ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE SERIA II. — TOMUL XXXIX. 1916—1919. MEMORIILE SECTIUNir ISTORICE CU 1 STAMPĂ. BUCUREŞTI LIBRĂRIILE «CARTEA ROMANEASCĂ» şi PAVEL SURU 1922. 7436 Preţui 5 Ici. www.digibuc.ro Analele Societăţii Academice Române. — Seria I: Tom. I—XI. — Sesiunile anilor 1867—1878. Analele Academiei Române. — Seria II: ' Tom. I—X. — Desbaterile şi memoriile Academiei în 1879—1888. Indice alfabetic al volumelor din Anale pentru 1878—1888 ......... Tom. XI—XX. — Desbaterile şi memoriile Academiei în 1888—1898. Indice alfabetic al volumelor. din Anale pentru 1888—1898 . .... Tom. XXI—XXX.—Desbaterile şi Memoriile Academiei în 1898—1908. Indice alfabetic al volumelor din Anale pentru 1898—1908 ......... Tom. XXXI. — Desbaterile Academiei în 1908—9 ......................... » XXXI—Memoriile Secţiunii Istorice ■ ............... . . . . » XXXII. — Desbaterile Academiei în 1909—1910 . ................ » XXXII.— Memoriile Secţiunii Istorice.............................. » XXXIII.—Desbaterile Academiei în 1910—1911........................ » XXXIII—Memoriile Secţiunii Istorice............................... » XXXI V.—Desbaterile Academiei în 1911—1912........................ » XXXIV.—Memoriile Secţiunii Istorice........................... > XXXV.—Desbaterile Academiei în 1912—1913 •........................ » ’ XXXV.—Memoriile Secţiunii Istorice.................-............ Plângerea lui Ioan Sandu SturzaVodă împotriva sudiţilor străini în Moldova, de N. Iorga.........."........................ Din ţinuturile pierdute. Boieri şi răzeşi în Bucovina şi Basarabia în cele dintâi deceilii după anexare, de N. Iorga . . . . Câteva ştiri nouă privitoare la Istoria Românilor, de N. Iorga . Notele unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani, de N. Iorga..................................................... Două plângeri ale episcopului de Râmnic Galaction, de N. Iorga. Versuri nouă ale lui Ienăchiţă Văcârescu, de N. Iorga....... Barbu Ştirbei ca educator, de ,N. Iorga..................... însemnătatea lucrărilor Comisiunii europene dela gurile Dunărei, 1856 la 1912, de Dimitrie A. Sturdza. I, II, III. 1853 1a 1912 . . Patraliirul lui Alexandru cel Bun : Cel dintâiu chip de Domn român, de N. Iorga............................................ Ucraina moldovenească, de N. Iorga.......................... Monete inedite din oraşele noastre pontice, da M. C. Suiza . . . Condiţiunile de politică generală în cari s'au -Întemeiat bisericile româneşti în veacurile XIV—XV, de N. Iorga................ Două tradiţii istorice în Balcani: a Italiei şi a Românilor, de N.,lor ga................................,................ Bătăliile dela Gwozdziec şi Obortyn (1531), de I. Ursu...... Descoperiri nouă în Seythia minor, de V. Pârvan ............ Ideile de legi şi de prevedere, de A. D. Xenopol............ Principele ardelean Acaţiu Barcsai şi Mitropolitul Sava Brancovici, de l)r. Ioan Lupaş........................... » XXXVI.— Desbaterile Academiei .în 1913—1914 .... d XXXVI.— Memoriile Secţiunii Istorice................. /Armenii şi ROmânii : O paralelă istorică, de N. Iorga Ştiri nouă din Dacia Malvensis, de Vasile Pârvan Privilegiul lui Moliamed al II-lea pentru Pera (l-iu de N. Iorga................ ................. Castrul dela Poiana şi drumul roman prin Moldova de joş, de Vasile Păroan............................................. Os^şi dela Prut cu un nou act dela Alexandru cel Bun.—Răzeşi romaşcani, de N. Iorga.................................... Ceva despre Episcopul maramurăşan Iosif Stoica.—Câteva fragmente de vechi Cazanii româneşti, de N. Iorga............... Istoria Evreilor în ţerile noastre, de N. Iorga . . . ...... Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de răsărit în tutelarea patriarhiei de Constantinopole şi a Bisericii ortodoxe, de N. Iorga. Clopotul dăruit de Caragheorghe, întemeietorul Serbiei, bisericii satului Topola (1811), de N. Iorga . '............... Cetatea Ulmetum, II 1: Descoperirile campaniei a doua şi a treia de săpături din anii 1912 şi 1913, de Vasile Pârvan.......... Cetatea Ulmetum, II 2: Descoperirile campaniei a doua şi a treia de săpături din anii 1912 şi 1913, de Vasile Pârvan .... Dela Cetatea Tropaeum-Adamclisi: Basilica-cisternă. Studiu arheologic, de G. Murnu.......................................... Iunie 1453), www.digibuc.ro L. B. 2- 2.— 5.— 10.- 5. — 14.— 4.— 12.- 4.— 20.- 6. -8.- —,20 1 — —,30 —.50 —,20 1,80 -,30 —»30 —,50 —,30 —.20 —,50 2.— —,20 30.-5.-20.-—>40 li— —,50 1 — -,40 -,50 -,40 -.40 —,20 3— 2— 1.— ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE SERIA II. — TOMUL XXXIX. 1916—1919. MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE CU 1 STAMPĂ BUCUREŞTI LIBRĂRIILE «CARTEA ROMÂNEASCĂ» şi PAVEL SURU 1922. www.digibuc.ro CUPRINSUL Pagina Alte note despre cultura şi vieaţa sociala românească sub vechiul regim, de N. Iorga.................................... 1 Un reprezentant al elenismului în Moldova sub vechiul regim: Constantin Evnomie—cu note asupra familiei Hurmuzaki, de N. Iorga...............................................35 Gerusia din Callatis, de Vasile Pârvan.........................51 Din relaţiile Franco-Române. Un scriitor francez despre Români şi un scriitor român. în Franţa: Elias Regnault şi Grigorie Gănescu, de N. Iorga . . ...................• • • 91 www.digibuc.ro ALTE NOTE DESPRE CULTURĂ ŞI VIEÂŢA SOCIALA ROMÂNEASCA SUBT VECHIUL REGIM DE N. IORGA Membru al Academiei Române. Şedinţa dela 24 Iunie (7 Iulie) 1916. Vechiul regim e la noi tot ceeace se petrece până departe după 1848 chiar, până ce, adică, vieaţa răzimată pe o tradiţie de mai multe secole a fost înlocuită printr’o alta, care-şi găsiâ îndreptarea, nu în amintirea locală, ci în inovaţia străină. Acest vechiu regim va trebui să fie cândvâ studiat în întregimea lui, arătându-se unitatea perfectă pe care-o alcătuesc elementele în cari se desface, aspectele subt cari se înfăţişează. Se va vedeâ atunci că el constitue marele nostru merit istoric, titlul nostru de ' glorie în trecutul omenirii, nota noastră proprie în concertul de glasuri ale lumii. Se va înţelege câte silinţe şi câtă dibăcie, cât simţ înnăscut de potrivire şi armonie a trebuit pentru a se face din vechi transmisiuni indigene şi din aporturile cele mai deosebite o formă cristalină a culturii. Până când se va puteâ încercă această sinteză, care va trezi, fără îndoeală, interesul cercetătorilor de oriunde, e de folos să se adune răbdător tot ce contribue la cunoştinţa culturii şi vieţii în genere a acestui vechiu regim. Cu atât mai mult, cu cât de mai multă vreme un vânt de furioasă distrugere bate asupra rămăşiţelor lui şi dorinţa de a le mântui nu află destul sprijin în spiritul public al unui popor care, nefiind civilizat ca pentru averea şi nevoile sale, nu este îndestul de civilizat. Analele A, R.' fom. XXXIX Memoriile Stcf / lorice. 1 www.digibuc.ro N. JofeGA â i. Acum câteva zile am revăzut biblioteca, astăzi clasată şi adăpostită cu îngrijire, prin râvna prea sfinţitului episcop Nicodim, a Scaunului episcopal al Huşilor. Ea cuprinde mai multe sute de volume, vechi în covârşitoarea lor majoritate şi cari merită o atenţie deosebită. Prin însemnările de pe cărţile de slujbă tipărite Ia noi ea lămureşte asupra vechii vieţi de mănăstire din Moldova, prin acelea de pe cărţile străine, ba chiar prin însăş alegerea acestor cărţi străine, ea ne deschide nouă perspective asupra orientării înaintaşilor noştri în cultura universală; în sfârşit unele publicaţii necunoscute sau neaflate la noi până acum dau prilejul de a se scrie încă un paragraf din istoria vastă a culturii vechiului regim românesc. Cea mai veche din cărţile de ţară e «îndreptarea legii» dela Târ-govişte, care nu are a face decât mai târziu cu împrejurările moldoveneşti. Ea cuprinde o notiţă slavonă, care arată că a fost odinioară a lui Stroe Leurdeanul, duşmanul şi pârîşul lui Constantin Postelnicul Cantacuzino: «Stroe Vistierul Fierovici din Leurdeni», pomeneşte şi pe soţia sa, fără a-i da însă numele. Scriitorii munteni au încercat pe hârtia liberă zapise pentru vânzarea închipuită a cărţii către «Biserica dintr’o zi». La Moldoveni a trecut pe vremea lui Varlaam, episcopul de Huşi, «c-au făcuţii mănăstirea Brădiceşti», trecând apoi, provizoriu, în luna lui Aprilie 1728, la egumenul Nicanor dela mănăstirea «Tisu» şi apoi la Chirii egumenul de Căpriana, în Basarabia, la 27 Iunie 1754; dela Brădiceşti a fost înfrumuseţată, dar, se pare, pe bani, ca pentru o vânzare făcută, de călugărul Nicon, lui Ursu, fiul vtori-logofătului Stratul Iuraşco, vătaf de stolnicei, care ajunse apoi mare căpitan al acestui hotar făl-ciian. Episcop dela 1690 până la 1709, Varlaam dela Secul, rudă al Micleştilor, care purta numele vestitului Mitropolit, dar nu-i sămănâ la dreapta judecată — Antioh Cantemir îl ameninţă în plin Divan că-i «rade pletele» — şi în gospodărie, se înseamnă, de fapt, numai prin această ctitorie a sa dela Brădiceşti, fosta moşie a «moşului» Bădiciu din vremea lui Alexandru cel Bun. Vechiul schit de lemn, adin sus de Nicoreşti, pe Crasna», a cărui descripţie n’o avem, a primit, precum dovedesc documentele publicate sau rezumate de Melhisedec, multe şi însemnate danii dela toţi cei ce au avut legături cu Vlădica, şi chiar dela Maria văduva Logofătului Nicolae Racoviţă, al cărei act de danie e scris de «istoriograful», www.digibuc.ro CULTURA ŞI VIEAŢA SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ SDBT VECHIUL REGIM. 3 de zugravul, deci, al episcopiei, ieromonahul Teofan (1). I se închinase şi un schit basarabean, din părţile Lăpuşnei, lângă Prut, Pojorenii (2). O Pravoslavnică mărturisire de Bucureşti, 1745, pomeneşte socotelile unei maice Eupraxia. S’ar putea ca ea să fie dela aceeaş mănăstire Adam, unde stătea la 1840 o călugăriţă de neam mare, Elisaveta Sturdza, nepoata Marelui Logofăt Toader Sturdza, care însemnă pe un «Povăţuitoriu la împărăţia ceriurilor», tradus de Alexandru Pangal, la 1848, în Odesa, şi tipărit la Iaşi, în 1846, într’o biată scrisoare nesigură subt toate raporturile, cele ce urmează: oAcastă cârti me-au dăruit-o moşulu meu, dumneluî Theodoru Sturza, Marele-Logothet şi cavalerii, şi me-au legat-o dohovnicesculu nostru părintele Veniaminu, spre pomenire; cine s’a ispiti să me-o ei. să fii neiertat. Elisavet Sturza; 1847, Mart 2. Pentru maica Elisaveta Sturdza, la m[ă]n[ă]stirea Adamu, Eşiî, în 28 Săptv. Sionu Păh[a]r[nicu|». Cărţi muntene se mai întâmpină pentru veacul al XVIII: Evanghelia din Bucureşti, 1760, legată de Constantin Chitic, Triodul din Râmnic, 1777, cumpărat, şi cu bani dela negustorii din Huşi, de călugărul Visarion pentru a se da la schitul Vovodeniei, în Ianuarie 1778, şi Evanghelia din Râmnic, 1794. E interesantă notiţa de pe o Evanghelie de Iaşi 1762 (7270). Un preot huşean, Calistrat, o cumpărase dela preotul «sârbesc» Simion, «robit de Turci», în cursul răbsoiului isprăvit la 1739. Ştim de aiurea că atunci s’au prădat vechile odăjdii şi odoare, precum şi bucatele Episcopiei, «de oştile ce s’au petrecut pe acolo, în sus şi • în jos, fiind drum mare, Turci, Tătari, Căzaci şi alte limbi»; Tătarii jăfuiră Brădiceştii, stricându-i şi hrisoavele (3). Puţin timp după aceea schitul fu şi mai mult sărăcit prin reaua chiverniseală a egumenului Nicanor, care fu înlocuit, la 1758, pentru aceasta (4).. Evanghelia de Râmnic e dăruită de Casandra Costachi la schitul Orgoieştii din aceleaşi părţi fâlciene, unde mai erâ doar schitul Creţeştilor, la 1811. Costăcheştii, proprietari Ia Roşieşti şi Mălăieşti, dintre cari s’a ridicat marele Mitropolit Veniamin, care aici la Huşi erâ mai acasă (1) Melhisedec, Cronica Huşilor, I, p. 152, credea că e vorba de logofătul Scaunului. Dela el luăm toate aceste ştiri. V. şi notiţa despre schit a părintelui Ursăcescu. (2) Melhisedec, l. c., p, 160. 3) lbid., 2, pp. 208—9. i) lbid., p. 263. www.digibuc.ro 4 k j6rGa decât oriunde aiurea, aveau şi târgul Fălciiului, cum se vede dintr’un şir de însemnări ale lui Şerban, fratele Mitropolitului, pe cărţi date la Sf. Gheorghe al Mocanilor, bisericuţa de lemn sau la biserica Pogorîrea Duhului Sfânt. Se poate ca schitul Orgoieştilor sau Or-goieştilor-Noi să fie o ctitorie a lor. La 1812, în Martie, Mitropolitul Veniamin îi dăruia un CMriacodromion, ieşit în anul precedent la mănăstirea Neamţului. Dela ieromonahul Teodor acelaş schit avea un Minieu de Buda, şi un «nacealnic» local dădea, în 1848, Apostolul de Iaşi. Veniamin pare să fi adus la Huşi şi un Checragariu, pe care se înseamnă că este al «obştii» lui Paisie. Propriu zis huşene sunt în bibliotecă numai două cărţi româneşti: Octoihul de Neamţ, 1836, dăruit la 1841, de episcopul Sofroiîle, pe care l-am întâlnit mai sus ca arhiereu, şi un Mineiu de Neamţ, danie bisericii Intrării în biserică din partea Slugerului Nicolae Cerchez din acest oraş. Pentru episcopie pare a fi cumpărat la 1843 o Evanghelie de Buzău arhimandritul Epifanie. Se pare că avem şi o noutate; Alfavita sufletească (purtând data de 1747; editată apoi la Iaşi în 1785, la Sibiiu în 1803). Ea poartă aceste însemnări: «totu omulu daca moarea», «ex libris ierodialconi». Găsesc notată şi o «învăţătură creştină» din 1784. Biblioteca posedă şi un Evho-loghiu al lui Strilbilţchi, din 1785. II. Cărţi slavone, din Galiţia Polonilor sau din Rusia Ţarului, se află şi ele în această bibliotecă episcopală adunată din multe părţi (1). Cea mai veche e Evanghelia din Lemberg, 7154, contemporană cu Mitropolitul Varlaam. Ea încăpuse, se pare, în mânile Tătarilor, oaspeţi obişnuiţi în aceste părţi, de unde o răscumpără doi preoţi din Ruseni, «dinu fundulu Tutoveî», cu 6 lei, la 1700. Pe Octoihul rus din Chiev, 1731, se iscăleşte foarte frumos un «Theodosie d|u]h[o]vnicu». Un «Grigore Sinaitul» e copiat la Chiev în 1739. Se ştie că tocmai pe atunci, prin Macarie dela Pocrovul Neamţului, începuseră strânse legături, mai ales ale pustnicilor, între Moldova şi Rusia apuseană. O «Posleadovanie» pentru învierea lui Hristos, Chiev 1754, a aparţinut Episcopiei, având însemnarea: «acastă cărticică iaste a (1) Este şi un Chiriacodromion slavon din 180G, Râmnic. www.digibuc.ro CULTURA ŞI VIEATA SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ SUBT VECHIUL REGIM. 5 8 fin tel episcopii Huşi». Mai notăm, din acelaş veac: Rândueala spovedaniei din Moscova 1766, Catehismul pe scurt tipărit în acelaş oraş la 1777, Cuvintele lui Macarie, din Petersburg 1775 (aparţinând la noi unui «ieromonahii Theofanii»), un Tipicon rus de Moscova 1785, care a trecut dela Neamţ, dela stareţul Sofronie, la Huşi, la ecli-siarhul Nicandru, un Pateric de Chiev din 1799, cu interesante pomeniri de gospodărie românească, la care se adauge notiţa, cine ştie de unde luată, că s’a început «a să zidi cesorneculă la Curte domnescă», în 30 Septemvrie 1654 (sic), subt Vasile Lupu, ispră-vindu-se subt Gheorghe Ştefan. O gramatică rusească manuscrisă e de pe la 1800. Nu lipseşte nici o scriere profană, rarisima poemă epică «Vladimir» din Moscova, 1787. Pe Cuvintele Papei Ipolit, de Pahomie Potoţchi, se înseamnă că ele au fost scrise la 11 Iunie 1809, la schitul Rudeni, al Sfintei Treimi, în Ţinutul Sorocăi. Să nu uităm în sfârşit Patericul de pe la 1820 care a fost al lui «Grigorie Moldoveanul], posluşnicu răposatului arhimandritului Methodii», şi apoi al «maicăi stariţiî Axanii», poate tot dela mănăstirea Adam. III. Cărţile greceşti încep printr’un frumos Tipic de Veneţia din veacul al XVI-lea: el a fost dăruit la 1642 de Antim arhimandritul de Ierusalim «mănăstirii lui Petru Voevod» (Şchiopul), Galata; o însemnare vorbeşte de trecerea, la 2 Maiu 1743^ al lui Procopie egumenul dela Barnovschi la Galata; se pomenesc şi lucrări făcute acolo de un Constantin Turculet. > Se cuprinde şi o bogată culegere de ediţii ale Bibliei şi de comentarii la textul ei, cari au servit Mitropolitului Veniamin. Numele marelui ierarh se întâlneşte pe o samă din ele: cutare a aparţinut întâiu lui Anania Adamide Cuzano, nomophylaxul Moldovei, care o adusese din Leipzig, pentru a trece dela dânsul, după moartea lui, în stăpânirea lui Veniamin; lucrarea lui Constantin Economu din Atena despre Septanţi (1844) e închinată de autor, în 1841 şi 1844, Mitropolitului, ca unui «părinte şi stăpân». Câte o carte, ca Evanghelia greco-română dela Snagov, Mineiul grec din Veneţia, 1795 sau Octoihul (IIapaKX7]TOC7j) din Veneţia 1816 ori Slujba Sf. Paraschive, este din cele vechi ale Episcopiei. Pen-ticostariul dela Veneţia (1778) poartă însemnarea: «Acasta este alu mănăstiri Sfinţi Vineri». Dela biserica Sf. Spiridon din Liţcani avem o «Acolulie a Sfinţilor Manuil, Savel şi Ismail» (Viena 1803). Anto- www.digibuc.ro 6 N. IORGA loghiul veneţian din 1805, care poartă numele lui Gherman Esfig-menitul, e dela mănăstirea Floreşti, care avea şi ea numele lăcaşului din Athos unde eră închinată, şi dela Nil, urmaşul acestuia, vine traducerea greacă (Yiena 1807) a Istoriei Eladei de Goldsmith (1). Ediţia din Veneţia 1754 a lui Teofilact poartă încă însemnarea vechiului proprietar, Nicolae sau Nifon Bălăşescu («Nic. Balasiescu m. propria, theol. professoris, ’851»), ca şi un Neov MaprjpoXoYWV din Veneţia 1799 («Nicolai Balasesku, rectoris seminarii bueures-tiensis, 1842»). Gheorghe Vasiliu Sluger aduse din Iaşi la Huşi, unde se «alcătui» cântăreţ la episcopie, cartea lui Petru Lampa-dariul, Sovtojiov 8o$aaxapiov (Bucureşti 1820), închinată lui Alexandru Vodă Suţu de Petru M. Efesianul, reprezentantul muzicei nouă, de Ştefan D. Archichrysochoos din Linotopion şi de Hagi Teodosie Serghiu din Naussa, adică Linotopi şi Nevesca, vechi centre aromâneşti. Foarte multe opere, între altele rarul «Enchiridiu» al pedagogiei de Iosif Moesiodax (Bucureşti 1800), dedicat lui Alexandru Scarlat Ghica Voevod (2), şi «Enciclopedia filologică» (Veneţia 1795), au aparţinut unui Petru Ioan Kyrza sau Cârjă, care trăiâ în Galaţi la începutul veacului al XlX-lea. Un Dimitrie Panaiot Gunaris din aceeaş vreme şi-a pus numele şi pe o publicaţie intitulată «Carte zisă Prescurtare contra ateilor şi necucernicilor» (Veneţia 1792) (3). Şi alte cărţi din domeniul teologiei se întâlnesc în colecţie, unele destul de rare, ca Mărgăritul din Veneţia 1730, ori scrierea despre azimă (SovxâYI-xa xaxa dC6|Ji(ov) de doctorul Eustratie Arghenti din Chios (Leipzig 1760). Să notăm «Enchiridiul» cu privire la Ierusalim al lui Hrisant Notara (Bucureşti 1768). Opere de gramatică se întâlnesc destule, şi ele vor li servit la învăţătura tinerilor din acest timp. «Introducerea în limba greacă» de Aromânul Dimitrie Nicolae (1) Unul din aceşti Greci, Grigorie de Irinupole, îşi are biografia, de Sofocle Economu (Bio; rpvjŢoptoo Mv)xpoitoXîxoo ElpYjvoondXetuţ xa't BaxonaiSioo, Atena 1810): născut în Efes la 1761, el ridică la 1805 biserica dela Bârboiu şi e îngropat la Chişinău in biserica Mitropoliei, lângă carhiepiscopul Dimitrie», la 3 Ianuarie 1806 (pp. 46, 51). (2) Bibliografia, românească veche necunoscând această carte, îi dăm aici titlul întreg. ’Eţx:(p^10v nspl xi«jţ itaxpixTj; xai S'.SaaxaXixvjc na’.8aYU>YÎa;, oovxeBtv nap’ ’lwaiitou UpoSia xovoo xou Moiaiooaxoţ xal ăcpiepoOev xu> *<*l Ya^‘*lV0T“'tl!) abhivz'f) xaî 4)Yb|J.6v'. itaov]<., 05Y*po°^axi°ţi xupi(u xopuu ’lio'Mvfi ’AXe£âv8p

epaoY% Ypa[,i[j.cm*.7j 'rcprmxxYj vqc, 7uaXatâc eXXtjvc-yXcoaoTjs, în care se pomeneşte de un Eftimie Kostantziotul, «Liniile limbii greceşti», Sxoi/eta zrtc, sXXyjvixYjC yXdbao'rjţ, în trei volume, cari apărură la Viena în 1812. Avem apoi un Lexicon al lui Varinus, ediţia din- Veneţia, 1805, şi un Dicţionar în trei limbi al lui Gheorghe Vendoti, amândouă foarte bine cunoscute, ca şi un Dicţionar grec-latin-italian, în care căutau călugării dela Neamţ, pe la 1800, şi Dicţionarul grec-rus-francez (sXXYjvo-ptbaatxo-YaXXuwv Aeiixbv) al iui Dositeiu Coma arhimandritul, carte apărută la Moscova în 1801. Dela un Grec din Rusia, G. K., vine, tipărită la Moscova, în 1808, o «diatribă» în folosul limbii vulgare, Aiaxpi6'lj S7TÎ xijs xaxaaxâaew? xvjs evsaxioavjc KOLVfjţ Yjp.âjv yXtboaY)<;. Din ale lui Coridaleu avem: Epistolariul ('ExOsais 7uspt exioxoXixtbv xotcidv) din Halle 1768. Metrica lui Zenobie Pop, fiui marelui negustor din Sibiiu, dedicată dascălului său, Lambru Fotiadi, nu putea lipsi. Pe cele două cărţi de «Bibliotecă elenică» (BiSXioQvpv/jc âXX'/jvix^c 6i6Ma §6o) a lui Antim Gâzi (Veneţia 1807) iscăleşte boierul Matei Milo, Mathey Millot. In materie de pedagogie, se găseşte numai ,A'7ro97)'x,Yj xd>v '7uai§(bv, de Spiridon Vlanti (Vladi), Viena 1790, care vine din biblioteca lui Kyrza. Din istorie, se studiau vremea veche în liniile generale după Istoria universală (II ay■x.oap.os taxopia vffi oîxoopivTjs), dedicată la Veneţia, în 1759, lui Constantin Brâncoveanu, ori după 'laxoptcu xuiv âv0p«mviov 'Jcpaţeaiv, tradusă din germană de C. M. Cuma (Viena 1830), pe care iscăleşte: «Anton von Haykul». Se învăţa vremea veche din Goldsmith tradus de medicul Dimitrie Alexandridi, care erâ să publice foaia «Telegraful elenic», ori după cutare traducere, din Ramsay, a cărţii despre călătoria lui Cir (TIQixyj ireptTjY7]0^ Kepoo), apărută la Viena, în 1783, cu o dedicaţie către Alexandru Ioan Vodă Mavrocordat, pe care Polizoi Lampanitziotul din lanina, cunoscutul compilator, spune că l-a cunoscut la Cgnstau- www.digibuc.ro 8 N. IORGA tinopol. Istoria Americei a lui Robertson, carte vestită, care a făcut gloria autorului, se află în greceşte, prin ostenelile lexicografului Gheorghe Vendoti ('loxopia z-qţ Ap.Eptx'/ji; Viena 1794). O Istorie a Chinei (lazorĂv. zw BaotXstoo zrfi Ktvas), ieşise în Veneţia la 1763. Despre împrejurările nouă ale Ruşilor se putea lămuri cineva prin scrierea, azi foarte rară, a lui Anastase Mihail din Filipopol, apărută în 1796 la Moscova, subt titlul «Nopţi şi zile ale Rusiei» (Noxxa xat vjţispai Tmaaiac). La Lipsea, în 1809, se dăduse «Miscelanee de istorie bisericească şi politică» (’ExxXTjataouxY); xat xoXtttx'/); taxoptas o6|A|Aixta). Un Ianacachi Economu cetiâ după \Apa6tx6v [AoQoXoytxov, «Mitologia arabă», apărută la Veneţia în 1803. Cu uimire găsim şi cartea veche despre Sinodul din Florenţa a lui Sguropulo şi Istoria Ciprului de arhimandritul Ciprian (Veneţia 1788). «Geografia României» (1816) de Dimitrie Filipide, ediţia grecească a lui Florus de acelaş se cuprind în bibliotecă, precum şi cele trei volume ale lui Fotino despre «Istoria Daciei», pe cari semnează un Gherman arhimandritul. Iar pentru cetirea celor simpli se putea răsfoi în vechiul Bt6Xtov tox&ptxov, hronograful lui Ieroteiu de Monembasia, reeditat şi în 1798 la Veneţia. In acest domeniu, de altfel, oamenii aveau pe atunci o bogată lectură în limbi occidentale, franceză şi italiană. Filozofia făcea parte din materiile pe cari trebuia să le străbată orice om bine crescut. Aristotel rămăsese ca bază, şi biblioteca din Huşi cuprinde, în legătură cu vestitul filozof elenic, «Cercetări cu privire la logica lui Aristotel» (Eu; xâaav rrjv XoytxTjV zoO ’ApiozozâXooi oxopLVyjjxaia xaî ţ,rqzr\\x.axa), revăzute de cunoscutul Alexandru Kankellarios(Veneţia 1729), apoi, de TeofilCoridaleu, profesorul şcoalei din Bucureşti pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, şi «Introducere la ascultarea fizicei după Aristotel» (EtaoSo; cpoatxv;; âxpo-aasioc xaî’ ’AptoroxsXrjV, Veneţia 1779). Condillac, reprezentantul şcoalei materialiste franceze, apărea în traducerea lui Daniil Filipide, şi Francisc Soave, moralistul italian, în aceea, din Veneţia, 1804 (Siot^sta zfjQ verence l’archi mândri te Nylus, prieur du inonast re dc Florcsly, le 22 jinvier 1847, Jassv», şi: -*<*: xo8? ouv toi; â*./.oiţ, NyjXo; âp, ’lÎDipTjŢllEVOO. www.digibuc.ro ddLTtJltA ŞI VlfiA^A SOCIALĂ ROMANEASCA SUfiT VfeCHtUL flEOIM. 14 V. Cartea franceză de istorie elementară a lui Ioan Donici al treilea Postelnic (1) arată prin unele note marginale preocupaţii lexice. Tânărul cetitor vrea să ştie sensul unor cuvinte franceze. El înseamnă că itapoiiJita înseamnă proverb şi încearcă a explica blason din blasen germanicul, introducând şi echivalente latine: T6 blason yep|iavcott otjiaouvsc to fiare, spirare; 50sv blason yotXXtoxt. E de sigur o treaptă superioară a culturii faţă de cetirea unei cărţi străine cu neînţelegerea, poate, a atâtor cuvinte. Donici ţine samă de limbile clasice Şi de limba franceză. S’ar putea crede că în astfel de cazuri trebue să se vadă încă o probă a neglijării de tineri înstrăinaţi prin şcoală a limbii naţionale. Dar nu e aşâ. Tot între cărţile episcopiei din Huşi este una care ne arată pe alt tânăr, îngrijit să redea şi în româneşte sensul cuvintelor străine. Anume un exemplar din Epicele lui Voltaire, ediţia din 1764(2), a aparţinut lui Gheorghe Balş, care iscăleşte Mare Agă şi ispravnic de Soroca (3), dar şi alţi membri ai familiei sale, ca Nicolae Balş («N. Balcha»), se iscălesc pe carte, punând şi notiţe germane(4). Un Iordachi Balş se întâlneşte la începutul veacului al XlX-lea, dar aici e vorba de un înaintaş, acela pe a cărui piatră de mormânt, la biserica Sf. Dumitru a Balşilor din Iaşi, se cetesc rândurile ce urmează: «Iordache Balş Marele-Visternic, fecor Lupului Balş, carele au fost Logofet-Mare: acesta s’au născut la anii dela Zidirea Lumii 7250 (1742), Fevr[uarie] 12, şi s’au săvârşit Ia anii 7320 (1812), Martie 23; s’au aşezat aice în mormînt suptu acastă marmoră, ru-găndu-să la toţi să roage pe milostivul D[u]mnezeu pentru ertarea păcatelor»: el a fost soţul Pulheriei Ianculeu, moartă în Ianuarie 1794 (5). Nicolae Balş Spătarul fu soţul Mărioarei, sora poetului Conachi (6). (1) El scrie: «loan DonUi», apoi ’lwâ^v-q; Aov[t]tC-q f'toţ itosteAvixou, Ioană Donict 3-li. Postelnicii». (2) «Collection complette des ccuvres de M. de Voltaire, Poemes epiques avec piCces relatives â l’epopee». (3) «Le (sic) Monsieur Georgi Balcha Grand-Aga et ispravnique de Soroca.» (4) «Ich hin eurer Diener.» Şi româneşte: «cu multă frăţască dragoste». (6) Studii şi documente, XVI (= Inscripţii, II), p. 122, n-rele 323—4. O fală nuirilală după Răducanu Rosetf, moartă in Septemvrie 1798; ibid., p. 123, no. 326. (6) Ist. lit. rom. în secolul al XVIII-lea, II, pp. 339, 496. www.digibuc.ro 14 k îofeâA Cetind pe Voltaire, Gheorghe simte nevoia de a-şi desluşi în româneşte anume cuvinte rare sau întorsături neobişnuite. Le dăm în ordinea în care le înfăţişează volumul însuş: Kar4 x$]v xccljiv ^ou, eig xijv xcc^tv xou, Xaicvcrtf: ordine, vicibus, 4 mon tour, 4 son tour, suo quilibet ordine, sua vice, la rindul mieii, la rîndul său. P. 60: dxoTopos nizpoi, stîncă. P. 106: frimats, vcyex&s, promoroacă, polegniţă. P. 110: chaumiere, casă acoperită cu pae. P, 119: le dais, oOpTtpâXXa 6aocAcx^. P. 151: hameaux, sătişoare. P. 248: Ies Minimes, minimi, T/<« tcîifr'xv x* ’Aîxo ăpxovxaţ |J.ey“,'0Uî xal l.rjXm. www.digibuc.ro CtÎLTtJRA ŞI VlEAŢA SOCIAI,! ROMANEASCĂ SUBT VfeCHIDL REOISt. 1? Deşi are văcari aleşi, «ea-şi dă blând ugerul oricui.... Orice străin află adăpost acolo şi se oploşeşte în voie pe şesurile vitei». In dreapta şi în stânga stau doi cari o pândesc; înţelegem: Austria şi Rusia. Văcarii fac ce pot. A fost unul îndrăzneţ, deşi neînvăţat, care a pierdut-o şi a pierit; înţelegem pe Mavrogheni: Efxe x£6p.7tavov cfcvSpeîov, ijiadij xal xoX{iep6v, "Ocxis xaux7]v OoxepTjQr] xai jiâQavaxov o£xxp6v. «Eroul» de acum, Mihai Suţu (1), face şi el ce poate. Moravuri nu există în acest mare bielşug neapărat şi năvălit din toate părţile. Ţăranul e prăpădit de boieri din neamul său, cari, prin judecăţi îndelungate şi pline de curse, îi răpesc moşiile. Se găseşte oare cinevâ ca să osândească pe înaltul dregător pentru-că a desbrăcat văduva şi orfanul? Doar Dumnezeu dacă ţine sama nelegiuirilor! Judecătorul e plătit aşâ de-i ajunge, cu luxul obştesc, doar pentru «ciubuc şi cafea»; pentru rest, fură. Sentinţele nedrepte sunt pecetluite de Domn, care-şi spală mâinile: «veţi vedea voi» (UJJ.SCC O'ţ/SGTS) (2). a Vlahi nedreptăţesc pe Vlahi», scrie indignat străinul; «ca pe duşmani îi tiranisesc; pedepsesc pe cei de un sânge cu dânşii, şi de loc nu-i doare»: BXi’/o’. BAdxouC aSixouaiv, &£ iyQpobţ xouj xupavvoOv, Tobţ 6p.0Yeveîs xai8e6ouv, xavxeXws dkv xoî)£ TtovoOv (3). Noroc de Domni, cari, întru cât nu sunt înşelaţi, apără pe săraci, căci altfel li s’ar luâ şi sufletul (4)! Clerul nu e mai bun, după socotinţa criticului. Sunt tot ţărani beţivi, fără nici-o învăţătură. Stăruinţa unui Văcărescu, unui Cor-nescu ajunge pentru sfinţirea lor. Protopopii, adevăraţi «seimeni», îşi cumpără slujba pe bani şi caută să-şi răsplătească asupra bieţilor popi, pe cari-i bagă în fiare şi-i târăsc pe uliţi. Având grija păcatelor faţă de morală, a deşugubinelor — nu dă numele, dar zugrăveşte lucrul—, ei văd pretutindeni o călcare de canoane, care trebue plătită în mânile lor lacome: de aceea gem temniţele de femei şi fete cinstite cărora li se înscenează afaceri urîte pentru a le globi. (1) Se spune că a fost şi la Iaşi şi apoi la Bucureşti, ceeace dă identificarea (p. 19). Lauda lui şi pe pp. 18—9. (2) Pp. 16-7. (3) P. 17. (4) Pp. 17-8. Analele A, R. — Tom. XXXIX, Memoriile Secf. Istorice. 2 www.digibuc.ro 18 8. i6ftpâpcov, Nipx£ov, Sta pia otatpt6^, Kal <&pavx£l£ov «paraapevov Xt6epxfvov dae6ij (1). Acum se dă tabloul copiilor, tinerilor cari cresc în acest mediu de lene, nesupunere şi lipsă de caracter. «învaţă zece ani o vorbă două elineşti şi tot atâţia ani la Francez cinci cuvinte franţuzeşti»: Kal pavOdvouv S£xa xp^vou? Iva Suo IXXijvixâ, 'AXXous xoaooc ax6v Tid (2). Lăutarii (Xaoycdpoi) cântă, la abalul nemţesc», danţurile nouă se învârt: E£j xiv vâfu£ixov x6 finita va xwpeuw|j.ev x’ Ijieîs. Pe când el merge după havadişuri sau «belele» ((ixeXtâ) la curte, ea «se plimbă în caleaşcă nemţească»: 'II xox6va pi xaXeai vl(ix£ixov xepixaxer, la chindie, la aserian» (ospYtdvi), la grădină, cu o leotă de Ţigani după dânsa, ori face vizite, «la mama». Totul ţine două trei luni până se înteţesc creditorii. Atunci co-coniţa fuge acasă de se plânge: «Taică, mă tirăneşte; iubeşte ţi* găncile şi mă urăşte pe mine; fără ruşine îmi spune: inglindiseşte-te şi tu cu alţii; el mănâncă, bea şi pe mine mă lasă în tovărăşie de tineri străini»; nu-i iea «mantila cu samuri, cu iacă lungă şi lată», «benişul şi tatarca (tatapxa) cu samur», cele optsprezece rochii ce-i trebue în permanenţă ca să le împartă la fete, la doice (36îxa) şi la «dade», cele «zece dramuri de suliman». TupavvoOfiai, xâîxa, ^Ayaxă xatţ xax£i6£Xeg xaî âfiiva fii fuaeî, Xaiplg ivxpoxrjv pi Xiyei: jjl* dXXou{ yXivdiţe xxl 06... Tpibyei, irfvei xal fieOoc Kal âfiiva fii dfivei £lvoug viou? auvxpoţta. Dacă nu vrea ca fiica să meargă la Metropolit, socrul plăteşte datoriile şi ţine acasă pe cei doi uşurateci. Deci nepotul e înştiinţat. Aici, în «Vlahia», nu e ţară economiilor, a modestului traiu cu puţin, a desăvârşitei ascultări către bărbat. Bărbatul ascultă la Bucureşti, Dacă el se împotriveşte la un capriciu, 1 2 3 (1) P. 22. (2) P. 23. (3) P. 29. www.digibuc.ro 22 N. IORGA fără să fie de neam mare, soţia aristocratică-i strigă măcar: «Sunt fată de Căminar şi nepoată de Clucer». E?[iat x6pyj Kajjuvdcprj xal KXoux£dcpij dve.tpidc (1). Ii va strigă —textul o dă din nou pe româneşte—: «calicule, Grecule, mojicule»; va fi ameninţat să-l «gonească gol»; va fi întrebat de ce nu-şi iea o isprăvnicie să câştige; dacă va crâcni ceva, se poate să capete «un papuc în cap»: |i£ itaJtoOx^i 0x6 xecpdcXt. Şi unde se mai pune că, în această societate a «iubirilor dobi-toceşti», cu «amorezi» şi «metrese» (âp-opsCoc, [xetpsaaa), se poate să dea tânărul Grec de vreo bătrână fără dinţi, care, tot timpul, caută în cutia cu bomboane (Ca^apata5 c xa xoottâ) şi joacă şi ea cărţile ca un bărbat (2). Acestea sunt binefacerile «moralei Nemţilor şi Ruşilor», ale căror scăderi se zic modă europeană. Şi încă «damele» din Bucureşti sunt geloase pe cele din Iaşi, Ruşii fiind mai cocheţi, mai harnici la joc, pe când vizitele corecte ale Nemţilor din Muntenia plictisesc: Exîjv BXa^fav xwpa Xâ(i7cet Ne'px^tov, Touoowv ^0ixâ... Kax’ âXocxxcopa x6 Xeyouv jxoSav eâptouaîx^v... Tîjv MoXSoSav âcpOovoOaav, efye 'Pwaaoug xexeivoi)?, Kal a&xaîţ, Si’ ixu)((av, efyov NejJix^oug xaxeivo6j, Adijiai; xoO TiaoioD x°peiiouv, Xev, (ie 'Potiaaouţ x’ eOQupoOv, K’ âSd) N£|ix£oi [iâ? xotxdc^ouv xaî xvjv xoiipxTjv xoug xpejxvoOv (3). VII. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri ar fi fost un singur mijloc: şcoala. Se ştie că ea erâ grecească, şi prin aceasta chiar lipsită de eficacitatea pe care o poate aveâ, într’o prefacere morală, singură şcoala în limba înţeleasă de toată lumea, în limba naţională. Cunoştiinţele privitoare la şcoala grecească din Bucureşti s’au îmbogăţit acum în urmă prin utilizarea revistei greceşti care apăreâ în Viena la 1818, «Telegraful filologic» (4). O altă revistă grecească 1 2 * 4 (1) P. 32. (2) P. 32. (3j P. 36. (4) V. in aceste «Anale», io veacul al XlX-lea», partea intâiu din memoriul «Amănunte din istoria noastră www.digibuc.ro CULTURA ŞI VIEAŢA SOCIALA ROMÂNEASCĂ SUBT VECHIUL REGIM. 23 din acest timp, apărând şi ea la Viena, creşte încă aceste ştiri despre «liceul» muntean şi dă altele despre şcoala similară din Iaşi, pe cari nu le întâlnim în «Telegraf». Avem numai anul al IMea, 1820, din «Kalliope, vestitoare filologică», publicată la Viena, în tipografia lui Zweck, de Atanasie Stagiritul, care se intitulează profesor de limba elină la Academia chesaro-crăiască de limbi orientale din Viena Austriei (KaXXidmrj, âYyeXtac «piXoXoywaţ EiraYYeXXsxai TCeptoSoubi; ĂvaYYsXetv otco 1 2 3 4 5A0a-vaatoo xoo ExaYStptxoo, xaQijYfjxoo x^s 'fXo)aay}i; ev x^ ev Btevvţj xYjs ’Aooaxpiac xataapoSaatkx-rj 5AxaSnrjp-Ccy. xcbv Ăvaxokxibv Y^aioamv ex5t5o|j.evTj, icepîoSoţ 6', sv Bievv’ţj x^ţ ’Aooaxpîas, ex xYjc sXXrjVixrjz xo'îcoYpa'pia? xoo Taiav. Bapg. Ta6exîoo; înăuntru: KaXXtomrjc cpiXokoyiTunv ăyysXubv, I). Erâ o publicaţie, opusă şi ea, ca şi «Telegraful», direcţiei dela ÂOYtoc eEp|rij<;, pe ai cărei redactori îi numeşte «simbriaşi» şi «tigri» (1). Şcoala munteană nu se învredniceşte de vreun articol. Dar se publică scrisoarea din Bucureşti, 1 Septemvrie 1819, a lui Neofit Duca, prin care se atrage atenţia «Elinilor învăţaţi» (xofc eXXo'fiixoa; xtbv 'EXMjvtov) asupra scăderii şcoalelor neamului, la Constantinopol, la Smirna şi chiar la Bucureşti, cu toată adoptarea marelui titlu de «Academie» (2). In sfârşit o altă scrisoare a lui Neofit, în care iscăleşte ca 5t3aaxaXo<; xvjc ev BooxoopeoxCtp aoGevxixTjC a/oXrjc, către şefii negustorilor din Constantinopol, vorbeşte de planul său de a editâ pe Plutarh şi de a creâ un fond al editurii naţionale (8). In sfârşit, la 23 Iulie 1820, din Bucureşti, îndemnând pe Greci la concordie (Aoyoc 7cpoxpe7cxixbc ei? opiovoiav), dascălul Ştefan Kommitas atacă pe marele Corai (4). In ce priveşte laşul, se dă o parte din «tezele» susţinute’acolo de dascălul Dimitrie Panaioti Gobdelas, la «hellenomuzeul» său (5). Dar, ceeace e mai important, foaia ne arată, în n-l de 1 Aprilie, prin tipărirea discursului ţinut de «arhididascal», la 16 Fevruarie 1820, (1) P. 92. (2) Pp. 87—91. (3) P. 98 şi urm., n-l din 15 Maiu 1820. (4) P. 161. (6) Sovfysia tuiv ex Tot) ev ’laotu) EXXf|Vop.oocmtp Qesetuv (âtaxoitetaa sv Ttj> x5’ âtptBpLtp ty)î ttapsX9ooaf|C iwptoîoo), apoi subt titlul: ’laoioo c\Xv)vop.ooaeî)v (govfyeta T-î|ţ xfiiv 4ŞsTCţo0EVT(ov pia6v)|J.dTa>v KîptX-rjtJitujţ). www.digibuc.ro 24 N. IORGA ce se întâmplase cu acest aşezământ la sfârşitul Domniei Iui Scarlat Callimachi şi la începutul aceleia a lui Mihai Suţu (1). Chemat acum trei ani (lupb tptdjv srtoy) de Scarlat Vodă din Viena, munca lui produsese în câmpul culturii «spice bogate». Deodată se abate însă un frig neaşteptat, de «zizanii»; «lăcustele» se lasă asupra semănăturii. Venirea lui Suţu singură readuce primăvara (Iulie). Totuş, când s’a deschis vacanţa de patruzeci de zile, reglementară la sfârşitul lui Iulie, nimeni nu credea c|L porţile vor râmâneâ închise şase luni întregi. In acest răstimp ştim că, la 8 Noemvrie 1819, de ziua lui Vodă, Gobdelas a făcut să se reprezente o idilă, «Apollon sau întoarcerea Muzelor» (EtâuXXiov, ’ÂTubXXcov 'Jj Moootov srcdvoSoc), în care Mihai Vodă erâ înfăţişat, nu numai ca «un om iubit zeilor», dar «încă mai bun decât ei», din «tată divin» (CdQeoc), într’un cuvânt ca «Apollon cel luminos» (2). Acuma cei «şapte ani graşi» încep. Să se uite trecutul şi să se înceapă din nou munca, subt conducerea lui, care speră să fie «folositor scumpei lor patrii prin mijlocul filozofiei» (3). O scrisoare a unui Ioan Hagi Dimitriu, datată din Bucureşti, 28 Martie 1820, arată, făgăduind şi alte revelaţii, câte falsificări lăudătoare se cuprindeau în corespondenţa din Iaşi pe care o redacta tipograful ManuiI Bernard Cretanul. Acesta atribuise lui Teodor Negri Comisul, în 1818, un discurs şcolar care n’a fost pronunţat niciodată; mai mult, dacă la acel prilej fuseseră de faţă Mitropolitul Veniamin, Gherasim episcopul de Roman şi ierochirixul Sofronie, informatorul însuş lipsiâ (4). 1 2 3 4 (1) Gobdelas îşi zice: âpxtlStSâsxal.o;. (2) No. din 15 Aprilie 1820. (3) $EXi) aitou itaxpîSa, 'feXt|i.oţ eîţ a&rqv 8tâ xfjţ ipd.ooo’flaţ yiv6|j,evo;; pp. 69—71. Cf. şi pp. 79, 197 şi urm. Şi în voi. I, p. 62, se arată a se află un discurs al lui Gobdelas. Cf. şi ibid., p. 149 (o scrisoare a lui Gobdelas). In Aoftoî ’Epixrjţ, 1818, pp. 196—7, ar fi vorba de cuvântarea, din 3 Martie 1818, la deschiderea cursului de logică şi algebră al Iui Gobdelas. , (4) P. 97 şi urm. Se mai pomenesc: librarii din Bucureşti (Meitani şt Radovici), p. 38; intenţia lui C. M. Duca din Siatista Macedoniei de a tipări la Viena o aritmetică; pp. 102—3; apariţia unei Aritmetice la Iaşi, pp. 113 şi urm., 157 şi urm.; intenţia lui Gheorghe Teodoropulo din Polopones de a publică la Iaşi, o Fizică ($oo:x-J] 'Ioxcpta), lucrată de el (14 Iulie 1820; p. 168), şi se dă declaraţia lui Rusioti că pentru «Homarul» său strâng subsoripţii Ştefanachi Meitani şi Căminarul ManuiI Bernard, pomenit mai sus (p. 222). Se mai publică In foaie părţi din Fizica lui Gobdelas (pp. 195 şi urm., 206 şi urm.) şi oda lui beizadeâScarlat Ghica împotriva invidiei (n-l din 15 Iunie 1820, p. 1138; v. aceste Anale, l. c., Apendice. www.digibuc.ro CULTURA ŞI VIEAŢA SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ SUBT VECHIUL REGIM. 25 In Biblioteca dela Huşi mai avem, în broşuri ocazionale, ştiri şi despre şcoala'grecească, mai nouă din Galaţi. In 1859 ea-şi încheie anul întâiu (v. vEx0sat<; rcepi xou ev raXatatoi eklrpuoo sţMcatăeor/]-pwv zei a'-ov a^okxbv a&xoo stoc, 1858—59), cu discursuri de Şt. Ghionis (rzttovYj) şi C. Zameri. Şcoala avea trei clase, cu şcolari din «Grecia roabă, ca şi liberă» (45), din Moldova (7), din Bulgaria (3), plus un Ceh. Ca profesori se pomenesc: Trauchaud, Neumeister, C. I. Vizo, C. D. Croscelli, C. A. Venier, C. M. Baer, C. Ed. Gillet, C. N. Kolonellos; nici un Român. Din regulamentul greco-francez, apărut în localitate, în tipografia lui P. Monferrato, la 1859 («Reglement de l’Instifcut hellenique de Galatz, redige d’aprâs Ies regle-ments des Instituts publics et prives de la France et de la Grece»), aflăm că aşezământul fusese creat la 7 Maiu 1857 (1). VIII. Aceleaşi critice cari se făcuseră de un Grec la 1790 erau însă reluate, cu toată desvoltarea culturală pe baze străine, la care de puţin timp numai se adăugase baza firească naţională, de un Apusean, Sviţerianul Emil Kohly de Guggsberg. întrebuinţat ca preceptor la boierul botuşănean Comisul Gherghel, «le Comis de Guerguel», pentru nepoţii lui, el îşi luă sarcina de a expune «principiile sale pedagogice» şi a arătă chiar «reformele pe cari starea civilizaţiei le cere», într’un memoriu, terminat la Botoşani în ziua de 1 August st. v. şi tipărit în acelaş an la «biroul foii comunale» din Iaşi («bureau de la feuille communale», subt titlul: «Le Philodace, apperşu sur l’education chez Ies Roumains, suivi de quelques remarques relatives â la prosperi te des Principautes» (2). 1 2 (1) Inlr’o broşură, rară, ’Akoîei£i; npuiTxj -î) ti ăOXa too K. II. Eevoo iXh &tcoxpoţcvot> (Galaţi 1834), destinată a lăudă pe viceconsulul grec din Galaţi C. P. Xeno, se povesteşte cum un Grec din Argos, Anton Andreas, stabilit la Măcin, se Invoeşte cu Draco Emanuil din Brăila, vărul lui Xenos, ca să cumpere din Măcin făină. Se laudă, şi «prea creştina stăpânire a Moldovei» (p. 43).—Elenismul la noi a continuat şi până la jumătatea veacului trecut. Am pomenit de tipografia greacă a lui Eliad şi a fraţilor Hristidi. C. Roset Bibica publică la Iaşi, in 1841 (tip. Albina), un ’E^xEiplStov TYjţ itaW.âţ eXXvjv'.x-îjţ laiopiaţ, Închinat lui Mihai VodăSturdza. Spătarul Casimir iscăleşte pe cărţi ateniene de prin 1840, şi I. D. Evarchos dedică un exemplar din tragedia sa «Marc Botzari» tui ăpyovu EuaOâp'g KaC-wfav]. (2) Exemplarul bibliolecci dela Huşi are această Însemnare In două limbi a autorului; «Laisse ici le 5/17 scplembre 1841; 1’iuiteqr. Amu lăsată aici, la 5/17 Seplemvro 1841; Autorul». www.digibuc.ro 26 N. 10HG A «Filodacul» nostru nu vrea să vorbească numai de Moldova. «Dacă am vorbit», spune el, «de România (Roumanie) în general, adică de Ţara-Românească şi de Moldova, cauza este că m’am încredinţat, atât prin producţiile literare, cât şi prin apropierile pe cari le-am făcut ale istoriei acestor două naţii, că ele nu posedă decât aceleaşi noţiuni de civilizaţie. Aceste două Principate, ieşite dintr’o mamă comună, supuse aceloraşi influenţe politice, au trebuit neapărat să primească şi să conceapă aceleaşi idei şi să urmeze aceeaş cale; deci ce este adevărat pentru una din aceste ţeri e, neapărat, şi pentru cealaltă». Va începe cu creşterea copiilor, în cari vede, fireşte, viitorul ţerilor noastre, pentru a trece apoi la reformele — cum vom vedeâ, foarte sănătoase — pe cari le are în vedere. E contra doicei, «vile creature, mere par suite du libertinage, grosse paysanne», aşezată cu celelalte slugi, «într’un colţ umed şi retras al casei», schimbată de două, trei ori pe lună, bătută cu dânsele împreună. Roabele, slugile încep, după mărturisirea făcută de mulţi autorului, la 10—12 ani, conrupţia copilului încredinţat lor. Toate acestea fac pe acest copil să-şi piardă veselia şi bunătatea: «De aceea pot spune că n’am întâlnit niciodată între copiii Românilor acea blândă amenitate, acea adevărată bunătate de inimă care se găseşte la copiii altor naţii, şi aceasta numai din cauza relei creşteri ce primesc» (1). Dascălul, altă slugă, rău ţinută, la un loc cu ceilalţi oameni de serviciu, des schimbat şi el, nu ajută, prin puţina-i ştiinţa, la o îmbunătăţire. Se caută atunci mântuirea în preceptorul străin. Ei bine, Kohly se ridică împotriva lui: el nu e legat de ţară; alte nevoi şi alte simţiri îl chiamă acasă; nu poate transmite o stare sufletească pe care însuş n’o are. «Acest om nu trebue să fie străin; el trebue să fie compatriot; dacă ar fi străin, o mie de împrejurări pot să-l recheme în patria sa, în mijlocul lucrărilor sale. In orice educaţie se formează omul pentru a fi cetăţean; dar cum oare un străin, pe care nici un interes nu poate şi nu trebue să-l captiveze, ar puteâ să inspire ucenicilor săi sentimente aşâ de vii ca un compatriot? De alminterea, această vocaţie fiind un act de abnegaţie faţă de orice, faţă de o situaţie, faţă de plăceri, sunt puţini străini cari să consimtă a trăi cel puţin douăzeci de ani departe de familiile lor 1 P. 7. www.digibuc.ro CULTURA ŞI VIEAŢA SOCIALI ROMÂNEASCA SUBT VECHIUL REGIM. 27 şi de ţara lor. Nu vorbesc aici de cosmopoliţi; astfel de oameni nu sunt vrednici să între în lista preceptorilor; cel mult pot fi priviţi ca profesori de limbă» (1). Acest om real îndrăzneşte să se ridice împotriva sistemului de a rezumă toată învăţătura în studiul formal al limbii franceze, ea fiind «l’agrement et la mode». El observă că germana, polona, rusa, turceasca şi grecească sunt «limbi de întâia necesitate din cauza apropierii (proximile) acestor deosebite popoare». In al treilea rând, călcând prejudecăţile timpului, el combate idea trimeterii în străinătate, prin care tinerii ajung a nu se mai puteâ deprinde cu însăş ţara lor, căreia îi sunt astfel — cuvântul se găseşte chiar la dânsul — «furaţi»: «Nu, îmi răspund unii, vom trimete pe copiii noştri în Franţa, în Germania sau în Sviţera ca să se instruească. Ascultaţi-mă: dacă vă creşteţi copiii pentru altă ţară decât a voastră, trimeteţi-i; dacă voiţi să-i creşteţi pentru patria voastră, de ce să-i trimeteţi încă din tinereţa lor în ţeri unde vor deprinde alte moravuri, alte datini ? Intorcându-se, ei sunt străini; ei nu vor vedea decât Franţa, Sviţera, Germania. In loc să le fi făcut bucuria, nu veţi fi făcut decât nenorocirea lor şi, mai mult decât atâta, veţi fi făcut un furt Statului, care, el, are nevoie de oameni în adevăr patrioţi.» Fetele singure pot fi trimese, şi anume în Sviţera, ca să se înveţe a nu mai fi «cheltuitoare (dissipees), date luxului, plăcerilor ruinătoare». Cum recomandăm şi noi astăzi, acest pedagog sviţerian de acuma aproape o sută de ani cu ochii aşâ de inteligent deschişi asupra păcatelor noastre, crede că şi călătoriile în străinătate nu trebue să atingă o singură ţară, ci pe toate, şi numai pentru a culege dela fiecare însuşirile ce o deosebesc. «Tinerii trebue oare să călătorească? Da, mai aleâ tinerii Români. Dar să se iea precauţiuni. Să nu stea în ţerile pe cari le cercetează. Să viziteze pe savanţii Germaniei pentru filozofia lor, să vadă societatea (le monde) în Franţa pentru a învăţă virtuţile sociale, să vadă Anglia pentru maşinile ei, Sviţera pentru fericirea ei naţională, Italia pentru artele ei şi Grecia pentru antichităţile ce cuprinde. întorşi în ţara lor, ei vor veni să-i aducă fructul călătoriilor lor şi să-l ofere ca un prinos (un tribut) Patriei (2).» Civilizaţia nouă a Românilor a fost grăbită şi e încă neadaptată, (1) Pp. 13-4. (8) Pp. 29-30. www.digibuc.ro 28 N.IORGA «neştiind că pentru a merge spre civilizaţie, trebue mai puţin să imiţi decât să perfecţionezi şi să îndrepţi». Un şir de reforme se impun. Vom începe cu cele materiale. Robia trebue desfiinţată; e un anacronism şi o ruşine. «Veţi îndrăzni vreodată să vă număraţi printre neamurile civilizate, atâta timp cât se va puteâ ceti într’unul din jurnalele noastre: de vândut o Ţigancă tânără»? Liberaţi, Ţiganii vor puteâ trăi din îndemânările lor de lemnari şi fierari, şi cu timpul s'ar puteâ confundă cu ceilalţi locuitori. La ţară sunt lucrători destui. E o greşeală a se gândi cineva la colonii străine, „străini fiind de ajuns şi fără aceastau («on a souvent propose de faire venir des colonies suisses ou bavaroises; grande erreur, plan nuisible â l’Etat, qui n’a dejâ que trop d’etran-gers»; p. 87). Cultura însă ar trebui variată, încercându-se şi introducerea bumbacului. Minele aşteaptă cercetători. «Providenţa», spune el într'o prea frumoasă propoziţie, «a pregătit totul; se cere numai munca» («il ne s’agit que de travailler»). Neexistenţa chiar a industriei celei mai elementare, desfacerea în străinătate a materiei prime, importul tuturor fabricatelor întâlnesc o aspră critică. Mobilele se aduc din Viena şi Paris, albiturile din Olanda, ghetele din Viena. «Nici un şervet, nici o perie, nici un scaun, n’au fost fabricate în România; hârtia lor, cerneala lor, condeiele lor, briceagul lor au trebuit să plătească vama de 3%(1)*):) Şi se pot lucră multe de toate: «pânza, postavul, pielăriile, hârtia, lucrările de fontă, de sticlă, de tâmplârie, de lăcătuşărie, de armu-rărie, de cuţitărie». Ar fi de părere să se mai lase plugăria, care află aiurea concurenţi, cu căi de transport şi debuşeuri superioare, şi să se lucreze de sârg la o bună creştere a vitelor. In agricultură, problema este „să se reducă produsele la cel mai mic volum, pentru a scuti cheltuelile de transport11. Dar nu pe calea velniţelor: rachiul îmbogăţeşte pe proprietar şi otrăveşte poporul. S’au făcut pentru aceasta un mare număr de velniţe (brant-vineries); fiecare le-a cunoscut folosul bănesc, dar fără a se gândi că prin această industrie s’a conrupt poporul, uşurăndu-i cu preţ mic căpătarea acestei periculoase băuturi (2). Sfecla ar raportă bine; costând */î din 06 costă în Franţa, s’ar puteâ vinde cu */3 din (1 P. 39. (2) P. 41. www.digibuc.ro CtfLTURA ŞI VIE AŢA SOCIALĂ ROMANEASCĂ 8DBT VECHIUL REtilM. 2$ preţul de acolo. Şi viile ar putea rivaliza cu cele de acolo şi dela Rin. Oricum, nimic nu poate prosperă fără o dibace legătură intre produsele solului şi industriile mari, sprijinite pe cele mici şi hrănindu-le, la rândul lor. Comparaţia lui Kohly e de toată frumuseţa; micile ramuri de industrie sunt «ca vinele imperceptibile cari merg dela vasele mari pentru a hrăni extremităţile cele mai depărtate ale membrelor noastre». Dar nu i-au scăpat din vedere acestui om de o pătrundere profetică şi nevoile culturale pe cari le simţiâ «România» lui dela 1840. Limba traducerilor pripite i se pare greşită prin năvala neologismelor. Trebue fixată limba. Pentru aceasta—cine ar crede? — el propune o „Academie compusă din Munteni şi Moldoveni», lucrând fiecare în ţara lor şi «adunându-se la epoce hotărîte» — sesiunea generală! — la Focşani, pentru a stabili gramatica şi a face dicţionarul, „putând propune şi premii cu subiecte date, mijlocul cel mai potrivit pentru a stimula pe scriitorii naţionalii). Şi nici secţia noastră istorică nu e uitată; ea ar formă una din ramurile unui Institut, ocupându-se «de istoria României, cuprinzând tot ce poate să se raporteze la istorie, medalii, stampe, tablouri, manuscripte, etc.»; a doua ramură fiind «un departament al inscripţiilor, în care toate descoperirile ar fi înregistrate, precum şi faptele moderne, raportoriu al naţiei», iar al treilea, secţia ştiinţifică, aşâ cum o avem. Lăsăm să urmeze chiar textul francez al aşâ de remarcabilei propuneri: «II serait â desirer que quelques hommes clierchassent â fixer Ies id£es â cet 6gard, ce qui serait assez facile en formant une Academie composde de Valaques et de Moldaves, qui travailleraient en particulier, chacun dans leur Capitale respective, et qui â des âpoques râglees auraient des conl'6-rences â Fokschane, ou ils arreteraient une grammaire fixe pour Ies deux nations, ainsi qu’un dictionnaire. Cet utile âtablissement pourrait aussi pro-poser des prix, en donnant des sujets â traiter, moyen le plus propre 5 stimuler Ies âcrivains nationaux. «Un Institut serait peut-âtre apres une Academie Peffort le plus puissant qu’on puisse faire vers la civilisation. Cet Institut serait divise en trois dâ-partements: «1. Del’histoire de la Roumanie, comprenant tout ce qui peut se rapporter â l’histoire: medailles, estampes, tableaux, manuscrits, etc.; www.digibuc.ro 30 N. I&KGA. «2. De l’histoire naturelle de la Roumanie, comprenant anthropologie, zoo- . losfie, mineralogie, botanique, etc.; «3. Fnfin d’un departement a’inscriptions, oii toutes Ies d6couvertes seraient enregistrâes, ainsi que Ies faits modernes: il serait le r6pertoire de la nation.» IX. Intre cărţile greceşti de cari am vorbit aici, câteva ne ajută a vedea simţitor mai bine în vieaţa, aşa de puţin cunoscută şi numai din loc în loc, a Românilor din Macedonia. Intre multele şi feluritele lucrări ale călugărului Iosif Moesiodax, de loc din Cernavoda, şi foarte probabil Român, care a fost învăţătorul copiilor lui Alexandru Vodă Ipsilanti, se află şi o «Filozofie morală», tradusă din italieneşte şi apărută la Veneţia în 1762: ’JI0:%7) 'fiXoXoyfa [isxa'fpaaQeîaa e% xoo îxaXtxoo tâtXov xooxo p.i irpo^xfjv itEpiŢpaifTjv •zoi) ooţyPâppa- xoţ xal p.î icpoiXfjv napaxtvYjatv xoo e&Ţeveaxaxoo t£a?eX Dimitrie Arseniu, Hristu Mărgăriţi, Em. Ioannu, C. Tamsu (Td|j.ooo), Gh. Hagi Patzatzi, Toma Gh. Misoviri (MtooS^pTjţ), Toma I. Carabibiris, Andrei Nicolau Tiras (Tipa;), Nicolae Gheorghe Peşu (Ilsotou). N’ar fi cu neputinţă ca acei negustori din Kozani cari lucrară şi tipăriră la Viena in 1818 o «Lanternă a lui Diogene sau Caractere Morale» (A6/vo; too Aioysvoo; ^3 yjQixoî), Harisiu Dimitrie Megdan (MsYâavoo), autorul, şi Gheorghe C. Tachiagi (TaxtaxC^), să fie Aromâni. In listele de prenumeranţi pe cari le publicăm aiurea, în aMis-celaneele» citate mai sus, nu lipsesc, la Iaşi, la Galaţi, Aromâni. Astfel, la Iaşi, prin 1840, un Gheorghe Vasiliu Vlachavas, un Papa Ioannu din Coniţa şi nu Ioan Ghica din Meţovo, un N. Meau din Clisura, un Marcu N. Lecu din acelaş loc; în Galaţi, Gheorghe Nicolae zaraful din Meţovo,pe lângă mai mulţi din Siatiste, la Focşani şi Brăila, între cari fraţii Nesu. 1 • In sfârşit într’o listă la Tipicul din Constantinopol 1851, aflăm ev MoY^svâ (în Meglenia; p. 831) pe grămăticul C. Gh. Tirpsis, Tup^c;, de loc din ’EŞcaooî, pe clisiarhul din Florina, Sachelarie popa Costa, bisericile din Patele, Sorovici, Cătrăni ţa Liupniţa, (Liumniţa), Osiani (Oşini), Emporion. X. Cunoaştem prin povestirile călătorilor, prin poezii şi satire, prin mărturisiri proprii partea boierească din vechiul regim. In ce priveşte pe marii negustori, pe aceleaşi căi aflăm încă destule lucruri. Vieaţa sătenilor erâ atunci cum este şi azi. Dar este o parte din vieaţa de odinioară care a dispărut fără să fi scris şi fără să se fi scris despre dânsa. E vorba de boierii mici şi mai ales de lumea de jos, slugi boiereşti de deosebite grade, preoţi de mahalâ şi cântăreţi din jurul lor, bărbieri şi cârciumari, «ciocoi» cu mai mult sau mai puţin noroc, meşteri, vânzători ambulanţi şi alţii ca dânşii. Erâ natural ca ei să apară o ultimă dată înainte de a dispărea pe scândurile teatrului, în comedia reprezentanţilor biruitori ai www.digibuc.ro N. lOkGA â2 noului spirit sau în descripţia satirică a nuvelistului, a romancierului, care, făcând parte din această lume, ca naştere şi ca ocupaţie, trecuse, prin învăţătura şi talentul, prin prieteniile şi legăturile lui, într’o lume superioară. Aşa s’a întâmplat, în ce priveşte naraţiunea, cu Nicolae Filimon, pe care acum în urmă ni-1 înfăţişează aşa de viu, în vechiul lui mediu ce nu mai există, un tânăr preot, părintele Gh, Negulescu (1). «Ciocoii vechi şi noi», unită cu operele lui Anton Pann, figură tipică între veselii mici cărturari din preajma bisericilor bucureştene, ne ajută să reconstituim destul de bine această parte vioaie a societăţii muntene dela 1830—50. Teatrul lui Alecsandri a încercat să păstreze în forme de artă, fie şi mai uşoare, vremea veche la îngroparea căreia poetul asistă, şi nu fără plăcere; el a putut schiţă astfel pe boierul vechiu şi boierul nou, abiâ întors de peste hotare, pe fata de măritat şi femeia «voiajată», pe dascălul de şcoală latină, pe dregătorul «constituţional», pe arendaşul grec, pe cârciumarul evreu, pe lângă ţăranul în lumină de poezie; dar de lumea despre care am vorbit nu se puteâ atinge. Fiindcă n’o văzuse prea des, fiindcă nu trăise mai de aproape cu ea, dar, mai ales, pentrucă, într’o vieaţă orăşenească de mult copleşită de străini, ca aceea din Moldova, tipul nu se putuse caracterizâ pe deplin, aşă încât să poată servi de material literaturii. In Bucureşti şi în oraşele muntene, el eră însă numeros şi plin de vieaţă, şi s’a perpetuat în unele privinţe şi până azi. El trăeşte şi in mentalitatea lui Eliad, prin hazul lui mucalit şi muşcătoarea lui vorbă amară, în Eliad şi nu numai în Eliad. Poetul satiric, care să-l prindă pentru noi şi pentru cercetătorii ce vor urmă, părea că lipseşte. El este totuş. Biografiile lui Gr. Popp pomenesc de un I. Dimi-trescu, autor de lucrări «istorice şi teatrale», rentier de meşteşugul lui. Atât (2); nici ani, nici amănunte. Norocul mi-a scos înainte două piese ale lui, «Badea Deftereu sau voiu să fiu actor la Iaşi» (Bucureşti, Kopainig, 1849), şi «O toaletă neisprăvită sau obrăznicia slugilor» (Bucureşti, Winterhalter, 1852). (1) Revista Amvonul pe 1916. (2) D-l D. Teleor a Încercat o biografie in «Minerva» pe Iunie 1916. D-sa ar fi cunoscut pe Dimitrescu ca redactor la «România liberă». Dar li atribue şi lucrări cari sunt ale lui Alecsandri. Legătura de Înrudire ca familia Movilă tmi pare şi ea dubioasă. — In cronicile sale teatrale din «Curierul de Iaşi», Eminescu găseşte şi el câtevâ cuvinte despre acest scriitor, fără a-i aprecia prea mult opera. www.digibuc.ro CULTURA ŞI VlfcAŢA SOCÎAl ROMÂNEASCĂ SUBT VfeCHtUL REOÎM. 38 Sunt, o spun dela început, din cele mai bune lucrări de observaţie ce s’au scris în româneşte. Intriga e indiferentă; poate părea chiar copilăroasă. In cea dintâi, e vorba de un prostănac de dascăl de biserică bu-cureşteană din strana stângă, de un deftereu, care socoate că are glas şi talent dramatic şi e înşelat de un student că vine un antreprenor francez spre a-1 angajâ la teatrul din Iaşi, care avea pe atunci o mare faimă: la mijloc, prieteni de mahala, recunoaşterea unei vechi dragoste, bătăi între psalţi, şi, la urmă, o căsătorie subt ochii, prostiţi, dar nu supăraţi, ai «deftereului». Iar, dincoace, o cocoană vrea să-şi aibă pălărie, şi slugile o înşeală şi o batjocuresc, cu toată răutatea ei învierşunată, dela un capăt la altul. Dar ce puternic trăeşte vieaţa de atunci în acest cerc mijlociu de burghezie măruntă! Psalţii aceştia beţivi, leneşi, harţăgoşi, plămădiţi din rusticitate şi pretenţie, dar plini de haz în tot ce fac; bogătaşi bulgari din mahalale, al căror limbaj e reprodus într’o caricatură perfectă; cârciumari din colţ, cu vinul cel mai bun; femei bătrâne şi femei tinere în graiul cărora trăesc cele mai bune datini de limbă familiară, Evrei bocceangii cari vorbesc ca «vestitul» Cilibi-Moise, având la fiecare atac un răspuns care loveşte şi fuge, care se mlădie şi scapă. Recomandăm cetitorilor mai ales două scene: intrarea lui chir Sfetcu, întovărăşit de nevastă-sa, şi negociaţiile diplomatice de cumpărătură neizbutită cu Moise negustorul de «foarfece, pieptene, taba-chiere, agraf de piept» şi câte altele, precum şi explicaţiile (p. 39 şi urm.) lui Andrei, celălalt psalt, cu privire la cel mai bun meşteşug de a primi la morţi pomana de trei ori. Dincolo, în piesa dela 1852, care-şi zice modest numai «farsă» -— nu «comedie originală într'un act» —, dacă Dinu Mocănescu, «canţelaristul», e o figură ştearsă de regim mixt, Sultana, soţia sa, umple scena de o vieaţă care, fără a fi forţată ca a cocoanei Chiriţei, e tot aşâ do sgomotoasă şi cevâ mai hazlie chiar; «domnişorul de modă», Iorgu Şătrârescu, «scriitor», dă în aspectul lui ridicul o preţioasă notă a vremii de schimbare, dar mai ales — şi pentru aceasta e piesa—slugile, Gavrilă, Stanca, obraznice, leneşe, neruşinate, având toate viciile Ţiganilor robi pe cari-i înlocuiau, dar şi o libertate de limbaj care i-ar fi dus pe aceştia la purtarea coarnelor şi la bătaia în josul scărilor, acestea apar aşâ de bine caracterizate încât o, piesă ce cuprinde asemenea tipuri nu poate muri. Analei* A. R — Tom. XXXIX. — Memoriile Sec(. Istorice. 3 www.digibuc.ro u N. rORGA Reproducerea în vre-o colecţie populară ar da o dovadă a judecăţii de mai sus (1). Aceste modeste schiţe sunt în drumul spre comediile, de o tehnică superioară, dar nu de o mai bună observaţie, ale lui Caragiale şi spre aHagi-Tudose» al colegului nostru Delavrancea. (1) «Toaleta neisprăvită» are şi distribuţia rolurilor, ou «d-1 P. Stoenescu, Md. P. Stoeneasca, d-1 C. Serghie, d-11. Vlădioesou şi Md. Nioulesou», iar, cu creionul şi condeiul, exemplarul meu, care a fost al lui Gh. Hagiesou, cunoscutul artist, are altă distribuţie, mai nouă. www.digibuc.ro DN REPREZENTANT AL ELENISMULUI IN MOLDOÎA SUBT VECHIUL REGIM: CONSTANTIN EVNOMIE — CD NOTE ASUPRA FAMILIEI HURMOZAKI — DE N. IORGA Membru a,l Academiei Române Şedinţa dela 24 Iunie (7 Iulie) 1916. După încetarea învăţământului in limba grecească, această limbă n’a fost părăsită, cum nici nu putea să fie faţă de toate amintirile şi tradiţiile trecutului şi faţă de perpetuarea modei de a se vorbi şi scrie în această limbă, de membri ai clasei dominante. Covârşită, bine înţeles, de limba franceză, «elenica» a fost predată acum, nu ca bază şi mijloc al tuturor învăţăturilor, ci ca obiect, ca materie. In ce împrejurări şi de cine s’a făcut aceasta, nu e indiferent pentru istoria şcoalelor noastre şi a instrucţiei în de obşte. Pentru Moldova o şi putem şti prin păstrarea în arhiva bisericii Tălpâla-rilor din Iaşi a unei părţi însemnate a hârtiilor profesorului Constantin Eustatie. Aici ne vom mulţumi a cercetă pe cele în limbi străine, cari ne pot da totuş note folositoare. Constantin Eustatie, născut la 1798 (1), pare să fi rămas sărac de părinţi. Epitropi — căci avea oarecare avere — i-au fost rudele: un I. D. Petrowitz, von Petrowitz — o Maria von Petrowitz-Armis, care*i împrumută bani, îi eră mătuşă (Tante) (2) —, şi mai ales Apostol Petrino. Acest Petrino («Ioan Petrino»), pe care-1 vedem în legătură, la 1816, cu negustorul grec Teodori Mustiaţă şi care («I. Apostolo Petrino») cerea nobleţă la 9 Noemvrie 1820 (3), e o personalitate importantă în istoria Bucovinei. Căci el, coborîtorul emigranţilor dela Capelevo, lângă Ianina, proprietarul dela Văscăuţi, este tatăl lui Alexandru, însemnat bărbat politic, al lui Nicolae şi lui Otto, cari şi ei au jucat un rol în vieaţa politică şi socială a provinciei, (1) Un act de liberă petrecere din Viena, 20 Noemvrie 1823, li dă vârsta de 26 de ani. (2) La 1817 aflau şi pe un cohir Matei Petrowitz». (3) Studii şi documente, V, pp. 426—7. 3 * Analele A. R,— Tom. XXXIX.—Memoriile Secţ. Istorice. www.digibuc.ro 36 tt. I0R6A şi bunicul poetului Dimitrie Petrino (1). Se vede dintr’o scrisoare că Eustatie eră rudă şi a acelui Hristodulo Petrino («Christodulo Petrino»), care se află în Iaşi la 27 Maiu 1817 (2). De aceşti protectori e trimes la Viena, dar nu cu gândul de a scoate din el un profesor, ci cu acela, mai modest, de a-l face ajutor în prăvălia bucureşteană a zisului Petrowitz. încă din Iunie 1818 îl vedem cucerindu-şi un atestat dela Hauptschule din Bauernmarkt, condusă de Ioan Baptist Drăck. Trecu la «Gimnaziul Academic», dis-tingându-se foarte mult, încă din 1815. Atunci epitropii se hotărîră a-1 lăsă să-şi urmeze studiile. Să urmeze medicina, scrie Petrino, «e singura cale pentru un tânăr din naţia noastră, mai ales aici în Moldova, ba chiar şi la Bucureşti, la Constantinopol şi aiurea, pentru a-şi face mai uşor carieră (sich leichter fortsuhelfen). Numai cât pentru aceasta trebue să poată vorbi curent limba greacă savantă (die gelehrte griechische Sprache) şi deci să nu zăbovească de loc a o învăţă. Fără acest mijloc exterior de recomandaţie, un tânăr Grec ar puteâ numai cu greu să se impuie Moldovenilor noştri şi Grecilor ca un învăţat, căci, din nenorocire, naţia noastră e foarte mult orbită prin strălucirea din afară («weil, leider, unsere Nation sehr viei durch den ăussern Glanz geblendet wird»). Cât priveşte limba franceză, nu cred că e de nevoie să amintească mai întâiu că o cunoaşte şi pe aceasta.» Aici, într’o numeroasă societate grecească, doamna Petrowitz, fraţii «von Oeconomus» ş. a., a petrecut deci «Costachi» încă mulţi ani: optsprezece de toţi. «Am învăţat», spune el, «toate acele cunoştinţe cari se cer pentru studiul unei ştiinţe: ori a teologiei, ori a dreptului, ori a medicinei. înarmat cu aceste învăţături, vream acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, să încep medicina, care, arhonta, precum bine ştii, singura nu şi-a pierdut încă trecerea la neamul nostru şi se cinsteşte astăzi mai presus de orice altă ştiinţă.» Observă însă că nu-şi poate închină tot timpul greului studiu ce şi-ar alege, ca unul ce dă lecţii acasă prin locuri foarte depărtate, la şcolari răi, cari-1 umplu de amar. Acest gând l-a făcut să-şi piardă sociabilitatea şi veselia. Un mic sacrificiu din partea epitropilor, şi el ar ajunge iarăş fericit prin conştiinţa că poate fi de vreun folos pe lume (8). La 12 Noemvrie 1815 i se dădea deci un ajutor de 1 2 (1) Sbiera, in Enciclopedia Română, III, p. 577. (2) Soacra lui Petrinâ pare a fi fost rudă mai de aproape cu copilul. Acesta avea surori mai mari decât el. (3 Concept de scrisoare grecească nedatată. www.digibuc.ro Constantin evnouIe 31 50 de florini pe lună până la sosirea aceluia care-i purtă grija. Nu mai e acum Hristodulo Petrino, ci ruda, poate fratele lui, Apostol, adevăratul binefăcător al tânărului student, care, în avântul recunoştinţei faţă de acest «respectabil făcător de bine», de acest «părinte», îi zice «Herr von Apostol». învăţând greceşte şi urmând pentru religie la preotul grec din Viena, acel «Gregorius Kalagunnis, parochus în ecclesia graeca» dela care şi capătă un atestat în latineşte, Eustatie continuă studiile sale la gimnaziu, în timpul când Ia Universitate se puteau vedea Gheorghe Asachi şi Gheorge Lazăr. In momentul când Eteria provocă mişcarea de liberare a neamului său, i se dădeau atestate de foarte bune studii acestui «Moldovean, Ieşean», din partea Universităţii din Viena, unde eră «auditor de filozofie în anul întâiu». Ascultă şi istoria naturală şi universală, autorii greci, filozofia dreptului, fizica, metafizica. De pe drumul la lupte cu cinste, la biruinţă sau la moarte îi soriâ în zadar cutare frate, poate şi colegi de studii (1). El îşi pregătiă în linişte cariera. încă dela 12 Iunie 1823, din moşia sa dela Văscăuţi, în Bucovina, Apostol Petrino scrie acelui care-1 «recunoşteâ ca binefăcător al său», arătându-i că «astăzi neamul nostru n’are atâta nevoie de medici, cât, mai mult, de celelalte ştiinţe, de cari e lipsit». «Medicina», urmează el, «e cu adevărat folositoare pentru omenire, dar medicii s’au împrăştiat pretutindeni, şi unii au avut noroc bun, iar alţii, neînvrednicindu-se de el, se poartă pe pieţele oraşelor, fără să fie întru câtvâ folositori omenirii şi neamului nostru; iar celelalte ştiinţe vor fi în vieaţa de acum mai de folos, mai de obşte şi mai potrivite cu locul (xoxoocpsXeotspai) decât medicina...; dacă urmează studiul lor cu stăruinţă şi grăbire neobosită, poate şi în trecere de trei ani să le isprăvească, precum m’am înştiinţat. Cu toate că în Hellada şi în alte părţi ale Greciei va fi mulţime de medici europeni, cari nu cunosc de loc limba elenică, deocamdată ei pot să folosească bolnavilor de acolo prin tălmaci, până vor deprinde limba (2). Şi, 1 2 (1) Scrisoare din 28 Octoinvrie, a unuia care plecase prin Ancona şi Livorno spre Pe-lopones: '0 ev0oootaap.o; xal 4) â-fattY| «axplSo; jxfe rcapaxtvet îva aovaitoQavw p,aCvj |xJ xo!>; âSeXtpoo;, pi’ 8Xov Sitoo ol I8ui Tpaixoi 8sv 6otj0ouv xa0’ 8Xov x8 fevo;- tfui âito £vxqj.u)ţ, xa: oyi dxîpnuţ. Iscălitura e ruptă; se desluşeşte lotuş: Eooxa0loo. Adresa: Tui tvxc-jjLioxâxcp xupltp Exaixio Xaxfvj KaXa-ftâvv); ttaveoxoxui;. Auiâ-fjxui, rcapaxaXu), el; ^ecpaţ xui al>xa8eXv, |ay|86Xu>; fvutp'.liovziov xal x^v eXXYjvtxYjv StaXexxov, oîxtve; itpi; xacpiv îovavxat vâ ^pYj'jcpieooioot itpiţ xoi>; txeîoe âsOeveî; 8iâ Sieppivjveiov, pitxp1? oxoo oovetOîoioot x^v SiâXexxov. www.digibuc.ro 38 N. iOrCA în sfârşit, dacă, ferească Dumnezeu, neamul nostru nu va căpătă nădăjduita libertate, totuş prin ştiinţa sa poate trăi cineva cinstit şi folosi omenirii încă mai mult, precum şi aici, în Bucovina, unde-ţi aflu eu fel şi loc să trăeşti cinstit şi cu câştig» (1). II sfătuiâ deci să înveţe pe socoteala lui acele ştiinţe, luându-şi şi un preparator practic pentru drept, prin îngrijirile «dumisale grofului signor Pe-trowitz de Armis» (8e vAp[uc). Eustatie trecea încă în August examenul de «elocvenţă practică», dar în toamnă-1 vedem înscris — «dom. Constautinus Eustachius (nu Eustathius), Moldavus, Iassyensis», — ca student la drept. La 24 Ianuarie 1824, epitropul, «binevoitorul», îl îndemnă din nou să nu se mai gândească la altcevâ şi să caute a «ieşi advocat» (etjyaivs sic ăSox&zov). Dar în 1824 îl vedem şi la filozofie, dând examene de istorie austriacă şi de drept constituţional — Staatenkunde — şi studiind cu bune rezultate şi la drept. Erâ primit în case foarte bune, la baronul Jean Şina, de pildă, care-i trimetea vin şi-i recomandă curaj, pentru vreun examen, probabil. Atestatul de absolvire dela Facultatea filozofică i se dedea la 23 Iunie 1827. După terminarea acestor studii, acela care totuş nu se făcuse advocat trecu în Bucovina. Peste câteva luni numai, în primăvara lui 1828, el se hotărî apoi a se aşeză în Moldova, de unde-i veniseră bune oferte. Un conaţional, Constantin Levidis, îi face cu acest prilej, la 22 Maiu st. v., următoarele observaţii, pe cari le traducem, fiindcă ele ne arată cum eram priviţi la această dată de foştii noştri tovarăşi în boierii şi afaceri, Grecii, dominaţi acum de un spirit naţional excluziv: a Frăţeşte te sărut. Din Văscăuţi, 22 Maiu (3 Iunie) 1828. Poţi să-ţi închipueşti câtă neîndemânare şi supărare a simţit inima mea când, plecând din Iaşi şi ajungând la Inăuţi, am aflat dela dumnealui Serdarul pornirea-ţi neaşteptată ca să părăşeşti pe binefăcătorul tău Apostol şi să treci in Moldova ca să-ţi faci veacul. 1 2 (1) TtXoţ itâvttuv xai ăv (8 Yevoito) itzozo-fâ] ti fkvof tYjţ eXîei£o(iAvyi4 eXeuOepîaţ too KaXiV elţ 8tt (ifpoc Stă tuiv io'.tuv tit(orq|JL(uv oovatat vă ivttjxiuţ xai va XpTjaijj.tocr^, E'.ţ t4]v AvGpuntotijta eu p.aXXov, xafluiţ xai evG^Sb, £?î IlooxoScvav, Snoo ifio goi sipioxw tpoitov xai trfttov too C-jjv svtip.ov xai eîttxepiY]. Scrisoarea e adresată aşa: «Herrn Constantin Eustathius, Akademiker, in der Jftgerzeile, No. 614, in Wienn (sicjn. (2) Din acelaş an versuri eroice, Ei; ovop.aGf>]p(a ScSaoxâXoo, «pentru ziua de naştere a dascălului». www.digibuc.ro constantin evnomie 39 Frate, să nu te superi dacă, sprijinindu-mă pe reciproca prietenie dintre noi şi frăţeasca iubire, îţi voiu spune sincer că ai făcut un lucru de care te vei căi cât mai curând şi-ţi vei aduce aminte că Levidis, nici ca să facă plăcere domnului Apostol, nici dus de vreo patimă, nici râvnind cumva a face meşteşug de Mentor, ţi-a dat sfatul să te laşi de idea greşită că vei putea vreodată să câştigi în Moldova pânea ta de toate zilele, afară numai dacă-ţi cobori ambiţia la treapta de a râvni în acele înprejurări dăscălia în casele boiereşti din Iaşi, primind plata pe an de o mie de lei şi fiind numărat în rândul Ţiganilor. Ai fugit tânăr din locul pe care-1 socoţi ţară a făgăduinţei, neamintindu-ţi nici moravurile, nici aplecarea spre naştere a Moldovenilor, şi ai crezut că, deoarece i-ai văzut la Viena trufindu-se în îmbrăcăminte şi făcând pe prinţii (xapâaXosvâo|xevovc %ai xpiyyixoxopxdCovTae), vor fi şi măreţi şi liberali (pieyaXoxpe-xeîc xai eXeofleptoi). Ci te vei trezi din visul cel mai înşelător şi vei blăstămâ şi ceasul şi clipa când vreun demon rău, cuibărit în cele de subt pământ ale Iadului, ţi-a şoptit numele Moldovei. Mi-ai spus că boierii te cunosc, dar ai să vezi că nici ei nu te cunosc pe tine, nici tu nu-i cunoşti pe ei, ca unii ce sunt cu totul deosebiţi de aceia pe cari i-ai socotit. Mi-ai spus că moravurile şi felul de a fi al celor de acolo sunt anti-europene. Ai să vezi acolo că moravurile nu sunt anti-europene, ci anti-umane, anti-naturale, orientale. Aici te-au preţuit ca pe un om instruit, acolo te vor despreţul ca pe un dascăl (cu litere latine), adică nenobil, ţigan (yotpzrjv), prost (rjUQiov), netrebnic (ă/p^atov) ori cum vei voi să tălmăceşti cuvântul acesta ieşit din gură moldovenească. Şi, dacă, puindu-ţi speranţele în domnul Hristodul, ai fugit de acolo, iarăş rău te-ai ostenit (sx6-viCec)» cum ţi-am şi spus-o în petrecerea-ţi de aici. Domnul Hristodul, binefăcătorul tău, este un suflet bun şi cu bună aplecare (xpoatpeaic), foarte politicos şi într’un cuvânt un om cu reputaţie (d^ioXoyo;); dar la ce să te întrebuinţeze? Fetele lui, cărora Domnul să le dea vieaţă şi fericire, sunt crescute (&0aa|iiva) şi nu mai au nevoie de dascăl; pe Petrachi al lui nu-1 va lăsă în Moldova să-şi tâmpească sufletul, ci-1 va trimete la vreo şcoală din Germania, ca să fie cândva folositor patriei lui, care are nevoie de tineri instruiţi şi cu bune moravuri. Să te recomande consulului, cum credeai? Aceasta poate s’o facă, deoarece are trecere şi legătură (xpoafpeotv xai o^soiv) la domnul Leslie (AeXvjvi, dar vorba e acuma dacă Excelenţa (’E^oy6T7jc) Sa poate să te întrebuinţeze, căci ruseşte nu ştii de loc (r/jze ypu), şi moldoveneşte cât şi mine, şi e vădit că limbii? cele www.digibuc.ro 40 N. IOBGA mai de nevoie pentru cel ce vrea să petreacă acolo în slujbă (Iv 6'Jtoop‘p}|AaTi) sunt cele mai sus zise. Nu te-am sfătuit, sincer, să rămâi aici doi-trei ani, să economiseşti puţini bani, să te laşi (dfpcu totul în voia domnului Apostol, să nu hrăneşti bănueli fără rost şi să te prefaci cât de cât după oamenii cu cari ai să trăeşti şi să ieşi din idea că, deoarece ceilalţi n’au instrucţia ta, sunt şi nevrednici de societatea ta? Ai văzut pe domnul Apostol cât de liberal s’a purtat către cei cari-1 servesc, pe cari-i priviâ, ca în cazul tău, drept oaspeţi, deoarece tu erai tot privit ca fiu al lui şi, de ai fi stat un an, doi lângă dânsul, purtându-te cum trebue, de sigur te-ai fi retras cu mulţâmire. Şi, în sfârşit, lăsând toate la o parte, ai uitat de învăţăturile filozofilor că «decât toate e mai bună patria»? Să renegi patria ta, să arunci deasupră-ţi numele elenic, pe care oameni ca Thiersch, ca Krug, ca Einard, ş. a., îl primesc dela Elinii recunoscători faţă de dânşii ca dovadă de cinste şi glorie, să te amesteci cu oameni dobitoci (xTVjVtodeis), cari n’au o cugetare nobilă (Yevvato^povooaiv), ci numai se tot laudă cu strămoşii (ŢeveiaxoţrjcACoosi), să te depărtezi pentru totdeauna din societatea celor de un neam cu tine şi să întri în popasurile (!7ua0|AGO<;) celor de alt neam, să schimbi şi melodicele sunete ale limbii tale părinteşti în bâlbâielele informe (avapQpa t}>eX)aa-|j.ata) ale barbarilor, acestea toate, prietene, nu-ţi fac cinste; ele profanează sentimentele pe cari ţi le-au insuflat dascălii şi te coboară neapărat (d'7co*ataotaivoov dvo'îtâXTptTOV), şi chiar la acei de alt neam, căci «cel ce-şi reneagă patria e în stare de orice lucru rău». Ascultă, prietene, sfatul sincerului tău prieten, care compătimeşte auzind nenorocirile tale; lasă socotinţele cari sunt inconciliable cu societatea omenească; să nu crezi că toţi oamenii se cade să fie liberi de orice scădere, luând pildă întâiu dela tine însuţi. Fiecare-şi are partea-i slabă, şi particularitatea celui ce filozofează este să economisească pe fiecare aşâ încât să nu-şi câştige duşmani, ci prieteni, de cât de mică treaptă, şi, dacă e aşâ (xcd dv stvat), aminteşte-ţi şi de parimia de obşte «că a trăi cu Dumnezeu nu este capăt» (jis tov 0£gv va aoC'fjO'flc 8sv efvat teXoc). Cugetă (?) bine câte ţi-am spus în petrecerea ta aici şi câte le-ai luat asupră-ţi atunci, şi hotărăşte-te în sfârşit odată ce cale ai să iei. Nu te clătină zilnic, odată după Greci, odată după Moldoveni, odată închinându-te Ruşilor, odată filozofând, odată făcând falsă înţelepciune (§o£too'fU)V), ci adu-ţi aminte de vorba lui Ovidiu: sic stat sententia mea, şi urmează învăţăturile filozofilor, nu şoaptele patimilor şi ale prevenţiei. Eu, ca prieten, www.digibuc.ro CONSTANTIN EVNOMIB 41 tovarăş de studii (oop.p.a07jT73c) şi conaţional al tău, mi-am făcut datoria şi ţi-am spus câte m'a sfătuit mica mea cunoştinţă, şi, oricare ar fi soarta ta, conştiinţa mea va fi liniştită, căci din vreme te-am sfătuit cu privire la lucrurile pe cari le-am crezut mai bune, ca unul ce le-am văzut cu chiar ochii mei. Mă voiu bucură la culme dacă voiu auzi de schimbarea soartei tale în mai bine, ceeace însă mi se pare cu neputinţă în locul unde te afli acuma, şi am bună nădejde că nu te vei supără că, în chip sincer şi ca prieten al tău, ţi-am spus cele ce se cuveniau. Iar într’aceasta rămân adevăratul tău prieten, ca un frate: Constantin Levidis.» Se pşire că Eustatie a dat lecţii întâiu în casa unuia din Ghicu-leşti, căci îl vedem la 1833 în corespondenţă cu un tânăr din această familie care se află la Mvinchen — împreună cu un Cananău — şi se gătiâ a merge la Paris. Junele făcuse glume pe socoteala căsătoriei recente a «dascălului», şi acesta-1 calificase de «homme orgueilleux, vain, fier, polisson et faineant au milieu d'une viile litteraire (1)». In schimb, i se spunea ca a ajuns «en puissance de femme» şi i se doriau copii a filozofici» ca dânsul. Acelaş însă, primind prin «filozof» vestea marelui foc din Iaşi, se trudiâ să-şi însemne impresiile în franţuzeşte, arătându-şi părerea de rău că Dumnezeu apare adesea ca un «Dumnezeu de ruine şi de morminte», care vrea «gemete ca imnuri şi ca templu o lume deşeartă şi pustiită», pentru a încheia cu vechea constatare că tot omul e de vină. Aceste scrisori cuprind citaţii felurite din Salustiu, din Horaţiu, din Humboldt şi din Schiller, ba chiar şi din Matissen (2). Dar într’o scrisoare fără dată Eustatie se plânge de receala faţă de dânsul a unei doamne mari căreia-i instruise el fetele: în adresă o numeşte însă numai «cocoana Marioriţa». La 1835, Eustatie, care-şi zicea acum «Eunomios», erâ avo-chil al moşiei Proselnici, pe care o ţinea împreună cu unul din cumnaţi, Atanasie Asimakopulo (3). Şi în 1839 îl vedem, asociat cu Perini, alt cumnat, vânzând porumbul la Evrei din Huşi. (1) E vorba şi de un Râducanu, care ar fi calomniat pe bunii studenţi din Miinchen. (2) Intr’o scrisoare acelaş, acum Însurat, arată că preferă pe Homer oricărui spectacul tragic. (3) Soţia lui se plângea că fratele ei Îşi duce cumnatul la jocurile Madame Carolinei in Iaşi. — Celălalt cumnat Nicolae Chiriacopulo, medic şi arendaş, moare la Ocna In 1842, lăsând o văduvă, Mărioara, care descrie acest oraş in 1840 (când vorbeşte de moarte^ www.digibuc.ro 42 N. IORGA Dar învăţatul, «loghiotatul» de stil apusean din Viena, nu înţelesese a rămâneâ cu aceste ocupaţii, hrănite, probabil, din zestrea nevestei. Dădea, la o dată pe care n’o putem fixă mai de aproape, lecţii la şcoala de fete a contesei E. de Grandpre, care, printr’un bilet ce ni s’a păstrat, îi anunţă că va lipsi zece zile, rugându-1 a să suspende bunele lui lecţii, bunele lui îngrijiri pentru micele lui eleve în acest timp». Şi, la 10 August 1886, Ktovaxavxtvo? E&vojuoc răspândea această «înştiinţare» (efSTjot?): a Cel mai jos iscălit, străbătând fîiavbaaţ) fericit, după mulţi ani şi neobosite silinţe, pentru instrucţie, întreg stadiul ştiinţelor la Universitatea din Viena, doreşte să se consacre numai creşterii tinerimii. Pentru aceea va deschide în această Capitală a Moldovei o şcoală, unde petrecând copiii subt nemijlocita lui îngrijire şi priveghere, vor aveâ fără plată (sic) hrană şi spălat şi vor învăţă întâiu dogmele sfintei şi imaculatei noastre credinţe, apoi, împreună cu limba greacă, limba franceză şi germană, şi, pe lângă ele geografia, istoria, aritmetica şi orice alta contribue la împodobirea şi buna lor creştere (xoajJiioTTjxa xat «Fiecare şcolar plăteşte pe an pentru învăţătură (SîSaxxpov) cincizeci de galbeni, din cari jumătate dă celui mai jos iscălit cu anticipaţie pentru întâiul semestru, iar ceilalţi la începerea semestrului al doilea, aducând de acasă cărţile de nevoie pentru învăţătură şi altele cari nu mai puţin îi sunt de folos: precum: haine, aşternut, ş. a. «Câţi deci dintre părinţi voesc a încredinţâ creşterea fiilor lor celui mai jos iscălit, sunt îndemnaţi prin cea de faţă a se adresă către mine însumi.» I se oferi însă ocazia de a-şi arăta în condiţii superioare destoinicia. Jupâneasa căreia-i pregătiâ copiii iscăli o recomandaţie, redactată de Evnomie el însuş, către Mitropolitul Veniamin, arătând câ acest «tânăr împodobit cu un roiu (eop.6v!)de bune moravuri şi ştiutor de multe limbi şi ştiinţe», după un studiu de cinsprezece ani la Viena, ar fi potrivit, şi după socoteala celorlalţi doi epitropi unei Buhuş) ca un ifipeonaCapâxY). O petiţie franceză a Măriei arată că soţul ei a fost optsprezece ani in serviciul ţerii: «savoir, 5 ans k l’hftpital de Roman, plus de deux ans, en temps de peste, k l’hOpital des troupes de S. M. l’Empereur de Russie; neuf ans dans le district de Kowourloui, ou il exerşa ses fonctions en qualitâ de mâdecin du district pendant le cholăra-morbus, d'abord â la quarantaine de Galatz, ensuite dans cette mâme viile..., enfin k la Kamara d’Okna, ou, aprâs deux ans de service, il plut k Dieu de le d£livrer de ses peines». La 16 Septemvrie 1836, ea scriă cumnatei Luxandra că a fost la Galaţi Domnul ţi Curtea şi ca s’a dat «un bal foarte frumos». www.digibuc.ro CONSTANTIN EVNOMIE 43 ai şcolilor, Logofătul Nicolae Cantacuzino şi Gheorghe Asachi — care-i încredinţa la 12 Maiu 1838 traduceri din greceşte (1) — pentru catedra de limba şi filologia grecească la Academie. Veniamin eră rugat ca «prieten cunoscut al bunei creşteri şi călduros râvnitor şi sprijini-tor al muzelor divine şi nemuritoare», să-l binecuvinteze întru aceasta. Numirea se şi făcu, Evnomie urmând celor dintâi profesori de greceşte ai înaltei şcoale: Păharnicul Nicolae Cuculi (KooxooXiq) şi Eustatie Carinu (Kaptvou). Avea întâiu trei clase, apoi, dela 1838, şi cele două ce se adăugiră. Dar se plângeâ că primeşte numai o treime din leafa predecesorilor săi. Şi, deci, şi pentru aceasta, într’o petiţie către Domn, datată Decemvrie 1840, el cereâ să fie aşezat şi în rândul boierilor. Eră şi profesorul Domniţei Hariclia Vogoridi, sora Doamnei lui Mihai Vodă Sturdza, şi ni s’au păstrat câtevâ urări redactate de el în frumoasă grecească de modă clasică, pentru zilele mari ale Domnului (2). Deci cererea-i fu primită, şi fostul student din Viena, menit a fi advocat la Cernăuţi, intră în arhondologia Moldovei, în rang de Căminar. Dela el ca profesor avem bilete de examen — d. ex.: «care litere caracteristece (sic) vor ave în futurul II verburile care în prezent vor ave pre s literă caracteristică?»—, foi de catalog — şi pentru «sholerii de clasul al IV coleghial (3)». Mai avem, în sfârşit, imnuri (1) «Domnule profesor. Binevoeşte alăturata anaforâ in limba grecească a o prescrie (sic) pe hârtia care o triimăt inpreună cu ia şi cât să poate mai degrabă a mi-o triimite prin aducătorul, rămâind al dumitale indatorit slugă: Gh. Asachi; 838, Mai 12. — Dom-, nului Evnomie, profesor la Academie.» — Este şi o scrisoare franceză a Elenei Asachi care trimete trandafiri. (2) Ca stil de temă franceză, abia Îndreptată de profesor, cetim: «Le culte râligieux est digne de soumission de notre â Dieu. Est le culte ftligieux interne et externe. Et la interne culte râligieux consiste dans le Dieu amour, dans la crainte de Dieu, etc.» Evnomie scrie răvaşul grecesc al Hariclei către părintele său, arătând ce bucuroasă e la Iaşi şi ce bine petrece in şcoala «contesei» (de Grandpră, adică), unde se dă cea mai mare luare aminte religiei şi moralei (16 August 1838). (3) Avem pe: Cozadin Grigorie, Chinezu Nicolai, Hrisochefal Gheorghie, Hotineanu Costaohi, Balaban Gheorghie, Dragoş Dimitrie, Ghiţcscu Ilie, Criste Lefter, Radu Gheorghie, Soroceanu Dimitrie şi Ioan. Notele, dela 2 la 4. Iar la 1847—8, IV: Apostoleanu Gheorghe, Cananău Constantin, Diamant Lascar, Ciolao Ştefan (şters), Morţun Constantin, Veisa Teodor; III: Luea Dimitrie şi Gheorghe, Angheli Dumitru, Rafail Toma, Cobolschi Grigore, Trissonymos Achile şi Gheorghe, Hrisochefal Constantin, Gregoriadi Grigore, Gheorghiadi, Eraclidi, Porfiriu; II: Ciolac Carol, Mavrichi, Filipeanu (şters) Orazecke (şters), Voinov, Negură, Crăiescu Neoulai şi . Petru (şterşi ambii), Hrisochefal Nicolai, Gheorghiu, Popovici (şterşi ambii), Carp, Neculceş, — o Maria Neculce eră prietena familiei Evnomie —, Abraham, Buoicov («.Butziko») (şterşi ambii), Voicovioi, Garabet, Casian, Chiriao (şters), Ciolac Ştefan. www.digibuc.ro 44 N. IORGA de ocazie, pe cari le schiţa şi in marginea cataloagelor, şi chiar Încercări, foarte îngrijite, de dicţionar în mai multe limbi. La 1842 sora lui din Ocna întreba dacă «fratele mai este la Academie şi dacă are lecţii şi afară». Adresa scrisorii, româneşte: o cinstită dumisale domnului Costantinu Evnomio, profesorii limbii elineşti la Academia Mihailana dinu Eşu, cu frăţască dragoste, la Eşu». Ea nu veniâ să-şi vadă fratele de frica hoţilor cari ocupau pădurile (1). Cealaltă soră, Anastasia lui Eustatie Asimakopulo, plânge bolile ei şi «copiii pe jumătate goi». Profesorul ieşean se gândiâ încă prin 1845 la ce părăsise: «prea-glorioasa Eladă, de toţi venerata vatră a luminilor şi sălaş frumos — d^Xacţiopcpov ev-ătaînrjpta — al tuturor nemuritorilor». Pentru 6.000 de lei pe an el însă urmă să înveţe «cu pierderea sănătăţii sale tinerimea de alt neam» (aXXotpoXov) limba recunoscută a fi cea mai grea», elenica, «limba superioară tuturora prin frumuseţă», «limba zeilor», precum ştie Vodă însuş, crescut şi distins în acest studiu, eXXTfjvwţj dtowtps-xooaa 'izaiddcf.. La 1845, bolnav de o veche fistulă, se gândiâ a merge la băile minerale de curând descoperite în «Vlahia», — la Balta-Albă, credem. Şi dintr’o scrisoare a lui, datată 24 Ianuarie 1848, se vede că el ţinea şi şcoala lui deosebită, luând ca «didactru» 20 de florini de Olanda pe patru luni (2). Un C. Mano-1 intitula atunci «Grand-Caminar de Moldavie, ci-devant (sic!) membre de 1’Academie Michel». Un cumnat — prin sora lui? — al lui Evnomie era vătaful de aprozi Mihail Perinos—Mihail Marinovici sin Perini—, care, în 1825, aducea adeveriri ale calităţii sale dela Leontie Mitropolitul de Belgrad — M^Tpo7uo)it7jc 2ep|tac Ae6vxto< —, dela Mitropolitul Grigorie de Ierapole, dela Dimitrie Moruzi, dela Iacovachi Rizu, dela medicul «bizantin» Antonie Fotino, dela «prince Demetre de Ghica», dela «prince Constantin Caratza», dela I. Schinâs, dela cneazul Canta-cuzino, dela consilierul de Stat rus Negri, dela Costachi Mânu şi dela Costachi Plaghino. (1) Ţinea, ca văduvă, spiţeria, şi nu i se plătiă de ispravnic, care, «după cât se vede, aşteaptă ruşfet». întrebă şi de «cocoana Mărioriţa a lui Râducanachi». (2) Evnomie făcea petiţii greceşti) către Domn şi Doamnă, ca aceea prin care un Grec care voia să meargă la băile din Brusa oferiâ acesteia «o jumătate de deget al Sf. Ha-ralamb, o parte din capul Sf. Lefter şi alte câtevâ». www.digibuc.ro CONSTANTIN EVNOMIE 45 III. Legăturile dintre familia Petrino şi familia Hurmuzaki fao însă a se păstră între aceste hârtii şi atâtea cari privesc pe fratele aşezat în Moldova al vestitului oaspete al Românimii dela Cernauca, pe Alexandru, şi pe soţia lui, Zoiţa. Am tipărit aiurea (1) plângerea, luată din aceeaş colecţie, prin care mama lui Doxachi, Luxandra, născută Halepoglu (2), se plânge, la 19 Fevruarie 1804, că acesta a luat fără drept o parte din moştenirea fiilor ei mai mici (8). Academia Română păstrează actul, din 29 Noeinvrie, ce a rezultat din această plângere. Mitropolitul Veniamin, împreună cu alţi doi boieri, dădu Şerdarului Constantin jumătate din Cernauca şi Ţiganii, râmâind în grija mamei Horodiştea, partea fiului celui mai mic, a lui Alecu, Cârjoaia şi Zbierenii. La această vreme Doxachi se făcuse călugăr, luând numele de Dosofteiu (4). Apoi, la 12 Ianuarie 1805, Constantin e acel care capătă cele două moşii din urmă (5). Luxandra Medelnicereasa nu trăi multă vreme după aceasta. Ea se stânge în Moldova, lăsând, pe lângă moşii, juvaere asigurate la Agenţie, depozite la mânăstirile ieşene Galata, Barnovschi şi Sf. Sava, precum şi la o neaşteptată «doctoreasă» — poate văduvă de medic — Catinca Clucereasa (6). La 8 Octomvrie 1818, din Cernăuţi, Doxachi Hurmuzachi, aşezat la moşie încă de pe la 1805 şi (1) Revista istorici, II, pp. 163 4. (2) Sever de Zotta, în Arhiva genealogică, I, la p. 162. Mama ei eră «Elena, fiica lui Hagi Sabini, din Constantinopol»; ibid., p. 153. Pentru dânsa d-1 Zotta citează şi un act de împărţeală din Bibi. Ac. Rom., LXXVI/70. La 18 August 1796 încă, ea cedează fiului mai mare, Constantin Suigerul, Cernauca, acesta având acum 24 de ani (ibid,.), (3) Se deleagă pentru cercetare Logofătul de Ţara-de-jos şi Vornicul Lupu Balş. Pentru Matei Hurmuzachi, soţul Victoriei, fiica lui Nicolae II Costin, şi socrul, prin fiica Anastasia, al cronicarului Ioniţă Canta, v. Studii şt doc., V, p. 421. In acel studiu publicat in Archiva genealogici, I, p. 131 şi urm., d. Sever do Zotta izbuteşte a dovedi că între aceşti Hurmuzăcheşti, coboritori din Cârstea Pitarul, (poate «nepot de vară primare a Ducăi Vodă», ispravnic la Mira, delimitator cunoscut, Vornic pentru Turci la Iaşi, In 1711, Încă în vieaţă pe la 1730, când îl aflăm călugărit ca Hrisant), prin fiul acestuia, (fraţi: Lupu, Catrina), Logofătul şi Vornic de Botoşani Hurmuzachi (nume de botezi, căsătorit cu Ilinca, fiica lui Ştefan Luca, şi Manolachi Hurmuzachi, boierul lui Nicolae Mavrocordat, nu e nici o legătură şi că deci cei dintâi nu sunt Greci de obârşie. Matei Hurmuzachi a fost moştenit de fratele Constantin. (4) Bibi. Ac. Rom., doc. LXXI/70. Cf. Zotta, l. c., p. 157. (5) Ibid.; Creşterea Colecţiilor, 1909, 1, p. 48. 6) In Iaşi locuia în 1805 şi vărul Iordochi (Studii şi doc,, XI, p, 66). www.digibuc.ro 46 N. IORGA căsătorit pe la 1810 cu Ileana Murguleţ,'neam care e înrudit cu Vasile Lupu(l), precum şi soţul Anastasiei, surorii sale, Vasile Vasilco, care, când scria româneşte, subt numele său: «în numele soţului mieu Nastasăia Hurmuzachi», nu se gândiâ ce renegat către Ruteni va răsări din neamul său şi al Hurmuzăcheştilor, dau plenipotenţă pentru căutarea acelei averi fratelui aşezat în Moldova, Alexandru sau Alecu (2). (1) Zotta, I. c., p. 158. — D-sa citează o altă iscălitură cu litere latine, la 1818 (p. 159) şi dă (p. 160) cea cu litere cirilice. (2) «Vollmacht, kraft welcher, wir, Endegefertigte, dem H. Alexander de Hormuzaki, ihm Bruder, und respective Schvvager, von Seite des Unterzeiohneten Wasil v. Wasylko, als gesetzlichem Vertretter seiner Frâu Gemahlin Nastasia, gebobrene v. Hormuzaki, die Macht und das Recht ertheilen, in unsern Nahmen die in der k. k. ost. Agenţie zu Jassy in der Moldau von unserer verstorbenen Frâu Mutter in Praetiosen und Gold erliegenden Deposita zu erheben; nicht minder wird dem H. Bevollmăchtigten ferner das Recht eingerăumt die in den Klostern in der Moldau, als Gallatha, Barnowski und St. Sawa, gleichfalls von unserer Frâu Mutter Ruxanda v. Hurmuzakoja Medelniczerasa erliegenden Deposita ohne Ausnahme abzunehmen; endlich kann der H. Bevollmăchtigte auch das von der besagten Frâu Mutter bei einer Doctorin, Namens Katinka Kluczerassa, erliegende Depositum in un«erm Nahmen erheben, die Erhebung von allen den besachten De-positen gegen Einlag einer vidimirten Abschrift dieser Vollmacht recepissieren und tiberhaupt alles veranlassen was derselbe mit Bezug auf diese Deposite fur nothwendig und nutzlich finden solite. Wir verbinden un'S zugleich fur alles den betreffenden Partheyen verantwortlich zu seyn, was der H. Bevollmăchtigter in der bestimmten Hinsicht in unsern Nahmen abthun wird; indem wir zugleich uns durch die Abquitti-rung des H. Bevollmăchtigten in diesen bestim[m]ten Geschăft[en] im Voraus zufrieden stellen. Urkund dessen unsere und der H. Zeugen eigenhăndige Fertigung. Czernowitz, den 3-ten September 1818. Doxaki de Hormuzaki. Basyli Wasylko, in numele soţului mieu Nastasăia Ilunnuzachi (intăriri oficiale). www.digibuc.ro Constantin evnomiB 11 Aceasta era acum o afacere veche la 10 Iulie 1822, când o anume Despina (Aeoitotvou) scrie, din Constantinopol, Căminarului Celebi Alecu Hurmuzachi, cumnatul său, arătându-şi supărările, venite, după cât se pare, din boală şi amintind că a trimes, pentru el şi nepoţi, «opt testemeluri şi două perechi de prosoape (irpoaco^ta), înainte de a urmă relele şi neorânduelile acestea pe lume (1)». Ea corespunde prin călăraşii Moldovei şi capuchehaiele (2) şi se oferă â găsi cumnatului său ce-i va trebui dela «metohul din Constantinopol» (&Jto xfc (Aex6/t X7jc ic6Xea>c) (8). Şi un alt act din ale noastre vine să lămurească rosturi încă necunoscute ale familiei: La 5 Iunie 1880 Alecu Hurmuzachi arătă, printr’un memoriu grecesc, că părintele său, Constantin, lăsase la trei fraţi (deci el, Doxachi şi un al treilea Constantin) şi o soră (Nastasia): Cernauca, jumătate din Cârjoaia şi din Zbiereni şi jumătate din Horodişte, în Ţinutul Hârlăului,— aceste trei, moştenire dela strămoşul Crâste Vornicul (4)—, «tot într’un hotar». «In zilele lui Constantin Moruzi Voevod, deci, fiind eu copil de 12 ani (dela 1777 la 1782), s’au împărţit, făcând Cernauca în trei părţi: o parte a mamei noastre, cât va trăi, a doua a fratelui meu de mijloc, Căminarul Doxachi (xou psasou oMhpoo Kaţxtvdpi Ao£dxt), şi a treia surorii noastre, iar celui mai mare frate, „Comisul Hurmusachi‘( — acela de care, şi nu de Doxachi, cum am crezut, se plângea bătrâna—, numit de fapt, (5) Constantin, i s’a dat moşia Cârjoaia şi jumătate din Zbiereni, pe lângă care a luat şi jumătate din Horodişte, subt cuvânt că i s’a dat danie de către unchiul nostru, Alexandru (1) 17piv vă âxoXooO-rjaoov [xa] xaxa xal at âxaxaaxacîat autaîţ etţ x&v xoafiov. (2) Tâ Ypdjj.pft'ca aaţ vâ xâ aieXexe |jA xouţ xa/.apdaiSc;, eooj ti; xooţ xaittxe^af'.dSes. (3) Ea se adresează către un Serdar şi către ginere: T->]v Eo-feveiav xxjţ, âp^wv Sepîdpt] xal ncpuc66v]ţ« p.oi fap-Spl, âîeXiptxffiţ p.exaatcaCo|Atyr] jtpoaxuvui. Zoiţei ii zice: xyjv itepiit6Bt]x6v (iot xal epaapilav aura84Xe baza progreselor făcute în epoca elenistică de întreaga lume greacă. Cunoscutul decret Callatianul, care tocmai în vremea ce ne preocupă — sec. III—II a. Chr. — între 216 şi 200, scria cele douăzeci de cărţi ale sale «despre Asia şi Europa» (1), operă bazată pe cercetări şi cunoştinţe personale şi care trecea drept una dintre cele mai bune descrieri-geografice şi etnografice ale ţinuturilor dimprejurul Pontului (2) şi a fost apoi utilizată de o sumă de geografi şi istorici din vremea elenistică şi romană. Nu am de fel intenţiunea de a expune acum mai pe larg şi evo-^ luţîa constituţiei şi a vieţii culturale a Callatidei, acest lucru având a fi făcut în Introducerea la Descoperirile arheologice dela Histria. Ceeace vreau să mai 'ăccentuez acum, e că statul callatian nu decade nici în vremea romană dela rangul de centru comercial internaţional şi că până în vremea târzie, romano-byzantină, când creştinismul devine religie de stat, Callatis păstrează o relativă bună stare şi tradiţionalele sale legături cu străinătatea. Astfel vedem prin sec. IV—V pe un syrian, elenizat, de nume roman, Synplikios al lui Kassianos, de meserie avocat-jurisconsult (voijuxog xtjv eiri-axTjţnrjv), care împreună cu soţia lui ajunge aici la bătrâneţe, adormind «în speranţa învierii» şi «a vieţii vecinice» (B). Totuş conducerea trebilor publice în vremea romană o vedem de fapt dată prin sec. II, dela Marcus Aurelius înainte, unor reprezentanţi ai puterii centrale, curatores rei publicae, de origine străină, trimeşi de imperiu ca să reorganizeze gospodări dezordonată a Grecilor de ^ici. O inscripţie din Sidyma, în Lycia, ne face cunoscut — prin anii 180 p. Chr. — pe un XoYioxTjc KaXXaxiavcbv rco-Xeioc Moatac, de nume, cetăţenie şi demnitate senatorială, romane: Tib. Claudius Telemachus, de origine însă greco-lyciană, din Xan-thos, ajuns, e drept, spre sfârşitul veacului al II-lea chiar consul 4). Callatis înfloreşte dară în vremea Imperiului ca un orăşel provincial, iar nu ca un stat autonom grec. Care a fost trecerea dela vieaţa liberă, chiar glorioasă, din epoca elenistică, la această vegetare convenabil avantajoasă, de mici burghezi, ne erâ până acum un an un lucru absolut fiecunoscut. Anul trecut s’a găsit însă un document din sec. I p. Chr. şi anume chiar din primul timp al stăpâ- 1 Cf. F. SusemihJ, Gesch. d. giiech. Litt. in det Alexandrinerzeit, I, p. G81. (2) Schwartz la P.-W., IV, s. v. (3 AEM. XI 32, 31. 4 Cagnat IGR. III 581 şi cf. Histria IV, p. 6^9. www.digibuc.ro 60 VASILE PÂRVAN nirii romane, efective, în Scythia Minor, document care întrece în bogăţia informaţiei sale tot ce se cunoştea până acum din Cal-latis, ba chiar aruncă lumini neaşteptate şi asupra vieţii elene din întregul Pont Stâng. * * • Printre pietrele scoase pentru clădirea nouă a bisericii greceşti din Mangalia s’au găsit pe rând două fragmente din aceeaş stelă de marmoră, cu o lungă inscripţie pe ele. Fragmentele se îmbină perfect şi formează împreună partea de mijloc a stelei, aproape completă pe stânga, unde marginea pietrei e păstrată, deşi cu multe ciocăniri, dar cu o mare lipsă pe dreapta, unde ar mai fi de întregit printr’un fragment aproape tot aşa de mare ca fiecare din cele două găsite până acum. Bucata de stelă ajunsă până la noi conţine, pe o înălţime de c. 0.40 m. şi o lăţime până la c. 0.62 m., 22 -de rânduri. Literele, înalte de 0.012 m., sunt foarte îngrijit gravate, dar cu multe ornamentări, ceeace arată că ne aflăm în epoca romană, şi anume, după toate semnele, în sec. I p. Chr. Cetim: (Vezi desemnul de pe pag. 61). Ce litera a urmat în r. 1 după NOMHSA, e absolut neclar. R. 2 e cu totul mutilat. Descifrăm la început, pe primul bloc, ce se vede în alăturatul desemn, apoi la capăt o jumătate de O; urmează pe blocul al doilea, sigur, EAHS IMEr I. In r. 3, la mijloc, după AT'lEIIAiSTEATOS, un E, spaţiu stricat, apoi partea superioară a unui O sau Q. Sfârşitul r. 4 e neclar: pare a, fi un E, ros, după care sigur Eli, iar la urmă, poate, un fragment de S, dar cu totul nesigur. La începutul r. 5 sigur un B, la mijloc AYTO ETO, la sfârşit, după KATA, o bară verticală. R. 6 e limpede. R. 7, la mijloc, unde se unesc cele două blocuri, nu dă un sens clar: «PIA0-TIMI A[ls ]AANI[; )]TN. Tot astfel, la acelaş loc, r. 8: OAAI TOSO TOS; la sfârşitul rândului, evident, un 0. începutul r. 9 are întâiu o literă neclara, apoi Oîî; la sfârşitul rândului evident un T. La începutul r. 10 de sigur un £; la mijlocul rândului probabil ETIIO-[PI]AN. Dela r. 11 Înainte toate începuturile sunt stricate, lipsind fe cate o literă, fie câte două; putem completa sigur în r. 14 un K şi în r. 15 P, la început, după sensul frazei. La sfârşitul r. 12 www.digibuc.ro ! o 6& TOXAY TOA ______ fOYAY TETTANrE ATOXB v: Wim BTANE0IMONT( lEPOnOIHXAXKAIEXTIAXTWj W^MONKAITONSZH ŞQNTI-INrYMNAXIAPXIANAYl % WzTOrYMNAX !0 î>iKATA\ ilAAHtel-IMENKAlAA'flAEXINlC. WTOilAIXAMAkAlGE^pV ŢANEK!AYXIONc]5lAOTlMiA^AANh\AYNEN^AINEXEniNOIAlX. IA A'j'l AE YE AME N OX O A A i TO XOATOXOYA A A AOX APFON A fA pONX^PQNnPATOXElXHn-iXATOh'EQKOPONri-IPQ^EOPTAMAPrs v E1TT OTI Al A NEK H Al AT O K N E Y TT o\Ia N K Al TTO AYT E AEXTAT EXE/ . B>X A! X AE AOXQA1 ETŢHN I-IX0AI /AE hAETTITOY TOiXATTOA A N ION BXTTPATAIXTEIMAIXAXOAAMcVAYT^ICAGEKAXTANE'fA4 > YA NXTEcjDAN OYX0E AYT O N A! A BI O WAI ^ATAIAICNENTE APX !E Pi}' X AI JcEX A P EIOIX K A FT AN Ar Y P i K AIA! QY^BPI OIX K AIA A MO0 OINI EXv PE YONT OX TOY 'CAP Y 'AN0ITON r YM N AXW v' BETAN KATPATOM K ATAX A NT AT E P pYXIANrEPOYX I AP X A N Alt \ I_AEAY TO N A NAXTAX EIXMON QŞ. 14 XAAKEQNTE K AI r PATTTd \ .QTQEO GO ■ i'TOANAA^MA^HOEN'fellAAAOXIOIXTTOPOIXElj ,k Jf O A El [fol XM ATQV TO r PA4>I-I AAE NI iX ^A!KE NţL jXTONI ŞM/AO PATONT OTTONTON (Ol ETOiX N E OIX KOlXTTP EEfa ^ a>^4 o 35 ---O 23------------ . t \ J. O www.digibuc.ro GERUSIA DIN CAM ATIS. 62 VA8ILE PÂRVAN un $. La sfârşitul r. 13 se cetesc perfect APXIEP; totuş sensul cere evMent APXA1P (vezi mai jos, comentarul). R. 15 e limpede. La începutul r. 16 lipsesc două litere, după cari, de sigur, e un 0; urmează ETANKA, iar nu KAT; mai departe KATAEANTA, iar nu KATASTANTA, după cari, de sigur, TEPOrSIAN, deşi, altfel, textul e foarte ros. La sfârşitul acestui rând poate un n. Mijlocul r. 17 este iarăş încurcat: pare a se ceti ANAETAEE1[EIK]0N8N, dar s’ar putea după resturi şi: ANAETAIE1[EK1]0X£ÎN; fireşte sensul cere prima lectură. R. 18 prezentă de asemenea destule dificultăţi; la început, după TQTOIIflQ, pare a urmă un N, dar ar fi foarte îngust; mai departe, după ANAAS2MA, probabil MII0EN; la sfârşitul rândului un E. R. 19 e fbarte tare stricat pe blocuh din stânga; se mai disting doară câteva litere (vezi mai sus, desemnul); la sfârşitul rândului, desigur un.E. R. 20 e numai în parte păstrat, tot începutul lui fiind distrusj lectura lui e însă clară (vezi mai jos . Dfn r. 21 avem resturi destule pentru a putea restaura partea principală din înţelesul lui: literele 03E T0I2 NEOIE K[AI E<&H]B0IE sunt perfect lizibile. Din r. 22 nu mai avem decât urme cu totul neclare. Pentru descrierea mai în amănunte a înfăţişării pietrei şi a resturilor de semne scrise, vezi desemnul de mai sus. Pe baza celor fixate aici propunem următoarea lectură a documentului: vofirjoa,......................... T0$ aOio? . . . o. . . 6 pe(t)XV)o e’t fiiv....................................] $ou a&xeTtâvyeXxo; £ n'&ymod'} âxav eftiftov xo.....................................] îepoTtotr)aas xai iSTlaoa q xov 8 âjiov xai xov [e]^fj q evtauxbv? âmxeTpajiji^vos? x&v ecpVj-] o (3wv ţijv yu(j.vaCTcap)(tav atjxo e xi yujivâatov xaxde ixâaas? i^Xtxtas? âxe^etprjae? StaXrjpiHjpev xai 8a(JnXe[a tv Espo xotîats &\ia xaî detop taiq...............................] xccv âvtauatov cpt.Xoxt.pLta v ix Xavtouv £w xatve? eztvoîai q..........................?8to- xt 8atj*tXeuaa;j,evos 6 8dt p os o 3’xog 068’ S. XXtos dtpyov fdt’ya &ov xt . . . . )N /captiv xpccxos eîarjyr|aaxo v ecoxopov ytjpco? eopxâv dtpy uptou dxtSo-] 10 ost Ttoxî otavexfj otâ xoxtov e oxo pt av xaî TtoXuxeXeaxâxe? e . . . . ?oxo-] 8 o^aiţ, SeSox&at ererjvyja&ai p kw ârcl xouxots ’AtoXXujviov [..................] 'x e q xpâxats xeipat? &q 6 Săpo? aOxaj xa&’ăxdcaxav âtţap[taaxo? eâepye-a’ av, oxepavoOafte aOxov 8tdc |3tou x aî xaxâ TStov Sv xe stp^iep extxij? ixxXrjată] xai Ke apetotg xaî Ilavayti p e t xaî AtopŞpfots xaî Sapo&oivîes [ . . . dtvayo-] 15 p eiiovxoţ xoO xâpuxoţ' 6 8dtp.os axecpavot xbv yu[j.vaaiâ pxav xaî dtyw- vo âixav xa t npSzow xax^a x avxa y e p ouaîav yepouatapxav â n* dpx^S xt-] pa) v os auxbv dcvaaxâaet etx ovco v xa^y'£a)v X£ 711X1 yparcxLâ)V. . . ] www.digibuc.ro GERUSIA DIN CALLATISI 6g [?ey] xto xo7uo &[...?] xo âvdcXa)[i,« [i]i]â[E v x oZq Sa[j,oaîotg 7t6potg i[ . . . . . . ENO. . ,T02 [ctpjexfjj As S x6 §[e [4’«]cpt,a-p.oc xouxo ypayijpsv [efc x6Xap.fi>-20 [va XeuxoXt’â'Ov xal ctvad f}p,EV ef]s xov [i7uaa]p,6 x axov xotcov xoO [yupaafou], \ . ...... • . . eojo^e xofţ vsots x al Icp^ [3oi? 7tp e................... ...............................o....................................... Caracteristică e in acest document frecvenţa ortografiei ou=£,—In ce priveşte completările date de noi, avem de observat următoarele: Rândurile 1 şi 2 sunt desperate. In r. 3 am crezut să pot da reconstituirea cu âYtovoO-Exav, sprijinindu-mă pe începutul rândului 16, unde, sigur, e de restaurat aceot cuvânt. Sfârşitul r. 4 e, aşa cum l-am reconstruit, numai un fel de memento al sensului, fără pre-tenţiunea de a corespunde exact textului primitiv. Tot astfel, dar încă mai ipotetică e repararea r. 5. In r. 7 mi-a fost imposibil să ofer alt cuvânt decât ipoteticul 'TiXavtoov, deşi sensul e perfect clarificat de celelalte cuvinte din acest rând. De asemenea n’am putut deslegâ începutul r. 9, în vreme ce restaurarea sfârşitului acestui rând, dimpotrivă mi se pare în afară de orice discuţie. Dacă însă mi se admite această restaurare, atunci avem sigur câştigată şi dimensiunea totală a stelei pe dreapta: anume— în acest loc — cam încă pe jumătate lăţimea fragmentului celui mai mic. Că această reconstruire are pentru ea toţi sorţii de exactitate, se dovedeşte şi prin posibilitatea ce am avut, ca încă în şease rânduri mai jos sa p >t propune completări ale textului cari să încapă deplin în aceeaş lăţime a fragmentului pierdut: suma de 10—12 litere, în plus peste cele existente, dau sens deplin documentului nostru. Sfârşitul r, 10 cu începutul r. 11 am socotit să cuprindă cuvântul UTco5oyat£, bazat atât pe cuprinsul întreg al inscripţiei, .cât mai ales pe r. 4: Eoxidoae xov Sâjxov. Sfârşitul r. 12 poate fi nu numai et|>a, aceea de a institui o sărbătoare specială a bătrânilor^ propriu zis, nu e decât o completare a reformelor sale precedente, «ari priviau sistematizarea colegiilor pe vârşje. Ceeace e însă foarte important în noua instituţie social-religioasă, e caracterul ei specific pentru epoca imperială romană. Iată întâiu textul respectiv al documentului nostru (rv 9 sq.): lupăxoc e£o7jy7jaaxo [v]eo)xdpov Y^prnc eopxav dpy[optoo eict86]aei 7coxt SiavexTj Stoc x6xv ye-paiwv, xtov yepâvxtov, etc.), care conduceâ colegiul bătrânilor (2), un TcpoaxdxTjc (8), ori alţi demnitari onorifici. Totuş, deşi rar (4), titlul de gerusiarches e cât se poate de firesc, mai ales în Pontul Stâng. In adevăr colegiile de ephebi de aici îşi au ca preşedinţi ephebarchi, aleşi dintre ei (cf. Kalinka, o. c., col. 108, nr. 114, din Odessus), deşi conducătorul lor e gymnasiarchul (5); cu atât mai mult bătrânii, cari n’aveau — propriu zis —Anevoie de gymnasiarch îşi vor (1 Histria, IV, p. 606 sq. 2) Cf. Oehler, la P.-W., VII, col. 1978 sq. 8 Cf. Miller, la P.-W., VII, eol. 1268, s. m. geroutes. 4 Odată, la Puteoli: Miller, l. c,, col. 1267. 5 Cf. p. toate acestea şi Cagnat IGR., I şi III, ind. s. v. www.digibuc.ro UEKUSIA DIN CALi/ATlh. 69 fi ales un preşedinte dintre ei, cu acelaş nume ca acel al ephebilor, anume de dp'/tov,—dp/Tji; al lor: Yepooocdpx^c,—gymnasiarchul oraşului fiind preşedintele tuturor colegiilor cetăţeneşti după vârste şi în acelaş timp, mai înainte de toate, agonothetul de drept şi hieropoeoeul eo ipso, din vremea elenistico-romană (vezi mai sus). Rămâne dară stabilit, că in. începuturile ei gerusia din Callatis nu adoptă obiceiul comun de a-şi alege un gymnasiarch al eiraşâ cum îşi alegeau îndeobşte toate colegiile acestea (cf. şi Cagnat IGR., I şi III, ind. s. v.), ci, ca şi la Histria, organizarea gerusiei se prezentă într’o formă deosebită. Totuş e un alt punct, încă mai caracteristic, al organizării gerusiei callatiane de către Apollonios, punct care trebue de aproape cercetat, întrucât priveşte însăş esenţa şi rostul gerusiei în epooa romană. Inscripţia zice: Tzpăvoi eiaTj^TjoaTO veawdpov *pfjp«K sopxdv. Ce -e această vetoxcpoi; eopxTj? Cuvântul vecoxâpoG capătă, se ştie, în vremea romană un sens cu mult mai nobil decât în vremea bună greacă: din vechiul servitor al templului, care mătură şi curăţă, veoMtâpoc devine un fel de mare preot, în special al zeităţilor orientale, ca Sarapis, iar în formă atri-butivă devine titlul prin excelenţă onorific acordat oraşelor elene pentru cultul purtat de ele-Romei şi Impăraţilor-zei în temple şi sărbători speciale ale lor: Ka£odpeta, 'Ptopaia, Sepaateta, etc. (cf. ind. la Dittenberger, Syll.2 şi OGl., la Cagnat, IGR. I şi III, etc.). In special în părţile noastre vedem oraşe ca Perinthus ori Philip-popolis mândrindu-se cu titlul onorific de veontopoc pentru acest cult al- împăraţilor, şi anume, fie d. p. în forma: rj Xap.iupoxdx'r) x-ijc 8pcpwov k'Kapyiai p/irjxpoiuoXtc OtXwwrforoXcc vso)x,6poc (Cagnat IGR. I 1471, 1472), ca alăturea pe coasta Asiei, rj XapwrpoxdxT} p.7jxp6icoXti; x-yje ’Aota? vetoxopoţ KoCw^vtov itoXis (ibid. 797), fie, de altă parte, d. p. în forma: 7) J3ooX-i} %cd 6 S-fjpoi; xtov ve(ox,6pu>v Ileptvfi-tcov (ibid., 786) ori IleptV'lKtDV vsoraoptov (787). Heraclea Pontica, patria Callatidel, se mândria şi ea cu veuwopca aceasta romană (cf. Cagnat IGR. T 890). Nimic mai firesc, în faţa curentului general din oraşele greceşti de adoptare a cultului împăraţilor romani, decât să se găsească şi la Callatis cineva care să facă un act in această direcţie. Apollonios întemeează o sărbătoare specială în legătură cu vetox,opta, celebrată numai de bătrânii din Callatis: noua sărbătoare se numeşte, cum se numiau oraşele elene întregi din Sud, veuntopc^ (1). Apollonios înţelege dară ca gerusia 1) Cf. d. p. şi Dittenberger, SyU.1, II 686: 6 vev SsŞaaxetcov), întemeind o nouă sopxY], nu puteâ să priveze această sărbătoare de caracterul cel mai distinctiv al ei, agonele^ tocmai în vremea aceasta aşa. de iubitoare de jocuri. Dacă un orăşel ca Dionysopolis îşi permitea luxul, prin sec. II p. Chr., să înfiinţeze agone nouă, conduse de un gymnasiarch special: Y0p.vaatapx7)C naivtbv aYtbvtov (Cagnat IGR. I 664), cu atât mai mult se va fi folosit Apollonios la Callatis de ocazia fundării gerusiei şi de inaugurarea nouăi ei eopxY], pentru a înfxinţâ şi agone nopă. Jn adevăr, din r. 13 şi urm. vedem că Apollonios e încoronat la toate sărbătorile publice cari aveau şi jocuri: la Caesaree, laPanegyris, la Diombrii. Vedem apoi că poporul callatian încoronându-1 tocmai ca gymnasiarch, agonothet şi gerusiarch, hotăreşte ca (după completarea noastră figură, în r. 20) gymnasiul Callatianilor—localul principal al agonelor —să fie şi locul de expunere a stelei de marmoră ou lauda lui Apollonios. Trecem acum la partea a doua a documentului nostru, adică la însăş hotărîrea privitoare la Apollonios. După ce s’au expus în amănunte meritele lui, se conchide la distingerea sa cu diferitele onoruri publice, bine cunoscute nouă din toate decretele greceşti analoage. Ştirile însă, pe cari ni le dă cu acest prHej decretul cal* latian, cu privire la instituţiile religioase şi sociale, precum şi la spiritul public şi arta din colonia noastră dorianâ, sunt până astăzi unice. * Să examinăm iarăş pe rând aceste ştiri. Decretul zice: einqv'ijâftai.]x]ăc 'jxpâxaic xeip.aîc, 6 3â(xoc aoxâ) ttaO1’ exaaxav i'|iaep[toaxo? euepYeat]av. Această expresie, care ne întâmpină curent şi în alte decrete (cf. pentru lămuriri Dittenberger, OGI. II 571), se referă la gradele onorurilor acordate unui cetăţean pentriKvirtuţile sau binefacerile sale: dela o simplă coroană de ramuri verzi (d. p. de măslin) până la^statuile de marmoră şi de bronz, la coroanele şi ohipurile sculptate ori gravate, de argint şi de aur, sau pictate pe lemn ori pe scuturi de aur, e o întreagă posibilitate de variaţii ale distincţiunilor, după meritele celui onorat. Callatianii www.digibuc.ro 72 VA8II.E PÂRVAN arată că lui Apollonios i-au decernat, după fiecare binefacere a lui, cele mai înalRT onoruri (pe cari le vom vedea mai jos). Fireşte această distingere a lui Apollonios stătea în raport direct cu demnităţile pe cari le ocupase: aceste demnităţi erau acum de asemenea «cele dintâi» şi cele mai însemnate, din punctul de vedere al cerinţelor pe cari le impuneau "celui distins cu ele. In adevăr, magistraţii principali din Callatis în vremea romană sunt ot -axpaxvj-pof şi of aoveSpoi (cf. inscr. AEM. XI 33, 32). Aceste două colegii, covap^fai, de conducători ai trebilor publice, nu pot însă nici pe departe să se asemene cu demnităţile onorifice, de adevărată patronare- a cetăţenilor, oferite marilor bogătaşi ai timpului, evident după numele vechi de magistraţi obicinuiţi — subt cei cari conduceau adunările publice şi afacerile externe — de âŢtflVo^-sxjrjc ori Yopva-oiap/oc, dar cu un conţinut cu totul deosebit- Acum a fi strateg ori synedru eră un lucru aproape fără importanţă, în vreme ce a fi agonothet ori gymnasiarch însemnâT a fi «părintele şi binefăcătorul» oraşului. Decretul prevede ca Apollonios să fie încoronat atât pe vieaţă, cât şi în special la diferitele sărbători, cari sunt apoi imediat enumerate. Redactarea decretului e aici puţin cam neprecisă: oxscfavooa-frs aoxov [3îoo [x]at ttaxâi fătov Iv te... xxX. Ce înseamnă xaxâ fStov înţelegem mai clar, când comparăm textul nostru cu altele analoage, în cari expresia aceasta e altfel redată. De pildă, în decretul olbiopolitan pentru Neiceratos al lui Papiăs (Dittenberger, Syll.2 I 324, 29): axecpavoOafrat aoxov nat xa3-’ exaoxov evtaoxov ev xvjt âpxatpextx'ijt sabotat xat ev xcbt xi#e|ievaH dŢ(ovt x«xtXX£f xaxâ xb 'JcofBxp'qaxov xyjc firocSpoiAtai;, xxX., sau, cevâ altfel, în decretul dionysopolitan pentru Acornion ăl lui Dionysios (ibid., 342, 46): axeY&vooaDm 5s a6xbv xai ele xbv Xowrbv /pdvov xaiV Ix-aoxov exoţ ev xoî? Awvoafoi? Xpoatp oxetpdvcp, xxX. In ce priveşte zilele la cari Apollonios Va fi încoronat, chiar cea dintâi ne face o sumă de dificultăţi de lectură şi interpretare. Pe piatră avem păstrate numai literele APXIEP. Cu aceste Jitere nu se poate completă nici un nume de sărbătoare ori de zi solemnă. Dacă însă ne gândim că în conceptul după care a gravat lapicidul, AI erâ foarte des redat cu E 'şi deci şi în cazul nostru a fost up APXEP în loc de APXAIP, atunci înţelegem uşor cum lapicidul, în loc de APXEP (vezi mai jos) a scris, nebăgând de seamă, APXIEP, cu gândul la APXIEPEIS, etc. APXEP din concept a fost începutul fie dela cuvântul APXEPESTE5, fie, mai probabil, după spaţiul, www.digibuc.ro GERDSIA DIN CALLATIS. 73 liber pe care avem a-1 socoti pe piatră, dela expresia APXE-PETIKH EKKAHSIA. Oricare din cele două completări o admitem, sensul rămâne acelaş. La adunarea cea mare a poporului, spre sfârşitul anului, când se strângeau mai mulţi cetăţeni ca ori când, spre a alege pe magistraţii anului viitor (1), se făcea în o sumă de oraşe elene (2) şi proclamarea diferitelor distincţiuni ale binefăcătorilor cetăţii: Callatis. vedem că făcea la fel. A doua sărbătoare la care Apollonios era încoronat de concetăţenii săi era Oaesareele. Această sărbătoare ui-e bine cunoscută în special din insule şi din Asia mică: ea erâ caracterizată prin agonale cari se dădeau în cinstea casei imperiale şi în legătură cu cultul împăraţilor, pe lângă templele acestora (8). La jocurile dela Caesarea (Kottaapeca) luau parte Eleni din toate părţile şi de toate vârstele, după felul întrecerilor cari erau fixate dinainte: stadiu, pentafchlu, pancratiu, etc.~(4). E foarte caracteristic că la Callatis încă din sec. I p. Chr. se institue astfel de jocuri, după exemplul oraşelor greceşti din Sud, în yreme ce Torni, cel puţin pe cât ştim _până acum, nu avea o atare instituţie religigs-politică.— Că Apollo-' nios erâ celebrat şi la această sărbătoare importantă, e cu .iotul firesc, dacă ne gândim la ce am cercetat mai sus, că anume el întemeează gerusia din Callatis, printre altele şi cu menirea de zţ face cât mai strălucitor cultul Împăraţilor în patria sa. Faptul că el numeşte sărbătoarea gerusiei veeoxopoţ eopxvj, ar fi o dovadă—alăturea de aceasta, pe care o examinăm acum: existenţa Caesareelor— că vechea colonie dorică a Callatianilor ţinea ea însăş să poarte, ca oraş cu un templu şi cu jocuri ale împăraţilor^ titlul onorific de veaixopoi; ironic. In ce priveşte a treia sărbătoare, cu prilejul căreia erâ onorat Apollonios, ea poartă numele comuq de 'icavrjYopic. Din context reiese însă că ea e o icav^yoptc xax’ eţo%7]V: adunarea cea mare, cu serbări, jocuri şi bâlciu anual. Astfel de icavvjYopetc aveau cele mai multe din oraşele greceşti (cf. de pildă ind. la Dittenberger, Syll.a, III p. 220): ele eraif un fel de sărbători naţionale, la cari luă parte tot poporul, cu femeile, copiii şi sclavii. Gympasiul oraşului serviâ de obiceiu ca punct central al adunării; jocuri publice înso-ţiau aceste adunări mari, pe cari le prezida fie gymnasiarchul, fie * 4 (1) Of. nota lui Dittenberger, la Syll.* I 324, 30. (2) De pildă la Olbia (Syll.* I, l. c.), (3) Cf. Saglio la Daremberg-Saglio, Biet., 12, p. 811; of. şi voi. III 2, p. 1368 Tohtain). 4) Vezi Dittenberger, Syll.Ml 677 şi 678;'of. şi Cagnat, IGR. III'319 şi 804> www.digibuc.ro 74 VXSILE pARVAN un magistral; onorific special, a cărui avere personală trebuia să fie, fireşte, foarte respectabilă, spre a putea suportă toate cheltue-lile jertfelor, jocurilor şi banchetelor: panegyriarchul (1). In ce priveşte Pontul Stâng, avem documentată atât sărbătoarea icav^optc, cât şi pe respectivul TCavr/fopfapxos, încă şi la Torni (AEM. XI 43, 56: un 'rcavyjYopiapx'fjoac xffi •â-op.sXtxf^ aovoSoo) şi la Histria (Drt-tenberger, Syll.2 I 325, 22: în vestita inscripţie a lui Aristagoras, feciorul lui Apaturios, care a cinstit oraşul său şi 'jravyjYopeot 7cav-8%otc). Inscripţia onorifica a lui .Apollonios nu pomeneşte, printre demnităţile cu cari l-a împodobit patria şa, pe aceea de 'jraVT/ifoptapxoc. E puţin probabil că această demnitate a existat la Callatis în vremea lui Apollonios şi a fost ocupatş, de altcinevâ, atunci când vedem că, propriu zis, Apollonioş a împlinit prin liberalităţile sale din belşug şi toate condiţiile pentru a fi proclamat şi panegyriarch. E mai probabil că la Callatis avem cazul din Ephesos, Epidauros, etc., unde gymnasiarchii prezidau şi panegyrele (vezi citatele la Oehler, în P.-W., VII p. 1982J. Să examinăm acum a patra sărbătoare din decretul lui Apollonios: At6|i[3pta. Pre cât am putut urmări, această sărbătoare erâ până acum total necunoscută în întreaga lume grecească. Numele ei vine, evident, dela adiectivul 8to|j.f3poc = «pătruns de ploae», «udat». Dela Început dară un înţeles pasiv, iar nu activ, care trebue să ne îndrepte gândul nu spre cerul care dă ploaia, ci spre pământul care e pătruns de ea şi e făcut roditor. Iarăş ca o chestiune prealabilă, numele sărbătorii nu e ceva abstract, «sărbătoarea ploii», ci e o derivaţie dela un atribut precis al unui zeu, care la Callatis purtă epitetul de $fo|j.(3poc, fie în general, fie în chip mystic (numai la anume ceremonii şi într’o anumită zi de sărbătoare, special caracterizată prin această calitate a zeului). Daca. epitetul activ de 6p(3pto<; se întâmpină destul de frecvent, în special pentru Zeus (2), epitetul de SwpPpo? e, altfel, până acum, pe cât ştiu, necunoscut. Găsim însă alte epitete înrudite ca sens cu acel de Stopppoc. Astfel e atributul 8p(3poxap'fjs, pe care-1 poartă Pfj (Bruchmann, o. c., p. 72)-. Ceva mai depărtat e epitetul de eo/Xcci; («cu verdeaţă frumoasă»: care implică însă logic calitatea 1 (1) Cf. şi Oehler, la P.-W, VII, 1982 sq. (2 Cf. Bruchmann, Epitheta Deornm Gr., suppl. la Roscher), p. 186; IG. IV 1598 Corinth), etc. Cf. şi epitetul analog âlxiof, de asemenea bine cunoscut (v. mai jos In text). www.digibuc.ro GERUSIA DIN CALLATIS. 75 de 5to|xj3poe), purtat de A7)|X7]X7jp (ibid., p. 74), ca şi acelea de ^X6tj şi xXo6xapicoc, -strâns înrudite cu epitetul de e5xXooc (ibid., p. 77). E clar, fără multe alte demonstraţii, că divinitatea căreia i se cuvine în chip firesc titlul de &o[x(3pos e Pământul: Ce ca Ay]|xtjx7)p, fie, mai firesc, ca Pi) [X'fjxTjp. Am văzut că de fapt numai această divinitate are epitete analoage' cu cel din noua noastră inscripţie. Cultul care se documentează printr’un atribut ca 5top.(3poc e însă prin excelenţă rural. E un cult al agricultorilor. Aşa precum vedem de pildă pe Zeu? Textoc (Iupiter PluviusJ adorat de un collegiu de ţărani din insula Cos: xo xotvbv x&v aop.'JtopEOO|xsvu)V rcapot Ata Tsxtov, compus din toţi cetăţenii din Cos, cu interese rurale, cari, împreună cu ţăranii, se adună spre a aduce jertfe, la altarul zeului, lui Zeus «dătătorul de ploae» (Dittenberger* Syll.1 2 II 735). In acelaş chip, vedşm că eră celebrată la Eleusis, la Athena, la Epidauros, etc., Airjp.'ifjxTjp IIpoYjpoaia (1), printr’o sărbătoare numită HpoYjpdoia sau^ IIpoTjpEata (2), imediat înainte de începerea arăturilor, ca zeiţă care pregăteşte pământul spre a primi bine sămânţa. Sărbătoarea Proerosiilor (rt eopxY] xdiv Ilpo^pootaiv: Dittenberger, Syll.2 II 628, 4 sqq.), se celebră, după Qum a dovedit Dittenberger (l. c.), rectificând pe A. Mommsen (care o pune în Boedromion: Sept.-Oct.), în lunăTPyanepsion (OGtomVrie-Noemvrie), „după primele ploi de toamnăşi anume, jertfa se făcea imediat înainte de începutul arăturilor, ca o inaugurare a muncii de toamnă. Astfel dară „pământul udat“ de cele dintâi ploi ale toamnei e epiphania prin ex-celenţă_favorabilă a zeiţei la care Grecii se închină la Proerosia. Dovada cea mai clară despre aceasta o avem în adorarea Deme-trei la această sărbătoare a ei tocmai împreună cu Zeus Ombrios şi cu Poseidon Phytalmios (cf. Hofer la Roscher, o. c., III 2999), adică cu cele două divinităţi supreme, cari dăruesc pământul însetat cu umezeala roditoare (3). Astfel dară Jt) Ato[x(3poc, sărbătorită de Callatiani la At6|x(3pta, nu e altceva decât Tt) ’OjXflpoxapfji; ori Atjjxtjxtjp IIpoY)poaîa, sărbătorită de ceilalţi Eleni la începutul semănăturilor de toamnă, după primele ploi. Sărbătoarea noastră dela Callatis are dar a fi înţeleasă ca o nouă numire a Proerosiilor şi ca atare trebue aşezată în calendarul callatian tot prin Octomvrie-Noemvrie, ca şi Proerosiile din Sud. (1) Cf. Hâfer la Roscher, Myth. Lex., III, 2999. (2) Vezi la Dittenberger, Syll* II 521, 28 şi 628, 6 şi cf. Daremberg-Saglio, IV 1, 673. 13) Vezi textele in Plutarch, Sept. sap. cotw. 15 [Mor. 158 e) şi Adu. Coloten 22,3 [Mor- 1119 f). www.digibuc.ro 76 VASILE PÂRVAN Identificarea sărbătorii Diombriilor e pentru istoria CallatidePide cea mai mare importanţă: ea ne dovedeşte, de o parte^. însemnătatea extraordinară a agriculturii în vieaţa colonilor dorieni de aici, iar de alta, prin denumirea originală dată sărbătorii, independenţa culturală a acestor coloni, cari născocesc forme nouă pentru vieaţa lor sufletească, fireşte, direct derivată din cea a Grecilor din patria primitivă. Trecem acum la Sap.o9-otvfai. înţelesul acestui cuvânt e comun: «banchet popular, public». întrebuinţarea lui la plural nu presupune de fel o sărbătoare numită astfel, ci dimpotrivă accentuează încă şi mai mult caracterul obicinuit al lui. E fără îndoeală vorba, în general, de toate banchetele publice. Pus in dooumentu] nostru la urma unei enumerări de sărbători, am Ji ispitiţi să traducem: «în sfârşit la toate banchetele poporului Callatianilor». Totuş cuvântul S'yjp.o&oivfa nu e lipsit—de altfel ca în toate actele publice la Greci—de un înţeles religios precis. Acest înţeles se exprimă lapidar într'o inscripţie din Delphi zicându-se: «waxe 6-oafav xaî 8ap.oâ-otvtav oovxeXeîV xav n6hv xtbv AsXcpmv xcp ’AicoXXam x

-thoiniile nu puteau lipsi. O inscripţip din Ancyra, notând festivităţile dela jocurile quinquennale ce se dădeau acolo în legătură cu cultul Romei şi al lui Augustus, înseamnă: (cutare magistrat, ori prezident al jocurilor, din banii săi) 8iqp.o3-avtav IScdxev, fl-eac xat xov’f]Ytov s3(oxev (CIG. (Boeckh) III 4039, r, 9 sqq.), sau: SkjjioO-oi-vîaţ 8iî*s8(»xsv; S-sac 8cţ IScoxev, âywva YOjAVtxov..., xxX. (r. 14 sqq.), sau: SYjpoS-oivfac 8tţ IStoxev Soot %oXsoiv, ’JjXttf'S-xâc 56(o 13-viq Si’SXoo tou svtaoxou, S-sac I8a)xs (r. 56 sqq.), eto., eţc. Orice liberalitate a unui particular, care fâceâ jertfe zeilor, dădeâ jocuri, ori tnstituiâ reprezentaţii de circ şi hipodrom, rămâneâ necompletă fără ospăţul public, care s’o încheie, spre satisfacerea şi recunoştinţa generală (cf. pe lângă cele citate mai sus, şi CIG. (Boeckh) II 2880 din Branchidae; add. 2143 f, din Aegina; add. 2347 k, din insula Syros; în sfârşit, mai ales, add. 2374 e, din insula Păros, unde ni se arată tot mecanismul unei atare SYjp.ofl-oivfa: jertfe zeilor, cu xavfjY^P^j Şi ca încheiere 87jp,o9-otvta, care, după hotărîrea solemnă a poporului, se ţine în gymnasiul oraşului). Onorarea lui Apollonios din Callatis aveâ deci a fi făcută^şi la toate banchelelQ publice dale de concetăţenii săi, fie în legătură www.digibuc.ro GERUSIA DIN GALLATIS. 77 cir cultul Romei şi al împăraţilor, fie după ceremoniile şi jertfele celorlalţi zei, adoraţi de numeroase thiasuri foarte înfloritoare, precum de pildă eră acel al-lui At6vooo? AaaoXXto? pe lângă templul AaooXXtetov, despre jertfele şi ceremoniile căruia avem ştire într’o inscripţie de mare preţ (anume cultul acesta se arată a fi originar, prin .Heraclea Pontica, din străvechea patrier dorică, Megara: o legătură intimă sufletească între cele trei oraşe) (1), precum eră thia-sul cu iniţiare în mysterii, al zeilo> din Samothrake (2), thiasul lui Dicftysos Baccheus (8), de sigur şi al lui Apollon Agyieus (4), în sfârşit o sumă altele (5), necunoscute nouă după numele zeilor cari le ocrotiau, ci numai după decretele lor publice, în oari vedem con- • secvent indisolubila legătură dintre vieaţa oraşului, cu formele oficiale ale activităţii publice, şi vieaţa thiasurilor, cu formele neoficiale, dar, ca elemente creatoare, încă mai importante, ale aceleiaş activităţi publice (cf. AEM. XI 85, 35: eoepyexav p.lv zoo Sâp.00 - 664, ool. II. (2 0 ctxâiv Ypaitt^jeră. totdeauna aşezată la adăpost de intemperii, subt un coperiş Cf. pentru toate acestea, Boeckh, CIG. II p. 665. www.digibuc.ro 80 VASILE PAhVaN Trecem acum la începutul decretului pe Care îl dăduseră cele două colegii cetăţeneşti după vârstă, oi veac şi oi Ii. (voir F. Susemihl, Gesch. d. griech. Litt. in der Alexandrinereeit I, p. 681). A l’âpoque romaine, Cnlla£Vi continue â etre un important centre com^ mercial. Cependant, â partir du II-eme siecle, sous Marc Aurele et ses suc-resseurs, la direction des affaires publiques est confi^e aux repr6sentants du pouvoir central, curatoret, reijpublicae, 6lrangers d’origfne, envoyfa par www.digibuc.ro 86 VASILE PÂKVAN l'empire pour răorganiser l’administration dăsordonnăe des Grecs habitant ces parages. Une inscription de Sidyma en Lycie, qui se place vers 180 apres J.-Chr., nous fait connaître un Xoyiaxijţ KaXXattavfiv tcăXeo); Miiatas, qui est romain par Je nom, le droit de cită et la dignită senatoriale: Tib. Claudius Telemachus, mais grăco-lycien d’origine, & savoir de Xanthos; il est vrai que vers la fin du II-eme siecle il răbssit k devenir Adusul (Cagnat 1QR. III 581; Pârvan, Histria, IV p. 629)* Bien plus, meme k l'ăpoque tardiye romano-byzantine, Callatis conserve un bien-etre relaţii (voir Ies intăressantes dăcouvertes de mon collabora-teur D. M. Teodorescu, dans Ies AnnaJes de l’Acadămie Roumaine) et ses relations traditionnelles avec l’ătranger. Ainsi, nous trouvons verp le V-eme siecle un Syrien hellănisă, au nom romain de Synplikios, fils de Kassianos, de profession avocat-jurisconsulte (vopix&ţ xijv âxnrafjprjv) qui, ayant văcu ici ju^que dans ses vieux jours avec sa femme, s'ăteint «avec l’espoir de la ră-surrection» et de «la vie 6temelie (AEM. XI-32, 31). * _ * * Le nouveau document, dăcouvert parmi Ies matăriaux extraits des ruines antiques pour servir au nouvel'%diGce de l’ăglise grecque .de Mangalia, est tres mal conservă (pour la description et la restauration des deux îrag-ments dont se compose le texte actuel, voir plus haut page 60—61 et le dessin de la page 61, ainsi que la planche hors texte de la fin). Le con-tenu du document, tel qu’il răsulte des restitutions que nous proposons cir dessus, est le suiv&nt. Un riche citoyen de Callatis, vu l’ătat prăcaire 4es-finances de la viile, offre spontanăment d’assumer la charge d’iywvofi-exTjs. Sur sa fortune, il fait faire brillamment Ies sacrifices et Ies repas rituels. Les Calţatiens le pro-clament gymnasiarque. En cette qualită, i\ răorganise le Systeme d’utilisa-tion du gymnase par les quatre colleges des citoyens, groupăs par âges': enfants, ăphebes, jeunes hommes et vieillards; ilapporte de riches sacrifices k l’occasion des fătes et offre de brillantes cărămonies en l’honneur des dieux. C’est lui enfin qui, le premier, institue la făte năocorique des vieillards, et alloue â cet effet un fonds dont les intărâts doivent servir au col-lege des vieillards de Callatis (gărusie) pour călăbrer chaque annăe cette făte particuliere. Pour tous ces bienfaits, les Callatiens dăcident d’honorer publiquement Apollonios et de lui confărer les premierea distinctions de la cită: < des inscripţiona AEM. VI qui Sbnt -'toutes faussement indiquees www.digibuc.ro 90 v abile par van comme originaire3 de Callatis. Oette perBistanoe du dorisme, que main-tenaient particulierement vivant & Callatis Ies ătroites relations entrete-nues par la citi avec sa metropole l’Heraclie Pontique, a sans doute contribui dans la plus large mesure 4 la«conservation du caractere primitif de Thellinisme local, avec seS antiques institutions religieuses, et a iti une des causes importantes de la florissante civilisation de Callatis, dans sa permanente rivaliti avec sa voisine ionienne plus heureuse, Torni. www.digibuc.ro Vasile Pârvan, Gerusia din Callutis. Analele A. R. — Tem. XXXIX. — Memoriile Secţ. Istorice. www.digibuc.ro DIN RELAŢIILE FRANCO-ROMÂNE. UN SCRIITOR FRANCEZ DESPRE ROMÂNI ŞI UN SCRIITOR ROMÂN IN FRANŢA: ELIAS RfiGNAULT şi GRIGORE GĂNESCU DE N. IOBOA.. Membru al Academiei Romane. Şedinţa din 4jl7 Noemvrie 1916. In momentele când numele culturii se iea în deşert de oamenii cari distrug la noi mănăstiri străvechi, cuprinzând comorile unei arte unice, şi urmăresc cu bombe ucigaşe pe o Regină care*şi plânge copilul, în momente când aceleaşi bombe cad la doi paşi de mormintele venerate ale Regelui Carol şi Reginei Elisaveta, cred că trebue să dăm tuturora priveliştea unei munci în adevăr culturale, care înseamnă şi iubire pentru prietenii neamului nostru şi lipsă de ură faţă de acei oameni de ştiinţă cari, aparţinând poporului care încearcă a distruge un Stat naţional şi viitorul unui popor întreg, rămân membri de onoare ai instituţiei noastre. De aceea Academia îşi reîncepe comunicaţiile ca în vremile când primejdia nu stătea deasupra capetelor noastre şi, ca şi poporul pe care-1 reprezintă cultural, ea priveşte cu încredere rezultatul final al sforţărilor sublime pe cari le face soldatul român. £lias R6gnault. I. La 1855, când, de pe urma răsboiului Crimeei, se aşteptă o nouă organizaţie, pe baze de libertate şi naţionalitate, a «provinciilor dunărene», a «Principatelor», o carte apăru pe care o întrebuinţăm şi astăzi pentru a fi lămuriţi miai repede asupra împrejurărilor re- 6 * www.digibuc.ro 02 N JORGA voluţionare dela 1848, «Istoria politică şi socială a Principatelor Dunărene» (Histoire politique et sociale des Principautes Danu-biennes). îndată opera a fost tradusă şi în româneşte, la Iaşi, de Dr. A. Fătu. Despre Elias Regnault el insuş care nu eră nici un Michelet, nici un Quinet, prietenii cei mari ai Românilor în sfânta epocă romantică — nu s’a spus nimic. Totuş istoricul lui Napoleon I, al guvernului provizoriu din 1848, al Angliei, al Irlandei, biograful lui O’Connell, traducătorul cel dintâiu al lui Carlyle, nu este un necunoscut. Fiu al unui Francez şi al unei ■> Engleze, născut şi crescut în Anglia, el se bucură de stima generală pentru rectitudinea unui caracter pe care vremile, duşmane regimului liberal dorit de dânsul, nu-1 putuse înco\oiâ. Când redactorul dela «Avenir naţional» muri, de o congestie cerebrală, la 1868, în vârstă de 67 de ani, prietenii plânseră pentru-omul bun şi amabil, «calm, blând, cam trist», «una din acele figuri paterne, cari îndată fac să se nască simpatia», tovarăşii de idei putură preţui pe «unul din decanii presei democratice», pe soldatul «care toată vieaţa lui luptase pentru aceleaşi idei, cari erau idei de libertate», dar oricine a trebuit să şi-l păstreze în minte, respectuos, ca pe < unul dintre acei oameni cinstiţi a căror vieaţă, aproape obscură, e totodată un exemplu şi o mângâiere.» (1 încă din 1843 el se ocupase de ţerile noastre. Intr’un articol din «Revue Independante) 25 Iunie, iscălit «Regnauld», — nu pare a fi călătorul în Orient M. Regnauld, după 1850 bibliotecar la Consiliul de Stat, (2) — el se ocupă d& «Principatele Dunărene), de «Românie» sau «Moldo-Valachie». Sunt aici aceleaşi idei despre fatala descompunere a Imperiului Otoman, despre nevoia de a nu-1 lăsă înlocuit cu altă Putere, despre drepturile naţionalităţilor creştine supuse şi datoria Puterilor apusene de a le da sprijinul lor mântuitor. Aşteptând un congres la Constantinopole pentru regularea întregii chestiuni a Orientului, el caută deocamdată să explice căderea, în 1842, a lui Alexandru Ghica, discutată, dar,, după el, fără înţelegere, şi în Camera franceză. Fără a face citaţii, dar întrebuinţând, ca pentru discursul bătrânului Ilăjdău, publicaţiile în două limbi ale lui Asachi, scriitorul francez face istoria celor dduă ţeri încă dela începuturilş lor pre- 1 L’Uluslration pe 1868, I, p. 19. Gf. aceeaş publicaţie pe 1849, II, pp. 238—9 ţi pe 1851, II p. 159. 2 P*ntru cartea lui Voyage en Orient», v. Revue Tl'Orient, seria noui, II, pp. 191—2. www.digibuc.ro DIN RELAŢIILE PRANCft-UOMANE 93 romane pentru a ajunge apoi la subiectul său. In "partea a doua se caută mai ales să se facă dovada că Rusia n’a isprăvit, în realitate, nimic pentru Principate, unde ccvrea să închidă intrarea Francezilor şi Englezilor» (p. 544), ba chiar cu inconştientul ajutor al acestora. Protecţia acestei Puteri, nefiind acceptată formal de protejaţi, îi pare ilegală. Unele ştiri, ca refuzul Agenţiilor austriaco de a primi paşapoartele româneşti pentru Monarhie ţp. 548, nota 1 , par să arăte o prezenţă, fie şi trecătoare, a scriitorului la Bucureşti sau la Iaşi. El declară apoi că primiâ scrisori din cea dintâi capitală (p. 548, nota 1). Soluţia la care se opriâ el încă de atunci (p. 551) eră independenţa acestor teritorii de maro importanţă pentru Apuseni, putând fi «aliaţi sinceri şi puternici pentru a apără ideile democratice contra Monarhiilor Nordului . O naţie latină, care şi-a păstrat aşa de îndărătnic lege, limbă, datini, autonomie, o naţie «subt două raporturi (ă double titre)» el se gândeşte h, amestecul sângelui celtic cu cel trac, «sură a naţiei franceze», o naţie cu merite istorice mari, o aliată încă din 1396 a «Franţei în Orient», o ucenică devotată a nouăi Frânte, nu merită oare măcar atenţia de care s’a bucurat de curând Egiptul lui Mehemed-Ali? II. Jtevenim la lucrarea din 1855. Prefaţa, de mare avant al cugetării, e şi de o libertate a gândirii absolută. înlăturând calculelp diplomaţilor şi .grija lor de a oepoti o Turcie, căreia cred că garanţia lor ii poate infuză sânge viu, Regnault vede în rasboiul ce se urmează un sfârşit mai «onorabil», dar şf mai t prompt», al Turciei, condamnată încă din clipa când titlul său do stăpânire faţă do naţiile creştine, puterea, a dispărut. Aceste naţii, deci, trebue să reintrenn dreptul lor, înlâturându-se, cum se face, altă forţă, altă silă, care încearcă, în numele Crucii chiar, a i se substitui. Astfel, şi numai astfel, Franţa ar găsi un sprijin acolo chiar unde aduce o aşa de mare jertfă. Intre creştinii slavi, Regnault descopere o insulă latina, «poporul moldo-valah», «între Tisa, Nistru şi Dunăre , în număr, exact, de 7.767.000 de oameni, pe lângă cari s’ar adaoge «aproape 2.000.000 de Români împrăştiaţi in grupuri de 50 la 60.000 în Bulgaria, în Serbia, în Podolia, în Ungaria şi în Macedonia». Ei sunt, in energia păstrării lor, pentru, latinitate «un noroc», mie bonne fortune. www.digibuc.ro t)4 N IORGA Deci «momentul a venit să se întărească această naţionalitate şi să i se asigure viitorul prin concursul hotărît al Puterilor apusene». Altfel se vor găsi alţii, mânaţi de alt interes, cari o vor face. O parte dintâi e geografică şi istorică. Regnault a cetit pe Cantemir, Carra, Thornton, Zallony, Desprez, Saint-Marc Girardin, Billecocq, Colson, Ubicini, Aurelia Ghica-Soubiran şi Bellanger, dar mai ales pe Vaillant, de unde a luat multe lucruri minunate : nu crede oare că Focşanii înseamnă «hotar» şi că a fost fundat, în tovărăşie, de Mateiu Basarab şi Vasile Lupu? Eliad i-a furnizat date despre instituţii. Observaţii juste sunt amestecate cu amănunte co* mune: astfel constatarea că răspândirea limbii franceze s’a făcut prin mijlocul ofiţerilor ruşi, că Bucureştii sunt «o adunătură de sate, fiecare cu biserica lui» (p. 10). Să semnalăm amintirea — după ce izvor? — a petiţiei îndreptate către Bonaparte ca prim-consul de Banul Ghica, de Brâncoveanu, de Scarlat Câmpineanu, de Moldovenii Catargiu, Sturdza şi Beldiman, cerându-i ajutorul Franciei şi c autorizaţia pentru cele două provincii de a se constitui ca Republice» (p. 102). Când e vorba de Mihaiu «Suţu, Domnul dela 1821 al Moldovei, autorul adaoge p. 117, nota 1) că tot el eră în 1854 «şeful eteriştilor din Atena», agitând pentru realizarea noului Imperiu bizantin. Pentru vremea, mai noua, a Regulamentului Organic, se pare ca Billecocq, fost consul la Bucureşti, autor al scrierii: La principaute de Valachie som le Hospodar Bibesco 1847), îi comunicase notele sale. Cartea ajunge deci un izvor de mâna întâia. Povestirea e amănunţită, dramatică, plină de epizoado. Avem astfel expunerea Întrevederii consulului cu cneazul Miloş.— coloarea antirusească e însă din operele lui Eliad şi din cartea lui Ion Ghica (G. Chainoi despre «ultima ocupaţie» Se vede că s’a ajuns la partea vie, şi pentru autor, specialist în istoria agitaţiilor, conjuraţiilor şi revoluţiilor, şi pentru aceia cari-1 rugaseră să sArie cartea, refugiaţii din Paris ai revoluţiei dela 1848. Că e vorba de apărarea lui Billecocq, care publicase, de altmin-terea, însuş broşura anonimă: La Valachie sous le Hospodar Bi~ besco, se vede din flecare pagină, plină de anecdote pipărate despre persoane jncă în vieaţă şi de revelaţii inedite, publice şi casnice. Aflăm astfel că, în momentul când intrigi femeesti lucrau pentru ca Guizot să înlăture pe supărătorul consul, a fost vorba de numirea în locul lui a lui Ferdinand de Lesseps, el însuş — marele inginer al canalului de Suez şi a lui Adolphe Barrot. &e dă, de www.digibuc.ro DIN KELAflILE FRANCO-ROMAN E 95 altfel, şi comunicarea oficială a înlocuirii pp. 250—1 . Cu indignare Regnault denunţă slăbiciunea Ministerului francez, influenţat de legăturile princesei ruse de Lieven CuGuizot: se urmează deci cu apărarea cauzei lui Billecocq. Nu se uită nici cuvintele spuse de Guizot la plecarea noului consul, de Nyon: că a cedat stăruinţelor Ducelui de Broglie, prietenul lui Bibescu (p. 252), precum nici mustrările ce aşteptau pe acesta la Paris, pentrucă, rupând la urmă cu «Hospodarul», urmase «linia dreaptă». Se arată apoi cu ce măguliri a primit Domnul pe noul consul, făcând a i se găti casa şi grădina. Compilând, Regnault analizează apoi, pentru a face să se înţeleagă rostul mişcării dela 1848 în Principate, starea deosebitelor categorii sociale, mai ales, fireşte, dupaEliad, sau şi după «Ques-tion economique) a lui Bălcescu. (1) O grămadă de anecdote, mai mult sau mai puţin autentice — ca aceea a pieptenului de bagă al soţiei generalului Sebastiani, care ar fi prostit pe boieroaicele din Bucureşti, — înfloresc vioaia povestire. Intre altele se pretinde’ că Bouquet n’a putut desemnă ţărani, decât dacă-1 păziau jandarmii şi că un Ţigan eră să omoare pe cunoscutul desemnafor, fiindcă săvârşise cine ştie ce necunoscut păcat faţă de dansul (pp. 280—1). Pentru Ţigani, Vaillant «comunică documente inedite» (p. 346, nota 1), Tratând despre clasa mijlocie, autorul arată cari sunt, relele ce rezultă din caracterul ei străin. «Grecii în Muhtenia», spune el, «şi Evreii în Moldova nu aparţin naţiei. Poarte departe de a .forma o legătură între popor şi boierie, ei sunt o piedecă la orice apropiere şi despart, m edificiul social, vârful de baza. Ocupând locul care aparţine indigenilor, ei împiedecă poporul de a se ridică, boierimea de a se întări şi se Iasă asupra amândurora ca păsările de pradă, îngreuind proprietatea şi despoind pe cultivator. Câştigurile ilicite concentrate în mânile lor nu sunt decât izvoarele altor jafuri şi, în loc să se îmbogăţească prin activitatea regulată a unui comerţ legiuit, ţara sărăceşte prin meşteşugul de reputaţie rea al unor agenţi vicleni. «O bună parte din mustrări trebue să revie boierilor. Trândavi şi stricaţi, nedestoinici a-şi supraveghiâ măcar interesele lor, ei arendează moşiile lor la Greci Şi la Evrei. Aceştia ieau adesea sub-arendatori de neamul lor, şi câştigurile speculatorilor şi subspecuja-torilor se ridică asupra plugarului. Plaga aşâ-numiţilor middle-men ___________ i (1) Sunt însă şi ştir! căpătate direct. Un mare boier din Moldova îi spune astfel că cele douăsprezece zile iţe lucru legal ţărănesc .înseamnă de fapt 365 (p. 3U. www.digibuc.ro fiG \. IOl’GA din Irlanda se găseste şi în loâta mtindşrea Principatelor. Şi îrfcă închirierile nu se bazează nici pe valoarea pământurilor, .nici pe întinderea lor, ci pe numărul ţăranilor legali de ele; cu alte cuvinte nu arendezi pământul, ci pe ţăran. Iată ce se cheamă în aceste teri mareajculturâ: e exploalarea in marş a populaţiei agricole.» (1) ^i el cere, hotărît, c excluderea Grecilor şi Evreilor dela toate caile comerciale», fie şi numai ca o «măsură trecătoare, dar ajunsa nea] arata). Căci comerţul, ca să se stabilească cu folos şi loialitate, nu laşa sa fie necinstit prin odioase exemple. Când nu vor mai fi nici Evrei, niri Greci, localnicii vor îndrăzni a se face şi a se zice negustori. 2) încheierea lui e,. in scurt, aceasta: «fără clasa mijlocie, Moldo-Yalahia va rămanea ce a fost până aici, o tară cu sclavi, fără putere, fără vieaţă şi fără viitor.» ţ3 Revoluţia dela 1848 e descrisă întâiu în Ardeal, unde «Maghiarul nu vrea să devie Austriac», dar vrea ca naţionalităţile să înceteze de a fi ce sunt, pentru a se face maghiare. Gerando, prin scrisoarea lui despre Ardeal, şi Dimilrie Brătianu, în «Scrisori ungro-române» din 1841, 3) îi sunt călăuze, iar laptele mişcării ungureşti sunt date după Desprez, t Les peuples de FAutriche et de la l’urquie). Pentru momentele de căpetenie din manifestaţia Romanilor de peste munţi în 1848 i s’au tradus" părţi le respective din «Istoria Românilor din Dacia Superioară» a lui Papiu Ilarian. 1 * 3 1 Les Grecs en Valaquie, les Juifs en Moldavie n appartiennent pas â la nation. Bien loin de former un lien entre le peuple et la boyarie, ils sont obstacle â tout rapproche ment et sâparent, dans l'edifice social, le somroet de la base. Occupant la place qui ap. partient aut indigenes, ils empâchent le peuple de s’elever, la boyarie de se fortifier et fondent sur tous deut comme des oiseaux de proic, grevant ia propriete et ddpouil-lanţ le cultivateur. Leurs gains illicites concentres en leurs mains ne sont que les source9. de nouvelles rapines, et, au lieu de s’enrichir par l’activite reguliere d’un commerce le time, lo pays s'appauvik par l’induslrie mal famce d’astucieux agents. Lne bonne part des rcproches doit rcvenir aux boyars. Oisifs et dissolu«, incapables de surveiller merne leurs propres interâts, ils ailerment leurs proprietes aux Grecs el aux Juifs Ceux-ci prennent souvent des sous-fermiers de leur race, et- les beneffces des tiaitants et sous-traitants se prclexent sur le cultivateur. La plaie des middle men de 1 Irlande se ratrouve dans toute l’âtendue des Principautes. Et, encore, ce n’est ni sur la valeur des teVres, ni sur leur ctendue, ni aur les frais d’exploitation que se fondent es baux: c’est sur le nombre des paysans qui y sont attachâs; en dautres termes, on n'alferme pas la lerre, mais le paysan. Voici ce qu’en ces pays on appelle la grande culture: cest lc ploitation en grand de la population agricole. (2) < Car le commeroe, pour s’etablir avec profit et loyaute, ne veut pas ÎStre deshonorc par d’odieux oxemples. Quand il n y aura plus ni Juifs, ni Grecs, l*>s indigenes oserant e fflire et so dirc commercants — Pp. 349-50. 3 «bans las e moyenne la Moldo-Valaquie lestera ce qu dle a 6le ju cju'ici:un pays A esclave , ans force, san iporale ct suns avcnir.» P. '350 www.digibuc.ro 97 «IN RELAŢIILE FRAXCO-ROMANE Asupra lucrurilor din Moldova se trece uşor; cele din Ţara-Ro-mânească sunt înfăţişate, în.acelaş timp, după Ion Ghica şi după Eliad. Ca întâi printre fruntaşi se înseamnă fraţii Goleşti, Teii, Magheru, asămănat cu Teseu ori cu Pirrthous, apoi cu «cavalerii din evul mediu» (pp. 391, 393 . Omul «cu faţa ciudată», «Tătarul» Eliad, «personaj aparte în lumea munţeană», vine numai pe urmă, şi, ca «istoric nepărtenitor», Regnault fiu îndrăzneşte a se rosti-între lăudătorii şi criticii lui Ion Ghica, în primul rând, cari, spune el, au avut totuş motivele lor în «defectele de caracter» şi «ne-dibăciile personale» cari-1 deosebesc. Cu dreptate recunoaşte ca defect de căpetenie bolnava bănueală a acestuia faţă de toţi, în toate împrejurările, aplecarea Iui de a înjosi pe oricine pentru cuvinte egoiste. «Cu Eliad, toţi cei ce nu cugetă ca el, ori nu lucrează cu el sunt învinuiţi de trădare ; când nu urmezi calea lui, eşti corn* plicele Rusiei; pare că nu este nimic la mijloc între Eliad şi Ţar.» (1) «Ar fi fost de dorit să şiibă, pe lângă atâtea însuşiri, rezervă şi bun gust.» Portretul e foarte exkct, pentru un străin mai ales, de o exactitate cu adevărat uimitoare. Foarte bune sunt şi medalioanele în cari ni se arată popa Şapcă, Ion Ghica, Brătienii, despre cari e permis a crede că aveau păcatul de a fi prea de tot Parizieni», (p. 403), Rosetti, asemenea cu ei. Revoluţia dela Bucureşti e prezentată foarte pe larg şi cu mult adevăr, urmându-se ca izvor de căpetenie memoriile franceze ale lui Eliad. Povestirea e însă critică dela un capăt la altul, preocupată de cauze, şi de o frumoasă nepărtinire. El regretă că nu s’a cutezat să se trateze «chestia vitală, singura din care putea ieşi regeneraţia ţerii: chestia proprietăţii.» (2) Bălcescu i-a fost aici, cu broşura lui franceză, un bun sfetnic. Din Desprez şi din lucrarea lui Felix Martin, Guerre de Ilon-grie en 1848 tt 1849, Regnault va luă apoi ceeace priveşte urmarea împrejurărilor din Ardeal. In sfârşit pentru «Domniile dela Balta-Liman, el se va adresă la broşura anonimă, nedreaptă şi violentă faţă de administraţia lui Ştirbei, «Coup d’oeil sur l’administration de la *Principaute de 1 Avec Hâliade, tous ceux qui pensent pas ronirne lui ou nagissept pas avec lui sont accusâs de trahison; quand on ne suit pas sa voie, on est complioe de la Russie; il semble qu’il n’y ait -pas de milieu entre Heliade et le Czar.j P. 398. 2 La question vitale la seule d’ou put sortir la r<'jgii 2n6ration du paj s la question de la propriete P. 439. •I ele A R -r- ţ iu XXXIX — I S c( / ( ce f www.digibuc.ro 98 N. IORGA Valachie de 1840 â 1853, par un Valaque» (Paria 1854). După informaţii orale, pretinde in plus că, după izbucnirea, in 1855, a rasboiului, Bibescu, Ştirbei, Mihaiu Sturza şi Grigore Ghica s’ar fi unit pentru a oferi, in scris, Principatele Austriei, şi că aceasta ar fi trimis la Bucureşti şi la Iaşi pe «un oarecare maior «Th» [ornton], spre a recruta aderenţi (pp. 512-3). Şi el ştie) ceva despre negocierile Românilor revoluţionari cu Turcia^când spune că în primăvara anului 1854 qn'u ce put" s m aienir. 131 u\pllo 18jj |>. www.digibuc.ro 102 V 10RGA A de spirrt care-1 făcu sa se iniţieze repede în cunoştinţa evenimentelor mari şi caracteristice din desvoltarea omenirii. El insuş ne va spunerea a petrecut câtva timp în biurourile Mi-n sterului de Culte. (1 Pe la 185B, trebui să meargă la Berlin, unde avu convorbiri cu persoane aparţinând lumii diplomatice, după mărturisirea sa, care nu e lipsită de oarecare mândrie tinerească. La întors dă, cu fratele său Barbu şi cu un Vasile Petroni, două fascicole dintr’o Istorie generală, de care ne vom ocupă cu alt prilej.(2) Indata după aceasta, în vremea când oştile biruitoare ale Puterilor apusene pregatiau o altă formaţiune a Orientului, Gănescu eră la Paris şi de aici publică el, la o firmă din Bruxelles, unde apăreau cărţile de politică în plină libertate, o scriere franceză destul de întinsă asupra «Ţerii-Româneşti dela 1830 până astazi, viitorul său .(3) Este o parte descriptivă, bună, mai ales pentru un autor aşâ de tânăr Câteva note de istorie mai veche, dar, potrivit şi cu titlul, ceeace se schiţează e epoca Regulamentului Organic. Nu lipsesc statistici (p. 129 şi urm. asupra deosebitelor producţii şi schimburi. Dar ce e mai interesant sunt notele, foarte bogate şi de o preci-ziune remarcabilă, asupra activităţii literare desfăşurate în Principatul muntean dela 1830 înainte: e vorba de Văcăreşti, de Mu-muleanu, de Cârlova, de Eliad, «patriarhul poeziei româneşti», de Alexandrescu şi de Boliac, de Rosetti, de Bolintineanu şi de... 'Aricescu, de Bâlcescu, in care recunoaşte, cu emoţie, pe creatorul prozei româneşti, de profesorii şi oamenii de ştiinţă Eufrosin Poteca, Moroiu, «rigidul istoric), Tlorian Aaron, de Simion Marcovici^ de Launan şi Maxim, de Poienaru şi Aristia, de Alexe Marin şi Baraş, (4 de Ioan Maiorescu, iar foarte pe larg de Francezul Vaillant, ale cărui merite le înseamqă cu pietate, deşi declară că vârsta l-a împiedicat de a-1 cunoaşte personal. (5) A cetit şi cronicele din Magazinul istoric, şi din Istoria Generală citează un pasaj plin de olorificarea trecutului şi de speranţele unui viitor asemenea. (6) (1) lbtd, p. 53, nota 1; p. 234, nota 1. (2) Vezi Revista Istoiica pc 1920 (3) Titlul fiancez In nota. (4) P. 1C8 şi urm. (5) P. 103 şi urm. A. p. 107, nota: Trop jeune pour avoir connu personnellemenl M Vaillant. (6) P. 154 O temps passls de ma patrie, o temps de gloire et de patriotisme 1 Puisse-je rouver dans 1 avenir une esp6rance egale au\ chers souvenirs que vous rappelez & nos O6n£rations 1 auteur, Introduction de l’Histoire generale Acrite en langue valaque). www.digibuc.ro 1>1N RELAŢIILE fraxco-romane m Tânărul e Încălzit de cele mai frumoase sentimente patriotice. El constată, mişcat, că la fiecare pas din istoria ţerii sale sunt nenorociri, e sânge, -sunt planşete, uri, invidii, dar, ca şi Bălcescu, pe care-1 admiră aşa de mult, e încredinţat că poporul românesc are o misiune divină eare-1 va împiedica de a peri, şi această misiune e acum culturală: «Nimeni nu poate atinge existenţa acestui neam fără a săvârşi un atentat, fără a se face vinovat de crima unei laşe civilizaţii.» (1) Doar Chiselev Insuş a spus că «de multe Jucruri frumoase e în stare această naţie.» (2) Preocupaţiuni morale, cari s’ar putea aşteptă mai puţin, pe această vreme de uşurătate, la unul care va fi avut doar vreo douăzeci de ani, se amestecă adesea. «Regula nouă», adică noul regim, pe care o primeşte toată lumea, jertfind bucuros o parte poate prea mare din tradiţie, ii vădeşte lipsurile ei, cari sunt: «libertinajul şi puţinul respect pentru onoarea familiei,» şi el crede că a găsit şi motivele: instrucţia superficială a boierimii, pe care o imită şi restul populaţiei orăşeneşti, luxul exorbitant^ şi sârguincioasa cetire a romanelor uşoare; se neglijează creşterea femeii (3 şi se reduce prea mult civilizaţia serioasă a Apusului la «maniere > (belles mani&res) Cartea îşi vădeşte însă adevăratul scop, care nu e nici expu nerea şi nici morala. Se prevedea sfârşitul marelui rasboiu, şi el eră să hotărască şi asupra soartei terilor dela Dunăre. Tânărul Roman nu vrea să facă romantism; el caută să dovedească necesitatea pentru civilizaţia europeană şi interesele ei a existenţei noastre politice. Un înfloritor comerţ poate răsplăti pe negustorii din Apus. Dar, dacă atâta nu ajunge căci acest comerţ se poate face, ori care ar fi forma politică, — autorul atrage atentia prietenilor Turciei că Această ţară nu se poate regenera prin ea însaş, că popoare — va zice el aiurea, — ca Bulgarii, Bosniecii şi Albanezii sunt prea înapoiate, prea puţin definite şi prea defectuoase în credinţă pentru a îndeplini aceast^operă de refâcere a Imperiului. (4 Din potrivă, Romanii, cari au interes să meargă alături cu Puterea suzerană, sunt mai înaintaţi în cultură nu numai decât supusii Sultanului, dar şi decât vecinii lor din Rusia. A recunoaşte si a 1 (1) Pp. 8, IC. (2) EHe est apte â bien de belles choses cette nation. P. 19. (3) Le peu de soins donnd genâralement â la oulture du coeur de la leunesse P, 93 (4) V. Diplomaţie H nationah'tt p 66. www.digibuc.ro 104 N. IOttfiA întări deci aceste «Principauţes Roumaines» înseamnă a da Turciei înseş, pe singura, cale posibilă^puteri nofcă. (1) Ce forrtiă trebue să lK se dea însă? Aici apare tendinţa. Ii trebue, pe lângâ*JJnire şi recunoaşterea vechilor -tratate, pe lângă protecţiunea colectiyă a Puterilor, pe lângâ.Iegi nouă, mai potrivite, —»iar, în amănunte, reforma agrară, desfiinţarea sclăviei, Secularizarea averilor mănăstireşti — un Guvern constituţional, reprezentativ, având în frunte o dinastie indigenă. (2) Orice străin ar chemă în minte, spune el, pe Fanarioţii -aşâ de urîţi. Vechiul xi 6sXetc, BXor/s al Grecilor li se ya păreâ că reapare în vreun germanic «Was wîllşt du, Walache?». Dacă Domnii de ţară, dobândiţi prin neuitata mişcare a lui Tudor, n’au avut o stăpânire liniştită, aceasta se datoreşte numai intrigilor străine, cari, aouma, ar fi să înceteze. S’ar găsi, apoi, oameni cari sa stea în cale oricărei tentative de a le reluă. Expunerea istorică are scopul să arăte cine ar puteâ Ocupă cu demnitate acest loc de stăpânitor român. Subt Regulamentul Organic, care i se pare o operă .legislativă foarte remarcabilă pe vremea'1 ei, o Domnie vrednică de laude, pentrucă aveâ singura grijă a «binelui patriei», a fost a lui Alexandru Ghica, dar ea a căzut prin abuzuri şi uneltiri (şi aici se vorbeşte cu simpatie de Billecocq), (3) Speranţele trezite de Bibescu ar fi fost repecle înşelate din oauza caracterului acestui prinţ, care a lpvit In drepturile ţăranilor şi în Limba naţională ca bază a învăţământfilui^Revoluţia nu ^pasionează pe scriitor: neavând în fruntea ei un om de autoritate, nesatisfăcând un interes general, nestăpânind de fapt nici o singură clasă, ea s’a stinş în «indiferenţa publică», deşi printre tineri erau oameni curaţi şi fără interese personale (rolul Jui Eliad e trecut cu vederea; broşura lui Ion Ghica se citează). Atunci vine administraţia, excelentă, a Caimacamului Constantin Cantacuzino, «prinţ» după lăudătorul lui, care e şi singurul. Se pune în relief afabilitatea şi înţelepciunea lui, grija de Finanţe Şi de Culte — cu semnalarea ajutătorilor, un Belu, un Costescu, — de căile de comunicaţie, de ţărani. Domnia lui Ştirbei serveşte numai pentru,ă fixă contrastul. (4) * 1 ____^_____. 1) P. 60 şi urm. Gănescu pare a cită şi altă lucrare a lui, «M^moires sur lc* condi-tions d’existence des Principautes Danubiennes» (p. 266, nota 1). (2) Pp. 176-7. (3) P. 28. (4) P. 44 şi urm, www.digibuc.ro blN RELAŢIILE ERANCO-IîOMXnE 10.i Iată deci in ce parte trebue să se uite Puterile, dacă nu vor să atingă în «Domnia indigenă» «una din cele mai scumpe prerogative ale naţiei» (1). Ar putea fi vorba de bătrânul Alexandru Ghica, de Logofătul Alexandru Grigore Ghica, (9) dar dinastia este, de fapt, aiurea: într’o familie care, la epoci deosebite, a păstrat numele' ei pe cele mai frumoase pagine ale analelor muntene şi care astăzi, prin înalta-i poziţie socială, prin av6rea-i considerabilă, prin serviciile aduse Statului, prin purtarea-i totdeauna plină de moderaţie, şi-a câştigat iubirea şi stima tuturora. E familia prinţului Constantin Cantacuzino», (3) Nu e vorba însă de bătrân, ci de fiul său Ioa'n, crescut în Franţa, care, director la Justiţie,. ministru la acest departament subt ocupaţia otomană, a ajuns, la 29 de ani, să poată fi calificat de însuş consulul rusesc Ilalcinschi drept «omul cel mey eminent» din ţară. II. Planul «canlacuzinesc» al lui Gănescu rămase la un loc cu alte planuri, cari erau mult mai serioase. De altminterea nici scriitorul din 1855 n’aveâ de gând să stărue asupra lui. El nu mai tratează măcar chestia românească, a cărei discuţie erâ să mai dureze patru ani de zile. Gândul lui erâ acum la întreaga problemă- a naţionalităţilor, din care chestiunea românească fo'rmâ numai un capitol. Erâ îndemnat să-şi încerce logica şi verva în acest domeniu printr’o îndoită opoziţie făcută acestui principiu de naţionalitate în care credea. Intâiu printr’o formă degenerată a naţionalismului, care e>egoismul naţional excluziv, gata, în graba de a-şi atinge ţinta, cu sau fără sofisme, să denege în acelaş moment acelaş drept altor naţiuni. Aşâ făceau Polonii, pe cari chestia pe care o numiau «basarabeană» îi încurcă în socotelile lor de oportunism şi cari, ca Reczyiîski, oferiau bucuros, ca din avere străină, Principatele Austriei, în schimb şi pentru Italia. Şi, în al doilea * 3 ţi) «Le gouvernement indigene esf devenii pour Ies Valaques une des plus cheres prerogatives qu’ils se soient roservdes.» P. 213. .(2) P. 225. (3) «Une familie qui, â des cpoques diverses, a conserve son noim sur Ies plus belles pages des annales valaques et qui aujourd’hui, par sa haute position sociale, par sa fortune considerable, par ses Services rendus â 1’EtaVpar sa conduite toujours'pleine de moderation, s’est acquis l’amour et l’estime de tous. Cest la familie du prince Constantin Cantaouzene.» P. 231. www.digibuc.ro 06 N. ÎORGA T rând, principiul naţional era combătut de puternica asociaţie, care, şi după splendorile triumfătoare ale Expoziţiei universale din 1855, se făcuse intre industrialismul, străin, în avântul său, de hotare naţionale, între cosmopolitismul comod al claselor îmbogăţite şi petrecătoare şi între calculul rece, de realităţi, al pozitivismului filozofic la modă. Apărătorii dreptului naţionalităţilor erau priviţi mai mult ca nişte romantici întârziaţi, aproape ca nişte tăgăduitori ai lucrurilor cari sunt şi ca nişte duşmani ai civilizaţiei care, ca să înainteze, trebue să respingă, să calce în picioare şi să strivească. Neexperientul tânăr culese în cartoanele sale, pline de a studii filozofice» pe cari-şi propunea să le publice, (1) pentru a da o nouă lucrare, de un caracter superior celei dintâi, mai ales prin aceea că n’aveâ nici o preocupaţie practică: «Diplomaţie et nationalite» (Bruxelles 1858). Contra celor ce invocau echilibrul tratatelor din Vestfalia, contra altora cari înţelegeau a lăsă viitorului partea mai grea a tuturor problemelor, el cere dela «marea pace», care este să se încheie, o soluţie imediată şi deplină. Această soluţie, într’o vreme când răsboaele nu pleacă numai din capriciile suveranilor, trebue să -fie inspirată de consideraţii morale superioare şi permanente. «Nu sunt», scrie el, «condiţii de o necesitate eternă pentru construirea şi fiinţa oricărui corp politic? Aceste condiţii nu trebue să mergem să le căutăm şi să le luăm în lumea morală? Şi aceasta din urmă nu închide ea porţile acelui care ar clădi şi ar voi să se măntie fără să fi împrumutat bazele clădirii sale acelor principii şi acelor legi naturale, imutabile şi absolute, de dreptate şi de raţiune, cari cârmuesc lumea?» (2) Aceste legi însă impun criteriul naţional. Autorul nu-1 va luă din interesul naţiunii sale, din sentimentul timpului ori din metafizica politică. El se desface pentru dânsul din mersul firesc al desvoltării societăţilor omeneşti şi produce form^ cari le sunt acestora din urmă indispensabile Munca omenească, impusă de greutăţile vieţii, 1 Vtes humbles et modestes dtudes philosophiques que nous esperons publier.» P. 89. Cf. p. J39, nota. 2 «Vy a-t-il pas des condiţiona d une eternelle nâceesitc pour la construction et l’existenoe de tout corps politique ? Ces conditions ne faut-il pas aller Ies chercher et Ies prendre dans le monde moral? Et ce dernier ne ferme-t it pas ses pârtes & celui qui bâtirait et voudrait se maintenir sans avoir empruntâ Ies bases de son Edifice & ces prinoipes et ă ces lois naturelles, immuables et absolnes, de justice et de raison, qui r6-gissent 1 univers?. P. 15. www.digibuc.ro DIN RELAŢIILE FBANCQ-ROMANE 107 n’a permis unitatea vierii rassei noastre; ea a împărţit pe oameni în locuri deosebite, cari le-au dat ocupaţii deosebite. Şi, apoi, aceste ocupaţii, aducând o specializare utilă, fac cg orice grup omenesc să fie respectabil, îndată ce îndeplineşte munca atribuită lui, ca -^instrument al civilizaţiei», ca laboratoriu între alte laboratorii. Aceasta impune însă oricărei naţii o condiţie, una singură, dar covârşitoare, pentru a putea pretinde dela alţii respectul drepturilor ei: acea muncă însăş. «Considerată ca lucrătoare ori ca instrument de civilizaţie, o naţionalitate n’are raţiunea ei de a- fi decât atâta timp cât e în stare să lucreze... De aceea, îndată ce o naţie, din lipsă de puteri fizice şi morale şi de_multă bătrâqeţe, stoarcere şi oboseală, se găseşte în neputinţă de a urmă opera începută sau de a intreprinde opera ce trebue începută, e raţional, e drept, e necesar ca această naţie să fie înlăturată din cadrul acelor popoarfe pline de vieaţă, muncitori harnici şi stăruitori, şi să fie părăsită pe sama ei înseş, ca să aleagă între odihna adâncă şi veşnică pe care i-odă mormântul şi supunerea faţă de un alt popor, la suflarea căruia ea va putea să recâştige o forţă oarecâre sau, mai curând, cu care confundându-se, ea vg ajutg la alcătuirea unei masse compacte şi puternice în stare a desvoltâ • toţi germenii progresului.» (1) Fără «aglomeraţie silită» şi fără «monotonie asfixiantă», popoarele pot lucră astfel deosebit la ce se pricep mai hine şi după metoda cea mai potrivită cu temperamentul lor, păstrând totuş în ultima instanţă «solidaritatea întregii familii omeneşti, marea ei asociaţie.» (2) Dar aceasta muncă nu e pentru sine, nu poate fi pentru sine. E o condiţie, şi nu un principiu, un produs, şi nu o cauză. «Laurii cu cari industria e impodobită n’o fac să sQape de nevoia de a'se (1) , cum se ■zice cu un barbarism, nici unul^de a-şi crea o situaţiune materială. Omul acesta erâ o conştiinţă şi una activă, care hrăneşte spiritul critic din .tot ce vede în jurul său şi, cu vitejie, preface aceşt spirit critic în manifestaţie publică şi creează, astfel, un curent moral. "Şi Durhnezeu ştie dacă au fost vreodată societăţi, strălucite de (1) «Un jeune homme renferrac dans son humble cabinet d’etude... Ce n’est point un ddal chimCrique ou bien une illusion ecîose sous ]e beau ciel d’Orient qui nous fait •quitter nos pays lointains pour venir nous grouper aptour d’un college, d’une bibliothâque, -autour de quelques hommes de Paris. On s’y trouve avoir un passd et un avenir; on .aiine ă se rappeler et â esperer.» P. 164. . 2 «On y trouve raoins d’erudition que dans Ies conipositions des el^ves que je pre- parais naguere pour la troisieme», va spune el mai târziu; Naiti Jaune, seria a 2-a, 1865. Cf. n-l 225: «En solliditant de M. Duruy, l’an dernier, l’autorisation de faire un .courâ public d'histoire.» ' www.digibuc.ro 110 N. IORGA _____i________________________________ altfel ca exterior, în cari să se lăfăească mai scandalos păcatul, de-toată jjfpeţa, ca în această lume a Imperiului al doilea, care nu numai că făcea de mai multe ori milionară pe o ftlarie Colombier,. dar îi dădea şi curajul de a-şi scrie memoriile, şi care, provocând şi hrănind o literatură ca a lui -Zofa, primiâ în fruntea ei oameni ca aceia pe carf condeiul cuiva aşâ oe bine informat ca Alphonse-Daudet îi schiţează în «Le Nabab»! «Trebue» spune el mai târziu, «mai presus de orice ziaristului o ştiinţă variată ca şi climatele şi popoarele şi o largă concepţie, nesecată, exercitându-se asupra tuturor subiectelor cu acest repeziciune şi acea siguranţă care constitue oportunitatea.» Aceste însuşiri le avea şi mai avea una, pe oare n’o pomeneşte: acea credinţă vitează, dispunând de un fel de expresie franc şi limpede, pe care stăruinţa lui ştiuse să-l elaboreze din elementul foarte adeseori stângaciu şi fără coloare, lipsit de formule .şi de Variaţie,, al începuturilor sale./ Ce a făcut Le Courrier du 'Dimanche, în care au debutat cugetători ca Prevost-Paradol, (1) ni-o spune Gănescu însuş în cel de al doilea jurnal pe care l-a publicat. (2) Venit din Londra la 1854r «necunoscut, tânăr şi străin^ fundez odinioară Le Courrier du Dimanche şi în mijlocul glumelor răutăcioase ale unora, a prevenţiilor injurioase ale altora, fac din el un organ de publicitate important, prin mijlocul căruia spiritul adormit de mulţi ani se trezeşte cu astfel de aspiraţiuni către viitor, încât d-1 Emile Ollivier, la. Cameră, poate vorbi serios de un nou program de conduită şi oanreni, cum sunt Clement Duvernois, Edouard Herve şi Vermorel, 1) «II faut par dessus tout au joumaliste... un savoir, varii comme Ies climats et Ies peuples et un? conception large, intarissable, s’exerşant sur tous Ies sujets avec cette promptitude et cette surete qui constituent 1 ’apropos.» Na in Jaune, pe 1865, n-l. 226. 2) Quelques pages dhistoire contentporaine. Paris 1862, Prefaţa: «Inconnu, jeune et itranger, je fonde naguere ie Courrier du Dimdnche et, ai^ milieu des railleries, des uns des priventions injurieuses des autres, j’en fais un organe de publicitu important, au moyen duquel l’espritSendocmi depuis plusieurs anneeş se reveille. 11 se reveille a vie de telles aspirations vers yavenir qu’ Emile Ollivier, ă la Chambre, peut sirieusement parler d un nouveau programme de conduite et que Ies Clement Duvernois, Ies Edouard Hervi et Ies Vermorel peuvept sans trop faire rire intituler leurs articles: le parti, des jeunes. N'ayant; pas encore atteint l’â^e de trente ans, iprouve et calomnii, je quitte Paris pour Mazas pour fonder â Francfort VEurope, et, bien que pendant huit mois je sois l’unique redacteur du journal, aidi de la pricieuse collaboration hebdomadairp d’un illustre proscrit, l’Europe conquiert la place que vous savez et Victor Hugo qui rendit un jour le timosgnaga que vous n’avez pas oublie.» lbid. www.digibuc.ro DIN RELA.ŢULR-KRAXCO-ROHÂNE 111 fără Sâ prea râdă lumea, să întituleze articolele lor; partidul tinerilor.» Găneşcu avea pe atonei Încă atingeri cu ţara, şi o criză la-această foaie se produse tocmai când el plecă la Bucureşti pentru alegerea domnească din 1859. Articolele- lui iscălite cu îpiţjale îi atraseră răspunsuri, în 1858 şi 1859, din partea consulului Franţei la Bucureşti, Beclard, ca şi din partea ziarului «Naţionalul», care-i preziceâ că «va însemnă odată.» (1) «Curierul cuprindeâ, se pare, ca şi alte publicaţii alelui, nu ţiâ-ristică- de duzină, ci articole adevărate, mai lungi, în formă de cronică sau de «scrisori». Politica eră iţreşte Necontenit atinsă şi răbdarea guvernului napoleonian absolutist fu întrecută la un moment. Gănesc-u merse în temniţă dela Mazas. Ne mai putând lucră, cum făcuse, până acum, el trecu la ispăşirea osândei sale în Germania, la Frankfurt, unde, având şi concursul lui Victor Hugo, el scoate o foaie personală, de trăire succes, VEurope, pe care n’am putut-o jvedeâ. . Pe atunci începe să apară în Franţa, după acelaş model, Jbe^Nain Jaune, foaie de «moravuri şi de literatură»^ ascunzând cele ,mai aspre critici subfc veşmântul unei uşoare ironii. La. 1865 cu n-l 125, direcţia trece asupra lui Gănescu, care e ajutat de un. Francez, Castagnary, (2) şi de un conaţional, J. Floresco, care face cronică «mondenă» (Ies petits cotes de la vie). El se «fâgădueşte şi ca Sfetnic şi ca sojcjat» şi de acum înainte adesea «Buletinul» e de dânsul. Abeastă cronică e de o neobişnuită energie, servită de un talent arriar şi care nu cruţă pe nimeni. In literatură i-e scârbă d^, «ele-cubraţiile libidinoase» ale lui JSola începător, de eleganţa cu care Feydeau redă o lume pe care nu se gândeşte a o condamnă, de-limfatismuZ virtyos al celorlalţi. In teatru combate nimicnicia frivolă a vodevilului, dar şi «lipsa de orice originalitate, de orice-sforţare de imaginaţie» a autorului la modă Victorien Sardou. In poezie i se par6 — şi nu greşeşte — că «singurul adevărat poet francez e Alfred de Musset.» Cârtd mulţipiea desperată, doritoare de spectacole la modă se grămădeşte la Notre Dame Ca să asculte pe Vestitul predicator Hyacinthe Loyson, el semnalează pedepsitor în asistenţă» lumea cotilionului, a tNrfului, a scepticismului şi (1) Sturdza, Acte şi Documente, VIII, p. 999; IX, p- 160. t'asagiile mi-au fost semnalate de d-1 Iuliu Tuducescu. — Cf. o notiţă din Le Monde Illustre', in foiletonul Neamului Românesc pe Oclqmvrie 1916, (it) V; cartea sa citată mai sus, p. 103 şi urm. www.digibuc.ro 112 "N. lOPGţ a tabagiei voltairiene?, pe a doctorii tuturor sectelor şi'tuturor de-votamentelor, amestecaţi cu femeile de^tot felul de purtare» şi asigură că această «galanterie mistică» nu e jcputerniea izbucnire a briei credinţe nouă, nici a unei”credinţe întinerite, ci manifestay ţiile upei credinţe intermediare.» Intre colaboratorii lui eră un Philarete Chasles, care a fost membru al Academiei, un Barbey d’Aurevilly, mărime literară de întâia mână, un Aurclibn Scholl, cronicar favorit al Parizienilor, un Georges Avenele istoric de bună reputaţie, şi aceT Prevost-Paradol — un adversar al principiului naţional, (1)-—care erâ sa moară ca ambasador al Imperiului la Washington. Gânescu singur n’ajunse la nimic. Un singur lucru, dealtfel, îl cerea şi el: putinţa de a lucră. «Am spus», sc/ie el, «altă dată, care a fost, străbătând • trei continente,, primblarea cea mai plăcută pe care am făcut-o. Erâ în<. tr’un ’ cimitir, la Roma. Intrând înăuntru, descoperii în aleea cea mai melancolic pitorescă a acestui lăca% al. morţilor un mormânt pe care cştii, cu o emoţie care nu se va sfârşi decât odată cu vie^ţa mea, acest sirtfplu epitaf: « Plângeţi-1; se odihneşte.» (2) Nu ştim cât i-a fost îngăduită această dorinţă. Se stingea încă tânăr la Monfcmorency, în ziua de 7 Aprilie 1877, tocmai când poporul moştenirii sale, p^ care-l uitase, se ridică în arme, ppntra lupta care erâ să-l Înalţe în stima lumii. Fusese cândva membru al Consiliului departament^ şi candidat la deputăţie în cercul Seine-et-Oise. Una din foile franceze, cari anunţau moartea lui «Gapeaco», ■cu anecdotele—mai mult crude—cari sunt obligatorii, le precedă cu aceste cuvinte, adevărate: «această stranie personalitate"merită, de sigur, câteva paragrafe de studiu psicologic.» (8) Erâ, adaoge ăcelaş ‘ cronicar, «up aventurier politic, care, prin voinţă, stăruinţa şi activitatea sa»—dar nu numai prin aceste calităţi,— «ajunsese a-şi cuceri un Ioc la soare.» (1) «Je vous ai dit aulrefois, quelle a etd, en parcourant trois continente, la promenada la plus delicierifeeque j'eusse faite. C’etait dans un cimetiâre, â Rome. En m’y engageant, je ■dâcouvris dans l’allee la plus mâlancoliquement pittoresque de cette demeufre des mprts une tombe «ur laquelle je lus, avec une emotion qui ne finiră qn’avec roa vie, cette simple epitaphe : „Plaignez-fe ; il se repose." Ibid. No. 22b. (2) Le Monde Mustre, 1877, I, p. 227. Ibid., p. 242. (3) V. un chip ăl acestuia Sn Le Monde Mustre, 1877, I, p. 342. www.digibuc.ro Aualele Academiei Române. L- B- Două inscripţii nouă găsite la Mănăstirea Bistriţa (Neamţ), do N. Igrga...................................................... —.20 Muntele Athos in legătură cu ţerile noastre, de N. Iorga .... 1-— Din influenţele politicei europene asupra Istoriei noastre (Moise Vodă, 1529 Martie—1530 August), de I. Vrsu . . . .........—,20 Steagui lui Mihnea Vodă Radul în muzeul istoric din Belgrad, de N. Iorga,................................... ............. —,50 Exploraţiuni austriace po Dunăre la sfârşitul veacului al XVIII-lea, de N, Docan............................................ —,50 Contribuţii documentare la Istoria Olteniei în veacul al XlX-lea, de N. Iorga................................................ . . — ,20 Nifon II, Patriarhul Constantinopolului, de Diaconul Dr. Nic. M. Popescu......................................................—,80 Renegaţi în trecutul ţerilor noastre şi al neamului românesc, de N. Iorga . .................................................—,20 Şedinţa Academiei Române dela 1 Maiu 1914, de D. A. Sturdza. —,60 Fundaţiuni religioase ale Domnilor Români în Orient, de N. Iprga■ —,20 Fundaţiunile Domnilor Români în Epir, de N. Iorga.............. —,30 Un act românesc privitor la începătorul culturii bulgare Dr. Ve- ron, de Ar. Iorga................................. —,20 O hartă a Ţerii-Româneşti din c. 1780-şi un geograf dobrogean, de N. Iorga..................................................—,50 Nouă documente basarabene, de N. Iorga.........................—,20 Situaţiunea internaţională a Principatului Ţerii-Româneşti în vremea lui Şerban Cantacuzino (1678—1688), de loan Radonic. — ,30 Corespondenţa Domnilor şi Boierilor români cu Metternich şi cu Gentz între anii 1812—1828, de loan C. Fililti............... —,50 Stâlpul lui Mihaia Racoviţă Vv, în Bucovina, de Teodor V. Ste- fanelli . . •*,.......................................... —,50 Veneţia în Marea Neagră, I : Dobrotici, de N. Iorga . . . • . . —,40 Veneţia în Marea Neagră, II: Legături cu Turcii şi cu creştinii din Balcani dela lupta dela Cosovo până la cea dela Nicopole (1389-96), de N. Iorga..........................................-,50 lo?n. XXXVII. — Desbaterile Academiei în 1914—1915 ..................... 5.— * XXXVII. — Memoriile Secţiunii Istorice...............................15.— Veneţia în Marea Neagră. III: Originea legăturilor cu Ştefan cel . Mare şi mediul'politic al desvoltârii lor, de N. Iorga .... —,80 Pilda bunilor Domni din trecut faţă do şcoala românească, de N. Iorga.......................................................... 1,60 Scrisori inedite ale lui Tudor Vladimirescu) de N. Iorga .... 1,50 Activitatea culturală a lui Constantin Vodă Brâncoveanu şi scopurile Academiei Române, de N. Iorga . ........................—,20 Opera de istoric a Regelui Carol, de N. Iorga..................—,20 Neamul Agarici. — Răzeşi fâlciieni şi vaslueni, de N. Iorga . . . —,20 Imperialismul austriac şi cel rus în desvoltare paralelă, de N. Iorga........................................................— ,30 Din legăturile noastre cu Sârbii, d& N. Iorga................... . —,20 Privilegiile şangăilor dela Târgu-Ocna, de N, Iorga............. . —,20 Cetatea Ulmetum. III. Descoperirile ultimei campanii de săpături din vara anului 1914, de Vasile Pârvan.......................... 2.— Câteva ştiri despre* comerţul nostru în veacurile al XVII-lea şi XVIII-lea, de IV. Iorga........................? ............—.20 Dreptul la vieaţă al statelor mici, de N. Iorga................—,20 Un dascăl uitat: Grigore Pleşoianu, de N. Bănescu.............. 3.— Dardanelele (Amintiri istorice), de N. Iorga...................—,30 Zidul cetăţii Tonii, de Vasile Pârvan.......................... 1.— , Câte va lămuriri nouă cu privire la istoria Românilor, de N. Iorga. —,30 Vechimea rumâniei în Ţara-Romănească şi legătura lui Mihai Viteazul, de C. Giurescu....................................... —,70 Faze sufleteşti şi cărţi reprezentative la Români cu specială privire la legăturile «Alexandriei» cu Mihaiu Viteazul, de N. Iorga. 2.— Contribuţiuni la Istoria Românilor ardeleni, 1780—1792, cu 84 acte şi documente inedite, culese din arhivele din Viena, Budapesta, Sibiiu şi Braşov, de Dr. loan Lupaş ......................... 2 — Emigrările de peste munţi, de I. Nistor........................—,50 Episcopul Vasile, Moga şi profesorul Glieorghe Lazăr, de Dr. loan Lxipaş....................................................—,60 www.digibuc.ro Analele Academiei Române. b. b. Tom. XXXVIII. — Desbaterile Academiei în 1915—1016 .................... 6.— » XXXVIII.— Memoriile Secţiunii Istorice ............... 12.— Câtdva ştiri nouă relative la legăturile noastre cu biserica con-stantinopolitană în a doua jumătate a secolului al XVll-lea, de N. lor ga.......................•...........................—,20 Impozitele în funcţiune economică şi politicăsocială, de G. N.Leon. —,20 In legătură cu Biblia dela 1688 şi Biblia dela 1667 a lui Nicolae Milescu, de N. Iorga........................................— ,20 Monete vechi româneşti inedite sau puţin cunoscute, de Const. Moisil...................................................... . —,50 Carpaţii în luptele dintre Români şi Unguri, de N. Iorga . . . —,30 Sârbi, Bulgari şi Români în Peninsula Balcanică în evul mediu, de N. Iorga............................•....................—,30 România faţă de capitulaţiile Turciei, de Ioan C. Filitti .... —,60 Despre rumâni, de C. Giurescu............................... —.60 Documente privitoare la Episcopia din Maramurăş, de Preotul Dr. Alexandru Cziple ...................................... 1,20 Amănunte din istoria noastră în veacul al XIX-lea. de N. Iorga. — ,70 Iordache Olimpiotul, vânzătorul lui Tudor Vladimirescu, de N. Iorga.......................................................—,50 Două contribuţii la istoria bisericească a Românilor, de N. Iorga. —,30 Cetatea Giurgiu. Originile şi trecutul ei, de N.A. Oonstantinescu. 1.— Contribuţiunea numismaticei la istoria antică a României trans- dunărene, de M. C. Stuzu.......—,50 Histria. IV. Inscripţii găsite în 1814 — 1915, de Vasile Pârvan .' 3.— Legăturile românilor cu Ruşii apuseni şi cu teritoriul zis*ucrai- nian», de N. Iorga ......................................—,60 Ceva mai mult despre vieaţa noastră culturală şi literară în secolul al XVIII-lea, de N. Iorga...............................—,40 Corespondenţa consulilor englezi din Principate. 1828—^1836, de loan C. Filitti.............................................—,80 Originea şi sensul direcţiilor politice în trecutul terilor noastre, de N. Iorga................................'................—,20 » XXXIX.—Desbaterile Academiei în 1916—1919.............................40,— » XXXIX.—Memoriile Secţiunii Istorice................................... o.— Alte note despre cultura şi vieaţa socială românească subt vechiul regim, de N, Iorga............................■.............— ,30 Un reprezentant al Elenismului In Moldova sub vechiul regim: Constantin Evnomie, cu note asupra familiei Hurmuzaki, de N. Iorga....................................................— 20- Gerusia din Callatis, de V. Pârvan — cu o stampă —............ 3-— Din relaţiile Franco-Române. Un scriitor francez despre Români şi un scriitor Român în Franţa: Elias Regnault şi Grigore Gănescu, de X. Iorga........................................ 2,— » XL. — Desbaterile Academiei în 1919—1920 .......................... 20.— » XLI. — Desbaterile Academiei în 1920—1921 ........................... 40.— Cartea Românească. — Inst. de Arte Grafice «CAROL GOBL» S-sor l. St. Raiidescu, www.digibuc.ro