ANALELE SERIA II. — TOMUL XXXI. 1908 1909. MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE BUCUREŞTI Institutul de Arte Grafice CAROL GOBL S-sor loan St. Rasidescu 16, STRADA DOAMNEI, 16 19°9' 2^-891 www.digibuc.ro ANALELE ACADEMIEI ROMANE SERIA II. — TOMUL XXXI. 1908 —1909. MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE BUCUREŞTI Institutul de Arte Grafice CA ROL GOBL S-sor Ioan St Rasidescu l6, STRADA DOAMNEI, l6 *9°9* £4.891 www.digibuc.ro CUPRINSUL Pag. Patruzeci şi doi de ani de domnie a Regelui Carol I, de D. A. Sturdsa . ... ^....................................... - . 1 Un proces de sacrilegiu la 18S6 in Moldova, de Radu Rosetti. 9 Letopiseţul lui Azarie, de I. Bogdan.........................57 Cum se căutau moşiile în Moldova la începutul veacului XIX. Condica de răfueală a Hatmanului Răducanu Roset cu vechilii lui pe anii 1798—1812, de Radu Rosetti.......................21? Origininile asiro-chaldeene ale greutăţilor romane, de Mihail C. Suţu...........................................................858 Arhiva senatorilor din Chişinău şi ocupaţiunea rusească dela 1806—1812. I. Cauzele răsboiului. începutul ocupaţiei, de Radu Rosetti ........................................... . . . 859 Negru Vodă şi epoca lui, de Dr. At. M. Marienescu . . 529 Criminalitatea în România, după ultimele publicaţiuni statistice, de I. Tcmoviceanu............................559 Arhiva senatorilor din Chişinău şi ocupaţiuhea ruseaspă dela 1806—1812. II. Negocierile diplomatice şi operaţiunile militare dela 1807 la 1812 ; amănunte relative la ambele ţeri, de Radu Rosetti...........................................................581 Unionişti şi separatişti, de A. D. Xenopol ....... 725 www.digibuc.ro PATRUZECI ŞI DOI DE ANI DE DOMNIE A REGELUI CAROL I 'de D. A. STURDZA Membra al Academiei Române. Şedinţa deîa 9 Maiul908. Istoria nu este numai o enumerare de întâmplări, ci mai ales o expunere a silinţelor ce-şi dau popoarele, de a-şi asigura desvol-tarea lor morală şi materială, şi prin aceasta un loc în progresul cultural al omenirii. E dar util şi necesar pentru orice popor a-şi da seama de rostul mersului său, amintindu-şi trecutul şi examinând prezentul în lumina progreselor omenirii. Se cuvine deci a arătă cât de des însemnătatea zilei de zece Maiu, zi de mare sărbătoare, fiindcă ea este punctul de plecare al unei vieţi nouă şi înălţătoare a poporului românesc. * Acum un secol România erâ greu atinsă de răsboaiele crâncene cari sdruncinau întregul continent european, şi cari crease, în deosebi pentru ea, o situaţiune de tot îngrijitoare. Se părea, chiar, că sunase ceasul, în care cele două Principate române erâ să dispară în mijlocul furtunei celei mari ce se desfăşurase şi în care împărăţiile îşi împărţiau ţerile cele mici şi slabe. Poporului românesc îi rămăsese pe atunci numai amintirea originii sale şi mângâierea unor fapte eroice, dintr’un trecut depărtat. Apăsarea seculară îi atinsese măduva sănătoasă a sufletului său şi un văl negru acoperiâ viitorul. www.digibuc.ro 2 D. A. SÎUFlDZA 7 Deodată ne-am ridicat la vieaţă nouă, cu însemnătate în lume. Ca să ne ţinem în noua situaţiune în care ne aflăm, să ne reamintim necontenit din ce stare înjosită şi umilită ne-am ridicat şi ce poziţiune am dobândit. Nu existam ca stat, căci ne stăpâniau alţii; Astăzi suntem un stat şi ne stăpânim noi. Nu aspiraţiunile nebuloase constitue un stat, ci faptele cari îi dau o vieaţă proprie, faptele ce se înşiră în mod logic şi trainic, pentru ca să se realizeze ţelurile societăţii omeneşti de traiu înălţător. Precum trupul omului e un organism superior al existenţei trupeşti şi sufleteşti a individului; asemenea şi statul e un organism superior al societăţii omeneşti, asigurând acesteia o vieaţă superioară pentru binele şi fericirea poporului. Greşelile sunt legate de natura imperfectă a oamenilor. Ele există pentru omul singuratic ca şi pentru state. Boalele cele mari cari sdruncină pe om şi sting statele sunt egoismul şi invidia: ele tre-bue învinse cu ştiinţă şi cu conştiinţă. Omul şi stalul nu viază pentru a se înecă în cele rele, ci pentru a se înălţă necontenit spre cele bune. Aceasta se numeşte Ideal. Priceperea acestui ideal formează impulsiunile cele sănătoase. Unde această pricepere nu există, acolo vine moartea şi stinge. Unde această pricepere se arată, acolo vieaţa creşte, omul şi statul merg tot înainte. * Fundamentele vieţii noastre moderne sunt depuse în actele Divanului ad-hoc din 1857. Ele sunt emanate din necesităţile noastre proprii şi sunt legate de evenimentele lumii europeane. E un fapt care nu trebue uitat, că Europa a hotărît ca Românii din Principatele Moldova şi Va-lahia să-şi rostească cum ei vor să-şi aştearnă—existenţa lor ca stat. Să nu fi fost luată această hotărîre, ne înecam în mocirla în mijlocul căreia trăiam neînsufleţiţi. Actele Divanurilor ad-hoc sunt hotărîtoare şi întemeietoare. Şi astăzi stăm sub puterea lor dătătoare de vieaţă. Dorinţe erau, dar fapte s’au făcut. Să nu uităm aceasta! Dorinţele prefăcute în fapte au preschimbat existenţa noastră efemeră în stabilitate care asigură viitorul. In aceasta constă istoria noastră modernă, să nu vorbim dar de ea uşor şi în deşert, ci cu respect şi dragoste. www.digibuc.ro PATRUZECI ŞI DOI DE ANI DE DOMNIE A REGELUI CAROL I. 3 însemnătatea actelor Divanurilor ad-hoo este precizată prin cuvintele: Prin noi înşine. S’au expus atunci dorinţele naţiunii în cuget ourat, şi de aceea aceste dorinţe cuprindeau ce eră în adevăr necesar şi cu putinţă de obţinut pentru constituirea statului; acele dorinţe aveau în Vedere nu satisfacere de ambiţii şi invidii, ci organizarea temeinică a unui stat. De aceea Unioniştii din 1857, fără a fl la guvern, erau o putere morală atât de mare, încât au tras după sine toată suflarea ţerii, şi au păşit din victorii în victorii. Divanurile ad-hoc au fost primul pas făcut de poporul român, primul dar temeinicul pas, care a fost urmat de alte fapte în aceeaş direcţiune. Să reamintim acele voturi de acum eincizeci şi unul ani: I. Respectarea drepturilor Principatelor şi în deosebi a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor capitulaţii, încheiate cu înalta Poartă. II. Unirea Principatelor într’un singur stat sub nume de România. III. Principe cu moştenirea tronului, ales dintr’o dinastie domnitoare de ale Europei. IV. Neutralitatea pământului Principatelor. V. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti Adunări, în care să fie reprezentate toate interesele naţiei. VI. Toate acestea sub garanţia colectivă a Puterilor, cari au semnat Tractatul de Paris. VII. Puterile garante să hotărască cestiunea dării Principatelor către înalta Poartă, într’un chip potrivit cu necontestabilul lor drept. VIII. Puterile garante să încuviinţeze rectificarea noului hotar dintre Principatele Unite şi Imperiul Otoman prin o Comisiune Europeană, conform cu neprescriptibilele drepturi de proprietate, de navigaţie şi de comerţ, garantate Principatelor prin art. 21, 22, 28, 25 din Tractatul de Paris. IX. Puterile garante să recunoască vechiul şi neprescriplibilul drept al Principatelor Unite, de a regulă ele singure relaţiile lor comerciale cu alte state. X. A se adoptă la viitoarea organizare ca principii fundamentale: 1) Desfiinţarea privilegiilor de clase. 2) Egalitatea tuturor Românilor înaintea legii. 3) Aşezarea dreaptă şi generală a contribuţiilor în proporţie cu averea fiecăruia, fără deosebire. 4) Supunerea tuturor la conscripţia militară. 5) Accesibilitatea pentru toţi Românii la funcţiunile Statului. www.digibuc.ro 4 D. A. STURDZA 6) Deplina neatârnare a părţii judecătoreşti de puterea curat administrativă. 7) Inamovibilitatea judecătorilor. 8) Responsabilitatea miniştrilor înaintea Adunării generale. 9) Respectul domiciliului şi al libertăţii individuale. 10) Supunerea fiecui numai la judecătorii prevăzuţi de lege. 11) Comisii sau tribunale excepţionale nu se pot înfiinţa în nici un caz. 12) Religia domnitoare în România este religia ortodoxă a Răsăritului : exerciţiul culturilor celorlalte religii recunoscute va fi liber, însă cu restricţia prevăzută în Capitulaţii. 18) Recunoaşterea neatârnării Bisericii Ortodoxe a Răsăritului din Principatele-Unite de către orice chiriarhie ; păstrându-se însă unitatea credinţei cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privinţa dogmelor, şi 14) înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale pentru trebile duhovniceşti, canonice şi disciplinare, unde va fi reprezentată şi preo-ţimea de mir a fiecărei eparhii. 15) Puterea armată naţională se va organiza în privirea neutralităţii şi a sistemului de apărare a Principatelor-Unite, şi ca în caz de năvălire să poată cu înlesnire înfăţişa o putere îndestulătoare. 16) Recunoaşterea dreptului Principatelor de a înfiinţa cetăţi de apărare. 17) Străinii petrecători în Principate să fie supuşi jurisdicţiei ţerii. 18) Respectul proprietăţii. * După închiderea Divanurilor ad-hoc, se punea întrebarea: Luă-vor voturile Divanului ad-hoc trup dăinuitor? Fi-vor ele numai un joc de cuvinte — sau vor deveni ele realitate pipăită? Se vor ţinea aceste voturi de desfăşurarea evenimentelor mari ale lumii, cari le-au provocat şi cari îşi urmau cursul lor ? După voturile Divanului ad-hoc rămâneau următoarele semne de întrebare : 1. Unirea Principatelor: Europa nu erâ convinsă că unirea poate dăinui pentru Principate, încă mai puţin că ea erâ o necesitate europeană. Poporul român trebuia deci să dovedească necesitatea internă şi externă a Unirii Principatelor. Două dovezi necontestabile sunt despre aceasta. In 1861 toate Puterile semnatare tractatului din 1856 au făcut www.digibuc.ro PATRUZECI ŞI DOI DE DE DOMNIE A REGELUI QARDL i. 5 rezervele privitoare la mănţinerea unirii Principatelor; iar conferinţa de Paris din 1866 hotărî a întrebă din nou, în mijlocul unei fierberi europeane, dacă Românii din Principate se ţin de votul Unirii din 1857 ori nu, 2. Instalarea unei dinastii princiare, care să lege existenţa noastră politică de a Statelor Europeane. Aci se năştea întrebarea: Găsi-se-va un principe, care să iea asupră-şi greaua sarcină de a conduce poporul român spre o vieaţă înălţătoare în progresul general al lumii. Poporul român trebuia să dovedească necesitatea şi evenimentele să confirme posibilitatea, 3. Constituţiunea—Respectul legii pentru cei de sus—ca datoria să fie recunoscută şi practicată ea regulă a vieţii.—Europa şi aci punea un semn de întrebare. România trebuiâ să dea şi aci dovada putinţei morale. Aceste mari cestiuni s’au rezolvit în 1866, când s’a ridicat dela obârşiile Dunărei Principele, care a învins mari dificultăţi europeane, până ce a pus piciorul pe pământul României în ziua de 10 Maiu 1866. De aceea această zi este şi va rămâneâ Serbătoarea reînvierii poporului român. In l-a lui cuvântare din 10 Maiu 1866, Carol I a repeţit de două ori cuvântul «datorie» : «Primirea plebiscitului îmi impune mari datorii. Sper că-Mi va fi dat a le îndeplini. Eu vă aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. «Singur numai Dumnezeu poate şti ceeace viitorul păstrează patriei noastre. Din parte-ne să ne mulţumim întru a ne face datoria. Să ne întărim prin concordie ! Să unim puterile noastre, spre a fi la înălţimea evenimentelor.» Aceste cuvinte au rămas programul neclintit al Regelui Carol, Ele au străbătut toate greutăţile şi au dat fructe mănoase. O eră nouă—cu probleme nouă s’a deschis — Prin Noi înşine ca deviză—şi cu calea deschisă de Datorie şi Concordie. A mai răsunat iarăş în 1902 cuvântul de datorie din gura Suveranului nostru, când, în zile de grea cumpănă, El s’a numit pe Sineşi Slujbaş al Statului. Carol I a închegat Statul Român astfel, cum l-a dorit Divanul ad-hoc, şi l-a înălţat prin fapte mai sus decât au visat acei cari au formulat în 1857 dorinţele ţerii. www.digibuc.ro 6 D. A 8TURDZA închegarea internă şi închegarea externă întărită prin o rară continuitate a ideilor, a acţiunii şi a muncii—iată ce a realizat domnia de patruzeci şi doi de ani a Primului Rege al României. Iată faptele concrete : I. întâiul fapt îndeplinit, necontestat de nimeni, este Posiţiu-nea Europeană a Regatului României. Posedăm astăzi nu o independenţă factice şi efemeră, ci o independenţă reală. România nu mai e în lume un corp inert, ci iea o parte vie la progresele civilizaţiunii şi culturii omenirii. România este un factor în evenimentele europeane şi are ca stat o poziţiune apreţiată şi respectată de toţi. Acestei situaţiuni internaţionale s’a pus sigiliul prin participarea României la un răsboiu european, în care Regele Carol I a condus la victorie armata românească şi armata rusească. De secoli nu am fost mestecaţi în luptele cele mari şi decisive, creatoare de rândueli nouă în lume. Ne-a fost dat sub conducerea Regelui Carol a dobândi — prin noi înşine — Independenţa, şi .a da ajutor şi vecinilor noştri pentru a formâ un stat de sine stătător. România conlucrează astăzi cir statele cele mari la consolidarea păcii şi în această prhire e un factor ajutător, în care mari şi mici au încredere. Aceasta s’a dovedit de mai multe ori, nu numai în anume împrejurări, cari ne priviau mai de aproape, ci şi în marea conferinţă a Păcii, care de două ori în cursul unui deceniu s’a întrunit la Haga din. iniţiativa împăratului Nicolae II al Rusiei. Astfel am intrat în cercul statelor culte, conştienţi de a fi în el un element de ordine, de pace şi de progres constant, — aflând în fruntea noastră un Suveran muncitor şi prevăzător, înţelept şi viteaz. II. înjghebarea internă a Statului o desăvârşeşte Regele Carol I, luând El Insuş parte activă la desvoltarea Statului în toate direcţiunile activităţii sale. In partea materială—Lui datorim impulsiunea dată pentru clădirea Căilor ferate, înfiinţarea navigaţiunii pe Dunăre şi pe Mare, desvoltarea porturilor noastre maritime şi fluviale. înainte de 1866—n’aveam nici un kilometru de Căi ferate,—n’a-veam vase pe Dunăre,—porturile noastre stau nămolite şi în părăsire. Astăzi avem peste 3.000 kilometri de Căi ferate cu clădiri măreţe, ca Podul peste Dunăre,—o parte bună a navigaţiunii Dunărei aparţine Statului român,—porturile noastre fluviale şi martime au luat www.digibuc.ro Patruzeci şi doi de ani de domNi^ A regelui Caro! 1. 1 o desvoltare respectabilă, care necontenit propăşeşte,—am dat o direcţiune comercială navigaţiunii fluviale şi maritime. In 1856 singura noastră uşă de ieşire —- Sulina nu exportă o ju~ mătate de milion de tone de cereale. In 1907 exportul nostru se face prin două porturi maritime şi şase ieşiri de Căi ferate pe uscat—şi se cifrează la trei şi jumătate milioane tone. Impulsiunea unei munci rodnice este dată şi spre ea este Îndreptată o mare activitate a ţerii. Industria şi comerţul ocupă un loc tot mai însemnat în vieaţa noastră naţională. Că păşim înainte — nu mai rămâne îndoeală. N’avem decât să comparăm, pentru a ne convinge, dorinţele di-vanurilor ad-hoc cu faptele îndeplinite şi programele nouă ce înşine am aşezat în timpul Domniei de 42 de ani. Nu se munceşte la o reformă atât de mare, ca aceea pe care o desăvârşim, fără greutăţi, —fără greşeli mari şi mici,—fără suferinţele naturale ale epocilor de transiţiune. Cert însă este că ne-am deprins a munci,—că ne silim să stârpim în noi duhul trândăviei, al grijei de multe, al iubirii de stăpâniu şi al grăirii în deşert, — că ne silim să fim stăpâniţi de duhul curăţeniei, al gândului smerit, al răbdării şi al cjragostei, — că am început a pricepe că înainte de a avea drepturi, avem datorii, —şi că cine ştie a-şi îndeplini datoriile către semenii săi şi către stat, acela şi nupiai acela umblă pe calea cea dreaptă şi se pune în stare a nu fi prins în mrejile periculoase întinse de invidie şi de răutăţile ce se nasc din ea. Cert este că multe greutăţi sufleteşti avem încă de învins pentru a ajunge în situaţiunea ţerilor culte, — dar tot atât de cert este că am întins paşii noştri cu siguranţă pentru a ajunge ţelul—de a recunoaşte că statul este stăpânul nostru al tuturor,—că lui trebue toţi să închinăm activitatea vieţii,— şi că prin urmare trebue să părăsim cu desăvârşire calea pierzaniei—de a consideră statul ca un câmp de exploatare pentru a satisface egoismul, — lăcomia,— înălţarea de sine,—invidia şi ura—şi toate celelalte viţii omeneşti. III. Stă far departe luminând Regele Carol I,—priveghind cu răbdare,—îndreptând cu înţelepciune,—indicând cu ştiinţă şi cu dragoste,—îndemnând cu bunătate—ca toţi cetăţenii să fie conştienţi de datoriile ce au, să păstreze, să asigure, să îmbunătăţească moşia strămoşească—cea materială şi cea sufletească. www.digibuc.ro b. A. $TdRD2ţ â Că astfel stă situaţiunea se dovedeşte prin reamintirea, că de trei ori a stat pe loc Statul Român, de doaă ori când Regele Carol erâ foarte suferind şi altă dată când vieâţa Principelui Moştenitor sta în primejdie. Să avem toate acestea dinaintea ochilor noştri, ca prin devotamentul către Rege şi Dinastia Sa să înlesnim munca noastră a tuturora, al căreia program este să asigurăm ceea ce Cerul ne-a dăruit. Să strigăm dar cu toţii în âceastă mare zi de sărbătoare:—Să trăească România! Să trăească Regele Carol I şi Dinastia Sa ! www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA DE RADU ROSETTI. Şedinţa dela 9 Ianuarie 1909. Printre numeroasele acuzaţiuni aduse de evreimea din ţară şi din străinătate asupra Românilor, nu este poate nici una care să fie atât de neîntemeiată ca aceea de intoleranţă religioasă, care se reproduce in contra noastră la fiecare ocaziune. Evreii nu sunt în stare să dovedească un singur act care ar semăna măcar de departe cu o manifestaţiune de fanatism religios, simţire cu deosebire necunoscută Românului, dar mijlocul fiind foarte efectiv pentru a stârni compătimirea pentru ei şi indignare împotriva noastră în publicul european, îndeobşte necunoscător al împrejurărilor dela noi, ei urmează a-1 întrebuinţa fără nici un scrupul. Ceeace mi s’a părut totdeauna cu desăvârşire straniu, este că această acuzare de intoleranţă religioasă este adusă unui neam care sufere de lipsă de Sentiment religios, de către altul a cărui trăsătură caracteristică şi de căpetenie a fost şi este, mai ales în ţerile dela Vistula, Nipru şi Dunăre, tocmai excesul de sentiment religios, fanatismul. Intemeindu-mă pe această împrejurare, am căutat, în cursul cercetărilor mele asupra chestiunii evreeşti la noi, dovezi despre fapte manifeste de fanatism religios din partea Evreilor stabiliţi* în ţară. Căutările mele n’au fost zadarnice: am găsit un şir de dosare tratând despre asemene manifestaţiuni din partea Evreilor din Moldova. Aceea care face obiectul memoriului de faţă este cea mai veche în dată din câte îmi sunt cunoscute, şi dosarul ei, foarte complet, www.digibuc.ro 16 RADU fcOSETff ne permite să ne facem o idee exactă de chipul în care se judecau afacerile criminale în Moldova la începutul epocei regulamentare. I. In orăşelul Târgul-Ocnei dela ţinutul Bacăului erau aşezate, la 1836, 27 familii evreeşti, numărând 109 (1) suflete în mijlocul a 5.000 de creştini. In noaptea învierii Domnului, 28 Martie 1836, «tot numărul e-vreesc aflător în acest târguşor al Ocnei, unindu-se la un loc, la un Ovreiu ce şade cu dugheana drept biserica ce se preînalţă hramul Adormirii Maicii Domnului, închipuind toate patimile Domnului Nostru Isus Hristos, făcându-se unul dintre dânşii chip de mort şi înbrăcându-1 cu o cămaşă, l-au pus pe o scară în loc de năsălii, punând şi o scândură de-a curmezişul, in dreptul spetelor, de şi-au întins mânile, în chip de răstignire, şi luându-1 patru înşi, dela pomenita dugheană pe umeri l-au pornit pe uliţă, cu lumânări aprise, şi ducându-1 din dugheană în dugheană, p6 la jidovimea lor, unii dintre dânşii ceteafu] ca preoţii creştineşte, alţii jidoveşte şi se petreceaţu] pe supt acelui pus pe scară, în loc de aer şi când îl punea[u] câte odată jos, unul dintre dânşii îl cădeâ şi îl prohodiâ cu feliuri de batjocuri, şi alţii în loc de sărutări îl scui-pa[u], iar o jidoavcă dintre ei, ci erâ alăturea, îl stropiâ dintr’un pahar, dar ce ar fi fost în pahar nu se ştie» (2). Această batjocură fiind văzută de unii din creştini cari mergeau la biserică, se dădu de veste Căpitanului de târg, care, alergând cu un număr de târgoveţi şi de ţarani de peste vale, prinse pe Jidovi asupra faptului. La vederea creştinilor «acel ce se făcuse mort, desbrăcându-se de cămeşă au şi lepadat-o peste un gard, care tot atunci s’a găsit spre dovadă.» Se prinseră doisprezece Evrei «adică pe cari se închipuise că-i Hristos, Pilat, Caiafa şi ostaşii. .. .» iar ceilalţi au fugit. Ispravnicul ţinutului, Hatmanul Alecu Aslan, aflându-se în acea zi în Târgul-Ocnei «pe toţi prinşii» i-a «dat supt închisoarea cinstitei ispravnicii». , Au fost ţinuţi închişi două zile, după care «prin chipurile jidoveşti,» s’au slobozit sub cuvânt că vor merge să caute şi să prindă pe acei ce scăpase. (3). (1) Anexe, XIII. (2) Anexe, I. (3) Ibid. www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. 11 Banul evreesc şi făgăduinţele începând a juca şi târgoveţii creştini bănuind cu drept cuvânt incoruptibilitatea autorităţilor locale, adresară Domnului o jalbă (1) prin care îi expuneau faptele, alăturând şi copii de pe interogatoriile «ci s’au dat cinstitei isprăv-nicii de ştiinţa acelor ce au privit cu ochii.» Apoi adaugă că pentru «ca să scăpăm de supt pacat, pentru aşa batjocură atingătoare de lege, dăm în ştiinţa înălţimii Voastre, căci noi nu i-am bântuit nici cu un feliu, precum ei au cerut, prin învoială ca să dei oareşce număr de bani la vreo biserică şi să facă şi vreun pod, unde s’ar socoti, noi nu am făcut-o ca să nu ne însemnăm ca Iuda vânzătorul. ... iar acea de pe urmă rămâne în socotinţa înălţimii Tale, răsplătirea lor pentru aceasta atingătoare de lege şi cinste noastră.» (2) Jalba este semnată: «Dela noi toată obştea hristienească aflătoare din Târgul-Ocnei» (8). In orice altă ţară din lume, civilizată sau barbară, o batjocură ca cea expusă mai sus, ar fi avut drept urmare sfaşiarea în bucăţi sau bataia până la moarte a făptuitorilor. Faptul că obştia creştină din Târgul-Ocnei, numărând mai multe mii de suflete, în faţa ul-tragiului adus credinţei celei de obştie de către un pumn de străini dispreţuiţi şi priviţi de ea cu desgust, se mulţumeşte cu arestarea şi darea lor pe mâna autorităţilor, alcătueşte pe de o parte cea mai desăvârşită dovadă de uimitoarea blândeţă a firii Românului, iar pe de alta neobrăzarea şi fanatismul Jidovilor oploşiţi de curând în Moldova. Când cetim asemenea lucru, stăm la îndoeală dacă trebue să admirăm acea blândeţă sau să deplorăm lipsa oricărui sentiment religios puternic, care, singură, în cazul de faţă a făcut cu putinţă manifestarea unei asemenea blândeţe. Se vede că pericolul ca «afacerea» să se facă, după expresiu-nea consacrată, muşama, eră mare, căci otcupciul (întreprinzătorul ocnelor), Serdarul Gheorghe Opran, un boier oltean, nu se mulţumi numai să raporteze Visternicului (4) faptul Jidovilor, ci îl a-duse şi la cunoştinţa Domnului (5), adăogând că «după aceasta is-cându-se o mare ură şi pizmă asupra lor şi, precum este ştiut că aici cel mai mare număr de oameni sunt lucrători ai ocnei, ca să nu se întâmple vreo neorândueală şi să nu şe pricinuească vreo nenorocire de omor, socotinţa mea este ca să fie porunca înălţimii (1) Anexe, I. (2) Ibid. (3) Ibid. (4) Anexe, III. (6) Anexe, II. www.digibuc.ro 12 RADU R08ETTI Voastre a se ridică pe toţi Jidovii din acest târguşor, şi să se ducă aiurea să locuească, iar acea desăvârşită hotărîre rămâne la înalta şi părinteasca Voastră înţelepciune şi punere la cale», Obştia târgoveţilor mai trimisese şi Mitropolitului o jalbă care lipseşte din dosar, dar despre care Mitropolitul vorbeşte în ordinul său din 2 Maiu, prin care însărcinează pe Paisie, Arhimandritul mănăstirii Precista, să iea parte la lucrările comisiei de cercetare. Domnul primind şi raport dela Visterie asupra faptului, puse pe acel raport, încă dela 9 Aprilie, o rezoluţie invitând Sfatul Administrativ (1) «să primească grabnic măsuri pentru descoperirea adevărului la starea locului şi spre darea vinovaţilor sub judecarea criminalicească. . . . până când ei vor sta supt închisoare.» Printr’un hrisov (2) din 28 ale aceleiaş luni, Domnul însărcina pe Hatmanul Alecu Aslan, Ispravnicul ţinutului Bacău, şi pe Gri-gorie Morţun biv Vel Comis, Preşedinte al judecătoriei acelui ţinut, să săvârşească împreună cu orânduitul Mitropolitului, la faţa locului, «o cercetare grabnică şi desăvârşit pătrunzătoare şi descoperitoare a vinovaţilor» cari fără întârziere aveau a fi arestaţi şi «predstav-lisiţi» Departamentului din Lăuntru (8). Prin alt decret, din 23 Aprilie următor (4), Mihaiu Sturdza mai însărcinâ să iea parte la cercetare şi pe «Domnescul starşii Adiu-tant», Maiorul Petrache Asachi. II Comisia se întruni pentru întâia oară în ziua de 8 Maiu 1836 în Târgul-Ocnei. In jalba trimisă Domnului de obştia târgoveţilor Târgului-Ocnei înainte de expunerea faptului din noaptea învierii, se mai zicea (5): 1) că «naţia» evreească «face obştiei pravoslavnice hristianeşti batjocuri şi aflare de râs». 2) că, de Crăciun «s’au făcut (Jidovii) erozi», apoi se adăogeâ că «la 28 Martie anul 1836, tot numărul ovreesc aflător în acest târguşor al Ocnei, unindu-se la un loc, la un Ovreu. . .» a săvârşit fapta ce face obiectul jalbei. Aceste trei alegaţiuni neputându-se dovedi, Comisia a pus pe (1) Anexe, VI. (2) Anexe, IV. (3) Ibid. (4) Anexe, V. (5) Anexe, I. www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. 13 jăluitori să recunoască înşişi, în scris, că acele alegaţiuni, parte «s’au însemnat în jalbă din durerea noastră şi din măhniciune» şi parte din greşeală sau din scăpare din vedere (1). Exactitatea desăvârşită a faptului însuş s’a dovedit pe deplin şi cu prisosinţă, atât din interogatoriile a înşişi acuzaţilor, iscălite de ei cu mâna lor, cât şi prin depunerile făcute sub jurământ (2) de către martorii creştini. De altmintrelea deosebirile între 'mărturisirile vinovaţilor şi depunerile martorilor erau numai asupra unor amănunte de ordin cu totul secundar. Cercetarea comisiei erâ terminată în ziua de 12 Maiu, precum rezultă din otnoşenia (8) (adresa) ei către Ispravnicul ţinutului Bacău din acea zi, prin care îl invită să trimită la închisoarea din Bacău, sub pază, şase Evrei recunoscuţi vinovaţi de faptele imputate lor. Totodată, printr’un raport adresat Departamentului Trebilor din Lăuntru, (4) Comisia arată gradul de vinovăţie a fiecăruia din inculpaţi. Avram Davidovici este arătat ca yinovat principal, de vreme ce «a primit asupră-şi nu numai o asemănare desfâimătoare împotriva religiei ce este stăpânitoare în pământul unde el trăeşte, dar încă împotriva simţirilor omeneşti; silnicind firea, el s’a închipuit pre sine mort şi a primit a se face jertfa batjocurilor, scuipărilor şi altor necuviinţi, în singura privire de a se face plăcut părerilor şi rătăcirilor sale, fără să măsoare desfăimarea şi pata care din nenorocire a adus cu a sa purtare la întreg neamul său cel evre-esc, după cum toate doproasele şi chiar însuş al lui îl supun unei grele învinovăţiri.» După dânsul mai vinovat este David Eni, pentrucă «a primit a se face în casa lui toate pregătirile aceastei înnegrite făpturi şi împreună cu găzduirea a dat şi uneltele, precum lemnele şi frânghia pentru năsălii, pernă, cămeşă, prostiri, băutură fără de plată..» şi însuş a însoţit pe ceilalţi împreună cu femeia lui. Tot în a doua măsură vinovaţi s’au găsit Iancul a Rifcăi, Leiba Herşcu şi Iţic a Steclariului, purtătorii năsăliilor, din cari cel din-tâiu «vrând a se deosebi cu râvna, a îndeplinit, mai mult decât alţii, tot felul de batjocuri cu tânguiri, cu prefăcute bocete şi cu scuipări spre mai multă desfăimare asămănării pe care ei au pri- 0) Anexe, X,. (2) Anexe, X. (3) Anexe, XTV. (4) Anexe, XV. www.digibuc.ro 14 RADU ROSETTI vito sub înfăţoşarea celui închipuit de mort; Ian cui a Rifcăi şi Iţio Steclarul erau însă dispăruţi chiar din noaptea faptei. Avram Cotariul, Lupul Steclariul şi Leiba Isac sunt arătaţi ca vinovaţi în al treilea grad, căci «deşi urmează îndoeală că n’ar ii dus năsălie. ..dar s’au găsit în numărul petrecătorilor şi a unel-titorilor pângăritului scop.» La 28 Maiu, Mitroplitul adresă Domnului o anaforâ(l) prin care, după ce cerea pedepsirea vinovaţilor, urmă: «iar ceilalţi toţi câţi se găsesc cu locuinţa acolo să se depărteze cu totul de acolo din târg, legiuindu-se ca mai mult Evrei acolo locuinţă să nu-şi aibă, spre pilda tuturor Evreilor aflători în acest pământ, pentru o aşâ batjocoritoare urmare împotriva credinţei stăpânitoare.» Procesul fu trimis de Sfatul Ocârmuitor Departamentului Crimi-nalicesc, înaintea căruia veni tocmai în luna August. Prin jurnalul încheiat în ziua de 17 August, Departamentul (2), după ce arată că nu a putut «afla în Criminaliceasca Pravilă paragraf la care să se aplicarisească vinovăţia unor asemene cutezători», condamnă pe Avram Davidovici să fie pedepsit «cu două sute lovituri bice în trei răstimpuri la medean (piaţă);» pe Da vid Eni la «una sută cincizeci lovituri bice şi apoi, împreună cu cel dintâiu să se surgunească peste hotarul Dunării, oprindu-se de veci întoarcerea lor în Prinţipat;» pe Iancul a Rifcăi «cu una sută lovituri bice în două răstimpuri şi apoi să se dea pe un an la munca publică;» pe Leiba Iierşcovici cu optzeci lovituri bice dându-se la munca publică pe opt luni; pe Avram Cotariul, Lupul Steclariul şi Leiba Isac cu cu câte şasezeci lovituri bice, dându-se Ia munca publică câte pe patru luni. Pe Iosef Balan şi UrsuL David să se pedepsească cu câte douăzeci lovituri bice, lăsându-i în urmă slobozi, iar pe Iţic Steclariul ce este fugit, dacă se va prinde, să se pedepsească «după mărimea vinovăţiei lui». Sentenţa Departamentului Criminal fu însă cu desăvârşire modificată de Divanul Domnesc căruia, conform articolului 857 al Regulamentului Organic, urma să fie supusă spre revizuire. Divanul a găsit sentenţa Departamentului nepotrivită cu gravitatea faptului. Cu toate că Departamentul zice (3) «că întru aceasta nu ar fi găsit pravilă în Condica Criminalicească potrivită cu fapta acestor Evrei, închipuind dela sine o pedeapsă ce nu o culege nici dintr’o (1) Anexe, XVII. (2) Anexe, XIX. (3) Ibid. www.digibuc.ro tJN EROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN mClEOVA. 15 pravilă, însă la aceasta urinează a se luă aminte că, în Condica Criminalicească, se găseşte §§. 188, 189 şi 190, care prin cel în-tâiu se lămureşte că se cuvine a se osândi cu moartea pe toţi acei cari se ispitesc a obori rânduelile cele legiuite a Patriei; apoi cUm Criminalul nu s’a putut lămuri dintru aceasta, când legea creştinească este cea întâi rândueală a Patriei şi când, după Pravilele împărăteşti, din Vasilicale, Tomul al 7-lea, fila 772, legea 16, se hotăreşte: acei ce, ori din neştiinţă calcă sfinţenia Dumnezeieştii Legi, ori din neîngrijire o vatămă şi o jignesc săvârşind sacrilegiu (ierosolie, adică pradare de lucruri ^sfinte), iar la fila 775, sholion ce se legiuieşte: acel ce voeşte a calcă evlavioasa lege creştinească să se pedepsească ca un prădător de lucruri sfinte; şi la Digest, 48, Titlu 13, legea 9, zice: Prădătorii de lucruri sfinte se pedepsesc cu moarte. Şi iar la Vasilicale, Tomul 7, fila 596, legea întâia, zice: că legea pentru acei ce se ridică asupra Statului este de o potrivă cu prădare de lucruri sfinte. Pe aceste temeiuri Divanul Domnesc reformând hotărîrea Departamentului Criminalicesc, osândeşte: pe Avram Davidovici, David Eni, Iancu a Rifcâi şi Leiba Herşcovici la moarte prin spânzurătoare, la faţa locului sau unde va încuviinţă Domnul; pe Avram Cota-riul, Lupu Steclariu, Leiba Isac, Iţic Steclariul fugit, Iosef Balan şi Ursul David la groapa ocnei pe vieaţă, iar pe Jidoavcele soţii a lui David şi a lui Iancu a Rifcăi «ce ţineau lumânările aprinse în mâni», la câte douăzeci lovituri bice la faţa locului, având pe urmă a fi lăsate slobode. (1) Această hotărîre, adusă la cunoştinţa Domnului prin anaforaoa Divanului dela 7 Septemvrie 1836, se vede că păru lui Mihaiu Sturdza din cale afară aspră şi că el poronci Logofătului Dreptăţii să ceară avizul jurisconsultului Statului, Flechtenmacher. Găsim un lung raport al acestuia care erâ şi Advocatul Criminalului către Logofeţie, plin de citaţiuni de texte şi purtând data de 10 Septemvrie 1836 (2), în care arată că textele pe cari se înteme-iase «praviliştii» Divanului pentru a osândi pe Evreii dela Târgul-Ocnei la moarte, făceau parte dintr’o neeră a împăratului Iustinian, rămasă «fără tărie ca o neîntrebuinţată, atât după art. 318 al Regulamentului cât şi după hrisoavele Domnului Calimah. ..» Naţia evreeascâ stabilită în Moldova nu Tămâneâ în acest timp nepăsătoare faţă de pericolul în care se aflau acei pe cari (1) Anexe, XX. (2) Anexe, XXI. www.digibuc.ro 10 RADU ROSETTI Divanul li condamnase cu atâta străşnicie. Găsim în dosar o lungă jalbă, (1) purtând şi ea data de 10 Septemvrie, dată în numele a toată naţia evreească din acest Principat şi iscălită de bancherii şi negustorii fruntaşi din Iaşi. Jăluitorii cer Domnului să se milostivească de soarta în care a au căzut de trei ori nenorociţii Evrei locuitori în Târgul-Ocnei, căci după jalbele locuitorilor hristiani de acolo, că ei Evreii, spre Sâmbăta Paştilor creştine, s’ar fi făcut batjocuri împotriva legii creştineşti, aceasta a lor zisă vinovăţie, după cercetarea urmată la faţa locului, comisia rânduită, în urmarea mărturisirii a patru proşti locuitori din acel târg, (2) s’au întemeiat şi au îndreptat pe pricină în cercetarea Departamentului Criminalicesc, care după pă-trunzătoarea cercetare ce au făcut, pe de o parte negăsind fapta întocmai după arătările târgoveţilor, iar pe de alta negăsind pravile potrivite cu aceste fapte, precum întru adevăr şi nici nu sunt potrivit pravilei în condica criminalicească cu fiinţa acestei pricini, şi aşâ Departamentul Criminalicesc prin a sa hotărîre, deşi tare îi osândeşte pe nenorociţii evrei, dar totuş oareşcum a sa hotărîre s’ar cam potrivi cu fiinţa pricinii, care pricină trecând în cercetarea Domnescului Divan, — Domnescul Divan nici cum nu ne putem pricepe ce lucrare au făcut, căci, fără vreo cercetare şi fără a aduce faţă pe cei căzuţi în judecată, au hotărît vinovăţia lor cu totul departe de hotărîrea Departamentului Criminalicesc, cu totul departe de fiinţa pricinii, căci fără nădejde şi nepilduit lucru au hotărît ca pe patru să se omoare prin spânzurătoare, iar pe patru să se trimeată la groapa ocnei pe toată a lor vieaţă.» începe apoi o lungă expunere asupra neaplicabilităţii, în cazul de faţă, a textelor aplicate de divan, la care se mai adaog mai multe anexe cu citaţiuni din textele greceşti ’şi din autori francezi (3) pentru a arătă că Divanul Domnesc rău a interpretat şi aplicat textele. Iar ca împrejurare uşurătoare, jăluitorii invoacă faptul că «supuşii în judecată întru adevăr când s’au făcut aceste lucrări au fost ameţiţi de beţie, când obşteşte este ştiut că toţi Evreii în Sâmbăta de pe urmă a Paştelor evreeşti îs plini de beţie pentru bucuria sărbătorilor. Jăluitorii mai protestează în contra adoptării propunerii făcută de Mitropolit, relativă la strămutarea tuturor Evreilor trăitori în Târgul-Ocnei, apoi invoacă clemenţa Domnului. (1) Anexe, XXII. (2) Faptul a fost mărturisit de înşiri făptuitorii. (3) Aexe, XXIII. www.digibuc.ro UN PROCES RE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. 1? Acesta de abia la 16 Decemvrie următor puse rezoluţie pe ana-forăoa Divanului Domnesc, modificând acea sentinţă cu desăvârşire. (1) Avram Davidovici, David Eni, Iancu a Rifcăi şi Leiba Herşco-vici fură osândiţi la ocnă pe vieaţă; Avram Cotariu, Lupu Stecla-riul şi Leiba Isac urmau a se dâ la ocnă pe trei ani; Iţic Stecla-riul urmă să fie urmărit, prins, cercetat şi osândit cu pedeapsa ce i se cuveniâ; Iosef Balan şi David Ursu aveau să primească câte 50 lovituri bice la faţa locului, iar Jidoavcele, soţiile lui David şi Iancu a Rifcăi, aveau să fie osândite cu câte 20 lovituri bice. A doua zi, 17 Decemvrie, Logofeţia Dreptăţii trimite Departamentului Criminalicesc ordin să îndeplienască acea osândire prin Vel Armaş, «împărtăşind şi pe Logofeţie cu ştiinţă de urmare.» Din informaţiunile culese la faţa locului dela bătrâni, rezultă că Jidovii osândiţi la ocnă pe vieaţă au fost graţiaţi după puţin timp; iar unul din ei, apucându-se din nou de negustorie într’un sat mare, învecinat cu Târgul-Ocnei, ajunse la stare mare şi are astăzi urmaşi cu vază între Evreii din Moldova. Din câte mi s’a spus de aceiaşi bătrâni rezultă că, în vremea cercetării înjghebate de Comisia rânduită de Mihaiu Sturdza, banul evreesc « unsese ». Nu mi-am explicat niciodată pentru ce aceea commisie nu a pus Jidovilor făptuitori ai ultragiului dela 28 Martie 1886 întrebări precise şi amănunţite spre a lămuri: In ce scop făcut-au ei acea faptă, consemnând răspunsurile lor în procesul verbal de cercetare? (1) Anexe, XXIV. Analele A. R.—Tom. XXXI.—Memoriile Seo(. Istorice. 1 www.digibuc.ro ANEXE. I. No. 372. Trsp. 554. Op. 699 (1). Pre înălţate ţi mult milostive Doamne, f>i numele Domnului Nostru Isus Hristos, acelui ce ne închinăm purure toată opştie pravoslavnică hristienească, jăluim Pre Inălţimei Voastre pentru naţie ovreiască de batjocurile şi aflare de râs ce ne fac ei la toate praznicile împărăteşti, că afară de câte au făcut mai înainte, adică precum şi la naştire Domnului Nostru Isus Hristos, s’au făcut irozi, acum Sâmbătă sara la trei ceasuri din noapte, spre Sfânta înviere, adică la 28 Marte, anul 1836, tot No. ovreiesc aflător în acest târguşor al Ocnei, unindu-se la un loc, la un Ovreiu ce şede cu dugheana drept biserica ce se preînalţă hramul Sfintei Adormirii a Maicii Domnului, închipuind toate patimile Domnului Nostru Isus Hristos, făcându-se unul dintre dânşii chip de mort şi îmbrăcâcdu-1 cu o cămeşă, l-au pus pe o scară în loc de năsălii, puind şi o scândură de-a curmezişul, în dreptul spetelor de şi-au întins mânile, în chip de răstăgnire şi luându-1 patru înşi, dela pomenita dugheană pe umeri l-au pornit pe uliţă, cu lumânări aprinsă, şi ducându-1 din dughenă în du-ghenă pe la Jidovimea lor, unii dintre dânşii îl împungeau cu nişte suliţi de lemn şi alţii dintre dânşii cete ca preoţii creştineşti, alţii jidoveşti şi se petreceâ pe supt acelui pus pe scară, în loc de aer şi când îl pune câte odată jos, unul dintre dânşii îl căde şi-l prohode cu feluri de batjocuri şi alţii, în loc de sărutări, îl scuipă, iar o Jidoavcă dintre ei, ci eră alăturea, îl stropiâ dintru un pahar, dar ce ar fi fost în pahar nu se ştie. Şi văzându-se atâta batae de joc asupra legii noastre cari se atinge de patimele Domnului Nostru Isus Hristos, s’au dat de veste căpitanului de târg ca să le strâce această faptă batjocoritoare, întru care au sărit împreună cu câţiva târgoveţi spre prinderea lor, au prins de vesti, un Jidov anume Iosep Balan strigă jidoveşti ca să se răsăpească Jidovime ci eră strânsă, căci viind vro 40 de oameni dela vali, şi sosind căpitanul de târg cu târgoveţii la locul pără unde ajunsese ei, au început a prinde dintr’înşii, iar cel ci se făcuse mort, desbrăcându-se de cămeşă, au şi lepadat-o piste un gard, cari tot atunce s’au găsit şi stând de faţă spre dovadă. Din care Jidovime s’au putut prindi numai doisprezeci, adică pe care să închipuise (1) Actele sunt copiate din Arhiva Statului, I^şi. www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. lfi că-i Hristos, Pilat, Caiafa şi ostaşii, iar acei ci au fost căpiteniile lor, prin chipuri au scăpat, în zăoa de Paşti dimineaţa, fiiind norodu la biserică şi că întâmplare au venit de Dumnealui boierul Ispravnic sau fost aflat în Târgul-O cnii, pi toţi prinşii i-au dat supt închisoarea cinstitei ispravnicii, întru carele au fost două zăli supt pază, adică Duminică şi Luni, iar Marţi prin chipuri jidoveşti s’au slobozit o samă dintr’înşii dela închisoare, au cerut slujbaşi de li-au dat de s’au dus cu câţiva tirgoveţi, spre prinderea acelor ci au scăpat prin chipuri în zâoa de Paşti, adică pi Zisul Herşcu şi Iosep Balan, cum şi alţii şi gonindu-i până la Căiuţ, le au dat în urmă că Duminică sara au fost în Caiuţ acei Jidovi, în gazdă la Leibu Jidov, posă-sorul moşii Căiuţului şi a douză, Luni dimineaţa, cu grăbire au făcut căruţa lor cu cai şi poroncind slugii să măie caii, au respuns sluga că el a daoză de Paşti nu mergi la drum şi luându-1 unu Ştefanaki, tovaroşUl po-săsorului, cu zorii l-au pus în trăsură şi s’au pornit cu acei doi Jidovi la Focşani, zăcând trimeşii că când au rîspuns că nu mergi i-au tras şi o palmă. Intru carile Pre înălţime Voastră veţi luă pliroforie din copie ală-torată de doproasele ci s’au dat cinstitei Ispravnicii de ştiinţa acelor ce au privit cu ochii. Pentru aceasta ca să scăpăm de supt pacat, pentru aşâ batjocură atin-gătoare de lege, dăm în ştiinţa înălţimii Voastre căci noi nu i-am bântuit nici cu un feliu, precum ei au cerut, prin învoială ca să dei oareşce No. de bani la vreo biserică şi să facă şi vreun pod, unde s’ar socoti, pentru vinovăţia făcută, noi nu i-am facut-o ca să nu ne însămnâm ca la Iuda vânzătorul, căci avem să dăm seamă înainte Domnului Nostru Isus Hristos căruie purure ne închinăm, iar ace de pe urmă rămâne în socotinţa înălţimii Voastre, răsplătirea lor pentru această atingâtoare de lege şi cinste noastră. A înălţimii Voastre Pre plecaţi şi supuşi intru toate Dela noi toată opştea hristienească aflătoare din Târgul-Ocnii. II. No. 334. Trsp. 748. Op. 840. Pre înălţate şi mult milostive Doamne, Cu cel mai adânc respect supui la ştiinţa înălţimii voastre un lucru care se poate crede că nu va fi pildă să se fi mai întâmplat în Prinţipaturile aceste două; aci în Târgul-Ocnei, fiind ca vreo 30 jidovi şezători, Sâmbătă spre Paşti, pe la 5 ceasuri din noapte, pe când se gătiau oamenii să meargă la biserică la sfânta înviere, adunându-se dintre dânşii câţiva spre batjocura legii noastre, au închipuit pe unul dintre dânşii Hristos răstignit cu cununi de spini în cap şi cu toată rândueala, aşâ precum este scris ^i www.digibuc.ro 2» ftADU ftOSETfl ajîbi cil multă batjocuri, fără sfiială, l-au scos pe uliţi şi-l purtă. Şi l\iând de ştiinţă târgoveţii, au prins pe acei câţi ieşfee pe uliţi cu acest fel de faţttiL Şi păntrucă s'â întâmplat şi dumnealui ocărmuitoriul ţinutului aici, i-au* dat la închisoare, iar pe norOd cu mare greutate s’a oprit ca să nu năvălească a'suprâ lor şi să-i Omoară fiind aceasta un punt gingaş. Pre înălţată Doamnă, după aceasta iscându-se o mare ură şi pizmă asupra lor şi precum ăstă ştiut că aici cel mai mare număr de oameni sunt lu> ctători ai Ocnei, ca să nu să întâmple vreo neorândueală şi să să pricinuească vreo nenorocire de omor, âocotinţa mea este ca să fie poruncă înălţimii Voastre a se ridică pe toţi jidovii did acest târguşor şi să se ducă aiure să loduească, iar aceea desăvârşită hotărîre rămâne la înalta şi părinteasca Voastră înţelepciune a se pUne pe cale. S’au făcut aceasta cunoscut şi cinstitului visternic. A înălţimii Voastre prea plecată slugă Oona, 1836 Martie 31. (ss) Gheorghe Opran. Sfatul nostru va primi grabnice măsuri spre descoperirea adevărului la starea locului şi spre darea vinovaţilor supt judecarea criminalicească, ca să orânduească pravilnicească osândă, până când ei vor sta supt închisoare. In 9 Aprilie 1836 Aprilie 11, la Departamentul din Lăuntru spre M. St. tntoomai urmare. III. Pre înălţate Doamne, Ottiupciul Ocnelor, D-lui Sardarul Gheorghe Opranu, prin raportul din 31 Mart. sub No. 215, înştiinţează pe Visterie următoarele: că jidovii şezători în Târgul-Ocnei ce sunt ca vrâd 30, Sâmbătă spre Paşti, pe la 5 ceasuri din noapte, pe când să găteâ oamenii să meargă la biserică, la sfântă înviere, adunându se dintre dânşii câţiva, spre batjocura legii pravoslavnice, au în* chipuit pe unul dintre dânşii Hristos, răstignit cu cunună de spini în cap şi cu toată rândueala, aşâ precum este scris şi apoi, cu multe batjocuri neîndăstulându-se nurtiaî prin câseld lor, fără sfială l-au scos pe uliţi şi-l purtă, şi luând de ştire târgoveţii, aii prinş pe acei câţi ieşise pe uliţă cu acest fel de faptă şi pentrtică să întâmplase şi dregătorul ţinutului acoloi i-au dat la închisoare, iar pe norod cu mare greutate s’a oprit ca să nu năvălească asupra lor să-i omoare, fiind un aşâ punt gingaş, din cari aceşti iscându-se pizmă asupra lor şi acolo fiind cei mai mulţi lucrători ai Ocnei, ca să nu se întâ'mple vreo neorândueală şi să se pricinuească vreo nenorocire şi omor, cere punere la calfe precum se va găsi de cuviinţă de înalta www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. 2i stăpânire cu socotinţă din partea sa ca pe jidovii din acea parte să se ridice pe toţi şi să se ducă aiure să locueagcă spre liniştirea norodului. Jos iscălitul dar cu supunere grăbeşte a supune cunoştinţei Jnplţimu Voastre împrejurare spre hotărîre. Al înălţimii Voastre plecată slugă (ss) Şalş Viptier. IV. No. 372. Trsp. 554. Op. 599. Noi Mihail Grigoriu Sturza Vvod cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldavei. Cinstiţi credincioşi Boierii Domniei Mele, punţneavpastrji Aţecu Aslan, Ijlaţman, ispravnic ţinutului (Bacău şi D. ţţrigore Jjlorţ^n ^iv Vel Comis, Prezident Giudecatoriei, sănătate. Obştia pravoslovnică vieţuitoare în Ţârgul-Ocnei au îqtinş jâţlob^i căjtră Domnia Noastră; cip mare tănguire asupra naţii jidoveşti din acelaş târg, care pănă la atăta s’a întins cu cptezarea de pravoslavnica credinţă ţncât, sara din Sâmbăta Paştilor, pe la 3 ceasuri, fără nici ţ> sfială Eţu ^ncţiipuit toate patimile Mântuitorului după chip batjocoritor.... înştiinţăndu-se norodul şi dând de ştire Căpităniii de târg, i-au împrăştiat. De această nelegiuită şi de osândă vrednică ppţţiire voind a ne încredinţâ prin cercetarea unei Comisii la faţa locului, poroncim Dumneavoastră, ca împreună pu adiutantul Domniei Nostre şi cu rânduitul de Preosţinţitul (Mitropolit, prea cuviosul Arhimandrit Isaia, să săvârşiţi întruniţi la faţa locului în Târgul-Ocnii, o cercetare grabnică şi desăvârşit pătrunzătoare şi descoperitoare a vinovaţilor asupra celor cţiprinse prin jaloba obştiii de pe care, prip Departamentul din Lăuntru, veţi pripii copie. Pe vinovaţi îndată arestjtndu-se, de la cercetare împreună cu raport să să predstavlisască fără întărziere iarăş Departamentului din Lăuptru. No. 21. 1836 April. (Eşii. V. No. 372. Trsp. 554. Op. 599. Cu mila lui Dumnezău, Noi Mihail Grigoriu Sturza W., Domn Ţării Moldovei. Domnescului nostru starşii adiutant, Dumisale Majorului Petrachi Asaki. Naţia evrească aflătoare în Târgul-Ocnei, prin batgiucuritoare închipuire au desfăimat pravoslavnica credinţă tocmai acum în Sâmbăta Paştilqr. Noi voind a ne încredinţâ de fiinţa şi adevărul pricinii, am rânduit Comisie da faţa locului prin ofisul Nostru din acest an No. 21. Nu mai puţin însă jinduim şi pe D-ta la acea comisie, poroncind-uţi ca iuănd toată cuviincioasa www.digibuc.ro 22 RADU ROSETTI pliroforie din cuprinderea acelui ofis, şi potrivit cu văjnicia pricinii, împreună cu celelalte feţe a Comisiii, Bă păşeşti în lucrări, după încheierea că-• rora pre larg vei raportui Domniei Mele. L. P. D. No. 146. Nacialnicului Marelui Ştab a înălţimii Sale, Colonelul Balş. No. 43. 1836, In 23 April. Eşii. VI. No. 372. Trsp. 554. Op. 599. Copie de pe adresul Marei Postelnicii din 27 April 1836, sub No. 608. Departamentul de Finans, după raportuirea ce au primit din partea Ot-oupciului Ocnelor, Serdarul Gheorghe Opreanu, prin anaforaoa subt No. 2539, au adus la cunoştinţa Prea înălţatului Domn, că Jidovii şezători în Târgul* Ocnei, care sunt pănă la număr de 30, Sâmbătă spre Paşti, pe la 5 ciasurî de noapte, în vreme când creştinii să gătiau a merge la biserică, adunăn-du-se câţiva spre batjocura legii pravoslavnice, au închipuit pe unul din-tr’înşii ca Hristos răstignit, cu cunună de spini în cap, şi cu toată răndu-eala precum este scris, şi cu multă desfăimare şi îndestulăndu-se nu numai prin casele lor, l-au scos fără sfială, I-au dus şi pe uliţi, şi aşâ, luând de ştire târgoveţii, au prins pe acei câţi ieşise pe uliţă, şi pentrucă se întâmplase şi dregatoriul ţinutului acolo, i-au pus la închisoare după ce deabie au oprit năvălirea norodului, ce se ridicase cu porniri de moarte asupra lor. înălţimea Sa, în privirea acestei împregiurâri, pune înaintea Sfatului Cărmuitor ca să primească grabnice măsuri spre descoperirea adevărului la starea locului şi darea vinovaţilor subt judecată criminaliceasca ca să se orânduească pravilniceasca osândă, iar pănă atuncea ca ei să steie subt închisoare. Drept aceea Secretariatul de Stat, după însărcinarea pusă asupra a* cestei, face cunoscut acelui Departament spre grabnică punere la cale şi aducerea în înplinire a acestei hotărîri. VIL No. 372. Trsp. 654. Op. 699. Prea Cuvioase Archimandrite Kir Paisie, Proistos Mănăstirii Precista, bla-goslovenie ! Din alăturata aice jalbă a obştiei hristiane locuitoare în Târgul-Ocnei, de întâmplarea urmată acolo spre serbarea zilei praznicului Sfintei învieri, cum şi de hotărîrea Prea înaltului Domn, pusă în copie în dosul jalbei, pre larg vei luă pliroforie. Deci împărtăşindu-ne Departamentul ştiinţă de hotărîrea dată, în urmarea căreia orănduim pe Pre Cuvioşia Ta ca împreună cu Dumnealui Prezidentul Giudecătoriei şi Dumnealui Isprav- www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. 23 nicul de ţinut, să. păşiţi către lucrarea Comisiii localnice, în fiinţa şi a adiu-tantului rănduit din partea înălţimii Sale, Dumnealui Maiorul Petrachi Asaki, şi precum din urmarea pricinii veţi lămuri adevărul, fără cea mai mică asuprire sau părtinire la vreo parte, pre larg să se facă arătare, spre a se pute da hotărirea pentru o asemine nepilduită urmare. Veniamin Mitropolit Moldaviei. Director, Ioan Caşul Spatar. Şef, Polizu. Secţia I-iu, No. 346, 1836 Maiu 2. Eşii. VIII. No. 372. Trsp. 654. Op. 599. Cătră Sfinţia Sa Economul Apostul. La pricina făcută de către unii din evrei Sâmbătă noapte spre x copioxost' ţecxt xwr 8ixa£ovxc ivayayeJv f/v povuxai.» (1) Pentru aceasta siliţi au fost a hotărî, după însemnatul cap. 15, pentru arătaţii Jidovi, neaflănd altă îndeosebi pravilă pentru greşala lor, pe unii adică să să bată, iar pe alţii să să şi surgunească. Insă această hotărîre a Criminalului nu să vede priimită, căci praviliştii Divanului Domnesc au Juat pricina Jidovilor că ar fi ('Crimă de lez-majes-tate» şi că s’ar cuveni să să pedepsească cu moarte după Titlu 36, Tomul 7-le a inpărâteştilor, fără să să facă luare aminte de cătră praviliştii Diva* * inului că numai trei capete (1) sunt cele despre «lez-majestate» (xou icepî x«-fiocifflccsioţ): a) Agresiunea contra Regelui; b) Trădare; c) Conspiraţia cu m&nă armată şi facţiune cu scop de a omorî un senator, care sunt cele mai mari, precum Ia fila 603, în sholiile acestui Titlu. (1) Acojo unde nu e hotărită o pedeapsă judecătorul are drept a impune pedeapsă ce el găseşte cu cale. *) 1. Tl(J.UJpEÎxai xo âxtpila xtvoţ ftvbp.svovt x«l sul ătlfila ylvsxctc xo sititpOsvoo f.voj ytvăpiEvov Zv xcvaţ (leta^scpcaO j cineva, şi «e face spre ne- www.digibuc.ro tort PkOCES DE SACRILEGIU LA 18^6 ÎN MOtbOVA. 45 Iar alţii o asămine faptă o au numit «ierosilia» şi că ca nişte furi de cele sfinte sar cuveni a să pedepsi, în vreme când pravila curat lămureşte care să zice fur de cele sfinte şi când trebue să se zică, precum Titlu 45 al Tomului 7-le din Vasilicale, cap. 11, fila 771 zice: «Acel ce va întră în altar ziua sau noaptea şi va fură vreun lucru din cele sfinte, unul ca a-cesta să i să scoată ochii, iar dacă va fură din afară de oltar, din bisărică, să să bată, să i să tundă părul şi să să surgunească.» Precum cap. 8-le a acestui Titlu zice ritos: «osânda acelor ce au furat bani sfinţiţi saU obşteşti este arestuire»; şi iarăş Gap. 5-le zice: «cel ce va luă bani sfinţiţi sau bani din mormânturi, sau va fură bani obşteşti, unul ca acesta să să arestuească»; şi iarăş cap. 6-le a acestui Titlu zice ritos: «cel ce va fură din altar bani particularnici nu să zice: ierosilia, ce fur»; şi iarăş Cap. 16*le zice ritos: «Toţi aceia care confundă în neştiinţa lor sau prihănesc în lenevia lor sfinţenia credinţei dumnezeeşti şi o calcă, comit un sacrilegiu_____,__ Gel ce vrea să sgudue evlavioasa credinţă a creştinilor, să fie pedepsit ca sacrilegiu. Adu-ţi aminte de dispoziţia a IlI-le. Iată din această dispoziţiune toţi ereticii puteau să fie socotiţi ca sacrilegii, dacă nu există o altă lege care să hotărască pentru ei o pedeapsă mai specială». Giudece dar, din aceste capete de pravilă, Logofeţia cea Mare dacă fapta Jidovilor poate a să numi ierosilia sau lez-majestate, după socotinţa pra-viliştilor, asămine şi dacă ar intră în altar ca să fure bani sfiinţiţî sau să tulbure credinţa hristianului, precum oarecând eretecii. Iarăş unii ca cinstea unei persoane, ceeace se face din invidie, când cineva Întrebuinţează haine de doliu sau murdare pentru a batjocori pe cineva §. 27 g. 28. 2. După calitatea lucrului şi a persoanelor de cătră judecătorul să se facă cercetare şi sădea hotărlreasa. 3. Acolo unde nu este hotărltă o pedeapsă specială, judecătorul are drept a impune pedeapsa ce el găseşte cu cale. 4. Crima de lez-majestate. 5. Cele despre lez-majestate. a. Agresiunea contra regelui. g. Trădare. X- Conspiraţiunea cu soldaţi şi facţiune cu scop de a omori un senator, cari subt cele mai mari. 6. Toţi aceia cari confundă in ignoranţa lor sau prihănesc In lenevia lor sfinţenia credinţei dumnezeeşti şi o calcă, comit un sacrilegiu... Cel ce vrea să sgudue pia credinţă a creştinilor să fie pedepsit ca sacrilegiu. Adu-ţi aminte de dispoziţia a III, eto., dată, dar după această dispoziţiune toţi ereticii puteau să fie socotiţi ca sacriligi, dacă nu există o altă lege, care să hotărască pentru ei o pedeapsă mai specială. 7. Sacrilegiu. Crima de lez-maiestate. 8. Lez-maiestaţe. 9. Legislaţiune. 10. Edicte. www.digibuc.ro 40 itADtj ROSMr aoeştia, după sholia dela sfârşit a împăraţilor, nu să pedepsesc cu moarte, după pravila asupra «lezmajestăţii», nici ca nişte furi de cele 'sfinte, căci să găseşte alte pravile pentru -nişte asăminea. * Iar pentru Neară a 77, pe care o au însămnat praviliştii spre osânda Jidovilor, dacă această neară să aplicariseşte, dacă are lucrarea ei în ţara Moldovei, să dovedeşte de următoarele, pe care sunt silit, ca un advocat al Criminalului, a le însămnâ şi a le supune luării aminte a Marei Logofeţii, nu atâta pentru ca să apăr faptele Evreilor, ci ca să dovedesc că această neară să întrebuinţâ numai pe vremea împăratului Iustinian, iar nu şi la diadohii săi împăraţi care cu totul o au anerisit. In deobşte- este ştiut că împăratul Iustinian, la anii 527 dela Hs., făcând luare aminte pravililor, atât. acele pe care le ave Romanii mai nainte de Hs. cu 524 ani, cât şi acele ce sau făcut pe vremea lui Clavdie cu 450 înaintea lui Hristos, precum şi acele ce sau făcut de Gaie şi în urmă de alţii maî mulţi împăraţi, că în vreme înpărăţiei sale, nişte asămine pravili au rămas neîntrebuinţate şi neprimite cele mai multe. Au fost silit a adună toată vopo-Seaca Romanilor de când s’au zidit cetatea Romei ce veche pănă în aniî împărăţiei sale, adecă toate cele cu 1.300 ani mai dinainte pravili, au ale& cele ce să întrebuinţâ şi, în alegerea acestor pravile, au făcut Digesta, adecă Pandecte, asăminea şi nearale a sale câte eră de neapărată trebuinţă a Să face dilpă epoha de atunce, au făcut şi Institut ca să' înveţe tinerimea pravile. Toată dar această vopoOeate, a împăratului Iustinian care s au făcut cU multe trude, adunate fiind din 2.000 de cărţi (precum zice împăratul Iusti-rlian întru o neară a sa) văzându-o împăratul Vasilie Machedon la 739 ani dela ţlristos, că pe vremea împărăţiei lui să găsiâ în mare amestecare şi nelămurire şi că multe vopo0ecce din cele vechi s’au părăsit de urmaşii împăraţi, precum -şi trebuiâ, pentru învechimea lor aceasta să să facă, au vrut să aleagă această mulţime a pravililor a împăratului Iustinian şi să adune înpreună numai acele ce eră de trebuinţă şi de nevoie în epoha de atunce şi dar au adunat «Ta eSrjxxa» ale lui Iustinian şi a altor împăraţi Tiberie şi Linon: Instituta, Digesta, Condicile lui Iulian, adică eparhiceştile şi ro-manceştile lui Gaie, Condicile lui Theodosian, Grigorian şi Armognian şi câte împăratul Iustinian făcusă pentru lămurirea pravililor. Pe care, pentru moartea lui rămăind nesfârşite,- în urmă le-au adus întru săvârşire Leon, fiul său, carele au făcut adunare de Digeste, Condice şi din Instituta şi nea-ralile împăratului Iustinian, lepădând din acestele câte eră împotrivitoare cu epoha ceea a vremii şi câte din învechimea vremii s’au părăsit. Au fost primite numai câte eră atunce de nevoie şi de trebuinţă şi toate acestea adunându-le au alcătuit.........pe care au şi desparţit-o în 6 tomuri, adică cele ce să zic Vasilicale. Mărturiseşte cuvântul meu Ioan............... Mihail www.digibuc.ro DN PROCES DE SACRILEGlC Li 1836 ÎN MOLDOVA. 47 Opsilon, Maftein Vlastoriu, Costandin Armenopulo şi Kedrinos, bărbaţi înţelepţi şi praviliceşti a epohii aceea, precum şi Mihail Aftalion. t Din aceste dar mai sus zise, să dovedeşte cu dinadinsul că câte pravile şi câte nearale să intrebuinţâ pe vremea împărăţiei lui Iustinian şi nu s’au pus în Vasilicale, au rămas neîntrebuinţate ca unele ce n’au nici un te-meiu şi părăsite de cătră cei din urmă împăraţi, vra să zică că şi pomenita neară a pravilii, ca una ce nu să găseşte în Vasilicale, au rămas părăsită. Aceste Vasilicale dar, la 1401, întâiul Domn Alexandru I-iu, cel Bun, le-au cerut dela împăratul Paleologhi, pentru ţara aceasta. Carele câte eră întrebuinţate la epoha de atunce, adunând din acele Vasilicale, hotăra pricinile-de judecăţi ale ţării aceşteia. Care după două veacuri, luând sama Domnul Vasile Arvanitul, că după epoha de atunce să găsiâ nesfârşită pravila aceasta, o au adăogit iarăş din Vasilicale şi au făcut pravilă pe numele său, după care şi giudecâ giudecatorii vremii aceia. Iar după acestea, cei după Vreme dia-dohi ai lor Domni, pentrucă să îmmulţisă omenirea, lăsând pomenitele pravile a acestor doi domni, au metahirisit, Vasilicalele şl alte pravile ce să zic: Prohira şi EpUome a împăraţilor, pănă când, fiindcă acestea eră în limba latină şi elinească, au fost silit Domnul Alexandru Moruz a tălmăci Prohira i pravilile lui Armenopulo pe care, au Şi sfârşit-o la artul 1804. Şi fiindcă atunce au urmat filonichie cu pravilile ţării aceştia, nu este pravila lui Armenopulo, pentrucă cu puţini ani mai înainte eră întrebuinţată şi cunoscută în ţara aceasta, ci Vasilicale. Au poVoncit unui Pah. Thoma Kara să alcătuească o Condică politicească şi criminalicească din cele împărăteşti pe care moartea sa au lăsat-o nesfârşită. Acestea dar văzând Domnul Scarlat Calimah, au alcătuit şi au dat lâ lumină Condica Politicească împrumutând-o din Vasilicale, şi prin hrisov au hotărît că numai acea Condică să să întrebuinţeze în toate Divanurile, iar nu altă pravilă, şi câtă vreme vor lipsi din aceste pravili să să împlinească din Vasilicale. Din această dar povestitoare pravilnicească istorie, să dovedeşte prea lămurit că însemnata nearâ de cătră pravilişti în pricina Jidovilor au răma9 fără tărie, ca o neîntrebuinţată, atât după art. 818 al Regulamentului cât şi după hrisovul Domnului Calimah şi nu numai pomenita nearâ au răma9 fără tărie, ci şl altele multe, atât a împăratului Iustinian, carele, precum zic, au făcut peste 150 nearale, precum şi a împăratului Vasilie Machedon şi a împăratului Deon, a fiului, său, din care cel 1-u au făcut 71 nearale1 după Kriatias şi atâte numai sunt de trebuinţă câte s’au pus în Vasilicale. Iar fiul său au făcut, • 113 nearale, sau precum zic alţii 120, şi numai 6 s’au păzit de cătră urmaşii împăraţi. Asemenea s’au întâmplat şi la urmaşii www.digibuc.ro is RADt) ROSfcT'i't acestora împăraţi din diadohii lor, întrebuinţau atât nearaOa procatohului lor precum şi nomothesiile lor, pe care le vedem şi în ţara aceasta ce fel de prefacere au luat pravilile dela 1804 şi până la 1832, şi fiind că după art. 318 care zice ritos aşa: «Logofătul cel Mare va ave o lucrătoare privire asupra deosăbitelor tre- bunaluri giudecătoreşbi: pentru ca orândueala pricinilor ce să tratarisăsc....., cursul căutării precum şi hotărîrea giudecătilor să fie întocmai după re-gulamenturile şi legile aşăzate. Drept aceea el este împuternicit a vizitarisi în persoană deosăbitile tribunaluri şi Divanul Domnesc, a fi faţă cerând trebuinţa la sesiile lor, şi a adună toate ştiinţile ce ar socoti; neapărat de a sa datorie este a vizitarisi şi trebunalurile ţinuturilor, sau a trimite revizori cu dreaptă cunoştinţă, carii îl vor înştiinţâ despre lucrările de acolo. Marele Logofăt va înştiinţa pe Domn despre toată abaterea din partea giu-decătorilor întru urmarea dregătoriei lor, precum şi despre aceia ce s’ar deosăbi prin vrednicie şi neprihănite purtări.» Eu rog ca să să aducă toate cele mai sus zise la ştiinţa locului cuvenit spre legiuită hotărîre ce are a să da asupra arătaţilor mai sus Jidovi. 1836 Septemvrie 10. (isc.) Flechtenmacher. No. 184. Trsp. 1386 Op. I, 1573 XXII. Prea Inăllate şi mult milostive Doamne, Toată naţia evreaască din acest Prinţipat cu lacrămi îndrăzneşte şi vă roagă ca să vă milostiviţi a nu trece cu vederea şi............a vi să..... şi a să luâ în privire jalnica noastră tânguire următoare în jos:........... In tot pământul ca la orice religie pravilile apără şi ocrotesc drepturile fieşte-căruia, iar pe pravili le sprijinesc drepţii ocârmuitori şi domnitori, şi care fiind unul şi înălţimea Voastră, oblăduitorul şi protectorul acestui Prinţipat, ce pronia Dumnezeească v’au îndreptat şi v’au încoronat spre apărarea supuşilor voştri, şi nu primiţi ca împotriva a tot obiceiul pământului, a pra-vilii şi a legiuirilor statornicite, să nu fie nime intru câttiş de puţin vătămat şi asuprit, ci aşâ precum pravilile şi legiuirile statornicite hotărăsc soarta, şi de bine şi de rău a fieştecăruia după dânsele-şî urmează a fi supus fieştecine. In această soartă au căzut de trei ori nenorociţii Evrei locuitori în Târgul-Ocnei, căci după jălbile locuitorilor hristiani de acolo, că ei, Evreii, spre Sâmbăta Paştilor creştine, şiiar fi făcut batjocuri împotriva legii creştineşti, aceasta a lor zisă vinovăţie după cercetarea urmată la faţa locului, comisia rânduită, în urmarea mărturisirii a patru proşti locuitori din acel târg, s’au întemeiat şi au îndreptat pe pricină în ceroetarea Depar- www.digibuc.ro tril PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 IN MOLDOVA. tamentului criminalicesc, Gare după pătrunzătoarea cercetare ce au făcut, pe de o parte negăsind fapta întocmai după arătările târgoveţilor, iar pe de alta negăsind pravile potrivite cu aceste fapte, precum întru adevăr şi nici nu snnt, potrivit pravilei în Condica criminalicească cu fiinţa acestei pricini, şi aşâ Departamentul criminalicesc prin a sa hotărîre, deşi tare îi osândeşte pe nenorociţii Evrei, dar totuş oareşcum a sa hotărîre s’ar cam potrivi cu fiinţa pricinii, care pricină trecând în cercetare şi hotârîrea Domnescului Divan, Domnescul Divan nici cum nu ne putem pricepe ce lucrare au făcut, căci, fără vreo cercetare şi fără a aduce faţă pe căzuţii în judecată, au hotărîjţ vinovăţia lor cu totul departe de hotărîrea Departamentului criminalicesc, cu totul departe de fiinţa pricinii, căci fără nădejde şi nepilduit lucru au hotărît ca pe patru să se omoare prin spânzurătoare, iar ipatru Bă se trimeată la groapa Ocnii pe toata lor viaţă, care aceâstă hotărîre se întemeiază şi pe pravilă, citarisind §§. 188, 189 şi 190 din Condica criminalicească, care nici cum nici să aplicarisesc dar nici se potrivesc cii fiinţa pricinii, căci § 188 citarisit prin hotărîrea Domnescului Divan, prea lămurit zice: «Că supt cea mai mare vinovăţie va fi căzut acel ce s’au ridicat aievea împotriva persoanei stăpânitorului şi s’ar ispiti a oborî alcătuirea ocărmuirii şi orânduelile cele legiuite a patriei, sau prin tăinuite ispitiri şi în urmă dovedite, sau iăţiş prin răsvrătire cu ridicare de arme sau fără arme, sau prin orice alte lucrări şi îmbătări aievea spre Vătămarea patriei»!. Iară prin § 189, tot prin hotărîrea Domnescului Divan se zice: «că în-tâmplându-să o asemenea faptă de vinovăţie, obiceiul pământului urmează de a isă scoate în, cercetarea Obşteştii Adunări a divanurilor pământeşti unde, după ce se vor cercetă eu cea mai mare scumpătate toate împrejurările Şi dovedindu-să fapta, cu sfatul de obştie să va hotărî pentru toţi cei ce să vor dovedi întovărăşiţii faptei, cumplita pedeapsă cu ridicarea vieţii sau cu vecinica închidere în groapa Ocnii sau a tevniţii, iar pentru evghenişti cu pierderea cinului şi a evgheniei şi cu defăimare în faţa obştiei şi prin îmbrăcare de sucman». Iară prin § 190 se zice: «Sub aseinenea grea vinovăţie va fi căzut şi acela ce să va dovedi eă au putut întru adevăr a împlini o faptă ca aceea ce este împotriva ocărmuirii şi a patriei, iară prin sfatul Obşteştii Adunări să va dovedi c’ar fi primejdie vieţii sale au ştiut că au putut întâmpină, iar el nu s’au sârguit». Mult Indurate Doamne, nu vă înduraţi şi milostiviţi-vă a privi la aceste, căci Domnescul Divan, pe temeiul mai sus ziselor §§., hotăreşte moarte unor suflete nevinovate cu fapta morţii, căci zisele §§. sunt aplicarisite numai la acei care să vor ridică asupra persoanei stăpânitoriului şi s’ar ispiti a oborî alcătuirea ocărmuirii, iară nici cum la nişte fapte făcute în vremea beţiei care, după § 169 a Condicei criminaliceşti, -nu să pot socoti fapte Analele A. B.—Tom. XXXI.—Memoriile Secf. Istorice. i www.digibuc.ro 50 flAbtJ KOSETTl criminaliceşti, căci zice: «Aceste nu să pot socoti întocmai faptă crimina-licească: 1- a Gând acel ce au făcut-o este lepădat de cinste şi nebun. 2- la Când în periodiceasca boală de nebunie să va întâmplă a să săvîrşi vreo faptă rea. S-le Când este mai mic de 12 ani. 4- le Când din silă şi nevoinţă s’au întâmplat a să săvîrşi fapta. 5- le Când din ameţeală şi întunecare minţii, în beţi6 s’au întâmplat fapta. 6- le Când din singura întâmplare s’au dovedit că s’au pricinuit.» Apoi, pe lângă toate aceste este de luat în băgare de seamă când............. supuşii în judecată, întru adevăr când s’au făcut aceste lucruri au fost a-meţiţi de beţie, când obşteşte este ştiut că toţi Evreii în Sâmbăta de pe urmă a Paştelor evreeşti îs plini de .beţie pentru bucuria sărbătoa-relor, precum aceste adeverează şi însuş mărturia locuitorilor hristiani din Târgul-Ocnei, aflătoare în dela pricinii, care lucruri, după mai sus zisul § 169, nu să socot faptă criminalicească, dar apoi Domnescul Divan, ne-uitându-să la pieirea unui nevinovat norod ce astăzi să găseşte sbuciumân-du-să pe drumuri, hotărăşte osânda lor peste vinovăţie, neluându-să în băgare de seamă, nici vinovăţia ce să zice că ar aveâ nevinovatele suflete, nici pomenitul mai sus § 169, dar nici mai puţin anaforaoa înalt Prea Sfinţitului Mitropolit cătră înălţimea Voastră, în urma cercetării făcută la faţa locului, care cunoscând vinovăţia lor au şi cerut legiuita înfrânare, spre pilda şi a altora, adecă ca pe toţi Evreii din Târgul-Ocnei să să lipsească cu locuinţa din acest târg şi mai mult să nu fie primiţi a locui acolo Evreii, care înălţimea Voastră v’aţi milostivit şi aţi buiurdisit-0 ca la trataţia pricini să să aibă în băgare de seamă legiuita cerere a înalt Preosfinţitului Mitropolit. Toate aceste praviliceşti temeiuri Domnescul Divan trecându-le cu vederea, hotărăşte o nepilduită osândă pentru nişte vinovaţi cu asemine osândă după a lor greşeli, lăsând o vecinică osândă şi inegrire la tot neamul jidovesc.... Prea înălţate Doamne, cel mai scurt şi neofilat pe lumea aceasta trecătoare nu este alta decât o singură viaţă, dar fie norocită, fie nenorocită, totuşi fleştecare nu să leapădă de dânsa, cu cât mai vârtos încă când s’ar privi viaţa cumvâ sfârşită fără vreme şi fără vreo răsplătire după a sa vinovăţie, ce crud lucru, şi cu totul nepovestit încă, apoi toată obştea evreească cu părae de lacrămi strigă păr la ceruri şi în numele unui singur ziditor şi a născătorului înălţimii Voastre părinţi (?) şi suflete cu umilinţă vă roagă ca să nu vă înduraţi a o lăsă în cea de pe urmă desnădăjduire, căci sunt cu totul de pierit şi aruncăndu-vă ochii cei plini de milostivire, priviţi asupra unui nevinovat norod (după cum să socoteşte), şi dre.apta judecata voastră judece împrejurările de mai sus arătate din singura şi ne ....<. şi pline de amă- www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 ÎN MOLDOVA. 51 răciune inimile noastre resturnate la pragul îndurerat al înălţimii Voastre, iubitorul obijduiţilor cu viaţa, căci socotim că cu a, noastră locuinţă în acest Prinţipat nici o pagubă nu să pricinueşte ci mai vârtos numai d^ folos, atât înaintea ocârmuirii cât şi pqntru cealaltă obştie care toţi, şunt mulţă- miţi, nu cu........de vreo cugetare facem această plecată îngenuncţiiare, ci chiar .plini de nădejdea facerii de bine şl milostivirea înălţimii Voastre alergăm curat ca cătră un obştesc părinte şi oblăduitor a tuturor nenorociţilor, ca să vă milostiviţi a poronci din plina de milostivire îndurară ce aveţi cătră toţi supuşii Voştri şi pentru acea nenorocită obştie şi plină de amărăciune, ceeace duhul milostivirii vă va lasă spre a află cuviincioasa punere la cale, i liniştire şi neobijduire cu scăpare acestor nenorociţi oameni din gura pieirii şi a morţii, căci milostivirea ce arătaţi cătră toţi nu vă va opri spre a o vărsă şi asupra unui norod nenorocit. Şi cădem la picioarele înălţimii Voastre să toarne aflare limanului, izbăvirea necazurelor, aşa ne rugăm, nu treceţi cu vedere praviliceştile obştiei cereri şi prirrţiţi cu milostivire şi îndurare rugăciunile lor spre a nu rămăne în veci în cea mai mare şi în ce mai înegrită şi amărîtă viaţă — pentru care pe de o parte la prea milostivul Domnezău ziditorul să vor îmmulţi...........i îndelun- gaţii şi acei plini de fericire ani, iar pe de alta o în veci pomenire va rămâne ........ înrădăcinat în inimile a tot neamul evreesc, pentru care plini de nădejde aşteptăm cu neînsărată bucurie luminatul şi pentru noi îndestulător buiurdis, remânând toată obştea evreească în veci a înălţimii Voastre întru tot supuşi şi aplecate slugi. Anul 1836, luna Sept. 10 zile. Eşii. Hersch Wechsler, Michel Daniel, Leib Baruch, Leib Gross, N. A. Kaufman, Lobel Keith, Solomon Peigeles, (o iscălitură evreească), Wachman Prilies, Singer & Schwarz, Chaskil Kaufmau, Samuel Zeiker, (o iscălitură evreească), Nachman Wechsler, Solomon Herman, Lippe Theiler. No. 184. Ţrsp. 1386. Op. I 1573. XXIII. Nota bene. Merlin, Repertoire, Tome IU, p. 179 et 181. Blasph'eme. C’est un mot tiră du grec et qui signiGe atteinte ă la reputation. On j’emploie ordinairement pour marquer Ies injures qui ont rapport â la divinit£. Suivant la Novelle 77 de Juştinien, Ies blasphâmateurs doivent etre punis de mort. Une autre espece de blasphemo est celui qui attaque la religion. Les propos impies contre les cer£monies de l’Eglise d6generent aussi quelque- www.digibuc.ro 52 RADtJ RbSETTI fois eri Blaspheme: il n’est nullement permis fle Ies tOurner en derision ou de s’en mOquer. A l’Ogard dâ ces usages qui peuvent paraître singUliertf dans quelques endroits â ceux qui n’y sont pas accoutumbs, il faudrait que la derision fut bien affcclie et qu’elle causdt du trouble et du scandale, pour qu’elle fneritât l’attention du ministere-public. Mais que l’on fasse bieri attention que la punition du Blaspheme} n’Otant ndcessaire â la socibtb que pour l’exemple tet non pour venger la divinitb qui est au-dessus des outrages des hommes, le BlaspMtne ne doii exciter le ministere public qu’autant que l’impiite est grave et scandaleuse. Art. 262 du Code pbnal de 1810: «Toute persOnne qui aura par paroles ou gestes outragO Ies objets d’uri culte dans Ies lieux destinbs ou servant actuellement A son exercice ou Ies ministres de ce culte dans leurs fonctions, sera punie d’une amende de 16 fr. A 500 fr. et d’un emprisonnement de quinze jours A six mois.» Art. 264. «Les dispositions du prOsent paragraphe ne s’appliquent qu’aux troubles, outrages ou voies de fait dont la nature ou les circonstances ne donnent pas lieu â de plus fortes' peines, d’apres les autres dispositions etc., etc.» Sacrilege. Action impie, par laquelle on profane les choses sacrbes. Dans l’ancien -droit tomain On appelaitf sacrilege le voi ou le- larcin des choses sacrbes. C’est ce que prouve la lbi 4. D. ad legem luliani: peculatus etde sacrilegiis. (Bas. Tom. VII 769. 1. 5.). Mais les empereurs Gratien et Valentinibn orit donnâ beaucoup plus d'Atendue au terme de sacrilege et ils ont compris sous ce nom tout crime . commis contre la loi de Dieu, soit par ignorance soit par mbpris. Voyez la Loi Cod. de crimine sacrilegii: (Bas. Tom VII p. 772 1. 16 et p. 775 Schol. 4:). Suivant le droit commun il y* a trois manieres de connaitre le sacrilege. Ce crime a lieu: 1° quand on voie une chose sacrbe dans un lieu sacrb; 2° quand on voie une chose sacrbe dans un lieu qui n’est pas sacrb; 3° quand on voie dans un lieu sacrb une fchose profane, telles qu’un trone, des chandeliers, des cierges, etc., eto. Pentru care caz să găseşte legiuire la §. 240 a Condicii Criminale, unde zise : ‘ «Furul de lucruri sfinte din besărici, cum şi acel de lucruri domneşti şi obşteşti, carele înarmat călcând au furat, 'va cădeâ supt cea mai cumplită pedeapsă: bâtăndu-se pe toate uliţile şi osăndindu-se la groapa Ocnii, pe toată viaţa sa». Din Condica Penală ai împărăţiei Austriei. §. 107. Faptă de Criminal a turburării religiei face: www.digibuc.ro tJN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 ÎN MOLDOVA. 53 «a) Cel ce prin cuvinte, scrisori sau prin fapte huleşte pe Dumnezău. «b) Cel ce tilrbură înplinirea slujbei unei Teligii aşăzate în Stat, sau prin o necinstitoare urinare Săvârşită la vasele sfinţite pentru slujba diimneză-iasck sau altmintrelea, arată prin fapte vorbe şi înscrisuri în 'public o ne-bagăre de bamă a religiei. «c) Cel ce să obrăzniceşte a ademeni pe un hristian la părăsirea hristia-nismului. «d) Cel ce să sârguieşte a propovădui necredinţa sau de a semăuâ o învăţătură greşită în protivitoare religiei hristiană, ori de a înjghebă des-binări. «§. 108. Dacă prin liurburarea religiei s’au dat scandal public, cei ce au urmat o ademenire^ sau cu apucarea spre săvârşirea faptei au fost împreunată 6 primejdie de obşte, atunce această faptă de Criminal să va pedepsi cu temniţă dela unul până la cinci ani, iâr la mai inare răutate sau primejdie, să va mări pedeapsă pănă la zece ani. «§. 109. De nu vor 0 la mijloc împregiurările cele pomenite în paragraful de mai sus, atunce să va pedepsi turburarea religiei cu temniţă de şase luni pănă la un an». NB. Scăpări din vedere şi alte însemnări. 1) In cercetarea şi giudecarea pricinii nu s’au luat cu tot dinadinsul în băgare de samă psihologhicească starea beţiei a învinovăţiţilor. 2) Din delă să prepune,- câ pârîţii la Săvârşirea necuviincioasei fapte Să găsiau în ameţala şi întunecarea minţii? pentrucă Evreii prăznuiau în vremea aceea a lor Hamân şi obicinuiau a să îmbătâ, în care stare s’au putut obrăznici a facel asemene schimosire şi exces de joie. 3j Nu este de crezut că o mână de oameni, dacă s'ar G aflat întru în-trăgimea minţii, â’ar G apucat a face aşâ feliu de nebunii batgiocuritoare!! 4) Dacă dintr’o cercetare făcută cd toată scurdpătate pentrri starea frunţii pârîţilot, s’ar dovedi că pârîţii au avut sbopos Vău, de a luă în râs'ţeremo-niiie relighiei hristianilor, atunce numai acele excbs s’ar puteâ boboti în rândul faptelor criminaliceşti, după legiuirile mai suă însămnate. Ţitarisitele §§. 188, 189 şi 190 din Condica Criminală nu sunt potrivit aplicarisite, pentrucă din §. 186, unde sunt înşirato toate faptele de Grî-^ minai cuprinse în Condică şi din duhul legiuirilor ce să cunoaşte, să vede câ, obiectul pricinii mi este prevăzut. 6) O pricină vajnică, ca aceasta, nu să poate hotărî numai după regulile* silogismOsului, adică, că â’ar socoti călcate orânduelile şi aşăzământurile cd privesc bătră obştie, când 0 mănă de oameni beţi, cari la cea întâi meră-tîre (?) din jpartea pbliţiei locului spăimântându-se, nu ştiu unde să Se ascundă şi să fugă! www.digibuc.ro 54 RADU ROSETTl 7) După art. Regulamentului 318, Vasilicalele în pricini criminalicoşti nu sunt primite, pentrucă legiuirile cele cuprinse în unele, fiind prea aspre, cumplite şi fără omenire, nu să aplicarisesc nici să potrivesc după împre-giurările ţării şi a locuitorilor ei şi că duhul legilor cuprinse în Condica Criminalicească să arată piste tot mai domol, fără asprime cumplită. Pentru aceste cuvinte, ţitarisitele pravili din Vasilicale, Tomul VII, f. 772, Jegea 16 şi celelalte nu sunt nici primite în temeiul Reglementului, nici bine şi potrivit aplicarisito, şi când asprimea legilor împărăţeşti ar fi primită în pământul aceasta, pentrucă înpregiurările pricinii înfăţoşate nu ţântesc cătră un lucru aşâ de mare, ca să să răstoarne sfinţenia relighiei hristianilor. 8 Poate antipatia, care fireşte au hristianii cătră ţîvrei nu puţină înfiu-enţie au arătat, de sau luat pomenitul excbs de joie atât de ipervoliceqle. 9) După legiuirile mai sus însemnate a Franţiei şi a Austriei, pricina nu încape în şirul acelor fapte criminaliceşti care să tragă după sine osânda morţii, ci o pedeapsă mai uşoară s’ar cuveni spre infrânarea a asemene ecsţesuri. NB. Din Condica Pen. a Eladii; După art. 194, pentru tulburarea liniştii relighiei. No. 184, Trsp. 1386, Op. I. 1573. *XXIV. Marea Logofcţie a Dreptăţii. Secţia I. Partea I, No. 12.217 1836 Decemvrie 17 zile. Cătră Tribunalul Oriminalicesc, Anaforaoa Divanului Domnesc de supt No. 2.090, încheiată în presustfia sa în urmare sentinţei acelui, Tribunal cu No. 1811, pentru cutezare urmată asupra legii noastre creştineşti de cătră Jidovii din Târgul-Ocnei şi anume: Avram Davidovici, Leiba flerşcovici, Lupu Steclariu, Avram Cotarul, Leiba /sac, Iancu a Rifcăi şi David Eni% învinovăţiţi că cei şase dintâi mergând la casa cehii de pe urmă, împreună şi cu alt Jidov, Iţio Steclaru (ce să află fugit), au închipuit, ca spre bagiocură, toate patimile Domnului Nostru Isus Hristos, s’au supus de fătră Logofeţie întăririi Prea înălţatului Domn, şi înălţimea Sa, în privire praviliceştilor observaţii a Dumisali Jurisconsultului, Căminar Flechtenmacher, prin rezoluţia dcla 16 a acestei luni, pusă pe acea anaforâ, au hotărît cu milostivire ca pe patru din aceşti Jidovi, meniţi de Divan a să osândi cu moarte prin spânzurătoare, şi anume: Avram Davidovici, David Eni, Iancu a Rifcăi şi Leiba Herşcovid, ca unii ce ei s’ar fi dovedit mai de căpitenie la uneltirile faptei, să să trimeată pentru toată viaţa la Ocnă, iar pe ceilalţi trei şi anume; Avram Cotarul, Lupu Sţedaru şi Leiba Isac, meniţi de Divan spre a să da pentru toată viaţa la Ocnă, ca www.digibuc.ro UN PROCES DE SACRILEGIU LA 1836 ÎN MOLDOVA. 55 unii ce şi ei s’ar fi aflat întru petrecere cu ceilalţi, să să trimeată la Ocnă însă numai câte pe trei ani, afară numai de Iţic Sleclaru, carele prinzându-să, să să cerceteze, iar pentru ceilalţi să se urmeze după sentenţia Divanului Domnesc, adică pe Iosip Bălan şi Ursul David ce au primit a să săvărşi în casele lor, pe la acea vreme, noapte, o asemine batjocuritoare şi jicnitoare de lege faptă, să să bată pe fleştecare, la faţa locului, câte cu cincizeci lovituri bice, precum şi pe Jidoafcele, soţia Jidovului David şi Rifca, fomeia lui lancu a Rifcâi, ce ţineâ lumânări aprinsă în mâni, să să bată, iarăş la faţa locului, câte cu douăzeci lovituri bice şi apoi să rămâie slobode. In temeiul cărei hotărîri, Logofeţia face cunoscut acelui Tribunal ca îndată, prin Dumnealui Vel Armaş, să să şi ducă întru împlinire osândirea arătată asupra soartei vinovaţilor pomeniţi mai sus, împărtăşind şi pe Logofeţie cu ştiinţă de urmare. împlinitor Îndatoririlor de Vel Logofăt: Sturdza Hatman. Director: D. Veisa Spătar. Şef: (Indescifrabil). www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE DE 1. BOGDAN Membru al Academiei Romane. Şedinţele dela 16, 23 şi 30 Ianuarie 1909. I. ANALELE ŞI CRONICELE MOLDOVENEŞTI DINAINTEA LETOPISEŢULUI LUI AZARIE. Din bogata literatură istorică de anale şi cronice ce au existat In Moldova în sec. XV şi XVI şi au slujit de bază cronicarilor cari au scris româneşte în întâia şi a doua jumătate a sec. XVII, cunoşteam până azi în limba slavă originală numai analele dela Bistriţa, cari conţin ştiri scurte asupra istoriei Moldovei dela 1359— 1506, şi letopiseţol dela Slatina, care, pe lângă o redacţiune a anale* lor pulnene dela 1359 — 1525, conţine cele două cronice ale episcopului Macarie şi ieromonahului Eftimie, istoriografii lui Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu, cari descriu istoria domnilor Moldovei dela moartea lui Ştefan cel Mare până la domnia întâia a lui Alexandru Lăpuşneanu, 1504 — 1554(1). Atât analele dela Bistriţa cât şi letopiseţul dela Slatina sunt cunoscute numai în câte un singur manuscris: cele dintâi în manuscrisul lui Mando D^udZov dela Tulcea, după care le-am publicat la 1895 în «Cronice inedite atingătoare de istoria Românilor», al doilea în manuscrisul Academiei duhovniceşti din Chiev, după care l-am publicat la 1891 în «Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche». (1) Data lui Eftimie pentru zidirea mănăstirii Slatina, 7062, Sept. 3 (Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche, p. 170 şi 221). Socot acum anul dela Ianuarie şi pun 1664 tn loc de 1663. www.digibuc.ro 58 I. BOGDAN Analele putnene, continuate, sub forma în care începuseră a fi redactate în secolul XV, până la a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu (1565), sunt cunoscute numai în traducerea polonă dela 1566 a lui Nicolae Brzeski, pe atunci secretar al regelui Sigismund August, apoi general al Podoliei şi staroste de Cameniţa (1). Cunoscute încă dela 1844 printr’o publicaţie a istoricului polon W. K. Wdjcicki, ele au fost editate djn nou la J867 sub titlul «Cronica cea mai veche a Moldovei» de răposatul B. P. Hasdeu în «Arhiva istorică a României», tom. III, şi reeditate de mine la 1891 sub titlul «Cronica moldo-polonâ» după o copie a muzeului Czartoryski din Cracovia, iar la 1895 după însuş autograful lui Brzeski, care se păstrează astăzi în biblioteca imperială din St. Pe-tersburg (Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche, p. 178 şi urm.; Cronice inedite atingâtoare de istoria Românilor, p. 119 şi Urm.). Am putea numi, mai exact, această cronică „traducerea polonă a analelor putnene11. Un simplu, extras din analele putnene, şi anume dintr’o redacţiune ce mergea până la suirea în scaun a lui Bogdan Orbul, precedate de o legendă despre originea Moldovenilor dela Roma, estp Cronica anonimă, scrisă în imperiul moscovit pe la începutul sec. XVI şi incorporată în cronica rusească numită «Voskresenskaja». Valoarea istorică a acestei cronice e aproape nulă; ea are oarecare însemnătate numai ca produs literar rusesc din acel secol (2) şi ca dovadă de interesul ce începuseră să aibă Ruşii pentru Moldova dela încuscrirea lui Ivan Vasilievici, marele cneaz al Moscvei, cu Ştefan cel Mare în 1483. Analiza cronicei lui Ureche sau —după cercetările Recente ale d-lui C. Giurescu(3) — a lui Ureche şi Simion Dascălul, scrisă cam pe la 1660, în cea mai mare parte după analele şi cronicele interne anterioare, ce fuseseră traduse, unele în româneşte de Eustra-tie logofătul, altele în latineşte şi ungureşte de scriitori necuno- * * (1) Cf. acum, pe lângă cele spuse despre dânsul In Cronice inedite, p. 105 şi urm., Adam Boniecki, Serbare polski, czele T: Wiadomoscl historyczno-genealogiczne o rodach ezla-checkfch, tom. II, p. 166 (Warszawa 1900). (2) Din punctul acesta de vedere a studiat-o d-1 A. I. Jacimirskij în HaBlwrm oTAfjieHifl pyrcfcaro «3UKa vi cjioneoHocrn Han. Aiav^ejiin Havicr. pe anul 1901, fasc. 1, p. 88 şi urm., art. *Cf(a3aHie BKpamft o MO.’ijţaBCKiivb rornojţapsivt rrt BocfcpeceHCKQit jrf.Tonnrn. (3) Noui contribuţiuni la studiul cronicilor moldovene (letopiseţul lui Eustratie logofătul şi letopiseţul latinesc, cronicile lui Grigore Ureche, Simion Dascălul şi Misail Călugărul), Bucureşti 1908. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 59 scuţi, pe la sfârşitul sec. XVI şi Începutul sec. XVII,—analiza acestei cronice a dovedit ca, afara de analele şi cronicele menţionate, au existat în Moldova, prin sec. XVI, şi alte anale şi cronice scrise în slavoneşte, dintre cari unele mergeau cel puţin până la domnia lui Aron Vodâ (c. 1595). Aşa d. p. nu încape îndoealâ că, pe lângă cronica lui Macarie, a existat şi o altă cronică oficială asupra dom-niei lui Petru Rareş şi că mai toate ştirile interne din cronica lui Ureche şi Simion Dascălul, dela Petru Şchiopul până la Aron Vodă, sunt luate din anale scrise în slavoneşte după modelul celor put-nene şi bistriţene şi din cronice scrise tot în slavoneşte după modelul lui Macarie, care introdusese în istoriografia Moldovei manierismul bizantin al lui Constantin Manasses (1). Un manuscris găsit de curând în biblioteca imperială din St. Pe tersburg vine să confirme acum această presupunere, descoperin-du-ne o parte încă necunoscută din izvoarele aletopiselului moldovenesc» al lui Ureche, aceea care trata istoria Moldovei dela Ştefan Rareş până la Petru Şchiopul, 1550—1574. Acest manuscris ne descopere un nou cronicar din şcoala lui Macarie, pe călugărul Asarie, cunoscut până acum numai din două citate ale unui copist dela 1712 (2), şi o nouă redacţiune a cronicei lui Macarie şi a analelor putnene. E vorba de o rămăşiţă importantă a istoriografiei moldovene din sec. XVI, care merită să fie publicată, tradusă şi interpretată cu toată atenţiunea. II. MANUSCRISUL O, XVII, No. i3 AL BIBLIOTECII IMPERIALE DIN ST. PETERSBURG. Ca toate celelalte cronice moldoveneşti în limba slavă, aşâ şi cronica lui Azarie se găseşte într’un sbornic (codex miscellaneus) de origine călugărească, la un loc cu alte tratate de cuprins religios, apocrif şi istoric. El poartă signatura O, XVII, No. 13, are 328 de file de un format foarte mic 8° şi e scris pe hârtie în semiunciala dela sfârşitul sec. XVI sau începutul sec. XVII. Dela f. 1—206 toate textele lui sunt de cuprins religios: un canon în cinstea Maicei Domnului, (1) Cf. asupra acestei chestiuni, pe lângă ediţiile mele, scrierile răposatului Ştefan Oră--şanu şi ale d-lor N. Iorga şi C. Giurescu, care in broşura citată, p. 4, nota 1, dă intreaga bibliografie respectivă. (2) Asupra acestuia vezi C. Giurescu, 1. o., p. 26 şi urm. www.digibuc.ro 60 I. BOGDAN două paraclise, unul pentru sf. Nicolae, altul pentru sf. mucenic Gheorghe, mai multe rugăciuni, o slujbă pentru sfântul Ioan cel Nou dela Suceava, a cărui memorie se serbează la 2 Iunie (/Yt'hcAUţd ÎSllTd B, Cd&KBd CBATdPO BEdHKO/MXMENHI.'d ÎUMHHd HOBdPO, Hd KfAIIU,'lill BE HEpNH: luna lui Iunie în 2, slujba sfântului şi marelui mucenic Ioan cel Nou, la vecernea cea mare, f. 103 şi urm.), un paraclis în cinstea aceluiaş (hectnTh iidpdKdhC cbatoaioy îwdHnoy NOBOdioy: cinstitul paraclis pentru sfântul Ioan cel Nou, f. 124 v. şi urm.) şi alte slujbe bisericeşti. F. 311—328 cuprind «întrebări şi răspunsuri» (sanpocH, wtb'Ijtii) şi alte texte, între cari apocriful despre capul lui Adam (O d^d/MOE'l; A'ABHIIIl). (1) Textele istorice, singurele cari ne interesează pe noi, se găsesc la f. 208—310 şi anume: a) dela f. 208—224 o cronică universală scurtă, urmată de nişte anale sârbeşti ce conţin şi câteva notiţe din istoria Ţerii-Româneşti şi a Moldovei, b) dela f. 225—310 letopiseţul moldovenesc. Nu există nici o notiţă asupra locului unde s’a scris sau asupra persoanei care a scris acest sbornic. Particularităţile Iui caligrafice arată că e scris într’o mănăstire moldovenească din ţara de sus. S’ar puteâ presupune, după slujba şi paraclisul lui Ioan cel Nou, că e scris la Suceava, unde se păstrau moaştele acestui sfânt. Dar memoria lui se serba, de bună seamă, şi în alte mănăstiri sau biserici, nu numai în cele din Suceava. Afară de aceasta, mănăstirile din târgul Sucevii n’au fost, precât ştim, niciodată focare de învăţătură teologică, cum au fost de pildă cele din Neamţ, Bistriţa, Putna şi altele. Pe la 1749 şi 1739 manuscrisul se găsiâ într’o mănăstire dela Iaşi, precum arată următoarele două notiţe în limba română, făcute de mâni deosebite pe marginile filelor 1—6 şi 19—23. «Scris şi în condica svintei mănăstir(i) aceştie Necoriţ(ă), la let 7257 (=1749), Apr. 22. Şi mai sânt şi alt(e) cărţi (2) a mănăstirii, tot scris(e) în condică ce are sfânta mănăstire, care este făcută ace cbndică........» «.......şi bezedelile a lui Antohi Vod(ă), anume Costantin şi Du- mitraşcu, (s)’au sculat ş-au luat Hotinul, şi au vinit şi la Eş, şi au prădat Eşii şi totă ţara Moldo vii, din Nistru păn’ în monte (sic) (1) O descriere mai amănunţită a manuscrisului se află in studiul citat mai jos al d-lui Jacimirskij. (2) In orig. pare a fi coseţ(e) se, chirilic roci ci, scris insă aşa, că se poate ceti ksp«h. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 61 şi păn’ la Focşan(î), şi tot Piscol (= Piscul), şă (orig. tk) au prădat totă ţara, în domnie(a) lui Gligori Yod(ă); înbla veletul 7248 (=1789), Sep. în 8 zile. Şi s’au dus la Noevri în 20 zile». Notiţele sunt necomplete, deoarece în sbornic lipseşte întreaga tetradă a doua, pe filele căreia se continuă însemnarea dela 1749, iar din tetradele 4, 5 şi 6 s’au păstrat, în loc de 24, numai 12 file, dintre cari cea din urmă are signatura s (1); din pricina aceasta s’a pierdut începutul însemnării dela 1739. Din cuprinsul celor două însemnări rezultă că manuscrisul, pe vremea ocupaţiunii ruseşti sub Grigorie II Ghica, Septemvrie—Octomvrie 1789, se află în Iaşi (2) şi că la 1749 el a fost trecut în inventarul mănăstirii Nicoriţă din acest oraş. Biserica Nicoriţă există şi astăzi. Nici celelalte însemnări din manuscris nu dau nici un indiciu precis, d. p. proverbul dela f. 136 v. «kto ciihtz caoniv» c^o^a-i|iaro, toh ne 3H4HAE iiekaa ropAiţiAro» (cine doarme până la apusul soarelui, acela n’are să găsească cuptorul aprins), sau vorbele polone dela f. 259 «Wielmoiny Mosci do», sau cele ruseşti şi româneşti dela f. 321 v., cari nu merită să fie reproduse. Nu se ştie nici de unde, nici de cine a fost adus manuscrisul la biblioteca imperială din St. Petersburg. D-l I. A. BySkov, şeful secţiunii manuscriselor, care are meritul de a fi descoperit textele ce ne interesează pe noi şi a fi atras atenţiunea d-lui A. I. Jacimirskij asupra (1) Afară de acestea, mai lipsesc din tetrada (quaterniunea) Întâia cele două file dela Început. Tetradele 7—20 (s—k! sunt toate Întregi. La f. 139 Începe o altă numerotaţie, ceeace arată oă sbornicul de azi e alcătuit din două sbornice legate la un loc. Din al doilea lipsesc cu totul tetradele 4 şi 5, iar din tetrada a noua lipseşte foaia dela sfârşit, cea cu care se lncepeâ cronica pe scurt dela Adam. căci f. 208—214 sunt cele şapte file din urmă ale tetradei 12; tetradele 13, 14 şi 15 sunt Întregi; a 16-a are numai 6 file. Se vede că două dela inoeputul ei rămăseseră goale şi că numerotaţia si a fost pusă in urmă pe fila 239, cu o altă mână decât cea care a scris si pe fila 244. Tetrada 17 are 12 file, a 18-a şi a 19-a lipsesc, a 20-a—26-a au câte 8 file; din aceasta din urmă cele şase dela Început cuprind sfârşitul letopiseţului moldovenesc, a şaptea lipseşte, pagina Întâia dintr’a opta e nescrisă, iar pe "pagina a doua, cu sign. ks, Încep «Întrebările şi răspunsurile!. La tetradele ce cuprind letopiseţul moldovenesc sunt vreo două intervertiri de foi, lesne de recunoscut: astfel f. 267 se află Înaintea f. 266 şi f. 269 Înaintea f. 268. Notez aci că sbornicul are două numerotaţii moderne: una ii dă 327, alta 328 de file. (2) Asupra participării fiilor lui Antioh Cantemir la ocuparea Moldovei de Ruşi In 1739, of. povestirea bogată tn amănunte a cronicarului contimporan Ioan Neculcea, la domnia a doua a lui Grigorie Ghica, In Cronicele României de M. Kogălniceanu, ed. II, p. 407— 409. Pe Constantin şi pe Dumitraşcu ii numeşte Neculcea «la Moscali Înstrăinaţi» (p. 408), www.digibuc.ro 62 I. BOGDAN lor (1), mă asigură că el aparţine colecţiilor mai vechi, de pe la 1840—1850. Trebue să renunţăm dar deocamdată la putinţa de a determină mai de aproape locul şi timpul în care s’a scris sbornicul dela Pe-tersburg. Atâta putem afirmă cu siguranţă, că el nu e mai vechiu decât sfârşitul sec. XVI, nici mai nou decât întâia jumătate a sec. XVII, şi e scris într’o mănăstire din nordul Moldovei. Să analizăm acum cele două texte istorice ce le edităm dintr’în-sul şi cari, luate la un loc, pot fi privite ca un manual moldovenesc din sec. XVI de istorie universală şi naţională. Ele sunt copiate de aceeaş mână şi puse într’adins unul după altul, ca şi in sbornicul dela Chiev. III. CRONICA UNIVERSALĂ ŞI ANALELE SÂRBEŞTI DIN MANUSCRISUL DELA PETERSBURG. Textul cel dintâiu este cunoscuta Arătare în scurt a celor întâmplate dela Adam până în silele noastre, care, sub diferite versiuni, serveşte de introducere la o sumă de anale sârbeşti din sec. XV—XVII, între altele şi la cele din codicele dela Slatina, pe cari le-am publicat la 1891 în Archiv fur slavische Philologie, voi. XIII. Ea merge până la Manoil Paleologul (1425). Analele înseşi încep cu anul 1855, adecă cu moartea lui Ştefan Duşan, şi se încheie, ca şi (1) D-l A. I. Jacimirskij, docent pentru filologia slavă şi română la Universitatea din Petersburg, a avut bunătatea să mă informeze in vara anului trecut despre aoeastă descoperire şi a provocat astfel călătoria mea la Petersburg. D-sa a pregătit şi un studiu asupra letopiseţului lui Azarie, in care se ocupă mai ales de forma literară a oro-nicelor moldoveneşti In limba slavă. Partea din acest studiu care tratează despre anale, şi in deosebi despre raportul din punct de vedere literar al analelor bistriţene ou cele* lalte, va ieşi in Archiv fur slavische Philologie, voi. XXX, p. 481 şi urm., sub titlul Bie ăltesten slavischen Chronikm moldauischeti Ursprungs. Eine Untersuchung iiber die Reda ktioncn und Kritik der Texte. Despre celelalte cronice d-sa va publică probabil un alt studiu in limba rusească. — D-l A. 1. Jacimirskij e un foarte bun cunoscător al manu-soriselor slavo-române şi al literaturii noastre vechi. Din aceste domenii d-sa a publicat numeroase studii, cari ar merită să fie cunoscute şi de istoricii noştri şi de cei ce se ocupă cu literatura noastră veche. Voiu profită de o altă ocazie spre a aduce la cunoştinţa publicului românesc aceste studii printr’o bibliografie, cu atât mai mult că, după răposatul P. A. Syrku, d-l Jacimirskij este singurul învăţat rus care urmăreşte cu interes şi ou simpatie mişcarea literară dela noi şi dă publicului rusesc informaţii obiective asupra ei. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 63 în codicele dela Slatina, cu anul 1490. Prof. V. Jagic care le-a editat întâiaş dată în Archiv f. slav. Philol., voi. II, după un manuscris sârbesc din sec. XVI aflător în biblioteca Universităţii din Odessa, şi după dânsul L. Stojanovic, le-au numit analele dela Cetinje. Acest din urmă a reprodus cronica universală, din care prof. Jagic publicase numai câteva extrase, în Spomenik, III, p. 119 şi urm. (Beograd 1890). Deosebirile între textul cel nou şi cel dela Slatina nu sunt mari: în partea ce conţine analele sârbeşti ele sunt foarte neînsemnate (1), în partea generală ele se reduc la expunerea mai prescurtată a genealogiilor dela Adam până la Isus Navi şi la omiterea hotărîrilor celor şapte soboare ecumenice. Despre acestea se aminteşte numai anul şi locul, împăiaţii sub cari s’au ţinut şi numărul sfinţilor părinţi cari au luat parte la ele, —într’o formă ceva mai prescurtată decât în manuscrisul dela Odessa. Cf. d. p. ms. dela Petersburg ms. dela Odessa KoHCTAHTHH KEAHKkl AH A'kT. lipii CfiU EkICT 4 C'kEWp BTv HIIKIH. GDt irhâHfCfllîa JfpHCTORA A*  CKElVpa Tlîl A'kT, a WT HAMAAA MHpOy K A'kTO ^HVHI. G'kjfft ÎK* CRATklH WTHH Tlîl. KoCTAHTHHk BIAHKkl A rttTk. GxH BIAHKklH HapkCTKO\'WUlTÎH rpAAk Rk RH-34HTÎH Rk CROI HAU OTk pHiVU npHUIk^k Ck3Aa, Rk Kf A'kTO CROfl'O IţApkCTKA, WTk ck3AaH'ia aci AWCII BIAHKkl SI A'kT. Qt 4-rO CkEOpa AO B-rO IÎB A'kT. IlTOpkl CkElUp EkICT Eli KlVHCTaHTHH-k l’pAA'k, R A’kTO OiOAOCÎ BIAHKkl 31 A'lîTk. R. IIpH CIMk EkICTk B CkEOpk Bk KOHCTAHTHHI rpiA*, pH CRITkl\*k OTkl^k, HA MAKIAOHÎA A«V' (l) Vezi variantele de desuptul textului. www.digibuc.ro 64 1. BOGDAN yrtlVO^RTi IţapCTKO AHlia CAHHOBO-JKkCTRO. OTkCTOHTk }Kt RTOpkl CkKOpk OTk NpkKdl’O A’feTk lÎR. (îbid.) Titlul şi începutul «Arătării în scurt», până la David, nu s’au păstrat în sbornicul dela Petersburg. Ele trebue să fi fost însă identice cu cele din textul dela Odessa, care ar umplea cam două pa-gine din manuscrisul dela Petersburg, adecă tocmai fila care lipseşte din tetrada a noua a acestui manuscris (cf. nota 1 dela p. 61). Le-am întregit dar în ediţia noastră după a lui L. Stojanovic. După ediţia textului dela Chiev (Archiv f. slav. Phil., XIII, p. 502—525) reproducerea celui dela Petersburg ar putea să se pară superfluă. Ea se justifică însă prin două motive: a) sbornicele moldoveneşti dela Chiev şi Petersburg conţin una din cele mai vechi redacţiuni ale analelor sârbeşti, intrată în manuscrisele moldoveneşti pe vremea lui Ştefan cel Mare şi rămasă aşâ, fără continuările şi modificările suferite de această redacţiune în manuscrisele din Serbia sau din alte ţeri locuite de Sârbi. Aşâ fiind, pentru stabilirea definitivă a acestui text, o nouă copie, pusă la dispoziţia învăţaţilor sârbi, va fi totdeauna binevenită. 6) Textul dela Chiev l-am publicat fără traducere, deoarece atunci mă adresam unui cerc restrâns de specialişti. «Arătarea în scurt» şi analele sârbeşti au avut însă o influenţă vădită asupra istoriografiei moldoveneşti din sec. XV, şi e bine ca ele să fie cunoscute la noi în cercuri mai largi II). Ele dau o idee destul de exactă de problemele istorice generale cari preocupau lumea noastră cărturărească în sec. XV şi XVI, înainte de contactul mai deaproape cu cultura polonă şi a-puseană, adecă cu cultura renaşterii. Cine va ceti astăzi traducerea acestei «cronice universale», se va întrebă mirat: cum a fost cu putinţă, ca o expunere atât de seacă şi de neinteresantă, din punctul de vedere modern, să intereseze pe cărturarii noştri din sec. XV şi XVI în aşâ grad, încât s’o considere ca cea mai potrivită introducere la istoria naţională şi s’o reproducă în atâtea copii? Lucrul se explică în mod foarte natural. Analiştii şi cronicarii noştri din sec. XV şi XVI aveau o educaţie pur călugărească. (1) Cf. articolul meu Ein Beitrag eur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, 1. c. din Archiv f. slav. Phil. Am spus aci că «Arătarea in scurt» a servit de izvor şi lui Moxa. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 65 Hrana lor intelectuală erau excluziv Operele teologice şi profane alb literaturii bizantine şi ale literaturii slave de sud, care este un slab reflex al aceleia, având toate defectele şi nici una din calităţile ei. Aşâ fiind, înţelegem de ce istoricii-călugări din mănăstirile moldoveneşti arată interes numai pentru istoria prescurtată a Evreilor şi cronologia seacă a regilor lor, pentru istoria imperiului persan, a lui Alexandru cel Mare şi a diadohilor; Înţelegem pentru ce la istoria imperiului roman ei dau atenţie numai faptelor ce sunt în legătură cu desvoltarea creştinismului, pentru ce din istoriâ Bizanţului îi interesează iarăş mai mult luptele pentru codificarea adevăratei credinţe sau a «pravoslaviei» şi progresele monahismului. Aşâ fiind, înţelegem de ce aceşti vechi analişti se mulţumesc să înregistreze despre Traian numai cuvintele «au domnit 19 ani şi 6 luni», pecând la luarea Constantinopolei de cruciaţi ei oftează împreună cu Grecii pentru marea nenorocire a acestora de a fi fost siliţi să pomenească în biserici, la «pomeneşte doamne», pe Papa dela Romaţ înţelegem de ce din istoria Ţerii-Româneşli şi a celorlalte state din jurul lor ei n’au introdus în copiile lor nimic nou, ci s’au mulţumit cu ce au găsit deagata în analele sârbeşti, aduse dela sudul Dunării; înţelegem, în sfârşit, de ce ei nu ştiu nimic din marile evenimente, petrecute în apusul Europei, cari au schimbat faţa lumii moderne. Acestea ajung Ja cunoştinţa Moldovenilor abia în sec. XVII, prin intermediul Ungurilor şi Polonilor, şi se reflectează în istoriografia lor, întâiu foarte slab sub predecesorii imediaţi ai lui Miron Costin, şi apoi în scrierile acestuia, primul cronicar moldovean bare nu mai stă de loc sub influenţa literaturii bizantino-slave şi care nu mai cunoaşte originalele slave ce au servit de izvor şi îndreptar1 cronicarilor din seCi XVI. Cine-şi câştigă toate noţiunile sale de istorie universală şi de istoriografie din opere că «Arătarea în scurt» sau din hronograful lui Manasses, nu putea să aibă nici cunoştinţe bogate, nici orizont larg în apreciarea evenimentelor Şi persoanelor, nici artă adevărată în expunere. Individualitate, personalitate şi obiectivitate, sunt noţiuni necunoscute cronicarilor noştri din sec. XVI, fiindcă erau necunoscute şi izvoarelor dela cari s’au adăpat ei. Spre a-î putea aprecia cu dreptate, trebue să cunoaştem aceste izvoare. Numai cunoscân-du-le, ne vom putea da seamă de deosebirea fundamentală ce s’a produs în spiritul Moldovenilor prin scuturarea vechii culturi orientale şi primirea celei occidentale, şi vom puteâ pricepe mai bine supe- Analele A. E.—Tom. XXXI.—Memoriile Secţ. Istorice. 5 www.digibuc.ro 66 I. BOGDAN rioritatea lui Ureche, Miron Coslin şi ceilalţi asupra lui Macarie sau Azarie, cu ale căror opere ne vom ocupă, analizând al doilea text pe care îl publicăm din sbornicul dela Petersburg. IV. LETOPISEŢUL LUI AZARIE. Sub titlul Povestire în scurt despre domnii Moldovei (Gka3anTe bx KpATLţ’b iv AtoAAAKCKhix rocno^ApE^k) (1), codicele dela Petersburg cuprinde istoria Moldovei dela 1359—1574, în trei texte bine deosebite unul de altul: a) cel dintâiu sunt nişte anale dela 1359—1518, cari, cum vom vedea îndată, reprezenta redacţiunea cea mai completă, din câte cunoaştem până acum, a analelor dela Putna; b) al doilea este cronica lui Macarie, episcopul de Roman, dela 1504—1550, deci într’o altă redacţiune decât cea cunoscută din codicele dela Chiev, care mergeâ numai până la 1541; c) al treilea este cronica călugărului Azarie, care continuă pe Macarie şi tratează istoria Moldovei dela 1550—1574. Voiu numi această com-pilaţiune de anale şi cronice, cu un singur cuvânt, „letopiseţul lui Azariecum l-a numit în sec. XVII un glossator al cronicei lui Ureche şi Simion Dascălul. (2) Când acesta ziceâ: «află-se scris la un letopiseţ sârbesc de Azarie călugărul, precum în zilele acestui domn Alexandru Vodă (e vorba de Alexandrei, fiul lui Iliaş şi nepotul lui Alexandru cel Bun) s’au hirotonisit preaosânţitul mitropolit chir Teoctist, de Nico-dim den ţara sârbească, prin zilele bun-credinciosului cneazului Gheorghe Despota», sau când el ziceâ: «scrie la un letopiseţ vechiu sârbesc, de Azarie călugărul izvodit, precum în zilele acestui Bogdan Vodă s’au început a da dajdie Turcilor şi pentru aceea ne-au numit Bogdani până astăzi; acest Bogdan Vodă este tatăl lui Şte- 1 2 (1) Acelaş titlu se află şi in codicele dela Slatina. E de sigur vechiul titlu al analelor putnene, generalizat şi pentru compilaţiunea lor cu cronicele lui Macarie şi Eftimie sau ale lui Macarie şi Azarie. (2) Terminul «letopiseţ», până. la o stabilire definitivă a terminologiei noastre istorio-grafice, s’ar putea întrebuinţa in Înţelesul de «compilaţiune de cronice şi anale», păstrând pentru aceste din urmă Înţelesul consacrat de istoriografia universală şi numind «cronice» operele istorice cari dovedesc oarecare prelucrare literară şi sunt scrise de contimporani, cum sunt ale lui Macarie, Eftimie, partea originală a lui Azarie, cronica lui Miron Costin ş. c. www.digibuc.ro letopiseţul lui azarie. 67 fan Vodă cel Bun» (1) — este evident că el avea înaintea ochilor tocmai compilaţia de care e vorba aci, căci în ea se află amândouă ştirile reproduse de el. întâia este: «h rips hem (sc. aae||ah-ApEA'h) BAarOCAORH CA fipiilVCEAIţJEHHkl Kfp flEWKTHCTk HA AIHTpOnOAHTCTBO, WT nATpÎApYA HHKO^HAIA Cp&BCKklA 3EMAA, npH BAArOHECTHR*bA\ AECflOT'li rEwpr'ÎH», a doua: «h lipii hem (sc. ApWH'b) haha ca ^ah ToypcKaa». Ştirea cea dintâi e reprodusă de glossator exact. A doua e modificată într’adins, spre a explică numele turcesc al Moldovei. Analşle nu pun însă începutul birului turcesc sub Bogdan II, ci sub Petru Aron: tociioactbora Apwn b a'Lt('L). II npH nem haha ca aah ToypcKAA (2). Ele relatează prin această ştire un fapt istoric, dovedit astăzi printr’un document autentic contimpuran, prin declaraţia lui Petru Aron şi a boierilor săi, dată logofătului Mihul la 15 Iunie 1456 (8). Se poate însă ca în copia analelor utilizată de glossator pasagele referitoare la Bogdan II şi Petru Aron să fi avut, prin omisiunea din greşeală a frazei «tociio^ctbcika ApwH b aIst^L) », următoarea redac-ţiune, care-1 îndreplăjiâ să pue începutul birului turcesc sub Bogdan II: TciCIIOACTBOBA BOr^AH BOEBO/^A, CklH'A AAE^AH^pA KdEKO^'l, VVTEU.X CTE^AHA BOEROA', R A'Iit('Ii). H WTC'liHE EiV\Î5 TAAB(a) IlETp'A, pEKOMkl AptVH, 0\f pXRKC'bll. H npH HEM (sc. npH BOr^AH'b) HAHA CA £AH TOypCHAA (4). Oricum ar fi, cert este că glossatorul n’a putut împrumută a-ceste două pasage dintr’o redacţie izolată a analelor, ai căror autori, cum mărturiseşte însuş Macarie la 1542, erau «cu totul necunoscuţi», ci din izvodul lui Azarie, care cuprindea în partea lui (1) M. Kogălniceanu, Cronicele României, ed. II, Bucureşti 1872, I, p. 147 şi 149. Kogălniceanu atribuise aceste interpolări lui Eustratie logofătul. D-l C. Giurescu, 1. c., p. 31, le atribue pe amândouă copistului dela 1712 al cronicei lui Simion Dascălul, In textul căreia se gâseso Întocmai cu aceleaşi cuvinte.—După o comunicare a d-lui Giurescu, pasagiul despre Ohrida a fost din eroare sărit la înşirarea pasagelor reproduse din ms. 174 al Academiei Române. El se află Intre punctele 4 şi & dela p. 31 a broşurei sale şi aparţine aceluiaş copist dela 1712. Tot acesta a intercalat, după d-sa (ibid.), şi la domnia lui luga Vodă, oel dela 1400, notiţa că el «au trimis inlâiu la Arhiepiscopul de Ohrida şi au luat blagoslovenie de au pus mitropolit» (după un letopiseţ al lui Dubău logofătul),— ceeace poate să fie adevărat pentru Alexandrei, nu insă pentru luga. Cf. N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, voi. I (Vălenii-de-Munte 1908), p. 37 şi 83. (2) Cf. cronica moldopolonă, in Cronice inedite, p. 121. (3) V. A. Uljanickij, Materialy, p. 86—88. (4) In trad. «Bogdan Voevod, fiul lui Alexandru Voevod, tatăl lui Ştefan Voevod, aii domnit 2 ani. Şi i-au tăiat capul Petru, zis Aron, la Răvăseni. Şi pe vremea lui s’au Început birul turcesc». , www.digibuc.ro l. âââDÂft 68 dela început analele dela Putna. (1) întrebuinţez cuvântul izvod în înţeles de «copie, compilaţie», cum era întrebuinţat de cronicarii secolului al XVII-lea şi al XVIII-lea (2). Acest izvod l-a alcătuit Azarie curând după venirea In domnie a lui Petru Şchiopul, pe care îl numeşte «Petru al doilea», socotind de «Petru întâiu» pe Rareş, căruia în exordiul cronicei sale îi zice «Petru Voevod cel Bătrân», şi trecând cu vederea peste ceilalţi domni cu acest nume, pe cari trebue să-i fi cunoscut totuş din analele ce preced cronica sa. A procedat, se pare, aşa, din pricină că el o consideră pe aceasta numai ca o continuare a cronicei lui Macarie, care se ocupă în primul rând de Petru Rareş, cel mai însemnat domn cu acest nume până la dânsul. El a scris la porunca lui Petru Şchiopul, precum Macarie scrisese la porunca lui Petru Rareş, şi cu îndemnul mitropolitului Anastasie şi al marelui logofăt Golăi, precum Macarie scrisese cu îndemnul marelui logofăt Toader (3). Continuând numai opera lui Macarie, el nu face nici o aluzie la analele mai vechi, cari nu l-au influenţat de loc în compunerea sa, scrisă excluziv după modelul lui Macarie şi al lui Constantin Manasses. începutul şi sfârşitul cronicei sale dovedesc că ea ni s’a păstrat (1) In acest sens ti*ebuesc modificate cele spuse de mine asupra lui Azarie tn Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche, p. 27—28. Cf. Jacimirskij, Archiv f. sl. Ph,, XXX, p. 489 şi urm. (2) Gf. d. p. următoarele pasage din Simion Dascălul şi din Neculcea: «iar cu adunând izvoade de limba noastră, aflat-am izvod de ’nceput, cam pre scurtă vreme, şi toate pre rând Însemnând până la domnia lui Vasilie Voivod»; «s’au apucat dumnealui Miron Costin . vel logofăt de au făcut un letopiseţ .... din Începutul lumii.. . . până la Dragoş Vodă şi dela Dragoş Vodă l-au scris de pe izvodul lui Ureche vornicul, până la Âron Vodă (0. Giurescu, 1. c.,p. 15 şi 59, p. 53). De aceea vb. aievodi insamnă în limba veche românească nu numai a traduce, ca slav. hsroahth (cf. Giurescu, 1. o., p, 47), ci şi «a compune, a alcătui, a compila, a aduna la olaltă mai multe scrieri», cum se vede d. p. din titlul letopiseţului lui Simion Dascălul, păstrat in copia lui Constantin Vladulovici dela 1725: «Letopiseţul ţării Moldovii, decând s'au descălecat ţara, şi de cursul anilor şi de vieaţa domnilor, care scrie dela Dragoş Vodă până la Aron Vodă. Izvodit de Simion Dascălul, care şi el l-au scris dupre un letopiseţ ce eră izvodit mai înainte de răposatul Gligorie Ureche, vornicul de ţara de jos» (Giurescu, 1. c., p. 26). Acelaş Înţeles îl aveâ cuvântul n3R în limba veche rusească; cf. exemplul citat de I. I. Sreznevskij dintr’un manuscris din sec. XVI «taro rx h^roa* WRp-kTox npfc-rSnAfHo: aşa am găsit greşit în copie», adică în copia după care copia scriitorul. Sreznevskij traduce pe n3B0jt cu enneoia> (MuTepisLiH h «ioBapn jţpewie-pyecicaro a.n.nca, I, col. 1039—1040). In româneşte înţelesul lui ievod poate să fie şi rezultatul unei contaminaţii a lui HSBoat cu obojtl (din bohi.) «colecţie, adunare, compilaţie, cod», d. p. obojvb aaKoiioirt colecţie de legi. (3) Acesta eră, cred, însuş fratele lui Petru Kareş. Cf. N. Iorga, Istoria bisericii româneşti, I, p. 158. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 69 întreagă. Ea începe cu cuvintele: «Până aci au mers alcătuirile ri-toriceşti ale părintelui Macarie; să încep dar şi eu, fostul şi ne--mernicul lui ucenic, Azarie» şi sfârşeşte cu cuvintele: «Acestea le-am scris eu nemernicul cu multă osteneală, precât am putut să le cuprind cu mintea, cu toate că n’am putut ajunge în vrednicie pe părintele dătător de vorbe bogate, izvorul de vorbire aleasă», se înţelege pe Macarie. Cea din urmă dată din cronica lui e Iunie 1574, vremea instalării în domnia Moldovei a lui Petru Şchiopul, căruia îi doreşte vieaţă îndelungată şi pace adâncă, din ale cărui fapte însă nu povesteşte nimic. Azarie a scris prin urmare în cursul anului 1574 sau mai probabil 1575. El este dar cu douăzeci de ani mai tânăr decât Eftimie, celălalt ucenic al lui Macarie, care la porunca lui Alexandru Lăpuşneanu continuase cronica dascălului său dela 1541—1554. Această continuare Azarie n’a cunoscut-o, deşi din codicele dela Slatina se vede că ea era răspândită în copii pe la 1561.(1) El n’o pomeneşte de fel şi în cronica lui nu se constată nici o urmă de întrebuinţarea ei. Câtevâ particularităţi de stil comune uneia şi alteia se explică uşor din modelele comune pe cari le-au urmat autorii lor: din Macarie şi Manasses. Necunoscând dar pe Eftimie, Azarie şi-a alcătuit izvodul numai din analele putnene şi din cronica lui Macarie, la care a adăogit partea sa originală. El a urmat astfel sistemul pe care cu sute de ani înainte îl urmaseră -cei mai mulţi istoriografi bizantini: cei mai noi continuau pe cei mai vechi, fără să încerce a prelucra, pe baza unor izvoare nouă, operele predecesorilor. Să analizăm acum cu deamăruntul fiecare din cele trei părţi ale izvodului lui Azarie. a) Analele Putnene. Analele cu cari începe acest izvod merg până la 1518, adecă până la lupta lui Ştefăniţă cu Tătarii din Perecop, şi sunt scrise fără în-doeală la mănăstirea Putna, ca şi cele din letopiseţul dela Slatina şi cele din traducerea polonă a lui Brzeski. Pe când însă aceste din urmă au, până la 1518, numai trei ştiri asupra mănăstirii Putnei (zidirea ei la 20 Iulie 1466, sfinţirea după 20 Aug. 1470 şi îmmor-mântarea lui Ştefan cel Mare la 1504), iar cele din letopiseţul dela (1) Of. Vechile cronice moldoveneşti, p. 212—222 şi p. 11—12. www.digibuc.ro 70- I. BOGDAN Slatina cinci (zidirea la 4 Iunie 1466, sfinţirea la 3 Septemvrie 1470, arderea la 15 Martie 1484, răposarea egumenului Ioasaf la 8 Oc-tomvrie 1485 şi instalarea egumenului Paisie la 1486), — analele cele nouă au sece ştiri (zidirea la 10 Iulie 1466, sfinţirea la 3 Septemvrie 1470, arderea la 15 Martie (1) 1484, răposarea lui Ioasaf la 29 Octomvrie 1485, instalarea lui Paisie la 15 Fevruarie 1486, moartea Măriei, doamna lui Radul voevodul muntenesc şi soacra lui Ştefan cel Mare, la 11 Maiu 1500 (2), moartea lui Paisie la 23 Iulie 1502, moartea duhovnicului Andonie Bolsun la 4 August 1502, îmmormân-tarea lui Ştefan cel Mare la 1504, şi a lui Bogdan Orbul la 1517) (3). Ştiri aşa de multe şi aşa de precise asupra mănăstirii Putnei, cum sunt d. p. cele privitoare la sfinţirea şi arderea ei sau la răposarea duhovnicului Andonie Bolsun, n’au putut fi scrise decât în mănăstirea în care aceste fapte s’au petrecut. Aceasta este cu atât mai evident, cu cât despre celelalte mănăstiri din ţară, unele mai mari şi mai vechi decât Putna, nu se pomeneşte de loc. Acelaş lucru îl dovedeşte precizarea exactă a locului din biserică unde e îngropat Bogdan Orbul «în nartexul cel mare, de partea stângă» (br BEAinvbH ripHnpdT'b, iv aecnkia cTpjMk) şi expresia de sub anul 1470, unde se spune că după biruinţa asupra Tătarilor Ştefan „veni să sfinţească hramul prea sfintei Născătoare de Dumnezeu» (npi’H^i ivcbatkit jfpaw np'fccBAT'liH G©r©p©1a,Hu,H), expresie ce se justifică numai dacă ne închipuim că cel ce o scriâ se află chiar în mănăstirea Putnei. Altfel ar fi zis ase duse să sfinţească» (iioh^e frA wcbatkit). Că toată partea privitoare la domnia lui Ştefan cel Mare e scrisă de contimporani, aceasta se vede nu numai din exactitatea şi pre-ciziunea cu care sunt povestite faptele lui, ci şi din expresiile de (1) Analele zic «Mercuria Mare spre Joi», acestea cad însă în an. 1484 la 14 spre 15 Aprilie, deci 15 Martie ar trebui îndreptat în 15 Aprilie; of. E. Kozak, Bie lnschriftm aus der Bukooina, p. 69—70. (2) Cf. aceeaş dată in analele dela Bistriţa, Cronice inedite, p. 47—48. (3) Toate ştirile acestea, afară de arderea Putnpi, se află şi în cronica lui Ureche, insă cu următoarele deosebiri: răposarea lui Ioasaf e pusă la 19 in loc de 29 Octomvrie 1485, moartea doamnei lui Radul Voevod, care la Ureche e numită Despina in loc de Maria (cf. MAii,S BotEo^-ls, rocno^HHk cte^an roebo^a), care cu greu şi-ar fi găsit loc intr’o povestire de mai târziu. Pe domnii anteriori lui Ştefan analiştii îi numesc simplu «voevozi» sau îi citează numai cu numele, fără să adaoge şi atributul «domni), care are înţeles numai în gura unui contimporan. Analele din izvodul lui Azarie au prin urmare toate calităţile unui text autentic contimporan. O singură omisiune şi o singură intercalare ulterioară se constată în acest text. Omisiunea priveşte un pasagiu de sub anul 1511, păstrat în cronica lui Ureche, despre moartea Măriei, văduvei lui Ştefan cel Mare, şi îînmormântarea ei la Pulna (1), iar intercalate îmi par a fi cuvintele «precum sunt şi până astăzi» (ukoxe cavr h cwb), fidaose după «Balta şi Ciceul», pe cari Ştefan le-a primit, după analet /lela Mateiu Corvin în anul 1468. (2) Pentru un contimporan al lui Ştefan aceste cuvinte n’aveau înţeles; ele au fost intercalate probabil în timpul domniei lui Petru Rareş, poate de Macarie însuş, care într’un loc al cronicei sale vorbeşte de aceste două cetăţi, cedate )ui Rareş din nou de Ioan Zâpolya. In comparaţie cu codicele dela Slatina analele din izvodul lui Azarie au mai multe date din istoria Moldovei; ele se apropie în această privinţă de traducerea lui Brzeski, cu care se mai potrivesc şi în lipsa celor două ştiri despre lupta lui Ştefan I cu Sigismund la Hindov şi despre participarea Bizantinilor la conciliul dela Florenţa. In codicele dela Slatina lipsesc următoarele ştiri din izvodul lui Azarie : 1) data morţii lui Alexandrei, 26 Aug. 1454; 2) durata domniei lui Petru Aron (doi ani), tăierea lui de către Ştefan şi începutul tributului turcesc ; 8) prădarea ţinutului secuesc, la 5 Iunie 1461 ; 4) tăierea celor trei boieri: Isaia vornicul^ Negrilă paharnicul şi Alexa stolnicul, la 1471; 5) lupta cu Ţepeluş dela 5 Oct. 1474 ; 6) moartea Cneajnei, fetei lui Alexandru Voevod (8), şi a boierului Stanciul, la 8 şi 10 August 1479; 7) prădarea Poloniei şi luarea Trembovlei şi Podhaieţului, la 1498; 8) moartea Măriei, soţia lui Radu şi soacra lui Ştefan cel Mare, la 11 Maiu 1500; 9) moartea lui Paisie şi a lui Andonie Bolsun, unul egumen, celălalt du- (1) «Iară In anul 7019 Fevruarie, Mercuri in săptămâna albă, au murit Maria, doamna lui Ştefan Vodă, şi cu cinste o au îngropat in mănăstirea Putnei» (Cron. Rom., I, p. 184). (2) Gf. aau dăruit Mateiaş craiul pre Ştefan Vodă cu două cetăţi mari la Ardeal, anume Balta şi Ciceul» în cronicului Ureche (Cron. Rom., I, p. 156). (3) A cărui Alexandru, e greu de hotărit. www.digibuc.ro 72 I. BOGDAN hovnic al Pulnei, la 25 ^Iulie şi 4 August 1502., Din aceste fapte, lipsesc în traducerea lui B^zesld numai cele de sub No. 6, 8 şi 9 ; celelalte sunt povestite aproape cu aceleaşi cuvinte, cum se vede din următorul tablou : 11 Oţ'MpC (se. MtgâHAfHAk) R-K Ef/IOiM rpdA'fcj K A-fcTO £ xe ai:sp|Aaxa X& tqz âicoaxactac (v. 3914). C2I1IIIIUA A2&H nA2HM KAEEfTAAtH, Man. C2CTABA'bAlUE C2B,liTrkl MAXIIM KAE- BETAAtn (p. 41), orig. nat aovsa2s6'5tCs (3ooXoxoţ, ap. Miklosich, 1. c. Cuvântul din urmă ar puteâ să fie Insă format de Macarie după KpanocpxAz din cronica lui Manasses, care traduce greşit pe grecescul âxpoxoAoţ iute la mânie (p. 78 din ed. mea., y. 1859 din orig.), (1) Citez pasagele din Manasses după ediţia mea, cai e va apăreâ in anul acesta; ar fi fost de prisos să citez manuscrisele, accesibile pentru foarte puţini. www.digibuc.ro 78 t. bogdan B'kIAKO CZMpZTNdd, CTp’EAO E£3XEA‘l;3Ndd, KOI1ÎE BZC'hyZ OCTp’IiHUIEE (p. 119), orig. cpQdvs, 'â-yjptov yaX£%(>v, X-ţjoxa, epoveo (netradus în bulgăreşte) 8t<«%xa, oxopiuis [Aoptoxsvxps, xiypic av0po)7co56ps^ Sg&xatva cEiilk, comparaţia hkoxe i;ohk N'Lbkih TRpx^o-oycTk şi altele, sunt luate toate din traducerea bulgărească a lui Manasses; cf. pp. 206, 112, 99, 113 din ed. mea, sau vv. 6173, 2980, 2550, 3037 din orig. Noua redacţiune a cronicei lui Macarie se termină, ca şi cea veche, cu o frază luată aproape ad litteram din Manasses; h gtvictz np'liREAHKdd TpXBd CpEBpOAXZ OIÎOKdH Hd, WT KONELţX 3EAtAH ,4,0 KONElţZ TAd-CAI|)II H RZ(IHXI|IH, H (IO BZCX^Oy TpXGALpH AXE KZ SHX,4,HTEAW B'bpx (ed. mea, p. 93), orig. %at y®T0VS rcepîxpavo; aâXictYS ăpyopoodXmyţ, âic' dxpcov Y'^C efc dxpa y^C '?JX0^oa xa& powaa, %ou icavxax'fl ohit, ceeace a putut să provoace greşeala de traducere «ţara ungurească», în loc de «ţara Ungrovlahiei» sau «ţara muntenească». Deosebirile de lectură la aceste două pasage, şi la câtevă altele relevate în note (2), se explică prin greşeli de ale copiştilor. Intre textul dela Petersburg şi cel dela Chiev există însă şi o deosebire care trebue explicată ca o schimbare de redacţie făcută de Macarie însuş, anume la domnia lui Petru Rareş. In manuscrisul dela Chiev aceasta începe cu cuvintele: «In acelaş an şi în aceeaş lună (adică 7035, Ianuarie), cu binecuvântarea lui Dumnezeu, s’a suit în domnie cele trei documente dela 11, 13 şi 16 Martie 1629 din biblioteca Academiei Române: e. n. rpo3AKd AKopwiKd, k. n. KapKoiictcoro, nopTdp'b co'iditccoro. Intr’un doc. dela 5 Martie 1529 (I’ec. No. 217) Grozav e citat şi ca pârcălab de Roman: e. n. rposAKA ii n. ajhmSaa, iiapkaaaeori ho-RorpdArKHx, b. n. eapeorcroi-o, nopTap'b comarcroto. Cf. Melchisedec, Cronica Romanului, I, p. 160. (1) Cf., pe lângă documentele citate In nota precedentă, doc. dela 2 Aprilie, 18 Martie şi 30 Martie 1546, 3, 6 şi 18 Martie 1548, dela Petru Rareş şi Iliaş II, in biblioteca Acad. Rom. Vartic e numit in toate «portar de Suceava» (nopTdpt co^urckIh) şi anume când niTpi mpthk, când mTpi rapthkorhme. La Melchisedec, Cronica Romanului, I, p. 172, e numit simplu rapthkx (r. n. rapthka, noprap-k cS-iarcrai-o, 15 Maiu 1546); raptorhw ibid., p. 180 (2 Martie 1548), trebue să fie o greşeală in loc de Rdpi'HKORHHk. —, Cât pentru Arbure, el e citat in foarte multe documente de ale lui Ştefan cel Mare, Bogdan Orbul şi Ştefăniţă; cf. E. Kozak, lnschriften aus der Bukovina, p. 5—9. (2) Vezi d. p. pasagiul «ApoyrMH brh ca riAiiAtipk satropiirmh ApiRH’kro hh,\,hph\'a», din care in manuscrisul dela Chiev lipsesc cuvintele «re ahaicpe satrophrmh». Pasagiul deveniâ astfel mai obscur, deşi comparaţia lui Petru Rareş cu Inderih, principele Vandalilor, eră evidentă. Cf. Man. «H HHCAIiIa nptfME WT Hiro HKO ANKAREIH TIAHAlipE RZCTAAE ICTS HA Hk H SATROpHAS KCTX caaioto hhaiphxa h hmhje H A^th iro (ed. mea, p. 116), orig. xai ^pap-piaiu. 8s|ap.svoţ u>ţ b oxcu-6ţ 1’e^îp.Ep eitavetaxaii) xac’ a&xoo xai y.axay.Xtîaaţ ey^oi abxov xe xov ’lvSepi^ov xal fap.ET’îjv xal Ttxva (v. 3130—3132). www.digibuc.ro letopiseţul lui azarie. 81 domnul Petru Voevod, fiul bătrânului Ştefan Voevod, la Hârlâu — mulţi ani să-i dea Dumnezeu — şi a fost uns de mâna preaosfin-ţitului mitropolit chir Teoctist». (1) Manuscrisul dela Petersburg are următoarea redacţie mai amplificată: «Intr’acelaş anşiîntr’aceeaş lună, după arătarea lui Dumnezeu, fu ales în domnie şi împodobit cu cununa domnească Petru cel minunat, despre care în puţine cuvinte am pomenit mai sus. Şi acesta erâ una din odraslele în veci neuitatului Ştefan, ascunsă ca odinioară lumina subt obroc. Şi cu vrednicie fu înălţat în scaunul domniei,, după sfatul obştesc, şi pomăzuit cu mirul binecuvântării de mâna celui despre care mai înainte am pomenit că a pomăzuit şi pe nepotul aceluia». Cuvintele AtNwrAA EA\oy* A'liTA «mulţi ani să-i dea Dumnezeu» (sc. lui Petru Rareş) arată că re-dacţiunea manuscrisului dela Chiev este cea dela 1542. Numai după 1546 a putut să elimine Macarie din textul său pe «AtNwrAA tMOy a'Iita», Intre 1546 şi 1558 a schimbat el prin urmare şi pe nETpx boeeo^a «Petru Voevod» în iiETpk hk^hkiii «Petru cel minunat», pe chine CTaparo cte^ana BOEKO^H «fiul bătrânului Ştefan Voevod» în e^hnh wt ip%AÎH lipiICNOUAAtATHArO CTE^AHA, CZKpZBEN MKOHi'E N'lir^E CB'tiTHANHKk NO A, ciimaoai «una din odraslele în veci neuitatului Ştefan, ascunsă ca odinioară lumina subt obroc», pe p%Kox np'hwcBAipENNaro AHiTponoAHTa Krp ^ewkthcta «de mâna preaosfinţitului mitropolit chir Teoctist»! în pxKox H/KE h BNoy'Ka cEro caobo np'li^ERcno/U'liN* «de mâna celui despre care mai înainte am pomenit că a pomăzuit şi pe nepotul aceluia». Schimbările acestea nu sunt posterioare lui Macarie, deoarece Ef-timie a cunoscut pasagiul despre începutul domniei lui Petru Rareş sub această nouă formă, pe care o imitează când vorbeşte despre începutul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu: «Intr’acelaş an şi într’aceeaş lună, după arătarea lui Dumnezeu, fu ales şi ridicat în domnie... minunatul Alexandru... Şi acesta este unul din feciorii în veci pomenitului Bogdan Voevod, dar fusese ascuns ca odinioară lumina subt obroc, ori ca luceafărul sub pământ», în orig. Toro/K^E A'liTd H TOrOXAE At'lîCAIţA, IIO WTKpZBENÎIO BOXÎIO, H3GpANk GkICT li no^BH- sKENk NA rOCnO^CTBO.......MW^NklH AAE^AN^pK......... 6cT l'.O H CA E^HNk WT CkINOBk npiiCNOnOAUlNAEAlArO GOLANA BOEBO^», H C&h’pklENk GkICT klKOXE N'fe-r^E cb'Lthanhk no^ dix^oAik, hah mhovke ia,ennmii1a no^ 3Ea\aek (Vechile cronice Moldoveneşti, p. 168 şi 218). (1) Titlul luipcru* niTfa RoiroAf (domnia lui Petru Voevod) poate sâ fie al unui copist posterior. Analele A. Rom.—Tom. XXXI,—Memoriile Secf. Istorice, www.digibuc.ro 8â f. BOGDAN Observaţiunile de până aci dovedesc că, în ce priveşte textul lui Macarie, copia dela Petersburg este mai bună decât cea dela Ghiev; ea trebue luată de bază la stabilirea textului definitiv al acestei cronice. Pentru ediţia de faţă, am putut utiliza, din fericire, şi o a treia • copie, aceasta însă mai puţin completă decât cea dela Chiev, deoarece nu merge decât până la a doua expediţie a lui Petru Rareş în Ardeal. Ea se termină cu cuvintele: h rz3rpathr ca nETpx boe- BO/^A IVT CROd CK'liTAO flOR-b^HR H A°Upk ihipAKHK, BA'bKU CX CO- GOX 3AATA TAAANTX AMIO^XCTRO II IINAA, HAVHA.'E IţApCTBO ^CAAA'AATH CA B'ker, t'iKt ivt vkhtea 36a\a'L toa ripÎAT «şi astfel, după o strălucită biruinţă şi după bune orâhdueli, s’au întors Petru Voevod de acolo la ale sale, aducând cu sine dela lăcuitorii acelei ţeri o mulţime de talanţi de aur şi alte lucruri, spre folosul şi îndulcirea domniei». Până aci ea prezentă redacţiunea- manuscrisului^dela Petersburg, cu deosebiri în ortografie. Am citat în notele dela textul slav toate variantele de oarecare însemnătate şi nu-mi rămâne decât să dau aci câtevâ notiţe asupra manuscrisului în care s’a păstrat acest fragment din cronica Iui Macarie. Este un sbornic de 333 ff. în-8° mic, scris pe hârtie? după toate probabilităţile pe la sfârşitul sec. XVI, şi se află în colecţia d-lui Elpidifor Vasilievici Barsov, membru al societăţii de istorie şi antichităţi de pe lângă universitatea din Moscva şi fost multă vreme secretar al acestei societăţi. Pe la 1682-1683 sbornicul aparţineâ unui popă dela Bisericani, cum se vede din următoarele însemnări în româneşte: «Această sfântă carte este a popii lui Neculae de sfântă mănăstire Besericani, dată lui Neculae pomană de Doroteiu de Be-sericani; să se ştie c’au fost a lui Doroteiu, cumpărată de dânsul pe banii lui; deci să n’aibă treabă nimi cu această carte, fără popa Neculae. Toe iihuiem b at. ,3pH, Atc. uiK. Ă ANH (acestea le scriem în anul 7190, luna lui Octomvrie în 4 zile)» (f. 1). «Această sfântă carte să se ştie că este a lui Dorofteiu. Monah Dorofteiu (f. 150 şi 150 v.)». «Această sfântă carte să se ştie că este a lui Dorofteiu ot Besericani, ce s’au luat de popa Ion de Besericani de fimonah (=shimonah) Do[ro]teiu» (f. 168 v.). «Ermonah Nicolae ot Bisericani» (f. 333 v.). Deşi manuscrisul are pe pagina întâia titlul «carte de rugăciuni» (KNiird auvaeriiiikx No. 6), el nu cuprinde numai rugăciuni de ale părinţilor bisericeşti, ci, ca toate celelalte sbornice în cari s’au păstrat cronicele noastre vechi, şi o mulţime de alte texte de cuprins religios şi apocrif, interesante unele şi astăzi pentru sectarii ruşi: acatiste, paraclise, canoane, slujbe, cânturi sau imnuri (iipim-bAd), învăţături de- www.digibuc.ro LETOPISEŢUL I.T7I AZARlE. 83 spre eresurile Latinilor, despre posturi, mătănii, veghieri, Dumineci ş. a., tot lucruri privitoare la vieaţa călugărească. Fragmentul din cronica lui Macarie se află la ff. 154—168, între nişte note bisericeşti cu text^grecesc, ff. 128—153, şi un «cuvânt» al cunoscutului grămătic bulgar Vladislav despre restaurarea mănăstirii din muntele Rylo şi mutarea moaştelor sf. Ioan Rylski dela Târnova la Rylo, ff. 169—180(1). Posedând acum cronica lui Macarie în trei copii şi publicând în acest memoriu pe cea mai completă, am crezut că e bine să dau şi variantele celorlalte două. Asupra celor mai importante din punct de vedere istoric am vorbit mai sus; acestea sunt puţine. Celelalte, consemnate în note, privesc mai mult redacţiunea şi ortografia textului. Ele vor servi mai târziu, dacă se vor mai descoperi şi alte copii, la clasificarea acestora. Cele mai multe variante sunt d'n domeniul ortografiei sau al foneticei, şi aci se observă că manuscrisul dela Chiev şi al d-lui E. V. Barsov se apropie mai mult unul de altul, fără ca deosebirea dintre ele şi cel dela Petersburg să fie consecventă în toate particularităţile ortografice sau fonetice. Cauza este că copiştii moldoveni nu-şi prea dădeau seamă de sensul acestor particularităţi. Astfel ei scriau în aceleaşi cuvinte h şi u; a şi 'k; a şi x; aa, ea, Ta, oy"A, o a, ii a, kia şi ax, ex, Yx. oy^, ox, *bx, ux, înlocuind câteodată pe a sau x din aceste combinaţiuni de sunete cu a; x şi % sau a: cf. noKpHTH — noh'puTH, noCTHXE — iioctkiîke, nepcs — ntpcki la nom. pl.; gen. sg. 3E/Mdii—3Eaiaa, pt. — bo^a; TkiCAipa—tw- cxipa, AocniiWA — Aocirfciux; noaaraA — noaarax, 3E), frAA nOfT CA HO* AÎIAIW, HAHIHIHI WT «CAIAT9 AHf C«IIT«A*Rpld ArkcAlţA. TRCpiHll RHp ţllAOAIi AlOHAţA, AOrOftfTA EMRUIArO AIHpHd R9IR9AA, HA p9)KA«CTR9 npkcRATU* R9T9p 9 AH«A D. Cf. A. I. Jacimirskij, 1I3T> CJIHBHHCKHXT. py- Konnceit, Moscva 1898, p. 68 şi urm., p. 169; CjiaBHHCKifl r pjcckîh pyKOnncB piiilihckhxi 6u-G.iioTesrb, p. 146, 368 şi urm. www.digibuc.ro 84 I. BOGDAN formările *=o sau a=e se întâlnesc foarte rar: cn^o/vt — cno^QM, iiobea-Luia — noBEA'buiE. Câte odată formele necontrase se contrag, altă dată rămân: cf.jiNAA— hha, taa>k£— taîke, terminaţiunile aauie— auie la pers. 3 sg. imperf., kih — m la adj. determinate, la pers. 3 pl. imperf. Restul variantelor se poate grupa sub rubricele următoare: a) unele forme gramaticale se înlocuesc prin altele, d. p. participiul trecut prin aorist, sau dat. dual prin dat. plur.: ne RZ3A\or—ne bz3aio;ke, Apz3NXRk ---ApK3NX, pAvKaAtd----pXKAAtH, Cf. CZ/KAAH CA------CZKAAII CH J b) Unele cuvinte sunt înlocuite prin altele, d. p. nai: — iiakki, tak— tak©, ne —nh, Kpdii — Kpdiii|iE, Bora rocno^A, oycnopiiR— oycKOHiiRk, A\Norono-B^miKk—AuioronoB'L^HMii, nc tonot — WT tonot; c) se adaogă sau se omit unele particule, conjuncţii sau forme pronominale, ca bo, Xi, h', h;ke, Ero, EAtoy; d) se schimbă ordinea cuvintelor în frază: a-h- TÎd KOHEIJ,-KONEU,k HCIITId, A\'LCAU,d dll.-AII. A\'LCAIJ,A, CBOEl'O U,Ap'k-U,dp'L CBoEro. Considerând în deosebi variantele fiecărei copii, nu putem spune în mod absolut despre nici una că e mai bună decât celelalte, din punct de vedere al limbii. Am arătat mai sus că în manuscrisul dela Petersburg (A.) şi în manuscrisul lui Barsov (B.) unele pasage sunt mai complete decât în cel dela Chiev (S.). Cu toate acestea, se găsesc şi în acest din urmă unele lecturi mai bune; cf. d. p. kz n£A\oy iaba-La A. şi kk NEAtoy amborr KlBA'liA S., CAOROM npOHTH NERZSAIOKNO A. ŞÎ CAOROAt lipOHTH RZCA IIERZ3-AtOKNO S., ‘ipZII-lilIUlA A. Şi MpZNiilIUId WT HpZIIOCTH S., HAÎdlllA H CTE-4>dlld A. şi ÎAÎAUld TAdrOAA H CTE^dNA, ^ORpopW^NklA WTpACAH S. Se găsesc şi unele forme gramaticale mai corecte în S. decât în A. Astfel superioritatea acestui din urmă text este relativa; s’ar putea găsi de aci înainte altele mai bune. Reconstruirea formei primitive a cronicei lui Macarie pe baza unei critice a textului ar fi deci riscată, şi de aceea n’am încercat a o face în ediţia de faţa decât în câteva cazuri, unde greşelile sau omisiunile copiştilor sunt prea evidente. c) Cronica lui Azarie. Azarie îşi începe povestirea asupra domnilor Moldovei de unde a lăsat-o Macarie. Continuând domnia lui Ştefan Rareş, el arată cum boierii îl ucid pe acesta la Ţoţora, îndemnaţi de pribegii din Polonia, cari se temeau să nu fie şi el ca fratele său Iliaş şi să www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 85 închine ţara la Turci. După acest omor, pribegii proclamă domn pe unul dintre dânşii, pe Alexandru, despre care Azarie nu ştie că eră fiul natural al lui Bogdan Orbul, îl aduc în ţară şi-l pun în scaun la Hârlău. Se povesteşte apoi despre foametea din 1552, despre căsătoria lui Alexandru cu Roxanda, fata lui Petru Rareş, despre naşterea lui Bogdan şi Petru, despre zidirea mănăstirii Slatinei, despre expediţia dela 1556 în Ardeal în ajutorul lui Ioan Sigismund Zâpolya, despre moartea lui Macarie la 1558 şi numirea lui Anastasie, viitorul mitropolit şi protector al lui Azarie, la episcopia de Roman, despre ivirea lui Despot la 1561, despre lupta dela Verbia cu Alexandru şi fuga acestuia la Iaşi şi la Chilia, de unde trece la Constantinopol şi apoi în exil la Iconium. Domnia lui Despot o începe cu ocuparea Sucevei şi recunoaşterea lui de către ţara de sus; prin mită el obţine confirmarea dela Turci. Curând după aceasta el îşi dă pe faţă vrăjmăşia faţă de biserica ortodoxă şi credinţele sale «luterane»; de aci conjuraţia boierilor, cursa ce i-o întind ei cu ştirea că Dumitraşcu Vişnioveţchi vine asupra lui, trimeterea ostaşilor sub comanda lui Tomşa, unul dintre conjuraţi, în contra lui Dumitraşcu, măcelul mercenarilor lui Despot la Ciuhru şi proclamarea de domn a lui Tomşa, căruia i se dă numele de Ştefan. Conjuraţii asediază Suceava, unde se închisese Despot, bat pe Vişnioveţchi la podul Vercicanilor şi-l trimet legat la Constantinopol. Scăpaţi de el, ei prelungesc încă patru luni asediul Sucevei, până ce Despot e predat de ostaşii săi, cari îşi asiguraseră iertarea dela Tomşa. Despot e omorît în faţa cetăţii. Sultanul dă domnia din nou lui Alexandru; Tomşa fuge la Lem-berg, unde e tăiat împreună cu tovarăşii săi; Lăpuşneanu vine în ţară, pedepseşte pe boierii cari îl trădaseră şi-şi consacră ultimii ani ai vieţii sale, amărîte de boală, binefacerilor pentru biserici. înainte de moarte, 1568, el se călugăreşte luând numele Pahomie şi lasă domnia fiului său Bogdan, sub tutela doamnei Roxanda, care e descrisă cu cele mai măgulitoare epitete, ca mare binefăcătoare a bisericilor, săracilor, bătrânilor şi tuturor neputincioşilor, şi care în urma unor lungi suferinţe îşi dă sufletul la 1570 (sau 1571). Bogdan, lipsit de sfaturile înţelepte ale mamei sale, cade în braţele unor linguşitori primejdioşi, se împrieteneşte cu nobili poloni şi îşi petrece vieaţa mai mult cu dânşii, risipind averea părintească. Sultanul dă domnia lui Ioan, despre care Azarie spune că se www.digibuc.ro 86 1. BOGDAN dedea drept fiu de domn, fără să precizeze de al cui. (1) Pe acesta îl descrie cu cele mai negre colori: tiran crunt şi lacom de avere, ucigaş de boieri şi de călugări, despreţuitor al legii creştineşti şi în deosebi al sfintelor icoane. Mazilit de sultan, el îndrăzneşte să se împotrivească Turcilor, dar e sdrobit la Cahul şi îşi găseşte moartea pe două cămile. De trădarea Golăeştilor şi a altor boieri (2) Azarie nu pomeneşte nimic; din potrivă, el are numai cuvinte de laudă pentru logofătul Golăi, acest înţelept şi evlavios boier, care cunoscând puterea neînvinsă a Turcilor, sfătuise pe tiran sau să se plece lor sau să părăsească ţara, asupra căreia eră să aducă atâtea nenorociri prin nesupunerea sa. Azarie îşi termină povestirea prin lauda lui Petru, fiul lui Mircea din Ţara-Ro-mânească, căruia sultanul îi încredinţase domnia după mazilirea lui Ioan şi care se pregătiâ să o iea fără răsboiu şi fără vărsare de sânge. Cronicarul îi doreşte domnie îndelungată. Azarie se arată astfel ca un intim al logofătului Golăi şi protejat al mitropolitului Anastasie, cari l-au şi recomandat lui Petru Şchiopul ca istoriograf. Pentru vremurile de atunci, călugărul nostru trebuia să treacă de om foarte învăţat. Reputat ca ucenic al lui Macarie, acest «luceafăr» al Moldovei, el se adăpase la aceeaş şcoală de slavonie, care din ce în ce aveâ mai puţini credincioşi, căci cultura apusului începuse să pătrundă în Moldova. Dar pe la 1574—1575 nu-şi închipuia încă nimenea între Moldoveni că istoria ţerii lor se poate scrie şi în altă limbă decât cea bisericească. De aceea mitropolitul Anastasie, care fusese şi el un ucenic al lui Macarie, şi logofătul Golăi, un iubitor de cărţi (3), cunoscând ştiinţa de slavonie a lui Azarie, l-au pus să continue opera lui Macarie. Poate că cronica lui Azarie, aşâ cum ni s’a păstrat în codicele dela Petersburg, să fie numai o încercare ce n’a plăcut domnului şi n’a fost continuată; poate să fi fost însă continuată, dar nu ni s’a păstrat, sau nu s’a descoperit încă întreagă. In tot cazul, cronica lui Ureche şi Simion Dascălul ne dovedeşte că asupra dom- (1) Din documentele lui Ioan Armeanul se vede oă el se dedeâ drept fiul lui Ştefă-niţă, căci se numeşte, atât în titlu cât şi in legenda peceţii sale, «fiul lui Ştefan Voe-vod»; of. doc. dela 21 Fevruarie 1573 şi cel din 12 Martie 1574 din biblioteca Academiei Române, acesta din urmă cu pecete (Pec. No. 221). (2) Cf. Ion-Vodă cel Cumplit de B. P. Hasdeu, ed. II (Bucureşti 1894), p. 134 şi urm., sau Istoria Românilor din Dacia Traiană de A. D. Xenopol, III, p. 114 şi urm. (3) Cf. N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, II (Bucureşti 1908), p. 169. E vorba de marele logofăt Ioan Golăi (Golia), in documente fu>H roAM www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 87 niei întâiu şi a doua a lui Petru Şchiopul a mai existat o altă cronică oficială, cu date foarte amănunţite şi precise până la 1591 şi continuată până la Aron Vodă cel Cumplit. (1) Asupra lui Azarie însuş n’am putut aflâ nimic. Faptul că cronica lui se găseşte într’un manuscris ce a aparţinut în sec. XVIII bisericii Nicoriţă din Iaşi nu e suficient pentru a presupune că ea a fost scrisă în acest oraş. Dar legăturile lui Azarie cu logofătul Golăi, care a fondat o mănăstire în Iaşi, şi faptul că pe vremea lui Petru Şchiopul reşedinţa domnească se mutase în acest oraş, vorbesc în câtvâ în favoarea lui. Cronica însăş nu dă nici un indiciu asupra locului unde s’a scris şi nici o ştire din vieaţa autorului ei. Este evident însă că acesta a trebuit să slujească la episcopia de Roman sub Macarie şi Anastasie, va fi petrecut poate şi la Râşca şi va fi trăit pe lângă mitropolitul Anastasie în Suceava. Până la alte ştiri, ne mulţumim deocamdată cu aceste presupuneri. Azarie îşi scrie cronica după amintirile sale personale şi din auzite. Scriind pe la 1575, el vorbeşte de fapte petrecute numai în intervalul de 25 de ani în urmă, şi nu se vede să fi utilizat nici un izvor scris sau tipărit, nici o cronică, nici un document, nici o inscripţie. De aci lipsa de precizie cronologică şi unele greşeli în date, despre cari nu se poate hotărî însă cu una cu două că aparţin toate lui. Unele pot să fie ale copiştilor ulteriori, deoarece izvodul dela Petersburg nu este un autograf. Astfel moartea lui Ştefan Rareşo pune Azarie în Septemvrie 7060=1552, calculând exact durata domniei lui la 1 an şi 4 luni, căci dela Maiu 1551 până la Septemvrie 1552 sunt tocmai 1 an şi 4 luni, dacă începem anul dela Septemvrie. Eftimie dă şi ziua morţii, 30 Septemvrie, şi calculează domnia lui Ştefan, pe care o începe la Iulie 1551 (2), la 1 an, 2 luni şi 2 săptămâni (Vechile cronice moldoveneşti, p. 217, 218). Cronica lui Ureche are greşit 2 ani şi 4 luni (Cron. Rom., I, p. 208). Ivirea lui Despot e pusă «în a) nouălea an» al domniei lui Alexandru Lăpuşneanu ; cronica lui Ureche are 1561 (p. 211). Pentru lupta dela Verbia Azarie n’are nici o dată; cronic^ lui Ureche dă 18 Noemvrie 7069 = 1561 (p. 211). Lupta de lângă Ciuhru a mercenarilor lui Despot cuTomşa (1) Cf. Cron. Eoni,, I, p. 242, şi C. Giurescu, 1. c., p.60, 62 ş. a. (2) Intre nişte însemnări dela biserica Păpăuţilor (Botoşani) începutul domniei lui Ştefan Rareş e pus la 11 Iunie 7059 (1551); v. N. Iorga, Studii şi documente, XVI.p. 278. www.digibuc.ro 88 I. BOGDAN e pusă greşit la August 7072 = 1564; cronica lui Ureche are exact August 7071=1568 (p. 213). Moartea lui Despot e pusă greşit la Noemvrie 7073, ceeace ar da 1564 sau 1565, pe când ea s’a întâmplat la 1563. Ureche şi Simion Dascălul au exact Noemvrie 7072, ceeace, calculând anul dela Septemvrie, dă 1563 (p. 218). Intr’adevăr el a fost omorît în anul acesta, la 5 sau 6 Noemvrie. Prădarea Moldovei de Tătari sub Tomşa o pune Azarie la 7073, adică 1565 sau 1564; în realitate ea a fost la 1563. începutul domniei a doua a lui Alexandru Lăpuş-neanu e pus de Azarie la Martie 7073, adică 1565; data exactă e Martie 1564, când Tomşa părăseşte ţara; la Maiu 1564 el fu tăiat la Lemberg. Moartea lui Lăpuşneanue pusă la Martie, în loc de Maiu, 7076 = 1568 (data exactă e 5 Maiu), iar a Roxandei la Noemvrie 7079=1570 sau 1571. Ureche şi Simion Dascălul au pentru cea dintâi numai anul 7076, iar pentru a doua 12 Noemvrie 7078 (p. 222) (1). Alte date, pe cari ne-am aşteptâ să le găsim in cronica lui Azarie, lipsesc cu totul. Astfel zidirea sau sfinţirea mănăstirii Slatina: pe cea dintâi o găsim la Eftimie, 3 Septemvrie 7062=1554 (Vechile cronice moldoveneşti, p. 221), pe a doua în cronica lui Ureche, 14 Octomvrie 7066 = 1557 sau 1558 (Cron. Rom., I, p. 210). Lipsesc şi unele evenimente istorice, pe cari Azarie sau nu le-a ştiut, sau, dacă le-a ştiut, nu a vrut să le pomenească, ca d. p. dărâmarea cetăţilor în a doua domnie a lui Lâpuşneanu (cf. cronica lui Ureche, 1. c., p. 221), încercarea lui Despot de a introduce socinianismul în ţară prin şcoala dela Cotnari, ş. a. In alegerea faptelor pe cari le povesteşte, Azarie e consecvent cu şcoala la care a învăţat. Ca cei mai mulţi hronografî bizantini de mai târziu, şi în deosebi ca Manasses, el nu-şi dă silinţă să scoaţă la iveală din faptele despre cari auzise pe cele mai importante sau pe cele mai caracteristice pentru istoria unei persoane sau unei epoci. (1) Cf. N. Iorga, Inscripţii din bisericile Eomâniei,1 (Bucureşti 1905), p. 48. Data exactă a morţii Roxandei n'o cunoaştem, deoarece piatra de pe mormântul ei nu s’a păstrat la Slatina. Ms. Acad. Rom. No. 174, copiat la 1712, are la f. 148 data 11 Octomvrie, In loc de 12 Noemvrie; ea e introdusă probabil de copistul dela 1712 (comunicare a d-lui C. Giu-rescu).—Datele primite aci ca adevărate sunt cele admise de d-1 N. Iorga in Geschichte des rumânischen Volkes, Gotha 1905, şi Sn Istoria Românilor pentru poporul Românesc, Vă-lenii-de-Munte 1908, şi de d-1 D. Onciul, Din Istoria României, Bucureşti 1908. www.digibuc.ro LETOPISE^DL LUI AZARIE. 89 Pe toate le priveşte sub prisma interesului religios; pe domni îi laudă sau îi critică numai din acest punct de vedere. De aceea el nu vorbeşte nimic de partea slabă din domnia lui Lăpuşneanu, un zelos ziditor şi restaurator de biserici, cum nu vorbise nici Macarie de partea slabă a domniei lui Petru Rareş, nepovestind d. p. înfrângerea dela Obertin şi pierderea Moldovei de jos, care a urmat îndată după alungarea lui la 1538. Inghenunchiarea tot mai mare a .terii sub Turci între 1550 şi 1575 Azarie n’o observă, precum n’a observat nici ruşinea tăierii lui Tomşa de către Poloni. Bi-i urile impuse terii în răstimpul acesta, fiindcă loviau şi în mănăstiri, sunt judecate ca persecuţiuni religioase, nu ca necesităţi provocate de mărirea tributului turcesc. Astfel valoarea istorică a acestei nouă cronice e relativ mică. Ea este mai interesantă din punct de vedere literar, întrucât ea ne arată că şcoala lui Macarie; care continuă pe a lui Teoctist, celui mort la 1528, a trăit mai departe până spre sfârşitul sec. XVI. Azarie e un adept mai fidel al acestei scoale decât Eftimie. El se sileşte să reproducă toată arta retorică a lui Manasses şi izbuteşte în a-ceastă tendinţă mai bine decât Macarie; de aceea nenumăratele atribute, grămădite unele peste altele fără nici un rost, de aceea toate figurile retorice, despre cari am vorbit la Macarie, de aceea vorbirile închipuite şi împrumutate în parte din Manasses, acolo unde i se părea că se potrivesc cu personagele sale. Din exemplele ce urmează se va vedea că acestora nu li se poate da totdeauna o însemnătate reală. Astfel, chiar la începutul cronicei sale, povestind conjuraţia boierilor împotriva lui Ştefan Rareş, care după un alt izvor al lui Ureche pare să fi fost omorît mai mult pentru purtarea sa desfrânată şi pentru ocările pricinuite caselor boiereşti, Azarie spune că pribegii din Polonia au adresat boierilor din ţară o scrisoare în care le ziceau: «Vreţi să aveţi puterea în Moldova? Băgaţi de seamă că puternicul Ştefan, pe care îl împinge tinereţa, are de gând să se scoale cu cruzime asupra voastră şi să închine ţara la Turci, ca şi fratele său Iliaş». Iar povestind moartea lui, el zice că Ştefan ar fi exclamat cuvintele: «vai de tine, dreptate, pe tine te plâng şi după tine oftez, căci înainte de mine tu ai pierit şi ai murit». Şi scrisoarea boierilor pribegi şi exclamaţia lui Ştefan sunt făcute după povestirea lui Manasses despre răsboiul troian, v. 1284 şi urm. Vorbind despre duşmănia dintre Odiseu şi Palamede, Manasses istoriseşte cum cel dinlâiu a ştiut să insufle lui Agamemnon neîncredere în Palamede, insinuând www.digibuc.ro 90 I. BOGDAN că «puternicul Achile doreşte să iea puterea îri Grecia, căci tinereţa îl împinge», şi că împreună cu prietenul său Palamede ei vor căută să-l răstoarne, după biruinţa Troiei. Agamemnon, crezând calomnia, acuză de trădare pe Palamede şi-l condamnă la moarte prin pietri. Dându-şi sufletul, Palamede ar fi zis cuvintele: «vai de tine, dreptate, pe tine te plâng şi după tine oftez, căci înainte de mine tu ai pierit şi ai murit», Cf. cu textul lui Azarie următoarele din originalul grecesc al lui Manasses şi din traducerea bulgărească: «sp, baacth eaii- IIZCT'lilI Kp'blIKOpAtKSIII d^HAEH, l'.O/^ET BIV lOHOCTk»; . . . IIHO NHMkCO'/KE pEKZ pd.'JB'b rAarcAZ czh «w oycordd iictiiho, teue ciaaha ca h cteha, tzi biv npzB'liE a\eiie norziBE h oy/Mp'liTZ» (ed. mea, p. 41—42). Pasagiul al doilea îl reproduce Macarie întocmai; în pasagiul întâiu schimbă numai pe yol|lElllH AII, pE‘IE în yiVI|lETE AH, pElUVUlA, pe EAIINZCT'liH în AtOA-^abckua, pe ayHAEH în CTE<ţ>AHk şi pe biv în Ero, adăugând dela sine partea a doua a scrisorii, despre intenţia lui Ştefan de a omorî pe boieri şi a închină ţara la Turci, care pare să fi găsit un răsunet în următoarele cuvinte ale cronicei lui Ureche: «şi mai apoi, de vrea domni mult, nu vrea hi ca să nu iee urma frăţine-său, lui Iliaş Vodă» (Cron. Rom., I, p. 207—208). Vorbind de foametea ce a bântuit Moldova în primul an de domnie al lui Lăpuşneanu, Azarie spune că din pricina ei «voevodul, cercetând toate casele în cari se păstră aurul şi văzându-le pe toate goale, şi neavând nimic, voiâ să împartă norodului mertice, dar neavând de unde, se întristâ şi tânjâ». Luând drept bune aceste vorbe ale cronicarului, s’ar puteâ atribui lui Lăpuşneanu intenţia de a împărţi ajutoare săracilor pe vreme de foamete. Din cronica Iui Manasses se vede însă că acest pasagiu e împrumutat întreg din capitolul despre domnia lui Vasile Machedoneanul, despre care se zice, aproape cu aceleaşi cuvinte, «BzeyoT'hKZ îke h Ndpo^oy havLiiTe pa.JAdTM H H.3ZIICKAKZ /^OAIOBZI 3AdTOypdNAI|]AA, HHCE npZB'hE CZTA.3ddy* HAtiiHIIWAtZ AtNO/KkCTBd, H Bll^ilBZ BZCA lipd3N'kl H NHMkCOKE HAIAI|JAx, ClîpZ-B'lilUE, TAwKddlUE, IlEHdAOBddUlE, OyHZIBddIUE, HE HAVhlUE HTO CZTBOpHTH CH» (ed. mea, p, 177—178), orig. Qs^oac 5s zac xcp zocvqi ypr^axa ScaSoovac zac âcspsov7jaâ|Asvoi; oczoo£ ypooco'fpoopooc, oZ xcvsc xpcv aov-kayiyyov xâ; xcbv yp7)|JLâxc»v Xc|Avac, zal J3Xst];a<; xâvxac aoy|A7jpouc www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE, 91 avxXov soxoyoovxac, YjXŢEC, (Bapscoc Iffepev, yjXosv, Yj§7j|A0VEi, oox sfysv g xi ţevocxo (v. 5255—5260). Despre Bogdan Lăpuşneanu Azarie spune că eră «viteaz, cu inimă Îndrăzneaţă, meşter în a învârti suliţa, a întinde coarda arcului pe tăietura săgeţii», ceeace repetă şi cronica lui Ureche sau izvorul ei: «la călărie sprinten, cu suliţa la halcă nu prea lesne avea potrivnic, a săgetare den arc tare nu putea fi mai bine» (Cron. Rom., I, p. 223). Dar aceste dexterităţi ale lui Bogdan poate să fi existat numai în închipuirea lui Azarie, care l-a descris cu cuvintele lui Manasses despre Tzimisches, împăratul Bizantin: «irl; xe Aocpz i^hauic^ii . . . . Ypdl'.pocpz^z . . . H KOIIÎE/VtZ IIOTpACaTH NdOy^lENZ, H AXK TArdHTH BZ TA- thba\'z CTp-liAd/Mz BZN0ţ'iuENd/\\z» (ed. mea, p. 191), orig. tjv ok xaXoc o TCtţua/'^c • • • dvSpoaxXaŢyvoc ... xat odpo SoXiyooxiov (netradus în bulg.) xpaSouvsiv ^axYjjJiEVOi; *at xd£oo IXxeiv xâţ vsopâc exî (3sXtbv ŢXocptatv (v. 5703—5708). Celelate atribute ale lui Bogdan le împrumută Azarie dela alte personage ale lui Manasses, d. p. A©i;po-pdCTENk, ne b*chu,x ca h/ma dela Constantin fiul lui Leo: Aonpo-pdCTENK, narachivk ca Eiua (ed. mea, p. 152, orig. xaXXc’poY^, xpoxâ-ţiooc looXiCwv v. 4409), iar restul povestirii despre dânsul, cum s'a împrietenit cu făcători de rele, «cari i-au ros inima cum roade viermele lemnul cel dulce», şi cu măscărici, cărora şi-a împărţit averea şi de sfaturile cărora ascultă, ca Rovoam fiul lui Solomon, l-a luat parte din vieaţa acestui Constantin, parte din vieaţa lui Mihail fiul lui Teofil, care, ca şi Bogdan, a fost bun cât timp a domnit împreună cu mama sa Teodora — Bogdan domnise întâiu cu mama sa Roxanda — în urmă însă a căzut victimă tovarăşilor răi. Roxanda e descrisă şi ea în parte cu calităţile Teodorei, în parte cu ale Sofiei, soţiei lui Iustin cel Mic (p. 125 din trad. bulg., v. 3447 şi urm. din orig.). Cf. întreg acest capitol din Azarie .cu Manasses, p. 152 sq. şi 168 sq. din trad. bulg., v. 4406 sq. (domnia lui Constantin şi a mamei sale Irina) şi 4958 sq. din orig.: BSCli H3AdRdX ll/VrliNIIW/HZ /MNOXkCTBd CZHrpZU,EAtZ CBOHMZ, CAvli\'OTBOpU,E/V\Z h cKEpzH Hziii/WA h Nd KOdECHHLţdyz la.s^AipîHdtz nrpzii,EA\z (ed. mea, p. 170); d rdîjdIUH HAl'lilIÎN NECKX^NZI/Vtll NdndZNlid)fX CA H O^EX^dAtH AtAKZI/MH H pil/id/VUI 3ddTOTKdHZIIIAUI (p. 171); (Bdp^d) HXE RZUIE^ BK Atî^dlMd HKZI ipZRÎH BZ Cdd^KO Ap'liRO H CZN'b^Z CpZ/l.U.E ErO (p. 172); TdXÎ RZCIipÎEAIZ AMd^OCKR'liT-hhkzi OTpoKzi... ukoxe ^pERdE poROd/uz, cododuvNORz civiNZ (p. 206, despre Mihail Calafat); lipilAVfiCHRIXIE/V\ CA EiUOy dXKdRKIM/MK AZCTII,EA\Z li CZN'ti^dXI|lH4\Z CpZ/k,UE ero GAd3ZNAIH, MI.OXE ^p'liRECd Cdd^Kdd MpZRl’E ^p'kROCZN'b^Ni'H (p. 153); orig. gXac ypYjpdxcov exavxXtbv apoaaooc xot? ao|j.xai*xouc, ŢeXoiaaxafi; %v.i www.digibuc.ro 92 I. BOGDAN ţioiznpoii âpiJ.aioaTpo'fGis, ţxtţxotc (v. 5034—35); xoXaxsţ 8e mi XP^]-ţiaatv ârpO-ovot^ svsoTcdfi-GOV xod /raovbxotc xpoyspoîc xcd 7U£7rXots xp'J“ aoxdotocţ (v. 5059—60); (BapSac) 5$ oicsXâ-djv xgv McxavjX toc cx(b-Xy;£ ţXoxo £6Xgv, xaxa'faŢtbv xe xyjv aoxou xapâtav xcu oooo^tpa^ (v. 5096 97); xod icpwxoPooXotc xproixevGC vyjicioc xotc VTjxtGtc, xafi-axsp xpîv 6 PtopocqA 6 EgXgjjkovxog ţgvgs (v. 6177—78); xapstocpâ-apsvxtov stţ auxbv xcbv xoVTjpGxoXâxtov xod Saxavtbvxtov xtjv aoxGO xapStav xg-Xaxtr/tc (p<; SivSpa xâ ŢXoxoxopa axtbXTjxs? £oXgKEH'iE tunderea capului, tonsura, lipseşte la M.; A0BP0C%Atu* cahth a gândi bine, a fi prudent, cf. la M. A0BP0CXKf CKRpZH- HkiM arap’kHKHH’ktUk ©ymii ii «R A'kTO ^3HS (7056) BklCT 3MA\d AMTaa, mko h AP’kRfca hcz^ivuia ca». «Pre Armeni, pre unii de bună “M ca*«h (sc. apAvkmi) ks coroy voe,... pre alţii cu sila i-au botezat» paaSMiio h CRivToy HCTumidro Kpxipc-(ibid., p. 207). nVa bsc** np^BtiA*, wbh ii x«TAijif, IVRII }Kf H HCX*TAI|II». Asupra cronicei lui Azarie nu poale încăpea nici o îndpeală, că ea a fost utilizată întreagă de autorul letopiseţului moldovenesc. Intâiu de toate, o sumă de pasage dintr’însa se regăsesc aproape întregi în cronica lui Ureche. Astfel cele patru pasage din capitolul XXII despre foametea dela 1552, despre expediţia lui Lăpuşneanu dela 1556 în Ardeal, despre iarna grea din acel an şi despre moartea episcopului Macarie la 1558, şi pasagiul din cap. XXy despre expediţia lui Soliman în Ungaria la 1566 {Cron. Rom., I, p. 210 şi 222), deşi nu sunt traduse ad litteram, se văd însă a fi luate din Azarie. Cap. XXII al cronicei lui Ureche «despre domnia lui Alexandru Vodă Lăpuşneanul» pare a fi chiar întreg o traducere liberă a părţii corespunzătoare din Azarie, amplificată numai cu o notiţă asupra sfinţirii mănăstirii Slatina şi cu o frază stereotipă de anale (1). (1) Cf. ia manuscrisele ce conţin redacţiunea lui Simion Dascălul următoarele cuvinte dela domnia lui Alexandru Lăpuşneanu: «Această poveste ce sorie mai sus, care spune de Iliaş Vodă şi de Ştefăniţă Vodă şi de Joldea Vodă şi de Alexandru Vodă, cronioariul leşăsc tinde povestea mai deschis, [iar nu aduce] aminte de toate semnele pre rând câte s’au făcut, iar letopisăţul cel moldovenesc, măcar că sorie pre scurt, însă arată toate semnele pre rând, care toate le-a[m] tocmit prin poveste, care la locurile sale». (C. Giurescu, 1. c, p. 24). Sub «cronicariul leşăsc» e de Înţeles aci «letopiseţul latinesc», cum ou drept cuvânt presupune d-1 Giuresou, 1. c., p. 67. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 101 «Intr’acestaş an (1552) au fost omor . mare şi iarnă grea». «In al patrulea an a domniei lui Alexandru Vodă (1556) trimis-au sultan Suleiman hochim la Alexandru Vodă şi la Petru Vodă, domnul muntenesc, să meargă cu oaste la ţara Ungurească, pre pohta Ungurilor, să le puie craiu pre Ştefan, feciorul lui Ianoş craiu, la scaunul cel de moşie a tătâne-său. Şi îndată, după porunca împărăţiei, au mers şi l-au dus de l-au aşezat la crăie, şi de atunce s’au plecat Ungurii a dare bir Turcului. Iară domnii se întoarseră cu toată oastea lor, cineşi la ţara lor, aducând mult jac şi dobândă dela Unguri». «Pre acea vreme fost-au iarnă mare şi geroasă, de au îngheţat dobitoace şi hiere pen păduri.» «Iară într’acestaş an 7066, Septemvrie [SimionDascălul are Ghenariel], prestăvitu-s’au Macarie, episcopul de Roman, ziditorul şi începătorul mănăstirii Râşcăi, carele au fost la scaunul Romanului 27 de ani, şi cu cinste l-au îngropat în mănăstirea sa; şi în locul lui s’au sfinţit pre Anastasie, om destoinic a primire slujba păstoriei sale, carele 14 ani mai apoi au fost şi mitropolit» (Cronica lui Ureche, p. 210). • «In anul 7075 (=1566), Septemvrie 26, sultan Suleiman s’au rădicat cu oşti şi au mers asupra Nemţilor, unde «BxTA oyec Bp'kAlCHA H A'lvTd (1552) nCCTIOKf A* 0 pk RE A E ll 3 EA* AH MOA-AABkl. «B A'kTW ^3ăA (=1556) nocAA keah- KklH HApK IIEpCKklH CSAIIIAlEHk KX AAE- §ahap$ ROEBo^a, no ^'«oaehii oy-rpoat, h kx nzTpauJKO, 3aropcr-fen BOEBO^A, n O B E A -k H I E, H nplH^WlUA CX ROHCKAAIH, BXHATpX np'kA’fcAk 0\" rpojf KklIIIA H CA CXB-kTOAt CTdp'klI-1UIIHAA* H\'k KpAA’k CTE^dHd HA n p ’k-CTOAk W T U, A C B O f T O ÎIVAHXUJA nOCTABHUIA». «TorAA BkICT 3II Al A HA 3EAUH C B I p ’t n A H 3AOB'kTpXHhJH Al fi A 3 k H AlOTk. «B A-bTO ^3^S (=1558) rEH. â... EnHCKonx /iiAKdpi'E... np'knoA^GH'k h KorooyroAH’k KOHEi^k xiitîio npÎATk, ETOKE [T’kAO]... CKXTAHO BkICT CBOHMH Oţ'MEHIIKkl RX CX3rV,dHHOE IVT HEro AIO-HACTkipk pAVHKkl. .. O^KpACH ÎKE np’k- CTOAk pOAIdHCKklH______K3 A’kTk........ H BkicT np’fcfAtHHKk np'kcTOAd Ero ap- ifiepEHCTRa aHacTAcÎE____ iijke A0EP'k H BOrooifroAH'k okpxaiaa ctaaa jfpHc-TOBa A* rt’kTk, no TOAl }KE BX3BEAEHk EkICT HA------AIIITponOAHTCKklH........ np'kcTOAk». «Bx A'bTO ^3c>A (7074=1566) Bxcra BEAHKklH Itapk nipCKklH COIfAÎIIA\EHk H BXSABIirk CX COBOiX AIHWXCkCTBd TXillk www.digibuc.ro 102 I. BOGDAN multă pradă şi răsipă au făcut. Mai apoi fiind cuprins de boală acolo au murit, după ce au împărăţit 44 de ani, şi au lăsat împărăţia fiiu-său lui sultan Selim». (ibid., p. 222). AIOAH H OyCTpXMH CA KX np-feATÎlO 3CA\AH dAAMAHÎIICT’kll, H Td.WC KCHflţk JKHTÎd npÎATk, AVbCAIţd lOAÎd, H/Kt H ^pCTS«Ei MB A-bT, H OCT AS AX U,Jp-CTBO CROC CklHOy CROCMOy CCAIIMOyn. Pasagelo din cronica lui Ureche (1) nu reproduc întocmai cronica lui Azarie; la domnia lui Lăpuşneanu ele sunt aşezate însă în acelaş şir, şi deşi forma lor românească a trecut prin două prelucrări, a letopiseţului moldovenesc şi a lui Ureche, o sumă de cuvinte şi de expresiuni ale originalului slavonesc au rămas neatinse. Cf. «pre pohta Ungurilor» cu no oy'/vtoACHH oyrpoiu, «la scaunul cel de moşie a tătâne-său» cu ha np'bcTOdk wtu,a ccotro, «iarnă geroasă de-au îngheţat» cu 3H/Vta CGEplina h d\pd3k. Până şi greşeala de traducere «omor mare», în loc de «foamete mare», se explică prin Atopk beaeh din original. Tot din acesta trebue explicat numele de Ştefan pentru Ioan Sigismund, nume sub care erâ cunoscut de Turci fiul lui Ioan Zâpolya. Nepotrivirile din pasagiul dela 1566 au rezultat din com-binaţiuni cu alte izvoare. De fapt datele nu sunt exacte nici la Azarie, nici la Ureche, căci expediţia lui Soliman dela 1566, care s’a terminat cu luarea Szigetului şi cu moartea sultanului, nu s’a început în Septemvrie, ci în Maiu, iar sultanul n’a murit în Iulie, ci în noaptea dela 5 spre 6 Septemvrie (2). Din pasagiul despre moartea lui Maca-rie şi numirea lui Anastasie la Roman, autorul letopiseţului moldovenesc a împrumutat numai faptele, lăsând afară toată partea de retorică, cum a făcut şi cu celelalte împrumuturi din cronicele slavoneşti. Comparând mai departe cronica lui Ureche cu a lui Azarie, vedem că urmele acesteia se cunosc la descrierea luptei lui Alexandru Lăpuşneanu cu Despot şi a fugii lui la Constantinopol, la descrierea luptei lui Tomşa cu Vişnioveţchi şi cu Despot, la descrierea morţii lui Lăpuşneanu, la istorisirea domniei lui Bogdan, fiul acestuia, şi a lui Ioan Armeanul. In geheral, nu e nici un fapt istoric in cronica lui Azarie carş să nu fi trecut, prin letopiseţul moldovenesc, şi în cronica lui Ureche. Astfel bătălia dela Yerbia Şi trădarea unor boieri faţă de Lăpuşneanu, — aluzia lui Ureche «zic unii că şi acolo să hie fost răsboiul cu vicleşug» (Cron. Rom., I, p. 211) se (1) Zic prescurtat Ureche, pentru a nu repetă mereu Ureche şi -Simion Dascălul. (2) Cf. Fessler-Klein, Gesch-ichte von Ungarn, III, p. 595 şi 598. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 103 referă la cronica lui Azarie (1), — fuga lui Lăpuşneanu prin Iaşi la Chilia şi Constantinopol şi exiliul la Iconium, bătălia dela Ver-cicani a lui Tomşa cu Vişnioveţchi şi trimeterea acestuia la Constantinopol, trădarea lui Despot de către mercenarii săi din Suceava, amănuntele din vieaţa lui Bogdan Lăpuşneanu şi a mamei sale Ro-xanda, cruzimile lui Ioan Armeanul, toate acestea sunt povestite întâiaş dată de Azarie. Letopiseţul moldovenesc se apropia de bună seamă de Azarie mai mult decât cronica lui Ureche, deoarece în aceasta s’au întrebuinţat pentru domnia lui Despot şi izvoare polone. Asemănarea aceasta o atestă însuş Simion Dascălul când spune că «pentru acest Despot Vodă letopiseţul moldovinesc foarte prea scurt scrie» (Cron. Rom., I, p. 213; of. şi p. 215). Scria aşa, fiindcă tot aşa scria şi Azarie. Concluzia este evidentă (2). Voiu pune în următoarele faţă în faţă o sumă de pasage din cronica lui Ureche—dela domnia lui Lăpuşneanu până la a lui Ioan Armeanul—cu pasagele corespunzătoare din Azarie; se va vedea că multe expresiuni şi propoziţii sunt reproduse întocmai. «Alexandru Vodă, după ce perdu răsboiul (sc. la Yerbia), fugi spre Iaşi şi de acolo îşi luă doamna şi fugi la Huşi. Acolo se grijiâ ca să strângă ţara,... ce nemicâ n’au folosit. Că Despot.. s’au întors spre Suceavă şi au apucat scaunul şi cetatea Sucevei cu toată averea lui Alexandru Vodă; de unde pre slujitori i-au umplut cu bani şi pre boieri cu cuvinte bune şi dulci i-au îmblânzit..., i s’au în- «(flAfgdHAPH) H3E*l;rh HA EpX3E\' KW-Hfjf H TIKWAUiaCOJf /rpsrk AOCTHPk •* BTOfiof npcoyroTesA ca ha spank. J^tc-iiot xi np-bfM rpaf\ coyiABki, kz him- 2KE WEp'kTk EOPATCTBA AMIIVTA KOH-HWM XI pa3A’L'H, H BklLUH’kA HACT 3EA1AH nOKOpH CA IMS. IIpilAOiKHB JKI II Tk]f CIE-k AX5KNHMH H MHIVPOAAC-KATIAHklMH CAOBICkl, IMKkl KX EOHCTRO HA AAE§AHAP& BXCTA. Oh JKf BH/^'k Kp’fe-nA'kl|IHX CA BpArkl, OCTABAX MATCKk (1) Cf. in textul acesteia cs-kg* H-knfs HAK-k-r«y-.fti|ii nonoAt. ... h npzB-fci norAiAAui* ha K-tl-CTRO, ... H pAaeVM-k asctad. (2) Reproduc, după scrierea d-lui C. Giurescu (p. 47), întreg pasagiul lui Simion Dascălul, foarte important pentru chestiunea atinsă aici. «Pentru domnia acestui Despot Vodă letopisăţul cel moldovenesc foarte pre scurt scrie, că numai ce arată cum au venit Despot de la ţara leşască cu oaste streină şi s’au lovit cu Alixandru Vodă la Verbie şi-au biruit pre Alixandru Vodă şi l-au gonit până la Huşi, şi deacii s’au Întors la Iaşi, unde i-au citit vlădicii molitvă de domnie şi i-au pus numele Ion Vodă; şi arată câţi ai au domnit, iar de lucruriţle] şi răsboaele ce s’au făcut in zilele lui nimica nu Însemnează, nici arată' de ce rudă este». Cele spuse aci despre letopiseţul moldovenesc se potrivesc aproape In totul cu cronica lui Azarie. www.digibuc.ro 104 I. BOGDAN chinat ţara de sus toată... Ce Alexandru Vodă, văzând şi auzind că este golit de tot agiutoriul, s’au pogorît la Chilia şi de acolo s’au dus la împărăţie» (Cron. lui Ureche, p. 212). «Iară după moartea doamnei Ruc-sandei rămas-au domnia în grija lui Bogdan Vodă şi cumu-şi eră blând şi cucernic, aşâ tuturor arătă direp-tate, cât se cunoştea că nemică nu s’au arătat în el den obiceiul tă-tâne-sâu. Nice de carte eră prost, la călărie sprinten, cu suliţa la halcă nu prea lesne aveâ potrivnic, a să-getare den arc tare nu puteâ fi mai bine. Numai.... că nu cercă bătrânii la sfat, ce dela cei tineri den casă luă sfat şi învăţătură. Iubeâ să auză glume şi măscării şi jocuri copilăreşti. Mai apoi lipi de sine Leşi,... risipind averea cea domnească... Dece împăratul au trimes la Rodos de au adus pre Ion Vodă, care eră la minte ascuţit şi la cuvânt gata» (ibid., p. 222—223). «Şi aşâ jurară pre Tomşa, că eră om cu inimă mare» (ibid., p. 213). «Tomşa, după izbânda cu noroc ce au înşelat pre Vişnoveţchi, s’au întors spre Suceavă,... au încungiurat cetatea unde eră închis Despot Vodă şi au abătut puştele de o băteau. Intr’aceea multă gâlceavă şi hreamăt se auziâ denlontru, că Despot pre- WTE’fcrk cx auakkmh ao km'm rpa^a,... kx i4dpcTB«Y&i|iiiM rpa,v,'b cirhumo OyTKpX/k,H aii ut». «no ClIJf >Kf OCTd CJlUOApXWkCTBO Kor^Hoy,. .. ii B'k iohoiua_____ npa- BOAOyillEHk 113 HA'IAAA B’k, BX KHIlrdJf BXCfIHTAHk,. .. AMIAOCTHIik H KpOTOKk, BX BCtAI nOApdWdTIAk B’k HpAKOAt 110 OTti;k HdKA3dHH,. .. KOnîiiU nOTp’kcATH HAOyMEHk H AAKk TArAHTII BX TATH-BAJf CTp'kadM BXHOyUKHAM. lloca-kJKAl ÎKf llpllaklIIIIIIA CA tiuoy AAKdBklH H'k-l^i'H MAOB'klţH MapOA’kll,. . . H U’TpHHA U'T CtKf BXCH flpXBOCXB'kTHIIKkl H lipil-EAII/KII KX CCE-k WHklA II EOţ'A H rAOy-AlOTKOpHA H BX^dCT OyillH CXB’kTOM Hf... H CX HIIMH... HrpdA... H BXck H3AABAA HM’kHIWM AIHWJKCTKA CXII- rpxiţcai h CAi’kx’oTBopi^fM... no iWAA-k XI IlpHCKOH CfE-k MAOB-kKkl IIHOB’kp-HIIKkl H IIH0A3klMHHKkl, A’kjfkl CXBkT-HHKkl,. . . H BXCA CKpOBIII|ld IţjpCKA... HCTXIJlEBddllJe CA... . B’k EO H'kKTO 3d-TOMfHk KX po^ock rpA/^d ÎWAHHk HAM- HfM..... MAOBkKX_____ rAAEOKOOyAMH, BfAEp’kMIIBk». «B'k oyEO «MOK'kKX H'kKTO WT EO-A’kpk, TOMUIA HAUHf/M,_____ TKpX/1,0- npxcx, Apx30cpxA». «^A rdKOÎKf CHIţf lIOE’bîKAfHH EklIUA CXnOCTATH,... IlAKkl OlfCTpXMHUJA CA KX H/Kf BX rpaA~k 3ATK0pfHWM H WEkl-AWUIA rpAAd,... H nOCTABHIIIA TAJK-Kkia H WrNINCCHklX Wp&JKÎA, CH p'kM noyUlKkl, II HAM A III A EHTH rpAA- . . H EkICT UIOyM H KAHKOBE WT BXH’fcAAOy www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 105 puind de viclenie pre căpitanul pe-destrimii, Dervici Petru, că sau agiuns cu Tomşa şi ca să-i dea cetatea, au scos sabia şi l-au omorît. Atunce slujitorii... mare zarvă fe-ceră... şi aşă rupseră sfat ca să tri-miţă să le giure Tomşa să hie ei slobozi şi ei să-i deschiză cetatea... Şi aşă au deschis cetatea» (ibid., p. 217). «In anul 7076 (—1568) Alexandru Vodă au căzut în boală grea şi sau priceput că va muri; dece... chemă episcopii, boierii şi toată curtea, de i-au învăţat şi le-au arătat moştenitor pre iiiu-său Bogdan Vodă» (ibid., p. 222). «Ion Vodă.... se aşeză la domnie... pre toţi i-au covârşit cu vrăjmăşia lui şi cu morţi groaznice ce făcea, că vra să ia agonisita tuturor, nu cu alt meşterşug, ce cu vărsare de sânge. Şi den zi în zi izvodea feluri de munci nouă; băgat-au în foc de viu pre vlădica Gbeorghie... auzind că are avuţie..... Temniţele pline de călugări,___socotind că mai vred- nic şi mai destoinic decât dânsul nime n’au mai fost. De lege îşi râdeâ, că în postul cel mare s’au însurat, şi alte călcături de lege multe ca aceste lăceâ» (ibid., p. 224—225). ii «rr KXHATpxA^oy... K’k c\-ko irbKTO oifrpiiH, AfBiUJh niTpx h.heheay, h o cx-/UllpfHH T'kiUk KfC-k^OKd KX BKH'klil-hhm. 6re?K£ kx ciB’k A*cn©T npH3KA: «W IlETpE, piHI, KOBctpCTKO.U CBOHMk np'kAATM'k ta rpa^ey pa3&u'k^».. H asii Hcrpxrk «Nk ii saKAank buct T«ţ\ Ot CII'O CAtATHUIA CA H AP$* SIH ... H KkICT pA3A\llpÎE II HIB-kpVi iMf-ÎK^OIf HAMI... H WT TOA’fc iVMipk CEB'k hckaa£A ... Tor^a h3beaouja h Afci noTa BXH'k H3 rpa^a». < Kx HCTBpXTOC jke aHcto RTopar© iţapcTBa aAi^aH^pcKa (=1568) bx- n KX S'kAHklH H KOHEHHklH HE-AAI'k H lip0pA3©yAvk CXAipXTk; npH3BA CBAI|IEHHCHaMAAHIIKkl ll îipiâv H BX- c'k|c ii»:e bx caHoy cau|ih\' h nooy-HEHMH... pACTBOpilBk H CKl'LlTpd np'k-A4CT caiHO^pXJKECTKa CklH«Y CBOEAYOy BcrAaHoţ’». «Oh xe, mko iipiEAY np’kcTCAk roc-iioactba, nemaame ca « cxspaHH saa-ta... fi-kuii K© HpdKOM 0\*EIHI^a H KpxKkl BXiWkH-kauiE raK« ayxcta cAaAiaiiuiEE;... KXCEr^a KO KOnaaiUE SACOEp’kTHklA AXC- th_____np-bA^cT jke H nwprîa'EnHc- K«na wrHW BxcEcxH'kAH9KAe cerc bubuihx.....Gx «ţ*B« HinpaBk K-k BX B’kp’k,.. . BX BEAHKklII JKE nOCT JKEHA CEB'k (îpHIipAJKE H HI TXHYa «Hk, HA H AP°VrklX’ 3CEHHTII CA HCCyipdA KE3d-KOHOKdTH». www.digibuc.ro 106 I. BOGDAN Asemănările Intre letopiseţul moldovenesc şi cronica lui Azarie merg până la 1573, adecă până la lupta lui Ioan Armeanul contra lui Petru Şchiopul, trimes de Turci cu ajutorul lui Alexandru domnul Ţerii-Româneşti, şi contra Turcilor; cf. «dacă au bătut Ion Vodă pre Petru Vodă,... au slobozit oastea în pradă, de au jecuit ţeara muntenească mai mult de jumătate,.... apucatu-s’au de Brăila, de au ars târgul cu totul»......(Cron. lui Ureche, p. 226) şi «văzând atâta supărare ce aveâ de Turci, împlându-se de mânie, cu foc au ars Tighinea şi Cetatea-Albă şi multă pradă au făcut şi mult plean şi robi au scos» (ibid., p. 227) cu «oyeliA'bR ** îwanhk boeroaa, wpocTi* panier ca,...... h3mae doeală că în cronica acestui din urmă e cuprinsă şi a celui dintâiu, pe care tradiţia de aproape 250 de ani îl priveşte ca întâiul cronicar al Moldovei, care a scris în limba românească. Când vom aveâ textul primitiv şi autentic al acestei cronice, când vom şti exact când şi de cine s’au introdus toate interpolările, când vom puteâ distinge într’însa tot ce nu aparţine izvoarelor interne dinainte de dânsa, atunci studiul cronicelor slavoneşli, în ce priveşte fondul lor istoric, va fi mult mai uşor de făcut. Cât pentru forma lor, aceasta, judecată din punct de vedere literar, are prea puţină valoare şi prea puţin interes. VI. O TRADUCERE ROMÂNEASCĂ DIN SEC. XVIII A ANALELOR PUTNENE. Voiu încheiâ acest studiu asupra letopiseţului lui Azarie comunicând o veche traducere a unei părţi dintr’însul, şi anume a analelor putnene. Traducerea a fost descoperită de d-1 Alexandru Lă-pădatu într’un manuscris al mănăstirii, Bisericani, care se păstrează www.digibuc.ro 108 I. BOGDAN astăzi la Academia Română (1) şi asupra căruia d-sa a dat o scurtă notiţă în broşura «Manuscrisele dela Bisericani şi Raşca» (Bucureşti 1906, p. 25—26 şi prefaţa). U-sa a binevoit să-mi încredinţeze spre publicare copia sa, pe care, înainte de a o studia, am colaţionat-o cu originalul. Manuscrisul dela Bisericani este un sbornic de învăţături şi povestiri religioase, cuprinse sub titlul general învăţătura dulce sau livada înflorită şi traduse din slavoneşte de cunoscutul scriitor bisericesc din sec. XVIII Vartolomeiu Măzăreanu, pe când eră arhimandrit al mânăstirii Solea, c. 1770 (2). Manuscrisul e păstrat numai într’o copie făcută la 1800 de monahul Teoftlact din Bisericani, 209 file. înainte de 1800 el se termina la f. 172, precum se vede din «scara cărţii», care se încheie cu analele, şi dintr’o notiţă a lui Teofilact dela 16 Aprilie 1800, care se găseşte imediat după textul acestora (f. 165—172). Textele bisericeşti dela f. 172—209 au fost adăogale în urmă. Constatăm prin urmare şi aci ceeace am constatat din sbornicele dela Chiev şi Petersburg: textele istorice sunt introduse în sbornice ca anexe la textele de cuprins religios şi moral. Las altora sarcina de a se ocupa cu traducerea acestor din urmă texte, ceeace ar fi potrivit să se facă într’o monografie asupra întregii activităţi literare a lui Vartolomeiu Măzăreanu. Notez din parte-mi numai atât, că originalele slave ale «învăţăturii dulci» se pot găsi uşor în colecţiile de manuscrise ale mânăstiririlor în cari traducătorul ei şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale. Un manuscris de felul acesta se află la mănăstirea Putna. El e menţionat în monografia părintelui D. Dan asupra acestei mănăstiri (8); o descriere amănunţită a trimes tot părintele Dan d-lui Alex. Lăpădatu. Din această descriere se vede că manuscrisul trebue să fie de prin sec. XVI sau XVII, căci se găsesc într’însul notiţe dela 1671 şi 1673. El are aproape acelaş titlu cu traducerea românească, cf. «CAd^KAvA (sic) nOiiMElME, WT rAdBkl3Nol H KHIITKI ÎCOy ypMCTOy H CBATkl^k dMOCTOAk H HpOpOKWAl, ÎEpdp^W/V» H np'h[IO,\Or.llklHA\ WTlţEAt, IIOB'liCTk HECT- Hdro h BEAHKdro nocTd, noAE3Hd AoyuiEKNd» (f. )L) cu «tălmăcitu-s’au de pre sârbie pre moldovenie această sfântă carte ce se chiamă învăţătura dulce, după cum şi este, care această carte este adunată din glavizne şi (1) El a fost dăruit Academiei la 1904 de Ministerul Instrucţiunii publice. (2) Cf. asupra vieţii şi activităţii literare a lui Măzăreanu broşura citată a d-lui Lăpădatu şi bibliografia indicată acolo, p. 16 şi urm. (3) Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, p. 77. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARifi. 109 din cărţile sfinţilor apostoli şi a prorocilor şi a ierarşilor şi ale prea-cuvioşilor părinţi, fiindcă este foarte folositoare de suflete» (Lăpă-datu, 1. c., p. 26). Multe părţi sunt comune amândorora; cf. d. p. ui KpoTWCTH f. 59 şi apentru blândeţe» f. 37 v.; cauibui ui akoi° BpdToy HEHdiiH^AipiiH Apoyrk AP°Vr<> CEBE f- 79 şi «cuvânt pentru doi fraţi care uriâ unul pre altul» f. 51 v.; cauibui w aîhaocthha f. 123 şi «cuvânt pentru milostenie» f. 63 v.; cauibui kako no^oBACT ctoath bz u,pzKuiB f. 167 şi «cuvânt cum se cade a sta în biserică» f. 87 V.; 0\*KA3k UI BpdTOTBOpENÎE, KAKO CZTBOpH rOCHO^k Kp(E)CTNOE GpAT- ctbo f. 167 şi «cuvânt pentru facerea fraţilor, cum au făcut Dumnezeu fraţi de cruce» f. 93; npHTHd hko he 3P'Lth (în copia părintelui Dan apiipE) UlHHAld Hd CAHk HH HA AHII,E *IAOK-llKOy, HZ KZH'IlTpkHHAU WHHA1A ha (sic) BZH'bTpzH'bd ^oy^oBHA ap liTH, BApAAAAt f. 249 (BApAAAAi e scris în margine) şi «pildă pentru ca să nu căutăm cu ochii la boierii, nici pe faţa omului, ce cu ochii cei dinlăuntru să căutăm la cele dinlăuntru sufleteşti, Varlam» f. 97; mio^o 3 cratoai!» beaiikoai&mehiikoy* AuiHki f. 308 şi «cuvânt al sfântului părintelui nostru Timotei arhiepiscopul Alexandrii pentru a treia minune a sfântului şi întru tot lăudatului mucenic Mina» f. 127 v.; ui amiaoctiihii cauibui f. 317 şi «cuvânt pentru milostenie» f. 135 v.; cauibui ui npE3BHTEpa [ii;ke] bz baaa Bzna^AETk f. 321 şi «cuvânt pentru un preot ce au căzut în curvie şi învăţătură cătră alţi preoţi» f. 140; ceata™ E^pEAU cupiiHA noyBAAHOE uinipEVKiiBAipîHy spATcH cawbo ha f. 335 şi «a sfântului Efrem Sirin cuvânt de laudă pentru fraţii ce trăesc de obşte, cuvânt al 51» f. 146 v.; caobo ui aiobbh f. 341 şi «cuvânt pentru dragoste» f. 150 v.; cauibui ceata™ îuianna 3AarooycTaro noSuENîEAik o cîje-tie hîhtie (sic) cbIiTa CEro f. 356 şi «învăţătura sfântului Ioan Zlataust pentru deşărtarea lumii acesteia» f. 154 v.; bet^oe aecatocaobTe f. 366 şi «zece porunci pe care le-au dat Dumnezeu lui Moisi» f. 159 v. (1). (1) Dau aci toate capitolele manuscrisului românesc, în ordinea în care sunt aşezate într’insul, după o notiţă a d-lui Lăpădatu; aceasta poate să înlesnească găsirea originalului: Pentru sfântul şi marele post (4).—Cuvânt pentru rugăciune (9 v.).—Cuvânt pentru rugă (12 v.).—Pentru smerenie (14).— Cuvânt pentru dragoste (15 v.). — Pentru clevetire (20 v.).—Pentru răbdare (25).—Pentru înfrânare (82 v.).—învăţătură ca să nu ne aruncăm ochii încoace şi încolo, oi să căutăm drept in jos (34).—Pentru blândeţe (37 v.).—Pentru vicleşug (38 v.).—Pentru adevăr (41).—Pentru minciuni (41 v.).—Pentru păcate de moarte (43). — Pentru pace (46 v.). — Cuvânt pentru doi fraţi, care uriâ unul pre altul (51 v.). — Cuvânt pentru lacrămi (57 v.). — Cuvânt pentru milostenie (62 v.).—Pentru săraci şi bogaţi şi pentru milostenie (63 v.). — învăţătură folositoare de suflet (72 v.).—Cuvânt cum se cade a sta în biserică (87 v.).—Cuvânt pentru facerea fraţilor: cum au făcut Dumnezeu fraţi de cruce (93).—Pildă pentru ca să nq. căutăm cu ochii la boierii, nici pe faţa www.digibuc.ro 110 1. BOGDAN Toate acestea Bunt traduse de Vartolomeiu Măzăreanu: «şi s’au tălmăcit în sfânta mănăstire Solea, unde este hramul sfinţilor a-postoli Petru şi Pavel şi a celorlalţi sfinţi apostoli, de smeritul şi mult păcătosul Vartolomeiu Măzăreanul, arhimandritul numitei mănăstiri Solea»* întrebarea e acum: a tradus lot el şi „letopiseţul pentru domnii“ dela f. 165 v. —f. 172? Se pare că nu. Intâiu, fiindpă el nu pomeneşte nimic de această traducere; al doilea, fiindcă ea este cu mult mai slabă, decât ar fi putut s’o facă un om cu cunoştinţele de slavoneşte ale lui Măzăreanu; al treilea, fiindcă în monografia despre Ştefan cel Mare, pe care a scris-o tot el la 1775 într’o condică a mănăstirii Voroneţului şi pe care a publicat-o răposatul Sim. FI. Marian (1), nu se vede nici o urmă de utilizarea directă a analelor putnene, fie după original, fie după traducerea sbornicului dela 1800. In epilogul acelei monografii se zice: «scosu-s’au această domnie a lui Ştefan Voevod din letopiseţul ţării Moldovii şi s’au şi scris prin silinţa sfinţiei sale chir Macarie, igumenul sfintei mănăstiri Voroneţul, şi prin osteneala smeritului şi mult păcătosului arhimandrit Varftolomeiu Ma-zereanul, în anii 1775 (2), August 15». Sub letopiseţul ţării Moldovii se înţelege aci letopiseţul lui Ureche şi Simion Dascălul, pe care Măzăreanu îl copiase la 1778, împreună cu cronicele lui .Miron Costin şi Ioan Neculcea (of. broşura citată a d-lui Lăpădatu, p. 16). In omului, ce cu ochii cei din lăuntru să căutăm la cele din lăuntru sufleteşti, Varlam (87). — Cuvânt al sfântului părintelui nostru Timotei arhiepiscopul Alexandrii pentru a treia minune a sfântului şi intru tot lăudatului mucenic Mina (127 v.). — Cuvânt pentru milostenie (135 v.) — Cuvânt pentru un preot ce-au căzut tn curvie şi Învăţătură cătră alţi preoţi (140). — A sfântului Efrem Sirin cuvânt de laudă pentru fraţii ce trăesc de obşte, cuvânt al 51 (146 v.). — Cuvânt pentru socotinţa cea (naltă, pentru zavistie şi pentru tnblare din loc In loc (148).— Cuvânt pentru cei ce n’au frica lui Dumnezeu (160). — Cuvânt pentru dragoste (150 v.).—Pentru ca să nu ne mâniem (152). Pentru mânie (152 v.).—Pentru blândeţe (153).—Istorie pentru un călugăr (154). — învăţătura sfântului Ioan Zlataust pentru deşărtarea lumii acesteia (154 v.).—Zece porunci pe care le-au dat Dumnezeu lui Moisi (159 v.).—Tâlcul din sfânta evanghelie pentru judecata cea straşnică (161).— Letopiseţ pentru domnii (165 v.). — Pentru posluşanie (172). i-Pentru nesupunere (173 v.).—Cuvânt al prea cuviosului părintelui nostru Ifrim Şirul pentru surparea mândriei (174). — Cuvânt al prea cuviosului părintelui nostru Ifrim Şirul cătră Îndreptarea celor oe cu impătimire petrec şi cinste şi vrednicie caută (182 v.).— Cuvânt a prea cuviosului părintelui nostru Ioan Damaschin la prea sfânta naşterea Domnului nostru Is. Hs. (189 v.).— Două foi albe (208—9). (1) Vartolomeiu Mazerean, Domnia lui Ştefan cel Mare fi cea a lui Ştefan Tomşa, ed. de Sita. FI. Marian, Suceava 1904. (2) Data din ediţia lui Marian, p. 36, e o greşeală de tipar, tn loc de ,dt|r«* (=1776). www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 111 monografia lui Măzăreanu sunt date numai trei nume proprii într’o formă ce se apropie de a «letopiseţului pentru domnii» şi se depărtează de forma românească corectă a lui Ureche şi Simion Dascălul : Bolota, Ciceva şi Vladislav (p. 9 şi 19) = Balta, Ciceul şi Vlad (Călugărul); cf. Balta, Cicivi şi Vladislav în ms. dela 1800. Ele ar putea să fio luate dintr'un alt izvor,—forma rusească Bolota (SojioTa) nu se găseşte însă în redacţiunile cunoscute ale analelor,— sau ar putea să fie formate de Măzăreanu însuş, cum în aceeaş monografie a format tot el pe «Velicago Nova Grada» (rus. Beamcaro HOBa rpaja) în pasagiul dela p. 19, împrumutat din adnotaţiunile lui Nicolae Costin la cronica lui Ureche (1). Dar pe temeiul acestor trei asemănări de cuvinte nu putem zice că autoruL monografiei dela 1775 despre Ştefan cel Mare trebue să fie identic cu traducătorul analelor putnene din manuscrisul dela 1800. Din multele traduceri şi rezumate de documente vechi, pe cari ni le-a lăsat Vartolomeiu Măzăreanu în condicele diferitelor mănăstiri bucovinene, şi din celelalte traduceri ale lui, se vede că el bunoşteâ destul de bine limba slavă bisericească. El avea apoi şi oarecari cunoştinţe de istoria ţerii, scoase din cronicele scrise în româneşte, E greu de admis ca un astfel de om să traducă loc. eanh «în Baia» (dela nom. banei) cu ndNH («în locul ce se chema Pani»), sau instr. maakohh,v\r «cu Malcociu» (dela nom. MAAKOHk) cu MdAKOHH/Mk («s’au făcut războiu cu Turcii şi cu Malcocim»). Dease-menea cu greu ar fi zis Măzăreanu «Maria din Pangopa» în loc de «Maria din Mangop» (orig. AtapiA wt maninmia) sau «cetatea Opri-cină» în loc de «cetatea dela Crăciuna» (orig. rpa/^ wt kpahwna), sau «pre Bolgariu vornicul» în loc de «pre Bolduc vornicul» (orig. goa-AopA sau EOA^tspA ARopNiiKd). Greşelile acestea nu le putem pune în sama copistului dela 1800; ele sunt evident greşeli ale celui ce & tradus direct din slavoneşte, fără să aibă cunoştinţe suficiente de această limbă şi de istoria ţerii (2). (lj «Intru acelaş an şi lună (sc. 1476, Iulie) Ioan împăratul moschicesc au luat Velicago Nova Qrada şi o parte mare din ţara rusască, care se cheamă Bielorossia, pre care întâiu au stăpânit-o marele cniaz al Litvii». Cf. Cron. Bom., I, p. 165, nota 2! «Intr’acest an Ioan împăratul Moscului au luat Novogorodul ce) Mare şi mare parte din ţara rusască cea albă, adecă Bielorosia, ce mai nainte vreme ascultă de marele cneaz a Litvei*. M. Kogălniceanu atribue această notiţă lui Nicolae Costin. (2) In aceeaş categorie de greşeli intră «două răsboae» in loc de aal doilea răsboiu» (orig. prob. ii p43e«h=et«puh p«se«h) sub an. 1457, «Bolgări» In loo de Şcheia sub an. 1486, «Vlov» în loc de Liov sub an. 1497 şi Omisiunile despre cari voiu vorbi cevă mai jos. www.digibuc.ro 112 1. BOGDAN Traducerea deci nu poate să fie a lui Măzăreanu şi nu poate avea mare importanţă. Important e numai faptul că autorul ei a avut înaintea sa un text de anale, care trebue să fi fost aproape identic cu cel din izvodul lui Azarie. In amândouă titlul e acelaş a arătare în scurt pentru domnii Moldovii: cka.sanîe uz BpATU/fc w a\oa-AdKCKkiY rocnoAdpeyk» (1); amândouă se termină cu biruinţa lui Şte-fâniţă asupra Tătarilor la 1518; pasagele cari lipsesc în codicele dela Slatina sau sunt altfel redactate în acesta, au în traducere re-dacţiunea letopiseţului lui Azarie; cf. d.p. pasagele despre Petru Aron si cele de sub anii 1461, 1465, 1470, 1471y 1474, 1482, 1484, 1485, 1497, 1498. Unele părţi din aceste pasage sunt prescurtate, dar altele sunt traduse ad litteram. Cf. pentru aceste din urmă: a) cdn vremea când erâ dela zidirea lumii 6867 de ani, atunce cu voea lui Dumnezău s’au început ţara Moldovii: uit cz3Aanîa Auipa E A'IlTO ,SU>ii3, UIT TO A 'li npOH3BOAENÎEA1 GOXÎEAt NASA CA AtOA.S.ABCKdd 3Eau1s» —uit TOA'k nu se află în nici o altă redacţiune a analelor; b) «în anii 6978 August 20 au venit mulţime foarte mu^tă de Tătari ... şi gonindu-i din urmă i-au luat pre toţi robi şi alte jacuri: r a^to jrSIţOH AlT. K npÎHAOUIA TATdp AVNWrtV AVHWÎKCTBO. . . . H fi 0 T H A BS C A 'li ^ h y h BK3AT bec nA*bH h^» — h norHA bz ca^a lipseşte în codicele dela Slatina şi în traducerea lui Brzeski; c) a6990 Mart 10 Ştefan Voivod au luat cetatea O pricină (wnpHHiiNk): r a^to ^su.q Atp. F npi'AT CTE^dN EOEROAd r p a a w t KpdHtoHd»—din uit KpdMtoNd se poate ex-' plică greşala ivnpHMHHk, din Kpdsoy'Hd al codicelui dela Slatina însă nu; d) aîn anii 6993 s'au dus Ştefan Voivod la craiul leşesc şi s’au adunat în Colomia, iară până la acea vreme au venit Turcii cu Hroniut: bz aIito ^su,qr.... non^E cte^ahb boebo/^a KpAA'fc A*b/^-CKdro h c z r. p d ui a ca bz koaoavîh, a ,4,0 t o a -li npîiiAouiA Toypu,H cz YpoHWTOA»» —în cod. dela Slatina lipseşte moh^e şi d TOAli, iar în loc de yp^niotoai e ypwhetoat. Cf. şi următoarele expresii de sub an. 1497: «şi nemică n’au sporit: h nhhtoxe oycn'buid; şi Ştefan Voivod de-abia au făcut voea lui: h rocno/f,iiNk cte^an boero^a e^ra cztboph roA't Ero; s’au mâniat Ştefan Voivod şi au goîlit în urma lor: pd3rN'kBd ca cte^an BOEBo^d h norHd bz ca^a HX> Şi i-au bătut până în sfârşit: h hogii a o KONL^dt. Aceste asemănări nu se pot explică altfel decât admiţând că traducătorul din sec. XVIII avea înaintea sa un text care în cea mai (1) Titlul celălalt: Letopiseţ pentru domnii este adăogat de-traducător, probabil fiindcă analele erau urmate in original de cronicele lui Macarie şi .Azarie. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL lui azakie. 113 mare parte a lui era identic cu textul letopiseţului lui Azarie. A-semănarea traducerii cu originalul ar fi şi mai mare, dacă traducătorul n’ar fi lăsat afară o sumă de- cuvinte şi fraze, şi o sumă de pasage cari i s'au părut de puţină importanţă. In categoria a doua intră toate pasagele dela anii 1477 — 1480 şi 1500 —1502 despre răposarea lui Teoctist, a Măriei din Mangop, a lui Bogdan fiul Iui Ştefan, a Cneajnei fiica lui Alexandru Yoevod, a boierului Stanciul, a lui Petru fiul lui Ştefan, a Măriei soacra Iui Ştefan, a lui Paisie şi a lui Andonie Bolsun; se vede că toate acestea sunt omise cu intenţiune. In categoria a doua intră cuvintele şi frazele următoare: a) «Petru» după «feciorul lui Moşatin», în trad. greş. ţMoşatin feciorul lui» (sc. al lui Laţco), în loc de «feciorul lui Moşatin Petru», orig. ChJHk MOyuidTHN nlTpz (1); b) «Iuga» după «Hindov» : această omisiune face ca în «letopiseţul pentru domnii» să se atribue lui Ştefan I, pe lângă cei Şapte ani ai săi, şi cei doi ai lui Iuga (2); c) «Roman, fiul lui» înainte de «Iliaş» în pasagiul «şi au domnit Iliaş un an»? în loc de «şi au domnit Roman, fiul lui Iliaş, un an», orig. h rocno^CTBORA po/\un roebci^a, ckinz haîauia, a a^to; d) două fraze întregi din pasagiul despre lupta cu Polonii la 1497, a căror omisiune strică cu totul înţelesul acestui pasagiu, dovedeşte însă în acelaş timp că originalul după care s’a făcut traducerea nu putea să fie altul decât cel păstrat prin letopiseţul lui Azarie: «Şi mergând Ştefan Voivod au strâns oaste,... frate bun craiului leşăsc, şi cu dânsul voivodul Ardealului Birtoc (3), cumnatul lui Ştefan Voivod». «Şi bau biruit (sc. Ştefan pe Poloni) şi le-au luat schiptrurile cele mari creştineşti şi crăeşti şi puşca «CTC^AH JKf BOfBO^a cxepa CBOa BOHCKa B 2 p O Al a H OBk TpST, TaiKf npi'HAf (Moy ne>/ue>ip wt Kpaa-fe oyrpxcKaro, spaT a^a- ckoaiŞ KpdAie,... h cz hhMh e-b BOt-BOAd dpA’kaCKM BllpTOK, CBdT CTf- $ana bocbo^Y». «H paHBIIlll/A H)f. .1 H B&3ATH SU-UIA BEAHKhJ CKkinTpH KpAAfBH H Bf-AHKhJ noyLUKhJ cro. H npi'HAc B’kcT fi) Cf. în ood. .dela Slatina «nrrpx b»ir»a<>, cuh« MOŢuwrHHk», dar «sin Mussaczinow Piotr» in trad. lui Brzeski şi cuhx mSumthhx mTpz în analele bistriţene. Numai aceasta din urmă redacţiune puteâ să provoace greşeala «letopiseţului pentru domnii». Traducerea exactă ar fi fost «fiul Muşatei Petru». (2) Cf. cod. dela Slatina, p. 143 din Vechile cronice moldoveneşti. (3) In ms. «şi cu dânsul voivodul Ardealului Birtoc, frate bun craiului leşăsc, cumnatul lui Ştefan Voivod». Analele A. R%—Tont. XXXI.—Memoriile Secţ. Morice. 8 www.digibuc.ro 114 I. BOGDAN cea mare a lui (1),... ca să vie şi altă c t a h oy b o c b o a "kj «ko rpA^tT oaste leşască. Şi Ştefan Voivod au h AP®Yra boiicka A-k^CBa; h retrimis pre Bolgariu vornicul». nc>AHHk iiocaa EOAAoypa AKcpmuu». Omisiunea frazelor subliniate din textul slav trebue explicată prin nebăgarea de samă a traducătorului, nu a copistului care a copiat manuscrisul dela 1800. JPrin aceeaş nebăgare de samă putem explică şi lipsa unor pasage întregi din originalul analelor putnene, cum e ştirea despre luarea blagosloveniei dela Ohrida în vremea lui Alexandrei, cea despre arderea Putnei şi cea despre moartea cneazului Ioan dela Moscva. Lipseşte şi ştirea despre moartea lui Alexandrei la 26 Aug. 1454. Jn schimbul acesteia, sub aceeaş dată, e pusă luarea Constantinopolei de Turci: «şi în zalele acestuia, In anii 6962, Avgust în 26 de zale, au luat Turcii Ţarigradul», ştire ce nu se găseşte în nici una din redacţiunile analelor putnene. Ea e împrumutată din cronica universală ce precedă letopiseţul lui Azarie; în aceasta se ziceă «în anul 6961 au luat împăratul Mehmet Ţarigradul, Maiuîn 29, într’o zi de Marţi», La 6961 = 1453 domniă în Moldova într’adevăr A-lexandrel; un interpolator al analelor puteă deci să zică că în zilele lui au luat Turcii Ţarigradul. Evenimentului acestuia i-a pus însă greşit data morţii lui Alexandrei, Ş962 August 26. Poate că această greşeală s’a strecurat printr’o omisiune analogă cu cea întâmplată în analele putnene ale copistului dela 1712, la pasagele despre Bogdan II şi Petru Aron, relevate mai sus (p, 67). Originalul traducerii din sec. XVIII a putut fi următorul: «h oy- analelor slavoneşti, pe cari călugării le cetiau şi încercau chiar să le traducă în româneşte. Astăzi n'a rămas la noi în ţară nici una din acestea. Cel puţin, printre manuscrisele Academiei —în care au Intrat şi ale Muzeului naţional de antichităţi—nu s’a găsit încă nici una. Puţinele Câte s’au găsit până acum, sunt toate în Rusia, şi după informaţiunile ce am cules acolo se mai găsesc şi altele în mâni particulare. Până ce nu vor fi date la lumină toate acestea, merită să fie publicată şi traducerea manuscrisului dela, 180CL LETOPISEŢ PENTRU DOMNÎI, ARĂTARE ÎN SCURT PENTRU DOMNII MOLDOVII. In vremea când eră dela zidirea lumii 6867[ = 1359J de ani, atunpe cu voea lui Dumnezâu s’au început ţara Moldovii. Dragoş Voivod au venit din ţara Ungurească, din Maramorăş, cu chip de vânat, şi au domnit doi ani. Iară după dânsul Sas, feciorul lui, au domnit 4 ani. Şi apoi au domnit Bogdan 4 ani. Iară după dânsul Laţco, feciorul său, au domnit 8 ani. Apoi Moşatin, feciorul lui, au domnit 16 ani. Apoi frate-său Roman au domnit 3 ani. Iară după dânsul au domnit Ştefan 7 ani. Şi au ucis (1) pre Jâgmon craiu} la Hindov. Şi au mai domnit doi ani. In anul 6907[=1399] au domnit Alexandru Voivod 32 de ani şi 8 luni. Iară Iliaş, feciorul lui, sângur au domnit 2 ani şi 9 luni; apoi împreună cu frate-său Ştefan au mai domnit 7 ani. Şi au luat Ştefan yoivod pre frate-său Iliaş şi l-au orbit; şi după aceea au mai domnit sângur 5 ani. Şi i-au tăiat capul Roman, feciorul lui Iliaş, şi au domnit Iliaş un an. Iară după aceea au domnit Petru, feciorul lui A[le]xandru, un an; şi au dat cetatea Chilia Ungurenilor. (2) Şi au domnit Ciubăr două luni. Apoi au domnit Alexandru patru ani. Şi acesta eră fecior lui Iliaş. Şi în zâlele acestuia, în anii 6962 [=1454] AvguBt în 26 de zâle au luat Turcii Ţarigradul. (1) Greş. în loc de au biruit, în cod. dela Slatina pmgh. (2) Greş, în loc de Ungurilor, orig. oyrp«M. www.digibuc.ro 116 I. BOGDAN Iară după dânsul Bogdan, feciorul lui Alexandru Voivod, tatăl lui Ştefan Voivod, au domnit doi ani. Apoi Petru ce se chemă şi Aron, fiind la Răuseni, au tăiat capul lui Bogdan Voivod. Şi au domnit Aron Vodă 2 ani. Şi în zâlele acestuia s’au început birul turcesc. Şi acestuia i*au tăiat capul Ştefan Voivod. In anii 6965 [=1457] April 12, în Gioia cea mare, atunce Ştefan Voivod, feciorul lui Bogdan Voivod, cea dintâi biruinţă au făcut-o asupra lui Aron la Seret la Doljăşti; şi două războae (1) au făcut cu dânsul Ia Orbie, şi iarăş au biruit Ştefan Voivod, După aceea l-au pomăzuit domn la Şiret în satul (2) Dreptate. Şi au luat Ştefan Voivod schiptrul ţării Moldovii. In anii 6969 [=1461] Iunie 5 şi mergând cu oştile au luat ţara Săcuilor. Şi în anii 6970 [=1462] Iunie 22 şi mărgând la Chilia, au inpuşcat pre Ştefan Voivod în gleznă. [Şi] în anii 6[9]71 [=1463] Iulie în 5 şi după aceea şi-au luat doamnă pi Evdochia din Chiev, pre sora împăratului Simion. Iară în anii 6973 [=1465] Ianuarie 23, Gioi la amează-noapte, au întrat Ştefan Voivod în cetatea Chilia şi au încungiurat-o. Şi Gioi acolo au petrecut cu pace; iară Vineri au dat năvală şi au început a rumpe cetatea Chilia, şi aşâ au rupt-o toată zioa şi i-au bătut pănă sara. Şi Sâmbătă i s’au închinat cetatea. Şi cu voea lui Dumnezău au întrat Stef&n Voivod în cetate şi au petrecut acolo trii zâle, veselindu-se şi mulţămind lui Dumnezău. Şi au mângâiat noroadele în cetate şi le-au pus pârcălabi pre Isaia şi pre Buhte. Şi s’au întors în stoliţa sa în cetatea Sucevii. Şi aşâ au poroncit mitropoliţilor şi episcopilor să mulţămască lui Dumnezău. Şi în anii 6974 [=1466] Iunie în zăci zâle au început a zâdi mănăstirea Putna. In anii 6975 [=1467] s’au rădicat craiul Măteiaş şi au venit cu toată puterea sa; venit-au şi Ştefan Voivod, şi viind noaptea asupra lor, în locul ce se chemă Pani (3), şi i-au dat pre dânşii Domnul Dumnezău în mâinile lui Ştefan Voivod, şi i-au ucis mulţimi de mulţimi; şi atunci au însăgetat şi pre craiul; şi aşâ s’au întors ruşinat. Şi întru acelaş an s’au pristăvit Evdochia, doamna lui. Apoi s’au împăcat Ştefan Voivod cu craiul unguresc, cu Mătiaş, şi i-au dăruit craiul două cetăţi, anume Balta şi Cicivi. (4) (1) In loc de al doilea răeboiu / of. nota 2 dela p. 111. (2) Orig. At-kcTO loc. (3) In ms. imhh (sau eahh?); of. p. IU- (4) In ms. hhhhkh ; cf. p. 111. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI A ZĂRII. 117 In anii 6978 [=1470] August 20 au venit mulţime foarte multă de Tătari. Şi au fost cu dânşii şi Ştefan Voivod la Lipinţ (1), aproape de Nistru. Şi gonindu-i din urmă i-au luat pre toţi robi şi alte jacuri. Şi aşâ s’au întors şi au venit ca să sfinţască biserica sa, a Născătoarii de Dumnezău; şi cu mâna preaosfinţitului Teoctist mitropolitul au sfinţit-o. Intru acelaş an Fevruarie în 27 s’au făcut zavistie şi pizmă între Radul Voivod şi între Ştefan Voivod; şi au robit cetatea Brăila şi au ars-o. Iară în anul 6979 [=1471] au tăiat capul Isaii dvornicului, Alexa, Negrită stolnicul. Intru acelaş an Mart în şapte au fost războiu între Radul Voivod şi între Ştefan Voivod. Şi au ucis mulţime dintr’înşii; şi toate steagurile i-au luat, şi mulţi viteji au perit; şi numai doi boiari mari au lăsat, pre Mirce comis şi pre Stan logofătul. (2) Şi întru acelaş an mare cutremur au fost. In anii 6980 [=1472] Săptemvrie 14 au luat Ştefan Voivod altă doamnă, anume Maria din Pangopa. (8) In anii 6981 [=1473] Noemvrie 8 Ştefan Voivod au împărţât steagurile la Milcov; şi aşâ împreună cu Băsărabă Laiutie au mers (4) asupra lui Radul Vodă. Şi ş-au lăsat Radul Voivod toate ale sale şi au fugit cu toată oastea sa în stoliţa sa, în cetatea Dâmboviţa; iară noaptea au fugit Radul Vodă şi din cetate; iară Ştefan Voivod au luat pre doamna lui Radul Voivod, pre fata lui Maria şi toată visteria lui. Şi acolo au petrecut trii zile şi s’au întors; iară pre Basarab l-au lăsat să domnească; şi au domnit numai o lună; şi s’au sculat Radul Voivod şi au venit asupra lui Băsarab; şi au fugit Băsarab Voivod în ţara Moldovii. In anii 6982 [=1474] [me]siţa [Oct. ă Ţa]paloş (5) cu Ungurenii (6) au venit în ţara muntenească şi au fost biruiţi. In anii 6983 [=1475] Ghenarii 10 au venit Turcii la Vasluiu şi dându-şi războiu cu Ştefan Voivod i-au biruit Ştefan Voivod; şi mulţime multă de Turci au căzut atunce. Şi le-au luat şi steagurile. In anii 6984 [=1476] Iunie în 26 au venit Melimet-beg, împăratul turcesc, cu toate puterile lui, şi cu Muntenii, asupra lui Ştefan Voivod. Şi eră (1) In ms. AMiutHiţk, prob. in loc de AttnHHiţk. (2) In ms. «Mirce şi pre comis şi pre Stan logofătul». (3) Cf. mai sus, p. 111. (4) In ms. «Împreună cu Băsărabă au mers Laiutie (aamtU)». (5) In ms. greş. «.(manIn jsiw. cmha iuaouil»; iţi se ţineâ şi de AtictuţA şi de iiaiiaaoiui>; cf. In letopiseţul lui Azarie «k aVto ^iţni, wg. 7, kuct coh ci iţAiMAOŢunai». (6) Greş. in loc de «Ungurii», orig. ca «yrpit; cf. nota 2 dela p. 115. www.digibuc.ro 118 I. BOGDAN cu toţii la Valea Albă. Şi au biruit Turcii pe Ştefan Voivod şi au robit toată ţara şi au venit până la Suceavă. Şi în anii 6989 [=1481] au fost războiu cu Ţapaloş la Râmnic. Şi i-au biruit Ştefan Voivod şi fără de număr i-au omorît. Atnnce i Şandra au dat războiu iute; iară Ştefan Voivod au lăsat pre Vlad Călugărul Voivodul (1). 6990 [=1482] Mart 10 Ştefan Voivod au luat cetatea Opricină (2), şi ş’au pus pre ai săi pârcălabi: pre Vâlce şi pre Ivanico (3). In anii 6992 [1484] au venit Băiazâtul împăratul turcesc cu Turci asupra cetăţii Chelia (4) şi cu Vladislav Voivod Călugărul cu Muntenii, fiind pârcălabi acolo Ivaşcu şi Maxim. Şi după aceasta, Avgust în 5, au luat şi Cetatea Albă, fiind pârcălabi acolo Gherman şi Ioan. ' In anii 6993 [=1485] s’au dus Ştefan Voivod la craiul leşesc şi s’au adunat în Colomia; iară până la acea vreme au venit Turcii cu Hroniut până la Suceavă şi au ars cetatea, şi au robit toată ţara arzându-o. Intru acelaş an Noe[m]vrie în 16 s’au făcut războiu cu Turcii şi cu Mal-cocim (5) la Că[t]lăbucă, şi cu mila lui Dumnezău au biruit Ştefan Voivod. In anii 6994 [=1486] s’au făcut războiu cu Hroniut la Bolgari (6) la Săretiu. Şi la acel războiu au căzut Ştefan Voivod. Insă Dumnezău l-au ferit, şi au tăiat capul lui Hroet. (7) Şi în anii 6998 [=1490] au murit Mătiaş, craiul unguresc. In anii 7004 [=1496] Iunie 26 s’au pristăvit Alexandru, feciorul lui Ştefan Voivod. In anii 7005 [=1497] Alberit (8) craiul leşăsc s’au rădicat cu înşălăciune asupra lui Ştefan Voivod, zâcând că vine asupra Turcilor, ca să ia cetatea Ch[lia şi Cetatea Albă. Iară Ştefan Voivod au trimis sol pre Tăutful] logofătul şi pre Isaac visternicul cu mari daruri. Iară el le-au luat, şi pu-indu-i în heară i-au trimis la Vlov (9). Iară el cu oastea au venit asupra cetăţii Sucevii şi au încungiurat-o în trii săptămâni, şi nemică n’au sporit Şi mergând Ştefan Voivod au strâns oaste... şi cu dânsul voivodul Ardealului Birtoc, frate bun craiului leşăsc, cumnatul lui Ştefan Voivod (10); şi i(l) Lipseşte «să domnească în ţara muntenească», orig. r«cn«ACTR*MTH McyNT'kHciftH simah. (2) Cf. mai sus, p. 111. (3) Greş. în loc de Ivanco. (4) In ms. «asupra Chelia cetăţii». (5) Cf. mai sus, p. 111. (6) Adecă la Şcheia\ cf. nota 2 dela p. 111. (7) In ms. xP^Th; <» însamnă aci e ca in iohIa, uh£AAEUk pATAUA. Ek AHH ^AAEKORH pd3-A+.AH CE 3EMAUI. np» (EiWk H CTAkMOTKOpEMlE liklCT. no $dAEivk pAPAUk poAH cEpoyyd, cspoy^k iiA\-opA; iidyopk &dpoy, AdPA AKpdAtd. Ek HOyirk GkIBdETk A’kTk OTk dAAA\d A° Al.pdAtd rrC0.3 A’kTk. ^RpdA\k pOA» HCAKA, HCdlîk IAKOKA, IdKOKk AEKIIO, AEnTd KAA^A, Kddftk AKpd-AAtd, AKpAAAXk AYOVCEd lipopOKd. G* II3KEAE AWA'lll OTk ErTflTA. GoyTk oyi;o OTk dupddAtOKd np'kcEAiiHîd ck 3Ea\aio ydHddHCKOy a® hc-Y«Ad îcpdHA’kKd OTk ErvnTd A'kTk iţa, d a® ciiotmmd i'coycd HdGHHd Fqe, OTk dAdA\d >KE rr\|roA A’kTd. no ICOyC’k IIAIÎUIHE COyAld/WH ClIdCddUlE GOI'k AIOA'i'H OCKpkUAMEAYklM OTk OKpkCTHklH^k HIIOIIA'liiWEIIIIGk. Ek llll^k /KE lipkK'k HdHHk ‘l'OyAA, COyA'lH (2) AIOAEA\k 3 A'kTk. no YoyA’b >KE GkiCTk coyA'i'd ro^oni'iiAk h A'kTk. no rO^ONHAii >KE dKOAk lî A'kTk. no dKOA'k >KE CdA\EPdpk 3 A'kTk. no CdAtErdp'k /KE KdpddHk H A^K®PA lipopOMHIţ,d, VKEIId Ad^HAOlIOBd, ,\\ A'kTk. Ho GdpddL^'k /KE l'EAEOHk KE ABHAtEAEyk, CkINk ErO, A'feTA r. no ABHAIEAECfe /KE fyOAA l£l\ no flOA-t 3KE HAIipk KE A'feTk. no NAHp'fe /KE E^flAE A'feTk S. HO E^flAE /KE EBCEBONk A'feTk 3. no EBCEBOrrfe ErAOAtk A'feTk r. Ho ErAOAI*fe /KE A/^ONk A'feTk H. no A^OH-fe '/KE CAA»\|rOHk. Ho CAA1\|rON'fe /KE OBAA/^A AlO^AtH CAAtANII A'feTO E/^HNO. II no CHyk GklCTk GE3BAACTIE Bk EBpEE^k M A'feTk. no TOAMÎ HCE HAl'n >EpEH OBAA^A AlO^AtH K A'feTk. Ho HAÎH >KE CAAlOyHAk npopOKk np^EAlk CRETHTEAkCTBO (1) H BAACTk ApkVKA A'feTk Â. EklBAETk OyiiO OTk CKON’IANIA ICOyCOBA ,4,0 CAAtOyHAORkl CKAtpkTH A'feTk yi, A OTk NOA H OTk nOTOnA A'feTk rBpK, A OTk A/^AAtA ÎKE ^TnB. no CAAtOy’HA'fe >KE U,ApkCTBORA CAOyAk] A'feT Ă\ 4,ABklA M A'feT. GoAOAtON, CklHk ErO, M A'feT. PoBOAAt HI A'feT. HBÎA S A'feT. dcCA MĂ A'feT(o). îvVACA^AT KE A'feT. îwApAAt lT A'feT. CDy03IA A A-feT(o). rW^OAIA H A'feT. IWACk M A'feT. flA\ECi'A Kfl, A'feT. IWA^AAt SI A'llT. ^ASk Sf A'feT. ©3EKIA llfi, A'feT. /HaNACIA NE A'feT. nPH CEA\ CK3AA CA BH3ANTTA. iJaIWC R A'llT('fe). Iwc'fH A A'feT(o). IWAyA3 AI'feC/MJ.k r. IWAKHAI Ăl A'feT. Ie^ONIA AvfeCAU,k T [GeJaEKIA ăl A'feT. Gsro OCA'felIHB NABOyyo^ONOCOpk IIA'feHHHKA BK BABHAWN 3AKE/^E, H YpAAt rOCIIO^ENk 3A/K/KEM RklCT VVT NAK0y3Ap^ANA. (1) La Stojanovid ctamtho. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 123 Euraat oyr.o wt caîîaa npxRAro iţap-h e[b]pe[e]m a® nA'bNENiA îo^aora NABîîX'OAONOCOpWAt $A> A'faT, A WT CKONHAHIA ÎCOyCA NABklHNA ^Ap A’faT, A WT noa a® noTOna ^By, a wt a^ama ^WOR. HaB^Y®AON®c®P 'i;e, no E/KE nA'faNHHTH ÎEpOyCdAHAth H pd30pHTH, IţapCT-[bo]ra (1) KE A'faT, A lip'iLVKA6 TOrO fif , IcIKO BklTH RKC'fay A'llT IţApCTRA Ero Mfr. n« CEAI (2) AtApOAA^, CKINk ErO, Bl A'faT. Eaatacap, BpAT Ero,  a'Ist(a). ^ApÎE, ACOypHpOB CkINk, A'faT 31. Kvp nEpcfaNHN AĂ A'faT(o). KaMBHC H A'faT. G^CNAdT H KHBEpAÎE, BpATA H BAS^BA, MHA'faHHHA pWAWAt, BXCTARLUA U,âpCT-BOBACTA AVllCAIţk H. 4,ApiE HCTACIlk AS A'faT. |jEp|Şk, CkINk ErO (3), A'faT I?. UpTABANk AVfaCAU,k 3. flpTdgepgk AAKrop^Kkl B A\'facAU,d. (4) yl,ApiE AWGOA'fcHHHipk A'faT fi.U HpTA^Ep^k, CkJHk AaPIEB) ATB A'bT(-b). îlpTA^Epgk, NApEMENÎH H)fOC, l?B A'faT('fa). II ApCIE Ă A'faT(d). - ,l,ApiE ApCAA\ S A'faT. GsrO OyBHRk AAE^ANAP% AlAKEAWHCKkl pd.iOpH Iţdp-CTBO IIEpCKOE, APa'KllRI,JE T A'faT (5), H IţApCTRORA BÎ" A'faT H S AVfaCALţk, H CKONHA CA RX BABITAON'fa, Ckl A'faT AR, IlOKOpHB '/KE [BApjBApCKkl^ A3klK KB H KOA'faNA EAAHHCKA H. ■ Ex KOyn'b /KE WT AAAAIA A® AAE^ANAPA A'faT ^EpnH. no CKOHHAHH AAE^AHApOR'fa EmiTOAt H AAE^ANAp'lEM I^ApCTBORA llTOAOAtEH AArOEBk A'faT A\. nTOAOAtEH ^HAAAe[a]^ AH A'faT. HpH CEAI ErpEHCKklA CBAIjlENNklA KNHriJ KX EAAAACKkl (6) A3klK np'fallHCAIllA CA. - HtOAOAIEH EBEprET KS A'faT. IItOAOAIEH ^HAOnATOpk 3f A'faT. IItOAOAIEH Enil^AHIE Kr A'faT(A). (1) In ms. napcTBd; cf. cod. dela Slatina, Archiv f. sl. Phil., XIII, p. 507. (2) S. (= cod. dela Slatina) n« HdRoy);oAOHocop-fc *t hapctbora. (3) S. AAptfB CUHk. (4) In ms. .«cu; prescurtările acestui cuvânt le desleg totdeauna în ediţia de faţă; când e scris întreg, II las aşâ, chiar dacă e greşit, d. p. ArkcAiţk r mai sus. ţ5) S. Bxc-fcx A'fcv t. (6) In ms. iaaaacku; pe u, care poate fi cetit şi uh, l-am transcris totdeauna u, d. p. mai sus aiakc awncku, cu. www.digibuc.ro 124 I, BOGDAN IItOAOMEH $HAOAIHTOpk AE A+.T. ^poyrki EBEprET f a aLt. [IIJtOAOAIEH ^^CKWN 3Î" A'liT II S AvbCAU,k. IItoaoaieh AAE^A r A'liT. Hae^an^p% r A,bT(a). IItoaoaieh cridc (1) iT a'Lt. IItoaoaieh, nwbu ^îwnhcYe (2), â a*Ijt. BAEOridTpd, NOBArO X|WNHCId AalMH; KB A'bT^b). Ea fi A'bT(o) CEAI IţdpCTBA npaB*bE EAHNONAHAACTRORd (B) TAIE îlOA KECAp  A'bT(d) H At'bCAIţk 3. Ot NE-rO/KE H KECApH npOHÎH U,ApÎE piAICTIH NAHEHU1E 3RATH CA. no CEAI (4) AVTOy’CT NS A'tiT H AI'bCAU, fi. Ea A' a4it(o) U,ApCTP.A CBOErO KAEWIlATpOy’ OyCkIRk H ErVIIET REC nOBIINAtR ripaR'kE NII3A0HCII (5) nTOAOAlEH-CKOE U,apCTRO, ^pa/KAKIilEE CQ A'liT. H BklRAKT Oy-BO WT AfiAMA fi* NA'IAAA U,dpCTKd AITScTOBA, HO H3K'bCT-Hkiy A*t»TOnHClţE)f, „4ITMH A'bT. Ba ÂÎR A'tlTO AtTOy'CTOBA lIApCTKA po^'l CA MAaT’ta rocno^k NAUlk Îcoyc YPHCTOC WT CRATklX BOropOAHU,*, KvpilN >KE HOCAAH BkICT Ba ÎMffiV^ Ca-R'IlTOAl BEAAIA/KTh, WTIIHCdNiE CaTBOpHTII HAvfiHlEM H «KHTEAEAI. GDt AfiAiWA fiO RaHAORiiMENÎA ypHCTOBA A'tT. Ho AlTÎSCT'fi '/Kt IţdpCTRORd THREpÎE, CklHk ErO, KB A^T^b) H AI'bCAU,k 3. Ea ei AfbT(o) lyapcTBA Ero lipacTH ca rocno^k îcoyc jfpncToc h EVArrEACKOE [oy* HENIE] (6) NAHAT, H Ba iii AiiTO IţdpCTEd Ero IIOCTpA^A HAC pA^'i BOANAA CTpACTk. GiRT 7Kt WT AfiAMA fi* rOCflO^HA BK3HECEHIA ^E^Ar A'bT. no ceai (7) rafE r A'bT(a) h Avlic/Mi,k 7, KaabAIE ri A'bT H AI'bCAU, E. Hspwn TI A'bT H AVbCAIl, ii, H B'biKABk HOrpEBE CERE HÎHRA, Ga OyBklT nETpa h iiaraa h npaB-bE na ypHCTiaNki toiienTe nahat. Ta ABAC Al-bCAU, fl H ri ANH. O^WH AvbCAU,A r II H ANII. EHTdAiE AliT(o) a, OlfECndCYdN 7' A'bT, H Ba B A'bTO U,dpCTBd Ero BkICT nA'blIENYE ÎEpoyca-AHAIOy WT pHAIAllN, IIO A A’bT'b roCIIOA* HdUIErO îcoyca ypHCTA Ba3NECENYll. Tiit b A'b'r('b) h AvbcAiţA r. 1) S. Hdpf'lfHHU cnac. (2) S. HdpiHiHHhl H. A. (3) S. adaogă n» SdKONS, (4) S. no tofdlH 3KE UdpCTROKd. (5) In ms. greşit hhjke. (6) Cf. S. (Archiv f. sl. Phil., XIII, p, 509). (7) S. no TH&ipIl UdpCTROKd, www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 125 ^OAtETIAU il A'kT II AvkCAlţk dl. llfpRd A'ilTO d II Ă '"'liCAII,A. TpdHdllk fii A'kT II S AfllCAU,. ^HApidllk (Al'f K A'kT II di AfliCAU,. jIlITOIIim IlAAI'OHECTIIIliil lîfi, A'kT(d). MdpKO AHTOHHH fiT A'kT. KOAIOA A'kT II î AVIiCAIl,. IlEpTIIMd|jk ÎÎ3 AHÎH. Io\*am[h] AiiA'it gs Anin. GlBHp .31 A'kT II ii ArkCAlţ. UnTONHII, CkINk ErO (1), S A'kT. Afidiipim d A*k'r(o) h A\*kcAu,d b. HbHT r A*kT(d) H AvkcAU, fi. iIaE^AM/^P'A A\dA\EII n AiiT H H AvliCAII,. Md^HAUlHk S A'kT. Ald^HAt II BAAKIIAI IÎK ANII. ropAldHk 5 A'kT. IIAIII1 8 A'kT. \i\i\i k A'kT('k). TdA H KOy’AOY'cVdMk K A'kT('k) II H A\'liCAll,k. IIaIHA'i'AH Ă AVkcAlţA. OlfAEAIdll II TdAdllH (2), CklHk EPO, El A'liT. KAdBkA'lE d A'ilTO. KhHAHH, BpdT Ero (B), .3 Amih-HBpHAIdN S A'kT. TdKHT B A'kT('k). IIpORk H 4>AOpldH K A'kT('k) H £ AfkcAlţA. Kdp H KdpllN II HOy'AIEpi'AH B A'kT('k). ,S,ÎWKAHTÎdN H AIA^HAViaH EpKO^AÎE KA (4) A'kT(o). KoHCTd (5) B A'kT('k). KoHCTAHTIIH BEAHIlkl AH A'kT. (6) npH CEAI HklCT d CSBWp K'A IIIIKEII. G)t B'A3NECEtlîd JfpiICTOBd A°  C'A-EWpd THI A'kT, d WT HAHAAA AtllpOy K A’liTO ^EWIII. /KE CBATklII WTI1.H THI. 1 2 3 4 5 6 (1) S. CklHk CIRHpOK. (2) Tot aşâ, S. in loo de «ţaaipIah h traiihh. (3) S. KHHAHA, SpAT KAABAÎIK. (4) a din iTa e adăogat in margine. (5) S. kohctahtIi. (6) S. âa a-It». In S. mai este ştirea despre mutarea reşedinţei din Roma la Bizanţ. www.digibuc.ro I. BOGDAN 126 GkWIIHAR MCE CA REA H)lCM KONCTANTIItl, CM A'kTOAt ^î, 1VCTARH (1) TpEAI CMHUMt CBOIIAI HdpCTRO: ICONCT'k H KOIICTAIITHIIOy II KU'IICTAHTIK», IIHCE ll,Ap-CTBOBA(uIa) (2) K A'bT(d). no CEAI (8) ÎOyAldH Up'kCTAUlIIHIik K A'liT ('li), |I]oyRÎAII A A'liTO II M AVliCAII,k. OyAAEHTIIIIIIAII n A'liT. OyaAk f A'kT(a). irjpATÎAII r A'Iît(a). 0£W'AWCi'E rea(h i;m sr A'kT. G)t Â-ro cxisopa is-ro mis A'liT('fc). lÎTOpkl CXISUip ISMCT KX ICU’NCTANTIIN'k rpa,yk, R A'liTO ,EWOA, l’.X U,apCTIiO AEiv^wcia REA(n)Karo. E'ky* mce cratm WTiţu pN. IIo aewawcim mce iţapCTKORd apiia^iE, crimk Ero, kr A'lsT('k). 0EWAWCÎE AIA A III, CklIIX ErO (4), Âr A'liT(a). Or §-ro cxisopa A° rro Aia a'Ist(o). TpETi'li MCE CRATM CXISWp ISMCT RX E^ECii, KX A'liTO ^EU,El, RK U,apCTKO AEU'AU’CId AldAdPO. Fi-ky* MCE CRATM WTIţll C. Ho AEU’AWCi'l1 MCE AlilA'kitl HapCTKOKA AlipiCMAII SI A'liT II $ AlliCAlţk. (5) CDt r-ro cxiswpa ^o Â-r© *' A'kT. 'iETKpXTM MCE CXISWp ISMCT KX yaAICII^lVH'k, lipii IţApll Al \pKkl[d]ll'k. E-kyjX MCE CRATM WTU,H \A. Ilo AiapiClldN'li MCE IţapCTRORd AXR REa(h)iCM IlF A'liT. Axr AiaAîii, RNOyic ero, a A'kTO. 3llNON, IVTElţk Ero, SF A'liT. fÎNdCTdCTE AHr®P (6) K.3 A’liT. loyCTHNk A A'liT. IoyCTHNÎdN REA(ll KM Klî (7) A'kT. Ot Â-r o cxr.opa ^o î-ro pR A'kT('k). IIATM CXliUip RMCT RX KOHCTdHTHN'fc rpa^'k, [r A'liTO] ^SAIS (8), fipH l^apH îoycTHHiiairk ApERNMdi. E'ky* mce cratî'ii wtu.ii pjÎE. Ilo ÎOyCTHHH[a]ll'b MCE ÎOyCTHNk AiaAÎH IţapCTROBd Fi A'kT. THREpi'E E A’kT. /HdRpHIClE K A'kT. 1 2 * 4 5 6 7 (1) In ms. 0CT4KHM. (2) Cf. S. (1. c., p. 511). 3 S. no kohctohtIh jki u,apcTROKa. (4) S. CblHk OpKOAllBk. (5) S. îl rt-fcTk H AcfccAUk 7. (6) Pentru ahkop. (7) S. AA. 8) Dala psms e pusă tn ms. după pn A-tr(-k) din aliniatul precedent. www.digibuc.ro 127 LETOPISEŢUL LUI AZARIE. OhA Kdlld^U'lî l7 A'bT. lipaKAl'E  A'bT. KoNCTANTIIII, CKIII'A El’0, ă A'liTO. IIpAKAOllA CA AVATEpi* Cil KO\TIII© AIApTHIlO* ^ At'bcAlţA. KlVNCTA K3 A'IlT. nPi. CEAt MEII CA CpAlţHHCIîkl AXVKEIipopOKk AlA\MAtET. HvUNCTANTHII, CklIIX KOIICTIitl, 3Î" A'IlT. Ot I-r© cxuu'pa a® s-r© pi~A- UlECTkl C[SATkl C'AlllVp BklCT BX KlVIICTJHTHII'b rpa^'h, K A'bTW ASOS, Hpil ll,Apil lUVHCTAHTIlH'b ISpAAAT’bAI. (1) n© CEAI IţApCTROBA CKIIIK Ero ÎO\*CTHH'M llk T A'bT. Aeivhti'e r aI/ha). il\('IIAIAp 3 A'bT. Ioy'CTIIIliail RTOpilU.E* S A'bT. IIAH[1IIK KApAAIlifE R A'bT(i>). flpTEAIl'E HCE II AIIACTACIE R A'bT('b). 0EWAwcie K A'bT('b). AxE KONIVN, HKOIIOliOpEU.k, l?A A'Iit(a). Tipii CEAt pilAIA'blIE ll'TCTKIIHIII* WT rp'AH, î oyApKlKA CA pil Al O CEIi-b ^AVKE " A® CEA'b. Ku'HCTAMTIIN rN©EHAIENHTH Â& A'fcT(A). A'AIS, Cklllk Ero, E A'bT. KlVNCTANTHN CX npAKOCAABIIO* AldTEpî* lipilll©* II A'bT. Ot S-r© CXROpA A o cE^Aiaro piî A'bT. Ge^AIIU CRATkl CXGU'p BklCT IS'A NIIKEH KTOpOE, R A'liTO ,SCQS, EX U,apCTR© IîWHCTAHTH[|Ia] II EpiINhl, AIATEpE ErO. E'b)f* */KE CRATkl OTIţH ,,p|[3. II© KIVNCTAIITIIII'b >KE II îpHIIkl NIIKIhjuvp H A'bT II fi, AlliCAIţ. GTABpAlilE Ă A'bT© H B AVbcAlţ(A). A1h\MHA BAArOMECTIIKi’ll R A'bT('b). AxB ApAI'bNHH 3 A'bT II I AVb CAU,k. AIh^AIIA AAIOpEH îl A'bT H fi AVbCAIţ. Gew^HA, CklIIX Ero, RÎ" A'bT. AIh^AIIA, CklIIX Ero, CX AIATEpfo CÎ AEVV,4,WpO* KE A'bT, H CX RACHAÎEAI AldKEAU’HOAt  A'bT© H Ă AfbCAIţA. IIpH CH)f U’GNORH CA fipAEOCAAR'lE, H HKONkl CRATkl* RXCTARIIIUA CA BX U,pXKBII IIAIikl, H GAXrapE ^PHCTIAHE BklIlIA, H CAO-RECA CAOBENCIîAA CXCTARIIUIA CA CRATkIAt hTpilAWAl, BX A'liTO ^ST^. EaCHAÎE AIAKE^IVN £1 A'bT. ITpH CEAI poycil KpXCTIlUIA CA H BklIUA YPIIC_ TÎANE. Axe np'bAt«Api'H ke A'bT h h AvbcAiv AaE^AHAPX, BpAT Ero, A A'tTO H  AvliCAi;. 1 (1) In S. lipseşte cpdA4T-kAt. www.digibuc.ro 128 I. BOGDAN Kwhctahthii, cmm'a azrwr, ha A'I;t(a). PoAtdH, ChIMk Ero, f A'br(d). HnKWjuUp ^OKd S A'llT II S AVtlCAlţ. lipii CE.U AdRpd HAM AT .SCATII CA RZ CRAtIiII ropii CRATkIAl AAAHACiEAI AAWHCKklAV, RZ ROERWACKWAt CdHÎJ CAIJlOy EI|IE, K A’IlTO „sr^A- Iw(dHllk) IţllAMICyi'll s A'llT II S AVtiCAIţ. EkIRAAT 0\*RO WT AfiAA\A A0 11,11 AMICEI A A'llT ^STIIA-no lyiAiHcyin (1) BACiiAi'E nopyiiporEH (2) ir a1it H dl AVkCAU,. Poaiah dpruponoyA 1 a'Iit h I avIicau,. AIh^aha nE$Adrwii £ avIicaua ii 1 ahih. KoHCTdHTHH AtOHOAldy R?" A'llT, GEW^Wpd CArpopU’AIIAA d A'tTO II fi At*tiCAIţ. Mh^AHA CTApEll.k d A'tlT(o). KwAtHIIH R A'liTv'li) II r AvtlCAU,A. Kwhctaiithh ^oyiid 3 a-Iit ii S avIicau, . Gl’AOKÎd, IKEHd Ero, CZ Ckltlkl CROIIAtH 3 AldiCAU, II AtdAO /k,IIH. PoAtAH ^ÎUTEII F A'llT(d). /lln^AIIA, CklIIZ IIWHCTAHTIIHA AO\fKU, S A’llT. IIllHli|sOpk ROTAHIAU (3) r A'llT(d). HaE^IE KWAIHHH AS A'llT. (4) Iw(dHHk) RArpOpo^HIII, CklHk ErO, Bl A'llT, /HdHSlIA RArpopO^Hi'll, CklHZ Ero, A3 A'llT. EkIRdAT oyr.0 WT AfcAiWA A° CErO IţdpCTRA A'llT ^SyilA-ilAtgit, CklHk AtdHOyHAERk, Rdrpopo^llill, r A*tlT(d). Illl/^poillll» IUVMHIIII B A'Iit('Ii), îcdKi’E drr(E)Ak 3 A'llT. ^AE^i’E, RpdT Ero, RS A'llT. /Iae^ie Aioypn,s4>Ao o ahIii. II heovctpoeîhio iikiRiiioy bz rpaA'fc, rzctauja wt rzc&a$ Hd rPdA) h npîAiiiA ^poysn rpd^, r aIito „s\|-i, ii iior'Ii'/KE aae-ă'iE Aioypu,oy^AO, a $poysH rpdA AP*>kaiije AiiTd iie aaaaa, II KZ3AzyH;&-UIA rpzil,H RHA'llRIIIE RZ3A1KI|IENIE RZ rpdA'li, II IIOAlllHdy* ridllAl pilAlCKdrO bz npzRkiy «no Aţinui rocnoAH». IţdpCTRORd ÎKE AEWAWpk REA(||)kki, AdCKdp, A'llT HI. Iw(dHHk), 3AT Ero, AR A'frr(ii). ©EWAWp AtdAÎH, AdCIldpk, CklHZ Ero, Ă A'llT(d). Olll /KE RZ IlOyil'fc CZ 4>poyrn. (1) După acest cuv&nt S. adaogă iwpctmm, (2) S. nep^HperiHw, (3) S. BOTOHfdH, tn loo de **t«hI«t, (4) Şirul acesta e adaos In margine. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 129 /UH^dHA naAEWAwr uitata rpa^ wt 4>P°VrJ R A^T0 *'s'lrHS> H AdTH AdN rp'AKWAl WB-Ll|JdUJA CA. fllIApOHHIik, CklHK AUiydHAd ndAEWAOrd, HO CAiUpATH IfTIţd CROErO ll,dp-CTRORd, npH HdTpidpcfe KVCIkjvIi, K A^T. MliydliA A3HAIHT, Ckllia ErO, lldAEWAOrk, HI A'IlT. HllApOHHK, CklII'A [Ero] (1), lldAEWAOr,  A^T. l’i'A KOyil'L WT A\AMA ,4,0 3/k,E ^SWgs A^T. IldTdKÎ)3HH H HOCHrkKAHTHH K'A KÎJH'li H KdAOlW(dHHk), CklII'A dN/k,pOI1HKd nd-AEWAOIM, T A^T. rtldHOyilA nO CEA\, CklII'A KdAOÎw(dHHd) lldAEWAOrd, ÂE A'Lt. Ba TdiKE Kp'li/WEIId nOCTH/KE CXAipATk BAdrOHECTHRd rorOCnO/^HHd CpaBAEAt, l^dp-fe CTE$dHd, R A'liTO „SwJJa, KE [/k,EK.]. (2) II TpEAI no TOAI AtHAtOUIE^UIHAt AliTOAl, WT Ca3^dHld >KE AtnpOy R A'LTO yrSW^.3, TîSpUII lip-liH^OIUA KdAHnOAE H Hp'kHAtHlUX l’.po/l, H lipÎAUJX AtHOrkl CTpdNkl Ka .Sdlld^oy. II WT TOAH CaTROpH CA C'AAI^I|IEnVE H HEOyCTpOEHÎE REAÎE H HdrîîRd no AvliCTO)f ypiICTÎdHCBkiy. BkIUId iKE H Tpxcn REA(||)u,H no .SEAIA'Ly. TdXE AROMAI np'bllIEAUJHAI A'LtOAI WT HEAIIKE TOypU,H KdAHnOAE np'iiH-’AOUJA, R A'liTO ,3wJ£a, norklBE AIOAVIHAO IIEpHTOpCKkl. C3cA\k AECATOAtoy >ke TEii*i|ioy ca Rpayoy wcAiuy ctotiin Ka ^s-iţidAi A'liT (=,swn) oy/npE u,dpk oypoin. Ba to;k,a,e a'Lto oyBkiuiA T$pn,H KpaA'k BAaKdUIHHd H OyrAEUJAv A^nOTd Hd AldpHiyii, CEn. Rs. B A'liTO yrSwnR pKin\uoHTd hi«(iinH, <11)110, ‘ipknoR coh) şi p. 218 (up-knk). (5) S. hcxoah. (6) S. npîHAiH. Analele A. R, Tom. XXXI.—Memoriile Secf. Istorice. 9 www.digibuc.ro 130 I. BOGDAN E A'IiTO fSlţ( nOrUGOUIA T^piţH NA GOCN'll. E A-tTO „sivii noruGE gah3ht AAtnpA WT AEiUHpA no/k, dNroypoAik, IMN. j$,\. E A'Lto „si^i np'kcTdEH ca rocno^r-b eitenîa. E A'IiTO „SlţSI GklCT 3Add 3HA\d. E A’tTO „Siy3l IlA'IlNH BAZK C T!spU,H CpZGCKXA 3EA1AA. E A'IiTO „Slţlll 3dKAd AlOyCld RAZKd H Ad3dpd, IO A. S. E A'IiTO „SlţAl dAMipd HEAEllVd OyGklEH GklCT. E A’tTO „SlţKd Alîkld X°AH Nd NOEOGpZ^O, A lIOCA't, HCnOyCTHB E^HNO A’tTO, pA3CkinA GAZrApH; H WN TO/K^E A’tTO 3AKAAN GklCT NA HCKpS. E A’tTO „SlţKS CZ3AANA GklCT pECABA. To/K^E A’tTO np’tCTABH CA BEA(h)ku BOEBO^A Oy’rpOGAdYiHCKkl îw(dNNk) AlHpHA, TEN. AÂ. E A’tTO „SlţKA OyrtipE GAAUIA 3ETCKU, H ll,dpk COyATdN pElîOAlkl Kpillll’lld. E A’tTO „SlţAB np-tCTdKH CA TOCnO^rA Aldpd, AldTH ^ECnOTd TIOprA. E A’tTO „SlţAA HA’tNH AMOypAT U,dpk CpZGAE. E A’tTO „SlţAE np’tCTABH CA /^ECnOT CTEijidN, rOCnO^HNk CpZGAEAl, îlON. (1) fi,T. E A’tTO „SlţAlA nOMpZHE CĂZNISE, H GklCT TZAld H SB’tSAU BH^AUJA CA ldli(o)/KE BZ NOIJ1H, ION. 37, B cp't^'t. E A’tTO „SU.A1E GklCT 3Akl nONEA’tANHK (2). II BZ To A’tTO nonAAHUIA oyrpkl TOypCKdd ^p-liBA no/k, KpOyillEEU,EAl. E A’tTO „SlţAlS nopOGH AlOypdT CpZGAE, H npi'llAWI Gwp’lk II pdEdlK/k,E A’tTO /k,OH[/k,E] (8) ^ECnOT TlOprk WT OyrpZ oY lldp H oy 3EtS. E A’tTO „SlţAtA WTH/^E /k,ECIIOT nAK H3 ^GpOENIIKA NA OyrpE, II npÎHAlll GAIIIA N0E0l'.pZ/k,0, ÎlON. (4) K3. E A’IiTO OyiiH UNkSa A1E3HT RErd NA BAAC’ty. E A’tTO „SlţNA Y0A‘ GdllIA I10A (5) REArpAA H CZ3HAA /KdpNWB. II BZ TO A’IiTO PA3ISH UIIIkSa EdIUOy NA BAAUIKOH 3EA1AH, NA BAOBNHU,’t. E A’tTO ,siţNR H3MAE A£cn0T rioprk cz oyrpn, a^nab np’tuiEA, na 3aa-Tiuţoy h pd3Gki Gdiiioy noA nhiijeai, h onopinuA T0ypu,H NOBORpzAO. Toa'ae JKE A’IiTO nA’liNH ErO TAÎ5T H H3C'tHE BOHCkS CpZGCKOy NA CklTIIIIIţH. II BZ TO A’IiTO npi'llAlll WIIAT AECn<5T CAtEA^pEEO, AIT. HB. (1) S. ?»Ah. A (2) In ms. mu. (3) In ms. a»h. (4) S. fwAta. A (5) In ms. n». www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE, 131 B AiiTo ^iţHr noruBE updA ba^iC/Ub ha Gdpirfc. E A'liTO ,SLţNE OVKEHH CA ,A,ECnOT[OEHKk] (1) Ad3dpk H nOCTABH CA A.EC-nOTOAI. II nOTpiiCE dl 3EAlA'tl fiJEA lli$TA. E A'liTO ^SU.HS U,Apk AlOypdT HA AIOpEIO H pd3GH fi,WiHA KpAA'li fl,W- AtAUJA BOCAHCKArO. E A'liTO ^SHH.3 pA3CH AlOypAT U,Apk UNKOyAd HA KOCOEîî, W\. HI. E A'liTO „SlţHft OyAipE U,Apk AIOypdT, Ă‘ E A'liTO ,„Slţjî U,Apk AlE£AtET ripiEAI U,apCTBO dSrpd^H NIVBH rpd/k,, BklUJE IţApiirpA^A. E A'liTO „SI^A HpÎHAlH Iţapk A\E^A\ET (2) IţApiirpA/k,, AUH i?A, B ^EHk bto(phh)k. E A'liTO „.SlţJÎB nOpOBH IţApk AU^AIET Cp'AI.AH H pdCHnd WCTpZBHlţOy. Tonele roAÎHoy h bauia iia-Iihh khcaiihe h ckoiijaiika hhkoaS oy^BdTH. E A'bTo ^su^r oy^BATH MHKoyA ^Epii^r.EroBiiK-li oy KpoyuuEBU,oy. H b% TO A'liTO npÎHAlH AIE^AIET (2) HOGOIip'A/1,0 H ChlTNHII,Oy C'A OKp'ACTNHAIH rpA^OBU. E A'liTO OyyRdTH CHAArEBIIIi AECIIOTA ™prA oy K^IIIIHIIHKOy, at. II B'A TO A'liTO B'AllpAAH CA KpAA BAA/^ICAAB, CKIH'A KpAAA AAGEpTA. II 0H-KOyA pd.3llH IţApA AIE^AIETd (8) IlO/k, IlEArpA^WAI C Ifp'ACTOyUJH, IWA. KG. II CA Al TOVK^E A'liTO OyAtpE 0\f REAI’pd^Oy, AlT. Ăl. E A'liTO A. E A'liTO „rSIţlŞA BOEBA AtEyAtE^ B'A AIJATOAUO H lipÎEAI rpa^ CHHOI1. II TAKO H^E HA IO30yAt ^ACAHA (I BS3BpATH CA HA rpA/^ TpdIIE3WH H B5L3AT ErO. E A'liTO ,,Slj,Od npilLWII lltApk AIE^AAEA, B'ACOy BOCliOy H KpAAA Oy^BATH H 1 2 3 4 5 (1) Cf. Spomenik, III, p. 127. (2) S. adaogă eir*. (3) S. adaogă Kir«. (4) In ins. greş. u>mck»pi, S. tuMnocor*. (5) In ms. U9ii«w. www.digibuc.ro I. BOGDAîtf 132 3AKAA. II RX TO A'llTO lipiHMHIUA OyrpE rpd^ UNlţE H np'brNAUlft AtAHOBOy (1). Tonele A-LtO npiiCTARH CA flWAtA KATAI»0y3Hlf, îlON. ÎTe. Ex A’llTO „,311,06 nAK yO/k,l IţApk NA G0CHÎ5 H rpA/k, 0IIU,E NE RX3AtOr pATIIO oy.'JATH, noii'liiKE H3 no/k^ HEro. H oyrpE 3bonniik (2) pxEABiuE ne npiHAiHiUA ero. E A'llTO „,S 11,0/1, BOEBA [iţApk] HA ApiiAHAC'll H flA'IîNH Hy H AINOMiCTEA AtNWrA H.'IC'llME WT Nliy, H CKEN/^EpA H3 3EA1AA (iporNA, H CX3/^A TAAIO rpA/i, pEKOAlkl Koinoy. E A'llTO ^SU,OE nAK yO/k,l U,Apk ApOyTi' nOyT NA ApGANACb H nAiiNl' TO-AtopHiiiţoy. E A'llTO ^SU,OS yob'i U,Apk AtEyAtET NA KApAAtANA H pA3RII rpA/X rABAAOy H HNklA AlNOrkl rpA/V,OBM TAAtO. E A'llTO „SlţOH lipîllAtH U,Apk NErpHn, E A'llTO „SlţnA EIBH CA SB'Ii3/k,A CB'liTAA C TpOyCOAl (8), TEN. KB. II BX TO A'llTO BOEBA IţApk NA I03^AI yACANA, H TAAtO (4) 3ATHIRE GA IU A pOAtANCh'kl J^AC[an] AtOypAT (5) H HHIH AtNWSH CX HHAt, NA p-bl^ll EpAIITOy, AtT. fi, b [c]piiA-Ii- E A'llTO ,3lţnB yo/k,V GAIUA NA CKXNApx H NE lipi'llAtH TA. II TOIK/^E A'llTO OyilH TA CTEiJiAN BOEBO/t,A AtOA/^ABCKkl HA CBOElO 3EAIAI0. E A'llTO „rSIţlir npIllAtlIlUA TOypHH I>EiJ)4. E A'llTO AN, ckiiik ^EcnoTA rioprA, wy. fi. E A’llTO „rSU,n3 X^A1 U,Apk AlEyAtE/1, NA CI1XN/I,lip H AtNOrklA KX3NII rpA-AOpATNMA NA NEM CX/k/llAABk H CT'IlNH NH3A0ana boeboa'i aioa^ab- CKdrO, NA KEAÎI© H REArpA/k,, H llpîILMH H^. E A-tT© ^SHC,A pA/JBHUIA AlHCIIp'lsHE ANATOAÎIO. II TOSK^E A'IsT© CKONMA CA BAZK AECNOT, NApEMENkl royprSpOKHM, NA O^rpE^, AII. SI. E A'IsT© KE CTE$AN BOEBO^A. Ho TOAt >KE CZGpA CA BZCb 3EAAAA CZ CBAT'bHIUHA\ AAHTponOAHTOAt Kip flEWKTHCTOAt H CZ nOAIOipi'% BO/KI (6974=1466) »a. \ hahat 3,4,atm, cz noA\oi|ii* co- >KÎEX, CBATkl AtOHACTIipk np'bCBAT'b» GOropO/k,IIU,H BZ n^THOII. B A'bTo ,su,oe (6975=1467) noe. fit bz3kii>ke ca KpdA oyrpzcKki AtATiAiuk ii nA^E oy TOTpoyui cz bzcek chaox oyrpzcKo*, 11 npiii^ouiA oy poAtAH-HWB Tpzr H riOHCErOIIIA Ero. II TAK(o) ripi'll/l,OIIIA ^,0 BANK. II GkICT cz-AtklCAZ CTEijiAIlOy BOEBO/^'b H HAnA^E HOI|i'f« HA Hkl^ BZ BAIIH J H np^A^E HJf Gorz BZ p^U.'b CTE^AHOy BOEBO^'b H BofnjcU.'b Ero, H nOGHEHH BklUIA AtNWrW AtHO/KCTBO Hy. II KpAA TOr/^A OyCTptAEH GkICT HA pATH. II TAKO BZ3BpA- 1 2 3 (1) Prescurtat rniu, mai nainte rm-Rosa. Al (2) In ms. ro(ro,\î. c (3) Prescurtat tri. www.digibuc.ro 148 1. BOgDaN TI1U1A CA IlOCpA/UAEllll Hll'li/U llan roeboaa ca OyrpaCRklAt EpAAEAt AtATIAUlE/Vt, 11 EI|1E IIO CZ/VUipENII ^ORp'k/U A^pWBA rOC-IIO^IINOy HAIUEAlOy CTEiJSAIIîS BOEGOA'k R rpA/^d, NA HA\A WT GAATa H ‘IHMEB, Ra Ap^'liACROH 3EAVAII, IdEOÎKE CXT H ,4,0 CEA'li. lî A'kTO ,311,011 (0978 = 1470) ait, r npi'H^ouiA tatap avnwtw avnoîk- CTBO 11 UklIUA CA ca NIIAlll CTEtJiAN ROEBOAA I1A A^POKII NA AIIIINIIHH (1), GAII3 IIIICTpA, II norild Ba CA'k^ ll\" H BB3AT BEC IIA'kN liy, II TARO BaSRpATH ca ca riOB'k^oA, h npi'H^E aa wcratkit ypdAi np'kcEAT'kH noropo^HU,H ca IIOAIOipi'A liOilCiEAi, p,aitOAV lip'koCBAlIJENNArO ANITpOIIOAIITA El"p flEWKTHCTA H EIIIICROIIA TA p A CI A II Ca HrOyAVENII RaC'k^ AtONACTIip; H NA Al'T(oyp)ri'll B'k^A Rac-ky niicaoaî |a Apx’i'EpEii ii (pfu h a'iarwnki oy ÎKpaTaRHIIIţ'k, CEII, r, npn Ap^ÎAIAIIApllT'k ÎU>ACA(|>'k. TorOlh'A* A'kTA ijiER. B3 NEIIABIIA'kll Aol:P* A'dE®A CaTROpil IIEIIARIICT A1E;K*A^ CTEtJiAIIOAÎ ROEROAO/M II AtE'/KAoy pAAOyAA ROEBOAÎ, H CTE$AI1 BOEBOAA NAliNII r.pAIIAA II nOM.'E‘P||||K c* NErpiiAo.u HAUJNIlEOAt II AAE|Şa CTOAHI1K. Ca tovkae a'Iito <«p. a rkict paar.oii ca paAOyAOAt boeroa'i oy comii, h Ra3/UOXCE CTEtJiAN ROEEOAA II HORKI WT NKiy AÎIIWrW AlllWdCECTRO, H RaCII CT'k-rORE Ero Ra3ATH likIUIA, H AVHUTKI BIITAVKII TOrA* OyyHAI|iei|ll r.KIIUA, II-'dCE IlOC'ki; liyk. TxKAlO WCTARH VKIIRA B REa(||)ka GOA’kplIIIA, AMip'IA i;w-A1IICA H CTAIIA AOl'O^kETA. TorOMCAE A'kTA AIT. i;fi, GKlCT TpXC REAEll (2) HO RaCEII RaCEAEN'kll, Ra Bp'liAiA ErAA C'Iiaaiu(e) rociioAHNK na wr.'kA('k)- R A'kTO ,siyi (6980=1472) ceh. ă1 npiAAK cte^aii roeboaa cere roc- IIOH.'A* AUpiX WT AtANrOIIA. R A’kTO ^su,nA (6981 = 1473) noe. >T pA3A'kAn cte<|>4N roeboaa bohckS (3) CROIO (4) CT'krORE oy AMIAEWR, II TARO HOH^AUIA H Ca GACApAGWAI AAIOTk NA pAAOyAA ROEROAOy, II CXHEAIIUE CA TOrO/KA* AI'kCAlţA HI I1A AlisCT’k HApilU,AE-AvkAt IIOTOR RVVAHA, II TOy GKIUIA CA f AHM- H WCTABII pAA^A ROEBOAA BaC'k CROA Ra WRW’A CGOII H G'1;>KA Ca R'ACEAi ROIICROft CBOES. Ba NACTOAHÎII CBOH rpAA 1 2 3 4 (1) In ms. greş. aiitmhmh; cf. in cod. dcla Slatina AiinHii,u, fn trad. lui Brzcski Lipnicsi.  (2) In ms. rih, (3) In ms. corectat din ramckS. (4) Greş. in loc de cw>«a«S; cf. în cod. dela Slatina koiickaaik croh.uk şi in analalc bistri. ţene Roiicuk croiii. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 149 A%/\\i;obi4u,ke h nocbKK ny; txiîaio e^iihoto wctabhuja UCIIEA, CHIU CAII baiua; ii cT'broBE ny ii ca bea(h)kkia\î ciîrnTpii Ba3AuiA ha\, b1h|i(e) aî. • E a^to ,sij,iia (6984=1476) ioa. iîs np'/ii^E u,aha boeko^Y, h tai;o nA'biniuiA sac b 3Ea\aa h npTii^oiuA a® coy*uBki ii Tpar ca'AîErouiA. E A’bTO ,su,iie (6985 = 1477) hoe. iî np bci'ABH ca npbivcBAiiiEiiiiki aiii- TpOnOAHT lirp £EWIÎTHCTK. IIo HEAl, AvbCAU,A AElî., np bCTAEll CA pABA BO'/KIA AlApÎA rOCIIOVK^A WT AlAlirOBA. (8) E A’bTO ,su,n3 (6987 = 1479) npkcTABii ca pae eoîkYh boi^ah, ckihx CTE^AIJA BOEBO/4,1. TorO>K/k,E AliTA AlT. îî np'bcTAHH CA pABA BOUÎÎA IÎH b/KIIA, AXI|JH AAE^AII^pA BOEBO^Î, H CTAHHIOA BEa(||)|ÎKI llp’bCTAKII CA f ^Ellk nO HEH. E aIîto ,su,nn (6988=1480) hoe. ka np'bcTARii ca pAB bouîîii riETpa, CkIHa CTEdfiAHA BOEBO^V. E A'bTO ,su.nA (6989 = 1481) ioa. ii bkict pa3boh ca iţAiuAoyiuEAt oy pllBHIIIÎ, II Ba3A\OMîS CTE.fuWI BOEBO^A, H nOBKlEHH BKIIllA AtlUVI'W AIHtVUÎECTEO 1 2 3 A c (1) Prescurtat riutii. (2) Corectat din nosoii, n» e şters cu cerneală roşie. (3) Tot aşa in cod. dela Slatina, în loc de Aunr«iia, cum c în analele bistriţene şi mai sus, sub an U72. www.digibuc.ro 150 I. BOGDAN |SE3 HHCdd. Tor^d H UldtlAp'k lld/^E 0\f TOdt pd3KOH. H CTEfjidN ROERO/k,A U'C-TdKH Rdd/k,d ROERO/k,d KddiîrEpd rOCIIO/k,CTRORATII dtOyNT'bHCKOH 3Edtdll. E diiTo ^nu.c, (6990=1482) dtp. T npiAT cte^an roero^a rpd^ wt KpdHIONA II nOCTdRH CROII llpXKAddBII, RdXHd II HRdHKd. E d'bTO asu,c,r (6992 = 1484) dtp. ei, r cp'l;/k,('k) REd(in;oii), rx nodoy- HOIJIH Nd HE(TRp*TO)K, IIO>KE>KE REC dlONdCTIIpk NOyTENCKkl A® UONU,d. Ex TOHC^E d'kTO, lOd. Ăl, npTlI^E U,Apk GAUI3HT CX TÎ3pU,H Hd KEdîlO rpd/k,, H CX HIIdA RddA ROERO^d KAdOyrEpk Ci dtOyNTliNH, np'f HRAI1IKO H dtdJŞlIdt ripXKdddGii; h no ceai Arr. i rxsaida h cEdrpd^, ripn rEpdtdN'k 11 Iw(diiH'b) llpXKAdARkl (1). Ex d'kTO „siţqr (6998=1485) ceh. a noii^E CTEtţdNk ROERO/yi /t,o npdd-b d'h^ciiaro, 11 cxGpAWA ca rx koaoaiiii. /I A® TOd'b npYn^oiiiA TOypiyi cx ypONIOTOdt Addt'E /k,0 COyiARII H IlOHCErOIIIA H dffcCTO H n dl. Nil LUA 3EdtdA IIO- >KlirdAI|iE. II no CEAt np'kCTdRII CA pdB BO'/KIH ApyidtANApHT ÎWCH^, WK. Kfl. Toro'/K^E d'bTd, HOE. SI, llklCT pd3BOH CX TiJpKkl H CX dldpKOdHEdt 0\* KXT-dOGOyrH, H RX3AIO/KE CTEtjSdN ROERO^d ROVKIEIO AtHdOCTYlO. E d'kTO jrSiţqA (6994=1486) <]>r. ei nocTdRii cte^an roero^a nrS- dtEHA n Ar CIA NH3KArO dtOHACTHpiO nOy THNCKOAtOy. H no CEdtk r.KiCT pd3BOH cx ypoETOAt °V GdxrdpEy na cEpETii. II iia TOdt pA3BOH nd/k,E CTEijtAN ROERO/k,d, BOrX CX^pANH ErO. II ^pOETi» TddRd WT-CXMEtld GkICT. E d'kTO ^su.qh (6998=1490) oydtpE Kpdd oyrpxcKM dUTîduik. TorOVK^E d'bTd lipkCTdRH CA pdB BOVKÎII îw(dNHk), CkINX REd(ll)KdrO KNASd îw(dNNd) dIOCKORCKdrO, VVTEU.X REd(H)lidro KNASd /k,lldttlTpYd, dllEt|*Ed CTEijtAHA ROERO/k,kl. E d'kTO ,3A (7004=1496) iod. i?s np’kcTdi:n ca pdB go'/Kiii aae^anapo, CkINX CTE$dNd ROERO/kji. E d-bTo jr3E (7005=1497) rks^rikre ca i;pdd a-I^crm ddBEpTk cx rx- C'bdMI ClldddtH CROIIAtll dXCTIdi Nd CTEtţdNA ROEKO/k,0y, TddrOdA tllî(o) rpA/k,ET Nd TOyp 11,11, RX3ATH rpA^ORE KEdIO II GEArpd/k,. II nOCdd CTEtţidll ROERO/k,d npO-THK HEAtOy CROII nOKAHCkpM, TXOyTÎJdd AOrOtJiETA H ICdKd RIICT'kpNHKd, CX REdHKIIdUI II dtHOrkldtll /k,ApAUI ; WN >KE UIT ll\*k H VVKORd H nOCdd A® dlIORd; Cddt ACE npÎH^E Nd COyHdRCKkl rpd/k, II WGCb/k, Ero, H pRdUId Ero r NEA(EdH) (2), H NIIHT02KE OyenLuJA. GTE<ţkdN >KE ROERO^A CXGpd CROd ROIICKd RX pOdldHORk Tpxr, Td/KE npYn^E EAtoy nodtoi|i uit Rpdd'k oyrpxcudro, ibke B'k BpdT d k/k,- CKOdt$ KpddIO, RA TklCAI|l, H CX NHdlll B'k ROERO/^d Ap/k,'lidCKkl BHpTOK, CRAT (1) Sau niutKJAJKxi, corectat din -et. (2) Completat după analele bistriţene, Cronice inedite, p. 45 şi 48. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 15t CTE^dlId BOEBOA'i; H pd^A R0ER0,4,d EI|1E IIOCAd EAliî II0.UCI|1, l< VVT U,dpL Bd-M3HTA lipili^E EAlOy IIOAVOI|l. II B'AllpOCH BliprOK CTE^dltd KO^O^Oy E'ACS O CZAVHpEHH; H rOCIIO^HIIk CTE^dll BOERO/^d E^Rd CZTROpil ROA’b Ero W CZ.VtlI-pEHII, 11% dBH CA BpdTHAH IIAvTEdV IIAVXE lipill^OUIA. II CTE^dH BOEBO^d VVlirO-CTIIBk H AdpOBd BlipTOIÎd C'A BEA!ll)l>kliUli H AINOrkIAtH ,4,dpdlH H VVTIlOyCTH ETO B'A CBOd Cil. fl KpdA NE BZ3KpdTH CA T tAVHC^e IIKTEAI H.VVA'E llplH^E, H% II.VttKE cb 3EKE',KE Hy, H lipilBE,4,E AVHWrkl AIO^Î BA CBOIO 3EAVAI0. E A'bTO ^3h (7008=1500) avaii ăi np Lctarh ca para GOVKÎd Atdpld, rOCnoJK^d pd^Ad BOERO^Î, H norpEBEHd BklCT BZ AVOHdCTIipn llâTENCKWAV. E A'bTO ^3i (7010=1502) î»a. i»r npbcrdRH ca pdB bo.kiii ndiicii, lirOyAVEN n^TEHCKkl. Ez TOVK^E A'bTO IipLcTdRII CA pdB BOVKIH ^OyyOBHIIK dH^OHIE BOACĂN (2) dtrr. Ă> BTo(pHii)K bz noAOyHoipii. E a'Lto ,3bi (7012 = 1504) avLcalvi ioa. b np*bcTdBH ca BAdronEcmBu TOCnO^IIHk îw(dHHk) CTE^dH BOEBO^d, CklHZ BOr^dHd BOEBO^V, H IIOrpîBEN BklCT BZ AVONdCTIipH VVT HErO CZ3,4,dHH'bdV, BZ IlOyTHOII. II TOCnO^CTBOBd (8) AV3 A'bT H B AVbCALţd H r HE^(EAIl). II no CTE^dNb BOEBO^Î CTd Hd TOCnO^CTBO (4) CAIHZ ErO BOr^dHk BOEBO^d, h rocno^CTBOBd (5) b! a^t h & iwbcAiţk h r he^(eah) ; ii npbc tabu ca b a'Lto ,3ke (7025 = 1517) dn. kb, h norpcuEH bkict bz iiStiihcwvvav Aiondcmpu, BZ BEAIIU,'Lll npilllpdT'b, W ,4,ECHklA CTpdHk; B'L'IHdd Edioy ridAVATk. (1) In ms. ivttha* (2) Cuvântul roacSh e adaos in margine cu roşu. A (3) In ms. mcTRd. vs c (4) In ms. mm#. ■*. c (5) In ms. niTB«K4. www.digibuc.ro 152 I. BOGDAN H no iieay CTii na rocno^c tro cmnz sro, ^L^oy CRO£A\oy eaiinohayeniit, CTE^jiAN RO£RO(\d AIAd^îll, dn. KB. I( BZ B rtiiTO rOCHO^CTRA ErO, AY'IlCAIţd d\ r. fi, CZTROpll fipZROE nOR'bx;^ENIE NA npOKAATkiy TATdpUiy, A1EMCH npo[y]TOAY H «NOypOAY, II IIOAIOIJJIA EOMCÎA H AYOAHTRdAYH np'bHIICTilA BOrOAIATEpE Oy-TOnOUIA YVT Nliy Ainoro AYNOMCkCTRO RZ npST'fc, M HOrpb.lOllIA RX Htoypb, H nOCt'IENH CM 111A AYN03H BE3 *IHCAd, NA Cblllll na^OUlA (1) H nOrhlBOUIA, BOMCIIIAYk rN'kBOAt. H Oy\*RAI|JENH BkllllA UIT Nliy AYNOSII Nd'IAANIIlţH MCIIRII, H HOCAAWA UIT NM\* RX IVIipZC l'N*IAYk U,ApE.\\k H KpAAEiWk H ROERO^AiU. G V A ld MCE fi, O 3,4,E U>[t] H ykVKE(2) II p’b MC ,4, E HAC CXnHCATEAÎH AIO-BOAYAApZCTRORd CA H B A A T O n O A Oy H N *fc CXCTARAENA BklUlA H NdAYk H A A O A\ k H y k AY N W T OH E C T N îl 11 pA III A, A WT H^XE CZIIO-T p Oy MC A £ N A B kl III A (8), BXfblkCKkl NdAYk N E R ii A O AY O, WT BAATO* II O A P A MC A T E A E H (4) IM R 'li H li O (5). IIpIINECII (6) OyBO H AYkl, EAIIKO no CHA'b, UIT CA,Y,0y AlOBOTpOy/yi'b IdMCE O ClllţERkiyk CEBE HOCN'biYYk, H ,4,0 EMCE npH NAC A'bT byk MCE II U,ApCTRIA CAOBA lIAENNHIţA (7) lipiIRA'bHE/YYk, NE (S) KbIMENÎEAYk pklTOpCTBd RklCOKOAYA^pOyAI|IE, NA IţdpCKkIAYk nOBEA'bNÎEAYk IlOCA’b^OyXlllE, nETpA TAdrOAA H3pA,4,NdrO, IIMCE CX-lipOTIIRNklAYk CTpdUINdrO, CkINA CTEiţidNd ROERO^ll ^OBAATO, H TOrO REAHRATO CAOROIIOAOMCNHICd, Kl'p flElV,4,U>pA. HokEaIiIIIE (9) GVU AYOEll yS^OCTII, IlOCA'b/k,-NblimO/YY» BZ CRAl|IEHHOHIIOU1by, CAY'kpENNO.YlS AldKdpi'S, O CXAOyHUIIiy CA BE-l|iey BZ AYHAYOUlS^tlIliY RptAYENEY MCE H /k.pZHCAR'b (10) II NAC AolliSAu,HX’ NE 3dBBEIlld rpOUUlAY nOIipilTII (11), I1A A’tTOnHCEMCTRlî np b/k,ATH, H ft,A NHMCE CKAACTROAY OI'.p'bipEAY CA AYS'lk BZ NOMCNIflţA (IONAMC,Y,AAt|jE, IIIIMCE ^AXroCAOR-CTBOyAI|JE AZMCItlţEA pt.KA IICIipACKN'bAI|J£, II NHMCE O 60MCÎII nOCOBAENH RZ3-RHtlIATH CA, NH/KE O NAKA34NH AYdAO/^OytlIkC rRORATH (12), NA O BZC'by CA ARA GOrOKII RX3CAATH, CTpOAI|IOAli) BZCA Nd IIOASA, H CIA OyBO ClllţE. Ild'ltrfcAY MCE OyMCE OyKpdCHTH CAORd K'bNEIţk CAORECH 3AAT0IIAETENIIHAYH H /^AZrk (10RE-A'bHId UITAATH. IIo KONU.H nplICNOKZCIIOAYHNdEAY'hAY H BZ AYAMCCTB'b np'bCAORAI|JdrO (18) ÎUIdNNd CTEtţdNd BOERUI^l', KXCNpÎAT U,dpCTRIA CKVIITpil HpliCAk ErO nAUl^, BOr-^dN ROERO^d, A'bTd CAXIIIi,S TOr^d U>T/k,AAI|l!> TlvICAipd CE,Y,AYOC0yr!5RNd II E/yT pa^Sad crpLuJiik ukJKk,-SaropcKaro BOEROA*, HA NE/UHCE lip kltliO OIIA'A'III CA, H OGOIIiU CMipE ^piICTIdNAVU, BZCkliO dl|lE II lipailE^H k, H* HS BAdrO'lkCTIIRlI L. II RZtlATpZ np’bA’kA'k^ Ero RklBk IÎZ CZpdlKEIIIIO TOTOB, H Cd.M pd^A O CIII^EBU^ IIO^BIirk IIE AtdAk IIOAdrdA (2), H IV * lITO JfOTkdIUE CA (3) B'A KpZROIipOAIITÎH OIIOAt S'kAtlklII CAVkjf Bpdl'Oy np'k^AOlKHTH CA, dl|lE HE Bkl ipE^pklII TOCnO/^k np'kARdpHAk OGkPINkLM CBOHAt HAOBisKOAIOBIEAt; ^O^ATAd BUÎ IIAt np'k^AdrdET, CSIlT^ MA^O fipHCNOE, Atd^llAtd TAdrOAA AECnOTd, IIHCE IIE no AINVVS'L Nd AUlTpOlIOAHTCh'klII Cdll UIT dp^lEpEH AlOA^dBCKklIIY (^) AOCTOHIl k BZ3BE^,EH H lip'kCTOA B'kAOrpdACIÎklIi A® KOHMHNH O^KpdCIIBk. Gz OyGO O CZAUlpENH T'k/U nOG'kcilAOBdB (5) H NdA^’A* HE no~ rp'kiuii, h ivboiiy Aiiipmi bz ceod ciijf (6) wtcaa. II 110 AP°Vr0M0V ndK (7) rt'kTS, IIE RZ3A10r (8) CZTpZIlkTH 3A0B'kcid A'kUlECKdrO, Oy*CTpZA\H CA oyno HZ IIIIAt Nd BpdN; H NltKTOlKE B'k cznpo-THRA'kx (9) CA, H A°CTH>K£ nA'kH'kA (9) NdpO'IIITklH rpd/k, HJf AEUIR, OBkl'IN’k IVT NIIJC ClllţE 30B0AI, H OGCTZnAZ Tpd^ Bpdllld (10), C‘fclIA H nOîKllâdK (11), ii Bzcn'kT uiECTB0yx(12) rpa^iu noBdp'kA, 11 ainut ruliu uit txa$ boaIi (13), ridli'kl BZ CBOd Cil Aoc,,'fc PM°V* (14) CA. He aiiiuto >ke no cp'kA(k) BZ3fA]nnr ca aIuueckm irpaA (15) cz bzcex cboem CHAOA (16) Nd AlOAAABCKdd 3EAÎA'k, lldA'kl|]E (17) H CTpdIUAipE, BOTZIUdNII A®“ CA/KU1E II OIKE (23) II CHOTk, IVT NIICTpd H (24) A® np$Td, npST BEC H WEXÎA UIT ItkirAHA (25) A° X’OTHIId, H BEC IIOACKklII CIÎVVT, II AtllpNO BZ3Rpdl|IUlE CA, TN’kB GO/KlII HCnAZNIUE. Bz Aecatoe A:t a1>TO IţdpCTRd Ero BE3Rp'kAtEIICTBÎEAt 3A’k^RZCR0HH H3 3d-ropCKklA 3EA\Ark, lldME Xt BZ RpkdtA 3IIA1N0E, TpH^ZIIAZ N'kKTO, U,dpEBd c (1) S. şi B, n«3HaRiduii. (2) S. şi B. noaaraA. (3) Ia ras. xoT-kami, cceacc s’ar putea transcrie x«T-kau]t «, dar pronumele reflexiv, când se scrie întreg, se scrie totdeauna ca. (4) S. şi B. At«AAaticKM]fk, -hj£. (5) S. şi B. mai corect nccfcl-Aoiaiik, -bar. (6) S. şi B. rx cKoa Hj(. (7) S. şi B. naKM. (8) S. hi RXSAiexa. (9) S. şi B. cxiipotdra-Iea, naiiHiiA. (10) S. şi B. EpaHlA. (11) S. şi B. n«H!ISAA, (12) S. RXCI1AT UlICTROyX, B. RXCI1AT uiictrEa. (13) S. şi B. R«,\A. (14) S. şi B. paA«ŢA. ( 5) In ms. greş. rpaA. (1G) S. şi B. rxsakhru (rxsrhr«) i)ocaar A-kuiicKUH KpaAk A1AA0 Hi IAHKO RXC'k CROS CHA*. (17) S. şi B. l)AAAI|li. (18) Cf. S. şi B. OKpOHiHliAtk, >IiA«. (19) S. şi B. uapcKUHx- (20) S. şi B. iiaku. (21) B. tucai|ia\-. (22) In ms. HinpacHo. (23) S, şi B. lipseşte. (24) B. lipseşte. (25) S. mir ama, B. kht ama. www.digibuc.ro 154 I. BOGDAN CkINd CEHE IIAlElliJA, El^d BC>HH BAC'liKO (1) CERE Oy/IOKOACdET H Bpdllk BE3-IVAABkCTBOyET (2), H npHIM/t,E 3E.HAH AlOAAAECT'kll, II AlOT'k 3EAlA'li CEA HÎH rEA'b OZAl%THKk. (B) II npiipd'/K CA CA BOHNII (4) U,dpEBH NII/KE BdCAOyid, 0 y AHVCTtVB, H TdAlO 3ifli H3np7.VKE, H IIHH IIE Aid AH CA COCO* (5) noroyBHB. Ea ke m;e a'Lto ka ce^aiium TwcAipdAi (6) >kh rid koiieu, (7) oy ybcvvy toto nocTH'A'E (8), dn. Ai'fecAU.d. II (9) OCTdBIIB U,dpACTBO CkINOy CBOEAltS, CTEijidNOy BOEBO/^'k lOHNOAl^, AEBAtS diiTiJ (10) H'Lr^E CWII, II GAdrOCAOKENIE HOAld3dNÎd npÎEAl p%KO% np'klVCBAipEHHdrO AlHTpOnOAHTd Krp ^ElVItTIICTd, BA COyidKCKklH (11) lip'k-CAdBN'm(12) rpd/k,. EklBUlt) >KE BTOpOAl!» A'llTÎS U,dpCTBd Ero, ABrScr(d) iirLCAll,d, /^Kllr CA dABA, E^IINk WT TdTdpCKkiy (18) COATdll IVT IlEpEKOIld, CA AINO/KECTEOAl MOrdNH\* TdTdpk, ii bE3 B'kcTH npiH^ouiA (14) HiiCTpk p Lk%, ii ^ocn Lui* (15) npoyr h NdHAUJA nA^NIITH 3EAIA b OKpACT, NO WBiilMdK» liy. Tor^d IICNd\'OAHi;k O HHy CTE^dN KOEKO^d H HdlipdCHO BAC TA Nd Nkiy (16) CA CBOHAlll BOH H IIOpd3H H\* Oy*BHB no KACAi^,S. II d^ARHIllA CA BA npoy r’li H norpA30U!A BA HWypli, H EAIIKkl (17) OCTAUIA nporOHH Hy (18) AdHU fi,0 tllICTpd, H TdAlO OyTOnOUlA IVT s liANdro B'hrdiiid; ApoysVn a*e ivt Niiy h vkiibh oyyGdipENii buuia. Goatan Hî£ dABk EA BA OLTENE CA AldA'llAlll CBOHAlll, OypdNEN II TA BA TAdB'b; npO'lVll >K£ EAII 11,11 BA3AlOriVUlA OyrOIIECTH, nllUJII H NASH H GE3Wp%>KNH WTklAWUlA h nocpdAiAENH A°CT||r0U1A CBOHjf Ai'kcTk. Gaaba rocnoAoy BorS (19) hauieai^ îcoy YpHCTîS, BA3/llA3AHBU10AlS TdH(o) (20) TOr^A BpdriVAl HdUHlAl. IIpdBEAHO BAAl'bHliyOAl II O BAH'kuiHII^ U,dpCTBl'dy AldAO AlOBOCAklUldTEAEAl noBlicbAOBdTH* (21) Ea TdlKE (22) Bp'liAlENd H A'liTd U,dpCTEOBdUl£ (23) Hd^ nEpCH (24) BA l^d-piirpdA'k CEAIIAl, CklHk BdU3llTd U,dpll. Ta OyBO CABpd AIHO'A'CTBO DEpCk H CIIAd BEAIIKd, H BA3ABIir CA WT IţdpiirpdAA H np'lilf^E AlOpfe H OI1AAMH CA Nd H3AldllAT‘t>Nll, Nd IţdpCTRO CO^l'lICHOE, A£/K%l|i£E Nd BACTOK, H BpdN Kp'bllKJK CATBOpil CA NHAIH H NHMTO/KE Oycn'li, 11% lld'IE IIOtSbAA IVT CBOII^ AINWÎK-CTBO BOHN, H BA3BpdTHB CA IVT T*/!^ H lipilOyrOTOBAA (25) CA BTOpOE H IlOH^E Nd lldASCTIINCNKA 3EAlA'k H np'liAT A (26) II l'EpOyCdAIIAlk, H WT TA^Oy (27) * S. (1) S. şi B. Kxc-kii, >kk. (2) S. şi B- eoavarctroi^itk, -it. (3) Cuvintele h Aiori siAiA'k cca SKHTIA-fe (S. MIHTIAa) CRMMTHRk lipSeSC In B. (4) B. RWHHhl. (5) S. şi B. coeoa. (6) S. şi B. Tuc^iţjAAik, -am. (7) S. KOHtu> vt.htIa. (8) B. nocTUM». (9) S. şi B. lipseşte. (10) S. şi B. A(-R-bTOA-kTH»y,-THS. (11) S. COHARCKbIH. (12) S. flp’kcAARHhl, B. flp'kcAARHhlH, (13) S. greş. TATApfc. (14) S. X şi B. np liHAouiA. (15) S. şi B. A«cniuiM. (16) S. şi B. hhjj. (17) S. şi B. «ahko. (18) In ms. npor«HH; S. şi B. nperoHH hxk, hx. (19) S. şi B. lipseşte. (20) S. şi B. tako. (21) S. şi B. noRic-fcAORATH. (22) S. şi B. taawi. (23) S. şi B. hapctroraaiiii. (24) S, nipcu. ^25) S. npooyr«T«R.\k. (26) S. şi B. *. (27) S. şi B. wr t*a$' www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 155 11011^6 H<1 erfll£T, HApillţAEAYklH HklH't WT IIEpCk AUlClip, H lip'liAT rpA/l, H HC'L'IE (1) AYHO/KCTBO AYIICIip'liH H HAMAAHIIKkl HJf, H BX3BpATIIB CA nocli-^IIBh. BX CBOH CTOA U,dpTlirpd,A, (2). Ex Tpll^ECATkl^ HA,\ CEA YYklA B'b TkJCAUp (3) BX3/t,BHr CA IţdpX C^AViI/UEII, IIO CXAlpXTH CEAIIAYd WTl^A CIJOEI’O, VV r U.Apiirpj^d H OyCTpXAYH CA rop'b 110 AtJNiIBCT'hH piiU,il H ,4,0cTH/KE KX npk/k.'tAWAY OyrpXCKOH 3EAYAH >1 HAHAT IIA'L-HIITII 3£AYaÎi «Y H NO/KHrATH, H ^OCTH'A'f /k,0 BEArpA^A H AYHOrO pXBA, H HE B'bAY KABO OyflAAUlHUIA CA 0\rp0BE H IIOAYOip MAY H£ ^AIUA, 11,1 H3kl^,0UIA lipOTHBk (4) IIEpC tV/Yt. IIoCA'fe^E CAAYH CA lip b^AUlA B’bAOrpApKOAY J H np'bAUlA H, H IIHKIA rpA^OBkl AYHWrkl, H 3E/YYAA CpAAYOBA (5) IIaLiIHIUA H KX.iBpdTIIIIIA CA BXCflAT H BX.3AI1IA AlOlfiM np'bnO^OBHklA (6) AYATEpE HAUl(EA) (7) IIApdCKEBkl (8) WT B tsAOrpA^A (9) H AONECOUIA Hy BX KOHCTAHTHH rpA^. TO'/K^E (10) AliTO IIOMII O rOCilO^H H BACApABA, BOEBO^A 3EAYAH .JArOpCT'LlI, AY-kCAI^A CEH., II BXCKOHH HA ErOB’fc AvbCT'b H'liKklII IIEpCHH HAYEHHAY (11) AYA^' AYET, HKAETk (23). H.ApCTBOyAipOy, Idl.OMCE np'liApEHE CA, AYAdAOAlOy cte^jhS ii khtia koao npiiAYAYAP^Y OyCTpOH (24) YHTp'li Oy*BpAI|IAA (25), BET^klM MIE 3AIIHHATEAK HE CXTpXnli HA AYIHUS'li Aol;Poe pETCTBO, HAY 3AMEH BX np'kApEHEHHIIY npXKO- 1 * * 4 (1) S. şi 6. HScicMi. (2) In B. corectat din iţApHrpAA. \3) S. şi B. tphaicathx haa ciaaiua a-Wt TucAipk (-*iii); K-k in loc de a-Ist e greşeală. m (4) S. şi B. np©THK*R. (5) S. şi B. .«aiaIc cp-kiitoRA. (6) B. np-knoAOEHus. (7) In ms. ha, S. hauia, ui B. ha. (8) B. nApAcKiuH. (9) S. şi B. bIjal- EicArpAAA. (10) S. ToroHîA*. (11) S. şi B. corect HAtiHiMk, -ia*. n r (12) B. BA-k‘iAuii, corectat din raahauii. (131 In ms. greşit pu> waa i; cf. S. şi B. urr poaa iro. (14) S. wTupAiiiAX’*. (15) B. iak*. 116) S. şi B. hhh. (17) S. şi B. «p-U*. (18) B. pikoaiîh. (19) S. X X şi B. noBiiuAiAik, -IA\. (20) S. MiTupm|m. (21) In ms. greş. nporomi h, (22) S. şi B. cHi|iRux‘k, -«x. (23) S. caoko noii!A»A\k. (24) S. mai corect ho auraihox % Tkic*i|iaY (5) a^it ceaaikjy » £A,IHk K% TpHAECATkIAI (6). Tohîa* h;s mauri aIito, ceh. AiliCAiţd, Ra^AwirouiA ca iid c persana ros-roa'i (7) fnapcii h ErEAtOHii (8), hiiatii (9) ii CdTpdim (10) ii rec currAiiT (11), Hd EH!E H3AIETHKTkl (12) Ero Il3k IţdpC TRd. GtE^AH VKE ROERO^d, HH IVT K*A’’ nOAIOI|lk HAI'liA, R23Rp£>KE Hd rOCIIOAd (13) IIEHAA CEO*, II1KE II A®^*'* Hd niiy a°V*Xk (14) nrliEd h pd3clid iiy c*AGd'"!i haiiivke (15) Rlcr cdA» na ORpZCTHIIY (16) npkA'kA'kY 5KS H IţdpCTRId, WT HHY>K*E AldAkl HACaIa^R‘'I1IA iio3A‘k irliiîorAd croiiy avUct, h* Racii no noyipEHi'io govk'ho ?,% Toy*Ain[xl CTpdlIdY /KHROTJ AIILUEHII GklLUA. Jj A'lîTO ,3AR ll3Ell(17) CTEtjidll ROEROAd A®  TklCXI|lk (18) IIEpCk, OR oh nod npoyTd oy Tapacaîîiţ (19), aihnki|ieai (20) ha» wt a L^î h aiaaii (21) WT HIIY 3EAIA'I> CRO* l’.IIA'l'HJA. Ea TpSTOE II TpiIAECATOS AiiTO K'A CEAAlkIAI (22) TklCKI|JdAI nalt nOCTHVKE (23) Oyrp'ACKdd 3EAIA'Î nEpCKOE AIHW/KCTRO, II R£ TpETOE A'liTO (24) nOKKHErAd no-ItOpllTH HAI pOAOC (25) Ci CROH.tl TpXKAATIIAI (26) Cd IlOApaHUţEAI CO^AÎII-AIEHWAI IţdpEAt (27), H CdAIOrO KpdAA (28) H RXCE ROHHCTSO (29) EI’O Kooy-HEHEHÎE (30) HORdpHkl.il ykJrpACIT.ofAl] A® KOHlţd 11311)1111 A (31), H AIHOrdd (32) lIACT 3EAIA'fa TOA II aLiHIUJA, II GOyA* KpdACKklH rpdA pd3lilllUA (33) II RX CROd AllipHH ridH (34) WTIIAOUJA. C3r (35) toaii oyuo AiHivrs heo^ctaiioraeiiiio (36) rx3Eaiaii toh npiipdCTE, wt ckKEpd [EAiiiioAioy] (37), wr 3dndAA iice Ap®V’i'°'"ţ’ ■pJA£'« RacTam. Ga 3dlldAHklAI oyuo, H'liAllllţllH (38) Cklll, IIAI5HEAI <|>£PAHH‘1NAPX> CdCkl ^ZXi^Xy ca, ca cbREpiiiiAi (39) h;e, oyrpmik naiîki cmii, îwdHaui 3oroai, eahhoiiae-AtEHHklII Ero A3klKk nOAIdrddlUE, II no Rp l'.AIEllll XI (40) lldH (41) K% EAIIIIOAIÎJ wt hi«x wt (42) oyrpa np Iiaaiija (43) ca, na Ap$i,®'"0Y’ ;K£ WT CdCk nPH~ 1 (1) S. şi B. HicuTcTRo. (2) S. şi B. lipseşte. (3) B. apusp-k; în 8. lipseşte. (4) S. şi B. an. A\*CAUa. (5) B. TWCAI|I4X. (6) S. Şi B. TpHAiCATHAk (7) S. B0IR0,\4. (8) S. Şi B. IrCAlOHH. (9) In ras. greş. h HanacTH; S. şi B. Hilara. (10) S. şi B. carpanu. (11) S. chpkaht, B. cHraitT. (12) S. şi B. H3AWTH*TH. (13 S. sora. (14) S. lipseşte. (15) S. c*aaim h:ki. (16) S. şi B. okpkcthuk- (17) S. pasRH. (18) S. şi B. TwcAi|ik, -Ai|i. (19) S. şi B. Tapacaovu*, -aSu. (20 S. şi B. aihhov**i|ihai. (21) S. şi B. awau. (22) B. cf,\A\HAi. v23) y. şi B. naKU nocTuati. (24) y. h Tpnk a-k-ro. (25) In ms. greş. pa*«c. (26) S. şi B. tpakaatuh. (27) S. şi B. lipseşte. (28) S. şi B. KpaA-k. (29) S. şi B. ROHHCKOi. (30) S. şi B. RX9\-i|IHIHtl, RsS «HIHll. (31) S. şi B. H3KWUIA. (32) S. ŞÎ B. AIHOI'a. (33) B. pa3EMuiA. (31) S. şi B. iiaku. (35) S. lipseşte. (36) S. şi B. -RiHîio, -rihIS. (37) In ms. lipseşte iahiioa\«v; cf. 8. şi B. (38) B. Hk.v.niu\, S. c* [sa]naAHWA\H «y-KO H'kauyH. (39) S. şi B. ctKfpmjAl. (40 8. şi B. lipseşte. (41) S. şi B. nana. (42) In ms. greş. np k wt. y43) S. şi B. npiiAaiu*. www.digibuc.ro tfeTOPÎSEŢtJL LtJI AZARIG. 157 AOilClllll/N CA, H RIINX (1) COROX pAT CACrdRA'h;&l|JE, REAiE 0\*BO C'lîlllE B'h^HOE. K A'I’.TO i«A RpA^îS CifL,,\\U\ TklCAH iKE ROERO^A RA3KpATH CA. TorOVI^E IlAHkl A'liTd, HO BE3MIINIIO U'H'L\*, C TE^AH ROERO^A 3EA\A'li H\', ECEIIk C*l|IOy, nOCTHVKE (7) H (IpOII^E H£ AVEHIUE EAIIKO KAC^OtI;, H IVT K*3lîpdTH CA NEA&rk RA T'liA'li IIOCA, RA NEAliKE 0\f JfOTHH II ‘«KIITÎE CKIVIIHA, R A'liTO a3AE, AVtiCAIţA TEN. TorOiK,\E A'liTA H At'kCAU,A, HO WTKpAREHÎlO GOVKIIO, ll3RpAH BklCT RA ROE-ROACTR'li IIETpk MW AII MII (8), H IţApCTRIA (9) RA ItOyiVli H R'liNU,£AI O^KpA-IUEII, O NEAliKE CAORO AIAAIVA1 np'liARdpll. II CA E^HIlk VVT 1(1^1» flpHCNO-IIAAtATIIAPO CTE^AIIA, CAh'pAREH ItlItOVKE ti'LrAE CR'liTIIAHHKk IlO/k, CIIX^OAI, H'Hcf II IIA lip'IlCTOA'lî UjApCTRA ErO OKI|lVllA\ CAR'liTOAl AOCTOA'lillN'l; RA3REAEN H EAEOA\ RAAI'O^ATII ITpOCK'lil|JEIlk, pAiKOSv IIVKE II RIIOyKA CErO CAORO 11113^0^4 (10) Hp'li,\RACriOAl LllAi. (11) Ho or.yoAA (12) a-Iita e^nuoro o\fi;o (13), AiiipcKMAi (14) >ke mciiaaii tot^a CiKI|JEA\(15) Cf^AIOpO nAT II TklC3UJJk(16) pARHO H Er\llllK npOIUHGA& (17) CA, RA îi ToroiRA6 * (18) AvhcAiţA, np'li'AiA8 3i raaahaa <|>er., oycnE o rocno^H ba CTApOCTII AAAS'li IţApCIiklK (10AIA3ATEA II AIOA^ARCRRI (19) O^MHTEA, AIHTpO-IIOAIIT ICl'p ^EWKTIICTk, RA CKOEII EAlOy IIACTR'li, WT GOPA /ltdpOKdNHK,ll EAI(5 (20) /KAP'l>Bklll, lipii KOIIU,H REAIIIÎkJAI H drrEACKKIAI 0RpA30Al npf.HAlEHORAH GMCt(21) ^EWAWpk. AIaUK R'liAOKk dl|1E H (22) KTO Hllk, BETjfAA II HORAA (23) A° KONU,A (24) H3RklKk II AllUVrd (25) lip'b'A'AE IVIUECTRÎd Ero MiKE 110 COSli IIC-lipARIIR. G)t A\Ad,\ki\* BO NOKTEH BA IIIIOMkCTRii WT polipi; CAR^AAipiH^ (26) AOl'.pOA'liTEAEH H CR'liA'liTEACTRORA^, H (27) RA H'liAlElţKOAl îr OyAIENCTR'Il A'llT IIOTpoyAIIRk GE3 AIAild 31 (28), II RA NHVKNEH (29) EHHCKOIlîll H HCflAAHk CA- II) S. şi B. rkih*. (2) S. tuc«i|ia, B. -i|i*. (B) S. greş. ArfccTHUX, B. greş. aiachmc pentru AIACHM\‘. (4) S şi B. no:i!HraA. (5) B. AOCTMÎKI. (6) S. (7) S. şi B. 31 AlA-k to*. ... no- ctuhci. (8) B. mmahuh niTps. (9) In nw. iijScTKla. (10) B. hh3x®aa. (11) In locul acestui pasaj 8. are: Ua(ictro iutpa roiroa! (titlu). ToroH;A< a-feri h M-kcAiţa, EAaroAATÎio Bowtit®, hacta ha roc- nOACTRO r«cn«AHHR niTp* ROfROAA, CRIHk CTAparO CTijjlAHA R«fR«AH, oy XP*AOR'k—AIHWrAA IA\Oy A'liTA — H I10AIA3AH ERICT np ku>CRAI|lfHHArO AtHTp«n«AHTA KVp ftlU>KTHCTA. (12) S. şi B. OEgfOA'fc. (13) S. şi B. OyEO A'liTA fAHH«rO. (14) S. şi B. AtHpCKUHAt. (15) S. CXI|IHA». (16) 8. Şl B, TUCAI|I. (17) B. npouiiiKAA, S. npHuiHKAA (18) B. T«r«»i(f), 8. Toro. (19) S. şi B. aioaaarckuh. (20) S. şi B. lipseşte. (21) S. şi B. EhiRE, bur. (22) S. lipseşte. (23) S. hora. (24) In ms. greş. s' a« kohua. (25) S. AiHoro. (26) S. şi B. ciR-kA'ki|iiHx. (27) In loc de h cR-kA'lrriactrora^ h S. are rR*tiA'liTfactroraiik, B. crIcaTtiactrorah h. (28) 8. are re H liAifUKOAU HroyAtiHCTR-b după 3i. (29) 8. hhhihIh. www.digibuc.ro m 1. feOGt>Atf RpXIUIIR, H HA AVIITpOIlOAHTCKOAV np'tiCTOA'b fyl II H AViiCAlţk (1) CXGAH3k A0R0ACt[r]0RAR, RXCfcy #KE A’liT TcHEHÎA (2) H/KE W ypiICT b (ÎO^RHTA ErO 0 H AVAAO H3AHUJNO (S). II o[t]h/^E AAXrklAV (4) nXTEAV WTEU.X, 6XC-lipÎATH (5) Tp^AWAl npAREAHKIII ,A,AXr WT lipAKS^NArO CX^IA (6). II fi,A IIIIKTO/KE 3d.3pHT AIH CROErO AOyyORHA[r©] (7) WTII.A II Oy'IHTEA'li CHU.E n©-yRAAHR, AVH'li (8) BO H RXCliy AOGpb CXAVklCAAlJlliy (9) TAKORAA H3NO-CHTH. ill|IE BO O RXN'liUJNIiy npHAE'#KXl|JHy nHCAHÎIO lip'li^AXH BE3/k,iiAEH (10) ECT, KOAAVH I1AHE O RklCOHAHUJHy (11) TXl|IXI|HHy (12) CA? ExC'liKO H K'liH-U.EAV BX^ET ^OCTOIIHk. I^E #KE A3X IIXE WT AOyyORNkiy Ero CAOBEC 13-KO'/KE AVAllKOAt NARpXAVAEN H HA^OAIOEH'b NAKA3AH, HE nOHOUlEHIIO BX^X no-RHHEH A'llHHKArO pAEA, CXKpHRklH (18) TAAANTk, HE H.'lIclKHKk TpOy^ *r© nAO^ H A\X#KA AOBAECT (14) HA CRliT H3RliCTH (15), H WTU.S HA,A1OAK>GUtt5 ‘IkCT EAHRO no CIIAli WT^ATH. 11% CIA OyBO RXCEAIIKO, nORZUEr^A ‘ke nd*iE Kp-bn*idHiuîH (15) nOI>d30Bd^ (16) CA, H WT OpJSUKÎH oyGO, A/KE (17) nOyillKkl WBIIKOUÎA (18) 3RdTH, H AldAAIIlUAA (19) nO^OGHIvIA HAI, AlHWro (20) AIHWXCTRO C/KI|J£A\; II ORII (21) OyGO rOTOBkl HAllldy*, ApoyrklA /KE HdnpdBA'fad^. II CdKOyAII hjke noApxHiiniţH ca iip-liTKap'fcyAi (22) cxnpoTHRHHAt h tm (23) npHAoaanuA CA. XpHCTÎdHE ÎKE Hd nOAIOI|l Bord npH3BdBUIE H CX HHAIH CXpd3HBIUE CA, CXBpOTHBkHÎII /KE dBÎE Hd B*brCTBO OBpdTHIIIA CA H IIAEl|l H CHAI RX^dRlUE, d A’/KE np'liAp£Ko[^o]AI (24) Wp/K/KÎd CX KOAECHHU,dAIH H BXCd/k,HIIKkl, E/KE &0-Rp'laiUIE R't^AT H'/KE O Cliy HOIIEHEHÎE TBOpAT, Kdd A'/KE TOr^d KAlOHHAId, BXCt. CX CpdAIOAt OCTdRHUIA. (25) 11 nd/^OIUA AIHW'/KdHUlTll WT HHJf, npH P'biyb Bxpcb, go^eihi h 3dKAdHii 11 oynnîHH; h bmiue (26) hko hioh 3Eai-HKIII no iţ'dAWAlNIIKOy O dRHAVh ApERIIUIIIAt (27), HtlOnAEAIENNIIlţ'li, RX nO-TOU.'k KIICOR'L (28) II R23RpdipiUE CA WT cfrld nOB'b/^HRIIIE (29) AIO^ÎE ypHC-TOHAIENIITIII, CX CROHAIH liy Nd'IAANHKkl, H KOpHCT CXnpOTHRHÎIiy RX3EAUUE h rocnoAHNâ nETpoy roero^I; AiHWrWHECTii'k npHHECiiiE. TopHÎH a;E, hj^ke np'ka;^E CAORO RXCnOAvbHîK, H TH HE AIEHUIE Hd CXnpOTHRHkiy (80) ypdBOp-CTRORdUIA (31) H HACT H\'k RX3Kpdl|IIUE CA nOCAdRUlOAlii TdKO/K^E lipl^ARUIE. IlpdA KE NE RXCX'dTAUJA (ip'll^ATH CIIA\ llO^AE>K*l|iEE HA\ HAMAACTKO, H IIAK (2) RXNIIAIA*1{JE HA) HNklA (3) WT rpA^ORk, lîpAA'li ÎU’AtikIUA WTpEKIIlE CA, IUKE (4) ECT DpAIUER H Wh'pXCTIIklA EAlS. ^.OBAklII Alt rOCnO/yiHk IlETpX RO'EO,A,A RTOpOE KX NklA) (5) CAA) COI1C* TOrOVK^E A'liTA, CEH. A)'LCAU,A, KMIOIUECKklH (6) R7.CROMII H MIO^NO RX HIIY 110^0,4,11 11 Al*/KkCTRA /yliA© IIOKA3A. ORII OyBO UIT rpA^ORk, ll\'>K5 rip'liVK^E nOCTIiriUE (7) p'li^OAi, N*'*AE* OyT'liCH'liSAlH H N£\*OTAip£ (8) lipAAlO ÎVVdHkUl^ IIOKOpiilE CA, ^pSlWIA >KE CTpA^A pd^î CAkiUU)ipE HNklY (0) A\*>KA AOBAECT NE CXTpxn'liRlilIlX', CAI*TIIIUA CA H RXCKOiVliBAIUA CA, BAArOIlOHOp-NVhA) (10) H TH lipiiAOXCIIIUA (11) CA. II RX3KpATIIR CA METpk ROS[bo],4,A UIT T%AH (12) RX CROA CrI'.TAO tlOR'li,A,IIEk H ^OCp'll OynpdRIIRk, RA'liKIvI CA COBO* 3AATA TAAAHTk AUlOiKCTRO II IIIIA (13), HAIIIVKE U,ApCTKO OyCAA/K^ATII (14) CA R'liCTk, E>KE )VT sKHTEAk 3EAlA’li (15) TOA lip'lATk. GlIAIk CIIUE EMRA*l|JIIAt (16), lipOMEE llOIIOyi|l* UIT C*,4,ă AA7.rAA AHIWVKAî pA30yAl'liRA*l|IIIAl, NAAI XCE lldlip'Ij/k, ll/^H CAORO CKAXCET. E AllTUI r%Afi„ AIT. AI'I;CAU,A, BkICT KIK(o)>KE lipiIAEXlAAIUE rOCIIO^llllk HE-rpx IIO BXC*,A,S (17) 0B3lipAA OyAtOAIIRk IIOCAARk l.pAA'li A'lilllECKArO, klli© t\A kl/KE U’THkCKOE EAvS ,A,OCTOAIlTE RX3RpATIITk, lip liC liKIUSE CA lipii lip lîX.'^E GklRk-IUIIAIH U,ApkAUI. On VKE Nil AIAAO O CEAtk RXNATkJ IIETpX KE H K©E npHKAlo! HIIRI11EE CA, npÎH^H AIH, CAORO, H RlilţlAH CdORO H lldAtATH /^OCTONNO (13^ T©roA')>,E oyBo d’brd b buiE n1>kto mh^a, reahub #yB© canoa\, p©a©ai(14), dpRANACk, HAOR'liKk A\NOrOKa3NENk,, JdKO/KE (15) rAdrOAATk, RO^A H pd3Rpdl|JdA RaCA j epa^EHNAA Ka NEdtoy [AICBORk] (161 MRd'L'A CA XPdNA> BK TdHNls (17), A'E A'ACTH pdCT[p]ddUIE (18) II CaRbTH (19) ridaNH KAERETdAlH CaiUHRddUlE, H (20> lipHAp©y"AHRk CEB'fa /KEddAlţiHY HI©KE NHHkCO/KE pA.JAO/KHRk, NA dBÎE ^a^NA, UKOîKE(25) 3dlld/y IIIIKk CREp‘hll©ld,klYAHEHk H (26) EijpA TAA*K©pSAl|lîd (27), H RaCTd ^TpdUlII© MK© AaRk pERklH, RE^klH Ca C©B©A AErEWNd AINWiKkCTRO. Ka IIEpC©AV B© SR'iipORH^NklA TdTApCKklA CHAkl CaTEKLUE CA H CaiipllAI© (28) ^drCpCTÎH (29) IIAaKONdHAANMIţH H WT CliREpd TAJKKOOyA1NÎII H (30) KpdTkK0pH3NÎH H &A'A-rONW$ÎH iaK© B©Ad AANOrOAtATNdd Ca U10yA\©A\ npOAÎdUlA CA, H TH IIEpCKdd AiA^pacTRiJAT (31), h bk© rpa^uH (32) CA\pa‘ik ywT'bdyA (33) Y^TiiNkTRpa- ^OCT'bNMH H Kp'blIKOHHpHkl (34) ll©rA%THTH. H Ba KOynls pEI|JH, RaCA CA* l|IAA OKpaCT A3kl'lkCKOE CKEplillOCpa/yE Ra3ARHVKE C0yAIHA\EI4k, IlEpCKklII llp'b-rpa^ki» CdAt©ApaxEiţk, kikojke nmipk ai|je kt© psnET keahkohphankiii npii- -J------r, , y ------ [1J S. JIAaEHBAA. (2) Ş. nOEHKilA. (3) S. T’kAlCH. (4) S. (liiHHUA CTpOyA, (5) 3- KpXXMA JliSAftlUIHU. . (6) S. rpaAu. (7) S. mpxAH. (8) S. greş. *3A*a. (9) S. aiacthuj, ce nu trebue Îndreptat in maco-no^cTHUjf, cum am propus tn Vechile cronice moldoveneşti, p. 157. (10) S. aiha, (11) S. a«-EpOHrflCT|l. (12) In ms. npHr A A Uli HÎIJ cf. S. (13) S. B-kipaH JKIAAXI|IHAIk CAOBO CA«K«y* H ndAl^TH A0CT0HH0. (14) S. p«awa« m. (15) S. bko. (16) Adaos după S. (17) S, tahha. (18) In ms. pactaauh; corn* pletat după S. (19) S. cxi-tru. (20) S. lipseşte. (21) S. kzsuaiath. (22) S. greş. kxskpaijiath. (23) Ş-SAHHHAITk. (24) S. IlOCHAAXTk. (25) S( BK«n (26) In ms. H Hj cf, S. H EO^PA. (27) S. TAkJKKOpey*AI|ltA. 28 (28) Corectat In ms. din cxnp-k ; cf. S. cxnptAtk. (29) S. SAropcictH. (30) S.Jipseşte. (31) 3-At«AP*CTSOy-*l|JI. (32) S. HKO rpXAkl. (33) S. (34) S. TKpxAOCT'kHHUH H Kp’knKOHHpHUH. Analele A. R,—Tom, XXXI.—Memoriile Secţ. Istorice. 11 www.digibuc.ro 162 1. bOQDAft AO-/KW (1> ca Iithi^ii yoyA©HEpLH (2). fl no cp'tA't TpoyacAddiuE ca m^a-1 AdRCKklH (3) ROEAl Nd'IAAHHKk. H WT RXC^O\f B'tyX HEAOAtklCAXNd klJKE O IIOAtOipil. H CIÎICE (4) O CHJf IIOIIEKUIEII CA AP°Vrk C'A AP°\*r<,‘" CXEAHNklIlf CA H Ap,A3dc™ CR®E* H.SpHTdXTk (p) TATOTX H RA'AUIECKOE AAKdRCTKO 11© AldA't WTKpkl (6) CA. H* B'ty* O^GO 3EAIHOpWAHIiy IIOrp'lilUERUIE Oyilkl (7)ţ II tld Il^A^I|'dd OCA'lilIAEHII. IţdpCKdTO MîE HpXTOrd ypdNHTEAk (8), IIVKE Hdpkl-< i^ddiuE (9) ca yappd, kiKO cid oyipoyrHiik, arie ROEROA't «act orahmaet, ii W rOpE, pEME, «OEROAO, RAdCTEAE C*AR llipdRd^Tk WTCTAinAEHÎC. fixCTpACE CA cpaAH,EAt n CTpdy (10) n noARiirk oiikATk eto, wuo cid CAuuidRk; wr- CEro Tă*lddy*. CA'A3kl (11) 113 OHÎK5 Ero H CTEIldHId HACTORX3AkiydTEAkHdd (12) WT CpaAEHHklA Cpt-Akl, H G't RHA't'TH OyUHAEHO RIIA'tN'fE H A®CTOHHO CAX3kl "(13 . HoE BO 3A0 HE B’t TOTAd, KOE AH NE Apa3HtlUE CA, HdCKOHHRkllIE klK© B'tiClll'H \|*H. Ollk MCE CXAldTp'llTH kICNO RXC^kllţjdAipiiy 3dnOpMMHRk, AtTpOBOX tiOAA, ca AţdAkIAtH (14) Wry©AMTk OCTdRAa AIATKKk, CAX3dMH AHlţE AIOMA, CEH. llE Ra3AkiydEUlll AH, C*AE? KoE npHKAlOHHRHIEE CA 115) CAORO' CXrilllUETk î /UnHT A1H CA llpOCAOy-ŢH CA Ci'E WT KONEU,k RXCTOHIUiy (16) AdVKE A® 3d[lldA] (17) HOCA'tAHII^ II C1K0 HA'tdUIE UlECTROyA OyftdCTEIlk C'A KXCtlJ/kAt Cn1l\'0,«, HEpCOM MMIIttRk npll 3dA« td (18), H HA'tdUIE NEOyKAONNO 3pA KX nAdHHHW<|t OCrpORpayillAlk H (19) naNATpa BHCTpHHkCKdro AlONdCTklpA (20) Ka REHEpoy lîEC llp'tl|IEHÎd BkIRk, y©+A TpOyA©(12) A'bTH 'HA^OAIOBH'b OBrpXHXBk 1^'bAORddUJE, H UIKO OpEAk npHKpkIBddUIE WpAH-■llllţlH BE3knEpîX (13), H pdCnpOCTEpk pxil/b CBOH H U.'bdOAIX^pXHXA' CBOA (14) CXXHTEANHU.X UdpHIţX EAEHX OBkATk pkl^ddlUE. Olld XE OBkBURUIH CA O Rklll ErO XdAOCTHO nAdKddUJE, H BXCECpX^EMIIO 0BA0BH3ddUIE (15), HE klKO CdAuj'OH^ ^dAH^d OyBÎHCTXRHdd H EII.O THH^dpH^d CXXHTEAls CBOErO, ypdGpdPO HpOd. Excx/^oy BEHAEBE H KX3(4tkiydNld, RXCX/y} npXCEA\ BlEHl'd. Ilx OyBCK CAOBOM npOIITH [bXCA] (16) HE RX3A10XH0, nOCTHrHETk BO AIA A'l’.TO IIOK'b(\,ilXI|ld J ORdME/ h he BXC'bKo no,*, cnx/^oM (17) 3dBREHi‘d noAdrdTii, ^ocn'b bo caoro h rap-RdHd (18) HpXH'bHUJd (19) nOBd3dTH. KpdA BO ÎWdHXIUk OHk, ErOXE CX BklUIE [CAORO] (20) HIIC^0/k,A (21) CXnOB'b^d, HAOR'bKk CklH AXKdREHk (22) H 3AOKX3llEHk, A3klK0At AH3dA H OIIAUlk (23) Oy^dp'bA, 0KO OyCAklUJd BklRUJdd, dBÎE nOCAd (24) CBOA CH E.&.HHOAlklCAXHHKkl, TBpX^O CTp'blpH rpafi, H RpdTd 3AKAIOHHTH H HHKdKO (25) WTnSCTOy IIC-yo^d (26) no/^dTH, aiucaa hah hh3 CT-bnx rioRp'bipii hah oy^dRoy ct Iihx lipOKOndBk BXCE pO^HO lip'L^dTH, AtOBOH/WllHÎEAI B'bCA CA, ^pOyrklH IdBH CA TEAHMEpk 3dTR0pHRklH (27) ^pERH'brO HH^HpH^d (28) CX XEHOX H MA/^kl (29), (1) S. npoTHRk, (2) S. AHuiiHU. (3) S. h AAMiHk. (4) In ms. după pa^ehhx urmează greş. A* h*. (5) S. H-fcKUHAt. (6) S. mko n«3HAHk. (7) S. adaoge după crohai un ir«. (8) S. TRfixA«HHfiHOAi4y. (9) S. 3AoAtuuiA-k\'* h th. (10) S. h3r«a«. (11) S. lipseşte. (12) S. lipseşte (13) S. cunipuA. (14) S. cm*. (15) S. oEA«EU3AAUif. (16) Adaos după 8. (17) S. ERck noA cn«A««*. (18) S. tamaha; cf. neo-bulg. rapBaH. (19) 8. mpxiiH>huia wt mpxhocth, (20) Adaos după S. (21) 8. HH3X*A'fc. (22) 8. aakara, (23) 8. wnAUitA. (24) 8. fiocaaek. (25) 8. hhkakojki. (26) S. wm«ycr«y (pare a fi scris u>rn«ycrioy) HCX‘°A. (27) Cuvintele teahaupe satbophkuh lipsesc in 8. (28) 8. hmaiph^a. (29) 8. ikehoa m maaU www.digibuc.ro 164 x. feodbAN H5KE A® CklTOCTH (1) BAdrkl^ WT NEro HdCWTHBklH CA, MKO/K6 (2) Hp^T CKd.3* TE4EHIE (3) CAOBd, P 3AdTQ roNHTEAIOţ A\A>MHTEAIO lip'llAP^klH, AX-KdttCTB& CttUAETENIE, A3klKk Xv'E (4) WTEp%3AEUIH B£3r4dCN0A\0y, d rAdrOAH-BOiVA0\f 3dTklKdEUlli (5) OV[CTA} OyCTdBkl H 3dKONkl_(6) n©|l|ipdElllU H. Ofldlllk pomi iii un GDt csro BOEBOA'b b%(7) CTpdjf naha* rjahki^ (tajku,^ bx3AW?t )fddtU& ■* NEHdAOBddUIE, BIENIEiU (8) TAJKKOrAdCNWAl np%Ck| Oyid.SB'bdJllE (Q) H K’A EOroy AlOAHTBkJ Hp rdXIikJNkl j(lQ) ^OAfUi^. EXCnOyiţlddUIE. (1 \)„ Cr>0 OyBO A°BOANOf A n^A4™ M'Oyj ^,dHII)A<»AI4JHAl!(20) TorAd oyrpo/w BEAHKOivioy u,dpio coyAiHAmioy, IJIeaphţi Bp h, Bdpşdpk u.Ap’t 3AOCTpd%A«ipd H K* CEBE (21) RpH3B4Nd TEOpfJTk pWROfrXţ. ()n îk> pdA®CTHA lip'fEAI, UrApHU,Av )C% MAAkl (22} OCTAKI) H Ep’A.ÎHAHt ?T|4E (23) pWPdAUi, lip li Al CTd H3AEtIj (24) BfpCBklAlk iip'fc[A'fe]4WA\/ WT 3,Akl)f H.3B'fc>KE (25^ ftlTEH ®y-rp'ACKkiy. II bx. u,dpcKkiH (26) BE3NO HA jBOEBOA* M riOKCjfr CnOAOBA'liE rk (34) AOCTpHHdrO, H R» AlliCTO EA’AHk H AIA’Ali 3ACAUA C/&(3'4}- THUJHHd, W A| TH" yoc m Hl BAarocTH tboe^ (33)$. CdAtoAp%^Hţ. Gîd pyi;q ^bwuia ca r* a}i- T'kx1' nocA'bANH^ (34). Nx h ei|ie cxipoy (35) bx A0BP<>HUPN,^vt^ (<36) HHHEB'fe «ETpx (37) HCIIH C'AAipXTH (3)i II IIO WEAtk IlAKkl /k,pO\*rk)H AAE^dH^pK H'bh'TO, IlOpEKAOAtk KOpN’t, OyCTH'b CM TXKAtO AIE/^0A\K BAâCTHklAV 0,V\d3dBk H HCHE3E np^VK^E BpiiAtENE. 11% HA fi%T HAKhl CAOBO HACTABAEHO BA/^H H CXIIHCdHlIO tAOBCB frA CKONMAET CA (4). Ji,A MKO CHAHOE CBOE HETpX (5) BEAHKO/^OyUlHklH no AIAAO (6) OBMRHKk, B'A U,ApCTBOV'%1 |IH/\\ rpa^-fa, BX BCfay C^HNk HA ^ECATH^ AVbcAli,Ey H BXCfeykA(7) B'A OyCT'by B'fauiE BX CAHOy C*qiÎHAlk. II HTO ftAXrO H AtNOrO CAOBA? JEikl* BAETk TOittOV -BEAHKklH CdAIO,A,pXÎKEU,k MHAOCTHB'faHIUIH H WT ICBOH^ H HA lip'tiA-TIE (j8) nOCHAAETk EPO CX CBOHAt BEAHKklM «OfttHCOAt BX EVKE CXKpklBIUEE CA tobo u,apcTBO *h bx A'b'rhy np’bcbKtiJEE (9) cte^aha m uaeJSahapa iţapEAiA, KX «BklCOT-t P.X3K0IA,'b (10) Ero WT HH30CTH H YpaHHTEA'b ErO TBOpHTk U,dpi CTBÎH3 CBOEiV\S. H CKOHH OyBO nETp® BOEBO/^A, MKO SK'bpk? WT( TOHOT (11) H MKO WT? ctTEH ppEAk/ H ^OBpOBO^HUH nOCTHSAET HCTpX, H BX BpAHAţ 3dr rOpCT'bAlk! (12) GklBk ABÎ'E BXCE MHW'/KkCTBO AIOA/^ABCHU^ «AACTEAk, ldKO-113-B'faCTHO OyE-b/^-buiA, npOAi’AlUA CA (13) EAHKO BX jA.BOp'b H EAHKO CB'1;TA0CTI% pW^A CIAAIIIE tH EAHKO BX ildpOWHTklH\~, nîSCTA OKAAHHATO KOpN'li WCTABHUIA HA1K0 KpilAAÎTH BpAHAA 1A,0CTHrWUJA(14) H pdCnpOCTpXTd Aid nO/k,E At AATk i^AAHAtA U,dp'b iCBOErO (15) H IIA^IUE 0^,pX3H%TI H)£ npOCTkINA (16) BXCnp'l'AUJA. il /H-j JKE CHy HApOHHT’tmilliy, np-b^pEHEHKIH (17) AVHyOţfAk H tOTpoyiUANOyAk BEAHKklH AOPO^ETk WCTABAXUIE (18) BX 'rRpX1A,ONkipN'bAt (19) HOBliAI ^pA^'li CTp'brOAIH (20)j He AtNWrO w;e lio Cp-fa/k/b U KOpirll ll'llKklHAlH Oy^BALpEH GklBk (21) H flETpOy BOEBO/k,!» WTBEjAjENk, H GkICT CAN-fa/k, OpAwKi'lO H GpAIIIHO AtEMIO, B A'faTO „3Al,Q, (22), M'bCAU.A ^EBO IIaKM EllfA['b DETpX BOEBO/k,A /k,EHk CBOGO^EHk, nAKkl CKlrIITp0^pX>KAIliE BX llpXBOE /k,OCTHJKE HkCTH <ţV,OCTOAHIE) TpETOE TOryk,d. TKEH'bllJt £& (23) AliTO; OCOBi CTBOIfA (24). Iji HHKTOHCE G'b CXlipOTHRA-bA CA. ExHH/k,E BX U,ApCKk|H ysCOyi HABCKklH rpA/ţi5(25) C® WTnpOBO/k,HBIUHVJ%HHTfACTBO H p%KAA\H BApGApCKklAUI AtdAOAl lip'b^pEHEHÎH (26) CBA3llHIJ,M * 23 *tl) ^ lipseşte. (2) Cuvintele npH HfAlK EUCT l'AAA KpliKOnK nO KKCiH 3IAIAH AlOAA'lKKI H 3dr«p- cT-kH lipsesc în S. (3) S. ca.upxtu. (4) lip. ms. A* croh'ieit ca e repetai încă odată. (5) fî-niTps koiboa*. (6) S. no Atai\by. (7^ In loo le h Bxc-kxK S. are rscaim. (8) S. nplATÎi. “(9) S. np-k-C-kKUlH CA. (10) S. SX3K0AA. (11) S. HC TOHOTK. (12) S. EpaHi\-k SOrOpcTliH. (l3) S. npÎAIUA CA. (14) S. EpdHAA nOCTHrOUIA. (15) S. CROirO Hâpli. (16) S. npoCTHHA. (17) S. npkApt'ieHHUH. (l8) S. OCTâRHUlA. (19) TRpîAOHHpinfciMk. '(20) S. CTpbl'OAUJH. (21) S. lipseşte. (22) S. *3 CAXHiMH'kAlk TfMIHlH H Mfi, (23) S. lipseşte. (24) S. ocoRCTRoy*. (25) S. rp«A coyMORCRMH. (26) S. np-k^pminHUH. www.digibuc.ro 166 I, BOGDAN OyVYtHAEH'fc HCKAdUJA CA H AHU,d Hy U^dUIA ţt BEAHKOMOy U,dpK> WTHECWUUA/ /lEpCKdr» VKE KHASd ^ApOBkl BZ3,4,dBdETk ÂANOrOpODATNHAIH (l)s Ht IIO AlHWJvfc HÎE H .BZ3AK>BAEH;KA CEO* (2) U,dpHlV& EAHHX (3) H BXHC/^EA'llllllklA CBOA H BAdlÎ0pw)k,HklA ^TH HAIdUUd H CTEt^dHd (4) WT ‘IHHEBA BZ /CEbI npilK/Vl;*IE. II CIA Oy*BO nOAOyHHUIA TdKOBklHM WEpdBOAJ KOHEU,k. HdAAkl (5) JKt I.IKOVKE UkICT BZ3AI0JKH0 CZnHCdUJA CA CAOBOAt BZ KpdTU/tl H H.SE'feCTirli, IdKOKE (VAH CA AUlHTk, aItWAÎ (6) HOCA HHCAO- TklCAI|Jd A'tlTk CE/k.MOCOyTOyBHA II npOi CTHY FIATk nATOpO H IIATOpO HAT, npOA^THArO AVfeCAU,d. ToCnO^HN >KE I1E-TpZ BOEBO/^A BAH'b/VAII1 H flHTIH H IIHI|JdA4H ^OEpOHACTAA CpZ,A,klH nplBklBdA H CTpOJR, iiocth/KE oycTpaAiH ka (9) earpacKAA 3E/vma BOAOTOKOMk ’ wAToyacKkidik n' «HNCGKkţTKO ca COBOA BE/k,klH KpllJKklA HHHOHdHAAHHKkl H YBdAOCAOBHMdrO H rpa^APO dpA'faACKArO BOEBO,A^v MdHAdTd 3d EAdCH pXKdAtd E/VAk IU BEAHKOAtS dtvuip'b COy'Al’HAUHOy WTCAdBhl Tll no dpA'feACKOH 3EA4AH \pdBpiH ypdBpOyA H 3AdTd AYHWJKkCTE© CKpOBHLpCTBOyA H Ba «CBOd OCTpOBpZy'BR IIAdHHHH np'bJ AET'tîBk ^AaronOAEAt BZ3BpdTHB CA. (10) CrlA oyno nOAOy'HHIUA TdKOBkl/Yt [oBpd30/Vlk] (11) KOHELţk. 4Iu îKE ndKkl, ^d BasBpdTHAt ca. H noezNEr^A oyBo E/Woy cia Baci ciko BEAEoyMEHk no» pA^UIOy, IţpZKBH npHAE2KddUIE Hd3H,4,AA H. BZ CTpdCA BOroBH pdBOTAA H ,4,0/UdUJNAA nplAtA,d,pl HdKA30yA, BZ sllAENk BZnd^E NE^Ark, 'MAOB'feKk CklH, Ba HEA42KE H KOHElţk A'ilTId, MpZTZBHdrO ECTkCTBd TBpZ^OnpZCNdrO, ,A,pOy-t Tdro Hpod, BZ COyHdBl, B aItW ^311,4,, f CEn., Toro nOCTHHCE J H BZ Iţdp-* CKJKA OBHTlAk H A\OAEBHHU,A nOBpdTCKAA HECTNI TOrO CKATAUJAJI H cz czbItoai EnncKona *r BZCEro CHrrAHTA bz bucota u,dpCTBd u - ha nplCTOAk WTU,d Ero ÎAIdUJd (12), HAObIkZ MArK0CpZ,4,k H Kpzno^oyuiEHk) HH BZ HkCOAt JABH CA WTU,Oy nO/^OBEHky HH CklHZ410 HdKd3dHII0 dklBk, HA BZCl CZ/VAATH H nOKOAlBd, BAdrOCTOdHlE TAdrOAA CBATklA B02KÎA U,pZKBE H 3d-> IIUIHkl U,dpCTIHj H O OAfBOrkiy HH hldAA nOBOdlBk, np'tiAAA^pd CEBE HA4EH0) BdB H yBdAA CEBE O nTHU,OBdBAEHH. H BZ CH^ OynpdîBH'bA CA COyEA4A^pZHklH, ArdplHCKd BO MA^d BZ ^HECZBlTHHKkl nplEAAAA, BZ HO!|]H AE CKBpZHNkIAt ArdplHKHH'liMk OyUJH H CpZ/k,U,E BZ/^dA, /k,0H/k,E5KE CZBpZUIENO BpdrOy >KHAHIpE jl) S. A\H«r»K«rdTNUiUtl. (2) S. CROA. (3) S. (4) S. raTaiiiA TAATOAA N CTf^AHA, AORpOpWAHUA irrpACAH. (5) Ei. haa*n (6) S. A-tT«A»k Rp-feAiA. (*7) S. lipseşte. (8) S. saahIh. Cu acest; cuvânl se isprăveşte reâacţiunea letopiseţului dela Slatina. (9) Prob. în loc de o^ctpraihrr ca. (io] Prob. în loc de rî3rpath ca. (Îl) In ms. lipseşte «rpa3«aii>. (i3j In ms. lipseşte prol). r*3r*a«u'a, clacă nu KE NWCOBkl 0V*« p'li.3dA, ^pOySÎH '/Kt nAElţJH WT^dLUA, H GMUJA ‘II0A;^E.3£MU,H 4,0 Bp*tiA4ENE. H Wf CEPO BkICT C'llAAENA HEK’bpCTBÎd. JS A'fcTO ^,3HS BkICT 3 HAU AWTdd, 13150 H- Ap'kBECd HCX^WUIA ŢA. H* fllfG® 3AE BMBMTEMEHÎEAV CAORd .(2) nOM'feNAy 0\/"GO H W AAN'fe CAffapEi HOAlOy npH HEA\ IlpHKAWHHGIiiU^ Atkl CA. Ht® >KE E'fa Hdnd/t,UIEE, CAOEO CKd/KETV. }lft 3Aoy PA4H, H BX AAKdBCTBrk ^klTpÎH CXUJHUI<\ AX/KH J1AXNH KAEBE-TdA4H H NdOyCTHUJA U,dpHll,A EAEHA ndHE A'EATCklNd EA HAIdUId, H IU4W)£ |JA4ElHfA\ CTpdUIHHAti, 40CT0HNklA\ CAX3k ; OENdrKENk G® Ekl^' np'feCTOAA, IdKO P'broyNk pAr.iv, h cx HCKoyuiEHAl» Gpd£ ica tajkkoe^niviaui h ebi^ hahcah-t HJIH 8X3A°YXW 34KHCT BO UE OTM^HT CA At£2K,a,0C0SHhIA AIOEHE, HH tiOHT. CA 9MECE EO/EJd. G3 ,3dEHCTH, SB'tpfO. AKSTklH, THTplO MAOB'llliOCXpl^HklH, C,Tpi}AO BE.3iKEA‘b3Hdd, K0I1ÎE EXC^ OCTp'bHUlEE k IIA H£ Ulp'fc3pt npdB^HBOE OHO* HA BX3p*b npdB'b. Gc'l'd Oy*GO pEHEHA EkIUIA HdAMI BX npOH3BE4ENH^ ropECT BOQ^Oţ’UlEBHdA FAdPOAATH npHHAAAAE'B Hkl f HAi nOB'tqTO GA,4,H *tV\d 13 AE O IţdpH HAIdllJH» ■‘■ţS.dl UKO BXCA, H U.dpCTBO H WldTEpE KOyilNO vKE H GpdTIA, OCTdBH H $KE-AdHÎEAIk np'liAXCTH drdp'feNCT'bH BA'blţOA^ H^H (3) AUl'k CA no EX340yy0y A'tlTdTH H dAVHp'fe «qOyAÎHAIENOy rip^CTdRk H \'pHCTd CdAIO^OTNO WTBpXAE CA H 4'ld^ BOAd BXCnp'lAT. €3 AE HdUIEH HHIflETII, HTO nOCTpd,A,d^WAU CD CA^ oj CAXNU,E, HdKO BX3AI0/KE TdKOBd EE3lIIIHÎd TpXIl'tTH, ^plICTOEk pATdTEAk H ^plHCTÎdHCKklH OE^XrdT^A A'.klBk H AAKdBklA4H np'feAXCTNHKkl Oy\Ud nA*bHEHk EbJBk fl drdp'hHCIîirfHOy* Vlp0KAAT0A40\f [AlOyJdAVEflOy (4) lldlll VKE A'ldBOAOy np-fa^ANk, ErOAE îl ^A\EMOBdHIE TpAOKddIINklH CTAAd. O'ld CXGkini^ CA BX Bp'bAlEH^Y nOClA'ii4Niviyr CAXNEMNkiy TEMENIM TklCAIţl ^3HH. H HE A4HOrO AE 110 Cp-b^'h A\AXB*b pddlpOCTpXT’b GklBUJH, H 4pXAdBd HE UITAdrddUlE CA U,dpCTBÎd, HA dBÎE CXEpd CA HApW^ BX Koyn't, EnHCKOIIKI (1) Prob. greş. in loc de KX3Ani](iHt(Mk sau RxaAujfaHlH (instr. sîri^. sa^i plur.). (2) In bas. cuvintele nx oy-Ko 3a« eukk tciehFem caorj se află greşit înainte de i A-feri ^3hs ete. (3j Poate pentru ha*. (4) In ms. AiBe^oy1, o greşeală provocată de cuvântul prececibnt. www.digibuc.ro 168 I, BOGDA& H np'feHMAIJJEH Ea CdNOy H HHNNONdHAANHKkl H CHNIMtAHT BEC, JCKIfflTpd np’fc-^d*Tk ^pa.SOCpa^OAtOy' CTE^dHO^; npOH3BpdNNOAVOy CZ BklUIE Nd EklCOTX U,dpCTBId; VVT TOrOXAE KpZBE CapdCTBOpEHd CZ HAÎdlUE/M, NpdKOAl HH AAdAd, ErO/KE IdKO BOrOAdNd CAd^KklAIH (1) Oy3p+.BIUE OHHAId H CFrfelilNHAId bBTpZ-NXBIIIE pAVKdAld, H EAd^klHAV HOKd.Sd CA AlOA/^dBCKOH 3EAVAH, H U,dpk CB'bTÂO-^OyillENk, A«Bp03pdHEN, BAdrOWBpd3ENk. MkOîKE OyBO (2) Iip'llH^E U,dpCTBO-ApaxdHi'E, WT tnpaBdro NdHpzTdNîd. noKd3d na^evk^h HEiiorp'buiHBuiE o neavk npOH3BpdBIUHAl EPO H Ezcll)f OyTKpZ^HEIlIOy NJ^E/K^dAVH AlOBOHkCTNHAHI. H ndKkr Bzci'dsv AoyHA BAaroE'kpid, h ndKM obahcta /Jap'k BAdro^dTiI, h bzch TZHNO BOEBO/pR yBdA'kX'AV, H BZCH OyCpZ/^N'k AlOBA’tyf/K, U,dp'k CTE^dNd. Ivii BO AVHAOCTHBk H AVHH^OAIOBHBk H NIU|JHA! KpZAVHTEAk. 1ItO dBIE no CHXÎ /HoA^CB'li npHAEXCAtlflAA A'tyfkl, CZBZKOynAZIUA CA CZ lipOWTCTAUlAZllJHAVH, TAÎKKOp&RljJE/ OyCTpdUIHBk pEBNOCTNklH Hd HA HCTpZrk AVEHk, IdKOJKE KONk N'tiKklH TBpZ.J.OOY'CTk AuXdA AP'^OCTIAVf U)T CTAVndHÎdt !70Kd3d H ripzBdro TEHENÎd, KdKOBd AVAV/KkCTBd TOI1AOTAV BZ npZCEjf HAVfcuiE. G3t y xe OBpdl|JdA CA OyTBpZ^H AHU,E CBOE KZ lip-liCAAENOAVti tpd/^oy COyHdECKOAIoy H dBIE JipOCTEpk BEAHKOAUVI|JHAVA CBOAv ^AdHk H AlEHE IVTpHNO-BENdTO'j /KHBdrO AVpZTZBU.dţ ripH3BdNd CZTBOpH H pAVKOA> U,dpCTBd CBOErO ndKkl HdAV ACE3AZ BZp^HdETk; H EpZ)f CBOH npOU.B’feTOEdHNklH KOyilNO HCE H KOA'feN’fe np'faA AIUIjEAV U,dp'k IţdpEM np'îiKAdN'feET, H AVHAOCTIAv BOKÎEAV BAdrO^dTHklAl EAEVVAt AVNVVA> X0]TAI>JM nOAVd3dHIE lipiEAVAETk. ©H, U,dpiO BZCfeAVH U,dpCTEOyAVH, CHU.E-Bdro ^dBUIH ŞA^UKAV, H3pAANdr« nOB'k^lONOCU)d BhJTH nOKd/KH. Gz oyso npOAVklCAOAV BOKIHAV NH3AO/KH Tp^BHIjld H 3dTBopH ypdAVH, BZ NH^^KE1 * 3 4 * 6 OpH-IIVVIIMyA» IIOAVpdHENklH dpAvtîNE COyETNklA VKpZTRkly H AVpZCKkljf HEHHCTOT H CKBpZNkiy Tp liBk nOTp'fcBAENIE CZTBOpH H BZCEAV A\pZ30CTH, H CdAVH KZ BOroy pd3l3AVHO H CB’feTOy HCTHIIHAPO KpZIjIENId BZCk^ Iip-fefBEj^E {3), WBH H \0-TAl|JE, WBH Xt U NE ^VTAlPE- H BklCT np'tiBEAHKd TpAVBd 3AOTOKOBdHNdd (4) WT KOHEU,k JvSEAVAH fi,V KONEIţk rAJCAIjJH H nO BZCAV^oy TpftBAIJJH HJKE KZ |3h]%ahteaio (5) B’kp^v Ero. &0 3^E HOCŢHiKE CZnAETEHId pklTjjpCTBd W Ţ U, ^ AVdK d p IfL HdlJ N’IjAV oy BO H AV kl., A KI.H 'f«r9 OyHEHHKk r, kl Rkl H, d3 J pi d (6) Obatoijo'iiibiuYh cz wtei^z W'i; no kqnmhnm CTdparo cte^aha BOEBo^'k, ^OBAdrO, HdHENILIOy ^0 3}k,E ^klTpoCAOBH'fe OyKpdCHTH HOB'liCTI^ O CHU,EKkiy (1) Ih ifas. grâ^. <4a‘a4kumh. (ă) In pţs. lipseşle prob, n hw»!'/ (3) In ms. np-k'Af; originalul poate să fi avut şi ii(ihkja«. (4) preş. In loc de 3ajt«-, J5)r In ms. HţAHTi(\»; cf. pasajul cţela p. 78 din Manasses. (6) Cuvintele subliniate sunt scrise îp orig. ysu roşu. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL ICI AZARIE. <169 .mjke np'fe^A6 HdC bmeuih^ h a« na« aou,eAu1hX' u,<»pcKKiY,r>c*CTdKA£HÎfi ne* BEA'bNÎEAd nETpa BOEBOAkţ CTapAŢO, lKt Ha A$ Nk»N*k np-fecTd. Ji,â IdHOHîE AdBAECT£BNklH CŢEi|>dH lip-bp.MRdA GAdrOHkCTH'b^ U,dpCTB®yA H CTp?A RaCE, AXKABKIH BpdPk HE TpZflA HA A*®5^ A©Bp®C P^TCTKO (1), ţlA BZAOIKH HENdBHCTk B2 REdAIA/KE^ CROM^» HyîKt IVI) NEP® flOHkTENWY GAdrOA^TAlH. H OyGO RdKOBdd CaBkICT CA % IIpOWXCTAnAaUJHY toy"GO înp'bAPEHENk,X’ BWA'fepkl, k'dKd NE WTAdPddllJE CA, NA 0K(©) IVT BOPd lipÎEAIIUE faE-bTk np^ABKCţiOAPbNATi'H uit A'by npHG'bsn h boeboaa. CEG'b ^ep-bTUiE ca BklUJţ H3BpAHkţ ^AE^ANAPA^ N'bKTO WT BAdCTEAk,» HAOBiiKa BOHNJI'IENk H BAdrOUIfip43ENk, Tliy >Kt H l.pOTOK^, TOPOk'Af dliiTA H ivUliCANd'. II (V9? ABTOyi CTA h'PţlA'b A'bllIECIidP© ri©A\OI|lk JiplE-UIUE H AGÎ6, OyCTpaAUlIflA CA Nd Jip'bATIE UjdpCTBO. fi NMKTO/KE B'b •CanpC'THKA'bA îCA HAdk. iiaNHAUHUA /KE NEBa3GpdHHC>) H CaBpA CA BEC NdplVA H MHNOMdHAANMKkl BZ KOyfl'b >KE EIIHCKOIlkl H H BAA- (1) Cf. aceeaş expresie la Macarie, p. l6o, (2) Cf. la Mai)., P*. 41 : 5kP4A4(T* CA4S«SAtl(. (3) In ms. 34BHCTH ou i şters anumei (4) In ms. îndreptat în iu4t#pu>m prin adaosul unui # mic între t şi p. (5) Cf. la Man., p. 130: iak« drHzu,A 3ak4A4>TpXHklH A\pd3k H AtOTti. B A'bT^ ,,3jis PEN.  np,bu3AI|JHklH BX AlOBOAlAApXlţEjf BklIIIEpEMEHklH ElIHCKOnX MAKdpiE, WTEIţk HAUI H OyMIITEAk AlOA^ABCKklH, np'fan01410KN'b’ li BO-rOOyrO^N’fe KOIIEIl,k >KHTÎI0 np'l'ATk, ErOHCE (4) BXCEHECTN*b H CBATOA-blIN-b CKA-TAHO BklCT CROHA\ll OyMEHHKkl BX CX3/^AHII0E WT NErO- AVONdCTklpk pANKkl. OyBM TOAHKAA AINOrOCB'bTAdd ^ENHIII^A 3AH^E. OyupdCM 7KE np'bCTOAk pOMAII- t, CdNId CErO II Hlfd AINWAîdHlUd, HJfACE fip-fc^dTli NklN'felUNEAloy nHCdHIlO npo-^A'4/KdTH CA CAOBA NE yOI|!EAl. II BkICT np'bEAINHKk np'bCTOAd ErO dpyi'EpEHCTBd dNdCTdC'fE, AIAA/K KpOTOKk, THJf, np^AIA^pOCTH HCIlA'ANENk, flAHE ACE CAiiipENOAt A^plEAI OyKpdllJEN, ,i,dp©At BAdrO^ATH HAtkl U,XBTH R*4 AHU.E .IIAHE ACE B*4 -Cpî/k,U,E ErO. iii HHOMkCTR'fe ACE B*t IICKbCEHkj HACE /k,OBp*b H BOrOOyTO^N’h OKpKAtAA CTd^d YpHCTOBd ^1 A*bTk, no TOAt XE«13BEAEHk BkICT HA BklCOHAHUIÎH AIHTpOnOAHTCKklH ITpdRHTH np*kJ CTOAk np'bCAdBHklH rpd/k, COyHABkl. /Il|lE npHKAd^HO ECT H O CEAI CIB'b MICO B*4CnOA\HlldTH, HACE Hd (1A»TH llpll-AEftHTk CAOBOy* nOR'bCTH fad pEHEAt OV'BO. IIpH ^EB'bT'bAt ACE A'fer'fe l^dpCTEl AAE^dH^pOBd BKCKOHH HiiKTO, ^ECIIOtL IIAtENEAt, WT H'fediU.H, U,dpEKd CklHd CEBE HAIENOBd, MAOK'iiBk pdTEA» HCKOV'CEHk (2), H CKBpdB WT B'ÂCErO A3klKA AIAACÎE KK BOpENIIO ykITpil, ypdBpH, BpOASBNH, ApK30Cp%AH R% DOCOBYE CEB'bj H fcy*1 2 3 4 CTpXAtH CA IdKO 3A0|A,kl^dTEAHkll< rfiBEpNHKk (3) N©CAI(Jk OBAdKk TEAINklH, IlA’Altk rpd^d 3AOAI*TNdrO> H BE3 R'liCTH AtOA/^OB'b nOCTHrk H BKNATpK 3EAIAH BkICT H KK CKpdACENflO TOTOBA CA, BAd^klMECTBO \*©TA BXCykll|ldTH. H t/WAVTH CA AAEjŞdNApK CAklUldBk CE. HbTE ACE ©yKpOTH BOHCKd, noCAd CXIIOCTATOAV 'CXfipo-THBk CTATII, ElţIE ACE NE oy 3EAMA CXM'fer CA, BH/^A Bpdrkl tlp’b^Bdp'bAipE Ero^ O CEAI Oyia3Rrb£T CA CpS^lţEAI H BZQpXACIl CA Kp'bnu.'b H HACE CK HlIAIk, H3kl^WlllA ACE NA BpdNk B'A OIIA'AHENIIO, H BkICT pdTk Oy BEpBfd, HpH p'feu.'b ACEACIH, E*byAv ACE N'feu.l'H NdRiiTOyjkl|JE BOEBO^'b WT npKROBOplţH H npZB*bE IIOrAE^dUIA Hd B'brCTBO, llpWHÎtf ACE BKCI1ATHI1IA CA HNk HN^E H pd3C*lidNH BkIUIA, A BOEBO/^d CdAt C*A AtdAllAtll WCTd BpdTH CA. II pd30yAl*b AXCTk, RX-CTENA «W TOpE» (4), pEHE^a^OBp'bE Atll Bll ACHTH CX SR*bpAIH, NEACEAH CK AUKACIf (1) Cr. la Man., p. 209 (desprfe biserica Sf. Gheorge zidită de donstantin' Mdnorriăh): h ai)ii kto paaoyvH’brM ](OipiT* niAHKO,\oyuiHi iro, Xosp«cx3A*>!«niiKoy h noE'kAOHOClţoy rjwprloyi (2) Cf. HCKoycfHx r* RpdHf\-& la Man., p. 220. (3) Cf. la Man., p. 173: Rfcap sw a*\h* «ku c-k-Ripx__________h mko ki'iiphhk .., h hko aAOA’kixo- »i|iIh 3*iidAHHKx. Cuvântul ci-RipHiiKk (crivăţ) y format de Azarie după r«r«phhkx şi 3poe npOOyrOTOB CA» NAj BpANki. V^EOIOT 2KE lip-fefiM rpAA XOyMdBkţ, EX NEAIHTE WBp-bTk BOrjATCTEA ^Nvyrd, BOHNUIM m 'pAaA’faAH, H BUUJH'liA ‘IACT 3EAAAH flOKOpH «A EA\6a (IlpHAO'AÎHH >H6 H/T’bY'fţB'fa AX/KHHAAH li A)HWrCAACKdT£AHklAlU C^OBEChl^ I1AKKI KX JBOIICTBO HA AAE^AHAPA BXCIM* Om K4 y,Aph „ W UapHUA^ flp'bCT4H*bAI JlApHAipEi OA,k EXCh’^A (?) C'llTOy-AVipEj fllflE EAATAA, no IWBOy, WT pXHkl r'OCIlOAN'b Hp'iA)fO/JA, 3A4 /Kfe AH HE V£h TpxmiAţ ? rpcnoA^ ib&cus rpciiPAi» bx.satb; uko PocnoAfBHw hbboaithca, fcvmo H bwct‘S (I rWKo iipb/^AP* «c-rpopyAtN-b ejo/mmcau ooAE3H*bpuitf/ itx u,ApoTv Boy^ipHA' rpAA'b cirbiuHp joyTBpxA1 2 3* ahu,e. JIp'bABApHB Xto aeciiotb nocAA »A AApAIH l)AHE 5KE OBAIţldHAtH KN$$H~ H BQHHkt JţApEBfel HAOyCTH/ OCA'b-nAEHH EO EklIUA AlX3A©;Xp ţi £KirnTpOApX}KdHÎE VVTl U,dprbl ţAECIIOTOy* nOCAA CtX) H/KE H np'faHAtEHOBA CA IWAHka fc 6l'AA fr'E A9^THrk AAE^ANAP» M1dpCTBOyr*l4JHA\ fpdAA M BX THUIHN'b AjVbCTO pKpXfţk H rppECTk BHA'b, VVTCAAli HO F.KICT AdAE4E E® 3ATO‘l£UÎE.i, W B'liA4; Bîţt rpAA't HBlVHÎHCT'faAtkţ Iip b.3 MOp'bi TorAA* Bh.tC[T flAAMf CAX3 H OTEHAHÎE HE MAA4 o pa3a%hehh rocnptf>A*ţ H 4AA H vAP®yrWBk. H B-k xoy haa eha^th liAiA*l|IAA^ BklH/ft Boroy* AWAA^CA>,^HE rip-b3p'bTH ErOţ AcţyH®NU,A. 3&E bMII XAOEO 0 PEA\b AA noiKAenrki pxu.'bMk oyiiţţ AWHocAkiujdxtAErtj caobo h o/ Aeciic,t'*1'' 4,A 0KO ripA^IH tfXBpXUlEHOfc (OBAAAdNIE) H3 NAMAAA KpOTOKk, CEBE IdEA’bA ll HEnpABA^ ÎIEHAEHA^ no M^A't >KE CXKpXRENklH »Ak H BAOAIOTklH, ETQ/Kfi EX CpXAUH HrM'blUE, ()AHAT OBkQBHf'HpqH BX HEIIpABA^X OyKAOHH CA, !\\ Aanh T^'/KKklA A IO A» ^lACHAOyAj H O, HHI|1H^ HE JJPEOA'b, {i npABOCAABIA ^pHCTIAN-CţiAA lip-bAAHIA NEHABHAA; EEA'blUE CX COEOAi HN^B'bpNkiy CXK'bTHHKkl, iioro-i A\pXCKkiy AWTOpH, ^XAVNvApXC|TBpyA BO HA'k H CAAIk, A\^AEBNHIi,H Uit M MO-> HACTkipÎE HE AK5BAA- OpEBpXNKI^k KE WT CHNrKAHTa WTKpkl CHM CaB'kTK, h rip-boyxkiTpHiuA Aecn®Ta chu,e< Kis ©yBO HAOB'tiBZ N’lilîTO WT BOA'kpti TOftlUlAf HAXENEAl, A®Bp03pAMENkşJ XPd* Btpk^ Kp'bn^op^Biv', TEpaA®npacrk (2), Apz3ocpz,V Ta oyi;o npH3BdNk bwct W'B KEAHKKl^ BWA'iipk H llpaR'liE Ca£Rjfk3dRUlE Er H BE3i B'i.CTH NAridAWUlA HA Oyi'pH llî HA rip«MH)C -HJKE WT A3klKk HNOB'fepNkiy H IIOpA3klllf/A «X H (nOB'li.A.HIIIAŞ 1) HM) norrU îG'kcTHHKk a b^a1^ f,e iH3a,brk. hkcaa/ +ofA*t Brb j,3ob, ARroycTd M'fcc^lţd. ţ ă fJKE 119 iCH^î Ba3ABH>KEHk BkICT jr*rfi,& T9AU11A U,ApEA\ WT T!$ CAUţlHX ROHNk, H/KE (H,. lip'LlIAlEHOBANk BkICT CTE^ANk, H jdBÎE oytTpaAXHUIA CA pEB* HOer'lSfSlj fJdKO -CTp'IiAKI WXAaHHIHkl, HA nhAvlipEHIE HA A^nOTd nEpEI|l%lţlk On ace cia idKo oyCAkiuidt eacrpAce ca cpxA1^^"; m noAKHPk ne UtdAk «SkATtt £1)9’ Ij 3ATBOpH CEBfr Ba TBpaA9HklpN'L PpAA'k CoyHABK) H H/KE Ca NHrti WCTAB) IUTHAUI AWTOpit H WT XPHCT(ANH AaCTUR âdTBOpHxvî (jTE^ANkî ,/KE 9BCTAUIAa rpAAA ca ROHCKdAdH. Toi'AA MCHAXOAHBI11E np-fe^pEHENBIH A®yMHTp AL11K®} EE^'lilUB ca CQB9& AINOÎKkCTKO BWHHk ^aopAv/KENkiy, AU&SK'IH HCHKdpÎE,M /JBBJX®T^ BAdCTH lip'liATÎE. ilXpHCTIAHWAl CKE WT BaC«A®y BEHAAk B't/fJ^BAHE '/K6 BOTA HA RO/HOlpk npHBBAIilA p WCTABAaiUE rpAA* H Kp'fenil.'U OnAaiAAX» fţA, H3UAOU1A CKE lipOTHBA» H T-bAXk, H BkICT ^pAŢ Oy AXOCT'b BEpHtiKAHWM, NA CEpfT’k. lloB'lil /k'AEHH vJKE BkllllA BpASM H flOC'feHEHH, H iîpXBIA NANOEHA CaTBOpHUJA H9A'k> T'bmk H> 3EAXAA npHKpklBk WBAaLHAAvi CA TpoyillAAAk HACTAAHA eyBIENklX (4), KONEHN'b H CAAA9T9 A^V^HTpAUJKd «y^BAI^ENB BklClj H HVKfc iCa NHA1 IAAHWSH /KHBkl H CBA3AHM WTCAAHH BklIUA A® /l,Apl9*ipH/W TpAAAj Ha CAAXOAP^>Kll,EAt CÎ5AÎHAXEHWAH H TAAXOi AUAdHTpib |AWT*A HCllHKhl HAIUAl CaAipaTH fB)y npWHl'M /KE Ba pABOTXk WCX/KAEHH BklIUA. -------- -----—----P~ T—* (1) Cf. aceeaş expresie la» Macarie, p. 156. (2) Greşit, in loo de TBpsAonpxcb. (3) In ms. greş. kwbl. (4) Gf. la Man>, p. 87: h noA-fe ta.mo c.t.i|iaa cxTKOiţHBx T"bA«c>j H<)crAA^A» (5) Cf. la Man., p. 101: hchk cxAtpaTNxx mjuj*. www.digibuc.ro m L BOGDAlf i;f ■ .tS H(mţioy*A 0 ceau toauua XKi-nTpo^px^ANf^ wt iidp'b npi'ATH, nac BX’rxipE CAxrd 30r, NOEM. AVfcCAIţAi IldICkl ACE KX IIOB'faCTH IA ACE* O pAE^ANAp't Aă BX3BpdTHAl CA. CDt CErO IdKO OyCAklUld BEAHKklH CdMOApXACElţhr. IlEpCKklH HACE BX AtOAAOB'fo KpdMOAH, MATEACE H HECTpOENIE, TOP^d «XCnOAffaNAv H O dAEjţdNAP'fa H/KE BX 3dTOHENH, H dBÎE lipH3EdHd KX CEEE CXTBOpH ErO. Kx HE/VtOy ACE KpOTHdHIHHM H MHAOCpXAkNkIAl OKOM BX3p'li, «W1 2 3 4 EOEBOA®», pEHE, «OyK'kA'fey TA BEC npdBAkl OBAXrOyEMd ;■ HklH-b ACE- TH BXpCKHdCK CIClTflTpoApXACdNVE MkCTH BX lipXBOE Aoc^ TOdHlE(B); BAC AH ACE npdBAOC^A^; K® NHIţlHy ACE MHAOCTHBk»ţ TorAd OyBO WTI BXCfay BACE BX Kf5KE H PACT* BEAM A BdropCT'fcH H flA^HH 3EAÎAA hy; nKNkl)f H BXCEt AlPrxqJHJf ^AAHilk IIAvi N6 BX.3AA0/KE (3), TdA\0 nOCTHÎKE I10CA4 U,dpk COyAlH-AAENk H ^HBOTd RXf AEVVE’h rpd,A,A AHUIENk BklCT H HtfîE CX NHMkj CXB'bTMHKkT llkCT VKE AOCTOHNCTBd dAE'ŞdNlA,pOy ^OCfl^ H BXNH^Ef NHKTO/KE EXBl.pAN'bAUp Al ETO H B'LHIl,EAMt IIABkl O^A CA H B(Vd^,klKd BTOpOE 1I0KA3A CA, (PCPBAEN& BO BklCT ApX/KABkl B A^Td H E AA'felCAUlk, B A^TP *i3or| AIA p T I A iAVbCAUd. IldtfBI BH^-ll dAE^dN,d,pX EOEBO^d ,t,Ellk CBPBP/k,EN (4)} NdKkl BklCT CdMPApXWEU,k 3EAţAH AlOA^ABCT'feH, ndKkl BXCid APyMA BAdE’O/^dTH npABOCiţdBId. H MCM£36 TAABN'J} AklA\AI(JÎ4 BAOB-fapiE, WTŞ'btfCg OyBO iBkIAAd *V\pXCKkiy AOTOpk NOAipA-) H npOU,XBTE BECNA4 H/KE EXCliBOA» TBdpH pd^PCTH fiHHPBNX, U,pXKBAAl3 BAdTOCTOANi'A TAdrOA^k, H BX (AVfeCTQ BAXNk BXCAMA CA THU1HNKE HACTH EXnAAANAMI BX NE^^rkl pd3AHHNklA H TA/KKkIA. *1 b 4 xu, t doîKHH np^Mp A*U!(AAuji cAdAK°AT'lX‘1H,HX- www.digibuc.ro 1. bcJgdAW Mxe H 3 BZN'bllJNkiy IţApCTBVay /ttdAd AKiGOCAkJIlJATEAEiR CAOKO fi,A CBA0 aceW(l)yB* A-feTo^soA bxcta reahi.kih u,apk iiEpcitkin jCoy-A'i'HAtemi h Ba3-^KHTKI ca COfcOA* AtNWJKkCTBd TZAAk AW^H H Oţ'CTpXAtH CA Ka np'feA'Pi'w' 3EAIAH AAAMANÎHCT'feH H TTAAIO KONElţk /KHTÎA npÎATb, Al rb CA LI, A K5AÎA*', H/K£ ii U,ApCtJ BORA AÂB/ AiiT/^-H OCTABAa LţApCTB© V3BOP CkINOy CBOEAtOy CEAH/MOy. Ea METBpaTOE >KE a4’,TO BTOparO IţApCTBA AAE^AN/k,pORi BailA^E Ba âiiAHklH Ur KOHE'lNklH NE/yKPk H npOpA30y/Wb CadtpZTk,9 flpH3BA CBAI|IEHHOHAlIAAHHKkl h tspEAv >h Bacb \2) H>KEt Bar caNOyi caujjhxv * nooyHCHAtH AuiuTkJAui goke^ CTBHkIAtH pdCTBOpHBk, H CKKflTpA fip^ACT CdAUJ.S.paîkECI’BA CklHOy CBOEAAOy? GUr^ANOy; H C»pE> HiHKk CklH (8) BZ3AWEN BANALI |IAA (lAHE NACTOAIJIAA, H Ba AtisCTC^ .3AAT3TKAHÎA nOp^klpH BAdC'LHklA H HEpHTMkCKkJA Nd CA ripiEA\k, H< Ba (4) GHCEpNklAf M KAAtEHHHkCTHMA B'lHlţA rAABOflOţTpHVKfNlE OBAOEH3A HfR4* Tit, H3KE H np’bHAtEHOBAHk EklCP ATrEACKklAt iMHNOAt nd^OAVIE. H*. OEdHE MAA© IIO'AvHBk/ OyCriE CXNOm HEBaCTAAtlJJIIIAt H OEIJJÎHAţk HHÎE OT CaAtpaTH. H KA-AtEHk [IpHEpilB TOAHKAPO AtAVKA/ HH yS^K^kllJd AtHAOyE'P NH AOyHUIA ipE^pH'P, Ba KOyn'fc JKr Bac-fey tioAAraET (6), e A'lito „3©sr5 Atap< ArfeCAiţd». Br^f 7KE npi'EAt BCtr^ANk yOpAI'BH rOCHO^CTBA n EIJJE ntAAA Ckin; npABH-1 TEAHHU.A E'l’r ^ApCTRÎI^ A1ATR Er© p©|idH,4,A H OyCTpOHTEAlE BklUJA rABplHAk CACtBOnOAMKNHKk p ^HMHTpÎE EIIApyk/ H U,dpHU,A npHCTABNHU,d NA^f B'AC^H. Eli B0 AlAL/KEOyMNA, BEAVUiO^SlIIHA (6)^ l^'bAO/WAi^pÎE/H OyKpdllIENd, O^OyiUERAEli B© G'fc pAH, HAArCr^dT/Hfl CA^OKkld Ba CEBE ‘ypANA (7). HfiO BEAHKO^ApOBHTAA CIA ti,apHg,A T'AAtdAUf IlOHkTE BAAPO/ytiANAdH' HHCE n©,Aj COBOA KHAS'fe, B ^ApAUl AUlWrOEOrdTHIIAUl n ^OCTOMkCTNHiVUI OyT+,UIAA H no BaCA^Oy <9‘IM OE30pN'G 3AATONECKAANO H BEipA^NO NAT OyT'felUENlE NE/k,*riCiW BWpHAlkIAt T*HA HCTA-HAA BAdrOTBOpENAtH HEA\Wlp(EkJcrt«R XPdHA% (8) Cf. la Man., p. 126 (despm XiJ)efişr pţ-edecosprul lui, Mavrichie): Heui rsahkoa«p«bhim>& HapHn* aviţrs tza)aa\h no'ikTi KAAr«A’kAHA\s, no^z, «Riţ^cTf* xt tfp cauiiThaik fs>iA dCPpHH kaai-otro- H S*30^Rţ wT^pzas iiAAŢo HirK*Afiot H<> oyr-kmuirt a^s HiA^rpiyi* esipiiaikihiuk ii rp«p«A‘UA''UHA» AIOTO.Z H MHOrOROA'kSHZIIOS CTApOCTHS JfpAAI'U RZ3ARHHU AtH«l"U H HHip«KpZAIHAHl|JA^ www.digibuc.ro LfiTdpisETut, Lfit aăaSîE. 111 JKHTIE H BX IIOyCTklNH AlHWPOCTpd,4,dANOE HAtAlţlHAt np'llGklBdN'iE, HACTklAUl nOCfel|jENA\H npO^Ad'AîAddlUE HAlk CpX^l^d. H no EXCAi^Oy CBAlJjENNklA JfpdAIH BXCfipi'AllJA NdTIOENklA, 3AdTOTO‘INd p'l'.Kd BO B'fe, CpEBpOCTpOyA, H NHI|JIH ijd-flOHIUA CA H nOl 2 3 4 5ip*nOIUA ,4,0 CklTOCTk (1). Nk S-fciVW HE,4,Al>KNd B'fe NAXTi'Ai H EXCEPTA BX AlAKKkiy nOCTEd'fa^' OyilOKOAt CH T'I'.AO (2)'. Ex KOyn'fe JKE CkINX H AtdTH OBdd^dCTd ,4,Bd A'faTd H ,4,EEAT AVliCAIl,k. H ,4,ENk ,4,NE npHTAJKdd}fAl EH NE,4,A1SH H BpENlE T'fedECNdPO ECTkCTBd npOlllddyAi flpIATH. II WT^dCT AAXJKNOE 3AHA\OEAEklUOH (8), CH p4lH np'feCTdBH CA, B A'faTO A30fl, AVfeCAIţd^ NOEAV., H HECTN'fa CKAlTdNd (4) BX AtOAEGNHIţAt IIM.'E WT NH^ CX3,4,dNAiA CAdTHNd, no CHy JKE OCTd CdAtOApXJKkCTBO BOP,4,dNOy H POCnO,4,CTBOBd CdAt, H B'fe lONOUIA ^OBpopdCTEHk H NE ,4,0 EA»CHU,A» CA HAI A; npdB0,4,©yiUEN£ 113 Nd-HAAd f.fe, EX KNHPdy BXCIlHTdNk H NE JfpdNA EX CEE'fe 3A0BA1, NAI AtHAOCTHBk H KpOTOKk, BX RC£A\ nO^pdJKdTEdk B'fe NpdBOAV no WT£U,k NdKd3dNH, HOh’d-30yA H ^OBAECTk, YpdBpOCpX^, BO B-fa, KOniEAt flOTp'liCdTH NdOyHENk H AAlKk TArdHTH BX TATHBdy CTp'hddAt BXliOy LU £ N d A\. IIoCA'fejK,4,E JKE npHA'feriHIllA CA EAIOy AAlKdEklH N’llLI.iH HAOE'fell.H Hdp01A,'bH, HJKE 3ARIAV OBp'feTdTEAlE ndHE JKE ^,,liAdTEAIE, CTpXAtHH Nd 3A0BA1 (5) H CXNt>/k,dA>l|IE CpX^lţd ErO BAd3NkAUI, I3K0JKE AP'tEECd Cdd^Kd HpXBIEAt, /k,ON/k,EJKE CXTEOpHIUA ErO H WTpHHAl WT CEHE BXCH npXBOCXB'tlTNHKkl, H npHGAHJKH KX CEE'fe lOHklA H EOyA H PAOyAVOTBOptţA, H BX/l,dCT OyiUH CXE'tlTOAt HJf, UIKOJKE ApEBAE pOyBOdAVk, CklHk COAOAlWNOEk, H CX HHA1H nO30pCTE0yA H HTpdA H KOHCKOAV OypblCTdNlEAl CEBE OynpdJKN'feA H BXC'fe H3^dBdA HAffemWAl AVNWJKCTBd CXHrpXU,EA4 H CAVfeyOTEOpil,EA4, pkl3kl JKE 3AdT0TKdNld H AlAKklA W^EJK^A PAOyAUI,EAV pd3,4,dBdA. Ho MdA'fe JKE lipHCBOH CEE'll HAOB'tiKkl HNOB'fepNHKkl H HN0A3klHNHKkl, A'feykl CXB-tlTNHKkl, H CX NHA\H B'fe H CXnp'bGkIBdA, H BXCA CKpOEHIJId LţdpCKd Ci npOCTd pElpH 34^ HCTXipEEddllIE CA AVpXCKklAt H PNAICNkIAl A'feyWAt, /k,OBpO-OyHHTEANHA CAOEECkJ dpyi'EpEWAV NE BXNAT H EAdrOCXA\klCAAipHy CXR'tlTNHKk NH Nd AHIţE yOTA EH^TH. OAkIUIdB JKE O CEAI BEAHKklH U,dpk IlEpCiJkJH CEA HAI, AlNWr3HpdA H OByO^-b CAl^Oy H OEAi,A,0y, npH KpdHI|lH 3EAVAH A’b^WAV CXCKklTdAl CA, np'fcor.kl^'b JKE AIAl^piAl H Ndpw/k,. (1) In ms. pare corectat din cbitscth. (2) Qf. la Man., p.^09 (despre Constantin Monomah): sk(\« h^'^h:ehx nArrî*. E-kui< n(iscrn«s.,. H «V'RW np'kGhIRAAIllf RfCK BX MAK"KSIH)(S necTert’kp, OlfnOKdA CKOH HiAAKH’kH Hhîh hb sacr*, r.xcbA» xt :uuiiiu «Kp-k^BTiAk h B7.ck,\\ A'kdA'TtAti. Analele A. R — Tom. XXXI.—Memoriile Secţ. Ialorice, lg www.digibuc.ro 1. Bogdan lW OlfGO ^OCII-liKX lip'li/l,AECICEI|IEE IIOKd3dTII CAOBOAt ‘ip^NOCTH TdpBdNd Hpi-N'bHlildrO. (1) Eli BO n4iKTO 3dTOHENk K'A pO^OC'L rpd/k,d ÎWdNHk HAIENEAI, H NE R'llAtk KTO H WT KKfrO\[ H HIH CkINK -Big H CEBE I1AENHU,& pO,d,OA\ IţdpCKdd Ndpil-U,ddlHE, HAOb1>K% AtNOrOKZ3NEN, dK»Tk H rAKBOKOOyAXEH, BEAEptHHBk H R'A KNH- ray x&Aoiîk. (2) Ta oyBO tai pac ca BZcbKkiAtn oy)fkii|jpENAui ndHE îke Ata3AOnpHdOrAU< OB'tlTk Oyii'IlTk ^ddllJE pd/yi RAdCTII fipiATIIO, H KOBdpCTBOAt CEOII/Yt lip-bdaCTHIUA CA U,dpEBkl KNASH 3AdTOAIOBÎEA\ H rOCIIO/^CTEO IWdNNOy WT U.dp'fa HC^OAdTdHBIUE, KAATRdAUl îKE np'feîK^E CErO CaCBA3dBlilE, H EXpACHH CA EA\0y RklCOKOCTEIlENId BAdCTH. (8) ,S,d 0KO HCTpd ,4,OCTHrk UlECTEOyA, CAkIlildB ’/KE BOr,d,dNk TOr,4,d SR'fcpO-NpdBNdrO npHIilECTBÎd, OCTdBAZ AIACHHTEAIO np-feCTOAk (I EOAEAC CdAtO^OTNO*, WTCT^nAa h oy^dAH ca B'brdA ea Toy/K^Hjf CTpdiidy; h rocno^CTROBd cam, no caAipaTH AtdTEpn (4) Ero, a4;to ndaNO n  ArfccAu,k. Pd^ocTi* oyso sacii hîke ea CdNoy cacuniy h po,4,d np'fccidaciţJiiy npîEAtiiiE ceoEro rocno,A,HNd n paBOA-hnirl; toa\£ iiokaonhiua ca. On îke, mko npiEAi np’faCTOAk rOCIIO^CTEd, IIE'MdlllE CA O CaBpdNH 3AdTd. CD 3AdTO rONIITEAKJ, KOpENN» BaC-faKOAtOy 3A0\f, AACKdRCTROy CaiIAETENIIO, BOTS WTAIETNHHE H B'fe-. coy APoyîKE, 3aotbophe, Apoyroy oyB’mu.E n po/^oy np-bA^TEAio, Kp&BonmiţE, KdKO BpaTHIilH CA H pd3Bpdl|JdEIUH, BAaCKdEIUH CA BKNii H EXHATpX CpK/y U,d BaNHAELUII, NpdBk CklTOCTH NE HAtkl. (5), Kdd MCE no cny ? ElUCT MKO WBAdKk AtpdHENk H Ba AffcCTO A^MC/k,!) npo-AldlilA CA KpaBkl (6); H3 NdMAAd MKO AaBk KpaBk AH3dTH pklICIIAC NEIIOBHN-Nkiy BOA'hpk. E'tliue BO NpdBOAt OyBÎHI^d H KpaBkl BaAI'tiN'tidlllE MKO AiaCTd CAd/yidHIllEE (7). H WB'llAI OyBO TAdBkl WTCbKddlUE H HAVbNId liy IlOBdp'fcdlIJE H CBOd NEnpdBEAN'h lipii AOMCEHkAMI Ba3pdCTdA, HNklA ÎKE MKO WBNkl KWHCA W^kipdA, AP°V*SIH >K£ HA HETkipH pd-SCU/buA-fadlUE H WBH MCIIEkl AtpSTBkt 3drp-|iBddlllE. llTO MCE AASrOCAOBA? HdBEAE AtNOrdd H AICT’fcnilld 03A0BAENid H TOAIAENÎd HAOB-bKWAt H Kd3NH CTpdlilNklA} BaCEr^d BO KOHddlilE 3A00Bp4;T-—--------------------------- (1) Cf. la Man., p. 148: rARpAHA ipxirfcHiiiAro urr hpxhocth n«KA3«K, Figura aceasta se află şi la Macarie, p. 168. (2) Pentru x*Aork, p. 163. (8) Cf. la Man., p. 111: rxciipIath KUcoKorTfnitTH'MA raacth. (4) In ms. «pTpH. (6) Cf. două invocaţii de felul acesta la Man.: w saat« roHHTiAW,,., axkarxctkS cxiiaitihIi,... OpjUKHIO IIOAUTHHMf p. 127, W 3AAT0 llp'kAATIAlP, . . . 3A0HpARH*UH 3A«TR«p*ll H ApOyTOnpOAATIA» H peAey eyKlHU,f, *rro eh; kako rpxthuih ca h cxRpAipAiuiH p. 139—140 şi pasajul dela p. 110, unde se spune despre aur sxck Atowrrx rxsaiamiath h pa3rpai|iath, ... h kxxoaht rx cpXAIi. (6) Cf. la Man., p. 146: h nAK'Vi oeaakx aipamihx, ... rx AcfccTo xu axmîa«Rij kpxrh. 4 (7) Cf. la Man., p. 129 (despre Foca); E-fcuii kw mpak-ij «ystHi|A... wf cire kpxkh iihth mku... AkB1, H IIAXTH CXH^A^VH nOreyEA’klAt'UHX MAOR'kKX lIHTll RXAvtH'tdUii AIXCTA CAAA1AHIUM. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 179 llklA A2CTH. ,S,d dljJE r^E OBp'llTdET CA 3AdT0, HCTXI(JHT CA H K'A NEAtOy lipliNECET CA, pdfid BO B'b 3AdT0y; AHI1IH MCE II BOHNkl WT OypOyiCd HJf (1). Ifp-l;/k,dCT mce h rewpria eriHCicorid wrmo R2CEC2N,bAitoAtoy, B'li bo ii T2 aii-yOIIAtElţk H NEtlO^dTAIIBk REAAtll, II T©rO BOrdTCTRO AtNOrd CA»l|IE IIOHp2flk. H NE T2KAtO CIA» BECTOyAN'b C2TRdp4idlllE CA WT NEr©, NA» H NNOMkCTROy AMÂNAI HCTASddUIE AtNWrkIAtll B^AtH, H IICIIAKN'lidYA» CA TEAtllHU,A CBA3NIIAtll llllWKkl, II HCTZipEBddYA CA AtONdCTkipiE, II l\0XWAK^1 HAtllMCE Nd IIHI|JAC, HAI'li\'Ai BSC'kAt WTATk, II HAvliNId II ^ R2C'I; AACKAEhJH l»2 CEB'k C2lipd, H WT B2-CA^Oy npordN'byA CA Hp2NI4H Milo Atp230CT (2), >l IIAftlllE CEBE AtA^pliHllld lld'IE HNkiy U,dpiE np'b'/KAE CErO BklBIilIiy. Ot CErO OKddNNkllI npÎEAt K A ATICA» Nd CA, H npiH^E rNlîBk BOMCIH Nd NEAt. G2 oyBo NEnpdBk B'b B2 B-hp-b, noyoyAA mce WBpd3ki gomcectimikia hmce Nd CT'tiNdy H Nd IIKWNdy NAlip2TdNklA, Apoyrklll l£onPOMH'" WKH CA NpdBOAt, lipd.3NIIHNkiy H NE^EAIIkiy ^NÎII MAOK'lilCkl ^iiAdTII IIONA»,4,li, R2 BEAIIKkiy (3) MCE IIOCT MCENA» CEB't ripillipAMCE, II IIE T2HI* ONk, NA» II ApOyrkiy MCEHHT1I CA nOOyiţldA BE3 dl» OIIORdTH. Tor^d IlOCAd BEAllKklII U,apk riEpCKklII, CAklIUdBk BE3AVbCTNdd H NEIIO/k,OBNd (4) O NEAt AliEAUd, II B2 U,dpCKdd TOrO npH3Bd. IIp-b^dCT MCE TOCnO^CTRO lIpliAC^E AtdAO O NEAt TAdrOAdy IIETpoy ROEROA'li, AtACMCk WT po/^d U,dpCKdv RNOyiCk(5 AtH^NH 3dropCT-|iH BOEBO^A», CklN2 MCE AtlipHH BOEBO^'t, pA^OCTOKH^ENk, KE-CEAOOKk, 3pdlCOAt MCE IIOKd30yA KpdCIIkIAt AOCTOIINO BAdCTII, BpdTOy Cklll dAE-gdN^poy .3dropcT-l;H boeboaac, ii K2 np'bcTOAOy np*bATîio T2i|iA» ca npTimi ISE3 pdTH H BpdNH. OyE-fc/k/liB MCE ÎWdllllk BOEBO^d, upOCTIAi paMC^Er CA, ABÎE B23^BHMCE AtNOrOH AOB'tiHNA»A Bpdllk, CTp'iiAU.H, KWIlVllNHU,ll, MCEA*k30W^,EMCNIII^II, np2BNHU,H, TOyAONWCU,H, WA,liAt[oilOC]u,ll (6), l|IHTNHI^H (7). H3kl^E MCE Nd BpdNk WrNEAt ^kiydA H IIOMCErk TklHINA H lipdHAd, HMCE npH ICpdllipil rpd^kl IIEpCKklA, H AtdAO NE (10Ak 3EAtAA 3dr0pCTrlill, JfBdAA CEBE O IlOliic^'li 11 O IIAiiN'b H C2BpdNH BOraTCTB'fe. II, W rOpE, lipÎEAl ICpdEAtk fip2CTd CAd^OCTH 1 2 * 4 5 6 7 (1) Cf. mai sus, p. 92. (2) CI la Man., p. 150—151 (despre Constantin Copronim]: hctxi|jakaa\-:k ca oyzw xemih •IfIXHmkCTtH, lUOHdCTHflI (IdCKOndRdd);* CA IdKU pdBCOHHHMkCKdd CK|10RHI|ld, HCnAXH’kd\'A Hlf CA TCAlHlllţA CRA3dH'klEA» buf BEABX^UFAt pdCTA/KEH II HA ,\BOE pd3ciîllEHk, II CHIţE Oy> BIHCTXBHXA HBBpXîKE ,A,OyillE HXAÎ^EX. Tct^a Bxhhauiuia \| onpAEmn h saoobkihhîh tataph bx AioAAABCKhiy np*b- A'kA'by, U IIOVKHIMA^k HAtti TpXrWBE, HAI/KE U'BHpAAJpB CA A*BP°™> CEAA WCf liy BklIUA CXH-t/k, A\NUFrOtA,p'bBHO(«0y [orHK>] (5). H ,4, O pOAIAHk ^OCTHrOUIA IIO>KHSdXl|IE H HA'liHOyXl|JE, îKEHkl KpdCNOBHftNklA H UFTpOKOBHlţA AOE.pOKOCIX H HdnpXCHlH UFTpOU,H H U./A A\Ad/k,0WBpd3HklA EXCykll|Jddyx CA, H CTdpU,ll CX ICNOTdMHj H AldTEpA BECHA^CTEOBd^X H X’iiTH BUF CHpUFT'llEdd^X CA} H CX HpOCTd p£l|JH BXCbh'k BX3pdCTk BX HA'bHk BE^UFAIH BklBddyX CKpXBHHţ UFT •lAOB’blîk ,4,0 CKOTk AtHUF/PkCTBO BEC <^IHCAA (6). 11 B'b HAAMk H CTEHAHIE H REIIAX AIHOrO AIOA^ABH TOr^^ CD 3dklH 3A'bHUIIH, AXÎKH BHOyME, ÎUFAHIlE, CklHE ^,IABOAUFBk, AXKdBCTBOAV CBOHAI H HpdBUFAI COyEA\XAPx|KIA' lip'b/k,dCT 3EAIAA BX TIOrklB-bAJ Gx OyBO BAdrOCXAAkICAAlţJHy CXB'bTHHBk nOCAOyiildTH BUFiVbpk HE yOT'li. Fvli BO npb^pEMEHklH lUFAHHX rOAXH llpXBOCXB'bTNHK, AtX’/Kk /k,OBpOCXAIklCAEH * 2 * 4 5 6 (11 Cf. lă Man., f>. 39 l[(ldspr6 Paris): cajctjT RzKoyaiRz kpaiaiz npzcTa tzkaio, iTkz rzsaSx'S a®- cajH^iiiW haXauhz RzîKirk. (2) Cf. la.Man., p. 85: pzikax uko Akrx. |3) In ms. lipseşte rz. (4) Poale greş. în loc de ra^oa-I: Cahol, Cahul. (5) In ms. lipseşte onn» san «phibh; cf. «rnx MiioroAP'kRHsiH la Man., p. '21 şl 132. (6) Cf. la Man., p. 132 (despre prădăoiunile făcute de armatalui Irâclie îh Persia): A dycw (SpCKZIHAlZ rpAAWM «SHpAA](X CA A«Rp®TXI, ^fAA Htl Ezlllft? «rHdfl) CZHi'AZ AP'^RHSA'Sf, RZcnAI|lAA](ai CA r^plVfc KfSRp-kAlIHHlH RZ3Rpaf HHIţll, HtlSZI A®R0®K®CZIA H OT(loko'RHUA Hl ^pHIţA H d+'|i«HH IfpHnpkCHAf.., Rzc](ziipaiAtH ^ziraa^a AiAdAcki^H, h AtJTtpA ecc‘(aA<:rRORdj(A ca. Compară întreaga descriere a luptei lui Ioan Armeanul cu Turcii cu capitolul despre Iraclie la Manasses, p. 131—134. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 381 h BAdr©wr>pd3ENk czB'kTHHKk; tx oyBO a\nwjkhu,e;r tcto no li Sa a NdKd.ioy'A, KIKO IlEpCH OlirpxnOySiT BXCEAENAVA, H HpkuilTll C&Tk li yfcdAOCAORHAYH H rpX-|d,0WBpd3Nkl H HE lip'feCTdHXvTk dI|IE HE WTAIXCTATk 1101101115H'i£ ,S,px[3o]CT£A\k (1) Hy. wt aeîiHK caGEPH ceait Aoyi 2 * 4 5 6iuid, /ţd Wh kx u,api« rAda% upli- KAdN'bH, HAH riAEipn WT/ţdH H 4W>K/l,E3!EAlEU1k BkIBdH; TOypKO.U 7KS HE CXIIO/ţ-RHSdH CA KX ROpEHIIO )3. B'felUE MKOXiE BH p£!|JH A\pXTXBU,oy BEC'bjţOy- AUpH HAH ripn rAOych nO/XI|lH ^RdANkliX riiiCHII. (2) lî AilTO ^3nB, ION. AVbCAlţd, Cld ripHIiAlOHH CA. Br/^d JKE Bxdi Cld CXBkllUA CA T'feAI, TOryţd OyC/YIH^N* CA /ţpXVh'dBd ll,dp-CTBId AOBpOAIOy^ riETpOy feoERO/k/b, AlSi'/Kk BAdropOjţENk H BAdrOAWBHBk, flAd-rOA'briElik, CB'bTAOl4,0\’IUEHk, AMIAOCTHB HpdBkl, /ţdpORIIT BEAAIH, HEnpdB^AY HEHdBH^’b, KX HHI{JHA\ THy, lipdB^OCAi^ik, MkCT (3) U.dp'k IlO miCdHOAlOV* CX/ţ AIOBHT. G3t HErO/KE AUIWSH BXCnpÎAUJA BAarO/ţdTk OBHANX, H3 HEPOIKE AlOHdCTkipiE H AIHHCH HdllOHIIIA CA BAdrO/ţ'bTAlH npO^AdiK^EHÎEAt CTpOyA, H BOJKECTBNdd n'hllTd ndlikl U,pXKBdA\ II.B'tiTOIîpACHTEAHklA npOLţXRTE, H EZC'LlIk B-b pdBHO VKHTH TEHENÎE, TH^O >KE H NEAUtîTEiKNO np'bGklBANÎE. G) AE THJfi&CTH TBOEX, CAAdO/kJlXÎKME (4), CpX/ţlţE U,dp«S BAirOR'bpMO, MI>(o)/KE fIHUlETk, BX pXU/b BOTKÎH. TIoid1d>K|âI4, BO'/KE, CEAIÎ3 AIHOrOBp'bAtENkHÎH HÎHBOTk H AtHpk AINOrk, AtOBAI|JdrO 3AKWNk TBOH. IdKO/KE nOETk ^dBkl^k, BE3 CXGAd3NCTR0. GlX AYNOX yOy,â,klH, dl|l E WT H3pA14,HdrO pb*IH TOMU,d WTIţd H CAOBO-BOrdTO^dBU,» nOCTHîKEHId jţOCTOHNCTBA OCTA^, NX TpOy^OAIOBN'b CXMIICANd BklUlA, EAHKO OyAIOAIk /ţOCTHrOy. Povestire îţi scurt despre domnii Moldovei. In anul^ţlela facerea lumii 68Q7 (=1359), ciţ voia lui Dumnezeu, s’ş,u Început ţara JVIoldoypi. Venit-au atunci Vpevodul Dragoş cţin ţara ungurească, dela Maramureş, la yânat după un zimbru, şi au dqnfinit 2 ani. , j Şi au domnit fiul său Sas 4 ani. Şi ay domnit Bogdan 4^ ani. Şi au domnit fiul său Lăţco 8 ani. Şi au domnit fiul Muşatei (6), Petru, J.6 ani. (1) Ia ms. AP«TtA\k; întregirea na e sigură. (2) Of. la Man., p. 172: NJK simi lAKOiKe BH p£l|lH AtpzT'£Blţ»y Gfcl;h npH rA»yrk no^saAHBiA n-kcHH. ■ (B) In ms. lipseşte prob. k«. (4) Of. 1% Man., p, J23: W At THţ»CTH H EAArOCTH CdAt»APBKk>l‘ np-kK|lACHilH. (5) Ţraduc cu «atunci» pe wt Toa-k, care in orig. e alezat nepotrivit'după ,sw|ş. (6) AHoţuiathh e un adj. posesiv din AtoymdTA şi a fost tradus greşit cu «Muşat». www.digibuc.ro 182 I. BOGDAN Şi au domnit fratele său Roman 3 ani. Şi după el au domnit fratele său Ştefan 7 ani. Şi au domnit Iuga 2 ani. In anul 6907 (=1399) s’au suit în domnie Alexandru Voevod şi au domnit 32 de ani şi 8 luni. Iliaş, întâiul său fiu, au domnit singur 2 ani şi 9 luni, iar împreună cu fratele său Ştefan au domnit amândoi 7 ani. Ştefan Voevod prinse pe fratele său Iliaş şi-l orbi, şi domni Ştefan Voevod singur 5 ani. Şi-i tăie capul Roman Voevod, şi domni Roman Voevod, fiul lui Iliaş, 1 an. Petru Voevod, fiul lui Alexandru Voevod, au domnit un an. Şi au dat Ungurilor cetatea Chiliei. Şi au domnit Ciubăr 2 luni. Alexandrei, fiul lui Iliaş Voevod, au domnit 4 ani. Şi pe vremea lui au fost sfinţit mitropolit preaosfinţitul chir Teoctist de către Nicodim, patriarhul ţerii sârbeşti, pe vremea cuviosului despot Gheorghe. Şi au murit în Cetatea-Albă, la anul 6962 (=1454), August în 26. Bogdan Voevod, fiul lui Alexandru Voevod, tatăl lui Ştefan Voevod, au domnit 2 ani. Şi i-au tăiat capul Petru, zis Aron, la Răvăseni, Aron au domnit 2 ani. Şi pe vremea lui s’au început birul turcesc. Şi după câtăva vreme i-au tăiat capul Ştefan Voevod. In anul 6965 (=1457), Aprilie în 12, în Joia Mare, venit-au din ţara muntenească Ştefan Voevod, fiul lui Bogdan Voevod, şi lacut-au întâia biruinţă asupra lui Aron pe Şiret, la tina dela Doljeşti; a doua luptă i-au dat-o la Arbic, şi iarăş l-au biruit Ştefan Voevod. După aceea s’au adunat toată ţara, cu prea sfinţitul mitropolit chir Teoctist, şi cu ajutorul lui Dumnezeu l-au uns în domnie, pe Şiret, la locul ce se numeşte până acum Dereptate. Şi au luat schiptrul ţerii Moldovei. In anul 6969 (=1461), Iunie în 5, au prădat Ştefan Voevod ţara Săcuilor. In anul 6970 ( = 1462), Iunie în 22, fu lovit Ştefan Voevod în gleznă cu puşca la cetatea Chiliei. In anul 6971 ( = 1463), Iulie în 5, îşi luă doamnă pe cuvioasa Evdochia din Chiev, sora ţarului Simeon. In anul 6973 (=1465), Ianuarie în 23, Joia lamiezul nopţii, au încunjurat Ştefan Voevod cetatea Chiliei şi au intrat într’însa. Şi stătu acolo în pace Joia, iar Vineri dimineaţa începură a bate şi www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 183 a surpă cetatea Chiliei, şi astfel o bătură toată ziua şi se luptară până spre seară. Iar Sâmbătă s’au dat cetatea şi au intrat Ştefan Voevod în cetate, cu voia lui Dumnezeu. Şi stătu acolo trei zile vese-lindu-se şi lăudând pe Dumnezeu şi împăciuind pe oamenii din cetate. Şi le-au pus pârcălabi acolo pe Isaia şi pe Buhtea şi s’au întors în cetatea sa de scaun Suceava, şi au poruncit apoi mitropoliţilor şi episcopilor săi şi tuturor preoţilor să mulţămească lui Dumnezeu şi să facă rugăciuni pentru dânsul către Dumnezeu. In anul 6974 (=1466), Iulie în 10, au început să zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mânăstire a prea sfintei născătoare de Dumnezeu, la Putna. In anul 6975 (=1467), Noemvrie 19, purces-au craiul unguresc Matiaş şi au ieşit la Totruş, cu toată puterea ungurească, şi au venit la târgul Romanului şi i-au dat foc. Şi astfel au venit până la Gaia. Şi s’au gândit Ştefan Voevod să năpădească noaptea asupra lor în Baia ; şi i-au dat Dumnezeu pe mâinile lui Ştefan Voevod şi ale oştii sale, şi mare mulţime dintre ei au fost ucişi; până şi craiul au fost săgetat atunci în luptă. Şi astfel s’au întors ruşinaţi pe altă cale mai scurtă, şi nu s’au întâmplat cum credeau ei, ci s’au întâmplat cum au fost voia lui Dumnezeu. Şi în acelaş an au răposat doamna- Evdochia. Şi după câtăvâ vreme s’au împăcat între sine Ştefan Voevod cu craiul unguresc Matiaş, ba după bună împăcare i-au mai dăruit domnului nostru Ştefan Voevod două cetăţi, anume Cetatea de Baltă şi Ciceul, în ţara Ardealului, cari sunt şi până astăzi ale noastre. In anul 6978 (=1470), August 20, au venit o mare mulţime de Tătari şi s’au bătut cu ei Ştefan Voevod la dumbrava dela Lipinţi, aproape de Nistru; şi le-au gonit urma şi le-au luat toată prada. Şi întorcându-se astfel cu biruinţă, au venit să sfinţească hramul preasfintei născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu mâna preaosfmţitului mitropolit chir Teoctist şi a episcopului Ta-rasie, împreună cu egumenii tuturor mănăstirilor. Şi erau la litur* ghie de toţi 64 de arhierei la număr şi preoţi şi diaconi în altar, Septemvrie în 8. Arhimandrit eră atunci Ioasaf. In acelaş an, Fevruarie în 27, pizmaşul binelui, diavolul, băgă pizmă între Ştefan Voevod şi Radul Voevod, şi au prădat Ştefan Voevod Brăila şi au ars-o. In anul 6979 (=1471) au fost tăiaţi Isaia vornicul împreună cu Negrilă paharnicul şi cu Alexa stolnicul. www.digibuc.ro 184 I. BOGDAN In acelaş an, Martie în 7, au fost răsboiu cu Radul Voevod la Soci; şi au biruit Ştefan Voevod şi au ucis mare mulţime din ei. Şi toate steagurile lui au fost luate, şi mulţi viteji au fost prinşi atunci, pe cari i-au tăiat. Au lăsat în vieaţă numai doi boieri mari, pe Mircea comisul şi pe Stan logofătul. In acelaş an, August în 29, au fost cutremur mare în toată lumea, pe vremea când şedea domnul la prânz. In anul 6980 (=1472), Septemvrie în 14, şi-au luat Ştefan Yo-evod doamnă pe Maria din Mangop. In anul 6981 (=1478), Noemvrie în 8, împărţi Ştefan Voevod oastei sale steaguri la Milcov, şi merseră apoi împreună cu Basarab Laiut împotriva lui Radul Voevod; şi încăerându-se în aceeaş lună în 18, la locul ce se numeşte Cursul Apei, s’au bătut acolo trei zile. Şi îşi lăsă Radul Voevod toate ale sale în tabără şi fugi cu toată oastea la cetatea sa de scaun Dâmboviţa. In 23 ale aceleiaş luni ajunse Ştefan Voevod cu toată oastea sa la cetatea l)âmbo-viţei şi o încunjură; şi în noaptea aceea fugi Radul Voevod din cetate. Şi luă Ştefan Voevod cetatea şi intră într’însa, şi luă pe doamna lui Radul Voevod şi pe fiica lui, pe doamna Maria, şi toate comorile şi toate hainele şi toate steagurile lui. Şi petrecu acolo trei zile veselindu-se, şi se întoarse -apoi la cetatea sa de scaun Suceava, iar pe Basaraba îl lăsa să domnească acolo. Şi au domnit o lună. Iar Radul Voevod fugi la Turci şi luă cu sine 15.000 de Turci, şi îl loviră pe Basaraba şi îl bătură, pe el şi toate oştile lui. El însuş fugi în ţara Moţflovei. In anul 6982 (=1474), Octomvrieîn 5, au fost răsboiu cu Ţepeluş şi cu Ungurii în ţara muntenească, şi au fost bătuţi. In anul 6988 (=1475), Ianuarie în 10, au fost răsboiu la Vasluiu cu puterile turceşti, şi cu ajutorul lui Dumnezeu au biruit Ştefan Voevod, şi au căzut atunci nenumărată mulţime de oameni, şi foarte mulţi au fost prinşi de vii; pe aceştia i-au tăiat, lăsând în vieaţă numai pe unul, pe fiul lui Sac-başa. Şi le-au luat peste patruzeci de steaguri, împreună cu steagul cel mare. In anul 6984 (=1476), Iulie 26, venit-au împăratul turcescMehmet-beg cu toate puterile sale, şi împreună cu ei voevodul Basaraba cu toată oastea sa, împotriva lui Ştefan Voevod. Şi făcu răsboiu cu dânşii la Valea-Albă, şi biruiră atunci afurisiţii de Turci şi căzu toată oastea lui Ştefan Voevod. Şi astfel prădară toată ţara şi veniră până la Suceava şi deteră foc târgului. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 185 In anul 6985 (= 1477), Noemvrie 8, răposat-au preaosfinţilul mitropolit chir Teoctist. După el, în luna lui Dechemvrie, au răposat şi roaba lui Dumnezeu doamna Maria din Mangop. In anul 6987 (=1479) răposat-au robul lui Dumnezeu Bogdan, fiul lui Ştefan Voevod. In acelaş an, August în 8, răposat-au roaba lui Dumnezeu Cneajna, fata lui Alexandru Voevod ; iar Stanciul cel Mare au răposat a treia zi după dânsa. In anul 6988 (=1480), Noemvrie în 21, răposat-au robul lui Dumnezeu Petru, fiul lui Ştefan Voevod. In anul 6989 (=1481), Iulie în 8, au fost răsboiu cu Ţepeluş la Râmnic şi au biruit Ştefan Voevod, şi mare şi nenumărată mulţime de oameni au fost ucişi. In acel răsboiu au căzut şi Şandrea. Iar Ştefan Voevod au lăsat pe Vlad Voe\od Călugărul să domnească în ţara muntenească. In anul 6990 (=1482), Martie în 10, au luat Ştefan Voevod cetatea Crăciunei şi au pus pârcălabi într’însa pe Vâlcea şi pe Ivanco. In anul 6992 (=1484), Martie în 15, în Mercuria Mare, la miezul nopţii spre Joi, au ars toată mănăstirea Putnei, până în temelii. In acelaş an, Iulie în 14, venit-au împăratul Baiazit cu Turcii împotriva cetăţii Chiliei, şi împreună cu el Vlad Voevod Călugărul cu Muntenii, pe vremea pârcălabilor Ivaşco şi Maxim. Şi după aceea, August în 5, au luat şi Cetatea-Albă, pârcălabi fiind Gherman şi Ioan. In anul 6993 (=1485), Septemvrie 1, ’s’au dus Ştefan Voevod la craiul leşesc, şi s’au întâlnit la Colomeia. Intr’aceea au venit Turcifr cu Hroniut până la Suceava şi au ars târgul şi au prădat ţara arzând-o. Şi după aceea au răposat robul lui Dumnezeu arhimandritul Iosif, Octomvrie în 29. In acelaş an, Noemvrie în 16, au fost răsboiu cu Turcii şi cu Mar-colciu la Cătlăbuga, şi cu ajutorul lui Dumnezeu au biruit Ştefan Voevod. In anul 6994 (=1486), Fevruarie în 15, au pus Ştefan Voevod egumen la mănăstirea Putnei pe Paisie Scurtul. Şi după aceea au fost răsboiu cu Hroet la Şcheia pe Seret. In acel răsboiu au căzut Ştefan Voevod (de pe cal), dar l-au ferit Dumnezeu. Şi lui Hroet i s’au tăiat capul. In anul 6998 (=1490) au murit craiul unguresc Matiaş. In acelaş an au răposat robul lui Dumnezeu Ioan, fiul marelui cniaz www.digibuc.ro 186 I. BOGDAN Ioan dela Moscva, tatăl marelui -cniaz Dimitrie, nepotul lui Ştefan Voevod. In anul 7004 (=14%), Iulie în 26, au răposat robul lui Dumnezeu Alexandru, fiul lui ŞLefan Voevod. In anul 7005 (=1497) au purces craiul leşesc Albert cu toate puterile sale asupra lui Ştefan Voevod, înşelându-1 cu vorba că .merge asupra Turcilor, ca să iea cetăţile Chilia şi Cetatea-Albă. Şi au trimes Ştefan Voevod, spre întâmpinarea lui, pe solii săi Tăutul logofătul şi Isac visternicul, cu multe şi mari daruri. Dar el îi prinse şi-i ferecă şi-i trimise la Liov, iar însuş veni la cetatea Sucevei şi o impresură. Şi o bătură trei săptămâni şi nu izbutiră la nimic. Iar Ştefan Voevod şi-au adunat oştile la tâi’gul Romanului, unde i-au venit în ajutor dela craiul unguresc, care eră frate cu craiul leşesc, 12 mii, împreună cu voevoduL Ardealului Birtoc, cuscrul lui Ştefan Voevod; şi Radul Voevod i-au trimes ajutor, şi dela împăratul Baiazit i-au venit ajutor. Şi l-au rugat Birtoc pe Ştefan Voevod pentru pace, şi domnul Ştefan Voevod abia i-au făcut voia pentru pace, dar ca să se întoarcă pe aceeaş cale, pe unde au fost venit. Şi după ce l-au ospătat şi l-au dăruit Ştefan Voevod pe Birtoc cu multe şi mari daruri, i-au dat drumul la ale sale. Iar craiul nu s’au întors pe drumul pe unde venise, ci pe unde eră ţara întreagă. De aceea s’au mâniat Ştefan Voevod şi i-au gonit în urmă, şi a-jungându-i la marginea făgetului dela Cozmin şi luând în ajutor pe Dumnezeu şi pe prea curata lui maică şi pe sfântul şi marele mucenic Dimitrie, i-au lovit şi i-au biruit, şi mare tăiere au făcut printre dânşii. Şi mulţi dintre puternicii lor au căzut. Şi steagul cel mare al craiului şi puştile lui cele mari au fost luate. Şi-i sosi veste lui Ştefan Voevod, că mai vine o oaste leşească; şi trimese domnul pe Boldur vornicul, şi-i bătu cu totul. Şi astfel s’au întors craiul ruşinai; abia au scăpat cu câţiva ai săi, puţini. In anul 7006 (=1498) au prădat Marcolciu ţara leşească, până la 25 de poprişti din sus de Liov. Şi după aceea s’au dus Ştefan Voevod în ţara leşească şi au prădat-o, şi au luat două cetăţi, Te-rebul şi Podhaeţul, şi le-au dat foc, şi au adus mulţi oameni In ţara sa. In anul 7008 =1500), Maiu în 11, au răposat roaba lui Dumnezeu Maria, doamna lui Radul Voevod, şi fu îngropată în mănăstirea dela Pulna. In anul 7010 (=1502), Iulie în 28, au răposat robul lui Dumnezeu Paisie, egumenul Putnei. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 187 In acelaş an au răposat robul lui Dumnezeu duhovnicul Andonie Bolsun, August în 4, Mărfi Ia miezul nopţii. In anul 7012 (=1504), luna iui Iulie în 2, răposat-au cucernicul domn Ioan Ştefan Voevod, fiul lui Bogdan Voevod, şi fu îngropat în mănăstirea zidită de dânsul la Putna. Şi au domnit 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămâni. Şi după Ştefan Voevod s’au urcat în domnie fiul său Bogdan Voevod şi au domnit 12 ani şi 9 luni şi 3 săptămâni. Şi au răposat în anul 7025 (=1517), Aprilie în 22, şi fu îngropat în mănăstirea dela Putna, în biserica mare, de partea stângă. Veşnica lui pomenire. Şi după el s’au urcat în domnie fiul său, numit, după numele moşului său, Ştefan Voevod cel Tânăr, Aprilie în 22. Şi în al doilea an al domniei sale, luna lui August în 9, jui câştigat întâia biruinţă asupra afurisiţilor fie Tătari, Intre Prut şi Ciuhru, şi prin ajutorul lui .Dumnezeu şi prin rugăciunile preacuratei născătoare de Dumnezeu o mare mulţime din ei s’au înnecat în Prut şi s’au cufundat în Ciuhru; foarte mulţi au fost tăiaţi şi au căzut pe uscat şi au pierit de mânia lui Dumnezeu. Şi mulţi fruntaşi de ai lor au fost prinşi de vii; şi au trimes dintre ei pe la împăraţii şi craii şi voevozii de prin prejur. Cele de până act le-au însemnat şi cu meşteşug le-au alcătuit şi ni le-au lăsat nouă, copiilor lor, spre marea lor cinste, scriitorii dinainte de noi; dar cine anume s’au trudit cu ele, ne este cu totul necunoscut; se vede însă că au fost oameni iubitori de bine. Să ne silim dar şi noi, fiindcă ne-am apucat de aceasta, după putinţele noastre, să ducem de aci înainte mai departe firul povestirii şi să-l aducem până la domniile din vremile noastre, nu spre a ne făli cu umflături ritoriceşti, ci spre a împlini poruncile domneşti, adecă ale slăvitului şi pentru duşmani înfricoşatului Petru, feciorul lui Ştefan Voevod cel Viteaz, şi ale marelui său logofăt, chir Teodor. Căci ei mi-au poruncit nemerniciei mele, celui mai de pe urmă dintre ieromonahi, smeritului Macarie, să nu las ca lucrurile întâmplate în vremile şi domniile trecute şi ajunse până la noi să fie acoperite de mormântul uitării, ci să le predau istoriei. Dar aşa, ca nici prin scurtimea lor să se pară că suntem nevoiţi a vârî sabia în teacă, nici lungind vorba să se pară că golim râul cu lingura; nici ca să ne îngâmfăm din pricina ajutorului www.digibuc.ro 1. BOGDAN 188 dumnezeesc, nici din pricina pedepsei să ne pierdem cumpătul, ci ca să dăm pentru toate laudă lui Dumnezeu, celui ce pe toate spre folosul nostru le întocmeşte, prin urmare şi pe acestea. Să începem dar a împodobi cununa povestirii cu vorbe în aur Împletite şi a împlini datoria poruncii. După moartea în veci pomenitului şi prea slăvitului prin vitejie Ioan Ştefan Voevod, luat-au schiptrul domniei l'ruptul coapselor sale, Bogdan Voevod, fiind atunci cursul anilor de şapte ori câte o mie şi o zecime mai mult şi o doime aproape împlinită, într’a doua din calandele lui Iulie (7012 = 1504, Iulie 2). Şi după trecere de un an (=1505), aţâţat fiind de Radul, Voovodul muntenesc, s’au bulucit cu tărie asupra lui, deşi pe dreptate, dar necreştineşte, pentrucă amândoi erau creştini. Aflându-se dar între hotarele ţerii lui, gata de luptă, iar Radul însuş având mare nădejde în această luptă, erau gata să pregătească prin vărsare de sânge o mare bucurie duşmanului obştesc, dacă milostivul Dumnezeu nu i-ar fi împiedecat prin obişnuita lui iubire de oameni şi nu le-ar fi trimes mijlocitor de pace pe un adevărat fiu al luminii, zic pe Maxim despotul, care nu mult după aceea cu vrednicie au fost înălţat de arhiereii moldoveneşti în scaunul de mitropolit şi până la moarte au slujit drept podoabă scaunului din Belgrad. Acesta deci, vorbind cu unul şi cu altul despre pace şi în nădejdea sa neînşelându-se, îi trimise pe amândoi împăcaţi în ale sale. Şi după un alt an iarăş (=1506), nemai putând suferi răutatea Leşilor, pornit-au cu răsboiu asupra lor, şi nu era nimenea care să i se împotrivească, şi au ajuns prădând până la slăvită lor cetate, pe care de obiceiu o numesc Leov, şi încunjurând cetatea cu oşti, s’au întors tăind şi arzând şi bătând cetăţile, şi aducând multă pradă de acolo au ajuns cu bucurie în ţara sa. Dar nu mult după aceea au pornit craiul leşesc cu toată puterea sa asupra ţerii Moldovei. Arzând şi băgând spaimă în oameni ajunseră la Botoşani şi prin încunjurâturi viclene prinseră pe câţivâ din boierii domneşti şi se întoarseră apoi la ale sale. In anii de două ori zece şi şapte mii şi o singură doime (7022 = 1514) venit-au o mulţime de Tătari din Perecop şi au năpădit deodată şi fără de veste asupra ţerii Moldovei, şi au luat foarte mult plean, oameni şi dobitoace. Prădat-au din Nistru până în Prut, tot lungul Prutului şi-al Jijiei, din Chigeciu până în Hotin, şi au luat toate vitele de câmp şi s’au întors în pace, împlinind mânia dumnezeească. www.digibuc.ro t,feTOPl SEţTJL LUI AZARtfi. m In al zecelea an al domniei sale (=1514) s’au ivit din ţara muntenească, la vreme rea şi nepotrivită, fiind vreme de iarnă, când tot ostaşul se odihneşte şi răsboiul încetează, un oarecare Trifăilă, ce se numiâ pe sine fiu de domn, şi au năpădit asupra terii Moldovei, neliniştind rău pe lăcuitorii acestei teri. Şi loVindu-se cu oştile domneşti din jos de Vasluiu, la Poduri, işi dete acolo sufletul, pierzând şi pe mulţi alţii împreună cu sine. In anul şapte mii şi două zeci şi cinci (=1517), luna lui Aprilie, l-au ajuns sfârşitul vieţii în Huşi. Şi au lăsat domnia fiului său, lui Ştefan Voevod cel Tânăr, care era atunci de nouă ani. Si binecuvântarea ungerii au primit-o din mânile preaosfinţitului mitropolit chir Teoctist, în preaslăvita cetate a Sucevei. Şi când erâ în al doilea an al domniei acestuia (=1518), în luna lui August, porni Alb, unul din sultanii tătăreşti din Perecop, cu o mulţime de Tătari spurcaţi, şi trecură fără de veste apa Nistrului şi ajunseră la Prut şi începură a jefui ţara, după obiceiul lor, de jur împrejur. Auzind atunci despre ei Ştefan Voevod, se sculă fără întârziere cu oaste asupra lor şi-i înfrânse în toate părţile, făcând omor printre dânşii. Şi s’au înnecat în Prut şi s’au înglodit în Ciuhru; iar câţi au rămas vii, i-au gonit până la Nistru, şi acolo s’au înnecat în fuga lor oarbă. Alţii au fost prinşi de vii, iar Alb sultanul abiâ au scăpat cu puţini de ai săi, rănit şi el la cap. Ceilalţi, câţi au putut să fugă, au luat-o pe jos, goi şi fără arme, şi cu ruşine au ajuns în locurile lor. Slavă domnului Dumnezeului nostru Isus Ilristos, celui ce ne-au răsbunat astfel asupra vrăjmaşilor noştri. Socotit-am că e drept să spun cevâ şi despre domniile străine, pentru cei ce doresc să asculte. Pe vreinile şi în anii aceia domniâ în Ţarigrad asupra Turcilor Selim, fiul împăratului Baiazit. Acesta deci adună mulţime de Turci şi putere mare şi porni din Ţarigrad şi trecu marea şi se buluci împotriva Izmailtenilor din împărăţia Soft, ce se află la răsărit, şi le dete luptă crâncenă, dar nu izbuti la nimic, ci pierdu o mulţime din ostaşii săi şi se întoarse îndărăt. Gătindu-se a doua oară, se duse împotriva Palestinei şi o luă împreună cu Ierusalimul, iar de acolo so duse împotriva Eghipetului, numit astăzi de Turci Misir, şi luă cetatea Alexandriei şi tăie o mulţime de Misireni şi de fruntaşi de ai lor, şi se întoarse biruitor la scaunul său din Ţarigrad. In anii treizeci peste şapte mii (7080=1522) pornit-au Suliimen, după moartea tatălui său Selim, din Ţarigrad şi s’au îndreptat în www.digibuc.ro 190 t. BOGDAîi sus pe apa Dunării şi ajungând la hotarele terii ungureşti înce-put-au a prăda şi a arde ţara. Şi ajungând la Belgrad, l-au bătut multă vreme ; şi nu ştiu cum s’au speriat aşa de tare Ungurii, că nu i-au dat ajutor, nici n’au ieşit împotriva Turcilor. In sfârşit Bel-grădenii s’au predat singuri Turcilor. Şi au luat Turcii Belgradul şi alte multe cetăţi, şi au prădat ţara Sremului(l) şi s’au întors îndărăt, şi luând cu sine moaştele maicei noastre ale prea cuvioasei Paraschive din Belgrad, le-au dus la cetatea lui Constantin. Intr’acelaş an, luna lui Septemvrie, au răposat în domnul şi Ba-saraba, voevodul ţerii munteneşti, iar în locul lui s’au ivit un Turc, cu numSle Mahmet, care se trăgea din neamul lui. Dar ce minunat amestec de lumină şi întuneric! Se lăpădau oamenii de dânsul, cum fuge cineva de năpârcă. Şi mulţi alţii, aşâ zişi pribegi, s’au încercat atunci să puie mâna pe domnie, vreo şase inşi,—numiţi şi nenumiţi,—dar toţi au pierit într’un singur an. Intre acestea şi după acestea, întărindu-se în domnia aceea un oarecare Radul şi luptându-se cu Turcii, când bătându-i, când fiind bătut de dânşii, au trecut de patru ori munţii spre părţile ungureşti, ca să iea ajutor de acolo, şi nu s’au odihnit până ce nu i-au gonit cu totul din hotarele sale. Dar să ne întoarcem iarăş de unde am pornit, iar despre acestea să amânăm povestea. Domnind, cum s’au zis mai sus, Ştefan cel Tânăr şi întocmindu-şi cu pricepere cursul vieţii după sfatul celor înţelepţi, vechiul duşman al neamului omenesc nu suferi multă vreme râvna cea bună, ci sădi în inima mai sus pomeniţilor sfetnici mari nesaţiul, izvorul zavistiei, şi vrăjmăşie cruntă sămănă între dânşii. Umblând ei cu astfel de lucruri, tăiat-au Ştefan Yoevod capul hatmanului şi totdeodată întâiului său dascăl, anume lui Arbure, în luna lui Aprilie, în anii şapte mii şi unul lângă treizeci (7031 = 1523), în curţile domneşti dela Hârlău. Intr’acelaş an, luna lui Septemvrie, s’au sculat asupra lui Ştefan Voevod toţi boierii şi tot sfatul, ca să-l scoată din domnie. Iar Ştefan Voevod, neavând ajutor de nicăeri, şi-au încredinţat lui Dumnezeu necazul său, iar acesta au suflat asupra lor mânia sa şi i-au împrăştiat, pe căile pe cari numai el singur le ştie, prin ţerile şi domniile de prin prejur. Puţini dintre dânşii şi-au căpătat mai târziu (1) Sirmiul. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZAKIE. 191 locurile lor; mai toţi şi-au lăsat vieaţa în ţeri străine, după voinţa dumnezeească. In anul 7032 (=1524) au bătut Ştefan Voevod la Tărăsăuţ, de cea parte a Prutului, ca.la 4000 de Turci, cari se întorceau din ţara leşească. Puţini dintre dânşii şi-au mai văzut ţara lor. In anul al treilea şi al treizecilea pe lângă şapte mii (7033 = 1525) năvălil-au din nou în ţara ungurească mulţimile turceşti, împreună cu afurisitul lor stăpânitor Suliimen, şi trei ani după ce au fost supus Rodosul, au bătut cu desăvârşire pe însuş craiul, cu toată oastea sa, prin meşteşugiri viclene, şi au jefuit o mare parte din ţara aceea, şi au cucerit Buda, cetatea crăească, şi s’au întors în pace la ale sale. De atunci se născu mare nestatornicie în ţara aceea, căci dela miază-noapte s’au sculat un craiu, iar dela apus altul; cu cel dela apus ţineau Saşii, fiindcă era Neamţ, anume Ferdinand, pe cel dela miază-noapte, fiindcă erâ Ungur, anume Ioanăş, îl sprijiniâ poporul de acelaş neam cu dânsul. Şi după vremuri, treceau când dintre Unguri în partea unuia din ei, când dintre Saşi în partea celuilalt. Şi luptân-du-se astfel necurmat unul cu altul, erâ mare nevoie în ţara lor. In anul treizeci şi patru peste şapte mii (7034=1526) s’au sculat Ştefan Voevod cu mânie şi cu toată puterea sa împotriva lui Radul, voevodul muntenesc, în săptămânile cărnii, şi au ajuns prădând şi arzând până la Târgşor. Dar Radul Voevod, necutezând a-i sta împotrivă, s’au rugat de pace, şi Ştefan Voevod s’au întors îndărăt. In toamna aceluiaş an întrat-au Ştefan Voevod din nou în ţara lor, din pricina obrăzniciei lor, şi după ce au trecut pe unde i-au plăcut, s’au întors îndărăt, purtând în trupul său boala care au pus sfârşit vieţii lui la Ilotin, în anul 7035 (=1527), luna lui Ianuarie. Intr’acelaş an şi într’aceeaş lună, după arătarea lui Dumnezeu, fu ales în domnie şi împodobit cu cununa domnească Petru cel minunat, despre care în puţine cuvinte am pomenit mai sus. Şi acesta erâ una din odraslele în veci neuitatului Ştefan, ascunsă ca odinioară lumina sub obroc. Şi cu vrednicie fu înălţat în scaunul domniei, cu sfatul obştesc, şi pomăzuit cu mirul binecuvântării de mâna celui despre care mai nainte am pomenit că a pomăzuit şi pe nepotul aceluia (1). După trecere de un an, împlinindu-se atunci anii lumeşti de cinci ori câte şapte şi o mie şi adăogându-se încă unul, în 15 ale ace- (1) Se înţelege Teoctist;- v. p. 189. www.digibuc.ro I. fcOGDAN îââ leiaş luni, înainte de 17 ale calandelor lui Fevruarie (7036=1528, Fevruarie 15), au adormit în domnul la adânci bătrâneţe miruitorul domnesc şi dascălul Moldovei, mitropolitul chir Teoctist, în păstoria sa, parte dăruită lui de Dumnezeu, după ce, spre sfârşitul său, i se dete marele nume îngeresc Teodor. Erâ bărbat ştiutor ca nimenea altul, căci învăţase din doască în doască si cele vechi si cele nouă, şi multe fapte dumnezeeşti săvârşise înainte de plecarea sa. Călugărindu-se din frageda tinereţă, toţi câţi l-au cunoscut de aproape mărturisesc că au fost un făcător de bine. Şaptesprezece ani fără cevâ s’au trudit în egumenia dela Neamţ, opt ani întregi au împlinit în episcopia ţevii de jos, iar în scaunul de mitropolit au stat nouăsprezece ani şi opt luni aproape; au slujit dar cu totul lui Ilristos în curs de şaizeci de ani şi mai bine. Şi au pornit părintele nostru pe calea cea lungă, ca să-şi primească dela dreptul judecător dreapta răsplată a ostenelelor sale. Şi să nu mă bănuească nimenea că laud aşâ pe dascălul şi pe părintele meu sufletesc. Orice om nepărtinitor socotesc că l-ar judecă tot aşâ. Căci dacă omul care povesteşte despre lucrurile lumeşti nu e în primejdie de a fi bănuit, cu atât mai mult nu trebue să fie bănuit cel ce se îngrijeşte de cele mai înalte. Ba, un om ca acesta e vrednic şi de cunună. Dar eu, carele cu vorbele lui sufleteşti m’am hrănit ca cu lapte şi cu iubire părintească am fost crescut de dânsul, n’aş fi eu vrednic de ocara robului celui leneş care au ascuns talantul sub pământ, dacă n’aş arătâ fruptele străduinţelor sale, şi dacă n’aş scoate la lumină bunătatea acestui bărbat, şi dacă n’aş da, după putinţă, cinstea cuvenită părintelui atât de iubitor de fiii săi? Şi toate acestea, mai ales după ce ostenelele lui au încetat ? Acest întru sfinţi răposat părinte fu îngropat cu sfinţenie în mănăstirea dela Neamţ, unde din tinereţe fusese închinat lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ferească de rele, prin rugăciunile lui, amin. Un an după aceasta (=1529), în vreme de iarnă, pornit-au Petru Voevod cu răsboiu împotriva Săcuilor, neam unguresc, şi împărţin-du-şi ostaşii în două pâlcuri, acestea au trecut pe cele două căi de munte şi au ajuns în ţara lor ; şi bătându-se în mai multe locuri cu fruntaşii lor, peste tot i-au biruit pe Săcui, iar cu puştile de răsboiu au spart una din cetăţile lor, şi pe cei ce se aflau într’însa pe toţi sub ascuţişul săbiei i-au trecut. Şi după ce s’au întors de acolo, Petru Voevod şi i-a făcut supuşi pe Săcui. www.digibuc.ro Letopiseţul lui azarie. 193 Intr’acelaş an, în luna lui Iunie, la rugămintea mai sus numitului craiu Ioanăş, ca să-i fie de ajutor împotriva domnilor acelei teri, cari nu voiau să i se supună, şi după făgăduinţa că-i va da cetatea Bistriţei din acea ţară, cu tot ţinutul dimprejurul ei şi cu toate veniturile, şi alte multe pe lângă acestea făgăduindu-i, dacă va pune mâna pe domnie, au trimes domnul Petru Voevod pe cei dintâi dintre boierii săi, pe Grozav, marele vornic, şi pe Barbovschi, căpetenia oştii, şi încredinţându-le o parte din oameni, 19-au poruncit să iasă în faţa Braşovului, pe drumul de jos, iar altora le-au poruncit să intre în hotarele lor pe drumul de sus al Sucevei. Pro-tivnicii dintre Unguri, dacă auziră acestea, se buluciră cu putere împotriva amândoror pâlcurilor ; dar de cei de sus nu se îngrijiau aşâ ca de cei de jos; şi adunându-se nu puţini din domnii Ardealului şi din episcopii altor ţinuturi, şi purtând puşti grele cu dânşii, se apropiară cei de jos unii de alţii, din sus de Braşov, şi începură a se sumuţâ unii pe alţii la luptă. Protivnicii se arătau a fi mai tari, căci aveau foarte multe arme, cărora de obiceiu le zic puşti, şi altele mai mici asemenea lor; pe unele le aveau gata, iar pe altele le gătiau. Săcuii, cari se prefăceau a fi supuşi, se uniră şi ei cu protivnicii. Creştinii chemând pe Dumnezeu în ajutor şi începând lupta, protivnicii de’ndată o luară la fugă, dând dosul şi lăsând cu ruşine toate puştile, de cari am vorbit mai sus, cu cară şi cu călăreţi cu tot; cei ce se pricep la astfel de lucruri ştiu prea bine de ce folos ne-au fost ele atunci. Căzut-au foarte mulţi dintre dânşii, străpunşi de suliţe şi măcelăriţi şi ucişi lângă apa Bârsei. Şi erau ca un noroiu -de lut, cum zice psalmistul despre Avim cel vechiu şi de seminţie străină, la apa Chisului. Şi întorcându-se din răsboiu cu biruinţă, creştinii împreună cu fruntaşii lor, şi luând pradă dela duşmani, o aduseră cu mare cinste domnului Petru Voevod. Iar cei de sus, despre cari am pomenit mai nainte, arătând şi ei nu mai puţină vitejie în faţa duşmanilor şi întorcându-se cu partea lor de pradă, o închinară celui ce i-au fost trimes. Craiul Ioanăş s’au bucurat auzind de acestea şi pe lângă cetatea făgăduită adause încă una, cu numele Boluanăş. După aceste întocmeli trimes-au Petru Voevod boieri de-ai săi în Cetăţile dăruite lui. Bistriţenii însă n’au voit să dea acestora cârma ce li se cuveniâ, iar pilda lor urmând-o alte cetăţi, anume Braşovul şi cele din prejurul lui, se lăpădară de craiul Ioanăş. Atunci viteazul domn Analele A. R.—Tom. XXXI.—Memoriile Secţ. letorice. 13 www.digibuc.ro 194 t. BOGDAN Petru Voevod se repezi ca un tânăr el însuş asupra lor, pentru a doua oară în acelaş an, în luna lui Septemvrie, şi într’un mers minunat prin ţara lor dete dovezi de fapte voiniceşti. Deci unele din cetăţile pomenite mai sus, silite fiind cu puterea, se supuseră fără voie craiului Ioanăş, altele de frică, auzind că celelalte nu s’au putut împotrivi viteazului bărbat, se speriară, începură a se clătină şi trecură şi ele de partea celor supuse. Şi astfel, după o strălucită biruinţă şi după bune orândueli, s’au întors Petru Voevod de acolo la ale sale, aducând cu sine dela lăcuitorii acelei ţeri o mulţime de talanţi de aur şi alte lucruri, spre folosul şi îndulcirea domniei. Intâmplându-se astfel acestea, ai noştri ridicară capul. Dar să trecem peste celelalte întâmplări, fiind lungi, şi să le lăsăm altora mai pricepuţi decât noi, iar noi să mergem înainte cu vorba. In anul 7039 (=1531), luna lui August, domnul Petru Voevod, silindu-se să-şi îndrepte ochii în toate părţile, trimes-au la craiul leşesc cu rugămintea, ca să-i întoarcă moşia părintească, ruptă în domniile de mai înainte. Nevoind să auză despre aceasta, Petru Voevod s’au hotărît a o luâ cu puterea. Dar vrăjmaşii au fost mai tari; aşa a voit Dumnezeul nostru cel iubitor de oameni. De aceea îngâmfaţii prinseră a sburdâ şi prădară rău marginile ţerii. Ajungând aci cu povestirea, trebue să amintesc că în cursul ace-luiaş an, rostogolindu-se roata bisericească dela unii la alţii, mă ajunse în suişul ei şi pe mine smeritul şi mă puse în scaunul epis-copesc din partea de jos a ţerii, Aprilie în 23. Şi acum să iau iarăş firul povestirii. Văzând aşâ dar cu tristeţe Petru Voevod cum Leşii strâmtorau hotarele Moldovei şi socotind că ar fi o lipsă de vitejie şi o slăbiciune neiertată să nu răsbune batjocura suferită, au ieşit la luptă aprins de mânie, şi ajungând în ţara lor, trupurile Leşilor cădeau dinaintea lui ca spicele, şi bătând peste tot locul pâlcurile lor şi doborînd la pământ pe întâii luptători, au acoperit toate câmpurile cu trupuri, iar apele râurilor le-au amestecat cu sânge, cetăţile cele tari le-au luat cu năvală, şi pe Leşi i-au silit să se tragă în ţara lor. Şi mulţămind lui Dumnezeu pentru biruinţă, s’au întors biruitor, în anii dela facerea lumii curgători 7046 (=1538), In săptămânile cărnii. Dar, precum mi se pare, nu este nimic neschimbăcios în această vieaţă, nici puterea domnească, nici bogăţia, şi nu este fericire în vieaţă, care să nu fie turburată de întristări şi vifore. Dar ce vreau să zic prin aceste cuvinte? www.digibuc.ro letopiseţul lui azarie. 195 Dumnezeu voind să ne mustre, cum au încercat pe Iov, şi-au împlinit pe căi ascunse gândul său şi de împlinitori au ales pe boieri. Ce fel şi cum s’au întâmplat aceasta, vino-mi în ajutor, cu-vântule, şi povesteşte celor doritori să auză povestea vrednică de aducere aminte şi de'istorisire. Aşâ dar, într’acelaş an, erâ un. oare care Mihul, boier mare, Ar-bănaş de neam, om foarte viclean şi, cum s’ar zice, sumuţând şi răsvrătind pe toţi. Pe faţă el se arătă că are iubire curată către domn, iar în taină punea la cale vicleşuguri şi ţeseâ sfaturi pline de clevetiri, împrietinindu-şi pe toţi cei doritori de a pune mâna pe lucruri străine şi a-şi îmmulţi ale sale pe căi nedrepte. Sămânţa necredinţei prinse rădăcini şi boierii trimeseră pe ascuns scrisori la marele împărat turcesc, cerând mazilirea. împăratul, fără să întârzie de loc, ci suflând ca vântul năpraznic de apus şi ca vijelia ce vâjie din greu, groaznic şi cu urlet de leu s’au sculat îndată, ducând cu sine mulţime de legheoane. Pe lângă Turci se alipiră puterile Tătarilor celor cu chipul de fiară şi căpeteniile oştilor munteneşti, iar dela miază-noapte (Leşii) cei greoi la minte, scurţi la haine şi lungi în picioare, cari ca o apă turburată —căci şi ei aveau acelaş gând cu Turcii —se vărsară ou vuet asupra ţerii şi ca un vârtej înfricoşat voiau să înghiţă cetatea Hotinului cea cu ziduri şi turnuri întărite. Cu un cuvânt, toată păgânătatea sălbatecă de prin prejur au pornit-o Soliman, prea îngâmfatul stâpânitor al Turcilor, întocmai ca o pasăre cu aripile mari, care se aruncă asupra unei păsăruici golaşe. Iar la mijloc se munciâ capul oştilor moldoveneşti. La ajutor nu se puteâ gândi din nici o parte. Iar cei ce pregătiseră acestea, adunându-se unii la alţii, îşi dedeau pe faţă greutatea îndrăznelii lor, şi diavoleasca lor viclenie cu încetul se descoperi. Erau doar minţi rătăcite de oameni şi orbite în faţa celor viitoare. Dar păzitorul patului domnesc, care se chemă Hâra, aflând de acestea, le descoperi îndată pe toate Voevodului şi-i zise: vai nouă, Voevodule, boierii se sfâtuesc să te părăsească. Auzind acestea domnul, inima i se cutremură şi spaimă şi frică şi tremur îl cuprinse, laorămi îi curgeau din ochi şi dese oftări îi ieşiau din fundul inimii. Jalnică şi vrednică de plâns erâ înfăţişarea lui. Ce răutăţi şi ce îndrăzneală n’au arătat atunci boierii, cari ca nişte câini turbaţi se repeziau asupra lui. Iar el, poruncind să păzească bine pe cei răsvrătiţi, cu inima rănită şi faţa udată de la-crâmi, părăsind pe răsculaţi plecă cu puţini, Sepemvrie în 14. www.digibuc.ro 196 I. feOGDAN Nu oftezi aci, dreptate? Ce vorbe pot să descrie cele întâmplate atunci? Mi se pare că le-au mers vestea dela marginile răsăritului până la sfârşitul apusului. Şi cum mergea el înspăimântat şi cu toată graba, ocolind pâlcurile de dindărăt ale Turcilor şi cu ochii aţintiţi mereu spre munţii cu vârfurile ascuţite, ajuns-au spre seară la mănăstirea Bistriţei, unde fiind primit fără împotrivire, voiâ să se odihnească de osteneli. Dar mojicii şi neobrăzaţii şi răutăcioşii, simţind de aceasta, încunjurară mănăstirea şi ca nişte capre sălbatice năvăliau asupra ei. El, netemându-se de toate acestea, o luă la fugă, căutând scăpare pe un cal iute, despoiat fiind de toate celelalte ale sale, ca un rob fugar. 0 soare a tot văzător! Dar cele întâmplate de aci înainte, ce cuvinte le pot spune? Mai întâiu tovarăşii lui de fugă, înaintând în munţii nepătrunşi, se îinprăştiară unii într’o parte, alţii într’alta, unii de nevoie, alţii de bună voie, până ce nu rămase nici unul cu dânsul. Şi rămase, săracul de el, mai gol decât văzduhul, şi se ascunse ca luceafărul sub pământ sau ca bătrânul Cron, şi se îndepărtă fugind, neştiind încotro, Septemvrie în 18. Şi dete de nişte locuri prăpăstioase şi muntoase şi de văi păduroase, şi neputând să le treacă călare, îşi lăsă acolo iubitul său cal, pe care nimenea altul nu încălecase, şi pătrunzând pe nişte căi nepătrunse de oameni şi lăcuite numai de fiare sălbatice, şi printre piscuri înalte, gol, rănit la mâini şi desculţ, mei'geâ, pe cărări aspre şi neumblate, marele în vitejii şi furiosul ca un leu în lupte,— mă birueşte mila şi lacrămi îmi stoarce din ochi, —iar munţii din faţă aduceau aminte celui ce plângeâ şi suspină de pierderea copiilor şi a puterii. Astfel au umblat şase zile, flămând şi Iară hrană, fără să vorbească o vorbă cu cineva şi fără să vadă faţa cuivâ; mergeâ rătăcind, măsurând adâncimile sălbaticei pustii, până ce dând de un pârâu ce curgeâ în spre ţara Sâ-cuilor, l-au aflat nişte pescari din acele părţi—Dumnezeu se îndurase de dânsul—şi dacă l-au cunoscut, l-au dus la căpeteniile lor, cari l-au cinstit cum se cuvine şi l-au petrecut până la Ciceul cel cu turnurile întărite, în 28 ale aceleiaş luni. Dar căpeteniile cetăţii, pe cari el singur îi pusese, aveau gând rău asupra domnului şi voiau să-l piardă cu orice preţ. Voevodul, ca om cu minte, văzând aceasta, îi scoase cu meşteşug din cetate şi cetatea o dete spre pază Ungurilor. Astfel scăpă de potopul cotropitor şi ca un al doilea Noe îşi mântui sămânţa neamului în cetatea Ciceul ui, unde cu puţin mai înainte îi trimisese. Şi ce s’au www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 197 mai întâmplat apoi? Intinzând braţele sale şi cu dragoste părintească îmbrăţişindu-i, îşi sărută pe micii săi copii, ca vulturul ce-şi acopere cu aripile puişorii fără de pene, şi întinzând iarăş mâinile sale, cuprinse în braţe plângând pe înţeleaptă sa soţie, pe doamna Elena, care încleştându-se de gâtul lui plângeâ cu jale şi-l sărulâ din toată inima, nu ca ucigătoarea Dalidă pe Samson, ori ca Tin-darida pe soţul său, viteazul erou. Din toate părţile se auziau numai strigăte şi suspine, din toate părţile bătăi de piept. Dar a le înşiră pe toate cu vorba este cu neputinţă, căci m’ar ajunge anul, dacă aş vrea să le istorisesc. De altă parte nu se cade să le punem pe toate sub obrocul uitării, mai ales că am ajuns cu povestea acolo, unde trebue să arătăm pe corbul mai negru decât negreaţă. Ioanăş craiul, de care am pomenit mai sus în cursul povestirii, om viclean şi răutăcios, care cu limba linge şi cu coada loveşte, dacă auzi de cele întâmplate, trimese îndată prieteni de-ai săi, să păzească bine cetatea şi să închiză porţile şi să nu lase pe nimeni să iasă, având de gând sau să-l arunce jos de pe ziduri, sau surpând zidul să dea morţii întreg neamul lui, turbat fiind de lăcomie şi arătându-se ca un al doilea Ghelimer care a închis pe vechiul Inde-rih, cu femeia şi copiii săi,—el care se îmbuibase cu prisosinţă de binefacerile lui, precum am apucat a spune în cursul povestirii. O chinuitorule aur, tirane îndrăzneţ, ţesătură a răutăţilor, tu care deschizi limba celui fără de glas şi închizi gura celui guraliv, tu care calci legile şi aşăzămintele şi alungi ruşinea dintre oameni! Deci frică mare îl cuprinse pe Voevod; el suspina din greu şi se întristâ şi cu bătăi puternice îşi loviâ pieptul şi spre Dumnezeu trimetea rugăciuni din fundul sufletului său. Dar destul m’am bocit despre acestea. S’au îndurat în sfârşit Dumnezeu de dânsul, şi văzând norii de larrămi i s’au făcut milă de cel ce cu osârdie i se rugă şi i-au luminat ochii minţii, iar el, deşteptându-se ca din somn, au trimes îndată şi pe ascuns împăratului turcesc o scrisoare întraripată, cerând ajutorul lui prea puternic. Auzind acestea sumeţul şi marele împărat al Turcilor, şi aflând de cele întâmplate, i se făcu milă şi-i păru rău de Petru şi porunci craiului Ioanăş să-i dea drumul; Ungurii plătiau atunci bir mardlui împărat Suliimen. Până şi varvarului i se făcu milă de suferinţele domnului, şi-l chemă la sine, ca să-l facă (din nou) Voevod. El primi cu bucurie, şi lăsând pe doamna cu copiii la Ciceu, plecă în fugă şi ca prin sbor ajunse în ţara turcească, după ce au scăpat de cursele rele www.digibuc.ro 198 I. BOGDAN ale Ungurilor. Şi după ce grăbi la cetatea împărătească, prea frumoasa cetate a lui Constantin, şi fu între zidurile ei întărite, îndată ce se ivi înaintea inarelui împărat, pe neaşteptate îmblânzi sufletul lui varvar. El privi cu dragoste pe Yoevod şi-l învrednici de odihna cuvenită lui. In locul valurilor şi neliniştei, îi surise acum liniştea, din liniştea şi bunătatea ta, stăpânitorule ! Acestea deci se întâmplară în anii din urmă. Dar pe când Petru Yoevod se aflâ încă în Ciceul cel întărit, răsboiu varvar şi crâncen purtau Turcii în Moldovlahia, jefuiau lăcuinţele şi se încăr-cau de prăzi. Atunci şi prea frumoasa cetate a Sucevei se supuse Turcilor şi ca pe o logodnică împodobită şi ca pe cea din urmă roabă şi ca pe o curvă de pe drumuri o batjocuriră. Bogăţiile domneşti şi averile Ismailtenii le-au secat; iar sumeţul împărat al Turcilor se întoarse de acolo biruitor la Ţarigrad, lăsând ţiitor locului domnesc pe un oarecare Ştefan, în vremea căruia 'mare foamete au fost în toată ţara Moldovei şi în ţara muntenească, şi care nu mult după aceea, în palatul său şi lângă patul domnesc, au băut paharul neîndurat al morţii. După el un altul, un Alexandru oarecare, poreclit Cornea, numai cât şi-au uns buzele cu mierea domniei şi au pierit înainte de vreme. Dar să mergem mai departe cu povestirea. şi s’o isprăvim de scrid. Şi după ce marele de suflet Petru Voevod îşi arătă cu încetul puterea sa, în cetatea împărătească, în tot cursul celor unsprezece luni el era în gura tuturor marilor diregători Turci. Şi ce să mai lungesc vorba? Marele stăpânitor i se arătă chiar mai milostiv decât ai săi şi îl trimese împreună cu marele său comis să-şi iea domnia, pe care o pierduse în vremea domniilor lui Ştefan şi Alexandru Voevozi. Şi-l ridică astfel din înjosire la înălţime şi-l facil apărătorul împărăţiei sale. Deci se repezi Petru Voevod, ca o fiai$ din capcană şi ca un vultur din cursă, şi ajungând la Dunăreâ cu apele frumoase intră în Brăila Muntenilor. Atunci boierii moldoveni, îndată ce aflară despre aceasta, veniră cu toţii, —atât cei ce slujiau la curte cât şi cei ce se trăgeau din neamuri de frunte şi strălucite—şî părăsind pe nenorocitul Cornea ca într’un sbor ajunseră la Brăila şi cu braţele deschise primiră pe domnul lor, şi căzând în genunchi fură iertaţi pentru îndrăzneala lor. Dar pe cei mai de frunte dintre ei, pe mai sus pomenitul Mihul şi pe Tofauşeanul marele logofăt, îi lăsară sub pază în Cetatea Nouă cea întărită. Nu mult după aceea fu prins şi Cornea de nişte oa- www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZA.BIE. 199 meni şi adus lui Petru Voevod, şi fu tăiat cu sabia, în anul 7049 (=1541), luna lui Fevruarie. Din -nou văzu Petru Voevod zi slobodă şi din nou luă în mâinile sale domnia şi cinstea de mai înainte. Eră atunci al treilea an curgător de când se despărţise de dânsa. Şi nu erâ nimenea care să-i stea împotrivă. Intră în cetatea domnească a Sucevei împreună cu diregătorii împărăteşti cari îl petrecuseră. Şi adunând pe cei ce se răsvrătiseră, silit de împrejurări, se puse pe schingiuiri şi cu mâini de varvar pe prinşii cevâ mai sus numiţi fără milă îi tăie, feţele lor le jupui şi le trimese marelui împărat, iar pe boierul turc îl dărui cu daruri foarte bogate. Nu mult după aceea îşi aduse din Ciceu şi pe prea iubita ' sa doamnă Elena şi pe prea doriţii şi blagorodnicii săi fii, Iliaş şi Ştefan. Astfel se sfârşiră toate aceste întâmplări. Iar noi le-am povestit în scris cum am putut, pe scurt şi, după socotinţa noastră, lămurit, fiind cursul anilor de şapte ori câte o mie şi de două ori câte de cinci ori cinci, în luna de primăvară (7050=1542, Martie). Iar domnul Petru Voevod îşi desmerdează norocoasele sale bătrâneţe în băi şi în băuturi şi în mâncări, ai zice ca o lebedă cu penele aurite deasupra unor clădiri. Ce s’au mai întâmplat după acestea şi cum, va scrie povestirea. Petrecând şi ocârmuind astfel, bărbatul mare de suflet şi cu inimă îndrăzneaţă porni şi ajunse în ţara ungurească pe valea Oituzului, ducând cu sine mulţi şi puternici ostaşi, şi apucând cu ’mânile de păr pe lăudatul şi mândrul voevod al Ardealului Mailat, îl trimese marelui sultan Suliimen. Şi după ce au săvârşit fapte vitejeşti şi au adunat multe comori de aur în ţara Ardealului, s’au întors la ale sale, în Câmpulung, trecând ca prin sbor munţii cei cu vârfurile ascuţite. > Aşâ se sfârşiră şi acestea, iar noi să ne întoarcem iarăş. Şi pe când punea la cale toate acestea, cu mintea lui prea înţeleaptă, îngrijiâ şi de biserici, le zidiâ din nou, lucră în frica lui Dumnezeu şi da învăţături înţelepte celor de casa sa, căzu într’o boală rea, căci om erâ şi el, şi din aceasta i se trase sfârşitul vieţii, adică al fiinţei sale muritoare, deşi puternice ca a unui erou, la Suceava, în anul 7054 (=1546), Septemvrie în 8, şi fu îngropat cu cinste în lăcaşul domnesc al mănăstirii dela Pobrata. Şi cu sfatul episcopilor şi al tuturor boierilor se urcă Iliaş la înălţimea domniei şi în scaunul tatălui său: om moale de inimă şi mic de suflet. Intru nimic nu s’au arătat asămănător tatălui său, ca şi www.digibuc.ro ^00 I. BOGDAN cunr nu l-ar fi crescut ca fiu. Pe toate le-au turburat şi le-au clătinat, înţeleg buna stare a sfintei şi dumnezeeştfi biserici şi legile domneşti; de săraci nu-i eră milă de loc, perine se socotiâ prea înţelept şi se lăudă că ştie să prinză păsări în laţ. Şi îndeletnicin-du-se cu acestea, deşertul, ziua îşi alegea sfetnici copii de Turci, iar noaptea îşi aplecă urechile şi inima la Turcoaice spurcate, până ce se prefăcu în desăvârşită lăcuinţă a diavolului. Nici când nu voiâ să vază înaintea ochilor săi oameni cu cuget curat,—în gură şi pe limbă şi mai ales în inimă aveâ numai gândul de a adună bogăţii, şi mare mulţime de talanţi de argint şi de aur au adunat vicleanul; veniturile boierilor în toate chipurile în partea sa le-au luat, averile mişcătoare şi nemişcătoare ale episcopiilor şi ale mănăstirilor până la cea de pe urmă le-au luat, pe preoţi şi pe rugători fără milă în toată ţara i-au prădat, şi pe toţi de lacrămi şi de suspine i-au umplut. Astfel ajunse la nebunie desăvârşită, ascuţind sabia sorţii împotriva sa şi ridicând-o spre tăierea sa. Căci Dumnezeu urăşte, precum se zice, faptele de lăcomie. îngrămădind răutăţi peste răutăţi, şi adăogând altele şi mai rele şi necuviincioase, Înnebuni în sfârşit cu totul, căci tăie şi capul hatmanului său Vartic, iar pe alţi boieri pe unii îi orbia, altora le tăia nasul, pe alţii îi iăceâ să fugă şi să se aşeze în ţeri străine, până la alte vremuri. Şi astfel s’au născut sămânţa neoredinţei. In anul 7056 (=1548) fu iarnă aşâ de aspră, încât şi copacii s’au uscat. Ajungând aci în cursul povestirii, să pomenesc şi despre mine smeritul ce jni s’au întâmplat sub dânsul (1). Oamenii bucuroşi de răul altuia şi pricepuţi la vicleşuguri ţesură minciuni pline de clevetiri şi le spuseră doamnei Elenii şi fiului ei Iliaş, şi am căzut cu straşnică cădere, vrednică de plâns. Despoiat am fost de scaun, ca un rob fugar, şi cu grele ispite m’am luptat, şi eram, mai gol decât văzduhul. Căci zavistia nu se ruşinează de dragostea dintre oameni, nici nu se teme de ochiul lui Dumnezeu. O zavistie, fiară crudă, tigru mâncător de oameni, săgeată fără de fier, suliţă mai ascuţită decât toate ! Dar ochiul cel drept nu trecu cu vederea peste acestea, ci le văzu drept. Am şpus acestea în treacăt, fiindcă amărăciunea sufletească ne sileşte să vorbim. Să povestim acum mai departe despre domnul Iliaş. Aţras de dorul mincinoasei legi turceşti, el lăsă şi domnie şi (1) In orig.ise zice încă odată „ce întâmplat, va spune povestirea". www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 201 mamă şi fraţi şi plecă, dacă ar fi putut ar fi sburat prin aer, şi înfăţişându-se sultanului Suliimen, se lepădă de bună voie de Hristos şi se aruncă în braţele diavolului. Săracii de noi, ce am mai îndurat! O dreptate (1), o soare, cum ai putut suferi astfel de fărădelegi ale celui ce au fost un batjocoritor al lui Hristos, un înşelător ai creştinilor, un încătuşat la minte de înşelători vicleni, un vândut diavolului şi afurisitului Muhamet al Turcilor, al cărui nume l-au şi luat, de trei ori blestematul! Acestea s’au întâmplat în vremile din urmă, cursul soarelui fiind în anul 7058 (=1550). Nu mult după 'aceea, răspândindu-se faima de cele întâmplate, puterea domniei nu fu amânată, ci deîndată se adună la un loo norodul cu episcopii şi cu boierii de frunte, cu căpeteniile oştilor şi cu tot sfatul, şi deteră schiptrul în mâinile îndrăzneţului Ştefan, hotărît de mai nainte de cel de sus pentru înălţimea domniei şi plămădit din acelaş sânge cu Iliaş, dar nu cu aceleaşi năravuri; pe acesta cu ochi dulci privindu-1, ca de Dumnezeu dăruit, cu braţe grăbite îl îmbrăţişară şi-l făcură stăpânitor al ţerii Moldovei; părea un domn cu suflet luminat, frumos la faţă, blând la privire. Şi după ce luă domnia, dela întâii paşi se arătă că n’au înşelat nădejdile celor ce l-au ales, şi pe toţi îi întăriâ în nădejdile lor de bine. Şi iarăş străluciră razele dreptei credinţe, şi iarăş străluciră zorile binefacerii, şi toţi deopotrivă lăudau pe voevod, şi toţi cu osârdie iubiau pe domnul Ştefan. Căci erâ milostiv şi iubitor de călugări şi i hrănitor de săraci. Şi îndată după acestea ce s’au întâmplat ? Scoţând sabia cu râvnă şi sburdând de îndrăzneală, ca un cal tare de gură, el înspăimântă pe Leşii cari năvăliseră în Moldova şi o strâmtorau, în unire cu cei ce o părăsiseră mai dinainte (2), şi dovedi dela cei dintâi paşi şi dela întâiul mers, ce căldură vitejească avea în pieptul său. întorcându-se de acolo, îşi îndreptă faţa spre preaslăvita cetate a Sucevei, şi întinzând îndată puternica sa mână, pe mine surghiunitul, un mort între vii, mă chemă şi cu mâna domniei sale îmi încre-dinţă iarăş cârja, şi plecându-şi creştetul său înflorit şi genunchii înaintea feţei împăratului împăraţilor, ■ din mila lui Dumnezeu, cu untdelemnul binecuvântării fu pomăzuit de mine, nemernicul. (1) Orig. w c*a«. coresp. grec. Stxvj. (2) Se înţelege pribegii. www.digibuc.ro 202 I. BOGDAN Ei, împărate a toate stăpânitor, după ce ne-ai dat un astfel de stăpân, arată-ne că este şi un biruitor ales. Acesta deci, prin pronia dumnezeească, dărâmă altarele şi închise bisericile, în cari întunecaţii Armeni aduceau jertfe deşerte, şi stârpi necurăţeniile murdare şi jertfele scârnave şi toate murdăriile, iar pe ei înşişi îi boteză pe toţi în botezul adevărat al Dumnezeului înţelepciunii şi luminii, pe unii de bună voie, pe alţii fără de voie. Şi se auzi dela o margine a pământului la alta trâmbiţa cea mare şi în aur ferecată, care trâmbiţă peste tot locul credinţa lui în ziditor (1). Până aci au mers alcătuirile ritoriceşli ale părintelui Macarie. Să încep dar şi eu, fostul şi nemernicul lui ucenic, Asarie. Acest sfânt-răposat părinte, începând dela moartea bătrânului Ştefan Voevod celui viteaz şi povestind până aci, în cuvinte frumoase şi meşteşugite, vieaţa domnilor cari au fost înainte de noi şi a celor din vremile noastre, şi-au alcătuit povestirea din porunca lui Petru Voevod celui bătrân, adevărat izvor de adevăr, ce se varsă asupra inimilor noastre şi le adapă cu apa minţii, pe care cu toate că o gustăm, nu ne săturăm de ea. Călcând dar pe urmele lui, mă voiu sili şi eu, umilitul său fiu, a merge mai departe şi a împlini porunca domnească, adecă a lui Petru al doilea, cucernicul domn, dată mie cu învoirea şi cu binecuvântarea preaosfinţitului mitropolit chir Anastasie şi cu mijlocirea marelui logofăt Ioan Golăi. Cer dar iertare, dacă din pricina vremii îndelungate ce au trecut, voiu uita câte ceva şi nu voiu pomeni unele lucruri, întâmplate în cursul anilor. Voiu începe dar să istorisesc, pe cât îm; va fi eu putinţă, mai departe despre sus numitul Ştefan Voevod, şi să împletesc vorbele povestirii, de unde au încetat şi până acuma. Domnind viteazul Ştefan cu cinste creştinească şi ooârmuind toate, vrăjmaşul cel rău nu putu suferi multă vreme râvna cea bună, ci vârî ură în boierii săi, cei ce fuseseră cinstiţi de dânsul cu binefaceri. Şi ce s’au întâmplat din pricina aceasta ? , Boierii mai sus numiţi, cari îl părăsiseră, anume pribegii din ţara leşească, trimiseră pe ascuns scrisoare către sfetnicii cei mari, şi prin minciună le furară minţile lor cele slabe. «Vreţi să aveţi puterea în Moldova, ziceau ei, băgaţi de seamă că puternicul Ştefan, pe care îl împinge tinereţa, are de gând să se scoale cu cruzime 1 (1) Se Înţelege ziditorul lumii. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE. 203 asupra voastră şi să închine ţara la Turci, ca şi fratele său Iliaş». Şi vai, ce lucruri fâptueşti tu, zavistie! Ei se sculară ca nişte hoţi asupra Voevodului şi îl măcelăriră fără de milă sub cortul său, ca pe un miel, la podul Ţoţorei, pe Prut; zăcând la pământ şi stropit de sânge, el nu putu să zică nimio altceva decât această vorbă: «vai de tine, dreptate, pe tine te plâng şi după tine oftez, căci înainte de mine tu ai pierit şi ai murit». Era atunci cursul anilor (7060 = 1552), luna lui Septemvrie. Astfel s’au sfârşit acest domn viteaz, după ce au domnit un an şi patru luni. Dar aşezământul şi puterea domnească nu s’au întrerupt prin aceasta, ci, luminaţi îiind de Dumnezbu, mai sus pomeniţii pribegi din ţara leşească îşi găsiră Yoevod în acelaş an şi în aceeaş- lună pe unul dintre boieri, Alexandru, ales de cel de sus, om voinic şi frumos la faţă, liniştit şi blând. Şi primind ajutor dela August, craiul leşesc, porniră îndată să iea în stăpânire domnia. Şi nu eră nimenea care să li se împotrivească. Ei intrară deci fără nici o piedecă şf se adună tot norodul şi căpeteniile oştilor împreună cu episcopii şi cu boierii şi cu tot sfatul şi înălţară pe Alexandru în scadnul domniei} în palatul domnesc din Hârlău. Şi toţi erau veseli de domnul lor căci eră cucernic şi blând cu toţi. In vremile şi în anii aceia au fost foamete mare în ţara Moldovei. Şi Voevodul, cercetând toate casele în cari se păstră aurul şi vă-zându-le pe toate goale şi neavând nimica, voia să împartă noro1-dului mertice, dar neavând de unde, se întrista şi tânjiâ; totuş nu după multă vreme au adunat comori bogate, din daruri şi din venituri. După trecerea anului al doilea al domniei sale, îşi luă soţie pe cuvioasa doamnă Roxanda, fiica lui Petru Voevod cel bătrân, din care născu pe Bogdan şi pe Petru, pe cari îi crescu în credinţa cea adevărată şi-i dete să înveţe carte. Iar Alexandru Voevod, având ochii în toate părţile şi privind şi întocmind toate, ca un om cuminte, — ştia doar că fiecine care a gustat din bunătăţile acestei vieţi are să guste şi moartea —1 au trimes înainte de toate în ţerile de prin prejur, către căpetenilie popoarelor, şi au făcut învoieli, ca să trăească în pace cu străinii. După aceea au început să zidească o mănăstire foarte mare şi într’însa un lăcaş al Dumnezeului meu, o biserică aşa de împodobită cu frumuseţi, încât, dacă Dumnezeu însuş ar vrea să trăească într’o zidire făcută de mâini omeneşti, în aceasta ar trăi, şi au numit-o Slatina. Şi se ingrijiâ şi de celelalte mănăstiri mai www.digibuc.ro â04 i I. BOGDAN vechi şi le întăriâ şi le miluiâ şi ridica în toate părţile lăcaşuri dum-nezeeşti, şi hrăniâ şi miluiâ pe săraci, şi înnoiâ palatele domneşti, şi toate acestea cu înţelepciune şi cu pricepere adâncă le făceâ. In anul 7064 (=1556) trimese marele împărat al Turcilor Suli-imen, la rugămintea Ungurilor, porunci lui Alexandru Voevod şi lui Pătraşcu, Voevodul muntenesc, şi au plecat amândoi cu oşti şi intrând în hotarele ţerii ungureşti, au pus, cu sfatul căpeteniilor de acolo, pe craiul Ştefan în scaunul tatălui său Ioanăş (1). Erâ pe atunci o iarnă aspră în ţară şi un ger iute, cu vânturi rele. In anul 7066 (=1558), Ianuarie 1, alesul între filozofi, mai sus numitul episcop Macarie, părintele nostru şi dascălul Moldovei, şi-au dat sfârşitul, ca un sfânt şi iubit de Dumnezeu, şi au fost îngropat cu cinste şi cum se cade unui sfânt, de ucenicii săi, în mănăstirea Râşca, cea de el zidită. Vai, ce mare şi luminos luceafăr au apus! Impodobit-au scaunul episcopiei de jos dela Roman 27 de ani, arătând mare vitejie în cele duinnezeeşti şi suflet mare în toate. Cine ar vrea să înţeleagă marea lui minte, pe acela îl va încredinţâ de aceasta frumosul lăcaş, pe care cu osârdia lui l-au ridicat din temelii preacuvioasei Paraschive. Acest părinte, care a fost numit „cel Bun“, în vieaţă fiind şi-au dat osteneală şi multe isprăvi dumnezeeşti au făcut, căci erâ om cu râvna lui Hristos, destoinic la învăţătură, isteţ, deştept la vorbă şi foarte ştiutor, ca nimenea aitul, precum mărturiseşte şi letopiseţul mai sus scris de dânsul, şi alte multe pe cari nu le mai cuprindem în această scriere, nevoind să prelungim povestirea. Şi urmaş al scaunului arhieriei sale au fost Anastasie, bărbat blând, liniştit, plin de înţelepciune, înzestrat cu înţeleaptă smerenie şi purtând florile binefacerii în faţa şi în inima sa. Erâ şi priceput în ale călugăriei, şi după ce au ocârmuit turma lui Hristos bine şi pe placul lui Dumnezeu 14 ani, au fost ridicat apoi la treapta mai înaltă de mitropolit, ca să ocârmuească scaunul prea slăvit al cetăţii Sucevei. Dacă s’au cuvenit să pomenim şi de aceasta, să istorisim acum pe rând cele ce ies în calea povestirii. In al nouălea an al domniei lui Alexandru (=1561) s’au ivit din ţara nemţească un oarecare cu numele Despot, care-şi ziceâ fiu de domn şi erâ bărbat iscusit în lupte, şi adunând în ajutorul său oameni de toate neamurile, pricepuţi în răsboaie, viteji, îndrăzneţi şi inimoşi ca leii, şi ca vântul aspru de miază-noapte, Ge aduce nori întunecoşi şi plini de — -----1----.« .—— . (1) Pe Ioaji Sigismund, fiul lui loan Zăpolya, 11 numiau Turcii Ştefan. Of. Fessler-Rlein, Geschichte von Ungarn, voi. III, p. 569, şi mai sus, pi 102. www.digibuc.ro letopiseţul lui azare. 206 grindină stricăcioasă, sxau năpustit fără de veste asupra Moldovei, şi intrând în ţară s’au gătit de luptă, voind să apuce domnia. S’au înspăimântat Alexandru auzind de acestea şi chemând îndată pe ostaşi, îi trimise să stea împotriva vrăjmaşilor. Dar înainte de a se încăeră în ţară, văzând pe vrăjmaşi că-i iau înainte, se mânie in inima sa şi se înarmă cu putere, şi ieşi cu ostaşii săi la luptă şi dederă lupta la Verbia, lângă apa Jijiei. Şi unii din rândurile dintâi erau haini Voevodului şi au vrut la început să fugă, alţii s’au întors într’o parte şi în alta şi s’au împrăştiat, iar Yoevodul au rămas să se lupte singur, cu puţini ai săi. Şi înţelegând înşelăciunea au suspinat zicând: «.Vai, mai bine mi-ar fi să trăesc eu fiarele la un loc, decât cu oameni necredincioşi», şi fugind pe cai iuţi au ajuns în fugă la târgul Iaşilor şi s’au gătit din nou de luptă. Despot, luând cetatea Sucevei, în care găsi multe bogăţii, le împărţi ostaşilor, şi partea de sus a ţerii i se supuse lui. Alipindu-i deci şi pe aceştia de sine, cu vorbe mincinoase şi ademenitoare, se sculă din nou cu răsboiu asupra lui Alexandru. Acesta, văzând că duşmanii se întăresc, lăsă pe răsculaţi şi fugi cu puţini la cetatea Chiliei, unde găsi pe doamna Roxanda, pe care o trimesese de mai nainte. Şi nu puţin plâns au fost acolo pentru nenorocirile lor şi pentru pierderea puterii. Şi zise domnul: «o doamnă, să încetăm cu plânsul şi cu veşnica întristare, căci dacă am primit, cum au zis Iov, cele bune din mâinile Domnului, de ce n’am suferi şi pe cele rele? Domnul au dat, Domnul au luat; cum au vrut domnul, aşâ au fost». Şi fiindcă erâ deştept şi înţelept, îi veni în minte cevâ mai folositor şi de grabă îşi îndreptă faţa spre cetatea împărătească. Dar Despot trimesese acolo mai dinainte şl prin daruri şi făgădueli momise pe boierii şi ostaşii împărăteşti, cei orbiţi de mită. Şi împăratul dete domnia lui Despot, care îşi schimbă numele în Ioan. După ce ajunse Alexandru în cetatea împărătească şi sâ văzu în linişte, în loc de scârbă şi amărăciune, fu trimes nenorocitul departe în mazilie, la cetatea Iconiului, dincolo de mare. • Atunci să fi văzut plânsete şi lacrămi şi suspine multe, pentru despărţirea de doamnă, de copii şi de prieteni. Şi au rămas acolo aşetptând să vază cele viitoare şi rugându-se mereu lui Dumnezeu, să nu-1 uite. cu totub ‘ Să lăsăm aci vorba despre dânsbl şi să spunem celor ce vreau să asculte povestirea despre Despot. Căpătând stăpânirea deplină, la început se arătă blând şi vrăjmşa www.digibuc.ro 206 t. 60G1UN nedreptăţii, dar cu încetul începu să-şi arăte veninul ascuns şi rău, pe care îl avea în inimă, şi se dete la nedreptăţi, şi asupriâ pe oameni cu dări grele, şi de săraci n’aveâ milă, şi ură obiceiurile creştineşti ale pravoslaviei şi ţinea pe lângă sine sfetnici de altă lege, Luterani urîţi lui Dumnezeu, a căror învăţătură o împărtăşiâ şi dânsul; pe rugători şi mănăstirile nu le iubiâ. Vasele de argint şi de aur şi pietrele scumpe ale cinstitelor şi sfintelor icoane, cele cu mărgăritare împodobite, le adună, răul, din toate mănăstirile la sine şi se împodobiâ cu ele. O săracii de noi, un al doilea Valtasar s’au arătat, la năravuri şi la fapte. Numai suspine şi plânsete şi vaete se auziau din gura celor o-bijduiţi şi a celor prădaţi fără dreptate, şi toţi din fundul inimii lor se rugau lui Dumnezeu cu jale să-i mântuească din ghiarele acestui tiran. S’au îndurat în sfârşit Dumnezeu de ei şi văzând şiroaiele de la-crămi, i s’au făcut milă de cei ce se rugau cu atâta căldură. Şi Dumnezeu, care cunoaşte toate cele ascunse ale oamenilor, deschise, pe căile cari el singur le ştie, ochii câtorva boieri din sfat, şi ei au ştiut să se mântue în chipul următor de Despot. Erâ între boieri unul cu numele Tomşa, frumos la înfăţişare, viteaz, cu mâini puternice şi piept vârtos, cu suflet îndrăzneţ. Pe acesta deci îl chemară boierii cei mari şi legându-1 întâiu cu jurăminte straşnice şi descoperindu-i sfaturile lor ascunse, se încredinţară că pot aveâ nădejde într’însul. Iar el, având toată râvna pentru credinţă, primi sfatul lor. Se duseră atunci înaintea lui Despot şi-i băgară spaimă în inima sa, spunându-i că vine asupra lui un tâlhar ce se numiâ Dumitraşco. Iar el, fără să se gândească mult; trimese pe toţi ostaşii săi de frunte, Nemţi, Unguri, Şpanioli, Leşi şi alţii, şi o parte din boieri şi din oameni, şi le puse căpetenie pe Tomşa, neştiind ce fel de om pune. Şi puţini dintre ei ştiau de sfatul ascuns. Când au ajuns la Ciuhru, au năvălit deodată şi fără de veste asupra Ungurilor şi asupra celorlalţi de neam străin şi lovindu-i i-au biruit, şi n’au scăpat dintr’înşii nici măcar unul, care să ducă vestea nenorocirii. Erâ atunci numărul anilor 7072 (=1564), luna lui August. Şi după acestea ostaşii ce erau acolo au ridicat pe Tomşa domn şi i-au schimbat numele în Ştefan, şi îndată au pornit, cu grabă şi cu ameninţări, ca săgeţile fulgerului, ca să-şi împlinească gândul asupra lui Despot. Iar el, dacă auzi acestea, i se cutremură inima şi teamă mare îl cuprinse, şi se închise în cetatea cea cu turnuri www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LtJI AZ ARIE. 207 întărite a Sucevei, împreună cu Luteranii rămaşi cu dânsul şi cu câţiva din creştini, pe cari cu vicleşug îi închisese acolo. Ştefan încunjură cetatea cu oşti. Cunoscând acestea sus numitul Dumi-traşco, porni aducând cu sine o mulţime de ostaşi înarmaţi, Jiărbaţi tâlhari (1), dorind şi el să iea puterea. Creştinii erau mâhniţi din toate părţile. Chemând însă pe Dumnezeu în ajutor şi părăsind cetatea, ei se pâlcuiră cu tărie şi ieşiră şi împotriva acelora; lupta se dete la podul Vercicanilor, pe Şiret. Vrăjmaşii fură biruiţi şi tăiaţi, şi cu sângele lor adăpară câmpurile, şi pământul se acoperi cu trupurile aşternute ale celor ucişi; în sfârşit Dumitraşco însuş fu prins şi mulţi de ai lui fură prinşi de vii şi legaţi fură trimeşi la cetatea împărătească, împăratului Suliimen. Acolo bău Dimitrie paharul neîndurat al morţii, iar ceilalţi fură osândiţi la muncă. Pe urma acestora Tomşa nădăjduia să primească domnia dela împărat, dar în nădejdea lui zadarnică s'au înşelat. Căci după ce vrăjmaşii fură biruiţi astfel, ai noştri, aprinşi de râvnă, se îndreptară iarăş împotriva celor închişi în cetate şi încunjurară cetatea, şi o bătură cu tot felul de meşteşuguri. Săpară şanţuri şi valuri şi făcură un drum ascuns şi ajunseră până la porţi şi aşezară arme grele şi vărsătoare de foc, adecă puşti, şi începură a bate cetatea cu tot felul de meşteşuguri. Dar nu isprăviră nimic. O, minune nevăzută şi neauzită! Cetatea noastră bătută fără cruţare de ai noştri, ca să sfărâme capul şarpelui ce se încuibase într’însa! Şi se auziau sgomote şi strigăte din lăuntru şi din afară, şi câteodată erau bătuţi, altădată băteau ei, şi ţinu lupta, ziua şi noaptea, şi vărsarea de sânge şi moartea ostaşilor până în patru luni. In cele din urmă, lupta între fraţi se sfârşi astfel. Erâ (în cetate) un Ungur cu numele Deveş Petru, şi acesta făcu vorbe de pace cu cei din afară. Chemându-1 Despot la sine : «o Petre», îi zise, «arp înţeles că vreai să dai cetatea cu viclenie şi să-mi pregăteşti moartea; dar îţi vei da tu sufletul înaintea mea». Şi scoţând îndată sabia, l-au ucis pe loc. Din pricina aceasta se turburară ceilalţi şi le păru rău şi se făcu răsmiriţă şi necredinţă între ei, între Ungurii şi Nemţii lui Despot, şi începură să-şi caute pace, cerându-şi numai vieaţa, cu straşnice blesteme, în cari se îricrezură. Apoi scoaseră şi pe Despot din cetate; şi fu călcat şi turtit şi gustă paharul nenorocit al morţii ruşinoase, cursul anilor fiind 1 (1) Subt aceşti tâlhari, In orig. HrHKdpti, înţelege Azarie pe Cazaci; cf. p. 95. www.digibuc.ro I. BOGDAli 206 atunci 7073 (=1564 sau 1565), luna lui Noemvrie. Acum să ne întoarcem iarăş şi să povestim despre Alexandru. Dacă auzi marele stăpânitor al Turcilor despre răscoalele, tur-burările şi neorânduelele din Moldova, îşi aduse aminte de Alexandru cel mazilit şi îl chemă îndată la- sine. Şi privind la dânsul cu ochi blânzi şi îndurători, îi zise: «o Voevodule, ştiu că ai fost înşelat pe nedrept; de aceea îţi încredinţez acum domnia şi cinstea de mai înainte; fii judecător drept şi fii milostiv cu cei săraci». Alexandru primi atunci dela toţi diregătorii împărăteşti daruri bogate. Voevodul se umplu de bucurie şi plecă de acolo, ca un vultur scăpat din laţ. Dându-i împăratul şi ostaşi în ajutor, el plecă să-şi iea domnia şi ajunse Ia Brăila. îndată ce auzi Tomşa de acestea, adună oaste şi, crezândn-se mai tare, ieşi la luptă şi arse o parte din ţara muntenească şi o pradă. Dar vorba împăratului a fost mai tare decât el. Căci auzind despre acestea, el făcu semn Tătarilor celor cruzi şi cu chip de fiară, şi aceştia porniră asupra Moldovei ca nişte câini turbaţi, şi luând multă pradă, de oameni şi de vite, şi arzând ţara, se întoarseră în pace la ale lor. Intâmplatu-s’au acestea în anii dela începutul lumii 7073 (=1565). 1 Văzând Tomşa că nu-i e cu putinţă să stea în potriva puterii împărăteşti, se cutremură în gândul său şi se gândi la sufletul său şi al boierilor ce erau cu dânsul. Căci nimic nu e mai scump omului Ca sufletul, nici înălţimea domniei, nici dulceaţa puterii, nici stăpânirea de bogăţii. Şi luând cu sine toate comorile domneşti, fugi în ţara leşească, crezând că are să scape de mâinile a tot puternice, de cari nu e dat omului să scape. Dar n’au putut, căci l-au ajuns acolo porunca împăratului Suliimen, şi în cetatea Liovului i s’au luat vieâţa şi lui şi sfetnicilor ce-1 însoţiau. Alexandru îşi căpătă iarăş cinstea domniei, şi pentrucă nu erâ nimenea care să-l oprească, au intrat în ţară şi şi-au pus iarăş cununa în cap şi s’au arătat pentru a două oară domn, în anul 7073 (=1565), luna lui Martie, după ce fusese scos din domnie de doi ani şi cinci luni. Şi iarăş apucă Alexandru Voevod zile slobode, iarăş se făcu singur stăpânitor al terii Moldovei, iarăş străluciră razele binefăcătoare ale pravoslaviei. Şi se atinse tăciunele ce răs-pândiâ fumul credinţei celei rele şi se ascunse iarnă întunecată a necuraţilor Luterani, şi înflori primăvara aducătoare de tot soiul de bucurii, înţeleg de buna stare a bisericelor, şi în jocul valurilor se arătă zâmbind liniştea. www.digibuc.ro IfetfOPlâfiţ'tJL Ltîl AZARIîi. m Şi după acestea ce au urmat? Au adunat pe vrăjmaşii cari puseseră la cale înşelăciunile de mai nainte şi pe boierii necredincioşi şi pe toţi i-au dat morţii nemiloase, iar pe ostaşii împărăteşti i-au trimes cu daruri la ale lor. De atunci s’au potolit furtuna cu valurile cele mari, şi peste marea vieţii plutiai fără turburare; căci duhul dumneezesc suflă drept, ca zefirul cucerniciei. Nu mult după aceea aduse la sine din Ţara-Românească şi pe doamna Roxanda şi pe blagorodnicii săi fii Bogdan şi Petru, şi se bucurau cu toţii împreună de dulceaţa bunătăţilor, şi-şi petreceau vieaţa în frica lui Dumnezeu, şi cu milostenii către săraci şi cu binefaceri către biserici îşi ungeau mereu sufletul lor. Dar traiul le-au fost dureros, din pricina deselor şi feluritelor boli grele la cari cădeau. Vom spune ceva şi despre împărăţiile din afară, pentru cei ce doresc să asculte. In anul 7074 (=1566) s’au sculat marele împărat al Turcilor Suliimen şi s’au pornit cu multe zeci de mii de oameni şi s’au îndreptat să cucerească ţara nemţească, dar în luna lui Iulie şi-au găsit acolo sfârşitul vieţii, după ce domnise 42 de ani, şi au lăsat împărăţia fiului său Selim. Iar în al patrulea an al domniei sale de a doua, căzu Alexandru Ia boală rea şi de moarte, şi înţelese că are să moară. Rl chemă pe căpeteniile bisericeşti şi pe preoţi şi pe toţi boierii, şi spunân-du-le multe învăţături dumnezeeşti, dete schiptrul domniei fiului său Bogdan. Astfel, în vieaţă fiind, au îndrăgit cele viitoare mai mult decât cele de acum şi în locul porfirei ţesute în aur s’au îmbrăcat în haina de lână a călugăriei, şi în locul cununii de mărgăritare şi de pietre scumpe au primit tunsura părului şi au îmbrăţişat vieaţa călugărească şi şi-au schimbat după cinul îngeresc numele în Pahomie. Dar n’au trăit mult după aceea, ci au adormit somnul cel veşnic şi obştesc al morţii. Şi piatra, care nu cruţă nici pe cei buni nici pe cei răi, ci pe toţi la un loc îi pune, au acoperit şi pe acest mare bărbat, în anul 7076 (=1568), luna lui Martie. Luând Bogdan schiptrul domniei şi fiind încă tânăr, eră diregă-toare domniei mama sa Roxanda şi diregători erau Gavriil logofătul şi Dimitrie portarul (1), iar doamna eră mai mare peste toţi. Şi eră cuminte ca un bărbat, cu suflet mare şi împodobită cu înţelepciune, cu adevărat raiu însufleţit, ce-şi adapă pomii cu binefaceri. Şi cinstea darnica doamnă cu mii de binefaceri pe boierii cari o slujiau şi cu 1 (1) Vezi nota dela p. 96. Analele A, R.—Tom. XXXI.—Menwriile Secf. Istorice. 14 www.digibuc.ro âio I. BOGDAtf daruri foarte bogate şi alese îi mângâia, şi având ochii în toate părţile şi necruţând aurul, îl împărţiâ spre alinarea durerilor chinuitoare, vărsând nouri de binefaceri peste neputincioşi şi săraci, şi umplea de binefaceri mâinile celor ce suferiau de crude şi dureroase bătrâneţe, pe ieromonahi cu milostenii mângâitoare la rugăciune îi îndemna, şi călugărilor iubitori de Dumnezeu, cari duceau vieaţă curată în mănăstiri sau în pustii petreceau o vieaţă plină de suferinţi, le răcoriâ inimile cu dese cercetări. Şi lăcaşurile sfinte de peste tot locul primiau daruri bogate în aur, şi era ca un râu cu undele de argint, din care se adăpau săracii şi beau până la îndestulare. Era însă foarte nesănătoasă cu trupul şi mereu îşi odihniâ trupul în pat moale. Stăpâniră împreună fiul cu mama doi ani şi nouă luni. Şi din zi în zi tot mai tare o supărau boalele şi-i cereau să primească lutul fiinţei trupeşti. Şi-au plătit astfel datoria pământului care o împrumutase (1), adică au răposat, în anul 7079 (=1570 sau 1571), luna lui Noemvrie, şi cu cinste au fost îngropată în mânăs-stirea zidită de dânşii, la Slatina. Astfel au rămas Bogdan singur stăpânitor şi au domnit singur. Eră un tânăr bine făcut, căruia nu-i crescuse încă mustaţa. Avea suflet drept la început, eră învăţat în cărţi şi fără nici o răutate în sine, milostiv şi blând, şi în toate asemănător la obiceiuri cu tatăl său, viteaz, cu inimă îndrăzneaţă, meşter în a învârti suliţa, a întinde coarda arcului pe tăetura săgeţii. In urmă însă s’au lipit de el nişte oameni vicleni şi amăgitori, scornitori şi făcători de rele, porniţi spre răutate; aceştia i-au ros inima cu ispite, cum roade viermele lemnul cel dulce, până ce l-au făcut să depărteze dela sine pe toţi sfetnicii mari şi să-şi apropie de sine alţii, nebuni şi măscărici. Şi şi-au plecat urechea la sfaturile lor, ca în vechime Rovoam, fiul lui Solomon; petrecea cu ei în glume şi în jocuri şi se îndeletniciâ cu alergări de cai şi împărţiâ tovarăşilor săi de joc toată averea sa şi hainele ţesute în aur şi blănile cele moi. Şi puţin după aceea s’au împrietenit cu oameni de altă credinţă şi de altă limbă, cu sfetnici Leşi, şi petrecea vremea cu ei, cu un cuvânt, toată avuţia domnească o risipiâ împârţind-o necuraţilor şi spurcaţilor Leşi, nebăgând în seamă vorbele sfătuitoare de bine âle arhiereilor şi nevoind măcar să vază în faţa sa pe sfetnicii cari îi doriau binele. Auzind de acestea Selim, marele împărat turcesc, trimise de mai multe ori la dânsul, spunându-i să contenească cu aceste rele apu- (1) Vezi nota 3 dela p. 177. www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZAEIE. 211 cături. Dar el n’au voit, ci despreţuindu-şi chiar ţara şi umblând pe ici şi pe colo şi plimbându-se pe la marginile ţerii leşeşti, mâhni foarte şi pe boieri şi pe norod. Ajungând aci, trebue să aducem vorba şi despre corbul mai negru decât negreaţă. In cetatea Rodosului trăia un mazil cu numele Ioan. Cine erâ el, sau de unde sau al cui fiu erâ, nu ştiu. Ziceâ că după naştere e viţă de domn. Om şiret, crud, ascuţit la minte, gata la vorbă şi priceput la carte. Acesta umblă cu tot felul de meşteşuguri, împărţiâ şi mită, dădeâ făgădueli şi vorbe,, ca să puie mâna pe domnie. Prin viclenia sa el amăgi pe sfetnicii împărăteşti cei lacomi de aur, şi aceştia îi mijlociră domnia dela împărat, după ce îl legară cu jurăminte. Şi astfel i se încredinţară treptele înalte ale domniei. Ajungând în mersul său la Dunăre, şi auzind Bogdan de venirea lui năpraznică, lăsă scaunul său tiranului şi trăgându-se de bună voie la o parte, se îndreptă fugind în teri străine, după ce domnise singur, dela moartea mamei sale, un an deplin şi patru luni. Boierii în slujbe şi cei de neam primiră toţi cu bucurie pe domnul lor şi cu adâncă supunere i se închinară. El însă, după ce luă scaunul domniei, se gândiâ numai cum să adune aur. O aur, tirane, rădăcină a tuturor relelor, ţesătură a vicleniei, lepădat de Dumnezeu şi prieten al diavolului, făcător de rele, omorîtor de prieteni şi vânzător de neam, băutor de sânge, cum le învârteşti şi le« suceşti tu pe toate, cum luceşti pe din afară şi pătrunzi în fundul inimii, fără să te saturi vreodată. Şi ce au urmat apoi? Au fost ca un nor întunecos şi aducător de sânge, în loc de ploaie. Dela început răcniâ ca un leu, să sugă sângele nevinovaţilor boieri. Căci erâ ucigaş din fire şi sângele i se păreâ mai dulce decât mustul. Şi unora le tăia capetele şi le luâ averile, îmmulţind-o prin răpiri nedrepte pe a sa, altora le ju-p'uiâ pielea ca la nişte berbeci, pe alţii îi desghinâ în patru, iar pe alţii îi îngropa de vii, ca pe morţi. Şi ce să mai lungesc vorba? Multe şi amarnice răutăţi şi chinuri şi munci straşnice au adus pe capul oamenilor; scorniâ mereu cele mai isteţe înşelăciuni şi ori unde se găsiâ aur, el îl luâ tot şi îl aduceâ la sine, rob fiind aurului. Până şi pe ostaşi îi lipsi de lefile lor. Pe Gheorghe episcopul l-au dat focului a tot mâncător, căci şi acela erâ lacom si foarte nedarnic, si avuţia lui cea mare i-au luat-o. Dar nu numai aceste le fâceâ fără ruşine, ci şi pe călugări cu multe nevoi îi căzniâ, www.digibuc.ro 212 I. BOGDAN şi gemeau temniţele de călugări legaţi în fiare, şi se goliau mănăstirile, şi li se luau veniturile ce le aveau spre hrana tuturor, şi averile lor toate le adună la sine, vicleanul. Pe călugări îi alungă din toate părţile ca pe nişte spurcaţi, şi se credeâ pe sine mai înţelept decât toţi domnii cari fuseseră înainte de dânsul. Prin acestea nenorocitul şi-au încărcat sufletul de blesteme, şi mânia lui Dumnezeu au venit asupra lui. Nu se ţinea nici de dreapta credinţă, huliâ feţele dumnezeeşti zugrăvite pe pereţi şi pe icoane, arătându-se un al doilea Copronim la năravuri, siliâ pe oameni să lucreze în zilele de sărbătoare şi de Duminecă, şi în postul cel mare şi-au luat soţie. Şi nu numai el, ci şi pe alţii îi făcu să calce legea, însurându-se astfel. Auzind marele împărat turcesc de necuviinţele şi grozăviile ce făcea, au trimes să-l cheme la curtea împărătească, iar domnia au dat-o lui Petru Voevod, de care am pomenit cevâ mai înainte, bărbat de neam domnesc, nepot lui Mihnea Voevodul muntenesc (1), fiu al lui Mircea Vodă şi frate cu Alexandru, Voevodul muntenesc; om vesel la faţă şi la privire şi cu înfăţişare frumoasă şi vrednică de domn. Acesta se gătiâ să vie ca să-şi primească scaunul, fără răs-boiu şi fără luptă. Aflând Ioan Voevod de aceasta, se aprinse de mânie şi ridică îndată oaste numeroasă, înarmată cu arcuri, cu suliţe, cu zale de fier, cu paveze, cu lănci, cu coifuri şi cu scuturi. Şi ieşi la luptă, vărsând foc pe gură, şi arse cetăţile turceşti de margine Tighinea şi Brăila şi aproape jumătate din ţara muntenească, fălindu-se cu biruinţa şi cu prăzile şi cu bogăţiile ce aveâ să adune. Dar vai, el a gustat din dulceaţă apucând-o numai cu vârful degetului, şi au aprins asupra Moldovei flăcările straşnic de mânioase ale răsbunării, ce se ridicau, vai, la ceruri. Ce s’au mai întâmplat după aceea? Dacă auzi despre acestea, în cetatea sa împărătească, împăratul, răcni ca un leu straşnic şi trimese la căpeteniile neamurilor supuse de prin prejur şi ridică toată oastea turcească cea îngâmfată şi cu aur împestriţată, încălecată pe cai împodobiţi cu aur şi înarmată cu arme ascuţite. Pe lângă aceştia se alăturară şi pâlcurile Tătarilor celor cu chip de fiară şi cu inimă sălbatică; se adunară şi din ţara ungurească, iar din faţă se porniră Muntenii, şi din toate (1) Informaţie greşită.. Petru Şchiopul nu eră frate cu Alexandru Iii Munteanul, căci acesta nu eră fiul lui Mircea II Ciobanul, ci al pretendentului Mircea, fiul lui Mihnea I. Petru Şchiopul deci nu poate fi numit nepot lui Mihnea. Mircea Ciobanul eră fiul lui Radu IV, www.digibuc.ro LETOPISEŢUL LUI AZARIE, 213 părţile se vărsară, ca apele sgomotoase, asemenea năsipurilor. Ieşit-âu atunci loan Voevod împotriva acelora, gata de luptă. Ai zice că eră asemenea unei paseri golaşe care vrea să se apuce la luptă cu o pasere de pradă cu aripile mari şi iuţi. Şi se dete o luptă mare lângă lacul Cahul. Şi încăerându-se unii cu alţii la luptă straşnică, fu biruit, vai, tiranul şi ruşinat. Mulţi ostaşi au pierit şi mulţi au fost prinşi de vii; au fost prins şi loan şi, cu drept, au fost făcut de batjocură, căci fu legat de două cămile şi rupt în două. Astfel îşi dete în chinuri sufletul său ucigător. Atunci au intrat în hotarele moldoveneşti Tătarii cei câinoşi şi rău nărăviţi şi au ars târgurile şi le-au despoiat de bunuri, iar satele lor au căzut pradă focului aţâţat cu grămezi de lemne. Şi au ajuns până la Roman, arzând şi prâdând şi răpind femei frumoase şi fete pletoase şi copii de ţâţă şi fetiţe cu faţa fragedă, şi bătrâni şi tineri. Mamele rămâneau fără copii şi copiii rămâneau orfani. Cu un cuvânt, oameni de toate vârstele erau duşi în trista robie, şi nu numai oameni, ci şi mulţime nenumărată de vite. Multe plânsete şi suspine şi strigăte se auziau atunci în Moldova. O răule între răi Ioane, nepot al minciunii şi fiu al diavolului, prin răutatea ta şi prin deşertăciunea ta ai adus ţara la pieire. Acest domn nu voia să asculte de boierii sfetnici şi binevoitori lui. Aşa erâ mai sus numitul loan Golăi, boier mare, bărbat înţelept şi sfetnic cuviincios. Acesta îi arătă de multe ori, învăţându-1, că Turcii au cuprins lumea întreagă, că sunt puternici şi fâ-loşi şi îngâmfaţi, şi că ei nu se vor odihni până ce nu se vor răsbtinâ pentru batjocurile îndrăzneţilor. «Ci din două alege-ţi pe cea mai bună: sau pleacă-ţi capul înaintea împăratului, sau întoarce spatele şi părăseşte ţara; dar cu Turcii nu te apucă la luptă». Insă părea că vorbeşte unui mort, sau cântă cântece de laudă unui surd. Acestea s’au întâmplat în anul 7082 (=1574), luna lui Iunie. Şi când se petreceau toate acestea, puterea domniei se arătă zâmbind bunului Petru Voevod, bărbat de neam bun, evlavios, frumos, cu suflet luminat, milostiv din fire, darnic foarte, urând nedreptatea, blând cu cei săraci şi drept judecător, căci, precum zice în cărţi, cinstea domnească iubeşte dreptatea. Şi mulţi s’au împărtăşit de binefacerile lui mănoase; mănăstirile şi călugării s’au adăpat din undele răcoroase ale binefacerilor lui; cântările dumne-zeeşti au răsunat iarăş în bisericile împodobite cu flori; vieaţa tu-' turor au început să curgă lin şi toţi petreceau în linişte şi neturburaţi. O, ce seninătate e în tine, domnitorule, ce inimă cucernică www.digibuc.ro 214 J. BOGDAN d© domn, purtată, cum scrie în cărţi, pe mânile lui Dumnezeu! Dă doamne acestuia vieaţă îndelungată şi pace adâncă, căci el iubeşte legea ta, cum zice David, fără şovăire. Acestea fe-am scris eu nemernicul, cu multă osteneală, precât am putut să le cuprind cu mintea, cu toate că n’am putut ajunge în vrednicie pe părintele dătător de vorbe bogate, izvorul de vorbire aleasă. E R R A T A. In textele slave s’au strecurat următoarele litere stricate şi întoarse : Ăi stricat la p. 12], r. 4 de jos, p. 122, r. 10, 16, 17, p. 124, r. 9 de jos ; ii stricat la p. 122, r. 13 de jos (hb) ; îi stricat la p. 124, r. 2 (k&) ; s stricat la p. 126, r. 4 de jos; r stricat la p. 128, r. 19 ; â stricat la p. 129, r. 9 ; t stricat la p. 148, r. 10 de jos, p. 152, r. 8, p. 154, r. 6 şi 17, p. 156, r. 1 ; * stricat la p. 151, r. 2 ; t stricat la p. 153, r. 1; sunt şi câţiva •fc stricaţi uşor de recunoscut. Un ai întors se află la p. 154, r. 2 şi un c întors tot acolo, r. 3. Mai sunt de îndreptat următoarele: p. 124 r. 23 A-k-rţa) pentru a-k-r, p. 128, r. 28 HioycTpoiHiw pentru -fimo, p. 163, r. 2 cTp(a)cTk pentru crpafciTk. In textele româneşti sunt de îndreptat următoarele : p. 191, r. 2 de jos „şi de şapte ori câte o mie“ pentru „şi o mie11, p. 195, r. 18 de jos Suliimen p. Soliman, p. 203, r. 8 7060(=1552) p. (7060=1552), p. 203, r. 7 de jos căpeteniile p. căpetenilie, p. 205, r. 1 şi 5 de jos vrăjmaş, aşteptând p. vrăjmşa, aşetptând, p. 208, r. 5 de jos stinse p. atinse. www.digibuc.ro CUPRINSUL Pag. I. Analele şi cronicele moldoveneşti dinaintea letopiseţului lui Azarie .... 57— 59 II. Manuscrisul O, XVII, No. 13 al Bibliotecii imperiale din St. Petersburg . . 59— 62 III. Cronica universală şi analele sârbeşti din manuscrisul dela Petersburg. . 62— 66 IV. Letopiseţul lui Azarie..................................................66— 98 a) Analele Putnene......................................................69— 76 b) Cronica lui Macarie ..................................................76—84 c) Cronica lui Azarie...............................................84— 98 V. Raportul dintre letopiseţul lui Azarie şi cronica lui Ureche...........98—107 VI. O traducere românească din sec. XVIII a analelor putnene . . ..... 107—119 Texte şi traduceri. I, Cronica universală şi analele sârbeşti...................................121—145 II. Letopiseţul lui Azarie.....................................................146—214 www.digibuc.ro Analele A. R. XXXI Mem. Secţ. Istorice. 1- Bogdan, Letopiseţul lui Azurie. I Mp i tCMMA 'jrtiWA r\ A MHHd KH>Kn Jt€jrtl€ F3C U« HATAMQ&AB (KVU^fXty, TTfVH^C^Aro ui î ba iha^A • co cy ra i mnso h.4*, fi, O KrnTBBJ5A CHJ.fTf, &jj£8r» HrffTROBAr^A, £ HrriTBOBAfH'itro AAL1K0, H -?tr, * MTTTTKOBA ( M AMtlTUIA^rH, n{T|J'4^l yrfe; f rc rrf/r, > *s ~- ttrn*rs6KAEr?A :,ijoma, c, Aj/.tin6H?rnrE6RAir»A c, rr^A^'To urimui A ( n HUI iVTh fi ’S ŞX>U*k f-W~ t K'JKl H * TT6 faA/K h f? i ((M& MHO rO / A / t ââ Ti. HM H ţ LMti 0 T A AMÎK'AtiMrO^/m'f.J Hk rfifl H, ‘M l\'fl/K ( no (FA ^A r ( nfl IM A< MCT80- H Âtyt ^ U) H^Ari^n ţrt'IHTfil 1\A U> l\A i H Mo fi O ITO VA to^b iia • norrH/K* NM ^dfra HHenrH/ioCTH • H*Tf tftj'A* A **T t Tk VH <4 «4 STAI UI A e A H ICd dlf' LETOPISEŢUL LUI AZARIE, ÎNCEPUTUL Şl SFÂRŞITUL. (Ms. 0, XVII, No. 13 din Bibi. Imper. din St.-Petersburg, f. 225 şi 310; se vede şi o fîşie din f. 224 v. cu sfârşitul cronicei universale şi analelor sârbeşti; mărime naturală). www.aigibuc.ro Analele A. R. XXXI, Alem. Secţ. Istorice. I. Bogdan, Letopiseţul lui Azarie. II / a— / • tAx\t Hvt a n ;K4 t'hii a (*?*** M CJ/ţAMA IvaţiVl-i’iMiirt mhrara AţpţHK IVfc ITAifiKlM Ti»ro noi h nmiH c^coU1^, w , VnOlCOH^H HM i^TA 6AV u|»«vm <**eTOBA* &a/h i % • hakc a4tni (ntrţA sâ< Ho^hi ewtjfAro* mic» AtT'dT H HIV4 n. HHAM& ■A— il'* i " iţlj A H A FIA /*v 6îpM H**r. A W( HHiJLC ehlTOC'TH E’&KOlr'tH +**rr A /» x' / » €AAfAdl^iTâ HMAI^aţ; amh c hai s (fro vo ra c to iîa irtf oi * < rr o ca^o hath i v nd'T^ iiiH ca • a ii $ ka ra ne ,/ L - M f / BfAWHIAHtnA'&MH’rH-IU | / ' TţArAABrradAroKAr'6'iA^ iTHBArânâ4r ‘ HHrEAAt v-7! îj- - HI ( H STA R ( MI t /IjfYCJ Clţi£ HHArQAAHTr^anoAHrrAn'ir AHAtVTAOA ’JfOfiA'TAHfr'SO »((BfAHirAroCAâ ho noAt « * / / AiHHKAj tCJAtiHAVOA’AA, « | T’i'AlAf HlfTjJO CT'AlHArjâ i A YU,. K LETOPISEŢUL lui azarie, începutul cronicei acestuia. ... (Ms. O, XVII, No. 13 din Bibi. lmper. din St.-Petersburg, f. 277 v. şi 278; mărime naturala). www.digibuc.ro Analele A. R. XXXI, -IJem. Seci. Istorice. î. Bogdan, Letopiseţul lui Azurie. I r;7 ( /I I TTU ( TP A i. I CA J) jŢTţ [ Ia l ol Vfc W/ikhyi 1 A rm - m cvi t n * • i A /• • iS \J-fV ■ A • 4_e* v 'nvm^ xf ■ " TT^;î,, ' \ 'o i »*' (' <*V/ «-»//*> nt^mt nA t'snxcATMiH ahjfo • <—* A • '*£*a ro no/tV ':nrk'(T6 ( TVifi/1 A ITMUioîN . Mii A •î jl aj ti .vt .1 aroi'ic rrn rt^TK (i rk rfo^yp{ ti A FM, fl’iC’t'TflCKAI urro na^A/jcA W/tta Mfi’TM* ro. l'Fo/i/VUI ICO /TOC /M’a' V/i»0A'o 'i'.iyti’i’trijfcf ofrtdt >.’ /M '"ti, ’ M R Al <{ Ff i COC fi 'Ir. f o ^; N ( / l|J fi fi A A'tpr'isKţÂiiama'iA. / ,,'Mt nOHBA’k'lf . ti( fr aRItOiCOAAAk^ jVXl|i< • M *1J f1 ' * ‘' I o 0 f A '£' fi Vt rttf t A ^ XKift FRAGMENTUL DIN CRONICA LUI MACARIE, ÎNCEPUTUL. (Ms. D-Iui E. V. Barsov, f. 154 şi 168 v., mărime natural ). www.digibuc.ro Analele A II. XXXI, Alem. xed- Istorice. / rpA H A, 0 V Vhl H ri pH A 6 /K H TTct L i/l«; <7î^ y /l »A«1 Zt/Vlf rt« • c lAsS'ftMCH ij f YţrhSK i ti/\S'b 1 “J/* * ^0™ A ^ )-r - v^' ' I fiACMAfcTt VOA « ni /,-:+r «7 / / ArU rtcs/c^oTVf> rrjji^A T/ifHno/i «/Km-oiefrt «ATA/i^ , CT^âO . H /Te* Kil BbtiH/ViM&LViH i * / n-7 / a' 1—4- / HKMilAiurflAAil, iCpAA&JtJA ^ t?AyP ^ 'ţT / ^ 1 nliuALj^iLui. rrtî n-iurol aatso, b^voc^lsrlo / al rut rrQji^a. hal c vrâ AfîJ^ ^nouÂZA , o s nV/roj rjAftU uţt rţîţîn octunu I. Bogdan, Letopiseţul lui Azarie- rt /fv VmT ttiL tAi H , Mrfţ / ' M rrpujJţ i (gA A\t i CjnluTY}hi IV t/1AI LU&LlMH rtUAAJ\SrZ.AA<>S'Ai« f ,lJ < V P ibmotnhBJMH * C/VtATr/1XtL^H «•**■/ sO r. OV */t mu h mnn{HAa7f\t\m/^‘M&6tyy ^apAran acAirum^î BOlbOuirn^ YnpAâH, BA~tii6it2corp*>^A mMmfiAAtim^ AAHU/tiifnpâ' HHrtrtrt nMHA\i Li /m â&YtA AyfiA ^s>, ^ jf / *P x mu «X £cki2j# » 1801. » » 44 )) » » » primăvară » » 1799. » » 27 )) » » » » » » 1801. Sau i semănat 10 mierţe 2 dimerlii orz » » ?) » 1801. Au ieşit 18 mierţe 10 » » » » » » 1801. )) » 27 » — — secară » » » » 1802. S’au semănat. 27 » — — » » » » » 1803. La 1806 se găsiau la Drăguşăni 367 mierţe 1 dimerlie popuşoi 1 (1) Grâu nesâmănat, ieşit din scuturâtura recoltei precedente. www.digibuc.ro (StJM SE dĂtJTAt# MOŞiILBi IN MOL66VA. 227 din anii precedenţi, însă nu se ştie din câţi ani, din cari 800 mierţe se trimit la Turiatca. Nu avem nici un indiciu din care să putem stabili întinderile semănate la Hudeştii-mici, vedem numai pe vatav încărcat cu câtimi relativ neînsemnate de păpuşoiu şi de mălaiu. La 1800 se dau la Turiatca, în sama lui Ionescu, vatavului care îngrijeşte moşiile Turiatca şi Plopeni, 964 mierţe păpuşoi. La Plopeni se strânsese toate recoltele de păpuşoi dela 1796 până la 1808. In anul acela s’au bătut 710 mierţe şi 10 dimerlii. S’a mai strâns recolta din 1804 şi la 1805, s’a bătut tot ce se găsiâ în coşere, din cari au ieşit 2834 mierţe 1 dimerlie. Deci în 9 ani s’au pus la Plopeni în coşere 3.544 mierţe popuşoi, ceeace face o mijlocie de 400 mierţe pe an. Admiţând ca medie a recoltei câte 8 mierţe la falce, am avea o sămănătură medie anuală de 50 fălci. Dar în suma popuşoilor sunt cu bună samă cuprinşi şi cei provenind din dijma popuşoilor ţărăneşti, prin urmare întinderea semănată trebue cu mult redusă. Cu cei 155 birnici din Plopeni s’ar fi putut lucră, fără a-i împovăra, cu mult mai mulţi popuşoi. In privinţa pânii albe semănate la Plopeni, constatăm numai că, în anul 1808, au ieşit din semănătura boierească 103 mierţe orz. 8. Venitul din fân. Fânul eră un condeiu de venituri din cele mai însemnate. Cel de pe moşiile din sus se întrebuinţa la velniţe şi se vindea la Ungureni crescători de vite, iar cel dela Bohotin, produs în câtimi mari pe şesurile Jijiei şi al Prutului, se mâncâ cu vitele sau se vindeâ la Iaşi unde erâ totdeauna căutat. Deoarece acest şes cuprindeâ multe sute de fălci, fălcea de cap ce, după aşăzăminte, erâ dator fiecare sătean de pe moşie s’o cosească şi s’o pună în stog, erâ departe de a puteâ da câtimea de coasă trebuitoare; se tocmiau cu bani oameni din sus, mai ales Ruşi dela Turiatca, pentru a cosi şi a strânge fânul dela Bohotin. De altmintrelea numărul fălcilor de iarbă cosită pe seama stăpânului întreceâ, aproape pe toate moşiile, câtimea de coasă înjghebată prin falcea de cap şi aproape pretutindeni erâ trebuinţă de cosaşi plătiţi cu bani. Astfel vedem că, în anul 1799, Iordache Si-nescu, vatavul dela Plopeni, plăteşte 917 fălci de coasă, a câte 70 parale falcea, adică ţinând samă de cursul de atunci al galbenului, cam 2 lei 80 bani de astăzi. Cu această coasă s’au cosit; www.digibuc.ro ftADtf R0SETT1 m 461 fălci la Boboti n. 53 » Hoiseşti (1 . 55 iălci la Leţcani 100 » » Turiatca. 60 » » Plopeni. 304 » » Drăguşăni. 141 »» » Hudeştii-mici 1177 » 58 prăjini. Prisosul de 260 falei a fost acoperit prin o rămăşiţă din anul precedent şi prin falcea de cap. In anul 1801 Sinescu plăteşte 900 fălci de coasă, tot a câte 70 parale falcea, cari se cosesc: 322 fălci 18 prăjini la Drăguşăni. 326 » 501 » 60 » 100 » 1309 laici 36 » » Hudeştii-mici. — » » Bohotin. » » Plopeni. = — » Turiatca. Pin anii 1799, 1800, 1801 ieşise la Bohotin 775 stânjăni fân, alcătuind 92 girezi şi 29 stoguri, din cari s’au mâncat cu vitele boiereşti, în 8 ani, 284 stânjăni sau 29 girezi şi 28 stoguri. In vara anului 1802 se făceau la Bohotin 63 girezi de fân măsurând 255 stânjăni, s’au mâncat cu vitele boiereşti şi la grajdiuri, în iarna 1802—1803, 284 stânjăni fân. La Plopeni se vindeau, în anul 1800, 10 stoguri fân cu câte 3 lei stânjânul. Socotelile ne arată şi la Plopeni şi la Turiatca câtimi mari de fân în fiinţă, deşi mult mai mici ca cele dela Bohotin, despre care este vorba mai sus. La Hudeştii-mici se vindeau, în anul 1801, 39 stânjăni fân, în 6 girezi, câte 15 lei stânjănul. Iar în anul 1803 se vinde pe această moşie fân şi paie de 12.566 lei şi 60 bani, fără ca să putem găsi alte amănunte. Iarba se vindeâ şi cu falcea; la 1799 se vând 20 fălci iarbă câte 50 parale falcea, alte 9 fălci câte 36 parale falcea. La 1802 se vând, la Hudeştii-mici, unui Jidov, 100 fălci iarbă cu 125 lei, ceeace face iar 50 parale falcea. In curând însă vedem preţul fălcii de iarbă urcându-se foarte (1) Probabil pentru un prieten al Hatmanului. www.digibuc.ro cCm se căutau moşiile in moldova. 229 mult (1). La Plopeni se vindea falcea de iarbă în anul 1806 cu 12— 15 lei, mai târziu cu 15 lei. 9. Venitul din prăsila vitelor şi din stupi. Număral vitelor întreţinute de Hatman pe moşiile lui, între 1798 şi 1812, era neînsemnat, cel puţin după cât rezultă din registrele de cari ne ocupăm. La Leţcani se aflau la 1800: 36 capete vite albe, cu mari cu mici, din cari 20 boi. 8 bivoli şi bivoliţe. 47 mascuri. La Bohotin se aflau îu anul 1801: 10 bivoli. 16 boi 78 mascuri 1827 oi Sporul oilor (în cari intră şi câtevâ capre), în anul 1801, a fost de 519. Socoteala ne mai arată că s au dat la cuhnea boierească 76 miei, 12 cârlani şi 2 berbeci; 100 miei s’au vândut, iar 124 au murit. La 1805 numărul boilor se urcase la 18, al bivolilor la 16. Pentru celelalte moşii n’avem nici o ştiinţă de numărul vitelor întreţinute pe ele, care în tot cazul erâ cu desăvârşire neînsemnat. Gospodăria a început a fi mai temeinică la Bohotin după 1812, precum se va vedeâ din al doilea memoriu ce-1 pregătesc asupra acestei chestiuni. Condica ne dă o seamă mai amănunţită despre două prisăci, cea dela Leţcani şi cea dela Bohotin. Cea dintâi care numără 69 matce în anul 1797, a sporit cu 111 roiuri în anul 1799 şi cu 165 în 1800. Scăzându-se 34 stupi pieriţi şi 128 bătuţi, au rămas la 26 Octomvrie 1800, în prisaca dela Leţcani, 184 stupi. Mai vedem aici că mierea dela 57 stupi a produs 87 lei şi că erâ întrebuinţată pentru facerea dulceţilor. Deşi moşia Leţcanii trece la 1800 din nou în stăpânirea lui Ma-nolache Balş, găsim în condică o socoteală din 1804 a prisăcii de acolo, ceeace ar dovedi că stupii au rămas în stăpânirea Hatmanului. 1 (1) In urma intrării oştirii ruseştii in ţară. www.digibuc.ro 230 RADU ROSETTI Vedem că în acel an, din 144 stupi, au ieşit 164 noi, din cari bă-tându-se 90 şi murind 7, au rămas 311. Prisaca dela Colţul-Cornii (Bohotin) eră mică de tot, în iarna anului 1801—1802 rămăsese numai 3 stupi în temnic. Găsim şi la Plopeni menţiune de stupi boiereşti, ale căror râtezâ-turi se dădeau bisericii spre a face lumânări, dar de vreme ce nu se dă nici o socoteală mai amănunţită, se vede că prisaca eră neînsemnată. De altmintrelea şi prisaca dela Leţcani eră foarte mică pentru acea vreme, când se găsiau prisăci de mii de stupi. 10. Despre preţuri în deobşte şi despre valoarea banilor între 1798 şi 1812. Această condică este mai cu samă interesantă prin faptul că ne dă preţurile unei mulţimi de lucruri: vite, grâne, producte de tot felul, obiecte de hrană, îmbrăcăminte, simbrii, unelte şi altele. Aceste preţuri sunt exprimate în lei şi bani de atunci şi pentru a-i transformă în lei şi bani de astăzi, trebue să calculăm valoarea leului de atunci după cursul galbenului de Olanda, care poate fi evaluat la aproximativ 12 lei în monedă de astăzi. In cei de pe urmă ani ai veacului XVIII galbenul umblă 7 lei; pe la 1800 se urcase cursul lui la 8 lei. La 1808 se urcă dela 8 lei 90 bani la 10 lei, pentru a atinge în curând 12 lei (1). Preţurile ce le dau aici trebuesc înţelese în lei de pe acea vreme, a câte 40 parale, iar fiecare pară a câte 3 bani. a) Vite. Se plătiâ la 1800, la Leţcani, adecă în apropierea imediată a Iaşilor, pentru un cal, 30 lei. Pentru o vacă se plătiâ pe aceeaş moşie, la 1799, 12 lei, pentru o mânzată 5 lei, pentru o gonitoare dela 8 la 9 lei, pentru un buhaiu 14 lei, pentru un viţel 21/i lei. La Plopeni se plătiâ, la 1807, pentru 5 cai, 362 lei. Se cumpără la Drăguşăni, la 1800, o juncă cu 4 lei. Se da, la Iludeştii-mici, pe 11 ţapi vătui 33 lei, pe 2 capre câte 2y« lei. 1 (1) La 1812 galbenul atinse 12 '/» lei pentru a se urcă in curând la 15 lei. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 231 La Bohotin, se vând, în anul 1802, doi boi cu 128 lei. Tot acolo se preţelueşte o vacă împlinită dela un datornic 83 lei. Mascurii se cumpără pentru cuhnia boierească obişnuit cu 4—5 lei, numai excepţional se plăteşte, la 1802, pe 8 mascuri, 25 lei 10 bani. Tot la Bohotin, în 1802, se vând 2 ţapi cu 14 lei. Pe 15 oi bătrâne se prinde, pe aceeaş moşie, la 1800, câte 2 lei 44 bani de oaie. Doi miei se cumpără la Bohotin, la 1802, cu câte 3 lei şi 5 bani mielul. 100 miei se vând tot la Bohotin, la 1801, cu 2 lei mielul. b) Qrâne, Grâul se vindeâ: La Drăguşăni, la 1799, cu 6*/2 lei mierţa. » » » 1801, » 3 » » » » » 1803, » 7 » » » Plopeni » 1810, » 15 » » Popuşoii se vindeau : La Poşorcani, la 1800 )) Hudeştii-mici, » 1803 )) Plopeni » 1803 )) Drăguşăni, » 1803 )) » » 1804 )) Plopeni » 1804 )) » » 1805 )) » )) 1808 » Turiatca )) 1810 )) Plopeni )) 1811 cu 2—5 lei mierţa. » 3l/s » » » 4 » » » 4 » » » 3 lei 90 b. » » 3 » 60 » » » 5 » 40 » » » 6-7 » — » » 10 » — » » 5 » • » Preţurile secării erau: La Drăguşăni la 1799 de 3 lei mierţa. » » » 1802 » 3 » 40 b.—3 lei 60 b. mierţa. » Plopeni » 1806 » 4 » — » mierţa » Hudeştii-mici » 1804 » 4 » 20 » .» » Plopeni » 1807 » 7 » — » » Preţul amestecului de grâu şi de secară, numit sârjoacă, eră, la 1804, de 4 lei 20 bani mierţa. www.digibuc.ro 232 RADU ROSETTI Orzul se vindeâ: La Bohotin la 1804 cu 3 lei 60 bani mierţa. » Plopeni » 1804 » 1 » 40 » » » » » 1808 » 5 » — » » » Turiatca » 1810 » 9 » — »> » Ovăsul se vindeâ: La Plopeni, la 1799 cu 2 lei 60 bani mierţa. Malaiul se vindeâ : La Drăguşăni, la 1799 cu 2 lei 60 bani mierţa. » Hudeştii-mici » 1799 » 2 » 60 b.—2 lei 80 b. mierţa. » Drăguşăni » 1803 » 3 » — » mierţa. » » » 1804 » 2 » *60 » » c) Diverse producte agricole. Mierea : La Plopeni, la 1799, 6 lei vadra. » » » 1802, 8 » » Vinul: La Plopeni, 1 la 1799, 60 parale vadra. » » 1800, 64 )) » » Poşorcani » 1800, 24 » )) )) Hudeştii-mici » 1800, 60 » )) )) Plopeni » 1801, 64 » » )) » » 1802, 64 » )) )) Boholiu » 1802, 1 leu » )) Plopeni » 1807, 3 lei 25 p. » )) » » 1808, 3 » 20 » » Lâna ţigae, la Drăguşăni, în anul 1800, 22 parale oca. Ceara pentru lumânări 8 lei 20 parale până la 7 lei oca. Caleapul de cânepă ce, după învoeală, aveau să dea în fiecare an ţăranii dcla Turiatca şi Plopeni, era preţeluit 10 parale. (Această dare dispare după 1803). O piele de bou pentru opinci se vindeâ dela 4 Iei 60 bani până la 7 lei. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 233 d) Obiecte de hrană. Untul de oaie se vindea (Leţcani, 1799) cu 19 parale oca. Untul de vacă se vindea dela 20 parale oca (Drăguşăni, 1800) până la 1 leu oca (Plopeni, 1802 şi 1803). Brânza de vacă se plătiâ 6 parale oca la Hudeştii-mici în 1808, 9 parale oca la Plopeni în 1802. Brânza de oi (cu amănuntul) se vindea cu 6 parale la Poşorcani în anul 1800. Vadra de brânză se vindea la Drăguşăni, în anul 1799, cu 1 leu, ceeace revine la 4 parale oca. Peştele se vindea deia 4V2 la 10 parale oca. Pe 100 ocă peşte viu, de pus în iaz, se plătiâ la Bohotin, în anul 1802, 20 lei. Mierţa de făină de popuşoi se vindeâ la Poşorcani, în anul 1800, cu 4 lei. 100 de ocă de tărâţe se plătiau, în anul 1802, la Bohotin, 2 lei. Făina (de grâu) nemţească, adică picluită (blutee), se vindeâ la Plopeni, în anul 1808, cu 18 parale. Oca de rachiu se vindeâ la Poşorcani, la 1800, cu 30 parale. Sarea se plătiâ dela 3 lei 30 parale până la 4 lei 30 parale suta de oca cu ridicata. In câtimi mici se plătiâ cu 3 parale oca. Oca de carne de vacă se vindeâ la Plopeni, la 1808, cu 8 parale. 5.333 culbeci se vând, în anul 1799, la Leţcani, cu 6 lei şi 105 bani, ceeace revine la un ban pe 7 culbeci. Oţetul erâ relativ scump: se plătiâ în anul 1808, la Plopeni, 7 lei 6 parale pe 18 ocă oţet. e) Paseri. Găinile: Leţcani, 1799—1800 câte 12 parale bucata Bohotin 1802 » 11-14 » » Puii: Leţcani, 1799—1800 » 4^ » » » Plopeni, 1801 » 4 » » Claponii: » 1802 » 18 » » Curcanii se vând cu 18 parale până la 1 leu bucata ; preţul lor se suie la Plopeni, în anul 1811, la 2 lei 30 parale bucata. Raţele se vând cu 8 — 20 parale bucata, la 1811 preţul lor se urcă la 20 parale. www.digibuc.ro 234 RADfJ ROSETTI Bobocul se plăteşte la Bohotin, In anul 1803, 2 parale, ouăle variază dela 1 2 până la 1 para bucata. f) Obiecte de îmbrăcăminte. Cotul de suman se plătiâ la Leţcani, In anul 1899, 15 parale. Cotul de ontari se plătiâ, în acelaş sat, în acelaş an, 1Y2 parale; cotul de astar cu acelaş preţ. Cotul de pânză dela 1 la 4Ya parale, după cum erâ de câlţi, de fuior sau de in. La 1802, la BohOtin, pânza se plătiâ cu câte 1—3 parale cotul. In anul 1801 se plătiâ la Bohotin: Pentru mantaua unui porcar 6 lei » o păreche bernevici 2—30 bani » o căciulă, tot pentru porcar 2 » Pentru 10 părechi papuci se plătiâ in anul 1808, la Hârlău, 5 lei. O bucată pânză de Olanda costă 142 lei, un ţol de cânepă 5 lei şi 10 bani. g) Obiecte felurite. Fierul se plătiâ: 3 ocă fier pentru pluguri la Leţcani, în 1799, 63 bani; pe 16 ocă fier pentru opustul morii, la Drăguşăni, în anul 1799, se plătiâ câte 18 parale (54 bani) oca. Pe 25 ocă fier pentru opustul unui iaz din Bohotin, în anul 1804, se plătiâ câte 20 parale oca. O ocă de fier pentru moară costă, tot la Bohotin, în 1803, 33 bani, iar fierul pentru pluguri se plătiâ tot acolo, în acelaş an, 31 parale oca. Pentru repararea morii din Plopeni se plăteşte fierul trebuitor, în anul 1802, cu 22 parale oca, iar cel pentru legatul unei căruţe cu 51 bani sau 17 parale oca. Oca de piroane costă 1 leu 15 bani (Drăguşăni, 1803). Oţelul unui topor 15 bani. Oca de plumb de smălţuit vasele (Plopeni, 1801) 1 leu 15 bani. O mie de cărămizi (Drăguşăni 1813) 7 lei. Draniţa, 2 lei—2 lei 90 bani una. Cuiele de draniţă 2 lei 30 bani mia. Varul 1 leu—2 lei 60 bani mierţa. Lumânările de său 1 leu oca. 3 Oca plute 15 parale. Oca frânghie de năvod 30 parale. www.digibuc.ro CDU 8E CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 235 1 cofă de grădină 1 leu 10 bani. 1 ogar 15 lei. Coala de hârtie obişnuită câte 5 parale. Coala de hârtie turcească pentru anaforale 90 bani (Plopeni, 1803). Tămâia 8 lei oca, în mijlocie. Untdelemnul de candelă 3 Iei 20 parale oca. Ceara de lumânări varia dela B lei 20 parale la 7 lei oca. 11. Despre salare, despre preţul muncii şi a arenzii pământului. Este lucru firesc ca, faţă cu o asemenea scumpete a banului, salarele personalului însărcinat cu îngrijirea moşiilor, a vitelor şi a productelor să fi fost cu desăvârşire mici. Lefile îngrijitorilor moşiilor, vechili sau vataji, variau după importanţa moşiei, precum variâ, după aceeaş importanţă, şi condiţiu-nea îngrijitorului. La Poşorcani găsim ca vataji, succesiv, pe Dumitru Ariton şi pe Yasile Yârlan, amândoi săteni din satul Căiuţi, cari probabil slu- • jiau fără leafă bănească, în schimbul unor foloase în natură, de vreme ce în socotelile acelei moşii nu găsim nici o menţiune despre salarul îngrijitorului. Vatajii Gavril Galer dela Leţcani, Mafteiu Pădure dela Colţul-Cornii şi Bohotin (congediat Ia sfârşitul anului 1801) şi Căpitanul Iordache Dimitriu dela Hudeştii-mici primiau un salar în numărar, de câte 100 lei pe an, iar Sandu Cojan dela Drăguşăni şi Poslel-nicelul Toader Meică, urmaşul lui Mafteiu Pădure la Colţul-Cornii şi Bohotin, primiau câte 12Q lei pe an. Cel mai de seamă din vatajii Hatmanului Răducanu şi omul lui de încredere erâ Iordachi Sinescu, îmbrăcat, pe la 1804, cu boieria de Sulger, retribuit cu câte 300 Iei pe an şi care îngrijiâ moşiile Plopenii şi Turiatca. II vedem în urmă cumpărând venitul acelor moşii, adică Iuându*le în arendă şi ştiu că, mai târziu, a ajuns om cu stare şi însuş stăpân de moşii. Aceste salare ne par astăzi cu desăvârşire mici, dar nu trebue să uităm scumpetea banilor pe acea vreme, şi neasemănat mai marea lor putere de cumpărare, nici nfâi ales faptul că acei cari le primiau se mai bucurau de multe foloase în natură ca: tain de grâne, întreţinerea unui număr însemnai de vite pe anul întreg şi pământ de arătură cu îndestulare. www.digibuc.ro 236 RADO ROSETTI Ei nu numai că nu aveau trebuinţă să cheltuească ceva din salarul lor, dar mai adăogau la el şi puneau deoparte şi din venitul ce-1 trăgeau din fruptul şi din prăsila vitelor, din roada pământului ce-1 lucrau pentru ei şi din tovărăşia cu stăpânul la desfacerea vinului la crâşmă. » Salarele celorlalţi slujbaşi, foarte puţini la număr, erau cu totul neînsemnate. Un chelar moldovean primiâ la Leţcani, In anul 1799, 15 lei 2ie an, un chelar ţigan primiâ numai 10 lei. La Plopeni vedem pe chelar plătit cu 20 lei pe an, un argat cu 12, grădinarul cu 6, un plugar (pe anul întreg) cu 8. Ciobanii primesc la Bohotin dela 10 până la 80 lei pe an, la Iludeştii-mici dela 12 până la 80 lei; vierul acestei moşii este plătit cu 4 lei pe an. Porcarul dela Leţcani primeşte 6 lei pe an. Juzii ţiganilor primesc la Leţcani, în anul 1800, câte 12 lei pe an. Personalul bisericesc primiâ un salar dela stăj)ânul moşiei pe următoarele moşii : La Leţcani preoţii prirniau câte 15 lei pe an, la Plopeni câte 20, la Hudeştii-mici, la Drăguşăni şi la Turiatca câte 10. Dascălii aveau un salar de 15 lei pe an la Leţcani, de 12 lei la Plopeni, de 5 lei la Turiatca. Aceste biserici erau ale stăpânului. Preoţii dela Po-sorcani şi dela Bohotin nu-şi prirniau salariul dela stăpân ci dela oameni, fiindcă bisericile erau ale oamenilor. La bisericile stăpânului, cheltueala bisericii : tămâie, ceară pentru lumânări, untdelemn şi vin erâ purtată de stăpân : Această cheltueală se ridică la 81 lei 60 bani pentru Plopeni în anul 1799, 9 lei pentru Drăguşăni în anul 1800, la 6 lei 48 bani pentru Hudeştii-mici în anul 1800, la 23 lei pentru Turiatca. Bine înţele că pretutindeni preoţii şi dascălii se folosiau d6 loc de hrană şi de păşune pentru un număr însemnat de vite. Am arătat mai sus preţurile cu cari se arendau lorurile de fânaţ şi de păşune. Locurile de arătură nu se arendau, căci întinderea pământului de arătură de care se puteâ folosi un sătean nu erâ încă mărginită. Aşăzământul lui Moruz lasă întinderea de pământ arabil nemărginită până la Regulamentul Organic, mărginind numai cea de fânaţ şi de imaş la nişte întinderi cari puteau atinge 16 fălci pentru fruntaşii ţinuturilor de peste Prut, iar pentru cei dintre Şiret şi Prut, unde se aflau moşiile de cari ne ocupăm, afară de Poşorcani, erâ de 6 fălci fânaţ şi 6 fălci imaş pentru fruntaşii cu 12 vite. www.digibuc.ro COM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 237 Toluş găsim în condică o indicaţiune arătându-ne cât de jos era preţul cu care se arendă, în împrejurimile laşului, pământul de frunte în detaliu. Nişte Lipoveni plătesc în anul 1799 pentru iy2 falce loc de cânepă, adică pentru pământ cu totul excepţional, 3 lei, ceeace revine la 2 lei falcea. Dar sătenii n’aveau nevoie să iea pământ de arătură în bani, căci puteau semăna cât de mult voiau în schimbul dării de a zecea din roadă. Am văzut că preţul fălcii de coasă erâ de 70 parale ; pentru praşilă, seceră şi arătură nu avem nici o ştiinţă, căci nimeni nu ară şi nu semăna mai mult decât puteâ să lucreze cu boierescul datorit de oamenii de pe moşie. Dacă adunăm numărul locuitorilor moşiei Drăguşăni şi facem socoteala muncilor datorite de ei după aşezământul în vigoare atunci, adică al lui Grigorie Calimah, cu adaosul dela 1777 al lui Grigorie Ghcia, vedem că această muncă ar ajunge pentru a lucră o întindere îndoită de cea care se lucrâ. Ţăranii nu se deprinsese încă cu povara acelor aşezăminte nedrepte şi, în cele mai multe locuri, lucrau mai puţin decât erâ scris în ele. In memoriul următor voiu arătă cum, după 1812, mulţi din ei se învoiau cu stăpânul respectiv pentru a plăti boierescul în bani. Avem însă câtevâ indicaţiuni în privinţa lucrului viei, care se plătiâ cu bani gata. La Poşorcani se plătiâ, în anui 1801, 2 lei 20 parale pentru prăşitul (de două ori) a unui pogon (400 butuci) de vie şi 5 lei pentru desgropatul şi îngropatul aceleiaş întinderi. La Spărieţi lucrul întreg a 8 pogoane vie se ridica la 104 lei, adică 13 lei de pogon. 12. Concluziune. Din aceste socoteli rezultă că, pentru un stăpân de moşie de pe acea vreme, nu puteâ niciodată să fie vorbă de pagubă. Venitul lui puteâ să fie mai mare sau mai mic, dar paguba erâ exclusă. Veniturile din: crâşme, mori, dijme rămâneau aproape nevariabile. Veniturile ieşite din creşterea vitelor puteau să lipsească numai în caz de boală de vite. Iar când venitul plugăriei lipsiâ din cauză de secetă sau de prea mare belşug de ploaie, stăpânul erâ într’a-devăr lipsit de acel venit, dar pagubă reală nu aveâ, căci nu scosese nici un ban din pungă pentru arat, semănat, secerat, prăşit sau cosit. Toate aceste munci se îndepliniau de ţărani fără nici o www.digibuc.ro m ftAbU HOSfiTTl plală. Iar cheltuelile pentru personalul care îngrijiâ moşia erau, precum am văzut, cu toiul neînsemnate. Pe de altă parte, îndatoririle sătenilor către stăpâni erau mai uşoare decât stipula litera aşăzământului; ei aveau încă atunci bielşug de pământ şi puteau creşte un număr mare de vite. Starea lor economică s’ar fi putut numi bună fără greutatea şi nesiguranţa dărilor, fără arbitrarul cumplit al administraţiei, fără lăcomia Turcilor şi fără greutăţile izvorând din necontenitele răsboaie dintre Turci şi Ruşi. www.digibuc.ro ANEXĂ. Sama vatavului Gavril Galer de venitul moşiei Leţcani pe doi ani, dela 1798 Octomvrie 26 până la 1800 Octomvrie 26. 1801 Ghenarie 10. Ce să încarcă. Lei Bani 917 79 se încarcă pe anul 1799 însă: Lei Bani 714 19 rămăşiţa sămii ce i s’au încheiat pe anul 98. 138 — pentru 16 vite albe ce au vândut din vitele boie- reşti, însă: Lei Bani 84 — 7 vaci sterpe câte 12 lei una. 5 — 1 mânzată 9 — 1 gonitor 16 — 2 gonitoare câte 8 lei una, 14 — 1 buhaiu 10 — 4 viţei câte 2 lei şi 60 bani viţelul 138 — 16 37 — pe 6 vedre şi 2 ocă miere ce au vândut câte 6 lei vadra. 2 — adetiul unei case ot Coţiuşca. 7 60 păşunatul a 50 cai mocăneşti. 15 — pentru 30 ocă lână ţigae câte 60 bani oca. 917 79 pe anul 1800 însă: ] .ei Bani 4 60 păşunatul unor cai mocăneşti. 6 60 păşunatul oilor lui Ursul Bogonos. 2 — adetiul unei case ot Coţiuşca. 3 — pentru una pol falce de loc ce au sămănat Lipovenii — — cânipă 16 — www.digibuc.ro 240 ftADtJ ROSETTÎ 828 60 pentru orânda satului pe aceşti doi ani, după deosebită sămuşoa- ră a orândii. 3762 ~ Ce să scade. 185 — bani ce au dat la mine rânduri, însă: Lei Bani 40 — întăiu. 15 —■ al doilea 80 — al treilea 100 — tij 185 — * 12 * * * * * * * 20 185 — Lei Bani 15 — lui Ioniţă Chelar din hacul lui. 6 ce au dat lui Constandin Hăra pentru 40 coţi pânză. 1 lui Pavel pristav Boldeşti. 2 30 pe 5 ocă unt de oaie. 114 brânză şi smântână. 12 — pe 2 ocă prav de puşcă. 4 60 15 găini ce au trimes aici. 3 — 4 sănii lemne. 1 60 5 găini. 3 — alte 10 găini. 1 15 brânză) i smântână. 5 — pui, brânză, smântână şi lapte. 7 — 1 piele de bou dela grija de . . . ani. 36 24 ouă. 1 — 8 pui şi 16 ouă. 20 — lui Gheorghie Smere pentru una vacă. 17 30 tij lui Gheorghe Smere pentru 46 Coţi sucman câte 15 par(ale) cotul. 4 60 20 ocă lână pentru un ţol ce l-au luat ţiganii fugiţi. 1 — lui Nechita ţiganul pentru un bou. 3 36 11 găini 3 36 11 găini tij. 6 18 Vasilcăi Ursulesă[i] pentru 82 coţi pânză. 2 24 un izvozâl. 7 72 alt izvod. 3 69 alt izvod. www.digibuc.ro ctm se căutau moşiile in MOLDOVA. 241 1 115 » » — 60 Lui Pinteleiu Muntianu. 5 — Gafiţii lui Timofti pentru ţesutul unei pânze. 4 102 cheltueala viii dela Copou pe toamna anului 99. 14 — lui Ioniţ(ă) Chelar din hacul lui. 4 45 pentru un mascur. 30 10 ouă. 4 60 1 piele pentru opincile ciobanilor. 18 — 12.000 haragi pentru vie ot Copou. ___6 — Pe 600 beţi cercuri la anul 99. 376 Î02 Lei Bani 48 54 pentru lemnul cerdacului ot Leţcani, însâ: Lei Bani 12 90 6 tălpi stejar câte 2 lei şi 15 hani. 5 84 6 costoroave teiu câte 114 bani. 6 — 2 tălpi stejar câte 3 lei. 3 60 2 tălpi la scări. 3 60 20 scânduri stejar pentru scări câte 21 bani. 8 — 12 amnari stejar câte 80 bani. 6 — 20 căpriori câte 36 bani. 3 — 4 tălpi stejar câte 90 bani. 48 54 1 48 Ioanii Coviţoai pentru 56 coţi ontari. 1 69 Aniţii lui Ioan a Mărfii pentru 60 coţi astar. 1 33 Catrinii Bodăiasi[i| pentru 51 coţi pânză. 1 42 Iftimiei lui Ioniţă Vezeteu pentru 54 coţi pânză. 5 57 Sofroniei lui Ion Rotam pentru 73 coţi pânză. 3 30 Paraschivii lui Ion Butnariu pentru 70 coţi pânză. 3 87 cheltuiala ce au făcut dădaca Paraschiva cu copila la Leţcani. 3 6 tij cheltuiala dădacăi cu copila la Leţcani. 2 105 tij cheltuiala acolo. 1 51 956 culbeci. 1 45 1100 culbeci tij. 1 84 1.740 culbeci. 1 45 918 culbeci. 60 284 eulbeci. 60 335 culbeci. 2 — cheltuiala mea la Leţcani. Analele A. R.—Tom,XXXI Memoriile Secf. Istorice. 16 www.digibuc.ro 242 flADU ROSfetfTf Lei Bani 1 - tij. 3 » 00 pentru laptele unei vaci. 36 pentru făcutul oloi Niţii. 15 lui Apostul Hangaru. 2 30 dijma pentru 18 tălpi de moară. 10 30 1 piatră de moară la moara dela Leţcani. 60 5 oca de vin lui Grigore Bărgăoanu când s’a însurat. 48 brudina Ia Şiret mergând şi viind dela moară. 1 69 pe 3... oca fier la fiarele plugurilor în vara anului 99. 4 — său şi soponu pentru moara ot Leţcani, într’aceşli doi ani. 18 — ce au dat pe 3 mascuri l[ea]t 1800 ce au trimis aici bez 9 mas- ____ ______ curi ce au trimis din mascurii boiereşti. 497 39 163 — hacurile ce au plătit însă: Lei 36 lui Boţoiu judele pe 3 ani 99, 1800,1801. » 36 lui Tiron judele tij. » 30 hacul preotului Bisericii pe 2 ani 99,1800 câte 15 1. pe an. « 30 hacul dascălului Bisericii tij. » 25 hacul chelarilor pe 2 ani însă: Lei 10 chelarului Ţiganu pe anu 99. » 15 chelarului Moldoveanu pe anul 1800. Lei 25 » 6 hacul porcarului pe anul 99. Lei 163 8 — dijma Cercurilor pe anul 1800. 37 pe 4 buţi şi 1 boloboc ce s’au luat dela Logofătul Nicola Cerkez la vie în Copou însă: Lei 32 4 buţi pentru 8 lei butia. » 5 polobocul. Lei 37 2.565 114 ce au dat rânduri din arenda acestor doi ani după osăbita să-muşoară a orândei. 200 — hacul său pe aceşti doi ani. 30 — preţul unui cal. _______39_ ce nu s’au pus mai sus la cheltuiala mea când am fost la Leţcani. 3.501 72 fac daţi i scăzuţi şi mai rămâne rămăşiţă 260 lei 67 bani adică două sute şase zeci şi şase zeci şi şapte bani. www.digibuc.ro COM SE CltTAt ilOŞllLE lN MOLDOVA. m Care mai scăzându-se cu : Lei Bani 96 21 ce au plătit cîferturi şi agiutorinţă pentru Leţcani. 6 39 ce au plătit pentru culesul viei în toamna anului 1800. Copou în 158 7 ce rămăn asupra jidovului orândar bita samă ce i s’au făcut şi s'au după ose-istovit. Sama de pâne, grâu ce au avut vatavul Gavril Galer primit la Leţcani de pe alte moşii în doi ani: 1799 şi 1800. 1*801 Genar 10. Mierţă 131 95 1 18 nimerii! Ce să încarcă. 7 grâu însă: Mierţă Dimerlii 58 — ce au ramas din socoteala încheietă la 98 Fevrfuarie]. 60 3 au primit dela Drăguşăni însă: Mierţă Dimerlii 33 3 grău de vară. 27 — grău de toamnă. 60 3 11 9 grău de toamnă ce au primit dela Hudeşti-mici. 1 5 ce au luat vamă din moară în Leţcani. 131 7 Ce să scade. făină ce au trimis aicea cu pecîuri dela 99 Martie 4 pănă la 1801 Ghenar 4. ce au dat la biserică în Leţcani, în doi ani p. prescuri. grâu ce au dat cu pecîuri însă : Mierţă Dimerlii 15 — au trimis la Eşi de s'au vândut. 2 — au dat ţiganilor din Leţcani. — 1 au dat Zamfirii Vătăvoai. — 3 au dat lui Bodaiu Judile. — 2 au dat dadacăi Paraschivi fiind la Leţcani. — 2 tij dadacăi Paraschivi. — 2 tij. — 1 vatavului Lupul. — 1 lui Toader Bivolar 18 2 www.digibuc.ro fcAbt kosEtTI 244 1 au dat doctorului Lorenţ. —______3 ce arată că i s’a furat din hambar. 116 21 s fac scăzute şi mai rămâne rămăşiţă 15 Mierţă 412 Dim. Sama pentru mălai, orz, ovăs şi secară ce au avut Gavril Galer vatav In Leţcani primită de pe alte moşii. 1801 Ghenar 10. Ce să încarcă. Mierţă, Dimerlii 17 2 malai însă: Mierţă Dimerlii 15 2 dela Drăguşăni. 2 — dela Hudeştii-mici. 17 2 2 8 secară ramasă din socoteala pănii încheiată la 98 Fevrfuar]. 42 4 ce au primit dela Plopeni însă: 36 3 ovăs. 6 1 orz. 42 4 62 4 Ce să scade. 20 1 malai, însă : 18 1 ce au trimis urluială aici. 2 ■ — cea au semănat la Leţcani în vara anului 99 şi nu sau i&cut. 20 1 3 2 secară ce au trimis aici cu pecîuri. 34 7 ovăs ce au trimis însă: 30 7 au trimis aici cu pecîuri. 4 — doctorului Lorenţ. 34 7 6 1 orz ce au trimis aici rânduri cu pecîuri. 64 1 fac şi trec mai mult de 17 dimerlii cu cari să scad în ră- măşiţa grâului. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 245 Sama lui Gavril Galer Vatav dela Leţcani pentru păpuşoii de acolo. 1801 Ghenar 10. Ce să însarcă. Mierţa Dimerlii 43 5 din pol coşăr păpuşoi din vara anului 98 ce nu s’au încărcat în sama încheiată la 98 Febr[uar] nefiind bătuţi. 29 7 vama din moara ot Leţcani pe anul 99. 16 tij vama morii pe anul 1800 pănă la Octţomvrie] 26. 3 — ce au primit dela Luca Vatav ot Măcăreşti. 22 4 păpuşoi din semănătura anului 99. 24 — rămăşiţa sumii încheiată la 98 Fevr[uar]. 138 6 Ce să scade. 55 V. ce au trimis aici făină din 99 Apr[il] 20 pănă la 1801 Ghenar 4 cu pecîuri. — 3 ce au dat lui Toader Bivolar. — 3 Saftii Pităriţa. — 1 tij lui Toader Bivolar. — 9 Fecioarelor dela Plopeni şi dela Măcăreşti. — 3 Fecioarelor dela Miclăuşani. 1 5 Iarăşi lui Toader Bivolar. 8 1 mascurilor în iarna anului 99 în 4 luni. 4 — ce au semănat în primăvara anului 99. 22 4 cu cari au hrănit 12 mascuri pentru Crăciun. 2 J— tainul ţigăncilor ce au şezut la Leţcani în vremea ciumii în vara anului 99 însă: Dimerlii 4 ParaBchiivii Bucătăriţa. 4 Floarii Pităriţa. 4 Irinii Vezăteiţa. 8 Ioanii Bucătăriţa. 20 — 2 Ţiganilor la culesul vii ot Copou în toamna anului 1800. 2 — tiji ţiganilor i butarilor în toamna anului 1800. 2 5 ce au dat Dumfisale] Polcovnicului] Manolachi Balş. 99 7* fac scăzute şi mai rămâne rămăşiţă cu 38 mierţă 91/* dimerlii. www.digibuc.ro 246 RADU ROSETTI Sama vitelor albe ce au fost în sama lui Gavril Galer vatav la Leţcani. 1801 Ghenar 10. Capete 36 Ce au rămas bune la sama încheietă la 98 Febr[uarie] însă: Capete 7 vaci 1 mânzată. 1 gonitor. 2 gonitoare. 1 buhaiu. 20 boi. 4 viţei. * 1 2 * 4 36 86 Ce să scade. 16 Ce le-au vândut cu a cărora preţ se încarcă la sama de bani pe sama de bani pe anii 99, 1800 însă: 7 vaci. 1 mănzată. 1 gonitor. 2 gonitoare. 1 buhaiu. 4 viţei. 16 20 Ce i-au trimes după poroncă însă: 8 la Plopeni. 12 la Măcăreşti. Sama stupilor ce au fost în-pur tare de grijă a lui Gavril Galer dela Leţcani până la 26 Octomvrie 1800. Ce să încarcă. Stupi 69 matce rămăşiţa sămii din 98. 112 roi ce s’au sporit în vara anului 99. 165 roi ce s'au sporit în vara anului 1800. 346 www.digibuc.ro CUM SE CADTAD MOŞIILE IN MOLDOVA. 247 Ce să scade. 20 ce au perit în temnic după ce i-au scos primavara anului 99. 57 ce au bătut în toamna 99 şi vănzănd miere se încarcă cu 37 lei la sama banilor. 14 ce au perit în temnic 1800 Martie. 4 au trimis aicea pentru dulceţi. 67 ce au bătut în toamna anului 1800 şi mierea au trimes’o aicea. 162 fac scăzuţi şi rămăn 184 stupi care i-au dat pe sama lui Buzarna, vatav în Leţcani la 26 Oct[om]v]rie] 18. Sama lui Gavril Galer Vatav dela Letcani de mascuri ce au avut In purtarea lui de grijă. 1801 Ghenar 10. Ce să încarcă. 32 15 mascuri ce au rămas buni la sama anului 98 însă: 5 măscuroai bătrăne. 2 vieri. 25 godaci şi godace de câte un an. 32 Ce s’au sporit în vara anului 99 însă: 5 godaci \ , ,, , , „ > de V. ani. 1 godacăJ 9 purcei de 3 luni. 15 47 Ce sa scade: 9 Ce i-au hrănit şi i-au trimis la Iaşi în iarna anului 99 de Crăciun însă: 7 măscuri. 2 măscuroai. 9 1 vier ce au perit de iarnă la 98. 4 măscuroai tij de iarnă atuncea. 3 godace au perit de brâncă în vara 99. 17 fac scăzuţi şi au rămas: 30 pe care la 99 Noemvrie 20 i-au trimes la Mâcăreşti însă: 11 măscuroai bătrăne. www.digibuc.ro 248 RADU ROSETTI 1 vier. 1 godacă de un an. 8 godaci de pol anu însă: 6 godace. 2 godaci. 8 9 purcei de 3 luni. 30 Sama bivolilor ce au fost în sama lui Gavril Galer vatav. Ce să încarcă. bivoli rămaşi buni la sama anului 98 însă: 3 bivoliţe. 1 mănzată. 1 mănzat. 1 malacă. 6 Ce s’au sporit în vara anului 98 însă: 1 malac bou. 1 malacă vacă. 2 Ce să scade. 1 malacă ce au perit. 7 ce s’au trimis la Măcăreşti însă: 3 bivoliţe mari. 1 bivoliţă gonitoare. 1 buhaiu gonitor. 2 mănzaţi însă: 1 bouţ. t văcuţă. 2 www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 249 Sama vatavului Iordache Sănescu pentru banii ce să încarcă asupra sa din venitful] moşiilor Turiatca şi Plopenii pe anul ce s’au început din 99 Aprilie 23 şi s’au împlinit la 1800 Aprilie 23. Ce să încarcă. Lei Bani 2.253 21 Ce au rămas rămăşiţă din sama anului 98. 2.100 — Banii orănzii Plopenilor pe anul 99 însă: Lei 1.800 pe 1.200 vedre vin câte 60 parale vadra. 300 orănda rachiului. 2.100 100 72 pentru 2.012 stănjăni fân ţărănesc ot Plopeni câte 2 par[ale]. 7 90 pe 150 stupi câte 2 par[ale]. 25 36 pe 506 oi mănzări ot Plopeni câte 2 parale de oaie. 541 114 din venitul moşiei Turiatca, însă: 450 pentru dijmurile şi orănda pe anul ce s’au sfârşit. 62.114 pe 1.269 stănjăni fân ce au cosit sătenii câte 2 par[ale] pe stănjăn. 29 banii pe 116 caliupuri câte 10 parale de caliup. 541.114 200 — ce au luat dela Sandul Cojanu i dela Gheorghie Lazăr pentru 4 epi ce le-au prăpădit ei. 54 — pentru 77 vedre vin ot Nicoreşti ce s’au vândut prin mâna lui Ştefanu fecior ot Plopeni în toamna anului 99. 50 — pentru un rădvanu ce s'au scăzut cu aceşti bani în sama anului 99 şi au ramas rădvanul asupra sa. 124 — pentru 20 vedre miere dela prisăcile ot Plopeni ce s’au vândut în toamna anului 99 cu Polcovnicul Ioniţă ot Botoşani câte 6 lei vadra. * 25 6.456 93 Ce să scade. Lei Bani 124 — au dat bani în naht cu sănetul meu. 97 45 ce au dat cu izvod de cheltuelile iscălite de mine. 74 102 ce au dat o socoteală pentru breslaşii ot Plopeni iscălită de mine. 25 93 izvod de cheltuiala cuhnii ot Plopeni iscălită de mine. 35 — un izvod de cheltuelile mărunte iscălite de mine. www.digibuc.ro 250 RADO ROSETTI Lei Bani' 115 75 41 81 50 35 — 16 78 40 — 15 18 100 — 150 — 50 — 8 90 23 81 300 — 7 117 213 30 41 30 64 96 izvod de cheltuiala cuhnii iscălit de mine. târguele dela Botoşani cu polcovnicul loniţă după izvod iscălit de mine. ce au dat Măriei leafa Măriei pe anul ce s’au sfârşit la 99 cu sănet[ul] mieu. ce au dat Paraschivii dădăcii cu sănetul mieu. ce au dat Măriuţii dădăcii cu sănetul mieu. ce au dat Cărstănii ot Plopeni pentru purtare de grijă a copilii Ruxăndiţii cu sănetul mieu. ce au dat cu sănetul mieu în cumpărătura unor paseri la 99 Oct[om]vrie 22. * ce au dat bani în naht cu sănetul mieu. ce s’au scăzut pe Marcul Jidov cu sănetul mieu din rămăşiţa orănzii anului 97. ce au dat bani în naht cu sănetul mieu. au dat pe 5 mierţă var cu sănetul mieu. au dat pe 20 curcani, 40 raţe cu sănetul mieu. au dat bani în naht cu sănetul mieu. ce au cheltuit cu aducerea madamii lui baron de Bri cu să-[ne]t[ul] mieu. ce au cumpărat 85 mierţă 3 dimerlii ovăs căte 2 lei 60 bani mierţa însă: Lei Bani 150 90 pentru 60 mierţe 3 dimerlii ce sau trimis pentru grajdul de aice cu săneturile mele de pe sama mierţelor. 62 60 25 mierţe ce s’au sămănat la Plopeni 1 la Tu- 213.30 riatca în primavara anului 1800. pentru 15 mierţe ovăs ce au trimis pentru grajdul de aice câte 2 lei 90 mierţa cu sănetul mieu. ce au dat pentru breslaşii casei ot Plopeni, însă: 4.06 cîfertul lui Octomvre cu răsurile. 4.06 cîfertul lui Noemvre cu răsurile. 52.78 ce au dat la slujba agiutorinţii de iarnă pe 3 luni De-chemv[ri], Ghenar şi Fevr[uar] însă: 39.— banii Vistieriei. 13.78 răsura pe aceşti bani. 52/78 4.06 cîfertul lui April cu răsurile. 6496 www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 251 3 45 1 12 4 60 2 — 1 30 15 — 100 — 180 — 360 — 1.604 90 10 — 10 — 16 — 210 60 pe 3 ocă plumb pentru 96 vase ce au făcut de au trimis aici însă: Vaaa 9 ulcioare mari 6 chiupuri 23 străchini 12 chesele 10 gavanoasă mari 36 gavanoasă mici 36 pe 22 ocă sare pentru murăturile ce s’au trimis aici în vara anului 99; bob, fasole, sparangă, castraveţi, pe 85 ocă sare ce s’au pus la curechiul ce s’au murat în toamna anului 99. pentru 2 giamuri ce s’au pus la o odaie dela casele ot Plopeni cari s’au fost stricat în vreme când au fost calabalâcul acolo, pe şoriciasă ce au luat la temnicul stupilor în iarna anului 99. au dat cheltuiala la 3 feciori cari s’au trimis la culesul viilor în jos în toamna anului 99. ce au plătit pe 20 coşuri piatră câte 5 lei coşul pentru facereţa] pivniţii ot Plopeni. chirie, partea mea, pe 1.200 vedre vin, câte 6 par[ale] de vadră din 12 par[a!e] tocmala pe vadră, în toamna anului 99, bez 6 parfale] ce au dat orandariul. chirie pe 22.865 ocă sare ce s’au adus dela magazie ot Ure-cheşti în vara anului 1800, câte 63 par[ale] pe suta de ocă. ce au plătit pe 917 fălci coasă, câte 70 parale falce[a]. au dat preoţilor ot Plopeni cu poronca mea cănd am fost acolo de au slujit un sărindar. ce au dat preoţilor la Turiatca cu poronca mea cănd am fost acolo în vara anului 99, poroncindu-li-se să slujască obştie[i]. la 2 dulgheri cari au lucrat la facereţa] opustului ot Drăgu-şăni în anul 99. cheltuiala bisericii şi hacurile ce se dau la Plopeni, însă: Lei Bani 65 — 20 ocă lumânări de ceară căte 3 lei 30 bani oca, bez rătezăturile dela stupi[ij boiereşti. 7 60 300 dramuri tămăe. 9 — 6 oca unt-de-lemn. www.digibuc.ro 252 BADU R08ETTI 300 — 4.439 33 40 — hacul preoţilor. 25 — hacul la 2 dăscăli. 20 — hacul chelarului. 24 — hacul la 2 argaţi. 12 — hacul la 2 grădinari. 8 — hacul la 2 plugari pe jumătate de an din 99 Oct[om]v[rie] 26, din vreme ce s’au trimis plugul boieresc la Plopeni pană la Apr[il| 23 1800., 210 60 osteneala sa. fac daţi şi scăzuţi şi mai rămăne rămăşiţă Lei Bani 2.017 60 adică două mii şaptesprezece lei şasezeci bani. Sama fălcilor de coasă din vara anului 99. Ce se încarcă. Fălci Prăjini 514 40 ce au fost rămăşiţă din anul 98. 400 — ce au plătit cu bani. 116 67 ce s’au încărcat dela stol[ni]c[ul] Petrachi Cazimir. 149 40 fălcile de cap dela Plopeni. 120 40 fălcile de cap dela Turiatca. 1.301 27 Ce s’au cosit. Falei Prăjini 461 58 s’au cosit la Bohotinu. 53 — la Hoiseşti. 55 — la Leţcani. 100 — la Turiatca. 60 — la Plopeni. 304 — la Drăguşăni. 141 - la Hudeşti-mici. 1.174 58 fac cosite şi mai rămăne rămăşiţă 126.49. www.digibuc.ro CtfM SE cAUtaij MOŞIILE in moldova. 253 Sama pentru banii se se încarcă asupra vatavului Iordachi Sinescul din venitul moşiilor Plopenii i Turiatca pe anul ce s’au început din 1800 Apr[il] 23 şi s’au plinit la 1801 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Lei Bani 2.017 60 ce au rămas rămăşiţă din sama anului 99. 2.220 — banii orănzii Plopenilor pe anul 1800, însă : Lei Bani 1.920 — pentru 1.200 vedre vin câte 64 par[ale] vadra. 300 — banii orănzii rachiului. 2.220 — 520 30 pentru sare ce au primit dela magazia ot Uricheşti, însă: 182 12 sare ce au luat breslaşii câte 2 lei 30 bani suta pe 8.092 ocă. 338 18 pentru 8.865 ocă sare ce s’au adus cu chirie. Ce s'au încărcat suta de ocă 3 lei 99 bani bez 14.000 ocă ce s’au dat vatavului dela Drăguşăni şi vatavului dela Hudeşti din poroncă. 520 30 450 — pentru dijmurile şi orănda ot Turiatca pe anul ce se sfărşeşte la 1801. 27 60 banii calepilor ot Turiatca, pe 110 calepe, câte 10 parale caliupul. 65 108 dijma fânului ţărănesc ot Turiatca, pe 1.312 stânjăni câte 2 par[ale] stănjănu. 107 12 dijma fânului ţărănesc ot Plopeni, pe 2.142 stânjăni câte 2 par[ale]. 20 84 pentru 410 mănzări ţărăneşti ot Plopeni, câte 2 parale de una. 12 48 pe 248 stupi ţărăneşti ot Plopeni, câte 2 parale. 40 — ce s’au dat cosaşilor Turetcii ce au cosit la Bohotinu în vara anului 1800 însă Lei 20 dela Plopeni. 20 Gavril Galer. 40 * 25 5.481 42 Ce să scade. 1.575 — ce au plătit 900 fălci câte 70 parale falcefa] pentru vara anului 1801. 25 — ce au plătit 200 ştiubeie câte 5 parfale]. www.digibuc.ro 254 HAtJtT ftoSBTM Lei 36 76 46 15 1 4 8 2 238 140 Bani 36 ce au dat chirie pe un vas de vin dela Spărieţ[i] care s'au pus în pivniţa dela Plopeni în toamna anului 1800, câte 12 par[ale] pe vadră pe 121 vedre. 96 chirie pe 512 vedre vin dela Odobeşti care s’au dat în orănda Plopenilor în toamna anului 1800, câte 6 par[ale] de vadră, partea mea. 15 ce au dat chirie pe 615 vedre vin dela Copou câte 3 parfale] pe vadră, partea mea din 6 par[ale] tocmeală. — ce au dat la trei feciori ce s’au trimis în gios la culesul viilor în toamna anului 1800. 30 şoriciasă la temnicul stupilor peste iarna anului 1800. — ce au dat pe 100 ocă sare de s'au pus la murăturile se s’au făcut: bob, fasole, sparangă, pepeni i la curechiul ce s’au murat în toamna anului 1800. 60 1 bute ce au cumpărat pentru vinul orăndei ot Plopeni în toamna 1800. — 3 putini se au pus poama ce au trimis aice în toamna 1800. — ce au dat cosaşilor Turetceni cari au cosit la Gohotin în vara anului 1800, pe 119 laici ce le-au trecut cosite mai mult peste 501 ce erâ să cosească, pe cari li s’au plătit câte 2 lei pe falce. 72 ce au dat pentru breslaşii casii ot Plopeni, însă Lei Bani 4 6 cîfertul lui Mai 4 6 cîfertul lui Iunie 43 24 agiutorinţa de vară însă: Lei Bani 32 — banii vistieriei 11 24 răsurile 43 24 4 6 cîfertul lui Avgust. 4 15 cîfertul lui Săpt[em]v[rie], 4 15 cîfertful] lui Oct[om]v[rie]. 4 15 cîfertjul] lui Noemv[rie]. 60 60 banii agiutorinţii de iarnă pe 3 luni Dechem[vrie], Ghen[a]r, Fevr[uar], însă: 44 — banii Vist[eriei]. 16 60 răsurile. 60 60 www.digibuc.ro CtlM SE cXOTAtJ MOŞIILE IN MOLDOVA. 255 8 30 ce au dat banii cheltuelilor ascherliilor. 4 15 cifertul lui Aprfil] cu rasurile 801 anul. 140 35 21 ce au dat pentru păserile ce sau cumpărat, însă: 5 75 pe 30 răţi. 29 66 pe 80 curcani. 35 21 215 30 cheltuiala bisericii şi hacurile ce se dau la Plopeni însă: Lei Bani 61 90 pe 19 ocă lumănări de ceară, câte 3 lei 10 par[ale] oca, bez rătezâturile stupilor boiereşti. 7 60 300 dramuri tămăe. 9 — 6 oca unt de lemn. 40 — hacul preoţilor. 25 — hacul la 2 dăscăli. 20 — hacul chelariului. 24 — hacul la 2 argaţi. 12 — hacul la 2 grădinari. 16 — hacul la 2 plugari. 215 30 4 60 pe 4 ocă plumb de s’au zmălţuit vasele ce s’au trimis aice, însă: Vase 30 Oale de flori 6 Chiupuri 6 Ulcioare 16 Gavanoase mici 8 Gavanoase mari 12 Străchini 78 300 — Osteneala sa. 2.723 60 Fac daţi şi scăzuţi şi mai rămăne rămăşiţa Lei Bani 2.757 102 Socoteala fălcilor de coasă din vara anului 1800. Ce să încarcă. Fălci Prăjănl 126 49 Ce au fost rămăşiţ[a] din anul 99. 148 — Fălcile de cap dela Plopeni. www.digibuc.ro 256 RADU ftOSETTl 114 — Fălcile de cap dela Turiatca. 917 — Ce s’au plătit cu bani. 1.3U9 49 Ce să scade cosite. Fălci Prăjini 322 11 la Drăguşăni. 326 36 la Hudeştii-mici. 501 — la Bohotin. 60 — la Plopeni. 100 — la Turiatca. 1.309 47 fac cosite şi mai rămâne rămăşiţ[ă] 2 prăjini. Sama lui Dumitru Arion vatav, pentru banii venitului moşiei Poşorcanii pe anul ce s’au Început la 1800 Apr[il] 29 şi s’au înplinit la 1801 Apr[il] 23, fiindu-i pe acest an dată în cumpărătură bez venitul anului 99 cu care el nu să încarcă căci pe acel an au fost vândută lui Ion Chiriac. Ce să încarcă. Lei Bani 92 114 100 — 609 60 rămăşiţa sămii ce i s’au încheiat la 1798 Apr[il] 23. rămăşiţa din 600 lei preţul venitului moşiei pe anu ce s’au înplinit la 1801 Apr[il] 23. pentru 184 mierţi 4 dimirlii păpuşoi vechi ce au vândut însă: Lei Bani 215 — pe 86 mierţă, 4 dimerlii din hambar însă: 484 699 60 60 Mierţă Dimerlii 40 — câte 3 lei mierţă. 46 4 câte 2 lei mierţă. 86 4 pe 98 mierţă păpuşoi din coşar 1 din liasă, însă: 94 5 câte 5 lei mierţă. 3 5 în 12 lei fiind stricaţi. 98 — 892 54 www.digibuc.ro <ÎUM SE CÂlTfAlf MOŞIILE iii Mold^Va. Ce să scad Lai 151 Bani 54 160 108 ce au cheltuit la trebile boiereşti în anul 1800, însă.: Lei Bani lucrul a 4 pogoane vie dela Spărieţi. cercuitul ă 3 căzi. preţul a 3 poloboacş ce le-au cumpărat de le-au trimes cu vin la Eş. pe 2 saci de vie. cheltuiala măncării culegătorilor. Acoperitul şopronului de vie. plata culesului pe 363 vedre vin. chirie pe 175 vedre vin ce au trimes la Eş, câte 16 parale pe vadră, pe ţădule la vădrari şi la străji. ce au cheltuit iarăş la trebile boiereşti în anul 1801, însă: lucru a 4 pogoane vie dela Spărieţi. pe un poloboc în care au pus vinul ce au trimes la Eş. culegătorilor. 4 putini pentru poamă, cheltuiala ţădulilor la vădrari 1 la străji. făină de păpuşoi pentru mâncarea culegătorilor, pe 9 vedre vin ce au cumpărat de au umplut o bute. chirie ce au plătit pe 60 vedre vin ce au trimes la Eş câte 13 par[ale] pe vadră, pe 600 pari cu cătină de au făcut gard Ia vie dela Spărieţi. ce au plătit pentru vierii dela Nicoreşti la 4 sferturi i bani[i] untului (?) a fânului grajdiului. T60 lOfT 40 — 3 — 14 — 3 7 — 2 — 11 30 70 — 1 24 151 54 e au cheltu 40 — 3 — 3 66 2 96 2 — 1 60 5 45 19 60 30 — 53 21 227 — Ce au dat pe părţi de moşie Poşorcani ce se chiamă şi Po- peni şi cheltuiala scrisorilor, însă: 140 — pe partea de moşie a lui Marin şi Toader Dărdară. 30 — pe partea de moşie a Măriei flca Orăţii dela Pavăl a lui Poa. • 50 — pe un vad de chiuă în Căiuţul-mic, iarăş dela Dăr- dăreşti. Analele A. R.—Tom. XXXI.—Memoriile Secf. Istorice. 17 www.digibuc.ro 258 frADfo ROSEÎTÎ 2 — cheltuiala facerei zapiselor pe aceste părţi. 5 — cheltuiala scoaterii publicaţiei dela Starosti^ Putnii. 227 — 181 30 ce au cheltuit cu moara ce au iacut pe moşia Poşorcani în apa Căiuţului-mare, însă: 45 — plata lucrului meşterilor. 17 61 pe fier 10 — ţiganului pentru lucrul fierului (sic) morii. 1 60 oţăl 1 — cheltuiala omului ce au fost trimes la Ocnă de au cumpărat fier. — 4 cazmale pentru săpatul gărlii morii. 20 — scosul lemnului morii. 12 60 tăiatul şi adusul a 200 lătunoi pentru acoperitul morii. — 60 iarăş fier pentru dresul părpăreştii (?). 3 — bătutul stratului morii. 1 60 1 vadră de vin oamenilor cănd au bătut stratul. 5 — tăietul pietrii împrejur. 50 — pentru sapatul locului casii morii şi a gărlii. 10 — cheltuiala măncării meşterilor şi a morarilor, însă: Lei Parale 1 20 10 bcă de peşte. 3 — 4 ocă rachiu 1 20 10 ocă brănză de oi 4 — 1 mierţă făină""de popuşoi. 10 — 90 dresul ciocanaşilor cănd s’au tăiat piatra morii împrejur. 181 30 200 — au dat bani la Sluger în lipsa mea la Bucureşti. 920 72 fac daţi, scăzuţi şi-i trec daţi mai mult: 28 lei 48_bani cu cari să scade la sama anului dela 1801 Aprfil] 23*pănă la* 1802 Apr[il] 23. www.digibuc.ro dtiM SE cXlJTAIJ MOŞIILE It# MOLDOVA. Sama lui Dumitru Aritonu pentru banii venitului moşiei Poşor-cani i Boişte pe anul ce să începe la 1801 Apr[il]23 şi să împlineşte Ia 1802 Apr[il] 23 fiind u-i dată moşia pe acest an în cumpărătură. Ce să încarcă. Lei Bani 600 200 40 — 24 — 15 — 28 48 307 48 Preţul venitului moşiei pe acest an bez venit[ul] morii făcută acum care este dată pe sama lui Năstase Smăcilă iecioru. Ce se scade. Ce au dat bani prin măna Sulgerului Gheorghe, Mai 13. lucrul a 4 pogoane vie ot Spărieţi. banii ascherliilor ce au dat pentru vierii ot Nicoreşti. banii ce i sau fost luat la banii ascherliilor şi s’au scos dela Vistierie. ce*i trec daţi mai mult la sama anului trecut 1800. fac daţii, scăzuţi şi rămăne să mai dei Lei Bani 292 72 rămăşiţă. Sama vatav[ului] Sandul Cojan de venitul moşiei Drgăuşâni pe doi ani dela 1799 Apr[il] 23 şi pănă la 1801 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Lei Bani 1.691 45 rămăşiţa sămii ce i s’au încheiet pănă la 1799 Apr[il] 23. 2.810 36 somma (sic) venitului acestei moşiei Drăguşăni ce să încarcă pe anul dintăiu, însă: 1.200 — pentru venitul ce s’au luat la Crăciun de acolo şi pentru orănda horălcii, însă: Lei Bani 900 — pentru 600 vedre vin de Copou câte 60 par[ale] vadra. 300 pentru orănda horălcii. 1.200 — 150 — pentru orănda horălcii pe pol an dela 1800 Apr[il] 23 pănă la 1800 Oct[ombre] 25 ce n’au fost vii. 273 — pe 7.000 ocă sare câte 3 lei 36 par[ale] suta de ocă. www.digibuc.ro 260 fcADfl ROSETTl Bani 90 dijma de 1015 stănjfăni] fân câtţe] 2 par[ale] pe stânj[en]. 42 pe 727 mănzări câte 2 par[ale] pentru varat. 42 pe 814 cârlani câte 1 para de cârlan. 72 pe 173 stupi dijma câte 2 par[ale] de stup. — pe 10 chile grâu ce s’au luat la Galaţi în sursat pentru 2 imaşuri ce au vândut. 12 pentru iarba ce au vândut însâ: 25 — pe 20 fălci iarbă câte 50 par[ale] falce[a] 8 12 pe 9 fălci iarbă câte 36 parjale] falce[a] 33 12 — pentru uiumul morii. 12 pe pâine veche ce au vândut din pâine veche însă: 250 — pe 1.000 dim[e]r[lii] malai câte 10 par[ale] dimerlia. 8 12 pe 27 dimerlii sacară câte 12 parfale], 258 12 L810 36 1.555 27 somma venitului acestei moşii Drăguşănii ce se încarcă pe al 2-lea an: însă: 1.173 27 pentru vinul ce au luat la crâşma de acolo şi orănda horălcii însă: 973 72 pe 608 vedre vin câte 64 par[ale] vadra însă: Vedre 438 dela Nicoreşti. 170 dela Copou. 608 300 12 pentru orănda horălcii. 63 117 pentru oile ce s’au varat pe moşie: însă; 42 90 pentru 855 oi mănzări câte 2 pa-r[ale] de oaie. 21 27 pe 849 oi sterpe câte 1 pară. 63 117 9 90 pe 195 stupi câte 2 par[»le] de stup dijma. I.et 50 36 20 8 130 150 33 150 258 www.digibuc.ro CUM SE CAUTAU MOŞULE IN MOLDOVA. 261 Lei Bani 57 108 pe 1.157 stănj[ă]ni fân dijma câte 2 parfale] pe stânj[en]. 150 — pentru moară. 1.555 27 6.056 108 1.253 Ce să scade. 15 somma Lei 48 Lei 4 10 4 32 29 condeilor scăderilor pe anul dintăi însă: Bani 84 cheltuiala facerei opustului dela iazul ot Dră-guşăni însă: Lei Bani 3 45 pe 54 pentru mâncarea tâlharilor în căşlegi. 2 — legumi pentru măncare tâlharilor în Paşti. — 48 8 ocă sare. — 52 2 odgoane. 6 84 16 ocă fler câte 18 par[ale] oca. — 36 4 piroane. '— 60 oţălitul a 4 topoare. 5 — unui om din sat ce au lucrat cu tâlharii la opust neputând dobândi numai tâlharii. 30 — plata morarului pentru făcutul o- ____________pustului. Bani 48 84 — lui Irimia fecior ce au şăzut cu trierătorii la arie. 51 2 odgoane. — un sărindar la bisărica după poroncă. — pe 2 polobace ce s’au cumpărat pentru peştele dela Măndac. — pentru 16 fălci fân ce au plătit de cosit câte 2 lei falcea. — hacul preoţilor şi cheltuiala bişăricii însă: 20 — hacul la 2 preoţi. 6 — 2 vedri vin la bisărică. 3 — 1 ocă ceară. 29 — " www.digibuc.ro 262 RADO ROSETTI 1.796 10 — 150 — 45 — 90 — 20 — 10 -800 — cheltuiala drumului când a fost la Măndac cu două care câte în zece boi. ce au dat morarului din 250 lei ce este tocmit 6& facă opust la iazul aici... pe giumătate din 90 lei chiria vinuluj câte 6 par[ale] vadra. pe 60 vedre vin să soadi pentru drojdii la 10 una. chiria a 200 dim[e]r[lii] grău ce au trimes la Eş, câte 4 par[ale] pe dim[e]r[lie]. pentru un coşăr ce au făcut. bani ce au dat rânduri. însă: Lei Bani 300 — Dechfemvrie] 1. 300 — Maiu 31. 200 — Iuni[e] 7. 800 — 1.253 15 12 soma scăderilor pe al doilea an. însă: 8 36 pe 8 vedri brânză şi pe sari la ţigani când au trierat însă: _Lei Bani 8 — opt vedri brânză. — 36 6 ocă sare. ~8 36" 16 75 cercuitul la 4 buţi. 100 — morariului spre împlinirea a 250 lei ce este tocmit să facă opust la iaz aici. 90 — ce au dat Log[o]f[ă]t[u]lui Ne[c]ulai Cerchez după poronca în scris. 3 30 pe unt ce au trimes la Eş cu sinet. 36 21 cheltuiala Dum[isalej Boierului cănd au fost la Drâguşăni după izvod ce are. 89 36 pe giumătate din 178 lei 42 bani chiria a 608 vedri vin însă: 76 66 pe 438 vedri dela Nicoreşti câte 7 [parale] la vadră pe giumătate din 14 par[ale] ce au dat pe vadră. 12 90 pe 170 vedre dela Copou câte 3 par[ale] pe giumătate din 6 pa-r[ale] ce au plătit chiria pe vadră. www.digibuc.ro CUM 8E CAUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 263 96 26 96 pentru 60*/* vedre ce se scade pentru drojdie la 10 una. 48 4 vedre ce au dat la biserică, i preoţilor hacul însă: Lei Bani 20 — hacul a 2 preoţi. 6 48 4 vedre vin ce au dat la bisărică. 26 48 Lei ’Pani Lei 1.329 Bani — bani ce au dat rânduri însâ: 300 — Martfie] 29, sinetul au arătat acum la samă că l-au pierdut şi nu l-au dat. 700 — Maiu 15. 230 — Avg[u]st 5. 99 — Dechemţvrie] cu sinet iscălit de Săr-dar[ul] Grigore. 1.329 — 1.796 12 3.049 27 fac daţi şi scăzuţi şi rămâne să mai dei Vat[a]v[ul] San[du]l 3.007 lei 81 bani din cari mai scăzându-să. 200 — oi tinere la sat pe aceşti 2 ani, câte 100 lei pe an. 2.807 81 adică doaâ mii opt sute şapte lei optzăci şi unul bani, din cari să mai scadi: 8 — ce au mai dat pentru 2 giunci ce au cumpărat cu sinet. 2.799 81 rămăni rămăşiţă cu 652 lei 60 bani ce sânt în- cărcaţi asupra lui pentru Moscul Jădov pentru care bani are să apuce pe Jădoafcă ca să-i scoată. Sama vat[a]v[u]lui Vărlan pe 2 ani, însă 1800 şi 1801. 1802 Martţie] 17. Ce să încarcă. Lei Parale 63 7 să încarcă pe an 1800 însă: Lei Parale 53 7 dela Dumitru Ariton. 10 — pentru 5 sferturi Oct[omvrie], Noemv[rie], De- chem[vriel, Ghenţalr şi Fevr[uar]. "63 r www.digibuc.ro 264 RADU ROSETTI 94 — 157 7 53 7 109 15 152 22 se încarcă pe anu 1801 însă: 70 — de Dumţnealuji SIug[e]r[ul]. I4 dela vatavul Dumitru. 94 Ce să încarcă. se scadi pe anul 1800 însă: 6 — băniţi] grajdţului]. 4 — băniţi] untului. 12 16 pe cîfertţul] lui Avg[us]t. 10 5 pe cîfertţul] lui Săptţemvrie]. 10 13 pe cîfertţul] lui Octţomvrie]. 10 13 pe cîfertţul] lui Noemvrţie]. 53 7 ce 6ă scadi pe anul 1800 însă: 20 5 băniţi] ascherliilor pentru (?). — 20 ciubote. 1 20 tij băniţi] ascherliilor pentru (?). 10 ţidulă la isprăvţnicie]. 4 20 cercuitul a 9 căzi. 12 20 5 pogoani de prăşit câte 2 lei pol pogţonul]. 70 — pe 14 pogoane tăietul şi îngropatţul]. 109 15 şi trecăndu-să daţi mai mult 5 lei 14 par[ale] i sau dat de aice. Bani ce au fost dator Dumitru Ariton vatav ot Poşorcani rămăşiţă din venitul moşiei prin sama încheietă pe anu ce s’au plinit acum la 1802 Aprţil] 23. Lei Bani 292 — rămăşiţa sumii pe anu aratat mai sus. Ce să scade. 200 — au dat pe via ce au cumpărat la Spărieţi dela Ioniţă Şorongă. 24 - sapatul şi prăşitul viei aceia în vara anului 1801. 70 — pentru lucru a 8 pogoane viia dela Spărieţi pe anul acesta 1802 304 — fac daţi cu care să scade şi trec daţi mai mulţi 11,48 adecă unsprezece lei patruzeci şi opt bani, cari s’au scăzut în sama de întăiu. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 265 Sama lui Maftei Păduri ce au fost vat[a]v la Colţul-Cornii, Hămeiuşul şi Gura-Bohotinului, pentru oile boiereşti pe anul dela 1801 Apr[il] 23 şi până acum 1802 Apr[il] 23. Ce să încarcă. 1280 după sama încheiată la 1801 Apr[il] 28 îns^i.: 466 oi ce au fatat însă: 451 oi mari. 15 mieoari. 466 198 oi sterpe însă : 23 oi mari. 175 mioari de un an. 198 80 berbeci însă: 47 berbeci mari. 33 berbeci de sămănţă. 80 10 capre însă : 4 capre mari. 5 vătui însă: 4 vătui capre. 1 vătui ţapi. 5 1 ţap mare. 10 519 miei din primavara anului 1801 ce sunt acum de */» an *ns^: 273 mieluţi. 246 bărbăcuţi. 519 7 ezi din primavara anului 1801 însă; 3 ezi capre. 4 ezi ţapi. 7 1280 www.digibuc.ro 266 BADU ROSETTI 547 sporul din această primăvară însă: 282 mieluţi oi. 258 bărbăcuţi. 12 ezi însă: 7 ezi capre. 5 ezi. 12 1827 Ce să scade. 86 miei ce au trimis rănduri pentru cuhne însă : 5 în trei rânduri cu trei ţiduli. 30 tij Log[o[f[ătului] Mihai Sturzii. 20 tij 15 tij 18 tij ___3_ tij 86 11 ce s’au dat vat(a]f[uluî] Iordache Sinescu însă: 10 oi mari. 1 berbec. 11 10 cărlani ce au trimis iarăş pentru cuhne în toamnă la Octjomvrie] şi ţidula au pierdut-o. 2 cărlane cachii ce le-au trimis iarăş la cuhne. 100 miei ce i-au văndut în vara trecută, cu al căror*} preţ se încarcă la sama venitului moşiei. 124 ce au murit în vara anului 1801 de varsat; 2 berbeci i-au trimis ______ iarăş pentru cuhne. 335 adică trei sute treizeci şi cinci fac suma ce se scade şi rămân buni: 1493 adecă una mie patru sute nouăzeci şi două însă: 483 mânzâri ce au fatat într’această primăvară însă: 482 oi mari. 1 mieoară de 1. an, 483” www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IM MOLDOVA. 267 332 oi stărpe însă,: 245 mieoare. 87 oi mari. 332 113 berbeci însă : 51 berbeci de un an. 62 berbeci mari însă: 28 berbeci bătuţi. 34 berbeci nebătuţi. 62 113 14 capre însă : 6 capre mari. 3 vătue de */* an din cari 2 sunt cu ezi iar 1 stearpă. 2 ţapi mari. 3 vătui ţapi din anul trecut. ____62 942 Tot scădere. No. 942 suma din urmă: 547 sporul dintr’această primăvară însă : 535 miei. 253 bărbaţi. 282 mieoare. 535“ 12 ezi însă : 7 ede. 5 ezi. _______ 12 547 3 oi mari ce are să le plinească vat[a]v[ul] Păduri dela Ichim Scu-tariul. 1492 adică una mie patru sute nouăzeci şi două cari sau dat în purtare de grije a lui Toader Miica ce s’au rânduit vatav la Col-ţul-Comii. www.digibuc.ro 268 radu rosetti Sama fânului pe trei ani dela moşiile Gura-Bohotinului i Colţul-Cornii i Roşu ce au fost în sama lui Maftei Păduri vatavu. 1832 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Stânjeni Palme Girezi Stog uri 480 345 775 1 52 — la Gura-Bohotinului însă: 13 tij Stănjănl Palme Gir ejz i] Stog uri 182 — 22 — din vara anul. 1799 fiind Luca vatav. 105 7 12 — din vara anul. 1800 tij fiind Luca. 142 2 18 13 din vara anul. 1801 fiind Păduri vat. 430 1 52 13 — la Roşu însă: 16 tij 151 5 17 — din vara anului 1799. 194 — 23 — din vara anului 1800. . 6 tii din vara anului 1800 făcut de Grozeşti pentru grajd. — — — 10 din vara anului 1801. _____________345 5 40 16 6 92 29 Ce să scade. 55 6 6 — ce sau măncat cu oile boiereşti în iarna anului 99 fiind Luca însă : 38 6 4 — din fânu dela Gura-Bohotinului. 17 — 2 — din fănu dela Roşu. 345 5 6 — 49 2 6 — ce sau mâncat cu oile boiereşti în iarna 800 din fânu ot Roşu. 54 2 6 13 tij în iarna trecută, 1801, din fânu ot Gura-Bohotinului. 21 3 1 ce s’au pus pe celalalt ce s’au meremetisit în vara trecută 1801 la Roşu. www.digibuc.ro C(JM SE cAutao moşiile itf MOLDOVA. 2 — — 61 4 6 234 2 29 10 ce le-au carat Grozeştii la curte pentru grajd toamna anului 1801. 3 ce li-au trimis vatav[ul] iarăş la grajd după poroncă cu pecturi. 1 ce au dat lui v[e]l Postelnicul] Iancul Racov[i]ţ[ă] cu poroncă. — ce s’au vândut Pah[ă]r[nicesei] Lăzoae, şi bani[i] i au luat Toad[e]r Mii ca ce s’au rânduit acum vatav. — ce au ars în vremefa] vat[a]v[ului] Luca. 28 fac scăzute şi rămân 551, 4, 63, 1 însă: Stănj[ăni] Palmi 6ir[e]z[i] Stoguri 345 1 40 — la Gura-Bohotinului. 196 3 23 — la Roşu. — — —_________1 tij Ia Roşu. 541 4 , 63 1 Sama lui Maftei Păduri ce au fost vat[a]v la moşiile Coltul-Cornii, Hămeiusul i Gura-Bohotinului pentru tot grăul boieresc dela 1800 Noemvr[e] păn’acum 1802 Ap[ril] 23. Ce să încarcă. Mierţ[e] Dim[e]r[lii 20 5 ce au găsăt la moşie când au mărs Vatav acolo în toamna anului 1800 însă: Mlerţ[ă Dim[e]r[lii] 8 — ce au fost într’un poloboc la casa vătăjască. 12 5 ce au aratat Cost[an]di[n] şi Isari feciori boireşti ce au fost asupra ariei că ar fi eşit din trier. 20 5 6 ce au luat din uiumul morii în toamna aceia. 29 1 ce s’au triimes rânduri dela Eş din grăul adus dela mo- şiile Drăguşăni i Hudeşti, însă: 6 — întăi Ap[ril] 19. 11 3 tij Av[gust] 19. 4 — tij Noem[vrie] 17. 2 — tij Ghen[a]r 16 1802, www.digibuc.ro 2?0 âAi>0 feOSETTf -li- 1 — tij Ghen[a|r 23. 2 — tij Fevr[uarj 3. 2 3 tij Fevfruar] 14. 29 1 gg 2 din sămănătura boiriască din primavara anului 1801. __ 5 din uiumul morii în primavara aceasta. 79 9 Ce se scade. Mierţ[e] Dim[e r[lll 49 11 3 11 75 9 pol ce au triimis rânduri făină la curte însă: 2 2 Mai 7, 801. 2 — tij Mai 30. 1 9 cu 2 ţiduli luni 16. 2 — luni 27. 2 — Iuli 9. 3 9 Juli 16. 1 1 Avgfust] 17. 5 — cu 2 ţiduli Septemvrie] 5. 2 9 Săptfemvrie] 21. 3 2 Oct[omvrie] 10. 1 3 Noemfvrie] 2. 1 1 Noemfvrie] 17. 3 2 pol Dech[e]m[vrie] 8. 2 9 Dechemvfrie] 24. 1 5 Ghen[a]r 8, 1802. 3 — Ghen[a]r 16. 2 3 Fevfruar] 14. 1 — Martife] 18. 2 4 ce au dat la Bisârică. 3 — ce au triimis iarăş la curte Noemvfrie] 19 2 — tij ce au triimis la curte întâi s’a dat ţidulă. 49 9 pol — ce au sămănat în primavara anului 1801. 1 ce au dat trierătorilor în toamna anului 1801. 5 ce au sămănat în toamna anului 1801. 5 pol Adică şaptizăci şi cinci mierţă cinci pol dim[e]r[lii] fac suma ce să scadi şi mai rămăni rămăşiţi cu 4 3 pol. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 2li Sama grâului ce s’au cumpărat dela Maftei Păduri câte 8 lei mierţa în toamna anului 1800. 16 să încarcă pe cari au luat bani preţu ara lat mai sus. Cum au dat acest Şjrău. 14 2 ce au triimis rânduri făină aice pentr[u] păne de masă, însă: 2 — Ghen[a]r 7, 1801. 1 9 Fevfruar] 19. 1 5 Mart[ie] 1. 3 — Mart[ie] 10. 2 4 Apr[il] 16. 3 4 cu 2 ţăduli Apr[il] 22. 14 2 fac date şi mai rămăni rămăşiţă cu 1, 8 adică una mierţâ şi opt dimerliu Sama orzului din vara anului trecut 1801. 1802 Apr[il] 23. Ce să încarcă. 14 -J~ din orzul boiresc de sămănătură. Ce se scade. 9 6 pol ce au triimis rânduri aice la curt[e] p[ent]ru grajd, însă: 1 — Avg[us] 31. 3 7‘/a Oct[omvrie] 5. 4 9 Oct[omvrie] 22. 9 67t fac date şi mai rămăni rămăşiţ[ă] cu 4 31/, adică patru merţ[e] 31/* dim[e]r[lii]. Sama pop[u]şoilor boireşti dela moşiile Colţul-Cornii, Hămeiuşul şi Gura-Bohotinului, ce au fost în sama lui Maftei Păduri ce au fost vatav. Ce să încarcă. 1802 Ap[rilj 23. Mlerţ[e] Dim[e]rflll| 65 9 ce au găsăt în toamna anului 1800 când au mers vatav acolo însă: www.digibuc.ro ftAt>0 ftdâBtfff m Mierţ[e] Dim[e]r[lU] 51 8 într’un coşări la Iazul Ari[ei]. 14 l într’o liasă, la Colţul-Cornii. 65 9 12 9 ce au luat din uiumul morii dela Iazul Ari[ei] păn’ în pri- măvara anului 1801. 40 7 din 126 mierţ[e] 5 dim[e]r[lii] pop[u]şoi de sămănătură şi de dijmă din toamna anului 1801 bez 91 mierţ[e] 8 dim[ejr[lii] ce s’au dat în sama lui Toad[e]r Miica ce s’au rânduit acum vatav. 15 6 din uiumul morii ot Iazul Âri[ei] păn’acum într’această primăvară. 135 1 Ce să scade. 80 ce au trimis la curte rănduri făină şi pop[u]şoi grăunţ[e] i nscl * Mierţ[e] Dim[e]r[lii] 1 3 Săpt|emvrie] 18, li 1 — Săpt[emvrie] 22. 2 — Oct[omvrie] 10. 1 2 Noem[vrie] 30. 1 8 pol Dechem[vrie] 17. 4 — Dechem[vrie] 29. 2 — Ghen[a]r 17, 1801. CN Li — Fev[ruar] 1. 2 — Fev[ruar] 13. 3 — Fev[ruar] 15. 2 5 Fev[ruar] 19. 2 5 Fev[ruar] 28. — 8 Mart[ie] 1. 3 — Mart[ie] 16. 2 2 Apr[ilJ 4 8 Apr[il] 6. 2 — Apr[il] 22. 1 — Apr[il] 29. 3 — Mai 7. 2 — Mai 25. 2 4 Oc[tomvrie] 22. www.digibuc.ro Ctiu SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 273 2 — Noemfvrie] 22. 2 3 Noem[vrie] 4. 3 8*/» Noem[vrie] 17. 2 — Noem[vrie] 26. 1 8 Dechem]vriel 4. 57 5 80 8” MiBrţ[e] pim[B]r[lii] 80 4 2 1 12 2 1 4 4 4 25 1 8 5 5 2 8 8 2 4 2 3 8 suma din urmă. însă : Miorţ[6] Dimfe]rflll] 57 5 suma din urmă. 5 — Dech[emvrie] 14 pe Sulg[e]r[ul] au p: 6 — Ghen[a]r 8 1802. 3 — Fev[ruar] 3. 2 8 Fev[ruar] 19. 3 — Mart[ie] 6. 3 — Mart[ie] 22. 80 hrana a 3 mascuri în iarna anului 1800. ce s’au sămănat în primavara anului 1801. ce au dat morar[u]lui ce au lucrat la opust în toamna anului 1800. ce ar fi dat ciobanilor dela 10 Septemvrie] 800 pănă la 4 Mai 1801. plugarului, porcar[u]lui şi bivolar[u]lui în iarna 1800. unui cioban ce-au avut a luă în tocmală. hrana la trei mascuri în iarna 1801. la ceilalţi mascuri. porcar[u]lui în iarna anului 1800 căte 1 dim[e]r|lie] pe săpt[â]mânâ. la ciobani pe un an însă : 14 4 la 8 ciobani dela sfănt[ul] Gheorghe pănă la Sfănt[ul] Dimitrie căte 2 mierţ[e], 4 dim[e]r; [Iii] la toţi pe lună. 10_______8 la 6 ciobani dela Sfăntu Dimitrie păn’acum. 25 2 bivolar[u]lui. ţiganilor ce au lucrat la opust. Analele A. R.—XXXl.—Mem. Secţ. Istorice. 18 www.digibuc.ro 274 RAfofr fcOSEl'îî J---------—---------a 1 — plugarilor. 1_______5 lui Toad[e]r Murariul pân’au isprăvit opostul. 148 — fac scăzute şi trec daţi mai mult : 12 9 Socoteala bivolillo]r boiereşti ce au fost în purtări de grijă a lui Maftei Păduri ce au fost vatlajv la Colţul-Cornii. 1802 Apr[il] 23. Ce să încarcă. No. 7 după sama din prima vara anului trecut 801 însă : 2 bivoliţe bătrâne. 1 bivoliţă de un viţel. 1 gonitori buhai. 1 gonitoare. 1 mănzat. 7 3 viţele, sporul din primavara anului 1802. 10 Ce să scade. 1 gonitori buhai ce au murit de brâncă. 1 mânzat » » » » » 2 fac cari se scade şi sunt acum faţ[â] : 8 cari s’au dat în sama lui Toad[e]r Miica ce s'au rânduit va- tav în loc la Colţul-Cornii însă : 3 bivoliţi mari. 1 bivoliţă de un viţel. 1 bivoliţă gonitoare. 3 mănzate. 8 Sama lui Maftei Păduri pentru boii boiereşti cu 2 pluguri dela 1800 Septţemvrie] şi până acum. 1802 Apijjl] 23. Ce să încarcă. Bol 16 cu 2 pluguri ce i s’au dat pe samă când au mers vatav acolo. www.digibuc.ro com se căotao Moşule in MOtDdvA. âîfi Ce să scade. 2 ce i-au vândut într această pritnavară cu 128 lei cu a cărora preţ ________ se încarcă la sam[a] banilor venitului moşiei. 2 adică doi boi se scade şi rămăn acum care sunt faţă: 14 adică patrusprezece boi cari s’au dat în sama lui Toador Miica ce s’au rănduit acum vatav. Sama lui Maftei Păduri ce au fost vat[a]v la Coltul-Cornii pentru stupii boireşti din toamna anului 1800 până acum. 1082 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Stupi 29 ce i s’au dat pe samă în toamna anului 1800 cănd au mers va-t[a]v acolo. 2 ce au luat dijmă. 5 dela Ioan Gorgul de dar. 3 ce s’au luat iarăş dijmă în toamna anului 1801 fiindcă ceilalţi n’au rodit. 39 Ce să scade. 2 ce s’au bezmeticii şi i-au murit. 5 ce au murit în 2 ierni în temnic. 29 au dat astă toamnă la cocu Cold(?) Iancul după poroncă. 36 fac scăzuţi şi mai rămăne să mai de[ej. 3 adică trei stupi. No. 50 Sama lui Maftei Păduri pentru mascurii boireşti ot Colţul-Cornii. 1802 Apr[il] 23. Ce să încarcă. după socoteala anului 1802 Apr[il] 23 însă: 16 scroafe mari. 1 vier mare. 2 mascuri câte de un an şi jumătate. 6 câte de un an ; însă: 2 scroafe. 4 mascuri. 6 www.digibuc.ro 276 RADU ROSETTI 1 godace de pol an. 14 godaci câte de trei luni însâ : 9 godaci. 5 godace. “Î4~ 10 purcei câte de o lună. 50 28 sporul dintr’această primăvară. 78 Ce să scade. 5 mascuri hrăniţi ce au trimis la Eş la curte în iarna trecută 801. 1 măscuroae mare ce au murit la hrană. 3 mascuroae mari ce au murit de brăncă. 5 godaci tij. 10 purcei mici ce au murit de furtună. 22 fac scăzuţi şi rămăn mascuri ce sunt acum faţ[ă]. 56 cari s’au dat în sama iui Toad[e]r Miica ce s’au rănduit acum Văt[a]v la Colţul-Cornii însă : 12 măscuroae bătrăne. 1 vier mare. 7 mascuri câte de 2 ani. 8 mascuri câte de un an. 12 măscuroae câte de un an şi */* an. 12 godaci câte de 4 luni însă : 7 godaci. 5 godaci. “ÎF 3 godaci câte de p[o]l an însă: 1 godac. __2 godace. 3 1 purceâ de o lună. 56 adică cinzeci şi şase. www.digibuc.ro CUM se cAutau moşiile in moldova. 277 Sama lui Maftei Păduri vat[a]v ot Coltul-Cornii pentru pieili de oae din oile boireşti pe anu ce s’au Început la 1801 Apr[il] 23. 1802 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Piei 27 ce le*au avut dela sama anului 1801 Apr[il] 23 însă: 10 stărpituri. 17 de oi mari. 27 124 dela oile ce au murit de varsat in vara anului 1801. 70 ce i s’au trimis rânduri dela Eş. 48 stărpituri din primavara aceasta. 269 73 35 97 11 216 Ce sa scade. în 9 mesaji blană 1 în 6 cojoace I ce ^e'au trimis astă toamnă la curte însă: ce le-au trimis iarăş la curte, nelucrate însă: 42 Noem[vrie] 19, 1801 cu partaturi. 55 Apr[il] 8, 1802. "97” ce au dat ciobanilor pe anu 1801 însă; 6 lui Ichim. 3 Ion Vului (?). 3 lui Niţă. 11 fac care să scade şi mai rămăne faţă 53 cari s’au dat în sama lui Toader Miica ce s’au rânduit acum vătav acolo şi au istovit Sama de bani ce să Încarcă asupra lui Maftei Pădure de venit[ul] moşiei Colţ[ul]-Cornii, Hămeiosul şi Gura-Bohotinului dela 1800 Oct[om]v[rie] păn acum 1802 Apr[ilJ 23. Ce să încară. Lei Par[ale] 147 12 ce au luat în toamna anului 1800, însă: Lei Par [ale] 71 32 dijma fânului şi a stupilor după osăbitizvod. ce au dat atunci. www.digibuc.ro 278 BADD ROSETTI 1.088 185 1.421 35 20 pe 15 oi bătrâni ce au vândut din oile boiereşti. 40 — ce i s’au trimis de Slugeru[l| de aice. 147 12 31 pe anul dela 1800 Oct[omvrie] 26 pân la 1801 Oct[om]v[re 26 însă: dela crâşmă, însă: 670 — 550 — dela Colţul-Cornii i dela Roş[u]. 120 — dela Hămeiosul. 670 — 173 14 pe fălcile de iarbă ce au vândut, însă: 49 — dela Gura-Bohotinului. 124 14 dela Roş[u]. 173 14 19 17 dijma pe stupi, însă: 15 — pe 300 dela Gura-Bohotinului cîte 2 par[ale] de stup. 3 — pe 60 dela Roş[u] tij. 1 17 pe 57 dela Colţ[ul]-Cornii câte 1 para pe stup. 19 17 26 — dijma de pe fănu[l] ţărănesc câte 2 parfale] pe stânjănu, însă: 19 16 pe 388 slănjăni dela Roş[u]. 6 24 pe 132 dela Hemeiosul. 26 — 200 — pe 100 miei ce au vândut din oile boiereşti câte 1.084 31 2 lei mielul, ce au luat dela Oct[om]v[rie] 26 până acum, însă: 10 — 2 — 128 — 45 — 185 — dela nişte ciobani pentru imaş dela Crăciun păn la Blogoviştenii. pe 20 capre ce s’au păşunat prin dumbravă, pe 2 boi ce au vândut din boii boiereşti de plug. dela crâşma dela Roş[u] de pe anu[l] ce s’au început la 26 Oct[om]v[rie] 1801. bez 550 lei pe 550 vedre cu care au rămas să se încarce Toader Miica Vat[a]v de acum i bez 55 vedre ce n’au fost dat Pădure Sirbilor pân la 650 vedre ce au avut poronca şi s’au erlat şi bez 12 vedre ce s’au scăzut Pădure pentru biserică. www.digibuc.ro CUM 6E CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 279 Lei Parfale] 352 12 38 22 19 4 20 10 370 — 113 20 59 37 Ce să scad. cheltuiţi în trebile boiereşti păn la 1801 Apr[il] 23 după izvod iscălit. pe pasireli ce au cumpărat de au trimis aice cu pecluri. ce au plătit ţiganilor pe pănzi ce au ţăsut, însă: Lei Par ale 2 14 pe 47 coţi pănză Măriei Manolesăi 1801 Iulie 22. 1 5 pe 45 coţi Ivanii Cobzăriţăi Iulie 22. 1 5 pe 45 coţi Nastasiei Iuliţe] 4. 1 5 pe 45 coţi Ioanii lui Ion a Marfei Iuliţe] 22, 2 20 pe 56 coţi Vasilcăi Lupului Noemvţre] 2 1800. 1 26 pe 66 coţi Ioanii Coviţoai[i] Iuli[e] 22. 1 5 pe 45 Tofanii Herăziţii Iuli[el 22 801. 2 10 pe 45 coţi Ioanii Sărindăroaifi] Iuliţe] 22. 2 14 pe 47 coţi Antimii lui Ioniţă Vezeteu Iuliţe] 18. 1 5 pe 45 coţi Catrinii Badăiasăi Iuliţe] 22. 1 6 pe 46 Năstasii Morăriţii Iuliţe] 22. 1 9 pe 59 coţî Ilincăi Bălăniasăţi] Iuliţe] 22. pe 450 ocă sare la oi 1801 Aprţil] 25. ce au dat în bani, însă: 200 — 1801 Auţgujst 13. 65 — August 31. 105 — Oct[om]v[rie] 29. 370 - pe pol anu dela 23 Aprţil] 1801 păn la Oct[om]v[rie] 26 însă: 16 — lui Iacob Ciobanu. 10 — lui Gavril 25 ■ lui Toader. 25 — lui Niţă 12 20 lui Iov 25 — lui Ichim Scutar. 113 20 ce sau cheltţuit] la multe trebi boiereşti dela 25 Octţomvrie]. 801 > însă: 1 — pe 2 alghii de ghilit pănză. 30 — hacul la 3 preoţi pe anu 1801. 10 — pe 300 ocă sare la oi. 12 20 pe 25 ocă fhier la opust căte 20 6 — 1 piele de opinci ciobanilor. — 17 pentru întorsul a 17 berbeci. 59 37 www.digibuc.ro 280 RADO ROSETTI 173 20 21 — 1.168 5 ce sau cheltuit iarăş în trebile boiereşti dela 26 Oct[om]-v[rie] 1801 păn acum însă: 20 — pe 100 ocă peşte ce s’au cumprat şi s’au pus în iaz câte 8 par[ale] oca. 6 — pe o manta porcar[u]lui. 12 — hacul la 2 plugari pe an[ul] 1801. 6 — pe o piele de opinci ciobanilor. 20 — părechi pietre la moară. 2 — pe 100 ocă tărăţă. 12 20 pe 300 ocă sare de oi. 16 10 pe 33 ocă fhier la moară. 68 — pe 136 vedre vin ce au cumpărat de au dat la Hemeiosul căte 20 par[ale] vadra. 4 — cărăuşilor ce au dus lemnul morii la Plopeni. 2 20 1 părechi bernevici porcar[u]lui. 4 — făcutul unii sobe în casa boieriască. — 10 pe o frânghie cu care a -adus o iapă. 173 20 hacul la 2 ciobani ce sănt tocmiţii] să ia dela 26 Oct[om- vrie] 1801 păn acum, însă: 10 — Gavril. 11 — lacob. 21 — fac daţi, scăzuţi şi rămăni să mai dei 252 lei 38 par[ale] din care i să scadi 152 lei 38 osteniala sa şi rămăni 100 adică una sută lei să dei. Sama de banii ce să Încarcă asupra Sandului Cojanu vatav din venit[ul] moşiei Drăgusănii pe 2 ani ce s’au plinit acum 1803 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Lni Bani 2.799 81 rămăşiţa sumii ce i s’au încheiat păn la 1801 Apr[il] 23. 2.732 42 suma venitului moşii pe anu dela 1801 Apr[il] 23 păn la 1S02 Apr[il] 23, însă: Lei Bani 1.260 — pe vinul ce i s’au dat şi pe orănda horălcii, însă: Lei Bani 960 — pe 600 vedre vin câte 64 par[ale] vadra 300 — pentru orănda horălcii. 1.260 — www.digibuc.ro rUM BE CÂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 281 300 62 6 37 21 150 823 60 48 30 24 pe un imaş ce au vândut. dijma pe 1.250 stănjăni fân a sătenilor câte 2 partale] pe stănjănu. dijma dela burlaci pe 64 stânjeni câte 4 par[ale]. pe 740 oi, mănzâri, câte 2 par[ale]. pe 850 cârlani câte una pară. pe uiumul morii, pe 4.116 ocă peşti ce au vândut din iaz câte 8 parale 566 24 97 — 160 — insă: pe 2831 ocă ce au prins cu păscari dela Milianca. pe 485 ocăl pe 800 ocă/ 4.116 ce au prins cu Ioniţ[ă] Frânge Fher. 823 24 72 — pe 12 chile grâu din 1800 ce sau luat la Galaţi şi s'au plătit câte 6 lei. 2.732 42 5.913 39 suma venitului moşii pe al doile anu dela 1802 Apr[il] 27 păn la 1803 Apr[il] 23, însă: 1.121 15 pe vinu şi pe giumatate din orănda horălcii, însă: 808 — pe 505 vedri vin ce au vândut păn la sfeti G[h]eorg[h]ii din vinu ce i s’au dat. 163 15 pe 150 vedri, o bute vinu ce au ră-masu a să vindi dela sfeti G[h]e-org[h]ii încoace, când moşi[a] s’au vândut cu anul, pe care vinu să încarcă numai câte un leu trei pol parale cât ţăni cheltuiala şi chirie pe vadră. Iar dobânda câte 20 partale] pol pe vadră pe aceste 150 vedre au să o iei cumpărătorii venitului moşiei. 150 — pe giumatate din orănda horălcii. 1121 15 150 — pentru uiumul morii. 500 — pe 2 imaşuri ce au vândut. 57 72 pe 1.152 stănjăni făn câte 2 parale. 10 — pe 30 stănjăni fân dela lăturaşi câte 14 parale pe stănjân. www.digibuc.ro 282 RADU ROSETTI 11.445 2.316 7.184 42 35 20 10 733 50 3.225 5.913 36 pe 706 oi mănzări căte 2 parale. 6 pe 802 cărlane căte una pară. — pe 200 stupi căte 2 parale. 90 pe peştele ce au văndut din iaz însă: 622 90 pe 3.114 ocă căte 8 parale. 92 60 pe 370 ocă căte 10 parale. 18 54 pe 164 ocă ochiană căte 4 pol pa- rale oca. "733 90~ — pe 9 stănjăni paie, o gireadă din vara anului 1799. — pe 215 stănjăni fanu ce au văndut în 23 girezi şi giumătate căte 15 lei stănjănul din iănul vechiu, 39 Ce să scade. 72 33 pe anul dintăi însă: 2.280 72 ce au dat în bani în naht insa : 399 60 la 1801 Fevlruar] 4. 230 60 la Fev[ruar] 23. 590 72 Mai 9. 310 — luni 11. 750 — în doao condeie ce au dat la mini cănd am fost la Drăguşăni, însă: 300 Dech|emvriej 3. 450 Dech[emvrie] 5. 750 2.280 72 20 hacul preoţălor. 6 60 pe păşiri ce au cumpărat de au trimis aici pentru cuhne însă: 4 60 pe 10 curcani căte 18 parale. 2 — pe 10 răţă căte 8 parale. 6 60“ 9 60 cheltuiala mâncării ţăganilor. 2.316 72 pe al doilea anu însă: 6420 114 ce au dat bani în naht însă: 357 75 la 1802 Mart 13. www.digibuc.ro CDM 8E CÂUTAO MOŞIILE IN MOLDOVA. 283 5 — 15 — 7 60 6 6 60 — 96 - 170 - 70 — 15 — 15 — 175 51 7 — 26 48 5 - 250 — Apr[il] 11. 400 Mai 12. 300 — Iuli 28. 442 99 Dech[emvr]i 15 ce au trimis cu Ior-dachi Dimitriu vat[a]v ot Hudeşti. 641 30 de pe peşti 1803 Mart 24. 29 30 din venil[ul] moşiei Mart 24. 4.000 -- au dat acum la samă. 6.420 114 pe 10 ocă unt ce au cumpărat de au trimes aice pentru cuhne Apr[il] 22. pe alte 30 ocă unt ce au cumpărat de au trimes Iuli 13. pe 10 curcani căte 30 parale Noemv[rie] 11. pe alţi 8 curcani 1803 G[h]en[alr 3. pe giumătate din 120 lei chiria a 600 vedri vin dela Copou căte 8 parale pe vadră, pe 60 vedri vinu ce să scadi la 10 una pentru drojdii. pe 10 chile grău ce au cumpărat de au sămă-nat în toamna anului 1801. pe 200 dimerlii săcară ce au cumpărat căte 14 par[ale] dimerli[a] de au trimes la Plopeni pentru velniţ[ă]. pe trei mascuri ce au cumpărat de i-au trimes aice pentru casă. pe alte 200 dimerlii săcară ce au cumpărat de au sămănat în primăvara anului 1802, câte 15 15 par[ale] dimerlie[a]. ce au, dat păscarilor cu care au prins peşte din iaz a 5 şi a trei bani însă: 113 12 pe 2.831 ocă peşte păscarilor dela Milianca a cinci bani. 62 39 pe 935 ocă lui Ioniţ[ă] Frănge Fher a trei bani. ”Î75 5Γ pe pădure ce au pus la întăritul iazului, hacul preoţilor pe anul 1802 şi vinu[l] ce au dat la bisărică. cheltfuiala] mâncării ţăganilor ce au trierat păne. www.digibuc.ro 284 RADU ROSETTI 20 — cercuitul a 4 buţi căte 5 lei de bute. 10 — ce au mai dat iarăş păscarilor ce au mai prins peşte mai pe urmă. 7.184 33 11 — pentru 11 ocă unt ce au cujnparat de au trimes de Paşti 1803 Apr[il| 9. 9.511 105 fac scăzuţi şi mai rămăni rămăşiţ[ă] 1933 57 şi dintr’aceştia mai scăzăndu-se 240 — osteniala sa pe aceşti doi ani, câte 120 lei pe _______________ anu, rămăni rămăşiţ[ă] 1.693 57 adecă una mie şasă sute noaăzăci şi trei lei cincizăci şi şapte bani, însă iar cu acei 652 lei 60 bani dela Moscul Jădov. Sau căutat la 1803 Dechem[vrie] 30. Sama lui Sandul Cojan, vatav dela Drăguşăni, de păne ce s’au făcut pe moşie In patru ani dela 1798 Apr[il] 23 până la 1803 Apr[il] 23. Cu ce să încarcă. Mierţă Dim e]r[lli) 224 6 Malai însă: Mierţă D)m[e]r[lii] 205 5 ce au ramas rămăşiţă în i anu 1798. 5 — dejmă din vara anului 1799. 14 1 dejmă din vara anului 1801. 224 6 184 7 grău însă: 320 5 grău de toamnă însă: 29 1 86 — 20 — 69 7 69 7 46 — "320 b ce au rămas rămăşiţă prin sama în-chietă pe anu 1798. din sămănătura boieriască în vara anului 1799. din sămuraslă. din sămănătura din toamna anului 99, din 29 mierţă. iarăş din sămănătura din toamna 1800 din 25 mierţă. din sămănătura din toamna anului 1801, www.digibuc.ro CUM SE CiufAU m6§IILE MOLbOVA. Mlerţă Dlmfe rflli] 164 2 grău de vară însă: — 3 rămăşiţa din sama închietă pe anul 98. 44 — din sămănătură în vara anului 1799. 12 — dejma din vara anului 1799. 20 — dejmă din vara anului 1800. 66 2 din vara anului 1801 însă: 22 — 27 7 din semănătură. 38 5 dej mă. 66 2 dejmă din vara anului 1802. 164 5 36 6 orz însă : — 3 rămăşiţă din sama încheietă pe anu 1798. 5 — dejma din anul 1799. 7 3 din vara anului 1800 însă: 5 3 dejmă din orzu[l] săcerat. 2 — dintr’un stog cosătură iarăş dejmă 7 3 5 4 dejmă din vara anului 1801. 18 6 din 10 miorţă 3 dim[e]r[lii] sămănătură din anu 1801. 36 6 29 2 sacară însă: 7 9 rămăşiţă din sama închietă pe anul 1798. 2 — dejma din vara anului 1799. 2 3 dejma din vara anului 1800. 27 — din sămănătură anului 1802. 39 2 785 1 Ce să scade. 128 4 malai însă: 100 — ce au vândut câte 10 par[ale] dim[e]r[lia] cu cari bani să încarcă la sama de banii vinitului moşii ce i s’au închietpănă la 1801 Apr[il] 23. 1 — ce au triimis aice pentru pasări 1801 Oct[om]- v[rie] 9. 1 — ce au dat omului ce au păzit iazul fără sănet, www.digibuc.ro RAbU ftOsfeT'tf 28d 442 3 2 ce au dat la Iordachi Dimitriu de au urluit pentru oi la an[ul] 1799 Mart 3. 7 — ce s’au stricat pe gropi. 6 — ce au mâncat ţăgani[i] trierători la 98 şi la 99. 2 — stolerilor la faciri opustului la iaz. 3 ce au schimbat pe păp[u]şoi de s’au sămănat în anu[l] 1800. 5 2 iarăş ţăganilor mâncare când au trierat la 1801 şi 1802. 128 4 grău însă ; Mierţă Dim[e r Iii] 29 — ce au sămănat în toamna anului 1799. 15 ce au trimes la Plopeni pentru gloată însă: 5 — întăi 1799 Iuli 19. 5 — al 2[lea] Av[gu]st în 7. 5 — al triile Săpt[em]v[rie] 26. 15 — 2 ce au dat Polcovnicului Dimitrachi dela So-crujăni. 10 — ce au dat lui Iordachi Dimitriu vat[a]v dela Hudeştii-mici de au sămănat în anul 99. 1 — ce au trimes făină 1799 Săpt[em]v[rie] 10. ‘ 1 ce au dat la Manistire[a] Coşula 1799. 1 5 ce au dat pentru biserică la Turiatca 99 Sep-t[em]v[rie] 10. 1 — ce au dat la biserica din Drăguşăni în anu[l] 99. 60 3 ce au trimis la Leţcani la 99 şi la 1800 după răvaşele ce are dela Gavril Galer ce a fost vatav, însă: 13 8 grăudevarălal796Dech[em]v[rie]12. 7 » » toamnă » » » 19 5 grău de vară tij la 99 Oct[om]vrie] 19. 20 — grău de toamnă la 1800. 60 3 18 — grău de toamnă ce au trimis aici pentru gloată la 1800 Noem[v]re 26 după sănet[ul] Sărda-riului Grigori. 127 7 ce au trimis iarăş aici şi s’au dăscărcat la Sul[gerul] la 1801, însă^: www.digibuc.ro CrJil SE CĂUTAU MOŞIILE IN MoLdOVA. 36 — 39 - 28? 1 4 42 20 1 l 24 29 25 3 25 442 orzu, 3 3 8 7 4 10 36 secară, 6 118 1 grău de toamnă. 9 6 grău de vară. 127 7 — ce au trimis iarăş aici 1801 Oct[om]v[rie] 9. — tij au trimis făină pentru păne de masă la 1802 Apr[il] 23 după sănet[ul Sulger[ului]. 91/î grău de toamnă ce au trimis tij aici la 1803 Aufgujst 28 cari s’au dat la Colţul-Cornii. — ce s’au luat de către Gpod în sursat la [17]99 şi l-au plătit câte 6]/« lei mierţa, cu cari bani se încarcă la sama încheiată până la 1801. — ce a luat mai mult la acele 20 mierţă fiind di- merlii mari. — ce au dat ţiganilor trierători cu poronca mea. — ce s’au luat iarăş de G[os]pod în zahere şi l-au plătit câte 3 lei mierţa, cu cari bani iarăş se încarcă la sama de bani[i] venitului moşiei ce i s’au încheiet acum. — ce au semănat în toamna anului 1800. ce au semănat în toamna anului 1801. — ce au dat la biserica din Drăguşăni pe 3 ani, însă: 1 pe anul 1800. 1 pe anul 1801. 1 pe anul 1802. ~3 ce au sămănat în primăvara anului 1803. Wt însă: 1 ce au trimis pentru grajdiu la 1799 Săpt[em]- v[rie] 10. 9 ce s’au măncat cu cai[i] cănd am fost acolo la 1801 Dech[em]v[rie] 3. — ce au trimis iarăş pentru grajdiu, 1802 Iunie 13. 2 tij 1802 Iuli[e] 29. 2 tij 1802 Au[gu]st 28. 2 ce au sămănat în vara anului 1801. (T însă : — ce au trimis Ia Plopeni pentru gloată la 1799, însă: www.digibuc.ro m flAOt) nOSEtff 5 — întăi Iunie 19. 1 — al doilefa] Săpt]emvrie] 10. 6 - 1 — au trimis aici 1801 Oct[om]v[rie] 9. B — au trimis la Plopeni în suma de 28 mierţă, fiind 2 mierţă cumpărate în bani şi S mierţă curăţituri din grău. 27 — ce au semănat în primavara anului 803. 39 — 646 4l/* fac scăzute şi mai rămâne 138 mierţă 61/, dim[e]r[lii] însă: 96 2 malai. 42 21/* grău de toamnă. — 2 sacară. Î38 (T7T Sama vata[v]ului Iordachi Dimitriu de venitul moşie[i] Hudeştii-mici pe doi ani ce se încep dela 1799 Apr[il] 23. şi se împlinesc la 1801 Apr[il] 23. Ce aă încarcă. Lei Bani 1003 63 rămăşiţa sumii ce i s’au închiiat la 1799 Apr[il] 25. 1872 66 suma banilor venitului acestei moşii Hudeştii-mici pe anul dintâi, dela 1799 Apr[il] 23 pănă la 1800 Apr[il] 23, însă: Lei Bani 825 — pentru vinul ce au luat la cărşma de acolo şi pentru orănda horilcii. Lei Bani 675 — pe 450 vedre căte 60 parale vadra. 150 — pentru orănda horilcii. 825 — 75 — pentru orănda horilcii pe jumătate anu ce n’au fost vinu dela 1800 Apr[il] 23 şi pănă la Oct[om]v(rie] 26, 1800. 540 12 pe 982 ocă lână ţigae ce au văndut câte 22 parfale oca. 327 96 pentru pâne ce au vândut din făină veche, însă: 208 — po 824 dim[e]r[lii] malai ce au văn[du]tcâte 10 par[ale] dim[e]r[lia], 6 18 pe 82 vărvuri de dim[e]r[lii] secară ce au văndut tot câte 3 parfale] vărvul. www.digibuc.ro CUM SE CÂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 289 80 102 pe 294 dim[e]r[lii] malai câte 11 parale di-merliea. 84 96 pe 116 dim[e]r[lii] sacară ce au vândut tot câte 11 par[ale] dimerliea. 327 96 38 — pentru ţapii şi caprele ce au vândut însă: 33 — pe 11 ţapi vătui câte 3 lei vătuiu[l]. 5 — pe 2 capre câte 2 pol lei capra. 38 - 6 6 pe 121 stupi dijmă câte 2 par[ale] pe stup. 40 72 pe 812 stănjăni fân dijmă câte 2 par[ale] pe stânjăn. 20 — bezmănul pentru 2 mori pe Prut. 1.872 66 1.382 96 suma banilor venitului acestei moşii Hudeştii-mici pe al doilea an dela 1800 Apr[il] 23 şi pănă la 1801 Apr[il] 23 însă: 1.008 — pentru vinul ce au luat şi pentru orănda horilcii însă: 808 — pe 505 vedre vin căte 64 p%r[ale] vadra. 200 —■ pentru orănda horilcii. 1.008 - 54 18 dijma căte 2 par[ale] pe stănjăn: 1083 stănjăni fân. 17 12 pe 342 oi mănzări căte 2 parfale] de oae. 6 15 pe 245 oi stărpe căte una parâ de oae. 4 48 pe 88 stupi căte 2 par[ale] dijma de stup. 273 — pe 7000 ocă sare căte 3 lei 36 par[ale] suta. 20 — bezmănu a două mori pe Prut 1.382 105 * 25 4.285 105 Ce să scade. Lei Bani 342 63 suma condeilor cu cari se scade pe anu[l] din tăi, însă: 30 — ce au ţin[u]t în sama lui Ion Focşa şi sătenilor ot Hu- deşti după ravaş de poroncă din 99 Mai 22 din preţul fânului ce au fost luat de săteni în iarna anului 99. 25 - ce au ţăn[u]t în samă pentru 100 vedre vin câte 10 par[ale] vadra lui Haim Jid[o]v din vinu anului 97 după ravaş din 99 Apr[il] 30. 10 — pentru un sărindar ce au plătit după ravaş de po roncă din 99 Săpt[em]v[riej 13. Analele A. B.—Tom. XXXI. Memoriile Secf. Istorice. 19 www.digibuc.ro ftADO EOSETTf 5290 1.901 20 — hacul preoţilor, doi. 67 pentru 45 vedre vin ce să scadi penlru drojdii la 10 una. 67 60 de giumătate din 135 lei, chiriia a 450 vedre vin dela Nicoreşti câte 12 par [ale] pe vadră. 12 — cercuitul a 4 buţii câte 3 lei 10 par[ale] de butie. 1 108 cheltuiala Dum[isal]i boieriului când au fost acolo. 21 75 cheltuiala oilor în pol anu dela Apr[il] 23, 99 pănă la Oct[om]v[rie] 26, însă: Lei 1 Bani 30 2 părechi foarfeci pentru tuns oile. 15 75 50 dramuri chiatră vânătă pentru oi. 4 drobi sare pentru oi şi pentru brănz[ă] 4 90 câte 3 lei 93 drobul. 1 peli de opinci la ciobani. 21 75 hacul ciobanilor pe pol an dela 23 Apr[il] 99 pănă la Oct[om]v[rie] 99, însă: 17 — Vasile Eşanu. 17 — Costandin Baciul. 14 60 Andrei Cioban. 12 60 Iacob Cioban. 14 — Ion Cioban. 4 — unui strungar. 79 — 4 — hacul vierilor. 342 63 suma condeilor ce să scade pe al doilea an dela 1800 Apr[il] 23 şi pănă la 1801 Apr[il] 23, însă : 1.697 42 bani naht ce au dat rânduri, însă: 765 15 1800 Fevr[uar] 2. 486 96 Aprfil] 6. 346 30 Au[gu]st 31. 99 21 De[che]m[v]r[ie] 3 cu sănet iscălit de Să[r]d[a]r[ul] Grig[o]r[i]. 1.697 42 4 60 pentru 6 ocă unt ce au trimis la Eş Apr[il] 6. 80 — pentru 50 vedre vin scăderea drojdiilor la zăce una căte 64 parale pe vadră. www.digibuc.ro CUM SE CÂOTAtJ MOŞIILE IN MOLDOVA. 29l 76 105 pe giumatate din 153 lei 90 bani chirie ce au plătit pentru dusul vinului pănă la Hudeşti însă: 68 37 din 136 lei 60 bani pe 390 vedre delaNi-coreşti câte 4, parale pe vadră. 8 75 din 17 lei 30 bani pe 115 vedre dela Copou câte 6 par[ale] pe vadră. 76 105 12 — cercuitul a trei buţii cate 4 lei de bute. 26 48 hacul preoţilor i cheltuiala bisăricii, însă: 20 — hacul preoţilor. 6 48 pe 4 vedri vin ce s’au dat la bisărică. 26 48 4 — hacul vieriului. ___________2.243 78 2.243 78 adică două mii două sute patruzăci şi trei lei şaptizăci şi opt bani cari fac daţi şi scăzuţi şi rămăne să mai de[e] vatav[ul] Iordachi: 2.015 lei 27 bani din cari mai scăzăndu-să: 200 lei osteneala pe aceşti doi ani căte una [sută] lei pe an. 1.815 27 adică una mie opt sute cincisprezăci lei douăzăci şi şapti bani drept dator să plătiască. Sama de bani[i] venitului moşii[i] Hudeştii-mici ce să încarcă asupra lui Iordachi Dimitriu vatav de acolo pe doi ani, dela 1801 Apr[il] 23 pănă la 1803 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Lei Bani 1.815 27 rămăşiţa sămii păn la 1801 Apr[il] 23. 1.319 66 suma banilor venitului moşii[i] ce se încarcă pe anu[l] dela 1801 Apr[il] 23 păn la 1802 Apr[il] 23 însă: Lei Bani 1.024 — pentru vinul ce au luat la crâşmă şi pentru orănda horii cii însă: Lei Bani 824 — pe 315 vedri vin căte 64 par[ale] vadra. 200 — pentru orănda horilcii. 2.024 — 200 — pentru o bucată de loc de păşunat i 100 fălci iarbă Egumfenului] de Burdujăni. www.digibuc.ro 292 ftADU ROSEtTf 50 84 pe 1017 stănjăni fanu dejma. 14 80 pe 285 oi mănzări de păşunat cate 2 paifale] de oai. 8 42 pe 334 oi sterpe câte una pară. 2 30 pe 45 stupi câte 2 par[ale], dejma. 20 — bezmanu[l] pentru 2 mori pe Prut. 1.319 66 2.140 69 suma banilor, venitul moşii[ij pe anu al doile dela 1802 Apr[il] 23 A ^ insa: 1.086 48 100 — 125 — 52 90 13 114 9 57 10 — 1.396 69 744 - pentru vinul ce au luat la crâşmă i orănda horilcii însă: 886 48 pe 554 vedri vinu, câte 64 par[ale]. 200 — orănda horilcii. 1.086 48 pentru un loc ce au luat Igum[enul] de Burdujăni. pe 100 fălci iarbă unui Jido[v] dela Herţa. pe 1.035 stănjăni fânu dejma câte 2 par[ale] de stănj[ăn]. pe 27.901 mănzări căte 2 parfale]. pe 379 oi sterpe căte una par[â]. bezmanu pentru o moară pe Prut pe lânu ce au vândut din fânu vechiu i pe 1 giradă de pai însă: 560 60 pe 39 stănjăni în 6 girezi ce au vândut căte 15 lei stănjenu după izvod ce au dat. 24 — pe 6 stănjăni 1 gireadă pae căti 4 lei stănj&nu. 160 — 20 galbeni ce au dat arvonă dela un Jidov din sat[ul] Trănca ot Rae cu tocmeală să-şi pui vitili pi fânu, şi pentru căt fân va măncâ să plătiască Jidovu pe stănj[ăn] preţu[l] ce să va hotăra. 744 60 5.275 42 1.300 09 2.140 69 * 50 Ce să scadi. ce au dat dela 1801 Apr[ilj 23 păn la 1802 Apr[il] 23 însă: 399 60 cu sănetul Sulger[u]lui în lipsa mea la Bucureşti însă: Lei Bani 150 — Ghen[ar] 24, 1801. 50 — Fevr[uar] 4. 199 60 Mart 15. 399 60 www.digibuc.ro CUM SG CAUTAD MOŞIILE IN MOLDOYA. 293 75 cu sănetul meu însă: 349 75 luni 2, 1801. 120 — cu Ion Gorgos. 250 — Sept[em]y[rie] 28, 1801. 719 75 69 pe pasări ce s’au trimis aice, însă: 1 69 pe 9 răţi. 3 69 pe 7 curcani. 12 60 60 ocă bulgări căte 9 par[ale] una. 18 69 72 pe 51 vedri vin i cinci ocă ce să scadi la zăci una pentru drojdii. 60 pe giumatate din o sută trei lei, chiria căte 8 parlale] pe acest[e] 515 vedri de la Copou. 48 cheltuiala hisăricii însă: 20 — hacul la 2 preoţi. 6 48 pe 4 vedri vin ce s’au dat la bisărică. 26 48 1.105 pe 10 ocă vin i pol ocă horilcă oamenilor cănd au fost la moşii. 1.300 09 3.547 86 ce au dat pe anul al doilea dela 1802 păn la 1813 Apr[il] 23 însă: 2.615 36 au dat banii gata însă: 244 — Ghenar 4, 1802. 118 60 Apr[il] 2. 300 — Avgfust] 28. 50 — No]e]m[v]r[ie] 12. 310 — Dech[em]v[rie] 15. 477 60 Apr[il] 14, 1803. 225 38 Mai 6. 200 — Săpt[emvrie] 12. 690 - Ghen[alr 6, 1804. 2.615 36 21 — pe 4 mascuri ce au cumpărat de au trimis aici 1802 Ghenar 19. 17 42 pe pasări şi unt ce au cumpărat de au trimis aici, însă 8 30 15 curcani câte 22 par[ale]. 9 12 14 ocă unt, 17 42 719 18 82 51 26 www.digibuc.ro 294 RADU ROSETTI 200 5.047 288 80 60 60 55 72 34 108 26 48 pe 866 dim[e]r[lii] săcară cate 40 bani dim[e]r[lia] ce au cumpărat de au trimis la Plopeni pentru velniţă. chiria ce sau plătit pe 605 dim[e]r[lii] dintraceastă săcară căte 4 par[ale] dim[e]r[lia] de au trimis-o, bez săcară i grâu neghinos ce au trimis fără chirie cu clacă din sat. pe 34 vedre 9 ocă drojdie ce să scade la zaci una pe 349 vedre ce au văndut pănă la Sfăntu Gheorghe, bez 205 vedre vin ce au dat Jid[o]v[u]lui cumpărătorii moşi[i]. pe giamătat[e] din 69 lei 96 bani chiriă pe acele 349 vedre vin căte 8 parfale] vadra, bez chiria pentru acele 205 vedre ce au rămas să se treacă dela Ji-d[o]v, i cercuitul a 4 buţi căte 4 lei de butie, au rămas să . - . . la jidov, hacul preuţilor şi cheltuiala] biserici[i], însă : 20 — hacul a 2 preuţi. 6 48 pe 4 vedre vin ce au dat la biserică. 26 48 100 — pe giumatate din preţ[ul] orăndii pentru horilcă dela Sfet[i] Gheorghe pănă la Sfet[i] Dimitrie fiindcă orănda au luat-o Jid[o]v[ul] dela Sfot[i] G[h]eorg]h]e încoace cu moşiea. 328 — preţul acelor 204 vedre vin ce l-au dat Jid[o]v[u]lui. 3.547 86 — să scadi, hacul lui pe aceşti doi ani. 95 fac daţi şi scăzuţi şi rămăne rămăşiţ[ă]. 227 67 cari s’au încărcat în socotiala lanului mai înainte. Sama Căpitţanuluij Iordachi Dimitriu pentru făn i pae şi păne ce s’au văndut la Hudeşti[i]-mici, 1804 Mai 24. Ce să încarcă. Lei Bani 227 67 12.566 60 482 78 rămăşiţa ce au avut şi din sama ce i s’au încheiat la 1803 Apr[il] 23. lân i pae ce s’au văndut după osăbit izvod ce au dat. pe 137 mierţi 9 dim[e]r[lii] pâp[u]şoi căte 3 lei 20 par[ale] niierţa, însă: www.digibuc.ro CUM SE CiUfAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 295 Miertă Dim|e)r|Hi| 64: 1 dintr’un coşeri. 43 — tij. 30 8 tij. 137 9 192 60 pe 70 miertă mălai câte 2 lei 30 par[ale] mierla. 13.469 25 Ce să scadi. Lei Bani 400 — ce au luat D[umneajlui boieriul în 50 galbini dela Iosip Jid[o]v arvonă pentru fân. 160 — ce au dat Sulfgerului] G[h]eorg[h]ie din bani[i] fânului acestuia cu cari bani m’am încărcat şi sama ce am închiet. 8.226 60 ce am dat la grec[ulj Dimitrachi însă: Lei_ 1.900 Bani Aprfil] 15. 800 — AprliJ] 23. 1.615 — Mai 15. 1.800 — Mai 22. 2.111 60 ce au dat Jid[oJv[ului] Iosip la samă fără sinet. 25 — pentru facerefa] năvodului. 9 30 celi ce am triimis însă: Lei Bani 7 — pe 7 ocă unt. 2 30 pe 15 ocă brănză de vaci. 9 30 ___________8.226 60 8.820 90 fac, şi mai rămăn să mai de 4.647 lei 55 bani, cari i sau încărcat în sam[a] ce i s’au închiet după cum să arată mai înainte. Sama Câp[i]t[anuluiJ Iordache Dimitriu pentru pănea ce s’au dat asupra sa. 1805 Iuli 4. Ce să încarcă. Mierţa Dim[e r lil 394 9 ce au ramas în sama ce au închiet la 1803 Apr[il] 23, însă: www.digibuc.ro 296 RADO ROSETTJ Nlerţă Dim[e]r]lii] — 3 grâu de toamnă. 62 2 grău de vară. 14 1 sărjoacă. 16 8 săcară. 3 — orzu. 298 5 malai. 394 9 394 9 Ce să scadi. 70 — 14 — 7 5 — 5 3 — 95 — malai ce au vândut după sama ce au închiet la [1]804 Mai 24. săcară ce au vândut la anu 804 cu cari bani să încarcă la sama ce au închiet la anu 803 Juli. sărjoacă ce au vândut tij. făină de grâu ce s’au mâncat cu caii când au fost boier[ul] acolo, cu sinet. orz tij ce s’au mâncat cu caii când au fost boier[ul] acolo, fac daţi şi scăzuţi şi mai rămân răm[ă]şiţ[ă], acolo la Hu-deştii-mici însă: Mierţă Dim[e]r[lii] 2 8 săcară. 6 6 sărjoacă. — 3 grău de toamnă. 61 7 grău de vară. 228 5 malai. 299 9 Sama de bani ce să încarcă asupra vat[a]v[u]lui Iordachi Si-nesc[u] din venitul moşii[i] Plopeni i Turiatca pe anu[l] ce s’au început din 1801 April 23 şi s’au sfârşit la 802 Apr[il] 23. Ce să încarcă. Lei Bani 2.757 102 ce au rămaş rămăşiţă din sama anului ce s’au sfârşit la 1804 Apr. 23. 2.076 — banii orănzii Plopenilor ‘ însă: www.digibuc.ro CUM SE CĂDTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 297 85 117 21 24 14 36 556 36 50 — 70 — 300 — 5.931 75 1.155 — 200 — 5 — 12 60 145 — 10 13 48 100 —■ 4 108 Lei Bani 1.776 — pentru 1.110 vedri vinu ce au priimit din viile dela Nicoreşti căte 64 par[ale] vadra. 300 — banii orănzii horălcii. 2.076 — pentru dejma fânului ţărănesc ot Plopeni pe 1.719 pol stănjăni. pentru 424 oi mănzări ot Plopeni. pentru 286 stupi. pentru venitul moşii[i] Turiatca însă: 450 — pentru dejmurile i morile şi orănda. 28 90 pentru bani[i] calipilor dela 115 gospodari căte 10 par[ale] de caliup. 8 30 pentru 165 capri ţărăneşti. 3 30 pentru 65 stupi ţărăneşti. 76 6 pentru 1.521 stănjăni fânu ţărănesc. 550 36 ce au luat dela cosaşii turetceni ce au cosit la Bohotinu, cu cari bani s’au fost împrumutat cu poronca mea. au luat dela ficiorii vor[ni]c[uJlui Petre pentru datoriia tatului lor din 168 lei ci sănt zapis lor. ce au vândut 10 stog[u]ri fănu dela Plopeni în 100 stănjăni căte 3 lei stănjănu în iarna anului 1800. Ce să scade. ce au plătit pe 660 fălci căte 70 par[ale] falce[a] pentru vara anului 1802. ce au dat bani în naht cu sănetful] meu. ce au dat pentru 50 pui găină cu sănet[ul] meu. ce au dat pe 10 merţi var, căte 50 par[ale| merţa, cari s’au triimis aice la Eş cu sănet[ul] meu. ce s’au dat pentru 134 vedri vinu de Cotnari după izvod ce este iscălit de mini. ce s’au dat pe 10 curcani cu sănetful] meu. ce au dat în cheltuială în vremefa] când am fost la Plopeni, 1801 Dech[em]v[rie] cu izvod iscălit, ce au dat bani în naht cu sănet[ul] meu. ce au dat pe 28 răţe cu sănetful] meu. www.digibuc.ro 298 RAD" ROSETTI 40 — 3 9 2 30 1 48 4 60 40 84 60 — 220 75 ce au dat pe 200 ocă peşti din iaz ot Drăg[u]şăni şi sau triimis la Iazul Ariei, cu sănet[ul] meu. ce s’au cheltuit cu oameni cănd am fost la Fălticeni 1801 Dech[em]v[rie] cu izvod iscălit de mini. pentru 2 ocă plumbu ce s’au dat la Vasili, de lut ce s’au fă* cut ulcioare, străchini, chiupuri, chisăli şi s’au triimis aice în toamna anului 1801. ce au dat pentru 7 ocă oţăt de s’au pus la crastaveţi ce s’au triimis aice în vara anului 1801. ce au dat pentru 100 ocă sare de s’au pus la murături şi la curechi în toamna anului 1801 însă: Ocă 12 la un polo[bo]c cu pepeni. 23 la putinile cu murături. 05 la poloboacile cu curechi. 100 ce au dat în cheltuiala velniţăi dela Plopeni cănd sau dat velniţa Jid[o]vilor însă: Lei Bani 17 — ce au dat de au tocmit ţăvile şi capacile dela patru căldări. 27 — ce au dat în cumpărătura a 18 căz[i] căte 15 parţale] cada bez 14 căz[i] ce au mai fost la v[e]lni[ţă]. 2 84 ce au dat de s’au iacut 4 cofe mari în care curge horilca. "46 84 ce au dat hacul la doi argaţi ce au lucrat în velniţă care m’am îndatorit prin contract ce am dat Jid|o]v[u]lui cumpărător pe un an. cheltuiala bisăricii şi hacurile ce s’au dat la popi, însă: 66 75 pe 20 pol ocă lumă[nări] ceară căte oca bez rătezăturile dela stupi. 9 — pe 8 ocă undelemn pentru candeli. 8 — pe una ocă tămăe. 40 — hacul preoţilor. 25 — hacul a doi dăscăli. 20 — hacul chelariului. 24 — hacul a doi argaţi. 16 — hacul a doi plugari. 12 220 75 hacul a doi grădinari, www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 29& 48 — cheltuiala bisăricii de la Turiatca insă: 166 60 — 96 1 75 143 — 20 — hacul a doi preoţi. 5 — hacul unui dascal. 2 — una litră tămăe. 13 — pentru 4 ocă lum[ăn]ări ceară. 8_______pentru 5 vedri vinu. 48 ce au dat chiriia pe 1.130 vedri vinu căte 6 par[ale] pe vadră ce sau adus de la Nicoreşti, în toamna anului 1801, la Plo-peni, parte me ce am să dau din 12 par[ale] ce s’au dat pe vadră. pentru 4 dim[e]r[liil var pentru văruitul caselor de la Plopeni la mergire me. — 801 Dech[em]v[rie]. ce au dat pe una pol ocă plumbu pentru 6 chiupuri, 6 ui-cioari cari s’au trimis aice din poronca me. ce au dat pentru breslaşii casii ot Plopeni, însă: 4 15 sfertful] lui Mai 4 15 sfert[ul] lui Iunie 52 30 agiutorinţa de vară însă Lei Bani 38 — bani[ij Vist[eIrii[;J 14 30 răsurile 52 4 4 4 4 66 30 însă: 15 clfertţul] lui Avg[us]t. 15 cîfertţul lui Săpt[em]vri. 15 c!fert[ul] lui Oct[om]v[rie] 15 cîfert[ul] lui Noemvrţie]. — agiutorinţa de iarnă, Lei Bani 48 — băniţi] Vistrtriiţi]. 18 — răsurile. 66 — 300 — ostiniala sa. 2.684 33 lac daţi i scăzuţi şi rămăn răm[ă]ş[i]ţ[ă] 3.247 lei 42 bani cari s’au încărcat în sama de mai nainte la iil[a] 46, www.digibuc.ro 300 RADU ROSETTI Sama de banii ce s’au strănsu prin mâna lui Toader Meica Postelnicel din venitul moşiilor Colţul-Cornii i Roşu i Hămiosul şi Gura-Bohotinului pe un an ce au fost vatav, dela 1802 până acum 1803 April 23. Ce să încarcă. Lei 677 55 20 14 17 29 25 10 50 1 596 Par alei 32 pe vinul dat de vatavu Pădure pe la orânde din toamna anului 1801 şi pentru oranda horilcei dela Hămiosul însă : Lei Par ale 516 32 161 — — dela vichilul 1802, 25 — 30 — 55 — — ce i s’au trimes de aice în cheltuielile de acolo cu peci cătră Sulg[erul], — pe 2 ţapi ce au văndut din oile boiereşti. 30 pe iarba ce au văndut dela Gura-Bohotinului. 13 pe dejma fănujui dela Colţul-Cornii şi dela Hămiiosul, însă: 26 10 pe 525 stănjăni dela Colţ[ul]-Cornii. 3_______3 pe 61 stă[n]j[ăni] dela Hămiiosul. 29 13 10 dejma stupilor. — dela rachierie ce au lăcut rachiu la Cozăe bezmănu. — dela Post[elnicul] Mânu pentru păşunatul caprilor în dumbravă. 36 de pe nişte său dela un bou mâncat de lupu. — ce s’au luat iarăş dela orăndă din vinul din toamna anului 1802, bez 610 vedre ce rămân să să încarce Căp[i]ta]nul] lordachi Grecu, însă: pe 516 vedre 8 ocă vin dela Roşu i dela Colţul-Cornii, bez 33 lei 8 par[ale] ce au rămas asupra lui Stan Crăcmariu pentru condeile ce au arătat că ar fi dat la Mihalache ce au fost vatav înaintefa] lui Pădure, dela Jădfovul] ce ţăne crâşma IaHămiiosul, însă: 136 — pe 136 vedre vin. 25 — pentru orănda horilcei, 161 — Păh[ărnicesei] Lăzoaii în primavara anului: însă: pentru păşunatul oilor, pe 2 stă[n]j[âni] fănu. www.digibuc.ro âoM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. âoi 250 -- dela Roşu i dela Gura-Bohotinului. 200 — dela Colţul-Cornii. 146 dela Hămiiosul. 596 — 1497 r" 33 8 să încarcă cu răm[ă]şiţ[a] dela Stan Crăşmariu să i scoală. L530 9“ Ce să scade. 310 135 1 2 7 — ce au dat în bani în naht, rănduri, însă : Lei Par ale 140 — întăiu 1803 Mai 3. 100 — al 2-le Mai 16. 70 — tij Mai 22. 310 — — ce au adus crăşmarii orăndelor de acolo de au dat aice, însă: 50 — Jăd[o]v[ul] dela Hămiiosul 1802 Fevr[uar] 26. 85 crăşmarii dela Roşu dela Colţ[ul]-Cornii, însă; 55 — Dumitru dela Roşu. 30 — Stan dela Colţ[ul]-Cornii, Mart[ie] .29. 85 — 135 — 15 ' pe 5 găini ce au cumpărat de au trimis aice pentru cuhne căte 11 par[ale] una. 17 cheltuit[i] în trebi boiereşti după izvod iscălit den 1802 Iul[i]e 20, însă: 18 pe 8 boboci pentru cuhne căte 6 par[ale]. 16 bătutul a 17 berbeci. 33 o ocă her pentru moară. 2 17 4 cheltuiţ[i] iarăş cu izvod iscălit, însă: 2 4 claponi căte 20 par[ale] ce au cumpărat de au trimes pentru cuhne. 3 24 24 pui de găină căte 6 par[ale] tij. — 30 pe răsadu[l] de curechi. — 30 o lacată pentru ham bariu. 7 4 www.digibuc.ro 302 RADI/ ROSEtlf 23 28 asămine cu izvodu iscălit, însă: 15 18 cheltuiala copilei Savastiţăi cănd au fost la Hămiiosul. 8 10 dejma cercurilor. 22 28 94 6 iarăş cheltuiţ[i] cu izvodu iscălit Săpt[em]v[rie] 20, însă : 83 10 pe 9 poloboaci ce au cumpărat. 7 — o pieli pentru opinci ciobanilor. 3 — lui Turlac ţăganu[l] pentru pecetluit de cununie. — 36 una pol ocă lumănări de său cănd au fost copila la Hămiiosu[l]. 94 6 27 30 cheltuiri] tij cu izvod iscălit Noemv[rie] 4, însă: 8 20 200 ocă sare la oi. 14 — au plătit cîfert[ul] sătenilor delaColţ[ul]-rornii dela Noemv[rie]. 5 10 pe un ţol de cănipă ce au cumpărat. 27 30 25 10 pe 3 mascuri ce au cumpărat de i-au trimes aice pentru casă Dech[em]v[rie] 24. 7 26 pe 452 cercuri de străjit şi pe 11 bucăţfi] funduri la polo* boacile vechi. 2 26 pe o păreche răşniţă la stănă. 3 20 pe 10 găini ce au cumpărat pentru cuhne căte 14 par[ale] găina Mart 4. 3 20 pe oaâ (ouă) ce au cumpărat de au trimes aice pentru casă. 107 6 în alte cheltuieli după izvodu din 1803 Apr[i]l 25, însă: Lei Par[ale 74 — pe 296 ştiubei căte 10 par[ale]. 2 26 pe sămănţă de legumi pentru grădină. 1 — pe albii pentru spălătorii. 6 20 una pieli pentru opinci la ciobani. 12 — hacul la 2 plugari. 5 20 din hacul porcariului ce să tocmisă şi au murit. 5 20 pe 10 ocă her la meremetul herălor de pluguri. 107 6 12 — ce au plătit ţăganilor de ţâsut în primavara anului 1802, însă: 2 — pe 40 coţ[i] pânză de fuior Tofanei Herăriţăi. 1 1 pe 41 coţ[i] pănză de călţ Catrinei Bodăesăi, www.digibuc.ro CFM SE CÂUTAU moşiile in moldova. 3o3 1 1 pe 41 coţ[i] tij pănză de călţ Ioanei Chiriudăroai[il 2 — pe 40 coţ[i] pănză de fuior Todosiei Radului. 1 1 j e 41 coţ[i] pănză de călţ Ioanei Cobzăriţei. 2 2 pe 41 coţ[i] pănză de fuior Todosăqj lui Grigori. 1 1 pe 41 coţ[i] pănză de călţ Nastasăei Murăriţ[ăi]. 7 1 pe 41 coţ[i] pănză de călţ Ilincăi Bălăneasăi. - 33 pe 33 coţ[i] pănză de călţ fetei lui Nica. 12 — 17 9 ce au plătit iarăş ţăganilor de ţăsut în primavara aceasta, însă: 2 4 pe 42 coţ[i] pănză de fuior Aniţăi lui Ion. 3 18 pe 46 coţ[i] pănză de in căte 3 par[ale] Ca* trinei Bodăesăi. 1 3 pe 48 căţ[i] pănză de călţ Nastasăei Bivolăriţăi. 2 6 pe 43 coţ[i] pănză de fuior Todosăei Radului. — 35 pe 35 coţ[i] pănză de călţ Amisăei lui Grigori. 2 12 pe 46 coţ[i] pănză fuior Ioanei. — 28 pe 28 coţ[i] astar Ioanei Coviţoai. 4 23 pe 61 coţ[i] pănză de in Todosăi lui Grigori. 17 9 1 10 pe o cofă la grădină. — 13 un ciur de dres grău fără. peci. 86 — hacul ciobanilor tocmiţ[i] de Păduri din toamnă şi acelor tocmiţi de dânsul dela 23 Apr[il] 1802 pănă iarăş toamna la 26 Oct[om]v[rie], însă: Lei Par ale 19 Gavril Ciobanu bez 10 lei ce au luat dela Păduri. 18 — Iacobu Ciobanu bez 11 lei ce au luat iarăş dela Păduri. 20 — Ştefan Ciobanu. 10 — Niţă. 11 — Mihai. 8 — alt Mihai. 40 călugărului Scutariu din hacu[l] lui pe anu 1801 Oct[om]- vfrie] păn la 1802 Oct[om]v[rie] bez 10 lei ce au luat de aice. 113 — hacul ciobanilor peste iarnă dela 26 Oct[om]v[rie] 1802 păn acum 1803 Apr[il] 23. însă: 30 — Ion Braşovanu[l], 14 — Ion Ciobanu. 14 — Vasăle, www.digibuc.ro â04 fcADtt ROSETTf 14 24 6 10 33 — 40 — 115 21 25 — 1.255 —8 14 — Gavril. 14 — Pricopi. 15 — Iacobu. 12 — alt Ion Ciobanu. 113 — hacul crăşmariului co au vândut vin la Hămiiosull]. pentru 2 miei ce au cumpărat de au trimes aice. pe o vacă ce au plinit dela Stan crăşmariu[l] pe care s’au dat pe sama vatav[ului] Iordachi Grecu. ce au mai dat bani aice 1803 Noe[m]v[rie] 30. să scadi hacul lui. * 36 * * 39 pentru orănda Jăd[o]v[ului] ot Hămiios[ul]. şi rămâne răm[ă]ş[i]ţ[ă] 275 lei 1 par[â]. Sama fânului boieresc dela moşiile: Roşu i Bohotin ce au fost pe sama lui Toadir Meica fiind vatav pe anul ce s’au împlinit la 1803 Apr[i|l 23. Girezi Stâ[n]jâni Palmi Stoguri 63 541 4 1 fânu vechi ce au priimit dela Maftei Păduri după sama închietă la 1802 Âpr[i]l 23, însă: 40 345 1 — la Gura-Bohotinului. 23 106 3 1 la Roşu. 63 541 4 1 36 255 — — la Roşu den vara anului 1802. Ce să scadi. 36 240 7 — ce s’au măncat de vitile boiereşti în iarna anului 1802 dela Oct[om]\[rie] păn la 1803 Apr[il], însă: 33 231 7 — fân nou l-au mâncat oile. 1 9 — — făn vecbi l-au măncat boii şi bivolii. 34 240 7 — — 1 — — ce l-au vândut şi cu preţul să încarcă la sama de bani iar din fân vechi. 5 43 — — ce s’au cărat la Eşi pentru grajdiu însă: 3 26 ce l-au cărat Doljăştii făn nou. 2 17 ce 1-ău cărat sătenii dela Colţ[ul]-Cornii şi ficiorii din fânu vechi. ___________________________ 5 43 39 374 7 — fac sama ce să scadi şi rămănănd: www.digibuc.ro CUM SE C A UT AU MOŞIILE IK MOLDOVA. 305 60 411 1 lăn vechi însă: 40 345 7 — Ia Gura-Bo-hotinului. 20 165 6 1 la Roşu. 60 51L 5 1 arată că l-au dat în sama Căp[i]t[anu-luijlordachi Grecu. Sama grâului păn la 1803 \liorţ[o] Dim e r Iii 6 iv* 42 91 » 51 3 1 101 4 Postelnicel ce au fost vatav. Cu cp să încarcă Toader Meica. 1802 Apr[i]l. ce i s’au triimis din grăul boieresc dela Drăguşăni. ce s’au făcut la moşie de sămănătura boierească în vara anului 1802. 26 Ce să scadi. ce au triimes rănduri la Eşi făină bună pentru păne de masă Mierţfe Dim e r[lii însă: 1 — Av[gus]t 19, 1802. 2 5 Săpt[emvrie] 7. 2 3 Oct[om]v[rie] 26. 2 6 Noemfvrie] 10. 2 3 Dech[em]v[rie] 3. 4 6 Dech[em]v[rie] 24. 2 6 Ghenfar] 20, 1803. 1 4 Fev[ruar] 26. 3 — AprfiJJ 1. 2 — Apr[i]I 21. 2 — Mai 9. 4 cuconiţăi Savastiţăi cănd au şezut la Hămiiosul. Tom. XXXI Memoriile Secţ. Istorice S0 www.digibuc.ro 3u6 RAt)tf ROSEtfTt 4 (5 scăderi şi uiumul ce au dat la moară însă: 2 ce au dat uium pe 20 mierie] bez 6 mierţ[e| ce au măcinat în moara boieriască. 2 6 scădere la spalat. 4 6 19 3 ce au triimes iarăş la Kşi pentru pâine de gloată însă: 2 3 Oct[om]v[rie] 3, 1802. ,) — Oct[om]v[rie] 24. 5 - Fev[ruar] 29, 1803. i 8 Martie 23. 3 Âpr[il] 1. 2 0 mJ Mai 12. 19 3 3 scădere şi uiumul ce au dat la moară însă' l 9 uiumul. 1 1 scădere. 3 — 43 6 ce au ramas în sama lui lordachi (Jrrecu însă: 12 6 den grâul pentru păne de masă. 20 — den grăul prost. 11 ce este la Isaia, la Bazga. 43 7 97 2 adică noă zăci şi şapte mierţ[ă] doă diin[e]r[lii] fac scăzute şi mai [rămâne] răm[ă]ş[i]ţ[ă] 4 mierţă şi 2 dim[e]r[lii] cari arată că sănt asupra lui Pădure. Sama lui Toadir Meica pentru păpuşoi[i] boiereşti pe anu[l] dela 1802 păn la anu 1803 Apr[il| 23 ce au fost vatav la moşiile: Colţ[ul-Cornii i Bohotinu 4 Roşu şi Hămiiosufl]. 1803 Apr|il] 23. Ce să încurcă. Mierţ e Liiui e r Iii 9f — 37 3 7 9 136 2 ce au priimitdela Păduri după sama închiată la 1802 Apr[il]23. ce au işit din sămănătura boieriască în vara anului 1802. uiumul morii dela Hămiiosul. www.digibuc.ro Cum se căuTaV Moşiile in Moldova. 307 Ce să scadi. 59 4 ce au triimes iăină rânduri la Eşi, însă: Mierţ e] Dim e]r[lii 2 — Apr[il] 6, 1802. 2 — Aprfil] 12. — 8 Apr[il] 24. 3 Mai 2. 3 - Mai 13. 2 5 luni 8. 2 — luni 22. 2 luni 24. 1 Iuli 5. 2 9 Iuli 13. — 7 Iuli 31. 1 Avg[us]t 14. 1 Avg[us]t 19. 3 Ocl[omvrie] 1. 2 8 Oct(om]v[rie] 29. o — Noem[vrie] 10. 4 5 Noem[vrie] 28. 2 4 Dech[em]v[rie] 11. 5 Dech[em]v[rie] 24. 1 7 Dech[emvrie] 31. 1 Ghen[ar] 29, 1803. 4 — Fev[ruar] 14. 3 9 Fevfruar] 28. 2 Mart 23. 3 2 Mai 12. 50 4 30 — ce au dat la ciobani într’un an. 4 8 ce au dat porpariului. o . 6 ce sau sămănat în primavara anului 1802. 2 — ce s'au dat plugarilor. 12 o s’au îngrăşat 8 mascuri dela 25 Noemv[rie] păn la 5 Ghen|ar]. căte 3 dim[e]r[lii] pe zi. 14 6 cu cari s’au hrănit toţ[iJ mascurii peste iarnă. 2 1 ce au dat bivolariului. 7 la fetele de ţâgan dela Crăciuneasa. — 3 ţăgani[lor] la trier. www.digibuc.ro 308 RADtT KOSEtTI — 7 4 — — 6 — 2 134 2 2 1 136 3 dădacăi când au şezut la Hămiiosul. s’au sămănat de 2 ori în primavara anului 1803. sau dat ciobanilor ce s’au dus cu oile vândute, pe o albie mari pentru vânturat păpuşoi. i-au dat în sama lui Iordâchi Grecu. adi[câ]...... Sama bivolilor boiereşti pe anul ce s’au plinit acum la 1803 Apr[il] 23, ce au fost în sama lui Toadir Meica, fiind vatav la Colţ[ul]-Cornii. Ce să încarcă prindlfij dela Vatavu/lJ Mafiei Păduri. No. 3 bivoliţ[e] mari. 1 bivoliţă de un viţăl. 1 bivoliţ[ă] gonitoari. 3 bivoliţfe] mănzati. “8 Cum s’au găsit acum. 3 bivoliţ[e] mari. 1 bivoliţ[ă] de 2 viţăi. 1 bivoliţ[ă] de un viţăl. 3 bivoliţ[e] gonitoari. 2 viţăi, boi sporiu dintr’acest an. 10 adică zăci fac pe cari i-au, dat în sama lui Iordâchi Grecu. Sama boilor boiereşti pe anu[l] ce s’au plinit la anu[l] 1803 Aprifl] 23 ce au fost în sama lui Toadir Meica ce au fost vatav la Corţu[l]-Cornii. Ce să încarcă. No. 14 boi marî de plug ce au primit dela Păduri după sama încheiată la 1802 Apr[il] 23. Ce să scade. 1 au murit fiind stricai 1 ___l-au tăet căci ar fi lost mâncat de lup din vreme[a] lui Păduri. 2 adic[ă] doi fac scăzuţ[i] şi rămânând: 12 adică doisprezeci boi i au dat în samă lui Iordâchi Grecu. www.digibuc.ro CDM SE CĂUTAD .MOŞIILE IN MOLDOVA. 309 Sama mascurilor boiereşti ce au fost în purtare de grijă a lui Toadir Meica pe au fost vatav la moşii[le] Colţ[ul]-Cornii i Roşu i Hămios[ul] i Gura-Bohotinului pe an[ul] ce s’au împlinit la 1803 Apr[il] 23. No. Ce să încarcă. i 56 ce au primit dela Păduri după sama încheiată la 18Q3 Apr[il] 23 însă: 12 mascuri bătrâni. 1 vier mari. 7 mascuri câte 2 ani. 8 mascuri câte un an. 12 măscuroai câte de un an. 12 godaci câte de 4 luni, însă: 7 godaci. 5 godace. ~W 3 godace căte de pol an, însă: 1 godac. 2 godaci. “T 1 purcică de o lună. ______ 56 56 de să scade. 13 8 35 76 ce arată că au perit din pricina porcarului, însă : 8 ce i-au mâncat lupu. 2 ce i-au omorît celanţ[i] mascuri iarna fiind închişi. ____3 ce au murit de iarnă. 13 ce i-au hrănit de i-au trimis aici. ^ au rămas buni cari sânt faţ[ă], însă: 10 scroafi mari a făta. 2 vieri. 5 mascuri căte 2 ani scopiţ[i]. 2 godaci de un an. 6 godaci scroafi căti de un an. 10 scroafi căti 2 ani ce sânt iarăş faţă. 35 www.digibuc.ro 310 RADU KOSETTI Sama lui Toadir Meica vatav dela Colţ[ul]-Cornii pentru pielii de oai din oile boiereşti pe anul ce s’au plinit acum. £1803 Âprfil] 23. Ce să încarcă. Piei de oai 53 ce au primit dela Pădurfi] după sama închietă la 1802 Apr[il] 23, însă: 5 de oai mari. 48 de miel. 53 153 ce i s’au trimis rânduri de aice, însă: 4 de oai mari. 149 de cârlani. "Î53~ 61 delastănă. 57 piel[ile] cele stărpituri. 9 piei de capre tij dela stănâ. 333 Ce să scade. 196 10 2 6 22 ce le-au făcut misez şi cojoaci în toamna anulu 1802, însă: 105 în 15 misez, blâni ce le-au trimis la curte. 91 în 13 cojoaci din cari: " ..... 10 cojoaci au trimes la curte. 2 au dat plugarilor. 1 porcarului. ______ 13 196 au dat scutariului pe anu 1802. au făcut căciulă porcariului. au dat lui Ion Braşovanu cioban pe un an dela 803 Apr[il]. c[i]obanilor tocmiţ[i] de Păduri pe pol anu ce nu le-au fost dat dela 1801 Oct[om]v[rie] 26 pân la 1802 Apr[ilJ şi le-au dat şi peşti vară păn iarăş la Oct[om]v[rie], însă : 4 6 6 5 22 Niţ[ă] Cioban. Gavril Ciobanu. Iacobu. Ştefan (?). 236 www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 311 25 tij la c[i]obani dela Octiom]v[rie] 26 1802 pănă la 1803 Aprfil] însă: 3 Ion C[i]oban. .3 Vasăli. 3 Pricopi. 3 Iacobu. ____3 Gavril. 15 73 ce au dat în sama Câp[i]t[anului| Iordachi, însă, : 57 piel[ilej celi de stârpituri. 8 de cârlanii ce sănt la cojocari. ____8 ce au dat la Iordachi. 73 324 9 piei de capră ce rămăni să le de[ie] Toadir Meica şi le-au dat. Altă sama lui Toad[e]r Meica de bani răm[ă]ş[i]ţ[ă] ce au ramas să dei. Lei Bani 1804. 273 3 ce au ramas să dei după sama ce i s’au închiet. Ge să scade. 100 — au dat la Grec[ul] Dimitrachi. 64 au dat în măna Dum[isale| boierului în 8 galbeni în naht. 95 24 ce au aratat răm[ă]ş[i]ţ[ă], însă: 32 24 asupra lui Stan crăcîmar. 12 • asupra lui Maltei Păduri. _____________ 45 24 209 24 şi mai rămăni răin[ă]şlilţlă| 67 lei 96 bani. Sama de bani ce să încarcă asupra vatav[u]lui Iordachi Sănescu de venitu[l] moşii[lor] Plopeni i Tureatca pe anu ce s’au început den 1802 Apr[il] 23 şi s’au sfârşit 1803 Apr[il] 23. Ge să încarcă. Lei Bani 3.247 42 ce au rămas rămăşiţă din sama anului ce s’au sfârşit la ll]802 April 23. 2.220 — banii orănzăi Plopeni ce s’au început din Ocf[omlv[rie] 26, însă: www.digibuc.ro 312 RADU ROSETTI 1 74 21 20 18 14 12 652 102 130 30 300 — 6.658 105 Lei Bani 1.920 — pentru una mie două sut[e] vedri vin căte 64 pa-r[ale] vadra. 300 — banii horilcii. 2.220 pentru o mie patru sute optzeci şi trei pol stănjăni fănu, dijma iănului ţărănesc ot Plopeni. pentru 403 oi mănzări ţărăneşti căte 2 par[ale] de una. pentru două sute optzeci şi două stupi ţărăneşti căte 2 pa-r[ale] de unul. pentru venitul moşiţi] Turetcii, în[s]ă : 450 — pentru dejmurili i morile şi orănda. 28 60 pentru băniţi] calepilor dela 114gospod[ă]ri căte 10 parfale] de caliup. 78 114 dejma fănului ţărănesc pe 1.579 stănjăni făn căte 2 parţale] de stănjăni. 6 60 pe 30 oi mănzări ţărăneşti. 6 36 pentru 126 stupi ţărăneşti. 82 72 pentru 413 ocă peşti ce s’au prinţs] din iazţul] ot Turiatca în toamna anului [1]802 şi s’au vândut căte 8 parţale] ocă bez pescarilor. 652 102 pentru 16 vedri mieri din stupii ot Plopeni cari s’au dat lui Iusuf Aga, căte opt lei vadra cu poronca me. pe 200 vedri vin ce s’au trimes mai mult peşti 1.200 vedri ce să dau în orănda Plopenilor. Care vin s’au dat la Turiatca * 17 în crăclmă căte 60 parţale] vadra cu măsura cotului. C'e să scade. 81 27 cheltuiala morii ot Plopenii ce s’au făcut de Ca.... însă: Lei Bani 47 60 ce au dat morariului cu poronca me. 17 72 ce au dat pe 33 ocă fier căte 22 parţale] oca pentru cele ce au trebuit. 15 — ce au dat pe petrili aceştei mori. 1 15 ce s’au dat pe criţă de s’au făcut tigaia, 81 27 www.digibuc.ro CUM SE CÂUTAU moşiile in moldova. 313 26 6 24 114 13 51 9 — 10 — 6 102 182 — 36 60 5 — 30 — 187 60 174 12 60 2 60 11 60 ce au dat in cumpărătura unei căruţi lipoveneşti ce sau trimes aice cu poronca me, însă: 15 r-x- ce au dat pe căruţă. 11 6 ce au dat pe 26 ocă fier pentru legat. 26 6~ ce au cheltuit cănd am fost eu acolo cu izvod iscălit de mine. tij alt izvod de cheltuială iscălit de mine. ce sau dat pe boboci de raţă ^şi pui de curcă cu sănetful] meu. ce au dat un sărindari la bisărica ot Plopeni cu sănet[ul] meu. ce au dat în cheltueli mărunte cu izvod iscălit de mine. ce s’au dat în cumpărătura vinului de Cotnari şi s’au trimes aice în toamna anului [1]802 cu sănet[ul] meu. ce au dat pe 2 caşcavali de vacă şi s’au trimes aice cu porunca mea. ce au dat cheltuiala ficiorului cari au mărsu la Odobeşti de au cules viile în toamna aceasta [1]802. ce au dat lui Ioniţă Pricop fecior cari s’au triimes de au făcut vinul dela Odobeşti pentru casa de aice în toamna anului [1]802, însă: Lei Bani 24 — ce au dat pe 4 poloboaci căte 6 lei polobocu[l]. 6 — ce au dat arvonă cărăuşilor ce au adus acest vinu cari bani sănt arătaţi în sama Sul[gerului] şi sănet nu s’au dat. ce au dat Postelnicului] Costachi Racoviţa în 25 galbeni cu sănet[ul] meu, bez 187 lei 20 par[ale] în... galbeni ce ari să-i plătească. ce au dat săcritariului Miha[la]chi pentru 4 hamuri ce s’au făcut la Cernăuţi în 23 galbeni şi un leu nemţăsc. ce au dat pentru 20 curcanaşi căte 25 parţale] unul cu sănet[ul] meu. ce au dat pentru 2 ocă plumbu de s’au jumulţuit vasăli cari s’au trimes aice după sănet[ul] ce are, însă: Vas5 15 chiupuri 5 ulcioari mari 12 cantaroali. 20 gavanoasă. “52” ce au făcut cheltuiala cu căutarea ţiganilor fugiţi cănd s’au trimes pe Constandin Cap Lat la Plopeni cu ficiorii ce i-au trimes cu el în multe rănduri. www.digibuc.ro 314 RADU ROSETTI l 611 4 HI) 24 97 60 40 216 105. 129 30 ce au dat pe 5 Dim[e]r[lii] var de au prefăcut un părete a odă-i[i] cei mici din Prisahaneşti şi s’au văruit şi celelante odăi. ce au dat pe două giamuri de s’au pus la fereştile dela bisărică ce sau fost stricat. ce au dat pe 85 ocă sari de s au pus la poloboacili cu curechi la murătoare, însă: Ocă. 15 la putinile cu murături bob şi fasole. 70 la poloboacili cu curechi şi la pepeni în toamna anului acestuia [1]802. 85 ce au dat pentru 6 ocă oţât de s’au pus la crastaveţi ce s’au făcut cu tarhon în toamna anului [1]802. ce au dat chirie pe 1.200 vedri vin dela Copou cari s’au dat în orănda Plopenilor căte 8 parfale] i o leţcae, vadra, parte[a] me din 7 par[ale] ce s’au dat pe vadră, cheltuiala bisericii dela Turiatca, însă: Lei Bani 20 — hacul a 2 preoţi. 5 hacul unui dascăl. 13 pentru 4 ocă lumănări c[e]ară căte 3 lei 10 par[ale] oca. 2 pe una litră tămăe. 40 leltuiala şi hacurile ce să dau la Plopeni, însă: Lei Bani 63 45 pentru 19 pol ocă c[e]ară căte 3 lei 10 partale] oc[a]. 9 — pentru 6 ocă un[t]delemn. 7 60 pentru 1 ocă tămăe. 40 hacul preoţilor^ 25 — hacul a 2 dascăli. 20 hacul chelariului. 24 hacul a 2 argaţi. 16 hacul a 2 plugari. 12 hacul a 2 grădinari. 216 105 ) au dat pentru breslaşii casii ol Plopeni, însă: 4 15 cîfertful] lui Aprfil]. 4 15 cTfert[ul] lui Mai. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 315 4 15 clfert[ul] lui luni. 49 60 argiutorinţa de vară, însă: Lei Etani 36 — bani[i] Visterii[i]. 13 60 răsurile. “49 60” 4 15 cîfert[ul] lui Av[gus]t. 4 15 clfert[ul] lui Săpt[em]v[rîe]. 1 15 clfert[ul] lui Oct[om]v[riej. 4 15 cîfert[ul] lui Noemvrie. 50 105 ag[i]utorinţa de iarnă pe Dech[em]v[rie], Ghen[a]r şi Fevr[uar], însă: 33 — bani[i] Visterii[i]. 13 105 răsuri 1 e. 50 105 (sic). 35 — ce au dat pe 200 vedre vinu chiria dela Copou căte 7 partale] vadra, cari vin s’au trimes mai mult peste soma ce au fost a să da în orănda Plopenilor. 192 — ce să scade la zăci vedri drojdiile după măsura cotului 120 vedri scădere la 1.200 vedri. 25 — ce să scade drojdiile la 10 una după măsura cotului cu 20 vedri din 200 vedri ce s'au trimes mai mult pest[e] vinu orănzăi den Plopeni. 107 60 ce au dat pentru 4.300 chiuciuri plata olarilor ce li-au făcut căte 2 lei 60 bani de sută. 878 60 ce au plătit pe 502 iălci 40 prăj[ăni] pentru vara anului [1]802 căte 70 par[ale] falce[a], 112 105 pentru 107 pol ocă plumbu căte un leu 2 par[ale] cu cari plumbu s’au jumulţuit patru mii trei sute chiuciuri de haznă ce s’au făcut la Plopeni. 35 pentru 10 mierţă ovăz ce s’au trimes aice căte 3 lei pol mierţa, cu sănetul] meu. 10 pentru 10 ocă unt proaspăt ce s’au trimes aice cu sănetul meu* 2 60 pentru 10 ocă brănz[ă] proaspătă ce s’au trimes aice tij. 5 15 pentru 15 răţă căte 13 par[ale] raţa cu sănet[ul] meu. 2 30 pentru 3 dim[e]r[lii] sâmburi bostan cu sănetul meu. 9 pentru 20 claponi ce s’au trimes aice cu sănet, căte 18 partale! unul. 300 — ostiniala sa. 3.071 24 fac şi mai rămănu răm[ă]ş[i]ţ[ă] 3.587 lei 81 bani cari s’au încărcat în sama de înainte. www.digibuc.ro 316 RADU ROSETTI Sama de bani[i] ce să încarcă asupra vat[a]v[u]lui Iordachi Sănescu din venitul moşii[i] Plopeni pe, anul ce s’au început din [1]803 Aprfil] 23 şi s’au sfărşăt la [11804 Aprfil] 23. Ce păj încareă- Lei Bani 3.587 81 ce au rămas rămăşiţa dip jŞama anului ce s’şu sfărşăt la [1]803 Aprfil] 23. 2.039 24 ban[i] orănzăi ^Plopenilor^ însăj: Lei Bani 1.739 24 pentru 1087 vedni jrinu căţei 64 ţ>ăr[ale] «vadră. 300 — banii horilcîi» 2.039 24 1.298 — 1434 21Q ir— 3.858 108 1.958 4$ 65 27 15 102 17 30 29 60 pentru 87 stănjăni fănu ce au văndut^dela Turiatca însă 80 stănjăni căte 15 lei şi 7 stănjăni căte 14 leistănjănul de gireadă. pentru 431 stănjăni ifănu ce am. vănduti din fânufl] dela Plopeni căte 14 lei stănjănu de gitiadă. pentru 21/ stănjăni mohor ce au. vândut căte 10 lei stănjănufl] tot dela Plopeni. pentru 964 mierţă f7 dim[ef]r[lii] păp[u]şoic dela Turiatca ce au rămas asupra sa -să-i plătească căte 2 lei mierţa. pentru 453 mierţă 2 dim[e]r[lii] de păni păp[u]şoi i săcară ce s’au dat în lucrul veiniţii dela Plopeni/ lui Vigdir Jăd[o]v[ul] la anul [2]802 căti 4 pol lei mierţa, după cum arată în de-osăbitâ sămuşoarâ. pentru 1.304 pol stănjăni dejma panului ţărănesc dela Plopeni. pentru 317 mănzări ţărăneşti dela. Plopeni căte 2 parfale] dehna. pentru 345 stupi ţărăneşti căte % par[ale] de unul. banii calepilor dela Turiatca căte 10 par[ale] de caliup de la 118 gospodari pe anul ce s’au sfârşit la 1Ş04 Apr[il]23. Ce să'scadi. 80 ■ lUi 106 42 ce au - dat lui Braon îngineriu[l] pentru facerea hărţii moşiilor meii Plopenii, Mirenii şi Feteştii, ce au făcut cheltueală cu hotărîtul moşiilbr meii cu Sul-[gerul] Constandin Urechi şi cu Pit[a]r[ul] Nebulai Calmuţ-chî ce au fost rânduiţi hotărnici', care cheltueală este arătată în deosebit izvod, www.digibuc.ro ri)M Se CAUT Al) MOŞIILg în moldova. 317 51 45 21 82 47 2,000 4 1 63 18 cheltueala ce s'au făcut după deosebit izvod cu Dum[nea]l[ui] Vel Vor[ni]c[ul] Gavril Conachi la hotărătul moşiilor meii Plopeni, Mirenii şi Făteştii. 54 ce au dat pe pasări, unt şi oaâ ce s’au trimis aice cu sănet[ul] meu. ce au dat bani Cărjii Mitropoliei] pentru trei preoţi de la Plopeni căte 7 lei de preot, cu poronca me. ce au dat cumpărătura draniţii şi a cui[e]lor pentru rasăli ce să lac la Drăguşăţii cu poronca me, însă: Lei Bani 30 30 pentru 11.000 draniţă de ce[a] mari de patru palmi căte 2 lei 90 bani miia. 51 90 pentru 23.000 cu[i]e de draniţă căte doi lei 30 bani miia. 82 — — cheltueala bisăricii de la Turiatra însă: Lei Bani 20 — hacul a doi preoţi. 5 — dascal[u]lui. 20 — pentru 4 ocă c[e]ară, căte 5 lei oca. 2 — pe una litră tămăe. _ 45 — ce au dat bani în naht cu sănet[ul] meu l[804] Mai 20 prin măna gramaticului] Dimitrachi [în] Mai 25. — ce au dat pe 20 răţă cari sau triimis aice la anul [1]802 No- emv[rie| 13 cu sănetful] meu care sănet nu s’au scăzut în sama anului [1]802. 75 pentru 5 coali hărtie căte 5 par[ale] coala, însă cu 3 coali ce s’au străcat greşindus[e] la scris la mărturia moşiilor ce au făcut Dum[nea]l[ui] Vel Vor[ni]c[ul] Gavril Conachi. 60 pentru 2 coali hârtife] turc[e]ască la facirea anaforalii giude-căţii cu Iordachi Hurmuzachi. 30 ce au dat pentru breslaşii casăi ot Plopeni însă: 4 15 clfert[ul] lui Apr[il]. 4 15 cîfertu[ul] lui Mai. 4 15 clfert[ul] lui luni. 50 105ag [i]utorinţa de vară, însă: www.digibuc.ro ItADtJ ROSETTI âi8 Lei Bani 37 bani[i] Visteriifi]. 13 105 răsurile. 50 105 63 30 5 6 ce au dat pentru 4 pol ocă plumbu câte 45 par[ale] oca de s’au jmălţuit vasăli ce s’au trimis aice ronduri, după să-net[ul] meu. 220 72 cheltueala bisăricii şi hacurile ce să dau la Plopeni însă: Lei Bani 70 — pentru 14 Ocă cfefară căte 5 lei oca, bez răteză-turile dela stupifi] boiereşti. 11 12 ce au dat pentru 6 ocă un[t]de lemn căte 74 parfale] oca. r- i 60 pentru una ocă tămăe. 40 hacul preoţălor. 20 — hacul a doi dascăli. 20 — hacul chelarului. 24 — hacul a doi argaţi. 16 hacul a doi plugari. 13 — hacul a doi grădinari. 220 72 82 60 ce au plătit patru cîferturi i ag[i|utorinţa de iarnă, însă; 4 15 cîfertful] lui Avfgusjt. 4 15 cîfertful] lui Sept[em]v[rie]. 4 15 cîfertful] lui Oct[om]v[rie]. 4 15 cîfertful] lui Noemvfrie]. 66 — ag[i]utorinţa de iarnă însă: Lei Bani 48 — banifi] Visteri[i). 18 — răsurile. 66 - 82 60 5 — ce au dat cheltueala fîc[i]orului ce au mers la Nicoreşti Ia culesul viilor. 16 69 ce au dat vădrărit pentru 127 vedri vinu de cumpărătură de la Nicoreşti cu Ioniţă Priicop fîc[i]or de s’au umplut vasăli cu vinu, neajungănd vinful] din viile meii. www.digibuc.ro CtJM 8E CĂUTAU MOŞIILE iN MOLDOVA. 3i9 ]90 27 ce au dat chiria vinului parte[a] me[a] câte 7 par[ale] pe vadră din 14 par[ale] chiriia pe vadră pe 1.087 vedri. 2 60 pentru 10 dim[elr[lii] var de au văruit toate casăle de la Plo- peni şi au meremetisit şi gărliciul pivniţii de supt casă ce să stricas[e]. 1.958 48 ce au dat în patru rănduri din păne lucrată în velniţă pe anu[l] [1]802, însă: Lei Bani 792 întâi [1 ]802 Apr[il] 9. 150 al doilea rănd [1]802 Iulie 28. 114 25 tij [1]802 Săpt[em]v[rie] 11. 502 24 tij [1]803 Fevrfuar] 11. 1.958 ~48" 9 - ce au dat pe 2.000 draniţă de au tăcut meremet casălor de la Plopeni cănd s’au fost stricat. Lei Bani 2 60 13 60 1.500 — 150 — 500 — 150 — 96 108 24 27 8 60 5 — pe 2.000 eu[i]e căte 2 lei 60 bani miia. 4 pe 2.000 drăniţă căte 2 lei miia. 9 — ce au dat pe şoriceasă de au pus la temnicul stupilor piste iarna anului [1]802 şi pe iarna anului [1]803. ce au dat pe 3 buţi căte 4 lei 60 bani butea necercuită de s’au pus vinu în toamna anului [1]803, cari s’au dat la orănda Plopenilor. ce au dat hani în naht prin mănaGram[aticului] Dimitrachi cu sănet[ul] meu la anu[l] [1]804 Iulie 10. tij bani în naht prin măna Gramfaticului] Dimitrachi cu sănet[ul] meu [1]804 Av[gus]t, 11. ce au plătit o poliţă a Căp[i]tanului Gheorghi Şărban cu porunca me de la David Jid[o]v[ul] ce au fost luat în cumpărătura vitelor. ce au dat Spat[a]r[u][lui Costachi Racoviţă cu Gramatic. ce au dat la mini în 12 galbeni olandejfi] cu Gramatic. ce au dat cu poronca me în 3 gălbeni olandej[i] cu Vasile Scăntei diiacul, pentru facirpa anaforalii pricinii de g[i]udecată cu Iordachi Hurmuzachi. ce au dat cu poronca me lui Turturachi diiacul de s’au prescris anaforaua pricinii de g[i]udeeată cu Iordachi Hurmuzachi www.digibuc.ro 320 ItAbir ROSETTÎ 32 30 ce au-dat cu poronca me Ursoianului în 4 galbeni pentru, fa-cirea anaforalii pricinii de g[i]udecată cu Banu[l] Ilie Canta. 3 — ce au. dat cu poronca mea pe doâ cărţi G[o]spod pentru pus pietrili. hotară. 300 ostineala sa. 7.173 12 fac, şi răraăni răm[ă]ş[i]ţ[ă] 6.440 lei 108 bani cari s’au încărcat in sama de mai înainte. Păp[u]şoi şi sacară pe s’aij dat lui Vigder Jid[o]v, în lucrul velniţăi de la Plopeni în vara anului [1]802. Mierţe Dim e r Iii 277 6 adică doâ sute şaptezeci şi şapte mierţe şi şase dim[e]rlii păp[u]- şoi s’au dat din păp[u]şoi de la Plopeni. 157 6 săcară, adică una sută cincizeci şi şapte mierţă şi şasă dim[e]r- lii. însă: Mierţe Di[m]er[lii] 28 — de Je Drăg[u]şâni. 129 6 de la Hudeştii-mici. _____________ 157 6 435 2 adică patru sute treizăci şi cinci mierţă doâ dim[e]rlii. Girezile de fănu boieresc de la Plopeni ce s’au prefăcut din stog[u]ri în toamna anului [1]802. Fănu vechi. Girezi Stan] [ă]ni 1 15 lungul 1 15 lungul 1 15 lungul 1 16 lungul 1 10 lungul 1 16 lungul 1 17 lungul 1 16 lungul 1 17 lungul 9 137 din fănu vechi. 4 58 din fănu făcut în vara anului [1]803. 13 195 www.digibuc.ro âtjM St! cXtJTAtJ HoŞIile frt MdLodVi. âăi Cum s'ou dai dintr'acest fânu inse: Stănj[ă]ni 3 sau dat la claca plugurilor în primavara anului [1]803. 3 s’au mâncat cu boi[i] boiereşti peste iarna anului [1]802. 3 s’au dat la claca plugurilor în primavara anului [1]804. 3 s’au mâncat cu cai[i] boierilor hotărnici când au fost Dum[nea]![ui] vel Vor[ni]c[ul] Gavril Conachi. 4 s’au mâncat cu boi[i] boiereşti pentru iarna anului 1803. 17 ce am sâ mâ scad dupâ condicile arâtate. 18 ce sau vândut peste iarna anului [1]803 câte 14 lei stânj[â]nul] cari bani şi soma stânjanilor sânt trecuţi ________ în sama anului ce s’au sfârşit la [1]804. 97 au râmas nidaţi nevânduţi cari sunt faţâ. Din fănu[l] boieresc de la Turiatca ce s’au prefăcut din stoguri în toamna anului 1802. Girezi Stănj ăui 1 20 lungul \ 20 lungul 1 15 lungul 1 10 lungul 1 16 lungul 1 16 lungul 1 20 lungul 1 10 lungul 1 15 lungul 1 20 lungul 1 16 lungul 1 18 lungul 12 196 Ce s'au vândut dinlr’acest fânu, însâ: Stftnjeni 80 s'au vândut câte 15 lei stănjânu[l]. 7 s’au vândut câte 14 lei stănjănu]!]. 88 fac vânduţi. 109 ce au ramas nevănduţi cari sânt faţâ în 6 girezi 2 bucâţi. 196 fac dupâ sama încărcăturii. Analele A, A,—Tot», XXXI—Memoriile Secf. Istorice. 21 www.digibuc.ro kAbv noSETtf â2â lnsămnarea coşărilor cu păp[u]şoi dela Plopeni după însâmnarea ce arată în g[i]os. Coşări Lungul Ce să încarcă. Naltul Largul. No. Lesi Stănjăni Palmi Stănjăni Palmi Stănjăni Palmi 1 — 14 .— 1 3 t— 5 1 — 15 -r 1 3 — 5 1 — 14 — 1 3 — 5 1 — 13 4 1 3 — 5 1 — 13 4 1 3 — 5 1 — 13 1 3 — 5 — 1 41 — — 2 — 14 1 — 15 3 1 4 — 6 1 — 11 4 1 2 — 5 1 — 15 4 1 5 — 6 1 — 17 4 1 6 — 6 1 16 4 1 5 ____ 6 1 — 17 3 1 5 — 6 1 15 4 1 4 — 5 1 — 14 4 1 1 — 5 1 — 14 — 1 4 — 6 1 — 13 3 1 4 — 5 1 6 — l 2 — 5 din anii [17]96, [17]97 şi [17]98. din “vara anului [17]99. }din vara anului [1]800 bez 30 cară ce s’au pus intr’un coşăr de s’au umplut, din anul 1801 bez 32 cară ce s'au pus într’o leasă păp[u]şoi verzi din dijmă luaţ[i]. |(Jin anul 3 [802]. din anul [1]803. )" 17 1 254 adică şaptisprezăci coşări, una lias[ă], doă sute cincizăci şi patru stănjăni şi o palm[ă] în lungul coşărilor. Păp[u]şoi ce s’au bătut din sama încărcăturii coşărilor ci-s aratate în stănjăni până la anul 1803 ce sânt la Plopeni. Ce să încarcă, Mlerţă Dlm e r 111] Coşări Leasă 208 — 1 — ce au bătut întăi 14 stănjăni "1 palmă lungul, şi 1 stănjănu 3 palmi naltul şi 5 palmi" largul. www.digibuc.ro CtiK SE dXUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 323 190 3 1 — ce au bătut al doilea rănd 13 stănj[ă]ni şi 2 palme lungul, 1 stănjăn 3 palme naltul şi 5 palme largul. 229 ’ 1 ce s’au bătut al triilea 15 stănj[ăn]i lungul, 1 stăn-jănu 3 palmi naltul, 5 palmi largul. 627 3 3 — ce au eşit din 3 coşări. 83 4 1 ce s’au bătut dintr'aceste: optzăci şi trei mierţă şi patru dim[e]r[lii] şi au mai ramas nebătuţi în liasă, cari s’au pus din alţi coşări ce eră dăşerte, iar leasa s’au străcat şi s’au făcut în locul ei doă coşări. 710 7 3 1 adică şapti sute zăci mierţă şapti dim[e]r[lii] din 3 coşări şi dintr’o liasă. Ce să scade. 277 6 — — păp[u]şoi ce s’au dat lui Vigdăr Jăd[o]v în lucrul yelniţăi dela Plopeni la anul [1]802. 127 8 — — făină de păp[u]şoi ce s’au triimes aice rănduri cu sănet. 12 7 ‘—— ce s’au dat vamă la mori la măcinat, acestor 127 mierţă făină ce-s arataţi în sus. 15 — — — gră[u]nţă păp[u]şoi ce s’au triimes aice cu sănet. 21 4 s’au măncat cu calabalăc[ul] ce au mers de aice la Plopeni în vremea ciumii cu cătă vreme au zăbovit acolo păn la întoarcere. 1 5 — — făină de păp[u]şoi ce s’au triimes Zoiţăi la Botoşăni. 1 — — grăunţă păp[u]şoi tij Zoiţăi la Botoşăni. 475 — — — adică patru sute cincizăci şi şapti mierţă fac, şi au mai ramas doă sute cincizăci şi trei de mierţă şi şapti dim[e]r[lii] cari sânt faţă.. Socotiala fălcilor din anul [1]801 ce au fost plătite din anu[l[ [1]800. Ce să încarcă. Fălci Pr5j[â]nl 900 — 121 — 111 — 1.132 — ce s'au plătit cu bani pentru vara anului [1]800, cu cari bani s’au scăzut în sama anului ce s’au început din 1800 Apr[il] 23. fălci de cap dela Plopeni. fălci de cap dela Turiatca. fao. www.digibuc.ro m AÂW ROSETTt Ce să scade. 100 — ce au cosit la Turiatca. 60 — ce au cosit la Plopeni. 403 — ce au cosit la Bobotin. 202 — ce au cosit la Hudeştii-mici. 203 25 ce au cosit la Drăguşăni. Socotiala fălcilor din vara anului [1]802. Ce să încarcă. Fălci Pr&j â ni 900 — ce au plătit cu bani pentru vara anului [1|801, cu cari bani s’au scăzut din sama anului ce sau început din 1800 Apr[il] 23. 121 iălcili de cap dela Plopeni. 111 fălcile de cap dela Turiatca. 1.132 Ce să scade. 261 42 ce s’au cosit la Drăg[u]şăni. 243 — ce s’au cosit la Hudeştii-mici. 382 — ce s’au cosit Ia Roş[u] i Ia Bohotin. 100 — ce au cosit la Turiatca. 60 — ce au cosit la Plopeni. 1.046 42 fac, şi mai rămăne rămăşiţă] cu 18 fălcfi] şaptizăci şi opt prăjăni. Fălci Prâj ă ni Socotiala fălcilor din vara anului 1803. Ce să încarcă. 502 40 ce au plătit cu bani cu cari bani să scadi în sama anului ce s’au sfărşăt la [1J803 Aprfil] 23. 128 40 fălci de cap dela Plopeni. 18 78 ce au ramas rămăşiţă din vara anului [1]802. 649 78 adică şasă mii patru şuti noă fălci şi şaptizăci şi opt prăjăni. www.digibuc.ro CDM 8E CADTAtJ MOŞIILE IN MOLDOVA. 325 Ce să scade. 276 28 ce au cosăt la Roş[u] şi la Gura-Bohotinului. 246 40 ce au cosăt la Hudeştii-mici. 67 26 ce au cosăt la Aron Vodă» 60 — ce au cosăt la Plopeni. 650 14 adică şasă şuti cincizăci falei şi paisprezăci prăj[ă]ni fac, şi au mai întrecut şaisprezăci prăj[ă]ni. Sama stupilor ot Plopeni pe anul 1804. s’au pus în temnic în toamna anului 1803. să scadi ce au murit în temnic. s’au scos vii. roi. Ce să scadi. 49 s’au bătut în anu[l] 1804. 80 au ramas de sămănţă. Stupi 90 11 79 50 129 Sama vatavului Sand[u] Cojanu de bani[i] venitulfui] moşiiji] Drăguşăni din 1803 şi păn la 1804. Ce să încarcă. Lei Bani 664 60 1.693 57 160 — 60 — 1.000 — 875 — de pe 31 pol stânjăni fănu ce s’au văndut în iarna anului [1]803 din fănu[l] vechi însă; Stan] Ani] Palmi 245 — 12 2 căte 20 lei. 401 60 18 2 căte 22 lei. 18—1 — 664 68 31 — rămăşiţa sămei încheiate pănă Ia [1]803 Apr[il] 23. ce au luat dela Leiba Jăd[o]v pentru năvodu ce au arsu. pe 20 m ierţi malai căte 3 lei ce au văndut. ce au luat dela Iordachi Dimitriu împrumut din bani[i] fânului. ce au avut să dei din venitul moşiţi] Drăguşăni anumi 1804 din cîfertul de pe urmă. www.digibuc.ro 326 BAD0 ROSETTI 79 24 pe 19 mierţă 8 dim[e]r[lii] păp[u]şoi ce au vândut câte 4 lei mierţa 234 24 pe 32 mierţă 8 dim[e|r[lii] grâu de toamnă ce au vândut câte 28 par[ale] dim[e]r[lia]. 4.766 45 Ce sâ scadi. 1.970 39 au dat bani gata însă: 800 — la Sulger[ul] G[h]eorg[h]ii din 1803 Dech[em]v[rie] 31. 500 — la Gram[aticulJ Dimitrachi din 1804 Aprfil] 15. 540 — la Sulger[ul] Sănescu în socotiala Herşcului Jăd[o]v ot Turiatca. 130 39 la Gram[aticul] Dimitrachi la închiere sămii. 1.970 39 10 60 pe IO1/* ocă unt ce au triimis aice pentru casă la 1804 Apr[il]. 1 51 pe 1 pol ocă brânză tij. 9 — chiria de 6 merţă grâu căte 60 par[ale] ce s’au triimis la Văratic la Smaranda. 1.600 — pe 200 stoguri fân ce s’au cumpărat pentru boi. 115 51 chiria pe 153 mierţi 9 dim[e]r[lii] păpuşoi ce s’au triimis la Turiatca căte 3 par[alej bez 156 mierţă trimasă iarăş la Turiatca şi plătite de Sluger[ul] Sănescu cari fac peste tot 309 mierţă 9 dim[e]r[lii]. 26 — chiria 20 mierţi grâu ce au triimis la Eş în anu[l] 1804 din grău[l] boierescu însă: 3 6 grâu boierescu 16 4 făină popuşoi ce aveâ să dei Nichita. 20 — 147 — cheltuiala] cu facerea casăi ot Drăguşăni însă: 12 90 pe 30 scânduri căte 17 par[ale]. 3 — pe 1.100 cui[e] de draniţă neagiungănd ce au cumpărat Sulger[ul] Sănescu. 2 60 pe 300 draniţă tij. — 75 clei la încleitul uşelor. 8 — pe 8 mierţă var. 7 — pe 1.000 cărămizi. 32 — pe 32 giamuri la 8 fereşti. 80 — meşterilor. 1 15 una ocă chiroani. 147 — www.digibuc.ro CUM SE ClOTAU moşiile in moldova. 327 652 60 ce au ramas să dei Moscul Jăd[o]v ce au murit cari i s'au ____________ertat, cu cari bani eră încărcat în sama den mrmă. 4.532 21 fac şi rămăni să mai dei 234 lei 24 bani cu cari bani s’au încărcat dum[nealu]i Sul[gerul] Iordachi Sănescu în sama ce au încheiet mai înainte. Sama vatavului Sandu Cojan de păne ce au fost asupra 1805. ■'lierţi Dlm[e]r[lii] 96 2 42 2 — 2 367 1 505 7 după samă încheietă la 1803 Apr[ilJ. malai grău de toamnă secară păpuşoi ce au eşit din 2 coşăre, însă: 204 — dintr’un coşăr ce s’au bătut în iarna 1805. 163 1 dintr’alt tij. 367 1 Ce să scade. 3 6 20 10 19 309 379 6 8 8 9 1 făină de grău ce au trimis aice 1804 Iuli 7. ce au trimis la Plopeni 1804 Iuli 21 pentru casă şi biserică, malai ce au văndut cu cari bani s’au încărcat la samă. ce au dat făină de păpuşoi la boi, însă : 6 6 cu Căp[i]t[anul] Iordachi Dimitriu. 1 2 cu Dimitrache. 3 — cu Ion Focşa. 10 8 păpuşoi ce au văndut cu cari bani s’au încărcat la samă. păpuşoi ce au trimis la Turiatca. cari s’au văndut unui Jăd[o]v şi banii i-au luat Sulger[ui] Sănescu şi are să se încarce la samă,s’au încărcat în samă din urmă, tot pe vătav[ul] Cojanu. fac Şi rămăni răm[ă]şiţ[ă] 76 2 malai 32 6 grău de toamnă 26 6 păpuşoi — 2 săcară 125 Sama Căp[i]t[a]nului Maftei Păduri de bailii venitului moşi[i] Colţul-Cornii anului 1804. Lei Bani 1000 — Cumpărătura moşi[ei] dela 1804 Apr[il] 23 păr la 1805 Apr[il] 23. www.digibuc.ro 328 RADU ROS ETLTI Cum i-au plătit. 630 — au dat bani gata la gramfaticul] Dimitrachi, însă; 300 — din 1804 Oct[om]v[rie] 23. 200 — Fevr[uar] 28, 1805. 100 — Apr[il] 5, 1805. 30 — ce avea să iea dela Pah[a]r[nicul] Petrachi Caz[i]mir pentru 20 fălci iarbă. 630 — 42 30 pentru cele ce au cumpărat din poroncă, însă: 21 30 pe 75 pui de găină i 40 raţă. 6 — pe 35 pui tij. 5 — cheltuiala ce s’au făcut la Colţul-Cornii fiind D[u]m-[nealu]i boieriul acolo. 10 —' dijma pentru cercuri. “42 30 138 60 cheli [uiţi] cu oile, însă: 8 — piele de ochinci la c[i]obani. 16 30 ocă sare. 8 — o piele tij pentru ochinci la c[i]obani cu Isai[a] Ifrim. 1 30 piatră vănătă. 105 — în plata hacului c|i]obanilor dela Sfeti G[h]eorg[h]ii şi pănă la sfăntul Dimitrie, însă : 30 Iacob scutar. 15 Vasăle. 15 Gavril. 15 Pricopi. 10 Sămion. 20 G[h]eorg[h]ii pe un an dela l804Apr[il] 23 pănă ______ la 1805 Apr[il] 23. 105 138 60 20 — 1 42 9 15 4 102 28 — 10 — 85 — 969 69 porcarului hacul lui. ovăs ce au cumpărat Ivan Bosniac, pentru nişte găini şi alte[le] cu sănet. tij cu sănet pentru nişte găini. pe 4 chile orz căte 7 lei chila care s’au sămănat la Boh[o]tinu. hacul unui prisacar pe anul acesta 1805. pe 6 dubai sure căte 14 lei 10 par[ale]. fac daţi i scăzuţi şi mai rămăni răm[ă]ş[i]ţ[ă] 30 lei şi 51 bani www.digibuc.ro CUM SE CÂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 329 cari s’au dat la gram[aticul] Dimitrachi, insă : 8 60 un galbăn pe 10 dim[e]r[lii] faină de grău. Sama vatfavului] Sandul Cojan de păne ce au fost asupra lui după sama ce au încheiet la 1804 precum să arată în urmă. 1806 Febr[uarie] 20. Ce să încarcă. pe 76 mierţă malai căte 2 lei 60 bani după cum s’au vândut, pe 26 mierţă 6 dim[e]r[iii] păp[u]şoi căte 3 lei 90 bani m[ie]r[ţa] 2 dim[e]r[lii] săcară. răm[ă]ş[i]ţ[ă] ce au rămas după samă. Cum i-au plătit. au dat 'la Sul [gerul] Iordachi Său eseu cu cari &’au încărcat in sama ce au închiet după cum se arată înainte, însă; 100 — de pe 26 mierţă păp[u]şoi. 234 24 răm[ă]şiţă ce au avut să dei. 334 24 26 30 pe 7 mierţi 8 dim[e]r[lii] malai ce au mâncat boiţi] socotindu- __________ [se] după preţ[ul] în care s’au încărcat 360 54 fac, şi rămăni răm[ăjş[i]ţ[ă] 164 lei 114 bani, pentru cari bani s’au scris Sulgferului] Iordachi Sănescu ca să-i opriască din so-cotiala grâului ce are cu dânsul şi să se încarce Sulger[ul| în sama ce va încheiâ. 1806 Fevrfuarie] 20. 190 -100 1 24 234 24 525 48 334 24 Sama Căpitanului Iordachi Dimitriu de banii venitului moşii Hudeştii anului 1804 i bani din fănu vechi ce au vândut la anu 1804. Lei Bani 4.648 55 2.300 — 45 60 23 15 7.017 10 Ce să încârcă. rămăşiţă ce au- ramas din vânzarea fânului ce au închiet în anu[l] 1804 Mai 24. banii venitului moşiei Hudeşti-mici anului 1804. pe 140 dimerlii săcară ce s’au vândut din săcaraboieriască căte 13 parale. pe 75 dimerlii sărjoacă căte 13 păr[ale]. www.digibuc.ro 330 RADU ROSETTI Ce aă scade. 72 1.6i7 500 500 900 575 1.000 1.150 356 102 4 82 195 48 43 24 6 — 20 — 6.788 69 8tupi 144 s’au 164 s’au au dat cu sănet din 1804 luni 15. Iuli 9. Săpt[emvrie] 2. au dat boieriului Dechemvrie 1. au dat Sulger[ului] Iordache Sănescu 1805 Fevr[uarie] 9. au dat vatav[ului] Sandu Cojan împrumut Au[gust] an[ul] 1804. au dat din 2.300 lei a venitului moşiei Hudeşti clfert[ul] întăi ce au avut să de[ie] la sfeti G[h]eorg[h]ie pe an[ul] 1804. au dat în cheltuelile boilor în iarna trecută fiind la Hudeşti, însă: 118 96 un izvod păr la 19 Dechem[v]r[ie], 53 102 alt izvod cu Dumitrachi. 158 — în hacul a 5 haiduci. 26 24 au dat lui Dumitrachi în hacul lui. 356 102 cheltuiala cănd au fost la Hudeşti. chiria a 154 mierţă 2 dim[e]r[lii] păpuşoi ce s’au trimis la Tu-riatca cu satul Hudeştii căte 3 par[ale] Dim[e]r[lia]. pe 64 ocă frănghii pentru năvod căte 24 par[ale] ocă. pe 40 ocă plute tij. hacul preoţălor pe an[ul] 1803. şi rămăne rămăşiţă cu 228 lei 61 bani din care să scade iarăş cu 128 lei dar, şi rămăni 100 lei. Sama stupilor ce au fost la Leţcani, 1804. s’au scos din temnic. 408 97 311 să scadi ce s’au bătut, însă: 29 laRediului Pricopi. 27 la Botna. 34 la Ignat 7 morţi. 97 au ramas buni şi s’au pus în temnic 1804 Octţomvrie] 6. www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IM MOLDOVA. 331 Ce s’au găsit la 1805 Apr[il] 18. 185 matei buni cari s’au trimis la Bohlo]tinu. 10 legmetici. 16 morţi. 120 ştiubei au rămas deşerte. 211 din cari la 1806 s’au găsăt numai 8 matei iar ceilanţi au murit. Sama boilor ce au fost la Bohotinu, 1804. Boi 12 ce s’au dat pe sama lui Maftei Păduri la anu[l] 1805 luaţi din sama Căp[i]t[a]nului Iordachi Grecful], 6 ce au cumpărat Maftei Pădure la anu[l] 1805. 18 Ce să scade. 16 au dat pe sama lui Vasile Hristofor la anu[l] 1806. 1 au perit de aici din ogradă. 1 fiind stricat de ţăganii iarbari s’au tăet şi carne[a] s’au văndut, iar pelea s’au dat pe sama lui Vasile Hristofor ce s’au rănduit vatav. 18 Sama bivoliţălor, 1804. No. 6 2 8 2 10 ce au primit dela Căp[i]t[anul] lordache Grecu. buhai cu un gonitor. mănzaţi. Ce să scade. 12 ce au făcut teslim lui Hristofor, însă: 6 bivoliţi mari cu una ce iaste la doftorul Lorenţu cu malacul ei. 3 buhai mari. 2 bivoliţe gonitoare. 1 mănzată. 12 1 buhaiul ce s’au dat armaşului Ion Curvaş. 1 bivoliţă care au fost [să] moară fâtănd şi sugănd malacu[l] au slăbit şi au murit cu malacu[l]. www.digibuc.ro 332 RADU ROSETTl 1 din bivoliţile ce au fost aici trimeţănd-o la Bohotin, mergând până la un loc a murit şi chel[ia] au dus-o la Bohotin. 1 buhăieş au murit de brâncă. 16 şi fac 6 sporiul din anu[l] 1804;. Samă de banii ce să încarcă asupra Slug[e]r[ului] Iordachi Sânescu din venitu[l] moşiei Plopenii pe anu[l] ce s’au început din [1]804 Apr[il] 23 şi s’au sfârşt la [1]805 Apr[il] 23. Ce m încarcă. Lei Bani 6.440 108 ce au ramas rămăşiţi din sama ce s’au sfârşit la [1]804 Apr[il]23. 12.010 60 ce au vândut 3.042 mierţ[ă] pop[u]şoi cu preţu[l] după osăbit izvod ce este aratată vânzare. 236 06 pentru 148 vedri vinu câte 64 par[ale] vadra ce s’au dat în orănzile dela Plopeni pe giumătate de an din Ocl[omvrie] 26 [1]804 păr la Apr[il] 23, [1]805]. bani[i] orânzii rachiului pe giumalate an. pentru 26 stănj[ăni] 4 palmi fân din gireada ce au vândut câte 15 lei stănj[enul]. dejma stânjenitor fânului ţărănesc pentru 1.020 stănj[ă]ni. pentru 456 mănzări ţărăneşti, pentru 429 stupi ţărăneşti. pentru 38 mierţă 5 dim[e]r[lii] orz care s’au scăzut la masă cu 75 lei pentru 50 mierţă ce au fost cumpărat dela Iordachi Dimitriu, din care orz i s’au dat numai 11 mierţe 5 dim[e]r[lii]. ce să încarcă care bani s’au dat cosaşilor dela Turiatca în cheltuiala lor, însă: Lei 105 ce li s’au dat în vara anului [1]804. 30 ce li s’au dat în vara anului [1]805. 135 100 — ce au luat pentru 36 mierţă 6 dim[e]r]lii] pop[u]şoi ce au ră- rămas la Drăg[u]şăni din sama lui Sandu Cojău, care s’au vândut câte 3 lei 39 par[ale] mierţă. 234 24 ce au luat dela Sandu Cojan răm[ă]şiţa ce aveâ să de[ie] după sama ce i s’au închiet la 1804. 150 — 397 60 96 — 22 96 21 54 57 90 135 20.802 108 www.digibuc.ro 6tJM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. Ce să scade. Lei Bani 1.767 105 ce au dat cu o samă iscălită de mine. 576 51 cu un izvod de cheltjuială] iscălit de mine. 175 66 tij cu alt izvod iscălit de mine. 94 6 cu sinet[ul] meu în cumpărătura a 4 roate caşcaval nemţăsc. 32 105 ce au dat pe 15 butelci Vin unguresc ce s’au trimes aice cu sinet[ul] meu. 2.856 — în bani în naht cu sinetul meu. 1.081 30 ce au dat în 865 fiorini în banguri cu sinet[ul] meu. 1.075 — ce au dat în bani în naht cu sinet[ul] meu. 1.925 — ce au dat în bani în naht cu sinet[ul] meu. 1.000 —- ce au trimis cu Com[i]s[ul] Ioniţă. 1.000 — ce au dat cu gram[a]tic[ul] Dimitrachi tovarăşu[l] Com[i]s[ului] Ioniţă. 646 — ce au dat în 80 galbeni olandej[i] căte 8 lei 3 par[ale] galbănu ce au trimis întăi din vănzare[a] păp[u]şoilor; sănet nu i s’au trimes. 2.000 ce au dat lui Herşc[u] orăndar[u]lui ot Turiatca în cumpărătura căl- dărilor de velniţă cu poronca me, cu care să încarcă Jăd[o]vul în samă. 914 — tij lui Herşcul în cumpărătura ialovilor. 730 — ce au dat cu o poliţă lui Şain Jăd[o]v cătră David Jăd[o]v. 484 — tij au dat cu o poliţă a lui Şaim către David Jăd[o]v de aice. 1.760 — ce am luat eu dela David pentru 320 mierţă păp[u]şoi ce i-au luat dela Plopeni Şain omul lui David, după tocmeală căte 5 lei 20 par[ale] mierţa, cu cari bani este încărcat în sama pop[u]şoilor. 1.203 30 ce au dat pentru 587 fălci plătite pentru vara anului [1]S05 însă: F&lcl Prăjini 470 — căte 2 lei falc[ea] 117 — căte 2 lei 10 par[ale] falce[a] după plata dichi[u]lui Vlădicăi de Roman. 587 47 -— cheltuiala] bisăricii ot Turiatca însă: Lei 20 hacul a 2 preoţ[i]. 5 hacul dascălului. 20 pentru 4 ocă c[e]ară căte 5 lei oca. 2 pentru tămăe. 47 www.digibuc.ro ftADti ROâEÎ'Tf Ui 225 97 8 300 19.999 90 chelt[uiala] bisăricii şi hacurile ce s’au dat la Plopeni însă: 70 — pentru 14 ocă c[e]ară căte 5 Iei oca, bez rătezăturile dela stupi[i] boiereşti. • 11 30 pentru 6 ocă unt de lemn căte 75 parfale] oca. 7 60 pentru 1 ocă tămâe. 40 —r hacul preoţălor. 25 — hacul la 2 dăscăli. 20 — hacul chelar[ultii]. 24 — hac[ul] a 2 argaţi. 19 —i hac[ul] a 2 plugari. 12 — hac[ul] a 2 grădin[a]r[i], 225 99 72 ce au dat vama Moldovei pentru 976 merţ[ă] păp[u]şoi ce s’au văndut peste hotar după tocmala ce au avut cumpărătorii câte 4 par[ale] de mierţă. 24 ce au dat pe plumb şi g[h]ileală pentru vasili de lut ce s’au poroncit să se facă la Plopeni adică oali de flori, gavanoasă mari şi mici, chiupuri şi ulcioare, însă: Lei Bani 5 72 pentru 6 ocă plumb căte 1 leu 4 parfale] oca. 1 72 pentru 8 ocă g[h]ilialâ câte 8 parfale] oca. 8 24 — osteniala sa pe anufl] [1]804. 99 fac şi rămăn răm[â]ş[i]ţ[ă] 803 lei 9 bani. 1806 Februar 14 s’au căutat sama. Socotiala fălcilor din vara anului 1805. Ce să încarcă. Fălci PrS]lnl 587 — care fălci le-au plătit cu bani, cu care bani să încarcă in sama banilor ce s’au sfârşit la [1]805 Aprfil] 23. Ce să scadi. 334 85 ce sau cosit în vara anului [1]805 însă: Fălci PrăJlâni] 100 — după izvodul iscălit de mine. 142 15 cu alt izvod iscălit de mine. www.digibuc.ro CVM SE CĂUTA 6 MOŞIILE jrf MOLDOVA. _____________________________ ______________________ âtâ A.J- i. —. i i-. ■ - - — - — — - — .....................................— • ^ ■ - 40 — tij cu alt izvod iscălit de mine. 52 20 ce au cosăt în cosire ce s’au înecat din 96 fălci pol ce li sau ţănut în samă ace cosire numai în 2 Iulie toate. 334 35 252 45 ce sănt rămăşiţţâ] la cosaşii ot Turiatca din toat[ă] suma lălci[lor] încărcăturii. 587 — după suma încărcăturii. Socotiala a 17 coşări păpuşoi ce să arată în urmă. Ce au cuprinsu. MterţA Dim[e]r[liiJ 2.834 1 au eşit din 14 coşere ce s’au bătut bez 3 coşeri ce s’au vân- dut mai înainte cu cari bani să încarcă Dum[nealu]i Sulger[ul] Iordachi Sănescu în samă. 253 7 răm[ă]ş[i]ţ[ă] din sama păpuşoilor ce au încheiat la 1803. 3.087 — Cum i-au vândut. 3.042 — ce au vândut după sama ce au închiet la 1805 Aprfilj 23. ce au dat cu săneturile însă: 14 8 ce au trimes pentru casă. 14 — tij. 6 — tij. 4 --- ce au trimes Zoiţei la Bot[o]şani. 2 5 ce au dat. — 8 au dat ţăgăncii Sovoai[i]. 2 — s’au dat la salahorii ce au lucrat la pivniţă. 1 4 s'au mâncat cu calabalâcul cănd au fost la Plopeni 45 5 la 1804 Dech[emjv[riej. 3.087 5 şi mai rămăn 2 coşeri de păpuşoi din anu[l] 1804 cari au ră- mas asupra Sul[gerului] Iordachi cu tocmala căte 13 lei chila. www.digibuc.ro RoSEtI'1 ^-v ■*Wri»i mi Sama de bani[i] ci să încarcă asupra Slug[erulu]i Iordachi Sănescu din venitul moşii[ij Plopenii pe anul ci s’au început la 1807 Apr[il] 23 şi se împlineşte la [1]808 April 23. Ce să încarcă. Lei Far ale 8.407 39 5.475 — 719 23 93 20 400 — 414 20 540 — 810 8 27 26 113 34 10 16 17012 26 rămăşiţa din sama anului ci s’au încheiet la [1J806 Apr[il] 23. pentru 1.509 vedri vin căte 3 lei 25 par[ale] vadra, pe 52 fâlci 64 prăjini iarbă vândută, însă: 333 30 22 20 căte 15 lei falcea vândută la cirezi. 207 36 17 26 căte 12 lei falcea la săteni. 93 37 7 18 căte 13 Iei falcea. 84 — 6 — căte 14 lăi falcea. 719 23 52 64 s'au luat de Armaş cari s’au dat la cirezi, pentru velniţă pe anu[l] acesta, bez 200 lei ce s’au luat di cătră Sul[gerul] G[h]eorg[h]ii la facerea contrahtului. s’au luat pe 127 stănjăni făn 5 palmi vândute căte 3 lei 13 par[ale] stănjănu în 20 stoguri, s’au luat pe 45 stănjăni fân de gireadă din girezile din anii trecuţi căti 12 Iei stănjănu[l]. s’au luat pe 294 stănjăni 5 palmi fân căti 2 lei 30 par[ale] stănjănu[l] în 3 stoguri. s’au luat pe 553 oi mănzări ţărăneşti căti 2 par[alej. dejma fânului dela ţarani pe 2.277 stănjăni căte 2 [parale], s’au luat pe 268 stupi ţărăneşti căti 2 par[ale]. adică şaptesprezeci mii doisprezeci lei douăzeci şi şas[â] par[al]i. Ce să scade. 18 — 4 ştubei vişăni. 762 — 5 cai ce s’au cumpărat, însă: 65 20 un cal negru. 67 30 un cal mohorăt. 228 30 alţi trii luaţi la un loc. 362 — www.digibuc.ro 6tiM 6â eivTAV MOŞlltE IK MOLDdVA. 208 15 335 10 35 10 183 — 72 — Analele A. R. ââ? 'au cheltuit cu îmbrăcămintea casălor dela Plopeni, însă: 126 30 78 coţ[i] cit căte 65 par[ale] cot[ul] pentru 4 macaturi, 7 perni şi 10 perdeli. 5 — 20 coţ[i] pănz[ă] leşască pentru perini. 3 20 6 coţ[i] crăşănă dosuri la perini. — 12 aţ[ă] neagră. — 15 aţ[ă] albă. — 20 şăret di aş. 7 20 3 coţ[i] postav la scauni. 1 20 20 coţ[i] căuţă tij. 4 18 ţănti galbini şi de fier, tij. 1 — giumătate meşănă, tij. 4 20 plata meşterului ce le-au făcut. 3 — 2 coţ[i] muşama la o 22 20 la macaturi 27 20 prifăcutul fereştilor, însă: 9 — 8 giamuri la ietac. 17 20 5 giamuri la odaia ce mare în 17 ochiuri. 1 — 1 giam străcat di Moscali. 27 — 208 15 sau plătit 74 fălcii pol căti 4 lei 20 par[ale] falcea cari s’au cosăt făn boieresc la Plopeni. doă cîferturi a breslaşilor cari s’au plătit, însă: 17 25 pe Iuli, Av[gus]t şi Săpt[emvrie]. 17 25 pe Oct[omvrie] Noemv[rie] şi Dech[em]v[rie]. “35 ar cheltuiala bisăricii, însă: 45 —■ hacul a trei preuţi. 25 — hacul a doi dăscăli. 91 — 13 ocă clejară căti 7 lei oca, bez rătezeturile di la stupii boireşti. 21 — 6 ocă un[t]dilemn, 6 — 1 ocă tămăi 183 — hacurile ci să plătesc pe an, însă: 20 — hacul chelariului. 24 — hacul a doi argaţi. Tom. XXXL—Memoriile Secţ. Istorice. 28 www.digibuc.ro 338 HAfeu feosthrl 341 12 723 12 142 20 7 8 6 16 1.000 — 3.434 23 16 — hacul a doi plugari. 12 — hacul a doi grădinari. 72 — s’au dat chirii pe 1.510 vedri bez 300 lei ci au dat cuconu cărăuşilor dila Băclcăceni, însă: 1.314 vedri căti 18 par[ale] vadra di la Cruci 192 vedri căti 10 par[ale] vadra di la Bohotin. 1.510 s’au plătit 262 fălci 74 prăjini căti 2 lei 30 par[ale] falcea bez 62 fălci 96 prăjini ci au fost rămăşiţă. o bucată pănză olandă ce sau cumpărat prin măna secreta-riului Mihalachi. 76 ocă sari la curechiu şi murături. 16 ocă oţăt la murături. au dat bani gata A[ugu]st 18 care sănt trecuţ[i] în sama Sul-g[erului] G[h]eorg[h]i. * 3 adică trei mii patru sute treizăci şi patru lei doăzăci şi trei par[ale] fac scăzuţ[i] şi rămăni rămăşiţ[ă] cu 13.578 lei 3 par[ale] adică triisprezăci mii cinci şuti şaptezăci şi opt lei 3 par[al]i. Sama de bani ci Să încarcă Sulgerul Iordachi Sănescu din veni t[ul] moşi[i] Plopeni pe anu|l] ce s’au început 1808 Apr[il] 23 şi să plineşti la 1809 Apr[il] 23. Ci să încarcă. Lei Par[ale 13.578 3 5.725 — 700 — 305 4 519 24 1.622 22 rămăşiţa din sama anului ci s’au închiet la [1]898 Apr[il] 23. pentru 1.500 vedri vin căti 3 lei 30 par[ale] vadra, velniţa pe anu acesta di la Nomv[rie] 17 [1]808 şi pănă la Noemvr[ie] 17 1809. 65 mierţă 8 dimerlii păpuşoi ci s’au văndut căti 6 lei mierţa făcuţ[i] din vara anului [1]806. păne ce s'au dat lui Leizăr Jidfojv în velniţă, însă : 252 — 36 — popuşoi căti 7 lei mierţa. 184 84 26 4 săcară căti 7 lei. 83 — 16 6 orz căti 5 lei. 519 24 79 — 109 fălci şi 40 prăjăni iarbă văndută, însă: www.digibuc.ro akkkUla. CuM S£ ciOTAO f^OŞULfi lt< moldoVă. m 1.132 20 7ă 40 căti 15 lei la cirezi. 410 10 27 28 căti 15 lei la oamenii de loc. 79 32 6 52 satului de au făcut fân la menzăl. 1.622 22 109 40 129 — imaşul ce s’au vândut la cirezi. 127 24 pe 2.552 stănjăni dejma di la ţarani căti 2 par[ale]. 32 10 pe 645 oi mănzări căti 2 par[ale]. 12 18 pe 249 stupi căti 2 par [ale]. 540 bani ci au rămas asupra lui Manoli i Iosăb Jidfovi] şi alţii din 1.388 lei di la Comis[ul] G[h]euca bez 592 lei ci s’au împlinit di cătră Spat[arul] Grigori Paşcanu[l], 900 ari să dei[e] pentru 150 vedri vin căti 110 lei suta di vedri ci au rămas Sulg[erului] în orăndâ din 1.500 vedri, bez 750 vedri ci mi l[e] plăteşti tot printr’ac[e]astă samă cu 2.862 lei 20 par[ale] căti 3 lei 30 par[ale] vadra. 24.281 25 doăzăci şi patru mii doă sute optzeci şi unu lei doăzeci şi cinci par[ale]. Ci să 8cadi. 3.425 au dat bani cu sâneturili meii cari sănt trecuţ[i] în sama Sulg[erului] G[h]eorg[h]i, însă: 875 — sănet [din] [1]808 Fevr[uarie] 13. 2.550 — sănet [din] [1]808 Martfie] 23. 3.425 — 933 25 mi-au dat mii cănd am fost la Plopeni, cari nu sunt tre- cuţi nici într’o samă, însă: 875 — 100 galbini. 58 25 77 fiorinţi căti 35 par[ale] anul bez 131 fiorinţi ci i-au dat înapoi. 933 25 792 20 bani ci s’au cheltuit prin osăbiti izvoade cănd am fost la Plopeni, însă: 166 28 3 izvoad[e] din [1]808 Au[gust] 18. 63 33 alt izvod din [1]808. 562 7 alt izvod din [1]898 cu doă iscălituri. 792 28 1.000 — bani ci mi-au dat mii şi sănt trecuţi în sama Log[o]ffă]- t[ului] Neculai Gane, însă : 740 — 74 galbeni. 260 — bani argint. www.digibuc.ro 340 fcAt>0 feOSEÎ'fi 169 30 500 7 13 17 35 5 3 375 2.862 408 5 5 200 168 — alt izvod de chelt[uiala] cuhnii. — au dat lui Anton Arn&utul di i-au cheltuit la drum viind la Eş, cari sănt trecuţ[i] în izvodul cel cu doă iscălituri. — au dat copilii Zmarandii pe anul acesta. 20 10 ocă unt. 20 39 raţă. 20 bani[i] breslaşilor pe patru cîferturi, însă : 17 25 G[h]en[a]r, Fevrfuar] şi Mart[ie]. 17 25 Iuli, Ău[gu]st şi Săpt[emvrie]. 17 25 Oct[omvrie], Noembfrie] şi Deeh[em]v[rie]. 17 25 G[h]en[a]r, Fevr[uar] şi Mart[ie]. 70 20 — s’au plătit iarăş pentru breslaş[i] bani[i] cheltu[elilor] oşte- neşti. — 10 părechi papuci ce sau făcut la Herţa. — 4 dimer[lii] var di s’au văruit casăli. — chiria a 750 vedri adusă dela Cruci căti 20 [parale] vadra bez 375 lei ci are să-i plătească Sulg[erul] pentru 750 vedri ce au mai luat păr la împlinirea din 1.500 vedri pe cari au plătit şi cumpărătura. 20 să scadi din 5.725 lei bani[i] orănzăi din 1.500 vedri vin căti 3 lei 30 par[alej vadra pe giumatate de an dela sfeti G[h]eorg[h]i [1]809 Apr[il] 23 şi păn la sfeti Dimitri. fiindcă sănt încărcaţi în samă toţ[i] bani[i] pe un an ne-fiind ştiut că i s’a dat moşiia în orăndă. 15 să scadi pentru velniţă din 700 lei pe 7 luni ci are să o stăpăniasc[ă] di la Apr[il] 17 [1J809 bez 191 lei 25 pa-r[ale] ce au ramas să ieu eu pe 5 luni di la Noemv[rie] 17 [1]808 şi păn la Apr[il] 17 [1]809, fiindcă şi acest condei eşti încărcat în samă diplin. 20 ravaşili di drum a vinului ci s’au adus din g[i]os. — cheltuiala fici[o]rului ci au fost în g[i]os. — lui Anton Arnăutul înprumut. 20 cheltuiala bisăricii, însă: 40 — hacul a trii preuţi. 25 — hacul a doi dăscăli. 78 — 13 ocă c[e]ară, bez rătezăturili dela stupii boiereşti. 19 20 9 ocă un[t]delemnu. 6 — 1 ocă. 168 2Q www.digibuc.ro CDU SE CĂOTAO MOŞIILE IN MOLDOVA. 341 72 — haeurili ce să plătesc pe an, 20 — hacul chelarului. 12 — hacul la doi grădinari. 24 — hacul la doi argaţi. 16 — hacul la doi plugari. 72 — însă: 20 — 45 ocă făină nemţasc[ă] căti 18 par[ale] oca. 15 •— lui Samurcaşi pentru doftorii. 8 9 329 oă. 2 20 lui Ion Bucatariu ţăgan pentru doftorii. 76 30 s’au gătit ratoşul, însă : 20 — 16 -18 — 6 — 6 — 10 30 76 30 chetrariului. 2.000 cărămiz[i] la sobi. 9 mierţi var la tencuit. 12 scănduri de uşi. 10 ocă fer de balamali. stecli la 5 fereşti. 6 15 85 ocă sari la curechi şi murături. 7 6 18 ocă oţăt la murături. 13 — s’au dat oaminilor ce au aratat la pus vie. 6 35 cheltuiala vasălor ce s’au triimis în 3 rănduri. 12 32 64 ocă carni cari s’au înpărţit la oamini la hramul bisăricii. 3.300 — au dat bani gata cari sănt trecufţij în sama Log[o]f[ă]t[ului] Neculai Gane. 599 15 liafa sa pe ani doi. 15.195 — cincisprezăci mii una sută noăzeci şi cinci lei fac daţ[i] şi rămăni rămăşiţă cu 9.086 lei, adică noă mii optzăci şi şas[ă] lei. Cum au dat rămăşiţă 9086. 7.200 au dat însuş Mai 26 [1]808. 1.886 au dat cu Ianachi [1]810 G[h]en[a]r 31, 9.086 fac daţi şi au istovit. Socotiala fânului din vara [1]808. Ci să încarcă. St&nj[ăni] Stog[a]ur[i] 256 34 sau făcut pe moşii cu fălcile di cap. www.digibuc.ro 342 RADU ROSETT1 Cum s’au dai. 179 24 s’au vândut câţi 3 lei stânj[ănul] cu 537 lei. 17 2 au luat Isprav[ni]c[ul] şi au dat 5 par[ale] butul 22 lei. 190 26 559 aceşti bani sânt trecuţi în sama Log[o]f[ă]t[ului] Neculai Gane. 60 8 eşti rămăşiţă. 256 34 Sama pănii din vara 1808. Ci să încarcă. Mierta Dim[e r Iii 11 5 orz de dejmă. 103 6 tij din sămănătura boieriască. 115 1 Cum s’au dat. 24 — au triimis la Eş Noemv[rie]. 44 — tij la Apr[il]. 68 — 51 6 au triimis rânduri. 119 6 12 — la Săpt[emvrie] 9. 24 — la Oct[omvrie] 2. 15 6 la G[h]en[a]r 24, 51 6 16 2 grău de dejmă ieşit. 16 7 Sacară s’au vândut cu 91 lei 20 par[ale] căti 5 mierţa. Cum s’au dat grăuflj. M iertă Dim[e r[lii “8 — 5 2 6 4 16. — aU triimis la Eş. au dat la mănăstiri, scăderi la spalat. l-au mâncat şoaricii. şi s’au istovit. www.digibuc.ro CUM 8E CĂUTAU MOŞIILE IE MOLDOVA. 343 Sama Căp[i]tanului Dumitru Ariton pentru bani[i] ce au avut să dei la Sfeti Dimitri pentru moşia Plopeni. 1809 Deob[em]v[rie], Ci sâ încarcă. Lei Parale 500 clfertjul] lui Sfeti Dimitri pentru moşii. 200 au luat bani la Cruci di la cucon. 700 Ci să scadi. 362 — au dat pe 12 pogoani vii ci au cumpărat la Plopeni. 40 — au cheltuit cu Vornic[ul] de Poartă ce au hotărât Plopeni[i]. 180 — au dat pe doâ părechi petri di moar[ă]. 10 — lui Mihai Facăoariu din poroncă. 10 — preutului besăricii asămine. 40 — au cheltuit în doă rânduri ce au venit la Eş. 169 10 cheltuiala] ce au făcut la griji. 811 10 fac şi rămăni sâ mai [i]ei[e] 111 lei 10 par[ale] cari i s'au şi dat. Sama Sulg[erului] Iordachi Sănescu di bani[i] cifert[ului] lui Sfeti Dimitri a moşi[i] Plopeni 1809 Dech[em]v[rie], Lei 4.000 cîfert[ul] al 2-a lui Sfeti Dimitri. 320 pentru 64 fălci din 300 ce au avut să dei şi nu li-au dat. 4.320 Ci să scadi. 700 pentru velniţă fiind că n’au umblat tot anu[l]. 750 pentru 300 fălci ce au plătit câţi 2 lei 20 partale]. 500 au dat copilii la mănăstiri [1]810 G[h]en[ar]. 1.274 au dat bani cu Ianacachi [1]810 G[h]en[ar] 31. 3.224 fac daţ[i] şi rămân rămăşiţă cu 1.096 lei; aceşti bani s'au încărcat în sama ci s’au încheet la [1]810 Oct[omvrie] 26. Sama lui Herşcu Orândatoriul moşii[i] Turiatca di bani[i] ce au avut să dei la Sfeti G[h]eorg[h]i 1810 Iunie 22. Lei 2.000 cîfert[ul] lui Sfeti G[h]eorg[h]i a moşi[ei] Turetcii, www.digibuc.ro 344 RADU ROSETTI Ci s[ă] scadi. 750 pentru 300 fălci coasă ci au plătit căti 2 pol lei. 30 un caş ce au triimis. 75 250 butelci ce au cumpărat. 385 12 scauni şi o canape a doftoru[lu]i Efstathi. 225 6 scauni şi o canape a Căm[ina]r[ului] Ioan. 125 o gardiroabă a cuconiţăi. 64 o părechi petri di moară ci s’au luat la moara din Turiatca. 346 au dat la samă. 2.000 fac şi au istovit Sama lui Herşcfu] Jăd[o]v orăndatoriul moşii[i] Turiatca di bani[i] ce au avut să dei acum la Sfeti Dimitri. Lei 2.000 cîfert[ul] lui Sfeti Dimitri. 23 dobănda acestor bani. 2.023 CU să scadi. 540 pentru 60 mierţă orz ci s’au cumpărat 108 au mai dat pentru sca[u]ni. 72 au dat mai mult pişti tocmală. 9 vama nemţasc[ă]. 21 vama moldoviniasc[ă]. 6 hărţii şi aţă. 108 1.375 au dat bani la sam[ă]. 2.023 fac şi au istovit. 1810 Noemv[rie] 30. Ore ce ari să dei Herscu. 60 mierţă ari să dei. 21 au triimes [1]811 M[ar]ti 14 cu vat[avul] Vasăli Bobă. Sama de bani ci s’au închiet Sulg[e]r[ul] Iordachi Sănescu acum la Sfeti Dimitri anul 1810 Oct[om]v[rie] 26. Lei Par ale 4.000 — cîfert[ul] lui Sfeti Dimitrie a anului 1810 a moşii[i] Plopeni. 1.096 — rămăşiţa ce au ramas prin sama ce s’au închiet la 1809 De- ch[em]v[rie]. 250 — pontru 50 fălci ce au ramas nicositfe] în vara anului 1810, 5.346 — www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 345 Ci să scade. 700 — pentru velniţ[ă] că n’au umblat tot anu[l]. 750 — pentru 300 fălci ce au plătit căte doi lei 20 par[ale] cari fălci li-au dat aşă însă: FSlci 150 lui Petre Ioan, 100 au ramas la Boh[o]tin. 50 rămăşiţă pe cari să încarcă cu 250 lei. "300" 500 — au dat copilii la mănăstiri pe anul 1809 spre înplinire a o 1.000 lei pănă la Oct[om]v[rie] 15 1809, carili fiind în pricină pănă acum nu sau scăzut la samă, bez cinci sute lei ce i sau dat pe anu[l] 1810 şi mai rămăni să mai dei Sul[gerul] 500 lei tot pe anu[l] 1810 Oct[om]v[rie] 15 şi să împlinesc doi ani şi să face 2.000 lei daţi. Pe aceşti 500 lei să trii-mat[ă] Sulg[e]r[ul] sănet lui Silivăstru şi aşă să va scade în samă la sfeti G[h]eorg[h]ii. 42 — au dat pe o sanie lipovenească. 46 10 pe plumbu ci s’au cumpărat la 928 căonghiuri (?) şi s’au trimis la Eş. 8 28 cheltueala ci au făcut cu inginer[ul] şi Cluc[e]r[ul] Ioniţă Gane la Hudeştii-mici. 15 — un ogar ci-au cumpărat, bez 15 lei ce au dat Necolii Arnăut pentru alt ogar. 9 30 pe 12 coţ[i] crăşănă pentru toc[ul] ci s’au făcut la policandru[l] nou la Plopeni. 11 20 pe oă ce au cumpărat şi au trimis aice la Eş cu douăravaşă. 2 — au dat lui Ghiriiac ţăgan cănd s’au trimes după ţiganii fugiţi. 413 — au dat lui Papură inginer după poliţţă]. 8 — au dat la îngroparea Paraschivei ţăgănce[i] lui Vasile Chevaccico. 8 30 cheltuiala vasălor ci s’au făcut şi s’au triimis aice la Eş. 2.514 28 2.831 12 au dat la sam[ă]. 5.346 — fac şi s[ă] istoveşti adică cinci mii trii şuti patruzeci şi şas[ă] lei. Sama orzului ci au avut să dei pe doi ani păr la [1J811 Apr[il] 23. Mierţă Dimerlil 100 — pe anu[l] [1]809. 100 — pe anu[l] 1810 păr la 1811 Apr[il] 23. 200 — www.digibuc.ro 346 RADU ROSETTI Cum s’au dai. 2 3 ci au dat mai mult prin sama trecut[ă], 14 9 au triimis [1]810 luni 24. 32 1 au triimis Săpt[emvrie] 20. 29 4 au triimis Săpt[emvrie] 26. 56 — au plătit cu bani. 18 — au trimis Oct[omvrieJ. 14 8 au plătit cu bani Ianacachi acum Dech[em]v[rie] 2. 167 5 32 5 rămăni rămăşiţă. 200 — M iei-ţe Dimerlil 11 2 au triimis Dech[em]v[rie] 24, [1]810, 3 9 au trimis G[h]en[a]r 25 [1]810. 10 — au triimis Mart 26 [1]811. 5 9 au trimis luni 10 [1]811. 31 — 1 5 au triimis luni 16, [1]811. 32 5 au istovit. Sama pasărilor ce au avut să dei Sulg[erul] Iordachi pe doi ani păr la 1811 Apr[il] 23. Găini Claponi 100 40 pe anu[l] [1]810. 100 40 pe anu[l] [1]810 păr la 1811 Apr[il] 200 80 Cum li-au triimis. 60 20 au dat [1]809 Noemv[rie]. 28 20 tij au dat [1]810 Apr[il] 9. 88 40 112 40 rămăni rămăşiţă 200 80 • 112 40 rămăşiţă. 53 20 au trimis Dech[em]v[rie] 24 [l]810. 60 20 au triimis Dech[em]v[rie] 22 [1]811, 113 — www.digibuc.ro CUM SE CĂUTAU MOŞIILE IN MOLDOVA. 347 Sama Dum[isal]i Sulg[e]r[ului] Iordachi Sănescu de banii ce au avut să dei la Sfet. G[h]eorg[h]ie cifertul moşiii Plopeni [1]811 Iulie. Ce să încarcă. Lei Parale 4.000 — cîfert[ul] lui Sfeti G[h]eărg[h]ie. 130 — dobânda acestor bani. 4.130 — Ca să scadi. 1.000 — au dat cuconiţăi la Mănăstiri însă: 500 pe anu[l] [1)810 păr la împlinire de 1.000 lei. 500 pe anu[l] [1]811 din 1.000 ce ari să [i]ei« 1.000 750 — pentru 300 fălci ce au plătit şi li-au triimes la Eş. 98 16 au făcut trii gratii de fher şi au trimis şi opt giamuri de steclă 1.849 16 2.281 24 au dat bani la samă cu fiiul D[um]isali Ianacachi. 4130 — fac şi au istovit. Samă asămine s’au triiimis Dfumisale] Sulgjerului] cu iscălitura me fiind cuconu la Bohotin. 2.146 18 130 240 — 240 — 100 — c 20 253 20 : 983 20 1.162 38 2.146 18 Sama ce am incheet cu cuconu 1810 Oct[omvrie). Ce mă încarcă. bani ce am luat pe 3.357 vedri vin ce am văndut după samă. Ce mă scade. bezmănu viilor pe anu[l] 1810. 12 antaluri cercuitul vasălor. heltuiala me şi a ficiorilor. au dat oamenilor din Domneşti ce au adus 2 vase vin bez 40 lei daţ[i] de Loglo]f[ă]t. s’au cheltuit la via cuconiţăi cu cules[ulj şi îngropatul bez 258 lei ce au dat Vasăli Popa la disgropat, hărăjit, sapat. au dat bani la sam[ă]. www.digibuc.ro 348 RADU ROSETTI Sama ce am încheeat cu cuconu 1812 Fevr[uarie]. Ce mă încarcă. Lei Par ale 1.483 3 rămăşiţa ce am ramas prin sama ce am încheet în G[h]en[a]r 20. 663 34 am luat pe 1.038 vedri vin ce am vândut din vin[ul] anului 1810 după sam[ă]. Ce mă scade. 50 — cheltuiala me şi a ficiorilor. 50 — 400 cercuri. 60 — plata butnarilor. 14 — s’au cumpărat 7 putini ci s’au trimes cu poam[ă]. 12 — 30 funduri. 130 — bezmanu|l) vii[i] pe anu[l] 1812. 21 — răvăşiie di drum. 382 — s’au cumpărat 37 vas[e]. 120 — cheltuiala] viilor dela Spărieţ[i]. 79 28 s’au chelt[uit] cu facirefa] a 75 vedri rachiu din cari 15 vedri s’au trimes la Eş. 801 18 am dat cuconului cănd am fost la Cruci. 405 — am plătit pentru sat[ul] Dumeştii, giumatate din bani[i] fânului ce li s[ă] cere. 2.125 6 21 30 am dat la sam[ă]. 2.146 36 Sama Sulg(erului) Iordachi Sânescu de bani(i) ce-au avut să dei la sfeti Dimltri 1811 şi au incheiet-o acum 1812 Mart(ie) 24. Ce să încarcă. Lei Parale 4.000 — au avut să dei cîfert[ul] moşii[iJ Sfântului Dim[itrie]. Cum i-au dat. 600 — au dat cu Enacachi Oct[omvrie] în 3. 1.200 — au dat în$uş Qct[omvrie] 30. www.digibuc.ro ctii Sfi CĂtJTAtJ MOŞlltfe lit MOLDOVA. m 500 — au dat copilii la mănăstiri pe anu[l] 1812 păr la sfeti Dimitri Oct[omvrie] 26. 500 am trimis la Eş Dech[em]v[rie] 22 cari sau încărcat în condică un condei cu 54 lei fiind primiţi de Log[o]f[ă]t[ul] şi sănet[ul] lui dat 22 — s’au cumpărat un feresău de tăet butuci. 27 — alt asămine feresău. 23 16 au cheltuit cu meremetful] carului. 9 20 320 oă. 10 — pentru 737 peri. 2 20 200 ouă. 28 20 s’au cheltuit cu sania ce[a] lipovenească. 27 20 10 curcani. 17 20 35 raţă. 11 26 700 ouă. 7 20 300 tij. 45 — trii mierţă grău au trimes copilii pe anu[l] [1]810. 30 — tij pe anu[l] 1811. 30 — trii mierţă păpuşoi pe anu[l] [11810 şi [1]811. 15 — tij trii mierţă pe anu[l] [1]811. 112 "11 mierţă popuşoi. 6 au trimes la Eş. 5 au trimes la Plopeni. 11 10 20 6 ocă plumbu la vasăli ci s’au făcut pe anu[l] acesta. 16 — patru roati de carătă. 700 — i s[ă] scadi pentru velniţă pe anu[l] acesta. 54 18 au dat bani la sam[ă]. Sânt în condică 554 cu 500 primiţi la Dech[em]v[rie] 22. 4.000 — fac şi au istovit. Sama lui Alecsandru Nicolau pentru păne ce au avilt să dei pe anu[l] 1811 ce au ţin[u]t moşia Bohotinu, Mierţa Mierţă Păpuşoi Grftu 100 40 ave[â] să dei pe un an. Cum au dat. 3 9 6 — au trimes 1811 N[oemvrieJ 11. www.digibuc.ro ââO RÂfift ftOSR'f'Ti --------------------- , t , , At , . ,—U 3 9 1 4 [13811 Dech[em]v[rie] 25. — 8 [1]812 Fevr[uarie] 14. 6 4 — 4 Fevrţuarie] 14. 2 — 2 2 Mart[ie] 14. 1 2 1 1 G[h]en[a]r 5. 4 1 8 N[oemvrie] 28. 3 7 3 2 Dech[em]v[rie] 7. 1 — Mai 25. 5 — 2 Apr[il] 30. 2 — Nfoemvrie] 12. 1 04 N[oemvrie] 16. 1 7 1 2 — — 1 Săpt[emvrie] 19. 2 Fevr[uarie] 22, 2 Martfie] 17. 2 Mai 16. 7 G[h[en[a]r 14. 7 4 2 9 Apr[il] 8. 32 46 9 78 21 22 10 6 9 1 32 7 6 4 | într’o ţidulfă]. — 10 — au plătit-o cu bani cari s’au fost cumpărat. rămăşiţă. F[opuşoi] G[râu Mierfţă] Mier ţâ — 7 3 7 au trimes Apr[il] 20. 0 3 2 5 au trimes Mai 2. 2 1 — — cumparatfe] din tărgu. 7 — 3 7 au trimes. 3 — 2 5 au plătit. — 1 1 au trimes Mai 18. Sama lui Alecsandru Nicolau de păsărili ce au avut să dei pe un an pe au ţin[u]t moşia Bohotin 1811. G&tnl Claponi Răţi 100 50 40 20 6 — 12 6 — Curci 0[u]8. 40 4000 ave să dei pe un au. Cum au dat. — 96 Oct[omvrie] 4. — — N[oemvrie] 28. www.digibuc.ro 6tU SE CĂUTAU MOŞIILE IN AioLDoVa. 35i 36 — 20 10 20 35 10 — 6 — 12 — — — 250 13 — 80 118 8 — — — 55 136 16 2U 16 619 N[oemvrie] 15. Dech[em]v[rie] 22. Martfie] 31. Martfie] 15. Fevr[uarie] 26. Săptfem-vrie] 12. Octfomvrie] 24. pe aceste s’au rupt ţidulile. www.digibuc.ro ORIGINILE ASIRO-CHALDEENE ALE GREUTĂŢILOR ROMANE DE HI HAI L p. SUTZU Membra corespondent al Academiei Rom&ne. Şedinţa dela 8 Mctiu 1909. Normele de cântar asiro-chaldeene sunt bine cunoscute de când Învăţatul Layard a găsit în săpăturile făcute la Ninive un şir întreg de monumente ponderale asiriene. Aceste monumente erau de bronz şi aveau în genere forma de lei culcaţi; unele purtau inscripţiuni doveditoare de caracterul lor ponderal şi de epoca lor de fabricaţiune. Monumente analoage s’au găsit la Khorsabad şi la Susa la un loc cu greutăţi de piatră, cari adesea prezentă forma de raţe sau de gâşte, şi sunt de origine cbaldeană. . Cea mai cunoscută unitate de cântar comună Asirienilor şi Chal-deenilor erâ aşâ zisa mina asirianâ uşoară, a cărei greutate, după monumente, ar fi de 500—510 gr. şi care se identifică de sigur cu mina babiloniană a lui Ilerodot, fixata de acest istoric la 508gr ,66. Chaldeenii şi Asirienii se serviau de sistemul sexagesimal pentru numărătoarea pondurilor. Talentul, unitatea cea grea, cuprindeâ 60 de mine, mina 60 de sicluri, siclul de trei ori 60 grăunţe sau boabe (de grâu). La mina de 508gn’,66 corespundeâ un siclu de 8gr-,477, care cuprindeâ 15 duzine de boabe, deci duzina do boabe cântăriâ O51-, 565. Perşii, cari s’au servit la rândul lor do unităţile ponderale ale Asirienilor, au adoptat ca normă ponderală pentru moneda lor de aur (daricul) greutatea siclului şi pentru piesa lor unitară de argint (siclul medic) greutatea de 120 boabe chaldeene. Analele A. R. Tom. XXXI. Memoriile Secf. hi orice. 23 www.digibuc.ro 354 MtttAlL C. SUTZG Afară de aceste unităţi ponderale sexagesimale gradate ce arătăm mai sus, Asirienii s’au mai servit de o mică unitate de greutate numită MA-NA-TUR sau mina mică, care valoră 48 boabe. Inscripţiunea care pomeneşte această greutate se află săpată pe un obelisc de diorită descoperit de d-1 de Morgan la Susa şi denumit obeliscul lui Manistusu. Acest monument datează dintr’o epocă foarte veche. Faptul că mina mică nu mai figurează nicăeri în inscripţiunile posterioare, dovedeşte că de timpuriu această mică unitate de cântar a încetat a mai servi. Astfel opinează d-1 Weissbach, autorul unui studiu excelent despre greutăţile asiijo-chaldeene. Numeraţiunea sexagesimală, . adică gruparea unităţilor prin cinci duzine ia un loc, n’are nici un caracter primitiv; ea a fost de sigur precedată la Ghaldeeni de sisteme numerale mai puţin complicate. Mai înainte de a se servi de un grup de cinci duzine, ei au întrebuinţat duzina simplă. Mina mică, MA-NA-TUR, care nu este un multiplu sexagesimal al bobului, ci numai un multiplu duodecimal, trebue privită ca o normă arhaică asiriană de cântar, contimporană epocei când sistemul duodecimal erâ încă în vigoare. Pe atunci unităţile ponderale succesive asiriene erau mine mici, pe cari le vom desemnă prin |A, duzina de mine mici, pe care o vom numi U. şi duzina de duzine de mine mici, pe care o vom numi X. Am văzut că |A cântăriâ patru duzine de boabe, adică : (F',5G5 X4=2gr-, 26. tj cântăreşte [i, sau 2,26X12=27l?r-,t2. şi în fine X=12 U=27,12X12=3258r-,44. Deci norma asiriană de cântar X, multiplu duodecimal de al doilea grad al minei mici M^-NA-TUR, cântăreşte Ş25gr,,44 şi are o asemănare surprinzătoare cu unitatea de greutate principală a Romanilor, care, precum se ştie, cântăriâ 327 grame. Diferinţa ponderală între ele este numai del1/» grame. Cu toate acestea nu putem încă afirmă cu certitudine că pondul chaldean X este libra, până când nu-i vom recunoaşte alte caractere romane bine stabilite. Principalele unităţi ponderale romane erau, după arătările celebrului metrolog german Hultsch, cele următoare : www.digibuc.ro ORIGINILE ASIRO-CHALDELNE ALE GREUTĂŢILOR ROMANE. 355 Libra. Libra — 1 Uncia. Uncia — 12 — 1 Drachma. Drachma — 96 — 8 — 1 Scripulum, Scripulum— 288 — 24 — 3 — 1 Oboliis. Obolus — 576 — 48 — 6 — 2 — 1 Siliqoa. Siligua —1728 —144 — 18 — 6 — 3 — 1 Romanii se mai serviau încă de o unitate inferioară, bobul, numit «sitarion» de către metrologii greci. Siliqua valoră patru boabe şi obolul 12 boabe. Obolul, după cum se ştie, cânlăriâ o jumătate de scripul, adică G^',567; această greutate ne reprezentă deci daraua duzinei romane de boabe. Ei bine, noi văzurăm mai sus că duzina asiriană de boabe cântăreşte G^',565; între una şi alta nu este decât o deosebire de 0gr-,002. Prin urmare identitatea ponderală a bobului roman (sita-rion) cu bobul chaldean este un fapt evident şi acest fapt are o importanţă metrologică foarte mare. Libra romană valoră 6.912 boabe (sitarion) şi deci un număr egal de boabe chaldeene. Să examinăm acum valoarea pondului chaldean X în boabe chaldeene. Prin chiar modul său de formaţiune, acest pond valoră douăsprezece duzine de duzine de mine mici, sau 144 mine mici de 48 boabe fiecare, adică 144X48 = 6.912 boabe chaldeene şi un număr egal de boabe romane. J Cu alte cuvinte, pondul chaldean X se identifică fără îndoeală cu libra romană, fiindcă el valorează'ca şi libra 6.912 boabe romane. Uncia romană apare ca multiplul duodecimal simplu al minei mici; scripulul ca o jumătate de mină mică. Obolul ne reprezentă duzina de boabe chaldeene; siliqua a 12-a parte a minei mici; în fine si-tarionul este bobul chaldean. Modul chaldean de formaţiune a fibrei Romanilor merită o atenţiune specială. Libra se compune din grupări duodecimale de boabe şi punctul ei de plecare primitiv este fără nici o îndoeală bobul elementar. La origine boabele, ca şi numerele, se socotiau prin unităţi simple, mai târziu prin pereche, triade, duble perechi, până în ajunul adoptării numeraţiunii duodecimale, la numere ca şi la boabe. De aceea la Chaldeeni cuvântul a cântări eră synonim cu cuvântul www.digibuc.ro 356 MIHAIL C. SUTZU a socoti. Operaţiunea cântăririi reprezenta pentru ei o simplă numărătoare de boabe. Unităţile asiriene propriu zise de cântar, talentul, mina asiriană uşoară şi siclul, s’au format la rândul lor întocmai ca şi libra prin grupări de boabe. Modul de grupare diferă; el datează dintr’o epocă mai recentă, fiindcă el este sexagesimal, iar nu duodecimal; principiul formaţiunii rămâne însă identic. Astfel bobul ponderal chaldean apare ca adevărata unitate primitivă de cântar a Orientului. Alegerea unei unităţi mici, cum este bobul, ne lămureşte bine împrejurările primei invenţiuni a cântarului. Bobul a servit de sigur la origine spre a cântări fragmente mici de o materie grea şi preţiosă, probabil fragmente metalice de aur, de electrum sau chiar de bronz, fiindcă acest din urmă metal a fost şi el la început un obiect foarte preţios. Invenţiunea balanţelor ar putep, deci să dateze dintr’o epocă străveche, chiar din epoca începutului evului de bronz. Faptul că Asiro-chaldeenii s’au servit de o mică măsură de lungime numită bobul linear, însemnează probabil că la dânşii normele de lungime s’au înfiinţat mai târziu decât normele ponderale. Cel puţin nu încape tndoeală că bobul este mai presus de toate o greutate şi că uzul bobului ponderal a precedat de sigur întrebuinţarea prin extensiune a cuvântului bob aplicat unei fracţiuni de lungime. Bobul linear ocupă probabil în şirul măsurilor de lungime un loc asemănător cu bobuţ ponderal în şirul unităţilor de greutate; numele lui este deci rezultatul unei asimilaiiuni făcute prin analogie. Identitatea bobului roman cu bobul chaldean lămureşte cu precizie raporturile simple cari au existat între toate unităţile ponderale chaldeene şi cele romane. Siclul asirian sau daricul de aur al Perşilor cântăriâ 15 oboluri sau 2»/, drachme neroniane. Mina uşoară asiriană de 60 sicluri valoră 150 drachme de ale lui Neron; greutatea ei romană era deci de SlO^ţlO. Monumentele ponderale efective ale minei asiriene uşoare sunt în genere cu foarte puţin mai uşoare (504gr), deci diferinţa nu este mare. De aci rezultă cu multă probabilitate că această valoare de 510gr-,90 ne reprezentă adevărata valoare normală a minei uşoare asiriene. Unităţile ponderale ale anticului Egipt, kitul şi debenul sunt şi ele multiple ale duzinei de boabe chaldeene şi chiar ale minei mici chaldeene (MA-NA-TUR). Kitul valoră patru mine mici sau 16 duzine de boabe; debenul 40 mine mici sau 160 duzine de boabe. www.digibuc.ro ORIGINILE ASIRO CHALDEENE ALE GREUTĂŢILOR ROMANE. 357 Aceste relaţiuni dovedesc originea chaldeană a unităţilor ponderale din vechiul Egipt şi accentuează cu forţă caracterul asiatic al primei civilizaţiuni din valea Nilului. PROSPECT Unităţi ponderale asiro-chaldeene. Talentul T=60 Mine M M=60 sicle S S=180 boabe=3X60 boabe. Mina asyriană, uşoară,=508gr,,66. Siclul sau daricul=83r-,477=15 duzine de boabe (180 boabe). Duzina de boabe asyriană 0^ ,565. p=MA-NA-TUR=patru duzine de boabe=0gr-,565X4= 2gr-,26. 12 |i=U.......=2^,26X12 ..................= 27*%12. 12 u=X........=27^,12X12 .................=325g%44. X=325gr-,44 Unităţi ponderale romane. Libra. Libra — 1. Uncia. Uncia — 12 — 1. Drachma. Drachma — 96 — 8 — 1. Scripulum. Scripulum — 288 — 24 — 3 — 1. Oboluş. Obol us — 576 — 48 — 6 — 2 — 1. Sillqna. Siliqua —1728 —144 —18 — 6 — 3 — 1. Sitarion 6912 —576 —72 —24 —12 4. Libra romană=327*r-. Uncia =27,25. Scripulum = 1,13. Obolus == 0.567. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINAU SI OCUPAŢIA RUSEASCĂ DELA 1806—1812 I. CAUZELE RĂSDOIULUI. ÎNCEPUTUL OCUPAŢIEI. DE RADU ROSETTI Şedinţa dela 5 Maiu 1909. I. ARHIVA SENATORILOR LA CHIŞINĂU. Petrecând în cursul verii trecute vreo patru săptămâni la Chi-şinău cu prilejul unor afaceri particulare, m’am folosit de această împrejurare pentru a face oarecari cercetări în arhiva numită a Senatorilor. Această arhivă cuprinde dosarele administraţiunii terilor noastre, întâiu de către Cuşnicov şi apoi de către Crasno-Milaşevici, în calitate de Preşedinţi ai Divanurilor, dela 1808 până la 1812. Arhiva, cuprinzând peste 4.500 dosare, se află păstrată la Direcţiunea Guberniei (Gubernskii Upravlenie). Dosarele se ţin în subsolurile clădirii şi au avut a suferi foarte mult de umezeală: marginile de jos ale pieselor sunt în deobşte putrede. Deoarece aveam cu mine o scrisoare de recomandaţie dela domnul de Giers, Ministrul Plenipotenţiar al Rusiei la Bucureşti, nu numai că nu mi s’a făcut nici o greutate din partea Vice-Gubernatorului, d-1 Fuchs, dar mi s’a arătat în tot timpul cea mai mare amabilitate. Ceasurile de lucru însă erau cât se poale de incomode: arhiva nu eră deschisă înainte de ora 10l/a şi se închidea la ora 8. Fiind silit să plec de acolo cel mai târziu la 2 ore,, nu puteam lucră mai mult decât câte 3^ ore pe zi. Se înţelege că în asemenea con-diţiuni n’am putut cercetă în chip mai amănunţit decât un număr cu totul neînsemnat de dosare. Am căutat însă să-mi dau samă www.digibuc.ro 360 ttADU ftOSETfl de felul actelor cari se găsesc şi, cu ajutorul arhivarului Guberniei, d-1 Romanovski, care, în calitatea sade fiu de «Moldovancă», vorbeşte bine româneşte, am alcătuit lista acelor dosare cari, după titlurile lor, mi-au părut mai interesante (1). Cele mai însemnate din toate sunt fără îndoeală registrele intitulate : Jurnalul hârtiilor ieşite dela Preşedintele Divanurilor pe fiecare din anii 1808, 1809, 1810, 181^ şi 1812. Departe de a cuprinde numai indicaţiunile foarte vagi şi scurte ce suntem obişnuiţi să găsim chiar în jurnalele de ieşire cele mai complete, aceste registre conţin atât textul integral al multor petiţiuni primite de preşedinţii divanurilor, cât şi cuprinsul întreg al răspunsului dat. Foarte multe din petiţiuni precum şi răspunsurile lor suntln limba franceză. Numărul pieselor conţinute în registrele în chestiune este foarte mare: spre exemplu, pentru anul 1808, ele cuprind trei registre având împreună 2.118 foi. Afacerile despre cari tratează petiţiunile şi răspunsurile îmbrăţoşează toate ramurile vieţii publice şi private. Cercetând acele registre, putem reconstitui întreaga vieaţă a ţerilor noastre în acei ani, adesea putem urmări acea vieaţă zi cu zi. Importanţa celorlalte dosare se poate vedea chiar din titlurile lor. Cu ajutorul unora din aceste dosare putem căpătă lămuriri preţioase asupra instituţiunilor ţerii chiar cu mult înainte de începutul veacului XIX, cum este cazul cu dosarul No. 1.504, în care găsim un studiu preţios asupra chipului în care erau aşezate birurile în aceste ţeri în cursul veacului XVIII. Aceste dosare ne mai înfăţoşează însă mai ales, şi în chip cât se poate de bogat, nesfârşitele serii de abuzuri şi împilări de cari se făceau vinovaţi, în dauna poporului, slujbaşii de toată mâna. Această categorie de hârtii este fără îndoeala cea mai bogată şi cea mai variată. O parte din Arhiva Senatorilor, şi anume dosarele dela No. 1 până la No. 500, au fost cercetate de d-1 I. N. Halippa, vrednicul şi neobositul membru şi secretar al Comisiei guberniale de studii arhivate din Basarabia, care a publicat rezultatul cercetărilor sale în cele trei volume alcătuind buletinul acelei comisii (2). ___________________j (1) Vezi anexa I dela memoriul următor. (2) Tpy-ţu BercapaârKOft ryOepwKot» yqeiiott Apsnimnli Kouunciii. Chişinău, tipografia Şlium. movici. www.digibuc.ro ÂfcilfVA Senatorilor din drilşiNXo, f. 4, â veniră, trimiţându-i un ultimatum din cele mai semeţe şi punând pe solul ei In închisoarea dela Şapte-Turnuri. Răsboiul ţinu patru ani şi se termină prin pacea dela Iaşi, încheiată la 9 Ianuarie 1792 (3). Nistrul aveâ să alcătuească de acum înainte frontiera între ambele împărăţii. Basarabia, adică Bugeacul, cu Benderul, Achermanul, Chilia şi Ismailul, cari fusese cucerilâ de Ruşi, şi Moldova care erâ ocupată de ei dela începutul răsboiului, fură restituite Turciei. In schimb, Poarta se îndatoriâ să observe tdate stipulaţiunîle tratatului dela 10 Iulie 1774, ale convenţiunii dela 10 Martie 1779 şi ale actului dela 28 Decfemvrie 1783 în favorul Principatelor, la cari se mai adăogeâ renunţarea ei la incaş-sarea oricăror datorii anterioare, de orice natură ar fi ele, sau la orice contribuţie de răsboiu. Şi aceste stipulaţiuni fură înserate pe larg şi chiar întinse în sens favorabil ţerii, în firmanul dat lui Alexandru Moruz, Domnul Moldovei, Ja 1792 (4). Directoriul Republicei franceze, după ce se gândise, în luha Oc-tomvrie 1797, la o descindere în Anglia, se hotărî, în urma propunerii lui Bonaparte, să facă o expediţie în Egipet, sperând să dea astfel o lovitură de moarte comerţului englez în Indii. Deoarece Mamelucii cari stăpâniau Egipetul se răsculase de atâtea ori împotriva Sultanului şi autoritatea acestuia asupra lof erâ numai nominală, Directoriul fcperâ că Poarta nu ta privi această hâ-vălire ca un caz de răsboiu. Expediţia care plecă din Toulon la 19 Maiu |-798, debarcă la Alexandria la 1 Iulie după ce, în drum, cuceri Malta. Se ştie cât de repede se făcu Bonaparte stăpân pe Egipet. La 12 Septemvrie Poarta, mai ales în urma îndemnurilor (1) Ibid., p. 195. (2) Ibid., p. 209. (3) Ibid., p. 219. (4) Ibid., p. 225, www.digibuc.ro 364 RADU ROSETTI Angliei, declară răsboiu Franţei, iar la 23 Decemvrie al aceluiaş an ea încheia cu Rusia, în urma propunerii acelei împărăţii, care accedase şi ea la coaliţiunea alcătuită de Anglia împotriva Francezilor, un tratat de alianţă pe opt ani «pentru apărarea teritoriilor amânduror împărăţiilor» (1). Articolul al II-lea al acestui tratat stipula că atât tratatul de pace dola 29 Decemvrie 1791, cât şi toate celelalte tratate cuprinse în el, sunt confirmate în totul «ca şi dacă ar fi fost inserate din cuvânt în cuvânt în prezentul tratat de alianţă ofensivă şi defensivă». Turcia se hotărî cu atât mai uşor Bă încheie acel tratat de alianţă, cu cât desfiinţarea şi cedarea Republicei veneţiene către Austria, prin tratatul dela Campo-Formio din 17 Octomvrie 1797, şi punerea unei garnizoane franceze la Corfu erau de natură a o îngriji serios. Ocuparea Insulelor Ionice fu de altmintrelea de scurtă durată: flota ruso-turcă se făcu stăpână pe Corfu la 1 Martie 1799 şi celelalte insule se supuseră. Aliaţii, prin convenţia dela 21 Martie 1800, hotărîră Înfiinţarea unei Republice a celor şapte Insule, autonomă, dar supusă suzeranităţii Sultanului şi bucurându-se de aceleaşi privilegii ca ţerile noastre. Cetăţile din insule urmau să fie predate Republicei, dar comandanţii escadrelor aveau dreptul, în timpul duratei răsboiului, să aşeze într’însele, cu consimţimântul republicei, trupe regulate. In curând Insulele Ionice fură păzite de o garnizoană de 15.000 Ruşi (2). La 8 Octomvrie 1801 fu semnată la Paris pacea dintre Rusia şi Franţa, pace prin care amândouă puterile garantau existenţa Republicei celor Şapte Insule. La 9 Octomvrie se semnau preliminariile păcii dintre Franţa şi Poartă, iar la 25 Iunie 1802 se încheiă pacea definitivă între aceste două puteri. III. REBELIUNEA LUI PASVANTOGLU ŞI ÎNTÂMPLĂRILE DIN ŢARA-ROMÂNEASCĂ DELA 1799 PÂNĂ LA 1802. ÎNTÂMPLĂRILE DIN MOLDOVA IN ACELAŞ TIMP. Istoria Ţerii-Româneşti în ultimii ani ai veacului XVIII şi în cei dintâi ai celui trecut, este strâns legată de istoria răscoalei lui Pas-vantoglu. (X) Ibid., p. 233. (2) lbid„ p, 243. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CniŞINĂD, I. 365 Pasvantoglu slujise in oaslea lui Mavroieni pe timpul răsboaielor acestui Domn cu Austriacii şi cu Ruşii şi îşi fâouee cu acest prilej un renume de vitejie. La încheierea păcii dela 1791, îl vedem făcând parte din garnizoana Yidinului în calitate de odabaş. Neastâmpărat şi ambiţios, el se făcu din propria lui autoritate (se vede că dispunea de bani) Aian (comandant) al Yidinului, izbutind să fie întărit de Sultan în această funcţiune (1798). El ţinea pe paşa de Yidin captiv în haremul său, nelăsându-1 să iasă dintr’însul şi după oarecare trecere de timp cerea Sultanului să-l numească pe el paşă. Sultanul neconsimţind, Pasvantoglu scoase pe paşa din Vidin, luându-i tot ce avea, şi îl trimise la Rusciuc pro-clamându-se paşă în locul lui. Sultanul trimise atunci pe Leu Paşă dela Rusciuc cu oaste, ca să supună pe Pasvantoglu. Leu Paşă veni la Vidin cu oastea lui şi somă pe hain să i se închine, iar Pasvantoglu îl purtă cu vorba vreme de mai multe luni. Văzând această tărăgăneală, Sultanul trimise pe Căpitan Paşa (Marele Amiral) cu oaste puternică, ca cu orice preţ să prindă pe Pasvantoglu, viu sau mort, şi să restabilească în Vidin autoritatea împărătească. Căpitan Paşă asediă Vidinul timp de doi ani, dar fără succes (1797—1799). Poarta recunoscând că nu o poate scoate la capăt cu dânsul, îl recunoscu ca Paşă al Vidinului la 1800. Mari fură greutăţile ce avu să le sufere Ţara-Românească în vremea acelui răsboiu : avea de suferit jafurile oştenilor turci, atât împărăteşti cât şi pasvangii, şi asupra ei cădea cea mai mare parte a sarcinii aprovizionării acestor trupe împărăteşti. Constantin Ipsi-lant care domniâ la începutul răsboiului, se învoi cu Pasvantoglu să-î plătească câte 75 pungi de bani pe lună şi el, în schimb, să împiedece pe oştenii lui să prăde ţărmul Dunărei. După Ipsilant veni Constantin Gheorghe Hangerliu, care mănţinu înţelegerea făcută de Ipsilant. Noul Domn, crud şi lacom, caută să tragă folos din nevoile ţerii. La 1798, el voi să scoată văcărit sub pretext că nu poate întâmpină altfel sarcina întreţinerii oştirii împărăteşti. Mitropolitul şi boierii se opuseră la scoaterea acplui bir atât de odios poporului, pe temeiu că acea dare este legată cu mare blestem, ceeace eră absolut adevărat. D&r Hangerliu cumpărând bunăvoinţă Patriarhului dela Ţarigrad cu 50 pungi de bani, obţinîi dela acel Chiriarh lacom o scrisoare către Mitropolit şi boieri, prin care le zicea să iscălească propunerea lui Vodă «cu blagoslovenia lui». Hangerliu chemând pe câţivâ boieri le arătă cartea Patriarhului şi www.digibuc.ro 366 RADU ROSETTI mai fâg&dtiind bani la cei mai lacomi din ei, boieHi iscăliră. S’au făcut îndată (porunci la judeţe şi, zice Dionisie Eclesiarhul, «n’a scăpat nici o vită, căci eră zăpada mare şi vitele în bătătură» (1). Jafurile şi cruzimile acestui Domn fiind denunţate de ţară Sultanului, şi aceste denunţuri fiind feprijinite de partida lui Ipsilant, fu repezit la Bucureşti un capigiu Însărcinat să ucidă pe Hangerliu, ceeace se îndeplini chiar în mijlocul palatului lui (2). (1) Hronogrnf de Dionisie Eclesiarhul tn Papiu, Tesauru de monumente istorice, II, p. 193r «şi tânduiud dela domnie mumbaşiri peste; slujbaşi, Turci, Arnăuţi şi alţi ciocoi şi măcar de, era slujbaşi şi mumbaşiri, şi creştini, eră, mai răi decât Turcii, şi ca să nu scape cineva cu câte vreo vită au adus taxindarii ţedule, adică răvaşe pecetluite cu roşu, cu pecetea gospod, după catastişe, flecare om cu numele lui şi cu câte vite are, şl plătindu-i, da pecetluitu şi catastişele; unele erau la Visterie, altele asemenea la ispravnici şi altele asemenea la slujbaşi. Deci presfirându-se slujbaşii cu bucurie şi CU mumbaşiri prim plă--şile judeţelor şi mergând prin sate o% nişte lupi flămânzi şi ca nişte holtej de câini leşinaţi, să 11 văzut cineva nemilostivirea lor, şi ce făcea cu creştinii, că li apucă de a Împlini banii, şi dând zor, cum ai zice, In zece cinsprezece zile să se istovească dăjdia vă-căritului, oamenii nu prea avea bani, fiind in mijlocul iernii, târgurile iarna nu eră să vânză oamenii vite, vremea de sapă şi de coasă nu eră să lucreze Să câştige bani să se plătească, bucate îneăJ nu prea eră să vândă, ci numai o seamă de oameni care rhai aveă putere se plătiâ. Iar slujbaşii lnchideă oameni şi muieri prin coşeri, şi-i Înecă eu fumuri de gunoi şi cu ardei li afumă şi ti, ţinea închişi ziua şi noaptea: flămânzi să jlea bani, pe alţii ii legă cu mâinile Îndărăt jşi cu spatele de garduri, şi li ,bătcâ cu bicele, pe alţii legaţi ii băgă cu picioarele In zăpadă geroasă, aşa chinuiâ pe creştini. O amar de bieţii creştini, că plângeâ şi se văietă şi săracele văduve ţipă de ger, dar hu eră milostivire la varvarii dă slujbaşi, că aveă urechile astupate ca aspidele şi că Vrăjmaşii Ucideau oamenii, Încă peste ele—-au şi omorlb mumbaşirii turci pe mulţi, din oare pe unul rudele lui l-au dus la Bucureşti şj l-au. băgat cu carul in curtea domnească să-l arate lui Vodă, şi inştiinţându-se Vodă, au zis să dea bani că nu-j va omori nimenea. (2) O înfiorătoare icoană de starea de slăbiciune şi umiliere a ţerii ne-o dă următoarea povestire a lui Dionisie ‘Eclesiarhul: «Deci lntr’aceea vreme a venit Căpitan Paşa cu agalele lui la Bucureşti, şi acblo petrecând două săptămâni, fâcutu-i-âu Vodă zeefe-turi, şi au zis Căpitan Paşă lui Vo&ă, să cheme pfe boierii cei mari cu cocoanele lor la zeefet; şi chemând Vodă boierii, au venit după poruncă fără cocoane. Vodă, văzând că n’ş,u venit cu muierile lor, nu i-au silit, ci au trimes pe Postelnicul ccl mare şi pe Că-măraş de au adus muieri podârese, cur\e şi cârciumărcse, Insă au ales muieri mai chipeşe şi mai frumoase, şi lc-au îmbărcat cu haine frumoase din cămara lui Vodă, făgă-duindu-le daruri domneşti să facă toată voia lui Căpitan Paşa şi a agalelor lui, şi bă sâ sloboadă la chefuri. Deci la vremea mesii le-au poftit la masă să şeadă cu boierii, şi aducându-le Vel Post. le-au numit că sunţ cocoanele boierilor, arătând ca: iată aceasta* q Brâncoveanca, aceasta e Golească, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare şi aceasta e cutare Filipească. Căpitan paşă văzându-le s’au bucurat şi şezând toate la masă cu boieri şi Vodă şi Căpitan Paşă cu agalele, zicându-le muzicile la masă, şi după ce au măncat s’au Sculat, şi ridicând masa au poruncit Căpitan Paşă să joace boierii cu cocdandle lor, şi aii şi juCat, şi ţinând jocuri până Seara, şi iarăş punând masa, şi după masă jucând www.digibuc.ro Arhiva senatorilor din ciuşinău. 36Î Mai bine decât domnii fanarioţi ştia să se păzească Pasvanloglu: capegiii trimişi la dânsul de Sultan nu erau aduşi în faţa lui decât după ce oameni de Încredere îi desbrăcau până la piele şl păutaiţ în hainele lor spre a vedea dacă nu cumva au, ascuns într îţţsele, vreun firman de moarte. AlexandruMoruz primi Domnia Ţerii-RomâneştilâFevruarţe 1799, Pasvanloglu necontenit cerea lui JVIoruz când bani, când provişiunţ, când lemne pentru întăritul cetăţii,, când lucrători cari să lucrez^ la acele întăriri, ameninţând cu prădarea ţerii )a caz; de neurmare, Moruz la început îi dădea, când 40, când 50 de pungi,; dar în curând pretenţiunile Turcului deveniră atât de mari, încât Dpmnul Ţşrii-Ro-mâneşti se gândi că-i va veni mai ieftin să ceară delş Poartă ajutor de oaste, pe care să-l plătească şi să-l întreţie Domnia şi care,; cp ostaşii strânşi de el, să apere ţara de orice prădăciune a Paşveţiv-giilor. In urma cererii lui, Poarta rândul spre paza ţărmului dunărean al ŢeriicRomâneştJ pe Nazirul Brăilei cu trupele lui, Cea mai mare parte din această oştire fu dusă în Oltenia unde păzi ţărmul român în chipul cel mai prost: cete prici de Pas-vangii treceau înlr'una şi jăfuiau pe bieţii locuitpri, In şch^mb însă, pentru întreţinerea trupelor Nazirului, Se puneau nouă şarcini, a căror povară eră sdrobitoare pentru o ţară încercată de a^ăţiă ani de aşâ de multe nenorociri. Şi aceste; trupe, plătite de ţară pen-a o ocroti, comiteau necontenit jafurile cele mai revoltătoare. In 1800 Pasvangiii, în număr de câteva sute, loviră Calafatul, pe cşire se făcură stăpâni, şi de acolo merseră drept la Târgul-Jiului, pe caţc îl prădară, şi apoi se întoarseră înapoi nesupăraţi de Qrdiile împărăteşti, La Decemvrie loviră Craiova, o prădară şi-i dădură foc, astfel din 7.000 case deabiâ rămaseră 300, şi puseră garnizoană într’ţosa. La auzul acestei veşti, Moruz cu oastea lui alcătuită din Arnăuţi, Sârbi, Bulgari, Turci şi mai puţini Români, plecă din Bucureşty spre Craiova, oprindu-se în Slatina, scriind Nazirului şă meargă să izgonească pe Pasvangii din Craiova. Boierii bucureşteni, îndată ce auziră că Pasvangii sunt la Craiova, nu se mai îndoiră că vor veni şi în Bucureşti. până în puterea nopţii şi Încetând, a zis Căpitan Paşa lui YodS, să-i ppreaşpă pe una mai aleasă pentru culcare, că ştie el pă sunt Bucureşlencele iubiţoare de Împreunaţi, şi aşâ s’au şi făcut, şi celelalte le-au dat la paturile agalelor. Şi boierii s'a dus la casele lor poruncind Vodă Postelnicului să spue muierilor să le fle cu voie. Iar dimineaţa au dăruit Turcii pe muieri bine, socotind că sunt cocoanele boierilor şi le-au slobzit. Apoi Că măraşul le-au dfisbrăcat de hainele cu cari le*au fost Îmbrăcat şi l&-au dat drumub www.digibuc.ro ROSEt't'f i*± K 1 ■ m De un 'Veac erau deprinşi să tot fugă, uitase ce eră lupta atât de iubită de strămoşii lor. Incărcară în harabale obiectele de preţ/ ce le posedau şi fugiră în grabă peste hotar, unii la Braşov, alţii la Sibiiu. Nazirul, urmând poruncii lui Moruz, veni înaintea Craiovei, dar nu se grăbi să lovească pe Pasvangii, iar ei se închiseră în meto-hul Episcopiei, care erâ înconjurat de ziduri puternice. Ordia împărătească făcu un simulacru de împresurare, care se sfârşi prin plecarea de bună voie, într’o noapte, a Pasvangiilor. Ei nu merseră departe f numai până la Segarcea unde, punând mâna pe mânăstire, începură a jăfui împrejurimile. Nazirul îi urmări la Segarcea şi îşi aşeză oastea înaintea mănăstirii, fără a lovi în chip serios pe rebeli cari, după o şedere de o lună, se ridicară şi se întoarseră la Yidin, luându-şi toată prada cu dânşii şi mai adunând şi eahereă din satele ce erau în drumul lor. După ce Pasvangiii trecură Dunărea înapoi, Moruz care nu se mişcase din Slatina, se întoarse la Bucureşti cu vreo 500 oameni, Arnăuţi, Moldoveni îmbrăcaţi căzăceşte şi Turci, trase drept la Mitropolie unde fu faţă la liturghia ce se sluji pentru biruinţele repurtate asupra rebelilor şi pentru întoarcerea lui fericită. Pe urmă adună în Spătărie pe toţi boierii prezenţi, şi Episcopul de Râmnic ţinu un cuvânt în care mulţămi Domnului pentru serviciile aduse ţerii. Se fâcil şi şeinlic, adică se sloboziră salve oarbe de lunuri. El anunţă la Constantinopole izbânda trupelor împărăteşti în termenii cei mai pompoşi şi primi în curând în dar, dela Sultan, o blană de cacom, un armăsar şi un hamger. Dar erâ prea fin pentru a nu bănui că duşmanii lui îl vor pâri, fiindcă nu fusese în stare să împiedece pe Pasvangii să ardă Craiova şi Târgul-Jiului şi să prade Oltenia întreagă. Ceru singur să fie înlocuit şi repetă această cerere încă de două ori, până ce-i veni mazilia la 26 Octomvrie 1801, fiind înlocuit prin bătrânul şi incapabilul Mi-haiu Sutu. înainte de plecarea lui Moruz, sosise în ţară un oarecare Hasan Paşâ, împuternicit de Poartă să trateze pacea cu Pasvantoglu şi care spre mai mare îndemânare pentru uegociatiuni se aşeză în Craiova. La sosirea lui în ţară, noul Domn scrise boierilor pribegi în Transilvania să se întoarcă fiecare la locul său. Dar ei nu veniră, ci, sfătuindu-se prin scrisori cu câţi erau în Bucureşti şi în Craiova, trăgând la sfat şi pe Mitropolit şi pe Episcopi, adresară o jalbă împăratului Pavel al Rusiei la Petersburg. In acea jalbă, după ce www.digibuc.ro &—1 ÂRHlVA SEtfAfORttOR RiN CHişinXo, 1. m arătau Violeftţele şl jafurile ce le suferiaii dela Turci de sftâfca vreme, ceâ de pe urmă pustiire a Olteniei (1) precum şi că fusese siliţi să caute limăn de Scăpare peste hotar, rugau pe Împărat să fâcâ toata chipurile pentru Ca ţara să fie în pace şi să le fie Domn acel ce ii vdr alege ei. Diohisie Eclisiarhul Spline că această plângere fu trimisă îâ Pfe-tereburg prih doi boieri, fără însă a ni se zice cine erau aceştia. Este taai probabil că jalba fu trimisă prin îngrijirea consulatului rUsest. Mihaiu Suţu care cheltuiâe mulţi bani spre a putea obţineâ Domnia, mai găsiâ îu-ţarăfo situaţie cu deosebire grea: veniturile nu ajungeau pehtru întreţinerea oştilor domneşti şi turceşti cari ur-maU Să apere ţâră şi o apărau atât de rău. ’Dchrinul mai avea pe lângă el doi fii, din cari unul era de o he-pohiehitâ lăcomie; nu este deci de mirare dacă dăjdiile vechi erau Sporite ^i daCă se puneau dăjdii nouă asupra bieţilor locuitori istoviţi. Iată be zice în această privinţă un străiri care se află în ţară la începutul anului 1802: «Ţăranii contribuabili din acest Priricipat Sunt âproape cu desăvârşire istoviţi în urma dărilor grele Şi necontenite Cari îi apaSâ de zeci de ani. Se împlinesc, prin mijloacele cele mai brutale, dela nişte oameni al căror întreg aVut consistă în-tr’o păreche de boi şi una până la două vaci, nişte dări cari se ridică până la 120 lei pe ari. Aceste împrejurări fâcându-se Şi mai grele în urma rebeliunii dela Vidin, aceşti nenorociţi sunt aduşi la drisperare! (1)» Mihaiu Suţu congediă pe mulţi din oştenii adunaţi de Morufc, pe Câri îi găsiâ pl’eâ Costisitori, înlocuindu-i prin alţii, mai ieftini, adunaţi de el. Zilot Românul ne face o drastică descriere a acelei adunături J Căci zeu că te scârbiai văzând acest fel de oaste, De ticăloşi, Români, de bir căzuţi, pe coaste, Desculţi şi feligoşi,... In adest timp Rusia urmă să se foldsească de greutăţile şi de nri-nbroCiHle ţerii Spre a atrage pe boieri de partea ei, arătându-lto că numai stăpânirea' rusească le poate garantă liniştea. Se afla atuhci în ţară un agent dusese numit Barozzi, Grec de ^briginfe, care fusese întâiu General mâjor, apoi Consul general al (1) Corespondentul anonim din Bucureşti. Analele A, R. Tom. XXXI Memoriile Secţ. Istoiice, 24 www.digibuc.ro 370 SADO ftdsmi Rusiei la Veneţia, foarte priceput în toate amănuntele politicei orientale a Rusiei, foarte activ şi foarte dibaciu. In primăvara anului 1802, (1) unul din boierii cei mai de frunte ai Ţerii-Româneşti scrie unei rude în Moldova că Barozzi stărueşte din răsputeri pe lângă boieri şi Mitropolit, pentru ca ei să i încredinţeze o jalbă către împărat, în care cereau ocrotirea lui spre binele ţerii. In acelaş timp agentu.1 austriac, Merkelius, îşi dedea mare osteneală. spre a convinge pe boieri că mântuirea relelor lor Q puteau găsi numai £ub stăpânirea împăratului Francisc. Boierii erau împărţiţi în două partide din cari cea mai numearoasă ţineâ cu Rusia. Pasvantoglu lăsase deocamdată Ţara-Românească în pace, ocupat să se răsboească cu paşii Vecini. Suţu avu nefericita idee să trimeată pe Turcii împărăteşti puşi sub ordinele lui să treacă Du-nărea în luna lui Aprilie şi să iea mai multe cetăţi ocupate de Paş-vangii. Primi pentru aceste isprăvi mulţumirile Sultanului, dar aceste mulţumiri aveau să-l coste scump. Pe la începutul lui Maiu, 1.000 de Cârjalii, comandaţi de Manaf Ibrahim, trecură Dunărea, loviră pe la Clenovaunde robiră pe Constantin Bibescu, fratele lui Dumitrache Bibescu, cu tânăra lui soţie şi se îndreptară prin Strehaia spre Târgul-Jiului. Locuitorii acestui oraş fugiră în Ardeal prin pasul Vâlcanului, iar Cârjaliii prădară şi ar-seră oraşul. Nazirul Brăilei îi urmăriâ cu 1.000 de oameni, cari însă nu ascultau de ordinele Jui şi veşnic lăsau pe Cârjalii să scape. Aceştia pârjoliră Ocnele-Mari, Govora, Râmnicul-Sărat şi toată valea Oltului* Altă ceată de Pasvangii, sub comanda lui Cusangeali, trecu Dunărea la Caracal şi pustii împrejurimile. întâlnind un convoiu de 500 cărăuşi, ei tăiară fiecăruia din ţiceşti nenoreciţi nasul, urechile sau vreun alt mădular. Când întâia veste a acestor întâmplări ajunse la Bucureşti, o panică de nedescris cuprinse populaţiunea. Nime, din nici o stare, nu se gândeşte la împotrivire, şaptezeci de mii de suflete nu sunt în stare să respingă lovirea a două mii de bandiţi; la atâta mişelie îi adusese un veac de regirp fanariot l Şi Domnia dispunea de trupe; numai cele comandate de Bimbaşa Sava cuprindeau 1.600 de ne-feri. Mitropolitul, episcopii, boierii de abia jLntorşi de peste munţi, pornesc înapoi într’o fugă nebună, încep a fugi negustorii şi în ziua (1) Corespondentul anonim din Bucureşti. www.digibuc.ro ArMIVA ^E^AfbRÎLOR DIN CrilŞÎNltf, 1. m de 29 Maiu chiar sărăcimea. Nu rămân în Bucureşti, împrejurul Domnului, decât boierii de curte, cei bolnavi sau din cale afară bătrâni, prostimea care nu apucase a fugi, agentul austriac Merkelius, Barozzi care tocmai sosise dela Iaşi şi Bimbaşa Sava. Domnul şi cu fîiul Iul de al doilea, nebuni de teroarea cea mai abjectă, rugau pe Merkelius, cu mâinile ridicate la cer, să mijlocească grabnic ajutor şi ocrotire pentru ei dela guvernul cesarO-crăiesC. Şi atunci, în momentul celei mai mari nevoi, "Bimbaşa Sava cerea în mod ameninţător solda întârziata de mai multe luni a neferilor lui. Domnul nedispunând de bani sau nevoind să se despartă de ei, întrebuinţa fel de fel de mijloace pentru a amâna acea plată. La Ja/8t Maiu se primi veste dela Aidin Paşă, unul din comandanţii trupelor împărăteşti, Că 6 coloană volantă de Pasvangii se îndreaptă spre Bucufceşti pentru a pune mâna pe Domn şi pe boieri. Atunci Mihaiu Suţu pleacă cu familia şi cu curtea lui, Indrep-tându-se spre Moldova. Dar Bimbaşa Sava cu ai săi, văzând că au rămas neplătiţi, se iau după Domn. Acesta fiind vestit, lasă drumul Moldovei şi, prin trecătoarea Buzăului, intră în Transilvania. Bimbaşa Sava, care se ţinea de urma lui, ajunge, aproape de vama austriacă, pe soţia uneia din Beizadele şi şase harabale de calabalâc domnesc. Găseşte o bisactâ cu juvaere de mare preţ şi o iea pentru despăgubirea lui şi a neferilor, ameninţând că dacă nu i se va triipete rămăşiţa în pâtevâ zile, va da foc Bucureştilor. Domnul fugar nici in Braşov pu se oredeâ în siguranţă, căci la 7 Iunie trimitea împăratului Austriei o scrisoare terminându-se cu cuvintele următoare : «Nebiruit pentru dreptate luptător şi de Dumnezeu călăuzit singur Stă* pânitor! Mă rog cu lacrămi fierbinţi ca Mărirea Ta să se milostivească de un om bătrân care s'a urcat acum pentru a patra oară la locul cel mai înalt îşi de cei doi fii ai săi şi să i aperi după dreptate şi putinţă. «îmi datoresc vieaţa numai milostivirii Măriei Tale, pentru care binefacere mă rog înaltului Dumnezeu sâ-i păzească ^i a ei vieaţă vreme îndelungată». Numărul boierilor aflaţi la Braşov se ridică, după veşti sosite de acolo în Moldova, la 2.000 (1). Mihaiu Suţu avea mult necaz dela nenumăraţii lui creditori cari venise să ceară achitarea creanţelor sau cel puţin închezeşluirea lor dela Domnul pribeag. (1) Corespondentul anonim din Iaşi. www.digibuc.ro 372 BADtJ AOSBTtI Cei mai supărăGioşi erau aceia (Jintr’înşii ţari erau supuşi austriac) şi, ca atari, reclamau intervenţia autorităţilor cesaro-crăieşti. Aceste însă tratau pe Suţu cu mare consideraţie şi cu mult respect. Se aflau atunci la Braşov şi Merkelius şi Barozzi. Starea sufletească în oare se găsiau boierii eră pentru fiecare din aceşti agenţi un prilej spre a lucră pentru ypuşita planurilor Curţii lui, Boierii după spaima prin care trecuse şi faţă cu Îngrijirile de cari erau cuprinşi pentru viitor, nu doriau nimic atât de mult ca jachezeş-luirea pe viitor a vieţii şi a avutului lpr. Această închezeşluirş li-o arătă Merkelius In stăpânirea austriacă, Barozzi în pea rusească. Deoarece se aflau în Austria şi vedeau cu ochii starea de linişte, de siguranţă şi de prosperitate a poporului în mijlocul căruia erau, dădură de astă dată ascultare îndemnurilor aghentului cesaro-crăiesc, De abiâ trecuse săptămâna dela sosirea lor îfl Braşov, când ei adresară, la 11/** Iunie 1802, următoarea jalbă împăratului Francisc, prin mijlocirea agentului din Bucureşti sau a comandantului general al Transilvaniei, nu ştim, căci scrisoarea prin care se roagă ca jalba să fie transmisă Împăratului, scrisoare a cărei copie o posed, nu poartă adresă (l): Lă. cl6menc6 que Votre Majest6 Imperiale 'et Royale a montrâe enVerâ le malheureux peuple de la Valachie en Voulant bien lui accorder un asile’ et l’accueil flatteur qui lui a 6t6 fait dans ses ătats, l’enhardit, Sire, "â pren-dre Ia respectueuse liberte de recourir de rechef â cette mâme clSmence infinie de Votre Majestd Imperiale et Royale etălăi exposer ses calamitâs et ses instances dans l^sp^rance flatteuse qd'il serait (sic) soulagâs Ies uns et que Ies autres seraient exaucăs. II n’y a pas plus que 12 ansj lorsque ia Valachie ayant respiri sous Ies auspices de l’Aigle Autrichien dujopg p6sant (sic) que jes Grecs protjţgâs de la Porte ottomane luj avaient de to^t tems impos6, esperait apre^ la conclu-sion de la paix gouter au moinp de quelque soulagemenţj mais â peine une ^tincelle de bonheur av^it paru; gu’elle ş’âclipsa jaussitoţ et l’orage re-vint remplacer Ie ^alme dont ce pays avait joui pour quelque temps. Nous n’osons pas importuner Votre MajestS Imperiale et Royale en fai-sant la description de tout ce que nous avons souffert des maneges secrets et de la rapacitâ des Hospodars apres la paix, mais nous croyons de la deraiere importance pour notre malheureux pays que de soumeţtre â la haute ckimence de Votre Majestâ que depuis que Ia guerre a et6 declanîe au rebelle voisin de notre patrie la mesure de nos maux a 6tâ combine. (1) Corespondentul anonim din Bucureşti, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂC, I. 373: II est peut-etre eonnu que des bandea de brigands, de ceux meme qui infestent la Ramâlie depuis pi longtems; invitâs paf le rebelle Pasivand-oglu, ayant fait une irruption dans le paya de Vallachie n’ont pas Jaissâ d'exercer toutes sortea de cruautâs, saccageant et râduissant en cendre yil-les et villages indistinctement, tenant en captivitâ des nobles de deux sexes et mutilant ou passant au HI de l’âpâe tout ce qui se trou,ve de nos mal-heureux compatrioteso devant eux, Menacâs du mâme sort, trahis par Ies trouppes (sic) qui âtaienti destinâes â Ja dâfense du pays, voyant qu’un libre passage âtait accordă meme dans Ies distriots cis-alutains aux> brigands, delaissâs enfin par notre dernifet Hos-podar, qui a assez contribui â nos malheurs par ses extorsions, sa: fuite lâche et indigne et par iabandon total de notre patrie au grd des brigands fâroces, qu'aurions nous pa faire de mieux que d’avoir recours â d’autres puissances et- d’en implorer la protection. C’est dono en votrfe JVIajest6 Imperiale qu’ayant mis toutes nos espâran-ces, nous eumes le bonheur d’obtenir un. asile dans ses âtats et c’est de sa* clâmence que nous osons espârer d’obtenir encore qu’il soit inviolablb. Ne seriez-vous pas touchâ, Grand Monarque, aux calamitâs et aux souf-franceâ d’un peuple entier prosterni aux pieds de votre trone et suppliant d’etref dâlivrâ du joug) tyrannique des oppresseurs barbares der l’liumanitâ ? Ne vous intăresserez-vous pas â son sort par tous Ies moyens que la sa* gesse, la clâmence et la misâricorde, qualitâs qui caractârisent la personne sacrâe de Votre Majestâ Imperiale vous dicterait? Ce serait ajouter â l’im-mortalitâ de votre auguste noni que d’affranchir un peuple de la tyrannie; et nouâ osons nous flatter, qu’elle daignerait nouq acşorder sa haute et im-' mâdiate protection. Nous supplionfe Votre Majestâ Imperiale de vouloir bîen agrâer que noub ajoutions aux sentiments de la vive reconnaissance que nous Liii devons, ceux du plus profond respeci et de l’obâissance la plus parfaite, avec laquelle Nous aVonS l’honneur d’etre Sirb- De Votre Majestâ Imperiale et Rdyale tres humbles et tres obeissants serviteurs Les representans de la hation ValaquJ. Cronstadt, 11/23 Juin 1&02. Trebue observat că, cu prilejul tratativelor pentru pacea care fu iscălită la Âmiens, puterile erau frământate de idea de a se găsi pentru Marele Duce de Toscana, care îşi pierduse gtatele, o com- www.digibuc.ro 374 RADU ROSETTI pensaţie şi că se agitase propunerea ca acea compensaţie să fie Ţara-Românească. Precum se ştie, compensaţia fu găsită aiurea: Ducele de Toscana primi Salzburgul. In acest timp Pasvangiii cari lovise Caracalul rămaseră pe loc, jăfuind împrejurimile, iar acei cari prădase Gorjul şi Vâlcea raer-seră de se împreunară cu ei, nesupăraţi de trupele împărăteşti şi fără să fi arătat măcar intenţiunea de a se abate spre Bucureşti. Nazirul se îndreptă şi el spre Caracal în capul a 8.000 oameni, dar se făcu numai că loveşte pe Pasvangii; ei trecură Dunărea fără pierderi. In Bucureştii rămaşi fără nici 6 ocârmuire, curtea domnească fusese prădată şi un bocceagiu, Arnăutul Melamos, se primblă pe uliţă cu cuca domnească jn cap. Ordinea fu restabilită de un beşliagă turc, lbrahim Bosniacul, cu puţini neferi, până ce- sosi Hasan Paş'â dela Nicopol şi Tersenicli dela Rusciuc, cari fusese rânduiţi de Poartă pentru a restabili liniştea. întâia grijă a lui Hasan Paşă fu să pună un Caimacam român. Aduse din Focşani, unde fugise, pe Marele Ban Nicolae BrânGOveanul pe care îl făcu Caimacam. încă dela întâia veste că Mihaiu Suţu a fugit, Poarta dăduse, din luna Maiu 1802, Domnului Moldovei, Alexandru Suţu, şi Dom-i nia Ţerii-Româneşti. Noul Domn sosi în Bucureşti numai în Iulie şi domni până la sfârşitul lui August- următor, când fu mazilit. In Moldova liniştea a fost în tot acest period desăvârşită: ţara era bântuită numai de lăcomia Domnilor <şi de jafurile diregători-lor, mai ales ale celor străini, veniţi de peste Dunăre cu Domnii. Domnia de aproape patru ani a lui Alexandru Calimah fu urmată de a lui Constantin Ipsilant. Acesta dacă erâ lacom şi net cruţător pentru ţară, erâ cel puţin un om energic şi destoinic. La începutul anului 1801, Poarta trimise Domnului Moldovei ordin să adune 6.000 oşteni şi să-i trimită în Ţara-Românească (1).: Pentru a întâmpină această cheltueală, Domnul puse dări speciale în valoare de 1.200 pungi de bani şi trimise în fiecare ţinut câte un comisar special însărcinat să recruteze oştenii. Cei pedestri aveau să primească câte 15, cei călări câte 25 lei pe lună, din cari urmau să se întreţie. E puţin probabil ca numărul cerut de 6.000 oşteni să fi fost împlinit. Tot ce ştim este că la sfârşitul lui Fevruarie ajungeau în Bucureşti 300 oşteni recrutaţi în Moldova (2). _l________________£L (1) Corespondentul anonim din Iaşi, Fevruarie 1801. (2) Corespondentul anonim din Bucureşti. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, I. 375 Urmaşul lui Ipsilant în Moldova, Alexandru Suţu, pe lângă că eră de o lăcomie neobişnuită chiar pentru un Domn. fanariot şi adusese cu dânsul o droaie de rude şi de alţi Greci şi mai jăcaşi decât stăpânul lor, mai erâ şi incapabil. Pe lângă dânsul se oploşise un aventurier francez cu antecedente rele, care umblă sub numele de General Conte Luce de Gaspari-Belleval. Acest Belleva^ om foarte deştept şi ager, intrigant şi ne-scrupulos, erâ secretarul politic al lui Alexandru Suţu şi mai înde-pliniâ şi funcţiunea de «Ministru al Afacerilor Străine». După fuga lui Mihaiu Suţu la Braşov şi restabilirea ordinei în. Bucureşti, Hasan Paşă scrise Domnului Moldovei, Alexandru Suţu, înştiinţându-1 că Mihaiu Vodă fusese constrâng pentru a-şi scăpă vieaţa, să părăsească Bucureştii. Paşa rugă pe domnul Moldovei să stărue pe lângă unchiul său pentru ca acesta să se întoarcă în Bucureşti şi să reia în mână ocârmui-rea, deoarece liniştea fusese cu desăvîrşire restabilită. Paşa mai zicea că va lăsă trupe pentru siguranţa ţerii şi se jură pe cinste şi pe Coran că vieaţa Domnului erâ în cea mai deplină siguranţă.; Scrisoarea fu transmisă lui Mihaiu Suţu de nepotul său{l). De mare îngrijire fu cuprins Domnul Moldovei când auzi despre cele întâmplate la Bucureşti şi despre fuga unchiului său. înţelese că acesta nu va mai putea să păstreze Domnia şi se temea să nu fie cuprins şi el în disgraţia lui Mihaiu Vodă. Chiar In noaptea în care primi vestea, adună boierii şi încheia cu ei toate socotelile curente. Apoi îi puse să alcătuească o jalbă către Poartă din partea lor şi a Mitropolitului, prin care se rugau să nu schimbe Domnul Moldovei, ca să nu se întâmple şi aici neorândueli ca acele ce se întâmplase în Bucureşti. Această jalbă fu trimisă Porţii însoţită de o mie pungi de bani (2). A treia zi sosiră din Ţarigrad trei Turci cu un ferman al Porţii poroncind Domnului să adune oaste şis’o trimită în Ţara-Românească. Domnul pe când cetiâ firmanul în Spătărie, în faţa Turcilor, erâ stăpânit de o spaimă atât de cumplită, încât de abia putea să ţină firmanul în mână. N’ar fi putut să isprăvească cetirea dacă nu l-ar fi îmbărbătat Turcii. Se temea să nu fie vorba "de mazilia sau poate chiar de moartea lui (8). (1) Corespondentul anonim din Iaşi la 11 Iunie 1802. (2) Ibid. (3) Ibid. www.digibuc.ro 376 n RADU ROSETTI De altmintrelea ave» de ce să se teamă, căci nemulţămirea împotriva lui eră obştească şi Consulul rua o âţâtâ pe cât îi eră cu putinţă. Jalba trimisă do boierii munteni împăratului Austriei şi prin care ei cereau anexarea Ţerii-Româneşti către acel Imperiu, eră prin sine foarte explicabilă şi chiar firească în împrejurările tn cari se aflau boierii. Ţotuş nu este admisibil ca boierii să fi făcut acest demers fără ademenirea şi îmboldirile agentului austriaQ Merkeljus şi ale autorităţilor împărăteşti din Transilvania. Demersul fiind cunoscut agenţilor ruseşti, eră firesc ca politica rusească să pună la cale o contra-lovitură. In ziua de 1/1Ş August 1802, adică pe când Alexandru Suţu se află la Bucureşti, Consulul rusesc remise Postelnicului, o lungă noLă verbală tl), adică neiscălilă, alcătuită în, tonul cel mai cominatoriu, în care se expuneau pe larg şi fără cruţare toate infracţiunile la tra-’ tatul dela Cuciuk-Cainargi, ale cărui stipulaţiuni erau întărite de atâtea hatişerifuri, de cari se făcuse vinovată ocârmuire» lui Alexan^ dru Suţu. Arătă câte erau birurile în fiinţă la 1774* Şi oari după, aoel tratat nu puteau fi sporite, şi câte apăsau astăzi pe popor; arătă că se âeau producte pentru trebuinţele Domniei sau ale împărăţiei ou preţuri statornicite în chip arbitrar sau chiar fără nici o plată, arătă că dela Domnia lui Alexandru Calimah s’a introdus şi se mănţing obiceiul de a sili pe locuitori să transporte ei înşişi productele luate dela ei, corvadă cunoscută sub numele de sursato Acest abuz desgustă şi depărtează pe săteni dela cultura pământului. ApOi expune că în cele mai multe cazuri vânzătorul este silit să iea, în loc de bani, sare dela ocnă, pe care, ca să o aducă, trebue să facă un transport a cărui valoare covârşeşte valoarea sării. Denunţă abuzurile ce s’au făcut cu corvezile nesfârşite şi nejustificate în lot timpul Domniilor lui Calimah şi Suţut Arată între altele că untul luat cu» prilejul împlinirii dării asupra acestui product este mâncat de Grecii aduşi de Domn, că numărul de oi luate sub cur vânt că sunt trimise la- Ţarigrad creşte din ce în ce, alcătuind o dare din cele mai grele pentru locuitori» Adaoge că aceste şarcini devin mai nesuferite prin vexaţiunile ispravnicilor greci aduşi din Constantinopol şi cari sunt puşi de preferinţă în slujbă, înlăturân-du-se pământenii. Apoi, după ce reproduce textul hatişerifului, somează pe Domn să pună imediat capăt abuzurilor, ţin^ndu-se cu (1) Hurtnuzaki, supl. I, voi. II, p, 243, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 377 stricteţă de condiţiunile hatişerifului şi cere ca pe viitor Domnul să se folosească, pentru trebuinţele lui, numai de anume yenituri. Nemulţămit cu această notă, Consulul General adresează Domnului la 3 Septemvrie(1), adică îndată după întoarcerea lui din Bucureşti, altă notă, privitoare la abuzurile speciale a cinci funcţionali greci, din cari doi aparţin familiei Domnitorului. Iată un rezumat al acelei note aproape din cuvânt în cuvânt: Arată că are dela Curtea lui poruncă să facă reprezentaţii pentru purtarea nelegiuită şi potrivnică poruncilor Porţii a acelor Greci cari ocupă slujbe de ale ţerii ce se cuveniau boierilor pământeni şi despre cari Consulul General mai făcuse arătare. De acum înainte (în urma stipulaţiunilor hatişerifului) urmă ca boierii să aibă deplină dreptate şi să fie excluziv întrebuinţaţi, în slujbele ţerii. In cât priveşte pe Grecii cari venise în ţară cu Domnul şt cari fusese puşi în slujbe împotriva legii, ei trebuesc depărtaţi din aceste două ţeri şi mai cu seamă Postelnicul Gheorghe Suţu cu tovarăşii lui: Racoviţă, Hangerli, Scanavi şi Hatmanul Costache Suţu, cari au lăsat în ţinuturile în cari au fost rânduiţi în slujbă pentru nenorocirea locuitorilor, urme nenumărate, cari se voţ* cunoaşte încă mulţi ani, şi neşterse amintiri pentru viitor a jafurilor, a violenţelor şi a nedreptăţilor ce au comis. Consulul General cere deci imediata destituire a jaerdarului de Orheiu, Gheorghe Suţu, a Starostelui de Focşani, Constantin Suţu, a Postelnicului Hangerli şi a lui Scanavi şi pedepsirea lor, fiindcă este ştiut că ei au câştigat bani mulţi şi dreptatea cere să se întrebuinţeze toate mijloacele spre a uşurâ oareşcum starea acelor locuitori cari au fost prădaţi. In cât priveşte pe Ispravnicul de Bacău, Spătarul Haret, deşi pu se aude ca el să fi jăfuit poporul precum l-au jăfuit ceilalţi, totuş el l-a asuprit, deoarece a oprit să se transporte popuşoi peste graniţă, rezervând folosul acestui negoţ cu popuşoi numai pentru dânsul, ceeace i-a adus mari foloase, căci cumpără popnşoiul pentru puţin şi-l vindeâ cu preţ întreit. Pentru acest fapt trebueşte dojenit. Postelnicul Hangerli este cunoscut Consulatului pentru asupririle şi violenţele ce le-a făptuit asupra Craiovenilor în Dopipia frateluţ său în Ţara-Românească. (1) Corespondentul anonim din Iaşi. www.digibuc.ro 378 RADU ROSETTI Acuma Focşanii s’au răsculat împotriva lui, fiindcă a însărcinat pe Jidovi cu tăierea cărnii şi aceasta este o singură pildă a chipului întrebuinţat'de el spre a se îmbogăţi. Postelnicul Dragomanache Suţu, mândru de rudeniile şi relaţiu-nile lui şi privindu-se ca fiind deopotrivă cu Domnul, nu recunoaşte mai mare peste dânsul; el ocărmueşte după voia lui, bate boieri la tălpi, la falangă cum se zice aici, aruncă oameni la închisoare fără măcar a-i cercetă, împlineşte biruri îndoit mai mari decât cele scrise de Visterie, astfel că locuitorii, aduşi la desnădăjduire, au dat plângere asupra lui. Postelnicul Scanavi a ■ adus ţinutul Neamţului *în aşa stare de sărăcie, încât ai crede că au năvălit duşmanii într’însul. Tot cu asemenea jafuri a urmat Hatmanul Costache Suţu în ţinutul Sorocăi, primind nenumărate plângeri din partea locuitorilor. Consulul general sfârşeşte zicând că: «deoarece este dator să raporteze împăratului tuturor Roşiilor despre cele de mai sus, cere nu numai ca să i se dea răspuns în scris dar şi ştiinţă că s’au luat fără pierdere de timp măsurile cuviincioase». Mazilia lui Alexandru Suţu sosi la începutul lui Octomvrie. Vom trată mai departe despre cauzele cari aduseră înlocuirea lui prin Alexandru Moruz. Domnul mazil, temându-se de vreo batjocură din partea poporului de jos din Iaşi, care obişnueşte să arunce după dânsul cu grâu şi cu făină când este mulţămit şi cu pietre când este nemulţămit, a părăsit oraşul incognito la 80 a lunii (Octomvrie st. n.) (1). In hârtiile din cari am extras cele ce preced, mai găsesc, scris la sfârşitul lui Octomvrie, un brulion de corespondenţă care confirmă pe deplin intrigile agenţilor Rusiei despre cari am vorbit şi care se poate rezumă precum urmează (2): Boierii Moldovei sunt împărţiţi în mai multe partide: cei mulţi ţin cu Ruşii, mai puţini cu Turcii, alţii suntpentru o preschimbare desăvârşită a stării de lucruri în fiinţă, prea puţini sunt bine dispuşi pentru Austria. Ei mărturisesc că Moldova a. fost totdeauna mai adăpostită decât Ţara-Românească împotriva, năvălirilor străine şi a altor nenorociri şi deplâng că urmând pilda boierilor munteni, cei din Moldova, ademeniţi de meşteşugurile lui Barozzi, au apucat să invoace ocrotirea Curţii ruseşti. Această cerere nesocotită îi va expune pe viitor 1) Corespondentul anonim din laţi. (2) Idid. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 379 atât neplăcerii amestecului Rusiei în ocârmuirea lor lăuntrică, cât şi primejdiei să aibă a se teme, dacă vor aveâ parte de acea ocrotire, de mânia Sultanului. Starea de nelinişte, manifestată prin asem^iea măsuri nesocotite a şi avut drept urmare o desbinare între boieri. A doua clasă a boierilor a dat o plângere împotriva celei dintâi, şi anume împotriva familiilor Visternicului, a Marelui Logofăt şi a Vornicului Balş, a marilor Logofeţi Paşcanu şi Roznovanu (?) pentru pretinse asupriri. Ruşii din partea lor, spărieţi prin cererile făcute de boierii Ţerii-Româneşti către Franţa, cereri prin cari cer ajutorul acelei puteri, s’au folosit de această împrejurare spre a alarma Poarta, spre a o aduce să reînnoească articolele din tratate privitoare la aceste Principate, trăgând dintr’însele tot folosul cu putinţă pentru politica rusească. Corespondentul arată că, pe cât are cunoştinţă de starea boierilor din această ţară, i se pare că afară de câţivă boieri cari s’ar puteă să aibă idea de a alcătui o republică, ei nu doresc nici voesc vreo schimbare de stăpânire, pentru bunul temeiu că, printr’o asemenea schimbare, ar aveâ mult de pierdut şi nimic de câştigat; nu trebue uitat că ei se folosesc astăzi de o mulţime de privilegii excluzive şi că au monopolul unor slujbe cât se poate de lucrative, în cari îşi succed unii după ceilalţi. IV. DESPRE NUMIREA LUI CONSTANTIN IPSILANT IN ŢARA-ROMÂNEASCĂ ŞI A LUI ALEXANDRU MORUZ IN MOLDOVA. Aceste numiri alcătuiau un succes strălucit pentru politica rusească. Cea dintâi erâ pregătită mai de demult. După Dionisie Eclisiarhul, bătrânul Alexandru Ipsilant ar fi scris boierilor cu mult înainte de fuga Jui Mihaiu Suţu, ca ei să ceară Domn pe fiul său Constantin (1) care fusese Dragoman al Porţii la 1797 şi 1798, apoi Domn al Moldovei dela 1799 la 1801. Ipsilant, în calitate de Dragoman al Porţii, mijlocise alianţa dintre Turcia, Rusia şi Anglia la 1798. Erâ de pe atunci un ad- (1) Hronograf de Dionisie Ecclesiarhul în Papiu, Tesauru de monumente Istorice, II, p. 203, www.digibuc.ro 380 4- BADU ROSETTI versar neîmpăcat al Francezilor. El îndemnase pe Turci să pună mâna pe hârtiile din cancelaria ambasadei franceze, unde erau adunate toate arhivele comerţului şi ale particularilor francezi din Răsărit. După cum raportează Ruffin, Ipsilant a mers mai departe şi şi-a apropriat pe preţuri de nimic tablouri- de valoare şi alte obiecte de preţ pro\enind din prădarea caselor supuşilor Franţei. După stăruinţele lui Ruffin, Poarta dispuse să se pună un sechestru pe averea lui Ipsilant, care fu silit să restitue parte din aceste obiecte de preţ aparţinând supuşilor francezi, ce şi le însuşise prin mijloace puţin corecte (1). In tot timpul Domniei lui în Moldova fusese un instrument al Ruşilor. Nu se sfiise să declare singur Colonelului Grabinski, unui agent al lui Rosciusko, care, la 1808, treceâ prin Iaşi, că: «văzând starea în care se găseşte împărăţia turcească, el ascultă mai cu sfinţenie de ordinele Ambasadorului rus decât de firmanele marelui Sultan» (2). După ce fu mazilit din scaunul Moldovei, casa lui din Constan-tinopol erâ sediul tuturor intrigilor ruseşti. Intreţineâ corespondenţă neîntreruptă cu Barozzi (3). Este vederat că graţie uneltirilor acestuia q ţnare parte din boierii (din aceiaşi cari solicitase la 12, Iunie anexarea către Austria) ceruse mai înainte şi mai cerură şi pe urmă Porţii, prin mijlocirea Consulatului rusesc, numirea lui Constantin Ipsilant în calitate do Domn al Ţerii-Româneşti. Dovezi ne-îndoelnice despre această înţelegere între boierii munteni, Rusia şi Ipsilant, găsim în următoarele acte: La 22 Iunie 1802 vedem pe Mitropolitul Ţerii Româneşti, cu boierii aflători la Braşov, scriind Consulului rusesc, Luca Chirico, spre a-i mulţămi pentru interesul oe-l poartă cauzei lor (4). Această scrisoare se vede lămurit că este un răspuns la o scrisoare a Consulului. La 29 Iulie următor, Chirico (5) scrie Mitropolitului şi boierilor pribegi, anunţându-le că a comunicat lui Tamara scrisoarea trimisă de ei în limba franceză, pe care a însoţit-o de observaţiuni exacte, de cari făceâ menţiune scrisoarea Serdarului Michiu. In acea scrisoare se deplâng nenorocirile Ţerii-Româneşti; intenţiile cari au dictat-o erau curate, dar zelul a depăşit scopul. Răs * 2 3 4 5 ti) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 233, 240, 241. (2) Ibid., p; 204. (3) Ibid. (4) Ibid., IV, p. 295. (5) Ibid., p. 298. www.digibuc.ro ARHIVA SENATdiutdR DI» CHIŞINXD, î. 3gr punde la scrisoarea boierilor din 28 Iulie dând lăihuririle Cerute de boieri. Excelenţa Sa (Tamara) crede că boierii fi Mitropolitul prelungind şederea lor la Braşov ajută şi uşurează rezultatul tratativelor cu Poarta şi e bine să stea acolo până ta nouă ordine. Dat* le incumbă să găsească temeiuri plauzibile pe cari să le arate Dom-1 nului spre a justifică acea absenţă prelungită. Domnul i s’a jăluifc (Consulului) de absenţa prelungită a boierilor, de scuzele frivole ce le dau spre a « întemeia şi de făgăduinţele că se vor întoarce grabnic, ce le dau fără ca să le ţină. Expune temeiurile ce le-a arătat el Domnului spre a justifică pe boieri, din cari multe sunt neîntemeiate. Sfătueşte pe boieri să se încreadă în ocrotirea eficace â Măririi Sale împăratului Rusiei, care binevoeşte să le-o acorde cu milostivire, pe temeiul tratatelor. Termină prin cuvintele: «llonorez-moi de Votre confiance, comptez sur mon zele». La 2 August (1) urmează altă scrisoare a lui Chirico către pribegi, în care arată îngrijirea Domnului în urma neîntoarcerii lor. In fine, la 16 August, însuş Tamara (2) scrie Mitropolitului şi boierilor pentru a-i înştiinţâ că suferinţile lor au să înceteze în cbrând şi că se vor putea întoarce în ţară, deoarece s'au luat măsuri spre a li se da Domnul pe care îl cer. «Votre confiance dans la Russie»* adaoge solul, «devait etre sans bornes et je ne doute point que vous n’en reconnaissiez la preuve dans la circonslance actuelle». însărcinatul de afaceri francez, Ruffin, află de toată intriga mai târziu, când numirea lui Ipsilant a devenit un fapt împlinit; iată ce raportează el la 28 August (st. n.) 1802 (3): Doierii munteni emigraţi nu de mult în Rusia s’au adresat prin scrisoare ambasadorului rus dela Constantinopole, Vasile Tamara. I s’au plâns că au fost siliţi de Alexandru Moruz şi de Mihaiu Suţu să plătească în curs de trei ani, peste birul obişnuit, 90 mii de pungi de bani, sub cuvânt de ridicare de trupe şi de alte măsuri de apărare împotriva lui Pasvantoglu. Prin Tamara declară că nu se vor întoarce în ţară înainte de a se fi stabilit într’însa o nouă ordine de lucruri. Domnia trebue să fie pe vieaţă, tributul să fie redus la suma la care se ridică când s’a închinat Ţara-Românească Turcilor. Cereau să se 1 2 3 (1) Ibid., IV, p. 300. (2) Ibid., IV, p. 301. (3) Ibid., II, p. 228. www.digibuc.ro ftAbtl ftOSEfTf alcătuească o oaste a ţerii de 10.000 oameni. In fine cereau ca Constantin Ipsilant, ca cel mai dibaciu, cel mai drept şi cel mai bărbat, să le fie Pomn, Ambasadorul rus susţine numirea lui Ipsilant la Domnia Ţerii-Româneşti, dar el, (Ruffîn) se opune din toate puterile la numirea acestui duşman al Franţei, care a făcut atâta rău politicei şi comerţului Franţei în Orient. Este vederat că Ruffin face o confuziune când vorbeşte mai sus de boierii munteni emigraţi în Rusia; ştim că boierii cari s’au adresat lui Tamara erau cei fugiţi la Braşov. Posedăm textul notei prin care Tamara înştiinţează Poarta că dorinţa unanimă a Ţerii-Româneşti este ca Constantin Ipsilant să-i fie Domn, din care extrag ce urmează: Majestatea (1) Sa Imperială nu pretinde să-şi aroage vreun drept pentru numirea Domnilor, nici să atribue un asomenea drept Moldovenilor şi Muntenilor, dar interesul ce-1 poartă celor două provincii îl face să vadă un mijloc neîndoelnic pentru a închezeşlui buna stare a uneia sau a alteia din aceste două ţeri prin numirea Principelui Ipsilant în acea care o va părăsi Domnitorul Suţu. Majestatea Sa Imperială crede că intercesiunea Sa în favoarea Principelui n'ar puteâ să (ie neplăcută Sublimei Porţi, nici dăunătoare acelui Principe, nu mai puţin recomandabil în ochii Majestăţei Sale Imperiale decât în ai Sublimei Porţi, fiind unul din principalele instrumente ale alianţei care leagă amândouă Imperiile în chip atât de fericit». Ipsilant mai era şi foarte protejat de Prusia. Trimisul prusian la Constantinopole, Knobelsdorf, începuse dela 10 August a lucrâ în favoarea lui. Rapoartele lui Knobelsdorf sunt pline de laude la adresa lui Ipsilantj Regele Prusiei scria la 8 Octomvrie (2) trimisului său: «... Le choix du prince Ypsylanti est un trăit de bonne politique dans Ies circonstances actuelles; mais vous n’en remercierez pas moins le Reis-Efîendi des âgards que le Grand-Seigneur a temoignăs pour mon intercession, et vous aurez soin de faire connaitre au nouveau hospodar ce qu’il doit â l’intărăt que j’ai manifestă en sa faveur». 1 2 (1) Iorga, Acte şi Fragmente, II, p. 371—372. (2) Ibid., p. 373. www.digibuc.ro AfttflVA seKatorilor Dlfl CtflŞlNÂP, t. 383 Tamara susţinuse numirea lui Ipsilant cu cea mai mare căldură. Trimisul prusian v. Knobelsdorf zice: «Les derniers £v£nements en Valachie, la chaleur avec laquelle le sieur de Tamara a defendu la cause des boyars retirds, me donneraient beaucoup d'inquietudes si, d’un autre cote, je ne connaissais le caractere de ce ministre qui est dans l’habitudq de se mettre tres en avant» (1). Ruffin însă, în depeşa dela 1 Septemvrie, prin care raportează că, cu toată opunerea lui, Ipsilant a fost numit, atribue căldura pusă de Tamara în sprijinirea numirii acestui Domn unui bacşiş de 200 pungi ce misiunea rusească l-ar fi primit dela Ipsilant (2). Mulţi miniştri turci ar fi fost contrari acestei numiri. Numirea lui Moruz asemene eră datorită influenţei ruseşti, deşi devotamentul lui către Curtea rusească eră departe de a fi atât de absolut ca al lui Ipsilant. Familia Moruz fusese, chiar cu câţiva ani mai nainte, suspectă ambasadei ruseşti, din cauză că îm-brăţoşâ cu prea multă căldură inleresele franceze şi, la 1798, la izbucnirea răsboiului cu Franţa, şi-ar ii găsit pieirea dacă nu ar fi ştiut să calmeze bănuelile prin darea a 100 pungi de bani (3). Tamara nu-şi ascunsese supărarea când Panaioti Moruz fusese numit, în anul 1801, dragoman al plenipotenţiarilor otomani însărcinaţi să negocieze pacea cu Franţa. Ruffin care lasă să se vadă necazul ce-i pricinueşte numirea lui Moruz, atribue această numire sumelor însemnate primite de ambasada rusească dela dânsul, adăogând (4): «Za mission russe s’etant, par la paix de Kainardji, m£nag£ la facultâ de s’immiscer dans le choix ou l'exclusion, la confirmation ou la d£position des Hospodars, est enfree insemiblement en partage des sommes inormes que les Frinces sont sans cesse dam le cos de lui payer sous mai». Dar izbânda cea mare a Rusiei nu stăteâ atâta în faptul că adusese pe scaunele Principalelor două instrumente ale politicei sale, ci mai ales în unele din condiţiunile hatihumaiumului pe temeiul căruia erau numiţi Domnii. (1) Ibid., p. 370. (2) Ibid., II, p. 195. (3) Ibid., II, p. 195. (4) Ibid., II, p. 242. www.digibuc.ro ftAtoti ROSfiffî 384 Abest nrdin împărătesc (1) după ce reprodubeâ etipuluţiunile firmanelor dela 1774, 1783 şi 1791, mai cuprindea nişte hotărtri nouă, stabilite în urma unei înţelegeri cu Rusia. Cea dintâi şi mai de căpetenie eră numirea Domnilor pe şapte ani. Apoi se hotăra că: «pe câtă vreme nu ar există din partea lor vreun delict învederat, nu Vor puteâ fi depuşi înainte de termenul de mai sus; astfel că dacă, în cursul acestor şapte ani, vreun Domn ar fi învinovăţit de vreo greşeală, înalta Poartă ar avea să înştiinţeze despre aceasta pe trimisul Rusiei şi dacă, adeverirea vinei fiind făcută de a-mdndouă părţile, ar fi vederală şi s’ar stabili că Domnul în chestiune ar fi într’adevăr culpabil, atunci ar fi, Insă numai in acel caz, permis ca el să fie depus». Rusia deci, pe lângă că izbutise să obţină numirea unor Domni Cu totul devotaţi ei, mai dobândise şi siguranţa că, timp de şapte ani, nu vor puteâ fi maziliţi fără voia ei. Firmanul mai conţinea douăzeci şi două do articole în privinţa desfiinţării birurilor stabilite după senedul dela 1783, dreptul consulilor ruseşti de a face representaţiuni Domnilor atât asupra intereselor ţerilor cât şi asupra aducerii la îndeplinire a firmanului, stăvilirea abuzului cu scUtelnicii, contribuirea de Către Moldova la cheltuelile făcute de Ţara-Românească pentru plata oştilor cari păzesc acest Principat, anunţarea unor firmane menite să reguleze câtimea proviziunilor ce Principatele vor trebui să furniseze Porţii şi plata lor în bani peşin şi după preţurile curente, restituirea pământurilor uzurpate spre a alcătui raialele şi altele. Eră firesc ca puterea care dobândise dela Turci atâtea uşurinţe pentru ele să-şi vadă vaza în Principale sporită în chip aproape nemărginit şi sa devină pentru locuitorii acelor ţeri împărăţia în care aveau să pună toate speranţele lor. V. DESPRE A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN IPSILANT IN ŢARA-ROMÂNEASCĂ, SEPTEMVRIE 1802-16 AUGUST 1806. întâia grijă a lui Constantin Ipsilant când veni să-şi ocupe scaunul, fu adunarea de trupe pentru a apără ţara împotriva Pasvan-giilor şi spre a se puteâ astfel lipsi de ajutorul costisitor al oştenilor împărăteşti plătiţi de ţară. Făcu ce putu şi închipui mijloacele tre- (1) D. A. Sturdza, op. cit. T, p. 262. www.digibuc.ro Arhiva senatorilor diN CiuşinAu, f. buitoare pentru a achita banii ce se cuveniau acestor oşteni scumpi, jacaşi şi nedestoinici cari părăsiră ţara cu Hasan Paşă. El, Ipsilant, adună 10 — 12.000 de oameni înarmaţi, Români, Sârbi, Arnăuli, Turci şi Moldoveni; îl vedem cumpărând puşti şi muni-ţiuni din Austria (1). Valoarea militară a acestei oştiri erâ nulă; erau rău armaţi, rău comandaţi, nodisciplinaţi, buni de jaf dar nu de luptă. Pasvantoglu rămăsese liniştit dela venirea în scaun a lui Ipsilant, probabil în schimbul unor argumente sunătoare. La începutul lui Fevruarie 1803, cunoscutul Manaf Ibrahim, care acuma erâ aian al Turtucaiei, trecu pe ţărmul românesc. Manaf spre a adormi pe Ipsilant îi trimise răspuns că nu vine să facă vreun rău ţerii, ci a trecut Dunărea ca să ajungă mai degrabă la Nicopol (!). Această declaraţie nu-1 împiedecă însă să ceară imperios proviziuni de tot felul sub ameninţare de jaf. Ipsilant dădu poruncă să i se dea proviziile cerute şi îşi adună oştirea împrejurul Bucureştilor. Oraşul mai erâ apărat de o strajă specială, numărând vreo trei mii de oameni şi plătiţi de locuiLorii Capilalei. Boierii erau iar gata de fugă peste munţi şi şedeau cu carele mocăneşti înhămate. Dar Ipsilanti îi îmbărbătă şi reuşi nu numai a-i face să stea pe loc, dar chiar să-i dea şi o sumă de bani pentru măsuri de apărare. Fie că se păziâ de oştirea Domnului, fie că acesta îi trimisese, ca şi lui Pasvantoglu, daruri mulţămitoare, Manaf Ibrahim nu întreprinse nimic împotriva ţerii şi trecu iar Dunărea. Neînţelegeri mari izbucniră între aianii dela cetăţile de peste Dunăre, cari începură a se răsboi unul cu altul, ceeace pricinui mari cheltueli Ţerii-Româncşti, fiecare din ei storcând Domnului bani şi producte sub fol de fel de cuvinte şi ameninţând cu jaf în caz de refuz. Această stare de lucruri se îmbunătăţi până la un oarecare punct în urma încheierii păcii între Poartă şi Pasvantoglu în acelaş an, 1803. Sârbii se răsculase tot atunci şi Ipsilant erâ dela început, cu ştirea Porţii, în relaţiuni cu ei. Pretextul acestor relaţiuni erâ că serveşte de mijlocitor între ei şi Turci, dar nu încape îndoeală că, în realitate, erâ mijlocitor între Sârbi şi cabinetul din Pelersburg. Sârbii, în urma sfatului lui Ipsilant, trimiscră deputaţi împăratului Alexandru care îi primi bine şi le promise proiecţia lui, sfătuindu-i să asculte de sfaturile lui Ipsilant. (1) Corespondentul anonim din Bucureşti. Analele A. R. Tom. XXXI.—Memoriile Hecf. leloiice. 2 5 www.digibuc.ro 386 ftÂfiU KbSEfTi Acesta avea în toate ţerile Europei corespondenţi plătiţi cari îl serviau în mod minunat, ţinându-1 informat de toate, astfel că, la rândul său, eră în stare să dea Porţii ştiri multe, sigure şi proaspete. Avea pe lângă el doi emigraţi francezi cari purtau corespondenţa cu agenţii ce-i avea în străinătate. Unul eră BeJIeval (1) pe care l-am văzut pe lângă Alexandru Suţu pe timpul Domniei acestui Domn în Moldova şi care, la Ipsilant, purtă titlul de Ministru secretar de stat la afacerile străine; celălalt, venit în calitate de preceptor al copiilor lui Ipsilant, se numiâ Marchizul de Saint Aulaire. Asupra rolului ce aceşti doi aventurieri îl jucau la Curtea lui Ipsilant şi asupra influenţei ce o aveau asupra Domnului însuş şi a politicei lui, găsim amănunte foarte interesante în următorul raport din 27 April 1803 al lui Sainte Luce către Talleyrand (2): ...M. Ie g6n6ral Comte de Belleval, Ministre Secr£taire d’Etat, ayant le Departament des Affaires Etrangeres de Son Altesse S6renissime Ie Prince Regn an t de Valachie (c’est ainsi qu’il se qualifie dans ses notes), me faisait Ies protestations d’une amitiâ ^temelie. Ce Belleval que vous connaissez sans doute par ses aventures plus qu’extraordinaires en Angleterre et en Prusse, a obtenu de la clâmence du Premier Consul sa radiation de la liste des 6migr6s; il n’en a pas moins pour cela sa poitrine surcharg£e de cor-dons, de croix, parmi lesquelles on distingue la croix de St. Louis. Ind6-pendamment de toutes ces marques, i] parte au derriere une grande clef d’or je ne sais de quelle serrure. On en rit beaucoup, mais ij est imperii) Iată amănuntele ce le dă Brune asupra lui Belleval într’o scrisoare către Cham-pagny, solul francez la Viena (Hurmusaki, supl I, voi. II, p. 274): Se numiâ Contele Gaspari. Sedusese la Londra pe fiica baronului de Jacoby, solul Prusiei, care îndată ce cunoscu ce om eră Belleval, îi reluă pe ftică-sa cu scandal. Se legase cu un aventurier numit de Witoh care avea pretenţiuni asupra Regatului Uiriei şi care, spre a câştiga bunele graţii ale Principelui Zubov, îi vându favorurile soţiei lui. De Witch neputând face să izbutească pretenţiunile lui asupra Uiriei. Gaspari luă numele de Belleval şi se lipi de partidul rusesc spre a câştiga pe Grecii din Constantinopol. Acolo făcu cunoştinţa lui Ipsilant. Brune se înşeală într’O privinţă: Belleval eră numele adevărat al aventurierului nostru. Autorul acestei lucrări a cunoscut în anii 1871—73, în Sudul Franţei, urmaşi ai unei surori a lui Belleval, cari i-au arătat o voluminoasă corespondenţă din Bucureşti, Iaşi şi Constantinopol a unchiului lor. Familia de Belleval era o familie nobilă din Lauguedoc. Mi se pare că am văzut chiar o carte tipărită povestind întâmplările vieţii lui. El se încercase, profitând de îmbolnăvirea unui curier francez în Bucureşti, să pună mâna pe depeşile adresate din Constantinopol, de către Brune, lui Champagny la Viena. La începui Sainte Luce fusese cu totul cucerit de atenţiunile şi politeţele lui Belleval. (2) Rapoarte consulare francese, la Academia Română, sub data da mai sus. www.digibuc.ro ÂrBIVa senatorilor DfN cmişinXo, t. $81 turbable, il s’est mis au dessus de tous Ies propos. Je veux vous le dâpeindre tout d’un trăit, afin que, dans le cours de cette lettre, vous n’y trouviez que son nom< Ce Ministre a 6tabli une grande correspondance dans toutes Ies capitales, et je vois d’apres Ies rapports qu’il m’a quelquefois communi-qu6s qu’il est parfaitement servi â Paris. Dernierement encore il m’a an-nonc6 l’arriv6e du C-te Jaubert, qu’il m’a dit 6tre charg6 d’une mission par-ticuliere, et lorsque ce citoyen, arriv6 chez moi, m’a entendu le nommer par son nom et lui raconter ce que je tenais de M. de Belleval il en a t6-moign6 une grande surprise. C’est ce Ministre qui m’a annonc6 la nomination du C-en Flury et la disposition qui envoie le C-en Flury jeune â lassy. Enfin il m’a donn6 communication de quelques faits qui ne me permettent pas de douter que ses correspondants ne puisent dans de bonnes sources. C’est M. de Belleval qui est charg6, par des anecdotes de l’ancien temps, de faire rire Son Altesse quand elle a du chagrin, et elle en a souvent. Quoiqu’il se dise Francais il ne fait que forcâment des politesses aux Fran-gais, tandis que sa maison est ouverte aux Anglais et que le petit agent britannique. en obtient miile pr6f6rances. Pendant son s6jour â Bucarest le C-en Parant n’a. pas eu â, s’en louer. II est nuisible â la mission frangaise, en ce qu’il a empâch6 le Prince, qui y 6tait d6jâ tres disposâ, de donner au Commissaire ce qu’il est d’usage de fournir. M-r de Merkelius s’en plaint beaucoup. C’est lui qui a inond6 Bucarest d’un ouvrage qu’il a fait venir de France, intitula: Dictionnaire Bibliographique des hommes qui ont jouâ un role dans la Revolution, et dont l’auteur serait digne des galeres. Des qu’il arrive un Franşais en Va-lachie, il en cherche le nom dans son dictionnaire; s’il s’y trouve c’est un sciliral. C’est par de telles productions qu’on juge Ies Francais. C’est par le Courrier de Londres que Ies actes du gouvernement frangais sont connus en Valachie. Ce journal a un grand cours dans le pays fet la lettre du r6-dacteur â Monsieur Bonaparle le Consul et l’article. Assassiner n’est pas tuer ont 6t6 traduits en grec et envoy6s â Constantinople. M. de Belleval a fait venir de Hambourg, pour âtre instituteur des enfants de Son Altesse, un certain Marquis de Saint Aulaire, homme de 60 ans, le plus insupportable bavard qui soit au monde. II a annoncâ beaucoup vous connaître, Citoyen Ministre : que vous lui aviez fait faire des propositions tres avantageuses pour retourner en France •; qu’il aurait cru âtre d6shonor6 de Ies accepter; que son Roi legitime est Louis XVIII. Au reste il dit ouvertement qu’il deteste le gouvernement de la France, qu’il a constamment fait la guerre contre Ies Frangais, qu’il 6tait chef de l’Etat-Major de l’arm6e de Cond6, qu’il 6tait â Quiberon, etc. II s’est mâme permis, dans un dîner que me donna le Prince, lors du d6part du citoyen Parant, des propos si ind6cepts contre la personne www.digibuc.ro 38â feAfcfJ fcOSEÎTi du Premier Consul ot contre quelques Ministres que, prenant un ton d’au-torit6, j’interpellai le Princc de me dâclarer si son intention, en m’invitant â dîner, avait 6t6 de m’insulter en placent un pareil individu â sa table; que sans le respect que j’avais pour Ies dames qui se trouvaient â table, j’aurais pass6 mon 6p6e â travers le corps de cet insolent. Je vous avoue, Citoyen Ministre, que si notre situation â la Porte eut et6 meilleure, j’aurais pr6sent6 une note au Prince pour chasser de ses Etats ce provocateur â l’assassinat. J’en ai instruit l’ambassadeur â Constantinople et je suis con-vaincu que cet homme, par tous Ies propos qu’il a tenus et notamment celui-ci: qu”il y aurait bientdt un changemenl en France, n’6tait pas 6tranger â l’infernale conspiration qui a failli plonger la France dans un deuil uni-versel. Voilâ l’homme que M. de Belleval a fait venir en Valachie pour âtre instituteur des enfants de Son Altesse. Voilâ Ies Fran^ais dont le Prince est entour6(l). Vous croirez peutAtre, Citoyen Ministre, d’apres ce portrait, que je vis mal avec lui: point du tout; quoique depuis ces bruits de guerre il ne vienne pas chez moi, cependant il ne se passe pas de jour sans qu’une missive de sa part ne m’apporte Ies assurances sinceres de son attachement. Je feins de croire tout ce qu’il veut; il me prend pour dupe ; c’est une jouissance que je lui laisse. II me suffit de le connaître et de vous en offţir le tableau. Quant au Prince actuellement r6gnant en Valachie, celui qui a connu son caractere lorsqu’il etait drogman de la Porte peut le juger. II ne lui manque que Ies occasions pour vexer Ies Frangais, aussi m’6tais-je pr6par6 lorsqu’on vint m’annoncer que je serais arrât6, â beaucoup souffrir. Les bornes d’une lettre, press6 d’ailleurs comme je le suis, ne me permettent pas d’entrer dans de grands details â son sujet. II est la cr6ature de la Russie, et les nouvelles stipulations d’Iassy donnant â cette puissance sur les Principautes de Moldavie et de Valachie un pouvoir absolu, les Hos-podars regardent naturellement leur pays comme province de Russie. La chimere du Prince Ypsilanti est d'âtre independant de la Sublime Porte et de voir perpătuer dans sa familie la Principaut6 de Valachie. II a fait plu-sieurs tentatives pour arriver â son but, et son Ministre des Affaires Etran* geres a fait plusieurs propositions que je n’ignore pas. Ce Prince deteste (1) Langeron zugrăveşte pe St. Aulaire cu totul în alt chip:... «le marquis de St. Aulaire, d’une naissance distinguee, d’un exprit transeendant, une des meilleures plumes du moment dans la pârtie diplomatique, honnâte homme, ddsintdressd, mais dont l'esprit ardent et enthousiaste et le caractere violent nuisait â la justesse des idăes. II ne voyait, ne faisait rien que par fougue, par prâvention ou par l’impulsion du moment: avec de bonnes intentions et un devouement absolu pour nous, il nous a souvent nui dans le cours de cette guerre». fLangeron în Hurmueaki, supl. 1, voi. IU, p. 109. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 389. gânâralement tous Ies Frangais: il est exăcră par Ies Boyards qu’il vexe outre messure. On ne parte pas du peuple de Valachie, il est esclave el sa condition est voisine de celle des animaux. Enfin il ne pouvait faire un meilleur choix, pour son Ministre des Affaires Etrangeres, que de la personne de M. de Belleval; il jouit de toute la con-(lance de son maître, il la merite car il le sert â. merveille. L’arriv6e du Ministre Drummond â, Bucarest a 6tă l’6poque de ces bruits de guerre qui ont 61oign6 du Commissaire frangais tous ceux qui le frăquentaient auparavant. Jamais ambassadeur n’a regu comme ce Ministre l’a £tă. Le Prince l’a visitâ plusieurs fois ft a dîn6 avec lui. II lui a donn6 des fetes extraordinaires qui ont necessite des contributions. Une dâputation compos6e des premiers Boyards de la Valachie s’est rendue chez M. Drummond: elle lui a fait part du bonheur que la Principaute âprouvait sous le Gouverne-ment d’un Prince si juste, si £clair6, si humain: bonheur qui serait bion plus grand si la Principaute, independante de la Sublime Porte, etait h6r6-ditaire dans la familie Ypsilanti, etc. Le Ministre, flatte de cette ambassade, a daignă r^pondre qu’â son arrivâe â Londres il prendrait en grande con-sidăration l’objet de la demande de Messieurs Ies Boyards. Des ce moment le Commissaire frangais â Bucharest a 6t6 un homme dangereux â, frăquenter. Le Prince a defendu â, ses Boyards (et j’en ai porte ma plainte â l’Ambassadeur) d’aller chez Ie Commissaire qui etait sur le point d’etre arrete â, cause que la guerre etait inevitable. Deux de ces Boyards ne s’etant pas conformes â cet ordre ont ete destitues de leurs em-plois. Cependant lorsque j’allais â la Cour, l’Hospodar connaissant la fermete de mon caractere, conservait Ies apparences de la bonne amitie. Je ne vais pas souvent la visiter par la raison que mes appointements ne suffiraient pas pour donner des băkschichs aux officiers qui m’accompagnent. La conspiration anglaise contre Ies jours du Premier Consul et contre le bonheur de la France avait quelques petites ramifications â, Bucharest. On s’attendait â un changement universel. Le Prince a envoyâ beaucoup d’argent â la Porte pour faire Ies prăparatifs de la guerre: et je puis vous assurer que Ja Russie et l’Allemagne en faisaient de considârables. On devait tous se r6unir contre la France et ce n’est pas sans raison que le Marquis de Saint Aulaire annongait qu’il y aurait bientot un changement en France. Je ne dois pas vous laisser ignorer, Citoyen Ministre, que le Prince et . ses Ministres m’ont donnă dans toute la Valachie et meme preş de la Sublime Porte, une râputation que je suis bien loin de mâriter. Je ne sais sous quelles donnâes ils me croyent et me font passer pour un politique adroit et dangereux. Les instances r-rait porter â ces bons peres une haine des sieoles passes, et gurtout dans des contestations de proprietes, incertaines, mal documentâes ou perdues par la prescription, dont il faudrait se meler. Le premier inconvenient parait plutot etre un moţii pour accorder la pro-tection. D’ailleurs le Mâtropolitain etant un homme paisible et soumis au Gouvernement, il y aura moyen de lui faire entândre raison. L’autre inconvenient pourrait etre plus grave, il s’agirait de proteger Ies redamations de ces bons peres avec quelque discernement et de regler plutot que d'a-grandir l’etat de leurs possessions, qui d’ailleurs paraissent suffisantes pour leur entretien. Tout considere, je pense d’autant plus que la protection doit leur etre accordee que, dans l’impossibilite oii ils sont de se soutenir plus longtemps par eux m6mes, ils seraient forces de se mettre sous la protection autrir chienne s’ils n’obtiennent pas la notre. Du reste c'est â, la propagande de Rome ă. autoriser la demande en forme de cette protection. 11 conviendra donc d’attendre l’arrivee du nouveau Prefefc et Ies instructions dont il est porteur. On doit pr6sumer que cette demande ne s’adressera qu’â, la France. En attendant, j’ai dedare au Pere Prefet que ne pouvant encore m’interesser officiellement ă, ses affaires, ce serait toujours avec plaisir que je le ferai officieusement. La 28 August Reinhard scriâ lui Ţalleyrand următoarele despre politica lui Mor uz, pe care o identifica cu desăvârşire cu a Porţii: www.digibuc.ro 422 RADU JtOSGTTI Toute la politique du Prince Morouzi et, selon moi, toute la politique ot-tomane, roulent eu ce moment sur une double crainte, celle de voir s’ătablir un rapprochement vbritable et solide entre la France el la Russie et de voir Ies provinoes ottomanes devenir le thăâtre de la guerre. Si l’on veut que la Turquie redevienne une puissanoe, il faut trouver des moyens pour parvenir & ce but, sans elle et malgră elle. Odată cu Reinhard sosise în Iaşi, cu titlul de Agent consular al Austriei, Hammer, care fusese pană atunci secretar al Internuncia-turii dela Constantinopol şi care priviâ această numire ca o degradare. El eră un om violent, fără tact şi hărţăgos, asupra căruia voiu avea prilej să revin în cursul acestei lucrări. Odată cil numirea lui Hammer (1) se făcuse şi aceea a lui Duld-ner, în calitate de Kanslist al agenţiei. El eră un vechiu funcţionar al acelui oficiu şi se făcuse âtât de urît Domnului şi boierilor, Încât ei stăruiră mult prin fratele Domnului, prin Beizadea Dumitrache Moruz, pentru anularea acelei numiri, dar în zadar. La Comisariatul francez era secretar Pornetty care îndeplinise în repeţite rânduri îndatoririle de Comisar. Cancelar era Martin. Vestea mazilirii lui Moruz fu comunicată lui Reinhard în dimineaţa zilei de 18/80 August de către Marele Postolnic al lui Moruz, D. Mano. După ce comunică ştirea lui Talleyrand, Reinhard urmează: Tout le monde dit ici et M. Mano ne m’a point cachă que la dăposition des deux Princes a eu lieu sur la demande de M. le Gănăral Săbastiani. Sans doute cette premiere preuve de l’influence frangaise est decisive, c’est un coup mortel portă aux relations de la Russie avec la Porte Ottomane. D’apres l’idăe que je m’ătais faite du caractere et des dispositions du Prince Moruzi et M. Mano m’ayant dit que ce qui donnait surtout beaucoup de chagrin au Prince c’ătait que cette disgrâce lui venait de la part de la France, je n’ai pu me dispenser de lui tămoigner mes regrets personnels de cette catastrophe et j’ai pris sur moi de lui dire que, dans le point de vue ălevă ou la politique ătait quelquefois obligăe de se placer, il pouvait arriver qu’elle froissât malgră elle des intârăts particuliers et qu’il ne fal. lait point en induire que la France voulut du mal â son patron. (1) Dela pleoarea lui Timoni, In Ootomvrie 1804, Îndatoririle de Agent erau îndeplinite de Schilling, ou titlul de Substitut al Agenţiei, Schilling eră Eanzlist al Agenţiei Încă dinaintea răsboiului dela 1788. Ţinuse locul de Agent In anii 1798 şi 1799 şi dela Ootomvrie 1804 până la Iulie 1806. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 423 Le Prince a fait sur la champ convoquer Ies Boyards pour leur annoncer sa dâposition. L’impression que cette annonce a faite prouve qu’il est g6-n6ralement regrettâ et l’on peut dire qu’il mârite de l’âtre. Que Votre Altesse me permette de lui rendre encore quelques paroles de M, Mano: la familie Moruzi, la plus estimable de toutes Ies familles grec-ques, est depuis soixante ann6s dans la possession d’un attachement h6r6-ditaire au systeme frangais. Georges Moruzi, frere du Prinoe, lors de l’expâ-dition d’Egypte, exil6 et assassină â. Rhodes, est mort victime de pet attachement. Le prince Moruzi a travaille depuis qu’il est ici â contrarier l’intâret russe; ses affaires particulieres en ont sonffert; son frere D6m6trius, dans une situation diffîcile, par une marche diferente, l’a secondâ quoi-qu’on en dise. Le retour de la Porte au bon systeme a 6t6 provoqu^ par l’un: l’autre ă, Constantinople a 6t6 toujours le confident du Kiaya-Bey dans Ies dernieres transactions. Si la France a eu d’autres informations, ou elle a 6t6 tromp6e par M. Franchini, ou ses agents n’ont pas su distinguer l’apparence de la r6alit& Que Votre Altesse pardonne et mon ignorance et ma faiblesse. Je n’avais aucun fait autre â, opposer aux assertions de M-Mano: j’y ai trouv6 l’accent de la v6rit6 et je Ies ai presque regardâes comme le testament d’un mourant. Precum reiese din conţinutul acestei depeşe, Reinhard regreta sincer mazilia lui Moruz, şi cu atât mai mult cu cât se vedea într’însâ mâna Franţei,. Ii părea rău ca Domnul mazil să poată crede că el, Reinhard, ar fi fost în curentul demersurilor făcute de Franţa spre a obţinea depunerea lui(l). » • * (1) Iată ce istoriseşte d-na Reinhard despre mazilia neprevăzută de ei a lui Moruz : Le 30 Aoftt au matin, mon mari est entră dans ma chambre, sa figure ne me prăsa-geait rien de bon. Qu’y a-t-il? demandai-je. Morussi 'est răvdquă ! Rien ne nous l’avait fait prăvoir. Mano, le favori du Prinoe, est venu commumquer ă M. Reinhard cette nouvelle ap* portăe de Constantinopole en six jours par un oourrier qui s’âtait mis en route avant la .nomination du prinoe Callimaki, le nouvel hospodar, eut ătă publiăe, il devait le len-demain seulement fitre revâtu du caftan. En cela la Porte a tămoignâ plus d’ăgards au Prince Morussi qu’au Prinoe Ypsilanti qui, răvoquă comme lui, a dăjă 6tâ avisă qu’on avait fait choix du Prince Souzzo pour le remplaoer. Mano n’a pas cachă â mon mari que la dăposition des deux hospodars s’ătait faite ă la demande du gănăral Săbastiani, et qu’il fallait yvoir lapreuve de la’prădominance de l’influence franţaise â Constantinople.........Je me suis rendue ă mon tour chez www.digibuc.ro 424 RADO ROSETTI Animozitatea ambasadei Franceze şi a multor înalţi demhitari turci era mai cu seamă vie împotriva lui Ipsilant, atât din motive personale cât şi fiindcă eră privit ca o unealtă a Rusiei, mai primejdioasă decât Domnul Moldovei. Este foarte probabil că capio-lanul care ducea la Bucureşti firmanul de mazilie eră însărcinat în taină să aducă înapoi capul Domnului depus, sau avea poruncă să-l aducă în lanţuri la Ţarigrad spre a ii pus la moarte acolo. Dar Ipsilant eră bine servit de tatăl său şi de prietenii lui din Ţarigrad; ei trimiseră la timp călăraşi sprinteni cari ştiură să meargă atât de repede, încât sosiră cu mult înaintea oamenilor împărăteşti, dând lui Ipsilant mijlocul să-şi mântuie vieaţa prin fugă. Iată ce aflăm despre mazilirea şi fuga lui Ipsilant în scrisoarea corespondentului anonim din Bucureşti: La 28 August, pe la amiazi, Bucureştii aflau că Domnul fugise. Oştenii adunaţi de el pentru apărarea ţerii împotriva Pasvangiilor şi ale căror leii nu erau plătite de mult, se strânseră la Curte unde se încinse o luptă între ei şi Arnăuţii Domnului, care ţinu până în seară şi în cursul căreia vre-o 30 de oameni fură răniţi. Boierii şi negustorii se ţineau închişi în casele lor. Pricina fugii lui Ipsilant se atribuiâ primirii veştii că este mazilit; se credeâ că fuge spre Rusia prin Transilvania. Tot odată se lăţiâ ştirea că Ruşii sunt gata să treacă Nistrul. Parant, Consulul francez din Bucureşti, scria lui Talleyrand despre acelaş fapt la 80 August 1806: .... le 28 de ce mois, â une heure apres-midi, est arrivâe subitement la nouvelle de la dâposition, peut-âtre dela proscription du Prince Ypsilanti, apportCe par un courrier de Russie et un Tartare d’Iassy venus en quatre j ours. Dans deux heures de temps et apres une confCrence entre le Prince, son Grand Postelnic et le Consul de Russie qui ne Ies a plus quittCs, la cour a 6t6 vidCe de tout le monde et de tous Ies effets qu’elle contenait. Le Prince, la princesse. Elle 6tait malade de la fievre et plus affectde par la mort d’un de ses pe-tits enfants, survenue la veille, que par ses ennuis personnels; son mari a ddjâ rempli plusieurs fois Ies fonotions de gouyerneur tant en Valachie qu’en Moldavie, et ces re-virements de la fortune ne doivent pas la surprendre. Pourtant elle espârait passer trois ans â Jassy et pensait inaugurer son nouveau palais par une grande fâte la semaine prochaine. J’ai trouvâ toutes Ies dames en larmes, car la prinoesse est aussi aimde qu’elle merite de l’âtre. Je partage Ies regreta que son ddpart inspire; il va m’cnlever la seule socfete feminine quime fut sympathique ici. (La baronpe de Wimpffen ifee Reiphard, op.cit. p.216). www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 425 sa familie et sa suite, cornpos6e d’un millier de personnesj, se şont enftiis prbtendant qu’ils se readaieat â, la campagne de Fumatzi, mais dâsertant po* sitivemenf la Principaut6. On dit que c’est dil cât6 de Cj'onstâ.dt que le Prince compte faire sa sortie, ayant probablement arrangâ â âvancfif Soi/ passage sur leS terres autrichiennes pour se Vehdre sur celles de Riissie* Se asigură că multe efecte de ale Cdrfii au fost trimise la C6ri-sulatele Angliei, Austriei şi Rusiei, altele în Rusia. .... 11 y a eu quelque rumeur dans la viile. La cour laisse beaucdlip de crbanciers naturellement tr6s inquiets. L’espece de troupeS ă pied qu’elle entretenait, se voyant abandonnbe sans payement prâalable, ont voulu se râvolter. Quelques dbsofdres se sont commis â cette occasion, mais le Spătar et tm nouvel Aga provisoire, tous Ies deux chefs de la haute polîce, ont retabli, maintenu la tranquilitb. Toutes Ies tâtes sont etourdies de ]'6v6-nement encore probldmatique ă beaucoup d’6gards et d’urte nature s^rieuse. Beaucoup de Boyards sont inquiets sur Ies teirconstances que peiiveiit avoir la fuite de la cour et Ies diffârents roles que les circonstances Ies ont mis dans le cas de jouer. JusqU’ă ce moment rien d’officiel ni de positif n’est arrivb de Constan-tinople. On ne sait en quelque sorte rien de la dbposition dil Prince Ypsi-lanti que ce qu’en fait prbsumer sa desertion. Les Boyards attendent dans l’anxibtb les ordres qui doivent leur venir de la Porte et du nouveau Prince, dont le retard des premieres expâditions cause beaucoup d’inqiiibtude. Le Prince de Moldavie est 6galement dâposâ, dit-on, mais sans suites extraor-dinaires et făcheuses. On croit que c’est le Prince dragoman Calimaki qui le remplace. On nomme le ‘Prince Sutzo pour la Valachie. Les feoyards no* tables et les pr61ats du payş se sont rassembţâs plusieurs fois pour aviser aux mesures ă prendre. Ils ont expbdid, tant aux principau^. Ispravniks de la Principaută qu’au Pacha de Viddin, Âyan de Roustchouk et de Silistrie, ainsi qu’ă la S. Porte elle-mâme, des npuvelles ou des ordres. Le rapporţ fait ă Constantinople, port6 par un Tartare accompagnd du grand Boyard firăgoire Ghika, contient la narration des /aits, celle des mesures de suretă qui ont 6t6 prises, beaucoup d’excuses sur l’impossibilitâ ou M. M. les Boyards disent s’âtre trouvbs de s’opposer â la ,fuite de la cour. Ce$ exouses paraissent fondbes et Se basent sur ce qu’aucun ordre de la Porte n’est ar* riv6 ă Bucarest avant l’avis officieux que parait y avoir regu le Prince,-qui par cons6quent btait restâ lbgitimement le inaître de sa conduite et avait d’ailleurs avec lui une force militaire qui eut exigb quelques prbparatifs, quelque răunion de moyens d’opposition. www.digibuc.ro 426 RADU ROSETTI f Iar în alt raport, purtând data de 30 August, găsim următoarele: . f . . La crainte fles Russes dont, on a pour ainsi dire contract^ l’ha-bitude dans tous ces pays, la crainte surtout de l’envahissement prq-chain de ces provinces que ^’on suppose plus que jamais la Russie dans l'intention de faire incessamment, ces craintes maîtrisant un peu trop Ies Boyards, m'ont mis dans le cas de faire aupres d’eux quelques dâmarches de convenance que je vais faire connaître â M. le commissaire g6n6ral Reinhard et dont j’aurai l’honneur de rendre ăgalement compte â Votre Altqsse. A propos des craintes dont je viens de parler, je ne crois pas devoir, Monseigneur, nâgliger de vous communiquer une râflexion qui est presque g^nârale ici et qui mârite, je crois, quelque attenliou: c’est que la răvolu-tion subite, un peu prâmaturâe peut-etre et â ce qui il parait violente de deux petits gouvernements de ces Principautâs, pourra bien devenir sinon une raison, du moins un pretexte de plus pour la Russie d’en violer le territoire, de l’envahir un moment plus tot. Cette râvolution parait avoir dtd ordonnâe â Constanţi no pl e lorsqu’on y savait la paix qui garantissait 1’intSgritâ de l’Empire Ottoman. Peu de temps apres, on a du y apprendre le refus de ratifîcation de la part du cabinet de Pâtersbourg et peut-âtre de nouvelles propositions susceptibles d’entraîner des menaces et des hos-tilităs. Cette râflexion se fortifie d’ailleurs par toutes Ies nouvelles que j’ai eu l’honneur d’exp£dier â Votre Altesse il y a deux jours et je ne la crois pas indigne de lui âtre soumise. In raportul către Talleyrand dela 5 Septemvrie 1806 cetim ; .... Les troupes que le Prince Ypsilanti avait â sa solde, pandours, co-saques, croates, albanais, au nombre d’environ miile hommes; ces troupes abandonnâes de gr£ ou force â la frontiere d’Allemagne, sont rentrâes, fen Valachie, s’y sont dâbandâes et y ont d6jâ commis beaucoup de brigan-dages. On les recueille comme on peut des a prâsent, mais de longtemps, sans doute, on n’en aura affranchi le pays .... Iată acum ce istorisiâ despre cauza care îl făcuse să fugă, însuş Ipsilant la 21 August, în Sibiiu, unde venise dela Braşov: Serviciile ce Principele le făcuse Porţii, atât în calitate de Mare Dragoman cât şi în acea de Domn, îl îndreptăţiau să spere că va avea parte de o recompensă strălucită. Totuş cu toate asigurările de mulţămire ce i se făcuse de repeţite qri, primise în vremile din urmă www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINlO, I. 427 ştiri neliniştitoare despre uneltirile duşmanilor lui juraţi, ale Su-ţeştilor. El înştiinţase deci Poarta pe sub mână, prin părintele său, bătrânul Alexandru Ipsilant, că dacă ea doreşte depărtarea sa şi acea a lui Alexandru Moruz, ei sunt gatay la un semn făcut cu degetul, să ceară însuş a fi descărcaţi de însărcinările lor. Dar -i se răs-punse prin protestările cele mai solemne că Poarta voeşte să se ţină cu sfinţenie de învoirea făcută cu Rusia la 1802 şi are de gând, nu numai să-i lase scaunul pe termenul stipulat de şapte ani, dar chiar să-i prelungească Domnia până ce singur va cere să. se le-tragă. Şi aceste făgăduinţe i-au fost confirmate printr'o scrisoare din cele mai măgulitoare a lui Reis Efendi. Dar de abia primise această scrisoare şi sosiâ la Bucureşti un călăreţ trimis de prietenii lui din Ţarigrad în toată graba, care nu-i mai lăsă nici o îndoeală despre soartea care îl aşteptă. Eră mazilit ca şi Domnul Moldovei. In locul lui veniâ Alexandru Suţu, atât def urît 1n Ţara-Românească, iar în Moldova acelaş Calimah care se făcuse Dragoman al Porţii îndată după pacea dela Şiştov, iar pe urmă Domn al Moldovei. Totodată Tersenicli Oglu, vestitul aian al Rus* ciucului, fusese asasinat şi se văzuse în Bucureşti, pe lângă un credincios al familiei Suţu, mai mulţi Turci, a căror purtare misterioasă îi dădeau a presu pune- că i se pregătiâ o soarte la fel cu a lui Tersenicli. Apoi mai primi înştiinţare despre un complot alcătuit de duşmani de ai săi şi având de scop împuşcarea lui, în cursul uneia din plimbările ce le făcea călare, de către făcători de rele anume tocmiţi. Se hotărî deci repede să se refugieze în Rusia. Avea paşapoartele jptegătite. Chemă pe bătrânul Ghica, pe Mitropolit i=ii pe alţi boieri mari, cărora le bpuse că până la lămutirba lucrurilor se duce să stea la Afumaţi, o moşie a lui la vreo trei ceasuri de Bucureşti. Sub acest cuvânt el plecă din Bucureşti, la 16 August, după amiază, înainte ca fu'manul de mazilie să-i fi sosit, fără ca să se bage de seamă, cu familia lui şi sub paza a 500 oameni cu 2 tunuri, dar îşi urmă drumul spre Braşov, trupele cu cari plecase, parte dezertară, iar parte fură trimise de el însuş înapoj cu tunurile. Printre învinovăţirile ce 1 se aduceau de duşmanii lui ^i de acei ai familiei Moruz, erâ şi aceea că ar fi avut parte în răscoala Sârbilor, deşi în realitate el, la începutul răscoalei, primise însărcinare dela Poartă s'o aţâţe în taină, spre a înlesni Porţii, prin ajutorul său, nimicirea beilor revoltaţi dela Belgrad. www.digibuc.ro 42$ BADU ROSETTI A mai lăsat a înţelege că la aceste împrejurări ar 11 contribuit nu puţin şi Francezii şi mai cu seamă dragomanii ambasadei, fraţii Franchini, din lăcomie de bani sau pentru alte scopuri. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât Poarta, în urma păcii încheiate între Franţa şi Rusia, Se credea deslegată de vreo obligaţie către această din urmă putere şi că Reis Efendi, contrar sistemului adoptat de către predecesorul său, Mahmud Raef Efendiy se depărtase din ce în ce mai mult de Ruşi. Ipsilant se arătă hotărît să nu se mai întoarcă în împărăţia turcească, afară de cazul când s’ar putea întoarce ca Domn şi atunci asigură că ar şti să iea mai bune măsuri. Despre scopul trimiterii în Principate a lui Reinhard, Domnul ma-zîl răspunse că nu-1 cunoaşte, dar presupune că nu poate ii altul decât observarea Rusiei şi micşorarea influenţei acelei puteri în ţerile dela Dunăre. Atât Reinhard cât şi Generalul Sebastiani îi dăduse asigu-rile cele mai pozitive că împăratul Napoleon este hotărît să dea cu desăvârşire uitare trecutului şi că nu va aduce vreo plângere împotriva lui (Ipsilant) pe câtă vreme va urmâ potrivit adevăratelor interese ale Porţii cari sunt şi acele alo Franţei. Urma a arătat sinceritatea acelor cuvinte. Dela Sibiiu Ipsilant plecă cu familia lui în Rusia. Ajuns la Kiev, lăsă în acel oraş Doamna cu copiii şi plecă în grabă la Petersburg, spre a vedea pe împăratul Alexandru. X. AMĂNUNTE ASUPRA pVENIMENTELOR DIN MOLDOVA DELA MAZILEA UUI MORUZ PÂNĂ LA INTRAREA RUŞILOR. îndată după primirea firmanului de mazilie, pivanul sub pre-şedinţa Mitropolitului^ luă pe seamă ocârmuirea ţerii. Moruz plecă din Iaşi la 1 Septemvrie stil nou; Doamna şi cu ţoată familia domnească având să-l urmeze în curând şi să se întâlnească cu el la Vama. D-na Reinhard povesteşte că 'boierii au însoţit pe Domnul mazil până la Galata, iar poporul «care obişnuit îşi schimbă jugul cu nepăsare, a ieşit din amorţirea la care este deprins şi l-a însoţit cu binecuvântările sale, aruncând în drumul lui pâne şi bani» (1). (1) D-na de Witapffen nasc. Reinhard, op. cit. ţ>. 219. www.digibuc.ro ARtitVA SE^A'fORÎLOk t>lM CHIŞINÂU, î. m Indatâ după plecarea lui Moruz boierii schimbară, atitudinea lor; faţă de Reinhard: Les boyards sont partisans des Russes et ne cachent pas leurs sympathies aussi nos rapports avec les indigenes, tout â la fois rampants et agressifs, ne sont-ils guere agrâables. Je ne me plaindrais pas de l’isolement dans lequel on nous laisse s’il n’avait quelque chose d’hostile et d’inquiâtant. La 3 Septemvrie Reinhard scria lui Talleyrand: Le Consul de Russie assure que les Russes n’entreront point en Mol-davie. M. Bolkanof en donnant cette assurance semble faire violence â son caractere et contraindre l’expression de ses vceux et de ses espârances, Aussi dit-il â, ses confidents qu’il ne croit pas que les nouveaux hospodars verront leur Principautâ. II semble certainement que si l’ehvoî de cent miile hommes sur le Danube est une opâration ă tenter, c’est en ce ihoment-ci. Les premiers succes de l’expâdition seraient assurâs; l’ocupation des deux Principaut(?s tessemblerait â, une marche triomphale. "Les places forţei dii Dniester et du Danuble n’opposeraient qu’tine faible râsistartce, au moihâ si l’art et le talent dirigeaient les attaques; le feu des rebellions s’âtendrait au loin. L’infraction du Hattichârif de 1802 fournirait â la piditique un pretexte, peut etre un motif. II est vrai que la guerre rallierait les musul-mans entre eux et aux Frangais. Y aura-l-il dans le caractere de l’Empereut assez d'imprâvoyance pour l’entreprendre et dans son cabinet âssez d’audace! pour la conseiller? C’est ce que nous saurons ici ce semble en moins de quatre semaines. Nesosirea din Consfcantinopol a Caimacamului neliniştiâ ihult lumea, această nelinişte crescu când se auzi el primise ordin să-şi amâne plecarea în urma remiterii unei note de către Italinsky. Reinhard scrie lui Talleyrand, între altele, Ia 4 Septemvrie: Dans tout cet intervalle aucun courrier, aucune nouvelle de Constanţi-nople n’etaient arriv6s. Ce n’est qu’hier qu’on a appris par ân nâgoci&nt arriv^ de Constantinople en neuf jours, qu’en effet les deux Ca'imacams avaient regu l’ordre de suspendre leur dGpart et que cet ordre avait 6t6 la cons^quence d’une note remise par M. Italinsky. Peut-âtre la maniere de voyager du Prince Moruzi, qui au lieu de se presser d’arriver fait son voyage & petites journâes et se propose d’attendre sa familie â Vama prouve-t-elle aussi que les dâlerminations prises par son gouvernement ne lui avaient pas păru irrdvooables. www.digibuc.ro 430 RADU ROSETTI Urmă. să se vorbească în chip persistent de intrarea iminentă a trupelor ruseşti; aceste svonuri aveau ca rezultat să depărteze pe boieri de agentul francez. Iată ce găsim în depeşa lui Reinhard dela 11 Septemvrie: ,Les dispositions actuelles de la presque totaliti des Boyards de la Mol-davie Ies tiennent, depuis le dipart du Trince, iloigniş des agents frangais. Quand la Russie n’imposerait pas par ses forces, elle attacherait encore par des rapports de religion et d’int6răts,’prot6g6s jusqu’ă prisent par son jn-fluence. Aceeaş stare de nedumerire domnia în Iaşi şi o săptămână mai târziu (la 1 Fevruarie), când Reinhard sepiei Depuis le passage assez paisiile d’uu porteur de (lipiches, que Ies ima-ginations prioccupies avaient transformi d’avance en porteur de diclaration de guerre, Ies craintes et leş espirances d’une occupation tres prochaine par Ies troupes russes, se şont afTaiblies^ Au moins il parait assez certaio que le courrier n’itait porteur d’aucun ordre pour l’armie de passer lp Dniester. L’on peut conjecturer que si toutefois la Russie veut iclater, elle fora dipendre la marche dp ses troupes du risultat des demarches que M. Italinsky aura 6t6 chargi de faire encore â ponstantinople. On pourrait, je crois, âtre tres tranquille, au ^moins jusqu’au printemps, au milieu, de ţes apparences et de ces bruits de rupturesi, aux yeux de la Cour de Russieţ l’inva-sion des deux Principautis devait nicessairement entraîner la guerreţ avec la Turquie; mais il pourrait entrer dans Ies calculs du Cabinet de St. Pi-tersbourg de tenter de renverser le systeme frangais en intimidant la Porte et en prenant des mesures qu’on aurait peut-itre osi appeler reprisailles: et dans ce sens M. Italinsky pouvait itre rendu juge de effet que pro-duiraient des dimonstrations un peu vigouţeuses. II serait donc possible (quoi-que cela ne soit guere probable) que le Cabinet de Russie eut fait dipendre des ordres de M. Italinsky Ies mouvements de l’armie, comme il a fait dipendre de ses instructions la conduite de M. Bolkanoff. Ce qui semble-rait venir â l’appui de cette hypothese, c'est que depuis quelques jours il n’est plus question d’invasion des deux Principautis, mais bien du passage â travers ces territoires pour se rendre en Dalmaţiei Enfin la nouvelle du jour et qui par consiquent a forteihent besoin de conOrmation est qu’une escadre russe et anglaise bloque Constantinople ou du moins qu’elle in-tercepte toute communication ayeo la Mer Noire. Cette nouvelle tres pro-bablement n’est encore que le produilr de la mâme cause qui avait dijă en fanţi miile bruits il y a six jours. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR 1>1N CHIŞINĂ0, I. 431 Sgomotele despre o Înţelegere între Rusia şi Poarta, Înţelegere în urma căreia cea dintâi obţinea Învoirea Porţii de a trece prin Principate spre a atacă pe Francezi în Dalmaţia, obţineau, cu toată absurditatea lor, din ce în ce mai mare credinţă. Caimacamul lui Calimah, Negri, sosise acuma de mai bine de o săptămână. Situaţia lui erâ foarte grea faţă de boieri, din pricina atitudinii ostile a Consulului rusesc care se făceâ că îl ignorează cu desăvârşire: Găsim următoarele amănunte în raportul lui Rein-hard din 24 Septemvrie: Un courrier expddid de Bucharest par M. Rodofinikin annonce qu’il y est de iretour de Constantinopole et qu’une maladie Tempăche de dontirluer sa route pour St. Pdtersbourg. Quoique M. Parant dans seS lettres du 19 nd me parle point d'un voyageur russe, j’ai cependant lieu de croire exacte l’information qui m’a dtd donnde. II en rdsulterait que M. Rodofinikin ne s’est arrâtd â Constantinople que pendant quatre ou cinq jours et dans au-cune hypothese ce prompt ddpart ne parait annoncer que la Rusdie ait lidu d’etre satisfaite de l’dtat de seS affaires dans cette capitalei. î Pour peindre â Votre Altesse Sdrdnissime la disposition des dsprils dans ce 'pays-ci, il suffira de lui rendre compte d’une conversation qui a Cu lieu entre nan jenne boyard et un dtranger et qui m’a dtd rapportde. L’dtranger. — MaiS comment pouvez-vous vous montrer si ouvertement partisans de la Russie? Le jeune Boyard. La Russie nous a fait du bien. C’est â elle que nouS devons notre dmancipation politique, nos impositions limitdes, la part tpii nous a dtd assignde dans l’administration de notre pays. L’dtranger.^-r-Fort bien pour Ie passd. Mais â Constantinbple le feysteme a changd et vous qui prdtendez vous conduire d’apreS des calculs politi-ques, vous ne voyez pas plus loin que votre nez. Le jenne boyard. — La Russie nous protege et ses armdes sont lâ. L’dtranger. —»■ Mais elleS ne viennent point. Ld Jeune Boyards. — Elles sont â portde. L’dtranger. — Elles ne viennent point et ne viendront jamais: supposez que vous voyez arriver des troupes frangaises^ Le Jeune Boyard. — Elles sont si dloigndes ! L’dtranger. —* Mais encore ; et comment alors justifieriez vous votre conduite ? Le Jeune Boyard.—1-Alors nous serons pour Napoldon, comme nous sommes aujourd’hui pour Alexandre r et Napoldon ne le trouvera pas mauvais. L’dtranger. —1 Au moins il n’aurait aucune raison pour vous en savoir grd. www.digibuc.ro m fcADtf ROSftîîl i.. II convient que jusqu’â l’arriv^e du Prince je reste simple observateur des efforts que le Caimacam, j’ignore avec quel succes, fait pour se r6con-cilier avec Ies 6v6neroents, Ies Boyards et le Consul. Quant aux Boyards ils sont, m’a-t on dit, divisCs en deux partis, russes tous Ies deux, mais avec cette diffCrence que l’un est tout â fait muţind et que l’autre prâte l’oreille â la promesse des emplois. Du reste si le Prince Moruzi m'a dit "vrai, sa ddposition a dtd publide sous la forme de ddmission donnde en sori nom par son. frere. II parait que la Porte a fait valoir cet argument vis-â-vis de la Russie, en ajoutant que, quant au Prince Ypsilanti, elle n’avait usd que de ses droit consacrds dans le traitd signd par M. d’Oubril. Raportul lui Reinhard dela 1 Octomvrie ne dă ştiri mai 'amănunţite despre misiunea Iul Rodofînikin şi despre izbânda uneltirilor ruseşti pe lângă boieri r ... Yoici l’histoire de la mission de M. Rodofînikin, II est premier commis du ddpartement des alfaires dtrangeres â Petersbourg. II avait dtd envoyd pour terminer Ies discussions relatives aux protegds russes. A Bucharest il apprit la non-r^tifîcation du traitd de M. d’Oubril et probablement il y regut un suppldmenţ â seş instructions prdcddentes. Arrivd â Constantinople il apprit la ddpoşition des Princes. Prdjugeant d’apres cela le rdsultat qu’aurait une ndgociation concernant Ies bdrats, il ne s’annonga que comme dtant chargd de porter la nouvelle de la non-ratification. Ce fut en quelque aorte la Porte qui l’engagea â entrer en pourparlers: et alors, soit de son propre mouvement soit d’apres des ordres, fi mit en avant, comme demande pr6-liminaire, que la Porte se d^clarât pour ou contre la Russie. La Porte r6n pondit qu’elle pe voulait se dCclarer ni contre la Russie ni Contre ]a France. M. Rodofînikin menags. La Porte rCpondit qu’elle ne se dâclarerait pas contre la France, sa plus ancienne alli£e et que la Russie âtait maitresse de prendre tel partţ qu’elle jugerait â propos. Lâ-dessus M. Rodofînikin partit. La pro-longation de son sâjour â Bucharest eut pour objet d’attendre l’effet que produiraient Ies menaces combinCes de la Russie et de l’Anglettere â Constantinople. Mais ayant appris que le dix Septembre }es nouveaux Princes avaient 6t6 revâtus du Caffetan (ce qui au reste indiquerait toujours une hâsitation dont M le GCnCral Sebastiapi aurait heureusement triomphC) et qu’ainşi la cabale avait 6chou6, il prit le parti de partir de Bucharest et de continuei? sans doute sa route pour 1^ Russie. On le (Ut m6me dejâ reparti. ... D^apres des donnees que j’avais, j’ai pru devoir l’avertir (le Caimacam) de prendre gard© â ce que Ies Boyards, dansu leur fanatisme et dans i’a* www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞlNÂtf, I. 433 narchie actuelle, ne fissent vis â-vis de la Russie des dâmarches contre leur dâvoir de fidâlitâ ă la Porte. Le Caimacam, d’un air tres embarassâ, m’a râpondu qu’il ne le croyait pas, que c’âtait pour empâcher un malheur qu’il âtait toujours au milieu d’eux, qu’il Ies prâchait, enfin qu’il faisait son de-voir, qu’il âtait vrai que Ies Boyards disaient qu’ils devaint songer â la su-retâ de leurs personnes et de leurs familles en cas d’arrivâe des Russes. Le mâme âtat de choses doit, d’apres ce que m’âcrit M. Parant, avoir lieu â Bucharest, oii probablement M. Rodofinikin aura cherchâ â. remplir le mâme objet dont s’occupe ici M. Bolkanoff: d’engager Ies deux Princi-pautâs â se mettre solennellement sous la protection de la Russie. Si Ies troupes Ies plus proches sont parties pour courir au plus pressâ,il en est d’autres toujours ă, portâe et je sais, qu’il y a deux ans, l’Ambassadeur de Russie a constamment âtâ autorisâ â donner au besoin aux troupes Russes l’ordre d’entrer dans Ies Principautâs. Ainsi il sera impossible, si la guerre âclate vers l’occident, de jouir ici d’un seul moment de sâcuritâ, quoiqu’on puisse prâvoir que la guerre avec la France fera dâsirer aux Russes de l’âviter avec la Turquie. Depeşa următoare din 4 Octomvrie conţine nouă amănunte asupra succesului Uneltirilor ruseşti, caracterizează în chip aspru pe boieri şi zugrăveşte pe Rodofinikin în chip destul de drastic. M. Rodofinikin est encore ici et s’il repart ce sera pour Bucharest. Sa mission ă Constantinople ayant âchouâ il parait s’en âtre fait une dans ces paysrci. IL a trouvâ dans Ies prâtres, â, cause de la conformitâ de religion, dans Ies Boyards ă, cause de la teurveillance que la Russie s’âtait arrogâe sur la fixation et sur la perception des impols, des disciples dociles. II cherche ă leur inspirer un esprit d’independance qui contraste singulibre-ment avec leurbassesse naturelle; etilfaut convenir que l’anarchie horrible qui dâsole toutes Ies parties de l’Empire Ottoman, doit seconder ses efforts: mais on peut le ddfier de riussir ă leur inspirer du courage. ... Apres beaucoup de politesses M. Rodofinikin entra en matiere (avec le Caimacam)., II dâclara que si la dâmission du Prince Moruzi paraissait ren-dre râguliere la nomination du Prince Callimachi, il n’en âtait pas de mâme du Prince Souzo^ qu’il garanlissait qu’il ne verrait jamais la Vala-chie, qu’â la vâritâ dans le firman de dâposition du Prince fpsilanti, la Porte l’avait dâclarâ traître â la patrie, rebelle et fauteur des rebelles: mais que c’âtait le style de chancellerie et qu’on s’âtait servi des mâmes expressions contre ce mâme Prince Souzo qui aujourd’hui entraît en charge. II paria de ses prouesses ă Bucharest. des dispositions de dâfense qu’il avait fait /Inalele A. R.—Tom. XXX,!,—Memoriile Secţ. Istorice, 89 www.digibuc.ro 434 RADO ROSETTI faire par Ies Boyards, dont il avait nommâ Ies uns commandants d’infan-terie, Ies antres commandants de cavalerie. II passa ensuite â Ia nouvelle du cbangement du Ministere Ottoman, dont il prâtendit avoir eu l’assu-rance avant son dâpart de Constanţinople. Avânt peu, ajouta-t-il, on verra qui sont ceux que la Porte reconnait comme ses vâritables amis. A la fin il prit un ton solennel. «Vous âtes ici, dit-il, 1’Agent legitime de votre gou-vernement Je vous exhorte â manager Ies Boyards. II faut tondre la bre-bis et non l’âcorcher.» M. Rodofmikin est un homme qui parle beaucoup et qui semble avoir du plaisir & s’entendre. II a de la vivacitâ et de la politesse dans ses ma-nieres et l’on voit qu’il aspire â copier I’amabilitâ frangaise. Sa maniere d’âtre contraste singulierement avec celle de M. Bolkanofî, aussi dit-on qu’ils ne sont pas trop amis. Ce dernier s’âtant permis des proc6d6s inex-cusables envers M. de Hammer, c’est par cette raison meme que M. Rodo-finikin l’a combl6 de politesses. M. Rodofmikin n’est qu’un charlatan politique. Les diffârentes conversa-tions dont on m’a rendu conipte m’ont convaincu qu’il est ici sans mission, et la Russie espârant encore un changement de systeme â, Ia Porte, est tres indecise sur ce qu’elle fera si ce systeme ne change pas. En atten-dant elle dirige â son gr6 tous les insurgâs, depuis la Mer Noire jusqu’en Dalmatie et elle ne s’en cache pas â la Porte. M. Rodofmikin s’en fait un merite, en disant au Caimacam qu’il avait engagâ l’Ayan de Roustchouk, le mâme qu’on dit avoir pris Silistrie, â envoyer quatre miile hommes au secours de Bucharest et~ les Serviens â dâtacher un cQrps vers le terrain de Paswan-Oglou pour faire diversion en faveur de la Valachie; â Con-stantinople on est mâme persuada que Paswan-Oglou lui-mâme est entie-rement entre les mains de la Russie qui par consdquent y r6unirait tous les fils du jeu qui se joue en ce moment sur les rives du Danube. Următoarea depeşă ce Talleyrand o adresa, la 11 Octomvrie, lui Reinhard ne arată in ce cunoştinţă erau chiar oamenii de Stat de mâna întâia, ca Principele de Benevent, despre starea adevărată a acestor ţeri. Vedem pe Talleyrand însărcinând pe agentul lui din Iaşi să stăruească pe lângă Calimah să pună graniţele Moldovei în stare de apărare, să sporească garnizoanele şi să repare fortificaţiile căzute, într’un cuvânt să facă din Moldova bulevardul împărăţiei otomane. Marele politic nici nu bănuia cumplita şi jalnica slăbiciune la care căzuse aceste ţeri! ...La dâposition du Prince Moruzzi âtait devenue nâcessaire. II fallaitrâ-tablir en Moldavie l’autoritâ de la Sublime Porte et arracher cette province www.digibuc.ro ÂittilVA secatorilor din cMişicXtf, f. m â l’influence de la Russie. Ce double but est rempli par la nomination du Prinoe Callimachi: il est attachâ â son Souverain, il est âclairâ, il a toutes Ies qualiWs personnelles qui peuvent faire aimer son administration. Pr6-sentez-lui mea, plus sinceres f6licitations sur la marque de haute faveur et de confiance dont Sa Hautesse vient de l’honorer et cherchez & le main-tenir dans Ies memes, dispositions. Le Prince Callimachi ne doit jamais perdre de vue que cest â la France qu’il doit sa nomination, que la Moldavie ne doit plus retomber sous l’in-fluence russe et qu’au premier signal de guerre de la Russie contre la Porte Ottomane cest â la Moldavie que s’adresseraient Ies premierea hos-tilitâs. II faut que Ies frontieres de cette province soient mises en 6tat de d6fense, que Ies garnisons soient augmentâes, Ies fortifications relevâes, que la Moldavie, par oii l’Empire Ottoman 6tait sur le point d’âtre livr6, en devienne aujourd’hui le plus ferme boulevart. Les intârâts du Prince et ceux de son Souverain sout les m6mes: Ie premier râsultat d’une invasion russe serait de le perdre. Iată câteva amănunte ce le culeg din scrisorile corespondentului anonim din Iaşi. Ele ne arată cât de puternică eră influenţa rusească cu tot succesul ce-1 repurtase Franţa prin mazilirea Domnilor. Cu prilejul unei mese date, la începutul lui Octomvrie st. n., de către Mitropolit lui Rodofinikin, Veniamin îndreptându-se către acest agent rus, îl rugă în numele clerului său şi în al ţerii, să stărue pe lângă împăratul Alexandru spre a face pe acesta să mijlocească la împăratul Austriei pentru ca moaştele Sfântului Ioan cel nou să fie aduse la Mitropolia din Iaşi (1). Tot atunci se lăţi în Iaşi vestea că Italinsky primise instrucţiuni să stărue pentru mazilirea imediată a lui Calimah şi a lui Suţu şi, în caz când Poarta ar refuzâ-o, să părăsească imediat Constan-tinopolul. Tot odată Rodofinikin dăduse ordin consulilor ruşi din Iaşi şi Bucureşti să nu recunoască pe Calimah şi pe Suţu şi să părăsească posturile lor la sosirea acelor Domni. Pe lângă punctele asupra cărora se zicea că avea să stărue Italinsky erâ şi cererea ca Poarta să dea cât mai grabnică urmare stipulaţiunii hatişerifului prin care se îndatorise să restitue Moldovei teritoriul împrejurul Hotinului. Boierii mai făcură cerere ca cetatea să fie rasă. (1) Se ştie că, aoeste moaşte, duse de Sobieski la Jolklev, fusese restituite Sucevei din porunca Împăratului Iosif al II-Iea.. www.digibuc.ro 436 feÂDtJ ftOSfiîTI La 16 Octomvrie (st. n.) Rodofmikin adună pe boieri la Divan şi îi invită să nu recunoască pe noul Domn (Calimah) şi să nu-1 lase să pună mâna pe un ban din veniturile ţerii, cari trebue să rămână neatinse în lăzile Visteriei. Nu ştim răspunsul făcut de boieri la această comunicare. Această ştire este pe deplin confirmată şi întregită cu amănunte prin raportul lui Reinhard din 17 Octomvrie, care ne arată cât de desăvârşit era succesul repurtat de Rodofînikin în amândouă Principatele. Din acel raport extrag următoarele: «... Quoiqu’il en soit; voici la dâmarche fort extraordinaire que M. Rodofmikin s’est permise hier. II a fait convoquer une assemblâe des Boyards chez le Mâtropolitain. II leur a exposâ que la Porte ayant dâposâ Ies deux Princes au mâpris des Conventions avec la Russie, l’Empereur avait ordonnâ â son Ambassadeur d’insister sur leur râtablissement et s’il ne l’obtenait point de se retirer dans le delai de trois jours: qu’en attendant il deci ara it aux boyards que la nomination des nouveaux Princes etant illegitime ils seraient responsables de la moindre somme qu’ils payeraient au Prince Callimachi. 11 a fait appeler ensuite le Caimacam auquel il a fait la mâine dâclaration, en ajoutant que, si avant la deposition des Princes, la Porte en avait donnâ quelque communication â l’Empereur ou â son Ambassadeur, Sa Majestâ se serait prâtâe avec plaisir aux vues de la Porte; que, pour le Prince Souzo, c’âikit une crâature frangaise, mais que le Prince Callimachi âtait un honnâte homme dont la Russie avait mieux augurâ: qu'il paraissai cependant qu’il s’âtait laissâ sâduire par le Prince Souzo et qu’ainsi il avait du encourir la meme râprobation. Le Caimacam lui a demandâ s’il parlait officiellement ou confidentiellement? Apres y avoir râilechi assez longtemps, M. Rodofînikin a râpondu qu’il ne pouvait parler officiellement puis qu’il lui âtait dâfendu de reconnaître soit le Caimacam soit le Prince, mais qu’il lui donnait cet avis pour son instruction. Le Caimacam lui a reprâsentâ que si la dâmarche qu’il venait de faire aupres des Boyards venait â âtre connue, il âtait â craindre qu’elle ne fournit un prâtexte d’insurrection au peuple de la campagne: M. Rodofinikin a păru convenir de la justesse de cette observation. C’est le Caimacam lui mâme, que je suis allâ voir, qui ma rendu compte de cette conversation. Apres lui avoir temoignâ mon âtonnement de ce qu’un agent de la Russie, sanB mission encore, avait ici le droit de convoquer des assemblâes de Boyards, et de ce que lui, M. le Caimacam, avait l’extrâme bontâ de se rendre aux appels d'un homme qui ne voulait pas le reconnaître, je lui ai dit que dans cette conversation encore M. Rodofinikin s’âtait mis www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINXu. I. 437 â cheval sur son fameux hattischârif de 1802 et qu’il şi vait parlâ sans ordres de sa Cour: que, quand il en aurait il faudrait attendre que Ies troupes en-trassent, ce qui d’apres tous Ies calculs de probabilitâ, n’arriverait point dans ce moment-ci; qu’au reste c’âtait â lui de retenir Ies Royards dans leur devoir et d’empecher toute dâmarche de leur part, contraire â la souve-rainetâ de la Porte ou aux int6râts du Prince Callimachi. Je savais que M. Rodofinikin avait eu l’id6e de faire r6clamer par eux le district de Chotin comme devant âtre r6uni â la Moldavie en vertu de la Convention de 1802 qui ne dit point cela, au moins pas en termes expres et dans la traduction allemande que j’en possede. Pendant que je rassurais le Ca'i-macan qui m'avouait franchement qu’il avait d6jâ suspendu Ies ordres pour l’arrangement de la maison, il a regu une lettre du Prince Callimachi qui lui annongait son arriv6e â. Roustchouck (on savait d6jâ que le Prince Souzo 6tait arrivâ depuis quatre jours â Bucharest); la lettre renfer-mait un billet confidentiel ou le Prince lui disait qu’il sentait l’embarras de sa position, que le Caimacam ne devait ajouter aucune foi â pe qu’on disait, continuer â faire son devoir et retenir Ies Boyards dans le leur. Quant aux d6marches des Boyards, le Caimacam m’a dit qu’il 6tait plus que sur qu’ils n’en feraient aucune: qu’il Ies tenait tous par la division qui r6gnait entre eux et mâme par des engagements signâs. La familie la plus activemenţ d6vou6e â la Russie est la familie Balsch. Glie consiste en quatre freres dont l’un est colonel russe. Plusieurs autres familles se sont r6unies pour accuser celle lâ d’avoir accapar6 Ies places et Ies âmoluments. Tandis que Ies agents russes (entre Ies bras desquels fes Balsch ont 6te obligâs de se jeter) font tous leurs efforts pour r6concilier Ies parties, le Caimacam fait tous Ies siens pour rendre la dăsunion incurable, et comme il se trouve ainsi dans son 6l6ment, il se ilatte d’avoir parfaitement r6ussi. Ce matin la nouvelle de l’arriv6e prochaine du Prince m’a attirâ la visite de quelques Boyards, de ceux pr6cis6ment qui sont le plus d6cid6ment russes. Les memes n’avaient point assist6 ă. l’assemblâe des Boyards d’hier. Je leur ai recommand6 d’etre sages et fideles & leur gouverneinent: j’ai attest6 l’histoire de leur pays qui pouvait leur apprendre ce qu’ils avaient gagn6 en prenant part dans les querelles politiques. Oui, Monsieur, m’ont ils dit, notre position est telle que tous ceux qui viendront chez nous seront les bien venus. Enfin la nouvelle de l’arriv6e tres prochaine du Prince a fait plus d’impression que les harangues de M. Rodofinikin. Reinhard se înşelă: izbânda lui Rodofinikin eră desăvârşită: boierii semnase o petiţiune prin care arătau că toată nădejdea lor o pun în ocrotirea Rusiei şi sunt gata să recunoască suveranitatea Impă- www.digibuc.ro 438 Radu rosetti râtului Alexandru cu două condiţiuni: 1. să nu fie ţara datoare să plătească mai mult decât o sumă anumită şi 2. că fiecare ţăran să le lucreze câte 36 sile pe an în loc de 12 sau ca fiecare membru a unei familii să fie dator să facă câte 12 sile. Această a doua condiţie ce o puneau boierii la trecerea ţerii sub stăpânirea rusească răspundeâ unei vechi năzuinţe a lor, propusă de ei şi respinsă pentru întâia oară de Grigore Ghica la 1775, propusă iar la 1805 şi respinsă deocamdată de Alexandru Moruz. Această condiţiune arată cum clasa stăpânitoare, decăzută şi adusă la descompunere de un veac de regim fanariot, se gândiâ înainte de toate la interesul ei personal. Calimah care sosise chiar atunci, se măguliâ cu nădejdea că pe-tiţiunea purtă iscălituri puţine. Iată un extract din raportul lui Rein-hard dela 26 Octomvrie, dând seamă de convorbirea cu Calimah şi mai aducând şi alte amănunte interesante i Nous nous Bommes entretenus (avec le Prince) ensuite des manoeuvres des agents russes et je lui ai donnâ connaissance d’un fait que je venais d’apprendre et que son Caimacam avait ignore. 11 y a eu râellement nne pâtition adressâe â l’Empereur Alexandre; elle a du partir hier pour St. Petersbourg. Dans cette pâtition Ies Boyards signataires declarent qu’ils ne peuvent attendre leur bonheur que de la protection de la Russie: qu’ils la râclament solennellement et surtout pour Ies deux points suivants: 1° Que le Prince ne puisse jamais dâpasser une somnie dâterminâe d’impositions, 2° Que Ies paysant soient obliges de travailler pour Ies Boyards pendant trente six jours dans Vann4e, au lieu de douze: ou au moins que chaque individu de chaque familie soit astreint ă ce travail de douze jours.On voit que c’est lâ âvidemment le travail de M. Rodofinikin qui, ne voulant dans aucun sens s'en aller d’ici Ies mains vides et jalouX de produire â Petersbourg le resultat de ses grands travaux et la justification de son sejour â Yassy, â obtenu de la faction Balche qui se voyait en 'minoritâ, quelques mi-serables signatures et que c’est encore en stipulant un interet sordide, qu’â la faveur du second article, il a fait passer le premier avec le preambule. Le Prince m’a dit qu’on avait â la v6rite soupţjonnâ une d6marche de cette nature: mai qu’en aucun cas le nombre des signataires ne pouvait âtre considârable: qu’il âtait sur du Mâtropolitain et qu’il savait qu’â Pâtesbourg mâine, on ne ferait aucune attention â un pareil acte auquel le clergâ n’aurait pas accâdâ. La veille de l’arrivâe du Prince Callimachi et de la nouvelle de la dâ-position du Prince Souzo, Rodofinikin partit subitement. M. l’Agent d’Au-triche en reţjut une lettre dans laquelle M. Rodofinikin dit que la dâposi- www.digibuc.ro Arhiva senatorilor din1 chişinău, i. 439 tion des Princes Moruzi et Ypsilanti, contraire aux traitfis et la non-arrivfie des courriers qu’ils attendaient de Constantinople, devait faire craindre aux agents de Russie des vues d6cid6ment hostiles de la part de la Porte et Ies Communications dfijâ interceptfies; que dans cet fitat de choses, quoique simple voyageur, il joignait ses prieres â. elles de M. Bolkanof pour que, le cas fichfiant, M. de Hammer voulut recevoir Ies archives du Consulat russe. Cette circonstance amena entre Messieurs Bolkanof et Hammei' une explication dont le premier fit toutes Ies avances et ou le second ne dis-simula pas le point que son gouvernement avait ordonnfi â M. de Meerfeld de se plaindre des prfitentions et de la conduite de M. de Bolkanof, Celui-ci invita M. de Hammer â venir le voir souvent. J’espere/dit M. de Hammer, que je recevrai le infime honneur de votre part. Vous m’excusez, rfipondit M. de Bolkanof, je suis souvent indisposfi et d’ailleurs pour ne point aller chez vous j’ai une raison politique que vous devinerez. Laquelle ? Cest la crainte de rencontrer chez vous l’Agent de France. Eh bien, clit M. de Hammer, si mon gouvernement trouve bon que j’aille vous voir sans que Vous me rendiez jamais la visite, moi je le voudrai bien. En effet, M. Rodofinikin s’est donnfi des peines infinies pour engager l'Agent d’Autriche â seconder ses dfimarches et n’en pouvant rien obtenir il a fini per l’accuser de seconder Ies miennes. Hammer era rău văzut de toată lumea fiind hărţăgos, pretenţios şi neştiind să se facă simpatic. Toată lumea, pământeni şi străini, fugeau de dânsul. Hammer văzând că nu-1 pofteşte nici un boier la balurile şi petrecerile ce se dădeau In Iaşi şi la cari erau invitaţi şi Rodofinikin şi Consulul rus, se plânse Domnului de această lipsă de atenţiune, cerând să fie pe viitor Invitat şi el. Divanul, spre a-1 linişti, făcu ca un boier care dădeâ un bal chiar In acea seară să se declare gata a-1 invită. Dar Consulul rus auzind despre aceasta merse la Divan, rupse dela gât cravata ordinului ce-1 purtă şi declară că mai bine renunţă şi la ordin şi la slujbă, dacă Divanul 11 face să se găsească Împreună cu Hammer în aceeaş societate. Divanul şi boierul care dădeâ balul temându-se de mânia Rusului, nu se mai trimise lui Hammer invitaţie nici la acel bal nici la altele. Hammer pentru a se răsbunâ eră de o aroganţă cumplită cu boierii şi cu autorităţile ţerii. Primind depeşa lui Talleyrand dela 11 OctOmvrie, Reinhard îi răspunde la 27 Octomvrie : II ne m’appartiendra point dfisormais d’finoncer une opinion sur le Prince Moruzi. Je puis mfiriter quelque reproche d’avoir persistfi dans mon er- www.digibuc.ro 440 RADU ROSETTI reur k son ăgard lorsque sa dăposition prouva que le gouvernement ătait revenu de la sienne. Cependant fidele â mon devoir, fidele â, la vărită qui, quelle qu’elle soit, peut seule servir le gouvernement et donner quelque intere t â ma correspondance, je rendis alors compte des faits tels que je Ies avais sentis: c’est d’apres Ies mâmes principes que je peindrai le Prince Moruzi si je dois le revoir, tel que je l’aurai trouvă. Tout ce que je me permettrai de dire en ce moment, c’est que ses ennemis mâmes (et il en est plusieurs qui m’en ont parlă sans management) ne l’accusent ni de mă-chancetă ni de dăloyaută. C’est au reste dans le foyer de toutes Ies lurnieres politiques que mes rapports recevront leur jour vâritable : et me serait-il dăfendu d’espărer qu’ils porteront aussi quelques rayons. Precum se vede, Reinhard stăruia a crede în buna credinţă a lui Moruz. Domnia lui Scarlat Calimah fu scurtă de tot. Trei zile după instalarea lui în scaun, îi sosi vestea maziliei şi a reinstalării lui A-lexandru Moruz. Boierimea care am văzut că rămăsese în strânse legături cu a-genţii Rusiei, primi vestea schimbării cu bucuria cea mai mare şi cea mai demonstrativă. Reinhard raportează la 28 Octomvrie: Je ne parlerai point â votre Altesse Sărănissime du grand triomphe de M. Bolkanoff, qui a vu dăfiler dans sa cour hier matin plus de cent voitures de Boyards et qui a expădiă un de ses secrâtaires en courrier pour P6-tersbourg, ni de la jactance de tous ceux qui croient gagner â ce revire-ment. II n’est que trop vrai que depuis que je suis ici je n’ai entendu qu’un seul Boyard faire profession d’attachement â la France et peut-ătre encore 6tait-ce un espion ! Depuis trois semaines je n’ai point reţu de lettres de M. Parant. Je ne doute point qu’il n’ait directement rendu compte â votre Altesse Sărămissime de ce qui s’est passă â Bucarest. P. S. M. Rodofinikin est dăjâ, revenu. Le bruit se renouvelle que dans deux ou trois jours Ies Russes passeront par ici avec le Prince Ipsilanti pour se rendre en Dalmatie. Din raportul lui Reinhard dela 6 Noemvrie sunt de notat numai următoarele amănunte: La veille de l’arrivăe du Prince Callimachi, M. Rodofinikin ătait parti subi-tement pour Ies frontieres. On a appris depuis qu’il a avaitpris sur lui de faire faire un mouvement vers Chotin aux troupes russes. Informă du revirement, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂO, I. 441 il esfc revenu et Ies troupes se sont retiries. II se propose d’attendre le Prince Moruzi. En attendant on a beau lui donner des fetes, la gaiti n’en est plus. «Je ne mo fie pas, a-t-il dit, â. ce qui se passe â. Constantinople ; Ies Frangais n’ont qu’â gagner une bataille et tout y changera encore: mais alors nos troupes entreronh, JDans mori No. 21 j’ai mandi â votre Altesse Sirenissime qu’on avait regu la nouvelle positive que Ies Russes itaient entris sur le teritoire prus-sien. Je dois me ritracter. Tous Ies voyageurs arrivis depuis et Ies agents Russes eux-mâmes assurent le contraire. «Les Prussiens suffironh a dit M. Rodofinikin. Reinhard nu-şi poate stăpâni simpatiile pentru Moruz; aflând că Sebastiani l-a zugrăvit ca ţaţarnic şi de rea credinţă, scrie la 9 Noemvrie lui Talleyrand, cu riscul de a-1 supăra: Quant au Prince Moruzi, que la politique a du icarter et qui lui mâme parait vouloir rester â l’icart, ce n’est pas pour lui, mais pour moi que je vous supplie de me permettre encore un mot â. son igard. M. l’Ambassa-deur â. Constantinople a, dans sa derniere lettre, peint le Prince Moruzi non seulement comme faux et michant, mais encore comme un ennemi de Sa Majesti l’Empereur et de la France. Je suis arrivi ici avec des instructions qui ont du m'inspirer des priventions contre lui. J’ai trouvi M. Parant qui m'a assuri de l’admiration profonde du Prince Moruzi pour Sa Majesti. Je n’ai entendu dans la bouche de ce prince que le langage du respect pour Sa Majesti et l’expression du ddsir de lui plaire. Je ne l’ai connu que pendant un mois; ainsi ce que je reclame de votre justice, c’est de croire que si le Prince Moruzi est ennemi de Sa Majesti, rien ne m’a trahi son secret Rien mâine n’a pu me le faire soupgonner. Quant â ce pay-ci dam lequel il n'existe pas un seul homme capable de porter Ies armes, je dois ă la verite de dire que nos vicloires n'y seront qu’un signal de tristesse aussi longtemps qu'on n'y aura pas l’id4e de la possibilM de substituer ă la protedion russe la protedion frangaise. Le peuplet Ies grands, Ies Princes mâmes, quels qu’ils soient, sont forcâs de suivre l’impulsion que leur donne la nature des choses. „Si la Russie perd son influence, la Porte se remettra ă couper nos tStes», voilâ leur refrein. Or, la protection de la France ne peut âtre substituie â la protection russe que de deux manieres, ou par la paix ginirale, lorsque le sort de ces con-tries sera fixi sous Ies auspices de la France, ou par la guerre, dans le cas ou nos progres se rapprocheraient de nos frontieres. En un mot nous n’au-rons ici despartisans que paria puissance de faire dubien et du mal.Dans la guerre actuelle une seule question occupe ici Ies esprits, c’est celle du ritablissement de la Pologne. www.digibuc.ro 442 RADU ROSETTI Vedem în acest raport starea adevărată a ţerii faţă de evenimentele externe descrisă în chip cu totul magistral. Caimacamii lui Moruz, Hatmanul Alexandru Mavrocordat, ginerele Domnului, şi Hatmanul Mânu sosiră în Iaşi la 10/28 Noemvrie, aducând vestea că Domnul este pe drum şi trebue să sosească în curând. (El se află atunci Ia Buzău). In seara acelei zile sosiâ un călăreţ trimis Divanului de ispravnicul de Soroca pentru a aduce vestea că Ruşii treceau Nistrul. Reinbard n’aveâ nici o bănueală de intrarea Ruşilor în ţară: el scriâ la 22 Noemvrie, adică în ziua intrării lor : M. Rodotlnikin est toujours ici, cependant Un peu moins faiseur qu’aupa-ravant On dit que pour partir il attend l’arriv6e et surtout Ies cadeaux du Prince Moruzi. Importanţa care Napoleon o dădea evenimentelor ce se petreceau în Principate reiese din faptul că, la 9 Noemvrie 1806, Talleyrand comunică lui Reinhard «l’ordre de prendre des moyens de commu-nication prompte et directe avec Sa Majeste». In aceeaş depeşă, Talleyrand adaoge că înlocuirea Domnilor nu schimbă nimic la instrucţiunile ce i le-a dat la plecare şi-l invită «să stârnească zelul guvernului pentru apărarea graniţelor Principatului». In altă depeşă a lui Talleyrand către Reinhard, datată dela Berlin, din 11 Noemvrie, găsim următorul postscriptum, menit a sejrvi de răspuns apărării ce Reinhard o făcuse lui Moruz: Tous Ies motifs qui ont fait dtSposer le Prince Morouzi se sont encore aggravâs. Vous l’avez d’abord jug6 trop favorablement, 6vitez de revenir â ■ ces premieres impressions. La 13 Noemvrie Talleyrand scrie lui Reinhard, tot din Berlin, că împăratul nu va părăsi acel oraş şi Varşovia şi nu va face pace cu Rusia până ce Domnii (Calimah şi Suţu) nu vor fi reinstalaţi. Apoi adaogă: N’ayez aucune communication avec le Prince Morouzi, il est l’homme de la Russie, il n’est pas le Prince choisi par la Porte-Ottomane. La ls/86 Noemvrie Reinhard raportează lui Talleyrand că Rodo-finikin înlocueşte pe Bolkanof şi şi-a luat titlul de «agent diplomatic pe lângă armată», www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CIIIŞINĂD, I. 443 XI. AMĂNUNTE ASUPRA ÎNTÂMPLĂRILOR DIN ŢARA-ROMÂNEASCĂ DELa FUGA LUI IPSILANT PÂNĂ LA INTRAREA RUŞILOR IN ŢARĂ. Chiar în ziua în care fugi Ipsilant, adică la 18/88 August stil vechiu, Divanul în funcţiune sub dânsul luă frânele ocârmuirii şi orândui capuchehaiele nouă pe la serhaturi. A doua zi boierii trimiseră la toate isprăvniciile de ţinuturi cărţi prin cari făceau cunoscută fuga lui Ipsilant la Braşov şi mai adăogeau că «din ceas în ceas aşteptăm să sosească dela Prea înalta Poartă Capiolan cu vestire de Domnie nouă», şi le recomandau să iea măsuri pentru mănţinerea bunei ordine (1). La vestea plecării Domnului plecase şi Caimacamul Cra-iovei, Postelnicul Iordache Arghiropol, pricinuind prin fuga lui mare spaimă în acel oraş (2). Suţu datorindu-şi Domnia protecţiei franceze, se grăbise să scrie lui Talleyrand încă dela 12/24 August 1806. Excellence, J’ai l’honneur d’annoncer â Votre Excellence que la Sublime Porte, ma tres gracieuse souveraine, vient de me confier le gouvernement de la Principaută de la Valachie. C’est ce qui m’est d’autant plus cher que cette nomination m’offre Ies moyens de concourir avec toutes mes facultăs â accroître et â consolider cette bonne harmonie et amitiă qui existent si heureusement entre Ies deux Empires. Monsieur l’ambassadeur de France a embrassâ Ies vâritables intărâts de la Turquie, il la veut libre ei indăpendante de toute influence strângere. Le changement qui vient de s’opGrer dans Ies deux Principautăs Vest qu’une consâquence de ce systeme, un triomphe de la France et une victoire signale de Monsieur le g£n6ral Săbastiani; il fera âpoque dans Ies annales de la Turquie et de la Dacie. J’en conserverai prăcieusement le souvenir le plu^ reconnaissant. Intimement persuadâ des avantagek qui râsulteraient pour la Sublime Porte de ce systeme adopta par la France, je formais toujours des voeux ardents pour son accomplissement; mes dâsirs et mes sollicitude^ Ies plus constantes ne tendaient que vers cet objet important, mon coeur n’ătant (1) V. A. Urechii, Istoria Românilor, X, 43. (2) Ibid. www.digibuc.ro 444 RADU ROSETTT uniquement attachâ qu’aux deux nations, k leurs augustes souverains, k leur prOBp6rit6 et â leur vâritable gloire. Daignez donc, Monsieur Patnbasadear, faire parvenir ces sentimente sin-ceres et respectueux aux pieds du trone de l’auguste Empereur des Frâu* gais, que son sublime gânie soit mon 6gide sacrâe. En attendant, agrâez, monsieur l’ambassadeur, Ies sentimente de mon 6ter-nelle reconnaissance et de la plus haute admiration, avec lesquelles j’ai l'hon-neur d’âtre Monsieur de Votre Excellence tres humble et tres obâissant serviteur (Signâ) Alexandre de Sutzo Prince de Valachie. La 24 August sosiau în Bucureşti caimacamii lui Alexandru Suţu: Dumitrache Hanger! şi Aga Costache Vlahuţ, cari vestiau isprăv-niciilor a lor numire a doua zi, 25 August. La 27 August se trimitea Porţii arz de mulţămire iscălit de Caimacami, de Mitropolitul Dositeiu şi de boierii Divanului: Banul Dumitrache Ghica, Banul Dumitrache Racoviţă, Banul Manolache Brân-coveanu, Banul Manolache Creţulescu, Spătarul Scarlat Ghica, Vistierul Constantin Filipescu, Logofătul Isaac Ralet, Vornicul Constantin Creţulescu. In Oltenia se numiâ Caimacam Constantin Caliarhi. Prima grijă a Căimăcămiei fu să strângă bani, căci Pasvantoglu aflând de mazilia şi fuga lui Ipsilant, nu întârziase să ceară bani, ameninţând la caz de neurmare cu prădarea Olteniei. Unpitac din 80 August po-runciâ Vistierului să strângă oierit îndoit şi să adaogă două parale la vinăriciu, «pentru mântuirea şi scăparea atât a tuturor de obşte patrioţilor noştri ot peste Olt care este jumătate ţinutului ţârii noastre cât şi pentru toată ţara, de câtră înfricoşata şi primejdioasa pornire a oştilor dela Diiu, alt mijloc nu avem spre întâmpinarea groaznicei cereri ce ni se face.. . » (1). La 31 August Suţu trimite lui Talleyrand următorul răspuns la scrisoarea ce Principele de Benevent însărcinase pe Sebastiani să-i remită: (1) Ibid. p. 51. www.digibuc.ro ÂhtnvA etNATounofi din rmşiNÂtj, t. 445 Prince, Son Excellence Monsieur le G6n6ral Sebastiani, Ambassadeur de S. M. l’Empereur des Frangais, Roi d’Italie, m’a remis la lettre que Vottre Altesse m’a fait l’honneur de m’Gcrire le 21 Juin. J’ai 6t6 vivement sensible aux sentimente qu’elle exprimait en ma faveur, et si j’ai pu attirer un instant Ies regards et m6riter la bienveillance de Sa Majestâ l’Empereur Napoleon le Grand, j'ai rempli le but de ma vie. J’âspere 6tre dâsormais plus â porţie de leur montrer mon dAvouement et mon profond respect. J’ai consacri ma vie au service de mon Auguste maitre, Sa Hautesse Selim III. Je ne crois pas pouvoir le servir avec plus de fidâlitâ et d’amour qu’en contribuant â resserrer de plus en plus Ies liens de l’antique amitiâ qui ont toujours uni la France et la Turquie. La Sublime Porte m’a confi6 le Gouvernement de la Valachie, ce choix est une 6manation de la protection de Sa Majest6 l’Empereur des Frangais. Ne voudra-t-elle pas donner â, cette nomination la dur6e, que cher-chent deja & lui enlever, Ies ennemis des deux nations. Je l’espere et je suis plein de confiance, car je chercherai â m^riter ces bontes. Votre Altesse m’accordera son appui, comme elle m’a accordâ jus-qu’â-prdsent son intârât. Je joins ici une lettre que j’ai pris la liberte d’adresser & S. M. l’Em-pereur des Frangais. Je vous supplie de la mettre au pied de son trâne auguste, et de l’accompagner de votre recommandation. Je vous prie d’agr6er l’expression de la plus vive reconnaissance et de l’assurance des sentiments de la plus haute consideration avec laquelle j’ai l’honneur d’6tre, etc. Signd: Alexandre Souzzo Prince de Valachie. Mai puţin de două săptămâni după fuga lui Ipsţlant, sosise In Bucureşti din Constantinopol un agent rus al cărui nume s’a întâlnit şi se va mai întâlni adesea în cursul acestei cercetări. Acest agent era Generalul major Rodofinikin, de naştere grec din Morea, care ocupă un post înalt în Ministerul Afacerilor Străine din Petersburg, Despre misiunea lui corespondentul anonim din Bucureşti ne istoriseşte următoarele : După cele spuse de Chirico, misiunea lui Rodofinikin ar fi avut de scop să ceară Porţii un răspuns categoric asupţa intenţiilor ei în privinţa Rusiei şi a Franţei. Dar de abia ajunsese la Varna când un curier îi aduse vestea depunerii Domnilor şi hotărîrea Porţii să se sustragă tutelei ruseşti spre a se aruncă ţn braţele Franţei. www.digibuc.ro fiAfitr fcosewi 446 Voia să se Întoarcă, călătoria lui nemai având nici un scop, dar Turcii cari 11 Insoţiau insistară atât de mult ca el să plece, Încât porni spre Constantinopol. Tot atunci se primise în Bucureşti vestea că Italinsky protestase in chipul cel mai formal Împotriva depunerii Domnilor şi trimisese îndată un curier la Petersburg. Consulii ruşi din Principate primiră ordin dela el să nu recunoască pe caimacamii noilor Domni. Tensiunea între Rusia şi Poarta Otomană erâ în acel moment atât de mare, încât Chirico împachetase arhiva Consulatului şi zicând că sunt efectele lui particulare o încredinţase Agenţiei austriaco. Ceruse o chitanţă de primire, dar Brenner, care înlocuiâ pe Merkelius, i-o refuză bă* nuind că în lăzile ce-i încredinţâ Chirico puteau să se afle obiecte preţioase de ale lui Ipsilanti, pe cari Poarta ar fi putut să le reclame (1). Strângerea banilor ceruţi de Pasvantoglu făcându-se cu greutate şi paşa devenind din ce în ce mai ameninţător, Divanul se adresă Agenţiei austriaco pentru a o rugă să mijlocească dela negustorii supuşi austriaci un împrumut de 50.000 lei, ceeace Agenţia făcu. Totuş, la sfârşitul lui Septemvrie stil vechiu (1806), Pasvantoglu trimise pe neaşteptate în Oltenia câtevâ sute de oameni cari ocupară cele cinci ţinuturi ale Olteniei şi, sub pretext că nu este Domn în Ţara-Românească, începu să perceapă pentru dânsul dările in bani şi în natură cuvenite Domnului. Deşi se lăudase că va măn-ţineâ printre trupele lui cea mai strictă disciplină, ele se şi apucase de prădăciuni. «La 13 Septemvrie, Joi, înainte de a se lumină de ziuă, prin ordinul lui Osman Paşa Pasvantoglu, Vidin Muhafizi, au călcat Craiova Ţelebi Aga Rahova Aghiones cu 500 de Turci şi ridicând pe Caimacamul, Logofătul C. Caliarhi, ce se numiâ şi Chiani, pe Logofătul D. Bibescu şi pe Clucerul Corniţă Brăiloiu, i-au trimis la Vidin, dintre cari Logofătul Bibescu a rămas acolo închis, iar acei doi s’au întors la Craiova. «S’a făcut multă prădăciune şi golăciune de Turci mai în toată Craiova pe la boieri, cari abiâ şi-au scăpat vieaţa lor şi a familiilor prin fugă. Prin violenţă şi tiranie au luat atunci Osman 2.000 de pungi de galbeni din ţară, 500 dela Logofătul Bibescu, 40 dela Tănăsuică negustorul şi 15 dela un Hagi Gheorghe Celebi, căruia -l-au tăiat şi capub (2). (1) Corespondentul anonim din Bucureşti. (2) Cronica greco-română, apud V. Urechiă,, op. cit., p. 86. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN ClIIŞlNĂU, 1. 447 Intrarea Pasvangiilor !n Oltenia, ocuparea Craiovei de către dânşii, precum şi prădăciunile lor pricinuiră In Bucureşti Îngrijirea cea mai mare. La Întrebările făcute de Divan in privinţa temeiurilor pentru cari intrase in ţară, Pasvantoglu nu răspunsese şi această tăcere dădea populaţiunii de bănuit că el plănueşte să pună mâna şi pe Bucureşti. De astădată boierii n’au fugit, ci s’au mulţumit să-şi facă calabalâcul, să-l Încarce In harabale şi să stea gata de plecare. Veştile alarmante au fost răspândite de boierii cari stau sub influenţa Consulului rusesc. S’a propus, Înarmarea populaţiunii Bucureştilor şi această idee a fost Îmbrăţişată cu căldură de Chirico şi de Ro-dolinikin cari au împins pe supuşii ruşi să se înarmeze. Se insistase şi pe lângă Agentul Austriei ca să sfătuească şi pe supuşii lui să se Înarmeze, dar Brenner nu se lăsă să fie convins, sub cuvânt că acei supuşi fiind în număr de mai multe mii şi aparţinând claselor de jos, nu poate răspunde de urmările ce le-ar putea aveâ Înarmarea lor (1). Următoarele extracte din rapoartele lui Parant ne dau versiunea franceză a acelor evenimente, care nu diferă mult de cele datorite corespondenţei de mai sus. La 1 Octomvrie (stil nou) Parant scriâ lui Sebastiani: M. le Commissaire et le Consul G6n6ral donnera lui-mâme, par une lettre que je joins aux autres, Ies nouvelles de Valacbie; elles sont extrâmement mauvaises. Toutes Ies tâtes y sont en feu et tous Ies coeurs glacâs. La ter-reur, la malveillance ont 6t6 au mbment de faire encore dâserter et ravager tout ce malheureux pays; â pr£sent mâme Ies boyards ont chevaux voi-tures et chariots prâts dans leurs cours pour s'enfuir. Des troupes turques ont 6t6 appe)£es de Routschouk au nombre de plusieurs cents hommes, toute la population et surtout Ies sujets russes ont 6t6 mis sous Ies armes. Enfin le trouble des esprits, surtout avant hier, est devenu extreme et pouvait devenir des plus funestes. Cependant de quoi s’agit-il ? Pasvanoglu a fait faire une expâdition de cinq â six cents hommes dans la Petite Valachie pour y lever des tri-buts, ayant enlev6 le Caimacam de Craiova et quelques Ispravniks des districte pour mieux assurer Ies rentrâes et annongant le projet d’dttablir, du moins momentanâment, des troupes dans cette pârtie de la principautâ, etc. Sans doute cet 6v6nement est malheureux et jnquiâtanţ mais apres tout ce n’est qu’une affaire d’argent, et la malveillance des agents et partisans (1) Corespondentul anonim. www.digibuc.ro 448 fiAfctJ ROSETTI russes en a fait une affaire d'âpouvante. On a semblâ dâsirer que la ter-reur, Ia fuite, Ies dâsordres appelassent ici, par un motif de plus, Ies troupes 6trangeres. J’ai 6t6 dans le cas et je crois dans l’obligation d’intervenir pour quelque chose dans ces 6v6nements. Je l’ai fait le plus prudemment que j’ai pu, mais pourtant avec un dăvouement qui devenait indispensable pour que mes dâmarches fussent utiles... Pasvanoglu ne s’est pas encore expliquâ sur ses exigences, mais on a pour donnâe qu’il a, pour un seul des cinq districts dont il s’est emparâ, exig6 800 bourses. 11 n’y a pas longtemps qu’il avait exig6 et obtenu â Bucha-rest 60 bourses par mois dont le premiqr lui a d6jâ 6t6 envoyâ. On 6valuait, avant ses dernieres prâtentions, â 125 bourses par mois Ies contributions en argent et denrâes que cette pauvre principaute avait â, lui fournir. La 4 Octomvrie Parant raporta lui Talleyrand : ....Quant 4 Paswan Oglou, Ies craintes, comme je l’avais suppos6, ont 6t6 et sont beaucoup plus grandes que le mal. C’est absolument une affaire d’argent. Le Pacha a voulu profiter des circonstances et s’est servi du pretexte qu’elles lui ont prâte. J’espere etre bientot dans Ie cas d’annoncer & Votre Altesse que le3 choses se sont arrangees. La derniere victoire de Mustapha Bayractar, son rival, l’arriv6e prochaine du Prince, enfin deux cent soixante bourses qu’on vient de lui envoyer, tout cela inettra sans doute Passwan Oglou en consid6ration et le fera se dâpartir de ses enormes pr6-tentions qu’il a porl6es jusqu’â 2.500 bourses. La acest raport este anexată nota care Parant o trimisese boie-rjlor Divanului ca răspuns la rugămintea ce-i făcuse să intervină pe lângă Pasvantoglu ca să-şi retragă trupele. Resumd d'une reponse verbale par le S. Commissaire Consul de France Parant ă M.M. Ies Caîmaeames et Boyards de Valachie assembles le 30 Seplembre 1806. ....Les dernieres mesures militaires que vous avez prises peuvent encore avoir quelquechose de bon, mais comme mesures de police seulement et, sous ce rapport, ii eut peut-âtre 6t6 plus convenable que les artisans, les artisans 6trangers surtout, s’en fussent moins meles. Quelques prot6g6s fran-gais, & Pexemple des autres, avaient cru devoir aussi s’armer et se cr6er sol-dats, je les ai de suite fait rentrer dans leur 6tat et leurs occupations na-turelles. En un mot, Messieurs, je crois que les craintes ont et6 beaucoup plus grandes que le danger ; qu’une affaire d’argent est devenue inutilement une www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR RIN CHIŞINÂU, 1. 449 affaire de terreur... Plus de calme donc, et noua aurons plus de suretA ... et puis une viile aussi grande que Bucharest doit-elle aussi aisâment s’6pou-vanter? Ne sait-on pas qu’une populaţion si nombreusse a, par sa masse seule, une force de râsistance qu’un petit nombre de troupes sans tactique encore ne saurait venir impunâment attaquer ?... Enfin si, ce que je suis loin de croire, l’esprit de terreur venait â prâvaloir, je puis vous annoncer d’a-vance qu’on ne verrait point l’aigle frangais reculer devant des fantâmes. Ce umilinţă pentru o ţară, să primească dela un agent străin sfaturi de sânge rece şi dâ bărbăţie ! Intr’o depeşă a Iui Talleyrand către Parant din 11 Octomvrie 1806, găsim următoarele : Les lettres que vous m’avez fait l’honneur de m’ăcrire sur toutes Ies cir-constances de la fuite du Prince Ypsilanti ont prouv6 combien sa d6posi-tion âtait năcessaire. II est all6 chercher en Russie le prix de ses Services... Parant îmbolnăvindu-se de boala care avea să-l ducă la mormânt, Ledoulx scria lui Talleyrand la 17 Octomvrie 1806, anunţându-i sosirea noului Domn : .... Le nouveau Prince Alexandre Souzzo est arriv6 dans cette râsidence; il doit faire son entrâe offîcielle apres-demain, dimanche. Son Altesse a eu la bontă de nous communiquer l’espărance qu’elle avait de pouvoir inces-samment pacifier son voisin Paswan Oglou. On vient de nous dire qu’un courrier russe arrivă de Constantinople a annoncă le dăpart de cette capitale de M. d’Italinsky, envoyă de Russie. Alexandru Suţu sosi la mănăstirea Văcăreşti în ziua de 2 Octomvrie, adică mai bine de şase săptămâni după numirea lui. Această întârziere era fără îndoeală datorită temerii ca' nu cumva Poarta, cedând ameninţărilor ruseşti, să revină asupra numirii lui. Chiar în ziua sosirii lui în Văcăreşti, adică la 2 Octomvrie, după ce trimise obişnuitele cărţi, deschise către ţară şi legate către is-prăvnicii, prin cari îşi vestiâ sosirea şi arătă că luase ocârmuirea în mânile lui, slobozia către Agie un pitac prin care-i porunciâ să dea de ştire tuturora de ori ce stare, cari aveau să iea bani dela Ipsilant, ca, în termen de trei zile, să dea înscris la Agie despre suma ce li se datoriâ de către fostul Domn şi apoi să i se înfăţişeze izvodul acelor datorii (1). (1) V. A. Urechiă, op. cit., IX, p. 66. Analele A. R.—Tom. XXXI.—Hem. Secţ. Istorice. 9 9 www.digibuc.ro 450 RADU ROSETTI Dar nu apucă să-şi facă intrarea solemnă în Bucureşti, căci tocmai când alaiul pentru acea intrare eră alcătuit, în ziua de 11/23 Oc-tomvrie, Domnul primi veste că este mazilit şi că scaunul este dat iarăş lui Ipsilant. In aceeaş zi boierii Divanului făceau pitac către Spătărie pentru ca aceasta «să dea poruncă pe la străji a nu fi slobod, atât Măria Sa Alecu Vodă cât şi oamenii Măriei Sale, până ce nu va veni firman împărătesc şi până nu va da socoteală de ceeace au luat din ţară» (1). Iată cum anunţă Ledoulx lui Talleyrand mazilia lui Suţu, la 25 Octomvrie st. n.: Avânt hier,... le Prince, qui n’avait pas encore fait son installation offi-cielle, a regu l’avis de sa d6position. Le Grand Vizir, dit-on, lui a exp6di6 un tartare porteur de cette d6sagr6able nouvelle, et aujourd’hui le firman de la Sublime Porte est arriv6: il est congu en termos tres m6nag6s, En voici une phrase remarquable. «C’est un nouveau service que vous nous ren-drez en acceptant de bonne grace votre dâposition». Ce malheureux Prince fait d6jâ ses prdparatifs de d6part, et il a profita du passage de M. Lascourt pour adresser â Votre Altesse S6r6nissime Ia lettre ci-jointe. Nous ne savons pas encore, monseigneur, quelles peuvent 6tre Ies suites d’un pareil changement. Ou assure aussi la dâposition du nouveau Prince de Moldavie. Le Consul de Russie a fait toutes sortes de dâmarches pour s'emparer, non seulement de tous Ies esprits, de toutes Ies opinions, mais encore de Tautorit6. On l’a vu hier courir toute la viile avec une suite d'Albanais, donnant des ordres, faisant des dâfenses, etc. Pazwan Oglou profite d6jâ de ces circonstances, il vient d’6crire une lettre terrible au Divan de Valachie, dans laquelle il declare au nom de Mahomet que si dans quelques jours il n’a pas regu Ies miile cinq cents bourses qu’il demande encore, il enveVra dans toute cette malheureuse provincedes troupes qui agiront avec le fer et la flaînme. On -est ici dans Ies plus grandes anxi6t6s... Firmanul de Domnie al lui Ipsilant îi fusese trimis direct la Kiev, se vede că înainte de a fie xpediat lui Suţu cel de mazilie, căci avem o proclamaţiune iscălită de toţi boierii Divanului, din 14 Octomvrie, prin care ei arată că au primit dela Ipsilant carte însărcinându-i (1) V. A. Urechi ă, op. cit., p. 67. Cartea deschisă reprodusă de V. A. Ureehiă pe acea pagină poartă greşit data de 14 Ootomvrie. Cartea reprodusă vestind intrarea Ruşilor şi sosirea lui Ipsilant, este fără nici o indoeală din 14 Decemvrie, deoarece mai menţionează şi sosirea in Bucureşti a lui Mi-loradovici. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINAU, I. 451 cu Căimăcămia. Aceasta ar dovedi că Domnul pribeag primise ordinul de reinstalare cel puţin cu o săptămână înainte de 14 Oc-tomvrie, căci unui curier nu-i eră cu putinţă să ajungă în mai puţin timp dela Chiev la Bucureşti. Mi se pare totuş mai logic a presupune că ordinul către Divan de a luă Căimăcămia fusese expediat dela Constantinopol, de cătră bătrânul Ipsilant, în numele fiului său. Suţu se grăbise să aducă mazilia lui la cunoştinţa lui Talleyrand prin următoarea scrisoare din Bucureşti, cu data de 25 Octomvrie (st. n.) 1806 : Altesse, Ma fid6lit6 â la Sublime Porte et mon attachement ă ses vrais int6râts, sont devenus pour moi des d6lits, et c’est la seule raison pour laquelle je soufîre de persâcutions continuelles. L’amitiâ qui lie l’Empire Ottoman avec une si grande puissance est mon 6gide unique. Oui, Monseigneur, je suis le plus heureux des hommes, en m’abandonnant et dans cette circonstance, â la magnanimitd de Sa Majestd Imperiale et Royale. Je suis avec l’attachement le plus inviolable, Monseigneur De Votre Altesse Le tres humble et tres ob6issant serviteur Sign6: Alexandre de Soutso. Dar noutăţile şi veştile cele mai importante călătoriau încet la începutul veacului trecut. • La 7 Noemvrie 1806 Napoleon nici nu bănuia că Suţu nu mai este de două săptămâni Domn al Ţerii-Româneşti. El îi scria din Berlin în acea zi : Monsieur le Prince de Valachie, La lettre que vous m’avez 6crite vient de m’âtre remise dans la capitale de la Prusse qui m’avait d6ciar6 la guerre et dont la Providence a confondu Ies projets. Je poursuis mes avantages, mon armâe entre en Po-logne: la victoire ne m’est chere que parce qu’elle m’aide â relever la cause des opprimSs, â soutenir Ies amis qui me sont fideles, â dâfendre l’indâpen-dance et toutes Ies possessions de l’Empire Ottoman, mon intention est de toujours vous prot6ger: car je vous regarde comme sincerement d6-' vou6 â la gloire de votre Souverain et voulant la perp6tuit6 de l’amitiâ qui unit la Porte Ottomane â mon Empire. Sur ce, je prie Dieu, Mon- www.digibuc.ro 452 RADU R0SETT1 sieur le Prince de Valachie, qu’il vous ait en sa sainte et digne garde. Donn£ dans notre Château Imperial â Berlin, le 7 Novembre 1806. Ledoulx scrieâ lui Talleyrand la 8 Noemvrie 1806: M. Conte exp6di6 en courrier par Votre Altesse S£r£nissime, a pass£ par cette viile le 6 de ce mois. La nouvelle dont il £tait porteur a fait la plus vive impression sur Ies esprits des Boyards qui, jusqu’â pr£sent et surtout depuis la r£installation des Princes Ypsilanti et Mourousi, s’£taient permis de se prononcer ouvertement en faveur des Russes; plusieurs d’entre eux ont pouss6 l’imprudence jusqu’â pronostiquer des choses contraires et â leur devoir et aux int6râts de leur souverain. Iar prin alt raport din aceeaş zi: Depuis le d6part du Prince Souzzo nous sommes environn6s de la plus grande malveillance. Les nouvelles Ies plus fausses, Ies renseignements Ies plus absurdes sont les seuls avis qu’on cherche â nous faire parvenir d’une maniere indirecte. Les 6gards, les management que certains Boyards ob-servaient assez scrupuleusement autrefois ne sont plus d’aucune considâ-ration pour eux; ils n’ont plus qu’un sentiment public, celui d’etre russes. On assure que le Prince Ypsilanti doit rentrer dans cette province avec des troupes de la nation qui le protege (quoique cela, me semble absolu-ment invraisemblable, c’est une raison qui semble autoriser davantage la conduite irrâguliere de certains personnages de ce pays); cependant la briliante victoire que notre auguste Empereur vient de remporter r6cem-ment fait d6jâ rentrer en eux-mâmes tous les partisans des Russes, et il semble que la crainte leur fait deviner les succes qui doivent n£ccesaire-ment la suivre. Les cinq districts de la petite Valachie sont entierement d£serts et ne pourront se relever de longtemps. Passwan Oglou que le Prince Souzzo avait dejâ commenc6 â pacifier renouvelle ses menaces, les Boyards com-posant le Divan ne cessent de lui envoyer de riches pr£sents, uniquement pour temporiser. Ce pays est vraiment en proie â toutes sortes de calamitâs. La 10 Noemvrie, răspândindu-se vestea că Pasvantoglu înaintează asupra Bucureştilor, panica cuprinsese din nou oraşul. Boierii, pregătise trăsurile şi toate împrejurările păreau că prevestesc o de-zerţiune obştească, Dar totul s’a liniştit in curând, constatându-se că vestea eră falsă. i La 22 Noemvrie, după ce anunţă lui Talleyrand moartea lui Parant, Ledoulx adaoge: www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, I. 453 Les Boyards depuis quelques jours deviennent plus polis, plus commu-nicatifs. Un des premiers de la suite de Prince Ypsilanti a regu hier, dit-on, une lettre de ce Prince, dans laquelle fl lui ordonne de faire preparer des fourrages; cela donne lieu â de tres grandes inqui£tudes. Les nouvelles de ces contrâes sont toujours tres tristes; avant-hier encore une alarme gânârale a fait mettre tout le monde sous les armes. On disait que Passevan Oglou devait faire marcher sur cette capitale un corps de trois miile hommes; dejâ les Boyards avaient prepară leur voitures, et tout an-nongait une dâsertion g6n6rale. XII. RUSIA OBŢINE DELA POARTĂ REINSTALAREA LUI IPSILANT ŞI A LUI MORUZ, TOTUŞ OŞTIREA RUSEASCĂ INTRĂ IN PRINCIPATE. La 16/28 August Italinsky remiteâ Porţii o notă prin care, «pe temeiul tractatelor în fiinţă între ambele Imperii», cerea, în numele împăratului său şi în chip provizor, «amânarea plecării noilor Domni, Scarlat Calimach şi Alexandru Suţu», al căror «dispreţ către Poartă, violenţe şi vexaţiuni în timpul primei lor ocârmuiri şi greşeli împotriva Curţii ruseşti» sunt cunoscute Sultanului şi «constatate în ftiai multe acte autografe ale acestui Sultan», cari au fost arătate de miniştrii lui solului Rusiei. Invită Poarta într’un ton 'destul de cominatoriu, «să se abţină de orice ceremonial obişnuit faţă de noii Yoevozi, cum este învoirea ca ei să se prosterne înaintea scării (etrier) împărăteşti». «Dacă Poarta voeşte să stăruească in actul ostil ce şi-a permis, dacă voeşte să desăvârşească infracţiunea la tractate ce a început prin destituirea Domnilor, aceasta este alt lucru». Solul rusesc mai cerea ca Poarta să împiedece plecarea în Principate a Caimacamilor numiţi de Domni şi luarea de către aceştia în mânile lor a frânelor Ocârmuirii. Boierii adunându-se, să aibă a alege după obiceiu, dintre dânşii, pe un întâiu boier ca locţiitor domnesc. Solul mai cereâ ca ordinele Porţii pentru aducerea la îndeplinire a cererilor lui să fie expediate în cea mai mare grabă. In cazul când Poarta nu ar declară că este hotărîtă a dovedi, nu numai prin vorbe dar şi prin fapte, că este gata să îndeplinească pe viitor atât litera cât şi spiritul tuturor tractatelor şi actelor politice şi comerciale, împăratul Rusiei avea să avizeze la măsurile ce-i sunt impuse atât de grija propriei sale demnităţi cât şi de aceea a www.digibuc.ro 454 RADO ROSETTI liniştii obşteşti şi a interesului celor două provincii, a căror fiinţă şi privilegii le garantează. Termină cerând ca nota să fie pusă sub ochii Sultanului (1). Cu toate ameninţările ’ de abia disimulate în nota de mai sus, cu toate cele proferate pe faţă de solii Rusiei şi al Angliei, cu cari se uniâ al Prusiei, Sebastiani izbutise să obţină dela Poartă învoirea ei pentru plecarea, întâiu a Caimacamilor şi pe urmă a Domnilor (2). La 17 Septemvrie Italinsky prezentă Porţii, în urma ordinului primit direct dela împărat, după ce acesta fusese încunoşlinţat de depunerea Domnilor, o a doua notă. In acea notă arătă că împăratul îi ordonă să exprime Porţii extrema Sa nemulţămire pentru această destituire arbitrară, făcută în dispreţul hatişerifului din Septemvrie 1802, trei ani înainte de termenul ce el "prescrie şi fără ca să fi dat ministrului său prealabilă ştiinţă şi fără ca temeiul hotărîtor (al distituirii) să-i fi fost comunicat şi să fi fost constatat de amândouă părţile. împăratul nu poate rămâneâ nepăsător faţă cu o asemenea stare de lucruri şi nu poate trece peste destituirea Domnilor, cum a trecut peste alte infracţiuni mai mici ale tractatelor, aceasta fiind o atingere manifestă la îndatoririle luate de Poartă în chip solemn şi cari sunt legate de demnitatea şi consideraţiunea împăratului. împăratul pretinde deci şi cere ca Domnii să fie îndată restabiliţi şi mănţinuţi la locurile lor până la expirarea termenului de şapte ani, oricari ar fi adevăratele motive pentru cari au fost depuşi. Solul are poruncă să declare că un răspuns obscur, evaziv sau dilatoriu nu ar puteâ fi admis şi că singur faptul reintegrării ar putea să satisfacă pe Majestatea Sa Imperială. In cazul când Poarta ar persistă în dispoziţiunile ei, solul are ordin lămurit şi aspru să-şi ceară paşapoartele şi să plece cu toată misiunea (3). Dintr'un fragment de notă purtând data de 1 Octomvrie (4) vedem (1) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 350. Piesa poartă data greşită de 8 Septemvrie. Din a doua notă a lui Italinski (ibid., p. 352), rezultă că prima notă a fost remisă la *•/>| August; data de 8 Septemvrie este fără îndoeală aceea la care prima notă a fost trimisă Relaţiunilor Exterioare de către Ambasada franceză dela Constantinopol. (2) Ibid., p. 35. (3) Ibid., p. 352. 14) Ibid., p. 353. Data mi se pare din nou acea a raportului ou care acest text a fost trimis de Ambasada franceză la Paris ; nota turcească va fi purtat o dată simţitor anterioară. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 455 că Poarta a încercat să discute cu Rusia, susţinând că date fiind dovezile ce le posedă despre trădarea şi perfidia lui Ipsilant, dată fiind fuga lui înainte de a fi primit ordinul formal de destituire, această destituire eră justificată şi nu poate fi privită ca o violare a tratatelor şi ca un semn de turburări. Relaţiunile Exterioare, în urma primirii ştirii că Domnii partizani ai Rusiei fusese depuşi şi înlocuiţi prin alţii devotaţi Franţei, scriau lui Sebastiani, la 9 Octomvrie (1), că ori cât de mare ar fi nemul-ţămirea Rusiei în urma acestui pas, Poarta nu trebue să Se îngrijească de urmările acestei nemulţămiri şi să se bizue pe ajutorul Franţei. Dar că trebue să iea măsuri de apărare din partea ei, să repare fortificaţiile din Moldova (!), să pună garnizoane într’însele, să împin'gă cu vigoare operaţiunile împotriva Sârbilor şi să nu în-gădue trecerea vreunui vas de răsboiu străin prin Dardanele. Sebastiani nu aşteptase aceste instrucţiuni pentru a împinge pe Poartă să respingă cererile Rusiei. Dintr’o depeşă a solului francez, purtând data de 10 Octomvrie (2), vedem că Poarta fusese indignată de tonul ameninţător al Ministrului Rusiei, „dar că spaima ei (son effroi) depăşeşte cu mult această indignare. Consternarea domneşte în Capitală. De abiâ mântuită de prezenţa unei armate rebele, această Curte se vede angajată într’un răsboiu cu atât mai primejdios, cu cât erâ mai neprevăzut. Casele publice sunt deşerte; cetăţile sunt degradate şi rău armate, armata este puţin numeroasă şi rău organizată". Situaţia critică a acestui imperiu fusese expusă lui Sebastiani într’o conferinţă la care se aflau miniştrii. Solul francez promisese că Napoleon nu-i va părăsi nici în vreme de pace nici în vreme de răsboiu şi că, dacă Ruşii ar intră în statele Sultanului, împăratul Franţei îl va sprijini cu armatele lui. Aceste făgăduinţe îi îmbărbătase, dar totuş ei nu ascunsese lui Sebastiani că vor întrebuinţă toate mijloacele spre a evită răsboiul3 deoarece nu sunt în stare să-l facă, Persistau însă în hotărîrea de a nu restabili pe Domnii depuşi (3). Prin altă depeşă, purtând aceeaş dată, Sebastiani Be plânge de «semnele de interes şi consideraţiune ce consulii francezi din Iaşi şi Bucureşti (Reinhard şi Parant) le-au prodigat Domnului mazil Moruz». (1) Ibid., p. 356. (2) Ibid., p. 356. (3) Ibid., p. 358. www.digibuc.ro 456 RADU ROSETTI Făgăduinţele lui Sebastiani asigurau pe Turci de ajutorul depărtat al Franţei, pe când ameninţările lui Italinsky, sprijinite de notele cominatorii ale lui Arbuthnot, erau sprijinite de faptul că o puternică oştire rusească era adunată pe malul Nistrului, gata să intre în Moldova în orice moment. Dată fiind starea de slăbiciune a împărăţiei Otomane, eră firesc ca ameninţările anglo-ruse să precumpănească asupra făgăduinţelor franceze. La 16 Octomvrie(l) Sebastiani raportă lui Talleyrand că «ameninţările Rusiei şi ale Angliei şi veştile absurde despre o coaliţiune în contra Franţei, sperie pe Sultan şi că banii Domnilor Moruz şi Ipsfiant au corupt într’atâta pe unii din miniştri şi mai cu seamă pe Reis-Efendi, încât Poarta a depus cu o zi mai înainte (adică la 15 Octomvrie st. n.) pe Domnitorii Suţu şi Calimahi şi a restabilit pe cei vechi. Insinuările prieteneşti, explicările sincere şi sfaturile bune, singurele arme de cari dispuneâ Sebastiani, nu putuse să facă nimic împotriva fricei şi a corupţiunii. Ţinuse piept vreme îndelungată, dar în sfârşit Poarta plecându-se, l-a înştiinţat despre acel act de supunere la voinţa Rusiei, cel mai ruşinos din analele Impă răţiei otomane. Sultanul a cedat numai violenţei şi fricei; inima lui este plină de durere, dar miniştrii lui sunt cei mai culpabili dintre oameni; au sacrificat pe Suveranul lor şi nu s’au temut să ofenseze pe împăratul Francezilor. Sebastiani adăoge că izbânda lui Moruz şi a lui Ipsilant îl făceau să se teamă ca nu cumvâ să aibă ca urmare răscoala tuturor Grecilor din Turcia Europeană şi mai ales a acelor din insulele Ar-hipelului. Termină exprimându-şi părerea că dacă Franţa, printr’un tratat de pace sau altfel, ar izbuti să deaŢara-Românească şi Moldova Austriei sau vreunei puteri, alta decât Rusia, toate înrâuririle la Constan-tinopol ar fi distruse, atât pentrucă Domnii greci nu ar mai dispune de comorile acelor bogate provincii spre a intrigă aici, cât şi pentrucă aceiaşi Domni, depărtaţi de pe graniţele Turciei Europene, nu s’ar mai face temuţi la această Curte. Cu două zile mai târziu, însuş Sultanul Selim adresă lui Napoleon o scrisoare spre a-1 pune în cunoştinţa celor întâmplate. Sultanul arătă că îndată după depunerea Domnilor Moruz şi Ipsilant, elciul rusesc a cerut reintegrarea lor, ameninţând că, la dimpotrivă urmare, va părăsi Constantinopolul cu întreaga misiune. Tot- (1) Ibid., p. 359. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CftIŞINĂU, I. 457 odată trimisul englez făcea cunoscut Porţii că, îft caz de răsboiu cu Rusia, Anglia, ca aliată a acestei de pe urmă puteri, va începe şi ea ostilităţile împotriva împărăţiei Otomane. Sultanul lămureşte că tratatul de la Cainargi stipulează că Dom* nii Principatelor vor fi numiţi pe şapte ani începând din ziua numirii lor şi că nu vor putea fi destituiţi înainte dacă nu se vor face culpabili de vreo vină; iar de se vor face vinovaţi de vreo greşeală în acest interval, Poarta trebue să informeze pe ministrul Rusiei şi numai dacă, după ce în unire cu acesta se va fi constatat că Voe-vodul este într’adevăr vinovat, fi-va înlocuirea lui cu putinţă. In caşul de faţă nu s’a făcut notificare prealabilă despre depunere şi trimisului rusesc, In urma convingerii Porţii, întemeiată pe făgăduinţa dată de Napoleon, că, in tratatul lui cu Rusia, se va insera o clausă garantând independenţa desăvârşită a împărăţiei Otomane. Tratatul nesubsemnându-se, această lipsă de a înştiinţa pe elciul rusesc despre învinovăţirile aduse Domnilor Ip-silant şi Morus a putut fi privită de Rusia ca o infracţiune la tratate. La pretenţiunile Rusiei, Poarta a dat necontenit răspunsuri negative şi energice, ceeace a avut ca rezultat să facă iminentă plecarea misiunii ruseşti şi un răsboiu cu Rusia şi cu Anglia. Acest răsboiu ar fi putut pe de o parte să fie desastros pentru Poartă, iar pe de alta legile musulmane nu învoesc întreprinderea unui răsboiu pe un asemenea temeiu. Miniştrii turci invitând, din ordinul Sultanului, pe elciul rusesc la o conferinţă, acesta, la temeiurile puternice invocate de cei dintâi, le-a răspuns arătându-le depeşile ce le avea pregătite spre a le expedia generalului comandant al oastei ruseşti dela graniţă şi amiralului flotei din Marea Neagră. Spre a nu întreprinde un răsboiu pripit şi contrar preceptelor religiunii şi spre a înlătură pagubele ce-1 ameninţau, Sultanul s’a văzut silit să consimtă la reintegrarea Domnilor depuşi. Sultanul se grăbeşte să trimită împăratului Francezilor veste despre această stranie afacere, pentru ca el să n’o privească ca semnul unei nouă politici contrară legăturilor lor de prietenie şi de încredere. Şi, cu toată această capitulare a Porţii, oştirea rusească trecea Nistrul la Soroca în ziua de 10 Noemvrie. Iată cum motivează Bud-berg acest pas într’o depeşă din 15 Noemvrie către Italinsky: împăratul Alexandru trimisese generalului Michelson, în ziua de 16 Octomvrie, ordin să între în Moldova, nu ca inamic, ci numai www.digibuc.ro 458 RADU ROSBTTI în scopul de a restabili vechile raporturi cari subsistase atâta timp între amândouă împărăţiile, potrivit tratatelor; de a preveni efectele pernicioase ale dominaţiunii franceze la Constantinopol, care ameninţă Poarta cu o distrugere desăvârşită şi, Ui sfârşit, de a paraliza proiectul, proclamat de Sebastiani in gura mare, de a obţinea ca o armată franceză să fie învoită a străbate teritoriul otoman spre a atacă Rusia pe la Nistru. Opt zile după expedierea acelor ordine, adică la 23 Octomvrie, se primiau la Petersburg raporturile lui Italinsky anunţând reintegrarea Domnilor, fără a mai însoţi această veste cu alte lămuriri. împăratul a constatat, spre marea sa părere de rău, că Italinsky se mărginise, în acţiunea lui faţă de Poartă, la singurul punct al reintegrării Domnilor. Această măsură eră departe de a fi singura reclamată de Impărăt şi concedarea ei de către Poartă, numai de nevoie, nu putea ajunge spre a da Rusiei toate garanţiile necesare pentru viitor. Nimic nu închezeşlueşte credinţa că această satisfacere parţială n'a fost luată în urma sfatului inamicilor comuni ai Franţei, ai Porţii şi ai Rusiei. «Chiar dacă reinstalarea Domnilor ar fi fost singurul temeiu de nemulţămire al Rusiei, cum chiar în acest caz putere-ar această putere să se încreadă în executarea strictă şi desăvârşită a reparaţiei obţinute, după tărăgănelile lui A. Moruz şi fiind dată trista stare în care se află Ţara-Românească, al cărei teritoriu se află în cea mai mare parte cuprins de cetele lui Pas-vantoglu, fără ca Poarta să aibă nici intenţiunea nici puterea necesară pentru reprimarea acelor turburări?». împăratul se va putea mulţămi cu reparaţiunea dată numai după ce se va fi încredinţat că îşi va avea efectul deplin: prezenţa trupelor ruseşti în Principate este necesară spre a stabili, mai cu samă în Ţara-Românească, o stare de linişte şi de siguranţă. Nu persoanele lui Ipsilant şi a lui Moruz interesează Curtea Imperială, ci liniştea şi buna stare a Principatelor încredinţate ocârmuirii lor. Budberg termină nota arătând că: «Rusia va putea privi raporturile dintre dânsa şi Poarta Otomană ca restabilite pe vechea lor bază, numai când drepturile şi prerogativele asigurate Principatelor Moldovei şi Ţerii-Româneşti prin deosebitele stipulaţiuni relative la ele vor fi restabilite în toată puterea şi în toată vigoarea lor şi când anume a doua din cele două provincii va fi mântuită de rebelii cari o pustiesc, fie prin grija Porţii, fie prin trupele Majestăţei Sale şi când, totodată, liniştea şi buna ei stare vor fi închezeşluite prin stabi- www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 459 lirea unei puteri armate naţionale, în stare să apere provincia împotriva vecinilor de peste Dunăre». Faptul că Rusia, în momentul când avea să fie atacată de Napoleon la graniţa ei apuseană, îşi punea pe braţe un al doilea răsboiu pe cea dela Sud-vest, pare inexplicabil. împăratul Alexandru, în momentul în care dădea lui Michelson ordin să intre în Moldova, adică la 4/16 Octomvrie, nu putea să ştie că Prusia fusese sdrobită în bătălia dela lena, dată cu două zile mai nainte, dar deoarece Michelson trecuse Nistrul tocmai la 10 Noemvrie, el ar fi avut tot timpul să contramandeze ordinul, chiar după aflarea rezultatelor dezastruoase pentru Prusia ale acelei bătălii. Această politică îndrăzneaţă se poate explică numai prin faptul că Rusia cunoştea foarte bjne starea de slăbiciune desăvârşită, aproape de neputinţă a Imperiului Otoman. Această presupunere este deplin confirmată, când vedem că armata pusă sub ordinile lui Michelson şi care eră menită să facă campania împotriva Turcilor nu numără mai mult de 80—40.000 oameni. Ruşii nu se aşteptau la o rezistenţă serioasă şi urma dovedi că, spre nenorocirea noastră, aveau dreptate. Acestei lovituri îndrăzneţe datoreşte fără îndoeală Rusia posesiunea părţii Moldovei dintre Prut şi Nistru. Langeron atribue răsboiul intrigilor lui Ipsilant, care : «Ştiu să convingă Curtea rusească că Turcii erau pe punctul de a-i de* clară răsboiu şi că trebuiâ ca Rusia - să-i prevină. Arătă că nici o cetate turcească nu se află în stare de apărare, că toate erau lipsite de trupe şi faptul eră adevărat. In credinţă că eră cu putinţă, printr’o singură campanie, să se pună stăpânire pe toate ţerile din stânga Dunării, ceeace, îrl-tr’adevăr, eră foarte cu putinţă; că Turcii fiind lipsiţi de bani, de forţe disponibile, lipsiţi chiar de mijloace pentru a reprimă cetele de hoţi cari prădau Bulgaria, n’ar puteâ să ne opună nici o împotrivire, şi că după cucerirea celor trei provincii: Moldova, Basarabia şi Ţara-Românească, dând mâna cu Sârbii şi printr’aceştia împreunându-ne cu posesiunile noastre din Iliria, se împresurase toate posesiunile turceşti din Europa (1)». Langeron mai adaoge că: «In alte împrejurări, acest răsboiu, deşi foarte nedrept, eră absolut indispensabil pentru Rusia. Aceasta nu puteâ să lase Turcilor cetăţile Chilia, Ismail, Akkerman, Bender şi Hotin, nici stăpânirea Basarabiei (Bugeacul) între Dunăre, Prut şi Nistru. Această provincie eră locuită de Tătari cari cu uşurinţă puteau să întrunească 30.000 (?) călăreţi şi printr’o năvălire (1) Langeron In Hurmuzaki, supl. I, voi. III, pag. 109. www.digibuc.ro 460 RADU ROSETTI neaşteptată să vie să distrugă Odesa şi să pustiească împrejurimile acestui oraş la a cărui impopulare şi cultivare se lucră atunci. Sunt numai 40 verste dela Akkerman la Odesa şi 100 dela Bender la Odesa; cetăţi, cordoane de Cazaci, linii de avant-posturi erau neîndestulătoare pentru a respinge o năvălire neaşteptată de Tătari. Eră trebuinţă de o armată alcătuită în mare parte de cavalerie şi totdeauna în tabără, ceeace eră cu neputinţă mai ales iarna, adică tocmai în vremea pe care ar fi ales-o Tătarii pentru năvălirea lor. Când Nistrul şi Limanul Akkermanului sunt îngheţate, se poate ajunge din acest de pe urmă oraş la Odesa în patru sau cinci ceasuri. Fără posesiunea Basarabiei, Odesa n’ar fi putut niciodată să atingă creşterea minunată la care a ajuns prin desvoltarea comerţului său şi poate că ar fi încetat chiar să existe (1).» XIII. INTRAREA ruşilor in ţară, predarea cetăţilor hotin, BENDER, AKKERMAN ŞI CHILIA; RUŞII IN BUCUREŞTI. IPSILANT DOMN IN AMBELE PRINCIPATE. Generalul Michelson primise ordin dela împărat să intre în Moldova fără declaraţie de răsboiu, cerând comandanţilor cetăţilor turceşti învoire de a trece prin ţară spre a merge în Dalmaţia. „1 se porunci în chip hotărît să iea cetăţile prin mijloace prieteneşti (6aaroBH^HHMT> o6pa30MT>) şi nu altfel(<, zice Langeron, observând că: «c’etait un nouveaumotdansle dictionnaire dela guerre»(2). Apoi se întreabă ce ar fi făcut Michelson şi armata lui dacă frica şi prostia paşalelor n’ar fi pricinuit predarea cetăţilor ? Ruşii trecură Nistrul pe patru poduri. Generalul Principe Dol-goruki, cu avant-garda, trecu la Movilău în ziua de 10 Noemvrie, şi la 17 2g Noemvrie dimineaţa intră în Iaşi. Michelson, cu grosul armatei, trecu pe acelaş pod la 12 Noemvrie, îndreptându-se şi el spre Iaşi. La 14/2a Noemvrie generalul Elsen trecu Nistrul mai jos şi mai sus de Hotin; el nu avea, zice Langeron, nici ordin nici mijloace ca să iea oraşul. Un emisar trimis de el înşelă pe comandantul turcesc, Jugurlu-Mehemet Paşă, care dispuneâ de trupe puţine, ară-tându-i că generalul rusesc voia să treacă prin Hotin şi să rămână numai câtevâ zile într’însul. Paşa după o negociere de două zile, consimţi să deschidă porţile cetăţii în care Elsen puse garnizoană(3). La 22 Noemvrie (4‘Decemvrie) generalul Meyendorff trece Nistrul la Dubăsari, pe un pod de şeici ce îl aşezase fără ca Turcii să se opună şi se îndreptă spre Bender, unde ajunse în ziua de 24 (1) Ibid., p. 110. (2) Ibid., p. 111. (3) Ibid. www.digibuc.ro A. ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 461 Noemvrie (6 Decemvrie). Pe de o parte trimise octogenarului Hasan-Paşa, comandantului cetăţii, pe Ilie Catargiu, un membru al familiei boiereşti Catargiu, care se află în serviciul Rusiei, iar pe de alta, deoarece dispunea numai de puţine trupe, le puse să defileze în faţa cetăţii de repeţite ori, când cu chivere, când cu bonete de poliţie, când cu mantale, spre a face pe Turci să creadă că dispune de puteri însemnate. Acest meşteşug izbuti: cetatea se predă. Ducele de Richelieu trecu Nistrul la Maiac în ziua de 28 Noemvrie (10 Decemvrie) şi înaintă asupra Akkermanului numai cu cinci batalioane de infanterie şi două regimente de Cazaci. La 29 Noemvrie (11 Decemvrie), ajuns la jumătate de cale, trimise să someze oraşul să i se Închine. Când, a doua zi, se află la 10 verste de cetate, primi dela parlamentarii lui vester căr «este aşteptat cu nerăbdare». Ruşii intrară în oraş în ordine de paradă, şi Tayr-Paşa, un Arnăut, care comanda în oraş, primi pe Richelieu cu cafea şi cu ciubuc. Cetatea fu ocupată fără cea mai mică împotrivire. Comandanţii turceşti dela Chilia şi dela Ismail, împreună cu locuitorii acelor oraşe, trimiseră la Richelieu arugându-se să li se trimită trupe ruseşti spre a-i mântui de spaima hoţilor din Bulgaria şi spre a-i apăra împotriva lor în cazul când aceştia s’ar încercă să ocupe oraşele lor cu puterea. Richelieu trimise la Chilia pe generalul Zass care ocupă oraşul la Vie Decemvrie fără nici o împotrivire (1). Richelieu dăduse de ştire lui Meyendorff că locuitorii din IsmaiJ doresc să se închine şi cer garnizoană rusească, Meyendorff avea trupe destule şi eră bine aprovizionat: ar fi putut să trimită o coloană volantă spre a ocupă acea cetate, a cărei cucerire costase Ruşilor atât de mult sânge la 1790. Dar acest general, unul din cei mai lacomi şi jacaşi ai oştirii ruseşti, voi, sub cuvânt de a-şi aprovizionâ trupele, să prade mai întâiu Bugeacul. Cu toate ordinele lui Michelson, el se puse în marş treisprezece zile după ce fusese vestit de Richelieu. Prilejul eră scăpat: Mustafa Bairactar avuse vreme să arunce în Ismail 4.00.0 de oameni sub ordinile vestitului Pehlivan, un hoţ, dar un oştean energic. Pehlivan ajunse la Ismail în marş forţat la 24 Decemvrie 1806 (5 Ianuarie 1807), iar Meyendorff cu două zile mai târziu. Somat să se predeâ, Pehlivan răspunse (1) Langeron, la Hurmuzaki, suplement I, voi. II, p. 111—113. www.digibuc.ro 462 RADU ROSETTI cu trufie şi ^leyendorff apropiindu-se prea tare de oraş fu izgonit de Turci cu tunul (1). Intâiele veşti despre bătălia dela Jena sosise în Iaşi la 6 Noem-vrie st. n.; amănunte mai complete fură primite la 19 Noemvrie. Reinhard comunicându-le Divanului, partidul rusesc rămăsese consternat şi aroganţa lui căzu mult (2). La 1T/29 Noemvrie sosiâ în Iaşi Principele Dolgoruki cu avant-garda. La 22 Noemvrie (4 Decemvrie), din ordinul lui, Reinhard eră pornit sub escortă cu toată familia şi cu tot personalul Consulatului. I se zisese că va fi dus la Suceava, dar de abia ieşit din Iaşi se văzu îndreptat spre Rusia. Duşi la Kremencing, fură ţinuţi acolo până la s/ao Ianuarie 1807, când aflară că sunt puşi în libertate?- Ruşii nu putură să pună mâna pe arhiva Consulatului francez, care fusese încredinţată de Reinhard Agentului austriac Hammer. îndată ce ajunse la Iaşi, Michelson îndreptă pe Milora-dovici spre Bucureşti, pe Serghie Camenski spre Brăila şi pe Dolgoruki spre Galaţi. Acest de pe urmă oraş fu ocupat fără opunere, dar Nasirul Brăilei, Ahmet, oştean foarte viteaz şi credincios Sultanului, la somaţiunile făcute de Camenski în numele lui Michelson, răspunse că nu înţelege de ce au intrat Ruşii în Moldova, când împăratul lor nu este în răsboiu cu Sultanul, că drumul spre Dalmaţia nu trece prin Brăila, că dacă Ruşii au nevoie de proviziuni el le va furnisâ cu plată, că nu-i va ataca fiind că nu are ordin dela Sultan să-i atace, dar dacă ei îl vor lovi pe dânsul, el se va apăra (3). înaintarea trupelor lui Miloradovici spre Bucureşti se făcea încet. Alexandru Moruz care primi vestea despre intrarea Ruşilor la Buzău, fiind pe drum spre Iaşi, dădu îndată de ştire la Constanţi-nopol şi scrise Caimacamilor săi din Iaşi că nu va merge la scaun până ce nu va primi ordine dela Poartă. Deşi Rodofinikin îl chemă la Iaşi, dela Buzău se duse la Râmnic, unde avu o întrevedere cu Nazirul Brăilei, Ahmet, căruia îi dădu 100 pungi spre a-i permite să pună Brăila în Stare de apărare. Inaintă până la Focşani, unde auzind ca Hotinul se închinase şi că Ruşii arestase pe Reinhard, dădu de ştire Porţii şi trimise Caimacamilor poruncă să protesteze (1) Ibid., p. 111—118. (2) Baronne deWimpffen n6e Reinhard, Lettres de M-me Reinhard ăsta mire, p. 227 şi 230. (3) Hurmuzaki, supl., voi. III, p- 114. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHISINltJ, I. 463 împotriva arestării lui Reinhard (1). La 80 Noemvrie (12 Decemvrie) aflând că coloane ruseşti se îndreptase asupra Focşanilor, plecă cu cai de olac la Rusciuc spre a se sfătui cu Mustafa Bairactar. La 8 Decemvrie Moruz adresase lui Napoleon, din Slobozia, următoarea scrisoare : Sire, Une familie honnâte qui a prăfără toujours son devoir â ses intărâts par-ticuliers, qui a prouvă son attachement â la nation frangaise dans tous Ies temps par des preuves incontestables et dont un individu a perdu mâme la vie dans un exil par Ies intrigues russes, qui ont animă si violemment feu le Capitan Pacha qu’il an tira la plus terrible des vengeances, se trouve aujourd’hui dans la douleur et remplie de consternation, craignant d’apprendre le ressentiment du plus grand des souverains contre elle. Forcă par la Sublime Porte â reprendre mes fonctioDS en Moldavie, dă-solă de ne pouvoir trouver quelque autre voie par laquelle je puisse me justifier aupres de Votre Majestă et mettre â ses pieds ma conduite et mes principes politiques, j’ai pris le parti hardi de m’adresser directement â Votre Majestă. Les vertus sublimes de V. M. Impăriale qui font l’admira-tion de tous les peuples de la terre et dont la renommăe ne cessejamais de nous entretenir et de nous apprendre de nouveaux traits mencouragent et me rassurent. Celui qui pour avoir facilită les principes d’une alliance entre la Sublime Porte et la France en 1796 a perdu la vie par une influence ătrangere, peut-il ătre mis dans le nombre des malintentionnăs contre la nation frangaise? Pouvait-il adopter des sentiments favorables pour la France s’ils ătaient prăjudiciables â sa familie, d’ailleurs toujours unanime dans toutes leurs dămarches publiques? Si mes sentiments ătaient pour les Russes, ferais-je toutes les conlidences que j’ai fait â, M. Parant ci-devant Commissaire des relations extărieures â Iassy et que j’ai continuăes avec M. Reinhard, aurais-je donnă continuelle-ment dans mes rapports les idăes les plus exactes sur l’ătat de l’Europeâ la Porte Ottomane, et sur les actions ăclatantes de Votre Majestă ? Aurais-je (1) O sorisoare a lui Rodofinikin către Italinsky, purtând data de ,7/M Noemvrie 1806, (Hurmuzaki, supl. I. voi. II, p. 365), arată că Moruz, oprindu-se la Fooşani, ar fi ohentat aoolo trei boieri din Moldova spre a alcătui un Divan, dar că el, Rodofinikin, găsind oă fiinţa unui Divan la Fooşani, pe lângă că ar fi un non-sens, ar fi neplăcută pentru Rusia, i-a scris să vină la Iaşi. Din oele arătate de Moruz lui Andrâossy (Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 371) se vede că Domnul, la 26 Noemvrie, se .află la Râmnic, iar că la 30 a plecat din Focşani. www.digibuc.ro 464 RADU ROSETTI obtenu par cette conduite loyale la conOance de mon souverain, au point de recevoir des ordres pour avoir des relations politiques avec le Ministere de V. M. ? Je suis en 6tat, Sire, de prouver tout ce que j’avance ici par des preuves incontestables et que je pourrais montrer â celui qui serait charg6 d’un tel ordre par V. M. II est de notori6t6 publique que je suis tax6 aupres des Russes comme enclin pour la nation frangaise et portă â admirer Ies grandes actions de V. M., par quelle fatal ită j’encours donc aujourd’hui sa disgrâce ? Je suis. Sire, innocent, et comme tel j’ai droit de demander justice contre cette calomnie. Je la demande augănie puissant de Yotre Majestă qui embrassant Ies plus vastes conceptions ne dădaigne pas de prâter une oreille attentive au dătail des affaires, aimant toujours la vărită et la chercbant toujours. Si la mission de V. M. â Constantinople prouve qu’un de mes rapports soit dressă contre Ies intărăts de la grande nation, alors je m’avoue coupable et comme tel indigne de sa clămence. Apres mon dăpart de Constantinople son ambassadeur, sans doute my-stifiă par mes ennemis, s’est plaint sur un projet dressă par moi, prăjudi-ciable aux intărets de la France et prăsentă â la Sublime Porte. J’atteste le ciel de mon innocence et je peux assurer, Sire, que toute cette histoire a 6t6 forgăe tout expres pour me dănigrer aupres de V. M. Si M. l’ambassa-deur le prouve, je me mets dans mes torts et je reste sans răplique. Parvenu â la frontiere de mon Gouvernement et y ayant appris l’entrăe inopinăe des troupes russes, j’ai fait sur le champ mon rapport â la Porte et je me suis arretă â Fokchan, ăvitant de me porter en avant et d’aller â. Iassy, avertissant tous Ies habitants des diffărentes forteresses de se tenir prets pour la dâfense de leurs foyers, faisant usage de mes faibles moyens pour l’utilit6 du service de mon souverain. Mais l’occupation de Chotzim par Ies Russes et l’investissement des autres places frontieres, de mâme que l’arrestation injuste de M. Reinhard ayant prouv6 l’intention hostile des Russes; sans attendre r6ponse â. mes rapports, faute de moyens d’opposition, je me suis retir6 â Roustchouk pour animer et encourager le chef de cette contrâe â la Turquie k faire son devoir. Lâ j’ai regu un courrier de Constantinople, par lequel on m’annonce le conseil de M. Franchini, premier interprete de l’ambassade frangaise, de donner ma dâmission pour 6viter l’approche des troupes de V. M. en Moldavie, vu la râsolution prise de se ranger personnellement contre moi. Cet avis m’a cpmbl6 de chagrin ; je me figurais comme un grand bonheur de pouvoir servir V. M., 6tant per suad6 de sa g6n6reuse r6solution de relever et secourir l’Empire Ottoman, et j’ai pris l’exp6dient de m’adresser directement â V. M. Imperiale et la prier de vouloir bien m’indiquer, par quelque personne de confiance, sa volont6 www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 465 sur ce qui regarde le susdit conseil qui sera suivi exactement Rassurez-moi, Sire, par quelque signe de bienveillance, et veuillez bien donner la vie â une familie innocente, en faisant cesser cette pers6cution contre elle, en y joignant aussi la grâce de tenir secrete cette dămarche hardie prouvant la confiance qu’inspire â toutes Ies nations Ies actions ăclatantes de son g6nie sup6rieur. J’ai l’honneur d’âtre avec tout le respect et soumission, Sire, De Votre Majestâ Imperiale Le tres humble, tres obâissant et tres dâvouâ serviteur (Sign6) Alexandre Mourousy. Scrisoarea de mai sus trebue fără îndoeală^atribuită succeselor strălucite ale lui Napoleon asupra Prusienilor şi înaintării lui repede în Polonia. Vedem pe Moruz, în urma acestei scrisori, silindu-se prin toate chipurile să dobândească bunăvoinţa Franţei. Spre acest scop el se adresează către generalul Andreossy (1), solul frances la Viena, şi începe cu dânsul o voluminoasă corespondenţă, având de scop să-şi justifice purtarea şi să câştige încrederea lui Andreossy, dân-du-i fel de fel de informaţiuni asupra mişcărilor trupelor ruseşti şi alte amănunte şi declarându-se gata, dacă va porunci Napoleon, să adune fi să întreţină un corp de oaste de 20.000 oameni, cu care sporind forţele confederaţiunii dela Dunăre, să alcâtuească o puternică' diversiune în favoarea împăratului frances (2). Confederaţiunea de care este vorba ar fi avut, după ceeace spune Moruz, să cuprindă pe toţi paşii dela Dunăre precum şi pe cel dela Ianina şi pe Aianul dela Adrianopol. Aceşti doi din urmă ar fi avut să ocupe pe Sârbi, pe când ceilalţi aveau să lovească pe Ruşi (B). Emisarul trimis de Moruz lui Andreossy eră un oarecare Ion Ghica (4), Grec, Arnăut. Mai vedem pe Andreossy vorbind de însărcinatul de afaceri al lui Moruz la Viena, Aga Frangopulo, care, nu ştim pentru ce, primeşte dela solul francez titlul de Conte Palatin{5). (1) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 368. (2) Ibid., ibid., p. 372 şi p. 374. 13) Ibid., p. 374. (4) Ibid., p. 371 şi 374. (6) Ibid., p. 371. Analele A. X. Tom. XXXI—Memoriile Sec(. Istorice. 80 www.digibuc.ro 466 RADO R08ETTI Dar Talleyrand şi Napoleon nu erau oameni a căror încredere să poată fi câştigată cu uşurinţă chiar de Fanariotul cel mai fin: protestările de credinţă şi de devotament ale lui Moruz erau primite cu cea mai desăvârşită răceală. Talleyrand scriâ lui Napoleon la 8 Fevruarie (1) că «Joubert (un emisar francez) credeâ că Moruz erâ tot în înţelegere cu Ruşii, deşi purtarea lui aparentă nu da loc la nici o învinuire». Iar la 7 Martie, în altă scrisoare, adresată tot lui Napoleon, arată că Principele Moruz «s’a încercat să înşele atât pe generalul Andreossy vorbindu-i de con-federaţiunea de paşi ce o alcătuia, cât şi pe Poartă vorbindu-i de legăturile lui cu noi». Este totuş probabil că Moruz numai aveâ nici o legătură cu Ruşii (2). Moruz, zice corespondentul anonim din Iaşi, n’a fost niciodată câştigat excluziv peptru interesele Rusiei sau pentru ale Franţei, el a fost însă totdeauna meşter în arta de a menajâ toate puterile. Depunerea lui cerută de Napoleon ca măsură politică trebue atribuită mai ales împrejurării că, când s’au alcătuit la Constantinopole instrucţiunile solului extraordinar trimis de Sultan la Paris, Dumi-trache Moruz, fratele Domnului, care se bucura de mare influenţă la Poartă, făcu să se însere în acele instrucţiuni ca : «solul să arăte lui Napoleon dorinţa Porţii de a se libera de înrâurirea rusească». Napoleon profitând de aceste cuvinte pentru a cere o dovadă vederată a dorinţei astfel exprimate, ceru şi destituirea lui Alexandru Moruz care, deşi erâ susţinut de Ruşi, nu eră mai rus decât francez, ci se gândiă numai la propriul lui interes. Michelson sosind în Iaşi cu Ipsilant şi nefiind Domn în Moldova în urma refuzului de a veni al lui Moruz, instală pe Ipsilant în calitate de Domn al Moldovei. Pe măsură ce înainta în Moldova, Michelson trimiteâ autorităţilor turceşti scrisori prin cari le spunea că «nu se indoeşte că ele vor înţelege temeiurile pline de echitate cari silesc pe Majestatea Sa împăratul Rusiei, augustul său stăpân, să-i ordone (lui Michelson) a pune stăpânire pe provinciile Moldovei şi a Ţerii-Româneşti. . . » (8), sau le explică că «adevărata in-tenţiune a lui Bonaparte este să devină stăpân pe împărăţia Oto- (1) D. A. Sturdza, op. cit. I, p. 642 sq. (2) Ibid., p. 549 sq. (3) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 365. Scrisoarea din 19 Noemvrie a lui Michelson c&tr& Mustafâ Bairactar. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR dîn ohişinIo, I. 46? mană rămasă fără stăpân şi să se facă împărat al Răsăritului. . . Spre a apără Curtea şi statele Sultanului de primejdia ca ele să devină prada ambiţiunii nemăsurate alui Bonaparte şi spre a cuceri în sfârşit putinţa de a face ca înalta Poartă să înţeleagă necesitatea în care se găseşte de a fi în alianţă cu Curţile Rusiei şi a Angliei, Majestatea Sa Imperială face cunoscut că a distras din armatele sale o divizie care să intre în provinciile Moldovei şi a Ţerii-Româneşti. . . şi dacă Sultanul destitue pe aceia din funcţionarii săi cari, fiind partizani ai Francezilor, o îndeamnă să rupă legăturile ei cu Curtea Rusiei, Majestatea Sa Imperială va face ca trupele sale să se întoarcă în limitele împărăţiei Salo. Aceasta o făgădueşte legând u-se pe cuvântul său împărătesc» (1). Ce ipocrizie din partea Rusiei, ce slăbiciune din partea Turcilor ! In acest timp diplomaţia franceză stăruiâ din răsputeri la Con-stantinopol prin Generalul Sebastiani pentru ca Poarta să iea măsuri energice de apărare şi să declare răsboiu Rusiei, iar Napoleon însuş scriâ Sultanului Selim pentru a-1 îndemnă să aibă o atitudine bărbătească. In această scrisoare ce o adresă Sultanului la 11 Noemvrie, din Berlin (2), îl vestiâ că chiar în ziua în care duşmanii lui îi cereau Moldova şi Ţara-Românească, vorbindu-i de înfrângerile suferite de dânsul, el repurta strălucita izbândă dela lena şi se îndreptă spre nouă biruinţe* cucerind toată ţara, fiind stăpân pe Berlin şi pe Varşovia şi urmându-şt învingerile în capul a 800.000 oameni. Asigură pe Sultan că va face pace numai după ce Selim va fi redobândit Moldova şi Ţara-Românească şi după ce Calimah şi Suţu vor fi restabiliţi. «El (Napoleon) are misiune să mântuească Imperiul Otoman şi-l va mântui; pune victoriile lui în tovărăşie cu Sultanul. II îndeamnă să-şi acopere graniţele pe cari vitejia otomană trebue să le scape». La 1 Decemvrie altă scrisoare, din Posen(3). Napoleon anunţă lui Selim că Prusia care se aliase cu Rusia dispăruse cu desăvârşire, armata ei fiind distrusă şi cetăţile ei luate. Polonia prusiană şi cea rusească se răscoală spre a-şi recuceri neatârnarea. îndeamnă pe Sultan să redobândească pe a lui, gonind pe Domnii impuşi de Ruşi, neacordând Sârbilor concesiile ce le cer cu armele (1) Hurmuzaki, supl. 1, voi. II, p. 366. Scrisoarea din 20 Noemvrie a lui Michelson către autorităţile otomane constituite. (2) Ibid., p. 361. (3) Ibid., p. 366. www.digibuc.ro 468 RADtJ ROSETTI în mână şi îndreptându-şi trupele spre Hotin să nu mai aibă nici o teamă de Ruşi. Adaoge că a însărcinat pe solul lui să încheie cu Poarta toate legăturile trebuitoare şi sfârşeşte declarând că o condescendenţă mai lungă către Rusia ar fi numai o dovadă de slăbiciune şi ar pierde Imperiul Otoman. La 17 Decemvrie Sebastiani eră în stare să raporteze că toţi paşii din Rumelia primise ordin să îndrepte toate trupele lor spre Dunăre şi că altele sosesc din Asia spre a fi asemenea trimise acolo (1), iar Ia 24 Decemvrie el scrie Delaţiunilor Exterioare că Poarta a declarat răsboiu Rusiei (2). Tot odată, ca un răspuns Ia numirea de către Ruşi a lui C. Ipsilant ca Domn în amândouă Principatele, Poarta numiâ în aceeaş calitate pe Alexandru Suţu. La 6 Decemvrie, adică după ce se cunoşleâ la Bucureşti intrarea Ruşilor în Iaşi şi arestarea lui Reinhard, Ledoulx arătă lui Talleyrand că pentru curierii francezi nu mai este nici o siguranţă în Ţara-Românească, «.poi adăogeâ: On assure aujourd’hui que Mustapha Bayractar fait prăparer beaucoup de troupes: Ies Boyards ne se trouvent pas bien rassurăs malgrâ l’approche des Russes; hier au soir ii sont presque tous fait partir Ieur effets. J’ai cru qu’il âtait urgent de demander au Divan des Boyards, par une note, une suretâ garanţie pour moi et pour tous Ies Frangais âtablis en cette viile; ces messieurs m’ont fait râpondre verbalement qu’ils n’avaient point d’ordres, aucune autorisation pour cela et qu’ils ne pouvaient rien me garantir. Asigură că va rămâneâ Ia postul Iui şi că nu va merge Ia Rusciuc, precum este sfătuit. Mustafâ Bairactar vestise pe Caimacami, Ia sfârşitul Iui Noem-vrie, că trupele turceşti nu vor întârziâ să intre în ţară şi să ocupe Bucureştii. La 13 Decemvrie st. n. Turcii sosise, căci Ledoulx scrie în acea zi că Mustafa Bairactar face pregătiri mari. Colonelul Iui, care comandă în Bucureşti, veghiâ zi şi noapte la liniştea şi la siguranţa publică. Postase soldaţi Ia toate porţile oraşului şi declarase în chip solemn că cel dintâiu boier care va ieşi din oraş îşi va pierde capul. Comandantul i-a comunicat (lui Ledoulx) hotărîrile stăpânului său. Mustafâ Bairactar erâ hotărît să reziste Ruşilor: (1) Ibid., p. 369. (2) Ibid., p. 370. Manifestul de r&sboiu al Porţii a apărut numai la 10 Ianuarie st. n. 1807. Veci textul acestui manifest in Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 376. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 469 II connait, il a d6sign6 trois ou quatre Boyards qui trament, qui prâtent Ies mains aux Russes, qui pour soutenir leur opinion ou leur fanatisme compromettent la tranquillit6, l’existence de leur pays. Sebastiani aflând despre moartea lui Parant şi găsind că Ledoulx nu prezentă destule garanţii de seriozitate, trimise ca să gireze comisariatul pe un funcţionar al ambasadei numit Lamare. Acesta sosi în Bucureşti la 15 Dechemvrie st. n. La 18 Decemvrie el scria lui Talleyrand că avant-garda armatei ruseşti este la Focşani, la jumătate de cale între Iaşi şi Bucureşti. Găsise aici spiritele foarte alarmate, mai toate casele deşerte şi mulţi locuitori plecaţi la ţară. Unii se tem de Ruşi, ceilalţi de Turci. Printre cei dintâi sunt mai mulţi cărora sosirea lui precum şi grija ce a avut să se arăte din ziua sosirii sale, pare a le fi insuflat oareşcare încredere. La Buoureşti nu se mai află nici Caimacam nici alt demnitar mai de seamă. Toată autoritatea pentru moment se află în mânile lui Gidin Paşâ, comandantul trupelor turceşti, cari sosiau necontenit dela Rusciuc şi dela Silistra şi cari se îndreptau spre Focşani. Au trecut astfel vreo 10.000 de oameni şi tot mai trec. Rândurile următoare [ale aceluiaş raport ne oferă un criteriu al mentalităţii oştirii turceşti şi ne arată în ce chip erâ înarmată. J’ai fait ensuite une visite au commandant de la place, chez lequel j’ai trouvă trois autres officiers supârieurs qui allaient aussi rejoindre l’armăe..,. L'espoir d’operer en Pologne leur jondion avea Varmie frangaise leur inspire un vif enthousiasme. Les Frangais verront, r6p6taient-ils, ce que nous savons faire. lls soni tous fort animis, mais je remarque avec peine qu'ils n’ont ni canons ni sabres ni bayonnettes. Toute leur armure consiste en deux pistolets et une carabine. Quelques uns ont leur grand couteau qu’ils appellent yatagan. Consulul Rusiei, Chirico, fusese arestat de Turci la 25 Decemvrie st. n. şi trimis la Rusciuc din îndemnul Consulului francez, zice Langeron. El făcuse cunoscut starostelui de negustori, prin carte dela 1 Decemvrie st. v., că «au venit şi vin câteva oştiri, cari nu vin cu vreo răutate, ci pentru paza ţerii şi pentru binele obştiei»; prin urmare să dea de ştire negustorilor ca să nu se sperie. Miloradovici ajungând la Buzău şi aflând că sosise din Bucureşti la Urziceni 1.500 de Turci, porunci generalului Ulanius care comandă www.digibuc.ro 470 RADU ROSETTI avant-garda lui să-i atace. Ulanius se lovi cu ei la satul Glodeni şi-i puse pe fugă cu cea mai mare uşurinţă, cu pierderi simţitoare pentru ei, aproape fără pierderi pentru Ruşi. Fugarii ajungând în Bucureşti, povestiră că întreaga oştire rusească se află în Urzi* ceni. Şefii lor se adunară şi începură a se sfătui: unii din ei propuneau să dea foc oraşului. Dar Miloradovici care îi urmărise cu cea mai mare repeziciune şi sosise în marginea Bucureştilor în dimineaţa zilei de 13/25 Dechemvrie, le trimise o scrisoare prin care îi vestiâ că, dacă dau foc măcar unei singure case, va pune sub sabie pe toţi Turcii cari îi vor cădea în mână. Pe când Consulul austriac Brenner traducea această scrisoare Turcilor, Miloradovici puse să sloboadă două tunuri: îndată Turcii o luară la fugă spre Giurgiu şi Ruşii intrară în Bucureşti. Vreo 300 de Horvaţi (Sârbi şi Esclavoni) cari fuseseră în slujba lui Ipsilant şedeau, dela intrarea Turcilor în Bucureşti, închişi în mănăstirea Radu-Vodă unde adunase şi proviziuni îndestulătoare. Când aflară că Turcii fug, ieşiră din mănăstire şi măcelăriră pe toţi aceia cari îi mai găsiră în oraş. Se pregătise cvartirul lui Miloradovici în casele Banului Grigo-rie Ghica. Horvaţii crezând că vor face plăcere generalului rus adunând toate capetele Turcilor ucişi, le aşezară pe două rânduri la poartă, la scară şi la intrarea casei, mai punând dinaintea fiecărui cap câte o lumânare aprinsă. Miloradovici după ce luă toate dispoziţiu-nile pentru încvartiruirea şi aşezarea trupelor, fu dus în triumf de către Horvaţi la locuinţa ce i se pregătise. Iluminaţia ce o văzu de departe îi făcu plăcere, dar când, apro-piindu-se, văzu oribilul spectacol pregătit de Horvaţi, fu pe punctul de a leşină (1). Lamare şi Ledoulx părăsise Bucureştii în seara zilei de 24 Decemvrie. Ghirico, Consulul rusesc din Bucureşti, fu ţinut închis într’o başcă, timp de o lună şi în fiecare seară Mustafâ Bairactar îi făgăduiâ că va fi spânzurat a doua zi. Părul lui înălbi în urma spaimei ce trase (2). In raportul dela 2 Ianuarie 1807 Lamare dă, din Rusciuc, lui Tal-leyrant următoarele amănunte asupra celor întâmplate în Bucureşti la intrarea Ruşilor: (1) Memoriile luiLangeron tn Hurmuzaki, supl. I, voi. III, p. 116—117. (2) Ibid, p. 115. Laugeron are grijă să adaogă ci «Chirico din fire nu eră qn erou», www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 471 Que]gues dăsordres ont 6t6 commis â Bucarest. 300 Esclavons â la solde du Prince Ypsilanti, qu’on tenait par prdcaution mfermis dans un couvent, . en sont sortis â l’arrivăe des Russes et ont tir6 des coups de fusil sur Ies Turcs fugitifs. Des Valaques et autres habitants de la viile ont aussi tir6 sur eux des portes et des fenâtres et leur ont jet6 des marteaux et des haches sur la tete. Quatre Turcs se faisaient raser dans une boutique; on annonce l’arrivăe des Russes, Ies quatre Turcs ont eu le col coupâe par Ies rasoirs des barbiers valaques. (!!!) L’Archevâque grec Mâtropolitain a fait sonner en signe d’allâgresse toutes Ies cloches des âglises de la viile. Combien n’a-t-il pas fallu travailler ces provinces-lâ et surtout la viile de Bucarest pour Ies dâtacher aussi completement de l’autoritâ de leur souverain legitime (!!!), et combien sous ce rapport Ypsilanti n’est il pas coupable ! Ce dernier rentre et avance en mâme temps que Ies troupes russes. On me dit qu’il vient en ce moment de reprendre & Bucarest ses fonctions de Prince de Valachie. Le Prince Morousi est ici, â Roustchouk. J’ai refus6 constamment quoique honnâtement de le voir. Corespondentul anonim din Bucureşti scrie că, la 15/27 Decemvrie 1807, a sosit Ipsilant cu Michelson în sunetul clopotelor şi trasul tunurilor. încă înainte de sosirea lor fusese asermentaţi Slavonii cu câţiva Albanezi cari se distinsese împotriva Turcilor. Se recrută şi alt corp de voluntari. Ipsilant explică precum urmează faptul intrării Ruşilor în Principate. Se dăduse din Petersburg poruncă lui Italinsky ca, în caz când nu s’ar satisface reclamaţiile lui, să plece îndată din Constan-tinopol şi atunci armata adunată la graniţa Moldovei aveâ să intre în Principate fără întârziere. Deoarece nici un curier al ambasadei nu apăruse timp îndelungat din cauza furtunilor de pe Marea Neagră, se interpretă în Petersburg această tăcere ca im semn că Poarta refuză orice concesiune. S>a dat deci oştirii poruncă să intre în amândouă Frincipatele, însă ca amică. Rodofinikin care luă titlul de ministru al armatei, arătă că pre-tenţiunile Rusiei, prezentate prin Italinsky, erau cele ce urmează: 1. Ca Poarta să reînnoească alianţa ei cu Anglia sau, ceeace eră acelaş lucru, să declare răsboiu Francezilor. 2. Ca Poarta să ocrotească Principatele împotriva incursiunilor lui Pasvantoglu în chip efectiv şi să le restitue pămâturile ce luase în chip silnic ca Hotinul, Brăila, Giurgiul, etc., şi 3. Să permită vaselor de răsboiu ruseşti să treacă din Marea www.digibuc.ro 472 RADO R08ETTI Neagră în Arhipel şi înapoi; apoi una din aceste pretenţiuni eră chestiunea depunerii Domnilor Ipsilant şi Moruz împotriva stipula-ţiunilor tratatului. Italinsky avea poruncă să ceară un răspuns hotărîtor asupra a-cestor puncte în termen de trei zile şi, în caz de refuz, să părăsească îndată Constantinopolul, în care caz armata lui Michelson eră gata să treacă Nistrul. Italinsky însă făcu îndoita greşeală să lase Poeţii timp de 14 zile şi să se mulţămească numai cu depunerea Domnilor. împăratul Alexandru, luând lipsa unui răspuns categoric drept un refuz al Porţii de a primi condiţiunile lui, porunci trupelor să intre în Principate. Dacă marşul trupelor nu a fost oprit pe loc la vestea reinstalării Domnilor, aceasta se datoreşte faptului că celelalte con-diţiuni n’au fost încă îndeplinite. Faptul că Italinsky n’a primit încă comunicare de ordinele împăratului (ca armata să treacă graniţa), se datoreşte unui şir de incidente neprevăzute. Curierul ducând depeşile, fiind bolnăvicios, a întrebuinţat 16 zile până la Iaşi şi alte 10 zile până la Focşani, de unde nu mai putu merge înainte. Depeşile, date unui alt curier, fură oprite de comandantul avantgardei ruseşti care, necunoscându-şi datoria ce-i incumbă în asemene caz, le trimise în Bucureşti cu destulă zabavă. Rusia oferiâ să restitue Porţii prinşii şi trofeele victoriei şi să-şi retragă trupele din Principate, dacă Poarta primeşte condiţiunile ei. Rodofinikin lăsa de altă parte să se înţeleagă că Rusia voeşte să urmeze sistemul adoptat de Francezi cu înfiinţarea de State federate, să dea lui Ipsilant, pe lângă un titlu strălucit, şi ocârmuirea peste Moldova, Ţara-Românească şi Basarabia (Bugeacul). Hainia lui Ipsilant avu ca urmare uciderea de către Turci a tatălui său, bătrânul Alexandru Ipsilant Voevod, după chinuri grele, cari se zice că ar fi ţinut mai bine de o lună, şi sechestrarea, în folosul Sultanului, a însemnatei sale averi. Boierimea română dela începutul veacului IX alcătuia, afară de puţine excepţiuni, una din clasele stăpânitoare cele mai decăzute din Europa. Caracteristica ei de căpetenie era lăcomia, către carş se mai adăogeau lipsa de iubire şi chiar de conştiinţă de neam şi prin urmare lipsa de încredere în viitorul lui, absenţa absolută do scrupule, de bărbăţie şi de demnitate faţă de străini. In studiul de faţă am avut şi vom avea numeroase dovezi despre aceste rele însuşiri. Acestea erau urmele stării de barbarie în care trăise, dar www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂO, I. 473 mai cu seamă rezultatul şcoalei de corupţiune turco-fanapiote la care eră crescută de mai bine de un veac,. Oştirea rusească care intrase în ţepile noastre la 10 Noemvrie 1806 şi care eră să le ocupe timp de şase ani, deparţe de a contribui la stăvilirea corupţiunii regimului în .fiinţă ţn Principate, eră menită s’o mai sporească. Aceste oştiri erau comandate de oameni cari îşi făcuse cariera sub regimul de favoritism, de lipsă de scrupul şi de demnitate, de slugărnicie şi de jaf, care caracterizează lunga şi dealtmintrelea glorioasa Domnie a Ecaterinei II. O grabnică înavuţire şi înaintare erau singurele ţinte ce le aveau în ochi, mijloacele prin cari aceste ţeluri erau atinse le importau puţin. Desfrâul moravurilor lor eră cât de desăvârşit puteâ să fie. Voiu arătă în memoriul următor cum zugrăviâ unul din generalii acelei oştiri pe tovarăşii lui de arme. Această armată nu puteâ să dea boierimii decât pilde urîte şi învăţături rele, să sporească încă nomolul de corupţiune în care zăceau aceste nenorocite ţeri. Prozopovsky şi Quşnicov denunţă, în predlojeniile lor, adesea cu oareşcare dispreţ, abuzurile slujbaşilor pământeni; este neîndoelnic că aceşti slujbaşi erau cât se poate de jacaşi şi lipsiţi de scrupule, dar cu bună samă că erau întrecuţi în apucăturile lor rele de generalii şi funcţionarii armatei împărăteşti. Meyendorff, Zass, Isaiov, Bezak, Grabovski şi mulţi alţii puteau să dea lecţii de jaf şi de corupţiune chiar pământenilor celor mai corupţi. In rezumat, ocupaţia rusească a adus, peste stratul de noroiu turco-fanariot în fiinţă, un strat nou de imoralitate, ale cărui urme se mai resimt poate şi astăzi. XIV. AMĂNUNTE ASUPRA ÎMPREJURĂRILOR INTERNE ALE MOLDOVEI DELA INTRAREA RUŞILOR PÂNĂ LA ÎNCHEIEREA ARMISTIŢIULUI DELA SLOBOZIA. La intrarea Ruşilor în ţară boierii dădură mai marelui comandant al armatei, generalului Michelson, o masă mare urmată de un bal; şi de astă dată Hammer nu erâ invitat. Furios de atâta lipsă de consideraţie, el se duse să reclame generalului Michelson că nu este tratat cum se cuvine unuitAgent al împăratului Austriei şi ceru să fie numai decât invitat şi la masă şi la bal. Michelson dădu în- www.digibuc.ro 474 RADU ROSETTI dată ordine în consecinţă lui Rodofinikin. Acesta şi mai mulţi boieri cari se aflau faţă, căutând să se desvinovăţească faţă de Agent, în-credinţându-1 că va fi invitat, Hammer strigă cât îl ţinu gura că: Boierii sunt sau nişte proşti cari nu-şi cunosc datoria, sau nişte mişei cari nu au curajul părerii lor. Un boier venind să-l invite în momentul când se suia In trăsură, Agentul ceru ca invitaţia să fie făcută acasă, odată cu scuzele pentru întârziere. Fu satisfăcut (1). Rodofinikin luă titlul de Ministru pe lângă armată. El asigură pe toţi aceia cu cari vorbiâ că armata rusă este de 140.000 oameni, că ea trece numai prin Principate, cu consimţimântul Porţii şi aprobarea Curţii austriaco şi că Ruşii nu se vor amestecă de loc în afacerile lăuntrice ale ţerilor noastre. Ceeace nu împiedecă pe acelaş Rodofinikin să interzică boierilor orice relaţiune cu Consulul General francez, Reinhard, şi să zică peste tot locul că «Rusia, fiind co-ocârmuitoare a Principatelor, este firesc ca generalul rus să fie întâiul ocârmuitor, iar Domnul al doilea (2)» Tot corespondentul anonim din Iaşi scrie la 14 Decemvrie 1806 că Moruzprimi8e la Focşani invitare dela Rodofinikin să vie cât mai curând la Iaşi, dar primind totodată dela Mustafâ Bairactar nvitare grabnică să vie la Bucureşti, plecă într’acolo. El răspunse lui Rodofinikin că, din ordinul Porţii, se văzuse silit să-şi întrerupă călătoria. La primirea acestei veşti Rodofinikin porunci bpierilor să nu se atingă de veniturile ţerii, făcându-i răspunzători pentru orice împotrivă urmare. Acelaş corespondent ne povesteşte despre Mitropolitul Veniamin Costache un fapt care nu vorbeşte nici pentru spiritul lui de toleranţă, nici pentru lărgimea vederilor Iui. Murind la Ianuar 1807 st. n., în Iaşi, colonelul rus Knipper, de origine germană şi de religie protestantă, Prefectul misiunii catolice voi să-l îmmormânteze cu toate onorurile cuvenite, deşi fusese eretic. Dar Mitropolitul nu voi să consimtă cu nici un preţ, ţinând să-l îmmormânteze el cu toată pompa. Insă deoarece nu voia ca un eretic să fie îngropat într’un ţintirim ortodox, spre a scăpă din încurcătură, el botesâ mai întâiu cadavrul după ritul ortodoxJ şi apoi procedă la îmmormântare (2). (1) Corespondentul anonim din Iaşi la 7 Deoemvrie 1806. (2) Id. la 25 Noemvrie 1806. (3) Id. la 21 Ianuarie 1807. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂD, I. 475 Tătarii din Bugeac rămăsese cu desăvârşire liniştiţi, cu toate apelurile la arme ce trimesese Poarta. Dar voluntarii moldoveni ce se formase în Chişinău lovindu-i fără de veste şi ridicând un mare număr din vitele lor, Tătarii alergară la arme şi adunându-se în număr de vreo 15.000 lângă Tobak, bătură cu desăvârşire, la Mo-said, avant-garda generalului Meyendorff, care numără 4.000 oameni, luându-i şi 3 tunuri. Meyendorff se retrase grabnic la Fălciu unde aşteptă întăriri, iar în Iaşi se produse o panică de nedescris, aş-teptându-se din ceas în ceas sosirea Tătarilor. Boierii, după vechiul obiceiu, începură să-şi încarce avutul în care şi le porniră. Dar comandantul rus al pieţei opri plecarea lor, declarând că nu va lăsa să iasă din oraş nici un car. Găsim o icoană drastică a stării politice a Principatelor şi mai ales a Moldovei, la începutul veacului XIX, în scrisoarea dela 12 Aprilie 1807 a corespondentului nostru: Caimacamul pus de Domn în Iaşi nu însemnă absolut nimic; el nu părea să aibă altă menire decât să încuviinţeze în tăcere tot ce hotăra Divanul. Boierii din Principate alcătuesc casta nobiliară cea cu mai nemărginită putere şi proprietarii bucurându-se de cele mai mari privile-giuri din toată Europa. Pe lângă că’ sunt scutiţi de toate dările teritoriale sau altele, pe lângă că dispun de ţărani corveabili şi de robi, apoi le mai plăteşte Statul, din Visterie, câte o sumă de bani pe fiecare an. Corespondentul în chestiune crede că aceste privilegii, atât de exorbitante, ar fi fost întărite boierilor de Sultani cu prilejul capi-tulaţiunilor. Aceste privilegii dau fireşte boierilor o mândrie şi o trufie ce nu poate fi ţinută în frâu de Domnii efemeri cari îşi succedă pe scaunele acestor ţeri, decât prin locmale consistând în slujbe folositoare ce se preschimbă în fiecare an. Boierii ştiu foarte bine că, dacă aceste ţeri ar ajunge sub stăpânirea Rusiei, cea mai mare parte din asemenea drepturi ar fi pierdute. Din această cauză cei mai mulţi dintr’înşii doresc din toată inima să stea pururea sub stăpânirea turcească, sub care pot să urmeze a trage foloasele lor nesupăraţi. Ei sunt bine dispuşi către Rusia numai pe câtă vreme această împărăţie le îngădue, în vreme de pace sau de răsboiu, folosirea neturburată a unor privilegii nepomenite în statele bine organizate şi cari privilegii sunt atât de dăunătoare ţerii. Chiar astăzi, când s’au impus amânduror Principatelor contribuţiuni grele pentru întreţinerea oştirii ruseşti, boierii www.digibuc.ro 476 RADU ROSETTI Moldovei n’au contribuit nici măcar cu o leţcae la ele. Ei au avut chiar Îndrăzneala, sau mai bine zis neruşinarea, să pretindă plata fânului ce l-au predat oştirii ruseşti din Visteria ţerii, care este alimentată prin banii storşi din sudoarea poporului greu împovărat. Spre a ii feriţi de orice contribuţie bănească şi a se preface faţă de Domn sau de Ruşi că sunt lipsiţi de bani, recurg la următorul meşteşug: se împrumută dela bancherul Andrei Paul cu sume însemnate şi preferă să plătească dobânzi decât să fie crezuţi bogaţi. Şi astfel urmează boierii cei mai de frunte, posedând moşii al căror venit anual se evaluează la 70—80.000 fiorini. Deoarece Moldova a avut de mai mulţi ani norocul să nu fie bântuită de aceleaşi nenorociri ca şi Ţara-Românească, starea boierilor moldoveni este mai prosperă decât a celor din celălalt Principat, ceeace măreşte trufia lor. Acelaş corespondent ne spune că numărul voluntarilor înrolaţi în Moldova de Pangal se ridică, în primăvara anului 1807, la 8.000 oameni, împărţiţi în patru legiuni pedestre şi una câlăreaţă! Cele pedestre purtau numele de : olimpică, tesalică, spartană şi tracică, cea călăreaţă cel de macedonică. Fiecare legiune se împărţiâ în patru roate de câte o sută cincizeci oameni fiecare. Toţi, afară de vreo două sute de călăreţi, fusesb îndreptaţi spre Bucureşti. Fiecare legiune eră comandată de un maior sub ordinele căruia se găsiau patru căpitani, opt locotenenţi şi doi praporcici (enseignes). Erau însă şi ofiţeri supranumerari. Impunătoare în acele legiuni erau numai numele marţiale; trupa se alcătuiâ jumătate din Greci şi jumătate din Moldoveni, cei mai mulţi ucenici fugiţi dela stăpânii lor şi câţiva dezertori austriaci, bine îmbrăcaţi dar rău disciplinaţi şi mai rău exercitaţi. Comandantul lor, Grecul Pangalo, slujise în flota rusească în calitate de căpitan. La 6 Martie st. n. 1807, Ruşii dădură în Iaşi un mare bal pentru a celebră bătălia dela Eylau (dată cu o lună înainte) şi care fusese reprezentată ca o izbândă a armatei ruseşti. Hammer nefiind invitat la acel bal, se purtă cu o obrăznicie de necrezut la Te-Deumul celebrat de Mitropolit, ceeace fu pricina destituirii lui în urma recla-maţiei lui Michelson la Viena (1). Fu îndepărtat între 7 şi 18 Iunie 1807 şi înlocuit prin Duldner (2). (1) V. A. Urechiă, Ist. Românilor, IX, p. 172. (2) In memoriul III se vor găsi mai multe amănunte asupra acestui incident. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, I. 477 La 2 Maiu 1807, Domnul numit de Turci pentru Moldova, Alexandru Hangerliu, găsise cu cale să-şi arate credinţa către Sultan şi către Poartă, alcătuind şi trimiţând din Silistria un manifest adresat ţerii, în* care ii făcea cunoscut că vine ca Domn, cu oastea turcească, ca să gonească pe Ruşi şi să-şi ocupe scaunul. In acest manifest se reproduce o parte din firmanul Sultanului, se ameninţă cu moartea aceia cari ar luă partea Ruşilor şi se făgădueşte că oştirile turceşti nu vor face ţerii nici o stricăciune. La acest manifest boierimea Moldovei, fără îndoeală din îndemnul Ruşilor, răspunse trimiţând lui Michelson, prin Vornicul Lupu Balş, o declaraţiune de credinţă către Rusia, iscălită de Mitropolitul Veniamin şi de toţi boierii. Nu posedăm textul acestei declaraţii, dar el se deduce lesne din răspunsul lui Michelson către Mitropolit din 19 Maiu 1807 (1), în care generalul zice că primeşte «plecăciunea a toată ţara aceasta către pristolul Rusiei». La începutul lui Iunie 1807, Michelson trimise Divanului Moldovei o adresă prin care îi făceâ cunoscut că a dispus ca, până la vreo nouă dispoziţie a M. S. împăratului Rusiei, veniturile raielelor Ho-tinului, Benderului, Akkermanului, Chiliei şi ale Basarabiei să rămână sub administraţia acelui Divan. Această comunicare fiind făcută Divanului şi nu Caimacamului Caliarhi, care fusese chemat de Domn Ia Bucureşti, şi totodată Michelson numind ca Prezident al Divanului Moldovei pe Generalul Locotenent Lascarov, s’a vădit cât de rele devenise relaţiunile dintre comandantul de căpetenie şi Ipsilant. t Mai trebue observat că, în urma acestei dispoziţii, comunicată de Michelson, Moldova redobândiâ (vai, pentru puţină vreme) Chilia şi Cetatea Albă luate Ia 1484 de către Turci. In curând (la 20 Iunie st. n.) se întoarse Caliarhi la Iaşi, aducând o adresă a lui Ipsilant către Divan, în care Domnul zicea că: «simţindu-se prea slab pentru a duce mai departe povara ocârmuirii, a depus-o, înştiinţând despre aceasta şi pe împărat. Iar până Ia ho-tărîrea înaltei Curţi, Consilierul de Stat Rodofinikin urmă să fie Prezident al Divanului şi să stea în capul Ocârmuirii». Rodofinikin fusese într’adevăr admis şi de Michelson ca şef al ocârmuirii Moldovei până la sosirea lui Lascarov, dar nefiind în' buni termeni cu mai marele comandant, pentrucă susţineâ pe Ipsilant, (1) Ibid., p. 175, nota. www.digibuc.ro 4? 8 fcADtT ROâETfl nu primî însărcinarea şi porni la tabăra de dinaintea Ismailului. Mi-chelson numi atunci pe Brigadierul Sacalov în calitate de al doilea agent diplomatic, însărcinat cu direcţiunea afacerilor şi a ocârmuirii în Moldova până la sosirea lui Lascarov. XV. AMĂNUNTE ASUPRA ÎMPREJURĂRILOR INTERNE ALE ŢERII-ROMÂNEŞT1 DELA INTRAREA RUŞILOR PÂNĂ LA ARMISTIŢIUL DELA SLOBOZIA. La 29 Decemvrie 1806 (10 Ianuarie 1807) toţi boierii aflători în Bucureşti precum şi negustorii fură adunaţi la Mitropolie şi puşi să jure credinţă şi iubire mântuitorului lor, împăratului Alexandru, iar lui Ipsilant supunere. Se mai îndatorau prin acel jurământ să nu ţie nici cu duşmanii pe faţă, nici cu cei ascunşi şi să arăte pe orice spion al duşmanului pe care l-ar cunoaşte. Ipsilant se puse cu tot înadinsul să alcătuească oaste, obţinând dela Ruşi ofiţeri şi subofiţeri pentru a instrui recruţii. Corespondentul anonim, din? Bucureşti scrie că, pe la sfârşitul lui Ianuarie, Ipsilant voia să numească pe Hatmanul Mânu ministru al Afacerilor Străine. Dar Consulul englez, Summerer, căruia Domnul i se des* chise despre această intenţiune, îi declară hotărit că el nu va putea recunoaşte pe un asemenea ministru, fiindcă este însărcinat de Guvernul lui să trateze cu Domnul direct şi prin urmare ar trebui ca mai înainte de toate să ceară instrucţiuni dela Curtea lui. La începutul lui Fevruarie se şi înfiinţase trei escadroane de gardă a Domnului, îmbrăcate în uniformă de husari şi cari începeau a manevră foarte bine. Pentru corpuL voluntarilor urmau să se găsească recruţi, deşi în ultimele lupte căzuse Vreo 30 dintr’înşi (1). Plângerile din pricina SamovolniciilOr soldaţilor ruseşti încvarti-ruiţi pe la locuitori devenise generale şi entuziasmul cu care armata rusească fusese primită scăzuse mult. Un raport al Consulului englez Summerer din Bucureşti, purtând data de 4 Februarie 1807, arată că: (1) Corespondenţii anonim din Bucureşti la 14 Fevruarie. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR SIN CHIŞINĂU, I. 479 «(Suţeştiij mettent le tout en feu et en flammes et organisent avec des in-gânieurs frangais Ies dispositions de Mustaphâ Bairactar qui est nomniâ G6-n6ralissime de l’armâe turque. «.... Le Prince Souzzo a trouv6 le mpyen â faire passer des ciroulaires dans la Valachie, datâes du quartier g6n6ral de l’armăe ottomane k Rous-tchouk, adress6es au peuple valaque pour l’inviter k concourir de tous ses moyens pour approvisionner Ies villes turques des bords du Danube. II Ies invite mâme â ne pas reconnaître le Prince Ipsilanti comme Hospodar legitime, mais bien de prâter foi aux ordres qu'il serait dans le cas de leur adresser du quartier g£n£ral de Roustchouk. C’est un v6ri table galimatias que l’histoire de tous ces princes dans cq moment (1). In acelaş raport Summerer comunică că Pasvantoglu a murit în urma unei boli de piept. In alt raport, dela 22 Fevruarie, cetim următoarele: (2) II regne dans l’armâe du g6n6ral Michelson un tres gr and d£sordre en tout genre. 11 y a m£me des mâsintelligences entre Ies g6n£raux, de maniere qu’il est k craindre que Ies choses n’iront pas aussi bien qu’on le suppose. Le Prince qui a de frâquentes confârences avec le G6n6ral en chef se m6le de tout et bien souvent dans des choses qu’il n’entend pas lui-mâme. S. A. s’occupe de la lev£e de ses troupes et cela l’amuse. II cr6e des ministres par des ordres et contre-ordres ; aujourd’hui il Ies nomme et demain il Ies renvoie. En un mot la machine n’est pas mont6e et, si elle le sera un jour, elle ne pourra pas aller sans un tout autre systeme. Dintr’un raport al lui Meriage, datat din Vidin, 22 Fevruarie, rezultă că Pasvantoglu ar Ii murit din cauza unei plăgi- ce o avea de mai mult timp la mână (3). Molia Aga luase comanda în locul lui. Dintr’un raport al lui Lamare purtând data de 26 Fevruarie 1807, rezultă că Turcii se aşteptau ca o parte din armata franceza care operă în Polonia să vie înaintea lor. Umblă vestea că mareşalul Davoust a înaintat până la Cameniţa, după alţii până la Hotin şi chiar până la Bender. Mustafâ Bairactar care trată foarte bine pe prizonierii ruşi, pu-neă să taie capul la. oricâre raia găsită în rândurile lor. (1) Hurmuzaki, supl. I, voi. II. p. 382. (2) lbid., p. 388. (3) lbid., p. 189. www.digibuc.ro RADU ROSETTI 480 Alexandru Suţu care sosise şi el în Rusciuc, avea să trimită pe unchiu-său, Spătarul Suţu, la Craiova, spre a adună acolo pe boierii credincioşi lui şi pe alţii şi a-şi face în Oltenia un mic partid. Mustafâ Bairactar eră să-i dea 2.200 oameni pentru acel sfârşit. Spătarul îşi propuneâ să cheme la arme pe Olteni; se speră că nu va răriiâ-neâ un singur boier pe lângă Ipsilant. Talleyrand, ţinut în curentul afacerilor dela Dunăre prin rapoartele lui Lamare şi prin cele ce-i veniau din Constant) nopol, eră în corespondenţă şi cu foştii Domni, Alexandru Suţu şi Scarlat Calimah» Corespondentul din Bucureşti arată că corpul de voluntari pe care, la sfârşitul lui Pevruarie, îl formă colonelul rus Miloradovici (originar din Herţegovina>, trebuiâ să se alcătuească dintr’un regiment de husari şi dintr’un număr nelimitat de panduri — până la 10 batalioane. Pentru regimentul de husari erau adunaţi până atunci ca la 1.000 de oameni, Români din statele austriace, Unguri şi mai ales Sârbi, dar de abiâ 250 de oameni din acest efectiv erau îmbrăcaţi, înarmaţi şi dispuneau de cai. Domnul încheiase contract numai pentru 500 cai. Lipsa de ofiţeri şi de subofiţeri eră mare. Uniforma erâ neagră cu şireturi galbene. Ciacoul asemenea erâ negru, aveâ dinainte un cap de mort alb şi purtă un penel negru. Armamentul erâ cel obişnuit. Numărul pandurilor erâ neasemănat mai mare ; ei slujiau pe jos. Atât husarii cât şi pandurii păreau meniţi să rămână după pace în Valahia ca trupă stătătoare, pentru apărarea Ţ er ii-Româneşti. îndată ce husarii aveau să atingă cifra de 500 oameni complet echipaţi, ei urmau să fie trimişi în Oltenia spre a o apără împotriva incursiunilor Turcilor. Afară de aceşti voluntari mai erau trupele princiare propriu zise, cari deocamdată se alcătuiau din patru reginhente, fiecare numărând câte 1.200 oameni, două de husari şi două de ulani sau cazaci. In cele două de pe urmă se aflau, la sfârşitul lui Fevruarie, 700 oameni complet echipaţi. îmbrăcămintea lor aveâ aceeaş foi-mă ca a cazacilor ruşi şi erâ de coloare albastră şi roşie, cu şireturi albe şi un penel alb. Armele lor se alcătuiau din o pereche de pistoale pe cari le purtau în' brâu’, o sabie şi o lance la' care erâ fixată o flamură albă şf roşie cum au ulanii. fnfăţoşarea lor erâ bună şi se ziceâ că manevrau cu mare preciziune. Şeful acestor trupe domneşti erâ un căpitan austriac numit Nikich, dela Pe-truvaradin. Ofiţerii şi soldaţii primiau o soldă îndoit cât a voluntarilor lui Miloradovici. Se ziceâ că Ipsilant voeşte să alcătuească www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CIIIŞINĂU, 1. 481 o oştire de 20.000 oameni pe care s’o ţie şi în vreme de pace \1). La 24 Fevruarie întâiul detaşament de Cazaci domneşti presta la Mitropolie jurământul oştenesc şi-şi primi stindardul pe care erau cusute armele Ţerii-Româneşti. Se lucră din toate puterile la fabricarea de arme, dar din cauza lipsei de mijloace tehnice îndestulătoare această fabricare mergea foarte încet. Lipsa de. nutreţ eră mare, deoarece Oltenia şi malurile Dunărei fusese pustiite de Turci. Scrisoarea adresată de Alexandru Suţu Principelui de Benevent (2), la 11 Martie 1807, istoriseşte încercarea îndrăzneaţă făcută de Englezi spre a sili pe Sultan să facă pacea cu Rusia în condiţiuni favorabile acesteia. Se ştie că amiralul Duckworth, forţând pe neaşteptate Dardane-lele, a apărut în ziua de 19 Fevruarie înaintea Ţarigradului cu 11 vase de răsboiu, ameninţând cu bombardarea dacă Sultanul nu subscrie condiţiunile de pace cu Rusia propuse de el. Divanul per-duse capul, dar intervenţiunea energică a lui Sebastiani izbuti să redeştepte energia Sultanului şi a sfetnicilor săi. Englezii fură pe de o parte trăgănaţi printr’una din acele negociaţiuni menite a câştigă timp, în cari Orientalii sunt atât de meşteri, dar pe de alta se ridicară în grabă întăriri şi se aşezară tunuri la locurile cele mai proprii pentru a răspunde la focurile flotei Engleze şi a o distruge. Când văzu că este în măsură să se apere cu succes, Sultanul dădu Englezilor un răspuns negativ. Amiralul văzând că flota lui este în primejdie să fie nimicită, se grăbi să ridice ancora şi să treacă Dar-danelele, ceace nu putu face fără pierderi serioase. La începutul lui Martie se aşteptă sosirea la Bucureşti, din Viena, a unei tipografii menite, se zicea, pentru tipărirea unei foi, probabil în limbile franceză şi română (8). Ca redactor al acelei foi eră destinat un oarecare Lenoir Du-bignon care, înainte de arestarea lui Pichegru, eră redactorul unei foi foarte răspândite în Paris. Lenoir eră un bărbat original dar plin de talent şi foarte şiret, care, fără ca să fie un emigrat, după cum dovediau paşapoartele lui, se află lipsind din Franţa de vreme îndelungată, petrecând în Principate. Fusese preceptor în familia Domnitorului Moruz care îl depărtase pe motive puţin onorabile (1) Corespondentul anoni.'ii din Bucureşti la 7 Martie 1807. (2) Rap. Cons. francez la acea dată. (3) Corespondentul anonim din Bucureşti la 18 Martie 1807. Analele A. B.—Tom. XXXI.—Memoriile Sec}. Istorice. 81 www.digibuc.ro 482 RADU ROSRTTI penlru dânsul (Lenoir). La Bucureşti trăia dându-şi calitatea de om de litere, îşi procura mijloace de traiu îndestulătoare dând lecţii de limba franceză în casele boierilor celor mari. Vorbiâ mult rău despre familia Bonaparte şi se află acuma în legături foarte strânse cu Ruşii şi mai ales cu Rodofînikin. La 15 Martie st. n. Meriage raportează că unchiul lui Alexandru Suţu, Spătarul Gheorghe, a sosit la Craiova în ziua de 6 Martie şi că Poarta a recunoscut pe Molâ ca Paşă de Vidin în locul lui Pasvantoglu (1). Din raportul lui Coigny (un emisar francez) din 29 Martie, din scrisoarea lui Talleyrand către Lamare din 8 Aprilie şi din raportul lui Lamare din 17 Maiu (datat din Sistov) (2), reiesă că armata turcească rămânea într’o inexplicabilă inacţiune, că Talleyrand prin agenţii lui o îndemna să reia ofensiva pea mai energică, arătându-i că Napoleon aşteaptă numai ca Mustafâ Paşa cu oastea lui să ajungă la Prut, pentru a se îndrepta spre Cameniţa în scop de a-şi operă juncţiunea cu el. Lamare atribuia inacţiunea lui Mustafâ svonurilor despre intenţiunea Sultanului să aducă la îndeplinire planul său de reforme (Nisamgedid), care ar fi făcut pe paşi să piardă cea mai mare parte a autorităţii şi a veniturilor lor. In acest timp însă armata Marelui Vizir înainta spre Dunăre. La începutul lui Aprilie trupele lui Ipsilanti se alcătuiau, după spusele a însuş Domnului, din 10.000 oameni, din cari 2.500 că-lărime. O parte dintr’înşii fusese trimişi în Oltenia unde Turcii prădau necontenit şi unde Caimacanul Domnului nu cutezase încă să meargă. Tot atunci un număr de panduri cari se ţinuse de Regeb Aga dela Orşova şi prădau în Mehedinţi fusese împrăştiaţi. Parte din ei se închinase şi, după ce obţinuse iertare, fusese împărţiţi printre deosebitele corpuri de trupă ale Domnului (4). La începutul lui Maiu generalul Isaiov fu trimis în Oltenia cu prea puţine trupe ruseşti, spre a scoate de acolo pe Spătarul Gheorghe Suţu, unchiul lui Alexandru Suţu, şi trupele turceşti cari ocupau acele 5 judeţe şi a luă comandamentul pandurilor români. Eră întovărăşit de Constantin Samurcaş pe care Ipsilant îl numise Caimacam al Craiovei; Gheorghe Suţu fugi peste Dunăre şi Isaiov nu întârziâ să scoată pe Turci din ţară. (1) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 402. (2) Unde urmase pe Alexandru Suţu pe lângă care eră acreditat. (4) Corespondentul din Bucureşti la 18 Aprilie 1807. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHlŞINitJ, 1. 483 Turcii, sub ordinele Marelui Vizir Mustafâ Celebi, adunase pe la mijlocul lunii Maiu, la Silislria, puteri însemnate, trecuse Dunărea şi ocupase Călăraşii. Ruşii împrăştiaţi, prevăzând că şi Mustafâ Bai-ractar va luâ ofensiva dela Giurgiu spre Bucureşti, se hotărîră să se concentreze înapoi, să trimită la Focşani parcul de artilerie, magazinele şi tot bagajul, astfel că Bucureştii rămâneau aproape cu totul goliţi de trupe şi lăsaţi în voia sorţii. Panica care cuprinse oraşul când se observă că Ruşii încep să se retragă, fu indescriptibilă. Domnul, Mitropolitul, Rodofinikin, boierii, negustorii, Agentul austriac cu toată arhiva Agenţiei, o luară la sănătoasa spre Braşov; mii de trăsuri, de care, de fugari acoperiau drumul ‘până la graniţă, sub o ploaie torenţială care desfundase cu desăvârşire drumurile. Insuş generalul Miloradovicî sfătuia lumea să-şi caute mântuirea în fugă, căci, zicea el, Generalul Camenski fiind silit să se retragă dela Buzău spre Focşani, unde se află Michelson cu cartierul gereral, rămăsese între trupele lor (1) un spaţiu de 200 verste fără nici o pază. Domnul se despărţi de ceilalţi fugari luând drumul spre Moldova. La Buzău eră cât pe ce să-l prindă un detaşament de călăreţi turci trimişi de comandantul cetăţii Brăila, probabil vestit de fuga lui Ipsilant. Turcii ajunseră Îndată după ce trecuse, aprinseră, pradară şi arseră oraşul, uciseră pe mulţi din jocuitori şi se întoarseră la Brăila ducând cu sine puţini robi. La Bucureşti rămăsese numai câteva companii ale regimentului Sibirski cu câteva escadroane de cavalerie, cari şi acelea aveau să se retragă îndată după sosirea Generalului tsaiov cu Cazacii lui cari aveau ordin să se întoarcă din Craiova. Groaza celor rămaşi în Bucureşti eră cumplită, toţi blestemau pe Ruşi. Mai multe magazii pline de proviziuni, neputând fi golite din cauza lipsei de transport, rămaseră părăsite în voia întâmplării. Nu mai rămăsese nici o autoritate, nimeni nu voia să iea sarcina şi răspunderea ocârmuirii (2). Şi toată această panică fu zadarnică. Miloradovici trimise la 26 Maiu, la Braşov, pe un adjutant al său cu scrisori către boieri şi către Agentul austriac, arătându-le că nu este nici un pericol şi insistând ca să se întoarcă (8). (1) Idem Ia 4 Iunie 1807. (2) Idem. (3) Idem la 9 Iunie 1807. www.digibuc.ro 484 EADD SOSETTI Dar boierii nici nu se gândiau la asemenea lucru. După ce se supusese pericolelor şi cheltuielilor drumului, nu voiau să se expupă a le suferi din nou, nimic negarantându-le că sorţii răsboiului nu-i vor sili în curând să părăsească Bucureştii din nou, poate în împrejurări şi mai nefavorabile. Ei erau hotărîţi să aştepte la Braşov lămurirea situaţiei. Adjutantul se întoarse deci la Bucureşti fără nici un rezultat(l). Boierii aflaţi la Braşov nu se sfiau să arăte cât de nemulţămiţi erau de Ipsilant şi de Rodofipikin. Mitropolitul ar fi declarat, se zice, adjutantului trimis de Miloradovici, că este hotărît să nu se mai Întoarcă la Bucureşti pe câtă vreme Domnul sau jRodofinikiiţ vor mai avea vreun amestec în ocârmuirea ferii. Cauza acestei nemul-ţămiri erâ credinţa tuturora, credinţă de altminteri îndreptăţită, că ei erau pricina intrării îp ţară a Ruşilor, intrare care avea acum urmări atât de dezastroase. Următoarea scrisoare, cu data dela 80 Maiu 1807 (2), trimisă din Bucureşti unuia dip boierii aflători în Braşov, ne arată starea de lucruri care domnia în acest timp în Bucureşti: Chiar acum am sosit în nenorocitul oraş Bucureşti şi mare spaimă domneşte într’însul. Locuitorii cari au mai rămas aici şi cari aparţin treptei cei mai de jos, sunt în mişcare. Strălucitul şi înaltul Divan se alcătueşte acum dintr'o mulţime de oameni de nimica. Tarabantul acestei poliţii este starostele de pescari şi, din această împrejurare, breasla pescarilor se poartă cu mare trufie. Locul de Spătar îl ocârmueşte ispravnicul Domniei sale Fi-lipescu. Toate rapoartele se dau, în cancelaria poliţiei, de Nazirul care înlo-cueşte pe Domn şi dă porunci pentru toate cele trebuitoare. Tabăra dela Văcăreşti s’a mutat în oraş. Astă-seară ne-au adus câţivâ Români din Vlaşca ştire că în acel judeţ a pătruns o groază de Turci. Bietul norod este mulţămit când poate scăpă cu calabalâcul lui. Generalul Isaiov cu 500 oameni a repurtat o biruinţă asupra Turcilor la Craiova, chiar acuma s’au adus 11 Turci prinşi în acea luptă (3). Turcii urmărise pe Ipsilant până la Buzău şi deoarece nu-şi ajunseră scopul, făcură mare măcel acolo, tăind tot ce le ieşi înainte. Despre sosirea de oaste rusească proaspătă nu se aude nimic. Este însă fără îndoeală că Marele Vizir se află în Şumla. Dumnezeu să aibă milă de noi 1 Ruşii mângăie poporul de aici cu vestea ca să se bucure că peste 5 sau 6 zile au să iea cetatea Ismailului. Amin! Tare îmi pare rău că am venit aici. Haimanalele de aci fac mult rău, precum îţi poţi închipui. 1 2 3 (1) Idem la 13 Iunie 1807. (2) Idem la 12 Iunie 1807. (3) Lupta se dăduse la Izvoare, aproape de malul Dunărei. Vezi mai departe. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂO, I. 485 Intrun cuvânt, nenorocitul de Bucureşti este acum lăcaşul tuturor oame* nilor răi. Dumnezeu să aibă milă de noi. P. S. Ipsilant Vodă se află tot la Focşani, astăzi a primit generalul Mila* radovici dela el în dar trei armăsari frumoşi. Cu greu puteâ-voiu rămâneâ aici, căci peste tot s’aude că duşmanii auînnecatŢara>Româneascăcaun puhoiu. La 19 Iunie Lamare raportează că Marele Vizir a fost depus şi Mastafă Bairactar numit în locul lui. Acest raport conţine următoarele amănunte în privinţa sgomotelor absurde cari îi veniau din Bucureşti : Quant aux nouvelles qui nous viennent des rayas, elles sont si plates, si măprisables, quej’ose â peine Ies citer â Votre Excellence. C’est Buona-parte assassine par un Juif polonais; c’est Votre Excellenoe traînăe en prison â Pătersbourg; c’est une dăroute complete de J'armâe frangaise qui a repoussâe par Ies Russes bien loin de Varsovie. A cette deraiere oc-casion il a 6t6 cbantă des Te deum â Bucarest. Les Turcs sont nouvellistes et meme ce que nous appelons cracovistes, ils s’occupent de toutes ces sot-tises sans y croire: Les rayas riches, Boyards et autres sont ici une race insignifiante sans caractere, sans principes, sans affection naţionale; Us se font un jeu de tom ces memonges. Quant â eux, qu’ils s’en repaissent et les digerent comme ils pourront, je ne prendrai pas la peine de leur en sauver une seule nansâe. Alexandru Suţu îi scrisese (lui Lamare), sub data de 21 Maiu, că revoluţia*dela 29 Maiu n’a alterat întru nimic armonia ce există între Poartă şî Franţa şi că Generalul Sebastiani se bucură de acelaş credit de care se bucură înainte1 de revoluţie. Pribegi noi urmau să sporească necontenit numărul celor ce se aflau la Braşov, aducând vestea că Turcii intrase în ţară împărţiţi în trei coloane, una plecând din Brăila, a doua din Silistria şi a treia din Giurgiu. Faptul eră adevărat, dar Miloradbvici bătându-i în ziua de 4 Iunie la Obileşti, ofensiva lor fu oprită pe loc. Corespondenţă regulată între Braşov şi Bucureşti nu eră, astfel că pribegii şi chiar autorităţile austriace nu ştiau nimic pozitiv. Milora-dovici trimitea des adjutanţi la Braşov, dar veştile aduse de ei nu erau crezute şi lumea se întrebă dacă acei adjutanţi, afară de slujba intereselor de inimă ale generalului, mai aveau şi alte însărcinări (1). Pe la mijlocul lui Iunie boierii pribegi nu se îndoiau că Bucureştii fusese prefăcuţi în cenuşe. Se mai ziceă că Ipsilant căzuse în (1) Corespondentul anonim din Bucureşti la 24 Iunie 1807. www.digibuc.ro 486 RADU ROSETTI disgraţia împăratului Alexandru care l-ar fi chemat la Cameniţa (1), iar Rodofinikin ar fi fost trimis Sârbilor (ceeace eră adevărat). «Amândoi», adaoge corespondentul nostru, «sunt urîţi de boieri, dar iubirea şi ura acestor oameni, cari se ţin numai de interese personale, nu de principii, şi cari nu se poartă după o chibzuită calculare a viitorului, sunt de ,mai scurtă durată aici decât aiurea» (2). Ţăranii din părţile câmpului fugiau spre munţi cu familiile şi vi-, tele şi, în trecerea lor, nu cruţau nici fâneţele nici semănăturile, adaogând la celelalte nevoi primejdia foametei. La sfârşitul lui Iunie trupele domneşti ale lui Ipsilant scăzuse, după spusa a însuş comandantului lor, Nikich, la mai puţin de 8.000 oameni, şi aceştia lipsiţi de toate (3). Tot atunci se atribuia neînţelegerea dintre comandanţii armatei ruseşti şi Ipsilant faptului că acesta, scriind generalului Michelson o scrisoare' plină de plângeri amare împotriva lui Miloradovici, Michelson o trimisese acestuia care a fost fireşte foarte supărat. Ipsilant în acel moment avea pe toate căpeteniile ruseşti împotriva lui, numai Rodofinikin ţinea cu dânsul. Dela data scrisorii care am reprodus-o mai sus, se reînfiinţase în Bucureşti o ocârmuire mai serioasă : Yarlam eră Caimacamul Domnului, Băleanu Spătar şi Retoridi Agă (4). Pe la mijocul lui Iunie, Costache Ghica destăinuia unui funcţionar austriac temeiurile pentru cari Domnul şi boierii fusese siliţi să plece din Bucureşti. In urma desbinării dintre Domn şi Miloradovicj, acesta fusese atât de supărat, încât se înţelese cu Turcii pentru ca aceştia să pună mâna pe Domn în drumul lui spre Focşani sau în Focşani. Prin ajutorul Principelui Dolgoruki căzură în mâinile lui Ipsilant trei scrisori, in cari erau iscăliţi patru boieri şi din cari se vedea toată cabala. Domnul trimise îndată aceste scrisori împăratului Rusiei prin Marchizul de Saint Aulaire, care fusese însărcinat să arate Ţarului că, pe câtă vreme Miloradovici va comandă oştirea dinŢara-Românească, Ipsilant nu se va mai întoarce în Bucureşti, din cauză că priveşte siguranţa lui personală ca ameninţată; mai cerea ca comanda oştirii din Ţara-Românească să fie încredinţată lui Dolgoruki. Costache Ghica refuzase să dea această povestire în scris, Dar împrejurarea 1 2 3 (1) Idem la 1 Iulie 1807. (2) Idem. (3) Langeron, in Hurmuzahi, supl. I, voi, III, p. 149, ne arată pe Nikich comandând la Obileşti 400 «Arnautes nouvellement lev6s». l4) Corespondentul anonim din Bucureşti la 4 Iulie 1807. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR 1>IN CHIŞINĂU, I. 487 fiind adusă de acel funcţionar austriac la cunoştinţa Mitropolitului, acesta îi răspunse că şi el auzise despre aşa ceva (1). Iată cum povesteşte Langeron această întâmplare : Ipsilant nu putea să rămână în Bucureşti unde erâ expus urii ne* împăcate a lui Miloradovici şi a lui Filipescu. El se hotărî să părăsească Ţara-Românească unde, deşi erâ tot Domn, nu mai avea nici putere nici influenţă, şi să plece la Iaşi cu Rodofinikin. Filipescu înştiinţat despre această plecare, avii perfidia s’o aducă la cunoştinţa Nazirului dela Brăila. Expresul pe care îl trimise aveâ dela Miloradovici un paşaport ce şi-l procurase cu mare uşurinţă, deoarece înşelă pe acel general când şi cum voiâ; poate chiar că Miloradbvici, pe atât de neîndurat şi de primejdios în ură pe cât erâ de entusiast şi de uşor în afecţiuni, aveâ cunoştinţa acestui plan care îl mântuiâ de Ipsilant. Acest lucru dacă nu se ppate afirmă, se poate bănui. In orice caz, Nazirul Brăilei având cunoştinţă de plecarea lui Ipsilant, se hotărî să-l prindă, însărcinând cu această întreprindere pe tânărul Ciapan Oglii. Acesta străbătu în două zile distanţa dintre Brăila şi Buzău unde ajunse numai cu un ceas după trecerea lui Ipsilant. Ar fi pus fără îndoeală mâna pe Domn, dacă acesta n’ar *fi urmat sfatul lui Rodofinikin care, mai fin şi mai bănuitor decât Domnul despre măsurile ce ura duşmanilor lui putea să le pună la cale, îl făcu să treacă îndată Buzăul, deşi această apă erâ atunci foarte mare şi trecerea ei primejdioasă. Ciapan puse mâna pe câteva echipajuri de ale lui Ipsilant rămase în urmă, arse oraşul şi măcelări pe bieţii locuitori, sub ochii lui Camenski care îşi aşezase tabăra dincolo de Buzău şi nu puteâ să treacă râul (2). Voiu observa că în această povestire a lui Langeron este o greşeală : Ipsilant nu pleca din Bucureşti din pricina neînţelegerii cu Ruşii, ci din cauza retragerii lor şi de frica Turcilor. Pe la 1 Iulie 1807 sosise la Bucureşti vestea despre încheierea armistiţiului între Ruşi şi Francezi; Caimacamul (Varlam) asigură chiar că se încheiase pacea, iar Miloradovici nu-şi ascundea credinţa că Moldova, Ţara-Rojnânească şi Basarabia vor rămânea împăratului Alexandru. O corespondenţă din acea zi zicea că lui Ipsilant i se ridicase orice amestec în ocârmuirea Moldovei, dar că ş’ar afla şezând în Bârlad. (1) Id. altă sorisoare dela 4 Iulie. (2) Vezi capitolul următor. www.digibuc.ro 488 RADU ROSETTI Pribegii primise încă din Iunie (1) scrisori dela Varlam, prin cari acesta îi făcea, în numele Domnului, răspunzători pentru fuga lor.r Domnul tăgăduiâ că le-ar fi dat voie să fugă, că, în urma stăruinţelor bătrânului Ban Ghica, învoise pe boieri să-şi pună familiile la adăpost. Boierii se legase doară prin jurământ să rămână pe loc câtă vreme se vor află trupele ruseşti în ţară şi să îngrijească împreună cu Domnul de îndestularea lor şi, în cazul când Ipsilant ar părăsi Bucureştii, să-l urmeze. Dar ei nu se ţinuse de legăturile lor şi din această pricină îndestularea oştirilor ruseşti lăsă mult de dorit. Ii soma să se întoarcă, arătându-le că va da uitării greşelile lor şi că, dacă nu vor fi următori, vor pierde cu totul favoarea împăratului Alexandru. La aceasta pribegii răspunseră printr’o scrisoare către Domn şi printr’un protest împotriva acestuia pe care-1 trimiseră lui Michelson prin Miloradovici (2). Iată mai întâiu textul scrisorii în limba grecească şi purtând data de 80 Iunie 1807, ce o trimisese Ipsilant pribegilor (3): «Teama şi îngrijirea care v’a îndemnat să nu fugiţi cu noi ci să mergeţi la Braşov, este de obşte cunoscută. Insă această teamă precum şi orice îngrijire s'a împrăştiat prin faptul că s’a stabilit din toate părţile o fericită înţelegere despre care trebue să aveţi cunoştinţă. Această scrisoare să vă slujească de înştiinţare că toate aşezămintele iubitei noastre patrii au primit o asemene prefacere ce nu aţi fi fost în stare măcar s’o închipuiţi. In curând fi-va această ţară descărcată de toate poverile răsboiului şi bucurâ-se-va de o dorită şi veşnică fericire. Despre aceasta simţim din pricina cunoscutei vouă a noastrei osârdii şi bunăvoinţe o nemărginită bucurie şi ne silim să întrebuinţăm toate mijloacele pentru cel mai mare bine al acestei ţeri pe care o privim ca patria noastră. Despre această bucurie nu lipsim a vă împărtăşi, deoarece noi, ca şi Dumneavoastră, am dorit totdeauna din inimă ca ţara să fie mântuită de grelele sarcini sub povara cărora zăceâ de atâta timp. Suntem din această pricină hotărîţi să ne întoarcem la Bucureşti, la scaunul nostru, trimiţându-vă această plăcută veste prin Vistierul nostru, Costache Varlam, după a cărei primire veţi aveâ să vă întoarceţi neîntârziat în Bucureşti spre a vă bucură iar jn patria voastră, ca nişte a-devăraţi patrioţi, de linişte şi de fericire. Nu ne îndoim de loc deci de (1) Corespondentul anonim din Bucureşti dela 11 Iulie 1807. (2) Id. dela 21 Iulie 1807. (3) Id. anexa la scrisoarea din 1 August 1807. www.digibuc.ro 489 ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. -_____—_______________J.-«__*________ întoarcerea Dumneavoastră, şi nădăjduim că la intrarea noastră în Bucureşti, care va aveâ loc peste câtevâ zile, vă vom găsi acolo. Neîndoindu-ne de încrederea ce o aveţi în noi, sperăm că fără a aşteptă ca cererea noastră să fie ajutată de vreo acţiune străină, propriul Dumneavoastră îndemn la acea întoarcere va aveâ partea cea mai mare. Prelungirea mai departe a petrecerii Dumneavoastră în Braşov ar fi pe viitor cu atât mai neîndreptăţită şi mai vrednică de certare, cu cât orice temere sau îngrijire este pe viitor cu desăvârşire înlăturată». Iată răspunsul dat de Mitropolit şi de boierii băjeniţi la Braşov, sub data de 6 Iulie st. v. 1807, la scrisoarea de mai sus a lui Ipsilant: «Dumnezeul nostru a mântuit ţara de jalnica ei soartă şi a ridicat-o iar în starea dorită, căci dela rău a trecut la bine. Această veste a ajuns la urechile noastre încă înainte de porunca trimisă de Măria Ta, pentru care nu puţin ne-am bucurat şi am mulţămit lui Dumnezeu din inimă, preoum şi ne-am rugat pentru buna stare pe viitor a patriei noastre. Sperăm cu toţii că prin acestea toţi locuitorii ţerii noastre să dobândească veşnică fericire, că de acum înainte vor fi mântuiţi de povara grea a contribuţiei şi mulţămim pentru aceasta prea puternicului şi prea milostivului nostru monarh, care va aveâ în prea milostiva privire şi binele pe viitor al acestei ţeri. In urma acestei veşti atât de îmbucurătoare, am fi avut ca cunoscuţi patrioţi să ne întoarcem la Bucureşti şi în patria noastră, dacă nevoile şi slăbiciunea pricinuită în urma călătoriei încoace nu ne-ar fi împiedecat. Avem în privire pregătirea de cu vreme a tuturor celor trebuitoare pentru acea întoarcere şi avem cinstea să rămânem cu cea mai supusă plecare a Măriei Tale prea plecate slugi: Dimitrie Ghioa Ban, Dimitrie Racoviţă Ban, Costache Ghica Ban, Constantin Filipescu, Mare Vistier, Răducan Gol eseu Vornic, Isaac Rallet, Grigorie Ghica, R&duoan Slâtineanu Vornic, Barbu Ştirbeiu Vornic, Mihail Mânu Vornic, Dositeiu, Mitropolit Ţerii-Româneşti, Neotarie, Episcop de Râmnic, Iosif, Episcop de Argeş, Constantin, Episcop de Buzău. www.digibuc.ro 490 BADU R08ETTI Jalbă adresată de Mitropolit, Episcopi şi toţi boierii mai marelui comandant al Oştirii Generalului Michelson. Am avut cinstea, în scrisoarea înaintată. Excelenţei Voastre încă dela 23 Aprilie, să*i arătăm nu numai reaua stare a patriei noastre, dar şi toate asupririle şi poverile cari izvorăsc din reaua ocârmuire a Domnului nostru Ipsilant. Excelenţa Voastră a binevoit într'adevăr să ne mângâe că nu va lipsi să aducă acele ale noastre temeiuri de plângere prea milostivului nostru monarh, pentru ca Mărirea Sa, Bpre dorita mulţămire a locuitorilor, nu numai să mântuie această ţară de acest rău firesc, dar încă să-i dea o ocârmuire mai bună şi mai blândă. Pe când erau în aşteptarea încuviinţării ru-gămintei noastre, am văzut că Ipsilant a fugit din Bucureşti şi din ţară, luând cu sine nu numai banii Storşi dela vrednicii de jale locuitori ai acestei ţeri prin impunerea grelei sarcini a contribuţiei, apoi n’a plătit nici datoriile ce le-a făcut, nici măcar birul şi dările ce le ridicase din ţară cu doi ani mai înainte spre a le trimite la ConBtantinopol. N’a plătit nici cele adunate din ţară în cele de pe urmă şase luni pentru trebuinţele oştirii împărăteşti, deşi eră dator să le plătească, căci în aceeaş vreme încărcâ ţara cu neiertat de multe contribuţiuni. Apoi el a mai luat cu sine toate protocoalele şi alte scrieri spre a ne răpi prilejul de a-i cere socoteala ce este dator să dea dela 1802 când a început să domnească. Moldova care a fost mântuită de Domnia lui Ipsilant prin ocârmuirea rânduită în acea Cnejie şi care se găseşte astfel în dorita bună stare, deşteaptă în noi dorinţa să aducem şi ţara noastră într’o stare la fel şi, în privinţa ocârmuirii de pus, să ne referim la răsboiul trecut când, dela 1770 şi până la încheierea păcii deja 1774, ţara a stat fără să fiie Domn, fiind ocârmuită numai de noi, însă sub preşedinţia unui poruncitor rusesc. In lipsa Domnitorului Ipsilant, dela August 1806 şi până la întoarcerea sa, tot noi am ocârmuit-o procurând la vreme şi fără de Domn toate cele trebuitoare oştirii. îndestularea tuturor celor atârnând de armată eră adusă la îndeplinire de către ocârmuire, iar el (Ipsilant), ca cunoscut duşman al patriei, ne-a învinovăţit şi ne-a pârît, din care cauză ne-am şi împrăştiat. Iată pentru ce ne rugăm prea plecat, pentru a doua oară, de mila Excelenţei Voastre ca să binevoească a mântui această ţară de asupririle şi sarcinile cari toate provin dela reaua ocârmuire a<- lui Ipsilant şi a face ca într'însa să se orânduească o astfel de ocârmuire, cum preînalta chibzuinţă a binefăcătorului nostru va găsi mai cu cale. Excelenţa Voastră să binevoească a mijloci cu milostivire ca o comisie nepărtinitoare să cerceteze dreptele noastre plângeri şi să facă lumină asupra tuturor greşelilor făptuite. In scurt, încredinţăm soarta www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN GHIŞINĂU, I. 491 ţerii noastre chibzuinţei Excelenţei Voastre, ca mântuitorul ei, şi ne mai rugâm să poruncească Caimacamului Domnitorului Ipsilant ca încassările contribuţiei şi a tuturor dărilor netrebuitoare (peste cele într’adevăr trebuitoare armatei), puse fără de ştiinţa noastră, să înceteze, cu adăogire ca Ip-silant să dea socoteală despre cele luate de el pentru trebuinţele armatei, deoarece locuitorii cei asupriţi ai patriei noastre ne supără zilnic şi aici cu plângeri în această privinţă. La 16 Iulie (st. n.) sosiâ în Braşov alt adjutant al generalului Miloradovici, aducând familiei Filipescu o scrisoare a generalului, în care acesta arăta că primise plângerea împotriva lui Ipsilant şi în-credinţâ că a trimis-o la locul cuvenit. Mai adăogeâ că pacea încheiată intre Rusia şi Franţa (tratatul dela Tilsit) dădeâ celei dintâi Basarabia, Moldova şi Ţara-Românească cu cetăţile, astfel că, pe viitor, Dunărea aveâ să alcătuească hotarul între Rusia şi Turcia. Mai anunţă şi încheierea unui armistiţiu de 30 zile. Cu o zi înainte sosise in Braşov un curier trimis de generalul Sebastiani lui Napoleon. Curierul eră întovărăşit de senatorul francez Doulcet de Pontecoulant care aduceâ lui Napolon prezenturile noului Sultan. Dar ei căzuse aproape de Vidin în mâinile unei cete de Sârbi cari ucisese pe Tătarul ce se găsiâ cu ei şi le luase atât prezenturile Sultanului cât şi tot ce aveau asupra lor. Senatorul rămăsese în Bucureşti spre a-şi procură cele de trebuinţă şi apoi a-şi urmă calea prin Orşova. XVI. OPERAŢIUNILE MILITARE IN ŢERILE ROMÂNE DELA DECLARAREA RÂSBOIULUI DE CĂTRE TURCI PÂNĂ LA TRATATUL DELA TILSIT ŞI DE ARMISTIŢIUL DELA SLOBOZIA. ’ Ducele de Richelieu alcătuise un corp de voluntari, compus din şase regimente, trei pedestre şi trei călări, numărând fiecare câte 500 oameni. Erau comandaţi de ofiţeri (ruşi) congediaţi şi de oameni ieşiţi din cancelarii, de Greci, de Moldoveni, de Ruşi izgoniţi din slujbă, de scriitori, de calfe de negustori dela Odesa şi de slugi fugite dela stăpâni. Soldaţii erau o adunătură de hoţi şi de dezertori de toate neamurile, de Jidovi şi de Ţigani. Erau înarmaţi cu săbii ruginite, cu suliţe, cu halebarde şi pistoale. Comanda peste ei fu încredinţată Principelui Cantacuzino, Mol-dovan, care părăsise slujba rusească cu gradul de locotenent-colonel, un protejat al Ducelui de Richelieu. www.digibuc.ro 492 RADU ROSETTI Langeron zice de el: «Cantacuzene avait fait semblant de servir dans la guerre de 1788. Dans celle-ci il ne jugea pas â-propos de faire m6me ce semblant: il 6quipa tres mal ses volontaires mais assez bien ses haras et Ies trohpeaux de ses terres. C’6tait un fort bon homme, mais il h’âtait rien moins que militaire (1). Pe lângă aceste regimente de voluntari mai erau încă alte patru de aşa zişi Cazaci ai Bugului. Erau alcătuiţi dintr’un mare număr de vagabonzi: Moldoveni, Greci, Munteni, Unguri dezertori, Sârbi pribegi, soldaţi ieşiţi din slujbă şi câţivâ proprietari ruşi seduşi de climă cari, după pacea dela 1791, se aşezase pe Bug unde împărăteasa Ecaterina le hărăzise moşii şi privilegii, exemptându-i de dări sub îndatorire de a face un serviciu asemănător cu al Cazacilor. Erau îmbrăcaţi căzăceşte şi aveau cai .buni, dar erau soldaţi şi mai proşti decât voluntarii: aceştia se bătură câte odată, dar Cazacii Bugului o rupeau de fugă de câte ori zăriau vreun Turc. După întâia campanie, neputându-se face nimic cu ei, fură trimişi în Polonia spre a păzi cordoanele vamale (2). Fusese puşi sub comanda aceluiaş Cantacuzino care comandă voluntarii, dar care în tot timpul campaniei rămase la Chişinău, sub cuvânt de a face pesmet. Trupele ruseşti din Bugeac, cari erau sub comanda lui Meyen-dorf, rămâneau în defensivă. Generalii ruşi aveau mare frică de Pehlivan şi Michelson scrise, la 13/25 Ianuarie, lui Langeron să fie cu toată privigherea spre a împiedică ca Pehlivan, intrând în Polonia prin Dubasari, să nu se împreuneze cu Napoleon (3). La 10 (23) şi la 29 (10) Ianuarie 1807, Pehlivan încercând să surprindă nişte detaşamente ruseşti la Mosaid şi la Curman-chiu, fu respins cu pierderi, dar la 10 (22) Fevruarie el repurtă un succes asupra unuia din cei mai buni generali ruşi, Voinov. In aceeaş zi Langeron împrăştiâ un mare convoiu de Tătari (4). Dela mijlocul lui Fevruarie satele tătăreşti din Basarabia fură părăsite şi dispărură. O parte din Tătari, supunându-se ordinului guvernului rusesc, trecură Nistrul şi se aşezară în, Rusia. Dar cei mulţi se duseră la Ismail, mărind astfel numărul apărătorilor cetăţii (5). '1) Langeron in Hurmuzaki, supl. I, voi. III, p. 121. 2 Ibid., p. 121. 3) Ibid., p. 123. (4) Ibid., p. 124 şi 125. (6) Ibid., p. 125. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂC, I. 493 Michelson, după declaraţia de răsboiu a Porţii, ordonă ca locuitorii turci ai cetăţilor cari se predase să fie priviţi ca prinşi de răsboiu şi să fie transportaţi în Rusia. Acest ordin orud fu adus la îndeplinire şi nenorociţii locuitori turci, duşi sub escortă ca nişte criminali, pierdpră obiectele lor cele mai preţioase, siliţi fiind să le vândă pe preţ de nimic, căci deoarece fusese vestiţi că trebue să plece numai cu o zi înainte, nu putuse închipui mijloacele de transport necesare (1). La începutul lui Martie Meyendorf şi cu Langeron împresurară Ismailul. La Iunie, Meyendorf neizbutind să iea cetatea, Michelson veni să iea comanda în persoană, Har fără mai mult succes^ Rămase acolo până după armistiţiu, plecând înapoi în Ţara-Ro-mânească tocmai la 10 (22) August 1807. In Ţara-Românească operaţiunile militare din Ianuarie şi Fevruarie 1807 fură aproape nule. Michelson voise, după sosirea lui în Bucureşti, să se facă stăpân pe Turnul (Măgurele), dar nu eră chip să iea cetatea prin surprindere şi nu se simţiâ în stare, cu trupele de cari dispunea, să întreprindă o împresurare în regulă. Lăsă deci în observaţie, dealungul Câlniştei, între Argeş şi Olt, pe generalul Ulanius. Oltenia rămăsese încă neocupată din cauza lipsei de trupe, grosul lor fiind concentrat împrejurul Bucureştilor spre a-1 apără împotriva întreprinderilor lui Mustafâ Bairactar dela Rusciuc. Serghie Camenski eră însărcinat să observe, din Slobozia, cetatea Sil istriei; husarii ruseşti gonise pe Turci din pălăraşi. In Ianuarie 8.000 Turci ieşiră din Turnu începând să prade împrejurimile; Ruşii atacându-i cu, puţină cavalerie, fură bătuţi la Măgura pierzând şi un tun. La începutul lui Martie Michelson, cu 10.000 de oameni, întreprinse o expediţie în raiaoa Giurgiului, având de scop mai ales prădarea bogatelor sate din acea raia. Vreo 5.000 de Turci le ieşiră înainte la Turbaţi, dar fură bătuţi. Michelson rămase şase săptămâni împrejurul Giurgiului, distruse toate satele şi luă cu dânsul toată pânea ce o găsi în ele. Tot atunci, Serghie Camenski se îndreptă cu toate trupele de cari dispunea, dela Slobozia spre Odaia Vizirului, în raiaoa Brăilei, unde se aflau nişte trupe turceşti pe cari le puse pe fugă, ucigând pe comandantul lor; apoi, din ordinul lui Michelson, arse toate satele dimprejurul Brăilei. —i----------------— (lj Ibid., p. 126. www.digibuc.ro 494 RADU ROSETTI După această expediţie el veni să-şi aşeze tabăra lângă Buzău, pe tnalul stâng al Buzăului care, când veniâ mare, îi tăiâ comunicaţia cu Buzăul şi cu Dolgoruki rămas Ia Slobozia. Această rea dispoziţie permise tânărului Ciapan Oglu să pună mâna pe bagajele lui Ipsilant şi să ardă Buzăul, când, la începutul Iui Iunie, Domnul părăsi Bucureşti, spre a merge la Iaşi. Dolgoruki fiind prevenit, ajunse prea târziu şi Ciapan Oglii se strecură printre ei ; fu ajuns de Camenski numai sub zidurile Brăilei. La sfârşitul lui Maiu, Marele Vizir Mustafâ Celebi izbutise să adune la Silistria vreo 30.000 de oameni, mai mult adunătură decât oaste. El trecvi Dunărea, se stabili şi se întări în ostrovul Borcei din faţa Călăraşilor, pe care îl ocupă. Această mişcare a Turcilor şi temerea ca nu cumva Mustafâ Bai-ractar să întreprindă vreo lovitură asupra Bucureştilor, împrejurul căruia se găsiau puţine trupe, făcix pe Michelson să dea ordin lui Miloradovici să evacueze capitala Ţerii-Româneşti şi să se retragă spre Şiret. Acestui ordin de evacuare se datori panica şi fuga din Bucureşti a Domnului, a boierilor şi. a tuturor autorităţilor, fugă despre care am vorbit în capitolul precedent. Mustafâ Bairactar, după sfatul adjutantului General Meriage, trimis de Napoleon Turcilor spre a-i povâţui, ieşi din Giurgiu cu 8—10.000 oameni şi se îndreptă spre Bucureşti. Marele Vizir, în loc de a înainta cu toate trupele lui, se mulţămi să trimită la Obileşti 4— 5.000 de oameni cu 5 tunuri. Miloradovici, cu toate ordinele să se retragă grabnic ce îi dăduse Michelson, ieşi din Bucureşti la Bl Maiu (1 Iunie) cu toate trupele de cari dispunea, îndreptându-se spre Obileşti unde, a doua zi, bătix pe Turci cu desăvârşire şi îi puse pe fugă. Apoi, fără a pierde vreme cu urmărirea, se întoarse la Bucureşti unde ajunse în ziua de 3 (15) Iunie şi îndată se îndreptă spre Sinteşti, înaintea lui Mustafâ Bairactar. Acesta după ce pierduse o vreme preţioasă construind poduri pe Sabar şi nu se aşteptă să găsească trupe ruseşti între el şi Bucureşti, se întoarse Ia Giurgiu. Bucureştii erau scăpaţi de urgia Turcilor. Miloradovici puse să se graveze portretul lui cu inscripţia: Miloradovici, mântuitorul Bucureştilor. După lupta dela Obileşti, nici Marele Vizir nici Mustafâ Bairactar nu se mai mişcară, cel dintâiu din Călăraşi şi cel de al doilea din Giurgiu, deşi dispuneau amândoi de 50.000 de oameni şi Miloradovici numai de 6.000. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINltT, I. 495 Generalul lsaiov fusese trimis la începutul lui Maiu în Oltenia cu un batalion de infanteriei, 6 tunuri din artileria Cazacilor Donului, un regiment de Cazaci şi pandurii români. La 17 (29) Maiu bătu, între Izvoare şi Albi, lângă Dunăre, un detaşament turcescj luând şapte steaguri. La 17 (29) Iunie trecu Dunărea la Ostrovul Mare şi se împreună cu 5.000 de Sârbi comandaţi de Cara Gheorghe. La 19 Iunie (1 Iulie) luă cu asalt întăririle dela Malaniţa, ocupate de 5.000 de Turci, ucigându-le 1.000 de oameni şi fugărindu-i, apoi împresură Negotinul pe care l-ar fi cucerit dacă nu ar fi intervenit armistiţiul. * La declaraţia de răsboiu a Porţii, Budberg răspunsese prin o scrisoare adresată Marelui Vizir la 26 Februarie 1807, în care ziceâ că «inamicii comuni ai Turciei şi ai Rusiei se folosise de pretextul intrării trupelor împărăteşti în Principate pentru a târî Poarta în prăpăstia ce politica lor vicleană o pregătise de atâta Vreme». Insă această măsură (intrarea trupelor ruseşti în Principate) a fost impusă Ru-Hiei din cauza neobservării tratatelor de către Turci prin destituirea Domnilor, prin greutăţile puse comerţului rusesc şi prin piedecile puse trecerii prin Dard anele a vaselor ruseşti. Majestatea Sa Imperială ar putea să renunţe la obiectele secundare la cari s’ar interesă Poarta, dar nu poate decât să insiste asupra dreptului de trecere prin Bosfor şi asupra mănţinerii privilegiilor hărăzite Moldovei şi Ţerii-Româneşti, deoarece atât interesele nemijlocite cât şi demnitatea Majestăţii Sale sunt legate de ele. îndată ce aceste două puncte principale vor fi puse la cale şi Poarta va fi dat chezăşii îndestulătoare pentru viitor, împăratul Rusiei va restabili cu bucurie legăturile de prietenie cu Poarta (1). Rusia, pentru negocierile secrete având de scop pacea, întrebuinţa şi pe Constantin Ipsilant. Intr’o scrisoare a lui către Poartă, tradusă de Ruffin la 20 Martie st. n. 1807, vedem că, din însărcinarea Curţii ruseşti, Ipsilant scrisese Porţii îndată după intrarea trupelor ruseşti în Moldova, pentru a explica că: împăratul Rusiei făcând ca trupele sale să intre în Principate, nu-şi propusese nici invaziunea teritoriului otoman, nici ocuparea sau luarea în stăpânire a acelor ţeri. Dorinţa de căpetenie, singura intenţiune a Ma- ţi) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, p. 400. www.digibuc.ro 496 RADTT ROSETTT jestăţii Sale fusese să depărteze înalta Poartă dela nişte principii contrare politicei sale proprii şi a celorlalte curţi ale Europei. Acea scrisoare sosind în Constantinopol după plecarea elciului rusesc, probabil că nu se găsise cine s’o supună înaltei Porţi. Se vede deci chemat să arate Porţii că Generalul Michelson e9te înzestrat cu depline şi absolute puteri dela suveranul său spre a trată şi a aplana punctele în litigiu. Dacă Poarta ar trimite în Ţara-Românească un plenipotenţiar, pacea s’ar putea restabili cu mare uşurinţă 'pe temeiul următoarelor baze: 1. Confirmarea alianţei cu Rusia şi reînnoirea alianţei cu Anglia; 2. Ridicarea piedecilt^r puse la trecerea prin Bosfor şi Dardanele a vaselor ruseşti, a trupelor şi a muniţiunilor sale de răsboiu; B. Observarea şi aducerea la îndeplinire a tuturor convenţiuni-lor şi a tuturor obligaţiunilor privitoare la Ţara-Românească şi la Moldova ; 4. Deoarece aceste Principate sunt, de vreme îndelungată, călcate şi prada unei mulţimi de flageluri, învoirea, pentru nenorociţii locuitori ai acestor ţeri, să alcătuească între dânşii oştiri pământene cu cari să se poată apără singuri împotriva năvălirilor tâlhăreşti. N Din corespondenţa schimbată între Napoleon şl Talleyrand în luna Martie 1807, reiese că cel dintâiu se gândiâ să trimită în Moldova, la sfârşitul acelei luni, din Varşovia, pe Mareşalul Massena cu 30.000 Francezi şi 15.000 Poloni, cu cari urmau să se întrunească 40.000 de oameni comandaţi de Marmont şi cşuri aveau să vină din Dalmaţia. In aceeaş scrisoare Napoleon însărcinează pe Talleyrand să afle dela ambasadorul turcesc dacă Poarta n’ar dori ca el să trimită 20.000 oameni pentru a acoperi Constantinopolul sau a mătură Dunărea (1). Talleyrand răspunde că Poarta ar vedeâ cu plăcere trupe turceşti venind în Moldova din Polonia, dar nu este sigură de dispo-ziţiunile locuitorilor Bosniei, nici destul de stăpână pe ei pentru a garantă că trupele franceze trimise din Dalmaţia n’ar aveâ de luptat cu greutăţi mari (2). In urma acestui răspuns al lui Talleyrand, Napoleon îi răspunse să spună ambasadorului turc că nu va mai fi chestiune de a trimite trupe franceze nici la Constantinopol nici prin Bosnia (1). (1) D. A. Sturdza, Acte şi Documente relative la Renaşterea României, I, p. 548. (2) Ibid., p. 551. www.digibuc.ro Arhiva senatorilor dIiJ chişinĂu, i. 49? Urmau de pe alunei propuneri de pace între Franţa Şi Rusia. Tâlleyrand scria împăratului, la 18 Martie, pentru a-i anunţă că Rusia este dispusă Să încheie pacea şi cu Turcia şi cu Franţa, însă îri chip deosebit cu fiecare şi fără a primi mediaţiunea Austriei. Budberg a arătat că împăratul Alexandru este dispus a încheia pacea Cu Tut*cia pe băza vechilor tratate. Această bază nu ai^ în-chezeşlui TuVcieî independenţa ei desăvârşită, dar Talldyrand speifâ că această propunere a Rusiei trebue privită ca alcătuind numai o primă deschidere (1). Poarta care reintegrase pe Alexandru Şuţii în Domnia Ţehi-Ro-mâneşti nu reîntări pe Calimah, dar numi în locul lui, în Moldova, îri cursul lunii Martie, pe marele Dragoman Alexandru Hangerliu. Lâ 29 Maiu Sultanul Selim III, care eră urît de ulemale şi de ieniceri fiindcă încercase mai multe reforme şi pentrucă, cu drept cuvânt, se bănuiâ că 'voeşte să reformeze cu desăvârşire pe ieniceri, fu depus şî închis în Seraiu, proclamându-se ca Sultan vărul său Mustafâ. Ienicerii din oastea Vizirului erau nemulţămiţi, fiindcă Mustafâ Celebi se îrtcercase să destitue pe Ienicer-Agasi; ei se revoltase şi Vizirul îi liniştise cu greu restabilind pe Ienicer-Agasi şi fărându-i darliri scumpe. îndată ce aceste trupe nedisciplinate auziră de revoluţia ce se făcuse la Constantinopol, ele declarară că nu vor trece Dunărea până ce Marele Vizir nu va fi destituit. Marele Vizir renunţă singur la comandamentul oştirii şi o părăsi; în locul lui fu numit în curând Mustafâ Bairactar. RuSia îşi urmâ negocierile cu Poarta; dintr’un răspuns al guvernului otoman, adresat la 28 Iunie 1807 (2) lui Pozzo di Borgo, rezultă că acesta ît făcuse* propuneri de pace în numele Rusiei. In răspunsul său, Poarta începe prin a arătă că făcuse toate sacrificiile) cu putinţă pentru a mănţineâ pacea, când «invaziunea Moldovei şi a Ţerii-Româneşti, precum şi luarea cetăţilor Hotin şi Bender, cea mai batjocuritoare violare a dreptului ginţilor, o silise să recurgă la arme». Provinciile Moldovei şi Ţerii-Româneşti sunt fără cea mai mici Indoeală, nu sub stăpânirea Rusiei ci sub a Porţii; cum dar s’ar puteâ tăgădui Sultanului dreptul de a numi sau de a înlocui pe ocârmuitorii lor şi de a adoptă măsurile de ocârmuire ce i s’ar (1) Ibid, p. 553. (2) Hurmuzaki, supt I, voi. II, p. 435. Analele A. R.—Tom. XXXI.—Memoriile Se of. Istorice. <8 www.digibuc.ro 498 RADU ROSETTI părea mai nemerite pentru a asigură prosperitatea acelor pţovincii ? Poarta nu reclamă decât executarea unui principiu de jdrept n^tvi-ral recunoscut de toate popoarele: «să nu faci altora ceeace nu ai voi ca sa ţi se facă». Ar permite oare Curtea rusească unei puteri străine să se amestece în administraţia provinciilor ei? Poarta doreşte sincer pacea, dar nu o va încheia decâţ dacă pacea îi va asigură neatârnarea cea mai desăyârşită. Poarta preferă să se îngroape sub ruinele patriei mai degrabă decât să mai închşie tractate de pace la fel cu acele ce i-au fost smulse pană astăzi cu sila. Rusia să reiâ îndatorirea şă nu se mai amestece nici într’un chip, nici în afacerile Moldovei şi Valahiei, nici în cele comerciale ale Porţii, nici în ale raialelor sau supuşilor săi, să restitue partea din Georgia ce a uzurpat-o precum şi forturile dela Anacra şi pacea va fi în curând încheiată cu concursul aliaţilor înaltei Porţi, de ale căror interese aceasta nu se va despărţi niciodată. Precum rezultă din răspunsul de faţă, un teren de înţelegere eră greu de găsit. In acest timp însă, cu tot răsboiul, urmau tratări necontenite între Rusia şi Napoleon. Rusia voiâ să încheie pacea numai cu Franţa, cerând să fie lăsată a trată cu Turcia în chip cu totul deosebit, iar Napoleon voiă ca tratatul de pace să fie discutat şi încheiat de toate puterile beligerente (1). La 26 Aprilie Napoleon însărcină pe Talleyrand să comunice Porţii, prin Sebastiani, ce fel de propuneri i se făcuse, dar că el refuzase să trateze despre pace fără aliaţii lui, printre cari Poarta este cel dintâiu, şi ca Poarta să trimită solului ei instrucţiuni spre a-1 pune în stare să iea parte la congres, la Varşovia, dacă se va ţineă acel congres. Repetă că nu va despărţi niciodată cauza lui de a Porţii. îndată ce Vizirul va fi trecut Dunărea*şi Danţcul (Danzig) va fî căzut, se va pune în .mişcare spre a izgoni pe Ruşi (2). Din cele ce le găsim într’un memoriu rus din Iunie 1807, tratând despre bazele negocierilor, vedem că la acea vreme Rusia Îşi dăduse seamă că nu va puteâ obţineâ dela Napoleon să încheie separat pacea cu el : ...3. «L’ivacuation de la Moldavie et de la Valachie. II serait sans doute â dâsirer qu’en faisant la paix avec la France nous puissions conserver la (1) Ibid., p. 658 şi urm. (2) Ibid., p. 561. www.digibuc.ro ÂRtlIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. m facultă de nous arranger de gr6 ă gră avec la Porte. Mais comme il ne faut pas se flatter de pouvoir ăviter l’intervention de Bonaparte dans cet arrangement, il faudrait tâcher, en promettant l’ăvacuation des deux prin-cipautăs, d’obtenir pour condition que, jusqu’â la paix definitive entre la Russiq et la France, la Moldavie et la Valachie resteront en pleine jouis-sance des droits et privileges elles concădăs depuis le trăite de Kainardji (1).» Rusia era chiar dispusă să facă concesiuni în privinţa stipulaţiu-nilor conţinute în tratatul dela Cainargi; iată ce găsim într’o anexă la memoriul în chestiune: «....Turquie. La Russie est prete â s’arranger avec la Porte sous la mă-diation de la France et sur la base des traites qui ont subsiste jusqu’ă la deraiere rupture. EUe fera meme le sacrifice de tels des avantages que lui assurent ces traites, en autant que cela sera possible (2)»^ Se vede că oamenii de Stat ai Prusiei tot încă nu dobândise o idee clară a situaţiunii, căci la memoriul prezentat la 22 Iunie 1807 Regelui Prusiei de către Hardenberg, se găseşte o anexă desvol-tând un plan întreg de pacificare generală şi o alianţă între Franţa, Rusia şi Prusia, care alcătueşte totodată şi un plan pentru împărţirea Turciei. Se propune prin acest plan a se da Rusiei Moldova întreagă cu Basarabia şi Ţara-Românească până în Olt; iar Austriei, să i se dea Oltenia, Dalmaţia, Bosnia şi Serbia; Regele de Napoli se obţină Albania şi Insulele Ionice, iar Franţa să aibă Tesalia, Livadia, Negroponte, Morea, Candia şi toate insulele europend ale Arhipelagului (8). Chiar după încheierea armistiţiului, Hardenberg stărue pe lângă Suveranul său pentru ca planul de împărţire al Turciei expus mai sus să fie pus sub ochii lui Napoleon. Prin tratatul dela Tilsit din 7 Iulie 1807, Napoleon, în aparenţă, se ţinea de legăturile cu Poarta. Tratatul conţinea următoarele hotărîri : «Art. 21. Toutes Ies hostilităs cesseront immădiatement, pur terre et sur mer, entre Ies forces de S. M. l’empereur de toutes Ies Russies et celles de 8a Hautesse, dans tous Ies points ou la nouvelle de la signature du prâsent (1) Ibid., p. 562. (2) Ibid., p. 566. (3) Ibid., p. 509. www.digibuc.ro 500 RADU ROSETTI trăită sera officielement parvenue. Les hautes parties contractantes la feront porter, sans dălai, par des courriers extraordinaires, pour qu’elle parvienne le plus promptement possible aux gănăraux et commandants respectifs. «Art. 22. Les troupes russes se retireront des provinces de Valachie et de Moldavie, mais les dites provinces ne pourront âtre occupăes par les troupes de Sa Hautesse jusqu’â l’ăchange des ratifications du futur trăită de paix dăfinitive entre la Russie et la Porte Ottomane (1). «Art. 23. S. M. l’empereur de toutes les Russies accepte la mădiation de S. M. l’empereur des Frangais, roi d’Italie, â l’efîet de năgocier et conclure une paix avantageuse et honorable aux deux empires. *Led plănipotentiaires respectifs se rendront dans le lieu dont les parties intăressăes conviendront, pour y ouvrir et suivre les năgociations. «Art. 24. Les dălais dans lesquels les hautes parties contractantes devront retirer leurs troupes des lieux qu’elles doivent quitter en consăquence des stipulation ci-dessus, ainsi que le mode d’exăcution des diverses clauses que contient le prăsent trăită, seront fixăs par une convention spăciale». Am zis că Napoleon se ţinea, în aparenţă, de legăturile lui cu Poarta, căci tratatul dela Tilsit, adus la cunoştinţa lumii întregi, eră însoţit de două acte, amândouă secrete, unul intitulat: Articole se* parate şi secrete ale tratatului de pace şi de amiciţie dela Tilsit, din 1 Iulie 1807 (2) şi celalalt: Tratat de alianţă ofensivă şi defensivă dintre Franţa şi Rusia (3). Tustrele actele erau datate din aceeaş zi : 7 Iulie 1807, Printre articolele separate se găsiâ unul (art. 4) prin care împăratul Rusiei se îndatora să recunoască pe M. S. Regele de Na-poli, Iosef Napoleon, ca Rege al Siciliei, îndată ce Regele Ferdir nand IV va fi dobândit o indemnitate ca Insulele Baleare sau Insula Candia (Creta) sau orice alta de aceeaş valoare. Napoleon se gândiâ deci să îndemnizeze, la caz de trebuinţă, pe Ferdinand IV cu o insulă aparţinând aliatului său. Tratatul de alianţă eră mult mai categoric. Iată ce rosteşte la articolul 8: «Pareillement, si par une suite des changement qui viennent de se faire â Constantinople, la Porte n'acceptait pas la mădiation de la France oq si apres qu'elle l’aura acceptăe, il arrivait que, dans le dălai de trois mois apres l’ouverture des năgociations, elles n’eussent pas conduit â un răsultat (1) Ibid., p. 680. (2) Ibid., p. 681. (3) Ibid., p. 582. www.digibuc.ro arhiva senatorilor din chişinău, r. 501 satisfaisant, la France fera cause commune avec la Russie contre la Porte Ottomane, et Ies deux parties contractantes s’entendront pour soustraire toutes Ies provinces de l’Empire Ottoman en Europe, la viile de Constanti-nople et la province de Romelie except^es, au joug et aux vexations des T\ircs (1)». Nu încape îndoeală că în desele convorbiri intime ce au avut loc la Tilsit între cei doi împăraţi, s’a vorbit mai pe larg despre împărţirea Turciei Europene ; vedem pe împăratul Rusiei, în convorbirile lui posterioare cu Savary ,referindu-se de repeţite ori la făgăduinţele ce-î făcuse Napoleon în această privinţă (2). Contele Rumianţov, cancelarul lui Alexandru, califică, faţă de Savary, împărţirea Turciei de grand ouvrage (3). Ca pretext pentru această schimbare de front a politicei sale către Turcia, Napoleon dădeă, faţă de împăratul Alexandru, răsturnarea lui Selim care i-ar fi dovedit că împărăţia turcească nu mai putea subsistâ în Europa (4). Napoleon nu avea interes la împărţirea Turciei, dar îi conveniâ să stârnească poftele lui Alexandru în această privinţă, sperând că acesta, pentru a le putea satisface, va închide ochii asupra compen-saţiunilor ce Napoleon aveâ de gând să le caute aiurea şi anume în Silesia, pe care voia s’o păstreze pentru dânsul, dobândind astfel 0 poziţiune din care putea să privegheze şi să ameninţe totodată Prusia, Rusia şi Austria şî să dea grabnic ajutor nouăi sale creaţjuni, Marelui Ducat al Yarsoviei. Dar la Iulie 1807, dacă Napoleon cunoştea anume obiectul poftelor noului său aliat, el se păzise să Jl se deschidă asupra aceluia al poftelor lui. Armistiţiul dela Tilsit fusese comunicat lui Michelson la 18 Iunie (5) st. v., poruncindu-i-se să se abţină dela orice act de ostilitate asupra Turcilor, dacă aceştia primesc să i se conformeze şi ei. La 28 Iunie i se adresează, tot din Tilsit, un rescript împărătesc însoţit de un extract al tratatului de pace, pescript în care 1 se dau instrucţiunile următoare : 1) Ibid., p. 584. (2) Ibid., rapoartele lui Savary din 6 August 1807, p. şi din 4 Noemvrie, p. 628, (3) Ibid., p. 616. (4) Ibid., p. 689. (6) Ibid., p. 689. 691; din 9 Ootomvrie, p. 615 www.digibuc.ro 502 RADU ROSETTt «Cu toate că s’a zis pozitiv în al 25-lea articol al acestui act că armata mea va evacuă Moldova şi Ţara-Românească, totuş a’a stabilit între mine şi împăratul Napoleon că evacuaţiunea armatei încredinţată Domniei-Voastre va depinde de următoarele împrejurări, adică: ca Poarta să consimtă a primi mediaţiunea Franţei pentru încheierea păcii sale cu Rusia, să se îm datorească şi din parte-i să-şi retragă armata din Ţara-Românească şi să nu mai ocupe nici acel principat, nici Moldova câtă vreme vor ţineâ ne-gociaţiunile pentru pace şi, în sfârşit, ca primind mediaţiunea Franţei, să numească pe plenipotenţiarii ei pentru negociaţiuni şi pentru restabilirea păcii cu noi. Vă însărcinez să comunicaţi aceste condiţiuni Marelui Vizir şi să-i propuneţi să încheie, pe baza lor, o convenţie preliminară, în care toate articolele sus zise vor trebui înserate în chipul cel mai clar. Dacă o asemenea convenţiune este încheiată, veţi retrage din Moldova şi din Ţara-Românească armata pusă sub comanda Domniei-Voastre şi veţi ocupă pozi-ţiunea ce o veţi crede mai nemerită dincoace de Nistru. Dacă, dimpotrivă, Marele Vizir, sub un pretext oricare, nu ar consimţi la toate condiţiunile sus menţionate, veţi aduce la îndeplinire instrucţiunile mele dela 15 ale acestei luni păstrând poziţiunile voastre actuale.. .» Totodată se face cunoscut lui Michelson că Lascarov este însărcinat mai în special cu negocierile şi i se anunţă sosirea colonelului francez Guelleminot, însărcinat să confirme Marelui Vizir propunerile făcute de Ruşi şi apoi să plece la Constantinopol. Dintr’un raport al lui Sava^y din 6 August reiese că, a doua zi după Sosirea acestuia la Petersburg, adică la 24 Iulie st. n., împăratul Alexandru ii şi vorbise despre cele ce Napoleon îl făcuse să spere, adăogând că: împăratul care judecă mai bine decât oricine, s’a părut că vede că împărăţia dela Constantinopol nu poate să continue a ocupă încă multă vreme un loc printre puterile Europei. Am vorbit mult despre aceasta; şi mărturisesc că dacă această putere trebue să se prăbuşească într'una din zilele acestea, poziţiunea Rusiei o face să spere că va moşteni o parte din rătnăşiţe (1). Negociaţiunile pentru armistiţiu avură loc la Slobozia, comisarul turcesc eră Galib Efendi, cel rusesc Lascarov. Langeron pretinde (2) (1) Ibid., ibid., pag. 691 sq. (2) Langeron in Hurmuzaki, supl. I, voi. III, pag. 149. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂO, I. 503 că la aceste negocieri, pe lângă Guilleminot, ar fi asistat şi Ledoulx care, fiind crescut la Moscova, unde tatăl lui exercitase meseria de cofetar, ştia perfect ruseşte. Meyendorff şi Lascarov necunoscând această Împrejurare, se sfătuiau ruseşte faţă de dânsul, iar Ledoulx raportă lui Galib toate sfaturile lor. Acest incident raportat de Langeron este fără indoeală foarte nostim, numai are un păcat mare.... nu poate fi adevărat, pentru bunul temeiu că, din partea rusească negocierile erau purtate de singurul Lascarov, precum reiese din chiar actul de armistiţiu dela 12 (24) August 1807. Articolul 1 stipulează că, Îndată după semnătura armistiţiului, ambii comandanţi supremi vor trimite curieri ordonând tuturor detaşamentelor să Înceteze pretutindeni orice ostilitate. Articolul 2 stipulă că plenipotenţiarii se vor Întruni cât mai curând pentru tratarea păcii definitive, iar că armistiţiul va ţinea până la 3 Aprilie 1808. Articolul 3 hotărâ că, Îndată după semnarea armistiţiului, trupele ruseşti vor începe evacuarea Moldovei şi a Ţerii-Româneşti, precum şi cetăţile ocupate de ele şi se vor retrage în lăuntrul graniţelor împărăţiei ruseşti, astfeL Încât evacuarea să fie cu totul terminată în-tr’un spaţiu de 39 zile dela data semnării armistiţiului. Tunurile, efectele şi muniţiunile, găsite de'Ruşi In cetăţi la ocuparea lor, aveau să fie lăsate In ţară. Trupele turceşti pe malul stâng al Dunărei aveau să treacă pe cel drept într’un termen de 35 zile, lăsând în cetăţile Ismail, Brăila şi Giurgiu numai garnizoanele trebuitoare pentru paza lor. Trupele ruseşti şl cele otomane aveau să corespundă între ele pentru ca ambele armate să se retragă în acelaş timp. Până la sosirea plenipotenţiarilor numiţi pentru încheierea păcii ambele părţi cpntractante nu aveau să aibă vreun amestec In administraţia Principatelor. Până la pace, In cetăţile ocupate de trupele ruseşti nu puteau să intre trupele otomane, ci numai locuitorii cari le părăsise. Suspensiunea ostilităţilor eră prevăzută şi pentru împrejurimile Vidinului şi ale Feth-Islamului. Articolul 4 stipulă că Ruşii vor restitui vasele de răsboiu ce le cucerise dela Turci. Celelalte articole sunt privitoare la amănunte mai puţin importante. 1 (1) D.A. Sturdza, op. cit. I, p. 293. www.digibuc.ro 504 RADU ROBETTI Michelson căzuse greu holnav şi muri la 18 (30) August. Armistiţiul fu ratificat de Meyendorf care, fiind Generalul-Locotenent cel mai vechiu în grad, luă comanda oştirii. încă înainte ca textul armistiţiului dela Slobozia să fi fost cunoscut de Curtea din Petersburg (1), Budberg prezentase împăratului Alexandru, la 19 August 1807, un referat in care el se pronunţă în chip foarte categoric împotriva evacuării Principatelor de către trupele ruseşti şi a retragerii lor în stânga Nistrului înainte de încheierea definitivă a păcii. Obligaţiunea înscrisă în această privinţă în tratatul dela Tilsit putea folosi numai Turcilor şi eră în dauna Rusiei. Trupele ruseşti retrăgându-se, nimic n’ar putea opi’i pe Turci să facă incursii prădalnice în Principate. Şi în caz de a nu se încheia pacea definitivă, Turcii vor putea să treacă Dunărea în orice moment şi să ocupe în trei patru zile cetăţile părăsite de Ruşi, înainte ca aceştia, retraşi dincolo de Nistru, să fi putut face vreo mişcare spre a se opune, Anexează la referat un proiect de depeşă pentru Michelson. împăratul Alexandru eră convins de mai nainte de bunătatea temeiurilor invocate de Budberg. A doua zi, 20 August, acesta trimise lui Michelson, din ordinuL împăratului, o depeşă în care îi zicea că şi suveranul este de părere că retragerea trupelor ruseşti în a stânga Nistrului este cu desăvârşire păgubitoare pentru Ruşi, din cauza distanţei neegale de poziţiunile ocupate astăzi, în cari s’ar găsi armatele după evacuare. Ţelul principal al armistiţiului fiind încetarea ostilităţilor şi începerea negociaţiunilor de paGe, se recomandă lut Michelson ca actul armistiţiului să nu cuprindă altceva. Insă, dacă înainte de primirea depeşei s’ar fi semnat un act stipulând evacuarea Principatelor, atunci i se poronceşte să facă tot ce-i va fi cu putinţă spre a tărăgăna, sub diferite pretexte, cari îi vor fi mai folositoare, retragerea oştirii. Precum am văzut, armistiţiul fusese semnat la 12 August, adică cu opt zile înaintea sosirii acestei depeşi. Supărarea împăratului Alexandru când cunoscu textul armisti-'1 ţiului fu mare; el refuză să-l aprobe, dând ca pretext al acestui refuz faptul că articolele 2 şi 4 erau neadmisibile. Nu voia să se lege până la Maiu, lăsând astfel vreme Turcilor să-şi adune puterile din toată împărăţia spre a le aduce pe Dunăre, şi nu voia să audă 1 1) Sturdza, op. cit., I, pag. 594 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞ1NĂD, I. 505 despre restituirea vasului cucerit de Seniavin, care se afla pe mare cu escadra rusească, zicând că: «c’est une trophee assez cherement paye pour que je tienne â la conserver». Apoi eră mânios pe Guilleminot, căci îşi închipuia, foarte- pe nedrept, că condiţiunile din actul de armistiţiu, supărătoare pentru el, fusese înserate după stăruinţa acelui ofiţer francez (1). In realitate însă nu încape îndoeală că împăratul Rusiei eră foarte mulţămit că, în urma inserţiunii acestor două articole, găsise cuvânt pentru a nu evacua Principatele. Meyendorf, îndată după ce ratificase armistiţiul, începuse evacuarea, reeace produsese panica cea mai grozavă în amândouă Principatele cari se vedeau expuse la violenţele armatei turceşti ce se află parte pe malul drept şi parte pe malul stâng al Dunărei. Această spaimă, foarte probabil hrănită de Ruşi, avu drept rezultat că, îndată după semnarea armistiţiului, Divanul Moldovei trimise la Movilău, la cartierul Generalului Apraxin care comandă acolo un corp de rezervă ataşat oştirii din Principate, pe Vornicul Alecu Ianculeu, ca să-l roage să se îndrepte cu oastea lui spre Iaşi pentru apărarea ţerii. Apraxin răspunse că nu poate veni, nea-vând ordine dela Michelson (1). Boierii cărora vestea evacuării Principatelor, după propria lor mărturisire: «la toţi au deschis rană şi pe fiecare l-au adus în spaimă şi desnădăjduire», se hotărîră a trimite lui Apraxin o de-putaţiune alcătuită din un Episcop şi doi boieri, cari să-i prezente o petiţiune din partea întregului Divan, cerând incorporarea ţeri-lor române la împărăţia Rusiei, spre a nu, mai ţi expuse Ja năvălirile necontenite urmate de pradă şi de cruzimi ale Turcilor. «Două aceste Domnii nici oşti, nici întrebuinţarea armelor fiind oprită de stăpânirea ce ne-a ocârmuit până acum, iar varvarii ce sunt împrejurul nostru, această curmare ce s'a făcut buimăcirii lor prin răsboiul acesta, acum o pun în vinovăţia liniştitului, ticălosului norodului nostru şi iată că sabia răsplătirii este gata asupra noastră: iată aceasta este cea adevărată pricină a neodihnei noastre. Sfinţita noastră nădejde prin aceasta înviază, că făcă-toarea de bine mâna cea monarhicească a primit sub acoperemântul său norodul cel de o credinţă despărţit de Rusia cu munţii cari fac nu puţină împiedecare, însă Georgia şi Imeretia, şi mai după depărtaţii munţi, bine 1 (1) D. A. Sturdza, op. cit., pag. 600. (1) V. A. Urechiă, Istoria Românilor, XXi P- 176. www.digibuc.ro 506 RADU ROSETTI îşi petrec zilele sub mântuitorul acoperământ al împărăteştii Sale Măriri. Primeşte, Excelenţa Voastră, această cu osârdie, cu credinţă şi cu adevărul pecetluită jalba noastră şi arătând-o prea milostivei Măririi Sale cei împărăteşti, cere-ne înaltă voie ca să trimitem deputaţi din partea norodului, ori să se ceară dela noi dovada credinţei noastre, şi atunci cu grăbire vom sburâ cu aripi către mântuitorul dumnezeesc prestol spre a pecetlui cu jurământ credinţa noastră, întru toate pricinile acestea cari lămurit le arătăm aicea, şi primeşte asupră ţi chezăşluirea a ne mijloci dela prestol fericirea aceasta ce o cerem pentru toată ţara, care în veci va fi îndată cu mulţămirea (1). Vedem că boierii Divanului Moldovei vorbesc aici în numele amân-doror ţerilor, ceeace face pe V. A. Urechiă să creadă că demersul pe lângă Apraxin fusese făcut în urma unei sfâtuiri între ambele Divanuri (2). Această jalbă poartă data de 28 August 1807. Episcopul şi boierii trimişi la Movilău se întâlniră acolo cu Feld-mareşalul Principe Prozorovsky care veniâ să iea comanda armatei din Principate. Ei se întoarseră în Iaşi aducând o scrisoare a lui Apraxin către Mitropolit, la care generalul arătă că a transmis îndată împăratului jalba Divanului, ceeace şi făcuse printr’un raport a cărui copie ni s’a păstrat (8). XVII. Amănunte asupra împrejurărilor interne ale moldovei DELA ÎNCHEIEREA ARMISTIŢIULUI DELA SLOBOZIA PÂNĂ LA NUMIREA LUI CUŞNICOV IN CALITATE DE PREŞEDINTE AL D1VANURILOR. Un curier din Petersburg aducând lui Ipsilant invitarea să plece în grabă la Petersburg, el se porni îndată lăsând Caimacam în Bucureşti pe Postelnicul Antoni. Ajuns la 14 Septemvrie 1807 in Iaşi, ceru, probabil pentru cheltueli de drum, 150 mii lei dela .Divan* Boierii se adunară la Mitropolie spre a se sfătui asupra acestei cereri. In Visterie nu erau bani şi boierii erau împărţiţi în două tabere: Bălşeştii, Visternicul Roznovanu, Visternicul Grigoraş Sturdza, (1) Ibid., p. 177 sg. (2) Ibid., p. 176, nota 2. (3) Ibid., p. 179, nota 2. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 507 Paladi şi Ianculeu, cari erau In răi termeni cu Ipsilant, nu voiau să avanseze acea sumă din propriile lor mijloace, iar Costache Ghică cu Săndulache Sturdza, Paşcanu, Conachi şi alţii, cari erau in buni termeni cu fostul Domn, se declarau gata a avansa suma pe chezăşia Yisteriei. La urmă Ipsilant fu silit să plece fără a iuâ banii (1). Trupele ruseşti, cari erau in plină mişcare de evacuare a Principatelor, primiră la mijlocul lui Septemvrie st. n. porunca neaşteptată de a suspendă evacuarea. La 18 Septemvrie st. n. se ceti în Divan o scrisoare a lui Las-carov, în care se ziceă că: «Mărirea Sa împăratul tuturoi- Rusiilor ă dat ascultare rugămintei ce-i făcuse Divanul Moldovei, ca trupele Măririi Sale să ţină această ţară ocupată până la încheierea păcii, spre a ocroti pe locuitori împotriva violenţelor Turcilor, şi a hotărît ca trupele sale să rămână aici până la încheierea păcii. Mărirea Sa speră că Divanul şi poporul vor face cele de trebuinţă pentru aprovizionarea trupelor şi se pot răzămâ pe buna voinţă a Măririi Sale (2). Boierii, atât acei cari aparţineau partidei ruseşti cât şi acei ce ţineau cu Turcii, erau foarte neliniştiţi de această măsură. Nici unii nici alţii nu-şi aduceau aminte să fi făcut cererea despre care vorbeşte comunicarea de mai sds. Ei erau pe de o parte foarte mulţămiţi să fie la adăpostul cruzimilor ce le-ar comite Turcii, dar pe de alta Se temeau să nu fie traşi la răspundere şi priviţi ca pricina acestei violări a tratatului dela Tilsit (8). La 25 Septemvrie st. n. sosi dela Bucureşti în Iaşi Generalul Lascarov şi, la 26, fură rânduiţi ca boieri de Divan: Logofătul Costache Ghica, Logofătul Iordache Paşcanu, Visternicul Iordache Balş, Visternicul Săndulache Sturdza, Visternicul Iordache Roset Roznovanu şi Vornicul Gavril Conachi. Afară de Iordache Balş şi de Roznovanu, toţi aceşti boieri aparţineau partidei lui Ipsilant. Mitropolitul fu cu desăvârşire depărtat de orice afacere politică şi mărginit numai în drepturile şi datoriile lui de chiriarh (4). Aceste numiri au pricinuit mare nemulţămire printre potrivnicii lili Ipsilant, cari au făcut un fel de legătură; cuprinzând pe Mitropolit, Logofătul Costache Balş, Visternicul Grigoraş Sturdza, Vor- (1) Corespondentul anonim din Iaşi. (2) Idem. (3) Idem. (4) Idem. www.digibuc.ro 508 RADU ROSETTI niciţl Paladi şi Yisternicul ,Alecu Balş (fiul lui Iordache Balş), cu spop de a trimite, prin mijlocirea autorităţilor militare, jalbă la Pe* tersburg spre a obţinea depărtarea sau cel puţin mărginirea lui Lascarov. Insă reclamaţiile lor fură respinse de Prozorovski în chipul cel mai aspru (5). Lascarov, înainte de a plecă iar peste Milcov pentru negociările păcii, făci} cunoscut că marele cartier genepal al Cneazului Pro-zorovsky va li stabilit în Iaşi, în Curtea Domnească, care va trebui curăţită spre acest sfârşit. Comandantul pieţei, Locotenentul Colonel Mihailovici, fu numit inspector al cartierelor, punându-se sub ordinele sale Aga, maiorul de piaţă şi un adiutant. Toate casele din Iaşi urmau să fie numerotate, toate încăperile lor însemnate. Nimeni nu eră scutit de oblk gaţia să dea cartier, afară de cei ce obţineau un bilet de scutire dela acea îndatorire deja mai poarele comandant. Se desemnau mai multe sate megieşe, obligate să jfurpiseze comandantului pieţe transporturile pecesare (6), In Divan se mai numiră şase boieri şi anume: Logofătul Constantin Balş, Logofătul Neculai Balş, Visternicul Grigoraş Sţurdza, Vornicul Constantin Paladi, Vornicul Duinitrache Sturdza, Vornicul Lupul Balş şi Mitropolitul. Precum se vede, Divanul eră acuma alcătuit din membri ai ambelor partide (7). La adresa boierilor prin care aceştia se plângeau de modul în care fusese alcătuit Divanul, Lascarov răspunse la 30 Octomvrie st. n. că : Se miră văzând că boerii nu aprobă măsurile luate de el spre folosul slujbei stăpânului său şi a ţeriL Că deşi nimic nu-1 îndatoreşte să le răspundă la acea scrisoare, el răspunde pentru a-şi arătă consideraţia către Mitropolit şi boieri. Datoria de căpetenie ce-i este împusă prin prea înaltul rescript de numire este stârpirea abuzurilor de tot felul ce s’au introdus pe furiş îp alcătuirea socotelilor pentru întreţinerea armatei împărăteşti. Şi obârşia acestor abuzuri trebue căutată în împrejurarea că Diyanul este împărţit în mai multe partide, cari pierzându-şi tot timpul în intrigi şi prigoniri, afacerile stau pe loc. Numind în Divan un număr mic de boieri, avuse de scop să (5) Idem. (6) Idem. (7) Idem. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 509 scurteze discuţiunile nesfârşite şi sâ obţină ca mersul afacerilor curente, ca serviciul Visteriei, aprovizionarea armatei şi îngrijirea spitalelor să fie accelerate. In cazul când s’ar ivi afaceri atingând aşezămintele ţeril sau altele de o însemnătate neobişnuită, nu încape îndoeală că aveâ să mai ceară nu numai sfatul Mitropolitului ci şi pe al întregii boierimi. Ii este cunoscut că şi sub Ocârmuirea Domnilor Divanul hu eră alcătuit din toţi boierii ci numai dintr’un număr restrâns din ei şi că Mitropolitul cu cdilalţi erau traşi la sfat numai în împrejurări de deosebită însemnătate. Că această procedare a boierilor este departe de a dovedi supunerea şi devotamentul lor către împăratul tuturor Roşiilor reprezentat prin el, llas-carov, când se pun de pricină pentru măsurile luate de el. A observat că scrisoarea în chestiune este iscălită numai de Câţiva din boierii cei de samfi şi că cele mai multe iscălituri Vin dela unii Cari n’au ocupat încă nici o slujbă. Despre faptele lui are să dea socoteală numai stăpânului său şi mi boierilor; dacă aceştia sunt nemulţămiţi, n’au decât să se îndrepte cU plângeri la împărat. Doreşte cu atât mai mult ca semnătorii scrisorii să-şi schimbe purtarea faţă do dânsul, cu cât este încredinţat că demersul nu vine dela obştia 'boierilor, ci numai dela un mic număr de rău voitori şi Speră că cil toţii îşi vor schimbă purtarea în curând. Prozorovsky adresă la 16 Noemvrie 1807 Divanului Moldovei o predlojenie în care ziceă că : Sfetnicul de taină Lascarov care, în urma voinţei Măririi Sale împăratului, a fost numit mijlocitor între oştirea Măririi Sale şi cele două Di-vanuri ale Principatelor Moldovei şi Ţerii-Româneşti şi căruia i s’a pus îndatorire să păstreze buna rândueală şi înţelegerea într’aceste două Prin1-cipate, i-a jăluit că Divanul de loc nu bagă în samă propunerile luii, nu recunoaşte superioritatea lui şi urmează cu totul împotriva poruncilor lui El arată ca îndemnătoV la această purtare mai cu deosebire pe Constantin Balş care a cutezat chiar să publice, spre supărarea şi necinstirea lui Lascarov, că Mărirea Sa îl va destitui în curând. Datoria lui (Prozorovsky) ca mai mare Comandant al oştirii, îi impune să scrie Divanului în chip poruncitor, a nu cuteză să depăşească marginea datoriilor sale şi că mai ales este dator Constantin Balş să arăte lui Lascarov, numit de Mărirea Sa Preşedinte al Divanului, tot respectul ce> i se cuvine. www.digibuc.ro 510 RADU R06ETTI Dacă Divanul ar fi dat ascultare propunerilor Înţelepte ale lui Lascarov şi nu şi-ar fi pierdut vremea cu desbateri zadarnice, el ar fi putut să Îndeplinească cele cerute de binele armatelor Măririi Sale, dovedind, astfel devotamentul său către augustul protector al ţerii. El (Prozorovsky) se vede deci silit să întrebuinţeze mijloacele cele mai eficace spre a dobândi, în toate ramurile ocârmuirii ce-i este încredinţată, ponglăsuirea trebuitoare. Iată pentru pe poronceşte Divanului să*i raporteze fără întârziere pentru, ce^ s’a ipcumeţit numitul Constantin Balş să se opună lui Lascarov. Porunceşte tot odată ca acel boier să nu se mai sustragă pe viitor dela ascultarea datorită de el. Apoi arată că ştie că Lascarov însărcinase pe Spătarul Cananău cu cercetarea abuzurilor săvârşite la isprăvniciile de Iaşi şi de Hotin şi mai cu seamă cu aceea a socotelilor, iar că Constantin Balş şi Grigoraş Sturdza n’au yrut să încredinţeze Spătarului decât actele privitoare la Hotin. Cauzele refuzului de a da actele privitoare la ţinutul Iaşilor sunt faptul că Constantin Balş a perceput din acest ţinut nu numai bani, dar şi producte în natură, pe cari le-a întrebuinţat în folosul casei sale şi că nepotul lui Balş, Alexandru Mavrocordat, a stors din acest ţinut 40.000 lei pentru fân şi a întrebuinţat acei bani pentru sine, apoi cei mai de seamă boieri au moşii in acest ţinut, cari sunt scutite de orice sarcini, pe când ceilalţi locuitori se prăpădesc sub asupririle acelor boieri. Prozorovsky poronceşte deci ca să se dea lui Cananău toate actele trebuitoare spre îndeplinirea misiunii lui şi ca, pe viitor, sărcinile ţerii să fie purtate după analog de toţi locuitorii ţerii. Ocârmuitorilor Moldovei trebue să le fie cunoscut că Mărirea Sa se poate îngriji de ocârmuirea Moldovei numai până la încheierea păcii între Rusia şi Poartă, care pace este mijlocită de împăratul Francezilor. El, Prozorovsky, aşteaptă dela membrii Divanului ca ei să pună capăt tuturor prigonirilor şi intrigilor, dând întreaga lor băgare de seamă numai folosului ţerii. Nimic nu îndreptăţeşte pe membrii Divanului acestui Prin-i cipat să asuprească pe locuitori: atât religia cât şi omenia opresc o ase-) menea procedare. După ce mai face Divanului o scurtă morală, termină recomandându-i să fie călăuzit de dorul dreptăţii, să se ferească de desbinări şi să nu facă chellueli inutile mm sunt cele pentru mesele comandanţilor ruseşti. O scrisoare a corespondentului anonim din Iaşi, purtând data de B Ianuarie 1808, confirmă învinovăţirile aduse de Prozorovsky Dir vanului. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂO, I. 511 «Mersul afacerilor, zice el, nu se poate descrie. La H ore vin boierii la Curte, se sfădesc între dânşii aproape un ceas şi se despart fără a fi făcut nimiq. Toată lumea recunoaşte că numai o cârmuire despotică poate să ocârmuească această ţară sau, mai bine zis, pe boieri». In aceeaş zi îşi luase Lascarov concediu dela Divan. El căzuse în disgraţie desăvârşită din cauza armistiţiului oe-l încheiase şi eră rechemat în Rusia. La 18 (30) Ianuarie 1808, Prozovosky adresează Divanului următoarea nouă predlojenie, din care se va vedeâ cu cât de puţină consideraţie eră tratat do el Divanul şi cât de justificată eră acea lipsă de consideraţie: Deoarece Divanul după propunerea şi mijlocirea Domniei Sale General Maior Catargiu, potrivit întrebării mele, despre cassa răsurilor şi întrebuinţarea banilor dintr’însa, mi-a făcut cunoscut că sumele împlinite dela ţară din acest condeiu nu se varsă în cassa Visteriei, ci sunt întrebuinţate pentru plata lefurilor şi ajutoarelor, precum îmi este şi mie cunoscut., Insă, fiindcă în acest Principat nu există vreo normă scrisă pentru asemenea materie, ci se procedează numai după tocmeală şi după ceeace porunceşte fiecare după vreme Domn, nu pot afirmă cu temeiu că toţi funcţionarii merită să primească lefile ce le sunt hotărîte. Printre alte arătări făcute de acest Divan, este şi menţiunea unui act alcătuit, cu învoirea înaltului meu stăpân, împăratul, de către Principele Ipsi-lant în timpul scurtei sale şederi aici, la sfârşitul cărui act se găseşte clauza în puterea căreia se ordonă achitarea lefilor. Dela acea întâmplare est acum destul de însemnată curgere de timp. Împrejurările Principatului s'au schimbat şi Divanul, în lipsa unui Domn, a devenit însuş ocârmuitor al acestui Principat. Insă fiindcă am făcut experienţa că Divanul, fără de un prezidenţ cu puteri nemărginite, nu este în stare să îngrijească de afacerile ocârmuirii, deoarece s’au alcătuit într’însul acţiuni şi în loc de a se rezolvă afacerile se nasc numai descordii şi Divanul se desparte fără a fi putut să hotărască cevâ, toate jalbele rămân ne-hotărîte şi nu se face dreptate, nici păgubaşului nici asupritorului ^ care fel de asuprire a săracilor şi a nevinovaţilor nu-1 ştiu numai dela mine, dar l-am aflat cu durere şi dela unii membri ai Divanului. Şi într’adevăr într’o asemenea ocârmuire nici nu se face dreptate, nici nu se păşeşte la vreo cercetare. Asemenea şi pentru trebuinţele oştirilor MăririiSale se îngrijeşte sau foarte târziu sau foarte rău. Am poruncit încă din Septemvrie anul trecut să se înfiinţeze magazine. Dar Divanul, prin inacţiunea lui, a ne- www.digibuc.ro 512 fcAbU ftOSETTt glijat să facă a se îndeplini cât eră încă vreme bună predarea grâhelor şi din această pricină este silit să o aducă la îndeplinire acuma, iarna, ceeace singur arată că este greu, dar cine este vinovat dacă nu însuş Divanul ? Mă văd deci dator să-i aduc la cunoştinţă că asemenea procedări, cari sunt potrivnice trebuinţelor vremii de faţă, bunei îngrijiri a oştirilor Măririi Sale precum şi binelui obştesc al locuitorilor acestui Principat, nu pot fi îngăduite şi să-i destăinuesc că împăratul, stăpânul mbu, va numi nesmintit în locul plecatului Sfetnic de taină Lascarov pe altul dirt funcţionarii în slujba Măririi-Sale. Insă până la sosirea acelui slujbaş, numesc cd Preşedinte al acestui Divan pe următoarele cinstite şi iubitoare de patrie feţe : Veniamin Mitropolitul Moldovei, Gherasim Episcopul Romanului, Visternicul lordache Balş, un bun patriot înălbit în slujbele cele mai mari, şi pe Logofătul Ghica. Aceste persoane alcătuesc ocârmuirea, a căreia întâia datorie va fi să facă pe Divan să se ţină de împlinirea datoriilor sale. Spre necontenita îngrijire a îndestulării trebuinţelor oştirii încredinţate mie de către prea milostivul meu stăpânitor, trebue ca din ‘membrii Divanului să se aleagă doi slujbaşi pentru trebile Visteriei, cinstiţi şi de nădejde, a căror grijă de căpetenie să tîe îndestularea oştirii cu cele trebuitoare. Sper că această a mea aşezare va modifică inacţiunea care predomneşte în Principat şi va pune capăt schimbului de note zadarnic şi netrebuincios. In cazuri de neînţelegere ocârmuitorii vor aveâ să mă înştiinţeze prin Utiul dintr’înşii. De altmintrelea amintesc Divanului să cerceteze cu cea mai mare luare aminte toate veniturile cassei răsurilor precum şi plata dintr’însa a lefii slujbaşilor. Aceste lefi ale slujbaşilor, ori de cine ar fi fost ele rânduite, vor trebui schimbate sau scăzute, pentru ca economia astfel făcută să fie întrebuinţată, în aceste vremuri de răsboiu care nu şi-au atins încă ţinta, la îndestularea celor mai de trebuinţă. In sfârşit trebue, pe cât este cu putinţă, să se aibă în vedere ca locuitorii ţerii să fie cruţaţi şi uşuraţi în privirea sarcinilor ce le poartă (1). Tot în Ianuarie 1808, Prozorovsky porunci ca Moldova să plă-> tească, pentru întreţinerea în spitaluri a 10.000 bolnavi, suma de 2.460.000 ruble. Divanul refuză sub cuvânt că ţărănimea este sărăcită de răsboiu şi că în răsboaiele din vremea Ecaterinei nu se luâ din ţară nici o contribuţie. Dar Prozorovsky trimise la Divan pe generalul Ţiţerov, însărcinându-1 să-i arăte că, în cazul când Divanul nu ar predă contribuţia, o va ridică priq. execuţie. Această (1) Corespodentul anonim din Iaşi. www.digibuc.ro ARlilVA SENATORILOR DIN CtilŞINÂU, I. 5l£ ameninţare avu drept rezultat facerea de către Divan a unui avans de 100.000 lei, iar Prozorovsky renunţă la contribuţie (1). La 28 Fevruarie Prozorovsky dădîi de ştire Divanului că corpurile de armată ale lui Platov şi Apraxin au trecut Nistrul şi se îndreptează prin Lăpuşna spre Ismail, invitându-1 să iea măsuri pentru primirea lor. Boierii Divanului neştiind de unde să întreţie aceste nouă corpuri de trupă, merseră la Prozorovsky, îi arătară că ţara nu are de unde să întreţie trupele din nou intrate şi că de-< clină orice răspundere pentru urmările ce ar putea rezultă. Prozorovsky porunci atunci ca întreţinerea acelor două corpuri de armată să se facă din magaziile împărăteşti (2). O companie de Jidovi ruşi luase întreprinderea transportului făinii de secară şi a ovăsului, dela Mohilău la Focşani, cu preţ de 20 parale pe cetvert şi pe ceas. Spre a înlesni Jidovilor procurarea acelui transport, Divanul fu obligat să vândă cărăuşilor sare dela ocnă cu câte 2 parale suta de ocă, care să o transporte la Mohilău la întoarcerea lor (8). De aici urmă îndoit folos pentru Jidovi: căpătau sare cu un preţ care îi punea jn stare s'o vândă în Rusia cu mare folos, şi obţineau transportul proviantului cu preţ ieftin, deoarece cărăuşii erau asiguraţi că nu se vor întoarce cu deşertul şi vor luă astfel bani şi pe dus şi pe întors. In urma recomandării lui Prozorovsky, împăratul numise Preşedinte al Divanurilor Principatelor pe Generalul Maior, Sfetnic de Taină şi Senator Serghie Cuşnicov. Cuşnicov sosi în Iaşi la 22 Martie şi intră în funcţiune Ia 24 a aceleiaş luni. Orice amestec a lui Ipsilant în ocârmuirea Ţerii-Româneşti încetase. XVIII. AMĂNUNTE ASUPRA ÎMPREJURĂRILOR INTERNE ALE ŢERII-ROMÂNEŞT! DELA ÎNCHEIEREA ARMISTIŢIULUI DELA SLOBOZIA PÂNĂ LA NUMIREA LUI CUŞINCOV IN CALITATE DE PREŞEDINTE AL DIVANURILOR. Jalba boierilor pribegi n’a împiedecat ca Ipsilant să se întoarcă în Bucureşti la începutul Iui August şi să reieâ în mână conducerea afacerilor. (1) Idem. (2) idem. (3) Idem. Analii» A. R.—Tom, XXXI.—Memoriile Se of. Istorice. ll www.digibuc.ro 514 RADU ROSETTI Până la mijlocul acelei luni nu se văzu nici un semn că, precum fusese stipulat in tratatul dela Tilsit, armata rusească va avea să evacueze Principatele. Intâiele ştiinţe sigure asupra cuprinsului tractatului sosiră pe la 15 Iulie. îndată după semnarea armistiţiului se luară măsuri pentru evacuarea ţerilor şi Ipsilant se pregătiâ să plece peste Nistru odată cu Ruşii cu cari venise. Ca un semn că influenţa franceză luase la Constantinopol locul celei ruseşti, eră interpretat sgomolul numirii lui Alexandru Suţu în Ţara-Românească; pentru Moldova se vorbiâ de Ipsilant. Ipsilant plecă într’adevăr la 16/28 August spre Focşani sub escorta Cazacilor săi, dar ocârmuirea rămase în manile Caimacamului numit de el şi poruncile urmau a se da în numele Domnului. In urma armistiţiului dela Slobozia, Lamare sosi în Bucureşti la 16/28 August 1807. In aceeaş zi, la amiază, adică un an zi cu zi dela fuga lui, plecase Ipsilant i Michelson eră pe moarte. Michelson murind la 19 August, comanda trupelor fu luată de Meyendorf şi în curând începu retragerea oştirii ruseşti spre Nistru. O corespondenţă din Transilvania, care poartă data de 4 Septemvrie stil vechiu, arată că îngrijirea erâ mare în Ţara-Românească în urma retragerii iminente a oştirii ruseşti şi a incursiunilor din ce în ce mai dese şi mai îndrăzneţe ale Turcilor pe malul stâng al Dunărei, unde comiteau fel de fel de jafuri. Boierii şi arhiereii pribegi cari, când auzise de încheierea păcii, se pusese pe drum spre a se întoarce în Bucureşti, aflând pe drum despre acele incursiuni, parte se întoarseră la Braşov, parte se adăpostiră prin localităţile muntoase din vecinătatea graniţei austriaco. Temerea obştească erâ că, odată Ruşii plecaţi şi ocârmuirea fiind încredinţată boierilor, oştenii turci, atât de nedisciplinaţi, având comandanţi incapabili să-i ţină în frâu, să nu se folosească de împrejurare spre a răsbunâ asupra Bucureştilor faptele întâmplate la intrarea Ruşilor în acel oraş^ la Decemvrie 1806. Dar mişcarea de retragere a Ruşilor, de abiâ începută,fu oprită pe loc prin ordine sosite dela Petersburg. In raportul dela 10 Septemvrie, Lamare zice : Je fais tout ce que je puis potir engager Ies grands Boyards qui sont tous ă Cronstadt, ă revenir â Bucarest, en leur reprâsentant que s’ils s’ab-stiennent ă rester plus longtemps absents, le Divan qui, aux termes de l’acte d’armistice, doit gouverner la Valachie jusqu’â la paix definitive, se formera sans eux et sans leur participation et qu’ainsi ils abandonneront â www.digibuc.ro ARHIVA 8ENATORlLOR DtN CHIŞlMĂtf, t. 515 d’autres le soin de leurs propri6t6s et le gouvernement de leur pays. J’espere qu’ils vont revenir. La 11 Septemvrie seara a sosit din Petersburg ordinul să se suspende evacuarea Principatelor. Se da ca motiv Încetineala ce o puneau Turcii la trecerea Dunărei; Lamare observă: Si c’âtait lă le vrai motif on pourrait soupgonner lă-dessous quelque mi-sârable ruse d’Ipsilanti et de ses partisans, qui mettent tout en ceuvre pour faire croire que ces Province resteront infailliblement ă la Russie (M. de Lascaroff lui-mâme propage cette id6e); mais tous Ies rapport s’accordent ă dire que la lettre et le courrier viennent directement de Petersbourg. La 15 Octomvrie Lamare comunică lui Champagny toate svonu-rile ce circulă în Bucureşti, din cari extrag cele două ce urmează: Moldova, Ţara-Românească şi Serbia rămân Rusiei, lpsilant va fi Regele lor. Se va alcătui un nou regat din Dalmaţia, Albania, Grecia, etc. Lucian Bonaparte va fi Regele acestui nou Regat. La 28 Octomvrie Lamare comunică că i-au scris Galib Efendi şi Alexandru Suţu. Cel dintâiu se plângea de zăbava ce o puneau Ruşii la evacuarea Principatelor şi la predarea cetăţilor, precum şi de propunerea ce-i făcuse Lascarov să schimbe două sau trei con-diţiuni ale textului armistiţiului cari, ziceâ el, nu plăceau împăratului Alexandru. Galib refuzase. Alexandru Suţu rugă pe Lamare să lucreze tn sensul cerut de Galib. Lamare însă răspunse că nu este împuternicit să se amestece în aceste chestiuni. La 26 Octomvrie Lamare raportează că a văzut pe noul Comandant al armatei, Principele Prozorovski: Vieillard tres affable, tres instruit et, si j’en puis croire Ies premierea apparences, tres bien intentionnâ. II y a une immense difference entre lui et M. de Lascaroff. «Je viens ici m’a-t il dit, traiter de la paix definitive avec Ies Turcs et je vais en attendant qu’ils aient nomm6 leurs pl£nipoten-tiairs â Craiova». M. le Mar£chal parait fort m£content de M. de Lascaroff qui n’a, m’a-t-il dit, rempli aucune des intentions de l’Empereur Alexandre. Ţara-Românească eră acuma ocârmuită de opt caimacami, dar tot în numele lui lpsilant, deşi acest Domn nu se mai află în Principate; Varlam care fusese altădată ofiţer rusesc, era Preşedintele acelui Comitet. Cei mai mulţi din boieri însă lipsiau din Bucureşti (1). (1) Corespondentul anonim din Bucureşti. www.digibuc.ro 516 RADU ROSETTI Erau în acel moibent două partide bine deosebite între boierii munteni; una, dar poate nu cea mai numeroasă, devotată Ruşilor, doriâ să rămână sub suveranitatea lor, iar cealaltă doriâ să se întoarcă sub a Porţii, nu doară pentrucă erau mai cu deosebire devotaţi Porţii, ci pentru satisfacerea intereselor private şi fiindcă aveau obligaţiuni personale către familia Suţu. In fundul inimii însă cu toţii ar fi preferat să fie independenţi de Turci, sub un Domn statornic oarecare (1). Repulsiunea pentru Ipsilant eră generală şi împărtăşită şi de cercurile militare ruseşti. Potrivnicii lui de căpetenie erau membrii familiei Pilipescu, cari ştiuse să atragă în interesele lor şi pe generalul Miloradovici, Hagi Moscu care jucase un rol pe timpul ocu-paţiunii austriaco, şi alţi boieri cari se aflau încă în Braşov. Ocâr-muirea din Bucureşti cunoscând ostilitatea lor, luase Cele mai aspre măsuri spre a împiedecă orice schimb de scrisori între ei şi boierii aflaţi în ţară (21. Yătavul de graniţă dela Câmpina fuse destituit numai pentrucă eră bănuit că ar fi înlesnit acea corespondenţă (3). Se atribuia rămânerea pe loc a oştirii ruseşti faptutui că împăratul Alexandru erâ nemulţămit de două articole din textul armistiţiului încheiat la Slobozia. Generalul Serghie Lascarov arătă cu complezenţă, la acoeaş dată, o jalbă acoperită cu mulţime de iscălituri ale notabililor ţerii, jalbă al cărei original îl trimisese împăratului şi prin care acesta 6râ rugat să iea ţara sub protecţia sa şi pe viitor s’o libereze de jugul otoman. La jalbă erâ anexată o listă de toate excesele comise de trupele turceşti după încheierea armistiţiului (4). Lascarov recomandase boierilor, în chipul cel mai hotărit, să nu aibă nici o relaţie cu comisarul comercial francez Lamare, care sosise de curând în Bucureşti (5). Lamare se ţinea deoparte decând îşi atrăsese nemulţumirea Ruşilor, fiindcă, primind vizite dela boieri, îi exhortase să fie cu credinţă către Poartă şi către Domnul ce Poarta avea să le trimită. Turcii în sfârşit protestară împotriva neîndeplinirîi de către Ruşi a condiţiunii de căpetenie, stipulată de armistiţiu. Marele Vizir scria (1) Idem. (2) Idem. (9) Idem. (4) Idem. (6) Idem. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, I. 517 diţi Adriapopole mai marelui comandant al armatei ruseşti; c cele franceze nu vor evacuă Silezia. Aceasta este, împreună cu neplata contribuţiilor, cauză suspendării evacuaţiunii provinciilor prusiene. S’a făcut într’adevâr la Konigsberg o convenţiune pentru evacuarea provinciilor prusiene, dar s’a făcut alta la Busciuc pentru a provinciilor turceşti. De câte ori i se va face menţiune despre neevacuarea provinciilor prusiene, Savary să răspundă arătând neevacuarea Principatelor şi neplata contribuţiilor de răsboiu datorite de către Prusia. Aceste însemnări sunt desvoltate mai pe larg în instrucţiunile trimise de Champagny lui Savary la 13 Octomvrie (1). Aceste instrucţiuni trimise celor doi ambasadori sunt; bazele pe cari urmează negociaţiunile în tot cursul iernii şi al primăverii anului 1808. Hotărîrea lui ^Napoleon de a nu cedă Principatele decât în schimbul Silepţei şe desemnează din ce în ce mai clar. El arată că nu are interes la împărţirea Imperiului Otoman şi că din posesiunea Albaniei şi Moreei s’ar alege numai cu ades coups et de l'embarras â gagner» 12). Chestiuneş pusă ipe asemenea teren nu puteâ face nici un progres, căci cu toată dorinţa ce o avea împăratul Alexandru să dobândească ţerile române, el nu se puteâ gândi un moment la aşezarea definitivă a lui Napoleon în Silezia. Această aşezare ar fi desfiinţat ce mai rămăsese din Crăia aliatului său, Regele Prusiei, şi ar fi alcătuit o suliţă veşnic îndreptată spre coastele Rusiei. Corespondenţa ce a urmat este prea lungă spre a fi rezumată în acest memoriu; petitorii vor puteâ găsi toate piesele de căpetenie adunate în Volumul I de Acte şi Documente relative la Renaşterea României a d-Jui D. A. Sturdza. Precum am văzut, Poarta primise cu bucurie mediaţiunea Franţei şi trimisese puterile necesare ambasadorului pi din Paris, dar în zadar. Se reîncepură tratative pentru modificarea textului armistiţiului dela Slobozia, dar faţă de reaua voinţă a Ruşilor nu se ajunse la nici un rezultat. Operaţiunile militare fură suspendate de fapt până în primăvara anului 1809. Voiu expune în alt memoriu în urma căror împrejurări ele fură reluate. (1) Ibid., I, p. 617. (2) lbid., p. 639. sq. www.digibuc.ro CUPRINSUL Pag. I. Arhiva senatorilor la Chişinău......................................... 359 II. Despre tratatele dintre Poarta Otomană, şi Rusia, interesând ţerile române, dintre 1774 şi 1802 ................................................ 361 III. Rebeliunea lui Pasvantoglu şi Întâmplările din Ţara-Româneasoă dela 1799 până la 1802. întâmplările din Moldova în acelaş timp................ 364 IV. Despre numirea lui Constantin Ipsilant In Ţara-Românească şi a lui Alexan- dru Moruz In Moldova................................................. 379 V. Despre a doua domnie a lui Constantin Ipsilant tn Ţara-Românească, Septemvrie 1802—16 August 1806 .............................................. 384 VI. Despre a doua domnie a lui Alexandru Moruz In Moldova 1802—August 1806 396 VII. Despre lupta dintre Franţa şi Rusia pentru influenţa predomnitoare la Constantinopol între 1802 şi 1806 ................................... 405 VIII. Lupta între Franţa şi Rusia la Constantinopole. C. Ipsilant şi A. Moruz Înlocuiţi prin Alexandru Suţu şi Scarlat Calimâh 1806 ............... 412 IX. Misiunea lui Reihard. Evenimentele din Principate şi din Constantinopol dela schimbarea domnilor până la intrarea Ruşilor.................... 416 X. Amănunte asupra evenimentelor din Moldova dela mazilia lui Moruz până la intrarea Ruşilor.................................................. 428 XI. Amănunte asupra Întâmplărilor în Ţara-Românească dela fuga lui Ipsilant până la intrarea Ruşilor în ţară..................................... 443 XII. Rusia obţine dela Poartă reinstalarea lui Ipsilant şi a lui Moruz, totuş oştirea rusească intră în Prinoipate................................. 463 XIII. Intrarea Ruşilor in ţară, predarea cetăţilor Hotin, Bender, Ahfcerman, şi Chilia; Ruşii în Bucureşti, Ipsilant Domn în ambele Principate .... 460 XIV. Amănunte asupra împrejurărilor interne ale Moldovei dela intrarea Ruşilor până la încheierea armistiţiului dela Slobozia.......................... 473 XV. Amănunte asupra Împrejurărilor interne ale Ţerii-Româneşti dela intrarea Ruşilor până la armistiţiul dela Slobozia ........................... 478 XVI. Operaţiunile militare în ţerile române dela declararea răsboiului de către Turci până la tractatul dela Tilsit şi armistiţiul dela Slobozia .... 491 XVIL Amănunte asupra împrejurărilor interne ale Moldovei dela încheierea armistiţiului dela Slobozia până la numirea lui Cuşnicov în calitate de Preşedinte al Divanurilor............................................... 606 XVIII. Amănunte asupra împrejurărilor interne ale Ţerii-Româneşti dela încheierea armistiţiului dela Slobozia până la numirea lui Cuşnicov în calitate de Preşedinte al Divanului................................................. 613 XIX. Negocierile dintre Rusia şi Poarta pentru notificarea armistiţiului şi încheierea păcii. Napoleon propune Rusiei să păstreze Principatele Dunărene cu condiţie ca el să păstreze Silezia................................... 623 www.digibuc.ro NEGRU VODĂ ŞI EPOCA LUI DE Dr. AT AX AS IE M. MARIENESCU Membra al Academiei Române. Şedinţa dela 8 Maiu 1909. INTRODUCERE. Săracul Negru Vodă! Unii istorici români îl ţin numai de figura unei legende ori a unei tradiţiuni poporale şi pentru aceasta l-au scos din şirul domnitorilor Valahiei, şi astfel l-au scos din istoria ţerii. Dară o legendă, d. e. despre mănăstirea Argeşului, prin faptul că acolo tntr’adevăr s’a zidit o mănăstire, la spatele ei are un adevăr istoric ; asemenea o tradiţiune, ca descălecarea din Făgăraş, prin faptul că descălecarea într’adevăr s’a întâmplat, la spatele ei are un adevăr, un fundament istoric. Atâta rătăcire la cronicarii şi istoricii români! In 600—700 de ani ei n’au avut timp ca să scruteze că, pe lângă toată legenda şi tradiţiunea, unde e şi ce e adevărul istoric şi cum stă persoana cea grandioasă a lui Negru Vodă faţă de istorie ? Şi nimeni n’a întrebat de izvoarele documentate ale opocei lui Negru Vodă, şi nimeni nu le-a scrutat, cum ar fi trebuit să le scruteze, ca să se poată afla adevărul istoric 1 Şi toate întâmplările, şi mai ales evenimentele mari din istoria unui popor trebue să fie bazate pe adevăr, căci numai acesta face o istorie ! Să desvelim prin întrebări, ca să se facă lumină 1 1. Cine au fost cauzatorii emigrării Românilor din ţara Făgăraşului ? Analele A. R. Tom. XXXI.—Memoriile Secf. Istorice. 84 www.digibuc.ro 530 DR. ATAN ASIE M. MARIENESCD Cauzatorii au fost Cavalerii teutonici, cari s’au aşezat în ţara Bârsei (Burzenland) şi s’au întins şi peste teritoriile vecine, s’au aşezat în Terra Blacorum, în ţara Făgăraşului! 2. Ce a fost cauza emigrării Românilor din ţara Făgăraşului? Cauza a fost că Cavalerii teutonici, afară de bunurile ce le-a"dă- ruit regele Andreiu II au ocupat, au cuprins cu sila pământurile ce erau în folosinţa Românilor din ţara Blachilor, din ţara Făgăraşului, şi astfel pe Români i-au păfugat din casele şi pământurile folosite de ei şi i-au silit să emigreze. 3. Ce e rezultatul emigrării din ţara Făgăraşului? Rezultatul e trecerea Românilor prin pasul Bran sau Tortzburg peste Carpaţi, şi descălecarea lor în Transalpina, Valahia dela munte, şi aşezarea Românilor la Câmpulung, iarăş intră Români, unde Negru apare ca Vodă, ca principe, pentrucă: 4. O consecinţă naturală a fost, ca cei emigraţi, cei descălecaţi să se aranjeze şi organizeze, să aibă conducători. Şi tradiţia ne * spune, că Negru sau Radu Negru a fost ales Vodă, principe domnitor, şi că Negru a organizat o provinţă, un stat românesc, din care cu timpul s’a format statul Valahiei. Şi Negru jntr’adevăr a început a domni la anul 1215. Eu voiu ilustră epoca lui Negru, din tote punctele de vedere, ca să se lumineze cât de mult. In istoria întreagă a antichităţii se află un caz analog, dar tot aşâ de trist şi, în sine luat, tot aşa ţie măreţ. E cazul lui Aeneas carele, după ce a căzut Troia, a fost scos din Troia şi a descălecat in Latium, unde a dat concursul său la fundarea Romei, precum Negru a dat concursul său la Întemeierea Valahiei, la o parte a României de azi. I. CAVALERII TEUTONICI ŞI CHEMAREA LOR IN ARDEAL. Papii au organizat ordine de preoţi, la început cu deosebire de monahi, pentru cauzele bisericeşti, şi mai întâiu ordinul Benedictinilor. Dar din legătura spiritului monahist cu spiritul cavalerismului s’a născut ordinul preoţesc de cavaleri, adecă ordinul de preoţi-os-taşi. înflorirea acestora se datează din timpul răsboaielor cruciate. Aceşti monahi-cavaleri, preoţi-ostaşi faţă de papi s’au obligat să cuprindă locurile sfinte din Palestina; s’au obligat la o luptă neîncetată în contra necreştinilor, necredincioşilor păgâni şi în contra www.digibuc.ro ftEGRU VOD Şî EPOCÎA LUt. 531 schismaticilor, adecă contra acelora de religiunea răsăriteană ortodoxă, şi în fine s’au obligat la aranjarea de spitaluri şi îngrijirea de bolnavi, mai ales a peregrinilor şi luptătorilor din Ierusalim şi împrejur. De aceştia a fost ordinul Cavalerilor teutonici, mai târziu numiţi şi cruciferi (purtători de cruce) şi Mariani (dela Sfânta Maria) (1). Pe timpul cruciadelor pe pământul sfânt, Cavalerii teutonici au fost organizaţi după regulele Ioaniţilor şi la anul 1197 s’au prefăcut într’un ordin de jpreoţi cavaleri (geistlicher Ritterorden). Intre ei erau împărţiţi în fraţi cavaleri, cari purtau răsboaiele şi luptele, şi în fraţi preoţi (monahi) pentru cauzele bisericeşti, ospitale, etc. Papa Clemente VI în ^ulla din 1191 îi numeşte : Fratres -theu-tonici ecclesiae Sanctae Mariae Ierusalymitanae. Papii au mijlocit ca aceşti Cavaleri teutonici în Grecia, Italia, Spania, Franţa şi mai ales în Germania, să capete posesiuni mari cu drept de proprietate şi apoi împăraţii şi regii — acolo unde Cavalerii teutonici s’au aşezat — le-au dat şi drepturi de stat, de organizaţiune şi tot felul de privilegii. Papa Honoriu III in bulla sa din 15 Dec. 1220 a precizat şi decis drepturile ce Cavalerii teutonici, în tot locul unde sunt aşezaţi, trebue să le capete dela împăraţii şi regii ţerilor respective. Capii ordinului se numiau magister şi supermagister al ordinului. Hermann de Salza e supermagister (Groszordensmeister) într’un document din 15 Fevr. 1211 în Ardeal. Regele Ungariei Andreiu II a chemat pe Cavalerii teutonici, ca să se aşeze în Ardeal pentru a apără graniţele în contra năvălirii Cumanilor. Andreiu II a domnit dela 1205 până la 1236, şi fiul său Bela, moştenitorul de tron, a fost coregent şi apoi ca Bela IV a domnit dela 1236 până la 1270. Andreiu II eră catolic evlavios, el cu îndemnul papilor s’a interesat de răsboaiele cruciate, ba, pentrucă şi el a întreprins a cruciadă, s'a numit Ierusalimitan. Bl la anul 1217 cu alţi principi catolici a întreprins o cruciadă în Palestina, dar la asediarea fortăreţei de pe muntele Tavorului a pierdut toate şi la 1218 s’a întors acasă. Cavalerii teutonici cu mult mai înainte de 1211 au fost chemaţi în Ardeal şi aşezaţi pe «Fundus regius» (Konigsboden, Kirâlyfold, (1) Titlul lor nemţesc a fost: Deutscher Orden, Orden der Ritter des Hospitals St. Ma-rien, des deutschen Hauses oder der Deutschen in Jerusalem. www.digibuc.ro 532 DR. AT AN ASIE M. MARIEJfESCU pământul sau fundul crăiesc) şi ei au avut nu numai dreptul, dar şi datorinţa, ca teritoriul ce l-au căpătat ca donaţiune regească să-l şi calonizeze. Fiind Cavalerii teutonici de viţă nemţească, au colonizat Flandri şi Saxoni (Saşi) asemenea de viţă nemţească (germană). Nu se ştie pozitiv, în care an au cuprins ei teritoriile hărăzite lor în Ardeal, dar la anul 1211, când Ândreiu II le-a dat prima huila aurea sau diplomă, ei erau dejâ aşezaţi şi organizaţi şi teritoriile lor colonizate. Dar Cavalerii teutonici au fost suferiţi în Ardeal numai până la anul 1225, când au fost alungaţi din ţară. Din scrisorile lui An-dreiu II către papi, şi dintr’ale acestora cătrft rege se vede apriat că Cavalerii teutonici au cuprins mai multe pământuri decât le-a dăruit regele; că ei s’au substras de sub jurisdicţiunea bisericească a episcopului catolic din Alba-Iulia, şi că ei de cap eclesiastic al lor au recunoscut numai pe Papa, ba şi ţerile ocupate de ei (ţara Bârsei şi Transalpina în Valahia) le-au închinat papilor cu drept de suveranitate. Andreiu II, la anul 1225, cu putere armată i-a scos, şi apoi Cavalerii teutonici în 1226 au şi fost aşezaţi în Prusia şi în ţara Kulmer. Cavalerii teutonici în acest mod fiind în Ardeal numai dela 1211 până la 1225, au avut cu toate acestea mare şi grea influenţă asupra sorţii Românilor, mai ales a acelora din ţara Făgăraşului. II. DONAŢIUNILE FĂCUTE DE CĂTRE ANDREIU II, REGELE UNGARIEI IN FAVORUL CAVALERILOR TEUTONICI. Aflu necesar ca mai intâiu de toate să înşir donaţiunile pentru posesiunile date, şi în capitolul viitor să arăt ocupaţiunile din posesiunile Românilor, mai ales din ţara Făgăraşului (1). 1. La anul 1211 Andreiu II confereşte Cavalerilor teutoni ţara Bârsei din Transilvania. a Ca Cavalerii teutoni acea ţară, după nume terra Borza (ţara Bârsei), dincolo de păduri (Ardeal), deşi deşeartă şi nelocuită (licet deşerta et inhabitata), în pace să o locuească şi pentru vecie în (1) Documente privitoare la istoria Românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki. Ediţiunea Academiei Române. Toate documentele citate de mine se află fn voi. I, sub*humerii respectivi şi paginele citate. www.digibuc.ro NEGRU VODl ŞI EPOCA LUI. 533 mod liber să o poseadă, ca şi regatul prin sporul lor să se lăţească, şi mila noastră prin rugăciunile lor pentru vindecarea sufletului nostru şi a părinţilor noştri să se ridice înaintea D-zeului prea înalt. Şi acestea... le-am lăsat lor spre întărirea regatului nostru în contra Cumanilor, şi le permitem ca să-şi facă castre şi oraşe de lemn, etc». «Iară prima metă a acestei ţeri (terra) se începe dela castrul Al-maye şi purcede până la marginile castrului Noilgiant şi de aci înaintează până la marginile Nicolai, unde curge apa ce se numeşte Alt (Olt) şi aşâ meta suindu-se pe lângă Alt, până unde râul TorUllon (ori Tatrang) cade în Alt, şi de aci meta se suie până la izvoarele acelui Tortillon, şi apoi meta dela izvorul apei ce se numeşte Timiş progresează până la scurgerea apei ce se numeşte Borsa (Bârsa); de aci, precum munţii cu neauă (montes nivium=Car-paţii) îmbrăţişează acea ţară, meta se întinde până la Almagia (mai sus Alftiaye). Insă toată această ţară, precum prezişii munţi şi râurile ce o înconjoară se numeşte terra Borsa (ţara Bârsei)». Documentul e subscris de 13 arhiepiscopi, episcopi şi prepoziţi catolici şi de 9 demnitari civili (No. 111, pag. 56). 2. Andreiu II în 1212 confereşte Cavalerilor teutonici castrul ce se numeşte Crucpiirg (Kreuzburg) pe care Cruciferii de Borza (Bârsa) din nou l-au construit, şi îl dărueşte cu livezile ce zac împrejurul castrului (No. 43, pag. 60). 3) Regele Andreiu II în 1222 dă o bulă aureă prin care aprobă unele ocupaţiuni făcute fără ştirea lui între anii 1212 —1222, respectiv face donaţiuni nouă. Regele aceste donaţiuni nouă le face lui Hermann de Salza, magistrului hospitalului Sfintei Mărie a Teutonicilor Ierusolymitani şi fraţilor lui (Cavalerii teutonici). începutul acestei bule auree e o repetiţiune din diploma din 1211. Ce e nou din bula aureă, sunt următoarele: a) Şi după aceea am mai dat acelor fraţi castrul ce se numeşte Cruceburg, ce numiţii fraţi l-au construit din nou şi l-am dat cu livezile ce zac împrejurul acestui castru. Mai sus sub 2 am arătat că regele în 1212 a fost dăruit acest castru Cruciferilor din ţara Bârsei, cu livezile dimprejur (1). b) In bula aureă se zice: şi dela finea pământului Cruceburg, vă dau ţara ce merge până la graniţele Brodnicilor. (1) Castrul C'rucpurg, Cruoeburg e Kreuzburg, oare era aşezat lângă apa Tatrang din sus de Tartlau şi In faţă ou Nyân, adică la marginea răsăriteană a ţerii Bârsei. www.digibuc.ro 534 DR. ATANASIE M. MARIENESCU c) Şi vă dăm ţara dela marginile Almaye (Almagia) cealaltă parte (adică nu spre răsărit şi spre ţara Bârsei, ci spre apus), care se întinde până la originea apei ce se numeşte Burza (Bârsa), şi de aci progresează până la Danubiu (Dunăre). d) Asemenea am conces, ca nici Teutonicii nici popoarele Jor (coloniile săseşti), când vor trece prin ţara Secuilor ori prin ţara Blachilor (Românilor), să nu plătească nici un tribut. Papa Honoriu III în 1222 întăreşte bula aureă a lui Andreiu II, dar în loc de ad Terminos Brodinorurn, are ăd terminos Blacorum (1). 4. Regele Andreiu II In 1223 confirmă din nou donaţiunea ce 9 făcuse mănăstirii Kerch din ţara Făgăraşului şi prin donaţiune se dau pământurile luate dela Români. Mănăstirea se chiamă Abbatia beatae Mariae Yirginis de Kercz, sau die Kerzer Cistercienserabtei, iar româneşte Cârţa. Regele zice: Asemenea în privilegiul de faţă confirmăm pământul (terra) ce mai înainte l-am dăruit acelei mănăstiri, şi pentru vindecarea sufletului nostru am luat pământul dela Blaci (Români) terram exemptam a Blaccis, şi care acum prin fidelul şî iubitul nostru Benedict, în timpul acesta (1228) Voivod (al Ardealului), am ordonat a se predă acel pământ. Iară meta (hotarul) acestui pământ începe dela râul Olt, unde e capătul unei insule, se ţine pe lângă lacul Eguerpatak până la fagii ce se numesc Nogebik şi la capătul munţilor fagi, unde (meta) cade în râul ce se numeşte Arpas, şi de aci pe lângă acel râu se ţine până în Alpi (Carpaţi) şi prin Alpi venind către plaga australă (prejurul spre miază-zi) se scoboară în râuleţul ce se numeşte Kerch (Cârţişoara) şi prin acel râu meta vine în fluviul Olt şi aşâ se sfârşeşte. Adecă tot pământul la Nord de lângă Olt, la apus de lângă râul Cărţişoara, la răsărit de lângă râul Arpaş şi la miază-zi în Carpaţi. E de notat că acest document e subscris de un Român numit Botez, pe care regele îl intitulează aulae nostrae curiali comite et comite Bekesiensi. (H. No. 57, p. 79) (2). 1) Papa Grigorie IX in 1227 (H. No. 77, p. 112i zice: Cumanica şi Brodina, acea ţară vecină ; la 1231 (H. No. 89, p. 113) zice : in ţara Cumanilor şi Brodnicilor, provinciile cari le sunt vecine. Bela IV, in 1254 (No. 199, p. 2*9) pune pe Brodnici spre Orient. Astfel dela Cruceburg până la marginile Brodnicilor spre răsărit e ţara Bosan, Vosan, la izvoarele râului Buzău, spre Moldova. (1) Acest Român Botez de bună seamă a fost nobil şi catolic. In Aprilie 1273 regele dărueşte comitelui (graf sau foispan) Botez, fiului lui Marcu, satele Zălog şi Mascin. www.digibuc.ro NEGRU VOUĂ ŞI EPOCA LUI. 535 III. OCUPAŢIUNILE NELEGIUITE FĂCUTE DE CAVALERII TEUTONI, MAI TÂRZIU FURĂ LEGITIMATE PRIN REGELE ANDREIU II. Ordinul Cavalerilor teutonici nu a fost îndestulat cu donaţiunile ce le-a căpătat prin diplomele din 1211 şi 1212 (vezi III, 1, 2), ci ordinul în mai multe direcţiuni a cuprins sate şi pământuri fără de ştirea regelui. Friedrich Philippi, profesor la gimnaziul evangelic din Braşov, a scris Die deutschen Ritter im Bursenlande, adică Cavalerii teutoni în ţara Bârsei (1), Autorul arată unde au trecut Cavalerii teutoni peste marginile diplomelor şi privilegiilor şi tot asemenea arată cauzele pentru cari regele s’a mâniat pe Cavaleri şi în 1221 a revocat toate diplomele şi privilegiile. Autorul ne dă multe desluşiri importante. Cavalerii aveau dreptul (după diploma din 1211) să zidească oraşe şi cetăţi de lemn în ţara Bârsei, dar ei au ridicat întărituri de cărămidă şi de piatră şi afară de ţara Bârsei, d. e. pe dealul Balvănios, turn de piatră lângă satul Haraly, şi cetatea pe Ta-tarko lângă Bodzan(Bozan, Vosan) împrejurul izvorului Buzăului (p. 41). Cumanii năvăliau în ţara Bârsei prin pasul Bozau (Vosau), dar Cavalerii au zidit aci cetăţi, deşi teritoriul nu erâ al lor, şi au zidit, probabil, ca să cucerească teritorii nouă pentru ordinul lor, şi astfel teritoriul lor să se mărească. Regele la început va fi cugetat că se măreşte teritoriul regelui (p. 43). Cavalerii au zidit şi cetatea Lapis Theodorici (Tortzburg, Torcsvar, dela apa Turcu), la acest pas care pentru negustoria ţerii Bârsei cu Valahia erâ pasul de intrare şi de ieşire. Cu deosebire aci a fost lupta Cavalerilor teutoinici cu Cumanii (p. 50). Cavalerii cu îndrăzneala şi purtarea lor au stârnit invidia nobililor şi nemulţumirea regelui, pentrucă ei au vătămat condiţiunile contractuale din diplome şi pentru aceasta regele, la îndemnul nobililor, în 1221 a revocat diplomele (p. 67—71). După Philippi şi Cavalerii de pe teritoriul ordinului din lăturea de către Kreuzburg s’au lărgit chiar prin o parte din Valahia, ocupând tot deodată şi marginile dela apus ale ţerii Bârsei, dela Halmagy până la izvoarele apei Bârsei şi până la Dunăre în jos şi astfel (1) Tip&rit In Programm des evanr/elischen Gymasiums eu KronstaiU (Brasso) pe anii şcolari 1859—60, şi 1861 1862. www.digibuc.ro 536 DR. ATANASIE M. MARIENESCtJ au ocupat o parte din districtul Făgăraşului şi o parte însemnată din Valahia, pe cari asemenea le-au tras către teritoriul ordinului ■ şi le-au încorporat acestuia (p. 78). Pilippi ne spune că teritoriul ocupat de Cavalerii teutonici are o suprafaţă de 40—45 de mile pătrate (p. 20) (1). Astfel autorul recunoaşte ocupările nelegiuite ale Cavalerilor teutonici, dar nu le înşiră precis. Eu le voiu preciza pe baza documentelor. Dar regele deşi în 1221 a revocat diplomele, totuş în 1222 s’a împăcat cu Cavalerii teutonici şi în 1222 a dat bula aureă care întăreşte nu numai drepturile date în 1211, ci şi toate ocupările de mş,i târziu, adecă dela 1218 până la 1222 le legitimează, respectiv le donează (vezi III, 3). Acolo unde în bula aureă din 1222 se zice : Addidit etiam postmodum idem rex donationi praedictae (din 1211), se înşiră ocupările neleguite şi apoi, prin bulă, legitimate. Acele ocupări sunt: 1. Dela finea cetăţii Cruceburg (Kreuzburg) pământul ce se întinde până la graniţele Brodnicilor (în decretul papei Honoriu III graniţele Valahilor. Acest teritoriu dăruit acuma se începe la râul Tatrang şi trece peste izvoarele râului Buzău, comitatul Braşovului, până la graniţa Moldovei şi a României. Acest teritoriu mare Saşii îl numesc Bodzau, Bozau, Vosau, dela numele râului Buzău. 2. Altă ocupare a fost: şi dela marginile centrului Almage (şi Almagia în 1211) de cealaltă parte (spre apus şi spre Sud, pen-trucă în diploma din 1211 eră teritoriul dela Almagia spre ţara Bârsei, spre răsărit) şi merge până la izvoarele râului Borza (Bârsa) şi de aci graniţa progresează până la Dunăre. Philippi aici înţelege că s’a cuprins din districtul Făgăraşului, pentrucă Făgăraşul e în apropiere şi pentrucă dela Almagia spre cealaltă parte, adică spre Sud e districtul Făgăraşului. Paharul amar al Românilor încă n’a fost plin. 3. Andreiu II în 1223 confirmă donaţiunea ce o făcuse mănăstirii Kierch (Cârţa) şi dărueşte pământurile luate din posesiunea Românilor «terram a Blachis exemptam». Aceste pământuri s’au luat din mijlocul ţerii Făgăraşului, până ce cele dela Almagia erau cuprinse din partea răsăriteană a Făgăraşului. In partea III, punctul 4, pământurile aceste sunt precis descrise. Acest teritoriu, (1) In Lexiconul de conversaţiune deMeyer Burzenland (Ţara Bârsei) se zice că e de 30 de mile pătrate. www.digibuc.ro NEGRII VODĂ ŞI EPOCA LUI. 637 luat dela Români, e foarte mare,. între râul Cârţişoara la apus, râul Arpaş la răsărit, Oltul la Nord şi Carpaţii la miză-zi. Vedem acuma că Românii au fost scoşi din Făgăraş de către graniţa răsăriteană, şi din mijlocul Făgăraşului, adecă din două părţi. Ce lovituri grozave ortodocşilor şi Românilor! E întrebarea, când au fost scoşi Românii din ţara Făgăraşului şi când au fost siliţi ca să emigreze peste Carpaţi şi să descalece în Valahia? Philippi în scierea sa Cavalerii teutoni in ţara Bârsei (pag. 65} zice: Nu se află documente din anii 1218 — 1222. Adică la 1211 şi 1212 s’au dat primile diplome, după acest timp Cavalerii teutonici, încurajaţi de drepturile căpătate, cu îndrăzneala cea mare au făcut ocupările nelegiuite, cari apoi mai tărziu în 1222 şi 1228 s'au legitimat, respectiv li s’au donat. Cavalerii teutonici au intrat în posesiunea pământurilor mai înainte de 1222 şi 1223, când acestea fură legitimate. Cavalerii încă dela început au strâmtorat pe Români şi i-au scos din locurile lor, dar împrejurările dovedesc că Cavalerii îndeosebi în anii 1213 —1214 au năvălit asupra Românilor din ţara Făgăraşului şi pentru aceasta emigrarea Românilăr a fost in anii 1214—1215, şi astfel Negru Vodă a apărut în 1215, când a descălecat în Valahia dela Carpaţi şi când acolo a început să domnească. împrejurările arată că Românii dela Almagia spre apus şi de către răsărit şi mai ales cei dintre râurile Cârţişoara şi Arpaş au trebuit să dea contingentul cel mare de emigranţi. Dar şi Românii de dincolo de Tatrang şi de pe la izvoarele râului Buzău, adică din Vosau încă au fosţ siliţi la emigrare^ Emigrarea, precum s’a arătat, s’a făcut prin pasul Branului sau Torzburg, şi descălecarea s’a întâmplat în anul 1215 în Câmpulung în Valahia nordică. Şi din aceste înşirate aci, şi din alte documente s’a dovedit *că în Nordul Carpaţilor, pe poalele lor şi afund pe câmpie, înaintea venirii Cavalerilor teutonici erau numai Români şi vreo câteva sate de Biseni (la Unguri Besenyo). Asemenea se vede că Românii au fost strâmtoraţi pe un teritoriu de 30, 40, 45 de mile pătrate (pe care Cavalerii teutonici au adus coloniile lor), ba nu numai strâmtoraţi ci şi alungaţi, încât Românii au fost siliţi să părăsească ţara şi să iea lumea în cap. Şi până aci nici nu ştim motivele adevărate, pentru ce s'au făcut aceste toate în contra Românilor? In partea viitoare voiu dovedi motivele. www.digibuc.ro 538 DR. ATANASIE H. MARIENESCU IV. INFLUENŢA CATOLICISMULUI ASUPRA SORŢII SCHISMATICILOR, ADICA A ROMANILOR ORTODOCŞI. Numai prin desluşirea celor următoare vom pricepe epoca lui Negru Vodă şi începutul istoriei Valahiei. 1. Starea religiunii ortodoxe în Ardeal. De când papii au început să poarte răsboaiele cruciate, pentru ca în Constantinopole să pună împărat catolic de viţă latină, au încercat toate, pe toată lumea ortodoxă să o facă catolică, şi dacă nu pot, să extirpeze pe ortodocşi. Papii acest spirit l-au insuflat şi regilor din Ungaria, şi pentru aceasta ortodocşii — sub nume de Greci, schismatici — au fost persecutaţi. Papa Innocenţiu III la 1204 provoacă pe episcopul din Ora-dea-Mare, ca să viziteze mănăstirile greceşti (adecă de legea grecească) din Ungaria, şi să cerceteze dacă din aceste mănăstiri se poate formă o singură episcopie catolică, supusă scaunului apostolic (Hurmuzaki, No. 30, p.. 39). Nici n’a trecut mult timp şi papa Honoriu III, la 1218, întăreşte luarea în posesiune a mănăstirilor din mai multe locuri, iar în Ungaria luarea în posesiune a mănăstirii Sfântului Dimitrie a Grecilor (adecă de legea resări-teană), lângă râul Sava, apoi biserica Sfântului Atanasie cu casele Grecilor, şi apoi mai la fiecare mănăstire se înşiră bunurile şi realităţile ei ocupate (H. Nr. 46, p. 61). Papa Grigorie IX, în 1234, a trimis pe Iacob, episcopul din Preneste, ca legat apostolic la regele Ungariei, ca să lăţească catolicismul în Ungaria, şi atunci Bela, principele de coroană, înaintea lui Iacob depune jurământul următor: «Noi Bela, înaintea legatului apostolic şi a altora am jurat pe sfânta evangelie a lui Dumnezeu, că din ţerile supuse jurisdicţiunii noastre, şi cari în viitor ni se vor face supuse, pe toţi ereticii şi alţi creştini, cari părăsind credinţa creştinătăţii au trecut la superstiţiile Ismaeliţilor şi Jidovilor, cu ori ce nume se vor numi şi pe falşii creştini din ţerile noastre, cu bună credinţă ne vom îndemnă, ca după puterile noastre sâ-i stârpim. Şi pe aceia cari în ţara noastră sunt neascultători bisericii romane, după ritul fiecărei naţiuni, care (rit) să nu fie în contra credinţei catolice, îi vom mână ca să asculte de biserica romană (H., No. 120, p. 161). www.digibuc.ro NEGRU VODĂ ŞI EPOCA LUI. 539 La 1279 Ladislav IV Cumanul depune jurământul Înaintea lui Filip legatul Papei şi a tuturor prelaţilor, că regele va ră-mâneâ în religiunea catolică, că pe toţi ereticii îi va scoate afară din ţară şi pe Cumani (acuma şi Valahi) îi va face creştini catolici (H. No.’ 341, pag. 421). Papa Nicolae III tot în 1279 ocărăşte pe Ladislav IV că nu şi-a ţinut jurământul şi invită clerul şi poporul, ca să alunge pe schismatici afară din ţară (H., No. 346, p. 430). Aceasta se repetă (H., No. 347, p. 435). Dar la’ anul 1280, Elisabeta regina, mama lui Ladislav IV, înaintea lui Filip, legatului apostolic, promite şi ea că toate statutele şi decretele aduse şi aprobate de papi le va împlini în contra hereticilor, ori sub ce nume ar fi aceştia (H., No. 349, p. 480). Iată starea ortodocşilor! 2. Catolicismul şi Cavalerii teutonici faţă de regele şi de Ungaria. In Alba-Iulia erâ episcopul catolic cu jurisdicţiune bisericească peste toată Transilvania şi astfel şi peste Cavalerii teutonici din ţara Bârsei, dar ei şi Papa şi-au dat truda, ca Cavalerii teutonici să fie numai sub jurisdicţiunea bisericească a Papei. Papa Honoriu III în 1223 autorizează pe arhiepiscopul din Agria, ca să numească un protopop pentru Cavalerii teutonici din ţara Bârsei şi dacă poporul catolic se va îmmulţi în ţinutul acesta, va concede şi un episcop (H. Nr. 58, p. 80). Astfel Papa pe episcopul catolic din Transilvania l-a pus la o parte. Tot Papa Honoriu III în 1223 scrie episcopului din Transilvania, că Cavalerii teutoni au început a se aşeză în ţara Bârsei şi. în Transalpina (Ultra montes nivium, adecă peste Carpaţi în Valahia nordică) şi fiindcă ţerile acestea au să fie supuse numai pontificelui roman, de acum înainte episcopul din Alba-Iulia să nu-şi mai aroage nici un drept de jurisdicţiune asupra clerului şi poporului din ţinuturile acestea (H., Nr. 60, p. 82). Şi apoi Papa tot în acel an scrie arhiepiscopului din Strigon, că orice sentinţe aduse de episcopul din Alba-Iulia cu privinţă la ţara Bârsei să le declare de nimicite (H., Nr. 61, p. 83). Papa Honoriu III în 1224 scrie Cavalerilor teutonici, că Papa ţara Bârsei şi ţara Transalpină le-a luat în posesiunea Scaunului Apostolic, şi poporul de aci va avea, ca semn de recunoaşterea acestui domeniu, să plătească pe an câte două mărci de aur, una Pontificelui şi alta Cavalerilor teutonici (H., Nr. 63, p. 85). Dar ca să nu fie îndoeală despre intenţiu-nile sale, Papa tot în anul 1224 a scris prelaţilor din Ungaria, că Papa a luat în posesiunea şi proprietatea Scaunului Apostolic www.digibuc.ro 540 DR. ATANASIE M. MAIUENESCU ţara Bârsei şi ţara Transalpina şi din această cauză prelaţii Ungariei să nu molesteze pe Cavalerii teutonici, nici pe locuitorii acestor ţeri, cari au să fie supuşi numai Pontificelui Roman (H., Nr. 64, p. 87), şi pentru aceasta Papa încă în acel an numeşte un pro.-topop catolic peste ţara Bârsei şi ţara Transalpină (H., Nr. 65, p. 88). Şi atunci Papa încunoştinţează şi poporul, din aceste ţeri, ca să fie supus numai Scaunului Apostolic, şi le-â numit un Protopop, de care să asculte ca de păstorul lor sufletesc (H., Nr. 66, p. 88). E natural că regele Andreiu II la 1225 s’a mâniat pe Cavalerii teutonici şi i-a scos din ţara Bârsei şi din Transalpina. Dar s’a mâniat şi episcopul din Alba-Iulia şi tot clerul catolic din Ungaria şi Transilvania, pentrucă Cavalerii teutonici au oferit Papei ţara Bârsei şi Transalpina. S’a început o luptă între Papa, care cerea ca regele toate să le restitue Cavalerilor teutonici, şi între regele care nu vroia să restitue, şi regele se plânge Papei, că Cavalerii teutonici au ocupat mai mult decât le-a dat prin bule şi diplome. Şi regele a năvălit cu oaste în contra Cavalerilor în ţeara Bârsei şi în Transalpina şi i-a scos din ţinuturile acelea (H., Nr. 68, p. 90, şi Nr. 69, p. 91). In urmare Cavalerii teutonici în 1225 au părăsit ţara Bârsei şi Transalpina, şi s’a mutat în Prusia, unde în 1226 au început a fonda Statul Prusiei (1). Cavalerii abia în 1222 au căpătat drepturi mari, şi curând s’au scos de sub jurisdicţiunea bisericească a patriei şi ţara Bârsei şi Transalpina au închinat’o Papei cu drept de suveranitate. Andreiu II s’a temut că Papa aci la Carpaţi îşi face un imperiu mare papal spre paguba Ungariei, sau ţinteşte chiar şi spre supunerea ei sub Papa. 3. Catolicismul în Transalpina (Cumania respectiv Valahia). Insă la anul 1217 Papa Honoriu III autorizează pe episcopul Cumanilor, să poată rescumpărâ dijmele (H., Nr. 45. p. 60). Se vede că episcopia erâ de mult organizată, căci Papa Honoriu III în 1218 autorizează pe arhiepiscopul din Calocea să cerceteze şi decidă neînţelegerile între canonicii episcopiei Cumanilor, din cauză că canonicii au jurat ca să ţină masă comună (H. Nr. 48, p. 65) şi tot în acel an, canonicii se roagă de Papa să le permită, ca dijmele acelei episcopii să le împartă între sine. (H. Nr. 49, p. 65). Papa Grigorie IX la anul 1227 numeşte pe arhiepiscopul din Strigon legat apostolic, îl trimite în ţara (1) In arhivul lor trebue să fie multe documente pentru anii 1213—1225. www.digibuc.ro NEGRU VODĂ ŞI EPOCA LUI. 541 Cumanilor ca să predice, să boleze şi să îniiinţeze biserici, să institue preoţi şi episcop (Nr. 77., p. 102) şi apoi Papa In anul 1228 înştiinţează pe călugării din Ungaria, că arhiepiscopul din Stri-gon, ca legat al Papei, a numit pe Theodoric episcop al Cumanilor şi-i sfătueşte să lucreze împreună pentru convertirea Cumanilor (Nr. 82, p. 107). Theodoric episcopul Cumanilor sfătueşte pe Secuii din Ardeal, ca să nu se supere pentru înfiinţarea episcopiei Cumanilor, fiindcă în una şi aceeaş biserică pot să se întrunească Secuii, Cumanii şi Olachii (Românii) (Nr. 84, p. 108) (1). Papa Grigorie IX, în 1229, scrie episcopului din Cumania, că de aci încolo are să fie supus numai Pontificelui roman, şi Papa scrie şi Cumanilor, cari s’au făcut creştini, că-i primeşte sub pro-tecţiunea sa cu persoanele şi cu averile lor. (No. 87, 112, şi Nr. 88, 112). La 1234 Papa confirmă limitele rfiiecesei Cumanilor după cum au fost stabilite de arhiepiscopul din Strigon şi aproabă toate dis-poziţiunile în privinţa bisericii acestei provinţe (Nr. 103 p. 130). Tot la 1234 Papa scrie lui Bela, principelui de coroană al Ungariei, că în episcopia Cumanilor se află nişte popoare, cari se numesc Yalati (adecă Valahi, Români), şi fiindcă aceştia primesc tainele dela nişte episcopi de ritul grecesc, Papa spune că a’ invitat pe episcopul Cumanilor, ca să numească pe seama Valatilor (Românilor) un Episcop catolic, dar din naţiunea Românilor (Nr. 105, p. 132). Cred că e destul pentru a ilustră împrejurările până în acest timp. In acest mod se vede, că catolicismul a început în Transalpina (Cumania, Valahia) înainte de emigrarea din Făgăraş şi de descălecarea lui Negru Vodă, şi aceste desluşiri ne vor da multă orientare. i. Ţara Transalpină. Ce ţară a fost Tansalpina ne poate orienta numai bula aureă a lui Andreiu II din 1222, dată Cavalerilor teutonici. Andreiu zice: şi dela marginea Almajului, de cealaltă parte, meta merge până la izvorul apei ce se numeşte Bursa şi de aci peste Carpaţi progresează (meta) până la Dunăre. Izvoarele Bârsei ies din muntele La Ciuma, de către apus spre răsărit, apoi ca râu curge pe lângă Zerneşti, etc. Dela izvoarele Bârsei linia peste Carpaţi e dela Piatra-Craiului departe spre apus, iar în Valahia ar cădea dela Dâmboviţa şi dela Câmpulung departe (1) Aceasta-i data prim&, ce am aflat-o eu, c& se face pomenire de Vlaohi, cum Rom&-nii din Valahia sunt numiţi la Unguri. www.digibuc.ro 542 DR. ATANASIE H. MARlfeNEsCU spre apus, ia,r mai târziu, după istorie linia Transalpinei Ia apus a fost râul Olt, graniţa dela miază-zi a fost Dunărea, iar cea dela răsărit a putut fi râul Şiret. Astfel Andreiu II în 1222 a dăruit Cavalerilor teutonici o parte de ţară şi preste Carpaţi, adecă din Valahia. Papa Honoriu III în 1224 scrie Cavalerilor teutoni, că a luat în posesiunea sa ţara Bârsei şi Transalpina, anume : praefatam terram in jus et proprietatem beati Petri suscepimus (numita ţeară am luat-o în dreptul şi proprietatea fericitului sfânt Petru) şi acea ţară are să rămână pentru timpurile vecnice sub protecţiunea specială şi apărarea Scaunului Apostolic (H., Nr. 63, p. 85). Astfel aflăm că Papa faţă de regele Ungariei s’a făcut pe sine suveranul ţerii dincolo de munţii cu neauă (Transalpina). Dar după ce Andreiu II pe Cavalerii teutonici în 1225 i- 2. la anul 1212............................................................ 531 3. la anul 1222 .....................*................................... » 4. la anul 1223 ........................................................... 532 III. Ocupaţiunile nelegiuite făcute de Cavalerii teutonici mai târziu fură legiti- mate prin Regele Andreiu II.............................................533 IV. Influenţa catolicismului asupra sorţii schismaticilor, adecă a Românilor ortodocşi. 536 1. Starea religiunii ortodoxe in Ardeal..................................... > 2. Catolicismul şi Cavalerii teutonici faţă de Regele şi de Ungaria. . . 537 3. Catolicismul în Transalpina (Cumania respectiv Valahia)............... 538 4. Ţara Transalpină...................................................... 539 V. Negru Vodă.................................................................. 540 1. Tradiţia despre Negru Vodă la călugării Franciscani din Câmpulung. » 2. Radu Negru In Câmpulung................................................. 542 3. Radu Negru şi mănăstirea dela Argeş................................... 543 VI. Descălecat-a Negru Vodă la anul 1215, ori la anul 1241, ori la anul 1290? . 545 1. Istoricul Engel pune Începerea domniei lui Negru Vodă la anul 1215 . 546 2. Desoălecarea lui Radu Negru pusă la anul 1241 ........................ 547 3. Descălecarea lui Negru Vodă se pune la 1290 ........................... * 4. Confuziunea cea mare In şirul domnitorilor din Valahia................ 549 VII. Voevozii români Intre Carpaţii nordioi şi Dunăre şi Intre Olt şi Carpaţii dela apus, adecă: In ţara Severinului (Oltenia).............................. 550 VIII. Rezultate istorice . . . ,................................................. 551 Adaus: identificarea numirilor looale din dooumente cu cele de azi . . . . 554 www.digibuc.ro Analele A. Ii.—Tom. XXXI. Memoriile Secţ. Istorice. Marievesni, Ncgrn-V otlâ Piatra de mormânt aflătoare în Muzeul Naţional de Antichităţi şi adusă dela Biserica domnească din Curtea de Argeş. www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMÂNIA DUPĂ ULTIMILE PUBLICAŢIUNI STATISTICE DE I. TANOVICEANU Membra corespondent al Academiei Române. Şedinţa dela 15 Maiu 1909. In circulara sa din 1874, relativă la revizuirea Codicelui Penal, Al. Lahovari, Ministru al Justiţiei, zicea: «O impunitatate îndelungată a produs îmmulţirea infracţiunilor; e urgentă necesitate a aduce cât mai neîntârziat un remediu la o stare de lucruri care constitue pentru societatea noastră un pericol» (1). Aceasta se spune în primii ani de aplicare a Codicelui Penal; timpul a confirmat zisele lui Al. Lahovari, dar nu şi iluziunea lui că revizuirea va face să înceteze acest rău. Sunt mai bine de 15 ani de când urmăresc mersul criminalităţii în România. In anul 1896, după ce am arătat că numărul preveniţilor dela 1867 la 1886 a crescut dela 4.sg la 25.,g°/o> iar al condamnaţilor dela 2.gg la 13.2l°/0, am spus sub formă de conclu-ziune că: Creşterea criminalităţii in ţara noastră e spăimântătoare (2). Şase ani mai târziu, într’un memoriu cetit în şedinţele din 8 Aprilie şi 7 Iunie 1902 ale Academiei Române, continuând cercetările noastre, am arătat că mersul criminalităţii româneşti, după cum rezultă din ultimile publicaţiuni statistice ale Ministerului de Justiţie, este tot atât de îngrijitor ca mai înainte (3). Şi în 1902, ca (1) «Dreptul» 1874, No. 8. . (2) Un pericol naţional. Creşterea criminalităţii în Bomânia. Iaşi 1896. (3) Bomânia sub raportul moral. Anal. Acad. Rom. Scria II, Tom. XXIV. Memor. Secţ. ist. Bucureşti 1902. www.digibuc.ro 560 î. tANOVlCEANT? X şi în 1896, cercetând cauzele acestei extraordinare creşteri a criminalităţii noastre, am arătat că, printre multe altele, cea mai de căpetenie este indulgenţa exagerată a legilor şi a magistraturii noastre. In 1896, ne raportam la 20 de ani de statistică penală, în 1902 la 82 de ani, iar astăzi, graţie ultimelor publicaţiuni statistice ale biuroului statistic de pe lângă Ministerul Justiţiei, putem studia mersOl Criminalităţii noastre pe 39 ani. Din nenorocire, constatările cari rezultă din ultimele publicaţiuni statistice sunt tot atât de triste .ca şi acelea pe cari le-am făcut în 1896 şi în 1902. Şi e natural să fie astfel, căci neşchimbându-se întru nimic starea de lucruri anterioară, cauzele criminalităţii rămânând aceleaşi, ele lucrează cu aceeaş energie ca în trecut. Deşi am grăit de pe înaltele tribune ale Academiei Române şi ale Universităţilor noastre, glasul optimismului oficial a fost, pasă-mi-te, mai puternic decât glasul nostru. Vom continuă însă a ne face datoriâ, atrăgând atenţiunea magis-straturii, şi a celor cari conduc destinele ţerii, asupra mersului criminalităţii noastre. In Franţa statistica judiciară e prezentată în fiecare an Capului Statului, însoţită de un raport al Ministerului Justiţiei. Penaliştii şi sociologii, oamenii de ştiinţă şi oamenii politici, cu toţii se interesează do aproape de această publicaţiune, o cercetează şi discută cele mai mici ale ei amănunte. La noi însă, din nenorocire, statistica judiciară nu preocupă pe nimeni; administraţiunea, magistratură, parlamentul şi chiar presa abia cunosc existenţa ei, deşi această publicaţiune datează de aproape 40 de ani. Aceasta e un mare rău, căci statistica penală, după Cum zice Krohne, «e prima condiţiune de succes în lupta contra oştirilor criminalităţii, şi joacă în luptă rolul pentru care s’a stabilit în Tăsboiu serviciul de exploraţiune» (1). In Congresul statistic dela Londră din 1860, Lordal Brugham zicea de asemenea că «Statistica penătă e pentru legiuitor Ceeace este pentru navigator cartă, busola şi sonda». Credem dar că facem bine, rezumând în nişte tabele datele Cele măi importante ale Statistioei noastre penale în timp de 39 de ani, şi atrăgând băgarea de seamă aSupra învăţămintelor ce reies din ele. Se va vedea că cele ce am zis în 1896 şi 1902 siint confirmate de statistica penală a ultimilor ani, publicată de Ministerul Justiţiei. (1) Krohne, Zeitschrift fttr die gesamte Strafrechtswissenschaft. 1881^ I, p. 76. www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMInIA. 561 TABELA I. Anul Preveniţi Condamnaţi Anul Preveniţi C ondamnaţi 1867 19.642 13.659 1887 131.989 71.079 1868 25.789 18.266 1888 136.989 74.561 1869 29.841 17.966 1889 142.429 79.201 1870 35.766 20.457 1890 132.038 70.479 1871 42.571 24.293 1891 139.704 74.806 1872 44.946 23.699 1892 139.540 79.222 1873 54.275 28.738 1893 190.521 111.618 1874 69.904 34.432 1894 220.687 130.781 1875 83.969 43.299 1895 234.017 142.518 1876 87.997 40.605 1896 234.823 135.276 1877 85.540 40.493 1897 264.528 155.890 1878 102.316 53.077 1898 288.197 161.578 1879 106.630 55.175 1899 300.045 169.621 1880 101.786 51.945 1900 337.617 148.872 1881 98.923 50.123 1901 329.035 146.404 1 1882 115.971 56.995 1902 344.917 152.303 1883 118.145 57.529 1903 387.883 173 461 1884 124.827 61.184 ţ904 423.688 193.450 1885 141.681 73.922 1886 144.202 75.464 Din tabela I, se vede că criminalitatea în România a crescut în mod spăimântător. In anul 1867 numărul preveniţilor era de 19.642, iar în 1904 el a ajuns la respectabila cifră de 428.608, adică sţ devenit de aproape 22 ori mai mare, iar numărul condamnaţilor de la 13.659 a ajuns la 193.450, adică a devenit de mai bine de 14 ori mai mare. Aceasta este creşterea aparentă; creşterea reală este cu mult mai mică. ■ Trebue să scădem din cifrele criminalităţii din 1904 infracţiunile pedepsite prin legi speciale: ca timbru, înregistrare, monopolul tutunurilor, legea pescuitului, a vânatului, a zaharinei şi o mulţime altele. In 1904, contravenţiunile şi delictele la legi, speciale s'au suit la însemnata cifră de 110.325, ceeace reduce cifra de 22 la 16, ca îmmulţire a preveniţilor (1). (1) In Anglia numai o singură infraoţiune, nelndeplinirea obligaţiunii Învăţământului popular (Elementary Education Acta) s’a suit dela 13.000 In 1874, la 85.000 condamnaţi Analele A. S.—Tom. XXXI.—Memoriile Secţ. Ittorice. 88 www.digibuc.ro 562 I. ■'fÂNOVlCElAÎltf Pe lângă aceasta creşterea populaţiunii, îmmulţirea judecătoriilor de pace, şi crearea gendarmeriei au contribuit considerabil la această creştere aparentă a criminalităţii. Insă ori cum ar fi, şi ori cât am ţineâ seamă de aceste elemente, creşterea reală rămâne totuş destul de însemnată. Dacă am reduce cifra de 16 la jumătate, fie chiar la sfert, şi totuş o criminalitate care în mai puţin de 40 de ani devine de 4 ori mai mare, e un fapt trist care trebue să îngrijească pe cei cari cugetă la viitorul ţerii. Dovadă că creşterea reală, deşi mai mică decât cea aparentă, e ţotuş foarte însemnată, rezultă din compararea ultimilor cinci ani ai statisticei noastre penale. 1900 1901 1902 1903 1904 Preveniţi . . . 337.617 329.035 344.917 387.883 423.608 Condamnaţi . ■ 148.872 146.404 152.303 173.461 193.450 In aceşti 5 ani, 1900—1904, legislaţiunea, magistratura şi gen-darmeria nu s’au schimbat, singură populaţiunea ţerii a crescut, însă de sigur cu mult mai încet decât criminalitatea. Toate speciile de infracţiuni au crescut real în România, cele mai mari mai puţin, iar cele mai mici foarte mult. Pentru a probâ acest lucru, ne vom servi de excelentul raport prezentat în Septemvrie 1908 de d-1 G. D. Scraba, şeful biuroului Statisticei judiciare, către d-I Ministru de Justiţie, publicat la începutul Statisticei judiciare a României pe anii 1900—1904. Vom începe cu cele mai grave infracţiuni : asasinatul, omorul, loviturile cari au cauzat moartea şi tentativele de omor. Comparate pe medie de 5 ani, aceste infracţiuni dau cifrele următoare : 1876—1879 ..................... 601 1880—1884 ..................... 628 tn 1883, iar contravenirea la legea vânzării alcoolului şi la beţie a ajuns, In 1899, la cifra de 190.000 condamnaţi; de asemenea In acelaş an au fost 10.872 condamnaţi pentru cruzime contra animalelor. Vezi A. Bosco, La deliquenea in vâri Stati di Europa. Roma 1903, p, 156 şi 157, nota 3. www.digibuc.ro CRIMlN ALITATEA IN ROMÂNIA. 563 1885—1889 .............• .... 733 1890—1894 821 1895—1899 ........................ 688 1900—1904 ........................ 789 In ultimii ani creşterea e continuă şi foarte repede : 1900............................ 621 1901. . . •.....................708 1902 .......................... 754 1903 .......................... 902 1904 ......................... 906(1) Prin urmare, cea mai gravă dintre infracţiuni, răpirea vieţii omeneşti, este în continuă şi repede creştere; în timp de mai puţin de 30 de ani, ea a crescut cu o treime. In ultimul an 1904, numai preveniţii pentru omoruri criminale au ajuns la cifra de 300, pe când în Anglia media la 1894—1898 e abia de 250, din cauză că în această ţară omorul e pedepsit foarte aspru (2). Cu mult mai însemnată e creşterea la infracţiunile mai puţin grave, cari însă constituesc infracţiuni destul de însemnate. Astfel, după cum rezultă din acelaş raport, falsurile, abuzurile de încredere, escrocheriile şi bancrutele s’au suit în mijlociu dela 1.706 în anii 1876—1879, la 6.528, in anii 1900—1904. In ultimii cinci ani (1900—1904) avem o creştere continuă: 5.417, 6.653, 6.576,6.814 şi 7.279(4). De asemenea atentatele la bunele moravuri au crescut dela 421, mijlocia anilor 1876—1879, la 1.549, mijlocia anilor 1900—1904; în 1904 ele au ajuns la cifra de 1.739 (4). (1) Statistica judiciară a României pe anii 1900—1904, p. 14. (2) A. Bosco, op. cit, p. 159. Pedeapsa omucizilor in Anglia e foarte severă. In ultimii ani din 100 de condamnaţi pentru ucidere cu răutate (murder), 2 treimi au fost condamnaţi la muncă silnică pe vieaţă şi o treime la moarte. Din 100 condamnaţi pentru ucidere fără voinţă (manslaughter), o treime au fost condamnaţi la muncă silnică pe vieaţă şi o treime la peste 20 de ani muncă silnică. Şi după cum adauge d-1 Bosco, e cunoscut cum legislaţiunea engleză Înţelege concepţiunea omuciderii, cuprinzând tn ea chiar omorurile prin imprudenţă. Astfel fiind, nu e de mirat că tn mica Românie se află mai mulţi ucigaşi ca In Marea-Bretanie. (3) Ibid., p. 16. (4) Ibid., p. 13 şi 14. www.digibuc.ro 564 1. fANOVlCEA&fl Singure tâlhăriile şi jăfuirile din marea criminalitate au scăzut considerabil, dela 722,' mijlocia anilor 1876—1879, la 321 în anii 1900—1904; în acest din urmă an ele au ajuns la 273(1). Dacă dela infracţiunile mai mari trecem la cele mai mici, creşterea e şi mai simţitoare. Astfel numărul mijlociu al bătăilor e de 3 ori mai mare în cinceniul 1900—1904, decât în anii 1876— 1879 ; dela 22.951 el a ajuns la 65.593(2). Această cifră este enormă, când vom cug^â că în Franţa, ţară cu o populaţiune de 6 ori mai mare decât a noastră, numărul bătăilor în anul 1900 a fost de 60.160 (26.767 ca delicte şi 33.393 contravenţiuni de simplă poliţie). In fine, furturile au crescut în mediu, dela 9.835 în anii 1876— 1879, la 29.493 în cinceniul 1900 — 1904(3). In Franţa numărul furturilor în anul 1900 a fost de 32,148, afară de 756 furţuri considerate ca crime. Prin urmare, în furturi mica noastră ţară aproape egalează pe Franţa, iar în bătăi am întrecut-o. Şi totuş, de mai bine de 60 de ani, optimismul oficial şi neoficial ne tot vorbeşte de moravurile dulci ale poporului nostru. Vorbind de suprimarea pedepsei cu moarte, în mesagiul Tronului din 1846, Bibescu Vodă zicea: «lauda cea mai mare despre acest rezultat se cuvine celei spre bine fireşti aplecări a poporului nostru». In 1849 principele Nic. Suţu vorbiâ de asemenea de moravurile pacifice ale locuitorilor Moldovei (4), în 1859 V. Boerescu zicea aproape acelaş lucru relativ la Români: un popor ale cărui mor ravuri sunt atât de dulci (5)». «Românul —zice în acelaş sens Al. Russo—se face hoţ, se face ispravnic, se face judecător, dar călău niciodată» (6). Alecsandri de asemenea spune: «Aici e locul să facem o observaţie, că niciodată un Român nu s’a dedat la trista meserie de călău (7). In fine V. Conta zice : «Se ştie că moravurile Românilor sunt cu mult mai dulci decât ale celorlalte naţionalităţi» (8). (1) Ibid., p. 10. (2) Ibid., p. 13. (3) Ibid. (4) N, Soutzo, Notions statisliques sur ta Moldavie. Iaşi 1849, p. 74. (5) V. Boeresco, Des ditits et des peins. Paris 1867, p. 322 tn notă (teza de doctorat). (6) A. Russo, Scrieri. Edit. Acad. Rom. Bucureşti 1908, p. 180. (7) V. Alecsandri, Poesii populare. Ed. II. Bucureşti 1866, p. 265. (8) V. Conta, Thiorie du fatalisme. Bruxelles 1877, p. 302. — D. Dianu, fostul Director al Penitenciarelor, voeşte probabil să spună acelaş lucru, când zice, vorbind de România, oă www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMÂNIA. 565 Vedem dar că oamenii de Stat, poeţi şi filozofi, cu toţii s’au legănat într’un dulce optimism, croind şi aplicând legi pe temeiul ilu-ziunii lor. Statistica penală e menită să ne deştepte din aceste visuri şi să ne cheme la realitate. De astădată optimismul oficial trebue să înceteze fâţă cu luminosul faport al eminentului şef al serviciului statistic din Ministerul Justiţiei, care confirmă în totul ceeace de mai bine 15 ani am afirmat prin graiu şi prin scris relativ la creşterea criminalităţii noastre. Să trecem acum lacauzele acestei creşteriTşl aci ne vom servi pe lângă propriile noastre cercetări şi de raportul mai sus citat al d-lui Scraba. * * * Cauzele creşterii criminalităţii noastre sunt numeroase, cum am arătat în studiile precedente aici nu ne vom ocupă decât: 1) de slăbiciunea represiunii, care după noi e principala cauză, şi 2) de reaua organizare a penitenciarelor. Că represiunea la noi este slabă, se poate uşor constată studiind tabelele II, III şi iy. Mai întâiu vedem că numărul achitărilor la tribunalele corecţio-nale (tabela II), deşi a scăzut cu 5.s°/0, este totuş foarte mare; în anul 1904 el eră de 40%) P© când în Franţa proporţiunea achitărilor la tribunalele corecţionale e de abia 5% (1). Dacă dela achitări trecem la condamnări, vedem că numărul condamnaţilor la amendă creşte necontenit; pe când în Franţa el nu este decât de 36%, la noi el eră în 1869, 56%, iar în 1904 a ajuns la 67.5%. Când ne vom reaminti că legiuitorul nostru penal a transformat, în 1864, treizeci de crime în delicte, în 17 Fevruarie 1874 alte 18 crime, în 28 Maiu 1893 încă 8, şi în 4 Maiu 1895 alte 2, adică în total 53 crime din codicele penal francez la noi au devenit delicte şi s’au dat în competenţa tribunalelor corecţionale, când ne vom mai reaminti iarăş că pHn legile judecătoriilor de pace din 1879, 1894 şi 1896 delictele mai mici s’au dat în competenţa judecătoriilor de «geneza crimei nu există In firea lui». I. Dianu, Criminalitatea ţi căuşele ei in România. Buoureşti 1907, p. 7. Vezi incălii acelaş sens: C. Eraclide, In «Dreptul» 1872, No. 26,ţi. 7, şi C. Ştefănescu, ibidem, Mo. 28, p. 1. (1) După. d-1 O. Vidai, Droit criminel. 3-6me ed. Paris 1904, p. 857, nota 3, proporţiunea ar fi de 5.,%î orcdem însă că d-1 Vidai se înşeală; vezi Compte gtotral de l’administra-tion de la justice criminelle pendant l’annee 1900. Paris 1902, p. LXXXIII; şf E. Ferri. La sociologie criminelle. Paris 190â, p. 241. www.digibuc.ro 566 I. TANOVICEANU TABELA II. Tribunale corecţionale. Anul Preveniţi Condamnaţi Condamnaţi la sută de preveniţi Condamnaţi la amendă Condamnaţi la alte pedepse Condamnaţi la sută la ămendă 1869 24.053 13.422 55.8 7.510 5.912 56., 1870 28.310 14.774 52.5 8.316 6.458 56., 1871 33.211 17.666 53.8 9.451 8.215 53., 1872 37.143 18.614 50., 9.782 8.832 52., 1878 44.897 21.986 48., 11.420 10.566 51., 1874 47.970 24.038 50., 10.939 13.099 45., 1875 57.185 28.073 49., 10.874 17.199 38.7 1876 63.505 29.513 46.5 12.716 16.797 43., 1877 61.909 26.689 43., 12.437 14.252 46.e 1878 72.105 34.791 48.» 16.184 18.607 46., 1879 68.319 34.841 51 18.448 16.393 53 1880 37.379 19.523 52.8 7.313 12.210 37., 1881 29.486 15.146 51.4 5.675 9.471 37., 1882 35.038 17.162 49 7.602 9.560 44., 1888 37.287 17.181' 45.8 8.136 9.045 41., 1884 36.010 17.621 48., 8.964 8.657 50., 1885 39.961 19.622 48., 10.255 9.367 52., 1886 40.146 19.151 47.7 10.636 8.515 55., 1887 38.690 17.716 45.8 8.563 9.153 48.o 1888 33.207 13.731 41.5 7.320 6.411 53., 1889 39.110 17.793 45.5 9.027 8.766 50.7 1890 33.115 14.084 42., 7.363 6.721 52., 1891 37.149 16.264 43.8 8.518 7.746 52.o 1892 34.208 14.084 43.6 7.247 7.678 48.o 1893 38.833 16.914 43.6 9.167 7.747 53.0 1894 64.873 39.939 61.8 24.936 15.003 62., 1895 55.773 34.792 62.5 20.919 13.873 60., 1896 61.443 37.573 61., 22.834 14.739 60.8 1897 67.182 42.864 63.8 27.900 14.974 65., 1898 65.919 42.084 63., 20.051 16.033 61., 1899 71.072 42.506 59.8 27.550 14.802 64.8 1900 83.445 50.726 60.8 31.209 19.427 61., 1901 74.688 45.601 61., 28.845 16.756 63., 1902 81140 48.716 60., 31.277 17.439 64., 1903 87.515 53.825 61., 35.682 18.143 66., 1904 95.865 58.629 61., 39.557 19.072 67., www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMÂNIA. 56 T TABELA III. Durata închisorii la tribunalele corec ţionale. Anul 1—6 ani Proporţiuni 3 luni până la 1 an Proporţiuni 1 zi până la 3 luni Proporţiuni 1894 894 6„ 3.197 21.« 10.718 72.t 1895 724 5.8 2.505 18., 10.482 76.4 1896 827 5-7 2.263 ÎS., 11.421 78.7 1897 700 4*8 2.668 I8.1 11.338 77., 1898 950 6.0 2.910 18., 12.071 75.8 1899 886 6, 2.951 19., 10.965 74., 1900 912 4.7 4.201 21., 14.314 73.7 1901 630 3.g 3.220 19., 12.906 77.» 1902 687 3.9 3.776 21., 12.976 74., 1903 770 4.2 3.674 20., 13.699 75., 1904 776 4-, 3.572 18., 14.724 77., pace (1), atunci vom putea să ne dăm şi mai bine seama de marea indulgenţă a tribunalelor noastre corecţionale. Deşi aceste tribunale judecă numai delictele cele mai grave, precum şi crimele corecţio-ţ nalizate în 1864, 1874, 1893 şi 1895, totuş condamnările lor la amendă sunt aproape de două ori mai numeroase decât în Franţa. Graţie deosebirii de legislaţiune şi de indulgenţă judecătorească, credem că acela care şi-ar da osteneala să cerceteze în particular afacerile judecate, nu ar avea greutate să găsească infracţiuni abn solut identice ca gravitate, relativ la cari judecătorii francezi să fi dat 7 sau 8 ani de recluziune, iar judecătorii noştri o amendă de 15—25 lei! (1) La noi mai mult decât ori unde sunt adevărate ouvintele zise de P. de Arros in reuniunea grupului naţional al Uniunii internaţionale de drept penal din 21 Maiu 1907 la Toulousa: cMais il n'y a pas que la correctionnalisation, il y a aussi la oontreventionnali. sation» (Bulletjn de l’Union intern de droit p6nal, 1908, t. XV, livr. I, p. 95). www.digibuc.ro 568 I. TANOVICEANU TABELA IV. Judecătoriile de pace. Anul Preveniţi Condamnaţi Condamnaţi la sută de preveniţi Amendă închisoare Condamnaţi la sută la amendă 1869 3.990 3.527 88., 3.241 286 1870 5.611 4.808 85, 4.500 308 1871 7.423 5.612 76., 5.384 228 1872 5.302 3.844 72, 14.835 467 1 OO.g 1873 6.759 5.424 801 ’ 5.013 411 1874 20.441 12.327 60., 9.693 2.634 1875 25.096 14.462 57., 10.398 4.064 7l.# 1876 22.914 13.198 57.0 9.338 3.860 70., 1877 22i57 12.983 58., 9.071 3.912 69., 1878 28.431 i7.240 60.4 13 251 3.990 76., 1879 36.793 19.442 52., 14.537 4.905 74., 1880 62.847 31.389 50., 19.910 11.479 63., 1881 67.932 34.126 50., 23.554 10.572 69., 1882 75.504 39.091 49., 26.042 12.689 67., 1 1888 79.686 39.731 49., 27.474 12.257 69., 1884 87.295 43.797 50., 31 234 12.563 71, 1885 100.455 53.664 53., 40.823 12.841 76, 1886 102.593 55.587 54., 41.182 14.405 74., 1887 91.577 52.599 57., 38.677 13.922 73., 1888 101.062 59.915 59., 44.748 15.167 74.t 1889 101.799 60.602 59., 47.332 13.270 78., 1890 97.592 55.710 57., 41.870 13.840 75., 189 L 101.138 57.910 57., 42.804 15.116 73., 1892 103.866 74.070 61.7 46.150 18.070 72., 1893 150.241 94.011 62., 77.973 16.038 82., 1894 154.481 90.242 58., 72.788 17.454 80.t 1895 176.833 106.975 60., 87.695 19.280 82., 1896 172.053 97.112 56., 79.928 17.184 82., 1897 196.116 112.415 57., 94.877 17.538 84., 1898 221.173 128.972 53., 109.829 19.143 85., 1899 227.497 126.513 55., 108.588 11.925 85., 1900 252.737 97.435 38., 87.275 10.160 89.,. 1901 252.998 100.135 39., 100.135 10 262 89., 1902 262.514 102.964 39., 93.103 9.861 90., 1903 298.883 118.981 39., 118.091 11.090 90.7 1904 326.379 134.402 43.t 123.543 10.659 92., www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMÂNIA. 569 Şi nu numai că judecătorii noştri corecţionali abuzează de blânda pedeapsă a amenzii, dar mai mult decât atât, în cazurile rare când aplică pedeapsa închisorii, nu pronunţă in general decât pedepse de scurtă durată dela 1 zi până la 3 luni, a căror ineficacitate, putem zice chiar nocuitate, este astăzi recunoscută de toţi penaliştii (1). In tabela III, se vede că, din cei condamnaţi la închisoare de tribunalele corecţionale, 77.2% sunt condamnaţi la o zi până la trei luni de închisoare, 18.7°/o dela 3 luni până la 1 an, şi abia 4.,% dela un an până la Cinci. Se mai poate observă în aceeaş tabelă că, în interval de 11 ani, dela 1894 până la 1904, pedepsele de lungă durată, dela 1—5 ani au scăzut cu o treime, dela 6% la 4.1°,’0, aşâ încât se pare că fele sunt pe cale de a dispărea. Cele de durata mijlocie, dela 3 luni la un an, au scăzut şi ele dela 21.,% la 18.7°/o> pe când cele de scurtă durată au crescut dela 72.4% la 77.2°/o* Se vede dar, că tendenţa tribunalelor corecţionale, în cazurile rare când dau pedeapsa închisorii, este de a se mărgini la pedepse de scurtă durată, 1 zi până la 3 luni. Atât de rare sunt pedepsele de mai mult de un an de închisoare corecţională la tribunalele noastre, deşi s’au corecţionalizat 53 de crime, încât în anul 1904 nici cel puţin 1%j ci abia 0.8% din preveniţi au fost condamnaţi la această pedeapsă, iar restul au fost achitaţi, condamnaţi la amendă, ori la închisoare mai mică de un ah. In fine trebue să notăm, spre a sfârşi cu tribunalele corecţionale, că numărul achitărilor, condamnărilor la amendă şi la închisoare de scurtă durată, se mai măreşte prin intervenţiunea Curţilor de apel, cari foarte rar condamnă pe achitaţi ori măresc pedeapsa condamnaţilor, în schimb însă adeseori achită ori micşorează pedeapsa celor condamnaţi. Prin urmare, cifrele date de noi referindu-se numai la tribunalele de judeţ, ele se modifică, ce e drept în o mică măsură, prin intervenţiunea Curţilor de apel, însă aceasta mică modificare e de sigur în sensul indulgenţei. Din cele mai sus expuse, rezultă că justiţia noastră penală mijlocie, exercitată de tribunalele corecţionale, a ajuns aproape derizorie (1) «II n’y a plus aujourd’hui un seul criminaliste qui ne soit de cet avis que Ies courtes peines sont comme la plaie vive dii răgime pănitentiaire». Saleiles, De l’individua-lisation de la peine. Paris 1898, p. 191.—In acelaşsensE. Ferri, La Sociologie criminelle. Paris 1905, p. 266, care vorbeşte de defectele dezastroase de corupţiune şi de recidivă ale pedepselor de scurtă durată, que deplore maintenant l’unanimită des penitentiairistes. Vezi acelaş sens Rapportul francez citat: Comptede la justice criminelle (1900),p. LXIII, şi cel din 1882, p. XXXI, www.digibuc.ro 570 I. TANOVICEANU prin indulgenţa ei. Ea nu mai garantează în destul pe cetăţean contra infracţiunilor mijlocii relative la persoană şi la avere, cari infracţiuni sunt cele mai numeroase şi obicinuite. Noi avem tribunale corecfionale, ne lipseşte însă justiţia corecţională! Trecem la tribunalele de simplă poliţie. Aici cifrele statistice sunt mult mai interesante şi categorice. Proporţiunea achitaţilor a crescut la judecătoriile de pace dela 11.,% la 56,j% ceeace este enorm ca creştere. Această cifră de 56.30/o 6 cu atât mai condamnabilă, cu cât în Franţa achitările la judecătoriile de pace sunt în proporţiune de abia 3.0%, şi cu tendinţă spre scădere. (1). Dacă dela achitări trecem la pedepsele date de judecătoriile de pace, vedem că în ultimii 12 ani, dela 1892 până la 1904, e o tendinţă constantă şi foarte pronunţată spre pedeapsa amenzii, care dela 72.0% în 1892, a ajuns la 91.3° „. Cu toate numeroasele delicte cari s’au dat în competenţa judecătoriilor de pace, pedeapsa închisorii tinde a dispărea dela această instanţă; actualmente ea este în proporţiune abia de 7.8% De aceea nu ne vom miră văzând creşterea repede şi enormă a infracţiunilor judecate de tribunalele de simplă poliţie chiar sub imperiul aoeleiaş legislaţiuni (al legii judecătoriilor de pace din 1896). De mirare ar fi, când cunoaştem cauza, dacă această creştere n’ar există, iar nu faptul că ea există. In realitate noi nu avem justiţie pentru faptele mici penale, cum nu avem nici pentru cele mai mijlocii. Zicem faptele cele mici penale; acesta e un termen de comparare relativ cu infracţiunile judecate de tribunalele corecţionale şi de curţile cu juraţi. Insă nu trebue să uităm că judecătoriile noastre de pace nu mai sunt astăzi excluziv tribunale de simplă poliţie, cum au fost la început. După legea judecătoriilor de pace din 1894, ele erau competente a judecă delicte, pe cari le puteau pedepsi până la 6 luni de închisoare, iar după legea din 1896 judecătoriile de pace pot pronunţă condamnări până la 2 ani de închisoare, şi astfel de pedepse, într’un cod penal blând ca al nostru, nu se dau pentru infracţiuni uşoare. In realitate astăzi judecătoriile de pace, deşi sunt tribunale de .simplă poliţie, judecă mai multe delicte decât contravenţiuni de simplă poliţie. (1) Comp te giniral de l’administration de la justice criminelle pendant l'annte 1900. Paris, Imprimerie naţionale, 1967, p. LXXXIII. www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMÂNIA. 571 Dacă am luă ca exemplu anul 1904, am vedea că, din cei 316.379 preveniţi, judecaţi de judecătoriile de pace, 123.459, au fost preveniţi pentru contravenţiuni, şi 202.920 pentru delicte. Astfel că actualmente judecătoriile de pace sunt mai mult instanţe corecţio-nale, căci ele judecă un număr de delicte de peste două ori mai mare decât tribunalele de judeţ (exact: 202.920 faţă cu 95.865), a căror competinţă corecţională a fost necontenit redusă prin legile judecătoriilor de pace din anii 1879, 1894, 1896 şi 1907. Prin urmare justiţia penală a judecătoriilor de pace nu trebue desconsiderată la noi, căci ea nu se referă numai la contravenţiuni, ci şi la majoritatea de peste două treimi a delictelor. Când, în afară de 14.290 preveniţi pentru bătăi calificate de lege ca contravenţiuni, judecătoriile de pace au judecat, în 1904, un număr de 89.315 preveniţi pentru bătăi calificate ca delicte, şi 72.894 preveniţi de furt, avem dreptul să atragem băgarea de seamă asupra creşterii criminalităţii la tribunalele de simplă poliţie, şi să fim îngrijaţi de această enormă creştere. Mai rămân curţile cu juraţi, marea criminalitate. Insă aci statistica penală nu' ne poate servi mult, din cauză că îndoita corecţio-nalizare, a legiuitorului, şi a magistraturii, face aproape cu neputinţă compararea cifrelor între doi ani depărtaţi. La început numărul acuzaţilor la curţile cu juraţi a crescut destul de repede pe fiecare an. 1869: 1.798. 1870: 1.845. 1871 : 1.937. 1872 : 2.501. 1873 : 2.619. In 1874 intervenind corecţionalizarea a 18 crime, numărul acuzaţilor la curţile cu juraţi a scăzut la cifra de 1.493. Altă scădere a urmat după corecţionalizările din 1894 şi 1895. Dela 1896 însă, de când n’au mai intervenit modificări în legislaţiune, cifra acuzaţilor la curţile cu juraţi, după mici oscilaţiuni, a rămas aceeaş până în 1904, când găsim exact aceaş cifră, 1.207, ca în 1896. www.digibuc.ro 572 I. TANOVICEEN0 TABELA V. Curţile cu juraţi. Anul Preveniţi Condamnaţi Condamnaţi la"/. acuzaţi Condamnaţi cu pedepse criminale Condamnaţi cu pedepse corecţionale Proporţia condamnaţilor corecţion 1896 1.207 591 48-, 248 343 58.0 1897 1.176 611 52.0 291 320 52.4 1898 1.055 522 49.5 238 284 54* 1899 1.101 576 52., 224 352 61-! 1 1900 1.153 654 56.7 271 383 58* 1901 1.102 589 53.4 245 344 58.4 1902 1120 605 54.0 230 376 62.t 1903 1.100 576 52., 213 363 64.8 1904 1.207 576 47.T 203 373 63., Proporţiunea condamnaţilor faţă cu achitaţii a rămas aproape aceeaş, deşi In interval au fost oscilaţiuni însemnate. In schimb însă tendinţa spre indulgenţă se observă şi la curţile cu juraţi ca şi Ia celelalte instanţe, căci proporţiunea celor condamnaţi cu pedepse corecţionale a crescut dela 58.% în 1896' la 68.% în 3904. Această cifră de 63% pedepsiţi corecţional pentru crime, e cu atât mai vrednică de băgare de seamă, cu cât toate crimele mici, in număr de 58, la noi au fost corecţionalizate, şi n’au rămas crime în Codicele nostru Penal, decât faptele de cea mai mare gravitate. Acea sta nu împiedecă totuş pe curţile noastre cu juraţi să corec-ţionalizeze pedepsele la 63% din criminalii găsiţi vinovaţi, pe când în Franţa, cu un codice penal incomparabil mai sever, abia 49% din cei condamnaţi pentru crime sunt pedepsiţi corecţional ! Vom spune de altmintrelea că, ori care ar fi indulgenţa relativă la curţile cu juraţi, ea nu poate fi atât de periculoasă ca indulgenţa la celelalte instanţe represive. In adevăr pedeapsa pentru crime, fie ea poate corecţionaliza*Ş , e destul de simţitoare, căci nu se poate scoborî la mai puţin de un an de închisoare. Pe lângă aceasta, criminalul nu e niciodată sigur că i se va aplică corecţionalizarea, căci el vede adeseori aplicându-se pedepsele grele, ca recluziunea şi munca silnică, pedepse ce merg dela cinci ani în sus. De acea un criminal nu se decide cu uşurinţă să braveze aceste pedepse, iar acela care le-a experimentat o^ tă, de ordinar nu are gustul ca să le mai încerce din nou. www.digibuc.ro (ÎRIMttfALl'fA'fEA ÎN ROMANIA. 573 Astfel se explică, după părerea noastră, faptul relevat de pena-lişti, că marea criminalitate este pretutindenea în Europa staţionară, şi chiar în descreştere(1). D. E. Ferri explică în alt mod acest fapt. După dânsul, în clasele cultivate, se substitue treptat formelor brutale, atavice şi violente, forme de activitate antisocială sau imorală cari ocolesc legea fără a lovi formal. «Astfel -■ zice Ferri — în locul violului avem seducţiunea, după cum în locul prostituţiei avem adulterele elegante şi semifecioarele, în locul hoţului avem pe cămătar şi pe panamist, în locul asasinului pe duelist sau pe şeful de aventuri coloniale ori răsboinice, etc.»(2). Oricare ar fi adevărata cauză, faptul e sigur că marea criminalitate e staţionară sau se micşorează; şi când penaliştii vorbesc de creşterea criminalităţii, ei se referă la criminalitatea mică şi mijlocie, iar nu la marea criminalitate. Din nenorocire la noi, după cum am văzut, chiar această criminalitatea a crescut destul de simţitor în ultimele timpuri. Acest lucru îl spunem nu numai noi, ci şi o persoană competentă oficială într’un act oficial. In raportul No. 8.401 din 10 Iulie 1908 al d-lui C. Rădulescu, subdirector general al închisorilor, către d-1 Ministru de Interne, dânsul spune: „ Criminalitatea la noi creşte simţitor, iar recidiva iea propor-ţiuni îngrijitoare. Astfel numai marea criminalitate, reprezentată prin munca silnică, a crescut în ultimii timpi cu peste 4°/0- «Sunt în închisorile de muncă forţată 1,185 condamnaţi» (8). In acelaş an, 1908, optimismul oficial primeşte dar două desminţiri, prin două rapoarte oficiale. Raportul din Iulie 1908 al subdirectorului închisorilor, şi raportul din Septemvrie acelaş an al şefului biuroului statistic din Ministerul Justiţiei confirmă ceeace în continuu am spus de mai bine de 15 ani, cu toate desminţirile unor certe persoane oficiale, relativ la mersul criminalităţii noastre. Şi aceste rapoarte oficiale confirmă, nu numai enorma creştere (1) Vezi intre alţii A. Bosco, La Deliqueuea in vâri Stati di Europa. Roma 1903, p. 220: «Infracţiunile uşoare devin mai frecuente, pe când eriminalitatea mai periculoasă in contra persoanelor şi a proprietăţii se mănţin Ia acelaş punct sau se micşorează. Confruntă Ferri, op. mai sus cit., p. 215. (2) E. Ferri, Sociologie criminelle. Paris 1905, p. 87.—Confr. Angiolella, Bli equivalenti delta criminalită, in «Arihivio di psihiatria*, 1899, t. XX, faso. I. In acelaş sens Ed. von Hartmann, Fhilosophie des Unbewussten. 10-te Aufl. Leipzig, zweiter Theil, p. 377 şi 378. (3) C. Rădulescu, Raport general asupra închisorilor centrale fi aresturilor preventive pe anul 1907—1908. Bucureşti, imprimeria Statului, p. 4. www.digibuc.ro 574 1. TANOVlCEAtftf a criminalităţii noastre, ci şi existenţa cauzelor pe cari noi le-am arătat că au produs această creştere. Două din aceste cauze, indulgenţa autorităţilor noastre judecătoreşti şi reaua organizare a penitenciarelor, sunt foarte bine arătate în aceste rapoarte. Mai întâiu, în ceeace priveşte indulgenţa magistraturii, după cum am arătat şi altădată, ea rezultă din două elemente : 1) Numărul indivizilor achitaţi, în raport cu totalul preveniţilor; 2) Proporţiunea pedepselor grele comparativ cu numărul total al condamnaţilor(l). După cum rezultă din raportul şefului biurolui statisticei judiciare, ambele aceste elemente arată tendenţa spre indulgenţă a magistraturii noastre. Reproducem primul tabeL din acest excelent raport. Perioada Daţi In judecată (in medie) Condamnaţi (In medie) Proporţia condamnaţilor la °/o de daţi in judecata Index-number Daţi in judecată Condamnaţi 1875—1879 93.378 47.172 50.6 100 100 1880-1884 111.984 55.774 49.8 118 118 1885-1889 139.328 74.887 53.t 149 159 1890—1894 164.547 93.513 56.8 176 198 1895—1900 264.499 155.017 58.c 283 329 1900—1904 364.612 162.898 44-7 390 345 1904 423.608 193.450 45.e 453 410 M Din acest tabel, în care sunt fuzionate toate genurile de infracţiuni, se vede că achitările au crescut dela 49.5% la 54.4%, ceeace este cu atât mai criticabil, cu cât am văzut că în Franţa, unde achitările sunt mai puţin numeroase, tendinţa totuş este spre scădere. Relativ la gravitatea pedepselor, în acelaş raport găsim următoarele două tabele comparative. (1) E. Ferri, Sociologia criminale. Torino, 1892, p. 279—280; şi traducţ. franc, din 1906, p. 240; şi I. Tanoviceann, România sub raportai moral, p. 25 (233). (2) Raportul oitat, p. 5. www.digibuc.ro Criminalitatea in românia. 575 Perioada Condamnaţi la amendă (in medie) Condamnaţi la inchisoare (in medie) Condamnaţi la alte pedepse mai grele index-number al condamnaţilor la amendă la Închisoare la alte pedepse mai grele 1875—1879 25.476 20.971 427 100 100 100 1880—1884 32.268 22.059 368 131 105 86 1885—1889 51.722 22.833 315 203 109 74 1890—1894 67.815 25.334 302 206 121 71 1895—1899 121.261 33.321 268 476 159 63 1900—1904 133.706 28.960' 232 525 138 54 Pe ultimii cinci ani. Anii Condamnaţi la amendă Condamnaţi la inchisoare Condamnaţi la alta pedepse mai grele Index-number al condamnaţilor Ia amendă la Închisoare la alte pedepse mai grele 1900 118.600 30.002 270 100 100 100 1901 118.759 27.400 245 100 91 91 1902 124.390 27.684 229 105 92 85 1903 143.641 29.607 213 146 99 79 1904 173.137 30.110 203 138 100 75(>) Din aceste tabele se vede că, în medie, numărul condamnaţilor la amendă a crescut dela 25.476, în anii 1875—1879, la 133.706, în anii 1900—1904, cu alte cuvinte, dela 100 a crescut la 525. In ultimii 5 ani creşterea e şi mai simţitoare, dela 118.600 a ajuns la 163.137, ceeace este enorm pentru un atât de scurt interval. Numărul condamnaţilor la închisoare a crescut şi el, cum natural (1) Raportul mai sus citat, p. 7. www.digibuc.ro 576 I. ÎANOVlCfEANtJ eră să crească din cauza îmmulţirii enorme a criminalităţii mijlocii, însă creşterea este cu mult mai mică; dela 20.971 în anii 1875— 1879, el a ajuns la 28.960, în perioada 1900—1904, adică dela 100 a crescut la 188. In schimb însă pedepsele mari au scăzut simţitor, dela 427, media anilor 1875—1879, în ultima perioadă 1900—1904 găsim numai 282; cu alte cuvinte, este o scădere dela 100 la 54. In ultimii ani, 1900 până la 1904, scăderea e constantă şi foarte repede; dela 270 ajunge la 203. De am face proporţiunea scăderii pe baza ultimului an, ar rezultă că pedepsele grele au scăzut în scurtul interval de 30 de ani dela 100 la 47, pe când numărul condamnaţilor la amendă a crescut dela 100 la 640. •> Indulgenţa şi tendenţa spre o mai mare indulgenţă a justiţiei noastre represive, este vădită din chiar raportul oficial. Ea este şi mai vădită când o vom compară cu severitatea justiţiei represive franceze. 1. Juraţii francezi achită 27%, ai noştri 52%; din cei condamnaţi în Franţa 49% sunt condamnaţi corecţional, iar la noi 63%. 2. Tribunale corecţionale franceze achită 5% din numărul preveniţilor, tribunalele corecţionale româneşti 40 %î din cei condamnaţi în Franţa numai 36% sunt condamnaţi la amendă, pe când la noi, în 1904, proporţiunea condamnaţilor la amendă s’a urcat la 67.,%. 3. Tribunalele de simplă poliţie franceze achită abiâ 3% din numărul preveniţilor, pe când cele româneşti achită 56.s%. In ceea-ce priveşte condamnările la amendă, ele sunt in Franţa de 89.6% (in anul 1900), iar la noi de 92.!%. Când ne vom reaminti că toate instanţele noastre represive judecă afaceri mai grave decât cele franceze, anume juraţii numai crime mari, tribunalele corecţionale numai delicte mari şi crime corecţionalizate, iar judecătoriile de pape o mulţime de delicte destul de grave, şi când vom adaoge că în Franţa tendenţa generală este spre severitate, adică numărul achitaţilor şi pedepselor mici scade, pe când la noi, deşi instanţele represive sunt foarte indulgente, tendinţa continuă este spre o mai mare indulgenţă, atunci ne vom puteă da seamă de gravitatea răului, de povârnişul fatal pe care alunecăm de oâtevă zecimi de ani. La noi, mai mult decât ori unde, sunt adevărate cuvintele pe cari le ziceâ lordul Coleridge, în 29 Octomvrie 1884, la deschiderea www.digibuc.ro CRIMINALITATEA IN ROMÂNIA. 577 Curţii ou juraţi din Bedford, oă «tribunalele sunt adeseori fabrici de criminali». Şi totuş în Franţa unde, după cum am arătat, severitatea este ou mult mai mare decât la noi, în continuu de aproape o jumătate de secol, toată lumea, şi cea oficială şi cea neoficială se plânge de indulgenţa judecătorilor. In 1860, 1877, 1882 şi în 1902, miniştrii de Justiţie au criticat indulgenţa justiţiei represive franceze; în raportul din 1902, d-1 E. Văile, Ministrul de Justiţie, califică chiar de excesivă această indulgenţă (1). Ortolan şi Vidai critică de asemenea indulgenţa magistraturii franceze. «Legiuitorii noştri—zice d-1 G. Vidai—s’au speriat de abuzurile acestei slăbiciuni, comună la toate juridicţiunile represive» (2). Dacă în Franţa se consideră magistratura oa indulgentă, excesiv de indulgentă, ce trebue să zicem despre magistratura noastră? Negreşit că Miniştrii de Justiţie francezi nici nu ar puteâ să găsească termeni spre a califică indulgenţa autorităţilor noastre represive. Iată una din principalele cauze ale creşterii criminalităţii noastre, pe care de mult am semnalat-o, şi pe care acum o confirmă foarte luminos raportul şefului biuroului statistic către d-1 Ministru de Justiţie (3). Trecem la a doua: reaua organizare a penitenciarelor noastre. Această rea organizare am arătat-o încă din anul 1896, când între altele am criticat promiscuitatea în care trăesc în penitenciarele noastre infractorii mici cu marii criminali, Ies rois de la pegre, şi lipsa de orice educare morală a infractorilor (4). Astăzi, graţie raportului oficial al subdirectorului închisorilor, ştim şi putem spune cu mult mai multe relativ la reaua stare a penitenciarelor noastre. Ne vom mulţumi să cităm câtevâ fragmente din acel raport, la cari puţine vom aveâ de adaos, căci ce am puteâ* (1) A se vedea: Bapport sur la justice cn France. 1860, p. XVII; raportul Dufaure din 1876, p. XLI; raportul Humbert din 1882, p. LXXXIX, şi raportul Vall6 din 1902, p. LXIII, (tn acest din urmă raport de mai multe ori se vorbeşte de indulgenţa tribunalelor. (2) G. Vidai, Principes fondammtaux de la p4nalite, Paris 1890, p. 417. (3) Represiunea judiciară are mai mare importanţă decât represiunea legală, căci, după cum observă Ferri, legile nu exercitează o acţiune reală decât atât cât ele sunt aplicate cu mai multă sau mai puţină vigoare, deoarece poporul nu cunoaşte legile decât prin aplicarea lor practică. EL Ferri, op. cit., p. 239. (4) I. Tanoviceanu, Vn pericol naţional. Creşterea criminalităţii in România. Iaşi 1896, p. 83-89. Analele A. S.—Tom. XXXI.—Memoriile Seof. Istorice. ST www.digibuc.ro 578 I. TANOVICEANU spune noi mai bine decât o persoană atât de competentă în chestiunile penitenciare. «Ceeace este însă mai dureros —zice d-1 C. Rădulescu — este faptul că modul cum funcţionează în prezent închisorile noastre, cu regimul vieţii comune, cu lipsa unei supravegheri metodice şi conştiente, fără a mai adăogâ şi lipsa aproape desăvârşită a cunoştinţelor, sau a unei pregătiri speciale a personalului chemat să conducă aceste importante instituţiuni sociale, fac să înlesnească singure recidiva prin atracţiunea ce o exercită închisorile asupra unora, sau prin contagiunea ce deţinuţii răi sau recidiviştii perverşi exercită asupra altora» (1). D-1 Rădulescu intră în urmă în amănunte, şi ne spune lucruri foarte interesante, ţinând seama de caracterul oficial al persoanei oare ni le spune. «Marea lor majoritate, ca 60%, din cauza lipsei fondurilor bugetare, ce nu permit înfiinţarea de ateliere, stau tot timpul trândavi, dormind, povestindu-şi crimele săvârşite, sau făcând planuri de evadare. Dacă resursele băneşti le permit, ei pot şi găsesc uşor mijlocul de a-şi îndulci traiul conrupând vreo sentinelă, sau chiar vreun gardian, care le procură apoi alimentele cele mai abundente. «Am găsit la inspecţiunile ce am făcut în unele închisori, condamnaţi la muncă silnică sau la recluziune, mâncând pui de păsări preparaţi în închisori sau procuraţi afară, iar alţii în completă stare de ebrietate din cauza alcoolului ce li se îrdemiă, contrar tuturor dispoziţiunilor. Nu mai citez pe acei prisonieri cari, de oarecare condiţiune socială şi cu oareoare resurse, formau aşa zisa «Secţie a nobililor». Aceştia dormiau pe saltele şi aşternuturi procurate din afară, erau unii îmbrăcaţi în ghete de lac şi haine civile, fără a li se aplică costumul închisorii, şi cari beneficiau, în dispreţul legilor şi al celui mai elementar sentiment de egalitate, în faţa pedepsei cel puţin, prin uzul şi toleranţa personalului de serviciu, de toate avantagiile ce le putea procură avutul lor, provenit poate tocmai din crima sau delictul pentru care fusese condamnaţi» (2). Mai departe, sub titlul «Desfiinţarea secţiunii nobililor», d-1 Rădulescu revine din nou şi ne dă alte amănunte relative la acest abuz. (1) C. Rădulescu, raportul citat, p. 6. (2) C- Rădulescu, raportul citat, p. 6 şi 7. www.digibuc.ro criminalitatea in .românia. 579 «Am găsit în închisorile de recluziune, şi în special în toate închisorile centrale de corecţiune din Craiova, Galaţi, Iaşi şi Văcăreşti, funcţionând, prin abuz şi toleranţă, aşa numita secţiune a nobililor. Aci erau încarceraţi în camere speciale toţi condamnaţii de o con-diţiune socială mai bună. Acestora, în cea mai mare parte delapidatori de bani publici, falşificatori sau escroci rutinaţi şi bancrutari frauduloşi, ţiu li se aplică costumul închisorii, şi se bucură de cele mai nepermise favoruri. Aveau chiar servitori dintre ceilalţi condamnaţi de rând, din cari unii poate îşi ispăşiau pedeapsa pentru, vreun furt de găini sau un sac de porumb» (2). E destul de trist că o astfel de stare de lucruri a putut să existe în ţara noastră în anul graţiei 1907, şi că s’au găsit directori generali cari, în loc de a o face să înceteze, se ocupau să înăbuşească strigătul nostru de alarmă, prin concertul de laude aduse organi-zaţiunii penitenciarelor noastre şi prin afirmaţiunea neexactă că criminalitatea noastră «nu numai că a oscilat spre scădere, dar a descrescut foarte mult» (1). Cele două raporturi oficiale pe cari le-am citat, raportul subdirectorului penitenciarelor şi al şefului biuroului statistic, ambele sprijinite pe cifre statistice incontestabile, şi redactate de persoane de o competenţă netăgăduită, sunt cel mai bun răspuns care se poate da acelora cari afirmau că fără cuvânt am dat alarma asupra mersului criminalităţii româneşti. In special raportul d-lui Rădulescu are cu atât mai multă valoare în discu-ţiune, cu cât d-sa, adept convins al şcoalei clasice becariane, nu poate fi bănuit, ca noi, că suţine că criminalitatea a crescut spre a puteâ conchide la înăsprirea represiunii. D-l Rădulescu spune pur şi simplu adevărul, astfel cum l-a constatat şi d-l Scraba, cum l-am constatat şi noi, şi cum îl va constată oricine va cercetă fără idei preconcepute mersul criminalităţii române şi cauzele ei. înainte de a termina acest studiu, care nu poate să nu mâhnească pe orice bun Român, vom adaoge câteva cuvinte de speranţă spre un mai bun mers al criminalităţii noastre. Vom dovedi astfel că, dacă lumea noastră oficială a suferit de un optimism exagerat, noi nu am căzut în excesul opus al pesimismului, ci am păstrat calea dreaptă mijlocie. • Avem speranţă că în viitor criminalitatea noastră, deşi va creşte, (1) Gr. I. Dianu, Criminalitatea şi cauede eţ in Jţomdnia. Bucureşti 1907, p. 19. (2) Ibid., p. 98, www.digibuc.ro 580 I. TANOVICEANU dar nu va mai creşte atât de repede, din mai multe cauze pe cari le enumărăm fără a le desvoltâ : I. Din cauza legii monopolului băuturilor. II. Prin aplicarea regimului celular în închisoarea dela Doflana la condamnaţii recidivişti. III. Prin înfiinţarea societăţilor de patronare, şi prin îngrijirea copiilor moralmente părăsiţi, graţie stăruinţei neobositului subdirector al penitenciarelor, d-1 C. Râdulescu, şi graţie sprijinului ce dânsul l-a găsit în cercurile înalte oficiale şi neoficiale ale societăţii noastre, şi IV. Din cauză că de astădată lumea oficială însăş, nemai fiind in ignoranţă asupra creşterii criminalităţii noastre şi a cauzelor ei, putem speră că se vor luă măsuri de îndreptare. Să mai spetăm iarăş că vom fi trecut starea de transiţiune, care produce augmentarea criminalităţii. «Noi ştim —- zice d-1 A. Bosco, — că criminalitatea se îmmulţeşte când raporturile sociale nu sunt stabile şi condiţiunile economice sunt schimbătoare». Acestea pot să fie speranţele noastre în viitor. (I) A. Bosco, op. cit. p. 151. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DELA OHIŞI.NĂU Şl OCUPAŢIA RUSEASCA DELA 1806—1812 II. NEGOCIERILE DIPLOMATICE ŞI OPERAŢIUNILE MILITARE DELA 1807 LA 1812; AMĂNUNTE RELATIVE LA AMBELE ŢERI DE RADU ROSETTI Şedinţa, dela 15 Maiu 1909. I. NEGOC1AŢIUNILE DINTRE NAPOLEON ŞI ALEXANDRU I IN PRIVINŢA PĂSTRĂRII DE CĂTRE ACEST DE PE URMĂ A MOLDOVEI ŞI A ŢERII-ROMÂ-NEŞTI, DELA SFÂRŞITUL IERNII 1807—1808 PÂNĂ DUPĂ ÎNTREVEDEREA DELA ERFURT. Am văzut că, la Tilsit, Napoleon promisese lui Alexandru, verbal, Moldova şi Ţara-Românească, dar fără a specifică în chip lămurit compensaţia pretinsă de el în schimbul acestor ţeri şi mănţinând, în textul tratatului, obligaţiunea pentru împăratul Rusiei de a-şi retrage imediat trupele peste Nistru. El mai avu dibăcia să lase pe Alexandru Să creadă că acel obiect de compensaţie va fi Albania şi Grecia, pe cari Napoleon avea să le păstrez» după împărţirea împărăţiei Otomane, la care împăratul Francezilor se arătase dispus. Surprinderea ţarului fu din cele mai neplăcute cănd află, mai pe urmă, că compensaţia pretinsă de Napoleon eră Silezia. Această provincie care, după tratat,. Napoleon aVeă 8*0 restitue Prusiei, Alexandru nu voiă să i-o lase cu nici preţ, căci : 1) posesiunea ei dădeă lui Napoleon o bază de operaţiuni prea apropiată de graniţele Rusiei; 2) aparţineă Prusiei al cărei rege eră aliatul şi amicul lui şi a cărei fiinţă ca Stat o priviă, cu drept cuvânt, ca necesară împărăţiei sale; 3) set temea ca Napoleon să nu dea SiLezia Marelui Ducat a Varşoviei. www.digibuc.ro 582 ttÂt>a rosktfi In prima jumătate a iernii 1807—1808 silinţele lui Alexandru fură mai cu seamă Îndreptate asupra unui punct: să îndemne pe Napoleon a căută, pentru anexarea de către Rusia a ţerilor noastre, compensaţiuni în Turcia. Am văzut pretextele sub cari evacuarea Principatelor, începută de către oştirea rusească, fusese suspendată; Napoleon din partea lui nu evacua provinciile pe cari tratatul le restituise regelui Prusiei, fiindcă acesta nu achitase contribuţiile de răsboiu la cari fusese îndatorit. împăratul Alexandru, prin tratatul de alianţă dela Tilsit, se în-datorise să declare răsboiu Angliei, dacă această putere nu primiă mediaţiunea lui spre a încheia pacea cu Franţa până la Noemvrie 1807. Bombardarea Copenhagei de către flota engleză şi distrugerea puterii navale daneze (16 August 1807), fără declaraţie prealabilă de răsboiu, veniră să justifice pe deplin acest pas în ochii lui Alexandru. Trebue adaos că, încurajat de Napoleon, el se pre-gătiâ să pună mâna pe Finlanda. Articolul 5 al tratatului secret dintre Franţa şi Rusia, din 8 Iulie 1807, stipula următoarele: «Si lors de la paix future avec l'Angleterre, le Hanovre vient â âtre rguni au royaume de Westphalie, ua territoire formâ de pays c£d6s par S. M. le roi de Prusse sur la rive gauche de l’Elbe et ayant une population de trois k quatre cent miile âmes cessera de faire pârtie de ce royaume et sera r6troc6d6 â la Prusse. Pacea cu Anglia devenise un lucru foarte depărtat şi Hanovera rămăsese în stăpânirea de fapt a lui Napoleon, fără ca el să se fi arătat dispus a da Prusiei compensaţia stipulată mai sus. O armată franceză sub ordinele lui Junot luase în stăpânire Portugalia în luna Octomvrie 1807, silind familia regală să caute adăpost în Brazilia. Regatul Etruriei, înfiinţat prin pacea dela Luneville, eră ocârmuit de Maria Luiza, văduva primului rege Ferdinand de Parma, ca regentă, în timpul minorităţii fiului ei. Nu erâ un mister pentru nime, la începutul anului 1808, că anexarea acestui regat către Imperiu erâ un lucru hotărît şi care nu mai puteâ să întârzie. Negociaţiunile de pace între Rusia şi Turcia, cari trebuiau să se facă la Paris, încă nu începuse la 1 Ianuarie 1808, şi sub un pretext sau sub altul ele se amânau necontenit. www.digibuc.ro ArhIVa SENATORILOR t)lN CHlŞIîfÂtt, li. 583 Solul rusesc Tolstoi văzând pe Napoleon la 10 Ianuarie (1), acesta ti spuse că nu i se va refuză Rusiei nimic din ceeace i se cuveniâ după tratatul dela Tilsit, adăogând că va evacua Silezia Îndată ce trupele ruseşti vor ieşi din Principate. Grecia nu-i con^eniâ însă, deci trebuia să găsească aiurea un obiect de compensaţie; Silezia îi conveniâ mai bine decât oricare altul, nu pentru a o păstră ci pentru a o da altuia. Tratatul dela Tilsit hotăra evacuarea Principatelor, pe când el nu fixă epoca evacuării Sileziei. Prin instrucţiile ce Rumianţov le trimitea lui Tolstoi la 11 Ianuarie (2), îi recomandă ca, când cu prilejul tratărilor pentru pace cu Turcii va fi vorba de frontiera dela Dunăre, să stârue ca acea frontieră să urmeze braţul Sulinei, care este adevărata matcă a Dunării. împăratul însă se bizue, zice Rumianţov, pe zelul pentru binele patriei al lui Tolstoi spre «a împinge acea frontieră până la lacurile Babada şi Razelm». La 12 Ianuarie (3), Napoleon scria lui Champagny să purceadă la schimbul deplinelor puteri dintre solul turcesc şi Tolstoi, trimiţând totodată la Constantinopol un curier spre a duce Porţii vestea că tratările de pace s’au început. Totodată îi porunciâ să trimită alt curier lui Sebastiani, pentru a-l însărcina să pună Porţii următoarele două întrebări: 1. Dacă Ruşii ar vrea să păstreze Moldova şi Ţara-Românească, este Poarta în intenţiune să facă cauză comună cu Franţa în răs-boiu? Cari sunt mijloacele ei de răsboiu? 2° In cazul când Englezii ar debarcă Ia Corfu, se însărcinează Poarta să îndatorească pe Aii Paşa să aprovizioneze acea cetate şi să ocrotească trecerea curierilor şi a trupelor de uscat? S’ar acordă oare libera trecere pentru 5.000 oameni cari ar merge într’ajutorul cetăţii ameninţate şi cari nu ar puteă să îngrijească pe Aii Paşa? Talleyrand cu care Napoleon urmă să se consulte, dar care nu se sliă să-i trădeze secretele şi către Austria şi către Rusia, spuneă Ia 16 Ianuarie lui Metternich (4), că negociaţiunile cu Anglia pentru pace trebuesc privite ca rupte cu desăvârşire şi că Napoleon aveâ pentru moment două proiecte : unul întemeiat pe baze adevărate şi celalalt care nu este decât un roman. întâiul este privitor Ia împărţirea Turciei, al doilea la o expediţie în India. Talleyrand 1 2 3 4 (1) D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 705. (2) Ibid., p. 708. (3) Ibid., p. 710. (4) Ibid., p. 719. www.digibuc.ro ftAirtf «osritfi 4- 584 mai spuse lui Metternich că, deoarece Austria nu se poate opune acelor proiecte, trebue să iea parte la ele» împărţirea Turciei eră Ca şi începută, nici Franţa nemai fiind în stare să smulgă Moldova şi Ţara-Românească din mâinile Rusiei. La 28 Ianuarie se deschideau, la Ministerul Relaţiunilor Exterioare din Paris, negociaţiunile pentru încheierea păcii între Rusia şi Turcia. Din protocolul conferinţei (1) rezultă că, după cererea lui Tolstoi, ele au fost amânate spre a-i permite să primească dela Curtea lui un supliment de instrucţiune. Plenipotenţele însă fusese schimbate. In audienţa ce o acordase lui Metternich la 22 Ianuarie (2), Na» poloen puse convorbirea pe subiectul împărţirii Turciei, arătând că el nu caută printr’însa nici o sporire de teritoriu. «Egiptul şi câtevâ colonii i-ar fi de folos, dar acest folos nu ar putea să com-penseze mărirea prodigioasă a Rusiei». Se încercă să sondeze pe Metternich şi să stârnească poftele Austriei, declarând că ea trebue să iea parte la acea împărţire a unui imperiu care se află la graniţele ei. Intr’o convorbire ce o avu Caulaincourt, la 21 Ianuarie* cu împăratul Rusiei (3), ÎL vedem întreţinându-1 de expediţia în Indii; împăratul se arătă însă foarte rezervat asupra acestui proiect, punând în îndoeală chiar putinţa de a-1 putea aduce la îndeplinim Instrucţiunile trimise lui Caulaincourt la 29 Ianuarie (4) îi recomandau ca, în convorbirile lui cu împăratul şi cu Rumianţov, să nu respingă idea împărţirii Turciei şi să se informeze de chipul în care ei cred că trebue săvârşită şi cari ar fi puterile ce ar avea să participe la ea. Mai erâ însărcinat să arate că acea împărţire este puţin folositoare pentru Franţa, care nu aveâ într’însa un Iot folositor1, chiar în cazul când acest lot ar fi de mare întindere, şi în sfârşit să-i convingă că măsura are a fi deferită până la încheierea păcii cu Anglia. Scopurile lui Napoleon sunt caracterizate într’un chip minunat în următoarele rânduri ale- scrisorii adresate de Tolstoi lui Rumianţove la 31 Ianuarie 1808(5): «II est Evident que le d6sir 6noncă de notre part d’acquărir la Moldavi, et la Valachie n’a 6t6 si favorablement accueilli par lui [Nappleon] que pour 1 2 3 * 5 (1) Ibid,, p. 720. (2) Ibid., p. 728. (3) Ibid., p. 730. 14) Ibid., p. 732. (5) Ibid., p. 734. www.digibuc.ro ÂktilVA SENATOfiILOH DIN CHlŞlNĂTT. îl. 585 motiver une seule raison, quelque peu valable qu’elle puisse âtre, de ne pas âvacuer la Prusse et de forcer le roi â souscrire â toutes Ies conditions qu’il lui impose; en attendant il se gardera bien de finir si promptement Ies aflaires de Turquie, dont il a su si adroitement attirer la nâgociation â Paris pour Ies terminer ou Ies retarder â son grâ». La 2 Fevruarie (1) Napoleon adresă lui Alexandru o scrisoare . prin care, fără a vorbi de împărţirea Turciei, îl întreţinea despre o expediţiune în Indii: «Une armâe de 50.000 hommes, russe, frangaise, peut-âtre mfeme un peu autrichienne, qui se dirigerait par Constantinople sur l’Asie, ne serait pas arrivâe sur l’Euphrate, qu’elle ferait trembler l’Angleterre et la mettrait aux genoux du continent. Je suis en mesure en Dalmatie; Votre Majestâ l’est sur le Danube. Un mois apres que nous en serions convenus, l’armâe pour-rait âtre sur le Bosphore. Le coup en retentirait aux îndes, et l’Angleterre serait soumise. Je ne me refuse ă aucune des stipulations prâalables, nâces-saires pour arriver ă un aussi grand but. Cela ne peut etre que dans une entrevue avec Votre Majestd, ou bien aprks de sinc&res confârences entrq Romansof et Caulaincourt el l'envoi ici d'un homtne qui fut biţn dans le systeme. Tout peut âtre dâcidâ avant le 15 marş. Au 1-er Mai nos troupes peuvent âtre en Asie....» De împărţirea Turciei, de Principate nici un cuvânt, în schimb găsim în rândurile de mai sus întâia idee despre o întrevedere cu împăratul Alexandru. In aceeaş zi (2), scriind lui Caulaincourt, după ce se plângeâ pe larg de Tolstoi, îl însărcinâ să zică împăratului că, deoarece nu-1 grăbeşte să evacueze Moldova şi Ţara-Românească, împăratul Alexandru să nu-1 grăbească pe dânsul să evacueze Prusia. Să spună lui Alexandru şi lui Rumianţov că idea unei expediţii în Indii nu este departe de el şi că se gândeşte la o împărţire a Imperiului Otoman şi la ducerea unei armate de 20 25.000 Ruşi, 8—10.000 Austriaci şi 85—40.000 Francezi în Asia şi de acolo în Indii, că nimic nu e aşă de uşor ca o asemenea operaţie. Din raportul lui Tolstoi din 10 Fevruarie (3) aflăm că, după cum ii comunicase Metternich, Curtea din Viena trimisese solului ei instrucţii pentru cazul când Austria ar fi chemată să joace vreun 1 2 3 (1) Ibid., p. 735. (2) Ibid., p. 736. (3) Ibid., p. 749. www.digibuc.ro 686 ti A DU feOSETtt rol în schimbările ce Napoleon avea de gând să le îndeplinească în Răsăritul Europei. Austria doriâ ca integritatea Imperiului 0-toman să fie păstrată, şi Metternich eră însărcinat să aducă a-ceastă dorinţă la cunoştinţa guvernului francez, dar în cazul când împărţirea Turciei ar fi fost hotărîtă în chip irevocabil, Metternich erâ autorizat să accedeze la toate punerile la cale, dar numai în bună înţelegere şi cu Franţa şi cu Rusia, oferind chiar concursul militar al Austriei spre a ajunge la scopul dorit. La 15 Fevruarie (1) Sebastiani erâ invitat să meargă la Divan spre a luâ cunoştinţă de răspunsul Porţii la comunicarea ce o făcuse, că Turcia va avea poate să cedeze Rusiei Moldova şi Ţara-Ro-mânească. Miniştrii turci îi declarară că Sultanul văzuse cu cea mai mare mâhnire schimbarea ce se făcuse în dispoziţiile Franţei, care-i comunicase o asemene ştire fără a o însoţi de vreo făgăduinţă de ajutor. Ei declarară că Poarta nu va cedâ niciodată Principatele, preferind de o mie de ori răsboiul unei asemenea u-milinţe. Sultanul hotărîse să scrie împăratului Napoleon spre a-i expune situaţia critică în care se află imperiul său. Ne întrebăm de care comunicare este vorba aici? Nu poate fi cea făcută în urma ordinului lui Napoleon dela 12 Ianuarie şi pe care am menţionat-o mai sus, căci în acea comunicare se întreabă Poarta dacă, în caz că Rusia ar voi să păstreze Moldova şi Ţara-Românească, ea este dispusă să facă cauză comună cu Franţa împotriva Rusiei. Fost-a întrebarea schimbată mai în urmă, cu sau fără ştirea lui Napoleon, sau avem a face cu altă comunicare, anterioară ? Alexandru I, influenţat şi de oamenii cari îl înconjurau, ale căror tendenţe antifranceze erau cunoscute, găsiâ, şi nu fără dreptate că, dela Tilsit încoace, aliatul său dobândise foloase neasemănat mai mari (2) decât acelea ce le-ar putea trage el din stăpânirea înche-zeşluită a ţerilor române. Aceste păreri reieşiau foarte lămurit dintr’o convorbire ce împăratul o avu cu Caulaincourt în a doua jumătate a lui Fevruarie 1808 (8): L’empereur: L’Etrurie, le Portugal, le Hanovre, qui devait âtre rendu â l’Angleterre, et tant d'autres royaumes, qui sont dans vos mains sont des âquivalents assez consid6rables pour deux provinces ruin^es. que Ies Turcs (1) Ibid., p. 758. (2) Dar prezentând cu bună seamă mai puţine chezăşii de trăinicie. (3) D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 765. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂD, II. 587 me donneraient sans vous si je ne voulais Ies tenir de votre empereur (Râzând). Yaus avez tout : vous n’avez donc qu’â choisir.» Şi mai departe: «La Valachie et la Moldavie ne valent point la Sil6sie. Sans ce sot ar-mistice ces pr’ovinces seraient 6vacu6es. Je ne manquerai jamais de pretexte plausible pour Ies avoir. Vous reculerez cela, mais n’empecherez pas Ies Turcs de faire des sottises. Le Grand Seigneur, le Divan sont-ils maî-tres de leurs pachas ? Vous serez cause que 200.000 hommes seront 6gor-g6s si je me decide ă evacuer. Et qu’y gagnerez-vous ? Ne semblerait-il pas, aux difficultes Ies qu’on me fait, qu’il est question d’une chose imprevue, de vous prendre qiîelquechose, de m’approcher de vous ? On dirait que cela vous coute quelquechose? Si vous voulez etre vrai, et l’empereur le sait car il me l’a dit, la Porte meme n’y perdra rien. D’anciens traites et Ies habitudes du pays autant que la religion lui ont ot6 toute influence sur ces provinces qui ne lui rapportent rien(!!)». La aceste cuvinte prin care împăratul căută să micşoreze valoarea obiectului dorit de el, Caulaincourt răspunde că aceleaşi argumente s'ar puteă aplică spre a motivă desmembrarea Prusiei: «Ce qu’elle perdrait oterait-il quelque chose ă Votre Majestâ? Le roi lui mâme n’y gagnerait il pas aisance et tranquillite? Mais la grande question n’est pas lă, Sire. L’int6r6t de la France c’est le traitâ de Tilsit pur et simple. Ce qui est au delă c’est l’intăret de Votre Majestâ. Eh bien, l’empe-reur oublie le sien; mais lors qu’il veut faire ce que Votre Majestâ deşire, ce qui lui est utile, n'a-t-il rien ă prâtendre pour lui meme ? Uaquisition de la Valachie el de la Moldavie remplit la page de l'histoire. Le rkgne de Votre Majeste realise ce que Ies precedenta ont fait desirer, et la France ne retirera d’autre avantage de cet arrangement qu’une acquisition 61oi-gn6e ?....» Apoi, după ce vorbeşte de Anglia, de desmembrarea Turciei, de Persia şi chiar de o expediţie franco-rusă în Indii, menită să înspăimânte pe Anglia, împăratul revine la neputinţa în care se află să cedeze asupra Sileziei: «Nous sommes francs avec vous. M. de Champagny a dit au Prince Guil-laume que la non âvacuation de la Prusse tient â l’6vacuation de la Valachie et de la Moldavie. Est-ce vrai? De lă des lamentations. Ces gens-lâ m’âcrivent, me pressent et me dâsesperent. C’est pour vous qu’on nous a rendu la moitiâ de nos âtats, — disent-ils — mettez nous donc dans le cas d’y rentrer. II faut que nous payions des sommes ânormes, et nous ne pos- www.digibuc.ro 588 RADU ROSETTI s6dons pas le pays qui doit nous Ies fournir. Ils n'ont pas de quoi dîner, c’est ă, la lettre. Je nai pas fatiguâ l’empereur de ces lamentations, quoi-qu’elles fussent de nature â intâresser tout souverain. Vous voulez avoir une de leurs provinces. Les d6chargerez-vous alors des contributions qu’elle dont payer? Cest un pays ruine. Agrandisses la France metne. Je vois avec plaisir sa puissance; mais ne vous etendez pas si prks de nous. La 25 Fevruarie (1) Caulaincourt raportează lui Napoleon că nesiguranţa care domneşte asupra afacerilor cu Turcia face ca societatea rusească să fie bănuitoare faţă de el. Achiziţiunea Principatelor a fost admisă ca un lucru atât de pozitiv, încât publicul le priveşte Ga alcătuind nişte stăpâniri definitive ale Rusiei. Dacă ele vor trebui să fie evacuate, această evacuare va fi privită ca pierderea unei provincii. Un lung raport al ambasadorului Franţei, din aceeaş zi dar adresat lui Champagny, dă seamă despre altă convorbire cu împăratul Rusiei, în care de către amândouă părţile se reproduc aceleaşi argumente ca în cea rezumată mai sus. Reiese dintr’însa că ţarul erâ mult mai puţin bine dispus către Austria decât către Prusia, căci îl vedem emiţând idea că compensaţia ce s’ar puteâ da Franţei, în loc de Bilezia, s’ar puteâ găsi în cuprinsul statelor austriace. #Et l’Autriche, ne pourrait*op pas faire un arrangement avec elle, lui pren-dre la Bohâme pour quelquechose en Italie?» In acelaş raport Caulaincourt dă seamă despre o convorbire cu Rumianţov. Cancelarul se plânsese că la Paris s’a vorbit lui Tolstoi (2) în chip prea 6ategoric, ceeace a indispus pe împărat. «J'aimerais mieux qu’on lui eut parl£ dune maniere moins positive. L’empereur est quelque fois au moment de donner l’ordre de demander la stricte ex6cution du trăite .de Tilsit. Je m'y expose, je vous le dis franche-ment, ce n’est pas â l’ambassadeur que je parle en ce moment. Vous con-naissez le pays, vous pouvez apprGcier tout ce que l’empereur Alexandre a fait pour l'empereur; vous pouvez dono juger de l’efîet que cela produir-rait. Je vous sers vâritablement plus que nous par ce moyen, car en ne donnant pas suite, pour ce qui nous regarde* aux pens£es de Tilsit, il faudra que chacun rentre chez soi, mais alors nous ne vous aurons ancune obli- (1) Ibid, p. 773. (2) Solul rusesc la Paris, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINlU, II. 589 gation et cette alliatice n’aura servi que vos iht6r6ts. Est-cb lă ce que vous pouvez vouloir? Les Turcs en rentrant en Moldavie et en Valachie feront beauconp-de victimes; mais Ie moment actuel pass£, ils nous donne-ront ces provinces si nous y tenons encore. Ce n’est rien leur oter de fait. C’est peu nous donner aussi dans l’etat ou elles sont. Vous connaissez I’em-pereur et Ie pays; quel avantage recueillerez-vous d’un changement dans la religion de Tilsit....? Apoi, după ce sfâtueşle pe Franţa să se întindă cât va putea, numai nu la graniţele Rusiei, revine Ia Principate : « Tenez, M. l’ambassadeur, vous m’inspirez tant de confiance que je vais vous faire part d’une rgflexion que je nai pas mâme faite â mon maître. Quand je le vois disposb â bvacuer la Valachie et la Moldavie, ce qui oterait â notre influence toute sa force comme toute son influence, je ne regrette pas, je vous assure, ces provinces, mais je suis iuquiet de ce qui en rbsultera et des moyens qu’en tireront nos ennemis communs pour attaquer le systeme dans lequel je veux affermir mon pays. A quoi m6-nerait cette bvacuation? A des difficultes interminables. Pourrait-elle se faire juste en mâme temps? Nous bvacuerions peut-etre au jour dit, mais le moindre retard de votre part amenerait des explications, d’ou il r6-sulterait nbcessairement un £tat pire que celui dont on veut sortir. Je ne vous dissimule pas que l’empereur m’a encore parlă de cette ligne de l’Oder comme du point de d£part de Fr6d6ric». In urma convorbirii, Rumianţov puse din nou pe tapet idea desmembrării Turciei care, după el, ar face să dispară toate greutăţile şi la care s’ar putea eventual asocia şi Austria. Caulaincourt însă răspunse că această idee eră pentru moment irealizabilă. Oprirea pe loc a mişcării de evacuare a Principatelor de către oştirea rusească nu putea decât să nemulţămească şi să îngrijească pe Austria şi s’o facă să bănuească, încă din toamna anului 1807, o înţelegere între Napoleon şi Alexandru, prin care nu numai că se închezeşluiâ acestuia Dunărea ca graniţă cu Turcia europeană, dar se urmăriâ şi distrugerea Imperiului Otoman; am văzut mai sus cât de fundată eră această bănueală. Raportul adresat la 26 Fe-vruarie 1808 de către Metternich, ambasadorul austriac la Paris, lui Stadion, Ministrul Afacerilor străine al Austriei, ne dă în această privinţă un adaos de amănunte peste cele ce le cunoaştem, (1) D. A, Sturdza, op. cţt.} I, p. 780, www.digibuc.ro 590 RADU ROSETTI Din această piesă reiese iarăş, că Metternich eră in cele mai strânse raporturi cu Talleyrand, care lucră cu solul austriac în sens opus direcţiunii politice adoptate de Napoleon. Principele de Bene-vent eră un partizan convins al mănţinerii Imperiului Otoman şi cu totul potrivnic ideii de a-1 desmembrâ. Apoi vedem că atât cabinetul din Viena cât şi Metternich şi Meerveldt fi) credeau că împărţirea Turciei erâ dorită numai de Napoleon şi că el erâ singurul care doriâ grabnica ei aducere la îndeplinire. Talleyrand fu acela care destăinui lui Metternich că «cucerirea Turciei erâ una din ideile de predilecţie ale împăratului Alexandru, care leagă de acea idee gloria domniei lui, închezeşlu-irea siguranţei lui personale şi că împăratul se deschisese de re-peţite ori către dânsul (Talleyrand) asupra acestui subiect». Mai vedem că solul austriac îşi făcea iluzii, crezând că s'ar putea izbuti să se inspire Rusiei repulsiune pentru acest proiect de împărţire şi că Napoleon se deschisese în această privinţă către el spre a înfăţişă Austria, la Petersburg, ca fiind cea dintâi care agitase chestiunea. In acest timp sosise la Petersburg scrisorile din 2 Fevruarie ale lui Napoleon, adresate una împăratului şi cealaltă lui Caulaincourt care se grăbise Să o comunice lui Rumianţov. Ambii diplomaţi avură, la 28 Fevruarie, o lungă conferinţă spre a trată despre «le grand objet» şi în care Rumianţov, întrebând pe Caulaincourt dacă are dela suveranul său instrucţiuni asupra modului de împărţire, solul francez, arătându-i scrisoarea împărătească, îi declarase că nu are altcevâ. Rumianţov atunci declară că tot ce propune Napoleon convine Rusiei, care admite chiar ca Napoleon să dobândească posesiuni mari în India, adăogând: Franţa are nevoie de stabilimente acolo spre a formă marinari. Apoi întrebă dacă Napoleon se gândeşte să izgonească pe Turci şi din Asia, la care întrebare solul răspunse că chestiunea împărţirii erâ pusă numai pentru Europa, dar nu putu să arăte care erâ partea anume ce Napoleon voia s’o dobândească pentru dânsul. Apoi cancelarul îl întrebă brusc dacă nu are să*i spună cevâ despre Silezia. In cursul discuţiunii care urmă, amândoi căzură de acord că, pentru reuşita unei asemenea negocieri, o întâlnire între cei doi împăraţi ar fi de folos. (1) Ambasadorul austriac la Petersburg. www.digibuc.ro AftfllVA SfeNAtdRlldR t)lN CttlŞINÂtJ, 11. 591 La 1 Martie următor (1) împăratul Alexandru arătă lui Caulaincourt bucuria ce o resimţiâ văzând că Napoleon revenise «la ideile dela Tilsit în privinţa marelui obiect», şi că se gândeşte chiar la o des-membrare a Turciei mai radicală decât aceea de care fusese vorba atunci. împăratul adaose că, la Tilsit, el se mulţămiâ pe deplin cu stăpânirea Moldovei şi a Ţerii-Româneşti, dar dacă Napoleon voeşle să meargă mai departe şi să distrugă cu desăvârşire Imperiul Otoman, el este gata să-l ajute chiar la cucerirea Indiei. Mai emise idea ca să se facă din Constantinopol un fel de oraş liber. Declară că mijlocul ce-1 preferă pentru punerea la cale a întregului proiect erâ o întrevedere cu Napoleon, la locul şi în ziua ce acesta va hotărî. In sfârşit, împăratul Rusiei se felicită că în scrisoarea lui Napoleon către Caulaincourt nu mai erâ nici vorbă despre Silezia. Caulaincourt mai avu încă conferinţe cu Rumianţov în privinţa punerii la cale a «marelui obiect» la 2, 4 şi 9 Martie (2). In aceste conferinţe se discutau două ipoteze: 1° un proiect de alianţă cu o împărţire parţială a Turciei şi 2° un proiect de împărţeală desăvârşită. In ele fu vorba de provinciile turceşti cari ar fi atribuite Rusiei şi de acele ce ar reveni Franţei în fiecare din 'cele două ipoteze de mai sus. Rumianţov revenind asupra declaraţiei împăratului că doreşte ca Constantinopolul să fie un oraş liber, îi ceru, în cazul ipotezei a doua, pentru Rusia, împreună cu Principatele, Serbia, Bulgaria şi Rumelia. Franţei îi oferiâ Albania, (cu parte din Macedonia), Morea, Arhipelagul, Egiptul, Siria şi schelele Levantului. Austriei i se atribuia de Rumianţov o parte din Bosnia cu Croaţia turcească. Caulaincourt protestă că Rusia îşi face o parte prea mare şi că Napoleon îi va lăsă Constantinopolul numai cu condiţie ca Darda-nelele să-i aparţină, lucru ce Rumianţov nu voi de loc să admită. Partea Austriei fu sporită cu Serbia şi cu o parte din Macedonia, până în Marea Egee. In ultima conferinţă, Caulaincourt scrise următoarea însemnare ce i-o dictă Rumianţov (3) şi la care făcu observaţiunile ce urmează acelei însemnări. Dans l’idie du trăite d'alliance: La Russie aurait la Moldavie, la Bessa-rabie, la Yalachie et la Bulgarie; la France aurait l’Albanie, pârtie de Ja (1) D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 792 sq. (2) Ibid., p. 795 sq., 801 sq., 808 sq. (3) Ibid., p. 811. www.digibuc.ro ftAbtJ fcOSfiTfl 592 Bosnie, la Mor6e, Candie; l’Autriche la Croaţie, pârtie de la Bosnie. La Servie serait ind6pendante et donnâe â un prince de la maison d’Autriche ou â tout autre prince âtranger âpousant une grande duchesse de Russie. Dam l’idee du grand partage: La Russie aurait la Moldavie, la Bessa-rabie, la Valachie, la Bulgarie et pârtie de la Rom6lie, la frontiere russe partant de la Bulgarie et suivant celle actuelle de la Servie jusqu’â la chaîne des montagnes qui se dirige sur Trajanopoli, d’ou la Maritza servirait de frontiere â cette puissance jusqu’â la mer. La France aurait la Bosnie, l’Âlbanie, la Mor6e, Candie, Chypre, Rhodes, toutes Ies iles de l’Archipel, Smyrne et Ies Echelles du Levant, la Syrie et l’Egypte. L’Autriche aurait la Servie en toute propri6t6 comme province autrichienne, la Mac6doine jusqu’â la mer, sauf Ies parties que la France pourrait dâsirer pour fortiOer sa frontiere d’Albanie, de maniere aussi â ce que cette puissance ait Salonique. On ti-rerait donc une ligne de Scapia sur Orfana, ou la frortiere autrichienne aboutirait â la mer. La Croaţie dont il n’est point parl6 serait â la France ou â l’Autriche, au gr6 de l’empereur Napoleon. Soit qu’on adopte une ou l’autre id6e, Ies trois puissances copartageantes contribueront â une exp«§-dition aux îndes; la Russie ne prâtend â rien aux îndes pour sa coopâration. Annexe. Objectiom prâsenUes par M. de Caulaincourt et non admises par le Comte Rumiantzov. «1° La possession de Constantinople par la Russie. 2° La n6cessitâ de donner Ies Dardanelles â la France, si elle pouvait consentir â voir la Russie s’6tablir â Constantinople (l’Autriche pourrait 6tre dâdoinmagâe en Croaţie ou en Bosnie de la perte qu’elle ferait en Mac6doine). 3° Si on ne peut s’en-tendre sur Ies deux premierea objections, revenir â la premiere id6e de l’empereur Alexandre et aviser aux moyens d’6tablir un gouvernement indâpendant â Constantinople. 4° Demander formellement si l’empereur de Russie ne coop6rerait point â la conquâte de la Syrie et de l’Egypte qu’il offre? Nota. — Si la France avait Ies Dardanelles, ou qu’on 6tablît un gouvernement indâpendant â Constantinople avec un arrondissement en Europe, la Russie pourrait âtre d6dommag6e en Asie, du cât6 de Tr6bizonde». Se pare că pe când Caulaincourt se siliâ să reducă pe cât putea pretenţiile Rusiei şi să inchezeşluească Franţei partea leului în împărţirea proiectată a împărăţiei turceşti, Napoleon uitase cu desăvârşire de «idea cea mare» pentru a-şi aduce iarăş aminte de Si-lezia. Aceasta este impresiunea oe ne lasă oeroetarea instrucţiunilor trimise la 9 Martie (1) de Champagny lui CaulaincQurt. (lj Ibid., p. 812. sq. www.digibuc.ro aîîhiVa senatorilor din cNişinAu, II. 593 Ministrul Relaţiunilor Exterioare arată solului francez la Peters-burg că împăratul văzuse cu părere de rău atribuindu-i-se cuvinte ce nu le rostise niciodată, spre a le opune textului scris al tratatelor dela Tilsit, care singur poate alcătui titlu pentru părţile contractante. Prin tratatul de pace dela Iulie 1807, Franţa s’a îndatorat să evacueze provinciile restituite regelui Prusiei, iar Rusia să evacueze Moldova şi Ţara-Românească. Prin tratatul de alianţă Rusia se îndatorează să declare răsboiu Angliei, dacă aceasta nu va primi mediaţiunea Rusiei spre a încheia pacea cu Franţa. Iar Napoleon se îndatora să unească puterile lui cu ale împăratului Rusiei spre a face răsboiu Turciei', în cazul când aceasta nu ar primi mediaţiunea Franţei pentru încheiarea păcii cu Rusia. Anglia neprimind mediaţiunea şi bombardând Copenhaga, Rusia i-a declarat răsboiu, executând astfel stipulaţiunile tratatului. Din. partea ei, Turcia a executat şi ea hotărîrile dela Tilsit, căci a primit mediaţiunea Franţei, a iscălit armistiţiul astfel cum l-a voit plenipotenţiarul rus şi n’a ascultat de îndemnurile Angliei. Nu se poate deci tăgădui că Poarta este în drept să s’aştepte la aducerea la îndeplinire a tratatului care garantează independenţa ei. Astfel fiind stipulaţiunile tratatului dela Tilsit, împăratul (Napoleon) nu le violează întru nimic când vorbeşte de Moldova şi de Ţara-Românească ca neaparţinând Rusiei mai mult decât aparţine Silezia Franţei. In cazul când împăratul Rusiei ar voi ca tratatele sus pomenite să nu fie aduse la îndeplinire, împăratul Napoleon este gata să consimtă la dorinţele aliatului său, dar este yederat că asemenea schimbări să fie alcătuite astfel, încât să mulţămească ambele părţi. Creşterea de putere şi de avuţie a Rusiei prin achiziţiunea Moldovei, a Ţerii-Romaneşli şi poate prin a Finlandei, provincii limitrofe cu teritoriile ei, poate fi socotită cu greu, valoarea nouă-lor provincii având a spori neasemănat pe viitor prin o mai bună ocârmuire şi dobândirea lor având ca urmare şi dobândirea altora. Este de mirat în asemenea împrejurări ca Rusia să facă objecţiuni la dobândirea de către Franţa a Sileziei, a unei provincii atât de îndepărtate de graniţele ei. Dacă Rusia are încredere în durata alianţei sale cu Franţa, atunci prezenţa Francezilor în Silezia nu poate alcătui pentru ea vreun temeiu de grijă. Iar dacă Rusia socoate că această alianţă nu are sorţi de durată, atunci este de interesul Franţei să aibă faţă de dânsa o poziţiune defensivă. Prusia înar- Analele A. R.—Tom. XXXI.—Mem. Secţ. Istorice. 3 8 www.digibuc.ro 594 ftADtr ROSETTI mându-8e împotriva Franţei, trebue să conteze pe cooperaţiunea Rusiei; este deci firesc ca Franţa să nu fie grăbită să pună în manile Prusiei nişte arme ce ea pare atât de dispusă să le întrebuinţeze. Acesta este sensul în care împăratul doreşte să vorbească Caulaincourt care până acum n’a pus destulă vigoare în argumentarea lui. Aceasta nu vrea să sică că Napoleon respinge toate vederile Rusiei asupra Imperiului turcesc şi refuză să coopereze la ele, dar numai că urmările acestor vederi vor fi examinate, că dată fiind importanţa lor, Franţa nu va putea să violeze, pentru executarea lor, tratatele subscrise de ea fără a cere foloase proporţionale cu cele la cari consimte.' La 10 Martie (1) avu loc o nouă întrevedere între Caulaincourt şi Rumianţov. Acest de pe urmă arăta că împăratul Alexandru ţinea numai decât la posesiunea Constantinopolului, căci orice împărţire desăvârşită a Imperiului Otoman, care nu ar atribui acest oraş Rusiei, ar fi contrară sentimentului naţiunii ruseşti şi ar nemulţumi-o mai mult chiar decât situaţiunea actuală. împăratul nu se simţiâ justificat să dea aliatului său ajutor de trupe pentru o expediţie în Indii, dacă nu i se asigură stăpânirea pe Constantino-pol şi pe Dardanele. Rumianţov propuse să se fixeze prin tratat un drum militar care ar putea să fie dorit de Franţa, spre a trece Dardanelele în orice timp, a merge din Europa în Asia şi din Asia în Europa. Caulaincourt respinse această propunere şi propuse ca să se dea Franţei Dardanelele din Asia, dar Rumianţov nu consimţi nici la această idee, zicând că împăratul, care prevăzuse că ea va fi pusă înainte, se pronunţase cu hotărîre împotriva ei. Cancelarul rus mai comunică solului francez, că împăratul aprobase cele propuse de Rumianţov în privinţa închezeşluirii posesiunii de către Franţa a schelelor Răsăritului, dar că Rusia nu putea să coopereze la cucerirea Siriei şi a Egiptului. înainte de a se despărţi de Caulaincourt, Rumianţov îi propuse ca Napoleon să întruneasoă cu Imperiul său şi Regatul napolitan, dând regelui spre despăgubire Siria, Candia, eto., terminând prin cuvintele: «Ne nous touchons pas pour rester amis.» După ce le supuse împăratului Alexandru (2), Rumianţov puse (1) Ibid., p. 812. sq. (2) Ibid,, p. 817 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞlNÂU, It. 595 propunerile lui pe hârtie şi le remise lui Caulaincourt (X). La 13 Martie Alexandru scrise (2) lui Napoleon pentru a-i spune că scrisoarea lui dela 2 Fevruarie îl readusese la vremile din Tilsit, a căror amintire îi rămăsese atât de scumpă. Apoi lăudă geniul lui Napoleon care concepuse un plan atât de mare şi declara că pregătiâ pentru el o armată care să iea parte la expediţia în Indii, alta spre a-i ajută să cucerească schelele Răsăritului situate în Asia-Mică şi că a pohuncit comandanţilor flotei ruseşti să fie la ordinele lui Napoleon. Apoi se declară gata să se întâlnească cu aliatul său la Erfurt. Termină dând âmănunte asupra cuceririi Finlandei de către trupele lui. Purtarea mai mult decât îndoelnică a Franţei faţă de Turcia,, neeVacuarea Principatelor de către Ruşi, svonurile că, într’ascuns, Napoleon consimţise la cedarea lor Rusiei, cele despre o înţelegere între ambii împăraţi pentru desmembrarea împărăţiei Otomane, svo-nuri împrăştiate cu dibăcie în Constantinopol de către diplomaţia engleză, sau raportate de Muhib Efendi, solul turcesc din Paris, uimise, îngrijise şi nemulţămise în cel mai înalt grad cercurile Porţii, făcând-o să bănuească făţărnicia Franţei faţă de e^. *La 4 Martie Sultanul (3) adresase lui Napoleon o scrisoare iu care îngrijirea şi nemulţumirea se oglindiau. Mustafâ IV reamintiâ lui Napoleon toate dovezile de credinţă ce-i dăduse guvernul său, buna credinţă neschimbată ce el o arătase în îndeplinirea angajamentelor sale, precum şi făgăduinţele formale ce î se făcuse după încheierea tratatului dela Tilsit şi speranţele legitime cărora aceste făgăduinţe dăduse naştere.^ Termină solicitând din nou ocrd-tirea împăratului şi ruşându-se sa i se garanteze integritatea teritoriului împărăţiei sale. La 14 Martie (4) Generalul Sebastiani, solu] francez la Constantinopol, corhunicâ că ştirile trânsmise Porţii de Muhib Efendi au distrus cele de pe urmă speranţe ce Poarta le pusese în prietenia Franţei. Muhib a fnştiinţair-0 că nu irebue să- se imai bizue pe spri-inul lui Napoleon care este cu desăvârşire angajat *pe căile politidei ruseşti şi oare, de î-ar cere-o aliatul său, Ti’ar sta îa îndoeală pentru a-î jertfi Turcia, cum îi jertfiâ în acel •fnoihent Suedia. Până acuma Sultanul şi miniştrii lui se plânsese, dar cu demnitate, cu măsură, (1) Ibid., p. 822 sq. (2) Ibid., p. 826 sq. (3) Ibid., p. 806. (4) Ibid., p. 827. www.digibuc.ro 596 RADU R08ETTI ei exprimase mai multă durere decât mânie. Cele de pe urmă ştiri dela Muhib au stârnit indignarea lor; bănueala şi ura au tnlocuit simţirile de încredere şi de admiraţie ce le aveau odinioară pentru Napoleon. «Franţa», zicea Sebastiani, «este privită ca o aliată necredincioasă care a trădat pe Sublima Poartă; această credinţă este obştească. Nu este cu putinţă a o distruge şi astăzi Turoia simte mai multă ură împotriva Franţei decât împotriva Rusiei». Nu este deci de mirare dacă, din întâia jumătate a lunii Martie, circulau sgomote (de altmintrelea neîntemeiate) cum că Turcia semnase cu Anglia (1) un tratat secret şi că comandantul Dardanelelor, care se credeâ că este înlocuit, fusese trimis la Malta spre a încheia alcătuiri nouă. Din scrisoarea adresată de Caulaincourt lui Napoleon la 16 Martie (2), vedem că atât împăratul cât şi Rumianţov urmau să bă-nuească că Franţa n’a renunţat la idea de a dobândi Silezia şi oâ această bănueală îngrijiâ şi supără mult atât pe împărat cât şi pe sfetnicii lui. Pe de altă parte Rumianţov jiu voia să cedeze de loo âsupra stăpânirii Constantinopolului şi a Dardanelelor: «Que Votre Majestâ râunisse PItalie â la France, peut-etre mâine l’Espagne, qu’elle change Ies dynasties, fonde des royaumes; qu’Elle exige la coopâ-ration de la flotte de la Mer Noire et d’une armâe de terre pour conquârir l’Egypte; qu’Elle demande Ies garanties qu’Elle voudra; qu’Elle fasse avec l’Autriche Ies iâchanges qui lui conviendront; en un mot que^e monde change de place; si la tRussie obtient Constantinople et Ies Dardanelles, on pourra, je crois, obtenir d’elle tout ce qu’elle pourra offrir et lui faire tout envisager sans inquiâtude. Ce ministre a beau paraître motlârâ, Calme, conciliant, l’ambition perce et personne ne peut la cacher au nom de 'Constantinople...... Lâ 22 Martie (3) Caulaincourt anunţă că Cutuzov fusese trimis ou întăriri la oastea din Principate şi că Turcii îndreptase spre Dunărq multe trupe din Asia-Miqă. Depeşa din 23 Martie (4) a lui Rumianţov către Tolstoi confirmă marile pregătiri de răsboiu făcute de Tutei. Prin această depeşă se prescriâ lui Tolstoi să urmeze a reprezenta- guvernului francez, ca şi în trecut, că ceeace (1) Ibid., p. 830. (2) Ibid., p. 830 sq. (3) Ibid., p. 832 sq. (4) Ibid., p. 834 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, n. 507 priveşte Moldova şi Ţara-Româneasoă nu are nici o legătură cu ceeace priveşte Prusia şi-i recomandă să aibă grijă a despărţi în totdeauna aceste două interese de o potrivă încredinţate solicitur dinii Iun Dintr’o depeşă din 4 Aprilie (1) a lui Champagny către Caulain-court reiese că Napoleon, crezând util să cunoască dispoziţiile Turciei asupra cesiunii eventuale «a celor două provincii ocupate de armatele ruseşti»,, însărcinase pe Sebastiani să sondeze Poarta în această privinţă. Răspunsurile lui Sebastiani arătau că Turcii erau cu desăvârşire hotărîţi să i se împotrivească şi că această eventualitate «pare să trezească în ei acel vechiu fanatism care a făcut altădată gloria şi puterea lor». Mai vedem că Poarta arătase atât lui Sebastiani la Constantinopol, cât şi lui Champagny la Paris, prin solul ei, oarecari Îngrijiri în privinţa expirării armistiţiului., Napoleop însărcinase pe Champagny s’o liniştească, comunicându-i că suspensiunea de arme stabilită prin tratatul dela Tilsit va fj mănţinută până la izbutirea sau ruperea negociaţiunilor pentru pace, constituindu-se chezaş pentru împăratul Alexandru în această chestiune. La sfârşitul lui Martie un manifest al împăratului Alexandru de<-cretase anexiunea Finlandei (2) la împărăţiei împăratul eră foarte mulţămit de acest rezultat al alianţei lui cu Franţa, dar Rumianţov afecta să vorbească de dobândirea Finlandei ca de aceea a unui pustiu pe malurile Mării-Caspice; gândul lui nu se putea* despărţi de Dunăre şi chiar de Bosfor, ceeace făceâ pe Caulaincourt să zică: «Nu-mi aparţine să cetesc în viitor, dar cine oare va mai opri pe acest colos, dacă el ţine un deget pe Torneo şi are un cot aşezat pe Constantinopol?» Sondarea Porţii de către Sebastiani în privinţa unei eventuale cesiuni a Principatelor aduse ca rezultat să hotărască pe Turci la reînceperea răsboiului şi la purtarea lui cu> desnădăjduire. Dar Rumianţov asigură pe Caulaincourt că trupele ruseşti primise ordin să evite până şi cele mai neînsemnate harţuri, împăratul nevoind să facă nimic in această privinţă înainte de a se fi înţeles cu Napoleon* Pe de altă parte însă Tolstoi, la 14 Aprilie, remise lui Chamr pagny o notă în care eră zis că, faţă de întinsele măsuri militare (1) Ibid., p. 837. (2) Ibid., p. 840. (3) Ibid., p. 840 sq. www.digibuc.ro 598 RADU ROSETTI ale Turcilor şi de însemnata sporire a oştirilor lorj Rusiei nu-i rămăsese decât să respingă nedreapta agresiune ce se medita. O schimbare în întenţiunile guvernului otoman atât de lămurit manifestată, distrugând temeiurile cari făcuse să se înceapă negociaţiunile la Paris, nu puteâ decât să le facă nule şi neavenite (1). «împăratul Rusiei crede asemenea că această nouă stare de lucruri nu mai adraiţq legătura stabilită de Majestatea Sa Imperială şi Regală (Napoleon) intre afacerile Turciei şi ale Rusiei şi că, apreciind temeiurile cari înda-toresc actual pe Rusia să mănţină ocuparea Moldovei şi a Ţerii -Româneşti, nu va mai face ca evacuarea statelor restituite regelui Prusiei prin tratatul dela Tilsit să atârne de aceea a celor două 'Principate». «împăratul (Alexandru) l-a însărcinat să-şi reînnoeasck reprezentaţiunile în această privinţă şi să reclame tot interesul augustului său aliat în favoarea M. S. prusiene... Asemenea împăratul a primit cu rnult^, mulţămire ştirea ceM. S. I. şi R. a binevoit să o dea lui Tolstoiîn audienţa delal7 Fervuarie despre viitoarea evacuare a statelor prusiene şi a Marelui Ducat al Varşoviei». In aceeaş lună Aprilie 1808, împăratul ordonase trupelor franceze să ocupe Roma, pusese stăpânire pe Legaţiuni, pe Urbino, Ancona, Macerata şl Camerino şi întrunise fostele ducate de Parma şi de Piacenza precum şi Regatul Etruriei cu împărăţia lui. Apoi plecase, aproape fără d eveste, la Bayonne unde aveâ să obţină, prin manopere odioase, dela slăbăciunea lui Carol IV şi Ferdinand VII, renunţarea lor la tronul Spaniei, pe care Napoleon aveâ să aşeze pe fratele său Iosif. Dela Bayonne scriâ la 18 Aprilie lui Caulaincourţ, zicându-i între altele că, în nota asupra proiectului de împărţire redactată de Ru-mianţov, se găsiau «lucruri scabroase» cari cu greu s’ar puteâ pune la cale, dacă acel proiect ar alcătui un ultimatum aL Rusiei. Arătă că tocmai în vederea acestor greutăţi ceruse întrevederea, căci spre a termină această afacere ar trebui cel puţin treieeci de curieri fi că treieeci de curieri a câte două luni fiecare ar necesită trei ani, pe când tratând chestiu/nea în persoană, ar is-prăvVo în treieeci de conferinţe, ceeace, socotind câte două con-ferinţe pe ei, ar cere numai cinspresece zile. împăratul Alexandru nu-şi ascunse nemulţumirile din cauză că plecarea neaşteptată a aliatului său la Bayonne amânase întrevederea între ei, la care erâ gata să plece (2). (1) Ibid., p. 843. (2) Ibid., p. 844 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 599 Legăturile Curţii ruseşti cu cea daneză ti permiteau să aibă un oarecare contact cu Poarta prin solul danez la Constantinopol, d-1 Hiibsch, pe care ministrul danez la Petersburg, baronul de Blome, tl rugase să se pună la dispoziţia lui Rumianţov spre a procură acestuia lămuririle dorite de el(l). Hiibsch scrisese la 14 Martie lui Blome că, aflăndu-se la Căpitan Paşa, unde vorbiâ cu acesta de situaţia actuală a Imperiului Otoman, de primejdia la care eră expus în urma apropierii dintre Franţa şi Rusia şi despre greutăţile cari împiedecau necontenit încheierea păcii», venise acolo şi Sultanul, căruia Căpitan Paşa îi comunicase obiectul convorbirii lor. Sultanul însărcinăpe ministrul său să spună lui Hiibsch că dorinţa lui este să se împace cu împăratul Alexandru şi că îl roagă pe dânsul să-şi întrebuinţeze silinţele spre acest sfârşit. Folosindu-se de această deschidere, Rumianţov scrise lui Blome la 21 Aprilie (2) pentru a-1 rugă gă transmită Sultanului dorinţa împăratului Alexandru de a vedeâ restabilite cât mai curând legăturile de prietenie între ei: „M. S. a încredinţat împăratului Napoleon, ca mediatorului acelei păci, singurele condiţiuni cari îi păreau de natură, schimbându-se starea fruntariilor, să ducă la pace temeinică şi statornică. M. S. este încredinţată că împăratul Francezilor a comunicat aceste condiţiuni Porţii Otomane şi depinde prin urmare numai de înălţimea Sa (Sultanul) să comunice împăratului Alexandru că le primeşte . . Precum am văzut, Franţa se multămise să sondeze numai Poarta în privinţa cesiunii Principatelor, fără a-i arătâ clar şi lămurit că această cesiune erâ o condiţiune sine qua non pentru încheierea păcii. Destănuirea ce aveâ s’o facă ministrul danez nu puteâ decât să confirme bănuelile ce le aveâ Poarta asupra nesincerităţii lui Napoleon către ea şi, deoarece Rumianţov ştiâ prea bine că Poarta erâ absolut ireductibilă în ceeace priviâ cesiunea Principatelor, demersul lui nu poate fi privit decât ca o manoperă menită să grăbească reizbucnirea răsboiului. Apoi alegaţiunea cum că Rusia comunicase Franţei că va încheiâ pacea cu Turcia numai în cazul când aceasta i-ar cedâ Principatele, alcătuiâ un neadevăr patent, deoarece am văzut că Napoleon n.u admise ca Rusia să dobândească ţerile noastre decât în cazul când el ar obţineâ Silezja. (1) Ibid., p. 827 Sg. (2) Ibid., p. 846. www.digibuc.ro 600 RADU ROSETTI Intr^un raport din 26 Aprilie (1), Caulaincourd comunică că foştii miniştri blamează pe împăratul Alexandru pentrucă nu a ocupat Turcia cu trupele lui când a văzut că Napoleon ocupă Spania. In aceeaş zi (2) împăratul scrise Iui Caulaincourt din Bayonne că Albanezii au asasinat fără nici un temeîu pe nişte ofiţeri italieni şi că o mare fierbere domneşte la Oonstantinopol. (fcTout se prepare donc pour conduire â bonne fin l’entrevue, que je compte pouvoir avoir lieu en Juin. Pour cela il faut que la Russie montre moins d’ambition...». O lungă depeşă a lui Metternich către Stadion (8), purtând data de 27 Aprilie, după ce se ocupă cu schimbările aduse în Europa de politica destructivă a Franţei, conchide că viitorul câmp de răsboiu al lui Napoleon va fi în Turcia? toate măsurile lui vizează la distrugerea Porţii. Apeasta ar putea fi salvată numai prin ferma voinţă şi unirea intimă a Cabinetelor dela Petersburg şi dela Viena şi printr’un răsboiu fericit purtat de ambele Curţi împărăteşti împotriva Franţei. Metternich rezumează în chipul următor conţinutul depeşii lui: «Il me paraît constant: 1* Qu'il est impossible de regarder 1’âtat de paix avec la France comme un Ctat de repos ; 2° Que le retour de Napoleon apres son expCdition d’Espagne sera le signal de nouveaux mouvements; 3° Que la pârtie occidentale de l’Europe Ctant soumise et ayant subi Ies change-ments de dynastie et de forme que Napoleon mCdite depuis longtemps, il ne peut tourner son activitC que vers l’Orient; 4° Que tout indique que le partage de la Turquie est le premier but vers lequel il tend; 5° Qu’une alliance offensive et defensive entre la Russie et l’Autriche, ayant pour r6-sultat une guerre heureuse contre la France, l'arreterait seule dans ses projets; 6° Que cette alliance, vu Ies dispositions morales et physiques des deux empires, n’Ctant pas possible, il est essentiel de songer â un accord de na-ture â garantir leur existence rCciproque; 7° Que si nous ne parvenons pas, d’un commun accord avec la Russie, â arreter par la voie de la persuasion Ies projets destructeurs de Napoleon contre la Porte, il faut y preudre une part active; que si on parvimt ă soustraire la Turquie au danger qui la menace, il n’en faut pas moins se concerter sur Ies mesures ă opposer ă Vinquiete acliviti de ce prince; 8° Que si Napoleon ne renonce pas â ce boulever- 1 2 3 (1) Ibid., p. 846 sq. (2) Ibid., p. 848. (3) Ibid., p. 848. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOfi DIN CHIŞINĂU, II. 601 sement, qu'il ne peut guere entreprendre sans nous^ il s’agifc de prendre des raesures diplomatiques et militaires pour ne pas le laisser sortii; dune ligne de conduite k convenir. Precum reiese din depeşa Jui Caulaincourt dela 28 Appiliq (1), Rumianţov îi dăduse asigurarea că, cu toate că împrejurările puteau cere măsuri grabnice, împăratul Alexandru va aşteptă/ veşti dela aliatul său înainte de a luă o hotărîre în privinţa JurcieL La 29 Aprilie Napoleon (2) răspunde dip Bayonne laţ scrisoarea ce Alexandru îi trimisese pentru, a-i comunică manifestul relativ la anexiunea Finlandei. După ce vorbeşte de expediţiunea lui Berpadotte şi de afacerile Spaniei} vorbeşte şi de afacerile turceşti. Zice că proiectul alcătuit de Rumianţov este departe de a putea conoiliâ toate interesele} scop la care trebue lucrat. Arată că np ştie ce face Aiţstria şi nu are nici legătură nici ştiinţă, despre mişcările ei. Se plânge de greutăţile ce-i face Poarta cu cei o sută de paşi ai, ei cari toţi fac după capul lor. Caulaincourt comunicând lui Rumianţov copie despre refuzul categoric al Porţii să cedeze Principatele, refuz comunicat1 de Sebas-tiani, împăratul Alexandru se arătă foarte mâhnit din Cauza acestui demers. «Care este scopul acestor scrisori, zise el; a face să valoreze temeiurile Turcilor pentru a se pregăti lâ 'Tăsboiu împăratul eră supărat şi de faptul că Franţa garantase Sultanului1 duratah armistiţiului, un armistiţiu pe care el, Alexandru, nuJl încuviinţase niciodată. El nu voi să sd lege nici acuma, după încredinţarea dată Turcilor de Napoleon, dar Rumianţov scrisese Iui Prozorovsky să? înceapă ostilităţile numai în cazul când ar ii absolut silit. Catastrofa familiei regale din Spania umpluse de grijă Curtea dela Viena, dând dreptate prevederilor lui Metternich (8). Acesta înţelesese că, după ce Napoleon ya fi isprăvit cu Spania, el îşi va îndreptă armele împotriva, Austriei spre a o pedepsi pentru^ că ea adunase,, după tratatul dela Preaburg, mijloace pentru a rezistă unei nouă agresiuni franceze şi îşi puneâ toate silinţele pentru a convinge Curtea fui că singurul mijloc de apărarş eră o hotărîtă şi strânsă alianţă între Austria şi JRusia. O mare piedecă la această alianţă o alcătuiâ acţiunea Rusiei pentru dobândirea Principatelor, înfăţişată de solul austriac Merveldt, în toate depeşile lui, ca fiind 1 2 3 (1) Ibid., p. 855. (2) Ibid., p. 856. (3) Ibid., p. 869 sq. www.digibuc.ro 602 RADU ROSETTI singura ţintă a tuturor negociaţiunilor dintre Rusia şi Franţa, ceeace stârniă în cel mai înalt punct gelozia lui Metternich şi a cabinetului austriac. La încheierea unei înţelegeri între Austria şi Rusia Jucră şi solul rusesc la Paris, Tolstoi, care eră foarte ostil politicei franceze. La 21 Maiu împăratul Alexandru avu cu Caulaincourt o nouă convorbire(1) în privinţa împărţirii Imperiului Otoman şi a, între-i vederii cu Napoleon. Rumianţov voia ba, înainte ca această convorbire Să aibă loc, să se fi ajuns la o înţelegere asupra modalităţii împărţirii. Caulaincourt sfătuindii-1 să ^primească întrevederea fără tondiţiuni, împăratul consimţi. Atunci solul redactă b notă în care, după ce- se consemnă acefet fapt, se adaose că împăratul Alexandru speră că întâia întrevedere fra putea să âiba loc înaihte de 1 August. Intr’o scnsoâre adresată de Napoleon din Bayonne, la 31 Maiu (2) lui Cablaincourtj- împăratul declară că primeşte întrevederea numai fără condiţiuni şi ca tiu admite bazele propuse de Rumianţov, cari îi sunt prea defavorabile, adăogând: «J’ai dit â l’empereur Alexandre: panciliez Ies intârâts des deux em-pires. Or$ ce n’est pas concilier Ies deux empires que de sacrilier Ies intere ts de l’un â ceux de l’autre etcompromettre meme son ind6pendance. D’ailleurs nous pous rencontrerjons des lorş nâcessairement, car la Russie, ayant Ies dâbouchâs des Dardanelles, serait aux portes de Toulon, de Na-ples, de Corfou. II faut donc que vous laissiez p£n6trer que la Russie vou-lait beaucoup trop et qu’il etaiţ impoşsible que la France voulut consen-tir â ces arrangements; que c’esţ une solution dune question tres difficile et que c’est pour cela que je voulais essayer de ş’arranger dans une con-f6rence. Le fond de la gjrande questiop est toujours lâ: Qui aure* Constan-tinople ? In cursul lunii Maiii 1808, Sebastiani înforcândU-Se în Franţa, trecu prin Şumla, Rusciuc, Bucureşti şi Iaşi, “unde se întâlni cu Prozorovski (3). Ca acest prilej solul lui Napoleon ar fi izbutit bă hotărască pe bătrânul comahdant de căpetenie să prelungească durata suspensiunii ostilităţilor. Acest fapt fu comunicat de Principele Kurakin, solul Rusiei la Viena, lui Tolstoi (4), dar nu este confirmat de altă parte. ----U-------LJ-------r_ (1) Ibid., p. 875. (2) Ibid., p. 879. (3) Hurmuzaki, supl. I, voi. III, p. 163. (4) D. A. Sturdza, op. cit I, p. 880. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 603 La 1 Iunie Napoleon scrise din Bayonne lui Caulaincourt pentru a-1 autoriza să fixeze ziua întrevederii la care consimţiâ definitiv (1). Aşezarea pe tronul Spaniei a unui frate al lui Napoleon eră un fapt de natură a stârni şi a îndreptăţi bănuelile tuturor suverani-1 2 3 4 lor; chiar ale celor către dări împăratul Francezilor arătă mai multă prietenie. Nu fusese doară suveranul pe care îl deposedase de tron, pe el şi pe urmaşii lui, un aliat credincios oare-i pusese la dispoziţie toate puterile şi toate resursele lui 2 Toţi sfetnicii împăratului Alexandru, printre câţi mai cu seamă Czartorijski(2), îl sfătuiau, faţă de ambiţiunea nemăsurată a lui Napoleon şi de lipsa lui absolută de bună credinţă, să se lepede de alianţa franceză şi, unit cu Austria-, să se împotrivească cu hotă-rîre planurilor cuceritoare ale împăratului Francezilor. Cu toţii pre-v, vedeau că Napoleon nu -va întârzia să-şi îndrepte din nou armele împotriva Austriei. Dar împăratul eră hotărît să temporizeze^ mai păstrând iluzii asupra foloaselor ce-i putea aduce alianţa franceză. Dintr'o convorbire ce împăratul o avu cu Caulaincourt la începutul lui Iulie (3), rezultă că întrevederea eră fixată pentru Juna Septemvrie şi că Alexandru !mai credea că va izbuti să convingă pe Napoleon sâ-i lase Censtantinopolul şi Dardanelele. Dintr’un lung şi amănunţit memoriu adresat de Generalul Seba-( stiani lui Napoleon, la 12 Iulie 1808(4), tratând despre starea Imperiului Otoman, despre resursele sale militare şi starea sa politică, precum şi despre situaţia sa faţă de Franţa, Austria şi Rusia, e£-> trag următoarele rânduri privitoare la ţerile noastre: «... Les Grecs de Constantinople sont ou boyards pu nâgociants • ceux ci ne s’occupent que de leur commerce. Les boyards ne possâdant aucun immeuble, aucune industrie, ne vivent que des ressources qui leur sont offertes par les principautâs de Moldavie et de ValaGhie ; tant qu’ils ont eu de l’argent, ils> ont eu âcces dans les maisons des nţinistres turcs; mais au-j ord’hui qu’ils sont accables de tnisere, ils sont charges de toute le mepris qae doivent inspirer les hommes les plus vits et les plus abjecta qui existent. Parmi les familles de princes, celles des Souzzo et Callimachi sont les seules attachees â la France. Ils ont quelque influence, mais elle ne (1) Ibid., p. 883. (2) Ibid., p. 883 şi mai ou seamă memoriul lui Caartorijsky din 8 Iulie 1618, p. 886. (3) Ibid., p. 891. (4) Ibid., p. 893. www.digibuc.ro 604 RADU ROSETTT peut pas balancer celle des Morousi, qui, avec Ies richesses dont i)s sont encore possesseurs, se sont fait des protecteurs et qul p ortent jusqu’â l’â-xagâration la haine contre la France (1).» «— La provinoe de Valachie est* dans un âtat de misere diffîcile & pein-dre. Le s6j0Ur de I’arm6e russe, quii pese entierement sur elle et la ra' pacitd d'Ipsilanti l’ont» rdduite au dernier etat de misere; le m^contentement des boyards et du peuple est tres grand, mais ce jn^contentement est inr capable de produire aucune effet. \Avilis et accoulumest a trembler sous un prince grec, qui n’avait d’autres troupes que deux cente Albanais, ils ne, congoivent pas la possibilite de resister ă Vautorit4(2).» Asigurările ce împăratul Alexandru le dădea lui Caulaincourt, că. alianţa şi prietenia lui pentru Napoleon erau departe de a ii nişte, cuvinte deşerte, nu-1 împiedecau să revină necontenit asupra amarei lucrări care trebuia să le cimenteze şi să le facă indisolubile» (8). Veştile primite dela Constantinopol, cari anunţau uciderea Sultanuc lui Selim şi detronarea lui Mustafâ, erau un nou temeiu de care se folosiâ pentru a susţinea că Turcii trebuiau scoşi din Europa. Asigură pe Caulaincourt că se va, înţelege fără îndoeală cu Napoleon asupra limbii de mâţă (la langue de chat), curm numia Dar-i danelele. Se declară uimit de purtarea Austriei, o găsiă neexplicabilă şi imprudentă. Guvernul Austriei, sub îmboldull energic al Arhiducelui Carol, se apucase cu tot dinadinsul şi în chip foarte stăruitor de reor-i ganizarea armatelor sale. O asemenea reformă nu puteă decât să atragă băgarea de seamă a Franţei şi Rusiei. Principele Kurakin, solul rusesc la Viena, crezu de datoria lui să lămurească, la 1808, împotriva cui erâu îndreptate aceste înarmări, cu atât mai mult cu cât Rusia se găsiă în stare de răsboiu cu Turcia. Stadion răspunse că Austria nu aveâ de loc gând să iea parte la acel răsboiu şi că efectivul garnizoanelor de pe frontiera, turcească eră cel de pace (4). La începutul lui Iulie, Stadion, din ordinul împăratului, intră în convorbiri mai deschise cu Kurakin în privinţa afacerilor Europei în deobşte şi a acelor ale Turciei în special. Declară că Austria nu puteă să tolereze timp mai 1 2 3 4 (1) Ibid., p. 898. (2) Ibid., p. 907*. (3) Ibid., p. 909. (4) Ibid., p. 911. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR PIN CHIŞINĂD, II. 605 iîndelungat violenţele si insultele ce le suferiă dela Napoleon: ruptura, cu Franţa eră deci probabilă fi inevitabilă. Cabinetul Vienei doriâ jsă-şi asigure de mai nainle concursul Rusiei. Kurakin declară la rândul lui că Rusia nu putea să admită ruina Austriei, dar voi să şLie până la ce punct /ea eră dispusă să respecte interesele ruseşti 4n Orient în timpul cât avea să ţină răsboiul, şi dacă cabinetul dela Viena ar consimţi să nu pună obstacol la anexiunea către Rusia a unor provincii turceşti? Stadion dadă solului un răspuns absolut satisfăcător, totuş Kurakin întrebă din nou: jtVous me faites comprendrej M. le comte(J), que vouş ne verriezpas d’un ceil jaloux que la Russie 6tendît sa domination jusqu’au t)anube?» «Non certainement» râpondit râsolument le comte de Stadion». Apoi ministrul urmă: «Mais je vous avoue, que si Ies deux principautâs vous ^taient tinalement c6d6es, il y a une petite pârtie de la' Valachie, qui nous a 6t6 ced6e en 1718, par le trăita de Passarovitz, qui serait â n6tre tres grande conve-nance. Cependant nous ne ferons jamais Valoir d’autres 'pr^tentions sur ce territoire qufe celles que l’amitiâ quî existe entre nos maftres pourra ad-mettre, que celles qui pourront dâriver â’engagements â l’amiable entre nous». 1 flliâ finele lui Iulie, Contele Merveldt, solul Austriei la Petersburg, propuse lui Rumianţov mediaţiunea Austriei pentru a termină răsboiul cu Turcii. Rumianţov mulţămi, dai* spuse că Napoleon primise rolul de mediator. Atunci solul declară “Că cabinetul din Viena este dispus să coopereze la anexiunea Ţerii- Româneşti şi ă Moldovei către Rusia «sous certaine modaliten. Solul mai adaose că era în interesul Rusiei să amâne împlinirea 'planurilor ei l?ână In momentul când împrejurările rvor permite Austriei şi Rusiei să proceadă la Împărţirea tuturor posesiunilor turceşti, fără a mai avea să consulte o a treia putere, mai ales una atât jd© formidabilă ca Franţa. Rumianţov răspunse că timpul încă nu sosise pentru o Împărţire desăvârşită a împărăţiei Otomane, dar că, când acel timp va sosi, consimţimântul şi concursul Austriei vor fi indispensabile. Aceste propuneri ale Austriei dovedesc că cabinetul (1) lbid., p. 911. www.digibuc.ro 606 RADU ROSETTI Vienei întrebuinţa toate 'mijloacele spre a obţinea alianţa Rusiei în vederea răsboiului cu Napoleon, dd oare se pregătiâ. Dai* împăratul Alexandru recunoscu că o alianţă cu Austria eră cu neputinţă, re* sursele Rusiei fiind sleite şi ea având nevoie de odihnă, pe când a-lianţa cu Austria ar fi însemnat un nou răsboiu cu Napoleon (1). Acesta, faţă cu înarmările Austriei şi cu greutăţile ce le întâmpină -în Spania, se hotărîse să-şi asigure alianţa Rusiei, consimţind la anexarea de către ea a Principatelor. întâiul semn al acestei schimbări îl găsim în depeşa adresată de Champagny lui Caulaincourt la 16 August (2), în care cetim următoarele: «....Entre Ies grandes puissances Ies traităs seuls ne doivent pas 6tre la regie des procădăs. II faut, en allant au delâ des traităs, inspirer de la i;On-fîance et la justifier. Une liaison de souverain est encore plus d6termin6e par le sentiment que par le besoin. C’est d'apres ce principe que l’empe-reur 6vacue Ies 6tats prussiens sans exiger de la hussie l’6vacuation de la Valachie et de la Moldaviq qu’il 6tait jen droit de prătendre...». Pregătindu-se pentru întrevederea dela Erfurţ, Napoleon însărcină pe Hauterive, a una din luminile Departamentului Relaţiunilor Exterioare», să alcătuească un memoriu asupra împărţirii Turciei (3). Hauteriye, elev al lui Talleyrand, eră cu totul contra ideii împărţirii Turciei, dar, pe de altă parte, neputând să se pronunţe împotriva planurilor împăratului, alcătui o lucrare în care, după ce arătă toate temeiurile pentru cari Turcia nu trebuia să fie împărţită, declară că împărţirea este inevitabilă. «Spre a luptă împotriva Angliei, uzurpătoare a mărilor, Franţa şi Rusia, cele două mari puteri continentale, erau conduse să adopte un sistem paralel şi nemărginit de mărire; Tprfcia aşezată pe calea ce aceste două puteri trebuiau s’o urmeze spre a lovi pe inamica lor în India, este astăzi întâiul stat care trebpe şă resimtă efectele acestei obligaţiuni de a cotropi. Turcia este condamnată». Hauterive exprimă totuş dorinţa ca împărţirea să fie admisă sub formă de simplu proiect, având a fi adus la îndeplinire numai în împrejurări mai bune (4). Modul de împărţire propus de Hauterive eră foarte simplu ^ linia împărţitoare urmă meridianul dela Nicopoli până la Marea ]H!gee. 1 2 3 4 (1) Ibid. (2) Ibid., p. 913. (3) Ibid., p. 914 sq. (4) Ibid. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 607 Cartea dela răsăritul acestei linii, bu Constantinopolul şi Dardanelele, aveau să aparţină Rusiei, cea dela apusul paralelului -aveâ1 să lie împărţita între Franţa şi Austria, Franţa iixând 'partea Austriei şi luând pentru ea Egiptul şi Arhipelul. Hauterive mai propunea ca acest plan de împărţire să fie comunicai? Angliei «cav tin act cominatoriu, menit să fie imediat adus la Îndeplinire, dacă nu are asupra acestei puteri efectul să învingă îndărătnicia guvernului ei de a refuză Europei şi lumii pacea de care au nevoie şi una şi alta ţi)». Napoleon pusese la dispoziţia lui Tallbyrand toată corespondenţa cu Caulaincourt (2) cerându-i s'o studiere, deoarece âveâ ‘să-l însoţească la Erfurt şi să fie însărcinat bu tiegociaţiunile ce aveau a urmă acolo. Talleyrand zice în înemoriile lui că, după ce Se puBe în curentul afacerilor, nu fee mai Îngriji decât de? mijloacele trebuitoare spre a împiedecă, pe cât eră cu putinţă, a ca Spiritul de întreprindere să nu predomnească din bale afară în acea stranie întrevedere». Napoleon chemându-1 mai pe urmă într’o seară, îi povesti tot ce zisese şl scrisese de doi Vini în afacerile cu Rusia, mân-drindfi-se de ascendentul ce-1 luase ăsupra împăratului Alexandrii, deşi el (Napoleon) executase numai eeeace-i conveniâ din tratatul dela Tilsiti Apoi îi spuse că voeşte să se întoarcă dela Erfurt liber să facă în Spania ceeace voiâ, fiind sigur că Austria va fi îngrijită Şi conţinută şi nefiind angajat 1n chip lămurit faţă dd Rusia. Ceru lui Talleyrand sâ-i pregătească 0 convenţie care să mulţumească pe împăratul Alexandru, să fie îndreptată mai bu samă împotriva Angliei şi în care să fie la largul său 'faţă de ceilalţi, adăogând că îl Va kjutâ şi că prestigiul nu 'Va lipsi. Mai pe hrmă Napoleon îi scrise pentru a-i arătă ce Voiâ V3ă fconţină articolele convenţiei pe care Talleyrknd se grăbi s'o redacteze. Prin acea convenţie, (B) menită? «Să conţină principiile pe cari sunt hotărîţi să le urmeze în chip invariabil şi cari îi vor călăuzi în toate demersurile ce îe Vor face spre a ajunge la restabilirea păcii, ambii împăraţi: l6. Confirmă şi reînnoesc alianţa încheiată la Tilsft şi se îndafbresb să nu încheie nici să tratefee de pace cu duşmanul feomân. 1 (1) Ibid., (1) Ibid., p. 918 sq. (1) Ibid., p. 921. www.digibuc.ro 608 BADtT HOSETT1 2', 3° şi 4°. Se specifică condiţiunile în cari se vor trată condiţiunile de pace cu Anglia. 5° Se va propune Angliei să trateze pe baza de uti possidetis, cuprin-zându-se într’însa şi .Spania * şi condiţiunea sine qua non, de care înaltele părţi contractante se îndatoresc a nu se depărtâ niciodată, va fi ca. Anglia 8ă (recunoască pe. de o parte alipirea Ţerii-Româneşti, a Moldovei şi a Finlandei către Rusia, iar pe de pita* pe Iosif Bonaparte ca rege al Spaniei şi al Indiilor. 6° Poarta Otomană fiind âncercată, în urma tratatului dela Tilsiţ, de mai piuite revoluţiuni şi schimbări, cari par să nu-i lase nici o putinţă de a da şi\ prin urmare, nu îndreptăţesc nici o speranţă de a obţinea dela ea garanţii îndestulătoare pentru persoanele şi bunurile locuitorilor Ţerii-Ro-mâneşti şi ai Moldovei, şi Maiestatea Şa împăratul Rusiei care de atunci a contractat faţă de ei angajamente osebite, şi cari, prin o urmare a revoluţiunilor sus zise, s’a văzut silit să facă cheltudi enorme spre a pari acele provincii, fiind pentru aceste motive fiotărît să nu le părăsească'y cu atât mai mult, că singură posesiunea lor poate da imperiului pâu o frontieră firească şi necesară, Majestatea Sa ţmpărgtut Napoleon nu se va opune, în cât 41 priveştet ca [acele provincii] şă fie alipite Iq Imperiul Rusiei şi zisa Sa \Majestate se desistă de mediaţiunea oferită şi primită de Rusia în tratatul dela Tilsit. 71 lotuş Majestatea Sa împăratul tuturor Ruşilor se va mărgini, pentru prezent, să pcupe ca prin trecut Ţara-Rpmăneascâ şi jMoldova, lăsând acolo toate lucrurile în ştarea în care se găsesc astăzi şi va propune chiar să înceapăt fie la Constantinopol fie intr’o insulă a Dunării şi sub mediaţiunea Franţei, o negociaţiune spre a obţinea de bună voie cesiunea acestor două provincii. Dar această negociere Prozorovski voi să se folosească de nepregătirea Turcilor şi de faptul că avea înţelegeri în armata lor, spre a luă Giurgiul cu asalt. Armeanul Manuc Bei, care fusese secretar al lui Mustafâ Bairac-tar şi eră depozitarii! averii şi a secretelor Iul, fugi din Constan-tinopol după moartea Vizirului (1), merse la Rusciuk de unde ridică toate bogăţiile lui Mustafâ şi veni la Bucureşti unde se stabili. Fu bine primit de Ruşi şi chiar decorat, fiind îri măsură de a le face servicii. El avea în Rusciuc un prieten numit Ahmet, care ocupă în garnizoana de aciolo Un rang însemnat şi care sb temea că, la sosirea noului Vizir în Rusciuc, acesta Va pune sub sabie pe toţi oamenii devotaţi predecesorului său. Pus la cale de Manuc Bei, el găsi mijlocul să scoată din Giurgiu pe toţi tunarii cari se aflau acolo, nelăsând în aceâ garnizoană decât 400 oameni şi se declară gata să iasă din Rusciuc şi să se unească cu Ruşii, îndată ce aceştia se vor apropia de Giurgiu. LangerUn (2) căruia îi împrumut aceste amănunte, zice că întreprinderea dădu greş numai din cauza uşurinţei şi a incapacităţii lui Miloradovici Care fusese însărcinat s’o aducă la îndeplinire. Miloradovici care locuiâ la Vistierul Filipescu şi eră cu totul sub influenţa acelui boier, lăsă hârtiile lui, până chiar cele mai importante, pe toate mesele, în toate camerele; ordinele cele mai secrete erau astfel cetite şi date în vileag, când nu erau încredinţate Vistierului de însuş Miloradovici. Filipescu fiind de partid» Francezilor şi a Turcilor şi având relaţiuni foarte strânse cu Consulul francez Ledoulx, Turcii erau vestiţi la timp despre orice desemn al Ruşilor. Nu este deci lucru de mirare dacă hotărîrea lui Prozorovski de a luă Giurgiul cu asalt eră cunoscută şi lui Aidin Paşă, comandantul cetăţii. Asaltul fu dat în ziua de O Aprilie; Ruşii se făcură stăpâni pe oraş, dar nu putură să pătrundă în cetate. Ajutoare turceşti sosind din Rusciuc, ei părăsiră şi oraşul cu o pierdere de peste 500 oameni. 1 2 (1) Mustafâ Baiaraotar pierise în ruinele palatului său cii prilejul răscoalei ienicerilor dela 14 Decemvrie 1808, pentrucâ ei bănuiau pe Vizir că favorizează corpul rival al seimenilor; se ştie că la 29 Maiu 1807 Selim fusese depus şi înlocuit prin Mustafa IV, care la 28 Iulie 1808 fusese depus şi înlocuit prin Mahmud II. (2) Supl. I, voi. III, p. 157 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENAIQBIţQR J?IN £HIŞINÂH, II. In ^schimb însă ei izbutiră, să iea ŞJobozia. In Oltenia Isaiov se făcu stăpân pe insula Osfrovul-Mare )ş începutul ljii Aprijie, şi respinse, la mijlocul aeeleţaş juni, un atac cu Turcii îl încercase dealungul Oltului. Un atac al Ruşilor asupra Zimnicei însă nu izhuti. Isaiov respinse toate atacurile turceşti asupra Ostrovului-Mape, dar încercarea lui de a pe face stăpân pe Cladova, la 21 Iulie, nu izbuti: ,fu silit să şe retragă cu o pierdere de 1.000 oameni,. Lan-geron (1) zice că pandurii români, comandaţi de colonelul lor Qurt, un ţăran moldovean dela Focşani, «care înaintase în armata tuşească nu se ştie cum», O luase la fugă dela început adăpgând că: «Aceşti panduri sunt buni numai în redute, unde teama ce o au de soartea ce-i aşteaptă dacă cad în mânile Turcilor, îi sileşte şă se apere până la cea de pe urmă extremitate.» Prozorovski care se află în Bucureşti la întoarcerea lui Paskie-viei, se duse la corpul principal al armatei şale, care se află sub comanda lui Cutuzov şi întâlnindu-se cu el la Focşani, se îndreptă asypra Brăilei pe care p asşdiă la 7 Aprilie, ţn această Getate po-mandâ Nazirul Ahpiet, om de o mare vitejie, oştean joarţe priceput şi care ştia să comunice trupelor lui îndrăzneala de c^re eră însufleţit. După mai multe mici atacuri, în deobşte nenorocite, Prozorov-ski, împotriva părerii celorlalţi generali, dădu asaltul la 2 Maiu, (jar acest asalt fu respins pu o pierdere de 200 ofiţeri şi 5.000 soldaţi. La 6 Maiu Prozorovski ridică asediul şi se retrase pe Şiret, dar nu fără a fi pus mai întâiu să dea foc şi să distrugă toate satele raielei, izgonind pe locuitorii lor? cărora nu ji se lăsă altceva decât câte o pereche de boi şi un car. In .acest timp Langeron, care comandă înaintea Ismailului, se încercă să convingă pe noijil comandant al acelei cetăţi, fostul mare Vizir Mustafâ Celebi, să i-o predea, însă fără succes. Prozorovsk dispusese trupele jui astfel, încât ori pnde Turcii şe încercau şă năvălească, se găsiau în faţa unor forţe superioare. Prozorovski se pregătiâ să treacă Dunărea Ja Galaţi, pe un pod ce jncepu să-l aşeze acolo, lăsând comanda armatei do rezervă 4ui Langeron; dar, la începutul lui julie, bătrânul fejdmareşal căzând jfll ftid, p. 164, www.digibuc.ro 614 RADU ROSETTI greu bolnav, operaţiunile fură mărginite la nişte harţuri ale garnizoanei Brăilei cu Cazacii lui Platov. La 6 August podul dela Galaţi eră gata şi trupele începură să treacă Dunărea ; Isaccea, Tulcea şi Babadagul fură ocupate fără împotrivire, Voinov primi ordin să împresoare Ismailul. Prozorovski care trecuse Dunărea la 17 August şi încălecase încă la 19 ale aceleiaş luni, muri la 21 August. Principele Bagra-tion care sosise de curând din Petersburg luă comanda armatei. Zass fusese însărcinat cu asediul Ismailulul şi îl luă, la 25 August, prin capitulaţiune. La 80 August Măcinul, singura cetate de peste Dunăre care încercase să se apere, se predă. Ruşii urmară să înainteze. «Bulgaria fu cu desăvârşire devastată şi prădată de ei şi această ţară atât de rodnică, atât de bogată, care ar fi putut să hrănească armata în tot timpul verii şi chiar în al iernei, fu ruinată şi schimbată în pustiu. Platov şi şefii regimentelor lui dădură foc tuturor satelor şi trimiseră acasă la ei peste 50.000 capete de vite». La 8 Septemvrie Hârşova se predă lui Platov; la 11 ale aceleiaş luni Chiustengea (Constanţa) avea aceeaş soarte. Cetatea şi oraşul fură distruse. Bagration trimise până spre Bazargic şi Vama detaşamente cari răspândiră teroarea în împrejurimile acelor oraşe. La 22 Septemvrie el eră înaintea Silistriei. Contele Serghie Camenski, după ce rase dela pământ, din ordinul lui Zass, Tulcea şi Babadagul, primi ordin să se îndrepte, prin Constanţa, la Mangalia, pe care o distruse asemenea. La începutul lui August Turcii, în număr de 6—700 oameni, atacând Cerneţul, Colonelul Jeltuhin care comandă acolo, «un om cunoscut ca neavând nici vitejie nici hotărîre nici cunoştinţe militare», părăsi postul ce-i fusese încredinţat, deschizând astfel drumul Cra-iovei. Din ordinul lui Langeron care primise comanda peste toate trupele din Ţara-Românească şi din Oltenia, colonelul Acht reluă Cerneţul la 31 August. Turcii încercând un atac asupra Ostrovului, la 31 August, fură răspinşi cu pierderi. Marele Vizir văzând grosul armatei ruseşti pe malul drept al Dunărei şi aflând dela partizanii Franţei că Langeron dispune de prea puţine trupe la Bucureşti, se hotărî să se folosească de această împrejurare pentru a încercă O lovitură asupra capitalei Ţerii-Româ-> www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINiU, n. 615 neşti, silind astfel pe Bagration să se întoarcă cu oastea lui dincoace de Dunăre. El şi începuse să grămădească trupe multe la Giurgiu şi în împrejurimi. Langeron descrie pre larg primejdia în care se află Bucureştii şi vorbeşte de informaţiunile date Turcilor de Filipescu. Acesta, prin Miloradovici, cu care eră în corespondenţă, află multe lucruri ce ar fi trebuit ţinute secrete, intre cari şi pregătirile de apărare făcute. Apoi Langeron mai povesteşte o încercare, probabil închipuită, făcută de Filipescu pentru a-1 otrăvi. Mai arată că, la 4 Septemvrie, Turcii ocupase cu putere tot Ostrovul-Mare, afară de reduta despre ţărmul român, care însă în urmă fu părăsită din ordinul generalului Isaiov. La 6 Septemvrie Langeron, aflând că Turcii erau gata să se îndrepte spre Bucureşti pe trei coloane, cea din centru fiind alcătuită din 30.000 oameni, se hotărî să-i previe şi să le ieasă înainte, deşi dispunea numai de cevâ peste 6.000 oameni. Ieşind la 8 Septemvrie din Bucureşti, înaintă asupra Giurgiului; la 10 se află la Fălăstoc. Turcii atunci ieşiră din Giurgiu în număr de 7 — 8.000 şi o luptă destul de serioasă se dădu la locul unde fusese satul Frasina, luptă în care Turcii pierdură mai bine de 1.500 de oameni, iar Ruşii 2 ofiţeri şi 170 soldaţi. Langeron zice că acest succes al lui impresionă mult pe Vizir, făcându-1 să creadă că Ruşii dispun la Bucureşti de mult mai multe trupe decât îi spusese Alexandru Suţu şi agenţii lui din Bucureşti şi că, din această cauză, ar fi renunţat la operaţiunea proiectată. Asediul Silistriei ţinu până la sfârşitul lui Octomvrie. In acest răstimp garnizoana făcu şase ieşiri dând loc la lupte sângeroase. Un corp de Turci sub comanda lui Pehlivan veni dela Rusciuc spre a da ajutor garnizoanei, neliniştind mult pe Ruşi. La 22 Octomvrie Bagration îi atacă cu 11.000 oameni şi 60 tunuri, dar fără succes şi, in urma acestei lupte, se văzu silit să ridice asediul, luând poziţiune la Carasu, în mijlocul valului lui Traian. Dar frigul, precum şi lipsa de corturi şi de proviziuni sili pe Ruşi să treacă pe malul stâng al Dunărei, lăsând un corp de observaţie la Hârşova. Turcii din Brăila întreprinse mai multe expediţiuni spre a face furaj şi a prădâ, dar fusese în totdeauna respinşi de Viazemski şi de Olsufiev. Generalul Essen luând comanda înaintea Brăilei, deşi dispuneâ numai de 6.000 oameni, împresură oraşul, care numără 12.000 de apărători, în chip atât de strâns, încât Ahmet să văzu silit să-l www.digibuc.ro 616 RADU HOBETTI predea la 2 Noemvrie, din cauză că proviziile lui erau sleite. Dar garnizoana obţinu să se retragă pe malul drept al Dunărei. Armata îşi luă pe urmă cartierele de iarnă. III. OPERAŢIUNILE MILITARE DELA DUNĂRE DIN CURSUL ANULUI 1810. In Martie 1810 Bagration părăsi comanda armatei, care fu reluată de Contele Nicolae Camenski. Iată cum îl judecă Langeron(l); «Comme găneral, il manquait de la premiere qualite nâcessaire â un soldat, de celle meme sans laquelle touteS Ies autres sont paralysees. II craignait le danger. II n’ignorait pas qu’on lui connaissait oette faiblesse; il en rou-gissait et cherchait â forcer la nature; mais trop souvent elle le trahissait. «Le Comte Kamenski avait encore d’autres dăfauts. L’exces de sa vio-lenoe 6tait telle que souvent il s’oubliait meme avec des personnes dont il eut du respecter l'âge et le rang. II n’6tait ni affable ni populaire avec Ies soldats et il n'en ătait pas aim£. Son peu de courage Ies 6loignait encore de lui. Le soldat russe ne pardonne jamais cette faiblesse â son ohef.» Camenski adună grosul armatei lui la Slobozia, în întâia jumătate a lunii Aprilie, şi, după ce îşi complectă toate aprovizionările, trecu Dunărea la Hârşova unde se aflară adunaţi în ziua de 17 Maiu 60.000 de oameni. După douăsprezece zile armata se îndreptă spre Silistria, un corp fiind detaşat sub comanda contelui Serghie Camenski, fratele Comandantului de căpetenie, spre Bazargic. La 2 Iunie Ruşii ajunseră înaintea Silistriei şi asediul începu; Turcii fiind în număr mic şi rău aprovizionaţi, nu îndrăzniau să neliniştească pe împresurători. La 5 Iunie sosi în tabără vestea că Serghie Camenski luase Ba-zargicul şi că vestitul Pehlivan (fostul comandant al Ismailului), se găsiâ printre prinşi. Elic Oglu, comandantul Silistriei, începu tratările pentru capitularea cetăţii la 8 Iunie şi trei zile mai târziu oapitulaţia erâ iscălită: Turcii obţinură dreptul să părăsească oraşul. La ÎS Iunie Camenski se îndreptă spre Şumla cu grosul trupelor, după ce detaşase pe colonelul Sabaneev cu trei batalioane şi ceva (1) Ibid., p. 221, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR -DIN CHIŞINĂD, II. 617 cavalerie Împotriva Rasgrad ului, unde ajunse Ja 13 Iunie şi se Împreună cu altă coloană, mai puternică, venită din Turtucaia. Oraşul şi cetatea fură luate după o scurtă apărare; în numărul prinşilor se găsiâ şi Scarlat Calimah, Domnul Moldovei. Turtucaia fusese luată de generalul Zass încă dela 1 Iunie, aproape fără luptă. De acolo el primi ordin să împresoare Rusciucul, înaintea căruia trupele lui ajunseră la 4 Iunie, izbutind să-l împresoare din toate părţile la 17 funie. Se purcese la un asediu ţregulat; T.urcii încercară vreo două ieşiri, dar fără succes. Zass auzind că Camenski vine spre a conduce asediul în persoană, încercă un asalt fu ziua de § Iulie, dar fără succes, Ruşii fură respinşi cu o pierdere de 700 oameni. Camenski care ajunsese înaintea Şumlei Ia 22 Iunie, atacă a doua zi oraşul, voind să-l iea cu asalt. Lupta ţinu două zile, in urma cărora Ruşii se ^retraseră ou o pierdere de 3-000 oameni. Oîmpre-surare regulată nu izbuti mai bine, Turcii reuşind să ravitalieze oraşul, Camenski se hotărî să lase pe frate-său înaintea Şumlei şi să meargă să dirigeze asediul Rusciucului, plecând cu o parte jdin oaste în noaptea de 7 spre 8 Iulie. Langeron care primise ordin să meargă la Rasgrad, fu atacat de Turci, sub comanda lui Ahmet, fostul Nazir al Brăilei, în ziua de 8 Iulie, la Derechioi, dar izbuti să-i respingă. La 4 August Turcii, cari primise întăriri, atacară fără succes pe Serghie Camenski înaintea Şumlei. Contele Nicolae Camenski dădu asalt Rusciucului în noaptea dela 6 la 7 August, acest asalt costă pe Ruşi Q.000 morţi Şi 2.Q00 răi niţi, fără a izbuti. In urma acestei neizbânde Camenski chemă la Rusciuc trupele dela Rasgrad şi dela Şumla, însărcinând pe Langeron cu asediul în regulă al Rusciucului şi al Giurgiului. 15.000 de Turci cari venise în ajutorul R,usciului se întărise la Batin; Camenski porunci fratelui său să-i izgonească din acea poziţie. După o încercare neizbutită din cauza incapacităţii lui Serghie Camenski, în ziua de 28 August, comandantul de căpetenie yeni să atace pe Turci în persoană la 7 Septemvrie. Lupta fu sângeroasă, dar Turcii fură nimiciţi, deabiâ 800 scăpară, 5.000 fură ucişi şi 5.000 prinşi. Rusciucul şi Giurgiul capitulară în ziua de 27 Septemvrie, garnizoanele şi locuitorii fiind învoiţi să se ducă unde le conveniâ. La 11 Septemvrie Silistria capitulase, www.digibuc.ro 618 RADU ROSETTI La 18 ale aceleiaş luni, pandurii români de sub ordinele colonelului Jeltuhin, cari trecuse Dunărea din propria lor iniţiativă, se făcură stăpâni pe Lom, Ţibru şi Orova, fapte pentru cari Jeltuhin, incapabil, corupt şi mişel, obţinu gradul de general-major. La 27 Octomvrie se predă şi Nicopolul înaintea căruia venise Camenski. O expediţie în interiorul Bulgariei, sub ordinele lui Voronţov, a-junse până la Plevna şi până la Selve, la picioarele Balcanilor. In Oltenia unde Isaiov izgonise pe Turci din Ostrovul-Mare încă dela mijlocul lui Martie, el trecuse pe malul drept al Dunărei, dar fusese chemat înapoi de Camenski. Contele Ţucato, un ofiţer de mare valoare, primi comanda' trupelor. El opera în înţelegere cu Sârbii şi, trecând Dunărea la 5 Iunie, se împreună cu ei. După mai multe harţuri, toate în avantajul Ruşilor, o luptă mai însemnată avu loc la 17 Maiu, în urma căreia Turcii din Du du se predară; la 5 Iunie capitulă şi Brza Palanca, asigurându-se astfel comunicaţiunile între Oltenia şi Serbia. Sârbii se prezentară înaintea Cladovei, pe când Ţucato ameninţă Negotinul şi Prahova. Această de pe urmă poziţiune, unde Turcii aveau o tabără întărită, se predă Ruşilor tocmai la 18 Septemvrie. O expediţie în interiorul Serbiei, făcută din ordinele lui Ţucato, de către Contele Orurk cu puţine trupe, avu drept rezultat curăţirea de Turci a unei însemnate părţi a Serbiei. Orurk primi dela Cara Gheorghe poreclea de «Mântuitor al Serbiei». Ţucato murise la 6 Septemvrie, Isaiov a doua zi; comanda fu luată de colonelul Ţvileniev, care veni înaintea Cladovei, asediată de Petru Dobrinici şi de Sârbi, cu un batalion de Ruşi. Cetatea capitulă la 13 Septemvrie. Comanda peste trupele din Oltenia fu atunci dată de Camenski generalului Zass care se făfcii stăpân pe Bugova şi pe Florentin. Orurk fu trimis pentru a doua oară în Serbia spre a face o diversiune în favoarea Sârbilor. înaintând prin Deligrad, el luă cetăţuia Gurgozoviţa la 17 Noemvrie, apoi deoarece Cara Ggheorghe bătuse pe Turci, se întoarse în Oltenia unde-şi luă cartierele de iarnă. www.digibuc.ro ARHITA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, n. 619 IV. NEGOCIAŢ1UNILE DINTRE AUSTRIA, FRANŢA, RUSIA ŞI TURCIA PRIVITOARE LA PRINCIPATE DELA ÎNTREVEDEREA DELA ERFURT PANĂ LA SFÂRŞITUL ANULUI 1810. Napoleon cedase lui Alexandru asupra Principatelor, întâiu din cauză că voia să-şi asigure toată libertatea de acţiune trebuitoare pentru a sdrobi insurecţiunea din Spania şi pentru a asigura domnia lui şi în acel regat şi apoi pentru că prevedeâ că, în curând, va avea să poarte din nou răsboiu cu Austria. Dată fiind o asemenea eventualitate, trebuia să se evite cu îngrijire a da Rusiei vreo pricină de nemulţumire. Austria din partea ei, pregătindu-se la o luptă asupra ale cărei gravităţi nu-şi putea face iluzii, se încercă să capete şi ea bunăvoinţa Rusiei. Arhiducele Carol, sufletul partidului răsboinic dela Viena, primind în audienţă pe Tolstoi la Noemvrie 1808, după ce-i explică în toate amănuntele întreaga organizare răsboinică a Austriei, îi zise că, în caz de răsboiu, pe lângă măsurile militare ce luase, lucrul pe care Austria îl doriâ mai mult erâ uniunea cea mai strâmtă, înţelegerea cea mai desăvârşită cu Rusia. . Din această pricină Arhiducele doriâ ca Rusia să termine cât mai curând afacerile ei cu Poarta, adăogând: Luaţi Principatele şi pâs-traţi-le, întindeţi-vă, dar terminaţi cât mai curând, pentru ca să puteţi îndreptă marea voastră influenţă şi puterile voastre spre centrul Europei (1). La 9 Ianuarie 1809 (2) Napoleon scriâ din Valladolid lui Cau-laincourt, că veştile din Austria îl ademenise să se apropie de Rusia. Apoi îl însărcinâ să spună împăratului că este gata să se îndrepte împotriva Austriei, dacă această putere nu-şi schimbă purtarea, şi că ar şi fi început răsboiul cu dânsa, dacă nu ar fi avut grijă să nu facă cevă potrivnic alianţei sale cu Rusia. Dar că acuma el doreşte ca ei (Napoleon şi Alexandru) să iea acuma cu Austria tonul cuvenit, precum el propusese la Erfurt. Altfel nu vor puteâ isprăvi nimic bun în privinţa afacerilor cu Turcia. In instrucţiunile ce le trimise lui Caulaincourt (3) cu 5 zile mai târziu, Napoleon ziceâ că răsboiul este inevitabil dacă amândoi îm- (1) D. A. Sturdza, op. cit., I. (2) Ibid„ p. 931. (3) Ibid., p. 832 sq. www.digibuc.ro 620 $ADU BOBEŢII paraţii nu ţin Austriei un limbaj ferm şi hotărît şi dacă nu smulg pe slabul ei monarh vărtejul intrigilor engleze unde estetârît». «Dacă Austria voeşte pacea, împărăţii i-o garantează; deci ea să desarmeze, să recunoască Finlanda, Moldova şi Ţara-Românească ca stând sub stăpânirea împăratului Alexandru şi să înceteze de a pune obstacole intereselor celor două împărăţii. . Dacă se opune, atunci amândoi solii să facă un demers comun şi să părăsească odată Yiena. împăratul nu-i va lăsă să plece şi pacea va fi restabilită. Dacă pu va împiedecă plecarea lor, atunci trebuesc luate măsuri pentru a isprăvi cu o putere care, de cinspre-zece ani, deşi veşnic învinsă, turbură necontenit pacea Europei. Dacă mijloacele de conciliare nu izbutesc, trebue să se întrebuinţeze forţa spre a o constrânge. La £3 Ianuarie Napoleon eră la Paris, unde găsi o depeşă a lui Andreossy (solul francez la Viena), care se termină prin cuvintele: «Au moment ou je terminais ma dâpeche, il m’est revenu que fe cri de guerre s’est fait entendre; l’attaque serait au commencement de Marş». împăratul se apucă cu patimă de pregătirile răsboiului. Simţise că curtea Yienei fusese impinsă la măsurile îndrăzneţe ce je lua de către nemulţumiţi din anturajul lui cari, în absenţa sa, uitând^ rivalţtăţile lor şi scontând depărtarea lui, se unise spre a căuta elementele unui alt guvern. Talleyrand trăda secretele împăratului şi către Rusia şi către Austria, aceasta fiind pusă în cunoştinţa tuturor elementelor de neînţelegere cari începeau să fiarbă între Napoleon şi Alexandru. Irppăratul ghicind că acel ce, de mai multe [uni, ţesiâ firele intrigii care încurcă iţele politicei lui nu putea să fie decât Principele de BeneVent, jn urma unei scene memorabile 41 disgraţiă cu desăvârşire, destituindu-1 din postul de mare şambelan. Disgraţia lui Talleyrand, departe de a pune capăt raporturilor lui cu Rusia şi cu Austria, le făcu numai mai frecuente. O corespondenţă în regulă se stabili, în care Talleyrand contribui mult la alimentarea băuuelilor lui Alexandru şi la deslipirea lui de Napoleon (1). La 17 Martie (2), Caulaincourd dă samă de ultima lui convorbire 1 2 (1) Albert Vandal, Napoleon et Alexandre 7, II, p. ii sq. (2) D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 955, www.digibuc.ro ÂRHlVA SfiNXfORltoR DfN CHIŞINÂTJ, if. toi cu împăratul. Caulaincourd vorbise despre pregătirile răsboinice ale Austriei, despre marile concentrări de trupe în Boemia şi pe Inn şi ex-pusese necesitatea ca împăratul Alexandru să aibă pregătite trupele me* nite să între în Galiţia şi în Transilvania. împăratul însă afectă să creadă, şi expuse pe lung solului) că pacea eră încă posibilă. Mai arătă greu-1 tătile ce le întâmpină din cauza celor trei răsboaie ce aveâ să poarte, în acelaş timp, cu Anglia, cu Suedia şi cu Poarta. Congresul dela Iaşi se despărţise îndată, din cauză că Turcia nu voiâ să renunţe la bunele raporturi ce le stabilise cu Englezii şi să remită solului englez paşapoartele, adică pentru o pricină care interesă mai cu seamă Franţa. Totuş împăratul asigură că dacă va fi absolută nevoie să se faoă răsboiu Austriei, Napoleon îl va găsi gata; mai Vorbiâ de dificultăţile lui financiare şi de posibilitatea eventualităţii de a vedeâ nevoit a cere Franţei un serviciu bănesc. Cu prilejul acestor întrevederi 6e le are cu împăratul) CaUlain-court, îmboldit de Napoleon, stărue pentru ca planul cooperării militare dintre Franţa şi Rusia să se stabilească. Alexandru dă asigurările cele mai favorabile, dar găseşte totdeauna vreun pretext spre a amână luarea vreunei hotărîri. El nu Oruţă sarcasmele când vorbeşte de purtarea Austriei, asigură că trupele lui sunt aproape de graniţa austriacă, dar de fapt nU iea nici o măsură, nu contractează nici un angajament. Cu alt prilej întemeiază neputinţa de a da un răspuns hotărîtor pe faptul că îndatoririle lui religioase îi absorb în săptămâna mare tot timpul şi toate preocupaţiunile(l). Ostilităţile reîncepând între Ruşi şi Turci la începutul lui Aprilie, Poarta dispuse ca strâmtorile să fie pe viitor închise vâselor tuturor puterilor, comunicând acestora măsura luată (2). Poarta le asigură că această măsură este numai vremelnică şi că va fi ridicată îndată <5e nu va mai exista vreun inconvenient pentru ca vasele puterilor amice să plutească pe Marea-Neagră. Pregătirile de răsboiu ale Austriei fiind terminate în 2iua de 9 Aprilie 1809, trei armate austriaco, comandate fiecare de un Arhiduce, trec fără prealabilă declaraţie de răsboiu fruntariile Bavariei, ale Marelui Ducat al Varşoviei şi ale Italiei. Se ştie cum Napoleon răspunse la acea agresiune : prin victoriile dela Abensberg, Landshut, Eckhmiihl, Regensburg, şi Ebersberg, (1) Ibid., p. 935 sq. (9) Albeît Vandal, op. cit., II, p. 65 sq. ' www.digibuc.ro ROSETt'f âââ iar la 15 Maiu el era la Schonbrunn. Totuş în cursul bătăliei dela Aspern şi Esslingen (21 şi 22 Maiu), două creşteri subite şi consecutive ale Dunărei rupând podurile şi lăsând o parte din armata franceză izolată pe malul stâng al Dunărei, ea fu scăpată de o catastrofă numai mulţumită vitejiei sale strălucite şi geniului împăratului. Napoleon îşi retrase trupele în insula Lobau, unde stătu şase săptămâni, pregătind victoria dela Wagram, care lăsă Austria la picioarele lui. In zilele cari precedase începerea ostilităţilor, Alexandru adunase o armată rusească de aproape 60.000 de oameni la graniţa Galiţiei sub comanda bătrânului Galiţin. Dar această armată nu se mişcă din cantonamentele ei, neîmpiedecând cu nimic înaintarea Arhiducelui Perdinand, a căruea superioritate numerică sili pe Poniatovski, care comandă trupele Marelui Ducat, să se retragă, părăsind Varşovia şi lăsând pe Austriaci să înainteze până spre Thorn şi Danzig. La toate stăruinţele lui Caulaincourd spre a obţineâ ordine către Galiţin pentru ca acesta să înceapă ostilităţile, împăratul găsiâ câte un pretext de amânare. Ordinul promis la 17 Aprilie nu plecase încă la sfârşitul lui Maiu. Şi cooperarea trupelor ruseşti ar fi fost de nepreţuit folos pentru Napoleon. Unite cu Poniatovski, ele ar fi sdrobit oastea Arhiducelui Ferdinand, apoi ameninţând pe Arhiducele Carol dela spate, l-ar fi împiedecat să se opună lui Napoleon pe şesul Dunărei, silindu-1 să se arunce cu armata lui sau în Ungaria sau în Boemia. O scrisoare a generalului rus Gorceacov către Arhiducele Ferdinand fu prinsă de Poloni şi. comunicată de ei lui Napoleon. «in ea se oglindii o ură neîmpăcată împotriva Francezilor şi se expuneâ nădejdea unei alianţe între Ruşi şi Austriaci pentru susţinerea împreună a caueei celei drepte». Napoleon care până atunci îşi tot făcuse iluzii asupra eficacităţii alianţei lui cu Rusia, nu-şi mai putea ascunde, după bătălia dela Aspern, el că nu mai aveâ de aşteptat nici un ajutor serios din acea parte; el pirdu orice încredere în buna credinţă a aliatului său. La 2 Iunie el însărcină pe Champagny să scrie lui Caulaincourt următoarea scrisoare : Monsieur l’Ambassadeur, l’Empereur ne veut pas que je vous cache que Ies dernieres circonstances lui ont beaucoup fait perdre de la confiance que lui inspirait l’alliance de la Russie, et qu’elles sont pour lui des in-dices de la mauvaise foi de ce cabinet. On n’avait jamais vu prâtendre www.digibuc.ro ÂbHlVA SfetJAtORllOR Dljf CSIŞInAu, fi. m garder l’ambassadeur de la puissance k laquelle on dâclarait la guerre........ Six semaines se sont âcoulees et l’armee autrichienne occupe le Grand-Duch6 comrpe une de ses provinces. Le coeur de l’Empereur est bless6; il n’6crit pas â cause de cela k l'Empereur Alexandre; il ne peut pas lui tâ-moigner une confiance qu’il n’6prouve plus. II ne dit rien, il ne se plaint pas, il renferme en lui-mâme son d6plaisir; mais il n’apprâcie pas l’alliance de la Rusşie..... Quarante miile hommes que la Russie aurait fait entrer dans le Grand-Duch6 auraient rendu un vâri table service et auraient au moins entretenu quelque illusion sur un fantome d’alliance. L’Empereur a mieux aim§ que je vous 6crivisse ces mots que de vous envoyer dix pages d’ins-tructions, mais il veut que vous regardiez comme annulâes vos anciennes instructions. Ayez l’attitude convenable, paraissez satisfait; mais ne prenez aucun engagement et ne vous m&lez en aucune maniere des affaire de la Prusse avec la Suede et la Turquie; remplissez vos fonctions d’ambassa-1 deur avec grâce et dignitâ, ne faites que ce que vous avez strictement k faire; mais qu’on n’apergoive aucun changement dans vos manieres et dans votre conduite. Que la Cour de Russie soit toujours contente de vous, au-tant que vous paraissez l’âtre d’elle; par cela mâme que l’Empereur ne croit plus k l’alliance de la Russie, il lui importe d’avantage que cette croyance, dont il est d6sabus6, soit partagâe par toute l’Europe. An6antissez cette lettre du moment que vous l’aurez lue et qu’il n’en reste aucune trace. Ruşii trecură fruntaria Galiţiei de abia la 3 Iunie, cincizeci şi trei de zile după începerea ostilităţilor; în realitate însă ei lăsară pe Austriaci să facă ce voiau, evitând cu îngrijire orice act de ostilitate împotriva lor. Intrarea Ruşilor în Galiţia avuse mai mult de scop să pună capăt insurecţiunii ce Poniatovski o fomentase în acea provincie austriacă. împăratul Alexandru şi Rumianţov nu se temeau acum de nimic atât ca de reconstituirea Poloniei. împăratul declară lui Caulaincourt că chestiunea Poloniei eră singura asupra căreia nu va transige niciodată. «Vreu cu orice preţ să fiu liniştit», zise A-lexandru lui Caulaincourt; el lega cooperarea lui la răsboiu de oarecari garanţii ce le cerea împotriva restabilirii Poloniei. La 26 Iulie Rumianţov remise lui Caulaincourt o notă care urma să a-fîrme alianţa, dar care semnală faptele acelor cari «arborau numele de Poloni», recapitula motivele de plângeri ale Rusiei, mărturisiâ temerile Rusiei şi cerea în sfârşit explicări şi garanţii (1). Garanţiile cerute (1) A. Vandal, op. oit., p, 112 sq. www.digibuc.ro ĂAttf feoăfiTÎf m însă nu erâu specificate; Caulaincourt transmise nota rusească lui Napoleon. Nemulţămirile împăratului Alexandru nu putură dedat să fie mărite prin stipulaţiunile tratatului de pace dela Viena, Cari, pe când atribuiau Marelui Ducat teritorii din Galiţia locuite de 1.500.000 locuitori, nu dădeau Rusiei decât 400.000 suflete. Această favorizare a Marelui Ducat eră într’adevăr însoţita de Asigurări repeţite că «împăratul, departe de a fi dispus să resusciteze idea rehaşterii Poloniei, atât de depărtată de gândul lui, este dispus să lucreze împreună cu împăratul Alexandru la tot ce va puteâ să şteargă amintirea ei din inima vechilor ei locuitori» ; mai adăogând băi «Majestatea Sa aprobă ca cuvintele de Polonie şi de Polonez să dispară nu numai din toate transacţiunile politice, dar chiar şi din istorie (l)y>. Aceste asigurări repeţite şi însoţite de altele nu puteau să facă pe Împăratul Rusiei să se mângâe de preferinţa dată, cu prilejul păcii, Marelui Ducat şi să-l împiedece să vadă în această preferinţă un semn că Napoleon urmăreşte tocmai scopurile de cari se temea. Unul din temeiurile de căpetenie pentru cari alianţa încheietă la Tilsit avea să se schimbe în duşmănie, ducând în curând la răsboiu, erâ de faţă. De altmintrelea el există în stare latentă dela înfiinţarea Marelui Ducat prin acelaş tratat (2). Erâ firesc ca} date fiind bănuelile şi nemulţămirea Rusiei împotriva Franţei de o parte şi starea de amărăciune în care învingerea lăsase cercurile curcii austriace de alta, să se încerce de către amândouă aceste părţi (Rusia şi Austria) o apropiere. Ea avu loc la sfârşitul anului 1809, însă în convorbirile cari avură loc cu acest prilej, împăratul Alexandru arătă cea mai mare rezervă, accentuând că rămâne aliatul lui Napoleon. La Viena Rusia erâ reprezentată vremelnic de Contele Şuvalov. El erâ autorizat să declare că Rusia du cereâ dela Poartă altcevâ decât fruntaria Dunărei: prin urmare Moldova, Basarabia şi Ţara-Românească, cucerite de armele ruseşti, aveau să rămână Rusiei. Cabinetul din Viena declară din partea lui că nu va interveni dacă Rusia nu se va Încercă să anexeze şi Serbia (8). Totuş este cert că anexarea către Rusia a Principatelor făceâ mult sânge rău Austriei. 1 2 3 (1) A. Vandal, op. cit., p. 163. (2) Ibid., p. 166. (3) D. A. Sturdza, op. cit, I, p. 939 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHlŞlNĂU, ÎI. 625 Inşii în ultimele luni ale anului 1809, vedem supărarea lui Napoleon pe Rusia • scăzând, tonul lui faţă de această putere redevine cordial, el se arată gata la concesiuni, dispus chiar să garanteze împăratului Rusiei că nu va restabili niciodată Polonia. Pricina acestei Schimbări eră hotărrreâ lui de a se divorţa de Iosefina de Beauharnais şi nădăjdeă că va luă în căsătorie o Mare Ducesă, soră a lui Alexandru. Acestei pricini trebue fără îndoeală să atribuim cuvintele următoare, pronunţate de împărat cu prilejul deschiderii Corpului Legiuitor, la 3 Dechemvrie 1809: .. . . Les provinces illyriennes portent sur la Save Ies frontieres de mon grand empire. Contigu avec l’Empire de Constantinople, je me trou-> verai en situation naturelle de surveilier les premiers intârâts de mon corn-merce dans la Mâditerranâe, l’Adriatique et le Levant. Je protegerai la Porte, si la Porte s’arrarhe â la funeste influence de l’Angleterre; je saurai la punir si elle se laisse dominer par des conseils astucieux et perOdes . . . Mon allid et ami, l’Empereur de Russie, a rOuni ă son vaste empire la Finlande, la Moldavie et la Valachie et un district de la Galicie. Je ne suis jaloux de rien de ce qui peut arriver de bien ă cet empire. Mes sentimente pour son illustre souverain sont d’accord avec ma politique..... Se ştie cum Napoleon, văzând că această căsătorie nu izbuteşte, că împăratul Alexandru îl poartă numai cu vorba şi că este pe punctul de a primi un refuz, ceruse şi obţinuse, la începutul lui Fevruarie, fără nici o greutate, mâna fiicei împăratului Francisc încă înainte de a fi primit răspunsul definitiv al Rusiei (1). Răceala între cele două împărăţii nu puteâ în urma acestei împrejurări decât să reîpceapă şi să crească. Pe de altă parte căsătoria cu Arhiducesa nu puteâ decât să aibă drept urmare o apropiere simţitoare între Franţa şi Austria. Şuvalov (2) se convinse, în primăvara anului 1810, că Arhiducele Carol exercită din nou o influenţă răsboinică asupra politicei externe a Austriei şi proclamă necesitatea de a împiedecă scopurile Rusiei împotriva Turciei. Itisuş împăratul Francisc zisese că: aCes messieurs^ (les Russes) auroilt bien chaud cet etea. La 8 Iunie 1810 Şuvalov raportă că Napoleon, cu toată alianţa încheiată la Tilsit şi confirmată la Erfurt, (1) A. Vandal, op. cit., II, p. 253 sq. (2) D. A. Sturdza, op cit., I, ţ>. 341 sq. Analele A. R.—Tont. XXXI.—Memoriile Seef. Istorice. AS www.digibuc.ro 626 radu bosetti eră gata să facă răsboiu Rusiei. Daca această ştire este cu bună seamă inexactă, este Insă cert că el căută, în vara anului 1810, să stârnească poftele Austriei asupra Principatelor. Pretenţiunea Rusiei ca Napoleon să dea asigurări cum că el nu va restabili Polonia, /dusese la prezentarea, de către cabinetul rusesc, a unui proiect de tratat în care se găsiâ fraza: «que le royautne de Pologne ne sera jamais retablio. Aceste se întâmplau tocmai ia începutul tratărilor relative la căsătoria cu Marea Ducesă şi Napoleon, hotărit să izbutească cu orice preţ la această căsătorie, dăduse lui Caulaincourt depline puteri pentru a semnă orice tratat de natură a linişti pe Rusia. Caulaincourt «judecând că instrucţiunile ce ie avea nu puneau nici o margine con-descendeţei sale(l)», trecu peste această formulă extraordinară şi semnă convenţia ia 4 Ianuarie 1810. Dar când acel text fu trimis la Paris şi văzut de împărat, acesta nu voi cu nici un preţ s’o ratifice. Pe de altă parte, plenipotenţiarul rus, Curakin, nu avea voie să primească vreo modificare a textului acelei convenţiuni. Această pretenţiune a Rusiei exasperă pe Napoleon care, cu drept cuvânt, zicea că numai «Divinitatea poate să vorbească cum propune Rusia» şi că o asemenea redacţiune s’ar căută în zadar In analele vreunei naţuni (2). In desele convorbiri ce le aveâ acuma cu Metterinch, nu-şi ascundea nemulţămirea împotriva aliatului său şî reveniâ -des asupra chestiunii cedării Principatelor* «Cest(3)» ajouta-t-il «une grande affaire pour Ies Russes et pour vous; je ne crois pas que la Porte y perde beaucoup; Ies principautăs 6taient depuis longtemps bien plus russes que turques; mais c’est cet agrandisse-ment de Russie qui formera un jour la base de la râunion de la france et de l’Autriche. Le Danube est d’un intârât immense pour vous. Regardez la carte; ces pays-lă devraient bien plutot appartenir â vous qu’aux Rus-ses. Possădăs par ces derniers, fis seront un sujet ăternel de jalousie pour vous». Metternich întrebându-1 dacă nu ar fi chip să se revină Ia o stare de lucruri apropiindu-se de staiu-quo ante bellum, Napoleon răspunse că, fa Erfurt, se legase să nu se opună la o mărire « (1) A. Vandal, op. cit., II, p. 221 sq. (2) Ibid., II, p. 361 sq. (3) D. A. Sturdza, op. cit., I, p.943. sq. Această convorbite aviilooÎnainte de9Iulie 1810. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR filN ChIşiNÂU, lt. 627 Rusiei privi anexarea Principatelor, dar că stipulase în chip hotărit că ea nu va trece peste Dunăre, adăogând: «la Serbia doit vous appartenir neceasaitemeni un jour». _ Iu aeeeaş convorbire Napoleon, care urmărise cu multă atenţiune j>e hartă amănuntele ce i le dădea Metterinch asupra succeselor oştirilor ruseşti la Dunăre, exclamase deodată; «...Voilâ la paix! Oui cest la paixi Les Turcs sont forc^sde la faune. Eh bien, e'est conime je vovs le disais dernibremerd, l’attianoe entre la France et VAutriche; nos alliâs sont communs; maintenant vous devez songer ă vous refaire de vos pertes,—le moment est arrivă;—Ia perte 4u Danube est odieuse pour vous; remonte-t-on plus facilement le Danube lâ-bas que plus haut»? In altă convorbire ce o avîi Metternich cu Napoleon, spre sfârşitul lui Iulie (1), solul puse împăratului următoarele trei întrebări; 1° Dacă este hotărît să mănţină In toată Întinderea lor angajamentele ce le luase la Erfurt sau dacă nu ar li -dispus să facă, la Petersburg, împreună cu Austria, un demers care ar puteâ să scape Principatele ? 2° Dacă ar consimţi ca Huşii să cuprindă in cesiunea la care ar sili Poarta, gurile Dunăre! «până la braţul numit Trockene Donau» şi cari ar fi intenţiunile lui tn cazul când Învingeri nouă ar sili pe Turci să semneze o pace mai oneroasă decât aceea ce se prevăzuse la Tilsit? 3° Ce ar face Napoleon In cazul când Turcia ar Încheia opace stipulând independenţa Serbiei sub protectoratul rusesc? La întâia întrebare Împăratul răspunse că nu are -cum şl pentru ce să se sustragă la angajamentele luate de el faţă de Rusia. Dacă Austria voeşte sâ facă Rusiei răsboiu, el va rămâneâ neutru, dar nu o sfătueşte la acel răsboiu. La a doua întrebare Tăspunse «că-şi mărgineşte condescendenţa la talvegul Dunărei»; în cazul când Rusia ar încheia o pace depăşind angajamentele luate faţă de Franţa, aceasta s’ar privi ca fiind deslegată de orice legătură cu Rusia şi In asemenea caz Austria ar puteâ conta pe ea. Răspunse asemenea că nu va recunoaşte stipulaţiunea menţionată în a treia întrebare, adăogând: (1) Ibid., p. 952 sq. www.digibuc.ro 628 SADO E08BTTÎ * Arrangez Ies 'affaires de la Serbie; plâcez ce pays sous votre jnfluence la plus directe, je vous soutiendrai, et je me suis expliquâ trop longuemenţ â ce sujet avec vous ces jours derniers pour y xevenir». Din rapoartele făcute de Colonelul Cernişef, adjutantul împăratului Alexandru, asupra convorbirilor lui cu Napoleon la 21 Octom-vrie şi la 4 Noemvrie 1810 (1), vedem că împăratul Francezilor ţinuse, în privinţa condiţiunilor de pace dintre Turci şi Ruşi, simţitor acâlaş limbaj pe care îl ţinuse lui Metternich. «S’il ne s’agit que du thalweg du Danube, j’y consens avec plaisir; plus que le thalweg, je vous fais la guerre; l’existence de la Turquie est un Objet trop important pour la bonne politique de l’Europe pour que je puisse avec indiffârence la voir dâmembrer davantage». Un raport din Viena al [ui Metternich către împăraţul Francisc, purtând data de 81 Octomvrie 1810 (2), ne arată că Şuvalov îl sondase în vremile din urmă asupra putinţei unei alianţe cu Rusia. In .cursul convorbirii, Şuvalov îi declarase că niciodată Rusia nu va renunţă la posesiunea Principatelor, dar făcu ,menţiune de o prpr punere având de scop schimbul Olteniei cu unele părţi din paliţia austriacă. Metternich se pronunţă pentru eludarea propunerii de alianţă. Totuş negocierile urmară mai ales din iniţiativa Rusiei. Neînţelegerea dintre Napoleon şi Alexandru I crescuse din zi în zi; la sfârşitul anului 1810 tratatul de alianţă suferiâ din partea fiecăruia din ei câte o atingere neprevăzută şi în curând avea să primească lovitura de moarte. Micul Ducat de Oldenburg, unde domnia o casă strâns înrudită cu .familia imperială a Rusiei, avea pe Marea de Nord o linie de coaste care rupea conitinuitatea frontierei Imperiului francez pe ţermul acelei mări. In .acelaş caz erau atât alte mici principate germane cât şi oraşele hanseatice. Printr’un senatusconsult din 18 Decemvrie, anexiunea Olandei deveni desăvârşită şi se pronunţă in principiu aceea a întregului litoral, german, micii principi cu posesiuni pe mare primind indemnităţi. Totodată Napoleon informă pe solul său la Pe-tersburg, că JDucele de pldenburg va avea să aleagă între următoarele alternative: să rămână pe loc cu restricţiunile ce vor fi impuse suveranităţii lui prin stabilirea vămilor franceze, sau să renunţe la suveranitatea Oldenburgului primind Erfurtul ca compen- (1) Ibid., p. 966 sq. (2) Ibid., p. 962 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINAU, II. 629 saţie. Un trimis special fu însărcinat să facă duoelui .propunerea; ducele alese să rămână pe loc. Dar autorităţile franceze, prejude-cânp deciziunea lui, irupsese în Ducat şi se făcură stăpâne pe o-i cârmuirea Şi pe resursele lui. Ducele protestă. La această protestare Napoleon răspunse decretând, la 11 Ianuarie 1811, aneîarea Oldeni burgului şi dând ducelui în schimb .Erfurtul, Acest fapt constituia o violare a art. 12 a tratatului dela Tilsit, în virtutea Căruia ducii de Oldenburg, de Saxa-Coburg şi de Mecklemburg-Schwerin ur-mau să fie restabiliţi în paşnica posesiune a statelor lor (1). înainte de a cunoaşte acest act arbitrar, împăratul Alexandru săvârşise şi din partea lui, prin ucazul dela 31 Decemvrie 1810, o violare patentă a articolului 27 al aceluiaş tratat. Acel articol stipula că relaţiunile comerciale dintre ambele ţeri vor fi restabilite pe acelaş picior pe care se' găsiau înainte de răsboiu, ceea,ce eohivalâ cu punerea în vigoare a tratatului de oomerţ dela 11 Iapuarie 1787. Acel tratat garantă productelor franceze introduse în Etysia^ un regim intru câtva privilegiat, supupându-le la drepturţ de intrare din cele mai moderate. Restabilirea acestui regim pentru importaţiunile franceze, împreună cu intrarea în sistemul continental al lui Napoleon, erau privite in cercurile diriguitoare din Petersburg ca fiind cauzele atât ale crizei dureroase prin care treceau averile particularilor şi a Statului, cât şi a îngrijitoarei scăder a cursului rublelor^ împăratul Alexandru, influenţat de anturajul lui, dădu deoretul sus menţionat prin care mărfurile franceze erau lovite pe taxe gţele, iar cele introduse prin fraudă aveau să fie arse. Acest decret supunea astfel mărfurile franceze unui regim mai greu decât pe cele engleze. Intr’adevăr, stipulaţiunea de mai sus nu era privitoare Jţa mărfurile venite pe mare şi, dacă intrarea mărfurilor engleze eră absolut interzisă, ele intrau cu uşurinţă în Rusia când erau transportate de vase neutre, în special de vase americane. Pe de altă parte, tot pe la sfârşitul anului 1810, Napoleon află, sprş surprinderea lui, că dela Erfurt încoace, împăratul Rusiei făcuse în taină cele mai întinse pregătiri de răsboiu şi că dispunea de o armată de prima linie de 240.000 oameni cu pchipamentul, proviziunile şi muniţiunile necesare, gata să se arunce în orice moment asupra Marelui Ducat al Yarsovei sau să şş ţpdrşpte sprş linia Odorului. (1) A. Vandal, op. oit., II, p. 526 aq. www.digibuc.ro 630 HADTT ROSETT1 Am insistat mal pe larg asupra schimbărilor în situaţia politică dintre intrevederea dela Erfurt şi sfârşitul anului 1810, fiindcă din sus pomenitele schimbări a ieşit ruptura dintre Franţa şi Rusia, ceeace a silit pe această din urmă să încheie pacea dela Bucureşti care, dacă ni-a luat Basarabia, a mântuit ţerile noastre de stăpânirea rusească adică de pieirea desăvârşită. V. OPERAŢIUNILE MILITARE DELA DUNĂRE DELA DESCHIDEREA CAMPANIEI ANULUI i8m PANĂ LA ÎNCETAREA OSTILITĂŢILOR. Afară de o expfidiţiune comandată de contele de St. Priest asupra LovCef, întâiu respinsă şi apoi izbutită în Fevruarie, operaţiunile rămaseră întrerupte în tot cursul iernii 1810—1811. In primăvara anului 1811, contele Camenski căzând greu bolnav, fu înlocuit prin Cutuzov care sosi Ia 13 Aprilie (1). In cursul iernii, Marele Vizir Iusuf Paşă fusese înlocuit prin Ahmet Paşa, fostul Nazîr al Brăilei, oştean viteaz şi destoinic, eare adună fa Şumla o oştire de peste 50.000 oameni, cu care înaintă asupra Rnsciuculul la începutul lui Iunie. El se Iovi acolo cu Ruşii în ziua de 3 Iulie (st. n.), şi fu respins de ei după o luptă crâncenă. Acest succes nu împiedecă pe Cutuzov să evacueze Rusciucul la 5 Iulie, luând cu el şi locuitorii creştini; apoi dădii foc oraşului şi aruncă în aer părţi din cetate. După ce treci* Dunărea, grosul armatei ruseşti se aşeză împrejurul Giurgiului rămânând inactivă în tot timpul verii. In noaptea dela 8 la 0 Septemvrie, Marele Vizir, înşelând pe Ruşi, trecii Dunărea cu o parte din trupele sale şi începu să ridice întăriri în faţa Sloboziei. încercările Ruşilor de a-i aruncă înapoi peste Dunăre ar fi izbutit fără de irezoluţiunea lui Cutuzov, graţie căreia Turcii fură îngăduiţi să se întărească şi să aducă alte trupe pe ţermul român. Cutuzov descurajat vorbiâ de părăsirea Ţerii-Româneşti şi spaima în Bucureşti eră mare. G nouă încercare a Ruşilor să scoată pe Turci din poziţiile lor nu izbuti. (1) Camenski muri la Odesa In ziua de 6/17 Mani, www.digibuc.ro ARHIVA BENATORILOR DIN CHIŞINÂU, II. 631 La sfârşitul lui Septemvrie, generalul-major Turceaninov întreprinse o expediţie peste Dunăre, în împrejurimile Nicopolei, care reuşi pe deplin. La 5 Octomvrie Ruşii izbutiră să iea cu asalt o redută ce Turcii avuse îndrăzneala s’o construească la depărtare de 600 paşi de întăririle lor. In sfârşit Cutuzov se hotărî s’asculte sfaturile generalilor lui şi să întreprindă o diversiune peste Dunăre, încredinţată generalului Marcov. Graţie incapacităţii şi indolenţei Turcilor, acest general izbuti să treacă Dunărea fără opunere la ÎS Octomvrie, iar a doua zi să surprindă tabăra turcească de pe malul drept şi să se facă stăpân pe ea aproape fără pierderi. Marele Vizir scăpă la Rusciuc. Armata turcească rămasă pe malul drept se află, în urma reuşitei acestei expediţiuni, într'o poziţiune desnădăjduită, expusă să piară de foame. Ahmet propuse pacea. După zece zile de negocieri, Cutuzov consimţi la un armistiţiu: Vizirul care ceruse întâiu ca graniţa să rămână la Nistru, consimţi ca Prutul s’o alcătuească. Un congres se adună la Giurgiu spre a trată de pace. Turcii din întăririle din faţa Sloboziei nemai putând răbda de foame, de boală şi de lipsuri de tot felul, Cutuzov consimţi la o convenţiune în virtutea căreia acele trupe erau puse în cvartire sub paza Ruşilor, sub numele de musafiri. In caz de încheiere a păcii, aveau să se întoarcă peste Dunăre cu armele şi tunurile lor; în celălalt caz rămâneau prizonieri de răsboiu. In Oltenia, câteva mii de Turcii sub comanda lui Ismail Bei trecuse Dunărea din ordinul Vizirului la 31 Iulie, în faţa Calafatului şi voiră să înainteze, dar fură respinşi de Zass în ziua de 3 August, în nişte întăriri ce ei le construise pe malul Dunărei. Is* mail Bei încercă să înainteze din nou la 15 August, dar fu respins cu pierderi. La 9 Septemvrie flotila rusească se făcu stăpână pe insula Lomului, care fu fortificată. Contele Orurk se află pe malul drept încă dela 4 Septemvrie. La 19 Septemvrie Ismail Bei, ale cărui trupe se ridicau acuma la 16.000 oameni, atacă din nou pe Zass lângă Calafat cu intenţiunea de a se îndreptă înspre Craiova. Zass care dispunea de 2.500 oameni nu ezită să-i stea împotrivă şi să sus-ţie o luptă sângeroasă care rămase nehotărîtă; adversarii bi-vuacară faţă în faţă. Zass, primind întăriri, răspinse două nouă înoercări ale lui Ismail de a-şi face drum spre Craiova. www.digibuc.ro 632 BADD BOSETTI Orurk şi Yoronţov, trimişi peste Dunăre în Octomvrie, se uniră cu 1.000 de Sârbi şi veniră să se hărţuească cu Turcii până sub zidurile Vidinului de unde comunicau cu Zass. Ismail Bei părăsi poziţiunile lui tocmai la 25 Noemvrie. Ostilităţile încetară apoi şi în această parte. VI. NEGOCIERILE DINTRE AUSTRIA, FRANŢA ŞI RUSlA, ŞI CELE DINRTE TURCIA ŞI RUSIA DELA ÎNCEPUTUL ANULUI 1811 PÂNĂ LA IZBUCNIREA RĂSBOIULUI DINTRE FRANŢA ŞI RUSIA; TRATATUL DE PACE DELA BUCUREŞTI. împăratul Alexandru temându-se ca Napoleon să nu reconstitue Polonia, se hotărîse s’o reconstitue el însuş, spre a lipsi pe Napoleon de ajutorul Polonilor şi a se folosi el de acest ajutor. Scrisoarea adresată de el principelui Adam Czartorijski la 12 Fevrua-rie 1811 nu ne mai lasă în această privinţă nici o îndoeală. împăratul în acea scrisoare declară: 1° Că puterea care vrea să se însărcineze ou regenerarea Poloniei este Rusia; 2° Prin această Tegenerare împăratul înţelege să vorbească de întrunirea a tqt ceeace a făcut altădată parte din Polonia, cuprinzând şi provinciile ruseşti, afară de Rusia Albă, astfel ca fruntariile să fie alcătuite de Dvina, Berezina şi Nipru; 3° Funcţionarii guvernului, autorităţile constituite, precum şi armata, tre* bue să fie cu desăvârşire naţionale poloneze; 4° împăratul neaducându-şi bine aminte de Constituţia dela 3 Maiu, nu poate să decidă nimic înainte de a fi cetit-o, roagă pe principe să i-o trimită. In orice caz o constituţie liberală, în stare să mulţumească dorinţele locuitorilor, este oferită. 5° Spre a dovedi sinceritatea celor ce le oferă, proclamaţiunile asupra restabilirii Poloniei trebue să preceadă oricărui alt lucru, executarea planului trebue să înceapă prin această lucrare. Dar condiţiunile sine qua non sub cari împăratul oferă foloasele de mai sus sunt ca: 1° Regatul Poloniei să fie pe vecie întrunit cu Rusia, al cărei împărat va purtă de acum înainte titlul de: împărat al Rusiei şi Rege al Poloniei. 2° O asigurare formală şi pozitivă a unei unanimităţi de dispoziţiuni şi de sentimente în locuitorii Ducatului spre a produce acest rezultat, care trebue închezeşluit prin semnătura indivizilor celor mai marcanţi. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂO, I. 633 Apoi împăratul făcea enumerarea forţelor de cari dispunea pentru a.ajunge la îndeplinirea scopului dorit, ajungând la un total de 240.500 oameni In prima linie, plus o rezervă de 44.000 oameni şi de 80.000 recruţi îmbrăcaţi şi exercitaţi în depozite, fără a mai vorbi de oastea din Moldova şi de cele din Finlanda şi Georgia. Prevedea două greutăţi pentru îndeplinirea planului: 1° Reuniunea Galiţiei eră una din ele din cauza Austriei. Este absolut necesar ca aceasta să. fie menajată şi să nu fie atinsă întru nimic. In acest scop împăratul este hotărtt să-i ofere Ţara-Românească şi Moldova‘până la Şiret în schimbul Galiţiei. Dar ar fi indispensabil să se amâne reuniunea Galiţiei până după consimţimântul Austriei, spre a-i dovedi că nu există vederi defavorabile ei. împăratul este convins că Napoleon se încearcă să provoace Rusia la o ruptură cu el, sperând că el (Alexandru) va face greşeala să fie agresorul. Aceasta ar fi o greşeală în împrejurările de faţă, dar împăratul este hotărît să n’o comită. Insă totul se schimbă dacă Polonii sunt cu el. întărit prin 50.000 de oameni ce-i vor da şi prin 50.000 Poloni, se poate îndreptă spre Oder când va voi. ^ 1° Cât nu va fi sigur de cooperarea Polonilor, este hotănt să nu înceapă răsboiul cu Franţa; 2° Pentru ca această cooperare a Polonilor cu Rusia să aibă loc, trebue să primească asigurări şi dovezi neîndoelnice^ numai în acest caz va puteâ să înceapă acţiunea specificată mai sus. Napoleon din partea lui se gândiâ la reconstituirea Poloniei în întregimea ei. Vorbise de această idee lui Metternich şi, cunoscând cu ce dor se uită Austria la provinciile pierdute de pe i ţărmurile Adriaticei, zisese lui Metternich: «Tout peut revenir, ces points-lâ sont des bouts de cheveux pour moi», r adăogând : «Repousseriez-vous un jour des confârences âyant pour but d’amener l'e-change d’une pârtie egale de la Galicie contre ces provinces ? Si je puis ăviter la guerre avec la Russie tant mieux ; sinon, il vaut nkieux avoir prăvu Ies consâquences de la lutte»(l). împăratul Francezilor îşi aducea acuma aminte şi de Turci. El scria la 17 Fevruarie 1811 (2) lui Champagny, să trimită lui Latour (1) A. Vandal, op. cit., II, 475. (2) D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 977. www.digibuc.ro 634 RADU" ROSETTI Maubourg, la Consfeantinopol, un curier, însăreinându4 să ser apropie de Poartă pe cârt ca putinţă şi fără & se compromite, să facă astfel Ca Sultanul cel nou să-i scrie şi să-i trimită, un miniştrii, apoi el (Napoleon), din partea lui, ii va răspunde, va reintră tn relaţiuni cu el şi îi va trimite un ministru. La 25 Fevruarie(l) Împăratul Insărcină pe Champagny să scrie Contelui Olto, solului francez la Viena, lnsărcinându-1 să sondeze pe Metternich spre a află până unde ar fi dispusă Austria să meargă pentru a împiedecă anexarea principatelor de câtrâ Rusia. Neplăcerea ce o pricinueşte Austriei ocuparea Moldovei fi a Ţerii-Româneşti de către Rusia este ea oare destul de mare pentru a o face să nu se teamă de un râsboiu cu Rusia? Tot la sfârşitul iernii dela 1810 — 1811, amândoi Împăraţii (Alexandru şi Napoleon) schimbau scrisori din cele mai acre (2). Chestiunea tarifelor, anexarea Oldenburgului, armamentele Rusiei, alcătuiau subiectul lor, la care veniâ să se mai adaogă incrimina-ţiuni multiple : fiecare acuză pe celălalt că voeşte să-i facă răsboiu. La 25 Martie (3), Napoleon trimise luf Champagny brulionul unei scrisori ce trebuia s’o transmită lui Otto şi in care ii ziceâ că împăratul Alexandru se îndatorise să nu păstreze nimic în Serbia. Dacă Ruşii ar ocupă Belgradul, aceasta ar echivalâ cu o violare a acestei făgăduinţe şi Austria poate contă că Franţa va reclamă Împotriva ei şî va sprijini orice acţiune a Austriei In această privinţă. In Martie (4) se trimise lui Latour Maubourg instrucţiuni precum şî un proiect de alianţă între Franţa şi Turcia, din oare rezultă că Napoleon voiă să Îndemne pe Turci să proclame răsboiul sfânt şi să arunce 100.000 oameni la Dunăre. £1 făgăduia să restitue Porţii principatele, Georgia şi Crimea. Alte instrucţiuni în acelaş sens sunt trimise la Constantinopol la 27 Aprilie (5). Ele însă produc puţin efect asupra Turcilor cari devenise cu drept cuvânt cu totul'sceptici în privinţa bunei credinţe a împăratului Francezilor către dânşii. Intr’o convorbire ce Napoleon o avu cu Şuvalov la 13 Maiu (1) următor, el se arătă în curent despre intenţiunile împăratului Alexandru în privinţa Poloniei. (IV D. A. Stnrdza, op-, oifc, p. 980 sq. (2) Blid., p. 982 şi 984. (3) Ibid., p. 988. (4) Ibid., p. 990. {&) Ibid., p. 998 sq. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 635 Alexandra scrise la 18 Maia (1) lui Napoleon, prin Caulaincourt care părăsii Petersburgui, unde- în locui lui fusese numit Lauriston. In acea scrisoare împăratul Rusiei se apără de învinovăţirea că se pregăteşte de răsboiu, arată că7 din potrivă, Napoleon este acela care face pregătiri militare \ insistă ca Oldenburgul să fie restituit ducelui şi protestă că nu doreşte nici un fel de mărire de teritoriu. Negociaţiunile cu Austria în privinţa răsboiului cu Rusia urmară în tot timpul verii şi al toamnei şi cabinetul din Yiena se arătă acuma mai puţin rezervat; se discută chiar numele generalului care aveă să comande corpul de ajutor austriac. In audienţa ce o avu solul austriac Schwarzemberg, la 17 Decemvrie (2), Napoleon care se bucură foarte auzind că acel corp ar puteă să fie comandat de Arhiducele Carol, ceru ca Austria să-i pună la dispoziţie o armată de 40 — 50.000 de oameni, care aveă să fie hrănită de el, spre a operă Ta aripa lui dreaptă, sub ordinele unui general austriac în care ai1 2 3 aveă încredere şi conform instrucţiunilor directe ce le-ar da împăratul Francezilor. Napoleon făgăduiă Austriei, ca urmare a răsboiului : Moldova, Ţara-Românească şi Serbia, Dunărea cu gdrile ei devenind apă austriacă. Austria ar păstră Galiţia întreagă, pe care ar puteă pe urmă s’o schimbe cu Provinciile Ilirice şi cu Trîestul. Graniţa Austriei despre Germania aveă să fie rectificată şi Silezia aveă să redevină provincie austriacă, nefiind lipsă de obiecte de compensaţie pentru Prusia. La 24 Martie Austria se îndatora să dea Iui Napoleon un contingent; Prusia se legase să-I ajute cu 20.000 de oameni. La 24 Maiu Rusia remise un ultimatum care cerea ca Francezii să se retragă pe malul stâng al Rinului. Ambele Imperii îşi terminase pregătirile de răsboiu: Napoleon porni, împotriva Rusiei cu o armată de peste 560.000 de oameni, alcătuită din contingentefe Europei întregi. Răsboiu! eră declarat la 22 Iunie şi Francezii trecură Niemenul cu două zile maî târziu. Am văzut că Cutuzov încheiase un armistiţiu cu Marele Vizir încă din Octomvrie 1811 şi convenise ca un congres să se întrunească în Giurgiu spre a trată de pace. Negociatorii din partea Ruşilor erau Italinsky, generalul Sabaneev şi bătrânul Iosif Fonton (8) (1) Ibid., p. 1001 sq. (2) Ibid., p. 1.009. (3) Fostul dragoman al ambasadei dela Constantinopol; este de observat că, precum rezultă din scrisoarea! adresaţi de Împăratul Alexandru lui Ciceagov,lal4Maiu 1812, (D. A. Sturdza, op, oit, I, p. 1019), aoel monarh privii pe fraţii Fonton ca vânduţi Turcilor, www.digibuc.ro 636 RADO ROSETTI Plenepotenţiarii turci erau Selim Efendi, care ocupa funcţiunea de Ardoni-Kedisî sau judecător al taberei, Galib Efendi, care eră Reie Efendi şi fu pe urmă Mare Vizir, şi Hamid Efendi. Aceştia erau asistaţi de Beizadeă Dumitrache Moruz, in calitate de dragoman al Congresului, despre carerLangeron zice (1): C’âtait un homme instruit, aimable et tres fin. Eoutouzov le croyaiten-tierement d6vou6 a noB int6râts et il se trompait: ii n’âtait d6vou6 qu’ă, lui seul, comme tous Ies Grecs du Fanar; maia on rdussit ă se l’attacher en lui offrant la perspective de la prindpaut6 de la Valachie gu’il croyait obtenir par notre protedion et aussi par celle du Kiaya Bey et que ce* pendant il n’eut pas. Negociaţiunile mergeau foarte încel. 'Turcii căutau fel de fel de pretexte pentru a le amână. Cutuzov stărui foarte mult pentru terminarea lor, deoarece fuse înştiinţat că are să fie înlocuit şi doriâ foarte mult să încheie el pacea înainte de sosirea succesorului său. Cutuzov cerea Dunărea ca hotar şi Turcii nu acordau decât Prutul, apoi instrucţiunile ce trebuiâ să le ceară necontenit dela Petersburg aveau nevoie de timp îndelungat spre a sosi. împăratul fu foarte nemulţămit de armistiţiul ce Cutuzov îl acordase Turcilor; titlul de musafiri dat acelor din tabăra turcească dela Slobozia nu fu ratificat şi i se dădii ordin să-i transporte în Moldova lângă Vasluiu. Congresul fu transportat la Bucureşti. Plenipotenţiarii turci îşi schimbară aici limbagiul (2) şi pretinseră ca Sultanul să păstreze Chilia şi Ismailul. Pe la mijlocul lui Ianuarie încheierea păcii erâ cu totul compromisă. împăratul din ce în ce mai nemulţămit dădu ordinul ca ostilităţile să reînceapă. Cutuzov convenise cu Marele Vizir ca, în caz de reîncepere a răsboiului, să se dea de ştire cu 20 zile mai înainte. Cutuzov, fără a observă această formalitate, trimise pe generalul Tucicov să facă o expediţiune la Babadag şi la Mangalia, în care acel general luă un mare convoiu de vite şi mai multe sute de prinşi; generalul Harting distruse Silistria cu desăvârşire. La 14 Aprilie generalul Bulatov intră fără de veste în Sistova, prădă oraşul care nu erâ aparat şi duse pe locuitor^ la Zimnicea. Bulatov şi ceilalţi ofiţeri superiori ruşi îşi însuşiră o mare parte din pradă. 1 2 (1) Hurmuzaki, supl. 1, voi, 111, p. 352. (2) Langeron In Hurmuzaki, supl. I, voi. IU. p. 378, pretinde că, erau influenţaţi de boierii turoofili şi mai cu seamă de consulul francez Ledoulx www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN’ CHIŞINÂD, II. 637 La 17 Aprilie acelaş Bulatov trecu din nou Dunărea spre a atacă e redută turcească la Gulianţe, la 10 verste de Nicopol. Fu întâiu respins cu pierderi, dar la urmă Turcii părăsiră reduta care fu distrusă. ■ înaintarea armatelor franceze spre Rusia, certitudinea răsboiului ce această împărăţie aveă să-l poarte cu Napoleon, ar fi trebuit să facă pe Turci mai dârji, mai puţin dispuşi a concede Prutul ca fruntarie. 'Totuş plenipotenţiarii căzură de acord asupra preliminariilor păcii, a cărei condiţiune mai importantă eră cesiunea Moldovei dintre Nistru şi Prut la sfârşitul lui Aprilie. Tratatul definitiv' fu semnat la 28 Maiu 1812. Privilegiile recunoscute Principatelor prin tratatul dela Cuciuc-Cainargi şi cele următoare erau ftiănţimlte. Condiţiunile acestei păci uiipiră chiar pe Ruşi cari nu se aşteptau ca ea sa le fie aţâţ de favorabilă. O bună parte din răspunderea ei incumbă încetinelii cu care generalul Andreossy, noul sol francez la Constantinopol, călătorii spre a-şi luâ postul în posesiune şi care îl făcu să sosească după Încheierea păcii. Langeron zice Că Rusia are obligaţiuni cari vor fi eterne către Generalul Andreossy; nu încape îndoeală că, dacă ar ii sosit Ia vreme — ceeace puteâ uşor — ar fi împiedecat pacea şi atunci le mergeâ foarte rău Ruşilor. Andreossy călători ca un ambasador, când trebuiâ să călătorească ca un curier, se opri, petrecii pretutindeni şi găsi pacea făcută (1). Iată ce, zice Langeron în această privinţă: Je n:ai jamais pu qomprendre ce qui avait enga»6 Ies ’pircs a nous accorder une paix qui 6tait deveune si indis^ensable pour nous; j’ai la certitude qu’aucun membre du congres turc ne fut ni achetâ ni gagnâ par des esp6rances. Galib, le plus marquant, 6tait pauvre et resta pauv^e, Le Prlnoe Moruzi n’avait pas besoin de notre proteetion pour avoir la place d’Hospodar et il ne l’a pas eue. En retardant la paix de 6 mois, \’hpmme le plus versâ dans Ies scienoes militaires et diplomatiqueş pouvait voir claire-ment que nous serions forcâs de nous petiver de nous-mCmes au Dniesten. Quelle ătait donc la raison de la conclusion de ceţte paix, faite si â propos pour nous? Celle que m’avait donnâe le Vizir pouvait avoir de l’influence sur Ies Trues profondes et âloignâes de oet homme âtonnant et sur celles de Galib Efeudi, homme tout aussi spirituel et plus instruit, mais ne pouvait certainement pas en avoir sur Ies autres Ministres et sur le Sultan. (1) Hurmuzaki, supl. I, voi. III, p. 390, nota 1. www.digibuc.ro m tuotj ooSetTi L’on m’a assură que Ies dâsastres de ses arm6es avait effrayâ Ja Grşrnd Seigneur, que, de piua, il xedoutait lea janissaires et avait ordon n6 â son Vizir de eonelure une paix qu’eux et le peuple desiraient. Sans cea raisons et nos derniers succes in6sp6r6s, nous eussions 6tâ bien heureux de nouş en tenir au Dniester et de reprendre ie stătu quo. 11 parait aussi que le Grand Vizir croyait que la oooservation de sa tâte dăpendait de cette paix qu’il devait et voulait faire. Enfin, il lăut croire au Dieu des Ruases (Rousky-Bog), car il est certain que tout leur r^ussit ă la guerre et en diplomaţie. Ştim că Ja 19 Aprilie Împăratul Alexandru mai speră Încă să ob-ţină Dunărea ca linie de fruntarie cu Turcia, precum rezultă din instrucţiunile (1) date de el în acea zi amiralului -Ciceagov care Înlocuia pe Cutuzov şi unde găsim cuvintele: ... Votre premiere obligation sera de bien examiner le mode d’adminis-tration actuellement existant dans ces principautâs et de faire .toutes Ies dispositions que, dans votre sagesse, vous jugerez propres â all£ger la si-tuation des habitants et ă leur inspirer de Vallachement ă nolre sceptre. Insă, precum reiese din scrisoarea ce o scrie aceluiaş 'Ciceagov la 14 Maîu, rezultă că la acea dată împăratul acceptase graniţa Prutului. Un fapt care trebue să ne mâhnească adânc este servilismul ne-calificabil cu care Divanul Moldovei, la 13 Iulie 1812 (2), iea act de comunicarea încheierii păcii ce i-o făcuse Ciceagov, zicând că: «Vestea încheierii păcii, dată in vileag, a umplut de negrăită bucurie sufletele celor adevăraţi şi credincioşi patrioţi». Şi nu se poate de loc alega că Divanul ar fi fost la neştiinţă că acea pace, care umplea inimile lui de bucurie, lăsă Moldova înjumătăţită. Membrii Divanului cunoşteau atât do bine această con-diţiune a păcii, încât, precum vom vedeă mai departe, ei trimisese, încă dela începutul lui Iunie, la Bucureşti, pe Logofeţii Costache Ghica şi Costache Balş, spre a obţineâ dela Rusia, prin mijlocirea lui Ciceagov, ca stăpânii bunurilor de peste Prut să se folosească de aceleaşi drepturi ca şi Moldovenii cari stăpâniau bunuri tn Bucovina. (1) D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 1014. Arhiva Senatorilor la Chişin&u, dosar No. 4.056. www.digibuc.ro ARHIVA seMaToriLOr DIN chişinXo, Ii. 659 Se mai ştiâ la Iaşi încă dela sfârşitul lui Maiu, că Scarlat Sturdza va fi numit guvernator civil al nouăi provincii. Iată în ce groaznică morcirlă cufundase un veac de regim fanariot pe boierimea noastră 1 Amiralul Ciceagov sosi în Bucureşti trei zile după semnarea păcii. El eră însărcinat de împăratul Alexandru să lucreze pentru încheierea unei alianţe cu Turcia, spre a putea, cu ajutorul lor, operă, prin Serbia şi Bosnia, o diversiune asupra posesiunilor franceze din Dalmaţia. Ciceagov, un bărbat original şi chiar fantastic, se apucă să pregătească cu tot înadinsul expediţiunea în Dalmaţia. Langeron ne dă amănunte picante în această privinţă, ca sacrificarea rezervei de boi a armatei spre a face dintr’înşii bulion şi facerea de panţere (cui-rasses), consistând în sac! de pânză umpluţi cu paie, spre a pune pe soldaţi la adăpostul gloanţelor. Văzând că nu poate să încheie vreo înţelegere cu Turcii, el propuse împăratului ca, începând răSboiul cu ei, să facă o expediţiune la Constantinopol. Ciceagov eră un om foarte cinstit, care izbuti să dea în sfârşit Ţerii-Româneşti, în persoana unui tânăr boier numit Nenciulescu, un Mare Vistier care nu erâ pre vâri câtor. Mişcarea de retragere a trupelor ruseşti fu începută în Iulie 1812, ea merse încet. Cele de pe urmă trupe părăsiră Bucureştii numai la 5/17 Gctomvrie următor. VII. CÂTEVA AMĂNUNTE PRIVITOARE LA OCÂRMUlREA AMBELOR PRINCIPATE 1808.-1812. întâiul Preşedinte al Divanurilor fu Generalul-major Cuşnicov care fusese adiotantul lui Prozorovski şj apoi al lui Suvarov în timpul campaniei Ruşilor în Italia, apoi fusese Viceguvernator al Moscovei, Guvernator la Petersburg şi Senator. Langeron mai zice despre el că erâ un bărbat de duh şi de un spirit drept, cult, amabil, având tonul bunei societăţi, înţelegând bine afacerile, activ şi aspru. Langeron nu crede în adevărul învinovăţirii ce i se faoeâ că trăsese foloase materiale din situaţiunea lui; după dânsul sau pus în sarcina lui Cuşnicov multe din abuzurile subalternilor lui. El s’a compromis întrebuinţând pe lângă el pe un boier numit Crupenski, www.digibuc.ro m RADU R08ETTI tânăr, fin, dibaciu, imoral, interesat, despre care se zicea că vinde slujbele, Împărţind în taină preţul cu Senatorului). Ih rezumatele d-lui Halipa găsim textul predlojeniei (2) către Di-vanuri, cu care Cuşnicov făcea cunoscută numirea lui şi expuheâ linia de purtare ce avea de gând s'o urmeze : I * Cinstitului Divan i s’a făcut cunoscut prin adresa Domnului General Feld-nVareşal Comandant suprem al armatei) Cneazul Alexandru Alexandrovici Prozorowski, că Mărirea Sa împăratul a binevoit să-mi încredinţeze administraţia Principatelor Moldovei şi Valahiei sub direcţia Strălucirii Sale, şi spre acest scop m’a 'numit Preşedinte al Divanurilor acestor Principate. După dorinţa indicată mie de împărăteasca Sa Mărire, datoria mea de căpetenie este ca, prin aprovizionarea armatei ruseşti aflătoare acum în ţară, să nu se aducă locuitorilor greutăţi zadarnice şi ca buna stare obştească să Ge pretutindeni păzită cu străşnicie, prin ajutorul unei drepte judecăţi din partea autorităţilor pământene. Intrând în îndeplinirea acestor funcţiuni şi văzând toate poruncile înţelepte ale d-sale Comandantului de căpetenie, expuse în poruncile sale către Divan, şi neposedând însă eu însumi cunoştinţele trebuitoare spre a mă lumină în toate ramurile administraţiei, pe cari cunoştinţe vor trebui să le cer în special cinstitului Divan, nu găsesc acum nimic altcevâ de spus cinstitului Divan decât că: întâiu, dispoziţiu-nile şi hotărârile Strălucirii Sale având a-roi sluji şi mie de temeiuri şi de călăuze, ele trebuesc aduse la îndeplinire strictă şi cu toată osârdia şi graba putincioase; şi al doilea, punându-se capăt neînţelegerilor ce există din nenorocire până astăzi, între mai mulţi funcţionari de samă şi uitând toate interesele lor personale, trebue ca membrii Divanului să întrebuinţeze toate silinţele ce le sunt cu pujtinţă spre a ajunge la scopul de căpetenie, care este desrădăcinarea prin muncă comună a tuturor neregularităţilor şi a abuzurilor ce s’au furişat în toate ramurile ocârmuiri; astfel numai vor răspunde la milostiva îngrijire ce 0 are prea binevoitorul meu monarh pentru binele acestei ţeri. Pentru ţnine satisfacţia cea mai înaltă va fi dacă, prin jertfa silinţelor mele personale şi prin îngrijirile mele, voiufi în stare să împlinesc voinţa atât de sacră a monarhului meii şi dacă voiu fi găsit în cinstitele mădulări ale Divanului nişte tovarăşi de muncă plini de osârdie spre a ajunge la binele poporului. Şi, în asemenea împrejurare, voiu privi ca o datorie nestrămutată a mea să raportez, prin mijlocirea D-sale Comandantului de căpetenie, despre osârdia unor asemenea fii ai patriei, aducănd-o astfel la cuno- noştinţa prea înaltului monarh care a manifestat inaintea lumii întregi .<__' ' •___^_________ (1) Laegeron In Hurmuzaki, III, p. 151. (2) No. 4. Despre numirea Dumisale Sfetnio de taină Senator si Cavaler Cuşnioov ca Preşedinte al Divanurilor Principatelor Moldovei şi Valahiei. Extras Halippa In Tpyjrw, I, p.341. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORII,OR DIN OHIŞINlU,tt. 641 birea sa nepilduită, pentru adevăr şi grija sa nemărginită pentru binele populaţiunilor ce au fost încredinţate sceptrului său prin Pronia Dumne-zeească. Cea dintâi grijă a lui Cuşnicov fu înfiinţarea unei cancelarii centrale, unde aveau să vină spre cercetare toate afacerile din a-mândouă Principatele, a căror rezolvare atârnă dela el şi de unde aveau să plece toate ordinele. Pe lângă acea cancelarie se ataşau numeroşi inspectori cari aveau să privegheze executarea ordinelor şi facerea anchetelor. Aproape întreg acest personal, numit Ştat al Preşedintelui Divanului, se compuneâ din Ruşi, dar eră plătit de visteriile ţerilor. • După proiectul (1) Primului Preşedinte al Divanurilor Cuşnicov, care a fost în funcţiune dela 17 Fevruarie 1808 până la Maiu 1810, personalul cel mai redus (1) nu puteă fi mai mic decât următorul: un director al cancelariei cu leală de 130 ruble argint anual; 2 secretari cu câte 600 ruble argint leafă anuală; 2 traducători cu câte 400 ruble leafă anuală; un registrator cu 400 ruble leafă anuală; 2 copişti mai vechi cu câte 300 ruble pe an şi 2 copişti mai noi cu câte 200 ruble pe an. Pe deasupra B’a mai propus a se înfiinţâ: 4 revizori cu câte 750 ruble leafă anuală, luaţi sau din ştab, ofiţeri ruseşti în retragere şi de nădejde, sau din funcţionarii moldoveni şi munteni pentru a face, după instrucţiunile Preşedintelui, revizie în toate ramurile administraţiei Principatelor. Pentru cheltueala cancelariei s’a fixat suma de .2.000 ruble peste tot şi în total, împreună cu lefile, 9.600 ruble pe an. Comandantul de căpetenie Prozorovski a găsit statul alcătuit de Cuşnicov cu desăvârşire neîndestulător şi a adaos doi revizori cu câte 750 ruble leafă anuală şi pentru cancelarie a mai alocat încă 1.000 ruble pe an, ceeace a ridicat cheltuelile ştatului la suma de 12.700 ruble pe an. Această sumă a fost împărţită deopotrivă între Divanul Moldovei şi al Ţerii-Româneşti şi Divanurile erau îndatorate să închipuească banii pe fiecare trimestru înainte. Rămăşiţa, după achitarea lefilor şi acoperirea cheltuelilor cancelariei, eră întrebuinţată pentru recompensarea şi încurajarea slujbaşilor. Pe lângă persoana Preşedintelui şi nefăcând parte din ştat se găsiâ un funcţionar din partea Divanului Moldovei, al doilea Logofăt (^rupenski, pentru întreţinerea raporturilor cu Divanul. La Bucureşti se găsiâ Vicepreşedintele Gregorie Grigorievici Engelhart şi pe lângă dânsul trei revizori din acei ce figurau în ştat, din cari unul eră funcţionar pentru misiuni speciale, al doilea controlâ operaţiunile Vis- (1) No. 98. Despre ştatul Preşedintelui Divanurilor şi despre fondurile pentru şcest ştat, 1808. Ibid., p. 873. Analele A. fi.—Tom. XXXL—Memoriile Seoţ. Istorice. Al www.digibuc.ro 642 ftADU ROSETfî teriei Ţerii-Româneşti şi al treilea dirijâ comisiunea pentru aducerea la cunoştinţa locuitorilor a tuturor hotărîrilor ocârmuirii. Pentru cancelaria Vicepreşedintelui se mandatau, în vremea lui Cuşnicov, 500 ruble dela Visteria Valahiei. Din trei revizori ce se găsiau la dispoziţia Preşedintelui însuş, unul dirijâ afacerile raielei Hotinului, al doilea ale Basarabiei (Bugeac) şi al treilea afacerile cercului (?) Botoşani. Cuşnicov recunoştea neîndestularea acestui ştat. După cererea sa un ucaz împărătesc, adresat lui la 20 Fevruarie 1809, â adaos lă ştat pe unul din funcţionarii Consulatului, cil leafă ânuală de 600 ruble. Dar numai al doilea Preşedinte, Senatorul Vasile Ivanovici Crasno Milaşevici, care a funcţionat dela 10 Martie 1810 până la Noemvrie 1812, a întregit cu desăvârşire personalul ştatului. Spre a mări înrâurirea Divanurilor asupra cursului afacerilor, Crasno Milaşevici a înfîinţât funcţia de executori, câte unul de fiecare Divan, cu 750 ruble leafă anuală, a instituit un arhivar cu 400 ruble leafă anuală, a egalizat lefile tuturor copiştilor şi ale celor doi secretari, adăogându-le câte 200 ruble pe an. Sumâ afectată pentru ştat s’a mărit astfel până la 15.200 ruble. Noul Comandant de căpetenie, contele Camenski, a recunoscut aceste schimbări ca vremelnice. Fără a se limită întru aceasta, Crasno Milaşevici, în anul 1811, a mai adaos doi revizori, din cari unul rămase pe lângă el pentru misii extraordinare, iar celalalt a fost trimis de către Milaşevici la Chişinău, în vederea neregulelor mari ce se petreceau în Serdăria Orhe-iului. In acelaş timp s’au adaos la ştat 2 ajutori de secretari cu câte 500 de ruble pe an şi 2 copişti cu câte 300 ruble pe an. Suma pentru ştat s’a mărit astfel până la 16.400 ruble. Lefile erau plătite în galbeni de greutate sau în lei, socotind câte 3 lei rubla şi mai pe urmă, dela Septemvrie 1810, Gâte 3 lei 24 parale rubla. S’au cuprins în ştat, în anul 1811, arhitectul Os-tnidov, din cauza măsurătorilor de pământ, şi arhitectul Basarabiei (Bugeac) cu 100 ruble leafă pe an, Un traducător cu 100 ruble pe an şi un medic cu 1.200 ruble anual. In cele dintâi trei luni (1) Divanurile au plătit în aceeaş vreme fiecare câte 4.167 lei de argint în monetă turcească pentru ştatul Preşedintelui, nein-trând într’această sumă salarul lui. Deoarece valoarea rublei eră stabilită la 3 lei turceşti, rezultă că lefile şi cheltuelile de cancelarie ale Ştatului Preşedintelui se ridicau la 926 ruble pe Tună. (1) Na 30. Registru de sumele plătite de Divanurile Principatelor Moldovei şi Valahiei pentru Ştatul Preşedintelui precum şi de plăţile efectuate, atât pentru salarul funcţiunilor cât şi pentru toate cheltuelile de cancelarie, dela 1 Aprilie 1808 până la 3 Ianuarie 1809. Iscălit de Cuşnicov şi de secretarul Sanov. Extras Halippa In Tpyjţu I p. 343. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DtN OHIŞINÂU, II. 643 La 1 Iulie 1808 bugetul a fost sporit Ia 1.000 lei pe lună. Salarul cel mai mare, acel al secretarului eră de 400 lei (133*/, ruble) pe lună. Din suma rămasă disponibilă se distribui celor doisprezece funcţionari ai $ta-tului, la sfârşitul anului, o gratificaţie variând dela 1.000 lei cel mult la 300 lei cel puţin. Un voluminos dosar (1) cuprinde corespondenţa pentru chemarea în slujbă de către Preşedintele Divanurilor a deosebite feţe din serviciile Ocârmuirii centrale ale Rusiei şi atestatele acelor feţe pentru slujbele anterioare, remise lor de Preşedinte la ieşirea din slujbă. Cea mai mare parte a funcţionarilor aleşi de Cuşnicov urmară să slujească şi sub Crasno Milaşevici până la plecarea acestuia. La încheierea păcii, cancelaria Ştatului se mută la Chişinău. Aici Crasno Milaşevici scrişe toate atestatele cât se poate de lăudătoare pentru aceia în tovărăşia cărora ocârmuise Principatele. Mulţi din ei fură recomandaţi celui dintâiu Guvernator civil al Basarabiei, Scarlat Dimitrievici Sturdza, şi apoi primiţi din nou în slujbă. Cuşnicov rămase Preşedinte al Divanurilor până la 27 Aprilie 1810, când se retrase din propria lui voinţă, în urma trimiterii la comanda trupelor din Chiev a lui Miloradovici* cu care eră foarte legat, şi a surgunirii Vistierului Filipesou cu întreaga lui familie în Rusia. Principele Bagration, Comandantul de căpetenie«de atunci, chemându-1 la Bucureşti în primăvara anului 1-810, Cuşnicov, sub diferite pretexte, nu veni; «el întreţinu cu şeful lui o corespondenţă destul de acră din amândouă părţile, sfârşind prin a cere şi a obţinea punerea lui în retragere. Nu fu regretat (2)» j In locul lui fu numit Senatorul Crasno Milaşevici «bărbat în vârsta, de sănătate slabă şi foarte Îndărătnic. Avea obiceiul afacerilor, cunoştea toate fineţele şi subtilităţile lor... Avea până atunci reputaţia unui bărbat cinstit». Crasno Milaşevici fu şi mai puţin iubit decât Cuşnicov (8). Deoarece Iaşii era reşedinţa Preşedintelui Divanurilor, în Bucureşti se numi un Vicepreşedinte. Cel dintâiu fu generalul En-gelhart, un bun ofiţer, dar absolut incapabil ca ocârmuitor. Căsătorit cu o femeie care fusese soţia unui soldat de rând şi părinte (1) Ntf. 146. Despro rânduirea şi scoaterea din slujbă a funcţionarilor Ştatului Preşedintelui Divanurilor, 1808. Halippa, Tpyjqu II, 361. (2) Langeron in Hurmuzaki, supl. I, voi. III, p. 216. (3) Ibid. www.digibuc.ro m SADO hOSfiTtî a opt copii, Langeron (1) zice că «avii slăbăciunea să profite de locul lui şi să tremure dinaintea lui Miloradovici». Tot Langeron (2) zice că «Engelhart succomba sous le poids de ses depredations». (3) (1) Hurmuzaki, supl. I, voi. III, p. 187. (2) Ibid., p. 321. (3) Iată oum zugrăveşte Langeron pe generalii ruşi, tovarăşii lui de arme, oari comandau armata din Principate: ..Mais Meyendorff, indăpendamment de son indăcision ordinaire, avait un calcul qui allait avant tout: il voulait ramasser de l’argent, et une expădition utile, rapide et glorieuse ne lui en aurait pas procură. II prătexta le manque de vivres. Ce prătexte ătait absurde et măme risible par son ridicule. Les răgiments avaient employă dans leur marche de Doubassar â Bender une pârtie de leur bisouit de răserve ; mais en răunissant ce qui en restait encore dans leur chariots de vivres, on pouvait en donner pour quinze jours au dătachement qu'on e&t envoyă, et o’ătait plus que suffisant. De plus, il y avait ă sept verstes de Bender, dans les ma-gasins de Tiraspol, uue grande quantită de biscuit dont on pouvait disposer. Mais Meyendorff voulait maroher avec toutes ses troupes, prendre des vivres dans tous les vil-lages tartares ou il savait bien qu’on en trouverait abondamment et sans rien payer, et en s’arrangeant ensuite avec les officiers des vivres, toujours trăs disposăs â de pareilles manceuvres, montrer une grosse somme employăe ă les acheter. Son calcul lui răussit fort bien et lui fut fort avantageux. II ne le fut pas autant ă la Russie. (Langeron In Hurmuzaki, supl. I, p. 118). ...Quand un gănăral s'abandonne ă dea calcula tels que ceux qui dirigeaient les demarches de Meyendorff, il doit ătre au moins fort indulgent pour ses subordonnăs, et leur per-mettre de faire en petit ce qu’il fait en grand. Sur cela Meyendorff ne laissait rien & dăsirer. C’est avec ses quatre lieutenants, qui oomposaient son conseil secret, qu'il prenait les mesures les plus efficaces pour pilier le pays et les troupes et faire tourner les ăvăne-ments de la guerre, non au profit de la Russie, mais au sien et ă celui de ses assooiăs. Ce tableau est triste, mais il est de toute vărită. Ibid., p. 120. . J'arrivai ă Bender le 1/13 Janvier 1807 et y trouvai le răgiment de Nijăgorod et son chef, le Gănăral-Mjaor Khitrow. Celui-oi s’y occupait avec zăle et ayeo succăs de suivre les exemples de Meyendorff, en dăpouillant la viile de grains, de bois de construction et de tout ce qui pouvait servir ă l'utilită et ă l'ornement de ses campagnes & Odessa. A Akerman, le gănăral Loveika marchait sur les traces de Khitrov, quoique avec moins de publioită. Mais toutes ces petites filouteries subalternes n'ătaient que des jeux d'en-fants en CQmparaison de ce qui se passait ă Kilia. Zass, qui ocoupait Kilia depuis le 9/21 Dăcembre, y avait laissă son infanterie et avait dispersă sa cavalerie dans des villages, le long des lacs Kităli et Kotteboug, et jusqu’auprăs d'Isma'il. Zass faisait pilier les răcoltes des habitants par ses dragons et faisant ensuite le rap-port qu’il les achetait, et oomme il commandait en chef dans cette pârtie, il fixait lui-măme les prix qui ătaient exhorbitants. Le commissaire des vivres, â qui il donnait une part du profit, lui payait tout ce qu'il voulait. Lui et les autres chefs des răgiments re-oevaient des sommes ănormes pour des achats imaginaires... www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II, 645 El fu înlocuit prin Generalul Stetter în luna Ianuarie 1811, şi Non seulement ils faisaient payer fort cher â la oaisse imperiale oe qu'ils recevaient gratis, maiB encore ils rassemblaient Ies grains etles bestiaux superflua, Ies embarquaient & Kilia sur des b&timents marchands, et Ies faisaient vendre & Odessa, (Jbid., p. 120 sq). ... La formation de tous oes bandits fut conflee par le duo de Richelieu au Frince Can-taouzăne, Moldave, retird du service comme lieutenant-oolonel et parent du gânâral M6-lissino. Cantacuzăne avait fait semblant de servir dans la guerre de 1788. Dans oelle-oi il ne jugea pas ă propos de faire măme ce semblant: il ăquipa trâs mal ses volontaires, mais assez bien ses haras et Ies troupeaux de ses terres... (Ibid„ p. 121). ... Ces Gosaques (du Bog) avaient pour Attaman un gănăral major du Don nommâ Kraz-now, officier brave et connaissant son mâtier; mais Ies exactions qu'il oommettait for-căreot le Duo de Richelieu, sous Ies ordres de qui il âtait, de le changer, et il le remplaşa par le Prince Cantacuzene dont je viens de parler, qui, pendant toute la campagne, resta ii Kischenew sous prătexte d'y cuire du bisouit pour l’armâe, et laissa ses oosaques et ses volontaires se battre loin de lui. 11 est vrai qu'ils se battirent trăs peu_ (Ibid.). Le Prince Prozorovsky confia sa chancellerie â un allemand nommâ Băzak. C’ătait un homme d’une mămoire prodigieuse, sachant et âcrivant parfaitement le russe, l'allemand et le franţais, versă dans Ies affaires, ayant un travail facile et agrâable, enfin răunissant toutes Ies qualităs qui eussent pu lăgitimer la confianoe de son Chef, si son extrdme immoralită ne Ies eut toutes ternies. Mais il a ătâ accusă de n'avoir rien de sacrd. L'Em-pereur le connaissait et ne l’estimait pas. 11 vit avec peine que Prozorovsky s'en servit, mais il le souffrit. Get homme avait ătă employâ auparavant dans plusieurs chancelleries et en avait 6t6 ăconduit aveo l'ordre fâoheux de n'âtre plus employâ nuli© part.. (Ibid., p. 152). ... Le Prince Prozorovsky y avait fait nommer (ă. Buoarest) un Vice-Prâsident... le Gănăral-Major Engelhart, chef du rdgiment de la Nouvelle Ingrie. C’âtait un homme de 50 ans,' bon et brave offcier, mais fort ignorant en administration. De plus, pauvre et pâre de huit enfants qu’il avait eus de la femme d’un soldat qu’il avait eu la faiblesse d’ăpouser aprăs l’avoir entretenue pendant dix ans; il eut oelle de profiter de sa place et de trembler devant Miloradovitch qui souvent en imposait măme â ses chefs et â plus forte raison & ses subalternes. A son arrivâe k Buoarest Engelhart avait annoncâ une grande săvâritâ et affichă des principes de probitâ qui n’âtaient pas ce qu’il fallait aux Valaques, mais qui ne Ies effrayârent pas longtemps; Philippesco trouva bientât le chemin du cceur de leur Vice-Prâsident,... (Ibid., p. 187). Le Gânâral-Major Kosak-Issaew commandait en Petite Valachie depuis trois ans; je l’ai dâjă, dâpeint: c’âtait un homme d’esprit, actif, intelligent, fort en âtat de comman-der un corps, mais peu moral et trop occupâ de ses intârâts. La Petite Valachie dtait une mine d’or qu’il exploitait â son profit depuis quatre ans que nous occupions Ies deux provinces. Personne, comme je l’ai dâjâ, remarqiiâ, n’avait pensâ â ce que l’on pouvait en tirer. Le passage seul des marohandises â Zimnitz et de Vidin en Transylvanie pouvait rapporter par an plus de 200,000 duoats; le sel pouvait en fournir au moins le double; mais ni Michelson ni Prozorovsky ni Miloradovitch ni Koutouzov ni Engelhart n’avaient imagină de tirer de ces provinces un seul ducat de re-yenu pour la WSse impărialej il n’y avait point de douanes d’ătablies; toutes Ies mar* www.digibuc.ro 646 RADU ROSETTI rămase până la 27 Ootomvrie al aceluiaş an, când veni în locul chandises passaient ou en contrebande ou par des billets de la Chancellerie de Milora-dovitch et de celle d’Engelhart, chărement achetăs ; oe dernier en profitait pour lui ainsi qu’Issaev; mais Miloradovitch, ausi peu interessă et aussi peu ăconome pour son propre-compte que pour celui de l’Empereur, ignorait măme que ses alentours vendaient ces billets publiquement et â un prix trăs ălevă. Le sel ătait aocapară par Manouk Bey et par Hadji Mosko, ami intime d’Engelhart et le plus aotif des traitres vendus aux Turcs. , Les Cosaques laissaient aussi passer Ies marchandises moyennant une rătribution; le Colonel Melentiew y avait fait une fortune considărablej on attrappait souvent des con-trebandiers; mais tout s’arrangeait aveo de l’argent, tout le monde gagnait; c’ătait une bănădiction. L’Empereur seul y perdait; mais il doit y ătre accoutumă.... (Ibid., p. 193). ...Tohevkin, l’un des hommes les plus intelligents, les plus actifs et les plus capables de la Russie, eut ătă trăs prăcieux dans sa place (a la tăte des aprovisionnements) si sa dăli-catesse eut răpondu k ses talents. Mais il ătait trop soupQonnă pour qu’on ne oherchât pas k examiner de prăs son administration. II le oraignit, demanda et obtint sa retrăite. On fut trăs embarrassă pour le remplacer; Băzak n’osait pas laisser cette pârtie dans les mains du premier membre du comită des vivres, un certain Grabowsky, le plus in-trăpide fripon de son dăpartement et en mâine temps l’homme le plus nul et le plus in-oapable. Ce Grabovsky est enoore une preuve qu’en Russie, non seulement on ne punit jamais mais măme qu’on dăplace rarement un imbăcile. Soumis & un jugement criminel et n’ayant auoun moyen lăgal d’ăviter une punition qu’il avait mâritâe vingt fois, il eut recours & Bâzak. Le Prince Prozorovsky, indignă de sa oonduite avait răsolu de le faire punir exemplairement; mais dans nos armăes la volontă du gănăral en chef, quelque absolue qu’elle soit, est souvent obligăe de căder â celle des ăcrivassiers subalternes dont il est entoură. Băzak sauva Grabowsky.... (Ibid., p. 217). ... Engelhart avait enfin succombă sous le poids de ses dăprădations: le Comte Eamensky lui ăta la Vice-Prăsidence qu’il donna au vieux Gănăral Stetter. ... (Ibid., p. 321). ... Le moment ou je commandai l’armăe fut celui du renouvellement des baux et des contrats pour les hăpitaux et je pus juger de l’infamie des abus de oette hideuse et dă-sastreuse pârtie de l’administration de notre armee. L’imagination la plus exeroăe au voi et aux dăprădations ne peut se reprăsenter ce qui se passait dans les hăpitaux rus-ses et la plume se refuse â le dăorire. Je ne m’ătendrai point ici sur le dătail des petits vols subalternes et journaliers qui souillent cette pârtie tels que: 1. De n’exclure les morts que 16 jours, un mois ou d'eux mois aprăs leur dăoăs, pour profitor de la portion qu’on est censă leur distribuer pendant ce temps. 2. Les oonnivences criminelles des mădecins, des directeurs et des entrepreneurs pour tripler les mădicaments et les portions. 3. LeS demandes continuelles de vins ătrangers pour les malades (vins de Madăre, de Malaga, de Bordeaux) que ces malheureux ne buvaient jamais (et c’est fort heureux car ils en seraient empoisonnăs). 4. Les rapports qu’on fait que les effets d'hăpitaux neufs sont pourris, pour en obte* nir de nouveaux et Ies vendre, eto, Enfin, miile hQrreurs pareilles qui sont si connues; www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN -CHIŞINĂU, II. 647 lui Generalul •majoi* Hristofop J^acarovici Comnino, greo de naştere. et, j'oserai mâine dire, si regues, qu'on n'y fait plus attention, Mais je citerai uu abus, ou plut6t un crime, car le mot n'est pas trop fort pour la chose que j’ai & peindre. Les prix des hâpitaux ambulants sont doubles de ceux des hâpitaux sâdentaires. II y a par consâquent uu grand profit pour les entrepreneurs k faire voyager les malades, profit d'autant plus assurâ que, dans le chemin qu’on leur fait parcourir, on donne ra-rement ce qui est presorit. D’aprâs cela les medecins en chef de l'armâe et des oorps s'arrangeaient aveo les entrepreneurs pour faire qhanger sans oesse les malades de place; on fermait les yeux sur les lenteurs des voyages; sous pretexte de mauvais temps ou de manque de ohariots, les transporta restaient en route 3 ou 4 fois plus de temps que celui qui âtait strictement nâoessaire, Les malades mouraienţ en chemin ; mais les en-trepreneurs s’enriohissaient et tout âtait ă merveille. Sur 16.000.000 de roubles que coutaient les hâpitaux de notre armâe, il y en avait oer-tainement dix de voles.... (Ibid., p. 324). ... Le gânâral Zass avait âtâ chargâ par le Comte Kamensky qui ne le oonnaissait pas sous le rapport de la moralitâ, de protâger le commeroe de Vidin et de la Transylvanie. C’âtait une souroe inâpuisable de richesses. n lui âtait ordonnâ do perceroir un droit de deux ducats par ohaque ballot de marohandises ; Zass en peroevait le double. Hs versa dans la c^ise impâriale pendant l'hiver plus de cent miile ducats et, d'aprâs les oalouls les plus modârâs faits par des gens trâs au fait de tous les dâtails de pe repaire d'iniqui-tâs, lui et ses alentours en gardârent autant pour eux. Le ori public, les plaintes des habitants de la Petite Valaohie, la peur de l'Autriohe donţ les nâgociants rangonnâs et inquiets de l’avenir faisaient aussi entendre leurs râ-clamations, forcârent Koutouzov de ohanger Zass. U le fit remplaoeir par Voinov. Zass ne s'effraya point de oet acte d’une sâvâre justice. II forma son plan. D’aprâs la connaissance qu’il avait du caractere de Koutouzov, il vint ă Bucarest et y afficha la plus grande sâcuritâ et la plus grande insolenoe. Madame Zass, aussi hardie que toutes les femmes du mâtier qu'elle avait adopte, se permit devant la Comtesse Thiezenhausen, fille du Gânâral Koutouzov et qui âtait venue passer quelque temps avec son pâre, les plus fortes invectives contre notre Gânâral en Chef et lui dit que son mari se plaindrait â la Gour. M-me Thiezenhausen, justement indignâe de cette impertinenoe, rapporta sur le champ cette oonversation & son pâre, comptant l’animer encore davantage contre Zass. Le oontraire arriva. Au nom seul dela Gour, Koutouzov trembla. Zass lui persuada que lui seul pouvait mener k bien l’affaire interessante de la flotille de Vidin et se fit ren-voyer â Krajova. Zass retournâ triomphalement & Krajova y reoommenga ses brigandages avec encorâ plus d’impudenoe et autant d’impunitâ. ... (Ibid., p. 328). En oas de guerre il n’y avait qu’un moyen sur de perdre la Petite Valaohie, o’âtart de ne pas y laisser Zass et d’y envoyer Markow. Koutouzov n’y manqua pas Markow en dâsirant cette place, se promettait bien d’y suivre les exemples de Zass en matiâre de finanoes; mais il ne put que glaner; la moisson âtait faite. II n’y accapara que 2.000 ducats, tous frais faits. O’âtait peu, il. en fut affligâ et s’en plaignit... (Ibid., p. 384). J’ai parlâ assez en dâtail dans le courS de cet ouvrage des dâprâdations qui ont âtâ oommises dans notre armâe et des pertes de revenus qu’on aurait pu facilemeqt obtenir, Je me coqteqterai d’ajouter ioi quelcjuea ooqrtes râfieţions, www.digibuc.ro 648 «ADU ROSETTI Acestuia îi succedă, la 15 Martie, Generalul Repoinski. Cel de pe ...L'entretien seul de l’armăe coilta â lallussie 30.000.000 de roubles par an, Ies abus, Ies vols soandaleux dans la pârtie des hdpitaux, dans celle des vivres, dans Ies fournitures, absorbaient la plus grande pârtie des sommes de la caisse imperiale....... Cependant si nos employăs eussent eu une autre idăe d’administration que celle de proflter de tout pour eux et de ne pas penser au bien du gouvernement, non seulement le pays eut pu fournir k toutes Ies dăpenses de l’armăe, mais măme verser du numâ-raire dans nos caisses, comme je l’ai dăjă remarquă et prouvă . . . Les salines de la Bessarabie seules pouvaient rapporter vingt k trente miile duoats au gouvernement, si elles eussent ătă bien administrăes. Dans la premiere ann6e elles furent pillăes; dans la seconde le Divan de Moldavie les afferma au plus bas prix; ensuite le Gănărăl Toutschkow, ăloignant ou effrayant les fermiers qui se prăsentărent, en profita presque seul. Le Gănăral Miloradowitsch, k qui le commandement des deux Valachies fut confiă, trăită les finances de l’Empereur oomme les siennes; il laissa faire â ses alentours et k ses favoris valaques et grecs tout ce qu’ils voulurent, et tout le profit des douanes passa k des brigands, k des Philipesco, â des Fakas, etc...... En 1809 Bâzak et Coronelly accaparărent tous les blâs de la Bulgarie et les revenus des douanes de Galatz. Ce qu’on ne prit pas fut dissipâ. Coronelly en fit autant de celles de Silistrie en 1811. Le Gănăral Zass, â qui l’on doit pourtant d’avoir dăcouvert la mine d’or des douanes de la Petite Valaohie, s’empara, aveo ses affidăs, les Straudmann, les Krassowsky, etc., de plus de cent miile ducats sur le profit de oes douanes. En 1812 le General Koutouzow, au lieu d’etablir la douane de Zimnitz au profit de l’Empereur en abandonna les avantages p6ouniaires k la familie de sa petite sultane. (Ibid., p. 390). Iată In fine tabloul ce ni-1 face tot Langeron de moralitatea unuia din Comandanţii supremi ai oştirii din Principate, oare este totodată şi unul din eroii naţionali ai Rusiei, Cutuzov: ...Le premier soin de Koutouzov en arrivant k Bucarest fut de chorcher une maitresse; il n’ătait pas dificile d’y en trouver; mais son choix nous ătonna: il tomba sur une enfant de quatorze ans, sur une niăce de Varlamme, marile â un jeune Boyard nommă Gou-liany. Koutouzov k qui elle plut et qui connaissait parfaitement les Valaques (?), fit dire au mari de lui amener sa femme, et il n’y manque pas (?) Le lendemain Koutouzov nous prăsenta sa Dulcinee et la produisit dans le monde, et malheureusement cette enfant prit bientdt sur lui l’empire que toutes les femmes, quelles qu’elles soient, obtiennent facilement sur lui et n’en profita que trop pour elle et pour sa familie (Ibid., p. 327). ... Pendant son săjour â Bucarest, le Gănăral Koutouzov qe se gănant plus sur rien, se livra â la plus honteuse crapule, bravant au degră le plus soandaleux tout respeot hu-main. n fit de sa maison un văritable mauvais lieu. Q porta l’oubli de toute pudeur et de toute biensăanoe jusqu’â faire enlever publiquement k son mari cette petite Valaque de quatorze ans dont j’ai dăja parle. (Atunoi oum se potriveşte afirmaţiunea de mai sus o& i-ar fi adus-o chiar bărbatul ei?) Elle s’appelait Mme Gouliany. II en fit une maitresse en titre, une sultane favorite. Elle venait tous les soirs chez lui et il s’abandonnait aveo elle sans răserve et en prăsence de tout le monde ă des familiarităs qui dăgănâraient en indâcences et r6voltaient tous les honnâtes gens qui âtaient obligăs d’aller chez lui. Lorsqu’il âtait invită k diner il ătait de droit d’engager aussi Mme Gouliany et il s’enfermaiţ aveo elle dans un cabinet aprăs diner. Le Vioe-Prăsidenţ de Valaohie, le www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 649 urmă Vicepreşedinte fu Constantin Ghica care, precum vom ve- Gănăral Komnăno eut l’impudence d’engager â dinar aveo cet heureux couple des femmes de gănăraux qui furent obligăes de sorlir de la maison. Aux bals, aux olubs, dans Ies lieux publos, on voyait cette petite impudente constamment auprăs de lui. Elle s’asseyait souvent sur Ies genoux de son amant septuagănaire, jouait aveo ses oordons etse lais-sait embrasser en Eclatant de rire. La sociătă intime de Koutouzov ătait composta ă l’avenant des moeurs et des usages de sa maison. Voici quels ătaient ses oonfidents, ses affidăs et ses amis intimes: 1- o. La măre de Mme Gouliany, Mme Barkanesco, qui lui apprenait en secret ce qu’elle devait savoir pour răveiller Ies dăsirs ăpuisăs du Gănăral et venait jou'ir du râs uitat de ses legons. 2- o. Le bonneau en titre, Corouelly, le plus sot et le plus vil des misărables qui oom-posaient oe tripot. 3- o. Un autre Grec nommă Barotzy, employă depuis trente ans dans le departament des Affaires Etrangăres comme espion, envoyă comme tel k Constantinople par le Ministre de la guerre sous prătexte de faire un ăohange de prisonniers. C’ătait un homme adroit, fin, actif et qui jugeait souvent trăs bien Ies hommes et Ies choses. Koutouzov le caressa et il abandonna son râie et son voyage pour rester â notre quartier gănăral. 4- o. Un Italien nommă Bogliaco, mădecin et entepreneur du olub. 11 ătait connu'pour avoir ătă dans l’Archipel banquier, banqueroutier et ensuite voleur et condamnă & ătre pendu. 5- o. La femme de Bogliaco, sortie de la derniâre classe des habitants de Bucarest et en-tretenue par un adjutant de Koutouzov (Kaissarow). 6- o. Le Grec Yharry que j’ai dăjă fait connaitre. 7- o Un Polonais nommă Chodkiewitsoh, escroc public, reconnu pour tel et s’en vantant, qui, dăs sa plus tendre jeunssse, avait gagnă au jeu de la maniâre la plus frauduleuse, une fortune imense........II ătait fermier de Koutouzov. 8a femme, et c’ătait la septiâma qu’il avait ăpousăe, ătait jolie et lui avait procură la proteotion du vieux gănăral. 11 ătait venu ă. Bucarest sous prătexte de rendre des comptes & Koutouzov et de plaoer son fils au service, mais dans le fait pour jouer et dăpouiller Ies Valaques et Ies Russes. Ce ne fut qu’aprăs deux mois de travail que Kaissarow et moi nous parvlnmes & nous en dăfaire et nous n’y răussimes que parce qu’il eut l’imprudenoe de jouer aveo des officiers russes et que Koutouzov craignit que PEmpereur, qui avait le jeu en horreur, ne lui sdt mauvais gră d’avoir gardă cet escroc prăs de lui: Chodkiewitsch partit avec douze miile ducate qu’il soutira des Valaques. C’est dans cette fange que se vautrait publiquement un vieillard de soixante-huit ans, dăcoră de tous Ies ordres de la Russie. C’est au milieu de cette sooiătă immonde qu’il passait sa vie. Rien n'est plus dăgoutant qu’un vieillard crapuleux et, ce qui ajoutait encore au dă-gout que Koutouzov inspirait par sa conduite, c’ătait le danger qui răsultait de pareilles liaisons et l’influence condamnable que toutes ces espăces avaient sur lui. II ne savait rien refuser & tous ces parasites. lls disposaient de toutes Ies plaoes, de toutes Ies grâces. Mme Gouliany, pour 2.000 ducats,fit nommer ăla plaoe importante de Caimaoam ou gouverneur gănăral de la Petiti Valaohie k un Comte Budetzko (Dudesouj, connu pour le plus mauvais sujet de la Va'achie, dangereux măme par ses opinions et par ses liaisons et qui, du temps du Prince Ypsiianti, avait dâ avoir la tăte coupăe pour www.digibuc.ro 6b0 BADU ROSETTI dea aiurea, obţinuse dela Ruşi titlurile de Cpeaz şi 4e General major (1). Iată, câteva note asupra boierilor deputaţi de Divanurj pe lângă cartierele generale, pentriţ a înlesni raporturile comandanţilor ruşi atât cu Divanurile cât şi mai ales cu autorităţile locale: Pe lângă (2) cartierele generale, întâiu dela Bătui Călieni şi în urmă în oraşul Focşani, se aflau ca ajutoare ale comandanţilor supremi, pentru corespondenţa cu Divanurile şi cu autorităţile ţerii, deputaţi de ai Divanurilor. fe lângă prinţul Prozorovski, a fost la început în această funcţiune bătrânul şi bolnăviciosul Vornic Ralet pe care prinţul îl iubiâ foarte mult şi, spre uşurare lui, ataşase (delegase) sub ordinul lui doi călăreţi. Slăbiciunea sili în curând pe Ralet să demisioneze. Pe el l-a înlocuit boierul Nicolae Mavru, după re-comandaţia Generalului locotenent Miloradovici; şi el se distingeâ prin talente mari şi o cinste deosebită. In afară de clragoman, pe lângă Comandantul Suprem se găsiau în permanenţă 2 deputaţi, câte unul din fiecare Divan, une oorrespondance aveo Passavan Oglou, correspondance trâs condamnable et qui fut intercepţie. Mme Gouliany fit aussi donner la oharge d’Aga ou chef de la police de Bucarest â son cousin, un Philipesco, espion connu des Turca, ainsi que tous Ies membres de sa familie. Le oabinet, Ies chancelleries de Koutouzov itaient aussi le foyer de toutes intrigues. Le faible et coupable vieillard itait tirailli par tous Ies individus qui cherchaient â s’em-parer de sa confiance et qui, dis qu’ils l'avaient obtenue, en abusaient impudemment. Chaoun de ces employis, de ces parasites, de ces entremetteurs avait un but: c'itait l’espoir d'une place ou d'une fortune. II ne manquait â tout cet immonde tripot que le Giniral Markow; il ne manqua pas d’arriver; il avait sur Koutouzov, qui cependant le oonnaissait parfaiţement, l’asccndant le plus entier. Markow calcula qu'il ferait mieux ses affaires aveo Koutouzov et, malgri le cri public, il se fit envoyer Petite Valachie â la place de Zass qui, soit par micontenentement soit parce qu'il avait fait sa fortune et ne voulait plus la compromettre, persista â quitter l'armie et, sous prâtexte d'une maladie plus feinte que rielle, obtint d’aller pour quelque temps â Odessa. (Ibid., p. 381 sq.). Şi asemenea oameni Îndrăznesc să denunţe corupţiunea şi venalitatea boierilor din Principate! Ei au cutezanţa să se gereze In reformatori ai moravurilor corupte din Moldova şi din Ţara-Româneasoă! In realitate ei n'au făcut decât să adaugă, la corupţiunea fanariotă, procedeuri nouă, acele ale metodei moscovite de jaf, de dilapidare şi de desfrâu. Prin contactul lor ţerile noastre nu s'au curăţit câtuş de puţin de noroiul care le ne-cinstiâ: din potrivă noroiul s'a mai adaus. (1) V. A. Urechiă, Istoria Românilor, IX, p. 226. (2) No. 235. Despre numirea deputaţilor Divanurilor pe lângă comandele ruseşti, 1808 Extras Halippa iu Tpyxu, II. www.digibuc.ro ARHIVA SENATQBILQţl ţ(IN CHIŞINĂU, n. 651 meniţi să stăruească pentru urgenta executare a ordinelor, când se cereâ concursul autorităţilor locale. Pe lângă cunoştinţa limbii ruse şi, francezpţ se mai cereâ din partea deputaţilor o hărnicie desăvârşită. Pe )ângă Comandanţii supremi, Prozorovski şi Bagration, au îndeplinit însărcinarea dp deputaţi spre mulţămirea lor: Munteanul Căminarul Gheorghe Raşti şi Moldoveanul Spătarul Mihalache Racoviţă, care a înlocuit pe fostul Vornic al pb-ştiei, pe bolnăviciosul Nicolae Hrisoverghi, şi Starostele de Puţna, Comisul Costache Conachi. După ordinul Comandantului suprem, erau numiţi yrp-melnic deputaţi şi pe lângă alţi comandanţi de corpuri. Astfel în toamna anului 1808, când prinţul Prozorovski se gândiâ la trecere^ Dunărei şi, pentru a operă în Principate, formă o armată de rezervă sub comanda, Generalului-Locotenent Ivani Nicolaevici Essen I-uI, atunci pe lângă, ^cestp din urmă au fost ataşaţi doi deputaţi, Căminarul Iordache Jurjea din Moldova şi al doilea Logofăt Alexandru Duculescu din Ţara-Românească. Amândoi au servit spre mulţămirea lui Essen; iar Cuşnicoy le exprinţă) recunoştinţa Comandantului suprem, în Divan. Pentru aceea, când cartierul principal a fost trecut vremelnic de către Prozorovski din Călieni, în Fop-şani, iar armata principală lăsată în acelaş loc, sub comanda Generalului de, infanterie, Contele Mihail Ilarinovici Goleniştcef Cutuzov, pe lângă acesta au fost ataşaţi noii deputaţi: Mihalache Mavro din Ţara-Românească şi Că} minarul Ion Greceanu din Moldova. Mai mulţi deputaţi ei Divanului moldovean se mai găsiau şi pe lângă Contele Langeron, comandantul tţivţ- ‘ ziei dislocate în Tabac (Bolgrad) şi se mai vorbeşte despre zelul deputatiţlpţ Şatrarul Alexandru şi al doilea Logofăt Toma Stamate^în special Langero^ lăudă pe Toma Stamate, «de a cărui activitate eră foarte mulţumit». Generalul Eugeniu Ivanovici Marcov, comandantul diviziei a 15-a, în timpul trecerii acesteia din Botoşani la Focşani, în Septemvrie 1808, a rămas foarte mulţămit de deputaţii ataşaţi către dânsul: Racoviţă şi Stolnicul Gheorghp Luiz. Raporturile favorabile ele lui Marcov îndemnară pe Cuşnicov să-şi exprime recunoştinţa faţă de aceşti deputaţi în plină şedinţă a Divanului moldovenesc. In sfârşit, pe lângă Generalul-Maior Sergiu Alexândrovici Tucicoff, comandantul armatelor cari se găsiau înBugeac, se aflau ca ţlepvţ-taţi ex officio, ispravnicii din Tomarova (Reni) şi Ismail. Ispravnicul dip Tp-marova eră Teodor, pe carp îl lăudă Tucikoff şi Generplul-Locotenent Zass. Isprăvnic de Ismail a fost Medelnicerul Grigorie Clucerescu, de asemenea un foarte destoinic funcţionar, cunoscut personal de Cuşnicov. In anul 1807, o parbe din boierii cei mari ai Moldovei, în cap cu ■ Visternicul Iordache Balş, urziră o intrigă spre a scoate din scaunul chiriarhicesc pe Mitropolitul Yeniamin Costachi care îl www.digibuc.ro 652 RADO ROSETTf ocupă în acel moment. Visternicul Iordache Balş eră bărbatul care aveâ atunci în Moldova mai mare putere şi influenţă decât oricine. Clevetitorii voiau să aducă pe scaunul mitropolitan, în calitate de Exarh, pe Gavril. Acesta fusese patru luni Mitropolit al Moldovei în anul 1792, în timpul ocupaţiunii ruseşti, apoi pe urmă Mitropolit al Chievului şi, la 1807, membru în sfântul Sinod al Rusiei. Gavril Bănulescu erâ originar din Câmpulung (1). La 1778 îl vedem profesor de limba latină în Iaşi, la 1779 se călugăreşte în Con-stantinopol, Ia 1782 devine profesor de filozofie şi rector la Pul-tava. La 1784 Gavril Calimah îl face arhimandrit, la 1788 este iarăş rector şi profesor la Pultava: Ia 1789 este numit de Ruşi Arhiereu în Moldova cu titlul de al Benderului şi al Achermanului. La 1792 Ruşii îl numesc Mitropolit al Moldovei, unde rămâne până Ia plecarea lorj la 1798 devrne Mitropolit al Chersonului şi al Crimeei, la 1799 Mapolit al Chievului’ şi el Haliciului, la 1801 membru al Sinodului şi, la 1803, ‘părăseşte Mitropolia Chievului din cauză de boală. Se bucura de o deosebită favoare la Curtea rusească, dela care primise de repeţite ori distincţiuni şi daruri însemnate. Dintr’o scrisoare publicată în Istoria Mitropoliei de Iaşi de C. Erbiceanu, rezultă că, Ia Dubăsari, unde se aflâ în primăvara anului 1807 Gavril, veni Spătarul Ramadan (2) să-i comunice că un rând de boieri, mai cu samă Bălşeştii, îi propun să primească iarăş Mitropolia. Fostul Mitropolit primi şi însărcină pe maiorul Anton Ma-vrichi să alcătuească către împărat, din partea boierilor, o jalbă prin care cereau de Exarch în Moldova pe Preaosfinţia Sa, adăogând că acuma este bine în sănătate şi doritor să servească noua sa patrie (Rusia). Tot aici se zice că Gavril mai ceruse Chiriarhia Moldovei şi în vremea împăratului Pavel, primind ca răspuns s’aşlepte, că doară Poarta nu va fi totdeauna în pace cu Rusia, apoi în urmă mai întrebuinţase toate mijloacele pentru a ajunge la acelaş scop. Jalba către împărat fu adusă la Iaşi şi iscălită de cei mai mulţi din boieri, dar un număr din eî nu numai că refuzară cu hotărîre (3), dar mai alcătuiră şi o călduroasă apărare (4) a lui Veniamin, refutând punct cu punct toate învinuirile ce i se aduceau. Partida lui Iordache Balş fiind mai tare şi, pd deasupra, susţinută de Ruşi, Mitropolitul Veniamin se retrase de bună voie în anul (1) Originea cămpulungecmă a lui Gavril, Mitropolitul Chievului, de V. V. Stefanelli, 1d Analele Academiei Române, t. XXIII, p. 357 sq. (2) p. 49. (3) Vezi declaraţia Logofătului Duinitrache Sturdza, In Erbiceanu, op. cit., p. 45, (4) Ibid., p. 46. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINlU, It. 653 următor, 1808 (1), Divanul afectându-i ca loc de retragere mănăstirea Slatina, cu toate veniturile ei, pe vieaţă. D-l Halippa ne dă un extract din predlojenia lui Prozorovoski, prin care se punea şi Ţara-Românească sub autoritatea spirituală a Exarhului. La urma Prea înaltului Ucaz către Sfântul Sinod din 27 Martie 1808, despre numirea Mitropolitului Gavril ca Exarh în Principate, Comandantul suprem, Cneazul A. A. Prozorovsky, trimise ambelor Divanuri o încunoştinţare spre cuvenita luare în considerare a numirii făcute de împărăteasca Sa Mărire, urmată din cauza demisiei Preaoslinţitului Veniamin, fost Mitropolit al Moldovei, din ocârmuirea păstoriei sale şi din toate datoriile lui de mai înainte. Principele Prozorovski încheie comunicarea făcută lui Dositeiu, Mitropolitul Ţerii-Româneşti, arătând că păstoria Moldovei eră încredinţată Mitropolitului Gavril, cu cuvintele: «Apoi, precum PreaosOnţitul Gavril a fost rânduit de Sfântul Sinod nu numai în Moldova şi în Basarabia, dar şi în Ţara*Românească, cred de o* sebita mea datorie să aduc la cunoştinţa înalt Preaosfinţiei Voastre ca, pentru viitor, să binevoiţi, pentru toate afacerile duhovniceşti încredinţate vouă, să comunicaţi cu pomenitul mai sus, Preaosfinţitul Gavril şi să fiţi sub a Sa povăţuire şi ascultare». In întâiele zile ale lui Iulie, Exarhul plecă din Iaşi la Bucureşti. In urma acestei plecări, Cuşnicov trimise Divanului Ţerii-Româneşti un ordin «să se facă înalt Preaosfinţiei Sale o primire demnă de rangul său» (2). In următorul extract găsim o încercare a lui Cuşnicov spre stabilirea în Principate a unei proceduri uniforme pentru urmărirea afacerilor criminale, care să îngreuneze funcţionarilor comiterea abuzurilor. Din dosarele criminale ce le-am examinai n’am putut constată ca dispoziţiunile Preşedintelui sa se fi aplicat. Pentru îndepărtarea(3) încurcăturilor, cari se produceau m afacerile ce atârnau de Departamentele criminale ale Divanurilor, Cuşnicov a propus acestora să se (1) Ibid., p. 47 şi p. 48. (2) No. 179. Despre Prea înaltul Uoaz pentru numirea fostului Mitropolit al Kievului membru al Sfântului Sinod şi actual Exarh in Moldova, Ţara-Românească şi Basarabia şi despre Înfiinţarea Dicasteriei Exarhiale, 1808, Halippa, Tpyau, II, 366. 13) Mo. 493. Despre instrucţiunile ce trebuesc alcătuite in ambele Principate, pentru instruirea uniformă a afacerilor de urmărire şi criminale, şi pentru curmarea mijloaoelor ce au ispravnicii de azi şi hatmanii de a comite călcări de legi, tn pstfel ca ele să nu fid cu putin(ă In timpul de judecare a afaoerilor, 1808, Extract Halippa, Tpyjţti, III, p. 60&. www.digibuc.ro 654 flAMJ HOSETtI ţină de Următorul formular de act de acuzaţiune, care a fost supus spre aprobare Comandantului suprem : 1808 anul, Octomvrie în .... Departamentul Criminal al Principatului Moldovei sau Ţerii-Româneşti, auzind propunerea Consiliului secret şi etc. (sau comunicarea făcută de cutare persoană al cărei conţinut în urmă sk şi transcriâ), pe baza căror comunicări sau propuneri s’a însărcinat de către Departament isprăvnicia cutărui ţinut, să facă cea mai amănunţită urmărire cu privire la acea afacere, care să fie trimisă acestui Departament până lâ cutare dată. La urmărire au fost interogate anume persoane, şi cari au depus : T) cutare, (să i se iea în scris declaraţia); 2) cutare, (să se treacă cuprinsul declaraţiei lui) şi aşâ mai departe să se înscrie declaraţiile fiecărui martor. După ce se întruniau astfel declaraţiile celor implicaţi şi ale celorlalte persoane cari luase parte în afacere, să se arăte dacă au fost ascultaţi şi martorii, arătându-se şi declaraţiile lof—cum şi confruntările, dacă ele ar prezentă vreun folos, ca dovadă pentru împrejurările afacerii. Iar dupk lege fc’a ordonat: (aici să se scrie cuvânt cu cuvânt articolele din legile ce Ş6 aplicau în cazurile date, şi cari erau în vigoare şi întrebuinţate de guvern, iar în câz de lipsă a unui text de lege, să se treacă părerile ce se emiteau în cazuri similare, când Departamentul hotărâ după obiceiul local). Pe baza acestora, Departamentul Criminal, conformându-se tuturor împrejurărilor adunate, arătând că el, Departamentul, s’a condus de ele şi le-a examinat, hotărâ (şi aici se înscriâ hotărîrea) asupra întregii afaceri. Cel mai mare rău îl alcătuiau samovolniciile şi lipsa de control a instanţelor inferioare judecătoreşti : isprăvniciile, agiile şi hătmăniile. După orânduelile din Principat, aceste instanţe singure judecau afacerile «neînsemnate», ca de pildă pe recidivişti, certurile şi altele. Paznicii de pe lângă instanţele poliţieneşti, ispravnicii, agii sau hatmanii, cu ocazia fiecărei afaceri «neînsemnate», se siliau să dobândească cele mai mari foloase, cu gândul de a descoperi bandele de hoţi, pe conducătorii sau tăinuitorii lor. Se întrebuinţau de asemenea şi ameninţările, in legătură cu schingiuirile cari aduceau adesea pe interogat într’o stare ce nu se mai puteă vindecă, sau îl siliă să recunoască o vina făcută de altut. Toate acestea au deşteptat în Cuşnicov dorinţa să iea dela Comandantul armatei porunci către ambele Divanuri, prin cari lipsiâ pe Isprăvnici, Agale sau Hatmani de dreptul de a judecă, reducând rolul lor numai la facerea urmăririlor şi la adunarea probelor, dar iâră nici o ameninţare sau schingiuire. Aveau să se îngrijească mai bine de chemarea părţilor şi de adunarea unui număr suficient de dovezi. Divanurile au primit cu neîncredere măsurile umanitare ale lui Cu^-nicov şi de aceea, cind, la 1810, a fost schimbat prin Crasno Milaşevici, a cerut acestuia să restabilească foasţele instanţe în drepturile lor de jude- www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, n f)55 care, susţinând că «ameninţările» se întrebuinţează numai ca să se stabilească adevărul. Crasno Milasevici a restabilit drepturile judec&reşti ale fostelor instanţe, dar a oprit să se recurgă la ameninţări; căci sub motiv de ameninţare, se puteau ascunde nişte schingiuiri şi sleiri de puteri cari să fie mai grele decât insăş pedeapsa, şi pe lângă acestea foarte des se întâmplă ca să fie schingiuiţi şi oameni nevinovaţi. Datoria poliţiei eră însă, cu ocazia adunării de probe, să stârnească prin interogări juste şi exacte să facă pe persoanele cari nu-şi recunoaşteau vina, să şi-o recunoască prin ajutorul dovezilor Culese şi al probelor; conducându-se în acest scop de mijloacele cele mai umanitare; căci este mai bine să achiţi 10 vinovaţi, decât să schin-giueşti pe un om nevinovat. In tot timpul ocupaţiunii ruseşti dezerţiunile erau foarte numeroase, soldaţii dezertori oploşindu-se mai cu deosebire în partea muntoasă, în care nu erau trupe ruseşti, şi în mânăstiri. In marile mânăstiri moldoveneşti ca Neamţul, Secul, Dragomirna, erau numeroşi călugări ruşi cari adăpostiaU şi ascundeau bucuros pe compatrioţii lor fugiţi din oaste. Această stare de lucruri silise pe Prozorovski să iea măsuri serioase pentru a-i pune capăt. Din ordinul Comandantului suprem (1), Cuşnicov aduse la cunoştinţa întregii ţeri, prin intermediul Divanului şî al Exarhului Gavriir (Bodonij, că, pentru oploşirea soldaţilor fugari (dezertori), cei vinovaţi vor fi pedepsiţi cu toată rigoarea legilor, pentru infracţiune potrivnică intereselor Md-jestăţei Sale Împărăteşti. Din această pricină, dacă vreun dezertor fugit eră să fi fost prins şi, la interogatorul luat lui de către ofiţerul de serviciu al armatei, ar arătă că pentru a dezertâ a fost pus la cale de cinevâ, sau după dezertare a fost ascuns ştiut fiind că este fugar, a-atunci vinovatul civil aveâ să fie cerut, prin ispravnicii din Iaşi, spre confruntare cu dezertorii şi pedepsit cu amendă în caz de a se constată vinovăţia sa. Pentru cel vinovat de tăinuire, dacă făceă parte din cler, Cuşnicov a propus mitropolitului Gavril o pedeapsă corespunzătoare. Cu deosebire erau aspru pedepsiţi Evreii şi fabricanţii cari se serviau de dezertori ca lucrători la fabricile lor de potaş sau altele; mai ales în ţinuturile dela Nordul Moldovei. Adeseori se găsiau vinovaţi de oploşirea dezertorilor călugării, în special acei dela mănăstirea Neamţului. In această mânâstire, scriă Cuşnicov Mitropolitului Gavril, — soldaţii dezertaţi în totdeauna au un adâpost asigurat, pentru curmarea cărui fapt a cerut cu insistenţă să se iea măsuri (1) No, 292. pespre procedarea, In conformitate cu legile, cu oploşitorii de dezertări ruşi militari, in calitate de fugari, 808, Extract Halippa In Tpyau 11, p. 162. www.digibuc.ro 656 RADU ROSETTI în consecinţă. Mitropolitul n’a întârziat să trimită, la toate bisericile şi mănăstirile Principatului, o circulară în limba moldovenească, a cărei traducere, care urmează, a fost făcută de cunoscutul ajutor al Exarhului, Pro-toereul Petre Cuniţki. «Dela Gavril Mitropolitul, membru al Sf. conducător Sinod, Exarhul Moldo-Vlahiei şi al Basarabiei şi Cavaler— pastorală către toată lumea bisericească. «Din depunerile pe cari le-au făcut soldaţii dezertori prinşi şi predaţi armatei, se constată că, atât în schituri cât şi în mănăstiri, au fost primiţi de egumenii mănăstirilor şi şefii schiturilor cum şi de alte persoane bisericeşti, după cum ni s a făcut cunoscut în scris de către Consilierul de Stat şi Preşedinte al Divanurilor Moldovei şi Valachiei, Senatorul şi Cavalerul Sergiu Ser-ghievici Cuşnicov, în urma relaţiunilor date lui nu odată de către generalii armatei, cum şi din partea A. S Feldmareşalului Prinţul Alexandru Alexandrovici Prozorovski, cari au cerut să se pună capăt acestei rele abateri, ce s’a dovedit că se practică de către monahi şi anume: în mănăstirea Neamţului a fost primit soldatul Ivan Cotlearul, unde a stat o lună întreagă; în schitul Bogdăneşti, soldatul Corneliu Litvinencu; în schitul Hangul, soldatul Alexe Parşanicov; lucru ce a lăsat să se bănuească că şi în alte schituri sau mănăstiri ar fi ascunşi soldaţi dezertori, primiţi în acest fel de către egumeni. Ş i deoarece această abatere de a ascunde pe aceia cari au depus jurământ în faţa lui Dumnezeu, că până la ultima picătură de sânge vor sluji pentru credinţă şi patrie în armatele M. S. împăratului Alexandru I, este nu numai potrivnică intereselor Mării Sale împărăteşti, dar contrară şi conştiinţei sufleteşti, şi deoarece prin această procedare se aduce o ştirbire a jurământului pe care l-au făcut cu voie în faţa lui Dumnezeu pentru a servi credinţei şi patriei, pentru aceasta aducem la cunoştinţa tuturor că, dacă după primirea acestei pastorale s’ar constată că vreun funcţionar sau slujitor bisericesc a primit şi tăinuit pe dezertori, şi nu a adus la cunoştinţă despre aceasta locului în drept, sau ştie el undevâ astfel de fugari tăinuiţi şin’arfi adus la cunoştinţă aceasta mai departe, aceştia fie ei călugări, egumeni, arhimandriţi sau nacialnici, vor fi daţi afară din slujba lor şi, ca vinovaţi şi necinstitori ai ordinei lumeşti, vor fi pedepsiţi după prescripţiunile pravililor bisericeşti sau politice. Cred dar că primind această poruncă şi încunoştinţare, nu se va găsi nimeni aşâ de nechibzuit din lumea bisericească, ca să îndrăznească să primească, să ascundă sau să nu înştiinţeze dacă va află că undevâ se ascund dezertori. Septemvrie 23 zile, 1808. Pe original e subscris astfel: Gavril Mitropolit şi Exharh. Siguranţa publică lăsă mult de dorit, în amândouă Principatele, în tot timpul ocupaţiunii ruseşti, cu toată prezenţa numeroasei oştiri împărăteşti. www.digibuc.ro arhiva Senatorilor din chişinIu, ii. 65? In Ţara-Românească hoţiile erau mai ou seamă săvârşite de oştenii lui Constantin Ipsilant licenţiaţi de Ruşi: Arnăuţi, Greci, Sârbi, Bulgari, Români din ţară şi din Austria. In Moldova, pe lângă Bujor şi alţii de asemenea, mai vedem şi doi membri ai unor mari familii boiereşti amestecaţi în tâlhării. Bujor cutreieră de repeţite ori ţara întreagă şi, dinaintea cetei lui de unsprezece inşi, fug atât poterile pământene cât şi dragonii împărăteşti. Numărul dosarelor din arhiva Senatorilor relative la faptele acestor hoţi sunt foarte numeroase, precum reiese chiar din extractul de inventar ce este anexat memoriului de faţă. Iată şi două extracte de ale d-lui Halippa asupra unor fapte similare: Tâlhăriile erau cu deosebire dese şi îndrăzneţe în împrejurimile mănăstirii Păstârnac (1), pe apa Ialomiţei, în ţinutul Dâmboviţei din Ţara-Românească, şi pe drumul care duceâ din cordonul chesaro-craiesc (austriac), din oraşul Cernăuţi, prin oraşul Botoşani, la Iaşi. La mănăstirea Păstârnac o bandă de tâlhari veni să prade în mijlocul zilei. In urma mijlocirii Di-vanurilor din Bucureşti şi din Craiova, Cuşnicov rugă pe Generalul Milo-radovici să rânduească pentru urmărirea hoţilor un detaşament din pandurii români cari fusese sub comanda Generalului Isaiov. Pe drumul ducând dela Cernăuţi la Iaşi fură aşezate pichete, dar ele nu schimbară mult starea lucrurilor, trecerea pe acel drum eră foarte primejdioasă, satele erau terorizate. După rugămintea lui Cuşnicov, Principele Prozorovski dădu ordin Generalului Marcov, comandantul diviziei a 15-a, să aşeze la Botoşani o comandă pentru urmărirea tâlharilor. Un ordin la fel fu dat comandantului dela Hotin, Baronului Lange, cu specificare ca să întrebuinţeze spre acest scop Cazaci şi jumătate de escadron de rezervă şi „să nu cumvâ să se calce vreodată graniţa austriacă". Bandele de tâlhari (2) cari găsiau adăpost în pădurile Carpaţilor români, răspândiau spaima în ţinuturi întregi. La începutul veacului al XlX-lea, în Principat, erau lupte necontenite cu bande de tâlhari. Vel Armaşul Grigore Filipescu scria lui Cuşnicov : «In puşcării se află un număr foarte mare de arestanţi, astfel că nu mai încap mai mulţi. Cea mai mare parte a arestanţilor din temniţe zac de febră (1) No. 136. Despre urmărirea şi distrugerea, In Moldova şi in Valahia, a bandelor de hoţi şi de tâlhari, 16 Maiu 1808 Halippa, Tpyau, II, p. 358. (2) No. 128, Despre expirarea termenului de pedeapsă a arestanţilor şi despre măsurile de luat In privinţa lor. Extract Halippa in Tpyflu, I, p. 347, Analele A, S. Tom. XXIH.- Memoriile Seef. Istorice. www.digibuc.ro 656 ftADtf ROSETTt putridă, de care şi cei sănătoşi sunt expuşi a se molipsi. Spre a evită piei-rea tuturor, vă propun, Milostivul meu Domn, strămutarea celor sănătoşi în localuri deosebite. Am totodată cinstea să aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre că sunt mulţi tâlhari acum în ţară, cari comit mari nelegiuiri; au ucis pe Polcovnicul de Prahova şi pe trei slujitori cari se încercase să se opună tâlhăriilor lor şi să-i predeâ judecăţii. Este mare jale pentru aceşti patrioţi adevăraţi cari s’au jertfit pentru datoria lor». Pe pag. a 75-a a dosarului urmează afacerea hoţilor de cai ba-sarabeni. Printre alţi vinovaţi aflaţi în criminalul dela Iaşi eră închis şi un oarecare Ioniţă Condurat(l) (cu tovarăşii lui) pentru multe tâlhării şi omoruri. El mai pusese la cale şi furtul unei herghelii de cai din satul Bogşani din ţinutul Sorocăi, dela un oarecare Postelnicelul Ioniţă, furt care fusese săvârşit de trei tovarăşi: Radu Popa, Moisâ Mocanul şi Răduc, de loc din Bucovina. Ei duseră caii în Bucovina, la satul Fagaraş(?), ca să vândă acolo herghelia şi să meargă în Moldova să împărţească banii. Pentru a desinte-resâ pe Conclurat, Radu Popa îi dădu 700 lei ce-i furase dela nişte Nemţi. Dar Radu Popa căzând în mâinile poliţiei austriace şi fiind predat justiţiei ţerii, se descoperiră toate tâlhăriile şi faptele acelei bande. VIII. AMĂNUNTE ASUPRA CHELTUELILOR FĂCUTE PENTRU ARMATELE RUSEŞTI DE CĂTRE AMBELE PRINCIPATE Şl A SARCINILOR CE LE PRICINUIAU OCUPAŢIUNEA RUSEASCĂ ATÂT IN BANI CÂT ŞI IN NATURĂ. In acest capitol voiu reproduce atât ştirile ce le-am cules din cele două corespondenţe anonime asupra plăţilor în bani şi a furniturilor în natură cu cari ţerile noastre fură silite să contribue la întreţinerea oştirilor ruseşti, cât şi extractele d-Iui Halippa privitoare la acelaş obiect. Alte amănunte se vor mai găsi şi în memoriile următoare, la capitolele în cari voiu reproduce bugetele de venituri şi cheltueli ale fiecărui Principat. Ştirile extrase din corespondenţe sunt puse în ordine cronologică, iar extractele de dosare după numărul lor. (1) Condurat făceâ parte din banda lui Bujor şi eră unul din hoţii oei mai vajnioi din Moldova. www.digibuc.ro AfcHÎVA SbMAtOMLOR DI& CHI$ÎnAD, It. 659 Cuşnicov care se afla în Bucureşti stabilise la 90 mii lei pe lună suma ce Divanul avea s’o dea pentru spitaluri şi pentru întreţinerea lor. Cassele publice erau cu totul sleite. Nu eră de unde să se achite suma împrumutată la 1806 dela supuşii austriaci pentru a satisface cererile lui Pasvantoglu (1). Lipsa de nutreţ pentru vite eră cumplită, dar Prozorovski nu voiă să ţină samă de asemenea împrejurări. Hotărî ca cătimea de fân ce urmă să se iea din ţară pentru trebuinţele oştirii, în anul 1808, să fie de 70.000.000 puduri (sau apr. 1.146.000 tone) şi lumea se întrebă de unde să ieasă atâta fân. Apăsarea poporului şi desnădăjduirea atinsese culmea, sate întregi fugiaui peste Dunăre, la Turci şi sperau acolo uşurare (2). In Septemvrie 1806 (3), Prozorovski impuneâ Moldovei o nouă contribuţie de 80.000 cetverturi de grâu, jumătate în natură şi jii-mătate în bani, socotind câte 10 lei de cetvert, 40.000 cetverturi ovăz Şi 30.000 cetverturi hrişcă. Aceste cereri cari depăşiau cu mult puterile ţerii, produsese cea mai mare îngrijire în Divan. Boierii s’au adunat la Mitropolie sfătuindu-se asupra măsurilor ce aveau să le iea. Insă Mitropolitul fExarhul Gavril Bodoni), fiind o unealtă a Ruşilor, adus aici din Rusia, n'au îndrăznit boierii să vorbească deschis. S’au adunat însă mai pe urmă uni din cei mai bătrâni dintr’înşii, la sfat, în Curtea Domnească. Unii erau de părere să dea o jalbă Împăratului, alţii ca să lase toate afacerile ocârmuirii în mâinile Ruşilor, boierii abţinându-se cu desăvârşire de orice amestec. Această de pe urmă părere însă fu înlăturată, deoarece ea putea să aibă drept urmare o desorganizare desăvârşită şi o răscoală a poporului, expunând pe boieri la violenţe. Se hotărîră pentru întâia propunere, pentru care aveau să ceară în chip pre’a-labil avizul lui Cuşnicov^ Acesta, care fusese numit în postul lui de Prosdrovski, nu putea decât să se rostească împotriva proiectului boierilor, dând ca temeiu că Principele Prozorovski s’ar mâniâ foarte dâcă ei s’ar încercă să-i dea curs. La sfârşit boierii se hotărîră să împlinească contribuţia, luând şi măsuri spre acest sfârşit. In schimb Cuşnicov obţinu dela Prozorovski ca ţara să fie scutită de plata întreţinerii spitalurilor pe o lună, ceeace reprezenta o sumă de 80.000 lei. (1) Corespondentul anonim din Bucureşti, la 28 Maia 1808. (2) Id. din Iunie. (3) Corespondentul anonim din Iaşi, In Septemvrie. www.digibuc.ro 660 hAtotJ bâSE't'Tî Cvartirul general al lui Prozorovski fusese transportat la mijlocul lui Octomvrie la Focşani, având a fi împins în cursul iernii la Buzău. Se impusese totodată Ţerii-Româneşti o contribuţie de 120 mii care mari de fân, 50 mii chile de Brăila de pâneşi 80 mii chile de ovăz. Totodată, zice corespondentul anonim din Bucureşti, iar se începuse înfiinţarea unui regiment de husari români şi se vorbiâ de înfiinţarea unei miliţii pământene. Cuşnicov făcea cunoscut Divanului Ţerii-Româneşti, în Ianuarie 1809, că pe viitor orice locuitor al acelui Principat va fi dator să întreţină cu ale sale pe soldaţii ruşi in-cvartiruiţi la el. Totodată el aduceâ la cunoştinţă că sosise în ţară un mare transport de monede turceşti de argint, bătute în Rusia, cu cari avea să se plătească pe viitor solda trupelor, în locul rublelor ruseşti (1). La Fevruarie 1809(2) se cer din Moldova 11.000 care cu 44.000 boi, cu plată, spre a aduce 54.000 cetverturi de grâne din Rusia Mică. Divanul răspunde că, în momentul de faţă, când au să înceapă arăturile, ţara nu se poate lipsi de un aşâ mare număr de trăgători. La Noemvrie 1809 Bagration primi ordin să urmeze operaţiunile peste Dunăre cu toate puterile de cari dispunea. Prin urmare toate magazinele din Moldova aveau să fie transportate în jos (8). Moldova trebuia deocamdată să dea 11 mii care pentru transportul proviantului. Celelalte 11.000 de care, în urma intervenirii Divanului, i-au fost deocamdată iertate, însă cu observaţia că: «deoarece acest răsboiu are de scop şi eliberarea Moldovei de sub jugul barbar, ea are datorie să contribue la purtarea lui cu tot ce i se cere». Corespondentul adaoge că aceste xuvinte fac impresiunea cea mai rea asupra tuturor Moldovenilor şi mai ales asupra oligarhilor cari, din experienţă, privesc tocmai jugul de sub care este vorba să fie eliberaţi, ca cel mai uşor, ca cel ce l-ar preferă fără îndo-eală dacă ar fi lăsaţi liberi să aleagă. Divanul Moldovei (4) primeşte poruncă, la începutul lui Decemvrie 1804, să aducă la Hârşova, fără plată, pe lângă carele cerute (1) Id., 26 Ianuarie 1809. (2) Id., Martie 1809. (3) Corespondentul anonim din Bucureşti la 29 Noemvrie 1809. (4) Idem, 10 Decemvrie 1809. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 661 încă un milion de puduri de fân şi să dea şi să transporte la Hâr-şova, Focşani şi Buzău 51 mii cetverturi de pâne (cetvertul a 120 oca). Deoarece birnicii, în urma contribuţiunilor anterioare la cari fusese supuşi, se găsiau în neputinţă să predea şi această nouă câtime de pâne, Divanul a hotărît că vor contribui la această nouă rechiziţie şi boierii şi mănăstirile. S’a mai hotărît ca toate moşiile din raiaoa Hotinului, oricui ar aparţinea, să fie luate pe seama Visteriei pe vreme de un an şi arendate în folosul ei. Costul cumpărăturii a-cestei câtimi de pâne, cu al sacilor în cari urmă să fie pusă, dar fără a socoti transportul ei, se ridică la 1% milioane lei. Intr’un raport al lui Ledoulx către Champagny din 1810(1) găsim următoarele : «La Valachie est dans l'6tat le plus ddplorable, Ies contributions que le Divan est obligâ de lever pour Ies besoins de l’armâe sont quadruples de ce qu'elles âtaient sous Ies hospodars. Un matheureux paysan, qui a pour tout bien une paire de boeufs el un chariot, paye jusqu’ă 40 piastres par moi» de contributions. Le compte g£n6ral, qui a 6t6 râgl6 â la fin de 1809, reprâsente une somme de 30 millions que la Valachie a 6t6 obligâe de four-nir aux Russes depuis leur entrâe dans ces provinces, tant en argent comptant qu’en denrâes. II faut ajouter ă cette somme tout Ce que Ies bo-yards, entre Ies mains desquels Ies Russes ont vendu l’autoritâ administrative, ont su accumuler pour leur propre compte, et dont la somme peut se monter encore â preş de dix millions, et l’on pourra se faire une id6e de la dâtresse dans laquelle se trouve, ce malheureux pays. 11 est de fait que si cet Hat de choses dure encore un an, la Valachie ne sera piu» qu’un pays ruini sans ressources et qu’il faudra repeupler, car une infiniţi d’habitants des villages qui se trouvent prbs du Danube, conduite par le disespoir, ont deşerţi et disertent tom Ies jours en Bulgarie, du coti de Sistov el de Nicopoli, ou ils sont tris bien accueillis. «La Moldavie est tout aussi pressurâe que la Valachie, ,mais elle est cependant plus fortunâe. La noblesse moldave est infiniment plus riche, moins avide; il y a beaucoupplusd’harmonie parmi lesboyards et ilsai-ment davantage la patrie. Les Russes l’ont aussi un peu mânagde, sans doute 6tant plus voisine de leur Empire. Elle peut encore, si cette guerre se prolonge, se soutenir quelque temps. 1 (1) Fără altă indicare de lună şi de zi. www.digibuc.ro 662 RADU ROSETTI «Ce gui a aussî beaucoup contribui & la ruine de la Valachie, c'est une espece de guerre d’intrigues que se font deux partis qui divisent entre eux tous Ies boyards. L’un de ces partis a pour chef M. Varlam, crâature du Prince Ypsilanti, l’aulre est conduit par Philipesco, hotnme fin et toujours secrUement attacM au Prince Souteo. Ces deux partis, pour se soutmir aupr'es des autoritds russes, briguent et obtiennent Ies places d'administra-tion en Hpandant beaucoup d’or; cet or ils le regagnent au centuple lors-quHls sont en fonctions et ils ne peuvent le regagner qu’en 4crasant le peu-ple sous le poids des contributions. «Telle est la situation de cette malheureuse Valachie: une provinGe si belle, si productive, si riche en toute sorte de mines, se trouve abîmee, presque dâserte, en proie â. une complete anarcbie: en un mot offrantl’af-freux tableau de la misere et du dâsespoir, ce que sans doute l’Empereur Alexandre ignore.» Corespondentul nostru din bucureşti arată, la 10 Martie 1810, că un birnic avea de plătit pe an 911/* lei contribuţiuni de răsboiu, în cari nu era cuprinsă contribuţia de 7 lei de cap pe lună, care eră încassatâ în chip fraudulos, şi la întâia ţi la ultima ei a lunii, ceeace o ridică la 14 lei pe lună. Şi pe lângă aceste, săteanul mai eră dator să pună necontenit la dispoziţia armatei, pentru trebuinţele ei, carul şi boii lui fără plată. Această de pe urmă sarcină a avut drept rezultat că, în unele judeţe,' nu se mai găsesc nici trăgători nici care şi că se prevede că în curând Principatul întreg va fi cu desăvârşire lipsit dd vite de jug. Corespondentul trecând prin Câmpulung, n’a găsit să cumpere nici o bucată de pâine şi, la întrebările lui, i s’a răspuns că de 24 de ore ţine această lipsă. Conform unui ordin al lui Camenski, transmis Divanului Moldovei la începutul Iul Aprilie 1810 (1), de către Cuşnicov, se hotărî înfiinţarea a cinci linii de magazii, spre a preîntâmpină orice lipsă şi a uşurâ transportul. întâia urmă să fie aşezată pe malul stâng al "Nistrului, dela Cameniţa până la Ovidiopol, a doua dela Iaşi până la Fălciu, â treia între Galaţi şi Focşani, a patra între Buzău şi Brăila, a cincea între Bucureşti şi Slobozia; afară de acestea, cetăţile HOtin, Bender, Ismail şi Brăila urmau să fie aprovizionate şi să 'primească garnizoane. Divanul a chemat înaintea lui, în ziua de llhnie st. v., toată ne-gustorimea şi toate breslele de meseriaşi pentru a le face cunoscut 1 (1) Corespondentul anonim din Bucureşti, 19 Aprilie 1810. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHlglNĂU, II. 663 că, spre acoperirea deficitului din Vistferie li s’a impus de aproape un milion de lei(l). Iată cheltuelile făcute de Moldova pentru armata anul 1810 (2). Pentru întreţinerea spitalelor ruseşti, pe lună 70.000 lei, pe an.............................................. Pentru transporturi, pe lună 29.825 lei, iar pe an . Pentru cancelaria Preşedintelui, pe an . . Pentru poliţia rusească, acum înfiinţată. . Pentru 200.000 care lemne de fag a 3 lei Pentru 51.600 cetverturi grâne a 15 lei . Pentru 6.500.000 puduri fân a 20 lei . . o contribuţie ruseaseă în 852.000 lei. 354.300 » 36.000 » 24.000 » 600.000 » 774.000 » 250.000 » 3 5.890.300 » Corespondentul n’a putut află la ce sumă se ridicau veniturile Principatului, cât costau lefile slujbaşilor şi întreţinerea aşezămintelor publice. După încredinţarea unui funcţionar în măsură do a fi bine informat, Visteria are în fiecare an un deficit însemnat, care se întâmpină până acum prin încassarea de mai nainte a unor dări, mijloc care, nelăsând bietului contribuabil vreme să se reculeagă, l-a ruinat cu desăvârşire. La toate aceste sarcini cari întreceau cu mult puterile ţerii, se mai adăogeâ întreţinerea soldaţilor încvartiruiţi la oamenii de starea de mijloc şi la ţărani, neauzitele stoarceri ale Ruşilor şi lăcomia fără frâu a slujbaşilor moldoveni, necontenitele rechiziţii de crupe, carne, etc., clăcile neplătite la repararea cetăţilor, oprirea pe loc a negoţului şi lipsa de bani care urmează dintr’acest fapt, boala de vite, recoltele rele, judecăţile lipsite de dreptate, siguranţa publică neinchezeşluită, cari pregătesc ţerii pentru viitor o soarte din ceie mai nenorocite. In August 1811 izbucnise în Bucureşti turburări din cauza nouăi contribuţii impuse de Ruşi. O asemenea contribuţie lovind toată lumea: boieri, negustori şi ţărani, s’a pus şi în Moldova. Speranţa ce hrăniau Moldovenii că socotelile trimise de ei vor face pe Ciceacov să se poarte cu mai multă cruţare către ţara care făcuse şi suferise atât de mult pentru ajutorul oştirii ruseşti, au dispărut răpede. Rezultatul prezentării sus ziselor socoteli a fost impunerea unei nouă furnituri de 7.500.000 puduri de fân, jumătate în natură şi 1 2 (1) Idem, 13 Iunie 1810. (2) Corespondentul anonim din Iaşi, 10 Octomvrie 1810. www.digibuc.ro 664 RADU ROSETTI jumătate în bani, a câte 10 'parale pudul, şi care urma să fie predată în 40 de zile. Această nouă rechiziţie care întrecea atât de mult puterile unei ţeri istovite, a adus pe boierii Divanului în cea mai mare îngrijire şi, după ce s’au sfătuit, s’au hotărît să trimită lui Ciceagov, la Bucureşti, deputaţi din sânul lor însărcinaţi să-l roage ca, ţinând samă de starea de nevoie a ţerii, să ceară reducerea nouăi sarcini. Au plecat la Bucureşti în calitate de deputaţi ai Divanului Marii Logofeţi Costache Ghica şi Constantin Balş, amândoi membri în Comitetul de ocârmuire, boierii cei mai bătrâni şi cei mai consideraţi din ţară. Una din cererile acestor deputaţi eră privitoare la dispoziţia luată de Ruşi ca furniturile trebuitoare oştirii să fie făcute jumătate în natură şi jumătata în bani. Divanul Moldovei se declară gata să predeâ toate contribuţiile în natură, dar nu voiâ să audă de plata unei părţi dintr’însele în bani. Se da ca temeiu pentru acest refuz faptul că, dela intrarea Ruşilor în ţară, orice negoţ încetând cu desăvârşire, nu dispun de nici un chip pentru a transformă roadele pământului lor în bani. Visteria Ţerii-Româneşti însă s’a declarat gata să plătească în bani jumătate din furniturile impuse ţerii (1). Pentru retragerea Ruşilor se ordonă, la începutul lui August 1812, Divanului ca să pregătească un număr foarte mare de care pentru transportarea conţinutului magaziilor în Rusia. Divanul opunându-se cu hotărîre acestei cereri, i se propuse să cumpere proviziunile conţinute în magazii pentru l^s milioane lei (2). Mitropolitul Ignatie care eră hotărît să părăsească Ţara-Românească înainte de plecarea Ruşilor şi să meargă în Austria, aveâ să fie însoţit de Banul Costache Ghica cu întreaga lui familie. Alţi boieri cari se arătase partizani prea pe faţă ai Ruşilor, urmau să plece sau chiar plecase la Odesa (8). înainte de a prezentă cetitorului traducerea extractelor d-lui Ha-lippa, cred nemerit a da aici o lămurire. După corespondentul anonim din Bucureşti, suma ce o plătiâ, la 1810, un ţăran din Ţara-Românească, ca bir şi contribuţie de răsboiu, (1) Corespondentul anonim din Buoureşti, la 24 Iunie. (2) Idem., la 15 August 1812. (3) Idem, la 20 August 1812. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, U. 665 se ridică la 259 lei pe an plus deosebitele rechiziţii în natură, plus corvezi de tot felul, plus jaful zapciilor. Ledoulx, în raportul lui dela 1810 citat mai sus, evaluează totalul sarcinilor unui ţăran posedând o pereche de boi la 40 lei pe lună, sau 480 lei pe an. Vedem că amândouă izvoarele concordă, căci cu bună samă că deosebitele rechiziţii, corvezile şi jafurile reprezentau o sumă care nu se puteâ depărta mult de diferenţa dintre suma reprezentând contribuţia în bani (259 lei) şi cea de 480 lei a lui Le-r doulx, care reprezentă după el totalul sărcinilor unui sătean. Leul la 1810 valoră aproape un franc, deoarece valoarea galbenului olandez care valoră aproape 12 franci fusese stabilită la 12 lei. Deci ţăranul român plătiâ la 1810 suma de 480 lei de astăzi cari, în acel an, reprezentau o putere de cumpărare de multe ori mai mare. Dacă astăzi ţăranul român de stare mijlocie ar fi constrâns să răspundă statului, în bani, corvezi şi producte, o valoare de 480 lei pe an, cu bună samă pă cei mai mulţi din ei n’ar fi în stare s’o achite şi că ţărănimea ar fi adusă la sapa de lemn în timp foarte scurt. De unde vine deci că ţăranul dela 1810 eră în stare să plătească asemenea sumă de bani, care ar ruină pe cel de astăzi? RăspunsuL este foarte simplu. Ţăranul român de acum o sută de ani se folosiâ de cât pământ îi conveniâ în schimbuL clâcii statornice de 12 zile pe an, plătită, aproape pretutindeni în Ţara-Românească, în bani, şi a dijmei drepte din zece una. Să fi cultivat un pogon sau douăzeci, plata bănească eră tot statornică şi echivalentă valorii celor 12 zile de clacă, iar ca dijmă, dacă făceâ pâne multă, dădeâ mult din belşug, iar din sărăcie puţin. Grânele având preţ din cauza aflării în ţară a armatei, luă pe dânsele bani buni, iar pe păşunile întinse, cari erau mai mult sau mai puţin slobode, ridică aproape câte yite voia. Acestui regim al stăpânirii pămânţului, în vigoare înainte de uzurparea regulamentară, datoriâ ţărănimea română uimitoarea elasticitate şi uriaşa putere de rezistenţă cu care o vedem mânţinându-se în nişte condiţiuni cari ar ucide fără îndoeală pe urmaşul său de astăzi. Iată acum extractele D-lui Halippa; ele cuprind nu numai dosarele privitoare la dări şi furnituri, dar şi altele privitoare la chipul în care funcţionâ serviciul aprovizionării oşţirii şi abuzurile săvârşite cu acel prilej. www.digibuc.ro 666 RADO" ROSETTÎ Divanul Principatului Ţerii-Româneşti(l), în urma intrării neregulate a dărilor, a întâmpinat greutăţi să plătească, pentru, spitale şi pentru porţia de Carne a armatei, -suma de 425.189 ruble sau 1.064.475 lei pe an. Divanul Moldovei a fost mult mai regulat: până la Iulie 1808 izbutise să plătească spre acest sfârşit 117.184 ruble, pe când cel din Ţara-Românească plătise numai 28.881 ruble. Propunerile Marelui Vistier, Constantin Varlam, (mai pe urmă consilier de Stat actual şi oaspe distins al Basarabiei în anul 1828), care tindeâ să bporească birul pe liudi (unitatea impozabilă), n’au fost admise de Către Divanul Ţerii1 2 Româneşti, care a preferit să ceară un împrumut de 500.000 lei din cassa împărătească pe termen de un an. Această cerere a fost răspinsă de către Comandantul de căpetenie sub cuvânt că «această măsură nu este necesară». Deoarece eră lucru vădit că rezerva Valahiei Ţentni aprovizionarea armatei ruseşti se istoviâ în Maiu 1808 (2), Divanul Valahiei dădu prin Cuş-nicov o petiţie Comandantului suprem, Principelui Prozorovski, pentru ca locuitorii să fie scutiţi de darea în natură «până la recolta ce aveâ să fie*. Comandantul suprem văzu că este absolut trebuitor să iea măsuri pentru a aprovizionâ magazinele din Focşani cu furajul şi proviantul necesar pe 5 luni, luat din magazinele fiscului, pentrii întreţinerea armatei care se află în Valahia, cu condiţie ca transportul pi*oviantului să fie efectuat prin mijloacele ţerii, fără osebită plată din partea fiscului împărătesc. In aceeaş vreme, Comandantul suprem dispuse ca Ciişnicov să trateze cu întreprinzători de nădejde cari să procure, la Focşani, pentru completarea aprovizionării magaziilor de acolo, proviant şi furaj din magaziile împărăteşti de peste Nistru. Din Focşani pânea şi furajul aveau a fi transportate în magaziile aflătoare în următoarele oraşe ale Valahiei: Bucureşti, Buzău, Slatina, Craiova şi Ploieşti. La acele puncte Divanul aveâ să adune din noua recoltă rezerve de pâne şi de furaj în cantitate, după cum raportase Co-inandantului suprem prin Cuşnicov. Transportul proviantului din magazinele de peste Nistru Ia Focşani îl luau asupra lor negustorul de întâia clasă din Odesa Nusin Rapaport, proprietarul podolean Corniţele Baltazar Comarovski şi C-ie, negustorul de întâia clasă din Cameneţ Podolski Iankel Braunstein şi Polcovnicul Manolache Balş. La Mohilău, la Iulie) 1808, se făcii peste Nistru un pod, care erâ menit să înlesnească transportul pânii (1) No. 68. Despre suma cheltuită pentru întreţinerea spitalelor şi furnisarea cărnii, Halippa, Tpyn-bi I, p. S63. (2) Despre atribuirea pentru armata din Valahia a unei proporţii de cinci mii din magazinele aflate In Focşani şi despre transportul la Focşani din rezervele de proviant şi de ovăz de peste Nistru fiind Întreprinzători: Graful Comarovski şi negustorii Rapaport şi Brannştein. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 667 şi a furajului; preţurile transportului din Podolia la Focşani fură fixate la 17 parale pe ceas de fiecare car. Multe sute de mii de puduri de fân se pregătiau în fiecare an pentru armată. Se citează următoarele staţii de depozit în Basarabia de azi .*[ Vadul lui Isac (Greceni); Tigheciu (Codru); Sari Mârza, Sărăţica (Hotărniceni) ; Criuleni, Chişinău, Boşcani, Negreşti, Tuzora, Volcineţ, Bender, Şişcani, târgul Orheiu, Sârăteni (Orheiu); târgul Soroca, Hăsnăşăni, târgul Mohilău, Chetrosul (Soroca); Briceni, Bălcăuţi, Şişcani (Hotin); Pânzăreni, Ulmii, Bordea, Gherman, Larga, Tabăra, Rezina, Boldureştii (Iaşi), Chilia, Tatar Bunar, Caltabuga, şi Tabac, tocmai în Bugeac. Peste tot în raza Resarabiei actuale se pregătiau în fiecare an 1.775.256 puduri de fân. Pe lângă fiecare depozit se găsiâ un funcţionar al Divanului, răspunzător pentru împlinirea contractelor de către furnisori în ceeace priveşte pregătirea fânului şi pentril asigurarea câtimilor adunate (1). Mulţămită zelului ispravnicului Crupenski, clădirea magaziilor din partea moldovenească mergeâ mai repede decât acea din partea muntenească. La început, pentru depunerea proviantului, se dăduse clădirile mănăstirilor Sf. Ioan pe partea Ţerii-Româneşti şi Sf. Prooroc Samuil pe partea moldovenească. Cu deosebire importante au fost depozitele de lângă satul Căinări, la două ore depărtare de Focşanii moldoveneşti şl de cei munteneşti teari se contopise aproape ca două jumătăţi ale aceluiaş oraş, dar autorităţii^ erau deosebite în ficare parte, după chipul vămilor fruntariei. In titlul dosarului cu greşeală se vorbeşte de 41.000 certverturi; tot proviantul de pe malul Nistrului, adică din Rusia, care eră să fie depus la Focşani, se ridică la 82.000 cetverturi, câte 41.000 în fiecare parte (2). In urma cererii arendaşului podurilor umblătoare dela orăşelul Ataki în dreptul Movilăului, derând plată pentru trecerea a 998 căruţe, 2.063 cai şi boi şi 2.449 oameni de ai armatei, pentru cari se prezentau cvitanţii Comandantului de căpetenie, Prozorovski a dat următoarea Tezoluţie : «Petiţionarul este un prost, precum şi acel care a dat cvitanţele; fiindcă pentru trecerea lucrurilor fiscului pe podurile umblătoare nu se cuvine nici, o plată». Şeful afacerilor de fruntarie pe Nistru eră Generalul-Maior Uie Fi-lipovici Catargiu. Drumul poştei dela Iaşi la Hotin tredeâ prid satele Mailov(?) din dreapta Prutului şi Gherman din stânga aceluieaş râu. Podul um- il) No. 61. Despre desemnarea locurilor de păşune şi despre pregătirea fânului pentru armată tn Moldova şi In Valahia, 808, ibid., p. 367. (2) No. 81. Despre desemnarea locurilor de păşune şi despre pregătire# fâqului pentru armată in Mcldşva şi In Valaohia, ibid., p. 367. www.digibuc.ro 668 RADU R0SETT1 blător pe Prut eră ţinut de proprietarii satului Gherman, Sulgereasa Scor* ţescu şi Teodor Voinescu. Se vorbeşte de un mare pod la Iaşi, cu totul dărăpănat, cu nume de Şerban Vodă, acum neexistând, care uniă Vechiul palat cu Sf. Spiridon (1). Pe la mijlocul lui Maiu 1808 (2), oastea rusească din Moldova îşi isprăvise proviziunile de hrană şi de nutreţ. Comandantul de căpetenie, Principele, A. A. Prozorovski a dispus de cu vreme «ca comisia principală de aprovizionare, care funcţionâ în Iaşi sub conducerea Consilierului de răsboiu Stepanovici Grabovski, să aibă neapărată grijă a aduce din magaziile fiscului de peste Nistru proviantul trebuitor la magaziile divizionare ale armatei active, cari se găsiau la: Iaşi, Frumoasa şi Tecuciu. Magazii de ale fiscului se aflau la Cameneţ Podolski, Grudeţe, Proscurovsc, Medjibojsc, Leticevsc, Staro Sineavsc, Hmelniţe, Viniţe, Gaisinsc, Braţlavsc, Tulciusc, Barse, Baltovsk, Olgopol, Ivaneţ, Moghilev, Iampol, Raşcov, Dubăsari, Tiraspol, Ovidiopol, Odesa, Nicolaev şi chiar în Oceacov. In privinţa aprovizionării, armata din Principate fusese împărţită în chipul următor: I. Corpul de sub comanda Generalului Locotenent Miloradovici în Ţara-Românească (cu cvartirul general în Bucureşti). II. Corpul principal cu marele cvartir general, în Tecuciu. III. Corpul de sub comanda Generalului-Locotenent Marcov (la Dunăre). IV. Rezervele. Aceste patru împărţiri se mai subîmpărţiau precum urmează: a) Detaşamentul Generalului-Major Isaiov I, în Oltenia, pe lângă Craiova; b) Corpul de lângă Bucureşti în Valahia Mare; c) Avant-garda corpului principal sub comanda Generalului-Maior Voinov, lăngă Buzău ; d) Posturile de sub comanda Generalului-Maior Hitrov, pe lângă Galaţi Reni şi Cartai; e) Corpul de lângă Tobac (vechea numire a Bolgradului) sub comanda Generalului-Maior Hamper ; f) Detaşamentul dela Tătar-Bunar; g) Corpul principal aşăzat pe Şiret şi pe Bârlad sub comanda Generalului-Locotenent Essen I şi (1) No. 94. Despre lămuririle cerute dela Divan asupra pădurilor şi a trecătoarelor ş despre arendaşii lor spre a satisface transportul trupelor şl a muniţiunilor, ibid, p, 372 (2) No. 131. Despre aprovizionarea armatei din Moldova ou proviziuni aduse dela magaziile Împărăteşti de peste Nistru de către antreprenorii Medelnicerul Teodosie, Cămi nărui Prunoul şi negustorul Ursul, 1808. Extract Halippa In Tpyau, II, p. 354. www.digibuc.ro arhiva Secatorilor din chişinÂc, ii. 669 h) Garnizoanele din Cameniţa Podolski, Hotin, Tiraspol, Âkerman, Ovidio-pol, Chilia, Sulina (flota), cu escadroanele de rezervă, din raialele Hotinului şi a Benderului şi companiile de geniu din cetăţile Cameniţa, Tirasopol şi Ovidiopol. Aprovizionarea unor trupe răsfirate pe o întindere atât de mare se puteâ aduce la îndeplinire în chip mulţămitor numai dacă agenţii însărcinaţi cu asemenea misiune se devotau sarcinii încredinţate lor cu mult zel şi deosebită energie. Dar, din nenorocire, Consilierul de răsboiu Grabovski nu justifică de loc încrederea ce împăratul o pusese într’însul. Încă din Iulie 1808 începură să sosească Comandantului de căpetenie, din partea comandanţilor de corpuri, plângeri împotriva neexactităţii comisiei de aprovizionare. La August Prozorovski se vedeâ nevoit să scrie lui Grabovski : «Dispoziţiunile nebuneşti, negligenţa şi neiertata Domniei Voastre neîn-grijire în funcţiunea atât de însemnată încredinţată Domniei Voastre de Mărirea Sa împăratul, s’a vădit prin neîndestulătoarea aprovizionare a armatei care este bătătoare la ochi. Din această pricină pagubele sunt nenumărate, mai cu samă în momentul de faţă, când toate pregătirile pentru răsboiu trebuiau să fie complete». Incredinţându-se de incapacitatea absolută a lui Grabovski, Comandantul de căpetenie s’a adresat Preşedintelui Divanului, Senatorului S. S. Cuşnicov, lăsându-i latitudine să dea Divanului moldovenesc întreprinderea transportului proviziunilor. Cu ajutorul energic al lui Cuşnicov, Divanul isprăvi în curând această afacere încheind contract pentru transportarea proviziunilor fiscului cu Me-delnicerul Sandu Teodosiu, cu negustorul evreu David Ursul şi, mai târziu, cu Căminarul Pruncul. Conform punctului al doilea din stipulaţiunile contractului, antreprenorii se obligau, între altele, că «toate carele ce sunt obligaţi să le dea, trebuesc să fie tari, de nădejde pentru încărcarea proviziunilor şi a furagiului, având acoperişuri bune, căci dacă se va face stricăciune bucatelor, atunci noi, pentru acele proviziuni ce se vor strică, vom fi datori să răspundem». Al 11-lea punct glăsueşte: «Divanul trebue să plătească pentru transportarea proviziilor şi a furajelor la magaziile indicate, câte 22 parale de car pe oră. încărcătura se va socoti în chipul următor : câte 6 cetverturi făină de fiecare car, » 5 » grău » » » » 6 » ovăs » » » www.digibuc.ro 670 RAtoU ROSETTÎ Iar numărul ceasurilor dela un loc la altul se ta socoti în felul "următor: Dela Slobozia la Galaţi 53 ceasuri, » . Tiraspol » »• 46 » » Dubăsari » Frumoasa 40 » » » » Greceni 40 » # Raşcov » Galaţi 60 » » Tiraspol » Frumoasa 31 » Chezăşi răspunzători pentru antreprenori au fost Visternicul Alecu Balş şi Visternicul Iordache Roset Roznovanu. Magaziile înfiinţate de ţară la Focşani (1) erau administrate de Clucerul Alecu Nicolescu, rânduit spre acest sfârşit de Divanul Valahiei. Inţelegân-du-se cu ajutorul lui, Vameşul Costache Paraschivescu, el se apucă de manopere din cele mai necinstite. Fiind însărcinat să cumpere pentru ma* gazii pâne şi furaje după preţuri stabilite, Nicolescu estorcâ rezervele ţăranilor cu preţ redus şi primiâ pânea cu o măsură deosebită : acea obişnuită şi legală, numită chilă, trebuiâ să fie de 240 ocâ, iar Nicolescu o luă d6 392 ocâ. Toată pânea cumpărată prin asemene mijloace dădeâ excedente pe cari Nicolescu le transporta îndată, cu locuitorii satelor vecine, la aşăzarea lui şi le depuneâ în hambarele sale. E de necrezut că aceste exactiuni n'au îmt pins pe ţărani să denunţe toate aceste manopere ale lui Nicolescu revizorilor lui Cuşnicov. Convinşi de faptul că au ascuns şi au luat parte la câştiguri ilicite, mulţi ispravnici şi alţi funcţionari pământeni ai Valahiei au fost depărtaţi judecătoreşte din posturile lor. Caracteristic este că, când căzii nenorocirea peBte Nic°lescu Şi fu pus sub judecată, atunci fu pusă la cale următoarea şiretenie: toate hambarele lui Nicolescu fură din nou arătate ca aparţinând complicilor lui Becreţi, fiecare hambar altuia dintrmşi, şi aceştia, mai cu Bamă Paraschivescu, cerură lui Cuşnicov ca să fie despăgubiţi pentru, pânea şi furajul luate, ziceau ei, din hambarele lor. Dar în loc de a le împlini cererea, Cuşnicov porunci să Be facă o aspră urmărire care avu drept rezultat că mulţi funcţionari pământeni în activitate ai Valahiei luase parte la necinstitele manopere ale lui Nicolescu. Divanul Principatulului Moldovei (2) a reclamat lui Cuşnicov, cerându-i să tragă la răspundere pe îngrijitorul de proviant de pe timpul lui Ipsilant, pe Clucerul Anastasie Sarartu, pentru Bingurul temeiu că, la Divan, nu se găsiau — i (1) No. 133. Despre revizuirea magazinelor Înfiinţate in Valahia şi despre satisfacerea Slugerului Parasohiv pentru orzul luat dela dânsul, 15 Maiu 1808, Halippa, Tpyjţu II, 353. (2) No. 138. Despre trimiterea la Bucureşti a Clucerului Anastasie care se găsiâ la Hârlău, spre a da socoteală despre cumpărarea proviantului cu care fusese Însărcinat de Domnitorul Ipsilant, Maiu 1808, ibid., 358. www.digibuc.ro AftHtVA senatorilor Din chişinAd, lî. «71 rapoarte despre sumele cheltuite de către Sarartu. Acesta s’a desvinovăţit bine faţă de Cuşnicov, invocând aşăzământul local, care eră în putere Ia depunerea Domnului Ipsilant şi după pare «nu se poate cere dela însuş Domnul să sloboadă vreun atestat», adică să dea acte îndreptătoare despre sumele cheltuite. încrederea Domnului: iată atestatul cinstei Ini Sarartu. Cuşnicov puse să închidă dosarul. Spre a preîntâmpină orice jignire şi împovărare pentru populaţiunea dela sate şi dela oraşe din partea armatei dislocate în cvartire de iarnă, comandanţii acesteia erau obligaţi să iea dela ispravnicii ţinuturilor, spre sfârşitul sezonului de iarnă, certificate, arătând că trupele încvartiruite în deosebitele localităţi ţd© ţinutului: cătune, sate sau oraşe n’au pricinuit locuitorilor nici un feliu de pagubă, n’au luat nimic fără bani şi au plătit toate alimentele trebuincioase lor; singura îndatorire pusă locuitorilor eră punerea la dispoziţia soldaţilor a cuptoarelor lor pentru coacerea pânii ce o făceau cu făina dată de Stat. Astfel de certificate se ljiau dela isprăv-nicii în timpul când armata treceâ dela cvartirurile de iarnă în cantonamente. Comandanţii de divizii trimiteau toate certificatele de asemenea natură la cancelaria fui Cuşnicov, solicitând dela Preşedintele Divanului, spre a o prezentă Comandantului suprem, încredinţare în regulă despre pur tarea trupelor faţă de locuitori. Cuşnicov înaintâ certificatele Divanului, pentru ca acesta să iea copii de pe ele (înapoindu-se originalele), spre a fi controlate cu rapoartele trimise de isprăvnicii deadreptul la Divan. Dacă vreun ispravnic raportă că trupele încvartiruite în ţinutul lui comisese abuzuri, atunci se rânduiâ o cercetare făcută de p comisie mixtă, în care luau parte aţâţ reprezentanţii armatei cât şi ai autorităţilor locale şi, în caz de a se constată că vreun abuz fusese săvârşit, se hotărâ sumă cuvenită spre îndemnizare, care se plătiâ din sumele datorite de Yisteriş pentru întreţinerea armatei, iar soldaţii vinovaţi se pedepsiau conform Regulamentelor militare. Comandanţii diviziilor asemenea erau datori să raporteze lui Cuşnicov că nu luase nimic fără bani, nici pentru ei nici pentru Stat. Ca pildă voiu reproduce raportul comandantului corpului de armată, a Locotenentului-Gei neral Conte Langeron, dislocat în Basarabia (Bugeac), datat din satul Ţobac (azi Bolgrad) din 10 Iulie 1808: «Milostivul meu Pomn Serghie Serghie7 viei! Am onoare a aduce la cunoştinţa Excelenţei yoastre că în tot timpul de când am petrecut peste hotar precum şi a şederii mele în Bender, Akker-man, Chilia, Fălciu şi în Basarabia, n’am luat niciodată nimic, proviziuni “— ---K------------------- fll No. 186. Despre buna starq a locuitorilor şi despre chitanţele ce trupele supt datoare a luă dela ispravnicii ţinuturilor, arătând că nu au pricinuit pagube, ibid., pj fi, p. 369. www.digibuc.ro 672 RADU ROâteTÎI de hrană sau altele în mod fraudulos fără a plăti singur sau prin aghio» tanţii mei, ci am plătit totdeauna proprietarilor şi locuitorilor toţi banii pe deplin, după cum mi s’a adus la cunoştinţă că Divanul a hotărît să ni se furniseze toate eele trebuitoare după cererea mea. «Pentru ca Domnii ispravnici sau alţi funcţionari să nu fi abuzat de autorizaţia Divanului, de aceea supun' respectuos Excelenţei Voastre că dacă vreodată vi se va prezentă spre plată vreo socoteală oricare a mea, acea socoteală va fi falşă, căci eu totdeauna am plătit în bani pentru tot ce am luat.......» Din Martie şi până în Iulie s’a plătit de Divanul Ţerii-Româneşti (1) pentru cumpărare de crupe pentru oaste, după chitanţele lui Krulicovski, comisar de aprovizionare cl. 8-a, 60.000 de lei. îngrijită de astfel de cifre, Visteria a cerut lui Guşnicov să suspende darea de bani în loc de crupe, luând măsuri pentru imediata transportare de crupe în natură, din magaziile militare din Focşani, la toate magaziile din Ţara-Românească. Dar crupele se puteau transportă numai într’o anumită proporţie de făină, care nu se găsiă încă depusă în Focşani, din care pricină satisfacerea cererii Vistieriei a fost întârziată şi s’a urmat să se dea soldaţilor bani în loc de crupe. Cerealele adunate fără bani, (lipsa a fost numai la orz) au şi fost repartizate pe la magazii, în conformitate cu ordinele date de Principele Prozorovski. Punctele principale de depozitare au fost, în Moldova! Galaţi, Tecuciu, Bârlad, Fălciu şi Iaşi; iar în Muntenia: Focşani, Ploeşti, R.-Vâlcea, Buzău, Bucureşti, Slatina şi Craiova. Suhanov (2), locotenent, s’a judecat pentru vânzare de fân cazon în mică Cantitate (20.000 puduri) diferitelor persoane din raiaua Hotinului, de predilecţie arendaşilor evrei. El, luă fânul dela diferiţi locuitori cu chitanţă pentru aprovizionarea boilor slabi ai acelei părţi a depozitului ambulant, care îşi aveâ reşedinţa în ţinutul Hotinului şi se află sub dependinţa comisarului de proviant de cl. 8-a Luchin. Din Ianuarie şi până în Aprilie 1808, au fost luate de către Suhanov, după chitanţele prezentate Divanului de vânzători, peste tot 30.237 puduri de fân, dar afară de acesta Suhanov a mai luat fără chitanţă o mare cantitate de fân dela oameni proşti, lipsind pe vînzători de orice posibilitate de a dobândi plata fânului predat lui. 1 2 (1) No. 304. Despre eliberarea de c&tre Divanul Valahiei a banilor trebuitori spre cumpărare de crupe pentru trupe, 1808, ibid. (2) No. 315. Despre procurarea de informaţiuni Tribunalului militar din Iaşi, trebuitoare tu afacerea sublocotenentului Suhanov al depozitului ambulant, dela 26 Iulie, anul 1808, ibid. www.digibuc.ro ARhiva Senatorilor dIn chisinIu, II. 673 Furnisarea (1) armatei active ruseşti cu proviziuni şi furaj alcătuiâ principala grijă a guvernelor de pe vremuri ale Principatelor. Vistierul Filipescu în Muntenia şi Roset Rosnovanu în Moldova nu prea îşi dădeau toată osteneala ca să aducă la îndeplinire ordinele lui Cuşnicov cu privire la furnisarea furajului şi a proviziunilor dela locuitorii ţerii. In urma raporturilor ante-1 rioare ale celor două Divanuri şi ale Comisarului principal de aprovizionare: Cazi mir Pavlovici Culicovski, Cuşnicov a hotărît să se adune din recolta anului 1808, în Ţara-Românească, 73.881 chile de grâu şi 96.509 chile de orz, (ovăz nu se găsiâ în Principate); iar în Moldova 40 de mii de chile de grâu şi 40 de mii de chile de orz. Din cauză că nu s’a putut adună atâta cantitate, lucru constatat în August, s’a îngăduit Divanului din Ţara-Românească să completeze suma prin 7 mii cetverturi de mălaiu (meiu). In Moldova însă s’a mai putut adună, peste suma cerută, încă 5 mii cetverturi de mălaiu. Pe lângă aceasta proprietarii din Hotin au jertfit sume foarte mari pentru cumpărare de proviziuni până la strângerea recoltei anului 1808, iar boierii din Muntenia au dat pentru satisfacerea cerinţelor armatei, până la noua recoltă, din prisosul de care dispuneau. Adunarea furajului conform condiţiunilor de furni-sare s’a făcut după măsuri foarte potrivite. Alcătuindu-se tablourile, arătând câtimile de furaj ce trebuiau predate, ele au fost trimise în ţară, la isprăvnicii. In astfel de condiţiuni, la începerea operaţiunilor de strângere, fiecare locuitor ştiâ câtă cantitate de furaj sau proviziuni este dator să dea şi să transporte la magaziile Statului (în saci anumiţi, plătiţi de către Visterie cu câte 20 parale unul). La magaziile de primire, pe lângă ofiţerii ruşi cari primiau proviziunile şi eliberau chitanţe în ruseşte, se găsiau în permanenţă şi funcţionari ai Diva-nurilor, cari controlau chitanţele şi însemnau cât a mai rămas să se iea dela furnisor din proviziunea la care se obligase. In acest chip toate transporturile nelegale, făcute cu deasila îri anul 1807 de către ispravnici, cari adunase prin acest mijloc averi însemnate, au fost zădărnicite pe viitor. Autorităţile pământene erau astfel faţă la regulata predare, din cauza re-gulelor luate, bazându-se pe statistice şi control. Fără alte greutăţi deosebite, până în Septemvrie erau la dispoziţia lui Cuşnicov 315 mii de cetverturi de pâne adunate fără bani (neajunsul fiind mai ales la orz), cari au fost împărţite pe la magazii conform hotărîrii Principelui Prozorovski. Punctele unde se aflau magaziile principale erau în Moldova : Galaţi, Tecuciu, Bârlad, Fălciu şi Iaşi; în Ţara-Românească: Focşani, Ploeşti, Râmnicul-Vâlcii, Buzău, Bucureşti, Slatina şi Craiova. (1) No. 317. Despre umplerea magazinelor cazone ou proviant şi ovăz din pământul ambelor Prinoipate, dela 27 iulie 1808. Ibid. Analele A. B.—Tom. XXXI.—Memoriile Secţ. Istorice. ii www.digibuc.ro &74 RADtT ROSfiîîi înfiinţarea depozitului mobil dela Chişinău(l) acoincidat cu îndepărtarea din funcţiunea de intendent general al magaziilor armatei a Consilierului de răsboiu Grabovski, faţă de care Prinţul Prozorovski pierduse orice încredere, şi cu numirea în locul lui a locotenentului Andreiu Iv. Cernov. In ordinul său către Cernov, dat la 10 August 1808, Prozorovski scriă cu privire la magaziile de depozit din Chişinău şi din satele din apropierea acestui târguşor, că trebue ca ele să nu fie mai departe de Chişinău decăt 15 verste, dispun&nd să se adune toate furgoanele aici, atât cele ce se puteau trage cât şi cele ce nu se puteau trage de boi provenind din Podolia, cât şi din Hotin şi ori unde s’ar găsi asemenea furgoane să fie aduse în depozit. In guvernământul Podoliei furgoanele erau ţinute la dispoziţia Consilierului de răsboiu Grabovski, căci toamna cumpărase fân aici. In jurul Chişinăului însă se găsiau păduri în deajuns conţinând şi fân îndestul, tot aici se puteau face şi popasuri şi despre acest lucru fusese înştiinţat Cuşnicov. La luarea în primire de către Cernov a magaziilor mobile, sau găsit în ele 50 subofiţeri, 244 soldaţi, 3.024 vizitii, 5.306 de care, 10.306 boi. Magazinul se împărţiâ în 4 părţi, fiecare parte în 8 transporturi sau partizi, a câte 125 de care în fiecare transport. Toate partizile erau însărcinate să aducă proviantul dela depozit în lagăre, sub şefia unui intendent particular, iar alte transporturi sub supravegherea ofiţerilor de transporturi. Principalul rău, din cauza căruia magazinele mişcătoare ajungeau în deplină confuziune, constă în faptul câ înşişi şefii de transporturi se îmbătau în mod oribil, iar de soartea boilor şi a cărăuşilor nu se interesau de loc. Sărmanii cărăuşi erau vrednici de plâns; ei erau în sdrenţe, iar boii muriau din cauza relei întreţineri, precum raportă revizorul Saviţki lui Cuşnicov. Se raportase cu prilejul unor transporturi că, în câtevâ zile, au murit 200 de boi, în cea mai mare parte din cauza gerului cumplit din iarna anului 1807—1808. Extractul care urmează alcătueşte un document de o importanţă capitală. El conţine socoteala amănunţită şi a tot ceeace cheltuise Moldova pentru oştirile ruseşti în cele dintâi zece luni ale anului 1808. Cifrele date de Divan sunt absolut incontestabile; ele dovedesc că ştirile reproduse mai sus, ale celor doi corespondenţi şi ale consulilor francezi în privinţa mărimii sarcinilor ce apăsau ţerile noastre sunt departe de a li exagerate. 1 (1) No. 351. Despre construirea de tnagazii-depouri mobile in Chişinău şi In satele din apropiere, 1808. Extract Halippa In Tpyau III, 477. www.digibuc.ro Arhiva senatorilor hiH chişinAo, ii. 6f& ““-----------c------------------>■----------------------------------------- încă dela sfârşitul lui Iunie (1808) sosiau la Divanul Moldovei (1) infor-maţiuni alarmante asupra stării materiale şi a dispoziţiunilor loouitorilor. Atăt rapoartele ispravnicilor cât şi informaţiunile particulare cbnglăsuiau pentru a arătă satele ca gata, din cauza birurilor apăsătoare, a corvezilor, â orânduelilor istovitoare şi a relelor recolte, să se împrăştie în toate părţile fără gând de întoarcere, numai spre a scăpă de sub o atât de nesuferită asuprire. Aceste tendinţe nenorocite se lăţiau încă din primăvară. In brma unei ierni neobişnuit de aspre şi de prelungite, precum şi a lipsei de fân, ţăranii pierdură cea mai mare parte a vitelor de muncă: ciuma a ţinut până în toamnă. Gerul mare distruse cea mai mare parte din semănăturile de toamnă, iar cele de primăvară fură reduce la un minimum în urma scăderii vitelor de muncă. Adesea se vedeau cum 5—6 ţărani, cari fiecare fusese un gospodar de sine stătător, acum alcătuiau din patru boi despărecheţi din cei rămaşi în vieaţă, un plug spre a ară de abiâ a zecea parte din pământul ce se ară obişnuit. Spre culme de nenorocire, primăvara fu uscată, pnpuşoiul (porumbul) se făcu numai lângă codri, în Moldova de sus; dar grindina şi vărsarea Şiretului, a Prutului şi a Moldovei distruseră cea mai mare parte a semănăturilor, stricând şi fânul. Spre toamnă s’a văzut că atât mălaiul (meiul) cât şi pe alocuri popuşoiul (porumbul) erau îndestulătoare pentru a feri populaţia de calmitatea foametei, dar nu eră de loc pâne pentru vânzare (export). De altmintrelea despre comerţ nici nu eră de gândit pentru moment. Pretutindeni pe drumurile mari se săvârşiau omoruri crude, se despoiau trecătorii de averea lor şi vestea acestor fapte adu-ceâ poporul la adâncă mâhnire. înainte populaţia eră numeroasă la drumurile mari'şi mai mult sau mai puţin se interesă de întreprinderile de negoţ, dar acum populaţia de pe drumurile mari ştiâ că îndatoriri necontenite o împiedecă dela lucrările gospodăriei şi-i prieinuesc neajunsuri supărăcioase. Şi iată că locuitorii încep a mută satele în fundul codrilor, că fugarii deabiâ îşi alesese aşezarea şi se aşezase acolo, pribegiau din nou la cel din-tâiu prilej. In ţinuturile dih jos, de lângă Dunăre, unde eră aşezată armata rusească şi unde corvezile erau cu deosebire frecuente şi împovărătoare, «locuitorii fug necontenit, dar1 prin silinţele ispravnicilor mulţi dintr'înşii au fost descoperiţi şi aduşi la vechile lor aşezări». In ocoalele Basarabiei (Bugeacul) din cauza împuţinării numărului vitelor de muncă, locuitorii «nu mai puteau face semănături», iar ciuma bovină se prelungi până în toamnă. Foarte J (1) Despre jalba locuitorilor moldoveni că sunt Încărcaţi cu dări multe, Hatippa In ŢpyflH, p. 467, dosar No. 330. www.digibuc.ro 676 ItADU BOSETTI îngrijit de această stare a ţerii, Divanul Moldovei ziceă în adresa sa către Cuşnicov din 17 Octomvrie 1808 : «Istovirea de care sunt cuprinşi bieţii locuitori, soartea lor ticăloasă şi des-nădăjduirea care îi stăpâneşte, mai cu seamă din pricina greutăţilor cu cari sunt împovăraţi şi hotărîrea luată de ei să se împrăştie, hotărîre ce s’a manifestat mai cu seamă în unele sate din ţinuturile Ţerii de jos, nu numai că ne întristează, dar ne umple sufletele de supărare. «Obştia locuitorilor Moldovei are fericirea să recunoască de părinte pe Piosul şi Atât Milostivul Mare împărat al tuturor Rusiilor, Alexandru lntăiul, ei sunt adumbriţi de ocrotirea împărăteştii Sale Măriri şi sperau într’o vieaţă fericită potrivit manifestului împărăteştii Sale Măriri. «Această ţară s’a jertfit până acuma în tot ceasul pentru îndeplinirea acelor trebuinţe ale oştirii, cari sau arătat mai grabnice şi mai neapărate, aştep-tându-se la o grabnică încetare a acestei sarcini şi la o petrecere mai scurtă a oştirii în ţară, dar din pricina împrejurărilor vremii, s’a prelungit ocupaţia de care sunt legate mulţime de sarcini, faţă de cari locuitorii Principatului Moldovei, cu tot devotamentul lor, apar cu totul în neputinţă de a le satisface, ceeace pe noi ne îngrijeşte adânc. «Astfel la 1 Ianuarie al acestui an 1808, această adunare a trimis o dare de' seamă sau luare aminte de câte cereri pentru îndestularea armatei împărăteşti a satisfăcut până acum acest Principat, despre cari se dă astăzi Excelenţei Voastre socoteală pe larg. Cu toate că ne erau cunoscute, noi înşine văzând acea samă ne-am mirat, cum de a putut o ţară atât de mică să ducă o asemene sarcină până în vremea de faţă? Pentru ca ea să nu devină mai impovorătoare, şi deoarece ne temem ca poporul să nu se risipească, aducem ştire pre larg Excelenţei Voastre, ca Prezidentului nostru. «Numeroasele şi necontenitele transporturi de proviziuni, cari nu lasă săracilor locuitori timp nici să are nici să semene, şi pe deasupra şi transportul fânului (trebuitor armatei) pe la staţiuni şi a marei câtimi de proviant pentru magaziile de răsboiu, desele staţii de poştă aşezate pe toate drumurile, alergările grabnice la toate însărcinările ce li se hotărăsc, s’au împreunat cu greutăţile pricinuite de asprimea iernii şi cu greutăţile suferite în vremea trecută. La începutul răsboiului s’au silit puterile poporului care nu a avut alt gând decât să se jertfească şi să slujească în aceeaş vreme armatelor Majestăţii Sale. «Milostivire cere această ţară prin mijlocirea Excelenţei Voastre dela tronul Majestăţii Sale Imperiale şi prin bunul ajutor al înaltului Comandant suprem al armatei, Principele Alexandru Alexandrovici Prozorovski. «La starea actuală, vrednică de plâns, s’ar aduce mare uşurare şi miluire dacă, după măsura puterilor ţerii, s’ar binevoi să înceteze cu totul trans* www.digibuc.ro ARHIVA. SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 677 portul pro viziunii or, ca să, nu se mai întrebuinţeze lucrătorii obosiţi la transportul proviantului dintr’un loc într’altul, precum şi la al fânului şi al lemnului trebuitor la toate polcurile, dar să se întrebuinţeze, spre miluirea săracilor locuitori, boi şi care cazone spre acest sfârşit, căci ei nu mai au mijloace pentru a îndeplini îndatorirea transportului. Apoi să nu mai fie siliţi locuitorii istoviţi să mai facă alte magazine şi, precum se urmă în răsboaiele trecute, să se depună proviantul sub cerul deschis: nu se va strică şi apoi norodul nu mai are nici o putere. «In sfârşit s’ar mai puteâ face pentru acest popor credincios şi alte uşurinţe în alte trebuinţe oşteneşti, fiindcă poporul munceşte şi sufere în sărăcie şi nu are de unde să mai plătească. înţelepciunea Excelenţei Voastre căruia i s’a încredinţat epitropia acestui popor şi bunătatea de inimă a Strălucirii Sale ne dau bună nădejde că, după această suplică pe lung prin noi luminaţi, vom aveâ simţitor ajutor şi deslegare înainte ca norodul să fie adus la îndeplinirea proiectelor lui de fugă. Pe cât nouă nu ne va lipsi pe viitor putinţa, vom urmă a raportă asupra acestor împrejurări cu adâncă supunere. «Oricine poate judecă uşor, că între asemenea slăbire a ţerii se poate aveâ o amânare a atât de multor îndatoriri şi cereri şi pentru aceasta credem de datoria noastră să dăm mai întăiu de ştire spre a îndreptăţi râvnă şi neobosita trudă depusă de Divan şi despre cari însuş Exc. Voastră a binevoit să mărturisească». Spre mai bună încredinţare Divanul Moldovei a prezentat lui Cuşnicov următoarea socoteală: «Samă de sărcinile împlinite dela locuitorii acestei ţeri pentru oştirea împărătească rusească în anul curgător 1808, dela 1 Ianuarie până astăzi, fără banii luaţi din Visteria ţerii şi fără cele împlinite de locuitori, fără furnituri pentru cari trebue să se fixeze preţuri spre a 11 achitate şi afară de marea câtime de fân ce s’a poruncit să se pregătească. (1) A. Sarcini dela 1 Ianuarie 1808 până astăzi, asemenea şi cele cumpărate sau rambursate cu bani din Visteria ţerii. L E I Pentru cumpărătura a 64.000 cetverturi de făină, crupe şi ovăz depuse în magaziile oştirii în cursul lunilor Martie, Aprilie şi Maiu, peste proviantul luat în anul trecut din ţară cu ordin, fără bani şi peste cele luate cu bani din Visterie................. 410.000 (1) Această piesă, ca toate cele cuprinse In extractele D-lui Halippa, au fost traduse din ruseşte; Iată temeiul pentru care limba Întrebuinţată in ele nu este aceea a epocei. www.digibuc.ro 678 BADD R08ETTI LEI Pentru 60.000 cetverturi făină şi orz de cumpărat acum, din banii ţerii, şi pentru depunerea lor în magazine cu mijloacele ţerii........................................................... 560.000 Pentru 3.000 cetverturi de făină cumpărate cu banii ţerii pre-date diviziei Strălucirii Sale Contelui Langeron în Octomvrie - „ trecut, plătite din Visterie.................................... 20.001] Pentru transportul, în Martie trecut, a 10.469 cetverturi făină din Criuleni la Chişinău, plătit cu 60 parale de Gecare cetvert. 15.703 Pentru întreţinerea spitalelor militare, câte 62.145 lei pe lună, iar pe 10 luni, dela 1 Ianuarie până la sfârşitul lui Octomvrie, se ridică la • . . *........................................- . 621.450 Pentru porţia de carne la înalta Comisie de aprovizionare, ho-tărîţi fiind 29.520 lei, iar pentru 10 luni, dela 1 Ianuarie până la sfârşitul acestei luni, mai adăugându-se încă 10 mii lei avansaţi pentru Noemvrie următor se ridică la............................ 305.020 Cheltueli pentru construcţiuni din nou pentru spitaluri la Mănăstirea Galatei şi la casa Principelui Ipsilant . . ».......... 24.000 Pentru întreţinerea poştelor pământene după contractele în vigoare şi pentru plata datoriilor pentru taxa cailor de poştă pentru trebuinţele Divanului, după socoteală, în cursul anului s’au cheltuit. 200.000 Pentru plata către negustorul francez numit Capşa, din ordinul Excelenţei Sale Domnului Svetnic de taină, Senator şi Cavaler Cuşnicov pentru transport de muniţiuni de răsboiu............... 19.140 Pentru diferite trebuinţe, precum: repararea caselor numite de beilic luate pentru spitaluri, pentru construirea Haupltvachlei şi a magaziilor ce sunt acum în Iaşi şi în Focşani din , - . acuma gata ; pentru cheltueala locuitorilor cu ordinele Divanului; pentru chiria casei lui Mânu transformată în spital, pentru reparaţia acelei case şi a celei a lui Conache, asemenea şi pentru aducerea în bună stare a spitalului dela Galata; pentru plata negustorului Palizache pentru îmbrăcarea curţii şi pentru alte asemenea trebuinţe cari sJau întâmplat........................, 100.000 Total . . 2.275.713 Plătit dela 1 Ianuarie trecut până la Noemvrie şi Decemvrie Comisiei Comisariatului..................................... 124.260 Comisiei de proviant asemenea pe Noemvrie şi Decemvrie pentru porţia de carne............................................. 49.040 Total . . 2.449.040 www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHlŞlNĂU, II. 679 B. Asemenea sarcinile cari au urmat dela 1 Ianuarie a anului curgător făcute fără plată de către locuitori, pentru cari ar trebui plătit pe măsura preţurilor obişnuite şi cari ar alcătui sumele următoare: Pentru 85.000 cetverturi de făină, orz şi ovăz astăzi în magazii, fără plată ridicate din ţară, din ordin, pentru transportul cărora s’au întrebuinţat peste 800.000 de care plătite câte 11 lei cetvertul de făină şi câte 6 lei cetvertul de ovăz, cuprinzându-se transportul şi preţul sacilor, face peste tot...................... S’a plătit locuitorilor pentru transportul în magazii a 64.000 cetverturi de proviant şi furaj în lunile Martie, Aprilie şi Maiu, proviziuni cumpărate cu bani, plătindu-se pentru un cetvert câte 2 lei, face peste tot............................................. Pentru transportul din Bender şi Criuleni la Fălciu, în trecutele Juni Aprilie şi Maiu, plătindu-se de fiecare cetvert câte 2 lei, face . ............-.......................................... Pentru transportul a 5.700 cetverturi proviant din Focşani la Galaţi, în luna Aprilie, plătit cu câte 60 parale de cetvert, face. La începutul construcţiunii flotilei, la Galaţi, s’au trimis 20 de lucrători şi 350 care cu doi boi. Cei dintâi pentru darea jos a lemnului de construcţie în pădure şi cei de al doilea pentru a scoate acel lemn din pădure, asemenea pentru transportul acelui lemn la Galaţi 1.125 care, afară de necontenita trimitere de lucrători şi de care la Galaţi spre a ajută la lucru; deoarece s’au plătit câte 10 lei de fiecare car, face....................... Pentru căratul fânului trebuitor, dela luna lui Ianuarie până la plecarea în tabere a armatei care se găsiâ la Fălciu, Frumoasa, Focşani, Galaţi, Bârlad, Iaşi şi în celelalte locuri, la cari cărături au fost întrebuinţate necontenit câte 3.000 care în fiecare lună: Ianuarie, Fevruarie şi Martie; s’a plătit pentru fiecare car câte 50 lei pe trei luni, ceeace face.............................. Pentru 1.100 care pentru transportul proviantului şi altor trebuinţe la divizia de sub comanda Domnului General Articev, s’a plătit pentru fiecare car câte 10 lei, ceeace face, pentru tot transportul la Bârlad.............................................. Pentru taberele înalt Excelenţei Sale Domnului General Mar-cov, în timpul şederii diviziei sale în Botoşani şi în ţinuturile Suceava, Dorohoiu, Hârlău şi Herţa s’au strâns câte 300 care pe lună pentru diferite transporturi, afară de 1.0QQ care asemenea adu- 735.000 128.000 10.000 8.550 11.250 60.000 11.000 www.digibuc.ro 680 RADU ROSETTI nate spre a cărâ pentru tabere lemne, paie şi alte trebuitoare, cărora nu li s’a alocat nici o plată; iar celor 300 care pomenite mai sus, plătindu-li-se de fiecare car căte 50 lei pentru fiecare lună, face pentru patru luni........................................ 60.000 Pe 20.000 care lemne de foc pentru lagărul cel mare dela Călieni, transportate pănă acum, s’a plătit câte 60 parale de car, ceeace face............................ » .................... 30.000 Pe construirea la Tecuciu, Bârlad, Frumoasa, Fălciu şi Galaţi, de două mii stânjăni de magazii, fiecare stânjăn plătindu-se cu câte 20 Iei, face........................................................ 40.000 Pentru lemnele de foc cărate la Galaţi, câte 2.500 care pe lună; deoarece pe şapte luni, începând dela Aprilie trecut, s'a plătit câte un leu de car, face..................................... 17.500 Pe transportul a 5.000 cetverturi de făină din Frumoasa la Catlabuga, asemenea şi pentru acel a 5 mii puduri de fân, s’au plătit................................................................... 15.000 La 800 surugii împărţiţi prin staţiile poştale, fiecare fiind plătit cu câte 300 lei pe lună, face................................... 240.000 Pe 700 stoguri de fân pentru caii de poştă, plătindu-se pentru fiecare câte 200 lei, face............................................ 105.000 2.111.300 Şi aceste sume afară de fânul pregătit pentru oaste, care s’a ridicat la 6.500.000 lei, afară de condeiele următoare al căror preţ nu s’a stabilit: Nemărginit număr de cărături întrebuinţate cu prilejul trecerii oştirii pentru diferite trebuinţe. Reparaţia şi construirea din nou a staţiilor poştale în fiinţă în vremea actuală. înfiinţarea de magazii de pâne şi de fân, cari au trebuit construite acum la Adjud, Bacău, Roman şi Botoşani. înfiinţarea de staţii de poştă acum trebuitoare pe itinerare provizorii cu cai, furaje şi numărul trebuitor de surugii, înfiinţarea cărora a costat peste 30.000 lei. Transportul lemnului de foc pentru spitalele din Bender, Akkerman, Ho-tin şi Iaşi, afară de cele cărate acum. Reparaţia spitatului înfiinţat acum la Focşani şi transportul lemnului de foc pentru acel spital. Căratul a câte 50 care lemne pe fiecare zi la corpul de rezervă ce se află la Tecuciu, care urmează şi astăzi. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 681 Căratul de lemne la Iaşi pentru încvartiruiţi, cărora le sunt destinaţi 1.400 stânjăni. Transportul unei mari cantităţi de paie pretutindeni, pentru spitalurile acum înfiinţate. înfiinţarea de poduri pe drumuri şi pe ape. Cărăturile de orz la staţiile de poştă astăzi în fiinţă. Deosebite cărături pentru corpul principal al armatei la Călieni. Asemenea pentru divizia dela Tabac şi Catlabuga. Asemenea pentru divizia Domnului General Marcov, care se află în Ţara-Romănească. Construcţia de magazii de păne şi de grajduri pentru caii de artilerie făcută acum, afară de alte multe lucrări. Cuşnicov prezentă lui Prozorovski, spre examinare, cele arătate mai sus de Divanul Moldovei, confirmând că «starea ţerii este în adevăr astfel» şi, în Noemvrie, Divanul fu înştinţat că Comandantul de căpetenie a dispensat pe locuitori de cărătura proviantului dela un magazin la altul şi a trimis peste graniţa ţerii, în Rusia, 16 regimente de cavalerie. Fiindcă Divanul din Moldova(l) făcuse cunoscut, că nu se poate adună mai mult de 85 mii cetverturi de proviant, (din care 45 mii grâu iar 40 mii orz), dela populaţia din Moldova, în natură, şi fiindcă Principele Prozorovski a găsit această sumă cu totul insuficientă pentru satisfacerea trebuinţelor armatei, s’a cerut dela Divan să impună populaţiunea (fără a mai scuti pe jidani, mazâli şi fîtstaşi) la o dare în bani, şi cu banii adunaţi să se cumpere, în 1809, încă 60 mii cetverturi grâu pentru pâne. Divanul a găsit că nu este cu putinţă a se pune acest bir nou, temându-se ca nu cumvâ populaţiunea să înceapă a emigrâ. El a cerut dela Cuşnicov să intervină pe lângă Principele Prozorovski, ca să se întrebuinţeze pentru cumpărarea pânii suma alocată de Visterie pentru porţia de carne necesară armatei şi spiţa-lurilor. Prinţul Prozorovski neconsimţimând la aceasta, Divanul a cerut să i se împrumute suma de lei 380.000 din suma extraordinară a Comisariatului de pe lângă depozitul armatei, făgăduind să înapoeze suma către jumătatea lui Ianuarie 1809. Prozorovski a încuviinţat să se dea numai 200 mii de lei, de care sumă Visteria a putut foarte cu greu să se plătească către depozit, căci încassarea birurilor se făceâ cu greutăţi foarte mari. )1) No. 434. Despre cumpărarea din timp a pânii pentru armată, peste 8 mii cetver-, turi de grâu, pe lângă depozitul de 60 mii deoetverturi de grâu din Moldova şi despre acordarea sumei neoesare pentru plată din Visterie, 1808. Extract Halipa, Tpyan III, 492. www.digibuc.ro 682 RADU ROSETTI Aproape întreg personalul (1) Comisiunii de pro viziuni se îmbolnăvi de friguri, lucrările de cancelarie erau întârziate, aproape nici nu se găsiau oameni pentru serviciu. Pe lângă acestea, din toate părţilo vehiau ştiri despre abuzurile din magaziile armatei, cu privire la aprovizionarea armatei cu zaharate, iar şeful comisionarilor de proviziuni dela Mohilev, Eazicov, nu plătise banii datoriţi proprietarului Ganiţki pentru pâine, încă de pe timpul cât stătuse divizia a 16-a în Hotin, ceeace a făcut pe Ganiţki să se plângă diviziei. Având în vedere toate acestea, directorul Comisiunii de aprovizionare, Consilierul derăsboiuGrabovskia cerut, prin Cuşnicov, Comandantului suprem, ca să numească în comisiune ca membru nou pe Cucolevski, să înlocuescă pe intendentul aprovizionării din Focşani, Gorciacov Covancoi, şi să ceară dela comisionarul din Mohilev O dare de seamă despre activitatea lui, lucru care a şi fost făcut Revizorul trimis în Dubăsari, Saviţki (2), a făcut cunoscut lui Cuşnicov că comisionarii din Dubăsari, conduşi şi sub ordinile lui Tuzonis, schimbase orele hotărîte pentru primire şi nu întrebuinţau mai mult ca 4 ore pe zi pentru primirea grânelor ce se aduceau din Podolia şi erau îndreptate spre Moldova, din care cauză transportul se făceâ cu foarte mari greutăţi, suferite de fur-nisori cari aşteptau zile întregi până puteau să predeâ sau să încarce. Toate aceste mizerii se făceau numai pentru a se stoarce bani dela furnisori. După spusele celor cari le suferise, Tuzonis în adevăr luă câte 2 parale de fiecare chilă, fie că o descărcau, fie că o încarcau, ceeace reprezentâ un venit foarte mare. In urma raporturilor făcute de Saviţki, Cuşnicov s’a adresat către Principele Prozorovski, şi cei 4 comisionari din Dubăsari au fost daţi în judecată. Aproape 4 ani s’a judecat acest proces în Iaşi, şi în urmă a fost tranşat prin rezoluţia pusă de Comandantul suprem Cutuzov, prin care pâ-rîţii (din cari unul murise) au fost achitaţi, deoarece Saviţki nu înfăţoşase în raportul său dovezi formale asupra abuzurilor săvârşite de Tuzonis şi de ceilalţi comisionari furnisorilor. Pe lângă aceste s’a mai dat lui Tuzonis şi o îndemnizare pentru tot^impul în care a stat dat în judecată, iar ce-lorlaţi comisionari li s'a dat */s din acea îndemnizare; lui Saviţki, Comandantul suprem i-a făcut dojană. Saviţki a convenit, că a putut să fie indus în eroare şi şi-a exprimat bucuria că nu său nenorocit 5 oameni din cauza lui şi a greşelilor lui, mulţămindu-se numai că în trecut toată activitatea ce el desvoltase în această afacere fusese aprobată de Cuşnicov. (1) No. 446. Despre desemnarea lui Cucolevski ca membru clasa a Vil-a al Comisiuni de proviziuni şi despre cauzele neaohitării datoriilor diviziei a 16-a, din 13 Septemvrie 1808. Extract Halippa, Tpyau, III, 496. (2) No. 458. Despre cercetarea neregulelor făcute de comisionarii funcţionari din Du-b&sari, In special ale intendentului Tuzonis, oare făceâ şicane furnisorilor Împovărând pe aceia pari furpisau grâne, 1Ş08. EJxtrpct Halippa, Tpysu, III, 498, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINÂU, II. 683 Aproape 125 de mii de cetverturi (1) de proviziuni şi de furaj aşteptau să fie transportate dela RaşcoV, Dubăsari, Tiraspol şi Bender; iar în acelaş timpi comisionarii de acolo, în frunte cu Tuzonis (vezi mai sus), întârziau recep-ţiunea grânelor primite din Podolia şi expediarea lor în MoIdbVa. In urma plângerii finisorilor, Medelnicerul Sandulache Teodosiu şi negustorul din Iaşi Ursul, adresată lui Cuşnicov prin Divanul Moldovei, pentru ca să cerceteze şi să reguleze situaţia, fu însărcinat cu aceasta revizorul Saviţki. In două luni el a reuşit să descopere toate fraudele şi neregulele făcute de comisionari, cari lucrau numai 4 Ore la primirea şi la predarea proviziunilor, ca să silească pe furnizori să le dea mită cu ocazia primirii pânii. Cu deosebire încet se făceâ încărcarea grânelor cari erau trimise în Moldova. Comisionarii din Dubăsari hotărîseră ca pe fiecare zi să nu expedieze mai mult de 500 cetverturi. Saviţki a dispus ca să se expedieze câte 4 mii cetverturi de grâu pe zi, lucrându-se dela revărsatul zorilor până la miezul nopţij. In Chişinău (2) se înfiinţase un depozit general al mişcării magaziilor de pe lângă armata dunăreană. Intendentul principal al acesteia, Lt.-Colonel Cernov, destituise pe mai mulţi intendenţi particulari din cauza lipsei de interes faţă de slujbă, şi între ei erâ şi Lukin, care aveâ în arendă moşia Chelmeuţii din Hotin, şi întrebuinţâ pe oamenii încredinţaţi lui la ‘lucrul acestei moşii şi la interesele sale particulare; el nici nu se duceâ luni întregi prin Lipcani, unde erâ concentrată partea de sub supravegherea lui şi nici nu vrea să se prezente ca să predeâ socotelile noului supraveghetor, numit în funcţiune, scuzându-se că este bolnav. Pe la jumătatea lui Decemvrie, Lukin s'a dus în Hotin şi a intrat în spital, după cum s’a adus la cunoştinţa Comandantului stiprem baronul de Lange, care a primit în curând ordin ca să nu piardă din vedere pe Lukiii şi să-l expedieze spre a fi căutat în Chişinău, însă sub supravegherea unei santinele. Atât din rezumatele de mai sus cât şi din extractul inventarului arhivei anexat la memoriul de faţă Reiese că, la intrarea armatei ruseşti, s’a impus ţerilor să dea fiecărui soldat rus şi fiecărui bolnav din spitale militare câte o porţie de carne. Textul ordinului prin care s’a hotărîfr această impunere nu ne este cunoscut; probabil că fusese dat înainte de'ocârmuirea Senatorilor şi de înfiinţarea arhivei. (1) No. 466. Despre trimiterea revizorului Saviţki in Dubăsari pentru oprirea oricărei piedici cu privire la transportarea de acolo a proviziunilor militare la Focşani şi Galaţi, 1808. Extract Halippa in Ipyau, IU, 500. (2) No. 486. Despre funcţionarul de intendenţă Lukin, care n,u se prezentă spre a da socoteală despre starea'magaainului mobil ţlin Lipcani din cauză de boală, 18Q8. Extract Halippa In Tpygii, III, 503. www.digibuc.ro 684 RADU ROSETTI Totuş este probabil că In mulţimea dosarelor cari se referă la cheltuelile ţerii pentru armată, In cari se face adesea menţiune de această cheltueală, se vor găsi amănunte permiţând să se deducă conţinutul ordinului în chestiune. Dacă dările ce le impunea ţerilor noastre ocupaţiunea rusească alcătuiau o grea povară pentru ele, acea povară deveniâ sdrobitoare în urma abuzurilor la cari dădea loc împlinirea lor de către autorităţile pământene, lacome şi corupte până la măduvă, şi de către cele militare ruseşti cari, dacă nu puteau să le întreacă în lăcomie şi în corupţiune, le întreceau în brutalitate şi în putere de a împila. IX. AMĂNUNTE ASUPRA STABILIRII CURSULUI MONETELOR IN TIMPUL OCUPAŢIEI DELA 1806 LA 1812. La intrarea Ruşilor în ţară galbenul olandez avea o valoare de 8 lei. Ca bani de argint se întrebuinţau monete turceşti cari ser-viau mai cu seamă transacţiunilor curente. Ca bani de aramă slujiau mai cu deosebire piesele austriaco de 5 şi de 10 creiţari, cari au rămas în uz până la 1867. Corespondentul anonim din Bucureşti scrie sub data de 18 Aprile 1908 că, la începutul lui Aprilie st. v., se simţi de odată o mare lipsă de bani de argint turceşti; ei ieşise cu totul din circulaţie şi, in locul lor, se găsiau numai galbeni olandezi, cari se puteau schimbă în argint numai cu o pierdere de 3, 4 şi 5 parale la galben. Se întâmplă adesea ca poliţe de ale supuşilor austriaci făcute pe lei turceşti a 40 parale leul, să fie aduse spre protest Ia Agenţie, fiindcă acceptantul voiâ să le achite în galbeni pe cursul de 9 lei galbenul, pe când deţinătorul poliţei pretindea achitarea în moneta desemnată într’însele, adică în lei de argint, sau nu primiâ galbeni decât cu curs scăzut. Guvernul rusesc căruia i se raportă această împrejurare, puse să se bată în Rusia monete imitând întocmai pe cele turceşti in uz în Principate, însă de un aliaj mai prost şi având prin urmare o valoare mai mică decât cea indicată, şi le trimise în Principate în poloboace. La 5 Aprilie se ceti în piaţa Bucureştilor o poruncă a lui Cuşnicov, ordonând primirea în toate transacţiunile a monetelor de argint tipărite în www.digibuc.ro Arhiva âeuAtOrilor mu CHişinÂU, îi. 685 Rusia. Acei ce s’ar împotrivi la primirea acestor monete erau ameninţaţi cu pedepse grele. Aceste monete având o valoare mult mai mică decât cea nominală, cursul forţat ce li se dădeâ stârni nemulţămirea cea mai mare între comercianţi şi în deobşte în toată ţara. Supuşii austriaci veniră in corpore să protesteze la Agenţie (1). La 16 Aprilie (2) silind un ofiţer rusesc, prin maltratări, pe un negustor din Bucureşti să primească nouăle monete turceşti, a doua zi rămaseră închise toate dughenele pieţei. Iar supuşii austriaci a-* rătară Agenţiei, care atunci era girată de canţelistul Von der Rennen, că ei închisese pe ale lor în urma actului de samovolnicie povestit mai sus. Autorităţile insistară pe lângă canţelist ca el să hotărască pe supuşi să-şi deschidă dughenele, ceeace el primi numai după ce i se dădu făgăduinţa că supuşii nu vor mai fi siliţi să primească nouăle monete, până la sosirea unei deslegări în această privinţă dela Brenner care se află în Iaşi. * Vicepreşedintele Divanului se hotărî deci să suspende orice măsură menită a sili pe negustori să primească monetele turceşti bătute în Rusia, până la sosirea răspunsului la raportul ce-1 făcu lui Prozorovski. Miloradovici însuş parcurse în trăsură cartierele negustoreşti şi, chemând pe negustorii cei mai de seamă, ti^ ademeni să deschidă prăvăliile, dându-le cuvântul lui de onoare ca nu vor mai fi siliţi să primească nouăle monete înainte de sosirea desle-i gării Feldmareşalului. La 10 Septemvrie 1810(3), în urma unei porunci primite dela Crasno Milaşevici, Divanul moldovenesc a hotărît ca galbenul olandez să fie primit în Moldova drept 12 lei, iar rubla rusească drept 3 lei şi 24 parale. Această hotărîre luată fără de veste şi prin care se ridică valoarea acelor monete (a rublei), a dat loc la mari nemulţămiri din partea comercianţilor cari ameninţau că vor închide dughenele şi vor respinge forţa cu forţă. La urmă se ho-tărîră să ceară dela Crasno Milaşevici fixarea unui termen până la cărţi monetele să păstreze cursul lor cel vechiu. (1) Corespondentul anonim din Bucureşti sub data de 19 Aprilie 1809. (2) Ibidem. (3) Corespondentul anonim din Iaşi. www.digibuc.ro 686 EAbtt EOSEÎTI Monetele turceşti (1) bătute in Rusia începuse să dispară cu desăvârşire din ţară, ceeace îngreuna cu mult operaţiunile cassei oştirii. Spre a-i pune capăt Camenski hotărî să urce cursul galbenilor de Olanda. Ordonanţa lui din 14 Septemvrie 1810 dispunea că> spre a împiedecă exportul monetei de argint care fusese adusă spre a uşura transacţiunile relative la aprovizionarea oştirii, speculă care folo-siâ numai un mic număr de indivizi şi eră dăunătoare armatei, dela 20. Septemvrie înainte rubla rusească de argint va -umblă 3 lei 24 parale, şi deoarece galbenul de Olanda umblă în ţară 3 ruble de argint şi 33 Vs copeioi, el va valoră dela sus pomenita dată 12 lei. Iar aceia cari nu se vor supune acestei porunci vor fi ridicaţi cu patrulă şi aspru pedepsiţi ca neascultători şi împotrivitori. Mare consternare produse această măsură în tot comerţul. Negustorii de toate treptele alergară la Agenţia austriacă şi la Mitropolit, rugându-i să. intervină* pentru nepunerea în vigoare a poruncii lui Caminski. Ei arătau că aprovizionarea lor cu mărfuri străine o faci.mai cu seamă la târgul din Lipsea, unde galbenul olandez umblă numai 3 taleri, adioă mult mai puţin de 12 lei. Această urcare a galbenului urmă, după dânşii, să distrugă cu desăvârşire creditul pieţei Bucureştilor, i Agentul austriac pare a se fi adresat lui Camenski printr’o notă, reclamând in potriva urcării cursului galbenilor şi al rublelor, însă fără rezultat, după cum dovedeşte următorul extract din răspunsul lui Camenski, care poartă data de 17/29 Septemvrie 1810: ....Les raisons qui ont d6terftrîn6 la hausSe des ducats sont trop pal- pables pour que vous ne conveniez! pas vous mâme, Monsieur, qu’elle a dă hâcessairement avOir lieu. Le coiirs des ducats 6tait prdc£demnvent ă St. Pâtersbourg â, 10 roubles et en consâquence ils valaieht 10 piastres en Moldavie et en Valachie. Ils ebnt aujourd’htii k 12 roubles (2), pour âtablir un juste âquilibre ils doivent donc âtre a 12 piastres dans ces deux provinces; car lorsque le gouver-nement de S. M. Imp. les achetfe 12 roubles, peut-il et doit-il les donner dans ce pays-ci pour 10 piastres? (1) Corespondentul anonim din Bucureşti, Septemvrie 1810. (2) Cred că Camenski vorbeşte aici de ruble hârtie. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DlN CHlŞINĂU, II. 687 Abstraction faite de cette considOration la hausse des ducats en Molda-vie et en Valachie devenait nOcessaire d’apres celle que ces especes ont obtenu en gâtiâral dans toutes Ies places commerşantes de l’Europe, et c’est ţar une suite de cette hausse que Ies ducats et Ies roubles d’argent âtaient continuellement exportOs de ce pays-ci. «Cette exportation 6tait aussi prOjudiciable au pays qu’aux int6r6ts de ma cour. II 6tait de mon devoir de l’arrâter et j’espere que la mesure pres-crite produira cet heureux effet. J’ajoute, Monsieur, que la hausse des roubles devait forcOment amener celle des ducats. «L'intârât de quelques nOgociants se trouve sans doute quelquefois en opposition avec des mesures g6n6rales relatives au commerce ; je serais v6ritablement affligO, Monsieur, que des individus de vOtre nation eussent â souffrir de la disposition qui vient d etre 6tablie, mais l’int6rât public doit Temporter sur 1’intOrât particulier...» La începutul lui Martie 1811, un ordin al lui Milaşevici interzise exportul argintului turcesc ca şi al celui rusesc. Ridicarea galbenului austriac dela 10 la 12 lei a adus mare pagubă comercianţilor, silindu-i să vândă marfa lor pe bani turceşti de argint, pe cari îi schimbau în Austria drept 10 lei 20 parale galbenul. In zadar merse consulul austriac la Milaşevici şi-i cerii să revie asupra măsurii; senatorul răspunse «că nu se poate». A doua zi se puseră afară din curs (1) şi biletele de bancă austriaco a căror intrare în ţară chiar eră interzisă. Iată acuma şi un extract al D-lui Halippa, care ne dă asupra acestei chestiuni amănunte multe şi interesante. Unii din locuitorii Principatelor (1) «topiau moneta de argint rusească şi, pentru operaţiile comerţului şi industriei lor, o transformau în obiecte lucrate. Cuşnicov porunci Divanurilor să iea măsuri straşnice spre a pune' capăt acestui rău şi a află pe culpabilii cari aduceau asemenea prejudiciu fiscului». Toţi ispravnicii fură avizaţi despre aceasta, iar în Capitale inspec-i tarea acestui lucru a fost încredinţat Marilor Spătari cari erau întâii argintari (turceşte: aga ciciumgt başă). De altă parte «se duceă peste graniţă, din ambele Principate, moneta rusească de argint în cantităţi mari, atât în Imperiul otoman cât şi în al Austriei». (1) Corespondentul anonim din Bucureşti, Martie 1811. (2) No. 129. Despre moneda de aur şi de argint şi despre oprirea de a topi rublele ruseşti şi a le duce peste graniţă, 1808. Halippa, Tpymj, II, 347. www.digibuc.ro 688 RADU ROSEÎTI Pricina acestui export eră foarte evidentă: moneta rusească, prin calitatea ei, valoră mult mai mult decât preţul ce-1 aveâ atunci în interiorul Imperiului; prin urmare ea puteâ foarte lesne să fie topită în străinătate şi transformată în obiecte lucrate sau în altă monedă. Prin mijlocirea Divanurilor, Cuşnicov dispuse ca inspectorii vamali să aibă cea mai activă şi neîncetată priveghere «spre a nu lăsă să treacă peste graniţă moneta de argint rusească». Oprirea de export a monetei fu publicată cu ameninţare de confiscare a monetei la împotrivitorii cari nu s’ar supune ordinului precum şi a unei răspunderi aspre. Comandantul de căpetenie al armatei, Principele Pro-zorovski, a poroncit trupelor de pe graniţă să iacă perchiziţii. Totodată s’a făcut şi proba valorii intrinseci a monetei de argint ruseşti şi s’a constatat că valoarea rublei întreceâ cu 27 parale valoarea monetei turceşti zisă iuzltic care circulă în Principate. Comandantul de căpetenie a poroncit ca, pe viitor, rubla de argint rusească să fie primită în Moldova, în Valahiaşi în Basarabia drept 3 lei, adică 120 parale, ceeace a şi fost publicat la 1 Iunie 1808 cu ameninţare de o aspră pedeapsă pentru acei cari ar îndrăzni să primească rubla pentru mai puţin decât preţul stabilit. In urma acestei dis-poziţiuni, cursul banilor ruseşti a fost egalizat cu al monetelor străine şi ex-portul ar fi trebuit să înceteze. Totuş nu se găsiau ruble în circulaţie în ţară, fiindcă orăşenii le ne-, gustoriau, le vindeau în Austria şi le topiau, făcând din ele obiecte de argint cari, în Austria, se plătiau mult mai bine. Caracteristică este temerea Comandantului de căpetenie ca nu cumvâ această politică s& jignească pe Austria. Poruncind Generalului Isaiov să facă inspecţii dealungul graniţei austriace şi prin munţi, spre a pune capăt la exportul argintului rusesc, Principele Prozorovski adaoge «să nu atingă graniţa austriacă şi să nu dea cea mai mică ocazie nici la cea mai mică turburare a legăturilor prieteneşti dintre cele două curţi Imperiale; aceeaş procedare trebue observată şi spre Bucovina, din partea comandantului Hotinului, de către Cazacii ce se găsesc la dispoziţia lui spre a face inspecţii». După ce a stabilit cursul monetei de argint ruseşti faţă cu moneta turcească (1 rublă=3 lei), Principele Prozorovski a găsit absolut trebuitor să iea o hotărîre şi în privinţa galbenilor de Olanda. Aceşti galbeni circulau în Moldova pe cursul de 8 lei 30 parale şi în Valahia pe cursul de 9 lei, «pe când valoarea intrinsecă a unui galben olandez este egală cu valoarea intrinsecă a 3 ruble şi 30 capeice în monetă de argint rusească. Prin urmare, făcând socoteala monetei de argint faţă de valoarea aurului şi admiţând, precum s’a decis, că o rublă de argint valorează 3 lei, reiese că un galben valorează 396 parale, sau 9 tei 36 parale. Spre a împiedică pe cât cu putinţă exportarea aurului, www.digibuc.ro XtttflVA SENATORILOR btN CttlŞINln, It. 68f) Comandantul de căpetenie a crezut trebuitor să hotărască ca galbenul olandez, atăt în Moldova cât şi în Yalahia, să aibă curs de 10 lei în monetă turcească». Pe urmă, după propunerea Divanului Valahiei, s’au stabilit cursurile după cari trebuiau să circule galbenii austriaci şi veneţieni «al căror număr în circulaţie eră destul de mare». Preţuirea valorii intrinseci a galbenilor veneţieni şi austriaci în comparaţie cu cei de Olanda a fost făcută de membrii Divanului Valahiei, în conformitate cu cursul de mai sus al galbenilor olandezi, ei raportând că: «Am făcut dintâiu evaluarea pe greutate şi am găsit că galbenii de cele trei provenienţe au aceeaş greutate, dar diferă între ei prin calitatea aurului ce conţin, adică calitatea galbenului veneţian este superioară celei a galbenului olandez care, la rândul lui, este de calitate superioară celui austriac. Dat fiind acest raport între aceste deosebite soiuri de galbeni în ceeace priveşte calitatea aurului şi având în vedere cursul cel nou al galbenului olandez, propunem să stabilim preţul galbenului veneţian la câte 10 lei 10 parale ; al galbenului olandez la 1,0 lei tocmai şi al galbenului austriac la 10 lei fără 5 parale. Galbenii au avut şi până acum curs după acest raport». Cuşnicov confirmă această hotărîre a Divanului şi noul curs fu publicat . pretutindeni. Acest eveniment produse tulburare în lumea comercială a Principatelor. Divanul Moldovei, prin raportul din 12 Iulie 1808, comunică lui Cuşnicov următoarele: «Toţi negustorii acestui oraş (Iaşi), în smerita lor jalbă, arată paguba şi paraponul ce a urmat atât în negoţul lor cât şi în al tuturor negustorilor ţerii, în urma sporirii cursului galbenilor ; ei roagă prea supus ca jalba lor să fie adusă la cunoştinţa celui în drept spre a se obţineâ o hotărîre încuviinţătoare în acest scop. Deşi din partea lor ordinul pentru sporirea cursului galbenilor este adus la îndeplinire cu toată supunerea, totuş, în momentul de faţă, din pricina acestei urcări de curs, ei s’au lipsit în negoţul lor de monetă de aur şi pentru această vină nu poate fi urmărit decât întreg norodul, prin urmare Divanul lasă ca Excelenţa Voastră să se convingă din însăş petiţia lor şi se măguleşte cu nădejdea că înţelepciunea Exc. Voastre nu va lipsi să iea în acestă privinţă hotărîrea cuviincioasă. Iar din parte-i, Divanul adaoge numai că, în urma urcării cursului galbenilor, comerţul întreg a încetat, toate obiectele, atât cele de hrană ca şi celelalte s’au urcat nemăsurat, în urma căror împrejurări nu numai locuitorii suferă foarte mult, ci şi slujitorii ostăşeşti resimt pagubă. «In urmarea ordinului cinstitului Divan în privinţa statornicirii cursului galbenului olandez, atât în cumpărarea mărfurilor cât şi în schimbul mo* netei sunătoare a câte 10 lei bani turceşti galbenul, care poruncă a fost cetită în oraş şi publicată în tot ţinutul, comerţul a stat cu desăvârşire în finalele A. R. -Tom. XXXI.—Memoriile Secţ. Istorice. H www.digibuc.ro 600 radtj sosim acest oraş, căci cea mai mare parte a negustorilor nu se supune la acest ordin, nu consimte să primească galbenul drept zece lei,'ascund banii de argint turceşti şi când cumpărătorii vin în dughenele lor pentru cumpărările trebuitoare, ei le declară că nu au mărunţiş spre a le schimbă galbenul. Din această pricină muşteriii parcurgând toate dughenele fără a puteâ cumpără cevă, se nasc între ei şi negustori sfezi şi turburări şi astfel stă pe loc tot alişverişul». Voind să se încredinţeze de adevărul acestui raport, Cuşnicov se adresă Generalului-Locotenent Eugenie I. Marcov, care se găsiă atunci la Botoşani. Răspunsul lui Marcov linişti până la un punct pe Cuşnicov. In urma statornicirii aici a galbenului olandez la 10 lei turceşti», scriâ Marcov, «negustorii şi negoţul nu pot suferi nici o pierdere, căci toţi oştenii din regimentele diviziei a 15-a, a cărei comandă mi sa încredinţat de locul prea-înalt, îşi primesc solda în bani de argint şi fac cumpărări în acea monetă, pe care negustorii o primesc totdeauna foarte bucuros şi fără nici o împotrivire. In ce priveşte galbenii, deşi aceştia nu sunt primiţi atât de bucuros drept câte 10 lei, aceasta se întâmplă numai atunci când cinevâ doreşte să-i schimbe în bani mărunţi. Insă cu prilejul cumpărării mărfurilor negustorii primesc şi galbeni fără nici o împotrivire, cu preţul statornicit de 10 lei fiecare. Spre a ocroti interesul statului nostru şi spre a mănţineâ în această . ţară moneta noastră de argint şi galbenii, e de neapărată trebuinţă să se stabilească un curs pentru galbeni». Cu toate acestea Cuşnicov comunică Principelui Prozorovski jalba negustorilor din Iaşi, «în care se silesc să dovedească cusururile şi pagubele suferite de locuitorii Principatelor în urma urcării cursului galbenilor olandezi». «1° Echilibrul cursului monetelor se dovedeşte prin faptul că ele rămân în circulaţie şi nu sunt exportate din ţară în ţară în provinciile limitrofe. Lăcomia unor locuitori din aceste Principate, comercianţi creştini şi evrei, i a împins să facă un comerţ păgubitor şi să exporteze de aici in provinciile austriaco moneta rusească de argint, adusă aici în mare cantitate şi care de acum înainte trebue să rămână în ţară spre a o îmbogăţi. Acest export dovedeşte prin sine că foloasele speculatorilor cari îl practicau erau foarte însemnate. Spre a pune capăt acestui prejudiţiu, am urcat puţin cursul monetei ruseşti de argint, deşi, cu toată această urcare, cursul ei este cu şapte parale sub valoarea ei intrinsecă, în comparaţie cu moneta turcească. Astfel Evreii găsind şi aici un mare folos pentru dânşii în exportarea monetei ruseşti, se străduiau să cumpere toate rublele plătindu-le câte 3 lei şi 2 parale una. Pe urmă cursul mic al galbenului, în comparaţie cu argintul, a împins pe mai mulţi să facă din aceasta un obiect de speculă şi sunii însemnate de galbeni erau exportate în străinătate. Asta este pricina pentru care am fost şilit să echilibrez cursul galbenilor cu cursul şi valoarea intrinsecă a monetei www.digibuc.ro Arhiva senatorilor MN chişinIu, 11. Sdi £*&& r,- ------ - --------- --------- ■ de argint. 2° Negustorii din Iaşi pretind, fără nici un temeiu, că în provinciile austriaco galbenii circulează cu un curs mai mic decât cel stabilit aici; căci pe când galbenul umblă în Moldova pe cursul de 8 lei 30 parale şi în Valahia pe 9 lei, atunci acelaş galben umblă în Austria pe cursul de 91/* până la 10 guldeni, şi acum ei umblă câte 13 până la 14 guldeni. 3° In comerţul cu provinciile megieşe şi în lăuntrul acestor ţeri, (ie în deobşte în daraverile lor comerciale, negustorii nu pot suferi în acest caz nici o pagubă, fiindcă tot lucrul lor se întemeiază pe socoteală; negustorul socoteşte preţul cât îl costă marfa şi adauge folosul trebuitor şi astfel hotărăşte preţul cu care poate vinde, iar locuitorii deprinşi cu moneta turcească, se vor obişnui asemenea cu aceste monete de argint ruseşti şi cu galbenii olandezi. Astfel vitele lor nu vor rămâneâ nevândute, aceste vite fiind obiectul principal al alişverişului lor. 4° Abuzul menţionat de negustorii din Iaşi, cari ziceau că, unii fiind lacomi de argint, au sporit peste măsură preţul mărfii lor din pricina urcării cursului, chiar dacă are într adevăr fiinţă, n’ar puteâ să ţie decât prea puţină vreme şi va fi desfiinţat prin însăş concurenţa şi pentrucă este păgubitor aceloraşi oameni cari, nevânzând marfa lor, vor rămâneâ fără nici un folos. 5° Intr’acelaş chip calculele comerciale n’au putut să primească turburări în socoteli decât numai în minuta schimbării cursului, în ceeace priveşte afacerile neisprăvite; dar acum a încetat de mult şi în deobşte aceste calcule nu se pot înlătură în operaţiunile comerciale din cauza schimbărilor de curs în provinciile străine, dar ele nu trag după dânsele nici o greutate ulterioară. 6° De altmintrelea am raportat M. S. împăratului dispoziţia mea privitoare la statornicirea cursului monetei ruseşti de argint şi al galbenilor olandezi. Chiar numai acest singur temeiu ar ajunge ca să mă împiedice să mă gândesc numai la satisfacerea cererii negustorilor ieşeni. Cu atât mai mult că găsesc această dispoziţie cu desăvârşire întemeiată şi tinzând numai la oprirea exportului păgubitor al monetei de argint ce începuse a-1 face în ţerile străine». X. AMĂNUNTE ASUPRA ÎNCERCĂRILOR DE A SE ÎNFIINŢA IN PRINCIPATE CORPURI DE OASTE PĂMÂNTEANĂ. Am văzut că Moruz, Mihaiu Suţu şi Ipsilant se încercase să înfiinţeze în Ţara-Românească oşti stătătoare plătite din Visteria ţerii, dar alcătuite mai mult din străini decât din Români. Amănuntele luate din corespondenţa anonimă din Bucureşti şi din extractele d-lui Halippa sunt privitoare mai cu seamă la desfiinţarea acelor www.digibuc.ro fcADfj ROSEfTi corpuri, cari au fost de prea puţin folos. Miliţia semi-permanentă a pandurilor, alcătuită numai din Români, a fost mănţinută şi, cu toate criticele ce-i face Langeron, nu încape îndoeală că a făcut Ruşilor servicii bune, alcătuind mult timp partea de căpetenie a .forţelor ruseşti în Oltenia. Iată extractele d-lui Halippa: In luna Septemvrie 1808 se procedă, în Iaşi, la alcătuirea unui nou corp de husari voluntari cu numele de regiment de husari Lubinski. Agenţia austriacă reclamând în potriva primirii în acel regiment a unor supuşi austriac^ autorităţile ruseşti i-au şi eliminat din noul corp. Corpurile de Cazaci de curând formate la armata Dunărei de Jos şi a Bu-giacului fusese licenţiate de Comandantul de căpetenie, Principele Pro-zorovski (1) la sfârşitul anului 1807 şi se porunci tuturor soldaţilor cari slujise într’însele să meargă să se aşeze în pustiul Oceacovului, pe Marea Neagră, sub ocârmuirea Guvernatorului militar al Odesei, Ducele de Richelieu. Insă mulţi Cazaci nesupunându-se şi risipindu-se prin toată Moldova unde se aşezară, fu nevoie ca ei să fie aduşi cu convoiu. Regimentul de Cazaci români (2) (800 oameni cu stăb-ofiţeri şi ofiţeri superiori), a fost înfiinţat de Domnul Ipsilant pe seama locuitorilor cari fură siliţi, peste suma trebuitoare pentru solda Cazacilor (4.631 lei pe an), să contribue şi la celelalte trebuinţe ale lor. La 14 Aprilie 1808, Vistierul Constantin Varlam rugă pe Cuşnicov să întrebe pe Feldmareşal (Prozorovski) dacă s’ar puteâ lipsi şi desfiinţâ acel regiment. In vederea acestei cereri, deoarece întreţinerea acelui regiment costă scump Ruşilor şi trebuinţă de el nu eră, Cuşnicov a hotărît să-l înfiinţeze din nou spre a-1 întrebuinţâ pentru trebuinţile poliţiei în Bucureşti şi pentru întreţinerea cordoanelor în satul Lita. Această miliţie pământeană, prin neorânduelile ei, a pricinuit multă grijă lui Cuşnicov; volniciile şi pretenţiile ei n’aveau sfârşit şi pe deasupra Divanul nu a voit să se recunoască dator să întreţie acest regiment. «Corpul elino-grecesc (3), format de Domnitorul Ipsilant din husari cer-nosârbi şi din voluntarii Mării Negre, duse, după plecarea acelui Domn, o jalnică existenţă, fiind pus numai de formă sub comanda Maiorului Pangalo. Câtevă sute de oameni se schimbară în bandă de vagabonzi, foarte primej- 1 2 3 (1) No. 52. Despre Cazacii armatei Dunărei de Jos şi a Bugeacului şi despre transferarea lor din Moldova la Marea Neagră, I. N. Halippa, Tpy^n, I, 361. (2) No. 77. Despre desfiinţarea regimentului de cazaci români înfiinţat de Domnul Ipsilant, ibid. (3) No. 89. Despre oamenii cari au slujit in corpul lui Pangalo şi in husarii cernosârbi, pari umblau hai mană prin Buoureşti, ibid. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 693 dioşi pentru liniştea obştească a Bucureştilor. Miloradovici (Vicepreşedinţe al Divanului Valahiei), cu asentimentul lui Cuşnicov şi al Comandantului suprem Prozorovski, purcese să cerceteze în privinţa locului de origine al acestor voluntari şi a sujeţiunii lor, apoi făcu lista acelor cari doriau să se aşeze în oâmpiile dela Oceacov, sub ocârmuirea Ducelui de Richelieu, sau cereau întoarcere în Sârbia. Dar odată cu manifestaţia dorului de transferare în Rusia ei arătau o pretenţiune de 50.000 lei asupra Domnitorului Ipsi-lant, ca salar, iar acei cari cereau întoarcerea în Sărbia, alta de 10.000 lei. Dar ei n’au primit decăt bani de drum . Iată cum se rostiă Cuşnicov asupra oştirii româneşti (?), adunată de Ipsilant în anul 1807, pe vremea ocârmuirii lui în Valahia. «Această oaste a fost alcătuită din oameni de diferite stări, în cea mai mare parte vagabonzi, de purtare rea, cari s’au adunat la acea slujbă mai mult pentru interes personal şi pentru câştig, şi de loc pentru apărarea Principatului împotriva invaziunii Turcilor ; căci s’au întâmplat în vremile din urmă multe prădăciuni şi siluiri făptuite de această oştire în cuprinsul propriei sale ţeri, care ar fi trebuit s’o apere; însuş comandantul ei, maiorul Pangalo, s'a dovedit părtaş la faptele rele şi ruşinoase ale oştii sale. Promoţiunile în ranguri sau, mai bine zis, numirile în slujba acelei oştiri, atârnau mai puţin de Domnitorul Ipsilant decât de pomenitul maior Pangalo care, necunoscând valoarea achiziţiunii gradurilor în Rusia prin slujbă adevărată şi destoinică, numi şi înaintă ca ofiţeri pe mulţi subofiţeri din slujba rusească precum şi pe simpli negustori greci şi alţi oameni de diferite stări, apoi făcu pe unii căpitani şi chiar maiori. Răposatul Prin- cipe A. A. Prozorovski, puţină vreme după ce sosi în această ţară şi luă comanda supremă a oştirii ruseşti, nu numai fiindcă oastea lui Ipsilant eră fără valoare militară, incapabilă de a face servicii, dar mai mult fiindcă «eră păgubitoare pentru propria ţară, pentru temeiurile mai sus a-rătate, o desfiinţă, dând gradelor cari slujise într’însa, atât subofiţerilor şi ofiţerilor superiori cât şi gradelor inferioare, retribuţiunea ce o pretindeau dela Ipsilant, care avându-i în slujba lui, după cum se ştie, cu leafa care o ştiâ el singur şi tot el singur a putut şti dacă ei au luat leafă pentru timpul ce au slujit în trupele lui, sau cui şi cât anume nu s’a dat, şi care nu numai în timpul ocârmuirii sale în Valahia, dar şi mai pe urmă, adică după plecarea de aici s’a folosit, prin abuzuri ale unor membri ai ocârmuirii cari au rămas, de sume însemnate de bani cari aparţineau numai ţerii şi trebuiau să fie întrebuinţaţi pentru mănţinerea trupelor împărăteşti. Iar Divanul Principatului Valahiei, după plecarea Domnului, a rămas într’o stare atât de tristă şi impovărată, că nu puteâ nici de cum să întreţie trupele ruseşti. Fiindcă chiar atunci comandanţii trupelor ruseşti n’au fost în www.digibuc.ro 694 SADO ROSETTI stare să întreţină trupele lui Ipsilant, cu atât mai puţin puteâ să o facă mai pe urmă, deoarece contractase datorii mari şi de abiâ eră în stare să dea sumele necesare pentru nevoile armatei impuse Valahiei, achitând acestea cu cea mai mare greutate şi încetineală. De altmintrelea desfiinţarea acestor trupe a avut ca urmare că ele, deprinse cu jaful şi cu neorân-dueala, rămânând în trândăvie şi neavând mijloc de a urmă siluirile de mai înainte, au început în sfârşit, fiind adunate în Bucureşti, a face supărări locuitorilor de acolo». Acesta a fost motivul împrăştierii voluntarilor în toate părţile. In 1807 (1), Domnitorul Ipsilant alcătuise în Moldova o armată de voluntari şi, din cauza lipsei de arme, a însărcinat prin caimacamul Moldovei, Caliarhi, pe un grec din Nejinsk numit Dimitrie Mavriche, să cumpere arme din Rusia şi să le aducă în Iaşi. Insă deoarece fiecare soldat eră dator să slujească cu arma lui, armele puteau fi cumpărate de Ipsilant în comptul soldei voluntarilor şi cheltuelile sar fi putut de asemenea acoperi din reţinerea făcută tot din soldă. Ipsilant, nedispunând de bani mulţi în numerar, a plătit lui Mavriche numai 10.000 de lei, din suma de 23.633 lei cât i se cuveniâ, făgăduind negustorului în faţa reprezentantului rus, Const. Const. Rodofinikin, să plătească cu timpul şi restul. In acelaş timp s’au fost cumpărat dela acelaş Mavriche şi arme pentru voluntarii companiei Pangalo.din Muntenia, de către Maiorul Condoguni, sub garanţia lui Rodofinikin, în suma totală de 5.076 lei. In urma părăsirii Principatului de către Ipsilant, şi a licenţierii voluntarilor, Mavriche n’a fost achitat, iar armele luate dela dânsul, cari au fost culese de pe la voluntari, şe păstrau, nefiind bune de nimic, căci cea mai mare parte din ele erau stricate, în hanul Sf. Gheorghe din Bucureşti. In urma jăluirii lui Mavriche către Cuşnicov, adresată în special lui Rodofinikin, acesta care în acest timp lucră pentru interesele Rusiei în Sârbia, lămuri că garantarea ce o dăduse pentru Pangalo l-ar puteâ obligă să plătească banii numai atunci când celelalte persoane datoare să achite acei bani ar fi fost liberate prin judecată de această obligaţie. Cuşnicov raportând despre întreaga afacere lui Prozorovski, acesta a fost de părerea lui Rodofinikin, recunoscând că acesta nu eră de loc obligat să plătească pentru angajamentul luat de Ipsilant. Corespondentul anonim din Bucureşti scrie, la 12 Iulie 1812, că Ciceagov adresase, la sfârşitul lui Iunie, Divanului o scrisoare al (1) No. 359. Despre satisfacerea negustorului din Nejinsk, Dimitrie Mavriche pentru armele luate dela el pentru voluntari de către maiorul Condoguni, din ordinul Iţii Pp-galo şi al Postelnicului Caliarhi, 180$. Extraot Halippa Jn Tpya.u, Iţi, p. 479, www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 695 cărei conţinut eră ţinut secret de către membrii lui, dar din care au transpirat totuş următoarele în cercurile bine informate : După plecarea trupelor împărăteşti (1), apărarea ţerii urmează să fie încredinţată unei miliţii pământeşti de 20.000 oameni,ce are a fi întreţinută de către ţară. Cu ridicarea şi organizarea acelei miliţii în cele 12 judeţe ale Munteniei este însărcinat Banul Constantin Yarlam, iar în cele 5 judeţe de peste Olt fostul Caimacam al Cra-iovei şi Vistier Samurcaş. Această măsură ce se priveşte ca neputând fi adusă la îndeplinire, erâ pentru aceşti doi oameni, cunoscuţi ca deosebit de lacomi, o împrejurare din cele mai îndemânatice spre a încărcâ ţara cu cheltueli uriaşe din cari aveau să-şi însuşească cea mai mare parte. Cheltuelile pentru atingerea scopului propus se ridicau după cea mai modestă socoteală la 8.000 pungi sau 4 milioane de lei cari urmau să fie ridicate din ţară, cu toate că nu eră cu putinţă a adună în Ţara-Bomânească 20.000 oameni în stare să poarte armele. Nota în chestiune a neliniştit foarte mult pe boieri cari, pe de o parte se temeau să se compromită faţă de Poartă, iar pe de alta nu cutezau să se .opună Ruşilor cari dispuneau de toată puterea. Langeron ne povesteşte şi el despre proiectul lui Ciceagov de a înfiinţa oştiri pământene, adăogând că această încercare ar fi avut drept rezultat să coste Visteriei Valahiei sume simţitoare de bani cari fură cheltuiţi pentru confecţiune de uniforme luxoase. Ar rezultă de aci că proiectul lui Ciceagov începuse chiar să fie adus la îndeplinire. Acest proiect nu erâ datorit iniţiativei bizarului amiral, ci acelei a însuş împăratului Alexandru. Intr’adevăr, în instrucţiunile date de el lui Ciceagov Ia 19 Aprilie J812, îi recomandă, ca unul din obiectele de căpetenie ale activităţii sale, înarmarea popoarelor creştine din Imperiul Otoman, pentru ca ele să fie în stare a sprijini operaţiunile militare ruseşti împotriva Franţei şi a Austriei, cari acum se unise împotriva Rusiei. Pentru organizarea militară a acelor popoare, aveâ să se conforme celei proprii ţerii lor. Totuş, dacă principiile disciplinei militare ar putea fi introduse măcar în parte la ele, va trebui să nu se piardă din vedere că ordinea şi regularitatea sunt utile pretutindeni, dar mai ales pentru operaţiunile militare. Armele şi echipamentul pentru acele înarmări se puteau obţinea dela Anglia. (f) Corespondentul anţtnim din Bupureşti, Ir 13 Iulie 1813. www.digibuc.ro 696 RADU ROSETTI ---------,--- In arhiva senatorilor am găsit dosarul No. 4.034 privitor la proiectul de a înfiinţa, în anul 1812, o oştire pământeană şi am constatat că Ciceagov făchse aceeaş propunere şi pentru Moldova. Iată mai întâiu adresele lui Ciceacov către Divanuri şi proiectul de organizare ; L’amiral Tschitschagov au Divan de Valachie. Votre zele pour le bien-etre du peuple confiă â votre sollicitude et Ies dis-positions que vous avez manifestăes de tout temps â l’bgard d’une puissance protectrice de vos droits et de vos privileges sont assez connus pour que je n’hbsite pas â placer en vous toute ma confiance dans un moment qui, indbpendamment de l’influence qu’il peut avoir sur la prospărită de ce pays est en outre d’une importance majeure pour le sort des peuples qui souf-frent et qui sont menacbs du despotisme-frangais. En armant Ies Valaques pour la dbfense de leur patrie et pour qu’ils donnent â tous Ies peuples limitrophes la preuve effective d’une grande verită, c’est-â-dire qu’un peuple qui connait ses moyens et qui sait faire valoir ses droits Ies armes â la main, finit par obtenir l’amblioration de son sort. Les Valaques en se mettant aujourd’hui dans cette attitude imposante ne risquent rien et mâme ils peuvent contribuer puissament â un ordre de choses aussi nouveau que salutaire pour eux. On ri’attend que l’ăchange des ralifications pour que la paix avec les Turcs soit consommăe, mais cette paix sans une alliance offensive et defensive est frappăe de nullită. Si cette alliance a lieu, les Valaques armăs seront des sujets chers â la Porte, des collaborateurs agrăables ă la Russie. Si cette alliance ne s’ef-fectue pas, ils doivent s’armer pour dăfendre leur pays et pour măriter la bienveillance de Sa Majestă l’empereur Alexandre. Telle ătant la ferme volontă de Sa Majestă mon Auguste maître, je crois que toutes les mesures que je prends pour faire concourir spontanăment les Valaques â cet objet doivent engager leur reconnaissance et leur ar-deur salutaire â se prononcer d’une maniere signalăe dans cette occasion. Je pouvrais vouloir et ordonner, mais je dăsire que les Valaques devancent mes intentions et que cet armement s’opere par un mouvement spontană de la nation. Dans la combinaison du reglement que je vous transmets ci-annexă, on a fait usage des observations que plusieurs d’entre vous, Messieurs, m’ont soumises. Je dâsire que vous vous occupiez sans retard ă l’effet d’en ac-călărer l’entiere exăcution. Les principes qui servent de base â ce reglement sont irrăvocables; mais il vous est fibre, Messieurs, de proposer 1©S modifications ------------------------ ■ - —------------- - --------------------U--------1^-. • ■ * soient prâlevâes sur Ies impositions qu& l’on perfoit sur Ies habitants de la Moldavie et Bessarabie, d’apres l’ordre actuel des finances, pour que le pays ne vienne pas â âtre surchargC de nouvelles taxes, dans l’Cpuisement total oii il se trouve. C’est par un tel emploi des contributions que l’on preleve actuellement sur Ies habitants, par Ies privileges que Ton projette d’accorder aux individus qui s’ofîriront â prendre volontairement du service, et par la mise sur pied de la garde bourgeoise â recruter dans Ies villes de la Moldavie, que le Divan espere pouvoir effectuer la levCe des troupes que Votre Excellence requiert, lev6e qui n’a surement d’autre but que notre propre prospârit6; mais qui, vu l’6tat d£plorable des habitants de ces contrăes, ne saurait s’op^rer d’une autre maniere sans exposer ce pays â une dăsertion gânCrale. Les mesures que nous venons de proposer nous paraissent Ies plus pro-pres â opCrer la lev6 de la milice demandăe dans le sein d’une nation souffrante depuis longtemps, qui ne connait que les pănibles travaux de l’agriculture et pour laquelle tout ce qui a rapport â l’6tat de guerre et â la gloire des armes lui est parfaitement 6tranger. La nation moldave qui connait vos dispositions bienveillantes, magnanimes et paternelles attend avec soumission les ordres ultărieurs de Votre Excellence et un assentiment gCnCreux aux mesures qu’elle vient de proposer par notre voix. (Signăs dans l’original) L’evâque Gherasim de Roman, Le Logothâte Constantin Ghyka, Le Logothâte Constantin Balsche Le Hetman Sandoulaki Stourdza Le Vornic Loupul Balsche, Le Vornic Emmanuel Dimaki, Le Vornic Constantin Palladi, Le Trâsorier Alexandre Stourdza, Le Trâsorier Georges Rosset, Le Trâsorier Alexandre Balsche, Le Vornic Grâgoire Ghyka, Le Vornic Nicolas Chrissoverghy, Le Spatar Georges Catargi. Iassy, 14 Juillet 1812. No. 591. Nu cunosc alt caz în care fruntaşii unei ţeri sa fî avut lipsa de ruşine să declare străinului că neamul din care au ieşit şi în fruntea căruia se află este prea mişel pentru a purtă armele. Acest fapt arată cât de cu desăvârşire lipsiţi de simţimânt şi de ideal naţional erau boierii produşi de un veac de regim fanariot. Aceşti oameni, aduşi în fruntea ţerii de privilegiul naşterii sau al averii lor, erau www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINlU, II. 705 poate in stare să îngrijească de interesele materiale ale Moldovei, dar erau de sigur incapabili să conceapă măcar ce este cinstea ei. Cuvintelor boierilor Divanului dela 1812 opun cuvintele lui Var-tolomeiu Măzăreanu (1), călugărul ieşit din popor, care, într’un graiu atât de viu şi de puternic, plânge împilarea poporului de către nişte fruntaşi cari nu mai sunt în stare să-i dea, ca altădată, pilda bărbăţiei. Şi, urmă îndărătnică a regimului fanariot, cuvintele nelegiuite şi mincinoase ale boierilor dela 1812 au mai găsit încă îndelungată vreme răsunet prin unele cercuri, până când le-au înnăbuşit pentru totdeauna, pe câmpiile Bulgariei, în sângele lor, dorobanţii moldoveni. Dar cum erâ să nu fim de râsul şi batjocura străinilor, când singuri ne descriam ca mişei! Adevăratul temeiu pentru care boierii Divanului s’au făcut vinovaţi de o atât de incalificabilă faptă, a fost fără îndoeală dorinţa de a nu încărca Visteria ţerii cu cheltueli mari, cari ar fi necesitat şi supunerea lor la birurile de cari fusese scutiţi până atunci. (1) Acte şi Legiuiri privitoare la chestia ţărănească, seria I, voi. IV, 761. Analele A. R.- Tom. XXXI. Memoriile Sec(. lstoriee. 46 www.digibuc.ro ANEXĂ. Lista dosarelor din arhiva senatorilor dela Chişinău, cari par a prezentă un interes mai deosebit. I. Condică cuprinzătoare de toate lefile ce s’au plătit dela Visteria Va-lahiei pe un an întreg, 1808, cum înlăuntru întocmai se arată după cum s’a urmat. 1808. 3. Jurnalul hârtiilor ieşite dela Preşedintele Divanurilor pe anul 1808. Tomul I. 755 f.; Tomul II. 746 f.; Tomul III. 617 f. In cea mai mare parte franţuzeşte. (Copii de pe răspunsurile lui Cuşnicov la petiţiunile şi jelbile ce-i sunt adresate). 4. Numirea lui Cuşnicov la Preşedinţia Divanurilor Moldovei şi Valahiei. 1808. 76 f. 5. întoarcerea în Rusia a ţăranilor fugiţi în Moldova. 1808. 244 f. 6. Despre privilegiile breslei blănarilor şi a cojocarilor din Iaşi. 1808. 29 i. 10. Despre afacerile raielei Hotinului. 1808. 177 f. II. Despre cvartirurile militare ruseşti în Iaşi şi regulamentarea întrebuinţării lor. 1808. 142 f. 13. Deosebitele lămuriri cerute dela ambele Divanuri şi dela Isprăvnicii asupra slujbelor ţerii. 1808. 249 f. 15. Lipsa de furaj şi de proviant pentru antegarda Atamanului Platow în oraşul Buzău. 1808. 16 f. 17. Despre scutirea de contribuţie a lucrătorilor cari lucrează la pavarea laşului. 1808. 16 f. 21. Neajunsul din fân pentru magazia boilor în ţinuturile Hârlău, Suceava, Neamţul şi Romanul. 1808. 16 f. 22. Neajunsul de fân pentru caii cazoni în ţinutul Hotinului. 1808. 8 f. 23. Despre poşlinile nelegiuite pe vin şi pe rachiu luate de Evreul Bercu Sandomirski. 1808. 8 f. 24. Jalba negustorului din Chişinău, Evreul Abramovici, asupra fostului polc de voluntari pentru neplata celor furnizate după contract. 1808. 8. f. 30, Statul veniturilor şi cheltuelilor ştatului cancelariei Preşedintelui Divanurilor Moldovei şi Valahiei pe un an întreg. 1808 1809. 1808. 93 f. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORII,OR DIN CHIŞINĂU, II. 707 31. Despre diferitele asupriri suferite de locuitorii Principatelor din partea oştenilor. 1808. 120 f. 32. Dispoziţia ca încălzitul oştirii să nu fie cuprins în datoria de încvar-tiruire. 1808. 144 f. 38. Despre batjocurile şi asupririle suferite de personalul staţiilor poştale din partea pasagerilor. 1808. 314 f. 39. Preţurile cărnii în Iaşi. 1808. II f. 40. Jelbile către Divanul Moldovei ale acelor cari au furnisat proviant armatei. 1808. 27 f. 41. Despre silitra şi pucioasa ce se găsesc în Moldova şi Valahia. 1808. 236 f. 42. Hârtii ajunse la cunoştinţă în 1808 şi 1809. 1808. 242 f. 43. Despre sporirea ştatului poliţiei în Iaşi şi în Bucureşti. 1808. 248 f. 44. Despre focuri şi despre ştrafurile (amenzile) impuse pentru imprudenţă şi negligenţă în Moldova şi în Valahia. 1808. 26 f. 46. Despre funcţionarii moldoveni cari s’au distins prin zelul lor. 1808. 33 f 48. Despre afectarea de locuri pentru cimitire. 1808. 59. f. 49. Despre limitarea congediilor ce se pot acordă funcţionarilor. 1808. 10 f. 51. Despre materialul trebuitor flotilei la Galaţi. 1808. 216 f. 54. Înfiinţarea unei Hauptwachte orăşeneşti în Iaşi. 1808. 33 f. 62. Despre averea protoereului Mihaiu Strelbiţki, descoperită de asesorul de colegiu Strelbiţki. 1808. 17 f. 65. Despre transportul proviantului şi a furajului şi despre magazinele dela Focşani. 1808. 97 f. 68. Despre costul întreţinerii spitalurilor şi acel al porţiei de carne pentru armată. 1808. 259 f. 70. Despre otcupul lacurilor sărate din Valahia. 1808. 72 f. 71. Despre exportul făcut în Transilvania şi Austria de către locuitori ai Moldovei şi Valahiei, de vite cornute, de oi şi de cai. 1808. 56. 72. Jalba Paharnicului Neculai Rizu pentru neplata alocaţiunii de 400 lei pe lună. 1808. 26 f. 73. Despre* Caimacamul Craiovei şi despre hotărîrea Divanului Ţerii-Ro-mâneşti să nu se facă nici un fel de schimbări în aşezarea Guvernului şi să nu se elibereze persoanelor particulare nici o sumă de bani fără a aviză mai întâiu pe Preşedinte. 1808. 72 f. 77. Desfiinţarea polcului de Cazaci alcătuit de Ipsilant. 1808. 135 f. 80. Despre posesiunile lui Stanislav Hagiu în raiaoa Hotinului. 1808. 20 f. 82. Despre numirea ispravnicilor în Moldova şi Valahia. 1808. 160 f. 83. Despre veniturile Căminarului în Valahia, 1808. 14. 86. Mezatul arendării goştinei logofătului Constantin Balş pentru 115.000 lei. 1808. 2 f. www.digibuc.ro 708 RADU ROSETTJ 89. Despre oamenii cari au slujit în corpul lui Pangalo şi despre husarii cernosârbi cari bat paveaua în Bucureşti. 1808. 112 f. 93. Pregătirea la Focşani, a magazinelor pentru 41.000 cetverturi de pro-viant; jumătate din partea Moldovei şi jumătate din partea Valahiei. 1808. 33 f. 95. Despre gloaba de 1.500 lei pusă asupra Tătarilor basarabieni pentru arderea caselor din satul Goteşti. 1808. 10 f. 98. Despre ştatul Preşedintelui Divanului şi despre achitarea acestor chel-tueli. 1808. 185 f. 100. Despre jalba negustorului ieşan Benica Bacalu asupra Polcovnicului Manolache Balş, fiindcă acesta i-a luat un loc de crâşmă şi de casă în oraşul Iaşi. 1808, 43 f. 102. Cererea negustorilor Mavrichie şi Zoia Popa Nicolae ca să (le despăgubiţi pentru poliţele fostului Domn Scarlat Calimah. 1808,47 f. 103. Ţiganii cari au bătut până la moarte pe părinţii lor în satul Herăstrău din judeţul Ilfov. 1808. 46 f. 114. Deslegare pentru preţurile ce sunt a se plăti de către regimente şi comandamente pentru fân şi lemne. 1808. 55 f. 115. Despre spitalurile militare dela Iaşi, Bender şi Hotin, despre reparaţiile clădirilor şi sumele cu cari Visteria Moldovei a rămas în urmă. 1808. 116 f. 116. Despre înfiinţarea unor comisii de cercetare în Bucureşti şi Craiova şi însărcinarea lor cu cercetarea sămilor foştilor ispravnici. 1808. 348 f. 120. Despre datoriile funcţioarilor din Moldova şi din Valahia şi despre concedii. 1808. 180 f. 122. Despre cei şapte subofiţeri comandaţi în Valabia pentru executarea impozitelor Visteriei Valabiei. 1808. 6 f. 123. Despre venitul sării şi alte otcupuri în Moldova. 1808. 163 f. 125. Despre pretenţia supusului francez, negustorul Capşa, ca să fie despăgubit de cei 38.280 lei cheltuiţi de el pentru oştirea lui Pangalo. 1808. 32 f. 126. Despre banii ce fusese luaţi dela negustorii ruşi şi*austriaci din Craiova în vremea invaziunii lui Pasvantoglu în Valabia-Mică. 1808. 45 f. 128. Despre expirarea termenului pedepselor arestanţilor şi despre măsurile de luat în privinţa lor. 1808. 92 f. 129. Despre cursul monetelor de aur şi de argint. 1808. 180 f. 130. Desfiinţarea mai multor slujbe mari şi mici în Ţara-Românească. 1808. 40 f. 131. Despre aprovizionarea armatei şi despre transportarea la Frumoasa şi Galaţi a proviantului şi a ovăzului luat în întreprindere de Medelnicerul Teodosiu, Căminarul Pruncul şi negustorul Ursul. 1808. 279 f. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN OHIŞINĂU, II. 709 134. Suma veniturilor şi cheltuelilor Visteriei Ţerii-Româneşti. Depărtarea din slujbă a Visternicului Varlam şi înlocuirea lui prin Visternicul Fi-lipescu. 1808. 172 f. 137. Despre urmărirea şi distrugerea bandelor de boţi în Moldova şi în Ţara-Românească. 1808. 52 f. 140. Despre otcupurile deosebitelor venituri ale Ţârii-Româneşti. 1808,34 f. 141. Despre suma cheltuită în Moldova şi Valahia pentru faceri de bine. 1808. 30 f. 142. Despre cererea Postelnicului Antonie ca Vistierul Filipescu să fie îndatorit a achită suma de 15.000 lei ce i-ar fi datorit-o pentru arenda unei moşii a Domnitorului Constantin Ipsilant. 1808. 4. f. 143. Despre satisfacerea negustorului Palizache Dumitru pentru mobilele furnisate de el pentru palatul din Iaşi. 1808. 6 f. 146. Funcţionarii numiţi şi depărtaţi de Divan. 1808. 563 f. 163. Impresurarea graniţelor Principatelor de către locuitorii din Austria. 1808. 25 f. 174. Despre maiorul rus Seinovici, care s’a stabilit în satul Oroftiana şi despre greutăţile ce le face locuitorilor întru îndeplinirea datoriilor lor. 1808. 50 f. 183. Despre revendicarea averii moştenite dela tatăl său de către negustorul Hasnaş din Nejinsk, care avere se află în mânile boierilor moldoveni. 1808. 108 f. 186. Despre buna stare a locuitorilor Moldovei şi Valahiei şi despre purtarea faţă de ei a oştenilor şi despre îndatorirea de a se luă cvitanţii dela regimente şi comande. 1808. 244 f. 187. Trimiterea în Basarabia a revizorului Stanchevici spre a cercetă, împreună cu Sulgerul Ioan Cuza, jelbile locuitorilor de acolo. 1808. 140 f. 188. Despre cercetările făcute asupra purtării şi a chipului de traiu a fostului consul împărătesc austriac Hammer, acum şezător în Bucureşti. 1808. 37 f. 189. învoirea dată Mitropolitului Valahiei Dositeiu, să meargă la «apele calde». 1808. 5 f. 193. Satisfacerea negustorului ieşan Turgi Başă de către Spătarul Ior-dache Catargiu care îi datoriă 400 lei. 1808. 6 f. 198. Reducerea câtimii de fân de furnisat pentru caii armatei pentru supuşii austriaci cari ţineau moşii în arendă. 1808. 201. Numirea şi depărtarea cinovnicilor cari au fost în Divan. 1808. 227 f. 218. Despre furnisarea fânului pentru oştirile (Pandurii) cari se aflau în Oltenia 1808. 10 f. www.digibuc.ro 710 RADU ROSETTI 223. Ordin dat Divanului Intâiu să nu dea ordin ispravnicilor din Oltenia decât prin Divanul Craiovei. 1808. 16 f. 226. Despre comandanţii deosebitelor cetăţi şi despre îndatoririle locuitorilor acelor cetăţi. 1808. 243 f. 222. Despre revendicarea de către Leitenantul-General Nicoriţă a unor moşii în ţinutul Hotinului şi în alte locuri. 1808. 51 f. 235. Despre deputaţii ataşaţi de către amândouă Divanurile pe lângă comandamentele armatei ruseşti. 1808. 86 f. 237. Despre compania de poliţie din Iaşi, alcătuită din- oameni luaţi din miliţia Poltavei şi despre completarea ei prin recrutare de voluntari. 1808. 1.136 f. 238. Despre funcţionarii cancelariei Divanului moldovenesc. 1808. 238 f. 244. (Secret) Amănunte asupra poporului bulgar din Turcia. 1808. 11 f. 145. Deciziunea Divanului ca să se uşureze formalităţile pentru acei din nobilii din Principate cari merg în Rusia. 1808. 35 f. 246. Porunca Feldmareşalului pentru statornicirea preţului fânului. 1808.35. 248. Despre desfiinţarea consulatelor ruseşti din Iaşi şi din Bucureşti. 1808. 10 f. 249. Porunca dată de Prozorovski ca să se adune informaţiuni asupra preţurilor furajului. 1808. 35 f. 251. Cercetare asupra purtării Grecului Mateiu Roset care a vrut să se întoarcă la Constantinopole. 1808. 8 f. 256. Uneltirile boierilor din Bucureşti cu Vistiernicul Varlam. 1808. 47 f. 267. Organizarea Divanurilor Moldovei şi Valahiei. 1808. 57 f. 278. Despre uciderea fără voie a locotenentului Slavinski de către Ispravnicul de Tecuciu, Conache. 1808. File 66. 283. Despre poştele din Valahia. 1808. 46 f. 285. Despre vămile din Moldova cari sunt ţinute în arendă de Hatmanul Paladi. 1808. 2 f. 287. Registrul de intrare al hărţilor secrete. 1808. 4 f. 289. Interzicerea făcută ţăranilor să se mute în cetăţi şi în mahalalele acestora. 1808. 12 f. 292. Despre urmărirea dezertorilor şi a acelor cari le dau găzduire. 1808. 153 f. 293. Despre cărţile deschise date ţiganilor spre a merge din loc în loc. 1808. 4 f. 295. Condica^ scrierii sufletelor şi a familiilor stării de jos din târgul Iaşi. 1808. 100 f. 304. Despre afectare de fonduri de către Divanul Valahiei pentru cumpărare de crupe pentru armată. 1808. 59. f. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINAC, II. 711 308. Despre satisfacerea lui Suiulgi Başa din Iaşi, care a făcut, la Focşani, conductele de apă şi fântânile. 1808. 23. f. 310. Despre oprirea pusă pe sarea otcupciului sării Moldovei, Hatmanul Sturdza, din cauza neîndeplinirii contractului Evreului Bercu Herşcovici. 1808. 97 f. • 313. Despre dislocarea corpului de rezervă în amândouă Principatele şi în Basarabia. 1808. 23 f. 315. Despre judecarea, de către Consiliul de răsboiu diu Iaşi, a podpa-rucicului Şuhanov dela magazinul mobil de fân. 1808. 45 f. 317. Despre aprovizionarea magazinelor de proviant şi de ovăz din a-mândouă Principatele. 1808. 541 f. 319. Despre purtarea lui Alecu Balş şi despre necuviinţa Oamenilor săi faţă de funcţionarii poliţiei nevoind să primească în cartier pe nişte ofiţeri nici pentru o noapte. 1808. 21 f. 320. Despre nisipul conţinând aur care se găseşte în Valahia. 1808. 99 f. 321. Statistica pădurilor din Moldova, Valahia şi Basarabia. 1808. 80 f. 335. Dispoziţiunile luate pentru a împiedecă pe Evreii cari fug de oaste din Austria să intre în Moldova. 1808. 8 f. 336. Despre starea jalnică a locuitorilor Moldovei, cari sunt încărcaţi cu fel de fel de sarcini grele, cu specificarea acelor sarcini. 1808. 27/ f. 340. Despre sarea oprită de cazacii postaţi în Călăraşi şi la Măgureni. 1808. 24 f. 341. Nişte locuitori din satele Şerbeştii şi Sardarii din ţinutul Covurluiu reclamă Împotriva abuzurilor ocolaşului. 1808. 19 f. 347. Despre inspecţia făcută de Inspectorul Saviţki în ţinuturile Botoşani, Hârlău, Dorohoiu, Herţa şi Suceava. 1808. 13 f. 349. Despre purtarea abuzivă a foştilor consuli francezi şi austriaci din Valahia, ademenind fel de fel de oameni să se declare supuşi ai curţilor lor. 1808. 41. f. 351. Despre construcţiunea de depouri mobile de proviziuni în Chişinău şi în satele din împrejurime. 1808. 54 f. 354. Despre boala vitelor cornute în Moldova şi Valahia. 1808. 22 f. 404. Despre ajutorul şi protecţia acordate rudelor cneazului Cantemir, Graful Dudescu şi Câmpineanu. 1808. 36 f. 412. Jalba agentului austriac Brenner, cum că unii din boieri obijduiesc pe supuşii săi. 1808. 37 f. 413. Preţurile curente ale pâinii în Iaşi. 1808. 7 f. 415. Pamflet asupra stării Moldovei şi a ocârmuirii ei comunicat de consulul rusesc din Frankfurt. 1808. 6 f. 416. Sama scutelnicilor Mitropoliei Moldovei. 1808. 4 f. www.digibuc.ro 712 RADU R08ETTI 434. Despre cumpărarea unei mari câtimi de proviant în Ţara-Românească şi despre plata acestui proviant din Visterie. 1808. 66 f. 436. Urmărirea de către Ministrul de Răsboiu a căpitanului de poştă dela Tecuciu, Pelivan, pentru despecetluire şi reţinere Ia sine de pachete. 1808.21 f. 451. Sosirea din Petersburg la Iaşi a baletistului Procopie Ivanov. 1808. 6 f. 462. Despre jelbile mai multor vornici de sate asupra Hatmanului San-dulache Sturdza şi a Jitnicerului Constantin cari îi încarca cu dări. 1808. 2 f. 465. Despre denunţurile făcute asupra unor funcţionari la Tecuciu. 1808. 2 f. 471. Despre numirea Căpitanului corpului elin-grecesc. 1808. 8 f. 493. Despre instrucţiunile ce trebuesc făcute în ambele Principate pentru o uniformă instruire a afacerilor de urmărire şi criminale şi pentru a împiedecă abuzurile slujbaşilor. 1808. 22 f. 523. Cercetare pentru averea Dudescului, care a fost luată pe nedrept de Domnitorul Ipsilant şi la cine se află acea avere. 1808. 15 f. • 545. Publicaţii de cei ce au purtări rele pentru ca să se dea judecăţii. 1808. 15 f. 553. Conturile încheiate de Comitet cu Divanurile Moldovei şi Valahiei în privinţa ţinerii oştirii. 1808. 722 f. 533. Cercetarea ambelor Divanuri. 1808. 241 f. 589. Dispoziţii ca puşcaşii domneşti s’aducă vânat la cvartirul general. 1808. 28 f. 743. Despre nişte echipajuri luate dela boieri. 1809. 309 f. 742. Catagrafia slujbaşilor din Valahia. 1809. 588. Preţurile curente din Bucureşti şi Iaşi. 1808. 64 f. 611. Critică făcută Exarhului Gavril. 1808. 13 f. 644. Despre impunerea excesivă a locuitorilor creştini şi evrei din Hotin de către poliţie. 1808. 305 f. 652. Despre învoirea intrării în ţară a dragomanului Manuc Bei cu familia (de peste Dunăre). 1808. 6 f. 656. Despre neurmarea Divanului Valahiei la întreţinerea oştirii. 1808.305 f. 659. Denunţurile boierilor Valahiei împotriva lui Filipescu. 1808. 138 f. 678. Veniturile şi cheltuelile luate dela Divanurile Moldovei şi Valahiei pentru ţinerea statului Preşedintelui Plenipotenţiar. 1809. 121 f. 705. Abuzurile soldaţilor. 1809. 221 f. 709. Numirea şi depărtarea funcţionarilor Moldovei şi Valahiei. 1809. 362 f. 721. Sama Visteriei Valahiei. 1809. 118 f. 742. Catagrafia slujbaşilor din Valahia. 1809. 7 f. 743. Despre nişte echipajuri luate dela boieri. 1809. 309 f. 760. Bani strânşi pe nedrept din Valahia pentru slujba Feldmareşalului comandant al armatei. 1809. 4 f. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 713 779. Asuprirea adiutantului şef din satul Pleşeşti de către ispravnicul Can-tacuzino. 1809. 11 f. 793. Inventar în care sunt trecute fel de fel de acte. 1809. 131 f. 795. Sama veniturilor din Besarabia. 1809. 11 f. 803. Luare abuzivă de biruri de către ispravnicii Valahiei. 1809. 12 f. 808. Ucazurile senatului. 1809. 287 f. 848. Interzicere de a cunună Ruşi cu Moldovence.- 1809. 8 f. 894. Aşezare în Valahia a 1.000 emigranţi. 1809. 18 f-898. Cererea Pârcălabului de Hotin, Catargiu, să i se pună la dispoziţie o casă. 1809. 13 f. 900. Depărtarea ispravnicilor de Vâlcea şi Romanaţi pentru asuprirea preoţilor. 1809. 13 f. 909. Despre tâlharii cari au făcut prădăciuni. 1809. 13 f. 928. Primirea în slujbă a pandurilor şi scutirea lor de bir. 1809. 1 f. 951. Silniciile oştirilor turceşti în Valahia. 1809. 59 f. 957. Despre scutelnicii din Moldova. 1809. 28 f. 961. Catagrafia locuitorilor din raiaua Brăilei. 1809. 6 f. 966. Rănirea la cap, cu sabia, a ispravnicului Sturdza de către parucicul Albu. 1809. 8 f. 1011. Despre Domnii răposaţi. 1809. 12 f. 1012. Despre podvoada trebuitoare pentru cneazul Ghika. 1809. 6 f. 1037. Despre oamenii din Principate cari au fost de folos Rusiei şi bine dispuşi pentru ea şi despre cei ce i-au fost duşmani (secret). 1809. 1040. Scrisoarea Feldmareşalului care ar dori să trimită hârtii secrete la Constantinople (secret). 1809. 1062. Despre profesorul de matematică Gobdelas. 1809. 14 f. 1067. D;vanul Moldovei certifică buna credinţă a dragomanului Manuc Bei. 1809. 6 f. 1058. Despre svonurile de abuzuri comise de către funţionari ai Divanului Valahiei (secret) 1809. 1083. Nişte locuitori din Mntgereşti se jâluiesc împotriva ispravnicului Canano, pentru măsura pământului. 1809. 1130. Despre moşii turceşti şi altele. 1809. 412 f. 1155. Exarhul Gavril denunţă că în casele boierilor se ascund femei. 1809.8 f. 1159. Generalul major cneaz Viazemski denunţă abuzurile ispravnicului de Buzău, Vilarâ. 1809. 23 f. 1176. Dosar secret despre boierul muntean Pilipescu. 1809. 22 f. 1223. Maltratarea slugilor Visternicului Roznovanu de către soldaţii ruşi. 1808. 6 f. 1231. Judecarea lui Constantin Canta. 1808. 173 f. www.digibuc.ro 714 RADU ROSETTI 1369. Bisericile armeneşti din Moldova, Valahia şi Basarabia. 1809. 6 f. 1306. Tâlhari iviţi în ţară. 1809. 90 f. 1321. Porunca împăratului de a se strânge în ţară provizii de grâne 1809. 419 f. 1322. Târguşoarele din Moldova şi din Valahia. 1809. 220 f. 1329. A nu se îngădui ca locuitorii să se strămute dintr’un loc înlr’altul. 1809. 9 f. 1340. Polcovnicul Manolache Balş, otcupciul Basarabiei, se tângue că nu i se plăteşte poşlina. 1809. 31 f. 1349 Despre cererea făcută de* Ion Gardie să deschidă tipografie în Iaşi. 1809. 4 f. 1351. Însemnările poliţailor din Iaşi şi Bucureşti. 1809. 532 f. 1369. Jalba locuitorilor din Bacău pentru abuzurile ispravnicului. 1809. 1 f. 1370. Reclamaţia locuitorilor răielei Brăila cum că s’au aşezat acolo fel de fel de sate. 1809. 485 f. 1388. Despre averea din raiaoa Hotinului a boierilor Sturzeşţi. 1809. 173 f. 1399. Idem. 1809. 8 f. 1412. însemnarea tuturor cinovnicilor din Moldova şi din Valahia. 1809. 1426. Poştele din Moldova şi Valahia. 1809. 184 f. 1430. Porunci pentru dare de căruţe pentru treaba oastei. 1809. 277 f. 1434. Preţurile curente din Iaşi şi Bucureşti. 1810. 52 f. 1438. Reclamaţia locuitorilor din Frumoasa asupra ispravnicului. 1810. 8 f. 1468. Jurnalul în care sunt trecute hotărîrile Senatorului Cuşnicov. 1810. 768 f. 1440. Silniciile suferite de locuitori dela soldaţi. 1810. 374 f. 1445. Jelbile întoarse cu hotărîre. 1810. 330 f. 1459. Despre abuzurile unor boieri din Valahia. 1810. 34 f. 1262. Lucruri rămase după moartea Leitenantului'General cneaz Ghica. 1810. 14 f. ţ471. Hotărîri secrete. 1810. 21 f. 1478. Darea în otcup a cărţilor de joc în Moldova şi în Valahia. 1810. 94 f. 1487. Despre dreptul de a face vânzări în Principate şi altele. 1810. 101 f. 1488. Schimbări în guvernul Valahiei. 1810. 80 f. 1502. Instituirea în Bucureşti a unei comisii spre a judecă abuzurile de tot felul, comise în Valahia. 1810. 129 f. 1503. Numirea şi plata funcţionarilor din comisia de mai sus. 1810. 229 f. 1504. Lucrare asupra birurilor în fiinţă în vremea Domnilor. 1810. 632 f. 1509. Despre posturile ce s’au dat pe nedrept boierilor de clasa întăia 1810. 34 f. 1511. Biruri împlinite pe nedrept. 1810. 39 f. • www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 715 1512. Nelegiuite încassări făcute de slujbaşii ţinuturilor sub cuvântul întreţinerii oastei. 1810. 129 f. 1513. Sporirea cheltuelilor Divanului. 1810. 1515. Veniturile ce au avut drept să iea membrii Divanului Valahiei. 1810. 27 f. 1520. Despre sămile cerute de boieri dela Vistierul Filipescu. 1810. 162 f. 1521. Luarea a 10.000 boi din pământul Moldovei şi Valahiei. 1810. 8 f. 1523. Jalba locuitorilor satelor Dorna Şarului şi Negrileştii pentru luarea moşiei. 1810. 218 f. 1536. Actele comisiei însărcinate cu cercetarea abuzurilor boierilor din Valahia. 1810. 730 f. 1537. Hotărîrile aceleiaş comisii. 1810. 359. f. 1541. Ordin împărătesc pentru a trimite la Bolgrad, cu toată casa lui, pe Vistierul Filipescu. 1810. 83 f. 1542. Bani pentru ţinerea spitalelor. 1810. 127 f. 1547. Acte şi hotărîri ale comisiei pentru cercetarea abuzurilor. 1810. 123 f. 1560. Jalba otcupciului Basarabiei, Polcovnicul Manolache Balş, asupra unor târgoveţi cari nu achită taxele datorite lui. 1810. 55 f. 1561. Jalba Pitarului Cornea Brăiloiu fiindcă nu i se dă recompensa ce i se cuvine. 1810. 165 f. 1569. Despre darea unei recompense lui Crasno Mileşevici. 1810. 186 f. 1571. Condica hotărîrilor senatorului Crasno Milaşevici. 1810. 1.284 f. 1572. Despre incvartiruirea oştii. 1810. 204 f. 1587. Instrucţiuni diverse. 1810. 21 f. 1588. Jalba locuitorilor judeţului Muscel împotriva ispravnicului Constantin Golescu, fiindcă n’au strâns bani pentru boli. 1810. 52 f. 1591. Ordinul de zi al Comandantului superior al oştirii arătând că în Oltenia se comit fel de fel de abuzuri. 1810. 41 f. 1592. Altă poruncă de zi arătând abuzurile şi nedreptăţile suferite de locuitori. 1810. 58 f. 1602. Locuitorii din Geamăna se jăluesc că sunt luaţi la fel de fel de slujbe. 1810. 110 f. 1623. Fel de fel de hârtii secrete. 1810. 83 f. 1631. Despre înfiinţarea unei poşte de scrisori între Iaşi şi Cernăuţi, de cătră Duldner, fostul secretar al Agenţiei austriaco din Iaşi. 1810. 1664. Despre venirea Exarhului Gavril în Bucureşti. 1810. 4 f. 1672. Strângerea banilor dela locuitori. 1810. 1680. Banul Ilie Cantacuzind reclamă că boierii Sturdzeşti stăpânesc pe nedrept o moşie a lui la Hotin. 1810. 75 f. www.digibuc.ro 716 RADU ROSETTI 1686. Prădarea Banului Andronache Donici. 1810. 31 f. 1687. Judecarea lui Ilie Catargiu. 1810. 88 f. 1696. Veniturile şi cheltuelile amânduror Principatelor. 1810. 385 f. 1700. Mărirea alocaţiunii funcţionarilor Divanului. 1810. 4 f. 1702. Ducerea Preşedintelui la Bucureşti. 1810. 35 f. 1706. Reclamaţiunea Văcăreascăi cum că Divanul ar fi hotărît pe nedrept vânzarea averii ei. 1810. 112 f. 1707. Despre catagrafia Moldovei şi a Valahiei. 1810. 3 f. 1715. Despre doftorii din Iaşi. 1810. 66 f. 1719. Condica funcţionarilor din Moldova şi din Valahia. 1810. 117 f. 1732. Pricina Căpitanului Ion Bârlădeanu pentru averea familiei Hâjdău. 1810. 22 f. 1734. Despre locuitorii din Moldova şi Valahia cari s’au declarat supuşii Austriei şi ai Franţei. 1810. 159 f. 1736. Despre instituirea unei comisii de recensământ în Valahia. 1810. 355 f. 1737. Despre biruri în Valahia şi despre împlinirea lor. 1810. 500 f. 1738. Rânduirea de ofiţeri prin judeţele Valahiei şi dare de instrucţiuni. 1810. 153 f. 1739. Despre posturile ocupate de boieri în Divan. 1810. 37 f. 1740. Revizia Visteriei Valahiei. 1810. 34 f. 1752. Ajutoare (mile) în Moldova şi în Valahia. 1810. 292 f. 1755. Despre incvartiruirea oştii. 1810. 126 f. 1757. Poruncă de a adună căruţe pentru aducere de proviant la oaste. 1810. 15 f. 1760. Jalba membrilor. Divanului Craiovei şi a boierilor olteni asupra Preşedintelui acelui Divan, Samurcaş. 1810. 83 f. 1767. Jalba Vornicului Constantin Bălăceanu cerând leafa cuvenită lui şi care a luat-o predecesorul său, Logofătul Samurcaş. 1810. 41 f. 1771. Condica pricinilor hotărîte şi nehotărîte. 1810. 44 f. 1774. Despre scutelnicii şi posluşnicii boierilor Moldovei şi Valahiei. 1810. 572 f. 1775. Lista boierilor Moldovei şi Valahiei. 1810. 61 f. 1776. Slujbaşii ambelor Principate. 1810. 55 f. 1777. Despre nelegiuitele luări de bir dela locuitori de către ispravnici. 1810. 4 f. 1794. Restituirea către boieri şi mănăstiri a moşiilor din raiaoa Brăilei. 1810. 34 f. 1800. Despre poliţia Craiovei. 1810. 59 f. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 717 1811. Preşedintele Divanurilor arată că sameşul Cristodulo a luat pe nedrept bani dela locuitorii judeţului Romanaţi. 1810. 121 f. 1815. Diferite venituri din Valahia. 1810. 145 f. 1831. Despre despăgubirea celor pradaţi de Bujor şi de ceilalţi hoţi. 1810. 518 f. 1845—1864. Dosare relative la perceperi ilegale de bani de către ispravnici. 1810. 1902. Trimiterea lui Pehlivan Paşă, la Rusciuc, a unor lucruri dela femeia lui. 1810. 37 f. 1911. Poliţmaestrul din Iaşi, Dicescu, se plânge că boierii şi locuitorii ţinutului Iaşi nu se pleacă la el. 1810. 4 f. 1934 sau 1954. Despre contribuţia de pâne ce sa strâns dela locuitorii Moldovei şi Valahiei. 1810. 636 f. 1947. Ştatul cancelariei Vicepreşedintelui Divanurilor. 1810. 37 f. 1973. Podurile din Bucureşti. 1810. 31 f. 1974. Despre ţiganii boierilor din Valahia. 1810. 97 f. 1978. Cererea unui Grigorie Ventura să fie pus în lista boierilor dându-i-se şi scutelnici. 1810. 8 f. 1982. Regulament pentru vânzarea pânii în Iaşi. 1810. 15 f. 1989. Postelnicul Emanuil Balş reclamă că Comisul Constantin Sturdza a bătut pe un scutelnic al lui. 1810. 43 f. 2000. Banul Constantin Miclescu reclamă că supusul austriac Musteaţă a luat pe nedrept moşia Călineştii. 1810. 164 f. 2002. Dosarul Spătarului Iordache Catargiu, 1810. 39 f. 2006. Generalul-maior Engelhardt, Vicepreşedintele Divanului, cere ca Divanul să pună mai multă râvnă în lucrări. 1810. 10 f. 2015. Hotărîrea Divanului în privinţa tâlharului Gheorghe Ciolac. 1810.23 f. 2016. Aceeaş pentru mai mulţi tâlhari. 1810. 21 f. 2017. Asemenea pentru alţi tâlhari. 1810. 29 f. 2022. Denunţul Spătarului Grigorie Ghica şi a vornicului Bălăceanu asupra Visternicului Varlam. 1810. 15 f, 2023. Prefacerea sobelor din Curtea Domnească după hotărîrea Divanului. 1810. 6 f. 2041. Consulul francez Martin înştiinţează Divanul că Logofătul Constantin Balş a luat 712 galbeni dela supusul francez Stamu. 1810. 82 f. 2046. Hotărîrea Divanului în privinţa tâlharului Ştefan Burlacu. 1810.19 f. 2047. Asemenea despre alţi tâlhari. 1810. 8 f. 2048. Asemenea. 1810. 2049. Asemenea. 1810. 2050. Asemenea. 1810. www.digibuc.ro 718 RADU ROSETTI 2063. Condică de hotărîri administrative şi judecătoreşti. 1810.1.214 f. 2075. Cererea fiului Domnului Scarlat Ghica, cu petiţie la împărat, arătând că este foarte sărac. 1810. 19 f. 2078. Dosarul tâlharului Ştefan Bujor. 1810. 332 f. 2112. Cererea Mitropolitului Gavril de a se scuti preoţii de contribuţia pânii. 1810. 25 f. 2142. Neajungerea pânii pentru hrana locuitoriior. 1810. 127 f. 2145. învoirea de a aduce în Moldova cărţi dela Kiev. 1810. 4 f. 2146. Despre scrisoarea Doamnei lui Calimah trimisă Grafului Şuvalov. 1810. 15 f. 2152. Preşedintele Crasno Milaşevici dispune ca Divanul să-i prezente rapoarte în fiecare lună. 1810. 44 f. 2159 sau 2189. Jalba egumenilor mănăstirilor din Moldova împotriva dispoziţiilor luate de Mitropolitul Gavril. 1810. 380 f. 2200—2205. Dosare relative la tâlhari. 1810. 2217, Despre chipul în care Vornicul Vasile Roset obijdueşte pe ţiganii lui. 1810. 20 f. 2237. Reclamaţia Consulului francez Ledoulx în contra datornicilor lui, supuşi austriaci şi francezi. 1810. 98 f. 2252. Unelte pentru incendiu în Bucureşti. 1810. 68 f. 2273. Despre abuzurile săvârşite în diregătoriile Valahiei. 1810. 183 f. 2288. Poliţmaestrul din Iaşi cere să se aşeze fanare în oraş. 1810. 39 f. 2311. Hotărîrea Divanului ca ţiganii să plătească bir. 1810. 23 f. 2331. Abuzuri comise în Valahia cu prilejul strângerii de fân. 1810. 685 f. 2337. Despre poşlina luată ‘dela locuitori. 1810. 313 f. 2351. Locuitorii satului Fădeanii se plâng de împilările arendaşului. 1810.8 f. 2354. Graful Camenski face cunoscut că Bimbaşa Sava a fost tovarăş la mai multe prădăciuni. 1810. 11 f. 2366. Jurnalul hotărîrilor Preşedintelui pe 1811. Tomul I. 1.290 f.; Tomul II. 1.761 f.; Tomul III. 1.463 f. 2371. Despre abuzurile comise de oştire. 1811. 479 f. 2372. Diferitele venituri din otcupuri ale Valahiei. 1811. 160 f. 2373. Prefacerea poştelor in Valahia şi Moldova. 1811. 107 f. 2375. Ordinul Comandantului armatei să nu se trimită aur şi argint peste graniţa Principatelor. 1811. 447 f. 2382. Hotărîri secrete. 1811. -227 f. 2397 Jelbile întoarse cu răspuns. 1811. 536 f. 2398. Ordine secrete pentru Bchimbul aurului şi al argintului. 1811. 29 f. 2401. Condica tuturor slujbaşilor din Moldova şi din Valahia. 1811. 537 f. 2406. Prefacerea caselor aşezate în casele locuitorilor. 1811. 449 f. www.digibuc.ro ARCHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂD, II. 719 2412. Preţurile curente din Iaşi şi din Bucureşti. 1811. 83 f. 2413. Cheltueala spitalelor. 1811. 167 f. 2429. Chiriile ce se cuvin a se plăti de către Divanurile Moldovei şi Valahiei. 1811. 580 f. 2442. Rechiziţionare de cai dela locuitori. 1811. 9 f. 2453. Jalba Spătarului Balş că i sau luat în cărţi 500 galbeni de către Paharnicul Dişmo. 1811. 16 f. 2457. Slujbaşii isprăvniciilor din Valahia. 1811. 25 f. 2462. înlocuirea Vicepreşedintelui General-Maior Engelhardt prin Stetter. 1311. 24 f. 2466. Suma arătată de Scarlat Grădişteanu ca cheltuită pentru găzduirea Preşedintelui Divanurilor când a fost la Bucureşti. 1811. 14 f. 2472. Despre pandurii cari n’au plătit bir. 1811. 23 f. 2476. Hârtii secrete relative la fel de fel de lucruri. 1811. 23 f. 2493. Răspunsuri cerute dela ispravnici pentru Consiliul de răsboiu. 1811. 122 f. 2496. Veniturile şi cheltuelile Visteriilor Moldovei şî a Valahiei. 1811. 350 f. 2503. întâmpinarea numitului (?) Baron că pe ne drept a fost acuzat 1811.44f. 2506. Paharnicul Pană Costescu se plânge Divanului că nu i se restitue banii ce i-a cheltuit pentru prefacerea spitalelor. 1811. 86 f. 2510. Şaptesprezece denunţuri în privinţa fânului vândut la poşte. 1811.414 f. 2535. Abuzurile comise de membrii Divanului Valahiei: Banul Creţulescu, Banul Pechi (?) şi Banul Văcărescu. 1811. 46 f. 2572. Jelbile locuitorilor din cinci sate pentru abuzurile suferite. 1811.394 f. 2594. Despre felurite venituri ale Moldovei. 1811. 30 f. 2605. Douăzeci de jelbi ale pristavilor cerând să fie scutiţi de bir. 1811.45 f. 2652. Venirea lui Cutuzov în capul oştirii din Moldova. 1811. 30. f. 2669. Ministerul Afacerilor Străine cere desluşiri asupra însuşirilor oilor ţigăi. 1811. 73 f. 2672. Divanul despre abuzurile ispravnicilor şi ale celorlalţi funcţionari. 1810. 10 f. 2676. Despre hoţii ce s’au ivit în Moldova şi în Valahia. 1811. 287 f. 2679. Arendarea poştelor în ambele Principate pe doi ani. 1811. 117 f. 2687. Jelbile boierilor din Valahia asupra Mitropolitului Ignatie. 1811. I. 73 f.; II. 240 f. 2701. Despre proviziile de fân ce sunt a se pregăti în ambele Principate. 1811. 324 f. 2717. Trimiterea vagabonzilor la muncă silnică. 1811. 963 f. 2734. Un anume Hoppe propune' să înfiinţeze un colegiu pentru tineri de ambele sexe. 1811. 18 f. www.digibuc.ro 720 RADU ROSETTI 2742. Despre hoţul Atanasie Topuz. 1811. 2874. Venitul cărţilor de joc. 1811. 121 f. 2938. Contribuţiunea de p&ne (cereale) a Moldovei şi a Valahiei. 1811. 694. f. 2971. Cercetările d-lui Sonini în Moldova şi în Valahia. 1811. 20 f. 2979. Jalba răzeşilor din Costiujăni pl&ng&ndu-se că Logofătul Mihaiu Sturdza li-ar fi răpit o parte de moşie. 1811. 13 f. 2984. Neînţelegerile Visternicului Vasile Crupenski cu soţia lui. 1811. 15 f. 2989. Ministrul de Justiţie al Rusiei urmăreşte în Moldova averea fiului lui Cantacuzino. 1811. 319 f. 3006. înfiinţarea de aziluri pentru săraci în Bucureşti. 1811. 27 f. 3018. Cererea Consulului francez de a împlini dela Spătarul (?) mai multe datorii. 1811. 59 f. 3019. Cutusov cere să se facă o ofertă de 2.000 boi pentru oaste. 1811. 89 f. 3033. Plângerea orăşenilor din Focşanii Valahiei că se incassează dela ei biruri nedatorite. 1811. 2 f. 3035. Cutusov cere a i se da însemnare de toţi funcţionarii Moldovei. 1811. 16 f. 3039. Exarhul Gavril face cunoscut că a luat un schit dela mănăstirea Câmpulung. 1811. 33 f. 3047. înlocuirea Consulului francez Ledoulx prin Fornetti. 1811. 22 f. 3049 Răzeşii de Costeşti reclamă că nu li s’a făcut dreptate în pricina lor cu Hatmanul Sandulache Sturdza. 1811. 33 f. 3051. Inventariarea averii de pe moşia Serdarului Ioniţă Crupenski. 1811. 8 f. 3054. Jalba mai multor Evrei asupra boierului Pruncu, care nu le-a plătit furniturile făcute de ei spitalelor. 1811. 376 f. 3075. Pitarii se plâng că se iea dela ei- bir pe nedrept. 1811. 137 f. 3083. Căminarul Dracache Roset se plânge că nu i s’au achitat podurile făcute de el. 1811. 49 f. 3090. Se cer dela Divanul Moldovei 2.000 boi pentru dusul proviantului. 1811. 14 f. 3093. Căruţe mocăneşti luate pentru dusul fânului. 1811. 123 f. 3102. Trimiterea unui revizor din Statul Preşedintelui în ţinutul Orheiu-lui pentru îndreptarea slujbei călăraşilor. 1811. 37 f. 3112. Cheltueala mesei funcţionarilor Statului preşedintelui. 1811. 22 f. 3119. Scrisoarea lui Cutusov pentru transportul recruţilor. 1811. 85 f. 3168. Scrisoarea Divanului despre numărul locuitorilor din Moldova. 1811. 13 f. www.digibuc.ro ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, II. 721 3190. Trimiterea cîlenului Safîrov în ţinuturi pentru descoperirea abuzurilor 1811. 192 f. 3195. Jalba sătenilor din Chilteşti pentru obijduirile suferite dela arendaş. 1811. 152 f. 3209. Ministrul de finanţe (al Rusiei) cere un raport desprş sarea ce se găseşte în Moldova şi în, Valahia. 1811. 67 f. 3249. Depărtarea lui Stetter din postul de Preşedinte al Divanului Vala-hiei şi înlocuirea lui prin Generalul-Maior Comnino. 1811. 71 f. 3362. Despre înfiinţarea unu pension pentru copiii de boieri în laşi. 1811. 29 f. 3385. Jurnalul hotărîrilor administrative şi judecătoreşti pe anul 1812. Tomul I, 1.489 f.; Tomul II, 961 f.- Tomul III, 1.296 f. 3396. Abuzurile săvârşite de Ispravnicul de Greceni, Vârnav. 1811. 4l f. 3398. Despre fel de fel de venituri. 1812. 195 f. 3400. Despre vagabonzii puşi la lucru silnic. 1811. 742 f. 3408. Despre cursul banilor în Iaşi. 1811. 79 f. 3417. Despre abuzurile ispravnicului de Iaşi. 1812. 17 f. 3426. Hârtii secrete. 1812. 293 f. 3427. Hotărîri date dar neaduse la îndeplinire. 1812. 351 f. 3430. Preţurile curente pe 1812. 37 f. 3431,. Despre Hatmani şi alţii în Iaşi. 1812. 117 f^. 3442. Veniturile şi cheltuelile Visteriilor Moldovei şi Valahiei. 1812. 236 f. 3452. Despre felurite venituri în Moldova. 1812. 115 f. 3456. Generalul-maior Comino despre abuzurile descoperite în sarcina cinovnicilor pământeni. 1812. 53 f. * 3457. Acelaş despre abuzurile comise în judeţul Romanaţi. 1812. 222 I.* 3470. Despre Căpitanul Ienache care a scris locuitorii ţinutului kotin. 1812. 6 f. 3484. Banii pentru ţinerea spitalelor. 1812. 77 f. 3489. Supuşii ruşi târgoveţi se plâng că Episcopul nu-i învoeşte să vândă ceară albă. 1812. 35 f. 3499. Porunci pentru dregerea podurilor şi a drumurilor în Principate. 1812. 8 f. 3505. Se cere voie a ^e înfiinţâ în Iaşi q tipografie în limba greacă. 1812. 12 f. 3558. Abuzurile săvârşite de partea duhovnicească în satele din Valahia. 1812. 26 f. 3632. Divanul Moldovei arată asupririle suferite de Bulgarii cari locuesc în ţinutul Grecenilor. 1812. 30 f. Analele A. R.—Tom. XXXI.—Memoriile Seeţ. Istorice. 48 www.digibuc.ro 722 ftADU ROSETÎI 3645. Episcopul Dimitrie face cunoscut că un preot a obijduit pe soţia Căpitanului Constantin. 1812. 10 f. 3690. Istratie Roset se plânge de intrigile cp se fac între el şi soţia lui. 1812. 4 f. ^ 3698. Căminarul Pruncu şi Serdarul Vartolomeiu denunţă abuzurile membrilor Divanului. 1812. 51 f. 3726. Instrucţie dată cîlenurilor Divanului să trateze bine pe funcţionari. 1812. 4 f. 3728. Despre jalba dată de către preoţi împăratului şi în care se plâng că sunt împovăraţi cu Wuri grele. 1812. 71 1. 3764. Numirea Amirarului Ciceagov ca comandant suprem al oastei Dunărei. 1812. 45 f. 3767. Intendentul general Lanslţi cere să i se prezente cinovnici. 1812. 12 f. 3799. Raportul făcut de Generalul-maior Repninski despre abuzurile comise de funcţionarii pământeni. 18l2. 16 i 3822. Poliţaiul de Focşani se plânge de abuzurile comise de către comandantul oraşului. 1812. 151 f. 3850. Amiralul Ciceagov întreabă ce remuneraţie i se cuvine din Vis-teriile Principatelor. 1812. 70 f. 3870. Porunci date pentru a strânge fân din Moldova şi din Valahia. 1812. 177 f. 3881. Episcopul Dimitrie reclamă că nu a primit dela Divan bani pentru ţinerea statului EÎxarhatului. 1812. 4 f. 3898. Despre clădirea unei biserici luterane în laşi. 1812. 14 f. 3935. Amiralul Ciceagov ordonă să se dea căruţe din Moldova spre a aduce muniţiuni de artilerie la Hotin. 1812. 12 f. 3963. Vistiernicul Iordache Roset Roznovanu înştiinţează că locuitorii fug din sate. 1812. 6 f. 3988. Admiralul Ciceagov scrie că consulii francez şi austriac au plecat din Iaşi. 1812. 30 f. 4032. Despre obiectele de preţ găsite în pământ pe moşia Conceşti. 1812.32 f. 4034. Despre alcătuirea unei oştiri pământene în Moldova şi în Valahia. 1812. 32 f. 4056. Despre pacea dintre Rusia şi Turcia. 1812. 43 f. 4667. Pricina dintre Divan şi epitropii bisericii armeneşti. 1812. 6 f. 4122. Predarea tuturor dosarelor Divanului revizorului Niloicenco. 1812.7 f. 4154. Numirea consilierului de Stat Sturdza in calitate de Guvernator al Basarabiei. 1812. 32 f. 4i70. 6rdinul lui Ciceagov prin care se invită funcţionarii ruşi să se poarte bine cu cei români. 1812. 6 f. www.digibuc.ro T ARHIVA SENATORILOR DIN CHIŞINĂU, Iî. 723 4199. Despre funcţionarii cari sau purtat cu osârdie. 1818. 22 f. 4231. Nişte actori reclamă că antreprenorul lor, Magini, nu le-a plătit. 1812. 6 f. 4261. Mitropolitul Gavril denunţă abuzurile funcţionarilor Divanurilor. 1812. 7 f. 4270. Doctorul Moscu reclamă că funcţionarii poştelor ieau taxe mai mari decât se cuvine. 1812. 28 f. 4279. Vistiernicul Iordache Roset Roznovanu arată că consilierul de Curte Dicescu datoreşte bani Visteriei. 1812. 8 f. 4310. Generalul-maîor Jeltuhin raportează că Calimah s’a numit Domn în Moldova. 1812. 60 f. 4315. Divanul înştiinţează că Mitropolia din Bucureşti este în stare de desăvârşită sărăcie. 1812. 6 f. ** 4323. Divanul denunţă abuzurile Vistiernipului Nenciulescp. 1,812. 6 ft 4324. Cererea Mitropolitului Gavril să i se dea o sumă din venitul yă-drăritului spre a răsplăti slujbele făcute de el în calitate de Preşedinte al Divanului Moldovei 1812. 4 f. 4315. Gratificaţiile date funcţionarilor Divanului. 1812. 4 f. 4385. Numirea lui Pisani în calitate de Consul rusesq la Iaşi. 1812. 16 f. www.digibuc.ro CUPRINSUL Pag. I. Negociaţiunile dintre Napoleon şi Alexandru I In privinţa păstrării de către acest de pe urmă a Moldovei şi a Ţerii-Rom&neşti, deia sfârşitul iernii 1807—1808 până după Întrevederea dela Erfurt, ........ t . 581 II. Operaţiunile militare dela Dunăre, dela reluarea ostilităţilor In Aprilie 1809 până la sfârşitul anului 1809 .......................................... 611 III. Operaţiunile militare dela Dunăre din cursul anului 1810.................... 616 IV. Negociaţiunile dintre Austria, Franţa, Rusia şi Turcia privitoare Ia Prin- cipate dela Întrevederea dela Erfurt până la sfârşitul anului 1810 . . , 619 V. Operaţiunile militare dela Dunăre dela deschiderea campaniei anului 1811 până la Încetarea ostilităţilor ^............................................. 630 VI. Negocierile dintre Austria, Franţa şi Rusia, şi cele dintre Turcia şi Rusia dela Începutul anului 1811 până la izbucnirea răsboiului dintre Franţa şi Rusia; tratatul de pace dela Bucureşti............................. 632 VII. Câteva amănunte privitoare la ocârmuirea ambelor Principate 1808 1812 . 639 VIII. Amănunte asupra cheltuelilor Acute pentru armatele ruseşti de către ambele Principate şi a sarcinilor ce le pricinuiau ocupaţiunea rusească atât In bani cât şi In natură.............................................. 658 IX. Amănunte asupra stabilirii cursului monetelor la timpul ocupaţiei dela 1806 la 1812.................................................................. 684 X. Amănunte asupra Încercărilor de a se InfiiDţâ In Principate corpuri de oaste pământeană ............................................................. 691 Anexă............................................................................ 706 www.digibuc.ro UNIONISTI SI SEPARATIŞTI > > ) DE A. D. XENOPOL Membra al Academiei Bomftne. Şedinţa dela 15 Maiu 1909. N. Bălcescu într’o scrisoare către Ioan Ghica face o sinteză asupra rdstului revoluţiilor ce izbucniră în veacul al XlX-lea în sânul poporului român. Această sinteză este adevărată în trăsăturile ei obşteşti şi dovedeşte că mintea Bălcescului era nu numai aceea a unui istoric, ci şi aceea a unui om politic care întrevedea mersul trebilor omeneşti. In 1821, Românii din Principate încercaseră o revoluţie socială care nu izbutise, dar întoarsă fiind pe interesul naţional, adusese marea izbândă a restatornicirii domniilor pământene. Ideile de lecuire a nedreptăţilor sociale cu cari ea se îmbinase la început, fură din potrivă cu desăvârşire înlăturate, prin legiuirea Regulamentului organic care întronă domnia privilegiului şi a neegaliţătii în toata a ei putere, şi prin încătuşarea încă şi mai deplină a libertăţii în lanţurile protectoratului rusesc. In 1848 se reînnoiră, cil mai mare vioiciune, sforţările revoluţiei din 1821, îmbinându-se ţinta naţională ce erâ acum mântuirea de epitropia Rusiei, cu cea liberală şi egalitară, izvorîtă din ideile moderne de întocmire a raporturilor sociale. Ambele tendinţe fură însă strivite, împreună cu mişcarea ce le dăduse naştere, sub călcâiul oştirilor ruseşti. Dar deşi înnăbuşite, ideile ce o însufleţise nu pieriră odată cu dânsa, ci ele rămaseră vii şi zădărite în mintea poporului, aşteptând zile mai bune. www.digibuc.ro 726 A. D. XENOPOL Bălcescu crede că, după aceste două revoluţii ale Românilor, trebuiau să mai vină alte două: una de unitate naţională Oare, în mintea lui, oglindiâ contopirea tuturor Românilor într’un singur trup politic; şi cea de pe urmă, cea de neatârnare naţională, care trebuia să scuture toate jugurile străine, ce apăsau din deosebite părţi grumazii poporului român. In trăsături obşteşti vederile lui Bălcescu sunt adevărate. Ele trebue numai cât îndreptate, mai întâiu restrângându-le, dela întreg poporul român nuipai la partea lui aşezată în afară de Carpaţi, singura ckre a ajuns la 'unirg'Şi neatârnare; apoi^piţnânjl, înlocui revoluţiilor lă cari se aşteptă Bălcescu, o mişcare de altă fire, deşteptată de nişte fericite împrejurări întâmplătoare şi cari îngă-duiră izbucnire^ încă cu mai mare putere a acelor năzuinţe pe cari le copleşise sâlnicia în 1848. Dar şi acuma tot prin lupte şi sforţări uriaşe ajunse poporul român a-şi vedeâ realizat idealul, şi pentru a o face, el trebui să-şi îmmănuncheze voinţele în un partid puternic, acel al unirii, care, sprijinit mai cu deosebire de puternica Franţă, izbuti a răpune partidul protivnic al vieţii despărţite a ţerilor române^ partid spsţinut la rândul lui de alte piiteri mari. Numai după cea mai crâncenă luptă, dată pe de o parte în ţară, între cele două tabere protivniq^, pe de alta între puterile europene, pe calea corespondenţei diplor matice şi a conferinţelor ambasadorilor lor, unirea ţepilor române putu fi cel puţin îndrumată, pentru ca apoi alt şir de fapte s’o aducă la îndeplinire. Avem să ne ocupăm, în rândiirile) ce urmează, cu cea dintâi fază -a acestei mari probleme a unirii, în care fază se înjghebă în Principatele-Române acea 'puternică împreunare de cugete şi de voinţe care alcă--tueşte marele partid al unirii, în faţa Căruia stătea mic şi rebegit, luptând mai mult în ascuns şi temându-se singur a-şi vedeâ figura, partidul Separatiştilor. Faptele Întâmplătoare amestecate In vieaţa Românilor.—lh- târrtplărea joacă un mare rol în vieâţa omenirii, prin! împrejurarea că ba aduce întâlnirea unor1 curente, pornite fiecare din obârşiile cele mai deosebite, care întâlnire dă naştere la şiruri nouă de fapte istorice. DdsvOltarea poporului francez adusese^ după revoluţia din 1848, reîntronarea monarhiei sub forma inâperialăj în perspana lui ILudpvţc www.digibuc.ro UNIONIŞTI ŞT SEPARATIŞTI. 727 Napoleon, nepotul lui Napoleon $el Mare, care luă, da împărat, numele de Napoleon al IlI-lea. Interesele luii personale îl împinsese la sprijinirea Turcilor în noua ameninţare ce le venise din partea Ruşilor, sprijiniri care aduse în curând imarele răsfioiu al Crimeei, câştigat de puterile aliate Turcia, Franţa, Anglia şi Sardinia^ contra Rusieil Tratatul di Paris din 1856 încheie acest răsboiu, şi* prin el, puterile europene-puseră o stavilă prea grabnicei înaintări a Rusiei în ^peninsula Balcanului. Câştigurile dobândite pânăr-atunoi de Rusia pe şeama împărăţiei Otomane fură stingherite,. în mersul loţ cotrQT pitor, şi Rusia trebui să facă un pas însemnat îndărăt pe calea semănată până atunci numai cu laurii izbânzilor I se ridică dreptul de proteguire âsupra supuşilor creştini ai Padişahului; Marea-Neagră fu declarată de neutră şi deschisă numai corăbiilor de negoţ ale tuturor puterilor! Rusia fu îndepărtată de gurile Dunărei, prin înapoiere^, acestora In stăpânirea Porţii şi prin restituirea către Moldova a părţii de joâ n Basarabiei; în sfârşit se hotărî ca Principatele-Române .să fie scoase de sub protectoratul excluziv al Turciei şi al Rusiei -şi puse sub protecţia colectivă a celor şapte mari puteri erOpene. Dar împăratul Napoleon, pe cace câştigarea izbânzii ÎL ridicase la stăpânirea momentană a Europei, nu se mulţămi numai cu această slăbire a puterii; ruseşti» El voii hă garanteze împărăţia turceasoă şi în viitor improtiva putinţei chiar a unor atacuri din partea monarhiei nordice, prin alcătuirea unei trainice stăvili la gurile Dur nărei; tocmai pe acolo pe unde se perindase în toate tjmpurile loviturile Ruşilor contra Turcieid Pentru întocmirea acestui plan al său, împăratul Napolebn îşi aruncă ochii pe Principatele-Româţiş, şi astfel se întâlni întâmplător politica lui Napoleon III cu năzuinţele poporului român care, sdrobit în avântul lui spre Vieaţă şi propăşire, prin încătuşarea mişcării din 1848, strămutase afară din hotarele ţerilor lui, unde glasul lui trebuise să amuţească, protestările fiilor lui împrăştiaţi la cele pâtru colţuri ale pământului) Apărătorii năzuinţelor lui căutaseră să răspândească, în lumea cea cultă şi puternică a apusului, adevărul âsupra obârşiei şi firii lui laţine n asupra simpatiilor şi antipatiilor lui de rassă; asupra drepturilor lui încălcate ; a ţerilor lui sfâşiate şi a organizării lui lăuntrice, mănunchiu de nedreptate şi de neegalitate îngrămădit pe capul masselor, în folosul câtorva familii privilegiate. SSţ cercetăm întâiu aceşte puneri în, lumină ale^ adevăratelor năzuinţe ale poporului român, cari erau încondeiate in scrieri şi ziaye, www.digibuc.ro 728 A. V. XENOPOL pe de o parte de Românii desţăraţi, pe de alta de marii scriitori şi publicişti francezi cari, într’un avânt de nobilă desinteresare, ple* dau cu cea mai mare căldură drepturile «unui neam desmoştenit de bunurile acestei lumi prin o soarte din cele mai vitrege (1). In 1849 Iulie 1 apare, în ziarul La Presse din Paris, protestarea fostei Locotenenţe domneşti, adresată ministrului trebilor externe ale Franţei şi subsemnată de Heliade, Goleşcu şi Teii. Tot în 1849 apare şi scrierea lui Jean Henri Vbici/ni care luase parte Ia mişcarea din Bucureşti alăturea cu capii revoluţiei, scriere întitulată «Me-moire justificalif de la revolution roumain», precedată de o altă pro-testare a tuturor capilor revoluţiei către Anglia, Austria, Franţa şi Prusia (2). Hippolyte Despres care înserase în fascicolul dela 1 Ianuarie 1848 din «Revue des deux mondes» articolul său asupra «La Moldo-ValachiO et le mouvement roumain», revine în 1849 asupra aceleiaş teme, cercetând acuma fărâmăturile sdrobitei revoluţii, în un articol publicat în aceeaş revistă: «La Revolution dans l'Europe orientale». In 1849 mai apar în sfârşit şi amintirile lui Heliade, sub titlul «Souvenir d’un proscrit» sub anonimul «Un Roumain». In 1850 Hippolyte Despres publică două volumuri: «Lespeuples de l’Autriche et de la Turquie, histoire contemporaine des Illyidens, Ma-gyars, Roumains et des Polonais», în care expune şi Istoria Românilor sub protectoratul rusesc. In acelaş an Heliade dă la lumină scrierea sa: «Histoire de Ia Regeneration roumaine», iar Ştefan Go-lescu trimite o scrisoare către redactorii tuturor ziarelor pariziene, prin care protestează contra falsei interpretări ce se dădea mişcării româneşti. Paul Bataillard publică tot în 1850 un studiu: «Les Principautes Danubiennes» în «La Revue de Paris», pe care apoi îl extrage şi ca lucrare aparte. Heliade mai atacă apoi pe Rusia în broşura lui: «Le Protectorat du Czar» şi publică şi un fel de poemă: «La Resurrection des peuples, La Roumanie renaissante,» dedicată emigranţilor Români, şi retipăreşte din nou «Souvenirs et im-pressions d'un proscrit». Tot în anul 1850 N. Bălcescu publică însemnata sa cercetare: «Question economique de Principautes Danubiennes», în care analizează din toate punctele de vedere chestia ţărănească. ________£-----!______ (1) Fiindcă lucrările revoluţionarilor români stau în cea mai strânsă legătură cu ale sprijinitorilor lor francezi, de aceea le vom înşiră la olaltă, după ordinea lor cronologică. (2) Prefaţa d-lui G. Eengescu la cartea lui Ubicini, Les originea de LHistoire roumaine, Paris, 1886, p. IV. www.digibuc.ro TJNIONIŞTI Şt SEPAftATIŞTi. 729 In 1851 tau apare nici o scriere politică, dar vede lumina una literară de mare valoare ^pentru Cunoştinţa poporului român anume: «Poesies de la langue d’or» traduites par I. A. Vaillant de Buca-rest. In 1852 apare scrierea lui N'. A. KubdlsM, vechiu {funcţionar public din Polonia, sub titlul «Recherches histOriques et slatistiques sur Ies peuples d’origine slave, maghiare et roumaine» care pune în lumină deosebirile naţionale ce despart aceste trei popoare, interesele şi istoria lor iarăş deosebite. In 1853 se publică traducerea franceză a «Doinelor şi Lăcrămioarelor» poezii de Vasile Alecsandri, traducere făcută de I. E. Voinescu, cu o introducere de George Bell. Tot în acel an Jules Michelet, descrie, în stilul său înflorit, rolul soţiei lui C. A. Rosetti în vieaţa soţului ei şi în revoluţia din 1848. Armând Levy publică în acelaş an: «La Russie sur le Danube», cu protestarea Românilor contra năvălirii în patria lor şi cu corespondenţa între Dimitrie Brătianu şi lordul Dudley Stuart. In 1854, un Valac(Grigorie Gănescu)publică: «Coup d oeil sur I’ad-ministration de la Principaute de Valachie» în care se supune unei aâpre critici ocârmuirea Munteniei care provocase revoluţia. Generalul 6omite de Fiquelmont publică «La Politîque de la Russie et Ies Principautes Danubiennes», iar D. Bolintineanu «Les Principautes roumaines». In 1855 apare o broşură anonimă care atrage luarea aminte a Domnilor din cabinetul britanic «sur le stătu tjuo des Principautes du Danlibe» ; un studiu «Les finances de ValaChie» de Thibault-Lefevre; o descriere a răsboiului Crimeei,întitulată: «Guerre d’Grient, Voyage â la suite des armees alliees en Turquie, en Valachie et en Crimee». Elias Begndult publică în acelaş an însemnata sa scriere tfHistoire politique et sociale des Principautes Danubiennes» care, daca păcâtueşte prin o vădită aprindere contra Rusiei, aduce siujba de a apăra interesele române. 7. C. Brătianu scrie: «Memoîre sur l'empire d’Autriche dans la question d’Orient». Tot în acest an apar mai multe descrieri pitoreşti asupra ţerilor române, însoţite de gravuri, precum sunt bunăoară: «Nil et Danube. Souvenir d’un tou-riste: Egypte, Turquie, Crimee, Provinces Danubiennes» pari. de Bois Rdbert, ilustrat cu o mulţime de gravliri, din cari 12 cu două colori; «Les population des Provinces Danubiennes», o culegere de gravuri în apă tare; «Six mois en Valachie, Moeurs coutumes des Principautes» ;«Voyage â Constaptinople par., les Provinces Danubiennes»par * www.digibuc.ro 730 A. D. XENOPOL Bouches de Perthes. Ca scriere politică mai însemnăm lucrarea lui &r. Gănescu: «La Valachie depuis 1830 jusqu’ă ce jour». In 1856, anul tratatului de Paris, când Napoleon III se hotărăşte să sprijine cu tot dinadinsul revendicările Românilor şi să facă din ei o stavilă contra înaintării Ruşilor în Peninsula Balcanică, apar cele mai numeroase scrieri, din cari mai multe vor fi întrebuinţate în paginele ce urmează, ca unele ce însoţesc faptele expuse. Aşa găsim: «Abolition du servage dans Ies Principautes» de A. G. Golescu, care tratează chestia rurală; «Affaires d’Orient, Reorganisation des Pro-vinces Danubiennes»; Edmond Texisr: «Appel au congres en faveur desRoumains»; D. Bolintineano: «l’Autriche, la Turquie etla Moldo-Valachie»; Gr. Gănescu «L’avenir de la Valachie»; Thibault-Lefievre: «Le commerce de la Valachie»; «Coup d’oeil sur Ies Provinces Danubiennes», care conţine între altele: originea poporului român, nenorocirile lui, stoarcerile şi apăsătorii lui, poftele vecinilor; «Di-scours prononce par l’archimandrite Iosaphat (1) dans l’Eglise rou-maine de Paris», cu prilejul emancipării Ţiganilor. I. A. Vaillant mai publică broşura: «L’empire c’est la paix», în care se ocupă mult de chestia Principatelor; «Memoire de S. A. Grigoire Ghica prince reguant de Moldavie adresse aux Conference de Vienne, publie par Lantivăl (Vaillant)»; «Memoire et observations de S. A. S. le prince regnant de Moldavie Grig. Ghica sur le protocole des Conferences de Constantinople par Lantival (Vaillant)»; Cesar Bolliac: «Memoire pour servir âl’histoiredela Roumanie(ProvincesDanubiennes)»: Louis de Naleche: «La Moldo-Valachie»; Paul Bataillard: «La Moldo-Valachie dans Ia manifestation de ses efforts et de ses voeux», exlras din «La Revue de Paris»; «Plan d’organisation d’un comite roumain â Paris en vue de l’union de deux Principautes»; Paul Bataillard: «Premier point de la question d’Orient, Les Principautes de Moldavie et de Valachie devant le congres»; A. Sane-jouand: «Les Principautes roumaines devant l’Europe» apărut întâiu în ziarul oficios francez al Rusiei «Le Nord»; «Les Provinces Danu- ------.------1---t-H- (1) Arhimandritul Iosafat Snagoveanu, unul din emigraţii români dela 1848, este Întemeietorul vechei capele române din,' Paris. El deschise slujba tn 1853 in un apartament al imobilului No. 22 din rue Racine. Casa fiind dărâmată tn 1881, guvernul român cumpără in 1882 capela Dominicanilor din str. Jean de Beauvais, care fu restaurată şi pregătită pentru cultul ortodox, sub direciţa d-lui Selmersheim, arhitect şi inspector al monumentelor istorice. (Notă pusă de 6. Bengescu la citarea discursului arhimandritului in cartea sa Bibliographie franco-roumaine, Paris 1907 p. 51). Notăm că toate scrierile reproduse aici sunt trecute in această carte. Multe din ele Insă ne erau cunoscute de mult. www.digibuc.ro UNIONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI. 731 biennes» extras din «Le Siecle»; Chopinet TJbidni: «Les Provinces Danubiennes ouRoumaines»; La ComtesseSturdsa: «Regimeactueldes Principautes Danubiennes», conţine o călduroasă apărare a principiului domnului străin; «Reponse ă la circulaire de la Porte du 31 Juillefr», memoriu înmânat de generalul Magheru ambasadorilor Franţei, Angliei, Prusiei şi Sardiniei; B. Boeresco: «La Roumanie apres le trăite de Paris» ; «Un mot sur les vraies Principautes Danubiennes» de un vechiu secretar de ambasadă din Constanti-nopol; Thibaidt-Lefewre: «La Yalachie au pointde vue economique et diplomatique», extras din «Le Correspondant». Scrieri germane favorabile Românilor sunt numai acele ale consulului Neigebaur. In afară de aceste scrieri ceva mai cuprinzătoare, se află încă multe articole prin ziarele Parisului din acel timp, mai ales în «Le Journal des Debats», «Le Siecle», «La Presse» şi «Le Constitution-nel» (2); din ziarele Engleze în «Daily News» (1). Idea unirii, luată de Napoleon din aceste scrieri şi articole, fusese îndată prinsă de dânsul ca un mijloc de apărare al Turciei, contra silniciilor ruseşti. Prin unire erâ doar să se întărească un popor latin la Dunărea de jos, popor ce avea pe atât de vii simpatii pentru Francezi, pe cât de mare erâ respingerea ce o simţiâ pentru Ruşi. întărirea organismului politic româneso trebuia să încununeze izbânda împăratului francez contra colosului nordic, prin întocmirea unei trainice stavile în contra întreprinderilor lui. încă din vremile conferinţelor din Viena, Poarta care avea de apărat propria ei existenţă, propusese ca poziţia politică a celor trei Principate (Valahia, Moldova şi Serbia), care atingea foarte de aproape interesele obşteşti ale Europei, să fie asigurată prin schimbările ce ar fi de adus în legiuirile sub cari stau; că spre acest scop ar trebm consultate dorinţele acestor ţeri şi apoi trecute într’un hatişerif schimbările făcute în drepturile şi imunităţile lor (2). Ambasadorul francez luând act de această dorinţă a Turciei, bere dela conferinţă, ca «nu numai să se substragă teritoriul Principa- (1) Erau insă şi multe ziare protivnice Românilor; dar şi acestea contribuiau la cunoştinţa aspiraţiilor româneşti, tocmai prin conbaterea lor: aşâ erâu dintre cele austriaco : âst-deutsche Post, Oesterreichische Zeitung, Wanderer,Presse; dintre cele germane: All-gemeine Zeitung din Lipseai) Gazeta de Colonia, Gazeta de Francfort, Gazeta naţională din Berlin; dintre cele engleze: Morning Post, Times. Vezi Buletinul şedinţelor adunării ad-hoc a Moldovei, No. 16, Pr. verb. XXI, şedinţa din 21 Noemvrie 1857. (2) Protocolul III al Conf. de Viena, In Acte fi Documente relative la Renaşterea Bomă-niei de D. A. Sturdza, D. C. Sturdza şi Ghenadie Petresou, II, p. 627. www.digibuc.ro 732 A. D, XENOPOL telor del^ înrâurirea excluzivă sub care stătea până acuma, ci să se facă din ele o stavilă firească, peste care puterea ce punea acea înrâurire în lucrare să nu mai poată trece, spre a ameninţă, chiar în inima lui, Imperiul Otoman. Printre combinările politice cu putinţă, cea dintâi care se înfăţişează s’ar; părea a fi unirea a două din acele Principate, Moldova şi Valahia, în unul singur. Nu este nevoie de stăruit asupra ceeace natura însăş a făcut pentru a uşura această unire, anume identitatea limbii, a moravurilor, a legilor şi a intereselor. Dorinţa Principatelor în, această privire se arată conformă cu nevoile guverpefor aliate (Turcia, Franţa şi Anglia). Această unire fusese chiar prevăzută prii) unul din articolele Regulamentului Organic». Franţa însă merge mai departe decât atâta în propunerile ei. «Pentru ca noul organism creat prin unire să-şi îndeplinească menirea, se cere ca el să stea sub o puternică autoritate care nu ar putea fi găsită decât în principiul erediţâţii, fie /sub un principe de baştină, fie mai bine încă sub unul din o dinastie europeană (1)». Propunerea Franţei este însă deocamdată înlăturată, prin observarea ambasadorului englez, că «iniţiativa ei ar trebui să plece dela puterea suzerană a Principatelor» (2). in conferinţele pentru pace reînnoite în Constantinopole In Ianuarie 1856., idea unirii nu mai revine pe tapet, Protocolul acelei conferinţe prevede ca «Valahia şi Moldova, al căror teritoriu face parte întregitoare din împărăţia Otomană, vor păstră ca fi in trecut o ocârmuire separată fi neatârnată (3)». De aceea şi Thouvenel, ambasadorul francez, în proiectul de reorganizare a Principatelor, pe care îl înfăţişează conferinţei, nu mai stărueşte asupra ideii unirii şi el observă chiar, în depeşa prin care comunică guvernului său deosebitele proiecte depuse în şedinţa conferinţei, că «s’a ţinut numai in ipoteza unei prefaceri a vechei stări a lucrurilor, lăsând la o parte reînnoirile integralei>. Se vede numai un slab resunet al ideii unirţi în cererea Franţei ca să fie comisia ce va luâ în desbatere în Constantinopole modificările de adus Regulamentelor Organice, de natură mixtă, alcătuită din Moldoveni şi Munteni, «întru cât legiuirile ar trebui să fie identice», părere cu care se uneşţe şi Anglia, pe când Turcia iea poziţie în (1) Anexa la Protocolul VI din 26 Martie 1855, ibiăem, II, p. 641, (2) Ibidem, p. 639. (3) Protocolul din 11 Ianuarie 1866, ibidem, II, p. 917, www.digibuc.ro TJNlONtŞM Şl* J3EBABATIŞTÎ. 733 contra acestei propuneri, prevăzând iii proiectul ei, ca să fie co* misiile despărţite (1). Această idee a unirii Principatelor române este insă reluată dd Franţia, şi cu mai mare autoritate, după răpunerea Rusiei, în Con-» greşul de Paris, adunat pentru încheierea păcii. Anume în ^şedinţa din 8 Martie 1856 corniţele Walewsky observă că «înainte de a atinge chestia nouăi organizări a Principalelor, trebue cercetat dacă ele trebue să mai urmeze înainte a trăi sub o organizare separată, şi dacă nu ar ii în interesul atât al acestor ţeri cât şi al Europei, ca ele să fie întrunite într’un singur Stat»v Ambasadorii Turciei însă dau acuma pe faţă gândul care-i făcuse a fi reţinuţi şi la con-o ferinţele. precedente, spunând că «dacă s’au aflat câţivâ indivizi cari au putut formulă o atare părere, ea nu poate fi împărtăşită de massa poporului». Reprezentanţii Austriei întimpinăt că «asemenea măsuri nu sar putea luă fără a se consultă mai înainte dorinţele poporului», îmbrăţişând astfel părerea rostită încă la Viena de Ambasadorul Turciei. In zadar corniţele Walewsky invoacă mai multe argumente în favoarea unirii (2). Intervenind şi ambasadorul Angliei cu observarea, că «în asemenea cazuri ar ii totdeauna bine a se ţineâ seamă de dorinţa poporului», se hotărăşte trimiterea în, Bucureşti a unei comisii a Congresului, pentru a privighiâ rostirea acelor dorinţe. Această hotărîre a Europei, de a consultă pe Români asupra viitoarei lor reorganizări, aveâ o mare însemnătate; căci oricare an fi fost motivul ce împinsese pe Austria şi pe Turcia a o face, şi cu toate că votul Principatelor erâ să fie numai consultativ, nu rămâne mai puţin adevărată observaţia lui Vasile Boerescu, că «Turcia şi Austria nevoind să încuviinţeze propunerea comitelui de Walewsky, s’a lăsat ca chestia să fie hotărîtă de ţară însăşi (8), iar J. C. Brăiianu trage din această împrejurare un argument pentru suveranitatea ţerilor române: a Austria şi Turcia, zice el, cari numai binele Românilor nu puteau să-l voească, pentru a coloră împrati-virea lor cu o văpseâ de legalitate, de desinteresare şi de echitate^ snnt silite a invocă însăş suveranitatea noastră. Ele tăgăduesc Românilor nu dreptul ci voinţa de a se uni, şi se îndreaptă cătr& (1) Proiectul francez, tbidem, II, p, 938; depeşa lui Thouvenel, p. 923. Cererea comisiei mixte din partea Franţei, p. 942; a comisiilor separate din partea Turciei, p. 944. (2) Protocolul VI al Congresului de Paris, ibidetn II, p. 1015. (3) La Boumanie aprăs le trăită de Paris, avec un introduction par Royer Qollard, Pa-j*js, 1856. Reprodusă ibidetn, III, p. 13—1)4, lpppţ citat Ja p, 64, www.digibuc.ro 734 A. D. XENOPOL autonomia nostră, pentru a hotărî asupra soartei ce ne priveşte» (1). Şi aceeaş împrejurare, anume considerarea ţerilor române ca ceva deosebit de împărăţia otomană, reiese, cum observă tot Brătianu, din faptul că, «pe când Europa declară a nu se amestecă în rela-ţiunile dintre Sultan şi supuşii săi, ea se amestecă într’un chip atât de hotărît în cele dintre el şi ţerile române» (2). Paza cea straşnică a Turciei de a afirmă la fiecare prilej că Moldova şi Valahia făceau parte întregitoare din împărăţia turcească, erâ deci scrisă pe apă (3). Nu e vorbă că, pe de altă parte, cum se împăcâ poziţia cea deosebită încuviinţată Principatelor, cu principiul de atâtea ori proclamat de puteri despre integritatea imperiului otoman, din care Fuad Paşa deduceâ cu destulă logică ca Sultanul este suveranul ţerilor române (4) ? Ceeace nu erâ logic şi nu poate fi niciodată astfel, sunt lucrările şi vorbele diplomaţilor ale cărora silinţe se mărginesc de obiceiu în a mănţineâ cu orice preţ lucrurile de azi pe mâine. Este foarte stranie deosebirea de păreri ce izbucni între Turcia şi Franţa dela chestia unirii; căci dacă marea şi puternica aliată a Turciei, care cu preţul unor jertfe uriaşe o scăpase de primejdie, doriâ unirea Principatelor Române, această combinaţie politică nu răsărise doar în mintea lui Napoleon de dragul poporului român, ci numai din nevoia politică de a apără prin ea imperiul otoman. Această idee reiese din toate documentele timpului, din cari reproducem cuvintele câtorvâ: «că unirea Principatelor române ar pu-teâ singură acoperi pe Turcia contra plecărilor cotropitoare ale Rusiei; că este singurul sistem In stare de a stabili o barieră solidă la nordul imperiului otoman; că este neapărată nevoie a se constitui pe malurile Dunărei o stare de lucruri îndestul de puternică, spre a asigură din această parte liniştea împărăţiei otomane» (5) şi (1) Mimoire sur la situation de la Moldo-Valachie depuis le trait4 de Paris 1857, reprodus ibidem, III, p. 149—179. Locul citat se află la p. 154. (2) Ibidem, p. 161. (3) Vezi mai sus doc. raportat in nota 3, p. 8 mai sus. Cf. Firmanul de numire a lui Gr. Ghi-ca de Caimacam, ibid., III, p. 650, «Valahia, parte integrantă a imperiului nostru»; «Această Împărătească a noastră provincie». Firmanul pentru convocarea divanului ad-hoc ibid., III, p. 1049: «Les provinces de Valachie et de Moldavie qui font pârtie integrante de notre empire». (4) Fuad Paşa către reprezentanţii Turciei, 31 Iulie 1856, ibidem III, p. 729. Această circulară dădu loc la multe protestări. Aşă I. C. Brătianu In scrisorile lui asupra ei, ibidem, IU, p. 765. (5) Vezi depeşile dintre Thouvenel şi Walewsky, ibidem III, p. 432, 457, 490. www.digibuc.ro UNIONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI. 735 aşa mai departe. Totuş îucăpăţinarea Franţei de a sprijini unirea ca o măsură în folosul Turciei, contra voinţei acesteia, şi mănţi-nerea acestei păreri chiar cu preţul ruperii relaţiilor diplomatice — cum vom vedea mai jos —arată că Franţa dela o vreme se înfierbântase atât de mult pentru idea sa, încât o sprijiniâ acum pentru ea însăş şi neatârnat de interesele Turciei. Ce împrejurare făceâ pe Turci să vadă lucrurile altfel de cum le concepeau Francezii, şi să privească ca un pericol măsura pe care Napoleon voiâ să o iea numai în al lor interes? Această idee a unirii se îmbină în mintea Românilor, aproape într’un chip nedespărţit, cu aceea a unei dinastii ereditare străine. După părerea chiar a lui Thouvenel, «ţerile române nu erau în stare să dea o dinastie naţională», şi ar fi oarecare greutate a face pe Moldoveni să primească pe un principe Valah sau pe Valahi un principe moldovean» (1). Principele Gheorghe Bibescu, fostul Domnitor al Munteniei, explică, în şedinţa din 7 Octomvrie a Divanului ad-hoc al Munteniei, pentru ce Românii doresc principele străin: «El ne va aduce, pe lângă puterea materială cea trebuincioasă, şi acea putere morală ce-i vor da-o alianţa şi relaţiile sale cu capetele încoronate; apoi el singur ne’ va putea scăpă din acele vrăjbi, de acele rivalităţi ce insuflă între noi ambiţia postului celui mai înalt, rivalităţi cari se vor îm-mulţi in urma unirii Principatelor şi cari ameninţând să câştige până la clasele cele de jos, vor face din aceasta nenorocită ţară o arenă, unde toate puterile, toată vitalitatea ei se vor stânge în lupte de partide şi de facţii». Tot aşa spune şi raportul comisiei Divanului ad-hoc al Munteniei, că «suirea pe scaun a domnitorilor aleşi dintre noi a fost prilejul necontenit al înrâuririi străine în acest Principat; că scaunul domnesc a fost mărul de discordie al tuturor familiilor influente în această ţară» (2). De aceea şi delegatul francez (1) Thouvenel o. Walewsky, 11 Sept 1856, ibidem, III, p. 812. Comp. şi cele oe le spune Thouvenel in o depeşă a lui din 8 Maiu 1856, ibidem, III, p. 458 : «La Moldavie ou l’id&e de la râunion est moins oaressăe qu’en Valachie, se croirait sacrifice ă la province plus âtendue et plus peuplâe, si elle joignait encore â cet avantagc celui de fournir son prince au nouvel Etat, et la Valachie de son c6t6 n’accepterait pas un prinoe moldave. L’union donc nâcessite un prince 6tranger. G’est ce que la Porte redoute». (2) Procesele verbale ale şedinţelor Divanului ad-hoc al Munteniei, No. 4 şi 6, ibidem, VI, p. 17 şi 33. Până acolo merge dorinţa Românilor după principele străin că, la a doua alegere a Divanului ad-hoc, chiar separtiştii se plecau spre unire, dacă ea se va Înfăptui sub un principe străin. V. Place o. Walewsky, 24 Sept. 1857, ibidem, V, p. 625. www.digibuc.ro 736 A. D. iEMOPOL Talleyrand scrie într’un rând lui Walewsky, că «idea unui principe străin a devenit atât de nedespărţită de a^eea a unirii, că ţara nu voeşte să mai înţeleagă pe una fără cealaltă. Eu cred chiar că unirea nu ar ii votată, dacă Divanul nu ar trebui să aibă dreptul de a împlini gândirea naţională, şi a o exprimă- cu toate ale ei cerinţe» (1). Din cauza cererii neapărate a unui principe străin altoită pe acea a unirii, Poarta refuză cu cea de pe urmă energie combinaţia aflată de Napoleon IU, în întărirea elementului românesc prin unire, pentru a apără marginea împărăţiei turceşti dinspre Rusia. Fuad Paşa, prevăzând nu e vorba foarte drept desvoltarea viitoare, susţineâ că «unirea Principatelor este întronarea unui principe străin; este ereditatea şi, ca ultim pas, neatârnarea, la capătul unui an, sau âhiar îndată. Ceeace se face la Bdcureşti se va îndeplini şi la Belgrad; vom fi ameninţaţi în inima însăş a împărăţiei şi desfacerea Turciei va începe chiar a doua zi după ce o îndepărtaseţi şi dobândiseţi recunoştinţa noastră». In sfârşit ca ultim argument, şi cel mai hotărîtor pentru Turcia, erâ teamă că «principele străin să nu devină, în un moment de criză, un instrument al Rusiei, ca regele Olhon», şi ârâ destul de firesc ca Turcia să se gândească la aşâ cevâ, când vedeâ că Rusia sprijiniâ unirea cu principele străin. De aceeaşi Observă Thouvenel, că «opoziţia Austriei înrâureşte mult mai puţin opinia Porţii, decât adeziunea Rusiei», şi lucrul se înţelege cu âtât mai lesne, cu cât vedem că şi Ahglia părăseşte pe Franţa, aliata ei, pentru a trece în tabăra protivnicilor unirii, tot din cauza neînţelesei ţinute a Rusiei (2). Le Journal de Constantinopole mergea chiar mai departe în consideraţiile sale. El spuneâ că «idea unirii este legată cu aceea a principelui străin şi aceasta din urmă atrage numai decât pe aceea a unei desmădu-lări nu numai a Turciei, dar şi a Austriei şi a multor altor state»; dar întrebă organul oficios al Porţii: «Sunt trei rhiliokne de Români în Yalahia şi Moldova», şi dacă ei sunt consultaţi în numele românismului, pentru a alcătui o puternică barieră, care ar fi în (1) Talleyrand către Walewsky, 1 Aprilie 1857, ibidem IV, p. 195. Comp. Place o. Walewsky, ibiăent V, p. 626: «La Moldavie prdfdrerait rester separde, plutdt que d’dtre uriie aux Valaques sous un prince indigine et ils ne voteiront la rdunion qu’avec l’espd-rance d'un prince âtrangfer». (2) Thouvenel c. Walewsky, 13 Martie 1856, ibidem, II, p. 1097. Alta din 6 Iulie 1855, fbidem, III, p. 605: «La force du choses ferait du prince dtranger dans un moment de crise, un instrument de la Russie, comme le roi Othont. Mai vezi şi alta din 15 Aprilie 1856, tbidem, III, p. 431, şi Istoria Romănildr din Dacia Traiană, Vi, p. 541. www.digibuc.ro titolOlflŞTI ŞI SEPARATIŞTI. faf lume temeiul de a nu se consulta în acelaş chip şi Românii din Basarabia, Transilvania, Banat şi Bucovina, cari alcătuesc o popo-raţie de aproape patru milioane (1). Poarta deci «îndrepta întimpinările ei mai mult contra introducerii unei dinastii străine, decât în contra unirii (2). Şi ea s’ar fi împăcat cu această contopire a ambelor Principate, dacă i s’ar fi încuviinţat dreptul de a numi pe gospodarul unic şi anume dintre indigeni, garantându-i-se însă autoritatea ei asupra noului stat şi prin aşezarea unei garnizoane turceşti la Ismail (8). Franţa văzând această împotrivire îndărătnică la unire din partea Porţii, din cauza principelui străin, se siliâ să desfacă ambele idei, să le despărţească, să stăruească numai pentru unire, lăsând desba-terea principelui străin pentru mai târziu. De aceea şi corniţele Walewsky spunea consulului francez din Iaşi Victor Place, că «nu ar trebui să lase în necunoştinţă încunjurimea lui, că legătura pe care publicaţiile şi cuvântările câtorva Moldoveni au voit numai decât să le stabilească între unirea celor două Principate Române şi alegerea unui principe străin, este unul din argumentele de căpetenie opus astăzi ideii unirii, de către Turcia care este preocupată mai ales de a înlătură îndeplinirea acestei din urmă împrejurări (4). Franţa care luptă cu atâta energie şi dobândi, la sfârşiţ, ca Turcia să nu împiedice, prin firmanul de convocare a Divanurilor ad-hoc, atingerea de către ele a desbaterii unirii (5), Franţa, zicem, eră hotărîtă a primi ca acel firman să oprească rostirea Divanurilor asupra principelui străin (6). Din cauza nevoilor nteapărate ale politicei obşteşti, Franţa eră silită să primească dorinţele Românilor numai pe jumătate. Ea spri- (1) Articol din 26 Iunie 1856, ibidem, III, p. 670— 671. (2) Thouvenel c. Walewsky, 28 Iulie 1856, ibidem, III, p. 723. (3) Acelaş o« acelaş, 28 August 1856, ibidem, III, p. 783. (4) W alewsky c. V. Place, 13 Sept. 1856, ibidem, III, p. 820. (5) Thouvenel c. Walewsky, 1 Sept. 1856, ibidem, III, p. 789: «J’ai d6clar6 eatâgori-quement & Ali-Pacha que je n’accepterai par Ie firman, s’il ne provoquait pas aussi l'examen de la question de l’union territoriale et administrative». Alte explicaţii hotărl-toare ale lui Thouvenel cu Vizirul, ibidem, III, p. 930. (6) Ibidem: «Nous trouverions tout naturel que le firman de convocation âcartât du programme des travaux du divan la question de prince âtranger». Mai vezi şi alte acte privitoare la aceeaş chestie, ibidem, III. p. 735, 773: «Dans notre pensâe, la râunion n'implique par l’av6nement d'un prince âtranger»; 782: aL’Empereur ne considârait pas l'union comme impliquant un prince âtranger et surtout ne voyait ni opportunitâ, ni utilitâ A ce que Ies divans ad-hoc discutâssent cette derniâre question». Analele A. R.—Tom. XXXI.—Hem. Secţ. Istorice, 17 www.digibuc.ro L t. xiiNOPoi 13â jiniâ unirea din toate puterile ei; dar cerea ca Românii să se lepede, măcar pentru moment, de idea principelui străin. Partidul unirii în ţerile române. —In acest vălmăşag al intereselor puterilor străine care eră ţinuta Românilor ? Idea de a întruni ambele Principate, Moldova şi Muntenia în-tr’un singur stat, răsărise mai de mult în mintea Românilor şi am arătat cum se desvoltase această dorinţă în decursul vremilor (1). Ea atrăsese tot mai mulţi împărtăşitori în jurul ei, şi se înfăţişa acuma puternic îmmănunchiată în cugetele mai luminate ale poporului, fie că lumina să le fi venit din sus, din soarele ideilor, fie ca ea să se fi furişat din jos, pe pârtiile interesului. Căci trebue făcută o deosebire între Muntenia şi Moldova în privirea unirii. Această combinaţie politică eră pe placul poporului muntean, fiind-că-i favoriza şi interesele, mai ales acele ale capitalei care totdeauna are glas hotărîtor în mişcările unui popor. Anume făcându-se unirea, capitala noului stat trebuia să fie Bucureştii, şi laşul eră să fie lovit în însăş existenţa lui şi a locuitorilor lui, întrucât era un oraş care-şi datoria însemnătatea numai împrejurării că fusese o capitală politică. N. Istrati pare a fi fost cel dintâiu care dădu strigătul de alarmă în această privire, când în broşura lui Chestia silei din 1856 el spune: «Şi pentru care temeiu am dispreţui noi pe neguţători, pe proprietari cari se îndeletnicesc cu chestii de a doua mână, precum bunăoară că prin unire Moldova ar putea deveni o provincie sau cel mult asemenea Craiovei, iar capitala Iaşi să fie ameninţată a ajunge un al doilea Hârlău». Această părere că în cazul unirii Bucureştii trebuiau să fie capitala României se ivise mai de mult în mintea oamenilor, odată cu idea domnului străin. Aşa corespondenţa lui Bois le Comte din 1834 spune că «cei din Bucureşti ar vrea Ga oraşul lor să devină capitala noului stat, şi noi simţim că laşul este prea aproape de Ruşi spre a se bucură de acest folos» (2). îngrijirea pentru strămutarea capitalei se arătase chiar în Iaşi, deoarece consulul Place spune într’un raport către Walewsky, că «indivizii cari se tem de a vedea micşorându-se valoarea caselor (1) Istoria Românilor din Dacia Traiană, VI, p. 323. (2) Question du jour par N. Istrati, reprodusă de Acte şi documente, III, p. 125—137 nu- mai în textul francez. Cel românesc nefiindu-mi la Îndemână am tradus în text locul reprodus la p. 132. Corespondenţa lui Bois le Comte, reprodusă, ibiăem, III, p. 826. ' www.digibuc.ro tJriiONIŞTt Şl SfiPARATlŞÎI. şi a magâziiior din Iaşi, sunt în contra unirii; că asemenea motive de interes personal neexistând în districte, se explică unanimitatea care s’a constatat în sinul poporalei lor in ceeace priveşte unirea» (1). Unionistul muntean N. Creţulescu arată într’un memoriu temeiurile pentru cari laşul nu poate fi ales de capitală a României unite. «Oraşul Bucureşti, zice el, are asupra laşului o superioritate netăgăduită, fiind aşezat mai în centrul statului ce este a se înjghebă, pe când laşul se află numai la o foarte mică îndepărtare de graniţa Prutului. Bucureştii sunt apoi un centru de comerţ foarte des-voltat, poporaţia lui este îndoit numărul acelei a laşului care este în mare parte locuit numai de Evrei şi de foarte puţini oameni din clasa inteligentă, cea mai mare parte din boieri, afară de dregători, obicinuind a locui la moşiile lor» (2). Pentru a nu prea înăspri însă părerile asupra acestei întrebări, . se pune, în actul constitutiv al comitetului moldovean al unirii, ca dorinţă şi întemeierea unei nouă capitale, aşezată într’un punct central pentru ambele ţeri. (8) Iată deci cele două împrejurări cari aruncau o umbră pe visul de altfel atât de dorit al unirii ţerilor române: cererea principelui străin care îngreuiâ politica europeană şi primejdia în care eră pus laşul, şi care trebuia să stingherească cugetele moldovene; şi cu toate acestea vom vedea că piedica lăuntrică dispare ca fumul la vânt, dinaintea puternicei mişcări a minţii Moldovenilor celor buni şi aleşi cari, ca un om, săriră cu toţii pentru a apără ceeace ei credeau nu numai mântuirea lor proprie, ci şi a neamului. înjghebarea şi întărirea partidului unionist din Moldova înlătură cu totul această stavilă în destul de primejdioasă din drumul către unire. Dacă însă eră de nevoie ca partidul unirii să fie tare şi închegat, aceasta se cereâ mai ales în Moldova, asupra căreia cădeâ tot greul împrejurărilor şi asupra căreia vom vedeâ cum se vor năpusti toate apăsările protivnice: Turci, Austriaci şi Caimacami, (1) Place c. Walewsky, 4 Iulie 1856, ibiăem, III, p. 597. (2) Ibiăem, III, p. 726. Paul Bataillard in broşura lui «Le premier point», ibiăem, III. p. 417, spune de asemenea o&: «Iassy tout voisin du Pruth serait k la meroi du premier coup de maim. înfiinţarea insă a unei a treia capitale ar fi ruinat pe amândouă cele vechi, in loc de una. Tot aş& vorbeşte şi Kogălniceanu şi V. Mălinescu in şedinţa oomi-siei centrale. (3) Actul de constituire al comitetului din 11 Iunie 1856, ibiăem III, p. &33. Comp. Place o. Walewsky, 13 Iunie 1856, ibiăem III, p. 538. www.digibuc.ro A. D. XiiNOf’Ot. U6 interesaţii de a deveni fiecare Domn separat asupra unui principat (1); apăsări ce urmăriau ţinta de a stoarce dela Divanul ad-hoc al Moldovei un vot protivnic unirii. Acest vot ar fi atras însă numai decât căderea propunerii în congresul de Paris, care subordonase hotărîrea lui anchetei localnice. De aceea să nu se uite un lucru: dacă unirea s’a făcut, ea se datoreşte excluziv numai Moldovei şi anume centrului ei, laşul, care sângerează şi astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului. Unirea se coborîse din lumea ideilor în acea aevea, mai întâiu prin silinţele lui Grigorie Ghica, Domnitorul Moldovei, numit în 1849 în urma Convenţiei dela Balta-Liman. Un lucru la care poate nu s’ar putea aştepta cineva, este că regimul protectoratului, în loc de a strânge frânele, după înnăbuşivea revoluţiei din 1848, le sloboade puţin, astfel că Ghica poate păşi mai liber în activitatea lui ocârmuitoare, Insuflată de idei naţionale. Aşâ el poale tipări Cronica lui Şincai, fapt pentru care se «fericeşte de a fi contribuit la conservarea unui monument istoric atât de naţional (2)». Kogălniceanu ajunge să-şi tipărească discursul său introductiv la cursul de Istoria Românilor, pentru care fusese destituit din profesorat în 1848 şi pentru încercarea de publicare a căruia i se închisese foaia lui ştiinţifică şi literară. Ghica apoi emancipase pe toţi Ţiganii şi uşurase, pe cât se putea sub regimul Regulamentului, starea ţăranilor. Tot el este arătat ca acel ce a «lucrat întâiu pentru a împrăştia cât mai mult în Moldova dorinţa unirii ei cu Muntenia (3)». In înţelegere cu consulul francez, Place, Ghica schimbă şase prefecţi cari erau duşmanii contopirii (4). Tot el încuviinţează libertatea presei pentru a lăsă voia rostirilor pentru unire (5). Dar Ghica nu sprijiniâ numai în lăuntrul ţerii mişcarea Unionistă, şi în afară el apără drepturile Moldovei în memoriul său contra (1) «Les Calimacama ont la chance de devenir hospodars, si Ies Principautfes restent s6par£es, tandis que si elles viennent & 6tre Tâunies, ni l'un ni l’autre na pcnirra aspirer & l’autoritâ supreme». Art. din VEtoUle du Banube, 8 Ian. 1857, ibidem, III, 1038. (2) Comunicarea Domnitorului Grigorio Ghica către Divanul obştesa din 10 Maiu 1856 ibidem, III, p. 471. (3) Place c. Walewsky, 25 Iunie 1856, ibidem, III, p. 565. (4) Alta din 23 Iunie 1856, ibidem, III, p. 559. |5) Decret -din 5 Fevr. 1856, ibidem, III, p. 913. www.digibuc.ro UNIONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI, 741 stipulaţiilor conferinţelor din Constantinopole, prin,cari ţerile române erau supuse cu desăvârşire autorităţii turceşti, călcându-se toate privilegiile de cari ele se bucurase ab antiquo, deoarece Turcia credeâ că, prin înfrânarea Rusiei şi prin scoaterea Principatelor de sub protectoratul ei, ele ar trebui să reintre cu atât mai adânc sub stăpânirea otomană. De aceea şi, precum observă prea biner o broşură publicată sub pseudonimul de Sanejouand: «pericolul pentru Principale nu mai veniâ acuma din partea Rusiei, pe cât din a Austriei şi mai ales din a Turciei (1)». In memoriul său, Ghica observă, la punctul unde Poarta prevede ocărmuirea separată a ambelor Principate, că «ar fi trebuit să se proceadă în chip mai larg şi să se mulţămească una din cele dintâ dorinţe ale poporaţiei lor, întrunind ambele ţeri in una singură, în-lăturându-se astfel pentru viitor multe frământări şi multă nesiguranţă (2)». In acelaş memoriu Ghica protestează şi în contra articolului care dădeâ drepturi de proprietate tuturor străinilor fără deosebire, «din Gauza> prezenţei in Moldova a unei numeroase poporaţii evreeşti, a Găreia irumpere în proprietate ar fi o pricină neîndoelnică de ruina, pBntru ţară (3)», Mai protestează Ghica şi contra plănuitei modificări a Regulamentului de către o comisie ce ar fi să lucreze în Constantinopole, cerând ca modificările «să se facă în ţară şi prin ţară o. Mai mulţi boieri înteţiţi de Ghica protestează şi ei, prin un act separat, contra celor stabilite la Constantinopole (4). Această spornică activitate a lui Ghica în favoarea unirii este recunoscută de Divanul obştesc al Moldovei, în răspunsul ce-1 face la comunicarea lui: «Da, înalte Doamne, Divanul o zice cu îndrăzneală, Măria Ta ai pregătit calea către mântuirea ţerii noastre, căci al sprijinit şi ai pledat înaintea areopagului european întrunirea Principatelor, principiu de mărire, de glorie şi de temeinică aşezare a acestei ţeri». Tot aşâ salută pe Ghica o autoritate mai mică, dar al căreia glas avea cu atâta mai mare însemnătate, anume ocârmuirea judeţului Tutova, care spune Domnitorului că «înălţimea Voastră aţi fost cei (1) Ijes principautis roum aines decant VEurope, 1857, reprodusă în Acte şi Documente, II, p. 852—871. Locul citat se afla la p. 367. (2) Din 28 Fevr. şi 8 Martie 1856, ibidem, III, p. 975. (3) Ibidem, p. 971. Comp/ p. 981. (4) Din 1 Martie 1856, ibidetnt VI, p, 994. www.digibuc.ro 742 A. D. XENOFOL dintâiu care aţi propus, în memoriul adresat conferinţelor, principiului mântuitor al unirii» (1). Ghica merge până acolo cu lepădarea interesului său în folosul celui obştesc, încât stărue el singur pentru înlocuirea actualilor domnitori, deci şi a lui care domniâ încă în Moldova, spre a nu se face nici o presiune asupra conştiinţei oamenilor în alegerile ce trebuiau să se facă pentru a se hotărî chestia unirii. El arată întâiu cum nu ar trebui să se numească un singur caimacam; căci «pre-cumpănirea lui ar cântări cu o prea mare greutate în alegerea divanului; apoi adaoge: se ’nţelege că acelaş argument se opune şi încă cu mai multă putere, la păstrarea în putere a gospodarilor de faţă, căci este de mare însemnătate ca ţara să fie liberă de orice înrâuyre şi chiar de orice prepus de înrâurire» (2). Ou toate acestea Thouvenel erâ de părere, că ar fi fost bine ca ambii domnitori cari se arătau atât de favorabili unirii să fi fost lăsaţi în fruntea ocâr-muirii, în timpul anchetei Divanurilor ad-hoc (3). Chestia unirii îşi găsi apărarea şi în mai multe scrieri şi cuvântări cari puneau în lumină foloasele şi combăteau întimpinările ce i se aduceau împrotivă. Âşâ broşura separatistă a lui Istrati dădu haştere la trei combateri: întâiu acea a lui loan Negură, apoi a lui M. Cantacusen şi în sfârşit acea a lui C. HurmusaM, publicate toate trei în Steaua Dunării. |4) Logofătul Vasile Ghica, iti «adresa lui către Românii din Moldova şi Valahia», arată cum «pentru a reda patriei liniştea şi a asigură trăinicia aşezămintelor ei, trebue să facem jertfe; să lepădăm vechile noastre prejudecăţi; să părăsim vechile noastre privilegii; să nu ne mai privim unii pe alţii decât ca cetăţeni liberi în fapt şi egali în drept, şi desfăcând deasupra noastră pe omul cel vechiu, să ne îmbrăcăm cu toată dreptatea şi cu toată buna inimă, fără de care nici un aşezământ nu are trăinicie». In un «Proiect de formulă a dorinţelor României», Vasile Ghica se rosteşte astfel asupra nevoii ţerilor române de a se contopi într’un singur stat: «In puterea dreptului său suveran de autonomie, poporul român (valah şi moldovean) declară că el nu este decât un singur popor; că (1) Răspunsul Divanului, 23 Maiu 1856, ibidetn, III, p. 485. Adresa jud. Ţuţova, 22 Iunie 1856, ibidetn, III, p. 595. (2) Memoriul Ini Ghica citat, ibidetn II, p. 988. (3) Touvenel c. Walewsky, 26 Iunie 1856, ibidetn III, p. 573. (4) Reproduse articolele in Acte şi documente III, p. 635, 657 şi 663. www.digibuc.ro TTNlOKlŞTI ŞI separatişti. 743 despărţirea lui în state deosebite i-a fost totdeauna spre rău; că identitatea sa desăvârşită de limbă, de tradiţie, de religie, de legi şi de aşezăminte loca.lnice, de obiceiuri, de moravuri, de simţiminte şi de năzuinţe, de nevoi şi de interese, îl împing a dori cu înfocare de a alcătui un singur corp politic, un singur stat neîmpărţit» (1). In o broşură românească tipărită în Paris: «Ce se cuvine să cerem dela adunările ad-hoc», se sfătueşte să se ceară unirea, principe străin ereditar dintr’o fafnilie domnitoare, restrângerea drepturilor Porţii numai la luarea tributului şi la învestitură, bucurân* du-ne altfel de o deplină autonomie lăuntrică; se mai cere apoi şi o constituţie reprezentativă; dar se sfătueşte a nu se face nici o propunere de reorganizare internă, pentru a nu jigni principiul autonomiei (2). O broşură franceză, întitulată «Privire asupra trecutului şi prezentului Principatelor Moldo-Române», expune, mai ales după istoricul german Hammer, relaţiile Principatelor cu Poarta Otomană; analizează după aceea tratatul de Paris, pentru a arătă că Turcia nu a păstrat nici măcar umbra unei suveranităţi asupra ţerilor române, dovedind aceasta mai ales cu stipulaţia Congresului care opreşte pe Poartă de a încălca teritoriul lor fără comunul consimţimânt al puterilor, întrebând că ce soiu de suveran este acela care nu are dreptul de a intră în ţara ce şi-o pretinde ca a lui? Broşura trece după aceea la analiza protocoalelor Congresului de Paris şi arată rolul cel însemnat ce este atribuit de congres poporului român, care va avea singur să hotărască despre soartea lui, întrucât unirea va avea sau nu loc, după cum se vor rosti dorinţele poporaţiilor moldo-valahe pentru dânsa sau in contra ei». (3) Altă broşură franceză: «Reorganizarea provinciilor dunărene» aduce ca argument pentru unire, între altele, textul art. 28 al tratatului de Paris, care spune că Principatele vor aveâ o organizare naţională; căci, argumentează autorul anonim al acestei scrieri: «Administraţia provinciilor dunărene nu ar posedă acest caracter, dacă ar fi de o parte specială Valahiei, pe de alta Moldovei; căci întrucât ar fi naţională o administraţie moldovenească şi una muntenească ? (1) Adresa şi proiectul, ambele din 16 Aprilie 1856, ibidem, III, p. 439, 440. V. Ghica ou toate aceste, devenind mai târziu ministrul lui Vogoride, se preface In unul din cei mai aprigi duşmani ai unirii. (2) Din 1857, ibidem, III, p. 283. De aceeaş părere este şi Place în o depeşă către Wa- lewsky, 13 Iunie, 1856, ibidem, III, p. 535. , (3) Coup d’oeil sur le passiet le prdsent des Principavlee ^foldo-Valag.ves, Paris, 1857, ibidem III, p, 27J, www.digibuc.ro 744 A. D. jtENOPOLi Moldova este ea o naţionalitate şi Mdntenia alta? Nu ; aceste două provincii sunt părţile aceluiaş trup, naţia românească. Pentru ca administraţia terilor locuite de Români să fie naţională, este neapărat ca această administraţie să poată apucă şi conduce cu aceeaş mână toate puterile vii ale naţiei {1)». Marele boier Rossetti Teţcanu, în scrisoarea lui către Steaua Dunărei, explică astfel alipirea lui mai târzie la mişcarea unionistă: «Dorinţa unirii, fiind pe atunci iscălită numai de boieri şi de fiii acestora, pe cari eu, în împrejurările cele mari naţionale, pun cel mai mic temeiu, apoi m’am mărginit a aşteptă ca mai întâiu această dorinţă să câştige o formă naţională (2)». In sfârşit o ultimă lucrare franceză, publicată sub pseudonimul de Sanejouand, apără cu mult ăvânt drepturile Principatelor şi mai ales acel al unirii, căutând prin un frumos apel la puteri, să convingă pe fiecare, după altă strună şi alte interese (3). Nu numai bărbaţii politici însă manifestează dorinţa lor după unirea ţerilor române. Clerul iea şi el o parte însemnătoare la această mişcare. Aşa arhiereul Neofit Scriban, profesor şi rector al Seminarului Socola, în broşura lui «Unirea şi neunirea Principatelor Române», sfârşeşte căldurosul său apel pentru înfrăţire, prin cuvintele: «între moarte şi lumină, o Moldovo, alege (4)»! Tot aşa şi Melchisedec, rectorul Seminarului din Huşi, în cuvântarea rostită la serbarea hramului Episcopiei Huşilor, spune, între alte multe frumoase lucruri, că «pentru Românii din Principate a sosit o epocă ce-i chiamă la unire. Aceasta este o dovadă că ei sunt pe calea progresului universal al omenirii; că ei sunt chemaţi a se sui cu o treaptă mai Sus pe scara acestui progres veşnic, care este acea tainică scară pe care a văzut-o Iacov că uniâ cerul cu pământul şi că îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe dânsa (5). Mitropolitul Sofronie Miclescu arată la început temeri în privirea unirii, care trebuind să se facă sub un principe străin, ar putea periclita biserica ortodoxă; apoi se mai temea şi de desfiinţarea mitropoliei moldovene şi reducerea ei la o simplă episcopie. Intr’o interesantă convorbire, Place demonstrându-i că temerile sale erau * * (1) Riorganisation des provinces Danubiennes, Paris 1856, ibidem, III, p. 115. (2) Din 23 Iunie 1856. ibidem, III, p. 592. (3) Lee Principautis roumaines devant l’Europe, 1856, Paris, reprodusă de Acte şi Documente, III, p. 352—370. (4) Din 1856, ibidem III, p. 1—7. (5) Din Iulie 1856, ibidem, III, p. 626—627. Locul raportat la p. 620, www.digibuc.ro TJNIONIţtTI ŞI SEPARATIŞTI. 745 neîntemeiate, Mitropolitul oare în inima lui era pentru unire, deveni unul din sprijinitorii ei cei mai de seamă (1). Dându-se un banchet la via lui M. Kogălniceanu, pentru a se sărbători reîntoarcerea în ţară a căpitanului Filipescu care fusese trimis în surgun de Ruşi, pentruoă avuse nespusă îndrăzneală de a se opune la luarea oştirii moldovene cu ei în Rusia, când se retrăsese din Principate în 1853, Cogălniceanu toastează pentru unire (2). Şi poeţii se pun în rând pentru a proslăvi marele eveniment. In afară de Dini. Balet oare scrie un fel de cronică rimată a întâmplărilor zilei, găsim pe T. Porfiriu publicând poezia «Crezul meu», pe A. Do nici fabula «Vaporul şi calul» şi pe V. Alecsandri dialogul politic «Tândală şi Păcală», în care pune faţă în faţă pe un prieten al unirii cu un protivnic al ei, din care cel dintâiu izbuteşte la sfârşit să convingă pe cel de al doilea despre binefacerile unirii şi, prinzându-se la joc, cântă hora unirii, una din cele mai frumoase inspiraţii ale marelui poet al neamului românesc, în care Alecsandri a turnat bucuria Românilor în versuri nepieritoare, menite a fi îmbinate ou acordurile muzicei şi cu saltul picioarelor (3). In Muntenia principele Ştirbei lucrează şi el tot în interesul unirii. El protestează întâiu contra tendinţei Porţii de a legă tot mai strâns Principatele de Imperiul Otoman, spunând ca «orice lovitură dată spre a ferecă lanţul care leagă aceste nenorocite ţeri de Turcia, va aveâ drept rezultat a le aruncă în braţele Rusiei». Ştirbei sprijineşte şi el unirea prin două memorii, unul din 1854 către cabinetul vienez, altul din 24 Ian. 1856 către cel francez, în care el susţine şi nevoia punerii ţerii unite sub o dinastie europeană (4). * Şi Muntenii publică mai multe scrieri cari pun pe de o parte în lumină folosul unirii, şi pe de alta dovedesc dreptul Românilor de (1) Place o. Walewsky, 22 Iunie, ibidem III, p. 654. Părerea că mitropolia Moldovei trebuia redusă la o episcopie, fusese susţinută de N. Creţulescu în acelaş memoriu c, Thouvenel, in care el sprijineste şi Bucureştii de capitală, ibidem, III, p. 727. Comp. Istoria Eomânilor din Dacia Traiană, VI, p. 653. (2) Din 3 Iunie 1856, ibidem III, p. 497. Asupra faptei sărbătoritului vezi darea de-seamă din Gazeta de Moldova, ibidem, III, p. 506. (3) Reproduse aceste poezii ibidem, 111, p 274, 574, 585, 613 şi 615. (4) Memoriul principelui Ştirbeiu asupra Protocolului Conferinţelor din Constantinopole. Fevruarie 1856, ibidem, II, p. 963. C. Hurmuzaki şi Ioan Maiorescu, Desvoltarea dţeptu rilor Principatelor, 1857, ibidem, IU, p. 206, nota. www.digibuc.ro 7i6 A. D. XENOPOL a cere contopirea vieţii lor. Aşa Vasile Boerescu, în broşura lui franceză, tipărită în Paris, «România după tratatul de Paris», constată «că unirea este poporană, mai ales fiindcă nevoia ei e viu simţită de starea a treia» (1). Această lucrare este în deobşte un puternic studiu asupra dreptului public al Românilor din acele timpuri, în care autorul cere, pentru prefacerea în bine a vieţii româneşti, unirea Principatelor, principe străin ereditar, suveranitatea lăuntrică a poporului şi mai multe principii constituţionale, 1. G. Brătianu, in «Memoriul său asupra situaţiei Moldo-Valahiei după tratatul de Paris», publicat de asemenea în franţuzeşte, după ce Stabileşte, la rândul lui, dreptul la unire al Principatelor, analizează şi critică cu mult temeiu dispoziţiunile electorale ale firmanului de convocare a Divanurilor ad-hoc; protestează apoi contra regimului firmanelor introdus de Turcia dela 1856 încoace, din cari unul desfiinţase libertatea presei cea hărăzită de Grigorie Ghica. Brătianu sfârşeşte studiul său cu cuvintele calde: «Am început lupta, când atotputernicia Rusiei făcea pe mai mulţi dintre noi să se îndoească de putinţa izbânzii. Cum am sta oare la îndoeală de a o urmări astăzi, când Rusia nu mai poate înşelă pe nimeni cu puterea ei, şi când regii însuşi au fost nevoiţi, prin tăria lucrurilor, de a se face apărătorii neatârnării noastre? Nu! nimic nu va putea opri avântul nostru! Am repurtat până acuma o mare victorie. Europa a recunoscut că suntem un popor de 10.000.000 de oameni, menit a luptă şi a triumfă prin libertate. Locul nostru este însemnat printre naţiile cari alcătuesc republica europeană. Avem datoria a-1 cuceri» (2). Altă broşură a unui Român din Bucureşti, întitulată: a O aruncătură de ochi asupra unirii Principatelor Române», după o înfocată apărare a drepturilor Românilor, arată că unirea e mântuirea proprietăţii, desmorţirea şi învierea industriei, sborul învăţăturii, ridicarea miliţiei la adevărata ei Însemnătate, înălţarea clerului la cuvenita lui vrednicie şi îmbunătăţirea soartei slujbaşilor; toatd aceste erau exagerări, deoarece nu aveau nevoie de unire pentru a se înfăptui, precum pe de altă parte nu puteau izvorî din simplul fapt al unirii, fără alte silinţe corespunzătoare. Dar orice mişcare sentimentală trebue să aibă şi depăşirile ei. (8) Tot atunci francezul Vail- (1) La Koumanie apris le trăita de Paris, reproduse, ibidem, III, p. 13—113. (2) M6moire sur la situation de la Moldo- Valachie apris la traiti de Paris, 1857. Reprodus ibidem, III, p. 149—179 (vezi p. 164 şi 179). (3) Din 1857, tbident, IU, p. 288—341, Lopul reprodus se află la p. 297. www.digibuc.ro TJNIONIŞTI ŞI 8BPARATIŞTI. 741 lanţ, fost profesor la Sf. Sava in Bucureşti, publică un fel de proclamaţie, în care înşiră drepturile Românilor, în 31 de puncte, şi sfârşeşte lunga lui enumerare prin un frumos apel la lupta pentru izbândă (1). Mai amintim şi pe cea mai elocventă pledoarie pentru drepturile poporului român, cele atât de adânc încălcate şi cari cu atâta greu îşi făceau iar cale la lumina zilei: scrisorile lui Dimi-trie Brătianu asupra circulării Porţii din 31 Iulie, în care el spune: «Odată ce s’a dovedit că unirea Principatelor este un lucru cu desăvârşire legiuit şi ca ea nu vatămă drepturile nici unei puteri, s’ar păreâ că diplomaţia trebue să fie mulţămită. Dar fiindcă se cere ca Principatele să arate şi foloasele ce le aşteaptă dela unire, fiindcă cere să ştie pentru ce noi Românii ţinem la această unire, i-o voiu spune: Noi voim unirea, penlrucă suntem acelaş popor, omogen, identic, ca nici un alt popor al pământului; pentrucă avem aceeaş obârşie, acelaş nume, aceeaş limbă, aceeaş religie, aceleaşi tradiţii, aceeaş istorie, aceeaş civilizaţie, aceleaşi moravuri, aceleaşi aşezăminte, aceleaşi legi şi obiceiuri, aceleaşi regulamente administrative, aceleaşi năzuinţe, aceleaşi interese, aceleaşi nevoi de întâmpinat şi aceleaşi speranţe ce ne leagănă sufletul, aceleaşi meniri de îndeplinit; pentrucă nici un hotar nu ne desparte; pentrucă totul ne apropie şi nimic nu ne deosebeşte, afară doară de reaua voinţă a celora cari voesc să ne vadă desuniţi şi slabi, pentru a face din noi o treaptă spre cucerirea împărăţiei otomane», (2) In sfârşit să nu uităm o scriere eminentă care apără toate interesele poporului român; acea datorită conlucrării unui Moldovan, C. Hurmuzăki, şi a unui Transilvănean din Muntenia, loan Maio-rescu, sub titlul «Desvoltarea drepturilor Principatelor Moldo-Ro-mâne în urma tractatului de Paris», tipărită la Bruxelles în 1857. In ea autorii arată întâiu importanţa Principatelor din punct de vedere politic, ca barieră cu putinţă între Rusia şi Turcia, apoi din cel comercial ca aşezată la gurile Dunării; pun apoi în lumină adevărată raporturile ce există între Principate şi Poarta Otomană, protestând contra numirii unor caimacami individuali, în dispreţul chiar al dispoziţiilor Regulamentului Organic. Broşura caută să lovească şi în Turcia prin analogia ce- o stabileşte între Poartă, care doar nu-şi pierduse suveranitatea prin faptul că se pusese sub protecţia Europei, întocmai cum nu şi-o pierduse ţerile române pu- ţi) Anexat la o depeşă a lui Thouvenel o. Walewsky, 6 Iulie J856, ibidem, III, p. 608—610. (2) Din 31 Aug. 1856, ibidem, III, p. 764. www.digibuc.ro 748- A. A. D. XENOPOL nându-se sub a Turciei. După ce limpezesc în toate amărunţi-mile situaţia terilor române faţă cu Poarta, autorii trec la analiza dorinţelor Principatelor asupra reconstituirii lor politice, corpbălând mai ales părerea că Românii, ca unii ce sunt de o religie cu Ruşii, se vor plecă, fiind uniţi, în partea acestora, dovedind cu toatş. istoria anterioară frica Românilor de Muscali şi antipatia lor pentru ei. După aceea autorii cercetează: 1) dacă Principatele au dreptul de a se uni într’un singur Stat; 2) dacă Poarta are dreptul de a se opune unei atari năzuinţe; 3) dacă unirea este în folosul Principatelor; 4) dacă este în interesul Europei. Trec apoi la analiza chestiei neutralităţii şi la aceea a eredităţii. Nu spun însă nimic asupra principelui străin, pe care par a nu-1 socoti neapărat pentru regenerarea politică a poporului român; căci autorii rezumă în chipul următor cererile lor de reformă: «Uniunea Principatelor, neutralitatea noului Stat român şi restaurarea principiului de succesiune ereditară pentru Domn (1)». Mai găsim o îndoeală asupra foloaselor ce le-ar aduce un principe străin, în «Proiectul de o formulă a dorinţelor României» a logofătului Vasile Ghica care spune că, «cu toate că poporul român nu-şi ascunde neajunsurile probabile ce ar întovărăşi alegerea unui Domn pământean şi primejdia sigură de a primi pe un principe de rassâ străină şi care nu ar avea simpatiile lui, pe atâta el doreşte a şterge pentru totdeauna linia maestrită de despărţire între Moldoveni şi Munteni (2)». Principele străin este bine înţeles combătut cu mai multă stăruinţă de N. Istrati, acel ce combăteâ şi unirea, în scrierea lui «asupra puterii legiuitoare şi privilegiile Principatelor Moldo-Române (â)». Această neîncetată frământare a minţii trebuia să adune tot mai multe convingeri în jurul marei idei, şi ne trage rândul să arătăm elementele sociale din cari se alcătuia partidul unirii, însemnând chiar individual pe conducători; căci fără aceştia nici o mişcare nu este cu putinţă în sinul societăţilor. Orice s’ar zice de rolul mas-selor, şi oricât de însemnat ar fi el în mersul trebilor, aceste masse ar rămânea nemişcate pau ar bâjbăi în întunerec, fără faclele minţilor mai luminate ce se pun în fruntea lor. De aceea în capul unei (1) Reprodusă In Acte şi Documente, III, p. 179—218. Locul citat la p. 216. (2) lbidem, III, p. 440. (3) Sur le pouvoir legislatif et priuileges des Pfincipaul4$ Moldo-Boumaines, 1856 ibidem, p. 145—147, www.digibuc.ro tfrilONIŞTI ŞI SEPA^ATlŞt/. *40 societăţi este de nevoie un preşedinte sau un director; In capul unei armate, un general; in al unei corporaţii, un staroste; în al unui partid, un şef. Se înţelege că cercetând elementele alcătuitoare ale partidului unionist, se vor alege dela sine acele ce-i erau protivnice şi cari sprijiniau stăruirea ţerilor române în vieaţa lor despărţită de până acuma. In Muntenia toată lumea eră pentru unire, întrucât, cum am luat-o aminte, ea veniâ în folosul acestei ţeri, şi rari numai erau acei ce nu voiau să o primească. Unul din aceştia eră maiorul Pa-pasogîu care înserează în Vestitorul, organ semi-ofîcial al guvernului, un articol privitor la Sâmbăta Moşilor arătând, după istoricul grec Fotino, că această serbare fusese instituită de Mateiu Basarab în amintirea victoriei repurtate de el asupra lui Vasile Lupu, şi cere ca să se ridice un moment în acea câmpie glorioasă, spre veşnica pomenire a învingătorului. Separatistul moldovean, de altfel marele iniţiator al regenerării culturale a Moldovei, Gh. AsaJci, reproduce întregul articol al lui Papazoglu, nu numai în româneşte, ci şi în traducere franceză; însă pentru a răspunde pe aceeaş temă gazetarului muntean, Asaki propune «să se neutralizeze simţimântul de umilire pe care monumentul valah l-ar inspiră Moldovenilor, ridicând un altul lui Ştefan cel Mare, biruitorul Muntenilor (1)». Alţi separatişti munteni combăteau unirea pe motivul că «să nu fie concuraţi, în posturile lor, de mai numeroşii boieri moldoveni (2)». Dar la atâta se mărginiau în Muntenia încercările de a combate unirea care, în ochii tuturor şi mai ales în ai Bucureştenilor, trebuia să le aducă mana şi bogăţia, prin concentrarea, în oraşul lor, a întregii vieţi a poporului român din ambele Principate. Cu totul altfel în Moldova. Aici unirea putea deveni ameninţă-ţoare pentru starea oamenilor, mai ales pentru a Ieşenilor, şi trebuia deci mult încordată struna patriotică, pentru ca sunetul ei să acopere pe al interesului personal. Unirea se arată deci în Moldova mai mult ca o jertfă în folosul neamului, decât ca un câştig pentru ţară însăş. Cu toate aceste, prin un fenomen greu de înţeles, dar care totuş se repetă în rari răstimpuri în sânul societăţilor menite spre propăşire, instinctul de păstrare al neamului răpuse pe al păstrării individuale, şi nu numai Moldova, dar şi laşul, fură (1) Corespondenţa din Iaşi c. l’EtoUe du Danube din 24 Iunie, ibidem, III, p. 948. (2) Corespondenţa In Bucureşti a lui Bois le Comt& din 1834, reprodusă de «Moniteur Universeli, 18 Sept. 1856. Ibidem III, p. 828. www.digibuc.ro 750 A. D. XENOPOL 4- cuprinşi de o înflăcărare neoprită pentru idea unirii, care puse stăpânire pe cele mai multe minţi ce se înălţau măcar cât de puţin, peste nivelul zilnicei existenţe. Partidul unirii adună în sinul lui toate elementele, îmmănunchiază în el toate cugetele şi încoardă toate voinţele, spre a puteâ ajunge ţinta mult dorită, şi această adunare, îmmănunchiare şi încordare eră de nevoie, deoarece niciodată poate o cauză mai dreaptă nu a avut de luptat cu mai multă necredinţă, răutate şi manopere ascunse, decât cea apărată de mica şi slaba Moldovă, contra unor uriaşi ce voiau să-i înnăbuşe glasul. înainte însă de a expune lupta omerică purtaţă de un popor întreg, în numele dreptului, contra interesului celor puternici, să trecem în revistă oştirea ce erâ dusă în crâncena bătălie. Câtva timp după subsemnarea tratatului de Paris, în 30 Martie 1856, se înfiinţează în Iaşi comitetul unirii în ziua de 21 Maiu (6 Iunie) 1856, care pune în programul său, ca idei de sprijinit: unirea ţerilor române sub un principe străin dintr’o familie domnitoare europeană, afară de dinastiile statelor mărginaşe; guvernul provizor să fie alcătuit din cei trei mari dregători prevăzuţi de Regulamentul Organic; să se iea măsurile cele mai active de propagandă prin ţară şi să se alcătuească un proiect de lege electorală la Divanul ad-hoc, pentru ca în cazul când comitetul ar fi consultat asupra acestei materii, el să nu se afle nepregătit. Mai adaoge şi cererea, cum am văzut, a unei capitale nouă în centrul ţerii, mai mult pentru a stânge para invidiei contra Bucureştilor, decât pentru a scăpă perspectiva ce aşteptă laşul. Această decizie este subsemnată numai de boierii mari, cei mai mulţi Ieşeni, şi anume: Ştefan Catargiu P. Mavrogheni, Laţescu, Leon Ghica, Const. Ghica, Iancu Ghica, Al. Ghica, Al. Catargiu, C. Bolla, C. HurmumM, N. Suţu, D. Ralet, C. Negri, M. Kogălniceanu, 1. Pisoschi, V. Alecsandri fi A. Panu. (1) In 11 Iunie comitetul este sporit la numărul de 180 de membri, luaţi din întreaga clasă luminată a poporului moldo van : mai toţi boierii cei mari, mulţi boieri mici şi mai mulţi încă oameni din popor, din cari cităm ia întâmplare pe: T. Codrescu, 1. Holban, D. Guşti, I. Codrescu, Vasile Baltă, 1. Agarici, C. Corjescu, Economul Ion Bobulescu, I. Vârgolici, C. Kerniski, Scarlat Pastia, C. Bosie, G. Stihi, C. Teodorini, Neculai lonescu, St. Darseu, (1) Ibidem, IU, p. 520—522. www.digibuc.ro fWlONIŞTI Şî SEPARAflŞfî. M. Bălaşescu, Anton Canban, St Nei, Dim. Tăcu, 1. Măcărescu, şi Dr. Fătu{ 1). Logăfătul G. Sturza dela Dulceşti nefiind faţă la alcătuirea celui dintâiu comitet, cere prin o scrisoare să-l privească şi pe el ca membru, spunând în ea că «blăstămată şi fără cuget şi netrebnică zidire va fi acela care, şi în minutele aceste scumpe, va mai cugetă la interesul său particular (2). «Judeţele trimit unul după altul acte de adeziune către comitetul ieşan. Gel din Bacău este subsemnat de boierii cei mari ai ţinutului: Rosetti Teţcanu şi alţi Bosetti, Aga C. Biberi, A. Docan, de un mare număr de boieri mici: 8 săr-dari, 4 spătari, 2 cluceri, 3 căminari, 8 pitari, 2 jitniceri, 2 şatrari şi 1 sulger şi mulţi oameni neboieri. Unul din aceştia, A. Gheorghiu adaoge după subsemnătura lui: «unirea, unirea şi iar unirea» ; iar altul, D. Lupu: «unirea e dorinţa poporului român şi pe ea o dorim». Actul de adeziune din Bacău însă cere ca prinţul străin să fie «de origine latină.» (3) Actul de adeziune din Dorohoi este subsemnat de marele boier Dim. Ghica logofăt şi apoi de vreo 30 de boieri mici şi de mai bine 'de 60 de oameni din popor. El întăreşte cererea făcută prin programul comitetului, anume ca să fie «o capitală nouă aşezată în centrul ţerii». (4) Din judeţul Neamţ vine de asemenea un act de adeziune în care subsemnară pe lângă marele boier J. G. Cantacusin, vreo 60 de boieri mici şi vreo 40 de oameni neboieri şi toţi călugării dela mănăstirea Neamţului, în frunte cu stareţul Dionisie. Cererile sunt şi în el unirea sub un domn străin şi o nouă capitală (5). Cu acelaş text ca şi actul de adeziune al judeţul Neamţu, este şi cel al judeţul Roman, subsemnat de Episcopul Nectarie, de arhimandritul Bartolomeu, de marii boieri Gheorghe Stursa logofăt, G. Ghica şi Scarlat Vâmav, de vreo 40 de boieri mici şi vreo 20 de oameni din popor (6). Actul de adeziune al judeţului Tutova este mult mai bogat în subsemnături, cuprinzând afară de ale boierilor mari M. Coslache, (1) Ibidem, IIl, p. 530—532, unde se află 171 de subsemnături, 9 fiind declarate nedescifrabile. (2) Din 9 Iunie, Ibidem, III, p. 527. (3) Din 22 Iunie. Ibidem, III, p, 545. (4) Din 23 Iunie. Ibidem, in, p. 547. (5) Din 22 Iunie. Ibidem, III, p. 548. (6) Din 22 Iunie. Ibidem, III, p. 552. www.digibuc.ro L 6. XENOfdi tea C. Stursa, Aga Costin, 1. Miclescu, încă peste 60 de boieri mici şi vreo 80 de oameni neboieri (1). Din Tecuci s’a păstrat numai scrisoarea colonelului I. Frunză, prin care se rosteşte pentru unire (2). Din judeţul Putna vine încă o foarte bogată împărtăşire, subsemnată de mai mult de 200 de persoane, toate dintre boierii mici şi neboieri, repetând fără schimbare dorinţele însemnate în programa comitetului din Iaşi (8). Actul de adeziune din judeţul Făldu este subscris de patru boieri mari, Aga D. Catargiu, N. Catargiu, N. Costache şi I. Balet, vreo 70 de boieri mici şi vreo 80 de neboieri (4). Cel din judeţul Botoşani este subsemnat de 7 boieri mari, din cari patru membri ai familiei Cananau, apoi Miclescu, Aga Grigoriu şi Aga Jianu, şi un număr însemnat de boieri mici şi de neboieri (5). Din Fălticeni vin două acte, unul din partea locuitorilor oraşului, celălalt din partea celor din judeţ. Boierii mari sunt A. Millo, Vasile Canta, Aga Al. Botez; din cei mici în număr de vreo 30 însemnăm pe Mateiu Ganea paharnic şi vreo 80 de neboieri (6). Floarea deci a Moldovei, oamenii mai cu vază, mai avuţi, mai luminaţi, atât cei din Iaşi cât şi cei din judeţ sprijiniau idea unirii. Faţă cu această aproape unanimitate a clasei mai culte din popor, reprezentanţii separatismului erau foarte rari. Şi lucru curios, mai multe din numele ce le găsim în rândurile lor începuse prin a fi unioniste, pentru a trece apoi, bine înţeles nu fără pricină, la separatism. Aşâ găsim bunăoară pe separatiştii de mai târziu Alecu Millo vornicul, N. Docan, N. Mavrocordato, Dimitrie Cornea şi chiar Neculai Islraii la început subsemnaţi fie în actele de adeziune, -fie în cererea îndreptată către Domnitorul Ghica, prin care protestează contra conferinţelor de Constantinopole, cerând unirea cu principele străin (1). De asemenea şi Vasile Ghica pe care l-am (1) Din 22 Iunie. Ibidem, III, p. 5='3. (2) Din 23 Iunie. Ibidem, III, p. 558. (3) Din 30 Iunie. Ibidem, IU, p. 580. (4) Din 2 Iulie. Ibidem, III, p. 587. . (5) Din 4 Iulie. Ibidem, Hi, -p. 596. (6) Ambele din 9 Iulie. Ibidem III, p. 616 şi 617. Vor fi venit fără Indoeala aote de adeziune şi din partea celorlalte judeţe; dar ele s’au rătăcit şi nu sunt conţinute in bogata publicaţie a Actelor privitoare la Regenerarea României, pe care se Întemeiază expunerea. (7) Vezi această cerere din 28 Fevruarie 1856, ibidem, III, p. 427. www.digibuc.ro tJKIONlŞTl ŞI SEPARATIŞTI. 753 văzut pledând cu aşa înfocare pentru unire, 11 vom găsi primind Ministerul Justiţiei sub Vogoride şi trecând apoi la cel de Interne, ca mai destoinic pentru a gâtul unirea (1). După cum se vede şi precum o vedeau şi oamenii timpului, partidul anti-unionist erâ mult mai puţin numeros decum se credeâ (2)< De aceea şi faţă cu numeroasele alipiri către unire, găsim în nămolul de acte asupra acestor evenimente, numai o singură petiţie a separatiştilor din Bârlad adresată Sultanului, în care spun că deşi au subsemnat pentru unire, dar au făcut aceasta numai sub ameninţările guvernului precedent (Grig. Ghica) (3). Care erâ ţinuta ţăranilor, a clasei celei mai numeroase a poporului în chestia unirii? Ei nu se rostiau nici într'un fel, pentrucă nu pricepeau însemnătatea lucrului. Aici stă deosebirea între răsunetul revoluţiei din 1848 în Muntenia, care putem zice că lăţise ideile ce sprijiniau mişcarea până în straturile cele mai adânci ale poporului, pe când partidul unirii trebui să se mărginească numai la ■ pătura suprapusă a oraşelor. Şi este lesne de înţeles de unde proveniâ această deosebire. Revoluţia din 1848 în Muntenia atinsese un interes real, simţit al ţărănimii, care o ustură şi o înjunghia şi pe care deci putea să-l pătrundă: desfiinţarea clăcii şi darea unui petec de pământ în proprietatea ţăranului. Pentru acest interes, ţărănimea trebuiâ să se scoale. Numai în minţile mai luminate se îmbină acest interes nemijlocit cu ridicarea stării obşteşti a ţerii. Minţile ţăranilor, în orizonul lor cel îngust, nu puteau vedeâ soarele răsărind după dealuri. In întrebarea unirii însă, lucrul de căpetenie erâ tocmai acel soare pe care pentru a-1 vedeâ erâ de nevoie ca acei ce erau să se bucure de lumina şi de căldura lui, să iasă din vizuina rece şi întunecoasă în care sufletele lor putreziau de atâta timp. Aceasta însă nu o puteau face ţăranii cei lipsiţi, nu numai de cultură, dar şi de binefacerile unei vieţi omeneşti (4.) (t) Mai sua nota 38 şi mai jos- nota 94. (2) Place c. Walewsky, 24 Iulie 1836, ibidetn III, p. 706. (3) Din 19 Aug. 1856, ibidetn III, p. 773. (4) «Les paysans, denumea de toute âducation politique, livrea k l’omnipotence dea aoua-adminiatrateura (privighitori) habitues k obeir & tous les ordrea de gouvernement, etaient son effet, par leur nombre, un moyen dea piua efficacea pour organiaer une mani-festation contre l'Union». Art, de l’Etoile du Banube, 8 Ianuarie, 1837, ibidetn, III, p. 1034. Analele A. R.—Tom. XXXI. Memoriile Secf. Istorice. 48 www.digibuc.ro 7o4 A. 6. XfcNOPOL Partidul unirii în luptă.—Am spus că, pentru a aduce la îndeplinire idea in jurul căreia se închegase partidul unirii, el trebuia să ducă o luptă aprigă împotriva duşmanilor acestei alcătuiri politice, duşmani constituiţi mai ales din puterile protivnice unirii, cari se ajutau de elementele lăuntrice, pentru a repurta izbânda. Puterile europene ce se împotriviau unirii erau: în întâiul loc Turcia şi Austria cari aveau interes ca această întărire a organismului românesc să nu se îndeplinească. Către ele se alipise însă şi Anglia, de îndată ce această putere văzuse că Rusia spri-jiniâ unirea, căci ea bănuia că, în acest sprijin, Rusia plănuia o lovitură ascunsă contra împărăţiei otomane. Puterile duşmane unirii se gândise cu drept cuvânt, că ele trebuiau să se silească a împiedică rostirea dorinţelor pentru unire, numai în Moldova, fiindcă după cum am văzut, respingerea acestei combinări politice eră destul de firesc lucru a fi aşteptată dela ţara ce eră să se piardă prin ea. De Muntenia ele puteau să nu se preocupe; căci o dorinţă a unirii din partea ţerii ce eră să tragă un folos, nu putea fi împiedicată, şi ar fi fost a se da pe faţă uneltirile puse în lucrare, dacă şi Muntenia s’ar fi rostit contra unirii. Dar puterile protivnice nici nu aveau nevoie ca unirea să fie respinsă de ambele ţeri; căci fiind vorba de a se cunoaşte dacă contopirea eră dorită, eră neapărat ca voinţele amândurora să se întâlnească, şi refuzul uneia din ţeri eră îndestulător pentru a face să cadă combinaţia plănuită. De aceea şi toate silinţele pentru a împiedică rostirea dorinţei de unire se concentrează asupra Moldovei, şi lupta partidului unionist pentru izbânda înfrăţirii este dală numai în această ţară. Asupra ei căzu tot greul frământărilor; ei i se cuvine însă şi cununa de lauri pentru izbânda dobândită. Austria şi Turcia aveau la îndemână cele mai puternice mijloace, pentru a înnăbuşi rostirea dorinţei de unire din partea Moldovei. Cea dintâi ocupase Principatele cu armatele ei, după retragerea Ruşilor către Crimea cea atacată de aliaţi în 1853, şi se înţelege cât de greu cădea în cumpănă prezenţa baionetelor austriaco în o ţară ce trebuise să dea un vot protivnic dorinţelor habsburgice. Ocupaţia se făcuse în 1854 în toiul răsboiului, şi avuse de cauză, sau mai bine de pretext, împiedicarea Ruşilor de a reocupă iarăş ţerile române, fiind deci făcută chip în folosul aliaţilor (1). (1) Sanejouand, Les PrincipauUa roumainM devani VEurope, Ibidein, III, p. 363. Cojj- www.digibuc.ro tfNlOKIŞÎÎ Şî SEfrAftATIŞTI. 756 Dar războiul se sfârşise, şi în 30 Martie 1856 se încheiase tratatul de Paris. Trupele aliate părăsise curând după aceea Rusia; dar Austriacii nu se gândiau a ieşi din Principate. Ei pretextau că nu pot să o facă, până nu vor vedea sfârşită delimitarea Basarabiei retrocedată de Congresul din Paris, după stăruinţele ei. Comisia europeană, ce trebuia să privigheze lucrările Divanurilor ad-hoc având însă a se întruni în Bucureşti, delegaţii Rusiei nu voesc Bă vină aci, înainte ca Austriacii să fi deşertat Principatele. Deabiâ către jumătatea lui Martie 1857 Austria nemai putând iscodi nimic, este nevoită să-şi retragă oştirile din Ţerile Române (1). Lupta între cele două partide, unioniştii sprijiniţi numai de Franţa şi anume prin autoritatea sa morală, dar având pentru ei convingerea puternică în dreptatea cauzei ce susţineau, şi separatiştii fără mulţi împărtăşitori în ţară, dar tari prin sprijinul armatei austriaco, acel al Turcilor şi întregul âparat ocârmuitor al ţerii, pus la îndemâna caimacamului, înfăţişează două perioade în a ei defăşurare: întâia este cea pregătitoare, urmărită pe timpul ocupaţiei austriaco şi a căimăcămiei lui Toderiţă Balş dela 15 Iulie 1856 până la Martie 1857, şi a doua după retragerea trupelor austriaco, care cade împreună cu moartea lui Balş (2), sub căimăcămia lui Neculai Vo-goriăe, dela Martie 1857 până la alegerea desăvârşită a Divanurilor ad-hoc. a) Sub căimăcămia lui T. Balş. —> încotro era să tindă ocâr-muirea lui T. Balş, se vede de pe împrejurarea că ceremonia instalării lui în scaunul de căimăcămie se face cu eoni cursul oştirii austriaco. T. Balş având de ambele sale lături pe generalii austriaci Gablentz şi Resnicek, şi urmat de mai mulţ adiotanţi şi ofiţeri ai armatei de ocupaţie, trece în revistă trupele moldoveneşti (3). Se dovediâ în destul, prin această împărtăşire a armatei austriaco la afacerea absolut lăuntrică a învestirii venţia Intre Turoia şi Austria, pentru ca această, din urmă să ooupe Principatele, din 14 Iunie 1854, ibidem, II, p. 484. La 13 Sept. generalul austriac Goronini eră acum tn Bucureşti. ibidem, II, p. 506. (1) In ziua de 14 Martie părăseşte ultimul corp de austriaoi Moldova. Place c. Wa- jewsky, 16 Martie 1857, ibidem, IV, p. 98. \ (2) Firman pentru numirea lui Balş, de oaimaoam, 15 Iulie 1856, ibidem, IV, p. 648. Moartea lui Balş, 1 Martie 1857, ibidem, III, p. 1164. ţ3) Buletinul săptămânal din «Steaua Dunărei», 14 Iulie 1856, ibidem, III, p, 672. www.digibuc.ro Â. t. JCEfcoPOi Î5d autorităţii supreme in Moldova, cine eră să fie adevăratul stăpân al ţerii. Consulul V. Place se arată «cu totul surprins de a vedea trupele austriace luând parte, alăturea cu cele moldoveneşti, la sărbătorirea instalării » (1). Cu toate acestea, caimacamul, pentru a-şi mască purtarea, pune sara la luminăţie şi un transparent care simboliza unirea, prin două femei ce se ţineau de mână. Tot Balş iea mai târziu iniţiativa de a se ridică un monument lui Ştefan cel Mare (2). Tovarăşa şi îngăduitoarea Austriei in apăsarea Moldovei, Turcia, pune îndată in lucru un nou soiu de autoritate asupra principatului, im-punându-i voinţa ei în afaceri cu totul lăuntrice, prin firmane trimise din Constantinopole. Prin unul, Sultanul revoacă concesia făcută unei compănii franceze, pentru privilegiul plutirii pe Şiret. Eră aceasta un semn al îndepărtării Turciei de Franţa care cu toate aceste îi scăpase existenţa (3). Până acolo mergeâ sila ce o re-simţiau Turcii pentru fosta lor aliată şi patronă, că la prilejul trecerii unui paşa prin Iaşi, el vizitează pe toţi comisarii puterilor ce venise aici spre a cercetă cum stau lucrurile cu dorinţa unirii, afară de comisarul francez, ceeace ambasadorul francez din Constantinopole nu lăsă să treacă, ci arătând Vizirului purtarea necuviincioasă a paşei, acesta primeşte ordinul de a se întoarce îndată la Iaşi, din Basarabia unde trecuse, spre a săvârşi şi faţă cu comisarul francez datoria de politeţă pe care lipsise să o îndeplinească. Alt firman anulează concesia unei bănci prusiene, de sigur din cauză că şi Prusia sprijiniâ unirea; al treilea suprimă libertatea presei încuviinţată de domnitorul Ghica, pentru a putea, prin oprirea ziarelor ce sprijiniau unirea, să înnăbuşe părerile. Place observă asupa acestei întrebări, că «ziarele au trebuit să înceteze de a apărea, aşa că în momentul când ţara are mai multă nevoie de a fi luminată, toate organele cari sprijiniau unirea au fost silite a amuţi. Ceeaco face această tăcere încă mai simţitoare, este că Gazeta oficială (Gazeta Moldovei) continuă mereu articole contra unirii ţerilor române» (4). Prin un al patrulea firman în sfârşit, se opreşte reintrarea în ţară a emigraţilor din 1848. Ambasadorul francez «tăgăduiâ în zadar în chipul cel mai formal, faţă cu art. 23 al tratatului de Paris, (1) Place c. Walewski, 23 Iulie 1856, ibidem, III, p. 680. (2) Relaţia Stelei Dunării din 23 Iulie 1857, ibidem, III, p. 655. Jurnalul comitetului Însărcinat ou ridicarea statuei, 18 Decemvrie 1856, ibidem, III, p. 985. (3) Vezi o serie de acte lnoepând dela 8 Aug. 1856, ibidem, III, p. 747 şi urm. (4) Place c. Walewski, 29 Sept. 1856, ibidem, III, p. 851. www.digibuc.ro TJNIONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI» 757 dreptul de a anulă prin firman măsuri de ocârmuire lăuntrică luate la Bucureşti sau Ia Iaşi» (1). Poarta acuma nu mai ascultă de Franţa, ci de puterile acele ce băteau în struna ei şi cari căutau să împiedice unirea : Austria şi Anglia. Ambasadorul francez se miră, însă fără temeiu, că «sfetnicii Sultanului nu au fost lqviţi de strania situaţie pe care şi-o creează, prin alipirea lor de părerile cabinetului din Viena, şi părăsirea celorlalte puteri reprezentate la Congres, şi mai ales a celor ce au combătut alăturea cu Turcii în contra Ru-siei» (2). Caimacamul T. Balş schimbă îndată pe unioniştii lui Ghica, punând în locul lor oameni cunoscuţi pentru părerile lor în potriva unirii, sau câştigându-i contra ei, tocmai prin numire. El luase în minister pe Neculai Vogoride care declarase lui Place, încă de pe când îl văzuse în Paris, că lucră din partea Porţii pentru a împiedeca unirea; apoi pe Neculai lsirati, cunoscutul teorician al separatismului, şi pe Neculai Canta care fâceâ o opoziţie pe faţă ideii unirii. (3) Caimacamul distitue pe un cap pe toţi dregă-, torii precum : directorii departamentelor, prefecţii judeţelor, perceptorii dărilor, cea mai mare parte din preşedinţii şi asesorii Divanului şi ai tribunalului, capii jandarmeriei, toţi subadministratorii plăşilor, cari erau bănuiţi de a fi unionişti şi îi «înlocueşte cu persoane aparţinând vechiului partid rusesc şi cari sunt totodată protivnicii unirii Principatelor (4)». Pentru a scăpă de Divanul domnesc al căruia preşedinte eră tocmai unionistul Vasile Sturza, dar pe care nu-1 putea destitui ca pe mulţimea tuturor dregătorilor, Balş întrebuinţase următoarea manoperă pentru a-1 compromite. Pune pe Neculai Canta ca, într’un proces al lui, să-i dea o tânguire foarte ofensă-toare contra Divanului, cerând garanţie Caimacamului contra «nedreptăţilor neruşinate ale Divanului». Caimacamul, ca şi când nu ar fi văzut insulta, recomandă petiţia Divanului, care îşi dă demisia (1) Thouvenel c. baronul de Prokesch, 8 Aug. 1856, ibidem, III, p. 747. (2) Walewsky o. Thouvenel, 9 Aug. 1856, ibidem, III, p. 749. (8) Place o. Walewsky 24Deo. 1856, ibidem, III, p. 997. In 28 Fevruarie 1656 Istrati subsemnase petiţia pentru unire către domnitorul Ghica (Mai sus nota 7, p. 28). In depeşa lui Place c. Walewsky din 24 Dec. citată aici, se spune despre Istrati că ar fi «depuis suc mois l'ecri-vain et le chef du parti separatiste» El trecuse deci In tabara anti-unionistă pe la Iulie 1856, oănd ou numirea lui Balş de Caimacam. Data lunară a scrierii Chestia silei, care eră din 1856, trebue să cadă tot pe atunci. (4) Thouvenel o. Walewsky, 13 Oct. 1856, şi art, din L’fit oile da Danabe 8 Ianuarie 1857 ibid., III, p. 876 şi 1034, www.digibuc.ro 758 A. D. XENOPOL în întregime. Neculai Canta este mulţumit de Balş pentru această faptă, prin luarea Jui in Minister (1). Pe lângă aceste măsuri obşteşti luate de Caimacam contra unirii, prigonirile individuale plouau pe capul unioniştilor. Trei tineri sunt surguniţi, pentrucă îşi arătase prea pe faţă aplecarea lor pentru unire. Se violează domiciliul şi se arestează alţi doi tineri: Holban şi Voinov, cari se întorceau dela o petrecere dela ţară îmbrăcaţi în costum naţional. Colonelul Frunză este destituit din postul de comandant, pentrucă se rostise în favoarea unirii (2). Comandantul jandarmeriei ţinutului Tecuciu Diamandescu este de asemeni destituit. Muzica militară şi chiar bandele de lăutari sunt împiedecate de a cântă hora unirii; dialogul politic Tăndalâ şi Păcală al lui Alecsandri oprit de a se mai juca, şi câte alte măsuri de acelaş fel (3). Pentru a ilustra şi mai limpede ura contra unioniştilor, întâm-plându-se să moară Mihail Cantacuzino Paşcanu, partizan al unirii, în timpul ce el zăcea mort în casa lui, alăturea cu el Neculai Is-trati dădea un bal şi se înveseliâ cu muzici şi lăutari (4), Dar Balş ştia, din vremuri vechi, că numai cu slujbe, ori cât de mari ari ar fi ele, nu se răsbate la Constantinopole, şi că inimile Turcilor nu se descue decât cu chei de aur. El se împăcase deci cu bancherii Zăriţi şi Vlasto din Constantinopole, ca să trateze în numele său cu miniştrii Sultanului, asupra numirii lui la gospodoratul Moldovei, însărcinând pe această casă a merge până la 80.000 de galbeni (1.000.000 de lei noi), spre a obţineâ domnia, şi în caz de izbutire, Caimacamul se obligă a da zisei case, cu preţ neînsemnat, în arendă salinele şi dreptul de exportare a cerealelor. Casa de bancă îi răspunde că şi-a asigurat cooperarea ambasadorilor Franţei (ceeace nu erâ decât un sfruntat neadevăr) şi Angliei, şi că ea caută deocamdată a procură lui Balş căimăcămia pentru 25.000 de galbeni. Balş îi răspunde că va primi căimăcămia, adecă va da 25.000 1 2 3 4 (1) Place c Walewsky, 29 Dec. 1856. lbid. III, p. 1008. (2) Mai sus nota 2, p. 28, actul de adeziune a lui Frunză către proclamaţia comitetului ie-şan al unirii. (3) Art. din L’Etoile du Danube, 8 Ian. 1857 ibid., III, p. 1034, Gazeta Steaua Dunării, oprită a mai ieşi la Iaşi, se strămută la Bruxela unde apare sub titlul L'Etoile du Danube, In limba franceză, sub direcţia lui N. Tonescu. (4) Place c. Walewsky, 2 Martie 1857, ibidetft, III, p, 1169, Necrologul lui Paşcanu, ibt-flem, p, 1053, www.digibuc.ro CNIONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI. 759 de galbeni , numai dacă i se va asigura domnia (1). Mai la urm|l Balş se hotărăşte a face jertfa cea mai mică, spre a pune mâna pe căimăoămie, mijlocul cel mai sigur de a ajunge la domnie. Purtarea Iui T, Balş în chestia pnirii este pe deplin înţeleasă. Atât Austria cât şi Turcia îi făgăduise domnia, în cazul bine înţeles când unirea nu s’ar înfăptui (2), şi pentru a înlătură această putinţă luptase din răsputeri Caimacamul Balş. El uitase însă să se asigure şi din partea morţii, care veni să-l umfle pe neaşteptate, tocmai când eră să intre în toiul luptei celei mari: alegerile pentru Divanul ad-hoc. b) Sub căimăcămia lui N. Vogoride. — La moartea lui T. Balş, partidul unionist caută în zadar a face să se orânduească căimă-cămia de B persoane, prevăzută de Regulamentul Organic, căci Turcii numesc pe Neculai Vogoride, un paşa turcesc ce fusese împămân-1 tenit în Moldova, prin căsătoria lui cu fiica lui Costache Conaki. Acest nou agent al Porţii şi al Austriei înşeală pe Francezi, prin o făgăduinţă iscălită de purtare neutrală în cauza unirii. Unioniştii însă, cari ştiau cu cine aveau a face, rămaseră îmmărmuriţi la vestea acestei numiri (3). Venirea lui Vogoride în capul Moldovei se întâlniâ cu trimiterea firmanului pentru alegerile Divanului ad-hoc şi cu adunarea în Bucureşti a comisiei europene. Lupta cea hotărîtoare eră să se încingă. Vogoride începe prin a mărgini îndatorirea pe care şi-o luase către consulul francez din Taşi, interpretând astfel declaraţia lui scrisă: că «va sprijini cu cumpătare unirea, dacă va dobândi convingerea că această combinaţie va fi primită de Congres, după ce va fi fost votată de Divanuri» (4). Dar cum eră cu putinţă să obţie această convingere, asupra unui act încă ascuns în tainele viitorului! Apoi împlinirea condiţiei impuse de Vogoride atârnă tocmai de sprijinul ce eră să-l dea el cauzei unirii, sau de împotrivirea ce eră să i-o arăte. Făgăduinţa Caimacamului ascundea deci un cerc vicios; eră o îndatorire sofistică care nu-1 legă la nimic. 1 2 3 4 (1) V. Place o. Walewski, 10 Iulie 1856, ibidem, III, p. 617. (2) Comp. Place c. Walewski, 19 Iulie 1856, cu Place c. Thouvenei, 12 Dec. 1856, ibidem, III, p. 680 şi 970. (3) L’Etoile du Danu.be, 9 Martie 1857, ibidem, IV, p. 7. Că Vogoride eră paşă, vezi doleanţa unioniştilor Moldovei c. comisia din Bucureşti, 30 Martie 1857, ibidem, IV, p. 166. (4) Place o. Walewsky, 14 Martie 1857, ibidem IV, p. 48: ts’il obtenait la oertitude que eette combiqaisoq trionjphera dans le congres, apr&s cju’elle aura et6 VQtăe par Ies div^ns», www.digibuc.ro 760 A. D. XENOPOL Ministrul de interne rânduit de Vogoride, Neculai Canta, recunoscând însă, faţă cu puternica mişcare din Moldova, că nu ar puteâ luâ îndatorirea de a face ca alegerile să iasă contra unirii, schimbă ministerul lui, al Internelor, cu Costin Catargiu care iea asupră-şi această îndatorire (1). Vogoride înscenează mai multe uneltiri falşe contra ideii unirii. Aşâ el răspândeşte vestea, că unirea ar trebui să aibă de rezultat 'împărţirea pământurilor, fiind o reînnoire a mişcării socialiste din 1848. Presa fiind încătuşată, unioniştii nu puteau combate atari neadevăruri primejdioase, decât prin placarde litografiate şi prin întruniri ; dar şi un mijloc şi altul fu oprit de guvern ca aţiţător al duhurilor. Guvernul anume susţineâ că «trebue ferite alegerile de orice înrâuriri sau uneltiri cari, într’un duh excluziv de partid, sunt de fire a aduce rătăcirea şi a afneninţâ sinceritatea alegerilor» (2). După teoria constituţională a guvernului lui Vogoride, discuţia teoretică, convingerea pe calea ideilor se socotiâ şi ea uneltire electorală. Fiind însă că unioniştii tot nu încetau de a lucra, apoi arestul împrăştiat cu mânoşie în dreapta şi în stânga veni să asigure încă şi mai mult «sinceritatea alegerilor». Pe lângă siluiri,guvernul întrebuinţa şi ademenirea şi favorurile nemeritate, pentru a atrage în partea lui elementele şovăitoare. Următoarea scrisoare a lui Costin Catargiu către prefectul de Putna, care trebuiâ să lucreze mai cu sălbăticie contra numeroşilor unio-nişti din judeţul său, este caracteristică în această privire: «Am vorbit E. S. Caimacamului, spune Ministrul prefectului său, în favoarea fiului d-tale Mitică, spre a fi înaintat la gradul de ofiţer. Deşi sunt încredinţat că nu face nimic şi bate numai uliţele, d-tale însă nimic nu ţi se poate refuză». (8) Tot soiul de silnicii, bătăi, încălcări de domiciliu şi perchiziţii nelegale, destituiri din dregătorii, anulare de alegeri ale autorităţilor rânduite pe această cale, până ce ieşeau candidaţi plăcuţi guvernului, şi câte altele toate, sunt puse în lucrare în toate părţile ţerii. Cu toate aceste prigoniri, partidul unionist se întăriâ, în loc de a da îndărăt, şi de aceea, lucru vrednic de însemnat, pe când acest partid erâ organizat în 1 2 3 (1) Place c. Thouvenel, 25 Martie 1857, ibidem, IV, p. 131. (2) Inounoştinţarea Departamentului de Interne, 3 Aprilie 1857, ibidem, IV, p. 216. Circula-rea lui Costin Catargi, 2 Aprile, ibidem IV, p. 202. (3) Min. de Interne c.Iord, Pruncu, prefect de Putna, 13 Aprilie 1857, ibidem, IV, p. 32?. www.digibuc.ro UNIONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI. 7df comitete pe calea privată, cel ankiunionist nu lucră în acelaş chip, deoarece el partizani nu avea decât pe agenţii ocârmuirii, şi nu eră reprezentat decât de puterea acesteia, căptuşită cu a Turciei şi a Austriei (1). Agenţii francezi, atât consulul din Iaşi cât şi membrul comisiei din Bucureşti şi ambasadorul din Constantino-pole, înţelegând că, dacă sar tolera sistemul de intimidare urmat de guvernul lui Vogoride, cauza unirii ar ii nu numai compromisă ci chiar cu desăvîrşire pierdută, îşi dădeau toate silinţele pentru a pune în lumină vcât se poate mai vie uneltirile Caimacamului spre a sili pe Turcia a reveni la respectul stipulaţiilor tratatului de Paris (2). Dar toate sforţările erau zadarnice. Poarta se prefăceâ a făgădui schimbarea sistemului, pe când în realitate ea eră aceea care înteţiâ pe Caimacam la cea mai straşnică încordare în combaterea unirii. Unioniştii bănuiau că Vogoride lucră după îndemnuri scrise ce îi sosiau din partea agenţilor politicei turceşti şi deci ei se gândiră a pune mâna pe corespondenţa cea tainică a Caimacamului. Ei câştigară pe o persoană din casa lui şi, plătind-o bine (se spuneâ cu1 214.000 de galbeni), o ademeniră să fure scrisorile lui Vogoride. Aceste scrisori, toate în limba greacă, fură date publicităţii întâiu prin ziarul unionist din Bruxelles l’Etoile du Danube, de unde ele fură reproduse în mai multe ziare europene. Ele destăinuiau într’un chip neîndoelnic acţiunea rudeniilor lui Vogoride şi a autorităţilor turceşti, precum şi uneltirile Austriei în contra unirii. In ele tatăl şi fratele Caimacamului îl îmbiiau să se poarte ca un protivnic hotărît al unirii, care ruinând drepturile Moldovei, el nu ar trebui niciodată să consimtă ca, în timpul căimăcămiei lui, asemenea drepturi să fie pierdute şi nimicite în favoarea Valahiei; că cele trei puteri îi vor fi recunoscătoare dacă va izbuti ca Divanul Moldovei să se rostească contra unirii; ca sublima Poartă îi cere ca să fie tare şi neclintit şi că trebuiâ să-i apere interesele, până când va puteâ ea însăş să se declare pe faţă contra unirii. Un agent al Porţii, Fotiadi Bei, scriâ lui Vogoride ca «el să lucreze fără vuet şi fără a destăinui că ar primi pentru aceasta instrucţii dela Poartă». Şi cu toate acestea, în momentul ce agentul Porţii (1) Place o. Walewsky, 5 Aprilie 1857, ibidem, IV, p. 246: tD'un c6te Ies comitea unio-nistes, c’estâdire le pays; de l’autre le gouvernement ou pour mieux dire l'Autriche et la Ţjirquien. (2) Thouvepel o. Walewsky, 6 Aprilie 1857, ibidem, p. 256. www.digibuc.ro 762 A. D. XENOPOL scria aceste lucruri Caimacamului, Marele Vizir «protesta ambasadorului francez cu lacrimile în ochi că ar condamnă excesele lui Vogo-ride (1). Principesa Vogoride, fiica lui Conaki, nu putea însă îngădui apriga hărueală pe care, după părerea ei, Ministrul de Interne o aplică ţerii, şi ea cere dela bărbatul ei înlăturarea lui din minister, sub ameninţarea despărţeniei de el, lucru de care Vogoride se te-meă mai mult decât de acea de iubitul său ministru (2). Costin Catargiu fu îhlăturat şi înlocuit cu Vasile Ghioa, fostul aprig unionist, dar care îşi vânduse convingerile pe blidul de linte (a nu se amestecă V. Ghica cu V. Sturza care a fost şi a rămas unionist până la sfârşit). înlocuirea schimbă însă numai persoana, nu şi sistemul; ba noul venit dorind să se recomande, îndrumă o şi mai aspră prigonire a unioniştilor, documentată prin acte de silnicie de o nemaipomenită sălbăticie, îndrăznind chiar a se apucă de capul bisericii, pe care voiâ să-l silească a destitui pe cei doi fraţi, arhimandriţii Scriban, unionişti înfocaţi, din cari unul apărase chiar în scris sfânta pentru el cauză a unirii (3). In o elocventă depeşă către corniţele de Walewsky, consulul francez din Iaşi arată cum «din organul Mitropolitului răsună ţipetul unui popor întreg ce se calcă şi se ocăreşte, în dispreţul garanţiilor pe cari Europa i le-a dat, şi acest ţipet este cu atâta mai duios, cu cât este dat de un păstor obosit de vârstă, dar însufleţit de primejdia neamului său. După ce a siluit toate clasele societăţii, ocârrnuirea moldovenească atacă pe arhiereu, ultima şi cea mai serioasă piedică. Nu se atacă atât prelatul, cât viitorul preşedinte al Divanului. Se tinde deci la răsturnarea operei aînsuş Congresului» (4). Cu toate apăsările însă, Vogoride simţiâ că nu va puteâ sdrobi hidra unirii, ale căreia capete răsăriau înşeptit la fiecare taiere. El se hotărî deci a le tăiâ pe toate deodată şi anume printr’un mijloc la care, dacă s’ar fi gândit mai de demult, nici nu ar fi avut nevoie a ihai întrebuinţâ şi alte constrângeri. Acest mijloc erâ falşificarea listelor electorale. 1 2 3 4 (1) Talleyrand o. Walewsky, 12 Iunie 1857, ibidem, IV, p. 800. Analiza tuturor scrisorilor conţinute In voi. IV al Actelor şi documentelor, p. 328 şi urm., şi In Istoria Românilor din Dada traiană, VI, pag. 581 şi urm. (2) Asupra rolului soţiei lui Vogoride, vezi interesanta depeşă a lui Place c. Walewsky, 2 Maiu 1857, ibidem, IV, p. 478. (3) Vezi mai sus nota 4, p. 20, scrierea arhim. Neofit Scriban, (4) Place o. Walewsky 7 Iunie 1857, ibidem, IV, p, 747, www.digibuc.ro UNIONIŞTI ŞT SEPARATIŞTI. 763 " * » Trebuia însă lucrat repede, căci Turcia avea cel mai mare interes ca «alegerile din Moldova să se facă înaintea celor din Muntenia, pentru ca un vot protivnic unirii se vină din Iaşi să lovească cu stârpiciune votul ce se ştieâ bine că eră cu neputinţă' de împiedecat din partea Divanului valah» (1). înscrierile în liste se şi făcură în mare grabă şi în chipul cel mai samavolnic, fără a se respectă nici prescrierile firmanului, nici starea corespunzătoare a alegătorilor; singura normă de alegere eră plecările unioniste sau anti-unioniste ale indivizilor. Se făcură nenumărate protestări din partea unioniştilor respinşi sau trecuţi cu vederea; dar judecarea protestelor urmând să se facă de comitete alcătuite din organe de ale ocărmuirii, respingerea eră totdeauna deslegarea ce Se dădea acestor tânguiri. Cele mai de multe ori protestul se restituia fără nici o rezoluţie, pentru ca să nu aibă nici un mijloc de dovadă că a fost înaintat. Uneori se puneau pe acele protesturi rezoluţii cu totul nehotărîte cari nu puteau fi controlate, precum bunăoară că, «cercetând reclamaţia cu luare aminte, a găsit-o neîndestulătoare în mărginirea înaltului împărătesc firman» (2). Cât despre ţărani, se ti-păriau formulare în alb cari se umpleau cu numele delegaţilor plăcuţi guvernului. Listele fusese alcătuite de N. Istrati, Costin Catargiu şi de consulul austriac Godel de Lannoy, mai luând parte la şedinţele în cari persoanele suspecte erau desbătute şi N. Can-tacuzino şi uneori chiar Caimacamul. Multe informaţii le dobândise consulul austriac dela starostii lui din provincie. Place spune în prea interesanta depeşă, în care raportează aceste lucruri, că «Domnul Godel a supraveghiat această lucrare până în ultimul moment, mergând adeseori la tipografia Statului, diriguită de Asaki, în timpul cât se tipăriau listele, şi acolo încă a mai făcut ştergeri* (3). Rezultatele acestor operaţiuni fură că din 2.000 de proprietari mari ai Moldovei numai 750 fură înscrişi în liste; din 20.000 de proprietari mici, numai 2.264; din neguţători şi meseriaşi, vreo 11.000, fură înscrişi numai 1.190, iar în tot cuprinsul Moldovei nu se găsise din profesiile liberale: avocaţi, doctori, ingineri, arhitecţi, mai mult de 11 persoane cu drepturi de alegători. Aşâ fiind, listele în total cuprindeau numai 4.658 de nume, în loc de 40.000 cât ar fi trebuit să însumeze. Se făcuse, nu e vorba, mare caz de cei 167.222 de (1) Talleyrand o. Walewsky, 23 Iunie 1857, ibidem, IV, p. 934. (2) Reclamaţia lui Boţea din 18 Iunie 1857, ibidem, IV, p. 880. (3) Place o. Walewsky, în Iulie 1857, ibidem, V, p. 36. Comp. corespondenţa din Iaşi Către L’Etoile de Dambe, 12 Iunie 1857, ibidem, IV, p, 800, www.digibuc.ro 764 A. D. XENOPOL ţărani, cari însă, faţă cu modul cum li se luă votul, nu Însemnau absolut nimic pentru rezultatul alegerilor. Partidul unirii, scos din răbdare, eră cât pe ce să se dedea la vreo mişcare violentă, lucru de care se temea consulul Place, care spune, într’o depeşă către Valewsky, că «până acum poporul s’a mănţinut în căile legale ; dar cred că a ajuns la ultimele margini ale răbdării, şi dacă se îngădue a se face alegerile în condiţiile de faţă, nu mai răspund de liniştea publică» (1). Dar ar fi fost şi mai rău pentru cauza unirii, dacă interveniâ vreo răsvrătire; căci s’ar fi atras numai decât o ocupaţie a ţerii care ar fi făcut să amuţească orice năzuinţă după unire. Românii însă dădură dovadă de o desăvârşită înţelepciune, înghi-ţindu-şi amarul şi păstrând liniştea din afară, când în sufletul lor clocotiâ înverşunarea cea mai încordată. Ambasadorul Franţei, văzând că pe calea stăruinţelor nu poate ajunge la nimic, se hotă-reşte să apuce pe aceea a ameninţărilor. Reşid Paşa mărturiseşte atunci lui Thouvenel, că el ar fi gata să se retragă din vizirat, dacă s’ar găsi în Turcia alt personaj care să primească combinaţia unirii (2). Tocmai pe atunci vine în sprijinul partizanilor unirii altă destăinuire gravă asupra Caimacamului, asemuitoare ~celei -provenite din publicarea corespondenţei lui Vogoride. Anume Alexandru Cuza, pârcălabul de Galaţi, unionist rămas încă în dregătorie, desgustat de măsurile nedrepte a căror aplicare i se cereâ necontenit, dă o răsunătoare demisie, în care arată toate manoperele ce le întrebuinţâ guvernul pentru înnăbuşirea dorinţei unirii (3). Sdruncinată prin aceste lovituri, Turcia eră aproape să cedeze şi să încuviinţeze revizuirea listelor electorale, în care se concentrau acum cererile unioniştilor; dar sprijinită de Austria şi mai ales de aliata Franţei, Anglia, Turcia îşi revine în fire şi mănţinând listele cum erau făcute, ordonă lui Vogoride să proceadă la alegeri. Dar chiar din cei înscrişi pe listă cei mai mulţi cari aveau simpatii pentru unire, deşi fusese priviţi ca protivnici, nu ieau parte la vot. Se alege totuş un Divan ad-hoc alcătuit numai din anti-unionişti. Atunci Thouvenel, ambasadorul Franţei, precum şi ai Prusiei, Rusiei şi Sardiniei declară că părăsesc Constantinopolea, rupând re- (1) Place către Valewsky din 18 Iunie 1857, ibidetn, IV, p. 884. (2) Outry o. Thouvenel, 14 Maiu, şi Thouvenel o. Valewsky, 14 Maiu 1857, ibidetn, IV, p. 610 şi 581. (3) Din 6 Iulie 1857, ibidetn, V, p. 447, www.digibuc.ro âtflONIŞTI ŞI SEPARATIŞTI. 766 laţiile diplomatice. Românii însă pe de altă parte nevoind cu nici un preţ să desfacă chestia principelui străin de aceea a unirii, Poarta se află în alternativa sau de a pierde prietenia a patru puteri, s^u de a vedea, după convingere ei, România unită şi apoi şi Serbia desfâcându-se de împărăţie. Ea se hotărî deci a jertfi prietenia Franţei şi a celorlalte trei puteri şi mănţinu refuzul anulării alegerilor din Moldova. Napoleon văzând că din cauza Angliei nu poate înfrânge încă-păţinarea Turciei, se înţelege cu regina Victoria la Osborne, renunţând la unirea totală a ţerilor române şi mulţumindu-se numai cu o unire vamală, militară şi judecătorească; iar Anglia făgădu-eşte în schimb Franţei, pentru această concesie la vederile ei, să obţină dela Turci, ca o satisfacţie morală pentru Franţa, anularea alegerilor moldovene. Outry spunea prea bine asupra acestei împăcări, că «Franţa câştigase forma, iar Anglia, Austria şi Turcia fondul şi ţinta tuturor silinţelor lor» (1), ceeace va reieşi mai limpede din Convenţia de Paris. In Moldova însă ştirea, deocamdată nedeplină, avu un efect înălţător. Yogoride fusese răpus; alegerile fusese anulate şi partidul uniunii triumfase. Intr’adevăr Caimacamul văzându-se desaprobat de înşişi stăpânii pentru cari lucrase, îşi schimbă cu totul purtarea şi, din aprig duşman al unirii, devine un proteguitor nepărtinitor al alegerilor. Rezultatul nouăi rostiri a Moldovei dă un Divan aproape în unanimitate pentru unire şi din care numai doi membri erau hotărît protivnicii ei. Vrednic de însemnat este, pentru a judeca sub ce presiune fusese ales Divanul cel anulat, că din el numai trei inşi fură realeşi în cel nou(2). Se înţelege că lupta cea încordată, dată de partidul unionist contra adversarilor săi, a trebuit să-i închege din ce în ce mai mult rândurile, încât partidul unionist ieşi din această luptă cu mult intărit. El însă avea nevoie de această întărire, întrucât desbaterile încinse în Divanul Moldovei deveniră aşa de ameninţătoare, încât dacă partidul uniunii nu ar ii fost puternic chituit, prin apriga luptă susţinută de el, s’ar fi risipit, şi Divanul ad-hoc al Moldovei, cu toate că era compus numai din partizanii unirii, ar fi putut da un vot protivnic idealului acestora. 11) Ontry o. Thouvenel, 17 Aug., ibidem, V, p. 474. (2) Place c. Walewsky, 22 Sept. 1857, ibidem, V, p. 612. www.digibuc.ro www.digibuc.ro