau propriile sale griji ştiinţifice, fie că era împins în legătură cu examenele nume- roase şi grele pe care a trebuit să le treacă în calitate de pro- fesor bucovinean, că el avea de gând, zic, să se preocupe de influenţa Renaşterii asupra noastră. Odinioară, tot aici la Academia Română, am arătat, şi în afară de întâmplătorul şi cu totul anacronicul Despot, care n’a lăsat nicio moştenire în părţile unde l-a adus şi de unde l-a luat înapoi vântul, existenţa tipului «Principelui» lui Machiavel şi la noi, de şi el era amestecat cu un sentiment religios sincer şi adânc, care nu se întâlneşte la « păgânii» din Italia acestui secol al XV-lea si al XVI-lea. Petru Rares, Alexandru Lăpuşneanu sunt întrupări caracteristice ale unei epoci în care ceea ce hotărăşte este virtii, posesiunea tuturor mijloacelor de inteligenţă şi de voinţă, sentimentul fiind exclus, care trebue pentru a birui cineva per fas et nefas. Dar, şi aici este originalitatea românească: găsim ceva care nu ni vine de nicăieri şi aparţine produsului nostru propriu. Nu primim formele fără a le coborî în esenţa însăsi a fiintii noastre, sau, altfel, formele acestea rămân la suprafaţă, având o valoare numai pentru observatorii superficiali. O oarecare libertate în ce priveşte religia noi am avut-o totdeauna, şi religia aceasta însăşi a fost o formă cu totul specială a orto- doxiei. O religie de «popi», nu de episcopi, o religie de datini, nu de canoane, o religie de largă libertate, care a putut rezista tocmai de aceea stăpânirii ierarhice, neiertătoare în poruncile sale, a catolicismului apusean. Nu ni-a fost greu, deci, să trecem dela ideea creştină la ideea romană, fără a părăsi cu totul pe cea dintâiu, în momentul când această revoluţie s’a petrecut, iar Renaşterea, putem zice, n’a fost la noi un lucru luat dela alţii, deveniţi învăţători ai noştri, oricât, în ce priveşte scrisul, s’ar observa un împrumut, ci creştinismul nostru a fost în sensul roman, pe care l-a restau- rat Renaşterea. Cugetarea noastră n’a fost înlănţuită nicio- dată de orânduiri de caracter religios, ci, trecând peste toate formele, ia, potrivit cu raţiunea omenească, care nu este www.digibuc.ro 13 N. IORGA 386 dusă însă până la raţionalizări şi raţionalism, îndreptările sale permanente. In această privinţă, Ureche, ca şi Miron Costin, ca şi Constantin Cantacuzino, sunt tipuri cu totul deosebite ale spiritului Renaşterii, aşa cum, pe fondul cel vechiu, care n’a fost înlocuit, ci numai altoit, se pot întâlni numai în locurile noastre şi potrivit cu însuşirile rasei. IV. Până şi legăturile noastre cu împărăţia turcească, urmaşă a celei bizantine, au căpătat un caracter cu totul particular. Este adevărat că între dinastia lui Osman şi între emiratele din Asia Mică au putut să fie legături pe veche bază asiatică, pe care le putem interpreta ca fiind corespunzătoare cu ce se numeşte în Apus suzeranitate. Dar la creştinii din Peninsula Balcanică, oricât de mult situaţia Imperiului bizantin, la un anume moment, faţă de emirii deveniţi sultani şi cu apucături regale, mai târziu im- periale, ar avea, prin îndatorirea de a merge la războiul ocro- titorului mai puternic şi ameninţătorului permanent, o asă- mănare cu situaţia Domnilor din Ţara-Românească, si ţinând samă de faptul, care s’a putut constata uşor, cum o semnalam de multă vreme, că actele de supunere care s’au prezintat, la 1770, de boieri cari doriau să asigure o situaţie mai bună ţării lor, n’au nimic autentic, ci sunt o fabricaţie a generaţiei de atunci şi în special a lui Ienăchiţă Văcărescu, totuşi până la înţelegerea cu Mircea-VodăaluiMohammedI, înlocuitorul lui Musa, prieten şi «frate » al Domnului muntean, nu se întâlneşte niciun fel de învoială, scrisă sau nescrisă, cu o Putere creştină, având caracterul legăturii stabilite între această ţară de jos a poporului românesc şi între Statul cel nou, cu tendinţe de organizare împărătească. Ceea ce se numeşte «tratatul» cu Veneţia, prin care se recunoaşte Repu- blicii stăpânirea asupra unor anumite cetăţi şi ţinuturi din Grecia de astăzi, în schimbul unui dar anual, unui peşcheş, s’a stabilit după ce, renunţându-se la războiu şi dintr’o parte şi din alta, între cele două puteri, atât de puţin asămănătoare, a www.digibuc.ro 387 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI 13 Turcilor năvălitori şi a apărării româneşti, a intervenit o convenţie durabilă, care, bine înţeles, nu putea să fie nici ea un tratat, ci numai un privilegiu de graţie, un act de iertare faţă de cineva care recunoaşte supremaţia Sultanului. In interpretarea însă, de-a lungul timpului, a acestui act dela începutul secolului al XV-lea se observă, în ciuda necon- tenitelor încălcări din partea unei lumi turceşti din ce în ce mai amestecată şi degenerată sub raportul moral, o largă tălmăcire, care arată şi ea putinţa de creaţie proprie a minţii politice româneşti. Când, mult mai târziu, problema turcească a fost adusă înaintea Europei şi rostul însuşi al Statului otoman era acum altul, interpretat după principii europene, noţiunea aceasta de « suzeranitate », aşa de puţin obişnuită în epoca modernă, total deslipită de evul mediu, s’a impus forurilor Europei, de alminteri împreună cu actele plăsmuite, a căror auten- ticitate, aşa de rare ori şi într’o formă aşa de timidă se tăgă- duia de Turcii cei noi. Prin a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Europa întreagă s’a stabilit regimul de Curte, după exemplul lui Filip al II-lea, care, lângă imensa mănăstire a Escurialului, îsi avea cele câteva odăi în care a lucrat si multă vreme a » » tânjit de moarte, cu hotărîrea de a nu se aşeza în Madridul vecin, care îşi datoreşte toată prosperitatea şi împodobirea artistică Bourbonilor, veniţi mai târziu, în secolul al XVIII-lea. Ludovic al XlV-lea, fiu şi soţ de prinţesă spaniolă, şi-a ridicat măreaţa reşedinţă dela Versailles pentru a cuprinde într’însa o întreagă lume trăind în jurul regelui şi prin aceasta renunţând la toate rosturile de provincie, la toate amintirile de castel. Iar, după aceea, n’a fost prinţ italian, şi mai ales german, care să nu dorească să-şi aibă, la o parte de vechiul oraş de reşedinţă, o astfel de strălucită casă de ţară, unde să fie la adăpost de orice surprindere şi, tocmai prin izolare, să se ridice într’o lume de prestigiu extraordinar si nenatural. » __ Ţările noastre aveau, de foarte multă vreme, s’ar putea spune: chiar dela început, în jurul Domnului, o organizaţie www.digibuc.ro 14 N. IORGA 388 de Curte, corespunzătoare vechii ierarhii bizantine, aşa de respectată, care îşi are începuturile dela Constantin-cel-Mare. Intr’o recentă conferinţă, încă nepublicată, ţinută la Alba- Iulia, am pus faţă în faţă cu aceşti Domni încunjuraţi de acea ierarhie bine stabilită, fiecare avându-şi rangul şi insigniile şi privilegiile deosebite şi imitând, într’o formă, oricât de sără- cită, strălucirea bizantină transmisă sultanilor otomani, pe prinţul ardelean, care nu este de fapt decât şeful unei ordini de lucruri medievale, sprijinită pe deosebitele categorii con- stituţionale, care se adunau din când în când într’o dietă, pentru a hotărî ceea ce se poate acorda, ca dări şi contin- gente militare, acestui stăpân mai mult nominal al ţării. Dincolo de munţi, acest mic monarh de rasă ungurească nu avea deci nici capitală, Alba-Iulia, vechiul nostru Băl- grad, neavând decât o legătură particulară cu Bâthoreştii, nici un număr de demnitari cari să-i stea necontenit la înde- mână, ei fiind înlocuiţi foarte dese ori cu tot felul de străini: clerici catolici din Ordinul Iezuiţilor, nobili de tară veniţi întâmplător şi pentru câtăva vreme lângă un stăpân cu care aveau legături personale, aventurieri din toată lumea, scriitori de anale în latineşte. Tezaurul ardelean n’a existat niciodată, şi administraţia deosebitelor părţi ale ţării era în sama unor organe, care fuseseră de multă vreme stabilite în evul mediu, pe baza privilegiilor acordate de regii de odinioară ai Ungariei. Oricât de mult cei doi Râkoczy ar fi exercitat, din cauza situaţiei lor, şi în legătură cu Apusul, din cauza amintirii vechilor «crai» ai Ungariei, pe cari îi înlocuiau în acest ultim refugiu al Statului oarecum naţional, oarecare hege- monie şi dincoace de Carpaţi, dar odată ce aceştia au dis- părut, ce modestă este situaţia bietului Secuiu calic şi des- preţuit de atâţia dintre supuşii săi, care a fost Mihai Apaffy, faţă de Domnia, pecetluită cu vulturul bicefal bi- zantin, a unui Şerban Cantacuzino, căruia gândul îl zbura drept până la moştenirea împărătească a strămoşilor săi! La aceşti Domni ai Ţării-Româneşti şi ai Moldovei, pe lângă vechea tradiţie bizantină, se adaugă în această vreme, ca un al doilea element de sinteză, tot ceea ce curtenii occidentali www.digibuc.ro 389 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMANI 15 puteau să introducă, din noile obiceiuri ale lumii cato- lice. Dar peste amândouă aceste datine, aşa de deosebite între dânsele, de şi tot Bizanţul era acela care influenţase asupra strălucirii monarhiei spaniole, ea însăşi creând Curtea franceză din secolul al XVII-lea, era la noi un amestec, de cel mai mare interes, într’o altă sinteză strânsă, care nu s’ar fi putut realiza aiurea, între această măreţie meşteşugită, arti- ficială şi între cea mai veche tradiţie de viaţă populară cu drept electiv, care se prelungia la Români din cele dintâi începuturi ale Statului, în tradiţiile, care n'au murit nicio- dată, ale unei tovărăşii pline încă de vlagă. Astfel, Constantin Brâncoveanu, la Curtea căruia era un reflex al splendorilor bizantine şi dela care plecau daruri pentru toate căpeteniile Bisericii ortodoxe, până în adâncul Asiei, la dânsul, care făcea să se tipărească lucrări în multe limbi pentru întrebuin- ţarea bisericească şi folosul cultural al tuturor neamurilor răsăritene, puterea-i era datorită voinţii manifeste a mulţimilor, cu ostaşii în frunte, care l-au vrut Domn după moartea unchiului său, Şerban Cantacuzino. Şi această alegere de ca- racter popular corespunde întru totul cu aceea din care â rezultat Domnia unui Constantin Şerban şi chiar cu Domnia, sprijinită pe o biruinţă de pribegi şi pe puterea unei clase mili- tare, a bătrânului Matei Basarab, fără să uităm alegerea de către boieri în munţi, după moartea lui Mihai Viteazul, a lui Radu Şerban însuşi. Nicăiri nu se observă, prin urmare, ca la noi legătura între cel mai hotărît drept al tuturor categoriilor populaţiei de acelaşi neam şi între formele cele mai strălu- cite ale vieţii monarhice în aceeaşi proporţie ca la noi. Brân- coveanu nu poate fi comparat, supt acest raport, cu niciunul dintre stăpânitorii Europei centrale şi a Apusului. Atunci când apare încunjurat de Patriarhi şi episcopi subvenţionaţi de dânsul, după ce Vasile Lupu dominase şi Biserica patriar- hală a Constantinopolului şi aceea a Ierusalimului şi a Ale- xandriei, el este fără îndoială moştenitorul, ca drept creştin şi cu misiune de a apăra legea comună tuturor ortodocşilor, al împăraţilor din Constantinopolul de odinioară. Avem a face şi aici, prin sinteză şi adaptare, cu o creaţie românească, pe care n’o determină nicio influenţă exclusivă www.digibuc.ro ■> .. < , . ..4.. . . i ■ ■ ■ ■ n i ■■ ■ . ■■■■» ■ ■ .*-»■—-« ■ . i» 16___________________________N. IORGA____________________________39© de aiurea şi care, prin urmare, nu datoreşte vieţii generale a Europei formele sale. Când au apărut aşa-numiţii Fanarioţi, pe cari am ştiut să ni-i însuşim foarte răpede, cum şi aici de atâtea ori am dovedit-o, înlăturând prejudecata «naţionalistă» că dela o bucată de vreme am întrat într’o robie grecească, urmărind elenizarea, si cu termen scurt, în toate domeniile vieţii noastre publice şi ale culturii noastre, comparaţia care se impune pentru cine cunoaşte istoria universală între Nicolae Mavro- cordat şi între mulţi stăpânitori din Apus este cu totul în avantagiul lui. Din vechea viaţă antică, printr’o tradiţie care n’a fost niciodată întreruptă şi care se întrupează într’o atmo- sferă de familie de o frumuseţă deosebită, de o corectitudine absolută, expusă privirii cercetătoare a mediului încunjurător, care nu îngăduia scăpătări Domnului român de origine ame- stecată, în care nu lipseşte însă şi sângele vechilor monarhi români, de care mai ales este mândru acest om al unei târzii Renaşteri, Mavrocordatii si neamurile înrudite cu dânşii, Ipsilanteşti, Moruzeşti, Suţeşti şi celelalte familii domni- toare până la sfârşitul epocei aşa-zise fanariote, au aceste ele- mente de viaţă morală şi religioasă care lipsesc prea mult con- temporanilor din Apus, oricât de deplină ar fi fost indepen- denţa acestora şi oricât de mare puterea lor. N’are decât să-şi amintească oricine ce s’a petrecut la Curtea Franciei după dispariţia în mijlocul blestemelor a lui Ludovic al XlV-lea, acea vreme a Regentului, oricât de luminat, de bine intenţionat, si oricât s’ar face de mare locul calomniei evidente, să se o- prească la scenele de purtare neruşinată, la atitudinile cinice, la răspândirea, fără niciun fel de socoteală şi de mustrare de cu- get, a banului public, la incapacitatea de a face să triumfe for- mule noi, la care s’a gândit acest regent Filip de Orleans, pentru a înţelege cât de adâncă era la noi pietatea faţă de cre- dinţa luată în batjocură din ce în ce mai mult în lumea aceasta apuseană, cu urmările ce se puteau aştepta, ca şi spiritul de respect al celor tineri faţă de cei mai în vârstă, eticheta strict păstrată ca pe vechile vremuri bizantine, dorinţa de a se încunjura Domnul cu oameni aleşi, luaţi din toate neamurile, www.digibuc.ro 39l PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI 17 din oraşele săseşti ca şi din depărtata Italie şi, mai târziu, din lumea artiştilor de pretutindeni, chiar din Geneva, având astfel tot ceea ce trebue pentru a prezintă, după obiceiurile cele mai vrednice de păstrat, monarhia în toate rosturile ei. Amintească-şi cineva de viaţa dela Curtea regelui Frederic- Wilhelm I-iu, de groaznicele certuri de familie, de loviturile care cădeau grămadă asupra copiilor, de lipsa de orice sen- timent a fiului faţă de tată şi de orice reservă în cruda răzbunare a tatălui faţă de încercările de independenţă ale fiului; n’are decât să cetească plângerile surorii lui Frederic al II-lea, markgrafina de Bayreuth, şi cu privire la familia în care se măritase şi unde trebuia să-şi apere soţul împo- triva pumnilor socrului, şi la zgârcenia din propria ei familie de acasă, care o lasă neajutată până la primejduirea sănătăţii, n’are decât să cetească anumite scrisori ale lui Frederic însuşi, în care este batjocura faţă de oricine, şi de cei cari în aparenţă îi stau mai de aproape; n’are decât să-şi închipuie, faţă de respectul care se acorda de soţii lor Doamnelor dela noi, soarta, aşa de nenorocită, a nobilei femei care a fost soţia lui Frederic şi care şi-a trăit aproape toată viaţa într’o izolare asămănătoare cu aceea a unei temniţe, adăugându-se la barba- rie şi despreţul cel mai nemeritat, pentru ca să guste pacea aşezată, bunele moravuri, grija de păstrarea cuviinţii în orice manifestare, la deosebitele familii domnitoare care s’au suc- cedat la noi. Ar merita reproduse, decât să fac astfel de comparaţii, cele câteva pagine în care Ungurul francizat şi aşezat în Turcia, de Tott, descrie mediul familiar în care trăia Românul bizantinizat, coborîtor din Basarabeni şi Bucovineni din păr- ţile cele mai modeste ale boierimii, Ioan Callimachi, la Con- stantinopol, unde el nu făcea, de altfel, decât să unească tra- diţiile cele mai bune de acasă cu ceea ce-i impunea această etichetă transmisă de-a lungul secolelor, care impusese tuturor barbarilor în vechiul Bizanţ. D. Ilie Minea a relevat cu dreptate că reformele lui Con- stantin Mavrocordat în toate domeniile politice şi sociale, urmând pe cele fiscale, cu sistemul de patru « sferturi», ale 3 3o A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria IU. Tom. XX. www.digibuc.ro i8 N. IORGA 39* tatălui său, nu vin de pe urma atmosferei «filosofice » din Apus, ci o precedează. De fapt, pe când curentul reformator era reprezintat prin criticile unui Giannone şi opera de rea- lizări a unui Tannucci la Neapole, Domnul român a pus în execuţiune un întreg plan îndrăzneţ a cărui desăvârşire a fost oprită în parte numai de împrejurările defavorabile acţiunii aceluia pe care Lyonesul Flachat îl numeşte un «Petru-cel- Mare » fără mediul necesar. V. De câte ori răscoleşte cineva prin miile de mii de documente ale trecutului nostru, el nu se poate să nu fie lovit, în ce priveşte forma lor, de marea deosebire care există între cei cari le-au scris în capitalele româneşti sau în oraşele de pro- vincie, ba până şi în cutare sat unde se găsia încă un pisar cu grija bunei cuviinţe şi a eleganţei, şi între zecile de pagine formaliste, într’o limbă fabricată, pe care le prezintă ţările apusene. Acolo, mecanizarea merge din ce în ce mai răpede către desăvârşire, pe când la noi nu lipseşte în cel din urmă răvaş, în cea mai simplă scrisoare de familie, luminată de o concepţie religioasă şi morală superioară, în actele de anchetă prezintate Domnului de boierii însărcinaţi cu lămurirea unui proces, care încep printr’un proemiu unde se recurge la ideile cele mai înalte pentru a explica donaţia făcută upei biserici sau unui credincios, o notă de viaţă reală, un senti- ment de duioşie, un element caracteristic pentru viaţă şi gândire, o izbucnire de originalitate în fond şi în formă. Toate acestea sunt, prin urmare, înnalte documente de acea omenie care caracterizează întreaga noastră viaţă. A venit Revoluţia franceză, care nu este altceva decât un fenomen general european, care s’a cristalizat la Paris, spri- jinindu-se pe lucruri venite din toate părţile, în concepţia, acum dominantă, a unei singure umanităţi, pretutindeni de aceeaşi formă. Imitaţia a mers răpede dela un capăt al Europei www.digibuc.ro 393 PARALELISME $1 INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMÂNI 19 la celălalt, şi ceea ce era mecanic şi abstract în Franţa a păstrat acelaşi caracter pretutindeni unde s’a introdus. Şi cei cari aveau nevoie de liberare şi cei liberi de multă vreme au simţit un fel de datorie să rupă cu trecutul, să părăsească formele transmise de-a lungul veacurilor, pentru a adopta acele creaţiuni franceze care nu sunt decât efluxul, în domeniul vieţii publice, al unei filosofii pur formale. La noi, de şi, într’un anumit mediu boieresc, sau la anumiţi străini, pro- paganda franceză, de altfel destul de slabă, n’a putut să rămână fără ecou, lumea nu s’a lăsat cucerită. Aceasta nu este un semn de inferioritate, ci încă o afirmare a unui suflet deosebit: Grecul Rigas, atâta vreme întrebuinţat de boierul Brânco- veanu la Bucureşti şi amestecat în toate rosturile noastre, el, care şi-a căpătat în această Capitală munteană toată pregătirea culturală superioară, din care au ieşit poesii, realisări carto- grafice, proclamaţii, cu spiritul său internaţional putea de- veni un iacobin revoluţionar. La Români, la cari noţiunea de revoluţie echivalează cu sfărâmarea de ordine şi lipsa de bună cuviinţă, succesul n’a putut să fie atins şi, ca şi în . timpul Marelui Războiu, faţă de propaganda bolşevică, făcută prin armata de zeci de mii de oameni care stăpânia laşul, şi mulţimea neştiutoare şi cercurile mai înalte, accesibile totuşi la orice curent de cultură, au dat din umeri înaintea exageră- rilor unei doctrine, care, îndată ce trece de o anumită măsură, nu mai poate avea legături cu sufletul nostru. Dar aceasta n’a împiedecat, pe o vreme când, după domi- naţia lui Napoleon, ţări cum este Franţa şi atâtea regiuni care făcuseră parte din ordinea napoleoniană nu ştiau cum să strângă, din amintirile mai vechi şi din realizările de ieri, elementele necesare pentru o Constituţie, ca toată clasa noastră boierească, în refugiile dela Braşov, dela Cernăuţi, dela Chi- şinău, în faţa revoluţiei greceşti, să nu se gândească la altceva decât la crearea noului statut modern al Statului român. Această frământare de idei a dus pe urmă, în legătură cu interesele Ruşilor, cari voiau s’o menţină în anumite margeni şi s’o întrebuinţeze pentru scopurile lor, la acel Regulament Organic, care, cu toată presidenţia lui Chiselev, este totuşi o creaţie originală a poporului român. 30* www.digibuc.ro 20 N. IORGA 394 Dar pe vremea aceasta Apusul trăia în plin romantism. In literatură, în artă, în cugetare, în viaţa publică, în tendinţile de viitor domnia o înfloritoare anarhie, un entusiasm care nu suferia niciun frâu. Ne-am împărtăşit fără îndoială şi din această viată nouă a ţărilor celor mai înaintate în cultură, dar la noi s’ar căuta în zădar, în literatură, în modestele mani- festaţii artistice, în viaţa de familie, aşa de criticată de călă- torii apuseni cari nu cunoşteau bine lumea noastră şi uitaseră puţintel lipsurile de acasă dela dânşii, în îndreptările spre viitor ale vieţii de Stat, nimic din interesantul si coloratul exces, în care cădea, de multe ori, această tendinţă de răstur- nare şi de nouă creaţie spontană, în afară de realitate, a romantismului. Sunt aşa de aşezaţi revoluţionarii noştri, încât, şi atunci când boierimea din Iaşi a vrut să dea o altă interpre- tare Regulamentului Organic, supt conducerea generaţiei lui Kogălniceanu, şi când, la Bucureşti, studenţii întorşi dela Paris au vrut să dărâme protectoratul rusesc, doar întâmplător dacă, într’o îmbulzire, s’au văzut câteva picături de sânge. Nu s’au ridicat niciodată eşafoduri la noi pentru ideile poli- tice şi se numără pe degete atentatele săvârşite împotriva stăpânitorilor. Numai o parte dintre Români trăiau în cele două State care s’au reunit la 1859, prin silinţile boierilor şi intelectualilor, fără nicio violenţă şi fără niciun scandal, fără nicio jignire adusă acelora ale căror idei au fost învinse şi interesele în- călcate. Afară de hotarele ţării libere, milioane de Români erau înstrăinaţi. Pentru liberarea naţiunilor apăsate câte crime n’au fost săvârşite de tineri înflăcăraţi, de conspiratori reuniţi în societăţi, de agitaţiile subterane şi, din partea guvernelor, câte spânzurători n’au fost ridicate, câte gloanţe n’au fost trimese mulţimilor ieşite în stradă! De aşa ceva este scutită nobleţă vieţii noastre contemporane. In urmărirea, prin cărţi, prin propagandă de idei, prin trezirea de sentimente, a dreptului nostru naţional, care a învins prin aşa de mari sacrificii în timpul Marelui Războiu, noi n’am întrebuinţat nici pumnalul asasinului, nici bomba complotistului, şi niciunul din guvernele care stăpâniau, şi cu www.digibuc.ro 395 PARALELISME ŞI INIŢIATIVE DE ISTORIE UNIVERSALĂ LA ROMANI 21 câtă asprime, elementele supuse ale neamului românesc n’a trebuit să meargă cu mijloace de represiune, necontenit întrebuinţate aiurea, împotriva revoltei. A venit un timp de idei sociale, pentru toată lumea. Cele mai ciudate închipuiri de reformă au răsărit pretutindeni. Confuzul Saint-Simon a devenit un zeu pentru saint-simonienii săi şi Fourier şi-a organizat falnsterele, pe când filosof ia lui Auguste Comte a crezut că elimină pentru totdeauna tot ce este metafizică, tot ce se ridică mai presus de săltarele unei cugetări aristotelice, împărţită în capitole şi paragrafe, şi eco- nomismul lui Michel Chevalier a stârnit în mintea abstractă a lui Karl Marx planul unei întregi societăţi, aşezate pe o bază care înlătură concurenţa individuală şi nu răsplăteşte meritele osebite, neţinând samă de nimic care să ajute individual, în sufletul oamenilor. La noi fourierismul s’a mărginit la în- cercările dela Scăieni ale boierului Bălăceanu, în care adepţii au fost aleşi mai mult din ţigănimea locală, socialismul de import n’a trecut de margenile unor cercuri de intelectuali şi de agitatori politici decât pentru a ispiti câteva suflete simple din rândurile muncitorilor. Dar, când marea problemă socială a noastră, aceea a îm- proprietăririi ţăranilor, s’a impus, ea şi-a căpătat, după răscoa- lele puse la cale de agitatori în mare parte străini, o soluţie dreaptă, prin cedarea de bună voie, în chipul cel mai generos, pentru o despăgubire de nimic, din partea proprietarilor, a unui pământ pe care îl recunoşteau că odinioară l-au căpătat, prin mijloace, mai mult de părăsire decât de constrângere, din mâna ţăranilor, vechi moştenitori ai acestei brazde. Am vrut să amintesc aceste manifestări de spontaneitate creatoare, într’o vreme când din nou se crede că de aiurea avem să împrumutăm formele cele noi ale vieţii noastre, pentru a arăta ce mare greşeală se face, nu numai faţă de nevoile noastre de astăzi, dar faţă de datoria, pe care o avem, de a păstra neatinsă o moştenire de bun simţ şi de ordine, care reprezintă partea cea mai preţioasă din întreaga noastră viaţă naţională. www.digibuc.ro Lei N. IORGA. Consideraţii istorice asupra documentelor prezentate de d-1 Marcu Beza.................................................. 5.— FRANZ BABINGER. Robert Bargrave, un voyageur anglais dans Ies pays roumains du temps de Basile Lupu (1652)..................... 35.— N. IORGA. Comemorarea lui Lope de Vega......................... 5.— N. IORGA. Explicaţia monumentului dela Adam Clisi.............. 5.— AURELIAN SACERDOŢEANU. Două acte haţegane şi unul vâlcean . . 10.— P. P. PANAITESCU. O istorie a Ardealului, tradusă de Miron Costin . . 10.— ALEXANDRU CIORĂNESCU. Petru Rareş şi politica orientală a lui Carol Quintul ........................................ 10.— N. IORGA. Dovezi despre conştiinţa originii Românilor.......... 5.— H. DJ. SIRUNI. Mărturii armeneşti despre România. Extrase din Cronica Armenilor din Cameniţa...................................... 20.— N. IORGA. Marele logofăt al bisericii constantinopolitane Hierax şi în- semnările sale pe un manuscript al Academiei Române ........... 5.— ANDREI RĂDULESCU. 24 Ianuarie 1862................................ 25.— TOMUL XVIII, (1936): 250.— ANDREI RĂDULESCU. Constituţiunea cehoslovacă............................ 45.— FRANZ BABINGER. Originea şi sfârşitul lui Vasile Lupu................... 15.— I. LUPAŞ. Voevodatul Transilvaniei în sec. XII şi XIII ........ 25.— Dr. ALEKSA IVIC. Documente privitoare la mişcarea literară şi culturală a Românilor din Ungaria în sec.: XVIII şi XIX ...................... 25.— N. IORGA. I. In jurul lui Mihai Viteazul; II. Originea lui Mihai Viteazul după o cronică românească.......................................... 25..-— MIRCEA DJUVARA. Criza dreptului public internaţional.................... 20.— N. IORGA. O scrisoare importantă a lui Cezar Boliac..................... 5.— N. IORGA. începuturile şi motivele desnaţîonalizării în Săcuime .... 15.— ALEX. LĂPfiDATU. Un episod revoluţionar în luptele naţionale ale româ- nilor de peste munţi acum o jumătate de veac........................... 50.— I. LUPAŞ. Leopold Ranke şi Mihail Kogălniceanu..................... 10.— N. IORGA. Congresele de istorie dela Veneţia şi dela Roma............... 10.— N. IORGA. Au fost Moldova şi Ţara-Românească provincii supuse Fana- rioţilor? . . .................................................... io.— N. IORGA. Sculptura în lemn românească.................................. 10.— N. IORGA. Neamul lui Petru Şchiopul şi vechi documente de limbă mai nouă................................................................ 10.— TOMUL XIX, (1937): 280.— G-ral RADU ROSETTI. Un uitat, Generalul Ion Em. Florescu .... 10.— N. IORGA. Ştiri noi despre sfârşitul secolului al XVI-lea românesc . . 15.— R. V. BOSSY. Urme româneşti la miază-noapte........................ 10.— VICTOR SLĂVESCU. Opera economică a lui Ion Ghica................... 15.— CONSTANTIN I. KARADJA. Steagul românesc al lui Istratie Dabija Voevod.........................?............................... 25.— N. IORGA. Comemorarea lui Giacomo Leopardi...................... 5-— N. IORGA. Există o tradiţie literară românească?................ 5.— FRANZ BABINGER. O relaţiune neobservată despre Moldova sub domnia lui Antonie-Vodă Ruset (1676)..............................-. . 25.— FRANZ BABINGER. Originea lui Vasile Lupu .......................... 10.— N. IORGA. O cronică munteană în greceşte pentru secolul al XV-lea 5.— N. IORGA. Rogariu Iosif Boscovich şi Moldova.................... 5.— G. TAŞCĂ. Cum a evoluat claca dela începutul înfiinţării ei şi până azi . . 15.— N. IORGA. Noi descoperiri privitoare la istoria Românilor.......... 10.— N. IORGA. Despre civilizaţia românească la 1870.................... 5.— P. NICORESCU. Bisexarchus, un grad necunoscut în armata pre-byzan- tină........................................................... 15.— P. NICORESCU. Garnizoana romană în sudul Basarabiei................ 20.— N. IORGA. Un memoriu politic către Cuza-Vodă....................... 5.— G-ral RADU ROSETTI. Costachi Rosetti-Teţcanu, 1814—1879 .... 7.— www.digibuc.ro Lei N. IORGA. Conflictul militar austro-rus în 1854—56.................. 15.— N. BĂNESCU. Păreri nouă asupra lui Kekaumenos....................... 5.— GH. DUZINCHEVICI. Ceva nou asupra legăturilor lui Sobieschi cu Mol- dova .............................................................. 10.— ION RĂDUCANU. Economiştii străini în Academia Română................ 10.— G-ral RADU ROSETTI. însemnătatea istorică a căderii Plevnei .... 7.— N. IORGA. Un mare gânditor italian despre luptele din Sud-Estul Europei: Giambattista Vico.........................;..................... 10.— ANDREI RĂDULESCU. Constituţiunea Polonă din 23 Aprilie 1935 . . 25.— TOMUL XX, (1938): 160.— N. IORGA. Zece inscripţii de morminte ale Mavrocordaţilor................. 5.— N. IORGA. Despre revoluţia dela 1848 în Moldova........................... 35.— P. P. PANAITESCU, Mircea cel Bătrân şi suzeranitatea ungurească . . 15.— N. IORGA. începuturile istoriei universale la Români...................... 20.— N. BĂNESCU. O colecţie de sigilii bizantine inedite....................... 15.— N. IORGA. Vasile Alecsandri, student la medicină ......................... 1'.— I. NISTOR. Ocupaţia austriacă în Principate, 1854—1857 ....... 45.— N. IORGA. Un post al latinităţii în lumea germanică: Austria..............10.— ION RĂDUCANU. In amintirea lui Emest Solvay 1838—1938..................... 5.— ION I. NISTOR. Principatele române sub ocupaţia rusească.................. 35.— I. PETROVICI. La un secol şi jumătate dela naşterea lui Schopenhauer . 10.— Dr. KURT WESSELY. A doua Diplomă Leopoldinâ............................... 45.— N. IORGA. Sensul «Gazetei Transilvaniei» ................................. 5.— H. DJ. SIRUNI. Aron Vodă, Răzvan Vodă şi Eremia Vodă...................... 10.— N. IORGA. întinderea spre răsărit a Moldovei lui Ştefan-cel-Mare . . . 10.— G-ral R. ROSETTI. I.—Cultura militară. 2.—Ce spune Mareşalul Mackensen despre operaţiile sale contra României............................... 10.— N. IORGA. Paralelisme helveto-române......................................' 10.— N; ţlORGA. Principiul naţionalităţilor şi greşelile lui Bismarck.......... 10.— G-ral R. ROSETTI. Steaguri, prapure (polemici)............................ 5.— N. IORGA. Paralelisme şi iniţiative de istorie universală la Români . . 12.— www.digibuc.ro