ACADEMIA ROMÂNĂ
        MEMORIILE
 SECŢIUNII ISTORICE
         SERIA III, TOMUL XVI
MONITORUL OFICIAL
ŞI IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ
DEPOZITUL GENERAL
CARTEA ROMÂNEASCĂ
D-DUL AC ADEMIEI, 3 —5
                     BUCUREŞTI
                        1934/35
www.digibuc.ro
                                                                                                  Lei
N. IORGA. Un om de severă muncă şi aprigă autoritate: D. A. Sturdza 5.—
CONST. I. CARADJA. Steagurile cucerite de Mihai Viteazul în lupta dela
     Gurusliu din 3 August     1601......................................5.—
ALEX. LAPEDATU. In jurul asasinării lui Barbu Catargiu (Iunie 1862) 30.—
ANDREI RĂDULESCU. Cercetări privitoare la înfiinţarea Curţii de
     Casaţie în România..................................................40.—
I. LUPAŞ. Corespondenţa lui Grigorie Ghica, Domnul Moldovei, cu Felix
     von Schwarzenberg, ministru preşedinte al Austriei 1849—1850 . . . 25.—
G-ral R. ROSETTI. începuturile artei militare în cuprinsul României de azi 40.—
N. IORGA. Vicisitudinile celui dintâiu student moldovean la Paris: Gh. Bogdan 30.—
TOMUL XV (1934):                                                          300.—
R. V. BOSSY. Agenţia diplomatică a României în Belgrad şi legăturile
    politice româno-sârbe sub Cuza-Vodă...............................50.—
P. P. PANAITESCU. Contribuţii la istoria lui Ştefan-cel-Mare..........25.—
G-ral R. ROSETTI. Graniţele Moldovei pe vremea lui Ştefan-cel-Mare . 10.—
G-ral R. ROSETTI. Un document inedit asupra mişcării dela 3 August 1865 15.—
G-ral R. ROSETTL Despre unele precizări recente ale locurilor bătăliilor
    dela Doljeşti, Vaslui şi Şcheia  ................................. 5.—
AUREL V. SA VA. Vornicul de Vrancea ..................................48.—
ALEX. LAPEDATU. Doi misionari scoţieni în Ţările Române acum o sută
    de ani ...........................................................20.—
ALEX. LAPEDATU. Evreii în ţările noastre acum o sută de ani...........20.—
N. IORGA. Wilhelm de Kotzebue şi momentul de prefacere modernă a
    societăţii moldoveneşti...........................................80.—
N.   IORGA. Memoriile unui vechiu dascăl..............................15.—
G-ral R. ROSETTI. Problema militară românească alaltăeri-ieri-azi . . . 12.—
TOMUL XVI (1934—3S):                                                   240.—
IOAN C. FILITTI. Proprietarii solului în trecutul Principatelor Române . 15.—
N. IORGA. Ştiri despre Axintie Uricariul...............................15.—
CONST. I. KARADJA. Despre ediţiile din 1488 ale Cronicei Iui Johannes
    de Thurocz ..................................... 15.—
G-ral R. ROSETTI. O mică întregire la istoria lui Ştefan-cel-Mare . . . 10.—
I. NISTOR. Tratativele lui Mihai Viteazul cu Polonii................... 7.—
N. IORGA. Legături cu mănăstirile Meteorele din Tesalia. Cu o notiţă
    despre Nicolae-Vodă Petraşcu......................................... 15.—
N. IORGA. Testamentele domniţei Elina Cantacuzino...................... 5.—
GEORGE FOTINO. G. Popovici: Un istoric uitat al vechiului Drept românesc 40.—
N. IORGA. Bucureştii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioan
    Em. Bujoreanu 1862)................................................15.—
N. IORGA. I. Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni.
                             * II. Două arzuri ale ţării către Sultan în sec. XVIII .... 20.—
ZENOVIE PÂCLIŞANU.        Un vechiu proces literar.......................25.—
N. IORGA. Practica domnească a unui ideolog: D. Cantemir .............. 5.—
I. LUPAŞ. împăratul Iosif II şi răscoala ţăranilor din Transilvania . . . 50.—
N. IORGA. Trei generaţii în viaţa publică românească după judecata lui
    J. A. Vaillant.....................................................5.—
TOMUL XVII (1935):
N. IORGA. Două hrisoave domneşti pentru mănăstirea Mărgineni închi-
       nată Muntelui Sinai................................................30.—
N. IORGA. Trei rare documente fanariote ...............................10.—
G-ral R. ROSETTI. Din corespondenţa inedită a Principelui Milan al Serbiei
    cu colonelul Gheorghe Catargi în timpul războiului din 1877—1878 . . 35.—
ŞT. METEŞ. Din istoria Dreptului românesc din Transilvania.............20.—
N. IORGA, Formularul fanariot .........................................10.—
www.digibuc.ro
ACADEMIA ROMÂNĂ
        MEMORIILE
 SECŢIUNII ISTORICE
         SERIA III, TOMUL XVI
MONITORUL OFICIAL
ŞI IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ
DEPOZITUL GENER
CARTEA ROMÂNEAS
B-DUL ACADEMIEI, 3—5
                     BUCUREŞTI
                        1934/35
www.digibuc.ro
< o
        PROPRIETARII SOLULUI
        ÎN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
                            DE
                     IO AN C. FILITTI
               MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE
                                        Şedinţa dela 27 Aprilie zg34
   Intr’o precedentă comunicare x) m’am ocupat de cultiva-
torii de pe pământul altuia. înfăţişez acum un alt fragment,
privitor la proprietarii solului, dintr’o lucrare ce n’o pot
publica întreagă.
   înainte însă de a intra în subiect, trebue să reviu, un
moment, asupra chestiunii termenului de «rumân», între-
buinţat în documentele româneşti din Muntenia, pentru a
desemna pe «vecinii» din documentele slavoneşti de aici,
adică pe oamenii în dependenţă personală de un stăpân.
Emisesem ipoteza că explicaţia, atât de căutată, a accepţiunii
de «vecin», dată în Muntenia, cuvântului «rumân», ar
putea fi aceea că Mihai Viteazul legase, la un moment, de
glie pe toţi cultivatorii, fie personal liberi, fie personal de-
pendenţi, aşa că se confundaseră, de atunci, în aceeaşi si-
tuaţie, sub aceeaşi denumire. Această ipoteză se întemeia
pe împrejurarea că cel dintâi document cunoscut când ter-
menul de rumân apare în locul celui de vecin, era din 1598.
Iată însă că în lucrarea recentă a d-lor I. Minea şi L. T.
Boga, intitulată «Cum se moşteneau moşiile în Ţara Ro-
mânească până la sfârşitul secolului al XVI-lea»I 2), ni se
    I)     Oameni dependenţi şi cultivatori liberi în Principatele române. « Memoriile
Secţiei Istorice» 1933.
    J) Iaşi, 1933, p. i*3 (anul 1583) şi 84—5 (anul IS94).
    / A, R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Secţia III. Tomul XVI.
www.digibuc.ro
2
IO AN C, FILITTI
2
spune că termenul de «rumân» se găseşte în două acte
anterioare datei probabile a «legăturii» lui Mihai Viteazul.
Se dă regestul unui act dela 1583, în care se vorbeşte de
« rumâni» din două sate, iar în notă se adaugă că « altă dată
acelaşi document zice vecini». Alt regest este al unui act
al lui Mihai Viteazul însuşi, dar din 26 Iulie 1594: este vorba
de nişte proprietari cari s’au închinat « rumâni» unui boier
şi de alţii cari s’au închinat aceluiaşi ca «vecini». Aceste
documente, de care nu ni se spune dacă sunt slavoneşti, sau
româneşti, ar fi meritat să fie reproduse in extenso. Dacă
într’adevăr termenul de rumân a fost întrebuinţat în înţe-
lesul de vecin, înainte de Mihai Viteazul, cade fireşte, ex-
plicaţia ce încercasem a unei deformaţii ce rămâne neîn-
ţeleasă. Bănuesc însă că în textele originale va fi termenul
de « vlah », pe care d-nii Minea şi Boga îl traduc prin « ru-
mân » *) şi atunci vlah şi vecin corespund cu două situaţii
juridice încă deosebite.
    Intru în subiectul comunicării de azi.
                  i. Denumirile proprietarilor
   Regretatul Constantin Giurescu, în luminosul său studiu
« Despre boeri» a arătat că, în Muntenia, în vechile docu-
mente slavoneşti, proprietarii sunt numiţi cneji. Nu se întâl-
nesc, în Muntenia, cneji cu atribuţii de judecători ai satelor,
aleşi de obştea locuitorilor. Asemenea atribuţii le exercită
dregătorii domneşti, a căror înşirare se găseşte în hrisoa-
vele prin care Domnii, ca o favoare, scutesc unele sate de
amestecul acestor slujbaşi şi deleagă proprietarului dreptul
de judecată asupra oamenilor din sat.
   In documentele româneşti din Muntenia, dela apariţia lor,
din secolul al XVI-lea, cneaz se traduce prin judec. De oarece
însă cneaz nu însemnează judecător, nici termenul de judec,
plural judeci, cu care se traduce, nu poate însemna
judecător.
     9 Cf. ibid., 103.
www.digibuc.ro
3
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
3
   Rareori, în documentele româneşti din Muntenia, din
sec. XVI şi XVII, cneaz se traduce şi prin jude.
   Alţi termeni pentru a desemna pe proprietari, în Mun-
tenia, sunt acei de « boeri » şi de « megieşi ».
   In Moldova, nu întâlnim astfel de termeni speciali pentru
proprietari. Toate actele de danii, sau de întăriri de pro-
prietăţi, sunt date la « sluga noastră », sau « adevărata slugă »>,
sau « sluga noastră credinciosul boer », sau « slugii şi boer »,
sau numai «lui cutare». Despre sfârşitul sec. XV, găsim
termenul de « megieş » în acelaşi înţeles ca şi în Muntenia x).
   Avem însă, în sec. XV, documente numeroase care vor-
besc de sate «unde a fost», sau «unde este», cneaz, jude,
sau vataman, cutare, deosebiţi de persoana căreia se do-
nează, sau confirmă satul.
   Radu Rosetti făcea apropiere între aceşti termeni de
cneaz, jude şi vataman. şi constata echivalenţa lor în docu-
mente. Dând apoi cuvântului jude înţelesul de judecător,
deducea că şi cneazul era judecător şi se mira că încă de
pe vremea lui Alexandru cel Bun pretinsa judecie a cnejilor
nu mai era ereditară, spre deosebire de ce se petrecea de cele
mai multe ori în Ungaria şi Galiţia. Pornind de la premiza
că cneazul trebuia să fi rămas, ceea ce socotea că fusese,
un judecător ereditar, Rosetti conchidea că cnejii din acele
documente sunt o expresie greşită a scriitorilor actelor, cari
au întrebuinţat termenul de cneaz în loc de cel de jude* 2 3 *).
Dar, mai întâi, e greu de admis o asemenea confuzie con-
stantă în cancelaria domnească. Apoi, argumentarea o so-
cotesc greşită, pentrucă jude nu însemnează judecător, de-
oarece documentele slavoneşti au alt termen pentru a de-
semna pe judecători şi anume termenul de «sudţi», care
numai, în documentele româneşti se traduce prin judeţ, în
înţeles de judecător 8).
   Ceea ce pare că rezultă însă din acele documente slavoneşti
ale secolului al XV-lea din Moldova, este că acolo cneaz
                       *) Ex. dela 1480, 1499. la I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, I, 358; II 158.
   2)   Astfel Rosetti (Pământul, 155—6) nu admitea ca exactă decât echivalenţa
jude-vataman, pe când I. Bogdan (In * Conv. lit. » 41 (l9°7)> P- 213), în recenzia
făcută lui Rosetti admitea echivalenţa jude-cneaz.
   3) C. Giurescu, Despre boeri, 86.
   z*
www.digibuc.ro
4
IOAN C. FILITTI
4
şi jude nu aveau înţelesul de proprietar al acestor termeni
în Muntenia, ci pe acela de dregător sătescl), ca şi vataman.
In sprijinul acestei păreri vine, pentru jude, un ordin dintre
1443—7 al lui Ştefan Vodă, adresat «boerilor, vornicilor,
şoltuzilor, pârgarilor, judemă, vătămanilor şi ţării întregi» 2).
Termenul judec, la singular, nu se întâmpină în Moldova.
Intr’un document din vremea lui Ştefan cel Mare, pluralul
lui jude apare în forma «judeke»3), iar proclamaţiile citate,
dela 1481, ale aceluiaşi Domn, sunt adresate către «boeri,
judecem, săndiam (adică judecători) şi siromahi» din Mun-
tenia. Şi de aci se vede că se făcea deosebire între judeci şi
judecători.
   Dela mijlocul secolului al XVI-lea, nici nu se mai pome-
neşte de cneaz şi jude, ci numai de vataman, în înţeles de
vechil, reprezentant al proprietarului4), Domn, sau parti-
cular, în sate.
   In sfârşit, cnejii şi judecii nu sunt niciodată decât unul
sau doi într’un sat, ceea ce exclude că ar putea fi vorba de
proprietari.
                                       #
                                     # #
   După cum termenii de jude şi de judec nu însemnează
judecători, tot astfel termenul de judecie din documentele
slavoneşti din Moldova, nu însemnează nici el un drept de
judecată.
   Sunt numai puţine documente din secolul al XV-lea,
care vorbesc de judecii în Moldova şi cu toate acestea Radu
Rosetti consacra un întreg capitol la «evoluţia judeciilor
de la întemeierea statului moldovenesc până la mijlocul
secolului al XVIII-lea», deşi documentele pe care le uti-
liza nici nu întrebuinţează termenul de judecie.
   Documentele slavoneşti din secolul al XV-lea în care e
vorba de judecie, întăresc de obicei cuiva «amândouă ju-
deciile» sau «amândouă părţile de judecie», sau constata * *)
    l) I. Bogdan, l. e. — Sebastian Radovici, Moşnenii şi răzeşii, pp. 23—4.
    *) T. Bălan, Vomicia în Moldova, p. 148.
    *) I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, II, 173.
    *) Iorga, Constatări, 19.
www.digibuc.ro
5
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
5
spre pildă că însuşi Domnul a cumpărat « amândouă jude-
ciile»1). La 1414, un Toader Pitic avea 3 sate, din care
două cu câte două judecii 2). La 1434 se face danie Tămă-
şeştii, la Gura Studeniţei «amândouă părţile judecii»8). La
1435, un Oană portarul stăpânea 6 sate, din care unul cu
două judecii4). La 1436, dania satului Bălăceşti «amân-
două judeciile 5). In acelaşi an, iarăşi danie la Gura Stude-
niţei, unde au fost Tămăşeştii, «amândouă părţile cuturi»
(obia ciast cutâ)6). Aci termenul « cuturi» înlocueşte pe cel
de judecii din actul dela 1434.
   Ce îndrituia pe Radu Rosetti să crează că judecia era cir-
cumscripţia în care stăpânul îşi exercita dreptul de jude-
cată? Numai termenul de judecie, care aminteşte de jude-
cată. Şi I. Bogdan făcea apropiere între «judecie» din docu-
mentele moldoveneşti, cu «sudstvo», din diploma ţarului
Ştefan Nemania dela 1198, cu «Knezatus» din documen-
tele ungare, cu «Knejastvo» din cele galiţiene, cu «Judi-
cium » sau « Judicatus » din cele din Ungaria de Nord. Uitau
însă că situaţia proprietarilor din Moldova era alta decât
aceea a cnezilor din acele ţări, iar ca argument documentar
nu se aducea decât un singur document slavonesc, dela
J434> care glăsueşte astfel: «I-am dat (cutăruia) un sat...
să-i fie judecia uric şi sub uric să nu se dea nimănui şi alt
sudeţ (adică judecător) să nu aibă, ci să ţie de curtea noa-
stră din Iaşi» 7). Se făcea apropiere între conferirea jude-
ciei şi scutirea de sudeţ, adică de judecător, şi se deducea
că judecia era privilegiul de a judeca 8).
   Nu se observa însă că documentul citat cuprinde două
părţi distincte: una este conferirea judeciei şi alta este scu-
tirea de sudeţ, adică de judecător domnesc. Domnul con-
feră judecia şi, în plus, scutirea de amestecul judecătorului •)
    ') Rosetti, Pământul, 148—9.
    *) I. Bogdan, Cnejii, 11.
    *) M. Costăchescu, Doc. moldoveneşti, dinainte de Ştefan cel Mare, I, 387.
    *) Rosetii, Pământid, 164 n.
    s) M. Costăchescu, l. c., I 469.
    •) Ibid., 499.
    T) I. Bogdan, Despre cneji, 31.—M. Costăchescu, /. c., 398.
    *) Rosetii, /. c., 147.
www.digibuc.ro
6
IOAN C, FILITTI
6
domnesc 1). Aşa dar, socotesc că rău învinuia Bogdan pe
Hasdeu de traducerea liberă ce a dat-o acestui text, în modul
următor: «I-am dat lui uric, cu dreptul propriei judecăţi
locale ».
   Este de altfel, cum observa şi Bogdan, singurul docu-
ment cunoscut care întrebuinţează expresia «să-i fie
judecia uric», sau în care, după cum credeau Bogdan şi
Rosetti, termenul de judecie să fie întrebuinţat în înţeles
de funcţie.
   Adevărul, cum am arătat, este că din cuprinsul docu-
mentului nu se poate trage această concluzie. Acel document
are acelaşi sens ca şi documentele care glăsuesc identic,
dar din care lipseşte termenul de judecie. Astfel la 1431:
« să-i fie uric şi sub uric să nu se dea altuia niciodată în veci
şi să asculte de noi şi alt judecător să n’aibă » 2). E clar că
se conferă două lucruri deosebite: o proprietate şi un drept
de judecată.
   însuşi Rosetti recunoştea 3) că judecia cuprindea şi foloa-
sele ce le trăgea stăpânul din moşia sa şi mai recunoştea şi
alt ceva, anume că judeciile se puteau vinde, ceea ce n’ar
fi fost cu putinţă dacă judecia ar fi cuprins numai un drept
de cârmuire şi de judecată. Şi în sfârşit, mai recunoştea,
ca şi Bogdan de altfel, că «judecie» are acelaşi sens ca şi
« cut », adică « parte de sat». Şi totuşi, documentul din 1487
prin care Ştefan cel Mare dărueşte episcopiei de Roman
«amândouă judeciile » ce le avea în Poiana, împreună cu
uricul ce-1 avea dela Alexandru cel Bun pentru Poiana «amân-
două părţile » (ciast), în loc de a-1 interpreta în sensul că amân-
două judeciile echivalează cu amândouă părţile, Rosetti îl
înţelegea ca referindu-se la circumscripţiile în care stăpânul
satului îşi exercita judecia, făcea funcţie de judeţ, în înţeles
de judecător 4).
   De ce însă, de câte ori se vorbeşte de judecii, numărul lor
este totdeauna acelaşi: două judecii ? * 8
    J) G, Panu, Cercetări istorice asupra stării ţăranilor, I, I, p. 185.
    *) I. Bogdan, /. c., p. 37.
    8) Rosetti, Pământul, p, 152.
    *) Ibid., pp. 77—78,
www.digibuc.ro
7
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMANE
7
   Dacă termenul s’ar referi la părţi de moşie cu coloni pe
ele, nu s’ar înţelege de ce n’ar fi întotdeauna decât două
părţi.
   Dacă s’ar referi dimpotrivă la părţile rezervate de pro-
prietar pe seama sa, spre a fi cultivate în regie şi care după
«jus valachicum» din Polonia, erau de obicei de două «se-
siuni » *), nu s’ar înţelege de ce daniile, sau întăririle n’ar
privi decât aceste părţi.
   Mai degrabă, ţinând seama şi de faptul că în sate nu se
pomeneşte, în secolul al XV-lea, decât de unul, sau doi cneji,
sau juzi, socotesc că atunci când se menţionează două judecii
trebue să fie vorba de sate mai mari, roite unul din altul,
şi în care se aflau doi dregători domneşti.
   Se pune însă întrebarea, de unde se vor fi luat termenii
de judec şi jude în Muntenia, pentru a desemna pe pro-
prietari, de jude în Moldova, pentru a desemna pe dregă-
torii săteşti.
   Se ştie că statul muntean este rezultatul, pe de o parte,
al contopirii, în prima jumătate a secolului al XlV-lea, sub
voevodul dela Argeş, a voevodatelor şi cnezatelor adeverite,
dela mijlocul secolului al XlII-lea, la dreapta şi Ia stânga
Oltului, iar pe de altă parte, al cuceririlor ce au urmat asupra
rămăşiţelor tătăreşti.
   Cât priveşte Moldova, ea îşi trage originea din cuceririle
făcute asupra Tătarilor de către voevozii români descălecaţi
din Maramureş, dela mijlocul seeolului al XlV-lea.
   Este de admis că teritoriile, pustii sau populate, cucerite
de primii Basarabi de o parte, de Bogdan şi fiii lui de altă
parte, vor fi fost confiscate, în cea mai mare parte, în folosul
domniei, devenind pământuri, sau sate domneşti, de care
Domnii au putut dispune în urmă, cu hotarele lor şi cu
locuitorii de pe ele.
   Cât priveşte pe cnezii şi voevozii români cari, măcar în
Oltenia şi părţile Munteniei vecine cu Oltul, se dovedeşte
că au existat, este greşită teoria lui Rosetti, care deducea
situaţia lor din aceea a cnejilor din Ungaria, unde, sub
        Rosetti, Pentru adevăr şi dreptate, p. 34.
www.digibuc.ro
8
IOAN C. FILITTI
8
stăpânirea străină, ei ajunseseră simpli cârmuitori vremelnici
ai aşezărilor săteşti, la dispoziţia regelui, sau din aceea a »
cnejilor din Galiţia, unde apar ca nişte colonizatori pe un
pământ ce li se concesionează.
   Ca şi I. Bogdan *) Rosetti pornea, de altă parte, dela ideea
greşită că în timpul constituirii Principatelor române, pro-
prietatea ar fi fost încă, în aceste părţi, colectivă, a «ob-
ştiilor săteşti », cârmuite de un şef, care stăpânea şi el numai
o parte din hotarul aşezării, cu acelaşi titlu cu care sătenii
stăpâneau fiecare lotul lui2), ca în Polonia şi Ungaria3).
Conchidea, ca şi alţii 4), că proprietatea se născuse în Prin-
cipatele române din transformarea cneazului simplu câr»
muitor de sat, în stăpân al hotarului acelui sat 5), şi a unui
simplu drept de judecie, în proprietate, prin cutropire, sau
privilegiu domnesc, în dauna « obştiilor proprietare » 6), sau
a «dreptului de folosinţă ce avea ţărănimea asupra hota-
rului locuit de ea»7). Pretutindeni, scrie Rosetti, dreptul
de folosinţă al ţăranului asupra hotarului aşezării este nea-
semănat mai vechi decât acel al nobilului şi acest drept al
nobilului este rezultatul unor cutropiri succesive ale căpe-
teniei aşezării 8).
   Mai întâi, nu este exact că toţi locuitorii dintr’o obşte
sătească, stăpâneau câte o parte din hotarul ei, « cu acelaşi
titlu». Altul era titlul concesionarului, sau stăpânului, şi
altul titlul colonilor. De altfel, însuşi Rosetti se contrazice
la fiecare pas. Astfel, scrie că sătenii de rând şedeau, sau
locuiau, în satele boiereşti, moşneneşti, domneşti, sau ale
clerului, fiecare pe lotul lui9). Este evident că altul era
titlul boierului, moşneanului, Domnului, sau clerului şi altul
titlul săteanului. Am văzut însă că spune că cel mai vechi
drept într’o aşezare este acel al «ţăranului», căruia i s’a
    ') Note pentru cursul său, păstrate la Academia română.
    *) Rosetii, Pământul, p. 119, 146, 150.
    *) Rosetti, Pentru adevăr, p. 46.
    4) I. N. Angelescu, Originea moşnenilor şi răzeşilor, Piteşti, 1909, p. 10.
    *) Rosetti, Pentru adevăr, p. 3.
    *) Rosetti, Pământul, pp. 38, 95, na—118, 124.
    ’) Rosetti, Pentru adevăr, p. 3.
    •) Ibid., p. 69.
    *) Ibid., p. 46.
www.digibuc.ro
9
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
9
suprapus stăpânul. Dar este evident că toate popoarele care
s’au perindat şi pe la noi, aveau căpetenii, aveau oameni
liberi şi aveau supuşi. Aceste categorii nu se pot confunda
sub numele de «ţărani» şi dacă nu se pot confunda, este
clar că dreptul primordial nu putea fi al « ţăranilor ».
   Apoi, Rosetti nu este lămurit nici asupra dreptului stă-
pânului în hotar. Odată afirmă că n’a spus niciodată că
«ţăranii erau proprietari individuali asupra hotarelor lo-
cuite de ei», dar că a «tăgăduit că acele hotare ar fi
fost vreodată proprietatea particulară (în sensul cviritar)
al acelora cari... dobândiseră dreptul de judecie asupra
lor» *). Dar dacă stăpânii nu aveau decât un drept de
judecie, atunci n’aveau niciun fel de drept de proprietate,
fie şi de proprietate stânjenită prin dreptul de folosinţă
al cultivatorilor. Totuşi, la altă pagină, Rosetti scrie că
n’a susţinut altceva decât un drept de folosinţă al ţăra-
nului 2).
   Nu este lămurit mai bine nici asupra caracterului stăpâ-
nirii pretinsei «obştii săteşti ». Spune că «hotarele satelor
erau, la început, nişte posesiuni ale obştii săteşti, care se
folosea de ele potrivit obiceiului strămoşesc »8). Dar, dacă
nici obştea nu era proprietară, ci avea numai o posesiune,
un drept de folosinţă, cine era stăpânul hotarului ?
   Adevărul este însă că în statele slave, încă din veacul al
X-lea, proprietatea nu mai era colectivă, şi nici în Princi-
patele române nu apare astfel, în primele documente din
veacul al XIV-lea. Suntem îndrituiţi a deduce că nu mai
era colectivă nici pe vremea cnezatelor şi voevodatelor ade-
verite pe Olt, la mijlocul secolului al XlII-lea. Cnejii, voe-
vozii şi « maiores terrae » de atunci, erau de sigur şi ei pro-
prietari, nişte proprietari cari, ca «primi inter pares»,
cârmuiau aşezările, sau grupările de aşezări de familii,
proprietare în indiviziune. Nu erau numai cârmuitori *),
ci şi proprietari.
     l) Ibid., p. 55.
     *) Ibid., pp. 68—9.
     *) ibid., p. 55.
     *) Ibid., p. io, 66.
www.digibuc.ro
IO
IOAN C. FILITTI
10
   Nici nu este de crezut că dacă cnezii din părţile Oltului
ar fi avut numai rostul de cârmuitori, ar fi avut numai o
judecie asupra « obştiilor » proprietare, intemeietorii statului
muntean ar fi indispus aceste obştii, adică masa proprieta-
rilor, dându-le aşezările sub stăpânirea cnezilor, ca un fel
de beneficii ale acestora.
   Invers însă, este de înţeles că odată cu constituirea sta-
tului unitar muntean, cnezii să fi pierdut atribuţiile lor de
cârmuitori * *), de judecie, care au trecut asupra Domnului
şi funcţionarilor săi, rămânând numai cu calitatea lor de
proprietari. Aşa se şi poate lămuri de ce în Muntenia
termenul de cneaz a fost întrebuinţat, în primele veacuri,
pentru a desemna pe proprietari. Dacă li s’a mai zis şi
judec şi jude, va fi fost ca o rămăşiţă a vremurilor când
erau şi conducători şi judecători ai cultivatorilor de pe
pământul lor 2).
   In Moldova însă, unde statul a fost întemeiat de descă-
lecători din Maramureş, se înţelege ca termenii de cneaz
şi jude să fi avut, ca în Ungaria3), înţelesul de dregător
sătesc. Acolo cnejii erau reduşi la dependenţă de rege, iar
prin judex se desemnau, în actele latineşti, funcţionarii mari
şi mici, cu atribuţii judecătoreşti 4).
   In Principate însă, judecii şi juzii n’au mai avut atribuţii
judecătoreşti. In documentele noastre slavoneşti, termenul
pentru a desemna pe judecători, este întotdeauna acela de
«sudţi». Acest termen a fost adeseori tradus în româneşte
de istoricii şi arhivarii noştri prin acela de juzi 6), care avea
însă alt înţeles în vechile noastre documente, sau prin acela
de judeţ, care permite confuzia cu judeci, care iarăşi avea
alt înţeles în vechile documente. Pentru a se înlătura deci
confuzia, socotesc că sudeţ nu trebue tradus decât prin
judecător.
    l) I. Bogdan, Despre cnejii români, p. 43. I. Nădejde, in revista ♦ Literatură şi
ştiinţă», II, p. 39. Iorga, Constatări, pp. 6—7. R. Rosetti, Pământul, p. 190, nota.
*) C. Giurescu, Despre boeri, 100—101.
    *) I. Bogdan, Note pentru cursul său.
    *) Akos von Timon, Ungarische Verfassungs- und Rechtsgeschichte. Trad. F.
Schiller, Berlin, 1909, pp. 181, 216, 223, 235, 242, 741, 745, 749, 761.
    *) Ex. in Arh. ist. I, 1. p. 114.
www.digibuc.ro
II
PROPRIETARI! SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMANE
II
             2. Caracterul indiviz al proprietăţii
   Aceşti proprietari stăpâneau moşiile în indivizie.
   La 1389 Mircea cel Bătrân dărueşte Coziei o parte din
satul Jiblea, care fusese al boierilor Stanciu, Costea, Vâlcu,
Albu şi Rado mir 1).
   La 1437, Vlad Dracul întăreşte boierilor Roinea, Radu,
Dragomir, Albu, Vlăcsa, şi Vlaicu, ocinele lor din Lăngeşti,
Gornii, Aninoasa şi alte treil 2).
   La 1410 Alexandru cel Bun întăreşte un sat pe Somuz lui
Şoldan Petrov şi femeii lui şi copiilor lor şi fratelui său Miclăuş3).
   La 1495, Ştefan cel Mare întăreşte nişte moşii la 24 per-
soane, bărbaţi şi femei, din neamul lui Pântece 4).
   Acelaşi Domn, în acelaşi an, cumpără o silişte pe Tutova
dela 14 urmaşi ai unui Petru Tudor 5).
   Vlad Călugărul (1482—1495) întăreşte unor boieri, fraţi şi
veri, mai multe moşii 6).
   Moise Vodă la 1529: « să-i fie lui Dobrotă şi fratelui său
Drăghici cu fiii lor şi lui Tatu cu fraţii lui şi lui Bane cu fiii
şi fiicele, în Bălării a treia parte»7).
   Acestea sunt grupările de oameni legaţi prin rudenie de
sânge, scoborîtori din acelaşi moş şi porecliţi de obicei în
istoriografia noastră « ţărani slobozi» 8) termen pe care, spre
a înlătura confuzia cu muncitorii pământului altuia, eu nu-1
voi întrebuinţa, mărginindu-mă la acela de proprietari.
   Şi sunt proprietari în indivizie. Ei nu formează însă o
comunitate familială după sistemul zadrugei. Nu este vorba
la noi de un drept unitar al comunităţii, ci numai de o colec-
tivitate, sau juxtapunere a drepturilor membrilor grupurilor,
cari au, în indivizie, fiecare un drept distinct9).
    l) C. Giurescu, Despre boeri, p. 27.
    *) Ibid., p. 28.
    *) Ghibănescu, Surete ţi izvoade, I, pp. 2—3.
    *) I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, II, p. 250.
    s) Bogdan, în « Conv. lit. », 1907, pp. 47—52.
    ') I. C. Filitti, Arh. G. Gr. Cantacuzino, p. 18.
    ’) Ibid., p. 167.
    8) I. Nădejde, în « Literaturi şi ştiinţă *, I, p. 150 şi urm.
    *) G. Fotino, Contribution â l’etude des origines de l’ancien droit coutunuer rou-
niaitt, pp. 326—7.
www.digibuc.ro
12
IO AN C. FILITTI
12
   Nu trăiesc nici în comunitate domestică, după tipul
zadrugei. Ei formează fiecare o familie simplă, cu căminul
ei individual. Este o evoluţie la care Slavii ajunseseră şi ei
încă din secolul al X-lea, după cum constată Niederte, poate
printr’o influenţă a dreptului roman, prin mijlocirea Ger-
manilor, asupra obiceiurilor slave.
   Partea fiecăruia într’un sat, nu este însă diviză pe teren. Ea
este numai « atâta parte » din hotarul indiviz şi această cota
parte a fiecăruia este determinată prin diviziuni numai ideale,
aritmetice, prin raportare Ia autorul comun, după spiţa
neamului.
   Toţi copiii, sau numai toţi fiii — nu e locul să intrăm în
discuţia chestiunii — unui autor comun, au părţi egale in-
divize într’un hotar. Descendenţii lor formează tot atâtea
ramuri, sau cete, de « fraţi », sau « cetaşi» de moşie x). Partea
fiecărui copil al autorului comun se împarte apoi, tot ideal,
numai între copiii lui, nu se împarte pe cete; părţile acestor
copii, tot astfel între urmaşii lor şi aşa mai departe. Moşte-
nirea fiecăruia revine rudelor sale celor mai apropiate. Nici
o parte a acestei moşteniri nu revine cetei, sau grupului, ca
în vechile organizări agrare.
   Astfel, după a doua generaţie, descendenţii unui autor
comun nu mai aveau părţi egale într’un hotar.
   Aşa de exemplu, la 1495, în hotarul Năneştilor (Mol-
dova), Fătu şi Sturdza stăpâneau câte 1/8, alţi trei câte
1/12 şi altul 1/16. La 1546 Petru Rareş întăreşte stăpânirea
în mai multe sate a nepoţilor unui Căliman. Acesta avusese
patru copii; dintre ei doi avuseseră câte 5 copii, altul avusese
4 şi altul 7. Din aceşti 21 nepoţi ai lui Căliman, 10 aveau
astfel drept la câte 1/5 din 1/4, adică la câte 1/20 din sate;
   9 Termenul «cete», spre pildă in doc. slav. dela 1525, la Stefulescu, Doc.
slavo-romăne privitoare la Gorj, pp. 84—6: « Vftlcu cu ceata lui, Drago mir cu ceata
lui ». La 1532 un jupân Spată cu feciorii şi cu « fraţii» lui, in număr de 18, cum-
pără moşie în Bălăci (Teleorman). La 1556 un doc. privitor la aceiaşi indivizi, ii
numeşte « cetaşi » (St. D. Grecianu, Genealogii documentate, I, pp. 96—7). La 1459,
un doc. vorbeşte de un « Radu cu fraţii şi fiii lui», iar mai departe de acelaşi Radu
cu « ceata » lui (Stefulescu, o. c., p. 123—4). La 1568 se menţionează intr’un act
« Ştefan, Dumitru, Tecuci şi Badea, cu fraţii săi şi cu fiii lor » iar câteva rânduri mai
jos, «Ştefan şi Dumitru cu ceata lor». (Ibid., p 167). La 1588 Mircea Ciobanul
întăreşte la 7 cete, de câte mai mulţi indivizi, câte 1/7 din Obedin (fişe G-al P. V.
Năsturel, după Cond. Tismanei, II, p. 259).
www.digibuc.ro
13
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
13
4  aveau drept la câte 1/4 din 1/4, adică la câte 1/16 din
sate, iar 7 aveau drept la câte 1/7 din 1/4, adică la i/z8 1).
   Aceste «părţi », nu numai din pământul de arătură, dar
şi din întregul hotar al aşezării, se moştenesc, se dau de
zestre, se zălogesc, se vând, după cum arată hrisoavele dom-
neşti de confirmare. Aşa spre pildă, în Muntenia, «satul
toţi » sau jumătate satul 2 3), jumătate muntele8 *), a şaptea
parte dintr’o ocină, sau dintr’un munte4), ori «veri cât
este partea cutăruia » 5), sau «partea cutăruia toată, a treia
parte de peste tot hotarul, din câmp, din pădure, din apă
şi din siliştea satului»6), sau toate hotarele 7), care uneori
se descriu 8), cu hotarul bătrân « din zilele Mircii Vodă » ®),
cu toate siliştele, livezile, viile 10 11); y2 dintr’o moară, sau
dintr’o gârlă 11). In Moldova, satele «cu tot venitul şi cu
toate hotarele », care se descriu minuţios 12), sau « pe unde a
umblat din veac »13 *), ori spre pildă, a patra parte, sau din
a opta parte două părţi, etc. M).
   Aceste «părţi», ciast, cut, pricutcami, mai târziu jirebie
şi delniţe în Moldova, del, apoi delniţe, în Muntenia, core-
spund cu huba la Germani, mansus, sessio, laneus, area, în
Occident, de unde au trecut la Unguri şi Poloni, jirebie în
Sârbia, delniţe în Rusia. Sunt părţile familiilor simple într’un
hotar indiviz. Pot fi şi părţile atribuite în folosinţă cultiva-
torilor. Trecuse şi la noi de mult vremea periodicităţii lo-
turilor prin tragere la sorţi, a colectivismului agrar ca şi a
comunismului familial15).
    *) Rosetti, Pământul, p, 164, n,
    3) Ex. 1430. Stefulescu, p. 164 n.
    а) Ex. 1468, ibid,, p. 18.
    *) Ex. 1487. ibid., p. 29.
    б) Ex. 1486, ibid., p. 27.
    •) Ex. I544> ibid., p. 109.
    ’) Ex. I493> Stefulescu Tismana p. 199.
    8) Ex. 1501, St. D. Grecianu, Şirul voevozilor cu divane, p. 28; dela 1562 (tot
în Muntenia) în «Rev. ist.» XVIII (1922), pp. 260—1.
    •) 1514, Stefulescu, Doc. slavo-rornâne, pp. 77—8.
   10) Ex. 1505, Stefulescu, Tismana, p. 208.
   11) 1514, Grecianu, o. c., p. 39.
   **) Ex. începând dela 1392, la M. Costăchescu, o. c., I, P. 8.
   l*) Ex. 1412, ibid., p. 99.
   M) Ex. 1490. la I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, I, P- 444- Ex. din sec. XVI,
la Rosetti, Pământul, pp. 164—5 notele.
   lf) Cf. Sebastian Radovici, Moşnenii ţi răzeşii, 1909, PP- J4 Şi 88.
www.digibuc.ro
14
IOAN C. F1LITTI
14
   Deoarece proprietatea se stăpânea din generaţie în gene-
raţie în indivizie, puteau ajunge să se grămădească mulţi
proprietari indivişi pe un hotar.
   La 1495, pe o silişte de pe Tutova, erau proprietari 14
urmaşi ai întemeietorului de pe vremea lui Alexandru cel
Bun 1).
   In alt sat, tot atunci, erau 24 proprietari, bărbaţi şi femei,
descendenţi dintr’un autor comun * 2).
   La 1582 un hrisov înşiră pe « boerii din Zeletin »: erau
17, pe lângă «feciorii» şi «fraţii» lor3).
   La 1592 o a patra parte dintr’un sat era stăpânită de 12
proprietari, cari o vindeau unui dregător4).
   La 1598 se întăreşte satul Comăneşti, urmaşilor Măruşcăi,
Albiei şi Micăi din vremea lui Petru Rareş: 8 urmaşi ai
primei, 8 ai celei de a doua, 10 ai celei de a treia 5).
   Nu e deci de mirare ca la o cercetare relativă la o pricină
de hotar, la 1570, să apară 150 megieşi bătrâni şi oameni
buni. Erau proprietarii din împrejurimile locului cu pri-
cina 6). Familii numeroase de proprietari ai unui hotar se
întâmpină şi la Sârbi 7).
   Când asemenea proprietari, 30, 40, 50, chiar peste 100,
spun că « au fost toţi cneji pe ocinile lor », expresia nu este,
cum credea Bogdan8), un termen nepotrivit de cancelarie,
ci corespunde realităţii 9).
   Pentru a desemna dreptul colectiv sau indiviz, al fami-
liilor stăpânitoare ale solului, Sumner Mâine întrebuinţează
termenul de «proprietate» 10 *) şi-l compară cu dreptul de
proprietate reală din Anglia11). Acelaşi termen îl întrebuinţează
    *) I. Bodgan, în « Conv. lit. * 41, 1907, pp. 47—52.
    *) I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, II, p. 250.
    *) C. Giurescu, Despre boeri, p. 59.
    *) Melhisedec, Cronica Romanului, p. 225.
    5) Rosetti, Pământul, p. 165 nota.
    •) C. Giurescu, l. c., pp. 53—4.
    7) Jirecek, Staat und Gesellschaft, I, p. 33, nota 12. Jirecek, Gesch. der Serben,
p. 138.
    •) Despre cneji, p. 38.
    *) C. Giurescu, Despre boeri, p. 7a. A. V. Gâdei, Ist. socială a ţărănimii noastre,
Buc. 1904, p. 14.
   I0) Citaţii chiar la Rosetti, Pentru adevăr şi dreptate, pp. ao, 106, 208.
   1J) Ibid., p. 28.
www.digibuc.ro
>5
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMANE
15
Zachariă von Lingenthal, Lamprecht, Laveleye * *). Cei
care-1 exercită, sunt denumiţi proprietari, de către aceleaşi
autorităţi necontestate în materie. Totuşi la noi, aceşti ter-
meni sunt ocoliţi cu îngrijire şi înlocuiţi prin acei de stăpân
şi stăpânire, pentru a se stabili o pretinsă filiaţie a proprie-
tarilor ce întâmpinăm în documentele noastre, din nişte
stăpâni cari, prin voinţa domnească, s’ar fi suprapus « ob-
ştii sătenilor », singura proprietară ab antiquo, şi ar fi depo-
sedat-o cu timpul.
   O asemenea suprapunere am arătat însă că nu se adeve-
reşte dincoace de Carpaţi. Aici, într’adevăr, proprietară a
rămas « obştea sătenilor », cu condiţie de a se înţelege prin ea
grupurile de familii proprietare in indivizie şi de a nu se cu-
prinde în ea şi elementele servile.
   De asemenea, termenul ce se întrebuinţează de obicei
pentru a desemna pe proprietarii în indivizie ai hotarelor,
este acela de « ţărani liberi » 2). Astfel şi termenul de «vla-
steli » din izvoarele sârbeşti a fost tradus cu « ţăran liber » 3)
în înţeles de proprietar. Socotesc însă că, pentru a evita con-
fuziuni, termenii de «ţăran » şi de « sătean », în cercetarea
regimului proprietăţii la noi, ar trebui rezervaţi pentru cul-
tivatorii, liberi sau nu, de pe moşiile proprietarilor.
   Tot aşa este greşit a zice că conducătorii aşezărilor săteşti,
erau aleşi de «locuitorii satelor»4), căci este ştiut că erau
aleşi de capii familiilor proprietare ale aşezării, ca nişte
primi inter pares, nu şi de ceilalţi «locuitori» ai ei, munci-
tori subordonaţi.
              3. Sensul daniilor domneşti de sate
   Cu excepţia lui C. Giurescu, istoricii noştri au pretins că
daniile de sate, adică de moşii populate, făcute de Domni
mănăstirilor şi boierilor, nu erau decât « drepturi asupra unor
    *) Ibid., pp. 50, 71, 103.
    *) Rosetti, Pământul, pp. 47, iii, 189, nota. I. Bogdan, Originea voevodatelor,
p. 13.
    J) N. Iorga, Constatări, p. 9.
    *) Ibid., p. 5.
www.digibuc.ro
i6
IOAN C, FILITTI
16
dări, venituri şi slujbe »1), simple transmisiuni de drepturi
regaliane* 2 *), ca folosinţe temporare8), drepturi personale,
căci singurii cari aveau drepturi reale asupra pământului
erau sătenii cari-1 munceau4), un drept numai de judecie
asupra posesiunilor obştiilor săteşti 5).
   Asemenea concesiuni către particulari a dreptului de a
percepe pentru sine, din unele sate, dările şi prestaţiile cu-
venite statului, s’au practicat în imperiul bizantin, în vechea
Sârbie şi în Rusia (pomestia), în Ungaria (imunităţile din
Ţara Făgăraşului).
   N’am întâlnit însă în documentele noastre să se fi acordat
cuiva asemenea concesiuni de drepturi regaliane, de per-
ceput din satele altor proprietari particulari.
   Daniile moldoveneşti din secolul al XV-lea, de sate unde
«este » cutare, sau unde « este » cneaz, jude, ori vataman,
cutare, am arătat că nu au acest înţeles.
   N’am putut deci nici constata ca la noi, prin abuz, ase-
menea concesionari de drepturi regaliane să fi ajuns să se
crează « stăpâni pe moşii şi pe oameni (de pe moşie) prefă-
cându-i în robi» 6) şi deci deposedând pe proprietari.
   La noi, satele pe care Domnul le dărueşte, sunt sau pro-
prietăţi personale ale lui, sau sate domneşti, adică proprie-
tăţi ale statului. Nici într’un caz însă, nici în celălalt, locui-
torii din aceste sate nu sunt proprietari, ci sunt numai mun-
citori ţărani, liberi sau nu, cari trăiesc în acele sate şi se hră-
nesc pe moşie.
   Se poate ca uneori, documentele prin care Domnii adre-
sându-se unor « sate », le vestesc că le-au dat pe seama unei
mănăstiri, sau unui boier, să nu se fi referit decât la trans-
misiuni de drepturi regaliane asupra oamenilor din acele
sate, închinându-i numai cu «lucru», sau numai în «as-
cultare », iar nu şi de proprietate asupra hotarelor satelor,
    x) I. Nădejde, în rev. « Literaturi şi ştiinţă », I, p. 177. Tanoviceanu, în Prinos
lui D. A. Sturdza, pp. 418, 420.
    *) Iorga, Constatări, p. 42.
    *) Gâdei, o. c., p. 24.
    4) Sebastian Radovici, Moşnenii şi răzeşii, pp. 30—1.
    *) Rosetti, Pentru adevăr şi dreptate, p. 55-
    *) Nădejde, l. c.
www.digibuc.ro
17
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
17
dar şi atunci este vorba tot numai de oameni din sate parti-
culare ale Domnului, sau din sate domneşti, şi cari deci
nu erau proprietari.
   Acesta ar putea fi sensul hrisovului lui Mircea cel Bă-
trân către « satele » Tismanei, asigurându-le că « nu le va
lua de azi pe mâine » dela un cneaz sau boier, ca să le dea
altuia 1). Aşa s’ar putea explica doc. ca cel muntean dela
1510, în care se spune că nişte boieri, după ce obţinuseră
prin slujbe dela un Domn nişte sate, le cumpăraseră apoi
dela acelaşi Domn pentru patru cai2). Ar putea însemna
că după ce Domnul nu le conferise decât drepturi regaliane
asupra satelor, li cedase şi proprietatea3). Vasile Lupu în-
chină numai cu lucru către mănăstirea Solea pe locuitorii
satului domnesc Rădăşani 4).
   La 1669 Domnul Moldovei scrie vătămanului şi sătenilor
(în înţeles de vecini plugari) din satul domnesc Piscani, că
sunt daţi pe seama lui Iane postelnicul; deci «să aveţi a-1
asculta ca pe un stăpân ce vă este, de toate trebile ce vă va
da învăţătură, iar mai mult pe la alte uşi să nu vă ştiu că
mai umblaţi»5). La 1670 Domnul scrie către vătămanul
şi sătenii din Dângeni: «am socotit (că) decât să mai um-
blaţi din mână în mână şi la un stăpân şi la altul, mai bine
să vă ştiţi şi voi aşezaţi »; deci îi dă mănăstirii Cetăţuia, îi
scuteşte de dări, afară de bir odată pe an şi-i obligă să exe-
cute « câte un lucru ce va fi al mănăstirii » 6).
   Dacă se va fi întâmplat ca unii concesionari de drepturi
regaliane să le fi transformat abuziv în proprietăţi, ei au
fost uzurpători faţă de stat, sau faţă de Domnii cărora sa-
tele au aparţinut, iar nu faţă de locuitorii acestor sate.
   Nu ştiu cum a putut scrie Nădejde 7) că în actele de danii
domneşti « nu se vede nicio umbră de vreun drept dat boie-
rilor sau mănăstirilor, asupra pământului, sau asupra unei
    *) C. Giurescu, Despre rumâni, p. 35.
   *) G. D. Florescu, Boerii Mărgineni, pp. 31—2.
   5)    Mai degrabă decât că renunţa la dominiul eminent, cum pare a crede Dinu
Arion, încercare asupra domimului eminent, p. 11.
   *) Rosetti, Pământul, p. 230, n. 2 (act dela 1749).
   *) Iorga, St. ţi doc., V, p. 41.
   *) «Rev. soc. ist. arheol, biser. > Chişinău, XX (193°), P- i7°.
   ’) •£>. c., p. 167.
   3 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III. Tomul XVI.
www.digibuc.ro
i8
IOAN C. FILITTI
l8
părţi de moşie ». Sunt, într’adevăr, atâtea acte de danii de
sate, în care sau se spune că hotarul va fi « pe unde a umblat
din veac», sau se face chiar descrierea lui minuţioasă.
   Nu mai vorbesc de daniile de locuri pustii, ale căror ho-
tare se descriu, pe care noul proprietar să poată aduce colo ni,
pe cari Domnul declară că-i va scuti de unele drepturi re-
galiane ale sale.
   Atât numai este exact că trecerea unui sat din proprietatea
statului în aceea a unui particular, îngreuia situaţia sătenilor
pentrucă, în loc a avea îndatoriri numai către stat, aveau de
atunci, îndoite îndatoriri, către stat şi către noul proprietar.
         4.  Tragedia proprietăţii, sub povara fiscalităţii
                  în secolul al XVI—XVII-lea
   Odată cu fiscalitatea tot mai accentuată, din secolul al
XVI-lea, din cauza exigenţelor crescânde turceşti, vechea
proprietate a fost supusă la un dureros proces de selecţiune
naturală nemiloasă, în favoarea aceluia care dispunea de
« ban », adică de numerar. A urmat în sânul clasei de pro-
prietari rurali, o veşnică premenire, prin ridicarea unora
şi scoborîrea altora.
   Situaţia proprietarilor cari nu se bucurau de favoarea
domnească, sau nu încăpeau în dregătorii, devenea astfel,
de prin a doua jumătate a secolului al XVI-lea, tot mai
precară. De aci necesitatea de a-i grupa în bresle fiscale,
sub numele de «slujitori», pentru ca, în schimb de înles-
niri fiscale, să poată îndeplini slujbe ostăşeşti, sau civile şi
totodată spre a se asigura mai bine încasarea dărilor, prin
răspunderea colectivă a cetaşilor şi prin aceea ierarhică a
căpeteniilor lor. Formau, pe sate, «cete», cu un număr
variabil de «cetaşi», sub comanda ceauşilor sau stegarilor;
aceste cete se grupau apoi sub ordinele sutaşilor, hotno-
gilor, iuzbaşilor, sau vătafilor şi, în sfârşit, pe judeţe, formau
pâlcuri, steaguri, sau căpitănii, sub conducerea căpitanilor 1). *)
    *) Filitti, Evoluţia claselor sociale, în « Arhiva pt. ştiinţa şi reforma socială », V,
Nr. 3—4, pp. 356—7 »« 364—5-
www.digibuc.ro
19
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
19
   « Curtenii » în Moldova şi « roşii1» în Muntenia sunt astfel
de bresle de proprietari, cu îndatorire ostăşească.
   Termenul de «curtean» în Moldova, decade dela înţe-
lesul său glorios primitiv, de curte a Domnului, de proprietar
de «curţi», principali ostaşi călări x). Miron Costin, scrie
că Miron Vodă (1626—9) s’a îngrijit cu deosebire de curtenii
scăpătaţi, făcând « mare volnicie curţii să dea la bir numai
odată într’un an şi oricine din curteni ar răsări la ocina sa,
ori la sat boieresc, ori la sat domnesc, pe toţi i-a adus iarăşi
la breslele sale». Acelaşi cronicar defineşte această cate-
                            * *
gorie: «Nobilime teritorială, cu numele de curteni»1 2). Şi
Vartolomei Măzăreanu ştie că sub Miron Vodă curtenii au
dat la bir numai odată pe an. Bandini zice că la uşile lui
Vodă străjuesc boierii şi curtenii, cu servitorii lor 3). Dimitrie
Cantemir defineşte pe curteni « nobili a căror viţă n’a ajuns
încă la demnităţi de boierie (dar cari) au primit dela strămoşi
ca moştenire vreun sat, sau două»4). Ii mai numeşte şi
« boieri de clasă mai inferioară ». Sunt urmaşi de boieri sără-
ciţi sub povara impozitelor, rămaşi, în loc de «curţi», cu
câte o casă 5) pe un petec de pământ.
   In Muntenia, din secolul al XVI-lea, echivalenţii curte-
nilor din Moldova sunt « roşii». Un izvor ardelean îi defi-
neşte « oameni slobozi şi boieri » 6). Cronica anonimă spune
că Mihnea Turcitu, în a doua domnie (1585—1591) a pus
bir mare asupra-le 7 *). Se ştie că au jucat un rol militar şi
naţional foarte însemnat în vremea lui Mihai Viteazul şi a
urmaşilor săi9). Miron Costin scrie: «Curtea (din Mol-
dova) ce se zice la (Munteni) roşii» 9). Acea « Relatio de
stătu Valachiae », raport catolic dintre 1679-—1688, zice că
roşii « mai înainte au fost boieri foarte avuţi»10).
    1) Amănunte în studiul meu citat, p. 348.
    3) Funcţiunile ţârii Moldovă, ed. P. P. Panaitescu, p. 115.
    *) Ed, V. A. Urechia, p. 139.
    4) Descrierea Moldovă, ed. Pascu, p. 140. C. Giurescu, Despre boeri, p. 8.
    *) C. Giurescu, o. c., pp. 9—10.
    •) Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 53.
    ’) « Magazin istoric *, IV, p. 276.
    *) Studiul meu citat, p. 351, n. 1.
    *) Ed. V. A. Urechia, i, p. 609.
   ,#) « Magazin istoric *, V, 57.
    s»
www.digibuc.ro
20
IOAN C. FILITTI
20
   Curtenii nu trebue calificaţi de « ţărani »* *), nici roşii de
« săteni » 2), căci se poate naşte confuzie asupra situaţiei lor
de proprietari.
   Odată cu tragedia proprietăţii, şi terminologia pentru a
desemna pe proprietari se schimbă.
   In Muntenia, nu mai este calificat de « boier » orice pro-
prietar. Boier nu se mai numeşte, de regulă, decât proprietarul
mare, omul care n’a fost copleşit sub povara fiscalităţii, care
a rămas de sine stătător şi n’a avut nevoie să fie grupat în
cetele slujitoreşti şi totodată fiscale. Aceşti proprietari îşi
hotărnicesc de obicei părţile lor de moşie de către devălmăşii
lor, deseori chiar rude de sânge, urmaşi ai aceluiaşi autor
comun, pe cari împrejurările nu i-au favorizat. Este o ten-
dinţă de diferenţiere, de ieşire din rândurile acelora cu cari
nu se mai simt deopotrivă, precum şi o necesitate econo-
mică. Ei nu-şi mai zic decât boieri, ca şi dregătorii şi dispre-
ţuesc ceilalţi calificativi. Situaţia lor de proprietari mari şi
hotărniciţi o datoresc într’adevăr împrejurării că, mulţumită
dregătoriilor, au putut păstra o bună situaţie materială.
Este o strânsă corelaţie între slujbele şi proprietăţile lor;
unele sunt în funcţie de celelalte.
   De prin a doua jumătate a secolului al XVI-lea, termenul
de « megieş » se aplică astfel de preferinţă proprietarilor mici
şi rămaşi în indiviziune.
   Aşa spre pildă, la 1604, la o cumpărare de moşie, se con-
sultă megieşii şi boierii dimprejurul locului.
   La 1642, un hrisov al lui Matei Basarab, cu privire la moşiaTo-
gozeni, deosebeşte pe «boierii» din sat şi pe «megieşii» din sat3).
   Călugărul catolic care a vizitat Muntenia între anii 1679—
1688, defineşte pe megieşi «ţărani liberi, cari au moşiile
lor mai mari sau mai mici » 4).
   Tot mai ales lor se aplică termenii de dedi şi dedini 5)
sau nasledniţi e), adică oameni cu moşii (moşteniri), stăpâni
    *) Iorga. Ist. Românilor prin călători, I, (1928), p. 294-
    *) Iorga, Studii fi documente, IX, p. 7.
    *) C. Giurescu, Despre boeri, p. 66.
    *) * Magasin istoric *, V, p. 58.
    *) întâia oară la 1566 (C. Giurescu, o. c., p. 118).
    *) întâia oară la 1596 (Ibid., p. 119).
www.digibuc.ro
21
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
21
ai unei moşii (moşteniri), sau pe româneşte, din secolul al
XVII-lea, moşteni sau moşneni x). Ei continuă a trăi în
«cete», ca scoborîtori din autori comuni, grămădiţi în in-
divizie pe acelaşi hotar. Aşa spre pildă, la 1695 Constantin
Vodă Brâncoveanu întăreşte lui Laţco şi vărului său Cră-
ciun, cu «ceata lor», moşia Poroina din Mehedinţi. Alt
document, din 1696, numeşte pe « Laţco, Crăciun, cu verii
lor, moşneni ot Poroina » l 2 3).
   Li se mai zice şi « săteni». La 1563, Petru Vodă dă « sa-
tului Hrastul, să fie volnici cu această carte a d-niei mele,
să ţie moşia lor dreaptă şi moştenească din Hrast, cu vechile
hotare (care se descriu, spre Băileşti, până în Dunăre). Să
fie în pace şi slobozi de către toţi oamenii, a se hrăni pe
moşia lor, iar altul nimeni să nu-i bântuiască, nici stol-
nicei, nici nimeni, ci să prinză ei singuri peşte în lac
şi să cosească pe locul lor. Iar cel care va vâna într’acest
lac... să fie volnici a-1 ucide»8). Săteni se numesc
moşnenii din Poiana Ialomiţa, în acte din secolul fal
XVII-lea 4).
   Ca aspect, îmbrăcăminte, fel de vieaţă, mulţi ajungeau
într’adevăr să semene cu ţăranii. Socotesc totuşi, precum
am mai spus, că trebue evitaţi, pentru desemnarea
lor, termenii de «ţărani liberi» şi de «săteni», pentru
a înlătura confuzia cu simplii cultivatori de pe moşia
altuia.
   Proprietăţile lor, stăpânite în indivizie, se numesc «me-
gieşeşti », spre deosebire de proprietăţile mari hotărnicite
şi stăpânite de câte o singură familie şi care se numesc boie-
reşti. In acelaşi hotar pot fi părţi boiereşti şi părţi megie-
şeşti5).
   In Moldova, pentru această categorie de mici proprietari,
grămădiţi în devălmăşie pe un hotar, se întrebuinţează ter-
menul de răzeş, dela ungurescul r&zes, părtaş într’un hotar,
    l) Ibid., p. 124.
    *) Academia română, ms. 610, f. 17 verso şi 14 verso.
    3) Arh. stat., secţia ist., pachet 9, netrebnic (fişe g-al P. V. Năsturel). « Satul
Mileşti » (de moşneni) la 1566 (C. Giurescu, Despre boeri, 78).
    *) Colecţia mea.
    5) Doc. din sec. XVII, ta C. Giurescu, Despre boeri, p. 67, nota.
www.digibuc.ro
22
IOAN C. FILITTI
22
coproprietar 1), întâia oară la 158c1 2), în loc de mai vechiul
sodăşă 3). Aşa spre pildă, la 1610, un boier Septilici, cum-
pără jumătate din 1ji din Văscăuţi dela nişte rude răzaşi,
strănepoţi ca şi el ai bătrânului Septilici4). Dimitrie Can-
temir scrie că răzeşii se pot numi « mai bine ţărani liberi
decât boieri »; spune că ei locuiesc «mai mulţi împreună un
sat şi-şi lucrează pământul ei singuri, ori cu slugi tocmite»;
ştie că mulţi din ei «pentru sărăcie şi-au vândut moşiile
părinteşti şi prin strâmbătatea boierilor au fost siliţi a primi
şi jugul supunerii boiereşti » 5).
   Când istoria noastră a început a fi studiată prin prisma
revendicărilor democratice, pela mijlocul secolului al XIX-lea6),
s’a formulat şi teoria unei proprietăţi moşneneşti sau răze-
şeşti vechi, alodială, deplină, anterioară statului unitar, în
contrast cu proprietatea boierească nouă, derivată din danie
domnească şi cuprinzând numai concesiuni de drepturi
regaliane 7), în scop de a opune boierimii noui, care mono-
polizase cârmuirea statului, boerimea cea veche, care trăia
ţărănită la sate.
   Expunerea de până aci, arată însă că toate proprietăţile
dela noi au fost stăpânite după aceleaşi regule. N’a existat
un drept vechiu ţărănesc colectiv şi un drept nou boeresc de
natură individuală 8).
   A existat un singur drept de proprietate, proprietatea în
indivizie a familiilor simple, scoborîtoare dintr’un strămoş
comun, din una sau mai multe familii simple, descălecă-
toare ale hotarului, sau care au primit hotarul în danie dela
    1)    D. S. Gore, Răzeşii. In «Viaţa Românească», XII, voi. 42 (1920), p. 406.
Mi se pare derivaţia cea mai firească. Alta latinească, dela radius a încercat S. G.
Longinescu, Pravila lui Vasile Lupu fi Prosper Farinaccius, pp. 104—5. Dela ro-
mânescul rază, crede Iorga. Dela polonezul rycerz, Ritter, luptător călare, propune
Gr. Nandriş, în «Revista filologică» din Cernăuţi, I (1927) 9 pp. 325—8, com-
bătut de I. Minea, în «Cercetări istorice», IV (1928) pp. 92—6. După Philipide
ar fi cuvântul turco-arab, intrat la noi prin Cumani, erzeşi-tovarăş de pământ.
    2) Ghibănescu, Surete, XIX, p. 136.
    *) I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, II, p. 197 (anul I5°2).
    *) Rosetti, Pământul, p. 261.
    °) Descrierea Moldovei, trad. Pascu, p. 148.
    *) Ghenadie Petrescu, D. A. Sturdza şi D. C. Sturdza, Acte fi doc. privitoare
la ist. renaşterii României, V, pp. 1001—3; VI, I, pp. 253—6,242.
    ’) Gâdei, o. c., 16.
    ’) Iorga, Constatări, pp. 15 şi 24.
www.digibuc.ro
23
PROPRIETARII SOLULUI IN TRECUTUL PRINCIPATELOR ROMÂNE
*3
Domn. Documentar, acesta din urmă este şi cazul cel mai
frecvent, mai ales în Moldova *). După numărul capilor de
familie cei mai vechi cunoscuţi, moşiile « umblă » pe « cete »,
mai târziu, în documentele româneşti, pe «moşi mari» în
Muntenia * 2), iar în Moldova, pe «bătrâni», termen ce se
întâlneşte în documentele româneşti, întâia oară la 1595 3).
   Proprietatea boierească, hotărnicită, diviză, a fost totdeauna
posibilă în drept. Ea a existat în fapt ori de câte ori era
vorba de familii bogate, care stăpâneau multe sate4 *), aşa
încât fiecare copil putea, la moartea părinţilor, să ia în
partea sa un sat întreg, sau chiar mai multe. Când o familie
stăpânea numai un hotar 6), acesta se moştenea de toţi copiii
în indivizie, dar nimic nu-i oprea, în drept, de a ieşi din
ea 6). A ieşit din indivizie cine a putut, cine a avut interes,
prin bogăţia şi situaţia sa. Bine a spus Xenopol 7) că boierii
nu erau decât răzeşi răsăriţi de-asupra masei semenilor
lor. In schimb, cei defavorizaţi de împrejurări, au rămas
pe acelaşi hotar şi s’au tot înmulţit pe el de-a-lungul genera-
ţiilor. Aceste două feluri de proprietăţi, divize şi indivize,
au coexistat încă din secolul al XV-lea, dar precum oricine
    9 Rosetti, Cronica Văscanilor (Suceava). In « An. Acad. rom. », voi. 29, pp. 5—8.
Rosetti, Pământul, pp. 169—174. Pentru Muntenia, Ibid., pp. 185—6 (citate din
Stefulescu, Gorjiul istoric).
    а) Rosetti, Pământul, p. 185 nota (după Stefulescu).
    s) Ghibănescu, Surete, XXIV, pp. 97—8. Ex. 1641. (Iorga, Anciens documents
de droit roumain, I, p. 145.) 1646 (Aurel Sava, Doc. putnene, I, p. 13: «Au avut ei
a patra parte dintr’acelaşi sat Soveja, tot bătrânul lui Străuleşti); 1670 (Rosetti,
Pământul, p. 264, n. 1); 1677, Mihalcea Hâncu dărueşte mănăstirii sale * un bă-
trân ce se cheamă Corneşti » partea acestui bătrân, ce a cumpărat-o (Arh. Basarabiei,
1930, p. 92); 1691 (Aurel Sava, l. c. 29: am vândut a mea dreaptă ocină şi moşie,
y2 de bătrân din sat, care este de bătrânul nostru Baciu).
                       4) Ex. încă din sec. XV, deşi rare atunci. Pentru Moldova, M. Costăchescu,
                       o. c. I, pp. 506—544. Pentru Muntenia, Pilitti, Arh. G. Gr. Cantacuzino, p. 16,
doc. 91. Ştefulescu, Doc. slavo-rom., pp. 46-53.
    б)    Se întâmplă însă că şi atunci, dacă într’o moştenire rămâneau mai multe sate,
moştenitorii să-şi ia părţi în fiecare din ele. Ex. dela sfârşitul sec. XV în Moldova,
la I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, I, p. 403, II, pp. 61, 137. De asemenea când
mai mulţi cumpărau împreună un sat, îl împărţeau în părţi inegale, proporţionale
cu suma cu care contribuiseră (ex. ibid., pp. 197, 458).
    ") « Funie aleasă şi împietrită » în Muntenia la 1521 (Ştefulescu, o. c. p. 83).
Kşire din indivizie în Muntenia 1558 (ibid., pp. 138—9); 1569 (ibid., pp. 175—6).
La 1588 Domnul Moldovei ordonă ca într’un sat să se aleagă «partea neme-
şească a lui Gavrilaş log > din sat, din toloacă, din câmp, de pretutindeni » (I. Minea
în «Cercetări ist.» IV (1928) pp. 92—4).
    ’) Proprietatea mare şi cea mică. In « Viaţa Românească *, an VIII, 1913, voi,
28, p. 167.
www.digibuc.ro
24
IQAN C. FILITTI
*4
putea ieşi din indivizie, tot astfel proprietăţi la origine di-
vize puteau deveni cu timpul indivize.
   Răzeşii şi moşnenii nu sunt, astfel, decât proprietari ca
şi boierii. Scoboară şi ei din una sau mai multe familii simple
stăpâne ale unui hotar, dar ai cărora urmaşi au rămas măr-
giniţi la acelaşi hotar şi s’au înmulţit pe el în indiviziune.
Am văzut cum numai dela o vreme aceşti termeni au fost
rezervaţi pentru a desemna această categorie de proprietari.
   Astfel se explică şi caracterele juridice J) pe care le înfă-
ţişează proprietatea noastră moşnenească, sau răzeşească. Nu
este comunitatea agrară desvoltată în imperiul bizantin din
motive fiscale. Nu este comunismul agrar al mirului rusesc,
cu împărţiri periodice de loturi egale de simplă folosinţă.
Nu este nici zadruga Sârbilor, cu caracterul ei de proprie-
tate colectivă şi cu drepturi egale de folosinţă ale membrilor
comunităţii. Aşezările noastre de moşneni, sau răzeşi, nu
          9     9                        9     7          9 7
sunt persoane juridice, cum s’a admis pentru uşurinţe de
procedură, ci juxtapuneri de drepturi individuale, indivize,
de proprietate, ale descendenţilor unor autori comuni. Fie-
care moşnean, sau răzeş, are un drept individual de proprie-
tate în întreg hotarul aşezării. Aceste drepturi sunt inegale,
determinate prin spiţa neamului fiecăruia. Fiecare poate ieşi
din indivizie şi dispune de partea sa, sub rezerva dreptului
de preemţiune al copărtaşilor. Numai configuraţia solului,
împrejurările economice şi felul de ocupaţie ce au deter-
minat, precum păstorit, exploatarea rudimentară a pădurilor,
au făcut ca islazurile, pădurile şi munţii să se folosească
adeseori în comun, după cum au îngreuiat veleităţile de
ieşire din indivizie. Cetele nu sunt decât grupuri de rude
mai apropiate, nu sunt organizări sociale, sau economice.
Pentru reprezentarea şi apărarea intereselor lor, cetele de
moşneni, sau răzeşi, pot delega pe unul, sau mai mulţi dintre
ei, dar aceştia nu sunt şefi, conducători, sau cârmuitori, ci
numai vechili, mandatari temporari şi revocabili. l
    l) Cf. ibid., pp. i2i, 134. D. Brezulescu, Contribuţii la studiul proprietăţii în de-
vălmăşie a munţilor noştri. Buc., 1905. C. Georgescu-Vrancea, în « Curierul ju-
diciar », 1908, Nr. iz.
www.digibuc.ro
          ŞTIRI DESPRE AXINTIE URICARIUL
                           DE
                       N. IORGA
                   MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
                                    Şedinţa dela 5 Octomvrie 1934
   Suirea pe tronul Moldovei a lui Nicolae Mavrocordat are
şi altă însemnătate decât aceea, nu zic: a unei schimbări de
persoană, dar chiar a instalării celui dintâiu Fanariot, dacă
definiţia Fanariotului e aceea a unui fost funcţionar al Impe-
riului Otoman «înaintat» la Domnia noastră ca şi cum
aceasta ar face parte din demnităţile împărăţiei.
   In vieaţa grecească dela sfârşitul secolului al XVII-lea sau
mai bine în continuarea fără caracter naţional determinat a
vechiului bizantinism, se petrece o schimbare: locul prim,
postul de direcţie, nu mai este al ocrotitorilor politici sau al
fruntaşilor prin nume, prin avere, prin influenţă, ci al căr-
turarilor.
   Al unor cărturari cari se impun prin lucrări şcolare, morale
şi religioase, dar şi al acelora cari au ceea ce am putea numi
spiritul de cancelarie, de birou.
   Astfel, primul Mavrocordat fiul «iatrofilosofului», medi-
cului filosof, format la Padova, e cel dintâi birocrat în
Scaunul ocupat odată de Domni războinici, cel dintâi
«calemgiu », pentru a întrebuinţa un termin din acea lume
turcească pe care o cunoştea aşa de bine.
   Cu el se ridică şi la noi clasa aceasta a oamenilor decondeiu,
cari, cu toată contribuţia lor, aşa de importantă, la cultura
noastră, nu jucaseră până atunci niciun rol în vieaţa noastră
publică.
   3 A, R. — Memoriile Secţiunii Istorice* Seria IÎI. Tom. XVI*
www.digibuc.ro
2
N. IORGA
26
   Unuia dintre dânşii, şi nu unui mare boier ca acei cari
până atunci scriseseră istoria ţerii, i-a dat Nicolae-Vodă
însărcinarea de a povesti, şi cu citaţii de texte latine, istoria
Domniei sale.
   Despre Axintie « diacul » sau « uricarul », scriitorul de urice,
de acte de donaţie, nu se ştia nimic decât opera-i literară şi
frumoasele documente în marginea cărora, dela 17 Noemvrie
1707 până la Decemvrie 1713, e iscălit, nu fără mândrie.
Era în legătură cu Iezuiţii ieşeni, cari-i fac odată un dar 1).
   Un grup de documente de curând descoperite îi dau o
biografie şi ne fac să cunoaştem şi ceva din rosturile familiei lui.
   Aflăm pe Axintie întâiu la 7217 (1708—1709), când cum-
pără o parte din moşia Coţmani, în Ţinutul laşului, pentru
care apoi se judecă, tot la 7217, cu o Axinia Mărdăroaia 2).
   încă de la 18 August 1714, ca răzeş în Coţmani, el trebuise
să reia judecata cu acea rea vecină, Axinia, care oferia să
restituie banii pentru a-1 înlătura, sub cuvânt că n’ar fi între-
bat-o la cumpărare.
   Prieten cu Patriarhul Ierusalimului, vestitul Hrisant Notara,
uricariul căpătă dela acesta o carte de blăstăm pentru fixarea
acestui punct. Iscălită pompos greceşte de acesta, ea e scrisă
şi redactată în întregime de Axintie, căruia i se datoreşte
deci şi naivul adaus dela sfârşit, că afurisenia din partea lui
Dumnezeu, a Maicii Domnului, a apostolilor, a părinţilor dela
Niceia, a celor dela «tus şapte » — formă de limbă neobiş-
nuită — soboare, tovărăşia cu Iuda şi Aria, neputrezirea în
pământ, « cutremurul lui Cain », «zugrumarea Iudei» vor
avea să dureze « păn căndu să vor înpăca cu Axintie, şi atuncia
să dobândească ertăciunia şi dezlegare» (no. I):
   ■j- Hrisanthu, cu mila lui Dumn[e]dzău patriiarh a sfintei cetăţi Ieru-
salimului şi a toată Palestina.
   f Facem ştire tuturor cui să cadea a şti, iată că înnainte Patrierşiei
Noastre jelui Axintie Uricariul pre răzăşii săi, pe Axinie Mărdăroae
şi pre feăori ei, pe Gligoraş şi pre Mafteiu, pentru nişte părţi de moşie
dela Coţmani, care au cumpărat Axintie dela Aniţă şi dela Vărvara * *)
    1) V. a mea Istoria literaturi româneşti, II.
    *) V. actul din 17 Iulie 1725.
www.digibuc.ro
VJ
ŞTIRI DESPRE AX1NTIE URICARIUL
3
şi dela Vasilie fără ce i-au dat danie, dzicăndu cum, aceste părţi căndu
li-au scos la vândzare, au întrebat vândzătorii pe Mărdăroae şi pe
fedori ei, şi ei atuncia n’au vrut să cumperia, iar arii peste Qăţv[a]
ani să scoală să întoarcă banii lui Axintie, puind pricină că nu i-au
întrebat vândzătorii, nice au ştiut ei de vândzare aceaia păn’ acmu.
Drept aceaia a poftit carte de blăstăm asupra lor. Deci, de nu i-au
întrebat văndzâtorii, nice au ştiut ei de vândzare aceaia păn acmu, să
fie ertaţi şi blagosloviţi, iar, de i-au întrebat şi au ştiut şi n’au vrut
să cumpere şi ac mii tăgăduescu, să fie trecliaţi şi blăstămaţi de Domnul
Dumn[e]dzău şi de Maica Precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să
fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi din cetate Nichei şi de tus
şapte săboară a toată lumea, parte să aibă cu Iuda şi cu tre-
cliatul Ariia, piatra, herul, liamnele toate să să răsipască, iar trupurile
lor să stea legate şi afurisite, şi în viaţa lor să dobăndască cutremurul
lui Cain şi sugrumare Iiudii şi în viacnica muncă păn căndu să vor
înpăca cu Axintie, şi atuncia să dobândească ertăciunia şi dezlegare.
   AcSasta scriem. La laş, lt. 7222, Av. 18.
   ' 1eqooo1v[Mi>v nargiâQXJJS XgvaavOo^.
   (V°: de altă mână:) Carte de blăstăm.
   In acel moment el mai căpătase şi o bucată de pământ acolo,
precum şi alta la Toxobeni, pe Prut, dela o babă Antonia,
cu act iscălit şi de prietenul său, negustorul ieşean Gligoraşco,
îndatorindu-se a ţinea pe bătrână până la moartea ei în
casa sa. Cum Mărdăroaia tăgăduia şi această învoială, Mitro-
politul Ghedeon îi dă această mărturie, la 1715 (no. II):
   t Ghedioan arhiepiscop şi Mitropolit sufovschih facem ştire pe
cum au vinit înnaintea noastră baba Antoniia şi aşa au mărturisit cu
sufletul ei şi cu frica lui Dumnedzău pentru o parte de ocină
a ei ce au avut de pe părinţăi ei la Coşmani de pe Jijiia cum n’au
luat ia nice un ban dela Acsintie Uricariul, precum au părăt Acsiniia
Mărdărioae cu fecorul ei, ce de a ei bună voe au datu-i danie, ne-
avăndu ia unde să sprijenească la bătrăniaţele ei şi la neputinţa ei, şi
de atuncia snătu (sic) şiase ani de căndu şade în casa lui Acsintie, căci cu
totul s’au dat lui, pecum scrie şi în zapisul ei, şi încă dzis[e] că, de
nu i s’a criade, va şi giura, şi, tămplăndu-s[e] la a£astă mărturie faţe
şi Gligoraşco neguţitoriul, şi iară aşia mărturis[i] pecum au venit
nainte lor baba Antoniia atunca căndu i-au dat daniia şi i-au poftit
de au iscălit în zapis neguţitorii şi pecum au dat de bună voia sa a£a
danie lui Acsintie Uricariul, iară nu într’alt chip. Deci noi, vădzindu
mărturie încredinţată din gura ei, am făcut adastă mărturie la măna
   3*
www.digibuc.ro
4
N. IORGA
28
lui Axintie Uricariul, ca să-şi ţie a ca parte de moşie cu bună pace
pecum îi iaste danie. A casta scriem.
                             La las, vleat 7223, Ap. 2.
     Ghedeon, Mitropolit Moldovlahii.
   t Aşijderile şi pentru altă parte de ocină de la Tocsebiani de pe
Prut tij au dat danie lui Acsintie Uricariul, pecum arată şi zapisul ei,
aşa au mărturisit cu sufletul ei.
                                                       Ghedeon, Mitropolit Moldovlahii.
   (V0:) Mărturiia dela părintele Mitropolitul.
   Cu câteva luni înainte, la 10 Septemvrie 7223 (1714), Domnul
care dădu scriitorului nostru sarcina de a păstra amintirea
faptelor sale, Nicolae Mavrocordat, hotărăşte în altă pâră a lui
Axintie cu acea gâlcevitoare megieşă a lui. Din actul redactat
atunci, se desluşeşte obiceiul, altfel necunoscut, că acela care
pe o moşie are cea mai largă parte îşi poate însuşi dreptul de a
strânge şi împărţi cu ceilalţi dijma. Aşa a făcut «an-ţerţ»
uricariul, şi apoi Mărdăroaia, strângând ea, nu-i dă nimic.
Vodă face dreptate credinciosului său secretar şi decide ca
de acum înainte venitul să se adune împreună pentru a se
împărţi apoi proporţional, pe baza actelor.
   f Io Nicolae Alecsandru Voevoda bj. mlost. gspdarG zemle mol-
davscoi. Adecă s’au părăt de faţă înnainte Domnii Meale şi a tot
Svatul nostru sluga noastră Acsintie Uricarul cu Mărdărioae şi cu
fecorii ei, dzicăndu Axintie Uricariul cum, avăndu el moşie înpreună
cu Mărtărioae (sic) la sat la Coţman, ce snătu (sic) la Ţinutul Iaşilor,
şi încă dzise Acsintie că mai multă parte are el decăt dânşii, şi, căndu
au fostu an ţerţu, au strănsu Acsintie ce au fostu de a dziace şi i-au
chemat şi pe dânşii şi ce li-au fostu partea li-au dat, iară în anul trecut
s’au sculat Mărdărioe şi cu fecorii ei şi au luat de a dziace de peste
tot şi lui Acsintie parte nu i-au făcut, şi estimpu încă vria să ia ei. De
care lucru am socotit Domniia Mea, de vriame că au luat ei an, iară
estimpu să rabde ei, să ia tot Acsintie, de peste tot, căci că ei snăguri
n’au tăgăduit, ce au spus drept că au luat ei an. Pentru aciaia să aibă
Acsintie a lua estimpu, şi lor să nu le dia nemic, iară dela anul înnainte
să aibă a strânge venitul moşii la un loc şi să-ş ia cine pe căt i s’are
aliage partea şi pecum le or arăta diriasele şi zapisele, iară acmil aşia
s’au aşezat giudecata pecum arată mai sus. Şi acasta pără să nu să
mai părască. A£asta scriem.
www.digibuc.ro
29
ŞTIRI DESPRE AXINT1E URICARIUL
5
   [Adaus, de altă mână:] Iar, de ar mai avi ei parte aci, şi ate răspuri
(sic) cu ne[s]cai dreasă să-şi ia draccşi (sic), iar să vie de faţă să-ş
alegă.
   (Pecete rotundă, mare, cu chinovar.)
                                    U las, lt. 7223, Sep. 10.
             Vel Log. vă Divanu u£.           Hermeziu.
   [V0:] f Carte ce m’am părît cu Mărdăroae.
   Un ordin în acest sens se şi dăduse, şi Axintie e acela care-1
redactează. Venitul dijmei se va strânge de dânsul pentru
ca, după treier numai, să se facă «împărţirea cu oborocul»
(no. III):
   f Io Nicolae Alexandru Voevoda, bj. mlst. gspdară zemli mol-
davscoi, dat-am carte Domniei Miali slugii noastre lui Axintie Urica-
riul şi pre cine va trimite să aibă a strângea de a dzeace dela Coţmă-
neşti şi să strângă tot la un loc şi, după ce să va triera, atunce să aibă
a să înpărţi cu toţi răzăşii lui, cu oborocul, cine pre câtă parte i s’ar
veni, iar alţii din răzăşi să nu înble apucăndu de a dzeace din ţarină
până nu să va strânge la un loc, şi nime să nu stfe înprotiva cărţii
Domniei Miale. Iar care ar lua peste poroncă, după cum scrie mai
sus, vor fi de gloabă şi de certări.
   U las, lt. 7221, Iul. 26.
                                  Vel Logft. ucil.
   (Pecete mare, rotundă, cu chinovar.)
   [V0:] f Carte de luat de a dzeace ot Coţmani de pe Jijiia.
   (Scrisoarea lui Axintie.)
   Uricariul avea bani, şi astfel el capătă zălog, în 1715, dela
un « Statie, ficiorul Athinii, nepot Drăgaicii», o parte de loc
în acelaşi sat unde se înrădăcinase acum. Se adună ca mar-
turi, pe lângă cei doi Vornici de Poartă, un Miron Donici,
un «Ion Vornicul», care nu e Neculce, atunci pribeag în
Rusia. Actul e redactat de vre-un ucenic al lui Axintie, care
iscăleşte « Statie diac ot Vel Logofăt»:
   ţ Adecă eu Statie, fi£orul Athinii, nepot Drăgaicii, făcut-am zapisul
mieu la mâna dumisale Axintie Uricariului pecum să să ştie că am pus
zălog partea mea de moşie şi partea unchiului mieu Albului drepţii
cinci lei bani vechi, carii moşie iaste la Ţănutul Iaşilor, pe apa Jijii,
ce să chiamă Coţmanii, şi aciastă moşie s’au venit pe trei fraţi şi din-
tr’a£astă parte a treia parte au foştii a mătuşii meale Vărvarii, carii
www.digibuc.ro
6
N. IORGA
30
şi acea parte iaste dată danie de mătuşa mea Vărvara, iar dumisale
lui Axintie Uricariului mai de multă, iar aceaste 2 părţi carii scriu
mai sus, partea mea şi partea unchiului mieu Albului, au pus zălog
drepţii acei bani ce scriu mai sus, păn într’un an, şi la anul să aibă
a-i da dumisale banii şi să-mi iau moşiia, iar, nedăndă bani la dzi,
să fie moşiia istovită, iar, de s’ar scula unchiu-mieu Albul mai pe urmă
cu vrice (sic) gălcavă asupra dumisale lui Axintie Uricariului, să
aibă eu Statie a da sama, şi toată cheltuiala să o trag eu. Şi acestu
zapis s’au făcut denaintea dumilor sale Vornicii de Poartă, anume
carii s’au iscălit mai gos. Şi eu pentru mai mare credinţă mi-am pus
deagetul mai gos.
   U las, lt. 7223, Iun. 24.
                         Eu Statie, snă Atbinii (semn de deget),
                         t Grigorie Vor. glotnii (pecete).
                         Pavăl Chirie, păr. (pecete),
                         t Bejan Hudici, vornic glotni, martur.
                         t Ion Vor.
                         Miron DoniS biv p. iscal.
                         Şi eu Statie, diac ot VI. Logft. am scris zapisul.
   (V°:) E[u] Andrei diiac de cămară martur. 8 lei, bani vechi, s’au răs-
cumpărat acest zapis. 5 lei au dat Neculai şi 2 lei au au (sic) dat
frate-său Grigoraşco.
   Peste mai mult de doi ani, în Noemvrie 1717, subt un
Domn care am crede că n’avea pentru scriitorul nostru bu-
nele sentimente ale lui Nicolae Mavrocordat, subt Mihai
Racoviţă, Axinia Mărdăroaia, folosindu-se de un drept tra-
diţional, reîncepe vechiul ei proces. Se vede din noul act că
Axintie cedase adversarei sale partea de moşie dăruită lui
de o Vărvara, dar îndărătnica răzăşoaie luase în schimb alt
loc. Mihai-Vodă confirmă învoiala pe care o călcase astfel
femeia (no. IV):
   t Io Mihai Racoviţă Voevoda bjiiu mlstiiu gspră zemli moldavscoi.
Adică s’au pârît de faţă înnaintea Domnii Meale şi a tot Sfatul nostru
sluga noastră Axintie Uricariul cu Axiniia Mărdăroe şi cu ficorii ei
pentru o parte de ocnă den Coţmani, ce iaste pe apa Jijii, la Ţănutul —,
partea Vărvarii fata Drăgaicii, dzicând Mărdăroe cu ficorii săi cum
acea parte de ocnă au cumpărat-o el făr de ştirea lor şi ei încapă să o
cumăpere, fiindu-le seminţie, iar sluga noastră Axintie Uricariul aşia
au dată samă: când au negoţată el acea ocnă, au trimis pe vândzătoare,
pe Vărvara, de au întrebat pe Mărdăroae şi ia n’au vrut să cumpere
www.digibuc.ro
3t
ŞTIRI DESPRE AXINTIE URICARIUL
7
şi, trecând 6 ani după vândzare, s’au mai sculat Mărdăroaie de
I-au mai pârît şi la Nicolae-Vodă şi după aceia, învoindu-să, i-au
foştii dândti Uricariul acea parte a Vărvarii, şi Axiniia n’au priimit
să o ia den mâna lui, 6-au luaţii altă parte, care au foştii mai mare şi
mai eftină, iar partea Vărvarii au lăsat-o să o ţie Axintie Uricariul, şi
ş’au pus şi ei deagetele într’acel zapis a Vărvarii, fîindu-i gumătate
danie, carii nice ei n’au tăgăduit, ce au spus drepţii, şi ş’au pus şi
deagetele. Deci, de vreame că s’au învoit atuncia şi ş’au pus şi dea-
getele într’acel zapis, am socotiţii că umblă Mărdăroae far de cale,
şi s’au daţii Mărdăroae rămasă cu ficorii ei den toată leagea ţărâi, şi
aciastă pârâ să nu să mai părască nice odată peste cartea Domnii Meale.
Toi pişem.
   U las, vito 7226, Noem. 13.
   (Pecete mare, roşie, cu chinovar, datată 1703.)
                        Vel Logft. ucl.          Statie diac.
   (V®:) f Carte de pără cu Mărdăroae 1).
   Peste aproape trei ani însă, la 31 Mai 1721, Axintie e invocat
ca martur într’un proces între o Aftinia şi Toader Cotelici.
El se înfăţişează şi tăgăduieşte că ar şti ceva. Cotelici ispră-
veşte recunoscând că n’are dreptate, şi pierde. Tot Mihai
Racoviţă decide că el « numai cu gura lui de să face răzăş ».
Uricariul iscăleşte însuş în colţul din dreapta al cărţii dom-
neşti :
   t Io Mihai Răcoviţă Voevoda bjiu mlstiiu gspdarti zemli moldavscoi.
Adecă s’au părît de faţă înnainte Domniei Miali şi a tot Sfatul nostru
Aftiniia, nepoata lui Vas[i]lie Bejiul, cu Toader Cotelic, pentru nişte
părţi de ocnâ din sat din Străoani de pe Jijie, şi anume pentru parte
lui Toader Roşiiacăi să braţ eg Vas[i]lie, nepoţi Annisiei Bărzoae, şi
pentru parte lui Gălie şi Ionasco şi Vărlan,giner[e] lui Graur, şi pentru
parte a moşului său, lui Vas[ijlie Bejiul snă Solomiei, jăluind Aftiniia
că păn[ă] au trăit moşu-său Vas[i]lie Bejiul, păn la Domniia lui Antioh-
Vod[ă] d’intăi, au înpărţit venitul acestor părţi de moşiia cu rudiali săli
ce s’au numit mai sus, în trei părţi, şi moşu-său lua doo părţi, iar cele
săminţii a lua[t] cu toţii o parte, iar, de căndu au murit moşu-său
Vas[i]lie Bejiul şi aşezându-să Toader Cotelic pre acia moşiia şi dzi-
căndu că iaste feâor de suflet Roşiiacăi, au început a lua venitul în
gum[ă]tate în tăriia lui, facându-s[ă] că iaste moşinaş, vădzăndu că
săminţiia mosinaşilor cari s’au numit mai sus s’au înprăştiiat pintr’alte
părţi, şi el n*are nicio triabă la aciali moşii, că mulţi nepoţi sânt de-a
   *) De mâna lui Axintie.
www.digibuc.ro
8
N. IORGA
3*
Roşiiacăi, iar Toader Cotelid aşia au dat samă înnainte Domniei Miali
cum el iaste fedor de suflet Roşiiacăi şi acela i-au dat moşiia lui să
o stăpăniascâ şi dzisâ că au avut şi zapis dela dânsul şi au perit cându
Niamţii. Deci Domniia Mea l-am întrebat cum scriia într’acel zapis
şi pe cini are martur căndu i-au făcut zapis. Deci el întăi au dat samă
că ştie şi sluga noastră Axintie Uricariul. Ce Axintie Uricariul de faţă
i-au dzis că de aceia socotială nu ştie nemic â. Pe urmă nici Toader
Cotelid n’au tăgăduit, ce au dzis că n’au fost nimfe] la zapis, ce săngur
au făcut zapis [ui]. Deci Domniia Mea aşia [am] socotit înpreună cu
tot Sfatul nostru precum Toader Cotelid înblă cu meşterşuguri şi cu
mari viclianşug, numai cu gura lui, de să faci răzăş. Deci lam dat
rămas denainte Domniei Miali şi din toată leage a ţărâi, să lipsască de
pre acia moşiia, să nu dzică şi fedori lui măine sau poimănea că sântu
moşinaşi, şi să întoarcă Aftinii şi tot venitul d-a luat el de pre acia
moşiia a Roşiiacăi, căci Roşiiaca are nepoţi şi mai cu direptate iaste
să ia Aftiniia tot venitul, că ia iaste rudă şi săminţii Roşiiacăi. Şi încă
şi pe Toader Cotelid să aibă a-1 dzăcui. Şi de adastă părâ să nu să mai
pârască peste carte Domniei Miali. Acasta scriem.
   U las, lt. 7229, Mai 31.
   (Pecete mare cu chinovar.)
                            Vel Logft.vă D[i]v[a]n ud.
                                                                           Axintie Uricar.
   Asupra aceleiaşi afaceri, pomenirea lui Axintie, se revine
astfel la 1734:
   24 Ianuar 7242. Costandin Nicolae Voevod, pentru pâra « Aftiniei,
nepoata lui Vasilie Bejiul şi fi dorul ei, Ioniţă părgar, cu Toader Cotelid »,
pentru părţi din Străoani,,, pentru parte lui Toader Roşiiacăi rw
spaT cro Vasile, nepoţ Anesii Bărzoae, şi pentru parte lui Gălie şi
Ionaşco şi Vărlan, zet lui Graur, şi pentru parte moşu-său, lui Vasile
Bejan, fidorul Salomii». Se arată cum se împărţia Vasile Bejul cu
ceilalţi, «cele săminţii a lui *. «Iar Toader Cotelid nidi s’au tras el
niam acelor moşinaşi, nice au fostu moşan, nice au avut nicio triabă.
Numai, dac’au murit moşu lor Vasile Bejul şi aşedzindu-s[ă] Toader
Cotelic pe aed moşiia, au răspunsu fi cor de suflet Roşiiascăi ş’au
început a lua vinitul în giumătate în tăria lui, făcându-să că iaste moşan,
vădzând că săminţiia moşinaşilor care s’au numit mai sus s’au înprăştiiat
printr’alte părţi şi el n’are nicio triabă la aceli moşii, că nepoţ de a
Roşiiascăi sint mulţ». Judecată şi la alţi Domni, cu acea afirmare
« cum el iaste fedor de suflet Roşiiascăi». « Ar fi avut şi zapis şi s’ar
fi prăpădit în vreme catanilor.» « El a dat samă că ştiie Axintie Uri-
cariul, şi Axintie de faţă i-au dzis că de acea socotială nemică nu ştie...
S’au dovedit că îmblă cu vicleşug, făcăndu-s[ă] rezeş şi moşan». Pierde
www.digibuc.ro
33
ŞTIRI DESPRE AXINTIE URICARIUL
9
procesul: « să-l dzăciuiască!». Se constată « că îmblă chiar făr de nicio
cale, că n’are nicio dreptate a mai răspunde». Va întoarce dijma.
« Să-ş mute casa de pe locul acesta, mai mult pe a castă moşiioară
nu să mai afle, iar, de nu ş’ar muta casa păn la dzi, să i să răsipască
casa, să-l scoată de pe moşiia fără voe lui».
   (Pecete mare, cu ambele steme, cu chinovar.)
   In Iulie 1723, partea de Coţmani era a ginerelui lui Axintie,
« Gligoraş de Visterie », deci tot un om din biroul lui. Cum
se ridicaseră contra lui fiii Mărdăroaii, hotărîrea lui Constantin
Mavrocordat, defavorabilă acestora, constată că Axintie nu
mai era în vieaţă şi lipsiau şi fiii lui.
   f Noi Costandin Nicolae Voevoda bojeiu mlstiiu gspdarQ zemli
moldavscoi. Facem ştire cu adastă carte a Domniei Meale precum s’au
părăt de faţă înnâinte Domnii Meale şi a tot Sfatul nostru Gligoraş
de Visterie cu Gligoraş, fidorul Mărdăroae, şi cu fraţii lui pentru o
parte de moşiia din Coţmani di pe apa Jijii, la Ţinutul Iaşilor, care
parte zise Gligoraş de Vist. că iaste zestre, înpreună şi cu altă
parte de moşiia tot dela Coţmani, dela socru-său Axintie Uricariul,
pentru care moşiia Domneia Mea i-am orânduit la cinstiţ şi cre-
dindoşi boiarei noştri dumnlor Costantin Costache Vel Logofăt
şi Iordache Catacuzino Vel Vor., şi, stând faţă, luându-le sama cu
amănuntul, au dat samă Gligoraş cu Mărdăroae că o parte dintr’aceli
părţi ce ţine Gligoraş de Vist. la Coţmani, anume parte Vărvarei,
fata Drăgancei, nepoata lui Grozaav, nu ştie cu ce pricină au stăpănit-o
Axintie Uricariul, nici ştie cu ce pricină au cumpărat-o Axintie aca
parte de la Vărvara, iară Gligoraş de Vist. au scos zapisul Vărvarei
din vălet 7217, în care zapis s’au aflat iscăliţ şi Gligoraş, fidorul
Mărdăroae, şi mumă-sa, scriind în zapis precum Vărvara au dat
danie giumătate de parte lui Axintie Uricariul, iară giumătate i-au
văndut-o pe bani, şi pe zapis au arătat şi carte de rămas dela Domniia
Sa Mihai-Vodă, din vălet 7217, scriind că s’au părăt Axintie cu Măr-
dăroae, şi cu fi Corii ei tot pentru adastă parte a Vărvarei, puind pricină
şi atunce că n’ar fi ştiut nemică de a da parte, ş’au dat-o rămasă pe
Mărdăroae şi cu fecorii ei, cădi s’au dovedit c’au îmbiat fără cale.
Deci şi acmfi, stând faţă la Divan, iarăş tot aşia au datu samă Gligoraş
a Mărdăroae precum el nu ştie nemică, nici iaste iscălit în zapis. Cărue
luându-i-s[e] sama, cu bună dovadă s’au dovedit că este iscălit în
zapis, şi s’au aflat că înblă fără ispravă fidorei Mărdăroae, căci de
atunce sintu 24 ani, şi nemică, cât au trăit Axintie, n’au dzis, ce numai
acmh, nefiind Axintie Uricar nici fidorii lui, îş aflase vreame de răs-
pundere, pe care s’au cunoscut că să acolisăscu fără cale, neavănd
nicio dreptate, şi i-am dat rămaş pe ficorei Mărdăroae din toată leage
www.digibuc.ro
IO
N. IORGA
34
ţărăi, iară Gligoraş de Vist. să-ş stăpăniască moşiia pe zapis ce are,
fără de nicio pricină. Şi acastă pără să nu să mai părască peste carte
Domniei Meali.
   Vă let 7231, IuL 17.
   (Pecete mare, rotundă, roşie, cu chinovar, cu armele ambelor ţeri.)
                                                Vel Logoft.
   (V0:) Carte de rămas dela Costandin-Vodă pe Mărdaraie pentru
Coţman.
   Nă tfjv ofxoXoyrja zov nedeQOv /iov zov rXr/yoQaoxo zega/uag iv
MaQTOQiOTfl.
   Adecă:
   «Sinetul socrului mieu Gligoraşco, de rămas cu Mărdă-
reştii». Deci e de mâna ginerelui sau nurorii fiului lui
Axintie, care se vede a fi fost un Grec sau o Greacă, de
puţină cultură. Unul din fiii Uricariului era numai absent,
căci, la 1731, Grigore-Vodă Ghica întăreşte lui «Neculai
Acsăntie, diiacul de Visterie », posesiunile şi la Coţmani şi la
Toxobeni (no. V:
   t Io Grigorie Ghica Vvoda bji. mlst. gspdarii zemli moldavscoi.
Dat-am carte Domnii Meale slugii noastre lui Neculai Acsăntie, diiacul
de Visterie, şi pe cine ar treimite să fie volnec a mergi la moşii ale sale
ce dzisă că are la Ţinutul Eşului, anume în Coţmani şi din Tocsăbeni
de piste Prut, pe căt va fi parte lui, să fie volnec a lua de a dzece din
păne şi din fănaţă şi din prisăci cu stupi şi din pomăt şi din grădini
cu legumi şi din tot locul cu tot vinitul pe obiceiu, şi nime să nu st&
în potriva cărţii gd. Iară cine ar avfe ceva a răspunde, să vie faţă.
   Let 7239, Av. 3.
   (Pecete octogonală mică, cu chinovar).
www.digibuc.ro
N. iorga, Ştiri despre Axintie Uricariul.
Planşa 1
         t t\,      '    ^                             /   «, a?
                       , »>           • /7,(/7y>/S . .-/^«.TTt-tV.TT.S .
            .-t.vviCw7.-
     Jl ’ - n ’ . .v (^                             £ ' >1> ^ .
f S ^                                                               vC7" ^ Vi
dz,*Tf îiiJ y               . ..« iinec*jf .{uj* . ^ctmJ                    /Mry»c uisrt
I f ■ r* ,                  '               ■                  ia ^         jj '         ,
\}              A\if76jiJa.<. . mf .Tjjf.9» * to £ • n»CM/\y.* •            \uvtw»o ■ nt
   rrlf* -vî»f -r'‘ . fji** -stwfjj** •                                                  - ~
    w >_>       ' *        .  .. — <,% »» <x..          • v               cr-
y»Cmn                  . jjbf'tiin Aşnmit                    . nftfJţiw* <i :*
too • n.m^V'W'f'" rttf1 ff"“iul't                                        ^
    -r-^'       ^ ^ /'                       *v            « <v O i '
        :: .        .tfrTtvM • «7vf/W                                  ntf'»d

                                            ' J Gf             ^ .        «. rK ' £         '    '      k k
                                                                                      *£,? tJitWl Amoamt ,*Y«T. tta <A»<o/ /<*/**•! • fllwJ»«y(^«w/tM • matnf«-X**i.A+"t-
H'%*» ■             & ■ *      -* X —2. • es.                  ^                            * a ’ 1 "l /
o' •-?■        ai, ii//IA* •                            • rti tti nea rfal,** .'TYUîmjru zr.Arrittt+.if.*
                                      <V •                                 777 '* ">

A. R. — Mcmortile Secţiunii Istorice. Seria UI. Tom. XVI,
                                                                                                                          www.digibuc.ro
N. Iorga, Ştiri despre Axintie Uricariul.
Planşa II
\ '
                                                                                                                                                  o .
1 fArt Vii
V •     «'
       iflAua. J*tk              n
* *'                       J &
                         f)
                    ' i             S <’            ^ i1 r*- *’•’ u' -j ’:
arut^tx l\'>A tu»,                                                        tJs+*>4.


. • ^i rrip ,
\J- rrTf» ./Ud\*.                      A. /VlirO.)/} **, ttf {M rTl* ? & ‘ Si <p {j ’('
        s               H- 4- f~               *1 ,-rr*-   ■’T' îr            ^
                        aÎ iwâ® qinfnif’Vt C. /fdu.
        ^      7\$ •           •    *» j ***- -M                                         *>-»■
                 /Hrrthl-              -nfidi An.’*'’ »i’XMkti                             C VtV'UtfJfr*
                                 > 4         "               *r
^.,1 ru Y’i «ţi r 4^
Ho\- A&rrt* ■ ***.«"- ftU6!/pf- A *V ''VVvf
micii-         i.a il t . f         »
{ .    >:#,t Arf«-V In
r/t'»ik4. ,//2, rtîVrzJrtxV tA(~A <V—
; {>
nt'fJ
.«OÎ- -4
. Mrr/* f
r'". cuţ’:-'ji. .„SptMuu ■<.««*?• <iw<( «Mv*• askminu'gsxeitj
•. S.       ■  ‘ 4t - "               <3 “ — v-l . ■v-      ,
     *"                                         - ' ■ r* ts .<*/ -UAÎCf-
                   « £*                  .~xue,> rtt*?1*          &i*<\ ,*A.lm»i'is-ni'+l ■
                 '''t i          "    4? _ ,        0       J “..I       J O V - '       ^          ^
   ?*rS i?                                                , ; ■' ,(ti uf.'.v, - ;-»ni f^TVi^v'ncJ'
• Mlî• £ W» •              ».•*»■** '•-         *■***< «•■•'• "»"*■>• f]        c * ,         <    -
                                                      •              *i         -> 'V-l ,. <♦
          > ** i'v . .             , , , , lhlfs /_ A n\ l ■ Ya ■ t-AJ.'* '■      *V-1 /'*          *
■ -((nKh, Af.x            ■* ^a 4A-th*'       ^              p
/iTv'if              AlA'Tli *W«IVaU' Cm xitAfk. ■ ;'rf <* ţKr«vC -
" -v _ ?
                                                *JA -îu <
K ^
<5 ^7a.-<
... >

>iS-
,x n Jji'.îii'iutr.'JtrnjI-J • (\ c*-t; r.^rrze fVt^                           ^ y
       >*» >/T^ >:A ^ •{-
.u-       /; _«.
                                                                                                                                          ?
   i t sf
■ ( ■
uioivTifo ŢV'<>)fai£ipi<7y <

    fl. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III Tom. XVI.
www.digibuc.ro
N. Iorg.i, Ştiri despre Axintie Uricaritd.
Planşa III
  ŢfH ■rs'^Z, 'iTUrrr-lk Z                   S 'Tfs A ■f
                     • ai?m-Tnjii^Zî   . pcimn JC*^-
                                JUsnj«ZH
                  £T -i           <.       S (V «
'-V”A|-4ţîte AWiKW^Wfl iUsiUrnfiVi TTU>'Ă«« AO .
SV-* >"•>*'" - -”î
                             -i .jiit/t AfttUf2
tJ 7«« /yr»/»r2 "« ”“><"*> ' » ytrrŞ *, / M
  -9'   ■ m**   i* t**
</~*£>*?■■ *4-
j' ■%    ^v.- ^   .
    . . . ;-•
         ;-/V -V* x*^' • * ; V*' • ' * *.
■ <;     : \       ;V
-■ ,   *s*     *-*ţt    .
' W                    '
                                      5r.
/î. /^. — Memoytile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
                                                                                                                           www.digibuc.ro
N. Iorga, Ştiri despre Axintie Uricariul.
Planşa IV
] «-> tx>l\A 2* ■ > O 6) C*'o . jir*. +i*/TT>/n . T/V/ »>1   , CV*1* f
** ***         -r-*     ^          .^,-v /                     \>l .
         fjJSStt *1 ■* -Uiyiimo s%e\n* McrnJjf.      -sil         (v 1au? .fltV/o -
         1 cl             * U                  ’ -* O k * f •
tTxmosiŢj'            mrrrjSirh>i^s rritjj              ‘n£J^.-                   u
,uK rt^y' .-tirrrpy rin a* mC «<sf jj       • aV-^T/»^ /•  </? - /t'; .70
                   c^1? f        —                   O cl           c)            ci
Ovtr Xljmlx rrn .-tef ziAS i .           ' m*tU,tg        .<y ya V . ţjj*.-n
\.aU,*.1Z                        c***~rt.%>;*" ■**??« ...*-J^sS-îr<~>
      .....
cr
.7
                   x, _      ^         ,1 v— ,--■           . ,     ,         .,    -  -   -
                ,o ni              .!* amu fitml ■ a^rrnţi                      ,irirru> My,
" ‘'2,       t.-..?l?'a,C.+ra ;7*.-n,4?™p<“‘ «'•"jr
n (                      m7      O                      —î^-T"    o .al
.itTf^f,■           rrreaf/i ,ta*ni*» .yiaT*..u>M> * . iup*,n ''J7 f
   / —        ^ S)                   - <T v         -**     v s     ' v '
rtV • '%rnJ*‘-                 Iioii/Jt'i.’ O Ir ^4*-
    V7” ^ .Z1 r\.
<rf

                                                                                                                                        , « J -o■.
        .7        ^ a
. . 7, vW ^J[ HL rZO C.%
<* ÎT*
«, -VT
   ,r,.j‘ • -7-.■«<<  • a<» £ .V-W H>t tJ.TUM •                       *l»““ • ■• y-vw
            ' JL                      -7 -D i^y s ^ rrr s- ^
,J s> ~
' 1,îj .jiawy.^yjj . ui* <a /rtjyJ                y ^     *-
/' v , x.       ■>       - , )    » -r^S _1>        "?* 7      ^7
///.(    /Z,rp;:i         ' * lUMxntp, ... ri-*cj, ■ pi■ fje«> ' wl
     ,.-        .7   77      ■'^'    " v7 i-7 ~y^. ^ "r
L.nJnjM/'i - ulrprU’S
2 >-'7
.T7/U'<n-T /-V
.,yt<r jy-nf<*ziZf'*' • J^.Tdtt .-yr.y*7y/nv
O.
   7 . .-JU.,, ASi . ■ V---y .TSn'm:c \j>u,.iim . TişiMrrut 'Yp>u«D>fa ■ tff)
■'  "                  M X                   . 'A (i ‘ P
   > ^    . ,, -> - , , J.,/v.'"., , .-/f.'/rr - :liv’?>*J MM rMOr-ji /.J.’MLi)/ Mj rr. S > i
/.tV - <-if}'y              < -      ., cr- . ^          Î' S ‘ _?....
.7   ’ ”•
tr“ «’v-^..-;):
                                                                  «f ■&£<'*< ^ti' $*■■" ””
"„..Zî&f'                 . y>..bnc*.6? regre^ ;î’y.; .^'■„«
^ s ‘ -4*
4f                  6 *7

O?
            /7‘
                                                                                                                                                     _-7
> 'jfA
    .«
    _. >
rH‘             -r- r- - t ,7               ^
r rrOfr*fts*+ „ti-ii* *'**H'i*j .-^ .
£?’*{"*'**« ‘ J%v.« i                                               ■ Ui              .t?t Hxrrc^
--^ '.y,,,^)^^ ■ -»■'* ^”«•7 ttiZ’qmhw. ■‘-■•m -i '*'*’,’7,'!'
’>' " •.'.' ___v ,7                       ,7     - —î~ r> ~               , r> . 7
-  7     •fTTOrt .tZi.'TZt.tU .      i                                  - * >fv             »'


71,    '* W
                                                     y- -
   '' _
/î• /?. — MemoriiU Secţiunii Istorici. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
N. Iorga, Ştiri despre Axintie Uricnriul.
Planşa V
1
v'O '      '       otv^.ţ          ^  \—3
CJ ’ IdSrods'C tnuc\(jGCS^M ti rr/ft r'/H<J fucJ. net jlo
   Jj / J ,      7 csr J              ,    vJ1(!       .
MtwAtlS/ii i«0cttiT<4i/<ţV Ht iivaa ot (im» t «â.» h»»«v-A* ■
   .       <77 r                                       ;
amminH*- <* ‘rra * h. ,vt n rrt t a3>i' (JoHt U-H A<aaao \Sls
■ ' , ' ■ J . J /          l* A r* .          J • S *^> ^
V -     ?? .  .,..c ^ ai L ti MV rit V /tl^M ciuVmV ^«10 /VI el H VI -'tt


sCT
                                     Ir' Sf - .
                      ,« /I CVU. *1 MVţllV    /l#'*t OIHÎ^/VIV A tio /Vte|HVt~M *1
                                                       i» V .
                                     r»< ttl &<*%■> ndmiAV
                                r...s0_________j..........
                        n«,a
yi/i
’V”'- 7        ,       K
^                         nt« AinifaM Mvcrnvnt'
*«!*'*¥'   ^           ^             0     ^ Al
^                      UVAtxYWtH UlM^niOMO.«v/(Wr7tp^
«**$> f (r         '   . w .         !•—e^
                                                                                                                                                                                (?vt
                                                                                                                                                                                1
3nr * -r “'zirx: H%ri
tnHt ^otffltKT*
g____
/
-S':r *
^4. iî. — A/pworn/p Secţiunii Istorice. Sena III. Tom. XVI.
                                                                                                                          www.digibuc.ro
      DESPRE EDIŢIILE DIN 1488 ALE CRONICEI
      LUI IOHANNES DE THUROCZ
                           DE
                  CONSTANTIN I. KARADJA
                                     Şedinţa dela 23 Fevruarie 1934
   Vechile cronici maghiare au fost preţuite de secole, alcă-
tuind, precum ştim, unul din izvoarele principale ale cuno-
ştinţelor ce s’au păstrat despre Istoria Ungurilor şi Românilor
în Evul Mediu. Conţinutul lor a fost’ întrebuinţat de multe
ori, nu numai de autori mai vechi ca Bonfinius, Ortelius,
Sulzer, Engel sau Hammer, ci şi de ştiinţa modernă 1).
   Aceste cronici, răspândite evident în manuscris cu mult
înainte de invenţia tiparului, au însă în unele cazuri o valoare
însemnată nu numai pentru textul lor, ci şi pentru ilustra-
ţiile cu care sunt împodobite. Ştim astfel că celebrul codex
din 1358 denumit «Ckronicum piclum vindobonnense»2),
compilaţie copiată de unul «Marcus», bazat pe textul lui
Simon de Keza, conţine unele miniaturi cu cele mai vechi
reprezentaţii cunoscute ale unor ostaşi români 8).
   Din timpul lui Matei Corvin, unele din aceste cronici
încep a fi răspândite şi sub formă de cărţi tipărite. S’au
    *) Cf. de exemplu Prof. N. Iorga în Rev. Ist. 1921, Nr. x—3 şi 1922, Nr. 1—3;
Istoria Românilor a lui Xenopol şi Prof. I. Lupaş, Lupta dela Posada (1330) în
«Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice * * (Secţia pentru Transilvania) X930—31.
    *) Păstrat până recent ca Cod. Nr. 405 la Nationalbibliothek dela Viena, trans-
ferat însă de curând la Nemzeti Muzeum dela Budapesta. Textul a fost reprodus,
cu o traducere ungară şi un număr de pagini bine facsimilate în colori, de Fran-
ciscus Toldy sub titlul, Mărci Chronica De Gestis Hungarorum Ab Origine Gentis
Ad Anrtum M.CCC.XXX, Pest 1857, fol. Unele ilustraţii, copiate pe aramă, figu-
rează şi în voi. I al colecţiei lui Schwandtner, Scriptores Rerum Hungaricarum,
Viena 1746, fol .
    *) Reproduse de răp. A. D. Xenopol în Istoria Românilor, ed. IV, Voi. 3, pp.
67—-68 şi de Prof. I. Lupaş în lucrarea citată.
    4 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
CONSTANTIN I. KARADJA
36
păstrat însă în puţine exemplare, fiind socotite azi printre
comorile bibliografice ale*marilor biblioteci din Apus. Avem
în primul rând compilaţia neilustrată, destul de fragmen-
tară, imprimată de Andreas Hess la Buda, în anul 1473,
cunoscută în numai 11 exemplare, *) accesibilă însă şi în
România prin frumoasa ediţie facsimilată a răposatului Wil-
helm Fraknoi 2).
   Din anul 14S8, datează compilaţia, mult mai bogată, a
Pro notarului Iohannes de Thurocz, adesea citată şi la noi,
cel puţin indirect, dar care pare a nu fi fost încă deajuns
studiată în România, în ediţiile originale, mai toţi oamenii
de ştiinţă lucrând după colecţia de cronici editată de I. G.
Schwandtner.
                     Neexistând în ţara noastră decât prea puţine exemplare
                  din ediţiile incunabule ale cronicei, am crezut deci util a
                  depune la Academia Română, după ce aceste texte vor fi
                  fost studiate şi, dacă e posibil, traduse în limba română3), la
                  Institutul de Istorie si Limbă dela Universitatea din Cer-
                      »
năuţi, reproduceri fotografice de pe 90 pagini din ediţiile
dela 1488 ce au o legătură directă cu trecutul nostru sau
care sunt necesare pentru orice cercetare ştiinţifică a
cronicii.
   Ediţiile despre care vorbim sunt precum urmează:
   a)   Ediţia dela Brunn, tipărită de Conrad Stahel şi Matthias
Prennlein, purtând la colofon data de 20 Martie 1488. Mic
folio, 168 ff. nn. cu 42 ilustraţii. Hain 15517; Brit. Mus.
Cat. III, 815; Proctor 9493; Szabo III, 16; Apponyi 14;
    9 La Budapesta, Nemzeti Muz. şi Bibi. Univ.; Cracovia, Czartoryski; Lipsea,
Univ.; Paris, Bibi. Nat.; Praga, Univ.; Viena, Nat. Bibi.; Roma, Corsiniana;
Leningrad, Bibi. Publică; Modena, Bibi. Estense; Braunsberg, Academie.
    *) Die Ofener Chronik, Budapest, 1900, folio, cu o introducere în limba ungară,
precum şi o altă ediţie germană. Textul a mai fost publicat de J. Podhraczcky, la
Budapesta 1838, 8-0. Despre această cronică, cf. şi interesanta lucrare a Dr. Iosef
Fitz, Andreas Hess der Erstdrucker Ofens, Verlag Gesellschaft ungarischer Biblio*
philen, Budapest 1932.
    *) Notăm cu plăcere începutul unei lucrări de traducere şi publicare a vechilor
cronici maghiare dimpreună cu textul lor latinesc, de către D. Popa-Lisseanu, sub
titlul de «Izvoarele Istoriei Românilor» (ed. Bucovina, Bucureşti 1934). Anonymus
şi Geograful anonim din 1308 au şi apărut şi se anunţă publicarea iui Simon de
Keza şi Mizerabile Carmen a lui Rogerius, care alcătuieşte o anexă a compilaţiei
lui Johannes de Thurocz.
www.digibuc.ro
37
EDIŢIILE DIN 1488 ALE CRONICEI LUI IOHANNES DE THUROCZ
3
Veress 5. Această ediţie este extrem de rară, fiind tipărită
în puţine exemplare, într’o oficină mică * 1).
   b)    Ediţia dela Augsburg, tipărită de Erhard Ratdolt şi datată 3
Iunie 1488 2), 8-0, 2 ff. nn. şi 22 caiete cu un număr variind
de foi, în total 174 ff. nn. cu 66 ilustraţii xilografice, din care
unele se repetă, după cum vom vedea mai jos. Hain 15518, Brit.
Mus. Cat. 11,381; Proctor 1874; Szabo III, 15; Veress 6,3).
   Textul celor trei tipărituri menţionate este bazat până
la 1330 pe Simon de Keza. Compilatorul anonim al cărţii
lui Hess ca şi Iohannes de Thurocz s’au servit de manu-
scrise copiate depe un model comun4). Acest model este
poate tocmai vestitul chronicum pictum vindobonnense 5) sau
un alt codice foarte înrudit cu acesta. Domnia lui Ludovic
cel Mare este plagiată de Hess 6) fără vreo menţiune a auto-
rului, pe când Iohannes de Thurocz spune mai cinstit că
    *) Nu se cunoaşte niciun exemplar în Vechiul Regat. Ungurii au făcut evident
tot posibilul pentru a achiziţiona exemplare din această cronică, ceea ce explică
faptul că avem la Muzeul Ardelean din Cluj Şi la Batthyaneum din Alba-Iulia câte
un exemplar. Dintre puţinele exemplare ce s’au vândut dela războiu încoace, notăm
următoarele preţuri: 1927, H, Rosenthal 18.000 Rm.; Harper 4000 dolari; 1930,
Gottschalk 2500 dolari, cu o planşă facsimilată, Toate incunabulele au scăzut însă
mult în preţ în ultimii ani. Un exemplar, cu lipsuri, a fost oferit recent cu 1900 Rm.
    *) S’a crezut în mod eronat, că ar exista şi o ediţie din 1483. August Potthast,
Wegweiser durch die Geschichtswerke des Europăischen Mittelalters, ed. 2, Berlin
1896, voi. I, p. 665 crede că data ediţiei dela Brunn este falşificată şi că cea dela
Augsburg ar fi de fapt prima ediţie. Refuzăm însă a accepta această teorie nedove-
dită. Textul lui Iohannes de Thurocz a fost reprodus în I. Bongars, Rerum Hun-
garicarum Scriptores, Frankfurt a. M. 1600, Veress 136 şi în cele trei ediţii ale
I. G. Schwandtner, Scriptores Rerum Hungaricarum din Viena 1746, Trnava 1765
şi Viena 1766, Veress 411, 498 şi 510. Există şi două ediţii germane prescurtate,
tipărite la Viena 1534, Veress 15 şi la Augsburg 1536, Veress 16.
    *) Ediţia este aproape tot atât de rară ca cea precedentă. Există totuşi patru
exemplare în România: Muzeul Ardelean, Cluj; Batthyaneum, Alba-Iulia; Muzeul
Bruckental, Sibiu şi în Bibi. Karadja, Exemplare vândute dela războiu încoace:
1921, Maggs 250 L. St.; 1924, Baer 5000 fr. elv.; 1929, Hirsch, 2850 Rm, cu o
foaie facsimilată; 1929, Gilhoffer şi Ranschburg 5500 fr. elv.; Un exemplar incom-
plect a fost oferit în anul acesta cu 1500 Rm.
    *) Cf. de ex. greşala de transcriere « Bazarad woyuode » la f. 46 a din cronica lui
Hess şi f. k. 7 b. în Iohannes de Thurocz, ed. Ratdolt, greşală care figurează deja în
pasagiul corespunzător din chronicum pictum.
    *) Observăm însă că textul incunabulelor nu este absolut identic cu cel al codi-
celui vienez. Iohannes de Thurocz dă uneori detalii în plus. De exemplu după lupta
lui Carol Robert cu Marele Basarab spune că regele a venit ad Temesuar et sine
mora venit deinde ad toyssegrad, f.k. 8 b. şi tot aşa în tipăritura lui Hess, pe când
manuscrisul spune mai scurt venit în Vissegrad, ed, lui Fr. Toldy, Mărci Chronica,
p. CXVIII.
    *) Cf. ediţia lui Fraknoi a cronicei lui Hess, introducere p, 15.
4*
www.digibuc.ro
4
CONSTANTIN I, KARADJA
3»
partea a 3-a a compilaţiei sale este scrisă de «Ego iohannes
nune archiedyaconus de kykullezvi ecclesia transsiluana vicarius
strigoniensis » x).
   Nici manuscrisul original al lui Johannes de Thurocz 2)
nici copiile de care s’au servit tipografii dela Brunn şi Rat-
dolt la Augsburg nu mai există. Este sigur că toate acele
manuscrise au avut miniaturi, deoarece multe din ilustra-
ţiile xilografice ce împodobesc ambele ediţii au un model
comun. Chipurile regilor Ungariei, aşezaţi în jilţuri, seamănă
într’o oarecare măsură cu unele miniaturi din chronicum
pictum. Tipografii au împodobit însă lucrările lor şi cu un
număr de ilustraţii care nu figurează în manuscrisul men-
ţionat, de ex. când este vorba de regi mai recenţi decât
Carol Robert, omiţând în schimb a copiâ toate acele scene
minunate care dau codexului vienez un preţ atât de mare
pentru noi, ca de ex. lupta dela Posada.
   Examinând de aproape xilografiile celor două ediţii dela
1488, observăm o mare diferenţă de execuţie între ele. In
volumul dela Brunn, iese în evidenţă toată stângăcia gravu-
rilor primitive germane, anterioare epocei lui Albrecht Durer.
Portretele, adesea caracteristice, sunt grosolan desemnate,
perspectivele sunt greşite, hainele ţepene, ca şi când ar fi
de lemn, faldurile rigide. Compoziţia este lipsită de orice
graţie. întregul cadru este gotic.
   Altfel sunt chipurile şi ilustraţiile date de Ratdolt. Din
vechea sa oficină dela Veneţia, unde era stabilit până la
1486, luă cu sine nu numai materialul tipografic, cuprin-
zând cele 14 alfabete minunate ce întrebuinţă 8), ci şi spi-
ritul şi gustul renaşterii italiene. Om de geniu cum era,
experimenta într’una pentru a ajunge la rezultate din ce în
ce mai perfecte. Folosindu-se de artişti buni, încercă, aci
în cronica lui Iohannes de Thurocz, a obţine efecte de gra-
vură pe aramă cu blocuri xilografice, executate într’adins * *)
    *) Cf. 1. 4 a. şi b. în ed. lui Ratdolt.
    ') O copie neilustrată de pe acest manuscris se păstrează la Bibi. Naţională din
Viena, Cod. 3455.
    *) Cronica noastră este tipărită cu alfabetul gotic de mărimea a 3-a, cf. tabloul
de tipuri publicat de Ratdolt in 1486 şi reprodus între altele şi de Prof. Voulli£me,
Die deutscken Drucke des XV-ten Jahrhunderts, ed. 2, Berlin 1922 PI. I.
www.digibuc.ro
39     EDIŢIILE DIN 1488 ALE CRONICEI LUI IOHANNES DE THUROCZ_____5
pentru această lucrare x); puţin satisfăcut cu necesitatea de
a întrebuinţa aceeaşi planşă în mai multe rânduri pentru a
reprezintă diferiţi regi unguri, el modifică aceste blocuri
prin suprimări succesive, obţinând astfel o schimbare cel
puţin a cadrului, dacă nu a portretului însuşi l 2).
   Ediţia lui Ratdolt 3) mai este superioară celei a modeştilor
săi colegi dela Brunn nu numai prin tehnica ilustraţiilor,
dar şi prin numărul acestora. Majoritatea chipurilor repre-
zintând regii Ungariei sunt luate fireşte, cel puţin indirect,
după un model comun4); tot aşa şi cu planşa arătând
invazia Tătarilor în Ungaria sau în Ardeal în timpul regelui
Bela IV, pela 1240. Vedem năvălitorii mânând cete jalnice
de prizonieri în faţa lor, cum se va fi întâmplat de sigur de
nenumărate ori şi prin ţinuturile noastre (fig. 1 şi 2). Aceste
două xilografii dau o bună ilustraţie a tehnicei celor doi
tipografi, arătând cum au redat o scenă identică după un
model comun, de mult distrus. Tătarii sunt în ambele cazuri
îmbrăcaţi ca Turcii din veacul XV-lea, având însă steaguri
occidentale 5).
   Ratdolt a avut însă la dispoziţia sa şi un număr de desene
necunoscute sau în tot cazul neîntrebuinţate de ceilalţi tipo-
grafi. Aceste modele vor fi fost trimise la Augsburg de
Theobald Feger din Budapesta, editorul cărţii după cum
aflăm din colofon.
   Primul desen nu poate fi anterior anului 1476, când s’a
căsătorit Matei Corvin a doua oară, fiindcă reprezintă stema
    l) Se folosi însă şi de două clişee vechi aduse din Veneţia, reprezentând un oraş
şi o tabără militară cu corturi (f. s. 6 b.) ilustraţii făcute întâiu pentru ediţiile din
Fasciculus Temporum al lui Rolewinck ce tipărise la Veneţia în 1480, 1481 şi 1485.
    *) Cf. Dr. Leo Baer, Die illustrierten Historienbilcher, Strassburg 1903, p. 156
şi un studiu despre cronică publicat de Dr. E. Varju: A Turâczi-Kronika kiadâsai
ăs a Magyar Nemzeti Muzeum Konyvtdrdban Srzott Pelddnyai în Magyar Kâttyv-
szemle din 1902 pp. 362—402.
    *) Despre activitatea tipografică a lui Ratdolt, cf. Gilbert R. Redgrave, Erkard
Ratdolt and kis work at Venice, London 1894 şi Robert Diehl, Erkard Ratdolt, ein
Meisterdrucker des XV. und XVI. Jahrhunderts, Wien 1933.
    *) Afară de chipul Sfântului Ladislaus, care este aşezat în jilţ în ed. dela Brunn,
fiind însă călare, îmbrăcat în 2ale, la Ratdolt.
    *) Planşa lui Ratdolt a fost copiată mai târziu şi figurează, tot în xilografie, pe
pagina de titlu a lucrării Netoe Zeitung Des Tiirckischen Keisers Absagbrieff so er
netolich dem RSmiscken KSnige Ferdinando bey seinem Legaten zugesand, 8.1. 1556.4-0,
4 ff. nn, Kertbeny 633. Singurul exemplar în România, în Bibi. Karadja.
www.digibuc.ro
6
CONSTANTIN I. KARADJA
40
regală maghiară cu cea a reginei Beatrix, fiica regelui Fer-
dinand din Neapole (fig. 3). In jurul scuturilor centrale
vedem grupate stemele unor provincii sub stăpânirea re-
gelui Apostolic: Dalmaţia, cu cele trei capete de leopard
încoronate, vulturul silezian, leul încoronat al Boemiei,
Lausnitz cu bourul, Moravia, Liitzelburg, etc.1).
   Urmează planşa cu legenda Sfântului Ladislaus (f. 2 b.)
unde vedem cum eroul salvează fata unui episcop al Oradiei
Mari din ghiarele sălbatecului Tătar care a răpit-o (fig. 4).
Tătarul poartă costumul ienicerilor, —v. mai ales acoperă-
mântul capului — astfel de anachronisme fiind foarte frec-
vente în incunabule.
   Scenele de luptă (fig. 5, 6, 7 şi 8) sunt deosebit de intere-
sante pentru noi, mai ales prima, deoarece avem aci singura
reprezintaţie autentică şi contimporană ce ni s'a păstrat a
unei încăerări a ostaşilor lui Ştefan-cel-Mare. Că xilografia
este din chiar acea epocă dovedeşte, fără nicio discuţie,
anul tipăriturii şi că este lucrată după un desen foarte precis,
probabil al unui martor ocular, reiese nu numai din exac-
titatea steagurilor moldovenesc şi maghiar, ci şi din fiecare
detaliu cunoscut al armamentului şi costumelor. Căştile osta-
şilor unguri sunt de un model denumit în limba germană
Schallem (salade) din timpul 1460—14702). Nefiind încă
cunoscute pe vremea războaielor anterioare dintre Moldo-
veni şi Unguri adică pe la 1360 sau 1394 8) este sigur că
xilografia noastră nu este copiată după un desen din
veacul al XlV-lea, ci că reprezintă o scenă din cam-
pania dela 1467 sau poate din năvălirile Moldovenilor în
Ardeal în 1461 4) sau 14696). Nu poate reprezintă însă * *)
    9 O parte din aceste steme figurează pe titlul cărţii lui Hulsius, Chronologia,
Nurnberg 1597.
    *) Cf. W. Boeheim, Handbuch der Waffenkunde. Leipzig 1890, p. 39 şi acelaş,
Album hervorragender Gegenstănde aus der Waffensammlung des AllerkSchsten Kai-
serhauses I, Wien 1894, fol. pl. II fig. 1, cu o cască din anul 1470 şi pl. VI
fig. 5-
    *) Menţionate în Johannes de Thurocz ed. Ratdolt la f. m. 6 a., Item (Ludovicus)
fere singidis annis... mouit exercitum contra emulos et rebelles: et saepius contra ra-
chenos et moldauos... şi la f. o. 4 a.: De exercita regis sigismundi in moldauiam.
    *) Cf. Ureche în Letopiseţe ed. 2, p. 121 şi Xenopol op. cit. IV p. 14.
    *) Cf. Xenopol, IV p. 39.
www.digibuc.ro
41
EDIŢIILE DIN 1488 ALE CRONICEI LUI IOHANNES DE THUROCZ
7
bătălia dela Baia care avu loc noaptea, armatele nestând
faţă în faţă x).
   De observat este diferenţa de echipament dintre cavalerii
maghiari şi Moldovenii lui Ştefan. Ai noştri, în majoritate
ţărani şi lefegii, poartă şi ei în unele cazuri zale. Căştile lor
sunt de un tip oriental, cum vedem la călăreţul stegar. Cei
mai mulţi însă n’au nici za nici coif. Armamentul este exact
cel dat de d-1 General Rosetti2): scuturi mici şi uşoare, săbii,
suliţe, arcuri şi săgeţi. Vedem şi « cusături în iţe dese ». Este
de fapt o înfăţişare fidelă a descrierii lui Verancius, care se
exprimă precum urmează: «.Arma Moldavis clypeus, lancea,
gladius, sagittae ut Tartaris praecipua, nemini armatura solida,
paucis, et tis potioribus, lorica hamata dumtaxat, et galea
chalybea, verum omnibus sagi quidam linei, repleti xilino trium
vel quator digitorum crassitudine, ea praesertim parte, qua
humeri adusque cubitos, quemadmodum in antiquissimis auleis
est videre, induuntur, qui crebris liciis, sesqui digiti inter se
distantia consuti, pro armatura habentur, nulii gladio pervia 3)».
   Un detaliu până acum necunoscut este pălăria înaltă,
probabil de pâslă, purtată de unii din ostaşii noştri. Cred că
ar putea fi din Polonia, deoarece am găsit acelaşi tip de pă-
lărie la un ţăran medieval din acea ţară 4). Este posibil că
avem în faţa noastră chiar lefegii poloni în serviciul lui
Ştefan 5).
   Dacă datarea şi explicarea scenei ce reprezintă este uşoară
pentru noi, nu astfel pare a fi fost cazul pentru Ratdolt,
totuşi contimporan. Cred că editorul ungur, menţionat mai *)
    *) Credinţa noastră că gravura este inspirată de o scenă din războiul din 1467,
este întărită prin scrisoarea lui Ştefan cel Mare, publicată recent de D. P. P.
Panaitescu (Anal. Acad. Rom. Seria III. Tom. XV. Mem. z) în care se află men-
ţionat faptul, rămas necunoscut până acum, că bătălia dela Baia a fost precedată
de o serie întreagă de lupte şi hărţuieli: « congregavimus exercitus nostros et transi-
vimus in obvium eorum et occurimus illis circa Plonynij et pugnavimus cum eis
campestraliter», şi « ... et habuimus cum eis conflictum die et nocte quolibet tempore
per integros quadraginta diest.
    *) Studii asupra chipului cum se făptuia războiul de către Ştefan-cel-Mare. Anal.
Acad. Rom., III tom. IV Mem. 9, pp. 3—5.
    *) Cf. P. Ilarian, Tez. Mon. Ist. III, p. 181.
    *) Cf. Hottenroth, Trachten... der Volker alter und neuer Zeit. Stuttgart 1891,
voi. II, pl. 95.
    *) Cf. Xenopol, op. cit., voi. IV, p. 143.
www.digibuc.ro
8
CONSTANTIN 1. KARADJA
42
sus, va fi trimis desene *) dela Budapesta pentru a servi
tipografului ca model, fără vreo indicaţie precisă a eveni-
mentelor ce reprezintă, bine cunoscute în Ungaria, nu aşa
însă şi în Bavaria. Ratdolt se foloseşte deci de blocurile
executate de pe aceste modele, în felul cum crede mai po-
trivit, ajungând la rezultate cam ciudate.
   Lupta cu Moldovenii este astfel dată de cinci ori, precum ur-
mează, niciodată însăca reprezentând scena ce înfăţişeazădefapt.
   La f. b. 3 b.: De bello ad locum qui kesmawr 2) dicitur corn-
misso. (înainte de alegerea lui Attila ca rege).
   La f. d. 1 b.: De primo capitaneo ac de albo equo necnon
sella et freno dauratis (Arpad).
   La f. p. 2. a.: De bellis sigismundi regis contra huzistas (deci
războaiele în Boemia).
   La f. q. 8 a .'.De bello per dominum Johannem (Corvin)
wayuodam circa castrum nandoralbense commisso.
   La f. r. 1 b.: De bello ac conflictu domini Johannis de
hwnijad woyuode in partibus transsiluanis commisso.
   Celelalte trei scene de luptă pe care le reproducem de
asemenea, deoarece niciun specialist nu s’a ocupat până
acum de ele 3), sunt desigur executate de acelaşi artist ca
xilografia discutată.
   Şi aceste gravuri sunt repetate în mai multe rânduri,
înfăţişând evenimente foarte variate, din multe secole diferite.
   Suntem deci siliţi să ghicim sensul lor veritabil.
   Lupta arătată la fig. 6 se petrece poate tot la noi, chiar în
campania dela 1467, ceea ce nu putem afirma însă cu siguranţă,
neavând aci un steag moldovenesc pentru a ni-1 dovedi.
   In tot cazul, este o bătălie în care regele însuşi ia parte 4),
ca în campania dela Baia; Ungurii au de luptat aci cu o ceată *)
    *) Tehnica acestei xilografii ca şi a celorlalte scene de luptă ne îndreptăţeşte a
crede că sunt lucrate după desene, iar nu miniaturi.
    ’) Acest nume de * kesmawr * ar merita a fi cercetat de aproape, Kesmawr,
Kesinaw, Chişinău, este probabil vorba de localitatea Chişinău în jud. Arad.
    a) Dr. Leo Baer menţionează aceste gravuri în lista ilustraţiilor din cronica
lui Johannes de Tburocz, dată la p. LXV şi LXVI din lucrarea sa deja menţionată,
fără a li acorda însă vreo importanţă. D. E. Varju le ignorează de asenşenea în stu-
diul său recent. Fig. 4 şi 5 sunt însă reproduse de mine în Die ăltesten gedruckten
Quellen zur Geschickte der Rumănen în Gutenberg Jahrbuch 1934.
    *) II vedem la stânga, cu coroana pe cap, printre cavalerii maghiari.
www.digibuc.ro
43
EDIŢIILE DIN 1488 ALE CRONICEI LUI IOHANNES DE THUROCZ
9
de călăreţi montaţi pe cai mici, «equi parvi» despre care
vorbeşte de asemenea Verancius, având căciule de piele,
purtând scuturi mici, săbii, suliţe, arcuri şi « cusăturile de iţe
dese», menţionate de acelaşi autor. Echipamentul şi arma-
mentul corespund deci întocmai cu cele ale Românilor
din aceeaşi vreme.
   Celelalte două scene de luptă nu reprezintă evenimente
în legătură directă cu istoria noastră naţională, cu toate că
una din ele (fig. 7) este dată, într’un rând, ca înfăţişând
războiul lui Carol Robert cu Marele Basarab. Avem aci
desene din vreo altă campanie dela începutul domniei lui
Matei Corvin, în Ardeal, Austria sau Boemia.
   Pentru a termina aceste note asupra unei cronici pline de
interes pentru noi, dăm şi chipurile lui Ioan Corvin, eroul
de sânge românesc, luate după ediţia dela Brunn, la fig. 9
şi după cea dela Augsburg, la fig. 10. Este probabil că aceste
două ilustraţii sunt, cel puţin indirect, bazate pe un model
comun, cu toate că eroul are capul neacoperit pe prima
gravură, pe când Ratdolt ni-1 înfăţişează purtând coif.
   Xilografiile pe care le-am dat, sunt desigur de o însemnătate
deosebită pentru istoriografia noastră medievală, fiind bazate
pe observaţiile unui martor ocular al luptelor din epoca
noastră eroică.
   Astfel de documente sunt rare. Ne lipsesc miniaturile,
desenele, gravurile, tapetele brodate 1), picturile în ulei şi
sculpturile mormântale sau altele, care dau o oglindă fidelă
a oamenilor şi a obiceiurilor Renaşterii în ţările occidentale,
mai fericite decât Principatele noastre, sărace şi expuse în-
tr’una năvălirilor distrugătoare. Tocmai de aceea, ar fi de
dorit ca ilustraţii de felul celor din Chronicum Picturn
sau din cronica tipărită de Ratdolt să fie cât mai răspândite
şi reproduse, mai ales în manualele noastre şcolare. O ima-
gine fidelă are desigur o importanţă didactică superioară
celei mai bune descrieri sau compuneri modeme; ea întă-
reşte tradiţia istorică atât de necesară oricărui neam. *)
                         *) Că au existat într’adevăr tapete brodate înfăţişând ostaşi români din veacul
                         al XVl-lea, ne dovedeşte tocmai pasagiul din Verancius pe care l-am citat mai sus.
www.digibuc.ro
                                   Fig. i. Invazia Tătarilor. (Ed. Brunn, f. I. b)
Memoriile Secţiunii Istorice. Scria UI. Tom. A'.VI*
www.digibuc.ro
C. I. Karadja, Despre ediţiile din 14SS ale cronicei lui Iohannes de Thurocz.
Planşa II
^ngrcflas tartare? in b ungarii tempozibus regis 36eîe qnarrt
A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria HI. Torn. XVI. WWW.digibUC.rO
C. 1. Karadja, Despre ediţiile din 1488 ale cronicei Ini Iohannes de Thurocz.
PI. III
Stemele lui Matei Corvin şi a Reginei Beatrix. (Ed. Ratdolt, f. 1. bl
A. li. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
C. I. Karadja, Despre ediţiile din 1488 ale cronicei lui Iohannes de Thurocz. P], IV
                    Fig. 4. Sf. Ladislaus salvează fata episcopului din Oradea-Mare.
                    (Ed. Ratdolt, f. 2 a.)
A. R — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
C I. Karadja, Despre ediţiile din 1488 ale cronicei lui lohannes de Thurocz.
PI. V
Fig. 5. Lupta lui Ştefan-cel-Mare cu Ungurii. (Ed. Ratdolt).
A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria UI. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
C. I. Karadja, Despre ediţiile din 1488 ale cronicei lui Iohannes de Thurocs.
PI. VI
        fee bellokaroli rcgiscu J&ajarab wafuoba
        tranfalpino mfelicuergefto.
Fig. 7. Ed. Ratdolt, f. k 7, b.
A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
C. I, Karadja, Despre ediţiile din 1488 ale cronicei lui lohannes de Thurocz.
PI. VII
A. R. — Memoinle Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
C. I. Karadja, Despre ediţiile din 1488 ale cronicei lui Iohannes de Thurocz. PI. VIII
  &e electione 6m lobânie wafuobe in gubematoze:* be ca/
  Iione per eunbe a brafcul tMYuoba qracta.
A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI
www.digibuc.ro
           O MICĂ ÎNTREGIRE la istoria lui
           ŞTEFAN-CEL-MARE
                             DE
                    G-ral RADU ROSETTI
                    MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
                              Şedinţa dela 23 Noemvrie 1934
    Voind a controla datele unor fapte din vremea domniei
  marelui voievod moldovenesc, am întocmit dintâi un tablou
  parţial şi apoi unul general asupra datelor ce se pot dovedi,
  în chip documentar a fi acelea la care Ştefan cel Mare s’a
  aflat în diferite localităţi.
    Din examinarea amănunţită a acestui tablou, pe care-1
  anexez comunicării de faţă, reies câteva constatări pe care
  le cred — ca şi însuşi tabloul — ca nefiind lipsite de interes
  pentru istoria lui Ştefan cel Mare.
    întâia constatare pe care o facem este că documentarea
  noastră cu privinţă la domnia lui Ştefan cel Mare este la-
  cunară. In adevăr, din 567 luni cât a domnit el, nu avem
  documente decât pentru 238 luni. Deci pentru 44% din
  vremea cât a domnit nu avem niciun document.
    Este adevărat că, probabil, avem ştiri despre toate faptele
  însemnate întâmplate în timpul domniei sale. Dar nu este
  mai puţin adevărat că ne lipsesc multe ştiri şi, ceea ce este
  mai important, este faptul că nu avem ştiri pentru lungi spa-
  ţiuri de timp. Aşa ne lipseşte orice ştire pentru intervalele
  de timp cuprinse între: 27 Iunie 1500 la 14 Decemvrie 1501
  (17% luni); 27 Ianuarie 1477 la 11 Fevruarie 1478 (aproape
  12% luni); 12 Fevruarie 1478 la 22 Ianuarie 1479 (11%
  luni); 24 Ianuarie 1496 la 3 Ianuarie 1498 (11% luni) şi
  foarte multe (23) intervale mai scurte de 4 la 10 luni,
    5 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
G-RAL RADU ROSETTI
46
       Este de asemenea adevărat, precum reiese din examinarea
     documentelor, că în timpul operaţiunilor războinice cance-
     laria domnească nu funcţiona sau funcţiona numai pentru
     alcătuirea de scrisori externe.
       Totuşi, socotind chiar larg aceste intervale, rămân lungi
     spaţii de timp şi anume de timp de pace, din care nu avem
     niciun document, ceea ce este cu atât mai straniu cu cât
     pentru alte intervale de timp avem multe documente. Este
     de necrezut ca timp de 17% luni, dela 27 Iunie 1500 la 14
     Decemvrie 1501, sau de 24 luni dela 27 Ianuarie 1477 la
     22 Ianuarie 1479 (cu singura excepţie a documentului din
     11 Fevruarie 1478), să nu fi avut loc nici o judecată, nici o
     cumpărare sau întărire de proprietate, nici o danie sau scu-
     tire, cu un cuvânt nici un litigiu sau o tranzacţie necesitând
     întărirea domnească. De sigur că asemeni judecăţi şi transac-
     ţiuni au avut loc şi că au fost consfinţite prin cuvenitele do-
     cumente, dar că acestea s’au pierdut sau că unele se mai
     găsesc încă pe la persoane particulare. Că s’au pierdut multe
     nu este îndoială, cred. Că sunt încă destule nedate la iveală
     suntem întemeiaţi a o crede prin faptul, că dela publicarea
     colecţiunii de documente făcută de I. Bogdan, au mai fost
     publicate încă foarte multe, printre care acel foarte impor-
     tant asupra bătăliei dela Baia, descoperit de d-1 P. P. Pa-
     naitescu.
       O a doua constatare ce facem este că în imensa lor ma-
     joritate documentele au fost date în Suceava, ceea ce era
     firesc, dat fiind că acolo era capitala ţării.
       In adevăr, din 354 documente cu date certe şi cu indicarea
     localităţii în care au fost scrise, 271 sunt din Suceava, iar
     restul sunt din: Vaslui (21), Iaşi (18), Hârlău (15), Roman
     (11), Bârlad (3), Bădăuţi (3), Bacău, Putna, Huşi (câte 2),
     Colomeia, Mănăstirea Bistriţa, Neamţ şi Overchelăuţi (câte 1).
       După cum adevereşte tabloul nostru, mergerea lui Ştefan,
     în diferite localităţi nu avea loc în anumite epoci ale anului;
     treceau ani între vizitele consecutive ale Domnului în acelaşi
     oraş. Sau dacă mergea mai des, vizitele lui aveau loc în epoce
     deosebite ale anului. Aşa la Vaslui, unde-1 găsim de cele
     mai deseori — în afară de Suceava — vizitele lui au loc: de
www.digibuc.ro
47
O MICĂ ÎNTREGIRE LA ISTORIA LUI ŞTEFAN-CEL-MARE
3
    cinci ori în luna Martie (în 47 ani de domnie), de câte două
    ori în lunile Ianuarie, Iunie şi Iulie, şi câte odată în lunile
    August şi Noemvrie. La Iaşi, se află de trei ori — adică în
    trei ani deosebiţi — în luna Iunie, de câte două ori în lunile
    Ianuarie, Fevruarie şi Martie şi câte odată în lunile Iulie
    şi Octomvrie.
      Nu poate fi deci vorba de sesiuni regulate de judecăţi
    sau de întărire de documente care să fi avut loc, în anumite
    oraşe, în epoci totdeauna aceleaşi, căci se găsesc documente
    date în tot cursul anului, în localităţi deosebite. Constatăm
    însă că, venind într’o localitate, Ştefan sta vreme mai în-
    delungată în ea (Vaslui: 5—11 Iunie 1464; 1 Iunie — 1 Iulie
    1472; 25 Februarie—20 Martie 1497; 7—14 Martie 1502.
    Hârlău: 5—27 Ianuarie 1477; 14—26 Noemvrie 1499; etc.),
    că o parte din cancelaria sa şi nu totdeauna aceiaşi pisari
    îl întovărăşeau în deplasările sale şi că, cu această ocazie, dădea
    o sumă de documente. Se poate presupune că lumea era
    vestită din vreme de venirea Domnitorului în părţile locului,
    dacă venirea aceasta nu era motivată de vreo cercetare lo-
    cală sau vreo ceremonie, religioasă sau alta.
      Inşirarea cronologică a documentelor lui Ştefan cel Mare
    ne îngăduie, de asemenea, să fixăm şi data unui fapt, dată
    asupra căruia istoricii nu sunt de acord.
      In adevăr Letopiseţul dela Bistriţa x) şi după acesta Bogdan 2),
    zic că luarea cetăţii Teleajin, de către Ştefan cel Mare, şi
    înfrângerea lui Ţepeluş au avut loc la 1, 5 şi 20 Octomvrie
    1473. Alte izvoare 8) şi după ele unii autori moderni4) admit
    aceleaşi date de lună şi zi dar zic că faptele s’au petrecut
    în anul 1474. Ori documentele interne arată apriat că Ştefan
    cel Mare se găsia, la 11 şi 14 Octomvrie 1473, la Suceava6),
    deci nu putea fi în Ţara Românească. Pentru anul 1474 nu
    avem niciun document (afară de menţiunile din cronice * *)
           l) I. Bogdan, Cronice inedite, p. 55.
           *) Vechile Cronice, p. 259.
           *) Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă (Ed. C. Giurescu), p. 56.
           O. Gorka, Kronika czasdto Ştefana Wielkiego Moldauiskiego, pp. 100—102.
          *) N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, p. 148; O. Gorka, l. cI. Ursu, Ştefan
       cel Mare, p. 80.
          s) I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, I, pp. 185, 186.
5»
www.digibuc.ro
4
G-RAL RADU R0SETT1
48
    arătându-1 în Ţara Românească) din luna Octomvrie iar la 15
    Septemvrie îl găsim la Roman J), poate în drum spre Ţara
    Românească. Anul 1474 este deci acel al faptelor în discuţie.
                     RESUME
     Le tableau joint au present memoire montre que nous
   n’avons pas de documents pour des durees, allant jusqu’â
   17 mois, du temps du rfegne d’Etienne le Grand.
     Ce meme tableau nous montre que ce prince ne se ren-
   dait pas dans differentes villes du pays â des epoques fixes
   et nous permet de fixer la date de la prise de Teleajin et
   de la defaite de Ţepeluş, au mois d’Octobre 1474.
Anul    Luna    Data    Localitatea             Documentul sprijinitor         
1457 Aprilie    12   Doljeşti (Roman)   I. Bogdan, Vechile Cronice Mol¬        
                                        doveneşti, p. 194; I. Bogdan, Cro¬     
                                        nice inedite, p. sr; Letopiseţul Ţării 
                                        Moldavei până la Aron Vodă, (Ed.       
                                        Giurescu), p. 42; 0. Gorka, Kro-       
                                        nika Czasow Ştefana Wielkiego          
                                        Moldawskiego, p. 92 cu data de         
                                        11 Aprilie.                            
1457 Septemvrie 8    Mănăst. Bistriţa . I. Bogdan, Documentele lui Ştefan      
                                        cel Mare, I, p. 3.                     
1457 Septemvrie 13   Bacău              Id. II, p. 257.                        
1458 Fevruarie  13   Suceava            Id. I, p, 6.                           
1458 Martie     12   Suceava            Id. I, p. 7-                           
1458 Martie     13   Suceava            Id. II, p. 261.                        
1458 Aprilie    IO   Roman              Id. I, p. 8.                           
1458 Aprilie    12   Suceava            Id. I, p. 9.                           
1458 August     31   Roman              Id. I, pp. 13, 16.                     
1458 Septemvrie 5    Suceava            Id. I, p. 18.                          
1458 Octomvrie  26   Suceava            Id. I, p. 19.                          
1458 Noemvrie   II   Suceava            Id. I, p. 24.                          
1458 Decemvrie  14   Suceava            Id. I, p. 25.                          
*459 Ianuarie   3    Suceava            M. Costăchescu, Documente mol¬         
                                        doveneşti de la Ştefan cel Mare,       
                                        p. 23.                                 
1459 Ianuarie   13   Suceava            I. Bogdan, 0. c., I, p. 27.            
1459 Fevruarie  l6   Suceava            Id. I, p. 28.                          
*) Id., II, P. 3i7-
www.digibuc.ro
49
o mică Întregire la istoria lui ştefan-cel-mare
5
Anul    Luna    Data   Localitatea            Documentul sprijinitor         
                     Lagărul dela Ni¬                                        
1459 Aprilie    4    stru lângă Over-                                        
                     chelăuţi         Id. II, p. 266.                        
1459 Mai        20   Suceava          ld. I, p. 29.                          
1459 Iunie      12   Iaşi             Id. I, p. 31.                          
1459 August     3°   Suceava          Id. I, p. 34.                          
1459 Septemvrie 3    Suceava          Id. I, p. 35-                          
1460 Aprilie    23   Suceava          Id. I, p. 37-                          
1460 Iunie      12   Suceava          Id. II, p. 269.                        
1460 Iulie      I    Suceava          Id. I, p. 39-                          
1460 Iulie      3    Suceava          Id. II, p. 271.                        
1460  Noemvrie  27   Suceava          M. Costăchescu, 0. c., p. 42.          
1460 Decemvrie  5    Bârlad           I. Bogdan, 0. c., I, p. 40.            
1461 Fevruarie  21   Suceava          Id. I, p. 44.                          
1461 Iunie sau  5    In ţara Secuilor Iunie: in cronica găsită de Gorka      
       Iulie                          (0. c.p.92), în letopiseţul lui Azarie 
                                      (Bogdan Letopiseţul lui Azarie, p.     
                                      147) şi in cronica moldo-polonă(I.     
                                      Bogdan, Cronici inedite, p. 121);      
                                      Iulie: in letopiseţul dela Bistriţa    
                                      (I. Bogdan, Cronice inedite, p. 51).   
1461 August     8    Suceava          I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel         
                                      Mare, I, p. 44.                        
1461 August     12   Suceaya          Id. I, p. 47.                          
146a Martie     2    Suceava          Id. II, pp. 282, 291.                  
146a Aprilie    20   Suceava          Id. I, p. 51.                          
146a Aprilie    22   Suceava          Id. I, p. 53.                          
146a Mai        15   Bacău            Id. I, p. ss.                          
146a Iunie,     22   Chilia           Iunie: O. Gorka, 0. c., p. 93;         
       Iulie                          Analele putnene (I. Bogdan, Ve¬        
                                      chile Cronice, p. 194); Cronica        
                                      moldo-polonă (Id. p. 224). Iulie:      
                                      Letopiseţul dela Bistriţa (I. Bog¬     
                                      dan, Cronice inedite, p. 51); Leto¬    
                                      piseţul Ţării Moldovei până la         
                                      Aron-Vodă, p. 44.                      
146a Septemvrie 18   Suceava          I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 58.        
146a Septemvrie ---  Suceava          M. Costăchescu, 0. c., p. 270.         
146a Octomvrie  5    Suceava          Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 61.           
146a Octomvrie  6    Suceava          Id. I, p. 63.                          
146a Octomvrie  8    Suceava          Id. I, p. 64.                          
146a Decemvrie  3    Suceava          Id. I, p. 66.                          
1463 Ianuarie   25   Iaşi             Id. II, p. 294-                        
1463 Aprilie    15   Suceava          Id. I, p. 73-                          
1463 Iunie      5    Suceava          Iunie: Analele putnene, cronica        
     Iulie                            moldo-polonă. Iulie: Letopiseţul       
                                      dela Bistriţa, Letopiseţul Ţării       
                                      Moldovei până la Aron-Vodă.            
                                      Cronica publicată de d-1 O.            
                                      Gorka (p. 93) dă data de 15 Iulie.     
www.digibuc.ro
6
G-RAL RADU ROSETTI
SO
Anul    Luna    Data     Localitatea        Documentul sprijinitor        
                                     M. Costăchescu, 0. c., p. 46.        
1463 Iulie      *3       Suceava     I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel       
                                     Mare I, p. 75.                       
1464 Aprilie    28       Suceava     I. Bogdan, 0. c. I, p. 78; M.        
                                     Costăchescu, 0. c., p. 61.           
1464 Iunie      5        Vaslui      I. Bogdan, 0. c. I, p. 79.           
1464 Iunie      II       Vaslui      Id. I, p. 80.                        
1464 August     *3       Suceava     Id. I, p. 82.                        
1464 Septemvrie 12       Suceava     Id. I, p. 83.                        
1464 Noemvrie   2        Suceava     Id. I, p. 85.                        
146S Ianuarie   15       Suceava     Id. I, p. 87.                        
1465 Ianuarie   23       Chilia      Analele putnene, p. 194; Cro¬        
                la 28                nica moldo-polonă, p. 224; Le¬       
                                     topiseţul dela Bistriţa, pp. şi, 52; 
                                     Letopiseţul Ţăii Moldovii până       
                                     la Aron-Vodă, p. 45; Letopiseţul     
                                     găsit de d-1 Gorka, pp. 93, 94.      
146S Fevruarie  frapat   Suceava     Ibidem.                              
146S Martie     3        Vaslui      I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 87.      
146S Aprilie    II       Suceava     Id. I, p. 89.                        
146S Decemvrie  13       Suceava     Id. I, p. 9t.                        
1466 Fevruarie  18       Suceava     Id. I, p. 92.                        
1466 Martie     13       Suceava     Id. I, p. 94.                        
1466 Mai        IO       Suceava     Id. I, p. 99-                        
1466 Iulie      9        Suceava     Id. I, p. 104.                       
1466 August     28       Suceava     Id. I, p. 109.                       
1466 Septemvrie 15       Suceava     Id. I, p. iii.                       
1466 Decemvrie  8        Roman       Id. I, pp. 112, 114.                 
1467 Ianuarie   I        Suceava     Id. I, p. 117.                       
1467 Ianuarie   IO       Suceava     Id. I, p. 118.                       
1467 Iunie      30       Bârlad      M. Costăchescu, 0. c., p. 70.        
1467 Septemvrie II       Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 120      
1467 Octomvrie  2        Suceava     Id. I, p. 122.                       
1467 Decemvrie  14    şi Baia        Letopiseţul dela Bistriţa, pp. 52,   
                15                   53; O. Gorka, 0. c., pp. 94. 95-     
1468 Ianuarie   I        Suceava     P. P. Panaitescu, Contribuţii la     
                                     istoria lui Ştefan cel Mare, p. 4.   
1468 Fevruarie  5        Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 125.     
1468 Iulie      28       Suceava     Id. II, pp. 300, 3°S-                
1468 Septemvrie 12       Suceava     Id. I, p. 127.                       
1468 Septemvrie 24       Suceava     Id. I, p. 129.                       
1468 Octomvrie  2        Suceava     Id. I, p. 132.                       
1469 Fevruarie  9        Suceava     Id. I, p. 133.                       
1469 Fevruarie  12       Suceava     Id. II, p. 308.                      
1469 Iunie      5        Suceava     Id. I, p. 135.                       
1469 Octomvrie  20       Iaşi        Id. I, p. 138.                       
1470 Fevruarie  8        Suceava     Id. I, p. 140.                       
1470 Fevruarie  27       Brăila      Letopiseţul dela Bistriţa, p. 53;    
                                     Letopiseţul Ţării Moldovii până      
                                     la Aron-Vodă, p. 51; O. Gorka,       
                                     0. c., p. 96.                        
www.digibuc.ro
51
o mică Întregire la istoria lui ştefan-cel-mare
7
Anul    Luna    Data    Localitatea          Documentul sprijinitor        
1470 Aprilie    I    Suceava           I. Bogdan, Doc. Ştef. I, pp.        
                                       143. 144-                           
1470 Mai        7    Suceava           Id. I, p. 147.                      
1470 Mai        28   Suceava           Id. I, p. 149.                      
1470 Iulie      18   Suceava           Id. I, p. 155.                      
1470 August     IO   Roman             Id. II, p. 309.                     
1470 August     20     Lipniţa sau Li- Analele putnene, p. 195; cro¬       
                       pinţi pe Nistru nica moldo-polonă, p. 225; Le¬      
                                       topiseţul Ţârii Moldovei, p. 5° *)• 
                                       I Analele putnene, p. 195-          
1470 Septemvrie 3    Mănăstirea Putna. | Letopiseţul Ţârii Moldavă pă-     
                                       | nă la Aron-Vodă, p. 50.           
1471 Ianuarie   17   Suceava           P. Mihalovici. Documente mol¬       
                                       doveneşti găsite la Constantinopol, 
                                       p. 4-                               
1471 Martie     7    Soci              Letopiseţul dela Bistriţa, p. 58;   
                                       analele putnene, p. 195; Cronica    
                                       găsită de Gorka, p. 95.             
1471 Iulie      13   Vaslui            I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 311.   
1471 August     13   Suceava           Id. I, p. 157.                      
1471 August     15    Mănăstirea Putna Id. I, p. 158.                      
1471 Septemvrie IO   Suceava           Id. I, p. *59.                      
1471 Septemvrie 13   Suceava           Id. I, p. 161.                      
1471 Septemvrie 14   Suceava           Cron. moldo-pol., p. 225; Le-       
                                       top. Bistriţa, p. 53; O. Gorka,     
                                       0. c., p. 97.                       
1471 Octomvrie  24   Suceava           I. Bogdan, Doc. Ştef., p. 163.      
1472 Ianuarie   3    Suceava           Id. II, p. 315.                     
1472 Ianuarie   22   Suceava           Id. I, p. 166.                      
147* Ianuarie   25   Suceava           M. Costăchescu, 0. c., p. 79-       
1472 Aprilie    25   Suceava           I. Bogdan, 0. c., I, p. 169.        
1472 Iunie      I    Vaslui            M. Costăchescu, 0. c., p. 89.       
1472 Iunie      5    Vaslui            I. Bogdan, 0. c., I, p. 171.        
1472 Iulie      I    Vaslui            Id. II, p. 245.                     
1472 August     19   Suceava           Id. I, p. 173.                      
1473 Mai        7    Suceava           I, Bogdan, Doc. Ştej. I, p. 180.    
1473 Septemvrie 3    Suceava           Id. I, p. 181.                      
»473 Septemvrie 13   Suceava           Id. I, p. 183.                      
1473 Octomvrie  II   Suceava           Id. I, p. 185.                      
1473 Octomvrie  14   Suceava           Id. I, p. 186.                      
     l) D-l Iorga (Istoria lui Ştefan cel Mare, nota ioi, p. 325), bazându-se pe cele
  spuse de Dlugosz XIV, pp. 530—2, afirmă că faptele s’au întâmplat în 1469.
www.digibuc.ro
8
G-RAL RADU ROSETTI
52
Anul    Luna    Data       Localitatea           Documentul sprijinitor        
H73  Noemvrie   8                               Letopiseţul dela Bistriţa, pp. 
                        Pe Milcov               53. 54! Letopiseţul Ţării Mol- 
1473 Noemvrie   18      La Cursul (vadul)         iovei până la Aron-Vodă, pp. 
                19      Apei                      53. 541 Analele putnene, pp. 
                20                             195, 196; cronica moldo-polonă, 
                                               p. 226. Că anul este 1473 şi nu 
1473 Noemvrie   23      Cetatea Dâmbo-        1472, vezi: 0. Gorka, 0. c., pp. 
                la 27   viţei                  98---100; N. Iorga, Istoria lui 
                                                Ştefan cel Mare, pp. 142---144 
1473 Decemvrie  început Suceava               şi nota 147; I. Ursu, Ştefan cel 
t                                          Mare, p. 72.                        
1472 Decemvrie  9       Suceava            Id. I, p. 189.                      
1474 August     26      Vaslui             Id. I, p. 191.                      
1474 Septemvrie *5      Roman              Id. II, p. 317.                     
                                               0. Gorka, 0. c., pp. 100---102; 
1474 Octomvrie  I       In Ţara Român.          Letopiseţul Ţăii Moldovei până 
*474 Octomvrie  4       In Ţara Român.            la Aron-Vodă, p. 56; Cronica 
1474 Octomvrie  s       In Ţara Român.            moldo-polonă, p. 124; Iorga, 
1474 Octomvrie  20      In Ţara Român.     Istoria lui Ştefan cel Mare, p.     
                                           148; I. Ursu, Ştefan cel Mare,      
                                           p. 80.                              
H74  Noemvrie   29      Vaslui               I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 318. 
1475 Ianuarie   IO      Vaslui                f 0. Gorka, 0. c., pp. 103, 104; 
                                           l Letopiseţul dela Bistriţa, p. 55. 
1475 Ianuarie   25      Suceava              I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 319. 
H75  Martie     II      Iaşi               Id. I, p. 196.                      
1475 Aprilie    17      Roman              Id. I, p. 199.                      
1475 Aprilie    25      Suceava            Id. I, p. 203.                      
1475 Mai        7       Suceava            Id. I, p. 205.                      
1475 Iunie      20      Iaşi               Id. II, p. 324.                     
1475 Iulie      IO      Suceava            Id. II, p. 329.                     
1475 Iulie      12      Iaşi               Id. II, p. 330.                     
>475 Noemvrie   I       Roman              Id. II, p. 336.                     
1476 Mai        22      Iaşi               Id. I, p. 207.                      
1476 Iunie      5       Bârlad             Id. II, p. 339.                     
1476 Iunie      II      In valea Berheciu-                                     
                        lui,               Id. II, p. 340.                     
                        Vaslui, Bacău,            [ Columna lui Troian VII, p. 
1476 Iulie              Roman                j 379; Veress, Fontes Rerum Tron- 
                                           l sylvanicarum, IV, p. 21.          
                25                              Letopiseţul dela Bistriţa, pp. 
1476 Iulie      ?>      Răsboieni             55, 56; Analele putnene, p. 196; 
                26                         Cronica moldo-polonă, p. 226;       
                                           O. Gorka, 0. c., pp. 104, 105;      
                                           Donado de Lezze, Historia Tur-      
                                           chesca, p. 89.                      
1476 August     20      In munţi           A. Veress, 0. c. IV, p. 23.         
*477 Ianuarie   5       Hflrlău              I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 341. 
*477 Ianuarie   27      Hârlău             Id. II, 342.                        
1478 Fevruarie  II      Suceava            Id. I, p. 218.                      
www.digibuc.ro
53
O MICA întregire la istoria LUI ŞTEFAN-CEL-MARE
9
Anul    Luna    Data Localitatea      Documentul sprijinitor       
1479 Ianuarie   22   Roman       Id. II, p. 351-                   
1479 Martie     9    Suceava     Id. I, p. 220.                    
1479 Aprilie    20   Suceava     Id. II, p. 353.                   
1479 Aprilie    29   Suceava     Id. I, p. 223.                    
1479 Mai        7    Suceava     Id. I, p. 225.                    
1479 Mai        14   Suceava     Id. I, p. 226.                    
1479 Mai        19   Suceava     Id. I, p. 228.                    
1479 Mai        24   Suceava     M. Costăchescu, 0. c., p. 100.    
1479 August     II   Suceava     M. Costăchescu, 0. c., p. 103.    
1479 August     30   Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 229.  
1479 Septemvrie 20   Suceava     Id. I, pp. 233, 235.              
1479 Decemvrie  30   Suceava     Id. I, p. 236.                    
1480 Ianuarie   22   Roman       Id. II, p. 355-                   
1480 Ianuarie   25   Suceava     Id. I, p. 237.                    
1480 Aprilie    17   Suceava     Id. I, p. 238                     
1480 Mai        27   Suceava     Id. I, p. 240.                    
1480 Iulie      9    Hârlău      Id. II, p. 356.                   
1480 August     29   Suceava     Id. I, p. 242.                    
1480 Septemvrie II   Suceava     Id. I, p. 244.                    
1480 Septemvrie 15   Suceava     Id. I, p. 245.                    
1481 Fevruarie  I    Suceava     Id. I, p. 248.                    
1481 Fevruarie  4    Roman       Id. II, p. 359.                   
1481 Martie     7    Suceava     Id. II, p. 360.                   
1481 Martie     15   Roman       Id. II, p. 361.                   
1481 Martie     31   Suceava     M. Costăchescu, 0. c., p. 108.    
1481 Aprilie    25   Suceava     I. Bogdan, Id. I, p. 254.         
1481 Iulie      8    Pe Râmnic   Letopiseţul dela Bistriţa, p. 57; 
                                 Cronica moldo-polond, p. 124;     
                                 Analele putnene, p. 196; Leto¬    
                                 piseţul Ţârii Moldavei până la    
                                 Aron Vodă, pp. 64---66; O Gorka,  
                                 0. c., p. 107, dar cu data de 16  
                                 Iulie. Vezi ce spune in notele    
                                 2 şi 3 de pe aceeaşi pagină.      
1481 Iulie      ---  Suceava     Letopiseţul dela Bistriţa, l. c.  
     August                                                        
1481 August     23   Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 256.  
1481 Octomvrie  15   Suceava     Id. I, p. 258; M. Costăchescu,    
                                 0. c., p. 113.                    
1482 Martie     IO   Crăciuna    Letopiseţul dela Bistriţa, pp.    
                                 57, 58; Analele putnene, p. 196;  
                                 Letopiseţul Ţârii Moldovei până   
                                 la Aron-Vodâ, p. 66, O. Gorka,    
                                 0. c., p. 108.                    
1482 Martie     15   Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 259.  
1482 Aprilie    15   Suceava     Id. I, p. 261.                    
1482 Mai        9    Suceava     Id. I, p. 263.                    
1482 Iunie      17   Roman       Id. II, p. 369.                   
1483 Fevruarie  17   Suceava     Id. I, p. 267.                    
1483 August     17   Suceava     Id. I, p. 269.                    
1483 Septemvrie 23   Suceava     Id. I, p. 272.                    
www.digibuc.ro
IO
G-RAL RADU ROSETTI
54
Anul    Luna    Data   Localitatea         Documentul sprijinitor       
1483 Octomvrie  17   Suceava         M. Costăchescu, 0. c., p. 124.     
1484 Mai        13   Suceava         I. Bogdan, Doc. Ştef. I, pp.       
                                     276, 278, 280.                     
1484 Mai        14   Suceava         Id. I, pp. 282, 284.               
1484 Mai         29  Suceava         Jd. I, p. 285.                     
1484 Iunie      8    Suceava         Id. I, p. 287.                     
                                          Letopiseful dela Bistriţa, p. 
                                            58; Cronica moldo-polonă p. 
                                          125; Analele putnene, p. 197; 
                                        Letopiseţul Ţdrii Moldovei până 
1485 Septemvrie  I   Colomeia        la Aron-Vodă, p. 67; Gorka, 0. c., 
1485 Septemvrie l6   Colomeia        p. 109; I. Bogdan, Doc. Ştef. II,  
                                     p. 370. Martini Cromeri Ver-       
                                     miensis episcopi Polonia sive de   
                                     origine et rebus gestis Pclono-    
                                     rum libri XXX (Ed. Colonia         
                                     1589), P- 433-                     
                                          Cronica moldo-polonă, p. 125; 
                                     Analele putnice, p. 197; Leto¬     
                                     piseţul Ţării Molvovei până la     
                                     Aron-Vodă, p. 68. Că este in       
1485 Noemvrie   l6   Catlabuga        1485 şi nu 1484: O. Gorka, 0. c., 
                                     p. 110; Iorga, Studii asupra Chi¬  
                                     liei şi Cetăţii Albe, p. 169; I.   
                                     Ursu, Ştefan cel Mare, p. 197/     
                                     198.                               
1486 Martie          Şcheia pe Şiret Letopiseţul dela Bistriţa, p. 58;  
                6                    O. Gorka, 0. c., p. m; Leto¬       
                                     piseţul Ţdrii Moldovei până la     
                                     Aron-Vodă, pp. 68, 69.             
1486 Septemvrie 14   Suceava           I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 289. 
1487 Ianuarie    12  Suceava         Id. I, p. 291.                     
1487 Ianuarie   13   Suceava         Id. I, p. 292.                     
1487 Martie     5    Suceava         Id. I, pp. 293. 295-               
1487 Martie     6    Suceava         Id. I, pp. 296, 298.               
1487 Martie     7    Suceava         Id. I, p. 300.                     
1487 Martie     8    Suceava         Id. I, p. 301.                     
1487 Octomvrie   2   Suceava         Id. I, p. 303.                     
1487 Octomvrie  7    Suceava         Id. I, 304-                        
1487 Octomvrie  9    Suceava         Id. I, pp. 306, 308.               
1487 Noemvrie    I   Suceava         Id. I, pp. 309, 3x1.               
1487 Noemvrie   13   Suceava         Id. I, p. 314.                     
1487 Decemvrie  17   Huşi            Id. II, p. 379.                    
1488 Ianuarie   9    Suceava         Id. I, pp. 317, 319.               
1488 Ianuarie    12  Suceava         M. Costăchescu, 0. c., p. 129.     
1488 Ianuarie   14   Suceava           I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 320. 
1488 Ianuarie   15   Suceava         Id. I, p. 322.                     
1488 Fevruarie   29  Suceava         Id. I, p. 323.                     
1488 Martie      I   Suceava         Id. I, p. 324.                     
www.digibuc.ro
55
o mică întregire la istoria lui ştefan-cel-mare
ii
Anul   Luna    Data Localitatea       Documentul sprijinitor        
1488 Martie     12  Suceava     Id. I, p. 327.                      
1488 Martie    15   Suceava     Id. I, p. 331.                      
1488 Aprilie   3    Suceava     Id. I, p. 333.                      
1488 Aprilie   4    Suceava     Id. I, p. 341.                      
1488 Aprilie   5    Suceava     Id. I, p. 344.                      
1488 Aprilie   6    Suceava     Id. I, p. 346.                      
1488 August    *7   Suceava     Id. I, p. 35®.                      
1488 Octomvrie 15   Suceava     Id. I, p. 353-                      
1488 Decemvrie 13   Suceava     Id. I, p. 361.                      
1489 Ianuarie  l6   Suceava     M. Costăchescu, 0. c., p. 135.      
1489 Ianuarie   22  Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 366.    
1489 Ianuarie  *5   Suceava     Id. I, p. 371.                      
1489 Martie    13   Suceava     Id. I, p. 372.                      
1489 Martie    14   Suceava     Id. I, p. 375.                      
1489 Octomvrie 14   Suceava     Id. I, p. 38°-                      
1489 Octomvrie 31   Suceava     Id. I, p. 382.                      
1490 Ianuarie  9    Suceava     Id. I, pp. 384. 385-                
1490 Ianuarie  14   Suceava     Id. I, p. 387.                      
1490 Ianuarie  l6   Suceava     Id. I, p. 389.                      
1490 Ianuarie  17   Suceava     Id. I, p. 389-                      
1490 Ianuarie  18   Suceava     Id. I, p. 391-                      
1490 Martie    7    Suceava     Id. I, p. 396.                      
1490 Martie    9    Suceava     Id. I, p. 397-                      
1490 Martie     12  Suceava     Id. I, p. 399.                      
1490 Martie    15   Suceava     Id. I, pp. 402, 4°3» 4°5i 4*8;      
                                M. Costăchescu, 0. c., pp. 144,     
                                148.                                
1490 Martie    16   Suceava     I. Bogdan, id. I, pp. 425,428,430.  
1490 Martie    17   Suceava     Id. I, p. 43i-                      
1490 Noemvrie  26   Suceava     Id. I, pp. 435» 438.                
1490 Decemvrie 6    Suceava     Id. I, p. 442-                      
1491 Ianuarie  7    Suceava     Id. I, p. 444.                      
1491 Ianuarie  l6   Suceava     Id. I, pp. 446, 448, 450, 455.      
1491 Ianuarie  17   Suceava     Id. I, p. 456; M. Costăchescu,      
                                0. cp. 272.                         
i49i Fevruarie 26   Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 458.    
1491 Martie 9  9    Vaslui ?    Id. I, p. 461.                      
1491 Martie    ---  Vaslui ?    Id. I, p. 462.                      
1491 Aprilie    20  Suceava     Id. I, p. 463.                      
1491 Octomvrie 15   Suceava     Id. I, pp. 466, 468, 470» 472» 476. 
1491 Octomvrie l6   Suceava     M. Costăchescu, 0. c., p. 154-      
1491 Octomvrie  21  Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 487-    
1491 Octomvrie 31   Suceava     M. Costăchescu, 0. c., p. 159.      
                                ( Revista Istorică XX, pp. 239---   
1491 Noemvrie   2   Suceava     < 241. I. Bogdan, Doc. Ştef. I,     
                                l PP- 491. 493-                     
1491 Noemvrie  17   Suceava     I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 493-    
1492 Martie    17   Suceava     Id. I, p. 501; M. Costăchescu,      
                                0. c., p. 164.                      
www.digibuc.ro
12
G-RAL RADU ROSETTI
56
Anul   Luna    Data Localitatea      Documentul sprijinitor       
1492 Octomvrie IO   Suceava      I. Bogdan, Doc. Ştef. I, p. 504. 
1492 Noemvrie  24   Suceava     Id. I, p. 509.                    
1493 Martie    3    Suceava     Id. II, p. 3.                     
1493 Martie    5    Suceava     Id. II, p. 5.                     
1493 Martie    7    Suceava         Id. II, pp. 14, 17; M. Costă- 
                                chescu, 0. c., p. 178.            
1493 Martie    *5   Suceava        I. Bogdan, Doc. Ştef., pp. 18, 
                                2*, 24.                           
1493 Martie    26   Suceava     Id. II, p. 26.                    
1493 Octomvrie 26   Suceava       Id. II, p. 28. Revista Istorică 
                                XX, pp. 241, 244.                 
1493 Noemvrie  4    Suceava      I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 30. 
1494 Fevruarie 27   Suceava     Id. II, p. 32.                    
*494 Martie    II   Suceava     Id. II, pp. 34» 36-               
*495 Ianuarie  II   Vaslui      Id. II, pp- 4*. 42.               
*495 Ianuarie  12   Vaslui         Id. II, pp. 44» 4S» 47» 48; M. 
                                Costăchescu, 0. c., p. 188.       
*495 Ianuarie  *7   Vaslui       I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 52. 
*495 Ianuarie  22   Vaslui      Id. II, pp. 54» 56, 58.           
*495 Ianuarie  24   Vaslui      M. Costăchescu, 0. c., p. 189.    
*495 Fevruarie 3    Iaşi        Id. p. 196.                       
*495 Fevruarie 4    Iaşi         I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 68. 
*495 Fevruarie 5    Iaşi           Id. II, p. 70; M. Costăchescu, 
                                0. C.y p. 201.                    
*495 Martie    *3   Suceava      I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 73; 
                                M. Costăchescu, o. c., p. 203.    
*495 Martie    *5   Suceava         I. Bogdan, Doc. Ştef. II, pp. 
                                75» 77.                           
*495 Martie    l6   Suceava     Id. II, p. 248.                   
*495 Martie    *7   Suceava     Id. II, p. 79.                    
*495 Martie    *9   Suceava     Id. II, p. 84.                    
*495 Mai       3    Vaslui      M. Costăchescu, 0. c., p. 206.    
1496 Ianuarie  24   Suceava      I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 91. 
*497 Ianuarie  3    Hârlău      Id. II, p. 93-                    
*497 Ianuarie  20   Iaşi        Id. II, p. 97-                    
*497 Ianuarie  22   Iaşi        Id. II, p. 99.                    
*497 Ianuarie  28   Iaşi        Id. II, p. 101.                   
*497 Februarie 25   Vaslui      Id. II, p. 102.                   
*497 Martie    6    Vaslui      Id. II, p. 104.                   
1497 Martie    IO   Vaslui      M. Costăchescu, 0. c., p. 213.    
*497 Martie    II   Vaslui      I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 105. 
*497 Martie    *3   Vaslui      Id. II, p. 106.                   
*497 Martie    *4   Vaslui        Id. II, p. 108; M. Costăchescu, 
                                0. c., p. 216.                    
                                ( I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p.    
*497 Martie    *S   Vaslui      1 no, 112; M. Costăchescu, 0. c., 
                                1 p. 219; Arhivele Basarabiei V,  
                                y pp. 361,362.                    
www.digibuc.ro
57
o mică Întregire la istoria lui ştefan-cel-mare
13
Anul    Luna    Data    Localitatea           Documentul sprijinitor        
1497 Martie     l6   Vaslui            I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 114.    
1497 Martie     «9   Vaslui            Id. II, p. 116.                      
«497 Martie     20   Vaslui            Id. II, pp. 118, i2i; M. Co-,        
                                       stăchescu, 0. c., p. 225.            
«497 August     27   Pleacă din Sucea¬ Letopiseţul dela Bistriţa, p. 59;    
                     va la Roman       Letopisrţul Ţării Moldovei până      
                                       la Aron-Vodă, p. 73.                 
«497 Octomvrie  26   Codrul Cosmi-     Letopiseţul dela Bistriţa, p. 60;    
                     nului             Letopiseţul Ţării Moldovei până      
                                       la Aron-Vodă, p. 77; 0. Gorka,       
                                       0. c., p. n6.                        
«497 Octomvrie  29   Cernăuţi          Letopiseţul Ţării Moldovei până      
                                       la Aron-Vodă, p. 79.                 
«497 Octomvrie  30   Cernăuţi          Letopiseţul dela Bistriţa, p. 61.    
«497  Noemvrie  ---  Suceava           Letopiseţul Ţării Moldovei până      
                                       la Aron-Vodă, p. 81.                 
«497 Decemvrie  6    Hârlău            Letopiseţul dela Bisttriţa, p. 61;   
                                       Letopiseţul Ţării Moldovei până      
                                       la Aron-Vodă, p. 82.                 
1498 Mai        20   Hârlău            I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 408.    
1498 Iunie           Intrat în Pocuţia Letopiseţul dela Bistriţa, p. 62;    
                22   spre a 0 jefui    Letopiseţul Ţării Moldovei până      
                                       la Aron-Vodă, p. 83.                 
1498 Septemvrie 24   Suceava           I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 125.    
1498  Noemvrie  13   Hârlău            Id, II, p. 127.                      
1499 Iulie      12   Hârlău            Id. II, p. 4«7.                      
1499 August     «5   Suceava           Id. II, p. 129,                      
1499 August     3i   Suceava           Id, II, p. 131.                      
«499 Septemvrie 14   Suceava           Id. II, p. 442.                      
«499 Septemvrie 15   Suceava           Id. II, p. 134.                      
«499  Noemvrie  14   Hârlău            Id. II, p. 140.                      
1499  Noemvrie  15   Hârlău            Id, II, p. 142.                      
1499  Noemvrie  17   Hârlău            M. Costăchescu, 0. c,, p. 228.       
1499  Noemvrie  20   Hârlău            I.Bogdan,Doc,Ştef. IIpp. 144.146     
1499  Noemvrie  21   Hârlău            Id. II, p. iso.                      
1499  Neomvrie  23   Hârlău            Id. II, p. 152.                      
«499  Noemvrie  26   Hârlău            Id, II, pp. 159, 161.                
1500 Martie     17   Iaşi              Id. II, p. 169; M. Costăchescu,      
                                       0. c., p. 233-                       
1500 Martie     22   Iaşi              I. Bogdan, Doc, Ştef. II, p. 172.    
1500 Martie     25   Iaşi              Id. II, p. 174.                      
1500 Martie     27   Suceava           M. Costăchescu, 0. c., p. 236.       
1500 Iunie      27   Iaşi              I. Bogdan, Doc, Ştef. II, p. 182.    
1501 Decemvrie  «4   Suceava           Id. II, p. 182.                      
1502 Ianuarie   23   Huşi              Id. II, p. 189.                      
1502 Fevruarie  17   Iaşi              Id. II, pp. 191, 193.                
1502 Martie     7    Vaslui            Id. II, p. 198.                      
1502 Martie     13   Vaslui            Id. II, p. 200.                      
1502 Martie     14   Vaslui            Id. II, pp. 202, 204, 206, 207, 251. 
www.digibuc.ro
14
G-RAL, RADU ROSETTI
58
Anul    Luna    Data   Localitatea         Documentul sprijinitor       
iS°a Aprilie    _    Lagăr in Pocuţia Id. II, p. 459.                   
1502 Iulie      2    Suceava           M. Costăchescu, 0. c., p. 245.   
1502 Noemvrie   17   Suceava          I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 209. 
1502 Decemvrie     7 Suceava          Hurmuzachi VIII, p. 37.           
1502 Decemvrie     9 Suceava          I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 465. 
1503 Fevruarie     2 Suceava          Jd. II, p. 214.                   
1503 Iulie      24   Neamţ            Id. II, p. 467.                   
1503 August     26   Suceava          Id. II, pp. 221, 224.             
1503 Septemvrie 8    Bădeuţi          Id. II, p. 227.                   
1503 Septemvrie 13   Bădeuţi          Id. II, p. 228.                   
i5°3 Septemvrie 18   Bădeuţi           M. Costăchescu, 0. c., p. 258.   
1503 Septemvrie 30   Suceava          I. Bogdan, Doc. Ştef. II, pp.     
                                      230, 232.                         
1503 Octomvrie  6    Suceava          Id. II, p. 238; M. Costăchescu,   
                                      0. c., p. 264.                    
1503 Octomvrie  II   Suceava          Hurmuzachi, VIII, p. 39.          
1503 Octomvrie  15   Suceava          I. Bogdan, Doc. Ştef. II, p. 470. 
1503 Noemvrie   3las Cernăuţi         Id. II, p. 472-                   
1504 Iulie      ila4 Suceava          Toate cronicile.                  
www.digibuc.ro
           TRATATIVELE LUI MIHAI-VITEAZUL
           CU POLONIA
                             DE
                        ION I. NISTOR
                    MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
                                   Şedinţa dela 16 Noemvrie 1934
        Se ştie că Academia a creat o bursă pentru studii istorice
     în Polonia.
        La concursul ce s’a ţinut aci la Academie, bursa a fost
     atribuită tânărului licenţiat în litere Ilie Corfus, care îşi con-
     tinuă studiile la Universitatea din Varşovia. Concomitent cu
     lucrările pe care le face în seminariile de istorie ale profeso-
     rilor Halecki şi Gorka, bursierul Academiei a început să facă
     şi cercetări în « Arhivele Centrale » şi « Biblioteca Naţională »
     din Varşovia.
              »
        In teza sa de doctorat, care se află sub tipar şi va apare
     în curând în « Codrul Cosminului», d-1 Corfus arată că în
     «Arhivele Centrale» din Varşovia se păstrează între altele
     şi 38 de volume din aşa numitele «Libri Legationum » care,
     la împărţirea Poloniei, fuseseră ridicate de Ruşi şi retroce-
     date numai de curând Republicii Poloneze în baza tratatelor
     de pace. Volumele acestea păstrează registrele cancelariei
     regale, cuprinzând copii fidele după tratate diplomatice şi după
     instrucţiunile diferitelor solii ce s’au schimbat în scurgerea
     veacurilor între regii şi dregătorii poloni şi cancelariile străine.
     Intre actele şi documentele acestea, copiate după original şi
     păstrate în ordine cronologică, găsim adesea şi copii după
     scrisorile, tratatele şi după instrucţiunile ce s’au dat solilor
     poloni trimişi în Moldova, în Muntenia şi Transilvania, la
        6 A, R, — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
ION I. NISTOR
60
     Poarta Otomană, la Hanii Tătarilor din Crimeea şi la Hat-
     manii Cazacilor din Ucraina. In lipsa originalilor cari s’au
     pierdut sau n’au putut fi încă descoperite până acum, aceste
     condice autentice, scrise de diacii crăeşti sau de pisarii can-
     celarilor regali, ţin locul originalilor în ceea ce priveşte au-
     tenticitatea şi contemporaneitatea lor.
       O altă colecţie deopotrivă de valoroasă şi importantă se
     păstrează în « Biblioteca Naţională » din Varşovia sub numirea
     de: «Acta Cancellariatus anni 1532 usque ad 1611, ex ma-
     nuscriptis Illustrissimi ac Reverendisimi Domini lacobi Zadzik,
     olim Supremi Cancellarii Regni». Şi această mare colecţie
     cuprinde copii după scrisorile şi mandatele diplomatice,
     trimise, primite sau încheiate de cancelaria regală cu guver-
     nele statelor vecine între anii 1532—1611.
       O bună parte din bogata corespondenţă diplomatică ce se
     păstrează astăzi în «Arhivele Centrale» şi «Biblioteca Na-
     ţională » din Varşovia, a fost cercetată de regretatul Ion
     Bogdan şi de d-nii N. Iorga, P. P. Panaitescu şi A. Veress.
     Recolta cercetărilor lor au fost publicate de Academie în «Colecţia
     Hurmuzache » şi de Fundaţia «Regele Ferdinand» din Iaşi.
       D-l Corfus şi-a concentrat investigaţiile sale asupra vo-
     lumelor XXVI şi XXVII din « Libri Legationum », care cu-
     prind copii după vasta corespondenţă diplomatică ce s’a
     schimbat între Mihai-Viteazul şi contemporanii săi din Po-
     lonia, Turcia, Moldova şi din Imperiul Habsburgic. Cu oca-
     ziunea acestor cercetări, d-l Corfus a avut norocul să desco-
     pere un mănunchi de acte privitoare la domnia lui Mihai
     Viteazul, menite să arunce noui raze de lumină asupra tra-
     tativelor viteazului domnitor cu Polonia.
                                   *
                                 * *
        Izbânda dela Şelimber şi cucerirea Ardealului a produs
     o adâncă impresie în ţările vecine şi în deosebi în Polonia.
     Regele Sigismund începu să-şi dea seama că voievodul mun-
     tean nu se va opri în calea cuceririlor sale la hotarul Mol-
     dovei, ci va căuta să aducă şi această a treia provincie româ-
     nească sub ascultarea sa. De aceea regele, încă la 24 Noemvrie
     1599» se adresase împăratului Rudolf cu rugămintea de
www.digibuc.ro
6l          TRATATIVELE LUI MIHAI-VITEAZUL CU POLONIA         3
     a interveni pe lângă Mihai-Viteazul şi de a-1 sfătui să se ab-
     ţină dela orice act de ostilitate faţă de Moldova, care se gă-
     seşte sub ocrotirea sa.
       «
       La 22 Decemvrie împăratul Rudolf răspunse regelui că
     va stărui pe lângă Mihai ca să nu turbure liniştea Moldovei,
     dar roagă totodată ca şi regele, la rândul său, să oprească
     pe Eremia Movilă de a se deda la acte de ostilitate faţă de
     Mihai şi de a continua cu uneltirile sale la Poartă contra
     voievodului român şi chiar împotriva împăratului.
       In vremea aceea însă Mihai-Viteazul căuta o conciliaţiune
     cu Turcii. In scopul acesta el adresă o scrisoare lui Husan
     Aga, prin care îi amintea de mandatul ce-1 primise dela
     Sultan de a ocupa Transilvania şi îi arată cum a învins pe
     Unguri, cucerind Ardealul. Acuma este gata să treacă în
     Moldova contra lui Eremia ca să cucerească şi această ţară
     pentru Sultan.
       Scrisoarea lui Mihai-Viteazul către Poartă ni s’a păstrat
     în versiune polonă în « Libri Legationum » (Voi. XXVI, pag.
     44 urm.). Ea aduce informaţiuni noui şi interesante cu
     privire la politica lui Mihai-Viteazul faţă de Poarta Oto-
     mană. Iată ce scria Mihai-Viteazul lui Husan Aga:
       « Prea luminate al nostru prieten Husan Aga, Capigi-Paşa, cu mari
     plecăciuni ne recomandăm milostiviei tale. Din strămoşi am avut
     cinstitul steag, pe care ni l-a adus nouă Asman Aga şi Mustafa Ceauşul
     dela cinstitul mare serdar, cu care am vorbit în anul după numără-
     toarea voastră iioi (1593) şi ne-am înţeles a fi de trebuinţă Prea
     Seninului împărat Turcesc şi anume despre aceasta, că mi-am pus
     în gând să bat pe Unguri, în care privinţă am avut mandat dela Prea
     Seninul împărat Turcesc. Serdarii, cari erau cu oastea la Dunăre,
     n’au vrut să mă lase. Ungurii cu mare viclenie şi cu provocaţiile lor
     m’au împins într’acolo, încât mi-am rupt credinţa şi am trădat pe
     Prea Seninul împărat Turcesc, Domnul meu milostiv, şi acum încă
     ei nu s’au astâmpărat şi unde pot uneltesc şi ponegresc. Eu mai mult
     n’am mai putut suferi şi m’am ridicat cu toată puterea ca să servesc
     pe Prea Seninul împărat Turcesc, Domnul meu, precum scrie în
     cinstitul mandat, şi am pornit cu oastea până la Sibiu. Acolo am avut
     bătălie cu oastea ungurească 3 zile şi 3 nopţi. Când a fost a 4-a zi,
     lupta a fost aşa de crâncenă, încât a povesti şi descrie nu se poate.
     Eu am fost în slujba Cinstitului împărat.
       «Dară în acelaş timp Domnul Moldovei Eremie Voievod, pornind
     cu toată oastea lui, a ajuns aproape de graniţele ţării noastre cu hainul
6»
www.digibuc.ro
4
ION I. NISTOR
62
     gând de a pune în locul nostru al domn. Aşa a înţeles că eu aş fi
     trădat pe Prea Seninul împărat şi aşi fi fugit din ţara lui, precum
     mereu scrie la Prea Luminata Poartă, acuzându-mă că sunt trădătorul
     Prea Seninului împărat; însă la el nu vrea să se uite cum cumpără
     cetăţi, oraşe şi sate şi Ţara Poloniei, iar pământul Moldovei l-a pu-
     stiit cu totul şi l-a supus Poloniei; dar ceea ce face, totul numai cu
     sfatul din Polonia şi cu viclenie face, ca şi Petru Voievod care a fost
     mai înainte şi care a făcut totul cu viclenie. Prea Seninul împărat
     să o facă ce crede de cuviinţă, dar să ştiţi că eu n’am linişte din partea
     Domnului Moldovei şi voi tare să aveţi grije de el.
       «Poate obosesc pe Prea Luminatul împărat cu aceasta, dacă îl rog
     să trimită la mine cât mai repede pe omul său cel mai credincios şi
     mai drept, pentrucă am să aduc la cunoştinţa Prealuminăţiei împă-
     răteşti o mulţime de lucruri tainice. In al doilea rând stăruiţi ca Prea
     Seninul împărat să ceară tributul întreg dela Eremie Voievod. Dacă
     ar fi adevărată slugă a Prea Luminatului împărat, el ar plăti întreg
     tributul, dar observaţi că el în schimb cumpără cetăţi şi sate şi are
     gând să fugă în Polonia.
       <i Scrisorile, pe care le am scrise Prea Seninului împărat şi unor
     paşale, să fie date în taină şi să se răspundă fără întârziere la ele, căci
     munca şi grija Milostiveniei Tale nu va fi la noi de geaba, făgăduind
     să o răsplătim. Am nevoie să ştiu în grabă dacă astfel va fi voia Prea
     Luminatului împărat, încă înainte ca Eremia să fi fugit din ţară.
     Căci Eremia Voievod, deşi de mii de ori a afirmat sinceritatea sa
     pentru Cinstita Poartă, totuşi se frământă cu gândul cum ar fugi.
     De aceea credeţi că asa va fi si altfel nu va fi.
       « Eu sunt adevărata slugă a Luminatului împărat Turcesc. Ceea ce
     am înţeles se poate şti. Iar dacă voieşte Prea Seninul împărat Tur-
     cesc să-mi dea această ţară, pentru care eu i-aşi jura credinţă şi i-aşi
     da chezăşie că această ţară va sta în frunte după cum a fost şi mai
     înainte. Şi dacă Eremia Voievod s’ar împotrivi aceluia căruia Prea
     Seninul împărat i-ar fi dat steag şi l-ar apăra, eu nu m’aş da la o
     parte dela serviciile Prea Seninului împărat şi aş stărui cu toată inima
     şi cu credinţă să slujesc pe Prea Seninul împărat Turcesc, dacă mi-ar
     veni pentru aceasta luminatul mandat dela Prea Seninul împărat,
     precum acu din graţia lui Dumnezeu şi norocul Prea Luminatului
     împărat Turcesc, Ţara Ungurească este de către noi deschisă şi am
     îndhinat-o Prea Luminatului împărat al Turciei. In cazul acesta voi
     sluji pe Prea Luminatul împărat Turcesc şi contra altor duşmani,
     cari se recomandă cu viclenie Prea Luminatului împărat».
       Scrisoarea lui Mihai-Viteazul nu poartă nici locul şi nici
     data când a fost scrisă. Din cuprinsul ei se vede încă că ea
     a fost trimisă după bătălia dela Şelimber, deci în iarna 1599—
     1600.
www.digibuc.ro
63
TRATATIVELE LUI MIHAI-VITEAZUL CU POLONIA
S
   încercarea de apropiere şi conciliere cu Poarta Otomană
pare să fi făcut impresie asupra Sultanului care în Februarie
1600 trimise pe Ceauşul Djaffer la regele polon pentru a-1
vesti despre stăruinţele lui Mihai la Poartă. Solul Sultanului
sfătuia pe rege să păstreze prietenie cu Mihai şi să impună
şi lui Eremia Movilă din Moldova o atitudine similară.
                                          * *
   întorsătura aceasta a lucrurilor determină pe regele Po-
loniei să intre şi dânsul în corespondenţă cu Mihai-Viteazul.
La începutul anului 1600, regele trimise mai multe scrisori
către Mihai prin care îl sfătuia să nu ocupe Moldova, ci să
lase în bună pace pe Eremia Movilă care este vazalul său.
Ba mai mult chiar, la 10 Martie 1600 Regele trimise la Mihai
pe solul său Andrei Taranovschi ca să-l asigure de toată
consideraţia şi prietenia sa şi cu acea ocazie să-i propue
încheierea unui tratat de alianţă între rege şi voievod. Ta-
ranovschi aduse şi formulele de jurământ ce urmau să fie
schimbate între ambii domni. Instrucţiunile lui Taranovschi,
descoperite de d-1 Corfus în « Libri Legationum » voi. XXVII
PP- 157 şi urm.), sună astfel:
   « Mai întâi Majestatea Sa Regele trebue să facă următorul jură-
mânt. Prieten are să fie în totdeauna Milostiveniei Sale Domnului
Mihai-Voievod, nu va da prilej de duşmănie, va trăi în bună vecină-
tate, în înţelegere şi bună prietenie. Iar orice Majestatea Sa Regele
va şti că e stricăcios, va preveni pe Măria Sa Domnul Mihai-Voievod
şi pe urmaşii lui şi prin scrisorile sale şi-l va înştiinţa. Niciun ajutor
nu va da duşmanului său, nici prin sfat nici prin orice mijloc. Nu
va permite trecerea duşmanului în ţările Coroanei polone şi ale Ma-
relui Ducat al Lituaniei. Ţara Moldovei o va da « ex nune » Măriei
Sale Domnului Voievod Mihai».
   « Se va recunoaşte fiului său Nicolae indigenatul Coroanei polone
şi al Marelui Ducat al Lituaniei, iar locul lui în Consiliul Coroanei
şi al Marelui Ducat al Lituaniei va fi între Milostiveniile Lor Domnii
Voievozi Poloni şi Lituani, atunci când va fi chemat la sfat la Seim.
   « Să fie permis lui Mihai şi urmaşilor săi de a cumpăra moşii în
Regatul Polon şi în Marele Ducat al Lituaniei. Iar când Domnul
Dumnezeu va trimite moartea asupra Măriei Sale Domnului Mihai
Voievod al Transilvaniei şi al Munteniei, atunci Majestatea Sa Regele
cu întreaga Republică, va lua în apărare şi sub scutul său pe fiul Ni-
colae şi pe soţia Măriei Sale Domnului Voievod precum şi pe ceilalţi
www.digibuc.ro
6
ION I, NISTOR
64
     copii şi toate ţările şi voievodatele rămase după Măria Sa Domnul
     Mihai Voievod; iar Muntenia, Moldova şi Ţara Ardelenească, Maje-
     statea Sa Regele le va da lui Nicolae şi urmaşilor lui de viţă bărbă-
     tească, îndată ce urmaşul lui Mihai va fi prestat jurământ Majestăţii
     Sale Regelui, Coroanei Polone precum şi Marelui Ducat al Lituaniei.
     Aceste mai sus pomenite state, urmaşul Măriei Sale al Domnului
     Mihai Voievod le va ţine nu după un alt drept, ci numai cu dreptul
     de feude, precum se ţin şi alte principate de Coroana Polonă».
       «Astfel şi Prea Luminatul şi Milostivul Domn Mihai Voievod al
     Munteniei şi Transilvaniei va presta un astfel de jurământ Maje-
     stăţii Sale Regelui Poloniei şi Marelui Ducat al Lituaniei».
       « Mai întâiu va jura Prea Seninului Sigismund al III-lea, Rege al
     Poloniei şi Coroanei Polone, cât şi Marelui Ducat al Lituaniei: că-i
     va fi întotdeauna prieten, că nu va da ocazie la nici o duşmănie, că va
     trăi în vecinătate, în înţelegere şi în bună prietenie. Iar dacă ar şti
     ceva că e în dauna Coroanei Poloniei şi Marelui Ducat al Ltuaniei,
     va spune, va preveni, şi nu va tăinui, ci va aduce la cunoştinţă prin
     scrisori sau prin solul său. Să nu dea niciun ajutor vreunui creştin
     sau păgân de orice neam şi religie s’ar ţine, nici să le dea sfaturi îm-
     potriva Coroanei, nici să le dea veşti prin vreo scrisoare sau prin vreun
     om. Va apăra de Tătari Coroana Poloniei şi Marele Ducat al Litua-
     niei precum şi daturile Rusiei, Poloniei, Volhiniei şi Chievului.
       «împotriva oricărui duşman al Coroanei Poloniei şi al Marelui
     Ducat Lituan va pune 3.500 oameni călări, şi pedeştri tot atât de mulţi,
     şi va întreţine pe aceşti oameni pe socoteala sa atâta timp, până se
     va sfârşi războiul. Fără voia şi sfatul Majestăţii Sale Regelui nu va
     intra în legături cu niciun domn, fie creştin sau păgân. Voievodatele
     Transilvania, Muntenia, Ţara Moldovenească alias Moldova ţi toate
     celelalte ţări ce le-a luat cu puterea ţi sabia sa, va trebui să le unească
     cu voievodatele de mai sus ţi să le dea Coroanei Poloniei. Tot astfel
     Chilia, Cetatea-Albă, Oceacovul ţi îsmailul, îndată ce le va fi recu-
     cerit dela Turci pe cheltuiala sa, va trebui să le dea deopotrivă Co-
     roanei Polone.
       «Iar aceste mai sus pomenite ţări, Majestatea sa Regele nimănui
     altuia nu le va da, decât urmaşilor Milostiveniei Sale Domnului
     Mihai Voievod, în linie bărbătească. Aşa să-i ajute Domnul Dumnezeu,
     cu Sfânta Treime şi Sfânta Maria şi cu toţi Sfinţii!
       « S’a făcut în Braţov în ziua de IO Martie anul Domnului 1600 ».
       Din tratativele dela Braşov din Martie 1600 rezultă deci
     clar, că ideea de a uni toate ţările române, adică Muntenia,
     Transilvania şi Moldova, cu raialele Tighina, Cetatea-Albă,
     Chilia, îsmailul şi chiar Oceacovul din regiunea transnistriană,
     formase obiectul tratativelor diplomatice între Mihai-Viteazul
     şi regele Poloniei Sigismund al III-lea, care jurase să
www.digibuc.ro
65
TRATATIVELE LUI MIHAI-VITEAZUL CU POLONIA
7
recunoască unirea tuturor acestor ţări româneşti sub sceptrul
lui Mihai- Viteazul şi să dea domnului român scut şi ajutor
pentru apărarea lor.
   In .schimb regele polon cerea lui Mihai-Viteazul să recu-
noască suzeranitatea Poloniei asupra ţărilor române unite.
După moartea lui Mihai aceste trei principate urmau să
treacă ca feude polone asupra fiului său Nicolae şi â urmaşilor
acestuia în linie bărbătească.
   Cuprinsul acestui preţios document istoric îşi are semni-
ficaţia sa. El arată că planul unirii tuturor ţărilor române
sub un singur sceptru, nu este o plăzmuire modernă, cum se
credea de unii, ci acest plan formase obiectul tratativelor
diplomatice între Mihai-Viteazul şi regele Poloniei Sigismund
al III-lea, cu trei secole înainte de fericita sa înfăptuire.
   Expediţia lui Mihai-Viteazul în Moldova aduse cu sine
ruperea tratativelor cu Polonia şi înăsprirea relaţiilor între
Voevodul Român şi Regele Sigismund.
   Pentru a-şi asigura dominaţiunea asupra Moldovei, Mihai
Viteazul caută sprijin la Tătari şi la Cazaci, pe cari încearcă
să-i mobilizeze contra Polonilor. Regele Sigismund află de-
spre planurile duşmănoase ale domnului român şi trimise
soli la Tătari şi la Cazaci pentru a-i admonesta, să nu dea
cumva curs chemării lui Mihai.
   In acelaşi timp Cancelarul Zamoiski întreprinse, din or-
dinul regelui, faimoasa sa expediţie contra Munteniei, pentru
a aşeza pe Simion Movilă în scaunul domniei. Din cuprinsul
unei corespondenţe turco-polone rezultă că Poarta a avut
ştire despre această expediţie pe care a sprijinit-o cu bani
şi cu oaste.
   Dar crima dela Turda a pus prea curând capăt planurilor
măreţe ale lui Mihai-Viteazul. După moartea sa tragică,
Polonia rămase să se descurce cu Turcia în chestia suze-
ranităţii asupra Moldovei.
   In Octomvrie 1601, regele Poloniei trimise pe Cristofor
Kochano wski în solie la Turci, pentru a se înţelege cu ei asupra
revendicărilor polone în Moldova. Ele ni s’au păstrat în
www.digibuc.ro
8
ION I. NISTOR
66
     leşeşte în « Libri Legationum», voi. XXVII, p. 67 şi în «Acta
     Cancellariatus » p. 178 urm. Cuprinsul lor aruncă vii raze
     de lumină asupra istoriei române din acea vreme:
       « Solul nostru trebue să pornească cât mai repede şi să grăbească
     spre Constantinopol. In drum avea să se întâlnească cu domnul voevod,
     şi trebue să se sfătuiască cu el despre lucrurile moldoveneşti şi mun-
     teneşti, faţă de care are însărcinarea cea mai urgentă. De asemenea şi
     cu domnul staroste al Cameniţei care tot aşa a avut o misiune specială
     în legătură cu potolirea răscoalei munteneşti şi împăcarea Buzeştilor
     cu Simion Movilă, Voevodul Munteniei. Dela ei vei înţelege dacă
     s’a făcut vreun progres în această privinţă şi dacă se poate ajuuge
     la un schimb de vederi cu Radu Buzescu şi cu ceilalţi boieri mun-
     teni, pentru a le da şi un salv-conduct. Solul va îndeplini aceasta
     sau personal, sau cu altcineva, om sigur şi îndemânatec, dându-i-se
     încrederea a se avea grija ca nu cumva această scrisoare să se sustragă
     dela anumite obligaţiuni.
       « Să li se arate mai întâiu că este gândul şi intenţiunea Regelui
     ca Ţara Moldovei precum şi Muntenia să fie în bună rânduială şi
     la aceasta să se adauge că sub scutul nostru şi al Coroanei, cetăţenii
     s’au bucurat de toate înlesnirile deopotrivă cu celelalte provincii
     pendente de Polonia. In contra voinţei noastre într’adevăr ne-a pre-
     ocupat mult cele ce s’au întâmplat cu Udrea şi Negrea, boieri
     munteni. Să se observe că niciunul dintre boieri să nu încline la ase-
     menea fapte, iar procedura de judecată să fie îndeplinite cum se cuvine.
       « Voim să adăogăm la aceasta următoarele fapte : că la acele de
     acolo deregătorii ale Ţării Munteniei au fost aşezaţi nu Moldoveni,
     ci oameni din acel popor băştinaş de acolo, din familii străvechi,
     crescuţi acolo; iar într’aceasta să nu fie persecutaţi. Acuma să-l pri-
     mească pe Simion care trebue să se orienteze în toate după voinţa
     Majestăţii Sale Regelui.
       « Trimitem la împăratul Turcesc pentru aşezarea sigură a acestor
     lucruri. Unde va putea fi asigurată liniştea şi împăcarea lor defini-
     tivă, să se stăruie ca să se facă şi să se afle modul de înţelegere între
     ei, până la un timp oarecare, când se va întoarce trimisul nostru dela
     Sultan. Să aibă în vedere că la acest scaun voievodal totdeauna va fi
     aşezat un om de rit grecesc, nu din popor grecesc, ci din norodul şi boierii
     băştinaşi ca să fie statornici şi de aceasta să aibă grijă. Pentru sigura
     şi grabnica sosire la Constantinopol vor răspunde Domnii Voievozi
     ai Moldovei şi Munteniei. Iar când solul va fi ajuns şi va fi în au-
     dienţă, el va prezenta scrisoarea noastră şi va spune:
       « Fiindcă nu am fost atraşi în acel război împotriva duşmanului
     nostru care ne-a atins demnitatea noastră şi a atacat provincia sta-
     tului nostru, am pornit cu oaste împotriva lui despre care lucru aflând
     duşmanul, s’a opus mai întâiu cu puterea armată, s’a retras apoi cu
     oastea sa şi acuma am ajuns să liniştim această provincie. N’am
www.digibuc.ro
67
TRATATIVELE LUI MIHAI-VITEAZUL CU POLONIA
9
     părăsit totuşi gândurile noastre înclinate spre pacea şi siguranţa celor-
     lalte provincii dependente de ţările împăratului Turcesc. Am stă-
     ruit ca ambelor state să nu li se întâmple nimic rău.
       « In privinţa aceasta suntem de părere că în prim rând, trebue să
     avem grijă ae liniştea pământului muntenesc, respectând hotărîrea
     de mai sus referitoare la deregătoriile acelui neam şi la judecată, ca
     să nu fie nimeni pedepsit fără lege, pentru că prin milostenie ţi drep-
     tate se menţin statele. In felul acesta Muntenia poate fi ţinută în bună
     rânduială, ca având oameni nobili mai mulţi decât Moldova ţi de aceea
     asemenea au fost mai puţine turburări în ea şi pe lângă aceasta să se
     mai adaoge că prin păstrarea celor băştinaşi şi de rit grecesc la câr-
     muirile publice se va asigura liniştea şi mulţumirea în voievodatul
     muntean.
       « De asemenea socotim că măsuri similare ar fi necesare şi în ţara
     Moldovei, pentru ca nimeni să nu fie apăsat fără judecată.
       « Prin câteva ale noastre solii am arătat împăratului Turcesc cum
     că ţara Bogdaniei sau Moldova depinde de noi şi de Coroana Polonă
     şi că Voievozii ei au fost vazali regelui polon. Dar au venit timpuri
     grele asupra Coroanei care au impus expediţii războinice contra multor
     duşmani ca Prusia, Moscova şi Tătarii, astfel că la timp util nu s’a
     putut griji de această ţară, şi de aceea s’a îngăduit Voievodului de
     secole să dea Sultanului din timp în timp câte 2.000 zloţi roşii.
       «Despre lucrul acesta se află multe scrieri în Arhivele noastre
     privitoare la supuşenia Voievozilor faţă de Craii Poloniei. Obiceiul
     acesta a durat până la domnia Regelui Sigismund August, străbunul
     şi unchiul nostru. Au survenit apoi grele încercări provocate de oa-
     meni răi şi perverşi, cari au trimis daruri foarte mari, pentru înşelare
     şi vărsare de sânge, pentru împotrivire crudă precum şi pentru slă-
     birea şi pustiirea acelui pământ al Moldovei.
       «Tot aşa şi pentru Ţara Munteniei o să adaoge solul şi felul cum
     Mihai şi Aron au pornit cu războiu împotriva tatălui împăratului
     Turcesc, provocând o stare plină de turburări cu cetăţi turceşti cu-
     cerite, cu robire de oameni, cu prădăciuni peste Dunăre, cu uciderea
     negustorilor din ţările Sultanului şi din olaturile noastre şi cu seches-
     trarea averilor lor.
       «N’am răbdat acest lucru, căci împăratul Turcesc era preocupat
     de alte războaie. Am trimis armata noastră în Moldova. Răsvan care
     a urmat lui Aron, a fost bătut de această armată şi apoi când s’a re-
     întors a fost rănit, prins şi spânzurat.
       «Aceste turburări nu s’au potolit aşa de uşor la Valahi, aşa că şi
     în anul următor armata noastră a trebuit să stea la graniţă pentru
     apărarea şi siguranţa acestei ţări. Şi toate aceste lucruri cu mare chel-
     tuială, din avutul nostru şi al Coroanei au fost săvârşite.
       « Apoi a venit Mihai şi a turburat şi mai mult această ţară, a alungat
     pe Eremia până la ultima cetate moldovenească a Hotinului, a prădat
     ţara Podoliei şi Pocuţiei, bunurile noastre şi ale supuşilor noştri,
www.digibuc.ro
IO
ION I. NISTOR
68
     oameni nobili. Noi cu toate că eram încolţiţi şi din altă parte de duş-
     mani, am trimis totuşi îndată o armată puternică, care a eliberat pă-
     mântul Moldovei de tirania lui Mihai, acel înfricoşat duşman, care
     timp de 8 ani a jignit pe împăratul Ţării Turceşti şi a ocupat Tran-
     silvania, ucigând pe Voievodul ei. Dar nu numai atâta, ci el a îndrăsnit
     să ocupe alte monarhii. Urmărindu-1 în Muntenia, armata noastră
     l-a înconjurat într’un loc bine întărit între munţi, ape şi păduri, l-a
     rănit, iar lagărul lui cu tunurile a fost cuprins. Mihai el însuşi fu
     alungat, iar acea provincie liniştită. S’a întâmplat prin judecata dreaptă
     a lui Dumnezeu Atotputernicul că a trebuit să plece omul rău când
     şi-a luat plată şi pedeapsă pentru răutăţile lui.
       «Aceasta adăogând, solul va arăta obiceiul marilor monarhi cari
     faţă de cei ce i-au salvat în războiu, obişnuiau să rămână recunoscă-
     tori. A făcut-o răposatul Rege Sigismund, străbunul şi bunicul no-
     stru, care a dăruit margrafului de Brandenburg principatul Prusiei
     şi urmaşii lui se bucură până acum de această mărinimie regală. Ase-
     menea a făcut şi Sigismund AugUst, străbunul şi unchiul nostru
     cu principatul Curlandei şi Senegaliei ce le-a dat lui Gothardt, mae-
     strul Cruciaţilor, pentrucă l-a ajutat în războiu.
       « Până când Domnul Dumnezeu a binevoit să ne aşeze pe noi peste
     popoarele nobile şi puternice peste care domnim, după cum şi stră-
     bunii noştri au domnit, tot aşa suntem siguri de gândul, intenţia,
     înţelegerea şi încrederea împăratului Turcesc, care e domn al multor
     regate, cu ce mărinimie s’au purtat străbunii noştri faţă de prietenii
     lui, tot aşa faţă de noi ne aşteptăm şi vrem să fim încredinţaţi că se
     va purta, şi nu va fi întrecută credinţa aceasta de niciun monarh.
       « Se poate aminti de Alexandru cel Mare din Macedonia, exemplul
     regelui care asemenea a împărţit propriile sale state puternice, nu
     numai pe cele ce-i aparţineau lui într’un mod oarecare, ci chiar pe cele
     ale lui proprii. Au facut-o şi Romanii, nefiind regi, faţă de oameni
     prietenii lor în mod mărinimos. Purtarea aceasta este apanajul ma-
     rilor şi străluciţilor monarhi şi ea le-a adus mare slavă şi mare cinste
     şi o mulţime de prieteni.
       «In sfârşit solul va mai aminti că prin aceasta împăratul trebue
     să arate lumii întregi, cum preţueşte prietenia noastră şi nu va da
     nimănui ocazie ca să-i reproşeze, că noi având drepturi asupra acestei
     provincii moldovenească, şi cu foarte multe cheltueli şi greutăţi lup-
     tând pentru ea, n’am fi întrebuinţat puterile noastre cu folos fiindcă
     n’am fi putut-o ţine. Dacă nu ne-ar lăsa nouă acest pământ, care
     este atât de îndepărtat de ţările împărăteşti, şi nu ne-ar arăta bună-
     voinţa lui în chestiunea aceasta, apărarea acestui pământ ne-ar fi
     costat atât de mult în zadar.
       « La aceasta solul va mai adăoga că unele cetăţi ungureşti aparţin
     Regatului Poloniei pe care le-au îngrijit străbunii noştri din aceleaşi
     cauze. Pentrucă Regii Poloni au fost şi Regi Unguri, iar cei Unguri
     şi Poloni au fost întotdeauna şi înrudiţi.
www.digibuc.ro
69
TRATATIVELE LUI MIHAI-VITEAZUL CU POLONIA
II
       «In privinţa aceasta credem că împăratul nu va voi să găsească
     dreptului nostru vreo vină. Să-şi aducă aminte şi să ceară de ase-
     menea, ca ostile împăratului Turcesc, prin staţionarea apropiată la
     graniţele regatului şi prin lupta ce au de susţinut, să nu facă vreo
     turburare, mai ales acuma, când se aude de sosirea lor la Coăice, ca
     să nu se întâmple ceva, ceea ce ar face ca statele polone să se ridice
     cu războiu, când atmosfera este aşa de încărcată».
       «Această expunere facem împăratului prin trimisul nostru, ca
     pornind din gândurile noastre prieteneşti şi pline de recunoştinţă,
     pe care noi le păstrăm sincer şi neclintit. Asemenea simţiminte faţă
     de noi, dorim să ni le arate şi ei. In fine va stărui ca îndeplinindu-şi
     solia cât mai bine, să se întoarcă acasă cât mai repede.
       « Adaos la această instrucţie.
       « Solul nostru precaut şi cu grije va fi în negocieri, ca să ni se lase
     de tot pământul Moldovei. Dacă lucrurile nu vor putea fi aduse până
     acolo, atunci cel puţin acel haraciu sau tribut ce se dă împăratului
     Turcesc din Moldova, să ni fie lăsat nouă şi Coroanei pentru vecie.
     Dacă şi aceasta va fi greu de obţinut, să ceară plata pentru 30—40
     ani. Aci să se oprească deocamdată târguiala».
       Şi în instrucţiunea aceasta găsim amănunte şi informaţiuni
     noui şi preţioase, privitoare la istoria ţărilor noastre din acele
     îndepărtate vremuri. Scrisoarea lui Mihai-Viteazul către Husan
     Aga, tratativele de unire şi vazalitate a ţărilor române dela
     Braşov şi instrucţiunile lui Kochanowski la Poartă, descope-
     rite de tânărul Corfus la Varşovia în limba poloneză şi tăl-
     măcite în româneşte, sunt contribuţiuni preţioase la cunoa-
     şterea epocei lui Mihai-Viteazul şi totodată începuturi pro-
     miţătoare pentru cariera ştiinţifică a bursierilor Academiei.
                                            PREŢUL: 7 LEI.
www.digibuc.ro
   LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA,
   CU MĂNĂSTIRILE METEO RELE DIN TESALIA
            CU O NOTĂ DESPRE NICOLAE-VODĂ
            PETRAŞCU, FIUL LUI MIHAI VITEAZUL
                         DE
                     N. IORGA
                MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE
                             Şedinţa de la S Octomvrie 1934
       D-l Marcu Beza a cercetat şi Meteorele, vestitele mănăstiri
     şi schituri în vârfuri de stânci din Tesalia, unde a găsit ele-
     mente de trecut românesc, pe care mă însărcinează să vi le
     prezint.
       Pe una din ele, inscripţia greacă pomeneşte pe un pictor
     din Kalarites, Călării, centru românesc, şi numele său de
     Zuchi arată aceeaşi origine:
       'Avoixodofirj&rţ 6 deio$ o$zog vâţyfhjl; ăQyiEQazevovzot; zov deofpileozâzov
     xal loyuozâzov âyîov Zzayâtv, xvqîov, xvqîov Ilăiotov, xai tfyov/ieveâovzog
     zov xvqlov Zv/tedtv. 'Eyqâeprţ di fiâvov ycoQiţ zfjg ootpazloecoţ (sic)
     Ttagâ zov Arţurţzqiov Zovxrj, Kakaqlzov, xal rewgyiov, paih\xov adzov,
     iv hei ano Xqiozov <ţymd', 1784, Noe/i^gtov 81).
       Pictura e de un caracter aspru, întunecat, cu totul deosebită
     de aceea cu care suntem familiarizaţi la noi, mai ales în
     Muntenia.
       Donaţiile din partea Românilor, consideraţi, cum am arătat
     de mult într’un memoriu aici, ca principali patroni ai Meteo-
     riţilor, sunt importante, şi unele ni se revelează numai acum,
     prin norocosul zel al d-lui Beza. *)
          *) V. articolul d-lui Beza, în revista Boabe ae Grâu, V, p. 329.
          7 A, R. — Memoriile Secţiunii Ittorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
N. IORGA
72
      Astfel, îmbrăcămintea cu argint, de un caracter simplu şi
    arhaic, cu floricele şi linii punctate în adânc, având la mijloc
    în dreapta o frumoasă stea, cu fals ajour, a piciorului Sfintei
    Marina şi a degetului lui Ioan Botezătorul. In stânga, pentru
    deget, se vede o aspră înfăţişare a proorocului, între doi
    copaci răsăriteni, iar dedesubt, într’o executare ridicul de
    primitivă, dând celor două figuri încoronate şi îngenunchiate
    absolut înfăţişarea unor fetuşi în spirt, două chipuri dom-
    neşti, cu inscripţia slavonă: Emtccm Eoikoh^ şi h ha|a ht<mh 1).
    D-l Beza cetea: Neacşa Domna. Ar părea că e vorba, nu de
    Vladislav cel din secolul al XlV-lea, care a făcut, cu soţia sa
    Ana,o danie la Muntele Athos, ci de Domnul din al XVI-lea veac.
      Inscripţia greacă, de un caracter vădit vechiu, nu ajută la
    lămurirea îndoielii. In litere evident influenţate de cirilică
    ea are acest cuprins: rig ăytfag peyaXov /uâgzigog Maglng £v rt
    juovî rov 'Ayiov Szetpdvov rTg iv Mezeogog diâ iţodov Nixupdgov
    legofxov&ypv.
      Ca documente, d-l Beza mi-a adus fotografia scrisorii cu
    cerere de ajutor către Mihnea-Vodă al Ţerii-Româneşti,
    considerat de călugării dela Meteore ca urmaş al împăraţilor
    şi protector al lor firesc, scrisoare publicată de mult, în
    revista sa, de d-l Niko Bees şi analizată de mine în Memoriul
    citat (o voiu reproduce în Apendicele la volumul XIV din
    colecţia Hurmuzaki), o cerere asămănătoare, cu peceţile
    tuturor mănăstirilor, către Vasile Lupu, şi o adresă către
    Mitropolitul Ţerii-Româneşti, prin care se recomandă, de
    sigur la aceeaşi dată, un călugăr trimes la noi pentru adunare
    de mile: le voiu face loc şi acestora în acelaşi Apendice.
      In afară de aceasta sunt trei acte privitoare la o mănăstire
    Coşuna din Ţara-Românească, mănăstire închinată de sigur
    la Meteore, dar de care mărturisesc că n’am auzit nimic
    până acuma, când se dă, în aceleaşi hârtii, echivalenţa
    Coşunei cu Bucovăţul.
      Cel dintâi, plin de ştiri privitoare la vieaţa economică
    a ţării, e de la Mihai Viteazul:
      f /HaCTICM BîKÎIO Iw AÎHpHA £e(R6A<l H rCAHS K'KCC’f 3CMAH SPppW-
    KAAJfHHCKOE, CH*K BEAHKAP H np'k^BPdr Iw IlrPpALUKO RC'EKC'AA,
       !) Ibid., pp, 325—6,
www.digibuc.ro
73
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
3
    rCACBdMH CÎE nOKfAfHitO rCACBAMH rrk H EJKCTKHd MOHdCTHp rCAKdMH
    KOlUOHd HAEW ECT XpdM CTMS fpfdpjfd (stc) H MWACTKOpi^d HlKOAdE HKOIK
    Ad ict îah8 cfAC PdAORdHSA wmh8 $ke (sic; îndreptat neinteligibil) a,
    nOHfJK cSt bha nOKSriHA KdASripH wt cta MOHdCTHp cie bhui pijf Swe
    sa whhS wt cea Pd^ORdM^A sa. cr. acnpH tot., h a<* hsbaaet A<CfT
    HdlTKCTH sa EHp, dAH BHA ICTH OH HA HeKSAEB WT CEA BTiCEr S>KH, Td>K
    rCEAAIH H3AMTHHA CKM TEJf HdnTvCTH WT KdTdCTHJf WT BHCTÎIdp rCBAMH ;
    d K-KA<> «CT BHA C-hAd, d KdASripîl WT CTd MCHdCTHp WH CST HMdA
    npS npiA rcBAdMH cec HekSaA h CHtţ npim HiKSAd npiA rcsA<>MH KdKO
    H-fec npOA<>A hSTEHÎIO (sic) ICT A<>A IAHd S}KE 3d WHHS A<* rd HSBdAHA Sd
    EHp, a Ştim rcBAdMH raiAdjf h cSa'JT 00 npasAO h no sdKOH c-k B'KCHjf
    nOHTIHHMH npdBHTIAH rCBAdMH H HCTHHCTBdBdA CKM rCnACTBdAIH KdKO
    ICT BHA npOAdA WHH CÎE BHUI pijf S>KE 3d WHHS Sd HHjfHCMS A*bP*b*ai* H WT
    npiA mhosha\ EOA-kpH h a»ah A*KPH H CTdpH sd. cr. dC. H pdA> A<ctT
    Hdn-KCTH, E>K HJf CKM HSMiiHHA TCBAdMH WT EHp, d HlKS’Ad WH ICT WCTdA
    WT SdKOH WT npiA TCBdMH CKC ETiCd HETHM. Gir pdA> A*A*X H TCAKdMH
    CT-fe H EHtCTBHO MCHdCTHp IdKOJK ICT IH WHHS WJfdB H WT HHKOHtrO
    HinCKA-KEAHM n0pE3A\0 TCABdMH. Gl}K CBEA'kTEAH (ICCTdBA’kHM rCBAdMH
    JKSndH A$MHTp8 BEA AB0P-> JKSfldH 0EWOAOCÎE BEA AOPlJUT H Hirpi CndT.
    H GTCHKd BHCT. H PdAS KOM. H ©TpCE CTOA. H DIipEAH ni^. H JKSfldH
    IlpiAd bea nocT. Hc. Oeoaocîe bea aw^et. IIhc as Mahko AwnjiET $
    MinT8pw\'ra, Mct^d cin. a ah- wt Aaam A9 HH-fc bk aet spi.
                                                               (Monogramă, pecete ruptă.)
       Adecă:
       f Cu mila lui Dumnezeu Io Mihail Voevod şi Domn a toată ţara
    Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea-bunului Io Petraşco Voevod, am dat
    Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele sfintei dumnezeieştii
    mănăstiri ce se chiamă Coşona, unde este hramul sfântului ierarh
    şi făcător de minuni Nicolae, că i-am dat [în] satul Radovanul o ocină
    de 30 de stânjeni, cari i-au fost cumpărat călugării dela sfânta mănă-
    stire, aceşti de mai sus stânjeni; de ocină din satul Radovanul, drept
    203 aspri în bani, şi sâ-i scape de zece năpăşti de bir, însă a fost ocină
    lui Necula din sat toţi stânjenii; de asemenea Domnia Mea am scos
    aceste năpăşti din catastihul dela Vistieria Domniei Mele; dar, când
    a fost judecată, călugării dela sfânta mănăstire au avut pâră înaintea
    Domniei Mele cu Necula, şi aşa a spus Necula înaintea Domniei Mele
    că n’a vândut nimic, [ci] a dat un stânjen de ocină ca sâ-l scoată din
    bir;însă Domnia Mea am văzut şi am judecat după drept şi după lege
    cu toţi sfetnicii iubiţi ai Domniei Mele şi am adeverit însăşi Domnia
    Mea că a fost vândut acei mai sus zişi stânjeni de ocină de a lui bună
    voie şi înaintea multor boieri şi oameni buni şi bătrâni drept 203 aspri
    şi drept zece năpăşti, pe cari i-am scos Domnia Mea din bir, iar Necula
    a rămas de lege înaintea Domniei Mele cu toată ceata lui. Drept
   7*
www.digibuc.ro
4
N. IORGA
74
    aceea am dat şi Domnia Mea sfintei dumnezeieştii mănăstiri ca să-i fie
    ocină ohabnică şi de nimeni neclintită după porunca Domniei Mele.
    Iată martori am pus Domnia Mea pe jupân Dumitru Vel Vornic,
    jupân Teodosie Mare Logofăt şi Negre Spătar şi Stoica Vistier şi
    Radu Comis şi Stroe Stolnic şi Şerban Păharnic şi jupân Preda Vel
    Postelnic. Ispravnic Teodosie Vel Logofăt. Am scris eu, Manco
    Logofăt, în Cepturoaia, luna lui Septembre 30 de zile, dela Adam
    până acum anul 7103 (1594).
      E interesant de pus acest Sfat în faţa acelui pe care, cum
    vom vedea în anexă, îl găsim la 1600 în jurul fiului lui
    Mihai Nicolae-Vodă (odinioară Petraşcu).
      D-l Beza a mai găsit copia în româneşte a deosebitelor
    danii făcute mănăstirii, identificate cu Bucovăţul, de câţiva
    Domni până la Brâncoveanu (v, anexa ultimă).
      De acelaşi Bucovăţ, tot cu numele vechiu de Coşuna, e
    vorba şi în acest act dela 17 Mai 1662, care face parte şi el
    din frumoasa descoperire a d-lui Beza:
        Mlostiu bjiiu Io Gligorie Ghica Voevod i gsdru zemle vlaşcoe
    davat gsdmi siiu poveleanie gsvdmi sfintei şi dumnezeiaştii mănăstiri
    ce să chiamă Coşuna, unde iaste hramul sfjajntului şi de ciudesea făcă-
    toriului Sfanţului Nicolae şi părintelui egumenului Filimon şi tuturor
    călugărilor căţ vor fi lăcuitori într’acel sfăntu lăcaş, ca să fie sfintei
    mănăstirP satul Tovarul ot Doljel, tot, cu tot hotarul şi cu tot venitul
    de preste tot hotarul, dăn hotar păn hotar, pre hotară bătrâne şi pre
    seamne. Pentru că acest sat Tovarul fost-au al lui Roscu Portariul,
    de spre jupăneasa lui Calea, şi l-au fost plătit pentru neşte datorii,
    precum scrie în carte Mihnei-Vodă celu bătrân x), iar după aceaia
    Rusco Post. el au dat şi au miloit cu acestu satu Tovarul la sfânta mă-
    năstire ce scrie mai sus, pentru pomana şi pentru sufletul lui şi al
    părinţilor lui, pentru că£ s’au îngropat oasele lui şi ale jupănesei lui,
    Calei, la sfânta mănăstire, şi cu zapise dă la măna lor dă miloitură şi
    întărite cu mare blestem şi cu mulţi boiari mari scrişi în zapis; iar
    după aceaia fostu-se-au rădicat cu pără jupăneasa Anca dăn Livezi,
    de s’au părăt de faţă naintea lui Ianache ce au fost Banu Mare în
    Craiova, căndu au fost cursul anilor 7122, zicăndu jupăneasa Anca
    cum iaste acestu satu ce iaste mai sus scris al iai, şi zicea că iaste stră-
    nipoată jupăneasei Caii. Dec au fost rămas dă judecată jupăneasa
    Anca denainte lui Ianache Banul şi denainte mulţi boiari. Iar după *)
        *) E vorba de « Turcul», în deosebire de Mihnea Radu. Se vede deci că şi pentru
     Mircea cel Bătrân nu e nicio indicaţie de vârstă, ci osebirea de Mircea Ciobanul.
www.digibuc.ro
75
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
5
    aceaia, căndu au fost în zilele lui Costandin-Vodă, iar s’au rădicat
    cu păra Papa, nepotul jupăneasei Ancăi dăn Liveazi, şi au mersu de
    s’au părăt cu călugărei de faţă, naintea Banului Ghiormei, şi iar rămase
    Papa dăn Liveazi de judecată, şi de atunce încoace tot au ţinut sfânta
    mănăstire acestu satu ce scrie mai sus cu bună pace. Iar după aceaia,
    căndu au fost în zilele Domnie Miale, iar Papa dăn Liveazi s’au rădicat
    iar cu pără şi au venit de s’au părăt de faţă cu egumenul Filimon
    naintea Domnie Meale în Divan, şi aşa părăia Papa, zicăndu cum că
    iaste strănepot jupăi\ea[sei] Calei şi cum i să cade lui a ţinea acestu
    satu, iar părintele egiimenul au scos în Divan zapisul lui Roscu post.
    ... şi cum au miloit acest satu la sfânta mănăstire pentru pomeana
    şi pentru căci s’au îng[ropat]... ale jupănesi lui la mănăstire pe carte
    Banului... Banului Ghiormei şi a Banului Chir..., abnic în veci
    •. • nocTdKHAw khm: jupan R..., pan Stroe Vel Dv[ornic]..., pan
    Chirica Vel Log., i jupan Mareş Vel Vist., i jupan Toader Sturzea
    Vel Spat., jupan Ba.. ..jupan Costea Vel Post. i jupan... Vel Stol.
    i jupan Drăghic Cantacozinno vt. Păh., jupan Petru Vel Sluj., jupan—
    Vel Pit. I is. Şărban Cantacozinno. [Pis]... la logft. ot Tărgoveşte
    ot Grebureşti, msţa Mai 17 dni.
      [Adaus]... am ... mrk RTiC-bro fiHcatiîi mitahîi.
      (Monogramă. Pecete peste hârtie. Iscălitura domnească. In colţ:)
    Az Radul Logft. Creţulescul post.
www.digibuc.ro
                                     ANEXA I
      De curând d-l Gh. Ghibănescu publica în revista sa,
    T. Codrescu, III, Nr. 6, după o copie din Archivele Statului
    din Bucureşti, fără a arăta cu preciziune locul, încă un docu-
    ment dela Nicolae-Vodă, fiul lui Mihai Viteazul (un alt
    document al aceluiaşi (17 Iunie) pomenind predarea Târgo-
    viştei de «Agareni» e dat de Gr. Tocilescu, în Revista pentru
    istorie, arheologie şi filologie, II, p. 209 şi urm. O judecată
    a lui se pomeneşte într’un act din 1622)x).
      Iată cuprinsul:
      fllACTHO E/KidO Iw N(K$Adl E.0CR0A4 H ren^HK R-Kto» 3fiUA( Sri'po-
    RAdJfHCKOI, CHTv R(AHKdr H np’bAOEpdr Iw illli;fdHrt J1 CIR O A 4 rCnAP*K RIvClO
    SIMA! dpA'brtCKH H AVOAAdECKIH A4R4T rCn^CTRdMH M’KH'IiHA'KR C*hC CHORH
    (AHlţl Eh flpHflSCTHT laKOHÎ A\S (CT WMH$ WT 3p’hH(l{]H H SCTd KA*hCdHOR
    MITRp'hTdP fi,tA WT KpSlllOR’h, MdK ‘KTRp'KTdr fi,fA SA WMIlS WT 110 R*hCOAI
    X'OTdplVM Rdpl KOAHKt? CIJTIT H3EpdT, dAH \A HMdT II IIAdH(H$ 30R(A\dN
    MhpHdT noHOK mS (CT CTdpd h npdRd wmh$ 3d        H ndKHJK (iokSiiha
    C$T ©TdH H APdroMHP> HRdHh H AlHKS H M’hH’hHA’h H EHpId WMH$ 8
    HirOlipH, dAH HITRp’KTdr \fA SA WMH$ WT HdA KdA$rip WT CTd MOHdCTHp
    30E(A\dr Rp’KA^'1, 34 V 4CnpH rOTOR, (l|liy WT A4BHW Rp-fed\, WT AHH
    HHHHM CTdpH rCnAP*h, lip-fe^A* Rp-kM. H RHA'kX0M PCnACTRdAVH H npo-
    MHTHJfOM KHHr BdCdpdE ElOIROA$ H KHHT RAd^HCAdR RofEO^S, H IIJIOK H
    AP$rH KHHTH nOEfTX’H H pd3,4,pdAH H CJfdEHAH, Cir pd^H nOHORHJfOlW H
    8TRP’KAhX0M rCllAKdA\H Ăl’hH'hH’hAK tf OrdHOR H BpdTIIAI CH RHU1 nHC
    HKOJK fl,A (CT HA\ WHHH H WJfdB H CHORHM H RH&KOM CH H llp'feRHS'KTOM
    CH, HH WT KdKOWA* HlIlOKOA’feEHMH IlOpHSMO PCnCTRdA\H COK H CRI^ITI-
    AHHO nOCTdRA-kpM rCllACTRdA\H ftgfldH 1\8a'htP!J kiahkh Ab°Phhk H
    HtSlldH MHpOCAdR R(A ACTO^IT H HhAP*hV| RHCTHiap H Gdd-fe Cn*hT. H
    6tp«( ctoa. h niipEdH nijf. h >K8ndH PăflJ&A riahkh nocT-bdHHK. Hc.
    (ItiipoCAdR ria Awr. HcnHCdjf ds Tipn r-k Hd ctoahh rpdAoy T*hproRHqiH,
    AXCIţd IONII SI AHH) 4 WT ăfi,AA\A R*h dlST x3pH.
                                               Iw IlHKOAd( Roiroa aiactiio Rjkiw rcnAHh.
        *) Iorga, Studii fi documente, V, p. 177. Cf. I. Ionaşcu, Biserici, chipuri fi docu-
     mente din Olt, Craiova, 1934, p. 39-
www.digibuc.ro
77
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
7
      Adecă:
      Cu mila lui Dumnezeu Io Nicolae Voevod şi Domn a toată Ţara
    Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea-bunului Io Mihail Voevod, Domn
    a toată Ţara Ardealului şi al Moldovei, am dat Domnia Mea lui Mă-
    năilă cu fiii câţi îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocină din Zârneşti şi
    din Gura Vâlsanului a patra parte, din Cruşov iarăşi a patra parte
    de ocină, de spre toate hotarele câte i se vor alege, dar să aibă şi muntele
    anume Cematul, de oare ce îi este veche şi dreaptă ocină de moşie, şi
    iarăşi a fost cumpărat Stan şi Dragomir, Ivan şi Micu şi Mănăilă şi
    Biria (?) ocină în Negoeşti, însă a patra parte de ocină dela călugării
    dela sfânta mănăstire ce se chiamă Brădetul pentru 400 de aspri gata,
    care e din trecuta vreme din zilele altor vechi Domni ai vremii de mai
    nainte, si am văzut Domnia Mea si am cetit cartea lui Basatab Voevod
    şi cartea lui Vladislav Voevod, şi încă şi alte cărţi învechite şi rupte şi
    prăpădite. Drept aceea am înoit şi am întărit Domnia Mea lui Mănăilă
    şi lui Stan şi fraţilor lor mai sus scrişi, ca să li fie ocină şi ohabă, şi
    fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor, neclintită nici odinioară după
    porunca Domniei Mele. Iată şi mărturie am pus Domnia Mea: pe
    jupan Dumitru Marele Vornic şi pe jupan Miroslav Marele Logofăt
    şi pe Andronie Vistier şi pe Balea Spătar şi pe Stroe Stolnic şi pe Şerban
    Păharnic şi pe Radul Marele Postelnic. Ispravnic Miroslav Marele
    Logofăt. Am scris eu Gherghe în cetatea de Scaun Târgoviştea, în
    luna lui Iunie 16 zile, iar dela Adam anul 7108.
          (Monogramă.)
      Câteva observaţii pot fi de folos.
      Boierii corespund. Sânt cunoscuţi cu toţii. Şi Dumitru
    Marele Vornic şi Miroslav, cari rămaseră pe lângă Radu-
    Vodă Şerban — îi găsim împreună ca fruntaşi ai ţării, reco-
    mandaţi pentru daruri dela împăratul Rudolf la 1604 x) —,
    şi Andronie, vestitul Constantinopolitan, care a câştigat
    Domnia pentru Mihai, Andronie Cantacuzino, şi Balea Spă-
    tarul — care, ca Postelnic, întovărăşeşte pe Miroslav într’o-
    solie ardeleană2)—şi Stroe, care e Buzescu, menit să moară
    de rana căpătată în lupta cu mârzacul la Ogretin-Teişani şi
    îngropat la Stăneşti subt elocventa inscripţie românească a
    soţiei sale, mânioasă pe «câinii de Tătari», şi Şerban, care e
        *) Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei fi Ţării-Româneşti,
     VII, p. 216. Miroslav e trimes ca sol în Ardeal la 1606; ibid., p. 306, Nr. 263. V. Iorga,
     Socotelile Braşovului, în Mem. Ac. Rom., XXI.
     s) V. Veress, loc. adecă cit. în nota precedentă.
www.digibuc.ro
8
N.IORGA
78
   Radu-Vodă de peste câteva luni numai, şi Radu Buzescu,
   care a făcut această Domnie lângă care stă la acea dată de
   1604, înainte de a fi înmormântat lângă ai săi, la Căluiu.
   Lipseşte numai Comisul Mandea din actul dela 17 Iunie.
     Importanţa extraordinară a actului nu e în raritatea
   lui, ci în faptul că numai aici Nicolae e considerat Domn
   deplin şi singur al Ţerii-Romăneşti, Mihai el însuşi, oricât
   s’ar fi făcut că acceptă restricţiile de simplă « căpitănie » şi
   «locotenenţă» impuse de oamenii dela Praga, privindu-se ca
   « Domn al Ardealului şi al Moldovei ».
     Nu înţeleg în ce legătură Mihai a dat fiului său acest nume
   nou, domnesc, de Nicolae-Vodă, pe care nu-1 purtase decât în
   secolul al XlV-lea Nicolae Alexandru, a cărui inscripţie mor-
   mântală din Biserica Domnească dela Câmpulung nu e de
   crezut să fi fost cunoscută atunci, cu atât mai puţin să i se
   fi continuat faima. Fratele lui Mihai, Petru Cercel, alesese
   pentru fiul său, potrivit cu tradiţiile romantice ale familiei,
   numele de Marcu, al « Crăişorului» din care legenda sârbească
   făcuse marele luptător eroic pentru creştinătate. Un alt
   Nicolae-Vodă, care se prezintă ca rudă a lui Neagoe Basarab
   şi rătăcia prin Spania, în tovărăşia unor mari seniori occi-
   dentali, dar şi a unor aventurieri cari fuseseră prin America,
   se întâmpină cu vreo treizeci de ani înainte x). Poate că acesta
   înţelegea să se apropie prin nume de Neagoe, şi e, iarăşi, întru
   câtva posibil, ca şi Mihai să-şi fi făcut o astfel de socoteală.
     Nicolae avea vreo treisprezece, patrusprezece ani la 1600 2).
   Azi putem şti mai multe despre cariera lui de exilat. Ieşind
   din lunga internare la Gilău3), la 18 August 1602 el e în Făgă-
   raş 4), deşi la 3 Iunie 1602 îl cer Moldovenii 6). La 27 August
   Basta intervine pentru a i se restitui lui şi mamei ce li-a luat
   Csâky. De atunci trebuie să fie scrisoarea din Pressburg-
   Pojon, «1602», prin care cere consilierilor imperiali, amintind * *)
       *) V. Iorga, Pretendenţi domneşti, în Mem. Acad. Rom., seria a-a, XIX; ibid.,
    sena a 3-a, XII, pp. 41—3; Revista Istorică, XVII (1931), Octombre-Decembre;
    Revue historique du Sud-Est europâen, VII (1930), pp. 194—9.
       *) Veress, /. c., p. 97.
       *) Iorga, Studii fi documente, IV, p. 133; XX, p. 256.
       *) Ibid.
       *) Veress, /. c., p. 45. Nr. 37.
www.digibuc.ro
79
LEGATURI descoperite de d. m. beza, din tesalia
9
«faptele prea-credincioase şi eroice» ale tatălui, 15.000 de
taleri, cu privire la care posedă «scrisori de obligaţie» la
Camera ungarică x) In Decembre el vine cu mama şi sora
sa la Viena 2). De acolo cere să fie sprijinit de împărat3):
   La 27 August 1603 i se confirmă pensia de o sută
de florini renani lunar până şi-o putea recăpăta moşiile
muntene4 *) şi, îndată, i se plătesc datoriile6): era dat în
serviciul lui Ferdinand, fiul arhiducelui Carol dela Graz6).
Cu acest prilej se face socoteala, care ni s’a păstrat, a
întregii lui garderobe şi argintării, cu multe săbii şi podoabe
de călărie dela Mihai, cu un păhar de fabrică ardeleană, cu
hainele de brocart şi samur «tigru», cu cele ale mamei, care-1
în tovărăşia7). El cere însă ca dela Csâky şi Bogathy să i se
dea ce-i răpiseră aceştia în Ardeal8).
   In Aprilie 1605, cu mamă-sa, el reclama 5.000 de taleri
promişi de împărat 9). Revine cu această cerere, iscălind şi
mai departe «Nicolaus Petrasko Waivoda10 11). Se dă ordin în
această privinţă, ca să-şi poată plăti datoriile la Evreii din
Praga; se adaugă 15.000 «pentru juvaiere»11). Dar suma nu
se dă12); el arată că n’avea de vândut juvaierele, care fac mai
mulţ de 5.000 de taleri, ci cerea ca ajutor această sumă13).
In Ianuarie 1606, fostul Domn copil cere să i se plătească
aceiaşi bani, amintind că a trebuit să restituie lanţul de aur
dat de împărat lui Mihai14).
   La 30 Mai din acest an, în sfârşit, se acordă pribeagului,
devenit dapifer («Mundschenk») al împăratului, acea sumă
     *) V. Rev. Istorică, VI, p. 248, Nr. III.
     *) Veress, Z.  c. p. 92,  Nr. 79.
     *) Ibid.,   Nr. 8.
     *) Ibid..   Nr. 135.
     *) Ibid.,   Nr. 137.
     •) Ibid.,   Nr. 165.
     ’) Ibid.,   Nr. 173.
     ®) Ibid.,   Nr. 201.
     •) Ibid.,   Nr. 212.
    10) Ibid.,   Nr. 215; pecetea cu « Nicolaus Petrascus Waivoda » la începutul volu-
mului'Pentru moştenirea lui Mihai, ibid., Nr. 164.
    11) Ibid., Nr. 216.
    “) Ibid., Nr. 219.
    «) Ibid.
    u) Ibid., No. 229.
www.digibuc.ro
IO
N. IORGA
8o
   de 15.000, plătibilă în termin de doi ani 1). Dar şi acum
   zăbava se amestecă, provocând ordine care merg până în
   Mai 1607 2).
      Totuşi, spre sfârşitul aceluiaşi an, juvaierele fiului lui
   Mihai erau tot la creditori, şi de o soartă tot aşa de mizeră
   se învrednicia şi Marcu, fiul, despoiat de averile ardelene,
   al lui Petru Cercel 3). Intre creditori e şi acel curier imperial
   Carlo Magno, cu care avuse atâta de lucru Mihai-Vodă;
   restul, Evrei şi o Germană. La 29 Decemvrie, « dapiferul»
   imperial era întrebat cum preferă să i se plătească, şi el
   răspunde «Măriei Sale împăratului i se oferă mai multe
   chipuri de cum mi le pot eu închipui» 4).
      Ştim că Matei Basarab voia să cheme ca moştenitor pe
   pribeag.
      Şi printr’o cronică săsească5), eram informaţi că rămăşiţile
   fiului lui Mihai Viteazul au fost aduse dela Raab şi îngro-
   pate la Comana, lângă ale lui Radu Şerban. * *)
        J) Ibid., Nr. 240.
        *) Ibid.
        ») Ibid., Nr. 266.
        *) Ibid., Nr. 271.
        s) In Fundgruben ale lui Trauschenfels. Pentru soarta lui v. şi Slavici, In
     Vatra, I.
www.digibuc.ro
                                 ANEXA II
           CONDICA MĂNĂSTIRII COŞUNA-BUCOVĂŢUL
       Hrisovul Măriei Sale Domnului Io Radul Voevod
   Prin carele dă întru stăpânire Sfintei Mănăstiri Bucovăţul, carea
 s’au numit mai nainte Coşuna, să ţie satul Bucovăţul cu tot hotarul.
 Şi satul Comăţălul cu tot hotarul. Şi tot locul cu braniştea şi cu li-
 vezile dupe împrejurul mănăstirii. Şi satul Săcuiul şi săliştea Bu-
 coviciorul cu tot hotarul. Şi satul Vărvorul cu tot hotarul. Şi satul
 Peritorul cu tot hotarul. Şi moşie în Hlovina cumpărătoare. Şi iară
 să ţie moşie în Sulari, a patra parte. Arată în hrisov şi seamnele ho-
 tarălor acestor moşii.
   Celui Atoate ştiutoriu şi prea bunului Dumnezeu, celui în Troiţă
 slăvit, mărire şi laudă. Celui ce dintru nefiinţă întru fiinţă l-au adus
 cu cuvântul său, prin duhul său cel prea sfânt şi au întărit cu prea
 slăvită şi negrăită milostivirea sa a nu lăsa să piară neamul omenesc
 pentru întinderea mâniilor ce au fost dedemult în raiu a strămoşilor
 noştri, ci, plecând ceriurile, s’au pogorât şi din stricăciune ne au slo-
 bozit, dăruindu-ne noauă în multe chipuri calea pocăinţei, dintru tot
 neamul alegându-şi lui fiii şi făcându-şi moşneani împărăţiei sale,
 carele, dupe fapta cea bună a celor ce plac lui Dumnezeu, ceale ce
 ochiul n’au văzut, nici urechea nu au auzit, nici la inima omului s’au
 suit, care au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe el. Pentru aceasta
 şi eu bine credinciosul blagoslovitul şi de Hristos iubitoriu singur
 stăpânitoriu Io Radul Voevod, nepotul răposatului Io Basarab Voe-
 vod, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpânind şi
 domnind toată Ţara-Românească, încă şi laturilor plaiurilor Alma-
 şului şi Făgăraşului -herţeg, dorind cei ce întru bună creştinătate
 şi iubire de Hr. au trecut vreamia aceasţa de acum, şi sfintele bise-
 rici ale lui Dumnezeu le-au rădicat, şi le-au înfrumseţat, blagocestivii
 împăraţi şi domni, care, cu darul lui Dumnezeu, prin rugăciunile
 ceale către Dumnezeu ale acestor sfinţi, să ţine acel sfânt loc prin
 care tot neamul creştinesc să luminează şi să foloseşte sufleteşte şi
 trupeşte, iată şi Domnia Mea am dăruit acest cu totul cinstit, şi
 bine închipuit, şi mai întăi decât toate darurile ceaste de acum mai
www.digibuc.ro
12
N. IORGA
82
   cinstit acest hrisov al Domniei Mele sfintei şi dumnezeeştii mănă-
   stiri ce să numeşte Coşuna, unde este hramul Sfântului făcătoriului
   de minuni ierarh Nicolae de la Miralichia, carea iaste lângă Craiova,
   însă iaste metoh la Meteore unde iaste sfânta şi dumnezăiasca
   mănăstire ce să numeşte Varlaam, hramul tuturor Sfinţilor, şi fraţilor
   ieromonaşi ce vor lăcui întru acel sfânt loc:
          Satul Bucovâţul.
      Ca să-i fie satul Bucovăţul de lângă apa Jiiului, tot, cu tot hotarul
   şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul. Pentru că acest sat ce s'au zis
   mai sus, el au fost al Domniei Mele, dela moşi, dela strămoşi. Apoi,
   când au fost în zilele lui Ştefan Voevod, iară muma Domnii Mele
   Doamna Mariia, şi Domniia Mea am vândut singuri noi pre acel
   sat de a noastră bună voie sfintei mănăstiri ce s’au zis mai sus drept
   27.500 de aspri. Deci dintru acei bani am luat sânguri noi aspri
   gata 13.000, şi sânguri noi am lăsat la sfântă mănăstire, pentru ca să
   ne pomenească, aspri 14.500, ca să pomenească moşii şi strămoşii şi
   părinţii Domnii Mele, şi sufletele noastre la sfânta proscomedie
   în veci.
           Satul Radovanul.
      Şi iară să fie sfintei mănăstiri satul Radovanul, tot, cu tot ho-
    tarul şi cu toţi rumânii, şi cu tot venitul. Pentru că acel sat ce s’au
    zis mai sus, el au fost tot oameni slobozi. Iară, când au fost în zilele
    răposatului Mihail Voevod, iară ei toţi săteni, moşnenii satului, s’au
    vândut sfintei mănăstiri ce s’au zis mai sus, de a lor bună voie, să fie
    rumâni, drept 24.000 aspri gata, şi încă au fost scos răposatul Mihail
    Voevod zeace oameni slobozi de bir, din satul lor, pentru sfânta
    mănăstire, ca să fie rumâni sfintei mănăstiri. Şi hotarăle să să ştie:
    De la lacul Viţelului, pre şleau ? calea cea bătrână, până la lacul Gemenii,
    la râpa roşie, şi până la padina fântânilor, împotrivă la ţărmurile
    Târnavului, în sus, până la lacul cu cârligele, şi până la oborşia poenii
    Beţii. De acolea pe cale în sus, până la fântâna lui Codilă, şi iară la
    lacul Calului, şi la locul lui Dobre, iară la lacul Viţelului. Şi ru-
    mânii anume: Feodor, şi Şerban, şi Ionaşco, şi Neagul, şi Toader, şi
    Beiuţ, şi Vladul, şi Ivaşco, şi Tudor, şi Lupe, şi Oprea, şi Arconul, şi
    Nan, şi Dumitru, şi Ivan, şi Jitea, şi Şerban, şi Stoian, şi Ţaroga,
    şi Mifcher, şi Jiţa, şi Duma, şi Bogdan, şi Milu, şi Voico, şi Ivan, şi
    Mihăil, şi Puşul, şi Pătru, şi Radul al lui Mutan, şi Ivan Sperlan, şi
    Tojescul, şi Stoian al Grecului, şi Popa Oprea, şi Necula, şi Voinea,
    şi Gruia, şi Neagoe, şi Oprea, şi Stan, şi Stroe, şi Baico, şi Creciun,
    şi Anca, şi Radul, şi Şteful, şi Dragul, şi Tatomir, şi alt Dragul,
www.digibuc.ro
83
LEGATURI descoperite de d. m. beza, din tesaua
13
şi Pătru, şi Grecul, şi Creciun, şi Drăghici, şi Neagomir, Neagomir
Grecul, şi Standul, şi Gurea, şi Şutul, şi Tlicul, şi Popa Marin, şi
Barbul, şi Stanciul Horcei, şi Moşul, şi Liciul, şi Tatul, şi Dragul,
şi Moşul, şi Dan, şi Bărbuci, şi Boca, şi Molmoc, şi Dumitru, şi
Ivul, şi Stanciul, şi Lupul, şi Duca, şi Ivul, şi Voico Vălnescul, şi
Rădoslav, şi Lăzăroae, şi Ivaleasa, şi Stănciroae, toţi aceşti rumâni
sânt dela Rodo vanul.
        Satul Comâţăltd.
   Şi iară să fie sfintei mănăstiri satul Cornăţălul, tot, cu tot hotarul,
şi cu tot venitul. Pentru că acel sat ce s’au zis mai sus, el au fost
de moştenire al Mareei Postelnicul din Şitoaia. Apoi Mareea Postel-
nicul el au miluit pe o slugă a lui, anume Visul, cu acel sat ce s’au zis
mai sus, pentru dreapta şi credincioasă slujbă, carea i-au slujit întru
viaţa lui, încă l-au miluit în zilele bătrânului Alexandru Voevod. Iară
mai pre urmă, când au fost în zilele Mihnei Voevod, iară Visul el
sângur au vândut pre acest sat jupanului Stepan biv vel Clucer
drept iooo de aspri gata. Iară după aceia jupan Stepan Clucerul
el sângur au dat pre acel sat Cornăţălul tot cu tot hotarul, şi l-au în-
chinat la sfânta mănăstire ce s’au zis mai sus, ca să-i fie vecinică
pomenire, şi părinţilor lui.
   Şi hotarul satului să să ştie. Lacul Buijetelului, până la fântâna
Grăţimei, apoi pe izvor până la lacul Ursului, şi pe Sleame până la
Pişe, şi până la stâna lui Pană. De acolea în jos, pe marginea pădurii,
până la Ştiubei, şi în sus pe matca apei, până la gura Cerului, şi pe
valea Cerului, în drept, până la lacul care iaste lângă calea Diiului,
şi până la lacul Tomei, şi până la buza piscului Puiului, şi la
valea lui Dobromir, drept obârşie Ţoţei, şi până la piscul Tuiului,
şi până la valea Bolfei, şi matca până la rădăcina Cluceriului, şi valea
pârâului până la Troian, şi până la Ulmuleţ tot locul cu braniştea
şi cu livezile dupe împrejurul sfintei mănăstiri. Şi iară să fie sfintei
mănăstiri, tot locul şi cu braniştea, şi cu livezile dupe împrejurul
sfintei mănăstiri. Şi hotarul să să ştie: Din piatre dela ţărmure,
de la păr, până la stejarul între ulmi, iară la stejariul din Mejdina până
la drum, şi de acolea până la ulmul Palavului, pe gârlă, până la podul
Palavului, şi gârla până la Trestio[ară], pe colnicul purcariului, pe
ţărmure, până la Vamiţă între grădini. Pentru că aceste mai sus zise
locuri şi livezi le-au fost cumpărat jupan Stepan biv Vel Clucer, în
zilele bătrânului Alexandru Voevod, de la Craioveni, drept o sută doao-
zeci de porci graşi, şi porcul câte 120 de aspri, cin cupno, aspri
41.400, şi drept 30 de vaci, o vacă câte 200 de aspri, cin cupno,
aspri 6.000. Iară după aceia jupan Stepan Clucerul, când au
fost în zilele Mihnei Voevod, el iar au dat şi au închinat aceaste
www.digibuc.ro
>4
N, IORGA
84
    locuri şi livezi Sfintei Mănăstiri ce s’au zis mai sus, pentru sufletul
    lui, şi al părinţilor lui, ca să le fie pomenire în veci.
           Satul Sâcuiul.
      Şi iară să fie sfintei mănăstiri satul Săcuiul, şi seliştea de lângă
    apa Jiiului, carea să chiamă Bucoviciorul tot, cu tot notarul, şi cu
    rumânii şi cu tot venitul. Pentru că acel sat ce s’au zis mai sus, el
    au fost de moştenire al jupaniţei Slavnei şi al fie-sii Stancăi din Bră-
    tivoeşti. Apoi iale singure au dat şi au închinat acest sat la sfânta
    mănăstire, şi s’au scris la sfântul pomelnic numele lor, şi al părin-
    ţilor lor, şi a tot neamul lor. Şi hotarele să să ştie: Din apa Jiiului,
    până la gura Sasului, şi până la comoară, şi la calea Ţiganului, şi până
    la drumul Săcâi, şi până la lacul Purcăreţilor, şi până la lacul Ciutei,
    şi la fântâna Licăi, şi până la balta Rătundei şi şuviţa Bubrei, până
    la vadul Focşii, şi până la apa Jiiului. Şi în sus la plopuleţ, la podina
    Ciuroiului, pe valea Spinilor, şi până la capul tufelor Albului, şi până
    la fântâna lui Ciuceu, la calea Munteanului, până la copăcel, şi până
    la gura Zloeştilor şi Strâmba până la apa Jiiului.
           Satul Vrâvorul.
      Şi iară să fie sfintei mănăstiri satul Vrăvorul, tot, cu tot hotarul
    şi cu toţi rumânii, şi cu tot venitul. Pentru că acest sat ce s’au zis
    mai sus, el au fost tot oameni slobozi, apoi, când au fost în zilele ră-
    posatului Mihail Voevod, iar ei toţi sătenii anume Jurca cu ceata
    lui, şi Burezu cu ceata lui, şi Barbul şi Mândrea cu ceata lor, şi Lazăr
    şi Pârvul şi Danciul cu ceata lor, s’au vândut toţi răposatului Mihail
    Voevod drept 1000 de aspri gata, de a lor bună voie, să fie rumâni.
    După aceia răposatul Mihail Voevod, el au dat şi au închinat acel
    sat la sfânta mănăstire, ca să fie la sfânta proscomidie pomenire lui
    şi părinţilor lui în veci.
            Satul Perişorul.
       Şi iară să fie sfintei mănăstiri satul Perişorul, tot, cu tot hotarul
    şi cu venitul. Pentru că acel sat ce s’au zis mai sus, el au fost de moş-
    tenire a lui Madei, şi al frăţini-său Vâlsan dela Caracal. Apoi, când
    au fost în zilele Mihnii Voevod, iară jupan Pârvul biv Vel Clucer,
    el au cumpărat jumătate de sat dela jupăneasa Marta, fata lui Madei,
    drept 8.000 de aspri de argint şi drept o carătă de Braşov: preţul au
    fost 4.000 de aspri, şi cu şase cai albi, preţul lor aspri 3.000, şi drept
    o giordie de zarpâ, drept 4.500 aspri. Iară altă jumătate de sat au fost
    cumpărată părintele lui jupan Stepan Cluceru dela feciorii lui Vlăsan,
www.digibuc.ro
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
*5
85
    anume Danciul şi Radul şi Datco Postelnicii, drept un caftan de
    zarpâ drept o sută de florinţi şi drept o feregeâ de coftirie cu jder,
    drept 3.000 de aspri, şi drept o abăioară de sârmă, preţul doao mie
    şi cinci sute de aspri, şi drept un cal turcesc, drept cincizeci de flo-
    rinţi. Iară după aceia jupan Pârvul Cluceriul, el iară au dat şi au în-
    chinat acel sat la sfânta mănăstire, ca să fie pomenire lui şi părinţilor
    lui în veci.
           Moşită la Hlovina.
      Cumpărătoarea călugărilor dela sfânta mănăstire Bucovăţul.
      Şi iară au cumpărat călugării dela sfânta mănăstire moşie la Hlo-
    vina de la Hamza, nepotul lui Hamza logofătul, însă o funie deplin
    drept 2.500 aspri gata. Şi iară de la Hamza, din altă funie, a treia
    parte, drept 900 aspri gata, şi iară de la Hamza, din altă moşie, drept
    700 de aspri, şi iară dela Bârcă, douo părţi dintro funie drept 1.600 de
    aspri gata, şi iară au cumpărat călugării moşia Bunei de la Hlovin,
    toată, oricât s’ar alege dupreste tot hotarul, drept 2.500 de aspri gata.
           Moşia Suiam.
      Şi iară să fie sfintei mănăstiri moşie la Sulari, a patra parte, de
    pretutindenea, de preste tot hotarul, pentru că au cumpărat această
    moşie jupan Stepan biv Vel Clucer în zilele bătrânului Alexandru
    Voevod, de la Pârvul, nepotul Cărbuleţului, drept trei mie aspri gata.
    După aceia iar au dat şi au închinat această moşie la sfânta mă-
    năstire pentru pomenirea lui şi a părinţilor lui, ca să-i fie pomenire
    la sfântul jărtvenic.
      Pentru că aceaste sate şi moşii toate ce s’au zis mai sus, sânt miluite
    şi închinate, de acei boeri bătrâni, la sfânta mănăstire ce s’au zis
    mai sus, pentru pomenirea lor şi a părinţilor lor. Iar alte sate şi moşii,
    ce s’au zis mai sus, iarăşi sânt vândute sfintei mănăstiri cu bună voia
    lor. Şi am văzut sângur Domniia Mea şi cărţile altor Domni bătrâni
    de demult, carii au fost mai nainte de noi, preste toate satele aceastea
    şi moşiile ce s’au zis mai sus la sfânta mănăstire.
      Drept aceia şi Domniia Mea sângur am înnoit şi am întărit şi cu
    hrisovul Domnii Mele, şi am dat sângur Domniia Mea sfintei mă-
    năstiri ce s’au zis mai sus, şi ieromonaşilor, şi fraţilor celor ce vor
    lăcui întru acel sfânt loc, ca să le fie lor toate satele şi moşiile ce
    s’au zis mai sus stătătoare şi ohabnice, şi dumnezăeştilor călugări spre
    hrană şi spre trebuinţă, iară ctitorilor ce s’au zis mai sus veacinică po-
    menire Şi încă, după petrecerea Domnii Mele, pre cine va aleage Domnul
    Dumnezeu a fi Domn Ţării-Româneşti, au din fiii Domnii Mele, au din
    neamul nostru, sau după păcatele noastre din alt neam oarecarele din
    pravoslavnicii Domni, de va cinsti, şi va înnoi, şi va întări acest hrisov
www.digibuc.ro
i6
N. IORGA
86
    al Domnii Mele, pre acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească, şi să-l
    păzască, şi să-l întărească întru viaţa (?) lui, şi în veacul viitor sufle-
    tul lui. Iară, de nu va cinsti şi nu va întări, nici va înnoi acest
    hrisov al Domnii Mele, ci îl va călca şi il va sparge, pre acela Domnul
    Dumnezeu să nu-1 cinstească, nici să-l întărească întru Domniia lui,
    nici în veacul viitoriu sufletu lui. Şi care om s’ar ispiti a strica şi
    a călca acest hrisov al Domnii Mele, şi va lua aceaste sate şi moşii
    şi milostenie dela sfânta mănăstire acela să fie proclet şi afurisit,
    de trei sute şi opt sprezece Sfinţi Părinţi dela Nicheia, şi să aibă parte
    cu Iuda, şi cu Ariia, şi cu alţi necredincioşi Jidovi, carii au strigat
    asupra Domnului Dumnezeu şi Mântuitoriului nostru Is. Hs., zicând:
    ia-1, ia-1, rişticneste-1 pre el, sângele lui asupra lor, şi asupra feciorilor
    lor, care iaste şi va fi în veci, amin. Iată şi mărturii am pus Domniia
    Mea pre jupan Radul Buzescul Vel Clucer, şi jupan Cemica Vel
    Dvomic, şi jupan Lupul Vel Logofăt şi jupan Nica Vel Vistier
    şi jupan Mârzea Vel Spatar, şi jupan Bărcan Vel Stolnic, şi jupan
    Grigorie Vel Comis, şi jupan Stanciul Vel Paharnic, şi jupan Leca
    Vel Postelnic, şi jupan Lupul Vel Logofăt ispravnic. Şi au scris
    Neagoe Logofătul, în Scaunul Târgoviştei, în luna lui Martie 29 şi
    curgerea anilor de la Adam până acum, vă leat 7117.
                                                                          Io Radul Vvod.
                                                                        (Pecetea gospod.)
                                            Hrisoave Domneşti
                                            Pentru mila de vinerici.
                                                   Cartea
      Domnului Mihaiu Voevod, prin care porunceşte să fie în pace
    satul Vărvorul, să nu dea vinericiul domnesc, ci numai să dea vine-
    riciu la sfânta mănăstire, pentru că s’au milostivit Măriia Sa de l-au
    dăruit la mănăstire.
      Cu mila lui Dumnezeu Io Mihail Voevod şi Domnu dat-am
    Domniia Mea această poruncă a Domnii Mele satului Vărvorul,
    ca să fie în pace şi slobozi de vinericiu, să nu dea vinericiul domnesc,
    ci numai să dea vinerici la sfânta mănăstire de la Coşuna. Pentru că
    am dăruit şi am miluit Domniia Mea pe sfânta dumnezăiască mă-
    năstire ce să numeşte Coşuna, unde iaste hramul Sfântului Ierar-
    hului şi făcătoriului de minuni Nicolae, ca să fie Domnii Meale po-
    menire în veci. Pentru aceasta nimenea să nu cuteaze a bântui,
    înaintea acestii cărţi a Domnii Mele. Şi ispravnic sângur Domniia
    Mea am zis, şi am scris eu, Stoica logofeţelul.
      In luna lui Aprilie
      în 7 zile,                                     Io Mihai Vvod.
      după leat.                                     (Pecetea gospod.)
www.digibuc.ro
»7
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
17
           Hrisovul Domnului Matei Voevod
       Prin carele dă întru stăpânire mănăstirii viile dela Smărdăşteţi,
    i din satul Pleşoiu, şi de la Radovan, i de la Bucovăţ, i dela Şitoae,
    să ia călugării vinericiul, partea domnească, din toate viile aceastea,
    a nu să opri de către nimenea.
      Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Voevod şi Domn a toată Ţara-
    Rumâneascâ, nepotul marelui bătrânului răposatului Io Basaraba
    Voevod, dat-am Domniia Mea această poruncă a Domnii Mele sfintei
    şi dumnezăeştii mănăstiri ce să zice dela Coşuna, unde iaste hramul
    Sfântului Ierarh şi facătoriului de minuni Nicolae al Miralichii, şi
    ieronomaşilor şi fraţilor celor ce vieţuesc întru acel sfânt Lăcaş,
    ca să fie sfintei mănăstiri oarecare vii, de la Smărdăşteţi a patra
    parte, şi de la satul Pleşoi şi de la Radovan şi de la Bucovăţ şi de la
    Şitoaia toate viile dela aceaste sate ce s’au zis mai sus, sfintei mă-
    năstiri. Şi să fie în pace şi slobozi pentru vinericiu ce să zice partea
    domnească şi pentru părpor şi pentru poclon, nimic să nu dea la Dom-
    nie, ci numai călugării să ia vinericiul de la rumâni.
      Pentru că m’am milostivit Domniia Mea de le-am ertat acest vi-
    nericiu, partea domnească, dintr’aceaste sate ce mai sus s’au zis, a
    fi ertat în zilele şi în viiaţa Domnii Mele şi încă şi în zilele altor
    blagocestivi şi creştini Domni, carii vor fi după petrecerea noastră,
    să fie ertaţi de acest vinericiu ce s’au zis mai sus, ca să fie acest vi-
    nericiu ce s’au zis mai sus puţin dar de hrană şi de întărire şi de aju-
    toriu sfintei mănăstiri pentru greşalele noastre, precum au fost ertaţi
    şi de mai nainte de alţi Domni bătrâni, carii au fost mai nainte de
    noi, ca să fie Domnii Mele vecinie pomenire.
      Şi am văzut Domniia Mea şi cartea răposatului Radului Voevod,
    feciorul Mihnei Voevod. Şi cartea Iui Alexandru Voevod. Şi cartea lui
    Gavril Moghila Voevod, şi altor Domni, făcute tot pentru ertarea acestui
    vinericiu cu mare blestem. Pentru aceeia am râvnit Domniia Mea
    a mă numi ctitor nou acestui hram al sfintei mănăstiri ce s’au zis mai
    sus. Drept aceia şi Domnia Mea am înnoit şi am întărit cărţile
    şi această miluire cu această carte a Domnii Mele, pe aşezământul
    precum iaste mai sus scris, şi am dat Domniia Mea sfintei mănăstiri
    ceii mai sus scrise ca să-i fie acest vinerici ce e mai sus zis ertat în veci.
    Iară Domnii Mele şi răposaţilor părinţilor Domnii Mele veacinică
    pomenire, cum şi celoralalţi Domni bătrâni, carii au fost mai nainte de
    noi. Pentru aceasta şi după petrecerea Domnii Mele, pre carele bine va
    voi Dumnezeu a fi Domnu Ţării-Rumăneşti, sau din rodul inimii
    Domnii Mele, sau din rudenia noastră, sau pentru păcatele noastre
    din alt neam, vă rog cu numele lui Dumnezeu şi cu a Prea Sfintei
    lui Maici, şi cu ajutoriul ierarhului Nicolae, să cinstiţi şi să întăriţi
      8 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
i8
N. IORGA
88
    această mai sus zisă miluire, şi să înnoiţi această carte a Domnii Mele,
    ca pre acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l întărească şi
    să-l păzească în Domniia lui, şi să-l învrednicească stării ceii de-a dreapta,
    cu sfinţii drepţii, şi să-i fie Sfântul Nicolae într’ajutoriu la înfricoşata
    judecată. Iară carele nu va cinsti, şi nu va întări, şi nu va înnoi
    cartea aceasta a Domnii Mele şi această miluire a sfintei mănăstiri
    mai sus zise, ci va lăsa-o la uitare, pre acela Domnul Dumnezeu să
    nu-1 cinstească în Domniia Lui, ci să-i bată aici trupul lui, şi să fie de
    trei ori blestemat, şi anatema, şi afurisit de 318 Sfinţi Părinţi dela
    Nicheia, şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia într’un loc, şi să-i fie lui
    părâş la înfricoşata judecată a lui Hristos, la doao venire, săngur Sfântul
    şi facătoriul de minuni Nicolae al Miralichii, şi iaste şi va fi în veci,
    amin.
      Iată şi mărturii am pus Domniia Mea: pan Hriza Vel Ban al Craiovei.
    şi pan Ivaşcu Vel Dvornic, şi Pan Grigorie Vel Logofăt, şi pan
    Dumitru Vel Vistieriu, şi pan Mihai Vel Spătar, şi pan Nedelco Vel
    Clucer, şi pan Vasilache Vel Stolnic, şi pan Buzinca Vel Comis, si
    pan Vucina vel Paharnic, şi pan Costandin Vel Postelnic. Şi ispravnic
    pan Grigorie Vel Logofăt, şi eu Tudor spudei, fratele lui Dumitru
    cel mic, am scris în Scaunul cetăţii ce să numeşte Bucureştii, în
    luna lui Iunie, în 28 de zile, şi de la Zidirea Lumii până acum curgerea
    anilor vă leat 7142, şi anul Domnului Hristos 1634.
      (Pecetea gospod.)
      Io Matei Basarab
          Voevoda
          Hrisovul Domnului Mihail Racoviţâ. Voevoda,
      Prin carele dă întru stăpânire mănăstirii Bucovăţul viia dela Smăr-
   dâşteţi, şi viia de la Priseacă, şi să ia mila din vinericiul domnesc
   din viile de la Radovan, şi de la Pleşoi, şi de la Prisaca, şi de la Bucovăţ,
   şi de la Stejar, precum au luat în toţi ani, şi să stăpânească şi
   o funie de moşie, din hotarul Smărdâşteţului, partea lui Ştefan
   Vel Ban.
      Cu mila lui Dumnezeu Io Mihail Voevod Racoviţă şi Domn a
   toată Ţara-Rumânească, dat-am Domnia Mea această poruncă a
   Domnii Mele sfintei şi dumnezăeşti mănăstiri ce să numeşte Bu-
   covăţul din judeţul Jiului-de-jos, unde să cinsteşte şi să prăznuieşte
   hramul a celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolaie, arhiepiscopul
   de la Miralichiia, făcătoriul de minuni, şi părintelui egumenului de la
   această sfântă mănăstire, chir Calinic, şi tuturor părinţilor călugări,
www.digibuc.ro
89
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
19
    cari vieţuesc într’acest sfânt lăcaş, ca să fie sfintei mănăstiri întru
    stăpânire două vii: una de la Smărdeşteţi, şi alta de la Priseaca. Care
    vii sânt ohabnice ale sfintei mănăstiri, date şi miluite la sfânta mă-
    năstire de răposatul Mihail Voevod, de la leat 7102, după cum am
    văzut Domniia Mea şi hrisovul Domnii Sale de danie la sfânta mă-
    năstire.
      Şi iară să fie sfintei mănăstiri mila dela Domniia Mea, tot vinericiul
   domnesc din viile de la Radovan, şi de la Pleşoi, şi de la Priseaca, şi
   de la Bucovăţ, şi de la Stejar, cu părporul şi poclonul după obiceaiu,
   să fie pe seama sfintei mănăstiri, să să ia în toţi ani nezăticnit, după
   cum au luat şi până acum.
      Şi iară să fie sfintei mănăstiri o funie de moşie din hotarul Smăr-
   dăşteţului, de lângă Vălcăneşti, partea răposatului jupan Stepan Vel
   Ban, pentru că aceaste vii, şi vinericiuri, sânt date şi miluite la
   sfânta mănăstire de bătrâni şi răposaţi Domni, după cum am văzut
   Domniia Mea şi hrisoavele lor. Al răposatului Radului Voevod, fecio-
   rul Mihnei Voevod, de la leat 7123. Şi al răposatului Şerban Voevod
   Cantacozino. Şi al răposatului Costandin Voevod Brâncovianul. Şi
   al lui Ştefan Voevod Cantacozino. Şi al lui Nicolaie Voevod, din
   Domniia dintâi.
      Dară, la vremea răzmiriţii această de acum, găsindu-se aceaste hri-
   soave de ostile ce au fost pe aceale locuri, le-au luat şi s’au prăpădit,
   dar stăpânirea vinericiului nu s’au curmat de la sfânta mănăstire,
   ci s’au luat în toţi ani, după cum şi în anul acesta.
      Deci Domniia Mea, ca nu cumva să aibă sfânta mănăstire vre-odată
   supărare, neavând hrisoave mai noao, am înoit Domniia Mea, şi am
   întărit, şi am adevărat cu acest domnesc hrisov al Domnii Mele la
   sfânta mănăstire mila ce au avut-o de la răposaţii Domnii bătrâni,
   precum mai sus s’au scris, să aibă a lua ne oprit de nimenea în veaci.
   Să fie sfintei mănăstiri de întărire, şi părinţilor călugări de hrană,
   şi de îmbrăcăminte. Iară Domnii Mele şi răposaţilor părinţilor Domnii
   Mele veacinică pomenire.
      Aşijderea şi în urma Domnii Mele, pre carele va aleage Domnul
   Dumnezeu a fi Domn şi oblăduitori în cinstit Scaun al Ţării-Rumâ-
   neşti încă îl rugăm şi îl poftim să aibă a înnoi şi a întări mila aceasta,
   precum s’au scris mai sus, ca şi ale Domnii Sale mile şi danii în urmă
   să fie cinstite şi în seamă ţinute. Şi am întărit hrisovul acesta cu tot
   sfatul cinstiţilor şi credincioşilor veliţi boeri, ai Divanului Domnii Mele:
   pan Iordache Creţulescul Vel Dvomic, şi pan Grigorie Greceanul Vel
   Logofăt, şi pan Antonie Caliarh Vel Ban, şi pan Ianache Vlasto Vel
   Spătar şi pan Fiera Brezoianul Vel Vistiernic, şi pan Andronache Pa-
   lada Vel Clucer, şi pan Iordache Vel Postelnic, şi pan Mihai Bărbă-
   tescu Vel Paharnic, şi pan Costandin Obedeanul Vel Stolnic, şi pan
   Iordache Vel Comis, şi pan Vasilache Vel Sluger, şi pan Drăghici
   Greceanul Vel Pitar, şi ispravnic pan Grigorie Greceanul Vel
   Logofăt. Şi s’au scris hrisovul acesta întru a doilea an din a doao
        s»
www.digibuc.ro
ao
N.IORGA
90
   Domnie a Domnii Mele, aici, în oraşul Scaunului Domnii Mele în
   Bucureşti, de Costantin logofeţelul, feciorul Savei Vornicul.
     în luna lui Ian. în 5 zile vă leat 7251.
     Io Mihai Racoviţd Voevod.
                                          Grigorie Greceanul Vel Logofăt
                                          Procital cartea,
                                          (pecetea gospod.)
                                 Cartea Domnului Constandin Mihai Cehan Racoviţă Voevod,
   prin care dă sfintei mănăstiri Bucovăţul volnicie ca să ţie doi oameni
   streini veniţi, scutelnici pentru posluşanie la mănăstire, şi nimenea
   să nu-i supere întru nimic.
     Milostiiu bojiiu Io Costantin Mihai Cehan Racoviţă Voevod i gos-
   podin davat gospodsvami sie poveleanie gospodsvami sfintei mă-
   năstirii Bucovăţul din sud Doljiu, şi egumenaşului de la această mă-
   năstire, ca să aibă volnicie printr’această carte a Domnii Meale să
   ţie doi oameni, care oameni să fie străini, dintr’alte părţi streine veniţi,
   iară să nu fie oameni de cei de aici din ţară, carii sănt legaţi ca să dea
   dajdie la Visterie, ci oameni streini, fără de bir, si fără de gâlceavă,
   să-şi găsască, si, găsindu-i, să-i ducă la ispravnicii judeţului, ca să-i
   cerceteaze şi, fiind streini, le va da şi ispravnicii adeverinţă. Pentru că
   m’am milostivit Domniia Mea de i-am ertat de toate alte angarări veri
   câte ar eşi peste an în ţară, de la Visteria Domnii Mele, de niciunele
   niciun val şi nicio supărare să nu aibă, fără numai să aibă a da la
   ajutorinţă de om po talere doi, iară altă supărare de nimic să nu aibă,
   pentru ca să fie de posluşaniia şi ajutoriul sfintei mănăstiri.
     Drept aceeia dar poruncim Domniia Mea şi dumitale, ispravnice
   al judeţului, şi altor zapcii, oricarii cu ce slujbă veţi fi orânduiţi,
   văzând cartea Domnii Mele, toţi să aveţi a vă feri de aceşti oameni
   şi nicio supărare de nimic, peste porunca Domnii Mele, să nu le fa-
   ceţi, ca să poată fi de posluşaniia mănăstirii, ca oricarii ar îndrăzni
   să le facă mai mult supărare peste cât să coprinde în cartea Domnii
   Mele, unul ca acela bine să ştie că rea scârbă şi certare va petrece
   de către Domniia Mea. într’alt chip să nu fie. Că aşa iaste porunca
   Domnii Miale. Şi ispravnic însumi am zis Domniia Mea.
                                                         Fevruarie 17,
                                                       vă leat 7262.
        Io Costandin Mihai                          Procital Vel Vistier
      Cehan Racoviţă Voevod.
                                                                        (Pecetea domnească).
www.digibuc.ro
9i
LEGĂTURI DESCOPERITE DE D. M. BEZA, DIN TESALIA
21
          Cartea Domnului Nicolae Petru Mavrogheni Voevoda
     Prin care dă volnicie omului celui rânduit de la mănăstire să meargă
   cu vinericiarii domneşti, să ia vinericiul partea mănăstirii, după cum
   îi scrie hrisoavele domneşti.
     Milostiiu bojiiu Io Nicolae Petru Mavrogheni Voevod i gospodar
   zemle vlahscoe.
     Fiindcă sfânta mănăstire Bucovăţul are mila de vinericiu din
   Sud Dolji, cu hrisoave şi cărţi domneşti, am dat Domniia Mea această
   carte omului ce să va orăndui de la numita mănăstire ca să aibă vol-
   nicie să scrie, dinpreună cu vinericierii domneşti, partea mănăstirii,
   din popoarăle ce-i va fi cuprinzând hrisoavele şi să ia şi banii mănă-
   stirii deplin, precum va fi luat an şi anţărţ, cum şi mai nainte. De
   care scriem şi vinericerilor domneşti, măcar că prin ponturile ce
   vi s’au dat la mâini, vi s’au poruncit ca toţi banii mănăstireşti să-i tri-
   miteţi la Visterie, dară acum, fiindcă ne-am milostivit Domniia Mea
   de le-am dat milele ce au avut, vă poruncim întru nimic să nu vă ame-
   stecaţi la bani mănăstirilor, ci să-i lăsaţi să-şi ia deplin egumenii sau
   oamenii lor. I ispravnic sam receh gospodstvami.
                                                                       1786, Septemvre 20.
     Io Nicolae Petru                               Procital Vel log.
     Mavrogheni Voevod                           (Pecetea domnească.)
   (Pecetea dela împărăţie.)
          Cartea Divanului.
     Prin care dă voe mănăstirii, să ia mila de vinerici, din popoarăle
   Radovan i Pleşoi, i Priseaca, i Bucovăţul, şi Ştejarul, după privele-
   ghiurile domneşti ce le are mănăstirea, şi să aibă a ţinea şi doi oameni
   scutiţi, pentru posluşania mănăstirii.
     De la Divanul Prinţipatului Ţării-Rumăneşti. Fiindcă sfânta mă-
   năstire Bucovăţul ot sud Doljiiu are privelegiuri domneşti care
   le-au arătat de s’au văzut la Divan, însă cartea Domnii Sale Alexandru
   Voevod Ipsilant, cu leat 1775, Septemvrie 15, făcută după alte mai
   vechi priveleghiuri ale Domnilor de mai nainte, ca să ia vinerici din
   poporul Radovanul, i Pleşoi, i Prisaca, i Bucovăţul, şi Ştejarul, câte
   doi bani de vadră, şi părporul după obiceaiu, aşijderea să aibă a ţinea
   sfânta mănăstire şi liude doi oameni streini, fără de pricină de
   dajde, cu pecetluituri după orănduiala Vistierii, apăraţi de toate
   orânduelile şi dările ce ar eşi, pe an de la Visterie, jca să fie pentru
   posluşaniia sfintei mănăstiri.
www.digibuc.ro
zz
N. (ORGA
9Z
      Deci, fiindcă Măriia Sa prea înnălţatul prinţip Coburg, marele co-
   mandir al tuturor oştirilor şi oblăduitoriul ţării, au binevoit a să păzi
   priveleghiurile a trei Domni, Alexandru Voevod Ipsilant, Nicolae Voevod
   Caragea şi Mihaiu Voevod Suţul, s’au dat de la Divan această carte
   numitei mănăstiri, cu care întăreşte Divanul toate mai sus arătatele
   priveleghiuri care le-au avut, spre a şi le avea întocmai după cuprin-
   derea cărţilor domneşti. Pentru care să porunceşte şi la toţi căţi să
   cuvine, să fiţi următori spre a să păzi priveleghiurile numitei mănă-
   stiri, ca să-şi ia mila ei, în vremea cea obicinuită.
      l) Hauptmann.
                        *) Copiile, dup& fotografii ale d-lui M. Beza, s’au făcut de elevele Şcolii de
                        Misionare din Vilenii-de-Munte, supt conducerea profesoarei lor, d-ra Maria Ciorea.
                               Enţiberg mrş .
                               Sighismundus Derefsi,
                               Gamtman (sic) * *).
                                     1790, Avgust în 8 zile,
                                     în Bucureşti.
Cozma Mitropolitul Ungro-Vlahiei,
Filaret Episcopul Râmnicului,
Ştefan 2).
www.digibuc.ro
         TESTAMENTELE DOMNIŢEI ELINA
         CANTACUZINO
                                   DE
                              N. IORGA
                         MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE
                                     Şedinţa dela 21 Decemvrie IQ34
  Testamentele Elinei Cantacuzino, fiica lui Radu-VodăŞerban,
reprezintă una din cele mai interesante şi mai duioase contri-
buţii la cunoaşterea psihologiei femeieşti la noi în veacul al
XVII-lea.
                                       I
     Mlădiţa domnească a întovărăşit în pribegie, împreună
cu sora ei mult mai mare, Anca, mai târziu soţia lui Nicolae-
Vodă-Petraşcu, fiul pierdut în străinătate al lui Mihai Viteazul,
pe tatăl ei, silit a-şi părăsi tronul şi ţara, şi pe mamă, Elina.
In diata lui Radu, scrisă în refugiul vienez, de unde nu era
să mai iasă, la 28 Februar 1620, se pomeneşte şi această
fată mai mică a bătrânului Voevod Ţ
Această diată însăşi are o importanţă în ce priveşte dreptul.
Fostul Domn, pomeneşte ce lăsase « la vreamea de-apoi...,
cu gura dumneaei», mama lui Maria, întitulată Doamnă,
Maria din Coieni: Nepoatele vor moşteni «toate moşiile
câte sânt de spre partea dumneaei şi despre a părinţilor
    l) V. N. Iorga, St.otcli/e Sihiiului, în Memoriile A adem'.ei Române, sjiia a a-a,
XXI, pp. 290—1.
    9 A, R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
N. ÎORGA
94
dumneaei». Dar, «pană unde va fi Doamnă-mia şi soţul mieu,
Doamna Elina, vie, să le biruiască ia şi să se hrănească
dentriJaceaste moşii ft1). Radu întăreşte această hotărîre, care
înseamnif că, atâta timp cât trăieşte mama, copiii n'au dreptul
să ceară o împărţire a averii, care, prin moartea soţului, a
venit întreagă asupra ei.
   Supt Matei Basarab, la 1639, neamul « Basarabului» prece-
dent, Radu, e în cinste deosebită. Vedem în socotelile Braşo-
vului venind în acest oraş « fiul lui Şerban-Vodă » (« den Sor-
ban Waydae Sohn »), care, cu o suită de patrusprezece per-
soane, fusese trimes de Domnul muntean la vechiul său spri-
jinitor şi prieten, Craiul ardelean, Gheorghe Râkoczy I-iu 2).
Constantin Basarab Cârnul, căci de el e vorba, era un fiu
nelegitim al celui care de două ori biruise pe Ungurii Ardea-
lului în margenea aceluiaşi Braşov. Ceva mai târziu,în Noemvrie
1640, când soseşte şi « din Ţară Vlădica » şi se vorbeşte de o
nuntă dincoace de munţi, se menţionează, în ziua de optspre-
zece, sosirea «fetei lui Şerban-Vodă, şi a Logofătului, în număr
de şaisprezece persoane». Iar, a doua zi, stând până la 23,
când, cu două trăsuri şi şaisprezece cai, e condusă la Râşnov,
apare şi « Voevodeasa lui Şerban » (« die Sorban Wedin »)3).
Se vede, că mai sus, e vorba de Anca, pe care ar fi întovărăşit-o
şi fiica ei, numită tot Elina, ca şi bunica şi mătuşa, — aceea
care a fost mai târziu soţia lui Istrate Leurdeanu. Mama si
                             p                                     p
fiica (văduvă a lui Nicolae Petraşcu), se găsesc la Bucureşti în
ziua de 25 Iunie 1644 4). Anca va fi încă în vieaţă la 1656 5).
   La data de 1644, soţia lui Istrate Leurdeanu vorbeşte de
vremea cât a stat, adunând, cu voia lui Vodă-Matei, ce a putut
din averea împrăştiată şi prădată a lui Mihai Viteazul, în casa
lui Constantin Cantacuzino Postelnicul, pe care-1 numeşte
« unchiu », pomenind şi de « coconii dumnealui». Deci, patru
ani după întoarcerea pomenită în socotelile citate, a Ancăi,
Elina lui Radu Şerban ar fi fost soţia lui Constantin Canta-
cuzino si ar fi avut fii cu dânsul. Iar Anca avea fată măritată.
         p * *)
     l) Ibid., p. 291.
     a) N. lorga, Studii şi documente, IV, p. 214.
     *) Ibid., pp. 215—6.
     *) V. Genealogia Cantacusinilor, ed. larga, pp. 54—6.
    *) larga, Studii şi documente citate, p. 245, no. LXXXl.
www.digibuc.ro
95
TESTAMENTELE DOMNITEI ELINA CANTACUZINO
3
   Se poate ca măritişul Ancăi cu exilatul pretendent să fi
avut loc, prin îngrijirea tatălui, în vremea când cele două
familii nenorocite, încunjurate de aceeaşi glorie a luptei pentru
creştinătate, se aflau în aceeaşi Austrie împărătească, de aşa
de puţină recunoştinţă. întoarcerea în ţară, pe vremea când
Matei voia să lase ca urmaş j)e fiul lui Nicolae Pătraşcu şi al
Ancăi, botezat de părinţi, cu mândrie, Mihai, a putut să aibă
loc mult mai târziu, — tocmai prin acel an 1640, când se punea
această chestie a moştenirii tronului unui Domn acuma bă-
trân 1), deşi se ştie că la 1643 împăratul se gândea a face din
nepotul de fiu al Viteazului un agent pentru a produce, prin
faima numelui ce purta, răscoala Ardealului* 2); Mihai cel nou
va muri la Cazaci, de cari nu înţelegem de ce şi cum se prin-
sese, dar fusese câştigat şi de frumuseţa şi de averea Ruxandci,
fiica lui Vasile Lupu, văduvă a urîtului Cazac stricat de vărsat
Timus, fiul Hatmanului Bogdan Hmilniţchi, fără a părăsi până
la capăt gândul la Ardeal.
   Elina, fiica mai mică a lui Radu Şerban, era în Ţara-Româ-
nească, de mult mai multă vreme decât Anca, încă din 1634,
cel puţin, căci Şerban, fiul ei cel mai mare, s’a născut, cum o
arată inscripţia de pe mormântul lui din Cotroceni, la 16353).
Socotelile Braşovului n’au nicio menţiune pentru aceastălaltă
întoarcere, dar ea n’a putut să aibă loc decât după aşezarea în
Domnie a rudei care era Matei Basarab.
   Elina şi Constantin Cantacuzino avură mulţi fii, cari moşte-
niră alesele însuşiri de rasă ale părinţilor. Creşterea li-o dădu,
în rândul întâiu, această deşteaptă, cultă, bogată, de bun neam
şi pe dreptate mândră mamă. Faţă de dânşii ea înţelese, după
tradiţia mamei ei înseşi, să rămâie în casa şi pe moşiile ei
desăvârşită şi respectată stăpână. Aceasta o arată testamentele
de care ne ocupăm.
    *) Ibid., IV, p. cei.
    2) Ibid., p. CCIX, nota 3. Cf. şi articolul lui Slavici, Familia lui Mihai-Viteazul,
în revista Vatra, I. Cf. Studii şi documente, IV, pp. CCLIV, CCLVII, CCL1X, CCLXXII;
p. 245, no. LXXXI,
    ’) Iorga, Documentele Cantacuzinilor, p. 332, no. II (v. şi nota 9), unde se
rectifică data de 1641—2, dată în Iorga Despre Cantacuzini, p. LX,
9*
www.digibuc.ro
4
N,IOUGA
96
                             II
   Cel d’intâiu a fost tipărit în româneşte, întâiu de A. D. Xeno-
pol, în adausul la volumul IV din Istoria Românilor, apoi,
tot aşa, în Documentele Cantacuzinilor adunate şi editate de
mine, şi tot de mine, în versiunea grecească, în volumul XIV
din colecţia Hurmuzaki.
   Provocat de acea impunătoare călătorie la Ierusalim în care,
întovărăşită de fiul ei, purtat prin lume, Mihai, care luă de
acolo ideia de a face un « Sinai »în ţara sa însăşi, de fiica Stanca,
mama Brâncoveanului, Elina a fost încunjurată de o adevărată
mică oştire de slujitori seimeni, supt bulucbaşa Iancu, pe cari-i
aduse până la Mormântul Domnului, acest act cuprinde întâiu
recomandaţii de vieaţă morală şi religioasă, de bună înţelegere
între fiii chemaţi de venerata bătrână la casele ei de ţară din
Mărginenii-de-Sus, moştenire dela strămoşii din veacul al
XV-lea. Ei trebuie să nu se despartă, ci să continue a locui
împreună, clanul întreg, cu nevestele şi copiii lor, la cari se
adaugă nepoţii din fiul Drăghici. In fruntea lor va sta, ca «isprav-
nic», un adevărat comandant,—Şerban, ca Domn, neputând
îndeplini această sarcină,— învăţatul Stolnic Constantin, care şi
în vremea prigonirilor guvernase: «Numai el singur să aibă
a porunci tuturor căţi să vor afla supt oblastiia casii mcale,
şi să ia seama pârcălabilor, şi dă dânsul să asculte toţi».
După plata cheltuielilor, Constantin va strânge ce rămâne,
pentru a i se înfăţişa, la întoarcere, ei.
   Dacă însă i-ar fi ei să moară în cursul acelui pelerinagiu, se
«alege din oamenii casii noastre, sau din priiatenii noştri
unul sau doi, să fie oameni buni şi cu frica lui Dumnezeu »,
cari vor face « cinci părţi mari». Vechea vatră, «scaunul»,
nu va fi însă a urmaşilor lui Drăghici, cari şi-au căpătat de
mult sălaşul la Măgureni, şi a celor ai lui Şerban, aşezat la
Drăgăneşti, fiind astfel «întemeiaţi de la soţul mieu », mort
silnic supt Grigore-Vodă Ghica, în împrejurările ştiute. Şerban
nu se va amesteca prin părţile fraţilor, ci va avea sate osebi,
pe care ea le-a însemnat în alt izvod.
   Puţin iubitoare de nurori sau ştiindu-li obiceiul, Elina-şi
înştiinţează copiii să nu li «asculte cuvintele..., însă de ceale
www.digibuc.ro
97
TESTAMENTELE DOMNITE! ELINA CANTACUZINO
S
proaste şi « vrăjbitoare, care fac fraţilor neviaţă », şi, în general,
« nici să se meastece iale în vorba voastră, când veţi avea între
voi: au pentru moşii, au pentru alte trebi; ce să-şi păzească
fieştecarea treaba ei».
   Aşa se înfăţişează frumoasa diată, scrisă după «învăţătura
bunii stăpânii meale, jupăneasa Elina, stara Postelniceasa»
de cunoscutul logofăt şi cronicar Stoica Ludescu J).
   Intr’însa se vede o grijă, o teamă. Ea venia din partea
fiului mai mare, om violent, aprig, care ar putea să
se arunce cu lăcomia sa asupra moştenirii ce revenia
fraţilor.
   De şi Ieromonahul Ştefan chemat, în clipa morţii Elinei,
întoarsă încă în 1682 dela Ierusalim2), e adus a mărturisi
mai târziu însă că, la stabilirea satelor ce se cuvin fiului
mai mare, n’a auzit-o pe ea însăşi, ci Constantin Brânco-
veanu, atunci Spătar, venea dela patul murindei şi dicta.
«Şi eu, ca un prost, scriam ceia ce-mi zicea domnialui».
Pecetea însăşi a fost pusă tot de acesta 3).
   Dar tot «popa Ştefan, egumenul dela s[fân]ta mănăstire
Arhiemandritul, unde să prăznuiaşte hramul S[fi]nţilor vărhov-
nici Apostoli S[fe]ti Petru i Pavăl, cară m’amu aflat duhovnicul
răposatei Doamnii Ilincăi, fata răposatului Şărban-Vodă ccl
bătrân », declara altă dată, că Elina, înainte de a-şi împlini făgă-
duiala de pclerinagiu făcută încă în viaţa soţului, a redactat
testamentul din Mărgineni înaintea lui şi a Mitropolitului Teo-
dosie, că, fiind apoi,asupra morţii, dar «în toată firea, cu limbă
năsmintită, în minţile ceale bune şi ’nţeleapte, care le-au avut
din tinereaţe până la bătrâneaţe », înaintea aceloraşi marturi
şi a întregii familii, nu numai că a întărit diata, dar a osebit
şi în scris partea lui Şerban, plângându-se «cu lacrăme»
pentru nedreptatea făcută de acesta fraţilor săi, cari au suferit
supt Grigore-Vodă, nu pentru dânşii, ci pentru ambiţia lui
de Domnie, precum însuşi Domnul prigonitor a spus-o. Dacă,
pe lângă ce i s’a dat, se mai adauge ceva, e de mila fetelor
    *) Hurmuzaki, XIV, pp, 244—7, no. CCCXXI.
    a) Pentru călătorie, ibid„ p. 248, no. CCCXXI.
                              3) N. Iorga, Doc. Cantacuzinilor, pp. 112—3. no. LV, fără dată, supt Şerban.
www.digibuc.ro
6
N, IORGA
98
lui mai mult. După dispariţia mamei, Domnul cel de spaimă
pentru ai săi nu a căutat că el îi e duhovnic şi lui, ci l-a făcut
să dea o tăgăduire formală * *).
                              III
   In aceleaşi documente publicate de mine în volumul XIV
din colecţia Ilurmuzaki un act al Patriarhului de Constanti-
nopol Dionisie, o rudă a Cantacuzinilor, şi alte două dela
urmaşii lui lămuresc mai departe asupra luptei pe care a
deschis-o această orânduire a Elinei înainte de a pleca la Locu-
rile Sfinte.
   In Ianuar 1691, nu numai Dionisie, ajuns Patriarh de Con-
stantinopol, dar şi fostul Patriarh Iacov, arată că, fiind
amândoi la Bucureşti, în Domnia, nouă, a lui Constantin
Brâncoveanu, s’au înfăţişat înaintea lor Constantin Stolnicul
şi Mihai Spătarul, cerând întărirea actului din Septembrc
1681, şi după mărturia lui Constantin-Vodă însuş, precum
şi a Mitropolitului muntean, Teodosie, a marelui Ban Vintilă
Corbeanul şi a arhimandritului Ştefan, că diata a fost
făcută cu voia Elinei şi pecetluită de dânsa. Şi o copie
întărită de aşa de respectatul Patriarh al Ierusalimului
Dosoftei se prezintă cu acest prilej, în locul originalului,
luat de Şerban 2).
   Apoi, în Mart, Patriarhul ecumenic Calinic vede însuşi origi-
nalul slavon al acelui act pe care-1 confirmă în chipul cel mai
solemn 3). O nouă mărturie a lui Dosoftei de Ierusalim se
adauge la aceeaşi dată, dând motivele pentru care s’a făcut diata
din Mărgineni: înstrăinarea în vremea de prigonire a unor
moşii şi teama ca nu cumva, căzând Şerban, să se confisce
averi de-ale familiei 4). El afirmă că până la capăt Elina n’a
voit să cedeze cumplitului ei fiu.
    *) Ibid., pp., 131—7, no. LX, fără dată, supt Brâncoveanu,
    s) Hurmuaiki, XIV, pp. 277—9, no. CCCXLIV.
    *) Ibid., ppf» 279—83, no. CCCXLV.
    *) Ibid., pp. 283—5, no. CCCXLVI.
www.digibuc.ro
99
TESTAMENTELE DOMNITEI ELINA CANTACUZINO
7
   Revenit pe Scaunul constantinopolitan, Dionisie dă o întă-
rire a unei orânduieli noi pe care o făcuse în faţa lui, tot
contra lui Şerban, Elina, la Dobreni (Iulie)1). Domniţa, ar
fi zis: «mâna domnească mult poate şi fără teamă a
apuca şi cele depărtate » şi « e lucru nestatornic al Domniei,
deoarece de cele mai multe ori se întâmplă schimbare ». La
întoarcerea din Ierusalim ea a refăcut actul, pe care Şerban
i-1 va smulge.
   In Iulie 1693 acelaşi prelat arată, într’o scrisoare definitivă,
că un testament mai vechiu al Domniţei prevăzuse împărţirea
egală a averii între fiii ei. Au urmat apoi acele prigoniri din
partea lui Grigore-Vodă Ghica şi «moşiile ei s’a întâmplat
de au ajuns la pustiire deplină şi la peire ». Şerban devenind
apoi Domn, ea face să se redacteze diata pe care am cercetat-o
mai sus. Neîndrăznind să înfrunte pe pornitul ei fiu, acum
stăpân al terii, ea roagă pe Dionisie, atunci duhovnicul ei,
să caute a i-o arăta. «Petrecând acolo Smerenia Noastră, nu
numai de două sau de trei ori, şi mai des, la Bucureşti, dar
şi la Dobreni, când pleca la sfânta cetate a Ierusalimului,
s’a rugat de noi acea Doamnă ca să arătăm răposatului Şer-
ban Voevod această afacere cu mijlocirea noastră, ca să aibă
încă şi dela el putere şi asigurare a doua diată a ei, ca una
ce e dreaptă şi legiuită ».
   Dar, declară viitorul Ecumenic, Vodă s’a aprins de mânie
straşnică, încercând a smulge actul prin care se credea păgu-
bit. Dionisie a fost silit el însuşi s’o sfarme, şi înspăimântat,
a făcut-o « economicos», adecă nesincer. Acum însă şi teri-
bilul stăpân era supt pământ şi, pentru a face plăcere lui
Constantin Stolnicul, sfetnic de căpetenie, în vremea când
stăpânia nepotul lui, Constantin Brâncoveanu, diata a doua
e repusă în vigoare de acela care avea autoritatea primului
Scaun al ortodoxiei2).
   Diata dela Mărgineni era cunoscută; o alta, de alt caracter,
însă nu. Am găsit-o între documentele pe care le adaug acum
la volumul XIV din colecţia Hurmuzaki.
                            j *)
    *) Ibid., pp. 285—7, no. CCCXLVI1.
    *) Ibid,, jjp. 294—5, no. CCCLV.
www.digibuc.ro
8
N. IORGA
100
                                 IV
   La 18 Noemvrie 1681 Patriarhul Dionisie arată că a fost chemat
la Dobreni, unde Domniţa i-a mărturisit toate supărările unei aşa
de lungi vieţi. întrebată ce face, acum când pleacă la Ierusalim,
cu averea, pe care ar voi poate s’o împartă între copii, ea a
refuzat însă cu indignare: «Eu, Preasfinţite, mi-am pus în
mine gândul călătoriei mele acesteia numai la Dumnezeu sin-
gurul ajutător, iar, în ce priveşte averea dela părinţi şi dela
bărbat, cum să fi ajuns la aşa o nebunie, încât, fiind eu
încă vie şi văzând soarele cu ochii, să dau altora stăpânire ? »
Dacă-i va fi dat a nu se mai întoarce din drumul cel aşa de
lung, atunci « fiii cei drepţi, din sinul mieu, vor fi stăpâni cu
toţii ai lucrurilor mele şi ai întregii moşteniri dela părinţi şi
soţi, cari moştenitori sânt cunoscuţi de toti».
   Nu se mai vorbeşte însă de o situaţie deosebită pentru
Şerban, ceea ce ar însemna o revenire. «Iar, dacă va fi alta
voia lui Dumnezeu şi mă va păstra vie, voiu avea ale mele
ca mai înainte ». Deci stăpânirea mamei, până la moarte, ca
în cazul propriei ei mame. Şi ea adauge, într’un mare, frumos
şi plin de înduioşare avânt al pasiunii: «Căci nu e drept
să fiu trădătoarea averilor din străbuni şi să rătăcesc căutân-
du-mi pânea pe la copii şi astfel să cerc uşile străine, cum
alţii au stat la ale mele ».
   Aceasta aminteşte plângerea lui Dante pentru acei cari suie
şi coboară scările străine şi mănâncă pâine dela altul. Iar, mai
departe: « Căci e lucru trist şi protivnic a căuta la străini şi a fi
răspins, iar dela cei de casă a fi înstrăinat ar fi un lucru jalnic
şi de nesuferit şi mai presus de toată nenorocirea ». In sfârşit:
«De aceia am socotit să nu îndepărtez nimic din ale mele
dela stăpânirea mea, nici cea mai mică parte din ce sur putea
împărţi, cât voiu fi în viaţă, până ce, despărţită de această carne
departe suferitoare, atunci fiii miei să împartă şi părinteasca
(mea) avere şi cea dela soţ, şi s’o moştenească aşa cum vor vrea,
înlăturând lăcomia, ci aşa cum mai de mult li-am împărţit».
   Sinceritatea actului poate fi pusă la îndoială în ce priveşte
lăsarea la o parte a restricţiilor privitoare la Şerban, dar
www.digibuc.ro
ÎOI
TESTAMENTELE DOMNITEI ELINA CANTACLSZ1NO
9
puternicul accent de stăpână al fiicei şi mamei de Domn, al
urmaşei vechilor Basarabi răsună până la noi, de-a-lungul
anilor, ca şi tânguirea regelui Lear în bătaia vântului care
răscoleşte pletele albe ale celui despoiat şi părăsit de înseşi
odraslele iubite ale cărnii sale.
   Am văzut că -al patrulea testament, necunoscut, va fi
dictat numai de pe patul de moarte al bunei păstrătoare
de avere.
www.digibuc.ro
           GEORGE POPOVICI
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
                      DE
                  GEORGE FOTINO
                                        Şedinţa dela 8 Martie 1935
   Povestea unei vieţi uitate dă celui care încearcă s’o scoată
din uitare sensaţia celor dintâi luciri ale aurului nou. Cui
îi deapănă firul ea îi dă sensaţia descoperirii: un nume aproape
necunoscut, ici şi colo doi, trei cari îşi mai aduc doar vag
aminte, ici şi colo două, trei scrisori şi câteva crâmpeie tipă-
rite — abia atâtea câte sunt de ajuns pentru a dovedi o vieaţă
reală. Să o rechemi într’o lume, ca a noastră, pe care a cosit-o
uitarea, e şi un act de dreptate postumă — o restabilire de
proporţii în judecata oamenilor cari sunt asupra celor cari
au fost — e şi, în gândul din care porneşte, o lacrimă
recunoscătoare târzie.
   Aceşti uitaţi cari par a nu avea biografie, aceşti nedrep-
tăţiţi cari au ajutat şi ei la constituirea unui trecut care e şi
rodul unor oameni faţă de cari recunoaşterea posterităţii s’a
arătat sgârcită, aceşti învinşi cărora nu li se mai cântă laude,
trezesc deseori un interes egal şi totdeauna o mai duioasă
simpatie decât atâţia alţii a căror siluetă se profilează în
proporţii uriaşe, poate uneori exagerate, pe fondul amintirilor.
   Dar cel a cărui amintire o evoc aici nu este dintre oamenii
cărora recunoaşterea postumă nu li se acordă decât prin
compasiune. Ci vieaţa lui s’ar cere povestită şi opera lui
preţuită în ceva mai mult decât în câteva pagini care vor
încerca a povesti cum a trăit şi a preţui, în cadrul criticei
istorice, ce a scris. Şi dacă ele vor înfăţişa cu o complezenţă 20
   20 A. R, — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
GEORGE FOTINO
104
aparent exagerată oarecare amănunte biografice, este şi pen-
tru ca, măcar după moarte, să i se dea acea dreptate pe care
în timpul necăjitei sale vieţi el nu a putut s’o cunoască, este
şi pentru ca, în legătură cu un om uitat, să aflăm câte ceva din
tabloul vieţii culturale şi politice bucovinene din cea de a
doua jumătate a veacului trecut.
                                            #
                                          * * *
   Este acum o jumătate de sută de ani, redacţia « Convorbi-
rilor literare» primea şi lăsa să treacă în paginile lor *) ver-
surile unui necunoscut:
      Fără veste, fără nume am să ies din lumea lor,
      Nici-un ochi de-azur n’a plânge, nu s’a stinge nici-o stea,
      Numai poate-un glas de clopot va ’ncerca o tânguire
      Şi un dascăl sur şi gârbov va rosti un «Tatăl nostru ».
   Câteva luni mai târziu 2), acelaşi nume apăru în paginile
a Convorbirilor literare », în josul versurilor:
      Nu ard luminile de ceară, cântări de groapă nu răsună,
      Să mă privească înc’odată prietenii nu se adună.
      Şi-atunci te văd viind spre mine, din vremi pierdute-o arătare,
      Şi ochii mari şi plini de milă, de vină grea îmi dau uitare.
   Acum mai bine de un pătrar de veac, într’o noapte de
Iulie 3) poposea într’un han dintr’un orăşel pierdut undeva,
într’o margine a Ungariei, un tânăr deosebit de frumos la
înfăţişare. Şi, în noaptea aceea de Iulie, primarul orăşelului
unguresc primea rândurile de mai jos:
            «Domnule Primar,
   « Am luat morfium şi sper negreşit să-mi aflu moartea cea dorită.
Depeşele alăturate rog a le trimite îndată după moartea mea la adre-
sele lor 4)...
    l) * Convorbiri Literare *, Nr. a/i Mai 1885.
    *) Ibid. Nr. 12/1885.
    *) n/12 Iulie 1905.
    *) Depeşe adresate familiei, unui prieten şi poliţiei din Bucureşti, scrise in limba
germană şi vestind moartea. Publicate în: Leca Morariu, Ce a fost odată, Din trecutul
Bucovinei, ed. Il-a, Bucureşti, 1926, pp. 87—89.
www.digibuc.ro
ios
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
3
   « Las în această scrisoare şi banii cari mi-au mai rămas — 340 de co-
roane — sumă cu care, până la sosirea cuiva din neamurile mele, pot
fi preîntâmpinate cheltuielile cele mai de grabă.
   « Mai las aici... şi inelul meu de căsătorie...
   «Doresc ca după isprăvirea reglementarei anchete din partea Par-
chetului, să fiu îmbrăcat în albituri curate (sunt în geanta de jos) şi
în hainele cele negre.
   « Rog în sfârşit să mi se dea un mormânt într’unul din ţintirimele
din Munkacs, fie chiar într’un colţ singuratic.
   « Domnule Primar, nu vă pot exprima mulţămita ce vă datorez, dar
părinţii mei vor face-o, de sigur.
                                                                        « Luni noaptea ».
   Aşa i s’au închis ochii, mai înainte ca rostul vieţii sale
să-i fi fost încheiat. Asa s’a stins undeva, într’un orăşel un-
gureşe dinspre confinele Galiţiei, şi s’a stins departe şi sin-
guratic— aşa ca în versurile sale care, un pătrar de veac
mai înainte, răsunaseră ca un threnos anticipat prin durerea
p resimţirii.
                                           *
                                         * *
   Cine era si de unde venea tânărul acesta de o neobişnuită
              y                                              y
frumuseţe ? întrebat, ar fi putut răspunde — şi, cu atâta dis-
tincţie în făptura lui, ar fi fost îndreptăţit să răspundă: «sunt
fiu de prinţ şi viu de departe ».
   Era fiu de popă.
   Tatăl său, Eusebiu Popovici, fusese un om de mare omenie,
de o rară modestie şi un preot de mare cuviinţă bisericească.
Cineva, care l-a cunoscut, scrie că «între câţi preoţi au urmat
cursurile şcoalei teologice bucovinene nu este unul singur
care să nu pomenească cu evlavie numele acelui venerabil
bătrân, care a fost pentru dânşii şi pentru oricine l-a cunoscut
un sfânt al stiintei si al bisericii sale » 2).
   Mama lui, Elena Popovici, era o femee de o deosebită
frumuseţe, de multă duioşie în sentimentele ei, de o dăr-
nicie care uşor mergea până la risipă.
   Feciorul preotului Eusebiu Popovici şi al Elenei — născut
în ziua Sfântului Mihail (8/20 Noemvrie) 1863 — avea să
     *) N. Iorga, Oameni cari au fost. Vălenii de Munte, 1911, p. 136.
     J0«
www.digibuc.ro
4
GEORGE FOTINO
106
primească în casa părintească, unde stăpânea o atmosferă
curată şi o politeţe ce se mărturisea în fiecare gest şi cuvânt,
o creştere -ca pe vremurile cele mai bune de demult.
   Şcoala primară o făcu la Cernăuţi. Trecu apoi, în 1874,
la Liceul german de sub conducerea lui Ştefan Wolf. Aici,
în timpul şcolăriei sale, el întemeie, împreună cu alţi colegi
Români, o asociaţiune secretă, editând şi o revistă «între-
prinderea » 1). Elevul îşi uimea dascălii cu uşurinţa cu care
trecea prin şcoală — fără să fi fost obişnuitul « cel dintâi » al
clasei 2) — şi care vestea pe adolescentul prodigios ce avea
să fie. Mântui liceul la 28 Iunie 1882, obţinând bacalaureatul
cu menţiunea « reif »,
   In acelaşi an se înscrie la Facultatea de Drept din Cer-
năuţi.
   Vieaţa de student avea să înfăţişeze neastâmpărului său de
a se cheltui nu numai pe terenul cercetărilor ştiinţifice, ci
şi pe acela al luptelor naţionale româneşti, un câmp larg.
A doua zi chiar după ce termină liceul, la 29 Iunie 1882,
ceru să fie admis — şi fu primit în şedinţa plenară din 3
Iulie 1882 — în acea asociaţiune care strângea pe tinerii bu-
covineni pentru desvoltarea, pe bază culturală, a sentimen-
tului naţional — « Junimea » — şi făgăduia, în cererea sa, că
« va păzi ca un credincios adept al ideilor exprimate în sta-
tute, cu sfinţenie, tradiţiile şi obiceiurile societăţii şi va stă-
rui, după măsura neînsemnatelor sale puteri şi neobosit, întru
sporirea şi înflorirea ei » 3).
   In cadrul «Junimei», George Popovici desfăşoară o vie
activitate, prin conferinţele pe care el însuşi le face la şeză-
torile acestei societăţi culturale, alegând subiectele lui în
deosebi din istoria vechiului Drept românesc4) — pentru
care înclinările lui se mărturisesc de pe atunci — şi uneori
şi din câmpul producţiunilor literare româneşti. Astfel, în *)
     x) Am aflat de existenţa unui exemplar în posesiunea d-lui profesor Victor Oli-
nescu dela Cernăuţi. Această revistă şcolărească nu a fost tipărită. Circula în cbpii
litografiate.
     s) A promovat clasele V şi VI, fiind clasificat al 4-lea; clasa VII-a a promovat-o
clasificându-se al 7-lea; iar în cl. VlII-a s’a clasificat al 6-lea.
s) Ms. Academiei Române Nr. 5262.
     *) V. infra.
www.digibuc.ro
io7
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
5
1883, ca secretar al «Junimei», comentează într’o şedinţă a
ei poemul «Mărul» de Ion. cav. de Puşcariu (Budapesta,
1883) şi, altădată, vorbeşte despre «Luceafărul» lui Emi-
nescu; cu un alt prilej, face o prelegere asupra elegiei lui A.
Naum, analizând tendinţele literare ale acestuia si vorbind
şi despre elegia antică şi modernă 1).
   Din « Raportul Societăţii Academice « Junimea » asupra ani-
lor administrativi igo8—2925»2) aflăm că «în anul admi-
nistrativ 1883—1884 preşedinte este ales George Popovici,
unul dintre cei mai mari junimeni — numit de d-1 N. Iorga
cel mai interesant şi cinstit fost bucovinean şi junimean ».
   Sub impulsul lui, Societatea bucovineană dă un ritm mai
vioi acţiunii sale culturale3), iar pe linia luptelor naţionale
face progrese mari. Preşedinte al «Junimei», George Po-
povici se opune — şi cu succes — încercării guvernului aus-
triac de a strămuta Universitatea din Cernăuţi la Briinn, în
Moravia. Un tineret universitar, în inima Bucovinei, era şi
un punct de sprijin al luptelor pentru păstrarea românis-
mului în acel colţ de pământ din vechea ţară a lui Ştefan.
« Puşi în curentul unei civilizaţiuni străine —scria George
Popovici în raportul său anual — avem o deosebită datorie
morală a cultiva sentimentul naţional şi a întări legăturile ce
ne leagă de poporul nostru » 4).
   Ca o recunoaştere a meritelor câştigate în activitatea lui
de fost membru şi preşedinte al «Junimei» 5), aceasta avea
să-l proclame, mulţi ani mai târziu, în şedinţa comitetului *)
    1) «Albumul Mare» al Soc. Acad. Rom. «Junimea», Nr. 133.
    *) Cernăuţi, 1926.
    *) O adunare generală, o întrunire generală extraordinară, 8 şedinţe plenare
ordinare, 15 şedinţe ale comitetului, mai multe întruniri sociale, numeroase şezători
organizate pentru a atrage atenţiunea asupra creaţiunilor literare româneşti şi pentru
a stârni interesul în jurul cercetărilor privitoare la literatura şi istoria Românilor.
« Albumul Mare » al Soc. Acad. Rom. « Junimea ».
    *) « Raportul Soc. Acad. Rom. « Junimea » din Cernăuţi asupra anilor administra-
tivi igo8/g—ig25/z6 ». (Cernăuţi 1926).
    *) In 1884—1885 face parte din delegaţia celor 4, care avea să organizeze festi-
valul decenal din 4 Octomvrie 1885 al i Arboroasei».
    In 1885—1886, semestrul al doilea, este preşedinte al comisiunei literare. Ro-
steşte cuvântarea de deschidere la « comers ».
    La 29 Iunie 1887 este ales în comisiunea pentru « coment».
    Mai târziu, în 1892, avea să fie chemat a face parte din «Comisia pentru regu-
lament ».
www.digibuc.ro
6
GEORGE FOTINO
108
din 25 Februarie 1893, «membru emeritat», iar în şedinţa
sa generală din 2/14 Noemvrie 1897, membru al ei de onoare.
   « Priviţi aceasta — i se adresează «Junimea » — ca un mic semn de
simpatie şi admiraţiune ce nutreşte tinerimea română concentrată sub
drapelul «Junimei», pentru neobositul zel şi iubirea cu care aţi lucrat
de atâţia ani la fericirea poporului român şi pentru interesul viu pe care
l-aţi manifestat de atâtea ori faţă de Societatea noastră... Vă rugăm
să păstraţi şi în viitor viul interes ce l-aţi arătat până acum faţă de na-
ţiunea şi în special de Societatea noastră, acordându-ne binevoitorul
şi preţuitul d-voastră sprijin şi mai departe ca să ajungem « uniţi în
cugete, uniţi în Dumnezeu » la ţinta cea măreaţă ce o urmăreşte Socie-
tatea noastră »1).
   Iniţiativele lui, în vremea cât era student universitar, pen-
tru întemeierea de cabinete de lectură şi bănci populare după
sistemul « Reiffeisen » şi pentru înviorarea vieţii sufleteşti a
Românilor bucovineni, sunt numeroase. In vremea aceasta
se aşează şi acţiunea lui pentru înfiinţarea internatului şco-
larilor Români la Cernăuţi.
   Student la Universitatea cernăuţeană, el îşi îndeplineşte
totdeodată şi îndatorirea serviciului militar.
   In vara lui 1885 îl aflăm — cătană în oastea imperială —
la Stanislau, la manevre. Pentru biograful său îşi are însem-
nătate acest moment, căci pentru prima oară George Popo-
vici pleca din casa părintească şi se îndepărta de acea caldă
atmosferă de familie în care îşi puteau face mai greu ziuă
înclinările către tristeţe şi descurajare, pe care vremea avea
să le adâncească. «In starea mea de aici — scrie tatălui său,
la 24 August 1885, dela Stanislau — departe de casă şi des-
făcut de toate relaţiile familiare, m’au cuprins o jale...»2).
   II   regăsim apoi la Cernăuţi unde, la 24 Iulie 1888, îşi ca-
pătă absolutoriul. Pleacă în acelaşi an la Innsbruck, de unde
o boală grea îl îndepărtează vremelnic şi unde, după ce îşi
regăsise acasă, între ai săi, o stare de spirit pe care depăr-
tarea i-o întuneca, repleacă în primăvara lui 1890 pentru a
    1) Adresa Nr. 8 din 7 Noemvrie 1897 a Soc. Acad. Rom. < Junimea », Cer-
năuţi, în « Albumul Mare * din Biblioteca « Junimei * şi în Ms. Acad. Rom., Nr.
5262, p. 98.
    ’) Din scrisorile pe care mi le-a încredinţat prietenul şi colegul meu Eusebiu
Popovici, deputatul bucovinean dispărut de curând în împrejurări tragice.
www.digibuc.ro
109
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
7
urma, în semestrul de vară, studii de istoria Dreptului. « Că-
lătoria mea în Galiţia — scrie mamei lui, la 9 Aprilie 1890,
dela Innsbruck — nu pot spune că a fost plăcută. Am călă-
torit cea mai mare parte în societate de dame bătrâne, care
erau toate foarte curioase şi mă omorau cu întrebări, dar
care totdeodată erau şi foarte indignate că nu ştiu a vorbi
leşeşte». Oraşul Cracovia nu l-a încântat: «de fel nu-mi
pare rău că nu m’am născut în Cracovia ». Despre drumul
de aici până la Viena « nu am nici o idee, călătorind noaptea
şi având straşnice visuri, până ce nu am dat de pricina lor.
Un jidan gros din Galiţia, care călătorea cu mine, şi-a fost
pus cu mare ticnă capul său greu şi mintos tocmai pe sto-
mahul meu...». Dar Viena îl entusiasmează: «priveliştea ce
mi-a oferit Viena au întrecut toate ce mi-am fost croit despre
dânsa în fantezia mea ». Drumul dela Salzburg spre Inns-
bruck, cu «munţi înalţi, cu stânci — unele pleşuve, al-
tele acoperite cu câte un castel în ruină sau cu o mănă-
stire— cu pâraie sălbatice ce se revarsă sgomotos devale,
cu tuneluri, cu lacuri întinse şi cu oraşe în stil vechiu, m’au
fermecat foarte mult... Dar începe a-mi fi dor de acasă,
singur cum sunt la Innsbruck * * x) — unde sosise în ziua de
21 Martie 1890.
   Este la Innsbruck.
   Profesorii de acolo — Schiffner, Zallinger, John, Schuller,
Nilles, Gegenbauer — « rămâneau uimiţi de cunoştiinţele ce
avea studentul care nu părea capabil de atenţiune şi sâr-
guinţă»2). «Am fost bine primit de profesori — scrie el ta-
tălui său, la 15 Aprilie 1890 — La vizita ce am făcut profe-
sorului Zallinger, luându-ne de vorbă, cred că au cunoscut
bine că nu sunt ignorant în cele ale istoriei de Drept, căci
m’au congediat, pot zice, chiar respectuos »3). Şi altădată
— la 10 Iulie acelaşi an—scrie tatălui său:
« Adesea m’am gândit în singurătatea mea la d-voastră şi la vieaţa d-voa-
stră conştientă de scopul ei şi plină de activitate, şi am găsit în ea un
    *) Supra.
    *) N. Iorga, Oameni cari au fost, p. 137.
    *) Din scrisorile încredinţate mie de Eusebiu Popovici.
www.digibuc.ro
s
GEORGE FOTINO
IIO
îndemn pentru mine. Poate că voiu izbuti şi eu să ajung aşa încât să
nu fiu prea nevrednic. Am aflat în cercurile profesorale de aici o pri-
mire destul de prietenoasă. Profesorii mă consideră ca pe unul ce aspiră
la o catedră universitară şi are sorţi să-şi împlinească aspiraţiile»1).
   Cum era judecat de profesorii dela Innsbruck ne mărtu-
riseşte şi o scrisoare din 25 Noemvrie 1890, adresată preo-
tului Eusebiu Popovici de profesorul John 2):
   « Dacă răspund abia astăzi ultimei d-voastre scrisori atât de amabile,
sau mai bine zis mulţumesc pentru ea, întârzierea se datoreşte faptului
că mai voiam să discut temeinic cu colegul meu Zallinger — ceeace
am putut face abia zilele acestea. Părerea lui este în totul cum o aştep-
tam. Şi Zallinger declară că în al d-voastră filius studiosus a cunoscut
şi preţuit un tânăr şi nobil bărbat cu aplicaţii serioase şi multă price-
pere pentru munca ştiinţifică şi îi pare rău că tocmai în anul trecut a
fost reţinut de treburi la Decanat şi altele tot atât de neplăcute, nepu-
tând să se consacre seminariului şi în special fiului d-voastră — aşa
cum singur ar fi dorit şi cum o va face cu siguranţă în viitor. Dar pune
condiţia ca, înainte de aceasta, să termine la Cernăuţi cu formalitatea
rigoroaselor ca să se poată dedica nestingherit şi neîmpărţit muncii
ştiinţifice, pentru care şi colegul Zallinger îi prevede cel mai bun ho-
roscop. Recomand deci tânărului prieten să urmeze cât mai curând
sfatul lui Zallinger. Având în vedere tot ce ştie şi ce poate, acest lucru
nu-i va răpi timp prea mult s); şi apoi va putea să lucreze mai departe
sub conducerea şi siguranţa admirabilă a lui Zallinger. El nu mai e
aici străin şi ar găsi de sigur cele mai bune îndemnuri. Casa noastră
modestă poate s’o privească atunci ca pe a sa ...»
   Dar, pe de o parte, acea trăsătură a caracterului său pe
care o moştenise, se pare, dela mamă — dărnicia mergând
uneori până la risipă—pe de altă parte sdruncinul unei
dragoste care de pe atunci se vestea tristă şi care mai târziu
avea să se încheie tragic, aveau, încet, încet, să dea vieţii
lui sufleteşti nota de melancolie a unui poem osianic.
   La Innsbruck, în mijlocul colegilor săi, cari, potrivit unei
tradiţiuni studenţeşti germane, trăiau o vieaţă voioasă şi
    1) Supra.
    *) Ms. Acad. Rom., Nr. 5262.
    *) Dintr’o scrisoare către mamă, din 5 Aprilie 1890, trimisă dela Innsbruck,
aflăm că acesta era şi gândul lui: până la Iulie, să termine «rigurosul istoric*, în-
tărindu-se şi în limba latină şi în germana medievală, iar până la 10 Ianuarie 1891
să termine «rigorosul judeţial * şi până la 10 Aprilie 1891 «rigurosul politic*.
www.digibuc.ro
III
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
9
exuberantă, în mijlocul avânturilor tinereşti ale celor de o vârstă
cu dânsul, el îşi trăieşte vieaţa singuratic şi retras, « nevoind
— cum însuşi scrie — să fac cunoştiinţă cu colegii mei, cari
au apucături prea germane» *). Şi câţi dintre cei cari în
vieaţa studenţească au ştiut ce sunt lipsurile, amăgindu-şi
uneori foamea, alteori frigul, deseori pe amândouă, nu vor
încerca sentimentul duioşiei pe care l-am încercat cetind
rândurile trimise într’o zi — la 5 Aprilie 1890 — tatălui său
care îi vestise că-i va mări ajutorul lunar de acasă: «tată,
atunci chiar şi gazeta o voiu putea citi odată pe săptămână,
Dumineca după amiază » 2).
   Dar starea lui sufletească se arată tot mai întunecată si
                                                                »
şovăelnică.
   «Tată, nu pierdeţi încrederea în mine — scrie dela Innsbruck, în
vara lui 1890 — ştiu care este sursa rătăcirilor mele de până acum,
dar vă rog să nu o mai amintiţi... Eu singur mi-am făcut judecată...
Dar d-voastră trebue să mai aveţi bucurii de pe urma mea... Mai
fiţi numai de astă dată în stare de a uita şi ierta, dar nu cu milă ci cu
speranţă... Acum sufletul meu se tângueşte de a fi izbăvit de umilinţă...
Există în mine o putere dornică de bine — Eu voiu găsi din nou dru-
mul ce duce la d-voastră şi la mărinimia d-voastră... Că mama mă
iubeşte foarte mult şi mă iartă, o ştiu. Doamne, cât sunt de rău de a o
fi răsplătit astfel! Dar ştiu că ea mai are speranţă că voiu reuşi prin
muncă să ies din această stare: şi în această privinţă are dreptate...
Mai acordaţi-mi încă numai odată încrederea d-voastră şi apropiaţi-mă
de sfinţenia d-voastră sufletească» 8).
   Şi altă dată — tot în vara lui 1890 — scrie:
   «Trebue să deviu un fiu aşa cum îl meriţi şi aceasta cu atât mai mult
că o pot şi că, deşi voiu fi greşit vreodată, am dorit-o întotdeauna în
inima mea. Tată, cum stau aşa singuratic şi spovedindu-mă ţie, îmi
pare că devin din nou copilul ce am fost cândva, acum câţiva ani, pe
care îl conduceai de mână. Condu-mă şi acum, nu mă mai lăsa, eu vroind
ca mai întâiu să te urmez şi apoi să-ţi fiu sprijin»4).
   Scrisorile se succed în aceeaşi notă de tristeţe şi de des-
orientare.
x) Scrisoare din 22 Aprilie 1890
■) Supra.
*) Supra.
*) Supra.
(din scrisorile încredinţate mie).
www.digibuc.ro
IO
GEORGE FOTINO
112
   « 0, iubite lată — scrie dela Innsbruck, în Iulie, acelaşi an — cât
de slab sunt eu şi de enervat. Dacă cuget la mine şi la d-voastră îmi
vin fiorii de plâns ca la un nebun şi la un copil... Citiţi epistola ală-
turată şi judecaţi în ce chin mă aflu... Cele mai straşnice idei îmi să-
geată prin cap şi cele mai heterogene şi mai contrarii simţiminte îmi
sfâşie şi încruntă inima. Credeţi-mă, tată, că de când — şi sunt acum
4 ani — am pus piciorul pe pragul acelei case afurisite, niciun gând
mângâios şi senin nu am avut. Acum, în cele din urmă zile de Iuliu,
aflu disperate lucruri ce se petrec prin Sadova şi Dorna... Vă spun
că atunci am fost gata la orice. Ca un ieşit din minte am alergat prin
pădure şi dealungul Innului... O, iubite tată, d-voastră aveţi o vieaţă
sfântă. Nu aţi simţit nici când acea straşnică disperare... Nu ştiu,
în mine sunt două suflete. Unul ce mă împinge la disperare şi altul
iar setos de a fi în armonie cu ceeace e moral. Daţi-mi un sfat ce să
fac »1).
   Sclipiri de optimism, avânturi încrezătoare, încordări de
voinţă. Apoi, sumbre presimţiri, descurajări, resemnări în voia
sorţii.
                                            *
                                          * *
   Se întoarce la Cernăuţi.
                         9
   Un scurt răstimp de silinţe pentru a se regăsi pe sine.
Apoi, se aşează pe linia activităţii încrezătoare.
   îşi ia, la 18 Iunie 1894, doctoratul juridic2). Diploma
semnată de Dr. Skedl, decan, Dr. Schuller von Libloy, pro-
motor, Dr. Friedrich von Kleinwaechter, rector, mărturiseşte
că şi-a trecut doctoratul în chip strălucit — greşală iniţială, pe
atunci, pentru cineva care, ca dânsul, se pregătea pentru cariera
universitară. Nu ştia că drumul către poarta Universităţii
avea să se închidă celui care aducea, odată cu deplina stă-
pânire a ştiinţei sale, o minte cuprinzătoare şi o fire dreaptă.
                                        *
                                      * *
   Dar tânărul nostru învăţat, care ceasuri de-arândul ar fi
stat ţintuit cu ochii căutători de deslegări asupra unui hrisov
    l) Supta. Altădată, la 15 August 1890: «mă chinueşte nervositatea şi nu pot
scăpa de ea *, scrie tatălui său.
    *) Este al 278-lea doctor promovat de Universitatea din Cernăuţi.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
II
113
voevodal, pentru a-i statornici autenticitatea sau pentru a
desprinde din şirurile lui vreun strop de lumină, se simţea
mânat şi de alte doruri şi spre alte zări. Şi iată că drumul
politicei i se deschide.
   Avea să-l ducă departe acest drum al politicei, drum cu
repezi suişuri, de unde el, fecior de preot bucovinean, putea
să cuprindă nevoile neamului său necăjit din ţara de sus
a lui Ştefan, ba la un moment dat — prin 1900 — nevoile
întregului neam românesc din împărăţia austro-maghiară.
Avea să-l ducă departe acest drum cu repezi suişuri, dar şi
cu nu mai încete coborîşuri, de unde, curând, doar amin-
tirea lui avea să se mai ridice pe plaiurile Bucovinei.
   «Vorbea ţăranilor în graiul lor, ca un învăţat frate mai mare; i-a
unit aşa de mult în suflet cu dânsul încât la Putna, deunăzi, [prin 1904]
cu prilejul slăvirii amintirii lui Ştefan-cel-Mare, unde venea acum numai
ca un oaspe al serbărilor pentru Ştefan, ţăranii adunaţi în preajma mor-
mântului sfânt purtau pe pieptul lor chipul deputatului de odinioară,
pe care nu-1 uitaseră şi pe care acum îl vor fi plângând ca pe un bine-
făcător şi un cosângean în căsuţele lor din muntele Câmpulungului» 1).
   Din nevoile lor îşi făcuse crezul politic. Bibliotecile şi coo-
perativele săteşti, editarea unei foi pentru ţărani, petrecerile
populare şi şezătorile culturale — urmare a activităţii simi-
lare din vremea studenţiei sale — aveau să ajute la crearea
acelui curent democrat care a înviorat şi susţinut mult timp
vieaţa politică a Bucovinei şi care avea să imprime acestei
politici un sens mai dârz naţional. « De multe ori am trecut
— spunea într’o conferinţă rostită cu prilejul întemeierii unei
case de cetire, «Lumina», în comuna Clocucica 2) — prin
uliţele umbrite de pomete şi în multe case am intrat şi cu
drag m’am petrecut. Mi-au plăcut întotdeauna oamenii de
aici, cu felul lor harnic şi cinstit. In totdeauna m’a tras inima
la ei... ». întemeind aici, ca şi în atâtea alte părţi, case de
lectură care « ne luminează mintea şi inima şi trezesc în noi
dorul si iubirea de naţia noastră românească si de limba ei
       > > >
    x) N. Iorga, O lacrimă pentru George Popovici, în « Semănătorul *, IV, Nr. 3
(24 Iulie 1905).
    *) Ms. Acad. Rom. 5262 f. 170, scris de mâna lui G. Popovici.
www.digibuc.ro
12
GEORGE FOT1NO
114
dulce şi frumoasă », George Popovici urmăreşte apropierea
sufletelor într’o «frăţie adevărată», în spiritul căreia naţia
românească va ajunge « să nu mai fie isgonită dela vatra ei...».
   Se anunţau alegeri pentru Parlamentul imperial. George
Popovici, care în primele zile ale anului 1897 plecase la
Viena, Innsbruck şi Berlin într’o călătorie de studii1), se în-
toarce la Cernăuţi pentru a lua activ parte la lupta electorală.
« Comitetul central electoral al Românilor din Bucovina », ţi-
nând seamă de hotărîrile de principiu luate odinioară, în
« memorabila zi de 7 Martie 1892 » — când reprezentanţii
Românilor bucovineni au stabilit temeiurile acţiunii lor po-
litice şi care hotărîri fuseseră « observate până acum de tot
românul cu sfinţenie » — proclamă candidat « pentru Senatul
imperial, în noua curie a V-a şi anume pentru partea sudică,
a ţării cu ţinuturile: Storojineţul, Şiretele, Rădăuţii, Suceava
Gura-Humorului şi Câmpulungul, împreună cu oraşele nu-
mitelor districte, pe Dr. George Popovici»2).
   Candidatura lui George Popovici a stârnit o vie mişcare
de simpatie şi de încredere în rândurile româneşti. « Spri-
jinitor foarte sigur al intereselor generale ale ţăranilor»3),
«înfocat naţionalist de prima ordine » 4)— cum este înfăţişat
dc presa bucovineană 6) — George Popovici se putea socoti
cu toti sortii isbânzii.
      1     9
   Fireşte, nu au lipsit uneltirile împotriva lui. Un contra-
candidat de circumstanţă — Pruncul — a încercat o diver-
                          9
siune 6).
   In ziua de 4 Martie 1897, George Popovici a fost ales
cu o covârşitoare majoritate de voturi — 597 din 625—în
Parlamentul imperial. «Rezultatul acestor alegeri — scrie
    l) < Gazeta Bucovinei », Nr. i, anul VII din 2 Ianuarie 1897. Aceiaşi ştire în
« Deşteptarea» Nr. 2, anul V din 15/27 Ianuarie 1897 (Cernăuţi).
    *) « Gazeta Bucovinei » Nr. 8, anul VII din 6 Februarie 1897.
    *) « Bukowiner Post» din 9 Februarie 1897.
    *) « Bukowenski Wiedomosti * din 4 Februarie 1897.
    *) « Gazeta Bucovinei » Nr. 10, anul VII din 20 Februarie 1897, care reproduce
« Vocile din Presă ».
    •) Jbid., Nr. 8, anul VII din 6 Februarie 1897. « Nu e vorba — scrie « Gazeta
Bucovinei 1 — de ceva ce se poate lua în serios, dar, in cazul prezent, ce simţim
cu mâhnire e că pretinsul contra candidat, până acuma, în societatea noastră trecea
de român *.
www.digibuc.ro
tis
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
*3
<1 Gazeta Bucovinei» — a documentat că poporul român a
început a înţelege misiunea şi drepturile sale politice şi ştie
ţinea disciplina 1)».
   Alegerea noului deputat a avut mare răsunet şi a provocat
mult entusiasm în poporul bucovinean. Până şi în stihurile
populare, în chiuiturile care se cântau la ospeţe şi la petre-
ceri, se regăseşte amintirea acestei bucurii a ţăranilor români
din Bucovina * 2).
   Odată ajuns în Parlamentul dela Viena, George Popovici
desfăşoară o activitate care, într’un spirit de intransigent
naţionalism, cuprinde toate nevoile neamului românesc din
tara lui bucovineană. Şi multe si felurite sunt aceste nevoi
» . ... *
care găsesc apărare şi sprijin în «voinicul nostru deputat t>
— cum îl numeşte « Deşteptarea » 3).
   Pământurile « gospodarilor dela ţară » ameninţate să treacă
în mâinile hrăpăreţe ale cămătarilor află iniţiativa lui George
    !) Ibid., Nr. 17, anul VII din Martie 1897.
    2) Printre multele scrisori trimise ziarului « Deşteptarea *, destule aduc ştirea
entusiasmului popular. Destule aduc cântecele care se cântau la ospeţe şi petreceri
(Ms, Acad. Rom. Nr. 5263, p. 139).
                               Frunză verde liliac
                               Să trăieşti, Cernăuţi drag
                                                                 Că din tine-a răsărit
                                                                 Trandafir mândru ’nflorit
                                                                 Şi tot creşte şi ’nfloreşte,
                            Frunzuliţă românească,
                            Să zicem toţi: « Să trăiască,
                            Să trăiască, să trăiască *
                            Anii lui să se ’nmulţească,
                            Şi mărirea lui să crească.
                            Frunză verde de negară,
                            Iar duşmanii lui din ţară
                            Las’să’nghită foc şi pară
    Iar altă poezie:
                              Frunză verde, iarbă grasă,
                              Câţi români îs mai cu vază,
                              Toţi îi cântă şi-i urează
                              Viaţă îndelungată,
                              Mărire înaintată,
                              Viaţă neveştejită
                              Şi credinţă neclătită.
     *) Nr. 9, anul V din 1/13 Mai 1897.
www.digibuc.ro
*4
GEORGE FOTINO
Il6
Popovici în Parlamentul vienez, unde cere ca împărăţia să
le dea o lege de apărare 1).
   Un gimnaziu românesc în Cernăuţi — este revendicarea
pe care George Popovici o înfăţişează, la Viena, aşa de stă-
ruitor încât « capul şi presidentul miniştrilor, d-1 conte Ba-
deny, le-au juruit că va da poruncă să se facă » 2).
   Pentru întemeierea unei Curţi de apel în capitala Buco-
vinei, « ca de acum înainte sub această Curte să steie jude-
cătoriile din Bucovina şi nu sub Curtea de Apel din Lwow,
ca până acuma », George Popovici supune Camerei impe-
riale dela Viena — vesteşte « Patria » din 14 Octomvrie 1897
— o propunere, căreia îi urmează o a doua privitoare la «utra-
visarea pedagogiului din Cernăuţi în o secţie română şi una
ruteană » 8).
   In aceeaşi epocă are loc şi «Adunarea ţăranilor)) la Viena, în
ziua de 14 Noemvrie 1897, la care — scrie « Deşteptarea » 4) —■
    9 Supra.
    *) ♦ Deşteptarea », Nr. 9, anul V din 1/13 Mai 1897, şi Nr. 10 anul V din 15/27
Mai 1897, care mai scrie că: • D-1 Dr, George Popovici, cel mai tânăr deputat, este
ales tocmai in două secţii: in secţia legilor judecătoreşti şi in secţia economică,
unde mai ales asupra durerilor ţăranilor se chibzueşte şi se caută a li se face
dreptate * *.
    s) V. textul acestei propuneri în Ms. Acad. Rom. Nr. 5262, f. 160: «Ţinând seamă
că măsurile luate pentru întrebuinţarea limbii de predare română şi ruteană sunt
neîndestulătoare pentru a se ajunge la deplina pregătire a elevilor şcoalei normale
de invăţători şi invăţătoare şi la deplina cunoaştere a limbilor respective şi că deci
nu pot promova învăţământul primar din Bucovina *, se propune întemeierea cla-
selor paralele cu limba de predare română şi ruteană.
    «Deşteptarea», Nr. 24, anul V din 15/27 Decemvrie 1897 mai scrie: «Când
era să se voteze, în Parlament, provizoriul cu Ungaria, G. Popovici a fost cerut cu-
vântul ca să spuie în gura mare înaintea miniştrilor şi a întregului sfat împărătesc
nevoile Românilor din Bucovina şi ale Românilor din Ardeal şi ca să ceară ajutorul
grabnic pentru ei: însă din pricina turburărilor celor mari, G. Popovici n’a mai
putut ajunge la cuvânt, precum nici alţi deputaţi n’au putut ajunge...» Şi tot
acelaşi ziar, din aceeaşi zi, scriind despre « Turburările din Parlamentul dela Viena »,
aduce ştirea că « se formează o comisiune în frunte cu Isworski, din care fac parte,
dintre deputaţii noştrii, Lupul şi George Popovici. Comisiunea are ca scop câşti-
garea de drepturi egale pentru toate naţiile Austriei».
    Cererea de mai sus, privitoare la înfiinţarea unor clase paralele cu limba de
predare română la şcoalele normale din Cernăuţi şi privitoare la înfiinţarea unei
Curţi de apel pentru « Ducatul Bucovinei », avea să fie repetată câteva luni mai târziu,
tot de George Popovici, în Parlamentul vienez, în şedinţa Il-a dela 27 Martie 1898,
(Stenographische Protokolle iiber die Sitzungen des Hauses der Abgeordneten des
Oesterreichischen Reichsrathes im Jahre 1898, XIV. Session) şi de asemenea o va
repeta în şedinţa dela 3 Octomvrie st. n. 1898, v. « Deşteptarea » Nr. 19, anul VI
din 1/13 Octomvrie 1898.
    *) Nr. 22, anul V din 15/27 Noemvrie 1897.
www.digibuc.ro
H7
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
IS
« dela noi Românii din Bucovina a fost de faţă şi d-1 deputat dr. George
Popovici, împuternicit fiind de aproape o sută de sate de-ale noastre
româneşti ca să le fie om de încredere... In comitetul ce avea să con-
ducă adunarea a fost ales şi d-1 George Popovici... pentrucă, cum am
zis, în omul străin nu este bine o aşa încredere oarbă. Afară de aceea,
pentrucă nevoile şi durerile ţăranului nostru nu sunt întocmai aceleaşi
ca şi ale ţăranilor din alte părţi. D-1 dr. George Popovici, din capul
locului a zis aşa către adunare: «Eu, alesul ţăranilor români din Buco-
vina, împuternicit ca să fiu de faţă la această adunare, simt pus de ţă-
ranii români să iau bine seama ce va pune adunarea la cale. Ţăranii
noştri şi eu, alesul lor, nu ne putem lega a ţine cu orice preţ la cele ce
veţi decide, că pot fi bune, dac pot fi şi rele. Puneţi la cale, după cum
chibzuiţi voi. Ţăranii români din Bucovina vor face adunări şi vom
chibzui apoi asupra acelor lucruri pe care le decideţi. Vom alege din
ele acele care ne pot folosi şi de bine ne vor fi».
   Scriind despre «Isprăvile deputaţilor români la Viena»,
ziarele ne încredinţează că:
« George Popovici e cel ce arată revendicările şi nevoile noastre. Doar
câteva revendicări i-au fost refuzate şi atunci George Popovici pleacă
la Cernăuţi şi se adună comitetul « Concordiei»*), deputaţii din dieta
ţării şi cei din Sfatul împărătesc la sesie mare. Şi George Popovici le-a
spus din fir în păr toate vorbele lui cu miniştrii; şi căpeteniile noastre
la un loc au hotărît la 2/14 Septemvrie ca deputaţii români din Sfatul
împărătesc să facă legătură cu miniştrii, măcar că ei nu au juruit că vor
împlini toate cererile româneşti ».
   Şi ziarul românesc «Deşteptarea » din 15/27 Noemvrie 1897
(V. Nr. 22) adaogă că George Popovici vesteşte că se în-
toarce în Bucovina spre a face adunări ţărăneşti:
« şi încă va cere sfaturi şi va da sfaturi, aşa precum se cuvine să facă
alesul ţăranilor noştri, căci numai aşa se cunosc bine nevoile care
bântue pe ţăranii noştri şi se pot alege leacurile... Şi o spunem pe
faţă că tare ne-a bucurat când ne-a venit vestea că alesul ţăranilor
noştri, d-1 dr. George Popovici, atât de înţelept s’a purtat spre binele
ţăranilor noştri şi tare bine ne pare că are de gând să vie în luna lui
Decemvrie să stea la sfat cu ţăranii noştri » 2).
    *) Societatea politică « Concordia » reprezenta, pe baza hotărîrilor luate în ziua
de 7 Martie 189a de către adunarea generală a reprezentanţilor români din Bu-
covina, partidul naţional-român.
                               *) Aceeaşi informaţie în * Deşteptarea » Nr. 2, VI, din 15/27 Ianuarie 1898.
www.digibuc.ro
s6
GEORGE FOTINO
Il8
   Tot în Parlamentul imperial dela Viena, George Popovici,
în şedinţa Y-a dela 29 Martie 1898, « cere respectarea inte-
reselor populaţiei rurale la arendarea pământurilor aparţi-
nând fondului bisericesc greco-oriental din Bucovina»1).
Propunerea aceasta — scrie «Deşteptarea »2) — «a fost sub-
scrisă de tare mulţi deputaţi şi nădăjduim că ea s’a şi primi».
   Intr’adevăr, «Deşteptarea » avea să aducă peste câteva zile
confirmarea reuşitei demersurilor lui George Popovici în
această chestiune3).
   Activitatea desfăşurată în Parlamentul dela Yiena cheză-
şuia încă mai mult izbânda lui în alegerile pentru Dieta pro-
vincială a «Ducatului Bucovinei», care urmau a se face în
cursul anului 1898. « Comitetul central românesc », în vederea
acestor alegeri, face, printr’un manifest, apel la «iubirea de
Neam » a alegătorilor pentru a nu vota alt nume « decât al
iubitului nostru dr. George Popovici... Cauza e mare şi
sfântă. Pentru Dumnezeu ! faceţi ce puteţi să n’o pierdem ! 4) ».
   Deşi sprijinit pe întreaga lui activitate din Parlamentul
imperial dela Viena şi cu mulţi sorţi de izbândă în alegerile
ce se vesteau, el întreprinde o vie acţiune de propagandă
pentru strângerea rândurilor româneşti. «Adunările lui cu
ţăranii băştinaşi ai ţării — scrie « Tribuna », la « Ştiri » din
Bucovina 5) — sunt momente înălţătoare. Suntem mândri
ştiind un suflet aşa de bărbat în mijlocul fraţilor bucovineni
înconjurat de iubirea şi însufleţirea celui mai însemnat ele-
ment : ţăranul român... Cuvântul doctorului George Po-
povici, cald şi viguros, a fost de un românism tineresc şi
răpitor». Şi «Deşteptarea» din 1/13 Februarie 1898 (Nr. 3,
VI) anunţă o adunare populară a doctorului George Popovici
    1) Stenographische Protokolle Ober die Sitzungen des Hauses der Abgeordneten
des Oesterreichischen Reichsrathes im Jahre 1898, XIV. Session.
    *) Nr. 7, VI, din 1/13 Aprilie 1898.
    *) Nr. 8, VI, din 15/37 Aprilie 1898. Totuşi « Deşteptarea » Nr. 19, VI, din 1/13
Octomvrie 1898 scrie, la ♦ Ştiri din Viena », că la 3 Octomvrie st. n. George Popovici
repetă în Parlament această cerere.
    Dintre iniţiativele lui în Parlamentul vienez, amintim şi interpelarea din 16
Noemvrie 1899, adresată guvernului imperial pentru a protesta împotriva guverna-
torului Bucovinei, Bourguignon, < a cărui atitudine părtinitoare a jignit, în senti-
mentele lui cele mai sfinte, clerul român din Bucovina * (Ms. Acad. Rom. 5262).
    *) « Deşteptarea » Nr. 16, VI, din 26 August/7 Septemvrie 1898.
    *) Nr. 37, XV, din 18 Februarie 1898.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
17
119
în Câmpulung, când va vorbi despre reorganizarea Ro-
mânilor bucovineni « pentru ca să fim orânduiţi noi în o oaste
neînvinsă » *).
   Despre adunarea din Rădăuţi, din 25 Februarie 1898,
«Deşteptarea » * 2) face o dare de seamă din care desprindem
şi câte ceva din ce a vorbit George Popovici:
   « Noi iubim cu înfocare această brazdă de pământ sub care dorm
strămoşii. Pentru noi însă Bucovina azi nu mai e o grădină... E un
câmp pustiit de mohor pe care trăim greu... Poporul român trebue
să arate curaj şi tărie... Să lupte deci voiniceşte fiecare la locul unde
e pus, pentru drepturile noastre... De acum nu ne mai lăsăm înfri-
caţi, ci ca Români să trăim şi ca Români să ne luptăm... Trebue să
căpătăm şcoli româneşti, trebue să vorbească cu toţi româneşte, pentrucă
suntem în ţara noastră ».
   George Popovici este ales.
   Ca şi după alegerea sa în Parlamentul vienez, numeroase
sunt şi acum dovezile de simpatie care-i sosesc din lumea
românească. « Societatea Academică Română «Junimea» îi
scrie la 26 Martie 1898:
   «... Repurtarea victoriei glorioase a sacrei cauze naţionale asupra
uneltirilor duşmănoase ale inamicilor seculari ai Românilor bucovineni
entusiasmează fiecare suflare românească. Cu atât mai mare au fost
entusiasmul tinerimei române adunate sub drapelul «Junimet», care
trimite astfel urările sale sincere prea zelosului său membru onorar,
cu ocaziunea alegerii sale ca reprezentant al Românilor în Dieta ţării.
Suntem convinşi de zelul şi iubirea d-voastră faţă de popor şi nutrim
speranţa neclintită în pieptul nostru că alegerea d-voastră ca deputat
va inaugura o eră mai fericită în politica noastră naţională » 3).
   Intr’o scrisoare din ţinutul Câmpulungului, 1899, citesc:
   « Suntem făloşi de vrednicul nostru deputat. Glasul d-voastră şi îm-
preună cu alte daruri au înscris numele d-voastră cu literă neştearsă
în inimile noastre. Rugând pre Atot Puternicul Creatoriu să vă ţină
   *) « Deşteptarea » Nr. 3, VI, din 1/13 Februarie 1898. De asemenea «Tribuna »
din Sibiiu, Nr. 28, XV, din 7/19 Februarie 1898, scrie, din Bucovina, că s’a ţinut la
3/15 Februarie adunarea ţăranilor români în Câmpulung. Citează ziarul «Patria»
care relatează că adunarea a fost cercetată de mulţime de ţărani din toate comunele
districtului şi că George Popovici a amintit de silniciile recente din districtul Câmpu-
lungului şi a înfăţişat apoi un întreg program pentru îmbunătăţirea stării economice
a ţărănimii.
   2) Nr. 6, VI, din 15/27 Martie 1898.
   s) Ms. Acad. Rom., Nr. 5262.
    II A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
i8
GEORGE FOTINO
120
încă mulţi ani, ca pe un exemplu de abnegaţie pentru prosperarea nea-
mului şi a ţării noastre... Vă asigurăm şi noi din districtul Câmpulun-
gului de neclintita noastră iubire şi alipire, făgăduind solemn că o fa-
langă puternică vom lucra şi noi alăturea cu d-voastră, sprijinind pen-
tru eluptarea drepturilor noastre încălcate de profanatorii acestui sfânt
pământ»1).
   Ales în Dieta ţării, se ridică, în şedinţa dela 17/29 De-
cemvrie 1898 — încep ându-şi vorbirea în româneşte şi con-
tinuând în limba germană — împotriva silniciilor din pricina
cărora au pătimit Românii în alegeri2).
   O întrerupere a activităţii sale din Dieta Bucovinei — fiind
bolnav3) — şi apoi îşi reia acţiunea, printr’o intervenţie în
şedinţa dela 24 Martie 1899, sprijinind propunerea de a se
reforma Statutul organic al ţării (Landesordnung) şi legea
ei electorală (Landeswahlordnung) şi aducând şi un proiect
de lege tinzând la crearea unei noui curii şi spre acordarea
sufragiului universal egal şi direct4).
   Activitatea lui, care sub forme diferite — adunări săteşti,
atitudini protestatare în Parlamentul imperial şi în Sfatul
bucovinean, întemeeri de cercuri culturale pe care, din pu-
ţinul lui, le înzestra cu cărţi româneşti5) — avea, fireşte,
să-i atragă şi toată încrederea şi dragostea lumii româneşti,
care îi înmulţea dovezile de recunoaştere 6), dar şi să ducă,
încet, încet, la tensiune între el şi stăpânire. Aşa, neînţele-
gerile cu guvernatorul Bucovinei îl duc, în 1899, la demisiu-
nea din locul, pe care îl ocupa, prin concurs, din 1897, de
translator al « Foii Imperiale de Legi » 7). Orice gest protestatar
    *) Supra.
    *) «Deşteptarea* *, Nr. i, VII, din 1/13 Ianuarie 1899.
    *) O grea « aprindere de plămâni * — scrie « Deşteptarea * Nr. 3, VII, din 1/13
Februarie 1899 şi Nr. 5, VII, din 1/13 Martie 1899.
    •) « Patria *, Nr. 256 din 28 Martie 1899.
    •) Ms. Acad. Rom. Nr. 5262 f. 72, Nr. 5266, f. 53.
    *) Societăţile culturale româneşti îl aleg conducător sau membru de onoare. De
ex,: Soţietatea pentru cultura şi literatura română în Bucovina (ss. V. V. Repta, Ms.
Acad. Rom., Nr. 5266), Academia ortodoxă pentru literatura, retorica şi muzica bise-
ricească (ss. Ciupevcăl, Ms. Acad. Rom., Nr. 5262, f. 97); Societatea Română Aca-
demică social-literară Carmen Sylva din Gratz (ss. I. Nistor, Ms. Acad. Rom., Nr.
5262, f. 95); însoţirea orăşenilor români din Suceava (ss. George Mihuţă, Ms. Acad.
Rom., Nr. 5263).
    ’) * Deşteptarea *, Nr. 20, VII, din 15/27 Octomvrie 1899, vesteşte demisia « din
pricina prigonirii Românilor, de către guvernul din Cernăuţi ».
www.digibuc.ro
121
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
19
al lui entusiasma pe bucovineni. Chiar şi cu acest prilej,
al demiterii ostentative, el primi din toate colţurile Bu-
covinei scrisori de aprobare şi de îndemn, în care — cum
cetim într’o scrisoare din 13 Octomvrie 1899 a femeilor ro-
mâne din Rădăuţi — Bucovinenii rugau pe « Atot Puternicul
Creatoriu să susţie pe scumpul nostru mărgăritar, dr.
George Popovici, care e fala naţiunii şi speranţa viitorului
nostru » -1).
   Un moment culminant al acţiunii lui de străjuire a intere-
selor româneşti se aşează în timpul sesiunii Delegaţiunii
dela Budapesta, din Mai 1900 2). Reunită în Capitala Un-
gariei, Delegaţiunea comună a monarhiei habsburgice avea,
între altele, a asculta în şedinţa a IlI-a din 26 Mai, expu-
nerea strălucită a reprezentantului bucovinean asupra ra-
porturilor Regatului Român cu Tripla Alianţă şi asu-
pra repercusiunii pe care ar trebui această politică s’o aibă
în vieaţa Românilor supuşi Coroanei Sfântului Ştefan.
   O explicare a apropierii şi federării de odinioară a mai
multor popoare într’o Austrie puternică — pentru ca laolaltă
să-şi asigure existenţa faţă de expansiunea cotropitoare de
pe atunci a osmanlâilor — este folosită de George Popovici,
în discursul său, pentru a lămuri şi justifica intrarea Rega-
tului Român în Tripla Alianţă, pentru ca împreună să asi-
gure rezistenţa în faţa tendinţelor de penetraţie ale unui nou
duşman din spre Nord, ale slavismului.
   « Poporul rus — a spus el — în decurs de mai puţin de 200 de ani,
a ajuns în avântul lui până la Vistula şi Prut şi bate la porţile Europei
apusene. E un destin al lui care îl mână mai departe; şi oricât de iu-
bitor de pace ar fi Ţarul Nicolae, tendinţa de expansiune, care carac-
terizează pe Ruşi şi care este a oricărui popor tânăr, precum şi por-
nirea irezistibilă spre o mare deschisă, vor sfârşi prin a pune arma în
mâna lui sau în aceea a succesorilor lui. Nu mărinimia unui monarh
poate opri în loc cursul unui atât de mare proces istoric ».
    *) Ms. Acad. Rom., Nr. 5262.
    *) « Deşteptarea *, Nr. 12, VIII, din 20 Mai 1900, vesteşte din Budapesta că, la
primirea deputaţilor, « M. S. împăratul a binevoit a vorbi mai lung cu deputatul
nostru George Popovici. împăratul l-a întrehat despre adevărata stare a lucrurilor
din Bucovina... Mai ales a voit M. S. să afle dela George Popovici cari sunt pricinile
de se duc oamenii la America şi ce se direge în Dieta ţării ».
ii*
www.digibuc.ro
20
GEORGE FOTINO
122
   Ci — demonstrează George Popovici — singură apropierea
popoarelor dela Dunăre pentru organizarea unei rezistenţe
comune. Şi, în această ordine de idei, contribuţia Românilor
la apărarea monarhiei se mărturiseşte în lungul curs al is-
toriei.
   « Românii din Ungaria au apărat ţara ungurească timp de veacuri
cu jertfa sângelui lor. Pentru a arăta energia şi vitejia lor e de ajuns
să se pomenească aici numele românului Ioan Huniade. Credinţa şi su-
punerea lor faţă de Statul acesta îşi află expresia cea mai strălucită în
figura românului Matei Corvin — odinioară incarnaţiunea Românilor
din Ungaria — care n’ar fi putut să desfăşoare atât de strălucită activi-
tate dacă neamul din care el s’a născut n’ar fi fost un neam credincios...
In anul 1848 poporul român se ridica până la un om pentru a apăra
dinastia greu ameninţată în Ungaria... Niciodată ca atunci ispita nu
era mai mare pentru o mişcare românească. Şi totuşi... Iar mai târziu,
de când România este independentă, ea s’a apropiat, cu toate că a avut
de suferit decepţii din partea noastră, tot mai mult şi loial de monarhie.
Apropierea României de Austria şi de aliaţii acesteia e singura posibi-
litate pentru împărăţia dualistă de a se sustrage îmbrăţişării omorî-
toare a vecinului ei rus ».
   Pentru a câştiga însă popoarele la o politică de apropiere
faţă de Austria este nevoe — demonstrează deputatul ro-
mân — să se arate o cât mai mare înţelegere pentru nevoile
acestora.
   « Este necesar ca printr’o tratare mai bună a conaţionalilor mei apar-
ţinând Austro-Ungariei să se arate că o apropiere de Austria are foloase
pentru noi şi nu ascunde nicio ameninţare de distrugere a propriei
noastre naţionalităţi.
   « Or, în această privinţă s’a păcătuit foarte mult.
   « Soarta Românilor din Ungaria este un adevărat martiriu. Mai ales
dela introducerea formei de Stat dualiste, naţiunea stăpânitoare ma-
ghiară pune în mişcare cerul şi pământul pentru a răpi Românilor de
sub Coroana Sfântului Ştefan naţionalitatea lor. Ea întrebuinţează fă-
gădueli şi ameninţări, zahăr şi bici; întreg registrul de represalii, până
la cunoscutele măsuri ale Baronului Banffy, este folosit pentru a se
fura Românilor naţionalitatea cea moştenită.
   «Aş putea să vă povestesc volume întregi despre nedreptăţile făcute
Românilor, dacă nu aş socoti de datoria mea să nu îndârjesc mai mult
lucrurile, ci să caut mijloace de îndreptare.
   « Hegemonia maghiară a fost comparată cu centralismul cistlaithanic.
Comparaţia şchioapătă. Centralismul moderat pune anumite cerinţe
www.digibuc.ro
123
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
21
necesare şi raţionale, în interesul Austriei şi al poziţiei sale de mare
Putere. Omnipotenţa maghiară însă este netolerantă şi ea strică fiinţei
Statului care îi e vasal...
   «Preşedintele (întrerupând şi agitând clopoţelul): Rog pe d-1 oraţor
să rămână la subiect.
   «Dr. G. Popovici: Am să vă dovedesc îndată, d-le Preşedinte, în ce
legătură este aceasta cu subiectul cuvântării mele.
   « Dacă problema slavă se va ridica tot mai ameninţător în Europa
de răsărit, atunci va vedea naţiunea maghiară cât de necugetat a pro-
cedat când a slăbit elementul neslav, pe Români. Pe mine m’a mân-
gâiat o slabă licărire de speranţă că spiritului mai uman al actualului
prim-ministru, von Szell, îi va reuşi să creeze Românilor din Ungaria
şi să le asigure un minimum de existenţă politică. Zădamică mi-a fost
speranţa. Ea nu s’a împlinit. Şi suferinţele naţiunii române din Transil-
vania şi din Ungaria au rămas aceleaşi. Şi noi Românii din Bucovina
trecem printr’un pericol naţional asemănător. Slavizarea acestei ţări
înaintează înspăimântător, ajutată fiind de o politică în totul greşită.
Un presupus interes de Stat trebue s’o explice. Se urmăreşte întărirea
curentului rutenismului tânăr. Se crede astfel că se va putea paraliza,
prin aceasta, agitaţia panslavistă, pe de altă parte se crede că o atare
mişcare austriacă ar putea ajunge să atragă Ucraina ».
   Urmează o demonstrare a greşelii ce se săvârşeşte nedrep-
tăţindu-se Românii, cari trăiesc prigoniţi, pe când, printr’o
politică prietenoasă, se sprijină elementul rutean şi se tinde
către o slavizare a Bucovinei şi se arată ce penibilă impresie
au făcut în România încercările şi tendinţele anahronice de
slavizare a Bucovinei şi cât ar trebui ca Austria—dacă ea ar
avea viziunea adevăratei politici a Orientului — « să-şi facă o
dogmă din respectarea existenţei naţionale şi din desvolta-
rea culturală şi politică a Românilor ei» *).
   Discursul de mare întindere şi de atitudine din Delega -
ţiunea dela Pesta a produs o puternică impresie în lumea
românească din Nordul Carpaţilor2) şi a suscitat tot
    *) Stenographische Sitzungs-Protokolle dir Delegation des Reichsrathes, 36. Session,
Budapest 1900. (Wien, aus der kaiserlich-kfiniglichen Hof- und Staatsdruckerei,
1900).
    J) Comentând acest discurs, «Deşteptarea * (Nr. 14, VIII, din 3/16 Iunie 1900)
scrie: «Deputatul dr. George Popovici, unicul delegat român intre cei 120 adunaţi
la Budapesta, a spus-o fără înconjur că în loc de mulţămită pentru serviciile ce le-am
adus noi acestei împărăţii, suntem prigoniţi şi strâmtoraţi din toate părţile. Ungurii
îşi fac de cap cu fraţii noştri de peste munţi, iar pe noi ne potopesc Ruşii cei gogoliţi
de ocârmuire. Nedreptăţile ce ni se fac nouă trebue să înstrăineze inima Regatului
vecin — Rcmânia — de inima Austriei, şi asta nu-i lucru de nimic, ci-i lucru de tot
dureros... *.
www.digibuc.ro
22
GEORGE FOTINO
124
interesul lumii româneşti din regatul liber din Sudul
munţilor x).
   In toamna lui 1900—în Noemvrie — urma să se facă
alegeri pentru Senatul austriac. Pe Români lupta îi aflase
desbinaţi. De multă vreme în lumea politică românească se
ivise un curent democrat care cerea o mai largă chemare a
ţărănimii la rosturile trebilor publice şi, prin însăşi aceasta,
tindea, în Bucovina, la o mai răspicată afirmare a românis-
mului în mişcarea ideilor politice. In faţa noului curent ră-
mânea însă, în vechea lui structură, partidul naţional-român,
care nu împărtăşea radicalismul ideologic şi tactica dârze-
niei a celor mai tineri. Mişcarea politică dela sfârşitul vea-
cului trecut, un moment anemiată prin aceste controverse
lăuntrice, cum şi prin unele compromisuri fără ziuă de mâine
pe care le făcuse cadrele mai vechi, fu un moment învio-
rată şi fecundată în idealismul ei de intransigenţii cari, în
frunte cu George Popovici şi Iancu Cav. de Flondor, neîm-
părtăşind ideea unei politici de oportunitate şi de soluţii
comode — oportunitate, de altfel nu întotdeauna în sensul
pejorativ al oportunismului — s’au retras şi, pentru o mai
dârză opoziţie, alcătuesc un program radical şi democrat şi
fac să apară, în locul « Gazetei Bucovinei», foaia «Patria »
al cărei prim număr vede lumina zilei la 2/14 Iulie 1897,
sub conducerea lui Valeriu Branişte, «un redactor cu care
Bucovina se va mândri şi cum nu a mai văzut până acum »
— scria George Popovici la 24 Iunie 1897, într’o scrisoare
din Viena 2).
   Dar atitudinei tot mai dârză a tinerilor Români aveau
să-i răspundă, pe de o parte, încercările stăpânirii austriace
de a căuta puncte de sprijin în elementele mai blajine ale
lumii româneşti, pe de altă parte înclinările unora din l
    l) Printre scrisorile care îl aprobau, iată una: Bucureşti, 3/16 Iunie 1900, semnată
de d-1 profesor C. Rădulescu-Motru: «.. .Cum am pentru întâia oară ocaziunea să
fiu în raport cu Dvs., permiteţi-mi să încep prin a vă aduce felicitări pentru întreaga
conduită politică ce aveţi şi în special pentru remarcabilul discurs ţinut în Delega-
ţiunile austriace. * Noua Revistă Română » a luat notiţă despre dânsul chiar în nu-
mărul dela 1 Iunie crt., pe care de sigur că l-aţi primit. N’aţi voi Dvs. să folosiţi de
publicitatea « Nouei Reviste Române * pentru a vă răspândi ideile politice şi în
Regat?...» (Ms. Acad. Rom., Nr. 5266).
    *) Ms. Acad. Rom., î^r. 5266.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
23
125
fruntaşii vieţii bucovinene către o politică de concesiune
şi adaptare. încercările stăpânirii austriace urmăreau a face
să aţipească mişcarea românească. Guvernatorului buco-
vinean, Baronul Bourguignon, a cărui politică se îndrepta cu
mai multă simpatie către elementele minoritare, i se dăduse
dela Viena — unde Românii făcuseră plângeri — sfatul de
a adopta o purtare mai împăciuitoare şi mai făgăduitoare
faţă de aceştia. Ademenit de perspectiva foloaselor pe care
o împăcare cu stăpânirea austriacă le putea făgădui, partidul
naţional român — al cărui preşedinte fusese Ion Cav. de
Flondor — ajunsese să se împace cu Bourguignon.
   Prin câteva concesiuni aparente acordate ici şi colo de
către guvernul imperial, acesta poate să încheie cu partidul
naţional-român un pact ce avea să se dovedească — lesne şi
curând — amăgitor.
   Ion Flondor şi George Popovici, în semn de protest, pă-
răsesc clubul dietal român x) şi pun temelia noului Partid
Poporal Român, luând asupra lor ziarul Părintelui Morariu
şi care, odată cu întemeierea noului partid românesc, trece
sub conducerea vrednicului preot Atanasie German 2), înlo-
cuind vechea foaie «Patria », care încetează şi al cărei con-
ducător, transilvăneanul Valeriu Branişte, urmărit, trecuse
în Transilvania deghizat în vizitiu pe trăsura lui Ion Flon-
dor.
   Românii trăiesc zile mai vrednice, dacă nu prin rezulta-
tele la care puteau duce — şi n’au dus — cel puţin prin o
afirmare mai românească a unei atitudini.
   George Popovici e proclamat pentru curia V-a candidat 3)
şi este, ca şi Baronul Eudoxie Hurmuzache, « dorit de toţi
Românii cinstiţi din ţeară » 4).
    ]) Din primăvara lui 1900 ei nu mai participau, ostentativ, la lucrările din * * Dieta
provincială ». « Ei lasă — scrie « Deşteptarea », Nr. 10, VIII, din 6 Mai 1900 — pe
cei ce s’au împăcat să isprăvească nestingheriţi ce au de isprăvit». « Deşteptarea >,
Nr. 35, VIII, din 30 Septemvrie 1900, publică scrisoarea prin care George Popovici
vesteşte demisia sa din Clubul dietal român pe motiv că majoritatea membrilor stau
sub influenţa unui curent oportunist 1 dăunător intereselor noastre naţionale ».
    *) « Deşteptarea », Nr. 8, VIII, din 22 Aprilie 1900.
    *) Ibid, Nr. 35, VIII, din 30 Septemvrie 1900, scriind despre adunarea Societăţii
politice « Vulturul * din Fundul Moldovei.
    4) Ibid, Nr. 36. VIII, din 4 Octomvrie 1900.
www.digibuc.ro
24
GEORGE fotino
126
   Dar stăpânirea austriacă avea să lovească — şi din plin.
In afară de presiunile devenite rituale în alegerile din mo-
narhia habsburgică, se luase măsuri ca să fie opuse candida-
turilor româneşti mai intransigente, alte candidaturi agreate
de guvernul Bucovinei1).
   «Aici am mare luptă — scrie la ii Noemvrie 1900, în
preajma alegerilor, George Popovici tatălui său — Mikuli
a subminat terenul în mod infernal... Nu ştiu dacă voiu
putea scoate din ţinutul Câmpulungului o majoritate de cel
puţin un vot. Fac tot ce pot, dar Dumnezeu ştie cum va ieşi.
Mă simt atât de nenorocit încât îmi vine să plâng ». Şi tot
aşa: «partidul nostru să rămână neînfrânt... Ce vrei, dragă,
tată, forurile ministeriale nu cunosc acea delicateţă provin-
cială a noastră care nu înceată a lăuda acolo unde voeste ca
                                                    __ j
urechea ce aude să aibă impresia unei mustrări... Eu vor-
besc deschis, eu nu pot altfel, dacă şi mă doare »3).
   Se luase măsuri să nu fie ales 3).
   George Popovici, cel care ţinuse cu îndărătnicie şi sacri-
ficii piept guvernului chesaro-crăiesc, cel căruia vorba îi ră-
sunase mai cald şi mai răspicat în Reichsrathul Vienei pen-
tru apărarea nevoilor neamului său obijduit, cel a cărui elo-
cinţă ar fi putut să se măsoare cu elocinţele care vor fi cin-
stit vreodată tribuna Parlamentului imperial, şi care, în 1900,
la Budapesta, în Delegaţia austriacă, rostise acel răsunător
discurs de definire a rostului Românilor în politica monar-
hiei şi a Triplei Alianţe, ireductibilul naţionalist ieşi înfrânt
din încercarea de a pătrunde în Senatul austriac 4).
    9 « Deşteptarea *, Nr. 39, VIII, din 14 Octomvrie 1900, scrie, la « Ştiri »: ♦ Urechea
stângă a guvernului ţării « Bukowinaer Nachrichten » vorbeşte că comitetul central al
Românilor lui Bourguignon va candida pe inspectorul şcolar Demeter Isopescul in
curia V-a contra d-lui dr. George Popovici, iar pe d-1 dr. Florea Lupul în curia IV-a,
contra d-lui Baron Eudoxie Hurmuzache... Glasul şi dorinţa poporului pururi au
fost nesocotite; de aceea Guvernul nici nu visează să ceară indurare poporului ca să
mai aleagă Excelenţă, ci cere îndurarea Excelenţei să primească a fi ales...».
    *) Din scrisorile încredinţate mie.
    *) «Deşteptarea », Nr. 49, VIII, din 18 Noemvrie 1900, în suplimentul său,
publică un articol care vorbeşte despre alegerea electorilor din oraşul Rădăuţi, despre
năsdrăveniile administraţiei. Şi prevede pierderea luptei de către Românii
rfidăuţeni.
    *) « Deşteptarea », Nr. 58, VIII, din 22 Decemvrie 1900, anunţă căderea lui
George Popovici şi alegerea consilierului Isopescul.
www.digibuc.ro
127
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
25
   Mare a fost mâhnirea bunilor Români din Bucovina şi
numeroase sunt mărturiile acestei adânci mâhniri româneşti.
Printre scrisorile pe care George Popovici le-a primit atunci,
iată una din Fundul Moldovei (13 Decemvrie 1900):
   « Adânc întristat de căderea noastră, am apucat condeiul să rugăm
câteva cuvinte în scris către Ilustraţia d-voastră. Alegerea din Câmpu-
lung, din 12 Decemvrie, pentru curia V-a, nu pot zice că a fost altă-
ceva decât o tristă memorie pentru viitorul Românilor unui district
românesc, cum e Câmpulungul»1).
   E drept că în curând după această alegere se deschide
— prin moartea deputatului Isopescul — perspectiva unor
noui alegeri, iar «Deşteptarea », vestind moartea Isopescului,
exprimă nădejdea alegerii lui George Popovici şi vorbeşte
de sosirea numeroaselor adrese de aderenţă către el, rugându-1
să-şi puie din nou candidatura pentru curia V-a.
   Dar George Popovici, mâhnit de luptele politice dintre ai
săi, istovit şi sărăcit de greutăţile unei lupte inegale 2), în-
frânt în această încercare electorală, îşi părăseşte ţara de
naştere şi ţara copilăriei sale şi coboară în Ţara Românească 3).
                                        *
                                      # *
   Activitatea lui politică se poate urmări şi în « Gazeta Bu-
covinei », în « Patria », «Deşteptarea », în « Tribuna » din Si-
biiu 4), dar ea se poate urmări şi mai ales preţui în trăinicia
gândului pios şi a amintirii recunoscătoare care i se mai
păstrează încă în satele româneşti din ţara fagilor. Oarecare
lămuriri mai pot fi spicuite şi în manuscrisele lui păstrate
astăzi în colecţiile Academiei Române, printre care, alături
de câteva scrisori dela unii din fruntaşii vieţii politice din
    *•) Ms. Acad. Rom. Nr. 5266.
    *) Darnic — trăsătură de caracter moştenită dela mamă — el nu ştia şi nu putea
să nu ajute pe cel care se îndrepta cu cerere către el. £1 avea, în lupta politică,
să depăşească puţinele-i mijloace materiale. Numeroase din datoriile care aveau
să înrâurească atât de hotărîtor asupra soartei lui se explică prin aceasta. « Datoriile
sunt făcute în scopuri electorale * — scrie tatălui său la 2 Octomvrie 1898. (Din
scrisorile încredinţate mie).
    *) Aici, avea, la 26 Mai/8 Iunie 1901, să se căsătorească cu Maria Şendrea, fiica
fostului ministru şi profesor universitar § Ştefan C. Şendrea.
    4) V. G. Tofan, Ziaristica noastră, în « Viaţa Românească *, Nr. 3, anul I, din
Mai 1906.
www.digibuc.ro
26
GEORGE FOTINO
12$
Bucovina — scrise mai întotdeauna în limba germană şi mai
întotdeauna privitoare la interese pe care nu le-aş putea
numi de ordin obştesc, ci la interese ca dela om la om —
se află şi câteva scrisori pornite din suflete de ţărani buco-
vineni şi privitoare la interese de neam. Iată una dela un
sătean de prin ţinutul Câmpulungului:
   «Către mult doritul nostru doctor George Popovici, mult iubitul
nostru deputat şi luminătorul Românilor din Bucovina. Dumnezeu
să-l trăiască şi să-l ferească de duşmani şi nouă să ne fie tuturor veşnic.
Noi ne-am ruga la marea mila dumitale să ne faci un gimnaziu ca să
mai vie şi Românilor odată la o cinste, că nu ţi-ar trebui alt bine să faci,
că mulţi copii de-ai noştri s’ar folosi şi mare bine ne-ai mai face pen-
tru neamul nostru românesc... Că mulţi oameni îşi iau băieţii dela
Suceava, pentru depărtare, şi cărţile îs scumpe, dar aici tare bine ar
fi. Noi avem băieţi care învaţă foarte bine, s’ar putea să ne iese domni...
Dumnezeu să-i binecuvânteze, amin...»1).
   Şi nu a fost nevoe către care să nu-şi fi aplecat urechea
ascultătoare şi să nu-şi fi deschis sufletul sensibil. Oricare
ar fi fost preţul — care a fost atât de greu.
                                   * ■*
   Dar sufletul lui delicat avea să-şi afle un refugiu în acea
îndeletnicire către care firi ca a lui se lasă ademenite de tim-
puriu 2). înveli în poezie trecutul — pe care îl cunoştea ca
puţini alţii — al neamului său. Versurile şi le tăinui sub
discreţia unui pseudonim — Teodor Robeanu—pseudonim
care a fost pentru George Popovici « masca sentimentală în
mijlocul mulţimii pe care a trebuit s’o suporte... Poezia
la el a fost un refugiu, un loc de hodină, o straşină de umbră
sub care a căutat un loc de adăpost liniştit, fericit că nu ştie
nimeni unde se ascunde»3). Din acest ascunziş ochii lui
    1) I. Grămadă, Răsfoind corespondenţa lui George Popovici, în « Neamul Româ-
nesc Literar *, Nr. 52, II, din 26 Dec. 1910, p. 827.
    9) Cea dintâiu încercare a lui George Popovici de a publica versuri în « Con-
vorbiri Literare » o descoperim în anul 1877, când poetul bucovinean avea doar
14 ani. «Convorbirile Literare* (1877, XI, p. 276),într’o notă redacţională, scriu:
« D-lui G. P. Cernăuţi: Sunteţi prea tânăr ăncă pentru publicitate. După un şir de
ani vom vedea ».
    s) St. O. Iosif despre T. Robeanu, Scrisoare către Sextil Puşcariu, publicată în
«Junimea Literară», X, 1913, pp. 118—119.
www.digibuc.ro
129
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
*7
căutau către plaiurile Bucovinei. Trecutul acestui mândru
colţ de ţară românească poruncea sensibilităţii lui Robeanu.
De câte ori, în mijlocul a fel şi chip de necazuri, sufletul
lui nu s’a înviorat la multele aduceri aminte din muntele Câm-
pulungului şi de câte ori icoana atâtor colţuri de ţară, unde-i
sburdase copilăria şi cea dintâi tinereţe, nu se va fi trezit
răscolitor în acest suflet! Şi poate că, amintindu-şi de « Bolta
dela Craiul Negru» şi cântând amintirile, se va fi gândit
la puţinele ceasuri de voie bună ale tinereţii sale, şi poate
va fi fost şi el printre cei trei voinici pe care-i cântă în « Bolta
dela Craiul Negru*:
                   In bolta dela Craiul Negru
                   Acolo-i vinul minunat,
                   Acolo trei voinici, aseară,
                   Intr’un ungher s’au aşezat.
                   Crâşmaru ’n umbră clipoceşte
                   Mănunchi de chei i-atârnl ’n brâu,
                   Nepoata are ochi albaştri
                   Şi-i blondă ca un spic de grâu.
                   Şi unul sare în picioare,
                   Zâmbind, mânuţele i-a prins,
                   Guriţa-al doilea-i sărută
                   In şagă mai, mai înadins.
                   Iar cel din urmă stă de-o parte...
   «Era — povesteşte un prieten al copilăriei sale — un ro-
mantic iubitor de izolări şi de ieşiri ştrengăreşti din izolare.
Nu am uitat încă avântul săniei iarna spre Sadagura, când
în odăiţa caldă a ovreicii crâşmărese goleam păhar după
păhar, puneam ţările la cale şi ne întorceam luminaţi de
zăpezi şi de sclipirea stelelor iernatice, cu popas la podul
Prutului, care răsuna câteodată de o Horă a Unirii, căci
nu eram singuri, erau pe acolo şi alţi crăişori bucovineni,
dintre cari unii or mai trăi încă. — Unde îţi merg florile
astea? îl întrebai odată.—La nunţi, la cineva. Dar numele
ei nu-1 spunea, l-am aflat dela alţii, nu dela dânsul»1).
                1) Gh. Bogdan Duică, Revista « Făt Frumos *, Suceava, anul I, 1926, p. 28.
www.digibuc.ro
28
GEORGE FOTINO
130
   Numele ei: Virginia Bej an, fiica consilierului consistorial
Dionisie Bejan. A murit în împrejurări tragice. De atunci:
                 De pe pridvorul casei tale
                 Albastre flori de mult nu cad,
                 In parc, în spre bătrânul brad,
                 Crescut-au burueni în cale.
   Inspiraţia lui porneşte dintr’un îndoit sentiment: al iubirii,
care i-a inspirat strofe uşoare şi duioase — dar care poate
nu simt partea cea mai de luat în seamă a poeziei lui — şi,
în al doilea rând, din cultul smerit pe care-1 avea pentru
trecutul ţării sale moldoveneşti, sentiment care stă la temelia
celor mai alese strofe ale lui.
   Amintesc aici « Ceasul Sfânt» x) în care poetul e crainicul
ceasului ce avea să vie:
                 Ardealul are codrii verzi
                 Şi ’n fundul lor ascunse ţine
                 Odoare fără de perechi,
                 Pentr’un fiu de împărat ce vine.
                 Ardealul are munţi bătrâni
                 Cu fruntea ’nnegurată ’n gânduri,
                 In văi se roagă popi români,
                 La omul răstignit pe scânduri.
                 Dar sus pe luciul de zăpadă
                 Merg zei păgâni...
   Amintesc şi poeziile lui « Cântec vechiu », «Istorie de noapte »
şi «Strofe carpatine». In această din urmă poezie, senti-
mentul de iubire aproape dispare faţă de sentimentul de iubire
a trecutului: poetul e în mijloc de codru, purtându-şi paşii
pe o cărărue spre iubita lui. La o cruce de cărări, înroşeşte un
trandafir în drum. Şi chipul iubitei îi împăinjeneşte privirea,
dar, iată că, în adierea vântului, brazii îşi clatină vârful.
Şi el îşi uită de iubită, căci, odată cu brazii cari lui îi par că
se leagănă în somn visând de Voevodul Dragoş, visează şi el
   J) «Junimea», 1909, Nr. 2, VI, p. 36.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
131
Z9
la poveştile ţării sale bucovinene, la freamătul şi la poezia
codrilor ei.
   Din această pioasă iubire a trecutului izvorăsc şi frumoasele
lui stihuri « Novela de castel», care au încântat pe Ştefan O.
Iosif atunci când i-au căzut prima oară sub ochi: « Doamne,
dar asta-i frumos de tot! », exclama Iosif. Tipărite întâia oară
în « Gazeta Bucovinei » x), extrase în broşură (13 pag. in 8°)
în acelaşi an, constituesc singurul « volum » de versuri apărut
în timpul vieţii poetului.
   In « Novela de castel» el cântă Suceava de altă dată. In
cetatea Sucevei se deapănă o poveste tristă. Domniţa îşi aş-
teaptă mirele şi mirele trebue să sosească din Ţara Leşească.
Radul, «copil de casă», şade lângă ea. Bietul copil de casă
întovărăşeşte pe Domniţa care, pentru altul, cercetează zarea:
                  Numa’s singuri, ea şi dânsul,
                  Ea şi iadul cel dintr’însul.
   Căci Radul iubeşte:
                  Pe podele de-alabastru,
                  Joacă razele de-apus
                  Şi gândirile s’au dus
                  Ca un stol de rândunele,
                  In departele albastru.«.
                   N’are preţ acum, ca pleava,
                   Tot castelul din Suceava.
   Şi dorurile îi fug departe, în Polonia, de unde poate veni
mirele:
                   Din Polonia cea albă
                   Steaguri au plecat în drum.
                   Au să vie-acum, acum
                   Cetele strălucitoare.
                   Sveltă ca un ram de nalbă,
                   Tânărul copil de Vodă
                   Părul galben îşi înoadă.
    J) Nr. 25, anul IV, din 27 Martie/8 Aprilie 1894.
www.digibuc.ro
30
GEORGE FOTINO
132
                Din Polonia cea albă
                Steaguri au plecat în drum
                Au să vie-acum, acum
                Mirele frumos ca ziua.
                •
                Scântee mărgele ’n salbă
                Dar mai viu lucesc lumine
                De sub gene lungi şi fine.
   Radul e cufundat în muta lui durere şi Domniţa îl alintă:
                Radule, copil de casă
                Mierlă veselă de huci,
                Unde gândurile-ţi duci?
                Stihuri legi ce mâine seară
                Vor slăvi pe o mireasă?
                Haide, spune cu chitara
                Cântecul de,mâine seară.
   Şi Radul, închizându-şi ochii în cari s’a furişat o lacrimă —
strop de rouă în care nu se oglindeşte mica lume din afară,
ci lumea infinită din sufletul cui iubeşte — îşi cântă dorul:
                « Aş vrea să fiu regele Maiu
                Şi tânăr să mor înflorit abia,
                Vezi, soare, crini, nimic n’aş lua!»
   Cântul s’a sfârşit de mult şi apoi:
                Tace; în cadenţi de valuri
                Mari, simţirea lui adâncă
                Bate ’n piept, cum în pădure
                Lovitura de secure.
   O clipă Domniţa pare a bănui ce dor a cuprins sufletul
lui Radu:
                « Ce să-ţi dau, tu, glas de făget
                »»*»***»»**»*%1
                «Ce să-ţi dau, alege darul!»
   Dar numai o clipă, căci, iată, buciumele sună lung pe Valea
Sucevei, vestind sosirea dinspre Ţara Leşească a mirelui, a lui
Vladislav.
                                        #
                                      # #
www.digibuc.ro
133
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
31
   Nu aş face un mai lung popas asupra lui Teodor Robeanu.
El venea după poezia înflăcărată şi entusiastă din prima ju-
mătate a veacului trecut, reprezentată în Bucovina prin Di-
mitrie Petrino şi Vasile Bumbac, cel care, măcar că elev al
lui Pumnul, ţinea morţiş la graiul său colorat şi curat din satul
de unde pornise, din Costâna Sucevei, şi venea odată cu
poezia desiluzionaţilor dela acel sfârşit de veac -1).
   Poeziile lui, împrăştiate ici şi colo, au fost, în parte, strânse
de Ştefan O. Iosif, mai târziu, în volumul« Teodor Robeanu » —
(Biblioteca « Minerva », Nr. 6/1908), cu o prefaţă de d-1 N.
Iorga, sau, mai exact, cu reproducerea, drept prefaţă, a pane-
giricului scris de acesta la moartea lui George Popovici.
   De sigur, în lirica românească şi de asemenea în diagramul
propriei opere a lui George Popovici, poezia nu reprezintă
un punct culminant. El însuşi îşi preţuia cu destulă modestie
versurile. O scrisoare către Iacob C. Negruzzi, din 1 Ianuarie
1887, care întovărăşea o poezie trimisă « Convorbirilor Li-
terare », ne-o mărturiseşte. De asemenea ea ne desvălue
gândul lui Teodor Robeanu când îşi voia publicate încercările
lui poetice:
   « Dacă veţi afla că poesia alăturată nu este complet netrebnică şi s’ar
putea publica, vă rog să nu ştergeţi acel « Cernăuţi» dela urmă. Rugă-
mintea vă va părea copilărească — şi poate şi este un lucru hazliu — dar,
dar... aşi dori ca publicul român să audă rădicându-se din când în
când şi glasuri care să-i aducă aminte de uitata Bucovină, glasuri,
fie ele, în lipsa evidentă de privighetori, chiar numai ciripiri de
vrăbii » 2).
   Fără să fie realizări ale unei mari inspiraţii, sunt strofe
uşoare şi armonioase, cu lacrimi discrete. Şi printre cântăreţii
   *) C. Loghin, Istoria Literaturii Române din Bucovina (1775—1918), Cernăuţi,
1926, p. 173 sq.
   N. Iorga, Istoria Literaturii româneşti contemporane, Bucureşti, 1934, voi. I,
p. 360 sq.
   *) I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, Studii fi documente literare, voi. I, Bucureşti
1931» P- 397-
   Iar altă dată, la 21 Aprilie 1887, scria lui Iacob C. Negruzzi: « Relativ la sfaturile
atât de binevoitoare ce mi-aţi scris cu prilejul încercărilor mele în stihuire, ce vă
pot răspunde ? Simţesc desăvârşita lipsă a acelei răbdări olimpice ce trebue să o
aibă adevăratul artist în a rotunji asprimile formei şi a limpezi ideia până la sen-
sibilizare. Dacă cu toate acestea s’ar întâmpla ca emoţiunea momentană să producă
spontan câteva strofe mai puţin banale, fie acesta meritul necunoscutului T. Ro-
beanu şi nu al meu * *. Supra, p. 403.
www.digibuc.ro
32
GEORGE FOTINO
134
dragostei şi printre evocatorii trecutului nostru, acest sensitiv
cu sufletul constant sonor, în a cărui puţină operă poetică *)
se găsesc, printre negurile care cu vremea s’ar fi putut desluşi,
indiciile unei drame sufleteşti mişcătoare, poate fi aşezat —
chiar de s’ar împotrivi la aceasta unii 2) — la un locşor de
cuviinţă în antologia românească.
   Acestui reprezentant al visătorilor dela sfârşitul veacului
trecut i s’ar putea asocia, oarecum şi prin sensul operei lor,
şi prin o anumită asemănare a vieţii lor, şi prin însuşi tragismul
sfârşitului unuia dintre ei, doi poeţi de mai târziu, Dimitrie
Anghel şi St. O. Iosif, cari, în « Caleidescopul lui Mirea » 3),
închinând câteva versuri amintirii lui Teodor Robeanu, îşi
apropie sufletul lor de sufletul lui şi — mişcător presimţi-
mânt — îşi întrevăd un sfârşit trist ca tristul lui sfârşit:
                                Cu fiecare vers spre el mă chiamă,
                             I-aud acum tot mai aproape plânsul,
                                Şi stăpânit de-aceeaşi neagră teamă,
                            Mă plec şi plâng alăturea de dânsul.
                                               *
                                            # *
   Dar nu numai către evocarea în versuri a trecutului nostru
îl duceau îndemnurile pe George Popovici. Ci încă şi mai
mult către cercetarea şi reconstituirea acestui trecut îl duceau.
   « Ideea de a reconstrui, din urmele rămase, sistemul vechiului nostru
Drept — scria lui Iacob C. Negruzzi — n’au încetat de a mă mişca
irezistibil; dar entusiasmul sanguinic de începător s’a liniştit şi a
făcut loc dorului, sau, poate este mai corect să zic, unei trebuinţi
sufleteşti de a rezolva problemele întâmpinate, în un mod demn. Am
mers în şcoala istoricilor de Drept german şi am căutat să desprind
metoda lucrării; apoi m’am întors la primul meu amor şi m’am ocupat
iar cu puţinele izvoare de Drept român...» 4).
   Ajunse cel mai bun cunoscător al vechilor noastre aşeză-
minte româneşti.
   *) Printre manuscrisele lui Teodor Robeanu date < Junimii Literare » ar fi fost
şi unele din care s’ar deduce ci el s’ar fi încercat şi în genul dramatic, scriind un
poem « Nurmahal *.
   *) « Convorbiri Critice *, III, 1909, p. 162.
   ») I, 1908, pp. 56—57-
   *) Scrisoare din 19 Octomvrie 1890, în I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, l. cit. supra.,
voi. I, p. 406.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
33
135
   Nu a scris prea mult — şi nu a scris opere de generalizare.
De altfel, în sărăcia istoriografiei noastre de atunci, nici nu
s’ar fi putut începe, temeinic, decât prin lucrări de amănunt.
Chiar azi, când ştiinţa istorică s’a învrednicit cu multe desco-
periri şi cercetări de seamă, operile de generalizare asupra
trecutului nostru cer, în faţa materialului încă necunoscut şi
poate revelator, multă circumspecţie; iar eruditul conştiincios
se vede ţinut a nu încerca de multe ori decât genul monografic
şi, deseori şi atunci, a se mărgini la formulări de conjecturi.
   începuse încă de pe când era student la Cernăuţi să strângă
material documentar J) şi să se îndeletnicească cu cercetarea
vechiului nostru Drept. In cadrul «Junimii», el avea, într’un
şir de conferinţe ţinute la şezătorile acestei societăţi culturale,
să înfăţişeze câteva rezultate de ale studiilor sale. Prin 1883—
1884, când era preşedinte al «Junimii», face primele sale
comunicări, al căror obiect îl formează: paremia juridică « ai
carte, ai parte » şi simbolismul arhaic «jurământul cu brazda
în cap » — fragmente din istoria vechiului Drept românesc.
   In acelaşi cadru face, altădată, o prelegere despre «Deşugubinâ»
— fragment din istoria Dreptului românesc — şi, cu un alt
prilej, despre a.Diplomatica din vremea lui Alexandru-cel-Bun ».
   « Megieşii la Români » — e titlul unei conferinţe care se găseşte
pe programul unei şezători literare junimiste din 18842).
   George Popovici îşi face intrarea în istoriografia românească.
   Printre primele lucrări care văd lumina tiparului este acel
«Index Zolkievensis » publicat în revista « Candela t> dela Cer-
năuţi 3). Este editarea, în textul original german întovărăşit
de traducerea românească, a unui document alcătuit în 1783
în Zolkiev şi cuprinzând: « Sumarul actelor şi al inventarielor
vechii Mitropolii de Suceava, precum şi al scrisorilor oficiale
şi private relative la interesanta persoană a pribeagului Mi-
tropolit Dositeiu, toate pe atunci aflătoare la Zolkiev, făcând
    *) « Revista Politică» din Suceava, Nr. 4, anul I, din 1 Iulie 1886, scrie: «La
ia Iunie, Societatea Teologică Română din Cernăuţi, ţinând şedinţă de constituire,
alege in comisia pentru strângerea documentelor şi cărţilor vechi pe Ion Bumbac,
George Popovici, Victor Olinescu ».
    *) « Raportul anual al Soc. Acad. Rom. Junimea », al Vl-lea an administrativ.
Textul acestor conferinţe nu se mai găseşte.
    *) « Candela », Jurnalu bisericescu-literariu, Nr. 5, anul III, din 1 Septemvrie
1884, p. si.
    1* A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
34
GEORGE FOTINO
136
parte din arhivul Principilor Radziwil». Publicându-1, îl în-
soţeşte de comentarii asupra câtorva documente privitoare în
special la Alexandru-cel-Bun şi la vestitul mitropolit.
   Doi ani mai târziu, în 1886, publică tot în revista « Can-
dela »: « Opt documente româneşti privitoare la Mănăstirea
Putna (iyoy—iyy8) » x). Din acestea, şapte dau ştiri despre
strădaniile călugărilor întru a asigura interesele materiale ale
mănăstirii, iar al optulea este interesant pentru lumina ce
revarsă « asupra organizaţiei şcolilor mănăstireşti şi a persoanei
Arhimandritului Măzereanu, căruia îi datorăm o sumă de
c6pii de cronici şi de condici de documente ».
   In acelaşi an, 1886, în « Convorbiţi Literare » 2), publică o
minunată recenzie: « O scriere nouă asupra vechilor noastre
aşezăminte—Dare de seamă critică asupra cărţii: Essai com-
pare’ sur Ies institutions et Ies lois de la Roumanie, depuis Ies
temps Ies plus recules jusqu’â nos jours, par Nicolas Blaremberg,
1886, in 5°, 8oy pag. ».
   O «Dare de seamă» — este titlul nepretenţios al câtorva
pagini admirabile care constituesc, prin ele înşile, o bine con-
cepută lucrare de Drept românesc. Căci George Popovici nu
se mărgineşte numai a arăta dirimantele lacune ale lucrării
lui Blaremberg. De altfel, şi un motiv de amor propriu ro-
mânesc îl face să dea toată atenţiunea cuvenită recenziei pe
care o face: « Am auzit — scria el lui Iacob C. Negruzzi la
17 Octomvrie 1886 — că d-1 Pic (Ladislau) pregăteşte încă o
critică a acestei cărţi şi nu aş voi ca din partea Românilor să fie
chestiunea tractată mai superficial decât din partea străinilor» 3).
   Nu se mărgineşte numai a demonstra că Nicolas Blaremberg
şi-a scris lucrarea desconsiderând obiceiurile rămase până azi
în popor şi ignorând « într’un chip neaşteptat tot ce s’a pu-
blicat la noi pe terenul arheologiei juridice » — după cum a
    l) Ibid., Nr. 9, anul V, din i Septemvrie 1886, p. 557.
    *) Nr. 8, anul XX, din 1 Noemvrie 1886, pp. 662—688. « Convorbirile Literare »
Nr. 10, anul XX, din 1 Ianuarie 1887, p. 891, publică şi o « Notiţă» care îndreaptă
unele erori strecurate în tipărirea acestei dări de seamă.
    *) I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, /. cit. supra, voi. I, p. 395. Adaog că recenzia
lui George Popovici, apărută în « Convorbiri Literare *, asupra cărţii lui Blaremberg
a fost reprodusă în întregime, în limba franceză, de « L’Etoile Roumaine *, anul II,
Nr. 274 din Decemvrie 1886, Nr. 1, anul III, din 1/13 Ianuarie 1887 şi Nr. 2 din
3/15 Ianuarie 1887.
www.digibuc.ro
137
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
35
ignorat mai toată bibliografia românească anterioară — şi ne-
dând, sau neînţelegând, însemnătatea întocmirilor slave şi
ungureşti pentru priceperea obiceiurilor noastre şi, de ase-
menea, că a scris-o fără să se ocupe de organizaţia şi de dreptul
Românilor transilvăneni şi fără să se folosească de cercetările
de Drept comparat, atât de necesare pentru determinarea
influenţelor culturale. Sub condeiul lui George Popovici, o
recenzie nu se mărginea numai la revolta împotriva superficia-
lităţii sau pretenţiunii. Ea nu se încheia niciodată negativ.
Ea era o lucrare de afirmaţie. Ea creea. Şi George Popo-
vici, în această « Dare de seamă », ridică multe probleme —
mai de căpetenie sau mai de amănunt — deslegând pe unele
din ele, trezind interesul pentru deslegarea ulterioară a altora.
Fără a împărtăşi unele din enunţările lui George Popovici —
o vom arăta mai jos — ne este uşor să recunoaştem siguranţa
şi simţul critic cu care el analizează anumite instituţiuni şi
simbolisme juridice româneşti, aducând explicaţia valabilă a
multora dintre ele. Cităm, de pildă, simbolismul juridic al
jurământului cu brazda în cap,întocmirea boieriilor româneşti,
cu care prilej emite şi ipoteza unor înrâuriri exercitate asupra
arhondologiei moldoveneşti de către institutiunile munteneşti
— hipoteză pe care aveau s’o lărgească şi s’o confirme mai
târziu, mai documentat, cercetările d-lui C. C. Giurescu *).
De asemenea, în «Darea de seamă» mai sus amintită, aduce
numeroase precizări în materia dreptului penal şi în ce pri-
veşte vechea noastră organizaţiune municipală.
   O notiţă din «Revista Politică» 2) şi un fragment dintr’o
scrisoare de a lui George Popovici aflată în manuscrisele
Academiei Române ne spun că anul 1886 — când a
apărut «Darea de seamă» amintită — urma să ne mai aducă
o altă publicaţie. Intr’adevăr, «Revista Politică» scrie: «în
posesiunea d-lui George Popovici, stud. jur. în Cernăuţi, se
află un număr considerabil de documente istorice, privitoare
la Români, dintre care 24 sunt scrise în limba slavonă şi
cuprind două secole (1418—1660). Toate celelalte documente
   l) C. C. Giurescu, Contribuţiuni la studiul marilor dregătorii în secolele XIV
ţi XV, Vălenii-de-Munte, 1926.
   *) Nr. 6, anul I, din 1 August 1886.
   n*
www.digibuc.ro
36
GEORGE FOTINO
138
sunt în limba română şi din vremile mai recente. D-l George
Popovici, după cum suntem informaţi, în urma unei ru-
găminţi speciale a d-lui profesor Gr. G. Tocilescu, va publica
aceste 24 documente în « Revista pentru Istorie, Arheologie şi
Filologie » şi le va comenta în notiţe juridice privitoare la
Dreptul român vechiu ». Dar despre această publicare, pe care
o vesteşte revista suceveană, nu am aflat urmare în « Revista
pentru Istorie, Arheologie şi Filologie », iar acel fragment din
scrisoarea lui George Popovici, aflat la Academia Română şi
adresat unui profesor *), ne aduce explicaţia faptului că în
revista lui Gr. G. Tocilescu nu au apărut documentele anun-
ţate şi, de asemenea, ne lămureşte şi asupra unor deprinderi
« ştiinţifice » care — nădăjduim — vor fi dispărut de atunci
până astăzi din lumea ştiinţei oficiale 2).
   In anul următor, 1887, se îndeletnicea cu unele probleme
privitoare la influenţele culturale străine în structura târgu-
rilor moldoveneşti3).
     *) Care se pare a fi Iacob C. Negruzzi — căruia îi scrie, la 30 Martie 1887,
în aceeaşi chestiune şi căruia i se adresează tot cu titlul de * Profesor *, v. I. E.
Torouţiu şi Gh. Cardaş, /. cit. supra, I, p. 402.
    *) Iată ce scrie George Popovici: « Vă rog mult, Domnule Profesor, să binevoiţi
a stărui ca d-l Tocilescu să-mi înapoieze copiile de documente ce i-am trimes spre
a fi publicate în « Revista pentru Istorie, Arheologie ţi Filologie ». Faţă cu d-sa sunt
în o poziţie foarte ciudată, cu atăt mai mult cu cfit d-sa nici nu află cu cale a-mi
răspunde la un rând întreg de scrisori ce am fost nevoit să-i scriu pentru a reclama
manuscriptul. Lucrul este astfel: în vara trecută am aflat din întâmplare că un am-
ploiat rus din Cernăuţi are mai multe documente vechi moldo-slavone. Am isbutit
a le împrumuta spre decopiare. Pentrucă nu pricepeam încă destul de bine limba
slavonă particulară a hrisoavelor româneşti, m’am pus întăiu pe studiul ei. După
vreo două luni am isprăvit decopierea şi traducerea şi am însoţit încă fiecare docu-
ment cu un rând de note explicative. Am scris d-lui Tocilescu întrebându-1 ori de
n’ar fi dispus a le publica — documente şi note — în « Revista ». Mi-a răspuns foarte
amabil şi în sens afirmativ. Dară de când i le-am trimes şi până acuma nu m’a în-
vrednicit cu o singură linie de răspuns. Pe de altă parte, d-sa a primit, în manualul
său de Istorie, rezultatul cercetărilor mele asupra ierarhiei boiereşti, aşa întocmai
după cum l-am expus în notele cu care era însoţit manuscriptul — şi aceasta înainte
de a publica lucrarea mea (11). Lucrul este în sine o nemică, dară prea caracteristic
pentru directorul «Revistei pentru Istorie, Filologie ţi Arheologie» decât ca să
mă mai încred d-sale. Afară de aceea, în decursul vremii, studiile mele mai apro-
fundate mi-au arătat că nu toate din părerile depuse în notele cu care am însoţit
documentele sunt corecte.........». Ms. Acad. Rom. Nr. 5266.
    *) La 29 Martie 1887 scrie lui Iacob C. Negruzzi: t Eu mă ocup acum cu studiul
elementelor germane în organizaţia veche a târgurilor române; materialul polon
şi transilvănean nu-mi lipseşte, dar cel român foarte mult *. I. E. Torouţiu şi Gh.
Cardaş, l. cit. supra, I, p. 400,
    Aceste cercetări nu au făcut, de altfel, obiectul unei redactări care să fi fost destinată
publicării şi pe care s’o fi putut afla printre manuscrisele rămase dela George Popovici.
www.digibuc.ro
139
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
37
   Dăm de urma unei noui lucrări de Drept românesc la
care, în acelaşi an, se gândea George Popovici, dar care nu
a mai apărut şi al cărei manuscris — dacă va fi fost întocmit
—   nu l-am putut afla. E vorba de o lucrare de vechiu Drept
românesc pe care el o pregătea pentru « Almanahul Literar »
al « României June » dela Viena pe anul 1888. Ştim, dintr’o
scrisoare trimisă la 27 August 1887 din Cernăuţi « României
June » care, după suggestia lui Titu Maiorescu x), făcuse apel
şi la colaborarea lui George Popovici, că era « un mic studiu
din domeniul vechilor întocmiri româneşti şi că natura lu-
crului cere ca el să fie întovărăşit de un număr de note in-
dicative de izvoare». In ce priveşte subiectul, «vă comunic
—   scrie George Popovici — cum că lucrarea, sub titlul de
« Mişeii», va fi aşezată pe cel mult opt file de tipar» şi că
va fi gata «cam pe la 15 Octomvrie»2). La 5 Septemvrie
1887 însă scrie lui Iacob C. Negruzzi că a renunţat de a
mai alcătui « un mic studiu asupra mişeilor, în înţelesul ve-
chiu fiscal». Căci « aş fi trebuit să încep o polemică în con-
tra unor păreri emise până acuma. Dar m’am convins că
un asemenea lucru n’ar fi sporitor intereselor «României
June » şi am luat în urmă hotărîrea să fac un excurs asupra
vechei pilde: «Liuzi între călăraşi» (v. Manuscrisul Vorni-
cului Golescu, « Convorbiri literare », 1874, pag. 71). In ea
se oglindesc câteva fărimături din trecuta organizaţie a ţării
şi dau prilej a atinge o mulţime de amănunţimi intere-
sante »3).
   Printre cele câteva crâmpeie de manuscrise rămase dela el,
nu am dat nici de urma acestui studiu.
   Acelaş an, 1887, ne aduce un studiu: «Mihai Vodă
şi moşnenii din Sularul — o încercare interpretativă », publicat
în « Convorbiri Literare » şi în care analizează un hrisov dela
Mihai Viteazul din 1 Februarie 1597, pentru a-i da
    x) V. scrisoarea din 3/15 Iunie 1887 a lui Titu Maiorescu către * România Jună *
în: Ion Grămadă, România Jună din Viina, z8yz—igzz, monografie istorică. Arad,
1912, p. 143.
    *) Ion Grămadă, /. cit. supra, p. 145.
    *) I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, l. cit. supra, I, p. 404.
www.digibuc.ro
38
GEORGE FOTINO
140
interpretarea juridică, pe care comentatorii anteriori ai hriso-
vului nu o aflaseră 1).
   Un număr de documente slavone ale mănăstirilor Moldo-
viţa şi Putna, începând dela Alexandru cel Bun, «într’adevăr
interesante — scrie într’o scrisoare George Popovici lui Iacob
C, Negruzzi la 19 Octomvrie 1890 — şi care-mi dau prilej
la unele stabiliri nouă, relevând tot ce e interesant în text
din punct de vedere al istoriei de Drept»2), era destinat,
în intenţia lui, să-şi găsească loc în coloanele « Convorbirilor »
— unde această intenţie nu s’a tradus în fapt.
   Despre anumite aspecte din istoria organizaţiunii Voevo-
datului Moldovei, George Popovici se ocupa spre sfârşitul
anului 1890 şi îşi manifesta intenţia de a întocmi o lucrare
din acest domeniu3).
   Un excurs în domeniul Dreptului comparat făcea obiectul
cercetărilor lui prin 1890, la Innsbruck de unde, la 10 Iulie
1890, scria tatălui său: «Profesorul Zallinger, al cărui curs
îl urmez aici şi care este un învăţat cu renume, deşi încă
tânăr, m’a îndemnat să fac o lucrare dela care pot să mă
aştept la oarecare rezultate. Ar fi să fac un studiu despre
cea mai veche codificare a dreptului feudal al cutumelor din
Barcelona (1068) (Lehensrechtliche Codificalion). Această ma-
terie nu a fost încă îndeajuns cercetată şi ea constitue acum
ocupaţia mea din orele libere4).
    x) «Convorbiri Literare», Nr. 12, XX, din i Martie 1887, p. 1065—1086. In
Nr. 1 din 1 Aprilie 1887, XXI, p. 96 « Convorbirile Literare » publică o notiţă
care îndreaptă erori şi împlineşte omisiuni de frază strecurate în transcrierea şi tipă-
rirea studiului lui George Popovici.
    Gr. G. Tocilescu reuşise în parte să interpreteze hrisovul. (« Rev. pentru Ist.,
Arh. şi Fii. », II, voi. IV, 1885, p. 542 sq.). A. D. Xenopol l-a rectificat, în esenţă
destul de bine, dar greşeşte şi el când combate şi partea corectă a interpretării lui Gr.
G. Tocilescu. (A. D. Xenopol, Ţăranii sub Mihai Viteazul, cu prilejul unui document •
în « Convorbiri Literare », Nr. 8, XX, Noemvrie 1886, pp. 695—702).
    *) I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, /. cit. supra, I, p. 406.
    *) Scrisoare din n Decemvrie 1890 către redacţia «Convorbirilor Literare», în
I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, I, pp. 407 şi 418 nota 56.
    *) Din scrisorile încredinţate mie.
    Lehnsrecht, Lehnswesen (lat. feudum, beneficium) dreptul asupra unui feud care
rămâne proprietatea seniorului (Dominus feudi) şi care drept decurge din raporturile
de fidelitate reciprocă dintre donator şi beneficiar (vassus, în germ. Lehnsmann).
La noi, deci, ar fi dreptul donatarului asupra unei moşii donative, asupra căreia
Domnul, voevodul, îşi păstrează dominium eminens. Antiteza lui *Lehn ~ feudum
este allodium.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
39
141
   In anul 1891 întâlnim mai multe lucrări tipărite de ale
lui. In «Convorbiri Literare1) el publică o monografie:
« Cronica lui Ureche despre ocoalele jugaene », pentru a inter-
preta un fragment al cronicarului care scrisese despre Juga
Vodă că «au descălicat oraşe prin ţară... şi au ales sate şi
le-au făcut ocoale prin prejur... ».
   In interpretările anterioare ale lui Picot şi A. D. Xenopol
«ocoalele erau întăriturile, cercuirile de pază ale oraşelor».
împotriva acestor interpretări, după care ocoalele jugaene ar
fi fost întocmiri fortificative, George Popovici susţine că ele
sunt « forme de organizaţiune teritorială » — deci, « ocol » are
înţeles de cerc « cuprinzând mai multe sate ». Deci Juga Vodă
descalecă oraşe, iar din satele înconjurătoare face arondis-
mente pentru cele dintâi. Aşa dar, ocoalele erau din vechime
cunoscute în Moldova « ca nişte forme de organizaţiune teri-
torială ». Din un şir de documente, deduce «existenţa de
ocoale în Moldova în înţeles de cercuri teritoriale ». Textul
cronicei lui Ureche, coroborat cu foarte numeroase docu-
mente, duce pe autor la a recunoaşte în ocoalele jugaene « com-
plexul satelor dimprejurul oraşelor », constituite în arondis-
ment.
   Acelaşi an, 1891, ne aduce o nouă lucrare, publicată tot
în « Convorbiri Literare » al cărei titlu este: « Runc » — Glosă
la o colecţiune inedită de documente moldo-cămpulungene » * 2).
Este o explicare ■— sprijinită pe un bogat aparat de erudiţie
— a cuvântului « runc », care se întâlneşte izbitor de des în
nomenclatura topică nu numai a Bucovinei muntoase, ci şi
a celorlalte regiuni de munţi şi dealuri locuite de Români.
Origina fonetică a expresiunii şi sensul topic îi apar cu o
evidenţă perfectă. Românescul « runc » — « de cea mai lucie
origină latină » (runcare = a lăzui, a plivi, a despăduri) —
indică, prin sensul topic, o «curătură»; un arhaism care e
şi « un interesant document istoric... ce mărturiseşte despre
înaintările civilizatoare ale agricultorilor şi păstorilor de viţă
latină în bătrânii codrii dacici». Din cercetarea acestor docu-
    *) Nr. 12, XXIV, 1 Martie 1891, pp. 1009—1023.
    2) Nr. 9, XXV, 1 Decemvrie 1891, pp. 705—716.
www.digibuc.ro
4°
GEORGE FOTINO
142
mente câmpulungene * *), din spicuirea prin folklorul buco-
vinean 2), precum şi din cercetarea basmelor şi a zicătorilor
populare, conchide că «runcul în funcţiune de apelativ şi
în moştenită semnificaţiune, se afirmă vioi în circulaţia limbii.
Românii îşi eluptau noui pământuri din stăpânirea codrului
verde, runculindu-1
   Cercetând valoarea lexică a acestei expresiuni, îi află apli-
caţiuni «izolate şi anachronistice» şi află că şi « amintirea pri-
mitivului ei înţeles- există sporadic », expresiunea fiind înlo-
cuită prin alte expresiuni (curăţitură, curătură = loc despă-
durit prin instrumente, şi arşiţă = pădure prefăcută în câmp
prin foc, atunci când « runc » desemna amândouă speciile de
locuri lazuite) şi se întreabă: «Este misiunea cuvântului
[runc] pentru eternitate încheiată ? Limba literară nu va simţi
îndemnul de a reabilita pe acest deposedat nobil de pur
sânge ? »
   In 1894, profesorul de drept canonic din Cernăuţi, dr.
Ludwig Wahrmund, tipăreşte un studiu: «Das Kirchenpa-
tronatsrecht und seine Entwichlung in Oesterreich». El se
bucură de recenzia amplă pe care George Popovici o pu-
blică în « Gazeta Bucovinei» 3) şi în revista « Candela » 4), şi
care recenzie este, potrivit deprinderii conştiincioase a isto-
ricului bucovinean, o cercetare atentă a cărţii recenzate.
    ‘) De ex. un inventar din 20 Februarie 1768: «Am un runc, care a fost l&zuit de
tatăl meu cu foc şi securea *,
    *)                 Leliţă cu ochi căprii,
                       Dupe mine tu să vii,
                       Că din brazii tăi cei verzi
                       Eu ţi-oi face runculeţ...
sau:
                       Frunză verde, iarbă lată,
                       Aşa-mi vine câte-odată
                       Să-mi las mamă, să-mi las tată,
                       Lumea ’n cap ca s’o apuc
                       Şi ’n pustiuri să mă duc,
                       In pădurea fără stâni,
                       In codrii fără stăpâni,
                       Să m’apuc să runculesc,
                       Loc să-mi fac ca să trăiesc
                       Şi să scap de boieresc...
    *) Nr. 13, anul IV, 1894.
    4) 1894, pp. 124—128.
www.digibuc.ro
143
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
41
   O notă subliniară dintr’un «Anunciu literar » publicat în
« Candela » 1) în care amintea de « rodnica activitate a unei
superioare personalităţi din ţară », iscă o polemică cu redacţia
« Candelei», care desaprobase acea notă subliniară 2), şi de-
termină din partea lui George Popovici câteva precizări pe
care el le face sub titlul « O declaraţiune », în « Gazeta Buco-
vinei'» 3), şi sub titlul « Anqliza unei anticritice », tot în « Ga-
zeta Bucovinei» 4).
   Despre istoria vechilor organizaţiuni moldoveneşti dă o
monografie publicată în «Omagiu lui Titu Maior eseu»:
« Starostia Sepinicensa — Notiţă privitoare la istoria vechii
organizaţiuni a Moldovei de Sus » 5).
   împotriva interpretării care fusese dată anterior (de Picot
şi Bengescu, în studiul lor Alexandre-le-Bon) după care sta-
rostia ar fi fost un titlu de protie dat primului boier din
Sfatul Domnesc şi împotriva părerii învăţatului slavist Kalus-
niacki, după care titlul de staroste s’ar referi la supremul
dregător ţinutal al Sucevei, George Popovici arată că este
vorba de o instituţiune integrantă din organizaţia teritorială.
« Starostia este o căpetenie teritorială, el este mai marele în
unele ţinuturi, mai ales în părţile vecine cu Polonia. Astfel
la Cernăuţi, unde numirea s’a conservat cu o memorabilă
rezistenţă, şi la Hotin ». Deci—în teza lui George Popovici —
o dregătorie teritorială din Nordul Moldovei, în legătură cu
comerţul ce se făcea la confinele Galitiei si ale Poloniei în
       * * *
spre Capitala Moldovei, cu puncte de trecere şi staţiuni va-
male în Cernăuţi si Şiret, în Hotin si Dorohoi. Instituţie de
origină polonă, starostia sepinicensa pare a nu fi avut o
înrâurire esenţială asupra organizaţiei Moldovei.
    x) Nr. a, XIII, Februarie 1894.
    *) Nr. 6, XIII, 1 Iunie 1894, pp. 373—374-
    *) Nr. 18, anui IV, 1894.
    *) Nr. 48, anul IV, 19 Iunie 1894.
    *) Bucureşti, 1900, pp. 476—482.
    Este un studiu mai desvoltat ai unuia mai mic, anterior (de 4 pagini), pe care-1
pregătise pentru « Convorbiri Literare » sub titlul: Despre starostele din formulele de
mărturie ale unor documente dda Alexandru-cel-Bun — scrie George Popovici lui
Iacob C. Negruzzi (fără dată) — în I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, 7. cit., I, p. 41a.
    A apărut şi un Post scriptum la Starostia Sepinicensa, în « Convorbiri Literare »,
Nr. 5, XXXIV, 15 Mai 1900 p. 43a.
www.digibuc.ro
4*
GEORGE FOTINO
144
   Se pare că George Popovici se gândea să studieze mai de
aproape această instituţiune, în cadrul unor cercetări asupra
dregătoriilor moldoveneşti. Printre manuscrisele păstrate la
Academia Română se află câteva foi din care se desprinde
că el s’a ocupat despre «începuturile boeriilor moldove-
neşti », însă fără ca să putem afla în ele măcar planul unei
expuneri mai largi. Sunt câteva adnotări care mărturisesc
mai mult despre intenţia lui George Popovici în această di-
recţie. E probabil că, dacă ar fi dus mai departe cercetă-
rile, ar fi ajuns la unele precizări în privinţa starostiei. Avea
să le aducă istoriografia noastră de mai târziu. «Existenţa
unui ţinut administrativ al Sepenitului, după întemeerea
Moldovei, nu se dovedeşte — scrie d-1 C. C. Giurescu. E po-
sibil să fi existat o ţară a Sepenitului înainte de întemeerea
Moldovei. Nimic nu ne îndreptăţeşte însă să credem că
această ţară a Sepenitului a alcătuit, după constituirea Sta-
tului moldovean, un ţinut administrativ având în frunte
un dregător cu titlu de Staroste al Sepenitului. In docu-
mentele analizate de George Popovici se întâlneşte numai
titlul de staroste, fără însă să se specifice al cărui ţinut
era i)1).
   In « Noua Revistă Română » din Bucureşti 2) aflăm, printre
colaboratori, pe George Popovici cu o uDare de seamă»
consacrată lucrării lui Aurel Onciul : Dreptul Administrativ,
partea generală, Viena, 1900.
   II   aflăm, de asemenea, printre printre colaboratorii «En-
ciclopediei Române» publicată de Dr. C. Diaconovich,
figurând, în voi. I (Sibiiu, 1898), cu capitole din vechiul
Drept român, iar în voi III (Sibiiu 1904) cu note de Diplo-
matică românească.
   Un studiu, frumos construit, se ocupă despre « Ordinea
de succesiune în moşiile donative moldoveneînveaculal XJV-lea».
Monografia aceasta a apărut în volumul « Prinos lui Sturdza »,
(Bucureşti, 1903).
    9 C. C. Giurescu, l. cit. supra, p. 34, nota 4.
    Despre Ţara Sepenitului v. de asemenea Teodor Bălan. Cernăuţi, 1926, extras
din « Glasul Bucovinei *, Noemvrie 1926.
    *) Nr. 12, voi. I, din 15 Iunie 1900, p. 548.
www.digibuc.ro
145
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
43
   Din sărăcia documentelor veacului al XlV-lea, (căci te-
zaurul arhivai al Moldovei din acel veac abia de ne-a păs-
trat câteva cărţi voevodale) el desprinde totuşi elemente pen-
tru o analiză juridică a proprietăţii donative, a moşiilor de
răsplată moldovene.
   începând cu cartea de hărăzire a lui Jurg Koriatovici, din
3 Iunie 1374, document care a fost prilej de discuţiune largă
în ce priveşte autenticitatea lui — George Popovici conchi-
zând pentru afirmativă x) — el supune unui examen strâns
formulele celor câteva diplome voevodale surprinse de pos-
teritate din materialul documentar al Moldovei din acel veac,
şi, analizând întorsătura de frază care apare stereotipic în do-
cumentele atestătoare de asemenea colaţiuni de răsplată: ului
si copiilor lui si nepoţilor lui şi strănepoţilor lui şi răstrănepo-
ţilor lui », ajunge la încheierea că nu este vorba de o limitare
la al patrulea grad a dreptului de succesiune, ci de o încer-
care greoaie de a fixa principiul însuşi succesoral in infinitum, l
    l)    A. D. Xenopol, Istoria Românilor, voi. III, p. 223, nota 26, considera acest
document — publicat prima oară de B. P. Hajdeu — ca autentic, aşa precum îl
considerase, fireşte, B. P. Hajdeu. N. Iorga socoteşte actul < ca opera dibace a unui
om familiarizat cu vechile noastre urice şi cunoscând poate şi unele diplome litvane *
(Studii ţi documente, voi. V, pp. 597—601). Ion Bogdan, care la un moment dat îl
socotise şi el autentic, (Documentul Râzenilor din 1484 şi organizarea armatei moldovene
în sec. al XV-lea, în «Analele Academiei Române *, voi. XXX, p. 290, nota 22),
revine asupra primei lui hipoteze, pentru a conchide în falsitatea documentului
(« Bulet. Corn. Istorice », I, pp. 103—104). Aceeaşi părere o are şi Radu Rosetti
(Despre succesiunea Domnilor moldoveni dintre Laţe şi Alexandru-cel-Bun. Iaşi, 1923.
Extras din «Viaţa Românească», pp. 3—7). D. Onciul îl consideră — ca şi George
Popovici —autentic. (Datele cronicelor moldoveneşti asupra anilor de domnie ai lui
Alexandru-cel-Bun, « Analele Academiei Române », Seria Il-a, tomul XXVII, p. 206,
şi *Din Istoria Românilor », p. 17, vezi şi C. C. Giurescu, l. cit. supra, p. 33, nota 1).
Pentru literatura chestiunii vezi şi I. Minea, Principatele Române şi politica orientală
a împăratului Sigismund. Bucureşti, 1919. Acelaşi autor, în «Revista Arhivelor *,
anul II, Nr. 3, 1926, p. 397, mai aduce un argument împotriva autenticităţii docu-
mentului lui Koriatovici.
    Un examen diplomatic mai complet asupra documentului îl datorăm d-lui P. P.
Panaitescu, Diploma Bârlădeană din JJ34 şi Hrisovul lui Jurg Koriatovici din 1374 *.
în « Revista Istorică Română », 1933, anul II, fasc. I, pp. 46—58.
    D-l P. P. Panaitescu, pe lângă argumentele anterior cunoscute deduse mai mult
din oarecare elemente suspecte în publicarea hrisovului şi din un şir de considerente
întemeiate pe unele împrejurări istorice, aduce numeroase observaţiuni întemeiate
pe analiza limbii şi ortografiei hrisovului, pe o critică amplă diplomatică ce face
documentului — căci încercarea de critică diplomatică a lui Popovici nu adâncise
îndeajuns problema — şi pe modificările intervenite între cele două editări ale docu-
mentului de către B. P. Hajdeu (1860 şi 1873). Conchide în falsitatea diplomei lui
Jurg Koriatovici.
www.digibuc.ro
44
GEORGE FOTINO
146
pornind dela primul beneficiar al hrisovului. Este sin-
gura încheiere posibilă, în sprijinul căreia, pe lângă argu-
mentele istoricului bucovinean, am încercat, într’o lucrare la
care trimit * *), să aduc — şi cred că voiu fi izbutit — unele
dovezi documentare certe care să confirme hipoteza lui
George Popovici.
   In « Convorbiri Literare»2) George Popovici publică un
studiu privitor la un capitol din vechea cronologie românească:
« Anul dela Martie în timpul lui Alexandru-cel-Bun ». Sprijinit
pe un bogat material de erudiţie, el discută o problemă care
făcuse obiectul unor cercetări ale altor istorici români3) şi
conchide în existenţa regimului anului dela I Martie, care
în cancelaria moldovenească se constată pentru epoca lui
Alexandru-cel-Bun. Dar face rezerve asupra chestiunii dacă,
pentru timpul când îl surprindem, el a ocupat cu desăvâr-
şire terenul. De asemenea, îşi rezervă dreptul de a cerceta,
în studii ulterioare, când a prins rădăcină în Moldova şi
cum a dispărut, lăsând locul cronologiei dela 1 Ianuarie.
Afirmarea acestui fenomen cronologic, întemeiată mai mult
pe considerări generale, o găsim şi la Kosak şi avea să fie
repetată şi de Dimitrie Onciul care şi el a susţinut, pentru
epoca lui Alcxandru-cel-Bun 4), întrebuinţarea de către scrii-
torii cancelariilor domneşti moldovene a anilor dela 1 Martie.
Această cronologie este combătută de d-1 N. Iorga, care scrie
că nu e vorba de o normă fixă, ci că fiecare scriitor de can-
celarie dată documentul după cum era deprinderea în ţara
de unde el venise. «Deci după anul dela 1 Septemvrie,dacă
scriitorul era de peste Dunăre sau muntean, după anul dela
    *) George Fotino, Contribuţium la studiul regimului succesoral în vechiul drept
consuetudinar xomănesc — cercetări monografice, Craiova 1927, pp. 3—5- O lectură
atentă a isvoarelor ne-a dus la găsirea unor formule care nu se opresc la al patrulea
grad, ci trec pănă la al cincelea, dovedind astfel că in stereotipica întorsătură de frază
a hrisoavelor româneşti nu este vorba de limitare la al patrulea grad, ci de fixarea,
poate greoaie, a principiului însuşi succesoral.
    *) Nr. 3, XXXIX, Martie 1905, pp. 193—221.
    *) C. Giurescu, Câteva cuvinte asupra vechii cronologii româneşti, în « Convorbiri
Literare*, XXXIV, 1900, pp. 693—714, 738—74S)î N. Iorga, Studii şi documente,
VI, pp. 2, 651; D. Onciul, Datele Cronicelor Moldoveneşti asupra anilor de domnie
ai lui Alexandru cel Bun, < Analele Academiei Române», Seria Il-a, T.
XXVII.
    *) D, Onciul, l. cit. supra.
www.digibuc.ro
*47
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
45
i Ianuarie, dacă era polon, sau după anul dela i Martie,
dacă era rus din Galiţia şi Podolia » x).
   Puţin timp însă după apariţia în « Convorbiri Literare » a
monografiei sale, George Popovici face să apară în « Epoca » 2)
un articol: « Căderea hipotezei anului dela Martie ». Un do-
cument german din 30 Martie 1432, din arhivele dela Koe-
nigsberg, aflat între scrisorile Ordinului Teutonic, vine — re-
cunoaşte George Popovici — pentru « a da lovitura de moarte
anului dela Martie ».
   Era şi ultima lui lucrare. încheia cariera ştiinţifică, cu o
mărturisire a unei greşeli. Mărturisire care nu scade pe ade-
văratul savant şi sporeşte pe omul adevărat.
   In afară de lucrările lui tipărite, se găsesc printre manus-
crisele Academiei Române mici începuturi de studii, note
privitoare la anumite probleme de vechiu Drept românesc,
excerpte din lucrări anterioare. Amintim aici adnotaţiile fugare
asupra paremiei juridice « ai carte, ai parte », asupra forma-
lismului arhaic al jurământului cu brazda în cap, asupra
dregătoriilor din vremea lui Alexandru-cel-Bun, asupra şol-
tuzului, asupra republicii câmpulungene, asupra starostiei,
şi alte adnotaţii, dintre care unele în limba germană,
privitoare la puncte de detaliu din istoria vechiului nostru
Drept.
   Excelând în genul monografic şi având şi tot curajul unui
reconstructor istoric pentru a face şi opere de generalizare
asupra trecutului nostru, George Popovici începuse a lucra
la o istorie a Dreptului românesc, o carte pe care el nu a
mai putut s’o încheie şi pe care « multă vreme nu o va putea
scrie nimeni, o carte a cărei pierdere trebue s’o deplângem,
cu atât mai mult cu cât ea era întreagă ca idee conducătoare
şi ca amănuntele cele mai mici, în gândul şi în notele sale,
carte de maturitate deplină, definitivă şi mănoasă »3), carte
   ‘) N. Iorga, Observaţii de cronologie cu privire la Moldova în epoca lui Alexandru
cel Bun, în « Convorbiri Literare *, Nr. 7—8, XXXIX, Iulie—August 1905, pp.
746—751.
   Pentru bibliografia chestiunii, v. I. Vlădescu, începutul anului în cronicile moldo-
veneşti până la Ureche. * Acad. Rom. Memoriile Secţiei Istorice *, seria IlI-a, T. IV,
Memoriul 8.
   *) Nr. 182, anul XI, din 7 Iulie 1905.
   *) N. Iorga, Oameni cari au fost, p. 139.
www.digibuc.ro
46
GEORGE FOTINO
148
care era pentru dânsul — cum singur o spunea într’o scri-
soare — «o chestie de vieaţă » 1).
                                        *
                                     * *
   Voiau cei cari îl preţuiau şi ţineau să răsplătească pe acest
minunat cunoscător al vechilor aşezăminte româneşti, cei
cari aveau grija bunului nume al învăţământului nostru su-
perior, voiau să-l aşeze profesor pe catedra pe care el o pu-
tea ilustra mai bine ca oricine altul. Era şi o mare dorinţă
a lui. «In ziua când voiu deveni profesor! iată un lucru la
care ţiu » — scria tatălui său în ziua Paştilor 1903 * 2). După
ce se retrăsese în studii atâţia ani, pentru ca mai adâncă
să-i fie legătura dintre ştiinţa vechei noastre civilizaţiuni ju-
ridice şi mintea îndrăgostită de această ştiinţă, vroia să dea
lucrurilor, pe care le aflase la capătul atâtor silinţe, acea va-
lorare care cere şi implică exteriorizare. Căci oricât s’ar res-
frânge cineva în el însuşi pentru a da o mai mare bogăţie
vieţii sale sufleteşti, conţinutul concret al acestei vieţi intime
cere exteriorizare. Culegătorul de perle este bine să atingă
fundul mării, dar ar muri de s’ar statornici acolo.
   Scrisorile lui stau mărturie de fiece zi a nădejdilor pe
care şi le făcea astăzi, pentru a le vedea risipite, pleavă în
vânt, mâine. « Muncesc fără întrerupere ca să isprăvesc lu-
crarea— scrie tatălui său la 7 Decemvrie 1902—în cel mult
două luni catedra se înfiinţează. Până atunci trebue să-mi
fie tipărită cartea şi trebue să fie ireproşabilă»3).
   Dar cele două luni trecură; şi alte două luni. Şi doi ani
trecură, şi mai mult de doi ani. Şi în faţa omului care cu-
prinsese cu infinită dragoste şi adâncă înţelegere trecutul
istoric al ţării sale moldoveneşti, în faţa omului care aducea
cu sine toată acea sfială şi bunăcuviinţă provincială, acea
sfială care impresionase Academia Română, când George
Popovici, ales la 17 Aprilie 1905 membru corespondent al
ei, a apărut în incintă4), se strânse coaliţia urii. Ce putea
    *) Din scrisorile Încredinţate mie.
    *) Supra.
    *) Supra.
    4) N. Iorga, Supra, p. 140.
www.digibuc.ro
149
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
47
avea cineva împotriva acestui om, căruia scurta lui vieaţă nu
i-a permis să aibă altceva decât talent, pasiune şi spirit?
   I   se închise drumul către poarta Universităţii către care
ochii lui priviseră, de pe când era în Cernăuţii Bucovinii, cu
toate iluziile şi nădejdiile distanţei. Presa interveni şi ea,
dacă nu cu rea credinţă, cel puţin fără de pricepere, aco-
perindu-1 de insulte. Mâhnit, el scrie, la 8 Martie 1904,
tatălui său: «Atacurile continuă. Nu-i vorbă, am stat în alte
focuri mai rele... Din altă parte reclama ce-mi face « Drept ».
din Iaşi îmi strică şi ea. Dar ce să faci? Nu poţi comanda
nimănui ce are să scrie »1).
   Iar altădată, în noaptea Anului Nou 1905: «De-ar da
Dumnezeu să se sfârşească cât de curând... Când văd clar,
am cele mai bune perspective şi mă simt şi mai vesel şi mai
puternic » 2).
   Alţii aveau să fie mai puternici ca dânsul. Oameni, atunci
ca şi azi, cari neafirmându-se pe ei se ostenesc să nege pe
alţii, oameni cari au ingeniozitatea de a trăi în umbra altora,
nu însă şi umilitatea de a primi să fie umbriţi de aceştia,
oamenii aceia mâhniră sufletul lui sensibil. «Noi ştim cât
                                                      j
de adânc l-a rănit acea insultă. Şi faţă de împotrivirea acelor
profesori de Universitate... ştim cu cât desgust spunea că
nu mai ţine astăzi la catedră»3).
   S’a resemnat. Nu era nicio fire prea tenace. Opunea pie-
dicilor care îi stau împotrivă o rezistenţă mărginită — mai
ales când era vorba de un interes al său4). Şi chiar de se în-
corda astăzi, deseori nu era decât pentru a cădea mâine în
tărăgănarea părerilor de rău, a presimţirilor şi a resemnă-
rilor. Se va fi resemnat, poate şi din acea repugnanţă pe care
o avea faţă de mimetismul atât de practic şi atât de practicat.
A refuzat să creadă că pentru om — ca pentru insectă — cel
mai bun sprijin şi cea mai bună apărare este să ia culoarea
celor cari îl înconjoară.
    2) Din scrisorile încredinţate mie.
    2) Supra.
    3) N. Iorga, Supra, p. 140.
    *) O mărturie în acest sens aduce şi Gh. Bogdan Duică, « Luceafărul», Nr. 23,
1908, p. 555.
www.digibuc.ro
48
GEORGE FOTINO
15°
   Şi iată-1 scriind tatălui său: « In timpuri grele şi în cele
mai bune, cele mai curate şi mângâietoare raze mi-au venit
întotdeauna dela d-voastră. Nu sunt vrednic a mulţumi cerului
pentru atât de buni părinţi»1).
   Un răstimp tăcere.
   « îmi dispare curajul » — mai scrie el tatălui său.
   Şi apoi, iarăşi tăcere. Când în noaptea de 11/12 Iulie 1905,
într’un han din orăşelul unguresc Munkacs, se frânse o pu-
tere la începutul sborului.
   La vârsta când vieaţa pulsează mai doritoare, când omul
abia a avut timp să-şi făurească iluzii, dar nu şi timp să le
şi vadă împrăştiate, moartea are ceva din precipitarea ste-
lelor care se rup brusc de pe bolta de aur a unei nopţi pri-
măvăratice.
   Odihneşte la Cernăuţi.
                                      *
                                    * * *
  «Dacă a fost vreodată o vieaţă de om chinuită şi jertfită
pentru aleasa gingăşie, pentru nemărginita bunătate, pentru
mărinimia superioară a sufletului regal care o stăpânea şi
nu putea să stăpânească şi împrejurările unor vremuri
nenorocite, a fost vieaţa prietenului nostru George Popovici.
Intre învinşii păcatelor noastre, între acei pe cari i-au ucis
prostia şi răutatea din acest neam, nu ştiu niciunul de pe
urma căruia să trebuiască atâtea lacrimi. A fost aur curat
în calea celor cari, împodobindu-se cu plumbul, l-au călcat
în picioare»2).
  înfrânt pe drumul iluziilor sale, urmarea apărea firească.
Mai ales că ajungea şi la sorocul jertfelor pe care le făcuse
străjuind la căpătâiul suferinţelor neamului său din ţara de
sus a lui Ştefan. Spun scrisorile lui, mărturisesc cei cari
l-au apropiat şi iubit, pentru ce, în puterea unei vieţi pline
de fagăduinţi, făcu el jertfa cea de pe urmă: «Pentru ca
să nu aibă ruşinea de a nu putea plăti o datorie pe care
n’o făcuse pentru dânsul, ci pentru viitorul poporului nostru
    *) Din scrisorile încredinţate mie.
    *) N. Iorga, Supra, p. 140.
www.digibuc.ro
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
49
151
din Bucovina, căruia i-a fost icoana cea mai curată şi
călăuzul cel mai chemat» 1),
   «Evul mediu, cu libertatea seigneurială, cu gluma ascuţită
chiar grotesc, cu dărnicia risipitoare, cu cultul asexual al
femeii, cu versul împodobitor când trebue să plece în lume,
ar fi fost un timp mai priincios gesturilor acestui suflet
jenat de bunele cuviinţe ale societăţii de astăzi»2).
   întârziat pentru o lume ca a noastră, el s’a grăbit pentru
o altă lume.
                                           #
                                         * #
   Om, vieaţa lui va fi avut de sigur şi scăderi — poate şi
mari scăderi. Ci în perspectiva timpului slăbiciunile ome-
neşti se estompează ca muchia aspră a munţilor profilată
pe zarea cea îndepărtată. Să nu ispăşeşti şi dincolo de moarte
slăbiciunile unei vieţi de o clipă, în aceasta rezidă maiestatea
eternă a sufletului omenesc.
   Scriitor, opera lui nu va fi fost fără scăderi. Le însemnăm
aici, căci orice talent trebue să plătească vamă criticei, oricât
de strălucit ar fi cel dintâi, oricât de modestă ar fi cea de
a doua.
   Dar erau scăderi fireşti unei ştiinţe care pe atunci se afla
— şi poate încă se mai află —în începuturile ei. Căci ce va-
loare puteau avea încercările, fără simţ critic, fără informaţie
sigură, fără perspectivă, ale unui Al. Papadopol Calimach,
George Missail sau ale unui Nicolae Blaremberg? El însuşi
îşi măsura scăderile şi le mărturisea cu acea modestie pro-
prie valorilor reale. « Mă simt aşa de calic cu sdrenţele mele
de cunostiinte, fată de eruditiunea solidă si armonioasă ce
aveţi» — scria tatălui său. O! ce fără de margini admiraţie
şi ce sfios respect avea el pentru acest tată, căruia la tot pasul
îi cerea sfatul şi cu a cărui ştiinţă îşi verifica permanent pro-
priile-i cunoştiinţe ! — « Nu ştiu cum să vă mulţumesc, tată,
pentru ambele împărtăşiri, şi luminoase şi răscugetate adânc.
    1) Supra, p. 135. «Această jertfă prea mare a fost motivul principal al morţii
sale » — scrie Ion Grămadă, Răsfoind corespondenţa lui George Popovici, in * Neamul
Românesc Literar*, anul II, 1910, p. 826.
    a) Gh. Bogdan Duică, Revista « Făt Frumos», Suceava, I, 1926, p. 28.
    jj A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice• Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
30
GEORGE FOTlNO
IS2
Vă sărut mâinile şi în admiraţie şi în recunoştinţă pentru
glosele ce mi-aţi trimis » 1).
   George Popovici brăzda în pământ nou. Şi era o brazdă
rodnică. Dar de atunci, din clipa morţii sale, s’a scurs vreme
până ce să mai svârle alţii, în brazda deschisă, sămânţă bună
de rodire. Şi o vreme pământul a rămas calic şi din el abia
de a dat, ici, colo, la răstimpuri, câte un lăstar, veştejit şi
el de multe ori mai înainte de a ajunge la înflorire.
   Metoda folosită şi atitudinea luată de George Popovici în
Ştiinţa vechiului Drept românesc îşi cer aici recunoaşterea
sau critica.
   Informat prin cercetarea directă a izvoarelor, cunoscător
al desfăşurării istorice a acestui popor şi a popoarelor dela
care se pot presupune înrâuriri şi împrumuturi culturale, con-
ştiincios ca un glosator benedictin2), atent ca un miniaturist,
minuţios ca un smălţuitor, pe de altă parte în stare de a
sintetiza şi conchide — era călăuzit de metoda cea bună care
nu pierde linia cea mare pentru un amănunt, dar care nu
ignorează amănuntul care, el, dă contur şi precizie liniei mari.
   Cine îi va fi cetit lucrările sau îi va fi cercetat manuscrisele
cu neastâmpărate adăogiri, suprimări, modificări — sau cine
îi va fi cetit scrisorile, care constituiau o permanentă consultare
ştiinţifică cerută învăţatului său părinte — căci scrupulul im-
punea lui George Popovici să fie « absolut sigur », iar lucrărilor
lui să fie « cât mai cu putinţă perfecte », cum însuşi scrie 3) —
îşi va explica pentru ce lucrările lui au, chiar atunci când vor
fi fost amendate sau infirmate de el sau de alţii, înfăţişarea
unui lucru încheiat.
   Cât despre atitudinea lui în Ştiinţa vechiului nostru Drept,
ea se iniţiază din ideea de reacţiune faţă de romantismul şcolii
istorico-juridice din ultimele decenii ale veacului trecut, al
acelei şcoli care explica prin amintiri şi tradiţii exclusiv romane
   *) Din scrisorile încredinţate mie.
   ') La 30 Martie 1887 scria lui Iacob C. Negruzzi (se strecurase în studiul lui:
« Mihai Vodă şi Moşnenii din Sularul » unele erori de tipar şi de transcriere): < In urma
omisiunii întâmplate în articolul meu.... nu mă pot linişti... nu aş putea avea
O conştiinţă mai împovărată. Din momentul când am citit acest pasagiu al artico-
lului meu tipărit, nu mă mai recunosc...*. I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, l. cit.
supra, I, p. 400.
   ’) Din scrisorile încredinţate mie.
www.digibuc.ro
153
UN ISTORIC UITAT AU VECHIULUI DREPT ROMÂNESC
SI
spiritul Dreptului nostru cutumiar. « Credinţa că Dreptul pe
care l-au introdus în Dacia Romanii a rămas acolo — scrie
George Popovici — se poate susţinea numai cu o desconsi-
derare deplină a firii şi a construcţiei Dreptului roman », sau;
« Continuitatea Dreptului roman în Dacia, sub forma tradi-
ţională a obiceiurilor, trebue respinsă » 1).
   Dar contestarea aceasta a românismului cutumelor noastre
juridice — pe care am împărtăşit-o şi noi şi demonstrat-o într’o
lucrare anterioară 2) — lasă totuşi loc unei constatări pe care
el însuşi o schiţează şi pe care cercetările noastre recente3)
ne-au permis s’o formulăm mai precis şi s’o demonstrăm: şi
anume constatării că dacă în esenţa lui Dreptul consuetudinar
românesc nu e roman, se pot discerne totuşi, în structura lui,
oarecare amintiri romanice. Constatarea acestor amintiri roma-
nice, fie ea chiar schiţată fugar de George Popovici4), pune la
adăpost de excesul absolutului teza aceluiaşi istoric asupra
contestării românismului tradiţiilor noastre juridice esenţiale.
   Teza lui George Popovici, care refuză Dreptului nostru
vechiu o origină romană, a înlesnit cercetărilor istorico-
juridice româneşti mai noui o orientare şi în spre alte zări decât
în spre aceea a Romei şi a îngăduit accesul, în literatura noastră
juridică, tezei originilor slave. Aceasta din urmă însă avea,
la rândul ei, să se caracterizeze prin afirmarea prea categorică
şi exclusivă a slavismului vechiului Drept consuetudinar ro-
mânesc 5) şi, prin aceasta, avea să întârzie orientarea cerce-
tărilor spre acea direcţie care — credem noi — poate să explice,
    *) G. Popovici, O scriere nouă asupra vechilor noastre aşezăminte, în « Convorbiri
Literare », Nr. 8, anul XX, Noemvrie 1886, pp. 668, 669, 670—674.
    De asemenea în studiul său Mihai Vodă şi moşnenii din Sularul, în « Convorbiri
Literare *, Nr. 12, anul XX, Martie 1887, p. 1081, nota 3, combate pe cei «cari
susţin continuitatea Dreptului roman în Dacia ».
    s) Georges Fotino, Contribution ă l’itude des origines de l’ancien Droit coutumier
Roumain. Paris, 1925, pp. 460.
    *) Georges Fotino, Droit Romain et Droit Oriental: phenomenes d'interpini-
tration. La reprisenlation en matibre de successions feminines dans l’ancien Droit Rou-
main, extras din volumul In memoria lui Vastle Părvan, Bucureşti 1934, p. 13.
       Asemenea amintiri « există în bună parte şi în vechiul nostru Drept român »,
scrie George Popovici. Acesta are « netăgăduit multe rădăcini în Dreptul roman,
cu deosebire în cel vulgar ». Rime, în « Convorbiri Literare » Nr. 9, anul XXV,
Decemvrie 1891, p. 714, nota 4.
    *) Pentru bibliografia chestiunii v. lucrarea noastră: Contribution â l'itude des
origines de l’ancien Droit coutumier Roumain, Paris 1925, p. 375.
33*
www.digibuc.ro
GEORGE FOTINO
52
154
cel puţin în mare parte, temeiul spiritual al vechii noastre
concepţiuni juridice: direcţia antichităţilor preromane. E
drept că George Popovici nu se înşirue printre susţinătorii
tezei slaviste fără rezervă. Dimpotrivă, el ia atitudine faţă de in-
tegralismul tezei originilor slave. Admite numai parţial această
teză. Dacă nu o spune în lucrările lui — de altfel, problema
aceasta nu a făcut obiectul principal al lucrărilor rămase dela
el — o spune clar în scrisorile lui. Scria lui Iacob C. Negruzzi,
la 15 Februarie 1887, referindu-se la lucrarea lui Ladislau
Pic: « Un lucru însă ce ar trebui respins este încercarea de a
revărsa asupra instituţiunilor noastre vechi un colorit cu desă-
vârşire slav » 1).
   Recunoaşterea pe care o dăm întreagă — pe alocuri chiar
entusiastă — lui George Popovici, nu ne lipseşte de dreptul —
cred, dimpotrivă, că ea ne dă acest drept — de a face discri-
minări între rezultatele cercetărilor lui si de a le face critica
pe care o socotim îndreptăţită. De altfel, el însuşi şi-a corectat
unele din hipotezele şi din aserţiunile sale — cum am amintit-o
în cursul lucrării de faţă — şi nu şi-a cruţat propria-i critică.
   Ni se pare că asupra firului conducător al investigaţiilor sale
s’ar putea formula o observaţiune: credem că rezultate s’ar
putea dobândi mai întregi şi mai veridice, dacă cercetările
asupra vechei civilizaţiuni juridice româneşti nu s’ar face
fie numai la lumina romanităţii prezumate a acestei civiliza-
ţiuni — aşa cum o întreagă şcoală o făcea la jumătatea veacului
trecut — fie exclusiv la lumina unor influenţe şi unor împru-
muturi culturale slave, aşa cum s’a făcut de către unii. Credem
că la rezultate mai depline se ajunge prin solicitarea fondului
străvechiu autohton, care poate fi un izvor — de sigur încă
puţin cunoscut — de ştiri.
   Argumentarea lui George Popovici, când explică pentru ce
nu socoteşte şi cu fondul de vieaţă juridică anterior Romanilor
în Dacia, ni se pare că păcătueşte. A afirma — cum s’a mai
făcut — că ce va fi fost pe pământul acesta înainte de stăpâ-
nirea romanică nu prezintă niciun fel de interes, fiindcă
nu avem ştiri din vremea aceea, ni se pare că este tot una cu a
    ') I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, l. cit. supra, I, p. 398.
www.digibuc.ro
I ss
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
53
nega un fapt, fiindcă nu i se găseşte dovada. Lipsa celei din
urmă să implice oare inexistenta celui dintâi? A scrie: « ce ştim
despre Daci e prea fragmentar pentru a putea constata în el
embrionii evoluţiunii viitoare» şi că «astfel, acele ştiri rămân
indiferente din punctul de vedere al istoriei Dreptului nostru »*)
ni se pare că este tot una cu a admite că dacă generaţiile
străvechi stăpânitoare a acestui pământ dacic nu ne-au transmis
pe bronz sau pe marmură dovada şi amintirea vieţii lor, e
fiindcă această vieaţă nu ar fi existat şi deci nu ne-au putut-o
transmite. Ori, pe aceasta o avem dela ei. Iar în multe domenii
se şi poate demonstra vechimea ei preromană. Şi în domeniul
concepţiunii româneşti despre Drept şi dreptate, cercetările
întemeiate pe studiul antichităţilor preromane par tăgădui-
toare pentru determinarea originalităţii şi originilor tradiţi-
unilor juridice româneşti2).
   Şi, iarăşi, nu fără beneficiu de inventar primim următoarea
formulare principială a lui George Popovici care scrie că « nu
Dreptul roman, ci acea tabula rasa pe care au lăsat-o
în urma lor barbarii năvălitori este fundamentul pe care
cursul veacurilor a pus aşezămintele Românilor»3). Ni se
pare, în ce priveşte partea a doua a acestei citaţiuni, că lucrul
e susceptibil de o îndreptăţită critică. Dacă este demonstra-
bil — şi eu cred că e şi demonstrat — că nu în Dreptul
roman se regăsesc originile vechii noastre concepţiuni juridice,
a admite acea «tabula rasa pe care au lăsat-o în urma lor
barbarii» înseamnă, pe de o parte, a concepe năvălirile « bar-
bare » ca pe un iureş care a lăsat vid în urma lui — atunci când
ele n’au avut acest caracter — şi pe de altă parte înseamnă
iarăşi a nega un fapt fiindcă nu i se găseşte dovada. Căci ceeace
se ştie si s’a demonstrat în stiinta noastră istorică e că dacă
   ) ) » >
între epoca romană şi epoca târzie a întemeerii Statelor ro-
mâneşti a fost un îndelungat laps de timp asupra căruia ştirile
documentare lipsesc, acest laps de timp însă, acest hiatus
documentar, nu a însemnat si un hiatus de vieată, nu a în-
            7               »                   9 7
    *) G. Popovici, O scriere nouă asupra vechilor noastre aşezăminte româneşti, în
«Convorbiri Literare», Nr. 8, anul XX, Noemvrie 1886, p. 668.
    *) Georges Fotino, I. cit. supra, passim.
    *) George Popovici, l. cit. supra, p. 671.
www.digibuc.ro
54
GEORGE KOT1NO
IS6
semnat o discontinuitate în vieaţa acestui popor, o întrerupere
care să ne îngăduie a afirma că peste trecutul acestui neam s’a
putut face la un moment dat o tabula rasa; şi, aceasta, fiindcă
informaţia ne lipseşte pentru acel moment dat. Nu se poate
vorbi decât de o continuitate între generaţiile care se succed.
   George Popovici, în cercetările lui şi printre luminişurile
pe care le-a tăiat în întunericul trecutului nostru juridic, va
fi putut astfel să-şi rătăcească unele încheeri/ Dar acestea,
chiar şi acolo unde aveau să fie amendate sau înlăturate, se
impun întotdeauna cel puţin prin aceea eă ele suscită cu toată
seriozitatea probleme care se cer deslegate.
   înlăturând romantismul şcolii romanice, definind şi măr-
ginind aportul slav în cultura noastră juridică, George Popo-
vici — căruia critica de mai sus nu-i scade din recunoaşterea
pe care i-o datorăm — rămâne cel dintâi istoric critic al vechii
noastre civilizaţiuni juridice, un precursor care a introdus în
această ştiinţă plăcerea de a înţelege, puterea de a discerne
şi voluptatea de a clasa.
   Multe din scăderile istoricului erau fireşti într’o vreme când
instituţiuni româneşti fundamentale — iată de pildă voevo-
datul, asupra căruia el a putut formula şi aprecieri puţin
întemeiate x) — erau încă nedeplin cercetate şi cunoscute pe
atunci. Nici cercetările lui Ion Bogdan, nici acelea, de desă-
vârşită factură, ale regretatului C. Giurescu, nici numeroasele
şi atât de bogatele, prin noutatea informaţiei, cercetări ale d-lui
N. Iorga, nici alte câştiguri dobândite de atunci şi până astăzi
— când noi îl judecăm — nu-i puteau fi ştiute, sau nu i-au fost
decât în parte ştiute. Alţii au adâncit de atunci cercetările de
vechiu Drept românesc. Dar deşi multe aspecte ale trecutului
nostru juridic au fost de atunci până astăzi luminate, deşi pasiu-
nea şi osteneala altora vor fi proiectat mulţi stropi de lumină pe
zarea întunecată a trecutului nostru — dacă nu ar fi să amin-
tesc decât de sinteza în curs de publicare a d-lui I. Peretz, sau
de lucrările de strictă metodă şi bogată informaţie ale d-lui
Andrei Rădulescu şi St. Longinescu — deşi, de acum câteva
decenii până astăzi, de sub praful arhivelor se vor fi aflat l
    l) George Popovici, l. cit. supra, p. 667.
www.digibuc.ro
157
UN ISTORIC UITAT AL VECHIULUI DREPT ROMANESC
55
multe lucruri noui, totuşi pe drumul Ştiinţei vechiului nostru
Drept românesc mai este atât de mult de străbătut că, mergând
pe drumul acesta, deschis de George Popovici, eu măsor
tot ce a pierdut această Ştiinţă prin moartea lui mai înainte
de vreme şi simt nevoia unei strângeri de puteri pentru a se
reconstitui, în linii definite, înfăţişarea vieţii noastre juridice
de altă dată.
   Poate, astfel, se va ajunge la acea sinteză a vechiului nostru
Drept românesc, a cărei viziune George Popovici a avut-o,
la a cărei întocmire începuse, dar pe care moartea a vrăfuit-o
şi pe care o aşteptăm dela Ştiinţa românească.
   Din acea sinteză se va putea desprinde, în toată lumina,
trecutul juridic al acestui neam, acel trecut care are şi origi-
nalitate şi măreţie şi la a cărui evocare avem dreptul să fim
sensibili.
www.digibuc.ro
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC,
      DUPĂ ROMANUL UNUI AVOCAT
      (IOAN EM. BUJOREANU 1862)
                          DE
                       N. IORGA
                  MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE
                                        Şedinţa dela z8 Ianuarie 1935
   Există, am spus-o nu odată, o întreagă literatură românească
necunoscută, care cuprinde lucruri interesante, adesea sur-
prinzătoare. Fără să se ridice totdeauna la valoarea de artă,
ea merită a fi cunoscută din mai multe puncte de vedere.
   Intâiu, ea arată desvoltarea înceată, dar continuă, a unei
originalităţi care va isprăvi impunându-se peste influenţa,
totuşi vie până azi, a modelor străine.
   In al doilea rând, în ea se pot urmări progresele unei limbi
literare care,trecând peste fabricaţiile teoretice, care nu cunoşteau
graiul trecutului şi despreţuiau limba populară, bază a oricărui
stil, ajunge să poată da expresie oricărei idei şi nuanţe oricărui
sentiment.
   Dar, mai ales, ea foloseşte prin aceea că, afară de cazul când
subiectele se iau de-a-gata din alte părţi, în ea se află notate
condiţiile de vieaţă ale epocelor în care deosebitele ei produse,
mai mult sau mai puţin vrednice de a fi cetite, au răsărit.
   Acum câţiva ani, am întrebuinţat, în conferinţile mele dela
Paris, teatrul de mai ieri ca şi romanul şi nuvela, ca să caut a
prezintă liniile pe care s’a desfăşurat organizaţia noastră
politică şi socială, ca şi, bine înţeles, vieaţa morală a ţării
noastre.
   14 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom, XVI.
www.digibuc.ro
2
N. IORGA
160
   In această scormonire au ieşit la iveală unele nume care ar
putea să rămâie, unele opere din care măcar fragmente ar fi
demne de a fi reeditate.
   Acum în urmă, hazardul mi-a scos înainte un roman necu-
noscut, plin de note scoase din realitatea de acum trei sferturi
de veac, poate chiar ceva mai mult decât atâta, roman care
miră, nu numai prin aceste revelaţii, adesea neaşteptate, ci prin
personalitatea autorului.
   Acesta, Ioan M. Bujoreanu, dintr’o familie de boieri mai mici
şi mai recenţi, era cunoscut prin retipărirea Pravilelor lui Vasile
Lupu şi Matei Basarab, ediţie care se întrebuinţează curent,
în lipsa alteia mai bune, şi până în acest moment.
   Despre familia lui, iată ce a binevoit a-mi comunica ruda
sa, d-1 Florescu, cunoscutul genealogist şi istoric:
   «Mihail Bujoreanu, tatăl lui Ioan, era fiul lui Constantin
Bujoreanu, medelnicerul dela 1815, mort de ciumă la 1830 şi
îngropat în curtea bisericii Sf. Ilie din Calea Rahovei, ctitorie
a neamului maicii sale, casele boierilor Bujoreni fiind,
de altfel, în proxima vecinătate a bisericii. Maica lui Mihail
era Catinca Fotino, fiica lui Teodor Fotin6, cunoscut şi
supt numele de Michea Fotino, fiu al lui Mihai din Chios,
legist şi filosof al Marii Biserici la 1781, şi al fetei lui Pân-
dele Hiotu.
   «Constantin Bujoreanu îşi luase numele de familie dela
mumă-sa, Smaranda Bujoreanca, care fusese soţia lui Mano-
lachi Sandagiu, fost Clucer, mort pe la 1786, şi care-şi zisese
şi el Bujoreanu. Smaranda era fiica lui Radu Bujoreanu, Stol-
nicul dela 1768, şi al Măriei Matei Fălcoianu. Acest Radu avea
ca părinte pe alt Radu, mort la 1751, şi ca mamă pe Aniţa Brăi-
loiu, nepoata de fiu a Marelui Ban Cornea din Domnia Brân-
coveanului. Radu acesta era unul din fiii lui Şerban Bujoreanu,
fostul Mare Ban dela 1716, şi al Ilincăi Mihu Brătăşanu, iar
Şerban fusese fiul unui Dima Bujoreanu, căpitan la 1673 şi
1697, şi al unei Bârseşti. Din lipsă de documente mai con-
cludente, nu am putut lega pe acest răstrămoş al lui Ioan
Bujoreanu cu alţi membri ai familiei Bujorenilor, aflători în
cursul veacului al XVII-lea».
www.digibuc.ro
i6i
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
3
   In ce priveşte biografia, iată şi notele pe care mi le procură,
cu aceeaşi amabilitate, d-1 Mihail I. Bujoreanu, fiul scriito-
rului :
   «Ion M. Bujoreanu s’a născut în Bucureşti, la 3 August 1834
şi a murit la 1 August 1899. A fost fiul lui Mihalache Bujoreanu
şi al Raliţei Bujoreanu, născută Lipoianu. Cursul gimnazial sau
liceal — cum era pe atunci — le termină la Institutul Mitilineu.
Tatăl său moare tânăr după ce-şi pierde o mare avere. El întră
în calitate de «conţopist» la Ministerul de Interne. Ocupă
rând pe rând funcţiile de zapciu (subprefect) în mai multe plăşi
din judeţul Ilfov, apoi de director de Prefectură la Vlaşca, la
însurăţei ( ?) şi la statistică supt Marţian, de judecător la Ploeşti,
prefect la Ismail, director la « Monitorul Oficial» şi, făcând
politică conservatoare, rămâne fără slujbă cât a stat la guvern
Ion C. Brătianu.
   «După căderea guvernului Brătianu şi venirea la putere a
junimiştilor (1888), i se dă postul de subdirector la « Moni-
torul Oficial» şielstăîn această slujbă până în anul 1897, când,
venind din nou la putere liberalii, iese la pensie».
   Bujoreanu, care a mai tipărit şi o culegere de «traducţiuni
şi prelucrări», intitulată «Cunoştinţe folositoare» (numai partea
întâiu, deşi se făgăduia câte un «volum »—adică o fasciculă —
în fiecare an; Bucureşti, fără dată, dar după 1865), în care se
menţionează şi hotărîrea Consiliului judeţean de Ilfov de a
înlocui « actualele case si bordeie ţărăneşti, care sunt în starea
cea mai mizerabilă atât supt punctul de vedere arhitectonic,
cât şi supt acela al igienei şi salubrităţii», prin clădiri-model
şi se prezintă o formă-tip, franceză, cu totul apuseană şi ne-
potrivită, adăugindu-se şi unele reţete, e în acelaşi timp autorul
unei piese de debut, Fata supt epitrop, apărută la Bucureşti
în 1855, în editura lui Gheorghe Ioanid, cunoscutul librar.
   Comedioara într’un act, şi cu « cântece », e închinată « Ecse-
lenţii Sale Marelui Vornic Constantin Cantacuzino, cavaler,
marele cordon al mai multor ordine împărăteşti, etc., etc., etc.»,
pe care autorul tânăr îl socoate un protector al «literaturii şi
artei dramatice ». Se întâlneşte într’însa, prea mult, obişnuita
frazeologie sentimentală într’o limbă pe care Bujoreanu o va
   *4
www.digibuc.ro
4
N. IORGA
162
corecta (el însuşi se prezintă ca «devuatul servitor» al lui
Cantacuzino), şi versurile sunt din cele mai proaste. Dar încă
de atunci se vede la viitorul editor de pravile şi diletant istoric
o înţelegere pentru graiul ţărănesc pe care-1 reproduce aidoma,
şi, pe alocurea, nu fără un şfichiu de haz. Se pot releva cuvinte
neobişnuite, precum « cloşniţă » (p. 12), « chipcan » (p. 14) !),
«laţele» (p. 15: «îţi scot laţele din rădăcină »), «termentin»
(p. 16), «scatolcă» (pentru solniţă; p. 17), «herechet» (p. 27),
«pandolii» (p. 32), «acuşic» (p. 40).
   Bujoreanu a perseverat în această direcţie, şi în 1857 el dădea
patru bucăţi de acelaşi fel: « Cuconu’ Zamfirake » (trei acte,
din 1855, când traduce din hazliul Paul de Kock Lăptăriţa dela
Montfermeil şi din Florian, trei nuvele) « Bătrânul Lăceanu»
(canţonetă sau «cânticel»), «Doctorul scăpătat» şi «Lumpatzius
â la recherche d’une position (sic) medicale» (în franţuzeşte).
   In cea dintâi bucată e iarăşi pitoresc şi umor popular2).
E interesant Soreanu, care «premeneşte limba, căci altfel
noi ăştia cu antiriu mirosim a proşti de departe» (p. 17).
Florina doreşte «să meargă la teatru3), la baluri, la chi-
puri, la Şose, la Cişmegiu» (p. 22). Protestarea indignată
a provincialului Zamfirache: «Domnule, nu mă necinsti,
căci am rang şi te trag în crimcnal» (p. 31). Pentru nuntă
se aduce «nişte candel, născopite (sic), corcoduşi» (p. 41).
Zamfirache, însurat, apare «la modă »: «fes negru pe cap,
un halat foarte larg şi lung, de-i atârnă pe jos, legătură
albastră, jiletă deschisă, pantaloni vărgaţi deschişi, prea
strâmţi, cizme prea largi» (p. 44). Dar se întrebuinţează cuvinte
ca «exigisis» şi «matiură» (p. 45). Un curtezan e pentru
servitor «domnul tânăr care poartă două coarne de cârpă
pe lângă urechi» (gulerul; p. 46). Servitorul în «livre»
«parcă e strâns în butuc » (ibid.). Bucătăreasa face «halvâ tur-
cească» (ibid.), dar «Avram Ovreiul» e croitorul de modă
   x) E \orba şi de * * ţârcovnicul Ciacşirică », — Găsim şi căte o notă în adevăr poetică.
Grădinarul ţăran spune nevestei sale, cu care se împacă: «Şi, dacă ne-om îmbolnăvi
vr’odată de boala care face să murim, când sunt foile uscate, ne vom duce intr’o pă-
dure cu brazi: acolo sânt totdeauna foile verzi » (p. 53).
   *) De ex.: « să povâmim spre ţârcovnic» (p. 22). « Mocăţoaica nenei * (p. 34),
« guşiţa mea * (ibid.). « Oul neichi», «moţata nenei » (p. 35)» «nacsina » (p. 46).
   *) E vorba şi de « Valerl, actriţa noastră din Bucureşti * (p. 25). Dese reminiscenţe
de operă (şi p. 30).
www.digibuc.ro
163
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
5
nouă (p. 47). Neînţelegând limba din bileţelele adresate fru-
moasei lui neveste, eroul strigă: «De eram un stăpânitor, i-aş
trimite dracului în Franţa pe toţi maimuţoii ăştia cari-şi pocesc
limba » (p. 48). Şi, cum e vorba de «angel», el răspunde,
asigurat: «Angel nu şade aici» (ibid.). Dialogul, şi cu «amintiri
greceşti», al lui cu franţuzitul « Marşăntoiu », Allemand ne a
Paris, nu e fără haz (pp. 48—51 x). Afişul de teatrul cu « Herşcu
bocceagiu » (sic) al lui Alecsandri şi multe altele (pp. 54—5),
plus «l’Echelle (sic) des femmes», lângă cel cu «voltijorii»
dela Circ, ar putea fi autentic. Conversaţia cu Bojogărescu, pe
vremea ocupaţiei austriace, e vioaie şi spirituală: e vorba dacă
papucii, pentru comoditate şi economie, se poartă « desculţ»
ori ba (p. 63). Vizitatorul cu « şapcă de piele », arată cum şi-a
moralizat nevasta: « după pravila lui Isaia joacă ciomagul pe
spinare» (p. 65). Rezultatul e satisfăcător: «poartă rochie de
stambă, umblă cu picerele goale pân casă, fiindcă scândurile
sunt curate, face bucate, mătură, câte odată şi spală; decât,
oricum, îi mai dă ajutor o fată de Ţigan, o roabă a mea »
(P- 65).
   Pe lângă amorezul serios, Matei Trandafirescu, este şi amo-
rezul escroc, Teodor Bogasierescu, cu « simţiriunea şi repao-
siunea » lui, care oferă lui Zamfirache un « barometru » adecă,
la întrebare, un «ceasornic care se întoarce la o săptămână
odată» (p. 71). Dichiseala cu «alb» şi «roşu» a noii soţii a
lui Zamfirache, Vrăjbeanca (p. 86), plus sprâncene şi « aluniţe »,
arată că « nimic nu e nou supt soare ».
   In tabloul final, salonul e plin de aceia cari, la «soare»,
«joacă stos sau preferanţ » şi lotto (pp. 36—37). E o scenă, cil
«tern», cu «catern», « puntorci» şi «ambo», cu cuvintele gre-
ceşti amestecate, care se va repeta în romanul de mai târziu,
din cele mai bune în vechiul nostru teatru. Dar toată
această parte n’are nicio legătură decât a personagiilor cu ceea
ce Bujoreanu numeşte o « piesă ».
   Cele două bucăţi următoare sânt, fără acelaşi spirit, ca ale
lui Alecsandri. Lumpatzius reproduce cu schimbări pe Doctorul
scăpătat: limba e deosebit de bună. *)
    *) « Cârpituri » (p. 50).
www.digibuc.ro
6
N. IORGA
164
   La 1859, Bujoreanu află cuvinte simţite, în genul Cântării
României, pentru Unirea Principatelor (Revederea Moldovei cu
România supt Alecsandru Ioan I în 1859, Bucureşti, 1859;
frumoasă mică broşură, tipărită de Ferdinand Ohm). N’am
văzut «Momente de distracţie».
   Dela dânsul mai avem deci pagini care dovedesc o călduroasă
iubire pentru trecut, o iniţiare în documentele păstrate dela
acesta, o pricepere în ce priveşte sensul lor. Dar nimeni nu-şi
aduce aminte că, la 1862, el, acest avocat bucureştean, a
dat la iveală, cu sprijinul unui N. Cernovodeanu, un roman
de moravuri, cuprinzând două volume destul de groase, între-
rupte din motive ce se vor vedea: Misterele din Bucureşti
(tipografia Ştefan Rasidescu, Pasajul Român).
   Arhitectura acestei opere literare nu e cea mai limpede şi
mai bine potrivită, probabil şi pentrucă autorul avea de gând
să prelungească, dacă nu povestirile de moravuri pe care le
intercalează, măcar vizita la Cătunul a celor doi călători cu tot
ce se desfăşoară, curat şi înălţător, în aceastălaltă atmosferă,
pe care ţine a o face cunoscută. Aceasta reiese, de altfel, şi din
observaţia dela sfârşit, cu litere mărunte: « Crez însă că naraţia
mea ar fi găsit-o cineva mai interesantă, dacă ar fi aflat şi sce-
nele misterioase prin care trebuia să trec cu romanţa, precum
îmi propusesem, şi pe care am fost constrâns a le trece supt
tăcere, de frica unei legi ce a apărut de curând » *). Doi fraţi,
dintre cari unul abia întors dela Paris, îşi propun să facă o
excursie în pădurea Băneasa şi de acolo trec la moşia lor, Că-
tunul. Descriind şi marginea Bucureştilor şi acest sat muntean
din şes, autorul intercalează deosebite povestiri despre scan-
daluri şi crime bucureştene pe care fratele mai mare, care le
cunoaşte bine, le prezintă fratelui mai mic, care n’avuse vremea
să se iniţieze în ele.
   E vorba acolo de multe lucruri petrecute în locuri deosebite.
Femei care petrec cu amanţii lor provoacă nenorociri de pe
urma cărora trebuie să îmbrace rasa călugăriei (de acest mona-
hism feminin se face un mare abuz, ca si de ucideri şi de otră- *)
   *) Undeva se scuză şi în ce priveşte pe judecătorii atacaţi de dânsul, rugând pe cei
drepţi şi cinstiţi să n’o ia asupră-şi.
www.digibuc.ro
165                BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC                   7
viri, pe care avocatul avea cum să le cunoască). Scene de
conrupţie şi uneltiri de crimă. Se desfac din aceste înşirări dc
evenimente banale sau violent tragice unele tipuri care intere-
sează— şi le voiu prezenta la urmă pe câteva dintre ele —, dar
mai ales mediul apare clar.
   Un mediu pe care am dreptul de a-1 crede al vremii înseşi
când Bujoreanu îşi face cartea — căci ni se vorbeşte de « dom-
nitor»: Vizita «Domnitorului» la temniţă; «Domnitorul
ţerii» (II, p. 76) şi «adiutantul dejurna»; (II, p. 255). E o
vreme când vechea pană de gâscă se mai întrebuinţează, şi
de aceea se precizează: «condeiu de plumb» {tbid., p. 31).
E o lume cu « efreiteri » (II, p. 89), cu «pomojnici», (I, p. 330),
cu paznici de noapte, cari strigă «cine este acolo»(II, p. 74).
Ni se dau nume de oţele, de localuri de petrecere care sânt de prin
anii 1860, deşi unele amănunte de o extraordinară cruzime, în
această satiră socială fără rezerve, care se opri în faţa protestă-
rilor şi de frica unei noui legi de presă, ar fi mai potrivite pentru
epoca Fanarioţilor în ultima fază x) sau pentru aceea, fără prea
mari îndreptări morale, care i-a urmat nemijlocit. Căci, poate
fără să existe un raport între cele două scrieri, aproape strict
contemporane, aceasta fiind cu mult inferioară ca închegare şi
formă literară aceleia cu care suntem aduşi a o compara, între
Neagu Bulboacă, zis, un moment, şi «domnul Negreanu », om
de societate, şi între vestitul Dinu Păturică, anume asămănări
se impun răpede şi cu siguranţă. Autorul însuşi zice, în
Prefaţă, arătând că prezintă « produsul unui impuls natural şi
netrecut prin examenul unui maestru îndoctrinat»: « Mistere
din Bucureşti sunt mistere din Bucureşti, iar nu Misterele
Bucureştilor. Fondul este o romanţă înconjurată de diferite
scene fictive pentru a biciui viciul, care scene s’ar fi petrecut
în diferite epoce ale trecutului nostru social».
   Voiu învedera întâiu ce se prezintă ca atmosferă în ce priveşte
Bucureştii înseşi şi apoi vieaţa de ţară. l
    l) La serate, cutare cucoană mai in vrâstă scoate excla naţii gie>*eşti: « mega şi chi-
rie», (I, p. 35) şi doi judecători, indignaţi de «obrăznic'a » unui om cu driptatc,
vorbesc aşa: «pios ine afti i puşlamă? Den ton gnorizo » (I, p. 328). Se mai zic «a
cabulipsi» (II, p. 91), « neprahtisit * (I, p, 255), «a lua tacrir» (ibid., p. 258). Sânt
medici nemţi cari nu se deranjează la cafea (I, p. 236) şi «bărbieri cu lanţetă »(I, p. 272).
Se vorbeşte şi de un « general străin» care ar voi să ieie pe o fată de boier (II, p. 56).
www.digibuc.ro
8
N. IORGA
166
                                         I
   Pentru Bucureşti, descrierea e rară si scurtă. Ici si colo se
pot prinde numai unele note de vieaţă contemporană. Gorganii,
cu frumoasele grădini, cu casele modeste în care şi tinerii îşi
îndulcesc vremea fumând, ca şi boierii bătrâni, moştenitori ai
unui mai îndepărtat trecut, din «ciubuce lungi de lemn de
iasomie », luându-şi des-de-dimineaţă cafeaua. Şoseaua cu bufetul
ei, «izvorul depravaţiilor », şi cu doamnele bătrâne cetind în
caretă o romanţă franceză. Pădurea Băneasa, unde se poate
lua dejunul în mijlocul verdeţei, lângă « mica fântână din vale »
şi << pavilionul» plin de inscripţii necuviincioase. Herăstrăul,
unde un Grec monopolizator stoarce de bani părechile clan-
destine, între care străinele, mai ales Francezele, care comandă
« supeuri» 1). Tineri cu «mănuşi de jacme », «pungaşi zdren-
ţoşi», femei. In general, mai ales pe de lături, «gropi mari şi
heleştae permanente » * 2): opt ani, cât a lipsit tânărul Lun-
geanu, n’au adus nicio schimbare. Se mai pomeneşte Uliţa
Franceză, Cişmegiul. Se bea « must dela Filaret» 3).
   Iată tribunalul:
   « O clădire cu un etaj, situată alături cu încăperile Mini-
steriului Justiţiei şi izolată de celelalte încăperi din curtea
judecătorească, era lăcaşul unde se judecau toate pricinile cri-
minale şi corecţionale din cea mai mare parte a Ţării Româ-
neşti. O scară cu patru trepte ce se .clătinau subt picioare
şi pîntre care se vedea tot golul dedesubtul lor servea de
întrare generală într’un coridor a cărui dimensiune era de
doi stânjeni cvadraţi. Din partea stângă a coridorului se
vedea o sală îngustă şi lungă, aşa de veche cât şi ruinată, iar
în partea dreaptă se prezentau două uşi laterale, din care
una avea întrare în pretoriu, iar cea din stânga ei în cance-
laria tribunalului » 4).
   Se vede că avocatul, care e autorul, cunoaşte bine
locurile.
    *) I, pp. 2—3.
    s) I. p. II.
    3) II, p. 72.
    n i, p. 307.
www.digibuc.ro
167                  bucureştii de acum un veac
   Vieaţa oarecum apuseană e la «birturile», la «otelurile
nemţeşti», cu chelnerii cari servesc încet, cu gazetele germane
şi franceze, cu masa de biliard, ca la «Europa » sau « Bren-
ner»1). «La birturile nemţeşti se serveşte cineva foarte
anevoie şi chelnerii trebue să pună câte zece minute de interval
ca să aducă un fel de bucate... In sala biliardului se afla o
mulţime de Greci, Nemţi, şi Români puţini. Unii cetiau jur-
nale nemţeşti, căci numai de acestea se aflau acolo; mulţi
jucau table, domino, cărţi, şi doi inşi biliard ». E rar să se vadă
«un fecior de boier într’o cafenea»2).
   Toaletele timpului apar. Pentru clasa de sus, mergând până
la ultima treaptă a unei boierimi de funcţii, plină de parveniţi,
« mantile », « bonete albe cu funte mari », « coafuri încărcate
de pompoane şi de flori, a căror greutate e în cumpănă cu
capul», la femeile « pomponate şi înflorate », «împopoţonate,
malacovate şi gurguţate »3), lângă domni în «jiletă albă» supt
«frac sau cvecher », cu gulere mari şi «lornetă de gât», aşa
cum se văd în tablourile pictorului epocei, atât de «adevă-
ratul » Teodor Aman 4). Pentru o bătrână din clasa meseriaşilor
se cuvine un « bonet foarte simplu », o « rochie de bareş coloare
închisă şi pe d’asupra o boccea neagră cu flori de mătasă verde
pe la colţuri». Pentru una tânără: « o pălărie de mătasă verde
închis, rochie de mătasă subţire de o coloare închisă, pelerină
de mătasă neagră » 5).
   Ca distracţii, serate de «loton », cu « catemele » şi « canio-
tele » lor, în care cine poate înşeală şi fură, împrumută şi nu
dă înapoi, până la respectabilele doamne, curarisindu-se cu
«hapurile lui Morizon», care-şi aduc pentru măritiş fete a
căror vârstă se ascunde şi care vor fi mamele acelor pe care
cu atâta desgtast le înfăţişează, tragic, prin anii 1880—1890,
Delavrancea, în Iancu Moroiu, cea mai cumplită satiră a bur-
gheziei şi funcţionărimii bucureştene în anii de triumf exterior
ai Domniei regelui Carol I, şi în oribila frescă de un realism
fustigator, Paraziţii. Alături se face câte un « burlot de stos »,
   *) 1, p. 80.
   3) 11, P. 18.
   8) 1, si.
   4) I, PP- *9, 3i. 36, si. V. şi ibid., p. 108.
   ‘) IX, P- 35-
www.digibuc.ro
o
N. lORGA
168
cu cărţi «noi şi pontorci » x) Se aude: « banc », «talie », « cine
taie? Un sfanţ ochiul, parole şi el mazo; este cartea mea»* 2).
Se poartă «farfuriuţele de dulceţi». Conversaţia trece prin gro-
solănie şi ajunge până la sângeroasa insultă, care opreşte doar
un minut jocul: « Te întindeau », spune ţină, « craii la Ciş-
megiu şi prostul de bărbată-tău mânca smântână cu cartofi
la moşie » 3). Sau, când cutăreia i se zice de adversari: «ma-
damă»: «Madame sânt numai la hanul Zamfirescului»4 *). Se
vorbeşte de «un noroc cât Colţea »6). Dar se recunoaşte că
se află case care se închid înaintea persoanelor pătate 6).
   Teatrul e însă plin şi, afară, Evreii fac speculă cu biletele:
în lojă se înjgheabă legăturile obişnuite între femei mai
în vârstă şi tineri cari vreau să trăiască bine, fata de lângă
mama văduvă privind în sală ca să-şi afle un rost7).
   O seară de bal mascat în sala Slătineanu sau Momolu e
prezintată cu vioiciune şi coloare. Lumea n’are ţinută şi n’are
spirit, ajungând uneori la ultimele grosolănii adresate femeii
care nu îngăduie o anume « curte »: «Aţi venit cu rochiile su-
mese din mahalaua Dobrotesei ca să găsiţi muşterii ? La hârdău
mi-ai învăţat să dai asemenea răspunsuri?», ca să-şi audă doar
acest răspuns dela cinstita fată de meseriaş: «Pleacă şi ne lasă;
eşti nesuferit!... Cazi pe lume ca iarna grea!»8).
   Pentru lumea mai săracă, pe lângă cafenele, sunt şi «cazine »,
unde pot lua dulceţi şi cafea 9).
   Banul 10) îi stăpâneşte pe toţi, făcând să joace figurile comice
înaintea aceluia care astfel îşi poate continua tragedia. Cu
«icosari» poţi trece de barieră fără bilet, căci « căpitanul» te
va recunoaşte îndată că eşti un boier cu moşie, care ai trecut
adesea pe acolo. Reţeta lui Neagu Bulboacă, de atâtea ori
    •) I, P- 54-
    a) I, P- S5-
    -1) I, P- 44-
    4) I, P- 48.
    *) I. P- Si-
    *1 « Doamna Bruncasca, din cauza imoralfei sale conduite, nu mai fu primită în
nicio casă onestă»; p. 114.
    ?) I, p. 106 şi urm.
    8) I, p. 18.
    ’ I, p. 306.
     0 Se pomenise galbenii, icosarii, sfanţii.
www.digibuc.ro
169
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
II
ucigaş, se potriveşte, după socotinţa autorului, la toţi: «Să le
ungem puţin buzunarele cu miere şi să facem lucrul cum se
cade » 1). Epistatul, venit să urmărească un criminal, ia palme
şi bani, şi pleacă închinându-se «cuconului Stamate », care-i
spune: «Ia acest galben şi deschide-ţi ochii altădată în ce
casă intri şi cum trebuie să te porţi» * 2). Bietul om crede că
altfel nu se poate, deşi blastămă situaţia în care-1 pune o slujbă
cu aşa de puţin prestigiu, servită cu aşa de puţină demnitate:
« Să o bată Dumnezeu de funcţie care mă pune în poziţii critice
cu toată lumea » 3). Nu numai comisarul, ci şi procurorul, care
pătrunde în casa celui care a poruncit crima, rostind sacramen-
talul « vă sărutăm mânile », stau gata la pradă. Procurorului i se
oferă, pentru a face să se condamne un nevinovat, o sumă care
nu-i convine: «Aide, ia 300 de galbeni şi nu mai zice nimic!
— Ascultă, cocoane Stamate, eşti bogat destul: dă-mi 500 de
galbeni şi să nu mai fie vorba. Voiu face o lucrare să-ţi placă
astfel încât să-mi mai dai şi un prezent». La vederea « gălbe-
naşilor ferecaţi, drepţi la cumpănă şi negăuriţi», el consimte
a făgădui în scris săvârşirea nelegiuirii, rămâind ca hârtia să
i se restitue după ce-şi va fi ţinut cuvântul4). Şi drăcescul
sfătuitor, ocnaşul Bulboacă, face pe stăpânul său a se gândi
şi la judecători: «Acum, unde s’a dus mia, meargă şi suta,
numai să fim siguri de izbândă. Aşa sânt pricinile criminale:
ca să scape cineva dintr’însele, trebue să plătească cu sutele
şi cu miile. Uite, din pricina aceasta, posturile de judecători
la criminal nu le-ar schimba nici pe ale miniştrilor. Orice
pricină, cât de mică, atârnă numai la galbeni, şi judecătorii
s’au învăţat rău. Ei nu se încurcă cu nimic, ci se ţin grei, Doamne
fereşte»5). Unul din judecători, care stă la Otelul Europa,
ocupat cu două Franceze, se plânge de cheltuielile pe care
aceste iubiri le reclamă, aşa încât ar fi grea vieaţa, dacă n’ar
găsi câte un ajutor amical: « Ştii că este o vorbă că Dumnezeu
nu lasă pe om nici când rămâne în sapa de lemn. De unde cu
    *) 1. p- 251.
    *) 1» p- 257-
    *) 1. p- 256.
    4) 1, pp. 286—287.
    *) 1, p. 298.
www.digibuc.ro
12
N. IORGA
170
gândul nu mă gândesc, mă pomenesc din vreme în vreme cu
câte un creştinaş lăsându-mi un fişic pe masă, ca să-i fac vreo
trebuşoară... Crede că astăzi eram la os» x). Altul, învinuit pe
vremuri că a pus pe o slugă turcită să-i ucidă fratele, se lasă
tot aşa de uşor convins.
   Iată chiar Logofătul Dreptăţii al « Domnitorului », care vine
să-şi ofere lui Stamate, pentru fiul acestuia, Alexandru, fata
compromisă. Conversaţia lor e plină de învăţăminte: «Poate a
venit ca să-l împrumut cu bani; atâta prevăz numai că nejumu-
lit nu scap », spune cel de gazdă. Iar vizitatorul se laudă cu ce a
putut realiza la putere: « M’am curăţit de toată datoria, care se
urca la vreo şasezeci de mii de galbeni şi mi-am desrobit toate
moşioarele. Ian spune-mi, ce zici? — Ce să zic alt, cucoane
Dumitrachi, decât că vă admir capacitatea. Este cunoscut că
omul mare este tot mare şi că, orice ar zice cineva, ar fi de
prisos. — Şi unde mai pui iarăşi că am mai cumpărat moşia
Pârlita pe nimic, care are aproape la o mie de clăcaşi!» Şi,
despre puterea sa: «Postelnicul este numai o mobilă: nu face
nimic; ba face ceva: dă mese, joacă cărţi, toacă la parale şi între-
ţine toate străinele care vin în Bucureşti. Intr’o zi m’am dus la
Palat şi m’am certat furcă cu Domnitorul. I-am zis curat: nu
mai pociu să mă lupt, Măria Ta, am obosit de tot; nu mai
ştiu unde-mi este capul. Ştii ce mi-a răspuns Măria Sa?
Habar nu ai... Mi-a zis Măria Sa cu cea mai mare delica-
teţă: Să nu faci una ca aceasta, arhon Logofete, căci, dacă-ţi
dai demisia, se va încurca toată politica ţării şi eu voiu fi
silit să mă lepăd şi eu de Domnie. Fără dumneata nu sunt
bun de nimic— Uite iubesc pe Domnitorul ţării şi nu voiu
să-i stric hatârul pentru lumea toată. Am hotărît să lucrez
şi să fiu ministru până voiu muri, ca să nu fie silită Măria Sa
să se lepede de Domnie...— Şi prea bine veţi face, foarte
bine, cucoane Dumitrachi. Se cunoaşte că sânteţi un ade-
vărat Român şi că veţi face fericirea ţării. — Negreşit că
sânt Român, deşi tată-mieu se zice că ar fi fost Grec si că
ar fi adăugat un ceanu la numele său; eu însă nu crez, şi
pentru aceasta iubesc pe Român.— Cum bunăoară unij zic
    ') \ PP- 3°I-
www.digibuc.ro
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
13
171
şi de mine că sunt de viţă Sârb şi că mă numeam odată Dan-
govici.— Aşa e lumea făcută, să critice».
   Autorul a crezut prudent să adauge în notă: « Mă găsesc
dator a arăta aci că numirile personagelor ce figurez în
acest op sânt improvizate şi că, dacă din întâmplare s’ar
găsi cineva în ţară care să poarte vreuna din aceste numiri,
îi cer de acum scuzele mele, căci intenţia mea nu a fost a
atinge susceptibilităţi».
   Şi, la urmă, vizitatorul, mulţumit că i s’a primit această
ofertă, cu locul de director pentru viitorul ginere şi
o bogată zestre în bani şi moşii, încheie astfel: « Mă grăbesc
a mă duce la Vodă, care trebuie să fie prea neastâmpărat
de nevenirea mea. II fac să mă aştepte prea mult, miti-
telul » 1).
   Lumea judecătorească o cunoaşte perfect acest om deprins
a trăi în mediul ei. E de tot hazul, vrednică de un Caragiale,
scena judecării procesului între negustorul bucureştean de
grâne prădat la Brăila, care, ca să urmărească pe vinovat, merge
la Viena, unde zace un an şi jumătate în spital, ca să afle că
frumoasa soţie s’a măritat din nou cu un « drăngălău », şi ea,
care nu i-a dat odraslă timp de cinci ani, are acuma un copil
« mic de zile ». Apare prezidentul obosit, judecătorii cari, scriind
bilete de amor şi făcând caricaturi, dau osteneala unul în spi-
narea celuilalt, până la supleantul care află un motiv legal de
a refuza, avocatul care se ceartă public ca să-i vie afacerea la
rând: «Am cinci înfăţişări pe la diferite Curţi... îmi pare
rău şi mă mâniiu. — Aide, să facem hatârul d-lui Trăncă-
nescu ». Şi batjocura cu bietul om care şi-a pierdut nevasta şi
se plânge, cum am spus, că nu i-a dat odraslă şi lui: « Pentrucă
nu eşti bun de prăsilă. — N’oiu fi, cucoane prezidente: nu mă
împotrivesc înaintea voinţii lui Dumnezeu şi a Măriilor Voa-
stre ». Judecătorul, sensibil, a descoperit imediat calităţile fizice
ale Brânduşoaii. «Ad’un scaun încoace, mă aprod, să şază
dumneaei. Nu voiu să o văz în picioare». Preşedintele: «îm-
pricinaţii nu pot şedea jos înaintea judecăţii. In condică nu
este niciun articol special pentru aceasta. — Se face excepţie *)
   *) Pp. 142—6.
www.digibuc.ro
14
N. IORGA
172
când oamenii sunt pătimaşi, şi domna Brânduşoaia pătimeşte
de nevricale.—Atunci este altceva». I se obiectează negusto-
rului că. trebuie să meargă la Consistoriu, fiind o afacere de
resortul preoţilor, şi el se explică: «Preasfinţia Sa şi prea-
cuviosul părinte arhimandrit... — Zi: arhimandrit curat şi nu
lungi vorba... — M’a întrebat dacă am 500 de galbeni pen-
tru ca să-mi dea nevasta înapoi şi pe copilul făcut din prea-
curvie să-l trimiţă la cutie, unde să depuie cele 500 de galbeni
pentru creşterea lui; dar vă rog aceasta să nu o treceţi pe
hârtie ». In zădar prezintă el, la cerere, biletul de cununie pe
care «l-a păstrat ca pe nişte moaşte » (dar şi celălalt are pe al
său, dat de «părintele Ciocănel dela Cuibul cu Barză»), In
zădar, stâlcind noul vocabular al dreptăţii, se plânge că nu-1
înţelege: «Vorbiţi cam pe sfranţozie, şi răposatul tată-mieu nu
m’a ţinut la şcoală mai multă vreme ca să mă procopsească şi pe
mine cu limba asta nouă », în care vorbeşte de « asprimitatea
legilor». Avocatul, aducând înainte tot felul de «de vreme
ce», «în vedere că», «în considerare că», e de părere că
«domnul Brânduş trebuie să fie răbdător şi clienta mea să
rămâie măritată cu domnul Repezeanu». Urmează «chib-
zuirea » cu nehotărîrile ei: « Brânduşoaia să aleagă din doi pe
care va voi», «să tragă amândoi bărbaţii la sorţi şi care va câş-
tiga să ia pe femeie»,până ce câteva cuvinte, spuse de avocat
la ureche, decid contra lui Brânduş, care, poftit a iscăli şi el
sentinţa, strigă: «Domnilor judecători, eu nu sunt mulţămit
pe dreptatea dumneavoastră, care-mi pare strâmbătate...
— Nu putem mulţămi pe toţi. — Nu iscălesc de aş şti că mă
bate la spate ».
   Tot ce se ţine de acest mediu e cunoscut lui Bujoreanu:
«îngrijitoria temniţei», «vornicul temniţei», «casa de po-
preală ».
   Cu toată dragostea e înfăţişată, apoi, o clasă de meseriaşi
români pe cari i-a înghiţit vremea, fără nicio apărare a politicia-
nilor stăpâni, înaintea mijloacelor materiale superioare fără frâu
moral ale străinilor de toată speţa. Se văd şi casele lor şi ale
negustorilor, micuţe şi curate, cu câte un salcâm înainte. La
fereşti, « perdele de tulpan ». In « sicrin », « mulţime de ceşti,
de păhare, chisele cu dulceaţă, linguriţe şi feluri de drăcii»,
www.digibuc.ro
173
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
IS
lângă «trenţele de rufe»1). Iată cinstita casă a croitorului,
lângă Biserica cu Sfinţi2), de unde dulcea Frusină e chemată
de moaşa mahalalei, câştigată răpede cu bani, ca să meargă
pentru cusăturile alese, pe care ştie aşa de bine să le « festo-
neze », în casa bătrânului boier Dângeanu, care-i vrea trupul,
şi, peste câteva ceasuri, otrăvită cu opiu, rănită de moarte în
căderea ei năprasnică, acel trup rămas curat numai prin moarte
e aruncat de Ţiganul boieresc, care e uneltitorul în toate cele
rele, în stradă. Iată, chiar în faţa locului unde zace fetiţa în-
sângerată, un cojocar de toată cinstea şi isprava, Sălcianu,
care e pârît că ar fi ucis pe aceea căreia a încercat a-i trezi
vieaţa, aducând-o în prăvălia sa, şi o judecată plătită cu bani
grei îl trîmete în temniţă unde, înainte de a i se ju-
deca apelul, e trăsnit de apoplexie. Nobilă figură de repre-
zintant al unor străvechi datine de orăşean român, ale
cărui cuvinte sânt însemnate cu pecetea celei mai mari
omenii, celei mai adânci înţelepciuni şi celui mai creştinesc
spirit de îndurare creştină. Şi toată familia lui e împodobită
cu aceleaşi alese daruri: soţia, «mama Elisaveta», fiica, Maria,
înaintea căreia a îngenunchiat curăţia de suflet a tână-
rului boier Alexandru Dângeanu, blânda nepoată Tincuţa —
«fetele de meseriaşi», spune una din ele, «nu se înduplecă
lesne, nici îşi vând onoarea pe bani»3) — şi acel vrednic
ucenic Stoian, care, după ce şi-a apărat, în faţa acelor ticăloşi
judecători, stăpânul, se învredniceşte a fi soţul Tincuţei ji
moştenitorul prăvăliei. Altceva decât aceeaşi lume stricată,
peste câţiva ani numai, de politicianismul de falsă imitaţie
apuseană ca să dea familia zugrăvită de Caragiale în Noaptea
furtunoasă, cu jupânul membru la club, cu soţia care se ţine
cu calfa, acesta, de fapt, ca şi dânsa, păstrând colţuri de
gingaşă onestitate în suflet, dar prins în minciună şi păcat,
şi cu băieţaşul Spiridon, care face o aşa de teribilă uce-
nicie ___
    l) II, p. 81.—La cei săraci câte o «icoană veche de hârtie neîncadrată, Jipită
cu cocă de zid » (I, p. 199).
    !) £ vorba şi de * maidanul Icoanei ».
    s) I. P- 197-
www.digibuc.ro
i6
N. IORGA
174
                                II
   Ca să ieşi din Bucureşti se cere, de « căpitanul de barieră »,
« bilet de drum ». Treci astfel spre Giurgiu sau spre Braşov.
Pe această din urmă linie se dau la Săftica, lângă bisericuţa
şi acum în fiinţă, dar aşa de ruinată şi părăsită, « banii po-
dului ». Mai departe, la jumătate de drum spre Ploeşti, e hanul
din pădurea Ţigăneşti, «conacul berzelor» şi drumul spre
mănăstire, până la heleşteul unde copii născuţi din păcate se
aruncă la ceasuri de noapte. Drept înainte e Ialomiţa, de-
prinsă a «rupe podul», râu capricios, care «când vine cât
muntele, cu spume la gură, aci se face mititică, ca o broască »x).
   Lumea satelor e cu totul alta, cu o vieaţă împletită din zgo-
motoase petreceri, la care iau parte şi popii fără potcap şi în
opinci. In cutare «casă ţărănească în forma unui coşar...,
casă de gard, deslipită din toate părţile», care e cârciuma,
părintele sufletesc al ţăranilor e făcut să vorbească aşa: « Cine
joacă brâul cu mine ? Eu joc şi totdeodată şi cânt». Şi con-
versaţia urmează aşa: «Bravo, moş popo, dar, vezi, nu bom-
băni şi de cele bisericeşti, că e păcatul mare! — Ce, acum dacă
m’am făcut popă, nu trebuie să mă petrec şi eu ? — Apoi cam
aşa vine vorba, tătucule...—Sî, sî, sî, dârai, dârai; uite-
mă, iac ’aşa, ba aminterea, dârai, dârai; hop odată şi-altă dată,
dârai, dârai, dârai»2).
   Dar ce frumos vorbeşte moşul Stoica dela hanul Ţigăneştilor,
care nu-şi închipuie ce ticăloşi sânt boierii pe cari i-a îndemnat
să meargă la mănăstire:
   «Apoi să vezi, cucoane. Când se îngâna ziua cu noaptea,
adăpam boii la puţul hăla de colo; abia scosesem găleata
din puţ, când mă pomenesc cu chir Radu birjarul că se opreşte
cu căruţa acolo ca să-şi adape caii, şi eu, drept, l-am întrebat
că ce caută de pleacă noaptea aşa târziu, şi mi-a spus omul
că atunci îi picase muşteriii. In căruţă era un boier şi cu o
cucoană, dar eu, de!, nu i-am văzut, fiindcă era întunerec:
atâta numai ştiu că le-am zis să nu treacă înainte, că e Ialo-
miţa mare şi că nici până acum n’a mai dat îndărăt. După
   ') I, P- 8a.
   ’) I, PP- 156—157-
www.digibuc.ro
175
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
17
ce le-am spus asta, boierilor le părea prea rău: se vede mititeii
că aveau vreo grabă mare şi, fiindcă nu aveau încotro, au
fost siliţi să conăcească la mănăstire. Acolo sânt şi până
astăzi, şi nevasta mea le-a dus nişte găini, nişte ouşoare şi
două ulceluşe cu lapte; dar să le dea Dumnezeu bine, că
mi le-au plătit peste cap » x).
   La Cătun, Matei Lungeanu află pe aceia cu cari « se juca cu
arşice pe bătătura din curtea boierească » şi, înduioşat de pri-
mirea satului întreg, el le făgădueşte izgonirea arendaşului,
chemându-i la o petrecere pe sama lui, căci ştie că oamenilor
«le place a da oale peste cap fără să-i coste parale ». Lăsaţi în
seama Grecului cu « harenda », mânaţi la muncă de zapciu şi de
dorobanţii lui, cei cari n’au mare încredere în «gângăniile astea
boiereştile » îşi arată aleanul astfel înaintea stăpânului întors
o clipă la vatra părintească, pe care nu-1 recunoaşte deodată,
fiindcă « dumneavoastră boierii vă schimbaţi ca florile şi este
anevoie ca să vă cunoască cineva »: «Mergem din butie în
butie, cuconaşule; cum este mai răul... Am ajuns ca nişte
dobitoace, doar că numai jugul nu ni-1 pune de gât... Beilicu-
rile nu se mai isprăvesc; dacă arendaşul are nevoie să-i muncim
şi peste zilele legiuite, ne ia dela lucrul nostru cu zurbaua şi
ne duce la dânsul... Ne pierdem vremea degeaba, ba încă
păgubim şi câteva găini şi ouşoare de poclon ». Pe vechii pro-
prietari încă i-ar răbda: « Incailea să ştim că ne jupoaie de piele
stăpânii noştri, iar nu străinii după drumuri» 2).
   Cunoştinţa perfectă a vieţii populare se vede şi în caricatura
vătăşelului, «baş-vătăşelului» dela Batiste, de pe «toată Ba-
tiştea », care merge la cârciumă să petrecă în mijlocul hoţilor
şi Ţiganilor, «sugători de ţâţă de Dealul cel Mare », adică:
« a cinsti cu două ciocane de rachiu şi cu o acadea», dar rachiu
cu «anason bun» sau cu izmă3). Sunt acolo: «hoţi cari
iese în lume când este soarele dulce... Fac toamna câte
o bazaconie, iernează în puşcărie, câştigă la bani şi-i bea
cu prietenii vara...—Ştii, mă, ce este iarna în puşcă-
rie?. . Uite, e raiul pe pământ: îţi dă stăpânirea ţoale bune,
   J) I, pp. 94—95-
   a) 1, pp- 147—151-
   ») i, p. 207.
www.digibuc.ro
i8
N. IORGA
176
încălţăminte, lemne, lumânare, mâncare şi tot ce-ţi trebue.—
Dacă este aşa, în puşcărie mă duc de iarnă.— Aşa să faci,
Sandule; am vorbit încă cu o mulţime de prieteni, ca să
fim cu toţii ». Numai «la ocnă nu prea este petrecere şi te
dăulă (sic) ciocănitura sării»1).
   Din experienţa de avocat Bujoreanu poate reconstitui po-
vestea Ardeleanului Ion Borhină, ucigaşul negustorului din
Slatina2), şi tot de acolo aceea a uciderii călugărului dela
Tismana de către chiar tovarăşii lui de vieaţă sfântă3).
   Şi tineretul ? Intre cei crescuţi în ţară sunt ofiţeri ieşiţi din
şcoala de cădeţi, cari, cu riscul de a fi degradaţi şi trimeşi la
Snagov, ridică sabia, care abia li s’a încredinţat, ca să apere
onoarea unei surori sau unei iubite4).
   Cei veniţi din Paris au văzut uneori şi închisoarea pentru
datorii dela Clichy5), cheltuind cu « loretele din Paris, supeurile
şi jocurile la noroc » şi urmând aşa şi la Bucureşti: «Ieri»,
spune cutare, « am cumpărat unei lorete franceze o brăţară de
200 de galbeni şi vreo şase mătăsuri», femeia fiind «frumoasă
ca o cadră şi cu un spirit de drac » 6). Câte unul e uşor atras
să-şi bată joc de fata pe care o iubeşte: astfel fiul cel mai mare
al boierului Dângeanu, el însuşi izvor de păcate, nenorociri şi
crime. Dar fiul cel mic, Alexandru, e prezintat ca icoana însăşi
a omului idealist, cu suflet drept, gata de toate jertfele. Moşte-
nitor unic al imensei averi părinteşti, el apără la balul mascat,
riscând o ceartă sau un duel, pe cele trei femei din clasa
meseriaşilor, pe care le acopere de vorbe groase un tânăr fără
creştere şi, invitat în casa cojocarului, el ajunge a iubi pe
frumoasa fată a casei, Maria, şi, făgăduindu-i căsătorie, caută
a se ţinea de cuvânt; batjocorită de vătaful de curte după ordi-
nele, suggerate tot de el, ale boierului celui bătrân, care vrea
să împiedece astfel o legătură ce ar dezonora o familie din
protipendadă, logodnica află înţelegere şi iertare dela acela care
o caută până în mănăstirea Dintr’un lemn, unde voise să * *
    *) II, pp. 66—72.
    *) I, p. 77 şi urm.
            132 şi urm.
            *35-
            141.
17-
*> I, P-
4) I, P-
*) I, P.
') II, P-
www.digibuc.ro
177
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
19
îmbrace veşmântul lepădării de lume, şi Alexandru, otrăvit
de unealta lui Stamate Dângeanu, se va stinge legat de cuvântul
său până la capăt, atrăgând în mormântul său pe desnădăj-
duita Mărie.
                                III
   Două figuri de mizerabili se ridică din mijlocul unei societăţi
care nu se deosebeşte prin originalitate şi prin desvoltarea
conştientă a individualităţilor.
   Una e a bătrânului boier care ştie un singur lucru: răgazul
lui, huzurul lui, primirea omagiilor, satisfacerea tuturor pof-
telor şi tuturor capriciilor, niciun scrupul neputând să intervie
pentru a-i înfrâna brutala îmbulzire.
   Stamate Dângeanu e foarte mândru, într’o vreme când şi
jos se arată mirarea că « au început să se boierească şi calicii »*),
că, deşi fără strămoşi, fără nume şi fără un rang mare în boierie,
fără o situaţie în Stat, aparţine grupului de privilegiaţi ale
căror priviri nu se coboară măcar până la nobilimea funcţionă-
rească de al doilea grad, necum să poată admite monstruozitatea
încuscririi cu o familie de meseriaşi. In casa lui cu multe încă-
peri —«cineva se pierde într’o casă de boier», spune Dân-
geanu însuşi —, el înţelege să fie privit ca un zeu încun-
jurat de plecăciuni şi de complimente. Când vine la dânsul
fata iubită de fiul său, pe care vrea s’o înlăture din calculele
lui de viitor ori s’o nimicească, fată care a trăit într’un mediu
casnic de demnitate şi a învăţat şi clase de pension, aşa încât
nu se lasă luată în picioare, iată scena care se petrece, după ce
el, stăpânul a tot ce vrea, o intitulează « fetico » şi ea-i răspunde
fără a-1 « coconi »: « Poate nu ştii, fetico, că boierilor nu le zice
cineva: « domnule », ci este mai cinstit să li se zică « cocoane ».
— Şi inferiorii îşi au onoarea lor în lume, şi unei fete de me-
seriaş, care trăieşte cu averea sa proprie şi care se bucură de
oarecare independenţă socială, nu i se zice «fetico » ca unei
servitoare, nici se ţine în picioare, pe cât timp nu vine să
implore ajutorul nimănui». Stamate-i explică imposibilitatea l
     l) ii, p- 65.
www.digibuc.ro
20
N. IORGA
178
căsătoriei promise de singurul său fiu: «Nimeni nu mi-ar
călca în casă, mie care trăiesc cu toată lumea mare». Dar
despărţirea de acela care o iubeşte şi care-i e şi ei atât de drag
ar trebui făcută cu socoteală: «Noi, boierii, nu suntem ca
oamenii ordinari, să ne batem şi să ne insultăm», ca să-şi
audă imediat: «Şi meseriaşii ţin la onoarea lor, şi mai mult
încă decât mulţi alţii mai mari decât dânşii» x).
   « Coconul mare » e un grozav tiran. Pe soţia lui o înlătură
cu vorbe grele, când se amestecă în conducerea unei gospodării
pe care şi-o rezervă numai lui însuşi şi, într’un moment, gă-
sindu-i voinţa, neînduplecată, în faţă, o trânteşte jos, făcând-o
să verse sânge, pentru ca pe urmă să-i trimeată agonia la cura
de zăr, pe Muntele Penteleu * 2). Pe fiu pune să-l aresteze cu
dorobanţii şi să-l trimeată cu cărucioara de poştă şi o «lettre
de cachet» dela Curte la o mănăstire, unde va sta supt pază 3),
ca, în Moldova contemporană, un Mihail Kogălniceanu, un
Alecu Russo sau orice revoluţionar dela 1848. Are cel mai adânc
despreţ pentru tineri « de cei cu romanţele în buzunar, de cei
cu crucea în sân şi de cei ce fac paradă de onoare şi de
popularitate »4). Pune să-i aducă fetele care-i plac, le adoarme ca
să-şi bată joc de dânsele, pune să se arunce cadavre pe stradă,
dă în sama vătafului de curte ţigan pe acelea care trebuie bat-
jocorite fără a fi plăcerea lui la mijloc; pe însuşi fiul care
i-a aflat tainele pune să-l otrăvească. Autorul, generos, îl face
să moară de remuşcări pentru această din urmă şi mai gro-
zavă crimă.
   Cine-1 serveşte, când boierul vrea, cine-1 îndeamnă să vreie,
când duhul rău nu s’a trezit în sufletul « coconului» său, apare
odată ca un cavaler de modă, jucând cărţile, curtenind femeile,
făcându-le să fure dela bărbaţi pentru a-1 întovărăşi într’o esca-
padă, travestindu-se în călugăriţă ca să ducă în pădure, ca o că-
lăuză, spre cuibul unui fugar care e însuş el, pe soţul răzbunător şi
să-l ucidă; trimes la ocnă, va ajunge sfetnicul lui Dângeanu,
care avea o ură veche contra aceluia pe care fapta de sânge a
    *) II, pp- 36—44-
    *) II, P- ii4-
    *) II, p. 109 şi urm.
    4) II, p. 27.
www.digibuc.ro
179
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
21
noului său asociat la cele rele l-a înlăturat. De fapt, cel care
fusese o clipă «domnul Negreanu» şi care se pregăteşte, când
îşi va face capitalul din leafa de vătaf de curte şi din daruri,
să lepede şapca « de slugă » *), să se însoare bine şi să-şi reia
locul într’o lume pe care o cunoaşte perfect cu toate înde-
mânările şi vicleniile ei, nu e decât un Ţigan din Ialomiţa,
născut din părinţi cari au fost gazde de hoţi, apoi clăcaşi la
Ciochina, unde fac şi linguri; dat la puţină carte, a început
prădând pe arendaşul satului, care-şi ţine banii în «ştergar
înodat la un colţ»2), ascunzându-şi apoi prada în pământ,
pentru ca, descoperit răpede, să-şi facă o primă temniţă la
«munca Giurgiului». Neagu Bulboacă ştie toate, descopere
imediat orice taină, propune, ferindu-se pe cât poate de răs-
pundere, măsurile care duc, peste trupuri de morţi, la ţintă.
După cea mai neagră faptă el poate să strige, sigur de sine
când trimete un nevinovat la ocnă, cu mărturiile false pe care
le-a câştigat, pentru boier şi pentru sine însuşi: «Tot griji
de acestea să am eu!»3). Faţă de stăpân e de miere: « Dacă
socotiţi că aţi făcut bine, apoi bine aţi făcut, cocoane » 4), e
o formulă pe care n’ar fi descoperit-o nici Dinu Păturică,
îndemnul la corupţie dela dânsul pleacă: « Să le ungem puţin
buzunarele cu miere şi să facem lucrul cum se cade; altfel
dăm de gât cu bună samă»6). Grăbit să termine fără a veni
în atingere cu prevederile noii legi a tiparului, Bujoreanu nu
uită să deie pedeapsa cuvenită celui cu păcatele cele mai
multe.
   O nobilă ură însufleţeşte pe acest om de drept contra rămă-
şiţelor unui trecut fără conştiinţă, ca şi împotriva parveni-
tismului a cărui undă înaintează şi înneacă, deşi-i lipseşte
încă sprijinul, aşa de puternic pe urmă, al politicii de clien-
telă : « Câţi nu au purtat», scrie el, « fiare de picioare şi nu le
mai simt apăsarea, ba încă sânt mari şi tari»!6).
    *) I, p. 206.
    !) I, p. 63 şi urm.
    3) I, P. 306.
    4) II, p. 117.
    *) I. P- 251-
    •) Ibid., p. 8.
www.digibuc.ro
22
N. IORGA
180
                             IV
   O deosebită atenţie merită limba. Autorul, format la şcoala
Regulamentului Organic şi purtat prin cărţi, amestecă uneori,
mai ales spre sfârşit, ridicule expresii la modă, dar mult mai
puţin numeroase decât se obişnuia în vremea care a dat pentru
povestiri pe Pantazi Ghica şi în poezie pe Mihail Zamphirescu.
Astfel: « naturelul », « palpită », « coronă », « raţionabil», «esersă»,
« abandon », « cancelarist », « pronunciat », « seanţă », «turnură »,
« a tantă », « ataşă ».
   Eroii lui Bujoreanu, chiar când sânt fetiţe de meşteri, fără
lectură de «romanţe», ştiu să exclame: «Sărmană maşină
umană» (II, 46). Ei «fac onoare prânzului» (II, 63). Ei
ascultă la ţară «lamentaţiile oilor şi ale mieilor» (I, 175).
Au «tandre priviri», « au pietate de amorul lor ». Pot ajunge
« porumbiţe albe la picioarele Creatorului». Se plâng că « este
un secol de când n’au văzut pe cineva». Avocaţii «fixează
parchetul ». « Pendulele sună oarele.»
   Dar se întâlnesc cu grămada cuvinte rare sau chiar inedite:
« să-l mărgenească dela dânsa » (II, 27), « zgripţoriţă » (II, 33),
«cuvinte încredinţătoare» (II, 48), «bătrân coclit» (II, 56),
«tutunar» (II, 80), «ghiorlan de-ai stăpânirii» (II, 80), «nu
mai zise nici bleau » (II, 83), «tăgă » (II, 87), « puşti cu spăngi »
(II, 88), «a scofeli» (II, 117), «povăros» (II, 157), «avocat-
lâcuri » (I, 320), « crai » (« o să se lege craii»—la bal-mascat —
« de tine »; I, 177), « biata mama mosicâ » (I, 207), « voce miu-
xM» (1,207).
   Se adaugă expresii pline de miez *): «fură oul de supt
coţofană » (I, 321), «împrejurările ce încunjură o pricină»
(I. 32I)« «Ş merge pe drumuri ocolite» (I, 339), «o biată
alegere şchioapă-oarbă» (I, 346), «stăpânirea nu prea caută
omului de ce îi este cojoaca, ci intră cu obrăznicie în case de
boieri ca şi m case de cerşiton » (I, 251). «A-i suna cuiva
cojoaca» (I, 298), «a cuconi» (I, 119), «a îmbrobodi ca pe
o brezae » (I, 126), « a-şi căuta de scărpinat » (I, 157), «şasezeci
    ‘) Uneori formule personale, pline de poezie: « Soarele pare totdeauna mai plăcut
după o furtună lungi » (I, p. 350). « Nu se vorbeşte de fericiri viitoare unui om ne-
norocit* (II, P- 7)-
www.digibuc.ro
i8i
BUCUREŞTII DE ACUM UN VEAC
23
de galbeni de colea sânt ? » (I, 203), « crede-mă, măiculiţă, să
te crează Dumnezeu » (I, 208), «a nu veni mort-tăiat» (I, 215),
« prăpădi-m’aş după pământ» (I, 220), «ce mai bărbaţi proşti
au ieşit astăzi la maidan» (I, 44), «un noroc cât Colţea»
(I. 51)» «că a dracului e vorba românească: şi când mulţu-
meşte, cineva, pare că înjură» (II, 33), «omul se îngraşă de ce-i
place» (II, 57), «umblă ca nimenea după pământ» (II, 57),
« o să te trezeşti într'o zi albă mort în coşarca aceea de noapte »
(II, 70), « mai hăis încoace şi pe la noi» (II, 71), «te-ai apucat
să îndrugi la şirăte-mărgărite » (II, 80), « nu a voit ariciul să
mă ajute, şi pace» (II, 90), «moarte fără bănuială nu se
poate » (II, 97), «a făgădui ce pe apă nu curge » (II, 118), «a
face capul doage» (II, 206), «a-şi năpusti casa» (II, 112).
   Şi reminescenţe ale trecutului fanarioto-turcesc: «işalâ, ba-
şalâ; chef acum » (II, p. 14)!
                                 V
   La 1864, Bujoreanu revine la teatru prin Judecata lui Brânduş.
Cu Brânduş, negustor de grâne, cu grefierul Răpezeanu,
«vechilii» (avocaţii) Ghizdaveţ şi Trăncănescu, cu magistraţii,
pe cari şi în roman îi vom găsi bine caracterizaţi de cine-i putea
cunoaşte aşa de bine, ca avocat, Işliu, Găman, Palati, Meh-
mengeâ, Verigescu, plus aprozii şi jandarmii, cu Şnaps,« berar şi
profesor de duel», şi o chelneriţă, cu femeile de speţa Andreiascăi
şi Eftihiei, el pune în picioare, cu adevăr şi vioiciune, o întreagă
lume care-şi spune în adevăr vremea ei1). Povestea lui Brânduş,
prădat la Brăila, plecat la Viena după cercetări, socotit ca înecat
şi care vine să-şi ceară înapoi nevasta dela noul soţ Repezeanu,
e prezentată aici din nou, în forma dramatică 2). Până şi hazlia
plimbare dramatică a celor doi soţi ai Eftihiei e prezentată cu
pricepere (p. 9). Urmează dialogul:
   Repezeanu (tremurând, cu frică): Ce pofteşti, domnule ?
   Brânduş (tremurând de necaz): Pe mine îndrăzneşti să mă
întrebi ce poftesc ?.. Dar ştii cine sunt eu ?
   J) Expresii cum e «câştigă uşa din fund» (p. 95), fac a se bănui vreun original
francez pentru intrigă,
   *) Şi aici descoperiri înlimbagiul popular: «a lepăda negrele» (p. 7), «ponturi»
(p. io), «aprozie» (ibid.). «A pune în capange * * (p. ii), «vechilet* (p. 15).
www.digibuc.ro
24
N. IORGA
182
  Repezeanu: Nu am cea mai mică plăcere să te cunosc.
Te văz în casa mea şi te întreb ce cauţi într’însa ?
  Brânduş: In casa ta?.. Aceasta este casa ta? Şi de când,
mă rog?
  Repezeanu: De când m’am însurat.
  Brânduş: Cu cine?
  Repezeanu: Cu Eftihia, pe carea am găsit-o văduvă.
  Brânduş: Ha, Ha; văduvă... Dar eu sunt mort, tâlha-
rule, ori tare şi voinic ? (cu furie) Răspunde, cum ai îndrăznit
să te însori cu nevasta mea ?
  Repezeanu (cu frică, dar făcându-şi curaj): Nevasta ta?..
(cu despreţ) Atât... Dacă erai însurat, trebuia să trăieşti
cu dânsa, iar nu să mori şi după un an să înviezi ca stafiile » x).
  Şi judecata de pe la 1850—1860 e înfăţişată cu un perfect
adevăr, în actul al doilea. Nu lipseşte încă de aici «sulişorul»
de bani care face minuni 2). Este şi bietul moşnean care vine
« cale de nouăsprezece poşte şi jumătate » 3). Şi morala o ex-
primă Găman: «Tot omul trebue să caute a se chivernisi
cum poate»4). La vechea poveste Bujoreanu a făcut un
adaus, cu duelul şi descoperirea că Repezeanu e însuşi hoţul
dela Brăila, aşa că Brânduş îşi redobândeşte dorita soţie.
  La 1894 încă, bătrânul încerca satira politică din Bătăuşii,
«tablou de moravuri», în care e mult de cules pentru dedesuptu-
rile politice de acum jumătate de veac, pe lângă un număr de
cuvinte care nu se pot găsi nicăiri aiurea. Antisemitismul de
acolo se întâlneşte şi în canţoneta Zulufenblum sau Drepturile
Ebreilor (1879) şi în cărticica de polemică Ebreii în România
(1885). Totul e, fireşte, supt literatură şi valoarea documentară
lipseşte şi ea 5).
    *) 1, p. 9-
    a) 1, p. 11.
       1, p. 12.
    M I, p. 20.
    *) A se adăugi: O jloare la Plet.ua, roma.iţă (1880). La 1882 el face o călătorie
la Petcrsburg (după însemnările lui).
www.digibuc.ro
        SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR
        BRÂNCOVENI
                        DE
                      N. IORGA
                 MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
                 Şedinţa dela 13 Martie ig35
   După conferinţa, aşa de interesantă şi rostită într’o aşa
de bună limbă românească de membrul corespondent al
Academiei noastre, d-1 Gamillscheg, dar care, mă grăbesc
s’o spun încă din această şedinţă chiar, n’a schimbat vechea
mea părere asupra caracterului ilusionist al teoriilor gepidice
ale unui Diculescu şi asupra posibilităţii împrumuturilor pe
care ciudatul cercetător clujean credea că le-a descoperit,
să ne coborîm la lucruri româneşti adevărate şi sigure de
acum două sute de ani.
   Intre hârtiile semnalate mie de d-1 Vârtosu şi de curând
cumpărate la Atena, care privesc mai ales Domnia lui Ni-
colae-Vodă Mavrogheni, s’au strecurat, pe o cale care nu se
poate gâci, un mănunchiu de scrisori şi acte care privesc
epoca şi familia lui Constantin-Vodă Brâncoveanu.
   Ele sunt de o deosebită însemnătate, şi n’au numai interes
istoric, ci trezesc sentimente de o adâncă înduioşare, cu
atât mai mult că sunt din ajunul chiar al grozavei catastrofe
care a înghiţit tot acest neam mare, bogat şi iubitor de învă-
ţătură.
   Sunt privitoare mai ales la acel Ştefan Brâncoveanu, dela
care s’a păstrat, în posesiunea lui Grigore Brâncoveanu
Banul, şi pecetea aşa de frumos lucrată de meşterul sas dela
Braşov.
    » 16
   16 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria lll. Tomul XVI,
www.digibuc.ro
2
N. IORGA
184
   Cel de-al doilea fiu al strălucitului Domn se interesa de
afacerile publice, şi în ce priveşte chiar străinătatea cea mai
depărtată, dar se pare că tatăl său, om de gânduri foarte
păzite, chiar de familia cea mai de aproape, nu-1 iniţia în
acest domeniu, ferindu-se de a-i comunica înseşi scrisorile care-i
veneau dela capuchehaielele din Constantinopol. Ori poate
că, aflându-se la moşie, Ştefan nu avea, atunci, la 1714, atingere
cu acest aşa de respectat părinte. Era de nevoie deci ca infor-
maţia să-i fie comunicată prin altcineva, şi acesta a fost Şerban
Greceanu, unul din cei doi fraţi cărturari, a căror operă
literară e aşa de cunoscută, şi care era legat de Brâncoveni
prin căsătoria cu una dintre domniţe.
   Avem trei din aceste comunicaţii cu aparenţa secretă.
   Ele prezintă ce aduc călăraşii dela boierii ce stăteau pe
lângă împărăţie, ce se aude şi în preajma Domnului. E vorba
de legăturile dintre Sultan, căruia i se zice totdeauna, cu un
deosebit respect: « împăratul », şi stăpânitorul dela « Muscali »,
care e intitulat numai Ţarul sau chiar « Ţearul», de o taină
a lui Brâncoveanu însuşi în legătură cu aceste relaţii, de
agitaţiile din jurul « Craiului Şveţesc », Carol al Xll-lea, care
se zbătea desnădăjduit la Bender, ba chiar de cucerirea cetăţii
Stade, pe malul Pomeraniei, de adversarii eroicului rege. Se
menţionează şi opera politică discretă pe care o îndeplineau
oameni ca acel « macariotatos », «prea-fericitul», deci un
Patriarh, care e, fireşte, Hrisant Notara, un intim al Brân-
coveanului, dar, în acelaşi timp, şi al vrăjmaşilor celor mai
neînduplecaţi ai acestuia, şi acel Gheorghe Castriotul, mare
donator în Epirul său, al cărui rol în relaţiile ruso-turce e
atât de bine cunoscut şi căruia, din cauza importanţei lui,
Vodă-i pregătia cea mai măgulitoare primire la vestea că el
se îndreaptă, dela Chiev, pe unde erau Toma Cantacuzino
fugarul şi ai săi, spre Focşani.
   Nicio pornire « creştinească », precum am fi putut-o aş-
tepta — căci sunt mărturisiri şi în acest sens, ba chiar dela
un Constantin Stolnicul Cantacuzino, — contra stăpânilor
turci. Şultanul, atunci Ahmed al III-lea, e înfăţişat ca un
bun ocrotitor al lui «Vlah-beiu», care serveşte cu atâta
devotament «All-Osmanul» şi trimete la Constantinopol
www.digibuc.ro
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BrANCOVENI
î
J8S
ştiri care se dovedesc adevărate; nu mai sunt de nevoie laude
pentru acel ce era să fie tratat apoi cu atâta cruzime supt
ochii chiar, lacomi de sângele «hainului», ai acestui stăpâ-
nitor de lungă dăinuire: «împăratul » ştie de mult şi bine
cât preţueşte acest «rob » al .său. Mai ciudat e însă că se
socoate ca un bun şi sigur prieten, ca un sprijinitor al Dom-
nului muntean, ca un om de toată bunătatea, pe care Hri-
sant îl intitulează « creştinul Vizir », acel Gin-All sau Damad-
Ali (27 April 1713—15 August 1715 * *), cumnat al Sultanului,
care era să hotărască supliciul lui Constantin-Vodă şi al
întregii familii. Nu se uită printre cei cu priinţă la Poartă
Capudan-Paşa — i se zice: « Căpitan-Paşa » — Soliman, care
are să fie în curând înlocuit 2)> Şi Silihdarul, « Aga fetelor »,
Câzlar-Aga.
   Forma din aceste scrisori ale învăţatului elenist care a
                                       9
tradus « Mărgăritarele » Sfântului Ioan Hrisostomul e inte-
resantă. Intr’o românească de o aşa de bună epocă se amestecă
termeni greceşti, scrişi uneori cu litere cirilice, şi, ca la Radu
Popescu, un contemporan, şi cuvinte latine, sau italiene,
precum: intimi, consiliari, materie, report, ţârâmonii, parti-
culare, etc. Era moda zilei, cum se vede şi din epitaful, la
care vom veni mai departe, al Balaşei Brâncoveanu, redactat
de însuşi corespondentul lui Şerban Greceanu.
   Atmosfera de familie, în care, pe lângă o călduroasă prie-
tenie şi o camaraderie sinceră, se amesteca sentimentul de
mare respect pentru aceia cari începeau a fi priviţi ca o di-
nastie, se oglindeşte în aceste trei răvaşe, în care, cu felicitările
şi urările iniţiale, totdeauna întrebuinţate, se dă « coconului »
domnesc titlul de « Măria Sa », pentru ca odată, la urmă,
cumnatul, care iscălea uneori cu această calitate, să alunece
spre un afectuos « Ştefănică ».
   Cu (Juioşie discretă ruda domnească vorbeşte de năcazurile
cele mari de acasă: «copilaşa» cea «mitiutică» Săftica, a
cării moarte se apropie, şi de fapt ea s’a stâns îndată după
aceea, băieţelul Drăghiceanu, care şi el tuşeşte şi de atâta
                *) Hammer, Gesckickte des osmanischen Reichs, ed. din Pesta, IV, p. 694.
    *) Ibid., p. 636. Cf. şi Iorga, Viaţa ţi Domnia lui Constantin-Vodă Brâncoveanu,
Bucureşti 1914, p. 204 şi urm.
www.digibuc.ro
4
N. IORGA
186
vreme se luptă cu frigurile supt ochii tatălui îndurerat şi
ai mamei, Domniţa Ilinca, sau Iordăchiţă, copilul pierdut al
lui Iordachi Cantacuzino.
                                        I.
   «Iarăş cu multă plecăciune mă închin Mării Tale şi rog
pre vecnicul Dumnezeu să păzească pre Măriia Ta pururea
cu fericire.
   « f Cu această-mi plecată scrisoare iarăş şi iarăş cercetezu
a Mării Tale bună sănătate, care întreagă auzindu-o şi în
bună stare, să dau laudă şi slavă puternicului Dumnezeu.
Alta, vrănd să-mi înplinescu datoriia care făgăduită am dra-
gostei Măriii Tale, iată cu mare prothimie x), în ceas ce aflaiu
căt dă puţintel dăn venirea călăraşilor, nu mă lenevii a face
ştire şi Mării Tale, măcar că ştiu că dăn alţii mai pre largu
şi fără dă cusur să vor perigrăpsi* 2) Mării Tale ră n&vxa 3)
dă vreme ce şi intimi sănt consiliarii, însă şi eu, ca unul dăn
cei mai dăn afară, mai dăn afară auzite scriu Marii Tale.
   « Fie lăudat numele vecnecului Dumnezeu, întăi dăn toate
acasta vestescu Mării Tale că megav tieq fjjxiqav (sic) 4) numele
Mării Sale lui Vodă la Poartă să măreşte şi să lăţeşte dă
credincos, zic, şi dă vrednic: aceasta. Scriu şi particulare:
că mare isihie 5) să află în ceastă dată la Poartă şi cum că
pă solul cest după urmă în mare cinste şi bună peripiisis 6)
îl au, însă al doilea înpreunare pănă acum nu au avut. Acestea
le scriu boerii şi cum că au dus darul Căpitan-Paşii şi l-au
priimit foarte bine, şi mare mulţămită au dat beiului. Au
scris şi el carte Mării Sale lui Vodă foarte frumos şi cu ănel-
qaiq EvxaQtorlaus 7) şi foarte prieteneşte, arătănd că-1 are Inpă-
răţiia în catalogul celor mai buni şi credincoş, etc. Acestea,
precum zic, de la boeri scrie şi părintele macariotatos 8), după
    *) Grabă.
       Descrie.
    *) Toate.
    *) Zi de zi.
    *) Linişte.
    ') Consideraţie.
    7) Nesfârşite mulţămiri.
    *) Prea-fericit.
www.digibuc.ro
i87
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
5
alte ţărămonii, cum că, dăn poruncă, după cum am mai scris
Măriii Tale, se-au înpreunat cu Măriia Sa Veziriul; l-au
priimit cu mare cinste; înpreunarea nu i-au fost dă alt fără
căt l-au întrebat zicând că Inpăratul mai cere încă un lucru
dă la Ţearul, ce socoteşte ? Sfinţiia Sa i-au zis că nu poate
şti gândul Ţearului: priimi-va au ba, iar însă, după părerea
Sfinţii Sale, aşa scrie că au zis că mai va priimi (cu; şters)
şi, aşa, întrebând şi pă sol, au răspunsu că el la aceia nu poate
răspunde, fără căt să să dea ştire Ţarului, şi dă acolb cum
.va vrea el va răspunde. Dec aşa au pus diorie -1) până în 3
luni să meargă şi să vie răspunsul, şi aşa au triimes. Insă
ce să-i fie zitima 2) n’am putut afla, că către nimeni Măriia
Sa Vodă n’au răsuflat păn în cest cas nimic, fără căt atăta
mă bucur că scrie părintele Măriii Sale: căt dă spre pace, să
fie anemigmiastos3), că pacea va fi pace multă vreme şi
cum că acest Veziri va sta, că foarte tare îl iubeşte Inpăratul,
tocma ca cănd i-ar fi un părinte, şi cum că dă faţă stă vrăj-
maş Hanului şi Izmail-Paşii, şi la toate cu voia Inpăratului.
Şi scrie părintele Mării Sale cum că, dă va fi, precum bună
nădejde au, ca să stereosească4) acest Veziri, mare milă,
mare răsuflu ţeara va să afle şi multe lucruri Măriia Sa cele
după pohta şi voia Mării Sale în har şi fără dă nicio chel-
tuială va să catorthosească 6). Poţi pricepe Măriia Ta că
acestea toate sănt auzite dăn singură gura Veziriului, care
nu puţină bucurie ne-au dat. Şi iarăş zic că se vesteşte cum
că pacea i£ ăno<pdoea>$ 6) va fi pace, xal 6%i âtto 7). Dumnezeu
Sfântul numai să ajute bietului Veziri să aducă is calin ăxfia-
aiv inixtievtw* *) ce au început, că să cunoaşte că iaste mare
dă obşte folos. Părintele îi zice: «prea-creştinul Vezi[ri] » şi
zice că să cuvine cu toţii să rugăm pre Dumnezeu pentru
starea lui.
    *) Termin.
    *) Cererea.
    *) Netulburat?
    *) Si se întărească.
    *) îndrepte.
    *) Din hotftrîre.
    ’) Şi nu e alta.
    *) Să aducă la bun capăt întreprinderea.
www.digibuc.ro
6
N. IORGA
188
   « Acestea sânt în ceastă dată de la Ţarigrad; dăn căte însă
am putut înţelege dăn reporturi, încă vei şti Măriia Ta
că cu adăvărat să vesteşte cum că Danezii au luat Stada,
cetatea dăn Pomeraniia, dând răsboiu cată cratos *), prinzând
şi pă ghenerariul ce era în cetate, şi altele cataleptos 2). Şi
să pare că va scrie Măriii Tale Marele Spătariu şi ceialalţi.
   « Pentru Măriia Sa Vodă vei şti Măriia Ta că acum, har Dom-
nului, sănătos, bărbat şi vesel să afla, ăpnoxeq 3) tot cu noro-
cirea si buna stare a Măriii Sale Dumnezeu Sfântul să ne
»
măngăe şi să ne bucure ca să putem slăvi sfânt numele lui,
«Aceasta acum, şi Dumnezeu iarăş rog să păzească pre
Măriia Ta pururea cu mila Sfinţii Sale.
   «Sept, 20 dn,, lt. 7221 dn, (sic).
                                      « Măriii Tale
                                  «plecat dăn cumnaţi
                                  «Ş[e]r[ban] Logjt.it,
                                      2.
   « f Măcar că, iarăş zic, gătită încă mai dănnainte plecata-mi
scrisoare au fost, cucarea după,prea-plecata-mi închinăciune,
cele puţine auzite vestiiam Mării Tale, însă, aducătoriu neîn-
tămplăndu-se, pecetluită sta. Acum dar iată, şi cu multă
plecăciune şi vniQpsxQov âyaMaoiv 4) a Mării Tale luminată şi
prea-dulce scrisoare luănd, carea bun statul fericiţii Mării
Tale sănătăţi vestindu-mi, am lăudat pre vecnicul Dumnezeu,
înţeles-am şi toate scrisele Mării Tale, la care în ceastă dată
alt a răspunde Mării Tale n’am, fiind şi canviiaticb5). Şi
mai mult că astăzi la Curte nimica nu am mersu, şi pricina
că biiata copilaşa Săftica cea mitiutică să află la mare slăbi-
ciune, căt nu i-au sosit doară ceasul: o au măncat-o frigurile
şi tuşea, ci-i i-aşteptăm numai ceasul. Ci aceasta m’au zătic-
nit mai mult, dă nu pociu răspunde Mării Tale cataleptbs 6)
    *) Cu putere.
    *) Cu de-amănuntul.
    *) De-ar da Dumnezeu.
    *) Peste măsură bucurie.
    *) Schimbătoare.
    *) Cu de-amănuntul.
www.digibuc.ro
189
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
7
la cele ce pofteşti Măriia Ta. Ci mă rog, Ştefăniţă, să aibu
ertăciune, Ştefăniţă; iar cu alt părlej voi pliriforisi pre Măriia
Ta dă toate xaxă nĂdxog x). Şi cu aceasta rămăiu iarăş.
                              «Acel prea-plecat
                              « Mării Tale şi gata slugă
                              « Ş[e]r[ban] Logft.
   «Vistiiariul Gligoraşco încă purcede măine la Ţarigrad.»
                                           3-
   «Iarăş cu acea obicnuită-mi multă plecăciune închinăn-
du-mă Mării Tale, pre acel puternic Dumnezeu să păzească
pre Măriia Ta întru fericit stătu sănătăţii pururea rog.
   « f Cu multă plecăciune şi cuviincoasă cinste luminată scri-
soarea Măriii Tale am înbrătesat, carea si bun statul sănă-
tăţii Măriii Tale vestindu-mi, cu totul m’am umplut dă
bucurie, înnălţănd şi vecnicului Dumnezeu slavă şi mulţă-
mită. Scrisele Mării Tale încă toate xaxaXenxixwg fyvcov* 2).
   « Nu că doară vredniciia mea, ci multa Măriii Tale bună-
tate şi dragostea cea ce încă dă început către mine, plecatul
Mării Tale, fără dă covârşire şi vneQfioXixixoxrjg 3) o am cunoscut,
m’au învrednicit a mă numi astăzi că vjuheqoq 4) sănt şi mă
cunoscu cu totul, cărei, măcar că cp&ovovvxeg 5) grăescu, mărtu-
risind adăvărul, crede-mă Măriia Ta că socotiiam cum fără
dă cusur să să fie perigrapsind 6) Mării Tale toate, iar acum
crezu dăn luminată scrisoarea Mării Tale că nimic, şi stau
dă mă mir dă ce, lasă că unii poate fi că vor fi cuprinşi şi dă
amelie 7), dar alţii dă atăta sănt sinethismeni 8) la condeiu,
căt, cănd n’au materie a-1 metahirisi, încă să nevoescu dăn
    *) Pe larg.
    *) Cu de-amănuntul am cunoscut.
    *) Peste măsuri.
    *) Al vostru.
    *) Cu invidie.
    *) Descriind.
    7) Negligenţă.
    ') Obişnuiţi.
www.digibuc.ro
8
N. IORGA
190
nimic ca să afle, să nu şază fără dă lucru; dar poate fi că
văd precum Măriia Ta bine nemereşti tot cele păste a lor
plăcere că curgu şi aco!6 să află în ceastă dată, şi, dă ce
merge, tot înnainte prohorusi 1), care ambotes 2) tot aşa să
urmeze nai eig zâ egfjs 3)! Călăraşi în ceste zile au venit, carii
iarăş xagonoiâ juyvtfjuaza au adus, scriind boerii aceasta cum
că, trimiţând Măriia Sa Vodă o caimea5) cu veşti la Veziriul,
ce încă mai înnainte scrisesem Mării Tale cum au sosit Vezi-
riul, mumai (sic) dă căt au mersu dă o au dat la înpăratul.
Atunci când au dat caimeaoa, zic cum să fie fost paron 6)
numai Căzlar-Aga şi Silihdar-Aga, care caimea cetindu-o
înpăratul, zice că au zis că, căte scrie Vlah-beiu, toate sănt
adăvărate şi cum că mai direaptă slugă alta dăcăt Măriia Sa
Inpărăţiia lui All-Osman n’are, şi alte laude multe. Atunci
zice că au zis Silihdari-Aga cum că şi el aude pă afară pă
toţi cei înţelepţi foarte lăudând pre Măriia Sa, iar înpăratul
zice că au zis că nu-i trebue să i-1 mai laude nimeni, că-1
ştie el mai bine dăcăt toţi, zicând că şi căte i-au scris mai
înnainte, la alţi Veziri, toate adăvărate au fost; şi scrie aceasta
şi părintele macariotatos 7). Pă sol scriu că l-au dus dă s’au
mai înpreunat şi altă dată, dă i-au zis căc nu poate să treacă
Craiul Şfeţescu pren Ţeara Leşască, că trimisese ei să cerce
la Hanul dă va fi cu putinţă ca să treacă pren Ţeara Leşască,
şi, viind trimisul acela, au spus că a trece pren Ţeara Leşască
iaste ăâvvaxov8); care auzind, numai dă căt au triimis dă au
chemat pre solul cel nou şi, întrebăndu-1, el au răspunsu
cum că el, poate trece pren Ţeara Leşască, nu poate, nu să
amestecă, nic să bagă, fără căt, pren ţeara lor au zis şi iarăş
zic că nu va avea nico zăticneală, nico nevoe. Ajungă atăte,
zice, că ostile noastre dă asupra Ţării Leşăşti au luat măna
şi s’au arădicat dă acolo, după cum au avut tocmele şi legă-
turi. Care auzind înpăratul aceasta, foarte tare zic să să fie * *)
    1) înaintează.
    *) De-ar da Dumnezeu!
    *) Şi de acuma.
    ‘) Veşti de bucurie.
    *) Raport.
    *) Prezent.
    ’) Prea-fericit.
    *) Imposibil.
www.digibuc.ro
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRÂNCOVENI
9
191
mâhnit. Cele ce vor mai fi, iarăş vremea le va dăscoperi şi
le va arăta.
   «Acestea dă spre Poartă, iar, dă spre Benderiu, vei şti
Măriia Ta că scriu cum că la Craiul au venit sol dă la
Franţa un om al lui Racoţi, cu cărţi, şi zic cum că-i scrie
să să scoale să meargă la Poartă, să nu lase pă Sultanul, adecă
pre Inpăratul, să facă pace cu Moscalul nici într’un chip,
iar el şi cu Englitera şi cu Prusias îi vor fi într’aj[u]toriu.
Aceasta iaste foarte alithinotaton !), să ştii Măriia Ta şi cum
că Crăiasa Engliterii au scris şi Ţarului chiiar că, dă nu va
face pace cu Craiul, va să dea ajutoriu Turcului înpotriva
Mării Sale. Ci acum dar vom vedea în scurte zile ce să va
mai naşte şi dăntr’acestea.
   « Să ştii Măriia Ta şi aceasta, cum că şi Comisul Gheor-
ghie Castriotul în ceste zile să aşteaptă să vie, şi aceasta,
dă unde s’au înţeles, dă la margine Vel Căpt. au scris
Măriii Sale lui Vodă cum că, viind un neguţător la Foc-
şani, au mersu la căpt. şi i-au zis să scrie Mării Sale
cum că au întâlnit pă Coms. Gheorghie la Chiov, viind
şi i-au zis să spue Măriii Sale lui Vodă cum că să închină
cu sănătate Mării Sale şi să-i spue că vine şi dumnealui şi
iaste foarte vesel; acum, aducăndu-1 Dumnezeu sănătos, mult
vom afla. Iar crede-mă Măriia Ta că ceştea stau încremeniţi
oi &(ofiaîzsg2) adecă. Care Măriia Sa Vodă, cum au auzit,
numai de căt au pus dă i-au scris carte şi au trimis la Chiov
au unde îl va întâlni, scriindu-i Măriia Sa că foarte s’au bucu-
rat dă venirea dumisale înţelegând, şi ca să înbărbăteze să vie
mai tăricel.
   «Acestea sănt dă ceastă dată. Dă noi vrănd Măriia Ta
a şti, har Domnului în ceastă dată sănătoşi ne aflăm,
doară iar dă inimă rea ne ajunge, că, lăngă multa mâhnire
ce ne-au proxenisit3) moartea copilaşii, acum ne prăpădeşte
şi ne omoară bietul Drăghicean, căt stăm cu ghiiaţa la inimă,
ca (sic) sănt acum 3 luni dă cănd tuşaşte, dar tot nu-i era
atăt dă greu, iar acum ne-am spereat că nu iaste tuse curată, *)
    *) Adevărat.
    *) Ai lui Toma Cantacuzino, trecut, la 1711, in Rusia.
    *) Produs.
www.digibuc.ro
IO
N. IORGA
192
dă stăm morţi, să nu ajungă ca copilaşul cumnatului Iordache,
ca Iordăchiţă, că leşină dă tot tuşind; care ce să mai zicem
nu mai ştim; Dumnezeu numai Sfântul să-ş facă milă şi cu
dănsul şi cu noi; ceialalţi ai Măriilor Voastre să află toţ sănă-
tos. Ilinca să închină Mării Tale cu sănătate si fii iarăs cu
   9                                          9        9
mila lui Dumnezeu. Oct. 1 dn., lt. 7221.
   «Iar păntru zitima * *)) Inpăratului dă la Ţearul nimic păn
acum, crede-mă, nu se-au ecfonisit2). Am cercat şi pă Vodă,
şi zice că nu-i scrie A ce să fie; am cercat şi preVelSpăt.,
şi iarăş aşa zice.
                                    « Plecat Mării Tale
                                    « Ş[e]r[ban] Logft.».
                             II
   A doua parte a acestor nepreţuite acte, ieşite la iveală
ca prin minune dintr’un material târziu şi aşa de deosebit,
cuprinde corespondenţa lui Ştefan Brâncoveanu cu mama,
Doamna Marica, şi cu fratele mai mic, venind îndată după
dânsul: Radu.
   Scrisoarea lui Ştefan însuşi către mamă, mai veche, din
27 Mai 1703, începe cu obişnuita solemnitate şi se întinde
apoi în formule convenţionale. Răpede însă tinereţa şi iubirea
scriitorului biruie eticheta. Sprinten, Ştefan cere, amenin-
ţându-şi şi pe mamă şi pe surori —« că apoi nu va fi bine
de voi » —, ca toate «Ielele», şi Stanca, şi Ilinca, şi Săftica,
să-i coase o basma cu fir.
   « Cinstită dumneata mamă, cu plecăciune sărut cinstită măna
dumitale şi rog pre puternicul Dumnezeu să dăruiască dumi-
tale fericită sănătate înpreună cu tot binele.
   « Pricina scrisorii mele către dumneata de astă dată de alt
nu ieste fâr numai, întăi, să aflu de buna şi mie mult veseli-
toare sănătate dumneavostră; a doao ca să aduc dumitale
bună vestire cum că noi de acum păn la Simpietru vom
    *) Cererea.
    *) Rostit.
www.digibuc.ro
193
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
II
veni de vă vom găsi, numai Dumnezău vă dea sănătate, ca,
venind şi găsind pre toţi sănătoşi, să putem să ne bucurăm
si noi.
» _________________________________________________
   «Adasta veste ne-au adus dumnealui neanea Toma Slujgie-
riul x). Numai ci-m gătiţ toate căte o basmâ cu fir, c’apoi
nu va fi bine de voi. Lea[lei] Stan[căi], lea[lei] Ilin[căi],
lea[lei] Săf[ticăi] le sărut mâinile şi să le zic să fie gata bas-
malele cănd voi veni, că apoi mă voi măniia pe dumnealor.
Lealii Stancăi să-i spui cum că pă neanea Radul îl dor mâi-
nile poţintel de astă noapte încoace, dar nu-i va fi nimic.
Pă celelalte cocone şi coconi sărut, şi, cu adastă sfărşănd,
mila lui Dumnezău să păzească pre dum,
   « Mai 27 dn., lt. 7211.
                                   « Al dum. de fii cei mici
                                       « şi plecat. Şt. B.».
   Veselul băieţaş, pe care la 1703 îl dureau puţintel picioarele,
e la Târgovişte, probabil la Doiceşti, venind dela curţile
frumoase din Potlogi, în 1712. Vânează «iepuri de Târgo-
vişte » şi bucuros ar prinde şi prepeliţe, dar Ştefan i-a luat
«uliul cel bun». Ce-1 interesează mai mult sunt însă caii:
Cerchezul, cel mai ales dintre toti si acel buiestras, cu
numele curios, probabil oriental, de Smarladăc, care a
şchiopat la grajd, spre marea frică a beizadelei, care ştia că
Vodă vrea să-l trimeată peste Dunăre unui Turc: noroc
că, atunci când «tata » a cerut să i se înfăţişeze animalul,
acesta mergea bine pe toateşi patru picioarele. E vorba, în
această scrisoare, datată 20 Septemvrie, şi de un contăş de
blană, cu privire la care trebue vorbit cu fratele cel mare,
« nenea Dinul».
   Dar, cu toată familiaritatea, zglobie, ce respect şi aici când
i se scrie mai marelui frate, « nenei »!
   Acesta a fost bolnav, dar iată că, în loc de doctor din ţară
sau de peste munţi, s’a căutat cu o babă, cu o « moaşă », şi,
uns de două ori, i-a trecut; Radu e de părere că o astfel de
   .*) Cantacuzino, viitorul Spătar,
www.digibuc.ro
12
N. IORGA
194
lecuitoare e de mare preţ şi trebue ţinută înainte pentru alte
cazuri întâmplătoare.
   Forma e cea îndătinată. « Coconul» mai tânăr n’are pre-
tenţiile şcolare, aproape erudite, ale lui Ştefan1), — deşi a fost
şi el un bun elev al lui Gheorghe Maiota Veneţianul, care
a pus şi pe fiul cel mai mare al lui Vodă să lucreze literar,
prefăcândîn greceasca modernă o parte din « Vieţile Paralele »
ale lui Plutarh (1704),— ale lui Ştefan cel meşter în a redacta
« encomii» pentru bucuria domnescului părinte şi, pe când
acesta a adaus la panegiricul către Constantin cel Mare alte două,
pentru Sfântul Ştefan şi Maica Domnului, Radu însuşi e auto-
rul unui «Cuvinţel» la Patimile Domnului (1701—3) şi unei
laude a Sfântului Nicolae (1704 şi 1706), cu închinare către
marele Patriarh al Ierusalimului, Dosoftei, şi cu pomenirea
lui Preda Brâncoveanu, străbunul. De altfel, Radu a rostit
înaintea tatălui şi mamei, la 1701 şi 1703, două din discursu-
rile făcute de Ştefan 2).
   Şi fiul cel mic, Matei, era trecut printr’un învăţământ
care-i îngăduia să scrie greceşte corect şi liber, cum se vede
din scrisoarea dela 1713, în care se vorbeşte cu haz unui
personagiu aşa de important ca Patriarhul Ierusalimului
Hrisant Notara de «uriaşul Iosifachi»3).
   Iscălitura, adausă la o scrisoare de o aşa de frumoasă
caligrafie, e însă mai slabă ca scris şi cu îndoială de or-
tografie.
   «f Cinstitului, mai marelui mieu frate, dumneata neane
Ştefănică, cu multă plecăciune închinăndu-mă dum., sărut
cinstită măna dumitale, rugând pre mult milostivul şi atot
putearnecul Dumnezeu ca să ţie şi să păzească pă dumneata
supt mare mila Sfinţii Sale, cu întreagă sănătate, înpreună
şi cu alalte toate fericiri şi norociri. Cinstită şi mie dorită
cartea dumitale ce ini-ai trimis mi-au venit, şi cu multă
   1) Atanasie de Dristra îi închină şi lui Ştefan, la 1710, Panoplia dogmaticăj
Bianu şi Hodoş, Bibliografia, I, p. 482, Nr. 160.
   *) Ibid., p. 419, Nr. 127; p. 452, Nr. 142.
   *) Ibid., pp. 419-20, 421-2, 441, 452-3. 482; apoi pp. 457, 469. Cf. C. Erbi-
ceanu, Patru cuvinte bisericeşti compuse greceşte de Ştefan, fiul lui Constantin Brăn»
coveanu, Bucureşti 1891.
              *) Iorga, Documente greceşti, I (« Hurmuzaki *, XIV,) PP. 5*4*5. Nr. DXXV.
www.digibuc.ro
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
»3
*95
plecăciune o am luat. Dintru care întăi înştiinţăndu-mă cu bună
fericirea sănătăţii dumitale, mult bucurăndu-mă, am slăvit
marele nume al Inpăratului ceresc. Alalte căte dumneata
îmi scrii încă am văzut.
  « Pentru moaşă, cum că numai de 2 ori te-au unsu pă dum-
neata şi ţ’au trecut, adăvărat de ispravă moaşă sau arătat,
carea trebuiaşte foarte păzită bine, că ne va trebui şi de alte
trebi. Pentru vreame ce-mi scrii dumneata că, fiind închisă
şi turburată, nu poţ eşi nimic pă afară, aşa va fi cu adăvărat,
că şi aici tot vreamea turburată şi ploioasă iaste, de nu pod
eşi nicăirea afară. Mai vârtos mie îmi iaste cu mare năcaz,
că mă ştii dumneata că eu sănt obiciuit, măcar a doao zi,
a treia zi, să es afară, iar acum pentru vreame şăz tot închis.
Intăi cănd am venit, puţin am avut vreame bună, 2, 3 zile,
ci am ci a cercat (sic) şi epurii de Tărgovişte, că prepeliţe
nu să pot găsi, şi, de să pot găsi, nic n’avem cu ce le prinde,
că ulii n’avem, că mă înşălaş dumneata de-m luaş uleul cel
bun, nădăjduindu-mă că-m vei trimite de acolo altul, de
vreame ce spre partea uliilor aţ mersu, iar acum văzui că
nădeajdea mea au fost deşartă. Ele *), Ştefane, înşălatu-m’ai,
tine minte!
>
  « Pentru calul cel în buestru, ala Smarladăc, să ştii dum-
neata că s’au mântuit, dar tot îmi tremură inema şi tot stau
îngheţat, pănă voi auzi că au trecut Dunărea; că, după ce am
venit de la Potlogi, i-am scos potcoavele de la picioarele din
dărăt, şi nic la apă nu l-am scos, doară nu va mai şchiopăta.
După aceaia m’au învăţat dumnealui neanea Ianachi2) de
i-am pus ştreangu tăiat cu untură şi l-am potcovit, şi tot
mă întreba tata: şchioapătă, apoi mi-au zis de l-am adus de
l-au văzut, ci, cănd l-au văzut, mulţămescu lui Dumnezeu că
n’au şchiopătat, iar pă cale temu-mă că tot nu va merge
sănătos şi zdravăn pănă acolo. Ele (sic) de aici s’au dat
zdravăn, îl trimete unui Turcu pă vt. Vist., şi poimâine, Luni,
purceade. Iar năcaz 6-am tras cu dânsul, care încă n’am
văzut cal aşa blestemat, aşa şăzănd în grajdu să şchioapete.
    x) Adecă: « elei ».
    *) Văcărescu.
www.digibuc.ro
>4
N. IORGA
196
Ceialalţi cai toţ sănt sănătoşi, sănt toţ frumos, iar ca Cer-
chiezul nicunul.
   « Altele pă aici ce sănt poruncile dumitale tot silim şi nevoim
de le facem şi toate le înplinim, ca să nu rămăe nicuna jos.
Pentru blana de contes ce-mi scrii dumneata încă am văzut,
ce de acasta voi vorbi cu neanea Dinul, şi vom zice dumnealui
tatei.
   « Cu acasta iarăş rog pre mult milostivul Dumnezeu ca să
ţie şi să păzească pă dumneata supt noianul milelor sale, cu
întreagă sănătate, aducăndu-te pă dumneata sănătos, ca să
ne putem bucura şi a ne veseli de dorita înpreunare.
   «Sept. 20 lt. 7221.
               «Al dumitale
               « mai mic frate şi în totă vreme gata a sluji:
               « Radul Brăncoveanul».
                                       III
   Radu-şi avea dela tată, încă din 1707 — o întărire va veni
la 7217, peste câteva luni *)— o sumă de moşii, pe care,
cu date despre condiţiile cumpărăturii, apărând personagii
interesante, le înşiră în carnetul pe care-1 reproducem:
   « Catastişăl de moşăile ce mi au dat dumnealui tata, însă
întăi Obileştii şi înprejurul Obileştilor şi altele, precum scriu
înlăuntru anume; Sept. 15 dn., lt. 7216.
                                 « Porumbreanii.
   f 1 zapis al Mitrei Vistiernicelul ş’al frăţine-său Neculai,
za sjn. 350 za tl. 151, 33, lt. 7191.
   f 1 zapis al Radului Vornecul za Doamnă 30 stănj. 10, 30
tl. 37 pl., lt. 7132.
   f 1 zapis al Chidei sin Ganul za stănj. 200, tl. 75, ot lt. 7191.
   f 1 zapis al lui Coman ce să chiamă Copacul Balei, la Po-
rumbreani, stănj. 350, za tl. 65 pl., lt. 7197.
    J) V, ale mele Documente Brăncoveanu, Bucureşţi 1906.
www.digibuc.ro
197
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
15
  f i zapis al lui Bobe călăraşul za stănj. 100, tl. 40, ot lt. 7181.
f 1 zapis al lui Marin căi. za stăj. 100 za tl. 37 pl., lt. 7188.
f 1 zapis al Chidei za stănj. 50, tl. 15, ot lt. 7188.
f 1 zapis al Radului iuz[başă] za stj. 10, za tl. 3 pol, — 33,
ot lt. 7186.
  f şi 2 cărţi a căte 6 boiari de alesul aceştii moşăi şi cartea
lu (sic) Şerban-Vodă şi alta carte a caimacamilor, tot pe
acastă moşie, za stănj. 500.
  f 1 zapis al lu (sic) Ştefan sin Ştefan Coranul de aşăză-
mănt pentru necătura heleşteului ot Obileşti.
  •J* 5 cărţi domneşti vechi tot pe acastă moşie c-au stăpâ-
nit ei.
                                     « Obileşti.
  f 1 zapis al Neculcei sin Andreicăi Hagi[u]lui ot Arnăut-
chioi za stănj. 150, za tl. 75, ot lt. 7189.
  f 1 zapis al lui (sic) Roman ş’al fii-său Odor, za stănj.
200, tl. 75, ot lt. 7189.
  f 1 zapis al Mitrei ş’al Chidei, za stănj. 140, tl. 52 pol,
ot lt. 7189.
  î 1 zapis al lu (sic) Dobrotă ş’al vară-sa Stoică (sic), za
sjn. 80, tl. 30, ot lt. 7189.
  f 1 zapis al lu (sic) Nedelco Cliuc. ot Bucureşti, za stănj.
57, za tl. 280, ot lt. 7188.
  j- 4 cărţi domneşti vechi şi 2 zapise c-au stăpânit ei acastă
moşie.
                            « La Frăsinet ot Obileşti.
  f 1 zapis al Ducăi starostei za stănj. 174, tl. 70.
f 3 zapise vechi c-au stăpânit el acastă moşie,
f 1 zapis al Sfinţiei Sale părintelui Vlădicăi Theodosie za
stănj. 150. Pentru care moşie s’au dat schimbu stănj. 200
la Mălăeşti şi la Suleşti, ce s’au fost cumpărat de la Ion iuz-
[başa], za tl. 100, ot lt. 7209.
                                    <1 Zgârciţii.
  j* 1 zapis al lu Istratie căpt. ş’al fraţilor lui, fecorii Ghinei
căpt., pe toată moşia lor, stănj. 345» za tl. 172 pol, ot lt. 7197.
www.digibuc.ro
i6
N. IORGA
198
   f zapis al săteanilor ot Zgârciţi pe toate părţile lor, za
stănj. 375, za tl. 187 pol, ot lt. 7197.
   f 1 zapis al Cozmei, egumenul ot Neg[o]eşti, za stănj. 130,
za tl. 65, cu care bani au cumpărat vii ş’au făcut alte odoar[e]
mânăstirii, ot lt. 7199.
   f 4 cărţi domneşti vechi şi 16 zapise c-au stăpânit acastă
moşie.
    9
   f Foiţă a 4 boiari mari, de alesul aceştii moşii a lor, ce
i-au fost înpărţită.
                                 « Gurbănesti.
                                   9
   f 1 zapis al lu (sic) Panait Coranul ş’al cumnat[ă]-sa
Milotinei i sin eg pe un codru de loc ot Gurbănesti şi cu
crângul ce să chiamă Steriian, za tl. 150, ot lt. 7208.
   f 1 zapis al lu (sic) Panait Cliuc. i vnuc eg, pe jumătatea
de heleşteu ot Gurbănesti za tl. 100, ot lt. 7209.
   f 1 zapis al Barbului Păli. Urdăreanul de tocmeala morilor
ş’a heleşteului ot Gurbănesti, ot lt. 7210.
                                  « Tomeanii.
   f 1 zapis al Radului Păh. Strămbeanul ş’al jupăneasăi lui
Dospina, fata Radul[ui] Spăt., nepoata lu Pătraşco Cliuc.,
pe satul Tomeanii, za stănj. 1743, za tl. 581, ot lt. 7204.
f Şă o carte veche domnească c-au stăruit ei.
f 1 zapis al Hărsovei, fata Curuei Cliuc., pe satul Rup-
tura, cu toţ rumânii, za tl. 200, ot lt. 7194.
   f Şi cartea lui Şerban-Vodă de judecată pentru acest sat,
ot lt. 7193, şi alte zapise vechi». IV
                                       IV
   O înştiinţare, o părintească scrisoare, plină de o adâncă
simţire, de o mişcătoare durere pentru pierderea soţiei Balaşa
se îndreaptă de un neiscălit către sătenii din Bălţăteşti şi din
alte locuri, socotiţi astfel ca adevăraţi membri ai familiei,
ale cării bucurii şi suferinţi sunt chemaţi a le împărtăşi.
Nu e vorba de altcineva decât de însuşi acel cocon domnesc,
de o aşa de caldă inimă şi de o aşa de bună creştere în grija
www.digibuc.ro
199
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
17
unor admirabili părinţi. Ştefan luase în căsătorie pe Balaşa, fiica
lui Ilie Cantacuzino, care, prin tatăl său, Toderaşcu, era
nepotul vestitului Iordachi Cantacuzino Vistierul, făcător şi
ocrotitor sau duşman şi răsturnător al Domnilor. Nunta s’a
serbat în Februarie 1709, nun fiind şi naşul lui Ştefan, Stol-
nicul însuşi. Pe frumoasa piatră de mormânt din Mitropolia
dela Târgovişte se cetesc rândurile acestea:
   « Supt acastă marmură odihneaşte ţărâna blagorodnii Balaşii
Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vist. den
Moldova, soţia a luminatului coconului Ştefan Brăncoveanul,
al doilea fiiu al înnălţatului şi blagocestivului Io Costandin
Băsărabă Voevod, care, de ani 15 vârsta fiind, cu iubit soţul
ei creştineaşte, efsevos1), cu înţelepcune şi alalte aretas 2) au
trăit, ci, cruda moarte făr de vreme încă sosind, după ce, în
boală grea căzând, nu mult zăcând, o au răpit, vieţuind cu
luminatul soţul ei numai ani 2, luni 10. Aice e odihna şi
răpaosul de veac, dupre bunătăţile sale câştigat, iar iubitului
ei soţ şi tot blagorodnecului neamului ei lacrămi nestămparate
şi jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea
Lumii lt. 7220, Dech. 23, astrucăndu-se cu multă cinste în
Sfânta Mitropolia Tărgoviştii 3).
   «Vorniceale ot Bălţăteşti şi voao, sătenilor ot (Bălţăteşti,
şters) de acolea, sănătate.
   « Dupe aceasta, săvai că cu destulă mâhnire, iar însă cu
cădeare iaste a vă face ştire de ceale amară ce se-au întâmplat
den porunca dumnezeiască în ceaste zile trecute, că veţi
şti că amară şi tănguită despărţire de prea-iubita noastră
soţie şi a voastră dulce stăpână Balaşa ni s’au întâmplat,
adormind în Domnul. Nu puţin dar ne-am mâhnit, nu puţin
ne-am amărât, ci grea tânguire, necurmate lacrămi şi necon-
tenite suspine am avut şi avem pentru această grea şi neno-
rocită întâmplare, căci că iată la mare pedepsă au rămas
viaţa noastră, atăta căt înbunare nu putem afla, ci lacrămi cu * *)
    l) Cu evlavie.
    *) Virtuţi.
     *) Iorga, Inscripţii din bisericile României, I, p. 118, Nr. 241.
     J7 A. R. — Memoriile Secţiunii Itlorice, Seria 111. Tomul XVI.
www.digibuc.ro
i8
N. IORGA
200
ohtări apururea vărsăm. De care lucru ce să facem, deaca
voia lui Dumnezeu aşa au fost şi porunca Sfinţii Sale aşa
au hotărât, făr căt să dăm laudă de mulţumită Sfinţiii Sale
pentru toate căte ne-au trimis, căc aşa i-au plăcut, aşa au şi
făcut. (Insă, şters.) Ştim dar că nu puţin v’eţ turbura şi voi
de această cumplită veaste, şi cu direptate, că iată stăpâna
v’aţ perdut, întru care nădăjduiaţi. Dar iar zicem: daca voia
cerescului împărat, întru a căruia mănă sănătatea şi boala,
moartea şi viiaţa iaste, aşa au fost şi cum i-au plăcut au făcut,
n’aveţ ce face, ci numai să daţi mulţămită Sfinţii Sale. Că,
de prea-iubita mea Balaşa au adormit şi cu moartea sa ne-au
pedepsit, iar nici fără parigorie nu ne-au lăsat nici pe noi,
nici pe voi, ci iată odraslă dentr’ănsa au rămas, iubita noastră
fiică Mariuţa, şi, săvai mică de vârstă, iar cu mare nădeajde
să ia şi înplinească locul măne-sa. Nu vă turburaţi dar, ci
cu mulţămită rugaţi pre dătătoriul de viaţă Hs. să hără-
zească sănătate aceştii prunce şi să vă o trăiască spre măn-
găiarea mea şi a voastră. Nici cu veastea aceasta vă risipiţi,
ci precum pănă acum nu v’aţi mişcat, aşa şi de acum nemiş-
caţi să fiţi, aşăzăndu-vă pen locurile şi căşcoarele voastre,
căc că noi vă făgăduim că, pănă zile va avea fiica noastră
Mariuţa, nu vă vom lăsa, ci vă vom căuta şi vă vom păzi,
precum în viiaţa răposatei soţii noastre Balaşei, Dumnezeu
să o odihnească, aşa şi de acum înnainte. Care o vom face
acum peste puţine zile, scriind rugăminte nu puţine către
Măriia Sa Necolae-Vodă, şi aşa bine nădăjduim ca la o cale
să vă punem. Numai şi voi, pecum zicem, nu vă spăimăn-
taţi, nici vă risipiţi, ci staţi la locurile voastre, că şi noi, pecum
ne făgăduim, vă vom căuta, nelăsăndu-vă loc şi vreame fără
de ajutorinţa noastră. Numai iar zicem: rugaţi pre dă[tă]to-
riul de viiaţă Hs. să hărăzească zile şi înmulţime de viaţă
fiicii noastre Mariuţii, care stăpână în locul măne-sa v’au
rămas, că tot căutaţi veţi fi pănă ia va fi sănătoasă şi cu
viii să va număra. Aşa dar vă făgăduim, şi voi aşijderea
faceţi.
     »
   « Aceasta, şi fiţi sănătoşi».
   Pe dos: «Izvodul scrisorilor ce s’au scris la satele ot
Moldova Şărbeştii şi Băltăţeşti dupe răposarea Balaşii».
www.digibuc.ro
201
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
19
                               V
   La i Septemvrie 1712, o scrisoare greacă, într’o grafie in-
fluenţată de turceşte şi cu o pecete tot turcească, aduce
îndatorirea ce-şi iea un necunoscut de a servi ca seimen,
cu « căpitănia » sa, oricând şi oricum pe Vodă-Brâncoveanu:
   «f ’ Iwavvdxi. Kal 6(6<o xd) nagâv /iov eîg xovg ixld/mgovg X/gag
rov exla/ingoxdxov xai deooefieoxăxov f/fiwv av&evxov ’lcodvvov K(ov-
oxavxivov Mnaoagăn Bcoefidâa, eledvxag [iag fie xrjv /leydlr/v xane-
xaviav xov oex/ievîdov. *Eâooa xu> nagov /iov xai f/noaxo/iev vă xov
âovMipo moxă xai Stxala, xai 8i%og SoĂov, eîg olaig xov xaig ngooxa-
yalg xpavegkg xai fiioxixaig, xai vă el/ie ăcoxvog, fiaxdgi xai eig xa/iiav
av/icpogdv, vd firjv âoxi o 0eog, vă pr/v ăgviaoi xr/v ’ExĂa/mgoxi xov
xai vă el/ie enixigixf/g eîg xă 8Ăa Sxrj &6I0 /id&i xaxov negi xr/v ’Ex-
la/mgoxi xov, vă xfjg xă (pavegmvo /ie Sixaioolvrj, xai vă fif/v rjţevgo
akov noqxa, /idvov xfjg ■ Exla/ingoxr/g xov, vă xov Sovlevoo moxă xai
âixala â(yog xavevav âolov, xai ăvloog xai xd/10 xqvivav SoĂov, 6
0eog xai fj JlavayCa vă xoipi xaXg f//iigaig /iov, xai ngoxoni vă fifjv
rjâo xai vă î%° xai xăg âgâg xov ăyiov xgiaxoolow dixa xai oxxo naxi-
gcov, xai vă fj/ie âvade/iaxio/iivog ano II ax gog, r Ytov xai 'Ayîov Jlvev-
fiaxog, xai ngoxoni vă /ifjv tfSo, xai vd neMfio/iev /ie niâevoiv xi/wgixi
ev xâ vvv xai ev xâ /lâlovxi, ă/ir/v.
                                                       1712, Eenxe/i^gîov i\
                                                       ’lcoavvaxr/ xf/v oxigyo xai f/noaxo/ie xă ăvco&ev». VI
                                        VI
   Dar se pare că următoarea învoială a cunoscutului scriitor
ardelean ungur Samuel Koleseri ar fi mai potrivită pentru
învăţatul Constantin Stolnicul Cantacuzino:
   « Celsissime princeps, domine, domine mihi gratiosissime.
Gratiosas Celsitudinis Vestrae humillime accepi. Si is essem
qui, secuii genium secutus, praesentibus solum afficerer vir-
tutesque ac vitia pari passu pensarem neglectum officii, sed
ne tune quidem oblivionem calidorum adhuc meritorum
imputări mihi posse vel exinde securus sum, quod veram et
www.digibuc.ro
20
N. IORGA
202
constantem gratitudinem interna animi occupare, in externis
tum maxime, cum necessitas exegerit, se exarare certo sciam.
   « Celsitudinis Vestrae gratiosam et longe aestimatissimam me-
moriam autem tam profunde ac intime infixam mihi esse,
ut nec temporis quod una aetas fert, multo minus paucarum
septimanarum intercapedine, nec alterius cuiuslibet exco-
gitabilis impedimenti adminiculo obliterări facile possit.
   « Cistulam apothecariam, prout inaequalitas vitrorum per-
misit, iam equidem paratam esse, sed nondum externe exor-
natam, neque pixides stannei addi potuerunt propter infor-
mem, si additae fuissent, figuram; prout itaque est, statim
ac accepero, impleri faciam et quartocyus transmittam.
   « In libris difficultas maior est: illi enim debent ex Germa-
nia transcribi ac, ad commoditates attendendo, cum tempore
adduci, neque terminare licet, quonam tempore compos quis-
piam ledi possit.
   « Sic iam Puffendorfii opera perscripta sunt; dum advene-
rint, transmittere non intermittam. De Schrevelo parvam
spemhabeo; ita de Bibliis integris, graece et latine, Novum
enim Testamentum graeco-latinum in 12-mo prostat, sed
Vetus, quod sciam, non.
   « Aurifabrum Ongjest licet continuo admonuerim, paratam
tamen argenteriam nondum obţinui; urgebo porro et solii-
citabo diligenter.
    «Brancovani itineris comes esse iucundum ac omnino
volupe mihi fuisset, quod, dum in persona non licet, votis
exequor. Si casu quo vel in Brancovan vel in locis cis-danu-
bianis lapjdes aliqui latinis sive romanis characteribus no-
taţi occurrerent, dignabitur Celsitudo Vestra per aliquam
characterisari facere, ut ex Valachia etiam aliquid eruere
valeam, quod pro gloria gentis sit, enixe rogo, Qui cum
constanţi devotionis meae contestatione ac perpetuae felicitatis
voto sum et maneo
   <1 Celsitudinis Vestrae.
               « humillimus ac devinctissimus servus
               « Samuel Koleserius a Kerester m. propria (?).
   Cibinii, 12 Sept. 1712».
www.digibuc.ro
203
SCRISORI DE FAMILIE ALE VECHILOR BRANCOVENI
21
                             VII
   In legătură cu scrisoarea lui Şerban Greceanu e şi aceasta,
cu ciudată intitulare greacă a lui Vodă, despre apropiata
moarte a lui Ismail-Aga, scrisoare datată din 31 Decemvrie
1713. Afenduli, către care se îndreaptă, e autorul descrierii
şederii la Bender a lui Carol al XlI-lea:
   «aIi3 Kcovazavzivog Baoagdflag Botfldvdag, Uico Oeo-u avâevzfig jiâotjg
QvyygofUaxiag.
   f ’Evzipdzaze rjfj,ez£Q£ âgyov KAovz£agr] Kvgtzţi) ’Ayivzovh), xal
<5ta zov naQovzog xa^601? xai vyiaivoig. To ano x(l'«c zov zgexovzog
ytygappevov ygdppa oov iXăj3o[iev, xal dyvcogtoapev zrjv vyetav oov,
«al ooaygdq>... [rupt]. Kal EÎg pev ză pegixăâev iyopev nliov xăptav
ănoxgioiv..., âiă de ză x^Xia yQooia <5nov elvai EÎg zfjv ’Evzi/zozijzâoov,
n<ăg oâ sînav oi Xomol... ftovr^e/tas, oza&iooiv ăxopi icog vă idfjg
zâ ăno^rjodpevov zov ’lopafjl sîg afizâ fipeig xăptav fiefîatav ânâ-
qiaoiv vă Siboaipev 6ev fjpnogovpev, âzi, xadâjg liyeig xal fi ’Evzipdzfig
oov, zâ>v zoiovzcov ngoodtnoiv o ăvafhjiaopog xal xazdnzcooig ev zavză>
ytvezai xal ănoytvezai, xal axaigiatcog pezafidUaivzai ixzovzov eîgzovzo-
pdvov ndhv avp^ovhv&eize âv peoov oag, xal ixeivo onov oăg tpavfj
săXoywzEQov, ixeivo xal &g ydvfi. Avzov elvai 6 xayipeg onov ngog
ixeivov iygatpapev, xal, âv oăg (pavfj vă ozaX&moi ză xQVfiarat ’&dh.ze
ozetU.fi paţfi xal zov xayipdv pag. Tavza elg ănoxQioiv, xal ndhv fiytaive.
                                                             aipiy'Q, AexepPqîov Aa'».
          Io Costandin Voevod.
   Adecă:
   « Io Constantin Basarab Voevod, cu mila lui Dumnezeu
Domn a toată Ungrovlahia.
   4t f Prea-cinstite al nostru jupăne Clucer Chiriţi Afenduli.
Şi prin cea ce faţă fii bucuros şi sănătos. Am primit scrisoarea
ta scrisă la 22 ale lunii de faţă, şi am aflat de sănătatea ta
şi câte scrii. Şi pentru cele osebite nu mai avem niciun răs-
puns; iar pentru mia de lei cari sănt la Cinstea dumitale,
cum ţi-au spus ceilalţi..., noi, să stea încă pănă ce vei vedea
răposarea lui Ismail, întru aceasta noi nu putem da nicio
www.digibuc.ro
22
N. IORGA
204
hotărîre sigură, căci, cum spui şi Cinstea dumitale, înaintarea
şi căderea unor feţe ca acestea în aceeaşi stă şi cade şi fără
vreme se prefac din una în alta; numai iarăşi sfătuiţi-vă între
voi, şi ceia ce vi se va părea mai potrivit, aceia să se şi facă.
Aici e caimeaua ce am scris-o către acelaşi, şi, de vi se va
părea să se trimeată lucrurile, le veţi trimete împreună şi cu
caimeaua noastră. Aceasta ca răspuns, şi fii sănătos.
   1713, Decembre 31».
www.digibuc.ro
N. Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Braneoveni.
P). X



  &
_ vP/7 (P 2 <3& ^ o
CU J&ve*. ~
tzus&P
                 <0 \J(P / ^ _ ^-o _
                         TZ^yC^O ’ £-<f>
-~ZZp<L/*?/lj5 $ 'T^SZfi.
  <5y?‘2t'5 •’      \j£tzl<a. /£ 2A^
     >3^
7^
                 y{ ^                       cTS
                            '          t ţ-\
                                    StVZţSSi %LAA, $22^ rlCu^
                            J>
                              •• ^5
j-
   r3>' * •7^r/7               jg ,
            JAajsxksUo jp             *• /e^'*
          / / --^-
         / ^fcccf ^ ^ts><î'
     Scrisoare a lui Şerban Greceanu către Ştefan Brâncoveanu, p. 7
   <4. &, — Afemorit’fe Isterice* Seria IU. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
                                                               Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni.
PI. II
Scrisoare a lui Ştefan Brâncoveanu către mama sa, Doamna Maria. V. p. li-
A R — Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
N. lorga, Scrisori de familie ale vechilor Brăncoveni.
PI III
: 7Zi
   qJ 28 r’                                ’ Q y ~
                                 (2 TtcZ -d-v ft ifca. ££ ra fisy /fayidt/tjfi CctĂÂJ t S/Y/)\
          /           /O ;    ;     ^ 1 <—r      ^2ţj ţy        J —*
   -roA^n/2^-maJl a,6r/l*Art' 71* fiy/trţ /J/M/Z*' ,
   rf, nq 7 #a 'y/ , V _JJ y^/ ~ A
   tia'ft*nvtL\,irir">'> '2*)a/t/v,f/'/CS()-'Zţfi6fs
>'^tă6Ssf71/'*
Scrisoare a lui Radu Brâncoveanu. V. p. 14-
AR ______ Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
N. Io
r8a' Scrisori * familie ale vechilor
                                                                                              âncoveni.
PI. IV
  O
C^ cx- /
  sJi
  'P 'TXA^f
  20
 ?      Ost *•
"*C:Z       ** **
-L
             ' /6
     (ft r vc
         }           -n

l^v/U^ > t
- /     ;J _____/ 'TZ/} ^  TTU&'ZlzJ
      n } f ,      * C* ZK^rn y?sv2 <y?.
  med1- J. ^ljuSŢ          J           ^
  77lJ^ Zhx. /£ C^J-r A < _S?
  P&-<

                 t *»
/ / v- ^ ^        ^;

~n/% ccsi rw&ft
*&

/Cco/
                                 *â& s —<£<. 7^
  <*'Jta-îYi 4>^e<i -n>c
O^—>^  1/         ^     r
,^Z<
  h^>                pw'ftsi ţ^/^o2^
  <*-£?- ^teeK.         sfâyfT^eot,
irt ft*
                                                       Scrisoarea lui Ştefan Brâncoveanu către ţăranii din
                                      V. p. 18.
satele soţiei lui moarte, Balaşa.
                                                                               1 Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
N. Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni.
                                                                          Pl. V
~S-'                         ^
     5                 ^                    *.•*
     ,*. ■_ .f-,  . V’»*'           *»-*—     -i-W   .
                                                 ‘   W **■**#•-•
    “-</*■(’J)^. c' «  ,
/-•  .             •3ÎAS»'-
                -**••<**. fM        .   .
       -**>*    -745
TT.7                         ^
       W/ ** ***-•'          ■^•**-«•5^ 7** v^>*v3‘
            \ 'v <f’^^>> îs **&*/''*<Ă, is'                                        ^2^ •* £
■*“- sr-.:»----------------- .-o              -.            43                                                 &&

 'y?p^Şâ3(m>
                             -i ?&- £,w? W” ^

                    Scrisoarea lui Constantin-Vodă Brâncoveanu către Afenduli. V. p. ai.
il. /î. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom XVI.
www.digibuc.ro
        DOUA ARZURI ALE ŢARII CĂTRE SULTAN
        IN SECOLUL AL XYIII-lea
   Arzurile către Sultan erau un obiceiu des în ţările noastre
de-a lungul secolului al XVIII-lea. Dar ele s’au păstrat
rareori. Niciodată cu forma turcească în faţă, aşa cum vedem
din cazurile de mai jos că se începuse, printr’o decădere
dela vechile datini, a se face. Cu atât mai puţin ni s’au păstrat
astfel de acte dela clerul celor două Principate.
   Aceasta face interesul documentelor, rarisime, care ur-
mează 1).
   Primul e o plângere de prin 1760 contra lui Constantin-
Vodă Mavrocordat, care a luat Ţării-Româneşti banii pe cari
nu i-a restituit.
   « Noi, lăcuitorii Ţării-Rumăneşti, Mitropolitul, episcopii şi
igumenii dupe la mănăstiri, boiari mici şi mari şi ceialaltă
săracă raia, cu acest plecat al nostru mahzar aducem aminte
că Domnul nostru ce au fost înnainte, Costandin-Vodă, fiind
Domnu în ţara noastră, cu poronca lui, au luat bani înprumut
de la unii alţii, cărei bani i-au luat el şi i-au dat la trebile lui,
dăndu-ne noao la mănă căte un zapis, asemenea şi la etpaiaoa
şi la fii lui, şi, dupe ce s’au mazilit, cu zapisile i-am cerut
bani, şi el cu multe feliuri de pricini ne-au potolit, făcăndu-ne
ca să tăcem pănă în zioa de astăzi. Dar noi, din bani ce au
luat el şi au dat zapisile la slugile lui neluând nimic, au rămas
zapisile la mâinile lor pănă astăzi. Intr’acest chip noi, cănd
să vor cere bani dupe vreme, şi pe noi înşine să ne vindem,
şi să nu putem plăti. In vremea cănd s’au mazălit Mihai-
     1) în aceeaş colecţie.
www.digibuc.ro
24
N. IORGA
206
Vodă din Ţara-Rumănească şi în locul lui s’au făcut Domnu
numitul Costandin-Vodă, căte zapise ale boiarilor au fost
la fii şi la slugile lui Mihai-Vodă, cu poroncă înpărătească
ce s’au făcut au întorsu înnapoi zapisile boiarilor pămân-
teni, ale tuturor, cu ferman înpărătesc, şi, făcând un vechil
dă spre partea lor, le didese şi sineturi la mâna lor, ca pe urmă
să nu aibă a le cere nimeni măcar un ban, şi pentru acasta
s’au făcut hoget de la judecată. Asemenea s’au întâmplat şi
la noi, prea-plecaţii robi, şi acastă mare nedreptate ni s’au
pricinuit de la Costandin-Vodă. Deci cu fierbinţi lacrămi ne
rugăm milii înpărăteşti să-ş facă acum şi cu noi milă şi să
ne scoată zapisile care cu sila le-am dat. Iată că facem şi
vechil pe Radul Văcărescu boiar, ca să le ia dă la măinele
lor, măntuindu-ne şi pe noi şi pe fii noştri de acastă nedrep-
tate. Şi ce va fi mila Inpărăţii.
   f Neofet Mitropolitul Ug. Grigorie episcopul Răim. Rafail
episcopul Buzăului.
   ' HyovjbiEvog xov Zagavraglov ZaxpQonog (pecete). 'Hyovfievog xov
ăylov ’lcodvvov [noodQOjuov iv BovxovqeoxIio] Xqvoavdog (pecete).
'0 ăyuoyecoQyixrjg ’lcoaaâtp (pecete cu Sf. Gheorghe şi legenda. ..
\Te\(OQyiov ... doxdqiov). fjyovfiEVogxov 'Pddov-Bcbâa 0soâoaiog (pecete
cu Treime şi... Movaoxrjglov xov 'PddovX-Bo\6a\j. 'Eyovjusvog xov
ZxavQonoXeog IlaQ&iviog (pecete cu: o XxavQOVJioXecog’IcoawiMog,
1735). 'Hyovfievog xovXaQavxaqiovZaxpgâviog. revddis rjyovfievov xov
Kaxeqlvag (pecete fără legendă). '0 rjyovjbiEvog xov 'PEofîavfov
IlQoxoniog (pecete de inel cu /7[go]xo[7ttos]). Koofiăg r\yovţiEvog
xov 'Ăylov         (pecete cu Kov. xov 'Ăylov Zdfifia). "Âvdifiog
■fiyoâfjiEvog ’ÂQxt/iavâelxov (pecete cu legendă ilegibilă). Nsâqjvxog
•fjyo'dfiEvog Koxgoxoavlov (pecete cu: Zcpqaylg xfjg ăylag juovfjg xov
KoxQoxţavlov, 1694). NixrjcpdQog tfyovfisvog Mixafjl-Bovd. (pecete
cu: Zgtpaylg xfjg fiovfjg xov ăylov Nixoldov Mixarjl BosŞovâa).
Theocet ar[hi]diiacon egm. Stelei (pecete culitere slavone).
’lcovvâg r\yovpi£vog Baxaqsoxlov (tot cu pecetea Cotrocenilor).
Costandin Vornecul. Costandin Banul. Costandin biv Ban.
Costd. Logft. Ştefan Spat. Dumitraşco Vist. Părvul logfăt.
(pecete cu Părv. Mg....1)        C.). Mihai Vistier. NixâXaog *)
   *) Măgureanul.
www.digibuc.ro
807
DOUÂ arzuri către sultan IN SEC. XVIII
*5
na%dQVMOQ. Petre Stolnicul. Badea Stolnicu. Sandul Buc-
şănescu. Nicolae Cluceriul. TomaPaharnecul. Pantazl Pa-
harnec. Iordachie Paharnecul. Anastasachie Sărdariul. Gheor-
ghie Sărdariul. Costandin Sărdar. Costandin Sărdariul, Şte-
fan Sărdariul. Nicolae Pitar».
  Al doilea aduce înaintea «împăratului» plângerea Mol-
dovenilor contra încălcărilor turceşti în Basarabia:
  « De cătră Mitropolitul] Moldovii, a înpărăteştii ţără, de
episcopi, egumeni, boeri, căpitani şi de cătră zapcii, robii
Inpărăţii Tale, cu chipu arătătoru acelui cu credinţă adevărul,
acestu plecatu arzu cătră pragul pre-puternicii Inpărăţii să dă.
Cu cătăva vremea mai înnainte robii Inpărăţii Tale, înpreună
cu Domnul nostru c-au fostu mai dennainti şi cu acesta
de acmîi, robii Inpărăţii Tali, am arătatu cu plecăcune rău-
tăţile şi strănbătăţili ce s’au întămplatu în Moldova după
vremi în trii Ţănuturi a Moldovii, adică: Orheiu, Lăpuşna
şi Soroca despre emacii şi lăcuitorii Benderului şi pentru
acastă madea am cerşitu milă şi milostivirea stăpânilor noştri
şi, îndemnăndu-să la acasta pre-puternica Inpărăţie pentru
agutorul înpărătescului locu şi a chelerului Inpărăţii, au
orânduit mumbasir si muvilâ-efendi, si, căslile ce să facusă
în tăriia a numiţilor emac stricăndu-li şi dobitocile lor de pe
locul Moldovii înpreună cu dânşii gonindu-le, o samă de
vremi cum că să didesă linişte şi odihnă săracilor raeli cunos-
cutu şi tuturor arătatu să facusă, iar, acum de curăndu, fă-
căndu emacii şi lăcuitorii Benderului arzu cătră pre-puter-
nica Inpărăţie, s’au datu înpărătiască poroncă cătră cadiu
de la Accherman, aciste poroncindu, adecă după cum să
află scris la condica înpărătiască, şi după aşezămănturili
hudum-namelii, adică a hotarălor, şi după hogetu cel de
gudecată, precum în anul al treizec şi patru după chipul
cel de înnoirea s’au rânduit aceşti ho tară satului ce să zăce
Paşâ-chioiu (cari desparte locul Benderului de cătră locul
Moldovii), parte di spri Răsărit să să stăpăniască de cătră
Bender şi ce di spre Apus să să stăpăniască de cătră Moldova,
şi ca să margă numitul muvilâ-efendi înpreună cu doi boeri
www.digibuc.ro
26
N. IORGA
208
de spre parte Domnului nostru, robului Inpărăţii Tale, la
capul hotarului acestui sat, adecă Paşâ-chioi, şi, după înţăligire
înpărăteştii poronci înblăndu, să arăte numitul efendi între
apa Turlii1) şi a lui Sarăsu 2), afară de hotarul Benderului
celi noâo sate ce să află dintru’ntăiaş dată şi din ceputu (între-
băndu-ne lăcuitorii cei bătrâni), de cătră cari parte s’au aflat
a să stăpâni, nefăcăndu niciunii dentr’amăndoâo părţile asu-
prială sau agutori. Iar numitul efendi, măcar că i să poruncisă
să înble după înpărătiasca poroncă ci i s’au datu, trecăndu
numitul hotaru şi neavăndu voia să calci niciun pas pe locul
Moldo vii sau să scriia vre unul den satili ei, înpotriva înpără-
teştii poronci şi a hudum-namelii şi a hogetului de gudecată,
străngăndu piste patruzece de şereţi den emacii Benderului
şi trecăndu numitul hotar şi întrăndu mai multu decătu
unsprăzeci caşuri înnuntru, în locul Moldovii, cu o atăta mul-
ţăme de emaci, înblăndu din satu în satu şi scriindu de acolo
sati unul căte unul, tulburăndu pre săraca raia şi aruncăndu-o
întru adâncul păgubirii şi a spăimăntării, de răutăţile ce
îndrăznescu să facă săracilor acestora, înpotriva înpărăteştii
poronci, fiinducă să pricinueşte tulburări şi răsăpă celor ce
lăcuescu într’acesti numite trii Ţănuturi: Lăpuşna, Orheiu
şi Soroca, cari aceşti Ţănuturi săntu celi mai cu mulţi oameni
şi lăudate a ţărăi Moldovii, şi săntu cheia şi izvorul înpără-
tescului mali-mirl, săntu pricinuitoare ca să ia săvârşiri orice
fel de slujbi înpărăteşti, fiindu-că aceşti trii Ţănuturi săntu
celi mai roditoari, de dau cel foarti mai multu venitu al Mol-
dovii. Scriindu dar acele de acolo sati cu găndu să facă arzu
cătră pre-puternica Inpărăţie după vrere lor, iar, de se va
face musaadeâ, cari să nu să întâmple, după ace înpotriva
înpărăteştii poronci cerire a numitului efendi şi a celor
denpreună cu dânsul Benderlii, ca să să dea afară din hotarăli
ce s’au rânduit, după semnili ce s’au pus, un pas din locul
Moldovii numiţilor mai sus, fiindu cunoscutu si tuturor
arătate cum că nizamul cel bunu ce s’au datu să va strica
şi să va prăpădi, şi emacii Benderului vor lăcui într’acesti * *)
    *) Nistrul.
    *) ?
www.digibuc.ro
209
DOUĂ ARZURI CĂTRE SULTAN IN SEC, XVIII
27
numiţi trii Ţănuturi şi să vor strânge şi mai mulţi decătu
întâi şi vor stăpâni în sălă casăle şi locurili săracilor raeli, şi
fără de zăbavă vremi să vor tulbura şi să vor răsăpi, din cari
aceşti pricini să vor pricinui păgubi şi lipsă înpărăteştii mali-
merl, şi pre lângă aceşti trii Ţănuturi să vor tulbura şi toate
celelante Ţănuturi a Moldovii şi să vor faci pricinuiri a
rămâne gos acele după vremi daţi înpărăteşti poronci, adică
pentru materii, cară şi totu felul de chereste pentru tocmitul
sarhaturilor, pentru carea cum că să pricinueşti nu numai celor
trii Ţănuturi tulburări, ce şi noâo tuturor răsăpă, neînblăndu
numitul efendi după înpărăteasca poroncă şi după vechilul
hudum-namfe şi după hogetul de gudecată, ce înblă fără
de drumu şi fără de cale şi să face pricinuitoriu de prăpă-
direa locului înpărătescu, cari area trebuinţă de agutoriul şi
de orice felu de chipu de apărari a stăpânilor noştri, n’am
lipsitu după ac & de rob a noastră cu creadinţă datorie să o
arătăm către pragul pre-puternicii înpărăţii, a căriia eşti stă-
pânirea şi poronca.
   Gavriil Mitropolitul Moldovii (pecete cu: pecetea Mitro-
poliei Moldovei, Gavriil Mitropolit, 1760). Ioanichie episcop
Romanului (pecete cu: ocpqaylg... tfjg fiovfjg xov Baxonaidîov).
Dositheu episcop Radăuţului (pecete cu ocpQayig xâtv Tqiojv ’le-
gâgxcov, âyiag Ila.qaox£vfjg ’ECexirjA; Iscălitură greacă ilegibilă
cu pecetea Vatopedului llgoxdmog Talaxăg (pecete ilegibilă,
cu data de 166..).'O Zvvddoov * Iwavvîxiog (pecete cu: o<pqaylgxrjg
ftovfjg ... ieqdqxcov xov Advxov, şi îngerul). Kvqdlog 6 xov Mnaq-
vofioxr) (pecete cu vx xg xodo...). Ioanichie episcop Huşului
(pecete cu: pecate stei episcopie Hus, 7240, M.). Iscăli-
tură greacă (pecete cu cei Trei Ierarhi), reâeor xov 'Aylov
Z0a (pecete mică, cu leqopovdxov 'Ayioxa<pîxov). ’O Mnaq-
/unârjg Zdfifiag (pecete CU j" oq>qayrjg xfjg fxovfjg x(ov ăyuov ... Mnanq-
fimkj). Sds. Logft. Costandin Vel Logft. Andronachi Vel
Vor. Lupul Balş Vorc. Dd. Vel Vorc. Ion Paladi Vel Vor. V.
(?) Roset Hat. V. Razul Hat______Vel Vist. ... Cant. Vist.
Toader Cost. Ban.... Donic (?) Ban. Pet. Vidale Vel Pah.
Costandin Răscan Stol., Vasili Vel Stol. V. Cantacz. Pah.
Costandin Stol. Grigori Balş biv Vel Ar[ma]ş. Ştefan Ia-
mandi Jid. Ianachi biv Vel Şăt. Lupul Donici căpt. de
www.digibuc.ro
*8
N. IORGA
210
Soroca. Ioniţă căpt. Dorohoiu. Lupul Hadămbul Vornic de
Poartă. Ion Cudin (?) Vel Căpt. Proca poroşnec.Ion Meleghe
Vor. de poartă.
  E de însemnat partea, scrisă cu atâta căldură, în care se
prezintă populaţia numeroasă, bogăţia de produse, valoarea
celor trei Ţinuturi basarabene, Orheiul, Lăpuşna şi Soroca,
pe care le-a atins încălcarea turcească. In ciuda tonului de
umilinţă, documentul interesează şi mişcă prin energia cu
care, la această supremă instanţă, se apără drepturile teri-
toriale ale Moldovei.
                             II.
   Intre curiozităţile pe care le desvăluie descoperirea aceasta
adaug că Archiva lui Nicolae Mavrogheni e compusă mai mult
din acte greceşti. Cele româneşti cuprind mai mult ordine,
socoteli, câte un raport de spion. E foarte curioasă porunca
trimeasă pe un căpeţel de hârtie, cu o intitulare aproape
caricaturală, dar având, jos, monograma roşie întreagă şi
bine desemnată, la 12 Iunie 1788:
   «f Mlstiiu bj. Io Nicolae Petru Mavrogheni... gvdami
căpitanilor după la menziluri, viind acest lipcan, mergând
la Nicopoia, să-i daţi din mezil în menzil căte un cal şi un
surugiu în ducătoare şi viitoare. Tolic pisah gvsdmi.
                                                              a 88, Iun. 12 dn.
   «f Io Nicolae Petru Mavrogheni Vvd, mlstiiu bjiiu gos-
podar ».
   Partea subliniată e adausă. Restul e forma obişnuită a
ordinelor curente.
www.digibuc.ro
■N- Iorga, Două arzuri ale Ţării în sec. XVII.
              9      *04 rtp *?  -*            .41         • "■^«JâkALM ^    .•        -        ^             A\- (1„\
                   li >IA>IK* v<SlC7 3*        2z n t lin},KL v&Aiţr VW*~sV  > - * -
              v[ fl/camn", /liot'/usf’ t/~*~ ^ ^ >    •,’            -ii                     .•...      ,
              ib^,,,.? 44,“r ?^r-r-î^r--•*.?-■• •‘’^ua-l^:.^,. ,,                    .. • -“'*-



                        /£i&.          ,    ,
                        âi^p| ek9*fâyyt&cţfy/tA^cfa,
             W ,, Igp,,, ,           ,     .

_ '
                                                                                                                                             ^ ^ %-VCyc v,Q^

1 Jr l/e


%U> cu^ SL-w^kj,

JTncooxAî Â/tAIteji
      Oi -° •.                  *’■
Cit Cl <L C/fc A <Y> -vo
ŢlJ(JD    L .?£?«, 2a^5J
   W _ *> ’    0 '      <z4 J\y /^Fla J^d? i c,         <l? ■ 4 ~
                                                                                                                               ylH'iZsiMt SIAJC* tct ■ (fc^p Josnic*, e 7L*y«. ite ovO .
®     "p:* m o.
                                                                                                                                                                                                                                             V
                                                                                                                                                                                                                                             tu. a.
l? ^0<s?L' .r.
AJ
t>/T J l 1 <h    CL? cA
Ji humh C<Ltm e&fyCg n : ^
      .             & a?
      P            CA^-^n: ^
.4. /?. - Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
Arzul moldovenesc pentru Încălcările turceşti tu Basarabia®
                                                    www.digibup.ro
N. lorga, Două arzuri ale Ţării în sec. XVII.
                       MeZaiîr.                                                  tânjit                  .   >
                                 ><*%•/ *»*£<*.uiaif»y iuty*> A&ntnA.'Snh, tll ,               T/>                                                        r,vi .          .    *1<rrt,.i'v
<K2« <l_.Ai.lni4KX
> •—
   Ct22H Crr\pl/t*rTUttA T<c«att
      <a V          £/ • <7* "* »    , v _         ^      -
Mn*»AjnHi»fn+ S\-nat Sa+aiL» *» h A/lnImta t*
   /• * ’"* «  /v- ,                                > <J
,.w*A*rn*£'y«^(rn*rii*>i/i4 wxgf*\ j jso                 /
   T\tp*rrit.,*JA<IA» 'Z&ft AlifAftSrW
   »r ' ,v . t/ H x» „
p*4\‘ *»&*** y** i.i^x         M
IV?.,! Ii-4>1  Ah HH itt* »
v! • > - ^                 >    •*
   x *■ *sy>
-^» -iM* iilUAj 4ttrn<
   ., 'W y /»            J      I
                                                                                                                                                                                                                                                                    (U>ni ^ţ«m«
                                        Arz muntean contra lui Constantin Mavrocordat. V. pp. 23 24.
      * * - «—■«, S.c,Istorice. Seric IU. Tom. XVI.            WWW.digibUC.rO
      PRACTICA DOMNEASCA A UNUI
      IDEOLOG: DIMITRIE CANTEMIR
                             DE
                          N. IORGA
                     MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
                                         Şedinţa dela 12 Aprilie 1935
   Ce a însemnat Dimitrie Cantemir în vieaţa politică a
Moldovei, pe care a încercat s’o facă liberă de Turci, legând-o
în condiţii de autonomie desăvârşită, cu o dinastie a ei, cu o
oaste care s’o apere, cu întoarcerea înapoi a teritoriului ajuns
supt stăpânire otomană, e aşa de bine cunoscut încât nu mai
e de nevoie să se reia cercetarea împrejurărilor în care s’a
ajuns la legământul cu Petru-cel-Mare, la primirea acestuia
la Iaşi, la participarea militară a Moldovenilor, iar, la, urmă,
după neizbânda Ţarului, care se visase peste Dunăre în calea
spre împărătescul Constantinopol, retragerea în Rusia, unde
acest om cu îndrăzneaţă minte înaltă a vegetat între străini
prea puţin atinşi de cultură, având el singura mângâiere a
cetirilor, studiilor şi scrierilor sale.
   Ce nu a format obiect de cercetare e atitudinea neobiş-
nuitului Domn faţă de vieaţa însăşi a patriei pe care de două
ori, şi tot pe scurtă vreme, a ajuns s’o stăpânească acest
ideolog dominat de elementele abstracte ale crezului său luat
din cărţi şi hrănit printr’o neobosită cugetare.
             Să încercăm a desface, din acest domeniu, câteva linii.
   Când bătrânul Constantin-Vodă Cantemir şi-a isprăvit
vieaţa, fiul mai mare, Antioh, fiind ostatec la Constantinopol,
între tinerii Moldoveni era o mare mişcare spre isprăvile 18
     18 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI,
www.digibuc.ro
2
N. IORGA
212
războinice, dacă nu subt steag propriu, cum de sigur că ar
fi dorit, măcar subt acela al vecinilor în luptă pentru cau-
zele lor naţionale: Poloni, în rândul întâiu’şi Ruşi, până
la acea minune de eroism aventuros care a fost Carol al
Xll-lea, «leul nebiruit» pentru oamenii noştri de atunci.
   Beizadeaua Dimitrie era şi el părtaş al acestei stări de
spirit şi, pe lângă aceasta, trăit până atunci în ţară, el era
pătruns de acea tradiţie care, cum a expus-o el însuşi, în ad-
mirabila carte din exil, Descriptio Moldaviae, prevedea cer-
cetarea în faţa boierilor a «testamentului» Domnului mort
— deci principiul de ereditate, şi, interesat, Dimitrie adăugia
că se putea înlătura fiul cel mai mare în folosul celui mai
mic —, apoi, cu multe ceremonii impunătoare, asemenea cu
cele obişnuite la împăraţi, binecuvântarea cununii de aur pe
care unul din dregătorii cei mari ai ţării avea privilegiul de a
o pune pe fruntea noului stăpân.
   Prezenţa în ţară a trei Patriarhi: de Alexandria, de Antiochia
şi de Ierusalim, pe lângă un Ecumenic mazil, Iacob, care s’a
şi stins în ţară, participarea lor la slujba pentru Domnul ră-
posat — ceremonie cum nu se mai văzuse în ţară —, trebuiau
să îndemne pe acela care se simţea moştenitorul de drept al
tatălui său la o anumită atitudine legată de seculara tradiţie
bizantină trecută la noi.
   Era, în sfârşit, viu în mintea tuturora felul cum prin voinţa
boierilor — şi anume a celor dintr’un singur partid —, prin
aclamaţiile soldaţilor urmate de marele vuiet surd al mulţimii
din stradă fusese ridicat în Scaunul Ţării-Româneşti la moar-
tea înainte de vreme a lui Şerban-Vodă Cantacuzino nepotul
lui, Constantin Brâncoveanu.
   Deci aşa s’a procedat şi în laşul dela 1693.
   Cele trei cronici moldoveneşti ale acestui moment prezintă
această alegere şi înscăunare în aceleaşi forme.
   Nicolae Costin arată pe scurt cum « boierii de casa lui Can-
temir » « ridică » pe Dimitrie: în fruntea lor ştim că era cum-
natul tânărului, Lupu Bogdan, om energic, de care lumea
fusese deprinsă a asculta, şi bogatul, meşterul în tot felul de
uneltiri Iordachi Roset, care, fusese şi el în legături de familie
www.digibuc.ro
213
PRACTICA DOMNEASCĂ A UNUI IDEOLOG: DIMITRIE CANTEMIR
3
cu un Domn, ca unul care ţinuse pe fiica, moartă tânără şi
îngropată la Bârnova, a lui Dabija-Vodă.
  E dus, în lipsa Mitropoliei, neisprăvită, la biserica lui Ştefan-
cel-Mare, de curând reparată şi crescută de Ţarigrădeanul
Antonie Roset, Sfântul Nicolae, unde Dimitrie a ţinut să se
aşeze, în «gropniţa» pregătită pentru Domnul reparator,
trupul, mutat apoi în fundaţia cantemirească dela mănăstirea
Mira, bătrânului său părinte. Patriarhul Gherasim de Ale-
xandria face slujba, după vechea datină împărătească pe care
trebuia s’o cunoască. « Sărutarea poalei», potrivit cu moda
turcească, se face de toată lumea la Curte 1).
  Neculce, omul lui Dimitrie Cantemir, într’o mai largă po-
vestire, atribuie însă rolul de căpetenie în această creaţiune
domnească, nu boierilor din partidul cantemiresc, ci castei
militare. « Slujitorii au şi început a strigare că altul nu li trebuie
să fie Domn, ce numai Dumitraşco beizadea, feciorul lui
Constantin-Vodă. Ce boierii şi ţara nu cutezau să zică într’alt
chip, că se temeau de slujitori; ce numai le căuta să priimească
şi să zică cum ziceau slujitorii». O întărire turcească întâm-
plătoare se adaugă. Un simplu agă era la Iaşi, cu trebi, şi
acesta, «văzând că strigă cu toţii într’un cuvânt», îşi arogă
dreptul de a confirma tumultuoasa alegere, mergând până la
aşezarea în biserică lângă Scaunul domnesc, ba luând chiar
loc în alt scaun. Urmează, de sigur, molitva arătată mai sus
la Sfântul Nicolae 2). « Şi au început a slobozire puştile cele
mari şi a zicere surlele, trâmbiţele şi a batere tobele, pe obiceiu,
tabulhanaua 3).»
  Deşi se ceruse prin trimişi speciali, între cari un tânăr
Roset, întărirea din partea Sultanului, ea n’a putut fi
câştigată, deşi, cum am văzut, aga pusese în spinarea
beizadelei un caftan provizoriu. In curând acela care se
intitulase Dimitrie-Vodă trebuia să ieie calea către Con-
stantinopol.
  Din această « Domnie » neconfirmată, pe care cel care cre-
zuse că o putea păstra n’a pomenit-o în acte sau scrise de * *)
    *) In Letopiseţele Iui Kogălniceanu, II, p- 39-
    a) Ibid., p. 244.
    *) Ibid.
    f**_
www.digibuc.ro
4
N. IORGA
214
mai târziu, nu ne-a rămas niciun document, deşi cărţi dom-
neşti au trebuit să se dea în acest aşa de scurt răstimp.
   Noua Domnie, pe care Dimitrie Cantemir o datoria inter-
venţiei Hanului Tătarilor şi, probabil, şi unora din prietenii
constantinopolitani, arată un fel de a fi cu totul deosebit.
Acela care devenise, în Capitala imperiului, un tânăr « cilibiu »
de princiară origină, trăind după moda locului şi a vremii în
palatul a cărui înfăţişare o cunoaştem şi din care s’au păstrat
importante ruine, purtând în acelaşi timp turbanul şi hangerul
ca şi cravata şi haina strânsă pe corp a curtenilor marelui rege
francez, cu al cărui ambasador era în legătură, se simţia
acuma ca un reprezentant al acelui spirit apusean pe care-1
putuse cunoaşte zilnic în Pera plină de Levantini, în lăcaşurile
ambasadorilor străini. Nu mai visa de apuse splendori bizan-
tine, păstrate din instinct în vechea lui Moldovă, ci tindea
să se manifeste ca un iubitor de oameni, vrăjmaş al pom-
pelor, despreţuitor al formelor, sprijinitor înainte de toate al
săracilor, gata să-i ajute chiar în dauna Cămării domneşti şi
a Vistieriei, iar, faţă de boierii speriaţi de ifosurile imperiale
ale lui Nicolae Mavrocordat, de asprimea cu care cădea asu-
pra celor bănuiţi de dânsul, chemând călăul ca să mântuie
pe dată cu dânşii, el apărea ca un bun tovarăş din vremile
întâii tinereţe, socotind, preţuind şi aşezând pe fiecare după
vrâsta şi vrednicia lui.
   In aceste privinţi toate izvoarele de ţară concordă.
   După Nicolae Costin, pe care noul drum îl aşeză, pentru
pedanta lui învăţătură şi cunoaşterea, dela Iezuiţii din Iaşi, şi
a limbii latine, în fruntea noului Divan, Dimitrie Cantemir
apăru la Iaşi, coborîndu-se din poşta turcească, «menzilul îm-
părătesc », cu o neobişnuită simplicitate. Nu era lângă dânsul
nimic din semnele impunătoare ale unei noi stăpâniri: nici
tuiurile dăruite de Sultan vasalilor înfeodaţi de dânsul, nici
steagul de Domnie, nici muzicanţii turci cari cântau, după
datină, de înscăunare: «fără tuiuri, fără sangeac, fără tabul-
hanaoa împărătească ». Atâta numai; un Turc purtând nu *)
     *) Icid., p. 89,
www.digibuc.ro
215 PRACTICA DOMNEASCĂ A UNUI IDEOLOG: DIMITRIE CANTEMIR   5
ştiu ce semn al puterii, în care cei nedeprinşi cu un astfel de
alaiu văzură numai « o ghioagă lungă de lemn ţinută amână ».
Cu dânsul, cu clerul, cu boierii, cu slujitorii şi mulţimea ce
se va fi adunat, el merse la biserica lui Ştefan-cel-Mare, unde-i
era îngropat părintele, şi acolo primi pe frunte mirul, cu o
evlavie pe care vom vedea că o înseamnă un martur străin.
   Cuvântările altora se îndreptară iarăşi, după ceremonialul
arhaic, către dânsul. Dar elocventa lui Vodă însusi trebui
      '                            t                »
să întreacă pe a lăudătorilor săi. Cronicarul o afirmă: fiind
«slovesnic», el a cerut cu căldură «să fie unii către alţii
întru dragoste, poftind pre cei bătrâni ca pre nişte părinţi,
pre cei de vrâsta sa ca pre nişte fraţi, pre cei mai tineri ca pre
nişte fii, arătând ce ar fi folosul unirii boiereşti». îndemn ce
nu se auzise niciodată în această Moldovă sfâşiată de interese,
mâncată de cumplite uri, în care unii erau pentru Mihai
Racoviţă, alţii pentru tânărul Constantin Duca, ba câte unul
şi pentru Ţarigradeanul Nicolae Mavrocordat, fără să uităm
pe anume boieri cari, între cele două beizadele lăsate de
Constantin-Vodă Cantemir, preferau pe fiul cel mare, a cărui
înlăturare dela succesiune a încercat s’o explice prin tradiţia
tării Dimitrie: Antioh-Vodă.
>
   Aceeaşi « filosofie » o recunoaşte credinciosul sfetnic al lui
         » *
Dimitrie-Vodă, Ion Neculce. Pe când, în Domnia lui Antioh,
fratelui mai mic îi ieşise numele că e « nerăbdător şi mânios,
zlobiu la beţie», «om rău», acuma, din înaintarea vrâstei sau
din experienţa în lucruri de turburări şi de războiu, «aşa se
arăta de bun şi blând că tuturor le erau uşile deschise, şi ne-
măreţ, de vorovia cu toţi copiii». O înduioşătoare notă a
acestui temperament superior, rafinat şi înălţat prin cetirea
multor cărţi şi prin cunoaşterea atâtor oameni aleşi: plăcerea
de a se apropia şi de sufletul nevinovat al copiilor ţării sale
de naştere.
   Banii steagului e silit, contra voinţii sale, a-i scoate, pentru
a-şi plăti la Constantinopol Domnia, dar cu un sfert mai
puţin decât ceruse Nicolae Mavrocordat, deci trei mii de
galbeni. Prieten al mazililor, din ale căror rânduri de vred-
nici gospodari şi de ostaşi născuţi i se trăgea neamul şi după
tată şi după mamă, el le scade la jumătate dajdea, « şi unora
www.digibuc.ro
6
N. IORGA
216
şi mai bine ». Desfiinţează prin «testament », deci cu blăstăm
al clerului, rostit de Mitropolitul ţării, desetina, şi poate
— cum se va vedea din altă mărturie —, nu numai pentru
boieri, cum o afirmă Neculce, deşi acesta spune în toată
forma că « acest obiceiu se făcuse dela Mihai-Vodă de dau
desetină boierii, iar Dimitraşco-Vodă i-au iertat». Aceasta
era şi firesc ca unul care, în deosebire de alţii, «lăcomie nu
avea mare ».
   Aplecat spre cei mici şi săraci, el adună toată boierimea în
jurul lui, căutând în unirea lor: sprijinul pentru viitorul
primejdios de luptă creştină; «deci boierii, văzând aşa milă
şi nemărire, începuse toţi a se lipire şi a-1 lăudare ».
   Se observă, ca element de critică, atâta că, necunoscând
ţara, de mult ce trăise dincolo de hotarele ei, judecata, la care,
ca orice Domn, era îndatorat zilnic, nu-i era prea sigură:
«la giudecăţi nu prea putea lua sama bine, poate unde fusese
trăit mult la Ţarigrad, în străinătate ».
   Şi pentru toate acestea el nu cerea altceva decât o recu-
noaştere care de sigur i se cuvenia: «lucrurile lui poftea să fie
lăudate » 1). Şi care e oare omul superior care, între ai lui,
cărora se osteneşte a li face bine, să n’o fi dorit cândva în
vieaţă ?
   Şi iată un al treilea contemporan, acela care trece subt
numele modestului logofăt de Divan Mustea. Iarăşi lipsa do-
rinţii de a se impune prin forme exterioare: «Au venit mai
degrabă fără gloată, fără de nicio mândrie ». Aceeaşi prietenie
fără deosebire de vârstă şi de rang: « S’a arătat cătră toţi cu
dragoste şi cu blândeţe, şi pre toţi boierii îi ţinea la cinste, şi
ţara nu o au supărat cu bani, ce prea uşor au lăsat pe săraci,
ca să poată plăti mai lesne », adăugind că şi lumea, cu ochii la
nădejdile muscăleşti, nu era dispusă să caute până în fundul
pungii 2).
   Şi un glas străin se adauge la acelea care arată intenţiile
de nouă Domnie, «filosofică», ale lui Dimitrie-Vodă. Spi-
ritualul parazit corfiot, făcând haz de înstrăinarea, de sărăcia * *)
     *) Ibid., p. 302.
                                 *) Ibid., III, p. 43. Al patrulea martur, Grecul Amiras, vorbeşte numai de
                                 inovaţiile lui Dimitrie Cantemir în ce priveşte muzica turcească (ibid., p. 117).
www.digibuc.ro
217
PRACTICA DOMNEASCĂ A UNUI IDEOLOG: DIMITRIE CANTEMIR
7
şi de boala sa, Anastase Condoid, aşezat de mai mult timp
în această Moldovă, unde mediul boieresc, chiar în Iaşi, i se
părea greoiu şi neînţelegător, în comparaţie cu ce lăsase în
insula sa influenţată de Veneţia, împărtăşeşte lui Hrisant,
Patriarh al Ierusalimului, cu care Dimitrie va avea tainice
legături politice, cum apare stăpânitorul abia sosit în Iaşi,
faţă de acel Nicolae Mavrocordat pe care totuşi scriitorul îl
recunoaşte că fusese «întru toate prea-glorios, prea-bogat,
vrednic de o puternică impărăţie »1). Arătând de ce ajutor
s’a învrednicit dela fostul Vornic Iordachi Ruset, ajuns acuma
Hatman, el urmează asa, vorbind de Domnul însusi: «A
venit Domnul cel nou, la inima căruia am cunoscut o bună-
voinţă faţă de mine care n’a ştiut măguli cu cuvinte plăsmuite,
ci a face bine cu bogate daruri. I-am rostit o laudă la ceasul
venirii lui, şi mi-a dăruit un frumos postav de doisprezece
coţi, canavăţ, de mătasă, veneţian, de şaizeci de lei, şi m’a
asigurat să iau cât luam şi de la Domnul de mai nainte. Sper
de la mărinimia lui acel ajutor pe care nu l-am ştiut de la
socotinţa guvernării otomane ».
   « Şi rugăciunea Ta », adauge el, să fie aceasta: « să-i dea o mare
stabilitate şi stare paşnică pentru de obşte folosul cârmuirii
ţării, căci şi de Dumnezeu se teme, bisericile lui le venerează, şi
poporul nu-l supără; n’a voit cheltuieli de Domnie nouă şi a
înlăturat peste tot darea albinelor şi a viilor. Boierii cari de
frică se sălăşluiau prin pustiu, de mult curaj s’au întors la
ale lor, răsuflând aierul lor părintesc cu toate formele bu-
curiei şi mulţămirii. In scurt, străluceşte în Bogdania azi o
schimbare a dreptei celui Prea-înalt, căci a răsărit în ea
nou soare de dreptate ».
   Aceeaşi mulţumire cu noul Domn o arată Condoidi şi în
scrisoarea dela 18 Aprilie, în care vorbeşte de răsplata din
bielşug pentru opera de traducere la care, din însărcinarea
lui Hrisant, lucrează cu greutate, fără un Lexicon ca acela,
vestit, al lui Scriverius (Schryver), şi urează «întărirea pe
părintescul Scaun » a celui care aşa de generos a fost faţă de
dânsul. Rolul străin lui era de a face predicele greceşti, de o
    l) Iorga, în « Hurmuzaki », XII, pp. 83—85, Ni, LI,
www.digibuc.ro
8
N. IORGA
ai8
retorică aleasă, în zilele Postului celui mare, şi în frumoasa
biserică a lui Vodă-Barnovschi. Cu acest prilej aflăm că egu-
menul, care cârmuia în numele Sfântului Mormânt, se făcuse
vinovat de les-maiestate, de bună samă atacând pe Dimitrie
în folosul fostului stăpân grec, Nicolae Mavrocordat, şi a
trebuit ca Domnul să se gândească la legătura vinovatului cu
Patriarhul Ierusalimului pentru ca pedeapsa să nu fie şi mai
aspră.
   Dar încă din acel moment problema grea a politicei externe
între Turci, Suedezi şi Ruşi se punea aceluia care, de mult,
cu speranţe mari, o resolvise teoretic. Condoidi arată că la
Cetăţuia erau adăpostiţi Suedezi, Poloni de-ai lui Stanislav
Leszczynski şi Cazaci de subt ascultarea lui Mazeppa, aliatul
eroicului rege 1).
   Alcătuirea Divanului Domnesc pune alături boieri de mai
veche şi mare vază, ca Nicolae Costin, Lupu Costachi, Cons-
tantin Costachi, Ioan Sturza, Sandu Sturza, Ilie Catargiu,
cu oameni noi, din tineret, ca Hatmanul Antohie (alt Antioh)
Jora, Ioan Neculce, Gheorghiţă Păharnicul, Dabija Banul,
locul de Postelnic fiind rezervat unui Grec constantinopolitan,
de cunoştinţă intimă, acel « Spraioti Dracumana», care tre-
bue să fie dragomanul Euspragiotes, Evspraioti * 2).
   Cu aceşti sfetnici el va fi desfăşurat o întreagă activitate
dominată, fireşte, de un spirit nou. Din nenorocire actele ce
s’au păstrat privesc lucruri fără însemnătate: privilegii pen-
tru boieri de cei noi, şi mai ales ostaşi tineri, ca Ştefan Luca,
fost al treilea logofăt3). Păharnicul Adam Luca, Alexandru,
căpitanul de Fălciiu4), Sandu Vârnav, pârcălabul de Orheiu,
Pavel Vârnav, Apostol Dabija5), Beldiman treti logofăt6),
restul privind pe episcopul de Roman, Pahomie 7) , preoţi şi
alţi slujitori bisericeşti 8), calicii sau mişeii tot din Romanul
    *) Ibid., pp. 85—86, Nr. VII.
    a) Neculce, p. 302.
                  s) Bibi. Ac. Rom., CXLI, 28. Cf. pentru dânsul şi Nicolae Costin, p. 101.
                  *) Bib'. Ac. Rom., XLVII, 214. Cf. Codrescu, Uricariul, XVI, pp. 221—2.
    5) Ibid., LXX, 189.
                                 ®) Ibid., XII, 261. Pentru un răzeş dela Alexeşti, ibid., CIV/42. Cf. şi ibid.,
    »j Ibid., LXVI, 4.
    ") Ibid., LXXXVI, 54.
www.digibuc.ro
219
PRACTICA DOMNEASCĂ A UNUI IDEOLOG; DIMITRIE CANTEMIR
9
Vlădicăi Pahomie x). Am publicat cândva în aceste « Memorii »
chiar un document de caracter militar.
   Ce păcat că nu ni s’a transmis dela el o condică asemenea
cu acelea ale Fanarioţilor următori! Dar că în această admi-
                     >
nistraţie, pe care abia o întrezărim, era o politică, apare ne-
îndoielnic.
   Ne putem gândi ce ar fi dat ea dacă lui Dimitrie Cantemir
i-ar fi fost îngăduit a îmbătrâni în Scaun, şi cu atât mai
mult a lăsa Domnia urmaşilor cari să continue înoirea Sta-
tului după exemplul lăsat de dânsul.
   Nu odata împrejurări neprevăzute au stricat norocul acestui
popor. l
   l) Ibid., LXV, (2)27. Alte documente ale lui ar trebui adunate.
www.digibuc.ro
           UN VECHIU PROCES LITERAR
           (RELAŢIILE LUI I. BOB CU S. KLEIN, GH. ŞINCAI
           ŞI P. MAIOR)
                             DE
                      ZENOVIE PÂCLIŞANU
                  MEMBRU CORESP. AL ACADEMIEI ROMÂNE
                                         Şedinţa dela 19 Aprilie 1934
   In Aprilie trecut s’au împlinit patruzeci şi unu de ani de când
Aron Densuşianu încerca în Revista critică şi literară din Iaşi
(pp. 145—161) să explice « Cauzele persecuţiunilor lui S. Micul,
G.  Şincai şi Petru Maiori). Relaţiile dintre cei trei mari învăţaţi
ardeleni şi vlădica Ion Bob având o influenţă hotărîtoare asupra
vieţii şi activităţii lor, au preocupat, mai mult ori mai puţin,
pe aproape toţi istoricii noştri literari. Am crezut că o nouă
examinare a acestui interesant moment dramatic din vieata
                                                                    9
culturală ardeleană poate fi utilă. O încerc în paginele urmă-
toare utilizând pe lângă materialul cunoscut şi o parte din actele
inedite aflătoare în Blaj şi Oradea.
   Eroul principal al acelei drame atât de nenorocite şi cu
urmări atât de funeste asupra vieţii noastre literare a fost
vlădica Ion Bob. Născut la 1739 în Orman, fostul judeţ Solnocul
de mijloc, azi Someş, a învăţat întâiu la dascălii reformaţi din
satul său natal, apoi din Ocna Dejului, din Ghiula şi Ciomafaia.
Liceul l-a făcut la iezuiţii din Cluj, întreţinându-se mai mult
din mila călugărilor. După terminarea liceului, în vârsta du
25 de ani, a mers în Septemvrie 1765, împreună cu Gherman
Peterlachi — cu care ne vom mai întâlni — la Blaj, cu intenţia
   xp A, R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom• XVI.
www.digibuc.ro
a
ZENOVIE PACLIŞANU
222
de a se face călugăr, intenţie la care, după un an de noviciat,
a renunţat, părându-i-se vieaţa călugărească prea severă. Pe
când era în mănăstirea blăjeană,s’a petrecut un eveniment, care
l-a impresionat şi pe care după mai bine de trei decenii voia
să-l repete şi el cu Samuil Klein: călugărul Grigorie Maior,
care făcea o opoziţie violentă noului episcop Rednic, a fost
chemat la Sibiu, acolo arestat şi dus în surghiun la mănăstirea
Muncaciului.
   I.   Bob a părăsit Blajul în iarna anului 1765 plecând la Odor-
heiu, unde fostul său protector din Cluj, Alexandru Sarosi, era
superiorul mănăstirii iezuiţilor. Nădăjduia să treacă cu acesta
în Ungaria şi să urmeze dreptul. Sarosi l-a primit şi l-a făcut
economul său (suum oeconomum fecit tradens mihi omnia et
eorum curam, spune Bob în Autobiografia sa 1). Deşi Sarosi
murise în Mai 1766, Bob a rămas la Odorheiu econom al iezui-
ţilor până în Aprilie 1769, când a trecut la Blaj în slujba de
dijmuitor al mănăstirii, pe care a purtat-o patru ani şi jumă-
tate. « La anul 1773 venindu-i chef să se facă popă — zice Petru
Maior — măcar că era fecior bătrân » de 34 de ani, a fost trimis
de noul vlădică Grigorie Maior, surghiunitul dela 1765, în
seminarul din Târnavia. Terminând studiile teologice la 1777
se întoarce la Blaj, după ce petrecuse patru zile la Viena, unde
a fost adăpostit în institutul teologic Pazmaneu, numit astfel
după întemeietorul lui, Petru Pazmany. Aci face cunoştinţă cu
teologii români I. Para, Vasile Nemeş, Petru Ungur, Ştefan
Salcivai si Alexandru Fiscuti, cunoştinţă care, cum vom vedea
mai târziu, l-a dus în fruntea episcopiei Blajului. Sfinţit preot
în Iunie 1778, a fost numit protopop la Daia fără a-şi ocupa
slujba niciodată fiind, tot atunci, însărcinat cu supravegherea
lucrărilor de reînoire a mănăstirii şi catedralei din Blaj şi cu
strângerea banilor oferiţi de preoţime pentru nevoile de războiu
ale monarchiei. In Martie 1779 e numit protopop al Mureşului
cu sediul în Târgu-Mureş, slujbă pe care a purtat-o până în
toamna anului 1782 când a ajuns episcop al Blajului, în locul
lui Grigorie Maior, demisionat2). * *)
    *) Cipariu, Acte fi Fragmente, p. 25.
    *) Pentru toate acestea vezi Autobiografia lui I. Bob, publicată de T. Cipariu
în Acte şi Fragmente, p. 21 squ.
www.digibuc.ro
«3
UN VECHIU PROCES LITERAR
3
   Pe Samuil Klein, Bob l-a cunoscut în Blaj în anii 1764—65.
Tot acolo aii petrecut împreună şi în 1777—78. Cu Gh. Şincai
pare a fi avut chiar relaţiuni de prietenie pe timpul când era
protopop la Târgul-Mureş, pentrucă acela îl numeşte într’o
scrisoare din 23 August 1781 adresată învăţatului ungur Daniil
Cornides « familiaris meus » *). Nu ştiu să fi avut, înainte de
a ajunge episcop, relaţiuni cu cealaltă victimă a sa, Petru Maior.
   Alegerea de vlădică a lui Ion Bob s’a datorit unui curent
deosebit de interesant, asupra căruia nu s’a stăruit încă, deşi
privitor la el găsim imformaţiuni preţioase în Istoria biseri-
cească a lui Petru Maior, informaţiuni confirmate de Ion Bob
însuşi. Toţi episcopii uniţi, cu excepţia lui Ioan Patachi
(1721—27), au fost călugări precum călugări au fost, în ultimele
decenii, si sfetnicii lor, cari formau consistorul vlădicesc si
cei mai mulţi din profesorii şcoalelor blăjene. Acest fapt, apoi
ideile antimonahale, care stăpâneau în capitala imperiului,
Viena, pe timpul lui Iosif II, au produs şi în mijlocul preoţimei
culte unite un pronunţat curent contra stăpânirii eparhiei ex-
clusiv din partea călugărilor. Iniţiatorii acestui curent au fost
cei câţiva protopopi cari şi-au făcut studiile teologice la Viena.
Ion Bob a fost exponentul lor — deşi nu-şi făcuse studiile
acolo — în lupta electorală deschisă în vara anului 1782, după
demisia forţată a lui Gregorie Maior.
   Am amintit mai sus că Ion Bob, după terminarea studiilor
în Târnavia, a petrecut câteva zile la Viena, unde a cunoscut
pe teologii Ştefan Salcivai, Ion Para, Vasile Nemeş, Petru
Ungur şi Alexandru Fiscuti. In 1782, Ştefan Salcivai era supe-
rior la institutul s. Barbara din Viena, Ion Para era protopop
la Năsăud, Alexandru Fiscuti protopop la Bistriţa, Petru Ungur
protopop la Santău, iar Vasile Nemeş protopop la Tăşnad; prin
urmare toţi alegători şi toţi oameni cu influenţă asupra preo-
ţilor* 2). După retragerea lui Grigorie Maior, Ştefan Salcivai
a scris lui Ion Para că acum e momentul potrivit ca în fruntea
vlădiciei Blajului să fie ales un preot de mir şi stăruia să lupte
    ’) A. Veress, Note şi scrisori Şincaiane. Bucureşti 1927, p. 18.
    2)    Drept de vot la alegerea de episcop aveau protopopii şi din fiecare proto-
popiat câte doi preoţi. Episcopul era numit de împăratul din trei candidaţi cari
obţineau cele mai .multe voturi.
   i9*
www.digibuc.ro
4
ZENOVIE PACLIŞANU
224
ca între cei trei candidaţi să fie şi Ion Bob, care e cel mai în
vârstă dintre protopopii teologi. Dacă va fi şi el intre cei trei
cu voturi mai multe, se va îngriji Salcivai, ca împăratul să-l
numească. Ion Para a luat contact cu foştii colegi din Viena
şi astfel la alegerea din 12 August 1782 din 179 voturi Ion Bob
a obţinut 37, faţă de Ignatie Darabant care obţinuse 63 voturi şi
faţă de Iacob Aaron cu 57 voturi. Ion Bob era deci unul din
cei trei. In Autobiografia citată Bob spune că Salcivai «laboravit
pro me tamquam persona de clero, quum alii duo essent mo-
nachi » 1). Mulţumită zelului lui Salcivai, Ion Bob a foşt numit
la 21 Octomvrie 1782 vlădică al Blajului. Numirea lui a trebuit
să revolte adânc în rândul întâiu pe călugării blăjeni. In Auto-
biografia sa Bob ne informează că S. Klein, care atunci petrecea
la Viena, lucra acolo ca să fie numit oricare dintre ceilalţi can-
didaţi, numai el nu. De acasă Şincai scria, îndată după alegere,
nunţiului din Viena să facă tot ce-i stă în putinţă ca să fie numit
Ignatie Darabant2).
   In afară de faptul că numirea lui era socotită ca un act în-
dreptat împotriva călugărilor — şi era, într’adevăr, un astfel
de act — Bob nu era şi nu putea fi simpatic şi din alte motive.
Părăsise mănăstirea după anul de noviciat, ocupând apoi până
la vârsta de 34 de ani, când a fost trimis în seminarul din
Târna via, slujbe fără nicio legătură cu preoţia — econom la
iezuiţii din Odorheiu şi dijmuitor al mănăstirii din Blaj — şi
chiar şi după absolvirea la vârsta înaintată de 38 de ani a semi-
narului, deşi a fost numit protopop la Daia «fu ţinut — cum
spune Petru Maior — în curtea cea vlădicească în Blaj socotitor
la caii şi celelalte, care cugeta vlădica Gr. Maior să dea spre
ajutor împărătesei Maria Teresia asupra Prusului». Ca pro-
topop — deci în slujbă strict bisericească — funcţionase abia 3
ani. Nu dovedise, prin urmare, niciuna din marile calităţi ale
antecesorilor cari au fost toţi oameni cu studii superioare şi cu
o bogată activitate bisericească înainte de a ajunge episcopi. -
   Apoi ceilalţi doi candidaţi, cari obţinuseră voturi mai multe,
erau amândoi călugări cu mare prestigiu. Ignatie Darabant a
fost vicar al episcopiei Blajului sub vlădicia lui Atanasie Rednic * *)
   ') Pentru amănunte vezi Petru Maior la Cipariu, O. cit., p. 133 sq.
   *) «Foaia bisericească şi scolastică din Blaj», I, (1881), p. 51.
www.digibuc.ro
225
UN VECHIU PROCES LITERAR
5
şi Grigorie Maior, « harnic, cu inima mare şi cu neastâmpărata
râvnă spre binele cel de obşte al clerului» — cum zice Petru
Maior. Iacob Aaron, călugăr şi el, făcuse strălucite studii
filosofice şi teologice la Roma şi în 1782 era rectorul institutului
s. Barbara din Viena. Faţă de aceştia triumfase I. Bob, care
dăduse până aci dovezi numai că e un bun econom şi un bun
strângător de dijme.
   Samuil Klein, Gheorghe Şincai şi Petru Maior aveau motive
speciale să fie nemulţumiţi. Toţi trei erau adânc devotaţi lui
Ignatie Darabant, fiindcă în urma stăruinţelor lui a fost trimis
cel dintâi Ia studii în Viena, iar ceilalţi doi în Roma. Gh. Şincai
scrie despre el «părintele şi crescătorul meu cel prea dulce »,
care « cu autoritatea şi judecata sa făcu de am fost trimis la
Roma în anul 1774 pentru studii mai înalte, iar după reîntoar-
cere totdeauna cu blândeţe m’a tratat »>1). Samuil Klein scria
în Dedicaţia la Teologia sa moralicească adresându-se lui Ignatie
Darabant: «cel ce de când m’ai cunoscut totdeauna ca pe un
frate... m’ai iubit şi m’ai miluit... că tu ai fost şi pricinuitorul
ca eu să me trimit la academiile cele din ţările dinafară, pentru
carea mare ba prea mare dragoste şi cu adevărat părintească
inimă cu multe îţi sunt dator » 2).
   întâiul, care a reacţionat contra numirii lui I. Bob a fost
Samuil Klein. La începutul anului 1784, când episcopul era
încă la Viena, s’a adresat direct lui Iosif II cerându-i încu-
viinţarea de a părăsi călugăria. împăratul a trimis la 12 Fe-
bruarie 1784 petiţia lui Klein episcopului Bob, care nu i-a dat
nicio importanţă3). După întoarcerea episcopului la Blaj, Klein
împreună cu Şincai, Petru Maior şi Gherman Peterlachi, tova-
răşul din 1765 al lui I. Bob, au cerut, acum împreună, direct
dela acesta, deslegarea dela voturile călugăreşti. Deşi prepozitul
(egumenul) mănăstirii, Ieronim Kalnoki, a propus în « avizul»
său din 19 Iunie să fie satisfăcute cererile tuturora, adică să li
se dea voie să părăsească vieaţa călugărească, episcopul n’a avut
curajul să hotărască singur, ci s’a adresat guvernului ardelean.
   *) Nota 18 la cunoscuta sa Elegie în Cipariu, *) * Archiv pentru filologie fi istorie *,
P- *9*•
   *) T. Cipariu, o. cit., p. 676.
   *) Memoriul lui Bob din 29 Septemvrie 1797 către guvernul ardelean in Cipariu,
«. cit., p. 717.
www.digibuc.ro
6
ZENOVIE PACLIŞANU
226
Acesta a răspuns la 28 Decemvrie. Răspunsul a fost, pentru
Klein şi Peterlachi, nefavorabil. Privitor la cel dintâi răspunsul
accentua că, neputând fi trimis nici în parochie, să rămână în
mănăstire şi să fie îndemnat a duce o vieaţă liniştită şi potri-
vită regulilor cinului călugăresc x).
   Şincai, care nu era hirotonit, avea încă de mult slujba de
catechet şi director al şcoalei naţionale (şcoală primară) din
Blaj, apoi pe aceea de inspector al tuturor şcolilor româneşti
din principatul Ardealului. Petru Maior a fost trimis paroh şi
protopop la Reghinul săsesc. Samuil Klein a fost silit să rămână
mai departe în mănăstirea din Blaj, ocrotit câtva timp numai de
prietenia înţelegătoare a vicarului Ignatie Darabant, « părintele
nostru Ignatie, îngerul cel dela Dumnezeu dat nouă apărător —-
zicea Klein mai târziu — folositorul cel ferbinte şi ajutorul cel
grabnic, căruia i se făcea milă de asuprealele noastre ce ni se
întâmpla » l 2).
   înainte de a urmări desfăşurarea conflictelor dramatice dintre
I. Bob şi cei trei mari învăţaţi şi pentru înţelegerea deplină
a lor, sunt necesare câteva lămuriri asupra activităţii noului
vlădică şi asupra atmosferei pe care a creat-o în biserica unită.
Ion Bob, spre deosebire de antecesorii săi, era, ca pregătire
teologică, mediocru. Făcuse la o vârstă înaintată (35—38 de
ani) studii teologice într’un seminar din Ungaria, pe când ante-
cesorii săi au învăţat la universităţile din Viena (At. Rednic) şi
Roma (P. Aaron şi Grigore Maior) şi tot acolo învăţaseră şi
mulţi din sfetnicii săi blăjeni.
   Apoi toţi antecesorii erau în rândul întâiu păstori de suflete,
cutreerând aproape în permanenţă vasta eparchie, şi propo-
văduind Evanghelia; I. Bob sta acasă fiind cu totul absorbit de
preocupările economice. Aceia erau mereu în contact cu repre-
zentanţii clerului, ţinând sinoade şi sfatuindu-se cu ei, acesta
în lunga-i păstorie n’a convocat « soborul mare » decât de două
ori, când a fost silit, şi anume în 1791 — ca să facă jurământul
de credinţă lui Leopold II şi în Decemvrie 1792 pentru a face
    l)    Avizul lui Ieronim Kalnoki în Al. Papiu Ilarian, Vieaţa, operele fi ideile lui
Gh. Şincai, p. 89. Pentru răspunsul guvernului vezi scrisoarea din 28 Ianuarie 178$
2 lui Bob în I. Radu, Doi luceferi rătăcitori. Bucureşti, 1924, pp. 38—39.
    *) Dedicaţia din Teologhia Moralicească în Cipariu, o. cit.
www.digibuc.ro
UN VECH1U PROCES LITERAR
7
237
jurământul de credinţă împăratului Francisc I (1792—1835).
Dacă nu erau aceste două schimbări de tron, e foarte probabil,
că vlădica nu ar fi luat niciodată contact cu reprezentanţii cle-
rului său adunaţi în sinod.
                  1
   Obţinând puţinele voturi în sinodul electoral din 1782 ca
exponent al curentului antimonahal, I. Bob a urmărit, dela
începutul vlădiciei sale chiar, distrugerea ordinului călugăresc
blăjean, de care întemeietorul lui, Inochentie Micu Klein, le-
gase atâtea nădejdi. A menţinut ca vicar general pe Ignatie
Darabant «fără nici a se sfătui cu el despre lucrurile clerului
sau a-i da ceva lucru vicărăşesc să lucre, nu vru; asemenea făcea
şi cu ceilalţi călugări » x). « După ce s’a întărit în scaun — spune
Petru Maior — vlădica Ion Bob, precum avea mare ură asupra
călugărilor, nu numai întru ascunsul inimii ci şi la arătare,
cât nici pe preoţi nici pre mireni nu-i suferea să se apropie de
mănăstire a povesti cu călugării» şi se purta cu asprime faţă de
aceia «pe cari îi simţea că au plecare a se face călugări»1 2). La
sfârşitul anului 1784 în mănăstirea din Blaj erau 11 monachi.
In 1788 Ignatie Darabant a trecut episcop la Oradea, în 1790
au murit doi, în 1792 alţi doi, în 1794 unu, în 1801, 1802 şi 1803
încă câte unul. La 1804 Samuil Klein a părăsit mănăstirea
în care mai rămăseseră trei bătrâni neputincioşi, trecând la
Buda ca revizor la Tipografia universităţii. Cu toate acestea
în tot cursul vlădiciei sale de 48 de ani, I. Bob n’a primit în
mănăstire niciun călugăr, lăsând să se distrugă sub ochii săi
o foarte importantă instituţie bisericească şi naţională, care n’a
mai putut fi refăcută până în ziua de azi3).
   Atitudinea aceasta a episcopului Bob faţă de mănăstirea
blăjeană a fost determinată, în afară de vederile lui antimonahale
şi de alte consideraţiuni. In urma decretului împărătesc din 15
Decemvrie 1781, averile mănăstireşti au trecut în administraţia
episcopului, care, în schimb, era dator să dea fiecărui călugăr
200 floreni anual pentru întreţinere. Scăzând numărul călu-
gărilor, evident, şi sumele pe care trebuia să le dea vlădica
     1) Petru Maior, Istoria Bisericii Românilor, Buda, 1813, p. 232.
     2) O. cit., p. 224 şi 232.
     3)    I. Raţiu, Din trecutul ordinului bazilitan în < Anuarul institutelor de învăţă-
mânt din Blaj pe anul şcolar 1911—12». Blaj, 1912, pp. 55—56.
www.digibuc.ro
8
ZENOVIE PACLIŞANU
228
erau mai mici şi astfel veniturile mănăstirii rămâneau în
punga lui.
   Purtarea lui Bob faţă de cler, faţă de călugări, sgârcenia lui,
care devenise proverbială, apoi faptul că, îndată după ocuparea
scaunului vlădicesc, s’a înconjurat de rude, pentru care facea
însemnate sacrificii materiale, au produs mari valuri de ne-
mulţumiri în sânul preoţimei. De aceea «încă în zilele împă-
ratului Iosif al II-lea (mort la 20 Februarie 1790)... —zice
Petru Maior — sfatuindu-se nişte protopopi cari, ei, stătuse
mai tare ca Ion Bob să se facă vlădică, sfătuindu-se, zisei, ‘să
pornească lucru înaintea împăratului Iosif spre lepădarea lui
Ion Bob din vlădicie pentru multe pricini; care nenorocire
prea lesne putea în zilele acelea să-i cadă lui Ion Bob », — au
fost însă împiedecaţi de Petru Maior însuşi1).
   După moartea lui Iosif II, intervenţia s’a făcut: în vara anului
1790 câţiva reprezentanţi ai clerului trimit guvernului un energic
memoriu împotriva felului cum înţelegea Bob să păstorească.
Memoriul îi aducea, în şapte puncte, acuzaţii grele, spuse în-
tr’un stil aspru şi necruţător. Este acuzat că nu face vizitaţii
canonice, împiedecă unirea cu Roma, nu se interesează de
necazurile poporului, este lipsit de duhul blândeţii, a introdus
în moşia vlădicească o mulţime de rude, care sug sângele ţăra-
nilor — sanquisugae — le numeşte memoriul — beau şi mă-
nâncă şi se îmbogăţesc din averile episcopiei care ar trebui
folosite spre alte scopuri, nu dă niciun ban săracilor şi nu poartă
grije de instituţiile bisericeşti. Casa parochială din Blaj e ruinată
de şase ani şi vlădica nu o repară, deşi el e ctitorul bisericii,
spunând că nu are lemne şi nu are bani, dar în acelaşi timp
a cumpărat unei nepoate o casă cu 300 florini şi unui frate al
său o casă în Alba-Iulia cu 5000 florini. In împrejurările ac-
tuale ar trebui — zice memoriul — să invite la sine câţiva pro-
topopi şi preoţi învăţaţi, să discute cu ei necazurile clerului şi
să intervină la dietă pentru îndreptarea lor. Antecesorii lui
ţineau relaţii bune cu magnaţii şi funcţionarii superiori ai ţării
şi astfel puteau face mult bine bisericii. De Bob însă nu se
apropie nimeni, fiindcă vecinie se plânge de sărăcie.
   9 Istoria bisericii Românilor, p. 323.
www.digibuc.ro
229
UN VECHIU PROCES LITERAR
9
   Guvernatorul Banfy trimete la 7 Septemvrie 1790 lui Bob
memoriul amintit, invitându-1 să examineze plângerile pe care
le cuprinde şi care, zice guvernatorul, abia pot crede că ar putea
fi, nu săvârşite, ci îngăduite de un episcop (credere vix possum
ea, prout exponuntur, a viro in episcopali dignitate constituto
vel admitti multo minus committi posse) — şi să ia măsurile
potrivite pentru îmblânzirea clerului ca nemulţumirile să nu
isbucnească din nou cauzându-i neplăceri atât lui — episco-
pului— cât şi instanţelor superioare 1).
   In atmosfera aceasta de nemulţumire a părăsit Blajul (1787
ori 1788) şi I. Budai-Deleanu, care într’o scrisoare din 1814
scria, vorbind de Bob şi de oamenii lui, « cunoscutu-i-am eu
foarte bine când i-am părăsit — Budai fusese profesor şi di-
rector de studii în seminarul teologic de-acolo! — şi fugind,
mai bine am ales nemernicia decât sâmbra cu dânşii» 2). Tot
atunci (1788) a părăsit mănăstirea blăjeană şi Ignatie Darabant,
fiind numit episcop la Oradea în locul răposatului Moise
Dragoş. De odată cu plecarea lui, centrul mişcărilor naţionale
româneşti s’a mutat şi el, pentru foarte mult timp, din Blaj în
reşedinţa vlădicească a lui Darabant si a urmaşului său Samuil
   i    t                            >        >
Vulcan. In Blajul lui Bob au rămas deci numai S. Klein şi Gh.
Şincai, alături de câteva figuri şterse şi fără nicio însemnătate
culturală.
   In anul instalării lui Bob în scaunul vlădicesc (1784), Samuil
Klein — ca să începem cu el, cel mai bătrân — nu era un necu-
noscut. Tipărise până la această dată la Viena, în tipografia lui
Kurtzbock « Cartea de rugăciuni pentru evlavia omului creştin »
(1:779), %Elementa linguae daco-romanae sive valachicae» (1780),
întâia gramatică tipărită a limbei române; «Dissertatio canonica
de matrimonio juxta disciplinam graecae orientalis ecclesiae » (1781)
şi «Dissertatio de jejuniis graecae orientalis ecclesiae» (1782),
lucrări care i-au câştigat o mare faimă şi în lumea învăţaţilor
străini. Cu toate acestea Bob nu-i putea ierta că în 1782 a
luptat la Viena contra numirii sale în scaunul vlădicesc al Bla-
jului — acest amănunt nu uita să-l amintească şi în autobiografia * *)
    *) Copie contemporană în Biblioteca centrală din Blaj.
    *) Revista critică }i literară din Iaşi II, p. 153.
www.digibuc.ro
IO
ZENOV1E PACLIŞANU
230
sa redactată la 1803! — apoi, că îndată după ce a obţinut
numirea împărătească acesta, Klein, a încercat de două ori să
iasă din mănăstire. La câteva zile după instalarea sa în vlădicie
(11 Iulie 1784) Bob primeşte denunţul faimos al croatului
Bastasich (19 Iulie) care îi spune că S. Klein intenţionează să
părăsească biserica unită trecând la ortodoxie şi că a scris chiar
mitropolitului sârbesc din Carlovitz să-l primească în eparhia
sa1). Este semnificativ pentru mentalitatea lui I. Bob faptul,
că acest denunţ l-a tăinuit 13 ani, utilizându-1 într’un moment,
când credea, cum se va vedea mai târziu, că-i poate da harnicului
călugăr lovitura de graţie.
   Evident, în atmosfera aceasta, relaţiile dintre modestul monah
şi puternicul episcop nu puteau fi amicale. In anul următor
(1785) Klein mai face o încercare să iasă din Blaj adresându-se
direct guvernului ardelean ca să-l numească paroh la Sibiu,
spunând că acolo aierul e mai prielnic sănătăţii sale şubrede.
Guvernul a trimis la 23 August petiţia episcopului, de a cărui
competenţă se ţinea rezolvirea ei. Acesta n’a împlinit dorinţa
lui Klein, petiţia însă a păstrat-o făurind mai târziu şi din ea
un argument foarte puţin demn contra autorului ei. Neputând
nici acum ieşi din Blaj, Klein se silea să petreacă cât mai puţin
în el. Astfel în toamna anului 1788 îl vedem în Alba-Iulia,
unde traduce Omiliile lui Vasile cel mare şi în acelaşi an, spune
Bob în memoriul său trimis guvernului la 29 Noemvrie 1797,
a petrecut mai mult în Sibiu * 2), deşi îl vedem scriind din Blaj
la 24 Martie şi 18 Iunie lui Samuil Vulcan, pe atunci vice-
rector al seminarului din Lemberg; în 1798 îl găsim în Oradea
la prietenul său Ignatie Darabant unde traduce Canoanele
sfintelor soboare 3); în vara anului 1790 petrecea la vărul său
Efrem Klein în Sibiu, terminând aci Istoria Bisericească după
Fleury 4). In toamna anului 1791 îl găsim în Miercurea (jud.
Sibiu) în casa lui Ştefan Laday de unde scrie la 30 Octomvrie
    9 Textul denunţului l’am tipărit în art. Contribuţii la biografia lui Samuil Micu
Klein, publicat în revista «Libertatea» a. II, (l934). P- 233.
    *) T. Cipariu, Archiv pentru filologie fi istorie, p. 717.
    3)     Al. Papiu Ilarian, Vieaţa, operile ţi ideile lui Gh. Şincai. Bucureşti 1869, p. 120
nota 1.
                                  *) N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, III, ed. 2-a. Bucureşti, 1933, P- *74-
www.digibuc.ro
231
UN VECHIU PROCES LITERAR
II
lui Ignatie Darabant1). In fine, după repeţitele intervenţii din
1799, 1801 şi 1804 ale lui I. Darabant, Klein reuşeşte să pără-
sească definitiv Blajul, în vârstă de 59 de ani, fiind numit
revizor al cărţilor româneşti care se tipăreau la tipografia uni-
versităţii din Buda.
  In timpul petrecut în mănăstirea din Blaj, relaţiile cu Bob
deveneau tot mai încordate. Conceptul unei scrisori fără dată,
scrisă însă de Klein, care se păstrează în arhiva episcopiei unite
din Oradea (voi. 210) indiferent dacă a fost trimisă lui Bob
ori nu, cuprinde informaţiuni ce aruncă o tristă lumină asupra
relaţiilor dintre ei. Bob îi făcuse lui Klein aspre reproşuri că
nu poartă barbă. Acesta răspunse în scris. Răspunsul e nervos
şi violent. Ne ameninţi — zice Klein — fiindcă nu purtăm
barbă şi astfel călcăm ritul bisericii orientale. Niciun canon
şi nicio poruncă papală nu ne obligă la aceasta. Portul bărbii
e un simplu obiceiu, pe care nerespectându-1, nu călcăm ritul
bisericesc. Acela îl calci P. S. Ta spre scandalul şi al uniţilor
şi al neuniţilor; îl calci în dispreţul ordinelor papale, îplocuin-
du-1 cu forme latine. Pe noi ne împiedeci să înghiţim ţânţarul
şi P. S. Ta înghiţi cămila. Răspunsul continuă în stilul acesta
energic şi necruţător.
  Dela 1790 înainte conflictele cu Bob sunt permanente şi ele
pot fi urmărite destul de bine. Klein începuse, la 1783, marea
operă, cea mai mare a vieţii sale, a traducerii Bibliei. îndemnul
i-a venit dela vechiul şi statornicul prieten Darabant. Tradu-
cerea era gata la 1785. In Octomvrie cere un împrumut de
4000 floreni dela Stat ca să o poată tipări. împrumutul nu
l-a obţinut. In 1787—88 se gândea s’o tipărească pe cheltuiala
proprie. Tipărise o coală de probă pe care a trimis-o prietenilor
cu rugămintea de a face abonamente. Abonamentele erau pu-
ţine iar tipografia din Blaj nu voia să lucreze decât pentru
bani gata. Atunci Klein, nerăbdător, oferă traducerea episco-
pului ortodox Gherasim Adamovici dela Sibiu ca s’o tipărească
el. Acesta trimite preoţilor «liste de subscripţie» şi, după ce
cheltuelile de tipar erau asigurate, cere la 2 Decemvrie 1790 *)
    *) Scrisoarea e publicată in Z. Pâclişeanu, Luptele politice ale Românilor ardeleni
în anii 179°—92- Bucureşti, 1923, p. 108.
www.digibuc.ro
*2
ZENOVIE PACLIŞANU
232
autorizaţia guvernului pentru a o putea tipări la Sibiu. Ne
putem uşor închipui ce s’a petrecut în sufletul lui Bob când
a aflat că o lucrare de o importanţă atât de covârşitoare a fost
pusă de un călugăr al său la dispoziţia vlădicului « schismatic ».
In 14 Decemvrie trimite guvernului o lungă jalbă contra lui
Samuil Klein, care — zice episcopul — este călugăr bazilitan,
a fost crescut pe cheltuiala clerului unit la Viena, iar după în-
toarcerea la Blaj a fost scutit de multe sarcini numai ca să aibă
răgazul necesar pentru traducerea Bibliei. In acelaşi scop a
fost ţinut şi de Darabant mai mult timp în reşedinţa lui din
Oradea. Acum el îşi uită de toate acestea, uită că a fost crescut
şi nutrit de clerul unit, uită că e supus regulilor de obedienţă
şi pauperitate monahală şi, nerăbdător şi dornic de bani, îşi
face Biblia de vânzare şi, lăsându-se prins în cursa neuniţilor,
le-o oferă lor ca s’o tipărească ei. Bob roagă guvernul să con-
fişte valoroasa traducere şi să i-o trimită lui. Va tipări-o el,
la Blaj, şi din veniturile pe care le va avea tipografia cu ea, îi
va da şi traducătorului o « discretam remunerationem ». Klein
aflând de intervenţia aceasta a lui Bob, n’a dat manuscrisul
din mână şi astfel guvernul nu avea ce confisca.
   La 24 Septemvrie 1791 episcopul convocase la Blaj « soborul
de obşte » al preoţilor ca să facă jurământul de fidelitate către
noul împărat Leopold II, succesorul lui Iosif II, mort în 20
Februarie al anului trecut. La stăruinţele sinodului «instanţe
toto clero », zice Klein în scrisoarea sa din 30 Octomvrie către
I. Darabant, a vândut Biblia tipografiei blăjene pentru suma
de 600 floreni. La 1 Noemvrie 1793, după ce a fost «cercată
şi revăzută cu de-a-măruntul din fir în păr » de Bob însuşi
şi de alţi « bărbaţi învăţaţi» a fost pusă sub tipar fiind gata
la 15 Noemvrie 1795 -1).
   In cursul chiar a tipăririi Bibliei s’au ivit noui motive de con-
flicte, care au înăsprit şi mai mult relaţiile între cei doi. La
1794 Klein avea gata « Teologkia moralicească » pentru tipărirea
căreia ceruse în Mai, cred, (1794) autorizaţia Consiliului Lo-
cumtenenţial al Ungariei. Acesta trimite manuscrisul guvernului
ardelean, care, la rândul său îl trimite la 12 Iunie lui I. Bob,
     Pentru amănunte vezi I. Modriganu-Z. Pâclişanu, Cum a apărut Biblia lut
Klein f t Cultura creştină * din Blaj din 1919» pp. 96—I02*
www.digibuc.ro
*33
UN VECHIU PROCES LITERAR
13
deoarece, fiind cartea de cuprins teologic, el trebuia s’o cenzu-
reze. Teologhia moralicească era dedicată lui Ignatie Darabant.
Lunga Dedicaţie din fruntea manuscrisului era redactată în
termeni, pe care vlădica Bob îi socotea ca o sfidare şi, ca o
jicnitoare umilire a sa. In ea Klein spunea adresându-se lui
Darabant:
       «tot neamul românesc mai vârtos cel din Ardeal acum cunoaşte
     cât de mult a pierdut când tu din rânduiala Duhului sfânt ai trecut
     la scaunul archieresc al Orăzii-Mari în Ţara~ungurească şi fără
     de încetare plânge paguba sa cea cu totul mare şi fără de tămăduire,
     pe care o a păţit şi o simte de când s’a lipsit de tine şi cu suspin din
     inimă pururea pomeneşte şi strigă: unde este părintele nostru
     Ignatie ? îngerul cel dela Dumnezeu dat nouă apărător, folositorul
     cel ferbinte şi ajutorul cel grabnic, căruia i se făcea milă de nevoile
     noastre şi-l durea de asuprelile noastre ce ni se întâmpla. Acum
     cunoaşte ostenelile tale cele în sus şi în jos, în lungiş şi în curmeziş,
     umblând şi cutreerând toată ţara şi tot unghiul străbătând, făcând
     vizitaţii şi adeseori cercetând bisericile, acum cunoaşte lupta şi
     apărarea cea părintească şi cât te-ai nevoit ca să întemeiezi ca pe
     preoţi să-i ţii în scutinţă, care se cuvine lor, cum te-ai silit ca
     tinerii să înveţe. Tu întâi ai făcut, când erai vicaraş general, ca la
     episcopia Ardealului (Blaj!) să se înveţe filosofia şi teologia şi
     şcoalele să fie în bun stat. Tu seminariumul l-ai întărit şi l-ai
     înzestrat cu cărţi filosoficeşti şi teologiceşti care singur dela împă-
     răteasa Maria Teresa le-ai dobândit».
   Despre Bob niciun cuvânt! Această lipsă a oricărui semn
de atenţiune faţă de el, apoi felul cum Klein accentuiază mereu
că acum simte poporul românesc ce a pierdut, acum cunoaşte
ostenelile tale, acum cunoaşte lupta ta, cuprindea aluzii prea
transparente la starea nenorocită în care a ajuns eparhia şi
întreg neamul din Ardeal după trecerea lui Darabant la Oradea,
pentru ca Bob să poată rămâne indiferent 1).
   La 28 Iunie episcopul cere avizul consistorului său nu pri-
vitor la cuprinsul cărţii, ci numai privitor la Dedicaţia amintită;
întreabă că « oare dedicaţiunea putea-s’ar tipări cu toate expre-
siunile, termenii si clausele sale si esind la lumină oare nu ar
produce ea ceva animosităţi, neîncredere, scandal sau schismă ? ». *)
    *) Dedicaţiunea a fost tipărită de I. M. Moldovanu în T. Cipariu, Archiv pentru
filologie ţi istorie, pp. 676—78.
www.digibuc.ro
*4
ZENOVXE PACLIŞANU
234
Consistorul răspunde la 15 Iulie (1794) că e de părere «ca
Dedicaţiunea nici decum să nu se tipărească », de o parte pen-
trucă « ea cuprinde în sine unele neadevăruri şi atribue episco-
pului dela Oradea faptele altora » de altă parte « ea este aşa
întocmită de ar putea da ocaziune la animosităţi, neîncredere şi
scisiune dela domnul episcop al Făgăraşului (adică Bob)».
Astfel sunt afirmaţiunile că toată naţiunea şi toată eparchia
plânge paguba ce o suferă prin trecerea lui Darabant la Oradea
« ca şi când acum nu ar mai avea nici un apărător, ba ca şi
când nici mai înainte nu ar fi avut pe altul afară de episcopul
dela Oradea»; apoi afirmaţia că dânsul şi acum ajută Tran-
silvania, e injurioasă şi pentru episcopul Bob şi pentru cel
dela Oradea » 1).
   La 15 Octomvrie 1794 Bob temându-se că S. Klein va intra
cu cineva în legături pentru a-şi tipări « Teologia moralicească »,
de care eparchia sa avea atâta nevoie — cartea a fost folosită
de teologii din Blaj ca manual până prin 1850! — scrie guver-
nului că având în vedere că autorul trăieşte din averea episcopiei
Blajului «fiind scutit de mai multe sarcini pe care le poartă
alţii» să intervină ca «să se plece înaintea lipsurilor acestei
dieceze » şi să nu se adreseze « oficinelor străine » 2). Teologhia
moralicească a apărut într’adevăr în 1796 la Blaj.« Dedicaţiunea »
adresată lui Ignatie Darabant a fost înlocuită cu un Cuvânt
înainte, în care bietul autor după ce arată importanţa cărţii,
adaogă un pasaj plin de elogii, pe care avem dreptul să le
credem foarte puţin sincere, la adresa lui I. Bob. «Şi Măria
Sa — cetim aci — Prea luminatul şi Prea Sfinţitul nostru archi-
păstor Ioan Bob, Vlădica Făgăraşului şi a toată ţara Ardealului,
căruia Părintele luminilor de sus i-a încredinţat cuvântătoarea
sa turmă, dela începutul păstoriei sale cei archiereşti, neîncetat
ziua şi noaptea cugetă cum se poate mai bine face ca toţi şi
fiecarele să poată cunoaşte legea lui Dumnezeu şi să-şi ţie
creştineasca datorie, de care la judecata cea de pe urmă se va
întreba şi acest păstoresc cuget al Măriei Sale m’a îndemnat
şi pe mine de pentru mai mare mărirea a lui Dumnezeu şi
folosul sufletesc m’am apucat şi am alcătuit această carte »... *)
   *) Ibid., pp. 678—79.
   *) Ibid., p. 676.
www.digibuc.ro
*35
UN VECHIU PROCES LITERAR
«5
   Atâta n’a fost de ajuns. La 24 Iulie 1794 guvernul trimite
lui Bob pentru examinare o nouă lucrare a lui Samuil Klein:
Istoria bisericească prelucrată după Fleury, pe care o avea gata
din vara anului 1790. Cazul era mai grav: cartea era dedicată
mitropolitului sârbesc ortodox din Carlovitz, care este lăudat
« copiosissimis laudum argumentis », cum spune Bob în adresa
sa din 3 Martie 1797 către consistor 1). Dedicaţia venea ca o
confirmare a denunţului lui Bastasich din 1784. Apoi tot în
1794 a izbucnit scandalul cu arestarea lui Şincai, maltratarea
lui în Blaj sub privirea uluită a clerului, a elevilor şi a ţăranilor,
deportarea lui la puşcăria din Aiud pentru conspiraţie contra
vlădicului şi contra ţării, conspiraţie, la care se şoptea că ar fi
amestecat si Samuil Klein.
            9
   In atmosfera aceasta sufocantă a relaţiilor dintre cei doi,
se tipărea Biblia, care cum am spus, se isprăvise la 15 Noemvrie
1795. Cartea are două « cuvinte » către cetitori: unul la început,
cu indispensabilele laude aduse lui Bob, semnat de Klein şi
unul la sfârşit semnat de « smeritul între ieromonaşi German
(cunoscutul Gherman Peterlachi, care voia să părăsească vieaţa
călugărească la 1784, deodată cu Klein, Şincai şi Petru Maior)
dela mănăstirea Sfintei Troiţe ». « Cuvântul» din urmă cuprinde
lucruri neobicinuite: se spune în el că greşelile de tipar, pe
care cetitorii le vor descoperi, trebuesc atribuite lui Klein.
« Măcar că bine s’a plătit izvoditorul» ca să dea manuscrisul
«limpede scris » totuşi «de-atâtea îndreptări şi ştersături era
plin cât pre multe locuri abia cu luare aminte se putea ceti».
Evident, această frază nu-i putea scăpa lui Klein, care se plânge
de ea într’o scrisoare din 8 Noemvrie 1794 către Bob, spunându-i
că astfel de lucru n’a mai văzut până acum niciodată în nicio
carte (quod in nullo unquam libro factum adhuc vidi 2).
   Am amintit că S. Klein a vândut tipografiei manuscrisul
Bibliei pentru suma de 600 floreni şi cu condiţia de a i se da
şi lui un număr de exemplare. Banii i se plăteau cu greu. In
afară de ce a primit la început, i s’a mai dat în 10 Ianuarie
1796 un Acaftist în preţ de 2 floreni 30 cruceri, în 5 Februarie
al aceluiaş an « ex restantiis pretii manuscripti» 80 floreni 55 *)
   ») Jbid., p. 715.
   *) Jbid., p. 715.
www.digibuc.ro
ZENOVIE PACLIŞANU
*36
16
cruceri şi abia în 1800 restul de 54 floreni «ut nihil habeat
ultra praetendum » 1). Din exemplarele făgăduite nu i s’a dat
niciunul, nici după două luni dela apariţia lor. Aceste mici
lovituri l-au făcut pe Klein să scrie la 12 Ianuarie 1796 lui Bob
scrisoarea foarte amărîtă, pe care a publicat-o I. M. Moldovanu
în Arhivul pentru filologie şi istorie a lui T. Cipariu (p. 700)
şi în care cetim: « Aceste răspunsuri ce mi s’au dat mie (adică
refuzul de a-i da exemplarele din Biblie şi de a-i da să-şi revadă
manuscrisul Teologhiei moraliceşti, care se află la tipografie)
cu totul mi-au slăbit mâna mea a lucra asemenea, iar inima
mi-au mâhnit... Iar me rog ca ce greşesc să te milostiveşti
părinteşte a-mi ierta, căutând la amăreala inimii mele pentru că
foarte greu mi-au căzut aceste răspunsuri, socotind cât ziua şi
noaptea îmi bat capul şi lucru pentru folosul de obşte încă şi
pentru al tipografiei».
   Anii următori (1797—1798) au fost cei mai grei din vieaţa
atât de amărîtului călugăr. încă din 30 Mai 1796 guvernul
scrisese episcopului, că după informaţiile pe care le are, Klein
se amestecă în luptele ortodocşilor pentru alegerea noului
episcop în locul răposatului Gherasim Adamovici şi ar fi
făgăduit că, dacă-1 vor alege pe el, se lapădă de unire. Guvernul
îl roagă pe Bob să-l tragă pe Klein la răspundere şi să-i interzică
în numele lui — al guvernului—să se mai amestece în afacerile
bisericii ortodoxe. Conform obiceiului său, Bob a aşteptat un
an şi cinci luni neluând nicio măsură. Abia la 29 Noemvrie
1797 trimite guvernului un lung denunţ contra lui Klein,
ticluit cu multă perfidie şi răutate. Denunţul arată că la 1784
a voit să treacă la ortodoxie scriind mitropolitului sârbesc dela
Carlovitz să-l primească în eparhia sa. Ca dovadă anexează
scrisoarea cunoscută a lui Bastasits din 25 Iulie 1784, pe care
o tăinuise 13 ani. Probabil, fiindcă dela Carlovitz n’a primit,
niciun răspuns ori a primit unul negativ s’a adresat lui Iosif II
rugându-1 să-i îngăduie să părăsească vieaţa monahală. Ne-
reuşindu-i nici acest plan, în 1785 a cerut guvernului ardelean
să-l numească paroh (unit!) al Sibiului, spunând că aerul de
     ’) Datele sunt scoase din registrele tipografiei aflătoare în Biblioteca centrală
din Blaj.
www.digibuc.ro
*37
UN VECHIU PROCES LITERAR
17
acolo e mai prielnic sănătăţii, în realitate însă urmărea câşti-
garea simpatiei protopopilor ortodocşi ca să poată fi ales mai
târziu episcop al lor. Neobţinând parohia cerută, a călătorit
mereu la Sibiu şi în regiuni locuite de ortodocşi; apoi odată
în drum spre Oradea s’a oprit la Turda, a asistat la liturghie
în biserica neuniţilor şi a şi predicat acolo şi, în fine, a voit
să dedice o istorie bisericească mitropolitului sârbesc ortodox
din Carlovitz. Pentru toate aceste crime, Bob, aducându-şi
aminte de pedeapsa dată pentru neascultare lui Grigorie Maior
în 1765, propune guvernului ca şi Klein să fie dus în taină la
rriănăstirea din Muncaci şi să fie închis acolo ca să se pocă-
iască.
   Guvernul a fost cu mult mai calm şi înţelegător. La 27
Ianuarie 1788 a răspuns lui Bob vorbindu-i de blândeţea cre-
ştinească (ce ironie!) şi spunându-i că Samuil Klein să nu fie
lăsat să mai părăsească Blajul, ci să stea liniştit în mănăstire
între ocupaţiile sale literare. Guvernul nădăjdueşte că aci, pe
lângă o supraveghere binevoitoare şi, dacă va fi nevoie, chiar
severă, numitul călugăr îşi va redobândi liniştea sufletească.
Câtă deosebire între răspunsul acesta senin, binevoitor şi în-
ţelept al guvernului şi între furioasa duşmănie nepotolită a
memoriului lui Bob!
   Ancheta făcută din ordinul lui Bob, care nu s’a astâmpărat
nici după răspunsul amintit al guvernului, de consiliul călu-
gărilor blăjeni, a dat prilej lui Klein să-şi întocmească frumoasa
şi mişcătoarea apologie din 20 Mai 1798, în care, pentru a do-
vedi cât de străin este de ideea de a părăsi catolicismul şi a
trece la ortodoxie, cere autorizaţia să treacă la ritul latin. Este
iarăşi semnificativ pentru mentalitatea acelui episcop, că Samuil
Klein a fost invitat să răspundă numai la adresa din 30 Mai
1796 a guvernului, tăinuindu-i-se denunţul trimis împotriva
lui de Bob însuşi x).
   Amărît şi sdrobit sufleteşte, Klein a continuat a trăi resemnat
în mănăstirea Blajului până în toamna târzie a anului 1804,
     ’) Toate actele acestui proces le găseşte cititorul in T. Cipariu, Arhiv pentru
filologie ţi istorie, pp. 717—720 şi 736—739. Traducerea românească a apologiei
lui Klein vezi-o in G. Pascu, Istoria literaturii române din sec, XVIII, voi. III. Iaşi,
1927, pp. 133 squ.
     10 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria 111. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
i8
ZENOVIE PĂCLIŞANU
238
când şi-a ocupat atât de mult dorita şi mult aşteptata slujbă de
revizor al cărţilor româneşti, ce se tipăreau în tipografia uni-
versităţii din Buda.
   După conflictul atât de grav din 1797—98, s’a potolit şi unul
şi celălalt pentrucă, după plecarea la Buda, îl vedem pe Klein
scriindu-i lui Bob în termeni prieteneşti la 20 Decemvrie 1804
şi la 20 Februarie 1805 1).
   Când Bob şi-a ocupat scaunul vlădicesc, Gheorghe Şincai nu
era nici el un necunoscut. Făcuse şi el studii strălucite teologice
şi filosofice la Roma, apoi petrecuse un an la Viena în tovărăşia
lui Samuil Klein, unde a făcut studii speciale de pedagogie, de
dreptul ginţilor şi de drept canonic. De doi ani funcţiona, în
Blaj, chiar, ca director şi catichet al şcoalei primare şi ca di-
rector al tuturor scoalelor româneşti din Ardeal. In această
» »
din urmă calitate a cutreerat mai multe regiuni ale ţării, pentrucă
la 7 Martie 1788 îl vedem cerând guvernului restituirea chel-
tuelilor făcute cu aceste călătorii oficiale 2). Avea apoi şi o
reputaţie literară fiindcă şi-a avut partea lui de colaborare la
Gramatica limbii româneşti întocmită de Klein şi tipărită în
1780 la Viena, iar în cursul anului 1783 a tipărit două Abecedare,
unul la Blaj şi altul la Sibiu în tipografia lui Hochmeister,
Catechismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri, acesta, la Blaj
şi o Gramatică latină în acelaşi an şi tot acolo.
   Cu noul episcop a avut relaţiuni bune de pe timpul când
acesta era protopop la Târgu-Mureş. In 23 August 1781 scrie
învăţatului ungur Daniil Cornides să-i trimită, prin Bob, pe
care-1 numeşte «familiaris meus » indicele documentelor sale.
Termenul familiaris dovedeşte că între ei erau relaţiuni mai
strânse. Cu toate acestea la alegerea din 1782 Şincai a fost unul
din duşmanii lui Bob şi, dat fiind temperamentul aprins al
lui, unul din cei mai viguroşi. Contra lui Bob luptase nu numai
fiindcă acesta era, cum am arătat, exponentul curentului anti-
monahal — Şincai era călugăr! — ci îndemnat şi de sentimentul
de caldă recunoştinţă faţă de Ignatie Darabant, căruia îi datora
trimiterea, în 1774, la Roma. Apoi aducându-şi aminte că în *)
    *) Amândouă scrisorile au fost publicate de I. Raţiu în « Revista politică şi_li-
terară » din Blaj, a. II (1909), pp. 14—15.
    *) Originalul în archiva episcopiei unite din Oradea Nr. 206.
www.digibuc.ro
»39
UN VECHI U PROCES LITERAR
19
anul petrecut la Viena s’a bucurat, în urma recomandaţiei
cardinalului Borgia, de sprijinul deosebit al nunţiului Garampi,
care —spune Şincai mai târziu—«totdeauna cu cea mai mare
bunăvoinţă mi-a dat intrare în biblioteca nunţiaturii apostolice,
ba încă el însuşi îmi căuta cărţi şi manuscrise », îndată după
alegere îi scrie să împiedece numirea lui Bob şi să intervină cu
toată influenţa sa pentru a fi numit Ignatie Darabant.
   După ce Bob s’a aşezat în Blaj, Şincai a cerut şi el voie să
părăsească vieaţa călugărească. In urma propunerii egumenului
Ieronim Kalnoki din 19 Iunie 1784, care-1 descrie în colori
puţin prieteneşti, spunând că în mănăstire n’a scăpat nime
nejicnit de el, cererea i-a fost împlinită x). Fostul, acum, monah,
care şi în timpul studiilor la Roma se dovedise «di ardente
naturale» va fi continuat, sigur, şi după instalarea lui Bob
să agite contra lui. Fire uimitor de impulsivă, neastâmpărată
şi, mai ales, nedisciplinată, Şincai nu se putea acomoda spiritului
de supunere şi umilinţă, care, mai ales pe timpul noului episcop,
stăpânea în micul orăşel vlădicesc. Nu cunoaştem amănunte
privitoare la relaţiile dintre ei; o scrisoare fără dată, probabil
din 1787, a guvernului ardelean arată însă că acestea erau foarte
încordate. Guvernul îi scrie lui Şincai că a aflat cu nemulţumire
că nu se poartă faţă de episcopul său cu cuvenitul respect şi
umilinţă şi că şi altă dată a pierdut din vedere cinstea cuve-
nită 2).
   Un conflict acut trebue să fi izbucnit între Şincai şi Bob
din cauza locuinţei. La 15 Octomvrie 1782, când şcoala naţională
din Blaj a fost despărţită în două clase cu dascălii Ion Pop şi
Samuilă Caltor şi când în fruntea ei a fost aşezat Şincai, gu-
vernul a lăsat în seama episcopului grija locuinţelor lor. Pe
Şincai chestiunea îl interesa în cel mai mare grad, fiindcă ieşise
din mănăstire şi avea şi doi nepoţi de crescut. Se şi plânge de
câteva ori guvernului în 1788 şi 1789, dar văzând că plângerile
sunt zadarnice şi-a zidit însuşi cu cheltuiala proprie o casă pe *)
   ]) Raportul lui Kalnoki, publicat !n Al, Papiu Ilarian, Vieaţa, operele şi ideile
lui Şincai, p. 89.
   *) Das konigliche Guvemium hat missfăllig vemohmen, das derselbe seinem
Bi8chofe nicht mit der gehorigen Ehrfurcht und Bescheidenheit begegnen auch in
anderen Făllen bisweilen das erforderliche Decoram aus den Augen setzen solie ».
Orig. in archiva episcopiei unite din Oradea.
  *«•
www.digibuc.ro
ZENOVIE PÂCLJŞANU
340
ao
terenul dat de episcopie, din grădina ei cu autorizaţia guver-
nului. Am arătat mai sus că noul vlădică, prin felul său de a se
purta cu oamenii, prin sgârcenia sa şi prin alte multe defecte
mari şi mici, şi-a creat o atmosferă duşmănoasă chiar în mijlocul
acelora, cari au luptat mai mult ca să fie ales în scaunul părăsit
de popularul.Grigorie Maior, atmosferă ce s’a manifestat atât
de viguros în memoriul amintit din vara anului 1790, trimis
contra lui guvernului. Starea aceasta de nemulţumire a pus
stăpânire şi pe Şincai, care trimetea mereu episcopului scrisori
de ameninţare, redactase chiar o scrisoare satirică (pasquillus)
contra lui, şi contra rudelor, pe care le adusese lângă el la Blaj
şi în special contra surorii sale Agneta şi contra soţului ei Iosif
Pop Benyei, administratorul domeniului văldicesc x) şi începuse
a bea mult, săvârşind fapte care nu puteau fi tolerate într’un
loc unde erau numai călugări, preoţi şi elevi. Apoi începuse a
ameninţa public pe Bob că va face să-şi piardă vlădicia şi
afirmând că « el e şeful şi autorul conspiraţiei » contra vlădicului.
Se pare, în fine, că nici şcoalele nu le mai vizita ca înainte
şi chiar când le vizita se purta, uneori, într’un fel puţin po-
trivit cu situaţia sa oficială.
   La 24 Iunie 1794 Bob scrie, îndemnat de credincioşii săi,
guvernului, că l-a sfătuit destul pe Şincai să părăsească vieaţa
de până aci, dar fără niciun rezultat. Stă acasă, nu vizitează
şcoalele şi când le vizitează îl reprezintă mai mult pe Bachus,
se bate cu oamenii şi prin purtarea lui se face de râsul copiilor.
Episcopul roagă guvernul să trimită pe cineva la Blaj care
să ancheteze lucrurile obiectiv. Guvernul a şi delegat pe pre-
fectul judeţului, Antonie Vajna. Ancheta s’a făcut la 15 Iulie
când au fost ascultaţi 14 martori. După anchetă, Şincai a fost
cuprins de o furie nepotolită, făcând declaraţii şi săvârşind
fapte, care i-au îngreunat şi mai mult situaţia. La 22 Iulie
intervine şi egumenul mănăstirii scriind, în numele călugărilor,
guvernului că fiind dovedită în urma anchetei din 15 Iulie
vinovăţia lui, să-i fie milă de şcoalele româneşti şi înlăturându-1
din fruntea lor, să numească în locul lui pe un călugăr, care să
restabilească disciplina. La 19 August intervine din nou Bob
   9 Traian Popa, Un capitol sbuciumat din vieaţa lui Gheorgke Şincai. Târgu-Mureş
1924. P- 5-
www.digibuc.ro
*4*
UN VECHIU PROCES LITERAR
21
aducând la cunoştinţa guvernului ameninţările lui Şincai, care-i
scrie mereu scrisori ofensatoare şi care, de curând, la un curs
spunea elevilor că omul pentru apărarea proprie poate şi ucide.
Episcopul roagă guvernul să-l aresteze, căci altfel va fi silit
să purceadă contra lui conform canoanelor, scoţându-1 din
biserică şi aducând acest lucru la cunoştinţa poporului. Gu-
vernul a răspuns la 23 August, că a dat ordin prefectului să
ia împotriva lui Şincai măsurile necesare 1).
   Bob cuprins de frică îşi pierduse răbdarea. In 24 August a
chemat la Blaj pe subprefectul Alexandru Gyujto, căruia i s’a
plâns de ameninţările lui Şincai. Au urmat apoi scene de o
revoltătoare sălbăticie. Şincai a fost chemat de Gyujto la lo-
cuinţa cumnatului lui Bob, şi după ce a declarat şi aci că a
organizat o conspiraţie la care participă 100 de indivizi, a fost
înjurat şi pălmuit. « M’a înjurat de Dumnezeu — spune Şincai
peste câteva luni — şi ameninţându-mă că-mi smulge părul
şi-mi scoate ochii,... m’a pălmuit atât de tare încât în urma
acelei dureri, mai târziu, am pierdut chiar şi dinţii». Refuzând
Bob, la al cărui sprijin recursese, să-l ia sub protecţia sa, Şincai
a fost arestat şi dus în temniţa din Aiud 2).
   La 13 Septemvrie 1794, în urma anchetei din 15 Iulie, a fost
destituit din slujba de director, care, la propunerea lui Bob,
a fost dată la 15 Octomvrie protopopului din Băinta, Gheorghe
Tatu 3).
   Din temniţă, Şincai scrie la 19 Octomvrie 1794 episcopului
spunând că a greşit nu din răutate ci din slăbiciune şi ru-
gându-1 să-l ierte şi să intervină ca să fie eliberat. Bob nu
numai i-a refuzat orice sprijin, ci a încercat să-i dea întemniţa-
tului o lovitură, în momente când acesta nu se putea apăra,
şi care a trebuit să facă şi atunci, cum face şi azi o impresie
din cele mai neplăcute. Am amintit, că în 1782 guvernul obli-
gase episcopia să dea locuinţă lui Şincai şi dascălilor şcoalei
primare din Blaj. După câţiva ani de aşteptare zadarnică, Şincai
şi-a zidit însuşi o casă pe terenul dat din grădina episcopiei, * *)
   *) Pentru toate aceste amănunte vezi Z. Pâclişanu, Contribuţii la biografia lui
Gh. Şincai in revista «Transilvania > din Sibiu a. 53 (1922), pp. 295 squ.
   x) Pentru momentele dramatice ale acestei arestări vezi broşura citată a d-lui
Traian Pop, pp. 6 squ.
   *) Al. Papiu Ilarian, o. cit., p. 103.
www.digibuc.ro
22
ZENOVIE PÂCLIŞANU
242
în 1789. Acum după ce Şincai fusese arestat, Bob şi-a trimis
oamenii să-i ia grădina şi s’o alăture grădinii episcopiei. în-
temniţatul, pe care gestul vlădicului, l-a atins foarte dureros
s’a plâns la 13 Mai (1795) guvernului rugându-l să intervină
la episcopul ca sau să-i restitue terenul ocupat sau să îl răs-
cumpere cu bani, împreună cu casa, dându-i preţul pe care-l
vor stabili câţiva experţi străini. Guvernul în 6 Iunie comunică
episcopului plângerea lui Şincai. Bob răspunde la 25 Iunie
că din milă este dispus să cumpere casa cu tot ce se ţine
de ea -1).
   La 23 Iunie 1795, după închisoare de 10 luni, Şincai a fost
eliberat, şi s’a întors acasă, la Blaj, în cea mai cumplită mizerie.
Peste câteva zile îi scrie lui Bob cerându-i milă şi sprijin.
«In cursul robiei mele am sărăcit şi nu am cu ce trăi. Grădina
îmi este ocupată, leafă n’am primit. Cu umilinţă rog pe Măria
Ta să-ţi fie milă de mine şi să-ţi aduci aminte că suntem
oameni şi putem greşi». Episcopul Bob răspunde în ziua
următoare. Răspunsul e respingător şi rece. Mai cunoaştem o
scrisoare a lui Şincai către vlădica, din 10 August 1795, care
trădează o stare sufletească foarte tulburată. In ea cere să i se
plătească preţul casei şi a celorlalte lucruri ce le are în jurul
ei şi este iscălită: Şincai cel amărît peste măsură2).
   Preţul casei — 627 floreni — l-a primit dela Bob abia la
mijlocul lui Decemvrie, după ce a declarat în scris că nu mai
are faţă de el nicio pretenţiune.
   Scăpând din închisoare şi fiind achitat de acuzaţiile de con-
spirator contra Statului, Şincai s’a adresat în Octomvrie 1795
guvernului ardelean rugându-l ca, fiind sărac, să-i dea un avocat
din oficiu pentru a putea da în judecată pe subprefectul Ale-
xandru Gyujto, care l-a arestat şi maltratat şi pe complicii lui,
I. Bob şi cumnatul său Iosif Benyei. Guvernul a trimes petiţia
Curţii de apel din Târgu-Mureş, iar aceasta a delegat în 1796
pe grefierii Iosif Almaşi şi Ioan Lantos la Blaj ca să ancheteze
felul cum a fost arestat şi maltratat Şincai în vara anului 1794 3).
    1) Originalele acestor trei scrisori în Biblioteca centrală din Blaj.
x) Orig. ibidem. Scrisoarea din urmă a fost publicată de A. Papiu Ilarian, o. cit.,
p. 104.
    8) Traian Pop, o. cit., care publică în rezumat procesul-verbal al anchetei.
www.digibuc.ro
243
UN VECHIU PROCES LITERAR
23
   Alergând zadarnic pe la Oradea, Yiena şi Cluj după o drep-
tate, care nu se ivea de nicăieri, Şincai s’a întors iarăşi la Blaj
unde pare a fi petrecut iarna anului 1796-97 şi unde îl găsim
până târziu în Mai 1797. La 18 Martie mai încearcă odată să se
apropie de Bob, scriindu-i că în Roma ca elev al colegiului de
Propaganda Fide a jurat că se va preoţi şi, neîmplinind până
acum jurământul, simte mustrări de conştiinţă. De aceea îl
roagă să-l hirotonească. Episcopul însă nu se schimbase. In
ziua următoare răspunde refuzând cererea celui ce, frânt de
mizerie, da semne de pocăinţă. La 1 Mai încearcă din nou dar
primeşte acelaşi răspuns x).
   De aci înainte orice legătură între pribeagul Şincai şi vlădica
Blajului a încetat. Târziu, când cel dintâi era adăpostit în Buda,
în casa învăţatului ungur Kovachich, la 25 Martie 1804 Engel
îi scriea, din Viena, acestuia, că a cetit cu atenţiune actele
procesului oaspetelui său şi s’a convins din ele că a fost per-
secutat numai din cauza urii personale a episcopului Bob
(eundem nonnisi ob personale episcopi Bob odium persecu-
tiones passum esse) 2). Deşi în deslănţuirea acestor cumplite
persecuţii vina nu era numai a lui Bob, totuşi nu se poate con-
testa, că atitudinea şi purtarea lui n’a fost nici vlădicească, nici
românească.
   Petru Maior a fost mai norocos. Cu mult mai tânăr decât
cei doi tovarăşi ai săi, dintre cari cu Şincai fusese coleg de
studii la Roma iar cu Klein petrecuse un an la s. Barbara în
Viena, unde s’a oprit, la întoarcerea din Roma, pentru com-
pletarea, la universitatea de acolo, a cunoştinţelor de drept
canonic, era pe timpul sinodului electoral din 1782 profesor de
logică, metafizică şi dreptul firii la Blaj. A fost şi el ca şi prie-
tenii săi pentru Ignatie Darabant, care, el, a făcut să fie trimis
la Roma şi căruia i-a purtat toată vieaţa adânci sentimente
de recunoştinţă şi iubire. Ingăduindu-i-se în 1784 să pără-
sească cinul călugăresc, a fost numit în vara anului următor
paroh la Reghin unde s’a instalat, probabil, în Iulie. Trimi-
ţându-1 în parohie, Bob i-a făgăduit că-1 face şi protopop şi toată * *)
                      *) Protocollum praesidtale al lui I. Bob în archiva Mitropoliei Blajului.
    *) Andrei Veress, Note ţi scrisori Şincaiane, p. 24.
www.digibuc.ro
*4
ZENOVIE PACLIŞANU
*44
lumea îl credea că este. Numirea de protopop însă întârzia,
f apt care-1 punea pe tânărul păstor de suflete, de multe ori în
situaţiuni delicate. De aceea îi scrie episcopului la 4 August
1785 că «cu parochii din satele vecine am multe necazuri,
mai cu seamă că pe mine mă caută ca pe un protopop, iar eu
nu cutez a mă amesteca în afacerile lor ». Ar fi bine — con-
tinuă el — ca înainte de târgul de ţară dela Reghin, să primesc
dela Măria Ta scrisorile de introducere a mea în protopopiat,
ca nu cumva cu ocasiunea târgului de ţară să se producă oarecari
bănueli». Numirea tot nu sosea. La 10 August Maior scria
din nou urgentând numirea protopopească. Scrisoarea fiind
deosebit de interesantă atât pentru relaţiile de atunci dintre
el şi Bob cât şi pentru cunoaşterea mândrei sensibilităţi a lui, o
reproducem aproape în întregime:
       «Te milostiveşti Măria Ta a-mi porunci ca să fiu puţintel
     îngăduitor pentru introducţie la protopopie, şi răbdător. Eu ade-
     vărat şi în veci aşi fi răbdat: aşa adică când am venit la preoţie
     eram de întocmit ca cu totul să fiu supus proniei şi providenţei
     Măriei Tale orice te-ai milostivi să faci cu mine, nici sub a altuia
     vlădicie nu m’aş fi apropiat de treapta preoţiei ci, cunoscând
     înţelepciunea şi statornicia Măriei Tale, am socotit că sub stă-
     pânirea Măriei Tale şi spăsănia sufletului voiu dobândi şi de
     batjocură încă n’oi fi de care tot omul din fire se fereşte. Aş avea,
     zisei, răbdare pentru această introducţie ce Măria Ta te-ai milo-
     stivit a pricinui că această răbdare peste măsură grea şi cu ruşine
     mie să-mi fie. Când Măria Ta însuşi Te-ai milostivit a-mi porunci
     ca eu degrabă să viu la această parohie, care dobândindu-o îndată
     m’ai împodobi şi cu vrednicia protopopiască şi pentru aceasta te-ai
     milostivit a-mi porunci ca şi pe Subişpan despre adunarea săbo-
     rului pentru introducţia mea la protopopie să-l recvirăluesc, cu
     carea recviziţie mi-am agonisit ca nu numai la norodul nostru,
     căruia însuşi nepretenii mei şi prin târguri m’au vestit că sunt eu
     protopop la Gurghiu, ci acum şi la tisturile din afară să fiu de
     ruşine; cari toţi archidiaconus me salutant şi dacă le spui că nu
     sunt se miră. Eu, Măria Ta, decât să fiu de atâta ruşine şi prin
     târg de ţară să trimită Dănilă (protopopul Cătinei) porunci la
     mine, şi prin gura copiilor — scris să mă admonăluiască — mai
     gata sunt altele a pătimi. Măria Ta şi Părinte! Non est bonum ita
     irritari filios, că dacă-mi voi pierde odată inima nici de-o trăbuială
     nu sunt. Deci cu umilinţă mă rog Măriei Tale, ca lăpădând cle-
     vetirile oamenilor să te milostiveşti a nu întârzia cu numita intro-
     ducţie că cu adevărat m’oi sili şi m’oi sârgui ca nu peste
www.digibuc.ro
*45
UN VECHIU PROCES LITERAR
*5
     multă vreme să te milostiveşti a cunoaşte că n’ai greşit ce
     ai lucrat * *x).
   In sfârşit la 15 August 1785 numirea protopească a fost
făcută. Decretul de numire, al cărui concept l-am găsit în
arhiva mitropoliei Blajului, spune:
       « Deci fiind eparhia (protopopiatul 1) noastră a Gurghiului şi a
     Abafaii în vestită varmeghie a Turzii prea cinstitului protopop
     şi decan Daniil dela Cătină de-o vreme încoace inspectoreşte
     încredinţată, pentru depărtarea locului de un povăţuitor mai
     de-aproape ca acela a lipsit. Ca nu cumva acele eparhii să păti-
     mească ceva şi păgubire sufletească şi pentru ca poruncile împă-
     răteşti şi archiereşti mai curând şi mai cu bun folos spre uşurarea
     noastră şi a clerului să isprăvească, îndreptându-ne ochii minţii
     noastre spre cucernicul şi cu deplină învăţătură dăruit fiul nostru
     Petru Maior, întâi l-am rânduit paroh al Reghinului, iară acuma,
     uitându-ne că şi cu aşezământul parohiei se află tocma într’aceea
     eparhie ba şi cinstita tablă la care toţi instanţii noştri lucrurile şi
     nevoile sale cele vremelnice aleargă după milostiva orânduială
     împărătească fiind tocma acolo în Reghin aşezată, unde de un
     îndreptar ca acesta bieţii preoţi au mare lipsă pururea, eară despre
     altă parte, fiind noi despre vrednicia, hărnicia şi strădania lumina-
     tului Petru deplin încredinţaţi cum şi nouă şi preoţilor acelei
     eparhii de mare ajutor şi uşurare va fi, am socotit a-1 rândui, a-1
     face, a-1 numi şi a-1 vesti protopop desăvârşit întru acea eparhie,
     precum îl şi rânduim, facem, numim şi vestim protopop desă-
     vârşit eparhiei Gurghiului iară la Abafaia inspector ».
   După primirea numirii Petru Maior se instalează protopop
în soborul convocat pe ziua de 20 Septemvrie la Orosfaia, fiind
de faţă 46 preoţi. Peste 2 zile scrie lui Bob asigurându-1 că-i
va mulţumi cât va trăi. « Simt că datoria mea — zice noul pro-
topop — nu poate fi alta decât ca totdeauna şi fără încetare
să vărs rugăciuni la altarul Domnului pentru vieaţa îndelungată
şi desăvârşita fericire a Măriei Tale. Cu ajutorul lui Dumnezeu
făgăduesc că în viea Domnului me voi sili să fiu Măriei Tale
numai spre mângâiere, şi nici decum spre durere »2).
   Relaţiile deci între cei doi au început bine şi nimic nu lăsa
să se bănuiască marea duşmănie de mai târziu. Relaţiile acestea
    *) Amândouă scrisorile au fost publicate de revista «Blajul » I, (i934)> PP-
407—409.
    *) Revista « Blajul », I, pp. 409—10.
www.digibuc.ro
26
ZENOVIE PACLIŞANU
246
bune par a fi continuat câţiva ani, pentrucă la 1792 desfiin-
ţându-se seminarul din Lemberg, unde se mutase, după ce
a fost aşezat câtva timp la Agria, vechea s. Barbara din Viena,
şi teologii români întorcându-se la Blaj, Petru Maior a fost dus
dela Reghin şi însărcinat cu predarea dreptului canonic. Aci
a stat numai un an, întorcându-se în parohia şi protopopiatul
său -* 1). Amănunte asupra cauzelor, care au provocat duşmănia
între el şi Bob nu cunoaştem. « Cârtirea », pe care o combate
atât de viguros Petru Maior în «Răspunsul» său şi care nu e
decât prefaţa iniţială pusă de canonicul Dionisie Vaida în
fruntea broşurii sale Cuvântări în cinstea Excelenţei Sale Ion
Bob, apărută în Blaj la 1813, spune numai că învăţatul istoric
       « de multe ori în cugete nu se nărăvia cu Excelenţia sa (Bob)
     că având istoricul (P. Maior) cunoştinţa rânduelilor vechi, care
     după statul şi obiceiul vremii trecute erau întocmite, voind mai
     tare de acelea să se ţie, poruncile de acum, care după obiceiurile şi
     stările vremii împrejur de acum se întocmeau, nu aşa bucuros şi
     nu fără ceva răspundere îndărăpt le primia şi de multe ori răs-
     punsul îl scria cu prea ascuţit condeiu şi câte odată vorbind
     deschidea gura prea tare » 2).
   Intr’adevăr conflictul între ei a isbucnit numai din cauza
« prea ascuţitului condeiu » şi a « gurii prea tari» a lui Petru
Maior, care «nu se nărăvia în cugete» cu inovaţiile, unele
foarte bune şi foarte utile, ale lui I. Bob. Câteva cazuri găsim
în scrierile lui Petru Maior însuşi. In sinodul din Decemvrie
1792 vlădica, vrând să reînvie obiceiul, acum părăsit, ca pro-
topopii să trimită şi scaunului vlădicesc o parte din « gloabele »
pe care le încasau din protopopiatele lor, P. Maior, singur, a
combătut această măsură. Iată cum relatează însuşi discuţia în
«Istoria bisericii Românilor », p. 306:
       «In săborul mare cel din anul 1792 în luna Dechemvrie adunat,
     certă (Bob) pe protopopi că nu trimit gloabele la scaunul arhieresc.
     La care a lui vorbă cei mai mulţi protopopi nefiind în vârstă ca
     aceea veche cât să fi ajuns mai sus zisul obiceiu, nici dându-se
    9 P. Maior, Răspuns la cârtirea care s’a dat asupra persoanei lui Petru Maior
autorul istoriei cei pentru începutul Românilor în Dachia. Buda, 1814, p. 21. Intere-
santa broşură a fost retipărită de Aron Densuşianu în < Revista critică şi literară
din Iaşi *, a. II (1894), pp. 68—72 şi 123—140.
     l) Vezi Răspuns la cârtire, p. 27.
www.digibuc.ro
*47
UN VECHIU PROCES LITERAR
*7
     până aci dela vlădica Ioan Bob ceva poruncă în treaba aceea, se
     mirară de vorba vlădicului şi nu pricepură ce vrea vlădica cu acele
     cuvinte. Iară un protopop (P. Maior), căruia era cunoscut zisul
     obiceiu răspunse: De a fost obiceiul să trimită protopopii din unele
     gloabe la scaunul archieresc şi acel obiceiu a fost ca scaunul
     archieresc a treia parte din gloabele acelea, care dintru acelea
     cauze ce sunt prin apelaţie trimise dela scaunul protopopesc la
     scaunul archieresc, se capătă, să o dea protopopilor. Ci precum
     vedem scaunul archieresc nu dă protopopilor dintru acelea nimica;
     aşa dară să fie fiecare cu ce a căpătat. După care al protopopului
     răspuns, neavând vlădica ce grăi împotriva, tăcu ».
   Probabil că Petru Maior va fi «deschis gura prea tare»
iar Bob, care nu putea suferi să fie contrazis şi mai ales con-
trazis în faţa întregului sinod şi în felul cum avea protopopul
dela Reghin obiceiul să contrazică, a tăcut. A tăcut, dar n’a
uitat, pentrucă în anul următor a spus făţiş că-1 va distruge
(dabo operam ut destruam illum).
   Bob încercase într’adevăr să introducă o mulţime de inovaţii
                                                   j             j
în administraţia eparhiei sale, inovaţii dintre care unele erau
foarte utile şi au fost menţinute până azi, când par atât de
fireşti şi de logice. Maior însă având — cum spune autorul
« Cârtirei» citate, — cunoştinţa rânduelilor vechi, care după statul
şi obiceiul vremii trecute erau întocmite, poruncile noui «nu
aşa bucuros şi nu fără ceva răspundere îndărăpt le primia şi
de multe ori răspunsul îl scria cu prea ascuţit condeiu ». Cu-
noaştem câteva din răspunsurile acestea. Astfel Bob avea
obiceiul, fără îndoială inadmisibil, de a trimite preoţi în parohii
fără a anunţa şi pe protopopii respectivi. De aci urmau o
mulţime de încurcături. Petru Maior scrie la 14 Octomvrie
1802 episcopului, combătând inovaţia introdusă cu argumente
foarte tari, scoase, mai ales, din experienţa de toate zilele. Lucrul
era neobicinuit ca un subaltern să critice în acest fel măsurile
superiorului — şi încă ce superior! — cerând revocarea lor x).
înainte cu o zi îi trimisese o altă scrisoare împotriva obiceiului
de a numi nu protopopi ci numai vice-protopopi. Măsura era
foarte utilă. Protopopii erau stabili şi, odată numiţi, nu mai
    x) Textul scrisorii în Istoria Bisericii Românilor, pp. 319—21.
www.digibuc.ro
28
ZENOVIE PÂCLIŞANU
248
puteau fi scoşi din slujbă decât prin judecată, care dura mult
şi era, de multe ori, împreunată cu agitaţii neplăcute. De aceea
Bob pe unii îi numea, la început, numai vice-protopopi, cari
aveau toate drepturile protopopilor, afară de stabilitate. In
cazul când cel numit astfel nu se arăta vrednic, putea fi re-
vocat fără nicio formalitate, iar dacă se dovedea capabil, era
numit protopop. Obiceiul era necunoscut în biserica veche
românească, era însă cunoscut în biserica latină şi e cunoscut
şi folosit şi azi în biserica unită. Lui Petru Maior însă acest
obiceiu nu-i plăcea, fiindcă nu-1 găsea în rânduelile vechi bise-
riceşti, şi de aceea în scrisoarea din 13 Octomvrie 1802 a luat
atitudine împotriva lui 1). Şi iarăşi fiindcă, probabil, unii pro-
topopi aveau obiceiul de a pedepsi, cu dela sine putere, pe
credincioşi cu pedepse mari şi mai ales cu pedepse care nu
erau totdeauna nici meritate şi nici cele mai potrivite, episcopul
a dat ordin ca orice pedeapsă pe care protopopii o cred utilă
a o aplica subalternilor lor să fie comunicată, pentru examinare,
episcopiei. Petru Maior care avuse şi el astfel de cazuri s’a
simţit jicnit şi a scris la 20 Iunie 1803 consistorului scrisoarea
din care cităm câteva rânduri pentru a vedea « ascuţişul» con-
deiului lui:
       «Iar de se înţelege — prin ordinul amintit — să se răstoarne
     obiceiul cel vechiu al bisericii greceşti şi alt nou praxiu să se bage
     acum în eparhia vlădiciei Făgăraşului, cu datornică plecăciune mă
     rog preacinstitului Consistoriu ca mai pe larg să mi se reschireze
     lucrul şi lămurită instrucţie să mi se trimită şi ca să ştiu de ce me
     ţinea şi pentrucă să-mi fie cunoscută puterea prin care se face
     înoirea. Că precum nu toată puterea are volnicie a face înoire în
     lege; aşa fiindcă trista ispită arată cum că înoirea mai vârtos în
     legea bisericească s’a obicinuit a naşte jalnice urmări, laudat lucru
     mi se pare va fi de se vor descoperi puterei cei preînalte greutăţile
     care pot să nască din înoire. Deci până când se va limpezi cu
     amănuntul lucrul, me rog să fie cu blagoslovenie Scaunului a me
     ţinea de vechiul obiceiu » z).
   O altă scrisoare de acest fel, adresată nu consistorului ci lui
I. Bob însuşi, avem din 4 August 1804 3).
   ‘) * * Biserica ortodoxă română >, a. XIX, p. 122.
   *) Ibid., pp. 124—125.
   *) Ibid,, pp. 126—130.
www.digibuc.ro
249
UV VECHIU PROCES LITERAR
29
   Cu toate aceste scrisori şi atitudini, Bob, pe care ele, fără
îndoială, nu-1 lăsau indiferent, nu pare a fi avut sentimente
duşmănoase faţă de un atât de incomod subaltern. La 1805 îi
oferă slujba de vicar al Haţegului, rămasă vacantă în urma morţii
lui Mihail Timariu. Petru Maior a refuzat s’o primească ră-
mânând în Reghinul său. La 1807 înfiinţând însă capitlul de
canonici, între cei şapte membrii ai lui, Bob a refuzat să-l
numească şi pe Maior. Episcopul voia să aibă în acest sfat
numai persoane cu care ştia că se poate înţelege şi cari îi pri-
mesc poruncile fără nicio opoziţie. Maior însă dovedise ca
protopop, că nu e o astfel de persoană. Asta l-a durut cumplit.
In «Răspuns la Cârtire» (p. 26) spune că «şi cei străini s’au
scăndalisit când au auzit că Petru Maior n’a fost ales între noii
canonici».
   La 2 Septemvrie 1808 a fost numit la recomandarea lui
Samuil Vulcan, episcopul Orăzii, succesorul lui Ignatie Dara-
bant, revizor la tipografia din Buda în locul răposatului Samuil
Klein. Noua slujbă şi-a ocupat-o în 18 Martie 1809. Deşi era,
relativ, bine salariat şi deşi avea acolo bibliotecile atât de ne-
cesare ocupaţiilor sale istorice, gândul îi era totuşi la canonicia
din Blaj. Murind la 9 August 1809 canonicul Avram Meheşi,
l-a rugat pe Bob «într’un chip aşa de apus (supus!) cum ştiea
că-i place lui Ioan Bob » să-l numească în locul lui. Vlădica a
refuzat1).
   Sentimentele Iui Maior, mai ales după acest refuz, faţă de
Bob, le cunoaştem din două scrisori inedite ale lui, trimise
teologului vienez Basiliu Raţiu, ajuns mai târziu profesor şi
canonic la Blaj, unde a şi murit la 1870 în vârsta de 87 de ani,
unchiu, mi se pare, al marelui luptător naţionalist ardelean dr.
Ioan Raţiu. întâia scrisoare e din 25 Octomvrie 1810.
       « Aud, zice Maior, că tu vreai să te rogi de Excelenţa Sa Domnul
     vlădica nostru ca să-ţi fie cu părtinire spre a putea lua doctoratul.
     Intru aceasta poftesc ca să me înştiinţezi, în ce chip şi pe lângă ce
     motivuri vreai să-ţi alcătueşti cererea ta, ca să văd oare întocmită
     este stărilor Blajului celor de acum, că de nu va fi aşa întocmită,
     în loc de a dobândi cele ce ceri, lesne poţi căpăta încă înfruntare *.
    *) Istoria Bisericii Românilor, p. 342-
www.digibuc.ro
30
ZENOVIE PACLIŞAMJ
250
   In scrisoarea a doua din 9 Decemvrie 1810 îi scrie, răspun-
zând unei scrisori a lui Raţiu din 7 Noemvrie:
       «Motivurile pe lângă care voeşti a cere dela Excelenţia Sa
     Domnul vlădica buna lui spre aceea voinţă, ca să mai poţi rămâne
     în Viena spre dobândirea doctoratului, măcar că pe oricarele ce
     este scutit de prejudecăţi, de ajuns îl poţi învinge, totuş fiindcă
     quamquis novit artem in hac se exercet şi nenumărându-se doc-
     toratul între iscusinţele cele economice, eu îţi pot prezice numai
     cumcă acele puternice motivuri nu vor afla loc în Blaj. Ba încă
     aducându-mi aminte că între alte nefericiri ale Românilor şi aceea
     prea înrădăcinată este ca să pismuiască unul altuia, me tem să nu
     se afle şi de aceia cari pismuindu-ţi această cinste vrednică de tine
     să dea pulpe impiedicării gândului tău. Drept aceea nu te sfătuesc
     să scrii cuiva în treaba aceea la Blaj »1).
   Conflictul violent între Bob şi Petru Maior, conflict, care
era aproape să devină primejdios pentru desvoltarea conştiinţei
naţionale româneşti a izbucnit abia mai târziu. In 1812 apare
la Buda Istoria pentru începutul Românilor în Dacia. Cartea
cuprinde în două locuri atacuri directe şi viguroase contra lui
Bob. Vlădica luând cunoştinţă de ele scrie revoltat la c Mai
                          >   »                          J
1813 guvernatorului Ardealului, Gheorghe Banfi, să intervină
ca să fie scoase din carte paginele 204 şi 336 şi următoarea şi
până se vor scoate, cartea să nu se vândă.
   Petru Maior, zice Bob, odinioară protopop al Gurghiului
astăzi, fără recomandarea mea, revizor la Buda, a publicat, nu
ştiu cu a cui aprobare, Istoria pentru începutul Românilor în
Dacia, în care, pentru a-şi manifesta ura contra mea pentrucă
odinioară l-am mustrat pentru excesele sale şi nu l-am făcut
canonic, a scris (evomuit zice textul latinesc) lucrurile dela
pagina 204 şi 336 şi următoarea. Erorile aruncate în public
tulbură liniştea publică, micşorează încrederea subalternilor şi
slăbeşte supunerea lor 2).
   Ce cuprindeau paginele care au făcut lui Bob atâta sânge
rău? Petru Maior vorbind la p. 204 a istoriei sale despre fa-
milia Ţopa scrie: *)
    *) Originalele ambelor scrisori in Biblioteca centrală din Blaj.
     *) Teodor Roşu, Censura şi interdicţiunea operei lui P. Maior « Istoria pentru
începutul Românilor în Dacia» în ziarul «Unirea» din Blaj din 1892, Nr. 45.
www.digibuc.ro
* 51
UN VECHIU PROCES LITERAR
3*
       « Familia Ţopa şi astăzi este între Români; dintre aceasta fu
     dreptul Chirii Ţopa vicariu al Haţegului în Ardeal, carele după
     cumplite goane, ce avu a pătimi dela mai marii clerului, întorcân-
     du-se biruitor la Haţeg, ostenit de necazuri în anul trecut 1811
     în luna lui Dechemvrie schimbă vieaţa cu moartea. Aşişderea în
     veacul nostru năcăjiţi, înainte de vreme muriră în clerul unit din
     Ardeal, Ştefan Salcivai desfătarea neamului omenesc, care cauza
     cea de căpetenie fu ca Ioan Bob din protopopiatul Mureşului să se
     înalţe la vlădicia Făgăraşului; .. .Unii din cei mai harnici părăsind
     clerul acela ieşiră din ţară: dintre aceştia este Simeon Bran prea-
     vrednic canonic la Oradea Mare. Unii îşi mai trag încă sufletul
     acolo, dintre cari este Vasile Nemeş protopop al Tăşnadului. Alţii
     iscusiţi bărbaţi săvârşind învăţăturile cele teologiceşti, nici nu
     voiră a primi preoţiască hirotonie; dintre aceştia e Ioan Budai (I.
     Budai Deleanul, autorul Ţiganiadei) consilierul dela Liow. De
     câte ori se adeverează aceea între Români: perirea ta din tine
     Israile!»
   Vorbind apoi în «Disertaţia pentru literatura cea veche a
Românilor» adăogată Istoriei pentru începutul Românilor în
Dacia, despre literaţii timpului său, Petru Maior are o nouă
ieşire, aceasta mai violentă, contra lui Bob.
       « Nici odată, zice el (p. 336) n’a fost biserica Românilor precum
     e în veacul acesta clirul uniţilor din Ardeal, îmbogăţită de bărbaţi
     învăţaţi: cari, de ar fi părtiniţi de mai marii bisericii lor şi ajutoraţi
     în cele de lipsă pentru pânea cea de toate zilele, şi aşezaţi şi povă-
     ţuiţi unde şi cum se cuvine, nu ar plânge publicul şi împreună
     aceiaşi vrednici bărbaţi... Vlădica lor ăl de acum, carele de mulţi
     ani stăpâneşte cu totul e dat la economie şi la adunare de bani.
     De ar avea acesta râvnă spre ştiinţă şi vrere spre oamenii cei
     învăţaţi precum are nevoinţă spre iconomie, vârtos ar fi cu o
     parte a banilor săi adăogată biblioteca Românilor cea din Blaj,
     unde e lăcaşul vlădicului uniţilor acum şi mulţi bărbaţi multe
     plase de cărţi ar fi dat la lumină pentru luminarea a tot neamul
     românesc ».
   Vorbind apoi de traducerea românească a Teologiei morale a
lui Tournely, tipărită de Bob, Petru Maior reproduce declaraţia
unui profesor catolic din Alba-Iulia: «câtă vreme au întors
Ioan Bob pe Tournely în românie mai bine ar fi făcut nişte
roate ». Deoarece Istoria pentru începutul Românilor în Dacia
a apărut la Buda, guvernatorul Banfy a trimis la 12 Mai 1813
copia plângerii lui Bob palatinului Ungariei, arhiducelui Iosif
www.digibuc.ro
3*
ZENOVIE PACLIŞANU
252
(1796—1847) cu rugămintea ca să scoată din ea paginele în-
criminate, iar până atunci răspândirea ei să fie oprită. Dacă s’a
răspândit aşa cum este, să i se dea episcopului satisfacţie iar
autorul să fie silit să revoace public insultele pe care i le-a
adus. La 30 Mai palatinul însărcinează cu examinarea plângerii
lui Bob pe consilierul Ioan Latinovici. Acesta observând din
discuţiile cu P. Maior că între el şi episcop sunt animozităţi
vechi, l-a invitat să răspundă în scris: 1. Dacă a tipărit cartea cu
titlul Istoria pentru începutul Românilor în Dacia? 2. Cine a
cenzurat-o ? 3) Unde s’a tipărit şi în câte exemplare ? 4. Câte
exemplare s’au vândut, prin cine (librari, comisionari) şi unde
este expusă spre vânzare? A cerut apoi să i se prezinte un
exemplar din ea. Petru Maior a răspuns, că a tipărit cartea
cu titlul amintit, pe care a censurat-o Constantin Diaconovici
Loga. A tipărit din ea 1500 exemplare din care cea mai mare
parte s’au trimis peste Carpaţi, unde s’au vândut mai mult
şi celelalte cărţi apărute la Buda. A mai trimis apoi 100 exem-
plare preotului dela Oradea, Mihail Munteanu, ca să le vândă
acolo. Câte exemplare se vor fi vândut până acum nu poate
şti. In ce priveşte părţile încriminate, autorul răspunde, că el
nu l-a numit nicăiri pe Bob, ci a combătut numai relele care
stăpânesc cultura română.
   In ce priveşte cuprinsul însuşi al cărţii, Latinovici neştiind
româneşte, s’a cerut la 22 Iunie 1813 părerea episcopului
Samuil Vulcan dela Oradea, un bun prieten al lui Petru Maior,
trimiţându-i-se şi copia plângerii lui Bob. Vulcan a fost rugat
să examineze cartea, să indice părţile ofensătoare şi să vadă ce
satisfacţie ar trebui să i se dea vlădicului dela Blaj şi dacă
trebue oprită răspândirea cărţii. Acesta răspunde la 10 August:
lucruri care ar putea fi jicnitoare se găsesc numai la pagina 204
şi 336 şi următoarea, pe care le şi traduce textual în latineşte.
La p. 204—zice Vulcan — autorul vorbeşte numai de asu-
prirea unor membrii ai clerului din partea mai marilor, fără
a-1 aminti pe Bob şi deci, numai « printr’o violentă restricţiune
a textului» s’ar putea referi la el. La p. 336 autorul pare a fi
greşit contra respectului datorit episcopului prezentându-1 ca
îngrijindu-se mai mult de cele economice, iar cartea tradusă de
el o judecă aspru, potrivit părerilor moderne asupra scolasticilor.
www.digibuc.ro
*53
UN VECHIU PROCES LITERAR
33
Vulcan propune ca după ce paginele citate s’ar scoate din carte
ea trebue lăsată liberă la vânzare fiind « unica în limba română,
pe care o pot ceti cu folos toţi cei ce nu cunosc altă limbă».
Autorul să ceară iertare episcopului, iar în Istoria bisericească
pe care va publica-o în curând să-l laude. Speră că Bob îl
va ierta.
   Propunerea episcopului dela Oradea a fost aprobată de arhi-
ducele Iosif, la io Octomvrie, iar la 31 Martie 1814 P. Maior
îi scrie lui Vulcan: «despre lucrul meu cel cu istoria, eu cu
judecată înaltului Palatin tocma am fost mulţumit văzând că
trupul istoriei nu se strică, ba se vesteşte că cu folos se poate
ceti». Cu toate acestea şi deşi autorul «toate cele de înaltul
Palatin pornite le-a împlinit», în Ardeal cartea a fost con-
fiscată. In aceeaşi scrisoare P. Maior spune că « peste 400 de
exemplare care le avea la Sibiu toate le-au cărat la Cluj, nu me
îndoiesc, cu titlu de confiscaţie ». întreabă pe Vulcan ce să
facă fiindcă « se păgubeşte pre tare ». Vulcan îi răspunde să se
adreseze Palatinului ca să comunice şi guvernului ardelean
hotărîrea luată x).
   Observ, că în toate exemplarele pe care le cunosc ale Istoriei
pentru începutul Românilor în Dacia se găsesc paginele încrimi-
nate, de altă parte nu avem nicio informaţie că autorul şi-ar fi
cerut iertare dela Bob iar «laudele » aduse în Istoria bisericii
Românilor, le vom vedea îndată.
   Criticile lui Petru Maior contra episcopului dela Blaj au
trebuit să producă pretutindeni, dar mai ales în micul orăşel, o
impresie deosebită. Canonicul Dionisie Vaida tipărind la Blaj
în 1813 în traducere românească «cele două cuvântări mai
înainte în limba latinească spre lauda vlădicei făcute» le-a
adăogat o prefaţă în care s’a ocupat de criticele lui Petru Maior,
luând apărarea lui Bob. Istoricul dela Buda a pus mâna încă
în cursul tipăririi pe o coală din această prefaţă şi, fără a mai
aştepta apariţia ei, a întocmit repede un straşnic răspuns, plin
de energie, ascuţit, necruţător şi mândru, pe care l-a tipărit
fără a-1 semna în acelaşi an 1813 în tipografia din Buda sub
titlul « Răspunsul la cârtirea care s’a dat asupra persoanei lui 1
    1) Articolul citat al lui ‘Teodor Roşu din < Unirea » Nr. 47 şi P. Maior, Răspuns
la Cârtire, p. 4.
    st A. R, — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
34
ZENOVIE PACLIŞANU
254
Petru Maior, autorul Istoriei cei pentru începutul Românilor în
Dacia ». Autorul discursurilor se ocupă, într’adevăr, numai de
persoana lui Petru Maior. Spune că acesta îl atacă pe Bob
numai din patimă şi răzbunare «adică socotindu-se pe sine
că nu după învăţătura şi hărnicia sa a fost părtinit », şi, mai ales
fiindcă nu l-a făcut canonic. Vlădica însă l-a sprijinit totdeauna,
l-a primit în cler, l-a hirotonit «l-a rânduit Reghinului paroh
şi protopop preste doue eparhii (protopopiate) în care stătu
ca nimene altul în dieţesis (diecesă) de cu odihnă şi strălucit».
Când au venit acasă teologii români din Lemberg, vlădica l-a
dus la Blaj, însărcinându-1 cu predarea dreptului canonic,
iar după moartea lui Mihail Timariu i-a oferit vicariatul Ha-
ţegului. E adevărat că nu l-a făcut canonic, dar cauza a fost că
Maior «în cugete nu se nărăvia » cu vlădica, ori lui îi trebuiau
în consiliul canonicilor oameni cari să-l asculte fără opoziţie.
Răspunsul, cum am spus, a venit fulgerător, înainte chiar ca
atacul să fi ieşit de sub tipar. El a fost distrugător dovedind cât
de primejdioasă este lupta literară cu acest viguros şi necruţător
polemist. Deşi el s’a tipărit la Buda, totuşi, pentru a putea fi
răspândit în Ardeal, a fost supus cenzurii de aci, cenzor fiind
cunoscutul Iosif Martonfi, care a cenzurat şi cronica lui Şincai.
   Am văzut că Samuil Vulcan recomanda în adresa sa din io
August către Palatinul Ungariei ca Petru Maior să laude pe
Bob în Istoria bisericească « ce-o va publica în curând ». Istoria
bisericii Românilor» s’a tipărit într’adevăr în acel an (1813)
însă, în loc de laude, găsim în ea o critică extraordinar de severă
şi de viguroasă a activităţii episcopului dela Blaj. încă în prefaţa
cărţii autorul spunea că,
       « măcar că deobşte obiceiu este istoricilor a nu scrie faptele cele
    scăldate ale celor puternici până sunt în vieaţa aceasta pentruca să
    nu fie surupaţi întru nenorocire de puterea lor; eu totuş pentru
    dragostea adevărului cu care îmi este învăpăiată inima, mai bucuros
    am fost să sufer primejdia, de va fi aşa voia celui înalt, decât să
    las sau a se înşela cei viitori în strălucirile cele nălucite sau a nu
    şti cauza (pricina) schimbărilor celor în veacul meu întâmplate».
   Autorul s’a ţinut de cuvânt. Despre Bob vorbeşte mereu în
diferitele părţi ale cărţii, cu rost şi fără rost, descoperindu-i cu
www.digibuc.ro
UN VECHIU PROCES LITERAR
35
*55
patimă şi îndărătnicie păcatele şi toate defectele reale şi în-
chipuite. Episcopul aflând de cuprinsul cărţii, un nou şi dureros
conflict a izbucnit iarăşi între ei. In urma intervenţiei lui, tipă-
rirea Istoriei Bisericii Românilor pe care autorul o scrisese în
ii luni, a fost oprită la p. 393, înainte de-a putea ajunge cu
povestirea evenimentelor până la epoca lui Bob. Ea se încheie
cu vlădicia lui Inochentie Klein, iar partea privitoare la Grigorie
Maior şi Ion Bob a fost publicată, fragmentar, de T. Cipariu
în Acte si Fragmente, pp. 129—137. Amănuntele noului con-
flict nu le cunoaştem. Ştim însă că faimoasa carte a fost oribil
mutilată scoţându-se din ea zeci de pagini. Din exemplarul
pe care îl am eu în mână lipsesc pp. 233—264 şi 329—344.
Exemplarele nemutilate au fost confiscate şi depozitate parte —
900 de exemplare! — într’un grânar din curtea lui Bob, unde
se găseau şi în 1842, parte în pivniţa mănăstirii călugărilor
franciscani din Cluj, unde se găseau încă la 1847 şi de unde au
fost scoase, lăsându-se libera lor răspândire, abia după 1848 1).
Deşi Petru Maior a mai trăit opt ani — Bob a murit în 1830 —
legăturile între el şi vlădica Blajului au rămas definitiv rupte.
   Prezenţa timp de 48 de ani (1782—-1830) a lui Ion Bob
în fruntea vlădiciei unite a Blajului, a constituit pentru cultura
şi literatura românească, fără îndoială, o mare pierdere. Ce
alt aspect ar fi avut această cultură dacă S. Klein, Gh. Şincai,
Petru Maior, Ioan Budai Deleanu şi alţii ar fi putut rămâne
până la sfârşitul vieţii lor în jurul vechilor scoale ale lui P. P.
Aaron, scutiţi de grijile materiale şi ocrotiţi de un vlădică
înţelegător, iubitor şi iertător? *)
    *) I. Hintz, Geschichte det Bistkums der griechisch-nicht-unierten Glaubensgenossen
in Siebenbiirgen. Sibiu 1850, p. 11, Nota 3 şi articolul lui S. Bămuţiu despre starea
şcoalelor din Blaj publicat in revista ungurească Vâsamapi Ujsâg din Cluj Nr. 448
dela 4 Decemvrie 1842, reprodus în traducere românească de G. Bogdan-Duici
în Vieaţa fi ideile lui Simeon Bdmuţiu. Bucureşti, 1924, pp. 191—93.
    22•
www.digibuc.ro
        ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA
        ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
                               DE
                          Prof. I. LUPAŞ
                      MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
                                     Şedinţa dela 2 Noemvrie 1934
   Când am anunţat pentru ziua de astăzi comunicarea despre
împăratul Iosif II şi răscoala ţăranilor din Transilvania, am fost
povăţuit de gândul de a-mi împlini o datorie faţă de Academia
Română, care mi-a publicat acum 19 ani un memoriu întemeiat
pe materialul cules din arhivele vieneze tocmai cu privire la
istoria Românilor din Transilvania în timpul lui Iosif II,
şi din preocupările căreia ştiam că nu a lipsit niciodată grija
de a sublinia, în limitele adevărului istoric, importanţa mo-
mentelor mai hotărîtoare din trecutul românesc, căutând a
stabili legăturile lor fireşti cu cele din domeniul istoriei uni-
versale.
   Personalitatea lui Horia şi a tovarăşilor săi de luptă şi
de mucenicie pentru ideea desrobirii din jugul străin, era
din secolul trecut destul de cunoscută din două publicaţiuni
ungureşti *) *), dar mai ales din amănunţita monografie a răpo-
satului Nicolae Densuşianu 2); în schimb aceea a împărăte-
scului lor colaborator la pregătirea şi isbucnirea răscoalei din
    ’) Teleki Domokos, A Hora tamadds tSrtenete. (Istoria atacului lui Horia). Pest
1865 ţi Szilâgyi Ferencz, A Hdra-vildg Erdelyben (Lumea lui Horia în Transilvania).
Pest, 1871.
    *) Nicolae Densuşianu, Revoluţiunea lui Horia în Transilvania ţi Ungaria
1784—1785. Scrisă pe baza documentelor oficiale. Bucureşti 1884.
     st A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
I. LUP AŞ
258
1784 nu a format până acum obiectul vreunei cercetări spe-
ciale în literatura noastră istorică.
   In seria împăraţilor din dinastia de Habsburg istoria a
reservat lui Iosif II multă vreme un loc împrejmuit de
aureola legendară a celui mai milostiv şi mai liberal dintre
toţi cei ce au fost chemaţi să cârmuească vreodată soarta
numeroaselor popoare strânse, ca într’un pat al lui Procrust,
sub pajura bichefală dela Viena. Cu toate că în realitate fu-
sese şi el o fire despotică, având ca model absolutismul « regelui-
soare » şi subordonând ideii de stat orice consideraţie publică
sau particulară, până la sacrificiul propriei sale personalităţi,
istoriografia austriacă a evitat a încerca să spulbere legenda,
în firele căreia fusese înfăşurat pretinsul liberalism al împă-
ratului Iosif II. Şi astfel se întâmplă să păstreze publicaţiile
germane asupra lui mai curând o notă de panegiric, decât
una de istorie obiectivă, inspirată exclusiv de iubirea
adevărului. Hanns Schlitter scria la 1910, cu un sentiment
de explicabilă sfială pentru istoricii austriaci, că un cerce-
tător rus, Pavel Mitrofanov, a reuşit să dea asupra acestui
vestit împărat cea dintâi monografie istorică documentată
publicând în ruseşte două volume sub titlul «Iosif 11. Acti-
vitatea lui politică şi culturală ». Cu toate că a sacrificat timp
de 8 ani de zile pentru culegerea materialului din numeroase
arhive şi biblioteci europene, autorul însuşi spune că n’a ur-
mărit decât scopul de a da «o modestă schiţă istorică» *) prin
această carte, tradusă şi în limba germană de Vera Demelic.
                                            *
                                          * *
   Ca fiul întâi născut al Măriei Teresia, Iosif era sortit să învio-
reze speranţa în viitorul unei dinastii care, după ce se stinsese
în ramura spaniolă, a rămas stăpânită de teama unei apro-
piate dispariţii şi în cea austriacă. Era deci explicabilă alipirea
aproape mistică ce înlănţuise de acest vlăstar împărătesc pe mama
    *) Paul von Mitrofanov, Ioseph II. Seine politische und kulturelle Tătigkeit.
Aus dem Russischen ins Deutsche tibersetzt von V. von DemeliS. Mit einem
Geleitwort von Dr. Hanns Schlitter. Wien und Leipzig. C. W. Stern, 1910,
t>p. XIV+870.
www.digibuc.ro
259 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
3
lui — o femeie cu totul excepţională, care în vârtejul frămân-
tărilor pricinuite de cârmuirea unui stat cu nesfârşite com-
plicaţii ca cel austriac, nu a dat nici o clipă uitării grijile pentru
buna creştere şi îndrumare a celor 16 copii ai săi. Intre ei grija
de căpetenie se îndrepta, în mod firesc, spre primogenitul
Iosif, a cărui educaţie era urmărită cu viu interes nu numai
de membrii dinastiei, ci şi de reprezentanţii statelor europene
la Curtea din Viena. Astfel Podewils, reprezentantul Prusiei,
spre a fi pe placul stăpânului său Frederic II, se grăbea să
trimită la Berlin informaţiuni puţin favorabile despre plă-
pândul moştenitor al tronului habsburgic, trăgând la îndoială
talentul lui, recunoscut şi apreciat de alţii. Două calităţi îi
recunoştea totuşi: hotărîrea caracterului, care îl făcea să pre-
fere a flămânzi ori a sta închis decât să cedeze din vreo idee
predilectă, şi dărnicia care îl îndemna să-şi împartă adeseori
toţi banii cu cei din preajma sa. Frederic înţelegând să stră-
bată însă cu privirea dincolo de informaţiile tendenţioase ale
celor zoriţi să-i raporteze cu orice preţ lucruri plăcute, a
constatat mai târziu că talentul lui Iosif era ajutat şi de
o mare sârguinţă. In tinereţă învăţase Iosif istoria (dela Bar-
tenstein) şi geografia, matematica, limba latină, limbile mo-
derne, istoria literaturii şi studiul biblic; rămăsese mai puţin
iniţiat în chestiunile de artă, afară de muzică. Nu era omul
unei scoale filosofice, cum s’a crezut si s’a afirmat adeseori.
Citea bucuros din scrierile enciclopediştilor şi ale fisiocra-
ţilor, dar chestiunile practice îl interesau mai mult decât
cele filosofice. A interzis publicarea scrierilor lui Voltaire în
limba germană sub cuvânt că nu poate admite răspândirea
acestui « venin filosofic » printre supuşii săi.
                                         #
                                       * *
   La 4 Iulie 1765» murind subit tatăl lui Iosif, împăratul
Francisc I, Maria Teresia simţi trebuinţa unui coregent, care
s’o poată ajuta cu sfaturile lui în conducerea trebilor sta-
tului, cum o ajutase în i-a epocă a domniei decedatul ei
soţ. Luă deci pe Iosif lângă sine în calitate de coregent.
Oricâtă silinţă punea tânărul de 25 de ani să nu-şi supere
2a#
www.digibuc.ro
4
I. LUPAŞ
360
mama cu afirmarea părerilor sale adeseori prea deosebite
de ale ei, nu era în firea lui să renunţe la convingerile,
ce-şi formase cu privire la felul de guvernare a statului. Dacă
prin reformele introduse în mod sfios de Maria Teresiaîn
relaţiunile dintre domnii feudali şi iobagii lor, legaţi de glie,
situaţia privilegiată a celor dintâi începuse a fi clătinată, Iosif
era neînduplecat în hotărîrea de a o sdruncina cu totul
prin reforme cât mai radicale, pentru ca pe ruinile organizaţiei
feudale să poată vedea întemeindu-se în ritm accelerat abso-
lutismul monarhic. Iosif era « tipul reprezentanţilor monarhici
ai ideilor moderne. Nimeni n’a ostenit ca el pentru binele
statului şi al supuşilor săi; nimeni nu era în acelaşi timp atât
de despotic şi de volnic...» 1). Inzadar îl sfătuea Maria
Teresia, să-şi mai potolească aversiunea faţă de stările şi
obiceiurile tradiţionale, înzadar îl implora să facă tot ce-i stă
în putinţă, spre a nu da nimănui prilej să creadă ori să bănu-
ească măcar vreo deosebire de păreri între dânşii 2). Conflictul
dintre două generaţii şi dintre concepţii politice diametral opuse,
conflict concretizat prin deosebirile de principii dintre fiu şi
mamă, lua uneori forme aşa de acute, încât biata împărăteasă
nu era străină de gândul de a se retrage în viaţa mănăstirească,
lăsând frânele domniei cu totul în grija lui Iosif. Acesta reuşea
însă a o îndupleca să rămână mai departe la cârmă, asigurând-o
că vrea să fie « cel dintâi servitor» al ei. Mai intervenea
şi sfatul împăciuitor al cancelarului Kaunitz înlăturând con-
flictul, pentru ca el să isbucnească din nou, în alte forme.
                                        *
                                      * * *
   Spiritul revoluţionar începuse a prinde rădăcini, în jumă-
tatea a doua a secolului al XVIII-lea, în populaţia oprimată
din provinciile monarhiei habsburgice. Sfetnicii Curţii din
Viena nu lipseau a-şi face datoria, atrăgând cu tot mai multă
stăruinţă atenţiunea Măriei Teresia asupra nemulţumirilor
      Mitrofanov, pp. 85—86.
    *) Dr. Otto Krack, Briefe einer Kaiserin. Maria Theresia an ihre Kinder und
Freunde. Berlin. Karl Curtius 1910, p. 34: « aber Niemand ausser uns darf glauben
oder nur ahnen, dass eine Meinungsverschiedenheit zwischen uns herrscht».
www.digibuc.ro
261   ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
5
adânci ale maselor populare, exploatate crunt de către cla-
sele privilegiate. Unul dintre cei mai capabili consilieri, ba-
ronul Boric a isbutit s’o convingă, că nu ar fi decât echitabil şi
folositor pentru interesele statului, dacă ar lua Coroana sub pro-
tecţia sa directă pe iobagi, apărându-i de exploatările nedrepte
ale feudalilor latifundiari. Chiar dacă s’ar întâmpla să se dedea
ţăranii la necuviinţe contra stăpânilor proprietari, simţindu-se
sprijiniţi din partea Coroanei, aceasta ar profita, deoarece i s’ar
oferi ocazie să-şi afirme în măsură tot mai mare puterea, prin
intervenţiuni decisive între părţile învrăjbite.
   După încheierea războiului de 7 ani, Maria Teresia ceru
dietei ungare dela 1764 sporirea dărilor, întâmpină însă refuz
sub cuvânt că ţăranul e sărac şi nu poate presta mai mult.
Pentru a uşura soarta ţăranilor şi a le spori puterea de pre-
staţiune în folosul vistieriei statului, prezentă în primăvara
anului următor un proiect de lege privitor la regularea che-
stiunilor urbariale. Dieta neacceptându-1, regina s’a simţit
îndemnată a introduce «jure regio» această reformă agrară, de
a cărei necesitate era deplin convinsă. A păşit deci pe tărâmul
reformelor. Dar latifundiarii aveau, în cadrele autonomiei co-
mitatelor ungureşti, suficiente mijloace de a împiedeca la tot
pasul înfăptuirea lor. însuşi Iosif II constata mai târziu că
toate disposiţiile luate în chestiuni urbariale, de către «îm-
părăteasa de prea fericită memorie » au fost necontenit ză-
dărnicite din partea nobililor.
   Isbucnind pe această chestiune importantă conflictul între
nobilime şi Curtea din Viena, iobagii începură a trimite la
treptele tronului mulţime de petiţii, particulare şi colec-
tive, tânguindu-se de asupririle nobililor şi cerând să li se
facă dreptate. Din felul, cum erau redactate petiţiile lor, re-
sultă că rolul de intermediatori între iobagi şi Curtea împără-
tească îl aveau adeseori organele administraţiei militare, de-
plin orientate asupra intenţiilor politicii vieneze, ostile nobi-
limii ungare. Nu lipseau nici ţăranii mai îndrăsneţi, gata a porni
în persoană pe drumul Vienei, ca să împărtăşească înaltelor
locuri jalbele tovarăşilor de suferinţă. In mai multe comitate
din Vestul Ungariei cete de iobagi au dat năvală asupra curţilor
şi castelelor boereşti, cum s*a întâmplat în vara anului 1766
www.digibuc.ro
6
I. LUP AŞ
262
pe moşia unuia dintre cei mai mari latifundiari: contele
Eszterhâzi, care de groaza iobagilor răsvrătiţi fu nevoit a-şi
părăsi castelul, refugiindu-se într’o pădure apropiată 1).
   In deceniul următor isbucniră în Boemia şi în Moravia ră-
scoale ale ţăranilor nemulţumiţi. Conducătorii acestora se adre-
sară adversarului perpetuu al Habsburgilor, lui Frederic II
rugându-1 «în numele Domnului» să-i primească sub aripa
sa ocrotitoare şi să-i scape de prigonirile, cu cari se năpusteau
asupra lor «duşmanii lui Dumnezeu şi ai credinţei ade-
vărate ». Frederic află însă potrivit a lua măsuri de priveghere
la graniţă, să nu se întindă răscoala şi în Prusia, îndrumând
totodată pe baronul Arnim, reprezentantul său la Drezda,
să cerceteze dacă s’au răsculat ţăranii Boemiei din pricina
robotelor ori a prigonirilor religioase şi să aştepte, poate va
reuşi Curtea din Viena să stângă flacăra acestei răscoale.
   Aşa s’a şi întâmplat. După ce au fost pustiite mai multe
castele si biserici ca «în vremea husitilor»,— a intervenit ar-
mata, suprimând repede răscoala (Aprilie 1775). Ţăranii ră-
sculaţi au avut însă curajul să tragă şi asupra trupelor, cum
arată Maria Teresia într’o scrisoare adresată fiului său Fer-
dinand la Milano, adăugând cu melancolie că această răscoală
va servi ca un exemplu foarte rău2).
   După moartea mamei sale (29.XI.1780) împăratul Iosif II,
în pasiunea sa nestăpânită de a reforma totul, muncea câte
18 ore pe zi, fiind în istoria universală cel dintâi monarh
care era cel mai mare în lucrurile cele mai mărunte (maximus
in minimis et minimus in maximis) în aceeaşi măsură ca şi
cel mai activ în cele mai mari, voind a le îndeplini singur
pe toate3). Activitatea lui febrilă şi hiperzeloasă pornise
într’un ritm precipitat, ignorând prea adeseori realităţile
şi nepermiţându-şi răgazul necesar pentru examinarea temei-
nică şi chibzuită a reformelor de introdus în diferitele * *)
   *) Cf. Eckhardt Ferencz, Măria Terezia £s a magyar parasztkerdes în volumul
EmUkkdnyv Gr. Klebelsberg Kuno negyedszăzados kulturpolitikai miikddesenek
emldkdre, szuletesinek dtvenedik evfordulojdn. Budapest, 1925, pp. 499—512 şi Szabo
Dezso, Măria Terezia is a parasztok. Ibidem pp. 513—524.
   *) Cf. Bertold Bretholz, Geschichte Bohmens und Măhrens. Dritter Bând. Rei-
chenberg 1924, pag. 145 şi Kamil Krofta, Geschichte der Tschechoslovakei. Berlin
1932. P»K- 94-
   *) Mitrofanov, p. 104, n. 1.
www.digibuc.ro
263 ÎMPĂRATUL ÎOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
7
provincii ale monarhiei. Era decis a nu lăsa nimic neîncercat
pentru uşurarea sorţii celor asupriţi. La 1 Noemvrie 1781,
fără a mai ţine seamă de obiecţiunile feudalilor, a publicat
decretul pentru desfiinţarea iobăgiei în Boemia, Moravia şi
Silezia, la 11 Iunie 1782 în Stiria, la 12 Iulie 1782 în Carintia,
la 20 Decemvrie 1782 în Austria 1).
   Pentru uşurarea sorţii iobagilor din Transilvania ordonase
Maria Teresia încă din 1766 guvernului, să le ia apărarea de
câte ori ar fi expuşi asupririlor nedrepte ale claselor privile-
giate. Iar cu trei ani mai târziu a publicat un decret (12
Noemvrie 1769) cu anume puncte normative — certa puncta —
pentru orânduirea raporturilor dintre iobagi şi domnii feu-
dali. Aceste puncte ar fi fost menite să îmbunătăţească, în
unele privinţe, soarta ţăranilor iobagi, cu toate că numărul
zilelor de robotă a rămas tot cel din vechime : două zile pe
săptămână pentru muncitorii cu braţele, iar pentru cei ce
aveau car cu boi, o zi. Soarta iobagilor se înrăutăţise aşa de
mult, fiindcă proprietarii nobili nu mai ţineau seamă de legi,
ci pretindeau câte 3—4—6 zile de robotă pe săptămână.
Astfel putea să apară acum ca o uşurare robota de 52—104
zile pe an, câtă vreme la 1514 ea fusese stabilită în legiuirea
lui Verboczi ca o pedeapsă aspră pentru răscoala ţăranilor sub
Secuiul Gheorghe Dozsa2). Dar precum isbutiră latifundiarii
din Ungaria să ia în bătaie de joc reformele agrare ale crăiesei,
la fel au procedat şi cei din Transilvania, zădărnicindu-le
în întregime.
   Când a străbătut Iosif II pentru întâiaşi dată (la 1773)
Transilvania, în lung şi în lat, cercetând cu deosebită aten-
ţiune starea iobagilor, a constatat că nimic nu se schimbase
în ordinea relatiunilor urbariale, domnii feudali continuând
să-i asuprească fără milă ca şi mai înainte. Socotea că ar
trebui ordonate cercetări severe, pe cari în comitatele admi-
nistrate de nobili maghiari să le îndeplinească funcţionari saşi, *)
   *) Idem pag. 606.
                          *) Cf. Szekfii Gyula, Magyar tortinet. A tizennyolcadik szdzad. Voi. VI, pag. 292.
www.digibuc.ro
8
I. LUPAŞ
264
iar în oraşele săseşti funcţionari maghiari, căci altfel ar fi
cu neputinţă a se face dreptate pe seama oamenilor necăjiţi.
Adevărat că între Unguri şi Saşi dăinuea o veche duşmănie
înverşunată. Intr’o privinţă însă ei apăreau deplin înţeleşi: în
asuprirea Românilor. Justiţia o găsea Iosif cu totul nemul-
ţumitoare şi nu se sfia a mărturisi, că-i sângerează inima
de durere, văzând cât este de imposibil a face săracului
dreptate 1).
   Metoda lui era să primească, să asculte personal pe toţi
cei nevoiaşi. Aşa a procedat şi în Transilvania, silindu-se a
mângâia pe toţi cei ce se apropiau de el cu vreo cerere, cu
vreo jalbă; la plecare a luat cu sine un număr de 19.000
petiţii, spre a Ie resolva la Viena. Experienţele personale din
cursul acestei călătorii le-a comunicat Iosif consiliului de stat
prin rapoarte amănunţite cari, păstrate în arhiva centrală din
Viena, pot servi ca preţioase mărturii istorice despre stările
transilvane din jumătatea a doua a secolului XVIII2).
    l) Cf. Friedrich Teutsch, Geschichte der Siebenburger Sachsen. Sibiu 1907, voi.
II. P. 158.
    *) Das Land ist gewiss schdn und gut — scrie Iosif despre Transilvania —
aber es braucht Hilfe; Paliative und Flickwerke sind bei den schon so verdorbenen
Geistern gewiss nicht mehr hinlânglich. .. Misstrauen, Argwohn, Intriguengeist
herrschen durchaus... Die ungarische Nobilităt scheut in der Welt nichts mehr
als was ihre Einkiinfte betreffen konnte, oder was ihr Recht beschrănkte — selbes
nach Billig- oder Unbilligkeit soweit, als sie nur immer kann, zu erstrecken und
ihren Untertan recht auszusaugen und mit selben nach WillkUr disponieren zu
kdnnen, daher sie alles eher tăte als eine Verminderung einzugestehen; dieses ist
was eigentlich dem Ungar sein Hauptabscheu ist... Iobagg ist ein Sklav seine»
Herrn, er hat keine Resource, er muss nach Willkur viei oder wenig dienen, wie
und wo der Herr will... Dieses Land, ich machte mir ein Gewissen daraus, wenn
ich nicht anzeigte, erfordert mehr als kein anderes, eine Urbarial-Regulation...»
Iar despre Românii din Transilvania scria Iosif următoarele: « Diese armen wa-
lachischen Untertanen, so doch unstreitig die ăltesten und zahlreichsten Imvokner
von Siebenburgen sind, diese werden von jedermann, seien es Ungam oder Sachsen
dergestalt geplaget und mit Ungerechtigkeiten uberhăuft, dass wahrlich deren
Schicksal, wenn man es einsieht, recht erbarmungswurdig ist und noch zu ver-
wundern ist, dass noch so viele dieser Menschen vorhanden und nicht alle davon
gelaufen sind... Ich wundere mich nicht, wenn seine Griinde schlecht bebaut
sind, allein wie kann es anders sein, da er von einem Tag zum andern seiner Pos-
session nicht sicher ist, tăglich und stundlich schier in der Arbeit seines Herrn sein
kann, dass er sich recht in solchen Umstânden um seinen Grund annehme und
beeifere. Die Nation ist sonsten wahrlich witzig und ihre Unbestăndigkeit kommt
gewiss nur von ihrem Ungliick her, dass sie sich auf Viehzucht mehr verlegen
miisse um, in dem Notfall und wenn es gar zu arg wird, in ein anderes Land leichter
zu entfliehen im Stande zu sein » Const. Sassu, In jurul reformei agrare din Tran-
silvania. Mărturiile unui împărat (mss.).
www.digibuc.ro
z6s ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
9
   Mamă-sa, profund îngrijorată de această atitudine demofilă
a lui Iosif, nu contenea să-şi exprime teama că vânarea po-
pularităţii l-ar fi împins, în cursul călătoriilor lui, la prea
multe declaraţiuni despre libertate în chestiunile religioase
şi în cele privitoare la relaţiunile dintre iobagi şi domnii
feudali. La sfârşitul anului 1775 îi scria lui Iosif că dintre
principiile generale mai ales trei sunt, cari îi pricinuesc ne-
linişte sufletească: liberul exerciţiu religionar, a cărui intro-
ducere nu poate fi îngăduită nici unui principe catolic, fără
gravă răspundere; nimicirea bogaţilor sub pretextul ciudat de a
ocroti partea cea mai numeroasă (ea nu înţelegea necesitatea,
cu atât mai puţin justeţa acestui postulat) — şi libertatea prea
adeseori repetată în toate privinţele.« Sunt prea bătrână, pentru
a mă putea obicinui cu astfel de principii. Doresc şi rog pe
Dumnezeu, ca urmaşul meu niciodată nici să nu le încerce
măcar. Nici el nu ar deveni mai fericit prin ele; succesorii
lui cu atât mai puţin» 1).
   Resultă din aceste cuvinte că sufletul ei de mamă şi de
crăiasă era mereu stăpânit de teama convulsiunilor, ce vor
provoca aceste principii, dacă neastâmpărul reformator al
fiului său Iosif le va pune în aplicare pentru cetăţenii dife-
ritelor provincii ale monarhiei. Viziunea clară, aproape pro-
fetică, a primejdiilor viitoare i-a tulburat liniştea sufletească,
de care ar fi fost în drept să aibă parte eroica femee la sfâr-
şitul vieţii, după o domnie de patru decenii.
                                              *
                                            * *
   In adevăr, Iosif nu a ţinut seamă de sfaturile mamei sale,
ci îndată ce s’a văzut singur stăpân asupra vastei împărăţii
a Habsburgilor, s’a grăbit să-şi inaugureze domnia tocmai prin
    *) Arneth, Maria Theresia und Ioseph II. Ihre Correspondenz. Wien 1867, voi. II,
pp. 94—95: «Unter vielen General-Sătzen, die alle mir gar zu reell sind, sind doch
die drei wichtigsten: freies Religions-Exercitium, welches keinem katholischen
Fiirsten erlaubt ist, ohne schwerer Verantwortung einzufiihren, die Zemichtung
der jetzigen Grossen unter dem speziosen Vorwand, den mehreren Theil zu conser-
viren, wovon weder die Noth, noch weniger die Billigkeit einsehe, die so ojt re-
petirende Freiheit in Aliem, so mich mehr besorgen als hoffen macht. Ich bin zu
alt, mich zu solchen Prinzipiis jemals zu fiigen; wiinsche aber und bitte Gott, dass
mein Nachfolger selbe niemals nur probire. Weder er, noch weniger seine Nachfolger
wiirden gliicklicher ».
www.digibuc.ro
IO
I. LUPAŞ
266
aplicarea puţin chibzuită a principiilor de libertate, dela cari
îl sfătuise răposata lui mamă să nu aştepte nicio fericire pentru
sine sau pentru succesorii săi. Prin disposiţia luată la 11
Iunie 1781 a ţinut să asigure libertatea tiparului, încuviin-
ţând chiar şi criticile îndreptate contra principelui ţării, mai
ales dacă autorul garantează cu propriul său nume pentru
adevărul celor afirmate1). In toamna aceluiaşi an — la 20 Octom-
vrie —publicând faimosul edict de toleranţă, a făcut cel dintâi
pas către liberul exerciţiu religionar.
   In Transilvania însă edictul acesta a produs în scurtă vreme
consecinţe, la cari Iosif pare a nu se fi gândit: în Ţara
Haţegului şi în Ţara Făgăraşului Românii «uniţi» (greco-
catolici) începură a se întoarce la ortodoxie. Curentul acesta
devenise atât de puternic, încât în comuna Copăcel din
comitatul Făgăraşului chiar soldaţii grăniţeri, călcând disciplina
militară, au refuzat categoric ordinul locotenentului Montag
de a cerceta biserica unită, înfruntând primejdia, să fie
pedepsiţi pentru crima insubordinaţiunii2).
   Spre a nu periclita tot ceea ce se putuse obţine prin o si-
stematică propagandă catolică între Românii din Transil-
vania timp de aproape un secol, Iosif se simţi îndemnat a
publica, la 20 August 1782, alt edict ameninţând cu cea mai
grea pedeapsă « morţii asemenea » pe amăgitorii cari ar cuteza
să rostească vre-un cuvânt « spre lăpădarea, scăderea sau stri-
carea sfintei uniri ».
   La începutul anului 1783, generalul comandant din Sibiu
intervenea în mod confidenţial pe lângă guvernul Transilva-
niei, exprimând părerea că după cele întâmplate în districtul
Haţegului ar fi indicat a nu se mai aduce la cunoştinţa popo-
rului edictul de toleranţă din 20 Octomvrie 1781, deoarece
acesta ar provoca noui tulburări. Sfatuea deci să se publice
    x) Cf. E. V. Zenker, Geschichte der Wiener Journalistik von den Anfăngen bis
zum Jăhre 1848. Wien u. Leipzig 1892, p. 62—63: « Kritiken, wenn es nur keine
Schmăhschriften sind, sie mSgen nun treffen, wen sie wollen, vom Landesfiirsten
an bis zum TJntersten, sollen besonders, wenn der Verfasser seinen Namen dazu
drucken lăsst und sich also fur die Wahrheit der Sache dadurch als Biirge dar-
stellt, nicht verboten werden *...
    *) Cf. T. V. Păcăţianu, Contribuţiuni la istoria Românilor ardeleni în sec. XVIII.
Anuarul Inst. de Ist. Naţ. Cluj v. III.
www.digibuc.ro
267 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
II
numai patenta din 20 August 1782 cu ameninţările privitoare
la cei ce vor cuteza să agite poporul contra « sfintei uniri».
   Nu numai la sate, ci şi la oraşe s’au resimţit asemenea
efecte ale edictului de toleranţă. Preotul ortodox Ioan Clintoc
din Oradea-Mare nu a lipsit a însemna chiar în Matricula
Botezaţilor din parohia sa cazul următor: «In anul 1783 au
ieşit poruncă dela împăratul Iosif II, fiul Măriei Teresiei,
cum că oricine ar vrea să se întoarcă dela unatie la Râmleni,
aceia să fie slobozi, numai să aibă catehizaţie de 6 săptă-
mâni; aşa dară în ziua de astăzi cu acea rânduială au şi ieşit
dela unaţie anume: Vida Samuilă şi Popovici Pavel, locuitori
în Oradea-Mare si au adus cătră noi o instantie de slobo-
                 >                            9
zenie şi aşa i-am împreunat cu oile noastre »1).
                                       #
                                     * *
   Interesul lui Iosif de a-şi cerceta supuşii din diferitele pro-
vincii, de a se convinge personal despre împrejurările lor
de traiu, nu a slăbit nici după ce a rămas singur la cârma
monarhiei. Un istoric austriac îl compară cu împăratul
roman Adrian * 2) iar Hanns Schlitter îl numeşte « un Harun-
al-Raschid habsburgic, una din cele mai populare figuri ale
trecutului austriac»3). Criticile adversarilor, cari spuneau în
ironie că împăratul Iosif vrea să-şi cârmuească monarhia
din diligeanţă (en courant Ies postes) nu-1 puteau îndupleca
să renunţe la pasiunea sa de a căuta să se convingă însuşi
de adevăr şi să cunoască din proprie intuiţie stările de
lucruri din tot cuprinsul vastului său imperiu. Cu drept
cuvânt afirmă istoricul rus Mitrofanov că niciun monarh nu
cunoştea atât de exact toate împrejurările locale din ţara sa
şi orientarea practică a niciunuia nu era aşa de întemeiată
ca a neobositului Iosif II 4).
    ’) Cf. N. Firu, Monografia Bisericii Sfintei Adormiri (Biserica cu Lună) din
Oradea. 1934, pp. 58—60.
                                s) A. J. Gross-Hoffinger, Ioseph II als Regent und Minsch, Strassfurt p. 27.
    3) Mitrofanov, o. c., p. IX: « ein habsburgischer Harun-al-Raschid, eine der po-
pul ărsten Gestalten der osterreichischen Vergangenheit *.
    *) Idem, voi. I, p. 94: «Wohl kein einziger Monarch, der grosse Friedrich
nicht ausgenommen, kannte so genau alle lokalen Verhăltnisse in seinem Reiche
und wohl keiner besass daher eine so griindliche praktische Schulung wie der
unermtidliche, rastlose Ioseph II*,
www.digibuc.ro
12
I. LUPAŞ
268
   La 1783 găsi împăratul Iosif momentul potrivit să între-
prindă o nouă călătorie prin Transilvania. Constatările făcute
cu acest prilej nu erau mai îmbucurătoare decât cele înre-
gistrate cu 10 ani în urmă, ca resultat al celei dintâi călă-
torii în provincia aceasta. Chiar din Sibiu îşi anunţă la 4
Iunie gândul hotărît de a desfiinţa, şi pentru Transilvania,
iobăgia cum procedase în celelalte provincii ereditare, ca să
dispară de pretutindeni această tristă « degradare a omenirii ».
   Nemulţumirea lui Iosif fu exprimată şi în cuvintele de
rămas bun adresate, la 7 Iunie, conducătorilor sibieni pe cari
i-a sfătuit să-şi împlinească cinstit datoria şi să contenească
şicanele. Şi de astădată s’a întors Iosif la Viena convins, că
populaţia românească din Transilvania fusese despoiată de
drepturi şi foarte vitreg tratată. Această convingere l-a în-
demnat să ia, prin rescriptul dela 16 August 1783, noui dis-
posiţiuni pentru a uşura soarta iobagilor, încuviinţându-le li-
bertatea de a se căsători, de a învăţa, de a îmbrăţişa vreo
meserie şi de a-şi chivernisi smerita lor avere fără a mai
cere învoirea proprietarilor de pământ, cărora le poruncea
să nu mai înstrăineze, fără sentinţă judecătorească, agoniseala
vreunui iobag. Anunţând o apropiată regulaţiune urbarială,
impunea din nou autorităţilor administrative, să apere pe
iobagi de orice abuz al proprietarilor.
   In cursul călătoriilor sale prin Transilvania nu şi-a ascuns
Iosif aversiunea faţă de nobilimea maghiară şi de represen-
tanţii burgheziei săseşti, manifestând în acelaşi timp un in-
teres deosebit pentru soarta ţăranilor şi preoţilor români.
Notarul sas din Mediaş, Heydendorf care l-a însoţit, nu uită
să însemneze în autobiografia sa1), că masele poporului au rămas
ameţite de această atenţiune prea milostivă a împăratului.
   O reminiscenţă literară a bunelor impresiuni şi a speran-
ţelor trezite cu acest prilej în sufletul Românilor din Tran-
silvania, s’a păstrat în « stihurile politiceşti» care explică ro-
stul pajurii bichefale tipărită la începutul Molitvelnicului apărut
la Blaj în 1784, vorbind cu entusiasm despre împăratul Iosif
ca despre un «soare de scutinţă » răsărit pe seama Românilor.
   *) «Archiv des Vereines fiir siebenbiirgische Landeskunde», voi. XVI, p, 484
şi « Anuarul Institutului de Istorie Naţională *. Cluj, voi. II, p. 76.
www.digibuc.ro
269 împăratul iosif ii şi RĂSCOALA ŢĂRANILOR din transilvania
13
              Gripsorul cu două capete înălţat
              Schiptrul, mărul cu spata împreunat
              Semnul Puterii împărăteşti arată
              Care lui Iosif este încredinţată.
              Lui Iosif cel mare, de neamuri iubit
              Soare de seutinţă nouă răsărit
              Domnul cu pace mulţi ani să-l trăească
              Şi prin El pre noi să ne fericească...1)
                                               *
                                            * *
   Nu e decât prea firesc să fi avut atitudinea demofilă a
împăratului Iosif, alături de alte împrejurări de ordin po-
litic, religios şi social-economic, un rol determinant la is-
bucnirea revoluţiei lui Horia în toamna anului 1784.
   Spre acest ţăran de energie şi de hotărîre neînfrântă, ră-
sărit din rândurile iobagilor dela Arada Albacului (jud. Turda)
s’a îndreptat încrederea neprecupeţită a mulţimilor impilate
investindu-1, prin consimţământ obştesc, cu rolul pe cât de
important, pe atât de primejdios al îndrumării acestei răscoale
ţărăneşti. Intre anii 1779—1784 Horia a călătorit de 4 ori la
Viena isbutind a fi primit de 3 ori (1780, 1782 şi 1784) în
audienţă la împăratul Iosif2), spre a cere dreptate pe seama
ţăranilor din Munţii Apuseni. In aceste călătorii ale sale
Horia era însoţit şi de alţi tovarăşi de suferinţă, între care
e amintit de 3 ori Ioan Oargă-Cloşca din Cărpiniş, odată
popa Dumitru din Certeje, altădată Dumitru Todea, pri-
marul din Albac şi un văr al acestuia, Simion.
   Cea din urmă călătorie o întreprinse Horia la Viena către sfâr-
şitul anului 1783, în postul Crăciunului. împăratul Iosif, cam
bolnav de piept, petrecând iarna aceea în Italia, Horia trebui
să-l aştepte până în primăvara anului următor. Anevoie se
scurgeau zilele pentru bietul om, cu gândul mereu la Moţii
săi chinuiţi de nedreptăţi şi fărădelegi. O broşură germană,
atribuită lui Friedrich Schiller, tradusă în ungureşte de preotul
reformat Ştefan Czovek şi publicată de Episcopul Roman
Ciorogariu în traducere română (Oradea 1931) îl înfăţişează
    *) Cf. I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia Românească Veche. Bucureşti, 1910,
tom. II (1716—1808), p. 291.
    *) Cf. N. Densuşianu, o. cit., p. 106, nota 1.
www.digibuc.ro
14
I. LUPAŞ
270
pe Horia ca «om cu învăţătură şi mare meşter în iscodiri
rafinate ... Vorba nemţească — se spune mai departe —
curgea din gura lui ca apa, citise cu temeiu mulţi autori
germani, dar se plângea că nu înţelege bine pe Klopstock,
fiind prea greu pentru el.-1)». Această informaţie este, fără
îndoială, exagerată. Nimic din ce se ştie până acum despre
Horia, pe temeiul izvoarelor contemporane, nicio fărâmă de
dovadă nu poate fi invocată în sprijinul ei. Că în vârtejul
luptelor pentru drepturile poporului va fi simţit Horia ne-
cesitatea graiului german sau că în cursul repetatelor sale
călătorii la Viena va fi avut prilej să-şi însuşească oarecari
cunoştinţe de limbă germană, se poate admite. Dar ca el
să fi fost în stare a ceti cu temeiu autori germani şi chiar
pe Klopstock, este de necrezut 2).
   Mai verosimilă pare informaţia privitoare la contactul ce
ar fi avut Horia în cursul iernii 1783—1784 cu membrii unei
societăţi secrete Frăţia de cruce, care se înfiinţase la Viena
cu scopul religios-politic de a salva pe Românii din Transil-
vania şi Banat din jugul asupritorilor, —precum şi cu un fost
ofiţer în armata rusească, Mihail Popescu, agent secret în-
credinţat cu misiuni la Viena, atât din partea Ruşilor, cât
şi din partea lui Alexandru Constantin Mavrocordat, Domnul
Moldovei. Acest Mihail Popescu l-a însoţit pe Horia la în-
ceputul răscoalei prin Munţii Apuseni, s’a adăpostit apoi la
Zălau şi, când a simţit apropiatul sfârşit al mişcării, s’a grăbit
să părăsească Transilvania trecând prin Bucovina spre
Iaşi3).
     *) Cf. Roman Ciorogariu, Horia şi Cloşca. Oradea, 1931, pp. 14—15 şi recensia
publicată în ziarul Aradul din 3 Mai 1931 de prof. Ascaniu Crişan, care formulase
ipoteza că această scriere atribuită lui Fr. Schiller ar fi putut face parte din co-
lecţia publicată de vestitul poet german în timpul când era profesor de istorie la Uni-
versitatea din lena, cu tidul: Geschichte der merkwiirdigsten Rebellionen und Ver-
schworungen atu den mittleren und neueren Zeiten. Bearbeitet von verschiedenen Ver-
fassern, gesammelt und herausgegeben von Friedrich Schiller. I-iul volum al acestei
colecţii a apărut la Leipzig în 1788. Textul german a fost tradus în limba maghiară
de preotul reformat Ştefan Czovek, după care l-a tradus apoi şi în româneşte, cum
bănueşte editorul, Alexandru Gavra, fost profesor şi director la preparandia orto-
doxă-română din Arad dela 1821—1877. Cf. Prefaţa pp. 10—11.
     4) Cf. D. Prodan, Din ecourile răscoalei lui Horia în străinătate. In revista Gând
Românesc din Cluj, 1935, pp. 99—105.
     s) Cf. Carol Gollner, Rolul lui Mihail Popescu şi Salis în revoluţia lui Horia,
studiu publicat în « Anuarul Institutului de Istorie Naţională » din Cluj, voi. VI.
www.digibuc.ro
271 ÎMPĂRATUL IOSIF II SI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
15
   După ce s’a întors împăratul Iosif din Italia, a primit pe
Horia în audienţă la începutul lui Aprilie şi, ascultându-i
jalbele, nu a întârziat a da ordin guvernului transilvan, să
termine o cercetare începută de pe la 1780 şi să apere lo-
cuitorii din Munţi.
   Dintre audienţele lui Horia la împăratul aceasta a fost cea
mai importantă şi mai decisivă pentru pasul ce urma să-l
facă în curând. In cursul ei Iosif s’ar fi rostit cu vorbe tari
— după obiceiul lui — împotriva nobililor unguri, cari îl îm-
piedecau la tot pasul în năzuinţa de a face dreptate Româ-
nilor. Atunci Horia l-ar fi rugat, să-i lase pe nobili în grija
lui, căci va găsi el mijlocul de a-i stânge pe toţi răsvrătind
poporul asupra lor. Nu e însă de crezut ca împăratul să fi
rostit chiar cuvintele: tut ihr das (faceţi voi aceasta) ca în-
demn direct la răscoală, după cum i se atribue în scrisoarea
târzie a unui nobil ungur din Ribiţa (8 Aprilie 1830) care spune
că ar fi primit informaţia aceasta dela căpitanul Sodler,
afirmativ prezent la audienţă. Dar scrisoarea, nepăstrându-se
decât într’o copie defectuoasă şi fiind aproape cu o jumătate
de secol posterioară audienţei dela 1784, nu are suficientă
putere de dovedire în chestiunea-aceasta. Cu privire la felul,
cum se va fi desfăşurat cea din urmă audienţă a lui Horia la îm-
păratul Iosif, lipseşte orice informaţiune contemporană sigură.
   Dar nu poate fi tras la îndoială faptul că, în agitaţiile sale
pentru pregătirea răscoalei, Horia a făcut adeseori amintire
de « voia şi porunca împăratului», după cum se vede lămurit
din circulara adresată judelui din Ponor, chemând ţăranii
din atest sat împreună cu cei din Bucium, Lupşa şi Mujina
la o adunare în Câmpeni şi arătând anume că chemarea
aceasta o face « cu porunca împăratului». Este uşor de în-
ţeles, ce răsunet puteau să aibă astfel de chemări în sufletul
mulţimilor obidite sporindu-le nădejdea într’o apropiată scă-
pare din jugul iobăgiei — nădejde cu atât mai îndreptăţită
acum, cu cât în sprijinul ei putea fi invocată însăşi «voia şi
porunca împăratului».
   O dificultate mare au întâmpinat căpeteniile mişcării în
silinţele lor pentru procurarea armelor. Speranţa de a primi
arme din depozitele oştirii împărăteşti s’a dovedit zadarnică.
www.digibuc.ro
i6
I. LUPAŞ
872
Nu le rămânea decât să caute a-şi înarma glotaşii cu ce gă-
seau la îndemână prin satele lor: cu securi şi topoare, cu
furci de fier, cu lănci, cu pistoale şi, mai rar, cu săbii şi cu
puşti. Toate ştirile arată, cât de redus era numărul răscu-
laţilor, cari aveau câte o puşcă. Din punct de vedere tehnic
răscoala nu putea fi decât slab pregătită ca toate răscoalele
ţărăneşti. împrejurarea aceasta îl făcea pe Horia să chib-
zuească, dacă nu ar fi mai bine să amâne începutul răscoalei
pentru primăvara anului 1785. Dar tovarăşul său Gheorghe
Crişan, comandantul Zarandului, după adunarea poporului dela
biserica din Mesteacăn (31.X.1784) şi vărsarea de sânge în-
tâmplată în comuna Curechiu o deslănţui fără şovăire în
ziua de 2 Noemvrie 1784. Peripeţiile acestei răscoale ţărăneşti
sunt înfăţişate amănunţit şi documentat în cartea răposatului
N. Densuşianu.
   Răsculaţii erau însufleţiţi de credinţa că în pornirea lor
pentru stângerea nobililor asupritori nu vor întâmpina nicio
împotrivire din partea oştirii împărăteşti. Dimpotrivă se amă-
geau cu iluzia că se vor bucura chiar de ajutorul acestei
oştiri, despre comandanţii căreia nu se îndoiau că vor fi cunos-
când şi ei « voia şi porunca împăratului». Nobililor destinaţi
pierzării le îngădueau răsculaţii totuşi un mijloc de scăpare,
dacă se învoiau a trece prin apa sfinţită a botezului românesc;
iar soţiile şi fiicele nobililor îşi puteau salva vieaţa păşind Ia
taina cununiei cu vreunul dintre iobagii satelor româneşti.
E unicul caz în istoria poporului român, când o răscoală
ţărănească apare călăuzită, pe lângă obicinuitele lozinci eco-
nomice şi sociale-politice, de o vădită tendinţă ofensivă spre
convertire confesională-religioasă. Răposatul Nicolae Densu-
şianu voia să vadă în acest fenomen aplicarea practică a unei
«idei iosefine», întru cât după mărturia contemporanului
Heydendorf împăratul Iosif II urmărea scopul de a contopi —
şi prin legături matrimoniale 1) — diferitele elemente etnice
într’o singură «naţiune transilvană». Dar unificarea aceasta
forţată, de sigur, nu se gândea Iosif s’o încerce în Transilvania
    *) N. Densuşianu, o. c., p. 408, Nr. 1: « dass die verschiedenen Nationen zu-
sammen heiraten und sich in eine vereinen sollten *. Cf. şi I. Lupaş, Răscoala ţăranilor
din Transilvania la anul 1784. Cluj, i934> P- I07-
www.digibuc.ro
373 împăratul iosif 11 $i rAscoala ţăranilor din transilvania iy
prin contopirea elementelor de colonizare în populaţia de baştină
românească, ci pe aceeaş cale ca şi în restul imperiului: prin
germanizare. O explicaţiune mai acceptabilă ne oferă prigo-
nirile religioase, pe cari le-au îndurat Românii din Transilvania
din partea agenţilor de proselitism catolic. Ceea ce urmăreau
ţăranii şi preoţii de sub comanda lui Horia prin impunerea
botezului şi a cununiei, după vechia datină românească, nu era
decât o reacţiune provocată prin măsurile de convertire silnică,
ce le fuseseră aplicate în cursul secolului XVIII, după ce
provincia lor devenise o anexă a imperiului habsburgic. Acest
procedeu este amintit însă numai în ţinutul Zarandului şi al
Hălmagiului; după ce s’au alăturat la cetele răsculaţilor ro-
mâni şi câţiva iobagi unguri de pe la Turda şi de pe la Cluj, el
pare a fi fost părăsit cu desăvârşire. Rămâne totuşi apropiată
de adevăr constatarea consilierului imperial Hatzfeld că « ura
nativă contra acestei naţiuni a fost, dacă nu motivul principal,
cel puţin motivul accesoriu al acestei tragedii (so scheint, dass
nativer Hass gegen diese Nation, wo nicht die Haupt-
wenigstens die Mitursache dieses Trauerspiels war).
                                               *
                                            * *
   La început, în prima fază a răscoalei, atitudinea generalului-
comandant, baronul Preiss din Sibiu, părea mai favorabilă
ţăranilor răsvrătiţi decât nobililor împinşi în defensivă. Fără
a da vreun ajutor efectiv celor dintâi, nu voea să admită inter-
venţia armatei nici în sprijinul celor din urmă, ci se complăcea
în atitudinea de spectator pasiv al ciocnirilor dintre cele două
tabere încăierate în lupte sângeroase. Când nobilii desperaţi
solicitau ajutorul oştirii, el spunea că nu-1 poate încuviinţa
fără ştirea şi aprobarea consiliului de războiu din Viena şi
sfătuea guvernul, să întrebuinţeze alte mijloace pentru liniştirea
poporului. La fel procedară şi alţi ofiţeri superiori din regiunile
limitrofe, ca locotenent-colonelul, contele Bellegarde dela
Oradea. In asemenea împrejurări guvernul a cedat stăruin-
ţelor repetate ale celor refugiaţi în Sibiu, încuviinţând in-
surecţiunea nobililor. La 16 Noemvrie contele Ioan Csâky,
corniţele suprem al Clujului, aviza comitatele vecine că el
este comandantul acestei insurecţiuni — me supremo comite 33
   33 A. R, — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
i8
I. LUP AŞ
874
ducente agmen — iar cu două zile mai târziu printr’o adresă
trimisă din Feneşul săsesc (azi Floreşti) solicita ajutorul nobi-
limii din Solnoc, precum şi al celei din Bihor. La 30 Noemvrie
scria din tabăra dela Aghireş contelui Kornis, să îndemne no-
bilii din Solnoc a grăbi spre Huedin, să dea ajutor celor din
comitatul Clujului, cari se strădueau a împiedeca Moţii să
pătrundă prin strâmtorile dela Vlaha (Olâhfenes), Vâlcău,GiIău
şi Mărgău (Mirigyoj). Ajutorul solicitat de Csâky a întârziat
însă, deoarece conducătorii comitatelor vecine, mai prudenţi,
au cerut forurilor superioare încuviinţare, după cum rezultă
din adresa vice-comitelui din Bihor, Ioan Beothy tare avizează
că trebue să aştepte răspunsul consiliului locotenenţial din
Ungaria, deoarece fără ştirea regelui nu este îngăduită insurec-
ţiunea, afară de cazul necesităţii extreme (praeter extremum
necessitatis casum az orszâgba a kirâly hire nelkiil feltâmadni
nem szabad).
   Când a primit la Viena, în 12 Noemvrie, cea dintâi ştire
despre răscoală, împăratul Iosif se găsea tocmai învăluit de
grijile unui răsboiu împotriva Olandei *) mobilizându-şi ar-
mata şi frământându-se cu gândul de a merge să suprave-
gheze în persoană desfăşurarea operaţiunilor militare. Intr’o
asemenea situaţie precară toată strădania lui nu putea fi decât
să aibă linişte şi pace în cuprinsul monarhiei, câtă vreme
armata era mobilizată spre un eventual răsboiu în afară de
graniţele ei. A trimis deci guvernatorului transilvan Samuil
Bruckenthal instrucţiuni amănunţite, cum să procedeze la
pacificarea poporului din Munţii Apuseni cu ajutorul trupelor
de aci, cu al dregătorilor din comitate şi cu al preoţilor ro-
mâni din regiunile primejduite. Iar generalul-comandant Preiss
a primit ordin să trimită fără întârziere tunurile împotriva răscu-
laţilor « fiindcă impresiunea cea mai puternică asupra mulţimii
o fac în astfel de cazuri tunurile». Ostaşii regimentului I
românesc de graniţă, din cauza legăturilor de sânge şi de
credinţă cu cetele răsculaţilor nefiind potriviţi a participa
la opera de represiune, i s’a dat generalului Preiss sfatul
să-i retragă cu grije din locurile expuse.
    *) Mitrofanov I, p. 124.
www.digibuc.ro
275 ÎMPĂRATUL lOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
19
   Ceva mai târziu a scris Iosif din nou guvernului tran-
silvan mustrându-1 că fără ştirea lui prealabilă a cutezat să
încuviinţeze insurecţiunea nobililor, fapt pe care-1 califica drept
« cea mai mare obrăznicie ». Totodată porunci a se proceda
cu blândeţă faţă de ţărani, interzicând orice act de cruzime
şi publicând amnestie generală pentru toţi cei ce au luat
parte la răscoală. Situaţia acestora, în faţa trupelor împără-
teşti, pornite să-i înconjoare din trei părţi, era în a doua fază
a răscoalei cu mult mai grea decât în cea dintâi, când se
aflau în luptă numai cu cetele de strânsură ale nobililor.
Cu toate acestea n’au voit să primească amnestia oferită, ci
au continuat lupta obţinând câteva succese.
   In cele din urmă însă, pe la jumătatea lui Decemvrie,
Horia dându-şi seama că răscoala pornită din speranţa unui
ajutor al oştirii împărăteşti contra nobililor asupritori, căzuse
în osânda de a fi spulberată chiar prin puştile şi tunurile
acestei oştiri, a înţeles zădărnicia oricărei încercări de a se
mai împotrivi expunând primejdiei viaţa oamenilor săi prin
continuarea unor lupte fără nici o perspectivă de isbândă. A dat
deci ordin pentru disolvarea cetelor sale (14 Decemvrie) fără
a-şi fi pierdut cu totul, nici în ceasul din urmă, încrederea
în împăratul Iosif, spre tronul căruia ar fi fost aplicat să
pornească din nou. Dar împrejurările nu i-au mai dat răgaz
să cunoască şi pentru a cincea oară zădărnicia unui drum la
Viena împăratului, ci l-au silit să-şi caute un adăpost în
codrul Scorăcetului, unde lt.-colonelul Kray cu ajutorul unor
ţărani năimiţi din Arada Albacului a reuşit să-l prindă Luni
în 27 Decemvrie împreună cu Cloşca şi să-i aducă pe
amândoi în temniţa dela Alba-Iulia.
   Astfel lupta, pe care o pornise ţărănimea răsvrătită contra
asupritorilor seculari, nu s’a putut decide numai între aceşti doi
factori în litigiu, ci a intervenit al treilea factor: armata împă-
rătească, înclinând cumpăna în favoarea nobililor privilegiaţi.
Iobagii au pierdut lupta, fără ca nobilii să se fi putut simţi
învingători. Biruinţa finală nu fusese a lor, ci a oştirii împă-
răteşti. De aceea au rămas timp îndelungat stăpâniţi de teama
că situaţia lor privilegiată se va sdruncina îndată ce iobă-
gimea se va fi recules şi va încerca să facă din nou apel la
www.digibuc.ro
20
I. LUPAŞ
276
înfiorătorul botez de sânge, spre a răsturna piatra de pe
mormântul libertăţii.
   Nobililor nu le-a fost dată nici putinţa de a-şi stâmpăra
setea de răsbunare asupra iobagilor, cum ar fi dorit. Căci
împăratul Iosif, neavând încredere în instanţele lor judecă-
toreşti, a ţinut să încredinţeze cercetarea întregului complex de
chestiuni dificile, privitoare la originea şi desfăşurarea acestei
răscoale ţărăneşti, unui om obiectiv şi imparţial, pe care credea
că l-ar fi găsit în persoana contelui Antoniu Jankovics. Acesta
îşi începuse cariera în Croaţia, spre a o continua mai târziu
(1782) în capitala Ungariei ca jude la tabla septemvirală
(Curtea de casaţie), de unde fu trimis apoi la Timişoara în
calitate de comisar regal pentru Banat. Numindu-1 în fruntea
unei comisiuni mixte (19 Noemvrie 1784), alcătuite din civili
şi militari, împăratul Iosif i-a dat ordin să plece împreună
cu generalul Pavel Papilla şi să cerceteze în modul cel mai
exact cauzele răscoalei ţărăneşti «lăsând la o parte toate in-
stanţele ordinare ».
   Activitatea lui Jankovics o urmărea Iosif cu deosebită so-
licitudine cerându-i rapoarte amănunţite şi trimiţându-i re-
petate instrucţiuni. La 13 Decemvrie îi scria că Românii
fiind trataţi vreme îndelungată cu asprime şi nefăcându-li-se
dreptate, s’au întărâtat în mod firesc împotriva Ungurilor,
după cum şi nobilii, atacaţi foarte grav, şi-au pierdut cum-
pătul şi sunt porniţi a trata cu cea mai mare severitate în-
treagă naţiunea română. De aceea trebue să caute a-i con-
vinge că liniştea şi siguranţa deplină pentru persoanele şi
averile lor poate fi obţinută numai dând cu totul uitării cele
întâmplate, căci nu va fi posibil să aşeze câte o gardă înaintea
fiecărei curţi boereşti. La fel îndruma şi pe guvernatorul
Samuil Bruckenthal să facă pe nobili a înţelege că împăratul
nu-şi poate ţinea « armata gata de războiu contra propriilor
săi supuşi». Acest trist exemplu ar trebui să-i convingă că
vieaţa şi averile lor sunt în mâna mulţimii, adecă a popo-
rului şi poporul numai tratându-1 cu echitate, cu iubire şi în-
credere poate să fie ţinut în frâu.
   Neliniştea, ce frământa sufletul împăratului Iosif cu privire la
resultatele cercetărilor întreprinse de Jankovics în Transilvania,
www.digibuc.ro
277 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
21
iese lămurit la iveală şi din mărturisirea pe care o făcea
în scrisoarea adresată (la 13 Decemvrie) lui Bruckenthal
împărtăşindu-i că, dacă nu l-ar reţine griji mai importante, ar
fi gata să vie însuşi la faţa locului, fiindcă apreciază momentul
acesta ca fiind « de cea mai mare importanţă pentru întreagă
monarhia, şi încă mai mult pentru viitor decât pentru prezent».
   Iar după ce a primit ştirea despre prinderea şi arestarea
căpeteniilor răscoalei, Iosif se grăbi să scrie din nou (la 2
Februarie 1785) lui Jankovics arătându-i cât e de doritor să
afle « ce va ieşi din interogatoriile acestor sceleraţi», expri-
mându-şi credinţa că în răscoală nu vor fi fost amestecaţi
« nici străini, nici indigeni » şi stăruind a nu se grăbi cu pe-
depsirea până nu se vor lămuri deplin toate împrejurările,
ca să nu mai rămână « nicio urmă necercetată ».
   Din toate aceste manifestări de ordin psihologic ale îm-
păratului, precum şi din disposiţiile lui categorice pentru
excluderea totală a instanţelor ordinare din lucrările de cer-
cetare şi sancţionare a căpeteniilor răscoalei, resultă în mod
logic încheierea, că învinuirile ce i se aduceau din partea
nobilimii de a fi contribuit însuşi, prin reformele sale ra-
pide ca şi prin surprinzător de benigna sa atitudine faţă de
ţărani, la pregătirea unei atmosfere prielnice pentru isbuc-
nirea răscoalei, nu erau lipsite de temeiu.
    In cursul cercetării atât Horia cât şi Cloşca au refuzat
orice lămurire esenţială cu privire la cauzele şi peripeţiile
răscoalei. Nu lipsesc informaţiuni contemporane arătând că
Horia ar fi cerut să fie dus la Viena, deoarece el nu poate
face destăinuiri decât în faţa împăratului. Această atitudine
constantă a îndemnat pe merituosul cercetător Nicolae Den-
suşianu să-şi exprime convingerea «că împăratul discutase
cu Horia prea adânc chestiunea reformelor sale cu privire
la Transilvania », fără a-şi fi dat însă încuviinţarea pentru
răscoală, căci în acest caz Horia ar fi interzis tovarăşilor săi
a pune în circulaţie svonul că fapta lor purcede din «voia
şi porunca împăratului » 1). *)
    *) N. Densuşianu, Revoluţiunea lui Horia in Transilvania şi Ungaria 1784.—Z7S5.
Bucureşti, 1884, p. 439.
www.digibuc.ro
22
I. LUPAŞ
278
   Atitudinea lui Gheorghe Crişan a fost, în cursul cercetă-
rilor, deosebită de a lui Horia şi de a lui Cloşca poate din
motivul, că el nu fusese legat prin jurământ, ca ceilalţi doi,
să păstreze în taina cea mai desăvârşită anume chestiuni
din tratativele prerevoluţionare dela Viena, pe care de altfel
nici nu avea de unde să le cunoască, fiindcă nu participase
la ele niciodată. Dar ascultarea lui Crişan, după a 47-a
întrebare, a fost întreruptă brusc şi zădărnicită prin faptul
că în ziua de 13 Februarie 1785 el şi-a curmat firul
vieţii în temniţă sugrumându-se cu nojiţele dela opinci sau,
după altă informaţiune contemporană, cu baierele dela cămaşă.
    Acest sfârşit neaşteptat al căpitanului, care manifestase
în timpul răscoalei atitudinea cea mai dârză şi era socotit de
contele Iankovics ca principalul autor al cruzimilor (praecipuus
crudelitatum author) — nu poate fi înţeles şi explicat decât prin
firea lui aprigă şi cu totul dispreţuitoare de moarte. După
cum îndrăsnise în focul răscoalei să stângă atâtea vieţi, ale
altora, nu a stat mult la îndoială în temniţa din Alba-Iulia
să şi-o curme şi pe a sa, lipsindu-şi astfel judecătorii de
plăcerea de a-1 vedea despicat de viu, tras în ţeapă şi cu
mădularele frânte în roata, care urma să sfâşie la 28 Februarie
1785 trupul lui Horia şi pe al lui Cloşca.
    Preotul ortodox Nicolae Raţiu *) din Alba-Iulia, oferind
condamnaţilor la moarte asistenţa religioasă în preajma exe-
cutării, nu a pregetat a semna în graiu românesc ultima lor
voinţă aşa cum « a primit din gura lor », înaintând apoi co-
misarului Jankovics aceste smerite testamente ţărăneşti. Din
cuprinsul lor nu lipseşte nota religioasă-creştină. Horia a ţinut
să arate cu numele pe « oamenii cari l-au prins: Matieş Nuţu,
Matieş Onu, frate-său Gheorghe, Trifu Ştefan a lui Neagu,
Andrei cu 2 feciori, Simion cu frate-său adăugând că îi
«iartă cu toată inima ». Iar în testamentul lui Cloşca e cuprinsă
această ultimă disposiţie: «ce am la Bârluţu Sântion din
Mogoş, las la popa Vasilie să mă pomenească... 1
    1) Acest Nicolae Raţiu e amintit mai târziu nu numai ca preot al Bisericii
Hramului Bunei Vestiri, ci şi ca protopop în Oraşul Bălgrad, cum se vede dintr’o
însemnare scrisă de el, la 14 Mai 1797, în Matricola Botezaţilor, păstrată în arhiva
bisericii ortodoxe din Alba-Iulia.
www.digibuc.ro
S79 împăratul iosif ii ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR din transilvania
23
   Horia era deci cuprins în ultimele clipe ale vieţii sale de
sentimentul iertării creştineşti chiar faţă de trădătorii săi, iar
Cloşca era preocupat de gândul de a-şi uşura povara sufle-
tului prin viitoarele rugăciuni ale preotului Vasilie. Cu astfel de
sentimente s’au apropiat cei doi căpitani ai răscoalei, în dimi-
neaţa zilei de Luni, 28 Februarie 1785, de locul pierzării.
La uciderea lor înfiorătoare au fost aduşi anume să asiste,
pe lângă mulţimea orăşenilor, 2515 ţărani din 419 sate ro-
mâneşti (câte 3 oameni în vârstă şi câte 3 tineri din fiecare sat,
urmând ca cheltueala drumului să le fie plătită din «lada sa-
tului»1). Potrivit cu disposiţia sentinţei de moarte pe care auxi-
liarul contelui Iankovics, Frederic Eckhard o citise în limba
maghiară, germană şi română, — întâi a fost executat Cloşca,
fiind întins pe roată şi aplicându-i-se vre-o 20 de lovituri până
şi-a dat sufletul în chinurile cele mai cumplite. Urmă apoi
Horia despre care spune un martur că «merse fără nici o
schimbare, cu inima îndrăsneaţă» spre locul supliciului şi
că «după o lovitură, care-i frânse fluerul drept, îi dădură
numai decât o lovitură de graţie asupra pieptului». Iar
alt martur ocular, profesorul Iosif Gabri din Alba-Iulia
arată, într’o scrisoare dela 2 Martie 1785 că, privind execuţia
de călare, a putut s’o vadă aşa de lămurit, cum vedea
hârtia de scris înaintea sa. Nu poate fi deci trasă la îndoială
informaţia lui că « Cloşca a primit cel puţin 20 de lovituri,
înainte de a-şi fi dat sufletul, iar pe Horia îl ţineau legat
şi în picioare doi ucenici ai călăului — câtă vreme Cloşca
se svârcolea în roată — ca să vadă, cu ce moarte îngrozi-
toare trebue să se sfârşească tovarăşul său ucigaş. Ispră-
vind cu Cloşca şi aruncându-1 la o parte, au aşezat în locul
lui pe Horia şi legându-1 au început sgomotos a-i sdrobi
picioarele în roată; iar după a patra lovitură, din porunca
d-lui Eckhard, începură a-1 isbi în piept şi astfel după 8—9
lovituri a crepat». La despicarea lor în bucăţi n’a voit profesorul
Gabri să mai asiste, ci dând pinteni calului s’a întors în cetate. 1
    1 Din comuna Gurarîului, jud. Sibiu, fiind trimişi 6 ţărani, li s’a plătit câte
un fiorin (zlot) de fiecare ins. Cf. Ioachim Muntean, Monografia Economică-Cul-
turală a comunei Gurarîului. Lucrare premiată cu premiul II de 15 coroane la
concursul publicat de Tinerimea română din Sibiu pentru monografiile comunelor
comitatului Sibiiu. Sibiiu 1896, pag. 103.
www.digibuc.ro
24
I. LUPAŞ
280
   Preotul Nicolae Raţiu a putut privi — după tradiţie — nu-
mai uciderea lui Cloşca, iar când începură a-i frânge oasele
lui Horia, a căzut leşinat la pământ. Nu lipsesc izvoarele
contemporane, relatând cu vădită satisfacţie sălbăticia, cu care
au fost sdrobiţi în roată şi sfâşiaţi aceşti căpitani ai răscoalei
primind «răsplata meritată a faptelor lor — den verdienten
Lohn ihrer Thaten», — cum scria autorul anonim al unei bro-
şuri din 1785: Kurze Geschichte der Rebellion in Siebenbiirgen.
   Ca să liniştească neastâmpărul şi curiozitatea împăratului
Iosif II, contele Jankovics se grăbi să raporteze la 3 Martie
1785 că a cercetat cu toată grija şi precauţiunea, să afle dacă
cineva dintre străini sau dintre fiii patriei a făcut agitaţie
şi propagandă pentru răscoala aceasta, dar a ajuns la conclu-
ziunea că nici dintre străini, nici dintre fiii patriei n’a avut
nimeni vre-o influenţă asupra ei.
   Erau tocmai cuvintele, pe care i le sugerase Iosif II
prin scrisoarea dela 7 Februarie. împăratul putea fi deci
mulţumit de felul, cum şi-a îndeplinit omul său de încredere
mandatul. Iar acesta, dacă ar fi fost sincer şi mai ales dacă
ar fi cutezat, ar fi putut mărturisi că nu mai era nevoie de
nici o agitaţie şi de nici o propagandă pentru răscoala înde-
lung pregătită de o parte prin asupririle nobililor, cari au
umplut de amărăciune sufletul poporului, de alta prin ati-
tudinea demofilă, adeseori chiar demagogică a curţii împărăteşti,
care amăgise pe bieţii oameni a crede că ar fi sosit la 1784 mo-
mentul să-şi scuture jugul iobăgiei seculare din grumazi.
   La 6 Iulie 1785 înaintă comisarul Jankovics împăratului
Iosif II un nou raport amănunţit, întemeiat pe un număr
de 358 acte privitoare la diferite momente din cursul acti-
vităţii sale în Banat şi în Transilvania. In cuprinsul acestui
raport indică următoarele 4 cauze ale răscoalei: 1) asuprirea
iobagilor de către nobili; 2) conscripţia militară; 3) negligenţa
guvernului transilvan de a nu fi luat la timp măsuri pentru în-
lăturarea nemulţumirilor şi 4) întunecimea, de care era stă-
pânit poporul român în chestiuni religioase-morale.
   Iar ca măsuri de îndreptare propunea: 1) introducerea şi
aplicarea severă a unui urbariu general; 2) interzicerea ori-
cărei abateri dela regulile urbariale fixate; 3) neadmiterea
www.digibuc.ro
281   ÎMPĂRATUL IOS1F II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
ZS
nici unei conscripţii militare fără ordin împărătesc special şi
îndrumarea organelor militare să procedeze de comun acord
cu cele politice; 4) separarea justiţiei militare de cea pro-
vincială; 5) în cazuri de primejdie cererea comitatelor pentru
asistenţă militară să fie neapărat satisfăcută; 6) să se înfiin-
ţeze scoale naţionale, cari la Români lipsesc aproape cu totul,
pentru instruirea clerului neunit (ortodox) foarte ignorant,
să se organizeze un seminar şi, în sfârşit, 7) colibile Românilor,
foarte risipite, să fie adunate laolaltă în sate mai compacte,
ca să se poată obişnui poporul cu un traiu mai social.
   La sfârşitul raportului nu uită să amintească printre cei
ce i-au dat ajutor în potolirea răscoalei şi în readucerea po-
porului la linişte pe episcopii Ghedeon Nichitici şi Petru
Petrovici, precum şi pe colonelul Kray.
   Propunerile au fost examinate de către consilierii lui Iosif
şi aprobate de către acesta, luându-se măsuri pentru înfăp-
tuirea lor. Printr’o adresă specială dela 12 Iulie împăratul
comunică lui Jankovics că i-a cetit cu «adevărată plăcere »
raportul şi, aprobând întreg felul lui de a proceda în che-
stiunea aceasta dificilă, se simte îndemnat a-i oferi un semn
văzut al « deplinei mulţumiri » numindu-1 comandor al ordi-
nului Sfântului Ştefan. Episcopului Ghedeon Nichitici dela
Sibiu îi votează o gratificaţie de 1000 fl., iar lui Petru Petrovici
dela Arad de 800 fl. pentru serviciile prestate.
   Iar pentru desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, după ce
organele administrative au reuşit să împiedice şi să amâne
câtva timp executarea disposiţiilor împărăteşti dela 16
August 1783, — cum arată raportul cancelariei aulice dela
30 Iunie 1785 — din repetatele stăruinţe ale lui Iosif a
resultat patenta dela 22 August 1785 *) al cărei text românesc
a fost publicat cu slove chirilice, ca să poată fi răspândit prin
satele româneşti, să ajungă şi la cunoştinţa iobagilor disposiţiile
de mare interes pentru ei.
   « Voim şi poruncim — scria în această patentă «Iosif al
doilea cu darul lui Dumnezeu ales a Romanilor împărat i> — ca
aceste punturi ce urmează legi de obşte să fie şi, spre a tuturor
   *) Vezi anexa XXI.
www.digibuc.ro
26
1. LUPAŞ
282
cunoştinţă de obşte şi îndreptare, în toate locurile să se
vestească.
   «întâi: Soartea iobăgească, încât aceea pe coloni până
acuma supt vecinică supunere şi de un loc legaţi îi ţinea,
de aici înainte de tot o stricăm şi o ştergem, nici voim ca
numirea: iobagiu întru această înţelegere mai mult să se
pomenească, şi pentru aceea pe toţi şi pe fieşcare coloni, ori
de ce neam sau religie vor fi, încâtu-i despre feţele sau capetele
sale, îi numim a fi de aici înainte oameni de umblare slobodă,
şi poruncim ca pretutindenea ca aceeaşi să se aibă şi să se
cunoască; mai ales că şi legea firei şi folosul bunului de obşte
aceastaş îndeamnă şi pofteşte; de unde urmează, că pentru
aceasta trebue să înceteze toate legiuirile despre răscumpărarea
libertăţii sau a slobozeniei ».
   « A doua: Voim a fi slobod fieştecărui colon după plăcerea
sa, încă şi fără voia Domnului locului, a se căsători, în învă-
ţături şi ştiinţe a se deprinde, a învăţa meşterii şi meşteşuguri,
şi cu acestea sau acelea în tot locul a putea trăi şi a se câştiga » 1).
   «A cincea: Pentru ca mai bine să fie întărită apărarea co-
lonilor întru cele ce stăpânesc ei, milostiveşte rânduim, ca
încă nici de pe vatra au sessia colonească, sau orice alte funduri
ale sale, fără legiuită şi destulă pricină, şi fără mainainte
cunoaşterea comitatului său, ei sau oricine moşteni ai lor, să
nu se poată scoate afară sau tulbura, ci în pacinica şi nengăi-
măcita moştenire acelora pururea să se lase, şi nici dintr’un loc
sau comitat la altul fără voia lor să se strămute.
   «A şasea: Intr’alte lucruri, care nu sunt cuprinse întru
aceste Punturi, colonii or avea a se îndrepta după cele mai-
nainte date orândueli — şi, de cumva s’ar întâmpla a pătimi
ei ceva batjocuri şi asupriri, atunci Comitatul datoriu va fi
a le da sprigeană fiscuşească şi îndestulire pentru asupririle
suferite ».
   Ca încheiere exprima Iosif speranţa că « părinţescului său
cuget» vor înţelege şi ţăranii să răspundă cu sârguinţă şi cu
«bărbătească în economia câmpului deprindere, bunul de *)
   *) Vezi pp. 3 şi 4 la Densuşianu, care a reprodus întreg textul patentei împără-
teşti în traducere modernă, făcută după originalul latin (495—497).
www.digibuc.ro
283 ÎMPĂRATUL IOS1F II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
27
obşte, a sa şi a moşteanilor săi fericire, după putinţă, vor
nevoi a o mâna înainte ».
   Cu sângele mucenicesc al celor sacrificaţi în cursul răscoalei
din Munţii Apuseni a fost deci pecetluită cea dintâi răscumpă-
rare a ţăranilor ardeleni din jugul robiei seculare.
                                              #
                                           * #
   Ţinând seamă de propunerea lui Iankovics pentru înfiin-
ţarea şcoalelor româneşti, dispune Iosif a se proceda fără
întârziere la realizarea ei şi cere a i se face raport în fiecare jumă-
tate de an despre sporul obţinut în aceste scoale, iar pentru
seminarul ortodocşilor crede că localitatea cea mai corespun-
zătoare ar fi Timişoara şi aşteaptă să-i facă mitropolitul sârbesc
propuneri, oferindu-se dânsul a suporta cheltuelile. De soarta
şcoalelor româneşti nu a încetat împăratul Iosif a se interesa
până la sfârşitul vieţii. Chiar în cel din urmă an al domniei,
având prilej a lua cunoştinţă de înfiinţarea unui număr de 48
scoale româneşti ortodoxe în comitatul Aradului,încuviinţează
un ajutor de 272 fl. din vistieria statului şi îndrumă «consiliul
locotenenţial ungar», să privegheze în mod deosebit, ca şcoa-
lele să se deschidă cât mai curând şi, până vor fi terminate
edificiile şcolare, instrucţia să fie împărtăşită în case închi-
riate, deoarece educaţia tineretului român este una dintre
cele mai importante şi mai urgente chestiuni de stat — « in
der Riicksicht, dass die Bildung der wallachischen Jugend
eines der wichtigsten und dringendsten Geschâfte fur den
Staat ist», după cum se exprima în rescriptul său dela 6 Mai
1789, Nr. 5250 *).
   Dacă răscoala ţăranilor din Munţii Apuseni nu a putut
da, sub raport social-politic, roadele aşteptate,—în domeniul
culturii şi al educaţiunii poporului român nu a rămas lipsită
de orice resultat. Din timpul domniei lui Iosif II se îndreaptă
spre domeniul acesta o atenţiune tot mai stăruitoare din
partea organelor de stat, care se vedeau nevoite a părăsi vechea
tradiţie de dispreţ pentru poporul român.
                                              *
_________________ * * *)
                           *) Cf. I. Lupaş, Studii, conferinţe fi comunicări istorice. Bucureşti 1928, voi. I, p. 305.
www.digibuc.ro
28
I. LUPAŞ
284
   In ce priveşte sfârşitul vieţii şi al domniei acestui împărat
cu tendinţe progresiste şi cu sentimente de o demofilie puţin
obişnuită, el a fost din cele mai triste. Profund mâhnit văzând,
cum se dărâmă întreagă opera vieţii sale, Iosif II şi-a trăit
ultimele zile în groaznice chinuri sufleteşti şi scrisorile lui
sunt pline de tânguirile sguduitoare ale omului care, pri-
gonit de un destin neînduplecat, şi-a pierdut orice speranţă
de mântuire. Intr’o scrisoare, adresată fratelui său Leopold la
Toscana, mărturisea că se simte cel mai nefericit dintre
toţi muritorii1). Noailles, reprezentantul Franţei la Curtea
din Viena, compătimind pe nenorocitul împărat, scria despre
el ca despre un om « al cărui corp era cu totul pornit spre
istovire, al cărui suflet pătimea însă şi mai cumplit»2).
Din aceste cuvinte se poate descifra icoana ispăşirii, prin care
a trebuit să treacă şi neodihnitul iubitor de reforme Iosif II.
Dacă pornirea lui de ostilitate nebiruită faţă de ordinea de
lucruri, pe care se căsnea să o schimbe radical, a contribuit
în măsură hotărîtoare la isbucnirea răscoalei, ai cărei iniţia-
tori au fost sfâşiaţi în roata dela Alba-Iulia, nu a lipsit nici
Iosif II a-şi răscumpăra vina tragică a demagogiei imperiale
prin chinurile sufleteşti, care îi storceau la sfârşitul zilelor
sale mărturisirea că se simte cel mai nefericit dintre muritori.
   Aripa morţii s’a întins isbăvitoare şi asupra chinurilor lui
sufleteşti în dimineaţa zilei de 20 Februarie 1790, cum se
întinsese asupra celor trupeşti ale lui Crişan, Horia şi Cloşca
în zilele de 13 şi 28 Februarie 1785. *)
    *) Mitrofanov, pp. m—112: 1 Je suis, je crois, actuellement le plus malheureux
mortel qui existe ».
    *) Ibid.
www.digibuc.ro
                                 ANEXE
                             I
Conducătorii comitatului Cluj avizează pe cei din Solnocul-de-mijloc
despre pregătirea ţi hotărîrea lor de a porni a doua zi sub comanda co-
mitelui suprem împotriva ţăranilor răsculaţi.
      Inclyta Tabula Continua.                16. XI. 1784
  Nihil dubitamus quin rumor tumultuantis Flebis Yalachicae ad
Illustritatem quoque Vestram Inclytamque Tabulam penetrasset, ni-
hilominus tamen tamquam periculis illiud haud expertes notificandum
esse duximus, quod grassantes işti latrones ad periferiam Oppidi
Toroczko penetrarunt, actuque ibidem delitescant magno numero,
post conflagratas ibidem Aedes Possessorum, direptasque quas ibi ha-
buerunt fortunas; fama volat fide dignioresque relationes attestantur
tumultuantes eo gloriari absurdo, quod ipsis ex altissima intentione
fas esset cum Nobilitate ex Gente Hungarica id quod Iubeţ peragere
& quidem per integrum septennium, de quo aureis iitteris picta pa-
tentales quoque secum portarunt, quae dementia multorum in partibus
etiam adhuc securis animos occupavit. Nos autem haud ex vano timore,
quia grassantium numerus identidem augetur, cuncta retulimus Excelso
Regio Gubernio, solicitantes auxilium, pro repressione mali manum
militarem huc usque tamen nihil aliud nisi manus militaris praesto
adfuturae promissionem obtinumus, quasdam praeterea patentales ad
sedandum tumultum Valachos cohortantes, publicandas; hinc ad
praesentissimum remedium confugiendum existimavimus, videlicet
ad arma nostrorum concivium cum quibus grassantibus crastina die
obviam ire satagimus, me Supremo Comite ducente agmen. In partibus
oppido Toroczko Sz. Gyorgy vicinis sunt circiter quinquaginta hus-
sarones, cum uno centurione et locumtenente, & aliquott nobilibus
in sede denique Aranyos et factae sunt dispositiones, quod illic e
sylvis exire difficile sit latronibus. Nos autem ab alio latere cona-
bimur eosdem impetere. Quae omnia Illustritati Vestrae.Inclytae item
Tabulae eo fine notificanda duximus ut sui quoque ex parte de publica
securitate prospicere possint. In reliquo manemus Inclytae Tabulae
www.digibuc.ro
30
I. LUP AŞ
286
Continuae ad officia paratissimi servi et amici — Tabula Continua Comi-
tatus Colos Superioris, Thorda Inferioris, cum sede Aranyos conjuncţi.
   Claudiopoli 16-ta 9-bris 1784.
   Adresa: Inlcytae Tabulae Continuae Iudiciariae Inclyti Cottus
Szolnok Mediocris, cum Cottu Kraszna & Districtu Kovâr conjuncţi
Dominis Nobis ac Fratribus colendis, per Zilah ad Szilâgy — Cseh.
   Ex Off(ici)o.
   No. 24. Praes. 21-a 9-bris 1784. Lectae in Sessione 22-a 9-bris
ejusdem.
                                       II
   Corniţele suprem Ioan Csdky, comandantul insurecţiunii nobililor, din
comitatul Cluj, chiamă în ajutor şi nobilimea din comitatul Solnoculni
interior şi al Crasnei.
                                                                       18. XI. iy84
   Spectabilis ac Generase Domine Ordinarie
   Vicecomes, Domine mihi sing (ulariter) colende!
   En a Szent Istennek segedelme âltal vârmegyemmel feles szâmu
Meltosâgos Mâgnâsokkal igen nagy szâmbol âllo diihos tolvajoknak
elejeben a vârmegyemnek a havasok mellett levo szeljeiben kiâllottam,
hosszasan az Urnak nem irhatok, meg kevânnya mint a felseges ki-
râlyunkhoz, mint edes Hazânkhoz koteles hivsegiink minden kigon-
dolhato kbltseget tokeletesen vigyiink, igen nagy vesedelemben va-
gyunk, ha mi ezuttal ellenek nem âllunk, az egesz orszâgnak nyilvânos
veszedelmet valaki erzekeny sziwel bir, elore hirelheti, tsak a tegnapi
napon isvoltt ketszâsz nemeş lovas &s egy Svadron Toscaner Regiment-
jebol valo Huszârsâg kik is az egyben gyiilekezett megszâmlâlhatatlan
tolvajoktol valo felelemnek miatta az elott csak ket orâval elfogattatott
mint egy 80 szâmbol âllo tolvajokat szabadon elbocsâtottâk, le nem
lehet irni az inseget, a mely nemeş vârmegyemet egeszen koriilvette,
ennek kimeneteletol fiig az orszâgnak boldog vagy boldogtalan âllopattja,
vegye az Ur a dolgot szivere, a mennyi mâgnâs s nemesseget fel gyiijt-
hett, utasitsa ide joi fel fegyverkezve Szâszfenesre, es joi lehet innet
lesz mozdulâsom, mikor es merre bizonytalan, mindazonâltal teszem
Rendelesemet akârhovâ megyek, engemet megtalâlnak bizom az Ur
tokeletes sziveben, magâevâ tenni, kerelmemet meg nem vetni az
âltal nemeş Hazânk oltalmât vinni meltoztatik.
   Praetitulatae Dom. Vestrae obligatissimus servus: Comes Joannes
Csâky m. p. S(upremus) Comes et Dux Cohortis Nobilium.
   Szâsz — Fenes die 18-a 9-bris 1784.
   Adresa: Spectabili ac Generoso Domino Ordinario V(ice) Comiţi
Inc(liti) Comitatus Szolnok interior et Krasznensis Domino mihi singu
(lariter) colendissimo per Zilah. Szilâgy — Cseh. Ex Off(ici)o.
www.digibuc.ro
387 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 31
   Praes. 21-a 9-bris 1784. Lectae in sessione 22-a 9 bris eiusdem.
   Litterae I(llustris) D-ni Comitis Joannis Csâki circa auctum Plebis
Valachicae tumultum praestandumque ex hoc comitatu ad Szâszfenes
nobilitare Brachium exaraae.
   Traducere: Eu cu ajutorul sfântului Dumnezeu am ieşit Ia marginile
de lângă munţi ale comitatului meu, cu foarte mulţi magnaţi iluştri,
înaintea numeroşilor tâlhari înfuriaţi, nu pot scrie d-voastră mai pe
larg, credinţa ce datorăm atât cătră înălţatul nostru Rege, cât şi cătră
Patria cea dulce, pretinde să purtăm deplin orice fel de cheltuială, căci
ne aflăm în primejdie foarte mare; dacă noi nu le stăm acum împotrivă,
oricine are inimă simţitoare, poate prevesti obşteasca primejdie a ţării
întregi; chiar numai ieri au fost aci două sute de nobili călăraşi, îm-
preună cu un escadron din regimentul Toscana, cari temându-se de
mulţimea nenumărată a tâlharilor strânşi în cete, au slobozit vreo
optzeci de tâlhari, pe cari îi prinseseră numai cu două ceasuri mai
înainte. Nu se poate descrie lipsa ce a împresurat cu totul nobilul
meu comitat, de sfârşitul acesteia atârnă starea fericită sau nefericită
a ţării; să vă puneţi şi d-voastră la inimă cauza aceasta, câţi magnaţi
şi nobili puteţi strânge, să-i trimiteţi aici la Feneşul-Săsesc (azi: Floreşti)
bine înarmaţi şi cu toate că eu voi pleca de aici nefiind sigur, când
şi încătro, totuşi voi lăsa porunca mea, ori încătro voi merge, pe mine
mă vor găsi. Am încredere în inima d-voastră deplină, că vă veţi
însuşi cererea mea şi nu o veţi dispreţui, dând ajutor pentru apărarea
patriei noastre nobile.
                                    III
   Circulara guvernului transilvan despre hotărîrea împărătească dela
i2.XI.1y84 privitoare la măsurile de luat contra celor ce s’ar alătura
la cetele răsvrătiţilor.
                                                                                       21. XI. 1784
       Versio acclusae Commissionis Gubernialis.
   Felseges Urunk ezen Hazâban duhoskodo tolvajoknak is felzendiilt
parasztsâgnak sok eroszakos es verengzo cselekedeteit kegyelmesen
szivere veve es melto haragra fel gerjedven, ezen lefolyo Holnapnak 12-ik
napjân Betsbol kolt es az Meltosâgos K(irâlyi) Gubernium âltal 21-ik
napjân az emlitett Holnapnak ezen Tekintetes Nemeş Tâblâval kdzlott
szentseges parancsolattja âltal vegezni meltoztatott, hogy a mely
Lakos, ezen Praedâlokkal es felzendiilt Parasztokkal egyet ertenivagy
czimborâlni tatâltatnek; annâl is inkâbb a fold nepet ezen pârtiitesre
fel inditanâ, minden torveny-lâtâs es kegyelmezes nelkiil tiistent âs
hevenyeben katona-torveny szerint: kerek, nyârs es akasztofa âltal
eletet veszesse.
   Traducere: înălţatul nostru Domn, milostivindu-se a-şi lua la inimă
multele fapte volnice ale furioşilor tâlhari din această patrie şi ale
www.digibuc.ro
3*
I, LUPAŞ
288
ţărănimii răsvrătite, s’a aprins de mânie demnă şi prin sacra-i po-
runcă dată din Viena la 12 zile ale acestei luni curgătoare şi de către
slăvitul crăiescul Gubernium în ziua a 21-a a lunii amintite, adusă la
cunoştinţa cinstitei Table a Nobililor (din comitate) s’a milostivit a
hotărî ca oricare locuitor s’ar afla în înţelegere sau în tovărăşie cu
aceşti prădători şi ţărani răsvrătiţi sau mai ales dacă ar aţâţa poporul
la răsvrătire, fără nicio judecată şi iertare, după legea ostăşească,
îndată şi într’o clipeală să-şi piardă viaţa prin frângere în roată, prin
ţeapă şi spânzurătoare.
                                 IV
   Circulara guvernatorului transilvan Samuil Bruckenthal către conducă-
torii comitatelor pentru pacificarea poporului român.
                                                                           22. XI. J784
   Sacrae Caesares — Regiae et Apost. Mattis Archiducis Aust.
M. Ppis Tranniae et Siculorum Comitis D. D. Nost. Clem. nomine
Tabulae cottus Szolnok Mediocr. Kraszna et Kovâr inter se uniţi
intimandum.
   Post interventam plebis valachicae in nonnullis Cottus Hunyadcum
Zarand uniţi ut et Albae Infer. locis tumultuationem patratosque
atrocissimas violentias multifariae ad R. Gubernium de plebis erga
Officiales atque Dominos suos Terestres renitentiae delatae sunt
quaerelae, necessarium proinde invenit R. Gubernium eandem Plebem
in continuatione priorum D-vris transmissarum Patentalium Literarum
vigore novarum hic advolutarum Patentalium ad debitum Officialibus,
Dominisque Terestribus praestandum obsequium, solitas item et legi-
bus ordinationibusque conformes robottarum praestationes comonere.
Proinde eisdem D. V-ris comittiturut hanc R. Gubernii ordinationem
praescripta per anteriores dispositiones modalitate omni cum solemnitate
ad omnium quorum interest notitiam illico publicare, et ejus effectui
attendere non intermittant. E Regio Magni Pptus Tranniae Gubernio
Cibinii Die 22 Novembris 1784. (ss) B. S. de Brukenthal; (ss) David
Szekely; (ss) Adam Veress Secr.
   Adresa: 10874. Tabulae Cont. Judiciaiae Cottus Szolnok Mediocris
consignandum per Zihah Szilâgy — Cseh. Ex Off(ici)o.
   No. 104-to. Praes. 3o-a9-bris 1784. Lectae in Sessione 30-a 9-bris
1784 ejusdem.
   Plebs rustica juxta communicatas Patentales ad debitum Officialibus
Inclytisque Dominis Terrestralibus Officium, pro instituenda, prae-
scripta modalitate earundem publicatione commoneri ordinatur. N. B.
Dominis Substitutis V. Comitibus, pro procurando effectu, commu-
nicatum.
www.digibuc.ro
289 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 33
                                   V
   Circulara guvernului transilvan către comitate pentru publicarea pre-
miului de 300 galbeni pe seama celui sau celor ce vor prinde pe Horia.
                                                                                 23. XI. 1784
   10944. Sacrae Caesareo-Regiae et Apostolicae Majestatis Arhiducis
Austriae Magni Principis Transilvaniae et Siculorum Comitis D-ni D-ni
noştri Clementissimi nomine ! Tabulae Continuae Comitatus Szolnok
Mediocris, Kraszna et Kovâr inter se unitis intimandum I
   Sacratissima Sua Caesareo-Regia & Apostolica Maiestas, ad meam
Gubernatoris Regii eidem altissimae circa patratas per tumultuantem
plebem violentias demisse submissam Relationem, medio benignis-
simae suae manualis Resolutionis die 15-a currentis Mensis ad me
Gubernatorem Regium clementer exaratae, dignata est clementissime
ordinare, ut haec prava, perniciosa et summe dolenda Plebis Vala-
chicae tumultuatio & patratae crudelitates atque expilationes cum omni
severitate et omni celeritate comprimantur, simul autem taglia inter-
cipiendi tumultuantium coriphaei in 300 aureis pro illo aut illis, qui
hune coriphaeum aut alium praecipuum tumultuationis concitatorem
interceperint & effective transposuerint proponatur, una vero clemen-
tissima haec determinatio ad omnium notitiam publicetur.
   Quemadmodum proinde per Regium Gubernium, quoad prius
benignae huius ordinationis momentum, pro comprimendis videlicet
tumultuantis plebis violentiis & restitudenda publica tranquilitate, in
mutua cum Inclita Suprema Armorum Praefectura cointelligentia, ad
tenorem benignissimae huius Resolutionis congruae ad concernentes
circulos factae sunt dispositiones, ita alteram benignae huius Resolu-
tionis partem, quoad propositam in 300 aureis tagliam ad omnium
quorum interest notitiam D-Vestrae publicandam habebunt, quae
quidem benigna intuitu propositae in 300 aureis tagliae Resolutio, ut
ad plebis etiam valachicae notitiam, tanto magis pervenire possit,
accluduntur D. Vestris Patentales Litterae praescripta per ordina-
tiones modalitate publicandae. E Regio Magni Principatus Transil-
vaniae Gubernio-Cibinii die 23-a 9-bris Anno 1784. B. S. de Brucken-
thal m. pr. David Szekely m. p. Adam Veres m. p. Secretarius.
   Adresa: Tabulae Continuae Comitatus Szolnok mediocris Judiciariae
consignandum per Caudiopolim Zilah Szilâgy-Cseh.
   Ex officio.
   Praes. 30-a 9-mbris 1784. Lectae in sessione 30-a 9-bris.
   Virtute Benignae de 15-ta labentis Resolutionis Regiae, pro
singulo tumultiantium Coriphaeo, aut alio praecipuo tumultuationis
concitatore, intercipiendo et effective transponendo, Tagliam in 300
aureis datum iri annunciatur, advolutaeque eatenus Patentales moda-
litate per anteriores ordinationes praescripta publicări praecipiuntur.
   N. B. Dominis Substitutis Vice-Comitibus transpositae sunt pu-
blicandae. 84
   84 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
34
I. L.UPAŞ
29»
                               VI
  Lt.-Cohnelul contele BeUegarde din Oradea răspunde comitatului Solnoc
că nu poate da nobilimii asistenţă militară.
       Lobliche Comitats Tafel!                       28. XI. 1784
   Das unterm 25-ten 9-ber 1784 von Einer lobi. Comitats-Tafel erlas-
sene Schreiben, ist der diesseitigen Regiments-Comando richtig
zugekomrren, und auch dem Herrn G-ral Brigadier Baron von Sturm
zu Einhollung nothiger Befehle in Betracht der anverlangten Assistenz.
comuniciret worden; worauf selbiger mir aufgetragen hat Einer lobi.
Comitats-Tafel zu erwiedern, dass, da von allen Seiten sowohl von
denen ausgeschickten Patrouillen, als Kundtschaftern, sichere Nach-
richten eingetrofen sind, dass der Bauern-Aufstand in Siebenbiirgen
sich schon meist geleget, und nur noch eine kleine Rothe tumultua-
rischer Bauern in den Gebiirgen des Weissenburger Comitats alwo
sie sich geflvichtet, aufhalten, auch das Berlichingenische Dragonen-
Regiment den allerhochsten Befehl hat, sich marche-fertig zu halten,
so konne obbesagter Herr General nicht in das Gesuch Einer nichts
weniger, als dringendndthigen Assistenz einwilligen, um desto mehr
als Ein. lobi. Comitats-Tafel sich, wenn sich der Fall ereignen soite,
viei leichter an das Siebenbiirgen-Milităr wenden konne, oder allenfalls an
die zu Tokay, und dortigen Gegend: liegende Splenische Infanterie-
Brigade, welche Trouppe ohnehin bey jetzigen Jahreszeit in denen
hohen Gebiirgen viei anwendbarer ist, als die Cavaillerie, welche,
wegen Conservation der Pferd und Verpflegung, ausser dem beson-
dern Rucksicht erfordert; auch ist von Einer Siefcenbiirgen Hohen G-ral
Comando noch nichts in Betref einer Assistenz an die Brigade er-
gangen, woraus die Nothwendigkeit davon erhellte. Der ich iibrigens
mit vollkommenster Hochachtung behare.
    Einer. loblichen Comitats-Tafel gehorsamer D(iene)r Gross Wardein
den 28-ten 9-ber 1784.
                                          Gr. V. Bellegarde m. p.
                                               Obrist Lieut.
  Adresa: An die lobi. Szolnoker Comitats-Tafel zu Zilah.
  No. 112. Praes 30-a 9-bris 1784. Die eodem in Tabula lectae. Res-
ponsoriae. v. Colonelli C. Bellegarde M. Varadino de 28-a 9-ber 784.
Se petitam Militarem Assistentiam non daturam, declarantis.
www.digibuc.ro
291 ÎMPĂRATUL IOSIP II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 35
                                 VII
   Căpitanul contele Bryas răspunde comitelui suprem Kornis din Solnoc,
că nu poate da ajutor militar nobilimii, aşteaptă aviz dela brigada Orâzii.
       Hochgeborener Graf!                           30. XI. 1784
   Sonders Hoch Geschetzter Herr Ober-Gespann!
   Euer Excellentz Schreiben habe gestern erhalten, und auch also
gleich den nemlichen Brief an das Brigat abgeschickt nacher Gross-
wardein, damit mir der Befehl von dorth zukommen mochte, ob
ich die Assistentz oder aber eine andere Escadron geben wird, weill
ich hier nur mit 70 Berittene und 40 Kopf. von der Infanterie versehen
bin, und folgsam auf meiner eigenen Authoritet es nicht thun darf,
und auch hier den Pass wellcher besetzt sein mussnicht verlassen
kann, womit gehare in aller Hochachtung Euerer Excellentz gehor-
samer Diener Graf Bryas m. p. Rittmeister.
    Szeplack den 30-ten 9-bris 1784.
   Adresa: S-r Excellentz Herrn Obergespan Grafen v. Kornis nach
Szilagy. Szeplack den 30-ten Novemb. 784. Vormittag um 10 Uhr
expediert.
   No. 112-0. Praes i-a X-bris 1784. Lectae eodem.
   Responsoriae Capitanei C. Bryas de 30-a 9-bis 1784, respondentis,
se stationem suam propria ex authoritate deserere, ac mânu militari
succurrere non posse. VIII
                                         VIII
   Contele Ioan Csâky scrie din tabăra dela Aghireş contelui Kornis
rugându-l să îndemne nobilii din Solnoc a veni în număr cât mai mare
la Huedin, să dea ajutor nobililor din comitatul Cluj.
                                                                          38. XI. 1784
       Meltosdgos Groff Camerarius Fo Ispdny Ur,
       Tekintetes Nemeş Tabla 1
   Orvendezve Idttuk, hogy azon kozonseges fâjdalom, a mely Ha-
zânknak nagyobb reszet gyâszban boritotta, azon nemeş vârmegy^t
is arra birta, hogy egyben vetett vâlokkal ezen veszedelemnek eltdvosz-
tatdsdra, veliink fel fegyverkezni es mindazoktol, a kik az veszedelemhez
kozelebb vagynak Deputâssai ditai a teendo rendelesek irdnt erte-
kezni kivânnak, mely szerent az tolvajok serege kozonseges es legbi-
zonyosabb relatiok szerint Fejer es Kolozsvdrmegyei havasok kozt s
nevezetesen ket Szoltsovdkon, Runkon, Okloson, Nyirmezon es
Zalakna koriil levo falukban nem tsak szdmosan tsoportoznak, hanem
naponkent ujobban felldzodott falukkal tolvaj seregeket nevelik.
   *4•
www.digibuc.ro
36
I. LUPAŞ
292
   Mivel pedig Topânfalva felol, a mint az ide erkezett tudositâsunkbdl
lâttszik a Miliţia es Fejer vârmegyei Nemessâg oket nyomni szân-
delkozik, nyomulvân pedig, mâs utott nem vehetnek, hanem vagy
Iâra âs Torotzko videkein, vagy az Olâh-fenesi 6s Gyalui Passuson,
vagy tovâbb elo menven az Havason, az valkai, Mirigyoji Passusokon,
mely szerint sziiksegesnek lâtszik mind ezen Passusoknak szoros
orizese, de ezen vârmegyenek nemessege kintelenitetven az tiiznek
kezdeten a Jârai Passusnak orizetere rendeltetni, az tobbieknek orizetere
mâr elegseges szâmmal nem talâltatnak.
   Sziigsegesnek âllityuk tehât, hogy azon nemeş vârmegye mentiil
szâmosabban Bânffi Hunyadra erkezni igyekezzek, hogy mi is addig
azon videken mulatozvân, azon nemeş vârmegye megerkezesevel meg
edgyezett akarattal, s ertelemmel mind a Passusok szoros orizeterol,
mind pedig az tolvajok leheto iildezâsekrol kozelebbrol ârkezesiink,
nem leszen azonban semmi fogyatkozâs ezen nemeş vârmegye res-
zerol, hogy az erkezendo nemesseg fogyatkozâs nelkiil a naturâkat
kesz penzen keszen talâlja, csak ez nemeş vârmegye is az ârkezendd
nemessegnek szâmât elore meg kiildeni ne terheltessek, hogy az ren-
delesek annâl helyesebben tetessenek, remeljiik is telyes bizodalommal,
hogy azon nemeş vârmehgye âltal lâtvân, hogy ezen Passusoknak
orizetetol fiigg, nem tsak ezen ket vârmegyenek, hanem az egesz
orszâgunknak nyugodalma fellyebbvitt mod szerent annak meg nye-
resâre veliink egyiitt telyes igyekezettel leszen: kik magam ajânlâsa
mellet vagyok a Meltosâgos Groff Camer Fo Ispâny Urnak 6s a Tkts
Nemeş Tâblânak alâzatos szolgâja Grof Csâky Jânos m. p. Fo-Ispâny
âs nemeş Seregnek Fo Hadi Vezere.
   Az Egresi tâborbol 30-ik 9-bris 1784.
   P. S. A puskapor irânt oly rendeles tetetett Kolozsvârtt, hogy min-
denkor a kivântato alkalmatossâghoz kepest elegendo tanâltassek, mely
szerint Metosâgos Grof ur is maga subscriptioja alatt kolt testimo-
niumot egymeghitt embereineka penzzel egyiitt âltal advân, a mennyit
kevân v. ki hozotothat.
   Adresa: Illustrissimo Domino Domino Sigismundo Comiţi Kornis
de Gontz Ruszka Sacrae Caesareo-Regiae et Apostolicae Maiestatis
Camerario et Supremo Comiţi Tabulae item Continuae In (cliti) Co-
mitatus Solnok Mediocris cum Kraszna et Kovâr conjuncţi Judiciariae
Dominis, Dominis mihi singulariter Colendissimis. Citissime. Zilaj,
Ex Officio.
   Praes. i-a X-bris 1784 nr. 118.
   Die 2-da ejusdem in Tabula lectae.
   Traducerea: Ilustre Conte Camerar, Domnule Comite Suprem,
Onorată Tablă a Nobilimii 1 Am văzut cu bucurie că acea obştească
durere, care a cufundat în jale partea cea mai mare a patriei noastre,
a îndemnat şi nobilul D-voastră comitat, ca umăr la umăr cu noi să
se înarmeze spre îndepărtarea acestei primejdii şi să dorească a ne
www.digibuc.ro
293 ÎMPĂRATUL I0S1F II Şl RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 37
sfătui prin deputaţii săi cu privire la măsurile de luat pentru cei ce
sunt mai de aproape ameninţaţi de primejdie; după cele mai sigure
ştiri obşteşti cetele tâlharilor sunt prin munţii din comitatele Alba
şi Cluj şi anume pe la cele două Sălciua, pe la Runc, Ocoliş, Mermezeu
şi prin satele de pe lângă Zlatna, pe unde se adună în număr mare
sporindu-şi taberele de tâlhari prin cei ce se alătură pe fiecare zi la
răsculaţi.
   Deoarece, după Cum se vede din ştirile sosite aici, armata şi nobi-
limea din comitatul Alba are de gând să-i ia la goană şi ei nu se pot
retrage pe alt drum decât pe la Iara şi pe la Trăscău ori prin
strâmtorile dela Vlahiţa şi Gilău, ori înaintând mai departe
în munţi, prin strâmtorile dela Vălcău şi Mărgău, este de trebuinţă
paza strânsă a acestor trecători, dar nobilimea comitatului nostru
trebuind trimisă dela începutul răscoalei să păzească trecătoarea dela
Iara, nu mai este în număr îndestulător pentru paza celorlalte
trecători.
   Spunem aşa dar că nobilii din comitatul d-voastră să se silească a
veni în număr cât mai mare la Huedin, ca împreună cu noi, cari pe-
trecem în ţinutul acesta, după ce vor sosi nobilii din comitatul d-voastră
cu învoire şi înţelegere obştească să putem lua mai de aproape ho-
tărîri şi pentru paza strânsă a trecătorilor şi pentru alungarea po-
sibilă a tâlharilor; nu va fi niciun neajuns din partea nobilului nostru
comitat, ca nobilimea care va sosi aci să poată găsi pe bani gata cele
de trebuinţă pentru hrană, dar nobilul d-voastră comitat să nu pre-
gete a ne împărtăşi de mai înainte numărul nobililor, cari vor veni,
ca măsurile să poată fi luate cu atât mai temeinic; şi nădăjduim
cu încredere deplină, că nobilul d-voastră comitat înţelegând că de
paza acestor trecători atârnă liniştea nu numai a acestor două co-
mitate, ci a ţării noastre întregi, pentru dobândirea acesteia în modul
arătat mai sus se va sili împreună cu noi, punând toată stăruinţa.
   După care, pe lângă recomandarea mea, sunt al Cinstitului Conte
   Camerar şi Domn Comite Suprem şi al onoratei Table a nobililor.
Din tabăra dela Aghireş
     30. XI. 1789
                         Supus servitor
                         Contele Ioan Csâky m. p.
                         Comite Suprem şi Comandant
                         Suprem al oştirii nobile
   P. S. Pentru praful de puşcă s’a făcut în Cluj astfel de rânduială,
ca să se poată găsi oricând de ajuns' după trebuinţele ce se vor ivi,
drept care şi Cinstitul Domn Conte dând oamenilor de încredere, cu
iscălitura sa proprie, o dovadă împreună cu suma de bani, va putea
aduce de acolo, cât îi trebue.
www.digibuc.ro
3»
I. LUPAŞ
294
                                 IX
   Ioan Beothy, vicecomitele comitatului Bihor, răspunde celor din Solnoc
că în privinţa insurecţiunii nobililor a cerut avizul Consiliului locotenenţial
al Ungariei, deoarece fără ştirea regelui nu este permisă insurecţiunea.
                                                                               30. XI. 1784
   Minek elotte Nagysâgtok Kegyelmetek e folyo Holnapnak 25-ik
napjân kolt s ezen Bihar vârmegyeben kiildott Levele ide erkezett
volna, mâr annak elotte Nemeş Kolos—vârmegye âltal requirâltatott
ezen vârmegye, hogy a mostani verengezo Olâhoknak berohanâsâtdl
orizkedjiink, sott azoknak elpusztitâsâra megyenkbeli nemesseggel fel
is tâmadjunk, s eronkkel nemeş Kolos—vârmegyânek erejet segitsiik
— A mely szempillantatban mindjârt Estaffetaliter azon Levelnek
megkiildesâvel kerdest tettem a Felseges Helytarto-Tanâcsnâl, hogy
mivel praeter extremum necessitatis casum az orzâgban a kirâly hire
nelkul fel tâmadni nem szabad, szomszedsăgos szeretetiiknek sot nemeşi
tartozâsunknak meg bizonyitâsâra Nemeş Kolos-vârmegyenek keresere,
lehet-6 az ide valo Nemessegnek fel tâmadni ? Mihelest tehât a Felseges
Helytarto Tanacstol ezerânt rendelest veszek, bizonyossâ teszem Nagy-
sâgtokat Kegyelmeteket, hogy a vârmegyen s ide valo Nemessâgen semmi
sem fog elmulni a mi tsak igaz szomszedsâgos es Atyafisâgos szivesse-
giinknek megmutatâsâra szolgâlhat. Csak ugyan mâr annak elotte a Mili-
tiâval (:mely hatârunknak orzesere rendeltetett:) olly egyessegre leptiink,
hogy ha Nemeş Erdelyorszâgban azon fenekedo emberek szorittat-
nânak, ne csak berohanâsokat tartoztassâk, hanem az elol levo erot
hâtulrol is segitsek, kovetkezendo kepen a sziikseg es alkalmatossâg
ugy hozvân magâval, Nemeş Erdely Orszâgâban is minden Assisten-
tiâval legyenek: valamint ezt mind Halmâgyon, mind Bânfi-Hunyadon
a mi resziinkriil levo Miliţia meg tselekedte; noha se egy se mâs helyen
oda erkezesevel azon verengezâ ebmereket fel nem talâlhatta. Mel-
lyeket addig is, mig a Felseges Helytarto Tanâcstol bovebb rendelest
vehetek, Nagysâgtoknak Kehyelmeteknek jelentven, egesz tisztelettel
maradok Nagysâgtoknak Kegyelmeteknek alâzatos engedelmes szol-
gâja Beothy Jânos, m. p., Bihar vârmegyei Vice Ispâny.
   Nagyvârad, 30 9-bris 1784.
   Adresa: Inclytae Tabulae Continuae Comitatus Mediocris Szolnok
cum Kraszna et Kovâr uniţi Zilahini â Vice Comite Bihariensi.
   Ex Officio. Praes. 11-X-bris 1784. Die eadem in Tabula lectae.
   Traducerea: înainte de a fi sosit aici scrisoarea Măriilor şi Domniilor
Voastre trimisă în ziua de 25 a acestei luni către comitatul acesta al
Bihorului, a fost rugat comitatul nostru şi de către nobilul comitat
al Clujului, ca să ne păzim de năvala sângeroşilor Valahi de acum şi
www.digibuc.ro
395 ÎMPĂRATUL IOS1F II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 39
chiar să pornim cu nobilimea din comitatul nostru spre stârpirea lor
şi cu puterile noastre să dăm ajutor sporind puterea nobilului comitat
al Clujului. In clipa, când am desfăcut scrisoarea aceasta, îndată am
făcut întrebare prin o ştafetă la înălţatul Consiliu Locotenenţial, că,
deoarece în afară de cazul necesităţii extreme nu este îngăduit a ne
înarma în ţară fără ştirea regelui, pentru dovedirea vecinătăţii frăţeşti
şi chiar a datoriei noastre de nobili putea-vom oare împlini cererea
nobilului comitat al Clujului, ca să se ridice şi nobilii de aici cu oaste ?
îndată ce vom primi aşa dar răspunsul înălţatului Consiliu locotenenţial,
vă voiu face cunoscut Măriilor şi Domniilor voastre, că în acest co-
mitat şi în nobilimea lui nimic nu va lipsi din ceea ce poate sluji spre
arătarea vecinătăţii şi frăţiei noastre apropiate. In adevăr de mai înainte
am ajuns cu armata (trimisă spre paza graniţelor noastre) la o astfel
de înţelegere, că dacă acei oameni blestemaţi ar fi strâmtoraţi în ţara
Ardealului, nu numai să oprească năvala lor, ci să dea ajutor şi trupelor
înaintate, adecă cerând astfel trebuinţa şi oportunitatea, să fie cu
toată asistenţa militară şi în nobila ţară a Ardealului; precum din
partea noastră armata a şi urmat atât în Hălmagiu, cât şi la Huedin,
cu toate că nici într’un loc, nici în celălalt ajunsă odată acolo, nu a
putut găsi pe acei răsculaţi sângeroşi.
   Acestea aducându-le la cunoştinţa Măriilor si Domniilor voastre
şi până voiu primi îndrumare mai amănunţită dela înălţatul Consiliu
Locotenenţial, rămân cu toată cinstea al M. şi D-lor voastre.
   Oradea-Mare 30.XI.1784            Servitor supus şi ascultător
                                         Ioan Beothy m. p.
                                                          Vice-Comitele comitatului Bihor.
                   X
                         Guvernul transilvan cere comitatelor informaţiuni cu privire la execu-
                         tarea ordinului din 8 Noemvrie 1784 pentru strângerea armelor dela ţărani.
                                                                                    2. XII. 1784
   Sacrae Cesareo et Regiae Apostolicae Mattis, Archiducis Austr., M.
Principis Transilvaniae et Siculorum Comitis I. Domini Domini Noştri
Clementissimi nomine, Tabulae Comitatus Szolnok Mediocr. Kraszna
et Kovâr inter se uniţi intimandum.
   Inter reliquas, quae pro modernis tumultuantis Plebis circumstantiis
abhinc sub 8-a mensis 9-mbris edicta sunt dispos(iti)ones, id quoque in-
junctum fuerat, ut per imminentem hyemem Arma a plebe rustica
adimantur, et ad securum quendam locum deducantur. Hanc proinde
www.digibuc.ro
4°
I. LUPAŞ
296
ordinationem R. Gubernium D. V-ris eo cum ulteriori mandato in
memoriam revocandam esse duxit, ut quidem effectum provide pro-
curare nullatenus intermittant, et de effectu quantocius ad R. Gu-
bemium referant. E Reo M. Pptus Tranniae Gubernio. Cibinii, die
2-a Decembr. 1784. B.S. de Bruckenthal m. p., David Szekely m. p.,
Adam Veress Secr. m. p. Cott. Szolnok Mediocr.
   Adresa: 11.230. Tabulae Continuae Cottus Szolnok Mediocr. con-
signandum per Zilah, Sz. Cseh. Ex off(ici)o. Nro. 172-a. Praes. n-a
X-bris 1784. Die eodem in Tabula lectae.
                                  XI
   Funcţionarii comitatului Solnocul-interior ţi Dobâca avizează pe cei
din Solnocul-de-mijloc ţi Crasna, că ei au dispus ca în părţile mai pri-
mejduite ale comitatului 60 nobili înarmaţi să stea de pază.
                    Inclyte Officiolatus! D-ni Nobis singulariter. Colendi!
                                                                                   4. XII. 1784
   Lit(t)eras Inclyti Offlatus, Dispositionem Suam ad propellendas gras-
santium in nonnullis partibus Valachorum violentias factam nobiscum
communicatas, debita officiositate percepimus, Siquidem autem nos
etiam delectis in Gremio nostro ad capessenda— idoneis Nobilium
& Oppidanis Personis dispositos Eosdem haberemus, ut tam contra
tumultuantium Insolentias, quam aliorum quorum vis insultus, ipso
quo necessitas exigerat momento insurgerent, Maloque imminenti re-
sisterent, cum in finem in Parte Cottus Noştri Dobocensi, ex qua
periculum magis imminere, arbitramur. 60 armatas nobilium personas
continuo excubare ordinavimus, reliquis etiam omnibus ad dispellendam
communem nobis perniciem paratis officiose J. Off-latum requirimus,
ut quo celerius vires nostros conjungere possimus si circumstantiarum
R.... postulaverit de emersuris semeţ... nos tempestive certos reddere
haud gravetur. In reliquo debita Officiositate persistimus. Inclyti
Offiolatus Obligatissimi servi officiales J. Cottus Szolnok Inter, cum
Doboka Super, conjuncţi.
   Dees, 4-ta Decembr. 1784.
                                                   per Stephanum Vajna m. p. v. Notarium.
   Adresa: Inclyto Officiolatui J. Cottus Szolnok Mediocris cumKraszna,
& Kovâr uniţi Dominis nobis singulariter colendis.
   Ex. Off(ici)o.                                               Zilah
   Nro. 175-to. Praes. 11-a X-bris 1784. Die eodem in Tabula lectae.
www.digibuc.ro
297 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA

                                            XII
   Scrisoarea lui Ştefan Pdpai din Aiud despre felurite svonuri în legătură
                        cu răscoala ţăranilor
            Kedves Bâtyâm Uram!                     23. XII. 1784
   Mind eddig oromest tettem relatioimat s mostanis eppen olyan
oromest tselekednem aztat, de azt sajnâlom, hogy bizonyosokat nem
igen halhatunk, a melyek pedig most itt hirbe forognak e kovetke-
zendok (ha lehet mindenbe hinni a Katonâknak:) Kendeffi J6(z)sef
ur itten meg fordulvân Vasârnap, midon jone ki Szebenbdl, azt mondâ
hogy a Gubernatort ab officio su(s)pendâltâk, es helyebe ujjat vârnak;
a commissioba rendelt Generalok meg ârkeztek Dâvâra, kik lâtvân
ott a nagy pusztulâst, vissza irtâk a Csâszârnak, hogy Erdellybe nagyobb
a tumultus mintsem az Udvar gondollya, rettenetesebb a pusztulâs
mint eleibe fel ment; 21-a p[re]sentis egy Adjutăns beszelli, hogy
Abrud Bânyâra ujjonnan rea iitottek a Tolvajok, de nagy kârokra
mivel az ott levo Comendâns, halvân hiret a Tolvajoknak kuldot a
Szekelyekhez segittsegert, kik Mosa kapitânysâga alatt 600-an fel
menven hirtelen, midon a Tolvajok meg tâmadtâk volna az ottan
Abrudon levo 150 Gyulaianust, koriil vettek a Tolvajokat, es egy
lovessel 76-at le lottek, denique ugy tsatâztak ottan a katonâk.hogy
500 Tolvaj maradot a plattzon, 100 el szaladott de azok kozulis a sebek
miat tobb el hullot az uton 50-el. Szekelly foldirol ismet inditottak
volt ki 938 gyalog katonât de Somborrol vissza teritettek oket, a
lovasoknak is mâr el ment ket parantsolattjok es a harmadikat vârjâk
egybeleven gyiilve Markosfalvânâl, ezek irântis instâltak a Szekellyek
hogy ne hozzâk mind ki tollok a Militiât, mivel magokis felnek hogy
valami szerentsetlenseg eri, mivel jo szuntelen az hir, hogy Moldo-
vâba a Boerok, Olâhok hasonlolag feltâmadtak es segittsegert folya-
madtak a Torokhez, ezen relatiot hozta egy szekely Strâsa-Mester,
ki ide erkezet 21-a Decembris innet indult Tovisre az elebbeni Strâsa-
Mesternek hellyebe, ugyan ez hoza e szomoru hirt, mely mâr talân
a hazâba mindeniit kozonseges, hogy Vâsârhellyen Tiszt, Profess.
Fogarasi Uram meg hoit, kit is 6 halva szemlelt a nyujtoztato padon
19-ma pr[e]sentis, minekutânna betegeskedett volna 14 napolug, es
igy extinctum est lumen Trans(ilva)niae, Azis bizonyos, hogy a Tol-
vajokat fogdossâk szuntelen âs kiildik le Fejervârra, itt nâlunk a
tomlotzbe van 3 Muszka, en magam szemeimmel lâttam oket sokszor
mivel, minthogy magokat ârtatlanok(na)k mondjâk, nintsenek nappal
vason, hanem a kapu kozt fenn vadnak, a katona Silbok vigyâzâsa
aliat. A minapi relationak, mellyet felbe kiildottem volt, kiildom
utolso reszet is ha kesore is.
   Az Havason mik tortennek, azokrol semmit most bizonyosabbat
nem irhatok, hanem hogy ket Collegysta a Tolvajoktol meg szabadulvân
www.digibuc.ro
42
I, LUPAŞ
298
most erkezet haza, ezek mit beszelnek igy tudhattya meg Bâtyâm
Uram leg bizonyosobban, hogy azok koziil az edjik Bene Uramnâl
most ez uttal Tordâra megyen, azt hivassa magâhoz Bâtyâm Uram,
es irassa le mit beszell.
   A mely relatiot tett Bâtyâm Uram ez uttal igen kedves volt mind-
nyâjunk(na)k, kivâlt ha igaz volna a Hora fiânak elfogatâsa a meg
irt mod szer(in)t, itten bizonyosan halljuk az Uraktol, hogy el fogtâk
Kloskât is 6s vittek Fejer-Vârra, azis bizonyos hogy az Olâhok a Magya-
rok el pusztittâsânak terminus âul tettek volt fel Karâtson ejtszakâjât,
hogy minden Olâh ekkor az egesz Hazâba fel tâmadvân olje az Urakat
s a magyarsâgot: De az Isten eszit veszte tanâtsoknak es elebb ki
utottek magokat mintsem akartak volna magok is errol is jo leszen
examinalni az ott levo foglyokat, mivel mi igy hallyuk. Az Erlangi
Novellista igen szepen ir, meg lehet tudni Schellingtol mivel neki
jâr ugy tudom. Azis bizonyos hogy tob relatioi kozot Bâtyâm Uram-
nak az igen kedves volt melybe Nenem Asszonynak friss âllapattyât
jelenti, engedjen az mindenhato orvos Nenem Asszonyak hoszszas
betegsege utân âllando egeseget, engedjen hazânkba bekesâget, hogy
a bekesegbe, folytathassuk mindnyâjan hivatalos munkâinkat tsen-
desen, engedje meg az Isten, hogy ily nyomorusâgos idoben is erjiik
el a mi Bekessegiink Fejedelmenek sziiletesenek innepe napjât beke-
vel, toltsiik el idvessegesen melyet midon szivembol ohajtanek Bâtyâm
Uramekkal edjiitt minden atyafiaknak âllandoul maradtam s
                                             Bâtyâm Uramnak
                                             N. Enyed 1784
                                             23-ia Decembris
                                 Alâzatos attyafia szolgâja
                                 Pâpai Istvân m. p.
   N.B. Meg mondhattya Bâtyâmuram Vâradi Mihâlly Urnak hogy
20-a presentis 9 es 10 ora tâjba meg hala nâllunk Csolnakossi Adam
Ur, kitis 22-da este bevivenk a templomba fâkjâknâl, temetese leszen
ujj esztendd mâsodik napjân.
   Traducerea: Iubite Domnule Frate! Până acum am făcut bucuros
rapoartele mele şi tot aşa de bucuros le-aşi face şi acum, dar îmi pare
rău, că nu prea putem auzi ştiri sigure, iar cari umblă acum pe aici,
sunt următoarele (dacă se poate da întru toate crezământ catanelor):
Domnul Iosif Kendeffi trecând pe aici Duminecă, după ce a plecat
dela Sibiu, a spus că guvernatorul a fost ridicat din slujbă şi în locul
lui aşteaptă pe altul; au sosit Ia Deva generalii numiţi în comi-
sie, cari văzând prădăciunile mari de pe acolo, au scris împăratului
că în Transilvania e tumultul mai mare decum crede Curtea (din
Viena), e mai groaznică pustiirea decum i s’a dus vestea; la 21-a ale
lunii curgătoare un Adjutant spune că tâlharii au atacat din nou Abru-
dul, dar spre marea lor pagubă, căci comandantul de-acolo prinzând
www.digibuc.ro
299 impAratul iosif ii şi rAscoala ţăranilor din transilvania
43
de veste, a trimis după ajutor la Secui, cari pornind repede sub comanda
căpitanului Moşa în număr de 600, când tâlharii au atacat pe cei 150
de ostaşi din regimentul Gyulai, i-au împresurat pe tâlhari şi dintr’o
împuşcătură au răpus 76 de inşi, în sfârşit aşa s’au luptat acolo ostaşii,
încât 500 tâlhari au rămas morţi pe Ioc, 100 au fugit, dar şi dintre
aceştia, fiind răniţi, au căzut pe drum mai mulţi de 50. Din ţinutul
Secuilor au mai pornit 938 de pedeştri, dar dela Jimbor au fost tri-
mişi înapoi şi călăraşilor li s’au dat două porunci şi o aşteaptă pe a
treia, fiind adunaţi la Marcoş; şi pentru aceştia s’au rugat Secuii, să
nu scoată din ţinutul lor miliţia, fiindcă şi ei se tem, să nu-i ajungă
vreo nenorocire, deoarece necontenit soseste ştirea că în Moldova
s au răsculat de asemenea Boierii şi Românii şi au cerut ajutor dela
Turci. Ştirea aceasta a adus-o un strajameşter (subofiţer) secui, care
a sosit aici la 21 Decemvrie, de aici a plecat la Teiuş în locul straja-
meşterului de mai înainte, tot el a adus trista ştire, care poate e răs-
pândită pretutindeni în ţară, că la Târgul-Mureş a murit Cinstitul
Profesor Domnul Fogarasi, pe care el l-a văzut întins pe laviţă în ziua
de 19 ale lunii curgătoare, după ce bolise 14 zile, şi astfel s’a stâns
lumina Transilvaniei. Este sigur, că pe tâlhari îi trimit mereu şi îi
trimit la Alba-Iulia, aici la noi în temniţă sunt 3 Muscali, pe cari
eu i-am văzut de multe ori cu ochii mei, fiindcă spunând că sunt
nevinovaţi, nu-i ţin ziua în fiară, ci stau deasupra porţii sub paza
ostaşilor. Trimit şi partea din urmă, fie chiar cu întârziere, a rapor-
tului din zilele trecute, pe care I-am trimes numai jumătate.
   Despre cele întâmplate prin Munţi nu pot scrie nimic sigur decât
doar că doi elevi ai Colegiului (din Aiud) scăpând din mâinile tâlha-
rilor, au sosit acum acasă; ce spun ei, puteţi afla mai sigur, Domnule
Frate, dacă pe unul dintre ei, care merge acum la Turda la Domnul
Bene, îl veţi chema la Dv. şi veţi pune să scrie, ce spune el.
   Ştirea, ce ne-aţi dat, Domnule Frate, a fost de astădată foarte plă-
cută pentru toţi, mai ales dacă ar fi adevărată prinderea lui Horia
cel tânăr în felul, cum ne-aţi scris; pe aici se dă ca sigur din partea
Domnilor, că l-au prins şi pe Cloşca şi l-au dus la Alba-Iulia, tot
astfel e sigur, că Românii au pus ca termin pentru stângerea Ungu-
rilor noaptea Crăciunului, ca răsculându-se atunci toţi Românii din
patria aceasta să ucidă pe Domni şi Ungurimea: dar Dumnezeu a
pierdut mintea sfatului lor şi i-a lăsat să atace mai repede de cum ar fi
vrut chiar ei; şi despre aceasta ar fi bine să fie întrebaţi prizonierii
de acolo, căci noi aşa auzim. Novelistul (gazetarul) din Erlang scrie
foarte frumos, puteţi afla dela Schelling, căci lui îi vine gazeta, aşa
ştiu. E sigur şi aceea că între alte ştiri ale Domnului Frate a fost foarte
plăcută cea despre starea sănătăţii Mătuşei; să-i dea Atotputernicul
Dumnezeu mătuşii, după boala îndelungată, sănătate statornică, să
dea Dumnezeu pace în patria noastră, ca în pace să ne putem împlini
cu toţii slujbele în linişte, să dea Dumnezeu ca şi în vremile acestea
de suferinţă să ajungem cu pace ziua de serbare a Naşterii Principelui
www.digibuc.ro
44
I. LUPAŞ
300
păcii noastre şi s’o petrecem cu priinţă, ceea ce din inimă dorind Dv.,
cu toţi dimpreună ai familiei, am rămas
     Al Domnului Frate supus servitor de aproape Ştefan Pâpai m. p.
     Aiud 1784, Decemvrie 23.
  N.B. Puteţi spune, Domnul meu Frate, Domnului Mihail Vâradi
că în 20-a a lunii curgătoare pe la ceasurile 9-10 a murit la noi D.
Adam Csolnakossi, pe care în seara zilii de 22 l-am dus cu facle în
biserică, înmormântarea va fi a doua zi după anul nou.
                                           *
                                         * *
  [Fogarasi Pap Jozsef, versificator şi autor de scrieri filosofice, numit
la n.X.1784 de Iosif II profesor universitar; moartea l-a împiedicat
însă a-şi ocupa catedra].
                                             XIII
   Guvernul transilvan comunică hotărîrea imperială cu privire la premiile
acordate celor ce au dat ajutor la prinderea lui Horia, Cloşca şi Utbar Ursu
                                                                                    29. I. 1785
   600. Sacrae Caesareo Regiae et Apostolicae Ma-ttis Archiducis Au-
striae Magni Principis Tran-nie & Siculorum C. D. D. nu Colendissimi
Nomine Tabulae Continuae Comitatus Szolnok Mediocr. intimandum.
   Dignata est Sacratissima Sua Re-a et Apostolica Majestas, septem In-
colis Nagy Arannyasiensibus, qui praecipuos Tumultuationis Coriphaeos
Hora&Kloska interceperunt, 600 aureos, obequitaturi Camerali Meltzer,
qui eos incolas conduxit, 100 aureos titulo remunerationis clementissime
resolvere, et simul memoratos septem Incolas Dominii Fiscalis Za-
lathnensis subditos e stătu Iobbagionali b(eni)g(ni)ss(i)me eximere.
Praeterea vero Archidiacono Iosepho Adamovits, cujus opera alter
tumultuantium Coriphaeus Ujbâr Ursz dictus per quosdam incolas
Lupsaienses interceptus extitit, unam auream monetam et 30 aureos,
praenotatis autem Incolis Lupsaiensibus 70 aureos in praemium clemen-
tissime impertiri. Quae Altissima Resolutio D.Vest. ea cum ordinatione
intimatur, ut illam ad omnium quorum interest notitiam publicent.
E. R. M. Principatus Transilvaniae Gubernio Cibinii Die 29 Jan.
Anno D-ni 785.
   B. S. de Bruckenthal m. p.; David Szekely m. p.; B. Ant. Iosika
m. p.
   Adresa: 600. Tabulae Continuae Cottus Szolnok Mediocr. consi-
gnandum, Zilah. Ex Off(ici)o.
   Praes. 12-a Febr. 1785. Lectae eodem. Nr. 491.
www.digibuc.ro
301 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
45
                                            XIV
   Raportul cancelariei aulice ungaro-transilvane — datat dela 30 Iunie
1785 — în chestia lămuririlor cerute de împăratul Iosif II cu privire
la nepublicarea patentei despre desfiinţarea iobâgiei.
                                                                               30 Iunie 1783
                         Circulandum
  Vortrag der H. T. Hof-Kanzley. Von 30-ten Juny 1785.
  Die in Ansehung der Aufhebung des Jobagiats, dessen patent-
măssiger Kundmachung, und des Jedermann einzugestehenden freyen
Besitzes und Eigentums besonders aber in Bezug auf die Untertanen
in Siebenbiirgen ergangene allerhochste Entschliessung betrefend.
  Diese mittelst allerhochsten Handbillets von 24-ten May d: J: ergan-
gene Verordnung beschrânket sich auf folgende 3 Gegenstănde:
  1-    mo. Dass bisnun an dic Aufhebung des Jobagiats, so wie es S: M:
bereits angeordnet hatten, besonders aber in Siebenbiirgen noch nicht
vollzogen worden sey.
  2-    do. Dass diese Veranstaltung mittelst eines formlichen Patents
hătte zu jedermanns Wissenschaft schon lăngstens bekannt gemacht
werden sollen, und bekannt zu machen wâre, endlich,
  3-    tio. Dass jedermann die vollkommene personliche Freiheit in
allen seinen Personalhandlungen, und zugleich das Eigentum seines
Grund und Bodens dann Vermogens besize, hiemit auch mit solchen
inter Liberos disponiren konne.
  Was nun den i-ten Punkt betrift, so zeige sich (lăut ausweiss der
Priorum sub N-ris 2458, 2739 et 4586) dass die diesfalls ergangenen
allerhochsten Befehle der allerhochsten Absicht gemăss befolget, und
deren Sinn um so weniger auch verfehlet worden wâre als die hiemach
erlassene Expeditionen der allerhochsten Einsicht unterzogen und von
Ihro Majestât selbst gebnehmiget worden.
  In Ansehung des 2-ten Punkts bemerket die Kanzley, dass zwar
solcher durch die von ihr ad i-um gemachten Erklărung, und durch
die Beziehung auf jene Priora, worin gesagt wird, dass man E:M:
allerhochsten Befehl durch die hungarische Staathalterei und das Sieb:
Gubernium zu jedermanns Wissen und Beobacht eingeleitet haben,
zum Theil schon erlediget seyn, allein sie findet demohnerachtet
hiebei nicht anzeigen zu miissen, dass in Hungam und in Siebenbiirgen
die Patente nicht iiblich wâren, sondern dass jenes, was zur offentlichen
Bekanntmachung und Befolgung gelangen solie, bishero durch aller-
hochste Reskripte den dirigirenden Landesstellen intimiret zu werden
pflege, von welchen sodann die Publication mittelst eigener Circularien
an alle Kreise veranstaltet, und von selben auf die Befolgungdes Publi-
caţi die nothige Aufmerksamkeit getragen werde.
www.digibuc.ro
46
I. LUPAŞ
302
   Sollten Ihro M: aber an dieser zu jedermanns Wissenschaft gesche-
henen Kundmachung im mindesten zweifeln, so kann nach ihrem
Ermessen die Republication der ergangenen Befehle entweder ohne-
weiteres vorgenommen, oder aber solche in ein Rescript oder Patent
zusammengezogen und durch die Landesstelle im Lande vertheilet
werden, nur wiinschte sie, dass diese Patente fur Siebenbiirgen bis
zur zustandegebrachten und eben izo in Gang befindlichen Urbarial-
Regulierung unterbleiben mochten, damit sie nicht bei dem ohnehin
argwohnischen Volke zu verschiedenen ungleichen Vermuthungen etwa
Anlass geben und gewissermassen der Urbarial-Regulierung hinderlich
seyn diirften.
   Was endlich den 3-ten Punkt des allerhochsten Handbillets, und zwar
die Bewilligung der personlichen Freiheit des Untertanns in allen seinen
Handlungen und des Eigentums seines Grund und Bodens dann
Vermogens, und die damit zu veranstalten habende freie Disposition
inter Liberos betrift, so beziehet sich die Kanzley hierinfalls auf jene
Ursachen, welche sie in ihrem unterm 18-ten Juny 1783 erstatteten Vor-
trag (vide P. 2458) sowohl aus denen Gesetzen als auch aus der Verfas-
sung beider Lănder E:M: aufgefiihret hat, vermog welchen nămlich
das Eigentum des Grund und Bodens nur dem Konig und durch selben
dem Adel des Landes nebst besondern privilegirten Gemeinden vor-
behalten seye, welchen aber sich solchen entweder mit ausgezeichneten
Verdiensten, oder mit baarer Bezahlung titulo oneroso erworben hat,
hiemit in seinem Besitze dieses stets ruhig genossenen Eigentums-Rechts
ohne dem rechtlichen Wege, und ohne einer Vergiitung nicht gestoret
werden konne sie wiederholet iiberdies hier auch, dass das Eigentum oder
Einkaufs-Recht der Sessional-Griinde den Untertanen in Hungarn un Sie-
benbiirgen zu keinen wesentlichen Vortheil dienen konne, weil sie der
Grundherr daselbst ohne Erlegung eines Einkaufgeldes dotieren miisse,
und diese ihm dagegen nur nach Maasse der von der Herrschaft iiber-
kommenen Dotation die von dem Urbario ganz măssig bestimmten
Dienste und Abgaben zu leisten haben. Woraus der hung.-siebenbiirgische
Untertan in Vergleich mit dem deutscherblăndischen den Vortheil hat,
dass er Grund und Boden zu seiner Wirtschaft unentgeltlich erhalte, und
dessen ohnerachtet ohne rechtlicher Erkenntniss von dem Besitze
desselben nicht abgestiftet werden konne, wogegen aber der deut-
scherblăndische Untertan, wenn er sein liegendes Vermogen liber
1 /3-tel einschuldet, dennoch der Gefahr seines Einkaufs-Rechts
verlustiget zu werden ausgesezet ist.
   Auf solche Weise kann dahero das Eigentums-Recht in Bezug auf die
Untertanen blos von ihren beweglichen Vermogen, und von dem
Superaedificatis terrae als von angelegten Weingarten, Ausrottungen
unfruchtbarer Griinde und andem derley industriosen Erwerbungen
verstanden werden, weil sie solches anizo schon in vollem Masse be-
sitzen, die Kanzley ist also der Meinung, dass nichts anders sonst zu
veranlassen sey als allenfalls den Lănderstellen anzubefehlen, diese
www.digibuc.ro
303 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
4?
gesetzmăssige Vorsicht genau vollziehen zu machen und den Unter-
tan bei diesem seinen Eigenthumsrecht zu schiitzen.
   Was weiteres die von E: M: anbefohlene personliche Freihet des
Untertans betrifft, so bemerket die Kanzley, dass es aus dem vor-
hergehenden leicht zu ersehen, wasgestalten derselbe auch diese Frei-
heit bishero genossen habe und sie noch itzo geniesse, sie glaubet
jedoch, dass es weder dem Staat noch dem Unterthan einigen Nutzen
bringen wiirde diese Freiheit auf das willkiirliche Hin-und Herziehen
zu erstrecken.
   Nicht dem ersteren, weil dadurch eine Ungewissheit und Ungleich-
heit in Ansehung des Contributionalis, der Miliz-Verpflegung, der
Landeskultur und anderer offentlichen Anstalten folgen wiirde. Nicht
auch dem zweyten, weil der in solcher Ungewissheit lebende Grundherr
ihm weniger, als bishero geschehen, unterstiizen werden konnen.
   Was endlich noch weiteres in Ansehung des Untertans und zwar
dass selber mit seinem Vermogen kiinftighin inter Liberos disponiren
diirfe angeordnet worden, so erinnert die Kanzley, dass derselbe itzo
schon wirklich so viei verhâltnissmâssige Befugniss gesetzmăssig besitze,
als dem Grund-Besitzer und dem Edelmann selbst in Bezug auf die
Disposition mit seinem Vermogen zustehe, da aber der Edelmann und
Grundbesitzer mit seinem Avitical-Vermogen iiberhaupt, und auch
inter Liberos nicht frey disponiren konne, sondem seine Kinder selben
in gleiche Theile nachfolgen, ihm aber die Dispositions-Freiheit nur
in betref seines selbst erworbenen Vermogens, es seye nach dem inter
Liberos oder Extraneos zustehe, so kann auch der Untertan mit seinen
von dem Grundherrn erlangten Constitutionalsession und Grundstiicken
nicht frey disponiren, sondem solche miissen unter seine Kinder nach
der bestehenden ausdriicklichen Vorschrift gleich vertheilet werden,
dagegen ihm aber freystehet sein Mobiliar-und Industrial-Vermogen
nach Willkiihr an wem immer zu iiberlassen.
   Aus solchem Grunde also glaubte die Kanzley, dass es bei diesen
bestehenden gesetzmăssigen Vorkehrung noch fiirohin verbleiben
konnte.
   Gleichwie die Bekanntmachung des hochsten Rescripts (R. 2458)
nicht durch Patenten, sondem durch Obrigkeiten veranlasset worden
ist, so kann man wohl vermuthen, dass zu Ohren desgemeinen Mannes
nicht viei gekommen seyn mdgte; ich glaube dahero dass um die Bauern
ihrer Rechte zu verstăndigen, ordentliche gedruckte Patenten in allen
landesiiblichen Sprachen zu verfassen und der Hochsten Bestăttigung
baldest vorzulegen wăren.
   Um allen Zweydeutigkeiten auszuweichen wăre in dem Patent deutlich
zu erklâren, dass die Bauern ihren Obrigkeiten sowie diese dem Konig,
und nicht mehr, Jobbagy seyn sollten: dass in Ansehung der Freyzugig-
keit die Artikel 26—27 und 28 dann 29 und 30, anni 1547 durchgehends
zu beobachten, und dem Patent wiederum einzuschalten sey. Wo
www.digibuc.ro
48
I. LUPAŞ
3®4
es unter anderem heisset: Colonis vetus migrandi Libertas restituitur:
nulla res magis florenti Ungariae nocuisse videatur quatn oppressio
Colonorum; quorum clamor ascendit jugiter ante conspectam Dei.
Wegen des Eigenthums miisse ebenfalls die Verordnung des Tri-
partiţi part III, art. 29 et 30, welche den Bauern in unterschiedenen
Făllen auch andere Erben als die Kinder einzusetzen gestattet, durch
das Patent erneuert und umstăndlich republiciret werden: Solcherweis
konnten keine Processe mehr de revindicanda libertate gedultet
werden:
  Endlich miisste die Urbarial-Einrichtung schleunigst beendiget und
dabey auf den Artikel 16, de anno 1514 wo nur die 52-tăgige
Roboth; wo nicht auf den Artikel 11 de anno 1553, wo die
40-tâgige jăhrliche Roboth bloss erlaubet ist, der nothige Bedacht
getragen werden.
                                                                           Martini m. p.
   Nach B. Martini. Resohttio Augusta:
   Um den Bauern von den ihm zustehenden Gerechtsamen, desto
sicherer zu unterrichten, so sind Meine diesfăllige Anordnungen in
ein ordentliches, in allen Iandesiiblichen Sprachen, in Druck zu legendes
Patent zu bringen, und dieses, wenn es noch vorher Meine Bestâttigung
erhalten hat, sodann allgemein bekannt zu machen.
   Damit aber allen Zweydeutigkeiten um so gewisser vorgebogen werde,
so muss unter andern auch ausdriicklich in diesem Patent erklâret
werden: a) dass die Bauern auch nur eben so und nicht mehr, gegen
ihre Obrigkeiten Jobbagy seyn sollen, als es die Obrigkeiten und die
Edelleute gegen den Konig sind. b) In Ansehung der Freyziigigkeit
ist sich auf die Anordnung der Artikel 26, 27, 28, 29 und 30, vom
Jahre 1547 wortlich zu beziehen und deren genaueste Beobachtung
vorzuschreiben. c) Miissen wegen des Eigenthumes die Verordnungen
des Tripartiţi Parte III, art. 29 et 30, welche dem Bauern in unter-
schiedenen Făllen, auch andere Erben, als die Kinder, einzusetzen
gestatten, in diesem Patent erneuert, und daher umstăndlich in demselben
republiciret werden. Endlich d) Ist auch deutlich anzufiihren, dass in
Hinkunft keine Prozesse der revindicanda libertate mehr statt haben
konnen.
   Ubrigens ist dem Gubernio die schleunigste Beendigung der Urbarial-
Einrichtung nachdriicklich einzubinden, mit dem Beysatz, dass es in
Ansehung der auszumessenden Robotstăge vorziiglich auf den Artikel
16 de a. 1514, dann Artikel 11, de a. 1553 den Bedacht nehmen
solie.
www.digibuc.ro
30Ş ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 49
                                             XV.
   Raportul contelui Antoniu Iankovics despre răscoala ţăranilor din
Transilvania în 1784.
                    Sacratissima Caesareo Regia et Apostolica Majestas 1
   2754. 6 Iulie 1785.
   Plebe in Transylvania cum principio mensis Novembris anni
proxime transacti 1784. ad tumultum excitata et incendiis, caedi-
busque grassante statim ac fama hujus ad me pervenit, id mihi prae-
cipue curae fuit, ne malum hoc ad Districtum Temessiensem in quo
procuratio negotiorum mihi velut Commissario benigne demandata fuit
et ex vicinitate, et ex Nationis conjunctione transeat.
   Dispositis celeriter vigilibus ex provinciali populo lectis qui in
Comitatibus Temessiensi et Krassoviensi, Marusii Rippam, limi-
tesque observent, collatis dein cum Generale Koppenzoller consiliis,
militumque Praesidio ad limites misso effectum est, ut et tumul-
tuantes ab accessu intercluderentur, et omnis in populo Districtus
Temesiensis motus anteverteretur.
   Postquam de populationibus, quae in comitatum quoque Aradiensem
propagatae sunt, partim a me, partim ab aliis Majestati Vestrae
Sacratissimae demisse relatum est, dignata est Mattas Vestra Sacra-
tissima sub dato 19-a Novembris anni 1784 clementer mandare, ut
cum adjuncto mihi Generale Papilla incipiendo ad Marusium per
loca, quae tumultuans plebs pervagata est, in Transylvaniam profi-
ciscar; in originem inquiram demissam relationem et opinionem
submittam.
   Qua ratione benignum hoc mandatum et reliqva, qvae in hoc negotio
accepi, expleverim, Matti Vrae Ssmae facta ad numeros actorum,
quae omnia humillime una cum Elencho substerno, in margine pro-
vocatione, cum omni demissione referam.
   Operationum initium Aradini. Accepto benigno mandato, quod
paulo ante memoravi, illico comitatibus Aradiensi, Temessiensi, To-
rontalliensi, Krassoviensi scripsi.ut si quos tumultus reos com-
prehenderint, examinent, in secura custodia asservent, a judicio
statario abstineant; idem Gubernio etiam Transylvanico in con-
formitate benigni Rescripti insinuavi, ne si supplicium de aliqvibus
summeretur, difficilior sit originis investigatio; dein advocato Ge-
nerale Papilla, me sine mora Vetero-Aradinum contuli, intellexi
enim complures ibi captos deţineri, et jam judicium de illis ce-
lebratum; hos igitur ipse audire volui, ut ita juxta benigni
mandati praescriptum penes Marusium per vestigia procedentis
tumultus eundo, ejus iniţia, causasque certius cognoscam, et ope-
ratione ibi inchoata, si forte ultro inqvietudo serperet, impediam. *
   *5 A. R.— Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III, Tom, XVI.
www.digibuc.ro
50
. LUPAŞ
306
   Advenienti prima cura fuit, ut homines, qui seu motuum foven-
dorum causa, sive metu ad sylvas diffugerunt, ibique latitabant,
revocentur, ne vel tumultum resuscitare, aut fovere possint, vel
neccessitate pressi ad praedocinia delabantur. Igitur exmissi sunt Lo-
cumtenens Legionis Dimachorum Principis Wurtenberg Baro Stetten,
Iudex Nobilium Paulus Sztanislovics, Proto-Presbyter Graeci non
Uniţi Ritus Petrus Persity, ut publicata Amnystia, populum ad re-
petendas domos et tranqvilitatem, obseqviumque resummendum co-
hortentur, exponendo: propria commoda eos, qui ad obsequia redie-
rint mansura, et graves poenas certissime secuturas interminando
iis, qvi in futurum qva qva ratione tumultui immixti aut vagabundi
comprehendentur.
   Bono id successu factum, nam praeter ternos, reliqvi omnes domos
suas repetierunt et ad obsequium reversi sunt.
   Captivi jam antea qvidem per Comitatum auditi, et sententiae
qvoqve de illis latae; sed qvia rem ad meum adventum integram
servari disposui, nondum executioni data. Hos exaudivi, turn ut in
vestigia qvaedam originis devenirem, turn ut meam tanto securius
de sententiis opinionem depromere possem. De prima origine
ibidem nihil cerţi cognoscere potui, sed ex fassionibus turn capti-
vorum, turn eorum, qvi sponte rediverunt, id collegi, eos partim stulta
credulitate, qvasi Majestatis Vestrae Ssmae imperium esset, ut in no-
biles saeviant, eorumqve facultates diripiant, seductos, partim metu,
qvem adventantes furibundi injecerunt, qvod nisi id fecerint, illis,
rebusqve illorum vim inferre velint, impulsos, partim uti in rudi
plebe fieri adsolet, aliorum exemplo in communionem facinoris
abreptos esse.
   Agnoverunt errorem, dum seu per exmissos, sive per me praesen-
tibus exprobata sunt facinora expositumqve, qvam insane imperium
Principis his turbis praetexatur; veniam petebant, obsequium polli-
cebantur, operas ad restauranda aedificia flammis consumpta, suc-
cessive praestandas obtulerunt.
   Delatum ad me fuerat Satelites Comit .tus Aradiensis, et ipsos qvoqve
Magistratuales occasione persequutionis et incaptivationis durius
cum hominibus agere, eis injurias damnumqve inferre; prohibui hanc
agendi rationem, damna injuriasqve investigare et reparări curavi.
   De his omnibus, prout et depoenis quae illis qvi tumultui impliciţi
incendia praedationesque patrarunt, irrogandae videbantur, sub dato
10-ae et 13-aeX-bis 1784. humillima Relatio facta; examina et Comitatus
sententia, meaqve opinio Matti Vrae Ssimae humillime submissa,
et benigna qvoqve Resolutio subseqvuta est.
   Transitus in Transilvaniam. Negotiis Aradini compositis cum benig-
num Mattis Vestrae Sacratissimae mandatum mihi per Comitem
Cancellarium sub 29-a Novembris insinuatum et per Consilium
qvoqve Regium Locumtenentiale communicatum, me in Transilvaniam
ante alia omnia proficisci juberet, huc celeriter transivi.
www.digibuc.ro
307 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
SI
   Qvod ante ingressum in Transilvaniam, illud advenienti mihi inter
praecipuas curas fuit, ut tumultu extincto, tranquillitas reducatur,
dein vero sublatis qvantum fieri potest causis, qvae ex demandata
mihi originis investigatione se ostendebant, eadem constabiliatur.
   De exstinguendo tumultu dispositione. Cum tumultus hic temerario
plebis ad societatem convolantis errore adauctus, quadruplici potis-
simum de causa perduraverit:
   a)    Qvod tumultuantibus tempestive et satis restitum non sit,
virium in principio, quae multitudinis furori opponi debuissent,
defectu.
   b)    Qvod Corriphaei, qvi populum concitabant, adhuc in libertate
essent.
   c)    Quod plebs conscientia facinoris domum redire non audebat, et
ideo partim necessitate, partim impetu ad praedandum impellebatur.
   d)    Qvod nobilibus ad sui defensionem consurgentibus, et in so-
cietates coeuntibus, mutua persequutione animi exasperabantur.
   Igitur dispositiones factae, ut militibus qvaquaversum ordinatis,
si populus oblata per Mattem Vestram Sacratissimam clementia, â vi
non revocaretur, coerceatur; Corriphaei caeteriqve praedationibus in-
sistenses comprehendantur; promissum est proemium, benigne reso-
lutum iis qvi Corriphaeos ceperint. Amnystia per Majestatem Vram
Ssmam clementer concessa et per Comitatus et per Clerum G. N. U. R.
republicata, in qvo sane utilem operam, omnemqve conatum
adhibuit Petrus Petrovics G. N. U. R. Eppus Aradiensis, Districtum
Halmagyiensem in societate Supremi Vigiliarum Praefecti Stojanics
peragrans, sed imprimis Gedeon Nikitics Transilvaniensis Eppus
merito laude dignus, qvi ipsemet in persona loca tumultui implicita
accessit atqve ita ad obsequium persvadebat et verbo et scripta
adhortatione, et per Presbyteros populum de errore edocebat, ad
amplectendam Mattis Vrae Ssmae Clementiam ad revocandam tran-
quillitatem, repetendas domos, obsequium praestandum serio admo-
nebat. Intimatum praeterea est populo me a Matte Vestra Sacrma
missum, paratumqve eos ab injuriis tueri, qvi in pace fuerint; qverelas
eorum cognoscere et iis promptam medelam adferre.
   Ad has publicationes et cohortationes multa redibant Possessiones
veniam orantes et obseqvium pollicentes, qvarum exemplum mox
reliqvae secutae sunt, eo qvod videbant tutum esse ad sua re-
ditum.
   Adjuvabat populi revocationem qvod nobiles, qvi in sui defensionem
convenerunt, in conformitate benignorum Mattis Vrae Sacratissimae
mandatorum ad sua reversi sint, eo pronius, qvia militiam jam sibi
praesidio esse, et populum saniora amplecti consilia videbant.
   Captivorum cognitio. Dum has dispositiones ad restituendam tran-
quillitatem facio, illico me ad cognoscendos captivos accinxi, turn
ne illi qui forte minus nocentes, uti fieri in tumultu adsolet,
comprehensi sunt, diutius cum qvadam offensione detineantur, tum
3J'
www.digibuc.ro
5*
I. LUPAŞ
308
ut poenis pro demerito eorum, qvi rei comperti fuerint, dictatis,
salubre ad continendos in obseqvio alios exemplum edatur.
   Devae initium cognitionis factum: erant ducentis plures captivi,
hi omnes adhibito interprete Friderico ab Eckhard, Officii Came-
ralis Monostoriensis in Districtu Temessiensi Rationum Magistro,
qvem Mattas Vestra Ssma mihi indulgere dignata est, continuato
per aliqvot dies opere, a me in examen vocati sunt.
   Sub ipso examine captivos in tres classes distribui; ad primam
reiaţi sunt authores ducesqve tumultus, item qvi alios ad socie-
tatem impulerunt, sacrilegia, incinerationes, caedesque patrarunt. Ad
secundam, qui in praedationibus aderant, spolia participarunt, aut
occultarunt. Ad tertiam: qui per alios velut fluctu qvodam in societatem,
numerumqve tumultuantium abrepti sunt qvin ab ipsis sive caedes
patratas, sive praedationes, aut injurias crudeliter exercitas eveniret.
   Devae tertia classis captivi, 94 imputato in poenam carcere,
antea de errore edocti, et demonstrata Mattis Vestrae Clementia,
serio de tranqvillitae colenda, debito dominis obseqvio et superio-
rităţi paritione exhibenda admoniti, ad rem domesticam curandam
dimissi sunt. De aliis dispositum a me: ut qvi ad i-am classem per-
tinent coram Iudicio Comitatus actione fiscali conveniantur, ita tamen
ne latae morţiş sententiae executioni dentur, sed Matti Vestrae
Sacrmae humillime substernantur; qvi autem in secunda classe cen-
sebuntur, arbitraria et corporis affictiva poena pro demerito irrogata,
qvae tamen 60. baculos non excedat, puniti domum dimittantur
   Idem a me Albae-Carolinae qvoqve factum circa captivos, ubi
plures 400-tis fuerant; ex his 266. veluti ad 3-am classem reiaţi di-
missi sunt; de reliqvis, qvam paulo ante insinuavi, apud Comi-
tatum Albensem dispositionem feci.
   Erant in Comitatu Cibieniensi 50, in Colosiensi 8 captivi: hos
Comitatibus examinandos juxta praescripta puncta et secundum
memoratas classes judicandos commisi.
   Habebantur inter captivos, qvi de vi mulieribus, virginibusqve
nobilium illata accusabantur, qvi viduas innuptasqve postqvam ad
Ritum Graecum non Unitum traduxerunt coacto matrimonio sibi
junxerunt cum istorum praesentia continuas ex recordatione odio-
rum causas adlatura videbatur et praeterea manifesto offendiculo
esset, de his id disposui ut poena arbitraria correcti, habita cum
prima Legione valachica confiniaria vicinoque Districtu Banatico de-
bita cointelligentia eo translocentur.
   Qvae de judicandis captivis apud Comitatus ordinavi, peracta sunt.
Comitatus Albensis retulit, se omnium causas cognovisse et mox sub
dato 3-a Aprilis insinuat 25 ad mortem condemnatos, eorumqve
processus medio Gubernii Regii Matti Vrae Sacrmae submissos.
   Comitatus Hunyadiensis sub dato 25-a Aprilis significat negotium cap-
tivorum usque ad unicum terminatum qvem unum etiam ab eo tem-
pore judicatum non dubito.
www.digibuc.ro
309 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
53
   Hora et Kloska capti. Dum captivorum examinibus et tranqvil-
landae plebi intentus sum, Antesignani Hora et Kloska conductis et
sub provida prudentiqve dispositione Vice-Colonelli Kray, exmissis
exploratoribus magna solicitudine perqvisiti, die 27-a X-bris in Di-
strictu Aranyos et sylvis Skerasett capti sunt, Albamqve Caroli-
nam deducti; hos in praesentiam meam adduci jussi saepius in exa-
men vocavi, ut ex iis qvaqva ratione originem tumultus hujus
cognoscerem. Confrontati sunt cum complicibus testibusque, ut
ipsi de malefactis suis convincerentur.
   Circumducunt per loca destinata. Cum vero in populo spargeretur,
veros Hora et Kloska interceptos non esse, verum semeţ subduxisse,
et cum auxilio mox venturos rursumqve tumultum resuscitaturos,
istud autem nutantes adhuc animos a stabili tranquillitate avocaret
et justus esset metus, ne aliqvi malevoli sub nomine horum Antesig-
nanorum populum concitent, iidem per loca in qvibus crudelitates
et populationes exercebantur, circumducti fuerunt; tum ut populo
hanc falsam opinionem conspectu sui eximant, tum ut exemplo,
captorumque Antesignanorum ostentatione reliqvi in obseqvio con-
tineantur; tum denique ut Authores suae ipsi crudelitatis vestigia
videant et tanto magis ad agnoscendam sceleris sui gravitatem et
magis sinceram fassionem adducantur.
   Ut istud securius fiat, et majorem in animis spectantium impres-
sionem faciat, die 28 Ianuarii, a Suprema Armorum Praefectura
praesidium militare postulavi: apud Comitatus disposui, ut militiam
per stationes per qvas eos ducendos designavi, necessariam provi-
deant et de magistratu suo nonnullos exmittant, qvi militiam commi-
tentur. Quinta Februarii constituta erat, qva initium circumduc-
tionis factum, atqve ita Hora Kloskaqve per destinata loca populo
ostentatus, Albam Carolinam ad carceres reductus est.
   Krisan, tertius Antesignanus, capitur. Dum de circumducendis Ante-
signanis Hora Kloskaqve disponitur, Krisan qvoqve tertius ex
Corriphaeis et praecipuus crudelitatum author, die 29-a Ianuarii per-
exmissos a Vice-Colonello Kray milites opera potissimum Kerpenyes-
siensis Popae Mojse, et 9 colonorum detectus, comprehensus est,
ac i-a Februarii Albam Carolinam deductus; statim examen ejus
inchoatum, ideo hic cum reliqvis duobus circumductus non est.
   SuppUciutn Coriphaeorum. Cognita Coriphaeorum causa investiga-
tisqve actis, cum unanimi fere omnium reorum fassione et populi
voce comprobatum fuisset, authores seditionis hujus Hora Kloskaqve
fuisse, praecipuum autem ducem Krisan perditum hominem, cujus
turba, qvam ducebat maximas acerbissimasque crudelitates exercebat:
haec omnia malefacta cum per eos, qvi mandata ab Hora duobusqve
ejus ducibus acceperunt, eis constanter in judicio objecta fuissent,
judicavit commissio tum in poenam temerariae seditionis turbataeqve
pacis et patratarum per eam crudelitatum, populationumqve, tum ut
trişti exemplo alii simili ausu prohibeantur, rota frangendos et
www.digibuc.ro
54
I. JL.UPAŞ
310
corpora membratim per Comitatus spectaculo exponenda. Qvae
sententia Matti Vrae Scrmae humillime submissa est.
   Krisan se in carcere praefocat. Krisan meri turn supplicium zona collo
circumdata, eaqve ope lapidis contorta, atqve ita praefocata in carcere
gula antevertit. Ut tamen populo de illo exemplum daretur, corpus
per carnificem quadrifariam sextum et in quatuor partibus adpensum
est; de neglectu vigiliarum, qvas captivis, omnibusque eorum actibus
intentas esse oportebat, investigatio decreta est.
   Reliquorum duorum supplicium in 28-am Februarii constitutum,
qvod ut magis pererebrescat magisque valituro exemplo populum
doceat, Comitatibus Hunyadiensi et Albensi scripsi, ut ex locis prae-
sertim tumultui implici tis, ex quolibet tres adulţi, tres iuvenes ad
spectandum mittantur.
   Igitur 28-a Febr. in magno populi concursu sententia per Fri-
dericum ab Eckhard lingua hungarica, germanica valachicaqve pro-
mulgata, in effectum deducta est, primusque Kloska in conspectu
Hora rota fractus, turn Hora eodem supplicio enectus est: dein dis-
secta malefactorum corpora, in locis per comissionem designatis,
palo infixa, ut quis finis Coriphaeorum fuerit, doceant et alios a
similibus coeptis deterreant.
   Et Corriphaei et caeteri captivi sub militari custodia et vigi-
lantia Alba-Carolinae tenebantur. Qvia Provincialis Status neqve se-
curităţi, neqve intertentioni eorum satis providere poterat; qui ex
illis in aegritudinem inciderunt, in nosocomio militari curabantur;
aegrorum curam Andreas Heller Legionis Oroszianae chyrurgus,
captivorum inspectioncm Ungvary Ductor apud primam Phalangem
Oroszianam habuit; penes tantam vinctorum copiam multas uterque
ultra muneris sui rationem molestias et fatigia sensit: pro remune-
ratione ad me recurrit. Quodsi ex parte Provinciali forte laborum
suorum compensationem non sunt consequuti, utrumqve clemenţi
reflexione et mercede aliqua dignum censeo.
   Mense Februario captus est quidam Popa Nikulaj, qvi a Cori-
phaeis in Valachiam pro subsidio petendo missus dicebatur; is qvam
primum in Transilvaniam traductus est, statim sub ipsa contumacia
de itinere suo factisqve examinabatur, postea rursum examini sub-
jectus, sed nihil tune ex fassione ejus erui potuit, an revera delegatus
fuerit et qvid ad obtinenda auxilia egerit? Hune me jam adversa
valetudine oppresso, Comitatus porro examinandum et judicandum
suscepit.
   Antequam ex Transilvania excederem, a Locumtenente Torok ex
Legione Eqvestri Toscana interceptus est Triffun Steff alias Fer-
zalla, qvi etiam Corriphaeis accensendus venit, nam is ad Banatum
tendebat, ut Valachos ad tumultum, qvem ab Hora inceptum, sed
male continuatum jactabat, renovandum excitaret. De hoc, cum mihi
facta fuisset per Militares relatio, Albam deductus est, ubi a Cottu
causa illius cognita et Matti Vrae Sacratissimae submissa est.
www.digibuc.ro
3H
ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
ss
   Statim in principio ingressus mei in Transilvaniam et sub toto
negotiorum cursu mutuae erant inter Dominos Terrestres et Rusticos
qverelae; illi suorum caedes, facultatum dirreptionem qverebantur,
subditorum obseqvium et debitas praestationes detrectantium, per-
vicaciam accusabant; ultionem et damnorum reparationem volebant.
Rustici et a praesenti nobilium arma corripientium insectione; exac-
tionibus qvas in alimentatione suppeditanda; reddentis spoliis, damnis
resarciendis faciebant, liberări, et Dominorum arbitrio, qvos uti
libuit operas aliasqve praestationes deposcere ajebant, legem prae-
scribi orabant. Videbam nec restitui, nec firmari posse tranquilli-
tatem, nisi dissidia haec componantur, igitur eo curas converti; et
primum id adlaboravi, ut ea, qvae ex tumultu enata sunt mala,
illumqve adhuc fovere videbantur, corrigam.
   Scriptis circularibus exhortatus sum et serio praecepi ut pars
utraqve a mutuis laesionibus desistat, ad tranquillitatem redeat, ad-
ministrationem justitiae seposito omni partium studio receptura.
   In conformitate benigni Mandati d-to n-ae Ian. 1785, repetitis vici-
bus serio interdixi, ne ulla banderia foveantur sed Nobilitas depositis
armis ad sua redeat, qvae vero ad rationem nobilium a contribuen-
tibus exacta sunt alimenta consignentur, bonificentur et qvietantia
submittantur.
   Recessit Nobilitas ab armis, qvae pro alimentatione sive nobi-
libus, sive illis, qvi se ad asillum receperunt praestita sunt, eorum
consignatio facta est.
   Qvia subinde referebatur nobiles congressus celebrare, contu-
melioso praedonum nomine rusticos adpellare, in eos se asperos
exhibere, haec qvoqve prohibui, ne ulla asperatio animos jam coire
incipientes disjungeret.
   Spoliorum perquisitio. Damnorum consignatio. Maximus Nobilitatis
dolor erant direptae, incensaeqve facultates, mulţi enim ad summam
egestatem redacti, viduae orphaniqve omni auxilio destituti suo re-
petebant, opem implorabant. Dolor iste nonnullos impellebat, ut
violenter spolia perqvirerent, damna a Rusticis sibi reparări durius
etiam exigerent.
   Itaqve tum ad prohibendam omnem vim excessuumqve occasio-
nem, tum ne aliena pro suis quispiam occupet, spoliorum collec-
tionem privatis vetui, et ne a subditis damnorum reparatio, donec a
Matte Vestra Sacratissima qvidpiam benigne definitum fuerit exigatur,
prohibui. Ut tamen, qvod justum erat, res ablatae ad proprietarios
qvaecunqve existerent et reperiri possent, redeant, mature disposui
apud Comitatus, ut Comissarios praevie instructos exmittant, qui
spolia perqvirant, ea consignent, ad manus suas recipiant. Si qui
proprietarii se insinuaverint, eorum scriptas declarationes petant et
ita omnia Tabulae continuae tradant, per qvam dein proprietarii»
inventa restituantur. Ut istud meliori cum successu fiat et omnes
excessus, aut ex parte Rusticorum renitentia praecaveatur, cum Episcop»
www.digibuc.ro
56
I. LUPAŞ
3ia
Graeci Ritus non Uniţi Gedeone Nikitics egi, ut pastorales ad po-
pulum expediat, qvibus cum ad restitutionem spoliorum qvae alioqvin
nullo jure possunt reţinere, in conscientia adhortet et stringat. Pres-
byteros Comissariis per Comitatus exmittendis adjungat: a militari
qvoqve stătu postulatum, ut ad obseqvium facilius obtinendum et
vim omnem si qvae adtentaretur prohibendam, militaris officialis
cum aliqvot militibus penes Comissarios politicos exeat. Eadem
occasione arma qvoqve a Rusticis colligantur.
   Et qvia a Comitatu Hunyadiensi insinuatum erat, turn a militibus
pro praesidio missis, turn vel maxime a Confiniariis ex Văile Hatzeg
spolia occasione tumultus accepta esse, in eo cum suprema Ge-
nerali Armorum Praefectura actum coalitumqve, ut et Centuriae ex
Legionibus missae, et Confiniarii in Văile Hatzeg per Officiales in
praesentia Commissariorum politicorum perqvirantur spoliaqve ab
eis recepta, Comissariis resignentur qvae etiam ex parte in effectum
deducta sunt.
   Manifestum interim est, qvod per haec exigua damnorum pars re-
dierit, multa enim flammis consumpta et in tumultu ruinata sunt,
multaqvae in manibus hominum erant oculta ta; ac de his qvidem
disposui adhuc discedens in Comitatibus Aradiensi, Temessiensi,
Krassoviensi, ut qvaqva versus diligentissima cura adhibeatur, ut
si qvis argentum, vestes, aut etiam pecora venderet, illico denun-
cietur et nisi legitimaverit unde haec sint, detineatur una cum rebus
venui expositis, primo vere, dum Rates sallem devehentes per Ma-
rusium defluunt, pervestigentur, an aliqva in eis spolia non delites-
cant ? Sed haec omnia sarcire non possunt damna, qvae ex ruina
et vastatione aedificiorum, anonae aliarumqve rerum partim di-
reptione, partim incendio enata sunt, ea propter ab ipso initio magnus
erat confluxus instantium, qvi sibi subveniri enixe rogabant, damno-
rum compensationem postulabant; mulţi in eo dolore verbo quoque id
exposcebant, ut plebs tumultuans per quam haec damna illata sunt,
ad aedificationem ruinata rum domorum castellorumque, et ad com-
pensationem damnorum stringatur. Studebam aegros animos com-
ponere, et in eo convincere, id potissimum ab eis peti, quod nec Iu-
stitia omni ex parte admittit, nec conservandorum contribuentium
studiurn; cum enim raptores, incentoresque designari certo non pos-
sint, et si possent etiam, eorum facultates ad compensanda damna
non sufficiunt, universos sine discrimine ad id cogere Justitiae ex
parte adversaretur, et populum alioquin suo malo exhaustum publicis
oneribus ferendis imparem redderet.
   Hortabar, ut se tranqvillent et sicut in fatalibus casibus fieri necesse
est, semeţ erigere studeant.
   Damna, suique ruinam deplorantes, invocaţi sunt, ut a clementia
Mattis Vrae Ssmae auxilium ad restabiliendas res suas supplices
exorent, cum certum sit multos ita in egestatem redactos, ut suis
viribus se erigere non possint et contribuentes, qvi scelere suo enervaţi
www.digibuc.ro
313 ÎMPĂRATUL IOS1F II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
57
                         sunt, non redituros facile ad statum res suas curandi, si Domini
                         eorum qvi eis sensim succurrere deberent, in ruina permanserint.
   Dum spoliorum pervestigationem praecepi, una consignatio dam-
norum per Comissarios facta; orphani et viduae conscriptae. Cornitatus
Aradiensis jam in ipso principio, dum ibi operabar, dein Colosiensis,
Albensis submiserunt, Hunyadiensem ad Mattem Vestram Sacratis-
simam de damnis suppliciter recurrisse ex litteris Administratoris
intelligo.
   Querelarusticorum. Sicut Domini Terrestres de praedationibus, crude-
litate, damnis in hoc tumultu per subditos patratis, de eorum in
praestandis obseqviis renitentia, et omnis servitutis excutiendae studio
qverebantur, ita vicissim copiosae erant Rusticorum qverelae, turn de
injuriis vexationibusqve, qvas a Dominis sub hoc etiam tumultu perfer-
rent turn vel maxime de oneribus, qvibus nulla lege arbitrio Domi-
norum subjicerentur. Ad tranqvillitatem plene restituendam eamqve
confirmandam, necessarium erat his qverelis remedium qvaerere. Prin-
cipio instantias nonnullas ad Comitatus prout venerunt, investigandas,
aut proponenda medela misi, postea cum copiosae adferentur, eas
in puncta reduxi, ad classes divisi et Comitatibus transmişi cum iis
dispositionibus, ut cum qverelae ad haec capita potissimum revo-
centur, nempe: ad injurias partim ut tumultus hujus seqvelam,
partim alios occurentes ad abusus; excessus urbariales et Justitiae
denegationem; injuria omnes uti jam praescriptum prohibeantur;
abusus pro sublatis declarentur; excessus urbariales corrigantur et
in futurum urbarii observatio strenue adurgeatur, Justiţia qvo ce-
lerius et exacte administretur.
   Instantiae ad haec potissimum puncta revocantur:
   1.   Quod compensatio damnorum a Rusticis petatur et spolia vio-
lenter, -ac cum multis insectationibus exigantis. Ordinaţi sunt Com-
misarii, de qvibus superius demisse retuli ad spolia conqvirenda
resqve ablatas repetendas, ne qvis arbitrio suo a populo spolia legat
damna repetat.
   2.   Victualia comeatusque turn Militiae, tum Nobilibus suppeditata
non bonificentur, neqve in illis, qvae pro Miliţia in populum ejec-
tantur, debita proportio observetur.
   Eorum, qvae nobilibus data sunt bonificatio, uti superius demisse
insinuavi, ordinată est. De Militari intertentione Comitatibus injunxi,
ut in repartitione virium et aeqvitatis rationem observent, et omnia
qvae Rusticus praestat, ad contributionem acceptentur.
   3.   a nobilibus dominisqve terestribus contumelioso praedonum no-
mine adpellentur.
                        Et antea, et hac oportunitate hortabar serioqve monebam, ut ab
                        omnibus dictis, qvae animos excitare possent, nobiles abstineant.
   4. Executores populum exactionibus premant.
   Qvae de Executorum obtingentia in regulamento praescribuntur, obser-
vanda disposui, ut nec illi plus petere possint, nec populus dare debeat.
www.digibuc.ro
5»
I. LUPAŞ
314
   Ş. Excessivis, nullaqve Lege, sed juxta lubitum postulatis laboribus,
aliisqve praestationibus graventur.
   a)    Robottae a singulis in eadem domo degentibus, ac si qvilibet
solus esset, hebdomadatim qvater, imo etiam tota hebdomada exi-
gantur, et dum viri foris laborant, mulieres penes curias operas
praestare debeant, dies qvoqve festi immunes non sint.
   b)    Mulieres fila ducere debeant et ideo si qvae non satis tenuiter
sciunt nere, alias pretio conducant.
   c)  Pro uxoribus taxam 34 xr imo etiam unius floreni solvant.
   d)    Fruges ex Hungaria 70 vel 8ocurribus suppeditatis Possessio
advehere debeat, et si pecora intereant, nulla bonificatio praestetur.
   e)    In nonnullis bonis Possessio a Domino Terrestri vinum ad 25
florenorum valorem accipere, vel si id nolit 25 f-nos pendere obligentur.
   f)  Ad aedificia dominaţia gratuito materialia devehant.
   g)    Pruna Domino Terrestri dare debeant statuto pro 30 mensuris
seu pintis 6. xr-orum pretio.
   h)    Avenae 50. et 60. cubuli a Possesione exigantur, pretio 9. xr
pro qvadrante defixo.
   i)    Laciniae, vel si ea desunt, tela pro mola papiri a qvavis domo
administretur.
   k)    Nonnulli pro festis natalitiis gallinam, pro paschate costas
suillas, vel 17 xr dare, alii festo Georgii pingvem agnum, in Pa-
schate et Nativitate gallinam et 10 ova, aestate duos gallos ga-
linaceos duas metretas avenae, 200 limaces, duas occas avellanarum
nucum adferre Domino cogantur.
   l)    Rusticus vinum dominate absqve mercede educillare et, si
vinum corrumpitur, illud solvere cogatur.
   m)    Rustici remotius a dominis suis positi, pro indultu morae, qvod
taxa inter festa natalitia et Pascha ab eis non exigatur 1000 paloş
ad vineas conficere et advehere gratuito debeant.
   n)    Vicini et in loco curiae degentes Rustici unum bovem sagi-
natu in natalitiis festis, alium in Paschate adducere obligentur,
qvem Dominus qvanti placet persolvit.
   o)     Antea a Sabellicis 10-mus nune 5-mus desumatur, et si Domino
non placent a singulo Sabellico 17 xr exigantur, â 10 ovibus, ovis
cum agno pro decima accipiatur.
   p)    Moriente colono, substantia per Dominum occupetur, et proles
ad domum dominalem sub titulo educationis ad servitia accipiantur,
sed postqvam aetatem debitam attingunt, elocantur et nihil eis ex
paterna substantia reddatur.
   6.    Liberae conditionis homines ad subditelam per Dominnos Ter-
restres adigantur.
   7.    Piscatio non nunqvam admittatur qvidem sed tune ex duobus
piscibus unus pro Domino accipiatur.
   8.    Agri et prata fundique Rusticorum pro arbitrio per Dominum
occupentur.
www.digibuc.ro
315 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
S9
   9.    Nautae et Inquilini licet fundos non habeant, illi contributioni
magnae, hi taxa 4 florenis 30 xr. subjiciantur.
   10. Ab arendatoribus bonorum premantur et exsugantur.
   11.   Qvod super instantiis Matti Vrae Sacrmae datis, Resolutiones
non obtineant.
   12.   Etiamsi bonificationes a Gubernio, vel Tabula continua ad-
judicentur, effectus non consequatur.
   13.   a Magistratualibus saepe cum Dominis Terrestribus sentien-
tibus divexentur, res eorum occupentur.
   14. Invalidi qvamvis fundus non possideant, oneribus subjiciantur.
   15.   Viduae, qvarum măriţi supplicio affecti, vel in tumultu caesi
sunt, cogantur ad persolvendam contributionem.
   Has qverelas uti humillime insinuavi ad abusus, excessus et de-
negatam justitiae administrationem revocavi. Qvid qvid Urbario,
benignisqve Resolutionibus Rustico praestandum non imponitur qvalia
sunt sub c. e. f. g. h. i. k. 1. m. n. velut abusus serio interdixi, et ne
unqvam exigantur Corni atibus vigilantiam imposui: eo fine Regulatio-
nem Anno 1769. de prestationibus Rusticorum editam publicări cu-
ravi cum ea declaratione, qvid qvid ibi non continentur, nec exigi
per Dominos posse, nec a Rusticis praestari debere donec per Mattem
Vram Ssmam aliud Urbarium benigne praescriptum fuerit. De exces-
sibus urbarialibus qvales sunt sub a. d. o. Nr. 7. disposui, ut cor-
rigantur et pro futuro vigilantia adhibeatur, ne Urbarium excedatur.
   Circa injurias sub p. N-rs 6. 8. 12. celerem cognitionem et Iu-
stitiae administrationem disposui. De 9, 14, et 15, apud Comitatus
ordinavi, ut in ejectanda contributione proportionem observent et
ne illi, qvi eximi debent, contributioni subjiciantur.
   Qverelas sub Nr. 13. contra magistratuales positas severe inve-
stigări jussi, illudqve magnopere commendavi, ut magistratuales mode-
rationem et Justitiam in omnibus actionibus suis observent. De 11-0
Gubernium Regium interpellavi, ubi benignae Resolutiones de in-
stantiis Matti Vestrae Sacratissimae datis editae adhorescant ? cum id
praecipuam dissidentiam excitare possit, si populus existimet, ea sibi
a Magistratu occultari, qvae per Mattem Vram Ssmam decemuntur.
   Comitatus ad nonnulla qverelarum objecta responderunt informa-
tionesqve submiserunt, uti Hunyadiensis informat falsum id esse,
qvod diebus festis ad operas adigantur, sed Valachos veteri errore
diem Iovis et Veneris pro festis habere, interim ipsos qvoqve co-
lonos rogare, ut cum sibi laborare non audeant, tune Domino laborent,
de qvo vulgi errore Comitatibus scripsi, ut in conformitate benigni
Regulamenti Nationis Illyricae nullos alios, qvam ibi stabilitos festos
dies admittant et vigilantiam adhibeant, ne privaţi dies festi cele-
brentur, ne labores certis diebus, qvibus falsa opinione populi pro
mercede laborare non licet, sed pro cibi potusqve remuneratione,
praestari permittantur. Idem Hunyadiensis scribit, nobiles domibus
suis expulsos, et se in tuta ricipientes, cum vitae mediis destituantur,
www.digibuc.ro
6o
I. LUPAŞ
3l6
erga qvietantias a Rusticis victualia acei pere, sed alioqvin superius
humillime retuli, qvae Nobilitas sive ad arma convenient, sive se
subtrahens accepit, horum intuitu jam clementer dispositum esse.
Comitatus Colosiensis, Hunyadiensis, Albensis significarunt urbariales
dispositiones republicatas, dispositum apud Magistratuales, ut excessus
corrigantur, in futurum praecaveantur. Singillativae de Instantiis,
qvas Comitatibus pro investigatione misi, relationes mihi factae non
sunt, sed post abitum meum, uti disposui, ad Gubernium Regium
missas esse non dubito, et qvia benigna Mattis Vestrae Sacrmae
Resolutio sub dato n-a Ianuarii Comitatibus Urbarii introductionem
et regulationem praecipit, in hac eos adlaborare persvasum habeo.
His rebus factum, ut revocatione populi ad gratiam tumultuantium
efficaci perseqvutione, Corriphaeorum interceptione et supplicio, justa
plebis ab oppressionibus tutela, populus ad pacem compositus et
tranquillitas restituta sit.
   Origo causaeque tumultos. Inter hos omnes labores semper in id in-
tentus fui, ut originem verasqve tumultus causas detegere possim, id
enim imprimis a Matte Vestra Sacratissima mihi sub 19. Novembris
benigne praescriptum fuit, qvo debita remedia ad stabiliendam tran-
quillitatem praecavendaqve in futurum similia mala cognitis causis
praescribi qveant. Ideo relationes a Comitatibus de origine progres-
suqve tumultus petii, qvae mihi ab Hunyadiensi, Albensi, Colosiensi
missae:
   Accepi alias qvoqve, qvae mihi ultro suppeditatae sunt. In exa-
minibus captivorum ad id praefcipue adverti et ita qvaestiones in-
struxi, ut iniţia, causasqve mali hujus pernoscerem. Qvae ex his
cognovi, Majestati Vrae Ssmae cum omni fide et demissione referam
et qvae in futurum utilia mihi videntur, proponam.
   Inquietudo subditorum Zalathnensium. Ex relatione Fiscalis Cameralis
patet et publica qvoqve notitia constat: Anno jam 1782. in Dominio
Camerali Zalathna varias subditorum fuisse qverelas easqve in mo-
tum erupisse, qvod educillum in parte Dominii, cujus fructum pluribus
annis subditi modico censu reluebant, arendatoribus datum sit; unde
inqvieti aliqvi arendatorum vasa perfregerunt.
   Inqvietudo Zalathnensium subditorum, qverelis continuo accumu-
latis inter investigationes perduravit: freqventes ad Mattem Vestram
facti sunt recursus. Hora cum populo persuasisset, se causam ejus .
agere velle, Viennam profectus est, inde redux cum plebem non tantum
Dominii Zalathna, sed privatorum etiam Dominorum concitatam et
ob servitutes nimias dureqve exactas, male contentam, reperisset spar-
gebat mandata a Matte Vra, qvibus populus a servitute eximitur,
edita esse, et his nobiles adversari, ostendebatque Supplicem Li-
bellum, cui cum illa benigna Resolutio inscripta fuisset, ut qvi diffu-
gerunt donec res cognoscatur, in libertate relingvantur, is in valachico
sermone ita scripto promulgări curavit, ut Rustici liberi sint. Hac
fama inter plebem divulgata ad diem 28-am 8-bris ad Mestaken
www.digibuc.ro
317 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
6l
convocatus est populus pro mandatis qvae Hora adtulisset audiendis,
ubi ante templum id publicatum, ut qvi se potius a servitute eximi
volunt, qvam Oominis Terrestribus adhorrere, Albam Carolinam pro
armis petendis accipiendisqve proficiscantur. Copiosus populus in
societatem coivit et Albam versus ibat: re hac audita, dum ad Kurety
noctem agunt, exmissi sunt Magistratuales cum 4 militibus pro in-
tercipiendo Corriphaeo, populoqve reprimendo; captus qvidem Cor-
riphaeus, sed illius sermone excitatus populus caedem Magistratua-
lium patravit, milites graviter verberavit. Ita errumpente in vim cons-
piratione animisqve exasperatis et conscientia qvoqve patratae caedis
obduratis, populationes caedesqve late divagări coeperunt. Conformes
sunt in hoc initio relationes et ab ipsis qvoqve tumultuantibus,
confirmantur, uberius vero id a Comitatu Hunyadiensi describitur.
   Cama i-ma. Ex hoc adparet primum tumultus fomitem fuisse
oppressiones, qvas ab pfficialibus dominalibus, cameralibus Domi-
nisqve Terrestribus se perpeti subditi qverebantur.
   Cama 2-da. Conscriptio ad mititiam. Animavit comitatam inqvie-
tamque plebem conscriptio militaris cum enim Rustici et integrae
Possessiones, ut se a Dominorum jure et obseqvio eximant, ad
militiam transire vellent, et ideo Albam Carolinam et ad Hatzeg
convolarent, ibi a Comissario Bellico, hic a Vice-Colonello Karp
conscribebantur.
   Credo ego qvidem eis insinuatum esse, qvod id a Mattis Vrae
Sacrmae benigno nutu pendeat, an militari jurisdictioni adjungendi
sint ? et obsequium erga Dominos eis comendatum esse, sed rudis plebs
per ipsam conscriptîonem se militarem effici confidebat. Relatio
Oculistae Molnar mihi per Comitem Cancellarium jussu Mattis Ve-
strae Ssmae missa et per Gubernium qvoqve per qvod is ad inqvietos
exmissus est, communicata (qvae utraqve prout germanice expressa
est, ab originali, valachico per Interpretem Eckhard in germanicum
verso, in aliqvibus punctis differt) clare perhibet, ipsos tumultantes,
qvamvis sponte sua se Albam Carolinam militiae amplectendae causa
ivisse dicant, referre, qvod ex occasione armorum Alba Carolinae
petendorum, qvod eis obstitum sit, in tumultum proruperint.
   Comitatus qvidem Hunyadiensis adductis documentis comprobare
studet qvod occasione conscriptionis spe armorum obtinendorum aleban-
tur, praesertim a Vice-Colonello Karp, et qvod ne tune qvidem dum
ante erumpentem tumultum per Comitatum insinuatum fuisset, ex con-
scriptione militari enasci tantam inqvietudinem populi, ut obseqvium
Dominis aperte deneget, vim minetur, et ideo ex mutua Gubernii et
Armorum Praefecturae coalitione dispositum fuisset, ut per officiales
militares et magistratuales populus per possessiones edoceatur. Con-
scriptionem hanc non Mattis Vrae Ssmae voluntate factam esse, ne
tune inqvam promulgatio debite facta sit.
   De Vice-Colonello Karp id plane evincere contendit Comitatus Hun-
yadiensis, qvod non solum spe obtinendae militiae aluerit concurrentes,
www.digibuc.ro
62
I. LUPAŞ
3lS
sed contra Dominos Terrestres locutus sit et concitaverit, id certum
est: qvod instantias contra Dominos Terrestres acceptaverit, sunt
enim medio supremae Generalis Armorum Praefecturae Gubemio
missae, et ab hoc investigatio disposita.
   Tertia causa, quod ex parte Gubernii tempestive efficaces dispositiones
ad inquietudines sopiendas factae non sunt. Inqvietudines Zalathnensium
Gubernio cognitae erant; instantiae pro complanatione missae: res
per longum tempus agebatur. Dum malum hoc clam ultro serpere
et populus apertius de executiendo obseqvio coqvi coepit, Comitatus
Hunyadiensis tempestive, nimirum 19-a Augusti Gubernio insinuavit,
qvi in populo sint sermones et qvae molimina fiant. Rogavit ad
coercendam plebem qvatuor Centurias: subinde cum magna ex-
pressione scripsit non se exaggerare qvidqvam, sed rem veram
referre: vim apertam a populo parari, qvam ingentia mala con-
seqventur: ad instantias qvas Armorum Praefecturae Vice-Collonellus
Karp, haec vero Gubernio misit et Gubemium investigandas com-
planandasqve, ne populo qverulandi occasio detur, disposuit, res-
ponsum: Qverelis his praetexi tantum Dominorum Terrestrium
injurias duramqve agendi rationem, nam ut ex relatione Magistra-
tualium, qvi ad qverelas inqvirendas missi sunt, evenit eas non
probări, qvemadmodum Gubemium ipsum in Rescripto ad submissas
investigationes dato agnovit; Rusticos id qvaerere, ut jugum Domi-
norum excutiant et jam manifeste id loqvi, si intra breve tempus
militares facti et in libertatem positi non fuerint, se id vi qvaesi-
turos. Rogatum iterum: ut conscriptio militaris prohibeatur, populo
error eximatur, pro praesidio qvatuor Centuriae peditum, duae Co-
hortes Eqvitum mittantur. Promissum fuit praesidium et de hoc
cum Armorum Praefectura jam coalitum fuisse, Rescriptum Gu-
bernii docet, interea praesidium nullum missum: de publicatione
ad populum ab errore avocandum et in obseqvio tenendum per Offi-
ciales facta Supremus Comes Comitatus Hunyadiensis, qvi ipsemet in
aliqvot locis intererat, significavit Gubernio, Officiales non declarare
conscriptionem militarem Mattis Vestrae Sacrmae voluntate factam
non esse, sed id solum promulgare, qvod a benigna Resolutione prae-
stolari debeat, ei interea obseqvium erga Dominos Terestres et Magi-
stratuales commendare, atqve hune modum non modo populum non
avocare ab erronea opinione, sed potius confirmare. Interea Guber-
nator exmisit Secretarium Koszta qvi tacite investiget et instantias
et qvomodo populus comparatus sit? Ad hujus relationem scriptum
Comitatui populum jam tranqvillatum esse; rescriptum hoc datum
post medium Octobrem; et dum his plus qvam bimestre protrahitur,
tumultus in Comitatu nullo praesidio firmato erupit et libere grassatus
est. Intra spatium plus qvam bimestre et potuissent et debuissent
efficaces fieri dispositiones, qvibus tumultus antevertatur, praesi-
dium vi, si erumperet, opponendum paretur: debuisset de his primis
motibus et praeparationibus Majestas Vra Sacratissima tempestive
www.digibuc.ro
319   impAratul iosif ii şi răscoala tiranilor din transilvania 63
edoceri: qvia populares motus qvamcunqve tenues, nisi mature com-
ponantur, in flammam crescunt.
   4-ta causa: plebis ruditas. Ad conspirationem et tumultum perducta
est plebs vana spe fictis per Corriphaeos policitationibus et stulta
credulitate: fervente jam seditione populationibusqve, indiscretus
qvoqve Religionis zelus partes suas habebat; evenit enim ex actis,
in ignobiles etiam, qvi Ritum Graecum non sequebantur, saevitum
esse:homines coactos eumamplecti; rebaptisatos esse; templis Refor-
matorum cruces impositas: unde manifestum est, ruditatem magnam
esse causam, qvod populus Valachicus tam facile ad tumultum ad-
ductus sit.
   Propagaţi tumultos causa, quod statim et serio restitum non sit. De-
fectus tempestivae et efficacis praecautionis uti hucusqve insi-
nuatum, dein qvod miliţia non statim tumultantibus opposita sit,
in causa erant, qvod seditio latius propagata et multorum in falsa
opinione: licere sibi saevire, per id, qvod non resisteretur, confir-
matorum, accessione aucta, caedibus, incendiisqve grassata sit.
Qvod miliţia, dum in principio adversus tumultuantes venit, vires
suas furentibus omni cum conatu non objecerit, imo qvod non
nulii participes praedarum fuerint, exempla in relationibus ad-
ducuntur.
   Furore plebis liberius saeviente et nobiles ad sui defensionem
arma corripuerunt et miliţia, qvae jam ipsa qvoqve impetebatur,
vim adhibere debuit, unde magna strages consecuta est. Ita qvae
in principio exigua mânu, si serio actum fuisset, reprimi et componi
potuit turba, post plurrima damna illata et abominandas crudeli-
tates exercitas plurium interitu sopiri debuit.
   Remedia pro futuro ponenda. Causis et origine mali pervestigata,
ne simile qvid ex pari fonte deinceps eveniat, et ut tranqvillitas con-
stabiliatur, seqvenda remedia utilia fore humillime censeo:
   Cum Rustici tumultui suo nimia onera praestationesqve, qvas
Dominis Terestribus debent, et qvae ab illis arbitrarie exigentur, pro-
ponant, Urbarium qvoad omnia objecta in toto Principatu benigne
praescribendum et publicandum censeo in qvo:
   a)    Definiatur, qvantum fundorum colono integrae, mediae, qvar-
tae, octavae sessionis dandum.
   b)    Ut securităţi fundi contributionalis prospiciatur et industria
coloni magis excitetur, fundi sessioni admensi nisi casu Legis de-
poscente, aut facta aeqvivalentis excisione, non avellantur.
   c)    Abusus, qvi comperti sunt vigere, aboleantur et praestationes
reiate ad dotationem in omni genere exactissime definiantur; et si
non nullae ex veteri usu vel praescripto valde graves erant, uti qva-
tuor dies manuales in hebdomada onerosi videntur, diminuantur.
   2. Huic Urbario se tum Domini, tum Rustici accomodare obligentur
iis positis Legibus, qvibus experiantur Mattis Vrae Sacrmae volun-
tatem esse, ut praescriptum Urbarium parte ex utraqve exacte
www.digibuc.ro
64
I. LUPA?
320
  observetur. Contractus per qvos ab Urbario receditur, non admittantur
  nisi coram magistratuali initi, et per Cotmitatum cum bilance, qvae ex-
  hibeat, qvod Contractus Urbario gravior non sit, Gubernio Regio
  transmissi, ibiqve adprobati fuerint.
    Ut Urbarii exactior observatio procuretur, qverelae Rusticorum
  de transgressione Urbarii qverulantium sine mora investigentur et
  bonificatio impendatur. Urbariales investigationes qvovis anno per
  Comitatum fiant, Gubernio submittantur. Caetera qvoqve Iustitia reccu-
  rentibus prompte et exacte administretur.
    3. Incitamento erat et id, qvod Possessiones et Coloni ad militare
  transire volentes conscripti sint.
    Interdicatur Militaribus, ne Possessiones et Colonos ai Militare transire
  volentes conscribant, nisi id a Sua Maiestate praeceptum fuerit. Maje-
  stas Vestra Sacrma optime novit, an confinia augere et novo populo
  supplere ratio status publici deposcat ? et tune a Matte Vestra Sacratis-
  sima pendet, qva ratione id instituendum; si qvi sine benigna dispo-
  sitione arma suo arbitratu assumere volunt et ut tales ab Officialibus
  conscribantur, tranqvillitatem internam turbant, ideo mea demissa
  opinio est: interdicendum esse, ne seu Generales, seu Comissarii,
  aut qvicunqves Officiales Possessiones vel Colonos ad confinia transire
  volentes, nisi Mattis Vrae Ssmae benignum mandatum publice notum
  fuerit, sub gravi onere responsionis conscribere audeant; edito autem
  a Matte Vestra Sacrma de simili conscriptione benigne mandato, ea
  cum concursu status politici peragatur.
    Sicut autem haec benigna dispositio in Transilvania praesertim et
  Banatu necessaria videtur, ita id qvoqve: ut si qvi se clam ad statum
  militarem insinuarent, id illico Officialis medio superiorum suorum
  statui politico notificare obligetur.
    Separetur jurisdictio militaris a provinciali. Ex diversitate jurisdic-
  tionis facile ad inqvietudines delabuntur Rustici eoqvod in eadem
  Possessione pars ad militarem, pars ad politicam jurisdictionem spectet,
  et qvod militares pagi provincialibus intermixti sint; id circo utile
  fore demisse censeo, si provincialis Jurisdictio a militari exacte
  separata et ea inviatio facta fuerit, ne militaris in civilem, aut
  civilis Jurisdictio in militarem se immittat, involatione et enim hac,
  et incolae facile perturbantur et Jurisdictionis convulsio seqvi potest.
    Miliţia, quando a Qomitatu postulatur, assistat. Ne tumultus, si
  qvis aliqvando oriretur, longius serpat, militiae ea mandata danda
  esse videntur, ut si Comitatus auxilium postulet, proximus Superior
  Officialis efficaciter juxta postulatum Comitatus, si periculum exposcit,
  altiorum dispositione assistere teneatur, onere responsionis Comitatui
  incumbente.
    Scholarum Nationalium Institutio. Ruditas et crassa moralitatis igno-
  rantia in causa est, qvod populus valachicus ita ad scelera pronus
  sit, facile ad praedandum excitetur: obseqvium detrectet, non mirum
  autem in Transylvania hune populum radem esse. Scholae non sunt,
www.digibuc.ro
321
ÎMPĂRATUL IOSIF II SI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 6$
nisi paucae, qvas qvaestores pro suis prolibus sustinent; igitur ignarus
est clerus et multo magis ignarus est populos, eapropter demisse
censeo Scholas Nationales instituendas et aliqvod Seminarium pro
Clero G. R. N. U. formandum.
   Dispersae domus contrahendae et ita pagi regulandi. Qvod facile inter
se conspirent et minus observări possint, occasionem praebet dis-
persatio domorum, nam hic Possesiones ita constructae sunt, praesertim
in montibus, ut una domus ab altera longe sejungatur; igitur turn ut
sociali vitae magis asuescant, turn ut unus alterum facilius observare
et sic conventicula, conspirationesqve detegi possint, necessarium
videtur, ut ubi circumstantiae, et situs loci admittit, domus in ordine
ponantur, Possessionesqve regulentun
   Zalathnensia acta Sitae Matti submissa. Inter ea, qvae mihi Mattas
Vra Ssma benigne mandare dignata est, erat, ut qverelas in Domi-
nio Camerali Zalathna investigem: ideo complura acta ad id spec-
tantia partim a Matte Vestra Ssma, partim a Comite Stampfer et
Thesaurariatu Transylvanico mihi missa sunt; sed cum gravis aegri-
tudo me circa finem operationum occupasset, qvae non modo me
Zalathnam transire impedivit, sed spem ipsam vitae ademit, dignata
est Mattas Vestra Sacratissima me clementer dispensare atqve id
disponere, ut Guberniali Consiliario Michaeli Bruckenthal negotiirji
comittam. Itaqve in humillimum hujus obseqvium ne antelatus Gu-
bernialis Consiliarius a captivorum judicatione, instantiarum com-
planatione, qvae ante alia peragenda erant, avocetur, eadem acta sub
16-a Maji Matti Vrae Sacratissimae substravi et ad hujus negotii
effectum benigna inviatio facta est.
   Comitatus Hunyadiensis restauratio administratori Bruckenthal relicta.
Benignum Mattis Vestrae Sacratissimae mandatum sub 4-a Ian.
imperabat, ut Comitatus Hunyadiensis restauretur: donec tumultus
componatur, necessariae cognitiones fiant, hujus in effectum ne-
cessarias informationes et a Comitatibus et a Gubernatore accepi,
cum mihi Magistratuales satis cogniti esse non potuerint: re-
busqve necessariis compositis ac tranquillitate restituta restaurationem
suscipere volebam; sed aegritudine horum pertractationem inter-
rumpente, administratori Comitatus Consiliario Bruckenthal cura haec
relicta est.                                                       „
   Anteqvam demissam meam relationem concludam, ad officium
meum spectare judicio, ut eos, qvi in hoc tumultus negotio fidelem
utilemqve operam navarunt, commemorem.
   Indefessus mihi laborum socius erat Generalis Papilla.
   Consiliarius et secretarius aulicus Adamus Trajcsik in latinis
expeditionibus omni cum industria laborabat, qvem gravis infirmitas
ibi et vita eripuit.
   Capitaneus Knabe, Generalis Papilla prius Adjutantius in examinandi»*
captivis et in expeditionibus germanicis cum assiduitate laboravit, qvo
morte erepto, actuarii vices Comes Stephanus Illeshâzy obivit. 26
    26 A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
66
I. LUPAŞ
322
   Fridericus ab Eckhard, Monostoriensis Cameralis Officii in Districtu
Temessiensi Rationum Magister, qvem pro interprete ex benigna Re-
solutione accepi, in examinibus aliisqve sibi comissis, assiduam,
uţilemqve operam praestitit.
   Comites Franciscus Barkoczy, Stephanus Illeshâzy, qvi exerciţii
causa penes me tum in Banatica, tum in Transylvanica comissione
aderant, cum assiduitate et serviţii zelo labores adjuverunt.
   In sedando tumultu, componenda et ad officium revocanda plebe
magna cum fide et ferviore operam contulerunt, multumque pro-
fuerunt Episcopi Graeci Ritus non Uniţi Gedeon Nikitics, Tran-
sylvaniensis, Petrus Petrovics Aradiensis. Ex stătu militari Colonellus
Kray et magno conatu ac labore et singulari prudentia in capiendis
Corriphaeis in populo ad obseqvium redigendo adlaboravit.
   Si Majestatis Vestrae Sacratissimae benignis Mandatis, quae cum
subditali zelo, quantum valetudo admisit, expiere studebam, satis-
feci, felicem me reputo, quod fidem et subditi obseqvium testări
potuerim.
   Qvi cum homagiali submissione emorior.
   Majestatis Vestrae Sacratissimae,
     Baadenis 6-a Julîi 1785.
                                                             Humillimus perpetuoque fidelis.
                                                             Comes Antonius Jankovics m. p.
   [Copie colaţionată cu originalul în 2 şi 3 Februarie st. n. 1912. de
Dr. VirgiJ Cioban m. p.]
                                XVI
             Referatul înaintat consiliului de stat resumând cuprinsul raportului
             Iankovics dela 6 Iulie 1785.
   Circulandum. Relation des K. Kommissărs Grafens Anton Jankovics,
von 6 Julii 1785.
   Den zu Anfang Novembris: 1784 in Siebenburgen entstandenen Aufruhr
und seine diesfalls vollendete Operationen betreffend.
   Vorlăufig beschreibt der K. Kommissăr alle jene Maasnehmungen,
die er, nachdem sich die Răubereyen und iibrige ungluckliche Wir-
kungen dieses Aufruhres auch in den Arader Komitat verbeitet hatten,
zu Verhinderung aller weiteren Ausbreitung dieses Ubels, dann zu
dessen gănzlicher Unterdruckung mit eben so vieler Vorsicht und
Klugheit, als gutem Erfolge ergriffen hat, dann fiihret er jene Ver-
fugungen umstăndlich an, die er bey seiner Ankunft in Siebenburgen
^zu Stillung des Aufruhres, wie auch zu Abhorung, und Bestrafung
der Gefangenen getroffen hat und erzăhlet, wie die zween Haupt-
Radelsfuhrer Hora und Kloska durch die vorsichtige Einleitung des
www.digibuc.ro
333 ÎMPĂRATUL ÎOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA 67
Obrist-Lieutenants Kray am 27. Decembr: 1784. im Bezirke Aranyos,
und den Keraschester Wâldern ergriffen, und zu Karlsburg verhort,
wie sie zur Zerstreuung des Rufs, ob der wahre Hora und Kloska noch
nicht gefangen wâre, sofort zur Ueberzeugung des verfiihrten Volks
durch die bestimmten Orte herumgefiihrt, und wie sie endlich am 28.
Febr. mit dem Rade hingerichtet, geviertheilet und auf Pfăhlen aus-
gesteckt, wie ferner auch der dritte Rădlfiihrer Krisan der Haupt-
Urheber der begangenen Grausamkeiten vom Obrist-Lieutenant Kray
mit Beyhilfe des Popen Mojse und 9 Bauern handfest gemacht,
und nachdem er sich im Kerker selbst erwiirget hatte, geviertheilet
und auf 4. Seiten aufgestellt, gegen die Wăchter aber, die ihn ge-
nauer hătten beobachten sollen, die Untersuchurtg verhănget worden
sey. Bis hieher erinnert der K. Kommissăr nur dieses ins besondere,
dass der Oroszische Regiments-Feldscheerer Andreas Keller die Auf-
sicht liber die krank gewordenen Gefangenen, dem Fiihrer Unghvary
aber die Bewachung der iibrigen zu besorgen und beede viele aus-
serordentliche Miihe und Beschwerlichkeiten gehabt haben. Beede
habeit um eine Belohnung gebeten; wenn sie nun nicht etwann
schon von Seite des Provincials eine Vergiitigung erhalten haben,
so findet Graf Iankovics selbe allerdings einer Belohnung wiirdig.
   In der Folge fiihret der K. Komissăr an, wie er die geraubten Sl-
chen habe untersuchen, die Beschădigungen verzeichnen, die noch
vorhandene oder entdeckte Mobilien den sich legitimirenden Ei-
genthiimern gerichtlich zuruckstellen und bei dieser Gelegenheit auch
den Bauern das Gewehr abnehmen lassen, zugleich auch verordnet
habe, wie kiinftig allcnthalben auf die Entdeckung der hin und
wieder zerstreuten Raube sorgfâltig gewachet werden solie. Er be-
merket dabey, dass alle diese Anstalten nur den kleinsten Theil dţr
Schăden hereingebracht haben, weil vieles verbrannt, vieles in Aufruhr
verwiistet, vieles verheimlichet wordem sey, ohne noch den Schaden
zu beriihren, der an eingeâscherten oder verwiisteten Gebâuden, an
geraubten Getraid-Vorrâthen verursacht worden sey; er bestâttigt
zuletzt, dass sehr viele in so grosser Armuth hinabgesturzt worden,
dass es ihnen unmoglich sey sich aus eigenen Krăften wieder zu
erholen.
   Endlich schreitet der K. Komissăr zu den Ursachen des Auf%
stands.
   Grundherren und Unterthanen haben wechselseitige Klage» ge-
fiihrt, jene: dass die Unterthanen in diesem Aufruhr soviele Rău-
bereyen und Grausamkeiten ausgeiibet, dass sie allen Gehorsam ver-
sagen, alle Dienstbarkeiten verweigern; diese: dass sie von ihren
Grundherrn nach Willkiir behandelt und auch wăhrend des Auf-
ruhrâ vielfâltig geplagt wiirden.
   Den ersten Ursprung leitet der Kommissăr von den Beschwerden
und den in Thătigkehen ausgebrochenen Unruhen der Zalathner
Unterthanen her; und setzet hinzu, dass Hora zur Vertrettung des
   16*
www.digibuc.ro
L'—tU.

,*-~a
68
                                                                                           -£\_ ^ —
                                                                                           I. LUPAij
_______ 3*4
Volks nach Wien gereiset, von da eine decretirte Resolution: dass
die Fliichtlinge bis zu Austrag der Sache in Freyheit gelassen werden
sollten: mitgebracht, diese aber in wallachische Sprache dahin
auigedeutet habe, dass die Bauern frey seyen; durch dessen Verfii-
gung auch sofort das Volk zusammengerottet, die Verbitterung ver-
grossert und endlich zu den grausamsten Mordthaten geleitet
worden sey.
   Hiernach giebt also Graf Jankovics folgende 4. Ursachen des Auf-
ruhrs an: i-mo. Die angegebene vielfâltige Bedriickungen, die die
Unterthanen von den Grundherren und Beamten erleiden mussten
und deren Abstellung iiber die Zeit verzogert ward: 2-do. Die Mi-
litar-Konskription, wodurch einzelne Bauern und ganze Possessionen
sogleich in den Soldaten-Stand iiberzutretten und sich mit einem-
male von dem herrschaftlichen Gehorsam los machen zu konnen
glaubten, wobey der Hunyader Komitat dem Obrist-Lieutenant Karp
ein ziemlich unvorsichtiges Benehmen zur Last legt, dass er nâmlich
in den Bauern die Hoffnung zum Militarstande genâhret, wider die
Grundherren geredet und Bittschriften wider sie angenommen habe:
3-tio die in eine Lauigkeit ausgeartete Langmuth des Siebenburgi-
schen Gubernii, welches wirksame Anstalten zur Stillung der Un-
rihen friihzeitig zu treffen unterlassen hatte: und 4-to die ausseror-
dentliche Finsterniss die unter dem wallachischen Volke in Religion
und Sitten noch allenthalben herrschet.
   Zu kiinftiger Vermeidung solcher blutigen Auftritte und zu Be-
festigung der allgemeinen Ruhe, schlăgt Graf Jankovics nachste-
hende Mittel vor:
   Dass ein allgemeines Urbarium im ganzen Lande eingefiihrt und
genau beobachtet, die Ansăssigkeiten bestimmt, die Missbrăuche ab-
gestellt, die Schuldigkeiten ausgemessen und gemăssiget:
   Dass keine Urbarial-Kontrakte, wodurch vom Urbario abgewihen
wird, anders zugelassen werden sollen, als wenn sie vom Komitate
mit einer Bilanz, dass sie das Urbarial-Ausmass nicht iibersteigen,
begleitet und vom Gubernio bestăttiget werden.
   Dass dem Militari verboten werden mochte, die in die Militar-
Grănzen iibertretten wollende Bauern und Possessionen zu beschrei-
’ en, solang solches von Eurer Măjestaet nicht ausdriicklich befohlen
wird, und dass auch in diesem Falie die Conscription einverstăndlich
mit dem Politico vorgenommen und jene die sich heimlich zum Mi-
litarstande melden, von den Offiziers dem Politico sogleich angezeigt
werden sollen.
   Dass die Provincial- und Militar-Gerichtsbarkeit genau abgeson-
dert und die wechselseitigen Eingriffe untersagt,
   in dringenden Gefahren auf Verlangen der Komitate jedesmal so-
gîeich ausgiebige Militar-Assistenz geleistet,
   dass die noch fast ganz mangelende Nationalschulen bey den Wal-
lachen eingefiihrt und zum Unterrichte des ăusserst unwissenden
www.digibuc.ro


325 împăratul iosif ii şi răscoala ţăranilor din transilvania
69
griechisch nicht unirten Cleri ein Seminarium hergestellt und
endlich,
   die auf den Bergen und sonst sehr zerstreute Hăuser der Wallachen
năher zusammengezogen, hiemit ordentliche Dorfer errichtet und das
Volk selbst auf diese Art an ein geselligeres Leben gewohnt werden
solie.
   Schlusslich ruhmet Graf Jankovics diejenigen an, die in diesem
gefăhrlichen Geschăfte mit Eifer und Treue mitgewirket haben, sie
sind namentlich:
   Der General Papilla.
   Der Rath- und Hofsekretăr Adam Trajdsik, dann der Hauptmann
Knabe, welche beede aber wăhrend der Kommission gestorben sind.
   Graf Stephan Illeshâzy der das Actuariat nach dem Knabe iiber-
nommen.
   Friedrich v. Eckhard Kameral-Beamter zu Monostor.
   Die Grafen Franz Barkoczy und Ştefan Illeshâzy.
   Die griechisch nicht unirten Bischofe Gedeon Nikitics von Sie-
benbiirgen und Peter Petrovics von Arad und endlich;
   Der Oberste Kray.
   Aus dem an Sr. Mayest: stiickweise eingelangten Berichten wird
die Geschichte dieses traurigen Aufruhrs ohnehin Allerhochstdemselben
vollstăndig bekannt seyn: dermalen komet es auf die von dem Grafen
Jankovics gemachten ferneren Antrăge an.
   Haben der Feldscherer Keller und der Fiihrer Unghvary noch keine
Belohnung ex Provinciali erhalten, so ist es billig solche gnădigst
auszumessen und dariiber das Guttachten der H. S. Hofkanzley,
welcher diese Relation zu ihrem nottigen Gebrauch zuzutheilen wâre
noch abzuforderen: Hiernăchst ist
   der Kanzley die baldige Errichtung der Urbarien, mit Vermeidung
der- von dem konigl. Komissăr angezeigten grossen Missbrăuchen
mehrmalen einzubinden; und solite die montanistische Kammer in
dem Zalathner Bezirke, wo die Unruhen angefangen haben mit dem
Beyspiel vorgehen.
   Der Vorschlag ist umso mehr nothwendig zu erfiillen, als sonst
den Bauern neue Lasten durch allerley Rănke angesonnen werden
konnten.
   Hat die Kanzley mit dem Hofkriegsrath diese heilsamen Vorkeh-
rungen zu treffen.
   Soli die Studien-Hof-Komission allen Ernste und mit mehrerer
Thătigkeit den Normal-Unterricht beforderen und halbjăhrig den
Erfolg anzeigen.
   In so weit als die Lokalităten es erlauben, wăre mit Zusamen-
ziehung der Bauern vorzugehen.
   Den von dem Grafen Jankovics angeriihmten Personen; in so
weit es noch nicht geschehen ist,, und sie noch bey Leben sind, diirfte
www.digibuc.ro
I. LUPAŞ
3*6
70
die hdchste Zufriedenheit mit Zusicherung einer kiinftigen mildesten
Rucksicht zu bedeuten seyn: wie aber Herrn konigl: Komissăr, wel-
cher diesen schweren Auftrag mit vorziiglicher Klugheit und Thâtig-
keit vollzogen, ein neuer Bavveis des allergaâdisten Wohlgefallens,
auch Gffentlick allenfalls gegeben werden wolle, hanget es von der
erlăuchtesten Beurtheilung ab.
                                                   Martini m. p.
                                                                        Similiter, Hatzfeld m. p.
                                XVII
                       Răspunsul lui Iosif II la raportul lui Iankovics.
   Billet an Gr. Jankowicz.
   Lieber gr. Jankowicz f Ich habe ihren untern 6. July 1: J: erstatteten
Haupt-Bericht iiber die vollbrachte Untersuchung der Siebenburg:
Unruhen mit wahrem Vergniigen gelesen.
   Allenthalben leuchtet unermudlicher Eifer, ein thâtiges, kluges und
einsichtsvolles Benehmen hervor,' mit welchem Sie dieses so schwere
Geschâft von seinem Anfange bis zu dessen Ende behandelt, und
sich nicht blos mit der so gliicklich wieder hergestellten Ruhe beg-
niiget, sondern auch fur deren kiinftige Aufrechthaltung besorgt,
verschiedene sehr griindlich ausgedachte Vorschlăge an Handen ge-
lassen haben. So, wie Ich nun ihre gesamte Verhandlungen in diesem
Geschâfte vollkorumen beangenehme und auch nach ihren letztern
Vorschlăgen den betreffenden Hofstellen die Weisung ertheile, so
finde Ich mich auch bewogen zur offentlichen Bestăttigung ihrer
bisherigen dem Staat in verschiedenen Gslegenheiten, und beson-
ders in dem letzteren Vorfalle so ausgezeichnet geleisteten guten
Dienste ihnen dadurch ein vorziigliches Merkmal Meiner vollkom-
menen Zufriedenheit zu erkennen zu geben, da Ich Sie zum Corn-
mendeur des ht: Stephans-Orden ernenne, und zu diesem Ende das
behorige unter einem an den Ordens-Kanzler Grafen Eszterhazy
erlasse.
                                 XVIII
   Iosif II către fontele Eszterhazy în chestia distincţiei lui Iankovics
   An Grafen Eszterhazy.
   Lieber Graf Eszterhazy! Da Graf Jankovicz bishero dem Staat
in verschiedenen Gelegenheiten anerkannte wichtige Dienste ge-
leistet, und besonders das ihm letzthin aufgetragene wichtige Unter-
suchungsgeschăft der Siebenbiirgischen Unruhen zu Meiner Vollkom-
menen Zufriedenheit mit unermiideten Eifer einem thătigen, klugen,
www.digibuc.ro
327 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
71
und riicksichtsvollen Benehmen glucklich zu Ende gebracht hat, so
finde Ich Mich bewogen, ihm zu offentlichen Bestâttigung Meiner
vollkommenen Zufriedenheit, zum Comendeur des hl. Stephans-Ordens
ohne Entrichtung einiger Tax, zu ernennen; wornach Sie also das
erforderliche alsogleich zu veranlassen haben.
                                XIX
                          Iosif II către cancelaria aulică a Ungariei
   Billet an die Hung. Hof-Kanzley.
   Da nun die Unruhen in Siebenburgen (gănzlich) gestillet sind,
so erfordert die Vorsicht, dass man hiebey allein nicht stehen bleibe,
sondern jetzt sein vorzugliches Augenmerk darauf richte, womit man
fur die Zukunft all jenes hintanhalte, was nach der durch die Unter-
suchungen des Koingl. Kommissairs Gr. Jankovicz erhobenen Er-
fahrung zur furgewesten Storung der allgemeinen Ruhe die meiste
Gelegenheit dargeboten hat, und man solcher Gestalt durch Hinweg-
râumung dieser wirkenden Ursachen, sich fur die Zukunft eines
dauerhaften Ruhestandes desto zuverlâsslicher versichern.
   Vornehmlich haben die vielfăltigen Bedriickungen so die Unter-
thanen von den Grundherren und Beamten erleiden mussten und
fast nirgends eine Abhiilfe finden konnten, den Haupteinfluss auf die
Entstehung der Aufruhr gehabt: Es leuchtet daher die Nothwendig-
keit von selbst ein, dass: Erstens die Einfuhrung eines allgemeinen
Urbarii moglichst zu beschlâunigen und die bisher wahrgenommenen
Missbrăuche alsogleich abzustellen seyen. Sonderheitlich muss in dem
Urbario genau bestimmet werden, a) was ein ganzer, halber, viertel,
und achtel Bauer fur ansassiglichen besitzen miisse, dann b) dass
die zur Ansăssigkeit bestimmten Griinde von derselben.. eingetrennt
und c) die unterthânigen Gaben, nach Maass der Ansăssigkeit in
allen Gattungen auf das genaueste ausgemessen, auch jene d) welche,
wenn sie sich schon in dem bislierigen usu oder der gesetzlichen
Vorschrift griinden, jedoch dem Unterthanen wie Z. B. die 4-tâgige
Handrobot ist, allzulăstig sind, herabgesetzt und verhâltnissmăssig
nach den Krăften des Unterthanes eingerichtet werden sollen.
   Da aber die Unruhen am ersten in dem Zalathner Districte aus-
zubrechen angefangen haben, so ist auch nothig, dass eben dieser
District zum Beispiele fur andere auch am ersten die Urbarial Re-
gulierung daselbst bewerkstelligen mache, weshalb die Kanzley zu
diesem Ende, durch das montanistische Departement die nothigen
und gemessenen Fiihrkehrungen sogleich zu treffen hat.
   Muss nach zu stand gebrachten Urbarien zur allgemeinen Vorschrift
kund gemacht werden, dass sich so wohl von Seiten des Unterthans,
als der Obrigkeit nach den Urbarial-Ausmessungcn auf das genaueste
geachtet, die von den Unterthanen nach der Hand iiber obrigkeitlichen
www.digibuc.ro
72
I. LUPAŞ
328
Bedriickungen anfiihrenden Beschwerden ohne Verzug gleich unter-
sucht, und ohne Riicksicht mit Entschădigung der bedruckten ab-
gethan, auch alle Jahre von dem Comitat iiberhaupt liber die Ur-
barial - Schuldigkeiten ex officio Untersuchungen hin und wieder
angestellt, und der Befund dem Gubernio angezeiget werden solie.
Wie denn auch insbesondere allgemein festgesetzet werden muss,
dass hinfiiro zwischen dem Unterthanen und der Grundobrigkeit
keine Urbarial-Contrakte, wodurch von dem Urbario abgewichen
wird, anderst zu gelassen werden wiirden, als wenn sie vom Comi-
tate mit einer Bilanz, dass sie das Urbarial-Ausmass nicht iibersteigen,
an das Gubernium begleitet und von diesem bestăttigt worden und
nach Einsehung zur Kantzley auch allhier begnehmigt werden.
   Trage Ich dem Hofkriegsrath auf, seinen Behorden zu untersagen,
jene Bauern und Possessionen, welche von Mir nicht ausdrucklich
zum Militar-Granitz-Stand bestimmet sind, im kiinftige blos auf ihr
nuzlos Verlangen beschreiben zu lassen, sonderen vielmehr jene, die
sich heimlich zum Militar-Stand melden, von dem betreffenden Of-
ficier gleich dem Politico anzeigen zu lassen. Wo iibrigens in dem
Falie, wenn von Mir einige Gemeinden zu dem Granitz-Milităr-Stand
bestimmet werden sollten, die Conscription jederzeit gemeinschăftlich
zwischen dem Politico und Militare zu geschehen haben wird.
   Da der Umstand, dass verschiedene Gemeinden noch theils zur
Militar-und theils zur Provincial-Jurisdiction gehoren, deren Juris-
diction aber nicht genug von einandere abgesondert sind fast unver-
meidlich zu verschiedenen Irrungen Gelegenheit geben muss, so
muss allsogleich einverstăndlich mit dem Hofkriegsrath die gemein-
schăftliche Fiirkehrung getroffen werden, damit in derley vermischten
Orten die Provincial- und Militar-Gerichtsbarkeit genau abgesondert,
und den Behorden der wechselseitige Eingriff in die anderweite Ju-
risdiction schârftenst verboten werde.
   Weise Ich dem Hofkriegsrath an, dass er die General-Commande
dahin instruiren solie, womit kiinftig hin in dringenden Făllen auf
Verlangen des Gubernii denselben jederzeit gleich die ndthige Militar-
assistenz geleistet werden solie, wobey jedoch demselben einzu-
binden ist, dass sie solche, wenn nicht eine offenbare Gefahr vor-
handen ist, zu begehren, sich enthalten sollen.
   Da unter die wirkenden Hauptursachen der letzteren Aufruhr auch
insbesondere die ausserordentliche Finsterniss, welche unter dem
wallachischen Volke in Religion und Sitten noch allenthalben herr-
schet, gezăhlet werden kann, so ist es auch eine der ersten Noth-
wendigkeiten, dass die noch fast ganz mangelnden National-normal-
schulen bei den Wallachen eingefiihrt und besonders zum Unterricht
des ăusserst unwissenden griechisch nicht unierten Cleri ein Semi-
narium hergestellet werde. Die Kanzley wird daher zu diesem Ende
das erforderliche unverweilt einleiten, die Studien-Commission aber
Mir liber den Fortgang des zu bewirkenden Nationalschul-Unterrichts
www.digibuc.ro
329 ÎMPĂRATUL IOSIF II ŞI RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN TRANSILVANIA
73
von halb zu halb Jahre die Anzeige machen, und bestimme Ich die
Stadt Temeswâr fur dieses Seminarium non unitorum als jene wo
am gemăchlichsten fur alle nicht unirte Bischoffe lieget und ist dem
Metropoliten aufzutragen dariiber einen Vorschlag und Ausarbeitung
zu machen, die Kosten werde ich iibernehmen wenn nur Meinen
diesfăllig erst benannten Anordnungen mit den bereit bestehenden
in genaue Vollzuge gelangen, und von ihr Kanzley hierauf stâttes-
hin feste Hand gehalten wiirden wird, so ist mit Grunde zu hoffen,
dass sich in Zukunft keine so traurige Auftritte mehr ergeben, oder
aber diese gleich in ihrer Geburt mit Hemmung des weitern Fortschreit-
tens werden ersticket werden. Uebrigens, da sich, nach den' Mir von
dem Gr. Jankovicz ertheilten Versicherung theils bey der Stillung
der Unruhen, theils bey der fiirgewesten Untersuchung folgende
Individuen sehr riihmlich verwendet und ausgezeichnet haben, nâm-
lich die griechisch nicht unirten Bischoffe Gedeon Nikititsch aus
Siebenbiirgen und Peter Petrowitsch Bischof von Arad, dann Frie-
drich von Eckard Kameral-Beamter zu Monostor, und die Grafen
Franz Barkoczy und Stephan Illeshazy — so werden sie sămmtlichen
diesen Individuen Meine Zufriedenheit unter Versicherung, dass Ich
auf selbe bey Gelegenheit den vorzuglichen Bedacht nehmen werde,
eroffnen, dem Bischoff Gedeon Nikititsch will ich iooo f. als eine
Remuneration und 800 dem Bischoff Petrowitz von Arad hiermit
anweisen. Mir schliesslich fur den Falie, wenn der gleichfalls von
dem Gr. Jankovicz wegen Besorgung der kranken Arrestanten sehr
angeriihmte Oroszische Rgtsfeldscherer Keller, so wie der iiber die
Aufsicht der Arrestanten beştelite Fiihrer von gedachten Rgts Namens
Unghvary, noch aus dem Provinciali keine Belohnung erhalten haben
solite, ein weiters Gutachten vorlegen, was diesen beyden fur eine
Remuneration abgereichet werden konnte?
                               XX
                          lostf 11 către Consiliul aulic de războiu.
   Billet an Hofkriegsrath!
   Es ist ihnen nicht unbekannt, dass die letzthinnige in Siebenbiirgen
ausgebrochene Unruhe, auch darin eine beywirkende Ursache ge-
funden, dass von ein und anderen Officiers- und Kriegs-Commis-
sairs den sich zum Granitz-Militar-Standt gemeldeten Bauern nicht
nur die Hofnung zur Annahme gegeben, sondern solche auch wirk-
lich conscribiret worden sind = da nun ein solcher Fiirgang mit
der guten Ordnung nicht vereinbarlich und dadurch der Unterthan
zur Aufsagung des seiner Obrigkeit schuldigen Gehorsams ganz leicht
gewitzet werden kann = so werden sie dem General Commando
nachdriicklichst anbefehlen: Erstens, dasses den ihm untergeordneten
Militar-Behorden schârfstest verbieten solie, die in die Militar-Grânzen
www.digibuc.ro
74
I. LUPAŞ
330
ubertreten wollenden Bauern und deren Possessionen zu beschreiben,
so lange sie nicht ausdriicklich auf Meinen besonderen Befehl dazu
angewiesen worden sind. In dem Falie aber, wenn Ich fur gut be-
finden solite, einige Gemeinden dem Militar-Stand ein zu verleiben,
so wird sodann die Conscription jederzeit gemeinschaftlich zwischen
dem Politico und Militare zu geschehen haben, ausser diesem aber
wird insbesondere noch den Militar-Officier uberhaupt mitzugeben
seyn, dass sie die bey ihnen sich einzel, oder gemeinde weis zum Mi-
litar-Stand meldenden Bauern allsogleich dem Politico anzeigen sollen.
   Zweitens. Muss der Umstand, dass verschiedene Gemeinden noch
bestehen, welche theils zur Militar- und theils zur Provincial-Juris-
diction in Siebenbiirgen gehoren, und deren Jurisdiction noch nicht
genau bestimmt ist, unvermeidlich zu verschiedenen Irrungen und
Jurisdictions-ZwistigkeitenAnlass geben; um dieses fur dieZukumftzu
vermeiden, so hat Hofkriegsrath einverstăndlich mit der hung: Kanzley
die Fiirkehrung zu treffen, damit in derley vermischten Orter unge-
gesăumt die Militar- und Provincial-Gerichtsbarkeit genau abgeson-
dert und den Behorden der wechselseitige Eingriff in die anderweite
Jurisdiction schărfstest untersaget werde.
   Drittens: Da aliem Ansehen nach die letztere Aufruhr nicht so weit
um sich gegriffen haben wiirde, wenn von Seiten des Militaris dem
Politico mit der nothigen Militarmannschaft gleich hilfreiche Hand
geboten worden wăre, so werden sie fur die Zukunft dem General-
Comando die Weisung geben, dass es den Comitaten, auf Ansuchen,
des Guberny in dringenden Făllen die Militar-Assistenz allsogleich
erteilen und deshalb schon im Voraus die in den Kreisen oder
Comitaten liegende Rgts-Comandanten instruiren sollen, damit sie
alle Unruhe gleich ersticken.
   Uebrigens da sich zu Wiederherstellung der Ruhe in Siebenbiirgen
der General Papilla und der Oberst von Kray ganz besonders aus-
gezeichnet haben, so werden Sie diesen Beyden in Meinem Namen
Mein gnădigstes Wohlgefallen mit der Versicherung zu erkennen
geben, dass Ich auf sie bey Gelegenheit einen vorziiglichen Bedacht
nehmen werde.
   12 Iulius 1785.
[Copie colaţionată la 9 Februarie 1912 de Dr. Virgil Cioban m. p.]
www.digibuc.ro
I. Lupaş. Împăratul Iosif II ţi răscoala ţăranilor din Transilvania
XXI
p
îdtf ldoftcî» hA IOH£ S Ktt IAF<£A /1&H AMI1G3&1:
im 4 rouABdor •fnvMmia/a
Bjciţâi, QuiMtm, *Scc. Kpi
                                                   - U*i' HFM* ‘ Tp«“*““>
       ■*».An ■
,r.i rwiUHlHl. oKiiririe* s-wulrt. aiiuijiIm;
K -TXrOi i«. ; rv-c..- -v . j-.jipi     JL**1
ijpii" .   . p.-. - iv        *■*'
E«f, 4mt        Ra»MWj A*a\                        ■ .^iV1 '* ** * j.
rrVj* «opfwtji; jjiji ai âtfiti <fu,wi »j» •             > *i «fi, «i afAţurifi, +>•»*■ *wVf«u ri i tiniuw
     |>u:                                                    "twuA^r», «■ Aicft AMAriţi 4 iţii*, u jvnrtt v
tot B;r.*v«, u« « yk.ifiM, am wau ti |jY«i(<t: fQuyâ^rp^ŞwiA .fţufvţi «ui mVat a i •eâwCen, n wrr,V irt* w T.-^a. »• 4
<^h<|<uu^ g.-u*, «ji J4*«u (fiu, uk fluiyN avj <}>■, 4'KATtf uaf*| uVwurtuuu, +m       i Ai « in juiwtt «j«u« u .»••
t-u,< Luitw, m acjYwiw, ni qprVTmnrt ri in*a rĂ (i **> f ilu «Y»i*\; «ui Im m\ uw <£*;«, av              Rv.'vys, tl »*,.
yt »uîtju 4vlujrv, on a^rfcft; j^ieyuu oVjU’fcji, n aâ Y»Jffi TficVi ri .^tirt Tcvn /JiyYr;*u   j\»V«u\p(i ,(«• '-w^-
U» 1 ^-.îi.^uuA            ,•                           11*
           ii»« »<^i twcii ţâţa «ijV* Rom a$#V mifj4 ci | ţi;\ i m ^*»YAYi aM’aV*î ti nvţr;,ia |‘i ,*V.' ■»• ■ , i
       t i au,uu,        Miţu,*, iui «Hfutiriihfi, tpitS «rbi «jSiriit 4Tcff aoaYa i aYti Tfui, iui î n KAţtri.
           ||r» OŢB Rom, «ini ţf»fYA *V», «iu ţ*Ti, ui         am <ţ*Miuu, uk rîu At», uk K aoin at.-n m i»aa
foţf;« « JoauViS» amYaYî, va aaa <^i*şaufi 4’uoUAV u ki +T}* 4r|Yaui 1
       iubYa |J.-hY\Yi v tYrw vk ti rir£ ]ra rauniă^ ai l              ‘ ~ *: ' '
              ~^T. r:»V8                               :
                    — - — —£ !.. - —V . - v4'.> d« V va. XI       |*, |j
                                                            'nVriiyui t                      ____
                                             (        ^              ti u RV*UA|\To;i uk Ai -
           a;i iutVT •i'TF' +• UcV,fl,i* ■**? '          * '
     ){-", i; IjutfY ai M»i tur K (ţw 4*\m\       R.-ipp twi, 11 itowb n, «tAOffut^i ^Aa\>.m. 1
%» u         a j^ouwAvţ j«aV|iu«^; in i-urrv .^'i.NVi,
        AjM ^«umiui «i iu ftauin: ) ai                ut ,
kTCT AMki A nkfi T(1M, IM * n KAţtfi.
^aauuu, uk riu aS», hk a ooin ocn m oaa ^
4fjYaui ni »rt\i uk'«u, Ai u «ji iu » m H
                                                                                                                                                            I
ep, gvev», |^raA»|, uk^.af tfxim. p ^
MAuiţUAka, 4>j<r ji«uuut <*>■ '•x±' >. .
u uX UTOjiiu, t4u v of hw\ irLn 4»*'
u, uk !.«« 4* vi «ui uwiÂM *to, »» o",a «VâMTi ATuj»
                               * x'       * ww»
                                                                              ut (Jl
                                      .              \rfY -riu, ii on.i»K h, «tAOpruiţi :mw
                                                                          . h ()jau Rowtinn, ut Kjiîi Iati <^ViiYfa lu uu, >|iifk ţ /kjark, uii aiitYa djiuiiv, um îuaunT^ R>i
vVika aY, ţ’a, uk a,vnm iwtfHlai 1 ac(, rv «ku Mirw n-oiri ‘‘fri ■W fYjsVfi, ui Yiimu, ti m\iv.\ut«
HAU, UM MM WTjVl /Jî*, Uk gjtWTiT U ÂAtYa               ici MgK * IVfkuYn.
       /firLH: ^fjUfi .ttaţVji, iijl ak iutIiVii;iei .ftjViiW *!j ■*, gfMMiiţiil »•• »-,uri A\a\ilu
OM Al «kfll Uf 4>««UAi i a%*A\UI IU KUtilMlV'jt, miu*' >■. Âkm Ro«lit»Tk\ uk.'.i lv> «ţ.1
■ 4A*rrY<afi waTfV uSaja^w ^jwn.                               VV
       4»trri Ţsin 4*tjV «vrr\            tivifi Ro'om <ţ-»a.-. »«' ' # •■ mitmi v»u-.Tfc*-iy» m              ^ n
ţitfi» yiffjk Rk'ifrr wmj (mfau. w *k (’ajt'a'V "• l!'' ’ţl\ ^ >* «niu iaviiW» AiafauAiji, Rkak\ ai «iy<
M>|>«ii ^iţnţfi, aVva •k,T«Hţ\( Mf m»o« • » »«a*i 4»*' ■”   *^'9 '           ||f*K ,ji»*ir |)'k,T;ii*^ uiiţm umakm
a a iVn a& j|krYir; Jri't ^«vWrt'i » j^h luinri (■           V^P          ^               Rv-iMji:
       ! Opfipii Qfiwi», m i«w]uufi u wuuivk M

•u u Qi^i^in ((«\viiV,
I.Nto., ||\jM-

                Patenta împăratului Iosif II pentru desfiinţarea iobăgiei în Transilvania. (Exemplar
                păstrat în colecţia d-lui revizor şcolar Dariu Pop din Satu-Mare).
A. R. — Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
          TREI GENERAŢII IN VIAŢA PUBLICĂ
          ROMÂNEASCĂ DUPĂ JUDECATA
          LUI J. A. VAILLANT
                           DE
                        N. IORGA
                   MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE
                                           Şedinţa dela 7 Iunie 1935
   întâmplarea mi-a scos înainte o operă necunoscută a lui
J. A. Vaillant, profesorul de franceză la Sfântul Sava în epoca
Regulamentului Organic — şi soţia lui întemeiază o şcoală de
fete —, cercetătorul ambelor noastre ţeri libere, presentatorul
lor într’o frumoasă descriere pitorească supt numele, pe care
a căutat să-l popularizeze, de La Românie şi, adaug, pe alături,
etnograful diletant care, ca şi Kogălniceanu şi în acelaşi timp
aproape, s’a interesat şi de Ţiganii, pe cari, nu ştiu de ce,
îi numeşte Scindromes.
        »
   Ştiam că în anii agitaţi în care se discuta Unirea Princi-
patelor el a reapărut ■— după amestecul în unele planuri secrete
de după 1840 —pentru a susţinea alegerea ca Domn al Mol-
dovei a lui Grigore Sturza 1). Dar n’aş fi bănuit că aşa de
târziu ca anul 1868 el să se fi întors la ocupaţiile literare pen-
tru a încerca, poate pentru prima oară, versul şi pentru a
rosti părerea sa, nu numai în ce priveşte vremea când a fost
un însemnat factor sufletesc, pregătind tineretul muntean
îndreptat spre Occident, dar pentru a resuma, la o vrâstă * *
    *) V. Iorga, Istoria Românilor prin călători, ed. a 2-a, tabla la numele lui
Vaillant.
    *7 A. R. — Memoriile Sec/iumi Istorice. Seria III. Tom. XVI.
www.digibuc.ro
2
N. IORGA
332
foarte înaintată, impresiile ce i-au făcut, o viaţă întreagă,
Românii şi a rosti o opinie în ce priveşte învăţăturile lor.
   Această carte târzie a pensionarului care, stând în Bucureşti,
face socoteala că e plătit cu 333 lei, 33 de bani pe lună x), se
chiamă La lanterne magique ou passâ, present, avenir de la
Roumanie şi e tipărită în tipografia, cunoscută, a lui Weiss, —
acela care va edita la 1877-8 foaia de informaţii ilustrată «Răz-
boiul» —,în strada Biserica lenei2).
   întâia parte a micului poem dar nu prea mic, căci are 83
de pagini, începe cu un lever de rideau, un prolog fără interes
istoric, în care e dialogul dintre Pantin, Jocrisse şi Tambourin,
plus Paillasse şi Bobeche,paiaţii cari vor avea să înfăţişeze publi-
cului marea schimbare săvârşită, timp de numai treizeci de ani,
în ţerile noastre; se amestecă studenţi, şoltici, un om cu picio-
rul de lemn.
   Supt numele lui Galimatie se judecă întâiu trecutul, aşa
cum şi-l aminteşte autorul, cu părţile rele şi unele care sunt
în adevăr bune. Nu odată informaţia, neaşteptată, e de fapt
folositoare.
   O societate «turcească » în toate domeniile, pe care o ser-
vesc Ţiganii. Se pune mesuţa turcească, «sofraua», pe pat
şi toţi mănâncă dintr’o farfurie — on mangeait tous au plat.
In stradă nimeni nu iese pe jos. Moravurile sunt aspre: coarne
pentru Ţigani:
       — Carcan â triple corne, aux pourceaux reserve—,
biciu pentru ţerani; falangă pentru toată lumea. Şi Barbu
Catargiu, pentru nu ştiu ce păcate de tinereţă, o gustă.
Negustorul care vinde cu măsură falsă e ţinut până a doua zi
«cu urechea bătută în cuie pe pragul prăvăliei»3).
   Ciocoismul domneşte: fudul, servil, despreţuitor şi cu ifos.
Distracţia principală e jocul de cărţi în care se riscă tot
ce are cineva: «galbenii, gologanii, caii, robii, moşiile, perga-
mentele »:
       Les gens d’esprit gagnaient, ne perdaient que Ies fous.
   Tp. 83.
   !) Un exemplar în Biblioteca Academiei Române, altul la mine.
   *) Ibid., P. 15.
www.digibuc.ro
333
TREI GENERAŢII ÎN VIATA PUBLICĂ ROMANEASCĂ
3
   Totul se vinde, câştigând cei şireţi «la fân, la orz, la paie »,
la hrana călugărilor, la recomandaţii, la procese unde se înşeală
clienţii şi judecătorii iau mită. Se cumpără fetele frumoase.
   Se dau exemple de conrupţie, pe care numai contemporanii
le puteau clarifica. Astfel judecătorul care ia din ambele părţi,
«poetul predicator de morală, tânguindu-şi totdeauna mize-
ria şi veşnic fără bani, care moare bogat, lăsând fiului scan-
dalul procedeelor viclene (retors) de unde-i venia averea »:
   Tudor vine răsplătitor:
       Un larron d’Oltenie,
       Un pandour, un heros, sans forme, ni faţon,
       Brisant tout, pillant tout, mettant tous â ranţon.
   Şi între boierii înalţi, ca şi în celelalte trepte ale unei societăţi
aşa de aspru osândite, se află însă suflete nobile şi generoase,
lucrând în taină pentru îndreptarea lucrurilor. Cei în haine
răsăritene pot avea acelaşi gând ca «bunul patriot în. haină
europeană » 1).
   Se cresc copii fără mijloace, se ajută văduvele, se dă zestre
fetelor sărace, se fac testamente mărinimoase, se trimet bur-
sieri. Mulţi nerecunoscători ar trebui să-şi aducă aminte de
cine le-a făcut binele.
   Pe atunci nimeni nu cerşia. Budgetul era « de treizeci şi opt
de milioane de piaştri pentru amândouă Principatele », pe când
acuma e de o sută şaizeci. Impozitele simt deci şi ele mai
uşoare. «Pe atunci pânea era un ban oca (un sou la livre),
carnea patru, vinul opt». Se juca hora şi în saloanele din
oraşe. Căsătoriile nu se făceau la Bal Mobile.
   Nu lipseşte şi o laudă pentru vechile ziare, care «n’aveau
stilul Ţiganilor», şi, dacă era vorba de bucium, era treaba
Mocanilor, şi nu a scriitorilor (aluzia e evidentă la Bucium.
şi la Trompeta Carpaţilor, ale lui Boliac).
   Se dau şi nume. Intre acele « mari inimi, cel mult o duzină »,
care se înţeleg, e Dimitrie Golescu, Câmpineanu, Ioan A.
Rosetti, «frate cu Carol şi Nicolae şi văr cu C. A. Rosetti»,
dar şi altfel puţin cunoscutul Grigore Cantacuzino. Aşa se face
    *> p. si.
*7*
www.digibuc.ro
4
N. IORGA
334
Clubul Filarmonic, pentru « Unirea pe care timpul singur o va
putea face a se îndeplini». Se creiază Teatrul ca «şcoală de
moravuri», dar deocamdată numai de «lemn tencuit». Acto-
rul ce se formează e înălţat ca situaţie socială, fiind func-
ţionar.
   Dar consulul rusesc face să se închidă Câmpineanu la Măr-
gineni— şi se cunosc versurile făcute pentru liberarea lui.
   Se credea în apropiata împărţire a Turciei şi se luau
măsuri pentru viitor, spre spaima «boierilor». Mitică Fili-
pescu iese din temniţa dela Snagov ca să moară:
       C’etait l’ami du peuple, i ţemoin Balcesco 1).
   Bălcescu, «de moindre rang, mais non moins de grande
âme», se va răzbuna de relele tratamente, la 1848.
   Atunci «frumosul Domn, care triumfa odată supt pompoa-
sele haine ale lui Mihai Viteazul şi care, ca probă a marelui
său caracter, închisese poarta sa apostolului Vaillant» * 2 *), deci
Vodă Bibescu, fuge, «în loc să iea în mână frânele progre-
sului»: era «ca un copil timid, mai slab decât o femeie».
   Dar poporul «liberat» e de o rară cuviinţă, «mulţămită
progreselor îndeplinite în douăzeci de ani». Boierii conduc
însă, servindu-se numai de acest «instrument sublim»; ei
părăsesc toate privilegiile lor. Se face lauda, pentru o asemenea
jertfă, a negustorului Hagi Teodorachi:
       Alors, pour soutenir le commerce en faillite,
       Au milieu de la Place etalant un comptoir,
       Un commer9ant roumain, l’emule de Lafitte,
       Aux vents de la tourmente exposait son avoir 8).
   E singurul negustor român:
       De tous Ies commerţants le seul qui fut Roumain4).
   O femeie, doamna Ipătescu, de altfel cunoscută5), apare
ca eroină, cu armele în mână.
    *) p. *4-
     2) p. as-
    a) P. 27.
     4) Ibid.
    5) V. a mea Revista Istorică, I, no. i.
www.digibuc.ro
335
TREI GENERAŢII IN VIATA PUBLICĂ ROMANEASCĂ
5
   Dar sunt şi observaţii critice, pornite din resentimente per-
sonale. Anul 1848 nu e — şi observaţia e dreaptă—decât
continuarea anului 1840:
       48 fut fait par tous Ies indigenes,
       Et depuis l’an 40 il germait dans leur cceur. .
   Şi de ce Românii ospitalieri au uitat «datoria lor» —fireşte
faţă de unul ca dânsul, care, de fapt, avea merite de toată evi-
denta ?
     1
   Dar după cele «trei luni frumoase, trăite ca trei zile de săr-
bătoare », vin Domnii dela Balta-Liman » 1).
   In a treia parte, intitulată Intermede se caracterizează aceştia:
       .. .l’un, un finaud, connaissant son affaire (Ştirbei)
       Et l’autre ses plaisirs, un papillon bo'iar (Grigore Ghica din
                                                    Moldova) a).
   Ambii se sprijină pe tineret şi despreţuiesc experienţa bătrâ-
nilor. Aceştia sunt jigniţi necontenit de propriii lor copii:
       Et c’est sur un tel fond de mepris et de haine
       Qu’on pretend etablir notre societe *)!...
       L’un etant de main large et l’autre de main preste:
       Tel a mang6 ses biens et tel Ies a triples.
   Soţiei lui Grigore-Vodă, Francezei, născută Leroy, i se adpc
cele mai urîte învinuiri, vorbindu-se de Yorella, nume ana-
gramatic, din «Conche, au pied de la grand’berge», fost
portărel, apoi hangiu, cu un fiu şi cele două fete, din care
una e această «Yorella», devenită apoi princesă:
       Belle brune aux yeux bleus, aux cheveux noirs de jais,
       A la peau de satin, aux dents d’un blanc d’ivoire * * * 4).
   Intâiu legătura ei cu un Englez, pe care-1 urmează, şi batjocura,
nedemnă faţă de o femeie, continuă în termini ce nu se pot
    ‘) p. 29.
    s) P. 31.
    *) P. 33.
    4) P. 33.
www.digibuc.ro
6
N. IORGA
336
reproduce. Cu 2.000 de scuzi economie, d-na Leroy, mama
unui copil, întemeiază un cabinet de lectură la Paris:
      Yorella, la Conchoise, etait faitc pour plaire;
      Elle avait de bagout, quelque peu de savoir;
      Elle tournait la Toi mieux que l’huissier, son pere 1).
   Aşa se prinde «le beau prince », în adevăr frumosul Vodă-
Ghica, despre care însă Vaillant vorbeşte cu pietate, spuind
că, murind silnic, s’a jertfit ca Mântuitorul. Se adaugă ştiri,
pe care le credem calomnioase, despre ce s’a petrecut apoi —
cu un proces în care un nevinovat ar fi luat douăzeci şi
cinci de ani de închisoare—cu aceea care era văduva legitimă
a unui bun şi nobil Domn 2). De altfel se ating astfel lucruri care
şi după atâta trecere de vreme încă nu pot fi socotite ca ajunse
în domeniul public.
   I   se pare că din cauza d-nei Leroy, pe când Ştirbei lasă
douăzeci de milioane, în vistieria Moldovei caimacamul Tode-
riţă Balş, urmaşul lui Ghica, nu află decât douăzeci de lei.
Cu totul alta e prezintarea acestei tragice Domnii de sufletul
frumos care e poetul Edouard Grenier, secretarul credincios
al fostului Domn3 4).
   E vorba acum de silinţile pentru Unire şi de acel « Mathieu-
Lansberg oriental» care recomanda Rusia ca mamă a Româ-
nilor şi pe Ţar ca un Traian, ca să se deszică apoi după răz-
boiul Crimeii. Dar luptătorii se ceartă între ei şi, mai ales,
sunt si ei nerecunoscători fată de străinii cari le-au făcut bine i).
   Aici, cum autorul era în Moldova —de unde şi ce spune
contra lui Ghica —, un portret bine prezintat şi asămănător
al Caimacamului Nicolachi Vogoridi, cu părul lung negru şi
burta pronunţată, mergând în uniformă, cu coiful rusesc pe
cap, la grădina Pester, după mese cu vin şi femei, în tovărăşia
cutărui consul:
      Plus d’amour quc d’argent, moins d’ordre que d’orgie B).
    1) P. 34-
    2) P- 35-
    3) Vezi, Barbu Sluşanschi, în Melanges ale Şcolii Române în Franţa, ip34-
    4) Pp- 37—38.
    s) Pp- 38—39.
www.digibuc.ro
337
TREI GENERAŢII IN VIATA PUBLICA ROMÂNEASCA
7
   «Prezentul», altă împărţire arată cum s’a făcut Unirea. O
adunare care, iarăşi, e vinovată pentru înlăturarea străinilor,
chiar meritoşi, e la dispoziţia unei «elice», care, la «clubul
Elefantului», alege pe Cuza, «un bon enfant» *).
   Domnul celor două ţeri unite displace bătrânului profesor
francez, care-1 înfăţişează ca pe un nou Seian servit de Silicus şi
Tigillinus, « ambii născuţi din ciocoi». Totul i se pare că se
improvizează, zi de zi, ceas de ceas, până şi limba, creându-se
o clasă de solemni vorbitori în sec, de politiciani cari ar vrea
să fie şi judecători, şi prefecţi, şi preşedinţi, şi generali, dar
mai ales miniştri. Se predică o «libertate absolută » şi se scum-
pesc mijloacele de hrană. Se introduce, din Paris, un «vot
universal», dând «verminei ignobile » dreptul de a pretinde
că e « glasul lui Dumnezeu ». In cinci ani douăzeci de mini-
stere* 2). « Roşii » şi «Albii» înşeală şi exploatează ţara, batjocu-
rindu-se continuu. Totul ajunge a fi jucărie supt acest regim.
   Se zăboveşte progresul, pripindu-1:
       Comment, pour etre trop empresse de paraître
       Ce qu’on n’est pas encore, on prend Ie pis chemin,
       Pour arriver tout juste â ne pouvoir pas etre
       Avânt dix ans ce qu’on pouvait etre demain 3).
   Totul i se pare o jucărie:
       Aux depens du pays, sans risque, sans atout.
   Fiecine iese din rostul său şi se amestecă, fără chemare şi
competenţă, în oricare altul. Şi legăturile cu străinătatea s’ar
resimţi de această uşurătate.
       y               y
   Criticul crede că indispensabilul lipseşte, pentru a se face
lucruri de lux: reproducerea Coloanei lui Traian, «Palatul de
cristal», Grădina Zoologică şi «bulevardele » 4). Şi aspectul unei
Capitale neîngrijite e redat astfel în versuri care merită repro-
ducere :
       En attendant, la viile offre l’aspect bizarre
       De maisons, de palais, dans des champs de fumier.
    *> P. 4i.
    2) P- 45-
    s) P. 46-
    4) P. 48.
www.digibuc.ro
8
N. IORGA
33»
       On y voit des marais et, ce qui n’est pas rare,
       La charogne y pourrir dans plus d’un bon quartier.
       Ses chemins sont traces en zig-zag, en spirale,
       Soit par la foudre, soit par le colimaţon;
       Et Ies chiens, jour et nuit, garde municipal,
       Y guettent Ies passants et mordent Ies pietons 1).
   Iarăşi portrete cu neputinţă de recunoscut astăzi: amantul
libertăţii, disciplinatorul cu cnutul, Mirabeau-Narcisse, care
se iubeşte pe sine, «poetul grisetul» care vine în ţară odată
pe an ca să-şi iea veniturile, apoi depozitarul infidel al fis-
cului şi cel ce merge în Spania să aducă amintirile lui Traian
(pare a fi Urechiă):
       Comment tel qui devait nous rapporter d’Espagne
       Du petit Ulpius le berceau, Ies joujous,
       Fait payer â l’Ftat comme frais de campagne,
       Quatre cents beaux ducats trois bouquins â deux sous 2).
Nu lipseşte cel ce mănâncă banii Statului la Expoziţia din
Paris (pare a fi Odobescu):
       Comment tel, un gandin, charge d’aller en France
       Presenter nos produits â l’Exposition,
       Qui, trois fois plus paye qu’iî ne vaut, et d’avance,
       Vend tout et mange tout pour sa commission 8).
   Şi străinul strigă:
       Par ma foi, qu’il est bien ici d’etre indigenei
   Urmează nu ştiu ce bulibaşă cu gârbaciu ca al lui Căpitanul
Costachi, apoi un înşelător de femei, un ziarist care « sfâşie ca
un tigru şi roade ca un guzgan»—şi sunt ziare româneşti,
« şcoli de şantaj », plus cele care
       .. .en franţais mielleux vendent des oeufs brouilles,
scriitori de cuvinte goale şi linguşitori. * *)
    ») Ibid.
    *) P- 49-
    ’) P. 5°.
www.digibuc.ro
339
TREI GENERAŢII IN VIATA PUBLICĂ ROMANEASCĂ
9
   Nu lipseşte, cu telegraful lui, Liebrecht:
       Comme tel fin matois, signant avec paraphe —
       C’est lâ tout son savoir — , a pourtant le grand art
       D’aimer ce bon pays vite, par tdldgraphe,
       Pour mieux faire oublier le marqueur de biliard x).
   Altul caută «pietre în Scoţia» pentru a pava Bucureştii.
Nu se uită nici formula «ca la noi la nimenea» a lui C. A.
Rosetti, nici înlăturarea, pentru vina de a fi făcut oposiţie, a lui
Nicolae Golescu şi a generalului Adrian l 2).
   Se arată şi un « avocat fără pricini» devenit general. Se critică
un juriu de medici pentru a alege tenori şi creatorii de orto-
grafie la Academie, ba chiar Azilul Elena Doamna, care dă,
nu mame de familie, ci profesoare, de când un « vătaf de clică »
îl conduce. Se denunţă torturile dela Poliţie. Călătoriile în
străinătate înseamnă pe an: 10.000 de oameni, două milioane
de galbeni3).
   In acest amestec neverificabil e vorba, cu aspră dojană, şi de
numirea de Cuza-Vodă a episcopilor, ceea ce dă şi un cler
pretenţios. Darurile împărţite de partidele ce se succedă ami-
cilor lor sunt denunţate, uitându-se un Colson, un Rignault, —
şi, evident, poetul de circumstanţă se gândeşte la cei 333 lei,
33 de bani pe lună ai săi:
       A cet ex-Caîmacam trois miile francs de rente,
       Six miile â ce pofete ignori parmi nous,
       Dix miile â ce bon rouge, â ce beau gros blanc trente,
       Trois miile â ce grand bleu qui fit autant que tous.
       A Colson, defenseur des droits de la Patrie,
       A Regnault, defenseur du droit des paysans,
       Pas meme un souvenir, un «je vous remercie»:
       On s’inquiâte peu s’ils sont morts ou vivants4).
   E, spune el, totul numai hatâr şi ciocoism, cumul şi nepotism.
   Quinet a fost însă observat din cauza socrului Asachi şi
Vegezzi Ruscala din cauza ginerelui, ambasadorul Nigra.
     l) p. si.
     *) p. 52.
     *) p. 56.
     4) P- 59.
www.digibuc.ro
IO
N. IORGA
34®
   Nu se uită Ardelenii. Glorificându-se Lazăr, Florian Aaron,
Murgu, Piso, « Ciupescu » (Cepescu), Iarca, toţi cei« modeşti şi
fără pretenţii», se atacă alţii, veniţi pentru « funcţie, bogăţie şi
onoruri». Se iau în râs numele lor romane şi se înfierează dezer-
ţiunea solului natal, unde trebuiau să rămâie ca să aştepte ceasul
luptei. Foarte interesantă e rechemarea acolo unde se cere « să
fie gata în ziua care trebuie să ne unească pe toţi»:
       Transylvains, votre place est lâ-bas, sur la breche,
       Lâ-bas oii tout un peuple a tant besoin de vous.
       A vos pi&ces, Roumains! Canoniers, â la m£che!
       Soyez tous prets le jour qui nous doit tous unir1).
   Apoi căderea lui « Seian » - Cuza, încercarea de omor con-
tra lui Sofronie Vâmav, călugărul unionist, «bine cunoscut
de membrii Ateneului din Paris » şi de Lamartine: aşa i se
mulţămia acestuia pentru că şi-a dat naţiei şi caii şi trăsura.
   Dar România nu poate fi o nouă Belgie decât «topind
toate partidele într’unul».
   « Viitorul» prezintă visul dela 1831 al autorului la Câmpu-
lung, «Long-champ des montagnes ». Cu oamenii acum flă-
mânzi, storşi s’ar putea face de-a-lungul munţilor un canal
al Dunării — irealizabil vis — dela Severin prin Focşani la
Cetatea-Albă, care ar duce pretutindeni frumuseţa şi bielşugul.
O nouă ţară s’ar face, cu sate-model:
       Chaque village avait son grenier d’abondance,
       Son ecole, son tir, son bain, son hopital,
       Son jardin, son lavoir et sa salle de danse;
       Avânt tout une eglise 2).
   Trei aleşi, cu preotul şi învăţătorul, ar conduce. Şcoala n’ar
cuprinde «literatură, ştiinţă exactă şi drept», ci morală pri-
vată şi publică. Domnul ar trebui, nu să fie înfăşat constitu-
ţional, ci lăsat să creeze, «car r6gner c’est r6gler, răgir 8)».
O lege agrară ar da pământ ţăranului, Armata ar fi de cetăţeni.
   Şi fireşte, lumea ar redeveni — ospitalieră 4). * *)
    *) P. 62.
    a) P- 70.
    ») p. 76.
    *) P- 77-
www.digibuc.ro
                                                                                        Lei
TOMUL XII (1931—32):                                          300.—
ANDREI RĂDULESCU. Influenţa belgiană asupra Dreptului român. . 25.—
N.   IORGA.   Un pact de familie şi o nuntă domnească în 1587......... 7.—
N.   IORGA.   La cronologia vechilor Domni moldoveni.................. 5.—
N.   IORGA.   Pretendentul Nicolae Basarab în Elveţia................. 5.—
ION I. NISTOR. Opera d-lui N. Iorga...................................10.—
ION I. NISTOR. Un român iscoadă la 1683 în tabăra Regelui Sobieski
     la Viena.........................................................20.—
N.   IORGA.   Testamentul lui Nicola Nicolau..........................12.—
N.   IORGA.   Apelul către unire al lui Cuza-Vodă la 1859............. 5.—
N.   IORGA.   Un nou izvor cu privire la Mihai Viteazul şi Radu Şerban. . 12.—
G-ral R. ROSETTI. Războiul dela moartea lui Ştefan-cel-Mare până la
     acea a lui Matei Basarab. III. Tactica...........................50.—
N.   IORGA.   «Moşnenii» din Cremenari.................................. 18.—
N.   IORGA.   Mormântul Doamnei Neaga şi al neamului   ei............. 5.—
N. IORGA. Publicaţii străine privitoare la istoria contimporană a Ro-
     mânilor .........................................'................... 5.—
N. IORGA. Moşnenii de pe Verbilău şi de pe valea Buzftului............ia.—
N. IORGA. I. Pedagogia unui jurisconsult fanariot din Bucureşti la 1780.
     II. întoarcerea unei pribege: Doamna Maria Minio.................15.—
N.   IORGA.   Contribuţii la istoria modernă a Galaţilor.................ao.—
ALEX. LAPEDATU. Din grijile şi greutăţile unei domnii.................25.—
N. IORGA. Ştiri nouă privitoare la familia lui Petru Şchiopul.........15.—
G-ral R. ROSETTI. Războiul, dela moartea lui Ştefan-cel-Mare până la
     acea a Iui Matei Basarab. IV. Fortificaţiunea..................... . 40.—
TOMUL XIII (1932):                                                    300.—
N. IORGA. Un cugetător politic moldovean dela jumitatea secolului al
     XlX-lea: Ştefan Scarlat Dăscălescu...............................45.—
N. IORGA. Doamna Elina a Ţării-Româneşti ca patroană literară . . . 10.—
I. I. NISTOR. Bisericile şi şcoala greco-română din Viena.............45.—
N. IORGA.     Ceva din legăturile domniilor româneşti cu Ierusalimul . . ao.—
N. IORGA.     Două scrisori ale lui Atanase Anghel....................10.—
N. IORGA. Domnitorii români Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino şi Const.
     Brâncoveanu în legătură cu Patriarhii Alexandriei................ 5.—
N. IORGA.     Radu Cantacuzino........................................10.—
N. IORGA.     Donaţiile româneşti pentru Megaspileon şi Vlah-Sarai . . .  5.—
N. IORGA.     B. P. Hasdeu ca istoric................................. 5.—
N. IORGA. In     jurul pomenirii lui Alexandru-cel-Bun................10.—
I. I. NISTOR. Contribuţii la relaţiunile dintre Moldova şi Ucraina. . . 30.—
ION I. NISTOR. Din corespondenţa lui Todleben dela Plevna .... 40.—
ALEX. LAPEDATU. Campania polonă în Moldova la 1686....................25.—
N. IORGA. Un pedagog «moldovean» pe la 1800........................... 5.—
N. IORGA. Câteva observaţii asupra celui mai vechiu tezaur cultural româ-
     nesc .............................................................. 5.—
N. IORGA. Legăturile româneşti cu Muntele Sinai ...................... 5.—
I. LUPAŞ. începutul domniei lui Matei Basarab şi relaţiunile lui cu Tran-
     silvania ...........................................................15.—
I. C. FILITTI. Oameni dependenţi şi cultivatori liberi în Principatele
     Române în   sec. XV—XVII.........................................15.—
TOMUL XTV (1933):                                                       300.—
N. IORGA. Opinia publică germană şi România lui Carol I, înainte şi
     după războiul de independenţă........................................ao.—
G-ral R. ROSETTI. Făptuirea războiului dela moartea iui Ştefan-cel-Mare
     la acea a lui Matei Basarab. V. Strategia . .........................70.—
N. IORGA. Din viaţa socială a Brăilei supt Turci..........................10.—
N. IORGA. Un observator englez asupra Românilor din epoca lui Tudor
     Vladimirescu.........................................................20.—
www.digibuc.ro
MEMORIILE secţiunii istorice
              SERIA III       Lei
  TOMUL 1 (1922—23):                                               IOO-—
  TOMUL II (1923—34):                                              *3<>.—
  TOMUL III (1924—86):
  TOMUL IV (1924):                                                             ,6o-—
  TOMUL V (1925—26):                                                I®°-
  TOMUL VI (1926—27):                                              300.-
  TOMUL VII (1927):                                                          300-—
  TOMUL VIII (1927—28):                                             320.—
  TOMUL IX (1928—29):                                              200-—
  N. IORGA.   Cronicele turceşti ca izvor pentru istoria Românilor. . . . 12.—
  N. IORGA.   Portretele Domnilor noştri la muntele Athos...........ao.—
  D. ONCIUL. Românii şi Ungurii în trecut.........................15.—
  S. GREAVU-DUNÂRE. Bibliografia Dobrogei, 425 a. Hr.—1928 d. Hr. . 80.—
. N. IORGA.   Portrete şi lucruri domneşti nou-descoperite........20.—
  N. IORGA.   Comemorarea lui Francesco Petrarca..................20.—
  N. IORGA. Un boier de provincie în timpul Eteriei şi Reg. Organic. . 10.—
  Păr. H. INGIGIAN. Mărturii armeneşti despre Valahia şi Moldova. . . 35.—
  G-ral R. ROSETTI. Rapoarte daneze asupra războiului din 1877—1878 . 10.—
  TOMUL X (1929):                                                 400.—
  G-ral R. ROSETTI. Câteva săbii ale lui Constantin Brâncoveanu .... 15.—
  CL. ISOPESCU. Documenti inediţi della fine del Cinquecento...........70.—
  N. BĂNESCU. Acte veneţiene privitoare la urmaşii lui Petru-Vodă Şchiopul. 60.—
  G. SOFRONIE. Principiul naţionalităţilor în Dreptul internaţional public. 100.—
  N. IORGA. Originea moldoveană a Iui Enăchiţă Văcărescu............... 8.—
  I. LUPAŞ. « Chronicon Dubnicense » despre Ştefan-cel-Mare ...... to.—
  P. P. PANAITESCU. Miron Costin, Istoria în versuri polone............85.—
  N. IORGA. I. Intre Domnii Moldovei şi ai Ţării Româneşti, cum se făcea
      corespondenţa; II. Zugravi noui şi vechi.........................10.—
  N. IORGA. Scrisori domneşti din arhivele din Stockholm...............20.—
  TOMUL XI (1930):                                                     340.—
  N. IORGA. Există o scrisoare de trădare a lui Mihai Viteazul? .... 30.—
  G-ral R. ROSETTI. I. Ştiri mărunte şi note relative la istoria armamentului
      la noi. II. Când s’a adoptat steagul tricolor la noi.............20.—
  G. BALŞ. I. Biserica din Lujeni. II. Pridvorul bisericilor moldoveneşti. . 50.—
  S. MEHEDINŢI. Coordonante etnografice. Civilizaţia şi cultura .... 60.—
  N. IORGA. I. Originea lui Ştefan Răzvan. II. Petrecerea Iui Vasile Lupu
      în exilul dela Constantinopol....................................10.—
  G-ral R. ROSETTI. Războiul dela moartea lui Ştefan-cel-Mare până la acea
      a lui Matei Basarab. I. Armamentul...............................25.—
  N. IORGA. Octoihul Diacului Lorinţ...................................15.—
  ANDREI RĂDULESCU. Juristul Andronache Donici.........................30.—
  G-ral R. ROSETTI. Războiul dela moartea lui Ştefan-cel-Mare până la
      acea a lui Matei Basarab. II. Organizarea........................25.—
  ION I. NISTOR. Decorarea lui Avram Iancu şi a camarazilor săi . . . 55.—
  ANDREI RĂDULESCU. Asemănările între ideile primitive ale poporului
      din Bretania şi ale poporului român..............................20.—
www.digibuc.ro