www.digibuc.ro
Analele Societăţii Academice Române.— Seria I:	L. B.
Tom. I—XI. - Sesiunile anilor 1867—1878: procesele-verbale ale şedinţelor, comunicări, notiţe şi memorii.
Analele Academiei Române. — Seria II:
Tom.	I. — Sesiunea extraordinară din anul 1879 .......................... 3,50
»	II. — Secţ. I. — Desbaterile Academiei în 1879—80 ..................... 5.—
» II. — Secţ. II. — Discursuri, memorii şi notiţe...............(Sfîrşit)
»	III. —	Secţ.	I.	—	Desbaterile Academiei	în	1880—81 ................. 5.—
»	III. —	Secţ.	II.	—	Memorii şi notiţe................................ 2.—
*	IV. —	Secţ.	I.	-	Desbaterile Academiei	în	1881—82 ................. 3.—
> IV. — Secţ. II. — Memorii şi notiţe...........................(Siîrşit)
»	V. —	Secţ.	I.	—	Desbaterile Academiei	în	1882—83 ................. 3.—
» V. — Secţ. II.— Memorii şi notiţe:............................(Sfîrşit)
»	VI. — Secţ. /. — Desbaterile Academiei în 1883—84	................. 2.—
» VI. — Secţ. II. — Memorii şi notiţe...........................(Sfîrşit)
Vieţa şi scrierile lui Grigorie Ţamblac, de Episc. Melchisedec. .	1,20
Despre Alexandru Mavroeordat Exaporitul şi despre activitatea sa politică şi literară, de A. Papadopol-Calimach ....... —,20
»	VII.—Secţ. /.— Desbaterile Academiei în 1884 —85	. . . ............... 3.—
»	VII. — Secţ. II. — Memorii şi notiţe: ... •............................ 4.—
»	VIII. — Secţ. 1. — Desbaterile Academiei în 1885—86	................ 3.—
»	VIII. — Secţ. II. — Memorii şi notiţe................................ 6.—
Amintiri despre Grigorie Alexandrescu. Scrisore către V. Alec-
sandri, de Ion Ghicci..........................................—,30
Apulum, Alba-Iulia, Belgrad în Transilvania. Studiu de G. Bariţiu. — ,30 Schiţe din vieţa Mitropolitului Ungro-Vlachieî Filaret II-lea, 1792, şi ale altor persone bisericesc! cu cari el a fost în relaţiunî de
aprope, de Episcopul Melchisedec..................................1.—
Notiţă istorică despre oraşul Botoşani, de A. Papadopol-Calimach. Raporte asupra câtor-vâ mănăstiri, schituri şi biserici din ţeră, presentate Ministeriuluî Cultelor şi Instrucţiunii publice, de
Gr. G. Tocilescu .............................................. 1.—
Dare de semă despre colecţiunea de documente istorice iomâne aflate la AViesbaden.—Cuvîntare pentru aniversarea (Jileî de 10 Maiu, ţinută de Dimitrie A. Sturdza.— (Cu 4 stampe.) . . .	1.—
I. Scrisore autografă de la Michaiu-Vitezul. II. Stegul lui Şerban-Vodă Cantaeuzino. III. Noue descoperiri numismatice româ-nescî. — Cuvîntare pentru aniversarea rjileî de 10 Maiu, ţinută
de D. A. Sturdza. — (Cu 1 stampă.) ...	................—,50
»	IX. — Desbaterile Academiei în 1886—87............................... 5.—
»	IX.— Memoriile Secţiunii Istorice :.................................. 3.—
ţiece Maiu. Memoriu presentat Academiei, de D. A. Sturdza . . —,30 Biserica din Părliăuţi în Bucovina, de S. FI. Marian .	.	. —,20
Sema visterieî Moldovei din 1818, de V. A. Urechiă..............—,20
O statistică a Ţeriî-Românesci din 1820. Comunicare de V. A.
Urechiă........................................................  —,20
Inscripţiunî după manuscrise. Comunicări şi note de V. A. Urechiă. —,30 Generalul Pavel Kisseleff în Moldova şi Ţera-Românescă, 1829—
1834, după documente rusescî, de A. Papadopol-Calimach.
Notiţe despre slobozii, de V. A. Urechiă........................—,40
»	X.	—	Desbaterile Academiei în 1887—88 . 4.—
»	X.	— Memoriile Secţiunii Istorice:....................................  6.—
Didachiile sau predicele Mitropolitului Antim Ivirenul, tomul II.—
Studiu de Episcopul Melchisedec................................—,40
Studii asupra legii celor XII tabule, de Ioan Kalinderu. . . . —,60 De la Tobolsk până în China. Note de călătorie de Spătarul Ni-colae Milescu, 1675. Traduse după un text grecesc de G. Sion.	1.—
Archimandritul Vartolomeiu Măzârenul (1720—1780). Notiţă biografică şi bibliografică, de V. A. Urechiă......................—,60
Sigiliul tîrguluî Petrei (jud.Nemţu). Notiţă istorică de V. A. Urechiă —,30
Pe file de ceslov. Note istorice de V. A. Urechiă...............—,20
Document referitor la limba românescă. Comunicare de V. A. Urechiă. (Cu stampă heliografică.)
Documente dintre 1769—1800. Comunicări de V. A. Urechiă. . ■ —,40 Documente relative la anii 1800—1831. (I-a Serie). Comunicaţiune de V. A. Urechiă............................................ —,40
www.digibuc.ro
ANALELE
ACADEMIEI ROMANE
SERIA II. — TOMUL XXIII.
1900 —1901.
MEMORIILE SECŢIUNII ISTORICE.
BUCURESCI
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL“ S-sob ion ST. RASIDESCU 16, STRADA DOMNEI, 16 1901.
www.digibuc.ro
CUPRINSUL.
Atanasie Comnen Ipsilant şi chronicul sSu cu privire la Români, de C. Erbiceanu............................................... 1
Societatea sub I. G. Caragea, de V. A. Urechiă............... 19
Ioan Circa- de Gambutz, ca episcop al Marmaţiei Dositeiu Circa,
1660—1730, de Ioan Puşcariu............................... 177
Din Domnia luî Alexandru Calimach, de V. A. Urechiă ....	189
Portul perucilor şi bărbierii la Romani, de Ioan Kalinderu . .	339
Originea Câmpulungenă a luî Gavriil Mitropolitul Kievului, de
T.	V. Stefanelli.............................■.............. 357
www.digibuc.ro
ATANASIE COMNEN IPSILANÎ
Şi
CHRONICUL S£U CU PRIVIRE LA ROMÂNI
DE
C. EBBICEANU
Membra al Academiei Române.
Şedinţa de la 20 Octomvrie 1900.
Domnilor şi stimaţi colegi,
Unul dintre cultivatorii harnici aî cercetărilor trecutului nostru istoric a fost şi răposatul şi pururea amintit între noi, d-1 Alexandru Papadopol-Calimach, membru vrednic al acestei Academii Române. In una din şedinţele academice, de la 14 Septembre 1879, a încunosciinţat Academia, că în Constantinopol s’a imprimat un manuscript al lui Atanasie Comnen Ipsilant, în care se cuprinde mult material privitor la istoria ndsţră naţională din punct de vedere politic şi religios. (1)
Studiind opera Iui Atanasie Comnen Ipsilant, a extras materialul ce ne interesezâ şi l-a presintat Academiei ndstre.
După aceea, în Analele Academiei, s'au publicat tdte pericopele din acăstâ operă, (a lui Atanasie Comnen Ipsilant), traduse de d-sa, sub titlul: Dare de semă despre scrierea lui Atanasie Comnen Ipsilant. (2)
Imprimarea acestui Chronic se datoresce Archimandritului grec Gher-fnan Aftoniade. Lucrarea lui Atanasie Comnen Ipsilant este un chronic universal, scris în 12 cărţi, şi din cari nu s’aii imprimat de editor de-
(1)	Analele Academiei Române. Seria II. Tom. II, pagina 27.
(2)	Analele Academiei Române. Seria II. Tom. II.
Analele A. R.—Tom. XXIII.—Memoriile Seat. Istorie».	1
www.digibuc.ro
?. EftBlCEANO
$
cât cărţile VIII, IX şi X, cari cuprind material istoric dintre anii 1453 până la 1789.
Prin traducerea în românesce, regretatul nostru coleg, d-1 A. Pa-padopol-Calimach a adus un serviciu meritos tuturor istoricilor noştri. Valdrea istorică a lui Atanasie Comnen Ipsilant este apreciată elogios şi de editorul operiî sale (Ve<Jî tcp6Xoyo$ toO âxSoToo, pag. 1—14).
De acăstă părere este şi d-1 C. Satha, exprimându se asupra valdreî lucrării luî Ipsilant în termenii următori: «Cele maî importante însă cunoscinţe despre situaţia politică şi bisericăscă a poporului grec de sub Turci ni le procură mult eruditul doctor Atanasie Ipsilant în Memoriile lui istorice (1453—1789). După tdtă siguranţa activul scrietor având sub ochi codicil Patriarchatuluî ne-a predat chronologic în special întîmplările bisericesc! de la Partenie I până la Procopie, istorisind în trăcăt şi cele înainte de el». (1)
Noi Românii, după capitulaţi!, am fost în cele maî strînse raporturi cu Constantinopolul, şi, după părerea mea, de acolo vom pută cu timpul adună mult material preţios pentru istoria năstră naţională. N’au fost fapte, n’aii fost date şi evenimente însemnate, în acăstă epocă (1457— 1789), car! să nu fie strîns legate de Constantinopol.
De aceea lucrarea luî Ipsilant în genere şi traducerea pericopelor privităre la Român! în special aii valărea lor între Român!.
Nu asupra aceste! cestiunî mî-am propus a vă întreţină acum, stimaţi colegi, ci asupra altor cestiunî ce rees tot din scrierea luî Atanasie Comnen Ipsilant.
Cetind şi eii Chronicul lui Ipsilant am extras din el notiţe privităre la viăţa şi activitatea literară a autorului, la situaţiunea Ţerilor-Româ-nilor în epoca Fanarioţilor, şi la abusurile ce făceaâ. aceşti precupeţi de Domnii. Vă voifl. expune dar, după Atanasie Comnen Ipsilant, ur-mătărele cestiunî: 1). Cine este acest scrietor. 2). Care este starea Principatelor, administrativă, economică şi socială pe timpul Fanarioţilor, şi 3). Prin ce mijlăce parveniau a se sui pe scaunele domniatelor din Moldova şi Valachia Fanarioţi! şi care era ultimul motiv al preocupărilor lor ca Domnitori.
I.	Nic! un scrietor grec literat n’a scris până acum biografia acestui bărbat învăţat—Atanasie Comnen Ipsilant,—după cât sciu eii. Era însă un om cult şi priceput în afacerile omenesci şi în special cunoscător adânc al abusurilor turcesc! şi fanariotice şi dar în putinţă de ajudecâ şi critică mersul de pe atunci al afacerilor din Orient.
(1) Msoouumx-î] Bt6Xtofl-r)*v). Voi. III, pag. 23, introducere.
www.digibuc.ro
ATANASlfe COMtfESf ifSILANf
â
Din opera sa am cules maî multe fapte şi date despre el şi pe cari îmi propun a vi le expune pe scurt, descriindu-î vieţa şi activitatea sa, cu acestă ocasiune, aşă după cum el singur vorbesce despre sine.
Aceste puţine date şi fapte ne vor interesă mult, pentru că tdtă activitatea sa este strîns legată de evenimentele petrecute în ţările locuite de Români.
Nu se p<5te sci precis data nasceriî sale, deşi răposatul nostru coleg, d-1 A. Papadopol-Calimach o pune la 1711; se cundsce însă cu exactitate durata activităţii sale politice şi literare, şi care cuprinde aprdpe întreg secolul al XVIII-lea. Despre originea sa ne spune: «’Eycb Se eijiat Ko|iV7]V&s byi ix ypa|i|i7]; iptrevtxfjţ, X7)s rjorj oXoxeXwc; âxXettjiâaTje, dXX’ ixypxnn^g ■d-rjXuxiJg, x6 otoîov etvai auy^ioprjixevov xrjv a^|iepov ei$ xrjv Eâptomijv x6 vâ enovo-|iâ^7jxai xivâs SrjXaor] |ie xb yevos xai x6 xaxptxov xod x6 pjxptxSv xou...» «Eu sunt Comnen, nu din linie bărbătâscă care lipsesce dejâ cu totul, ci din linie femeescă, ceea-ce este permis astă(Jî în Europa, ca să se numescâ cine-vâ cu nemul şi al părintelui şi al mumei sale.» (T& jiexi xf)v <2Xw-otv, pag. 8.) El ne maî spune că David (Cotnnen) VIII, împărat al Trapezundului, a fost decapitat de Sultanul Mehmet împreună cu cei şâpte fii ai săi şi ast-fel a dispărut familia Comnenilor în linie bărbătâscă. (Op. cit., pag. 7—11.)
N’am putut constată iarăşi din opera sa, pentru ce se numesce şi Ipsilant, şi ce înrudire aveâ cu acestă familie.
Vorbind despre mănăstirea Barnoschi din Iaşi, că e închinată la Sf. Mormînt, spune iarăşi despre el următârele: «1724 AtExpttjja xdcyu) âv iuxtjj [istpâxtov (î)v xod ozxibzi>6[izvog xa âyxuxXia 6tc6 xtj) âv 7tpea6uxepots S'.SaaxâXq) Na^avarp. Xcw xtj) KaXXovâpvj anb exou? 1724 jxe^p: exod; 1727, xai xaO-’ 8 s|ia-CtXEulbj 6 rjy£|iwv xfjs MoX5a6cag Mi/aYjX TCiyâvrjs 6 Taxo[3ix*aţ xai eyevsxo ă.Kb Spayop.avos Yprjyopiog 6 Txtxas, xai auvsxfjXB'S xai 8 StSâaxaXo? ai>v xŞ xaO-atps-•8’ivxt 'Hyep.ovt. THv yâp StSâaxaXos xwv xeaaccpiov aOxoQ Otwv. Eyw Se E[i£tva ev Iaaa(ii) xapâ xŞ auŢ^evri ’lcoâvvrj "Aya xtj) TtţirjXâvxţ], xpoajievcov xiv [laxapixTjv y£wf;Xopâ |xou 0£oSo)poV, âXO-scv [lEXXovxa |i£xâ xoO vsou 'Hysnovo? |ic xi Scpcptxtov xoO xap.apâaY) xwv’Oxvwv. > «Am petrecut şi eu.în ea (în mănăstirea Barnoschi), când eram copil şi învăţam cunoscinţele enciclice de la cel între pres-viterî profesorul Natanail Hiul Calonari, de la anul 1724 până la 1727, când s’a mazilit Domnul Moldovei Mcihail Cehan Racoviţă şi s’a făcut (Domn) din dragoman Grigorie Ghica şi s’a dus şi profesorul împreună cu Domnul mazilit. Eră profesor celor patru fiî aî săi. Iar eu am rămas în Iaşi la ruda mea Ioan Aga Ipsilant, aşteptând pe fericitul meii născător Teodor, care eră să vină cu noul Domn, în slujba de că-măraş al ocnelor.» (Op. cit., pag. 137.)
www.digibuc.ro
4
6. ErbiCeanO
De aici se vede cu probabilitate, că Ipsilant trebue să se fi născut între anii 1712—1715, pentru că la 1724 eră în stare de a învăţă sci-inţele enciclice ori gimnasiale de pe atunci.
Tot în acest an, el vine din Constantinopol, spre a-şî continuă cu acelaşi profesor cursul studielor sale, în Iaşi. «Toăxip xij> Iţei xdtyu) ev xtjj ’laaattp, tp&âaas xaxi [ifjva Ioovtov ârcl Ttatotq. xfjg EXrjvtxfjs yXci)aa7js rcapa xcjj StSaaxâXtj) xoO ^yepovos xfj? MoXSaSta? MtxarjX 'Pâxo6tx£a SoeSoSa xtjj Eepo-(jiovâxv Xit|) xtp KoXXovâpţj.» «In acel an m'am dus şi eu la Iaşi, ajungând în luna lui Iunie, pentru ca să învăţ limba grâcă la profesorul Domnului Moldovei Mihail Racoviţă Yoevod, la ieromonahul Hiot Callo-nari.» (Op. cit., pag. 322.)
De aici se mai constată pentru noi că în Iaşi, pe lângă şcdla grăcă domnâscă, mai erau şi alte şcoli private ca acâsta din mănăstirea Bar-noschi şi unde se educau fiii Domnitorului şi ai persdnelor mai nobile. Profesori privaţi aveau multe familii boerescî.
La 1728 plecă din Iaşi în Constantinopol, spre a-şî continuă iarăşi studiile: «Ţooxw xtjj £xei eforijX&ov xâ-fw b.nb MoX8a6ta$ sfe x$jv xxoXtv xal xjxoXou-■8’ouv x4 [xa^jiaxa [xou xxapa xcjj auxcjj Nafl’avaîjX Xt'cp xtp KaXXovâpţj |xexâ xwv IlEtCa-8£8cov xoO [xaCcXeufl'EVXos Mtxa$jX TdcxoSixCa 6oe668a, oăxtvo? [taxa xvjv ţiaCtXtav âXâ-wv 6 7taxi)p[iou e?s x8 Tiaot xxâXtv xa|xapâa7js xwv ’Oxvfiv, pâ expaxujae xap’ sauxcjj Sta x6v xe^^va.» «In acest an am plecat şi eu din Moldova în Constantinopol şi am urmat lecţiunile mele la Natanail Hiotul Callonari, cu bei-zadelile mazilituluî Michail Hacoviţă Yoevod, după a cărui mazilire venind părintele meă la Iaşi iarăşi cămăraş al ocnelor, m’a ţinui la el, din causa iernii.» (Op. cit., pag. 326.)
Acum mai seim că sub Fanarioţi ocnele eraă încredinţate la Greci, în carii nu mai aveaă încredere Domnii Fanarioţi. După ce Comnen Ipsilante îşi termină studiile enciclice la Iaşi şi la Constantinopol, se duce în Occident, spre a-şî desăvîrşi cultura în Universităţile de acolo. «TotSxcp xcjj Ixet 1731, xaxâ fxfjva ’AxptXtov, cfoxccpa? xtJ$ Ystvapevxjs xal StsXfrtoV Sta xfjs S[xi5pvr)s, AtSopvou, 5>XcDpsvxca?, Bovcovtas xal 3>Eppâpa? Ecpfraaa xrjv Bsve-Xtav ETtî TtatSta cptXoaocptas xe xal EaţptxfJ?, iv xe IlaxaSitp, Bovcovta xe xal 3>Xti)-psvxta 8tâ xfjv Ttpfi^tv xfj? Eaxptxf)?.» «In acest an 1731, în luna lui Aprilie, părăsind locul nascerii şi trecând prin Smirna, Livorn, Florenţa, Bonoma şi Ferara, am sosit la Veneţia ca să învăţ filosofia şi medicina şi în Pata via şi Bononia şi Florenţa pentru practica medicineî.» (Op. cit., pag. 332.)
Prin urmare Atanasie Comnen Ipsilant dispuneâ de mijldce pentru a se educă şi în Apus, iar acestea de sigur stdrse de la Români de cătră tatăl său, şeful ocnelor. Ipsilant stă în străinătate până la 1738,
www.digibuc.ro
ATANASIE COMNEN tPSILANT
5
în care răstimp ne spune că a vă<Jut, în Veneţia, la 1734, pe văduva Ddmnă a lui Ştefan II Cantacuzino, în o stare de miserie mare, trăind din mila altora: «Eioov duvrp (1734) ây<b ev 'Evexojat Cwaav SfeXeous xfjţ dpiQ-xoxpaxeîas xai xaxotxoOaav ev xtvt xijs ’ExxXrjaîas xtov ePu)(j,aitov.» «Am v6-(Jut-o şi eu în Veneţia la 1734, trăind din mila aristocraţiei şi locuind în o casă a bisericii Grecilor.» (Op. cit.)
In 1738 iea titlul de doctor în medicină şi filosofie: «Aoxxopiofl>ei<; eig Eaxptxi)v xai cptXoaocpîav ev IIaxa6t(p xaxdt xo ^apeX^v excj,» «luând doctoratele în medicină şi filosofie în anul trecut, am venit în pămîntul natal în acest an, la Ianuarie în 16.» (Op. cit., pag. 243.)
In anul 1744 îl găsim ca doctor primar al lui Ragip-paşa, guvernatorul Egiptului, şi când ne descrie situaţiunea plină de amărăciune şi durere a Patriarchatului şi a chreştinilor de acolo: «Tooxcp xfp exei Maîou 8 flcvexwprjaa xai-fd) xo xexapxov [iexâ xoO Pa?nz-nxaaot 'Hţe|ji,6vos Ai'i'jmon yevo|ievos dpyioizpoţ xou. Eupov exetae uaxptâpy^v ’AXe^avSpeta$ Koqjiă xiv ănb IhatSîag xevla-xaxov xai XP^i ^apuxaxq) 6xoxeE|j,evov, xai (loXe? axoCwvxa Sta xi Suo6âaxaxxov Xpeo? xoO {t-povou, oux â^apxoOvxo? xoO naxptapxtxoO âiaoS^jiaxo? otjxe xav ei? xijv 7tXrjptO(iiîv xoO xoxou xu>v xecpaXatuv. Tâ xe naxptapxtxdt am’xta xai d!XXot oixot xal âpyaax^pta, <âcptepw|j.axa xoO ^povou ârojraiXouv xpr;|ivta|iov...» «In acelaşi an, Maiu 8, am plecat şi eu a patra <5ră cu Ragip-paşa, guvernatorul Egiptului, fiind primul şeii doctor. Am găsit acolo patriarch al Alexandriei pe Cosma din Pisidia, fdrte sărac şi supus la cea mai grea datorie şi abiâ avea din ce trăi, din causa grelei datorii a scaunului, nefiind suficiente veniturile patriarchatului nici măcar la plata procentului capitalului. Şi casele patriarchale şi alte locuinţe şi proprietăţi afiero-site scaunului ameninţau cu cădere.» (Op. cit., pag. 352.)
Acesta eră situaţiunea Bisericii Patriarchatului ortodox din Alexandria, cu tdte veniturile ce aveâ din Principate şi de pe aiurea. Căuşele sunt multiple, iar cele principale erau simonia şi politica seculară a Turcilor de a luă prin silă averile chreştinilor, sub diferite pretexte.
La 1748 îl găsim în Constantinopole, când refusă un dar ce i s’a făcut, un loc de casă în insula Halche de cătră Metropolitul Chalcedo-nului. La 1750 ni se spune că: «suspendat din egemonia Aidinuluî, Ragip-Paşa, din causa ureî Vizirului de acum, am plecat din Magnesia de la Meandru la 24 Novembre şi am călătorit în mijlocul iernii cU mare. şi grea ane voinţă şi am intrat la Urfa, numită din vechime Edesa, la 8 Februarie al anului următor, necăjind pe drum două luni şi treî-spre-(Jece <Jile.» (Pag. 365.) La 1752 este cinstit cu Schevofilaxia marei Biserici din Constantinopol: «Toiix<p xŞ exet IooXfoo 26 %£pcţ Aeuxlpej. gyeiva SxeuocpuXa^ xfjs xoO Xp’axoO MeyâXirjs ’ExxXirpîaţ p)xp6$ xai eitepylxiŞ&ţ jiou, >
www.digibuc.ro
6
C. ERBICEANU
<In acest an Ia Iulie în 26, <Jiua Marţi, am fost făcut Schevofilax al mareî Biserici a lui Christos, maica şi bine-făcetdrea mea.» (Op. cit., pag. 383.)
Iar în anul următor iea parte în Constantinopol la reforma şcdlei patriarchale şi în hotărîrea dată de Sinod i se dă titlul: <6 eâyEVEaxaxos 5.pym (jiyas SxsuocpoXa!; xaî dpyixxpbg xiipio? ’AD-avaaâxi? ’H^TjXâv-urj?.» «Prea nobilul boer, marele Schevofilax şi prim doctor domnul Atanasache Ip-silant.» (Op. cit., pag. 386).
La 1764 eră mare spătar în Rucuresci: «vHp.ouv [lî^xg SixaxâpTj; ei? Bou-xoupsaxc. ’Evpa'pa fxavâ xff> Ejiafrâp-fl rscop'/xcp Sta xijv xoO xcrou xaxâaxaaiv, xai vipoaţa xâ £Lx6xa xŞ A'jS-evxl ’AAX’o Exâ&rjs xai 6 ATjurjxpcos (Damou Sev cfopijxav xov 2xecpav-6ooa va eVEpyrjcrfj xâ Ypa^ofxsya xai âjiEXptibjaav xâuxoi xs xai 6 Atj-■9’EVXTjs xŞ Sixafrâp-fl rswpYLfi) âvacpoOvxss xâ 7rap’ ejj.oO Ypa<f6[iEva.» «Eram mare Spătar la Bucurescî. Am scris în de-ajuns Spătarului Gheorghe pentru situaţiunea ţării şi am scris cele ce se cuveniau şi Domnului. Dar Stati şi Dimitrie al lui Fotie n’au lăsat pe Ştefan Vodă să pună în lucrare cele scrise şi au răspuns şi aceştia şi Domnul Spătarului Gheorghe combătând cele scrise de mine.» (Op. cit., pag. 401.)
Unde va fi rătăcită acea scrisdre a lui Ipsilant despre starea ţării din 1764 şi ce se cuprinde în ea, nu seim. Viitorul pdte ne va da la lumină şi acestă lucrare a sa de preţ p6te pentru noi.
La 1765 se revoltă Bucureştenii pentru greutăţile dărilor, dar Domnul Ştefan-Vodă Racoviţă prinde pe patru din capii revoltei şi-I ucide, apoi spre a-şi salvă situaţiunea, trimite bani şi daruri însemnate Vizirului Moldovangi, dar nu reuşesce, deşi i se ieau darurile. Mai scrie şi Spătarului Ipsilante ca să mijlocescă eliberarea celor închişi şi să se mai uşureze darea lunară a sfertului de la 110 pungi la 80. Ipsilant reuşesce în acesta, dar tot în zadar, pentru că focul se aprinsese dejă. (Op. cit., pag. 404.) De aci se mai constată că sferturile, ori cele trei luni, când se cereau dările de la locuitori, ajunsese pe timpul Fanarioţilor de o lună, aşa că pe an erau 12 sferturi. Iar dările pentru un sfert erau mult mai mari decât înainte pentru trei luni. Cu timpul sferturile erau aprdpe îndoite. Ipsilant este luat în expe-diţiunea asupra Ruşilor ca interpret de cătră Turci, dar ivindu-se ciuma în lagăr, şi ar^endu-i şi casa sa în Constantinopol, a cerut voe Vizirului de a se întdreo în Constantinopol şi a sosit pe mare la Neo-hor, la casa sa, «89-ev otâ •9,aXâaar)s icpd-aaa eig x6 Nso^toptov, dg xb amxi jiou.» (Op. cit., pag. 461.)
Pe la 1776 îl aflu în Constantinopol ca Dragoman al Patriarcha-tuluî, când trimete o sumă de archerei sinodiştî, carii se resvrătiră
www.digibuc.ro
ATANASIE COMNEN IPSILANT
7
contra Patriarchului Sofronie, pe la Eparchiile lor. «Efrcov xo vd Tojyat'vouv eîţ xd? ’Eîiap^c'as xwv, 6 âizb Kp^xrjs KuCouov repaatp,os, 6 0eaaaXovcxrj? xat o ’Alto]-vfiv—» «le-am poruncit să se ducă la Eparchiile lor, al Chirieuluî Ghe-rasim din Creta, al Tesalonicului şi al Atenelor». (Op. cit., pag. 559.)
Eră dar în Patriarchat cu mare influenţă pe aceste timpuri.
Fiind om cult şi bine apreciat de Turci pentru abilitatea sa politică, îl ieau ca dragoman la pertractarea păcii dintre Ruşi şi Turci în 1778 şi ca om experimentat în afaceri diplomatice i se încredinţâză redactarea tractatului. Iată acestă pericopă în t<5tă întinderea ei:
«Dar pentru desbaterea articolelor condiţiunilor păcii le trebuiâ Turcilor un dragoman şi au hotărît la Musaveren (Sfatul autorităţilor, Turcesc!), fiind presinte Muftiul şi Carascheri^iî, ca să mă trimită pe mine. Deci chemându-mă Reiz Atif-Zadis Omer-efendi de atunci mi-a <Jis: Fiind-că şi elgiul Stachiel nu termină nici o afacere, ci pentru tdte ces-tiunile spune [că va scrie la Curtea lui şi de atunci au trecut doi ani întregi, P<5rta a hotărît Muchialemen (Congres), şi tu eşti orîndui-dragoman la Muchialeme, ca Romeu credincios împărăţiei, experiment tat în afacerile eî şi cunoscător şi de limbele Europei şi de starea Regatelor ei. Am voit să mă abţin şi din causa ciumei ce predomină marina (fiind-că mî-a spus că trebue să mă duc cu Capetan-paşa) şi pentru nedestoinicia mea. Mi-a răspuns că împotrivirea este zadarnică şi că trebue s’o primesc acâsta spre gloria mea, pentru că am fost ales, şi că s’a dat deja sciinţă împăratului despre alegerea mea, apoi că opunerea mea este şi primejdidsă. Am întrebat atunci, unde este locul Congresului (Muchîalemuluî) şi mi-a răspuns: pe care-1 va alege la litoralul Mării în Crimea Romanţov. Şi mi-a orînduit pentru cheltuelă
2.000	lei. M’am dus deci la Muftiul Iram-efendi şi la Cazascherul Ru-meli Mullac-trizade-efendi rugându-î ca să mă scape de acăsta. Şi mi-ati răspuns aceştia: că la Musaveren (sfat) ei însuşi au spus Vizirului Ochiuz-Mehmet-paşa că bine s’a propus numele meu împreună cu alţii şi că eu trebuiâ să fiu orînduit». (Op. cit., pag. 567.)
Acâsta însâmnă că Comnen Ipsilant eră capabil şi cunoscut ca om erudit şi experimentat în afacerile politice.
In 1779 vine în Bucurescî: «Toirap x<p gxec Touvcou IC	â.nb xyjv
tcoXcv 5id xb Buxupeaxc, |ii xb va |ii iC^xrjffe ixef 5 ^ys|J'0V^uaJV iufrevxTjg ’Ale^av-dpog Ti|;T)Xdvx»js 6oe668as.» «In acest an, la Iunie în 17, am plecat din Con-stantinopol la Bucurescî, pentru că m’a chemat acolo Domnul stă-pânitor Alexandru Ipsilant Voevod.» (Op. cit., pag. 616.)
De bună sâmă că Comnen Ipsilant eră rudă cu Domnul şi dar om de t<5tă încrederea, pentru aceea l-a chemat pe lângă el; apoi îl găsesc
www.digibuc.ro
8
G. ERBICBANU
că la anul 1780 a fost invitat de Domnitorul Alexandru Ipsilant să-l concâpă un chrisov pentru tâtă averea sa mişcătdre şi nemişcătdre, din BucurescI şi din alte părţi ale ţării, cum şi asupra clădirilor sale şi Comnen Ipsilant îî şi face un asemenea chrisov, pe care-1 introduce în chronicul său, de la pag. 620—625. (Op. cit, pag. 620—625.)
Tot în acest an 1788, îl găsesc în Constantinopol, unde Domnul Ma-vrogheni îi scrie să reclame de la Michaî-Vodă 150 de pungi de bani. dar Ipsilant, sciind că Domnitorii se socotise şi se achitase între ei, n’a mai început procesul (Op. cit, pag. 684.) Apoi îl mai întîlnim ca garant în Constantinopol pentru un număr mare de sărmani, de la cari Părta cereâ o cantitate de argint brut, pentru a tăiâ monede noî, şi el, nea vând, aii fost aruncaţi în închisori turcesc!. (Op. cit> pag. 694.)
Ultima amintire despre el se face cu ocasia îmmânăriî de cătră Comnen Ipsilant a arzului de numire de cătră Pdrtă a Patriarchuluî ecumenic Antim. (Op. cit., pag. 704.)
Nu se cunăsce precis nici data morţii Iul, dar putem conjectură ca să fi încetat din viâţă după anul 1790. Din aceste notiţe positive existente în Chronicul săd, ne putem face o idee clară despre activitatea vieţii acestui învăţat şi meritos bărbat. Tot odată mal putem adăogă) că eră om drept, corect, independent şi că Chronicul seu este oglinda ce-1 represintă cu tăte calităţile sale bune sad rele. Pentru noî Românii în special are valăre scrierea sa, pentru că ne dă în culorile cele mal vil şi variate vieţa destrăbălată a Domnitorilor Fanarioţi şi a acoliţilor lor; ne expune peripeţiile şi luptele candidaţilor la Domnie* intrigile şi din ţâră, dar mal ales culisele secrete ale palatelor din Con-stantinopole, unde se discută cu aprindere interesată şi se hotără, ca aceluia să i se deă Domnia care ar oferi o câtime mal mare de bani.
Timp de un secol fdrte puţine excepţiunl întâlnim de la acâstă normă adoptată de Turci, şi atunci proveniă nu din partea Fanarioţilor ori a Turcilor, ci a împrejurărilor politice, când nu se numiau Domni pe bani.
Datele şi faptele citate de Atanasie Comnen Ipsilant în Chronicul său, între anii 1453 până la 1720, am observat că sunt de o mică valăre, pentru că sunt şi scurte şi pe ici colea greşite chiar, apoi şi cu lipsuri; pe când de la 1720 până la 1789 ati o importanţă mare, căci el singur ne declară că scrie ceea-ce a vă<Jut însuşi cu ochii şi cunăsce de aprăpe. De aceea pentru timpurile de tristă amintire, ale epoceî fanariote, Ipsilant este fântîna cea mal sigură, de unde se pot scăte fapte şi date pentru acest răstimp. — Acestea despre vieţa Iul Ipsilant.
www.digibuc.ro
atanasie comnen ipsilant
9
II.	După ce am vă<jut biografia autorului Chroniculuî, este, cred, bine să constatăm, cu dove<Jî extrase tot numai din scrietori Greci, care eră situaţiunea politică, economică, socială şi bisericâscă a acestor nenorocite Principate sub Fanarioţi, în tot secolul XVIII ? Cel ce a descris maî bine abusurile săvîrşite de Domnii Fanarioţi seim că a fost Zallony, ale cărui observări şi apreciârl asupra lor mulţi le-au pus la îndoială, sub pretext că ar fi scrise din interes politic contra Fanarioţilor, de aceea eu nici nu voiu cită nimic din el, ci mă voiu restrînge numai la aprecierile literaţilor Greci, spre a evită orî-ce bănuâlă.
Scrierea lui Marcu Filip Zallony pdrtă titlul: Essai sur Ies Fana-riotes, ou Von voit Ies causes primitives de leur eUvation aux Hospo-dariats de la Valachie et de la Moldavie, leur mode d'administration, et Ies eauses principales de leur chute. Suivi de quelques reflexions sur l'etat actuel de la Grece. Marseille 1824.
Iată în primul loc cum descrie învăţatul grec Satha, unul din coi maî profunzi cunoscători aî istoriei grecescî din secolul al XVIII, şi scrietor de valăre, recunoscut în tdtă Europa. El <Jice, între altele, despre aceste timpuri:
«In acea epocă situaţiunea acestei bogate Egemoniî de la Dunăre (adecă a Valachiei) se află într’o stare de jale, devenind teatrul de ne-saţiu. al candidaţilor la domnie (1730). Şi în Valachia şi în Bizanţ, Grecii şi indigenii, di visaţi în două tabere egale, se luptau vrăjmăşesce intre ei şi usaii de tot ce-i permis şi nepermis spre a şi satură poftele. Unii chiar, respectând drepturile ţării, cereau ca, după obiceiii, numai să se confirme Domnul de către P6rtă, când candidatul eră ales de ţeră, şi ca ast-fel se propuneâ fiul răposatului Constantin Mavrocordat, deşi eră numai de 18 ani, şi purtând un nume nu de cătră toţi Valachiî iubit Iar partea opusă, neconsiderând întru nimica nici drepturile ţării, nici relele ce ar resultă din desfiiinţarea acestor prerogative, făceă tot posibilul ca să împedice voinţa alegătorilor locali, şi propuneâ la Pdrtă pe Michail Racoviţă, demonstrându-le autorităţilor turcesc!, ca Domnul Principatelor să fie numit ca şi un paşă, adecă candidatul ce ar da mai mult Şi pentru un moment s’au arătat învingători cei dintâi, numindu-se Constantin Mavrocordat Dar partida opusă nedesnâdăjduindu-se de loc prin acestă nereuşită, cu maî mare curaj continuă combătând pe Domn. Apoi folosindu-se de schimbarea în-tîmplată atunci în Constantinopol—se schimbase Sultanul—, au reuşit a-1 detronâ pe acela — domnind numai 20 de <Jile — şi prin bani să fie numit Domn Valachiei Racoviţă. Dar şi Mavrocordătescil cu mai mult zel opunându-i-se, au parvenit, nu după mult timp, să răstărne pe cel
www.digibuc.ro
10
C. ERBICEAN0
ce-î răpise tronul şi să reiâ Domnia, — nu mai mult acum ca conducător al poporului, ci ca un usurar or precupeţ şi pătat de sângele creştinilor. Cea dintâi victimă a acestui al doilea triumf al partidei lui Constantin Mavrocordat. a fost protectorul cel mai puternic al lui Racoviţă — Constantin Ventura — ucis.»
Aşâ se luptau de la tronuri, divisaţî în partide, iar ca arme de luptă aveau: intrigile, corupţiunea caracterelor şi banii. Nu pentru a guvernă cu dreptate un popor, luă Domnia un Fanariot, ci pentru a stdrce bani, a jefui şi proscrie averile dmenilor avuţi din ţără. Numai la acăsta ţintiau. (1)
Se scie apoi că Constantin Daponte (numit în urmă Chesarie) a trăit între Românii ambelor Principate deci de ani şi şî-a petrecut viăţa sa mai mult în Bucuresci şî Iaşi, între anii 1735—1780. Acest scrietor abundent, în multe părţi din scrierile lui, multiple şi variate, descrie cu multă amărăciune sufletăscă starea miserabilă a acestor Principate. Reproduc acum numai o mică parte din o epistolă a sa adresată boeruluî Român Constantin Dudescu. El dice între altele:
«Gloria Domnitorilor a fost Valachia, dar nenorocită Valachie! Unde mai este acum sfinţeţiia prea sfinţiţilor tăi Archerei? Undei măreţia vechilor tăi Domnitori? Unde-Î slava boerilor tăi de mai înainte? Unde mai este unirea şi dragostea cea cătră Christos şi cătrâ aprdpele a creştinilor tăi din trecut? Pentru că s’a îmmulţit fârâ-de-legea şi s’a răcit dragostea mulţimii.
«De aceea acum satele tale sunt pustii, palatele ruinate, lăsate în părăsire mănăstirile; s’a dus, a dispărut acea mulţime nenumărată a locuitorilor; s’a perdut bogăţia boerilor, s’a înjosit ondrea Domnitorilor, s’a ridicat respectul cătră Archerei, s’a stins lumina celebrităţii, s’a uscat rîul îmbelşugării, s’a veştejit fldrea vivacităţii, s’a călcat în pi-cidre strugurile veseliei, s’a secerat paiul cumpenei dreptăţii, a că<Jut, a cădut Valachia, oraşul cel mare. De aceea acum sunt domnii anuale şi domnii cu mii de pungi şi mucarerurî cu sute de pungi De aceea
acum sămeni dece Şi seceri una, şi câte odată nici una...........» Apoi
continuă:
«De aceea Craiova mai s’a turcit, iar Valachia se apropie de acăsta. Te preumbli şi vedi că ară şi întrebi: a cui este arătura ? — A lui Mus-tafa-aga! îţi răspund. Vedi că sămănă şi-î întrebi şi-ţi răspund: — A lui Ibraim-aga. Seceră şi-i întrebi şi-ţî spun acelaşi lucru. Vedi oi,
(1) M«aaiu>v’.x4] BtâXtoO-^xf) 5it6 Eufrat, Voi. III, pag. 29—30.
www.digibuc.ro
ATANASIE COMNEN IPSILANT
11
cai şi-t întrebi şi-ţi răspund tot aşa. Las de a mai vorbi de bălţi şi grădini şi case, tăte sunt turcesci........
«Vino acum (se adreseză cătră Constantin Dudescu), îţi <Jic, să privim acum ţera, şi vei au<ji mai multe decât cele ce ţî-am spus şi vei plânge împuţinarea ţării, obosiţi de munca (Jileî şi acei puţini compatrioţi ai tăi, suferind tot felul de greutăţi. Stau, fraţilor, adese-ori şi mă minunez cum putem să mai mâncăm şi să bem, când fraţii noştri sunt flamân<JÎ, când cei evsevioşî mor de făme şi sunt striviţi de ceî necredincioşi. Nu-mi dau sema cum putem să dormim şi nu ne trezim de strigătele ţăranilor, de vaetele femeilor, de plânsetele copiilor şi de suspinurile ămenilor, de răcnetele săracilor ce strigă cătră Dumnedeu....... (1)
Acestea ni le spune Daponte pe la jumătatea secolului XVIII, despre Valachia. Şi Moldova eră tot în acestă stare de miserie. Iată ce ne spune acum şi Atanasie Comnen Ipsţlant despre corupţiunea moravurilor şi a datinilor năstre vechi strămoşescl de cătră şlehta fanariotă Bizantină:
«Bună şi folosităre este hotărîrea Sultanului Ahmet, ca să deâ adecă voe boerilor să-şi alegă ei Domn. Turcii aşa aii găsit-o acăsta şi o voiau şi o conservau. Noi însă (adecă Grecii fanarioţi), î-am obicinuit ca să nu facă ceea-ce sciau ei cuviincios şi regulat, după prerogativele locului, ci altele mai nouă lucruri. Persecuţiunile lui Brâncoveanu asupra Domniei lui Michaî-Vodă (Racoviţă) şi multe altele de felul acestora, nu puţine în urmă, aii făcut pe Turci să uite vechile obiceiuri folosităre şi să săvîrşescă inovaţiuni pe cari noi le explicăm. Câte şi câte inovaţiuni păgubităre s’aii făcut, din timpul Sultanului Ahmet până acum, din causa Romeilor (Grecilor fanarioţi) şi a celor împreună cu ei conlucrători, cu scop numai ca să cără aceste nenorocite ţări pe sâma lor! Trec peste istorisirea acestora, ce eii le sciii, pentru scurtimea cuvîntuluî. In genere inovaţiunile lui Nicolae (Mavrocordat) şi ale fiului seu Constantin Vodă le tac într’adins, pentru ruşinea expunerii. Atât numai cjic: că Romeiî (Grecii fanarioţi) aii afanisit obiceiurile cele vechi şi prerogativele lor prea folosităre, ale acestor două Principate, pentru nenorociţii pămîntenî....
«De pe timpul sultanului Mahmut şi a celor-lalţi până acum a crescut întru atâta răul, în cât a trecut şi marginile nu numai ale umanităţii şi vicleniei omenesci, dar încă şi a tot felul de discreţiune.» (Ti pexa xrjv iXwaiv, pag. 262, anul 1704.)
(1) MeaauuvtY.-f] B:6X>.oâ-fjnf| uico Ia-8-a. Voi. III, pag. 59—62.
www.digibuc.ro
12
C. ERBICEANU
Acesta-i portretul Ţărilor-Românescî, zugrăvit cu indulgenţă, p<5te, de cătră scrietorii însemnaţi Greci. Eu m& pun adese pe gânduri şi nu-mi pot explică cum am putut resistâ la atâtea nenorociri un timp atât de îndelungat.
Ce puteam noi face, Românii pe atunci, când t<5te afacerile de interes naţional se desbăteau şi se hotărau fără noi, după ingerinţele viclene şi sumele de bani colosale ce se oferiau de cătră Fanarioţi, ca concurenţi pentru aceste Domni ? Turcilor le conveniâ admirabil înjosirea acestor două Principate, pentru cuvinte politice şi economice, şi de a exclude de la Domnie pe indigeni, evitându-se prin acăsta, după părerea lor, răsvrătirile ţărilor asupra lor. Apoi Fanarioţii fiind Con-stantinopolitani, pe lângă crescerea şi educaţiunea lor între Turci, îşî aveai! acolo şi familiile şi tot avutul lor, eră dar o garanţie mai mare pentru Turci guvernarea acestor ţări prin Fanarioţi. De aceea Turcii aii preferit pe Fanarioţi, ca creştini, chiar în locul lor (Turcilor) şi n’au mai prefăcut aceste ţări în paşalîcuri, deşi puteau. Nu se luau ca Domnitori pentru Principate decât acele persdne dintre Fanarioţi, al căror trecut şi devotament cătră Turci eră probat prin îndelungatele servicii la Pdrtă, mai ales ca Dragomani. Apoi numai prin aceşti pretinşi creştini, puteai! Turcii stdrce atâtea sume înspăimîntătdre din aceste ţări. El nu erai! în realitate decât nisce zapcii ori strîngătorî de bani prin silnicie şi fără nici o cruţare. Tot ce s’ar pută numi de cine-vâ ad-ministraţiune, pe tot timpul Fanarioţilor, n’a fost, nu pdte fi caracte-risată decât ca o perpetuă percepţie de dări, ce se luai! sub diferite numiri.
Toţi aceşti strîngătorî de dabile, de la marele Spătar şi până la cel de pe urmă slujbaş, erau străini de nem, şi adunau bani prin tdte mijldcele pentru Domnie şi pentru ei. Mai ales acest metod îl întâlnesc după anul 174S, când s’aii introdus schimbările şi premenirile Domnitorilor, s’aii inventat mucarerul şi plata anuală Domnăscă.
Nu erai! siguri slujbaşii cât va sta Domnul în scaun, ş’apoî mai sciaii că prin mazilirea lui t<5tă ceta slujbaşilor de sub acel Domn trebuiâ sau să se ducă cu el sau să-şi desfacă tot ce aveâ şi să plece din ţeră, alt-fel erai! în pericol.
Domnul noii veniâ cu tabăra lui de flămân<Ji, şi-î punea imediat în slujbe. Mulţi din Domni erau plini de datorii prin Constantinopole şi toţi acei datornici erai! o clientelă fdrte activă pentru numirea şi siguranţa mai mare ori mai mică a Domnitorilor pe scaunele lor. O mare parte din Domnitorii fanarioţi sunt înălţaţi la acestă domnie numai prin clientela mare a creditorilor şi favoriţilor lor, Se stinsese
www.digibuc.ro
ATANAâlfi COMNElT IPSILANT
13
aprdpe ori-ce urmă de patriotism între Români, prin politica viclenă a Fanarioţilor, prin înrudiri cu Grecii parveniţi, prin cultura grâcă, prin admiterea obiceiurilor, moravurilor şi datinelor orientale în locul celor locale, prin influenţi morale, prin târnă, ameninţări,, exilări şi ucideri, aşâ că mai ales Valachia ăveâ aprăpe fisionomie grecăscă. Eră grecisată şi boerimea băştinaşă în mare majoritate şi ierarchia şi rămăsese numai câţi-vâ boeri pe la proprietăţile lor şi ţăranii români. Cei rămaşi, Români, erau consideraţi ca o massă de exploatat, neavend pe nimeni a o apără de neîncetatele siluiri şi jafuri. De aceea Românii băştinaşi, când nu mai puteaii suferi poverile grele ale dărilor, emigrau şi aceştia într’alte locuri, râdicându-se în masse mari. Acest fel de emigrări se numesc şi bejenii.
In fine Vlasie I. Baltin, un grec iarăşi, traducând pe Zallony în limba grecă, în introducerea ce face acestei expuneri a lui Zallony, <Jice:
«In adevăr, unii din Fanarioţi aii fost jefuiţi de averea lor în Con-stantinopole; iar alţii şi-aii perdut şi Viâţa. Dar care Fanariot va în-drăsni în public să numescâ avere a sa aceea, pe care a câştigat-o prădând pe ţeranul din Moldo-Vlachia?» (Veiji: TLpocy\i<xx&ia ntpl xwv cHy£(j.6vwv zfjc. MoX8o6Xaxtas, în introducere, pag. 12). Apoi mai departe iată cum caracterisăză acesta conduita Fanarioţilor: «Fanarioţii nici odinidră n’au respectat cinstea şi băti’îneţea şi nici odată n’aii pus preţ pe prietenie, ci tot-deauna au fost cei mai nerecunoscători dintre nerecunoscători.
«Neputend nici odată desfăşură o agerime de spirit sau genialitate, ei s’aii dedat la intrigi ca să prospere şi rî(Jend ironic pe tot cine nu eră Fanariot. Apoi Fanariotesele erau pe de altă parte conajutătdre Fanarioţilor prin schimbarea moravurilor femeilor pămîntene__________» (Op.
cit., pag. 21).
Cred că ne-am convins acum şi de starea deplorabilă a Ţerilor-Ro-mâne sub regimul fanariot şi de caracterul lor (Fanarioţilor), de aceea mă abţin de a mai adăogâ cevâ, lăsându-vă sub impresiunea expunerii făcute de cei de o rasă şi un sânge cu ei. Grecii urăsc pe Fanarioţi.
Dacă am atins acâstă delicată cdrdă a lirei ce nu ne intonâză decât numai note lamentative, în tot trecutul secolului XVIII, acesta am făcut-o pentru cuvîntul, că chiar după un secol aprdpe de la alungarea lor, ca Domni asupra Românilor, ranele ce ne-au deschis sunt abiâ ulcerate, iar nu vindecate. Aii rămas încă în nâmul nostru, în moravuri, în datine şi obiceiuri, în apucături politice şi sociale, mai ales prin oraşe, multe resturi de netrebnicie, de necorectitudine fanarioto-bisan-
www.digibuc.ro
14
C. tftBlCfeANtf
tină. Credinţa în afaceri, cinstea persdneî, corectitudinea în purtare, devotamentul pentru binele obştesc, ideea de sacrificii şi abnegare pentru Patrie şi câte altele, încă nu ni le-am reîmpropriat cu toţii, aşa cum au fost la vechii noştri strămoşi. Dacă pretindem că suntem culţi şi civilisaţi, să aruncăm departe de la noi viclenia, pizma, înşelăciunea, căci aceste patimi sunt împrumutate de la Bizantini, cari le considerau ca virtuţi ori aptitudini de a parveni.
Să rămânem în obiceiurile şi deprinderile ndstre strămoşesci şi atunci şi numai atunci vom fi şi buni cetăţeni şi buni patrioţi.
III.	După ce am ve<Jut şi starea ţărilor sub Fanarioţi, acum voiu mai expune numai o singuri cestiune înainte de a termină, spre a se vedă mai lămurit însemnătatea Chroniculuî lui Atanasie Comnen Ipsilant pentru Români. Vă voiu istorisi care eră mobilul tuturor acţiunilor Domnilor Fanarioţi în diferite ramuri administrative, judiciare, economice şi sociale, din cari va resultâ, dovedit pe deplin, că atât Domnii Fanarioţi ori fanariotisaţî şi cei asociaţi lor nu se cugetau decât la bani şi iarăşi bani şi că tdte cele-lalte fapte de merit aparent erau numai un vestmînt cu care-şî acoperiau abusurile, ori o jucărie vi-clănă pentru a înşelă pe naivi şi inculţi. Odinidră, Demostene strigă de pe tribuna publică la Atena, când cetăţenii gălăgioşi şi mândri yorbiau contra lui Filip şi făceau fel de fel de proecte, dar ca să se mişce şi ca să contribue cu bani la înarmarea ţării nu făceau nimic. Demostene le spune cu acâstă ocasiune Atenienilor: Aer, Ser xpijn^wv, Trebue, trebue bani,—pentru a se salvă patria. Asemenea şi Fanarioţii Bizantini sciaii că nu pot stă pe scaunele Domniatelor din Iaşi şi Bu-curescî, decât săturând setea de bani a Turcilor, începând de la Sultan şi până la cel din urmă ciauş, ce veniâ cu veşti în ţără. Dar după cum ni se spune în poveste, că nimeni n’a reuşit a săturâ pofta pururea aprinsă de fdme şi sete a lui Tantal, tot asemenea nici Domnii Fanarioţi n’aii putut adună atâta aur din aceste ţări spre a satisface pe deplin mulţumirea Turcilor. De aceea pururea se iviaii concurenţi la Domnie, dând ori promiţând a da sume mai mari decât cel ce sta pe tron numai şi numai de a-f luă locul şi a se îmbogăţi.
Iată acum câte-vâ exemple de vindere-cumpărare a Domniatelor Moldovei şi Valachîei, petrecute între Turci şi concurenţii Fanarioţi. Ya-lachia fiind mai mare decât Moldova în secolul XVIII, şi preţul Domniei eră mult maî scump.
In acestă privinţă, la 1720, Ipsilant Comnen, vorbind despre Domnia hrf NiCOfae Mavrocordat, <Jice: «“Ooa 5s Irtafrov ol ăpxovxeţ BXâyoi ele, aOt& xi
www.digibuc.ro
A'TANASlt! COMNEU itSILAHT
15
8tdccra|xa,. xa! xaOxa eîs xot>£ Ttptbxous xpovou? xfjg auO^vxsca? xou, ti XP*5 Aifeiv? Tivas aâxffiv dvrjXeâs âcpoveuoe, âv otc xa! x6v MyjxpoxoAtxTjv ’OuYYpoSXaxta? ’Av-■9-i|xov, vuxxtop cai07tvt£av e?s xov AouvaStv xa! x6v UxaO-âpyjv MtxaijX KavxaxouCtvSv xxr]xopa xoO Movasxqpfou KoXxCa1» «Câte au suferit boeriî Valachieî în acest timp, şi acesta în anii dintâi aî Domniei lui, ce trebue să le maî povestim? Pe unii din ei l-a ucis fără de milă, între cari şi pe Mitropolitul Ungro-Vlachieî Antim, înecându-1 ndptea în Dunăre şi pe Spătarul Michail Cantacuzin, ctitorul mănăstirii Colţea». (Pag. 309.)
Despre fratele său Ioan Mavrocordat ne spune, că acest Domn a uneltit prin un servitor al său şi l-a suspendat şi din Domnie şi în urmă a fost ucis de Turci. «Eupe ojitog xov xpoxov |il Sva raaxov xou veov, 5vxa e?s 7iXrja:£axâx7]v SooXeuoiv xou SsXcpou xou, xou va Swaţj xlAog sîg x^v TlyEjioviav xou xa! e?s xîjv Cto-Jjv xou.» «A găsit însă modul prin un tînăr al său credincios, care eră în serviciul cel maî de aprdpe al fratelui săli, ca să deâ sfîrşit şi Domniei şi vieţii lui.» (Pag. 307).
Ajung acestea spre a i se caracterisâ gradul moralităţii luî Mavrocordat, cel întâiti Domn fanariot.
La 1733, Grigorie Domnul Moldovei, prin mare dare de bani — Soitei 7toAXţj xp^(iâ™v — sc<5te pe Constantin din Valachia şi iea el Domnia aceea. De la acăstă dată a început abusul nesuferit, provocat de Domnii Fanarioţi şi de setea Turcilor de bani, de a se strămută Domnii dintr’un Principat la altul prin dări de bani, cum ne spune Ipsilant: «Kal Ixxoxe £|xa$ov oi ToOpxot ofauxâg xaţ Suo 'Hy£|j.ovEtag xa! x6 IlEVxCatal ■îjxot dXXayJjv.» «Şi de atunci au inventat Turcii pentru aceste două Egemonii şi Benţaisi adecă strămutarea.» (Pag. 337.)
La 1735, nu s’a lăsat Constantin Vodă, ci şî-a ţinut cuvîntul dat cătră Grigorie Ghica la Focşani, că-1 va scdte din nou din Domnie, şi în adevăr, prin dare iarăşi de bani — Soctei XP'W«TO)V xaâxig — iea Domnia Valachieî şi Grigorie Vodă este iarăşi strămutat în Moldova (pag. 340).
La 1747, după încetarea răsboiuluî dintre Nemţi, Ruşi şi Turci şi ocuparea Belgradului de Turci, Dragomanul Porţii Alexandru Ghica, propune ca să i se deâ luî, ca Principat aparte, cele cinci districte de peste Olt, ca răsplată a serviciilor sale, dar Constantin Mavrocordat s’a opus la acăstă separare a Valachieî în două, s’au adaus însă la darea anuală a ţării încă 219 pungi, cât s’a oferit să deâ anual amintitul Dragoman. Ipsilant Comnen indignat de acăstă faptă urîtă şi neumană (jice«... yev6|xevo£ Afxtog xfjg âxirjatou Cvjpxas xfijv Xptoxtavwv Sta 219 îroofi'Eta, dXX’&TiETtEaEV xţj ■9-Et'a Skqj xapaxo|xyj^£Îs xa! SrjUEUtMt? p.£xâ xpSvou.» — «S’a făcut pricina perderii anuale a creştinilor pentru 219 pungi, dar a că<Jut în
www.digibuc.ro
16
C. fefcBICEAfoU
judecata dumne4eâscă, tăindu-i-se capul şi luându-ise averea cu timpul.» (Pag. 347).
La 1747, Grigorie Ghica, eliberat din exilul din Tened, dă sume de bani ne mal pomenite până atunci şi este numit Domnul Moldovei — SoaliQ yipri\ifam £ntep6oXixic.
La 1748, Grigorie Ghica prin o sumă prea mare de bani—iSpoxiq) Si5aefxPYll1*'Kl)v —prin intermediul armeanului Agopi, cumpără pe Sultan şi iea Domnia Valacliieî, scoţând pe Constantin Mavrocordat, vărul său. (Pag. 363).
La 1749, Vizirul cere Iul Constantin Mavrocordat, după un an şi şese luni de Domnie, 300 pungi spre a şî-o reînnoi, şi el refusă. Este scos din Domnie şi numit în Moldova Constantin Cehan, fiul Iul Michail Ra-coviţă Voevod. Mavrocordat este exilat şi încarcerat la Limn, şi pentru a-şl asigură viâţa dă Vizirului 300 pungi. (Pag. 364). Eră ca legiuit să deâ bani, şi dacă-î mal îndosâ pentru el, eră denunţat şi urmărit de Turci.
La 1752, Mateiu Ghica, al doilea fiu al Iul Grigorie Ghica, tînăr fiind, lăsă t6tă administraţiunea pe mâna lui Alexandru Şuţu Postelnicul, care face boeril fdrte multe pe bani, în dauna Visterieî. Asemenea abusurl a făptuit şi Nicolae Roset ca Spătar şi Aga oraşului Suţu. Din acâstă causă este alungat din Domnie prin strigătul ţării, domnind numai 9 luni. Prin dare de bani mare — TtoXXfjs Soaecoc xPrHJL®'ct°v — se trimite Domn în Moldova. (Pag. 367).
La 1757, se mazilesce din Domnia Moldovei Constantin Cehan şi se numesce Scarlat Ghica. Făgăduinţa şi darea de bani a Iul Scarlat Ghica a fost pentru Valachia — ooaiq xptIIjl®™v—, dar a primit la urmă şi Domnia Moldovei. Intermediar ori telal a fost un Aii. (Pag. 357).
In 1758, Ghica este numit Domn în Valachia tot prin mijlocirea Iul Aii, pentru care strămutare dă 80 de pungi — xaî Sci -rijv vlav au-rijv eTîXrjpti^aav xcp ’AXj)uapi xo0 ZxapXâxu 80 itouyyeîa. Constantin Mavrocordat, aruncat fiind în Edicule, a denunţat împăratului abusurile ce se fac de Vizir şi alţii cu desele schimbări de Domnii, şi cu jafurile pricinuite de Rizali<jî, cari pe lângă cele legiuite mal ieau din ţâră ca pre-sent ori dar 1.000 de pungi. (Pag. 377).
La 1761, Constantin Mavrocordat dă Sultanului 1.000 de pungi pentru Domnia Valachiel—rEŢive xOxo xaJ 28coxe xfi ivaxxc 6 Kcovaxavxfvoc 1.000 itooy-yera 8ii xf]v aâfrevxefav. Constantin Mavrocordat este denunţat de boerî, Că în 19 luni de Domnie a luat, jefuind din ţâră, 10.000 de pungi. «Aâxol Sipepov jiayWpt m&c 6 Kwvaxavxfvoţ Scoc t6xs vi £7rijpev iitb xov xorov, siq Scio-xcjia (irjvffiv Sexaevla 8sxa yj.Xicf.oeQ TOuyyera.» «Aceştia (boeril ţârii) au adus
www.digibuc.ro
ATANASlfc COMNEN IPSILANÎ
1?
magzar la P<5rtă spunend că Constantin până atunci a fost luat din ţâră în timp de 19 luni 10.000 de pungi (Pag. 389).
La 1764, murind Constantin Racoviţă, până a nu plăti cele 600 de pungi date împăratului pentru Domnia lui, Gheorghe Spătarul aduce din Valachia 4 boerî mari ca să plătescă datoria. Ei au declarat că mai întâi să se evalueze averea lui şi, dacă nu va eşi cantitatea de bani, atunci va plăti ţâra. Mai cer aceşti boerî, ca ţera să nu deâ ca bir anual mai mult de 5.000 pungi. S’au mai cerut şi banii pentru noua Domnie a lui Ştefan-Vodă din Valachia. Din averea rămasă în zapise de la Constantin Mavrocordat s’a scos numai 200 pungi. (Pag. 399).
La 1765, neajungendu-se banii lui Mavrocordat, Domnul Ştefan pune 18 boeri în închisâre, legaţi de gât şi de piciâre cu fiăre, spre a plăti banii. (Pag. 401). Caimacamii veniţi la Bucuresci după mazilirea lui Ştefan-Vodă închid pe Stati şi pe Dimitrie al lui Fotie spre a-î scăpă de urgia poporului şi-î trimit la Constantinopole în carcera lui Bostangi-paşa şi-i cercetăză acolo, ce bani au luat din Valachia, în timpul Domniei lui Ştefan-Vodă. Dar au scăpat dând mulţi bani—Tţj âdpq 8a>poSoxtcj. (Pag. 405).
La 1767, fiind numit Domn Grigorie Calimach în Moldova, pune dări îndoite pe locuitori, pentru care pricină aceştia emigreză. Domnitorul, întrebat despre acesta, a spus că au fugit din causa incursiunilor Tătarilor. Dar boeriî fugiţi trimit la Pârtă pe unul din ei, ca să spună adevărul. Capichihaiaua lui Suţu inculpă pe boeri, că se răsvrătesc contra Domnitorilor Romei şi reuşesce prin mituire a împăcâ lucrurile, dând 300 de pungi împăratului. Mediator în acestă afacere urîtă a fost Cîauş-paşa-efendi Larizanul, atras prin o sumă mare de bani — ?6<jsc (pilâpyvpoţ, oeXsaa&eîs xfl uoXXţj xataSoXţj xâv «pXoupfwv. A mai fost mituit şi Hanul Tătarilor. (Pag. 411).
La 1768, este mazilit Scarlat Ghica şi s’a dat Domnia lui Grigorie Alexandru Ghica prin intermediul Hanului, căruia i-a dat pentru acăsta 300 de pungi, iar lui Murat-Mula 100 pungi. (Pag. 424).
La 1774, Alexandru Ipsilant dă lui Peterzof, Consul rusesc la Constantinopole, 200 pungi, pentru a acceptă că Ipsilant este ales prin voia Valachienilor, deşi nu se făcuse alegere în ţâră, conform prerogativelor de curînd dobândite de Români, la încheerea păcii de la Cainargi. (Pag. 538).
La 1782, Ipsilant este mazilit din causa fiilor săi fugiţi în Austria, şi a cheltuit 1.000 de pungi, plus alte 300 la Turci, spre a scăpă de presupus că ar fi hain. A mai plătit încă 150 de pungi spre a scăpă din închisâre. (Pag. 628).
Analele A. R.—Tom. XXIII.—Memoriile Seef. Istorice. -	*
www.digibuc.ro
iâ
t. tJBBICEANtJ
La 1783, Michail Dracu Suţu a dat 300 pungi Vizirului pentru a i se da Domnia Valachieî. (Pag. 637).
In fine, la 1786 este numit în Moldova Alexandru Ioan Ipsilant şi a cumpărat acestă Domnie cu suma de 4.000 pungî, iar Vizirului l-a dat anual 300 de pungi, plus 600 pungî ce i se dăduse înainte, cum şi giuvaerele şi oddrele sale scumpe. (Pag. 647).
Cred că aceste exemple ne-au convins în de ajuns de venalitatea caracterelor Fanarioţilor.
Acestea sunt, Domnilor Colegi, cele privitdre la situaţiunea Ţărilor ndstre din secolul XVIII, după Anastasie Comnen Ipsilant, martor ocular.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
DE
V.	A. URECHII
Membru al Academiei Rom&ne.
Şedinţa de la 20 Octomvrie 1900.
Domnilor Colegi,
Pe basă de documente inedite v’am vorbit despre biserică, despre şcdle şi cultura publică, despre administraţiune şi justiţie şi despre starea finanţelor, cu aşezarea dărilor, în timpul domniei lui Ioan G. Caragea, Domnul Ţării-Muntenesci, de la 1812 —1818.
Ca să completăm tabelul acestei domnii, permiteţi-mî a vă presentâ astăzi un nou memoriu, prin care-mi propun, iarăşi pe base de numerose şi necunoscute documente, să vă descriu societatea română din acăstă ţâră, considerată în t6te straturile ei şi din tdte punctele de vedere. Nu mai este permis a face Istoria Românilor numai după cărţi şi documente externe. Convins de acâsta, eu sprijin aserţiunile mele pe o serie bogată de documente interne inedite. Acel care se mulţumesce cu frase stereotipe în istoria naţională şi care nu are deprinderea lucrărilor documentate îmi va impută, p<5te, o prea mare aglomerare de documente. Aceluia nu-i destin eu lucrarea mea, căci nu o p6te înţelege, nici apreciâ.
CAP. I.
Ţeranui încă este un factor din societate, ori cât fie el de că<Jut şi de neconsiderat sub domnia lui Ioan Caragea. Care este dar situa-ţiunea ţăranului sub acestă domnie?
In manifestul adresat ţării la începutul domniei, Caragea ordonase ispravnicilor să adune pe toţi bătrîniî şi fruntaşii din sat, la anumită
www.digibuc.ro
20
V. A. orechiA
<}i, 8ă le cetăscă acel manifest în care promitea locuitorilor în genere de a nu îngădui cea mai mică năpăstuire nici cel mai uşor jaf. (1)
Ca t<5te programele politice minţiâ şi manifestul noului Domn, căci în practică altmintrelea eşi lucrul decât el promisese în manifest. Ce-î dreptul, în primul an de domnie, ţărănimea, luând în serios mani. festul, ce cu multă solemnitate li se cetise într’o anumită <ji în fie-ce sat, începe a se jălui noului Domn în contra mănăstirilor, arendaşilor saîi moşierilor, pe moşiile cărora îşi daţi claca.
Dintre primele procese de acestă natură, din 1813, sunt acelea în cari ţăranii după moşii mănăstiresc! reclamă să nu li se aplice pontul în totalitatea lui, ci ei să dea filele de muncă şi dijmă, după speciale învoeli anteridre. Aşa sunt procesele următdre :
а)	. Locuitorii din satul Cozia, cari se jăluesc în contra egumenului schitului Cozieî, că le iea dijmă peste obiceiul ce ei aii avut. Ei cer să deâ numai (Jeciuelă din porumb după vechiul lor obiceifi, dar Domnitorul, pentru că dînşii nu presintă o învoelâ anteriără, în scris, îi obligă la pontul legiuit, adecă la claca de 12 <jLile pe an, în 4 anotimpuri câte 3 tjile, la dijma porumbului de pogon câte 8 baniţe cocoldşe ori 4 baniţe grăunţe, iar pentru dijma finului, din livezile curăţite de locuitori, să deâ din <}ece una şi să nu fie egumenul volnic de a le luă de sub stăpânirea ţăranilor. Asemenea să fie datori ţăranii din 10 pruni a da 1 mănăstirii şi câte 2 oca de fasole la pogon, după cuprinderea aşezămîntului ce au făcut cu egumenul în anul trecut. (2)
б)	. Nu numai proprietăţii erau ţăranii datori clacă, ci şi la unii funcţionari; aşâ la vătafii de plaiu:
Trei cărţi legate cătră ispravnicii Vâlceî i Gorj şi Mehedinţi, a supune şi pe bresle i nemuri, mazili, scutelnicî şi posluşnici a da claca cea obicinuită pe an acelor vătafi de plaiu, bez tagma bisericescă şi boerescă.
Ju> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Dumne-vostră ispravnicilor ot sud...., sănătate. Fiind-că locuitorii casnici de prin plaiuri sunt datori a da la vătaşi pe fieş-care an obicinuita şi legiuita clacă, şi dumne-luî Vel Vornicul de Ţera-de-sus a făcut arătare Domnieî-Mele că breslele de prin plaiuri, adecă nămurî, mazili, scutelnicî şi posluşnici şi preoţi nu s’ar fi supuind a răspunde la vătaşi acăstă clacă, de aceea poruncim Domnia-Mea, ca să îndatoraţi pe tote breslele de mai sus arătate de a răspunde la vătaşi orinduita clacă, ca un drept al lor urmat din vechime şi păzit, afară numai din tagma boerăscâ şi a preoţilor după anaforaua ce ne-au făcut părinţii arhierei i dumne-lor veliţii boerî şi s’a întărit
(1)	VecJI tom. X, partea A., pag. 455 din Ist. Rom. de V. A. U.
(2)	Vecji actele în tom. X, partea II, din Ist. Rom. de V. A. U.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
21
de Domnia-Mea, care aperare a preoţilor să bine facă cunoscut că este musaadeă cătră dînşiT. şi de urmarea poruncii să însciinţaţi Domniei-Mele, şi fiţi sănătoşi. — 1817, Iulie 31.
Cod. LXXXVII, fila 39 v.
Jalba lui State Pardalis, vătaful plaiului Hurezului din sud Vâlcea, lat loan Gheorghe Caragea Yoevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să îndatoraţi pe pîrâţii de a fi următori cu răspunderea dreptului jăluitorului întocmai după co-prinderea Domnescilor nostre ponturi, ce sunt arătate în cărţile vătaşilor de plaiu.—
(Peoetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Cu plecată anaforâ arăt Înâlţimii-Tale, că din vechime s’a obicinuit ca toţi locuitorii plaiurilor ţării, atât birnici cât şi bresle, să dea claca cea obicinuită la cel după vremi vătaşi ai plaiurilor, şi jăluitorul dreptate avend la cererea ce face, se va da luminată porunca Inălţimiî-Tale cătră dumne-lor boerii ispravnici ai judeţului, să îndatoreze pe locuitorii numitului plaiu, birnici şi bresle, să dea clacă la vătaful lor, iar anii Măriei-Tale să fie mulţi şi norociţi întru fericire. —1815 Fe-vruarie 19.
Barbu Văcărescu Vel Vornic.
Cod. LXXVIII, pag. 415.
c)	. In Martie 1813, e judecata Divanului între mănăstirea Arnota din Vâlcea şi ţăranii şezători pe moşia mănăstirii. Egumenul se jăluesce că ţăranii nu se supun a-şi face claca şi a-şi da dijma, nepăzind nici legăturile zapisurilor lor, nici obiceiul pămîntuluî, atât la altele, cât şi la livezile de pruni din cari fac rachiu pentru alişveriş. Domnitorul rînduesce afacerea în cercetarea ispravnicilor (1).
d)	. Locuitorii din 3 sate: Copăceniî, Călinescii şi Brătenii, din jud. Argeş, refusă de a clâcuî 12 <jile pentru mănăstirea Cornetul, proprietara moşiei, căci obiceiul lor a fost să deâ numai 6 <jile de clacă. Domnitorul Caragea obligă aceste 3 sate la clacă şi dijmă, după pontul legiuit, de <5re-ce ele n’au la mână o învoălă în scris pentru mai puţin (2).
e)	. După tânguirea consulului rusesc Luca de Chiricov, că locuitorii din Zimnicea nu se supun a răspunde adeturile moşiei la epistatul ei, Caragea dă ordin la 5 August 1813, să fie supuşi la pont locuitorii cu forţa (3).
i). Locuitorii din satul Domneştii jud. Muscel cer ca episcopul de Argeş să nu le schimbe învoăla, care o au din vechi cu mănăstirea,
(1)	Ve<jî actele în voi. X, partea B,
(2)	Idem.
(3)	Idem,
www.digibuc.ro
22
V. A. URECHIĂ
de a nu clăcui decât câte 6 <jile pe an, fiind acesta aşez ămîntul de la 1793 şi neschimbat maî mulţi ani. Representantul mănăstirii pretinde că înşişi locuitorii au primit să dea 8 (jile de clacă. Domnitorul curmă procesul hotărînd aceste 8 <jile de clacă, iar cele-lalte obiceiuri ale pămîntuluî să se urmeze întocmai după vechia învoălâ.
Să amintim că scăderea numărului de <dile de clacă la sătenii de pe moşiile mănăstirii a ordonat-o la finele secolului trecut Domnitorul Mavrogheni, care ţineâ să-şi facă partisani în popor, îu ţărănime, în contra boerimiî lui necuviincidse (1).
g)	. Ţăranii după moşia Ciolănesca şi Slăvesca a Mitropoliei (jud. Teleorman) se tânguesc că li se cere de arendaş maî multe încărcături la obiceiurile pămîntuluî, ce din vechime le-au avut. Ei cer să fie apăraţi de clacă, care n’au avut-o nici o dată şi au plătit numai câte un zlot de vatră şi că, dacă sunt obligaţi la clacă, satul se risipesce. In tot caşul ţăranii cer să aibă protimis la arendarea moşiei. In 28 Aprilie 1814, Caragea recomandă ispravnicilor de judeţ afacerea împreună cu cererea de protimis.
h)	. Din documentul de la 12 Maiu 1814 se pdte împrospătâ în mintea lectorului tot şirul de îndatoriri, cari la data acesta se consideră ca legiuite pe spinarea ţăranului, în privinţa proprietăţii moşiei.
i)	. Procesul dintre epitropul casei Vornicului Varlam cu locuitorii de la moşia Ulmenii din jud. Teleorman, că nu se supun la obiceiurile pămîntuluî. Locuitorii nu vor clacă, ci să deâ câte un zlot de vatră. Domnitorul chămă pe locuitori la judecata Divanului în 3 Iunie 1814. înfăţişarea se face la 2 Iulie 1814, iar la 10 Iulie Domnitorul dă pe locuitorii rămaşi de judecată, obligându-i la tot pontul, de <5re-ce n’au o deosebită învoelă cu proprietatea.
j)	. Locuitorii din satul Grecii din Vlaşca, în proces cu arendaşii moşiei, refusă de a transformă cele 12 <jile de clacă în bani. Urmăză detalii şi despre cele-lalte obligaţiuni. Domnitorul îi obligă la cele 12 <Jile de clacă şi la diversele datorii după pont, în 9 Iunie 1815.
k)	. Locuitorii din 3 sate: Chirnogii, Stupinele şi Clătescii din Ilfov, în proces cu mânăstirea Pantelimon, cer scădere din <jilele de clacă. Domnitorul îi obligă la cele 12 <jile şi de a da câte o vadră la 20 vedre din vin, însă nu în bani.
l)	. Mai mulţi podgoreni din Dealul-mare se învoesc prin zapis, ca vierii lor să nu ţină vite, cari strică prin vii, afară de o vacă şi doi boi, cari şi acestea să le aibă sub pază de văcari, căci întîmplându-se vre-o vită
(1) Tote actele relative la acest studiu se vor ceti în Voi. X. partea B, a Ist. Ro* nţânilor de V. A. U.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
23
să trăcâ în vre-o vie streină, proprietarul viei are dreptul să o tae. Tot-odată eî cer să nu mai sălăşluescă ţăranii printre vii. Domnitorul, la 8 Iulie 1816, întăresce zapisul şi aprobă îndepărtarea de prin vil a locuitorilor de la popdrele din Dealul-Mare. Aceştia însă, la 20 Aprilie, acelaşi an, dejâ primiseră prin zapis a se strămută pe la sate până la finele luî Maiu şi se învoiserâ, că ori-ce vită de a lor va intră prin vil, proprietarul viei să o pdtă tăiâ fără nici o despăgubire.
Im loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Getindu-se înaintea Domniei-Mele acest zapis, ni s’a citit împreună şi însciinţarea ce ni s’a trimis de dumne-lor ispravnicii ot sud Buzăă, de la 4 ale trecutului Maiu arătând că atât podgorenii cei cu vii dintr’aceste popore ce se văd iscăliţi în-tr’acest zapis, cât şi locuitorii din mai jos numitele popore, ce sunt cu vitele lor acolo, fac cerere a li se întări acest zapis, după care isprăvnicescă însciinţare cercetând Domnia-Mea prin dumne-lor Vel Vistierul, de se pote pricinui vre-o pagubă Domnescei nostre Visteriî, cu mutarea acestor locuitori din numitele popore, ne-a pliroforisit anaforaua ce ne-a făcut de la 3 ale acestei luni, că acei locuitori nefiind dajnici ai satelor, ci mazili şi alte bresle, nu pote ave Visteria, din mutarea lor, nici pagubă nici folos, îar huzmetul vinăriciului va rămâne folosit, lipsind stricăciunea ce fac vitele lor la acele vii. Drept aceea dar, după pliroforia ce ni s’a dat de cătră dumne-lui Vel Vistierul, şi după cererea amândorora părţilor, întărim Domnia-Mea zapisul acesta spre a-şi ave fiinţa şi urmarea sa nestrămutat. —1816 Iulie 8.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 167.
De vreme ce locuitorii ce s’au încuibat cu şederea printre vii, şi în prejma viilor de la poporele Mircescii, Zoresciî, Valea-Tenculuî şi Săsenii, înfăţişindu-ne la cinstitul isprăvnicat, după porunca Măriei-Sale luî Vodă, au provalisit, că înşişi cunosc stricăciunea ce se pricinuesce cu locuinţa prin deluri din pricina vitelor ce au, dar la acesta stricăciune se împărtăşesc şi vierii boerescî avend multe vite, cerend ca acea legătură ce daii eî, cu a se tăiâ vitele acele ce se vor prinde prin vii făr’de nici o bântuire ce să fie bune tăiate, să fim şi noi datori a sigurifsi cu aceeaşi osândă pentru vitele vierilor noştri, adecă cine va ţine vier, să nu aibă voe a ţine acel vier vite în deal, ce să le cobore unde-vaşi, iar pentru o vacă şi doi boi de va ţine {pentru trebuinţa viei, să le păzescă cu atâta privighere în cât să nu scape în vre-o vie, iar când se va prinde vre-o vită de ale vierilor noştri în vie streină, să aibă voe acel cu via să o tae şi să nu fie întru nimic supărat şi stăpânul acelui vier ce i se ya tăiâ vita, de nu se va fi sigurifsit cu vierul seu, să fie răspunzător vierului, pentru că asemenea adeverinţă cu asemenea cuprindere am luat şi noi de la numiţii, şi ca să se păzescă acestă legătura întocmai, am iscălit cu înseşi iscăliturile nostre la mâna numiţilor, ca să se creijă. —1816 Aprilie 24.
Ioan Şoimescu, Sandu Căpitanul, Petrache Slugerul, Frangulea Vernescu, Panai-tache Medelnicerul, Mihalache Vernescu, Savastiţa Cârlova, Ioan Logofăt.
Sud Buzău.
Aretându-se dumne-lor boerii şi boerinaşiî cei in dos iscăliţi cu zapis la isprăv-
www.digibuc.ro
24
V. A. URECHIĂ
nicat şi picând, că cu voia şi cu primirea dumne-lor l-au dat, după rugăciunea ce ne-au făcut, l-am adeverit cu iscăliturile.
Alexandru Vilara, Nicolae Greceanu. — 1816 Aprilie 24.
Adeverinţa nostră la mâna domne-lor boerilor i boerinaşilor şi tuturor podgorenilor ce au vii din poporul Săsenii şi până în poporul Mircescilor, precum să se scie că după luminată porunca gospod, ce s’a dat la anaforaua dumne-lui vel Logofătul, pentru stricăciunea şi paguba ce până acum am pricinuit cu felurimea dobitocelor nostre la viile dumne-lor, că de va fi jalba ce au dat adevărată, să avem a ne ridică cu locuinţa de prin prejma delurilor cu viile şi a ne mută pe la sate, de a nu mai pricinui supărări şi pagube la vii, înfăţişându-ne dumne-lor boerii ispravnici, şi după cercetările ce ni s’au făcut, neputând nici înşine a tăgădui că nu aducem stricăciune şi pagubă la rodul viei, iar mai vîrtos şi din noi cunoscând, că ne aflăm păgubiţi cu şederea prin delurî, şi fiind-că la înfăţişarea ce am mai avut tot la cinstitul isprăvnicat, la trecuta luna lui Noemvrie, când dedesem legătură că acum într’acestă primă-vară ne vom mută, şi că de atunci şi până ne vom mută, vom face străjuire vitelor şi depărtare din prejma viilor, ca să nu facă stricăciuni şi nepăzind nici una nici alta, nu am mai avut acum nici un cuvînt de prelungire. Drept aceea am dat acest zapis cu acestă legătură cerută de noi şi ce privesce la folosul şi al dumne-lor şi al nostru, puindu-ne soroc ca până la sfîrşitul lunei lui Maiu, să avem a ne mută cu toţii pe la satele ce vom vre, şi ne legăm cu acest zapis ca, când la acest soroc nu vom fi următori a ne mută cu toţii pe la satele ce vom vre şi ne vom află iarăşi cu şederea prin delurile cu vii, atunci să fie volnici a ne tăia casele ori căruia se va găsi nemutat, fără să mai avem vre-un cuvînt de răspundere, şi până atunci ori-ce vită se va găsi prin vii să fie volnic a o tăia stăpânul viei, după cum şi cei cu viile asemenea adeverinţă ne-au dat, ca ori-ce vită a vierilor celor ce au vite vom găsi în viile nostre, asemenea să avem voe a le tăia, fiind măcar boerescă, ori a altuia, şi ca să se cunoscă acest zapis, că este adevărat şi cu primirea nostră, s’a trecut şi în condica judeţului şi s’a adeverit de cătră cinstitul isprăvnicat.
Constantin Chiriscă, Barbu Logofăt, Stancu Logofăt, Iordache Mânu, Dinicu Che-laru, Manole Forfesche, Cosma ot Zoresci, Nedelco, Iordache Logofăt, Mihaiu, Barbul sin Constandin, Lefter Holdobanu, Nicolae sin Mânu. — 1816 Aprilie 20.
Sud Buzău.
Viind cei în dos iscăliţi cu zapisul la isprăvnicat şi arătându-ne că cu voia şi primirea numiţilor l-au dat, după rugăciunea ce ne-au făcut, spre a fi temeinic şi a se păzi întocmai, l-am adeverit cu iscăliturile.
Alexandru Vilara Căminar. — 1816 Aprilie 2.
m). Se continuă sub Caragea vechiul monopol al proprietăţilor asupra cârciumilor şi băcăniilor pe la sate, precum se p<5te vede din aceste acte:
Ju> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Cu cale fiind anaforaua acesta a d-lor veliţilor boerî, poruncim d-vdstră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să se facă urmare.— 1817 Aprilie 18.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA S0B I. Q. CARAGEA
25
Prea înălţate Domne,
Pricina aceşti! moşii, în anul trecut, a fost intrat în judecata dumne-lor boerilor divaniţi şi a rămas a se cercetă la faţa locului, care cercetare nu s’a făcut acum, (jice jăluitorul, că pîrîţii au făcut cârciumă pe acea moşie de pricină, unde altă dată n’a mai fost, nici au avut pîrîţii stăpânire la acea moşie, ci să fie luminată porunca Măriei-Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, casă cerceteze, şi de n’au mai avut pîrîţii cârciumă acolo, nici acum să nu aibă ci să i se tae cepul şi să fie oprit a nu vinde vin şi rachiu până li se va hotărî judecata, iar hotărîrea rămâne la Măria Ta. —1813 Aprilie 9.
Radu Golescu Vel Vornic, Dumitrache Racoviţâ Vel Vornic, Vel Vornic, Vel Clucer.
Cod. LXXIII, pag. 517.
Iui Io an Gheorghe Caragea Voeved i Gospodar semli Vlahiscoe.
Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-luî Vel Logofătului de Ţera-de-jos, poruncim dumne-vostră ispravnicilor aî judeţului, ca întocmai să faceţi urmare. -1813 Aprilie 29.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Următor fiind luminatei porunci a înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a locuitorilor din satul Văleniî-de-munte sud Saac, am făcut cercetare şi mă pliroforisii, că totă plângerea jăluitoruluî este pentru un Gheorghe, arendaşul moşiei Văleniî-de-munte a sf. mănăstiri Cotrocenî, şi că pirîtul nu-i îngăduesce a vinde rachiu cu mărunţeua numai Duminecă la tîrgul Văleni, după obiceiu, care obiceiu <jic că l-au avut jăluitorii de la moşi strămoşii lor, cum şi câţi arendaşi după vremi ah ţinut în arendă acestă moşie Vălenii, de nici unul jăluitorii popriţi n’au fost, decât numai pîrîtul în silnicie voesce să le strice acest obiceiu, silindu-i ca să ieâ rachiul de la pîrîtul ocaua po taleri unul; ci fiind că pîrîtul arendaş nu se află de faţă ca să vedem ce are a răspunde în potrivă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor boerii ispravnici, ca să aducă faţă înaintea dumne-lor pe amândouă părţile să le cerceteze pricina prin judecată, şi asupra dreptăţii urmând să facă jăluitorilor îndestulare la dreptatea ce vor ave, şi când vor fi avut acest obiceiu jăluitorii, a vinde rachiul lor cu mărunţeua în tîrgul Vălenii, numai Dumineca, pentru hrana şi alişverişul lor, care obiceiu de li se va fi păzit şi li se va fi urmat din vechime şi până acum, atunci să fie slobozi de cătră pîrîtul arendaş a-şl vinde rachiul la acel tîrg Vălenii, sau când pîrîtul arendaş va fi avend vre-o simfonie în scris cu mănăstirea Gotrocenii, cuprincjetore a nu fi slobozi locuitorii din satul Văleni a vinde în tîrg Dumineca numai rachiu cu mărunţeua şi jăluitorii vor <jice că au în potrivă a răspunde, atunci dumne-lor boerii ispravnici, cu carte de judecată şi cu <ji orînduită de soroc în scris, să-i soro căscă aici la luminat Divanul înălţimii Tale, spre a se înfăţişă cu pîrîtul arendaş înaintea dumne-lor veliţilor boeri, iar hotărîrea rămâne a sa face de Măria Ta. —1813 Martie 29.
Iordache Slătineanu Vel Logofăt.
Cod. LXXVI, pag. 79.
www.digibuc.ro
26
V. A. URECHIĂ
Anaforaua veliţilor boeri în pricina ce are Rizu dascălul cu Stolnicesa Elena Lu-poianca pentru clacă, a nu vinde vin şi rachiu la alişverişul unei băcănii.
/di Ioaii Gkeorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Pe acâstă alăturată anaforă a d-lor veliţilor boeri, ne rămâind odihnit Rizea dascălul d-lui Vel Hatman al Divannluî, l-au înfăţişat la Divan înaintea Domniei-Mele, cu Costache fiul şi vechilul Stolnicesei Elenii Lupoenceî, unde intrând şi Domnia-Mea în cercetarea pricinei, am cerut de la Rizea de ne-a arătat zapisul Stolnicului Lupoianu soţul Stolniceî, care cetindu-se în Divan şi ne fiind tăgăduit nici de vechilul Stolnicesei, îl ve<Juî scris din let 1793 Iunie 30 şi cuprinzător, că i-a dat Rizei o pereche de case ce le avea Stolnicul în Gâmpina luate de la un Năstase Cojocarul, i casele de feciori, cuhnie şindrilită, care acestea cu tote căii ţinea preţ mai mult, dar i le-a dat numitului Rizea în taleri 200, iar locul casei cu curte cu tot i le-a dăruit, arătând şi cuprinsul locului cu cine se vecinesce, care loc, Zice să-l stăpânăscă Rizea şi tot nemul lui în pace, fără numai vin sau rachiu să nu aibă voe a vinde, după care acestă cuprindere a zapisuluî, făcând şi Domnia-Mea cuviinciosa chibzuire asupra pricinei, măcar că băcănia este facere de alişveriş ca şi cârciuma, precum se arată în anaforaua d-lor veliţilor boeri, dar Ziccndu-se in zapis, că numai vin şi rachiu să nu aibă voe Rizea a vinde şi nepomenindu-se nimic pentru băcănie sau pentru vre-un astfel de alişveriş, curat se dovedesce una dintr’aceste două, adecă ori că pe moşia Stolnicesei numai vinul şi rachiul este poprit a nu vinde altul strein, iar altfel de alişveriş este volnic veri-cine a face, şi de aceea n’a pomenit nimic Stolnicul Lupoianu în zapisul său, nici pentru băcănie nici pentru altfel de alişveriş sciindu-le slobode, bez vînZarea vinului şi a rachiului, şi aşâ fiind urmeză a fi şi Rizea slobod şi nepoprit de a ţină băcănie, sau de sunt poprite tote felurile de alişverişuri pe acestă moşie a nu le face altul decât stăpânul moşiei, precum a poprit Stolnicul prin zapisul său pe Rizea din vînZarea vinului i a rachiului, asemenea putea să-l proprescă şi de băcănie i de ori-ce altfel de alişveriş şi acesta nepomenind-o în zapis, ci în potrivă Zi°end că numai vin şi rachiu să nu vînZă însuşi Stolnicul Lupoianu, cu acestă noimă a zapisuluî a volnicit pe Rizea ca să facă ori-ce alt alişveriş, afară din vin şi din rachiu, şi măcar că vechilul Stolnicesei a pricinuit, Zicând că însuşi Stolnicul Lupoianu tată-seu trăind î-a surpat Rizei acea băcănioră, poprindu-1 de acest alişveriş, dar nici acesta i s’a Zis că nu vatămă dreptatea Rizei, pentru că după ce odată i s’a dat voe a ave băcănie, rău a urmat Lupoianul de i-a surpat-o. Drept aceea în puterea zapisuluî Stolnicului Lupoianu, hotărîm Domnia-Mea să aibă voe Rizea a ţine acolo băcănie cum şi ori-ce alt alişveriş să facă, afară numai vin şi rachiu să nu fie volnic a vinde, după cum chiar aşâ se cuprinde în zapis. —1814 Maiu 25.
(Pecetea gpd.j	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei-Tale de la acestă jalbă a Rizei dascălului, dumne-lui Vel Hatmanul al Divanului înfăţişându-1 înaintea nostră cu Costache fiul şi vechilul dumne-eî Stolnicesei Elenii Lupoenceî, am făcut cercetare pîreî lui ce aduce, cum că pentru căci a învăţat copiii răposatului soţului dumne-eî şi a epistasit la facerea caselor, şi a împrumutat cu taleri 3.000 fără dobândă la facerea casei şi î-a dat 7.300 ocă porumb la vremea fometeî şi două şîri de fîn, şi a epistasit la
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
27
moşia sa; drept aceste slujbe ale luî î-a dat reposatul o casă drept taleri 200 cu pu(ină curte, prin zapis, unde făcend şi o prâvălidră cu cheltuela luî, avend şi marfă într’însa, ca de taleri 600, î-a surpat-o Stolnicul în trecuta răzmeriţă şi a păgubit acea marfă, pentru care ne arată jâluitorul zapisul ce i-a dat reposatul Stolnic Lupoianu, cu let 1793 Iulie 30, cuprinzător, că la trebile ce a avut la moşia sa Câmpina, cum şi la învăţătura copiilor săi, îndatorindu-1 jăluitorul cu slujba ce s’a arătat şi se arată, î-a făcut şi dumne-lui căzuta mulţumită şi i-a dat casele ce le-a avut Stolnicul luate de da Anastase Cojocarul, care case fiind de lot dărăpănate, le făcuse Stolnicul de iznovă, asemenea şi casele de feciori cu cuhnie şindri-lită, care acestea ţineau pe Stolnicul peste taleri 300, dar jăluitorului ie-a dat numai drept taleri 200, asemenea şi locul casei cu curte cu tot i-1 dăruesce, ca să-l stăpî-născă cu pace el, copiii, nepoţii şi strănepoţii lui, fără numai vin sau rachiu să nu aibă voe a vinde. întrebându-se şi vechilul pîrîtei ce răspunde ? ne arătă o anaforă a departamentului ot let 1810 Iunie 23, alta a boerilor divaniţi tot dintr’acel let Iulie 9 şi o hotărîre a comitetului, iar dintr'acel let Iulie 30, de asemenea pîră ce a fost pornit jăluitorul şi atunci, când s’a hotărît că băcănia este întocmai ca şi cârciuma şi când nu face cine-vaşî într’adins aşezămînt cu stăpânul moşiei, ca să ţie prăvălie sad băcănie de alte alişverişurî, nu pote fi slobod, în vreme ce acestea sunt folosul stăpînului moşiei, nici se pote întorce jăluitorul a cere de la Stolnicesa plată pentru slujbele ce a făcut răposatului, căci drept tote acele slujbe ale lui s’a mulţumit cu acăstă casă ce î-a dat-o în taleri 200 dimpreună cu locul ei, ca să şeZă într’însa şi să se odihnescă, precum nici pentru stricarea de băcănie şi paguba mărfei ce Zice Rizea că a vîndut-o cu scăZemînt din ceea ce-1 ţinea, din pricină căci îi oprise răposatul băcănia, nu are dreptate a o cere de la Slolnicăsa. Deci fiind-că acesta casă s’a dat Rizeî cu şart, ca vin şi rachiu să nu vînZă, şi băcănia este ca şi cârciuma, după cum nici l-a îngăduit Stolnicul Lupoianul trăind a deschide băcănie, ci I-a stricat chepengul ce-1 făcuse şi l-a oprit. Drepte sunt mal sus numitele, judecăţi şi asemenea găsim şi noi cu cale, să aibă Stolnicesa pace de pîrile Rizeî, carele să fie oprit a nu face nici băcănie, nici cârciumă cu vînZare de vin şi rachiu nici alt alişveriş, ci să-şi aibă casa numai spre şederea şi odihna sa, iar hotărîrea remâne la Măria Ta.—1814 Maiu 11.
Radu Golescu Vel Ban, Iordache Slâtineanu Vel Vornic, Nestor Clucer (1).
Cod. LXXX, pag. 207.
(1) 7(5 Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
Ânaforaua acesta a dumne-lui Vel Logofătului de Ţera-de-sus, ca o următore a pravilnicesciî condici şi obiceiului pămintuluî, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, să daţi cuviinciosul nizamde a se face urmare întocmai, precum mai jos se cuprinde. — 1815 Maiu 12.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXTV, pag. 177.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale ce ni se dă la acăstă jalbă a dumne-ei Clu-ceresei Elencâi Creţulesca, făcend cercetare arăt înălţimii Tale, că după pravilni-
www.digibuc.ro
28
V, A, UREC11IĂ
Ţăranii de la Nucet sunt opriţi de a vinde vin şi rachiu, nu numai fiind-că acesta este un monopol al proprietăţii, care este mănăstirea, ci şi pentru că, princhrisov de la Michaiu Racoviţă Vodă, mănăstirea a dobîndit acest monopol, mai ales la ocasiunea sborurilor.
/A Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semli Vlahiscoie.
Poruncim Domnia-Mea dumne-vostră Ispravnicilor aî judeţului, ca de nu vor ave acei vînfjetorî ai vinului şi aî rachiului vre-un cuvînt de împotrivire, să-î popriţi din vînţlare, iar avend în potrivă a răspunde, cu cercetarea ce veţi face în scris, după 15 ale viitorului Maiu, să-î sorociţi la Divanul Domnieî-Mele. —1816 Aprilie 23.
(Pecetea gpd.)	Vel logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 11.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mârieî-Tale de la acestă jalbă a cuviosului egumen ot Nucet, următor fiind, î-am luat sema arătării şi cererii ce face, cu a i se înnoi un privileghiu ce-1 are mănăstirea asupra vîn^ării vinului, când se face acolo sbor, care privileghiu se văcju şi de sluga Mărieî-Tale cu let 7252 al Domnului întru fericire Mihaiu Racoviţă Voevod, cuprinzător, ca să fie volnic la hramul mănăstirii, la sfîntul marele mucenic Gheorghe, când se face sbor, numai vinul mănăstirii să se vîn<jă, iar altul nimeni să nu fie volnic, dar de la o vreme încoce Zi°e că s’ar fi obicinuit fie-care în Ziua sboruluî de a aduce vin şi rachiu de vînd, unde şi de va fi îngăduit cei mai dinainte egumeni, dar acest de acum egumen fiind-că s’a arătat cu jalbă cerend a-şî ave mănăstirea vînZarea vinului şi a rachiului, după pravil-nicesca condică, care Zice curat că vînZarea vinului şi a rachiului are să fie a stă-pînului moşiei, cât şi după sinetul domnesc, dreptate are la cererea ce face a nu mai fi sloboZî de acum înainte a mai vinde vin şi rachiu alţi streini acolo decât numai mănăstirea; care acesta fiind drept al stăpînuluî moşiei, găsesc cu cale cu luminată porunca Mărieî-Tale, dumne-lor Ispravnicii judeţului să nu mai îngădu-escă acestă nedreptate a se face mănăstirii, ci după condica Divanului urmând, să dea cuviinciosul nizam, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne la Măria-Ta. — 1816 Martie 8.
Iordache Golescu Vel Logofăt (1).
căsca condică, după obiceiul pămîntuluî, vînZarea vinului i a rachiului este a fi a stăpînuluî moşiei, şi fiind-că dumne-eî Cluceresa arată cum că la tîrgurile ce se fac pe moşia dumne-eî Câmpul-mare din sud Argeş, vînd unii alţii vin şi rachiu în silă, păgubindu-se dumne-ei de folosul vînZării, şi cererea dumne-eî fiind cuviin-ciăsă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale, să nu îngăduescă pe nimeni a face vînZare de vin şi rachiu pe moşia dumne-eî, nici la Zilele de tîrguri nici în altă vreme, ca să se vînZă numai vinul dumne-ei şi rachiu, de care arăt înălţimii Tale. — 1815 Maiu 10,
Gheorghe Filipescu Vel Logofăt.
(1) 7* Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semli Vlahiscoie.
Poruncim Domnia-Mea dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele biv Vel Spătare Costache Suţu, Caimacamule al Craiovei şi dumne-vostră boerilor di-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB î. G. CARAGEA
29
n). Dreptul ţăranilor la pădure mărginit pentru trebuinţele casei con-
vaniţl de acolo, ca întocmai după pravilnicesca condică şi obiceiul pămîntului, să daţi nizam de a se face urmare asupra pricinei, sau fiind pricina într’alt chip să însciinţaţî Domniei-Mele.—1816 Iulie 26.
(Pecetea gpd)
Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 278.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce ni se dă la acesta alăturată jalbă a cuviosului Lavrentie Protosinghelul, egumenul sfîntuluî schit Ţînţărenî din sud Mehedinţi, făcănd cercetarea vă^uî pentru rînduela acestui tîrg aceste sineturi, însă:
1793 Martie 21. Poruncă a dumne-lui postelnicul Caragea, ce eră Caimacam Craioveî, cuprin<jetore ca să nu vîn<jă vin şi rachiu la bîlciul schitului alţii decât numai schitul după obiceiul pămîntului şi după hrisovul domnesc ce a avut.
1793 Septemvrie 16. Carte domnâscă a Măriei Sale Alexandru Vodă Moruz, prin care se orînduesce a se face tîrg pe fieş-care săptămână Dumineca.
Pe acestă moşie Ţînţărenî este obiceiul din vechime de se face şi bîlciii odată pe an, la 25 Maiă.
1793 Octomvrie 20. Poruncă a dumne-lui Hatmanului Costache Caragea Caimacamul, în dosul jălbiî egumenului Ţinţăreanu, prin care scrie locuitorilor ce vor fi împrejurul moşiei Ţinţăreniî, că după porunca domnescă vin şi rachiu este să se vîncjă numai al mănăstirii, iar alţii nu sunt slobozi; aşijderea şi neguţătorii ce vor veni la acel tîrg cu marfă de vintjare, să-şi dea avaetul la egumenul mănăstirii după vechiul obiceiu.
1799 August 8. Jalba egumenului că umblă unii din alăturaşii moşiei, ca să mute tîrgul şi alţii ca să strice obiceiul să vîncjă vin şi rachiu, la care după orînduelă s’a dat porunca Măriei Sale Moruz Vodă cătră ispravnici.
1803 Martie 2. Carte a dumne-lui Postelnicul Caragea iscălită şi de cei-lalţi boerî divaniţi ot Craiova, prin care se arată că din peristasis al vremilor şî-a perdut schitul hrisovele ce a avut şi a ajuns şi la derăpănare, iar din privileghiul ce a avut, care au fost sciute Divanului fiind şi bîlciul ce se face la «jiua Buneî-Ves-ţiri cu vîncjarea vinului şi a rachiului, să fie numai al schitului şi de la tole prăvăliile mari să ieâ câte 20 parale i de la cele de mijloc parale 10 şi de la cele mici parale 5, cum şi de la vite ce se vînd în tîrg la neguţători să ieâ câte 2 parale pentru călcarea moşiei ce se face.
1805 Martie 13. Altă carte a dumne-lui Caimacamului şi a boerilor divaniţi în dosul cei mai de sus asemenea cuprin<jetore.
1810 Ianuarie 17. Zapis al prăvăliaşilor din Ţînţărenî, când se pornise în judecată cu schitul făcut la divanul Craioveî înaintea lui II Vistier Vasile Lăcusteanu, ce a fost orînduit de Divan să-I impace, şi printr’acest zapis ce se vede adeverit şi de numitul boer împăciuitor, se legă ca să-şi păzescă fieş-care aşezămînturile lor ce aă făcut cu schitul prin zapise pentru obiceiurile pămîntului şi îndatorirea lor ce sunt cătră schit. Deci, nu numai după aceste sineturi şi după hrisovul ce se cuprinde că l-aii avut, ci şi după pravilnicesca condică, şi după obiceiul pămîntului, vîncjarea vinului i a rachiului este a stăpînului moşiei, cum şi paralele de la pră-
www.digibuc.ro
30
V. A. ERECHll
tinuă şi sub Caragea. Acesta se p6te constată din actele ce dăm în notă. Din aceste acte se vede că proprietarii de moşii puteau să-şî a-pere dumbrăvile, pădurile în crescere, dar nu puteau refusâ ţăranilor lemnul pentru casele lor.
Carte de pădure poprită.
Zemle Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud Vlaşca şi Teleorman, sănătate. Fiind-că la Domnia-Mea a dat jalbă biv vel Pitarul Iancu Perdicaru, că pe moşia sa Isvorul ot sud Vlaşca, ce trece şi în judeţul Teleormanului, având pădure cu copaci roditori de ghindă, care acum de curînd a adus-o la acestă stare, locuitorii de prin prejur o tae şi o fărâmă pentru folosul şi trebuinţa lor, cerend porunca Domniei-Mele a o ave apărată, pentru care poruncim Domnia-Mea să cercetaţi şi păzind orînduela pădurilor, să daţi acelor locuitori nizamul cel cuviincios după obiceiul locului, ca locuitorii ce sunt şezători, adecă pe acestă moşie, cari clăcuesc şi dau dijma, de la cari se folosesce stăpînul moşiei, să aibă voe a tăia numai pentru trebuinţa caselor lor fără de plată lemne de foc pentru încălzitul caselor lor, i nuele şi pari, şi alte mărunţişuri pentru trebuinţa caselor lor, iar nu pentru vîn<jare şi alişverişul lor, căci pentru cherestele şi lemne de vin^are au datorie a plăti adetul pămîntului şi aşâ vor ave voe de la stăpînul moşiei, ferindu-se însă ca nici cu pricina lemnelor pentru trebuinţa caselor lor să nu sfărîme şi să stâr-pescă copacii cei roditori de ghindă, iar alţi streini locuitori şe<jetorî pe altă moşie, cari clăcuesc şi dau dijma la stăpînul moşiei unde locuesc, sunt popriţi şi nu pot fără de voe de la stăpînul acelei păduri tăia lemnele sau cheresteua moşiei sale. I saam receh gpd. — 1813 Martie 8 (1).
Vel Logofăt.
Cod. LXXV, pag 57.
vălii i de la vite iarăşi sunt obicinuite şi drepte pentru călcarea moşiei ce i se face şi pentru îngrijirea ce are, iar mai vîrtos că i se cuvine a ave irat de la moşia sa, precum şi vîn<Jarea de pâne i tăerea de carne, iarăşi se obişnuesce pe la alte moşii de se face de cătră stăpînii moşiilor şi nu pot locuitorii a luă iratul stăpînului moşiei, ca să-l facă ei după cum tot în pravilnicesca condică se cuprinde, că şi băcănie şi alte alişverişuri. precum şi vinul i rachiul nu pot nimeni să le facă făr’ de sloboZenie de la stăpîn, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lui vechilul Căimăcămiei Craiovei i cătră cei-lalţi boeri divaniţi, ca să dea nizam de a se păzi şi a se urmă obiceiul tîrguluî acestuia ce se arată mai sus, precum s’a urmat şi până acum, iar simfoniile prăvăliaşilor, ce şed peste an, să se urmeze după zapisele lor, supuind pe cei impotrivitori la datoria lor, ca să nu se păgubescă schitul de dreptul seu, sau fiind pricina într’alt chip, să însciinţeze Mă-riei-Tale, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta. — 1816 Maiu 13.
Mihalache Racoviţă Vel Logofăt.
(1) /<« Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
După pliroforia ce ni se dă asupra pricinii printr’acestă anaforă de cătră dumne-lui Vel Logofăt de Ţera-de-jos, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor aî
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
31
o). ŢSraniî nu se pot strămuta, după vechiul pont, decât cu mari
judeţului să faceţi cercetare cu urmare întocmai şi să însciinţaţi Domnieî-Mele cu întregă pliroforie dreptul adevăr. — 1813 Martie 27.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată poruncă ce mi se dă la acestă jalbă a Tarsiţeî sîn Clucerul Vasile, făcend cercetare că jăluitorea avend moşie la Dragodana în sud Vlaşca, pe care avend şi dumbravă păzită cu copaci, (jice că locuitorii de acolo de pe acestă moşie şi de prin prejur î-ar fi tăiat mulţime de copaci pentru a lor trebuinţă, când făcendu-se cercetare la faţa locului, s’au şi dovedit copaci tăiaţi peste 2.600, pentru care vetjuî din condica Divanului şi o poruncă dată de la Divanul ţării din 1808 poruncitore cătră ispravnicii Vlaşceî, răspuns la însciinţarea isprăvnicieî, ce se făcuse cătră Divan, prin care se arată, că cercetând atunci la faţa locului s’au dovedit tăeţi copaci 2.500 şi pentru căci nu s’a putut dovedi totă acestă sumă de cătră cine s’a tăiat, precum şi'grosimea copacilor de ce stare este, de aceea se porun-cesce ispravnicilor, ca de iznovă să facă şi acestă cercetare, prin carte de blestem; am (jis jăluitoreî să-mi arate ce urmare s’a făcut atunci după acestă poruncă şi răspunse, că făcendu-se atunci cercetare s’a şi dovedit atât tăerea copacilor de cătră numiţii locuitori, cât şi de grosimea lor, însă acea însciinţare nu o avu să mi-o arăte, (jicend că i s’a repus de un Vistier Hristache, ce-1 avea rînduit vechil şi de atunci zăcend la bolă n’a putut să umble într’acestă pricină, iar de la trecutul No-emvrie let 1812, dând jalbă la dumne-lor boeriî Caimacami ai Mărieî-Tale, vă(juî porunca ce s’a dat cu mumbaşir orînduit cătră dumne-lor ispravnicii, să cerceteze de iznovă, atât prin alte dovedi, cât şi prin carte de blestem, şi dovedindu-se copacii tăiaţi de locuitori pentru trebuinţa lor, să-i apuce a împlini de fieş-care co-paciu po taler unul, iar nici după acestă poruncă <jise jăluitorea, că nu i s’a făcut nici o urmare, pentru căci dumne-lor ispravnicii nu s’au îndeletnicit a intră în cercetare, avend alte trebi ale judeţului; deci cât pentru că s’a tăiat o sumă de copaci din pădurea jăluitoreî de cătră ai cui locuitori, atât în vremea Ruşilor, cât şi în urmă după ducerea oştirilor, făcendu-se dovadă din multe porunci ale Divanului, ce se văd date pentru acestă madeâ şi pentru căci nu s’a făcut împlinire jăluitoreî de dreptul ei, căci pîrîţii locuitori se apără, «jicend că acei copaci toţi s’au tăiat pentra trebuinţa oştirilor din silnicia ce le-au făcut, iar nu doar pentru a lor trebuinţă şi alişveriş, precum jăluitorea arată; de aceea dar, spre a se pute des. coperi dreptul adever, găsesc cu cale să fie luminată porunca Măriei-Tale cătră dumne-lor ispravnicii, să facă scumpă cercetare în faţa locului, atât prin alte vrednice dovedi, cât şi prin carte de blestem de va fi trebuinţă, când se va descoperi că în adever tăerea copacilor s’a făcut de cătră acei locuitori chiar pentru al lor interes, iar nu pentru neapărata trebuinţă a Ruşilor, atunci să se împlinescă dreptul jăluitoreî de la dînşii pe suma copacilor ce se va dovedi tăiaţi, cu preţul acela ce se va hotărî de cătră înălţimea Ta, însciinţând dumne-lor boeriî ispravnici şi grosimea copacilor ca cât va fi fost, şi de va luă acestă prigonire a pricinui săvîrşirea se cuvine a se orîndui şi mumbaşir, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.
Iordache Slătineanu Vel Logofăt. — 1813 Martie 23.
www.digibuc.ro
32
V. A. tJRECHIÂ
greutăţi, ba sunt aduşi îndărăt la urma lor. In interesul fiscului, ţă-
Carie de pădure poprită.
Zemli Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud Ilfov, sănătate. Fiind-câ dum-n-luî cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele Constantin Cre{ulescu biv Vel Vornic ne-a făcut arătare, cum că pe moşia dumne-luî ce se numesce una Popesciî şi alta Cretulescî. dintr’acel judeţ, avend păduri cu copaci roditori de ghindă, locuitorii ce sunt şezători pe aceste moşii i alţii după în prejur şi de prin alte părţi le tae şi le sfărîmă pentru folosul şi trebuinţa lor, cerend porunca Domniei-Mele a le ave apărate, pentru care vă poruncim Domnia-Mea să cercetaţi şi, păzind orînduela pădurilor, să daţi şi nizamul cel cuviincios, după obiceiul locului, ca locuitorii ce sunt şezători pe aceste moşii cu pădure, cari clâcuesc stăpînuluî moşiei şi-şi dau dijma, de la care se folosesce stăpînul moşiei, să aibă voe a tăia, adecă numai pentru trebuinţa caselor lor făr’de plată, cum lemne de foe pentru încălzitul caselor lor, nuele, pari, şi alte mărunţişuri pentru casele lor, iar nu pentru vîn<jare şi alişveriş, căci pentru cherestâle şi lemne de vîmjare au datorie a plăti adetul pămîntuluî şi aşa vor ave voe de la stăpînul moşiei. Nici pentru treba de alişveriş să nu sfâ. rîme şi să stîrpescă copacii cei roditori de ghindă. Iar alţii streini locuitori pe alte moşii, cari clăcuesc şi-şi dau dijma la stăpînul moşiei unde locuesc, sunt popriţi şi nu pot făr’de voe de la stăpnul pădurilor a tăia lemne sau cheresteua moşiei domnieî-sale. I saam receh gpd.'— 1813 Martie 28.
Cod. LXXV, fila 58 v.
Poruncă de pădure a Ghinea Speteanuluî a o ave aperată.
Zemli Vlahiscoie. La Domnia-Mea a dat jalbă boerul Domniei-Mele Ghinea Spe-teanul biv Ceauş agiesc, cum că dimpreună cu alţi părtaşi ai lui pe moşia lor Spe-tenii ot sud. Ialomiţa aii pădure poprită pentru trebuinţa caselor lor, cu cărţi dom-nesci, şi omenii ce sunt şezători alăturea pe alte moşii, în silă şi fără de a luă voe de la dînşii se pun de le-o tae şi le fac stricăciune, pentru care li se pricinuesce pagubă. Drept aceea, am dat Domnia-Mea acestă carte Ia mâna numiţilor jăluitori, cu care să aibă a apără acestă pădure, ne îngăduind pre nimeni să le-o tae. Pentru care poruncim Domnia-Mea şi dumne-vostră ispravnicilor de judeţ pe cei ce se vor arătă cu împotrivire să-î faceţi şi fără de voia lor să se supue. I saam receh gpd.— 1813 Maiu 7.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXIV, fila 47 v.
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevoă i Gospodar zemle Vlahiscoie.
După arătarea ce ni se face printr’acestă anaforâ de cătră dumne-luî Vel Logofătul de Ţera-de-jos, orînduim pe sluga Domniei-Mele.......aprod vătăşesc, carele
prin scirea dumne-lor ispravnicilor ai judeţului luând pe pîritul să-l aducă aici.— 1813 Maiu 27.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXVI, pag. 265.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
33
rănii fiind legaţi cu lude la Visterie, se aplică mai cu rigdre acâstă netoleranţă de strămutare a ţăranilor
7cii Ioan Gheorghe Caragea Yoevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
După pliroforia ce ni se dă asupra pricineî de cătră dumne-luî Vel Vistierul, cu cale fiind anaforaua acesta, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mârieî-Tale ce ni se dă la acestă jalbă a dumne-luî Pitarului Ioan Perdicaru, următor fiind am făcut cercetare pricinii ce are cu acel Pană sîn Unchiaşul Miricâ i Radu sin Dumitrescu şi Necşu sîn Idita Văduva ot Strâmbenî, din sud Teleorman, cari împreună cu alţi săteni tovaroşî ai lor î-ar fi stricat de la moşia dumi-sale Isvorul, cerend a-1 aduce aici după isprăvnicesca anaforâ ce are la mână, de cercetarea pricinii în faţa locului, care anaforâ o ve<juî şi eu, cu let 1813 Aprilie 17, cuprin<Jetore, că după alegerea ce au făcut acolo, au găsit cu cale dumne-lor ispravnicii, că acea stricăciune de pădure să o plătescă numitului pitar cu taleri 771 bani 60, însă o parte satul Strâmbenî şi alta Râca-nouă cu Pa-langa, pe care sumă de bani nemulţumindu-se jăluitorul, nici pîrîţii şi-au pus soroc amândouă părţile, că la 15 ale următoreî luni să se afle aici; ci fiind-că jăluitorul se află aşteptându-se, iar pîrîţii de mai sus numiţi n’au urmat a veni, să fie luminată porunca Mărieî-Tale, cu mumbaşir a se aduce, şi cu isprăvnicescă anaforâ, şi cu jalba acesta să-î înfăţişeze la judecată, unde se vor orîndui de cătră Măria Ta, iar desăvîrşita hotărîre rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1813 Maiu 19.
Iordache Stătineanu Vel Logofăt.
Zemli Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud . . Ialomiţa, sănătate. Fiind-că dumne-luî cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele Iordache Tufeanu Vel Stolnic, prin jalbă ne-a făcut arătare, cum că pe moşia dumne-luî ce se numesce Tufeniî dintr’acel judeţ, avend pădure poprită de ghindă, locuitorii ce sunt şezători pe acestă moşie i alţii după în prejur şi de prin alte părţi o tae şi o sfărâmă pentru folosul şi trebuinţa lor, cerend porunca Domnieî-Mele a o ave apărată, pentru carele Vă poruncim Domnia-Mea, să cercetaţi şi păzind orinduela pădurilor, să daţi ni-zamul cel cuviincios după obiceiul locului, ca locuitorii ce sunt şezători pe acestă moşie cu pădure, cari clăcuesc stăpânului moşiei, să aibă voe a tăia adecă numai pentru trebuinţa caselor lor făr’de plată, cum lemne de foc pentru încălzitul caselor lor, nuele, pari şi alte mărunţişuri pentru casele lor, iar nu pentru vîn<jare şi alişveriş, căci pentru cherestele şi lemne de vin^are au datorie a plăti adetul pă-mîntuluî şi aşa vor ave voe de la stăpînul moşiei, nici pentru treba de alişveriş să nu sfărâme şi să stîrpescă copacii cei roditori de ghindă, iar alţii streini locuitori după alte moşii, carii clăcuesc şi-şi dau dijma la stăpînul moşiei unde locuesc, sunt popriţi, şi nu pot făr’de voe de la stăpînul pădurii a tăia lemne sau cherestea după moşia numitului boer. I saam receh gpd. —1813 Maiu 9.
Carte de dumbravă poprită.
Dumne-vostră ispravnicilor ot sud. . . Ilfov, sănătate. Vă facem în scire, că la Domnia-Mea a dat jalbă credincios boerul Domnieî-Mele Costache Micşunescu, cum
Analele A. R. Tom. XXIII.—Memoriile Seeţ. Istorice.	3
www.digibuc.ro
34
V. A. tJRECHlX
ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare, ne îngăduind însă şi pe stâ-pînul moşiei de a nu le face jăluitorilor vre-o supărare întru nimic la drepturile
că la vale pe Mostişte, unde se află lipsă de păduri, avend dumbravă păzită cu multă ostenâlă şi cheltuelă, locuitorii împrejurenî o tae şi o sfărâmă pentru folosul şi trebuinţa lor, cerend poruncă Domnieî-Mele a o ave apărată, cum a fost şi până acum; pentru care vă poruncim Domnia-Mea să cercetaţi şi păzind orînduela pădurilor după obiceiul locului, sa daţi nizamul cel cuviincios, spre a o pute ave păzită şi apărată de cătrâ locuitorii împrejureni şi alţii streini să nu o tae şi să o sfărâme făr’de voe de la stăpîn sau de la omul seu, ca să se potă cresce, spre a veni în stare bună, după cum şi mai înainte a fost apărată. I saam receh gpd. — 1813 Iulie 21.
Cod. LXXV, fila 70.
Ii» Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Pe acestă anaforă a departamentului câte trele părţile rămâind mulţumiţi şi odihniţi au dat şi adeverinţă în scris sub iscăliturile lor la cancelaria Divanului Dom-niei-Mele, mărturisită şi de zapisul cel orînduit, care s’a ve<jut şi de cătră noi. Drept aceea, după a lor primire şi mulţumire, o întărim Domnia-Mea, şi hotărîm ca întocmai să se urmeze. —1813 Iunie 24.
(Pecetea gpd.)
Cod. LXXV1, fila 446.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mâriei-Tale de la acestă jalbă a locuitorilor birnici ot satul Râca-Nouă şi Palanga, i-a înfăţişat orînduitul zapciu înaintea nostră cu dumne-lui Pitarul Iancu Perdicaru, şi făcend cercetare, nu avu dumne-lui Pitarul vre-o altă dovadă că ar fi tăiat şi jăluitorii 148 tufani şi copaci, decât numai (jice că sătenii Strâmbeni l-au arătat şi pe ei cu acea sumă tăiată, iar sătenii Strâmbeni în potrivă (jiseră, că jăluitorii n’au tăiat lemne pentru trebuinţa caselor lor. ci numai pentru sărăria de la Zimnicea, de beilic, precum şi jăluitorii Ziseră tot prin blestem, că n’au tăiat nici un lemn pentru casele lor, ci numai beilicul din poruncă, care nu se cuvine a plăti; aşă dar dintr’acestea eşind dovadă de nevinovăţia jăluitorilor, rău s’au adus cu mumbaşir, şi găsim cu cale, cu luminată porunca Măriei-Tale, să fie slobozi a merge la casele lor, şi dumne-lui Pitarul îşi va căută paguba copacilor de la Strâmbeni, cari n’au tăgăduit că a& tăiat pentru trebuinţa caselor lor, precum cuprinde anaforaua ce am făcut între Strâmbeni cn dumne-lui Pitarul, iar hotărîrea rămâne a se face de cătrâ Măria-Ta. Ioan Greceanu Paharnic, Nicolae Me-delnicer, Ianache Medelnicer, Scarlat Lambrino. — 1813 Iunie 16.
Ponturile ce s’au dat prin carte gpd, pentru apărarea pădurilor Lapoşul şi Salcia a dumne-lui Vornicului Barbu Văcărescu.
Zemle Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud Saac, sănătate. Ve facem în scire, că dumne-lui Vel Vornicul Barbu Văcărescu, prin anaforă a făcut arătare Domnieî-Mele, cum că la moşiile d-sele Lapoşul şi Salcia dintr’acest judeţ, avend
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CAEAGEA
35
moşiei peste cuprinderea pravilnicescii condici şi obiceiul pămîntuluî.—1813 Aprilie 22-(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Ascultând luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă, am adus pe jăluitorî înaintea mea şi mai întâiu făcendu-le cercetare, nici unul nu s’aii dovedit streini, ci toţi strămutaţi de prin satele judeţului Vlăşceî, încă unii şi slujitori de la căpitănia Hodivăî, numai trei dintr’înşiî s’aii dovedit a fi din hazul Giurgiului, dar nu streini, ci şi aceştia după vremi fugiţi de aici din ţară, şi cererea ce fac de a fi slobozi a merge la pămînturile lor, nu este alt decât să se strămute din loc, să se împrâştieze prin satele Vlăscei, să se apropie de margine, ca să se căcirdisescă în hazuri. Ci de vreme ce ei sunt legaţi cu lude în visterie, să fie luminată po-
păduri oprite şi păzite cu grea cheltuelă, de le-a adus în starea cea mai bună, şi la trebuinţa ce a fost de tăiat cherestele pentru meremetul cetăţilor, s’a tăiat din-tr’aceste păduri o sumă mar e de cherestea, ca peste trei mii copaci roditori, cari în multă sumă de ani nu se pot aduce în starea lor, şi pentru acestă învederată pagubă şi stricăciune ce s’a făcut la pădurile dumne-lui, pentru folosul şi datoria patriei a cerut porunca Domniei-Mele, ca de acum înainte să fie apărate aceste păduri despre tote trebuinţele locului ce vor eşi pentru tăiat de cherestele domnesci, i pentru trebuinţa ţării şi altele, care cerere a d-sale primind-o Domnia-Mea, poruncim dumne-vostră ca de acum înainte la ori-ce trebuinţă de cherestele se va întîmplâ a se cere, aceste păduri să fie cu totul apărate şi nesupărate întru nimic, şi ca să se păzescă a pururea apărarea pădurilor, s’a dat acestă carte a Domniei-Mele păzitorilor acestor păduri, prin care poruncim la toţi de obşte, ca întocmai să fiţi următori, pentru nici un fel de trebuinţă a tăia şi a strică pădurile acestea. I saam receh gpd. — 1814 Iulie 24.
(Pecetea gpd).
Vel Logofăt.
Cod. LXX VII, fila 191 v.
Carte deslegată de ferirea dumbrăvii dumne-lui Vel Căminar Nicolae Văcărescu, ce o are dincoce de Colentina pe moşia dumi-sale.
Zemle Vlahiscoie. Fiind că dumne-lui Căminarul Nicolae Văcărescu prin jalbă a făcut arătare Domniei-Mele, cum că dumbrava ce are la Bănesa. dincoce de Colentina, pe moşia părintescă a dumne-lui, sădită şi păzită 'cu multă ostenelă şi chel-tuelă, care este şi ca o podobă politiei, ar fi mergend unii cu pricină că este trebă domnescă, o sfărâmă şi o tae, cerend porunca Domniei-Mele de a o ave apărată. Deci acestă dumbravă mică ce este şi podobă politiei în ochii tuturor, cunoscut este că s’a făcut şi s’a păzit cu îndestulă cheltuelă şi ostenelă, care de nu va avă şi de acum înainte aceeaşi pază şi ferire, în adevăr este că îndată se va sfîrşi; dăm dar acestă domnescă nostră carte la mâna omului ce-1 are păzitor, prin care poruncim atât domnieî-vostre ispravnicilor ot sud Ilfov, cât şi la toţi alţii câţi se cuvine, ca să daţi mână de ajutor orînduitulul spre a fi ferită şi păzită acestă dumbravă de cătră toţi, să nu tae nici să strice dintr’acestă dumbravă cu nici un fel de numire sau trebuinţă, ci să fie tot-deauna apărate. I saam receh gpd.—1814 Iunie 24.
Cod. LXXV, fila 95 v.
www.digibuc.ro
36
V. A. URECHIĂ
runca înălţimii Tale cătrâ dumne-lor ispravnicii judeţului, să-l dea cu chezăşie, ca să nu 8e strămute din locul lor, şi să-i îndemneze a se apucă şi de munca pămîn-tuluî, slobo^indu-se şi vitele de jug ce <jic că le au ispravnicii în pază, pentru ca să-şi facă semănăturile de primâ-vară, iar câţi au apucat de s’au strămutat dintr’înşii şi şi-au făcut semănăturile de tomnă împrejurul satului, de vor fi strămutaţi în cuprinsul acestui judeţ, să trimiţă să-î aducă la urmă-le, iar de se vor fi strămutat mai cu depărtare, să facă foe de tote acele semănături cu numele stăpînului şi să o trimiţă la Visterie, ca să fie sciut, şi când nu vor veni la urmă-le până la vremea secerişului, ca să se aşeze cu locuinţa în siliştea lor, de unde s’au strămutat, să se ieă acele semănături pe sema domniei, cum şi jăluitorilor să nu li se facă de cătră ispravnici vre-o supărare mai mult peste starea şi puterea lor, nici stăpînul moşiei să nu-i supere întru nimic la clacă şi alte dreptăţi ale moşiei, peste obiceiul pă-mîntului, iar peste cele ce <jic că au răspuns in vremea trecută în bani la stăpînul moşiei, din cercetarea ce am făcut, m’am adeverit că într’acestaşi chip le-a fost aşezămîntul ce a avut cu dînşii, ci pentru acesta rămâne la hotărîrea înălţimii Tale. — 1813 Aprilie 19.
Vel Vistier.
p). Ţeranii cari răsvrătiau pe consătenii lor în contra statului, ori a proprietăţii, erau cel puţin strămutaţi prin alte sate de o depărtare de 6 ore de la al lor.
Ju> Ion Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoe.
După cum a găsit cu cale dumne-lui Vel Vistierul printr’acestă anaforâ, o întărim şi Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţelor, ca întocmai să faceţi urmare, precum mai jos se cuprinde.—1816 Iulie 21.
(Pecetea gpd.).	Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 185.
Prea înălţate Domne,
Arăt înălţimii Tale că plângerea locuitorilor satului Poenari din sud Ilfov, după multe cercetări ce a făcut Visteria, nu este alta fără numai trei fraţi dintre sătenii lor anume: Dumitru Ciungul, Năstase şi Niculae, uniţi fiind întru răutate, patru ani sunt de când feluri de chipuri răsvrătitore metahirisesc, nu numai că nu se supun a-şî plăti dăjdiile lor, ci sunt şi dătători de rele pilde celor-lalţî locuitori ai satelor, aprope fiind în multe rîndurî dintr’a pîrîţilor pricină a se sărgălui siliştea fără de a fi altă pricină cât de mică; ci, de se va găsi cu cale de cătră înălţimea Ta, pentru desăvîrşita odihnă a locuitorilor, pe de oparte dumne-lor ispravnicii judeţului, prin într’adins credincios al isprăvnicatului, mai întâiu să cerceteze la faţa locului şi câtă rămăşiţă vor dovedi din dăjdii i alte orînduelî asupra pîrîţilor trei fraţi, să împlinescă de la dînşii şi să o deă jăluitorilor, ca să plătescă şi numiţii de pe unde s’au împrumutat pentru dînşii, iar pe de altă parte să-î ardice pe câte trei cu tote ale lor şi cu lude ce se va cuveni după a lor putere să-î aşeze cu dajdia împărţiţi prin alte sate depărtate dejăluitorî, cale de şesecesurî, ca să nu mai potă ave chinonie unii cu alţii. Părerea mea într’acest chip este, iar hotărîrea cea de-sâvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1816 Iulie 8.
Vel Vistier.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
37
Ţăranii sunt obligaţi a se strămută la alt loc, în interesul proprietăţii.
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar serale Vlahiscoie.
Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lor veliţilor boerî, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră isprăvniceilor a! judeţului, ca să faceţi cercetarea de mai jos arătată, cu urmare întocmai precum într’acestă anaforâ se cuprinde şi să însciinţaţî Dom-nieî-Mele.—1816 Iulie 3.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea Înălţate Domne,
Pe acestă alăturată alegere isprăvnicescă şi a departamentului nerămâind odihniţi locuitorii ce şed în luncă la Pitescî sud Vlaşca, din luminată porunca Mărieî-Tale orînduitul zapciu vătaf de aprobi î-a adus înaintea nostră prin trei din-tr’înşii, anume Petre Bobirică, i Dinu frate-său şi Şerban ot Popescî, faţă cu Petrache biv III Logofăt stăpînul moşiei, «Jicend aceşti locuitori prin apelaţia ce au dat, că din vechime s’au aflat acolo şezători moşiei şi părinţii lor, cum şi ei, unde au case, ogrăzi şi alte nămestil şi că le este cu neputinţă a se mută în deal, căci sunt omeni scăpătaţi, cu case grele şi cu slujbă domnescă, dîrvarî, cărbunari ai luminatei Curţii Mărieî-Tale şi alţi dajnicî ai Visterieî şi că în deal nu se pot face nici puţuri, fiind locul înalt, unde ridicând pîrîtul câte-vâ case din satul lor de )e-a adus în deal, s’a căsnit vre-o trei ani de <jile să facă puţuri şi;ve<Jend că nu pot, eră să se întorcă înapoi şi neprimindu-i pîrîtul nici într'un chip, le-a plătit casele cu bani şi le-a îngrădit cu garduri şi acei omeni au fugit, şi că atât Popesca ce ţinea moşia mai ’nainte, cât şi pîrîtul, după ce a cumperat-o în doi ani, nu î-a supărat a se mută, iar pîrîtul răspunse, că tote satele din partea locului sunt puse pe deal iar lunca Argeşului o au pentru arături de bucate şi livezi de fîn, fiind locul rodos, cum şi pe moşia lui în deal sunt 28 de case, cari se îndestuleză cu apă de puţuri, după cum şi jăluitorii mutându-so acolo să le dea povîrnit spre vale, unde pot să-şi face puţuri, iar a mai şede acolo în luncă nu-i primesce, căci în toţi anii fac stricăciune vitele lor la bucate şi se păgubesc atât cei cu bucatele, cât şi el de dijmă şi că nici cei de mai ’nainte stăpînitori nu î-au primit a fi în luncă, dar ei au şecjut în silnicie, după cum ne arată un răvaş al Şătraruluî Mateiu Popescu, fiind cătră un Pană, că n’are voe să se mute în vale, asemenea şi văduva fiica Popescului, de la care a cumpărat el moşia, în multe rînduri s’a judecat cu jăluitorii, cari au dat şi zapis că se vor mută în deal şi următori n’au fost, ci şed în silnicie de fac stricăciune bucatelor şi când se orînduesc ispăşitori, dosesc şi rămân cei cu bucatele stricate, păgubaşi, după care arată pîrîtul spre dovadă o jalbă a vătafului de cărbunari, că câţî-vâ locuitori din deal, ce au dat-o către isprăvnicatul Vlasceî, în anul trecut, şi de la isprăvnicat s’au trimis cu însciinţare cătră Măria Ta, în care jalbă se plângea, că din pricina jăluitorilor, câţi se află cu locuinţa în luncă, nu numai lor li se face pagubă la bucate şi legumi, ci şi stăpînuluî moşiei la rodul pomilor ce are în luncă, unde unii şi-au făcut locuinţa cu vicleşug, iar alţii în silnicie de vre-o câţi-vâ ani încoce, cu cari în două rînduri s’a judecat stăpîna moşiei cea mai dinainte şi au dat şi zapis la isprăvnicat, că se vor mută în deal şi următori n’au fost, rezemându-se la silnicia lor, căci sunt cărbunari domnesc!, pentru care cerend acei jăluitori să li se orînduescă ispăşitor la faţa locului, a le ispăşi paguba şi a le face împlinire, aă rînduit ispravnicii slujitori, ca luând pe preotul
www.digibuc.ro
38
V. A. URECHII
satului, să mergâ să ispăşescă stricăciunea şi să aducă foe iscălită de preot i pe cei ce au făcut paguba, spre a o împlini şi au însciinţat zapciul plăşiî, că toţi locuitorii din luncă au fugit nestând de faţă a se face ispăşania, iar un Mateiu Cărbunarul s’a împotrivit cu înjurături, (Jicend că nu voesc să facă ispăşania, aşij-derea scrie în alegerea isprăvnicescă că a făcut arătare şi Medelnicerul Nicolae, vameşul judeţului, cum că chiar unul din locuitorii din luncă, anume Mateiu Bu-dureanu, a arătat că s’a judecat stăpîna moşiei cu dînşii la isprăvnicat şi i-a îndatorat judecata a-şi mută casele din vale în deal şi urmare n’au făcut. Deci fiind că atât stăpinul moşiei, cât şi locuitorii din deal se jăluesc, că cei ce şed în luncă Ie pricinuesc stricăciune şi pagubă cu vitele lor la bucate şi livezi şi apoi când este să se facă ispăşanie, ca să plâtescă paguba dosesc, şi fiind-că acei locuitori din lunca pricinuesc că acolo în deal nu pot face puţuri, iar Petrache stăpinul moşiei (jice, că are loc să le dea în deal povîrnit spre vale, unde pot să-şi facă puţuri acolo unde Ie dă Petrache loc, ca să se mute şi să însciinţeze Măriei Tale şi atunci se va da izbănire pricinii, iar hotărirea rămâne la Măria Ta.—1816 Maiu 26.
Badu Golescu biv Vel Ban, Barbu Văcărescu Vornic, Dumitrache Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filpescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt (1).
Cod. LXXXV, fila 164.
q)	. Caragea face şi din brutării un monopol al proprietarilor de moşii (1).
r)	. Neînţelegerile dintre proprietari sau arendaşi cu ţăranii, proveniau adesea şi din causa nedreptei măsurători cu stînjenul şi cu baniţa, ceea-ce va ocasionâ procese diverse şi trimitere de stîjijeni şi de baniţe cu pecetea Visteriei (2).
Numerăse sunt, cum se vede, procesele de la dreptul de cârciumă dintre ţărani şi proprietate (3).
Un act extraordinar cunăscem din domnia luî Caragea. Acela este chrisovul dat locuitorilor SlătiorenI din Romanaţî, ca să-şi aibă privilegiul vîndăriî rachiului peste tot anul, iar al vinului numai până la 6 Decemvrie. Asemenea claca să o plătescă în bani câte un zlot de casă pe an şi dijma să se ieâ ca la alte moşii. Domnitorul le maî acordă şi alte privilegii şi scutiri, pentru că satul Slătiăra fusese sat de moşneni până ce Alex. Ipsilant, în întâia luî domnie, îl dăduse Vornicului Pârş-coveanu. Iată chrisovul:
Hrisovul locuitorilor Slătioreni de privileghiurile ce au cătră stăpinul moşiei şi cu anaforâ întărită s’a hotărît în urmă, câţi să fie la acest privileghiu, adecă cei vechi.
Dat-am Domnescul nostru hrisov locuitorilor bir nici din satul Slătiora sud Ro-manaţi, ca să aibă privileghiul ce l-au avut până acum, adecă vîn<jarea rachiului să
(1)	Ve(jî anexa din voi. X, partea B., Ist. Rom. de V. A. U.
(2)	Veţi! anexa relativă din Tom, X, partea B.
(3)	Idem, idem.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
39
fie slobodă la toţi locuitorii pentru tot anul în totă vremea, cum şi la vîmjarea vinului să aibă slobozenie numai de la culesul viilor până la Ziua de Sf. Nicolae, Decemvrie 6, a se vinde vinul locuitorilor făr’de poprire şi făr’de nici o dare la stă-pînul moşiei, iar de la Sf. Nicolae înainte să se vîndă vinul stăpinului moşiei; aşijderea şi claca să o plătescă de casă câte un zlot pe an, nesuperându-se de lucru, iar la dijmuri să se urmeze, cum se urmeză şi la alte moşii; asemenea şi podul de la trecetorea apei Oltului să-l aibă locuitorii pe sema lor tot-deauna şi să deâ locuitorii la stăpînul moşiei pentru venitul podului, pe fie-care an câte taleri 150, deosebit să fie şi apăraţi de vamă la vitele ce vor cumpără de la sătenii lor şi le vor tăiâ la scaune în satul lor, pentru alişverişul lor, pentru că acesta moşie din vechime fiind fost slobodă domnescă, răposatul Domn Alexandru Vodă Ipsilant întru întâia Domnie a hărăzit-o la răposatul Vornicul Pârşcoveanu, dar iarăşi Domnia-Sa şi cu alţi răposaţi Domni din urmă au împărtăşit şi pe locuitorii ce sunt şe-Zetori pe acestă moşie cu privileghiurile ce se arată mai sus, ca să fie adecă apăraţi de clacă, dând numai câte un zlot pe an, i sloboZenia vînZării rachiului să o aiba pe tot anul şi sloboZenia vînZării vinului de la culesul viilor până la Sf. Nicolae, şi stăpînirea podului la trecerea apei Oltului să fie pe sema lor cu dare de taleri 150 pe an la stăpînul moşiei şi apărarea de vamă la vitele ce vor cumpără de la sătenii lor şi le vor tăiâ la scaune în satul lor, cari tote acestea li s’au dat, nu ca un obiceiu al pămîntului, ci ca o milă şi hărăzire Domnescă, pentru care am văZut la mâna lor şi sineturi Domnesci, însă carte a răposatului Domn Alexandru Vodă Moruz cu let 1794 Iunie 20, i hotărîre a răposatului Alexandru Vodă Ipsilant cu let 1797 Fevruarie 15, i carte de judecată ce s’a urmat din let 1804 între aceşti locuitori cu răposatul Medelnicer Radu Bengescu, ce eră stăpîn prin zestre aceşti! moşii Slă-tiorei, şi hotărîre cu Divan a răposatului Constantin Vodă Ipsilant, tot dintr’acelaşi let 1804 Iunie 30, prin care tote acestea li se întăresc privileghiurile ce se arată mai sus; pentru cari privileghiun viind cu jalbă şi cătră Domnia-Mea, numiţii locuitori Slătioreni, arătând aceste sineturi şi Zicend dumne-ei Ecaterina Fărfăraia, stăpînă acestei moşii, vînZend-o statornică la Sărdarul Polihronie, ca să nu li se smintescă mila ce o au prin sineturi Domnesci, au cerut să li se intărescă şi de către Domnia-Mea privileghiurile ce au avut, a căror jalbă rînduind-o la dumne-luî Vel Logofătul de Ţera-de-sus, ne-a făcut arătare prin anaforâ de la 7 ale trecutei lunii lui Aprilie, atât de cuprinderea privileghiurilor ce se arată mai sus, cât şi de numita moşie, că dumne-eî Ecaterina Fărfăraia, care a avut acestă moşie coborîtă prin zestre de la răposatul Vornic Pârşcoveanu, întâiu la mâna dumne-ei, apoi dumne-eî a vîndut-o statornică la Sărdarul Polihronie şi cum că cumpărătorul are să stăpinescă dreptatea ce a avut-o dumne-ei Ecaterina FărMroia, iar privileghiul locuitorilor are să se păzescă cu ori-cine va fi stăpîn, care anaforâ de la trecuta lună a lui Iulie 11, cu milostivire cătră locuitori am întărit şi Domnia-Mea, ca să se păzescă privileghiul locuitorilor, ce au avut. Drept aceea pentru mai buna întemeere a acestor pri-vileghiurî ale lor, ce se arată mai sus, ca să se păzescă tot-deauna cu nestrămutare, am întărit acest Domnescul nostru hrisov cu însăşi Domnescă Nostră iscălitură şi pecete, i cu credinţa prea iubiţilor Domniei-Mele fii: Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod, martori fiind şi dumne-lor cinstiţi şi credincioşi boeri veliţi ai Divanului Domniei-Mele: pan Radu Golescu Vel Ban, pan Grigorie Brâncoveanu Vel Spătar, pan Barbu Văcărescu Vel Vistier, pan Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic de Ţera-de-sus, pan Mihalache Mânu Vel Logfăt de Ţera-de-sus. pan Grigorie Băleanu Vel
www.digibuc.ro
40
y. a urechiA
Vornic de Ţera-de-jos, pan Alexandru Mavrocordat Vel Postelnic, pan Constantin Du-descu Vel Vornic al treilea, pan Petrache Ritoridis Vel Logofăt al streinelor Pricini, pan Iordache Ştirbe! Vel Vornic al Obştirilor, pan Nicolae Golescu Vel Logofăt de Obiceiuri, pan Alexandru Filipescu Vel Logofăt de Ţera-de-jos, şi Ispravnic pan Miha-lache Mânu Vel Logofăt de Ţera-de-sus; şi s’a scris hrisovul acesta întru al şeselea an dintru întâia Domnie a Domniei Mele, aici în oraşul scaunului Domniei-Mele Bucureşti, la anii de la nascerea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Isus Hristos 1817 Octomvrie 6, de Mihaî Logofăt de Divan.
(Iscălitura şi pecetea gpd.).
Mihalache Mânu Vel Logofăt procitoh.
Cod. LXX VII, fila 276 v.
s). Locuitorii de la Gherghiţa se jăluesc asupra epistaţilor Mitropoliei proprietară, că aceştia îi asupresc îndatoririle ce au, primind unii carte de blestem la afirmaţiunea lor. Se face anchetă din ordinul Domni-tQrului. Se aleg nenorociţi! cu bătae câte 200 toege fie-care, ca răsvră-titorî şi mincinoşi şi ca stricători al pădurilor Mitropoliei. (1)
(1) Ju> Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semle Vlahiscoie.
Cât pentru pricina pădurii, cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lor veliţilor boeri, o întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca întocmai să se urmeze, iar pentru urmările acestor locuitori, de vreme ce prin cercetarea de la faţa locului a orîndui-tului nostru s’a dovedit, precum mai jos se arată, că sunt adecă mincinoşi şi călcători de jurămînt şi că cei răsvrătitori dintre ei sunt aceştia ce pe anume se arată mai jos, adecă Cârstian Cojocarul ot Merii Petchiî şi Negu sîn Stan ot Ciumaţi, precum orînduitul cercetător în insciinţarea sa ce a făcut cătră Domnia-Mea îi arată pe anume, de aceea atât pentru a lor înfrînare şi înţelepţire, cât şi ca să fie pildă altora asemenea ca ei, volnicim pe credinciosul boerul Domniei-Mele Sluge-rul Ioniţă Chiriţescu, orînduitul cercetător, să mergă şi prin ajutorul ispravnicilor judeţului, aducend pe mai sus numiţii răsvrătitori, chiar acolo în faţa locului să-i pue în falangă în vileag, şi să le dea câte 200 toege fieş-căruia, cărora să le deâ apoi a înţelege că, de se vor mai purtă şi de acum înainte cu asemenea urmări de nesupunere şi răsvrătitore, pedepsa lor va fi spânzurătorea.—1816 Aprilie 27.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXII, fila 416.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei Tale, ce ni s’a dat la alăturatul tacrir al Slugeru-luî Ioan Chiriţescul, cercetătorul ce a fost orînduit de cătră Măria Ta a cercetă prigonirea ce au locuitorii ot Gherghiţă cu epistaţii moşiei sfintei Mitropolii de acolo, am făcut cercetare, şi atât din cele scrise în tacrir, cât şi din cele ce ne arată prin graiu, luarăm înţelegere că după arătarea ce a fost făcut de acei locuitori de ţiijma porumbului i a finului, cum că li s’a luat de epistaţii moşiei, primind unii şi carte de blestem, li s’a făcut socotela şi găsindu-se oreşi-care năpăs-tuire, a fost trimis orînduitul cercetător însciinţare cătră Măria Ta, de la 80 ale trecutului Martie, pum că li se face acelor năpăstuiţi împlinire, prin care însciinţare cerend
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
41
t). Satele plăeşesci din Rucăr şi Dragoslavele capătă de la Caragea o
numitul Sluger povăţuire, cum să urmeze la madeua finului şi la măsurătorea pogonelor de porumb şi orînduind Mâria-Ta acea însciinţare a sa în cercetarea nostrâ, am făcut Măriei-Tale anaforâ, de la 5 ale acestei urinătore luni, in ce chip am găsit cn cale a se face urmare la aceste două madele, i pentru pricina gâlcevii, a se vede de cătră Măria-Ta în ce chip a dovedit cercetătorul şi a se da poruncă cum să urmeze, iar cum arată Slugerul că pîrîle locuitorilor, cum că i-ar fi încărcat epistaţii la dijma porumbului şi a finului, s’au dovedit mincinose, căci mesu-rându-se pogonele de porumb de astă tomnă ale unora din davagii şi ale altora din sudiţi ungureni, s’au găsit mai multe decât pe câte «Jiceau ei că au plătit dijma, şi că cei mai mulţi ce au primit carte de blestem nu sunt pravoslavnici, ci unii de la satul Merii-Fetcăi sudiţi, iar vre-o 6 de la Gherghiţa nu sunt omeni vrednici de credinţă şi nisce desnădăjduiţi şi becisnici, din cari unii au primit blestem în zadar făr’de a ave porumb arat, şi cum că, după cum aceştia s’au dovedit mincinoşi din mesurătorea pogonelor de astă tomnă i la baniţă nepotrivite arătările lor, se dovedesce că şi cele-lalte pîri ce au făcut pentru doi ani mai înainte, cum că i-au năpăstuit epistaţii la dijma porumbului şi a finului, sunt mincinoşi şi numai din răutatea unor turburători ce i-au arătat prin altă însciinţare a sa, vrend aceia să păgubescă sfînta Mitropolie, ca să-şi potă dobîndi alt cuget al lor, au rădicat şi pe alţi mulţi săteni cu feluri de pîri şi categorii mincinose asupra epista-ţilor, pricinuind pagubă şi cheltuelă săracilor săteni, în vreme ce însuşi unul din-tr’aceia ce veniâ la cercetător a se scrie de năpăstuiri, ţliceâ că sunt siliţi să vie ca să se arăte nume multe de davagii, căci, de nu vor veni, le ^iceâ zurbagiii că au să pătimescă răutate şi încărcături de cheltueli, după cum arată cercetătorul, că şi însuşi el a avut pe un Ioniţă Giura, picând cătră unii din săteni că, de nu vor veni a se scrie, au să plătescă totă cheltuelă, făcendu-le şi alte înfricoşări. Deci după acestă arătare ce face acum orînduitul cercetător, că cei ce au primit blestem nu sunt pravoslavnici ci uniaţi, carii s’au dovedit şi călc ători de jurămînt, cum şi pîrile lor fără cuvînt şi mincinose, se cuvine a rămâne epistaţii apăraţi de pîrile lor şi a se face şi căzuta cercetare răsvrătitorilor ce le-au dat pricină de s’au pornit cu pîri mincinose, i zurbagiilor ce au făcut gâlcevă şi s’au arătat cu obrăsni-cie, după cum se va găsi de cătră Mâria-Ta cu cale, iar pentru stricăciunea ce s’a făcut la pădurea Mitropoliei, care o avea poprită, bez cea-laltă parte de pădure, ce este lăsată slobodă pentru trebuinţa locuitorilor ce şed acol ea pe moşie, fiind-că pădurile poprite se păzesc cu pădurari într’adins nelipsiţi din pădure pentru pază, iar acolo ne arată însuşi Slugerul Ioan, că pădurarul nu şedea în pădure să păzescă, ci şedea în sat, şi nu se scie cine câtă stricăciune a făcut, de aceea nu se pot înda-torâ la plată, iar de acum înainte vor orîndui epistaţii pădurari a păzi napristan în pădurea cea poprită să nu se tae de nimeni, iar în pădurea nepoprită să aibă voe locuitorii ce şed pe însăşi acea moşie şi clăcuesc Mitropoliei, ca să-şi tae lemnele ce le vor fi trebuinciose pentru casele lor, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.—Radu Golescu biv Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iorda-che Golescu Vel Logofăt, Nestor Clucer.—1816 Aprilie 21,
www.digibuc.ro
42
V. A. URECHII
nouă recundscere a situaţiuniî lor privilegiate, ca unele ce dau plăeşiî
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semle Vlahiscoie.
Fiind-că din osebita anaforâ ce ne-au făcut dumne-lor veliţii boeri, de la 21 ale aceştii luni, pentru urmările acestor locuitori, ce s’au arătat pîrîşi ai sfintei Mitropolii, asupra madelei obiceiurilor pămîntului, ne-am pliroforisit, că numiţii s’au dovedit în faţa locului, prin cercetarea orînduitului nostru, mincinoşi, râsvrătitori şi călcători de jurămînt, hotărîm ca sf. Mitropolie să remâe cu totul în pace şi nebîntuită de aceste pîri ale lor, ce făceau până acum,—1816 Aprilie 27.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXX1I, pag. 417.
Prea înălţate Domne,
Am văglut alăturata însciinţare ce a trimis cătră Mâria-Ta Slugerul Ioan ce este orînduit de Măria-Ta cercetător la prigonirile ce aii locuitorii clăcaşi ot Gherghiţa cu epistaţii aceeaşi moşii a sfintei Mitropolii, prin care la unele madele, ce $icc că sunt întunecate şi nu se pricepe cum să urmeze, cere povăţuire şi fâcănd chib-zuire la întrebările sale, după cum ni se poimncesce, arătăm înălţimii Tale în ce chip se cuvine a se urmă, adecă:
Pentru madeua finului ce arată cercetătorul, că unii din locuitori au avut obiceiu, să dea din cinci copiţi una, alţii, adecă streinii sudiţi cei cu zapisul, din trei una şi alţii cari n’au avut livezi şi avend trebuinţă de fîn s’ar fi învoit a cosi în livezile Mitropoliei şi a luă ei finul jumătate şi Mitropolia jumătate, iar la vremea dijmei avend trebuinţă de tot acel fîn pentru vitele lor s’au rugat de epistaţi de li s’a lăsat tot fînul pe sănia lor, şi după socotelă pe câte care au pus epistaţii, cu tahmin au şi plătit epistaţilor, de car po parale 60, şi în urmă, cărând fînul la casele lor cu care mari cu câte patru şi şese boi, cari ei singuri au arătat la cercetător că putea să vie un car de acelea opt şi nouă stînjeni, şi unde eră pus de epistaţi un om Z^ce care, acel om arată acum că a dus la casa lui cu mijlocul ce s’a Zis mai sus numai 6 sau 6 care şi pe acesta a şi primit carte de blestem, la acesta se cuvine să urmeze cercetătorul într’aces taşi chip, adecă să nu se facă socotelă după numărul carelor mari cu câte 4 şi 6 boi, cu care au cărat locuitorii fînul la casele lor, ci să se facă pe numărul de care de cele obicinuite cu câte doi boi, şi pentru câte acest fel de care cu doi boi vor primi locuitorii carte de blestem, că a fost într’acel fîn cosit din liveZile Mitropoliei, să li se socotescă plata de car po parale 60, după cum s’au învoit cu epistaţii şi de li se va fi luat ce-vâ mai mult, să li se întorcă înapoi, iar de vor fi dat mai puţin, să împlinescă şi rămăşiţa tot în bani după învoela ce au făcut.
Pentru măsurătorea pogonelor de porumb, în anaforaua nostră după care s’a dat şi luminată întărirea Mâriei-Tale a se face urmare, scrie, ca măsurătorea acesta să se facă cu prăjina cea obicinuită; acea prăjină obicinuită noi seim că este do 18 palme Domnescî şi un pumn, precum scrie cercetătorul că s’a adeverit şi de la alţii streini i de la chiar unii din locuitorii adiiaforî, iar nu este de palme 24, precum arată cercetătorul, că cu acest fel de prăjină mare şi ne-obicinuită cer locuitorii să se facă măsurătorea pogonelor, care cerere a lor fiind nedreptă, nu se cuvine a primi, ci să se dea luminată porunca Măriei-Tale cătră orînduitul cercetător, ca cu
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
43
de paza^marginel şi a potecelor din munte. Actele de scutire şi de ^privilegii sunt cele următdre:
Hrisovul sătenilor ot Dragoslavele.
Dat-am cartea Domniei-Mele la mâna pârcălabilor de Ia satul Rucăr-Dragoslavele din sud Muscel, cari prin jalbă, întru cea dintâiu luminată domnie a răposatului întru fericire Domn Alexandru Vodă Ipsilant, arătând că în vremea răsmiriţei Ruşilor ot let...., cel de atunci vătaf al plaiului Dâmboviţei s’a fost întins de a luat şi aceste sate în cuprinsul satului Plăeşesciî, cu care mijloc le făcea multe cereri, luându-le câte o lână şi câte un miel şi câte un caş de fiesce-care stână, şi altele asemenea, şi cerea să se deosebescă de plaifi, să fie supuşi ispravnicilor judeţului, şi sub ascultarea vameşilor de Dragoslavele, cum şi mai nainte ar fi fost, arătând la acesta drept dovadă câte-vâ hrisove vechi ale multor răposaţi fraţi Domni cu care îi deosebiă de plaiuri; în protivă atunci a arătat vătaful de plaiu o carte a Domniei-Sale răposatului întru fericire Domn Alexandru Vodă Ghica, cu care da aceste sate vătafului de plaiu a le ave plăeşesci. Deci Măria-Sa orînduindu-î la dumne-lor veliţii boerî spre cercetare, a ales a fi mal de folos la interesurile ţării cu a fi osebite, însă mai întâiu să dea zapisele la Visterie, că vor păzi şi vor străjui drumul şi potecile din plaiul lor forte cu privighere şi când se va pricinui orî-ce întîmplare în potriva orînduelilor ţării şi a margineî să aibă a da sema pentru care prin anaforâ arătând Măriei-Tale, şi cu cale găsind-o acea alegere a dumne-lor veliţilor boeri, a orînduit pe dumne-lui vel Vistierul de a primit za-pise cu aceste legături la Visteria gospod, după care a şi dat cartea Măriei-Sale la mânile lor cu cuprindere, ca să fie osebiţi de satele plăeşesci, nici un fel de amestec cu dînşii să nu aibă vătaful de plaiu, să fie apăraţi de lâna i de mielul şi caşul ce luă de la stînă şi de tote alte cereri, fără numai să fie supuşi ispravnicilor judeţului la orînduelile Visterieî, şi să aibă a păzi drumul şi potecile forte cu privighere a nu se întîmplâ cât de mică pricinuire în potriva orînduelilor ţării saii spre paguba vămii, că atunci după zapisul ce au fost dat ei, vor ave a răspunde şi la pricinile ce se vor face în satele lor, cum şi la pripasuri, vătaful de plaiii să nu se amestece, ci cei ce vor ave Vornicia, fiind-că acestea sunt la Vorni-cie, care carte a Măriei-Sale fratelui Constantin Vodă Ipsilant scrisă cu let 1775 Iulie 10, cum şi altă carte a Măriei-Sale fratelui Constantin Vodă Ipsilant fiul răposatului întru fericire mai sus arătatului Domn cu let 1807 Maiu 15, prin care în-
prăjina cea obicinuită de 18 palme Domnesci şi un pumn să se facă măsurătorea pogonelor de porumb.
Iar pentru pricina gâlcevii, fiind-că în luminată buiurdizma Măriei-Tale se po-runcesce cercetătorului, ca să facă cercetare atât prin alte dovedi, cât şi prin carte de blestem, şi în ce chip va dovedi adevărul să însciinţeze Măriei-Tale, ca să dai apoi Măria-Ta cuviinciosa poruncă de urmare, şi fiind-că arată cercetătorul prin însciinţarea sa, în ce chip a cercetat şi a dovedit, rămâne a se vede de cătră înălţimea Ta cele ce scrie cercetătorul pentru acesta, şi a se da poruncă cum se va găsi cu cale de cătră înălţimea Ta.—1816 Aprilie 5.
Radu Golescu biv Vel Ban, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Nestor Clucer.
www.digibuc.ro
44
V. A. URECHIĂ
tăresce şi înnoesce acest privilegiu, ve<jendu-se şi de cătră Domnia-Mea. am binevoit, de vreme ce milostivul Dumnezeu ne-a învrednicit şi pre noi cu domnia aceşti! pravoslavnice creştinesc! ţări, de am înnoit şi am întărit, şi printr’acestă carte a Domniei-Mele privilegiul acesta, ca să li se păzescă întocmai şi întru tote, precum se cuprinde maî sus. Drept aceea, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnici" lor ai judeţului, vameşilor şi ţie vătaşe de plaiul Dîmboviţei, nici un fel de supărare să nu ve cutezaţi a face numitelor sate de acum înainte în potriva poruncii Domniei-Mele.
Scris de II Vistier Eftimie Logofăt calemului jălbilor Visterieî, la anul de la Hris-tos 1813 Octomvrie 27.
Cod. LXXVII, fila 347 v.
lă Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar senili Vlahiscoie.
Anaforaua acesta a dumne-lor Vel Logofeţi de Ţera-de-jos şi de-sus, cu cale fiind ca următore ponturilor şi catalogului vămilor, întru tote o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare şi după ce veţi împlini de la pîrîtul vameş tote câte va fi luat de la jăluitori în potriva acestei anaforâ, pentru fieş-care pont să însciinţaţi apoi Domniei-Mele, de sunt adevărate aceste în potrivă urmări ale pîrîtului ? ce om este? şi de unde se trage de felul lui? ca să dăm cuviinciosa poruncă, şi de vor fi adevărate aceste urmări ale lui, să împliniţi de la dînsul şi câte cheltueli jăluitorilor s’au pricinuit, cu venirea aici şi întorcerea lor înapoi. — 1813 Maiu 12.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei-Tale, ce mi se dă la acesta alăturată jalbă a locuitorilor de la satul Rucăr sud Muşcel, făcend cercetare, vă(juî la mâna lor aceste sineturi, însă:
7184, de ani 136, hrisov al răposatului Domn Duca Vodă, ce-1 dă locuitorilor din satul Rucăru, ca să fie în pace de vama pânei şi a mălaiului şi alte bucate ce aduc din ţeră pentru hrana caselor lor, i de miel de turmă i de cîrduri de cătră scheleri, verî-carî ar fi schelerii la Dragoslavele şi de cătră călugării cari sunt puşi de mănăstirea Câmpu-lungului la schelă, de nimeni supăraţi să nu fie.
7215 Septemvrie 9, de ani 106, carte a răposatului Constantin Vodă, prin care iarăşi poruncesce a nu se supără de vamă pentru cele ce duc de hrana caselor lor.
1760 Aprilie 14, de ani 53, cartea răposatului Scarlat Vodă Ghica, prin care arată că a vecjut asemenea carte şi a răposatului Nicolae Mavrocordat, ca să fie apăraţi de vamă şi le-a dat şi Măria-Sa acesta carte prin cercetare de judecată înaintea dumne-lor veliţilor boerî, căci caută vameşii a le luă vamă câte două sute de bani de butea cu vin, cum eră cel ce îl scote peste hotar şi prin sate, nefiind fost obiceiu a se luă vamă, le dă apărare, ca pentru vinul ce-1 vor duce în satul Rucăru i Dragoslavele, pentru trebuinţa locuitorilor, să nu se supere de vamă şi la catalogele i ponturile vămilor ce au dat după vremi, fiind orînduit ca cele ce vînd şi cumpără locuitorii între ei ori vite sau semănături pentru hrana lor, să nu se supere de vamă, acesta se păzesce în totâ ţera Măriei-Tale, şi acum iar la jăluitori, căci sunt
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
45
aprope de hotar, şi este vameş acolo în satul lor, al schele! Dragoslavelor, care vămuesce lucrurile ce sunt slobode şi es din ţeră, nu numa! ale altora, ci şi chiar ale acestor locuitor! Rucărenî, la cele ce scot afară peste hotar, plătesc şi eî vama ca şi ceî-lalţî; aşijderea privigheză numitul vameş şi pentru ce! ce vin de dincoce, la care e3te orînduit a luă vama, iar la Câmpu-lung fiind din vechime ridicată vama cu totul, nici de cum vameşii Domnesc! nu intrau, ci numai de la ce! strein! ce veniau cu lucruri de vîn^are, luă mănăstirea vamă, şi acum cu prostichiul ce s’a făcut cu tote că Câmpu-lungul nu este pus în cele-lalte vămi, dar vameşii Pitescilor pentru streini cari nu sunt locuitori în oraşul Câmpu-lung intră vameşii de ieâ vama prostichiului, iar pentru locuitorii orăşeni din Câmpu-lung se păzesc şi acum hrisovele ce au, de nu plătesc vamă nici de cum la orî-ce alişverişurî vor face cu lucruri de ale pămîntului; mai ve^ui la mâna jăluitorilor şi o anaforâ a Logofeţiei cu lăt 1805 Iunie 7 întărită de Măria-Sa Constantin Vodă Ipsilant, cu cuprindere după ponturi i catalog şi după sineturile lor. Acum jăluitorii arată, că un vameş ce se află în satul Dragoslavele, îmbrăcat strimt, (Jicendu-î Muscal, le face aceste supărări, ci în 7 ponturi se arată, însă:
1)	. Pentru rîmătorii ce se cumpără de la vale de prin judeţe, plătesc o vamă la judeţ şi trecendu-î înlăuntru ii apucă vameşii Dragoslavelor: peste vama trecătorei şi peste avaetul slobozeniei care îl plătesc, le mai iea şi câte 2 taleri la perechea de rîmătorl.
La acesta căutându-se catalogul vămii vă(juî scriind că rîmătorii de alişveriş, orî unde se vor vinde, să plătescă vin^etorul de unul 40 bani, iar ceî ce vor scote peste hotar afară să plătescă la vameşii schelei trei la sută şi de va fi raia, cel ce scote rîmătorii, să mai plătescă goştinărit 8 bani de unul, aşijderea şi slobozenia trecătorei este hotărîtă într’acest an la o pereche de rîmători taleri patru.
Ci pentru acesta dumne-lor ispravnicii judeţului să dea nizam, ca la cumpărătorea lor de prin judeţe să nu se supere jăluitorii cumpărători întru nimic, căci 40 de bani de un rîmător este rînduit să o dea vînZătorul, iar scoţendu-î peste hotar, să plătescă vamă trei la sută, bani 8 goştinărit, şi taleri 4 de pereche ai slobozeniei.
2)	. Vitele mari ale lor ce le vînd la tîrguri prin judeţe îi apucă vameşii pe drum de le iea la o păreche taleri 3, şi la obor unde se vinde plătesc al doilea vamă; după catalog i ponturi sunt datori a plăti numai o vamă acolo unde le vinde şi dumne-lor ispravnicii judeţului cercetând şi dovedind pe acei ce le-au luat vamă pe drumuri, unde nu se vînd, fiind-că acesta este urmare de jaf, să-i pue pe aceia să plătescă îndoit şi să li se arăte că de vor mai face aşa, nu numai plata le va fi mai grea, ci încă se vor şi pedepsi.
3)	. Vitele ce le au la ernatic la fîn mai la vale, cale de trei-patru cesuri, şi pri-mă-vara, când le ieau la munte, îi apucă vameşii de le iea vama.
Rea este urmarea vameşilor la acesta şi să urmeze dumne-lor ispravnicii, ca şi la pontul al doilea de din sus.
4)	. Pentru vinul şi rachiul ce aduc in satul lor, de-1 vend cu amăruntul pentru trebuinţa lor şi îi supără vameşii de vamă, şi că ceea-ce găsesce mai mult le ia controbont.
Rea este urmarea vameşului, căci nu numai după mai sus numitele sineturi vechi, ce au, este apărat acest sat, ci şi chiar după catalogul vămilor de estimp nu sunt sloboZî vameşii a vămui vin sau rachiu prin sate, fiind pe larg şi cu îndestulare cuprindere la rachiu în ponturi de la cap. 34, cum şi în catalog scrie, ca butea cu vin
www.digibuc.ro
46
V. A. tJfcECHl!
ce se vinde prin tîrgurl, să dea de bute bani dl, şi pentru acesta să urmeze dumne-lor ispravnicii a cercetă şi cu ce va fi făfuit locuitorii, să le împlinescă.
6). Pentru pâne sau opinci, slănină şi alte lucruri ale mâncării ce aduc la casele lor, le iea vamă nu numai in potriva sineturilor domnesc! ce au, ci şi chiar în potriva ponturilor a catalogului şi a obiceiului vechiu ce se urmeză şi acum este acestă urmare, fiind-că în totă ţera, de va cumpără cine-vâ acest fel de lucruri pentru casa lui, nu are vamă, cu cât mai vîrtos acest sat, care are aceste privileghiurî; remâne dar ca dumne-lor ispravnicii judeţului să urmeze şi pentru acesta, după cum s’a <jis mai sus la cele-lalte ponturi.
6)	. Când merge om slobod ori de la casele lor la odăi sau de la odăi vin acasă sera după sfinţitul sorelui, şi dimineţa până când se scolă el târziu, îi opresce şi care îndrăznesce a trece îl închide, îl bate şi-l globesce.
Pentru acesta dumne-lor ispravnicii să cerceteze şi de va fi vre-o urmare ca acesta, nu numai să facă îndestulare jăluitorilor şi să deâ şi nizam de îndreptare, ci încă să şi însciinţeze a i se face şi altă pedepsă, de va fi vinovat.
7)	. Pentru cele ce scot din lăuntru în satul lor, cum îmbrăcăminte i bumbac tors, glugi, cisme, lână şi altele asemenea şi de ale mâncării pentru casele lor, n’au avut obiceiii să plătescă vamă, iar acest vameş îi apucă de le iea vamă, iar ceea-ce le vor aduce de prisos a le duce la tîrg pentru vînqlare, la acelea nu se împotrivesc a plăti vama; cum şi pentru alte supărări ce le face cu feluri de mijloce, când îşi aduc cele trebuinciose de la oraşul Câmpu-lung, cer a se da nizam.
Pentru acesta să cerceteze dumne-lor ispravnicii, cum s’a urmat obiceiul din vechime şi precum se va fi urmat mai nainte să deâ nizam şi acum a nu se supără pentru cele ce aduc de trebuinţa caselor lor de peste hotar, lucruri proste ţărănesc! de îmbrăcăminte şi de purtare, cari vor fi pentru trebuinţa caselor lor.
Ve<jui şi însciinţarea dumne-lor ispravnicilor ce fac Mâriei-Tale, de la 30 ale trecutului Aprilie, prin care arată, că cu asemenea jalbă au mers şi câtră dumne-lor şi cercetând pe alţi vameşi ce au stătut la numita schelă înaintea acestui de acum, s’a adeverit, că n’al fost supărate aceste sate de vamă la lucrurile de hrană şi de trebuinţa lor, de care scriind numitului vameş în doue-treî rînduri a despăgubi pe jăluitorî cu ceea-ce le va luă mai mult peste obiceiu şi a se părăsi de a le mai face supărări în potrivă, şi ne dând nici o ascultare la poruncile is-prăvnicesci, siliţi au fost jăluitorii a veni la luminatul Divanul Mărieî-Tale şi de aceea şi dumne-lor însciinţeză Mărieî-Tale, spre a-ş! dobânbî jăluitorii îndestularea lor. Deci cu tdte că dumne-lor ispravnicii îl arată pe numitul vameş de nesupus, dar acesta au urmat-o cu mijloc blând, ca să nu pricinuescă în urmă că dor i s’a făcut vre-o pagubă, iar acum cu luminată porunca Mărieî-Tale să trimiţă dumne-lor ispravnicii judeţului mumbaşir straşnic asuprâ-i, ca să-l aducă şi fără de voe înaintea dumne-lor, ca să cerceteze tdte madelele ce se arată mai sus, şi cu ceea-ce se va găsi vinovat, să facă îndestulare şi despăgubire jăluitorilor, dându-i nizam a se părăsi de urmări împotrivitore, încă cu cale ar fi să le plătescă şi cheltuela jăluitorilor, ce le-a pricinuit, şi peste acestea să cerceteze şi pentru politia numitului vameş: de unde este? şi ce ipochimen se află? ca de va fi vre-un om netrebnic, să însciinţeze, ca prin scirea capzimanilor vămii să se isgonescâ şi să se orîn-duescă altul, sau precum va lumină Dumnezeu pe Măria-Ta, se va da hotârîre şi poruncă de urmare şi de îndreptare, şi hotărîrea remâne la Înălţimea Ta.— 1813 Maiu 8.
Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUS I. G. CARAGEA
47
u). înregistrăm aci în note o serie de acte relative la neînţelegerile dintre ţeranî şi moşieri sau arendaşi. In 17 Fevruarie 1817, Domnitorul ordonă oprirea stăpînilor de moşii de la abusuri în contra aşezării pontului. Multe reclamaţiuni ţărănescî sunt în contra încărcării la dijmă. (1)
(1) Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Fiind-că pîrîţil locuitori ot moşia Albesciî a dumne-lui Vel Vornicului Barbu Vă-cărescu în cele după urmă au dat adeverinţă în scris, de la 20 ale lui August, sub iscăliturile şi punerea degetelor lor, adeverită fiind şi de ispravnicii din sud Prahova, de la 21 tot ale trecutului August, care s’a ve<Jut şi de către No!, următore fiind pra-vilnicescii condici, că se mulţumesc adecă a clăcui câte 12 <Jile pe an, respun^end şi tote adeturile moşiei după obiceiul pămîntului, hotărîm dar Domnia-Mea, şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să-i îndatoriţi a fi întocmai următori.
(Pecetea gpd.).
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce s’a dat la anaforaua dumne-lui Vel Vornicului Barbu Văcărescu, arătând că locuitorii clăcaşi după moşia dumne-lui Albesciî dintr’acest judeţ Prahova nu se supun a face clacă câte 12 <Jile pe an după obiceiul pămîntului şi după condica Divanului, următor fiind luminatei porunci, am adus înaintea nostră pe pîrîţii locuitori, faţă fiind şi Gheorghe Cernovici, vechilul din partea dumne-lui Vornicului, şi întrebându-se pentru ce nu sunt următori a clăcui câte 12 (jile după obiceiu, răspunseră (jicend, că sunt acum 20 de ani de când au plătit fieş-care clăcaş numai câte taleri 2 şi jumătate, iar mai multă supărare, n’au avut, arătând şi acesta, că vitele lor pasc pe moşie streină şi plătesc erbărit, cum şi lemne de foc i nuele şi mărăcini pentru trebuinţa caselor lor iarăşi după moşie streină le cumpără, nefiind pe moşia dumnă-lui Vornicului unde se află şezători, şi pentru acesta ar fi plătit numai câte taleri 2 parale 20, iar vre-un deosebit aşezămînt al stăpînului moşiei Albescii în scris n’au avut, ca să nu clăcuescă câte Zile 12 pe an, sau să plătăscă numai câte taleri 2 parale 20, ce prin graiu nu mai arătară, că supărare mai mult peste răspunderea acestor câte taleri 2 parale 20 ce au avut obiceiu nu li s’a mai făcut până acum, ci fiind-că pîrîţii clăcaşi nu au rămas odihniţi cu a clăcui de acu înainte după obiceiu, cerend a veni la Divanul Măriei-Tale a se înfăţişă, se sorociră că la 20 ale următorei luni se vor află la luminatul Divan, de unde se va da cea desâvîrşitâ hotărîre.—1814 Maiu 12.
Alexandru Ruset Spătar.
Cod. LXXX1V, fila 12.
Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Cu cale fiind anaforaua acesta a dumnă-lui Vel Logofătului de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare. — 1816 Iulie 26.
(Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
48
V. A. URECHIĂ
v). Pe lângă necazurile ce ţeranul avea ca să îndure de la proprietate
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca a înălţimii Tale ce mi se dă la acestă jalbă a locuitorilor ot satul Mueresca de Sus sud Vâlcea, făcend cercetare, arăt înălţimii Tale, că atât cu aceşti locuitori de la Mueresca-de-sus cât şi cu locuitorii de la Mueresca-de-jos, a avut multe judecăţi sf. Episcopie a Râmnicului pentru clacă i pentru dijma bucatelor i pentru dijma din pruni ce au de neguţătorie şi mărturisind chiar ei, că moşia este drepta a sfintei Episcopii, dar că ar fi şi ei din nemul vîn-(jetorilor, şi neavend vre-un aşezămînt în scris în potriva obiceiului pămîntului, care se urmeză la tote moşiile de obşte, s’au îndatorat claca să o facă 12 <jile, cum şi dijmă să deâ din tâte semănăturile şi din pruni din 10 una, iar la fîn după obiceiul ce se urmeză în partea locului a da dreptul stâpînului moşiei; căci arătările lor sunt pricinuiri deşerte şi neprimite la dreptate, iar pentru mora ce arată că au prefăcut-o ei, să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor boerii ispravnici din sud Vâlcea, ca înfăţişându-i cu iconomul sf. Episcopii, să cerceteze pricina morei: cu ce aşezămînt au făcut ? de au acel aşezămînt în scris sau nu ? şi prin judecată făcend alegere dreptăţii, ori să le facă îndestulare sau să înştiinţeze Măriei Tale pricina.—1815 Iulie 22.
Vel Logofăt.
Cod, LXXXIV, pag. 12.
/<u Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
întocmai precum mai jos se arată într’acestă anaforă a dumne-lui Vel Logofătul de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului să faceţi urmare sau neodihnindu-se de acolo vre-o parte, cu cercetarea ce veţi face în scris sâ-i sorociţi la Divanul Domniei-Mele.—1815 Iunie 29.
(Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a dumne-lui Căminarului Costache Mânu, făcend cercetare, văijui hotărîrea Măriei-Sale Alexandru Vodă Moruz ot let 1798 Iunie 19, când s’a judecat Sărdarul Nicolae Cuzi, stăpânul moşiei Rasa, adecă socrul jăluitoruluî, cu locuitorii satului Suhatul după moşia mănăstirii Plâtărescii, pricină avend pentru păşunea vitelor acelui sat că, neavend loc pe moşia mănăstirii, trec vitele pe moşia Sărdarului şi locuitorii picând că nici pe moşia Sărdarului n’au loc de păşune, ci numai trec pe moşia Mitropoliei, de şi le pasc acolo, iar Sărdarul arătând că păşunea şi-o fac pe moşia sa, a orînduit Mâria-Sa pe răposatul Medelnicer Alexandru la faţa locului, să va<Jă de este pe moşia Sărdarului şi locuitorii să plătescă suhatul păşunii după condica Divanului, cu care plată vor fi scăzuţi din obicinuitele <jile ale clătii de la stăpînul moşiei pe care şe<j, iar de nu va fi loc de ajuns de păşune, sau ei nu se vor înduplecă a plăti Sărdarului suhatul, să fie popriţi cu totul a nu călcâ mai mult moşia Serdaruluî, pentru care se volnicesce vornicelul ce va fi la acea plasă, cum şi
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGfiÂ
49
şi de la arendaş şi maî grdsnice erau acele din partea administra-
Sărdarul Nicolae, ca când după acesta se vor găsi vite de ale locuitorilor în moşia Rasa, să le prindă, să le ducă la ispravnicii judeţului şi ispravnicii să însciinţeze, ca să se ieâ pe sema Domniei, după cum s’au legat înşişi ei la Divanul Domnesci; acum dumne-lui Căminarul <jice, că acei locuitori în urma hotărîrii domnesci s’au învoit cu socrul seu şi i-au dat zapis, ca să clăcuescă, şi că acum nu urmeză nici după legătura acelui zapis. Deci, fiind-că prin hotărîrea domnescă, ce se arată mai sus, că s’au îndatorat a păzi locuitorii, se cuprinde, că este legată şi după a lor prin-sore şi legătură ce au dat la Divanul Domnesc, se cuvine ca acea hotărîre să o pă-zescă şi pîrîţii, cum şi dumne-lui Căminarul în locul socru-seu, iar de va fi şi zapis de învoire, precum arată, se va urmă zapisul lor. Găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, să cerceteze faţă cu amândouă părţile şi de vor tăgădui pîrîţii zapisul ce arată de învoire, să pue în faptă hotărîrea domnescă de a se urma şi a se păzi întocmai, iar fiind mărturisit zapisul învoirii, să-î îndatoreze a face «jilele clăcii ce vor fi legaţi pentru călcarea moşiei jăluitoruluî cu vitele lor, sau fiind pricina într’alt chip, să însciinţeze Măriei-Tale.—1815 Iunie 26.
Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, fila 325.
Carte legată către Ispravnicii ot sud Saac de a îndaiorâ pe arendaşii moşiilor a luă avaetul pămîntului întocmai după condica Divanului.
Ic* Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud Saac, sănătate. Am vă<jut Domnia-Mea însciin-ţarea ce ne faceţi, pentru locuitorii acelui judeţ, că pătimesc asupriri şi nedreptăţi de cătră arendaşi la adeturile moşiilor, pentru care poruncim să cercetaţi şi câţi din locuitori nu vor fi avend vre-un deosebit asezămînt în scris cu stăpînii moşiilor, să-i îndatoraţi a fi următori întocmai după condica Divanului, cu respunderea ade-turilor moşiei, şi la ceea-ce vor fi năpăstuiţi să le faceţi cuviinciosa îndestulare, iar carii vor fi avend aşezămînt în scris cu stăpînii moşiilor, să-i îndatoraţi a fi următori după acelaşi aşezămînt, iar cei ce nu vor rămâne odihniţi de acolea, să-i trimiteţi la Divanul Domniei-Mele, cu însciinţarea dumne-vostră în scris şi fiţi sănătoşi. — 1817 Fevruarie 17.
Cod. LXXXVII, fila 16 v.
Porunca ce s’a făcut în dosul înscinţării orînduitului cercetător Ioniţă Chiri-ţescu Medelnicer, ce a mers la locuitori! ot satul Cojasca i Cornescii cu Milialache arendaşul dumne-ei Bănesei Ecaterinei Cornescăi, pentru dreptăţile ce le-au făcut la adeturile moşiei.
Iui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Cu tote că pîrîtul arendaş a luat arenda acetei moşii de la dumne-ei Vornicesa, Ecaterina Greceanca, cu simfonia ce se arată într’acestă însciinţare, cu acesta însă nu se îndatoreză şi jăluitorii locuitori de a fi şi ei următori acestei simfonii, fiind Analele A. R.—Tom. XXIII.—Memoriile Seci. Istorice.	*
www.digibuc.ro
50
V. A. URECHIÂ
ţiuniî. ŢSranul din plaiuri, precum şi nemurile: mazilii, scutelniciî şi
în potriva condice! Divanului şi fiind-că după deosebita arătare ce ne-a maî făcut, în urma acestei însciinţărî, orînduitul cercetător de năpăstuirile ce le-a făcut jălui-torilor pîrîtul arendaş, ne-am pliroforisit Domnia-Mea, că la dijmuirea porumbului a încărcat numitul arendaş pe jăluitorî la ă00 pogone de porumb câte oca 62 de pogon, care fac peste tot oca 31 000. De aceea poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca fără de altă prelungire să împliniţi negreşit jăluitorilor de la pîrîtul arendaş ori în natură suma porumbului de maî sus arătată, sau în bani, socotin-du-se ocâ po parale 4, după cum ne-am pliroforisit că se urmeză acum în partea locului porumbul, dându-i şi cuviinciosul nizam, că de acum înainte să nu îndrăz-nescă a le dijmui porumbul cu baniţă mai mare decât ceea-ce este orînduit în condica Divanului, adecă de ocă 22 grăunţe şi de ocă 44 ştuleţi, sau a le luă de pogon maî mult decât patru baniţe din cele mai sus arătate, şi măsurătorea po-gonelor să se facă cu prăjina de 18 palme domnesc! şi un pumn, căci în potrivă dovedindu-se, atunci să scie, că se va şi pedepsi, şi apoi el după osebita simfonie, cu care arată că a luat arenda acestei moşii, îşi va căuta cu dumne-eî Vornicesa, precum şi pe jăluitorii locuitori poruncim să-î îndatoriţî a-şî răspunde şi ei claca câte 12 $ile pe an, după pravilnicesca condică, afară numai de vor ave vre-un deosebit aşezămînt înscris de la stăpînul moşiei, căci atunci are a se urmă după acel aşezămînt. — 1817 Martie 6.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.... biv Vel Căminar.
Cod. LXXXVI, pag. 133.
Lu Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Pe acestă anaforâ a dumne-lor veliţilor boerî, amândouă părţile, rămâind mulţumiţi şi odihniţi, aii dat şi adeverinţă în scris sub iscăliturile lor la canţelaria Divanului Domniel-Mele, adeverită şi de dumne-luî vel Hatman al Divanului, care s’a verjut şi de cătră Noi. Drept aceea, după a lor primire şi mulţumire întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să se facă urmare prin sluga Domnieî-Mele...... aprod hătmănesc.— I8l7 Martie 6,
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mărieî-Tale, ce s’a dat la jalba cuviosului arhimandrit, Sofronie, egumenul mănăstirii Nucetul, dumne-luî vel Hatman al Divanului, prin căuş de aprobi, înfăţişindu-1 înaintea nostră cu locuitorii din trei sate ce şed pe moşiile mănăstirii, prin 12 dintr’înşiî, anume: Stan sîn Mateiu, Dumitru Lăzuroiă Gheorghe sîn Nicolae, Dumitraşco Unchiaşul ot Nucet i Paraschiva sîn Iordache, Dumitru sîn Mărinică, Iordan Slujitorul, Ioan Ciobanul ot Movila-tăiatâ, i Florea sîn Florea, Dinul Pârcălabul, Radul Minea ot Olari şi Ioan Scurtul ot Şuţa, am făcut cercetare pîriî ce aduce egumenul asupra locuitorilor acestora, cum că nu sunt următori a împlini la mănăstire cele drepte adeturî ale moşiei, şi vă<juî la mâna cuvioşieî-sale o anaforâ a Logofeţieî ot let 1805 Martie 12, întărită şi de răposatul Domn Constantin Vodă Ipsilant, intr’acelaşî let Martie 15, poruncind dumnă-lor is-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
51
posluşnicii erau, cum vetjurătn, datori a da o di de clacă Vătafului plaiului pe fie-ce an. In loc de acestă (Jî, ţăranii erau obligaţi la multe <Jile şi multe havalele şi beilicurl. Un vătaf din plaiul Vâlcanulul de
pravnicilor judeţului, ca să urineze după cuprinderea acestei anaforale, iar (jicend vre-unii din locuitori, că au a răspunde ce-vaşî în protivă cu cercetarea dumne-lor în scris, să-î sorocescă aici la Divan, în care acestă anaforă se arată datoriile ce au locuitorii cătră stăpînul moşiei am întrebat dar pe pîrîţiî locuitori: cu ce cuvînt se împotrivesc, de nu dau dreptul mănăstirii după obiceiul pămîntului şi răspunseră, că până acum clăcuiau mănăstirii câte 9 <jile pe an, iar acum le cere egumenul câte la <jile pe an; i-am întrebat de au vre-un aşezămînt în scris de la egumenul de mai nainte pe mai puţine (jile? şi (jiseră că nu au, şi neavend, datori sunt după pravilnicesca condică să clăcuescă 12 <jile pe an în patru vremi ale anului, precum se cuprinde în mai sus numita anaforă a Logofeţiet; pentru dijma finului «jiseră locuitorii, că dau până acum câte 10 sau 12 parale de car, iar acum le cere egumenul dijmă în natură din cinci una. De au vrut egumenii de mai nainte să le ieâ parale, a fost în voia lor, iar dreptatea mănăstirii după obiceiul pămîntului, care sunt datori pîrîţii a-1 urmă, este într’acestaşi chip, adecă: din livezile ce vor fi avend locuitorii, curăţite de dînşii cu toporul şi cu tîrnăcopul, au să dea mănăstirii dijmă din (jece care de fîn unul şi până nu-şi vor da dijma, să nu ridice fînul de pe loc, ca să-l facă clăi, iar pentru livezile mănăstiresc!, cari nu sunt curăţite de dînşii, au să dea dijmă, după cum se vor pute învoi cu egumenul şi după cum dau şi locuitorii de pe alte moşii dimprejur; pentru dijma prunilor au să dea mănăstirii din <jece pruni unul, însă să nu alegă egumenul prunii cei mai buni, ci să ieâ de rînd şi din buni şi din proşti; dijma porumbului să o dea după pravilnicesca condică, de pogon, baniţe patru, baniţa za ocă 22 grăunţe, şi pentru că <jic locuitorii că le-ar fi luat egumenul dijmă cu baniţă mai mare za ocă 30, să pue dumne-lor ispravnicii judeţului, ca să cumpenescă baniţa cu grăunţe spre a fi de ocă 22 şi să
0	însemneze, ca cu aceea să le ieâ egumenul dijma, iar nu cu alta mai mare, şi de va fi luat de la vre-unul cu baniţa mai mare, să-i intorcă înapoi, iar cei ce vor fi rămăşiţă, să răspundă dreptul mănăstirii, cum şi prăjina pentru măsuratul po-gonelor de porumb să se facă la isprăvnicat, de 18 palme domnesc! şi un pumn, precum este obicinuită şi cu acea prăjină să li se mesore pogonele; pentru care să fie luminată porunca Măriei-Tale, cu mumbaşir de la zapciul cel orînduit cătră dum-nă-lor ispravnicii judeţului, ca alegendu-se dreptul mănăstirii ce va ave a luă, să
1	se facă şi împlinire, atât de acesta ce arătăm mai sus, cât şi de alte adeturi ce sunt obicinuite, iar pentru puţul ce (jic locuitorii că l-au făcut de pomană şi egumenul l-a stricat, fiind-că dumne-lor ispravnicii judeţului, prin însciinţarea ce fac de la 6 ale acestei luni, arată, că au trimis într’adins om credincios, de au vetjut acel puţ, unde îl făcuse, şi le-au adus răspuns, că nu este făcut lângă drumul cel mare, precum «jiceaulocuitorii, ce mai înăuntru moşiei, lângă o lesă de mărăcini; unde sunt şi se fac arături pe lângă dînsul şi că cu adevărat se pricinuesce pagubă la arături, cu adăparea dobitocelor celor ce trec pe acel drum, să remâe stricat ca un pricinuitor de pagubă şi stricăciune semănăturilor şi de vor vre locuitorii a-şi face puţ de pomană, să-l facă prin scirea egumenului şi la drum mare, unde nu aduce vătămare bucatelor, însă dijmurile sunt datori locuitorii după obiceiul pămîu-
www.digibuc.ro
52
V. Â. tRECHIĂ
la Jiul-de-sus căsniâ şi închideâ pe ţgranî în butuci şi în temniţe, precum se p6te vedă în actele următdre:
lut Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahîscoie.
Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lui Vel Vornicul de Ţera-de-sus, poruncim Domnia-Mea, credincios boer al Domniei-Mele, biv Vel Sărdare Răducane Dîm-boviţene, mergând la faţa locului să aibi a face urmare întocmai, precum mai jos se cuprinde.—1818 Iunie 20.
(Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Luând sema jălbii şi cererii ce fac Măriei-Tale locuitorii ot plaiul Vâlcanului sud Gorj, veijui că plângerea lor este pentru Serdarul Iancu, ce este Vătaf, că-î căsnesce şi-î închide în butuci şi în temniţă şi alte năpăstuiri le face, cerând a se scote din vătăşie şi să se cerceteze arătările lor, pentru care fiind-că mă pliroforisii, că într’acel judeţ este rînduit de Măria-Ta dumne-lui Serdarul Răducanul Dîmbo-
tului să le care cu carele lor la aria şi fînăria şi pătulul stăpînuluî moşiei, iar ho-tărîrea rămâne la Măria-Ta. —1817 Ianuarie 21.
Radu Golescu Vel Ban, Isac Ralet Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Logofăt, Gri-gorie Băleanu Vel Vornic, Constantin Dudescu biv Vel Logofăt.
Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahîscoie.
Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lui Vel Logofătul de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să faceţi urmare întocmai, precum mai jos se cuprinde, iar fiind pricina într’alt chip şi neodihnindu-se vre-o parte de acolo cu cercetarea dumne-vostră, în scris să-î trimiteţi la Divanul Domniei-Mele. —1817 Maiu 11.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce ni se dă la acestă jalbă a cuviosului Antim, egumenul sf. mănăstiri Comanei, făcând cercetare vă(jui că cererea îi este pentru locuitorii de la Ciolănesci sud Teleorman, cari sunt şezători pe moşia mănăstirii, că nu vor să facă clacă câte 12 <jile pe an, cum se urmeză şi la moşiile vecinilor, ci fiind-că după obiceiul pămîntului i după pravilnicesca condică şi după a Măriei-Tale hotărîre, datori sunt locuitorii a face clacă stăpînului moşiei câte 12 <jile pe an, care are să se păzescă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, să cerceteze şi de nu vor fi având vre-un aşezămînt în scris cu stăpînul moşiei, să-i îndatoreze a face claca câte 12 ^ile pe an, de care arăt înălţimii Tale, şi remâne la luminata Măriei-Tale poruncă. — 1817 Maiu o.
Vel Logofăt.
Cod. LXXXVI, fila 26C.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
53
viţeanu, găsesc cu cale să fie luminată poruncă cătră numitul, să cerceteze tote arătările lor şi de le va fi făcut vre-un jaf, să-i despăgubescă, aducând Mârieî-Tale pliroforie pentru tote, ca apoi să se deă hotărire desăvîrşitâ—1818 Iunie 20.
Dumitracbe Racoviţă Vel Vornic.
Cod. LXXXII, fila 449.
însuşi Domnitorul Caragea afirmă într’un pitac al seu din 24 Iunie 1818, că pînă şi poterele trimise pentru urmărirea de hotî şi făcători de rele, peste Olt, «înşişi el au ajuns a fi hoţi»:
Cărţile legate la 5 judeţe ot preste Olt de a priveghiâ ispravnicii la omenii Ser-darului Diamandi şi cât ii va dovedi făcend jafuri locuitorilor, să-i trimiţă în fiere la Caimacam.
Iiu Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud........sănătate. Am luat Domnia-Mea însciin-
ţare că omenii Sărdarului Diamandi, încunjurându-se prin judeţe, cu pricinuire că sunt gonaci ai hoţilor, pradă şi jăfuesc în feluri de chipuri pe locuitori, născocind şi scormonind asupra unora din ei pricini de hoţii urmate de câte 6, 10 şi lă ani, iar asupra altora numai bănueli neînfiinţate, cu care acest mijloc, în loc de a fi ocrotitorii locuitorilor despre hoţi şi făcători de rele, înşişi ei au ajuns a fi hoţi, şi măcar că i s’a trimis numitului Sărdar osebită poruncă a Domniei-Mele prin dumne-lui Caimacamul Craiovei, dar vă poruncim şi dumne-vostră, ca după ce i se va arătă Sărdarului acestă poruncă şi va da înscris, că a veţlut-o şi a înţeles-o, să priveghiaţi apoi cu mare luare aminte şi pe ori-carele din omenii lui îi veţi află de acum înainte într’acest fel de fapte ce arătăm mai sus, numai decât, ridi-cându-1 in fiere ca pe un hoţ, să-l trimiteţi la dumne-lui Caimacamul Craiovei, ca să urmeze după cum este poruncit de Domnia-Mea, şi fiţi sănătoşi. — 1818 Iunie 24.
Asemenea carte s’a făcut şi cătră dumne-lui Caimacamul Craiovei, tot pentru asemenea pricină şi cuprindere.
Zemle Vlahiscoie. Fiind-că locuitorii ot satul Rîncăciovul din sud Dîmboviţa, prin alăturatele lor jălbi, fac plângere cătră Domnia-Mea, că li s’au făcut nedrepte luări în multe chipuri, cu dări în felurimi de cherestele şi altele de cătră obrazele ce sunt arătate în jalbele lor, iar mai vîrtos tot de cătră Slugerul Iamandi, ce a fost Sameş la numitul judeţ, de aceea orînduim pe credincios boerul Domniei-Mele biv Vel Serdarul Petre şi poruncim să mergă la mai sus numitul judeţ, unde să facă scumpă şi amăruntă cercetare de tote câte se cuprind in jălbile mai sus numiţilor locuitori, şi osebit şi de ori-ce alte catahrisis va fi făcut prin judeţ numitul Sluger Diamandi, şi ori câte luări nedrepte va dovedi că s’au făcut acestor locuitori de cătră eei arătaţi în jălbi, iar de Slugerul Iamandi şi altor măcar dintr’acel judeţ câte li se va fi făcut, împlinindu-le până la un ban celor păgubiţi, de la aceia asupra cărora se vor găsi, să ieă apoi adeverinţă de la toţi cei păgubiţi şi năpăs-
www.digibuc.ro
V. A. URECHIĂ
54
tuiţî şi să le aducă aici la Domnia-Mea spre dovada despăgubirii lor. I saam receh gpd.—1818 Iulie 3.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, fila 83 v.
Din causa abusurilor vătafilor de plaiuri emigreză mulţi ţărani în Moldova. In Iulie 1815, unii din fugari sunt readuşi la urma lor şi urmăză proces între ei şi între vătafii denunţaţi ca prevaricatorî.
Iu» Ioan Gheorghe Carugea Voevod i Gospodar semle Vlahiscoie.
După arătarea ce ne face dumne-lui Vel Vornicul de Ţera-de-jos printr’acestă anaforă, poruncim credincios boerule al Domnieî-Mele biv vel Pitare Marco, ca mergând în partea locului, să mergi la acest plaiu şi să faci şi cercetarea de mai jos arătată cu urmare întocmai.—1815 Iulie 18.
(Pecetea gpd)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Dâmne,
Vătaful Dimitrie din plaiul Slăniculul sud Buzeu mă însciinţâză că, ridicându-se câţî-vaşl locuitori ot satul Mânzâlescl dintr’acel plaiu, au fugit în Moldova, după care ducendu-se însuşi i-a adus la urma lor, şi la cercetarea ce le-au făcut dumnâ-lor ispravnicii, au arătat că au fugit din pricina greutăţilor şi din supărările slugilor lui Petrache i a nepotului său Aleco Logofeţelul, ce sunt cu locuinţa în plaiu, şi fiindcă el a umblat o lună după fugari şi dumne-lor ispravnicii au avut orinduit vechil, acel vechil nu-i dă nici un analogon al avaetuluî ce au luat, nici ceea-ce a luat el din plaiu; osebit scrie, că pe un mocan borfaş dovedindu-1, l-aluat Aleco Logofeţelul cu zorul de la poprăla Vâtăşiei; aii şi necinstit pe vătaf. Ci fiind-că la acel plaiu, după jălbile unora din locuitori, este orînduit de cătră înălţimea Ta cercetător dumne-lui Pitarul Marco, mă rog Mărieî-Tale să se poruncescă Pitarului a cercetă şi aceste pricini şi ceea-ce va dovedi că a luat vechilul din plaiu, în lipsa vătafului după fugari, să împlinescă vătafului, cum şi călcarea Vâtăşiei de cătră acel Aleco şi necinstea, ce a făcut vătafului, dovedindu-se adevărată, să însciinţeze Mărieî-Tale spre a-şî luă căţluta pedepsă.—1815 Iulie 18.
Constantin Bălăoeanu Vel Vornic.
Cod. LXXX1V, pag. 431.
Dajniciî cătră Visterie se împuţinaseră mult şi prin abusiva trecere a numeroşi ţărani şi neguţători ca sudiţî Austriacî. Caragea reîn-noesce ancheta în 1815, cu hotărîre de a da la bir pre toţi acei, cari nu vor pută probă că sunt cu adevărat sudiţî. Iată un raport adresat Domnitorului în Martie 1815 de Alex. Filipescu, Vornicul oraşului:
Prea înaltul şi binevoitorul meu stăpîn,
Supus raportez înălţimii Tale de Dumnezeu păzită, că la anchetarea sudiţilor la care servitorul Mărieî-Tale am fost orînduit prin Dumneţleescul şi prea strălucitul
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CABAGEA
55
Măriei-Tale pitac, se presintară supuşi austriaci din cari unii, cei mai mulţi, chiar îndrăsnesc a <jlice, că nu aupasporte din ţera lor şi întrebaţi: pentru ce? răspund unii, că li s’au luat de Vornicia de pe timpul predecesorilor servitori ai înălţimii Tale, iar alţii de cătră servitorii Agenţiei; care le este patria? un glas: Transilvania; de câţi ani locuesc aci ? unjjf nu sciu, alţii (jlic că de mai mulţi ani, alţii iar că aci au veţlut lumina (jileî, dar că părinţii lor erau Transilvăneni, pe când parte au alte pas-porte noi, posed şi ecarete şi sunt şi căsătoriţi. Ga să afle dar ancheta de unde sunt? de câţi ani stau aci ? dacă au ecarete sau nu ? întrebă pe vechii zapcii ai oraşului, neavend alt mod de orientare la cunoscerea adevăraţilor supuşi sau nu. Zapciii însă declară ceea-ce sciu, că nu sunt din Transilvania, ci din Turcia, că sunt localnici şi unii din ei foşti posluşnici ai boerilor. Asistenţii, din partea Agenţiei alegă contrariul şi că au plătit şi plătesc şi actual bir la Braşov, exhibând spre credinţă un fel de catastif necertificat de nici o semnătură şi susţinând energic, că zapciii de hatîr depun contrariul. De aci, prea înalte Stăpâne, discuţiuni, amlnări şi zăbavă. Rog dar înălţimea Ta de Dumnezeu păzită, să deă prea strălucit ordin în scris, cum să urmeze ancheta:
a)	pentru cei ce au ecarete, deşi originari din Transilvania;
b)	pentru cei neavend actual ecarete, dar înzestraţi şi de ani locuind aci şi originari din Transilvania;
c)	pentru cei fără pasaporte;
d)	pentru cei din Rumelia avend pasaporte şi
e)	pentru cei necăsătoriţi născuţi în Valachia, dar de părinţi Transilvăneni. Dacă Înălţimea-Ta de Dumnezeu păzită ar încuviinţă să deă Domnesca Ei hotărîre în privinţa lor, sper că servitorul Măriei-Tale va termină în curînd ancheta Austriacilor supuşi, căci a rămas să se cerceteze numai vre-o două sute şi să se folosescă cel puţin cu acesta Yisteria Domnescă, căci din cei şese-sute-opt-(ţecî cercetaţi până acum, abiă o sută s’au trimis la bir, şi aceştia cu multă trudă. (II
Al înălţimii Vostre de Dumnezeu păzite Servitor infim.
1815 Martie.	Âlex. Fllipescu,
Vornicul oraşului.
Cod. LXXXIV, pag. 13. (Traducere din grecesce)
Intre rarele acte umanitare ale lui Caragea este acel din 11 Aprilie 1815, ce-vâ maî în favdrea ţăranilor. Aceştia sunt mereîi încărcaţi cu datorii de cătră proprietari şi arendaşii de moşii. Caragea ordonă ispravnicilor din judeţele Olteniei, unde manifestaţiunea nemulţumirilor eră maî făţişă, să cheme pe arendaşi şi moşieri la răfuăla socotelilor şi să nu se primăscă condeele de bani nejustificate, din cele puse pe spetele ţeranilor (1).
(I) Şese cărţi, una la Caimacamii, cinci la ispravnicii acelor judeţe, pentru locuitorii ce se află datori la arendaşii moşiilor, şi cu soroc de opt luni să plătescă datoria ce va fi bună să deă.
Zemle Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud......sănătate. Fiind-că ne-
am însciinţat Domnia-Mea, cum că locuitorii ce sunt şezători pe moşii boeresci,
www.digibuc.ro
56
V. A. urechi!
Intenţiunea eră bună, dar când seim cine erau însărcinaţi a o realisâ, seim că ea nu dete resultate, ca şi altă circulară din 24 August 1814, ca să nu fie zăboviţi ţăranii în procesele lor. (1)
mânăstirescî şi veri a cuî, cari se dau de cătră stăpinu lor la arendaşi, se fac nă-pâstuirî şi asupriri la tote adeturile moşiei ce sunt datori a da după întocmirea ce este făcută, ne urmând condicilor Divanului şi dintr’acestă pricină rămân datori pe la acei arendaşi şi apoi arendaşii le fac mari asupriri şi siluiri, cu a-şi plăti remăşiţurile cu cari îi însărcineză, care acesta fiind urmare cu catahrisis asupra locuitorilor necăjindu-î şi supărându-î peste orînduelă, poruncim dumne-vostră să chemaţi pe acei arendaşi, şi cari dintr’inşiî vor arătă că au să ieă rămăşiţurî dijmă, clacă şi altele, şi nu vor fi tăgăduite nici de locuitori şi după ce veţi alege cât are să ieă, să daţi straşnice porunci, ca de acum înainte, cu soroc de opt luni să plătescă locuitorii cu încetul rămăşiţa ce vor fi datori, îngrijind dumne-vostră apururea acesta a nu se face smăcinări locuitorilor cu trageri prin judecăţi şi supărări de cătră arendaşi, că aşă este porunca Domniei-Mele.—1815 Aprilie 11.
Cod. LXXIV, fila 195 v.
(1) Carte legată la 5 judeţe ot preste Olt, ca să nu zăbovescă pe locuitorii ce au pricini de judecăţi la acele isprăvnicaturî.
7* loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dumne-vostră ispravnicilor ot sud..........sănătate Am luat Domnia-Mea însci-
inţare, că dumne-vostră găsiţi pricină, cnprinderea unui pont din cele trimise la Divanul Nostru ot Craiova, pentru nizamul ce am hotărît a se urmă, unde <jice să nu se orînduescâ de la Căimăcămie mumbaşir pentru împliniri ale locuitorilor bir-nici, aţi început a vă abate la izvodiri de alte catahrisis, adecă pe cei ce se orîn-duesc la aceste isprăvnicaturî, ori cu poruncile Domniei-Mele, sau cu ale Căimăcămieî buiurdizme, ca să-l judecaţi pentru felurimi de prigoniri, rezemându-se in pontul de mai sus arătat, că este poprită Căimăcămia de a trimite mumbaşir, pentru acele pricini, pe ipotesiarl prelungindu-se, în cât de câte patru şi cinci ori siliţi sunt a merge de la acel judeţ pe la Craiova, ca să jăluescă Divanului nostru de acolo pentru prelungirile ce pătimesc, cu cari acele mergeri, osebit de trepăd şi per-dere de vreme ce cercă acel ipotesiarî, apoi firesce urmeză a face cu călătoria lor atâtea cheltueli, cât adăogându-se pe lângă perderea lor de vreme, covirşesc fâr’de îndoelă clieltuela ce ar fi putut face cu mergerea şi întorcerea unui mumbaşir trimis de cătră Căimăcămie, ca să grăbescă săvîrşirea acei pricini şi să aducă pe cei neodihniţi la Divanul Nostru ot Craiova (urmare cu totul in potriva bunului sfîrşiţ, pentru care am întocmit ponturile de mai sus arătate); iată dar cu străşnicie vă poruncim Domnia-Mea, ca de acum înainte să vă părăsiţi de a maî metahirisî înţelegerea bunelor nostre întocmiri întru izvodire de catahrisis şi pricinile de judecăţi ce se orînduesc la acest isprăvnicat, ori cu porunci ale Domnieî-Mele, sau cu buiurdizmele Căimăcămieî date la jălbile ipotesiarilor, să le săvîrşiţî în scris, fără cea maî puţină zăbavă şi să daţi carte de judecată la mâna celui ce va ave dreptate, iar celor neodihniţi să li se deă soroc în scris, ca să mergă la Divanul Nostru ot Craiova, căci câte din amelia dumne-vostră, sau din vre-o altă pricină părtinitore, în vre-un fel de chip, va fi silit vre-unul din ipotesiarl a merge să jăluescă la Căi-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G, CARAGEA
57
La o revendicare curidsă se dă drept de Caragea locuitorilor, în 24 August 1814, în actul următor:
Publicaţii la tote judeţele pentru locuitorii ce li s’au luat, în vremea trecută, cu năpăstuiri moşii, acareturi şi altele.
Zemli Vlahiscoie, Dumne-vostră ispravnicilor ot sud.........sănătate; ve facem
în scire, că dumne-lor boerii prin obştesca anaforâ au făcut arătare Dommei-Mele, cum că în trecuta vreme a răsmiriţei, din pricina grelelor patimi, s’aâ adus săracii locuitori ai ţării la ticăloşie, în cât unii dintr’înşii siliţi au fost de multa lor nevoe a-şî vinde lucrurile ce aveau mişcătore şi nemişcătore, când atunci cei ce se aflau în slujbe afară pe la judeţe, cum sameşî, polcovnici, vătaşî de plaiii, căpitani şi zapcii, găsind vreme cu pîrlej ca să dobîndescă moşii, acareturi şi altele asemenea cu multe şi nedrepte mijloce, încărcând şi năpăstuind pe săracii locuitori în nume de cumperătore, numai şi numai pe încărcătura şi năpăstuirea ce li se făcea de hră-pitorî la dâjdii şi angarii, li se luau moşiile şi acareturile lor, de aceea fac arătare dumne-lor boerii pentru unii ca aceştia, ce s’au năpăstuit într’acea vreme cu hră-pirea acareturilor lor, ca prin cercetare să şi le dobîndescă. Deci fiind-că din cercetările ce am făcut şi Domnia-Mea şi din multe pricini de acestea ce s’au înfăţişat la Domnescul Nostru Divan, pliroforisindu-ne cu îndestulare că s’aii urmat unele ca acestea, am hotărît de a se pune în faptă; pentru care şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, săorînduiţi om vrednic a ceti acestă poruncă a Domniel-Mele în tote oraşele şi satele acestui judeţ, spre a o face sciută şi cunoscută la toţi locuitorii de obşte, ca verî-care în vremea trecută a răsmiriţei li se vor fi hrăpit lucrurile lor cu mijloc de vîn<jare, prin încărcături şi năpăstuiri de cătră sameş, polcovnici, vătaşi de plaiu, căpitani şi zapcii, să vie la Divanul Domniei-Mele cu în-drăznelă şi să fie bine încredinţaţi, că prin amăruntă cercetare ce are a se face, dovedindu-se hrâpite în nume de cumperătore, după mijlocul ce se arată mai sus, li se vor întorce înapoi la stăpînirea lor tote acelea; care poruncă a Domniei-Mele, după ce se va face sciută şi cunoscută, să o iscălescă în dos şi preotul i pîrcâlabul şi fruntaşii fieş-câruia sat, că au înţeles şi au auţlit porunca şi hotărîrea acesta a Domniei-Mele, şi apoi făr’ de zăbavă să o trimiteţi cu însciinţarea dumne-vostră la Domnescul nostru Divan, spre încredinţare. I saam receh gpd. — 1814 August 24.
Cod. LXXIV, fila 138 v.
Se ieaii de cătră Caragea, în 30 Aprilie 1816, trei disposiţiunî importante în privinţa ţăranilor. Aceste sunt cele următdre:
I)	. Se recundsce ţăranilor dreptul de protimisis la arendarea moşiei, pe care se află, însă cu acelaşi preţ şi condiţiunl» cari le oferă şi alţii.
II)	. Nu se vor pute luă de la ţărani curăturile ce aii făcut de tufă şi de crâng gros, chiar dacă întinderea curăturil este mal mare decât
măcămie, din prelungirea ce i se face, şi Căimăcămia va trimite mumbaşir, atunci trimiterea mumbaşiruluî se va socoti chiar a dumne-vostră în potrivă urmare, iar nu a Căimăcâmiei, precum se vede că o tîlmăciţî şi înşi-ve veţi fi căluţi întru aceeaşi osîndă a celor următori în potriva Domnescilor nostre porunci, şi fiţi sănătoşi. — 1814 Octomvrie 14.
Cod- LXXXVII, fila 46 V-
www.digibuc.ro
58
V. A. URECHIÂ
trebuinţele lui. Pe viitor însă ţSraniî nu vor mai putâ curăţi locuri decât cu învoirea şi în întinderea acordată de proprietari.
III). Ţăranii cari vor avă speciale alcătuiri în privinţa pontului, conform pravilnicescii condice să le păstreze, iar alte nouă învoeli, reducând claca, cu gând ca ast-fel proprietarii să-şi îmmulţâscă locuitorii pe moşie, nu mai sunt învoite (1).
(1) Im loan Gheorghe Qaragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cetindu-se înaintea Domnieî-Mele acestă obştescă anaforă a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor şi chibzuind cele de cuviinţă asupra fieş-căreia madeâ, (jicem întâiu pentru pontul de protimisis, că atunci când s’a făcut acestă întocmire în pravilnicesca condică, fiind veniturile moşiilor mult mai eftine decât acum, adecă analoghisite cu starea şi puterea locuitorilor spre a pute să le cumpere, a avut cuvînt acel răposat Domn a hărăzi locuitorilor acest pronomion de protimisis, iar acum ajungând aremjile moşiilor la un mult mai mare preţ decât cel de atunci, precum este vecjut, nu este câtuşi de puţină îndoelă, că prea puţini din locuitori ar pute să aibă stare şi pîrlej de a cumpără arenda chiar pentru trebuinţa sa şi chiar în norocul său de pagubă sau câştig, iar ceî-Ialţi toţi de se şi arată cumpărători de arenei, în puterea acestui pronomion de protimisis, negreşit că nu le ieau pe sema lor, ci pentru alţii streini, pornindu-se într’acestă cerere numai pentru vre-o părtinire cătră cel nou arendaş şi pentru vre-o pismuire cătră cel vechiu, precum de multe ori cercetându-se chiar în Divanul Domnieî-Mele acest fel de prigonire de protimisis între cel vechi arendaşi şi între locuitori, s’a dovedit cererea locuitorilor de protimisis pornită nu pentru sine-le, ci pentru alţii streini, cu care acestă a lor urmare se pricinuesce în adevăr numai stăpînilor moşiilor pagubă, iar locuitorilor nu numai nici un folos, ci încă şi trepede i perdere de vreme şi chel-tuell, umblând prin judecăţi, şi aşa acest pronomion, în loc de ale fi folositor, are a le fi păgubitor şi de prigoniri i de trepede pricinuitor. De aceea şi hotărîm, ca de acum înainte stăpinil de moşii, când vor vre a-şî vinde veniturile moşiilor, ori pe un an şah pe mal mulţi, să dea de scire prin Ispravnicii judeţului locuitorilor acei moşii, arătându-le preţul venitului şi chipul simfoniei ca, de vor voi Să-l cumpere cu acel preţ şi simfonie, să vie numai decât la stăpînul moşiei, ca să Săvîrşescă cumpărătorea, fără a pute să ceră câtuşi de puţin soroc, măcar cu pri-cinuire de a-şl luă sema sau în vre-un alt chip, dar şi stăpînul moşiei primind acel locuitori de a cumpără venitul cu acel preţ şi simfonie, şi viind cătră dînsul de a săvîrşi cumpărătorea, sa nu fie volnic a-I depărtă pe ei şi a da venitul altuia tot cu acelaşi preţ şi simfonie, iar când acel locuitori nu vor voi să cumpere venitul, după mijlocul ce s’a ijis mal sus, să deâiespuns prin Ispravnicii judeţului numai decât, ca şi Ispravnicii să însciinţeze pe stăpînul moşiei, ca să-şi caute alt muş-tereu. Al doilea pentru pontul curăturilor de tufă şi de alt crâng gros, măcar că unii din locuitori cu pronomion al acestui pont au cuprins locuri mal multe peste ceea-ce le este trebuincios pentru hrana lor şi a dobitocelor lor, dar de vreme ce el au apucat de au făcut acele curături de prisos şi stăpîniî moşiilor, avend dicheomă de a-I popri, n’au îngrijit, nu se învinovăţesc acel locuitori, nici este cu dreptate a li se luă înapoi acele curături, al cărora rod l-au dobîndit în puterea pravilnicescii
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
59
Ast-fel trataţi ţSraniî, dacă se agită în contra celor cari îi mal-tratâză şi-î nedreptăţesc, regimul îi declară răsvrătitorî şi atunci grdpa ocnei, bătaia şi une-or! uciderea îî aşteptă. Asemenea făptuiri au provocat mişcarea pandurilor — şi eî tot ţărani — de care aiurea am vorbit.
In noul seu codice de legi, promulgat la 1817, Caragea găsesce cu cale a introduce, la cap. 6, legea relativă la ţăran, nu îmbunătăţin-du-î sărtea, ci făcându-i-o mai grea, de cum eră în Cod. luî Alex. Ipsi-lant, şi cu mult maî rea decât era sub N. Mavrogheni.
condici, ci hotărim, ca ori-care locuitor, câte curături de tufă sau de alt crâng gros va fi apucat de aă făcut până acum pe moşia în care Iocuesce, să Temâe a fi bune tot ale aceluia, şi atunci numai să potă luă stăpînul moşiei curătura de fîn sau de arătură a locuitorului, când acel locuitor de acum încolo nu o va cosi şi nu o va ară în diastimă de trei ani în rînd, iar de acum înainte să nu fie volnic un locuitor ' de a curăţ! loc de fîn saă de arături făr’de scirea stăpînuluî moşiei, ci să fie dator a merge Ia acel stăpîn, să-î ceră locuri şi, de va ave, să-î dea câte îi vor fi trebu-inciose pentru hrana sa şi a dobitocelor sale, sau şi mai mult, de se va învoi cu stăpînul moşiei, pe cari măsurându-le şi însemnându-le, să nu fie volnic acel locuitor a se întinde mai mult peste acele semne, iar în potrivă urmând, să i se ieâ de stăpînul moşiei acel prisos de curătură peste ceea-ce i se va da, făr’de a pute cere acel locuitor vre-o chetuelă pentru curăţit, precum şi când locuitorul îşi va ave cu-răturile sale pentru livezile de fîn şi arături ale stăplnului moşiei, şi va voi acel stăpîn, ca să deosibescă la o parte locurile de fineţe şi arături ale locuitorilor de cătră ale sale şi să le dea tot acolo în prejma locului alte locuri de o potrivă atât la mărime cât şi la felurimea pămîntului, să fie volnic la acesta făr’de a pute locuitorii să se împotrivescă câtuşi de puţin, ca să potă cu acest mijloc stăpînul moşiei a-şi ave ferite locurile sale, avendu-le deosebite. Al treilea, pentru pontul clăcii, fiind-câ pravilnicesca condică deosibesce pe cei ce vor ave vre-un deosebit aşezămînt în scris cu stăpînul moşiei, de aceea ori-câte acest fel de aşezămînturî vor fi apucat, de s‘au făcut până acum în scris între stăpînii moşiei şi între locuitori, acelea hotărîm să le păzescă Vistierii cu dreptă cumpănire, atunci nu pot găsi locuitorii pricină a umblă fugari din sat în sat, şi ori-cine sau boer sau mănăstire va face vre-o urmare cu scăderea clăcii, ca să-şi îmmulţescă satul, să per^ă cu totul şi acest privileghiu, ca un mâglisitor şi împotrivitor aşezămîntului ţării, ce de obşte se cuvine a se păzi nestrămutat. — 1816 Aprilie 30.
Al Ungrovlahiei Nectarie, Iosif Argeşiîi, Costandie Buzeu, Costantin Filipescu, Radu Golescu biv Vel Ban, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vornic...Vel Vistier, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic^ Istrate Cre-
ţulescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu, Iordache Golescu Vel Logofăt, Ioan Ştirbeiu Vel Logofăţ, Tomiţă Creţulescu Vel Logofăt, Pană Costescu Vel Vornic.
Cod. LX XXV, pagina 8.
www.digibuc.ro
60
V. A. URECHIĂ
Prin art 1 din acest cap. 6, legiuirea luî Caragea definind claca, recundsce că proprietarul moşiei are dreptul de a primi sau a nu primi pe clăcaş să şădă pe moşia sa. Acăstă şedere pe moşie a clăcaşuluî nu este aşâ dar un drept al lui, ci resultatul unei îngăduinţe a proprietarului pămîntulul.
Prin art. 2 se menţine cifra de 12 <}ile de pont, adecă «Jilele de lucru hotărîte să le facă un clăcaş pe an, în folosul moşierului. Decât legiuitorul adaogă, că <pe viitor, de se va tocmi vre-unul din stăpînii moşiilor cu clăcaşul pe mai puţine (}ile, tocmăla aceea să nu aibă tărie.»
înscrierea acestei reserve în legea lui Caragea dă măsura relei voinţe a acestui Domnitor şi a boerilor luî, faţă cu ţăranul român!
Singura explicare ce dă legiuitorul acestei reserve, care vătSmâ egal-mente dreptul proprietăţii, ca şi al ţăranului, eră că prin faptul împuţinării (Jilelor de clacă, se momiau clăcaşiî de pe alte moşii să se strămute acolo unde erau «Jile de clacă mal puţine. Dar eră acâsta o scusă ? Cum nu se putea împedicâ momela, punend pedepse contra celui care momiâ ? Art. 3 din cap. 6 prevede de ajuns asemenea pe-dâpsă: Cel care trage clăcaşl pe moşia sa (prin împuţinarea (Jilelor de clacă) să per<Jă privileghiul clăciî şi să plătâscă şi stăpînuluî moşiei claca clăcaşilor ce aii tras.
Dar nu eră de ajuns asemenea disposiţiune rău voităre pentru ţăran: Caragea mal adaogă (art. 4), ca clăcaşul, bez claca de 12 <}ile, să are stăpînuluî moşiei încă o <ji primă-vera saii tăruna, să-l dea şi un car de lemne la Crăciun, cărându-le ori la moşia luî, sau aiurea, unde are stăpînul trebuinţă de ele, până la un loc cu depărtare de 6 cesurî.
Atâtea nu sunt de ajuns!
Legea acordă proprietarului dreptul de a transformă filele de clacă în bani (art. 5.)
Clăcaşul nu p<5te face curătură fără voia în scris a stăpînuluî, cu-prin<}ăt<5re : unde şi cât loc să cure, iar urmând în potrivă să-şt păr<jă ostenela şi să ieâ curătură stăpînul moşiei.
Care din clăcaşl, fără voia stăpînuluî (pe curătură sa), va sădi vie pe locul luî, să o p6r<}ă.
Când clăcaşul va lăsă via sa nelucrată în 3 ani, să fie tras la judecată şi atunci dându-I judecata încă un an soroc, de nu o va lucră... s’o pâr<}ă şi să o ieâ stăpînul (10).
Clăcaşul să nu p<5tă să vîncjă vin saii rachiii pe moşio, de nu se va tocmi cu stăpînul (11).
www.digibuc.ro
SOCIETATEA StJB I G. CARAGEA
61
Clăcaşul să nu p6tă deschide băcănie pe moşie, de nu se va tocmi cu stăpânul.
Clăcaşul să nu p6tă face mdră pe moşie.
Clăcaşul să nu p6tâ să vîneze pesce în eleşteul stăpînuluî. Numai în bălţile Dunării, dând «Jeciuâlă, şi în rîurile curgătdre prin moşie, fără «Jeciuelă, legea slobdde pescuitul. Va să <Jică şi în acăstă privinţă legea scurteză un drept, acela al clăcaşulul.
Clăcaşul fugind de pe moşia lui perde dreptul de proprietate a pă-mîntuluî seu, care intră în stăpînirea proprietarului moşiei. Tot asemenea se întîmplă de mdre clăcaşul fără clironomî: casa, grădina curătura lui o iea în stăpînire proprietarul moşiei (15).
Dar ascultaţi art. 16, ce sarcini mai pune pe umerii clăcaşulul:
Clăcaşul să deâ stăpînuluî:
Din 20 de vedre din vinul său o vadră domnăscă.
Din 10 căpiţe de fîn una.
Din 10 clăi de grâu, de orz, de meiu, una.
Din tot pogonul de porumb 4 baniţe porumb bătut sau 8 cocoloşi, cu baniţa de 22 oca.
Din t6te cele-lalte roduri, de la 10 una.
T6te acestea să le care clăcaşul cu carul seu, la casa stăpînuluî moşiei.
Apoi de ţine stupi, clăcaşul să deâ stăpînuluî moşiei câte 3 ban! de fie care (17). Asemenea de fie-ce capră (fie iarna fie vara) câte bani 2 (18). De fie-ce turmă de oi, de la Blagoveştenie până la Sf. Gheorghe, şi fătare câte un miel şi un leu şi de fie-ce stână, brânză sau bani, după tocmelă.
Singura disposiţiune mai favorabilă ţăranului clăcaş este defigerea *paragrafiei» la un an numai adecă a timpului, până când are proprietarul moşiei dreptul de a-şî reclamă (Jilele de clacă. (Partea a 6, cap. I, articolul 7.)
Multe neajunsuri suferiâ ţăranul şi de la măsurările cu stînjen ori prăjină, mărite ori scăzute după interesele moşierului sau arendaşului.
Stînjenul de mesură. Caragea dă veliţilor boeri ai Divanului, următorul pitac:
Iu> loan Gheorghe Caragea Voevod.
Cinstiţi şi credincioşi dumne-vostră veliţilor boeri ai Divanului Domnieî-Mele, fiind-câ pentru stînjenii cu cari se mesoră moşiile, se întîmplă multe pricini de judecăţi, atât că nu se găsesce un terneiu sau o mesură care să fie cunoscută de dreptă şi pentru stînjenul reposatuluî Domn Şerban-Vodă, şi pentru stînjenul reposatu-
www.digibuc.ro
62
V. A. URECHIĂ
lui Constantin Vodă Brâncoveanul, cari se văd că se obicinuesc, al doilea care din-tr’aceştî doi stînjeni să se metahirisescă şi unde unul şi unde altul; poruncim dumne-vostră să faceţi scumpă cercetare prin orî-ce dovedi veţi socoti că sunt tre-buinciose, ca să găsiţi cea adevărată măsură a acestor stînjeni şi mijlocul care se cuvine a se păstră măsura şi a fi tot-deauna crezută şi fără bănuelă, deosebit şi pentru a se metahirisi unde se cuvine şi care, şi să faceţi Domniei-Mele arătare prin anaforă. Tolco pisah gpd.—1815 Ianuarie 12.
(Pecetea gpd )
Cod. LXXIV, fila 168.
Unul din cele ina! grele beilicurî, la care erâ supus bietul ţSran român, erâ salahoria cu carul şi cu braţele la cetăţile turcesc!. De la extremităţile ţerii, ţeraniî erau duş! cu miile în asemenea beilicurî.
Trebue să recundscem luî Caragea un serviciu adus ţăranului român: el isbuti să facă pe Turc! a primi bani în loc de care şi salahor!. Evident că şi Turcilor le conveniâ acesta, căci rămâneâ în punga celor însărcinaţi cu lucrările la cetăţi o parte din banî. Câte abusurî nu se făcură de slujbaşii lui Caragea şi cu acăstă binefacere!
/tu Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlakiscoie.
Primită fiind Domniei-Mele acestă obştescă anaforă a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumi-tale Vel Vistiere să se facă domnescile nostre porunci câtră Ispravnicii judeţelor, cuprintjetore întocmai precum mai jos se arată. — 1816 Martie 26.
(Pecetea gpd).	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mărieî-Tale, ce prin pitac mi s’a dat, că primită fiind Măriei-Tale rugăciunea ce am făcut prin anaforă de obşte de la 2 ale următorei luni, cu cuprindere de a se bitirdisi în bani salahorii şi carele ce urmezâ a se da de ţeră în lucrul cetăţilor împărătesei şi, într’acestă vară a următorului an,pentru destoinicile cuvinte ce arătăm într’aceeaşi anaforă a binevoit Măria-Ta să se în-deletnicescă şi acestă strădanie a săracilor şi scriind unde s’a cuvenit, s’a găsit mijloc de a se bitirdisi, ci să chibzuim în ce chip să se urmeze acestă împlinire de la ţără şi să aretăm Măriei-Tale prin anaforă în scris, următori fiind, ne-am adunat cu toţii aici la Domnesca Măriei-Tale curte, unde ne-a arătat dumne-lor fratele Vel Vistier, că la tote cetăţile sunt trebuincioşi într’acest an 3.400 salahori şi 580 care pe lună, pentru care ne arată dumne-luî fratele Vel Postelnic, că după osîrdiosa silinţă ce ai pus Măria-Ta, s’a catortosit acestă bitirmeă de salahori şi de care a se plăti de fieş-care salahor şi car pe (ji po taleri 1 bani 30, de care am şi rămas cu toţii mulţumiţi şi rugători cătră milostivul Dumnezeu pentru acesta mare facere de bine ce a arătat Măria-Ta cătră săraca ţeră cu acestă mare uşurinţă ce i se face. Domnul Dumnezeu să te păzescă in prea luminat scaun până la adânci bătrîneţe cu tote cele de fericire, ca să aibă ticâlosa ţără tot deauna mîngâere şi
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CAEAGEA
63
uşurinţă la acest fel de greutăţi şi nevoi ce se întîmplă, ca de la un părinte doritor ce am cunoscut la Măria-Ta dinlr’intâiaşl dată, şi aşâ făcend socotelă de trebuincioşii bani, adecă adunând suma salahorilor şi a carelor 3 980 po parale 60 pe <Ji, fac pe lună taleri 149.260 şi analoghisindu-i la lude 16.000 ce se află astăzi ţera, vine de lude po taleri 9 bani 40 pe lună şi acestă împlinire să se începă de la Aprilie întâiu, îndatorindu-se boerii ispravnici, ca după istovul banilor ai fieş-căreia luni, să tri-miţă la Visterie contract şi perilipsis de socotelă, poruncindu-se de cătră Măria-Ta boerilor ispravnici, ca să înfrîneze pe zapcii a luă aceşti taleri 9 şi bani 40, fâr’de răsură şi altă încărcătură, dând şi răvaşe zapciii iscălite de dînşii la mânile pîr-călabilor pe fieş-care lună de primirea acestor bani. 1816 Martie 21.
Al Ungro-VIahiei Nectarie, Constandie Buzău, Constantin Filipescu, Radu Golescu, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Istrate Creţulescu, Constantin Bâlăceanu Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt, Nestor Clucer.
O	altă pacoste pe ţărani erau gelepiî.
însemnătatea pentru comerţ a gelepilor am demonstrat-o în atâtea rînduri. In 25 Iulie 1814, Caragea dă următdrea carte lui Gelep-başa, constituindu-î scutire şi beneficiu.
Carte de boşul gelepilor.
Zemle Vlahiscoie. Fiind-că Başul gelepilor pentru slujba cu care se orînduesce la oile cele de trebuinţă Ţarigraduluî, atât aici până a se strînge, i la pornitul şi chivernisitul mergerii cu înlesnire Ia drum, cât şi în Ţarigrad, până a se face teslim la vremea cea orînduită suma deplin, a avut milă domnescă prin cărţile fraţilor Domni de mai nainte, cari s’aă întărit şi de Domnia-Mea de a scuti la vremea er-băritului oi 19.000, cu care acestă epistasie aflându-se acum Dumitru Zaman încărcat cu acestă trebă a oilor, pentru ca să-şi pue dar silinţa de a nu se face vre-un cusur la acestă trebă delicată, cu care este încărcat de cătră Domnia-Mea, spre a răspunde la vreme suma oilor cea orînduită, care cere de a se face teslim la Ţarigrad, am binevoit şi Domnia-Mea şi am dat acestă domnescă a nostră carte numitului Dumitru Zaman, Başul gelepilor, ca în câtă vreme se va află într’acestă epistasie, să aibă a scuti de erbărit oi 19.000 la vremea erbăritului din oile ce le strînge numitul gelepi-başa, precum aă avut şi cei mai dinaintea lui. Pentru care poruncim Domnia-Mea şi vouă erbarilor, ca să nu faceţi supărare de erbărit pe acestă sumă de oi, ci să-î daţi bună pace. I saam receh gpd.—1814 Iulie 26.
Cod. LXX VII, fila 192.
Jafurile suferite de ţărani nu se făceaţi numai la ţâră, ci şi în capitală. Vodă e nevoit să deâ în 1815 următorul pitacla Agă şi Spătar:
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar sertili Vlahiscoie.
Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta vel Agă, măcar că Domnia-Mea cca mai întâi datorie a Nostră socotind ocrotirea şi rcpaosul locuitorilor Dom-
www.digibuc.ro
64
V. A. URECHIĂ
nesciî Nostre ţări, de cătră cei rău nărăviţi jăfuitori, şi jacăşî, nu contenim prin feluri de mijloce spre a desrădăcinâ cu totul urmările lor, ca să dobîndescă locuitorii o desăvîrşită liniştită petrecere şi să se bucure folosindu-se înşişi ei cu ro-durile muncii şi strădaniei lor; dar fiind-că şi d-lor cinstiţii şi credincioşi boeriî veliţi ai Divanului Domnieî-Mele ne-au făcut acum rugăciune prin obştesca anaforâ, ca să se pue In lucrare aceste de mai sus arătate mai înlesuitor mijloc spre a se urmă acelaşi bun cuget şi voinţă a Domnieî-Mele pentru odihna şi buna-petrecere a locuitorilor, adecă de acum înainte ispravnicii judeţelor, ca unii ce sunt ocîrmuitori ai lor orînduiţi de Domnia-Mea, să fie datori a da sema pentru ori-ce jaf şi năpăs-tuiri se va face locuitorilor de cătră veri-cine şi să aibă napristan mare privighere şi neadormită îngrijire asupra tuturor slujbaşilor judeţelor, precum sameşî, vâtaşi de plaiu, polcovnici, căpitani, dijmarii, oerii, vinăriceriî, vameşii, zapciii de plasă, şi ori-cine alţi slujbaşi după afară; aşijderea şi nedreptăţile ce fac căpitanii de la străjile de prin marginea politiei Bucurescilor, i căpitanii de la străjile din năuntrul politiei, când vin omenii de afară cu fîn, lemne, rachiu, bucate, cherestele şi altele ca acestea, cari pun mâna de iau din tote, după cum pot rupe, luându-le osebit şi parale ca o vamă, în vreme ce vama de la aceste lucruri ce vin în politie este ridicată de mai înainte, cum şi de cătră Domnia-Mea prin poruncile ce avem date pentru eftinătatea lor şi îmbelşugarea norodului, de aceea că pentru cei de pe afară slujbaşi ce se arată mai sus, s’aă făcut cuviinciosele porunci ale Domnieî-Mele cătră ispravnicii judeţelor, iar pentru căpitanii cei de prin răspintinile semptului Agiei, poruncim Domniei-Tale, ca să li se dea straşnice porunci a se părăsi cu totul de luări de mai sus arătate, îngrijind dumne-ta de acum înainte de a face adesea cercetări pe sub cumpăt, şi pe cari din ei îi vei dovedi că fac ast-fel de netrebnicii, nu numai să le faci cuviinciosa pedepsă, ci să-I şi lipsescl din slujbă ca pe nisce hrăpitorî, precum asemenea am poruncit Domnia-Mea prin osebit pitac şi dumne-luî vel Spătarului pentru căpitanii de la strejile dupe marginea politiei Bucurescilor. Tolco pisah gpd. — 1816 Martie 24.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Asemenea pitac s’a făcut şi cătră Spătar.
Cod. LXXIV, fila 190.
Singurii locuitori aî ţării, cari se puteau (Jice fericiţi, sub administra-ţiunea şi cu justiţia de sub Ioan Caragea, erau supuşii streini, mai cu sâmă aî Rusiei şi aî Austriei. Aceştia beneficiau de scăderi de vamă, de scutiri numerdse şi nu erau justiţiabiii de autorităţile judiciare ale ţării. O instanţă specială «Logofeţia streinelor pricini» se ocupă de sudiţi. Pe lângă acestâ autoritate erau tâlmaci de limbi streine. Până în 1817 eră dragoman francesul Maurice. După mdrtea lui, tîlmaciul Rusesc este cel mai avantagiat.
Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlakiscoie.
Dumne-ta biv Vel Vornic Costache Samurcaş, nazîrule al Gassei lefilor, după arătarea ce ne face printr’acestă anaforâ dumne-luî Vel Logofet al streinelor pricini,
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
65
milostivire făcend Domnia-Mea asupra acestui Teodor tîlmaciul, poruncim Ca de la (ji’ntâiu a viitorului Noemvrie să i se adaoge pe lângă lefa ce are pe lună încă taler! 50.—1817 Octomvrie 21.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt
Cod. LXXXIX, pag. 45.
Prea înălţate Domne,
Cu plecăciune arăt înălţimi! Tale pentru Teodor, tîlmaciul Rusesc, ce este orînduit la acest departament al Logofeţie! pricinelor streine spre tîlmăcirea notelor rusesc! ce se trimit de cinstitul consulat al Rusie!, cu cuvînt că nu pote a-ş! întîmpinâ greutatea case! sale numa! cu lefa ce are orînduită pe lună, aflându-se om familist, umblă acum a se trage de la departament, ca să-ş! caute hrana vieţi! sale la altă parte; ci fiind că omul acesta este de apururea trebuincios departamentului, aflându-se cu bună sciinţă şi cu scumpetate la tîlmăcirile notelor rusesci, ce adesea vin de la cinstitul consulat, nu lipsesc, cu plecăciune, a arătă înălţimi! Tale, ca bine-voind, cu cea obicinuită firesca Mărieî-Tale bunătate a revărsă milostivire asupră-i, să i se orînduescă lefa ce a avut-o Maurice franţezul, ce a murit, nefiind atâta trebuinţă de limba franţozescă la acest departament, ca să potă şi el cu acesta a-ş! întîmpinâ greutatea cheltuelilor ce are, a împlini datoria slujbei sale cu osîrdie şi a se află nelipsit de la departament fără de a-i mai rămâne cuvînt de nemulţumire, care acesta rămâne la noianul milostiviri! Mărieî-Tale—1817 August 24.
Vel Logofăt
CAP. II.
Oştea.
In alaiurile domnescî, întocmite încă de la începutul Domniei, se mai ved următdrele categorii de oşteni, ori de dmenî purtători de arme: Arnăuţî la Agie (1)
Lefegii cu un Vel Căpitan.
Neferî.
Fustaşî de Divan.
(1)	Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta Vel Agă Nicolae Filipescu, fiind-că arnâuţiî ce se află în slujba Agieî, car! sunt la număr 44, fiind trebuincioşî de a se află nelipsiţi de la Agie, de aceea poruncim dumi-tale, ca sa le da! imeclic la fieş-care pe totă «jiu a câte o pâne de o jumătate oca, şi plata acestui imeclic vei îngriji dumne-ta, ca împreună cu lefile să ei de la Visteria Domnieî-Mele. Tolco pisah gpd.-1815 Ianuarie 17.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXI, fila 167 v.
Analele A. R. Tom. XXIII.—Memoriile Secf. Istorice.	5
www.digibuc.ro
66
V. A. URECHIĂ
Seimeni polcovnicescî şi bulucbăşesci.
Poteraşi cu Polcovnic.
Dorobanţi cu un Vel Căpitan.
Topciî (artilerişti) cu un Topci-Başa.
Panduri (1).
Stegurile agiesci (2)
Slujitorii la căpitănii. (3)
Pentru paza temniţei continuă a fi armăşeî sub Vel Armaşul şi cu un al 21ea armaş.
Armăşeii eraii în numer de 150. Ei serviau pentru paza închisorilor
(1)	Carte prin care se dau pandurii din cinci judeţe ot preste Olt asupra dumne-luî Caimacamului Craioveî.— Zemli Vlahiscoie Se dă acestă domnescă carte dumne-luî cinstitului şi credincios boerului Domniel-Mele Caimacamului Craioveî, pe care l-am însărcinat şi cu otcîrmuirea pandurilor din cele cinci judeţe ot preste Olt; ve poruncim dar Domnia-Mea şi vouă căpitanilor de panduri, ca să cunosceţî pe dumne-luî maî sus numitul boer întru tote poruncile şi povăţuirile ce vi se va da de cătră dumne-luî, căci aşa este voinţa şi porunca Domnieî-Mele. I saam receli gosp.- 1812 Noemvrie 29.
Cod. LXXIV, fila l v.
(2)	1813 Fevruariel9. S’a dat poruncă la anaforaua Agieî cătră dumne-luî Vel Vornicul al politiei, pentru ca să se dea una sută omeni fără pricină de dajdie a se împlini stegurile de omeni ce sunt lipsiţi de la Agie.
Cod. LXXIII, fila 188.
(3)	Io Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
De vreme ce după arătarea ce ne faci printr’acestă anaforâ nu este cu putinţă a se împlini din omenii făr’ de pricină de dajdie lipsa acelor trebuincioşi slujitori din cele cinci căpetenii ale marginei, ce se însemnezăîn dos, poruncim dar să se împlinescă cu scădem în t de prin sate, însă dintr’acest fel de stare de omeni, ca pe totă acestă sumă ce se arată maî sus, abia să facă 15 lude. 1813 Martie 23.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei-Tale am ve$ut arătarea ce face printr’acestă anaforâ dumne-luî Vel Spătarul pentru trebuincioşii slujitori ce sunt lipsă pe la căpităniile de margine din judeţul Vlăscei, de care sciut să fie Măriei-Tale, că într’a. tâtea rîndurî s’a scris la acel isprăvnicat, şi mijloc nu a stătut cu a se face şi a se împlini acea lipsă de omeni făr’ de pricină de dajdie, după cum dintr'acestă alăturată însciinţare a ispravnicilor judeţului, ce au trimis-o de la şepte ale acestei luni, pe larg se va da Măriei-Tale pliroforie; lipsa slujitorilor acestor căpitănii este mare, precum mai jos se arată şi trebuinţa văzută. Ci după cum se va găsi cu cale se va da luminată porunca Măriei-Tale.—1813 Martie 19.
Vel Vistier.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
67
şi pe lângă eî erau şi un numer de masalagiî domnescî şi din cari se dedeau şi pe la boierime.
încă din primele <Jil0 ale domniei, Caragea dă poruncă de oprire de port de arme de cătră alt cine-va decât de neferiî domnescî aî Spătăriei şi aî Agieî:
iia Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
Dumne-ta epistatule al Agieî, îndată ce vei primi acest domnesc al nostru pitac, numai decât să publicarisesci în tot semptul Agieî acestă poruncă a Domnieî-Mele, că numai neferiî domnescii nostre curţi i aî Spătăriei şi aî Agieî aii să porte de aici înainte port cu caefet arnăuţesc şi cu armele asupră-le, iar alţii toţi veri de ce treptă ar fi, să scie că sunt popriţi a nu ave savi a ţine neferî cu orî-ce fel de caefet, nici a se îndrăzni cu un cuvînt nimeni să se porte în caefetul acesta, dându-se tuturor să înţelegă, că peste cincimile, când se va publicarisi acestă poruncă a Nostră, orî-cine se va găsi purtând arme în caefet de nefer, afară din neferiî domnescii nostre Curţi i ai Spătăriei şi ai Agieî, tuturor acelora li se vor luă de asupră-le armele i hainele li se vor rupe, şi vor fi şi ridicaţi ladomnesca Nostră curte spre pedepsă, şi dumne-ta, după împlinirea celor cinci <Jile în urma publicaţiei, să în-grijescî a se urmă acest nizam întocmai, precum se arată mai sus, însă pentru ca să fie sciuţî neferiî aceştia ce sunt slobozi a purtă arme, celor aî domnescii Nostre Curţi, au ca să li se deâ pe a mână adeverinţele dumne-lui vel Cămâraş, iar la cei agiescî adeverinţele dumi-tale şi la cei spătăresci adeverinţele dumne-lui vel Spătarului, spre a fi sciuţî şi cunoscuţi de neferî <1).—1812 Decemvrie 13.
In 1 Maiu Ion Caragea desarmâză şi pe Ogeacliii Curţiî, lăsându-î să pdrte numaî câte un cuţit:
Pitac cătră dumne-lui Vel Postelnicul epistat Cămărăşieî, ca să nu mai porte nimeni din ogeacliî arme la brîu.
7* Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
Cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele, dumne-ta biv Vel Postelnice epistatule al Cămăraşiei, îndată ce vei primi acest al Nostru domnesc pitac, poruncim ca numai decât aducend înaintea dumi-tale pe toţi ogeacliii aî domnesceî Nostre Curţi, să le dai straşnică poruncă, ca de astăzi nimenea din eî să nu mai porte la brîu arme decât numaî un cuţit, căci aşâ este voinţa şi porunca Domnieî-Mele. Tolco pisali gosp.—1813 Maiu 1.
Cod. LXXIV, fila 45.
Se vede că aceşti Icioglanî erau nu prea de trebă <5meni, căci Vodă dă, cu referinţă la eî, următorul pitac:
(1) Veţlî şi alte acte relative în anexele din Tom. X, partea B a Ist. Rom.
www.digibuc.ro
68
V. A. TJRECHIĂ
J<5 Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta biv Vel Medelnicere Ră-ducane Clincene, poruncim Domnia-Mea dumi-tale, din cesul ce vei primi acest domnescul Nostru pitac, să aibî a face scumpă cercetare şi periergliie Ziua şi noptea, pe orî-care din icioglaniî Curţii vei vede pe uliţe, prin tîrg sau prin mahalale, numai decât să-l ridici şi sâ-1 aduci drept la Domnia-Mea; întocmai poruncim straşnic să fii următor. Tolco pisah. — 1813 Noemvrie 9.
Cod. LXXIV, fila 920.
Nu mai bine se purtau Arnăuţiî:
Volnicie ca să ducă nisce arnăuţi la ocnă, pentru că s’au purtat cu fapte rele aici în Bucurescî.
Zemle Vlakiscoie. Fiind-că arnăuţiî................s’au purtat cu netrebnice
fapte, cari nu sunt snferite aurului Domnieî-Mele, de acea volnicim pe .... ca luându-î de aici în fiere să-î duca surgun la ocna .... unde poruncim cămăra-şilor de acolo, ca îndată sa-i băgaţi înăuntru în ocnă, făr’ de a fi slobozi a eşî până nu veţi primi al doilea poruncă a Domnieî-Mele, iar orînduituluî mumbaşir să se deâ adeverinţă de primirea lor. I saam receh gpd.— 1815 Decemvrie 15.
Cod. LXXIV, fila 462 v.
Nicî catanele spătărescî nu se deosebiau cu toţii la purtare de Ar-năuţî şi Icioglanî, cum se pdte vede în acest act:
lut Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semli Vlakiscoie.
Poruncim Domnia-Mea, dumi-tale Vel Spătare, ca negreşit fără de altă zăbavă să orînduiţî a se prinde şi a se aduce aici aceşti hoţi împotrivitorî, pe cari,îndată să-i şi facă teslim la judecata departamentului criminalion, ca să urmeze acea judecată a face cercetare după porunca Domnieî-Mele ce este dată. —1814 Sept. 29.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
însciinţez înălţimii Tale, că cu alăturata Mărieî-Tale volnicie orînduindu-se 6 ar-măşeî, pentru prinderea acelor furi de dobitoce, tovaroşii Stanciuluî Bălan, ce se află la închisorea puşcăriei, s’au întors fără de nici o ispravă, arătând că aceşti furi, din cesul ce au simţit că s’aâ ridicat la închisore Stanciul Bălan, toţi s’afi răspândit, tainuindu-se prin păduri, şi cum găsind numai pe unul dintr’înşiî, anume Tudor Căldârarul, catanâ spătărescă, cu alţi doi tovaroşî lângă dînsul, nu s’au supus nici într’un chip a se da în mânile zapciilor, împotrivindu-se cu arme şi răspunzând, ca la nimenea alt nu se supune decât la zabitul lui, adecă la dumne-luî Vel Spătarul. Ci fiind-că cei mai mulţi dintr'aceşti furi sunt catane spătărescî, cum şi ceilalţi alăturaşi de ai lor, Zicem să fie luminată porunca Mărieî-Tale cătră dumne-luî Vel Spătarul, ca prin omenii Spătăriei să-î prinZâ pe toţi aceştia, ca să-î trimâţâ în cercetarea judecăţii, ca să-î desfacă pre ticăloşii păgubaşi ce cercă de atâta vreme cheltuelile Bucurescilor, sau cum bine va voi luminata Mărieî-Tale înţelepciune. — 1814 Septemvrie 18.
Constantin Stolnic, Atanasie Sărdar, Mateifi Greceanu Medelnicer.
Cod. LXXII, pag. 326.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CAHAGEA
69
Zapciiî plăşilor din Bucurescî, sub cuvînt că au nevoe de slujitori, scutiati câte 20—30 de birnicî în plus peste numărul slujitorilor ce li se euveniâ, pe când Spătăria ducea lipsă de slujitori la stegurile eî. Propune deci Marele Spătar, ca din prisosul de pe la zapciiî de plăşi ale Bucurescilor (comisariate) să se împlinescă golurile de la stegurile de slujitori ale Spătăriei, iar restul să se deâ la bir (1).
In ordine chronologică se vor afla în anexele relative (T. X. B) diverse liberări din oste din timpul lui Caragea pentru motiv de bătrî-neţe, de b61ă, sau de pensionare. Asemenea şi sentinţe.
Seimeni sub domnia lui Caragea nu mai rămăseseră de cât 200 la 2 stegurî polcovnicesci şi buluc-băşescî. Seimenii erau şezători pe la judeţe. Mai apoi, tot sub domnia lui Caragea, rămân numai 15 seimeni la jud. Dîmboviţa şi 54 la Bucurescî. In fie-ce an câte 15 seimeni erau obligaţi a merge de 2 ori pe an să ducă la Constantinopole zâvoiî şi şoimii. Restul de seimeni erau daţi pe la vinăriceri, pe la locuri de străji şi la carvasarâ. In Decemvrie 1817, Domnitorul Ioan Caragea acordă o diurnă de 80 lei de fie-care seimen trimis la Constantinopole (2).
Din tătă bruma de dste ce a mai rămas în ţeră în domnia lui Caragea, singuri pandurii mai au o reală valore. Obijduirile, nedreptăţile ce aceştia au de îndurat; neconsiderarea în care îi are Vodă; aruncarea unui număr însemnat din eî la bir prin desfiinţarea lor ca panduri; prigonirile şi jăfuirile ce sufer de la arendaşii greci; tdte aceste fac din panduri factorii mişcării ante-grecesci, înainte mergătorii revoluţiunii lui Tudor.
Am narat în urmă istoria răsmiriţiî pandurilor. Am vecjut cum cu ajutor turcesc rebeliunea pandurilor fu potolită, cum o parte din ei fură prinşi şi pedepsiţi cu mdrte, cum o altă parte se supuse de bună-voe după mijlocirea Episcopului de Rîmnic; cum au fost ertaţi căpitanii de panduri Păun, Tâmpea, Haidul, Sfărîmă-ţepă, cu tdte cetele lor . . . Răsmiriţa acesta e cea din 1815 (3). In Decemvrie acest an fură graţiaţi alţi căpitani de panduri: Păun Nicolicescu, Barbu Bim-başa, Petru Aluneanu şi Buluc-başa, cu tăte cetele lor.
In 1816 văijurăm o nouă conspiraţiune a pandurilor şi a ţărănimii.
Unul din pandurii cari luară parte la acestă a doua încercare, a-
(1)	Veqli anexa relativă in T. X, partea B din Ist. Rom. de V. A. U.
(2)	Idem, idem.
(3)	Idem, idem.— Le Moniteur Universel, No. 170, din 18 Iunie 1816.
www.digibuc.ro
70
V. A. URECHIÂ
dus înaintea lui Caragea, acesta îl întrebă: Şi tu eşti din cei cari, în anul trecut, aî fost miluit cu ertarea ndstră şi iar aî început?
—	Păi, Măria Ta, nu săcă pâraele cât plouă şi nu se împacă omul cât nu se ostoesc nevoile.
—	Dar ce nevoi aî tu?
—	Eu n’am nevoi, Mărite Ddmne, dar ţâra întregă nu maî pote de Greci.
Nu pandurul răspundea, ci curentul. Acest curent câştigă încetul cu încetul şi pre unii din boerî. La rîndul lor încercă să dărîme pre Caragea, dar nu isbutesc. Totuşi curentul cresce şi când, în 1818, Caragea fuge din ţeră, ne maî putend luptă contra intrigilor din Con-stantinopole, dar şi contra curentului românesc, boeriî ieau administra-ţiunea ţării şi prin arz cătră înalta Pdrtă solicită pentru prima dată, în numele ţeriî, încetarea Domnieî fanariote. Timidă este solicitarea boerilor, în termeni încă nu destul de clarî; eî s’ar mulţumi şi numaî să li se încuviinţeze de Portă administraţiunea ţeriî sub formă republicană, adecă cu un sfat obştesc» compus din eî toţî.
Dar orî cât de timidă este şi acestă încercare, ea ne arată curentul naţional sporind mereu. Făptuirile acestea nu erau de natură a descurajă pre autoriî mişcărilor revoluţionare din Oltenia. Pandurii decî stau la pândă, aşâ «Jicend, şi maî puţin de trei anî după aceea, Sluge-rul Tudor, în fruntea unui curent ţărănesc va ridică falnic drapelul revendicării drepturilor ţerăneseî, dar în cât-vâ şi al naţionalismului.
Dar să urmăm a face istoria a ce maî rămăsese de semănâ a oştire.
In Iunie 1817, printr’o anaforâ la Domnitor a Marelui Vistier, se a-mintesce că în 1814 s’a redus numărul pandurilor de preste Olt numaî la 500 şi anume s’a lăsat un număr de slujitori domnescî şi po-teraşî: 100 pentru judeţul Vâlcea, 150 pentru Jiul-de-sus şi 250 pentru Mehedinţi, iar ceî-lalţî panduri, până la suma de 2.075, s’au dat în bir ca ruptaşî (1).
(1) i<5 Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlakiscoe.
Dumne-ta Vel Vistiere, primită fiind Domnieî-Mele acestă anaforâ a dumi-tale, o întărim şi hotărîm ca întocmai sa se facă urmare. — 1817 Iunie 9.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
La aşezămîntul^ce s’a făcut anţerţ la let 1814, s’au fost întocmit şi pandurii ot peste Olt ce erau întru numire de slujitori gospod şi poteraşî, ca să remâe lude 500 în slujba, adecă 100 la sud Vâlcea, 150 la sud Gorj şi 260 la Mehedinţi, iar ceî-lalţi până la suma 2.075 lude s’au fost îndatorat ca să plătescă pe fieş-care lună po ta-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G- CARAGEA
71
Cu asemenea modalitate credea Domnitorul şi Grecii sSî, că au potolit pe tot-deauna rSscdla pandurilor. întemeiat pe acestă credinţă, Domnitorul graţiezâ pe toţi pandurii de peste Olt prin următorul act:
Cărţi ce s’au dat de ertăciune şi pe la fieş-care pandurilor din cinci judeţe ot peste Olt—de a nu mal fi traşi pentru greşelile ce vot fi făcut în vremea, răsmiriţei.
Zemle Vlahiscoie.
Fiind-că pandurilor ce au fost la regep şi s’au prădat, întorcendu-se aici în ţâră la urma lor, li s’au ertatde Domnia-Mea tote cele urmate de ei în răsmiriţa trecută, de aceea s’a dat la mânile lor acestă carte a Domniei-Mele, prin care poruncim dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele Caimacamule al Craioveî i dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului şi tuturor celor-lalţi dregători şi zabiţi de la acele cinci judeţe ot peste Olt, ca ori-cine se va arătă cu pîră asupra acelor panduri de vre-o faptă urmată de ei din vremea trecutei răs miriţe, să fie neascultată şi cu totul neprimită acea pîră. I saam receh gpd—1817 Octomvrie 23.
(Pecetea gpd.)
Asemenea carte legată s’a făcut şi cătră Divanul Craioveî şi cătră ispravnicii acelor 5 judeţe, lipsind numai vorbele că «s’a dat la mânile lor acestă carte a Dom-nieî-Mele .
Ieri 4 de lude, iar la let 1815 Fevruarie, după hotărîrea Mărieî-Tale, ce s’a făcut prin luminatele porunci, ce s’au dat cătră dumnâ-lor ispravnicii ai acestor judeţe, s’a hotărît ca toţi acei panduri, adecă şi cei ce au fost râmaşi în slujbă şi ceî-lalţî să se aşeze într’o numire de ruptaşi, dându-li-se şi sineturi gospod şi să plătescă pe fie-care lună câte taleri 4 şi când va fi trebuinţă de slujbă, să se ieâ dintr’înşiî să se orînduescă pe unde va cere trebuinţa, şi în diastima ce se vor află slujind să fie apăraţi de acei câte taleri 4 pe lună, iar eşind din slujbă, să aibă a-i respunde. Acum, prin jalba ce au dat cătră Măria-Ta, acei lude 500 poteraşî fac arătare, că ei aflându-se napristan slujind atât aici, cât şi la judeţele ot peste Olt, neavend orîn-duelă pentru repaosul şi odihna lor, căci după ce es din slujbă şi merg pe la casele lor nu au odihnă in rîndul slobozeniei, spre a-şî pute căută şi ei de hrana cea trebuinciosă, ci îi apucă ispravnicii de plătesc acei câte taleri 4, fiind împovăraţi în două chipuri, adecă şi cu slujba şi cu plata, rugându-se, ca să se pue acesta la vre o orînduelă, spre a-şî pute şi ei căută de agonisita hranei lor, a căror jalbă fiind buiurdisită la Visterie spre cercetare, arăt Mărieî-Tale, că după chibzuirea ce am făcut, ca şi trebuinţa să se împlinescă şi Visteria să nu păgubescă, găsesc cu cale ca acei lude 500 ce au fost lăsaţi de Ia aşezămînt în slujbă pe la judeţele ce se arată mai sus, cărora li s’au dat atunci pecetluituri gospod de la Visteria Mărieî-Tale, cu numire de poteraşî şi slujitori, să remâe tot aceia şi de acum înainte cu aceeaşi numire prin slujbă şi, unde va cere trebuinţa, să se orînduâscă numai dintr’aceştia, cărora să nu li se deâ nici sineturi gospod de ruptăşie, să facă cetă în chipul slujitorilor, ca să slujescă cu rîndul, adecă unii într’o lună şi alţii într’alta, şi când va fi trebuinţă să se orînduescă prin sciinţa Visterieî, ca unii ce sunt legaţi la Visterie, spre a nu li se face năpăstuire, iar ceî-lalţi până la suma ce se află, să se aşeze în rîndul ruptaşilor, după hotărîrea şi poruncile Mărieî-Tale, ce sunt date şi să fie nesuperaţi de slujbă, remâind a-şi răspunde dajdia lor după aşezămîntul
www.digibuc.ro
72
V. A. URECHIĂ
Spiritul de revoltă se lăţiâ pe t<5tă <Jiua mai mult în ţeră. Oposiţiu-nea contra Grecilor şi a Domniei de la 1812 o duceau peste Olt nu numai pandurii, ci şi alte pers<5ne private. Aşa eră Apostolache Ra-coviceanu, care la 25 Septemvrie 1815 este alungat din judeţul Muscel, de unde era:
Poruncă cu mumbaşir Iar ispravnicii din sud Muscel, ca să isgonescă dintr’acel judeţ pe un Apostolache Racoviceanu, pentru netrebnicele lui urmări.
/ui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dumne-vostră ispravnicilor din sud Muscel, sănătate. Vă facem în scire, că un Apostolache Racoviceanu, ce se află cu şederea într’acel judeţ, pentru multele amestecături şi zizănii ce făcea acolo, turburând liniştita petrecere a locuitorilor, încă de anţerţ s’au fost trimis surgun la o mănăstire, apoi după rugăciunile ce ni s’au făcut de cătră unele obraze s’a fost ertat de surgunlîc, cu hotărîre însă a nu se mai întorce cu locuinţa acolo în judeţ, acum dar am luat Domnia-Mea însciinţare, că numitul, nu numai câ locuesce tot la acel judeţ, ci încă nu încontenezâ urmând tot cele de mai nainte rele fapte şi năravuri ale sale, pricinuind asemenea turbu-rărî; de aceea iată într'adinsul se trimite aci acest mumbaşir şi poruncim dumne-vostră, ca numai decât să-l ridicaţi pe numitul Apostolache cu tote ale sale, isgo-nindu-1 de acolo din judeţ, unde să nu fie volnic a se mai întorce, că înşi-vă dumne-vostră veţi fi învinovăţiţi, şi mumbaşirul are să stea acolo până îl veţi ridică şi îl veţi isgoni, ca să aducă Domnieî-Mele răspuns, că aţi pus în lucrare acestă poruncă şi fiţi sănătoşi.—1815 Septemvrie 25.
Cod. LXXXVII, fila 45.
Tot de natură politică este şi surghiunirea la mănăstire a lui Alecu Stănescu şi a mamei sale din judeţul Dîmboviţa:
Volnicie deschisă cu mumbaşir, ca să mergă în sud Dîmboviţa să ridice pe Elena Stănescu şi pe fiul ei Alecu, ca să-î ducă surgun la mănăstirea Snagov.
Zemli Vlahiscoie. Fiind-că Elena Stănescu şi fiul ei Alecu s’au arătat cu urmări supărătore odihnei locuitorilor şi păgubitore asupra lor, de aceea, spre a lor înfri-nare şi părăsire, şi spre pilda şi altora asemenea următori, volnicim pe al nostru şerbecci-başa Anastasie, să mergă în sud Dîmboviţa, unde se află numiţii cu locuinţa şi luându-i să-î ducă surgun la mănăstirea Snagov, ca sâ-i aibî în pază, şi până nu vei primi al doilea poruncă a Domnieî-Mele, slobozi să nu fie, iar orînduituluî mumbaşir să-î dai adeverinţă de primirea lor. I saam receh gpd,—1815 Decemvrie 14.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Răsvrătirea o semănă în judeţul Buzeu, la 1816, Braţul din Sibiciu-
ce au, cu care chip rămâne mijloc şi celor ce se vor află în slujbă a-şî căută de agonisita hranei lor, care de se va găsi cu cale şi de cătră înălţimea Ta, voiu ave luminată poruncă de urmare.—1817 Iunie 7.
Vel Vistier.
Cod. LXXXV, pag. 105
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
73
de-jos şi Gheorghe Băsiceanu din Bâsca. Marele Vornic Grigorie Fili-pescu propune Domnitorului, ca aceşti capi de mişcare să fie bătuţi prin satele plaiului şi apoi strămutaţi prin plăşî.
Domnitorul mai omenos, deşi grec, se mulţumesce a aprobă numai strămutarea acusaţilor de răsvrătire şi-i iartă de bătae.
Iată actele:
Prea înălţate Domne,
Cu plecată anaforâ arăt înălţimii Tale că, în plaiul despre Buzeu sud Saac, aprope nu-şî pot ave locuitorii odihnă din pricina a doi răsvrătitorî Braţul ot Sibiciu-de-jos şi Gheorghe Băsiceanu ot Bâsca, carii rău nărăviţi fiind, de sineşi, făr’de scirea plaiului se pornesc la pîrî mincinose, şi umblă prin sate, făcend locuitorilor chel-tuelî şi smăcinărî, cum însciinţeză dumne-luî Clucerul Mihalache ispravnicul, atât cătră înălţimea Ta, cât şi catră mine plecată slugă, şi osebit câţî-vâ locuitori au venit la mine cu alăturata jalbă, plângendu-se pentru numiţii şi făcend rugăciune a se î’idicâ din plaiul lor acei răsvrătitorî, ca să-şi potă ave odihna, ci fiind-că aceştia sunt dovediţi şi sciuţî de răsvrătitorî şi clevetitori plaiului, mă rog Mărieî-Tale, să fie luminată poruncă cătră dumne-lor boeriî ispravnici judeţului, cu mumbaşir, ca mai întâiu să bată pe aceşti răsvrătitorî prin satele plaiului spre înfrînarea şi pildă a altora asemenea lor, apoi să-î rădice din plaiu cu tote ale lor, şi să-l aşeze dumne-lor ispravnicii cu locuinţa în sate de plăşî, că de vor rămâne aceştia în plaiu, plaiul apururea pătimesce şi nicî-odată odihnă nu pote ave, iar anii înălţimii Tale să fie de la Dumnezeu mulţi şi fericiţi. — 1816 Ianuarie 12.
Grigorie Filipescu Vel Dvornic.
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dupe arătarea ce ne face dumne-luî Vel Vornicul de Ţera-de-jos printr’acestă anaforâ, poruncim Domnia-Mea duinne-vostră ispravnicilor din sud Saac, ca pe aceşti de mai jos arătaţi răsvrătitorî, numai decât ridicându-i cu tote ale lor din plaiu, să-î mutaţi şi să-i aşezaţi în sate de ale plăşilor, ca pe nisce turburători linişte! locuitorilor acelui plaiu, iar de bătaie îî ertăm Domnia-Mea, fiindu-le îndestulă pe-depsa mutării lor. — 1816 Ianuarie 13.
Cod. LXXXII, pag. 249.
(Pecetea gpd.).	Vel Logofăt.
CAP. III.
Ţiganii.
Mai jos de cât ţăranul—de se p<5te mai jos—sta ţiganul. Ar pute să-şî explice un umanitar de astă<jî, cum un cleric, un egumen de mănăstire cereâ, în 1814, Domnitorului Caragea, pedepsirea cu temniţa şi cu baterea de 200 toiage la tălpi a unor ţigani, dmeni ca şi el, pentru
www.digibuc.ro
74
V. A. URECHIĂ
că se revoltau în contra nedreptăţii cu care erau maltrataţi? Vodă Ca-ragea rînduesce cercetări şi iacă raportul coinisiunii de anchetă:
Prea Înălţate Domne,
După luminată poruncă însciinţăm înălţimi! Tale, că dintre ţiganii mănăstiri! Glavaciocul, ce se piresc de cătră jăluitorul egumen de zurbagii şi împotrivitorî şi nesupuşi la slujbele mănăstirii, fiindu-se aflaţi câţî-vâ dintre dînşii aici, s’au însci-inţat cu zapcii armăşesci, ca să vie să se înfăţişeze la judecată, au fugit din Bucuresci, ci fiind că ţiganii aceştii mănăstiri sunt sciuţi aceştii judecăţi cu adevărat de zurbagii şi împotrivitori egumenilor, pentru că şi în let 17t)4, iarăşi cu asemenea zur-balîc şi împotrivire sculându-se asupra celui de atunci egumen, au fost aduşi prin poruncă gpd cu mumbaşir la temniţa puşcăriei şi după ce s’au pedepsit îndestulă vreme la închisore, li s’a făcut certare şi cu bătae. Ci, ca nu din nesupunerea lor să pricinuescă dărăpănarea lucrurilor mănăstirii, judecata gâsesce cu cale, să fie luminată porunca Măriei-Tale, un mumbaşir zapciu armăşesc să mergă la numita mănăstire şi pe veri-câţi din ţigani îi va arătă jăluitorul egumen de zurbagii şi împotrivitorî, să pue să-î bată cu câte două sute de toege la talpe în vederea celorlalţi ţigani, şi cu acesta să-şi părăsescă năravurile lor, supuindu-î a da şi zapis cu legătură, că întru tote slujbele sfintei mănăstiri vor fi supuşi şi ascultători, iar hotărîrea rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1814 Aprilie 16.
Costache Stolnicul, Atanasie Serdar, Nedescifrabil Medelnicer.
însuşi Domnitorul esitâ a aproba asemenea bătăi, totuşi aprobă după două luni, mai târlii:
lu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlakiscoie.
După arătarea ce ni se face printr’acestă anaforâ a judecăţii departamentului Criminalion, volnicim pe sluga Domnieî-Mele zapciu armăşesc să mergă la faţa locului şi, prin marifetul ispravnicilor judeţului, să facă urmare întocmai. — 1814 Iunie 25.
Nisce alţi servitori ai altarului, asociaţi cu funcţionari administrativi din judeţ, comit fapte nelegiuite asupra unor bieţi ţigani ursari, însuşi Marele Armaş, sub care continuă a sta ţiganii domnesci, na-reză faptele în modul următor:
Prea înălţate Domne,
Cu prea plecată anaforâ se face arătare înălţimii Tale, că astafjî veni la armă-şie un Ioan Trofin buluc-başă de ţigani domnesci, ursari, împreună cu cetaşiiluî, facend arătare cu mare plângere, că aflându-se locuind de marginea satului Negresei! din sud Muscel, au venit la dînşii preoţii satului, anume Popa Preda şi popa Marin şi provalisindu-le să schimbe cu dînşii vre un cal, au şi primit bucuros, avend mai vîrtos trebuinţă pentru răspunderea dijmei ce se urmeză şi aşa învoin-du-se între eişî sa dea preoţilor o ăpă, cum şi preoţii să le dea lor un cal orb, i taleri 30 adaos, î-au şi tras numiţii preoţi în sat la casele lor, ca să sâvîrşescă scliim-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
75
bul şi obicinuitul aldămaş, unde îndată, făr’de altă prelungire ponosluindu-î că acea epă ar fi avend-o de furat, i-au şi legat, căznindu-î fără milostivire, şi pe de o parte cu omeni de ai lor i-au pornit la isprăvnicat, cu învinovăţire de hoţi, iar pe de alta, unindu-se numiţii preoţi cu un Ionită Con{escul polcovnicul judeţului, noptea au mers de le-au călcat corturile lor, şi prinţlendu-le femeile şi pe alţi ţigani, ce mai rămăseseră la corturi, iarăşi prin straşnice cazne fără milostivire le-au iagmalidisit avutul lor, le-aii luat şi taleri 95 geremeâ, fără a nu le descoperi învinovăţirea, sau să le arete vre un păgubaş Dumne-lor ispravnicii iarăşi fără de mai multă cercetare asupra celor ce i-att fost trimis preoţii acolo, sau vre-o dovadă la pîra ce li s’a fost adus, î-au geremetisit şi dumne-lor pe aceştia cu taler! 140 şi le-au dat drumul, ajungând ticăloşii să-şi sălogescă copiii şi nevestele pe la împrumutâtori; acestă plângere a numiţilor ţigani la Armăşie este forte de creţlut, căci are mai întâiu Armăşia sciinţă de bun ipolipsişul lor, că nici odată nu s’au dovedit cu câtuşi de nimic învinovăţire; al doilea pentru acei preoţi şi polcovnic că sunt sciuţi de toţi omenii jacăşî, hrăpitori şi nesupuşi la bunele nizamuri ale înălţimii Tale şi al treilea, că urmările polcovnicilor şi căpitanilor sunt nesuferite, pentru că necontenit vin ticăloşii ţigani la Armăşie cu plângere pentru dînşii de jafurile şi nedreptăţile ce le fac, socotindu-i întocmai ca pe nisce dobitoce, şi măcar că îndestule publicaţii ale înălţimii Tale s’au trimis, atât pe la isprăvnicaturî, cât şi pe la cei-lalţî zabiţi, ca nimeni fără curată dovadă de învinovăţire să nu cuteze a-î bântui pe ţiganii domnescî, ci fiind vinovaţi să-i trimiţă la Spătărie cu egzamenul lor, dar în zadar au fost tote, pentru că nimenea nici o înţelegere n’a arătat, din care pricină căcjend ticăloşii ţigani la desnădăjduire au ajuns a se risipi prin ţări streine. Dumne-lor ispravnicii ot sud Muscel, de i-au dovedit pe aceşti ţigani cu vre-o învinovăţire, nu se cuveniâ să-î geremetisescă cu atâta sumă de bani şi să-î slobodă, ci să-i fi trimis aici cu egzamenul lor, ca să-şi ieâ cuviincidsa pedepsă, şi dintr’acesta numai se pote înţelege neînvinovăţirea lor, ci spre mângâerea lor la nedreptatea ce li s’a făcut, şi spre înfrînarea polcovnicilor şi căpitanilor, face Armăşia ferbinte rugăciune înălţimii Tale, ca să arăţi milostivire asupra acestor ticăloşi şi asupra tuturor celor-lalţî ţigani domnescî şi prin osebit mumbaşir de la chiar Curtea înălţimii Tale, cu luminată volnicie, mai întâiu să li se împlinescă numiţilor de la dumne-lor ispravnicii acei taleri 140, cu cari î-au geremetisit, apoi să ridice atât pe acel polcovnic, cât şi pe preoţi, să-i aducă aici, ca prin cercetare de judecată, ori să-î dovedescă cu vre-o învinovăţire asupra jafurilor ce le-au făcut, sau în privelişte de norod să'şi ieâ pedepsa ce li se va hotărî de cătră înălţimea Ta, spre înfrînarea celor asemenea lor, iar hotărîrea rămâne la înălţimea Ta.—1814 Noemvrie 6.
Matache Pitar.
Caragea nu stă de cât 9 <J.iIe la îndoelă, de trebue să aprobe pedepsirea jăfuitorilor. La 15 Noemvrie 1814, el dă următdrea resolu-ţiune:
Ju> Joan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Volnicim pe sluga Domnieî-Mele...............ciohodar, să mergă la sud Muscel,
unde mai întâiu să apuce pe ispravnicii judeţului a împlini de la dînşii taleri 140, ce se arată mai jos că au luat jaf de la jăluitori, făr’de a le primi ispravnicilor
www.digibuc.ro
76
T. A. TJBECHIĂ
nioT un ouvînt de pricinuire, şi apoi ridicând orînduitul mumbaşir atât pe pirîtul polcovnic, cât şi pe pirîţii preoţi, să-î aducă aici împreună şi cu jăluitorii, ca să stea faţă ia judecata ce-î vom orindui Domnia-Mea (1).
Cod, LXXVIII, pag. 62,
Din cărţile de vătăşie de ţigani de la Ianuarie 1813 se pot vedă şi obligaţiunile lor, mai cu semă ale culegătorilor de nisip de aur, cum şi drepturile ce Domnia le recundsce, de a petrece în stare nomadă, de a se aşeză cu corturile orî unde vor voi şi de a nu plăti nimic pentru Buhaturî, nici chiar pe moşii particulare (1).
Acte de protecţiune acordate ţiganilor de cătră Caragea (2).
Din când în când se mai găsesc suflete creştine, cari iartă de robie pe nenorociţii ţigani, precum făcu Vornicesa Ecaterina Ştirbeiu la 1815 (3).
Nu maî puţin decât pe ţărani îi jăfuesc şi pre ţigani vătafii de plaiuri (4).
CAP. IV.
Neguţători, breslaşî, fabricanţi, narluri, căşăriî. — Tîrgurî şi bâlciuri. — Păcura.
Un interesant strat din Societate este acel constituit de comercianţi, industriaşi, breslaşî, fabricanţi.
Pe tdtă <Jiua comerciul şi meşteşugurile se înstreinâză din mânile pămîntenilor, spre a trece în ale supuşilor streini. Cu mare rapiditate se însinueză în oraşe, maî ales în Bucurescî şi Craiova, invasiunea acestora şi în primul loc a Evreilor (5).
(1)	Ve(jî actele în Tom. X B. din Istoria Rom, de V, A. U.
(2)	Idem, idem.
(3)	Idem, idem.
(4)	Idem, idem. Se mai pot consultă în anexele acestui capitol din Tom. X B. al nostru diverse acte de cumpărări şi vîn<jărî de suflete de ţigani şi de diverse do-naţiuni sau procese relative. Sunt de băgat în semă harurile de ţigani făcute de Domnitor la diverse persone şi la diverse mănăstiri.
(5)	Evreilor le recunosce şi I. Caragea organisarea în breslă separată. In 1813, Domnitorul învoesce capilor comunităţii jidovescî dreptul de gabelă, adecă de a percepe o taxă de la vînţjarea cărnii.
Iii Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta biv vel Bane Gheorghe Arghiropole, Caimacamule al Craioveî, de vreme ce obiceiul legii ovreescî la preţul vîndăriî de carne este într’acestaşî chip, precum ni se dă pliroforie printr’acestă
www.digibuc.ro
SOCIETATEA"SUB I. G. CARAGEA
77
Breslele. Sub domnia lui Caragea maî continuă a există breslele, deşi slăbite în organisaţiunea lor, ba până în fine rău isbite, precum vom maî vede şi maî departe.
In 27 Ianuarie 1813, Caragea numesce direct Maî-mare-Başa peste întrunitele bresle de lemnari, zidari, cărămidari, nisiparî şi tîmplarî şi reînnoesce chrisovul breslelor federate. Fie-care din aceste bresle stă sub un ceuş şi câte 4—5 fruntaşi «cari vor fi meşteri maî buni, maî bătrînî şi maî de ispravă», constituind <longea», adecă loja.
Cu disposiţiunea de la art. 3 din chrisov, Caragea deschide marî porţile eî la meşteri lemnari şi zidarî streinî, de peste Dunăre, mărginind obligaţiunea lor de «a se aretâ la numitul Maî-mare-Başa spre a fi sciţi lui» şi la întdrcere în patria lor, de asemenea să se arete la acelaşi, ca să-î deâ răvaş, că nu are nicî o pricină cu cine-vaşî pentru vre-o lucrare. Numaî presintând asemenea răvaş putea meşterul strein obţine răvaş de drum de la Spătărie (1).
In 14 Maiu 1814, Caragea ridică pe Maî-marele-Staroste de la aceste întrunite bresle la demnitatea de Caftanlîu şi la acâstă ocasiune reînnoesce întreg chrisovul. Nu maî aducem aci decât preambulul, singura parte schimbată din anteriorul chrisov:
anaforâ, de catră dumne-luî Vel Câmaraşul, poruncim dar, ca întocmai să se urmeze şi aici preţul vîmjăriî de carne între ovrei, precum şi din alişverişurile lor, de nu va fi Yre-o pricină destoinică, poruncim să nu fie popriţi, iar de va fi la mijloc vre-o pricină, să însciinţezî Domnieî-Mele.—1813 Maiu 24.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei Tale, ce prin buiurdizma ce mi se dă la acestâ jalbă a ovreilor locuitori din oraşul Craioveî, ca să cerceteze şi la cererea ce fac să arăt prin anaforâ, următor fiind, după scumpa cercetare ce am făcut starosteî de ovrei de aci din Bucurescî, m'am pliroforisit pentru preţul cărnii, că este ca un legiuit obiceiu, ori în ce loc se află locuitori ovrei, măcar şi aici în Bu-curescî şi la laşi, ca să deâ maî mult peste preţul, ce se politifsesce la ceî-lalţî locuitori, un prostichiu de o pară sau de două la ocaua de carne, şi întocmai trebue să se urmeze şi la Craiova cu prostichiul de maî sus arătat, iar nu maî mult, iar pentru alişverişul lor ce se jăluesc că sunt îmbodisiţî, cu cuviinţă este a se da luminată poruncă cătră cinstitul dumne-luî Caimacamul Craioveî, spre a fi slobozi de a-şî face alişveriş lor nesuperaţî, pentru care nu lipsii a arătă înălţimii Tale. — 1813 Maiu 17.
Megas Camarasis.
Cod. LXXVI, pag. 262.
(1)	Ve<jî Anexa A. din Tom. X B. al Ist, Rom. de V. A, U.
www.digibuc.ro
78
V. A. URECHII
Chrisovul Maî-mare-Başăî de lemnari, i zidari, i cărămidari, nisiparî şi tîmplarî.
Tote acelea câte privesc spre trebuinţa şi folosul de obşte, nu numai datorie au Domnii şi oblăduitoriî, ce s'au învrednicit de la Dumnezeu a ave stăpîniri de ţeri şi de norode, a le pune în faptă, ci încă cu mijlocele cele mal bune a le întocmi, a le îmbunătăţi şi a le întări, între cari alte ob ştesci lucruri trebuinciose fiind unul şi nizamul breslelor de lemnari, zidari, cărămidari, nisiparî şi tîmplarî, cu cari se slujesc toţi de obşte între trebuinţele ce aii, de aceea, atât pentru întîmplările ce au fost mai nainte cu cutremurul şi focul cel mare, trebuinţa a adus a se pune la o bună întocmire nu numai la întîmplările acelea, ci apururea şi în totă vremea să se păzescă bună orînduelă, ca cel ce va ave epistasia acestor bresle să fie nu numai cu sciinţa meşteşugului desăvîrşit şi cu vrednicie, ci să aibă şi un ipolipsis de a se pute încrede şi a se nădăjdui cine-vaşi pentru binalele ce prin marifetul lui se vor lucră de meşterii lemnari i zidari, spre a nu se face înşelăciuni şi pagube, precum pătimiâ şi norodul mai nainte, şi atunci, după anaforaua dumne-lor boerilor Divanului, se alesese un Lazăr Polcovnicul, om vrednic cu sciinţă, de s’a orînduit la epistasia acesta, pre carele l-a îmbrăcat şi caftan numindu-1 Mal-mare-Başa, fă-cendu-î lefă şi alte milî, precum din hrisovul Domniei-Sale fratelui Constantin Ip-silante Voevod ne-am pliroforisit. Deci învrednicindu-ne şi pe Noi Domnul Dumnezeu cu domnia aceşti! pravoslavnice ţeri şi pliroforisindu-ne că, după trebuinţa ce este îutr’acestă politie a scaunului Domnieî-Mele Bucurescii, urmeză a fi Maî-mare-Başa om ales, cercat în slujbe, şi că din vremea de mai sus arătată încoce s’a fost cinstit cu caftan acestă trebă şi slujbă a Mai-mare-başa, am primit-o şi Domnia-Mea şi hotărîm, ca şi de acum înainte, cel ce se va află cu acestă epistasie să se cinstescă cu caftan şi pentru că are de a fi cu osîrdie şi cu îngrijire a nu se face înşelăciuni şi a se păzi buna orînduelă spre folosul obştesc, şi pentru că se află slujind la poruncile Domnesc!, când i se dă, şi la ale obşte! norodului ce.au şi are să ţie şi un logofeţel i un om doi cu lefă şi cu cheltuelă. De aceea prin-tr’acest Domnescul Nostru hrisov întărim privilegiurile şi milele ce au avut cei mai dinainte Mal-marl-Başi, adecă să aibă lude 6 scutelnici, pentru care poruncim dum-ne-luî Vel Vistierul, să i se facă dintre pămînteni şi să li se dea pecetluiturile Dom-nieî-Mele, să aibă şi orînduelă de lefă spre a i se da pe totă luna câte taleri 50 de la Visteria Domnieî-Mele, să fie dator însă acel ce se va cinsti cu caftan de Mai-mare-Başa a pune osîrdie şi silinţa întru slujba acesta, ca prin îngrijirea sa să se păzescă o bună orînduelă a breslelor acestora, ca nu numai ei adecă să se folosescă şi să se câştige din meşteşugurile lor, ci şî norodul să-şi aibă înlesnirea făr’de pagube şi făr’de înşelăciuni întru trebuinţele lucrului binalelor, luând sema Mai-mare-Başa şi pentru unele binale ce sunt după pravilî oprite, adecă care astupă şi închide lumina vecinului, cum şi cele ce ar căută să cuprindă şi să strîmtoreze uliţele obşte! cu întinderea ce fac şi altele asemenea vătemătore, ca indată să dea de scire la Domnia-Mea, pentru care este orînduit şi nizamul mai sus numitelor bresle, cu ponturile ce se cuprinde mai jos prin hrisove Domnesc! ale fraţilor Domni de mult, şi după trebuinţa ce urmeză şi acum spre buna orînduelă.... (urmeză cele 7 ponturi).
Cod. LXXXII, fila 177 v
La 25 Ianuarie 1813, Caragea reînnoesce chrisovul breslei zăbunarilor, cu 6re-care «îndreptare. la unele ponturi, după trebuinţa vremii de
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CAEAGEA
79
acum», <Jice Vodă. Una din pretinsele îndreptări este aceea, că sunt admişi şi meşteri! strein! de a deschide prăvălie şi a lucră marfă de zăbunărie, destul să urmeze orînduelile bresle! şi să fie supus la Sta-rostea de zăbunărie, care rămâne a fi ales de brăslă (1).
Din 16 Fevruarie 1813 este chrisovul reînnoit al bresle! Croitorilor, dat întâii! de Alexandru Ipsilant la 59 croitor! din Bucurescî, căc! chrisăvele maî vechî le erau perdute din causa răsboiuluî. Caragea face istoricul bresle! în preambulul chrisovuluî seu, de care ne ocupăm aci. Capul bresle! este Terzi-Başa au 4 meşter! epitropî. Unul din epitropî va fi Starostele bresle!. Un Căuş va maî avă brăslă. Terzi-Başa cu Starostea şi Epitropi! să caute socotelile şi judecăţile. Terzi-Başa fără de «lonjă» nu are nici o putere de execuţiune(2).
Tot din Fevruarie 1813 este şi chrisovul reînnoit al Bărbierilor. Starostele e ales de brăslă. Loja o constituesc 6 Epitropî. Streinii sunt admişi in breslă, destul să fie «cu ascultare de Starostea > şi de lojă. Nepăzirea Duminiceî şi a sărbătorilor este pedepsită de Lojă (3).
La 25 Aprilie 1813, Caragea reînnoesce chrisovul bresle! Şelarilor din Bucurescî. Streinii şelar! nu aii voe să deschidă eî prăvălii, dar sunt admişi a lucră pe la prăvăliile meşterilor din brăslă, unde-î va rîndui starostele de şelari şi curelarî. Starostele este ales de breslă şi con-ştitue loja împreună cu do! fruntaş! iarăşi aleşi(4).
La 1 Iulie 1814, Caragea reînnoesce chrisovul bresle! boiangiilor din Bucurescî, chrisov dobîndit de eî în 1764 de la Racoviţă Cehan V. V., şi de atunci întărit şi de alţi Domnitor!. La 1803 acăstă brăslă avu proces cu fabrica de şaluri şi ghermesiturî, din causa menghinele! ce făcuseră şi eî, deşi eră un monopol al fabrice!. Am amintit despre acest proces la locul cuvenit. Chrisovul luî Caragea reînnoesce şi el acelaşi chrisov. <Proestosul», adecă Starostele, este ales, dar rînduit prin scirea Marelui Cămăraş. Loja o constitue cu trei bătrîn! a! rufetuluî şi un Căuş. Apelul de la judecata lojeî se va face la Cămăraşul cel mare. Se admit acum în rufet şi boiangii streini, dacă se supun la tăte regulele rufetuluî. Cele-lalte condiţiunî se pot vedă în însuşi chrisovul C6 dăm în notă (5).
(1)	Ve<jlî anexa B. în T. X. B. al Ist. Rom. V. A. Urecliiă.
(2)	Ve<fî anexa C., ibidem.
(3)	Veţi! anexa în T. B. X., ibidem.
(4)	Ve<fî anexa E în Tom. X. B., ibidem.
(5)	Ve<fî anexa F. F. in Tom. X. B„ ibidem.
www.digibuc.ro
80
V. A. URECHIĂ
La 1 Decemvrie 1815, Caragea aprobă următorul cartel făcut de să-punariî din Bucurescî:
Ioi Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Primită fiindu-ne şi noue simfonia ce a făcut bresla săpunarilor înaintea dumne-lor veliţilor boerî, o întărim Domnia-Mea, ca să-şi aibă urmarea sa întocmai, pentru care poruncim dumi-tale Vel Logofete de Ţera-de-sus, ca zapisul ce au dat să-punarii pentru acestă simfonie să se poprescă a sta în păstrare la canţelaria Divanului Domnieî-Mele.—1815 Decemvrie 13.
(Pecetea gpd)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Din luminată porunca Mârieî-Tale, aducendu-se înaintea N ostră isnaful breslei săpunarilor de aici din Bucurescî, cari fac şi lucrezi săpun de aici de ţeră şi iarăşi ei îl vînd cu tărăbi şi prăvălii la obşte şi de bună voia lor, nesilit! s’au legat cu zapis, care l-am adeverit şi noi, cu cuprindere ca pe un an întreg să ţie politia cu îndestulare, şi să-l vîn^ă săpunul cel bun, care este ca cel de Tîrgovişte, ocaua po parale 48, iar săpunul cel prost, care se chemă cialcamâ, ocaua po parale 25, şi tot acel preţ să urmeze la vîn^area lor până la anul, însă numai ei să vîn^ă, iar lu-mînărarii, cari fac luminări, să nu se amestece în meşteşugul lor întru nimic, nici a lucră săpun, nici a vinde, şi ei s’au legat că vor păzi-o acesta, făcendu-se chezaşi unul pe altul, certându-se şi de stăpînire, când va fi bănuelă, când nu păzesc, legătura, sau nu vînd cu dreptate, care legătură a lor părendu-ni-se a fi cu calei de va fi primită Măriei-Tale, să se dea şi luminată întărire, ca să se păzescă.—1815 Decemvrie 12.
Constantie Buzou, Constantin Creţulescu Vel Ban, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Grigorle Filipescu Vel Vornic, Teodor Văcărescu Vel Vornic, Scarlat Gră-dişteanu Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, pag. 187.
In judeţe, bresle constituite, sub domnia lui Ioan Gheorghe Caragea, nu am aflat decât la Pitescî. Va<Jâ-se în Tom. X. B. actul breslei Ca-vafilor şi Cismarilor şi acel al Isnafului croitorilor (1).
Evreii, cari în Bucurescî, la 1804, erau mai puţini de 120 familii, se îmmulţesc mereu acolo, prin năvăliri din ţerile vecine. Caragea le numesce, în 28 Fevruarie 1813, un staroste în persdna lui Haim Herş, care este şi haham-başa. Brâsla evreilor este justiţiabilă — în afacerile de comerciu şi industrie — numai de staroste şi cu apel la Marele-Cămăraş. Vodă constitue scutiri şi folosinţe starostelui şi obligă pe ovreii streini a ascultă de staroste în totul. De ovreii streini starostele e dator să ţină catastih. In unul din aceste catastihe supuse
(1)	Veţll anexele G şi H din Tom X. B. din Ist. Românilor.
www.digibuc.ro
Societatea sus i. g. caeagea
81
Vistieriei, aflu că în 1813 au intrat în Bucuresci peste 1.000 de evrei din Ungaria şi Turcia (1).
Brâsla cavafilor mutaţi în dosul Sf. Gheorghe Nou, după focul de la 1804, şi lângă biserica Răsvan, cere, la 9 Noemvrie 1817, permisiune de a-şî face samare la prăvăliile lor, (Jicend că aceste samare nu supără pre nimeni în strada unde stau ascunse. (Cod. LXXXIX).
Bresla papugiilor încă primesce un nou staroste în Fevruarie 1813 şi la acestă ocasiune Domnitorul, prin pitacul seu, resumă în scurt or-ganisaţiunea breslei, precum se p<5te vede în actul inedit (2).
In Ianuarie 1813 urmeză un proces între vameş şi bresla cojocarilor şi a tabacilor din Tîrgovişte. Aceştia nu vor să plătescă vamă pentru peile ce cumpără, nefiind ei datori a plăti ci vînijetorul (3).
Un proces identic este tot în 1813 Fevruarie între tabacii din Bucuresci şi Vameş. Tabacii nu vor să plătescă vama decât când vînd peile tăbăcite; asemenea sunt scutiţi de vamă pe frunzele şi buruenile ce adună din ţără pentru tăbăcărie (4).
Bresla precupeţilor e strămutată pe uliţa Gabrovăliilor, unde sunt cu mulţumire primiţi de proprietarii de prăvălii. La 25 Noemvrie 1816 Domnitorul hotăresce, ca precupeţii să fie în veci nestrămutaţi din acea stradă (5).
In Ianuarie 1817 Domnitorul, după cererea marelui Agă, obligă pe toţi jimblarii şi brutarii să constitue breslă după regulile stabilite în interesul controlului meşteşugului lor, fiind îndatoraţi cei cari vor să deschidă prăvălii să fie cunoscători meşteşugului, să deâ de scire la isnaf legându-se în scris, că vor fi supuşi la tdte obiceiurile şi că vor lucră d’a pururea (6).
La 17 Martie 1814, după alegerea Marelui Câmăraş, se constitue un Telal-başa asupra tuturor telalilor din Bucuresci, cu obligaţiunea de a ţine catastih de toţi telalii, luând de la fie-care chezăşie, că nu va înşelă pe nimeni, sub pedepsă. Şi muerile teleldice stau sub controlul acestuia, ca nu cum-vâ să speculeze lucruri de furat. Telalii pentru pricinile mici sunt justiţiabili de Telal-başa şi de o lojă din bătrînii breslei. (7)
(1)	Veglî anexa în Tom. X. B. al Ist. Românilor de V. A. Urechiă.
(2)	Veijî anexa K., ibidem.
(3)	Ve$î L„ ibidem.
(4)	VeŞ.1 actul ou litera M., ibidem.
(5)	Veţjh anexa N., ibidem.
(6)	Veijî anexa O., ibidem.
(7)	Veţlî actul P., ibidem.
Analele A, H.—Tom. XXIII .—Memoriile Sec/. Istorice	6
www.digibuc.ro
82
V. A. IJrECHIA
In 1815 Caragea sporesce iratul luî Iciciohodar de la prăvăliile ce lucrâzâ cismărie, sub cuvînt că tdte huzmeturile s’au sporit în ţeră. (1) In Septembre 1814 Caragea numesce pe Marin Jelescu staroste de îorgangil şi-I acordă scutire de dăjdii şi a unei pivniţe din Bucurescî, cum şi de vinăriciu de la via luî. (2)
La 7 Ianuarie 1818 Caragea dă un nou chrisov pentru brâsla brutarilor, scoţănd-o de sub Agie, de sub slujbaşii agiescî < cari nu au frica lui Dumnecjeu, pentru interes al lor în parte» şi ieau ruşfeturî şi jafuri, de lasă brutarii în voia lor, ca să-şi scdtâ paguba fâcend pânea mică, nâgră, necdptă şi lipsă la dramuri. Domnitorul îşi reservă dreptul de a rînduî inspectori al brutăriilor 2—3 dintre boeril din trâpta dintâiu. Totuşi bresla brutarilor este obligată să deâ lui Aga câte
2.000	taleri pe an. Bresla va ave prin alegere un staroste în persona luî Ştefan Babic brutar. Domnitorul îl îmbracă cu caftan, puindu-1 pe o trâptă cu starostele de neguţători. Starostele este inamovibil, dacă se pdrtă bine. Alegerea starostelui se face în presenţa boerilor mari, cari supun cu anaforâ alegerea la întărirea Domnului. Loja breslei o constituesce starostele cu 4 proestî, un logofăt şi un căuş, aceştia scutiţi de dăjdii şi de angarale. Chrisovul prevede cişniu şi nart obligatoriu pentru toţi brutarii. Starostea are lefă 200 lei pe lună de la brâslâ. (3)
Tot în 7 Ianuarie 1818 este dat şi chrisovul de constituire, de care în actul de sus se face menţiune. De <5re-ce cuprinde disposiţiunî cari nu sunt arătate în actul de sus, îl aducem integral în notă. (4) Fabrici. De la Domnitorul Ioan G. Caragea am aflat acte relative la câte-vâ fabrici şi anume:
1). Fabrică de fldeâ, macardne, etc. In Bucurescî neguţătorii aduceau asemenea articole de la Adrianopole şi de la fabrica din Galaţi. In 1815 Decemvrie Domnitorul, după anaforaua marelui Vistier, dă lui Nichifor Hagi Ion Mustacov unele privilegii pentru fabrica de fidea, macardne, critarachia, ostrachia şi chipriotica, aşezată în Bucurescî. Domnitorul afirmă, că a comparat produsele fabrice! de la Galaţi cu ale fabrice! de la Bucurescî şi a găsit pe acestea mal bune, egale cu cele de la Adrianopole. (5)
(1)	Vecjî anexele Q. şi R. din Tom. X. B. al Ist. Românilor de V. A. Urechiă.
(2)	Vecjî anexele S., ibidem.
(3)	Veţfi actul T., ibidem.
(4)	Vecjî actul U., ibidem.
(5)	Vecji AA. şi AAA., ibidem.
www.digibuc.ro
Societatea sub i. g. CA Ragea
83
2)	. Continua sub Caragea să existe o fabrică de sticlă în judeţul Dîmboviţa. Constatăm acesta din procesul ce face jupânâsa Ruxan-dra Chrisoscoleu lui Ştefan Nemţu sticlarul, în Septemvrie 1815, pentru că i-a brăcuit nisce păduri ca să-şî pregătescă material necesar la fabrică. (1)
3)	. Fabrica de testemelurî de la Mărcuţa continuă să existe. Se constată acesta din actele ce dăm în anexe, vorbind despre Stănuţă, fiul lut Teodorache Ţarigrădeanu, care a căpătat privilegiul fabrice! încă de la 1808 Maiu 28. Fabrica produceâ testemelurî, boccele, macaturi, perine, plapome, brîne. Privilegiul fabrice! eră pe 15 anî, pe care timp aveâ şi monopolul. Caragea maî prelungesce monopolul 2 anî jumătate peste 15, până la 28 Noemvrie 1817. Se presintă puţin înainte de împlinirea acestui termen neguţătorul Angheli şi Zugrav sin Constantin cu petiţiune, cerend să ieâ asupra sa fabrica pentru maî departe, pe 10 anî. Eî propun spor la cele ce eră obligată fabrica să deâ mănăstirii Mărcuţa şi la Cămara Domnescâ, cum şi la spitalul noii al Filantropiei. Domnitorul încuviinţâzâ cererea şi le dă chrisov la 23 August 1817. (2)
Deosebirea de taxe vamale ce se percepeau de la negustorii pămîn-tenî şi de la sudiţî este o causă de dărăpănare a comerţului pămîn-tenilor. Pe când neguţătorii sudiţî plătiau o vamă maî mică, aplicân-du-li-se tariful din convenţiunile comerciale ale Turciei, neguţătorii pămîntenî plătiau taxe majorate, la care se adăogeau acsizele sau vama de oraş (3).
O	altă scădere ce întîmpinâ comerţul pămîntean erau narturile obligatorii, din cari posedăm o serie destul de completă (4).
Vorbind de comercifi, se cade a nu perde din vedere şi afacerea căşeriilor, afacere care dă loc la diverse procese şi nizamurî relative la obligaţiunile păstorilor Ardeleni, cari îşi pasc oile prin munţi şi prin câmpiile ţerii (5).
Maî sus menţionarăm despre vamă. Amintim şi aci, că împreună cu venitul vămii se arendă şi acel al puţurilor de păcură.
Pentru prima dată întîlnim sub domnia lui Caragea următorul fapt,
(1)	Ye<J! actul BB. în Tom. X B. al nostru.
(2)	Ve<Jî actul CC. şi chrisovul de prelungire pe 2 şi •/« anî a monopolului fabrice! dat lui Stănuţă de Domnitorul Caragea, ibidem.
(3)	Ve<Ji actul sub RR., ibidem.
(4)	Ve<Ji anexele Tom. X. B, ibidem.
(5)	Ve^î actele sub SS., ibidem.
www.digibuc.ro
84
V. A. tJRECHIÂ
al acordării de câtră Domnitor al dreptului pentru biv Vel Paharnicul Antonache Teohari de a deschide pe moşia luî Cosmina din Secuenî două puţuri de păcură, în propriul său profit şi fără a fi supus la nici o dare cătră Visterie. Un asemenea drept e dat şi mănăstirii Sinaia în Maiii 1813 (1).
(1) Cartea sf. mănăstiri Sinaia din sud Prahova.
Zemli Vlahiscoie. Dat-am Domnesca Nostră carte sfintei şi durane^eeseiî mănăstiri Sinaia din sud Prahova şi cuviosului egumen de la acestă mănăstire, chir .... i tuturor părinţilor ce se află acolo locuitori la numita mănăstire, ca să aibă voe şi slobozenie a deschide pe moşia mănăstirii, ce se numesce Sinaia, două puţuri de păcură cu cheltuela mănăstirii, şi fiind-că aceste puţuri, din jalba ce a dat numitul egumen, ne-a pliroforisit că este a se deschide cu mare cheltuelă a mănăstirii, ne-am milostivit Domnia-Mea şi tot venitul acestor două puţuri îl hărăzim numitei mănăstiri, nefiind intrate in vîn<jarea celor-lalte puţuri mai dinainte. Drept aceea, poruncim Domnia-Mea tuturor de obşte, nimeni întru nimic supărare să nu facă, fiind-că sunt scutite de dările şi cheltuelile ce dau alte puţuri, fiind-că aşa este porunca Domnieî-Mele. I saam receh gpd. — 1813 Maiu 1.
Cod. LXX VII, pag. 297 v.
Cartea dumne-lui biv vel Paharnicului Antonache Teohari pentru doue puţuri de păcură a face la moşia d-sale Cosmina din sud Saac.
Zemli Vlahiscoie. Dat-am Domnesca Nostră carte cinstitului şi credinciosului boarului Domniei-Mele biv vel Paharnicul Antonachi Teohari, ca să aibă voe şi slobozenie a-şi deschide pe moşia dumi-sale Cosmina din sud Saac două puţuri de păcură cu cheltuela sa, cari puţuri, find-că ne-am pliroforisit că sunt a se deschide cu mare cheltuelă, după rugăciunea ce ne-a făcut şi după multele slujbe ce a săvîrşit Domniei Mele, ne-am milostivit asupră-i şi tot venitul acestor două puţuri de păcură îl hărăzim numitului boer, nefiind intrate în vînZarea celor-lalte puţuri de mai înainte. Drept aceea, poruncim Domnia-Mea tuturor de obşte, nimeni întru nimic supărare să nu-î facă, ci să fie scutite şi apărate de tote dările şi cheltuelile ce dau alte puţuri, fiind-că aşă este porunca Domniei-Mele. I saam receh gpd. — 1818 Martie 23.
Cod. LXXVII, pag. 298 v.
2s> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
De vreme ce aceste două puţuri de păcură sunt hărăzite mănăstirii Sinaei prin sinetul nostru, sinet care i s’a dat încă din anul trecut, precum din condica Divanului am luat pliroforie şi fiind-că în ponturile vămilor anului acestuia se cuprinde, ca milele ce sunt prin hrisove şi sineturi domnesci să se împlinescă, nici un cuvînt nu au vameşii a se atinge de aceste două puţuri, ci hotărîm ca mănăstirea Sinaia să aibă pace de cătră ei. — 1814 Iulie 2.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. O. CABAGEA
85
Narturî. Gestiunea îndestulării publice din Bucurescî preocupă negreşit pre Garagea. In Ianuarie 1813, el obligă pre brutari să fie apro-visionaţî cu îndestulă făină, ca să nu întîmpine lipsă poporaţiunea (1).
Se face cişniii pentru pâne şi se obligă de la 1 Fevruarie 1813 a vinde pânea negră cu 5 parale ocaua (2).
La 2 Fevruarie 1813 se dă un nart general, ce se p6te vede în T. X. B. al Istoriei nostre. La 6 Fevruarie Domnitorul ordonă:
Ju> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstiţilor şi credincioşi dumne-vostră veliţilor boerî ai Divanului Domniei-Mele, de trebuinţă fiind de a se întocmi un preţ cuviincios şi la vinijarea jimblei i a simitului şi să lipsescă cu totul catahrisis ce se urmă până acum de cătrâ jimblari şi simigii, poruncim Domnia-Mea ca cu toţi împreună i cu dumne-Iui vel Agă, să faceţi cisni prin amăruntă socotelă pentru amândouă mai sus arătatele felurimi de pâne, şi chibzuind preţul cu care se cuvine a se vinde, însă bună, albă, curată, să arătaţi Domniei-Mele prin anaforâ, fără câtuşi de puţină întârziere. Tolco pisali.— 1813 Fevruarie 6.
(Pecetea gpd).	Vel Logofăt.
La 10 Iunie 1813, Domnitorul dă nart noii pentru pâne, jimblă şi simit (3).
Un alt cişniii se face în Decemvre 1813, în urma reclamaţiunilor brutarilor. Se adaogă preţul la vîn<Jarea pâneî, care se va vinde câte 8 parale ocaua.
Prea înălţate Domne,
Următor fiind luminatei înălţimii Tale porunci de la acâstă jalbă a cuviosului egumen Iustin, de la mănăstirea Sinaia, am făcut cercetare şi veijul la mâna cu-vioşieî-sale sinetul Mărieî-Tale cuprinzător, prin care i se dă voe şi sloboZenie a deschide pe moşia sf. mănăstiri Sinaei două puţuri de păcură cu chelluâla mănăstirii, hărâzindu-i-se milă numitei mănăstiri şi tot venitul acestor două puţuri cu păcură l-a luat Vameşul, cucuvînt că se cade a fi pe sâma vămei; a căruia urmare fiind făr’ de cuviinţă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumnâ-lor boerii ispravnici ai judeţului, ca aducând pe pîrîtul înaintea dumnâ-lor, faţă cu cuviosul egumen, să-l facă a înţelege cuprinderea luminatului sinet al Mărieî-Tale, ce este dat acestei mănăstiri, neîngăduind pe vameşi de acum înainte a mai face supărare câtuşi de puţin, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.— 1814 Iunie 6.
Constantin Filipescu Vel Logofăt.
Cod, LXXIX, pag. 9.
(1)	VeZî actul K, K,, 1. c.
(2)	VeZî actul L. L., ibidem.
(3)	VeZî actul M. M., ibidem.
(3) VeZî actul N. N., ibidem.
www.digibuc.ro
86
V. A. TJRECHIĂ
In 16 Fevruarie 1814, se aflşeză pe la răspântiile stradelor un nart general, în care intră băcăniile, legumele, pescăriile, luminările de ceră (1).
In Decemvrie 1814, se dă alt nart pentru legume (2).
La 5 Ianuarie 1814, se aflşăzâ nartul luminărilor de seu (3).
La 15 Septemvrie 1815, noii cişniii pentru jimblă şi pâne (4).
La 15 Noemvrie 1815, se ordonă facerea unui nart nou al luminărilor de seu (5).
In Decemvrie 1815, noul nart pentru pâne (7 parale pânea) (6).
La 1 Aprilie 1816, nart la luminările de cărâ (7).
Măcelăriile continuă a se da cu contract, în Bucurescî:
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstiţi şi credincioşi boerilor veliţi a! Divanului Domnieî-Mele, dimpreună şi dumne-ta biv vel Vist, Const. Filipescule i cu dumne-ta biv vel Bane Gr. Brâncovene, fiind-câ se apropie sfintele Pasc! şi sorocul contractului cărnii din anul trecut se împlinesce, poruncim ca, adunându-ve cu toţii aicea la Domnesca Nostră Curte să faceţi cuviosa chibzuire pentru vînglarea cărnii pe anul acesta şi să arătaţi Domnieî-Mele prin anaforâ. I saam receh gospod. — 1816 August 20.
Cod. LV III, fila 51 v.
Brutarii refusă de a depune pânea pe la băcănii spre~vîn<Jare, ca să nu deâ (jeciuelă. La 5 Septemvrie 1816, Domnitorul ordonă lui Aga să oblige pe brutari a face asemenea deposite (8).
Cu privire la îndestularea publică din oraşele judeţene, abia posedăm un singur act de la Caragea.
Acesta este cel următor relativ, la Ploescî:
Iui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cu cale şi cu bună orînduelă fiind acestă anaforâ a dumne-luî vel Logofătului de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului să daţi cuviinciosul nizam ca întocmai să facă urmare. — 1813 Iunie 27.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
(1)	Ve<jî actul O. O. în Tom. X, partea B. a Ist. Rom. de V. A. U.
(2)	Ve<jl actul P. P., ibidem.
(3)	Ve<jî actul Q. Q., ibidem.
(4)	Ve<jî actul K. R., ibidem.
(5)	Ve<jî actul S. S. şi T. T., ibidem.
(6)	Ve<jî actul U. U, ibidem.
(7)	Ve<jl actul V. V., ibidem.
(8)	Ve<jî actul X X., ibidem.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
87
Prea Înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a vameşilor de la Ploesci, făcend cercetare, arăt înălţimii Tale, că nartul s’au pus pentru cei ce vînd cu ocaua, iar mai vîrtos pentru precupeţi, iar locuitorii ce vin la tîrg cu zaherele, sau cu alte lucruri de alte trebuinţe, cum şi de ale mâncării, ce le vind cu ridicata, acelea uu au să fie supuse la nart, ci să fie luminată porunca Măriei* Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, ca într’acestaşi chip să urmeze şi să dea nizam, nici să deâ pricină cu nartul a nu veni ţăranii de afară cu lucruri de vîn-(jare, că aceea în adevărat este că pricinuesce pagubă jăluitorilor, cu împuţinarea alişverişuluî ce pote să facă şi să discolipsescă cei ce au trebuinţă, negăsind să cumpere acelea ce caută, sau precum va lumină Dumnezeu pe Măria-Ta, se va da poruncă. — 1813 Iunie 18.
Vel Logofăt.
Cod. LXX VI, pag. 436.
Tîrgurî. Privilegiile pentru tîrgurî şi bîlciurî continuă a se da sub Caragea, tot după regulele cunoscute. Evident, boerimea se folosesce mat mult de asemenea privilegii şi beneficii, şi une-orî ele sunt acordate şi la biserici şi mănăstiri. Va<Jă-se în anexele de la Tom. X. B, al Istoriei Românilor, o serie de asemenea acte relative la bîlciurî şi tîrgurî.
Intre actele anexate sunt şi diverse pitace oprind facerea de bîlciurî, din causă de epidemie, cum şi acte relative la strămutări de bîlciurî la alte localităţi, pentru aceleaşi cause, sau spre a favorisâ anumită personă sau mănăstire.
Aducem aci unele din multe, următdrele acte relative la bîlciul de la Buzău.
Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar senile Vlahiscoie.
Cu tote că prin Domnesca Nostră hotărîre, ce s’a dat în trecutele <jile, prin buiur-dizmă la anaforaua Logofeţieî, s’a poruncit, ca tîrgul de la Nişcov să se mute la oraşul Buzăului, dar noima aceeaşi porunci eră, că atunci când se făcea aci tîrg, nu se făcea atunci tîrg şi în oraşul Buzăului, după chiar arătarea ce ne-au făcut prin jalbă cei de atunci jăluitori neguţători şi locuitori din partea locului, şi osebit de acesta, că tot într’aceeaşi hotărîre se cuprinde, ca să se mute tîrgul de la Nişcov în oraşul Buzăului, unde a fost din vechime> de nu aduce însă vre-o smintelâ sau zăticnire la alişverişul locuitorilor, fără de a se face vre-o deosebire cărora din locuitori, iar acum, fiind-că ne-am pliroforisit Domnia-Mea, din a doua jalbă, tot a celor dintâi jăluitori negu-ţătoraşi şi locuitori din oraşul Buzăului, că şi acolo în Buzău se urmeză facerea tîrgului Sâmbăta (pricinuind însă numiţii, că prin înşelăciune de cătră iubitorul de Dumnezeu Episcopul Buzeuluî s’ar fi schimbat (jiua acelui tîrg de la Buzău de se face Sâmbăta, unde mai înainte se făcea Dumineca, când, fiind ţii de lucru, nu se îndemâneză locuitorii a veni la tîrg, ca să-şi facă alişverişul, iar Dumineca, fiind săr-bătore, năvălesc toţi la Nişcov şi îşi săvîrşesc alişverişul lor, de aceea dar cererea ce fac numiţii jăluitori, ca să lipsescâ adecă cu totul tîrgul din Nişcov şi să se
www.digibuc.ro
88
V. A. URECHIĂ
urmeze numai cel de la Buzăii, nu este primită Domnieî-Mele, fiind în potriva Dom-nesciî nostre hotărîrî, ce s’a (Jis mai sus, şi în vreme ce cu poprirea tîrguluî ot Nişcov se face smintelă şi zăticnire la alişverişul altor locuitori ce se îndemâneză a merge la acel tîrg, precum din alăturata jalbă a acelora se face dovadă, fără numai atâta osebire hotărîm Domnia-Mea a se face, adecă tîrgul din oraşul Buzăului să se facă iarăşi Dumineca, precum se urmă din vechime, iar cel de la Nişcov, fiind fnaî nou, să se facă Marţia, şi în acelaşi cliip poruncim, dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să daţi nizam de a se face urmare, ca cu acest mijloc nici locuitorii . sau neguţătoraşiî ce cad cu apropiere de oraşul Buzăului, nici cei ce cad cu apropiere de Nişcov, să nu cerce discolie şi zăticnire.—1813 Ianuarie.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXIII, pag. 122.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acesta anaforâ a Sf.-Sale părintelui Episcop de Buzău, făcând urmare, vă<juî luminată hotărîrea Măriei-Tale ce s’a dat la anaforaua Logofeţieî, de la trecuta lună a lui Decemvrie 14, după jalba neguţătorilor şi a locuitorilor părţii locului, cum că tîrgul Buzăului care este vechiu numit, în vremea resmiriţeî acesteia trecute, din pricina primejdiei ce a avut de cătră oştaşi s’a mutat la Nişcov, de sunt patru ani, şi Buzăul a rămas fără de tîrg, iar acum fiind-că s’a făcut pace, au cerut ca să se mute iarăşi la locul lui şi cel de la Nişcov să fie poprit, ca unul ce este aprope de prisos şi este supărător tîrguluî Buzăului, (jicend că la Nişcov nu s’a mai făcut tîrg altă dată, în vreme de pace, ne-fiind cu putinţă a fi două tîrgurî alăturea, şi de cătră Măria-Ta s’a poruncit, ca să cerceteze dumne-lor ispravnicii şi când într’adever va fi arătarea jăluitorilor, cu voinţa şi primirea tuturor locuitorilor şi a neguţătorilor din oraşul Buzăului, de a se mută acest tîrg la locul unde a fost din vechime şi, de nu face vre-o smintelă sau zăticnire la alişverişul lor, poruncesce Măria-Ta cu hotărîre să se mute tîrgul la locul unde a fost mai înainte, după care luminată poruncă, urmând ispravnicii prin însciinţarea ce fac, de la 29 a trecutului Decemvrie, arată că strîngând pe toţi locuitorii şi neguţătorii din oraşul Buzău şi arătându-le luminata poruncă, toţi cu un cuvînt au <jis, că jalba este cu voinţa lor primită, făcând cerere a se mută tîrgul în năuntrul oraşului Buzău, unde din vechime a fost; pentru care cu toţii au dat înscris sub iscăliturile lor, şi aşa <jic ispravnicii, că nefiind nicî-o smintâlă la alişverişul şi folosul locuitorilor, au pus şi în lucrare urmarea tîrguluî, care foe ce este sub iscăliturile lor, o trimit dumne-lor ispravnicii Măriei-Tale şi se văzură iscăliţi peste o sută de nume, am vă<jut şi arătarea ce face prea Sfinţia-Sa Episcopul Buzăului, că din vechime eră obiceiu de se făcea pe săptămână la două locuri tîrg, adecă Sâmbăta la Buzău şi Joia la Săpoca, apoi pentru multe necazuri ce aveau de trecători, şi nu puteau neguţătorii să-şi care marfa la oraşul Buzăului, fiind loc depărtat, cum şi la Săpoca nu puteau merge totdeauna, cu slobozenia stăpînirii, de atunci s’a rînduit a se face tîrg Dumineca la Nişcov, pe moşia Episcopiei, unde le vine tuturor cu îndemână şi cum că tîrgul de la Buzău de se va face Sâmbătă, cum a fost rînduit, şi cel de la Nişcov Dumineca, n’ar avă nicî-o supărare un tîrg de altul, acum dumne-lor ispravnicii au oprit facerea acelui tîrg de la Nişcov şi locuitorii i boerinaşiî şi neguţătorii din partea locului trimit jalbă Măriei-Tale prin Sfinţia-Sa, rugând a se întări şi a se porunci ca tîrgul cel de la Nişcov să nu se oprescă,
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
89
care jalbă o vcţlu! cu acestă cerere iscălită de 39 de omeni, şi spre mai bună pli-r of oria Mărieî-Tale se va vede şi jalba lor, i însciinţarea dumne-lor ispravnicilor judeţului cu foia ce trimit şi precum va lumină Dumnezeu pe Măria-Ta, se va da hotărîrea şi porunca de urmare.—1813 Ianuarie 20.
(Vel Logofăt).
Din istoria câtor-vâ orăşele aducem acî informaţiunî:
Orăşelul Câmpina eră considerat ca schelă de comerciu pe la începutul secolului ‘XIX. In interesul comerciuluî, Domnitorul Caragea înfiinţăză o Vătăşie de arabagiî la Câmpina, pentru ca neguţătorii să pdtă găsi cu înlesnire care şi căruţe de transport. (1)
Roşii-de vede. Prigonirea veche dintre mănăstirea Sf. Spiridon cu
(1) Carte de Vătaf de arabagiî la schela Câmpinei sud Prahova.
Zemle Vlahiscoie. Fiind-că unii din neguţătorii de la schela Câmpina sud Prahova, prin jalbă câtră Domnia-Mea au făcut arătare, că pătimesc discolii pentru cărăuşi, când le trebue şi li se zăticnesce alişverişul negoţului lor, cerând a se pune la orînduelă, cu a-şî ave înlesnirea, a cărora jalbă rînduind-o Domnia-Mea la dumne-lui vel Spătarul de a cercetat, ne-a făcut arătare că, pentru a se înlesni ajutorul neguţătorilor, este trebuinţă, ca să se orinduescă Vătăşie de arabagiî, ca să scie de la cine să ceră celor ce le trebuesc cărăuşi, care cerere primită fiind Domnieî-Mele, prin
alegerea dumne-lui vel Spătarului, orînduim pe...............Vătaf de arabagiî
la schela Câmpinei sud Prahova, cu orînduelă de mai jos arătată: adecă să aibă numitul Vătaf sub zaptul şi purtarea sa de grijă carele mocănesc! ce merg cu mărfuri neguţătorescî cu chirie şi căruţele de arabagiî şi câte care va fi trebuinţă a se încărca cu chirie, ori de boer sau de neguţător cu mărfuri, după trebuinţa ce vor ave, să aibă a se tocmi prin scirea numitului Vătaf, ca să nu se întîmple nici odată lipsă de cele trebuinciose care şi căruţe, nici să se întîmple alte fapte netrebnice de niscare-vâ mocani şi arabagiî la niscai omeni şi mărfuri ce vor purtă cu carele lor, şi să aibă datorie mocanii şi arabagiii, ca în orî-ce vreme vor veni să deâ de scire numitului Vătaf, iar să nu umble ascunşi şi tăinuiţi, ca să nu se întîmple pricini în potriva bunei orînduelî şi nimeni, fără scirea numitului Vătaf, să nu aibă voe a tocmi mocani sau arabagiî, precum s’au mulţumit la acest nizam şi locuitorii mocani i arabagiî din partea locului, după arătarea ce ne-a făcut dumne-lui vel Spătarul. Drept aceea poruncim, atât ţie Vătafule, cât şi vouă mocanilor şi arabagii-lor, să fiţi următori întocmai precum mai sus (jicem, căci orî tu Vătafule de arabagiî, de vei face vre-o urmare în potrivă, sau voi mocanilor şi arabagiilor, de nu veţi fi următori întocmai, vă veţi pedepsi cu grea pedepsă, şi cătră acesta să fie dator Vătaful a îngriji la tocmelile ce fac cu chirigii cei ce au trebuinţă de a prinde care sau căruţe cu chirie, de a nu li se face năcazuri şi cereri de chirie peste măsura, dar nici eî să nu se năpăstuescă, ci după diastima locului şi după povară să se ajungă şi plata aceea ce este cu dreptate, făr’de a luă însă numitul Vătaf nici un ban măcar avaet. I saam receli gpd. —1816 August 1.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt
Cod. LXXV, fila 164 v.
www.digibuc.ro
90
V. A. URECH1Ă
călăraşii privilegiaţi de la Roşiî-de-vede din Teleorman continuă şi sub Caragea, până ce la 20 Noemvrie 1816, cad la învoelă ambele părţi, precum se p6te vede în următorul act:
IA Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
După rugăciunea Epitropuluî mănăstirii sfîntului Spiridon-nou, ce se vede mai jos iscălit, dăm şi Domnesca Nostră întărire asupra acestui zapis de învoelă, ca să-şi aiba fiinţa şi tăria sa nestrămutată, precum asemenea am întărit Domnia-Mea şi zapisul ce s’a dat la mâna Epitropuluî de cătră călăraşii ot Ruşii-de-Vede, fiind întocmai cuprinzător şi acela, precum mai jos se arată. — 1816 Noemvrie 20.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Pentru prigonirea ce a avut mănăstirea sf. Spiridon-cel-nou cu călăraşii privi-leghiaţi ot Roşii-de-Vede sud Teleorman, vechili fiind şi din partea celor-lalţî ce se mai afla acolo, pentru claca ce nu au făcut (aflându-se cu locuinţa pe moşia mănăstirii) din vremea anilor trecuţi, dacă din întâia Domnie a răposatului întru fericire Mărieî-Sale Alexandru-Vodă Ipstilant, când atunci prin învoelă li s’a deosebit stînjinî 600 din moşia mănăstirii ot Roşii-de-Vede şi li s’au dat sub stăpînirea lor, de la cari aii luat tot-deauna şi venitul ei nesupăraţî de nimeni, au fost aduşi cu luminată poruncă Domnescă aici la Bucuresci şi înfăţişindu-mâ cu numiţii înaintea dumne-lor veliţilor boerî, cum şi la luminat Divanul Mărieî-Sale, s’a cunoscut dreptatea mănăstirii, că după învoelă ce au făcut atunci, erau datori a răspunde claca la mănăstire de atunci şi până acum, cum şi de acum înainte, dar căcjend cu rugăciune la mănăstire, m’am învoit cu dînşiî şi le-am ertat întâiu claca anilor trecuţi ce n’aufost următori a face, adecă din întâia Domnie a răposatului Domn Alexandru-Yodă Ipşilant şi până acum, ce după dreptate se cuveniâ a luă mănăstirea, şi de acum înainte î-am lăsat şi pe dînşiî a clăcuî numai câte 6 <jile pe an, adecă de la începutul viitorului an cu let 1817, afară din cele-lalte drepturi ale stăpînuluî moşiei, ce le-au răspuns şi sunt datori a le răspunde şi de acum înainte, după pravilnicesca condică, după cum m’am învoit şi cu ceî-lalţî locuitori ot Roşiî-de-Vede, şi ei, moşia lor de 600 stînjinî, ce li s’a dat de mănăstire în desăvîrşită stăpînire, drept privi-leghiul ce au avut mai nainte şi o vindeau până acum în arendă la alţii streini în taleri 1.200 pe an, au dat-o sub stăpînirea mănăstirii, invoindu-mă, ca şi mănăstirea să aibă a le da pe tot anul câte taleri 1.500, adecă una-mie-cincî-sute, începând acestă învoelă iarăşi de la luna lui Ianuarie a viitorului an cu let 1817, fiind-că ei tot-dea-una o vindeau şi luau bani, şi acum, luând tot acei bani, rămân câştigaţi cu încă taleri 300, ce cu prisos m’am învoit a le da mănăstirea pe tot anul şi să o aibă a o ţine mănăstirea sub stăpînirea sa, luând pe tot anul venitul ei, şi câţi se vor află cu locuinţa pe acestă moşie de stînjinî 600 a numiţilor călăraşi, cum şi câţi vor mai locui de acum înainte, să aibă a se tocmi şi a se învoi cu Epitropul mănăstirii pentru tote, iar când vre-odată nrî ei, adeca călăraşii sau nemul lor vor voi a vinde acestă moşie, fiind-că alt cine-vaşî nu pote să o cumpere decât iarăşi mănăstirea, după cum scrie la învoelă ce au făcut, atunci să se preţuescă de omeni cu sciinţă sau să o scoţa la mezat, şi câţi bani se vor alege că face, să li se numere de cătră mănăstire şi atunci luând numiţii bani pe vîn(jarea moşiei statornică, se conteneză de a li se mai da de cătră mănăstire şi acei câte taleri 1.500 ai venitului, iar nevrend
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SOB I, G. CARAGEA
91
eî a o vinde nicî odată moşia statornică, mănăstirea sa fie datore a le numără pe tot anul taleri 1,500 ai arendeî, fără nici un cuvînt de pricinuire, dar pricinuind vre-un epitrop ce va fi după vremi a nu le da aceşti bani pe tot anul, atunci să aibă numiţii a luă moşia iarăşi sub stăpînirea lor, aşa dar învoindu-ne, după cum mai sus se cuprinde, le-am dat acest zapis la mânile numiţilor călăraşi, dând şi ei la mănăstire altul asemenea spre încredinţare; am rugat şi pe prea înălţatul nostru Domn, ca să se întărescă şi cu luminată pecetea Mărieî-Sale, şi măcar că, după mai sus arătata cuprindere dintr’acest zapis, este legată a le da în veci câte taleri 1.500 pe an pentru arenda stînjinilor lor de moşie, până când se va întîmplâ să o vîn$ă vre-odată statornică Dar după rugăciunea ce au făcut cătră mănăstire, le-am făcut şi musaadeua cea mai j os arătată, adecă aceşti câte taleri 1500 pe an să li se dea până în soroc de 7 ani şi, de se va întîmplâ până atunci a se mai sui preţul arenelor de moşii, să li se mai adaoge şi lor preţul aremjeî de atunci înainte peste taleri 1.500 pe an, cât se va găsi cu cale, iar întîmplându-se în potrivă a mai scăde preţurile veniturilor de moşii, lor să nu li se facă nicî o scădere, ce să li se dea tot aceşti câte taleri 1.500 pe an de la mănăstire, până iarăşi în soroc de alţi şepte ani şi aşa la fieş-care şepte ani să se facă acestă cercetare asupra preţului şi îndreptare întocmai, precum ^ic mai sus, ca să nu le remâe nicî la acesta vre-un cuvînt, că dor li s’a făcut vre-o năpastuire despre parte mânăstiiiî.— 1816 No-emvrie 20.
Cod, LXXXV, pag. 481.
Cu acest zapis de învoelă viind amândouă părţile în Divan înaintea nostră şi ară-tându-ne, că de a lor bună-voe s’au învoit cu legătura ce se cuprinde într’acest zapis, după rugăciunea ce ne făcură, s’a adeverit şi cu iscăliturile nostre, spre a se păzi în veci nestrămutat.—1816 Noemvrie 20.
Radu Golescu biv Vel Ban, Isaac Ralet Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Constantin Caliarch Vel Vornic, Mihalache'Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt.
Asemenea întărire s’a dat şi la zapisul călăraşilor, ce-1 dau Ia mâna Epitropului Sf. Spiridon-nou, întocmai fiind cuprinzător.
Nu numai locuitorii din Ploescî şi din Roşiî-de-Vede au de a luptă contra proprietarilor, car! vor să-î supună la clacă, ci un identic proces este între locuitorii din Slătiora cu proprietarul moşiei. Slătiorenii probeză, că se trag din vechi familii, cari au chrisov de scutire şi de stăpînire de pămînt. Domnitorul continuă scutirile şi privilegiile Slă-tiorenilor, cari se trag din vechii locuitori, ce aii dobîndit chrisdvele, iar locuitorii din noii veniţi sunt supuşi la pont.
Iui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Măcar că în hrisovul Domniei-Mele, ce s’a dat pîrîţilor Slătiorenî, nu se arata de s’au dat acest privileghiu şi pe chipul celor streini, cari adecă au venit şi vor mai veni acolo, sau numai pe chipul acelora ce se trag din familiile celor Slătiorenî, dar fiind-că privileghiul acesta nu le este dat întâiu, ce avendu-1 din vechime, întărir numai li s’au dat de cătră Domnia-Mea, de aceea firesce este desluşit, că acest pri-
www.digibuc.ro
92
V. A. URECHIĂ
vileghiu privesce numai asupra acelora diu Slătioreni, câţi adecă se trag din vechile familii ce se află acolo, atunci când li s’a dat întâiaşi dată privileghiu şi atât după cuvîntul drept, cât şi după pildele ce ni se arată mai jos pentru privileghiaţiî cei de la Ploescî, i cei de la Roşii-de-Vede, hotărîm ca şi pîrîţii Slătioreni să aibă pri-vileghiurile ce li s’au întărit de Domnia-Mea, însă numai acele familii ce se trag din cei vechi Slătioreni, iar nu şi alţii ce vor mai fi venit în urmă acolo până acum sau vor mai veni şi de acum inainte, pentru care poruncim dumi-tale, cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele, biv Vel Spătare Niculae Suţu, Gaimacamule al Craioveî, i dumne-vostră boerilor divaniţî de acolo şi dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca alegând prin foe anume sub iscăliturile dumne-vostră numai pe acele familii ce se vor dovedi că se trag din vechi Slătioreni, să daţi cuviinciosul nizam, ca numai pe chipul acelora să se urmeze privileghiurile ce sunt arătate în domnescul nostru hrisov, să-i îndatoraţi întru tote cele-lalte drepturi ale stăpînului moşiei de a fi şi ei supuşi şi următori întocmai după pravilnicesca condică, poprin-du-i cătră acestea şi de catahrisis ce ni se arată că urmeză de ieau ei clacă de la cei streini, fiind şi aceea iarăşi drept al stăpînului moşiei, iar pe cei-lalţi locuitori Slătioreni (bez cei privileghiaţi), să-î îndatoraţi a fi următori şi răspunzători cătră stăpînul moşiei, după pravilnicesca condică, întru tote drepturile moşiei, făr’ de nici
0	osebire. —1818 Fevruarie 17.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă alăturată jalbă a lui Hagi Enuş de la Craiova, făcând cercetare, vă<jui că jalba lui este pentru locuitorii ce sunt şecjetoi'î pe moşia Slătiora din sud Romanaţi, ce a cumpărat-o statornica Sărdarul Polilironie, fratele jăluitoruluî, de la dumnâ-ei Ecaterina Farfaroia, cum că se împotrivesc de nu-i fac claca, vînd rachiu peste tot anul, vînd vin după culesul viilor ca trei luni, ţin şi podul ce este peste apa Oltului, pentru care îi dau pe an taleri 150, nu vor să dea dijmă din livezile de pruni ce au pentru neguţătorie,
1	de la duZii ce au, ţin oi, rîmători şi stupi şi nu vor să dea nimic, Zicând că au privileghiu prin luminat hrisovul Măriei-Tale şi nu vor să-î arăte hrisovul să-l vaZă şi el; apoi cei vechi Slătioreni, cari sunt sciuţî cu pricina acestui privilegiu al lor, se fac stăpînî şi pe cei streini locuitori, cari se află veniţi şi cari vin de le lucreză şi le clăcuesc lor, iar jăluitorulceeste stăpîn moşiei nu are nici un folos, nici de la clacă, nici de la vinZarea vinului i a rachiului, care este cel mai bun venit al moşiei, cerând pentru acestea dreptate a se osebi cei streini din privilegiaţi; cere şi pentru vînZarea vinului i a rachiului pe vremea cea orînduită a slobozeniilor, ca să vînZă vinul i rachiul numai cel ce-1 vor face din viile şi pomele lor. Pentru acesta, din condica Divanului scoţându-se copie, după luminat hrisovul Măriei-Tale, se alătură lângă acâsta, ca să scie şi jaluitorul ce privileghiu au locuitorii, în care luminat hrisov văZui cuprin-Zându-se pentru toţi locuitorii birnici din Slătiora, că li se dă privileghiu, adecă vînZarea rachiului să o aibă peste tot anul slobodă în totă vremea, i vînZarea vinului sa o aibă slobodă de la culesul viilor până la sf. Nicolae, fără nici o dare la stăpînul moşiei, aşijderea şi claca să o plătescă, de casă câte un zlot pe an, nesuperându-se de lucru, să ţie şi podul de la trecerea apei Oltului pe sema lor şi să dea stăpînului moşiei câte taleri 150 pe an, iar la cele-lalte dijmuri să se urmeze cum se urmeză şi la alte moşii, însă acest privileghiu li s’a dat, nu dor spre a o luă spre
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
93
pildă de obieeiu, ci ca o milă şi hărăzire Domnescă, după sineturile ce au avut şi de la luminaţii Domni de mai nainte. Deci cât pentru dijmurile din semănături i pentru (Jeciuela de Ia livezile cu pruni, cari sunt de neguţătorie pentru rachiu şi pentru qleciuela din duţll din cari se face mătasea, cum şi de la ol i rîmătorl şi stupi, au să dea dreptul moşiei după obiceiul pămîntulul, care se urmeză la tote moşiile de obşte, pentru care găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lul Caimacamul i câtră dumne-lor cel-lalţl boerl ispravnici al judeţului acelor locuitori SlătiorenI, ca să dea dreptul moşiei, nefiind acestea din cele legate sub privilegliiul lor, ci încă sunt îndatoraţi ca cei-lalţl locuitori, dar pentru privi-leghiul ce au avut Slătioreniî cel vechi, care şi cu luminat hrisovul Măriel-Tale s’a întărit a se păzi, $ise jăluitorul că nu se împotrivesce a şi-l ave şi de acum înainte, dar însă şi acel vechi SlătiorenI (ale cărora familii $ice că sunt sciute), în puterea privileghiulul ce au cu catahrisis, au făcut zapt şi pe streinii ce s’au aflat veniţi mal înainte, şi pe cel ce vin luând clacă de la aceia, iar pe jăluitorul mi-1 îngă-duesce a se amestecă, cu care multă pagubă are, pentru acesta luând sema vecjuî, că în luminat hrisovul Măriel-Tale nu este desluşit sau pomenit pentru cel streini, ce au venit şi vor veni, ori ca să fie şi el cu acel privilegiu sau ca să fie îndatoraţi la stăpînul moşiei ca toţi cel-lalţl locuitori de obşte, iar pilde avem Ruşiî-de-Vede sud Teleorman şi Ploescî, că sunt deosebiţi privilegliiaţl a-şl ave privile-ghiul lor, iar cel streini sunt îndatoraţi la stăpînul moşiei, ca toţi locuitorii de obşte, ci cu urmarea celor vechi SlătiorenI a luă clacă de la cel streini aduc închipuire de stăpînire asupra moşiei şi are cuvînt jăluitorul, ca un desăvîrşit stăpin pe acestă moşie, căci se păgubesce; ci de va rămână a fi într’acest privileghiu şi streinii, pe lângă paguba jăluitoruluî, se pricinuesce dărăpănare şi altor sate şi silişti vechi, să vie în Slătiora cu şederea sub adăpostirea privileghiulul Slăliorenilor, ca sâ nu facă clacă şi să aibă slobozenie de vîn<jare la rachiu şi vin pe vremea cea orînduită, dar fiind la mijloc luminat hrisovul Măriel-Tale, cu cuprinderea ce arăt mal sus, rămâne ca de cătră Măria-Ta să se facă acestă desluşire, cine să aibă mila Măriel-Tale, cel vechi locuitori sau toţi, de a nu se păgubi jăluitorul, sau precum va lumină Dumnezeu pe Măria-Ta se va da hotărîre.—1818 Fevruarie 6.
Yel Logofăt.
Cu referinţă la situaţiunea ce avea comerciantul şi meseriaşul sub Caragea, se cade să amintim acî despre vamă, poşte, etc.
Scutire de vamă. Domnitorii Munteni, ca şi cei Moldoveni, aveau obiceiul de a scuti de vamă unele importuri ale unor neguţători favoriţi. In Martie 1813, Caragea continuă scutirea de vamă a unui Vasile, fiul lui Petre Abagiul, însă numai de la un car cu marfă Introdus în ţâră de peste Dunăre. Acestă scutire a fost acordată acestui prăvăliaş încă de Alexandru Vodă Moruzi la 1799 (1).
(1) Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlakiscoie.
Dumne-ta Vel Logofete de Ţera-de-sus, de vreme ce în cele din urmă Domnesc! sineturi se cuprinde, ca numai un car de marfă de abagerie să scutescă jăluitorul,
www.digibuc.ro
94
V. A. UftfcCHIĂ
Menzilurile adecă poştele nu folosiau neguţitorimiî; numai statului, călătorilor streini şi boerimii. Boerimi! folosiâ din doue puncte de vedere: ca mijloc de înlesnire a călătoriei (1) şi ca mijloc de câştig, căci boerii luau întreprinderea întreţinerii menzilhanelor, adecă a poştelor. Şi nu numai de importante sumî ce Visteria plătiâ pentru întreprinderi se folosiau boeriî întreprinzători, ci mai reclamau încă şi despăgubiri de tot felul. Aşa, în domnia lui Ioan Caragea, au fost mari procese intentate statului de vestitul boer Varlam şi de Grecul Scufa, cerend mar! despăgubiri pentru pretinse perderî suferite în timpul ocupaţiuniî rusesc! la întreprinderea poştelor(2). De sigur, din banii de la Visterie primiţi, a avut parte şi Consulul rusesc!
tot cu acestă cuprindere poruncim să se facă şi cartea DomnieT-Mele făr’de nici un alt adaos. — 1813 Martie 23.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt
Cod. LXXIII, pag. 354.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei-Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a lui Vasile sin Petre Abagiul, strein, fâcend cercetare, veijuî la mâna lui doue cărţi vechi de la răposaţii Domni de mal nainte, însă Măria-Sa răposatul Scarlat Vodă Ghica şi Măria-Sa Alexandru Vodă Ghica, ce le dă pe numele lui Petre, tată-seu, ca să scu-tescă două care de marfă abagerie ce aducea din Ţera-Turcescă; vetjuî şi o carte a Marieî-Sale Alexandru Vodă Moruzi cu let 1799 Iulie 17, prin care înnoind sinetul tată-său pe numele lui Vasile jăluitorul, ca să aibă a scuti de vamă un car de marfă de abagerie, din câte aduce de peste Dunăre; vă<juî şi o anaforă a Logofeţiel cu let 1803 Martie 19, întărită de Maria-Sa Constantin Vodă Ipsilant, prin care asemenea i se dă să scutescă un car de abagerie, precum în cartea Mărieî-Sale Alexandru Vodă Moruz se cuprinde. Acum jăluitorul cere înnoirea milei acesteia şi să i se adaoge şi apărarea dăjdieî pe capul său, a căruia cerere rămâne la milostivirea Mărieî-Tale. - 1813 Martie 19.
Vel Logofăt.
(1)	Pitac cătră Vel Postelnic, să deă poruncă cătră epistaţiî Cassel minzilurilor, ca ori când va merge orînduitul epistat al lazaretului Vel Postelnic Clinceanul la spitalul ot DudescI, spre cercetare, după porunca ce-î este dată, să-i deă câte patru cal cu hamurile lor.—1813 Iulie 13.
Cod. LXXIV, fila 70 v.
(2)	Vetjl diverse acte relative la aceste afaceri, în Tom. X. B. din Ist. Rom. de V. A. Urechia.
Io> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dreptă şi cu cale fiind anaforaua acesta, după pliroforia ce ni se dă asupra pri-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
95
Neguţătorul, care importă marfă, nu se puteâ folosi de instituţiunea
cinii, o întărim Domnia-Mea şi poruncim Domnieî-Tale Vel Spătare, să împlinesc! de la Stolnicul Alecu Nenciulescu aceşti taleri 84.503 bani 35. —1813 Ianuarie 21.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminata poruncă, ce prin graiu ni s’a dat de cătrâ Măria Ta, cum că necontenite jălbi au dat chir Ianache Scufa şi chir Polizache Dimitriu, arătând că are să ieâ de la Visterie, din socotela poştelor, de mai înainte, o sumă de bani după contractul ce au încheiat cu Divanul de atunci, la let 1816 Maiu 10, şi au dat şi socotela prin care s’a vă<Jut că li se cuvine a luă taleri 2.111.109 şi bani 27 până la sfîrşitul lui Noemvrie trecut let 1812 şi dintr’aceştia au primit de la Visterie rîndurî taleri 1.893.938 bani 39, şi au dat adeverinţe de primire în Visterie, remâind a mai luă încă taleri 217.170 bani 108, ca să se exoflisescă; după cererea numiţilor, făcendu-li-se îndestulare, li s’a dat pecetluit gpd. ca să li se plătescă de la Visteria Domnescă aceşti taleri 217.170 bani 108. După acesta, făcăndu-se cercetare cu amăruntul, s’au găsit la socotelile Visteriei trecuţi în pecetluituri 1.979.130 bani 30 şi daţi în socotela Casseî minzilurilor, iar adeverinţe ale primitorilor sunt numai pe taleri 1.893.938 bani 30, precum şi epistaţii în socotela lor arată, şi din acesta se cunosce, că se în-sărcinezâ Visteria cu a se da mai mult peste ceea-ce se cuvine taleri 84.503 bani 35 şi spre descoperirea adevărului orînduindu-ne Măria Ta, ca să teorisim cu scuinpă-tate aceste socoteli, am adus pe amândoi sameşii Visteriei, pe Stolnicul Alexandru Nenciulescu, ce a fost mai înainte sameş şi pe II Logofăt Alexandru Vilara, ce se află acum, s’au adus faţă şi condicile Visteriei şi cercetând cu amăruntul am vă<Jut arătaţi şi scăzuţi din veniturile Visteriei taleri 1.979.130 bani 30, răspunşî la epis-taţii Casseî minzilurilor, iar adeverinţe ale primirilor se văzură numai de taleri 1.893.938 bani 30; din acesta învederat se cunosce că lipsesc taleri 84.503 bani 35 tăinuiţi, şi Visteria însărcinată cu năpâstuire; s’a cerut şi în parte de la fieş-care sameş, ca să dea socotela şi cel de acum II Logofăt Alexandru Vilara a dat sub iscălitura sa socotelă de când a intrat sameş, banii ce s’au răspuns din Visterie la epistaţii minzilurilor cu pecetluituri şi cu adeverinţele primitorilor pe suma deplin, iar Stolnicul Alexandru Nenciulescu, cel care mai înainte a fost văijend năpâstuirea ce cercă Visteria şi, neavend alte chipuri a se depărta, a aruncat pricinuirî, când asupra zarafilor Visteriei, când asupra epistaţilor Casseî minzilurilor, cari pricinuirî ale sale fiind fără nici un cuvînt, nu pote ca să fie apărat, şi Visteria avend totă dreptatea sa a nu cercă acestă pagubă, găsim cu cale ca să răspundă numitul Stolnic Alexandru Nenciulescu la Visterie taleri 84.503 bani 35, căci Visteria, după cercetarea şi socotela epistaţilor, cu pecetluit gpd. a răspuns taleri 217.170 bani 108, spre exoflisisul acestor vechi socoteli; iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta. —1813 Ianuarie 21.
Vel Vistier.	Vel Spătar.
Cod, LXXIII, pag. 88.
lut loan Gheorghe Caragea Voevod.
Cinstiţilor şi credincioşi dumne-vostră boerilor veliţi ai Divanului Domniei-Mele, vă facem în scire, că în condicile Visteriei se vede o sumă de taleri 84.503 bani 35
www.digibuc.ro
96
V. A. UBECHIĂ
menzilurilor, căci de abiâ ajungeaţi pentru trebuinţele Curţii, ale Divanului, ale boerimiî în genere şi ale consulilor streini şi curierilor.
daţi mai mult în socotela epistaţilor poştei, cu care se încarcă clieltuelile Visterieî, iar epistaţii pricinuesc că nu au luat, de aceea poruncim dumne-vostră, ca mâne Joi, să vă adunaţi şi teorisind cu de-amăruntul socotela epistaţilor poştelor, să faceţi scumpă cercetare, ca să desluşiţi câţi bani din mai sus arătata sumă de taleri 84.503 bani 35 se găsesc asupra numiţilor epistaţi, la care cercetare să aduceţi înaintea dumne-văstră şi pe toţi aceia ce vor fi trebuincioşî şi în ce chip veţi descoperi adevărul, să arătaţi Domniei-Mele prin anaforâ făr’de zăbavă, şi la acestă cercetare să fie împreună cu dumne-vostră şi dumnedui biv Vel Vistier Ioan Moscu. Tolco pisah gpd. —1813 Fevruarie 12.
Vel Logofăt,
Cod. LXXIV, fila 27.
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
Cinstiţilor şi credincioşi dumne-vostră veliţilor boeri ai Divanului Domnici-Mele i dumne-ta Vel Vistier, fiind-că Excelenţa Sa Ambasadorul Rusiei ot Ţarigrad, prin notă a făcut arătare cătră prea înaltul Devlet spre a se face îndestulare lui Ioan Scufa, neguţătorul de aici sudit rusesc, asupra pretenţiei ce are de la ţeră, încă de când a ţinut poştele în vremea armiei Rusesc!, şi ne-a venit prea înaltă Impără-tescă poruncă, ca să se cerceteze acestă pretenţie a numitului neguţător, spre descoperirea dreptului său, de aceea poruncim d-vostre, ca adunându-vă cu toţii la un loc, să teorisiţi cu de-amăruntul socotelile numitului neguţător asupra pretenţiei ce are şi, lămurind dreptul ce se va dovedi că are a luă, să chibzuiţi şi de unde are a se plăti şi să arătaţi Domniei-Mele prin anaforâ cu dumne-lui Vel Hatman al Divanului. Tolco pisah gpd. —1814 Iunie 13.
Cod LXXIV, pag. 127.
1& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cu tote că dumne-lor cinstiţi şi credincioşi veliţii boeri, dregători ai Divanului Domniei Mele, printr’acestă anaforâ ne fac arătare, că la pretenţiile ce face neguţătorul chir Ioan Scufa, suditul rusesc, a se despăgubi cu taleri....pentru pa-
gubele ce a cercat din pricina stricării contractului poştelor, ce a fost incheiat cu Divanul ţerii la let 1811, făcendu-se alegere cu sfat de obşte asupra fieş-căreia arătări a numitului, s’a găsit cu cale a i se da numai taleri 617,105 i bani 99, dar voind Domnia-Mea a ne îndestulă mai cu dinadinsul de fiinţa adevărului, am adus înaintea Domniei-Mele pe numitul neguţător şi cercetând cu scumpătate din condeiu în condeiu tote pretenţiile sale, am chibzuit că se cuvine a i se da numai taleri 375.000 spre desăvîrşită izbrănire, pe care sumă şi însuşi s’a mulţumit, cunoscând că după dreptate acestă sumă are să primescă numai, iar nu mai mult. Drept aceea, poruncim dumi-tale Vel Vistiere, într’acest chip să se urmeze despăgubirea jălui-torului cu a i se da adecă numai aceşti taleri 375.000 spre exoflisis iar nu mai mult, şi întărim chibzuirea iratuluî ce s’a făcut pentru oreşi-care întîmpinare a acestor bani cu a se adăogâ, adecă trei parale la vinăriciu de vadră, iar nu două,
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CABAGEA
97
Carele mocănesc! şi orî-ce alte specii de trăsuri, ce se închiriaţi prin
după cuprinderea a ceştii anaforâ şi la oerit de oe parale trei, iar la dij mărit să nu se mai adaoge nimic, fiind vremea trecută.—1814 Iulie 20.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt
Cod. LXXIX, pag. 82.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei-Tale, ce prin pitac ni s’a dat de la 13 ale trecutului Iunie, cum"că Exelenţia Sa Ambasadorul Rusiei ot Ţarigrad, prin notă a făcut arătare cătră prea înaltul Devlet, spre a se face îndestulare lui chir Ioan Scufa, neguţătorul de aici suditul rusesc, asupra pretenţiei ce are de la ţeră, încă de când a ţinut poştele în vremea armiei Rusesci, şi a venit Măriei-Tale prea înaltă îm-părâtescă poruncă, ca să se cerceteze acestă pretenţie a numitului neguţător, spre descoperirea dreptului său, de aceea ne poruncesce Măria-Ta, să-i teorisim cu de-a-meruntul socotelile pretenţiilor sale şi, lămurind dreptul ce se va dovedi că are a luă, să-i chibzuim şi de unde să i se plălescă, şi să arătăm Măriei-Tale prin anaforâ; cu dumne-lui Vel Hatman al Divanului, următori fiind luminatei porunci, ne-am adunat la un loc, unde au venit şi dumne-lui cinstitul Consul Rusesc dimpreună cu numitul neguţător chir Ioan Scufa; i-am cerut de ne-a arătat întâiu contractul ce a încheiat cu Divanul în let 1811 Maiu 9, în care cuprinde ca să ţie poştele din totă ţera în soroc de doi ani, păzind legăturile ce se cuprinde în contract, atât numitul neguţător cât şi Divanul, sfinte şi nestrămutate, iar când Divanul va îndrăzni a strică acest contract’şi-î va luă poştele, atunci să fie Divanul dator fără de nici un cuvînt a-i plăti totă paguba ce va pătimi-o dintr’acesta după arătarea sa; după acesta l-am întrebat ce pagubă i s’a făcut, din pricină căci i s’a stricat acest contract la sfîrşitul lui Noemvrie ot let 1812, adecă mai nainte până a i se împlini sorocul de doi ani cu cinci luni şi <jece <jîie şi ne arată întâiu, că s’a păgubit de taleri 497.444 ce se făcea să-i dea Divanul după contract, pe acele cinci luni şi «Jece <Jile la cai, 6.050, de cal pe an po taleri 185; am cercetat de a avut într’acea vreme pe la poşte rînduita sumă de cai 6.050 şi din socotelile ce ne arată ale epistaţilor drumurilor, văcjui că a avut atunci la poşte nu numai acestă totă sumă deplin, ci încă şi prisos de cai 58; al doilea cere Scufa taleri 163.930 paguba cailor, ce s’au scos de la poştii, când i s’a stricat contractul, în care cuprinde, că după ce se va sfîrşi sorocul de doi ani şi nu vor vre epistaţii a mai ţine poştele, atunci să fie Divanul dator a primi caii ce vor fi în stare de a purtă poştea şi a-i plăti po taleri 90, de care ne arată numitul neguţător, că stricându-i-se contractul la Decemvrie 1, pe vreme de ernă, şi scoţendu-se de la poştii acea sumă de cai 2.522, fără a i se plăti după cuprinderea contractului, au murit mai jumătate, iar cei-lalţi i-a vîndut cum a putut, prinzând unul cu altul, po taleri 26, taleri 63,050, iar de taleri 163.930 se află păgubaş, după cum ne-am îndestulat din adeverinţele ce ne-a arătat, iscălite de obrazele ce au cumpărat caii, i de omenii casei ce i-au vîndut, că atâta a prins, adecă taleri 63 050; aljreilea, cere Scufa taleri 9.000 pentru fînul şi orzul ce a avut la poştii şi i s’au mâncat de cătră oştirile Rusesci i Turci robi şi de slăvirea sa Beh-ram-paşa ot Giurgiu, arătându-ne şi adeverinţele ale primitorilor, cari cuprind 111 care fîn de măsură şi şese chile orz şi socotindu-se carul de fin po taleri 20 şi Analele A. R.—Tom. XXIII.—Memoriile Seef. Istorice.	7
www.digibuc.ro
98
V. A. URECHII
starostele de harabagiî, erau mijldcele de transport puse la îndemâna comerciuluî şi industriei. In schelele principale din ţără existau sta-
chila de orz asemenea, după cum <jise că-1 ţinea, fac taleri 2.340, iar câte trele con-deile fac peste tot taleri 663.714, din care scăţlend taleri 117.600 ce a plătit Visteria analogon pe acele cinci luni şi <jece pentru cai 3.528, ce s’au orînduit a fi pe la poştii, socotit calul pe an taleri 75, rămâne să ieâ taleri 546.114, care aceşti bani îi cere cu dobînda lor câte taleri 7 bani 60 la pungă pe lună, după cum se obicî-nuesce la huzmeturile Visterei de la let 1811 Maiu 9, când a încheiat contractul cu Divanul, până acum pe trei ani şi două luni. Deci, după legătura ce a făcut numitul neguţător cu Divanul prin contract şi după stricarea ce i s’a făcut contractului mai nainte până a i se împlini sorocul cu cinci luni şi (jece <Jile, iar despre partea sa văcjuî că î-a dat Divanul atestat ot let 1812 Iulie 15, doveditor că, întocmai după datoria contractului, a ţinut până atunci poştele întru întregime şi destoinicie, fără de a se întîmplâ vre-un cusur, are dreptate să i se plătescă de la ţâră aceste trei condee de pagubă de care şi făcend noi socotela şi puind dobînda, nu după cum se obişnuesce la huzmeturile Visterieî, ci mai cu scăcjlemînţ, adecă câte taleri 5 la pungă, şi nu de când a încheiat contractul, precum cerea, ci de la Maiu 31 let 1813, când s’a buiurdisit jalba sa de cătră Mâria-Ta la noi, se face să ieâ peste tot, capete şi dobîndă, taleri 617.108 bani 99, precum se vede în socotela ce am aşternut mai jos. Am făcut chibzuire şi de unde să i se plătescă aceşti bani şi a se cisluî pe ţeră, am socotit că simte greutate, decât se găsi cu cale, ca să se adaoge la trei huzmeturî ce n’au început până acum a se căută, adecă la dij mărit po parale trei de fieş-care sfin i . . . , la vinăriciu de vadră po parale două, şi la oerit de oe po parale trei, peste ceea-ce s’a fost orînduit a da, şi face acest adaos taleri 277 000, aceşti bani să i se deâ dintr’aceste trei huzmeturî, iar pentru ceî-lalţî taleri 340.108 bani 90, ce remâne a mai luă, după ce se va întocmi aşezămîntul ţării, când vom face chibzuire a se orîndui, ca să i se facă răspundere de la ludele birnicî.
Socotela de banii ce are să ieâ chir Ioan Scufa de la ţeră.
Taleri Bani
497.444 — analogon pe cinci luni şi (jece <jile ce avea să ieâ la cai 6.050 de cal pe an, po taleri 185.
163.930 -- paguba a 2.522 cai ce s’au scos de la poşte, când i s’a stricat contractul.
2.340 — finul şi orzul ce i s’a luat de la poşte.
663.714 -
117.600 — se scad, ce a plătit Visteria analogon pe 3 luni şi 10 <jile pentru cai.
_____________ 3 528 ce s’au orînduit a fi pe la poşte, socotit calul po taleri 75.
646.114 —
70.994, 99 se adaugă dobînda acestor bani la pungă, po taleri 5 pe lună, de la let _____________ 1813 Maiu 31 până acum let 1814 Iulie 1, pe un an şi o lună.
617.108,	99 remâne să ieâ.
277.000 se scad. pentru care să i se deâ luminat pitacul Măriei-Tale cătră gazda huzmeturilor, spre a-i răspunde în vreme aceşti bani.
340.108,	99 rămân a i se răspunde pe urmă de la ludele birnicî prin domnesca
Visterie.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
99
rostii de harabagiî, create anume pentru comerciu. Aşâ vS<Jurăm, fu creată asemenea starostie şi la Câmpina.
Iar pentru taleri 30.000, ce mal cere cusur din inamurî ot Octomvrie şi Noemvrie let 1812, fiind-că Yisteria atunci l-a exoflisit, adecă din taleri 46.000 ce cerea l-a scăzut cu acei taleri 30.000, remâind a i se da numai taleri 15.000, după aceea exo-flisire să se urmeze, după cum şi pentru taleri 6.660 dintr’aceî taleri 9.000 se cerea pentru finul şi orzul ce i s’a luat de la poştă, ne avend adeverinţe, nu s’a primit a se pune la socotelă, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.—1814 Iulie 9.
Gonst. Filipescu Vel Ban, Radu Golescu Vel Ban, Barbu Yăcărescu Vel Vornic, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Iordache Vel Vornic, Grigorie Băleanu Vel Logofăt, Const. Filipescu Vel Logofăt, Nestor Clucer.
Iu> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta Vel Vistierule, după prea înalta şi vrednica de închinăciune poruncă ce ne-a venit de la prea puternica împărăţie, pentru plata banilor ce cere de la ţeră dumne-luî consilierul Varlaam, din socotelă poştelor ot let 1810, încă de la 17 ale trecutului Aprilie, prin domnescul nostru pitac orînduind Domnia-Mea pricina în cercetarea Prea Osfinţieî Sale părintelui Mitropolit i a iubitorilor de Dumnezeu, Sfinţia lor Episcopii şi dumne-lor Veliţilor boerî, prin anaforaua de la 7 ale aceştil luni, au arătat Domnieî-Mele, că după certarea ce aQ făcut, faţă fiind şi dumne-luî cinstitul gheneral consul al Rusiei i vechilul numitului Consilier, s’a dovedit, că din tovărăşia ce a avut la poştil în let 1810 a rămas să mal ieâ de la ţeră, spre desfacerea sa, taleri 10.824, pentru a cărora plată nefiind astă una dată alt mijloc, din pricină căci ţera se află în prostă stare din smăcinările ce a tras în trecuta răsmiriţă, după cliibzuirea ce au făcut prea-osfinţia lor şi dumne-lor, s’a găsit cu cale ca împlinirea acestor bani, suma de mai sus arătată să se facă deja postelnicel, nemuri, mazîli, cumpăniştl, ruptaşl şi slujitori. Drept aceea dar, spre a se pune in lucrare plata acestor bani, după prea înalta Im-părătesca poruncă, poruncim dumi-tale, ca făcendu-se cisle de la Domnesca Nostră Visterie pe mal sus arătatele bresle, să se şi împlinescă de la dînsele aceşti bani şi aducendu-se la Visterie, rînduri rîndurl, să faci arătare Domniei-Mele, ca să dăm domnii-tale poruncă: unde să se teslimatisescă. Tolco pisah gpd.—1814 Maiu 13.
Anaforâ pentru ca să apuce pe Stolnicul Nenciulescu să împlinescă taleri 84.503 bani 35, ce sunt asupră-î din poştil.
Im loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstiţilor şi credincioşi boerilor aî Domnieî-Mele, dumne-ta biv Vel Bane Constantine Filipescule i dumne-ta Vel Vistier Radule Golescule şi dumne-ta biv Vel Bane Grigorie Brâncovene şi toţi dumne-vostră veliţilor boerî al Divanului Domnieî-Mele, fiind-că dumne-luî cinstitul gheneral-consul al Rusiei Luca de Chiricov prin notă ne-a făcut arătare, că dumne-luî Consilierul Varlaam cere a i se plăti şi do-bîndă la banii ce i s’au plătit din tovărăşia poştiilor, ce a avut cu Cluceru Deşliu (căci, de nu i se va plăti dumne-luî dobîndă, urmeză a nu plăti nici dumne-luî do-
www.digibuc.ro
100
V. A. urechi!
CAP. V.
Boerii.
In 1815, Domnitorul Caragea se ocupă mai cu stăruinţă de boerime. Iubind fastul, Caragea vede în boerime o poddbă a tronului şi de aceea caută să ducă casă cât mai bună cu eî. Unii din boeri totuşi nu se împăcau cu Caragea. Pe care din aceştia putea pune mâna, el îi surguniâ la mănăstire.
Cu Yăcăresciî şi Ghiculescii a rămas Caragea în cele mai bune re-laţiuni, de aceea îi dăruesce cu multe miluiri şi folosinţe. Cu Dinu Filipescu nu se împacă şi în Martie 1817 dă următorul pitac de surgun:
«Fiind-că Aga Costache Filipescu s’a purtat în potriva voinţei Domniei-Mele, pentru ale sale netrebnice urmări şi fapte, volnicim pe al nostru buhurdagi-başa Ianache, carele luând de aici dimpreună cu dînsul doi neferi, să-l ducă surgun la mănăstirea Deluluî din sud Dîmboviţa, unde să fie sub paza numiţilor doi neferi, carii să aibă a-1 păzi cu neadormire, ne lăsând pe nimeni să aibă înlîlnire cu mal sus numitul, nici slobod să fie a eşî unde-vaşl; de care poruncim cu străşnicie şi sfinţieî-tale năstavnice de acolo, să fii cu mare îngrijire de a se păzi întocmai porunca acesta a Domniei-Mele, căci în potrivă vei căde în grea răspundere, până vei primi al doilea poruncă a Domniei-Mele, iar orînduituluî mumbaşir să i se dea adeverinţă de teslimat. — 1817 Martie 21.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXVIl, fila 180.
Ca nu cum-vâ boerii din oposiţiune, şi mai ales Dinu Filipescu, să scape fugind din Bucuresci, Caragea iea disposiţiunea, ca nimenuî să nu se deâ caî de poştă, pe viitor, fără de porunca lui sau a marilor Vistier, Spătar şi Postelnic (1).
bîndă pe unde este dator), poruncim dumne-vostră ca, adunându-vă cu toţii la un loc, să faceţi cuviinciosa chibzuire asupra acestei cereri şi să arătaţi Domniei-Mele prin anaforâ cu d-luî Vel Hatman al Divanului. Tolco pisah gpd. — 1814 August 2.
(Pecetea gpd.).	Vel Logofăt.
Cod. LXXIV, fila 136 v.
(1) Pitac cătră epistaţii Casseî menzilurilor, pentru a nu mai da de acum înainte cai de poşte fără de poruncă gospod., sau fără de teşchereâ de la dumne-lui Vel Postelnicul şi cu teşchereâ a dumne-lui Vel Spătarului şi a dumne-lui Vel Vistierului.
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Poruncim Domnia-Mea cu străşnicie, dumne-vostră boerilor epistaţi ai Cassei menzilurilor, ca de astăzi înainte să nu ve îndrăzniţi a da cai de poşte la nimeni fără
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
101
Şi surghiunul îl aplică Vodă şi la acei din clasele maî de jos, cari sunt bănuiţi că lucrăză în înţelegere cu oposiţiunea (1).
Protecţiunea ce Domnul acordă boerimiî este manifestată prin doue categorii de disposiţiunl:
a). In 1815 Caragea ordonă revisuirea condicii de archondologie şi ţinerea el cu multă îngrijire, prin următorul pitac:
Ii» Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semli Vlahiscoie.
Cinstite şi credincios boerulo al Domniei-Mele, dumne-ta Vel Vist,, catastiful ar-hondologiei, ce se ţine la Visterie şi se află sub purtarea de grija şi în păstrarea extractoruluî, fiind una din cele maî delicate condici, se cuvine de a fi şi mai pe sus de orî-ce bănuelă şi nu este îndestul a se lăsă orînduela întocmirii sale numai la îngrijirea şi ocîrmuirea voinţei extractoruluî, căci nu este peste putinţă lucru, ci maî vîrtos din cele putinciose, de a se amăgi după vremi de cătră cine-vaşi, ori prin dare de bani, sau din vre-un alt enteres pornit fiind şi să trecă între boerii cei ce sunt cu caftane şi pe alţii cari nu vor ave cin de boerie prin caftan; de aceea dar, ca să se ridice şi ca să se stingă cu totul de acum înainte o acest fel de bănuelă şi să fie sciuţî şi cunoscuţi fără de îndoelă cei ce se cinstesc după vremi cu caftane sau se provivasesc, hotărîm şi poruncim, să se urmeze şi să se
de a vede porunca Domnieî-Mele ori teşchereâ a dumne-luî Vel Postelnicul sau a dumne-luî Vel Vistierul, căci de vom află că s’au dat cai de poşte cuî-vaşî, în potriva poruncii de maî sus arătată, ori cine va fi acela ce va da cai, să scie cu hotărîre că ne va aduce la mare turburare asupra lui, fără de a i se primi nici un cuvînt de pricinuire, tolco pisali gpd; să se dea însă şi cu teşchereua Spătăriei, adecă a dumne-luî Vel Spătarul.—1817 Martie 28.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, fila 18 v.
(I) Let 1817 Martie 7, s’au făcut surgun cei maî jos arătaţi, la locurile ce se însemnară :
Toma Chehaia la Mănăstirea Mărgineni, Dumitru Cociuc polcovnicul, la ocna Telega.
Ioniţă sin Bucur Ghindă la Mănăstirea Cozia.
Niculae Cuţarida biv polcovnic la Mănăstirea Znagov.
Bucur Ghindă la Tismana sud Gorj.
Ştefan Braţ, Bucur Ghindă la Mănăstirea Sinaia din sud Prahova.
Cod. LXXXVII, fila 18.
Volnicie de surgunlîc, cu loc deschis.
Zemli Vlahscoie. Volnicim pe sluga Domnieî-Mele ...................ca luând
de aice pe..............să-l ducă surgun la.............Poruncim ............
de acolo ca sâ-1 aibî în bună pază, şi fără de al doilea poruncă a Domnieî-Mele slobod să nu fie, iar orînduitul Baumbaşir la întorcere să i se dea adeverinţa de teslimat; i saam receh gpd.—1817 Martie 7.
Cod. LXXXVII, fila 18.
www.digibuc.ro
102
V, A, DRECHIĂ
păzescă acest fel de orînduelă, adecă: astă una dată să se întocmescă cu bună chib-zuire şi alegere condica arhondologhieî, până la sfîrşitul aceşti! luni şi^unde se vor isprăvi tote numele să iscălesc! dumnâ-ta dedesubtul lor arătând înainte, că atâtea sunt tote boeriile până atunci, şi apoî, de se vor maî face altele în luna viitore, să se trecă şi acelea din josul iscălituri! dumi-tale şi iarăşi să iscălesc! dedesubtul acelora cu asemenea ifos, precum s’a <jis maî sus, şi aşa întocmai să se facă urmare pe fieş-care lună, din cele ce se va întîmplâ a se face boeriî; pentru care am poruncit osebit şi dumue-luî Vel Postelnicului, ca asemenea catastih să ţie pe'totă luna şi la împlinirea fieş-căreia lunî să facă prubă acel catastih cu condica Visterieî de cătră dumne-ta împreună cu dumne-luî, ca să nu se facă vre-o greşală, or! de la Visterie sau de la Postelnicie, ci dar negreşit într’acestaşî chip poruncim să se facă urmare de acum înainte, Tolco pisah gpd,—1815 Iulie 29.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXIV fila 212 v.
Asemenea pitac s’a făcut şi cătră dumne-luî Vel Postelnic.
b)	. înfiinţarea Casseî evgheniţilor. Ne avend pdte cunoscinţă de evo-metjiana instituţiune a majoratului, Caragea vine în ajutorul boerimiî ruinate, prin instituţiunea protectdre în contra uşurărilor, căreia îî dă numele de Cassa evgheniţilor sau Epitropia feciorilor de boerî, care să-î împedice de a perde averile lăsate de părinţi.
c)	. In afară de aceste două mijldce protecţioniste boerimiî, Caragea îl împarte tot felul de privilegii de tîrguri, bîlciuri, havaeturî şi scutiri de vămi şi finalmente pune la disposiţiunea celor scăpătaţi lefi din cutia milelor şi de pe la biserici, (1) precum se pdte vedă mal departe
(1) Uniî boerî făloşî se mulţumiau cu atestate, prin care Vodă şi Divanul le atestă nobilitatea, aşa Clucerul Const. Bucşănescu. Lu! Const. Paleologul, boer grec, Vodă î! dă diplomă constătătore, că este coborîtor din părinte de bun neam, şi-! ma! asigură şi o pensiune din vămi.
Carte lui Dimitrie Paleologu.
Milostiu Bojiu. Iu» Ioan Gheorghe"Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie. Purtătorul acestui Domnesc al Nostru sinet, anume Dimitrie Paleologu, coborîtor fiind din părinţi de bun neam şi stare a! patriei sale Curpeniş din episcopia Larisis, ce este în eparhia Liţa şi Agrafa, şi după a părinţilor săî petrecanie rămâind şi însuşi în dregătoria cea părintescă, adică în politicesca otcîrmuire a patriei sale, în trecere de ani aprope 25, s’a arătat următor strămoşescilor sale fapte şi cu rîvnă cătră al seu neam i cătră omenire, a bine otcîrmuit cele de acolo obştesc! trebî şi pricini ce-î erau încredinţate, dintr’ale vremilor însă în potrivă întîmplărî scăpând dintr’aceea bună stare şi în nespusă şi nesuferită ticăloşie şi patimi ajungând, în cele de pe urmă siliţi au fost şi au lăsat şi iubita sa patrie i familie, ca să întîmpine familia vieţii sale. De care tote acele primejdiose patimi a ajuns acum în starea ce se vede. Drept aceea, după pliroforia ce avem şi înşi-ne Domnia-Mea de a sa
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
103
la capitolul, în care vom aduce documentele relative la cutia milosteniilor şi la scutiri şi privilegii în genere.
bună familie, bună petrecere şi întâia bună stare a părinţilor săi şi a sa, spre dovada tuturor acestora, i s’a dat acestă Domnesca Nostră carte. I saam receli gpd.— 1817 Maiu 2.
(Pecetea şi iscălitura gpd.)
Cod. LXXVI1, fila 266.
Carte luî Dimitrie Paleologupentru Icfa de taleri 500, ce are să ieâpe fie-care lună.
Milostivi Bojiu. Iui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie. Cât sunt de lăudate şi luî Dumnezeu bine primite facerile de bine şi milosteniile, atât maî mult se fericesc cel ce le dobîndesc, lucrurile cele mai cuviinciose socotim a ajută unele obraze, cari de sine-le nefind vrednice, ori din ale vremilor întîmplărî sau din neputinţe trupesc!, de a-şî agonisi hrana şi mângâerea cea trupescă, nu se îndemâneză, din multe pricini popritore, nici a glăsul măcar cătră altul lipsa acelor trebuinciose întru care se află osîndit, sau cerere de vre-un ajutor i milostenie, precum într’o asemenea ticăloşie suntem pliroforisiţî Domnia-Mea că se află acest Dimitrie Paleologu, care fiind din părinţi de bun neam aî patriei sale, şi într’o bună stare odinioră aflându-se, după ce în urmă din ale vremilor nenorociri întîmplate s’a ve<jut pe sineşi golit de aceeaşi bună stare i s’a mai adăogat apoi şi a bă* trîneţelor osîndă, însoţită şi cu o trupescă (precum este vetjut), în cât nici o altă nădejde nu î-a maî rămas spre a-şî agonisi de sineşi cea maî puţină mângâere la trupescile sale slăbiciuni şi trebuinţe, pentru rămăşiţa ticăloseî lui viaţă, ce va maî ave, fără numai a privi în cer şi la pămînt. Drept aceea şi din a omenirii şi dintr’a creştinătăţii datorie îndemnându-ne şi cu milostivire privind asupra luî, etă prin-tr’acest al nostru sinet îi orînduim o vecînică milă şi ajutor pe obrazul seu, şi ho-tărîm, ca din huzmetul vămilor sâ i se dea pe totă luna lefă câte taleri 600 în câtă vreme va maî ave vieţă, care acestă facere de bine pohtim şi pe cei din urma nostră fraţi luminaţi Domni, ce din Dumnefjeescă pronie li se va încredinţa oblăduirea acestei creştinesc! ţeră, de a o păzi în fiinţă şi nestrămutată, ca şi ale dumne-lor creştinesc! şi bune fapte asemenea să se păzescă şi să se urmeze. I saam receli gpd.—1817 Fevruarie 10.
Cod. LXXVII, fila 260.
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
După arătarea dumne-lor veliţilor boerî, întărim şi Domnia-Mea dovada nemuluî mai jos numitului Clucer Constantin Bucşănescu.—1814 August 22.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXIX, pag. 225.
Prea înălţate Domne,
Cu acest atestat adeverim pentru dumne-luî biv Vel Clucerul Bucşănescu, că-1 seim că este fecior de boer de aicidin Ţera-Rumânescă, răposatul taîcă-seu a fost din neraul boerilor Bucşănesci, şi s'a numit State Bucşănescul biv Vel Serdar,
www.digibuc.ro
104
V. A. TJRECHIĂ
Aşâ protegiaţî şi ajutaţi, boierii în genere devin eî mal de trebă decât naintaşiî lor din secolul al XVIII ?
şezător aflându-se la Pitesc! sud Argeş, iar maîcă-sa s’a numit Ancuţa, este din nămul dumne-lor boerilor Filipescî, fiindu-mî mie Logofătului Filipesculuî soră. Drept aceea, spre a fi sciut şi cunoscut maî sus numitul boer, că este blagorodnic şi viţă din nernul boerilor pămîntenî de aici, i s’a dat acest atestat adeverit cu iscăliturile nostre.—1814 August 19.
Al Ungrovlahieî Nictarie, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Constantin Filipescu Vel Logofăt, Gheor-gache Filipescu Vel Logofăt, C, Ştirbei Vel Logofăt, Gr. Ralea Vel Hatman, Nestor Clucer.
Iu> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Din cuprinderea hrisovului răposatului Domn Alexandru Gliica Voevod, părintele Luminăţiei Sale Beizade Grigorie Ghica şi ctitor al acestei mănăstiri, cetindu-se cu luare aminte, ne-am pliroforisitDomnia-Mea, că între cele-lalte orînduelî ce a întocmit pentru acestă ctitoricescă mănăstire, <jice că după ce se vor împlini trebuinciosele de peste an cheltuell ale mănăstirii şi se va trimite şi la casa Domniei-Sale sau a clirono-milor săi, zahereua ce prin osebită foe pecetluită a dat Domnia Sa (care o ve$um şi Noi sub pecetea Domniei Sale, scrisă fiind din let 17G8 August 5), apoi din prisosul venitului să se deâ şi ajutor la 9 fete sărace pentru măritişul lor pe tot anul şi cât pentru numărul fetelor, iarăşi din cuprinderea acestui ctitoricesc hrisov ne plirofo-risim, că l-a orînduit a se scâde şi a se adăogâ după analogia prisosului şi scăderea venitului mănăstiresc pe tot anul, din care se înţelege, că cugetul şi voinţa acelui răposat Domn şi ctitor aă privit a nu se află în lipsă nici odată casa sau clironomii Domniei Sale de cele trebuinciose ale casei, ci tot-deauna să le aibă pe deplin de la mănăstire şi apoi din prisos să se facă cătră fele maî sus $isa milostenie; la care acestă cuprindere a ctitoricesculuî hrisov, privind Domnia-Mea şi chiar cugetului şi bunei voinţî a acelui răposat ctitor, urmând de a se face adecă îngrijire din veniturile mănăstirii maî intâiu de clironomii Luminăţiei Sale şi socotind şi adaosul veniturilor mănăstirii celor de acum peste cele de atunci, după care, şi de se va mai adăogâ măcar ajutorul cătră clironomii Luminăţiei Sale, tot priso-sesce venit şi pentru acel orînduit ajutor al fetelor, precum şi starea vreme! i a scumpetel lucrurilor cea de acum fiind cu totul neasemănată cu cea de atunci, primim rugăciunea Luminăţiei Sale Beizade Grigorie Ghica şi poruncim dumni-tale orînduitule epitrop al acestei mănăstiri, ca pe lângă taleri 300 ce i se da până acum pe an din veniturile mănăstirii, drept zahereua casei cea orînduită, să i se maî adaoge câte alţi taleri 2.000, de a i se da adecă de acum înainte câte taleri 6.000 pe an, urmându-se însă acest adaos numai pe chipul Luminăţiei Sale. —1816 Iulie 26.
(Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 103.
Carte de atestat al lui Alexandru sîn Vasile Cămăraşul.
Zemli Vlahscoie. Precum după politicescile pravilî este cu cale de a ave deosebire cei ce se trag din bun iţeam adecă blagorodnicî, întru cele ce li se cuvine, de
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
105
£ Departe de aşa ceva. El nu sunt, cu puţine excepţiunî, nici mal buni creştini, nici mal buni Români, dar nici mal puţin jăfuitori ţSril şi ţăranului.
Şi'cu t<5te acestea, afară de boeriî cari fac oposiţiune Domniei, eu n’am aflat boerî criminali pedepsiţi de Vodă. A! dar pedepsele cele mal grele sunt date celor din popor. Nici nu trebue Iul Caragea judecata Divanului, ca să trimită la grdpa ocnei pe un ţăran, care a cutezat să nu fie mulţumit cu maltratările zapciilor, ori pe un neguţător care a că<Jut în disgraţia lui Vel Aga, ori a Ispravnicilor.
Un nenorocit individ, Hristea, a fost condamnat să i se tae manile în piaţa osîndel, în faţa temniţei de la Curtea Veche. Ia vedeţi ce disposiţiune părintescă iea Vodă: să suporte însăşi Cămara Domnescă plata a 200 taleri doctorii ce s’aâ. aplicat la cioturile rămase în locul mânilor nenorocitului amputat! (1).
Domnitorul generos hotărăsce:
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Poruncim Domnia-Mea, dumi-tale vel Cămăraşe, ca preţul acestor din urmă doh-torn ce se arată maî jos să se plătescă jăluitorului de la Cămara Domniei-Mele. — 1815 Martie 22.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
cătră cei proşti, asemenea cuviinţa este a fi şi cunoscuţi i deosebiţi unii de cătră alţii, ca cu acest mijloc al cunoscinţei şi al deosebirii amândurora acestor trepte să se păzescă şi împărtăşirea fieş-căruia din politicescile dreptăţi; unul dar din cei dintâi fiind şi dumne-lui Alexandru, fiul răposatului Vasile, după întregă sciinţă ce cu încredinţare avem Domnia-Mea, adecă fiindu-î patria cea maî întâiu (Palie) Epiros, ce se numesce Arghirocastron, şi moşii i strămoşii săi fiind aprope de două vecurî cunoscuţi fără de contenire în trepta celor de frunte dregători aî patriei lor, iar răposatul tată-său mergând la Ţarigrad, de acolo a venit aici în Bucuresci cu răposatul Domn Ştefan Vodă Racoviţă, unde s’a şi cinstit cu cinul Cămărăşiei. Drept aceea dar am dat dumne-lui mai sus numitului Alexandru acest Domnesc al Nostru sinet, spre dovada nemului domniei-sale. I saam receh gpd.
(Iscălitura Domnescă)
(Pecetea gpd.).	Vel Logofet.
Cod. LXX VII, fila 236.
(1) Prea înălţate Domne,
După luminata poruncă însciinţez Inălţimiî-Tale, că Armăşia, în câtă vreme s’a aflat pîrîtul Hristea la închisorea puşcăriei, după tăerea mânilor, a urmat cu plata dohtoriilor celor trebuinciose la spiţeria jăluitorului Dogmir spiţerul, iar după ce însuşi s’a cerut la conacul lui, câte dohtorîî s’au dat jăluitorului după reţetele
www.digibuc.ro
106
V A. TJRECHIĂ
Boerul grec, atât de protegiat de Vodă, eră o lipitdre care sugeâ ultimul sânge al poporului. Nu numai Grecii făceau acâsta, ci şi unii din pămîn-teni, cu nume de havaeturî, dar şi prin directe jafuri, ca funcţionari.
Când boerul nu găsiâ o funcţiune destul de lucrativă, nici dând filotimon, (1) se făcea cap de bande de hoţi şi prăda şi jăfuiâ ... Şi după ce făceâ averea dorită, se închină la Domnie, — de sigur dând din cele adunate la Domn şi la ai lui — şi trăia în tihnă, de multe ori cinstit de Domnie. Pentru odihna consciinţei sale mai făceâ hoţul retras din exerciţiul meseriei sale vre-un puţ cu cumpenă la margine de drum, ori dădeâ vre-un ajutor la vre-o mănăstire, orî chiar zideâ vre-o biserică.
Dăm în note aci acte relative la urmărirea (cas rar) a averii vestitului Iancu Jianul (în 1815), pentru îndestularea unora din cei jăfuiţi de el. In acest proces, Iancu Jianul se înfăţişeză la judecată, la Craiova, ca şi când ar fi fost chemat în judecată în un simplu proces civil. In note, la pag. 108, se p<5te vede acesta.
dohtoruluî, până s’a vindecat, care se adună la preţ de taleri 200, nu s’au plătit nici de Armăşie, nici de pîrîtul, că nu are pîrlej, ci ca să nu mai supere jăluito-rul luminatul Măriei-Tale au<J, să se deâ luminată poruncă de cătră cine se cuvine a se plăti aceste dohtoriî? — 1815 Fevruarie 13.
Dumitrache Pitar.
Cod. LXXXIV, pag. 45.
(1) Dăm aci un act, din care se pote vede că filotimon nu eră considerat ca o prevaricaţiune, ca o corupţiune prin bani ..., ci se putea cere acest filotimon chiar şi înaintea justiţiei.
Ju> loan Gheorghe Caragea Yoevod i Gospodar zemle Vlakiscoie.
Pe acestă anaforâ a dumne-lor veliţilor boeri, neremăind odihnit Luminăţia Sa Beizade Grigore Suţul, dumne-lui vel Hatmanul al Divanului l-a înfăţişat la Divan înaintea Domniei-Mele,rprin vechilul Aleco Comăneanul, cu d-lui biv Vel Vistierul loan Moscu, cerend Luminăţia Sa a-i plaţi dumne-lui Vistierul aceşti taleri 12 500 cu do-bînda lor, cu cuvînt că şi Luminăţia Sa plătesce dobîndă, iar dumne-lui Vistierul răspunse, că nu ar fi dator să plătescă nici o dobîndă, fără numai suma de taleri 12.500, ce se cuprinde în adeverinţa dumi-sale, pe careî-ar fi şi plătit până acum, de î-ar fi dat Luminăţia Sa adeverinţa, ca să şi-o spargă, care adeverinţă arătând-o vechilul Luminăţiei Sale în Divan, o veqlum şi Noi cuprinţletore întocmai precum este arătată într’acestă anaforâ, şi cu tote că asupra cererii de dobîndă a pricinuit vechilul picând, că aceşti taleri 12.5C0 i-a dat Luminăţia Sa împrumut dumne-lui Vistierului, dar acestă pricinuire se cunosc greşite, pentru ca şi din cuprinderea adeverinţei şi din chiar tacrirul Luminăţiei Sale Beizade, ce a dat prin graiu înaintea dumne-lor veliţilor boeri, se dovedesce că aceşti bani sunt făgăduiţi de dumne-lui Vistierul drept filotimon, iar nu că i-a luat împrumut de la Luminăţia Sa. Deci
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I G. CARAGEA
107
Ce se putea aştepta de la boerî, a cărora educaţiune—dacă e să ere'
măcar şi de nu se cuprinde în adeverinţă tecmela de dobîndă, dar cuprin<jendu-se sorocul orînduit pentru plata lor şi neplătindu-i dumne-lui Vistierul la acest soroc, ar fi avut Luminăţia Sa tot cuvintul dreptăţii să ceră a i se plăti şi dobîndă de la împlinirea sorocului şi până acum, de ar fi fost aceşti bani daţi dumne-lui Vistierului, dar de vreme ce Luminăţia Sa nici un ban nu î-a dat, ca să aibă cuvînt a <Jice, că eşindu-î banii din mână se păgubesce, de nu i se va plăti şi dobîndă lor şi chiar fiinţa acestor bani, ca unii ce i se dau filotimon, fiind dobîndă la dobîndă, ci hotărîm, ca dumne-lui Vistierul Moscu să-î plătescă Luminăţiei Sale numai taleri 12,500, câţi prin adeverinţa dumi-sale î-a făgăduit a-î dă, şi zapciul cel orînduit să urmeze a face împlinire, făcend însă şi dumne-lui Vistierul teslim adeverinţa datoriei acestor bani, ce se află la mâna Luminăţiei Sale Beizade. — 1815 Fevruarie 18.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod, LXXXI, pag. 17.
Prea înălţate Domne,
După luminata porunca Măriei-Tale de la acestă jalbă a Luminăţiei Sale Beizadea Grigorie Suţu, ce a dat pentru dumne-lui biv Vel Vistierul Ioan Moscu, prin dum-ne-luî Vel Hatman al Divanului, înfăţişindu-se înaintea Nostră amândouă părţile, ne-a arătat Luminăţia Sa Beizadea o adeverinţă cu let 1801 Decemvrie 21, de sunt ani 12 trecuţi, iscălită de dumne-lui Vistierul Moscu, prin care se făgăduesce, ca să plătescă Luminăţiei Sale, la viitorul de atunci Iulie, taleri 12.500, fără nici un cuvînt de pricinuire, care bani (jise Luminăţia Sa că nu l-a dat împrumut, ci l-a făgăduit dumne-lui Vistierul Moscu filotimon, pentru căci l-a aleverdisit ocnele; întrebându-se Vistierul Moscu nu tăgădui acestă adeverinţă, că este bună a domnieî-sale, fără numai (jise, că pentru mijlocirea ce a făcut Luminăţia Sa cătră răposatul Domn Mihaiu Vodă Suţul, de l-a lăsat ocnele în taleri 150.000, la let 1802 Maiu 14, î-a fost hotărît taleri 50.000, ce-I dedese în poliţă a se girarisi la Viena, însă de va ave chiros zapisul ce i s’a dat pentru scăderea preţului ocnelor, dar acel zapis nu s’ar fi ţinut în semă, pentru că peste două cjile a trecut Măria-Sa Mihaiu Vodă în Ardeal, şi peste câte-vâ rjile mai în urmă s’a şi schimbat din Domnie, arătându-ne şi o copie, ce cjiceâ că ar fi după adeverinţa, ce a dat dumne-lui la mâna Luminăţiei Sale, cu let 1802 Maiu 17, cuprincjătore că, de vreme ce prin ajutorul Luminăţiei Sale n’a primit nici de cum răposatul Mihaiu Vodă Suţul stingerea dumne-lui, ci îndupli-cându-se î-a lăsat ocnele drept taleri 150.000, încredinţeză printr’acestă adeverinţă pentru taleri 50.000, ce a dat Luminăţiei Sale în poliţă a se girarisi Jla Viena, să nu aibă a-î cere, când zapisul ce i s’a dat pe suma de taleri 150.000 va ave tărie, iar taleri 50.000, ce s’a dat în Ianuarie şi Fevruarie, sunt bani daţi pentru huz-metul ocnelor; ne mai arătă o copie fără veleat şi fără lună şi neadeverită de nimeni, după o anaforâ, ce <jice că ar fi făcut dumne-lor veliţii boerî în Domnia Mă-rieî-Sale Constantin Vodă Ipsilant asupra socoteli! ocnelor, unde puindu-se asupra Luminăţiei Sale Beizadea Grigorie acei taleri 50.000, ce-î dedese dumne-lui Vistierul în poliţă la Viena, îl scote dator pe dumne-lui taleri 36.820, dar Luminăţia Sa răspunse, că acei taleri 50.000 nu i-a dat dumne-lui Vistierul pe obrazul Luminăţiei Sale, ce î-a dat răposatului Domn Mihaiu-Vodă din socotela ocnelor, pentru care am
www.digibuc.ro
108
V. A. URECHIĂ
dem pe Wilkinson—se mărginea în a înveţâ a ceti şi a scrie românesce
şi văijut trecut într’o condică acea socotelă la mâna Luminăţiei Sale, ci daţi Luminăţiei Sale Mihaiu Vodă, din socotelă ocnelor; aşijderea răspunse Luminăţia Sa şi pentru acea copie de anaforâ, că de va fi acel fel de anaforâ după copia ce arată dumne-lui Vistierul Moscu, nu s’a făcut cercetare prin judecată, faţă cu amândouă părţile, nefiind aci atunci nici Luminăţia Sa nici vechil a casei părintelui Luminăţiei Sale, ci numai după arătarea dumnă-lui Vistierului, şi că răposatul părintele Luminăţiei Sale scie, că are săieâde la dumne-lui Vistierul Moscu, iar nu să deâ; pentru care va să-şi pornescă jalbă a se face împlinire, nu ca un clironom al răposatului, ci ca un vechil al creditorilor răposatului şi că Luminăţia Sa a fost numai nn cas-sier al răposatului, iar nu stăpîn pe ocne şi ce bani a primit de la dumne-lui Vistierul au fost pe numele Domniei, unde l-a şi dat. Deci la copia de adeverinţă nu pote judecata să pue temeiu, nefiind adeverinţa iscălită de Luminăţia Sa, ci o copie din partea dumnă-lui Vistierului, neiscălită de nimeni, cum asemenea nu putem pune temeiu nici la copia de anaforâ, nefiind adeverită de nimeni, sau şi adeverită fiind, nu s’a făcut prin judecată cu amândouă părţile faţă şi mai vîrtos că acei taleri 50.000 au fost daţi de dumnă-lui Vistierul pe sema Domniei, iar nu pe a Luminăţiei Sale, precum se dovedesce din socotelă cea iscălită'de răposatul Domn Mihaiu Vodă. Drept aceea găsim cu cale, acei taleri 12.500, după mai sus numita adeverinţă, să-i plătăscă dumnă-lui Vistierul Moscu la Luminăţia Sa Beizade Grigore, ca o bună datorie a domniei-sale netăgăduită, însă fără dobîndă, nescriind în adeverinţă toc-mălă de dobîndă, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta. — 1814 Iunie 28.
Radu Golescu Vel Ban, . . . Vel Logofăt, . . . Vel Logofăt, Nestor Clucer.
Jianul. lut Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
Poruncim Domnia-Mea dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, biv Vel Serdare Costache Suţul, Caimacamule al Craioveî şi dumne-vostră boerilor divaniţi de acolo, ca negreşit şi fără de altă zăbavă să puneţi în lucrare porunca şi hotărîrea Domniei-Mele, ce s’a dat în trecutele <Jile, asupra pricinii la anaforaua judecăţii Departamentului de Criminalion.—1816 Iunie 30.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Ascultând luminată porunca înălţimii Tale de la acestă jalbă a lui Şerban Stănescu Logofăt din Craiova, împreună cu cel-lalţi păgubaşi, însciinţăm înălţimii Tale, că prin dumne-lui epistatul Armăşiei am luat acestă îndestulare de la Gheorghe Iuz-başa, zapcitt armăşesc, ce a fost orînduit mumbaşir asupra pricinii jăluitorilor, cu luminată porunca înălţimii Tale, de la 10 ale trecutului Octomvrie, întărită la osebită anaforâ tot de la acest Departament, că prin dumne-lui Caimacamul Craiovei vîn^endu-se cu mezat avutul Iancului Jianul tîlharul, să se facă împlinire păgubaşilor jăluitorî, arătând orînduitul mumbaşif, că dumne-lor ispravnicii ot sud Ro-manaţi, după alăturată însciinţare ce au luat de la cinstitul Divan al Craiovei, încă de la Noemvrie 2, ca să cerceteze la faţa locului, de faţă cu jăluitorii păgubaşi, întâiu de se găsesce în fiinţă tot avutul Iancului tîlharul, ce însuşi l-a arătat; al doilea să se descopere şi câţi stînjeni sunt în fieş-care parte de moşie, şi al treilea, prin cercetare să se dovedescă, de mai are Iancul Jianul şi alt osebit avut al lui, afară din ceea-ce a arătat şi pe de o parte să însciinţeze cinstitului Divan de acolo pentru
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
109
şi grecesce ? In unele case continuă a străbate ce-vâ cultura francesă,
tot avutul ce se va dovedi mişcător şi nemişcător al Ianculuî Jianul, iar pe de alta să orînduescă a se strigă la mezat tot avutul Jianului, şi de preţul ce va eşi pentru ’ fieş-care lucru să însciinţeze dumne-lor ispravnicii la cinstitul Divan al Craioveî, după care veţlend mumbaşirul multă întârziere cu prelungire a dumne-lor ispravnicilor acelui judeţ, n’a mai putut să aştepte acolo şi a venit la Bucurescî, fără de a se face acestă cuviinciosă alegere, şi de acesta nu lipsim a însciinţâ înălţimii Tale.—1816 Iunie 14.
Costache Stolnicul, Constantin Calistat Şătrar.
Iw Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cu cale fiind anaforaua acesta a Departamentului de Criminalion, volnicim pe sluga
Domnieî-Mele...............zapciu armăşesc, să mergă la Craiova, unde poruncim
dumitale cinstite si credincios boerule al Domnieî-Mele, biv Vel Vornic Costache Samurcaş, vechilule al Căimâcămieî Craioveî şi .'dumne-vostră boerilor divaniţi de acolo, ca întocmai, precum se cuprinde mai jos, să se facă urmare, cu acestă osebire însă, ca prin Ispravnicii acelor cinci judeţe ot preste Olt, să se publicuescă la toţi de obşte, că verî-cine se va mai află păgubaş şi jăfuit de cătră acest Iancul Jianul tîlharul, în soroc până la vremea haracîladismeî avutului numitului tîlhar, să se arăte aici la Departamentul de Criminalion spre a intră şi acela în analoghie, căci ne arătându-se până atunci, să scie că au a rămâne neîmpărtăşiţî din preţul lucrurilor hoţului, ce se vor vinde cu mezat şi se va da numai păgubaşilor celor ce s’au iuvit până acum, şi osebit poruncim să se facă întrebare şi Medelnicerului Grigorie Jianul, de este adevărată arătarea ce a făcut Iancul tîlharul la Departament, că adică pentru taleri 900 ce este dator Medelnicerului Grigorie s’a învoit cu numitul Medelnicer, de î-a dat două suflete 'de ţigani drept acea datorie, şi să înştiinţaţi Domnieî-Mele, ca de nu va fi adevărată arătarea lui, să se plătescă şi dreptul Medelnicerului din avutul tîlliaruluî.—1815 Octomvrie 10.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXII, pag. 92.
Prea înălţate Domne,
înştiinţăm înălţimii Tale, că pe urma Ianculuî Jianul tîlharul, arătându-se în judecată patru păgubaşi ce s’au jăfuit de cătră dînsul cu tovaroşiî lui, anume Ioan Protopopul ot Gacaleţî sud Dolj, i Şerban Logofătul Stănescu de la Craiova, i Costache Arcescu prin vechil şi Stavri Sofragiul Cămării gospod., cu foi de câte jafuri le-a luat, după preţul ce li s’a pus fieş-căruia lucru, şi înfăţişându-se cu numitul Iancul în judecată, n’au tăgăduit atât călcările şi jafurile acestor patru pătimaşi, cât şi altele ce încă păgubaşii până acum n’a venit şi măcar că numitul protopop arătă judecăţii, că molitfei-sale i s’au făcut două călcări de cătră Iancul Jianul, însă una la Martie trecut, iar alta în let 1814 August, dar Jancul tăgăduind cu totul pe cea dintâiu, că nu este urmată de cătră dînsul, ci numai de cătră tovaroşiî lui, până a nu se împreună cu dînşii, pentru că însuşi ei la sfatul lor Zise că î-ar fi spus, apoi deosebit s’a arătat şi frate-său slugerul Amzuţ Jianul cu cerere de taleri 1.833, ce î-a plătit la Visterie pentru dînsul, după porunca Mărieî-
www.digibuc.ro
110
V. A. URECHII
prin guvernorî streini. Educaţiunea femeeî nu e mai îngrijită, ba adese şi mai imperfectă, din causă că maritagiul se face f<5rte de tinere.
Purcedend de la asemenea educaţiune, fiul de boer nu are alt ideal decât banul: *l’argent est leur unique mobile», <Jice Wilkinson. Dar ca să-l obţină, nu recurg la industrie, ori la comerciu, ci fără nici un
Tale, încredinţând judecata cu o carte isprăvnicescă şi cu o socotelă a sameşului judeţului Romanaţi, ce are la mânile sale, şi măcar că din tote jafurile ce au venit în partea Ianculul tîlharuluî, nici un lucru nu se găsesce în per, avendu-le date la tovaroşii săi, ca să le vîrnjă în Ţera-Turcescă, dar a <jis Iancul că este destoinic ca cu din avutul şeii să despăgubesc! pe păgubaşi şi pe frate-său, precum şi adeverinţă în scris sub a sa iscălitură a dat de tot avutul seu, care mai la vale se însemnă, adăogând a <jico, că la nimeni altul nu mai este dator decât numai taleri 900 la unchiu-său Medelnicerul Grigore Jianul, pentru care <jice, că s’a învoit prin graiu, de i-a dat două suflete de ţigani drept acestă datorie şi taleri 60 la un Ioniţă Boltaşu. Deci fiind-că numiţii păgubaşi îşi cer despăgubirea lor din avutul numitului tîlhar, a cărora pagubă se adună aprope de 20,000, judecata găsesce cu cale să fie luminată porunca Mărieî-Tale cătră dumne-lui Caimacamul Craiovei, cu mumbaşir zapciu armăşesc de aici, ca mai întâiu prin carte de blestem asupra fraţilor şi rudeniilor lui să lămurescă cât avut este drept al seu, căci păgubaşii au bănuelă pentru multe economii, şi prin mezat să vîn<jă tot acel avut mişcător şi nemişcător şi orî-ce preţ va eşi, totă acea sumă de bani să o aducă aici in judecată orînduitul mumbaşir cu foe anume de preţul fieş-căruia lucru şi cu însciinţarea dumne-lui Caimacamului, ca dintr’însa trăgendu-se mai întâiu banii frăţine-său Slugerul Amzuţ, ce i-a plătit la Visterie i acei taleri 60 ai lui Ioniţă Boltaşu, ce l-a împrumutat cu bună credinţă, prisosul să se împartă păgubaşilor cu analoghie, şi fiind că, afară dintr'aceşti păgubaşi, alţii până acum nu s’au mai ivit în judecată, <jicem că până la vremea haraciladizmei avutului numitului, de se vor mai arătă şi alţii netăgăduiţi de Iancul, vor intră şi aceia în analoghie, iar ne aretându-se până atuncea, vor rămâne pe dinafară, iar hotărîrea rămâne a se face de cătră înălţimea Ta. — 1815 Septemvrie 2’j.
Constantin Stolnicul, Atanasie Sărdarul, Constantin Medelnicerul, Constantin Ca-listrat Şătrar.
Avutul Ianculuî Jianul ce l-a aretat îusuşi sub a sa iscălitură că are.
Neculae ţiganul.
Rada soţia lui, cu trei copii ai lor.
Sava ţiganul.
Ancuţa soţia lui, cu doi copii.
Zaharia ţiganul.
Ioana soţia lui.
Vasile ţiganul, văduv cu un copil.
Tabomir ţiganul.
O parte de moşie în Fălcoiu.
O parte de moşie în -Zvorsca.
O parte de moşie în Leu.
Patru răzore de vie în Fălcoiu.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
111
scrupul de consciinţă se îmbogăţesc din spoliaţiunea ţeranului. Cine spolia mai abilmente, acela primiâ laudă. Ce om vrednic! diceaii cei cari îl vedeau cum jăfuiâ cu isteţime. Dacă, avend slujbă, boerul rămâne sărac, departe de a fi considerat ca om cinstit, ceî-lalţî boerî îl priviau ca pe un incapabil, un prost!
Prodigalitatea boerilor egaleză aviditatea lor. Sunt dominaţi una după alta de ostentaţiune şi de avariţie. Nu-şî văd înşişi de trebile lor, de cari îngrijesc vătaşiî, cari se îmbogăţesc cu paguba lor. (Vedi Filimon «Ciocoii vechi»). Luxul de o parte, de alta furaţi de vătaşiî lor, boeriî cei mai mulţi sunt datori atât, cât n’ar pută să plătescă cu vîndarea tuturor moşiilor lor. Am vă<Jut, de exemplu, în ce mod s’a risipit marea avere a lui Enache Văcărescu, aceea a lui Dudescu. Ca să se salveze.averile ce mai rămâneau, Vodă şi boeriî inventară, cum am vădut, vestita Epitropie a Evgheniţilor. Şi de altă parte, când creditorii atacau, în judecată, averea imobilă a debitorului boer, inter-veniau moraioriile şi arbitrariile amânări de vîndare silnică. Ba sciau născoci tot felul de pedici legale, cu acelaşi scop. Metoda cea mai obicinuită, ca să-şi salveze moşia de creditori, era să declare acea moşie zestre. Abusul din acăstă aplicare de o disposiţiune protectdre dotei devine atât de mare, că însuşi Caragea — la reclamaţiunile de sigur ale consulilor — se simte dator a da nizam, că măcar că imobilul va fi dotai, dacă sinetul, adecă poliţa a fost semnată şi de soţie, imobilul este alienabil.
Când boerul a perdut averea, nu este silit, ca bietul neguţător, să apuce lumea în cap, ci, cu filotimon sau fără, intră în funcţiune, sau cel puţin este miluit de la cutia milelor, orî cu ce-vâ scutelnicî, sau posluşnici...
Şi aşâ ighemoniconul merge strună înainte!...
Şi tot înainte o ducea boerul, la cheltueli, cu fel de fel de havaeturi de gheliruri, de chilipiruri, de chicuşurî, de matrapazlîcuri...
Şi tot înainte cu petrecerile, cu sindrofiile, cu cluburile, cu clubul Evgheniţilor, unde, sub mască, era permis să vină şi boerime mai măruntă, din cei cari nu se bucurau de dreptul de a purtă barba —
Şi înainte cu răsfăţul în calesce văpsite în colori bătetdre la ochi, prin podul Mogoşdei şi la Herestreu şi la Bănesa Yăcăresculuî, şi la Cişmeua Mavrogheni. ..
Dar mai ales: tot înainte! la mesele de joc de cărţi, de curea şi de năprăstdce! Jocul de cărţi! Ecă patima obştescă! Nu eră casă în care, sera între două sfeşnice de alamă galbenă, lângă care, pe tăbliţa lor, fumegă, une-ori nu prea plăcut, mucările de curăţire a luminărilor
www.digibuc.ro
112
V. A. URECHII
de şeii orî de câră galbenă, să nu petrăcâ nopţi albe simandicoşiî boerî, la cari după ce-şî perdeau banii din pungă şi cei ce nu-î aveaii, apoi îşi dădeai! inelele, cerceii nevestei... când nu şi pe însăşi nevasta!.
Abusul de jocuri la noroc se întinse în t<5te treptele societăţii, aşâ că Ioan Caragea fu îndemnat să deâ pitace de oprire a unui joc <jis «Caisul>, care «stingeâ locuitorii». (1)
(1) 7* Ioan Gheorghe Caragea Voeved i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta Vel Agă, fiind-că ne-atn pliroforisit Domnia-M.ea, că prin tîrg se metahirisesce jocul Caisului de cătră unii, alţii şi înşelători, de aceea straşnic poruncim dumi-tale să o faci tuturor sciută acestă poruncă a Domnieî-Mele, ca de acum înaite să nu îndrăznescă nimenea a mai me-tahirisî acest joc ori de faţă sau într’ascuns, căci 'avem Domnia-Mea a cercetă pe sub cumpăt şi de vom găsi pe cine-vaşi într’acestă urmare, să scie că va luă en-glimaticescă pedepsă şi dumne-ta nu vei ave cuvînt vrednic de îndreptare pentru neprivighere. Tolco pisah gpd. — 1815 Martie 19.
(Pecetea gpd.) Vel Logofăt.	Biv Vel Medelnicer.
Cod, LXX VII, fila 188.
Hă Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud............sănătate. Fiind-că am luat Domnia-
Mea pliroforie, că unii din cei ce jocă Caisul se încunjură prin ţera Domnieî-Mele, şi urmând acest joc al Caisului pricinuesc multă pagubă şi strîngere locuitorilor, care acestă netrebnică urmare a lor nefiind suferită Domnieî-Mele, poruncim dumne-vostră să publicarisiţi în tot judeţul, ca de acum înainte nimeni să nu mai fie slobod nici volnic a mai urmă jocul Caisului nici prin oraşe, nici prin tîrgurî, nici prin sate, nici prin case, sau măcar ori în ce loc, ci să lipsescă cu totul acest joc pricinuitor de strîngerea locuitorilor, după care apoi pe verî-cine veţi mai dovedi că urmeză acest fel de netrebnică faptă, numai decât cu însciinţarea dumne-vostră, să-l trimiteţi aici la Domnia-Mea, fiind dumne-vostră cu mare privighere de a se păzi acest nizam, căci când şi după acestă poruncă a Domnieî-Mele tot nu va încetă jocul Caisul, înşi-ve veţi cade în învinovăţire, şi fiţi sănătoşi.—1816 August 19.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofet.
Cod. LXXIV, fila 265.
Pitac cătră dumne-lui Vel Spătarul şi cătră dumne-lui Vel Agă, pentru oprirea jocului ce se numesce Caisul.
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta Vel Bane, epistatule al Spătăriei, fiind-că ne-am pliroforisit Domnia-Mea, că aicea în politie metahirisesc unii de jocă un joc ce se numesce Caisul, cu care pricinuesc o mare pagubă şi stingere unora altora din cei ce pune la mână, cu tote că s’au mai dat pentru pro*
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CaRAGSÂ
113
Cu asemenea vieţă şi cu educaţiunea cunoscută, ce putea fi familia?
Nu voiu aduce aci tristele aprecieri ale lui Wilkinson asupra fe-meei şi asupra familiei. Nu vom mai povesti aci scandalurile (Jilnice din cele mai numerdse case boerescî, ba şi neguţătorescî. Nici chiar Curtea Domnescă nu făcea excepţiune. Câte nu se spuneau chiar de Domniţa Ralu ? Dar tînărul Beizadea Costache! L-am ve<Jut venind la spectacol, la Club, la braţ cu amanta luî, în vileag, în faţa mame! şi a surorilor lui!...
I.	Ghica ^ice, că* neguţătorul scie să-şî păzescă casa de coconaşi... P<5te, unii; dar majoritatea eră tot atâta de stricată ca şi boerimea.
Procesele de divorţ — şi adese pentru motive ridicule — erau f<5rte numerdse. Femeile măritate concurau cu celetnicele! .. . (1)
Inspăimîntat de asemenea corupţiune, însuşi Caragea, în 25 Septemvrie 1815, dă nizamul următor, în care modifică unele disposiţiunî ale legii relative la zestre şi la pedâpsa soţului necinstitor.
Pitac ce s’a făcut pentru nevastă şi bărbat cari nu petrec cinstit şi căsnicesce. Prea Sfinţia ta părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episcop!, cinstiţilor şi credincioşi veliţi boeri ai Divanului Domnieî-Mele, că sunt datori cei după lege luaţi în căsătorie a ave unul cătră altul de o potrivă dragoste şi credinţă şi între dînşii, însă bărbatul a fi cu otcîrmuirea şi muerea cu supunerea, acesta şi firea o învaţă şi legea îi poveţuesce şi însăşi adevărata credinţă după dumne^eesca poruncă ne învaţă, ca nişte lucruri sfinte şi de folos la cei însoţiţi, şi că de o potrivă dreptate dobîndesce, atât bărbatul cât şi muerea pentru legiuita lor însoţire, şi prea osfinţia Ta şi dumne-vostră o sciţi forte bine, în tote (filele judecând, cum şi Domnia-Mea în Domnescul Nostru Divan fieş-căruia dându-i dreptăţile legiuitei însoţiri, avend povaţă pravilele împărătesei şi; întocmirile 'pravilnicesciî condice, dar că pravila care şi dumne-vostră o sciţi precum îndrepteză pe cei ce veţuesc în totă vieţa lor, cinstit şi cu credinţă şi fie-căruia îi dă folosul legiuitei însoţiri, aşa îi şi llpsesce de acele folosuri şi mai vîrtos îi supune la învinovăţiri, când nu-şi vor păzi înda-
prirea acestui joc poruncile Domnieî-Mele, atât aicea în politie, cât şi pe afară prin judeţe, iată însă şi acum poruncim dumi-tale, ca prin tot semptul Spătăriei să dai nizam cu străşnicie de a nu mai îndrăzni nimeni a juca acest joc, iar pe de altă parte să-l faci cunoscut cătră cinstitele consulaturi, ca să se dea de scire şi sudi-ţilor, că este poprit cu totul acest joc, şi pe orî-care vei găsi metahirisind jocul acesta, îndată ridicându-1 să-l şi pedepsesc!; pentru care acest nizam asemenea pitac al Domniei-Mele s'a făcut şi cătră dumne-lui Vel Agă. Tolco pisah gpd.—1817 Ianuarie 21.
(Pecetea gpd.)
Cod. LXXXVI1, pag. 10 v.
(1) Ve<fi despre celetnice ce scrie Wilkinson, la pag. 129. Erau atât de numerose în cât Aga propusese să fie puse la o dare, ce avea să producă nu mai puţin de 100.000 lei! Despre divorţuri, despre desordine şi corupţiunea în familie, ve<fi pag. <130—132 din cartea lui Wilkinson.
Analele A. R — Tom, XXIII,—Memoriile Secf, Istorice,	8
www.digibuc.ro
114
v. A. tJRfeCtflA
torata lor cinste şi credinţă unul cătră altul, abătendu-sefără de mustrarea cugetului la fapte necuviinciose, după cum vedem pravila acesta şi la alte rele urmări, păzin-du-se şi urmându-se asupra muerilor şi mal vîrtus asupra celor ce merg spre al doilea căsătorie până a nu-şl împlini anul jâleî, păgubindu-le de tot folosul celor lăsate cu vieţă; numai pentru o necuviinciosă faptă a curvieî muerilor celor cu bărbaţi, nici păzindu-se vedem, nici urmându-se după totă putinţa, ci încă unele dintr’însele vrednice fiind de osîndă, pentru că nu păzesc cele cuviinciose ale cununiei, socotind că au tot acelea drepturi ca şi cele ce păzesc şi cinstesc înţelepciunea, făr’de sfială au îndrăznit a se ivi şi cu jâlbi, cerend folosurile cununiei lipsă de zestre şi cheltuelă de hrană, în vreme ce pravila ca pe nisce preacurve le departeză, nu numai de tot folosul cununiei, ci de însăşi de zestrea lor, supuindu-le şi la alte mai mari învinovăţiri, care a lor în potrivă şi făr’de ruşine urmare ne mal putendu-se suferi de acum înainte, cu a nu se pedepsi acest fel de muerl preacurve, ci precum la cele-lalte rele urmări ale lor se păzesce pravila şi li se pune în faptă osînda, aşâ ca un lucru trebuincios judecăm .osînda şi pedepsa ce este orînduită în potriva preacurviel; drept aceea legiuim, şi măcar deşi este mal cu scădere acesta din cât poruncesc pravilele, dar mal cu drept şi mal cu folos fiind cătră ne-înfrînarea şi nepedepsa acestor fel de muerl, hotărîm, ca de acum înainte trăgendu-şî bărbatul soţia lui în judecată cu nume de curvă şi o va dovedi într’acest chip, acea muere, spre pedepsa vinei el, să se trimiţă la mănăstire de călugăriţe în soroc de un an, iar nu de doi, precum poruncesce pravilele, şi bărbatul într’acestă vreme să-şi mal ieâ muerea, ca un bărbat pe soţia lui, slobod este, dar de nu va vre, şi cu cuvînt drept va cere carte de despărţire, să nn aibă a câştigă totă zestrea, precum poruncesc pravilele, ci numai lipsa, care se înţelege a-î da zestrea numai câtă se află şi după cum se va fi aflând, iar pentru lipsa zestrei şi exoprica să nu se îndatoreze bărbatul la plată, ci acea lipsă să o plătescă muerea spre osîndă, şi să fie câştig bărbatului, de nu vor ave copil, iar avend copil să se păstreze ca un amanet pe numele copiilor; iar osînda bărbaţilor când vre-o muere va trage în judecată pe vre-unul, după cum cuprind pravilele, să fie tot aceea, precum poruncesc şi s’au urmat până acum; pentru care poruncim dumi-tale Vel Logofete de Ţeră-de-sus, după ce se va trece în condica Divanului .acestă întocmită poruncă a Domniel-Mele, să o citesc! întru autjire la dumne-lor veliţi boeri, apoi să trimiţă copil după dînsa la Departamenturî, şi la isprăvnicaturî i la Divanul Domnieî-Mele din Craiova, spre a se face cunoscută la tote judecăţile, ca după acesta de acum înainte să îndrepteze judecăţile şi anaforalele, de câte ori se va întîmplâ acest fel de pricini între bărbat cu muere. —1815 Septemvrie 25
Cod, LXX1V, fila 225.
Un cas de divorţ din cea mai înaltă clasă este cel de care vorbesc actele următdre:
Iu> Ioan Gheorglie Caragea Voevod i Gospodar semli Vlahiscoie.
Cât pentru deosebirea acestor casnici, de vreme ce după acestă bisericâscă anaforâ a preosfinţieî Sale părintelui Mitropolit s’a găsit cu cale, primită este şi Domnieî-Mele întocmai şi să se urmeze, iar pentru trebuinciosa cheltuelă a Domne! Ralu Moruzii
www.digibuc.ro
Societatea sub I. g. caragEA
ll5
soţia Luminăţiei sale Beizade, în câtă vreme se vor află deosebiţi, hotărîm şi îndatorim pe Luminăţia sa, ca pe totă luna să-i dea Domnei câte taleri 1.000. —1816 Aprilie 2.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXII, pag. 389.
Prea înalte, prea milostive şi prea binevoitor nouS Domne,
In urma petiţiunii a prea nobilei Domniţe Raluca Moruzi, soţia prea Luminatei Beizade Costache Caragea, prin care se plânge şi arată, ca forte anevoios şi de nesuferit traiul cu Luminăţia sa, şi potrivit cu prea înalta porunca Domnescă a înălţimii Taie de Dumnezeii păzită, am cerut de la sus $isa Domniţă să arăte cari sunt plângerile sale în contra soţului ei ? iar după aceea am întrebat în particular şi pe Luminăţia sa, să ne spue căuşele relei sale purtări, de care este acusat de cătră soţia sa. Din alegaţiunile incomplete a fie-cărui am aflat, că şi din o parte şi din alta s’au produs între ei de pe vremuri motive de răcelă, pe cari, pentru bunacuviinţă le trecem sub tăcere; spunem însă, că Luminăţia sa ca bărbat judecând cu mai multă minte, nu numai că nu trebuia să-şi făurescâ păreri neexistente, dar şi ori-ce certă şi discordie provenită din asemenea idei să le împrăştie, şi ori-ce motiv de scandal să-l aplaneze. De aceea şi l-am sfătuit în mod duhovnicesc, să înceteze pe viitor cu acestă rea purtare, mărginindu-se la datoriile casnice, după cari, potrivit şi cu poruncile dumne^eesci şi prescripţiunile legilor, dator este ori-ce bărbat să-şi îngrijescă consorta şi ori-ce membru al familiei sale.
Am hotârît tot-odată şi Evgheniei sale, să depărteze din iuima-i ori-ce trist motiv insuflat din întîmplare de duhul cel refi şi să reintre în vatra sa casnică şi lângă soţul ei, ca să'şi îngrijescă împreună pe prea scumpii lor copii şi săîmpăr-tăşescă de acu înainte o vieţă dulce, cum pare că au trăit până odinioră, timp de cincî-spre-<jece ani. Şi cu tote că până acum resistă încă să reintegreze domiciliul bănuind, pe cât se vede, că nu cum-va presenţa imediată a soţului şi traiul lor împreună să-i reamintescă trecutul, şi (că) prin urmare să agraveze în loc să atenueze boia ei. Deci pentru a împăca amândouă aceste eventualităţi, credem cu cale, să li să facă o despărţire temporară şi pe de o parte nobleţă sa să revie în casa ei, unde cu mai multă îngrijire şi mai multă ticnă pote să-şi caute de sănătate, iar prea Luminatul Beizadea, de ore ce afacerile sale particulare reclamă presenţa sa în mai multe locuri, după cum însăşi Luminarea sa ne scrie, să facă un fel de călătorie de şese sau şepte luni, pe unde trebue pentru îngrijirea intereselor sale; în care interval Luminăţia sa va da neapărat soţiei sale câte se vor încuviinţă şi hotărî prin poruncă Domnescă a înălţimii Tale de Dumnezeu păzită, drept cheltueli statornice (fixe) pentru întîmpinarea trebuincioselor de casă şi îngrijirea sănătăţii sale.
Acestea sunt cercetările şi demersurile făcute din partea Bisericeî, iar hotărîrea definitivă rămâne la înălţimea Ta de Dumnezeu păzită.
A Măriei Tale şi de Dumnezeu păzită înălţimii Tale cătră Dumnezeu ferbinte rugător. — 1816 Martie 10.
Mitropolit al Ungro-VlaMel.
Cod. LXXXII, pag. 389.
Alte caşuri:
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
Preaosfinţia Ta părinte Mitropolite, din alăturata jalbă ce a dat cătră cinstitul consulat al Rusiei Consilierul Constantin Grădişteanu i din osebita alăturata notă
www.digibuc.ro
V. A. urechi!
llâ
ce a făcut cătrâ Domnia-Mea cinstitul consulat, vei luâ preaosfinţia Ta plirofcrie de cererea ce face a se judecă cu soţia sa mai întâiu bisericesce, a căruia cerere fiind primită, poruncim, ca înfăţişând orînduitul zapciu hătmănesc pe amândouă părţile înaintea preaosfinţiei Tale, să li se cerceteze pricina mai întâiu după orîn-duelă bisericesce şi să arăţi Domniei-Mele în scris prin anaforâ.—1817 Decemvrie 3.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, fila 56.
I* Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
De vreme ce înşişi jăluitorii ce aă fost davagii asupra acestei femei fac rugăciune pentru dînsa d’a se ertâ, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, că după ce vor da rudele ei în scris la condica isprăvnicatului chezăşia de mai jos arătată, să se trimiţă acestă poruncă a Domniei-Mele la stariţa ot mănăstirea Dintr’un-lemn, ca să slobodă de acolo pe acea Uinca femeea.—1816 Iulie 1.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
Următor fiind luminatei porunci ce mi s’a dat la jalba a patru copii ai arma-şului Diamandache de la Caracal, sud Romanaţi, luai pliroforie, că Uinca femeea că<jend în fapte netrebnice cu totul şi el neputend trăi din pricina bătăilor ei, după cercetarea ce s’a făcut din porunca Măriei-Tale de ispravnicii judeţului, s’a dovedit într’adever plângerea copiilor, după a căreia urmări încă de la trecutul Septemvrie 12, lalet 1816, s’a făcut surghiun, cu porunca Măriei-Tale, la mănăstirea Dintr’un-lemn din sud Vâlcea, unde să stea în pază fără de a fi slobodă, până nu va ave al doilea poruncă a Măriei-Tale. Acum jăluitorii printr’acestă jalbă se rogă Măriei-Tale, să se slobodă, că rudele acei mueri dau chezăşie pentru dînsa jăluitorilor, că nu va mai călca în casa părintelui seu, şi că o vor căsători rudele după om de potriva 'ei, a cărora cerere spre a le cercetă siguranţa acesta dumne-lor ispravnicii judeţului, cât şi de a se slobozi acea Ilinca femeea, rămâne la milostivirea Măriei-Tale.—1816 Maiti 9.
Mihalache Racoviţă Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 82.
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voivod i Gospodar zemli Vlahscoie.
•Cctindu-se înaintea Domniei-Mele acestă anaforâ a prea osfinţiei Sale părintele Mitropolitul i a iubitorilor de Dumnezeu episcop! şi a dumne-lor boerilor nomichi, s’au cetit împreună şi alăturatele tacriruri ale dumnâ-eî bănesei Zoiţex Brâncovenesci i a dumne-ei Zoiţei fîălenceî şi al dohtorilor politiei, după care chibzuind şi înşi-ne pricinile, pentru care se face despărţirea acestei însoţiri, vedem, că după ale stăpî-nirii pravili: de va luâ vre-un supus al streinelor stăpîniri întru căsătorie femee supusă la prea puternica otomanicescă împărăţie şi va pribegi la pămînt de streină stâpînire, nu pote ca să tragă împreună la aceeaşi pribegire şi pe acea femee a sa. ca o supusă a prea puternicei împărăţii, cu cât mai vîrtos când acea femee a lui pe părintesca sa petrecere mulţumindu-se şi nevrend a se deslipi de părinţii şi patria sa, iar mai ales păzindu-şi sfînta credinţă cătră stăpinirea aceea sub carea
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
117
părinţii săi au petrecut, se lepădă cu totul de a se duce după bărbatâ-său în ţeră streină. După aceste dar ale stăpîniriî pravilî, cunoscem că Zoiţa Băleanca nu pote de a pribegi dimpreună cu bărbată-său Ghica la pămînt al streinei stăpînirî, fiind supusă a prea puternicei împărăţii, iar mai vîrtos şi pentru căci nici într’un chip nu voesce a se lepădă de datornica sa credinţă cătră prea puternica împărăţie, după pilda părinţilor săi, de cătră cari, pentru părintesca dragoste nu pote să se deosi-bescă, mutându-se cu vre-o depărtare de pămîntul patriei domniei-sale şi <Jicem, că numai singure acestea sunt pricini pravilnicesci mari, făr’ de asemănare, pentru care mal sus numita Zoiţa pote să-şi ceră despărţirea de bărbatul său, iar pe lângă aceste pricini ce de cătră ale stăpîniriî pravilî se hotărăsc spre cea desăvîrşită despărţire a Zoiţei de Mateiu, întîmpinând şi altă pricină de despărţire, patima adecă a ofticei, ce nu numai în totă familia lui Mateiu s’a încuibat, săcerând muma, fraţii şi surorile, ci şi chiar într’însul este încuibată făr' de tăgăduire, care s’a şi dovedit în urma însoţirii, după firescul cuvînt, că eră ascunsă în trupul seu. Deci cu iubire de dreptate judecând şi cu de-amăruntul chibzuind acestă pricină «Jicem, că nu numai pentru acestă a pravilelor stăpînire făr’ de asemănare tare poprire, ci şi pentru căci când biserica hotăresce despărţire la patimă de epilepsie, cu mult mal neapărată este despărţirea la patimă de oftică, fiind lipiciosă şi, din a împreunării trupescă lipire, pricinuitore negreşit de morte neapărată; pentru aceste dar pricini, avend dreptate Zoiţa Băleanca la cererea sa, şi anaforaua acesta a părinţilor arhierei şi a boerilor nomichi găsind-o cu cale, o întărim Domnia-Mea şi poruncim cu hotărîre, ca întru tote întocmai să se urmeze —1815 Iunie 2.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt
Cod. LXXXV, pag. 227.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mărieî-Tale ce ni se dă la acestă alăturată jalbă a dumne-ei Bănesei Zoiţei Brâncovenceî, ne-am adunat cu toţii la un loc, unde viind faţă şi dumne-ei Zoiţa Băleanca, puse înaintea nostră acest alăturat tacrir, iscălit de însăşi dumne-eî, prin care arată, că tote cele câte sunt arătate în jalba moşă-săî, dumne-eî Bănesei Brâncovenceî, sunt chiar ale însăşi dumne-ei parapon şi desfăimări ce le aduce asupra dumne-luî Mateiu Ghica, soţul dumne-eî, carele find-că cu mijlocul ce s'a purtat, adiaforisind şi neîngrijind întru nimic pentru soţia sa ca un bărbat, în trei ani, năpustind-o şi lăsând-o ca o lepădată i cu petrecerea cea împreună cu părintele său, pribegi şi supuşi sub altă stăpînire streină, şi cu stricarea şi a sănătăţii şi a haractiruluî său prin cea fără rînduelă politevmă a sa, însuşi dumne-luî a pricinuit cea desăvîrşită recelă şi însoţirea intre dumnă-lor a rămas a fi-de acum înainte zadarnică şi nesuferită, fiind peste putinţă a primi mai mult un acest fel de bărbat, ca nu pe lângă cele ce au tras şi au suferit într’aceşti trei ani să ajungă a-şî perde şi vieţa, cere a i se face cea desăvîrşită despărţire de cătră numitul soţul dumne-eî; după ce dar am ascultat cu totă înţelegerea atât cuprinderea luminatei porunci, făcend cuviinciosa chibzuire, veqlum că trei sunt pricinile pentru care se cere a se face despărţirea acestei căsătorii, întâiu adecă: pribe-girea din patrie a dumne-luî Banului Costache ş’a lui Mateiu, fiului dumi-sale, şi supunerea sub protecţie de altă stăpînire streină; a doua, patijna lipicioseî bole în pare se află Mateiu, şi desfrinata petrecerea sa de acolo, şi a treia, cea de tot ne
www.digibuc.ro
118
V. A. URECHIĂ
îngrijire a Iul Mateiu pentru soţia sa aprope de trei anî până acum; de care şi pentru câte trele acestea cercetând, le găsim că sunt adevărate, şi fiind adevărate, dreptate are Zoiţa la cererea ce face, şi cât pentru pribegire găsim că, după chiar cele urmate de însuşi dumne-lui Banul, este mărturisită şi învederată, pentru că dumne-lui Banul avend scop a se depărtâ din patrie, acestă cugetare a dumi-sale s’a arătat şi în faptă, cu a căruia urmare întru nimic nu se pot învinovăţi părinţii şi rudele nurorii dumi-sale, căci au primit a da pe fiica dumne-lor soţie fiului dumi-sale, pentru că acestea lucrându-le dumne-lui Banul pe taină, şi nedescope-rindu-le prin arătare la părinţii nurori-săi, dumne-lor, când săvîrşiau nuntirea, so-cotiau că ieau ginere pe un fecior de boer pămîntean, carele are să vieţuescă şi să petrecă cu soţia sa în patria lor împreună cu părinţii şi rudeniile lor, care aceste cuvinte drepte se cuvine înălţimii Tale, ca unui stăpînitor al ţării, a le chibzul şi a le judecă după dreptate, ca unul ce ţi s’a încredinţat T& edvtxâ vo|u/â xal îcoXtf./â 3txatâ|j.a'ta (1), să le cercetezi pe larg şi cu scumpătate să se hotărască de Măria-Ta; iar cele-lalte două pricini, din care una este patima lipicioseî bole în care se află Mateiu, aducătore de primejdie şi la vieţa soţiei sale, i pentru desfrînată petrecerea sa de acolo, (jicem că acestea îndestul se dovedesc prin cei ce vin de la Viena, omeni vrednici de credinţă şi ipoliptichi, arătând fără sfială, atât pentru desfrînată politevma vieţuirii sale, cât şi pentru prostă starea sănătăţii sale, că nu este nădejde de îndreptare, cum şi prin scrisori de la obrpze vrednice de cinste şi axio-tista aretătore, că acest tînăr nu este nădejde a se mai îndreptă, nici a mai fi însoţit cu soţie, care aceste scrisori şi de unii din noţ s’au citit, cum şi chiar de cătră înălţimea Ta s’au ve<jut şi osebit de acesta este şi obştescă sciinţă, că îndată după însurătorea lui Mateiu, peste două luni au început scuipirea sângelui şi durerea peptului; firesce fiind sciut, că tot-deauna lipirea de muere a unui om ce are într’însul încuibată boia ofticei, este peste putinţă a nu scote patima acesta la vedere, de care patimă l-a şi căutat pe Mateiu cei de aici doctori ai politiei şi cu consult, prin găsirea cu cale şi a dumne-lui Banului, s’a hotărît a se trimite la Italia, ca să se caute acolo, precum acesta şi doctorii politiei de aici o mărturisesc în scris prin alăturatul engrafon,sub iscăliturile d-lor, din care se dovedesce şi încuibarea acestei lipiciose patimi la familia acesta, din paradigmata ce aduc pentru morţile mumei, a fraţilor şi a surorilor lui Mateiu, cum şi netăgăduirea i pornirea spre mai rău pentru starea sănătăţii lui Mateiu, când va mai fi lipit cu soţia sa; pentru care acesta cercetând noi şi pravila bisericescă, ca să vedem ce povăţuire şi poruncă dă, găsim la capul 234 list 216, pentru patima epilepsiei chiar aşâ scriind: de va fi avut patima mai nainte de cununie şi se va mărturisi de mărturii credinciose, atunci degrabă se desparte făr’ de nici o îndoire, iar de va fi venit acea patimă după cununie, atunci nu se desparte nunta în totă vieţa lor : acest cap de pravilă măcar că este pentru altă patimă, adecă a epilepsiei, dar judecata socotesce că, de vreme ce pentru epilepsie, care este patimă ce nu se dă de la unul la altul, hotăresce a se despărţi nunta, cu cât mai vîrtos pentru acesta a ofticei, care cu cât mai mult va sta însoţirea nuntei, cu atâta mai vârtos este primejdie de vieţă, nu numai celui ce o are, ci şi soţiei sale şi altora ce vor fi pe lângă dînşii, şi măcar că din tacrirul dohtorilor se arată, că patima lui Mateiu s’a ivit după însoţirea nuntei, câDd şi însuşi dumne-lor l-au căutat de acestă bolă, dar se pote socoti, şi cunoscut este că mai dinainte a fost
(1) Cele legiuite a naţiunii şi drepturile politice.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CABAGEA
119
încuibată la dînsul, când şi maîcă-sa şi doi fraţi şi o soră au fost murit mai nainte tot de acestă bolă, şi fiind tăinuită la dînsul patima, însoţirea nunţii a scos-o la ivălă, căci nu este de creţlut că după nuntă să se fi lipit de dînsul, fiind-că soţia sa a fost sănătosă, precum se află şi acum; al doilea pentru neîngrijirea lui Mateiu, cu care s’a purtat cătrâ soţia sa aprope de t.'ei ani până acum, (jicem că nu la puţină învinovăţire s’a adus pe sineşi şi cu acesta, năpustindu-şi şoţia, fără a îngriji câtuşi de puţin într’acestă diastimă de vreme, nici măcar pentru cele de trebuinţa traiului vieţii, avend şi bani naht ai zestrii în mânile dumne-lui, iar de rămâne să (jică, că moşia şi via dumne-ei de zestre este aici în ţeră, şi că rodul lucrurilor de zestre fiind al bărbatului venitul moşiei şi al viei l-a luat dumne-ei într’aceşti ani, nici ou acâsta întru nimic nu se pote îndreptă, pentru că venitul acestei moşii nu cuprinde pe an mai mult ca la taleri 2.500, iar via este sciut că apururea se supune la intîmplarea timpului, precum s’a şi veţlut, că într’aceştî doi ani trecuţi viile de obşte au pricinuit pagubă iar nu folos, iar cu suma ce a putut prinde pe venitul moşiei este cunoscut, că se discolifsesce a pute să trăescă una din cele mai de jos stare, cu cât mai vîrtos soţia dumne-lui, care fiind de nem slăvit urmeză a-şi avă cele pentru trebuinţa vieţii potrivite cu starea haractiruluî şi a nemului seu. Deci precum şi mai sus am şbs, atât pentru patima lipiciosei bole a lui Mateiu şi cea fără rînduelâ şi desfrînată politevmă a sa, cât şi pentru nemărginita adiaforie şi de tot fără durere de îngrijirea sa pentru cele de trebuinţa traiului vieţii soţiei sale aprope de trei ani până acum, cu acestea însuşi a dat pricină soţiei sale a pute să câră cu drept cuvînt despărţirea sa, a căreia cerere, fiind-că de biserica este primită, se cuvine b fi şi ascultată, şi a i se da bisericesca diazighion pentru deslegarea cununiei şi a despărţirii sale de cătră numitul soţul seu, căreia iarăşi după pravili i se dă dreptate a i se împlini atât tote câte îi vor fi lipsind din fdea de zestre i exopricâ ce va fi avend, cât şi teoriticâ şi a câştigă şi darurile dinaintea nunţii, de vreme ce despărţirea se face din pricina vinovăţiei soţului dumne-ei, iar nu din pricină de vre-o vinovăţie a domnii-sale; iar cea desăvîrşită hotărîre pentru tote rămâne la Măria Ta.—1816 Maiu 17.
Al Ungrovlahiei Nictarie, Iosif Argeş, Gonstandie Buzău, Nestor Clucer, Constandin Predescu Clucer.
S’a şters din condică, căci cea adevărată anaforâ a spart-o Măria Sa Vodă, adecă Vodă, se vede că n’a încuviinţat divorţul pe motivele mai sus aduse.
7a Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Pe acestă alăturată anaforă a dumne-lor veliţilor boeri nerămâind Stolnicul Antonie, orînduitul zapciu dumne-lui Vel Hatman al Divanului l-a înfăţişat la Divan înaintea Domniei-Mele cu Gostache Mavrocordat, (jicend jăluitorul Stolnic, că dum-nă-lor veliţii boeri, făr’ de a cercetă pricina pe larg, ci numai după mărturiile unora din rudele pîrîtului ot Ţarigrad şi a altor dmeni de acolo, cari nu au nici o sciinţă de curgerea aceştii pricini, îl îndatoreză să plătescă ceea-ce nu este dator, fiind însuşi pîrîtul stricătorul logodnei, şi osebit că nici au dşt fii-sei tote lucrurile ce sunt arătate în anaforâ, ci prea puţine dintr’însele, şi pe acelea le vede încărcate la preţ, şi mai vîrtos că starea lui, precum este sciută la toţi, n’a fost vrednică de a da, necum acest fel de daruri precum arată, ci nici măcar de taleri 3.000, pentru că şi de cheltuela cea din tote filele eră lipsit, şi el cu dintr’al său l-a ţinut de cheltuelă, care o şi ceru acum jăluitorul a i se plăti de pîrîtul şi a fi apărat de
www.digibuc.ro
120
V. A. URECHIĂ
cererile sale, fiind-că până a nu logodi pe fie-sa după pîrîtul, î-a dat foe de zestre sub iscăljtura sa, şi pentru căci nu avea mijloc de a-! răspunde în urma logodnei suma banilor celor făgăduiţi prin foe, ca să se cunune cu fie-sa, i-a <jis să-l sigu-rifsescă Cu un loc al seu puindu-i emanet, până când îi va plăti banii, numai să se săvîrşesoă cununiile, şi neprimind Mavrocordat locul drept sigurită, în cele după urmă în$ă pîrîtul a dat foea la Beizade Panaiotache Moruz de î-a dat-o Stolnicului inapoî spre desfacerea logodnei, şi de atunci s’a sciut desfăcut; iar pîrîtul în potrivă răspunse, că foea de zestre iscălită nu a primit, ci numai o însemnare care o are şi acum şi ne-a şi arătat-o în Divan şi că el nu a dat nici o foe răposatului Beizade Panaiotache; dâpă a căruia tăgăduire am întrebat pe Stolnicul, de are vre-o dovadă la acestă a sa arătare, de vreme ce Beizade Panaiotache se află mort, şi răspunse că altă dovadă nu are decât pe Logofătul Ştefanache ot Ţarigrad, carele ar fi sciind curgerea aceşti! pricini, că aşă s’a întîmplat; la care acesta se mulţumi pîritul Mavrocordat, că de va aduce acest fel de mărturie de la Logofătul Ştefanache, să rămâe lipsit de cererile sale, fără numai ceru ca mai întâiu să dea zapis Stolnicul cu legătiţrâ, că de va veni de la numitul boer în potrivă mărturie, să plătescă şi totă chelţuela ce va face până atunci zăbovindu-se aici; căruia i s’a <Jis că, de va veni de la Logofătul Ştefanache mărturie în potriva Stolnicului şi făr’ de a da Stolnicul acest fel de zapis, îl vom îndatora Domnia-Mea de-i va plăti şi chelţuela ce va face până atunci; şi aşa remâind ca să scriem Domnia-Mea la Ţarigrad, spre a ni se trimite de la Logofătul Ştefanache mărturie asupra pricinii, ne-a dat jalbă în urmă pîrîtul Mavrocordat, (jicend, că de nu va fi dat Stolnicul zapis pentru chel-tuelâ, precum a cerut (fiind-că nu se află în Ţarigrad Logofătul Ştefanache) şi ur-mezâ a se zăbovi trimiterea mărturiei sale şi, până va veni acea mărturie, urmeză a cheltui şi ceea-ce va luă de la Stolnicul, cere şi se mulţumesce, ca amîndoî să încredinţeze cererile lor în parte prin blestem, şi pentru cât va încredinţa fieş-care, dând şi luând unul de la altul ale sale, să rămâe cu totul desfăcuţi şi izbrăniţî; a căruia cerere de a încredinţa adecă şi el cererile sale prin blestem nu fu primită Domnieî-Mele, fiindu-ne sciut pîrîtul Mavrocordat, încă de când ne aflam Domnia-Mea l.i Ţarigrad, că s’a dovedit în faptă de plastografie, când trăgea la judecată pe unchiu-său banul Nicolae Mavrocordat, cu un zapis al răposatului unchiu-seu arhiereul Halchidonis, care s’a dovedit de plasto, şi de aceea ca unui plastograf, după pravilă, necuviindu-i-se a i se da blestem, hotărîm ca Stolnicul să încredinţeze prin blestem, atât suma cheltuelii ce <Jice că a făcut cu pîrîtul, cum şi lucrurile ce s’au primit de la pîrîtul la logodna fiicei sale, şi după încredinţarea ce va face, ceea-ce se va alege că are ş luă fieş-care, poruncim, zapciule ce eşti orînduit, să urmezi a face împlinire de la unul altuia şi într’acest chip să rămâe izbrăniţi unul de cătră altul. —1815 Iunie 23.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXV, pag. 240.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Mâriei-Tale, dumne-lui Vel Hatman al Divanului, încă de la doue'ale trecutului Aprilie, a fost înfăţişat înaintea nostră pe dumne-lui Constantin Mavrocordat cu dumne-lui Stolnicul Antoni, asupra căruia face pîră Mavrocordat, cum că în let 1820 August 10, logodindu-se cu Ecaterina fiica Stolnicului, a dat logodnicei,
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CABAGEA
121
atât la logodnă, cât şi în urmă, lucruri de taleri 14,449, ce pe anume se însemneză mai jos, şi că în urmă ve<jend că pârîtul nu se ţine de cuvînt, casâ-i facă teslim zestrea ce a făgăduit prin însemnare de foe, a pus în multe rînduri obraze mijlocitori, de aii (jis Stolnicului, ca ori să-i deâ zestrea cea făgăduită şi să se cunune cu fiică-sa, sau să-i întorcâ înapoi lucrurile ce le dedese logodnicei şi să se desfacă, şi Stolnicul nici una nici alta urmând, şi pe jăluitor silindu-1 trebuinţa a se duce în Ţarigrad, la altă parte, pentru interesul şefi, a lăsat vechil pe cumnată-seu Luminăţia sa Beizade Mihalache, ca să ceră de la Stolnicul lucrurile sale, şi nici cu vechilul n’a vrut să se desfacă si să se deslege logodna, ci după încheerea păcii a trecutei răsmiriţe, viind Stolnicul aici în ţâră şi-a măritat pe fie-sa după altul, cerend jăluitorul să-şi afle de la Măria-Ta îndestularea dreptăţii, spre a se îndatorâ Stolnicul ca să-i plă-tescă tote lucrurile ce s’au dat fii-săi la logodnă şi în urmă, pentru care ne-a arătat jăluitorul şi însemnarea foei de zestre, ce <jice că i-a dat Stolnicul, când s'a aşezat ca să ieâ pe fie-sa în căsătorie; iar Stolnicul în potrivă a răspuns, că adevărat se făcuse acest aşezămînt de logodnă, şi dedese jăluitorului şi foe de zestre, însă iscălită de dumnă-lui, dar în urmă, cu primirea amândurora părţilor, s’a stricat logodna înaintea răposatului Luminăţiei sale Beizade Panaiotache Moruz, şi pentru că făcuse Stolnicul cheltuelă cu multe mese ce a dat jăluitorului i alte lucruri ce i-a dat taleri 3.196, de aceea a rămas a nu cere nici jăluitorul lucrurile ce a dat logodnicei; în urma căreia desfaceri, «jiceâ Stolnicul, că a mai şe<jut jăluitorul în Ţarigrad şepte-opt luni, şi nici un davagilîc n’a făcut şi că însemnarea acesta ce arată jăluitorul nu este foe de zestre, căci fdea cea adevărată şi iscălită de dumnă-lui i-a dat-o jăluitorul înapoi, arătând şi Stolnicul foe de acele cheltueli ce a făcut cu mesele jăluitorului, şi cu alte condee ce i-a dat, tăind peste tot taleri 3.196, de care (jicend Stolnicul că, pentru stricarea logodnei şi desfacerea ce s’a făcut înaintea răposatului Beizade Panaiotache, scie şi dumne-lui Logofătul Ştefanache Ma-vrogheni, i s’a fost $is de cătră noi, ca în soroc de <jile 40 să aducă mărturie înscris de la Logofătul Ştefanache, şi a răspuns, că nu pote să se lege cu soroc, căci orî va fi lipsind Ştefanache din Ţarigrad, sau va fi murit; a <jis dar jăluitorul, că de vreme ce Stolnicul nu pote să dovedescă cele ce <jice, va aduce dumne-lui mărturie în scris de la obrazele ot Arnăutchioiu, ce sciu cum că până când a plecat dumne-lui din Ţarigrad logodna nu eră stricată şi anume de la Logofătul de la Sotirache Cherestegiu şi de la Hristache ginerile Micîculuî; iar jăluitorul a <jis, că va aduce şi de la aceia şi de la alţi săteni; acum înfăţişându-se de iznovă înaintea nostră ne arată jăluitorul mărturie în scris, de la două ale acestei luni Maiu, iscălită de şepte martori, anume Toma Slugerul, i Yasile Aga zaraf, i Dimitrie paharnicul Apric, i Gheorghe portarul i Iordache zaraful, i Manole Costaridino, i Petre Gheorghiu Chehaia, prin care mărturisesc, că în multe rînduri a vrut jăluitorul să strice logodna, din pricină căci se vede că Stolnicul Antonie nu avea putere să-i deâ cele ce-i făgăduise în foea de zestre, şi Stolnicul nu vrea să strice logodna, (jicend să se cunune şi pe urmă, când va pute, îi va da cele făgăduite, iar jăluitorul neprimind-o acesta, a rămas logodna ne-deslegată, când a plecat jăluitorul din Ţarigrad, după cum nedeslegată este şi până acum în <jiua de astăzi; aşa arată numiţii martori în frica lui Dumnezeu, ca unii ce <jic că au sciinţa aceştii pricini; ne mai arătă jăluitorul o scrisore de Ia <ji întâiu a aceştii luni Maiu, ce-i scrie dumne-lui biv Vel Banul Grigorie Mavrocordat, unchiu-seu, cum că îi trimete mai sus numita mărturie a sătenilor, afară numai din So-ţirache Cherestegiul, ce eră dgs de câte-vâ (jile la <jevticlîcu-său şi de Hristache,
www.digibuc.ro
122
V. A. TJRECHIĂ
ginerele Miticului, ce a murit de este un an şi, cum de nu ne vom încrede noî la mărturia sătenilor, ne va arătă şi acestă scrisore a dumne-luî, spre mai bună îndestulare, că nu se stricase logodna jăluitoruluî cu fiica Stolnicului Antonie, în vreme ce însuşi dumne-luî de multe ori a înştiinţat pe dumne-luî Stolnicul, să dea jăluitoruluî cele ce dedese fiicei şi să se deslege logodna, de vreme ce Stolnicul nu are putere a da cele făgăduite, şi n’a vrut să se înduplece la cuvintele dumne-luî, ci tot-deauna îi răspundea, ca să se cunune şi pe urmă îî va da cele făgăduite; tot într’acestă scrisore scrie şi dumne-luî Banul Nicolae Mavrocordat, iar unchiu al jăluitoruluî, cum că asemenea mărturie dă şi dumne-luî, ca şi dumne-luî Banul pheorghe, că la vremea lipsirii jăluitoruluî din Ţarigrad eră logodna nestricată cu vitrega fiica Stolnicului Antonie; ne mai arătă jăluitorul şi vechiletul ce <jice că a lăsat Luminăţiei sale Beizade Mihalache cum-nată-seu, la plecarea sa din Ţarigrad, atât pentru datoria sa după deosebit catastih, cât şi la pricina logodnei, în care vechilet este iscălit martor şi Sotirache Chiristi-giul. Deci la cuvîntul ce a <jis Stolnicul Andonie, cum că s’ar fi desfăcut cu jăluitorul, pentru pricina aceştiî logodne, cerendu-i judecata să aducă mărturie în scris în soroc cuviincios de <jlile40, după depărtarea locului, şi dumne-luî dând răspuns, ca cu soroc nu pote să se lege, ci se mulţumesce să aducă jăluitorul mărturie în scris de la obrazele ce sciu că nu s’a desfăcut, şi acum aducând mărturia ce se arata mai sus, în vechiletul în care este iscălit martor şi Sotirache Cherestegiu, pe a căruia mărturie a ţlis Stolnicul, că se mulţumesce, şi dovedindu-se dintr’acea mărturie, ca la plecaroa jăluitoruluî din Ţarigrad logodna era nestricată şi că însuşi Stolnicul a fost pricina, de nu s’a însoţit jăluitorul cu fie-sa, nevrend să-î dea zestrea cea făgăduită prin foe, şi iarăşi Stolnicul fiind pricina stricării logodnei, ca unul ce şî-a căsătorit pe fie-sa după altul, după pravilă se cuvine să întorcă jăluitoruluî tote lucrurile ce a dat.fie-seî, atât la logodnă, cât şi în urmă, din care lucruri, pentru cele tăgăduite de Stolnicul săprimescă numitul Stolnic jurămînt, că nu le-a dat jăluitorul, şi jurând să aibă pace, iar nejurând să i le răspundă şi pe acelea împreună cu cele netăgăduite, iar inel de logodnă i alte lucruri şi cheltuelî, ce ţlice Stolnicul că a făcut, să le perijă, neavend cuvînt să le ceră înapoi ca unul ce însuşi a stricat logodna şi şî-a căsătorit pe fii-sa după altul, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.—1815 Maiu 26.
Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Vornic, Teodorache Vă-cărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu Vel Logofăt, Fotache Ştirbei Vel Logofăt.
Lucrurile ce a dat Mavrocordat logodnicei sale Catincăî, fiica Stolnicului, netăgăduite de Stolnicul cu preţul ce arată Mavrocordat.
Taleri
2.470 inel de logodnă.
600 un zapis al părintelui Varnis avlicesc cu dobîndă.
860 o jumătate lună diamant.
420 o lădiţă de Saxonia.
42 un left de urmuz.
40 cinci perechi strumfî, trei de mătase şi două de tiriplic.
180 zaharicâ i cofeturi şi alte măruntae la logodnă.
4.612
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
123
Lucrurile ce <}ice Mavrocordat că a mai dat logodnicei şi Stolnicul le tăgâdueice.
Taleri
800 în iarţl de beşlîî.
640 un inel la sărbătorea sa.
106 un funştanlîc de fludă coţi 18 270 doi şi jumătate pichet.
395 4 mutcaluri mărgăritar.
850 un şal beldar cu vergi roşii şi albe 52 cămaşe de tribeâ.
560 un cesornic de aur cu smalţ.
90 15 coţi geamfeiu.
480 o ferigeâ neftie.
110 4 testemelurî calemcherii.
670 o bohceâ şal.
640 un ac de argint cu diamant.
552 o lădiţă de bagă cu oglindă.
150 forfece şi acar de argint poleit.
220 o pereche galinţî argint şi mărgăritar 232 un teas de argint poleit.
1.125 o scurteică de samur de şal stacojiu.
690 o pereche cercei de smaragd.
9.837
Adunare.
Taleri
4.612 condeile cele netăgăduite de Stolnic.
9.837	condeile cele tăgăduite.
14	449
Im Ioan Gheorgke Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Citindu-se înaintea Domniei-Mele acestă anaforâ a Preaosfinţiei sale părintelui Mitropolitul, am cerut de la Preaosfinţia sa, prin osebită buiurdizmă ce am dat la jalba jăluitorei Elenei, ca să ne dea pliroforie pentru acestă cununie, de este din cele ce sunt poprite de pravilă, dar săvirşindu-se, nu se strică, ci numai se tapo-nisesce, sau din cele ce şi poprite sunt şi săvîrşindu-se se strică? şi ne-a făcut arătare prin osebită anaforâ, de la 13 ale aceştii luni, că şi după împărătescile pravilî şi după exavivlos a Arminopului, acestă cununie este din cele ce, poprită fiind de pravilî şi săvîrşindu-se, se strică; după care acesta a Preaosfinţiei sale arătare, rămâne a se urmă bisericesca hotărîre, ce ni se arată că s’a dat pentru stricarea şi despărţirea aceştii cununii, iar pentru pricina bătăeî şi celor-lalte pagube ce a arătat jăluitorea că a cercat, poruncim, zapciule ce eşti orînduit, vătaşe de Vistierie, să arăţi jăluitorei de a face osebită jalbă cătră JDomnia-Mea, şi vom da cuviinciosa poruncă.—1816 Martie 12.
(Pecetea gpd.)	' Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
124
V. A, DRECHIĂ
Prea Înălţate Domne,
Acestă pricină, pe cât a fost de trebuinţă a se cercetă bisericesce, s’a şi cercetat, dându-se sfîrşit de fratele Episcopul Buzăului, ca unii ce s’aă aflat a fi de eparhia frăţiei-sale, adecă ca prea o cununie ce s'a fost făcut înşelând biserica, fiind rude de departe, i s’a şi făcut despărţire, supuindu-î sub canonul bisericesc după pravilă, atât po jăluitorea i pe pîrîtul Ianache, cu care s’a fost însoţit, cât şi pe acel potropop, ce i-a fost cununat, lepâdâudu-1 din slujba potropopieî l-a poprit şi de dar, precum mai pe larg pliroforie se va da Înălţimii Tale dintr’acestă alăturată anaforă a cliricatului episcopiei Buzăului, cu întărirea frăţiei-sale, iar pentru pricina bătâei şi celor-lalte pagube ce (jice că a cercat jăluitorea, ca o pricină politicescă ce este, se va orîndul în cercetare unde se va găsi cu cale de cătră înaltă înţelepciunea Măriei-Tale.—1816 Fevruarie
Al Măriei-Tale cătră Dumnezeii rugător şi smerit părinte sufletesc.
Mitropolit al Ungrovlahiel Nictarie.
Dacă exemplul reii, viţiul, înfloriâ chiar în jurul tronului, şi la boe-rime, cum eră să nu se propage în clasele de jos ?
Dacă divorţul nu mai scandalisâ pe nimeni decât d<5ră pe consulii streini, ce tărie puteaii să aibă simplele logodnei De aceste se contractai adese numai cu gînd de a fi stricate şi a da ocasiuni de cerere de despăgubiri. (1)
Logodnele! Ele se făceau în faţa unui preot. Dar în ce stare oribilă eră şi însăşi biserica? Apoi ascultaţi ce <}ice despre ea Wilkinson:
«Sf. Sinod e compus din Metropolit şi din Episcop!. Acest consiliu este tribunalul cel mai corupt din t<5tă ţâra şi actele şi decisiunile lui, al căror motiv şi scop sunt departe de a avă o tendinţă morală, se par calculate salt numai pentru a încuragiâ depravaţiunea şi cele-lalte desordine în societate. (2)»
Şi cu t<5tă corupţiunea clerului înalt şi simonia la basa hirotoniilor, nu eraii în Bucuresci mai puţine de 366 biserici şi 20 de mănăstiri. (3)
Un alt mijloc de a protege şi ajutoră boerimea îl aveâ Domnitorul în Cutia milosteniilor.
Cutia milosteniilor continuă sub Caragea a avă diverse havaeturi saii iraturl, pe lângă taxele după caftane. (4)
(1)	Ve<jl actele de sus şi D. din Tom. X. B. al Ist. Rom. de V. A. U.
(2)	Pag. 62.
(3)	Wilkinson, pag. 72.
(4)	Caragea îngrijesce de Cutia milosteniei încă din primele «file ale venirii luî a tron. In 7 Ianuarie 1813 ordonă împlinirea sumelor datorite cutiei din diferite condee. Ioan Moscu este epistatul Epitropieî Obştirilor. El cere împlinirea de la boerii căftăniţî şi de la ispravnici şi judecători, cum şi de la Divaqul Crşioveî şi
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
125
Iată principalele iraturî cari continuă sub Carageai
La 28 Iunie 1813 Domnitorul scrie Caimacamului Craiovel, fost mare Postelnic N. Scanavi şi Divanului, că încă din Fevruarie, acest an 1813, s’a făcut irat noii la Cutia milosteniei câte 1 pară la lefi de la cel ce cumpără imobile în ţâră cu buna învoire. Pentru ca să se pdtă percepe acest venit, Domnitorul face obligatorie întărirea actului de cumpărare de cătră divanurî în Bucurescî şi Craiova,'şi de Ispravnici prin judeţe. (1)
Tot în interesul perceperii acestui venit noii, Caragea ordonă Mitropolitului şi Episcopilor să însciinţeze pe protopopi şi preoţi, că sunt datori a raportă la Epitropie pe tătă săptămâna despre orl-ce vîmjărî de imobile (2)
Acâstă dare, câte-vâ luni după aceea, se ridică la 2 parale la lefi la vîmjare de lucruri nemişcâtdre şi ţigani prin licitaţie, plătite de cumpărător. Când vîn<Jarea este de bună-voe, se va percepe câte 1 pară la lefi. Rânduitul cu perceperea acestei taxe va pune un anume sigilii! cu marca judeţului, independent de cercetarea prealabilă a vîn<Jăriî de cătră isprăvnicat, ca să se vadă de este bună.
Clironomiile ab intestat să se ieâ în profitul Cutiei, făcându-se din ele şi căutarea de suflet a celui mort fără de moştenitori.
Caragea mal obligă pe duhovnici, ca să îndemne pe creştini să lase câte ce-vâ la Cutia milosteniei, chiar dacă afi moştenitori
Cutia va percepe câte 2 parale de fie-ce pele de epure exportată.
Câte 15 parale de tot şocul de sticlă importat
Câte 2 parale de tot cotul de postav lucrat în ţâră.
De la t6te bîlciurile anuale de judeţ, să se ieâ de fie-ce prăvălie câte 1 pară.
Caragea rînduesce, în Fevruarie 1814, pe fostul mare Paharnic Const. Otteteleşanu, care să incasseze veniturile Cutiei, la Craiova, pentru judeţele oltene. (3)
Un venit mal important al Cutiei este tot de la slujba Vorniciilor, edecă de la taxele vitelor de pripas. Am arătat aiurea marele abusuri * 1 2 3
de la egumenii rînduiţi pe la mănăstiri, a taxei legiuite în favorea Cutie’. De la funcţionarii cari primesc lefă din Visterie, sumele datorite se vor împlini direct din acea lefă. — Moscu urmăresce cu stăruinţă în 1814 intrarea la Cntie a taxelor de la vîn^area imobilelor, cum şi venitul din slujba Vorniciei, acel de la caftanele ispravnicilor, etc.
(1)	Anexa de ve<Jut în Tom. X. B. al Ist. Românilor de V. A. Ureehiă.
(2)	Ibidem.
(3)	Ibidem.
www.digibuc.ro
126
V. A. tflECHIÂ
ce se comiteau cu perceperea acestor taxe, închi<Jându-se, ca* vite de pripas, chiar vite din bătătura casei omului, luate pe furiş da acolo. Colacul ca gl<5bă, ce se luă, de 20 bani pentru bou şi vacă, de 40. bani pentru cal şi bivol, şi de 10 bani de de şi de capră, este taxa pentru herghelii întregi rătăcite, iar când e vorba numai de puţine vite, atunci taxa eră mai mare şi anume de ll's taleri de cal şi bani 20 de bivol, de bou şi de vacă şi bani 100 de rîmător, bani 50 de de şi bani 10 de capră, independent de stricăciunile în holde şi în vii, pe cari stă-pînul vitelor le va plăti după ispăşenia la faţa locului, făcută de vor-nicel, împreună cu preotul şi fruntaşii satului şi independent de gldba, obligat să plătdscă la vornicel stăpînul vitelor, care a făcut stricăciuni în holde şi anume pentru cal, bivol câte 40 bani, pentru vacă şi bou câte 20 bani, de de şi capră câte 10 bani şi de rîmător câte 50 de bani.
Cele-lalte instrucţiuni se pot vedd în actele de la Tom. X. B. al Istoriei ndstre.
O	dare atât de odidsă ca aceea a vorniciilor, dacă puteâ avd vre-o scusă, când eră lăsată în folosul milosteniilor, devine şi mai odidsă, când, în loc de a se dă în întreprindere cu licitaţie onestă, se face un mijloc de chivernisdlă pentru protejaţii domnesc!. Aşâ s’a întîmplat în 1814 Noemvrie:
Pitac cătră Dvornicul Obştirilor, ca să deâ dvorniciile pe acest an taleri 20.000 obrazului ce aduce pitac.
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumneata Vel Dvornice al Obştirilor, fiind că huzmetul Dvorniciilor din ţără este irat al Cutiei milosteniilor, a căruia-datorie sunt facerile de bine şi ajutorurile cătră cel ce aii trebuinţă, de aceea poruncim dumi-tale, ca acest huzmet al Dvorniciilor să se deâ pe anul viitor cu preţ de 20.000 aducătorului acestui Domnesc al Nostru pitac, fiind obraz vrednic de aju tor, căruia să i se deâ apoi şi Domnescile Nostre porunci după orînduelâ. Tolco pisah gpd. — 1814 Noemvrie 19.
Cod. LXXFV, fila 157.
Din vama tabacului încă se dâdeâ câte-vâ procente în favdrea Cutiei milelor. Pentru partea Cutiei se percepeâ la ocaua de tabac importat parale 26, iar de la cel din ţeră câte 8 parale. Acest venit însă abiâ se urcă de la 2.000 la 2.500 taleri pe an. (1) 1
(1) Ve<Jî Tom. X B. al Ist. Românilor de V. A. Urechiă.
www.digibuc.ro
Societatea sub i. g. cabagea
127
La începutul lui Ianuarie 1815, Marele Vornic al Obştirilor Mihala-che Mânu iea compturile Cutiei milosteniei şi constată insuficienţa venitului, din causa neincassării şi a deficitului. La 23 Ianuarie 1815, Domnitorul însărcineză pe fostul mare Ban Grigore Brâncoveanu şi pe marele Vornic de Ţera-de-sus Barbu Văcărescu, să facă întocmire nouă a Cutiei, în marginele venitului ei.
Cu aceeaşi, dată Domnitorul obligă pe marele Căminar să verse la Cutie 3.000 lei pe an, suma hotărîtă din vama tabacului.
Luarea socotelilor Cutiei în 1815 se face de Divan, sub preşedinţa Metropolitului. Caragea adaogă la venitul Cutiei 500 de taleri de la ocne peste alţi 500 anteriormente hotărîţi. Asemenea de la vămi se mai adaogă 300 taleri, peste o sumă identică din vechi stabilită. Domnitorul obligă şi Visteria să plătescă sumele întârziate, câte 500 taleri pe lună; el reguleză din noii taxa de la peile de epure; asemenea ha-vaetul de la oca de ceră, de la cotul de postav de ţără, de la stocul de sticlă, venit care se percepe prin biuroul vămilor şi prin meemurii Epitropiei Obştirilor.
Incassările de la caftanuri merg fdrte anevoe şi în anii următori 1816 şi 1817.
In Fevruarie 1817, constatându-se din nou deficit la Cutia Obştirilor se dispune revenirea la vechi taxe şi iraturi şi încă şi aceste cu 6re-carî adăogiri. Se mai creăză şi venituri nouă, cari tdte aceste se pot vedă în următorul act:
întărire la anaforaua veliţilor boorî pentru veniturile Cutiei Obştirilor.
I& Ioan Gheorghe Caragea Voevodi Gospodar zemle Vlahiscoie.
Primită fiindu-ne chibzuirea ce fac dumne-lor orînduiţii boeri printr’acestă ana-forâ, întru tote o întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca întocmai să se facă urmare, trecendu-se aceste iraturi şi la condica Epitropiei Obştirilor, ca să fie sciut şi să se şi pue în lucrare de acum înainte, bez condeiul, câte taleri doi de la fieş-care carte de vătăşie de ţigani domnescî, care acest irat poruncim, ca de la anul viitor, cu let 1818, să se începă a se pune în lucrare şi condeiul capanlîilor să se ieâ numai de la cei pămîntenî capanlîi, iar nu şi de la Turci. — 1817 Fevruarie 16.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei-Tale, ce prin pitac ni s’a dat, că cercetându-se de cătrâ Măria-Ta veniturile Cutiei obştirilor s’au ve^ut că nu sunt destoinice a întîmpinâ cheltuelile ce au, ci să chibzuim ce alte venituri se cuvine a se adăogâ ca să fie de ajuns? am făcut chibzuire şi se găsi cu cale, că unele venituri ce din vechime au fost orînduite Cutiilor şi nu s’au urmat, să se pue acum în lucrare cu
www.digibuc.ro
128
V. A. CRECHlA
oreşî-ce adaos şi să se mai adaoge şi altele nouă venituri, după cum se însemneză maî jos, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.
Const. Filipescu Vel Ban, Radu Golescu Vel Vornic.
Cod. LXXV, pag. 185.
Veniturile vechi ale Cutiei
Cftt sil deii acum
tal. parale
—	2	Cotul de postav de ţeră, să le dea vîmjătorul.
2	Pelea de epure, să le dea vîmjătorul.
—	16	Şocul de sticle ce vin de prin ţări streine, să dea neguţă-
torii ce aduce sticlele.
—	3	Ocaua de ceră ce ese din ţeră, să le dea cel ce scote căra.
600	—	Toţi neguţătorii capanlîi.
Veniturile noue ce se chibzuirâ acum.
6	—	Să dea fieş-care rotă de borangic, să-'i dea stăpînul	roţeî.
—	1	La leu, să dea cei ce cumpără acareturi nemişcătore	cu riza-
pazar.
5	—	Căpitănia de frunte spătărescă de afară, să dea căpitanul
când se rînduesce, după cum dau şi polcovnicii.
2	20	Căpităniile de afară de a 2-a mână, asemenea.
2	—	De totă cartea de vătaf de ţigani domnesci.
6	--	Să dea pe an fieş-care preot din totă ţera, câţi se vor găsi
la catagrafia dumne-lor ispravnicilor, afară din cei scutiţi de pe la mănăstiri şi de pe la boeri şi afară din cei er-taţi şi neputincioşi.
La începutul anului 1818, după luarea socotelilor Cutiei, se întocmesc din noii listele milelor, cari se ridică pe lună la 7.403 taleri. Administratorul Cutiei, Moscu, amintesce mereu prin raporturile sale cătră Domnitor, că nu mai are de unde să plătescă adăogiri de mile, căci Cutia iarăşi este în deficit. «După cercetarea socotelelor ce am făcut, (Jiceâ Moscu în 1813, trec mai mult cheltuelile peste iraturi, din multă adăogire ce s’a făcut la lefi, cum şi alte cheltueli, de care după datorie fac acestă plecată anaforâ, că nu maî rămâne loc a se adăogâ alţi lefaşi». Asemenea declaraţiunî categorice nu împedecâ pe Domnitor să scrie din nou lui Ioan Moscu că, deşi Cutia nu are stare de a mai adăogâ lefi, «să economisesc! de a se face vr’o mângâere» noului recomandat (1)
(1) Se pot află în întregime actele relative la Cutia milelor în Tom. X. B., din Ist. Rom. de V. A. U.
Cât erk jinduit
tal. parale — 1 — 1
— 6
- i
300 —
www.digibuc.ro
Societatea STJE i. g. caSaGea
m
La 28 Martie 1815 se întocmesoe budgetul de venituri şi cheltuelî al Cutiei milosteniilor, pe care-1 dăm în notă la acest loc sub litera 1.1 (1)
(1) După luminată poruncă adunându-ne la un loc şi privind la iraturile Cutiei milosteniei, cele ce se pot împlini prin ajutorul Înălţimii Tale, cu chibzuire am şi alcătuit lefile săracilor i dohtorilor şi ale Epitropiei, precum într’acest catastih se cuprinde, câte cât este a se plăti fieş-căruia pe totă luna, însă taleri 3.198 pentru lefile săracilor şi taleri 1.200 pentru dohtoriî şi giarahii politiei şi taleri 1.670 pentru tahma Vorniciei Obştirilor, care catastih, iscălindu-se de noi, se va întări şi cu luminată pecetea Măriei-Tale, ca după acelea să urmeze şi Vornicia întocmai.—1816 Ianuarie 1.
Grigorie Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu Vel Vornic.
Iui loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Intru tote cele-lalte primită fiindu-ne anaforaua acesta a dumne-lor orînduiţilor boeri, o întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca întocmai să se urmeze, după care şi poruncim dumi-tale Vel Logofete de Ţeră-de-sus, să îngrijesci a se împlini atât rămăşiţurile Cutiei după la cei ce sunt datori, cât şi acei taleri 3.360 de la sf. Mitropolie din sfertul sf. Dimitrie al anului trecut prin orinduit zapciu căuş de aprobi, cum şi dumi-tale Vel Vistiere, poruncim să se plătescă la Cutia milosteniilor acei câte taleri 600 pe lună până la sfirşitul trecutului Martie şi până a se face împlinire remăşiţurilor, ca să nu rămâe săracii lefaşi lipsiţi de acestă mângâere a lefilor, mai vîrtos acum că sosesc aceste <jile ale Sfintei învieri; poruncim dumi-tale Vel Vornice al Obştirilor, ca pe lângă taleri 3.360 ce au a se răspunde acum de la sf. Mitropolie, să se împrumute Vornicia şi cu taleri 10.000 spre împlinirea şi răspunderea lefilor până la sfirşitul trecutului Martie, precum şi doftorilor şi gearahilor să li se facă cunoscută datoria ce au de acum înainte de a merge fără de plată la orl-ce bolnav sărac de aici din politie, la care să aibă Vornicia căzuta privighere, ca pentru cel neurmător să facă Domnieî-Mele arătare, spre a se lipsi de lefa sa acel doftor sau gearah, iar acele patru co ndee din iraturile ce se pomenesc în mai jos arătatul al 5-lea pont, ave a rămâne tot la aceeaşi orînduelă ce au fost până acum, precum şi pentru iratul de la Căminărie al Cutiei are a se face urmare întocmai după hotărîrea şi porunca Domniei-Mele, ce s’a dat la anaforaua dumne-lor de la cinci ale aceşti! luni.-- 1815 Aprilie 7
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXX1V, pag. 96.
Prea înălţate Domne,
După luminată poruncă adunându-ne la un loc, mai întâiu am cercetat iraturile Cutiei milosteniei câte sunt bune şi se pot strînge, după care sumă am înţocmit numai pe acest an şi catastih de darea lefilor săracilor cu doftorii i logofeţii Vorniciei Obştirilor, adunându-se în sumă de taleri 6.068 a se plăti pe totă luna, iar la anul se va aşterne iarăşi de isnovă catastih prin orînduiţii de către Măria-Ta boeri, punend o dreptă analoghie după suma iraturilor ce se vor agonisi, dar şi prin luminată poruncă să se pue în lucrare cele de mai jos arătate, pentru ca să se potâ păzi darea lefilor pe totă luna nestrămutat, însă:
1). Afară din întocmirea catastihului ce acum s’a chibzuit, cu nici un chip să nu se mai orînduescă alţi lefaşi, sau vre-un prostichiu cui-vaşi până la împlinirea anului.
Analele A. R.—Tom. XXIII—Memoriile Secf. Istorice.	9
www.digibuc.ro
130
v. a. tjREcml
De la cutii se dau pensiuni diverse. Aşâ sunt şi pensiunile pentru
2)	. Tote rămăşiţurile ce sunt rînduite a se împlini prin căuş de aprobi, cum şi acei po taleri 500 pe lună de -la Visterie, atât cât va fi rămăşiţă, cât şi în urmarea de acum înainte, să binevoesci Măria-Ta a porunci straşnic, ca să se plătescâ negreşit la Cutia milosteniei.
3)	. Doftorii i gerahii ce s’au aşezat cu lefă de la Epitropie să se îndatoreze toţi a merge fără pregetare la ori-ce bolnavi săraci de aici din politie, fără cea mal puţină plată, priveghiând Epitropia şi îndemnându-î cu urmarea datoriei lor, iar când nu vor alergă la săraci, atunci să se arete la stăpînire nesupunerea lor, ca s& se învinovăţescă.
4)	. Tote iraturile Cutiei milosteniei, câte se cuvin a se vinde pe fieş-care an, să nu fie volnică Cutia sau ori-cine a Ie vinde de sineşî, ci să se strige la cochivechî în Divan, şi cine va da mai mult, acela să le ieâ pentru mai mult folos al săracilor.
5)	. Pentru acei câte şese bani de pelea de epure ce ese din ţeră i şese bani cotul de postav ce se lucrezâ aici in ţeră şi s’a hotărît a se împlini de Ia vîncjletorî prin meemurii Epitropieî i po câte 9 bani de oca de ceră ce ese din ţeră şi 45 bani de tot şocul de sticle ce vine din ţeră streină şi s’au dat în credinţă asupra vameşilor să le strîngă, aceste patru condee nu se pot împlini într’alt chip nici prin vameşi, nici prin meemurii Epitropieî şi nici că se va pute pune în lucrare cu alt mijloc decât să binevoesci înălţimea Ta a se adăogâ la ponturi şi contractul vămilor de la anul viitor înainte, cu adăogire de preţ la strigare şi se va luă pe seina Cămării şi cât preţ se va socoti de către înălţimea Ta că pote să prindă aceste patru condee într’un an, şi să se orînduescă a se da de la gazdia vămilor pe fieş-care lună şi cu răvaşul Epitropieî să se sca^ă din câştiurile Cămării Domnesci.
6)	. De acum înainte să nu se mai împărţescă lefi săracilor prin ori-ce alte deosebite mâni, nici de către Sf. Mitropolie, precum obicinuiâ de opriâ din banii sfertului şi împărţiâ la osebiţi lefaşî, nici de către mumbaşirii ce se orînduesc cu împlinirea iraturilor să nu se împrăştie de către nimeni banii, ci totă suma iraturilor să se adune la Epitropie şi chiar de la Epitropie să se împărţescă în lefi, după îndreptarea catastihului ce s’a făcut, iar taleri 3.360 ce a poprit Sf. Mitropolie din sfertul Sf. Diraitrie ot let 1814, cu pricinuire ca să-i împărţescă pe anul viitor la vre-o câţi-vâ lefaşî, cu luminată poruncă să se împlinescă suma acesta la Epitropie, căci unii dintr’acei lefaşî cât s'au cuvenit s’au aşternut în catastihul Epitropieî şi de la Epitropie este ca să-şi ceră şi lefa lor.
7)	. Iraturile Epitropieî ce prin alegere cu întărire gospod, precum a rămas lămurită, cu nici un chip de pricinuire să nu se mai împuţineze, precum s’a scăzut în anul trecut, ci să fie temeinice ca să se potă întîmpină darea lefilor după catastih, mai vîrtos încă din cât se va pute să se mai adaoge şi alte iraturi din ceea-ce se va socoti nevătămătore.
8)	. Pentru acei câte taleri 250 pe lună ce prin luminată poruncă încă de la trecutul Septemvrie este să-I răspundă la Epitropie dumne-lui Vel Căminarul din iratul Căminăriei, drept vama tabacului ce a fost irat al milosteniei şi drept tote prisosele ce i s’au mai adâogat, cu straşnică luminată poruncă, să se îndatoreze ca să-I răs. punţlă la Epitropie, atât rămăşiţa de la Septemvrie până acum, cât şi de acum înainte pe anul curgător.
9)	. Cu tote că doftorul Stavraclie Moscu s’a aşezat po câte taleri 150 pe lună,
www.digibuc.ro
Societatea, sub' f. ti. caSaCEX
îâi
servicii aduse ţerii. Intre aceste menţionăm ale câtor-vâ doctori sau văduvelor lor. Se mai dau şi la cocdne văduve, de multe ori la cele
dar din suma acesta ce i se făcea pe un an, dintr’înşiî 1.400 este a-! fi drept despăgubire ce are să-î ieâ rămăşiţă de lefă pe anul trecut pe şepte luni, iar taleri 2.400 sunt a se da lui Ion Mesiţ drept oreşî-care mângâere şi despăgubire din ceea-ce are să ieâ lefă din anul trecut, şi cu chipul acesta să se urmeze lefile doftorilor până la încheerea anului; după acestea arătăm înălţimii Tale, că ne-ajungendu-se, iraturile, s’au scos din catastih şi unele cocone ce aveau lefă de la Cutia milosteniei pentru care rămâne la înălţimea Ta, ca să se hotărască de unde să li se dea ceea-ce se va socoti spre mângâerea stării dumne-lor, căci noi mijloc nu am avut a le lăsa numai cu numele scris în catastih fără a ave Epitropia mijloc de unde să le răspundă lefile; asemenea Zicem, că de nu se va pune în lucrare urmarea ponturilor ce arătăm cu a se înlesni de către înălţimea Ta cu ori-ce mijloce împlinirea rămăşiţelor de la Visterie i de la cei-ce sunt arătaţi, atunci sau remâne catastihul lefilor jos, ori va ave Epitropia slobozenie de a se împrumută cu sumă de bani în do-bîndă până la taleri 10.000 pentru răspunderea lefilor acum măcar pe trei luni de Zile până la sfîrşitul lui Martie, ca să aibă săracii mângâere la Sfintele Pasci, şi cum va fi bună hotărîrea înălţimii Tale.
Grigorie Brâncoveanu, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Milialache Mânu Vel Dvornic.— 1816 Martie 28.
Pe luni po taleri.
200 Costandinache Caracaş. 200 Silivestru.
200 Constantin Darvari.
150 Stavrache Moscu.
150 Constantin Filitis.
100 Ioan Pascal.
100 Ioan Mesiţ.
100 Viler
1.200.
Dohtorii politiei i gearahii.
I gearahî ai politiei.
Lefa dumne-lul Vel Vornicului cu II epitropi, împreună cu logofeţii Epitropiei.
100 Dumne-luî Vel Vornicul al obştirilor.
40 Costache Răsti biv III Vistier.
40 Zamfirache III postelnic.
40 Luca Logofătul.
1.120
40 Gheorghe Logofăt.
40 Ianache Logofăt.
40 Ioniţâ Căpitanul.
40 Costache Polcovnicul.
40 Gheorghe Polcovnicul.
130 Sameşul Epitropiei.
100 Condicarul Epitropiei.
40 Cheltuela zărăfiei.
1.670.
www.digibuc.ro
m
V. A. tîRECHlI
tinere şi frum<5se, după stăruinţa luî Beizadeâ Costache: desfrînare cu economia propriilor bam. In 1815 Aprilie 5 este un nod budget al milelor şi pensiunilor în cuprinderea ce se vede în notă. (1)
(t) Iu> loan Gheorgke Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlakiscoie.
Primită fiind Donmiei-Mele acestă cumpănire şi întocmire a lefilor ce s’au făcut de către dumne-lor orînduiţil boerî printr’acest catastih (în care se adună lefă pe totă luna taleri 3.193 a săracilor lefaşl, taleri 1200 a dohtorilor şi a giarahilor şi taleri 1670 a tagmei Vornicieî obştirilor), o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumi-lale Vel Vornice al Obştirilor, ca întocmai să urmezi darea acestor lefi de la di’ntâiu a trecutului Ianuarie până la sfîrşitul acestui următor an. — 1825 Aprilie 5.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod. LXXXIV, fila 88.
îndreptarea lefilor Cutiei milosteniei.
Pe luni po taleri.
30 Măriora sîn Maria Botezata ot sf. Sava.
15	Maria lui Ianache Postelnicelul ot UdricanI.
50 Măriora luî Ciuchiî.
50 Ilinca Stolnicesa sîn Clucerul Spiridonache.
100 Hătmăriesa Cozonica.
40 Elena şi Marghidla condicăresa.
20 Nicolae Logofătul.
15 Maria III Logofetesa.
40 Pităresa Bălaşa Scăsăgidia.
20 Chiriachi văduva luî Hagi Gheorghie vnuc Lofcia ot Stelea. 30 Trei nepote ale Ecaterineî Alexenceî ot UdricanI.
45 Trei fete ale Iul Nicolae Varsama.
20 Iona Postelnicesa ot Popa Dârvaşu.
10 Maria Sofragioica.
7	Diina Sacatu.
10 Luxandra sîn Clucerul Răsti.
5 Casandra văduva ot Crefulescu.
40 Stanca Stolnicesa Pâlădoica ot Tîrgovişte,
20 Bălaşa Armăşoia Nicătoe ot UdricanI.
30 Zoiţa Slugerăsa a lui Ianache Giurgiache ot Batişte.
25 Bita doftoroia vnuc Matraca ot Tîrgovişte.
50 Smaranda Toplicenca.
30 Safta vămăşoia
20 Maria braţ ego 20 Sultana ipac braţ ego 20 Elena ipac braţ ego 20 Caliţa văduva a răposatului Pitar Drăgoiâ. 15 Ecaterina văduva a răposatului Anesti.
sîn Stolnicul Dumitrache Papazoglu.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
133
Intre cei miluiţi aflaiu o Hătmănâsă, o Vornicesă, o Cluceresă Ote-teleşanu, o Hiotu, o Ştirbei, văduve de boerî de tdtă trâpta.
Pe lunii po taleri.
15 Maria văduva Iu! Ianache Căuşul ot Bisericani.
30 Glieorge biv Vornic de harem ot Spirea.
15 Elena văduva a lui Ştefan împuşcat de Turci, cu 4 copii, ot Boteanu.
10 Maria văduva a lui Ianache Logofătul ot Prundul.
5 Iana preotăsa văduva ot biserica Domneî.
5 Vârvara Grămăticăsa ot Sf. Spiridon nou.
10 Anastasia văduva ot mahalaua Dudescului.
5	Stanca văduvă bătrînă.
70 Zoiţa văduva Cioranca Pitărăsa.
30 Păliărnicăsa Smaranda Privaloia.
50 Catinca văduva sora Vornicului Samurcaş.
20 Măriora văduva Bulegioia.
6	Petre Postelnicelul sacat, ot Spirea.
20 Zoiţa văduva Logofătului Salomon, ot Buteanu.
10 Caliţa văduva ot Radu-Vodă.
10 Catinca văduva sora vameşului Niţâ ot Radu-Vodă.
50 Elena Sărdărăsa văduva lui Mănăilă.
50 Anastasia văduva Vistierului Iamandache Mehtupciu.
10 Aniţa văduva Ciupănca.
20 Catinca văduva Ciupănca.
20 Zoiţa văduva Ciupănca.
10 Elena văduva lui Mihalache Ciorci-başa.
10 Ecaterina văduva Postelnicăsa Tomulăsa, ot Radu-Vodă.
5 Paraschiva preotăsa văduva ot biserica Dintr’o-<Ji.
5 Zoiţa văduva ot Sf. Spiridon-nou.
5 Anastase Sticlarul sacat de ochi, ot Sf. Nicolae din Şelari.
10 Smaranda văduva Cămărăşoia, ot Arhimandritul.
15 Sultana văduva sin Maria Postelnicăsa Vlădăsca.
10 Gheorghe Cavarnalău sacat ot Tîrgul-de-afară.
15 Maria văduva a Logofătului Nicolae tipograful ot Sf. Vineri.
25 Bălaşa văduva Drăgănăsca ot podul Mogoşoeî, biserica Albă.
20 Două fete sărace Zoiţa şi Vasilica sin Popa Năgul, ot Colţea.
15 Maria văduva Lucăî, ot Domna Bălaşa.
10 Ecaterina văduva a Polcovnicului Paladi, ot Sf. Gheorghe-vechiu.
20 Maria văduva Pardali, ot Pitar-Moş.
10 Maria Diculăsca ot Dudescu.
15 Smaranda văduva Câpitănăsa a Căpitanului Ene, ot Popa-Rusu.
5	Ştefan Postelnicul Cortescu, ot Arhimandritul.
6	Rada văduva lui Petre Sîrbu, ot Radu-Vodă.
40 Iorgache Beceru ot Tergovişle.
30 Anastaşe Florea ot Colţea.
20 Arghira fata, nepota lui Clucerul Burche, ot Negustori.
25 Mariora sîq Medelnicerul Mateiu Greceanu, ot Arhimandritul.
www.digibuc.ro
134
V. A UBECHIĂ
Puţini sunt pensionarii pentru servicii aduse Statului şi încă şi mai
Pe lună po taler!.
10 Elena văduva Iu! Dobrotanu.
5 Tudora preotesa văduva, ot biserica Dintr’o-$i.
10 Maria văduva III Logofăt Constantin, ot Radu-Vodă.
10 Tănase Odabaşa orbul, ot Spirea.
10 Sanda văduva botezata din papistaşî, ot Dobrotesa.
20 Zoiţa şi Smaranda sin Mateiu Poenaru, ot biserica Nemţilor.
20 Sultana Sărdăresa văduva lu! Zamfiroglu, ot Sfinţi.
15 Ecaterina Şâtrăresa văduva lui Sândulache, ot Negustori.
20 Zoiţa văduva Sărdăresa Agapi.
5 Aniţa Postelnicesa ot Colţea.
5 Ecaterina Ciubuccioia văduva ot Văcăresc!.
5 Stanca Polcovnicesa văduva, ot Sărindar.
5 Zoiţa Botezata văduva ot Udricani.
10 Bălaşa Căpitănesa a lui Nicolae Căpitanul za dorobanţi.
10 Maria preotesa văduvă cu 5 copii, ot Negustori.
70 Zamfira Stolnicesa Ştirboica văduva.
10 Bălaşa văduva Clucerului Gheorghe Sfîrleză.
5 Maria Oprişănoia ot Olari, ce acum s’a călugărit.
10 Iona Stegăresa văduva, cumnata Pitarului Dumitrache ot Negustori. 20 Maria Armăşoia sîn Paharnicul Sefeudache ot Gorgan!.
10 Elena văduva lui Mihalache Cantara.
20 Elena sîn Vistierul Pascul ot Colţea.
5 Maria Armăşoia văduvă ot Creţulescu.
15 Ecaterina văduva Vistierului Constantin Extractorul.
25 Hrisantia văduva răposatului III Logofăt Fotache, ot Sf. Vineri.
5 Luxandra văduva a Polcovnicului Augustin, ot Gorgani.
20 Maria Născolesca văduva ot Sf. Ilie.
15 Arghira Armăşoia văduva Mardagioica.
5 Rada văduva a Dimei Saca-başa ot Izvor.
20 Elena Vameşoia văduva Vameşului Iamandi ot Batiştea.
20 Zamfira văduva a lui Pantazi Dimanciul.
20 Maria sîn Paharnicesa Tufenca.
20	Elena Şătrăresa Popenca, ot Sf. Ştefan.
[.20 Copiii Smarande! Sărdăreseî ot Radu-Vodă.
5 Anastasia văduva Greca ot Gorgani.
21	Efimia Postelnicesa ot Negustori.
20 Maria văduva a Neşculuî Lipiscanul, ot tam.
20 Maria văduva a dumne-lui Topci, ot Antim.
20 Stanca Pităresa Perieţenca văduva, ot Sf. Ecaterina.
50 Clucerul Iancul Glava ot Tîrgovişte.
20 Luxandra Gorunenca văduvă ot podul Calicilor.
10 Magdalena văduvă streină, ot Sf. Spiridon nou.
5 Şerbana văduva ot Sf. Ecaterina.
20 Zoiţa fata sin Clucerul Ion iţă Boţea ot Mântulşsa.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
135
puţine nume de indivizi infirmi, neputincioşi. Catalogul de nume ce
Pe lunii po taleri.
20 Smaranda văduva sin Vistierul Pashale, ot Colţea.
20 Maria văduva a lu! III Logofăt Zamfirache, ot Neguţători.
20 Luxandra sîn Polcovnicul Ilie ot podul Calicilor cu Maria Gromitic! ot Protopopul, po câte taler! 10.
10 Ecaterina văduva Iconomului ot tam.
6 Mariora Apostol Răducanu ot Udricanî.
20 Smaranda văduva a lui biv II Cămăraş, ot Gorgan!.
10 Anastase Temelie ot Gorgan!.
5 Maria văduva Botezata ot Zlătar!.
10 Tânase Postelnicelul săcat, ot Curtea gospod.
16	Stanca Postelnicesa ot Sf. Ilie.
60 Ecaterina Cluceresa Oteteleşanca.
40 Efrosina Hiotoia văduvă.
30 Elenco Meculeca Slugeresa văduvă.
15 Copii! răposatului Logofăt Gheorghe ot veliţii Vornic!.
26	Maria Alexenca văduva ot Stejar.
10 Ecaterina Botezata văduvă ot Sf. Vineri.
15 Maria Postelnicesa văduvă Cărpenişanca.
25 Stanca Polcovnicesa sîn Beceresa.
15 Veneţiana văduvă, dohtoriţa ot Domna-Bălaşa.
30 Păhărnicesa Zoiţa Tufenca.
30 Despina văduva răposatului vătaf Mihalache, ot Câmpina.
10 Alexe Postelnicelul orbul, ot Stejar.
20 Zoiţa sîn Clucerul Zaguriano, ot Radu-Vodă.
20 Anastasia văduva a Postelnicului Anton, ot Sf. Gheorghe-nou.
20 Safta fata sîn Clucerul Dumitrache Mora, ot Neguţător!.
10 Elena văduva a III Logofăt Mateiu Bunea ot Caimata.
10 Maria Postelnicesa văduvă cu do! copii.
15 Drăgana din alte nemuri, ot schitul Nămăescii sud Muscel.
50 Schitul Basicovul ot Argeş, cu poruncă deosebită gospod.
Cei din urmă aşezaţi după jălbi.
10 Zamfira văduva lu! Damiianovicî, ot Domna Bălaşa.
10 Mariţa Peţoia ot Neguţător!.
30 Paraschiva cu mumă-sa i cu alte 3 surori.
15 Zamfira sîn Vlasto ot Radul Vodă.
5 Ecaterina văduva ot Boteanul.
15 Ioniţă Betegul.
10 Efrosina Botezata, venită acum cu poruncă gpd,
10 Preda Polcovnicelul ot Sf. Ştefan.
5	Sanda văduva ologa, ot Colţea.
6	Anastasia Botezata, oţ C^mpu-Lung.
10 Luxandra Voitinenca fata.
ţjj Maria Spetenca,
www.digibuc.ro
136
V. A. URECHIĂ
publicăm în notă p6te servi bine la studiul asupra societăţii Bucu-rescone sub Caragea.
Se mai dau ajutdre de măritiş la fete sărace ori protegiate.
Iu» Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlakiscoie.
Dumne-la biv Vel Vistier Ioane Moscu, Epistatule al Epitropiei Obştirilpr, după pliroforia ce ne dai printr’acestă anaforâ, milostivire făcând Domnia-Mea, poruncim să se dcâ aceşti taleri 1.000 ajutor pentru măritişul fetei jăluitoruluî. —1813 Maiu 12.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Cod, LXXVI, pag. 235.
Prea înălţate Domne,
După luminata poruncă am cercetat şi întru adevăr este scăpătat, cu fată în vîrstă gata spre măritiş, pentru care, spre unirea căsătoriei fii-sel, de se va găsi cu cale şi de către Înălţimea Ta, să fie ajutorat cu taleri 1.000 de la Cutia milosteniei, şi cum va fi bună hotărîrea înălţimii Talc. — 1813 Maiu 16.
Ioan Moscu.
Iu, Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Dumne-ta biv Vel Vistiere Ioane Moscu, Epistatule al Epitropiei Obştirilor, după pliroforia ce ne dai printr’acestă anaforâ, pentru sărăcia jăluitoreî milostivire făcend Domnia-Mea asupra el, poruncim să i se facă oreşi-ce ajutor de la Cutia milosteniilor pentru măritişul ei, după starea sa. —1813 Maiu 11.
(Pecetea gpd.)
Cod, LXXVI, pag. 138.
Prea înălţate Domne,
După luminată poruncă, am cercetat atât prin doi epitropl la faţa locului, cât şi un Constantin Flăcăul s’a arătat la Epitropie cu jăluitorea.......este întru ade-
văr a se săvîrşi cununie şi nu i se întîmplă cele trebuinciose, aflându-se săracă, căreia după starea ei, fiind din cele proste, rămâne precum te vel milostivi înălţimea Ta. — 1813 Maiu 5.
Ioan Moscu.
Pe luni po taleri,
Elenco Postelnicesa ot mahalaua Popel Dârvaş.
10 Dumitrana Polcovnicesa nora Căuşului, ot biserica Amzel. 20 Uţa Şătrăresa Moviloia.
10 Maria văduva sin Pitarul Marin, ot podul Mogoşoeî.
20 Elenco Drăgănesca.
25 Enache Curci-başa ot Spirea.
14 Luxandra Bărbătesca.
28 Ilinca Pităresa sîn Pitarul Dragonţir, ot podiţi Calicilor,
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
137
Mile de îmmonnîntărî.
Io> loan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar semli Vlahiscoie.
Dumne-ta Vel Vornice al Obştirilor, fiind-că prea osfinţia Sa Episcopul Lovciu şi-a dat obştesca datorie, de aceea poruncim dumi-tale sâ se dea de la Cutia milostenie! taler! 200 pentru îngroparea sa, Tolco pisah gpd. — 1815 Ianuarie 14.
Cod LXXXV, fila 164.
Ajutdre odată pentru tot-deauna încă se dau.
7u> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar senili Vlahiscoie.
D-ta biv Vel Vistiere loan Moscu al Epitropieî Obştirilor, milostivire făcând Domnia-Mea asupra jăluitorulu! loan Grămăticul, poruncim săi se deă taler! 100 de la Cutia milosteniilor ajutor la scăpătăciunoa sa. — 1813 Aprilie 9.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofet.
Cod. LX XIV, pagina 164.
Prea înălţate Domne,
Starea şi halul jăluitorulu! este întru desăvîrşită scăpătăciune, strein, neputend intră la vre o chiverniselă, voesce a merge la patria sa şi nu are nici un mijloc de ajutor, vrednic este a fi ajutorat acum de la Cutia milosteniei cu taler! 100 şi cum va fi bună hotărîrea înălţimi! Tale. - 1813 Aprilie 21.
loan Moscu.
Une ori mila e dată sub altă formă decât cea bănăscă. Aşa în Martie 1815, Domnitorul a recunoscut unui Petre Postelnicelul dreptul de a stăpîni un loc ce-1 îngrădise din locul Curţii Arse (1).
De asemenea Domnul miluesce cu dăruire de ţigani, cu dăruire de lude, scutelnieî, posluşnici, cu scutiri de servitori boorescî. Yorniceseî Ecaterina Slătineanu îi face pensie nu mai puţin de 500 taleri pe lună de la Cassa răsurilor, pe când bună-6ră soţiei Smarandei a răposatului Sava Postelnicelul, care are de crescut 3 copii şi de măritat 2 fete, îi acordă Domnitorul 20 taleri pe lună (2).
In multe rîndurî Cutia milosteniilor a fost sleită, aşa că Epitropul ei nu esitâ de a arătă Domnitorului, că nu este de unde să se reali-seze nouele pensionări şi miluiri. (3)
La Decemvrie 1816, Cutia nu are bani şi se împrumută cu 20.000 taleri, ca să pătă plăti lefile şi pensiunile de sărbători. (4) 1 2 3 4
(1)	Ve<JÎ actele în tom. X, partea B., din Ist. Românilor de V. A. U.
(2)	Ibidem.
(3)	Ibidem.
(4)	Ve$î Z. Z. Z. Ibidem.
www.digibuc.ro
138
V. A. DRECHIĂ
Un alt mijloc şi mai eficace, prin care Domnitorii ajutorai! boerimea, eră acordarea de privilegii şi monopoluri, între cari cel mai producător de venituri eră dreptul de scaun de carne. In Tomul X. B. al Istoriei mele aduc o destul de bogată culegere de asemenea monopoluri de scaune de carne. (1)
Pentru boeriî din slujbe eraţi băndse avaeturî, ca: căminăritul, co-tăritul, măsuratul buţilor, săpunâritul Vornicului de harem, icicioho-dăritul, etc. (2)
Boerilor Divaniţi de la Craiova li s’a făcut de Caragea, pe lângă lefa rînduită fie-căruia, şi un nou havaet: din husmetul dijmăritului, vinăriciuluî şi oerituluî să ieâ câte taleri 10 la pungă din preţul arendării celor 5 judeţe Oltene. Suma acesta să se împarţă egal între membrii Divanului Craiovean. (3)
Havaeturile erau forma sub care Domnitorii ajutau pre boeriî halea. Amintim aci câte-vă cari tot asupra poporului apăsau:
Havaet al Căminarului. Abiâ sosit în ţerâ în 1812, Domnitorul Caragea dă chrisov pentru iratul sau venitul marelui Căminar de la pimniţile din Bucurescî, de la vinul şi rachiul din ele. Asemenea dare se impune şi circiumelor din Craiova (4).
Căminăritul, venit al Căminărieî celei mari, se arendeză anual. Se 1 2 3 4
(1)	Ve<Ji tom. X. B., din Ist. Rom. de V. A. U.
(2)	Vecjî actele, ibidem.
(3)	Iratul ce s’a făcut boerilor Divaniţi de la Craiova a lua de la vinăriciu i dij-mărit şi oerit.
Zemli Vlahiscoie. Fiind-că dumne-lor boeriî Divaniţi de la Craiova se află slujind la Divanul Nostru de acolo pentru trebile ţării şi ale norodului, întocmai ca şi cei de aici, dumne-lor boeriî veliţi ai Divanului Domnieî-Mele şi vre-un alt venit din dregătoria în care se află nu au (precum cei de aici), fără numai totă răsplătirea ostenelilor dumne-lor se închee în lefa ce au orînduită, în vreme ce şi dumne-lor sunt şi se socotesc mădulâri ale Divanului celui de acolo, ca şi cei de aici ale Divanului dumnâ-lor veliţilor boeri, am găsit Domnia-Mea cu cuviinţă de a nu-î lăsă mai mult întru acestă obidă, ci hotărîm, ca de acum înainte dumne-lor boeriî Divaniţi ce se vor află halea la Divanul Nostru ot Craiova, osebit de lefa ce ieau, să aibă şi acest venit, adecă din huzmetul dij măritului i vinăriciuluî şi al oerituluî să ieâ câte taleri flece la pungă, numai însă la suma preţului vîn^ării celor cinci judeţe ot preste Olţ care acest havaet să-l împarţă între dumne-lor de o potrivă. Drept aceea poruncim, atât dumi-tale Vel Visliere, cât şi dumi-tale Vel Logofăt de Ţerâ-de-Sus, să îngrijiţi, ca vîmjarea acestor de mai sus numite trei huzmeturî să se facă la vremea sa, şi cu acest adaos de havaet ce s’a (Jis mai sus. I saam receh gpd. 1816 Ianuarie 15.
Cod. LXXV, fila 153 v.
(4)	Ve$i actelş în ţom- X, partea B. £( Ist, Românilor <Je y. 4i U.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
139
iea pe butea cu vin tal. 4 in cârciume saii în magasiî, iar de la rachiuri de ţâră, de butea mare tal. 15 şi de butea mică pe jumătate.
Spirtdsele streine nu se pot importă şi nici vinurile, afară de caşurile când nu se face în ţâră, când atunci, cu învoire specială a Domniei, se p<5te importă. Pentru spirtâsele importate se plătesce 41 taleri de butea mare (1).
Cotăritul, venit sau havaet al marelui Cămăraş, încă din primul moment al sosirii Iul Caragea se arendeză (2).
Marele Cupar al Curţii are havaetul măsuratului buţilor cu cotul Domnesc (3).
Une ori venitul cotului de măsurat vasele din anumitele oraşe s’a dat ca venit al vre-unul favorit Domnesc, altul decât Cuparul cel mare.
Havaeturile veliţilor Vornici de la vătaşil plaiurilor eraii acestea:
Havaeturile în bani ale dumne-lor veliţilor Dvomică de la Vâtaştt plaiurilor.
Taleri.
230 Plaiul muntelui de sus, sud Mehedinţi.
230 Vîlcanul \	.
270 Novacii / Gor]
370 Plaiul despre Buzeii 1 380 Telejen	/ Saao
350 Prahova, sud Prahova.
1.700
Pre când boerimili s’acordă cu ghiotura avantagil, scutiri şi onoruri, fârte puţine la număr sunt scutirile de dăjdil pentru ţărani, pe motiv de sărăcie, de infirmităţi, de bătrîneţe. Unora, puţini la număr, Ca * 2 3
ii) VeiJÎ actele în tom. X, partea B- a Ist. Homânilor de 7. A. U-
(2)	Ibidem.
(3)	Ibidem,
180 Aria 1 250 Loviştea /
2.750 la dumne-luî Vel Dvornicul de jos. 150 Rîmnicul, sud Slam-Rîmnic.
250 Slănic
250 Pîrşcov / ±5uz®a
www.digibuc.ro
140
V. A. UBECHlA
ragea le-a dat şi mici ajutdre bănesc!, orî producte în natură (1). Proseliţilor bisericii încă li se acordă unele ajutdre şi beneficii.
In fine, ca să nu mai înşirăm şi alte multe, să înregistrăm aci tot în folosul boerilor şi protejaţilor Domnesc! o serie de scutiri şi acordări de privilegii, etc.
Prostichiu, adecă adaos făcut în favdrea biv Vel Banului Brânco-veanu de la unele bîlciurî şi vămi, în 10 Fevruarie 1813 (2).
Lude acordate văduvei luî Dinu Călăraşul, mort în serviciul Domniei.— 13 Fevruarie 1813 (3).
Mile şi privilegii biv Polcovnicului de Cerneţî, Barbu Provatul, în Martie 1813 (4).
Un lude dăruit văduvei unul călăraş, în 12 Martie 1813 (5).
Cartea lui Costache Logofăt de taină, din 14 Martie 1813, pentru scutire şi privilegii (6).
Idem pentru Petrea fost iuz-başa de puşcărie. —15 Martie 1813 (7).
Idem pentru Ioan Voinescu biv III Logofăt, în 15 Martie 1813 (8).
Asemenea Zoiţeî Cantacuzino «ce este din EvgheniştI», în 24 Martie 1813 (9).
Scutiri şi privilegii luî Gh. Puşcaşu, pentru vrednicia meşteşugului lui. — 1813 Martie 29 (10).
Dar de scutelnicî şi de ţigani, etc., slujbaşului Curţii biv Vel Me-delnicer Chiriac. —1813 Maiu. (11).
Scutiri şi privilegii luî Stroe Suilgi-Başa, în 5 Maiu 1813. (12).
Stolniceseî M. Golescu dreptul de a percepe taxă de la carele ce vor trece pe 3 poduri pe Argeş, aprdpe de Pitesc!.—1813 Sept 12 (13).
Scutiri şi privilegii lui Gheorghe Tulum-Başa.—26 Martie 1817 (14).
(1)	Veijî actele N. M., la tom. X, pirtea B, al Ist. Romanilor de V. A. XJ.
(2)	Ve<Jî actul, ibidem.
(3)	Ibidem.
(4)	Ibidem.
(6)	Ibidem.
(6)	Ibidem.
(7)	Ibidem.
(8)	Ibidem.
(9)	Ibidem.
(10)	Ibidem.
(11)	Ibidem.
(12)	Ibidem.
(13)	Ibidem.
(14)	Ibidem.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CABAGEA
141
Scutiri şi privilegii acordate lui Stoian al II Vornic de la Vornicia a IlI-a.— 29 Iunie 1817 (1).
Scutiri şi miluiri luî Tufecci-Başa, la 15 Septemvrie 1818 (2).
O	ciudată disposiţiune. Iuz-başa de harem Berendeî dobîndesce de la Vodă transmiterea dreptului luî de scutiri şi privilegii pe numele unei a treia persdnă (3).
Scutire de fumărit, căminărit şi cotărit a boerinaşilor de neam din Caracal, a circiumelor lor (4).
Asemenea Serdăreseî Maria Bărcănesca, în Ianuarie 1814 (5).
Pe când boeriî nu plăteau nici o dare, ţăranul eră îngenunchiat sub dări
Pe lângă greutatea birului în el însuşi, el deveniâ şi maî odios prin procedimentele ce se puneau la percepere şi maî ales prin îm-mulţitele abusurî.
Peste biruri maî veniau apoî şi rechisiţiunile de tot felul în banî şi în natură. Până şi pentru conacul Domnesc în călătorie erau re-chisiţionate satele de pasări, unt, orz, vite şi încă şi cu bătae li se luau rechisiţiunile.
Din actele anexate tom. X. B. se pot vedă asemenea fapte.
Sameşiî din judeţe făceau mari abusurî scutind orî promiţând a scuti de dăjdiî pe uniî locuitori, ca să-î trâcă la nâmurî, la privilegiaţi, la mazîlî. Apoî pe lângă abusurile sameşilor veniau şi ale boe-rilor ispravnici şi ale maî marilor lor din Craiova şi Bucurescî. In 23 Ianuarie 1813, Domnitorul ordonă să se împlinâscă 105.791 taleri mâncaţi de Stolnicul Nenciulescu, Ioniţă Rahtivan, Logofătul Samurcaş, Vornicul Manolache Lahovari şi un al 3-lea Logofăt Petrache. (6)
(1)	Ve<Jî actul în tom. X, partea B. al Ist. Românilor de V. A. U.
(2)	Ibidem.
(3)	Ibidem.
(4)	Ibidem.
(5)	Ibidem.
(6)	Porunca ce s’a dat la anaforaua ce s’a făcut dumne-lor boeriî orînduiţî, adecă dumne-luî Vornicul Radu Golescu, Vel Vistierul Grigorie Brâncoveanu, Vel Logofătul Grigorie Ghica, dumne-lui Vel Logofătul Constantin Bălâceanu, de teorisis ce ad făcut de banii ce se găsesc asupra Stolnicului Nenciulescu i Ioniţă Rahtivanu, i Petrache biv III Logofăt, i Logofătul Samurcaş, i casa răposatului Vornic Manolache Lahovari, taleri 105.791 banî J105, care anaforâ s’a trecut în condica de porunci a Divanului. — 1813 Ianuarie 23.
/ui Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
Poruncim Domnia-Mea dumi-tale Vel Spătare, ca după acestă anaforâ a dumne-lor
www.digibuc.ro
142
V. A. TJÎIECHIĂ
CAP. VI.
Domnul. Familia lui.
De la cel din urmă strat social, de la ţăran şi ţigan mă urc cu privirea la vîrful piramidei, la Domnitor. Din punctul de vedere al acestuia, din capul locului observ, că puţină schimbare s’ar fi putut constată în societatea română între anii 1800 şi 1818. Am arătat aiurea (1) trista stare a societăţii române din Bucurescî, sub ultima Domnie a lui A. Moruzi.
Ca să vedem cât de puţină îmbunătăţire primise acea societate la finele Domniei lui I. Caragea, în urma grelelor <}ile ale ocupaţiuniî rusesc! de la 1806 la 1812, n’am ave decât să amintim tabloul ce face Wilkinson despre dînsa. (2)
Să cercetăm însă acum documentat, care este aspectul societăţii privite lângă tronul ţării.
Domnitorul Ioan Caragea erâ, neîndoios, om cult şi deştept Din cele aduse despre el până aci s’a putut vedă acăsta, dar şi că erâ lacom după avere şi cum, ca să şi-o îmmulţăscă, nu se dedeâ în lături de la ori-ce faptă duşmănăsă ţării şi diverselor ei trepte.
Cu asemenea ideal domnind Caragea, văzurăm, adună în o scurtă domnie mari capitaluri, ce le depune, prudent şi învăţat din păţania altor Domni predecesori, la bănci streine, asigurându-şi ast-fel, după fuga din ţără, traiii bun şi îndestulat.
Asemenea averi le îmmulţi şi cu metoda de a dărui pe Ddmna sa şi pe toţi ai ei cu moşii, ţigani, privilegii şi tot felul de liu<Jî şi de scutelnicî.
Numerăse chrisăve dă generosul Domn Caragea soţiei sale, consti-tuindu-i privilegii productive din tîrgurî, bîlciurî, vămi de pe la aceste bîlciurî, etc.
Totuşi numai -cu venitul de la asemenea dări şi privilegii nu se explică îmmulţirea moşiilor cumpărate de Caragea pe numele Dămnei
orînduiţilor boerl să împlinesc! suma de taler! 105.791 ban! 105 de la obrazele asupra cărora se văd arătaţi în dos prin condee anume, iar de vor $ice că au vreun sinet safi vre-un cuvînt spre apărarea lor, să-ş! facă apelaţie către Domnia-Mea. 1813 Ianuarie 27.
(Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
Veflî şi actele sub aaa. din Tom X. B
(1)	Veţi! volumul din Ist. Românilor de V. A. U.
(2)	Ve$î <Tableau Historique de la Moldavie et de la Valachie» de Wilkinson, trad. de M. Paris 1821.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
143
şi a fiicelor şi fiilor lut. Mat află Domnitorul mijloc de a adună bani şi cu repeţite aşezări de biruri şi sporirea lor.
Vadă-se în anexe numerdse de asemenea chrisdve dăruite la ai săi.
Aci vom cită cu deosebire pe cele următdre :
a)	. Chrisovul pentru moşia Domnesciî, <}isă şi Ciorogîrla. Aci până astăzi se văd rămăşiţe din splendida Curte Domnăscă a familiei Ca-ragea.
b)	. Chrisovul dat tot Ddmnel Elena Caragea pentru dreptul de a se face 4 bîlciurî la Domnesc! pe tot anul.
0)	. Asemenea alt chrisov din 1 Decemvrie 1816, pentru moşiile Domnesc!, Cojesc! şi Prisăcenii.
d)	. Chrisovul de dăruire a unei ţigănci pe numele Domniţei Ralu.
e)	. Chrisdvele Domniţei Ralu pe moşia Conţesci şi a unui loc de cişmea.
fj. Idem ale Domniţei Smaragda pe moşia Bra<Jiî şi pentru 50 liuijl.
g)	. Idem ale aceleaşi Domniţe, ca să facă tîrg şi bîlciurî la Bra<JI.
h)	. Idem ale Domniţei Ruxandra pe moşiile Putinei şi Segarcea.
1)	. Idem ale lui Beizadeâ Constantin Caragea, proprietarul prin căsătorie al Ploescilor, ca să facă acolo tîrg la 23 Aprilie şi să ieâ vama în profitul seu. (1)
Beizadelele Constantin şi Gheorghe, dar mal ales Constantin nu rămân în urma tatălui lor Caragea, nici în lăcomie de averi, nici în jăfuirea ţării; îl întrece însă în purtare desfrînată.
Beizadeâ Costache, luând în însoţire pe cunoscuta Domniţă Raluca Moruzi, capătă în fdea de zestre oraşul Ploescl, ca moşie. Ioan Caragea dă fiului său un nou chrisov de robire a acestui oraş, la 20 Decemvrie 1813, sub cuvînt că el, Vodă, n’a aflat nici un chrisov anulând acel har domnesc, făcut anterioramente în favdrea familiei Moruzi. La 26 Martie 1814, Caragea ordonă Ispravnicilor de Prahova să aibă a fi următori întocmai după acel chrisov. (2) 1 2
(1) VeflI aceste chrisove în tom. X. B. al Ist. 'Românilor de V. A. U.
(2) Tiu Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Dumne-vostră Ispravnicilor din sud Prahova sănătate. Sciutveeste înşi-ve, cum şi altora mulţi, că moşia Ploescii, împreună cu oraşul, este hărăzită răposatului Banului Ianache Mornz şi întărit acest har prin hrisove Domnesci de către cei din naintea nostră fraţi luminaţi Domni, cari tote acele hrisove ve<Jendu-le şi Domnia-Mea următore unul altuia, şi vre-un alt hrisov din urma acestora nevăijendu-se aneresitor sauîmpotrivitor, am bine-voit de le-am întărit şi înşi-ne, prin Domnescul
www.digibuc.ro
144
V. A. DRECHIĂ
Evident că orăşenii din Ploescî protestă din nou contra robiei lor şi a oraşului. Ispravnicii nu cuteză a-î supune prin violente mSsurî la clacă, etc. Atunci Vodă Garagea le adresă acest nou pitac:
Iu> loan Gheorghe Ca ragea Voevod.
Dumne-vostră Ispravnicilor din sud Prahova sănătate. Cu mirare am aflat Dom-nia-Mea, cum că nici până acum nu s’a pus încă în lucrare porunca Domniei-Mele, ce vi s’a trimis pentru pricina oraşului Ploesci şi Luminăţia Sa Beizadea Costaclie Caragea se păgubesce de dreptul venit ce i se cuvine a ave de la acestă moşie a Luminăţiei Sale de zestre după atâtea hrisove domnescî, ce are, cari s’au înnoit şi de Domnia-Mea. Ci dar iată vă poruncim, ca pe de o parte să puneţi în lucrare porunca ce vi s’a trimis, iar pe de altă parte îndată să ne însciinţaţi, care este pricina de nu s’a săvîrşit până acum? şi de sunt vre-o unii din orăşeni nesupuşi şi aţîţătorî şi celor-lalţi cine sunt aceia pe anume? ca să-şi ieâ căzuta pe-pepsă unii ca aceia, şi fiţi sănătoşi. — 1814 Aprilie 15.
Cod. LXXIV, fila 115 v.
Neguţătorii din Ploescî iritaţi de nedreptele pretenţii ale lui Beizadea Costache Caragea, sprijinit de Ispravnici, închid, în Aprilie 1814, tot tîrgul. Ispravnicii raporteză fapta lui Vodă, şi el adreseză tîrgoveţilor următorul pitac:
Zemli Vlahiscoie. Vouă tuturor neguţătorilor i neguţă toraşilor de Iotă bresla ce sunteţi locuitori aici în oraşul Ploescilor, ne-am însciinţat Domnia-Mea, că într’aceste <JiIe abătându-vă cu totul din calea supunerii, care sunteţi datori a ave către stă-pînire, aţi îndrăsnit cu o mare obrăznicie a ve închide toţi prăvăliile, nesocolindu-vă la cât de mare turburare pote să ne aducă, precum ne-a şi adus, după tot cuvîntul drept asupră-vă acestă a vostră obraznică şi netrebnică urmare, care nu închipuesce altă ce-vaşî decât nebăgare de semă şi împotrivire către stăpînire, făr’ de a socoti Ia cât de mare şi straşnică pedcpsă ve osîndesc pentru acesta polilicescile pravilî şi nu veţi pute fi îndreptaţi numai cU o prostă pricinuire ce aţi cuvîntat, că aveţi a veni să ve înfăţişaţi la Divanul Domniei-Mele, pentru prigonirea ce aveţi cu Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea, în vreme ce Domnescul Nostru Divan a-pururea este deschis şi pentru căci aveţi de gând a veni să cereţi judecată nu urma să faceţi acest fel de pornire, a căreia porniri de am fi fost încredinţaţi că cu toţii sunteţi pricinuitori, cu hotărîre vi se cuveniâ tuturor căzuta pedepsă, dar fiind-că
Nostru hrisov, ce l-am dat Luminăţiei Sale Beizadea Costache Caragea, ginerele numitului răposat boer, la carele au coborît prin zestre acestă moşie. Drept aceea, vă poruncim Domnia-Mea, ca să o faceţi acesta cunoscută către toţi orăşenii Ploescenî, de a fi următori la răspunderea drepturilor moşiei către Luminăţia Sa numitul Bei-zadeâ, cum şi Luminăţia Sa a-şî dobîndi veniturile moşiei întru tote întocmai după cuprinderea hrisovului, după care iată vi se trimite şi copie spre a o ceti în ainjul tuturor, dintre cari de se va arătă vre-unul neurmător, pentru unul ca acela să însciinţaţi Domniei-Mele, şi fiţi sănătoşi. — 1814 Martie 26.
Cod. LXXIV, fila 112.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA StfB 1. G. CAftAGfiA
145
ne-am însciinţat că începătorii acestei netrebnicii şi aţiţătoriî tuturor celor-lalţi sunt trei dintre voî, adecă un Mihalache Bărbieru i Yasile Bidiviu şi David Măcelaru, iată că-î şi osîndim pe aceştia la pedepsa ce li se cuvine spre a lor înţelepţire şj spre pilda altora, iar vouă tuturor celor-lalţi vă poruncim straşnic, ca numai decât negreşit să deschideţi toţi prăvăliile făr’ de a zăbovi măcar un minut, căci cel îm-potrivitor şi nesupus se va osîndi negreşit la asemenea pedepsă. I saam receh gpd.— 1814 Aprilie 20.
Cod. LXXI, fila 117 v.
Pre cei trei neguţători, acusaţî de capi aî mişcării, Oaragea îi pe-depsesce, fără nici o prealabilă judecată, nici maî puţin decât cu grdpa ocnei:
Milostiv. Bojiii Iio Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
Fiind-că Mihalache Bărbieru i un Yasile Bidiviu şi David Măcelaru ot oraşul Floesci s’au arătat aţîţători şi turburători celor-lalţi orăşani de acolo, în cât i-avL îndemnat pe toţi de şi-au închis şi prăvăliile, urmare cu totul închipuitore de nesupunere şi nebăgare de semă către stăpînire, de aceea spre a lor înţelepţire şi spre pilda altora ce se vor asemănă lor, îi osîndim Domnia-Mea, după tot cuvîntul drept, la pedepsa ocnei, şi volnicim pe ici-ciohodar Dumitrache Capri, ajutor dum-ne-lor ispravnicilor judeţului, ridicând de acolo pe acei trei maî sus arătaţi, să-i ducă la ocna Telegii, pe care şi poruncim slugilor Domnieî-Mele, cămăraşilor de acolo, să-I băgaţi înăuntru în ocnă, de unde să nu fie slobozi a eşl fără de al doilea poruncă a Domnieî-Mele. I saam receh gpd.—1814 Aprilie 26.
Cod. LXXVI, fila 118.
Pe unii la grbpa ocnei, iar altora le dete iama Ispravnicii marfa din magasin, sub orî-ce pretext. S’a întîmplat însă că unul din neguţătorii aceia loviţi era sudit rusesc. La reclamaţiunea lui, Consulul ceru despăgubiri. Atunci Vodă fu silit a da următorul pitac:
Zemli Vlahiscoie. Fiind-că pe de o parte au însciinţat Domnieî-Mele ispravnicii din sud. Prahova pentru băcanii şi alţi neguţători din oraşul Ploescilor, ce vînd lucruri de ale mâncării, că le vînd cu un preţ forte scump, în cât locuitorii pătimesc lipsă de cele trebuinciose ale hranei, nedându-le mâna celor maî mulţi din ei a le cumpără şi cum că de au şi cercat ispravnicii ca să deă nizam, atât pentru lucrurile mâncării cât şi pentru luminări, dar mijloc n’a stătut a da acest nizam, din pricină că cei mai mulţi dintr’acei locuitori se numesc pe sine-le de sudeţî, iar pe de altă parte a dat jalbă Domnieî-Mele un Atanasie Teohari lumînărar, ce se arată pe sine de sudit al Roşiei, plângendu-se că, la opt ale aceşti! luni, eşind prin tîrgul oraşului Ploescilor paharnicul Constantin Grădişteanu, unul din ispravnici, şi trecend pe la prăvălia lui, făr’ de a se scl întru nimic vinovat s’a pomenit că î-a dat iagma la 200 ocă ceră galbenă, la 250 ocâ luminări de seu, la 20 ocâ săpun, şi
la 20 ocâ tort, iată printr’acestâ Domnesca Nostră volnicie orînduim pe........
căruia şi poruncim, că luând de aici din condica Divanului copie adeverită de dum-ne-lui Vel Logofătul după nartul din anul trecut, să mergă la Ploescî din sud Pra-
Analele A. R. —Tom. XXIII. — Memoriile Secţ. Istorice.	10
www.digibuc.ro
146
V. A. tfRECfilA
hova, unde să facă scumpă cercetare de urma acei neguţător! la vînflarea lucrurilor după acel nart, după care s’a fost trimis încă din anul trecut şi la acel judeţ copie întărită cu Domnesca Nostră pecete, or! s’a abătut din preţul acelui nart şi cu cât preţ vindea maî mult pentru fieş-care lucru şi cu cât vînd.acum? aşijderea să cer. cetcze şi jalba numitului Atanasie Teohari, cum a fost curgerea pricinii? ce vină a avut şi că i s’a dat cu adevărat iagma mărfii sale din prăvălie? ce marfă anume a fost? şi de câtă sumă a fost felurimea fieş-căreia mărfi? şi dreptul adevăr pentru tote câte s’au cjis mai sus să însciinţeze Domnieî-Mele, aşteptând acolo al doilea poruncă de urmare. I saam receh gpd. —1814 Aprilie 14.
Cod. LXXIV, fila 115.
Beizadea Costache Caragea nu revoltă numai Ploescii prin jăfuirî, ci şi mahalalele Bucurescilor se îngrozise de chiolhanurile şi desfrînă-rile luî. Macmichael, călătorul englez, l-a ve<Jut intrând în baluri, fără sfielă de mama şi de surorile luî, având la braţ pe amanta sa, «o frumdsă d<5mnă română, care de curînd abandonase pre soţul eî şi şâse copii». Macmichael, ca să arete cum întrâga societate eră demoralisată, adauge a spline, că fapta luî Beizadeâ nu i s’a părut să fi isbit pe cine-vâ ca ce-vâ necuviincios.
Purtarea luî Beizadeâ Costache nu o maî putu suferi soţia sa Domniţa Kalu, născută Moruzzi: ea se divorţă de dînsul. Beizadeâ Costache cu purtarea sa destrăbălată contractâză datorii. Numaî sudiţiî pot a-şî scote baniî de la membrii familiei domnitdre.
Aşâ, silit e Vodă să deâ ordine de secuestrare şi de împlinire a sumelor datorite de Beizade Costache luî Ioan Băltăreţul.
Hrisovul Luminăţiei Sale Beizdade Costache Caragea.
Luminăţia Sa Beizdadeâ Costache Caragea, făcend cerere şi rugăciune ca să întărim şi Domnia Nostră Domnescile hrisove ce are pentru moşia Ploescii cu oraşul de acolo, cari îi sunt date zestre de casa răposatului boer Banul Ianache Moruz, socrul Luminăţiei Sale, am cerut să ni se arete acele hrisove, ca să le teorisim şi să vedem şi înşi-ne Domnia-Mea cuprinderea lor şi vă<juî maî întâiu un hrisov al răposatului Domn Alexandru Vodă Ipsilant, scris în let 1775, cu cuprindere, că răposatul Banul Moruz, aflându-Se slăvit şi rudenie a Domniei-Sale şi căsătorit în-tr’acestă ţeră, fără avut de moşi! şi vii, acareturi cu car! se pot ţine casele boe-resci într’acest pămînt, după cea desăvîrşită putere şi volnicie ce au Domnii asupra lucrurilor scaunului Domniei şi după pilda şi altor răposaţi Domni de maî nainte, a hărăzit şi domnia-sa numitul răposat boer moşia Ploescii cu oraşul şi cu satele ce sunt pe dînsa, ca o moşie ce până atunci eră slobodă domnescă; maî vedem şi alt hrisov al răposatului Domn Nicolae Voevod Caragea, scris în let 1782, cu cuprindere, că prin cercetarea părinţilor arhierei şi a tuturor dumne-lor veliţilor boeri, cari prin adunare deplin în multe rinduri s’a făcut, de faţă fiind şi orăşenii Plo-escem, s’a veijut, că după dreptate darul este bun făcut de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilant, după puterea ce au Domnii pentru darurile ce le fac, maî vîrtos la
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
147
In procesele de hotărnicie ale membrilor familiei domnescî, Ioan Ca-
acest fel de obrazc mari de cinsle şi rudenie şi cu alţi luminaţi Domni, când atunci măcar că s’a văţlut, că Domnia Sa Alexandru Vodă Ipsilant in let 1781, adecă peste şese ani în urma hrisovului cu care dăruise răposatului Banului Moruz prin alte hrisove ce a fost dat Domnia Sa ,1a mâna orăşenilor Ploescenî, a fost deosebit oraşul cu cât-vă loc împrejur ca să rămâe iarăşi slobod domnesc, şi să se hrănescă orăşenii Ploesceni făr’ de vre-o dare de obiceiurile pămîntului, iar ceea-laltă moşie cu casele ce vor fi pe idînsa s’a lăsat a fi tot în stăpînirea răposatului Banului, dar răposatul Domn Nicolae Vodă Caragea arată că din cercetarea ce s’a făcut atunci, s’a pliroforisit că acestă moşie Ploesciî, cu oraşul dimpreună a fost slobodă Domnescă şi mai nainte, din vechime, răposaţii Domni rînduiau boerinaşi de strîngeau dijma şi o aduceai! la jătniţa Domnescă, fără numai de la două bresle de omeni din cei ce locuiau pe acestă moşie, ce le <Jic Roşiî-de-Ţeră şi Călăraşii, fiind-că ar fi avut şi sineturi Domnescî pentru apărare, aceea numai ar fi fost apăraţi de dijmă şi de clacă, pentru care aceste nemuri privileghiate arată, că făcend cercetare cu boer rînduit la faţa locului, precum şi aici în Divan aducendu-se şi cercetându-se, s’a dovedit că numai lude 14 sunt din orăşenii vechi Roşii şi Călăraşi, cari s’au lăsat a fi apăraţi de dij mărit şi de clacă, iar pentru a darului scădere ce s’a fost făcut în urmă de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilant, lăsându-se oraşul osebit iarăşi pe chipul scaunului Domnesc, chibzuind Domnia-Sa mijlocul cu care au avut orăşenii acest oraş, s’a pliroforisit că n’a fost dat 'lor întru desăvîrşită stăpînire, cu pă-mîntul, ca să potă face ori-ce vor vre cu dînsul, ci [numai să se hrănescă cu dînsul acei vechi orăşeni Roşii şi Călăraşii, după cum şi în cele după urmă hrisove ale Domniel-Sale Alexandru Vodă Ipsilant, ce li s’au dat orăşenilor la scăderea darului, nu li s’a dat oraşul cu mai multă stăpînire decât întâii!, adecă şi pă-mîntul, ci iarăşi cum a fost slobod Domnesc mai dinainte, s’aă lăsat să se hrănescă într'însul, şi cum că nu pot locuitorii Ploescenî, pe lîngă acea milă ce ai! avut Roşii şi Călăraşii a stăpîni şi pămîntul ce este Domnesc slobod şi că mila acelor ce s’a dovedit că se trag din Roşii şi Călăraşii nu o strică Domnia-Sa, ci lasă a fi apăraţi de dijmă şi de clacă, iar oraşul cel lăsat de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilante slobod Domnesc, cu aceeaşi putere Domnescă ce are şi Domnia-Sa asupra lucrurilor Domnescî, îl dăruesce şi Domnia-Sa răposatului Banului Moruz, dimpreună şi cu acea parte de moşie ce se osibesce împrejurul oraşului; maî văcjui şi alt hrisov
al răposatului Domn Michail Suţul Voevod din Domnia d’intâi scris în let................
cu cuprindere, că atunci viind cu jalbă veneticii şi şezătorii în Ploesci şi cerend şi ei să aibă privilegiu ca ceî-lalţî orăşeni privilegiaţi, nu li s’a dat ascultare la rea şi făr’de cale cerere a lor, ci s’au isgonit, întărind şi Domnia-Sa buna stăpînire a aceştii moşia Ploesciî răposatului Banului Moruz cu totă moşia nedesghinatâ întru nimic, afară numai din trei nemuri de omeni ce se numesc Roşii, Călăraşii şi Că-mărăşăiî, ca numai aceştia să se hrănescă slobozi pe moşie, iar vîncjarea vinului i a rachiului să fie numai a numitului boer, pentru că cerend Domnia-Sa acelor locuitori străini din oraşul Ploesciî să arate de au vre-un sinet cu cuprindere ca să fie apăraţi toţi, adecă ori-cine şi orî-câţî vor locui în Ploesci, după ce n’a avut nici unul un siDet ca acesta, apoi însuşi ei au mărturisit înaintea Domnieî-Sale, că în sineturile vechi nu cuprindea să fie şi pămîntul în stăpînirea celor privilegiaţi, ci numai apărarea lor, şi deosebit de acesta s’aă arătat cu dava în potriva
www.digibuc.ro
V. A. UfetiCHlI
148
ragea nu se prea aretâ demn judecător şi adesea da hotărîrî nu prea corespumJStdre cu disposiţiunile frumdse ale Codului sSu.
celor-lalţl Ploescenî şi nemurile celor ce sunt privilegiaţi cari se trag din Roşii, din Călăraşii şi din Cămărăşeii, şi de faţă cu amândouă părţile fiind în Divan î-au pîrît că streini şi de adunături fiind, făr’de nici un cuvînt cereau a se face şi ei privilegiaţi şi se pornesc în judecăţi de se pricinuesce atâta stingere şi chel-tuelî la toţi, cerend dreptate de a se înfrunta ca. să-şi potă ave odihna lor, la care răspuns de împotrivire n’au putut ave Ploesceniî şi aşa Domnia-Sa făcend amă-runtă cercetare pentru toţi acei privilegiaţi, cari se cuvine a-şi ave privilegiul nestrămutat, au dovedit lude 19, şi hotăresce, ca atât aceia cât şi alţii ce se vor mai dovedi în urmă, măcar şi femee de va fi din privileghiaţî şi va ţine strein orăşan, să aibă tot privilegiul acela şi ei şi copiii lor, ca să fie nesupăraţî de clacă şi de dijmărit, iar cei-lalţî de obşte să fie supuşi la obiceiurile pămîntuluî; mai văcjuî Domnia-Mea hrisov iarăşi al Domniei-Sale răposatului Mihail Suţul Voevod, dintru a doua Domnie scris în let... , cuprinzător că stăpinirea Banului Moruz pe totă moşia Ploescii, dimpreună cu oraşul, s’a urmat pe deplin întocmai după mai sus arătatele hrisove până când a venit Mavroghene cu Domnia aici în ţeră, când atunci măcar că în potriva Domnescilor hrisove de mai nainte făr’de cuvînt au aneresit acel har ce l-a găsit făcut şi întărit de trei Domni, şi istorisind pe mai sus numitul boer de oraşul Ploescilor a fost dat hrisovul seu tuturor orăşenilor din Ploescî de a fi privilegiaţi de obşte, adecă şi cele ce li s’a că^ut şi cele ce nu li s’a câZuţ, cu care a dat pricină orăşenilor de a porni jalbă şi atunci întru acea de a doua Domnie a Domniei-Sale. Dar fiind-că cu prea înaltă poruncă împărătescă s’a aneresit pecetea lui Mavroghene, nu s’a ţinut în semă nici acest hrisov al doilea al Domniei-Sale, cu care anerisesce acel hrisov al lui Mavroghene şi întăresc© iarăşi darul Banului Moruz, după cum şi mai nainte la cei-lalţî Domni s’a urmat; mai ve<jui şi alt hrisov al Domniei-Sale fratelui Alexandru Vodă Moruz, scris în let 1 793, cuprinzător, că găsind Domnia-Sa totă moşia Ploescî i cu satele ce se află pe dînsa, hărăzite de Domnia Sa Alexandru Vodă Ipsilant (după volnicia ce au Domnii pe lucrurile Domnesc! slobode) la răposatul Banul Ianache Moruz întru desăvîrşită stăpinirea Domniei-Sale şi întărit acest har şi de răposatul Nicolae Vodă Caragea, i de răposatul Mihail Suţul Voevod şi intru întâia Domnie şi a doua Domnie a Domniei-Sale, şi viind şi atunci orăşenii cu jalbă către Domnia-Sa, cerend oraşul cu totul întru a lor stăpînire, arată Domnia-Sa, că a înfăţişat la Divan, înaintea Domniei-Sale, pe orăşenii Ploescenî cu răposatul Banul Moruz, cărora le-a cerut şi lor să arăte hrisove de la Domnii vechi, să se vaZă de a fost hărăzită lor moşia acăsta de mai nainte, ca cu acesta să se cunoscă de a putut Alexandru Vodă Ipsilant a face cu cale harul acesta la răposatul Banul Moruz sau nu, şi măcar că au arătat nisce copii de porunci vechi Domnescî neîncredinţate şi neadeverite de nimenea, dar cetindu-le Domnia-Sa cu amăruntul a văZut că nici întru una nu cuprinde că a fost şi moşia dimpreună cu pămintul dată lor ca să o stăpînescă, ci în potrivă o numesc prin tote cărţile tot slobodă domnescă şi numai hrana să şî-o facă Călăraşii, Roşii şi Cămărăşeii pe dînsa fără dijmă şi fără clacă, nici că scrie într’acele copii de a fi privilegiaţi pe lângă Călăraşii, Roşii i Cămărăşeii şi alţi orăşeni toţi, veri-câţî vor fi şi se vor adună streini după vremi în Ploescî cu locuinţa, şi aşa pliroforisindu-se Domnia-Sa că, ca un lucru slobod Domnesc, a putut
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
149
în genere se p<5te <Jice că, dacă Domnitorul Caragea nu refusă
şi a avut volnicie răposatul Domn Vodă Ipsilant a hărăzi unde a fost bună-voinţa Domnieî-Sale, care har ce s’a făcut odată cu drept cuvînt al volnicie! ce a avut, neputend cei mai după urmă a-1 anerisi făr’de pricină vrednică, şi încă întărindu-1 în urmă şi răposatul Nicolae Vodă Caragea, cum şi răposatul Mihail Vodă Suţu într’amândouă Domniile, arată Domnia-Sa că n’a putut cu cuvînt drept a strică patru hrisove a trei Domni, ci întăresce şi Domnia-Sa acel după cuviinţă har şi stâpînirea Banului Moruz, atât pe oraş cât şi pe moşie, i pe satele ce se află pe dinsa spre a fi desăvîrşit stăpîn, luând de la toţi ceî-lalţi dijma şi claca i adetul prăvăliilor după aşezămîntul ce va face numitul reposat boer, ca un stăpîn vîn^end şi numai vinurile i rachiurile sale după privilegiurile ce au toţi stăpînil moşiilor şi avend stăpînirea i volnicia nu numai pe moşie, ci şi pe oraşul Ploescii, ca întru tote şi întocmai să urmeze cu stăpînirea şi să-şi aibă tote veniturile şi folosurile deplin, fără numai acele 19 lude, ce s’a dovedit că se trag cu adevărat dintr’acele trei vechi nemuri, hotărăsce şi Domnia-Sa a fi privilegiaţi, ca să nu dea nici clacă, nici dijmă, după cuprinderea cărţilor Domniilor-Sale, ce arată că s’au. dat la mânile lor; mai vedem şi alt hrisov al răposatului Domn Constantin Vodă Hangearli, scris la let 1798, cuprinzător, că măcar că Domnia-Sa răposatul Alexandru Vodă Ipsilant întru a doua Domnie iarăşi a fost dat hrisov al Domniei-Sale orăşenilor Ploesceni cu scăderea darului, adecă cu osebirea oraşului, dând oraşul în stăpînirea orăşenilor Ploesceni, dar arată răposatul Domn Hangearli, că prin anaforaua obştescă a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor s’a pliroforisit, că vechiul obiceiu al pămîntuluî ce se urmeză la hărăzirile cari fac Domnii pe la unii alţii pe lucrurile Domnescî, şi mai vîrtos întărindu-se şi de alţi doi Domni ce au stătut în urma Domnului ce a hărăzit, nu este nici o pildă a se fi stricat vre o dată acest fel de dar, după care obiceiu al pămîntului s’a găsit cu cale ca clironomiî Banului Moruz să stăpînescă cu pace darul desăvîrşit, adecă moşia şi oraşul pe deplin întocmai, după cum s’au hărăzit Banului Moruz prin hrisovul Domnesc, care dar s’a întărit, nu de alţi doi Domni, precum pravilele mulţumesc, ci s’au întărit şi de alţi trei Domni de mai în urmă prin patru hrisove ale Domniilor-Sale, iar acei privile-ghiaţi câţi sunt aleşi prin acele patru hrisove Domnesc!, unul al răposatului Nicolae Vodă Caragea, altul al răposatului Mihail Vodă Suţul dintru întâia Domnie, altul iarăşi al Domniei-Sale întru a doua Domnie şi altul al lui Alexandru Vodă Moruz, aceia să fie nesupăraţi după cuprinderea sineturilor ce li s’au dat atunci pe la mânile lor, după care întăresce şi răposatul Domn Hangerli cu hotărîre, ca moşia din prejurul Ploescilor cu oraşul dimpreună să se stăpînescă de clironomii Banului Moruz, după Domnescile hrisove şi poruncesce să se ieă de la mânile Plo-escenilor acel hrisov ce li s’a fost dat de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilant întru a doua Domnie, iar cei câţi sunt aleşi de privileghiaţî Boşii, Călăraşii şi Cămărăşeii, el şi copiii lor, câţi se vor trage dintr’înşiî parte bărbătescă şi femeescă, aceea numai să fie nedajnicî. Deci îndestulându-Ne Domnia-Mea, din cuprinderea a tote aceste Domnesc! hrisove câte mai sus pe anume sunt arătate, că acestă moşie Ploescî cu oraşul de acolo, fiind fost slobodă Domnescă, cu drept cuvînt s’a hărăzit răposatului boer Banului Moruz. Drept aceea dar, vă<jendu-se de către Domnia-Mea atâtea hrisovurî Domnesc! de la acei dinaintea nostră fraţi luminaţi Domni, întă-ritore harului acestuia şi din cuprinderea lor pliroforisindu-Ne de tote cele urmate
www.digibuc.ro
150
V. A. URECHIĂ
dreptatea celor ce apelăză la el, este în caşurile în care el, ori vreunul din aî seî nu aii a perde nimic.
spre întărirea acestui har şi găsindu-le cuviinciose, am primit rugăciunea Luminăţiei Sale Beizdadeă Costache Caragea şi am bine-voit de am întărit şi noi printr’acest Domnescul Nostru hrisov harul acesta şi privileghiurile câte se arată in Dom-nescile hrisove, adecă să slăpînescă Luminăţia Sa moşia acesta Ploesciî cu oraşul de acolo, ca o zestre ce-î sunt date Luminăţiei Sale de la casa răposatului Banului Moruz, avendu-şi întregă stăpînirea întru tote întocmai, după privilegiurile ce au toţi stăpînii moşiilor, şi poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor din sud Prahova, să supuneţi pe Ploesceni şi făr’ de voia lor a fi următori după acest hrisov al Domnieî-Mele, citindu-1 întru auriul tuturor de obşte la oraş, spre a înţelege ca să scie întărirea ce o dăm Domnia-Mea, spre a se astîmpărâ pricinuitorii de jălbi şi amestecatori; asemenea să aibă Luminăţia Sa întru acest mai sus numit oraş Ploesciî patru scaune scutite şi apărate de erbărit, de fumărit, de vamă, şi de tote angariile ce dau alte scaune; aşişderea să aibă volnicie a face pe acestă moşie a Luminăţiei Sale tîrg în fieşce-care an odată la fieş-care 23 de <Jile ale lunei lui Aprilie, în <jiua sf. Glieorghe, care tîrg să ţie o săptămână de rînd, la care acest tîrg vama să se ieâ pe sema Luminăţiei Sale, precum şi vinul i rachiul nimeni să nu fie volnic a vinde la acest tîrg înlr’acestă săptămână fără scirea omului Luminăţiei Sale, să stăpînescă şi totă vătăşia ţiganilor Domnesci ce se află în Ploescî sud Prahova, să aibă a-î ţine şi a-î stăpînî pe ei, pe nevestile lor şi copiii lor, şi când dintr’acestă vătăşie de ţigani ce se arată mai sus, se va întîmplâ a lua cu cununie ţigan pe ţigancă sau ţigancă pe ţigan din alţi ţigani Domnesci, să rămâe şi aceia iarăşi ai Luminăţiei Sale făr' de a i se cere schimb de către nimeni, pentru că tote acestea aşă se cuprind, atât în cărţile fraţilor Domni de mai nainte, cât şi în hrisovul Domniei-Sale fratelui Alexandru Vcdă Moruz, acestă osebire facem numai Domnia-Mea (care şi în hrisovul răposatului Constantin Vodă Hangearli ot let 4798 să cuprinde), ca nu numai acele 19 lude, ce erau atunci în fiinţă pogorîte din nemul Roşilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, să-şi aibă privileghiul apărării de dijmă, i de clacă, ci şi câţi de atunci şi până acum se vor fi pogorît din nemul lor şi se vor mai pogorî şi de acum înainte, cu bună dovadă parte bărbătescă şi femeescă, toţi aceia să fie asemenea apăraţi şi nedajnicî de dijmă şi de clacă. Adeverim dar Domnia-Mea hrisovul acesta cu însăşi Domnesca Nostră iscălitură şi pecete, i cu credinţa prea iubiţilor Domnieî-Mele fii: Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod, martori fiind şi dumne-lor cinstiţi şi credincioşi boeriî veliţi ai Divanului Domnieî-Mele: Pan Constantin Pilipescu Vel Vistier, Pan Radu Golescu Vel Ban, Pan Constantin Vlahuţ Vel Postelnic, Pan Isaac Ralet Vel Vornic de Ţera-de-sus, Pan Barbu Văcărescu Vel Vornic de Ţera-de-jos, Pan Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic al treilea, Pan Istrate Creţulescu Vel Vornic al patrulea, Pan Grigorie Băleanul Vel Logofăt de Ţera-de-sus, Pan Radu Slătineanu Vel Logofet de Ţera-de-jos, Pan Constantin Suţul Vel Spătar, Pan Grigorie Ralea Vel Hatman, Pan Alexandru Nenciulescu Vel Vornic al politiei, Pan Atanasie Hristopolu Vel Logofet al pricinelor streine, Pan Nestor Vel Clucer, Pan Alexandru Mavrocordat Vel Căminar, Pan Iordache Scanavi Vel Comis şi Ispravnic, Pan Grigorie Băleanul Vel
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
151
Rechisiţiunile n’au încetat de tot odată cu ridicarea oştirilor rusesc!. La trebuinţa Curţeî Domnesc! şi a Domnitorului, ba şi a familie! sale, se rechisiţioneză orî-ce fel de producte. Aşâ vedem că în 1815, Domnitorul se vede conStrîns a plăti ţpreţul a 1.000 ocale unt, pe care 1-aă adunat capanlîiî şi el nu vor să-l plătâscă la locuitori, (Jicând că untul nu l-au luat ei, ci a fost dus la Curtea Iu! Vodă.
Până şi mănăstirea Cotrocenî e dată de Vodă în jaf lu! Beizadeâ Costache, care e numit Epitrop al boerilor eî.
Acestaşî Beizadeâ, devenind epitrop al averi! soţie! Domniţe! Eca-terina Caragea, soţia lu! Văcărescu, risipesce şi din acestă avere.
Dăm în note şi câte-vâ anexe de aceste acte. (1)
Logofăt de sus, şi s’a scris hrisovul acesta la anul al doilea din întâia Domnie a Domniei-Mele, aici în oraşul scaunului Domniei-Mele Bucuresci, la anii de la nas-cerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Hristos 1813 Decemvrie 20, de Chiriţă Logofăt de Divan.
Cod. LXX VII, fila 170.
(1) Io> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semli Vlahiscoie.
Cât pentru datoria ce au a luă clironomii răposatului dohtoruluî Marco, are a se face urmare după porunca şi hotărîrea Domniei-Mele ce s’a dat prin întărire la anaforaua Departamentului pricinelor streine, nefiind datori numiţii clironomi a îngădui până când se va teorisi socotelile Epitropiei Luminăţiei Sale Beizadea Costache Caragea, căci acestă întârziere privesce numai asupra Casei, dar, ca şi socotelile acestea să se izbrănescă, poruncim dumne-vostră Veliţilor boerî, ca faţă cu Luminăţia Sa şi cu Epitropiî Casei, să le cercetaţi şi să aretaţi Domniei-Mele prin anaforâ, cu dumne-lui Vel Hatmanul al Divanului, iar pentru taleri 15.000 ce fac cerere dumne-lor Epitropiî printr’acestă anaforâ de a se popri din partea dumne-lui Căminarului Nicolae Văcărescu de la preţul vîn<Jăriî caselor, atât pentru ana-logon ce are a dâ şi dumne-lui la plata dreptului clironomilor dohtoruluî Marco i pentru plata zapisului Şătraruluî Ivan şi pentru alte socoteli ce este dator a le desface cu frate-său Comisul Iorga, primită este Domniei-Mele cererea dumne-lor Epitropilor şi poruncim, staroste de neguţători, ca din vîncjarea caselor să popresc! aceşti taleri 15.000 din partea dumne-lui Căminarului. — 1815 Septemvrie 24.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
La întrebarea ce ni se face de către Măria-Ta la aceste două madele ce se cuprind într’acestă buiurdizmă, respunej eu plecată sluga Măriei Tale Vornic Barbul (fiind că prea sfinţia sa părintele Episcopul Buzăului are a-şi da răspuns prin graiu la Măria-Ta), că din luminata poruncă publicarisită prin dumne-lui starostea za neguţători, viind la mine datornicii răposatei domniţei Ecaterina Caragea, mi s’a făcut cunoscută totă datoria, după care s’a făcut şi împărţeia între amândoi fraţii VăcărescI, după cum este sciut şi înălţimii Tale; atuncea [s’a arătat cu ade*
www.digibuc.ro
152
V. A. URECHI A
Nu numai către aî sSî e darnic Caragea din ale ţSreî, ci şi la boerî şi la slugile Curţii sale. Aşâ, dăruesce ruinele Curţii Domnesc! din
vărat şi acest zapis de taleri 12.00Q la mine, dar vetjend că nu este datorie făcută cu zapis iscălit de răposata, deosebit perierghisind şi socotăla Luminăţiei Sale Beizadea Costache Caragea ce a paradosit, de luat şi dat la Casa Văcărescilor, în epi-tropia Luminăţiei Sale, că nu este lămurisită nici să se arete curat într’acea socotelă pentru acest zapis, de la cine s’a făcut împrumutarea, şi pentru ce pricină s’au dat banii? nu l-am primit a se trece în datoria împărţelii, (jicend curat creditorului, că până nu se va teorisi din porunca înălţimii Tale de dumnă-lor Veliţii boeri acea socotelă a Luminăţiei Sale Beizadea Costache şi până nu se va primi de dreptă, nu pot a li se plăti, de unde se va găsi cu cuviinţă; acesta este pricina pentru care nu s’a trecut în socotelă acăstă datorie, iar la a doua întrebare răspund, că acei taleri 15.000 ce am cerut să se plătăscă de starostea din partea dumne-lui Căminarului Nicolae Vâcărescu, nu cerem să se oprăscă numai drept plata acestui zapis, ci pentru că dunmă-lui Căminarul are a desface şi alte socoteli cu dumne-lui Comisul Gheorghiu frate-seu, pentru nisce vite şi alte lucruri părintescî ce sunt asupra dumne-lui Căminarului şi este dator să dea socotelă şi să se desfacă şi acelea: de nu vor fi în păr, să răspundă în bani partea dumne-lui Comisului şi să se plătăscă şi zapisul Şătrarului Ioan cu dobînda îndoită; de care nu lipsim a răspunde după poruncă. — 1815 Septemvrie 18.
Barbu Văcărescu Vel Vornic.
Cod. LXXXII, pag. 78.
Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cetindu-se înaintea Domnieî-Mele acestă anaforâ a judecăţii departamentului pricinilor streine, ce am poruncit de s’a arătat şi iubitorului de Dumnezeii Episcopului Buzău, i dumne-lui biv Vel dvornicul Barbu Văcărescu, Epitropul Casei răposatei Domniţei Ecaterina Caragea şi, prin anaforaua ce ne-au făcut, au dat răspuns că se cuvine a se plăti jăluitorilor clironomî datoria acestor bani; drept aceea, datoria acestui zapis fiind netăgăduită şi primită şi de însuşi Epitropii Casei, precum şi sorocul de 4 luni ce s’a dat de judecată apropiindu-se de a se împlini, hotă-rîm: ca din periusia acestei Case să se plătăscă jăluitorilor clironomî suma datoriei acestui zapis împreună cu dobînda lor, <jece a unul, până în <jiua ce se vor răspunde prin zapciul cel orînduiţ, iar când la împlinirea sorocului nu se vor plăti din periusia Casei, poruncim să plătăscă din vîn<jarea moşiei ce este pusă emanet pentru acestă datorie şi apoi Epitropii, de au vre-o prigonire pentru aceşti bani cu Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea (ce a fost Epitrop mai nainte), precum ne-au arătat tot prin anaforaua ce s’a <jis mai sus, îşi vor căută prin judecată. — 1815 Septemvrie 5.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt
Prea înălţate Domne,
Din luminată porunca Măriei-Tale, prin zapcilîcul dumne-lui Vel Hatman s’au înfăţişat la judecata Logofeţiei streinelor pricini clironomii dohtoruluî Dimitrie Jan Marcul ce a murit, prin vechil Andonache Dragomanul englisesc, cu jalba ce a dat înălţimii Ţale, prin care cer să li se împlinăscă de la Epitropii Casei
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
153
Tîrgovişte,. cum v8<Jurăm; aşâ dăruesce Stolnicese! Zoiţeî (Jece sălaşe de ţigani domnescî, pentru că acăstă femee a eşit «cu măritiş din Casa Domniei, după bărbat pămîntean, Toan Cătuneanu Stolnic». (1) Tot asemenea doneză lui Constantin, bucătarul Curţi! gospod., un loc din fînăria Domnăscă. (2)
răposatului Banului Enache Văcărescu taleri 12.000 cu dobînda lor ce i-au împrumutat prin zapi3 în soroc de patru luni pentru trebuinţa numitei Case, cu amanet sineturile moşiei Căzănesciî din sud Ialomiţa, sau să se vinglă amanetul spre împlinirea dreptului lor, fiind-că sorocul a trecut de atâta vreme şi nu mai pot fi îngăduitori, arătându-ne şi numitul zapis, care s’a ve«jlut scris din let 1811 Septemvrie 1, iscălit de prea sfinţia sa părintele Costandie Episcopul Buzău şi de Luminăţia Sa Beizade Costache Caragea, cuprinzător că ceruţi fiind de Văcăresci şi orînduiţî de Comitetul Epitropieî acestei Case, pentru a căreia bună stare s’au scos cu porunca Divanului toţi arendaşii ce ţineau moşiile răposatei Domniţei Catincăî Caragea, ca unii ce le aveau fără de preţ, din cari arendaşi aflându-se şi unul Hris-todor Caravida sudit englizesc, s’a scos şi el de la moşia Căzănesciî, dar fiind-câ numitul avea să ieâ cu iscălitura răposatei taleri 15.000, cu amanet sineturile acestei moşii, care o ţinea în arendă drept dobînda numiţilor bani, şi siliţi fiind Epitropii ca să plătescâ banii acestui Hristodor, spre slobozirea moşiei, s’au împrumutat în socotela Casei Văcărescilor ca nisce Epitropi de la dohtorul Jan Marcu cu taleri 12.000, dându-i amanet sineturile moşiei Căzănesciî, cari bani în soroc de patru luni să-i răspunZă cu dobînda lor câte taleri 7 bani 60 la pungă pe lună, iar trecând sorocul acesta să umble banii tot cu acea dobîndă până când se vor exoflisi; după acesta s’a arătat la judecată Pavel biv II Vistier din partea dumne-Iuî Vornicului Barbul Văcărescu, Zicend că Luminăţia Sa Beizadea Caragea, Iipsindu-se dintr’acestâ Epitropie, se află acum dumne-lui Vornicul Epitrop, şi cum că banii aceştia ce îi cer jăluitorii nu pote să-i plătescă, pentru că i-au răspuns Luminăţiei Sale Beizadea Caragea, arătându-ne un perilipsis s’au văZut trecuţi numiţii bani că s’au răspuns; în potrivă vechilul jăluitorilor a «Zis, că jăluitorii nici un ban n’au luat din datoria acesta, avend zapisul şi amanetul până acum în mâna lor; deci de vreme că Epitropii ce au fost orînduiţi de Stăpînirea pămîntului de atunci asupra Casei Văcărescilor s’au împrumutat prin zapisul de mai sus cu banii ce se arată, la dohtorul Jan Marcul, pentru trebuinţa numitei Case.'dându-i şi amanet sineturile moşiei Căzănesciî, care zapis şi sineturi aflându-se până acum în mânile jăluitorilor, că au primit banii de la Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea, se vede că banii aceştia nu s’au plătit nici până acum şi de aceea găsim cu cale, ca tot din periusia Casei, în soroc de patru luni să răspunZă toţi banii jăluitorilor cu dobînda lor, prin Vechil, căci nerăspunZendu-se, amanetul rămâne supus vînZării şi apoi în urmă, de se va cunosce Casa năpăstuită de către Luminăţia Sa Beizadea
Costache Caragea, îşi va căută prin osebită jalbă, iar hotărîrea rămâne a se.
1815 Maiu 13.
Vel Logofăt.
Cod. LXXXII, pag. 39.
(1) VeZî actul sub FF. în Tom. X. B. al Ist. Românilor de V. A. Urechiă.
(2) VeZi actul sub Gg. în Tom, X. B., ibidem.
www.digibuc.ro
154
V. A. URECHIĂ
Dar nu numai de abusurile Domniei are a suferi ţâra, ci şi de ale celor mai mici slujbaşi ai Curţii. Ori-ce pas al lor este ocasiune de abus, de jaf. Cine ar crede că simpla scotere a cailor domnescî la «ciair», la pâşunat, scdtere care — văzurăm,—se făcea cu o solemnitate deosebită, putea şi acesta să dea ocasiune de abusurf şi jăfuiri?
35că un act care pdte proba acesta:
Prea înălţate Domne,
Fiind-că acum în primă-veră, când se întinde erba pe faţa pămîntului, este obi-ceiu de se scote şi caii Domnescî la ciair afară din politia Bucurescilor, pe câmpia cea din josul mănăstirii Cotrocenilor, unde comişeii şi alţi omeni cari se orîn-duesc păzitori cailor, până la sfîrşitul păşunii lor, îndrăznesc din sine-le de vînd pe la unii alţii părţi de ciair, locuri din locul cel trebuincios pentru ciairul cailor domnescî şi apoi se întind cu păşunea cailor până în locurile cuptorelor, unde se lucreză cărămida, geremetisind şi pe cărămidari pentru câte o vita a lor, când trece pe locul în care se află comişeii întinşi cu cai domnescî, şi fiind că acesta urmare a comişeilor este nu numai Mărieî-Tale nesuferită, ci şi mănăstirii pricinuitore de pagubă, nu lipsii printr’acestă plecată anaforâ a arătă Mărieî-Tale din vreme, ca să fie luminată poruncă către otcîrmuitorul acelor comişei, când vor eşi cu cai la acel ciair, să le şi însemneze locul cel orînduit şi de trebuinţa păşunii cailor, de faţă cu omul mănăstirii, periorisindu-î şi dându-le nizam, ca afară dintr'acel loc însemnat şi orînduit pentru ciair, să nu se mai întindă cu caii pe la cărămidari şi prin alte părţi, lăcomindu-se la interesurî; şi anii Mărieî-Tale, de la Dumnezeu să fie mulţi şi fericiţi. — 1815 Martie 24.
Grigorie Brâncoveanu.
Domnitorul Caragea n’are încotro, el dă asupra acestei anaforale a Banului Grigorie Brâncoveanu următorea resoluţiune:
I(u Ioan Glieorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cu cale fiind cererea ce face printr’acestă anaforâ dumne-lul biv Vel Banul Grigorie Brâncoveanu, epitropul şi eforul al mănăstirii Cotrocenilor. primită este Dom-nieî-Mele pentru care şi poruncim dumi-tale Vel Comise, ca în vremea scoteriî cailor la ciair, să îngrijesc! a se face ceruta urmare ce se arată— 1815 Aprilie 3.
(Pecetea gpd.).	Vel Logofăt.
Cod. LX XXIV, pag. 84.
Acăstâ Domnie jăcaşă, coruptă şi corumpăt6re găsesce încă timp şi mijldce sâ-şî dea ifosul unei Curţi importante. Luxul ce desfăşură e uimitor. Bogatele giuvaere ale Ddmneî şi Domniţelor, haine scumpe bat la ochi. Călătorul strein, ca şi Wilkinson, stau în admirare la priveliştea atâtor găteli şi scumpe giuvaere.
Şi odată pornită Curtea în acestă direcţiune, ea trebue să ajungă
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G CARAGEA
155
nu la legile somptuariî ale lui Al. Moruzi, ci la măsuri de arbitrare pro-hibiţiunî de porturi, de costume, de colori.
Multe năzbutiî pune istoria pe comptul Domnilor Fanarioţi. Să mai amintim una de sub Ioan Caragea.
Cunoscută este şi frumuseţea şi conduita Domniţei Ralu, una din fiicele luî Caragea.
Cunoscută este şi frumuseţea, dar şi desfrînata purtare a fiului al doilea al acestui Domnitor, a luî Beizadea Costache Caragea, cel care băgase grdza în tote casele boerescî, unde numai sciâ că se resfaţă vre-o cocdnă frumdsă.
Domniţa Ralu şi Beizadea Costache îşî încadrau de preferinţă frumuseţea lor în haine de atlas alb. Ca tot-deauna, coldrea preferită la Curte ajunse în 1816 coldrea la modă. Lipscanii nu pridideau să a-ducă din streinătate atlasurî, ripsuri şi croasele albe.
P<5te că coldrea albă ajunse coldrea favorită a (jileî prin împrejurarea restuaraţiuniî regalităţii în Franţa. Drapelul alb fîlfîiâ la Paris, în urma intrării acolo a luî Ludovic al XVTII-lea, şi frumdsele marchise şi contese arboraseră şi ele în costumul lor coldrea regalităţii. La Bucurescî, unde triumful regalităţii în Franţa este serbat ca un triumf al Rusiei, Caragea nu întîrtjie a se crede în drept şi el în calitatea sa de Domnitor de a decretă coldrea albă ca faţă> . adecă coldre reservată Domnitorului şi familiei sale. Cu bună semă la acăsta a fost împins Caragea şi de solicitările Domniţei Ralu şi ale frumosului Beizadea Costache, cu care se întreceau în haine de atlas alb tinerele şi tinerii evgheniştî. Iată decretul prin care Caragea, la 12 Ianuarie 1817, ordonă, ca nimeni din boerime sau neguţătorime să nu maî cuteze a purta haine cu faţă albă, acestă faţă reservând-o pentru Domnitor şi familia sa :
Jiu Ion Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoe.
Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele dumne-ta Vel Postelnic, fiind-că atlasul cel alb şi feţele albe de giubele i binişurî i de alte haine, ce se îmblănesc (fie măcar de orî-ce materie) este o faţă dată spre purtare numai obrazelor cărora le vor fi încredinţate Domnii şi oblăduiri de norode, spre deosebire de către cei supuşi ai lor, iată dar şi Domnia-Mea le poprim cu totul de a nu le purtă nimeni altul atlasurile albe, însă întru nici un fel de haină. Iar din alte albe materii numai în giubele i binişurî i alte haine ce se îmblănesc, decât numai Luminăţia lor Beizadelele şi Domniţele. De aceea şi poruncim dumi-tale, să o faci cunoscută acestă poruncă a Domniei-Mele către obştea dumne-lor boerilor mari şi mici, ca sâ fie următori întocmai de acum înainte, căci la ori-ce cine, veri parte bărbătescă, saă femeescă, se va găsi purtând ast-fel de haină din cele de mai sus arătate, să scie că se va rumpe şi se va sfărîmâ. Care acestă poruncă, spre a fi sciută şi de obştea
www.digibuc.ro
156
V. A. URECHIĂ
neguţătorilor, s’a făcut osebit pitac al Domniei-Mele către dumne-lui Vel Cămăraş, spre a o publicarisi prin starostea za neguţători. Tolco. —1817 Ianuarie 12.
(Originalul se află la Bibi. Urechiă din Galaţi.)
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Acest decret nu împedică pe unele semeţe boerdice, ale căror bărbaţi făceau oposiţiune Domnitorului, de a sfidâ pe Caragea, continuând de a purtă haine de coldrea oprită. Cu deosebire familia Filipescu, nu de mult intrată în luptă înverşunată contra lui Caragea, dă exemplu de nesupunere la decretul Domnesc de sus. Frumdsa Vornicesă Tarsiţa Filipescu cuteză a trece chiar pe sub ferestrele Palatului Domnesc, mândru îmbrăcată într’un salup de atlas alb, îmblănit cu samur!
Domniţa Ralu denunţă faptul lui Caragea. Mare scandal la Curte.
Domnitorul înfuriat dă un nou pitac, la 21 Ianuarie 1817, în urină-tdrea coprindere:
Tio Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
Cinstit şi credincios boerule Domniei-Mele dumne-ta Vel Agă! După ce atâtea ţlile sunt trecute de când, după Domnescile Nostre pitace, s’a publicarisit aici în politie, pentru atlasurile cele albe de a nu fi volnic nimeni să porte nici un fel de haină dintr’acestă materie (bez Luminăţia lor Beizadelele şi Domniţele) şi nu rămâne nici o îndoelă că şi cei mai proşti au aflat până acum acestă poruncă a Domniei-Mele şi au înţeles, ne cum trepta boerescă. Dintre cari numai Vornicesă Tarsiţa Filipica s’a arătat neghiobă, neînţelegetore şi nebăgătore de semă Domnescii Nostre porunci, în cât a îndrăsnit nu numai a purtă asupră-şi salup de atlas alb, ci încă a şi trece cu acest fel de haine, fără câtuşi de puţină sfielă, pe la Domnesca Nostră Curte. De aceea dar, ca să-mi cunoscă fiinţa şi să înţelegă ce este porunca stăpînirii, iată cu străşnicie poruncim dumi-tale, ca atât dumne-ta însuţi să privighezi, cât şi zapciii agiesci intr’adins să orînduesci de a se înconjură prin politie şi veri-unde pe drum vei găsi, ori dumne-ta, ori zapciii dumi-tale, pe acestă făr’ de ruşine şi făr’ de sfielă femee, cu acel salup purtându-1, numai decât luându-i-1 din spinare şi fărîmându-i-1 bucăţi, să-l aducă aşâ rupt înaintea Domniei-Mele. —1817 Ianuarie 21.
(Pecetea gpd.)
Vel Logofăt. (1)
(1) Pitacul către dumne-lui Vel Cămăraşul, pentru nizamul portului de atlas alb, haine i alte feţe.
/cu Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele dumne-ta Vel Cămăraşe, fiind-că atlasul cel alb şi feţele albe de giubele i binişuri i alte haine ce se îmblăuesc (fie măcar de ori-ce materie) este o faţă dată spre purtare numai obrazelor cărora le vor fi încredinţate Domnii şi oblăduiri de norode, spre deosebire de către cei supuşi ai lor, iată dar şi Domnia-Mea le poprim cu totul de a nu purtă nimeni altul atla-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. C. CAEAGEA
157
Păcat că nu am putut află, dacă. cocdna Tarsiţa a maî cutezat să trăcă cu câlăsca deschisă prin podul Mogoşdei, pe la Curtea Domnăscă, care veniâ în curtea actualului club al «Junimei».
Tabelul societăţii sub Ioan G. Caragea este făcut. Am adus sub ocheana lectorului, rînd pe rînd, pe ţeran, pe oştean, pe Domnitorul cu familia lui, pe boerime, pe cler, pe neguţătorime, bresle, industriaşi, sudiţî streini. Desconsolant tabel al timpului de acum maî puţin un secol!
«La noi e putred merul!»
Dar nu eră perdută buna, rodnica semînţă din merul putred.
Semînţă bună eră puţină, dar eră!
Eră în acel curent cultural, născut în şcdlele din Oltenia şi chiar din tdtă ţera, care pregătesce venirea lui Lazar din Ardeal şi apoi continuă după el impulsiunea dată.
Eră în acea mână de dmenî, cari se substitue, <Ji după <Ji) vechei şi coruptei oligarchii boeresci.
Eră în acei câţi-vâ bărbaţi cari, deosebindu-se de cela boerâscă, încep a iubi limba străbunilor, limba român escă, o culţi vă, o îmbogăţesc cu lucrări, precum erau Văcărescii, Golescii, Dionisie Eclesias-ticul, Zilot Românul (Fănuţă).
Eră în acea ţărănime care, peste Olt, det-e nascere Pandurilor, răsculaţi în 1815 şi 1816, cari în 1821 aveau să urmeze lui Tudor Vladi-mirescu.
Eră în acei puţini boerî, cari începuseră a vede limpede în situa-ţiunea ţării faţă cu puternica Rusie. Cu tdte triumfurile mari ale politicei lui Alexandru I al Rusiei; cu tdtă a-tot-puternicia consulului rusesc din Bucuresci, se găsiau încă câţi-vâ români, boerî patrioţi,
suri albe, însă întru nici un fel de haină, iar din alte materii albe numai giubele i binişurî i alte haine ce se îmblănesc, decât numai Luminăţia Lor Beizadelele i Domniţele. De aceea şi poruncim dumi-tale ca prin starostea de neguţători să o faci cunoscută acestă poruncă a Domniei-Mele către tote treptele neguţătoresci de aici, din politie până la cel mai mic, spre a fi întocmai următori de acum înainte, căci la ori-care veri parte bărbătescă sau femeescă se va găsi purtând acest fel de haină, să scie că după ce se va rumpe şi se va sfărîmâ, se va şi pedepsi purtătorul ei care acestă poruncă, spre a fi sciută şi de către obştea boerilor, s'au făcut osebit pitac al Domniei-Mele către dumne-lui Vel Postelnicul, spre a o publicarisi, şi către acesta să o faci dumne-ta cunoscută şi către cinstitele consulaturi, ca să se dea acest nizam şi către toţi sudiţii ce se vor fi aflând aicea; tolco pisah gpd. — 1817 Ianuarie 10.
(Pecetea gpd.)
www.digibuc.ro
158
V. A. UEECHIÂ
cari nu tremurai! de frica colosului nordic. Aceia aveau consciinţă de naţionalitatea lor şi idealul lor este acel al naţionaliştilor de astăcji. (1)
(I)	Un boer oltean Iancu Sefendache nu s’a sfiit de a bate până la sânge slugi insolente de ale Consulului rusesc, în o împrejurare ce se pote vede în anexatele aci acte. Negreşit Vodă pedepsi pe Sefendache, dar nu fără a reprobă şi el insolenţa servitorilor Consulului rusesc.
Iu» Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Pentru netrebnicele fapte ce se arată mai jos urmate de acest Iancul Sefendache, spre înţelepţirea lui şi pilda altor netrebnici asemenea lui, volnicim pe sluga Domniei Mele.........spătăresc, ca luându-1 de aici să-l ducă surghiun la mănăstirea
Znagovul, unde poruncim Sfinţiei Tale năstavnicule al numitei mănăstiri, să-l ţii în pază înăuntrul mănăstirii şi fără de al doilea poruncă a Domniei-Mele slobod să nu fie, iar orînduitului mumbaşir să i se dea adeverinţă de primire. — 1816 Martie 30.
(Pecetea gpd.)	Vel Logofăt.
Prea înălţate Domne,
După arătarea ce a făcut-o cinstitul Consulat al Rusiei, că la (ji’ntâiu a următorului Martie, Miercuri la patru cesuri din nopte, vătaful Iancul Sefendache cu omenii casei sale, băgând în curtea sa trei omeni ai cinstitului consulat, i-au bătut forte rău, cerend satisfaţione şi Spătăria, din luminată porunca înălţimii Tale făcend scumpă cercetare pricinei, nu lipsii a face arătare, că din tacrirurile celor ce sciau începutul cum şi sfîrşitul, s’a făcut cunoscut, că pricina s’a urmat în-tr’acestaşi chip:
Vătaful Iancul se află în sera aceea la paharnicul Manolaclie Hrisoscoleu, cum-natu-său, ce şede alături cu dînsul, unde împreună cu alţi mosafiri jucând cărţi, unul din mosafiri şi-a trimis sluga a-i aduce de acasă (un ciubuc; peste puţin a venit sluga cu capul spart şi plin de sânge, spuind că trei omeni îmbrăcaţi nemţesce, întîlnindu-1 pe drum, au vrut să i ieâ ciubucul şi, el nesupuindu-se, l-au bătut şi i-au spart capul. Sefendache a trimis câţi-vâ feciori din curtea cumna-tu-său să vaqlâ ce omeni sunt aceia, pe cari şi găsindu-i s’au apucat de s’au bătut în pod, apoi biruind pe omenii Consulatului, cu brânci i-ati băgat în curtea lui Sefendache, au încuiat porţile şi au început iarăşi să-i bată; luând de scire Sefendache a mers şi însuşi acolo şi a poruncit omenilor săi de î-afi mai bătut cu ciomege şi arme, ridicând şi chiar însuşi arma asupră-le şi i-au legat, între cari fiind şi doi curieri împărătesei s’au vă<jut bătuţi forte rău cu capetele sparte şi mânile rănite; într’acestă undă, luând de scire şi curtea cinstitului Consulat pentru cele urmate a alergat la Sefendache câţi-vâ din omenii Consulatului şi găsind porţile închise au năvălit cu zor înăuntru, au luat pe cei bătuţi şi legaţi şi negăsind pe Sefendache i-au spart uşile caselor şi ferestrele, pice Sefendache, că i-au iagmaladisit casa, luându-i-se multe lucruri, iar el de frică fugit fiind, nu scie ce s’a mai făcut.
Deci măcar de s’au şi bătut slugile lui Sefendache cu acei sudiţi între dînşii, dar Sefendache mergend în curtea lui eră dator să potolescă gâlceva, iar nu să
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
159
Pe când «Adelfla» (1) grecilor ridică în taină, la Iaşi, drapelul ete-riei, la care aderă — tot în secret — şi Ion G. Caragea şi Calimach, dejâ cu câţî-vâ an! înainte, se organisase la Buda o asociaţiune culturală (1795), urmărind scopul de a tipări cărţi românesci «vestiri filosofescî şi moi'alicescu, închinate inimilor celor iubitdre de muze filosofescî. Acestă asociaţiune nu putea să nu aibă 6re-care înrîurire şi în Principate. Propunându-şî să publice şi «Istoria Românilor» şi stând în relaţiune cu puţinii bărbaţi maî culţi din Principate, neîndoios că năzuinţa acestei asociaţiunî pregătesce nascerea, în 1815, a celeî-lalte asociaţiunî culturale, compusă de femei române, în Buda-Pesta. Când 33 de femei române şî-au pus inima şi activitatea lor să adune fonduri în favdrea şcolelor române, eră un semn cert că Românismul aveâ să âsă triumfător.
Nu într’o singură di renasce consciinţa naţională! Tudor Vladimi-rescu este personificarea unui curent naţional, care l-au sporit din di în di isvore multiple, cari de şi făr’ de nume, nu sunt maî puţin reale, şi carî adesea ţîşniau din stâncile Carpatine, luându-şî obârşia dincolo de munţi.
poruncescă a-î maî bate şi să-î lege, cum mal vîrtos să aridice şi arma asuprâ-le şi insenmând numai ce omeni erau aceia, urmă, ca ori atunci sau pe urmă să-şi facă davagelîcul seu unde se cuvine; de aceea dar pentru invitarea ce a făcut gâlcevii şi pentru aridicarea armelor, se găsesce cu cale, de se va binevoi şi de către înălţimea Ta, a se trimite Iancul la vre-o mănăstire pentru înţelepţirea lui şi pilda altora; dar şi cinstitul Consulat să binevoescă a-şî dojeni âmeniî sei pentru năvălirea şi prada ce au făcut casei numitului Sefendache, şi din lucruri câte se vor află la dînşii în per, să se îndatoreze a le dă, şi câte vor mai lipsi, dovedindu-se şi acelea luate de dînşii, asemenea să se îndatoreze a le dă, iar ho-târîrea rămâne a se face de către înălţimea Ta. — 1816 Martie 3.
Vel Spătar.
Cod. LXXXII, pag. 327.
(1)	La 1 August 1815, neguţătorii greci din Iaşi şi cu unii din pămînteni prea de bun neam boeri şi prea cinstiţi neguţători ce vor voi a se aşeză fntr’acestă a nostră frăţie, au socotit, că se cuvine să întemeeze aceste împreună (Adelfatul), plătind o laxă anuală. Metropolitul Veniamin şi cu Episcopul Gherasim de la Roman întăresc statutele asociaţiunii. Adelfatul aveă ca scop mărturisit: ajutorarea la bolă cu doctorii şi mărilare de fete sărace, asistarea tuturor fraţilor la îmmormîntare, şi scopul ascuns eră: idealul idependenţeî. Taxa eră de 15—26 lei pe an. Cei carî făceau dietă erau invitaţi a lăsă şi la Adelfat. Administraţiunea eră în mânile a doi epitropi aleşi de fraţi.
www.digibuc.ro
160
V. A. tJRECHlX
CAP. VIL
După fuga lui Caragea. Interegn la Munteni.
A doua <Ji după fuga lui Caragea «.boeriî ferii românescî>, cum se intitulâză eî în actele oficiale, luând administraţiunea ţeriî cu dre care energie, se preocupă de cestiunea urgentă: cum vor pute ţine buna ordine în ţâră şi în Bucurescî, fiind lipsită ţera de oştire? Singură Oltenia păstrase resturile desfiinţate! oştiri în neastîmpăraţiî panduri de acolo. Ce brumă de dste maî eră în Bucurescî o luase cu dînsul Caragea la plecare. Eră temă boerilor ca nu cum-vâ la întdrcerea oştirii ce însoţise pe Caragea, să se apuce de jăfuit şi de prădat în trecerea lor. Nevoiţi sunt deci boeriî ţârii, ca la 30 Septemvrie 1818, să scrie Divanului de la Craiova «să ne proftaxiţî dumne-vdstră 150 de panduri din ceî cari se află în părţile locului, însă dmenî vrednici şi cu t<5tă rînduela lor, dânduli-se poruncă la drum să vie cu orînduelă, fără de a face niscaî-vâ jafuri sau zulumurî locuitorilor şi până într’o săptămână îi aşteptăm negreşit». Boeriî cari semnâză acest pitac sunt, pe lângă Metropolitul Nectarie: Gr. Brâncoveanu Vel Vistier, Dumitraşcu Racoviţă, Istrati Creţulescu, C. Bălăceanu, Gr. Filipescu, Iordache Slă-tineanu, G. Filipescu şi I. Ştirbei. Aceşti boerî justifică cererea lor de panduri Olteni, pe motivul că «pandurii ce s’au aflat aici la Bucurescî, unii au murit, alţii s’au împrăştiat şi au rămas prea puţini». (1)
In acestă <Ji de 30 Septemvrie, boeriî ţării însărcineză pe Serdarul Mitru şi pe Buluc B aşa Sotir, ca luând 20 de neferî să mergă pe drumul Câmpineî, ca să împedice Arnăuţiî, cari au însoţit pe Caragea în fugă de a face jafuri la întdrcerea lor şi să-î aducă la Bucurescî.
(1)	Cod. LXXXVII, fila 95 v.
1818 Septemvrie 30. S’a făcut carte prin care se orînduesce Serdarul Mitru şi Buluc-Başa Sotir, să iea 20 de neferî şi să mergă pe drumul Câmpineî ca să întîm-pine pe arnăuţiî ce se întorc, cari s’au dus cu Domnul ce a fugit, să-î ieâ împreună cu eî să-î aducă aici pe la locurile lor, nelâsându-î să se abată prin sate a face vre-o supărare locuitorilor, însă urmarea să le fie cu mijloc blând, a nu face vre-o pricină necuviinciosă.
Noi boeriî Ţeriî-Rumânesei.
Cinstiţi dumne-vostră boerî Divaniţî, fiind-că pandurii ce s’au aflat aici pentru următorele trebî ale ţeriî, unii au murit, alţii s’au împrăştiat şi au remas prea pu-
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUfe I. 6. CARAGEA
161
In chiar <}iua fugii luî Caragea, boeriî ţeriî, precum văzurăm, trimit arzul lor către Portă şi în acelaşi moment rînduesc pe Stolnicul Ior-dâche Tufeanu, vechil de Ispravnic de Curte, ca să îngrijăscă de tot remasul în Curte după Domnul Caragea, să nu se hrăpâscă, ori să se strice. Tufecci-Başa, Deli-Başa şi Căpitanul de Nemţi sunt ordonaţi de a stă la ordinul luî Tufeanu pentru paza lucrurilor remase (1) Consulul rusesc care eră înţeles cu Caragea, de nu cu'mperat de el, pune însuşi peceţile Consulatului la Curtea Domnescă şi cere apoi de la Divan să se rînduescăun boer, ca împreună cu un om al Consulatului «să facă catagrafie de tote lucrurile până la cel mai mic ale Măriei-Sale Domnului I. Caragea Voevodul, prin Comişie, prin Pitărie, i ale Cămării şi ale cuhniei şi de tdte». Aceste lucruri să steâ în păstrarea tot acelor ce au fost orînduiţî. Catagrafia se va face în doue exemplare, unul pentru Consulat şi altul pentru Divan. (2)
Asemenea catagrafiare eră cu atât mai de lipsă, că la Divan se primiră numerdse jălbî, că au să ieâ bani de la dmenii luî Ioan Vodă Caragea «pentru alişverişul ce au avut cu dînşii». Boeriî rînduesc pe biv Vel Logofet Fotache Ştirbei şi pe «fratele Vel Vornic Constantin Dudescul, să cerceteze aceste davale şi să raporteze». (3)
Agenţia Austriacă încă reclamă unele sume de la Beizadeâ Costache Caragea şi alţi Greci în favdrea unui sudit al ei. Boeriî respund că totă averea fostului Domn şi a Beizadelelor şi a Postelnicului a fost
ţinî, cu cari nefiind de ajuns a se săvîrşî cele trebuinciose trebi ale ţeriî, să ne proftaxiţî dumne-vostră 150 panduri din cei cari se afla în părţile locului, însă omenî vrednici şi cu totă orinduela lor, dânduli-se poruncă, ca la drum să vie cu orînduelă, făr’ de a face niscare-vâ jafuri, sau zulumuri locuitorilor şi până într’o săptămână îi aşteptăm negreşit. — 1818 Septemvrie 30.
Nictarie Mitropolit, Grigorie Brâncoveanu Vel Vistier, Dumitraşcu Racoviţă, Is-trate Creţulescu, Constantin Bălâceanu, Grigorie Filipescu, Iordache Slătineanu, Gheorghe Filipescu, Ioan Ştirbei.
Cod. LXXXVII, fila 95 v.
(1)	S’a orînduit Stolnicul Iordache Tufeanu prin pitac, vechil de Ispravnic de Curte, ca să îngrijescă a nu se hrăpi sau a se strică ce-vaşî din Curtea Domnescă, că însuşi va fi răspunzător, la care s’a poruncit Tufecci-başăi şi Deli-başăi, să dea ajutor, cu arnâuţii ce vor fi trebuincioşi pentru pază, cum şi căpitanului de Nemţi să dea ascultare.
Cod. LXXXVII, fila 29.
(2)	Cod. LXXXVII, fila 96.
(3)	Cod. LXXXVII, fila 46 v.
Analele A. B.—Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice.	11
www.digibuc.ro
162
V. A. tifcECHlX
secvestrată de Consulul rusesc. Acum boerix aşteptă să vină deslegare de la Pdrtă, ce este de făcut cu averea. (1)
La 2 Noemvrie 1818, prin Starostele de neguţători şi cu aprobarea Consulului rusesc, se vînd prin licitaţiune caretele, butcele, caii şi hamurile lui Caragea, «cari se strică, ori aduc cheltuălă»; banii să se trimită la Divan. (2) 1 2
(1) Către cinstita chesaro-crăiască Aghenţie.
Nota cinstite! Aghenţii de la 29 ale aceste! Iun! s’a primit împreună şi cu jalba suditului austriacesc Ferenţ Garlovic! ce ni s’a trimis, prin care cere banii ce tjice că are să ieâ din datorie de la luminatul Beizdadeâ Costache Caragea, i de la Postelnicul Gheorghe Vlangari, şi cere împlinire din cele rămase aici ale Luminăţiei-Sale Beizadea, i a Luminăţiei-Sale Domniţe! Ralu Caragea şi a dumne-lui Postelnicului Vlangari; răspundem cinstite! Aghenţii, că îndată după fugirea Domnului s’a arătat cinstitul Consulat al Roşie! cu cerere, de le-a făcut fertpot tote'remasurile Domnului şi ale boerilor greci, şi fâcându-se catagrafie cu om şi din partea cinstitului Consulat, am scris la prea înalta Portă de unde aşteptăm răspuns, atunci se va arătă şi el cu cererea acăsta. —1818 Octomvrie 31.
Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţuiescu Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, fila 95.
(2)	Noi boerii otcârmuitorî ai Ţăriî-Românesci. Dumne-ta Staroste de neguţători, fiind-că intre lucrurile Dom nieî-Sale Ioan Vodă Caragea, ce aă rămas aici şi s’au sec-festrarisit de către Excelenţa sa Gheneral-Consul al Roşiei, sunt şi câte-vâ carete i butci şi cai cu hamurile lor, carile unele pătimesc stricăciune, iar altele pricinuesc cheltuelă, de aceea dar, prin scirea şi primirea şi a Excelenţei sale Gheneral-Consul al Roşiei s’a găsit cu cale a se vinde, şi poruncim dumi-tale ca, ceren d acele carete butci i cai şi hamuri de la dumne-lui Stolnicul Iordache Tufeanu, epistatul Isprăv-nicie! de Curte, să le vincj! prin mezat, după orînduelă, şi banii ce se vor strînge din vîncjarea lor, să-î trimiţi la Divan, dimpreună cu catastih curat de preţul ce a prins fieş-care lucru, ca să se facă urmarea cea cuviinciosă, spre a sta adecă în păstrare depoziton. —1818 Noemvrie 2.
Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Istrate Creţuiescu Vel Logofăt
Cod. LXXXVII, fila 102 v.
Pitac la Starostea de neguţători ca făr’ de zăbavă să împlinăscă
banii de la cei ce au cumperat lucruri de ale Domnului Caragea şi Domniţei
Ralu şi să-i aducă la Divan.
Noi Caimacamii Ţârii-Românescî. Dumne-ta Staroste za neguţători, cu tote că prin pitacele Divanului ce ţi s’au dat pentru vîncjarea prin mezat a lucrurilor Domnescî ale Mărieî-Sale Ioan Vodă Caragea şi ale Luminăţiei Sale Domniţei Ralu Caragea, ţi s’a poruncit ca banii ce se vor strînge din vîncjarea acelor lucruri să-î aduci la Divan împreună şi cu catastih de tote lucrurile, arătător şi de preţul ce a prins
www.digibuc.ro
SOCIEtATEA StlB 1. G. CAbAGEA
163
Se ieau disposiţiunî şi pentru păstrarea şi apărarea rămasului în casa Domniţei Ealu. Ou privigherea acesteia este numit, la 7 Octomvrie 1818, Paharnicul Nicolae Trăsnea. (1)
La 3 Octomvrie, Al. Filipescu este însărcinat ca împreună cu Consulatul rusesc să facă catagrafia averilor boerilor, cari s’aii dus cu Vodă: Postelnicul Vlăhuţ, Banul Arghiropulo şi Postelnicul Mavrocordat.
Averea catagraflată se va lăsă în păstrarea celor ce le-a avut până aci.
Mai greu eră de a împedecâ încercările celor răi, tot-deauna gata să profite de interegne pentru a jăfui. In noptea de 1 Octomvrie 1818, străjile din centrul oraşului aii găsit foc dat anume într’un loc dosnic, într’un pod de foişor «nisce borfe 'înfăşurate şi aprinse, care de nu se prididea, putea să se întindă şi să facă mare vătămare şi pagubă obştescă». Boeriî Ţern-Românescî, la 2 Octomvrie, rînduesc paznici la tote locurile îmbulzite şi dosnice, «ca să fie cu privighere la asemenea rele urmări». Tot odată se vestesce prin telali, că de la un câs de nopte înainte nimeni nu are voie să umble pe strade fără felinar, «fie măcar de ori-ce treptă şi de orî-ce protecţiune, sub pedâpsă de arestare imediată şi de certarea cea cuviinciâsă, ea pentru învinovăţire de nesupunere». Boerii cer tot-odată Consulilor austriac şi rusesc, să vestâscă acăsta supuşilor lor. (2)
Tot în interesul siguranţei oraşului, în aceeaşi <Ji de 3 Octomvrie 1818, boerii opresc portul de arme fără de specială învoire. Nici chiar 6menii boerilor din Divan n’aii voie să porte arme, fără de a avă la mână teşchereâ de recundscere şi învoire. (3)
Asemenea disposiţiune se comunică şi Spătarului cu referinţă la ne-feri, la 11 Octomvrie: «Fratelui Spătar, — fiind-că de către noi s’a dat poruncă tuturor ogecurilor, ca nimeni din neferî să nu pdrte
fieş-care lucru, dar iată şi acum de iznovă iţi poruncim, ca făr’ de zăbavă împlinind banii după la toţi cei ce aii cumpărat acele lucruri, să-I aduci aici la Divan, dimpreună şi cu catastih arătător, precum s’a <Jis mal sus, ca să stea depoziton până la buna venire a Mărieî-Sale prea înălţatului nostru Domn, şi să se plătescă creditorilor ce se vor dovedi că au a luă după hotărîrea ce se va da\ să nu te îndrăz-nescl însă a da cuî-vaşi măcar o pară dintr’aceştî bani făr’ de porunca Divanului, căci îl vel plăti însuţi din casa dumi-tale. — 1818 Septemvrie 21.
Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcârescu, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăceanu, Iordache Slătineanu, Ioan Ştirbei, Gheorghe Suţu, Nicolae Clucer.
Cod. LXXXVII, fila 115.
(1)	Cod. LXXXVII, fila 99 v.
(2)	Cod. LXXXVII, fila. 96.
(3)	Cod. LXXXVII, fila 45,
www.digibuc.ro
164
V. A. UftECHlÂ
arme, fără numai n<5ptea, când umblă spre străjuirea politiei, să aibă fie-care câte o sopa pe o mână, iar zabiţii lor să pdrte numai câte un iatagan. De aceea dar scriem dumi-tale, ca pe de o parte să publi-carisescî în tot poporul Spătăriei prin telal, ca şi neferii ce sunt pe la curţile boerescî să nu aibă voie a mai purtă arme, decât numai câte un iatagan Aga-turnagiu, Ibraim şi Baş Beşliagasi, iar alţii ce obicl-nuesc a purtă arme, nimenea să nu fie volnic de acum înainte a mai umblă înarmat cu orî-ce fel de armă; iar cari se va arătă după aceea în potrivă următori are a se pedepsi; iar pe de alta să dai poruncă şi tuturor zabiţilor şi dmenilor Spătăriei, ca asupra acestui nizam să aibă a urmă în tocmai, precum obicînuiâ şi în vremea oblăduirii Domniei. 1818 Octomvrie 12. — (Asemenea s’a mai scris şi la Vel Aga).
Aci se cade să amintim cutezătdrea năvălire a 12 inşi înarmaţi contra gardeî, care la finele lui Septemvrie 1818 duceâ la Ocna Te-lega 15 osîndiţî. Intre aceia erau şi 6 din pandurii ceî cari luaseră parte la ultima răsmiriţă. Numai pe aceştia î-a scos din mânile gardeî cei 12 <5menî năvălitori lângă Ploescî, iar pe cei-lalţi 9 l-au lăsat neatinşi, de au putut fi duşi la pedăpsa lor la Ocnă. Este şi aci o nouă dovadă, că mişcarea ante-grăcă isbucnită în Oltenia nu erâ terminată cu răspândirea pandurilor şi că ea încă ferbeâ într’ascuns, pregătind mişcarea de la 1821.(1)
Temendu-se de vre-o încercare de spargere a puşcăriei, Divanul,
(t) Noi boerii Ţeriî-Bomâneseî.
Cinstite dumne-ta frate Vel Spătare, fiind-că dumne-Iuî Epistatul Armăşieî ne-a făcut arătare, că de la 17 ale trecutului Septemvrie pornindu-se la osînda Ocnelor Slănicul şi Telega lude 15 vinovaţi, hotărîţi într’aceeaşi oslndă de Domnia-Sa Ioan Vodă Caragea, cu patru Armăşei de pază, băgaţi avendu-î pe vinovaţi în câtuşi şi în lanţuri, astăzi la patru ale următorului Octomvrie s’au întors înapoi unii din-tr’acei Armăşei cu vestire, că la mergerea lor conăcind la marginea Ploescilor la un han al dumne-lui Paharnicului Bălăceanu, peste nopte î-aii călcat 12 inşi înarmaţi, în silă cu bătăi le-au luat din mâni pe cei de mai jos arătaţi lude 6 vinovaţi, iar cu cei-l-alţî 9 lude ducendu-se Armăşeii la Ocnă i-a teslimatisit acolo şi a adus şi adeverinţă a Cămărăşiilor, după orînduelă, aducând osebit spre a lor îndreptare şi adeverinţă de la hangiu, precum s’a urmat pricina. De aceea dar scriem dumi-tale, să dai straşnică poruncă polcovnicilor şi căpitanilor din sud Saac şi din sud Buzău, ca să cerceteze cu scumpetate pentru mai jos numiţii vinovaţi, şi verî-unde se vor dovedi, prin<jendu-i, în bună pază să se trimiţă aici prin dumne-lor Ispravnicii judeţului. —1818 OcLomvrie 4.
Costandie Buzău, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăceanu, Mihalache Mânu, Barbu Vâcărescu, Ioan Ştirbei, Alexandru Gliica.
Cod. LXXXVII, fila 98.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SDB I. G. CARAGEA
165
pe de o parte, la 7 Octomvrie, ordonă luî biv Vel Serdar Petrache să mărgă la puşcărie, să facă grabnic catagrafie de toţi arestaţii, cu arătarea vinei şi de unde sunt şi de când se află închişi? şi ordonă să fie bine păziţi, să nu scape nici unul, iar pe de altă parte boeriî ţeriî rînduesc pe Buluc-Başa Sotir cu omenii luî a fi de pază la puşcărie, nelipsit (Jiua şi ndptea, a nu se cacerdisi, sau a scăpă vreun vinovat
Tot în interesul asigurării puşcăriei, boem Ţeriî-Românescî numesc epistat de Armaş mare pe Vornicul Gr. Filipescu (L).
La 9 Octomvrie 1818, boeriî Ţeriî-Românescî dau voluicie luî Arhon Vel Aga, că < pentru mai bună orînduelă şi nizam al tîrguluî, spre ferire de tdte cele rele şi neplăcute, spre odihna tuturor de obşte, carî se cere de la dumnâ-ta trebuinţa este, ca şi ceî ce se află sub epistă-sia dumi-tale, să fie dmenî la carî dumne-ta veî da credinţă; de aceea prin acest pitac se dă dumi-tale slobozenie, ca să-î şi schimbi pe carele veî cundsce că este nedestoinic şi să pui alţii vrednicî, începând de la Căpitanul de dorobanţi, până la cel mai mic, căcî la on-ce cusur se va întîmplâ, dumne-ta aî să fii respumjetor.» (2)
Şi de paza judeţelor se îngrijesc boeriî ţeriî. Prin judeţe zabiţiî şi neferiî lor, în loc de a străjul maî vîrtos pentru neguţătorii turci, să nu-î lase, dacă n’au teşcherele în regulă, s’aii apucat de cer taxe, «cât pot rupe de la carele ce merg ori cu vin, ori cu rachiu, cu za-lierele, cu măciniş, etc. Se ieau câte unul până la 21/* lei- (3)
Neferiî se duc şi pe la mori şi prin sate, ba şi pe la tîrgurî de prelevă asemenea abusive venituri, de la orî-ce vîn<Jărî, ca nisce aî doilea vameşi.
Noi boeriî Jeriî-Rumânescî» ordonă Ispravnicilor să oprescâ asemenea abusuri «din totă virtutea . De o cam dată să cheme pe zabitul judeţului «să-î arătaţi că v’a venit straşnică poruncă, ca nu numai ei să se ferescă, ci nici pe omenii luî să nu-î îngăduescă a face cât de puţin jaf locuitorilor, mulţumindu-sc pe lefile ce au sub pedepsa de destituire şi restituire a jafului şi de isgonire din ţerâ, trimiţendu-se, pentru a pune mâna pe culpabil, om de la Turnagi-baş-beşlegă.
Boeriî Ţeriî-Românescî se adunau într’o cameră la Curtea Domnâscă. 1 * 3
(1) Cod. LXXXVII, fila 98 v.
(3)	Cod. LXXXVII, fila 94.
(3) Documentul întrebuinţeză chiar vorba leii în loc de taleri.
Noi boeriî Ţeriî-Românescî.
Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud........ve facem în scire, că la au<jul
jiostru a venit, cum că zabiţiî şi neferiî lor ce se află prin judeţe pentru străjuire
www.digibuc.ro
166
V. A. URECHII
Ce puţin luxdsă erâ acăstă cancelarie a boerilor otcârmuitorî ţeril! (1) Administraţiunea acestor boerf se mărgini la puţin, din causa nesiguranţei în care erau de cele ce se vor întîmplâ, când Pdrta n’ar aprobă administraţiunea lor în urma fugeî Domnitorului. Ca act mai de valdre din timpul acestei administraţiuni, cităm numai oprirea exportului cerealelor şi a articolelor de îndestulare publică ale Constan- * 1
şi paza nizamului, mai vîrtos pentru neguţătorii turci sau alţii, cari făr’ de căpătâiii se va întîmplâ a umblă prin judeţe, ca să-i cerceteze după orînduelă, să le ieâ sema, şi la cei ce vor fi umblând cu treba neguţătorieî şi cu cărţi pe la mâni, acelora să le înlesnescă a le fi mergerea şi petrecerea lor cu linişte şi nebintuiţl de către ori-cine, iar pe cei făr’ de căpătâiii să-i poprescă sau să-i întorcă inapoi la locul lor, pentru a cărora slujbă îşi aii şi lefa lor cea orînduită, şi din jălbile unora altora ne-am pliroforisit, că zabiţil sau neferii lor păzesc drumurile de ieaii parale cât pot rupe de la carele ce merg ori cu vinuri, ori cu rachiuri, ori cu za-herele, ori cu măciniş, ori cu sare, şi altele, întinţLendu-se a luă de la unii câte un leu de bute, de la alţii mai mult şi până la taleri 2 şi jumătate, se duc şi pe la mori de iea şi de pe Ia carele ce sunt cu măciniş, se îndrăznesc de merg şi pe la tîrgurî i prin sate, făcând asemenea urmări de ieau de la vîn<jările ce fac, ori de la vite sau de la altele, făcându-se al doilea vameş, care acesta nefiind suferită la au<Jul nostru, într'adins vă poruncim, ca cu tot dinadinsul şi cu străşnicie să ve siliţi din totă virtutea a depărtâ acest rău catahrisis, ce de la o vreme încoce au început zabiţiî şi neferii lor a face şi acum de o cam-dată să chemaţi pe zabitul judeţului, să-i arătaţi că v’a venit straşnică poruncă, nu numai el să se ferescă, ci nici pe omenii lui să nu îngăduescă a face cât de puţin jaf locuitorilor, mulţu-mindu-se pe lefile ce au, căci nu numai va fi lipsit din slujbă şi altă dată nu se va mai învrednici, ci încă va întorce jaful înapoi şi se va şi isgoni de aici din ţeră; după care cu luare aminte'cercetând, pe care îl veţi găsi că nici după acesta iarăşi nu s'a părăsit, cu grabnice însciinţărî ca să se trimiţă mumliaşiri de aici cu om de la dumne-lui Turnagi-baş-beşlegă, ca să-l pue a întorce jafurile înapoi şi pe acela să-l aducă aici, ca să-şi ieâ căzuta pedepsă şi să se şi izgonescă din pămîntul ţării; şi de primirea acestei porunci să avem însciinţare. — 1818 Octomvrie 15.
Cod. LXXXVII, fila. 100.
(1) Boeriî ordonă Ispravnicului de Curte «să pui ca să lipescă ferestrele cu hârtie la odaia, unde ne strîngem noi, şi osebit să se deâ poruncă coşarilor a mătură atât acel coş cât şi alte coşuri, unde se vor fi făcând focuri, şi la odaia, unde ne strîngem noi, să se facă rînduelă a da câte un foc la sobă în fie-care dimineţă, ca la vremea cea cuvenită să fie odaia caldă şi mâne să fie gata, fiind-că acolo aveml să ne strîngem.— 1818 Octomvrie 9.
Semnaţi: Constandie Buzeu, Greg. Brâncoveanu Vel Vistier, Barbu Văcărescu Istrate Creţulescu Vel Logofăt, Gr. Filipescu, lordache Slătineanu, Ioan Ştirbei Vel Vornic, Alexandru Ghica.
Qod. LXXXVII, pag. 93 versq.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
167
tinopoluluî. Prin asemenea prohibiţiune, boeriî administratori sperau a-şî face mână bună la Constantinopole. (1)
O	altă disposiţiune intereseză apărarea oraşului de incendiu. Iată acest pitac al boerilor ţării:
Noi boeriî ţeriî poruncim luî Arhon Aga, fiind-că acum la începerea frigului, făcend omenii focuri mai cu prisos prin case pentru încălzit şi în neîngrijire sera, din nemăturatul coşurilor se întîmplă focuri, de aceea scriem dumi-tale, ca să pui pristav a strigă prin tîrg, cât şi dunine-ta să dai nizam cu totă străşnicia a-şî drege coşurile bine, a le mătură adese, făcend rinduelă şi înlesnire şi pentru coşar! a merge şi ei de sine-şi pe la tote casele, cum şi cei ce vor vre a cere coşarî să scie unde să-î găsescă, iar prăvăliaşii toţi de obşte, după vechiul obiceiu, să aibă câte o putină cu apă şi câte o cange. Să dai nizam şi la Agie a fi tulumbele drese bine, a fi doniţe i topore şi cange, după obiceiul vechiu, ca la vremea de trebuinţă să se potă întîmpinâ răul. — 1818 Octomvrie 7.
Nectarie Mitropolit, Greg. Brâncov. Vel Vistier, Mih. Mânu, Oonst. Bălăceanu, Ioan Ştirbei.
(Asemenea la Spătar). (2)
O	altă disposiţiune, din 15 Octomvrie 1818, prohibi jocul de cureâ: «s’au isvodit nisce dmenî cu joc de cureâ, năprăstăce, i popice, de înşală pe locuitorii cei proşti...» s’au mai dat şi înainte porunci de oprire ... acum boeriî ordonă ca, prin^endu-î pe aceşti înşelători, să-i trimiţă la marele Spătar. In acostaşi sens boeriî ordonă şi Iul Aga şi Spătarului. (3) 1 2 3
(1)	In 7 Octomvrie 1818 se opresce exportarea de cereale. Să opriţi a nu mai trece peste graniţe un bob de grăunţe zahereă măcar, grîu, orz, meiu, porumb, sub straşnica pedepsă.» Asemenea a oprit exportul de vite ori ce fel «bez oile sudiţilor, cari le aduc pentru hrană aici în fără.»
Asemenea e prohibit exportul seuluî, untului, brânzei, caşcavalului, cerviceî, miere! şi altele, ce sunt din zahereua Ţarigraduluî, după vechiul obiceiu, fiind poprite a se exportă.
Cod. LXXXVII, fila 99 v.
(2)	Cod LXXXVII, fila 99.
(3)	Noi boeriî Ţenî-Românesci.
Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud ..... ve facem în scire, că a venit
la au<}ul nostru, cum că prin judeţe i pe la tîrgurî s’au isvodit nisce omeni cu joc de cureâ, năpîrstoce i popice, de înşală pe locuitorii cei proşti, luându-le banii ce au, care acesta fiind cunoscută de faţă, câ este curată înşelătorie şi neprimită la au<}ul stăpîniriî, au fost date şi mai nainte porunci domnesc!, ca să fie opriţi şi zăticniţi ori-cine de la nisce urmări ca acestea; poruncim dumne-vostră, ca ori unde se vor ivi unii ca aceştia, printjendu-î, cu bună pază să-i trimiteţi la dumne-lui Vel Spătarul, şi de primirea acestei porunqî să avem însciinţare. — "1818 Octomvrie 1Ş,
CQd. LXXXVII, fila 99 V.
www.digibuc.ro
168
V. A. URECHII
Grijilivî de nesupSrarea locuitorilor ţeriî, boer! adreseză, în 6 Oc-tomvrie 1818, o circulară către Ispravnici, ordonându-le să împedece abusurile la perceperea vinăriciuluî. (1)
Agenţia austriacă încă a voit a profită de stabilirea guvernului boerilor, ca să obţină ridicarea taxelor în plus puse peste cei 3°/0 vama . la exportul porcilor, constituindu-se din aceste taxe—cum s’a ve<Jut— un venit al Ddmnei lui Caragea. Boerii răspunseră Agenţiei, ca să aştepte noua Domnie, ca să se corespondarisâscă cu ea în acâstă privinţă. (2) 1 2
(1) Noî boerii Ţerii-Românesci.
Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud........ve facem în scire, că din jălbile ce
s’au dat, ne-am însciinţat cum că taxildarii şi slujbaşii vinăricerî, ce se află acum prin judeţe, nelăsându-se de lăcomia lor, care de la o vreme încoce a început de fac, nu numai nu păzesc orînduela ponturilor cu care au cumpărat, de a urmă cu măsuratul vinurilor i împlinirea banilor după obiceiul vechiu, ci încă cu feluri de mijloce umblând a face încărcături locuitorilor, îi prelungesc cu măsuratul după ce gătesc, îi prelungesc şi cu luatul banilor, până cheltuesc vinul, ca să aibă cu-vînt în urmă că au avut vin mai mult şi să nu potă cel năpăstuit a dovedi dreptul; pe lângă care au făcut irat şi slobozenia buţilor, luând cât voesc, încă se îndrăznesc de supără cu luare de bani şi pe unii din boerî i pe privileghiaţî cu pricina slobozeniei buţilor, care acesta nefiind suferită la autjul nostru, poruncim dumne-vostră, să daţi nizam vinăricerilor cu totă străşnicia a se urmă şi a se păzi ponturile în tocmai spre a nu încărca pe locuitori cu cât de puţin, ci cum se va găti vinul de cules, îndată să măsore şi să primescă şi plata vinăriciuluî fără de prelungire, şi după ce va plăti vinărioiul, cu răvaş de plată să fie slobod fieş-care a-şî duce vinul unde va vre, ne îndrăsnind a cere osebită plată pentru slobozenia buţilor de la cei ce plătesc vinăriciul, iar de la privileghiaţî cari vor vre a scote vinurile mai nainte până nu trece cotul, să ieâ numai patru parale de răvaş ce va da pentru tote buţile, iar cel ce va scote buţile după ce trece cotul, de la acela să nu ieâ nimic, ne avend trebuinţă nici de răvaş, şi vinăriciul după vechiul obiceiu să ieâ sfîrşit până la 15 ţlile ale lunei lui Noemvrie, ne lăsând la prelungire, cum au urmat în alţi anî, de nu au lipsit vinăricerii din judeţ mai în tot anul, ca să potă face năpăstuirî şi încărcături locuitorilor, căci la ori-ce catahrisis se va face, însuşi dumne-vostră ve veţi învinovăţi a plăti din casele dumne-vostră acel catahrisis şi ve veţi lipsi şi din Isprăvnicie, ci dar cum poruncim în tocmai să fiţi următori, şi de primire să avem însciinţare. — 1818 Octomvrie 6.
Cod, L XXX VII, fila 97 v.
(2) Către chesaro-crăiasca Aghenţie,
Cu cinste am primit nota cinstitei Aghenţiî, scrisă de la 15 ale următorului Octomvrie şi cuprimjetore, că în domnia numai acesta de acum trecută a Domnului Ioan Caragea, s'a fost orînduit asupra negoţului de rîmători de a se luâ po taleri patru de pereche cu nume de avaet, spre a fi slobozi a trece înăuntru, în vremş
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. G. CARAGEA
169
Administraţiunea boerilor ţării ţine până la 20 Octomvrie 1818. De sigur că dificultatea ce eră de a se adună toţi boeriî, î-a îndemnat să alăgă dintre dînşiî un număr maî mic. Aceştia ieau titulatura de «Noi boeriî otcârmuitori» şi se recunosc aleşi de tâtă obştea boeri-mei. (1) Noua administraţiune constată, că de la fuga lu! Oaragea a încetat căutarea proceselor înaintea Divanului Veliţilor boeri, deşi pe tdte (Jilele se ivesc jălbî pentru feluri de pricini. De aceea boeriî ocâr-muitorî scriu Divanului, la 22 Octomvrie 1818: «Să începeţi fără de altă zăbavă a ve adună la locul cel orînduit şi a căută pricinile de judecăţi ale norodului, împlinind întru acesta datoria dumne-vdstră ca sub Domnie. Tot odată Vel Logofăt de Ţăra-de-sus să deâ pitac şi la departamenturî, să caute pricinile de judecată ale norodului ce se orînduesc la acele departamenturî fără de contenire.» (2)
ce rîmătorii din vechime au fost slobozi a se negoţiâ in ţera Nemţescă, plâtindu-se numai vama trecetorei la sută trei şi osebit în cele 5 judeţe ot peste Olt se mai plătiâ de perechea de rîmătorî parale opt ale Căimâcămieî Craiovei şi parale patru ale Isprăvnicatulul din partea locului, pe unde-I trecea, cerend cinstita Aghenţie, ca să dăm poruncă de a încetă acestâ luare de avaet, adecă po taleri 4 de perechea de rîmătorî, ci să se ieâ numai cea obicinuită vamă trei la sută, cum şi paralele ce din vechime sunt obicinuite a se luă în cele 5 judeţe ot peste Olt, precum mal sus se arată, la care şi nu lipsim a răspunde cinstitei AghenţiI, că căutând în condicile Divanului, s’a găsit răspuns făcut din vremea Domnului Caragea la asemenea cerere ce a fost făcut cinstita Aghenţie, după care scoţendu-se copie, se trimite a se vede, şi fiind-că pentru acest avaet este dată hotărîre Domnescâ, după care se vede adaos pentru ceea-ce se urmă mai dinainte, va fi însă îngăduitore cinstita A-ghenţie, până când se va orîndui Domnia îiitr’acestâ ţeră, şi atunci se va cores-pondarisi cu Domnia nouă pentru acestă madeâ. — 1818 Octomvrie 3.
Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, fila 95.
(1) Dumne-lor boeriî pe noi ne-au ales şi ne-au rugat cel mal jos iscăliţi să fim ocârmuitoriî ţării, spre a pute curge trebile cu bună orînduelâ, să nu se facă cel mal mic cusur între tote. Iată dar printr’acestă carte vă însciinţăm şi vă vestim, că de astăzi înainte până când se va arătă Domn stăpînitor, iscăliturile nostre aveţi să le ascultaţi, să le păziţi şi ceea-ce vi se va scrie de către noi să urmaţi în tocmai şi de primire să avem însciinţare. — 1818 Octomvrie 20.
Nectarie Mitropolit, Grigorie Brâncoveanu, Grig. Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu.
Acest pitac e adresat la toţi ispravnicii de judeţe,, la Spătar, la Aga şi la tote depărtăm enturile.
Cod. LXXXVII, pag. 94 v.
(2) Noi boeriî otcârmuitori Ţerei-Românesci.
Cinstiţi dujnne-vostră fraţilor veliţi boeri, fiind-că de la lipsirea Domniel-Sale Ioan
www.digibuc.ro
170
V. A. URECHIĂ
Boeriî ocârmuitorî aî Ţereî-Românescî sunt, pe lângă Nectar ie Me-tropolitul, (1) ceî următori: Gr. Brâncoveanu, Gr. Ghica, Barbu Vă-cărescu şi Istrate Creţulescu. Eî scriă, tot la 22 Octomvrie 1818, şi departamenturilor prin Vel Logofătul de Ţera-de-Sus, ca şi acesta să urmeze regulat cu judecăţile. Marele Hatman al Divanului este înştiinţat despre acâsta, ca să îngrijăscă «a se împlini datoriile zapci-lecurilor Hătmănieî asupra pricinelor de judecăţi în tocmai după aceeaşi orînduâlă ce se urmă până în (JKia lipsei Domnului de aicî».
O altă disposiţiune luată de noua administraţiune fu prohibiţiunea dată, la 1 Noemvrie 1818, de import de vinuri şi rachiuri streine. Boeriî ocârmuitorî întemeiază prohibiţiunea pe necesitatea de a protege cultura viilor din ţără, cari au ajuns a fi părăsite din causa concurenţei streine, ceea-ce aduce şi pagubă ţării prin scăderea dării vinări-ciuluî. (2)
Vodă Caragea şi până acum au contenit din întîmplare căutarea pricinelor de judecăţi la Divanul dumne-vostră şi pe tote filele se ivesc jălbî pentru feluri de pricini, ce urmeză a se căută şi a se cercetă de judecătoriile pămîntuluî; de aceea dar, ca nici ipotesiaril să nu percjă aici câţi sunt de afară, făcend grele cheltueli cu prelungirea vremii, nici cel de aici să nu steâ zălogiţi şi răbdători de dreptul lor, din pricina amorţirii judecătoriilor, când mal vîrtos şi datorie avem de a îngriji pentru a obştel bună petrecere şi pentru cea în parte îndestulare a fieş-căruia’de dreptul seu, poftim pe dumne-vostră, ca să începeţi fără de altă zăbavă a ve adună la locul cel orînduit şi a căută pricinile de judecăţi ale norodului şi împlinind întru acesta datoria dumne-vostră întocmai, după mijlocul şi orînduela ce se urmă şi până la lipsirea Domnului de aici, de care poftim şi pe dumne-ta Vel Logofete de Ţera-de-Sus, ca şi pe la departamenturl să se facă pitace din partea Logofeţiei, ca să caute pricinile de judecăţi ale norodului, ce se orînduesc la acele departamenturl, fără de contenire. — 1818 Octomvrie 22.
Nictarie Mitropolit, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcârescu, Istrate Creţulescu.
Cod. LXXXVII, fila 101 v.
(1) In multe pitace în locul Metropolitulul Nectarie semneză Iosif Argeşiul.
(2) Noi boeriî otcârmuitori aî Ţeriî-Românesci.
Dumne-vâstră boerilor Ispravnici ot sud......... Ve facem în scire că, pentru
vinurile i rachiurile din ţera Turcescă, cum şi holerca din ţera Leşască, prin hri-sove domnesc! sunt oprite a nu veni aici în ţeră nici de cum, iar cel ce va îndrăzni să aducă, să se ieâ controbont, dar fiind-că păzitorii de pe la margini i căpitanii şi cel orînduiţl cu slujba Căminărituluî, cu feluri ie mijloce, pentru interes al lor, slobod vinurile şi rachiurile de vin în ţeră necontenit, din care pricină se batalisesc vinurile şi rachiurile ţării şi după vremea scumpete! tuturor lucrurilor şi a muncitorilor au ajuns a-şl părăsi omenii viile, încă alţii le-au şi părăsit şi din vreme în vreme şi viile şi alişverişul acesta merge spre cădere, ci fiind-câ
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUB I. 6. CARAGEA
171
Tot odată în 7 Noemvrie 1818, boerii ocârmuitorî oi’donă fraţilor boerî din Divanul Craioveî, să nu fie îngăduiţi taxildariî şi slujbaşii vinăriciului din Oltenia de a comite abusuri. (1)
dintr'acesta este mare simţitoro pagubă la plata vinăriciului, şi acestea neputendu-le suferi, iată vă poruncim, să da(i nizam cu tot felul de străşnicie păzitorilor de margini, ca să nu lase nici cum a veni vinuri şi rachiuri streine în pămîntul ţârii, nici cu cărţile Căminarului, nici cu alte cărţi în parte, măcar ale cui va fi, ca să se potă cheltui cel pămintesc; de altă parte să cercetaţi cu amăruntul în tot judeţul şi unde veţi găsi vinuri sau rachiuri streine să le popriţi şi în grabă să înştiinţaţi al cui este şi prin al cui mijloc de slobozenie l-au trecut? ca să luaţi de la noi poruncă cum să urmaţi. — 1818 Noemvrie 1.
Asemenea pitac s’a făcut şi către dumnâ-luî Vel Spătarul, ca să scrie la căpitanii marginilor a face paza acesta cu totă străşnicia.
Cod. L XXX VII, fila 102.
(1) Noi boerii otcârmuitorî ai Ţiriî-Românescî.
Cinstiţii dumne-vostă fraţi boeri divaniţi ot Craiova sănătate. S’a primit cartea dumne-vostră, ce aţi trimis de la trecutul Octomvrie 31, răspuns la cartea nostră pentru a nu fi îngăduiţi taxildarii i slujbaşii de vinăriciu ai acelor cinci judeţe să ieâ mai mult decât & bani de vadră, după ponturile Domneşti ce li s’au dat la mâni şi s’au vă(jut cele cuprin^etore, că capzimanul acestui huzmet a arătat acî la cinstitul Divan cinci cărţi ale dumne-lui Postelnicului Mavrocordat către boerii Ispravnici ai judeţelor, ca să aibă voie taxildarii ja face încărcătură la $ece două, după care cărţi s’au şi dat acestă voie, să se împlineşti! şi că până acum la cele mai multe locuri s’a isprăvit şi măsuratul şi luatul banilor, răspundem dumne-vostră că încă de la 6 ale trecutului Octomvrie, după fugirea Domnului, s’a poruncit dumne-lor Ispravnicilor judeţelor, precum şi dumne-vostră s’a înştiinţat că peste cuprinderea ponturilor Domneşti ce li s’au dat taxildarilor la mâni, să nu-i ingăduescă a luă mai mult cu nici un fel de pricinuire, că la ori-ce catahrisis se va face, dumne-lor se vor îndatora la plată, care-porunci prin dumne-vostră s’au trimis şi asemenea s’a mai poruncit dumne-lor şi prin al doilea cărţi, ce s’au trimis în urmă, iar după cuprinderea celor scrise în cartea dumne-vostră ce ne trimiteţi, se înţelege că n’au urmat dumne-lor Ispravnicii celor de mai nainte poruncite de la 6 Octomvrie, ci împotrivă au dat voie taxildarilor şi slujbaşilor, de au luat vinăriciul cu încărcătură de la locuitori, lucru cu totul supărător şi nesuferit; de aceea scriem dumne-vostră, ca pe taxildarii i slujbaşii, ce vor fi apucat de au împlinit vinăriciul cu încărcătură şi se vor fi aflând şi până acum acolo, să-i puneţi a întorce acea încărcătură ncdreptă înapoi locuitorilor, spre a rămâne plata vinăriciului câte cinci bani de vadră după ponturi, iar unde nu se va fi aflând taxildarul şi slujbaşii şi vor fi lipsind, să puneţi dumne-vostră a întorce pe la locuitori ceea-ce se va fi luat mai mult de însuşi Ispravnicii, ca pe nisce în potrivă următori poruncilor ce li s’au trimis, cum şi celor ce nu vor fi apucat până acum a plăti, mai multă supărare în plata vinăriciului să nu li se facă, decât numai câte 5 bani de la vadră, drepţi i pârpâr după ponturi, fără decât de puţină încărcătură, şi cărţile acelea ale dumne-lui Vel Postelnicului, ca nisce netrebuinciâse,
www.digibuc.ro
172
V, A, URECHIĂ
O	ultimă disposiţiune a guvernului <boerilor otcârmuiton» fu de a scrie Yorn. Obştirilor de a presentâ sămâ de starea Cutiei milelor şi listă de săracii, cari primesc lefi de acolo şi cari se jăluesc, că nici n’au primit ajutorele hotărîte. (1)
Cu numai o <p înainte de intrarea Caimacamilor la serviciu, Consulul rusesc împinge pe boeriî otcârmuitorî să ieâ unele disposiţiunî de asigurare a banilor ce generalul larlam pretindeă că are a primi de la unii tovaroşî ce au avut el la ţinerea poştelor sub Muscali.
Varlam nu înceteză, cu ajutorul Muscalilor, a exauri în Visteria ţeriî! De astă-dată Boeriî refusă să dea o soluţiune, reservând-o Domnului celui nou şi până atunci ei se mărginesc a cere de la datornicii
luându-se de la mânile lor, să ni se trimită în plic, şi de urmare să avem însciin-ţare. — 1818 Noemvrie 7,
losif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Cre-ţulescu Vel Logofăt.
Cod. LXXXVII, fila 103.
(1) Noi boeriî otcârmuiton aî Ţeriî-Românescî.
Cinstite dumne-ta frate vel Vornice al obştirilor, te însciinţăm, că pe tote filele necontenit ne vin multe jălbî de la săracele văduve ce au lefi de la Cutia milosteniei, plângendu-se că nu li se dau lefile cele orinduite, (Jicend unele, că de câte patru-cinci luni, altele de câte 6—7 lnnî nu li s’au dat, din care pricină se află lipsite de ajutorul hranei vieţii lor; mirare avem de acesta, în vreme ce seim, că Cutiei milosteniilor i s’au făcut iraturi îndestule şi încă, ca să se cureţe de datoriile vechi şi ca să nu lipsescă lefile săracilor pe acest an, nici să se vîn<Jă iratul fâr’ de vreme cu scă^emînt, s’a dat voie de s’a şi împrumutat Cutia milosteniei; ci că să seim în ce stare se află Cutia, şi să chibzuim ca să nu lipsescă lefile săracilor celor vrednici de milă, mai vîrtos că şi socotela Cutiei este de multă vreme neîncheiată, şi strigarea săracilor celor ce au să ieâ lefi silindu-ne a da un carar de îndreptare, scriem dumi-tale, ca să faci totă socotela Cutiei milosteniei, de când s’a încheiat socotela, unde să arăţi tot iratul cel vechiu i cel nou i din altele madele, din ori-ce anume câţi bani au intrat de s’a făcut irat al Cutiei milosteniei şi ce rămăşiţă mai are Cutia a lua pe acest următor an ? osebit să arăţi şi tote lefile ce au fost do a se da până la încheerea socotelii şi de atunci câte au mai prostisit cu pitace Domnescî, i suma fieş-câruia, să arăţi iarăşi anume cei ce au să mai ieâ în urmă, pe care şi pe câte luni nu li s’aă dat? care aceste să ni searăte cu bună desluşire şi cu înţelegere ; să ni se facă şi o foe osebită de toţi cei ce se află la lefi, cu suma banilor ce au să ieâ şi să ni se aducă făr’ de zăbavă, spre a pune în orînduelă pentru cei ce au să ieâ lefi, căci nu putem suferi supărările ce pe tote filele apururea ne fac cei ce au să ieâ lefi. — 1818 Noemvrie 7.
losif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Cră' ţulescu.
Cod. LXXXVII, fila 103 v.
www.digibuc.ro
Societatea Sub t. g. cabagea
173
lui Varlam chezăşia, că vor fi aici la regularea afacerii de către Domnitor. (1)
Până la 12 Noemvrie 1818 dăinui noua formă de administraţiune a boerilor- ocârmuitori, când apoi administraţiunea trecu în mânile Căimăcămiei orînduite de noul Domn.
Domnilor Colegi,
Apropiind de ultima cdlă ce, după regulament, pote a mai fi utili-sată de memoriul de faţă, din marea mulţime de documente inedite, ce nu le am putut înşiră în memoriu şi cari se vor putâ urmări în Tom. X litera B, al publicaţiuniî mele din Istoria Românilor, mai dau ca addenda o mică notiţă, remasă neintercalată la locul cuvenit, despre Ddmna Elena Caragea şi despre creaţiunea unui apanaj al ei in 1815.
Noî boerii oteârmuitori ai Ţerii-Românescî.
Dumne-vostră Ispravnicilor a! poştiilor, fiind-că Excelenţia sa Gheneral Varlaain a făcut arătare în scris către Excelenţia să Gheneral Consul al Rusiei, cum că are a luă o sumă de bani de la un Panaghi ot Vâlcea i Ioan Trandafir, cusur din sferturile vămii let 1817, care, fiind că au parte în tovărăşia poştelor, cere a i -se fer-portarisi partea lor de bani ce au a luă dintr’acestă tovărăşie, ci fiind-că pentru acestă pricină veţlum anaforaua streinelor pricini, let 1816 Noemvrie 28, prin care îndatoreză pe pîrîţii a plăti Excelenţei Sale Gheneralului Varlaam banii ce-i cere de la dînşiî, de aceea poruncim dumne-vostră, ca să popriţi banii ce vor fi avend pîrîţii a luă din tovărăşia poştelor, până când se va da săvîrşirea pricinii prin hotărîre Domnescă şi atunci se va da cui se vor'cuveni. — 1818 Noemvrie 11.
Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Oreţulescu.
Cod. LXXXVII, fila 104 v.
Noi boerii oteârmuitori ai Ţeriî-Românesei.
Cinstite dumne-ta Vel Uatmane al Divanului, fiind-că Excelenţia Sa Gheneral Constantin Varlaam a făcut arătare în scris către cinstitul Gheneral Consulat al Roşiei, cum că în let 1811, avend cumpărate vămile din totă ţera, doi dintre cumpărători ce au luat de la Excelenţia Sa vămile pe judeţe. î-au rămas datori din sferturi, însă un Panaghi ot Vâlcea, cumpărătorul judeţului Olt, taleri 6.873 bani 71 şi un Ioniţă Trandafil, cumpărătorul vămii Ploescilor, taleri 673 bani 90, pentru care s’au şi judecat cu pîrîţii în let 1816, la Departamentul streinelor pricini, şi şi-au aflat dreptatea prin anaforaua ce s’a făcut; ci fiind-că acestă pricină, are a se hotărî de Domnie, scriem dumi-tale ca, aducend pe pîrîţi, să-i îndatorezi ca să-şi dea chezaşi siguri ca, ori-când vor fi ceruţi, să se afle aici, ca să stea faţă la judecată.— 1818 Noemvrie 11.
Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Cre-ţulescu.
( Cod. LXXXVII, fila 104 v.
www.digibuc.ro
174
V A, tjftECHIÂ
Domna Elena I. Caragea era o femee demnă de soţul ei: economă şi rîvnitdrp de avere. In favârea casseteî eî partioulare, Caragea dă ca irat al eî: taxa la exportul de vite şi o dare specială de export la porci, câte 2 taleri de rîmător, afară de vama cea orînduită după ponturi şi catalogul vămilor, şi afară de câte 8 parale, preste Olt, de un rîmător ale Caimacamului de Craiova şi câte 4 parale ale Ispravnicilor respectivi. (1) Preste acest irat de 2 taleri de porc, Caragea, în * 2
(1) fică actul relativ:
Trei cărţi la sud Mehedinţi pentru iratul Mâriei-Sale Domneî, de la vitele mari.
Zemli Vlahscoie. Fiind-că unele din iraturile Luminatei Domneî, cele ce s’au aflat şi pentru obştescul folos ridicat încă din anul trecut, am întocmit în locul acelora irat, ca dş la fieş-care rîmător ce va eşi din ţeră preste hotar să deă câte taleri
2 de un rîmător, afară din vama cea orînduită după ponturi i catalogul vămilor, cari aii să o dea, iar preste acestea numai în judeţele ot preste Olt ce vor scâte rî-mătorî prin schelele judeţelor să dea şi câte parale opt de un rîmător ale Căimă-cămiei şi câte patru parale ale Ispravnicilor, care acea orînduelă are a se păzi întocmai, dar nefiind cu îndestulare iratul acesta, în locul iratului ce lipsesce, am mai adăogat şi alt irat, adecă să ieâ şi de la vitele mari tinere de hrană ce se va da voie a eşi din ţeră numai în judeţele ot preste Olt şi numai în ţera Turcescă peste hotar, însă de un cal po taleri patru, de un bivol po taleri trei i de un bou iarăşi po taleri trei, şi de o vacă po taleri doi, cari aceşti bani să aibă a-î răspunde neguţătorii cei ce vor trece vitele, afară din vama cea orînduită, precum ponturile şi catalâgele vămilor cuprind i afară din avaetul Găimăcămiei care l-am orînduit Dom-nia-Mea, să fie po parale 60 de la totă felurimea acestor vite mari ce se arată; aşij-derea să aibă a luă şi parale 10 de totă vita mare, şi pentru cel orînduit de aici şi încărcat cu acestă trebă, iar cu mai mult să nu se supere; drept aceea s’a dat acestă carte aDomnieî-Mele lui... ce s'a orînduit la schele...ot sud.,, ca să aibă vol-nicie cu acestă carte a Domnieî-Mele a strînge şi a luă acest venit, după cum mai sus se cuprinde, pentru care poruncim Domnia-Mea şi dumi-tale, cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele Caimacamule al Craioveî, i dumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, să-î daţi ajutorul cel cuviincios orînduituluî acestuia spre a pute strînge şi a luă acest irat, că de se va întîmplă vre-un cheder din pricina neajutoruluî dumne-vostră, aveţi a răspunde. Poruncim Domnia-Mea şi vouă Căpitanilor de margine ca, fără teşchereua numitului de mai sus, să nu vă îndrăsniţî a lăsă măcar o vită să trecă în acea parte, ca să nu se păgubescă huzmetul, iar cel ce va urmă în potrivă se va supune a împlini şi a plăti de la însuşi tot avaetul, precum mai sus se arată. I saam receh gpd.—1816 Martie 8.
Cod. LXXV, fila 118 v.
1816, April 1. S’au dat cărţi cumpărătorului huzmetului Măriei-Sale Domneî, Ia eşirea vitelor din ţeră.
Gladova
Vatoţî
Negotinu
O	carte la Mehedinţi pentru vite mari.
www.digibuc.ro
SOCIETATEA SUS I. G. CAfcAGEA
175
Martie 1815, mai adaogă o taxă de export de vite din Oltenia în Turcia şi anume de câte patru taleri de cal, 3 taleri de bivol şi de un bou şi de câte 2 taleri de o vacă, preste vama cea orînduită şi afară de avaetul Caimacamului (câte 60 parale de tot felul de vită mare) şi afară de câte 10 parale de fle-ce vită, percepute spre remunerarea perceptorului.
Bîrza-Palanga	j
Calafatul	1	O	earte	la	Mehedinţi	pentru	vite mari.
Ciuperceniî	j
Lomu	|
Rahova	>	O	carte	la	sud	Dolj	asemenea.
Arceru-Palanca	J
Celeiul 1 _
Izlaz I Romanaţi o carte asemenea.
Opt căiţi pentru trecetorea rîmătorilor la ţera Nemţescâ către Vătaşiî de plaiu. Ruşava, plaiul Muntelui sud Mehedinţi.
Vîlcanul i trecerea Novacilor, Gorj.
Cozia i trecerea la Orez, Yilcea.
Câneni i trecerea la Aref, Argeş.
Dragoslavele, plaiul Dîmboviţei sud Muscel.
Câmpina, plaiul Prahovei sud Prahova.
Schela Văleni ce intră în vama Buzeii-Telejenu sud. Saac.
12	cărţi către Căpitanii de margine la Dunăre, tot pentru rîmători.
1	Slam-Rîmnic.
1 Buzău.
1 Ialomiţa.
1 Ilfov.
1	Vlaşca.
2	Teleorman.
1 Olt
1 Romanaţl.
1	Dolj.
1 Mehedinţi.
Cod. LXXV, fila 155.
www.digibuc.ro
ÎNDREPTARE.
La pag. 178, rîndul 18, să se fndrepteze 1697 în loc de 1687.
www.digibuc.ro
IOAN CIRCA DE GAMBUTZ
CA EPISCOP AL MARMAŢIEI DOSITElC CIRCA 1660—1730
DE
IOAN PCŞCARIU
Membra al Academiei Române.
Şedinţa de la 16 Martie 1900.
Domnilor Colegi,
De subiect al discursului, ce am ondre d’a-1 presentâ aci, am ales un personagiu, care, deşi până acum a fost de nu tocmai cu totul ignorat, totuşi fdrte maşter tratat în istoria ndstră politico-bisericdscă, carele însă pe la finea secolului XVII până în prima jumătate a secolului XVIII a avut o înrîurinţă importantă în vidţa culturală a Românilor, agitată de valurile politico-bisericesci, mişcate de la Roma până la Ierusalim, de la Viena până la Stambul, şi de la Alba-Iulia până la Bucurescî, şi vice-versa.
Acesta e Ioan Circa nobil de Gambutz, cu numele călugăresc Do-siteiii Circa episcop al Marmaţiei.
Pe timpul acela — către finea secolului XVII — doi lucdferî s’ati arătat pe orizonul politico-bisericesc, sub cari charta Europei orientale s’a fost strămutat esenţial.
Unul, pregătit pe cariera bisericescă, a schimbat crucea cu sabia; şi acesta a fost împăratul germano-roman şi Rege al Ungariei Leo-pold I numit şi cel mare, iară cel-lalt, pregătit pe cariera militară a schimbat sabia cu crucea, şi acesta a fost Corniţele Leopold Kollo-nich Cardinalul şi Primatele Ungariei.
După căderea Turcilor la Viena în anul 1683, armele imperiale au curăţit Ungaria de inimici şi au rupt de sub suzeranitatea Porţii otomane şi Ardeiul, asigurându-şî drepturile constituţionale de mai nainte prin Diploma Leopoldină din anul 1691.
Constituţiunea Ardeiului însă recunosceâ numai trei naţiuni politice: cea ungară, cea secudscă şi cea săsescă, şi patru confesiuni recepte.-cea catolică, cea reformată, cea luterană şi cea unitară, pe când
Analele A. R.-Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice.	18
www.digibuc.ro
178
IOAN PUŞCĂRII}
naţiunea română şi religiunea lor ortodoxă erau numai suferite usque ad beneplacitum principis et regnicolarum.
Din aceste premise s’ar pută prognosticâ temerea, că tema ndstră va trebui în cât-vâ să atingă şi cestiunî politice şi religidse, dar vS asigurez că, evitând orî-ce susceptibilităţi într’o parte saii alta, me voiii restrînge la expunerea obiectivă a datelor pur şi simplu istorice aşâ, precum s’a petrecut înainte de asta cu doue vâcurî şi mai bine.
Pe urma armelor învingătdre ale lui Leopold—precum am îndigitat mai sus—a păşit Cardinalul Kollonich cu câta jesuiţilor, nu numai a restaurâ biserica catolică cea prin reformaţiune aprdpe nimicită, dar şi spre a o întări prin câştigarea Eomânilor la unirea religidsă cu Eoma. Eră spiritul timpului de atunci, că dominaţiunea unei ţări cucerite să se asigureze nu numai politicesce prin puterea armelor, dar şi prin identificarea religionară a locuitorilor cu a dinastiei domnitdre.
Primele încercări d’a câştigă pe Eomânii ortodox! din Ardei pentru biserica catolică s’aii început cu Metropolitul lor de Alba-Iulia Teofil Seremi de Tovis, şi în urma morţii acestuia, întîmplat# la anul 1687, s’a continuat şi s’a adus în deplinire prin succesorul seu Ata-nasie Angyal de Csiiged.
Acesta—om încă tîner—studiâ pe atunci gramatica în şcdlele medii din Alba-Iulia şi practisâ tot de odată ca scrietor în cancelaria metropolitană a lui Teofil, unde avu ocasiune de a veni în atingere cu jesuiţii, cari trataseră cu Teofil despre unire.
La ordinul comandantului militar al ţerii, Comite Eabutin din Sibiiu, se făcu alegerea de Metropolit în persdna numitului Atanasie. Actul alegerii — cu t6te cercetările diligente ale lui Nilles şi alo altora — până acum nu s’a putut descoperi, şi de aceea nici nu putem cu si-guritate sci, cine aii fost alegetoriî? şi cine aii mai fost concurenţi la scaunul metropolitan?
Alesul Atanasie a fost cu recomandaţiunea Guvernului trimis la Bucuresci, Unde în 22 Ianuarie 1698 fii consacrat în Archiereii prin Metropolitul-Exarch Teodosie, pe lângă o instrucţiune în sensul ortodoxiei pregătită în Sinodul Archieresc de acolo sub presidiul Patriar-chului de Ierusalim Dositeiii, ce se află pe atunci în Bucuresci. Atanasie, încărcat de aci cu diferite daruri, între cari şi cu promisiunea unei dotaţiuni anuale de 6.000 aspri şi a conferirii moşiei Merişen! de la Argeş, din partea Principelui Brâncoveanu, care mai târziii şi emise diploma donaţională din 16 Iunie 1700, se reîntdrse la scaunul său în Alba-Iulia, unde adună Sinodul său în mai multe rînduri, la anul 1698, 1699, 1700, 1701, etc.
www.digibuc.ro
IOAN CIRCA DE GAMBDTZ
179
Atanasie însâ, legat fiind prin declaraţiunile antecesorului seu Teofil şi strîmtorit prin inteţirile jesuiţilor, nu mai eră liber în acţiunile sale, ci trebui să îndeplinescă actul uniunii după tâte formele recerute.
Prin diploma imperială din 16 Fevruarie 1699, 19 Martie 1701, etc. se asigură clerului unit egala îndreptăţire cu clerul catolic, ceea-ce însă mai cu semă, din causă că nu se făcu provisiune legală şi pentru recepţiunea Românilor între naţiunile politice ale ţeriî şi din causa oposiţiunii staturilor ardelene, deveni aprdpe ilusorică.
La reclamarea staturilor ardelene—în preponderanţă protestantice— se emit decretele de Curte din a. 1698, 1699, 1701, etc. prin cari se dă voie Românilor a trece la ori-care din confesiunile recepte, însă prin instrucţiuni secrete se demandă comandantului Rabutin să lucreze într’acolo, ca Românii să trecă numai la uniunea cu Roma. Ve<Jî Hurmuzaki, Geschichte II, pag. 28, şi Cserei, Chron. 1661—1711.
De’acl urmă că Românii de veniră - ca obiect de distribuire între confesiunile recepte, ast-fel că cei ce nu treceau la catolicism se considerai! de reformaţi, iar asupra cămăşii celor rămaşi în ortodoxie se arunca sdrte.
- Un eveniment atât de important în viăţa Românilor nu puteâ să rămână fără de reacţiune. Nu numai partea aceea a Românilor, care se uni cu Roma — îngrijată de viitorul său — şî-a făcut reservele sale pentru susţinerea ritului şi pravilei orientale, dar şi cei ce au remas neujiiţi au început un şir de acţiuni defensive, ce au durat mai bine de un secol şi jumătate până'ce la a. 1864 se recâştigă Metropolia şi autonomia bisericii ortodoxe.
Intre primele acţiuni pentru conservarea ortodoxismului la Românii ardeleni, faţă de acţiunile pentru unire, se distinge oposiţiunea luî Ioan Circa—subiectul principal al discursului nostru. Ioan Circa nobil de Gambucz, comuna sa natală în comitatul Albeî-inferiăre, s’a născut— după socotela ndstră—pe la a. 1660, şi pe timpul alegerii luî Atanasie de Metropolit se afla ca preot ortodox în parochia Botez (Batizhâza) din acelaşi comitat. Despre acest Ioan Circa scrie istoricul contemporan Bethlen Miklos, după cum vom vede mai jos din citatele luî, că ar fi fost rivalul lui Atanasie la metropolie şi superior în cultură.
Partida contrarie uniunii, nemulţumită cu alegerea lui Atanasie de Metropolit, folosindu-se de ajutorul fostului secretar şi comptabil metropolitan Gavriil Nagy Szegi, a pregătit pentru Ioan Circa un con-tra-act de alegere, subscris de mai mulţi protopopi şi provăijut cu sigiliile lor. Pregătit cu aceste acte, Ioan Circa s’a dus la Bucurescî, unde—cum se <Jice — ar fi fost sfinţit de Archierefi. Un act positiv despre acestâ sfinţire încă nu s’a descoperit, dar din datele istorice,
www.digibuc.ro
180
IOAN PUŞCARIU
cu cari ne vom întâlni, putem deduce cu siguritate, că s’a întîmplat cu atât mai probabil, cu cât exarchul din Bucurescî, vexând trecerea lui Atanasie la unire, a luat titlul de Theodosius D. G. Archiepiscopus et Metropolita Transilvaniae (ve<Ji epistola lui Teodosie către Atanasie, la Nilles), şi n’a mai putut ave nici un scrupul d’a substitui pe Circa de archiereu în părţile ardelene. Atunci a luat Ioan Circa numele călugăresc Dositeiu, împrumutat pdte chiar de la Patriarchul Dositeiu, ce se afla în Bucurescî.
Atanasie, înţelegând de sfinţirea luî Circa, îndată ce acesta s’a reîntors în Ardei, a pus mâna pe el, prin<Jendu-l prin servitorii sSÎ, şi legându-1 în lanţuri l-a deţinut captiv în mănăstirea metropolitană din Alba-Iulia. Venind acâsta la cunoscinţa reformaţilor, cari stau în fruntea guvernului ardelean, precum erau guvernatorul G. Banii, can-celariul N. Bethlen, consilierul St. Nalatzi, etc., şi nu vedeau bucuros că Românii trec la catolicism, ci mai bucuros î-ar fi tras la confesiunea lor, sau a-î susţină în vechea lor credinţă, îndreptară către Vlădica, sad cum îl numiau eî Olâh-Puspolcul Atanasie, cu datul din Turda din 6 Iulie 1700, în limba maghiară, epistola ce o reproducem tradusă în limba română, precum urmeză:
«Praemissis praemittendis. Am înţeles din jalba episcopului reformat Ştefan Veszpremi, precum că preotul român, cu numele Szirka (Circa) din Gambucz, în urma libertăţii date prin resoluţiunea Maiestăţii Sale, ca popii români să se pdtă uni cu ori-cari din cele patru religiunî recepte, s’a unit cu religiunea reformată. Ceea-ce Preacuvioşia Vdstră înţelegând aţi trimis pe capul luî popî nemţescî şi românesc!, de 1-ad prins şi legat în fiare, punându-î şi lanţ de grumazi, pe care acum îl ţineţî în prinsdre grea.
«De 6re-ce acestea, dacă sunt adevărate, prejudecă nu numaî reso-luţiuniî prea înalte, ci sunt injuriose şi pentru biserica reformată, noi, în puterea ce o avem de la Maiestatea Sa, poruncim Preacuvio-şieî Tale să ne raportaţi lămurit, din ce causă aţî făcut acesta ? pentru că, de ne arătaţi motive destul de justificabile—bine, de unde nu apoi guvernul nu va îngădui nimenuî o ast-fel de ilegalitate. Dar şi până când vom fi deplin informaţi, şi se va decide causa, de nu e un tâlhar sau hoţ, Preacuvioşia Ta să nu-1 maî ţineţi în ast-fel de prin-sdre, ci ori să-l eliberaţi pe chezăşie, ori să-l ţineţî în arest legal fără fiare şi lanţuri, precum se cuvine unui preot, şi asta cu atât maivîrtos, că nu subverseză nici un pericol de fugă. (E libro Regi. Lit g. signato seu Tom. II in archivo guberniali asservato, pag. 280. Vetjî la Hintz, Gesch. des ru u. Bisthums, pag. 98.)
www.digibuc.ro
IOAN CIRCA DE GAMBDTZ
181
Două <Jile după aceea adecă în 8 Iulie 1700, numiţi! şef! a! reformaţilor adreseză în numele guvernului ardelean o reclamare de asemenea cuprins către comandantul militar al Ardeiului Corniţele Rabutin în Sibiiu, pentru eliberarea luî Circa din prinsdrea luî Atanasie, sub pretext, că Circa s’ar Lfi unit cu reformaţi! cerend protecţiunea lor *quod etiam jure dare cogimur» ? — «adecă ne şi străduim a-lluâ sub protecţiunea n<5stră.» (Nilles, I, 221.)
In urma acestor reclamări ale guvernului, Atanasie s’a vă<Jut con-strîns a face scăpat din prinsdre pe Circa, carele luând refugiul în colegiul reformaţilor din Alba-Iulia, apoi în cel din Aiud, de aci reformaţi! l-au dus şi l-au ascuns într’o parochie reformată din comitatul Hunedbreî, de unde pribegind în lume, ne vom întâlni cu el ca episcop al Marmaţieî.
Intre aceea Atanasie — cum se vede—tras fiind la răspundere pentru violenţa comisă faţă de Circa, iată cum se rectifică el în scrisdrea adresată Cardinalului Kollonich cu datul din Alba-Iulia, la 20 Octom-vrie 1700. După ce în acestă epistolă, scrisă în limba latină, premite nevoile ce îndură biserica sa şi după trecerea e! la unire cu Roma, apoî continuă plânsbrea sa asupra lu! Circa în expectoraţiunile ce, din causa cuprinsului lor cel forte instructiv, le reproducem traduse în limba română în următbrele :
«(3re-care preot cu numele Circa înainte d’asta cu vr’o câţî-vâ anî, furând din biserica Belgradului nisce cărţi (libros) şi formându-şî o recomandaţiune provăijutâ cu sigiliile şi subscrierile câtor-vâ Ar-chidiaconî, s’a dus în Valachia şi acolo a solicitat episcopatul, ceea-ce înţelegând eu (Atanasie), l-am citat aci la Alba-Iulia înaintea Sinodului general, ca să justifice faptul, şi să se purifice. Insă el consciu d’a fi vinovat, şi neascultând de poruncă, n’a vrut să vină. De aceea am hotărît în Sinod cu consensul unanim, ca să fie prins ca un refractar şi adus încdce; ast-fel am îngrijit eti prin proprii! mei servitori de l-am prins şi l-am adus aici la Alba-Iulia. Intr’aceea, din ne-grija servitorilor scăpând, a fugit în colegiul calviniştilor, de unde cu tote înteţirile n<5stre nu s’a mal reîntors (aserând calvinii că s’ar fi unit cu biserica lor), ci s’a dus mal departe în colegiul de la Aiud; acolo calvinii vor să-î procure episcopat, solicitând treba (precum se vorbesce) chiar şi la Curte.
«Pentru care ne rugăm prea umilit de Eminenţa Vdstră, ca—pentru gloria luî Dumnezeu şi binele bisericii, şi pentru delăturarea multor turburărî şi scisiunî în biserică — să binevoiţi a invigilâ şi împedicâ tendinţele lor, — pentru-că de vor câştigă el aceea, toţi preoţii ce se
www.digibuc.ro
182
IOAN PUŞCARIU
află pe moşiile lor vor trece la eî cu stricarea bisericii. Au promis adecă, domnii calvini, t<5tâ libertatea nu numai preoţilor, de se vor alipi de Circa, ci şi copiilor lor, şi precum am înţeles, Circa a şi atras vr’o câţt-vâ la sine.
«Sunt în comitatul Hunedăra cjece preoţi cari, substrăgându-se din gremiul bisericii, se <Jic a se fi unit cu calvinii, dar minţesc (menti-untur), pentru că celebreză liturgia ca mai înainte, se închină la sfinţi, ţin sărbătorile ca mai înainte, postesc şi urmăzâ întru t<5te ritul ca mai înainte, ceea-ce nu convine cu doctrinele calvine. De aceea ne rugăm de Eminenţa Vdstră, să exoperaţi de la Maiestatea Sa un decret, în care să se determine ce e uniunea aceea ? Pentru că cei ce se declară de uniţi cu calviniştiî, trebue să admită, să mărturisăscă şi să crătjă tăte ce le admit, mărturisesc şi cred calvinii — precum se află în diploma dată nouă în privinţa uniunii cu religiunea catolică,—aşâ ca acei preoţi români ca calvini să nu mai celebreze liturgia, să nu postescă, etc., şi numai atunci să se p<5tă bucură de privilegiile calvinilor în modul cum ne folosim noi de ale catolicilor. Ast-fel acei preoţi înşelă şi pe Dum-ne<Jeu şi biserica şi pe Maiestatea Sa. Pe Dumne<Jeu, pentru că se clatină spre amândouă părţile; pe biserică, pentru că se detrag de la a ndstră şi nu consimt cu eea-Ialtă; pe Maiestatea Sa, pentru că se folosesc de diploma Maiestăţii Sale dată celor uniţi şi totuşi uniţi nu sunt. Despre tdte acestea vă va da informaţiune orală maî pe larg Nunciul nostru, ce-1 vom trimite în scurt timp la Maiestatea Sa.
«In fine, n’ar strică, dacă Eminenţia Vdstrâ aţi scrie d-lui guber-nator şi d-lui N. Bethlen (cari conduc treba lui Circa) să absteâ de la asemenea infestaţiuni ale bisericii, că alt-cum vor căde în disgraţia cesaro-regăscă. — Subscris: Episcopus Valachorum ritus graeci Atha-nasius unitus cum totius (sic) Transilvano.» (Nilles, I, 222.)
Despre fuga lui Circa din prinsdrea lui Atanasie, şi despre ulteri-6rele lui peripeţii, scrie numitul N. Bethlen în monografia sa următărele:
«In anii precedenţi, un popă deştept şi învăţat, cu numele Ioan Circa, care sciâ unguresce şi latinesce, şi fusese rival la alegerea lui Atanasie la Vlădicie, fu prins şi deţinut în lanţuri la Metropolie, de unde fugind cu lanţuri cu tot în Colegiul nostru din Alba-Iulia, de aci eii în secret l-am trimis la Aiud, unde l-am ţinut pitulat aprăpe şepte săptămâni. După aceea eii cu gubernatorul, şi cu mulţi d-ni reformaţi, îl luarăm pe faţă în apărarea năstră, şi-l aşezarăm în comitatul Huneddreî într’o eclesie romană reformată, asemnându-i şi plată; dar acolo l-a fost peste putinţă a petrece, din causa persecuţiunilor secrete, şi mai cu semă după violenţele comise asupra lui Nagy Szegi
www.digibuc.ro
IOAN CIRCA DE GAMBUTZ
183
trebui să pribegâscă luând lumea în cap.» (Ve<Ji Transilv. No. 5,1870).
întrebarea că în cotro a pribegit Circa din Comitatul Huneddreî, unde n’a putut sau n’a vrut să comoreze, ne-o descopere alt pasagiu din monografia lui N. Bethlen, ce sună ast-fel:
După ce Bethlen amintesce că, fiind dus în Marmaţia spre a ţină acolo congregaţiune comitatensă, se întdrse de acolo în Ianuarie 1702 la Alba-Iulia, spre a participă la adunarea obştescă a ţării, apoi continuă : «curînd după reîntorcerea mea (din Marmaţia), îmi veni epistola generalului (Rabutin), ca să chem pe episcopul valach din Marmaţia spre a-1 întrebă de unele şi altele, că nu i se va întîmplâ nici un rău. Eîî scrisei episcopului din Marmaţia, ca să vină la mine, însă n’am cutezat a-î scrie lucrul întreg, pentru-că me temeam, că nu va veni, ci speriându-se va fugi, şi apoi eQ. voiu avă supărări din causa lui; am scris iute vice-şpanului meu Menyhard Pogâny că, dacă n’ar voi episcopul să vină, să-l prindă cu forţa, şi să-l trimită încdce; totuşi pe cât se p6te să cumpete lucrul, aşâ în cât să nu ajungă la acăstă extremitate, iar episcopul încă să nu pricâpă. S’a priceput sau nu? eQ. n’o sciu; destul atâta că el veni frumos în Alba-Iulia la mine, merse în Sibiiu la generalul, se reînt6rse şi călători în pace la Maramureş, pentru care să fie mulţumită lui Dumnezeu. Nagy Szegi scrisese acestui episcop din Marmaţia, iar acesta, «ea; Synodo suorurn collegarum , a scris ca răspuns o epistolă contra unionem cum pontifice, atât din Sfînta Scriptură, cât şi din actele vechilor concilie, în cât eu nici odată n’aşî fi cre<jut, ca din capul unui valach din Marmaţia să iesă aşâ ce-vâ, nici că a mai încercat cine-vâ ca să unescă Maramureşul.» (Ve<Jî Transilvania, No. 5, din anul 1870.)
Pentru desluşirea referinţelor lui Bethlen cu Marmaţia, însemnăm că el ca Cancelar şi membru al Guvernului ardelean eră tot de-odată şi fişpan (Prefect) al Marmaţiei încă din timpul luî M. Apafi, şi din acestă dublă posiţiune a sa că4end în dilema d’a trebui a satisface şi aşteptărilor Guvernului imperial, şi datorinţelor sale, cu cari eră legat de biserica reformată, iar mai pe urmă devenind suspect fu pus la prinsăre, unde, deţinut de la anul 1704 până la anul 1716, acolo şi muri.
Aşâ el ca reformat, luând pe Circa, scăpat din prinsărea lui Ata-nasie în apărare şi ascun4endu-l mai întâiu la Aiud, apoi într’o pa-rochie ce se pretextă a fi reformată din comitatul Hunedărei, de aci î-a făcut cale la Marmaţia, unde Circa ocupă scaunul vacant de episcop ortodox român, sub numele călugăresc Dositeiu Circa, 1701. De aci Circa ca episcop ceru şi primi voia de Ia Cancelarul Bethlen, ca să
www.digibuc.ro
184
IOAN PUŞCARIU
p6tă provede pe Românii remaşî neuniţî din Ardei cu preoţii tre-buincioşl, apoi, ex Synodo suorum, trimite o enciclică către clerul din Ardei, d’a perseverâ în ortodoxism, iară pe la anul 1707, când Curuţil lilî Rakoczi II ocupară Ardeiul până la Alba-Iulia, se instală ca Me-tropolit în locul Iul Atanasie fugit la Sibiiu. Despre Sinodul acesta ţinut în Alba-Iulia la anul 1707 scrie Nilles (I, pag. 332) următdrele:
« Violenio hoc (Kuruczorum) stante imperio commota procella per quondam pseudo-episcopum nomine Czirka, qui — legitimo praesule Atanasio-Cibinio degente—dioecesim universam sibi vindecaturus, pa-trocinium in supremo Kuruczorum duce Rakoczio obtinuit.»
După depărtarea Curuţilor, Atanasie reîntors la Alba-Iulia, adunând 33 protopopi la Sinod, se reinstală iar în scaun. In primă-yara anului 1711, devenind Alba-Iulia din nou în potestatea insurgenţilor Rakoczianî, Circa ocupă iar scaunul metropolitan, unde ţinend sinod sili şi pe Atanasie să se lepede de uniunea cu Roma. Dar după în-cheerea păcii de la Satmar, Rakoczi ab<Jicend de Principatul Ardeiului şi acesta devenind în deplina potestate a imperialilor, Atanasie reocupă scaunul metropolitan, şi în Sinodul adunat la 18 Noemvrie revocă lepădarea sa de uniune, ca de un act silit, apoi muri în scaunul său la anul 1713.
Episcopul Circa, reîntorcându-se la diecesa sa în Marmaţia, îl aflăm urmele funcţiunii sale până la anul 1728, când Românii uniţi din Ardei, după mdrtea episcopului lor al doilea Ioan Pataki, întîmplatâ la anul 1727, ţinând sub presidiul jesuituluî Fitter la Colos-Monostur Sinod, acesta la punctul 15 aduce următorul conclus:
«15. Conclusum şst debere scribi memoriale excplso gubernio de Dositeo quondam apud schismaticos ordinato Episcopo nune in Mar-maros residente, ne praesumat ultum e Transilvania ad se venturum ordinare, prout et ipse pio defuncto Illustrissimo d-no Eppo (Pataki) sub gravi poena incurrenda, promisit se nunquam id tenturum.» (Ve<JI Nilles, I, 494.)
De 6re-ce o diecesă ortodoxă în Marmaţia organisată canonicesce n’a fost recunoscută, aflăm de trebuinţă să dăm aci câte-vâ desluşiri despre existenţa eî faptică.
Din cartea fundaţională a Patriarchuluî Constantinopolitkn Antoniti din a. 1391, şi din confirmarea acesteia prin regele Ungariei Vladis-lau la a. 1494, se vede că Yoevodil Marmaţiel Balcu şi Dragu, fundând mănăstirea s-tuluî Archanghel Michail în Marmaţia la satul Peri (Kortvâlyes) se statuise, ca egumenul acestei mănăstiri să deâ episcopului de Muncaciu cuvenita reverenţă şi Archiepiscopuluî din Tran-,
www.digibuc.ro
IOAN CIRCA DE GAMBUTZ
185
silvania datorita supunere şi ascultare. (Vet}! diplomele la Hiutz, Gesch. des. n. u. Bisthums.)
Pe lângă acâstă mănăstire se maî înfiinţară şi altele prin Marma-ţia, precum a fost cea dela Moiseni, de la Bârsana, Giulescî, etc.
După agitaţiunea episcopilor catolici de la Agria, d’a trage episcopia ortodoxă de la Muncaciu la catolicism, ortodoxii din Marmaţia, ce într’aceea se anectase la Ardâl sub principii reformaţi, se vătjură nevoiţi a se provedâ pe cale indirectă cu Archiereiî de lipsă, întreţinuţi prin mănăstirile lor. Aşâ aflăm în protocolul comitatului Maramureşului din 3 Noemvrie 1637, scris «Nobilis Demetrius Pap preş-byter possessionis Moiszin et Episcopus graeeae sectae in Comitatu nostro, etc.*—Şincai scrie, că în mănăstirea Bârsana a residat un episcop răsboinic (Ve<JI Transilv., VI, din a. 1899, pag. 200—209). Despre aceşti episcop! ortodox! scrie NilleS (Symb., I, 388) următdrele: «In actis processus inquisitorii de episcopis Mar amar osiensibus confecti a. 1725 dicitur: Basilio Taraszovics (1634—1648), interjectis aliquibus vaga-bundis Episcopis, successisse Ioanicius Zekany (1658—1684), Ioa-nicio autem Iosephus Stojka, etc.* Despre acest Stoica scrie Nilles (în nota la pag. 260, tom. I) următdrele:
«Iosephus Stoica episcopus Marmarosiensis per id tempus habita-bat in oppido Huszth. A Michaele Apafy, ultimo Transilvaniae principe acatholico nominatus, et a Metropolita szuczaviensi consecratus per 20 annos circiier populum ritus graeci in Marmaţia rexit.» (Cfr. Schem. gr. cath. Muncacsiens., ad. a. 1878 p. 161.)
După mdrtea lui Iosif Stoica întîmplată pe la finea secol. XVII, Cancelarul Ardeiului N. Bethlen, fiind tot de-odată şi Prefect al Marma-ţiel. luând pe Circa după scăparea lui din prin sărea lui Atanasie în apărare, îl făcil cale să trâcă în Marmaţia, unde îl găsim ca episcop de la a. 1701 până la a. 1728.
Unde şi când a murit episcopul Ioan Dositeiu Circa ? Nu am aflat. P<5te archivul comitatului Marmaţiel să descopere; se tjine însă, că el strîm-torit de acţiunile jesuitice ar fi emigrat în Moldavia, probabil la Su-câva, ducând cu sine şi scrisorile sale. Destul că după el alt episcop ortodox în Marmaţia n’a mal existat, şi memoria acestei episcopii astăzi se mai conservâză numai în titulatura Vicarului episcopesc fo-raneu greco-catolic al Marmaţiel.
După ce am percurs partea istorică a vieţii lui Ioan Dositeiu Circa, fie-ml permis să trec la apreţiarea unor critice, ce s'au ridicat asupra lui mai cu sâmă din parte adversă.
1.	Am vă(Jut că Atanasie în justificarea sa către Cardinalul Kollo-
www.digibuc.ro
186
IOAN PUŞCARIU
nich învinuesce pe Circa, că i-ar fi furat niscai cărţi (libros) de la Metropolie. Insă ce fel de cărţi ? Nu spune. De 6re-ce însă Atanasie aduce aceste cărţi în legătură cu mergerea lui Circa la Bucuresci, spre a solicită episcopatul, şi de 6re-ce sub «libros» se pot înţelege nu numai cărţi legate, cum ar fi un Molitfelnic, etc., ci şi scrisori saii acte, consecinţa aduce cu sine, că aceste cărţi n’au putut fi altele decât scrisorile ce le-au pregătit Nagy Szegi cu mai mulţi protopopi în cancelaria metropolitani—probabil pe timpul când Atanasie eră dus la Bucuresci spre sfinţire—pentru alegerea lui Circa, cu cari el după aceea a mers la Bucuresci, de s’a sfinţit şi el.
Atanasie admoniat fiind prin guvern, că pe Circa numai atunci l-ar pută ţine în prinsdre legală, dacă ar fi fost vr’un tâlhar sau hoţ, i-a venit ideea sugestivă, ca să acuse pe Circa şi de furtul unor cărţi, o învinuire vagă, nedeterminată şi lipsită de orî-ce dovadă. Tot cu furtul învinuesce el şi pe Nagy Szegi, carele a pregătit contra-actul acela şi a înscenat şi protestul Braşovenilor în contra unirii bisericescî cu Papa. Dar Nagy Szegi, prins fiind şi tras la răspundere pentru tăte acestea, fu eliberat ca nevinovat, susţinând sus şi tare că: <Ego Vala-chus sum et in officio inter Valachos fuiportionis exactor et in aliis negotiis episcopi comissarius,» - - şi după ce apără ortodoxismul mai (Jice: «06 religionem meam in aresto sum.* (Nilles I, 262, şi Hurmu-zaki, II, 35—69.)
2.	S’a tras la îndoelă şi aceea, dacă Circa într’adevăr a fost sfinţit de episcop sau nu ?
Dar însuşi Atanasie mărturisesce, că Circa cu scrisorile furate din Metropolie s’a dus la Bucuresci spre a solicită episcopatul — pentru care el l-a şi prins.
Apoi am vă<Jut că el, îndată ce a aj.uns la Marmaţia în anul 1701, a şi început a funcţionâ ca episcop al Marmaţiei şi, cerând permisiune de la Cancelarul Bethlen ca să provadă şi pe Ardeleni cu preoţii de lipsă, a şi primit şi exercitat acăstă funcţiune ; apoi de câte ori de-veniâ Alba-Iulia în potestatea Curuţilor, el d’atâtea ori îşi ocupă scaunul Metropolitan; în fine însuşi Sinodul Românilor uniţi din anul 1728 marchâză pe Circa de quondam apud schismaticos ordinato Eppo nune in Marmaros residente ne praesumat ultum e Transilvania ad se venturum ordinare.»
3.	S’a susţinut cu multă porseveranţă din partea unora, că Circa ar fi trecut la reformaţiune. Acăsta o deduc ei din mai sus citatele scrisori ale capilor reformaţi din 6 şi 8 Iulie 1700, adresate lui Atanasie şi lui Rabutin, prin cari voiaii ei să scape din prinsărea lui Ata-
www.digibuc.ro
IOAN CIRCA DE GAMBUTZ
187
nasie pe Circa, sub pretext că acesta ar fi trecut la religiunea reformată.
Insă acestă insinuare e numai unilaterală, cu expresa tendinţă d’a-1 luă sub apărarea lor—quod jure dare cogimur.
Dar o declaraţiune din partea lui Circa, un act formal subscris de el, că a trecut la calvini, nu există ; prin urmare nu e nici o dovadă positivă despre pretinsa trecere. N. Betlilen <Jice că, faţă de persecuţiunile catolicilor, l-a ascuns într’o eclesie romană reformată din comitatul Hunedărei, dar nu <Jice că l a trimis ca paroch acolo, ceea-ce Circa ca episcop ortodox nici n’ar fi putut primi, ci <Jice că nici n’a putut există acolo, ci a pribegit. Apoi Atanasie spune însuşi, că e minciună cum că ar există atar! parodii! române trecute la calvini, ci că se află în comitatul Hunedoreî vr’o 10 parochi subtraşî de la biserica unită, dară de ore-ce eî ţin liturgie şi în tăte ritul oriental, numai pretextăză a se fi unit cu protestanţii; va să cjică au fost preoţi, cari n’au trecut la unire nici cu Roma nici cu calvinii, ci rămânend ortodox! ca mai ’nainte, de o cam dată s’au fost pus sub scutul reformaţilor, până ce a trecut nevoia.
In fine, s’au aflat scriitori cari, mergend şi mai departe, vor a sci, că Circa în comitatul Hunedoreî ar fi făcut şi proselitism pentru reforma-ţiune. De unde au luat ei acesta, nu spun, şi nici nu se află atari urme de istorie contemporană. Dacă pe Circa l-a trimis într’o comună reformată, apoi aceea trebuiâ să fie dejâ făcută reformată mai nainte de ce ar ajunge el acolo, şi se scie că aceste câte-vâ comune reformate din comitatul Huneddreî trecuse la calvinism dejâ sub principii Ardeiului Bethlen. Rakoczi, I, II, Apafi, etc.
Circa fugit şi ascuns de frica jesuiţilor nici nu ar fi avut timp d’a mai face şi proselitism. Iară de ar fi şi avut timp şi ocasiune, .ar fi agitat pentru ortodoxism, precum a agitat îndată ce a ajuns în Marmaţia ca episcop.
De aci se vede, că atari presupuneri sunt numai efluxul combina-ţiunilor tendenţidse sau cel puţin greşite.
La din contră, noi găsim în tot decursul vieţii lui Circa în el Un bărbat pe cât cult şi deştept pe atât şi zelos în ortodoxismul apărat de el peste un pătrar de veac, ca un luptător energic şi ca un martir adevărat.
Acestea ne-au îndemnat a-î da locul cuvenit şi bine-meritat în istoria Românilor.
Şi acum mulţumind pentru graţidsa atenţiune, vă rog să-mi păstraţi şi pe viitor binevoitdrea consideraţiune.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
DE
y. a. urechi! ,
Membra al Academiei Române.
Şedinţa de la 26 Ianuarie 1901.
Domnilor Colegi,
Am adus Academiei memoriile mele asupra Domniei lui Caragea. Astă<Jî îmi permit a vă atrage atenţiunea asupra multor documente nouă, de natură a lumină Domnia lui Calimach, Domnul Moldovei.
Cap. i.
Moldova la 1812. Scarlat Calimach. — Avenirea la tron.—
Intrarea la Iaşi.
In (Jiua chiar în care, în August 1807, Rusia semnă inutilul armistiţiu cu P<5rta Otomană, după insistenţa împăratului Napoleon I, Scarlat Calimach anunţă lui Talleyrand, că Pdrta l-a reintegrat la Domnia Moldovei. Calimach nu găsiâ destul de pompdse titluri de dat împăratului Francesilor pentru asemenea succes al politicei lui. (1)
Cele urmate după acel faimos şi inutil armistiţiu le-am arătat făcând istoria Domniei lui Caragea la Munteni. Vă<Jutu-s’a din acele, cum tot atât de inutilă, cât şi armistiţiul, a eşit numirea din nou a lui Scarlat Calimach prin protecţiunea lui Napoleon, la tronul Moldovei în 1807. Acăstă numire nu aveâ să fie o realitate decât după încheerea păcii de la Bucurescî din 1812. De astă dată Scarlat Calimach nu va ave să mulţumescă pentru tron lui Napoleon, ci Rusiei. După ce Ou-tuzoff făcu prisonier pe Calimach la Rusciuc, unde se află cu ăstea 1
(1)	Ve<JÎ Hurmuzaki, Documente, voi. II, supl. I, pag. 450.
www.digibuc.ro
190
V. A. DRECHIĂ
turcâscă, Calimach avu ocasiune să lege relaţiunî mai de aprdpe cu Muscalii, în timpul exilului său în Rusia. Neîndoios că Telleyrand nu ve<Ju cu ochi răî avenirea la tronul Moldovei a luî Scarlat Calimach, ţinend sămă de vechile luî relaţiunî cu representantul Francieî din Constantinopole. Dar acestă bună opiniune a luî Talleyrand, ori a luî Napoleon, despre noul Domn al Moldovei, nu va fi de lungă durată.
Care este data exactă a numirii luî Scarlat Calimach la tronul1 Moldovei ?
Bătrânul Drăghicî nu ţine sămă de data numirii luî Scarlat Calimach la Constantinopole, ci numaî de aceea a sosirii luî la Iaşi. Acâstă sosire în capitala Moldovei a noului Domnitor a fost, după Drăghicî, prin postul Crăciunului. (1)
Dionisie Fotino, din contra, dă numaî data numirii la Constantinopole a luî Scarlat Calimach ca Domn al Moldovei. Acâstă dată, după cronicarul grec, fu acea de 24 August. (2)
Acestă dată a luî Fotino o conservă şi Laurian, în istoria sa. (3)
Un document publicat în colecţiunea Hurmuzaki (supl. II, pag. 73) pune numirea la Constantinopole a noului Domn la 4 Septemvrie, ceea-ce se apropie de data luî Fotino, adecă de 24 August, după calendarul nostru, deşi cu o di mai înainte, la 23 August.
D-l Xenopol aduce maî întâii! data lui Drăghicî *prin postul Crăciunului», şi apoi, în notă, amintesce data după Hurmuzaki, fără să se pronunţe între amândouă.
Ce avem de dis despre acâstă dată noi înşi-ne?
«Gazeta de FrancforU publică în 1812 o corespondenţă din Bucu-rescî, cu data de 7/19 Septemvrie, prin care se spune, că un tătar sosit la Bucurescî ieri (deci la 6 Septemvrie) a adus scirea numirii luî Scarlat Calimach ca Domn al Moldovei.
Urmâză de aci că numirea la Constantinopole nu este în tot caşul anteridră dileî de 24 August, căci tătarul, până la 6 Septembre, a avut timp să ajungă la Bucurescî. (4)
<Moniteur Universel» are o corespondenţă din capitala munteană, din 2/14 Octomvrie 1812, în care i se spune că: «Le prince Scarlat 1 2 3 4
(1)	Istoria Moldovei, laşi 1857, tom. II, pag. 92.
(2)	Tom. 111, pag. 126.
(3)	Istoria Românilor, Bucurescî 1873, pag. 576.
(4)	<Moniteur Universel» frances, No. 288, de la 14 Octomvrie 1812, reproduce corespondenţa din G. de Francfort.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACII
191
Kalimachy, nomme hospodar de Moldavie, se trouve tovjours ici. II ne doit pas tarder â prendre possession... (1)
Deci la 2 Octomvrie, adecă 26 Septemvrie, stilul nostru, Scarlat Cali-mach se află la Bucurescî şi d<5ră nu de puţine tjile, de <5re-ce corespondenţa Monitorului frances (Jiceâ, că el <se trouve toujours ici .
De altmintrelea presenţa la Bucurescî a Domnului Moldove! o atestă şi un act de la Domnitorul Caragea, un pitac prin care reguleză plata unor cheltuelî făcute cu găzduirea aceluia. (2)
Din causă că <5stea rusescă se retrase cu întârziere din Moldova şi că autorităţile muscă lesei nu se retrăseseră din ţeră, Domnitorul Ca-limach va adăsta mai mult timp în Ţera-Muntenescă.
Nota lui Andrâossy, ministrul Francieî de la Constantinopole, adresată Ducelui de Bassano la Paris, cu data de 9 Septemvrie 1812, confirmă şi ea pe deplin data numirii luî Calimach la tron, între 4 6 Septemvrie 1812. (3)
înainte de sosirea sa în Iaşi, acolo vine, în calitate de Caimacam al său, cunoscutul Negre, cam pe la finea luî Septemvrie după stilul nostru.
Când sosit-a deci la Iaşi noul Domnitor ? Moniteur Universel de la 1 Ianuarie 1813 ne răspunde la întrebare. Intrarea noului Domn în capitala Moldovei în mod solemn nu se face chiar în dina sosirii, dar sosirea acesta este sigură la 7 (19) Noemvrie.
Data de 7 Noemvrie este deci în neconcordanţă cu afirmaţiunea luî Drăghinî, că Domnitorul cel nou a sosit în postul Crăciunului. Numai dacă ţinem sămă că Domnitorii sosiţi de la Constantinopole nu intrati imediat în Capitală, ci poposau la mănăstire la Galata, până ce li se pregătiâ intrarea solemnă în oraş, numai atunci putem să ajungem aproximativ la începutul postului Crăciunului, (4) Dar, in realitate, Calimach nu-şî face intrarea solemnă în Iaşi decât mult mai târdiu. Acesta se documenteză prin descrierea alaiului solemnei intrări în-tîinplate la 7 Fevruarie 1813, descriere ce o găsim în Moniteur Universel. Iată acâstă descriere: «Principele Scarlat Calimach, noul hospodar al Moldovei, şî-a făcut ieri diminăţă intrarea solemnă în oraşul 1 2 3 4
(1)	Moniteur Univei'sel, No. 300, Lundi, 26 Octobre 1812.
(2)	Ve<)I la Domnia luî Caragea, cap. despre finance.
(3)	Hurmuzaki, supl. I, voi. II, pag. 731.
Ve<)î ce am <jis la Istoria Domniei lui Ioan Caragea, despre acestaşî întrebare.
(4)	Moniteur Universel, de la 1 Ianuarie 1813, spune că Domnitorul est descendu dans un eouvent du Faubourg».
Corespondentul jurnalului se înşelă, căci mănăstirea Galata, unde descindeau Domnitorii, este afară din Iaşi.
www.digibuc.ro
192
V. A. URECHIĂ
nostru. A fost miruit în biserica Sf. Nicolae, de Episcopii acolo adunaţi, şi a depus jurămîntul de a guvernă după legi. Principele a încălecat apoi şi, având cuca pe cap, a cutreerat oraşul, precedat de mai multe mii de persdne, cari formau alaiul lin, ca să se ducă la palatul său, unde adunase pe boeri şi pe cele-l-alte autorităţi să-i sărute mâna, şi a primit jurămintele lor de fidelitate. Când Domnitorul intră în oraş, se pdrtă înaintea lui trei co<Ji de cal, pentru că Domnitorul Moldovei are rangul de Paşă cu trei co<Ji. Sâra oraşul fu iluminat, atât din causa acestei solemnităţi, cât şi în ondrea luării sfintelor oraşe Meca şi Medina». (1)
Acum, după ce am lămurit pe cât posibil data venirii în Iaşi a Domnitorului, se presintă o altă întrebare: fost-a Scarlat Calimach la Constantinopole, să primâscă personalmente învestitura?
După «Moniteur Universel» se vede, că Domnitorul a aşteptat la Bu-curesci să-I vină actele de învestitură. Corespondenţa oficialului frances 4ice că: «trimisul marelui Senior, rînduit pe lângă Divanul Moldovei, a plecat dejâ din Constantinopole, ca să ducă pălăria (cuca) Domnitorului». (2)
Este deci probabil, că Scarlat Calimach, după ce a fost eliberat din Rusia, nu s’a mai dus pe la Constantinopole, ci şî-a aşteptat învestitura la Bucurescî.
Dacă el eră la Constantinopole, când a fost numit, nu eră nevoie să i se trimiţă cuca şi tuiurile, precum resultă din însăşi corespondenţa mai sus amintită a jurnalului oficial frances. Tdte corespondenţele diplomaţilor din Constantinopole vorbesc de recepţiunea lui Caragea la Sultanul, dar nu amintesc de una a lui Scarlat Calimach. Singură nota lui von Werther către regele Prusiei, amintesce de Kalimachy, dar, din cuprinsul vorbelor în care face menţiunea, nu resultă că Calimach eră şi el în Constantinopole, la data de 10 Septemvrie 1812 stil nou. Din contră, la data de 14/26 Octomvrie, von Werther arată că la 8/20 a fost primit numai Caragea în audienţă solemnă la Sultanul şi mai adaogă, că Muscalii aii încredinţat Guvernul Ţerii-Muntenescî lui Arghiropulo, şi că «Guvernul Moldovei va fi fost încredinţat în acelaşi timp hospodaruluî sâii, principele Calimach».
Este probabil, că Scarlat Calimach, după sfatul şi îndemnul Muscalilor, nu s’a dus la Constantinopole. 1 2
(1)	Moniteur Universel, No. 75, 16 Martie 1813.
(2)	Moniteur Universel, 1 Ianuarie 1813.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
193
CAP, II.
Despre Domnia lui Se. Calimach după documente.
Judecata istoricilor noştri asupra Domniei lui Scarlat Calimach în Moldova este, în genere, favorabilă.
Din cercetarea actelor — mare parte inedite — din Domnia acestui român grecisaţ, resultă că el se deosebesce de contemporanul său Ioan Caragea de la Munteni, căci n’a făcut din îmbogăţire scop principal al său.
Să cercetăm seria de documente, repet, cele mai multe inedite, în ordinea în care am luat deprinderea de a le aduce la fie-ce Domnie.
Adininistraţinnca.
Nu avem de notat vre-o schimbare în organisaţiunea administrativă a Moldovei între anii 1812—1819. Ceî câte doî ispravnici continuă în judeţe. (1) La Botoşani continuă Vornicul. Asemenea există Vornicia Yranceî. La Putna în Galaţi aflăm pîrcălabî. La Iaşi există, ca şi la Bucurescî, nu numai un Agă, ci şi un Yel Vornic al politiei. La 1 Decemvrie 1814, Calimach numesce la acest post pre Dumitru Jora. (2)
Prin plăşî sunt ocolaşi şi zapciî.
Există în Iaşi o Vornicie de aprcxjî. (3) La 5 Fevruarie 1819, Calimach rînduesce Hatman al Mazililor şi al marginii Prutului pre C. Balş. (4)
Se înfiinţâză din nou trei căpitani de paza marginilor şi anume: la 1 2 3 4
(1)	Ca şi în trecut se întîmplă adesea conflicte de atribuţiuni între aceşti doi ispravnici. Aşa urmă unul între cei doi ispravnici de la Roman.
Unul nu va să scie de al doilea, care s’a jâluit. Domnitorul, în 1813 August 28, scrie «pentru că neunirea între dumne-lor pricinuesce numai asupriri şi pătimiri locuitorilor.»
Unul e Paharnic, altul e Spătar.
Vodă recunosce protia celui ce e Spătar, cât şi pentru că este încredinţat Vodă, că acest Spătar are mai bună cunoscinţâ de locuitorii ţinutului, totuşi el porun-cesce «întru lucrări, amândoi să fiţi împreună, şi nici un lucru sâ-1 săvîrşescă unul fără scirea celul-lalt.»
S’a scris şi de la Visterie cătră dumne-lul Ioan Cazimir, Sameş ţinutului, tot în asemenea cuprindere. (Cond. P. S. Metrop. Iosif de Moldova, pag. 83.)
(2)	Ve«Jî cond. Metrop. de Iaşi, fila 128.
(3)	Acad. Port. XXI, No. 91, din Maiă 1815.
(4)	Academie, Port. XXXV, No. 213.
Analele A. R.—Tom. XXIII—Memoriile Secf. Istorice.	13
www.digibuc.ro
194
V. A. URECHIĂ
Cornu-Lunce! (judeţul Sucâva), la Mamorniţa (jud. Herţeî), iar a 3-a la tîrgul Panciulut din judeţul Putneî. La fie-ce căpitănie se rîndnesc câte 30 de slujitori, iar la Cornu-Lunceî câte 45 lude, neflind chip a se da din satele ţerii birnicî, pentru nezătignirea poruncilor şi hava-lelelor. Aceşti ludo se cer a fi din 6menl streini, de peste hotar, găsiţi de căpitani, dându-li-so de Visterie prin Hătinănie peciurî gospode pe numele şi faţa sa.
Hatmanul C. Palade organisâzu în Moldova aceste căpitănii şi anume la hotarul Bucovinei. In anaforaua de înfiinţare a acestor trei căpitănii, Palade face descrierea conturului graniţei Moldovei despre Bucovina, şi arată că se vor închide orî-co alte căi de comunicaţiune în Bucovina, afară de acele 3 puncte ce urmâză a se da în paza celor 3 căpitani. (1)
Iacă actele oficiale şi inedite, prin cari se organisâză ace3te trei căpitănii.
Anaforaua Hatmanului Palade în resumat:
«Datoria mea chemându-mă ca să intru în cercetare cuviinciosă, pentru a ave tâtă marginea stăpânirii Moldovei şi pentru păzirea el nestrămutat, trcbue a se cheltui spre oprirea a tot felul do catahrisis ce se unneză la marginea ţerii ...» n’a aflat în ţinutul Sucevei despre Bucovina Austriecâscă pe distanţa de 36 cesurî şi mai bine, la trei trecetore inari nu este nici o pază din partea Hâtmăuiel, adecă începând din Dorna, unde este plaiă prin munţi spre Transilvania, până la Gornul-Luncel în dreptul Fălticenilor, unde este drumul ce merge pe la Homor şi în Austria şi la Nemerniceuî, unde iarăşi este drumul ce merge prin Bosancea (vama cea mare) la Sucâva şi în totă Bucovina. Şi de acolo îu prejur până la TeşăuţI, unde este însemnată trecetore a vitelor de negoţ, nici o pază şi îngrijire de către Hătinănie nu se pote face, fiind mare depărtare de la Tîrgul Nemţuluî şi până la Tîrgul Burdujenii în cari locuri sunt mici căpitănii. Intr’acestă cuprindere de loc, pe lângă cele trei trecetore însemnate, sunt o mulţime de drumuri mici, pe cari nefiind nici un fel de pază. trec cei ce obişnuesc a face catahrisis cu cacerdisire a tot felul de mata-huri oprite de către stăpânire. Pe acolo se întîmplă strămutarea a multora din locuitorii birnicî şi scăparea tulburătorilor de obştesca liniştire a făcătorilor de rele tâlhari. Asemenea este loc slobod şi fără pază la schela Mamorniţa în dreptul Cernăuţilor, unde este trecerea drumului celui mare al Botoşanilor şi acolo, din partea Hătinânieî nici un om măcar privighetor nu este. Nu mai puţin catahrisis şi slobozire este şi la ţinutul Putneî, la Ocolul Şuşiţii, acolo între Vrancea, unde este Vornicia Vrancei a Hătmăniei şi între Grozescî, unde este iarăşi căpitănie, sunt o mulţime de drumuri şi plaiuri, ce răspund printre munţi în Transilvania şi tote sunt slobode şi fără pază. Pe acolo trec şi pâne şi vite şi ori-ce alte metaliuri oprite de către stăpânire . . . . iar în zadar că se întărăsce în totă săptămâna prin porunci păzirea marginilor, că fiind atâtea drumuri deschise niminea nu are
(1) Condica de doc. a P. S. Metrop. Iosif al Sucevei, pag. 138 v.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
195
trebuinţă a se abate pe la drumurile păzite, cu metahurl şi mărfuri dinlr’acele păstrate pentru îmbelşugarea păinîntului şi a norodului nostru »
Urincză propunerile înfiinţării a 3 căpitănii.
Domnitorul aprobă dând resoluţiunea:
«Pentru înfiinţarea din nou a trei căpitănii de paza marginilor şi anume la Cornul-Lunceî (în Suceva), a 2-a la Mamorniţa (ţinutul Herţeî), iar cea a treia la Tîrgul Panciului din ţinutul Putneî. La fie-ce căpitănie vor fi câte 30 slujitori, iar la Cornul-Luncei 45 liude «nefiind chip a se da din satele birnice .pentru nezăticnirea urmă-torelor porunci şi havalele, rînduind a fi din omenii streini de peste hotare, cari se îndatoresc pre rînduiţiî căpitani a-i găsi şi a-î statornici pe la fie-ce care căpitănie, avend adeverinţele dregătorilor marginii, că sunt cu adevărat omeni streini de peste hotar şi nu au nici un amestec de bir cu locuitorii ţării, după care adeverinţă luând şi mărturie de la dregătorii ţinutului, unde este căpitănia, anume de numărul slujitorilor fieşte-căreia căpitănii, să se trimiţă de către căpitani la Hăt-măuie şi Hătmănia înfăţişându-le la Vistcrie, să li se dea peciuri gospod fieşte-căruia pe numele şi faţa sa.»
Fila 138 verso, coci. Metrop. din Iaşî.
O	altă regulare de amintit din Domnia luî Scarlat Calimach fu aceea a nizainuluî pripasurilor.
Rinduâla pripasurilor. Tote măsurile de publicitate se iea, ca să p6tă păgubaşul a-şî recapătă vita, plătind numai «colacul vitei, câte o pară pe <Ji cu cheltuelă cu tot, până la una lună»; peste prima lună, păgubaşul va plăti câte 1 ban pe cji şi clieltuelile îngrijitorului vitei. Ispravnicii sau căpitanii şi nimeni altul să nu se amestece la pripasuri. Numai dacă păgubaşul n’a fost descoperit până în un an, Vor-nicelul satului va duce vita de pripas la ispravnic, care va da plata cuvenită pentru îngrijirea vitei şi adeverinţa de primirea ei. (1)
(1) Rinduela pripasurilor în ce chip să se urmeze ori la care sat şi orî la cine va nimeri orî-ce fel de pripas- acel ce va găsi vita, dator să fie a o aduce la satul seu şi să o arăte Vorniceluluî satului, şi la sătenii satului, spre însciinţarea tuturor şi Vornicelul satului dator să fie a însciinţâ pe tote satele ce vor fi prin prejurul satului seu, cum şi la ţlile de tîrg dator să fie a o colăcî la tîrgul ce va fi mai apropo, strigând crainicul şi arătând tote semnele şi perul cum îî va fi şi aflându-se păgubaşul vitei, şi încredinţându-so cu dovadă că este vita Ini, să i se dea, şi păgubaşul să dea colacul vitei, adecă do va fi şoţlul vita pripăşită o săptămână sau două sau măcar şi o lună, să dea păgubaşul câte una pară pe ţii cu cheltuelă cu tot, iar de va trece peste o lună, să se socotescă câte un ban pe ţii pentru oste-nela şi cheltuelă acelui ce va purta do grija vitei, iar ispravnicii sau căpitanii, orî alţii, nimeni să nu se amestece la pripasuri, fără numai de se va întîmplâ să stea pripăşită până la un an şi urmând Vornicelul şi sătenii după rînduela ce se arată mai sus, şi nu se va afla păgubaşul vitei, până la un an, atuncia Vornicelul să fie
www.digibuc.ro
190
V. A. URECHIĂ
In 1817 Maiu 31, Calimach dă nou nizam pentru brudina podurilor pe ţîistru, Prut, Şiret, Moldova, Bistriţa şi Trotuş. (1)
In 10 Ianuarie 1815 Sc. Calimach dă un nou nizam al havaetu-rilor atribuite diverşilor slujbaşi aî ţării, asupra anaforaleî ce i se pre-sintă. (2)
Măsuri diverse pentru stîrpirea hoţilor din ţeră (a celor cari nu furau ca slujbaşi!) sunt îndestule. Una curidsă este acea chezăşie ce dau la ispravnicul de Roman, Ia 1 Aprilie 1827, sătenii Unguri din Scheia «că nu vor face furtişaguri). (3)
Un nizam de rînduela măsurilor aduce şi unele instrucţiuni de ordine agricolă. Disposiţiunî: cine să păzăscă vitele satului? Despre jitarî la paza ţarinelor. Cine să le plătescă «hacul»? Ispăşirea stricăciunilor de vite, etc., sunt t6te coprinse în acest nizam, care după titlu se păreâ că se va ocupă numai de măsuri: vadră, ocâ, falce, etc.
Rînduela măsurilor.
Rînduela măsurilor, adecă merţa, vadra de miere, vadra de vin, falcea de fîu, Ia cărăuşi! cu vin, cum să se urmeze; asemenea şi urmarea păscutului vitelor despre văcari, cum şi finul când se mănâncă de vite streine.
Merţa să se facă la tote tîrgurile de pe la ţinuturi tot de o măsură, adecă de 110 ocâ, facendu-se merţa de trei feluri de pâne, însă o parte grîu, şi o parte mă-laiu, iar demerlia să fie de 11 ocâ.
Vadra de miere să fie pe la tote tîrgurile de prin ţinuturi.
Vadra de vin să se facă pe la tote tîrgurile şi pe la tote podgoriile de 10 ocâ, şi ocaua de 400 dramuri.
Măsura fălcii de fiu pe la tote ţinuturile să fie.
Cărăuşii ce aduc vin, la o bute de vin să li se ţie în semă din ţănciul vasului, atât pentru scădere, cât şi pentru băutul lor, iar fiind scădere mai multă să plă-tesca cărăuşii, după preţul ce se va vinde vinul acolo, unde sc descarcă.
Fieşte-care vornicel al satului, dimpreună cu sătenii, să fie datori să tocinescă un văcar sau doi pentru păscutul vitelor sătenilor şi herghelegii pentru păscutul cailor, şi păstori la oi şi la rîmători şi jitar întru paza ţarinelor, şi hacul acestora să-l cislucscă sătenii pe vitele ce vor ave, şi să plătescă fieşte-care vitele
dator să ducă vita acea de pripas la ispravnicul ţinutulni, şi dând Vornicelul vila acea de pripas, să icâ de la ispravnic pecetluit iscălit arătând tote semnele şi perul vitei, ca să fie Vornicelulni de mărturie, şi să ieâ Vornicelul de la ispravnici plată pe vită pe câtă vreme va fi ţinut-o, după rînduela ce se arată mai sus.
(L. P.)
(1)	Veţlî la Academie portof. XXV, No. 171.
(2)	Veiji la Academie portof. XXXIV, No. 145.
(3)	Veţlî la Academie, port. XXVI, No. 166.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA J,UÎ ALEXANDRU CALIMACH
197
sale, avend spre acestă purtare de grijă vornicelul cu sătenii satului, ca să nu se faca stricăciune de vite în ţarini şi în grădini; stogurile de fiu ce vor fi aprope de sat, să le îngrădescă, iarăşi dator să fie vornicul cu sătenii să pue să le îngrădescă. Asemenea să se urmeze şi la ariile cu paele ce vor fi aprope de sat. Iar de se va întîmplâ stricăciune în ţarină, în grădini, în fineţe, şi la arii cu paiul, de vor fi pagubele făcute de vite tot ale acelui sat, să se ispăşescă cu vornicul şi cu trei-patru fruntaşi, şi dându-i mărturie în scris, să împlinescă paguba vornicelul satului, iar de vor fi pagube făcute de vite ale altui sat, sau ale altor omeni streini, atunci să se ispăşescă şi cu omenii din satele ce vor fi mai aprope şi luând păgubaşii în scris mărturie să mergă la ispravnici să împlinescă, iar să nu fie volnici a-şi împlini singuri, şi vornicul satului pentru nepurtarca de grijă, neurmând după poroncă, să se pedepsescă.
(L. P.)
Justiţia.
t
La Archiva Statului din Iaşi se conservă documentul original, prin care Scarlat Calimach a promulgat noul seu Codice civil, la 1 Iulie 1817, în al 5-lea an al Domniei lui.
Nu-mi compete mie a analisâ acest codice de legi. El este mai puţin original decât Codicele lut Caragea, nefiind decât traducerea Co-diceluî civil austriac, traducere făcută de Hristian Flehtenmaher, adus din Yiena, în 1811, de un boer Sturza, ca guvernor al copiilor lut şi aî altor fit de boerî. Codicele acesta, fiind scris în grecesce, se pare că puţin servi tribunalelor, neputendu-1 înţelege toţi judecătorii. Eră disposiţiune luată de Yodă, să fie tradus immediat şi în limba română, dar acea traducere se făcu numai după Domnia lui Calimach, deşi, în chrisovul de promulgare, aplicarea lut trebuia să începă după trei luni.
Se constată acesta şi de Drăghici. El 4ice: «Nu se întrebuinţă (codicele) la pricini, că nu-1 îuţelegeâ mai nici unul din judecătorii cei vechi şi nici se obicînuiâ a se pune §§ în hotărîrî.» (1)
In chrisovul do promulgare al codiceluî seu, Scarlat Calimach <jice, că nu numai după codice europenesc! e redactat acest codice, ci că a ţinut sâmă şi de «obiceiurile pămîntuluî.»
Iacă dau aci traducerea chrisovuluî de promulgare, după originalul care se conservă la Archiva Statului din Iaşi.
Ioan Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn şi stă-
pânitor ŢSrii Moldovei.
Oblăduirea (cârmuirea) e un lucru măreţ şi de o mare însemnătate şi întru adevăr Dumnecjeesc, şi nimic din acele omenesc! nu se pote asemelui cu mărirea ei, fiind statornicită de însăşi necesitatea naturii chiar din cesul zidirii şi adusă de
(1) Tom. II, pag. 106.
www.digibuc.ro
198
V. A. URECHIĂ
timp la propăşirea de astă<jU. Ţintirea unui oblăduitor, afară numai când el ar fi un psevdoniin, iar nu un adevărat Domnitor, nu-i alta decât fericirea oblăduiţilor şi buna lor petrecere; drept care omenii, din vechimea cea mai depărtată, au înfiinţat autorităţi, puind în capul acestora pe oblâduitorul ca pe un părinte bun şi îndurător şi ca pe un apărător şi îngrijitor obştesc. O qjlisă bătrână ne învaţă, că omul are comun cu Dumnerjeu: binefacerea şi adevărul; cercetând însă cine-vâ cu mai multă seriositate, va găsi, că oblăduirea, mai mult decât aceste virtuţi, asemăluesce pe om cu Dumnezeu, şi că ea s’a înfiinţat după pilda aceluia. Pentru că măreţa alcătuire a întregii şi frumoseî lumi n’ar fi petrecut păzind nestrămutată şi neschimbată podoba şi bună-cuviinţa ce din început i s’.iu dat, de nu se zărik pronia Dumnetjeescă, până chiar în lucrurile cele mai iniei, şi de nu păziâ în întregime fie-care fiinţă sfintele hotare şi Dumuerjeescilc legi ce au primit de la zidirea universului, până la vremea ce ziditorul a hotărît. — Asemenea şi oblâduitorul având pronie, nu numai pentru conservarea şi îndelungata petrecere a oblăduiţilor, ce şi pentru fericirea şi buna lor vieţuire, se îndelctnicesce cu cele mai înalte, precum şi până cu cele de mai jos, nclăsând nimic necercetat şi nemustrat, din câte ar contribui la fericirea oblăduiţilor. Şi fiind-că legile sunt trebuitore pentru a constitui omului şi pentru a-1 face fericit, oblâduitorul închipuind tote spre folosul oblăduiţilor, fâcendu-se precum am (jice legislator şi ne socotind nimic mai de căpetenie decât legile—unele din aceste ol desfiinţcză, unele preface, altele îndreptcză, iar altele, de cele trebuinţă, de la sine alcătuesce, şi anume acele cari ar fi mântuitorc» mai priitore în vieţuire şi mai folositoro obştioi Prin unele ca aceste legislatorii cei renumiţi au împodobit vccul lor cu glorie ncniuritorc şi s’au întronat în altarul unei vecinice aduceri aminte.
Aşa şi fericiţii întru pomnire Domnitori predecesori ai noştri, ce au oblăduit cu strălucire şi cu slava, luând cea mai marc îngrijire despre tote cele-l-allc pentru fericirea şi buna petrecerea oblăduiţilor, au găsit că cea mai mare din datoriile lor eră de a da legi supuşilor, după care să se judece. Şi dar mai întâiu Domnul Alexandru I care, pentru multele sale merite şi mari faceri de bine, a dobândit denumirea de Bun, indată după suirea sa la scaunul Domniei (1401), vccjcnd nevoia de legi în care se găsiâ ţâra, a cerut şi a primit Vasilicalclc de la Împăraţii Pa-leologi, cari filotimisindu-se i-au. trimes şi Corona de Rege, harăzându-î i digni-tatea de Despotes. Din aceste legi, culegcnd Alexandru câte s’au găsit trebuitore şi potrivite in acele vremi, şi traduccndu-le în limba păinîntcană, a alcătuit o carte de legi, precum scrie Diinitrie Cantemir.
Doue vccuri mai apoi, Vasile Voevod numit Arnautul, culegând tot din Vasilicale, ca'din nisce isvore, precum se vede de pe inscripţiunca cărţii sale, şi adăogend către legile lui Alexandru Yocvod, a tipărit la 164G cartea sa de legi, prin unul Evstratie> ce eră pe aluncia Vel Logofet. Acostă carte cuprinde mai ales legi penale şi agricole cu adăogirea obiceiurilor păniintului, iar din legile civile, ea forte puţine cuprinde, şi anume câte erau trebuitore în acea vreme. De aluncia a lipsit cu desa-vîrşire codul lui Alexandru cel Bun, ca unul ce n’a ajuns a fi tipărit; iar legea lui Vasile Voevod a remas domnitore, şi după accslă lege judecătorii urtnăriau pricinile până la începutul vecului trecut, precum iarăşi Cantemir scrie, trăind in acea vreme.
După acesta spoiind rclaţiunile între pămînlem şi ncniurilc învecinate, mai îm-mulţindu-sc apoi şi populaţiunea, şi ţera mergând, precum se pote înţelege, spre mai bine, Domnitorii începură din nevoie a se sluji de isvorul acestor doue cărţi
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CĂLIM ACU
199
de legî, adecă de Vasilicale, şi tot-d’odată de Novelele luî Justinian, Leon şi celor după dinşii împăraţi, de colecţia Vasilicalelor (Suvoiţiţ), de introducerea legilor a luî Antikinsor Teofil, de legea Greco-Romană şi în sfirşit de Manualul luî Armcno-pulo; din care împrejurare şi codul luî Vasilc Voevod, ca unul ce eră necomplct, a rămas de maî mulţî anî în nclucrare şi a devenit cu totul rar de găsit, Maî târqliu se sloboziră şi vr’o câte-vâ hrisove în oreşî-carî pricini, spicuindu-se şi aceste în răstimpuri din Vasilicale şi Novele de către Domnii din acea vreme.
La o aşâ stare de lucruri s’au introdus după vremi şi abusurî, cari se pot află chiar pe la naţiile cele maî civilisatc, maî mult sau maî puţin, pentru ca precum se ţlice: puţini sunt acel ce flămânzesc şi însetoşezâ de dreptate, iar ouieniî murim ca omeni...» Aceste abusurî s’au iscat din maî multe pricini, din care una şi cea maî do căpetenie este că Vasilicalele, Novelele şi pomenitele cărţi de legî, afară numai de traducerea Manualului lui Ar monopol în limba grecescă cea noua (care şi acesta e greşită în maî multe locni^) sunt scrise în limbi înţelese de forte puţini: în limba Elină şi Latină. Iară străinătatea şi nedeprinderea stilului, precum rjice un învăţat modern, cuprinzând sciinţa legilor în puţine cuvinte, face ca poporul să atârne de la aceste.
Aceste veZend şi predecesorul nostru Alexandru Constantin Moruz Voevod a întreprins a face putinciosa tămăduire acestui neajuns, şi dar a poruncit Paharnicului Toma Kara a traduce în limba pămînteană Manualul legilor, adică acele şese cărţi ale lui Armenopol, cari s’au şi tradus cu desăvîrşire la 1804. Insă ori el de la sine, ori din îndemnul altora, înţelegând ca cartea lui Armenopol, cunoscuta aici nu de mult, nu constituiâ legea pamînteana, ce maî vîrtos Vasilicalele, a poruncit tot luî Kara, ca adunând din Vasilicale şi alte cărţi de legi, să compue un cod civil şi tot odată penal după metodul Institutelor, adică a introducerii legilor de Auli-kinsor Teofil, precum însuşi Kara Zice în prefaţa sa.
Kara dar, săvîrşiud în limba grecâscă la 1806 (April) întâia parte din cele patru, despre dreptul personelor, fu împedicat de împrejurările de atuncia de a da sfirşit şi celoi-laltc şi peste puţin se şi săvîrşl din vieţă.
Şi Noi dar, de când binevoind DumneZeu am luat in mâuă frînelc oblăduirii a-cestuî principat, încredinţându-ni-se îngrijirea şi cârmuirea credincioşilor noştri supuşi, n’am încetat de a ne aduce aminte cât de mare c oblăduirea şi cât de mareţa e sîîrşitul el, ca unul ce are de scop fericirea şi buna petrecere a oblăduiţilor.
Gândind ia tote aceste şi la datoriile oblăduitoruluî către oblăduiţi, precum şi la mijloccle trebuitore pentru buna vieţuire a acestora, nu Ne-am lenevit, cu ajutorul luî DumneZeu, a pune în lucrare ori-ce bine ce eră prin putinţa, cu nepăsare către trudă şi greutăţile de tot felul. Cunoscând tot o data că legile contribue maî mult decât orî-ce la fericirea omului, iinpedccând sila şi distribuind tuturor o drepta egalitate, Ne-am hotarît a ne îndeletnici cu aceste mai serios, şi maî întâiu, împărtăşind hotarîrea Nostră, ţintind la obştescul folos, Prea Sf. Mitropolit, iubitorilor de DumneZeu Episcopi şi boerilor noştri, nu numai că eî au fost de o idee cu Noi, ce prin anaforă a lor ne-au făcut plecată rugăminte a pune hotărîrea în lucrare; pentru care am găsit de cuviinţa a alcătui mai întâiu un Cod civil, ca unul ce este mai de trebuinţă decât cele-lalle părţi ale legislaţiei. începând dar lucrul l-am şi să-vîrşit cu ajutorul luî DumneZeu, ce este pricinuitorul tuturor bunătăţilor, având de temeiu Vasilicalele, cari la începutul vecului al XV s’au adus la Noi de fericitul întru pomenire Alexandru I cel Bun.
Fiind însă că din Vasilicale lipsesc nu numai capitole şi titluri, ci carţî întregi,
www.digibuc.ro
200
V. A. URECHIĂ
desfiinţate de timp, cu maî multe alte bune şi frumose scrieri ale antichităţii, precum se cunosce de către filologi, am îndeplinit lipsele cuDgend din novele şi celelalte cărţi de legi'citate mai sus, de cari s’au slujit, precum am ţlis, şi luminaţii Domni, predecesorii noştri. La cap. al IV, part. I, despre Epitropie şi Curatorie, vecjend că scopul Vasilicalelor şi al tuturor legilor celor drepte stă în educarea şi siguripsirea averilor lor, am socotit de cuviinţă a schimbă modurile despre aceste, adunând mijldce din noue codicî Europenesc! (al cărora şi metodul am îmbrăţişat, ca unul ce Ni s’a părut cel mai nimerit), găsindu-se acesta maî siguripsitore şi maî de interesul orfanilor, precum vom arătă în pre larg prin osebitul hrisov. Am mai găsit de cuviinţa a adaogi unele legi trebuitdre şi despre materii ncobicînuite bătrânilor, in cât ele erau lor necunosculc, şi altele iarăşi despre pricini ce se tra-teza alt-fel în vremile nostre: precum despre alcătuiri între autori şi tipografi, despre asiguraţii, despre concursul creditorilor, etc.; acest de pe urmă cas (despre concursul creditorilor) nu-î nici cum lămurit în Vasilicale şi cele-lalte cărţi ale nostre de legi. Apoi s’au mai adăogit la locurile cuveiiite şi obiceiurile pămîntului, cari cercetându-se după a ndstră poruncă şi găsindu-se de cuviinţă în adunările convocate spre acest sfîrşit, s’au cinstit cu vrednicia de a rămâne legi. Asemenea s’au adaogit şi deslegările pomenite mai sus, făcute în restimpurî de predecesorii noştri prin lirisove Domnescî.
Ast-fel s’a desăvîrşit acest al nostru Cod politicesc, alcătuit mai întâiu în obicinuita aici în ţerâ limbă Noua-Elinescă, şi apoi tradus în acea pămîntcană. El s’a împărţit în trei părţi, din care una atingctore de dritul personelor, cea-lalta de dritul-lucrurilor, şi a 3-a de iînmarginirile ceiprivesc către ambele aceste drituri.— In cât se atinge de cele-lalte părţi ale legislaţiei, ce au relaţie cu legea civilă, precum In strucţiile judecătoresc!, Codul comercial, Codul penal şi Codul poliţienesc, şi aceste le vom lucră după modul cuviincios, de Ne va dărui Dumnezeu linişte ncturburata, isbâfidă şi înlesnire la vremile de faţă, ca să fie sistema ndstră legislativă desavir-şita şi plină. Iar de nu, tot vom lăsă motiv luminaţilor Domni, celora ce după Noi li se va încrcdinţă cârmuirea acestei de Dumnerlcu păzite ţeri, ca să desăvîrşescă lucrul nostru, aducând oblăduiţilor lor o mare binefacere.
Promulgând dar astăzi acest de Noi alcătuit Cod civil, legiuim prin hrisovul Nostru de faţă, ca după trei luni (§ 4) să începa a fi lucrător, şi după acest Cod să se judece in ţera întîinplatorcle pricini civile. Iar daca unele pricim vor lipsi din acest al nostru Cod, ele se vor judecă după § 9 şi 10. Cele-lalte pricini, ca unele ce se cuvin celor-lalte părţi ale lcgislaţiunii, se vor judecă precum şi până astăzi după Vasilicale şi cele-lalte cărţi de legi, până când se vor alcatui, precum dorim, osebite Coduri şi în aceste materii.
Fiind însă că binefacerea stă nu numai întru a da legi, ce maî virtos in păzirea şi împlinirea lor şi în supunerea călcătorilor pedepselor cuvenite, apoi poftim şi pre Înălţaţii Domni, ce vor veni după Noi, că eî luând în considcraţiune dreptăţile ce Ne au îndemnat a alcătui acest Cod, în provedinţa lor despre fericirea supuşilor, să se îndelctniccscă şi să se îngrijescă mai ales cu stricta pazire a acestei legi, neîn-voind nimănui întru nimic călcarea ei, ci pedepsind-o asemenea cu asprime. Datu-s’a la scaunul Domniei Nostre Iaşii, în 1 Iulie, anul mântuirii 1817, iar al Domniei Nostre al cincilea.
(Iscălit) Scarlat Calimach Voevod.
(L. P.).
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRO CĂLIMACH
201
De sigur Codicele lut Calimach constitue un mare pas înainte în le-gislaţiunea şi în evoluţiunea năstră culturală. Actul de promulgare ne arată, că Calimach a consultat la confecţionarea Codiceluî şi sfatul Bisericii şi al boerilor ţării.
O	importantă lucrare, care atinge sfera justiţiei, este aplicarea şi în Moldova, ca şi în Muntenia a firmanului Porţi! relativ la sudiţî. Am arătat ce plagă ajunsese pentru ţevile române cestiunea sudiţilor, austriac! maî cu semă. Immulţirea lor cu din chiar supuşi! ţărilor române paralisâ şi administraţiunea şi justiţia, ba şi Vistevia ţărilor române.
Dăm în notă formularele, (1) după car! eră redactat actul ce Agenţiile dedeaii la mâna orî-cuî voiâ să plătescă taxele obicinuite de sn-dit şi care prin acest act eră declarat sudit, ori de eră, ori de nu eră născut în Austria, Rusia, Anglia.
Numărul cel enorm al sudiţilor obligă şi pe Calimach ca, încă la 1813, să facă a funcţiona în Iaşî, ca şi la Bucurescî, un «Departament al streinelor pricini . (2)
La 14 Maiîi 1815, Calimach adreseză o anume circulară către toţi ispravnici!, spre aplicare a disposiţiuniî luate do Porta Otomană cu referire la sudiţî.
(I) 1819 Fcvruarie 22. Carte de protecfie a C. C. Agenţii în Moldova. (Vulturul cu doue capete)
SCHUTZSCHEIN.
Von dcr in dcm Fiirstcutlmiu Moldau aufgestcllten K. K. Agcnzic.
Demncich Vorzeujer dieses Alexi Teodoru, von Zante, ein Englischer Unterthanen gebiirtig,	Jahr alt,	Religion,	Statur,
Haare,	Augen,	gekleidet, seines Gcwerbs ein
als	wirklich k. k. Untcrthan in dem Registcr dicser k. k. Agenzie einge-
trngcn. Als wird Ihin Englischer Untertlian gcgenwărtiger Scutzscliein ertheilet, damit cr die tractatmassige Befreiung von allcn Abgaben, ausgenommen die von seinen Waaren mit Drey von Hundert zu zalilcudcn Mauth gemessen moge.
Urkund dcsscn meine Untersehrift und Amtssiegel.
Sr. K. K Ap. Majcstiit Raţii und Agent in dcm Fiirsteutliuuie Moldau
Jassy (L. S.)
Joseph Edlcr v. Raab.
Pr. K. K. Agenzie-Kanzlei Jassy, den 22 Februar 1819. 2
(2) Veţli la Academie port. LXVII (35), judecata dintre suditul austriac Bogdan din Bucovina cu Zabiinira din Iaşi pentru clironomie.
www.digibuc.ro
202
V. A. URECHIĂ
Iată cartea adresată de Calimach:
Cărţi gospod pentru sudiţi, cari să fie cunoscuţi şi cari nu.
Prea cinstiţi, de bun neam boerî at noştri ispravnici...........fiţi sănătoşi şi fe-
riciţi. Fiind-că s’a părul cuviincios înaltei Porţi, dupre obicsiu să se dea nizam la capitolul despre deosebiţii sudiţi europei, în totă întinderea statului seu, despre care să nu să atingă de loc în viitor drepturile (oibooXi) raialelor împărătesei ce în deosebite părţi se află sub administraţiunea (împărăţiei), în ce privesce rela-ţiunile dintre aceştia şi aceia, s’a publicat şi de către noi o înaltă hotârîre, prin care stabilim în mod analogic, şi dispunem cele pentru sudiţii din Domnia nostrâ. Noi îndată ce am primit acesta, am dat, în trecuta lună Fevruarie, domnescile nostre porunci către dregătorii din deosebite părţi şi către cei-lalţi membri şi anume vouă ve poruncim, să cercetaţi şi să aflaţi atât numărul sudiţilor din acea parte, adecă a vîn^ctorilor de moşii şi de cârciume, cât şi despre epoca de la care aceştia au încheiat contractele. Tote aceste să ni le arătaţi cu scumpetate şi cu tote împrejurările.
După două luni v’am trimis aceleaşi ordine domnesci ale nostre.
Iar acum ve^endu-ve că vă purtaţi cu mai multă viclenie, întârziind în adevăr ca să îndepliniţi asemenea porunci ale nostre, iată pentru a treia şi ultima oră vă poruncim, ca de îndată ce veţi primi poruncile nostre de faţă, fără de amânare de un minut sau ceas, să depuneţi totă stăruinţa şi buna voinţă şi să vă faceţi mai activi, spre a cercetă cu totă scumpătatea şi cu interesul cerut: Câţi sudiţi sunt în lot ţinutul vostru de acolo, atât arendatori de moşii, cât şi de cârciume şi altele ? Şi chemând atât sudiţii arendatori, cât şi (âs/au» â|j.X«v.to£?) cu cari au învoelile, şi să observaţi cu băgare de semă epocelc, când s’au încheiat contractele şi timpul când ele rămân răsuflate. Şi după acesta cu stăruinţă să le descrieţi, trimiţând aici numele atât al stăpânului moşiilor şi altele, cât şi al sudiţilor arendatori, epocele, cum am Z>s> ale contractelor, durata timpului, cât au putere aceste învoeli şi în sfîrşit
CARTE DE PROTECŢIE
De către C. C Agenţie în Principatul Moldavei.
Arătătorul acesteia Teodorii, supus inglizesc, de la Itaca.
Născut, de 30 ani, de lege greccscă, om de mijloc, perul capului negru, ochii negri, portul moldovenesc, fiind un adevărat sudit C. C şi trecut la registrul acestei C. C. Agenţie Alexie Theodoru.
Pentru acesta i s’a dat acesta Carte de Protecţiune, ca să nu fie supărat do bir şi alte greutăţi ale ţcrei, şi să aibă tote slobozeniile cari se cuvin sudiţilor C. C. în ţările Olomanicesci, după tractaturi, plătind numai trei la sută pentru marfa sa; şi pentru încredinţare urmeză iscălitura mea şi pecetea. *
A. C. C. şi Ap. Măririi Sfetnic şi Agent în Principatul Moldavieî.
Josef Edler v. lîaab.
Do la Cancelaria A. C. C. Agenţii.
Iaşi 22 Fevruarie 1819.
La uliţa mare Iaşi
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CĂLIM A CH
203
să vesli(î pe toţi locuitorii de acolo, că de acum deosebiţii proprietari să nu aibă voe a da propriile lor proprietăţi în arendă la supuşi streini. Fiind-că noi nu recunoscem de acum nisce asemenea învoeli făcute, şi la tote judecătoriile din totâ Domnia nostră vor fi privite fără valore. Şi mal întâiu voi să nu voiţi a le recunosce nici la o judecată întîmplătore, cari vor ave să fie aduse la judecata vostră.
Apoi am mai aflat, că aici se arată unele raiale, cunoscute de mai nainte, şi cari au patente. Pe unii ca aceştia de îndată ce-î veţi vede, sau îi veţi aucjLi, că undeva din greşelă se află, îi veţi chemă şi patentele, ce vor ave, luându-le, le veţi trimite la departamentul nostru al trebilor streine, iar lor le veţi spune, că dacă voesc să le reia, să vină aici şi să le ceră. Uşor îi veţi cunosce pe nisce asemenea purtători de patente, dacă veţi observă, de se află, sau nu, trecuţi în catagrafia, ce vi s’a trimis, a tuturor streinilor din ţera cea dăruită none de Dumnezeu. Fiind-că pe aceştia, în catagrafiile trimise, până când veţi primi din partea nostră şi alte porunci despre acesta, îi veţi găsi ca streini, supuşi puterilor streine, făcendu-so acestă catagrafie în timpul de mai nainte, când s’a făcut cercetarea generală a locului. Ast-fcl fiind cu băgare de semă să nu supăraţi musafirii, ce în tote filele vin în Bogdania din Europa şi din tote părţile pentru deosebite pricini, iar pre cei ce sunt sub stăpânirea ruscscă îi veţi cruţă şi pe alţi 151 sudiţi, cari au primit pro-tecţiunea rusă în timpul celor opt-spre-^ece luni precedente, în care timp şi aveţi făcută catagrafia. Cu un cuvînt, nu veţi îngădui de loc în viitor să se facă sudit nici unul diu supuşii recunoscuţi ai puternicei nostre împărăţii. Fiind-că înalta Porta nu recunosce în viitor de sudit decât pe locuitorul unei ţări streine şi numai pe aceştia.
Aceste tote îuţclegcndude bine, le veţi pune în aplicaţiune în modul cel mai simplu* în cât în puţine qlilo Departamentul nostru citat să aibă răspuns complet din partea vostră dc la sudiţii arendatori, sciind bine, că dacă va urmă din partea vostră sau ncîugrijire, sau din ori-ce altă causă cea mai mică greşelă, şi dacă îndosirea de către consuli a sudiţilor sau a unui sudit arendator nu va fi cunoscută aici, voi aveţi a fi în răspundere, şi fiiud înadins chemaţi ve veţi da sema înaintea nostră. Băgaţi bine de semă, să nu ve purtaţi iarăşi cu mai multă indiferenţă; fiind-că fără de nici o uşurare veţi căde sub mânia nostră cea dreptă şi sub pe-depsâ, fiind pedepsiţi pentru o pilduire mai mare, ca neascultători şi puţin îngrijitori pentru aceea-ce datoraţi faţă cu o causă atât de esenţială şi	a
înaltului devlet. Urinând aşa, fiţi sănătoşi. — 14 Maiii 1815.
Noi Scarlat Alex. Calimacli Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domnul ţeriî Moldovei.
Dăm în anexo divorse acte din sfera justiţiei. Notăm între altele:
a)	procese de hotărnicie de moşii.
b)	fde dotală.
c)	diverse zapise din 1815,1816 şi 1817 cu sigiliul târgului Petrei (N.) (1)
(1) Hotamică de pe Taslău din spre moşia Tef cânii.
Din luminata poruncă a prea înălţatului nostru Domn M S. Scarlat Alexandru Calimacli Vv. ce nc-a adus-o Ioan Nour, Pintilie Berilă, Vasile Miron şi Vasile Be-rilă cu alţii ai lor rezeşi, ca să lfi hotărăsc moşiile ce au pe apa Tazlăului, la ţinutul Ba-
www.digibuc.ro
204
V. A, urechiA
Hotarnica moşiilor despre apa Tazlăuluî împresurată de moşia Teţ-cam şi Călugăra a boerilor Rosetescî.
căului, anume: Beresciî, Petrilescil, Botoşanii, Nâdişa şi Năsoescii şi să cercetez pentru împresurărilo ce ar fi pătimind arătatele moşii, despre moşia Tcţcanil a d-sale Du-mitrachi Roset, şi despre moşia Călugara a d-sale Banului Răducanu Roset, şi prin cercetarea ce voiu face, după dovezile ce vor fi, de se va află că patimcsce vre-o îm-presurare, să-l scot de sub totă împresurarea, şi să o măsor în lung şi în curmeziş cu stînjin gospod, stalpind-o şi cu petre hotare, iar de se va arătă vre-o parte nemulţumită, să n’o stalpesc cu petre hotare, ci dând mărturie şi chartă inchipuitore de starea locului, după meşteşugul ingineresc, să mergă la Divan. După poruncă, mergând la faţa locului şi strîugend pe toţi rezeşii bătrâni şi tineri, am intrat în cercetare şi scoţendu-ne rezeşii un suret do pe un ispisoc de Ia Domnul Ştefan Vv. din letul 6909, întru carele intăresce Măriuţcî, fetei lui Berilă, moşiile Bcrcsci, de mai sus, Petrilcsci i Botoşani şi mai pre sus dc Nâdişa, Năsoesci. Al doilea, alt suret de pe un uric sîrbesc, iarăşi de la Ştefan Yv. din letul 7005 Martie în 8, întru care în-tarescc lui Ioniţă, feciorul lui Miliăilă, satul Nadişa, care şi el l-a avut cumpărătură de la Mihail Bcrescul, în şese-rjeci de zloţi tatâresci. Al treilea, un suret de pe un ispisoc sîrbesc, de la Bogdan Vv., din letul 7077 August, întru care intăresce lui Trif şi femeii sale Todosia, din a patra parte din sat anume Nadişa, dintru a cincea parte, din Simion feciorul Andruşeai, nepot Muşei, strănepot lui Ioan Nadiş din ispisocul ce a avut strămoşul seu Ioan Nadiş, cuin şi altă cumperălura ce a avut de la Vaşcu, feciorul Lucăi, nepot Gheorghe Hrătan, din ispisocul ce l-a avut George Hratan, din jumătate sat din Turluiu, din a noua parte, din trei părţi o parte. Deci verjendu-se uricele aceste, am întrebat pe rezăşi, unde au acea împresurare, şi ei mi-au aratat că despre apus s’ar fi împresurând la moşiile Nadişa şi Botoşani, de către moşia Teţcanî a d-sale Dimitrache Roset, iar despre răsărit s’ar fi împresurând capetele moşiei Nadişa şi Năsoesci dc către moşia Călugăra a d-sale Banului Raducanu. Pentru aceea făcând d-sale dc scire să vie la faţa locului cu scrisorile ce vor fi avend, sau să trimită vechili, d-lui Banul a dat respuns, ca nu pote să vie, nici vichili să trimită, neavând scrisorile aici; la care rezăşii au arătat, ca în vreme ce au dat jalba la Iaşi (fiind şi d-lui Banul a dat respuns, că nu pote sa vie, nici vechil să trimită, neavend scrisorile aici, la care răzeşii au aratat), iar mai mult nu s’a scris, nefiind trebuitorc şi fără lucrare, pentru că d-lui Aga Teţcanul a farmat-o cu judeeată acesta mărturie, şi răzeşii din Năsoesci şi-au hotarit moşia Nadişa cu fostul Domn Ioan Vodă, ce atuncia eră Postelnic. — 1813 Sept. 19.
(Iscălit) Costache Garagea comis, ispravnic.
Starostea Putneî către hotărnicii de Ruginescî şi Anghelescî.
Diaconul Simion ot Panciu a făcut arătarea, că în hotarul moşiei Ruginescî are şi el baştina de pe popa Busduganu Buda, şi osebit şi la Itesci mai are cumpărături de pe moşul seu diaconul Buzinski, şi din întîinplarea vremilor, neavend scrisorile faţa, s’a depărtat de stăpânire; iar după cc a găsit scrisorile, îndată a mers, cerând dreptul seu. Pentru care cerându-sc scrisorile, a arătat întâiu o copie de pe zapisul de cumperare al diaconului Buzinski din let 7111, cuprinzător că
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LOÎ ALEXANDRU CALIMACH
205
Atragem atenţiunea asupra actelor de stăpânire do moşie a Tama-şonilor, dobândită prin schimb, de Postelnicesa Elencu Mavrogheni.
la Erernia sin Lazăr i Odobaşa sin Portasi a cumpărat a patra parte a Tetiului Laţcu de la Itesci, şi de la Axenti partea lui Belei, a patra parte totă, din bătrânul de la Itesci; din pădure, din câmp şi din tot locul ce se va alege a patra parte; al doilea a arătat o carte gospod din let 7249 Aug. 12, că dă acea carte la mâna preotului Macoveiu şi altor fraţi ai lui, ca să fie volnici cu cartea d-sale a ţine şi a stăpâni şi dijmui părţile de moşie de la Zăbrăuţi şi de la Ruginesc! ot ţinutul Put-nei, luând (jeciuelă din tote.
Deci se scrie d vostră, că luând izvod ce au rezeşjî pe nemuri, să cercetaţi forte cu amănuntul, şi pe câtă parte veţi dovedi că se cuvine jăluitoruluî cu ai săi, să-i deosebiţi stîlpind-o şi cu petre hotare, dacă nu va fi pricină despre care-vâ, dân-du-i şi ţidula dupre obiceiu. Iar fiind pricină, atuncia petre hotare nu veţi pune, decât veţi da mărturie arătătore pre larg, cu care viind la stărostie să se pue la cale. — 1815 Iulie 2.
Vasile Spătaru.
Scarlat Alex. Calimach Vv. Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
Cu mila lui Dumnezeu Domnul ţerii Moldovei. înştiinţare se face cu acestă carte a Domnieî-Mele, că d-ei Postelnic. Elenca Mavrogheni, prin jalba ce a dat Domniei-Mele, a făcut cerere ca să i se întărescă stăpânirea asupra unei părţi de moşie de la ţinutul Tecuciului, pe apa Bîrladului, care subt nume de Tămăşeni o stăpâniau nisce rezeşi, între moşia Boziescii şi între moşia Troliănescii, înfăţişând pe lângă jalba dumi-sale, înaintea cinstit şi credincios boerului Domniei-Mele, dumne-lui Constandin Balş vel Logofăt al Ţerii-de-jos, zapisul de schimb din trecutul an 1816 Fevruarie 14, iscălit de preotul Vasilie Sârghi i Tudorachi Sârghi şi alţii ai lor, adeverit şi de marturî: Banu Neculaî Linţu, întărit şi de către Isprăvnicie, de dumne-luî Iordache Leon, fiind Spătar şi Ispravnic la Tecuciu, avend acestă cuprindere: că dumne-ei după scrisorile ce a înfăţişat şi cumpărătura ce a făcut de la Sultana Lipănesca, asupra jumătăţii de sat Boziescii. cuprinde până în hotarul Trohănescilor, unde s’a dovedit că se desparte Trohăţjesciî de Boziesci, cu care scrisore şi dovedi, fiind că şi partea lor ce se numesce Tămăşenii o cere dumne-ei tot sub nume de Boziesci, pentru care şi viind ca să stea în judecată, şi socotind ei că cu scrisorile ce au pe partea din Tămăşeni nu se vor pute ajută, aă stătut la învoelă, şi au cerut ca pentru săvîrşirea acestor prigoniri, şi pentru a nu rămâne şi ei cu totul lipsiţi de moşie, au făcut rugăminte, ca să le dea dumne-ei Postelnicesa din părţile ce are în Geru, şi ei să dea dumi-sale partea ce o stă-pâniâ sub nume de Tămăşeni, primindu-se şi dumne-ei ca să rămâe păgubaşă de dreptul domniel-sale şi aşâ s’au alcătuit întru acest chip: dumne-ei să stăpânescă totă partea câtă o stăpâniau el sub nume de Tămăşeni, până în hotarul Trohănescilor, moşia mănăstirii Danculul, şi din apa Bîrladului până la Heretel. Şi măsu-rând-o cu stînjenul gospod, pentru câţi stînjenl vor eşi, să le deă dumne-ei Postelnicesa din părţile ce are în Geru, analogliisând şi lungimea moşiei lor, fiind mai lungă decât aceea ce le dă dumne-ei, dându-le şi scrisorile ce are asupra acestor părţi. Insă fiind că dumi-sale îi mai prisosesce un număr de stînjenl peste acei ce l-a dat, acele scrisori ce cuprind pe stînjenil rămaşi la dumne-ei nu le a dat lor
www.digibuc.ro
206
V. A. URECH1Ă
In note dăm şi jalba Rădăşenilor contra spătarului Canta, arenda-
ci numai copii încredinţate, iar cele adevărate au rămas la dumne-eî Postelnicesa; asemenea şi ei au dat dumi-sale scrisorile ce s’au aflat la dînşii pe accstă parte ce O stăpâniau ei sub nume de Tămăşenl, adică: o carte dc la Domnul NeculaT Voe-vod din let 7150 Maiu 13, alta de la Domnul Constandin Suţu Yoevod din lct 1793 Maiu 21, şi o spiţă de neam iscălită dc Vornicul Gavril Conaclii.
Intru acest chip săvîrşindu-se acesta învoclă, se liotărăsce ca atât dumne-eî Postelnicesa, cum şi urmaşii dumi-sale în veci, şi el schimbătorii şi ncmurilc lor să nu potă trece peste aşezarea ce au făcut, ci să-şi stăpânescă fieşle-care schimbul, precum se arată. Şi dacă în urtnă din nemurile şi rezeşil lor, ce nu s’au întîmplat faţă, ar face vre-o cerere peste învoela acesta, ei sa aibă a răspunde; şi ca să se păzescă cu nestrămularc, cei ce au sciut carte au iscălit, iar cei ce nu au sciut şi-au pus numele şi degetele, cum mai pe larg arată scrisorea acesta.
Pe lângă care au mai arătat osebita scrisore tot dintru acelaşi an şi <ji, iscălită tot de numiţii schimbători, cnpriinjătore ca după învoela săvîrşită între rezeşil din Tămăşenl, şi între dumne-eî Postelnicesa Elenca Mavroglieni (<jicendu-se intru amândouă Mânu), pentru 220 stînjenî în curmeziş spre Bîrlad despre apus, şi 61 pol spre Hiritei despre răsărit, i 5.8S0 stînjenî lungul ce i-au dat dumi-sale Postel-nicesel după analoghia ce s’a făcut, s’a venit ca să ieâ ei, de la dumne-eî Postelnicesa 237 stînjenî în curmeziş şi 3.480 în lung de pe Geru, din liliza din mijloc, din trei hlize ce are dumne-ei acolo; î-au dat făceudu-le tcsliin şi două zapise ce se arată cu veleturile lor, după care să aibă a stăpâni în pace, cum mai pre larg arată şi scrisorea acesta.
Drept aceea din dovezile arătate, incredinţându-nc Domnia-Mea de la al nostru cinstit şi credincios boer d-luî Constantin Balş, Vel Logofăt al Ţeriî-de-jos, că schimbul acesta între dumne-ei Postelnicesa Elenca Mavroglieni şi între numiţii de mai sus s’a făcut cu bună primire despre amândouă părţile, iată dară că prin acestă carte a Domnieî-Mele, dăm şi întărim stăpînirea domniei sale Postelniceseî Elenca Mavroglieni ca, pe lângă acea-laltă moşie a domniei sale, să stăpânescă şi stînjeniî luaţi în schimb fără de nici o supărare despre nimine, luându-şî şi tot venitul din tot locul după obiceiul pămintului şi liotărîrea ponturilor gospod, asupra căruia schimb cartea acesta a Domniei-Mele să-î fie domnieî-sale Postelniceseî şi în urmă clironomilor domniei-sale de îutăritură statornică şi neclintită nici odinioră în veci, care s’a întărit şi cu a nostra Domneseă pecete.— 1817 Iunie 12, în Iaşi.
(L P.)
Vel Logofăt.
Jalba Rădăşenilor.
Prea înălţate Domne,
Cu lacrimi dăm supărare milostiv aurului înălţimii Tale strîmbătatea ce păti-îninr de către dumne-luî Spătarul Nicolai, că avend noi cumpărătură de la locuitorii Mălinari 19 fălci şi 70 prăjini loc dc fînaţ, făcut din codru în Moina, cu scirea mănăstirii Slatina, stăpânitoreî acelei moşii, pe carele-ain stăpânii, dând dijma obi-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
207
şui unor moşii ale mănăstirii Slatina, reclamate ca alo lor de acel locuitori.
cînuită numai, iar acum din vara trecută fiind dumne-lui Spătar Canta orîndătoriu acelor moşiF, ne-a luat patru fînaţe dintre cele de sus arătate fălci, pentru care făcend arătare Preosfinţitului Mitropolit, ni s’a dat cartea Preosfinţiei sale către vechilul domnici-sale Spătar, ca să nu ne supere cu acea nedreptă luare de fiuaţ, şi fiind-că dumne-lui Spătar nici la aceeaşi nu se supune, ne rugăm înălţimii Tale de a ni se da luminată carte gospodului poruncitore de a nu ni se luâ acele curaturi ce le avem cumpărate, ci numai dijmă să dăm după obiceiu. Va rămâne şi mare pomană.
La mila înălţimii Tale Prea plecaţi
Grigori Pletosu, Neculaî Şoldănescu, Leonti a Oproii, Savin a Oproii, locuitori din satul Rădăşaniî, ţinutul Sucevei. —1819 Martie 27.
Isvod de zestre a fetei lui Ioniţă Cujbâ.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, de cele ce dau fiicei mele Ilincăi, precum în jos se arată.
O iconă Maica Precista, ferecată cu argint, ca să le fie spre ajutor. O candelă de argint. Două farfuriore cu patru linguriţe de argint. Şâse zarfuri de argint cu fe-legenile lor. Una păreche paftale de argint suflate cu aur, cu colanul lor. Una pă-reche cercei de aur, de smarand, cu diamant. Un inel de diamant. Un inel de rubin, cu diamant. Un inel de tunzuh de aur cu mărgăritar. Un inel de aur cu balaş. O jurbe cu milu. O caţaveică cacom. Şâse rochi, două de dimie, una de inaltin, una de panură, una stambol şalt, una de hasa. Una salteâ de atlas; una plapomă de atlas; şese perine de postav cu înăcatul lor, pentru îmbrăcatul unei odăi; o ladă mare. cinci perini, însă patru mici şi una mare, cu dosurile de maltiu, trei rînduri feţe perini, însă unul de mătase şi două in ciubuce. Două cercefuri. Două prostire de mătase. Trei mese, însă una în cinci iţe şi două în trei iţe. Doue-(Jecî şi patru şervete. Patru peşcliire de obraz. Patru peşchire de mâni. Trei buccealîcuri de mătase. Două buccelîcurî de pînză de casă. Pece cămeşi femeesci. Una scorţă alesă. Patru lăvicere alese. Una scatulcâ cu şipurile ei. Una tablă de Lipsea de cele cu torte. Una păreche solniţă. Una duzină talgere castori. Una duzină linguri castor. Patru tingiri cu capacele lor. Şese saliane. Una tavă. Una căldare. Una pereche sfeşnice alamă cu mucările lor. Un lighean cu ibric. Opt boi cu ferile lor. Opt vaci mari, însă patru cu viţei şi patru sterpe. Două sute oi, însă una sută cincizeci mari, şi cincl-<jecl mici. Cincl-<jecl stînjeni în lat din moşia Vladomira ţinutul Iaşii, dincoce de apa Prutului, şi în lung cât merg şi cele-lalte părţi spre apus. Două mii lei, însă una inie lei am să o răspund eu, şi una mie lei feciorii mei Vasilie, Gavril şi Costaclie. şi răspunţlendu-se aceşti bani, fiicâ-mea Uena, şi sora feciorilor mei nu are să se amestece a mai cere parte din o moşie părintescă, adică din Unteni i din cea-laltă parte ce le-au mai rămas în Vladomira, din Ruleni, din Sîrbi şi Fâs-
www.digibuc.ro
208
V. A. DRECUIĂ
In note dăm o fde de zestre a fetei lui Ioniţă Cujbă. Cetirea ei va arătă cam din ce obiecte se alcătuia zestrea unei fete pe la anii 1813. Alte acte se referă la moşiile Bălţaţî şi Şerpenî din judeţul Covur
târî, cc au să le împartă eî frăţesce, cari banî au să se răspundă acum în nalit.— 1813 Fevruarie 3.
Eu Zamfira răposatului postelnicel Cujbă, adiverez.
Vasilie Cujbă postelnicel, platnic la mia cea de leî.
Gavril Cujbă, platnic la mia cea de leî.
Costachi Cujbă, platnic la mia cea de leî.
Cartea luî Scarlat Al. Calimach către Aga Costachi Conachi.
Noi Scărlat Alexandru Călimach Vv. Cu Mila luî Dumnezeu Domn Ţării Moldovei. Cinstit credincios boerul Doinuieî-Mele, dumne-ta Aga Costachi Conaclii, sănătate. In trecutul an, 1816, Octomvrie 25, s’a scris cartea Domnieî-Mele către dumne-lor pârcălabii de Galaţi, ca să mergă unul din dumne-lor la starea moşiei Bălţaţi! de la acel ţinut al Covurluiuluî, unde strîngend de faţă pe toţi răzeşii, faţă fiind şi Clucerul Manolaclii Tuduri, după cuprinderea scrisorilor ce se vor vede la amândouă părţile, să facă cercetare casele şi alte acareturi, ce va fi avend Clucerul, făcute acolo, pc care parte vin adică, pe dreptă partea sa, sau pe partea ce s’a dat răzeşilor, cu hotărîrea judecăţii Divanului Domnieî-Mele? Şi prin însciinţarea din 13 Noemvrie, tot a trecutului an 1815, ce a trimis dumne-lul Vornicul Alexandru Ianculcu, cu tote că s’a ve<Jut arătând, că după cercetarea ce au făcut la faţa locului, s’a dovedit că casele armaşulul Vasilie Tuduri au venit pe drepta partea sa, adică pe bătrânul luî Crucean, ce-1 are Clucerul luat cu schimbul de Sulgerul Ion Cârjă, cum şi câţî-vâ din răzeşi, anume preotul Glieorgliie Savin, preotul Stan Sava, Timofti a Lupii, Giurgca Rogojină, Ioan Macarie, postelnicelul Ioan sîn Ghiorgliie Sandu, şi Sandul sin Ilie a Lupei, au arătat că, pe lângă bătrânul Tetiuiui care îl stăpânesc eî, este şi bătrânul luî Crucean, alăturea pe din jos ,şi de acolo merg ceî-lalţî trei bătrâni în jos, adecă Crucean, Zabulichi şi Săiman, baştina şi cumpărăturile Clucerului până în hotarul Urlescilor, unde se află şi aşezarea clucerului, din care s’au luat 195 stînjenî cu hotărîrea Domnescului Divan, ce mal sus se arată şi s’au dat în stăpânirea răzeşilor. Dar fiind-că răzeşii necontenit supărau cu jalbe, că casele armaşulul Vasilachi Tudori vin pe partea lor, la 6 Fevruarie acestui curgător an 1816, s’a fost scris dumi-sale Vornicului Iordachi Catargiu, pârcălabul de Galaţi, ca de iznovă însuşi dumne-lui să mergă la faţa locului, să cerceteze acestâ pricină, şi dumne-lul neertându-1 trebuinţele pârcălăbieî, cu care se află însărcinat, nu a putut merge să facă cercetare. Drept aceea scriem Domnia-Mea duini-tale, să mergi la starea numitei moşii, unde adunând de faţă atât pe răzeşi, cât şi pe Clucerul Manolaclii Tudori, să cercetezi cu amănuntul tote scrisorile şi alte dovedi a omeni bătrâni şi vrednici dc credinţă, ca să dovedesc! cum li s’a urmat stăpânirea din vecliiu, şi pc la ce loc, şi de a fost acel bătrân Crucean drept al sulgeruluî Ioan Cârjă, stăpânit acolo la locul ce se arată, de la carele îl are Clucerul luat cu schimb şi de sunt acele case pe bătrânul Crucian, ce se află acum drept a Clucerului, safi Vine pe partea răzeşilor? cari de vor veni pe partea lor, apoi să le arăţi şi să nu-1 îngăduesci a face maî multă supărare Clucerului; şi precum vei află şi vel dovedi
www.digibuc.ro
t>IN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
â09
luiu. Calimach rînduesce anchete la faţa locului, ca să se constate dreptul de stăpânire, fiind procese la mijloc.
întru adevăr, pentru tote fără întârziere să trimiţi pre larg însciinţare la dumne-lui Vel Logofăt al Ţării-de-jos, spre arătare Domniei-Mele.
Acesta poruncim. 1816 Maiu 24.
Vel Logofăt.
Chrisovul hă Scarlat Alexandru Calimach pentru moşia Şerpeni de la
ţinutul Covurluiului.
Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumneţleu Domn Ţării Moldovei, Cinstiţi credincioşi boerii Domniei-Mele, dumne-ta Petrachi Negri biv Vel Ban, i dumne-ta Ioan Iamandi biv Vel Ban, sănătate. După necontenitele jalbi date către Domnia-Mea din partea preotului Michaiu zet Ioan Gociul i Vasile Gociul mazil, cu alţi răzeşi şi nemuri a lor, Stăpânitori moşiei Şerpeni de la ţinutul Covur-luiuluî, cu arătare că acestă moşie de la părinţii lor şi până în anul trecut o ah stăpînil-o cu bună pace, bez numai 80 stînjeni ce din vechiu cu hotarnică de la anii 1787 îi are aleşi şi traşi Căminarului Gheorghe Hermeziu, către hotarul mo. şieî sale Balintescii. Iar în anul trecut !817, de către cercetătorii ce erau orînduiţi la moşiile de la ocolul Horincei li s’a făcut mare strîmbătate, că în loc de 80 stînjeni, ce liotarnica mai sus pomenită îi trage Căminarului Hermeziu, din trupul moşiei Şerpenii, le-a luat întregă o a patra parte, şi pe lângă acesta li s’a mai luat două întregi a patra părţi, şi s’a dat una lui Ioniţă şi Iordachi Chiriţescî, ce s’a numit nepot lui Taraiu, şi alta a patra parte unora ce s’ar fi numit a fi nepoţi unui Kiokiu bătrân, adecă neam Dabijescilor, lăsându-i pe dînşii numai cu o a pat tra parte, pe cari alcătuiri s’au făcut şi învoeli iscălite numai de către doi din partea Gocescilor, iar cei mai mulţi nemuri ai lor Gocescî, şi alţii împreună cu dînşii, părtaşi, nici o sciinţă de acesta n’au avut. Pentru care cerşind dreptate şi punere la cale, au înfăţişat înaintea Domnescului nostru Divan aceste dovedi: 1) Pentru nemul Dabijescilor acei ce în anul trecut 1317 au luat o a patra parte, cartea de judecată a Divanului din anul 1800, cuprinţletore, că după cercetarea ce atuncia s’a făcut jalbei ce au fost pornit aceşti Dabijesci cu cerere de a se împărtăşi din moşia acesta, dovedindu-se că stăpânirea lor cu 100 de ani în urmă a fost lipsită de acolo, precum însuşi ei Dabijesci! n’au tăgăduit, se dau rămaşi de către judecată, ca nici odinioră acolo stăpânire să nu mai aibă nemul Dabijescilor ce se trag din bătrânul Kiokiul. Aşişderea şi pentru cea-laltă a patra parte, ce, precum s’a Zis tot în anul trecut 1817, s’a dat nepoţilor lui Taraiu. Iarăşi au înfăţişat locuitorii Gocesci în judecata nostră: 1) o scrisore din anii 1760 de la un Neculai Bărbănţă şi cu femeea sa către Ioniţă Taraiu; 2) altă scrisore din anii 1780 de la acel Ioniţă Taraiu, cu femeea şi feciorii lor, pre care şi ei moşia, ce o luase danie de la Neculai Bărbănţă, o fac danie preotului Constantin i Vasile Chirvaşă, i Ioan Gociu şi Constantin Ganea, pe puterea cărora scrisori au răspuns jăluitorii Gocesci, că ah şi stăpânit cu nestrămutare până în anul trecut 1817, precum s’a Zis. Deci cât pentru că Căminarul Hermeziu are a trage o a patra parte după doveZile sale, n’a rămas nici 0 îndoelă, hotărîndu-se ca din întreg trupul Şerpenilor să tragă o a patra parte, iar pentru cele-lalte trei părţi vrend judecata a se încredinţa, cum şi de către cine s’au stăpânit, căci precum s’a Zis pentru nemul Kiokiului din care se trag Damnatele A. R. Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice.	14
www.digibuc.ro
210
V. A. tRECHlA
Iacă un act important prin care se recunâsce Vrâncenilor dreptate de posesiunea munţilor lor şi se amintesc multe relative la constituirea proprietăţii de moşii, după Vasilicale şi după obiceiul pămîntuluî.
...întărind lui Cernat Ploscariul şl fratelui seu Ştefan, pe lângă cumpărătura satului Bitcliieţii şi alte multe moşii, anume cuprinse prin uric, fiind ale lor de baştină. Alt uric de întăritură de la Ştefan Voevod din 6991 Septemvrie 23, cuprinzător că întăresce dreptă ocină şi moşie lui Ioan şi fratelui seu Toader Hurdugaşii moşia Obârşia pe pârîul Alb, unde este aşezarea lui Toader Hurdugaşii şi jumătate de Dămilesci şi lbănescî pe Sacoveţ; deosebit întăresce şi lui Dumbravă şi femeii lui Nasta moşia Ghigoescii. Alt uric de întăritură de la Petru Voevod, din 7091, pe jumătate sat de baştină de Răculesci pe Prut, ce a fost al Evdochiei şi a Grecheî, nepoţele Olenii, de baştină de la strămoşele lor Ilinca şi Marica, cari şi strămoşele lor 1-afi avut de împărţelă şi au vîndut-o drept 500 zloţi lui Drăghici Ursului. Alt uric din 6995 Octoinvrie 7, de la Ştefan Voevod, întăritor pe jumătate de sat de Sărata, ce a cumperat-o Toma Grigorce de la Ioan Murgul, care a avut-o dreptă ocină a sa de baştină. Şi precum se află o mulţime de asemenea hrisove de întă-rituri locuitorilor moşinaşi pe baştinile şi ocinile lor, fără a se pomeni de dania de mai înainte, ce numai rezemându-se pe urmata lor veche stăpânire. Iată dar că şi din obiceiurile urmate din vechime şi până astăzi, pre deplin s’a dovedit nestră-mutarea dreptăţilor îndelungatei stăpâniri asupra moşiilor moşinaşilor pămîntenî, fără a se cere hrisove de danii sau întârituri ale Domnilor de mai înainte. Şi oblăduirea pămîntului de-a pururea a fost datore a privighiâ asupra dreptăţilor fiesci, căruia a nu se luă nimănui averile, şi a nu se strămuta nimăruia stăpânirea pe
bijescii, se vede grăind judecata de la anul 1800, că cu 100 de ani mai în urmă lc-a lipsit stăpânirea; aşişderea şi pentru nemul lui Taraiu, din care se trag Chiriţescii, după scrisorea lor de danie către nemul Goceştilor, se vede că de 38 de ani, le-au lipsit stăpânirea. După cuprinderea scrisorilor de danie şi de se va dovedi, precum jaluitoriî şi doveZile lor arată, că stăpânirea acestor nemuri aii fost lipsită cu tot de acolo, şi că numai de către dânşii s’a stăpânit după cuprinderea scrisorii de danie, acea de la anii 1780 şi hotănrea judecăţii de la anii 1800, atunci învoela aceea făcută numai de către 2 din nemul jăluitorilor, cu care s’aii istirisit pe atâta râze-şime din stăpânirea bătrânilor arătaţi, nu pote să prindă nici un loc. Iară când din în potrivă, pârîţii curgători din bătrânii arătaţi vor dovedi, că şi în urma scrisorii de danie, acea de la anii 1780 a avut stăpânire acolo, atunci însuşi jăluitorii Go-cescî nu se împotrivesc cererii pârîţilor a nu stăpâni şi de acum înainte. Pentru acesta, fiind-că dumne-Vostră tot vă aflaţi rînduiţi acolo spre întruparea moşiei acesteia, veţi aduce de faţă şi pe pârîţii curgători din acei doi bătrâni, adecă pe Dabijesci şi pe Chiriţesci şi făcând cercetare după cartea de blestem, să-i îndatoriţi ca să-i dea dovadă în pontul acesta al stăpânirii sad prin scrisori, ori prin martori, omeni streini, vrednici de credinţă, cari să numâscă carte de blăstem şi când, precum jăluitorii cer, vor dovedi pârîţii că li s’a urmat stăpânirea, le veţi da mărturie; iară când dimpotrivă stăpânirea lor, nici cu un fel de dovadă nu vor încredinţa-o, atunci veţi da mărturie jăluitorilor Gocescî pe larg arătălore de totă curgerea pricinii, cu care nemulţumindu-se vre-o parte vor veni la Divan. — 1818 Iulie 31 Z>1«* (L. P.)	Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
ÎJliST DOMKlA Ltji ALEiCANDbtJ CALÎMACtt
âii
moştenirea sa şi pe locul său de baştină. Şi iarăşi nu lipsim a arătă şi pentru locurile cari din veci au fost Domnesc!: a) locuri de pustiii — adică ce nu s’au stăpânit de nimenea din nepomenit veac—cum şi locuri de moşii deschise, ce s’ar găsi între alte hotare împresurate, subt nume tăinuit, sau schimbat, şi necuprins în scrisorile megieşitelor moşii; b) Vraniştele Domnesc!, ce au fost din veci, şi c) locurile tirgurilor. Acestea aii fost ale Domniei, cari şi acum, dacă s’ar găsi asemenea locuri deschise de lîrguri, şi pustii, ar fi Domnescî. Iar pentru ocinile moşinaşilor urmăză precum şi în pravilele împărătesei se hotăresce pentru urmata pacinica stăpânire, cartea 56, titlul 3, capul 4, fila 708, scriind; ori moşie bisericescă, sau moşie dreptă împărătescă, stăpânindu-se fără curmare în curgere de 40 ani, sau cu drept titlu, sau şi fără drept titlu, prin posesie se câştigă şi va ave-o statornică. Aceste sunt pravilele şi obiceiurile urmate în pămîntul acesta din veci. După acestea nu lipsim a arătă şi asupra celor-lalte întrebări pentru Yrancea, şi pentru chrisovnl de danie de la răposatul Domn Ipsilant Voevod din 1803 Septemvrie 11, şi (Jicem că: dacă s’ar fi urmat după orînduelile şi obiceiurile păzite din vechiu a se aduce de faţă în cercetarea divanului pe locuitorii Vrânceni, cu tote scrisorile lor câte au mai avut şi câte acum s’au mai vecjut în cercetarea Divanului, şi dacă s’ar fi ve<Jut de pomeniţii Domni dovezile lor, ca nisce iubitori dreptăţii, n’ar fi voit să lipsescă pe cei adevăraţi moştenitori, şi subt nume de moşii Domnesc! să le facă danie. Osebit între alte întrebări a fost şi acesta: că Domnul Vasile Voevod, prin uric la anii 7156, ar fi făcut danie mănăstirii Sovejii nisce munţi anume Svoinele şi Ciubucul — până în Lepşa, şi Lepşa în jos, până unde se împreună cu hotarul Tunicilor, şi în Chişin, şi în Şuşiţa—şi Răitaşul, fiind din hotarul Vrancei şi arătându-le a fi drepte Domnesc!, răspundem: că însuşi acelaşi Domn Vasile Voevod, după 10 aDi în urmă, prin alt chrisov al seu, adecă la let 7166 Octomvrie 20, arată cum că pentru nisce munţi anume Svoina şi Clăbucul, ce a fost dat miluire M. Sovejii, fiind-că s’au fost cumpărat de Domnul Gheorghe Ştefan Voevod, cu 1.300 lei, hotăresce Domnia-Sa şi anerisesce dania de mai înainte, fiind acei munţi ai M. Caşi-nului, unde s’au fost afierosit, cumperându-se de ctitorulei Gheorghe Ştefan Voevod. Iată dar dintru acesta încă mai vîrtos se dovedesce, cum că locurile Vrancei n’aâ fost Domnesc!, căci dacă ar fi fost locuri domnesc!, Domnii înşişi n’ar fi cumpărat dc la locuitorii moşinaşi locuri spre afierosire: apoi pe lângă aceste, sunt şi alte osebite dovedi cari s’au mai vecjut; însă, un uric din 6951 Iunie 20, de Ştefan Voevod bătrânul, prin care întăresce lui Vasile Creţescu moşiile lui, silesce la Gaşin, unde a fost casa tatălui său Constantin Creţescu, şi la Vrancea moşia Albiana, întărindu-I stăpânirea după hotarele ce au umblat din vechiu, care dintru acest uric iarăşi viderat se dovedesce, că dacă mai înainte de 375 ani s’a cunoscut stăpânirea Creţescului pe Albiana, care este în mijlocul Vrancei şi nimica întru acest uric de loc Domnesc nu se pomenesce, ce se pomenesce a fi locuri de baştina. sa, unde a fost aşezarea părinţilor săi. Apoi s’au mai vătjut şi alte multe scrisori de vîmjărl ale locuitorilor Vrânceni către boerî şi către Domni bătrâni, adecă către Domnul Mateifi Ba-sarab Voevod, Domnul Ţăriî-Rumânescî, ce a înzestrat Mănăstirea Soveja şi către Domnul Constantin Cantemir Voevod, ce a cumpărat de a înzestrat M. Mira, începute acele cumpărături de la 7117 Septemvrie 8, şi până la 7199 Martie 20, dintru care dovedi lămurit se vede, că dintru în vechime, Domnii de atuncia, cunoscendu-I pe Vrânceni de stăpâni acelor moşii, au cumpărat părţi de ocine de la dînşii ce 'aveau ei împărţitore pe bătrâni, şi le-au afierosit la mănăstiri. Deosebit s’a mal vetjut ispisoc din 7196 August 21, de la Domnul Constantin Cantemir, şi iarăşi cartea a tutu-
www.digibuc.ro
212
V. A. tJRECHIĂ
ror boerilor Divanului, din vremea aceea, tot dintru acel an August 22, întăritore Mănăstirii Mira, pe cumpărăturile Domnului Constantin Voevod a părţilor din Vrancea, ce a fost cumpărat de la Vrâncenii răzeşi, cum şi a altor danii ce a fost făcut Mănăstirii, de către înşişi unii din moşinaşii rezeşi Vrânceni, arătându-i pe fieşte-care cu numele lor; s’a mai vecjlut o scrisore de învoelâ din 7202 Iulie 23, între locuitorii Vrânceni din satul Tulnicii şi între M. Soveja, arătând până unde să stăpâ-nescă Mănăstirea prin semne numite, până în hotarul Unguresc, încredinţat fiind de Teodosie, Mitropolitul Moldovei şi de alţi boerl.
S’au mal vă(Jut şi alte multe scrisori cuprin^ătore de pricini următore între Vrânceni şi între megieşii lor, pentru despărţirea hotarelor, care pentru multă vorovă se lasă Dar după tote dovezile arătate, care dovadă alta pote să fie mai mare decât chrisovul de la fericitul Domn Grigore Ghica Voevod bătrânul, din 7244 Ghenar, întărit cu iscălitura şi pecetea sa, ce s’a vecjut la mâna Vrâncenilor, care lămurit şi pe larg arată atât din părţile hotarului de către ţera Ungurescă, după mărturia hotarnică ce a fost adus de la Miron Dima, Vornicul de Vrancea, intărindu-le lor veşnica stăpânire, până în obcina munţilor, de unde curg apele către Moldova, precum atuncea au dat semă, că şi mai înainte de veci aşa au ţinut, arătându-se şi obiceiurile munţilor, şi împreună arătându-se acei ce au fost împreună cu Miron Vornicul, cari au fo3t neniurile lui după vechi moşinaşi, şi cu alţii ai lor; şi împreună arătându-se că câte plaiuri se pornesc din munte spre Moldova să fie a'.e Vrâncenilor, să-şi facă locuri de stânî şi păşunea altor dobitoce. Iar pentru alte împărţeli ce au Vrâncenii ei între ei, vor stăpâni, precum le vor spune dresele, şi precum le vor fi împărţelile de la Domnii cei bătrâni, şi că încredinţându-se pomenitul Domn din mărturia .hotarnică, au dat ori au întărit Vrâncenilor şi de la Domnia-sa, ca să le fie moşiile ce s’au ales drepte ocine şi moşii şi uric de întă-ritură cu tot hotarul şi cu tot venitul, în semnele precum scrie mai sus, neclintit şi nereşuit nici odinioră în veci. Acest chrisov, prin lămurită sa înţelegere, ridică din mijloc totă îndoela şi totă împotriva punere înainte asupra stăpânirii Vrâncenilor, şi de a se cugetă cum că Vrancea ar fi moşie Domnescă, şi măcar de au şi vrut a i se da pricina că n'ar fi protocolit, dar s’au mai vetjut şi alte chrisove totale aceluiaşi Domn, precum şi ale altor Domni pe alte osebite moşii, asemenea fiind neprotocolite; îndestul că acest chrisov. osebit de cele-lalte deosebite dovedi câte s’au arătat, este temeinic, arătând pe Vrânceni stăpânii baştinilor lor întru tote hotarele şi cu tot venitul, nerăşuit în veci, şi pe lângă acestea şi îndelungata stăpânire care este potrivită cu pravilile firesc! şi politioesci, şi cu obiceiurile pămîniescî, ce s’au păzit din vechime, nu lasă cea mai mică îndoelă asupra dreptăţii Vrâncenilor, pe ocinile şi baştinile lor, după împărţelile dintre dînşii din moşi şi strămoşi, şi nu lipsim a da şi în scris cunoscinţa, socotinţa şi răspunsurile nostre. 1817 Ghenar....
Cerend prea înaltului Domn şi de la smerenia nostră, ca ceea-ce vom cunosce în curat cugetul nostru, asupra întrebărilor ce ni s’au făcut în Obştesca Adunare şi în fiinţa de faţă a nostră, să arătăm atât înaintea înălţimii sale prin viu glas, cât şi în scris să dăm; precum asemenea şi d-lor boerii pămînteni să arăte, prin evan-ghelicescă mărturisire în frica lui Dumnezeu, cunoscinţa Dumiilor sale, mărturisim că asupra întrebărilor ce ni s’au făcut prin viu glas, asemenea şi în scris după luminata ţidulă a înălţimii Sale, cunoscinţa nostră asupra adevărului şi dreptăţii este precum prelarg se arată prin anaforaua acesta, următore după pravilă şi obiceiul pămîntului, cât şi dupre dovezile câte am vetjut şi iscălim.
Al înălţimii Tale către Dumnezeu smerit rugător: Veniahiin Mitropolit Moldaviei.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH	213
Şi plecate slugi: Iordache Canta Vel Logofăt, Grigore Sturza Logofăt, Vasile Cos-tachi Logofăt, Alexandru Iancoleu Vel Logofăt, Toader Balş Vel Vornic, Andronaclii Donicî Vel Vornic, Vasile Razu Vel Vornio, Toader Balş Vornic, Nicolaî Hrisoverghi Vornic ; şi alţii,
Scarlat Calimach, ca să îndrepte în cât-vâ mersul justiţiei, introduce un nomofilax, adecă un jurisconsult. Acesta este Stolnicul Constantin Scheleti, (1)
Mai multe luni funcţioneză câţt-vâ traducători aî noului codice civil.
La 1 Ianuarie 1818, Scarlat Calimach introduce, după pilda de la Munteni, hătmănia de menzilurî. Prin ţidulă gospod numesce Hatman de Menzilurî pe Vornicul Vasile Rosetti. (2) La 1814, eră Nazir la menzilurî Postelnicul Mavrrogheni. (3)
La 9 Decemvrie 1812, nu târtjiu după sosirea în Iaşi a Domnitorului Scarlat Calimach, Metropolitul Veniamin şi boeriî supun Domnitorului anaforâ, prin care propun restaurarea Curţii Domnesc! arse.
CAP. III.
Biserica şi scola sub Sc. Calimach.
Fdrte importantă este Domnia lu! Scarlat Calimach din respectul bisericii, a şcdleî şi a culturi! generale.
încă înainte de a sosi la Iaşi, Sc. Calimach învită Divanul să se cheme la scaunul Metropolitan neuitatul de popor Veniamin Costachi. Nu puteâ sub asemenea archipăstor, succedând streinului Metropolit impus de Muscali, să nu răsufle Biserica şi să nu se bucure Românul de paşi! spre înflorire a biserici! sale.
Amintim în note câte-vâ din chrisdvele, cu car! Sc. Calimach a venit în ajutor la diverse biserici şi mănăstiri. (4) 1 2 3 4
(1)	Ve<Jî la Academie, cod. I, pag. 345.
(2)	Ve<Jî la Academie, cod. I, pag. 343. XX.
(3)	Acad., I, 314-317.
(4)	La 27 Fevruarie 1813, Scarlat Calimach dă chrisov de miluire biserici! Talpa-larilor din Iaşi (Veţi! la Acad., V, 16). La 14 Iunie 1812, Divanul Cnejieî Moldove! dăduse carte la Ispravnici! de Roman, ca venitul harabagiei, al vedre! şi al cotului să fie al biserici! Domnesc! din Roman (Acad., LXIV, 103). In 12 Fevruarie 1813, Scarlat Calimach reînoesce aceste milî (Acad., LXIV, 104). In 15 Iulie 1814, nouă reînoire (Acad., LXIV, 105). Cu alt chrisov, Scarlat Calimach acordă câte 15 1. pe lună de la vamă biserici! Sf. Atanasie şi Chirii (Acad. L. 41).
In 11 Iunie 1814, Scarlat Calimach dăruesce Episcopului de Roman Gherasim 30
www.digibuc.ro
214
V. A. URECHIÂ
Ne mărginim aci a constată, că organisaţiunea dată Consistoriulul Metropolieî sub Muscali, 1821, nu a fost desfiinţată.
Acea organisare eră întocmită de protoereul Lazar Asachievici, care
sălaşe de ţigani, deja acordaţi Episcopiei de fostul Domn Al. Moruzi. (Acad, LXVI, 62). Asemenea câte 30.000 oca sare, 2 Aprilie 1816.
In 25 Martie 1816, se reînoesce darul celor 30 de sălaşe de ţigani (Acad., LXVI, 62). In 13 Iulie 1813, Scarlat Calimach dă Metropolieî un chrisov, prin care îi scutesce 2 moşii de vadrarit şi-î face inclusiv de 200 lei din vama gospod.
Chrisovul Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod, slobozit Mitropoliei, prin care îi scutesce două moşii de vădrărit şi îi face şi miluire cu 200 lei din vama
Gospod.
Cu mila lui Dumnezeii, Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod Domn Ţerii
Moldovei.
Se face scire cu acest chrisov al Domnieî-Mele, pentru sfînta Mitropolia din Iaşi, oă arătându-ne al nostru cinstit şi duhovnicesc părinte prea sfinţia sa Eirio Kir Ve-niainin Mitropolitul ţerii, precum că are chrisove de miluire de la cei mai înainte de noi luminaţi Domni, ca venitul de dijmă ce ese de pe moşiile Mitropoliei sâ-1 scutescă de vădrărit, asemenea şi vama din Gospod, de a luă pe tot anul câte doue sute lei, au făcut cerere ca şi de către Domnia-Mea să se intărescă asemenea. Deci cercetând Domnia-Mea şi vă<jendu-se chrisovele altor luminaţi Domni de mai înainte şi socotind că se cade a fi împărtăşită sfinta Mitropolie şi de către Domnia-Mea cu aceste mili, prin acest chrisov al Domnieî-Mele asemenea întărim şi hotârîm, ca la slujba vădrăritului, tot vinul ce va eşi de dijmă de pe moşiile Mitropoliei Vlădi-cenii ot ţinut. Eşii şi Ioganii ot Tutova să fie scutit de vădrărit, nimănui nimica să nu deâ. Şi osebit să aibă a luă sfinta Mitropolie din vama Gospod, pe tot anul, câte doue sute lei, cari bani să se deâ de către vameşii, ori în vînŞare de va fi slujba vămii, sau în credinţă de se va căută, în două rînduri pe an, adecă jumătate la Şiua nascerii Domnului Nostru Is. Clirs. şi jumătate la <jiua Sfintei învieri. Drept aceea poruncim Domnia-Mea dumne-vostră boeri vădrari, dumne-tale vel vameş de Carvasarâ, de către toţi să se păzescă întocmai precum mai sus se cuprinde prin chrisovul acesta.
Poftim dar Domnia-Mea şi pe alţi fraţi luminaţi Domni, pre cari Sfîntul Dumnezeu îi va orîndui în urma nostră la Domnia acestei ţări, să nu strice acestă milă, ce mai vîrtos să adauge şi să întrecă pentru a Domniilor-Sale vecînică pomenire. Scrisu-s’a chrisovul acesta la scaunul Domniei-Mele în oraşul Iaşi, întru a doua Domnie a nostră la Moldavia, în anul d’întâiu.—Velet 1813 Iunie 13.
(Iscălit) 1(5 Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
(L. P.)
Sturza Vel Vist. procit. (Iscălit grecesce) Dimitrie Plagino.
S’a trşcuţ în condica Visteriei de chrisove.
Constantin Veisa.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
215
nu erâ altul decât tatăl gloriosului de mai apoi George Asaki. După moda timpului Asaki îşi rusise numele în Asachievicî!
Acesta organisare (ce o dăm în notă mai jos) cuprinde o specie de regulament de cancelarie a duhovnicescei Consistorie, cum şi procedarea de urmat în cercetări de blagocinî, protoereî, etc., şi actele de desle-gare de cununii.
E de observat că art. 10 dispune despărţirea completă a justiţiei laice de cea bisericescă şi neamestecul lor. (1) * 1 2 3 4
(1) Ce s'a făcut în Exarchicesca a Moldovlachieî dicasterie, pentru dohovnicesca consistorie a Mitropoliei Moldaviei, adică în ce chip are să urmesă consistoria în pricinile ce vin. Anul 1811 Septemvrie în 27 de <}ile.
1.	Tote pricinile ce vor intra la acea consistorie de la înalt Preaosfinţitul Mitropolit, Exarch şi Cavaler Gavriil, sau de la Prea Osfinţitul Dimitrie Episcopul Ben-deriului şi Achermanuluî, adecă Vicarul Mitropoliei Moldaviei, cu resoluţiile, asemenea cererile de la acestă dicasterie, însciinţările, raporturile, arătările de la protopopii şi blagocinii ţinuturilor, feluri de otnoşâniî, atât de la dregătorii duhovnicesc!, cum şi de la cei politicesci, şi jalobele de la feţele cele particularnice, va ave consistoria datorie ca să însemneze de asupra a fieşte-căreia hârtie aşâ: (afară de acelea ce vor fi însemnate de Preaosfinţitul). adecă s'a primit la anul cutare, luna cutare, şi <jiua cutare, scriindu-se să se arăte, care va să <Jică că are acest fel de înţelegere, adecă să se scrie la protocolul în care intră pricinile, şi să se pue înaintea judecătorilor spre ascultare.
2.	Pentru de a se scrie pricinile ce intră la acea consistorie, a felului ce s'a pomenit mai sus, şi altor cari sunt supuse dohovnicescii cercetări, se cuviue numai decât a ave protocol pe masă, întru care, după alăturata aice formă, să se scrie întru dînsul cuprinderea pricinii în scurt, însă pe înţeles, şi logofătul singur, sau care scie rinduela trebilor, cu număr să scrie, până ce vor veni cilenurile judecătoriei sau asesorii, după a cărora adunare, unul din scriitori dator este a ceti tote pricinile pe rîud, cari s’au scris într’acel al mesei protocol, şi după cetirea celei dintâi pricini, judecătorii au să ieâ sama in ce chip urmeză, ca să facă la pricinile acelea hotărîre pe temelia legilor, sau a pravilelor, şi după aceea să se scrie în dreptul acei pricini pliroforisitorea resoluţie, adecă anume unde, şi cu ce fel de cuprindere să se trimetâ? sau după cum vor socoti, după scrierea unuia de acest fel de resoluţie, scriitorul dator este a ceti al doilea şi alte pricini, iar judecătorii au să pue asemenea după pricină resoluţie.
3.	După ce se vor ascultă tote în bună rînduelă scrisele pricini, şi după scrierea resoluţiel drept a fieşte-care pricină, atuncia este datoria a se scrie după fieşte-ce pricină a jalobelor hotărîtorea pe larg rînduire sau trimetere, ca să fie pe înţeles, scriind întâiu cuprinderea pricinii şi hotărîrea judecătorilor, şi apoi dintru acelea sâ se lase câte o copie la fieşte-care pricină cu însemnare la care lună şi ţii,'şi subt care număr s’au trimis acelea.
4.	Spre a însemnă în scris trimiterile pricinilor pe la feluri de locuri, trebue numai decât a ave după formă cea alăturată aicea catastih, întru care să se şi
www.digibuc.ro
216
V. A. UEElCHIĂ
Numai acest neamested proclamat de art. 10 nu a fost pururea o
' '■»<■■> ■■ ■» '-
scrie cuprinderea acelora în scurtţ puind pe> îieşte-care următor nu mei-, iar cele ce se trimit sunt datori a le iscăli judecătorii şi logofătul.
5,	Dacă asupra cui-vâ din cei duhovnicesc! ar veni vre-o jalobă, ori de la cine, că i s’ar fi făcut vre-un necaz, saii pentru că petrecerea lui este desfrînată, sau că beţiv, şi se tăvălesce între altele scandalisitore fapte, deci pentru o întîmplare ca aceea se cade întâia de a luă de la acela care este asupra lui paraponul arătare în scris, prin protopopul sau blagocinul ţinutului, iar când pârîtul ar tăgădui, să să cerâ de la pârîşul dovedi încredinţate de martorii ce vor fi vrednici de credinţă. După aceea să întărescă cu jurămînt, faţă find pâritorul şi pârîşul, apoi tot pe aceiaşi martori să se întrebe în deosebi fără a fi faţă cei ce se judecă, şi atun-cia să se scrie pe temelia pravilelor bisericesc! şi politicesci deslegătorea hotărîre, cu arătare la ce fel de pedepsă este supus vinovatul. Iar hotărîrea aceea iscălind-o toţi judecătorii şt logofătul, să se aducă spre socotinţă şi la hotărîrea înalt Prea Sfinţitului Mitropolit şi ExarGh sau Prea ^sfinţitului Vicarul Episcopul Benderului şi al Achermahuluî, apoi după întărire să se facă împlinire; Cu asemenea urmare să se facă şi în alte pricini ale judecăţilor.
6.	Jalobele pentru deslegarea cununiilor, sau a despărţirilor, să se primescă şi să se întrebuinţeze cu chipul cuviincioseî [rînduelî, după aceste următore< 1. Când se căsătoresc avend între sine rudenie trupescă feafi. duhovnicâscă atât de apropo încât se opresce de pravilele bisericesc! împreunarea? lor. Al 2-lea. Când unul din căsătoriţi având pre soţul săi! viu este căsătorit cu alt obraz. Al 3-lea. Dacă face care-vâ din cei căsătoriţi vederată preacurvie. Al 4-lea. Dacă care-vâ, din cei căsătoriţi va fugi şi va petrece nesciut. Al 5-lea. Dacă vre-unul din Căsătoriţi după vinovăţie se va trimite spre vecinîcâ pedepsă, iar dacă cine-Vâ afară de mai sus arătatele pricini, va cere despărţire, jalobele unora ca acelora nu numai nu trebue a se ţine în 'semă, şah a face cercetare, ce nici de cum nici a le primi.
7.	Tote pricinile ce vor intra la aceea consistorie trebue să fie după rinduelă cusute fieşte-câre în deosebi, cu deosebită învelitură, scriind de-asupra cuprinderea pricinii aceea din lâunlru, şi după ce va trece amil, făcendu-se tuturor pricinilor catastih, să se păzescă în archivâ.
8.	Nici unul din judecători nu pote să facă luare aminte pricinilor, ce atîrnă de consistorie, a casă singur, ci în adunare de obşte, unde fieşte carele judecător trebue să fie întrebat de socotinţa lui la pricina care se cerceteză, şi dacă va veni lucrul la neunirea tuturor, atuncia să se facă hotărîrea după socotinţa unită a glasurilor celor mai multe, însă pre margine tot să se însemneze Socotinţa celui ce nu s’a unit cu îndreptarea însemnării aceluia, adecă pe ce razimă socotinţa sa.
9.	Nici odată să nu remâe judecată nelucrată, din pricină că âr lipsi 'vre-un judecător, ce măcar1 numai doi ar fi, tot să *se facă lucrarea trebildr şi hotărîrî, ca şi când ar fi toţi judecătorii faţă.
10.	Nici un fel de pricini cari se ating de judecata cea politicescă să nu se primescă, cum şi din potrivă, nici un fel de pricină ce se atîrnă spre duhovnicesca cercetare şi judecată să nu se trimiţă la judecata cea politicescă.
11.	Jalobele (pentru hirotoniile slujirii preoţiei, pentru a pune temelie, şi a sfinţirii bisericilor, cum şi pentru despărţiri) cari vor veni pe numele consistoriei, să
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
217
realitate. Totuşi Veniamin face acte, cari în Muntenia na le pdte semnă numai Metropolitul. Aşa în 22 Ianuarie 1814, dăruesc, cu de la sine putere, administraţiunea şi folosinţa venitului bisericeî SC. Ne-culae (din Munteni, Iaşt) fostului Metropolit Serafim din Siria, emigrat de răul Turcilor în Moldova (1)
nu se primescă, ce acest fel de jalobe trebue ca să intre întâiu la înalt Prea Sfinţitul sau la vicarul, şi de la dinşii vor intră cu resoluţii la consistorie.
12.	La sfîrşitul a fieşte-care lună să se aducă înalt Prea Osfinţiei Sale insciin-ţare după forma ce se alătureză aice,care din pricinile ce au intrat în acea lună au luat sfirşit şi care încă nesfîrşite? însemnând şi din ce pricină nu s’au sfîrşit.
18.	Iar către tote de sus pomenite se adaugă şi de acesta, că judecătorii atât între sine, cum şi cu cei ce vin la judecată, sunt datori să vorovescă lin, cuvinte
blânde, şi următore povăţuirii ce se vede la..........căci locul judecătoriei este loc
a totă cinstirea şi evlavia.
Protoiereu şi cavaler, Panu Cunizchiu.
Protoiereu Lazâr Asachievicî.
Protoiereu Andrei Sviridovicî.
(1) Carte episcopală scrisă în grecesceşi romănesce de la Veniamin Mitropolitul Moldovei. Cu mila lui D-zeu smeritul Veniamin Archiepiscop şi Mitropolit Moldovei.
Cât este dragostea iubită de Dumnezeu, încredinţeză dumnetjeescile porunci, ne-hotărind a fi mai înaltă faptă bună decât dînsa, de am pune înainte măcar şi pe cele mai întâiu fapte bune, adică vinderea averii spre impărţirea la săraci, şi cea pentru adevăr primejdie viderată a acestei vremelnice vieţi, adecă cea prin focul şi pre cea mai înaltă întemeere a credinţei care pote mută munţi, fără dragoste ne încredinţăm că aceste sunt ca o nimic. Acestă nouă şi mântuitore poruncă, care îşi are cunoscinţa dragostei cei întru Christos, nouă şi neschimbată după dumne-(jeescă hotărîre «poruncă nouă dau vouă, şi întru acesta ve vor cunosce pre voi, dacă veţi ave dragoste întru voi, şi cu cât aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici fraţi ai mei, mie aţi făcut.» Acesta încredinţeză, «şi străin m’aţî primit» şi cele-lalte semne ale dragostei celei după Dumnezeu datore, şi streini toţi suntem aicea, şi călători toţi, după cum şi toţi părinţii noştri, şi una de obşte pravoslavnică patrie aşteptăm, care rămâne în veci neschimbată, pre care cel ce pentru noi cu milostivirea dragostei cei nemărginite înstrăinându-se ne-a dăruit celor ce păzim poruncile lui şi ne aducem aminte a le face pre ele. Datoria noslră am judecat neapărată, vrend a fi bine credincioşi, pre cel ce din a bunei credinţe rîvnă şi dragostei cei dum-netjeescî a alergat către noi, prea sfinţitul Mitropolit şi în Christos iubit al nostru frate, şi împreună slujitor chir Serafim, carele a stătut ierarch canonicesce Epar-chieî din Siria Emisis, ce se află supusă prea sfinţitului scaun al prea fericitului patriarch al mare! Antiochiei şi a tot Răsăritul; dar pentru cruzimea stăpânitorilor acestor locuri, şi pentru năvălirile lor cele nesuferite, lepădându-se de Eparchie, şi pe la multe locuri umblând, ca la un liman, fără de primejdie şi de valurile acestei vieţi ore-cmn slobod, către acest bine credincios şi de Dumnezeu păzit stăpânesc pămînt al Eparchieî nostre a năzuit; nădăjduind că cea din multă vreme şi îmbunătăţită petrecere stricată ore-cum a cuvîntătorei dumnecjeescî corăbii a locaşului său
www.digibuc.ro
218
V. A. URECHlA
Cu t6te acestea, câte-vâ. luni mai târ<Jiu, pentru un schimb de moşie cu o moşie mânăstirâscă intervine un chrisov domnesc. (1)
cel sfînt liniştindu-se, se va învrednici de puţină ore-care odihnă. Socotind dară noi în destul, am găsit drept şi sîint lucru a arătă pre cea putinciosă de odată a DumneZeesciî slugi odihnă, nu atâta adecă câtă trebuiâ, ce câtă cea după vreme nevoe ne iertă. Am socotit pentru mică ore-care a bătrâneţelor sale mângăere a-i da spre locuinţă sfinţititul locaş al celui dintre sfinţi Părintele nostru Ierarch Neculae, făcătorul de minuni, ce se află în popor cu numirea după loc Muntenii de sus, şi micul acela venit care pe an se strînge din chiria căsuţelor şi a dughenelor a i se da spre trebuinţa sa, pentru totă vieţa; şi sfintele vase şi veştminte ale sfintului locaş, după cum prin deosebit izvod se cuprind, împreună cu tote cele-lalte în stăpânirea sa, a se da, spre bună pază, unde neoprit are totă voia a săvîrşi ale archieriei du-pre cum cei de prin mănăstiri Archierei; şi de astăzi înainte întru totă vieţa sa să fie şi să se socotescă purtător de grijă şi stăpân tuturor ale acestui sfînt locaş, mişcătorelor şi nemişcătorelor lucruri, dupre orînduela Archiereilor celor ce pentru totă vieţa lor igumenesc şi a igumenilor ce se află în mănăstirile de aice, fără să se supere de cine-vâ cât de puţin cu cuvînt de embatic sau de vre-un alt dar, ci bine economisând ale acestui sfint locaş mişcătore şi nemişcătore, a fi eromata, şi veniturile dintru acestea strîngendu-le până la cea mai de pre urmă a sa răsuflare. Iar după mutarea sa către Domnul, tote şi cele prin izvod încredinţate, mişcătore şi nemişcătore lucruri întregi şi nestrămutate, să se păzescă, şi ori câte alte se vor mai afierosi în vremea pistasiei sale, tote acestea după obiceiu sunt lucruri ale acestui sfînt locaş şi nestrămutate, remâind acest sfînt locaş iarăşi sub stăpânirea Sfintei Mitropolii, după cum şi mai înainte, nici un cuvînt ne avend loc de a se înstrăina din stăpânirea sfintei Mitropolii. Iar dacă mai înainte de mutarea sa dintru acestă vieţă, spre liniştirea sa ar voi să se mute într’alt loc mai bun, şi atuncia biserica şi lucrurile sale întregi, remâind după cum i s’an încredinţat, are slobozenie a se mută unde ar voi, iar cei ce până acum, cu chip de epitropie au iconomisit lucrurile acestui sfînt locaş, de acum înainte remân din acestă epitropie sloboZi, stăpân, orânduindu-se purtătorii de grijă şi iconorn al acestei biserici, şi celor dintr’însa mişcătorelor şi nemişcătorelor lucruri, pe Prea Os-finţia Sa. Acestă mică mângâere găsind spre liniştirea sa, şi obştăsca a tuturor noue folosinţă duhovnicescă a celor ce locuim acest de DumneZeu păzit pămînt, a prea bine credinciosului nostru Domn şi purtător de grijă; şi a aleşilor de bun neam boeri, a tot sfinţitului cliros, şi a totă plinirea pravoslavnică (căci ca un archiereu al înaltului DumneZeu pentru obştesca noue tuturor mântuire rogă pe DumneZeu, şi cele fără de sânge jertfe aduce spre milostivire). Pentru acesta, şi acestă a noastră lucrătore scrisore s’a făcut, care are puterea neschimbată de scrisore temeinică spre neclintită liniştire şi nebîntuită a Prea Osfinţiei Sale; şi cu a nostră pecete şi iscălitură s’a întărit. — 1814 Ghenare 22.
Veniamin Mitropolitul Moldovei.
(L. S.)
(1) Chrisov întăritor pentru schimbul făcut între Epitropia Huşuluî
cu Spăt, C. Roset.
Insciinţare se face cu acestă carte a Domniei-Mele, că după multe pricini de judecată ce au urmat pentru un schimb, ce la anul 1800 Decemvrie 19 s’a făcut
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CĂLIM AC H
219
Şi pe când face Veniamin acte de aşâ natură, singur fără participarea lui Scări. Calimach, el cere şi dobândesce un act de binecu-vîntare al Patriarchuluî Chirii din Constantinopole şi al tuturor membrilor Sinodului Constantinopolitan —în Maiu 1815—pentru a-şî jus-
între Episcopul de atuncia al Episcopiei Huşului Chir Gherasim şi între Spătarul Constantin Roset, fiind la acea vreme Clucer, adecă dând Episcopul un iaz cu moră în apa Crasnei, ce se numesce iazul Saveî şi părţile ce le are în moşiile Roşiorii şi Averesciî pe apa Crasnei, la ţinutul Fălciului, şi Cioricenii la ţinutul Vasluiului, iarăşi pe Crasna, luând împotrivă Episcopia alte părţi tot de la ţinutul Fălciului, cum se cuprinde la scrisorea de schimb, asupra căruia schimb încă la anul 1805, plecând jalbă către domnie a rudele lor afierositorilor acestor părţi către Episcopie, cu cerere ca să se strice schimbul urmat între Episcopie, când atuncia, după judecata ce a urmat, s’a fost întărit urmarea schimbului a se păzi întocmai, îndatorindu-se şi acea Episcopie cu acele trebuinciose către chipul zidit de afiero-sitor. Dar după jalba dată către Domnia-Mea în anul trecut de către rudele afierositorilor, cerend a se strica schimbul şi părţile afierosite după cuprinderea daniei, să remâe în stăpânirea Episcopiei. Din porunca Domnieî-Mele s’a înfăţişat pricina în judecata Preosfinţitului Mitropolit şi a domniilor-sale Veliţilor boeri, când ve-<jendu-se dovezile amândoror părţilor, schimbul urmat s’a cunoscut netrebnic, de vreme ce însuşi afierositoriî opresc pe Episcopie, ca nici cu un chip să nu înstrăineze afierosirea sa, care socotinţă prin anaforă făcendu-se sciinţă, şi cercetându-se şi de către însăşi Domnia-Mea dovezile amândorora părţilor cuprinse la anaforă, am hotărit ca schimbul urmat între Episcopie şi între Spătarul să remâie cu totul deslegat şi stricat, fiind împotrivă şi cu călcarea holărîri! legăturii între Episcopie şi intre afierositor, luând în stăpânire Episcopia tote acelea afierosite, fără să fie volnică vre-odinioră a le înstrăina sub nici un cuvînt, păstrându-şi Episcopia nestrămutat datoriile, întocmai după cuprinderea scrisorii de danie a afierositoru-luT, rămâind şi intărilura schimbului din anul 1805 anerisită, ca una ce schimbul este anerisit, iar pentru cheltuelile ce a arătat preotul Gheorglie că a făcut cu biserica, fiind cu mulţumirea amânduror părţilor, s’a hotărit să plătescă Episcopia una mie cinci sute lei, întărindu-se aceeaşi anaforă în trecutul an 1814 Maiu 22, şi cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete.
Apoi în curgătorul an, la trecuta lună Maiil, arătându-se cu jalbă către Domnia-Mea iubitorul Episcop al Sfintei Episcopii Huşului Chir Meletie, cum că dumne-lor Epitropiî casei săvîrşituluî Spătar ar fi pus seefestru pe venitul părţilor hotărite de către Domnia-Mea să le ieâ Episcopia în stăpânire, care jalbă fiind rînduită la dumne-lui Vel Logofătul să cerceteze şi să pue la cale, unde în fiinţa Preosfinţitului Mitropolit şi a domniilor-sale veliţilor boeri, s’a întrebat pe dumne-lui Vel Vornic Nicolaî Hrisoverghi, Epitropul casei răposatului Spătar Constantin Roset, ce are a răspunde, şi sub ce cuvînt s’a secvestruit venitul părţilor date cu Domnescă nostră judecată în stăpânirea Episcopiei? Răspunsul domniei-sale a fost acesta: că răposatul Spătar ca unul ce nu s’a înfăţoşat cu anaforă înaintea Domnieî-Mele, Epitropicesca datorie îi silesce a se înfăţişă. Deci după ce şi dumne-lui însuşi s’a înfăţişat şi s’a întrebat la ce nu-s mulţumiţi, cererea domniei-sale Vornicului a fost tot aceeaşi, precum şi Spătarul cere, ca să se urmeze după anaforaua de la anul 1805, care întăresce schimbul, dar acea anaforă, precum s'a <Jis, de sine rămâne
www.digibuc.ro
220
V. A. BRECHIĂ
tificâ şi întări disposiţiunile ce eră în drept să le ieâ cu de la sine putere, cu referinţă la mănăstirile de la Socola, Văratic şi Agapia.
Ce sunt acele disposiţiunî luate de Veniamin?
La Socola eră mănăstire de maici. Avend a organisâ acolo semi-nariul, Veniamin mută puţinele călugăriţe de aici la Agapia, unde eră până atunci mănăstire de călugări. Fie prea marea apropiere a m-riî de călugări de M-rea Văraticul, fie din alte motive, Metropoli-tul Veniamin mută la alte mănăstiri de călugări pre cei 15 monachî, cari trăiaă la Agapia şi acolo fac loc călugăriţelor de la Socola. Mănăstirea Văratecului o uni apoi cu aceea a Agapieî, dar aşeză la fiecare deosebită stareţă.
De sigur aceste strămutări aţîţară nemulţumiri. Metropolitul Veniamin credii să se acopere de ori ce acusărî, dobândind aprobarea morală a Patriarchiei, atât asupra strămutărilor, cât şi asupra organisăriî şcdlei de la Socola, cu limba română şi cu din venitul desfiinţate! mănăstiri de maici. Scrisorea patriarchală se termină cu «deslegare» de păcate pentru Metropolitul Veniamin, pentru maicele stariţe şi pentru tdte călugâriţile mdrte şi în viâţâ.
Cât va fi costat pre Veniamin acâstă scrisdre de indulgenţă şi care în aparenţă eră contrarie autonomiei bisericii Moldovene? (I)
fără putere, neavend Episcopia putere de a înstreinâ părţile afierosite, nici slobozenie după însăşi scrisorea de afierosire către Episcopie, de a le înstrăina vre-odinioră sub nici un chip. Drept aceea, în pontul scrisorii de afierosire către Episcopie, judecând, hotărîm, ca Episcopia să-şi ieâ în deplină stăpânirea sa părţile arătate, remâind schimbul cu totul stricat, respuncjend clironomii reposatnlui Spătar şi venitul pe anul trecut 1814, ce am fi luat de pe acele părţi de la hotărirea judecaţii incoce, sfirşită remâind acesta pricină în veci. —1816 Iunie în 18 Zile.
Vel Logofet.
(1) Chirii cu mila lui Dumnetţeu Archiepiscop cetăţii lui Constantin, Bomii cei noue,
ţi a totă lumea Patriarch.
Se cinstesce adecă desăvîrşit amârunţimea, şi mai ales unde predania bisericescă sau scrisă sau nescrisă, mai înainte apucând, a însemnat ceea-ce trebue a face sad a nu face. Nici cuvîntul iconomiei însă nu se trece cu vederea acolo, unde puţin slăbind amărunţimea, sau spre a izbăvi sufletele din perZare, sau spre a câştigă folosul cel ce până atuncia nu eră. Şi pre acesta o pote află cine-vâ în multe locuri, cercetând adecă feluri de iconomii a faptelor şi prefaceri a legilor, şi a acelor ce se află mişcările după cererea vremii şi nevoile şi întâmplările lucrurilor, pentru întemeerea sistemei pravoslavnicilor, şi plăcuta lui DumneZeu otcărmuirea sfinţitelor biserici şi a DuinneZeescilor lăcaşuri. Căci tote spre zidire a se face, şi
www.digibuc.ro
Î>IN bOMMlA LUÎ AtEtfANDfttJ CALIMaCH
221
Din respectul toleranţei religidse în actele lui Yeniamin Metropolitul
apostolescul cuvînt hotâresce, şi că, sau făcend noî, sau şi $icend, scoposut trebue a se lucra spre întemeerea apropeluî, şi a se îndreptă spre folosul fraţilor. Acest fel de economie se vede că cu cuvînt a uneltit şi pe prea osfinţitul Mitropolit al Moldovei, carele pre acea de Dumnezeu păzită Eparchie canonicesce o otcârmuesce, prea cinstitul şi Exarhul Plaiurilor, întru Duhul Sfint iubitul şi doritul nostru fratele şi împreună slujitorul Kir Yeniamin, pentru aceste următore din eparchia sa şi supusă sfinte! sale Mitropolii, trei sfinte mănăstiri, a Agapieî Zicem, a Socolii şi a Yărateculuî, căci veZend mănăstirea Agapieî reu şi fără întocmire otcârmuindu-se» şi pre monachii ce intru dînsa se nevoiau (cari abia erau la număr cinci-spre-^ece), ve^endu-i că locuiau fără de orînduălă, de capetele lor, şi că prindeau numai locul, î-a mutat într’alte mănăstiri, şi în purtarea de grijă a Egumenilor dintr’acele i-a supus, lucrând petrecerea cea cucernică şi potrivită podviguluî lor celui călugăresc-Iar pe călugăriţele din Socola puţine fiind şi acestea la număr, şi cari din a lor o-cârmuire aici şi acolo se purtau, şi întru nu puţine neorînduelî cu adevărat, şi în vătămare sufletescă cădeau, şi nu mică smintelă dau, pre acestea în mănăstirea Agapieî le-a aşezat, unind cu acesta pe cea-laltă mănăstire a Vărateculuî, locuinţă de femei, şi acesta aflându-se şi in destul număr de călugăriţe vrend; alegend prea sfinţia sa şi aşezând întru fieşte-care Stariţă cinstită şi care avea ispitire de monahicesca otcăr-muire; adecă în mănăstirea Agapia pe monachia Elisaveta, iar întru a Yărateculuî pe monacliia Magdalena, orînduălă şi hotărî puind lor, prin care vieţa lor şi de Dumnezeu iubită, şi de toţi lăudată s’a făcut, legând împreună şi armonia cea bună a sfintelor lăcaşuri prin ajutorul unora către alţii şi frăţesca iubită legătură. Iar pe mănăstirea Socolii o a arătat şcola obştescă, spre a se învăţă într’însa fiii scăpătaţilor preoţi de acolo, spre a se hrăni, şi a se ocroti din veniturile mănăstirii şi dascăli întru acesta ispitiţi a aşezat, cari paradosesc în obicinuita limbă a locului totă învăţătura. încă şi dogmaticesca bogoslovie a lui Ioan Damaschin din limba Elinescă, fiind tălmăcită în limba locului, şi sfinţitul catihisis asemenea fiind tălmăcit, şi împreună cu acestea paradosesc şi psaltichia cântătore.
Acestea cu adevărat aşa s’au iconomisit şi s’au isprăvit cu arcliipăstorescă pronia prea sfinţiei sale, care este ertată şi din însăşi sfintele legi la cei ce pre alocuri archipăstoresc, precum este bine arătat din Apostolicescele şi Sobornicescele canone. Ertând lor puterea tuturor bisericescilor lucruri, şi iubită de Dumne^eă otcârmuire şi mai vîrtos către acestă prea de nevoie punere la cale şi alcătuirea unită şi împreună glăsuitore a fost şi socotinţa şi domnesca plecare a celui ce atuncia slăvit otcârmuiă domnia prea înălţatului şi prea blagocestivuluî Domn Kiriu Alexandru Mo-ruz, prea doritului sufletescului nostru fiu. Căci cum nu; unde arătată este contenirea cei de sineşî otcărmuirî aceea, şi cea desăvîrşil ştergere a mişcărilor celor vătâmă-tore de suflet şi smintitore, şi iarăşi cunoscută este monachicesca bună rînduelă cea din prefacere şi cea plăcută lui Dumnezeu a celor împreună nevoitore petrecere împreună, şi după tote vederată este folosinţa cea din multe feluri ce isvoresce fiilor nevoiaşilor preoţi din prefacerea mănăstirii întru şcolâ. Dar fiind-că s’au aflat în pomenita mănăstire a Agapieî trupuri a acelora mai ’nainte trecute din vieţă monachii nedeslegate; cele ce împreună se nevoiesc acum întru acestă mănăstire, propuind de pricină prestrămutarea a ore-cari vechi hotărîrî, ce erau obicinuite părinţilor ce mai ’nainte s’au nevoit întru acesta, şi erau orînduite de către aceia a se
www.digibuc.ro
V. A. bftficfill
m
este de <}is ce-vâ. Lipovenii, ceslovarî prigoniţi în Rusia, sunt toleraţi în.
păzi: S%u înfăţişat la prea sfinţia sa şi s’auTugat ca, prin a sa mijlocire, către a nostră mare biserică a lui Ghr. îndestulată, să se dea bisericesca slobozire şi ertare; şi dar prea sfinţia sa, scriind către noi, a pus înainte ferbinte cererea monachiilor întru aceeaşi vreme Tugându-se, ca şi monachiilor pentru pomenitele pricini şi prea sfinţiei sale pentru prefacerea acea îmbelşugată să se dea deslegarea şi slobozire, şi dar primind noi cu blândeţe cererea, pentru, că arată bunul cuget şi cinstirea de Dumnezeu a prea sfinţiei sale, şi cu cuviinciosă laudă încununând-o : Intâiu întărim cu adeveratţtote câte prea sfinţia sa pentru pomenitele din eparchia sa trei mânăstiore a aşezat, ca unele ce se ţin de legiuita iconomie, şi sunt mântuitore, şi folosesc şi spre blagocestie şi spre zidire şi spre sporire: iubite de Dumnezeu, şi de omeni lăudate, apoi aşa smerenia nostră cu cel împreună rugători cu noi întru acestă scrisore, împreună cu prea fericitul şi prea sfinţitul Patriarch al Ierusalimului şi a totă Palestina Kiriu Kir Policarp, şi cu prea cinstiţii sfinţiţii archierei, iubiţii şi doriţii noştri fraţi şi împreună slujitori, prin Dumnetjeescul dor, dăruire, şi stăpânire a Prea Sfîntului şi făcătorului de vieţă, şi stăpânilorului Duh, care este dată cu adevărat de la Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Is. Chr. Dumnetjeesci-lor şi Sfinţilor săi Ucenici şi Apostoli spre a legă şi deslegâ greşelele omenilor, carele a c}is lor: «Luaţi Duh sfînt, şi ori-cărora veţi ertâ păcatele, ertate vor fi, şi orî-cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Şi iarăşi câte veţi legă şi deslegâ pre pămînt, vor fi legate şi deslegate în ceruri.» De la aceia dar şi la noi după moştenire ajungând Dumnetjeescul lui şi nedeşertatul acesta dar, avem ertaţi şi pre pomenitul fratele nostru Veniamin archiereul, pre cele întru amândouă mănăstirile, stariţa Elisaveta şi Magdalina, şi pre tote câte întru aceste mănăstiri petrec liniştita vieţă mari şi mici, de fieşte-ce rînduâlă şi treptă vii şi răposate, şi avem deslegaţi de tot sufletescul şi trupescul păcat, la ori-câte şi aceştia ca nisce omeni fiind, şi trup supus patimilor purtând, şi lumea acesta mult păcătosă locuind a păcătuit, şi lui Dumnezeu au greşit cu cuvîntul, cu lucrul sau cu gândul, întru sciinţâ, sau între nesciinţă, arătat, sau nearătat, cu voie sau fără de voie, după totă vremea şi locul şi chipul, şi întru tote simţirile lor, şi s’a supt blestemul părintelui, sau al maicii lor, au fost supuşi, sau subt a loruşi anatemă au că^ut, sau cu jurămînt s’au jurat, şi l-au călcat, sau blestem bisericesc şi afurisenie au primit vre odată de la preot, sau de la Archie-reu, sau de la Patriarch pentru ori-ce pricină, şi lenevindu-se n’au dobândit ertare, sau pre cele oprite întrebuinţându-le, de cele către Dumne<Jeu.de voe făgăduinţe s’au depărtat, sau de patima iubirii de sine fiind stăpâniţi, şi lunecându-se de pedicele vrăjmaşului, hotare bine aşezate le-au călcat şi datoriilor de amărunţime mona-chicesci nebăgători în sâmă s’au arătat, şi dintr’acestă legătură nedeslegată au luat, sau cu gura şi cu buzele au minţit ore-când pentru rele dobândi, sau pentru ore-care altă pricină, sau pentru lăcomie şi învărtoşarea sufletului pre săraci nu i-au miluit, sau filele postului au deslegaţ, sau sărbătorile nu le-au ţinut, sau cu necinstite şi necuviinciose ore-cari socotinţe şi aducere aminte frumuseţea sufletului o au înnegrit, şi pre cea de Dumnezeu ţesută podobă a Dumne^eescului botez o au întinat, sau de duhovnicesciî lor părinţi n’au ascultat, şi nu l-au băgat în semă, şi călcători s’au făcut de cele de s’au făgăduit a păzi, sau întru alte 6re-carî pătimaşe păcate ori şi cum s’au alunecat, şi au cătjut după omenire, pentru care tote şi po-căindu-se s’au mărturisit duhovnicescilor lor părinţi, şi canonul cel dat de la dînşii
www.digibuc.ro
Î>1N D6MNIA LUI ALEXANDRU CaLimACH
m
Moldova. Evreii se immulţesc şi îşî îînmulţesc casele de rugăciuni. Biserica catolică însă este nemulţumită.
din inimă 1-ah primit, şi a-1 săvîrşi s’au sîrguit: Dintr’acestea dar Iote sciute şi ne* sciute păcate ale lor câte s’aă mărturisit duhovnicescilor lor părinţi, din vinovăţie şi din legătură, îi deslegătn pre ei, şi slobozi îi avem, şi ertaţi întru darul Prea Sfîntului Duh, şi întru a tot puternica stăpânire şi har: Iară dacă ore-cari gre-şele pentru uitare, sad pentru altă ore-care omenescă neputinţă, le-ah lăsat nemăr-turisite, şi pre acelea tote iartă-le lor milostivul şi iubitorul de omeni Domnul, pentru însăşi a sa iubire de omeni, şi nemărginită şi neasemănată bunătate.
Aşa stăpâne, mult îndurate Domne, Isuse Christose, Dumnezeul nostru, biruescă mila ta cea nemăsurată, şi iubirea de omeni cea neasemănată şi necovîrşită, şi nu trece cu vedere făptura mânilor tale a se îngriji de per<jare, ci ascultă-ne pre noi păcătoşii şi smeriţii robii tei, cari ne rugăm ţie pentru robii tăi aceştia Ver.iamin Archiereul, Elisaveta şi Magdalina, şi pentru tote câte întru pomenitele două mănăstiri liniştită vieţă petrec şi mari şi mici de fieşte-ce orînduelă şi treptă vieţui, tore şi răposate şi totă legătura de-asupra lor, care aceştia asupră-şi din rănire sau din altă ore-care pricină au tras, desleg-o ca pe un bun şi iubitor de omeni, Domne, şi iartă-le lor cu iubire de milostivire tote câte în vieţă, rău şi nesocotit de dinşii s’a făcut, cn iubire de omeni trecând cu vederea tote după negrăită mila ta şi după mulţimea bunătăţii tale, căci ai bogate rîuri de milă, şi noian de îndurare, şi a-dânc de milostivire, şi izbăvesce pre ei din vecinica muncă, învrednicindu-î împărăţiei tale şi stării cei de-a drepta, şi pe cei ce vieţuesc dintru aceştia păzesce-I întru tote filele vieţii lor, şi lucrători poruncilor tale arată-i, întorce faţa ta de către păcatele lor, lumineză ochii lor ca nu cum-vâ să adormă întru morte, scrie numele lor în cartea vieţii, şi învrednicesce pre ei a bine plăce ţie, şi a face voia ta prea sfîntă până la cea mai de pe urmă a lor răsuflare, nevătămaţi păzindu-i în suflet şi- în trup, iară a adormiţilor întru aceştia şi a vieţuitorilor tăi aceştia, după mutarea de aicea, timpurile întru stihiile dintru cari sunt alcătuite a se deslegâ, şi ţărînă a se face binevoesce. Căci tu ai $is Domne: oPămînt eşti şi în pămînt te vei întorce», iară sufletele lor în locul viilor şi în lăcaşurile drepţilor aşeză-le, şi cu cele ce se mântuesc număre-le pre ele, cu mijlocirile şi cu rugăciunile Prea-curatei tale Maice Stăpânii Născătorei de Dumnezeu şi pururea Feciorei Măriei, şi a cinstitului slăvitului Prooroc înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan, a sfinţilor slă-viţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, şi cu ale tuturor sfinţilor, cari din veci bine au plăcut ţie. Amin.— 1815 în luna lui Maiu.
Patriarchul Cetăţii lui Constantin întru Hs. Dumnezeii Evlietes.
Al Ierusalimului Policarp Sinefhete.
Al Chesariei Filodef.
Al Efesului Dionisie.
Al Iracliei Meletie.
Al Chizicului Constantie.
Al Nicomidiei Atanasie.
Al Nicheii Antim.
Al Halchidonului Gherasim.
Al Dercon Grigorie.
Al Neochesariei Meletie,
www.digibuc.ro
V. A. tffeECHlA
224
Biserica catolică intervine, ce-î dreptul, contra vechiului drept al ţării (1) prin Agenţia austriacă în un interes al el. Acesta anunţă în Septemvrie 1815, că pentru biserica catolică se va face un archiereti cu titlul *Bacovius».
Scarlat Calimach rînduesce afacerea în cercetarea Metropolituluî Ve-niamin, a Episcopului de Roman Gherasim şi a biv Vel Logofeţilor: Costache Ghica, Iordache Canta şi C. Balş, cu următorul pitac:
«Făcendu-ni-se arătare de către cinstita K. K. Agenţie, precum că din partea Austriei este socotinţa a se hirotoni şi ca să vie în Moldova un archiereu catolicesc cu numirea de Bacoviu, pentru toţi cei locuiţi în pămîntul acesta de lege catolicescă, rinduim că adunându-ve la Sf. Mitropolie, să faceţi cercetare şi socotinţă de s’a obicinuit vre-odinidră a veni în Moldova un aşa archiereu, sau cu asemănare acestuia şi de când a contenit venirea şi pentru ce? şi prin anaforâ îndată să însciinţaţi.— 1815 Septemvrie 9.»
Cod de doc. de la Metr. Iaşi, fila 159.
Consulul frances din Iaşi Fornethy scria ducelui de Richelieu, în 27 Fevruarie 1816, relativ la cererea Austriei do a învoi guvernul Moldav existenţa unui episcop catolic, că Divanul ţării a trimis arz-magzar la Pdrtă, cerând să nu se aprobe cererea. Pdrta a aprobat vederile Divanului Moldav.
Câţl-vâ ani mal târdiâ, Metropolitul Veniamin va mal da un răspuns negativ la cererea Austriei. Necunoscând trecutul bisericii catolice, nepricepând importanţa existenţei, în Moldova mal ales, a unul episcop latin dependinţe de guvernul ţării, iar nu de un guvern strein, faţă cu satele ndstre catolice, Biserica română va face greşâlă de a negă celei catolice dreptul de a avă un archiereu al el propriu.
Biserica română în Basarabia capătă chrisov împărătesc de consti-
A1 Paronaxieî Grigorie.
Al Sofiei Teofan.
Al Varnieî Hrisant.
Al Gospiei Galinic.
Al Şamului Chirii.
S’a scos din limba Elinescă pe acăstă patrioţi căscă de Stolnicul Gheorghe Gramaticul aceştiî smerite Mitropolii, la 1816 Iunie 12.
Smeritul Veniamin Archiepiscopul Moldavieî.
(Iscălit însuşi)
(1) Domnii noştri cel mari tot-deauna au rec lamat dreptul de a recomandă ei scaunului papal candidatul de episcop catolic.—Ve^i memoriul acestei episcopii în «Ateneul Român , din Iaşi.—Ve^î Bandinus, în călătoria lui în,Moldova, la curtea lui Vasile Lupul.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
225
taire. Rescriptul Iinperataluî Alexandru către Exarchul şi Mitropolitul Gavril, strămutat la CliişinSu, promitea connaţionalilor noştri, că vor fi guvernaţi adupă legile şi datinele lot'». (1)
Ce frumdse promisiuni!
Cât de puţin fură realisate!
(1) Rescriptul împăratului Alexandru Autocratorului Roşiei către Exarchul şi Mitropolitul Gavriil, dat în Petersburg, la 1816 Aprilie 1.
Prea sfinte Exarche şi Mitropolite Gavriil!
Locuitorii Basarabiei, intrând subt domnirea Roşiei, au dobândit privilegiul cuvenit şi putincios a li se da de la un guvern, ce se povăţuesce de învăţăturile sfintei nostre religiuni, şi care se conduce în ţintirile sale politice de principiile moralului şi a dreptăţii. Aflându-mă în asemenea deplină bună-voinţa către acăstă provincie, am orînduit la început ca provisoriu să se guverneze Basarabia după privilegiile, datinele şi legile ei cele vechi. Mai nainte de a statornici întru deplinătate organi-saţia guvernării acestei provincii, am voit mai întâiu de a mă încredinţa din apli-caţiune de marşa unor asemenea măsuri, şi am aşteptat ca timpul, împrejurările şi adevărate raporturi să mă încredinţeze de resultatele acestor cercări. Tot odată am ertat locuitorilor provinţiei şi tot felul de bir, pe trei ani de <jile, cu scop de a se îmbunătăţi starea lor materială, şi aşâ, aducendu-i gradat de la o înlesnire la alta, să prepar îndoita fericire a acestui popor.
Insă cu mare părere de rău m’am însciinţat prin organe vrednice de credinţă, că ţintirile nu au isbutit, şi că neorînduelile au ajuns la gradul cel mai nalt, încât multe din familiile pacinicilor locuitori, părăsind locuinţele lor, caută adăpost de scăpare peste hotar. Asemenea fapte cer neapărat cea de aprope aţintire a nostră şi ne îndemnă a luâ măsuri întru a se pute stîrpî ast-fel de rău încuibat, şi pe viito-torime a îmbunătăţi sortea acestei ţări, după dorinţa locuitorilor şi după dorinţa nostră. Drept aceea, am hotărît ca să trimitem acolo un dregător imperial deplin împuternicit, în carele putem pune totă a nostră încredere, şi carele ca un mijlocitor al nostru ne va pute raportă de tote cu amănuntul, ca aşâ cunoscând adevărata faţă a lucrurilor, să făptuim prin măsurile potrivite îmbunătăţirea acestei ţări.
Scopul nostru este să hărăzim provinciei acesteia privilegii de a se guvernă după legile şi datinele lor, şi ca tote clasele locuitorilor acestei ţări să aibă drituri egale a se bucură de dreptăţile şi de moştenirea strămoşilor săi, precum şi de buna-vo-inţă ce avem noi către dînşii; încât toţi în genere şi tagma eclisiastică şi cea a nobililor, a neguţitorilor şi a poporului, să fie de o potrivă protegiaţi de către asemenea legiuiri. Voim ca acestă ţeră mănosă şi în privirea agriculturii şi în privirea comerţului să se însufleţescă prin asemenea nouă organisaţie; lucru, pe carele aştept de la zelul delegatului nostru, şi de la confuptuirea locuitorilor Basarabiei,
Pentru aceste binevoitore ale nostre ţintiri, încuuosciinţând pe Prea sfinţia ta, orînduim ca cele de mai sus însemnate să se traducă în limba poporului şi să se cetescă prin tote bisericile păstoriei sufletesc! încredinţate vouă, ca să se încunos-ciinţeze de aceste prin mijlocul ierurgoşilor bisericii tote clasele Basarabiei: clerul, boerii şi poporul, că ochiul Nostru privigheză pentru fericirea lor.
De bine voitor al Prea Sfinţiei Tale, Alexandru.
Analele A. R.— Tom. XXIII - MemoHile Secf. Istorice.	15
www.digibuc.ro
226
V A. URECHIĂ
Şcâla şi cultura generală. Cât privesce cultura în genere a naţiunii române, dejâ am tratat acestă întrebare ocupându-ne de mersul şcdleî la Domnia lui Ioan Caragea |de la Munteni. Aci vom aminti numai principalele documente de la Scarlat Calimach cu referinţă la şcdlă.
Una din preocupaţiunile lui fu şcola, căci acest Domnitor era neîndoios un om cult, după mărturia tuturor contimporanilor lui.
Sincronistic cu seminariul de la Socola şi şcola de la S-tul Nicolae Domnesc era deschisă, după 1812, şi aşâ <Jisa Academie, de la Metro-polia din Iaşi. G. Săulescu,în scrisdrea de dedicaţiune către Metropolitul Veniamin, a Gramaticei românesc! ce a tipărit în Iaşi la 1833, amin-tesce că, fiind el în vîrstă de 13 ani, la 1812, urma la şcdla acesta în cursul filologiei şi al sciinfelor. Săulescu a frecuentat şcdla acesta până la 1819; prin urmare, neîndoios, şc<51a există până la Eterie. Primii profesori ai şcdlelor naţionale de după Eterie sunt şcolari ai Academiei de la Metropolie. Dacă organisatoriî şcoleî elene au avut în gând, cum cred unii, să desnaţionaliseze prin ea nonele genera-ţiuni, s’au înşelat: învăţând grecesce, generaţiunile de la începutul acestui secol au simţit românesce! Găina a clocit şi condus pui de pasere, cari au lăsat pe vitriga lor mamă pe malul bălţii.
Dintre şcolarii Academiei de la Metropolia din Iaşi, G. Seulescu a fost trimis la studii în străinătate, după 1819.
Cea mai întâi preocupaţiune a Divanului este să creeze venituri suficiente pentru întreţinerea şcdlelor. Cu acest scop se adună Metropolitul Veniamin, Episcopul de Huşi Meletie şi boeriî Vel Logofăt lord. Canta, C. Balş şi Vel Vornicii Manolache Dumitru Beldiman. Ei supun lui Scarlat Calimach anaforauo de la 25 Martie 1813 prin care, pe lângă cei câte 2 lei 16 parale impuşi la tot preotul şi diaconul, aruncă o taxă asupra tuturor mănăstirilor şi bisericilor, fără de a scuti şi pe Metropola şi Episcopii.
Mai înscriu condee diverse de la Cassa râsurilor şi de la cumpărătorii vămilor, ocnei, desetinei, goştinei, vădrărituluî, de la Telal-Başa, de la Izbaşa, cu o subvenţiune de la Visterie, apoi de la toţi slujbaşii, începând cu Metropolitul şi Episcopii şi până la cel din urmă boer cu caftan şi de la egumenii noi. Mai sunt obligaţi boeriî a plăti taxe, când îşi trimit copiii la şc<51ă, Taxa variezâ după trepta boerului (împărţiţi în 3 clase). De la Orfanotrofion încă primesce Cassa şcd-lelor o subvenţiune de 4.000 lei. Se mai acordă şcdlelor scutelnicî, po-sluşnici, etc.
Domnitorul, aprobând la 25 Martie chibzuirea boerilor, mai înscrie
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LDÎ ALEXANDRU CALIMACH
227
la venituri şi câte ,500 iei de la fie-care Vel Hatman şi Vel Vistier rînduit din nou. (1)
(1) Anaforaua pentru veniturile şi ţinerea şcolei din oraşul Iaşi, întărită de Scarlat Calimach Voevod.
Noî Scarlat Alexandru Calimach Voevod. Cu mila lui Dumnezeu Domn ţerii
Cercetarea şi socotinţa prea Sfinţitului Mitropolit, cu iubitorul dc Dumnezeu Episcop Huşi, împreună cu dumne-lor Veliţii boerî, şi cu alţi boerî rînduiţî, cuprinşi mai jos prin anaforă, pentru veniturile şi ţinerea şcolei din oraşul Iaşi, ve-cjendu-se şi de către însumi Domnia-Mea, că alcătuirea şi punerea la cale este urmată cu totă cuviinţa, s’au mai adaos, pe lângă acelea, ca să mai dea şi Hatmanul şi Vel Vistier,, fieşte-care câte 500 lei, în vremea ce se vor rîndui la aceste trepte de boerie; drept aceea hotărîm Domnia-Mea întocmai şi asemenea nestrămutat să se urmeze. întărind anaforaua şi cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete. —1813 Martie 25.
(Iscălit): Itu Scarlat Alexandru Calimaeh Vvod.
Din luminata poruncă a înălţimii Tale, adunându-ne în câte-vă rînduri la Mitro. polie, spre a soeoti trebuinciosul venit al şcolei doinnesci dintr’acestă politie, prin care şi dascălii trebuincioşi se vor ţine şi lefile ucenicilor se vor întîinpinâ, şi cele-lalte intîmplâtore de nevoie clieltueli ale şcolei, am socotit mai întâiu venitul de acum al şcolei a se strînge de la preoţii şi diaconii acestei ţeri, şi de douc ori pe an, adecă la Sf. Glieorglie şi la Sf. Dumitru, deci acest venit de acum fiind cu totul puţin, am socotit în tot chipul pulinciosul ajutor, de unde pote a se face la acest de obştie bine, fără să priăinuescă vre-o îngreuere, şi pe lângă venitul de acum ce are şcola, după cum mai jos so arată, s’au găsit cu cale şi acestea condee, cari se alătureză sub venitul de acum:
Lcî
15.355 Preoţii şi diaconii ţerii, câte doi lei, şese-spre-cjece parale de tot numele.
Moldovei.
1813 Martie 25.
Prea înălţate Domne,
Afară de lefile pisalţilor şi a dascălilor moldoveni şi greci, cari se află pe la şcole.
2.500 Mănăstirea Slatina, afară de ceea-ce dă la şcola de la Socola. 500 Mănăstirea Sfîntului Spiridon.
250	»	Golia.
240	»	Trei-Sfetitelor.
240
240
240
»
Galata.
Frumosa.
Cetâţuia.
www.digibuc.ro
228
V. A. URECHIĂ
Destinat eră acest budget de venituri numai pentru aşa cjisa Academie elenescă de la Metropolie? Nu cred.de 6re-ce mal există sin-cronistic şi şcdla (Jisă <normalicescă» de la Sf, Nicolae Domnesc.
Lei
230 Mănăstirea Probota.
220,	»		Sf. Sava.
230			Răchitosa.
190	»		Mira.
160			Dobrovătul.
160	»		Floresciî.
160	»		Făstăcii.
160	»		Barnovsclii.
160	»		Burdujenii.
170			Bârnova.
180			Aron Vodă.
170	»		Hangu (Buhalnita).
170	•>		Dancu.
160			Sf. Ioan Zlataust.
150			Bărboiul.
170			Precista de la Ocna.
160	»		Tazlău.
160			Sf. Niculaî din Botoşani.
160	>		Caşinul.
80	»		Berzunţul.
70			Soveja.
65			Domnei.
56	0		Vizantion. Pentru tote condeele acestor mănăstiri grecescî
			dat şi izvod iscălit proestoşiî mănăstirilor, că primesc a pe fieşre-care an condeele arătate.
200	»		Precista din Roman.
100			Doljesciî.
600 De	la Cassa răsurilor.		
500	»	»	cumpărătorii Vămii.
600			» Ocnei.
500	•*	»	Desetinei.
500	»		» Goştinei.
500			» Vădrărituluî.
100		cel	de pe vreme Telal-başa.
50	»		> Izbaşa.
31.165 Acest venit se socotesce a fi nestrămutat în totă vremea, iar cele întîm-plătore venituri sunt după cum mal jos se arată, adecă :
1.200 De la Visterie, după chrisov.
600	» cel ce se face după vreme Mitropolit sau Episcop cu Eparchie.
100 De Ia marele Logofăt până la Ban, ce se va învrednici de Domnescul caftan. 1.800
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
229
Acestă şc<51ă are în 1814 trei învăţători: Christea, Macarie şi Constantin Psaltul. Şc<31a acesta românescă ar cam fi pentru Iaşi ceea-ce eră şcdla de la Sf. Gheorghe pentru Bucurescî. Totuşi e cu mult mai românescă şi 1. slavonă nici nu se predă de loc aci. Şcola numără în 1814 două clase.
Orariul acestei şcdle din 1814, ce dăm mai jos, cuprinde, ca materii de învăţămînt: cetirea, cetirea psalmilor, scrisdrea, ortoepia-gramatica (etimologia), tâlcuirea pe din afară a religiei, simbolul, cântările bisericesc!.
Iacă orariul:
Lcî
50 De la Ban până la Stolnic; asemenea.
55	Stolnic până la Şălrar; asemenea.
20	» cel ce se face Ispravnic de ţinut.
200 întâia stare a boerilor când vor trimite pe fiii sei la şcolă.
100 A doua, asemenea.
50 A treia, asemenea.
250 întâia stare a Egumenilor ce se vor face la mănăstiri.
200 A doua stare a Egumenilor.
100 A treia, asemenea Aceştia se vor da pe fieşte-care an.
6.795
4.000 De la Orfanotrofion, după chrisov.
10.795 fac acestă sumă. Se socotesce cu întimplare sa esă cincizeci scutelnici, cari să fie de cărat lemne, patru petrari scutelnici fără de bir în tîrg, pe cari cei după vreme zapcii să nu-i supere nici la o havale, asemenea şi doi teslari. Acesta este folosul şi ajutorul şcolei ce s’a găsit mai cu înlesnire, prin care se socotesce a se ţine şcdla nestrămutată. Iar cea desăvîrşită hotărîre spînzura la înalta înţelepciune a înălţimii Tale. — 1813 Martie 25.
Ai înălţimii Tale către Dumnezeii smeriţi rugători:
(Iscăliţi): Yeniamin Mitropolitul Moldovei,
Meletie Episcop de Huşi.
Plecate slugi.
(Iscăliţi): Iordache Canta Vel Logofet> Constantin Balş Vel Logofăt, Manolachi Dimache Vel Vornic, Vasile Roset Vel Vornic, Alecu Balş Visternic, Dimitrie Beldi-man Ban.
www.digibuc.ro
230	▼. a. urechiă
DESPĂRŢIREA CgSUfţlbOlR
pentru
învefdturile şco/eî norma/icesc/ de ta biserica Qospod a S/întu/uî Jerarch J/ico/ae din Jaşî, ti- Januarie.
PILELE	CESURILE DE DIMINEŢĂ A ÎNVĂŢĂTURILOR			CESURILE DUPĂ AMIAţ>Ă-pi A PARADOSIRII		
	De la 2 pini la 3 (1)	De la 3 pini la 4	De Ia 4 până Ia 6	De la 7 până la 8	De Ia'8 până Ia 9	De Ia 9 până Ia 12
Luni	Hrlstea cu clasis 1. Semnele cunâsceril li-terilor. Macarle cu clasis 2. Cetirea psalmilor In tact.	Hristen cu clasis 2. Tabela întâi de ortoepie. Mncnrie cu clasis 1. Poftorirea semnelor de litere.	Hristen cu clasis 2. Sîmvolul. Mncnrie cu clasis 1. Tabela ortoepiel	Hristen cu clasis 2. Nărăvirea, Mncnrie cu clasis 1. Tabela de slovenire în tact.	Hristen cu clasis 2. Tabela de începutul Gramaticei etimolo-ffhiel. Mncnrie cu clasis 1. Tabela întâi de ortoepie.	Psnltul Constantin. Cântările cu t6te cla-surile, orînduindu-le In stări.
Marţi	Hristen cu clasis 2. Arithmetica. Mncarie cu clasis 1. Semnele Bcrieril fru-m6se.	Hristen cu clasis 1. Osebirea semnelor de litere. Mncnrie cu clasis 2. Scris6re de prube.	Hristen cu clasis 2. Tabela a doua a ortoepici. Mncnrie cu clasis 1. Tabela întâi de ortoepie.	Hristen cu clasis 1. Tabela întâi de slovenire. Mncnrie cu clasis 2. Cetirea psalmilor.	Hristen cu clasis 1. Tâlcuirea pe din afară a religiei. Maenrle cu clasis 2. Simvolul.	Psaltul Constantin. Cântările cu t6te cla-surile.
Mercur!	Hrlstea cu clasis 1. Semnele ounâsceril literilor. Macarle cu clasis 2. Cetirea psalmilor Sn tact.	Hristen cu clasis 2. Tabela întâi de ortoepie. Mncnrie cu clasis 1. Poftorirea semnelor de litere.	Hrlstea cu clasis 2. Simvolul. Macarle cu clasis 1. Tabela ortoepiel.	Hristen cu clasis 2. Nărăvirea. Mncarie cu clasis 1. Tabela de slovenire în tact.	Hristen cu clasis 2. Tabela de începutul Gramaticei etiinolo-phiel. Mncnrie cu clasis 1. Tabela întâi de ortoepie.	Psaltul Constnntin. Cântările cu t6fce cla-surile.
Joi	Hristen cu clasis 2. Arithmetica. Mncni'ie cu clasis 1. Semnele scrierii fru-înâse.	Hristen cu clasis 1. Osebirea semnelor de litere. Macarle cu clasis 2. Scrisâre de prube.	Hristen cu clasis 2. Tabela a doua a ortoepie!. Mncnrie cu clasis 1. Tabela întâi de ortoepie.	Hrlstea cu clasis 1. Tabela Snt&I de Suvenire- Macarle cu clasis 2. Cetirea psalmilor.	nrlstea cu clasis 1. Tâlcuirea pe din afară a religiei. Maearle cu clasis 2. Simvolul.	Psaltul Constnntin. Cântările cu t6te cla-surile.
Vineri	Hrlstea cu clasis 2. Forma cun6sceril literilor. Macarle cu clasis 2. Cetirea psalmilor.	Hristen cu clasis 2. Tabela întâi de ortoepie. Mncnrie cu clasis 1. Poftorirea semnelor de litere.	Hrlstea cu clasis 2. Simvolul. Macarle cu clasis 1. Tabela Sntăl de ortoepie.	Hristen cu clasis 2. Nărăvirea. Mncnrie cu clasis 1. Tabela sloveniril.	Hristen cu clasis 2. Tabela de începutul gramaticei. Mncnrie cu clasis 1. Tabela de ortoepie.	Psaltul Constantin. Cântările cu tAte dosurile.
S&mbiti	Recreaţie de diminăţă, iară dup a amia<Jă-<Ji poftorirea matbimilor ca Marţi după amia<Jii-4>. (1) Ora turc£scă.			Dascălii de la şcâla Normalic^scă din Sfintul Ierarch Nicolae să aibă a da învăţătură ucenicilor, după acăstă Dispărţire de căsurl, până vor trece mal sus, şi atuncia vor luă iarăşi nouă povăţuire. — 1814 Ianuarie 24.		
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
231
*
Acest program confirmă deplin aserţiunea de altă dată a luî Mich. Sturdza, că pe la 1814 el eră un epitrop al şcdlelor şi că îşi pusese în gând de atunci şi meditase asupra mijldcelor de a întemeia o sistemă de învăţătură publică înlesnitdre, potrivită cu gradul luminării Europei şi în trebuinţa acestei ţărî.... M. Sturdza mai anunţă că Epi-tropia şcdlelor încuviinţase «de a paradosi învăţăturile în limba naţională cu ajutorul celor clasice».
Şcdla de la Socola, a căreia sdrte, sub ocupaţiunea museălăscă, am arătat-o în volumele auteridre ale lucrării ndstre, capătă un nou chrisov de venituri diverse de la Sc. Calimach, în 20 Iunie 1814. (1)
(1) Iacă acel chrisov:
Chrisovul Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod, din anul
1814, Iunie 20.
Se face scire prin acest chrisov al Domnici-Mele pentru mănăstirea Socola de lângă Iaşi, unde s’a aşezat şi şcola pentru catihisie a celor ce vor să primăscă darul preoţiei, că prin jaloba ce ne-a dat cuvioşia sa Archimandrit Igumen, a arătat că acestă mănăstire are oreşi-care cuprindere de miluire de la lumiuaţii Domni de înainte pentru înlesnirea celor trebuinciose ale bisericii şi deosebit pentru ajutorul şi întemeerea şcolel pomenite ce s’a alcătuit Ia acestă mănăstire, i s’a făcut cuprinderea de milă prin chrisovul luminatului Domn fratelui nostru Alexandru Moruz Voevod, ca să aibă a scuti de vădrărit şi tot vinul ce va face mănăstirea din şese-spre-<jece pogone vie, precum şi vinul ce va luă dijmă de pe moşiile mănăstirii. Rugându-se ca să se întărescă şi de către Domnia-Mea aceste miluiri, făcendu-se şi oreşi-care sporire, cu care să se potă ajută mănăstirea şi şcola Ia greutatea ce întîmpină în trebuinţele sale. Deci după jaloba ce ne-a dat, ve<jend chrisovele de miluire ce le are de la luminaţii Domni de mai înainte, şi încredinţându-se că acestă mănăstire, iar mal vîrtos a <jice şcola aşezată pentru învăţăturile de catehisie nu se pote înlesni cu venitul ce a avut spre a se păzi întru cea dupre cuviinţă stare şi în bună sporire învăţăturilor, am socotit şi binevoind a aduce întru întemeere acăstă şcolă atât de trebuinciosă şi folositore, iată prin acest al nostru chrisov întărim şi cu adăogire hotărîm numitei acestei mănăstiri, adecă: să aibă a luă pe totă luna câte 10 lei, milă din vamă, câte patru ocă unt-de-Iemn, patru ocâ luminări de ceră, şi una ocâ tămâe iarăşi din vamă pe fie-care lună. Aşijderea şi la slujbele ruzumaturl ale Visteriei să aibă a scuti şese sute oi de goştiniţă, două sute stupi sau sfiul de desătină, pe cari bucate avendu-le mănăstirea drepte ale sale, să nu fie supărată de către slujbaşi, nici cu o cerere de plată. Deosebit şi tot vinul ce va face din şese-spre-ţlece pogone vie drepte ale mănăstirii, precum şi vinul cât va luă dijmă de pe moşiile mănăstirii să fie scutit de plata vădrăritului, iar pe lângă aceste mal adăogăm Domnia-Mea, ca găsindu-şî mănăstirea şi treî-cjleci liudl, omeni străini, aduşi de acum înainte de peste hotar, fără chip şi fără nici un amestec cu locuitorii ţării acesteia, carii să fie adeveriţi şi prin mărturia dregătorilor marginii pe unde el vor trece, că sunt străini precum se hotăresce, să re-mâe apăraţi şi scutiţi de bine Visteriei şi de tote alte dări şi havalele ce vor fi asu-
www.digibuc.ro
232
V. A. URECHIĂ
In vedere cu acesta şcdlă, Metropolitul Veniamin, corespumjend cu protoiereul Lazar Asaki, care în 1815 August se află la Lemberg, îl însărcinăză să intre în tratative cu prea cunoscutul înveţat şi scrietor român Buclai, dorind a-1 avă la şc<51a de la Socola. (1)
pra altor locuitori, ca sâ-l aibă mănăstirea numai spre ajutorul slujbelor şi a trebuinţelor sale, şi şcola sâ se păzescă întru cea mal încuviinţată stare, spre buna sporire învăţăturilor. Drept aceea poruncim Domnia-Mea dumnâ-vostrâ dregători i dumi-tale vameş de carvasarâ, precum şi slujbaşilor goştinariî desâtinel şi vădrarl şi tuturor altor zapciî, să aveţi a urmă întocmai după hotărîrea clirisovulul acestuia al Domniel-Mele; iar pe ce! din urma nostră luminaţi Domni fraţii noştri, cari din pronia cerescă se vor orînduî la Domnia ţării acesteia, poftim nu numai să nu strămute acestă cuprindere de miluire, ci mai vîrtos să întărescă şi să adaoge cele după cuviinţă pentru a Domniilor-Sale cinste şi vecinicâ pomenire. S’a scris la scaunul Domniel-Mele în oraşul Iaşii, întru a doua domnie a nostră la Moldavia, în anul al doilea.
(Iscălit): Noi Scarlat Alexandru Calimach Vv.
(L. P.)
Uricar, Partea III.
(1)	Epistola Mitropolitului Veniamin către Protoiereul Lazar Asachievicî.
Epistolie.
Cucerniciei sale Protoierei chir Lazare Asachievicî, archierescă blagoslovenie îţi trimitem.
Doue scrisori ale cucerniciei tale, una'din 31 a trecutei luni Iulie, împreună cu alăturat izvod de scrisorile ce al găsit în archiva unuia din Domnii de acolo, ce este mutat din vieţă, şi alta din 11a următorel luni August, s’au primit şi s’a veţlut cuprinderea lor; decât că pentru acelea însemuate scrisori de la archiva săvîrşitulul aceluia Domn, intră în tocmelă şi verji cât va cere pe dînsele, arătând acesta, că ţi-nendu-le ce folos pote să aibă, în vreme când nimeni alţi n’au trebuinţă de dînsele, decât numai acestă Mitropolie, şi nu pentru a ave vre-un folos, decât numai ca să se afle la Mitropolie nisce scrisori ca acelea vechi; şi hotarîndu-ţl cu câţi bani pote să le deâ, ne vel însciinţk şi vel ave răspuns, ori că dă mâna a da acea sumă sad nu, iar pentru însemnarea de scrisorile Mănăstirilor: Slatina, Probota, Barnovschi, Frumosa şi BurdujenI, cerceteză cu amănuntul matcele unde sunt, şi aflându-le cele adevărate, vei trimite do pe fieşte-care însemnare curată, perilipsis, de cuprinderea a fieşte-cărei, şi cu însciinţare iarăşi de hotărîta sumă ce se va cere, şi dacă va fi de folos, şi nici va fi o sumă peste măsură, să primescă egumenii mănăstirilor a răspunde cu analoghie. Bucuria ce ar simţi toţi de obşte în isprava nepreţuitului interes al patriei acesteia este nepovestită, şi dar cu tote chipurile de mijlociri, te silesce a sluji patriei acesteia, spre a fi mulţumit în odihna rămăşiţei bătrâueţelor.
Vel intră în vorovă cu domnul Budal, ca să-ţi arăte ce materii pote să parado-sescă în şcola Socolei şi în ce limbi, şi cum s’ar mulţumi ? şi ne vei însciinţâ, însemnând şi de ce credinţă este, şi după ce vom socoti, vel ave răspuns. Osebit Clucerul Dimcea, psaltul Mitropoliei, pătimesce de ochiul stîng, incât a început cu totul a nu vede, şi după cercetarea ce a făcut pe la doctorii de aice, şi la cel ce ar ave
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
233
Nu întârzie Metropolitul Veniamin a intră şi în directă corespondenţă cu I. D. Budai, cum dovedesce scrisdrea ce-î adreseză în 30 Septemvrie 1815 (1), dar nu-î pomenesce nimic direct de şcdlă, ci numai despre misiunea ce dăduse protopopului Asaki şi care ni se pare a fi fost şi aceea de a află ce s’au făcut documentele şi oddrele Metro-polieî de Iaşi, duse în Polonia pe timpul lui Sobieski. Seim că asemenea cercetări nu avură resultatele dorite. Asaki pomenesce în una din scrisorile sale către Veniamin despre nisce documente găsite de el la un dre-care domn din Lemberg, şi Veniamin exprimă dorinţa ca asemenea acte să se cumpere pentru Metropolie, deşi nu se par a fi cele urmărite de Metropolitul Veniamin din cele ridicate de Metropolitul Dosofteiu în fuga luî în Polonia.
ore-care cunoscinţă de ocliî, î-au <Jis că aceea ce î-a acoperit chiar lintea luminii ochiului, fiind puţin cam albă, nu este albeţă, ci unii <Jic apă albă, iar unii <jic apă negră, s’a pogorît din pricina răcelii printre peliţa ochiului, şi î-a acoperit lumina, şi este grijă să nu-i vie şi la cel-lalt ocliiu. Am aucjit că acolo la Liov s’ar fi aflând un doctor iscusit de ochi; cerceteză cu amănuntul şi aflându-1 arată-i acestea ce te însciinţăm, şi ori de se va pute să-î trimită de acolo niscai-vâ doftorii cu cari să se potă folosi, sau de se va socoti să-l trimitem acolo, de se va făgădui că-1 va îndreptă, sau să vie dumne-lui aice, si cu ce s’ar mulţumi, ori acolo căutâudu-1, sau trimiţendu-i doftorii, sau aice viind? şi cât de curînd să ne trimiţi răspuns, ca sa nu se primejducscă omul. Cu acestea nu lipsim, şi fii blagoslovit.—Al cucerniciei tale părinte blagoslovitor.—1815 August 21, Iaşii.
(Iscălit) : Veniamin, Mitropolitul Moldovei.
(1)	Epistola Mitropolitului Veniamin către Ioan D. Budai.
Iubite al nostru duhovnicesc fiu Ioan D. Budai, archicrcscă blagoslovenie trimitem domnieî-talc. Pe scrisorea nostră din 6 Iulie a. c., cu parintesca dragoste am primit răspunsul domniei-tale din 5 Sept. prin presviterul nostru Lazăr Asachievici, şi de vreme ca ai aratat buna voinţă in ajutarea la trebile Mitropoliei nostre, precum ne-am încredinţat până acum, şi vroesci a te face părtaş numelui ce au facetorii de bine, pentru acesta mulţumind pentru cele de acum, poftim ca să nu te îngreuczî şi de acum înainte cu asemenea rîvnă a face cele bune sfintei Biserici, de la care nu va rămâne zadarnică ostenela dumi-talc; noi totă isprăvirea sciutci trebî, după Dumnezeu încredinţând protopresviteruluî nostru de sus pomenit, î-am dat putere ca să facă cu domnia-ta corespondenţa care se va socoti a fi, ca şi cu noi, sciind a lui curăţenie a cugetului în slujba cu care l-am încredinţat, şi care domnieî-talc este sciută. Iar cererea fără zăbavă prin prea cucernicia sa. de la noi va fi deplin împlinită, până ce şi singur iarăşi va fi de noi trimis, pentru dcsăvîrşită ispravă intere-surilor acestei Mitropolii. Şi cu acesta, cerem dumi-tale de la Dumnezeu blagoslove-nia pe care şi noi trimitem ca unui al nostru fiu al bisericii cei pravoslavnice. — 1815 Septemvrie 30 <^ile, Iaşi.
(Iscălit); Veniamin, Mitropolitul Moldovei.
www.digibuc.ro
234
V. A. URECHIĂ
Nimeni maî competinte decât G. Asaki, ca să ne facă istoricul învăţăturii publice între anii 1812 —1819. Ne credem obligaţi dar, deşi bănuim că în afirmaţiunea neuitatului bărbat eră dre-ce exagerare, să reproducem aci cele ce el spune despre starea şc61ei în Moldova înainte de 1813. EI ne va aduce şi actul important din Fevruarie 1819, din care se p6te vedă rolul ce dînsul a avut în naţionalisarea învăţăturii publice.
Iacă ce spune G. Asaki:
«De la catastrofa urmată la Prut lui Petru-cel-Mare, împăratul Rusiei, care a nevoit pe Prinţul Dimitrie Cantemir a emigra în Rusia, cu un număr mare de boerî, Turcii nu se mai încredeau în prinţii Moldoveni, încât au început a trimite de guvernatori Greci Fanarioţi, aşa pronumiţi de la cuarlalul Fanar, unde locuiau în Constantinopole. De atuncia Domnia se puse în licitaţiune (mezat) şi acela o căpătă care numără Turcilor maî mulţi bani, împrumutaţi de la zarafi cu grele procente. Domnii veniau în Moldova acompaniaţi de o câtă flămândă de Greci, cărora se împârţiaii dregătoriile lucrative. Numele de român fu un titlu de\valiire. Nobleţă investită în costum turco-grecesc nu vorbiâ decât o limbă grâcă mixto-barbară; în colegiul domnesc se predă numai limba elină cu explicarea lui Omer şi a lui Xenofon, iar acea română se refugiase sub păreţi! bisericilor, unde palamarii învăţaţi pe băeţî Az-B uche şi cântările bisericesc!.
«Asta eră cultura învăţăturilor publice în Moldova la 1813, când m’am înturnat'de la Roma, unde studiasem clasicii şi anticitâţile. Grecii absorbise tote resursele ţării şi pâmîntenilor nu rămăsese alta decât meseria de hotărnici, care nu se putea purtă decât cu persone cu sciinţă deplină a limbeî române şi cu usurile ţârii, şi cu dre-care notiţe de geometrie practică, pentru delimitarea moşiilor greu încurcate cu procese.
«Prevăzând că prin acâsta aşi pută face folos publicului aplicând sciinţele mele de inginer civil, care eră de la început o mică specialitate, am propus prin un raport planul meii Domnitorului Scarlat Galimachi, om cu învăţătură şi cu afecţiune pentru ţâră, de unde se trăgeau străbunii lui. Prinţul încuviinţă planul. Cursul teoretic şi practic al Geometriei, maî în urmă tipărit, s’a frecuentat de fiii boerilor până la anul 1819, cu aplicaţiune de instrumente aduse de la Paris şi de la Viena. Resultatul acestor lucrări s’a atestat prin anaforaua următore a Epitropieî, subscrisă de Ve-niamin Mitropolit, Prinţul Scarlat Ghica, Hatmanul G. Mavrocordat şi Vornicul Michail Sturdza:
«Prea înălţate Domne,
«După datoria nostră în urmarea orîndueliî pentru curatoria şcolei din oraşul Iaşi, avend neadormita privighere spre propevăduirea bunelor învăţături în patria nostră, între altele am socotit, că una din cele mai trebuinciose şi folositore sciinţe este Matematica teoretică practică cu ale sale ramuri, spre ridicarea planului a multe moşii, pentru a cărora hotare urmâză necontenite pricini, sporindu-se mai ales şi din nesciinţa inginerilor, cerend dar o personă care cu vrednicie să implinâscă scopul acesta, am aflat pe patriotul nostru, dumnâ-lui Gheorghie Asaki, mădular Academiei din Roma, carele primind poftitorea nostră cerere, ne-a arătat
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
235
şi dorinţa de a face o asemenea slujbă patriei, cu jărtfirea însăşi a particularelor sale interesuri. Deci privind noi la însuşirile şi deosebitele sale sciinţe, l-am propus înălţimii Tale spre acest sfîrşit. Iar înălţimea Ta, făcătorul de bine ţării no-stre, prin luminata ţidulă din Î5 Noemvrie 1818, l-ai numit în şcola Domnescă din Iaşi profesor sciinţelor trebuinciose unui inginer politicesc, după care am avut îndestulare de a ne încredinţa de folosul aşezării acesteia la obştescul examen, ce s’a făcut în 12 Iunie al anului 1818, în fiinţa clirosului bisericesc şi a celor de trepta politicesca, a streinilor cu sciinţă, când mulţi tineri fii de boeri, şi ai altor orăşeni, au fost cercetaţi în pomenitele sciinţe ale matematicei teoretice şi practice, paradosite lor în limba românescă, întru care avend încredinţări şi vii dovedi de a lor deplină cunoscinţă, unii din ei s’au judecat vrednici de a fi ingineri, cari şi în faptă lucrezâ spre mulţumirea obştei. Drept aceea încredinţându-ne de greutăţile, sîrgu-inţa şi multe ostenele ale dumi-sale Gheorghie Asaki, spre a săvîrşi un asemenea lucru, alcătuind cu lămurire întâiaşî dată, în limba românescă, un curs de Matematică şi întrebuinţându-1 în aşa scurtă vreme spre folosul obştei, ne simţim în. datoriţi, pentru cinstea şi rîvna nemului nostru, de a mărturisi dumi-sale deplina mulţumire, şi îl judecăm vrednic de a înălţimii Tale facere de bine, precum şi de cunoscinţă Patrioţilor. Pentru acesta şi rugăm pe înălţimea Ta a întări acest atestat că<jut meritului seu. — Iaşi 1819 Fevruarie 8.
«Veniamin Mitropolitul Moldovei.
Prea plecate slugi: Scarlat Ghica, Const. Mavrocordat Hatm., M. Sturdza Vornic.»
G.	Asaki, abia reîntors în patrie, a organisat pe a sa cheltuelă, la 1817, un teatru de societate, în salonul Hatmanului Const. Ghica în Iaşi. Copiii boerilor Ghica şi Sturdza au represintat mai multe piese în limba română şi francesă. Intre actorii aceştia improvisaţî, cari încercă a introduce în Iaşi gustul artei dramatice şi a musiciî culte,
G.	Asaki numesce pe domnele Şubina născută Ghica, Agripina Sturdza şi pe Iacovache Leon.
Adăpat la fântânele artei italiene, G. Asaki va aduce cu sine, de la Eoma, nu numai iubirea musiciî, ci şi a picturii. Numai grelele evenimente, cari supravin la 1821, şi apoi după avenirea la Tron a lui Ioniţă Sturdza, îndepărtarea lui din ţâră, fiind trimis în 1822 agent al ţârii la Viena, unde rămase 5 ani, întârtjie punerea în practică a frumoselor dorinţe culturale ale lui G. Asaki. Eăsboiul care urmă apoi între Euşi şi Turci şi bolele epidemice vor prelungi starea de aţipire a culturii naţionale, atât în Moldova, cât şi în Ţâra-Muntenâscă.
Am ve<Jut că tineri feciori de boeri încep a merge la studii în străinătate. Limba francesă iea precădere tot mai multă, introdusă prin pensionate şi guvernori.
In Iaşi la 1812 există pensionatul de «nobile fete» al d-luî şi d-nei Germont. Se învaţă aci:
I.	Limba francesă, grecă şi italiană.
II.	Musica, forte-piano, harfa şi canto.
www.digibuc.ro
236
V. A. URECHIĂ
III.	Danţul, desemnul, a c<5se şi a brodâ.
Hatmanul Nicolae Stratilat a făcut un raport la guvernul provisoriu rusesc şi a susţinut înfiinţarea pensionatului sus numit, la 15 Fevrua-rie 1812. Raportul este făcut către Senatorul de Krasno Milaşevicl. Acest pensionat a funcţionat mai mult timp în Iaşi. (1)
CAP. IV.
Edilitatea publică sub Sc. Calimach.
Există sub Scarlat Calimach o Cassă a podurilor. Acestă Cassă a podurilor stă sub un epitrop, căruia i se dă în 1814 lefa de 600 lei pe lună. (2)
Există şi o Vom ide a Obştirilor, după exemplul celei din Muntenia
La 1814 Fevruarie 23, este numit epitrop Cassei podurilor Spătarul Greg. Balş (3). La 28 Fevruarie i se fixăză lefa de 600 lei pe lună.
In 6 Decemvrie 1813, Sc. Calimach numesce architecţi pentru oraşul Iaşi (4).
In 28 Fevruarie 1814, Calimach adreseză Metropolitului Veniamin şi boerilor Divanului o carte, însărcinându-î să cerceteze sema Epitro-piei Cassei podurilor Iaşilor şi să vadă ce iraturî să i se facă?
Să se cerceteze şi podurile (pavelele) şi să se arăte unde este nevoie de reparare şi unde a se face din nou, în anul acesta «sciind dumnă-ta şi acâsta, că în anul acesta nici este vre-o înlesnire ca să se facă rînduâlă de podele, nici la slujitorii ţinuturilor, sau bresle, precum şi în anul trecut, căci şi aceştia se află îngreunaţi cu slujbele lor, ci podelele câte după socotinţa dumnâ-luî vor trebui spre facerea şi întocmirea podurilor, trebue să se plătescă prin bună învoire din iratul podurilor de la acestă Epitropie (5).
Pavarea stradelor în Moldova este lucrare fdrte veche. Existau poduri, adecă pavele în Iaşi de pe sub Vasile Vodă Lupul.
La 1815 Domnitorul ordonă să se facă recensămîntul oraşului, împăr-ţindu-se orăşenii de ori-ce limbă şi religiune în 4 stări, cu arătarea şi a
(1)	Archiva Senatorilor din Ghişineu. Dos. No. 3 338. Notiţă dată de d-1 Teodor Burada.
(2)	Veţi! fila 93, Cod. Metrop. Iaşi.
(3)	Veijî clirisovul la fila 92 v., din Cod. Metrop. Iosif al Moldovei.
(4)	Vcijî Uricarul de T. Codrescu, tom. I, ediţia Il-a, p. 497—201. Ve^î fila 96, Cod. Metrop. Iosif.
(5)	Codul Metr. Iosif, fila 92.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CAL1MACH
237
judeţelor şi de ce stăpâni ţin, afară de boerî (aceştia fiind cunoscuţi la Visterie). După ce catagrafia va fi făcută, se va cislui pre orăşeni suma banilor pentru cumpărarea a 36.000 podele necesare podurilor din oraş. Numai de astă dată se aruncă acestă plată pe orăşeni, căci pe viitor Cassa podurilor va ave iraturî, din cari va face asemenea chel-tueli. Catagrafia sau recensămîntul îl face, în partea de sub jurisdic-ţiunea Agieî, Vel Aga cu Polcovnicul şi baş-câuş agiesc cu vatajii uliţelor, iar în mahalalele de sub jurisdicţiunea Hatmanului se va face de Hatman cu Vel Căpitan de lefegii, cu Polcovnicul şi vatajii din stradele mahalalelor. (1)
Vornicul Obştirilor şi Aga au îndatorirea de a se îngriji de pieţele publice. In 18 Oct. 1815, Sc. Calimach dă regulament sau nizam ad-hoc.
Tot aceşti funcţionari au grija de aprovisionarea oraşului cu articole relative la îndestularea publică.
In acest interes precupeţii sunt opriţi de a scumpi articolele de primă îndestulare, prin pitacul de la 18 Octomvrie 1815.
Construcţiuni. — Edificii. — Incendii. — Apă.
De la Scarlat Calimach avem reînoirea nizamului din 1804 relativ la oprirea construirii de case de lemn. Aga primesce însărcinarea de a veghiâ asupra nouelor construcţiunî. La 20 August 1815, Domnitorul ordonă lui Aga de Iaşi N. Roseti «ca să nu fie slobod a face dughenă de lemn, ci zidire de pâtră şi cărămidă» şi să nu fie permis tîrgove-ţilor «ce vînd praf de puşcă, horelcă şi panură să ţie cu dughenă decât prea puţin lucru de acestea, iar depositul în pivniţe pe la mahalale. Acâsta să se publicarisăscă în tot oraşul». —1815 Oct. 20 (2). 1 2
(1)	Ve^î întreg actul din 1815.
(2)	Cod. de docum. al Metrop. de Iaşi, fii. 143.
Ţidula domnescă către Hatmanie pentru facerea catagrafiilor tuturor stărilor afară de boeri (cari sunt în catalogul Visteriei), spre împlinirea banilor la facerea podurilor, din acele 36.000 de podele ce sunt a se cumpără, fiind Hatman d-1 Constantin Palade, iar Agă d-1 N. Roseti.
Vodă ordonă o catagrafie de tot numărul locuitorilor din Iaşi, cu arătare de starea fieşte-căruia, mâna l-a, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, creştini, armeni, jidovi şi ori-ce altă lege, rude şi sudeţi, cu osebire insă arătarea sudeţilor şi a cărei stăpânire ? afară de boeri a cărora şi numărul şi starea este sciută Visteriei; ca după acea catagrafie să se facă şi îmbrăcarca banilor trebuincioşi spre cumpărătorea sumei de 36.000 podele, cu dreptă cumpănire, după stări şi în urmă împlinirea, urinând acesta numai odată, acum, dar nu maî mult, pentru că în urmă, după vremi,
www.digibuc.ro
238
V. A. URECHIĂ
Regularea stradelor dâ ocasiune la diverse disposiţunî. (1)
Un important chrisov intervine pentru lărgirea şi regularea stradeî dintre biserica Treî-Erarchî şi cea-laltă, în 1815.
Drâptă este purtarea luî Calitnach faţă cu interesele proprietăţii bisericii Catolice, obligând mănăstirea Treî-Erarchî şi pe mahalagii, carî profitai! de regularea stradeî, să deâ Mănăstirii catolice o despăgubire în banî. (2)
totă întrebuinţarea podurilor este însărcinată asupra Casseî, ca să se facă din ira-turile sale. Drept aceea catagrafia mahalalelor ce sunt supuse Hătmănieî (iar la ţi-dula Agieî s’a (jis: «Catagrafia uliţelor supuse Agiei ), o însărcinăm asupra dumi-tale, spre care să rînduesc îndată pe Vel căpitan de lefegii şi pe poruşnicul (iar la Agie s’a qjlis: pe Polcov. şi başceuş agiesc ), ca împreună cu vatajaiî ce sunt prin mahalale (iar la Agie: a uliţelor) se urmeză cu totă silinţa şi credinţa, unde un om să nu rămână nescris şi dosit, căci după cercarea ce are să se facă prin înadinşi omeni ai Curţii, nu numai că analogul acelor dosiţi sau neaflaţi îl vor plăti zapciii pomeniţi mai sus, dar vor luă şi certare pentru neurmarea poruncii. Şi dar înce-pendu-se îndată catagrafia, să fie îngrijirea dumi-tale a se săvîrşî cât de curînd. Să fie la catagrafie şi omul Casseî podurilor.—1815 Oct 18.
L. S.
(1)	Ve^î Uricar, tom. I, ed. II, pag. 197—201.
(2)	Chrisov de la Scarlat Alexandru Calimach Voevod, pentru deschiderea unui
drum de lângă zidul Treî-Erarchilor.
Facem cunoscut prin acest al nostru domnesc chrisov, că după pricini şi giu-decâţî ce au curs până acuma între locuitorii mahalagii de aici din oraşul laşului, ce-şi au aşezările lor de la vale de zidul mănăstirii Treî-Sfetitele , pentru deschiderea unui drum din uliţa mare spre apus printre zidul mănăstirii Treî-Sfetitelor şi printre locul bisericii Apusenilor, ce din vechi s’a numit locul bisericii Unguresc!, cerend pe de o parte mahalagiii să le deschidă drum pentru umblarea lor cu trăsuri de boi şi de cai pe acel drum, pe de altă parte mănăstirea Treî-Sfetitele pretindirisind că ar fi locul mănăstirii, şi s’ar fi împresurat de biserica Apusenilor, şi de altă parte biserica Apusenilor pricinuind că ar fi drept locul acestei biserici; după câte-vâ cercetări ce s’aă făcut, atât în vremile trecute, cât şi acum în Domnescul nostru Divan, şi măcar că s’au verlut la mănăstirea Trei-Sfetitelor, cum şi la mahalagii, scrisori pentru deschiderea acestei uliţe, cum şi din potrivă la biserica Apusenilor, dar pentru ca să se curme şi continescă tote pricinile din mijloc, socotindu-se mai ales de neapărată obştesca trebuinţă, Domnia-Mea cu tot Sfatul nostru socotind cu cuviinţă, s’a dat hotărîre, ca să se deschidă uliţa mahalagiilor, rînduindu-se din porunca Dotnnieî-Mele pe al nostru cinstit şi credincios boer dumne-lui Nicolae Hrisoverghi vel Vornic al Obştei, nu numai de a deschide acestă uliţă printre zidul mănăstirii Trei-Sfetitelor, ci printre locul bisericii Apusenilor în lăţime, cu doi stânjeni domnesc!, dar să şi hotărască de jur împrejur tot locul ce are biserica Apusenilor, şi măcar că cu deschiderea acestei uliţe, fiind oreş-care păgubire bisericii Apusenilor, atât pentru luarea din loc, cât şi pentru stricarea unei dughene, pentru aceea remâind
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LDI ALEXANDRU CALIMACH
239
Măsurile luate pentru asigurarea oraşului contra incendiilor, cu opri-
fără lucrare, atât scrisorile mănăstiri! Treî-Sfetitelor şi a mahalagiilor, cum şi a biserici! Apusenilor, cu însăşi primirea biserici! s’au îndatorit pe mahalagii şi pe mănăstirea Treî-Sfetitelor, de au dat două mii două sute lei biserici! Apusenilor, adecă una mie una sută lei mahalagii! şi una mie una sută mănăstirea Treî-Sfetitelor, cari bani primindu-se de către Prefectoria biserici! au rămas mulţumiţi, cari boerî prin mărturia hotarnică ce au dat-o la mâna Prefectorilor biserici! Apusenilor, întăiu pentru acestă deschisă uliţă în lărgime de doi stânjeni domnesc!, arată pe unde au statornicit petre hotare, adecă : întăiu au pus un stâlp în colţul dughenilor bisericii Apusenilor şi drept colţul zidului mănăstirii Treî-Sfetitelor la faţa uliţiî mari, înseninat cu doi bouri mar!, unul la faţa uliţii mari şi altul la faţa uliţei Unguresc! şi cruce dintru zidul dughenelor, şi alt stâlp în dreptul zidului mănăstirii Treî-Sfetitelor cel din del din spre Bahluiu, pe care iarăşi l-au însemnat cu un bour la faţa uliţiî Un-gurescî, şi la faţa despre locul bisericii Apusenilor, şi alt stâlp au pus la colţul locului, şi a grădinii domniei-sale Spătarului Dracachi Roseti, ce este statornicit acel colţ cu hotarnică din anii 7263 Maiu 11, întărită şi cu clirisovul Domnului Ma-teiu Gliica Voevod, în dreptul colţului mănăstirii Treî-Sfetitelor, însemnat iarăşi cu bour la faţa drumului ce s’a deschis din porunca Domnieî-Mele pentru mahalagii pe din dosul zidului mănăstirii Treî-Sfetitele, care drum este în lăţimea curmezişului de şepte stânjeni domnescî la colţul de unde se abate drumul la vale spre Bahluiu, socotindu-se a rămâne mai largă acea bucată de drum, pentru în-torcerea carelor, iar în lung pe linia dreptă până în dreptul porţii mănăstirii cei despre Bahluiu, şi de acolo la vale spre Bahluiu, drumul s’a deschis de doi stânjeni domnesc! până la drumul ce merge pe vale prin mijlocul mahalalei, cum s’a însemnat de boerul hotarnic în vremea deschiderii şi la charta de starea locului; iar despre locul bisericii este însemnat stâlpul cu o cruce; al doilea măsurând rîn-duitul boer hotarnic şi tot cel-lalt loc ce-1 are biserica Apusenilor, din jur împrejur arătat tot într’acestă hotarnică, că au statornicit petre hotare pe la aceste locuri, adecă: întăiu au pus un stâlp de petră la faţa uliţii mari despre răsărit însemnat cu bour la faţa uliţiî şi cruce din dos, care stâlp este despărţitor şi colţului locului dughenilor de petră a bisericii Apusenilor şi locului mănăstirii Nem-ţului, pe care se află făcută dughena de petră a Rigă! neguţătorului.
De acolo la vale spre amia<jă-<ji măsurând locul bisericii cu stînjen de opt palme domnesc!, pe uliţa mare pe dinaintea dughenelor până în locul la stîlpul ce s’a pus despărţitor uliţii unguresc!, s’au aflat opt-spre-<jece stînjinî, şi din stîlpul acela a întors cu măsură spre apus o linie dreptă alăturea cu faţa uliţii unguresc! în dreptul colţului mănăstirii Trei-Sfetitelor cea despre Bahluiu şi s'au aflat patru-cjecî şi patru stînjeni şi una palmă De la acest stîlp măsurând tot în linia dreptă mai in-nainte cam clieziş până în stîlpul ce s’a pus în colţul locului dumi-sale Dracachi Roset în dreptul colţului mănăstirii Trei-Sfetitelor, s’au aflat un-spre-<jece stînjeni şi una palmă. De acolo au întors cu măsura în sus spre mie<Jă-nopte pe linia dreptă alăturea cu locul dumi-sale Spătarului Dracachi Roset, până în colţul locului bisericii Apusenilor, unde s’au pus stîlp şi s’au aflat doue-<Jecî stînjeni şi trei palme. De acolo au întors cu măsura drept spre răsărit şi tot în linie dreptă şi alăturea cu locul dumi-sale Spătarul, până în colţul locului ce se numesce Jezuviţilor, unde s’a pus stîlp de petră, şi s’au aflat cinci stînjeni şi trei palme De acolo iarăşi au întors
www.digibuc.ro
240
V. A. URECHIĂ
rea construcţiunilor de lemn, sunt completate cu cele luate prin alt pitac către Aga, prin care i se ordonă ca t6te bisericile şi mănăstirile din oraş, ca şi prăvăliaşii, să aibă tot-deauna gata cofe, că<Jî cu apă, căngi şi topdre. Mănăstirile închinate nu se supuseră acestei dispo-siţiunî. Sc. Oalimach scrie din noii lui Aga :
cu măsura în sus spre mie<jă-nopte în linie dreptă şi tot alăturea cu locul dumi-sale Spătarului, până în uliţa ce vine de la vale şi eae în uliţa mare printre zidul şi locul Sf. Mitropolii, şi printre locul dumi-sale Spătarului şi al Jezuviţilor şi al răposatului Logofăt Iancu Razul, unde s’a pus iarăşi stîlp în colţul zidului dumi-sale Spătarului Roset, însemnat cu bour la faţa uliţii şi cruce din dos, şi s’au aflat treî-<jecî şi doi de stînjenî şi două palme. De acolo au intors cu măsura spre răsărit în linie dreptă, alăturea cu uliţa până într’un stîlp de petră ce s’a găsit pus în colţul locului dughenelor răposatului Logofăt Iancu Razu, întru al căruia loc s’a pus alt stîlp însemnat cu bour la faţa uliţii şi cruce din dos, şi s’a aflat acea margine douăzeci şi trei stînjenî. De acolo au întors cu măsura în linie dreptă cam cheziş spre amia^ă-$i şi fundul locului dughenelor răposatului Logofăt Iancu Razu, şi prin fundul locului mănăstirii Nicoriţa, pe care loc are făcute dughene Riga neguţătorul, până la colţul cel din jos al locului mănăstirii Nicoriţa, despre locul bisericii Apusenilor, unde s’au găsit două petre hotare vechi, şi s’a pus lângă acelea acum şi alt stîlp de petră însemnat cu două cruci, şi s’au aflat două-<Jecî şi şepte de stînjini şi patru palme, şi din colţul acela ce s’a vă<Jut, primit prin învoelă între mănăstirea Nem-ţuluî şi între biserica Apusenilor, la hotărîtura ce s’a făcut din porunca domnescă la anul 1801 Iunie 16, ca să fie despărţitor între locuri în linie dreptă până în faţa uliţii mari, întorcând cu măsura dreptă spre răsărit, alăturea cu bucata de loc a mănăstirii Nemţului în linie dreptă, precum scrie acea hotarnică şi învoelă, până în faţa uliţii mari la stîlpul ce s’a pus întâiu colţul şi despărţirea locurilor însemnate cu buur şi o cruce, s’au aflat doue-<jecî şi patru de stînjenî şi una palmă, şi cu aceste măsuri şi stîlpi de petră s’a încheiat locul bisericii Apusenilor din jur împrejur, afară de uliţa Ungurescă ce s’a deschis acum în lăţime de doi stînjenî domnesc!, din cap în cap, iar pentru împrejurarea ce s’ar cunosce a ave locul bisericii Apusenilor la margine despre locul dughenelor răposatului Logofăt Iancu Razu, re-mâind să-şi caute biserica prin drumul judecăţii îndreptarea sa, deci acesta uliţă hotărîm ca de acum înainte şi în veci să rărnâe în totă vremea deschisă spre ob-ştesca trebuinţă, fără a se împruesurăţi cât de puţin de către cine-vâ cu vre-un fel de binale, avend voe Prefectorii bisericii să facă numai porţi la locul unde va cere trebuinţa; al doilea, pentru locul ce are biserica Apusenilor, după cuprinsul hotarnicei boerului ce a fost rînduit, întărim ca să-l stăpânescă în tote semnele şi hotarele ce s’au arătat mai sus nestrămutate în veci, făcendu-şî pe dînsele şi binale după obiceiul ţării.
Scrisu-s’a chrisovul acesta în oraşul Iaşi, la nernul Moldovei, întru a doua Domnie a Nostrâ, în anul al treilea, în anul de la Mântuitorul Christos. 1816 Maiul6 <jile.
(L. P.)
(Iscălit): I* Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
Grigorie Sturza vel Logofăt, Procit
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LOi ALEXANDRU CALIMACH
241
Cinstit credincios locului Domnieî-Mele dumne-ta Nicolae Roset vel Aga, sănătate!
Intru cuviinciosa îngrijire peutru paza focului aici în oraşul Iaşi, pe lângă celelalte datorii ale slujbei întru care te afli, pentru care cu tărie îţi poruncim să le păzesc! cu cea mal mare privighere, rînduim spre ajutor şi mănăstirile grecesc! cele mai mari din oraş, ca să aibă fieşte-care mănăstire din cele însemnate mal jos câte şese că<jl mari cu 10 cofe, pline cu apă, cercuite cu cercuri de fer, şi câte 6 căngi, şi câte 6 topore, adecă mănăstirea Golieî, Trei Sfetitele, sf. Sava, sf. Spiridon, şi Barnovschi, şi de-apururea să fie cămile pline şi tote cele-lalte gata spre a se întrebuinţa intru întîmplare de foc. Cărora spre sciinţă şi întocmai urmare să se arăte însăşi ţidula Nostră acesta. Iar dumne-ta să privighezi şi să zapciesci. atât de a se împlini întocmai, cât şi de a fi gata în totă vremea (1).
Apa.—De importanta cestiune a apei în Iaşi, nu aflăm până astătjî dis-posiţiuni altele decât cele din urmă luate de AL Moruzi-Vodă, la 12 Maiu 1804. Numai pentru Focşani aflăm un pitac domnesc din 28 Iunie 1815:
Carte Domnescă la Divan să opineze asupra cererii Focşanilor de a fi ajutaţi cu 2.000 lei, cari peste 20.000 daţi de ei, să servescă pentru aducerea de apă din marginea Odobescilor, căci canalul de apă adus de Moruzi-Vodă, din Ţera-Muntenescă, fiind pe sub Milcov, l-a spart apa acesta şi Focşanii pătimesc acum de lipsa apel.
1815 Iunie 28.
Urmeză anaforaua în acesta cestiune, pe fila 141 verso. 1815 Iunie 30 (2).
Igiena. Sănătatea publică.— Spitale.— Doctori.
In Iaşi este organisată o Casă a doctorilor sau epitropie specială. In fruntea acestei Epitropiî sunt doî boeri (3). Acâstă Casă e dotată cu venituri şi anume :
a)	. Priniesce 2 parale la leu din lefile ce se dau de la Casa Răsurilor.
b)	. Incasseză venitul fabricei de huscă, înfiinţată în 1813.
c)	. De la 1814 primesce venitul harabagialîculuî de Galaţi.
Aceste iraturi servesc pentru plata a 2 doftori ai politiei, un ge*
rah (chirurg) şi mai multe m<5şe. 1 2 3
(1)	Cod. Metrop, Iaşi, fila 136 verso.
(2)	Cod. Metrop. Iaşi, 140 verso şi 141.
(3)	Anaforâ din 1814 August 29.
«La Casa Epitropie! doftorilor, în totă vremea după alegerea obştiel, s’au aflat doi dintre acel dintâi boeri epitropl; iar de la o vreme rămâind numai dumne-lul Vistier Iordaclie Roset, întru acea din veohiu obiclnuinţă dar şi cuviinciosă, singur dumne-lui a făcut cerere a se mal alege unul din boeri spre întovărăşirea dumi-sale.
Obştesca socotinţă de totă cuviinţa găsind cererea dumi-sale, alege pe duinne-luî Vistier Grigoraş Sturdza . • Anaforaoa cere întărirea lui Vodă.
Semnat: Veniamin Mitropolitul, Const. Balş Logofăt; Iordaclie Canta Logofăt; Sandu Sturdza Vel Vistier; Iordaclie Roset Vistier; Manolache Dimachi Vornic.
Cod. Mitrop. Iaşi, fila 113 verso.
Analele A. R.—Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice.	16
www.digibuc.ro
242
V. A. URECHIĂ
Vodă, în 1814 Septemvrie 7, aprobă alegerea obştescă în favdrea lui Gr. Sturdza.
Casa doctorilor era la finele anului 1813 în deficit cu 8.000 leî. In 1814 adăogendu-se gerahul, deficitul spori la 12.000. Apoi fiind-că de la acâstă Casă se ajută şi se păzesee sănătatea vieţuirii de obşte, se propune, în 26 August 1814, adăogirea de irat, dând Casei venitul harabagialîculuî de Galaţi, etc. (1)
In Iaşi există spitalul Sf. Spiridon. Calimach îi acordă ca ajutor venitul cântarului din ţinuturi şi din sate. (2)
Ciuma. Sbucnirea ciumei în Moldova dă ocasiune la luare de diverse măsuri pentru combaterea şi împedecarea lăţirii ei. Pentru acoperirea speselor ce necesită înfiinţarea de lazareturî, se aruncă o dare prin sincsforă din partea fieş-căreia trepte, de la cinul cel dintâiu şi până la cel de pe urmă. Vodă dispune înfiinţarea de lazaret la Galaţi. El decide că, dacă cum-vâ se va mai întinde bdla, neajunsul speselor acestea, sinesforaua de mai sus <}isă de la boerî, «se va adună de la t<5tă neguţătorimea ţării, creştini, armeni şi jidovi şi de la alte locuri, după schepsis ce de izndvă se va face atunci.» Acestă hotărîre o dă Calimach în 22 Septemvrie 1815, pe anaforaua Divanului, din 20 Septemvrie 1815, în frunte semnând Metropolitul Veniamin. (3) Anaforaua acâsta (jic0. că pentru paza de bdlă şi pentru lazaretul din Galaţi pe 4 luni (1 August - 1 Decemvrie) trebuesc 10.000 lei. Aceşti bani îi va da tagma boerâscă:
Boeriî npi vtfi nsvtâăoţ	câte 90 leî de fie-care.			
Agii şi Spătarii. . .	. . 46	*		
Banii			»	15	bani.
Comişil			»	90	
Căminarii .....			60	»
Paharnicii		. . 18			
Serdariî		. . 15	»	90	
Stolnicii		. . 13	*	60	»
Medelnicerit ....	. . 10	*	15	»
Clucerii			»		
Sulgerii		. . 6	*	90	»
Pitarii		. . 5	»	76	»
Jicniceriî		. . 4	»	63	»
Şătrariî			»	45	»
Văduvele boerilor câte jumătate după rang. Visteria va strînge aceşti bani. Cu 1 2 3
(1)	Vecjî cod. Metropolieî Iaşi, fila 114 ver£o.
(2)	Ve<fi la Academie, cod. I, pag. 808—310.
(3)	Ve<Jî cod. Metropolieî Iaşi, fila 155.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
243
luna Noemvrie viind recela, se speră stingerea boleî, de nu vor plăti darea a doua neguţătorii.
Semnaţi, în 1815 Septemvrie 20, Veniamin Mitropolit, Iordache Canta Log, C. Balş Log., Grig. Sturdza Vel Log., Const. Bălşucă Vel Log., Sandu Sturdza Vistier, Iordaclie Roset Vel Vist., Manol. Dimache Vornic, Răducan Roset Stolnic, Nicolae Hrisoverghi Vel Vornic; Dumitrache Ioan Vel Vornic; Şerban Negel Vornic. (1)
La 20 Noemvrie 1815, Domnitorul, asupra altei anaforale, din 13 No. emvrie 1815, dă ţidulâ Domnescă ca să se adune bani de la neguţătorii din Iaşi pentru lazareturile de ciumă. Boia se lăţi la Galaţi, la Tecuciu, Fălciu şi Bacău.
Trebuesc 12 000 lei şi acea sumă o va plăti totă obştea neguţâtorescă din Iaşi, după izvodul sinesforalei, ce au făcut între dînşii în anul 1813, cuprinţlend anume de ceea ce are a da fieşte-care, începend de la starea întâia şi până la a cincca, fiind iscălit acel izvod atât de dumne-luî Kir Andrei Pavlu, cât şi de alţii din cei mai aleşi neguţători, care izvod deşi cuprinde 19,044 lei, adecă cu 7,044 lei mai mult decât suma neajunsului cu tahmin până la 1 Ghenar, dar fiind-că din condeie pot să esă rele. ... se va adună întrega suină.
Vistcria dă socoteli la finele lui Decemvrie de ce a primit şi de ce a cheltuit.
Strîngorea acestor bani se va urmă de la jidovi prin epitropii taxei cu ceuşii lor, uniţi cu zapciiî Cămării, iar de la toţi ceî-lalţî neguţători prin ceuşii lor uniţi cu omul Visterieî.
Iscăliţi : Mitropolitul Veniamin, C. Balş Logofăt, Iordache Canta Logofet, Gr. Sturdza Vel Logofet, Manolaclie Dimachi Vornic, Grigorie Chica Vornic, Iordaclie Catargiu Vel Vornic, Nicolae Stratulat Vel Vornic. (2) 1 2
(1)	Cod. Metropoliei Iaşi, fila 154 v.
Jui Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn
ţeriî Moldovei.
Infăţişându-se anaforaua acesta a preaosfinţitului Mitropolit şi a obştiei dumne-lor boerilor, şi veijend cuprinderea ei, am lăudat rîvna dumne-lor pentru intîm-pinarea cheltuelilor lazareturilor arătate, spre paza bolei ce urmeză la Galaţi cu darea prin sinesforă din partea fieş-cârei trepte, de la cinul cel întâiu şi până la cel mal de pe urmă; drept aceea şi întemeiem urmarea în tocmai, hotărînd că, dacă, ferescă Dumnezeu, orl-ce va mal spori şi se va mai lăţi boia ciumei din nestarea ce este acum până la sfîrşitul lui Noemvrie, ori va mai urmă şi după Noemvrie înainte, atunci urmând cheltuelă mai multă pentru adăogirea lazareturilor şi a străjilor cuviinciose, prisosul trebuincios spre cheltuelă, pe suma ce se dă din partea cinurilor boeresci, se va adună de la totă neguţătorimea ţării: creştini, armeni şi jidovi, şi de la alte locuri, după schepsis ce de iznovă se va face atunci, spre care întărim anaforaua acesta cu însăşi a noslră Domnescă pecete. — 1815 Septemvrie 22.
(2)	Cod. Metrop. Iaşi, fila 155.
www.digibuc.ro
244
V. A. TJRECHIĂ
Despre isbucnirea ciumiî în Moldova scriau şi Consulii streini din Iaşi şi jurnalele streine.
Măsurile luate cu înfiinţarea lazareturilor la hotare şi cu prohibi-ţiunea comunicaţiunilor mercantile au dat nascere la abusurî. Aflând câştig bun din acestea, impiegaţii lazareturilor şi diverşii neguţători căutară să facă a dăinui cât maî mult lazareturile, carantinele şi măsurile prohibitive, chiar şi după ce nu maî era nevoe de ele, căci se pare că bdla se stinsese. Acesta cel puţin este acusaţiunea adusă de Consulii din Iaşi (1).
Pentru privigherea de aprâpe a mersului epidemiei, Calimach rîn-dui câte un anume boer de fie-care judeţ, pe lângă Ispravnici (2).
Cam ce măsuri aveâ de luat boerul rînduit se pâte vede din instrucţiunile date în Decemvrie 1818 Clucerului Alexandru Ureche de Domnitorul Calimach şi cari fură următdrele:
Noi Scarlat Alex. Calimach Vv. Cu mila lui Dumnezeu, Domn al ţeriî
Moldovei.
Credincios boerule Domnieî-Mele, dumne-ta Alex. Ureche biv Vel Clucer, sănătate. La satul Şerbănesci! de la ţinutul Nemţuluî însemnându-se boia ciumiî, care sat fiind cu apropiere de Valea Tîrguluî, înadins orînduim pe dumne-ta şi-ţî po-
li) Veiji Hurmueaki, colecţiunea Iorga.
(8)	La judeţul Bacău, în aniî 1818—1819, a fost însărcinat cu privigherea tatăl autorului, Clucerul Alexandru Ureche, cu următorul pitac:
De la Visterie.
Către cinstit dumne-luî Clucerul Alexandru Ureche, După trebuinţa ce urmeză de îngrijire a pazei ţinutului Bacăului despre boia ciumiî, iată Visteria te rînduesce şi pe dumne-ta şi ţi se scrie: îndată ce vei luă cartea acesta, să mergi la dumne-lor Ispravnicii şi după poveţuirea ce vei luă să fii următor întocmai, fără să dai smintelă sau cusur, ca să nu te învinovăţescl.—1818 Septemvrie 7.
Canta Vel Vistier.
La 18P, Martie, Clucerul Alexandru Ureche a fost trimis la carantina din Lunca-Mare cu pitacul acesta:
De la Visterie către cinstit dumnd-lui Clucerul Alex. Ureche.
Asupra îngrijirii ce se cuvine să urmeze la carantina de la Lunca-mare, te orîn-duesce Visteria şi ţi se scrie ca, indată ce vei primi cartea acesta, să mergi la dumne-lor Ispravnicii şi după poveţuirea ce vei luă, să stai urmând paza cu-viinciosă la carantina arătată şi se va cunosce slujba. -1819 Martie 18.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
245
runcim, îndată ce vel primi cartea acesta, să mergi la arătatul sat şi mai întâiu cercetând cu amăruntul ca să afli în cât s’a întins molipsirea, pe toţi acei molipsiţi şi cu prepus să-l scoţi afară în colibl în pază cuviinciosă. spre a nu se amestecă şi ei cu alţii şi cu îndatorire ca pe fieşte-care di să-şi spele şi să-şi aerisescă lucrurile. Vei înconjură şi .salul în străjî, ca nici să esă nici să intre nimeni după potolirea bolei, iar pentru omenii trebuincioşl a se întrebuinţă pe la străjile ce vei rîndui, îi vel cere de la dumne-lor Ispravnicii de Nemţ, corespondarisindu-le cu dumne-lor şi pentru cele trebuinciose de ale mâncării, ca să nu pătimescă locuitorii, îngrijindu-te dumne-ta cu tot dinadinsul, nelipsind din prejma satului până după potolirea bolei, iară către Visterie trimiţând răspuns că ai mers spre punere în lucrare a celor poruncite. Vei trimite însciinţărî şi pe totă săptămâna pentru orî-ce întâmplare.—1818 Noemvrie 13.
Cu însuşi condeiul domnesc sunt adause vorbele următore: «scoţând afară în colibl nu numai pe acei dovediţi de molipsiţi, ci şi pe ori-câţi alţii cu ori cât de puţin prepus va fi asupra lor, că au avut amestec cu cei molipsiţi, să se scoţă afară în deosebit loc. Iar la casele acele molipsite să se strice acoperămîntul şi podul i ferestele şi să se arunce apă pentru curăţirea lor şi omenii ce vor rămâne în sat să se păzescă unii de alţii neamestecându-se nici de cum, ca să nu se adauge molipsirea.»
La capitolul de mai departe al istoriei Domniei lui Sc. Calimach, voiu aduce naraţiunea adevăratei rescole ce stîrni în Iaşi aplicaţiunea unor disposiţiunî menite a împedicâ întinderea ciumiî în oraş la 1819.
Interesând tot sănătatea publică, mai avem de amintit unele măsuri luate tot de Scarlat Calimach.
Aşâ nu se păte deschide farmacie decât cu chrisov Domnesc.
La 1813, Calimach acordă asemenea chrisov lui Franz Xaiver Nai-man pentru o farmacie la Botoşani (1).
Se impune farmaciilor tarif pentru vîmjarea medicamentelor.
In 1814 Martie, Domnitorul însârcineză pe doctorii Plusc, Peţone, Eustaţie şi pe Vornicul politiei Nicolae Hrisoverghi, să inspecteze farmaciile, să înlăture din ele drogele vechi, netrebnice, să constate dacă la farmacii se află tot materialul necesar şi să fixeze tariful de vîncjare (2). 1 2
(1)	Veţlî la Academie, VII, No. 142.
(2)	Cod. Metrop. Iaşi, fila 94.
Carte Domnescă către cinstiţii aleşilor doftori al oraşului Eustaţie, Plusa
şi Peţone.
După încredinţarea ce am luat Domnia-Mea, că spiţerii ce ţin spiţerii aici în oraş, întru supunere numai pentru folosul lor, urmeză în tot chipul neprivigherea la faoerea doftoriilor, având întru nebăgare de semâ şi multe doftorii stricate sau necuviinciose, dar şi vîmjarea doftoriilor fără nici o bătae de cuget o urmeză cu preţuri mari, încât acei mai putincioşî plătesc simţitore preţuri şi acei neputincioşi
www.digibuc.ro
246
V. A. URECHII
La acest capitol al edilităţii, avem de amintit unul din actele cele maî bine primite de locuitorii din Iaşi, acela prin care Calimach le asigură liberă folosinţă de marele imaş în jurul oraşului, destinat pentru nutreţul vitelor lor. Dăm în notă întregul acest chrisov important din 4 Maiu 1816. (1)
nu se îndestulezi la cuviinciosele doftori! întru patimi de bolă şi de cuviinţă, fiind a se pune în bună rînduelă, fiind spre obştescul folos, care se alcătuesce pentru ajutorul pătimirilor de bole şi paza sănătăţi! de obşte, rînduim Domnia-Mea ca, adunându-ve împreună, să mergeţi pe la tote spiţeriile şi la fieşte-care cercetând cu luare aminte tote doftoriile, acele doftori! ce le veţi află că sunt vechi sau întru stricăciune şi netrebnice să se lepede, puind la cale a se află la tote spiţeriile în tot timpul şi bune şi folositore spre izbăvirea bolelor, dar şi cu îndestulare şi după trebuinţa oraşului şi, pentru ca să lipsescă şi acel până acum catahrisis cu vîncjarea doftoriilor în preţuri mari, veţi cercetă şi făturile de cumpărătura doftoriilor, fiind cu luare aminte ca să fie cele adevărate faturi, pentru ca sa nu aibă sporire peste cele adevărate preţuri a cumpărăturii, şi socotind acea după cuviinţă cheltuelă a doftoriilor împreună şi dobânda banilor cumpărăturii şi cu cuviincios folos pentru ţiito-rul spiţeriei, veţi face şi veţi da la fieşte-care spiţerie în scris arătare iscălită de preţurile cu car! veţi găsi de cuviinţă că trebue să se vîncjă fieşte-care fel de doftorii, alăturând lângă doftoriile ce se aduc dintru alte părţi de loc şi acele cari se strîng de aici: burueni, flori, rădăcini şi alte asemenea, pentru ca tote, până la cel mai mic lucru, să fie cuprinse întru cunoscinţa de preţuri, cu care trebue să se vîn<jă, urmând întru preţăluire şi alcătuire acestă chibzuire cuviincioşi, pentru ca şi ţiitorii spiţeriilor să-şi aibă folosul de cuviinţă, dar şi acei siliţi de pătimirea bolelor a cumpără doftorii să nu simtă îngreunare cu plata de preţuri nemăsurate.
Rînduim Domnia-Mea şi pe dumne-ta al nostru cinstit şi credincios boer Neculae Hrisoverghi, Vel Vornic al politiei, ca să mergeţi împreună cu aleşii doftori şi să staţi spre urmarea cercetării şi alcătuirii, întocmai cum prin ţidula acestă a Dom-niei-Mele se cuprinde.—Şi de totă punerea la cale ce se va face, să avem Domnia-Mea însciinţare.—1814 Martie 6.
(L. S.)
(P. 94 şi Verso).
(1)	Dresele ce s’au făcut pentru imaşul orăşenilor din jur împrejurul Iaşilor cât să fie.
Cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele, dumne-lui Răducanul Roset
Hatman, sănătate.
Prin jaloba ce au dat către Domnia-Mea toţi locuitorii acestui oraş al Iaşilor s’au tânguit cu mare plângere, că pătimesc o mare strîmtorare şi sărăcie, despre stăpânitoriî moşiilor ie prin prejurul oraşului. Că după ce dintru drept imaşul ce li s’a lăsat dintru în vechime să-l aibă din jur împrejurul laşului, pentru trebuinţa pâşunatului vitelor lor, cu totul sunt strîmloraţi dându-se voe prin tocmele, de către stăpânitorî, de şi-au făcut unii vii, alţii ceirurî, alţii prin osebite tocmele ţiind din drept locul imaşulul oraşului, diu care pricină, strîinlorind imaşul, nu au unde
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
247
O	altă bună măsură datorită lui Scarlat Calimach e următbrea:
să-şi păşuneze vitele, dar şi necontenit în totă vremea verii sunt supăraţi cu închiderea vitelor de către vechilii stăpânilor moşiilor de prin prejur, bântuindu-i, în cât nu sunt volnici a-şi păşună câte o vită ce au pentru hrana caselor lor: pentru care cerşind dreptate şi punere la cale, pe lângă şi a Domniei-Mele bună voinţă, în pricina acesta cercetându-se şi condicele Divanului, s’au aflat două domnesc! chri-sove, tot într’o glăsuire, cel intâiu de la Domnul Constantin Dimitrie Moruz Voe-vod, din 1779 Iunie 9, şi al doilea de la Domnul Alexandru Ioan Mavrocordat Voe-vod, din 1786 Iunie 7, prin care lămurit se arată în semne firesci până unde să fie locul imaşuluî pentru vitele orăşenilor (şi acelor străini ce vin cu trebuinţă, şi se duc), din jur împrejurul oraşului, hotărîndu-se ca tot acel loc să fie slobod şi neoprit de către nimeni nici odată, şi nimeni să nu potă păşi, sau a da dintr’acesl loc cuî-va, să pue străini, sau pentru păşunat, sau măcar cu alt chip de vîn<jare, ci să fie de-apururea locul acesta slobod, pentru trebuinţa oraşului, cum mai pe larg vei înţelege din copia de pe hrisovul acel din 1786 Iunie 7, ce se trimite dumi-tale; drept aceea fiind-că pentru acestă pricină, după a orăşenilor jalobă, s’a mai dat poruncă şi de către Domnia-Mea la Hătmănie, şi mai nainte, ca întocmai să se urmeze, neîngăduind pe nimeni să închidă vitele din locul imaşului arătat, şi cum se vede, nici o urmare nu s’a făcut. Iată dar că şi acum poruncim Doinnia-Mea dumi-tale, ca îndată, fără cea mai puţină prelungire, să dai de scire tuturor Igume-nilor de la mănăstirile de prin prejurul oraşului, şi altora cari vor mai fi, ca să dea poruncă cu tărie vechililor săi, ca nici într’un chip, de acum înainte, să nu mai in-drăznescă nimeni de a închide vite ori ale cui de pe imaşul ce este lăsat împrejurul laşului, pentru trebuinţa vitelor orăşenilor, sau să-i mai bănescă, ce la tote să se urmeze întocmai, şi pe deplin, după hotărîrea chrisovelor pomenite, cum şi a poruncii acesteia a Domniei-Mele, şi vitele orăşenilor ce vor fi închise, numai decât să li se dea la mâna a cui vor fi, fără a luă vre-un ban, de la cine-va geremeâ, precum şi câţi bani vei dovedi că s’au luat jăluitorilor de către pârîţi, împlinindu-i să-i dai înapoi, spre a conteni fieşte-care de acest fel de nedreptă apucătură; şi
osebit poruncim dumi-tale, ca împreună cu orînduitul Vornic de portă.............din
partea Divanului, să rîuduesci şi din'omenii Hătmănesci, care va fi cu înţelegere, să mergă pe imaşul de prin prejurul laşului, şi după semnele cuprinse la hrisovul pomenit, de pe care s’a trimis copia, să pue şi semne, ca să se scie până unde să se întindă orăşenii cu păşunatul vitelor lor, precum şi ori la ce loc ce va găsi, că s’au închis din drept locul imaşuluî arătat, ori de către cine ar fi, cu îngrăditură să facă de acum pe imaş ţarină sau ceiruri, sau ori sub ce chip de năi-melă ţiind loc de imaş, să se deschidă, ca să remâe iarăşi loc slobod, precum a fost. Ca unii ce avend sciinţă de hotărîrea hrisovelor şi a poruncilor Domnesci, nu au fost volnici a da şi a păşi la nimeni din locul imaşului orăşenilor, spre a rămâne orăşenii odihniţi după dreptul ce li s’a dat, căci din potrivă mai ivindu-se jalobe în pricina acesta, acei neascultători şi nesupuşi vor căde în grea răspundere, de care nici într’un chip nu se vor pute îndreptă, şi cartea acesta a Domniei-Mele va sta la mâna orăşenilor, ca să le fie de apărare; acesta poruncim. — 1816 Maiu 4
L. P.
Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
248
V. A. URECHII
Multă supărare se aduceâ orăşenilor, mai ales celor cu case marî şi mai bogaţi, prin faptul că adesea erau scoşi de prin casele lor, ca să se aşeze în ele vre-un consul strein. Oalimach decide cumpărarea a trei case m^irl pentru cel 8 consuli streini din Iaşi, plătindu-se costul lor prin cislă între neguţători. (1)
CAP. 'V
Comerciu, — industrie, — bresle, — tirguri, — bâlciuri, — mijloce de comunicaţiune.
Starea în care rămăsese Moldova, la eşirea din ţeră a Muscalilor, nu era proprie a înlesni prosperarea comerciuluî şi a industriei.
Ca fabrice nu aflăm în Moldova, pe lângă meseriile exercitate pe la sate, decât următdrele:
a)	. Fabrica de sare huscă, al căruia venit, la 6 Octomvrie anul 1814, a fost consacrat pentru Cassa doctorilor. (2)
b)	. In 1815 Ianuarie 18, Calimach acordă Episcopiei de Eoman ha-vaet de la o fabrică de bere înfiinţată pe moşia Episcopiei. Visteria ordonă oprirea fabrice!, dacă nu se va învoi cu Episcopul. (3)
Afacerea iea finit în 1816 Iunie 26, prin hotărîrea luî Vodă, ca Episcopia de Roman să aibă ea o fabrică privilegiată de bere pe moşia sa.(4)
In acelaşi an 1816, un Alexandru Doşu cere voie să facă şi el la 1 2 3 4
(1)	Cu obştesca socotinţă alcătuindu-se punerea ia cale, ca să se cumpere trei case aici în Iaşi, pentru trei consulaţi a Curţilor streine, pentru ca să lipsescă cea de-apu-rurea supărare ce urmă când unuia când altuia, cu scotere de prin casă, după punerea le cale, una din casele aceste s'a însemnat dumne-lor boerilor de starea întâi, alta iarăşi celor de starea a doua, iar una se razimă asupra tagmei neguţătoresci, de obştie toţi câţi se află cu locuinţa aici în Iaşi. Drept aceea poruncim Domnia-Mea, dumi-tale Vel Vornice al Politiei, adunând pe toţi neguţătorii la un loc, să faci între dînşii o socotinţă, cu bună chibzuire, spre a prinde toţi de obştie întru acestă fo-lositore trebuinţă, fiind şi pentru însuşi al lor folos, şi aşa întru alcătuirea acesta apoi, împreună cu dumne-ta, vor găsi şi casa aceea, care ar fi să se cumpere şi tocmindu-se, şi cumperându-se apoi, vor alege şi pe doi dintr’înşii cari să fie epi-tropi acestei case, spre a-şi luă pe tot anul şi chiria acestei case de la consulatul ce va şede într’însa. — 1814 Aprilie 1.
L. S.
(Cod. Metrop. Iosif Namian, fila 95 v.)
(2)	Ve$I la Academie, portof. V (15).
(3)	Academie, LXIII (77).
(4)	Academie, LXIII (78).
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
249
Roman altă fabrică de bere. I se refusă concesiunea în interesul Episcopiei. (1)
c)	. Boiangiii nu lipsesc nici în Iaşi, cum nici la Bucuresci.
Domnitorul protege acestă industrie. Aşâ, în 1813 Iunie 14, scutesce
de bir pe Evanghelie Boiangiul şi pre doue calfe (2).
d)	. Velniţele sau povernele fuseseră închise sub Muscali spre a se împedicâ consumarea de grâne necesare îndestulării publice şi a armatelor.
La 18 Maiu, boerii supun lui Calimach o anaforâ, în care <Jic că e mare strîmtorare de monedă, din causă că se opresce a nu se află velniţî spre lucrare de horilcă din pâne. Acestă oprire se întemeieză pe grija să nu lipsăscă apoi pânea. Dar în Bucovina boerii ved că urmeză velniţele şi nu este strîmtorare de pâne, că se silesc omenii a produce mai multă, ca să câştige cu velniţele; destul că se opresc a lucră velniţele când anul e neroditor.
Apoi cu aducerea horilcei de peste hotar se scdte din ţeră «o sim-ţitore sumă de bani.»
Adaogă boerii, că la velniţe se lucrăză mai ales secara şi hrişcă, care acum locuitori de la oprirea velniţelor nu le mai semenă, şi aceste nu le obicînuesc în hrana lor, sau nici se cer la Constantinopole.
Apoi se perd pânile cele stricate, cari se lucrâză la velniţe, şi pd-mele de tot felul, chiar şi sălbatice.
Boerii propun liberarea lucrării velniţelor. Dar să nu lucreze grâul bun şi pentru ca să nu păgubescă şi Domnia venitul vămii pe ho-lirca de peste hotar, să se percepă câte 60 parale de vadră pe ho-lirca produsă în ţeră.—1814 Martie 6. (3)
Iacă resoluţiunea dată de Calimach asupra anaforalei:
„	4
Noi Scarlat Alex. Calimach Vv-, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei.
Infăţoşându-se înaintea Nostră anaforaua acesta, cu obicinuită pârintesca Nostră îngrijire către tote cele ce alcătuesc folosul şi buna vieţuire de obşte, luând aminte la obştesca socotinţă spre slobozirea lucrării velniţelor, folosul ce se pricinuesce din lucrarea acesta este vederat, dintru care urmeză şi oprirea scoterii monedei din ţeră, dar din potrivă şi când (ferescă Dumre(jeu) se va întîmplâ vre-o nerodire sau secetă, atunci fără îndoire lucrarea velniţelor va fi necuviinciosă şi vătemătore, atingendu-se şi de însăşi iconomia hranei locuitorilor Domnesciî Nostre ţerî, dar va fi şi pricinuitore de scădere întru acea de obşte datorie ce neapărat de la toţi se cere a se îngriji cu trimiterea trebuincioselor zaherele Ia Capanul împărătesc, şi 1 2 3
(1)	Academie, XVI (194). Ve<Jî şi LXIII (83), din 1817 Martie.
(2)	Acad., VI (231).
(3)	Cod. Metrop. Iosif, Iaşi.
www.digibuc.ro
250
T. A. URECHII
la o asemenea întîmplare de lipsă, după Domnesca Nostră îngrijire ce avem spre întemeierea bunelor rîndueli, de cuviinţă este a se face oprire lucrării acesteia; iar în vreme de îmbelşugare, care prin milostivire ţ)umne<jeescă se arată cu tote ro-durile şi întru acest curgător an, cu părintesca Nostră plecare, spre folosul şi liniştirea în tot chipul a fieşte-căreia stări a supuşilor noştri, dăm voie să fie slobodă lucrarea velniţelor, cu hotărîre, ca să nu lucreze la velniţă grâul şi orzul, care neapărat sunt cuviinciose a merge la Capanul împărătesc, spre împlinirea datoriei, şi poruncim ca toţi acei cari vor voi a deschide velniţe, să se arăte mai întâiu la Domnăsca Nostră Visterie, să dea încredinţările cuviinciose subt chezăşie şi întru acâstă rînduâlă îşi va luă carte de slobozenie, cuprin^ătore de locul unde va deschide velniţe şi cu câte căldări, şi după cuviinţă se va strînge de la aceştia şi avaetul ho-tărît câte 60 parale de vadră împotriva păgubii ce se pote pricinuî Domniei din venitul obicinuit a se luă de la holirca ce se aducea până acum de peste hotar, care după începerea lucrării velniţelor, negreşit trebue să contenescă, Drept aceea întărim anaforaua cu a Nostră Domne ică iscălitură şi pecete,- 1814 Iulie 24, Iaşi,
(L, S.)
Semnat: Vodă.
Breslele continuă fără modificări simţitore în constituţiunea lor. Bresla precupeţilor este mereu împedicată de la cumpărături şi vîn-dărî în piaţă în orele de dinainte de amia^i. In acest sens Oalimach dă pitac Domnesc, în 18 Octomvrie 1815 (1).
Zarafilor le dă Oalimach următorul nizam:
Regulamentul Zarafilor.
Carte Domnesc,ă de la Scarlat Alex. Oalimach Vv, către Nicolae Roset Vel Aga
Jidovii zarafi cari se află aici în Iaşi, cari întru urmarea zariflîculuî şi a schimbatului a feluri de monede întru aceea ce urmeză trebuinţa a da şi a luă, fac feluri de calpuzanlîcurî, pricinuind unora şi simţitore păgubire şi neavend de unde împlini dreptul lor. Acesta, pentru că până acum acei zarafi de sine urmau şi se amestecau. Drept aceea pentru contenirea ujnor urmări nedrepte şi păgubitore ca acestea şi pentru totă regula politicescă, poruncim dumi-tale, ca zarafii câţi vor fi de trebuinţa oraşului acestuia, să fie cunoscuţi Agiei, luându-li-se chezaşî siguri întru răspunderea acelor chezaşî la totă păgubirea şi calpunzanlîcurile ce vor urma zarafii în ori-ce vreme. După care închezeşluirî să se dea şi adeverinţele Agiei la acei zarafi, socotiţi pentru trebuinţa politiei acesteia, publicarisindu-se tuturor stărilor şi neguţătorilor, că numai acei cu adeverinţele Agiei sunt slobozi a urmă zaraflî-cul, iar alţii nici într’un chip, căci care va amestecă în alişverişul seu pe alţi zarafi necunoscuţi şi fără adeverinţa Agiei, nu numai că este supus răspunderii pentru cutezare, dar şi ori-ce păgubire i se va pricinuî despre acei zarafi nu va fi ascultat, nici îndestulat la nici o judecată,— 1815 Iulie 16 (2). 1 2
(1)	Cod, Metrop, Iaşi, 148,
(2)	Cod, Metrop. Iaşi, fila 142 verso,
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUl ALEXANDRU CALIMACH
251
După constituirea de la finele secolului XVIII a breslelor, ele stau nu mai mult deplin autonome sub măimăriile lor, ci marele Cămăraş al Curţii este judeţul la care au de a recurge toţi breslaşil în dara-verile lor de judecăţi. Acesta se probeză cu următorul act din Septemvrie 1814:
După obicînuinţa dintru în vechime tagma neguţătorilor şi isnafurile croitorilor, a blânarilor şi a cuiungiilor de aici din oraş, cum şi toţi jidovii avendu-şî supunere la Cămara gospod, în totâ vremea şi pricinile de judecată ce s’au întîmplat între aceştia, de către dumne-luî Vel Cămăraş s’au căutat, dar şi plăţile ce au dat aceştia către Domnii în pricinile ce s’au întîmplat să aibă, la dumne-luî Vel Cămăraş ah fost obicînuinţa a se rîndui. Drept aceea, în cuprinderea acestui vechiu obi-ceiu care se cuvine a se păzi fără strămutare, s’a dat ţidula acesta a Domnieî-Mele cinstit şi credinciosului Nostru boer dumi-tale Ştefanache Vogoride biv Vel Post., epistat Cămării, şi poruncim ca pe numita hotărîre a se păzi cu urmare întocmai.— 1814 Septemvrie (1).
L. S.	Vel Vistier.
Mai puţin e deprindere în Moldova de a impune narturî la comer-ciul care intereseză îndestularea publică. Sub Calimach se impune tarif special numai spiţeriilor, cari vindeau scump buruenile cele mai comune.
Oraşele continuă a se încercă să se salveze din manile proprietarilor lor. Intre acestea avem de a cită Harta (2) în judecată cu Grig. Ghica, în 17 Ianuarie 1813.
Oraşul Bârlad răscumpără moşia încunjurătore de la proprietarul ei cu chrisovul lui Sc. Calimach, din 1815 Fevruarie (3j. 1 2 3
(1)	Cod. Metrop. Iosif, Iaşi.
(2)	Acad., LIII (152).
(3)	Iacă documentul:
Chrisov de la Domnul Scarlat Alexandru Calimach Voevod, pentru cumpărătura moşiei tîrgului Bârladului.
Insciinţare se face cu acest hrisov al Domnieî-Mele tuturor cui se cuvine a sci, că arătând al nostru cinstit şi credincios boer, dumne-luî Grigorie Sturdza, Vel Logofăt de Ţera-de-jos, zapisul dumi-sale Spătăresa Profira Miclesca, soţia dumi-sale Spătarului Nicolai Dimachi, care este din ţii întâi a luneî aceştia Fevruarie a anului curgător, iscălit de dumne-eî i de soţul dumi-sale, i de boeriî rudenii a dumi-sale ce au fost epitropî, dumne-luî Iordachi Cantacuzino biv Vel Logofăt, şi dumnă-luî Ioan Sturdza biv Vel Spătar, şi de alţi boeri încredinţat, şi de dumne-lor Veliţii boeri ai Divanului Domnieî-Mele, prin care se cuprinde câ mănăstirea sf. Prooroc Samuil din tîrgul Focşani, ce este metohul mănăstirii sf Spiridon de aice din oraşul Iaşi, avend afierosire de la ctitorul ei, fericitul întru pomenire Domn
www.digibuc.ro
252
V. A. TJRECHIĂ
In Iunie 1814, Scarlat Călim ach a reînnoit şi tîrguluî Petrei (N.) chri-
Gonstantin Michail Cehan Racoviţă Voevod, moşia de la tîrgul Bârladului ot ţinutul Tutoveî, hotărîtă şi stîlpită şi măsurată şi în lung şi în curmeziş, afară de vatra tîrguluî, precum arată hrisovul aceluiaşi Domn ce este din anul 7265, şi alte ur-mătore hrisove de întăritură, în urmă la ani! 1785 Decemvrie 10, Epitropia mănăstirii Sf. Spiridon, ce se află întru acea vreme, anume răposaţii Sofronie Irino-polion, i Lascarachi Roset, fiind Vel Vornic, şi Iordaclii Ghica Vornic, au făcut schimb cu dumne-lui biv Vel Logofăt Iordachi Cantacuzino fiind Postelnic, adecă Epitropii au dat dumi-sale Logofătului moşia Bârladului, şi dumne-luî Logofătul a dat la mănăstire moşia Vădurelele, satul întreg la ţinutul Sorocăi, precum arată scrisorea de schimb, adeverită de Mitropolitul ţării şi de Veliţii Logofeţi de pe atun-cea, întărită şi cu hrisov tot dintru acei ani Decemvrie 26, de la Domnia-Sa Alexandru Mavrocordat Voevod, dar după aceea la anii 1786 luna Ghenarie, dumne-lui Logofătul Iordachi Cantacuzino fiind Spătar încă, prin învoelă a făcut schimb cu sora dumi-sale răposata Spătăresă Catrina Cantacuzino, care a fost moşă dumi-sale Spătăresiî Profirii, dând dumne-lui Logofătul surorii sale moşia Bârladul, şi luând de la soră-sa nisce părţi de moşie la jurul Hârlăului, cuin arată scrisorea de schimb adeverită de Mitropolitul ţării, Episcopul Huşului şi Veliţii boeri de atuncia.
Pe urmă Spătăresă Catrina Cantacuzino, între altele ce a dat zestre fiicei sale Elena, maica dumi-sale Spătăresei Profirei, când a căsătorit-o după Stolnicul Du-mitrachi Miclescu, î-a dat şi moşia Bârladul, precum arată foia de zestre, iscălită de Spătăresă Catrina Cantacuzino, iar de la Stolnicesa Elena a rămas la fiica sa, adecă dumi-sale Spătăresă Profira, soţia dumi-sale Spătarului Nicolaî Dimachi, precum arată izvodul din anul 1813 Noemvrie 21, iscălit de dumne-lui Spătarul Ioan Sturdza, văr primar cu Stolnicesa Elena, ce a fost şi epitrop dumi-sale Spătăresei Profirei. Dar fiind-că tîrgoveţii, locuitori din tîrgul Bârladului, din vreme în vreme s’au întins cu casele şi alte binale pe locul acela cuprins în hrisovul pomenitului Domn, ce l-a fost afierosit la numita mănăstire, şi aflându-se şi la mâna tîrgoveţilor o carte tot de la acelaşi an Martie 12, în urma hrisovului mănăstirii, în care carte hotărăsce să nu dea casa nici un ban chirie, nici de pivniţele lor, cum nici din grădini să nu-i (jeciuescă mănăstirea, ci numai din ţarini şi din fânaţii, şi din prisăci de la câmp să-şi dea (jeciuelă. In cuprinderea acelei cărţi întemeindu-se tîrgoveţii făceau pricini atât de la cei mai dinainte stăpânitori, cât şi către dumne-ei Spătă-resa Profira, ca să nu dea adetiul obicinuit după puterea hrisovelor ce are, întingând u-se pricina şi la înfăţoşarea judecăţii Divanului, de unde deosebindu-se câţi-vâ din boerii ce locuesc acel tîrg, adecă dumne-lui Spătarul Gavril Iamandi, i Spătarul Ioan Costachi, i Banul Ioan Iamandi, Medelnicerul Petrachi Negri, şi Medelni-cerul Panait Docan, Medelnicerul Iordachi Oprişan, şi Vasilie Chiru, arătându-se din partea tuturor tîrgoveţilor, şi scoţând vorbă că cu toţii de obşte ar vroi să o cumpere de istov, spre acea vorbă s’a sfătuit dumne-ei Spătăresă Profira cu soţul dumi-sale şi cu Epitropii ce î-a avut, cum şi cu dumne-lor Veliţii boeri ai Divanului, şi cu toţii într’un cuvînt au sfătuit : ca spre isbăvirea tuturor pricinilor ce erau pricinuitore de pagube, şi spre mai bun folosul dumi-sale, dacă îi vor da preţ mulţumitor, este mai cu cuviinţă să o vîrnjă de istov, şi aşa cunoscând şi însăşi dumne-ei a statut în tocmelă cu dumne-lor mai sus numiţii boeri, prin obraze alese mijlocitore, şi dintru o parte şi alta, şi s’au. suit la preţ până la 180.000 lei,
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
253
sovul dat în 1797 de tatăl său Alex. Calimach, pentru moşia din jurul
care preţ cunoscendu-1 pentru mai bun folosul dumi-sale şi maî cu liniştire decât că ar fi avut moşia aceea supusă întru tote pricinile a atâta norod, şi aşa rămâind întru cea desăvîrşită mulţâmire a preţului, din bună-voia dumi-sale a rînduit numita moşie cu tote acareturile ce se aflau pe dînsa, şi cu vad de moră ce este osebit cumpărat de la dumne-luî Visternicul Mateiu Cantacuzino, cu osebită scrisore; avend putere cumpărătorii a-şî căută dreptăţile moşiei după cuprinderea scrisorilor şi a trage şi împresurărî, dacă vor fi, ca nisce veşnici stăpâni, fără a maî fi dumne-eî supusă la vre-o răspundere pentru vre-o dimpotrivă urmare, ce ori de va lipsi ce-vâ din cuprinderea scrisorilor, sau de va adăogâ pentru cumpărătură, să fie şi folosul şi paguba; aşijderea şi pentru câte danii sau aşezări ce vor fi pe locuri.
După ce moşia acesta a trecut cu zestre la maica domniei-sale Spătăreseî, şi până acum şi aci cu daniile sau aşezările vor pricinuî a nu plăti la preţul cumpărăturii după analoghia ce-i va ajunge, să fie slobozi cumpărătorii a-şî căuta cu unii ca aceia prin drumurile judecăţii, pentru că nisce aşa danii sau aşezări nu pot să-şi maî aibă puterea sau lucrarea lor, afară numai dacă se vor află vre-unele cu încredinţare făcute de maica dumi-sale, acelea au să rămâe statornice. Şi aşa după tocmela arătată, primind dumne-eî şi toţi banii deplin, pe lângă zapisul acesta le-a dat şi tote scrisorile ce au avut vechi şi nouă, în care zapis, după ce s’au văcjut iscăliţi dumne-lor şi rudeniile şi alţi martori, s’au ve<jut că şi din partea Divanu-rilor se încredinţeză cu aceste cuvinte: «Măcar că vîn<jarea pentru lucrul de zestre nemişcător despre partea femeei ce este supusă bărbatului, de la pravilă se în-tăresce după trecerea de ani, când osebit încredinţeză că a fost cu bunăvoinţa ei, pentru lipsirea ctfvîntuluî că a fost, ori pentru dragoste, sau pentru frica bărbatului». Dar acestă vîmjare se deosibesce urmărind în mijloc prigonirea de sus arătată, care covîrşiâ păgubirea pe folosul vîncjătoreî, iar preţul ce l-au dat cumpărătorii este cu mult maî bun folos vîn<jetoreî decât că ar fi avut moşia acesta, şi pentru ca desăvîrşit să lipsescă prigonirile acelea aducătore de pagube şi la o parte şi la alta, fiind vîmjarea acesta cu buna voinţă a dumi-sale SpăLă-reseî Profira şi a soţului dumi-sale, şi cu sfătuirea şi a boerilor rudenii ce au fost Epitropî, către care unindu-se şi socotinţa judecătoriei şi, găsind cu totă cuviinţa, au dat slobodă voe la amândouă părţile şi a vinde şi a cumpără, şi cea de-săvîrşitâ hotărîre, fără a se maî deslegâ vre-odată vîmjarea acesta sub nici un cuvînt, ce în veci să aibă tăria ei nestrămutată, asupra căruia zapis arătându-ne dumne-luî Vel Logofăt rugămintea numiţilor cumpărători tîrgoveţî, pentru a li se întări lor cumpărătura acesta, ne-au arătat şi un ispisoc vechiu sîrbesc de la Domnul Ştefan Voevod bătrânul, în cuprindere cu întăritură de privilegie a nu fi supuşi tîrgoveţii din Bârlad cu nici un fel de dare, fără numai pentru pescele ce vor căra spre vîn<jare, şi pe lângă ispisocul acesta alăturându-se şi cartea Domnului Constantin Michail Cehan Gacoviţă Voevod, acea maî sus pomenită din anii 72R5 Martie 12, dată la mâna tîrgoveţilor în cuprindere, că după ce Domnia-Sa a afie-rosit locul domnesc ce s’a aflat la Bârlad mănăstirii Proorocului Samoil, le dă lor întărire de privilegii, ca nu cum-vâ să fie ei supăraţi de către mănăstire cu vre-o dare, nici pentru casele lor, nici pentru pivniţele lor, cum nici din grădini să nu-i (jeciuescă.
www.digibuc.ro
254
V. A, TJRECHIĂ
tîrgului, cu condiţiune ca tîrgoveţii să întreţină cu t6te cele necesare biserica Sf. Ioan a lui Ştefan-cel-Mare. Chrisovul cuprinde şi instrucţiunile, după cari urmăză a se administră acăstă moşie. (1)
Iar în urma acestor privilegii, spre apărarea lor de vre-o dare, s’au întemeiat, şi cu deosebite hrisove vechi şi nouă, pentrn locuri de casă şi dughene, cumpărate unii de la alţii din tîrgul Bârladului. Drept aceea, în cuprinderea dovezilor arătate cu lămurire, cunoscendu-se vechea locuinţă a tîrgului acestuia cu statornicia de privilegii, după ce ne-am încredinţat Domnia-Mea fără îndoire pentru dreptă cererea lor, care urmeză spre mai multă întemeere acestui tîrg, vederat fiind că cu dreptă leginire şi protimisis la cumpărarea moşiei, mai ales lor se cuvine ca unor vechi megiaşi cu locul tîrgnlui, lângă care din vechime a fost alăturată şi moşia acăsta, încredinţându-ne asemenea şi pentru cumpărătura ce ah făcut tîrgoveţii a moşiei unite cu tîrgul, după zapisul ce s’a pomenit mai sus a dumi-sale Spătăresei Profira Miclăsca, şi soţul dumi-sale, că este prin bunăvoinţă şi a -domniilor-sale boeri rudenii ce i-a avut şi epitropi, legiuită şi cu drăptă socotinţă a Preosfinţi-tului Mitropolit al ţării, şi a domniilor-sale Veliţilor boeri, spre cea mai desăvîrşită folosinţă a vîn^ătorei, şi îndemânarea cumpărătorilor, dar şi spre de istov contenire a prigonirilor ce urmau, întru desăvîrşită unire şi a Domnieî-Mele la drăpta legiuire ce s’a făcut pentru vîntjarea acestei moşii, spre de ajuns îndemânare cu mulţnmire a amânduror părţilor, desăvîrşită dreptă şi cuviinciosă cunoscem cererea numiţilor tîrgoveţi, şi prin hrisovul acesta al Domniei-Mele dăm, şi întărim veci-nica stăpânire şi apărare de obşte a tuturor tîrgoveţilor din numitul tîrg. şi legiuim dreptă stăpânirea lor cu vecinică întemeiere asupra moşiei unită cu vatra tîrgului care pe drepţi banii lor prin buna învoire şi dreptă legiuire o au cumpărat de la dumnă-ei Spătărăsa Profira Miclăsca şi soţul său dumne-lui Spătarul Nicolae Dimachi, ca să o stăpânăscă în tote hotarele ei întocmai după zapisul de cumpărătură, şi după scrisorile vechi şi nouă, ce le-au luat ei împreună cu zapisul cum, părăturiî, din tot locul, şi cu tot venitul, ca pe o dreptă otcină şi moşie a lor. Iar spre vecinică întemeiere a celor mai sus spuse, hrisovul acesta al Domnieî-Mele să le fie lor, şi în urmă clironomilor de nein în nem, statornică întăritură, neclătit, nerăşluit nici odinioră în veci, care s’a întărit şi cu a Nostră Domnescă iscălitură şi pecete. Scrisu-s’a hrisovul acesta la scaunul Domnieî-Mele în oraşul Iaşii, în al treilea an, acei de a doua Domnie a Nostră la Moldavia, şi s’a dat de la anul de la Mântuitorul Christos 1816, în luna Fevruarie.
(Iscălit) Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, Grigorie Sturdza Vel Logofăt Procitoh, Iordachi Ghica Vel Logofăt Procitoh.
(i) Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnedeu Domn Ţeriî
Moldovei.
însciinţare facem prin acăsta a Nostră Domnăscă carte tuturor cui se cuvine a sci, că atât locul din vatra tîrguluî Petrii de la ţinutul Nămţuluî împreună şi cu tote mahalalele, cât şi tot locul cât s’a aflat drept Domnesc de prin prejurul tîrgului şi nedat nimăruî încă la anul 1797 Maiu 6, de către părintele Domnieî-Mele, Alexandru Calimach Voevod, cu hrisov s’a dat danie şi milnire tuturor locuito-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
255
Se pdte vedă în notă maî jos acele instrucţiuni, stabilind proprietatea numai cu bezmân.
rilor de la acelaşi tîrg, ca să Ie fie dreptă ocină şi moşie în vecie, însă şi ei tîr-goveţiî să fie datori în totâ vremea a ţine atât biserica Domnescă ce este într’acol tîrg, întru carele se cinstesce şi se prăznuesce hramul nasceriî Sf. Proroc înainte mergătorului şi botezătorului Ioan, cum şi alte sfinte şi Dunmcfjeescî biserici ce maî sunt acolo într’acel tîrg, cu îndestulare de preoţi şi cu tote cuviinciosele podobe bisericesc! pentru slujirea sfintei şi Dumnefjeesciî liturghii, cum maî pre larg arată acelaş hrisov al părintelui Domniei Mele. Deci acum născend pricină între locuitorii dughengil în vatra tîrgulul, i alţii al lor şi între locuitorii de pe la mahalale, cari ce-şl au numai casele lor de locuinţă. Cererea mahalagiilor fiind pentru locul ce se numesce Borsocliianul şi Avramul ce este afară din cuprinderea mahalalelor, ca să le aibă numai el la stăpânire pentru hrană şi schivirnisală, ca unii ce pentru acel loc ar fi făcut şi multe cheltueli spre desbaterea Iul de subt împresu-rare megieşitelor moşii, şi pe de altă parte şi tîrgoveţiî dughengil cu toţi ai lor cer ca să fie slobod pentru imaşul vitelor tuturor tîrgoveţilor de obşte, ca unii ce şi ei sprijinesc cele maî mari greutăţi ce se întîmplă asupra acelui tîrg şi mai ales că el mahalagiii, de nu-şi au dughenî la faţa uliţiî, dar cel maî mult loc de la mahalale, ce l-au cuprins cu casele şi livezile ce au făcut, din cari nu puţin s’ar fi folosind, cari atât pentru pricina acesta cât şi pentru alte neînvoirl ce ma erau între dînşii, amândoue părţile au avut şi înfăţoşare înaintea Domnescului Nostru Divan şi a tot sfatul, de unde după totă cercetarea ce am făcut însumi Domnia-Mea, după cum s’a socotit a fi maî cu cuviinţă dreptăţii, am dat Domnescă Nostră lio-tărîre, ca pentru tote acele pricini cu nestrămutare nici odinioră de către toţi tîrgoveţiî de obşte să se păzescă urmare întocmai şi pre deplin, precum în jos anume se arată.
No.	PRICINILE	No.	Domnescă Nostră hotărîre
1.	Pentru locul ce se numesce Bor-	1.	De vreme ce şi acel loc, împreună
	socliianul şi Avram ce-1 cere ca să-l		şi cu vatra tîrgulul i a mahalalelor,
	aibă în stăpânire numai o semă din		este dat danie şi miluire tuturor
	tîrgoveţiî mahalagii, din partea că-		tîrgoveţilor din acelaşi tîrg şi ma-
	rora la acestă cerere au fost vechili		hală, apoi dreptate urmeză iarăşi
	Mane Onza şi Ioan Hama.		cu toţii să o stăpânescă, numai fiindcă acele locuri, unii au cerut să Ie are, alţii ca să remâe emaş, la aceste cum vor socoti cu sfatul de obşte că le este de maî bun folos pentru toţi în fieşte care an — aşa să remână.
2.	Pentru tot trupul moşiei şi din	2.	După cuprinderea hrisovului pă-
	vatra tîrgulul şi de la mahalale, cum		rinteluî Domniei-Mele să se stăpâ-
1	şi de prin prejurul tîrgulul.		nescă de către toţi frăţesce, stăpâ-nindu-şî fie-care şi casele i livezile,
www.digibuc.ro
256
V. A. URECHIĂ
T<5te documentele de proprietate ale mănăstirii Sf. Ioan se vor con-
No.
PRICINILE
NO.
Domnesca nostră hotărire
Pentru cât loc se află slobod din tot trupul moşiei necuprins de ni-minea, atât din vatra tîrgului pe la mahalale cât şi pe afară de pe vale. vie şi orî de pe unde.
4.
Pentru casele şi dughenile şi alte acarete ce au tîrgoveţii făcute, atât în vatra tîrguluî cât şi la mahalale.
cum şi curaturile, unde aii apucat de şi-au făcut fără nici o supărare unii despre alţii.
Nimenea dintre dînşiî toţi tîrgo-veţiî să nu fie volnici a vinde cuî-vâ măcar o palmă din tote acele locuri, şi nici de sine iarăşi să nu fie volnici a prinde şi a închide vre-un loc dintre acele locuri, ce orî-care dintre dînşiî va ave trebuinţă de vre-un loc de casă, datoria să fie a merge la Epitropiî bisericii Dom-nesci şi la tîrgoveţii fruntaşi, ca să ceră, şi de i se va câde a i se da, iarăşi de către Epitropî şi fruntaşi să se socotescă cât loc ii pote fi spre îndestulare de trebuinţa stării sale, iar nu cât loc va voi el, şi să mergâ să-l şi măsore în stînjini, şi stâlpindu-se şi cu petri hotare, să-i deâ Epitropiî şi fruntaşii şi seri-sorea lor de mărturie la mână spre vecînica sa stăpânire, arătâtore în semn şi în măsuri, pentru ca după vremi să nn se potă întinde mai mult, care scrisore să se întărescă şi cu pecetea tîrguluî şi să se trecă şi în condica bisericii Domnescî, şi aşa cu acestă rînduelâ cei cari vor ave trebuinţă să potă prinde locuri, iar nu de sine, măcar orî de ce stare va fi, şi cel care i se va da locul dator să fie şi el atuncia a da doue oca de ceră la biserica Domnescă.
Ori-carî dintre dînşiî vor voi a-şl vinde casele i dughenile şi alte acareturi ce vor ave de veci unul altuia sau ori cui cu preţul ce se vor pute învoi, volnici să fie, însă prin scirea Epitropilor bisericii Domnescî şi a tîrgoveţilor fruntaşi, şi zapisul vînejării să se adevereze şi
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
257
serva de Epitropii Bisericei însă sigilate în un plic cu sigiliile tîrgo
No.
PRICINILE
5. Pentru cele trebuinciose la tote sfintele biserici ce Sunt într’acelaşi tîrg — adică preoţi, diaconi, dascăli, vestminte, ceră, unt-de-lcmn, tămâie, meremeturî şi orî-ce altele.
6
Tote scrisorile moşiei Tîrguluî.
No, Domnesca nostră liotărîre
de Epitropi şi de fruntaşi, precum şi cu pecetea tîrguluî, şi vînflătorul încă să fie dator a da doue oca ceră Ia biserica Domnescă,
5 La tote acele datori să fie toţi tîr-goveţiî deobşte a da cuviinciosul a-jutor — însă fieşte-care după stare şi putinţa sa, iar nu mai rnult, şi Epitropii bisericilor încă să fie datori a-şî da semă de tote acele luaturi şi daturi la cei mai fruntaşi din tote acele stări.
6- Pecetluindu-se cu peceţile tîrgo-veţilor fruntaşi, să stea la mâna Epi-tropilor bisericii Domnescî, şi când va fi să se scotă dintr’însele vre-o scrisore, iarăşi prin scirea fruntaşilor să se scotă, iar Epitropii dc sine fără scirea fruntaşilor să nu fie volnici a deschide scrisorile, precum şi când va fi vr’o pricină despre cine-vâ asupra moşiei tîrguluî, să se strîngă cu toţi tîrgo veţiî la un loc şi prin sfătuire şi alegerea tuturor să se pue la cale şi să-şî rînduescă şi vechil dintre dînşiî pc cel mai cu înţelegere om ce va fi ca să mergă să se şi judice, de va cere trebuinţa, dându-î şi în scris vechilime la mâna sa, şi după pricină să socotescă şi să-i dea şi măsurata cheltuelă de la tote stările pc analogon stînjinilor locurilor ce stăpânesc, însă atât tîrgoveţil fruntaşi, ca şi alţii, să se ferescâ ca să nu cumva să facă vr’o asuprire spre interesul lor cu cuvîntul acela al cheltuelilor celor mai sărace, după cum acestă rea obicînuinţă se urmă până acum, căci pe urmă dacă se va dovedi că vre-unii dintre dînşiî
Analele A. R. — Tom. XXIII. — Memoriile Secţ. Istorice.
17
www.digibuc.ro
258
V. A. URECHIĂ
veţilor fruntaşi şi numai cu scirea lor se va put<§ umblă la aceste acte.
Mijldcele de comunicaţiune interesâză comerciul. In acăstă privinţă avem acte de la Calimach, cari privesc: menzilurile sau poştele, bru-dina pe podurile după ape şi harabagiiî.
Menzilurile. In genere de puţin ajutor puteau fi menzilurile pentru înlesnirea publică şi mai ales a comercianţilor, căci poşta serviâ maî exclusiv pentru trebile Domniei şi cel mult ale boerilor în slujbă. încă în 1 August 1812, Divanul Cnejieî Moldovei însărcineză pe N. Sion de la Visterie să inspecteze porţile din drumul Focşanilor, Galaţilor şi Fălciu pe Prut (1).
No.	PRICINILE *	No.	Domnesca nostră hotărîre
			ah metahirîsit un chip de vicleşug ca acela, se va pedepsi.
7.	Pecetea tîrguluî.	7.	Să stea păzită la mână Epitropilor bisericii Domnesci, şi fără de scirea tîrgoveţilor fruntaşi să nu fie volnici Epitropii a o pune nici pe o scrisore, căci o scrisore ca aceea, în care nu vor adeveri şi tîrgoveţiî fruntaşi cu iscăliturile lor că s’a pus pecetea şi prin a lor scire, nu va pute ave nici o tărie.
Într’acestaşî chip, după cum s’a arătat în sus — dându-se Domnesca nostră ho-tărîre pentru tote pricinile, poruncim Domnia Mea şi tuturor locuitorilor din acelaşi tîrg. ca la tote să se păzescă urmare întocmai şi pe depliu, cu nestrămutare nici odinioră în veci întru cât de puţin, căci carele va îndrăzni a face vre-o în protivă urmare, ca să asuprescă pc vre-unii dintre dînşii, se vor pedepsi, şi nici un cuvînt spre vre-o îndreptare nu vor pute ave, şi spre aceea li s’a dat la mână şi acestă a nostră Domnescă carte, care s’a întărit şi cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete.
Semnat: Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
L. S.
(1) Acad. L. 78.
In Iaşi la Iunie 1814.
Procitoh Vel Vom.
S’a trecut la condică. Vel Logofăt.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
259
Reorganisarea poştelor se face de Calimach cu actul din 1 Ianuarie 1813, după disposiţiunile propuse de către Marea Comisie >, chemată de Domnitor pentru regularea a diverse servicii publice. Poştile se pun sub îngrijirea acestei mari Comisii. Nazir ori Preşedinte Comi-siunil acesteia e numit fostul Mare Postelnic Gheorghe Mânu (1).
La 1 Ianuarie 1814, Scarlat Calimach dă un nou uric pentru men-zilurî, reorganisând Nasiria şi numind Nazir pe biv Vel Post. Miha-lache Mavrogheni.
Uricul hotărSsce:
1). Să fie la poşte numărul cailor şi surugiilor hotărîţî. Căpitanul de menzil să fie cu grija cailor în buna stare, ca să nu se supere locuitorii cu luare de cal.
(1) Ioan Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor şi stăpânilor a totei Moldo- Vlahii.
Prea cinstite şi de bun neam boerule al nostru, fost Mare Postelnice Gheorghe Manii, Preşedinte al mare! Comisii. Dorind să se păzescă în tote rînduela trebuitore în acelaşi mod şi pentru (v:(«|j.iou -uri jj.evC’.Xi<uv) nizamul menzilurilor din ţera Domniei-Melc, pentru că câte odată se dă credinţă şi alte-ori se fac economii, pentru cumpărători, dându-se erba trebuitore şi grăunţele şi surugii de către locuitorii noştri din ţcră, am judecat bine şi trebuitor să se pună privigherca acesta a menzilurilor sub îngrijirea unuia din slujbaşii Domniei, pentru ca să se aibă deosebită băgare de semă atât la măsurarea erbei şi a grăunţelor, cât şi la cele-lalte pricini, atinge-tore de menzilurl. Pentru care şi hotărînd domnesce, dăm privigherea menzilurilor din întrega nostră ţeră sub îngrijirea mare! Comisii. încât pentru viitor şi cât va fi în credinţă şi în timpul vînijării, va rămâne nazaretul menzilurilor legat de funcţionarea Comisiunii, unde Evghenia ta vei ave acum privigherea sciind tot odată, că s’a adăogat şi îngrijirea a însuşi naziretuluî şi urmându-se în chipul următor:
a)	. Să se observe în continuu şi să se cerceteze cursurile tuturor pricinilor menzi-lurilor şi mai ales cele atingetore de observarea dreptăţii la măsurarea finului şi a grăunţelor.
b)	. In tot timpul să aibă îngrijirea, ca un număr hotărît de cai şi surugii să fie la poşte complet şi în bună stare.
Şi pentru acestă slujbă adaosă a menzilurilor, s’a luat hotărîre Domnescă, marea Comisiune să aibă venituri nescliimbăciose : 80 surugii, cari vor primi aceeaşi lefă după cum plătesc locuitorii şi celor-lalţi surugii, cari se află în serviciile menzilurilor, luând veniturile pentru acesta cheltuelă pe un an; adecă 15.000 lei la începutul anului, prin Ianuarie şi Fevruarie, iar cea-laltă jumătate de 15.000 lei după un semestru, prin Iunie sau Iulie, făcendu-se tahrilul de către Visteria Domnieî-Mele, că acea preşedenţie a Comisiunii nu are alt venit afară de ulufe (o&Xootps), luându-se acestă disposiţiune în modul cel mai drept, poruncim şi Evgheniei sale, boeruluî nostru Mare Vistier să se aplice fără schimbare acestă disposiţiune şi presenta acestă ţidulă Domnescă să se trecă în condica Domnescii nostre Visterii, pentru a rămâne neschimbată şi cu putere. — 1813 Ianuarie 1.
www.digibuc.ro
260
V. A. URECHIĂ
2)	. Nazirul să cerceteze şi aprobe cu carte alegerea Căpitanilor de menzilurî, dându-le instrucţiunile cuvenite.
Să destitue şi pedepsescă pe căpitanii abusivî.
3)	. Fiind-că ţera este îndatorită a da spre ţinerea menzilurilor surugii după trebuinţă şi cărucerî, finul pe suma cailor ce vor aşeză, şi o sumă de orz din orzul 'trebuincios. Acesta cu dreptă analoghio, rînduindu-se în ţeră de dumnă-luî Vel Vistier cu cărţile Domnieî-Mele. Dumne-luî boerul Nazir va veghiâ acesta repartiţie, să nu se ieâ ruşfet de primitorii finului şi orzului, ori să se facă abuz la măsurare, ci cu dimerlie dreptă cu bour.
4)	. Facerea menzelhanelelor să se facă prin Nazir prin rînduire de către Visterie şi numai după trebuinţă, fără însărcinarea sau asuprirea locuitorilor.
5)	. Nazirul să aibă grijă de imaşul fie-cărei poşte, pe moşiile apropiate, cu plată. Şi să nu se aducă locuitorilor strîmtorire ori călcări de fineţe ale lor cu caii poştelor.
6)	. Nazirul este intermediator între ţiitorii de menzilurî şi Domnia i guvernul ţării.
7)	. Nazirul este tribunalul cercetător pricinelor dintre căpitani, surugii şi alţi <5menî ai menzilurilor. Când va ave nevoie Nazirul în pricinile aceste de inter venirea dregătorilor, va cere acestea prin Visterie.
8)	. Nazirul iscălesce menzilurile (blanchetele ori inamuri, ori podo-rojnilele de cai. Caii se vor da după greutate şi înlesnirea drumului.
9)	. Socotăla cu Visteria pentru caii ce s’au dat în trebile ţării se face la finele fie-cărei luni. Apoi se va da Naziruluî pecetluit gospod pe suma banilor, pentru plata acestora.
Apoi Vodă născocesce iraturi, venitul Naziruluî:
a)	. Peste 30 bani de cal pe ces de la cel ce umblă cu poşta (particular), să se ieâ încă 9 bani la casa menzilului, şi de aci să-I tragă Nazirul pe fie-ce lună.
b)	. Câte 2 parale de tot leul din darea satelor pentru lefa surugiilor.
c)	. De la tot căpitanul ce se va rîndui din nou la menzil câte 20 lei.
d)	. Ţiitorii menzilurilor vor da pe an avaet Naziruluî câte 2,000 leî(l).
La fila 127 verso, cond. Metropoliei Iaşi este rînduit Nazir Teodor,
biv Vel Comis, în 1814 Noemvrie 12.
(1) Cond. Metr. Iaşi, fila 88. 1814 Ghenarie 1.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CAL1MACH
261
A maî fost Nazir peste menzilurî în timpul lui Sc. Calimach şi Vom. Gr. Ghica (1).
La Nazîria menzilurilor se adaogă şi administraţiunea har abagiilor şi prelevarea taxelor ce se impun acestora.
După ce se perdu Basarabia se înflinţă, pentru înlesnirea comer-ciuluî cu Basarabia, corporaţiunea harabagiilor, cu un Vătav de ha-rabagii.
La 1813 Maiu 1, Domnul numesce Vătav de harabagiî pentru trecerea Prutului pe Dumitrache Grigoriu şi î dă instrucţiuni:
Orî-care va ave trebuinţă de trăsuri, să tocmescă cu chirie să pdtă află fără supărare şi pe buna siguranţă, graţie Vătavuluî, fără de in-tervenirea căruia nimeni să nu fie volnic a tocmi trăsură cu chirie.
Vătavul va luă obicinuitul havaet la 10 lei unul din plata chiriei.
Vătavul de harabagiî din Iaşi să nu se amestece în raionul celui de pe Prut şi să nu apuce de plată pe harabagiî tocmiţi prin acel de Prut.
Iacă şi «ponturile» generale la cari sunt supuşi harabagiî, cărora li se dă în fie-care oraş câte un vătaf.
Ponturi 'pentru, rînduela vătafilor harabagiî, ce au a se rîndui
pe la ţinuturi.
1)	Din suma banilor ce va luă fieşte-care cărăuş chirie după tocmela cc vor face cu neguţătorii pentru marfile ce vor încarcă din fieşte-care tîrg, ca sa le ducă ori unde aiurea, sau macar şi peste hotar, să ieâ avaetul vătafieî de harabagiî din 10 lei unul, precum din veci s’a urmat.
2)	. Avaetul acesta nu are să se ieâ într’all fel, decât numai atunci când se încarcă marfa de pe la tîrguri în vremea ridicării, iar aiurea întru trecere, sau unde se va descărca, să nu se supere.
3)	. Atât neguţătorii ce vor ave a trimite mărfuri cu care în chirie ori unde vor voi, cât şi cărăuşii ce vor voi a se tocuiî, să fie datori a săvîrşi tocmela întru în-faţoşarea vătafului de harabagii, ca să scie unde are a merge harabagiii lor şi cu ce marfă, sau alte locuri, iar fără scirea vătafului nimeni să nu potă săvîrşi tocmela.
După aceste ponturi au sa urmeze vătafii de harabagiî ce se vor rîndui de către dumne-lui boerul Nazir pe la tîrgurile ţinuturilor, ferindu-se de cel mai mic cata-hrisis sau luare peste ponturi, întru păzirea bunului nizam al chirigiilor şi odihna neguţătorilor.
Plata de brudină interesă de asemenea mijldcele de comunicaţiune din ţeră şi cu streinătatea. Sc. Calimach fixâză un tarif general pentru
(1) Cond. Metropolieî Iaşi, pag. 157 şi 168.
www.digibuc.ro
262
V. A. URECHiA.
brudină pe Dunăre, Nistru, Şiret, Prut, Moldova, Bistriţa şi Trotuş(l).
(1) Iacă acest tarif:
Brudina Dunărei.
LeT Bani noY
—	20 De cal, bou, la car i căruţă încărcată, iar de vor trece cal sau boi în-
not să deă pe jumătate pentru povară.
15 De cal, bou, la car, căruţă deşertă, iar de vor trece cal sau bol înnot să deă pe jumătate.
—	15	De	om călare ce va trece pe pod, de om pedestru	şese	bani.
—	10	De	orl-ce vită slobodă va trece pe pod.
3	80	De	o mie o! ce vor trece pe pod, din oile mumbaele!	împărătesei.
5	—	Pe	1.000 ol ce vor trece în pod, oî neguţătorescl.
(L. P.)
Brudina Nistrului.
—	15 De cal, bou, la car i căruţă încărcată, iar de vor trece cal sau bol în-
not să deă pe jumătate pentru povară.
—	10 De la cal, bou, la căruţă deşertă, iar de vor trece cal sau bol înnot
să deă pe jumătate.
—	12	De	om călare	ce va trece	în	pod, iar	de om	pedestru	3	bani.
—	6	De	orî-ce vită	slobodă ce	va	trece în	pod.
—	400 De 1.000 ol ce vor trece în pod, adecă 4 bani de 10 ol.
(L. P.)
Brudina Prutului, a Şiretului, a Moldovei, a Bistriţei şi a Trotuşului.
—	6 De cal, bou, la car i căruţă încărcată, iar de vor trece cal safi bol în-
not să deă pe jumătate.
—	3 De cal, boii, la cal i căruţă deşertă, iar de vor trece cal sau boi înnot
să deă pe jumătate.
—	3	De	om călare	ce va trece	în	pod, iar	de om	pedestru	pe	jumătate.
—	3	De	orî-ce vită	slobodă ce	va	trece în	pod.
—	200 De 1.000 oî ce vor trece în pod, adică pe 10 ol doi bani.
(L. P.)
Cond. Metropolieî Iaşi, p. 80.
Ponturile anume de trecerea în Cond. Metropolieî din Iaşi:
Tnmojne	BaricrI
1	• - Acherman
—	1	Chilia
—	1	Ismail
1	—	Reni (Psvn»)
peste Dunăre şi peste Prut le aflăm ast-fel indicate
pe Dunăre.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
263
Finanţele sub Scarlat Calimach.
Scarlat Calimach numi Visternic Mare pe Grigoraşcu Sturdza, care ţinea întru însoţire pe Domniţa Marghiola din nemul lui Calimach. Făcând terzehat, adecă numirea boerilor de Divan, noul Domnitor * 1 * * * * 6
Tamojno
1
1
î
î
6
Barierl
—	Vadul lui Isac
1 Fălciul
1 Movila Răbăel
—	Zăgărace 1 Ştefănescî
—	Lipcanii
—	Novosăliţa
6
pe Prut.
Tălmăcire de prea înalt hatihumaium a prea puternicei împerăfiî ce a dat
pentru nizamul supuşilor.
Intâiule al ighimonilor, cu nemul Iul Mesie, alesului acelui mai mare al nemului creştinesc Alexandru Voevod al Moldaviei, să se încheie sfîrşitul teu cu bine; câţi sau consuli sau viţ-consuli vor fi orînduiţî, atât pe la ostrovele Mării Albe şi până la părţile din prejma ta sau şi la alte locuri prin care se vor fi petrecând neguţătoriile din împărăţiile Evropienesci ce petrec în pace cu puternica şi vecinica împărăţia mea. Aceştia ca să fie din nemul stăpânului lor anume se cuprinde prin ponturile ce s’au aşezat la facerea păceî, precum cu totul în potriva tocmelelor păcei este când numiţii consuli şi viţi-consuli, de vor fi din supuşii puternicei mele împărăţii, şi pentru că mulţi din supusele nostre raiele de la o vreme meşteşugind cu chip ca să aşez consul şi viţ-consul şi mulţi luând patente cu obrăznicii au îndrăznit a se aşeză streini sudiţî.
Spre îndreptarea şi întocmirea acestor pricini înadins la anul 1206 la începutul luneî lui Sefir s’au scris împărătesei firmanurî şi s'au trimis la tote ostrovele Mării Albe şi pe la părţile din prejur anume lămurind, că cari consuli şi viţ-con-sulî ori în care ostrov sau in care loc al Mării Albe se vor ivi că au fost din ale nostre supuse raele, ca nisce împotrivitorî la tocmelile păceî şi la pămîntesca oblăduire, ca să fie fără de tărie scrisorile ce vor fi avend de orînduela lor în slujbă şi să se socotescă ca nisce proşti supuşi şi câţi din supusele raele ale puternicei mele împărăţii vor îndrăzni a se face sau consul din partea sudiţilor streini, sau vor îndrăzni a luă patente ale consulilor, cercetându-se să se pedepsescă, şi câţi iarăşi sudiţi şi supuşi de stăpânire streină cumpărând vor voi a dobândi moşii din lucrurile mişcătore sau un lucru împotrivitor la sfinta pravilă şi la aşezările păceî, unii ca aceştia de acum să se zăticnăscă a cumpără în cuprinderea puternicei mele împărăţii case, dughene şi alte lucruri nemişcătore sau pentru sineşi sau pentru biserici şi mănăstiri.
Aşijderea câţi sudiţi se vor însura luând fete ale supuşilor raele a puternicii mele
www.digibuc.ro
264
V. A. TJRECHIĂ
alese de Hatman pe Constantin Palade, căruia îl dete întru însoţire pe fiică-sa, Domniţa Ralu.
împărăţii, fiind acestora după sfînla lege, fiind-că rămân asemenea raele ale puternicei mele împărăţii, aceştia să plătescă atât bir şi fiteşi-ce altă dare pentru averea lor şi, de se vor împotrivi la legăturile acestea şi la îinperătescile dreptăţi, atât pentru sineşî cât şi pentru averile ce au, nici ca cum să nu se ascundă.
De vreme dar că acele atunci trimise porunci ale împărăţiei mele, pentru că au fost pe scurt alcătuire, s’au dovedit că la multe păţi de loc s’au urmat în potrivă, au trebuit pentru înţelegerea multora de isnovă acele mai înainte scrise şi potri-vindu-le cu sfintele pravili pe larg, să scriem al doilea împărătesei porunci pe la câte locuri va cere trebuinţa.
1)	. După chipul ce s’a scris mai nainte până la sfîrşitul lui Gem Azăil Ahar, adecă cu şepte ani mai înaintea sorocului ce s’a dat de cinci luni, au ajuns a se face sau consuli sau viţ-consuli, fiind în potriva tocmelelor şi a pămîntescii oblăduiri, care să reinâe fără de putere tote scrisorile ce vor fi avend.
2)	. Orî-câţî de acum prin mijlocire de streini supuşi vor cuteză a luă consulaturî în tot chipul, se socotesc dajnicî, ori a ave patente, îndată ce se vor dovedi că au făcut de acestea, să-l pedepsiţi cu tărie.
3)	. Câţi streini sudiţî ori neguţătorind, ori umblând pentru alte pricini, vor voi intru otomanicele stăpâniri, vor voi a câştigă prin cumpărătură pămînt sau alte moşii, în potrivă fiind la obiceiurile cele dintru început şi la păinîntescile pravile, unii ca aceştia vîmjend moşiile lor la dajnici raele ale însuşi împărăţiei mele, să lo-cuescă cu chirie şi cu năimelă.
4)	. Ori câţi din dajnicii altor stăpâniri şi din streini sudiţi se vor fi însurat cu fete ale raelelor împărăţiei mele, dar cu chip prietenesc s’au trecut cu vederea de acei copii câţi se vor fi născut până la acel soroc, cât şi feciorii acestora câţi de atunci se vor fi născut şi se vor fi însurat cu fete ale raelelor şi după pomenitul soroc copiii ce vor fi făcut după prictenesca cu vederea trecere, să se socotescă ca nisce streini sudiţi şi, de se vor fi aflând sau în slujbă de consulat sau vor fi dobândit pămînturi, lucruri nemişcătore, aceştia precum şi cei streini dajnici şi sudiţi, vîinjcnd acele nemişcătore ale lor averi, să rernâe fără prilej.
5)	. Iar câţi sudiţi după pomenitul soroc încoce se vor însurâ cu fete de ale raelelor încredinţându-se, să se însciinţeze că copiii lor ce se vor nasce au să se socotescă drept racle ale puternicii mele împărăţii.
Iată dar spre mai pe largă arătare cum şi spre înţelegerea alcătuirilor ce se cuprind într’acele de mai nainte împărătesei firmanuri şi de al 2-lea acum s’au dat aceste porunci ale împărăţiei mele, şi fiind-că s’a cerşut ea după pravile, să se scie la cine se cuvine copiii ce se vor nasce din sudiţi! însuraţi cu femei raele ale puternicei mele împeraţii, s’au scos trei fest fale de la marele Şcihislam, la care sunt acestea:
1). Petre suditul şi dajnic din stăpânire streină viind în cuprinderea stăpânirii puternicei mole împărăţii, de va vre să cumpere vre-o parte de pămînt din cele ce se dijinuesc sau din cele ce cu anul se ţin în arendă, ca un stăpân a semăna într’acest pămînt, unul ca acesta se lasă a semăna sau nu se lasă? (Răspuns:) Nu se lasă.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
265
Una din cele dintâi preocupaţiunî ale lui Scarlat Calimach fu şi aceea a unei noue aşezări de dări.
2)	. Pavel suditul şi dajnic de stăpânire streină viind în cuprinderea stăpânirii puternicei mole împărăţii va începe a semăna ţarină ca un nămeş (S’a întrebat:) după pravile opresce-se Pavel de a semăna? (Răspuns:) Se opresce.
3)	. Ioan sudit şi dajnic din stăpânire streină viind în cuprinderea stăpânirii puternicii mele împărăţii s'a însurat cu Maria, femee raia. Copilul Neculaî ce s’a născut dintr’inşiî, de se va întorce tatăl-seu. Ioan la ţera, unde a fost mai nainte cu locuinţa, şi nevrend a merge cu tatăl său (So întrebă':) se cuvine a rămâne acest Nicolae la mumă-sa Maria ? (Răspuns:) se cuvine.
Spre mai cu lungime şi spre vecînica pază acelor date de mai nainte acelor împărătesei porunci şi chipuri alcătuite întocmai cu sfintele pravile şi cu obiceiurile pămîntuluî, s'a trimis şi acum acestă împerătescă a mea poruncă prin hatihu-maium, atât către Domnul Ţerii-Românescî, cât şi către Domnul ţării Moldovei cât şi către alţii ce s’aâ căqlut. Drept aceea măcar că după datorie şi după cuviinţă la unele ca aceste pricini urmeză a se face cât va fi mai mult la putinţă privighere şi luare aminte ţii şi nopte să nu se întâmple cel mai mic lucru.
Fiind dar că s’a însciinţat împărăţia mea, că în Ţera-Românescă şi în ţera Moldovei se urmeză câte-vâ pricini în potriva împărătescilor mele porunci, s’a scris şi acum acestă straşnică poruncă şi s’a trimis către tine, Domnul Moldaviei şi către Domnul Ţăriî-Românesci, tot înlr’o vreme, ca să urmeze neschimbat cu mare luare aminte şi cu scumpete cele cuprinse, după chipurile alcătuite şi mai înainte şi ca să nu nască cel mai mic în potrivă lucru la orînduelile ce s’au arătat aşişderea, după al 8-lea cap al tocmelelor de pace ce s’au făcut cu Austria: Câţi locuitori din cuprinderea amânduror stăpânirilor, adecă mai înaintea răzmiriţei de pe urmă sau în vremea răzmiriţei, vor fi privilegiaţi de la o stăpânire la alta făcendu-se acolo supuşi, unii ca aceştia necerşindu-se nici de către una stăpânire a se aduce la urma lor, unde locuiau mai înainte, să se socotescă după cum şi alţi streini su-diţi; cum şi câţi supuşi locuitori ori din cuprinderea împărătesei! mele Măriri sau a Austriei vor fi stăpâni pe nemişcătore, fără a se zăticni nici do către o stăpânire la legi, în care din amândouă stăpânirile voesce a locui, să se îndatorcscă a vinde ne-mişcătorele lor averi din partea cea-laltă stăpânire. Tu dar, numitulc Domn al Moldovei, pliroforisindu-te pe cât este de trebuinţă săvîrşirea celor arătate întru im-părătescile porunci celor mai dinainte, cât şi aceste de acutn al doilea şi isprăvire celor ce în cap al 8-lea al tocmelelor de pace ce s’au făcut între împărăţia mea şi între Austria s’a hotărît, după cum pe cei streini sudiţi, asemenea vei metaherisi şi pe cei ore-cari dintru ’ntâi fiind raele împărăţiei mele, sau înaintea răzmiriţei acestei de pe urmă, sau în vremea acestei răzmiriţe au pribegit în ţera nemţcscă şi făcendu-se acolo supuşi dajdiei vor umblă în ţările împărăţiei mele cu patente spre a neguţători, după cum în potrivă nu vei cunosce de sudiţi pe câţi după râz-miriţă pribegind în ţera nemţescă şi luând patente vor umblă fără de nici un cu-Vînt în părţile împărăţiei mele.
Aceste tote bine cunoscendu-le, te vei sîrgui ca să se isprăvescă după chipul mai înainte aşezat; drept acesta, după ce acest împărătesc firman se va ceti în aurjul tuturor de obşte şi se va însciinţă câţi vor îndrăzni a umblă în potrivă, îndată fără mijlociri să-i arăţi către înalta împărătescă Portă cu numele şi porecla lor;
www.digibuc.ro
266
V. A. URECHIĂ
Domnitorul prov<5că să se facă asemenea aşezare (1). Marele Logofet Costache Ghica şi ceî-lalţî Logofeţi: Constantin Balş, Iordache Canta, Hatmanul de atunci Sandu Sturdza, Visternicii Grigorie Sturdza şi Iordache Roset, Vornicii Lupu Balş, Dimitrie Bogdan, Dimitrie Ralet, Vasile Roset şi Răducanu Roset Hatman se adună şi, după desbaterî
vel păzi cu luare aminte şi tote chipurile ce s’au aşezat întru tocmele acelor-lalte evropenesci împărăţii.
Luând împerătesca acesta poruncă ce ţi se trimite acum, te vei sili cu tote sîr-guinţa şi luare aminte spre împlinirea tuturor câte poruncim, după chipul mai înainte scris, ferindu-te cu totul de cele în potriva acestor porunci.
In cetatea Ţarigraduluî, la anul 1213 Muherim 7.
(1) Prea înălţate Domne,
Pline-s sufletele nostre de bucurie, că iarăşi ne-a învrednicit Dumne^eesca umbrire a ne întorce în sortea cea norocită către supunerea cea dorită a prea puternicii şi hrănitorei nostre împărăţii; şi într’uu cuvînt, în stăpânirea firescilor nostre — din vechime stăpâni, a dreptului şi a îndurătorului Devlet — a căruia slavă să fie nemărginită în veci. Iată prin mijlocirea înălţimii Tale, acelui ce te-a dăruit nouă Domn şi stăpânitor astăzi, spre marea odihnă sufletescă a norodului acestuia, care cunosce din strămoşii înălţimii Tale firăsca şi părinlesca ocârmuire, năzuesce tot pămîntul împreună cu glasuri umilite către strălucitul prag al împărătesei! împărăţii, a aduce lacrămile cele de bucurie, iar după acesta nimica altă neavend vrednic spre mulţumire, cu inimi şi genuchi plecate a trimite rugi către milostivul Dumnezeu, pentru îndreptarea anilor vieţii a prea puternicului şi îndurătorului împărat, a căruia întărescă-se şi păzescă-se împerătesca stăpânire cu ne-sfîrşită slavă şi vecinică de fericire spre bucuria nostră, ca sub umbra puterii sale să venim întru răsuflare şi uşurare, câştigând din nedepărtatele sale daruri rodurile cele bogate ale dreptăţii şi ale îndurării. Insă ca o datorie socotim cugetarea nostră de a face cunoscută starea ţării nostre la prea înălţaţii noştri stăpâni. Cunoscută este în lume sarcina ce a fost asupra acestei mici eparhii, întru acestă epocă de şese ani, călcându-se de oşti nesfirşite rosienesci şi făcendu-se priveliştea rasboiulul cu nccontenire, gătind cele trebuitore, slujind, muncind cu mânile şi cu dobitocele, cu păgubire din tote părţile, până la îngenuchiarea sa, însă prin buna chibzuire noi am păzit nerisipirea raelilor împărătesei, cu nădejdea vecului fericirii de a se întorce în stăpânirea cea veche. Intru desnădăjduirea întâmpinării, sosind lumina mântuirii cu prefacerea păcii, veflend că din trupul Moldovei, partea cea mai bună şi însufleţirea hranei şi împuternicirea s’au deosebit, apoi ca nisce slugi credinciose însciinţăm, că din întregimea Moldovei lipsesc acum şăse ţinuturi, adecă cel mai mare ţinut ce se numesce Orheiul sau Lăpuşna, cel al doilea după dînsul al Sorocii, al 3 Hotărniceniî, al 4 Codrul, al 5 Grecenii, iar al 6 ţinutul Iaşii cea mal multă parte, căci acea rămasă se socotesce întru nimica; afară de ţinutul Hotinului şi afară de al Bugăguluî, care deşi s’au deslipit de la o vreme din trupul pămîntului Moldovei, dar tot întru aceeaşi stăpânire aflându-se a prea pu-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LtJI ALEXANDRU CALIMACH
267
urmărite maî mult timp, presentă la 11 Octomvrie 1812, sau mai bine trimit Domnitorului, care încă în Iaşi nu sosise, o anaforâ cu urmă-t<5rele constatări şi disposiţiunî, în calitate de Caimacami aî noului Domn.
terniciî împărăţii, eră îndemânarea şi adâpostirea pămîntenilor, în înlesnirea vie* ţuiriî lor şi întru a hranei îndestulare şi a vitelor păşune.
Iară întru acest chip, totă partea aceea socotindu-se până in Prut, pote fi maî mult decât jumătate de ţeră, într’un cuvînt tot câmpul şi inima ţării. Vorbind însă numai pentru cele ce s’au deslipit din trupul Moldaviei, să se scie, că întâi pentru zahereâ, când se da din pămîntul acesta, una sută inii Stambol-kile grâu arnăut şi una sută mii Stambol-kile grâu cărnău, pentru terlipaturile Constantinopolului, se scoteau din ţinuturile cele deslipite acum până în Prut 120.000 Stambol-kile, şi numai
80.000	din ţinuturile acele cari au mai rămas în stăpânirea întrupării de astăzi a Moldovei. Fiind-că n’au rămas alte ;ţinuturî cu pluguri decât numai ţinutul Gala-ţuluî, care este Covurluiu, şi al doilea Fălciu, iar apoi o parte din ţinuturile Tecuciului, Tutova şi Putna, câte un ocol sau câte-vă sate. Drept aceea, la o îmbel-
şugare de abia se pote scote din aceste două-trei ţinuturi mici, un ............ de
zahereâ, grâu cărnău şi arnăut; iar întru neîmbelşugare este îndoelă de se vor pute îndestulă şi însuşi oraşul Iaşi şi cele-lalte. Pentru că şi câmpul şi plugarii s’au deslipit şi partea rămasă, care este Suceva, Nemţu, Roman, Bacău, Vasluiu, Cărligătura, Botoşanii, Hârlăul, Dorohoiu şi Herţa, bez cele ce s’au <jis mai sus, aceste ţinuturi de mult abiâ pentru hrana lor semănă popuşoiu sau alt-fel de pâne prostă, iar nu grâu şi orz, care este pentru îndestularea Capanului împărătesc. La 2 din ţinuturile acestea ce s’au deslipit din trupul Moldovei, se dafi în vremea când se trimiteau oile Bumbaelii la Constantinopole, de la 35.000 până la 40.000 oi, în vreme ce se cumpărau 20.000 a Mirieî, şi 60.000 a Bumbaelii — cu riza pazar, şi din tote ţinuturile acestea rămase, abiâ să fie o sumă de alte 40.000. Insă se făceau pentru că eră tot un trup partea câmpului aceea de peste Prut şi mergând gelepii cu puterea ocârmuirii, in câmpii peste Prut şi în Tatarlak, le găsiau păşunând şi luau după rînduirea Domniei, din <Jece sau cincî-spre-flece una, şi la împlinirea suinei Mirieî şi a Bumbaelii, după întâmplarea de acum, cu multă nevoie va fi în anii vii' torî a se împlini 30 sau 40 mii oi, cu fial şi cu strîngere de Burnbie; neputend trece gelepii a le găsi pe câmpii daţi acum în stăpânirea streină; şi cei crescători de vite neavend câmpii aicea, acolo unde vor merge la păşune, numai cu riza-pazar le vor scote gelepii, cu preţuri mulţumitore. Din ţera Moldovei se trimiteau la Kaban până la 300.000 ocâ unt; din ţinuturile acestea ce s’aft deslipit mergeau 140 mii ocâ, iar 160 mii din ţinuturile rămase; acum dar abiâ acestă sumă de 160 mii ocâ unt să se potă trimite la schele prin locuitori, de la anul viitor, iar apoi seu şi serviciu din vitele ce se tăiau pe la zalhanale, şi se trimiteaft la Kaban din Mol-davia până la 4 şi 5.000 ocâ, şi se dâ după fiat; aceste vite tote se cumpărau peste Prut, căci acolo este isvorul vitelor — dar şi puţine câte se cumpărau din astă parte de Prut, cumpărătorii vitelor Sureccieî le duceau la suhaturî peste Prut, în partea ce s’a deslipit, căci în partea asta rămase suhaturî nu sunt decât numai pe câmpiile Galaţului, Fălciului şi câte-vâ pelicuţe şi la Tutova. Câte suhaturî sunt rămase în partea acesta abiâ vor fi de ajuns pentru puţine vite, din cari să
www.digibuc.ro
268
V. A. URECHrÂ
Anaforaua constată că înainte de răsboiul ruso-turc, care se termină ia 1812, suma la care se ridică venitul din bir al ţeriî, afară de ru-sumaturî, eră de 1.695.000 lei. Acesta sumă se prelevă de la ţeranî,
esă seu pentru trebuinţa neîntunecăriî întru lumina pămîntenilor; fiind-că şi cei ce vor cumpără vite din ţinuturile rămase acolo peste Prut vor fi siliţi a le duce la suhaturi şi de acolo cine le va scote, ca sâ le supue în tăiere de salhanâ şi în preţ de fiat. Iată dar că firesce se perdc nădejdea seulul şi a cerviciuluî, pentru trebuinţa Kabanuluî. Cu o silnicie prea mare prin fiat, pot să mergă din puţine suhaturi ale părţii acesteia 100 de mii oca seu şi cerviciu pe an; iar apoi numai slobozirea unui preţ prea îndestulat pote să facă pe cei de peste Prut, în loc de a trimite vitele peste hotar, să le taie la zallianale şi să ducă seul şi cerviciul la Galaţi. In ţinuturile acestea dcslipite, a fost şi parte îndestulă de scutiţi şi slugi ale cinului boeresc, cari după pronomiile vechi de la strămoşi îi au pentru slujba caselor lor, după rînduirea dreptei boeriilor. Acum deslipindu-se acele ţinuturi, iar boerii după râvna lor rămâind în supunerea puternicei împărăţii, urmeză după rînduâla a nu perdc pronomiile din în vechime, nefiind chip a vieţui fără de seu ti ţi, şi a li se da din birnicii locuitorii satelor rămase; apoi de toţi scutiţii fiind ai neinuluî boeresc până la 18 mii omeni, şi analogia ţinuturilor peste Prut, după suma locuitorilor fiind a treia parte 6.000, se însărcineză în partea acesta, unde sunt credincioşii şi supuşii; şi întru acest chip locuitorii Moldovei când eră totă ţâra împreunată, socotindu-se în număr de 120 mii birnicî cu scutiţi, apoi sco-ţendu-se ţinuturile deslipite până în Prut, rămâne în partea acesta mai puţin de 80 mii, din cari trebue să se dea 18 mii slobozi de alte slujbe, plătind numai birul, şi iata remâ i pentru tote slujbele şi poruncile împărătesei la 60 mii în totă partea Moldovei a stăpânirii înălţimii Tale, iar nu mal mult. Să se adaoge acum şi mulţimea slujitorilor ce păziau marginea Nistrului, ce s’au oprit peste Prut, şi acum pentru alcatuirca pazei marginilor Prutului, trebuesc din birnicii ţării să se deă. Spre sciinţa adevărată de pagubirea ce se pricinuesce in veniturile Visteriei paiuîntului şi în darea cea obicinuită a Casei răsurilor ce este a lefilor, şi în resu-maturile Domnului, după datorie facem cunoscut: Asupra birului unui an, care după alcătuirea obştcscă pămîntescă, în vremea păcii, mai înaintea rcsboiuluî acestuia ce s’a făcut, prin vrednicul de închinăciune hatişerif eră rînduit a fi 1.695.000 Dintr’accstă suma se luau 625 mii, din ţinuturile până în Prut, cari s’au deslipit acum, iar un milion 70 de mii din ţinuturile acestea rămase, paguba dar a Visteriei Dom-ncsci din banii birului, din cari se face plata liaraciului, idicliilor şi Rechea-bielilor şi se impliniau ccle-lalte chcltucli pămîntesci, nu este numai 625 mii, căci şi din cei ce remân, fiind a se plaţi legiuiţii scutiţi ai cinurilor boerescî, atât cât se plătiau şi mai înainte, alcătuind până la 285 mii lei, iată că rămân Visteriei DomnescI într’un an numai 785 inii lei, şi pentru haraciu şi pentru idie şi rechiabe şi pentru tote cele-lalte clieltueli ale ţării, cari nici într’un chip nu pot să ajungă; apoi urmeză după acesta şi al doilea păgubire a Casei răsurilor, care după socotinţă dreptă se alcatucsce în 225 mii, care se luau din ţinuturile ce s’au deslipit, şi acum nu au să se ieâ spre a se da lefilc celor ce slujesc pămîntului, precum: dregători, scriitorii Divanului şi Departamentului, Kapi-chiliaelile din Constanlinopol şi aceşti bani ai lipsei lefilor, de se vor opri din banii Visteriei ce s’au Zis mai sus că rămân 785
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
269
mazili, ruptaşî, ruptele Visterieî, jidovi şi neguţători hrisovoliţî. Mal plătiaii birniciî deosebit 180.000 lei pentru poşte, mile şi orfanotrofle. Se mal prelevă de la birnicî şi aşa <Jisa răsură, câte 15 parale do tot leul. Din răsuri so plătiaii lefile slujbaşilor ţeriî: Divaniţilor, De-
mit lei, se alege a rămâne pe an numai 560 mii. Păgubirea este din rusumatu-rile Domnului, adecă din slujbele goştinei, desetină şi vădrărit, vămi şi ocnă; aceste slujbe în trecute vîmjărl ajungeau a aduce folos pe an 900 mii lei, iar une-orl mal mult oreşî-ce, şi alte ori mal puţin. Făcăndu-se socotelâ acum cu despărţirea ţării, din suma arătată pe an se perd 315 mii lei al goştinei; 55 mii se mal luau de pe oile acele ale locuitorilor de peste Prut, cari acum s’au deosebit. Din 120 mii lei al slujbei desetinel, care este a se strînge de pe stupi, se luaâ 40 mii desetină stupilor celor de peste Prut, Din 200 mii al vădrărituluî vinului, se luau 10 inii de pe viile de peste Prut, pentru că vil sunt puţine acolo. Iar apoi din 200 mii lei din vîn-(Jarea vămilor ţării, socotindu-se în jumătate vama vitelor care se făcea de neguţă-torie — adică bol şi vaci ce trec în Austria, cumperându-se şi păşunându-se în ţinuturile de peste Prut — şi puţină păgubire pentru mărfurile ce se cheltuiaix la locuitorii de peste Prut, se socotesce paguba de 110 mii lei şi numai 90 mii lei in starea de acum pot să urce vămile ţării cu tahmiu. Asemenea şi de ocne, a cărora vîmjare măsurat putea să fie 160 mii lei pe an, se socotesce o păgubire de 60 mii lei, lipsind schelele nostre de la Nistru, şi folosul ce aveai cumpărătorii cămării gospod, ducend sare pe la acele schele, şi lipsa din vîmjare, pentru că în Basarabia sunt numai tuzlale şi sare de mare. Şi din vama holercii ce se trecea peste Nistru trebue să se socotescă în jumătate, adică 40 mii lei, din 80 mii ce se luau. In sfîrşit, afară de paguba Visterieî, de paguba din rusumaturi şi din paguba Cămării Domnului, urmeză şi însăşi ţării păgubire alişverişulul vitelor, bol, vaci şi cal de negoţ, cari trec peste hotar şi aduc în ţera Moldovei monedă, din vîn$a-rea acesta, până la 3 milione lei, socotindu-se cel mal puţin 15 mii boi de negoţ câte 10 galbeni, 15 mii vaci câte 5 galbeni şi 5 până la 6 mii cal câte 15 galbeni, iată că trec peste 3 milione ce se aduceau pe an până acum din vîn^area vitelor. De istov acest alişveriş lipsesce acum din Moldova, căci şi vitele de negoţ şi hergheliile tote peste Prut se hrănesc, din în vechime şi în Bugeg. Acum folosul acesta va fi pentru acea parte a Moldovei numai, nefiind câmpii în părţile acestea, ca să se urmeze acest alişveriş şi perijendu-se isvorul neguţătoriei sau comora ţârii. Căci folosul din vite de salhană sau din puţina zahereâ şi din viile ce sunt pe la unele locuri este prea puţin de a pute de acum plăti şi biruri Moldova şi a fi şi în fericită stare. In partea acesta nu se pote socoti mal multă vîncjare decât de 5 mii bol şi 5 mii vaci pe an, peste hotar. Acesta este, prea înălţate Domne, starea şi greutăţile de acum şi scăderea ţării acesteia Şi într'un cuvînt, din chelerul împărăţiei din Moldova, lipsesce chelerul ţării, lipsesce însufleţirea alişverişulul vitelor, şi întristarea credincioselor raele este că, neîntregindu-se Moldova, să nu piară numele învredniciril de a se numi cheler, neavend de unde îndestulă cu zahereâ şi isvorî zahereâ la capanul împărătesc.
Dar apoi cel obicinuiţi de a face alişverişul vitelor, raele credinciose ale Devle-tulul, perijend nădejdea lor din îndestularea câmpului, nevoiţi şi cu întristare su-fletescă, vor merge aiurea să-mî afle închipuiri. La noi nevrednicii şi acum neputincioşii nu încape a face îndreptare, iar la puterea şi îndurarea prea puternicului
www.digibuc.ro
270
V. A. URECHIĂ
partamenturilor, scriitorilor Divanului şi Visterieî, Ispravnicilor, judecătorilor, sameşilor, slujitorilor pămîntenî şi beşlegilor turci, capu-chehaelelor de la Constantinopole, etc. Budgetul acestor lefi se urcă la 800.000 lei, balanţându-se cu aceeaşi sumă de la răsuri. In timpul ocupaţiuniî rusesc! s’a suprimat birul şi s’a prelevat numaî răsura, dar s’a suprimat şi budgetul lefilor. Birul a fost înlocuit de ajutorinţa dughenelor şi a cârciumilor. Numindu-se noul Domn, boeriî propun reînfiinţarea budgetului lefilor din venitul răsurilor, conform nizamului stabilit de Grigorie Gliica Vodă, la 1777 Aprilie. Cu acest scop se cere reînfiinţarea Case! speciale a răsurilor şi adunarea sumelor din răsuri la acea Casă, cu începere de la 1 Octomvrie. Boeriî
Devlet este totă înlesnirea, a face şi mângâerea şi îndreptarea Moldaviei, care pote fi şi cu lipirea în partea rămasă a trei-patru ţinuturi măcar din Ţera-Rumânescă, fără a fi atât de simţitor la acea ţeră a Valachiei, acestă deslipire. Pentru că iată Moldavia, după deslipirea ţinuturilor până în Prut, nu rămâne alta decât mai mică în numărul locuitorilor decât Craiova sau Valachia mică; ce pote să facă un principat cu un venit al birului ce se alege din o sau 6 sute mii, cu 50 sau 60 mii de locuitori ai satelor, ca să deâ şi bir şi să ridice şi împliniri de porunci împărătesei? Când dar va fi milostivirea a se lipi locul de hotar în Moldova până în apa Ialomiţei, atunci se pote socoti, că Moldova dobândind câmp şi patru ţinuturi, Slam-Rimnic, Buzăul, Săcuenii şi Ialomiţa, se va pute numără ca o jumătate de Valachie şi va pute răspunde dările de zaherele, acele cari şi mai înainte de acestă pace nenorocită, prin rîvna sa, au răspuns şi au dat la hrănitorea împărăţie, saă măcar trei ţinuturi ale Ţerii-Românesci, Slam Rîmnicul, Buzăul şi Ialomiţa, să se adaoge şi să se lipescă de sfâşiata Moldovă, c’a dobândit o câmpie ce este în ţinutul Rîm-niculuî şi o parte în Buzău, să aibă Moldovenii cei credincioşi unde năzui cu vitele, să aiba ţera unde spori în suma zaherelei şi unde adăogi suma izaşilor pentru capan, cu adăogirea acestor trei ţinuturi, cari acum sunt risipite şi mai mult stricate; prin o bună chibzuire şi ocârmuire, viind cei strămutaţi la locurile lor, şi adăogându-se locuinţa, pot să se facă ca 50 mii familii, precum eră şi mai înainte în vremea liniştirii, şi alcătuindu-se birul de la dînsul după trecerea anilor ertării, se crede că se va împlini paguba Visterieî Moldovei, adecă a 625 mii lei din birul Visterieî şi 225 mii din banii râsurilor, sau de va lipsi o a treia parte, va fi nesim-ţitore, iar rusumaturile cari sunt pentru clieltuelile Domnului, din vădrăritul acestor trei ţinuturi, care pote să prindă pe an 6.000 lei, din ocna Săcuenilor şi din vămi, oerit şi dijmărit al stupilor, cari pot să cuprindă tote aceste alte 250 mii lei, se va face îndreptarea păgubirii a fi nesimţitore.......!
Deci de obşte aducem cu genunchi plecate rugăciuni, prin înălţimea Ta, Domnul nostru, la pragul prea puternicii împărăţii, ca precum de la moşii şi strămoşii noştri am apucat întregimea Moldovei, căci alt-fel de nu se va face adăogirea acesta, cu lacrămilc sufletului nostru, noi nu vom fi destoinici a împlini cererile.....
Acestă a nostră prea plecată arătare să se aducă la îndurarea înaltei Porţi, căruia ne rugăm şi până la hotărîre să se mijlocescă către Curtea împărăţiei Rusiei, spre a nu fi opriţi pămînteniî Moldovei, nici acum, nici mai în urmă, a aduce
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
271
arată Domnitorului că suma totală a răsurilor de la ţăranii dajnicî e de 354.631 lei şi 72 bani La acestă sumă se va adăogi lei 12.649,60,
de la moşiile lor de peste Pruţ din pămîntul Moldaviei Basarabia, pane şi vite de pe acele moşi!, pentru întrebuinţarea caselor şi a politiei acesteia întru care locuim. Şi să nu rămânem strîmtoraţi de ale vieţuirii cele trebuinciose.
(Iscăliţi:) Glierasim Episcop Romanului, Meletie Episcopul Huşului, Costachi Ghica Logofăt, Iordache Canta Logofăt, Constantin Balş Logofăt, Sandul Sturdza Hatman, Grigorie Sturdza Visternic, Iordache Roset Rosnovanu Visternic, Lupu Balş Vornic, Dimitrie Sturdza Vornic, Constantin Balş Vornic, Alecu Balş Visternic, Grigorie Ghica Vornic, Dimitrie Bogdan Vornic.
Anaforaua de la 1812 Octomvrie 11, din Cond. Metropolituluî de Moldova.
Prea înălţate Domne,
După incontenirea răsboiului acestui cu puţin mai înainte prefăcut în pace, ves-tindu-se din publicaţiunea tractaturilor îndurarea prea puternicii şi hrănitorei nostre împărăţii a ertării şi ridicării birului în curgerea vremii hotărîte, acum după înalta rînduire a Măriei Tale, spre a primi noi plecatele slugi ale înălţimii Tale, veliţii boeri ai Moldaviei, ocârmuirea Căimăcăiniei până la buna venire în scaunul Domniei a înălţimii Tale, de trebuinţă am socotit a împlini datoria nostră şi prin acestă plecată obştescă anaforâ a arătă înălţimii Tale, că mai înaintea răsboiului acestuia alcătuirea birului din ţeră, când eră totă împreună, afară de rusumaturi, eră 1.695.000 lei, cari se luau de la locuitorii birnicî, de la mazili, ruptaşî, ruptele Visteviei, zidari şi negustori hrisovoliţi, luându-se osebit şi 180.000 lei pentru ţinerea menzililor, mile şi orfanotrofiî, şi pe totă suma acestor bani se luă răsura obicinuită câte 15 parale de tot leul, cari se strîngeau la Casa răsurilor şi se dau lefile celor ce slujiau ţârii, adică boerilor Divanului, boerilor Departamentului, scriitorilor Divanului şi Visterieî, Ispravnicilor, judecătorilor, sameşilor, slujitorilor pă-mîntesci, dar apoi şi beşlegilor şi în sfîrşit şi boerilor capichihaiale de Ţarigrad şi altora Domnesc! slujitori. Suma totă a Casei răsurilor se adună atuncia peste
800.000	lei pe an şi întru acest chip se cuprindeâ totă suina lefilor acelora, după isvodele cu pecetea Domnescă.
Acestă rînduelâ a strîngerii banilor birului şi a răsurilor urmând câte-va luni şi după intrarea oştilor Rusiei, până când a avut ocârmuire Domnul Ipsilanti, apoi din poruncă s’au ridicat numai banii birului de asupra locuitorilor satelor, iar răsurile câte 15 parale de leu pe acel bir de la sate s’au luat până în sfîrşit, adecă până la luna lui Septemvrie trecut, iar de la mazili şi ruptaşi s’a luat în totă curgerea vremii şi dajdia lor, adecă banii Visterieî, şi câte 15 parale dc tot leul, banii râsurilor, cum şi de la ruptele Visterieî şi de la jidovi s’au luat asemenea şi banii Visterieî şi ai răsurilor pe tote sferturile, asemenea şi ajutorinţa dughenelor şi a cârciumilor s’a împlinit ca şi mai nainte, intrând banii Visterieî la Visterie pentru cheltueli, iar banii răsurilor la Casa răsurilor pentru lefi. Acum socotind că după coprinderea îndurării prea puternicii împărăţii, ertarea birului are să se urmeze, iar lefile celor ce slujesc pâmîntului neapărat trebue să se deâ, căci nu numai că nu vor avă închipuire pentru strîmtorirea cheltuelilor de a sluji, dar şi cei ce
www.digibuc.ro
272
V. A. URECHIĂ
răsurile de la darea mazililor şi a ruptaşilor. Asemenea 13.291 lei şi 105 bani de la darea dughenelor şi a cârciumilor. Casei răsurilor se mai consacră şi venitul de la vădrărit, în sumă de 92.246 lei 100 bani şi alţi 26.000, răsura de la darea goştinei. T<5te aceste sume dau 511.537
vor sluji, nevoindu-se, se vor sili a pricinui asupritore chipuri locuitorilor spre a-şl pute scote cheltuela hranei lor, dar pote se vor abate şi la răul câştig, pricinuind mal multă sărăcie raialelor şi avend pildă că şi întru săvîrşirea păcii de mai înainte, lefile celor ce slujesc ţării s’au luat din ţără, cercetând şi cea din vechi, de la Grigorie Ghica din velet 1777 Aprilie alcătuire a Casei răsurilor, după condica ce este şi astăzi cu iscălitura şi pecetea Măriei Sale, întru care, prin hrisov după obştescă socotinţă, arată înălţimea Sa, că venitul Casei răsurilor nici într’un chip să se numescă al Visteriel, nici să se strîngă la Visterie, ce să se numescă ghenicos venitul boerilor, sub osebiţi epitropl îndatorind şi pe preosfinţitul Mitropolit al ţării ca să lege şi să op reşcă stricarea şi urmarea în potrivă a acestei Case a răsurilor, spre a fi statornică pentru plata lefilor, găsim cu cuviinţă, dacă va fi şi hotârîrea înălţimii Tale, ca Casa răsurilor, adecă a lefilor, să aibă fiinţa sa ca şi mai înainte, sub epitropul ce se va rîndui din boeril pămîntuluî, după porunca înălţimii Tale şi adunarea banilor răsurilor să se urmeze neîncetat de la <Ji 1 a curgătorel luni Octomvrie, precum de către noi plecatele slugi ale înălţimii Tale s’a socotit, şi fâcendu-se table şi cărţi s’a rînduit Lsă se strîngă, adecă numai banii răsurilor iar nu şi ai birului. Şi iată într’acestă a nostră plecată anaforâ însemnăm şi socotela in scurt a acestui venit al răsurilor.
Leî	Hani
354.651	72 Ce sunt să se ieâ de la locuitorii birnici într’un an, câţi au rămas
în stăpânirea ocârmuiriî până în Prut, răsurile câte 15 parale de leu ale banilor birului în 4 sferturi, câte 88.657 lei 103 bani pe sfertul de 3 luni, începând de la <Ji 1 a curgătorel luni Octom-vrie a se strînge sfertul întâiu pe Octomvrie, Noemvrie şi Decemvrie, după tablele ce s’au făcut acum şi se trimit către Isprăv-nicie, întocmai după starea sfertului, precum s’a adunat în vremea trecută a răsboiulul.
12.499	60 Răsurile dăjdieî mazililor şi a ruptaşilor într'un an, iarăşi în 4 sfer-
turi, câte 3.124 lei 105 bani pe un sfert, după cum s’a rînduit să se împlinâscă, adecă câte 15 parale de tot leul.
13.921	105 Răsurile pe 37.125 leî ale dughenelor şi cârciumilor, cari se împlinesc
odată într’un an în lunile Ghenarie şi Fevruarie, luându-se şi banii dughenelor şi al cârciumilor pentru cheltueli.
92.246	100 Venitul din vădrărit al Casei râsurilor, care se iea într’acest an, adecă
26.079 lei din zeciuelă şi banul milei 66.163 lei 96 bani din adausul a unei pară de vadră, câţi au rămas să se ieâ pe seina ocârmuiriî nouă.
26.000	Analogul şi banii milei din slujba goştinei, după obiceiul de mal
înainte.
12.242	— Din desetină.
511.537	97 Total. Acest venit de 511.537,97 pote să se strîngă într’un an la Casa
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
273
lei 97 bani. Budgetul lefilor este însă cu mult mat mare de 810.000 lei; deci un deficit anual de 298.463 leî.
De unde să se acopere acest deficit? Boeriî propun să se arunce suma deficitului tot pe birnicî sub nume de lipsa Casei răsurilor, fără a se scuti mazilii, ruptaşiî, ruptele Visterieî, jidanii, neguţătorii hrisovoliţî.
La 2 Octomvrie 1812, boeriî şi prelaţi! aflător! în laş! trimit din nou noului numit Domn Scarlat Calimach o anaforâ, prin care ma! întâiu îşi exprimă mulţumirea că Porta le-a dat Domn bun, apoi fac
răsurilor, iar lefile, după socotcla din vremea păcii, scă(jcndu-se şi lefile celor de peste Prut, se pot alcătui împreună cu lefile Ţarigraduluî, a boerilor capuchihaiale, a Ecpaeleî Curţii şi a beşlegilor, până la 67.500 leî pe lună, iar pe un an 810.000 lei, şi seaejendu-se 511.587 leî rămân întru neajungerea caseî spre a plăti lefile pe un an 298.468 leî. Aceşti bani aî lipsei Caseî răsurilor, atuncia când va fi unită şi po. runca înălţimii Talc, pot să se ieă cu dreptă analogiile din tot cuprinsul ţării de la birnicî maî puţin, sub numire de lipsa Caseî răsurilor, iar de la mazili, ruptaşî, ruptele Visterieî, jidovî hrisovoliţî şi neguţători hrisovoliţî, fiind datori toţi de obşte, într’un cuvînt tota ţera a plăti celor ce slujesc pentru ţeră, lăsându-şî alte trebuinţe ale lor şi neputend nici într’un chip a vieţui fără a nu primi plata spre cheltuela vieţii, care după scumpetea de acum şi micşorarea preţului monedei, nici nu este îndestulată cu închipuirea petrecerii.
Intru acest chip dar, lipsa prin porunca înălţimii Tale se va scote în vreme cu-viinciosă, numindu-se plată de lefi iar nu strîngere de bir. Iar de a se uâ acum de la mazili, ruptaşî, rupte şi jidovi hrisovoliţî, precum dar şi în vremea răsboiu-luî, baniî dajdiilor şi aî răsurilor, acesta nu s’a găsit de cuviinţă pentru aceste cuvinte: 1) Că luându-se dajdie şi răsurile pe acea dajdie, se va <jice de obşte că se iea şi bir şi răsura din Ţera Moldovei în vremea ertăriî; 2) Că totă dajdia acestora într’un an afară de răsuri abia alcătuesce 85.000 lei şi cu totă numirea acesta, lipsa Caseî răsurilor nu se tămăduesce; 3) Că când se va urmă o strîngere ca aceşti numai cu pilda că s’a luat şi în vremea răsboiuluî, apoî nu va fi înlesnire a se pută strînge lipsa Caseî răsurilor de la toţi de obşte, precum se arată maî sus, căqlend asuprire asupra mazililor şi a celor-lalte trepte plătind şi birul şi răsurile.
Acestea sunt, prea înălţate Domne, socotinţele nostre, carî le punem înaintea ho-tărîriî înălţimii Tale, că de sunt socotite cu cuviinţă şi alcătuite după întâmplările de acum, să avem poruncă a le şi urmă întru lucrarea cea statornică, căcî noî spre a nu perde vremea cea de acum a împlinirii răsurilor, pe sfertul Octomvrie, Noem-vrie şi Decemvrie, vom trimite tablele ce s’au făcut cu cărţile pentru strîngere dar nu vom lipsi a aşteptă liotărîrea înţelepciunii înălţimii Tale, etc. — 1812 Octomvrie 11, Iaşî.
(Semnaţi:) Costache Ghica Logofăt, Const. Balş Logofet, Iordache Canta Logofet, Sandu Sturdza Vistier, Iordache Roset Vistier, Lupul Balş Vornic, Diinitrie Bogdan Vornic, Dimitrie Ralet Vornic, Vasile Roset Vornic, Răducan Roset Hatman.
Analele A, R.—Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice.	18
www.digibuc.ro
274
V. A. URECHIĂ
0	descriere a stării Moldovei la data acăsta, adecă în urma păcii de la Bucurescî, şi în urma desmembrăriî Basarabiei de la Moldova, căreia
1	s’au răpit 6 ţinuturi importante. Boerimea arată paguba adusă Vis-terieî prin acăstă desmembrare şi cere Domnitorului să intervină la P<5rtă, ca drept despăgubire să se deâ Moldovei districtele Putna, Buzăti, Secueniî, Ialomiţa sau măcar 3 din acestea. Nu ideia naţională îndămnă pe boeri să facă asemenea cerere, ci căci s’a sărăcit Viste-ria Moldovei prin perderea Basarabiei.
In Decemvrie 1812, Divanul constată deficit la Casa Răsurilor. Cercetarea semeî acestei Case, urmată în anul următor 1813, dă iar de deficitul acelei Case. In Octomvrie 1813, Divanul supune nouă anaforâ Domnitorului, propunându-î perceperea lipsei Casei răsurilor . Scarlat Alexandru Calimach, in 17 Octomvrie, aprobă anaforaua acăsta (1).
In anul următor 1814, boerimea, adunată la Mitropolie din iniţiativă şi cu ţidula Domnăscă de la 8 Mani, profită de împlinirea celor doi ani pe cari, după tractatul de la 1812, s’au ertat dările ţăranilor ca să propună o nouă aşezare de biruri aplicabile după încetarea celor doi ani de ertare, ceea-ce aveâ să se întâmple la 10 Iunie.
Boerimea a luat ca basă la lucrarea ei budgetul de venituri din 1804—1806, când acestea eraţi în sumă de 1.354.540 lei, percepute în 4 sferturi pe an, cuprinzând în acăstă sumă darea pe un an de la sate în tîrgurî şi o dare obicinuită a se luă în luna lui Ianuarie numai de la dughene şi plus darea de la t<5te treptele: mazili, ruptaşî, rupte ale Visteriei, jidovi, neguţători aşezaţi cu darea lor deosebi.
Adunarea boerimii hotăresce să se impună birul pe suma de 1.260.000 lei pe an, afară de răsurile obicinuite câte 15 parale la leu. Acăstă sumă se va aruncă asupra tuturor locuitorilor ţării, afară de boerime şi cler. Suma acăsta se va aruncă cu începere de la 10 Iunie şi va fi percepută în 4 sferturi pe un an la câte 3 luni.
Situaţiunea grea a ţăranului obligă adunarea de la 8 — 15 Maiu să deâ în bir şi pe scutelnici şi breslaşi ai boerilor, rămânând apăraţi aceştia numai de havalele, spre îndestularea slujbei caselor boe-resci. Decât se grăbesc boerii a legiui ca Visteria să-î despăgubescă în parto de jertfa ce fac, plătindu-le câte 2 lei de scutelnic pe t<5tă luna. Numai slugile boeresci vor fi apărate de bir.
Banii răsurilor (15 parale la leu), pe suma de 1.260.000 lei, se vor concentrâ la casa specială pentru plata lefilor. De la iraturile Dămneî nu se va percepe răsura. 1
(1) Ve$î condica Mitropoliei de la Iaşi, pag. 297—300 şi 304- 308.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CĂLIMACH
275
Boerimea propune apoi desfiinţarea sporului adaos în timpul ocu-paţiuniî rusesc! la goştină şi la vădrărit, deşi arată că nu gâsesce ce iraturî să maî dea Case! răsurilor, ca să-î acopere deficitul. Boerimea propune pentru acoperirea acelui deficit să nu se deâ pe două luni lefile decât ale beşlegilor, ale neferilor Curţi! Domnesc!, a luî Divan Efendi şi ale doctorilor politiei, iar ceî-lalţ! să rămână păgubaşi.
Pentru motiv de economie se reduc şi cai! de la poşte, lăsând numai 1.200 din 2.000. Să se deâ surugii din ţe.ră, unul de 4 cal şi câte 1 stog de fin şi peste tot 40 cârucerî la t<5te poştele şi 15 ludi ca ţimiraşî (curier! a! Yisterieî). Orzul (4 chile de 1 cal) pe cifra de 1.200 ca! se va repărţi pe ţeră, însă cu plata de la arendaşi! poştelor pe anumit preţ, după preţul curent al <}ileî.
Arendarea poştelor să se facă pe 3 an!.
Domnitorul pune pe anaforaua boerilor următdrea resoluţiune:
Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila Iul Dumnezeu Domn ŢSrii Moldovei.
Dându-se Domnie! Mele acestă obştescă anaforâ de către duhovnicesci! părinţi Prea osfinţia sa Kir Veniamin Mitropolit şi iubitorii de Dumnezeu Episcop! a! sfintelor pămîntesci episcopii Romanul şi Huşul şi de către de obştie cinstiţi şi credincioşi boeri veliţi, întru părintesca nostră iubire şi buna-voinţă pentru tote acelea cari alcătuesc uşurinţa locuitorilor Domnescii nostre ţeri, şi cari privesc la folosul şi buna vieţuire de obşte, părintesce, am luat aminte totă cuprinderea atât asupra aşezării birului, cum şi asupra altor alcătuiri drepte, ce s’au făcut pentru a locuitorilor uşurinţă şi pentru paza vechilor pămîntesci privilegiuri şi fără îndoire ve^end tote aşezările urmate cu unire la părintesca nostră bună-voinţă, după greutatea cheltuelilor de acum, cari şi de către Domnie alcătuesc sporire multă peste acele ale vremii de mai înainte, de am şi avut dreptate a cere aşezarea birului în suma ce a fost de la locuitori până la anul 1806, fiind acea aşezare alcătuită cu potrivire hotărîriî înaltului vrednic de închinăciune Hatihumaium, şi cu ob-ştesca socotinţă prin obştescă anaforâ, cu sufletesca mulţumire voind a ridică maî mult sarcina de greutate asupra nostră, primim cu bucurie a se aşeză către toţi locuitorii ţării numai suma de 1.260.000 lei, din care scă$endu-se: 140.000 lei, suma ce Se cuprinde asupra treptelor ce au aşezarea lor cu deosebire împreună şi dare într’un an a dughenelor, rămâne să fie asupra locuitorilor satelor şi cu tîrgurile numai 1.120.000 lei, care sumă după aşezarea făcută la 1804, alcătuindu-se cu dreptâ cumpănire în patru sferturi, câte pe trei luni, se cuvine să fie sfert de
280.000	lei, iar începerea aşezării girului, de la 10 a viitoreî luni Iunie, când după otomanicescul calendar se împlinesce vadeua de doî anî, care prin milostivnică îndurare a fost dăruită spre răsuflarea locuitorilor şi după contenirea răsboiului cu părintescă luare aminte fiind Domnia-Mea şi la vechiul privilegiu pentru scu-
www.digibuc.ro
276
V. A. urechiA
telniciî breslaşî şi măcar deşi urmă greutate întru acesta cu pricina strîmtoririî locului şi împuţinarea locuitorilor după schimbarea hotarului, dar Domnia-Mea întru părintesca bună-voinţă a se păzi fără strămutare privilegiurile şi dreptăţile nemuluî boeresc, şi acesta fiind una dintre acele dintâi drepturi care se atinge de obştesca treptâ a boeresculuî nem, legiuim paza acestui privilegiu nesmintit fără cât de puţină micşorare şi hotărîm ca după rînduela aşezată de mai înainte întru aceeaşi neschimbată hotărîre, să se deâ la tote rangurile boeresci şi la toţi acei ce se cuvine să aibă întru acestă împărtăşire atât scutelnicî şi breslaşî, cum şi slugi cu rînduela întemeiată, ca scutelniciî şi breslaşiî, plătindu-şî birul lor întru dreptă analogie întru urmarea aşezării birului, să rămâe nesuperaţî despre tote havalelele, iar slugile sa fie slobozi de bir şi din suma de 1.260.000 leî, cu aceeaşi din vechi legiuită aşezare, se vor da pe totă luna din Visteria Domnieî-Mele câte doi leî de un fieşte-care scutelnic după isvodul ce se va face cu pecetea Doninieî-Mele, pentru scutelniciî legiuiţi. Dintru acestă sumă va fi şi întâmpinarea cheltuelilor Yisteriei şi ţinerea menzilurilor cu alcătuirea aşezării de la 1804, luându-se la Domnesca nostră Cămară şi banii rusumaturilor după acea din vechi legiuită aşezare şi nădăjduim la milostivirea Dumnecjeescă, că după scăderea ce s’a făcut locuitorilor întru tute petrecând ei întru mai multă liniştire şi uşurinţă cu sporirea mai multă şi bună starea lor se va întemeia şi aşezarea birului va fi către dînşii nesimţitore. Dar dacă în potriva acestei nădejdi va cere în urmă trebuinţa de vr’o uşurinţă, noi atuncia nici acesta nu o vom trece cu vederea, ce după dreptate parintesce, pe cât se va căde, vom urmă uşurinţa lor, găsim cu cale obştesca socotinţă şi pentru lipsa Casei răsurilor pe vremea trecută ca spre împlinirea acestei lipse să se păgubescă lefile pe două lun<, afară de lefile beşlegilor şi ale neferilor Doninescii nostre Curţi şi a dumi sale Divan Efendi şi a doftorilor politiei. Dar fiind-că păgubirea de odată de două luni va fi simţitore la cei ce se află slujind, Domnia-Mea hotărîm ca să fie acesta în două părţi. Adecă lefile pe o lună să se păgubescă pe anul acesta curgător, şi lefile pe o lună să se păgubescă pe anul viitor. «La plecarea şi socotinţa Domnieî-Mele găsim şi alcătuirea făcută pentru ţinerea menzilurilor în sumă de 1.200 cai, după care cu alcatuirca acea de mai înainte pe acestă sumă să se deâ din ţâră şi suina surugiilor, a cărucerilor şi a finului şi asemenea şi orzul în cuprinderea acestei obştescl anaforale, căci şi întru acestă dreptă şi cuviinciosă este uşurinţa ce se alcâtuesce către locuitorii Doinnesciî nostre ţări. Drept aceea întru tote acestea vrednice alcătuiri cu bună chibzuire, cari sunt unite cu părin-tesca nostră dreptă cugetare, spre uşurinţa locuitorilor Domnesciî nostre ţări şi de obştie bună vieţuire, hotărîm urmarea în tocmai, şi locuitorii întru acestă alcătuire vor rămâne uşuraţi cu suma de 94.540 lei, afară de răsuri ce s’au lasat mai jos de suma aşezării ce a fost la 1806, cu lăsare a nu se mai însărcina la un sfert cu parte de banii birului ai scutelnicilor şi breslaşilor întru alcătuirea aşezării de la 1804. Căci acesta s’a găsit a fi alcătuire asupritore, cu ertare de tot a sporirii, care în vremea răsboiuluî s’a fost făcut peste acea din veci obicînuinţă la goştină şi vădrărit şi cu alcătuirea menzilurilor, a se ţine în mai mică sumă de cai, după care urmeză către locuitori uşurinţă cu înjuinătăţare dintre acele ce până acum întru ţinerea menzilurilor au dat, şi întru nădejde neindoită că după aceste alcătuiri d<* uşurinţă, va fi de obştie petrecere cu îndestularea bunel vieţuiri, după
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
277
drepta cugetare şi buna-voinţă a Domniei-Mele, întărim anaforaua acesta cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete.
(Iscălit:)	1814 Maiu.
No! Scarlat Alexandru Calimah Voevod (1).
(l)Anaforaua boerilor ţării pentru acesta :
Prea înălţate Domne,
Intru adunarea nostră la sfînta Mitropolie cu ţidula înălţimii Tale din 8 ale curgetorel luni, cu totă luarea aminte la drepta şi cuviinciosă rînduire a se alcătui aşezarea birului ţării, care urmeză să fie după împlinirea de doi ani vadeua, ce prin milostivirea prea puternicii împărăţii s’a dăruit locuitorilor ţării întru ertare de bir spre resuflarea lor, după contenirea răsboiului şi încheierea păcii între a nostră prea puternică otomanicescă Portă şi între împărăţia Roşiei, iar împlinirea acestei vadele cu urmarea calendarului otomanicesc alcătuesce a fi la 10 a viitdrei luni Iunie anul curgător, în cuprinderea ţiduleî înălţimii Tale, rînduindu-se acea cuviinciosă aşezare a birului ţării, alcătuesce a se întocmi şi tote alte cuviinciose aşezări, cari urmeză folosul de obştie şi cari în vremea răsboiului s’au smintit din drepta lor rînduelă, iar pre lângă aceste, precum intru tote altele în vremea suirii înălţimii Tale pe strămoşescul şi părintescul scaun al Domniei acestei ţări cu necontenire ai lucrat tote acele spre uşurinţa ţării şi spre folosul obştesc, nemărginită sufletescă mulţumire cu toţii de obştie ani câştigat, vexând că şi întru acesta cu asemenea Domnescă îngrijire, şi întocmai părintescă iubire ca un adevărat părinte al patriei acesteia, rînduind cuviinciosele aşezări cu primire părintescă alcătuesce a se păzi privilegiurile pămîntescî fără smintelă, şi a se uşura locuitorii ţării întru tote şi întru aşezarea birului, şi întru ţinerea menzilurilor ţării, dar şi intru acele dări, cari la slujbele rusumaturi, goştină şi vădrarit în urmarea răsboiului s’au adaos către dînşii, după aceea de atuncia nevoinţă, peste acea dintru în vechime hotărîre. Drept aceea alcătuiţi noi pe temeiul părintescii iubiri a înălţimii Tale, înfăţoşindu-ne Vistieria înălţimii Tale cuviinciosele însciinţări pentru suma locuitorilor ţării a fieşte-căruia sat şi tîrg, şi cât altele a cerut trebuinţa spre dovada acestei de acum stări a locuitorilor, ne-au înfăţoşat şi extract în sumă da 1.854.540 lei care, după aşezarea făcută la 1804 cu urmare de patru sferturi într’un an, se află darea birului ţării până la anul 1806, când s’a deschis răsboiul, iară în suma acesta se cuprinde darea unului an asupra locuitorilor, satele cu tîrgurile şi o dare obicinuită a se luă în luna lui Ghenarie, numai de la dughene, dar şi tote cele-lalte trepte: mazili, ruptaşî, rupte ale Visterieî, jidovi şi neguţători aşezaţi cu darea lor întru osebire.
Şi macar că după cunoscute şi fără îndoire cheltuelile Domniei, cari întru acestă vreme sunt încă cu sporire, urmând acăsta şi de la sporirea ce a luat cursul monedei, dar şi întru părintescă hotărîre a înălţimii Tale a se păzi vechiul privilegiu de scutelnici şi breslaşi şi slugi, ce este alcătuit să aibă fieşte-care rang al boerici, şi toţi alţii cărora este cuviinciosă acestă împărtăşire, nici de cum nu eră necu-viinciosa insăşi suma acesta să se aşeze iarăşi, fiind-că în micşorarea ei pe lângă altele pricinuesce micşorare de irat şi la Casa răsurilor, de unde se plătesc lefile
www.digibuc.ro
278
V. A. TJBECHIĂ
Abiâ făcută acestă aşezare, iar se constată deficit la Casa răsurilor.
celor ce slujesc pămîntului. Dar după plecarea de milostivire a înălţimii Tale spre uşurinţa locuitorilor ţerii prin bună primire a ridică şi însuşi înălţimea Ta parte de strîmtorirea întru care se află acum locuitorii, ţerii, nu numai pentru acele grele pătimiri din vremea răsboiului, ce şi cu despărţirea hotarului, care pricinuesce lor lipsă de locurile hranei cuviinciose pentru dînşii, şi pentru dobitdcele lor, şi cu potrivire la cea de acum stare a locuitorilor, socotim că va fi fără simţire de greutate a se aşeză pe un an suma birului ţerii 1,260.000, afară de răsurile obicinuite câte 15 parale la leu, alcătuindu-se acestă sumă cu bună chibzuire şi dreptă cumpănire asupra locuitorilor satelor şi a tîrgurilor, cum şi asupra tuturor celor-lalte trepte: mazili, ruptaşi, rupte ale Visteriel, jidovi, armeni şi neguţători, ce sunt cu darea lor în osebită aşezare, şi întru acestă sumă să fie şi darea cea obicinuită a se luă pe dughene odată într’un an la luna lui Ghenarie, şi din suma acesta, sco-ţendu-se suma dughenelor şi suma asupra treptelor, cari urmeză a-şi ave aşezarea lor osebită.
Suma asupra locuitorilor satelor şi tîrgurilor cu rînduela aşezării, ce s’a făcut la 1804, încependu-se aşezarea acesta de Ia 10 a viitorei luni Iunie, când se împli-nesce acea de doi ani vadeă rînduită locuitorilor ţerii întru ertarea de bir, să se alcatuescâ cu împărţirea de patru sferturi într’un an, şi în fieşte-care sfert câte trei luni, şi aşâ întru acestă alcătuire cu dreptă cumpănire făcendu-se aşezarea birului, scutelnicil şi breslaşiî întru buna-voinţă a înălţimii Tale, alcătuită pe temeiul păzirii acestui privilegiu fără smintire se vor lăsă în suma legiuită la fieşte-care rang al boerilor şi la toţi alţii, câţi se cuvin să aibă împărtăşirea acesta, după isvodul ce se va face cu pecetea înălţimii Tale, pe rînduela aşezată de mai înainte, şi întru acest chip numărul scutelnicilor şi al breslaşilor, plătind numai dreptă partea lor din suma birului, cu dreptă analogie de havalele vor fi speraţi, spre îndestularea slujbei caselor boeresci şi altora, şi pe suma scutelnicilor cuviincioşi fieşte-căruia după isvod se vor da din Visterie cu acea din vechi legiuire şi câte 2 lei de un seu telnic pe totă luna, şi întru aperarea de bir vor rămâne numai slugile caselor boe resci cu hotărîrea acea de mai înainte, iar spre uşurinţa locuitorilor ţării va urmă întru lăsare cu totul a hotărîrii ce eră după aşezarea birului făcută la 1804, ca în sfertul al treilea să nu mai dea banii Visteriel scutelnicil şi breslaşiî, şi partea acelora să se încarce pe cei-lalţi locuitori.
Nu va urmă acesta nici de cum, fiind-că se socotesce alcătuire asupritore, ce după aşezarea ce se va face vor urmă tote sferturile cu plată de către toţi fără osebire, şi acei cu scutelnici şi breslaşi, care va cere trebuinţa a se alcătui ca să-i apere şi din darea birului, vor plăti birul scutelnicilor şi al bresleşilor dintre acei doi lei ce vor luă din Visterie pe numărul scutelnicilor. Cu acestă alcătuire aşezându-se birul ţerii de 1.260.000 lei, din suma acesta vor fi a se plăti acei legiuiţi pentru scutelnici câte doi lei pe un liude pe lună, pe suma scutelnicilor ce se cuvin a se da la rangurile boerilor şi altora, şi dintru acestă sumă va fi întîmpinarea chel-tuelilor Vistieriei, întru care şi suma cuviinciosă întru ţinerea menzilurilor dimpreună cu ugeritul ce vor cuprinde inamurile, dar şi cheltuelile zaherelei, şi alte cheltueli ale Curţii Domnescî, pe alcătuirea făcută la aşezarea birului de la anul 1804, afară de suma slugilor, rusumaturi cari dintru în vechime cu aşezarea lor sunt legiuite pentru Domnie. Iar banii răsurilor câte 15 parale la leu pe totă suma aşe-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
279
Domnitorul provdcă iar pre boerî să aviseze. Eî propun la 7 Septemvrie
zării birului, strînglndu-se împreună cu banii Vistieriei pe alcătuirea aşezată de mai înainte, se vor da la Casa răsurilor şi vor urmă spre plata lefilor la cel ce se află slujind întru pămîntescile săvîrşirl, şi suma acestei aşezări va fi afară de iraturile obicinuite ale Măriei Sale Domneî, cu luare aminte chibzuind alcătuire şi a Casei răsurilor, care neapărat se cuvine a-şî ave o cuviinciosă stare, pentru ca sa potă întâmpină lcfile ce se cuvin să se dea, urmând şi acesta după obşlesca trebuinţă pentru obştescul foloş, căci tote săvîrşirile prin acel rînduiţl în slujbele pămîntescl pe acestă alcătuire sunt aşezate, şi alcătuire fără îndoire dreptă şi de cuviinţă.
După totă chibzuirea ce am făcut, fiind dreptă şi părintescă plecarea înălţimii Vostre a se ridică de asupra locuitorilor acea sporire făcută în vremea răsboiulul cu darea mal mult peste obiclnuinţa veche la goştină şi la vădrărit întru strîmto-rirea cea de acum a ţării, care asemenea urmeză şi către Domnie, nici de cum nu am putut găsi vre-un înlesnitor chip a se mal adaoge aceste case vre-un irat, re-mâind numai cu răsurile pe suma banilor Vistieriei, şi acel de mai înainte legiuit irat din slugile rusumatuluî, goştină, desătină şi vădrărit, iar cu adăogire după buna-voinţă a înălţimii Tale spre ajutor şi întru acesta va mal ave şi va mal luă (jeciuelă şi din slujbele rusumalurl, vama şi ocna, din cari până la acestă vreme n’au luat, şi după acest irat pe suma ce va cuprinde într’un an, potrivit cu suma iratulul, să se alcătuescă de către înălţimea Ta şi lefile, făcendu-se isvod anume şi hotărîndu-se a se da de la Casa răsurilor lefi pe urmarea strîmtoririi de acum la acel cari neapărat se cuvin a se află în slujbe, şi săvîrşirl pămîntescl, întru cari şi ecpaeua Curţii Domnesc! şi boerii capichehaelile Ţarigradului.
Am cercetat şi socotela acestei case pe următorul an, şi după iratul ce a avut şi suma lefilor ce a fost rînduită a se plăti, se vede să aibă acestă casă neajungere spre plata lefilor întru împlinirea anului... lei, şi fiind-că după tote cererile
şi chibzuirile ce am făcut, nici de cum nu am putut află nici o înlesnire de unde să se întâmpine lipsa acesta, pentru ca să contenescă acestă neajungere de la Casa răsurilor, căci întru neajungere pricinuesce strîmtorire şi supărare, şi acelor ce au a luă lefile neîndestulare, socotinţa nostră urmeză ca, spre buna şi cuviinciosă îndreptare a Casei acesteia, din lefile de pe două luni ale anului curgător să se plă-tescă numai lefile beşlegilor, ale neferilor Curţii gospod, şi a dumi-sale Divan Efindes, dar şi ale doftorilor politiei, in cuprinderea hrisovului ce are acestă epitropie, iar toţi cel-lalţî câţi se cuprind în isvodul lefilor să rămâe fără luare de lefă intru aceste două luni şi întru acest chip, vindecându-se lipsa acestei.case cu urmarea ce s’a <jis mai sus, se vor alcătui lefile pe suma iratulul, şi va conteni nevoinţa neajunsurilor a se plăti lefile după hotărîre; am alcătuit asemenea socotinţă şi pentru ţinerea menzilurilor ţării, şi iarăşi întru aceeaşi plecare a înălţimii Tale spre uşurinţa locuitorilor, după acestă de acum strîmtorire a ţării, spre îndestularea şi a trebuinţei acesteia urmeză a se micşoră menzilul, şi din suma de 2.000 cai, ce au fost hotărîre a se află prin menzilurl cu ponturile anului trecut, prin aceleaşi drumuri ale ţării şi prin aceleaşi menzilurl, cu dreptă şi cuviinciosă alcătuire de suma cailor ce se cuvine a se atlâ la fieşte-care poştă, să rămâe a se ţine menzilul de 1.200 cal; pe acestă sumă a cailor să se dea din ţeră surugii pe alcătuirea acea de mal înainte, la 4 cal un surugiu, şi asemenea la 4 cai un stog de fîn, să se dea
www.digibuc.ro
280
V. A. URECHIĂ
1814 adaogirea goştineî 5 bani la 6ie, o bani la stup şi rîmătorî şi 5
la tote poştele şi 40 căruceri cu alcătuire la cele întâi poşte câte doi căruceri, la al doilea câte unul şi la acele al treilea, la două sad trei poşte câte un căruceriu, căci mai mult nu urmeză trebuinţa şi, spre împlinirea trebuinţei de ţimiraş la casa menzilului, să se dea din ţeră 15 liudi, cari să se orînduescă în numărul căruce-rilor, pentru care casa menzilului să ieă hacul ce se va hotărî pentru căruceri şi că acelaşi hac să năimască 16 ţimiraşi, cari să-i aibă spre purtarea cărţilor Yisterieî; să fie îndatoritâ ţera şi pentru întocmirea menzilurilor cu aceeaşi rînduelă ce se urmă şi până acum, iar pentru orzul cuviincios care după alcătuirea de mai înainte urmeză câte 4 chile la un cal, pentru ca şi menzilurile să-şi aibă întru acestă îndestulare cuviinciosă, dar şi locuitorii să nu simţescă asuprire, pe aceeaşi socotinţă de 4 chile de un cal alcătuind suma orzului, 4.800 chile pe suma de 1.200 cai, acestă sumă în fieşte-care an la vremea cuviinciosă să se rînduescă în ţeră cu dreptă cumpenire şi îndatorindu-se locuitorii a pune suma acesta prin menzilurl, precum se vor rîndui, să li se dea lor plata de către ţiitoriî poştelor, pe o chilă acelaşi preţ, care în vremea rînduelii va fi vîncjarfea orzului în ţeră.
Intru acest chip să se alcătuescă ponturile ţinerii menzilurilor şi pentru ca să potă ţine alcătuirea lor cu întemeiere şi acel ce vor luă ţinerea lor asupra să potă a-i face chibzuirile cuviinciose spre îndestularea bunei stări a menzilurilor, să fie hotarîre a se da poştelor întru ţinere cu legătură de contract, în vadea de 3 ani. Acestea sunt socotinţele nostre şi chibzuirile alcătuite pe temeiul părintescii iubiri a înălţimii Tale, pentru uşurinţa alcătuirilor, liniştirea şi buna vieţuire de obştie, iar uşurinţa care întru acesta s’a făcut către locuitorii ţării se alcătuesce cu lămurire 94.640, afară de răsuri, suma care s’a lăsat mai jos de suma 1.364 540 lei, ce da ţera la veletul 4806, lăsare de tot a urmării ce a fost de la 1806 a se apără de un sfert într’un an scutelnicii şi breslaşii şi a se însărcina partea acestora asupra celor-lalţi, ertare de tot asupririi, care in vremea răsboiului s’a făcut după acea de atunci nevoinţă a se luă la slujba goştineî câte 3 parale şi doi bani de oie şi câte una para de vadră la slujba vâdrăritului şi alcătuire a se ţine menzilurile ţării în sumă mai mică de cai, după care alcătuesce înjumătâţare la acele îndato-rite a da ţera spre acestă săvîrşire. Intru acesta cu părintesca plecare a Înălţimii Tale urmeză aşezarea birului şi uşurinţele cuprinse pentru locuitori, dar şi drepta aşezare întru paza fără strîmtore a pămîntescilor privilegiuri. Şi însciinţăm pe înălţimea Ta. — 1814 Maiu 15.
AI înălţimii Tale
Smeriţi către Dumnezeu rugători:
Veniamin Mitropolit Moldovei, Glierasim Episcop Romanului, Meletie Episcop Huşului.
Prea plecate slugi:
Costaclii Ghica Logofăt, Costantin Balş Logofăt, Iordachi Canta Logofet, Sandu Sturdza Vel Vistier, Iordachi Roset Vistier, Vasile Costachi Vel Vornic, Alexandru Iancu Leu Vel Vornic, Constandin Balş Vornic, Dimitrie Ralet Vornic, Manolachi Dimache Vornic, Răducanu Roset Hat., Vasile Roset Vornic, Neculaî Stratulat Vel Vornic, Constantin Costachi Vel Vornic, Şerban Negel Vornic, Teodor Balş Vel Vornic, Iordachi Catargiu Postelnic.
Cod. Metropolieî Iaşi.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUi ALEXANDRU CALIMACH
281
bani la vadra de vin. Dar fiind-că goştina este legătă cu blestem, boeriî
Clirisov de la Domnul Scarlat Alexandru Calimach Voevod pentru adausul ce s’a făcut la slujba goştineî, urmat de blestemul archieresc. — 1815 Iunie 20.
Chrisov tot de la Domnul Scarlat Alexandru Calimach Voevod pentru slujba vă-drăritului, asemenea urmat de blestem archieresc.
Cu mila hă Dumnezeu, Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod,
Domn Ţerii Moldovei.
Stăpânesca şi părintesca nostră îngrijire, întru ighemonicesca datorie, fiind fără preget către tote bunele alcătuiri şi uşurinţi ale ţerii de către nedreptele împliniri cele după vreme şi întâmplări întrebuinţate întru lucrare. Pe lângă altele, cele ce din cesul încredinţării noue a acestei ţări, cu milostivire am ridicat şi am îndreptat. Luând în socotinţă şi pentru sporul c** s’a fost început a se luă la slujba vadrăritului, câte una para pentru totă vadra peste trei parale şi un ban legiuiţi ai vădrărituluî, cu banul miliî, că adecă: acestă luare de spor fiind nu numai neobicinuită, dar şi oprită din în vechime a nu se luă; de cuviinţă este a se ridică cu totul. Aşa dar din porunca nostră urmându-se obştesca Adunare şi scliepsis întru acesta, prin anaforaua ce fac către noi dumne-Ior boeriî din 20 a trecutei luni Iulie, găsind de cuviinţă, ca numai în vădrăritul anului următor să se strîngă sporul acelei parale, pentru lipsa Casei răsurilor după suma ce s’a căutat, nega-sindu-se alt chip împlinirii acelei lipse, ne-ain unit cu socotinţa domniilor-sale în* tărindu-se acea anaforâ spre urmarea stingerii acestui spor numai în vădrăritul anului următor şi nu mai mult, precum prin acea anaforâ pre larg se arată. Dar pentru cu dinadinsul temeiu al acestei conteniri, iată prin acest al nostru chrisov hotărîm: ca de astăzi înainte şi în veci strîngerea sporului acestei parale, la vă-drărit să nu se mai urmeze, rcmâind banii vadrăritului în dreptă veche obicinuinţă şi legiuirea lor câte trei parale şi un ban de vadră cu banul miliî, pentru toţi acei ce sunt supuşi a plăti vădrărit, fără sporire de un ban măcar mai mult, subt nici un fel de cuvînt sa ii întâmplare. Spre care se întăresce hrisovul cu însăşi a nostră iscălitură şi pecete, întru credinţa şi a cinstiţilor noştri veliţi boeri ce mai jos se iscălesc, rînduind ca pentru totă necutezarea cea după vreme a smintirii acestei holărîrî şi legiuire de veci a banilor vădrărituluî în trei parale şi un ban de vadră, după vechea obicinuinţă, să se lege hrisovul acesta şi cu blestem de către Freosfinţitul Mitropolit şi Episcopii ţerii, a căruia întărire va urmă şi biserica nostră cea mare a Resărilului. Şi atât hrisovul cu legătura blestemului mai sus pomenit, cât şi întăritura acestui blestem, ce urmeză a veni de la Prea sfîn-tul Patriarh a totă lumea, vor sta păstrate la sfînta Mitropolie a ţerii pentru totdeauna.
(Iscălit:) Noi Scarlat Alexandru Calimah Voevod.
(L. P.)
(Urmeză şi iscăliturile a 11 boeri mari).
Iordachi Rosct Vel Vistier Procitoli.
(Iată mai în jos urmeză şi legătura arliierescă spre ţinerea cu sfinţenie acelor cuprinse în hrisovul acesta).
www.digibuc.ro
282
V. A. URECH1Ă
cer lui Vodă să mijlocescă la Patriarchie ridicarea blestemului (1).
Calimach nu cuteză a aprobă anaforaua boerilor de la 7 Septemvrie şi-i provdcă din nou să aviseze.
La 15 Decemvrie 1814, boeriî supun luî Vodă o nouă anaforă cu resultatul deliberărilor lor. Ei constată până la finele luî Noemvrie un deficit la Casa Răsurilor de vr’o <Jece mii leî, deşi s’a tot scăzut cu analogie din lefi şi s’au şi şters unele din ele. Boeriî adaogă a cjice, că nu găsesc alt mijloc de acoperirea deficitului decât prin a-dăogirea goştineî câte 8 parale şi 2 banî de 6ie peste cele 4 parale şi 1 ban de până acum. Dar acestă adăogire se va prelevă numaî până la acoperirea deficitului, sub pedepsă de blestem al bisericii. Se va
De vreme ce drept şi cu iubirea de omeni pentru binele de obştie a socotit prea Inal(atul nostru Domn împreună cu tot sfatul, în pricina adausului ce s’a fost făcut în vremea trecutului răsboiu la slujba vădrăritului peste aşezămîntul ce a fost din vechi legat cu blestem: ca iarăşi să se păzescă acea din vechi luare a vădrăritului de la acei ce plătesc fără adăogire vre-odată nici măcar de un ban subt nici un cuvînt. Care spre a se păzi cu nestrămutare s’a şi înnoit vechiul acela aşezămînt prin acest luminat hrisov al înălţimii Sale, în care pricină s’a adus de la prea sfîntul a totă lumea Patriarh şi osebită sobornicescă carte cu legătură de blestem, precum mai sus se cuprinde. Iată că şi smerenia nostră, împreună cu prea iubiţii în Hristos fraţi Episcopi ai ţării, pe toţi aceia cari s’ar ispiti vre-odată a pune la cale. sau a sfătui, sau de tot a strică acesta prin Domnescul hrisov aşezată dreptă şi cu iubirea de omeni hotărîre, orî-ce ipochimen ar fi, sau din cei bisericesci, sau din cei politicesci, pecetluim şi cu înfricoşat blestem îi legăm şi <jicem : ca pe unii ca aceia întunericul să-i acopere, săgeţi cumplite să intre în inimile [lor, obrazele lor să se umple de necinste, averea lor să fie spre cea desăvîrşit per<jare şi peire, lipsindu-se de tot felul de procopselă şi qlilele lor să fie cu totul întru împuţinare, de tote ale lor cele ve<jute ca de ayerea dreptului Iov diavolul să se atingă, oftând şi tremurând, târîndu-se pe pămînt ca Cain să fie în totă vieţa lor, moştenind şi bubele Iui Ghiezi, femeile lor să rămâe veduve şi copiii lor săraci cerşetori şi lipsiţi de tot felul de procopsele, în totă vieţa lor şi în grabă judecata luî Dumnezeu să-î ajungă la cele ve<jute de ochii lor. Iar carii vor păzi cu dreptate la acest bine de obştie, hotărî rea acesta ce se cuprinde mai sas prin acest luminat hrisov, care cu bună rînduelă şi aşezămînt s’a făcut, neatingendu-se şi neispitindu-se întru cât de puţin a strică, ce mai vîr-tos a sta spre a se păzi cu nestrămutare, unii ca aceia nu numai cu cele drepte şi orînduite venituri, cu cari au să se împărtăşescă spre răsplătirea ostenelelor sale să-l învrednicescă a se folosi, spre bună întemeierea şi sporirea caselor sale ci să fie şi ertaţi de Domnul Dumneţleu, învrednicindu-î cu îndurările sale cele bogate de amândouă fericirile, şi de smerenia nostră blagosloviţi în veci. Amin. — 1816 Aprilie 30.
Veniamin Mitropolit Moldovei, Gherasim Episcop Romanului, Meletie Episcop Huşului.
(1) Cod. Metrop. Iaşi, pag. 117 vers.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUl ALEXANDRU CALIMACH
283
mai da ca venit al Casei răsurilor şi «Jecimile din vîmjarea ocnelor şi venitul holercei exportate.
Domnitorul aprobă la 23 Decemvrie anaforaua pentru adăogirea goştinei, dar numai pe trimestrul Aprilie, Maiu şi Iunie din 1815. De acum înainte va încetă adausul cu carto de blestem de la Patriarchie (1).
(1) Iată întăritura patriarchală pentru adausul goştinei şi gramata lui către Me-tropolitul Veniamin.
întăritura patriarhală despre adaosul goştinei.
Proprietatea soreluî este ca cu radele să înveselescâ făpturile, să învieze şi să cres-că cele din natură, iar a omului, care l-a primit începutul de sus, are datoria de a da fie-căruia dreptatea şi de a ave totă îngrijirea pentru liniştea celor de sub dînsul, şi nu făcând loc dreptăţii aşa, după cum noptea face loc (jileî, ci având îndreptate privirile deştepte ale ochilor şi cu lumină alegând dreptatea şi îndreptând lucrurile aşa, în cât pre cele bune să le păzescă şi să le păstreze, cele din contră să le nimicescă şi să le întrerupă, şi tot-deauna lucrurile mari să înlocuescă pre cele urîte. Acesta este lucru al provedinţei chivernisitore. Acesta este lucru al oine-nilor civilisaţl; de aceea şi bine alesul, de bunul nem şi prea luminatul Domnitor şi stăpân, iubitorul de Christos şi prea înălţatul a totă Moldo-Vlahia, fiu al nostru întru Duhul sfînt prea iubit şi mult dorit D. D. Ioan Scarlat Alex. Calimah Vod, n’a lipsit de la faptele mari DomnescI şi actele bine-făcătore, menite pentru toţi cei adunaţi la o laltă şi carii se află sub Domnia sa cea răsplătită de Dumnezeu. Şi fiind-că în urmarea excelentei hotărîrl a sfintei Provedinţe a primit pentru a doua oră frî-nele acestei prea luminate a lui Domnii, n’a lăsat nevindecat şi neîngrijit nimic din aceea ce eră cu lipsă şi avea trebuinţă de vindecare, ci cu totă buna voinţă împarte fie-căruia gratuit şi în mod propriu dreptatea trebuitore. El este cunoscut între altele prin numărul datoriilor sale împlinite şi prin puterea cuvîntulul, şi mai ales din copia scrisă, trimisă nu de mult după hrisovul său Domnesc publicat bisericii acolo, precum şi din prea luminata comunicare, trimisă în scris. S’a hotărît din vremile străvechi, ca locuitorii Domniei să dea câte patru parale şi nn aspru de fie-care oie. Drept adecă stabilit cu cuvînt de goştinâ din partea locuitorilor, cari sunt supuşi unei asemenea dări şi pe care iubitorii de pietate Domnitori, câte-o dată în anii de mal înainte, cresc acestă dare, şi alte-or! supunendu-se nevoilor din aceşti ani curmau abusurile, şi pre săracii locuitori îngrădindu-I şi mângâindu-I au întărit prin hrisove DomnescI numai lipsa de patru parale şi a unul aspru, după cum se stabilise de la început, oprind în viitor cel mai mic adaus, şi întărind hotărîrea cu pedepse mari scrise din partea bis. locale, lucru ce a fost de ajuns până la începutul răsbOiulu! de pre urmă. Dar deschi(jendu-se răsboiul, multe şi mari nevoi căcjend pe Moldova, clerul, ce se află acolo, Supunendu-se împrejurărilor timpului şi văcjend de altă parte şi neputinţa economiei lucrurilor, a învoit adausul de atunci de trei parale şi doi aspri peste cele legale de patru parale şi un aspru, punând acesta peutru un timp, până când nevoia presentă va fi înlăturată.
Fiind însă că acesta nu s’a întîmplat, dar mal mult nevoia s’a ridicat, fiind-că partea cea mal mare şi mai esenţială a Moldovei s’a răpit, cuprinzând şi pe marea
www.digibuc.ro
284
V. A. URECHIĂ
Casa răsurilor nu scapă de deficit nici după acesta, mai cu sămă
sa înălţime, şi mai ales că primise alunei frinele Domnesc!, s’a adunat lipsa cu adaosul goştineî până la hotărîrea birului anual, care s’a făcut la Iunie trecut al anului mântuirii 1814. De atunci înălţimea Sa cea păzită de Dumnezeu, nesuferind de compătimire continuarea adausului, ca îngreuitore pentru locuitori, şi contrară hrisovelor domnesc!, veni, şi interzisă şi prin blestemurile bisericescl, a hotărît ridicarea ei totală, afară de Casa răsurilor, din care urmeză a se plăti lefile celor ce îndeplinesc serviciile locale, şi fiind lipsă, s’a făcut adunarea boerilor celor de bun nem ai ţării şi observându-se socotelile ei, după o consfătuire comună, de care în genere se fac, atâta s’au veţlut de încurcaţi, în cât din acestea nu se puteâ avă nici chiar acea cătăţime, care până la sfîrşitul lui Noemvrie al anului 1814 ajungea pentru împlinirea neînlăturabilă a lefurilor; şi economie neveţlendu-se din nici o parte, s’a primit de obşte iarăşi lipsa cu adaos a goştineî, deşi întru acesta înălţimea Sa cea păzită de Dumnezeu a fost împotrivitor, dar s’a supus de nevoie, ca un chivernisitor înţelept pentru un scop bun şi un sfîrşit folositor celor ce slujesc neîntrerupt şi nu eră cu putinţă atunci a face alt-cevă pentru grămădirea nevoilor. Acum însă din mila lui Dumnezeu, împlinindu-se lipsa Casei răsurilor prin adunarea adaosului, şi nu numai acelor de acum, ca cele ce au fost forte bine icono-misite, dar şi acelor ce se vor hotărî îu viitor, înălţimea Sa prea mărinimosă, neîn-grijindu-se de alt-cevă decât de făgăduela dată nenorociţilor săi supuşi şi mişcat de un cuget nobil şi de o domnescă măreţă compătimire, a curmat deci darea numitului adaus, şi a readus darea de goştină asupra oilor, schimbată de împrejurările timpului, la darea de mai înainte, pentru care cuvînt a publicat şi hrisov domnesc şi mai întâiu negând şi desfiinţând acel adaos condemnabil, apoi reînfiinţând darea anuală de patru parale şi de un aspru de fie-care oie, cea legală şi aşezată de la început, şi pentru a se ţine acesta ca o lege obştescă, ea a fost într'adins însoţită de consimţimîntul şi iscăliturile Prea S. Mitropolit al locului şi ale iubitorilor de Dumnezeu Episcop! de pe lângă dînsul, şi apoi s’a întâmplat că ea a căpătat întărire şi din partea altora cari au primit-o. Deci fâcendu-se tote acestea cu bună rîuduelă, înălţimea Sa cea păzită de Dumnezeu ne-a însciinţat prin scrisorea sa prea luminată fiesCă şi a cliiriarhiei de acolo, şi trimiţând cu copie exactă (de pre hrisov) mare! Bis. de la noi a lui Christos, a cerut ca cu ecdorul nostru patriarhicesc şi cu tomul sinodal să întărescă disposiţiile cele prea bine-voitore şi cele supuse când-vâ blestemurilor bisericii locului să se lipsescă de pedepsă şi de putere, şi totă pedica, ridicată spre schimbare, se va sfărîmâ de aici prin pronunţarea de epidemiile (pedepse bisericescî) cele mai aspre din partea nostră. Şi în adevăr, cererea înălţimii Sale cei păzite de Dumnezeu, ca ceea-ce nu numai că cuprinde adevărul, cel plăcut lui Dumnezeu şi vrednic de laudă, dar şi ca ceea-ce face vădită simpatia şi îngrijirea binevoitore către supuşi, noi primind-o cu plăcere şi însoţind-o diu adîncul sufletului şi a inimii de laudele şi binecuvîntările trebuitore, pre cei căluţi sub blestemuri, dupre cum s’a <jis, îi slobotjim prin publicarea unei alte gramate de ertăciune şi pre cei mai de sus îi facem cu darul prea sântului Duh liberi de ori-ce vină. Iar prin acestă gramată presentă, de acord cu înălţimea Sa cea de Dumnezeu păzită, declarăm sinodicesce împreună cu prea sfinţiţii Arhierei cei din prejurul nostru şi cu prea cinstiţii în S. Duh iubiţi fraţi ai noştri şi coli-turghisitori, ca, după cum de la început s’a hotărît, să rămână darea anuală a goş-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACI1
285
că boerimea ţine să-şî adaoge lefile. Domnitorul la 16 Noemvrie 1815
tine!, şi se întăresce prin acum publicatul hrisov al prea luminatei Sale Domnii la patru parale şi un aspru de oie; ca să se păzescă neschimbat şi să remână acesta liotărîre dreplă necălcată şi nemodificată, până când sunt în putere cele ale su fletului şi ale inimii şi nici adausul cel noii de trei parale şi doi aspri să nu aibă întâmplător putere în viitor, ca cel ce este cu desăvîrşire minat şi lepădat, şi nici alt adaus până la o pară să nu sc facă şi nici să-şi potă ave locul sub nici un cuvînt şi sub nici o împrejurare in tot vecul. Acestea s’au <jis şi s’au întărit si-nodicesce, şi orî-cine ar fi din cei de pre delăturî, cari ar voî alt fel decât acestea, să întreprindă în orî-ce chip de a schimbă acesta hotărîre legală şi de a atinge până la un punct cele manifestate în mod sinodal şi domnesce, şi a introduce o inovaţiune ore-care în darea anuală a goştinei, spre supărarea şi strîmtorarea bieţilor locuitori, unul ca acela, ca luptător în potriva celor bune, să fie afurisit de sfînta cea de o fiinţă făcelore de vieţă şi nedespărţită fericită Treime a unui Dumnezeu într’o singură fire, şi blestemat, precum şi neertat, apoi neputrecjit şi sunător ca un timban, şi supun tuturor Westernurilor părintescî şi ale sinodelor şi vinovat focului Gheenei şi condemnat la anatema veciuică. Pentru aceste deci tdte s’a eliberat acest al nostru tom patriarhicesc şi sinodul aşternut fiind şi în condica sfintă a marei Biserici a lui Christos de la noi, spre a se vede tot-deauna şi a se păstră deosebit. In anul mântuirii 1815 Iunie 15.
Gramata patriarhală către P. S. Mitropolit al Moldovei.
Prea sfinţilc Mitropolite al Moldovei şi Esarhule al laturilor şi Prea S. S. Epis-copî, supuşi acestei prea sfinte Mitropolii, în S. Duh fraţi şi coliturghisitori şi prea cinstiţi clerici, de bun nem boerî, cinstiţi neguţători şi toţi ceî-lalţi binecu-vîntaţî ai acestei de Dumnezeii păzite Eparhii, fii în Domnul prea iubiţi ai smereniei nostre, har să fie cu voi şi pace şi milă de la Domnul a tot ţiitorul, iar de la noi binecuvîntare şi felicitare. Cererile ce ni se aduc şi cari au scopuri piose, biserica cea mare a lui Christos de la noi nu numai scie a le primi cu bunăvoinţă, a le cinsti şi a le sprijini cu cuviinţă, dar le şi dă trebuitorea asigurare prin prerogativele ei proprii, fiind ea Maică comună a celor pioşl, şi cap al bis. din deosebite părţi, şi isvor nesecat de măsuri de tot felul, cari aduc mântuire fără întrerupere. Făcendu-se deci acum cunoscut smereniei nostre, şi frăţiei cei sfinţite de pre lângă noi şi sfîntului Sinod, atât din prea luminata epistolă Domnescă cât şi din cea frăţescă, trimisă nouă de Prea sfinţia ta, despre cea din vechime aşezată dare şi plătită anual de către locuitorii de acolo cu numele de goştină, şi mărginită numai la patru parale şi la un aspru de fie-care oie, care dare a fost întărită pe basa aşezărilor din lirisovele domnesc! ale foştilor Domnitori, iubitori de pietate, şi legate cu legături forte tari de ale bis. locale, şi pentru ca cu timpul să nu se facă vre-un adaus sau crescere, după cum s’a întîmplat a se strică acestă bună armonie şi a se călca acea hotărîre aşezată din pricina alt-fel a unor greutăţi neînlăturabile şi nevoi impunetore, pre cari le-a dus răsboiul, ce a avut loc acum în urmă, şi care adaos de trei parale şi doi aspri şî-a avut locul cu consimţimîntul clerului de acolo, cel mlădios (1) şi care adaus, deşi neplăcut Domnitorului celui prea pios şi
(1) Ce politică, bizantină!,. Când nevoile cădeau pe ţ£ră şi trebuiâ să se pună dări nouS, atunci se apela la clerul local, cerGndu-I binecuvîntarea; scăcj&nd ţ<?ra de nevoi şi trebuind a se ridică dările, atunci veniau Patriarhii şi calificau clerul ţeriî mlădios prin urmare.. ..
www.digibuc.ro
286
V. A. URECHIĂ
convbcă boerimea ca din nou să cerceteze sema Casei răsurilor şi să prevadă venitul necesar pentru acoperirea deficitelor până la 1. Iunie 1817: după însăşi a dumne-vdstră obştâscă cerere şi rugăminte spre a se urmă schepsis şi aflarea chipului şi mijlocirii cuviinciose pentru sporirea iratuluî Casei răsurilor, atât de întâmpinarea neajunsului ce încă urmez ă, cât şi pentru sporul cuviincios lefilor boerilor celor hale ... socotindu-se asupriţi numiţii cu puţina lefă, cea după alcătui-
măreţ, fiului nostru celui prea iubit şi mult dorit in duhul sfînt, s’a aşezat însă şi în timpul Domniei cel dăruite de Dumnezeu a înălţimii Sale cel prea măreţe, şi pentru căderea nevoilor expuse mai sus, şi pentru încurcătura Casei, numită a răsurilor; alt-fel fiind tote aceste neînlăturabile, dar în cele de pre urmă înălţimea Sa cea prea mărită, avend milă către săracii supuşi şi îngrijind cu durere de inimă pentru răsuflarea lor, n’a găsit bine să-I lase îngreuiaţi cu trebuinţele adausului făcut, şi deci neajunsurile Casei răsurilor le-a regulat, iar darea adausului celui din nou l-a ruinat cu desăvîrşire, şi cu hrisov Domnesc, însemnat şi cu iscăliturile adunării erarhice de acolo, acesta s’a desfiinţat de o dată, dar a întărit iarăşi şi a înfiinţat lipsa celor patru parale şi a unul aspru, cea hotărîtă şi aşezată de la început, care cu învoirea sfinţiei tale cea iubită nouă şi a întregului cler al locului celui mlădios s’a primit cu un fel de bună voinţă nouă, eliberând pre cei ce din causa introducerii adausului au fost supuşi blestemurilor bisericesc!, ruinând cu legături nedeslegate adausul primit la nevoie al goştinel. Şi fiind-că acestă hotâ-rîre este sfîntă, plăcută Iul Dumnezeu şi face arătată iubirea de săraci a înălţimii Sale cea întărită de Dumnezeu, şi iubirea de popor, noi primind-o cu totă dragostea sufletului nostru, cu aplause şi laude, am scos la lumină tomul bisericesc, care în-tăresce cu legături strînse acele disposiţii prea luminate, şi cu harul lui Dumnezeu şi cu puterea prea sfîntulul duh, celui ce pre tote le învieză şi le împlinesce, dată de către Domnul Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Clirislos sfinţilor săi, învăţăcel şi apostoli, şi de la dînşii trecută la noi prin succesiune, de a legă şi deslegâ greşelile omenilor, noi scriind ne declarăm sinodicesce cu toţi prea sfinţiţii arhierei cei de pre lângă noi şi cu prea cinstiţii noştri fraţi în duhul sfînt prea iubiţi şi coliturghisitori că, câţi şi carii din creştini mici şi mari, de deosebite trepte şi ranguri, au ajuns din causa acelui adaus a călca disposiţiile domnesc! şi bisericesci, eşite din iubirea de pietate, şi s’au făcut vinovaţi de aceste blestemurl eclesiastice sau dând sfaturi pentru adaus, sau lucrând şi învoindu-se în orl-ce mod şi ajutând la călcare, fie cu consciinţă sau fără consciinţă, cu voie sau fără voie, toţi aceştia, primind de nevoie adausul şi supun§ndu-se duratei cei nestătătore şi schiin-bătore a timpului precum şi împrejurărilor de tot felul ale vremurilor, sunt ertaţi şi binecuvîutaţi din partea lui Dumnezeu Domnului a tot ţiitorul, deslegaţi de orl-ce legătură şi pedepsâ bisericescă şi nepărtaşi la acele blestemurl, citate mai sus şi, mai pre sus de pedepse, liberi şi neatinşî de loc, avend rugăciunile şi bine-cuvîntările tuturor sfinţilor celor din vec şi ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţi celor din Nicheea şi din cele-lalte sinode. Aşa stăpâne, mult îndurate Domne Christose, Dumnezeul nostru, să învingă mila ta cea nemăsurată şi iubirea ta de omeni cea neînvinsă, şi ascultă-ne pre noi smeriţii şi păcătoşii servil tei, carii ne rugăm pentru servitorii tei aceştia, şi totă legătura cea sufletescă şi
www.digibuc.ro
DIN DOUNIA LUI ALEXANDRU CALIUACH
287
rea de mai înainte an, care nu are nici cum potrivire şi asemănare cu ostenelile slujbei şi cu cursul vremii de acum (1).
Posedăm un codex in-folio cuprinzând seina a'4-a a Visteriei Moldovei, după aşezarea birului de la 1 Iunie 1817 până la 1 Maiii 1818. Sema este cu sigiliu în roşu al Domnului, cu semnătura Metropoli-tuluî Veniamin şi a boerilor din Divan. Să observăm acestă seină, care mai bine decât ori-ce alte acte ne va arătă situaţiunea financelor Moldovei cu puţin înainte de capătul Domniei lui Scarlat Călimach.
Ciferturile cele 4 pe un an aii dat Visteriei suma de 1.075.363.
In acestă sumă nu intră venitul Botoşanilor, care este apanajul Dămnei. Pe un an acest apanaj a tăiat suma de 57.225 lei.
La suma de 1.075.364 prinsă din ciferturi se adaogă suma prinsă de la mazili şi ruptaşî pe un an: 39.810 lei şi 105 bani.
Se mai adaogă banii împliniţi de la tîrguri pentru dughenl şi cârciumi: 59.227.
Clfertul Sf. Dumitru al ruptelor Visteriei, neguţătorilor hrisovoliţi: 18.931.
Clfertul Sf. Gheorghe de la aceiaşi: 19.519.
Darea pe 4 ciferturi a jidovilor hrisovoliţi: 36.600.
In total venitul de la dajdii se mai adaogă cu 100.500 lei desetină afară de a Botoşanilor care este a Ddmneî, plus 245.000 vădrăritul şi plus 90.400 goştina, afară de a Botoşanilor. Cu aceste 3 rusumaturî în sumă de 435.900, totalul venit al ţării, afară de ocne şi vămi cu totul reservate lui Vodă, se urcă la 1.685.352. Acestă sumă imediat este scăzută cu 308.544 lei, banii scutelnicilor ce se plătiau boerimii, deci în realitate budgetul veniturilor se însumă la 1.376.808 lei.
Pe ce se cheltuia acestă sumă?
47.769
60.984 lei baeram peşcheş în 1818.
trupescă, pusă asupra lor, sau din răpire sau «lin ore-care pricină, desleg-o de la dînşii şi o rupe ca pre o pânză de păiajeu şi obosesce-î pre dînşii de munca cea de veci, învrednicesce-i însă de împărăţia ta şi fă-î ca să câştige starea cea de a drepta ta şi desvinovăţirea cea bună şi bine primită, cu rugăciunile şi mijlocirile prea curatei tale Maiceî nostre Născetore de Dumnezeu şi pururea Fecioră Maică, cu ale cinstitului, măritului profet şi botezătorului Ioan, cu ale sfinţilor, măriţilor, predicatorilor de Dumnezeii şi purtători ai duhului Apostoli, şi cu ale tuturor sfinţilor, celor ce din vec bine ţî-aă plăcut ţie. Amin.
(1)	Ve$i ultimul act din condica ce este în posesiunea Metropolituluî de la Iaşi, pag. 1G0—161. La Academia Română, în codex I, se pot vede acte relative la finanţele Moldovei sub Scarlat Calimach.
www.digibuc.ro
288
V. A. URECHIĂ
25.000	rachibiaua.
3.075	enfiemucatesi.
25.000	agiul poliţelor acestor bani.
176.917 cheltuela gospod.
71.547	cheltuela Vieneî.
15.890 daruri la Turci.
186.519 zahereâ la Ţarigrad.
14.086	navru şi cheltuela de zaherele.
51.211 daruri şi milî.
45.290 cheltuiţi pentru cetăţile turcesc!.
56.937 navru şi cheltuelî de cherestele,
111,861 Isprăvnicia Curţii Domnesc!.
66,252 beciul Domnesc.
49.986 poştele,
13.037	beilicul.
7.800	călăraşi, Tătari! la Ţarigrad,
4.007	cheltuela celor trimişi în trebî,
17.740 tainaturî şi chiri! de case.
1.446 cheltuela Postelniciei.
7.561 Comişia Domnăscă.
3.654 Pităria Domnăscă.
1.440 Muhurdăria şi Divictăria.
6,662 Cupăria Domnăscă.
4.806 Izcihodăria,
42.286 cheltuela sărbătorilor.
4.330 cheltuăla pe caftane,
14.038	dobândi de ban! împrumutaţi de Yisterie 4.188 cheltuela prin al doilea Cămăraş.
15,384 cheltuela doctoriilor Curţi!.
1.682 baeramurî.
1.260	scutelniciî călăraşilor.
6.496 cheltuăla celor trimişi prin Postelnicie.
7.500	botezuri de Domnie.
143 276 lefi şi scutelnicî din Visterie.
7.533 logodne şi cununii.
4.794 îngropări şi griji.
47.568 diverse cheltuelî.
1.376.808
Prin urmar9 budgetul veniturilor şi al cheltuelilor echilibrat deplin
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRO CALIMACH
289
Dar cu ce se folosi ţâra Moldovei din asemenea cheltuelă de circa 1 milion şi jumătate lei pe an?
Lefile funcţionarilor aii fost plătite de la Casa Răsurilor. întregul venit al ţării a servit pentru Turci şi pentru Domnitor. Pentru cultura publică din budgetul general al ţării, nimic decât d<5ră 180 leî la 3 ucenici de la şcdlă; 180 lei filosofului Govdela pentru 30 de scu-telnicl; 150 lei la 2 învăţători şi 2 ucenici pentru engomiile sărbătorilor Crăciunului; 586 lei cheltuiţi cu catagrafia tîrguluî Iaşi; 750 lei traducătorilor pravilelor, pe fie-ce lună; 4.747 lei în cumpărarea a 102 chile de mălaiii şi 87 chile de cartofi împărţite ca sămînţă la judeţe; 165 pentru caicele pârcălăbieî de Galaţi. S’aii mal cheltuit câte-vâ sute leî pentru legătura de exemplare din Condica civilă împărţite la prelaţi şi la boeril din Divan. De acolo încolo tot restul budgetului a fost la disposiţiunea lui Scarlat Calimach şi a Turcilor! Cum să nu fie mare cârtă între Greci, d<5ră vor pune mâna pe Domnia ţării? (1)
Casa doctorilor, adecă o direcţiune sanitară, există sub Scarlat Calimach. In 26 August 1814, Domnitorul dă ţidulă domnâscă pentru adăogirea veniturilor acestei case. Intre aceste venituri se adaoge harabagialîcul de Galaţi, în 10 Noemvrie 1814 (2).
Sub Alexandru Calimach se înfiinţeză şi în Iaşi, ca la BucurescI, Vornicia de politie (3).
Casa Răsurilor e pusă în Decemvrie 1814 sub marele Logofăt de ţâra-de-jos (4).
In 27 Aprilie 1816, Scarlat Calimach ordonă Ispravnicilor de Roman să însărcineze un inginer cu ridicarea planului oraşului.
La 9 August 1814, Domnitorul aprobă anaforaua Divanului pentru aşezarea scutelnicilor şi a breslaşilor boerescî şi mănăstiresc!. Iată resoluţiunea Domnitorului:
Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţSriî
Moldaviet.
Infăţişându-se Domniei Mele obştesca acestă anaforâ, şi dreptă şi cuviinciosă socotind totă alcătuirea ce se face pentru pronomion de scutelnici şi breslaşî, întărim şi Domnia mea şi hotărăsc urmarea întocmai şi fără nici o strămutare întru tote, cum prin anaforaua acesta se cuprinde, şi poruncim şi domniei sale Vel-Vist. 1 2 3 4
(1)	Ve<Ji în anexa de la Tom, X, partea B a Istor. Rom. de V. A. U., sema Viste-riei mai sus analisate.
(2)	Ve<jî Academia, Cod. I, pag. 336—337.
(3)	Vetjî la Academie, Cod. I, pag. 310—313.
(4)	Ve<jî condica Metropol. din Iaşi, fila 129.
Analele A. R.—Tom. XXIII.—Memoriile Se of. Istorice.	*•
www.digibuc.ro
290
V. A. URECH1Ă
ca în cuprinderea acesta să se facă şi isvod de scutelnicî şi breslaşi, ce se cuvine a se da din Visterie, alcătuindu-se nesmintit intru tote cuprinderea Iotă, fără abatere cât de puţin din liotărîrea acesta, şi boeriî Greci cu totul să fie depărtaţi de pronomion acesta al scutelnicilor, ca de un adevărat pronoinion alcătuit numai pentru pămînteni, iar spre neclintită urmare şi paza acestei hotărîri şi dreptă alcătuire, întru totă cuprinderea anaforaleî acesteia, întărim şi cu a nostră iscălitură şi pecete.— 1814 August 9.
Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
(L. P.)
CAP. VI.
Boeriî.
In Domnia luî Scarlat Calimach, boerimea a putut fi mulţumită, căci înfiinţată de el, marea Comisie» chemată să reorganiseze serviciile publice, fiind compusă exclusiv din boerime, ea departe de a îm-puţinâ privilegiile oligarhicei clase, le adaoge.
Clasa boerăscă spori sub Scarlat Calimach, nu atât prin ridicarea de noi boerî pămînteni, cât prin împămînteniri de Greci.
Pentru a se vede cu ce titluri unii Grec! deveniau boerî aî ţării sub Scarlat Calimach, aduc aci în resumat două pitace domnesc!.
Primul este din 31 Ianuarie 1813, prin care fraţi! Hariton şi Apostol Petrino sunt aşezaţi «între nămurile ţării şi trecuţi în catalogul boe-rilor de nem, al Visterie!»:
Ca uni! ce, deşi streini, de mulţi ani locuesc în ţâră în scaunul Domniei, făccndu-se pămînteni cu dobândire a destule nemişcălâre lucruri, aii petrecut bine şi liniştită vieţuire spre lauda lor, trăgend către dînşii obştăsca bună cugetare şi credinţă, învrednicindu-se şi de ocrotirea celor de maî înaintea ndstră fraţ! şi luminaţi Domni, cu
slobodirea înfăţoşării şi la Domnăsca Curte.........şi au fost cinstiţi
şi cu cinuri pămîntesci.
Aşâ dar acestor doi fraţi de origine streină li se dă dreptul de boerî pămînteni, pentru că aii cumpărat proprietăţi în ţâră şi aii avut o viăţă cinstită. Intre acele drepturi este şi acel de a se pute pre-sentâ la Curtea Domnitorului (1).
Al doilea act identic este din acelaşi an, 1813 Aprilie 30, în favărea unui Petrovici Armis(2). 1 2
(1)	Veţlî actul în condica Metropolituluî de la Iaşi, fila 77.
(2)	«Acesta, născut din părinţi cinstiţi şi din nemurile cele vechi şi alese ale patriei sale Misiei, şi pentru că părinţii sel în curgere de mulţi anf, locuind în pămîntul
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUf ALEXANDRU CALIMACH
291
Immulţirea streinilor în clasa boerescă avea un inconvenient fiscal, căci noii boerî vroiau să aibă şi eî, ca boerii pămîntenî, scutelnicî şi posluşnicî. Acesta împuţinâ numărul birnicilor Vistieriei. Nu dar din îmbold naţional, ci din acel al neîmpuţinăriî budgetului domnesc, se pdte explică decretul lui Scarlat Calimach, din 9 August 1814, prin care, aprobând anaforaua Divanului, semnată şi de Metropolitul Veniamin, Domnitorul dispune, pe de o parte, continuarea privilegiului boerilor pămîntenî la scutelnicî sau breslaşî anume hotărîţî, după rang, până la şetrarî, iar pe de altă parte, excluderea boerilor Greci de la acest privilegiu, considerându-se ca un catahrisis că aceşti boerî de origine streină s’au bucurat de cât-vâ timp de asemenea privilegii!.
Iată propunerea boerilor din Divan:
Să se păzescă cu nestrămutare acest privileghiu al nemuluî boeresc şi cu îndreptare de catahrisis ce a urmat întru vremi, nici de cum mai mult să nu se lăţescă privilegliium al scutelnicilor şi breslaşilor, decât numai la pâmînteni, oprit fiind cu totul a nu se mai da scutelnici sau breslaşi la boerii Greci, dară nici bani sub nume de scutelnici, pentru ca în totă vremea, izvodul de scutelnicî în Visterie să fie numai subt numele pămîntenilor şi nici cu alte mijlociri să nu fie slobod a se atinge acest pămîntesc privileghiu; iar cuviinciosul ajutor de la In. Ta către boerii Greci prin bunăvoinţă a Măriei Tale va pute urmă cu alte drepte împărtăşiri din domnescile şi împerătescile milostiviri.»
Puţine caşuri de înălţări la trepta boerieî dintre răzeşi ori altă categorie de cetăţeni întâlnim sub domnia lui Scarlat Calimach. Menţionăm acî chrisovul din 6 Martie 1819 în favdrea lui Gheorglie Roiul, care este ridicat la rangul de Mare Căpitan de dărăbani şi acel al lui Alexandru, fiul Economului Ureche, protopop de Hârlău care, pentru serviciile aduse în timpul ciumei din 1818, este ridicat de Scarlat Calimach la rangul de Clucer (1).
acesta al Moldovei, în scaunul Domniei nostre, s’au făcut pămînten cu dobîndirea a îndestule nemişcătore lucruri, şi au petrecut bună şi cinstită vieţuire, trăgend către sine lauda şi buna cugetare a obştiei şi asemenea şi dumne-lui petrecând întru asemenea cinstită vieţuire, trăgend către sine aceaşi laudă şi cinste, învrednicindu-se, precum părintele seu, şi ocrotirii celor de mai naintea nostră fraţi şi luminaţi Domni,
cu slobozirea înfâţoşării şi la Domnesca Curte......., şi a fost socotit de a pute fi
cinstit şi cu cinuri dintru acele pămîntescî .... este trecut în catalogul nemurilor al Vistieriei.» (In aceeaşi condică, la fila 78.)
(1) Primul act este scos din Condica Domnâscă de la Metropolia din Iaşi. Cel al doilea este în original în posesiunea mea.
www.digibuc.ro
292
T. A. TJRECHIÂ
JBoerimea a fost mult miluită de Domnitorul Scarlat Călimach, cu acordare de droburi de sare, cu adăugire de liutjî, cu dăruire de ţigani şi cu milî de la Cutia respectivă(l).
1819 Martie 6. Cartea Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod, dată lui Gheorghe Roiul.
Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod. Cu mila lui Dumnezeu, Domn ferit
Moldovei.
Insciinţare se face prin acestă carte a Domniei Mele pentru Gheorghe Roiul că, prin jaloba ce a dat Domniei Mele, a făcut arătare, că el la câte slujbe şi porunci a fost, şi osîrdnic silitor, le-a săvîrşit cum a cerut trebuinţa, cu totă dreptatea, făcend rugăminte, că precum alţii mulţi s’au cuprins cu Domnescile nostre milî, să se împărtăşescă şi el, cu cât cerescul împărat se va năstăvi, după socotinţa săvîr-şitelor sale slujbe. Care ale sale arătări rînduind Domnia Mea la dumne-luî Vel Vistiernic de s’au cercetat şi s’au aflat adevărate, că la câte slujbe a fost rînduit, a fost silitor de le-a săvîrşit cu dreptate.
Deci cu milostivire fiind Domnia Mea asupra sa, îl miluim cu aceste din Domne-Bcile nostre mili, adecă: hotârîm să fie scutit de tote dările Visterieî, cum şi de plată la slujbele rusumaturilor de către cumpărătorul slujbei lor, să nu se supere întru nimica, pe tote ori câte bucate va ave drepte a sale: stupi, svinî, oî şi vin ce va face din drepte viile sale. Avend a scuti şi şăse liu<jî, omeni streini, ce şi-i va aduce de peste hotar, de tote ori-câte dări şi havalele vor fi asupra altor locuitori, aceştia întru nimic să nu se supere, rămâind numai pentru slujbele şi trebuinţele casei sale, ori la ce ţinut se va află cu şederea sa. Şi încă cu milostivire fiind Domnia Mea asupra sa, hotărîm a-şî ave şi titlul de Vel Căpitan de dărăbani, care cunoscut să fie. Pentru care poruncim şi dumne-vostră, dregători a orî-care ţinut în care se va află cu şederea sa, să nu puteţi a-1 rînduî la slujbe şi poroncî de ale ţinutului, căci când va fi trebuinţă, se va rînduî numai cu cartea Domniei Mele şi a Visterieî, ca să-î fie cunoscută slujba. Aceste sunt miluirile de la Domnia Mea, cu cari am miluit pe Gheorghe Roiul, făcendu-1 şi Vel'Căpitan de dărăbani. Pentru care poftim şi pe cei din urma mea luminaţi Domni fraţii noştri, cari din pronia cerescă se vor rînduî ocârmuiriî acestei ţări, nu numai să nu strice acestă cuprindere de miluire, ce mai ales cu sporire să adaoge, şi pentru a Domniilor Sale laude şi vecînică pomenire. 1819 Martie 6.
(Semnătura) Scarlat Alexandru Calimach.
L.P.D.
Vel Vistier.
S’a trecut în condica Vistieriei de hrisove.
Constantin Veisa Paharnic.
(1) La 16 Noemvrie 1813, Sc. Calimach acordă lui G. Hermeziu mila pe tot-deauna de 10.000 oca sare de la ocnă în drobi.
Asemenea îi acordă 20 liuijî streini scutiţi. (Academia LV 40.)
La 1 Ianuarie 1813 dăruesce ţigani lui Petrache Casimir biv Vel Ban. (IV, 107, Academie )
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
293
Lista milelor de la Cutia respectivă coprinde destule nume de boerî şi de văduve de boeri.
Boeri pedepsiţi ori prigoniţi în Domnia lui Calimach aprdpe nu găsirăm până a<JÎ; cundscem numai un cas de degradare a unui Paharnic Nicolae Dumitriu, în 1814 Ianuarie. Din ordinul lui Scarlat Calimach este degradat din rangul de Mare Paharnic, dar nu din câta boerescă, căci i se lasă rangul ce avea anterioramente, de Şetrar.
Cu ce păcătuiso Paharnicul Dumitriu?
Eră denunţat lui Vodă, că într’o sindrofie ar fi rostit vorbe duşmăndse pentru Domnie, ar fi (Jis că prea aduce Vodă multe lichele de Greci din Ţarigrad.
Boerul Paharnic isbuti să convingă pe Domnitor, că aşa vorbe el n’a rostit şi, la 24 Martie 1814, Domnitorul îi restitui rangul de Mare Paharnic (1).
Considerată boerimea din respectul cultural şi naţional, n’o găsim superioră celei din Muntenia. In adevăr, boeril fac paşi, semndză acte, în cari îşi arată regretele lor pentru perderea Basarabiei(2), decât în fond, aceste regrete sunt maî puţin pentru perderea a jumătate din Moldova, cât pentru că acesta a adus scădere în budgetul de venituri al ţării şi pentru că prin aplicarea tratatului de la 1812 erau siliţi, ca până în termen de 18 luni, sau să-şi vîn<Jă moşiile din Basarabia, sau să se strămute acolo şi să devină supuşi Muscali. In acăptă alternativă puşi, Divanul după ce ve<Jii că stăruinţele boerilor nu isbu-tesc, se rogă de Domnitor să intervină el pe lângă împăratul Rusesc» să mai acorde un termen de un an de <Jile, pentru ca să-şi desfacă moşiile din Basarabia acei cari nu vor să rămână acolo ca supuşi Muscali.
Asemenea lui Paharn. G. Hermeziu în 3 Ianuarie 1813. (Academia LV, 39.)
Dâ Hatmanului Răducanu Roset dreptul de a afla 30 liude streini şi a-i scuti, (Academia. XXXI, 72.)
La 3 Aprilie 1813 ordonă prin Visterie către Ispravnici de a regulă şi scuti omenii streini, ce vor fi aduşi de Spătar N. Balş la moşia sa Codăescî, (Academia XXI, 95.) Asemenea şi pentru acelaşi lucru în 6 Aprilie 1413. (Academia, LI, 83.)
La 30 Aprilie 1813 acordă 60 Iuţii scutiţi Domniţei Elena Hangeri. (Academia, L, 87.) La 10 Octomvrie 1818, Calimach acordă 100.000 ocâ sare lui biv. Vel Logofăt C. Balş, (Academia, XXXV, 241.)
(1)	Ve$î condica Metropoliei de la Iaşi, fila 95 verso.
(2)	Ve$î actul din 20 Aprilie 1812, în cartea «A«k8a\6ht6 ahh A\«aa«im», atribuite lui N. Istrati, ve^i Uricar, I pag. 343.
www.digibuc.ro
294
V. A. TJRECHIĂ
Divaniţii <}ic < că nu avem aici cui vinde moşiile n<5stre, nici cu cine să le schimbăm».
La din contră «vom fi siliţi la acea mai jalnică lucrare: a împărţi averile ndstre, pe cât nu vom pute urmă alte chipuri, şi cu lacrimi nemângâiate a se desparţi fii de părinţi, fraţi şi alte rudenii, trecend unii la cele de peste Prut moşii şi alţii remânend la aceste de aici.»
Se tem boeriî ca, nu din causa că unii membri aî familiei lor vor fi siliţi să remână în Basarabia, la moşiile de acolo, să fie bănuiţi ceşti rămaşi în ţeră de către Turci (l).
Neisbutind boeriî în cererea lor, mulţi se strămutară definitiv în Basarabia.
Se pare că ţăranii Moldoveni din Basarabia, din contra purtării bo-erilor, se deciseră a emigra de acolo în Moldova. Acăsta nu conveniâ Rusiei. Pentru a împedicâ acesta emigrare a ţăranilor, Muscalii închid fruntaria Prutului. (Vedi Hurm., pag. 701—708.)
(1) Condica Melropolituluî Nanian de la Iaşi, fila 82.— Veqlî şi Andreossy, din 23 Iulie 1813, în Hurmuzachi, supl. II, pag. 479.
Iacă actul prin care boeriî se jăluesc că Rusia cere să vîndâ eî moşiile ce au peste Prut:
Prea înălţate Domne,
Cu tdtă supunerea şi lucrătdrea cugetare, am primit porunca ce s’a dat nouă de către înălţimea Ta, cu arătare că după trimiterea a prea plecatului nostru magzar la prea strălucitul prag al prea puternicii şi hrănitdreî ndstre împeraţii, a venit respuns întru aceeaşi neurnită hotărîre a vinde tdte acele de peste Prut strămoşes-cile nostre moşii şi a ne desface cu totul de dînsele, pentru că după deosebite necunoscute noue politicescî pricini, nici de cum nu este ertat urmarea într’alt chip.
Tota porunca prea înaltului Devlet şi a înălţimii Tale, fiind la noi pravile ne-calcatc (?), dacă plecatele ndstre rugăciuni din durere ce am făcut întru acestă pricina n’au fost ertat a se ascultă, la noi nu rcinâne alta decât cu jărtfirea strămoşescilor ndstre moşii şi lipsirea încă şi de hrana cuviinciosă a caselor ndstre, să punem în lucrare împlinirea poruncii; acestă desfacere în cât este pentru noi sdruncinătdre, înălţimea Ta nu te îndoesci, căci nu este numai nenorocire dar şi strîmtorie a însăşi vieţii ndstre, nu avem la cine vinde nici cu cine a le schimbă, pentru că toţi credincioase raele a Moldavieî ain năzuit şi am remas subt umbrirea prea puternicului Devlet, precum şi strămoşii noştri, şi acei câţi se află cu locuinţa în partea aceea de peste Prut nu au aice mai mult decât până Ia patru sau cinci moşii din-tr’acele mai mici. Drept aceea înlr’o mare nedumerire ne aflăm, care lucrare trebue să
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
295
Am ve<Jut în urmă ca numirea luî Caragea şi a lui Calimach a
începem Spre împlinirea porunci! ? căcî perderea acelor de acolo moşi! ne arată cu lămurire grozăvia stingerii caselor nostre, iar mâhniciunea aceste! de istov stingeri a pătruns sufletescile nostre simţiri în cât tânguirea şi jalnicele lacrimi pentru îngrozirea acelei de istov cădere a familiilor învechite au ajuns a se face simţită re, şi Ia cele mai crude vîrste ale nenorociţilor noştri fii, milostivirea prea bunului nostru împărat, după asemănarea Dumneijeesculuî ceresc, este la noi încredinţare fără îndoire a vede spre acestă pildă şi acea eu milostivire părintescă oblăduire a înălţimii Tale, dintru care către toţi de obşte se revarsă din îndurarea hrănitorele împărătesei mile şi pe acesta alcătuind temeiul nădejdii mângâeriî nostre, iarăşi îndrăsnim alergând către înălţimea Ta, din durere, cu umilite glasuri te rugăm, ca spre oreşî-care mângâieri de înlesnirea acestii desfaceri, de este cu putinţă, să urmeze mijlocirea înălţimii Tale către prea puternicul, bunul şi milostivul nostru împărat, ca să se îndure către noi şi din bogatele sale milostiviri revărsând, să ne dăruescă o vadea încă de un an, sau dacă va fi greutate, fie măcar de şăse luni, după împlinirea profezmieî, pentru ca doră în acostă vreme vom află oreşi-care înlesnire spre desfacerea moşiilor nostre, să nu le perdem cu totul, pentru că în vadeua de 2 luni ce au mai rămas până la împlinirea profezmieî, urmând desfacere, nu se va pute alcătui alt ce-vâ decât aceea ce acum privim: o de istov stingere şi strîmtorire a vieţuirii nostre. Noi întru acestă întîmplare, cea mai întâi şi desăvîrşită cădere socotim a ne lipsi de pămîntul strămoşesc, şi a nu trăi sub umbrirea vieţuitorului Devlet, şi de vreme ce suntem frămîntătură hrănită de la strămoşi cu milele prea puternicii nostre împărăţii, şi intru acesta îmbărbătându-nc, potrivit cu acesta vor fi tote locurile nostre, şi spre a ajuuge la acest sfîrşit nu vom lăsă a nu face şi acele peste putinţă jărtfiri, dar nemărginita greutate ce vedem, pentru ca nu avem nici cui vinde moşiile nostre, nici cu cine a le schimbă, prin câte cercări am făcut intru acesta până acum ne îngrozesce, că după ori-carî jertfiri, nu vom pute ajunge nevoinţa îngrozirii pentru de istov stingere, şi mai ales pentru strîmtorirea a hrănii spre vieţuire, vom fi siliţi la acea mai jalnică lucrare: a împărţi averile nostre, pe cât nu vom pute urmă alte chipuri, şi cu lacrimi neinâugâiate a se desparţi fiii de părinţi, fraţi şi alte rudenii, trecend unii la acele de peste Prut moşii şi alţii rămâind la aceste de aici. Acesta întru desnădajduire, şi când tote alte chipuri vor lipsi, iar sufletesca mâhniciune, şi jalnicele lacrimi, cari prin acestă despărţire vor urmă, vor fi fără îndoire veşnice şi neuitate, din nem în nem, până la cea de pe urmă; cu umilite glasuri de obşte şi cu fierbinţi lacrimi ne rugam înălţimii Tale, ca şi întru acesta să urmeze părintescă milostivire a se face cunoscut prea înălţatului Devlet nevoinţa care întru acesta pote să ne silăscă, lucrând mijlocirea cu-viinciosă şi trăgând către noi îndurarea prea puternicului şi milostivului nostru împărat, pentru ca întru o aşa jalnică întîmplare să fim Umbriţi cu aceeaşi milostivire ce am fost hrăniţi nenumăraţi ani de la strămoşii noştri, şi când vom fi siliţi de la întîmplare a urmă jalnica despărţire, cu trecerea întru nenorocirea unora la stăpânirea moşiilor de peste Prut, pentru acei, cari dintru acele familii vor rămâne aici, să nu afle prilej duşmănescile lncrări, ca în potriva dreptăţii urmând clevetire, să socotăscă acestă pricină de vre-o lene, pentru ca silnicia întîm-plariî acesteia este fără îndoire, iar rîvna credinţei nostre în totă vremea cu lucrătore chipuri s’a arătat, şi dintru acesta nici de cum vre-odată nu ne-am
www.digibuc.ro
296
V. A. URECHIĂ
produs o mare emoţiune la Iaşi şi la Bucurescl Emoţiunea boerimiî Moldovene proveniâ în mare parte din temerea, nu cum-vâ noul Domn să aibă de la Fdrtă însărcinarea de a pedepsi pe aceia dintre dînşiî, cari mai mult se arătaseră între 1806 —1812 neamicî aî Porţeî Otomane şi slugi plecate ale Muscalilor. Uşor fu însă împăratului Alexandru I să liniştescă temerile boerilor, fâcend pe Sultanul să trimită lui Scarlat Calimach hatişeriful din 2 Octomvrie 1812, prin care Pdrta obligă pe noul Domnitor să acorde ertare, amnistie tuturor greşiţilor din trecut şi să fie blând cu boeriî şi cu tdtă ţera (1).
abătut, nici ne vom abate. Prea înălţate Domne! Precum întru tote altele părintăsca oblăduire a înălţimii Tale a făcut către toţi de obşte ajutor şi revărsare de milostivire între sdruncinările, cari răsboiul trecut au pricinuit în ţera acesta, asemenea şi la acestă jalnică şi nenorocită întîmplare, fii milostiv a lucră mijlocire şi a strînge asupra nostră milostivnica îndurare a prea înaltului Devlet, care prin lucrarea Înălţimii Tale nădăjduim fără îndoire a-şl câştigă, şi prin acesta numai alcătuim nădejdea mângâierii a nu ajunge în cea desăvîrşită cădere în învechitele familii ale pămîntulul acestuia, iar înălţimii Tale va rămâne veclnică pomenire alcătuită pe temeiul neuilării şi la urmaşii noştri. — 1815 Noemvrie 5.
AI înălţimii Tale
Smerit către Dumnezeu rugător, Yeniamin Metropolit Moldovei.
Plecate slugi:
(Iscăliţi:) Constantin Ghica Logofăt, Tordache Canta Vel Logofăt, Constantin Balş Logofet, Diinitrie Sturdza Vel Logofăt, Grigoraş Sturdza Vel Vist., Sandu Sturdza Hatman, Iordache Roset Vist., Constantin Balş Vel Vornic, Manolachi Dimachi Vel Vornic, Vasile Roset Vornic.
(1)	Hatişeriful ce a venit către prea înălţatul Domn al Moldovei Scarlat Alexandru Calimach V. V., după anaforaua obştăscă ce s’a făcut către înălţimea Sa, pentru starea de micşorarea ţări’ după încheierea păcii de acum 1812 Octomvrie 2.
Intâiule între stăpânitoril norodului Mesiel, alesule întru cel mal mari al nămului lui Isus, Scarlat I Calimach Zade, săvîrşirile tale să se încheie cu bine.
Ajungând acăstă înaltă a mea poruncă împerătăscă, sciut să fie, că spre buna chibzuire şi oblăduire a ţării Moldovei, acel care este din împerătescile mele moşte-ncscl câştiguri, şi acum iarăşi s’a întors către stăpânirea împărătescilor mele puteri şi spre locuinţa vieţuirii celei bune, prin casele şi aşezările lor, atât a boerilor cât şi a celor-lalţl supuşi al împărăţiei mele, ocrotindu-se ei şi depărtându-se de la dînşiî totă frica şi îngrijirea, precum şi spre fericirea pămîntulul cu lucrarea tuturor mijlocitorelor chipuri ce atârnă spre ocrotirea supuşilor împărăţiei mele, fiind ne-aperat trebuinciosă rînduirea cea din nou a unui Domn ispitit intr’o înţelepciune, credinţă şi dreptate; drept aceea cunoscut şi arătat fiind, că tu, numitule Voivod, sluga cea credinciosă a împărătesei! mele Măriri, nu numai în slujba Dragomaniei a împărătescului meu Divan, dar şi în curgerea vremii rînduiril de mal nainte la Domnia Moldovei, strâlucios arătarea credinţei şi dreptatea ta, ai cheltuit totă silinţa ta pentru răsuflarea şi odihna supuşilor ţării acesteia, şi jărtfind tote puterile tale întru împlinirea supunerii şi a credinţei; spre acesta s’a hărăzit şi s’a dat
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
297
Boeriî ţSriî, la 16 Iulie 1814, trimit magzar la P<5rta Otomană, mul-
ţie din nedeşertatele mele împărătesei îndurări Domnia Moldovei, mai nainte atâr-nându-se pe umerele credinţei tale şi atuncia s’a dat împărătesca mea poruncă cu-prin<Jetore cuvîntărilor celor căzute Ia urmarea slujbei tale, adecă ca să te silesc! pentru fericita stare a pămîntului, îndreptând şi bine chibzuind oblăduirea sa, odihnind şi însufleţind pe acei cari s’au nevoit şi au suferit strîmtorire şi s’au nevoit în vremea răsboiului, atât din boeri cât şi din ceî-lalţî supuşi locuitori, trăgând şi odihnind Ia urmă şi casele lor pre acei strămutaţi şi împrăştiaţi. Iar acum în urmă, ajungând la împărătesca mea sciinţă acele, cari din partea boerilor şi altor trepte din locuitori împreună cu ale tale în scris însciinţări la înalta mea Portă prin obştescă anaforâ arătări, tânguind strîmtorirea şi ticăloşia stării lor pricinuită lor din năvălirea răsboiului şi aducând mulţumitore cuyîntări, pentru că s’au mântuit din mânile streinilor şi iarăşi precum din început se ocrotesc acum sub umbrirea prea puternicii mele împărăţii, dar apoi şi plini de bucurie, atât boerii cât şi ceî-lalţî supuşi se află cuprinşi, pentru că s’a hărăzit ţie Domnia Moldovei, într’o glăsuire şi într’o cugetare sunt rugători pentru veşnica proslăvire a împărătesei! mele Măriri, aceste cuprin<Jându-se în numitele scrise arătări, cari s’au trimis la înălţimea Mea. Dec! fiind-că ţera Moldovei este din pămînturile acele după moştenire stăpânire, dreptă câştigare a împărăţiei Mele, iară locuitorii dintr’acestă ţâră au fost pururea hrăniţi din moşii şi strămoşii lor cu nedeşertatele mele mill şi îndurări ale înălţimii Mele, ocrotindu-se şi umbrindu-se sub aripele Domniei Mele; dacă dar după o Dumnecjeescă voinţă au ajuns şi în streini mâni, sau boeri, saă omeni şi de alte trepte alunecându-se au greşit în dre-ce, acesta se pote socoti că nu doră după închipuirea însăşi voinţei cugetului lor, ce după nevoie s'a întîmplat; pentru acesta dacă vre-unii din boeri sau alţii din ori-ce stare omeni în vremea trecutului răsboiu, sub ori-care chip s’au arătat greşiţi şi în altă parte atârnaţi, aducendu-se întru desăvîrşită acum ertarea acelor trecute ale lor urmări, nu voim pentru cuvîntul răsplătirii a li se face mustrare, dar încă şi însufleţindu-se să se umbrescă, fiind bine încredinţaţi că, în cât vor rămâne ei întru neclătirea hotarelor supunerii şi în cât vor îndeplini îndatoririle ascultării şi în cât vor fi următori poruncii şi voinţei Domnului lor, nu vor vede alta către dînşii decât revărsarea nedeşertatelor şi bogatelor îndurări ale Impărătescii mele Măriri, după cum şi in potrivă, dacă se vor arătă călcători, vor încercă răsplătirea faptelor chibzuirii lor.
Pentru aceste tote, în urmarea Impărătescii mele date de mai înainte porunci, iată acum s’au slobozit şi se dă de către împărătescul meu Recheb acestă înaltă a mea poruncă şi pentru a pămîntului bună orînduelă şi pentru nemărginirea puterii celei slobode, care s’a încredinţat ţie asupra slujbei tale. Deci tu, slugă prea cre-dincidsă a Impărătescii mele puteri, acel care dintru început cu îndurarea împărăţiei Mele cei vecinice te-ai săturat şi te-aî umbrit, către care şi desăvîrşită credinţă are împărăţia Mea şi bună cugetare sub acestă bună nădejde, Imperâtesce cerem de la tine, după asemănarea dreptăţii stăpânitoreî bune voinţei Mele şi după măsurile tale, când ţera fericită şi după mărginirea puţeiii acei slobode însăşi plăcerii voinţei tale, care s’a dat ţie, umbrind şi ocrotind pe acei cari cu neclătire se vor statornici în hotarul supunerii şi înfrînând pre acei ce se vor arătă călcători voinţelor tale sau cutezători de urmări în potriva datoriei lor şi alcătuirilor; iar după nădăjduita de la tine credinţă, înţelepciune şi iubitore de norod plecare, ocârmuind
www.digibuc.ro
298
V. A. URECHIĂ
ţumind Vizirului pentru firmanul ce a primit Domnitorul Scarlat Călim ach.
Ei amintesc că pururea au fost credincioşi şi părinţii şi strămoşii lor: «de apururea am fost slugi şi raele prea credincidse şi la <5re-care împotrivire de păgubire şi stricăciuni sau stingerile cari după vreme, întru împrejurări de răsbdio am suferit, călcaţi de nămurî pro-tivnice, nu ne-am abătut vre-odată la socotinţe streine.
Mărturisite sunt fără îndoire tdte stricăciunile) răsboiuluî trecut, ce au pricinuit nouă obştei. Iar după contenirea acestui răsboiii, singura mângâiere şi sufletesca nostrâ mulţumire a fost şi este, pentru că bunul Dumnezeu cu milostivirea, îndurarea către noi, ne-a dăruit nouă vec, cu dulce stăpânire a hrănitdreî ndstre împărăţii, ca să petrecem vieţa părinţilor şi a strămoşilor noştri sub umbrirea sf. Devlet.
şi îndreptând ţera, veî ocroti pe locuitori, fiind încredinţat, că în curgerea răsboiuluî, sau boerii sau cei-lalţî din supuşii locuitori, dacă s’au arătat întru alunecare saă a căruia greşelă urmată după nevoi şi întru atârnare străină, nici cât de puţin nici odinioră nu se vor mustră ei, ca pentru o vecinică uitare, întru care s’au îngropat cele trecute ale lor greşeli, pe câtă vreme nu se vor clăti din stejerul supunerii şi se vor arătă şi următori hotărîrilor tale şi se vor sili cu credinţă întru împlinirea înaltelor mele împărătesei porunci, dar împreună se vor nevoi spre slujbă, alcă-tuindu-se întru tote chipurile, carele după datoria Domniei tale şi după sciută credinţa ta veî găsi cu cale a urmă pentru fericirea pamîntuluî, bună vieţuirea supuşilor şi lucrarea tutulor slugilor împărătesei! mele Măriri, nu vor vede alta decât bogatele mele revărsări către dînşiî, ale Impcrătescilor mele Măriri, precum şi dacă în potriva Imperătescii mele voinţe se vor arătă păşind din datoria căzutelor supuneri, după înalta mea poruncă şi hotărîre, se vor aduce în rînduela lor pedep-sindu-se. Aceste tote câte se cuprind într’acestă înaltă a mea poruncă şi hotărîre, facendu-le sciute şi cunoscute boerilor şi celor-lalţi locuitori supuşi, îi veî însufleţi mângâind pe cei înfricoşaţi şi strămutaţi supuşi şi-î veî ocroti aducendu-i la urma lor şi-i vei cuprinde cu căutare după măsura stării, în potrivire cu fiinţa lor, însă pe acei cari vor păzi cugetările unite cu voinţa şi porunca ta şi se vor arătă ca nisce supuse raiele, dar veî pedepsi după puterea cea slobodă, care se dă acum ţie, şi după voinţa cea însuşită a ta, pe acei cari vor calcă în potrivă şi veî chibzui şi cele obştesci şi cele în parte lucruri, după cea mai dreptă închipuire; în sfîrşit vei caută tote pricinile după socotinţa trebuinţei celei neapărate şi după temelia iubirii săracilor şi după măsură cererilor celor neurnite, încredinţându-te dar întru păzită către mine dcsăvîrşită credinţă şi îmbunătăţită cugetare, vei fi cu luare aminte a te arată fara prihană laudat, păzind ca cu neîncetare să trimiţi însciinţare la înalta mea Porta pentru tote trebuinciosele pricini. Spre aceste tote s’a dat acestă înaltă a mea Iinperatcscă poruncă căreia supuindu-te şi următor după chipul arătat ur-mându-te, sa te depărtezi de cea mai mică abatere şi în potrivă urmare. Crede îm-perătescului meu semn, ce s’a dat la let 1227, la începutul luminii Zelhideâ.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDBU CALIMACH
299
Boeriî laudaix apoi pre Domnitor, care grijesce de tdtă obştea, «de a căruia iubire de dreptate şi îmbunătăţită ocârmuire toţi de obşte ne aflăm întru desăvîrşita mulţumire».
Apoi grăesc de firmanul din 1228, la începutul lunii Muharem, şi de acel din acelaşi an, la începutul lunii Regep (când a trimis dar tabacherea). Boeriî îşi exprimă marea lor recunoscinţă pentru tdte aceste, maî ales că li s’a asigurat «păzirea vechilor ndstre obiceiuri şi urmarea aşezămîntuluî legii.»
«Ne aflăm întru strîmtorire multă cu schimbarea hotarelor, dar ne cunoscem de-săvîrşit norociţi, aflându-ne sub umbrirea înaltului Devlet>. (1)
Până în ultimul moment, boeriî Moldoveni s’arătară slugarnici către Muscali. La 30 Septemvrie 1812, Divanul Oneziei Moldovei adresase lui Crasno Miloşevicî o adresă, aducendu-î mulţumiri pentru buna ad-ministraţiune a ţării, fiind el Preşedinte Divanurilor Moldovei şi Va-lachiei(2). 1 2
(1)	Magzar ce s’a făcut către prea înălţatul Vizir, mulţumitor asupra firmanului care a venit Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
Prea înălţate, prea milostive şi al nostru mult făcător de bine stăpân, epitrop al prea puternicii şi hrănitorei nostre împărăţii, noi prea plecaţi slugi: Mitropolitul ţării, arhimandriţii şi egumenii ai mănăstirilor, boerî mari şi mici şi de tâtă starea credinciose raele, cari locuesc în memlechetul Moldaviei, prin al nostru plecat mag* zar, umilite glasuri de rugăciuni dintr’adâncul inimii întindem către sfîntul Dumnezeu, ca să înalţe cu nemărginire braţul cel puternic al prea bunului nostru împărat, să supue sub puterile lui pe tot vrăjmaşul şi împrotivnicul şi să daruescă putere înaltului Devlet şi milostivului nostru stăpân vieţă îndelungată şi slavă nesfîrşită.
Părinţii şi strămoşii noştri din nenumăraţi ani, dar şi noi cu urmare necontenit hrănindu-ne cu milele înaltului Devlet al prea puternicului şi iubitorului de âmeni al nostru împărat, de apururea am fost slugi şi raele prea credinciose şi la ori-care împotrivire de păgubire şi sdruncinare sau stingerile, cari după vremi întru împrejurări de răsboie am suferit, călcate de nemuri protivnice, nu ne-am abătut vre-o-dată la socotinţe străine sau neasemănate cu ale luminaţilor noştri Domni, nici am slăbit întru cât de puţin din dreptâ supunere a nostră, ce statorniciţi pe adeverata cugetare, am păzit de a-pururea dreptatea şi sadicatul, slujind la înălţatele Impera-tesci porunci cu rîvnă ferbinte; mărturisite sunt fără îndoire tâte sdruncinările cari răsboiul trecut au pricinuit nouă de obşte, dar după contenirea acestui răsboiu, singura mângâiere şi sufletescă a nostră mulţumire a fost şi este pentru că bunul Dumne<jeu cu milostivnică îndurare către noi ne-a dăruit nouă acel aurit vec cu
(2)	Ve<jî la Academie, port XXXV, 101.
www.digibuc.ro
300
T A. URECHII
CAP. VII.
Ţeraniî sub Scarlat Calimach.
Noua Domnie de după tratatul din 1812 de la Bucuresci nu aduce nici o îmbunătăţire la sdrtea ţeranului Moldoven clăcaş. Cundscem gre-
şitele stăpânirii a hrănitoreî nostre împărăţii, ca să petrecem vieţa părinţilor şi a strămoşilor noştri sub umbrirea şi vieţuitorea rază a sfîntuluî Devlet, întru acestă dreptă credinţă a noslră, întemeiată pe acea dintru în vechime milostivnică îndurare şi statornicie a ne află pentru de apururea sub aceeaşi umbrire a prea înaltului Devlet, nu am cugetat ce-vâ nici pentru sdruncinarea şi nemărginita pâgubire cu rămânerea din stânga Prutului a strămoşescilor nostre moşii, de la car! am avut totă hrana vieţuirii caselor nostre; Domnul nostru cu părintesca îngrijire către totă obştea prin bunele chibzuir! cu dreptă ocrotire a mângâiat întru tote ncvoinţele şi sdrunci-nările nostre, de a căruia iubire de dreptate şi bunătăţită cârmuire toţi de obşte ne aflăm întru acea desăvîrşită mulţumire, că prin milostivnică îndurare a prea bunului nostru împărat s’au dăruit nouă strămoşescile privileghiurî cu păzire fără strămutare şi privim fără contenire către toţi de obşte milostivnică umbrire şi revărsare către noi din prea bogatele mili ale prea puternicii împărăţii, am câştigat nemărginită su-fletescă mulţumire şi de ajuns mângâiere în sdruncinările şi nevoinţele nostre de la cuprinderea înaltului împărătesc Firman ce s’a trimis Domnului nostru, dat la anul 1228, la începutul lunii Muharem, cu revărsare de milostivire întru cunoscinţa supunerii şi a credinţei nostre, dar şi urmare cu sîrguinţă a datoriilor nostre cu să-vîrşire împreună cu Domnul nostru a poruncilor hrănitoreî nostre împărăţii, ne-am împărtăşit din milostivnică îndurare şi am câştigat asemenea suflelescă mulţumire şi mângâiere de la înaltul împărătesc Hatihumaium, dat întru acestaşî an la începutul luni! Regep şi trimis către Domnul nostru cu înalt împărătesc dar şi hărăzim drepte cunoscinţe de adevărată credinţă şi osârdie săvîrşirilor fără cusur ale înaltelor împărătesei porunci, mărturisim acele dintru în vechime şi către noi următore revărsări do milostivire ale prea puternicului nostru împărat, nu ascundem asemenea facere de bine şi propovăduim milostivnică îndurare cu păzirea vechilor nostre obiceiuri şi urmarea aşezămîntului legii şi a credinţei nostre şi întru urma acestora încredinţăm şi sufletesca nostră mulţumire şi câştigarea mângâierii la nevoinţele şi sdruncinările ce ni s’ati pricinuit cu urmarea resboiului trecut; ne aflăm întru strîm-torare multă cu schimbarea hotarului, dar cunoscem desăvîrşită norocire, aflându-ne sub umbrirea prea înaltului Devlet a hrănitoreî nostre împărăţii, de la care, precum moşii şi strămoşii noştri, asemenea şi noi câştigăm revărsările de milostivire din noianul îndurărilor prea bunului nostru împărat, a căruia slavă să fie nemărginită în veci, dar prin Impărătesca îndurare fericire pentru noi cunoscem, dreptă şi blânda ocârmuire a Domnului nostru, cu obştesc! glasuri ne rugăm milostivului nostru stăpân, ca să fie către noi cu aceeaşi milostivire a mijloci de apururea să câştigăm fără contenire mila şi îndurarea întru numele lui Dumnezeu de la prea bunul nostru împărat şi de la luminaţii noştri Domni. 1814 Iulie 16. (Cond, Mitr. din Iaşi.)
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
301
lele adăogiri la «pont>, de la începutul secolului, contra cărora ţăranul Moldovan nu odată a protestat zadarnic.
In Cod. I (pag. 347) din Biblioteca Academiei există un act, din care se pdte vedâ, cum nici o uşurare n’a obţinut ţăranul sub Scarlat Ca-limach. Acest act părtă titlul: «Ponturile pentru .lucrul ce s’a socotit să lucreze ceî ce şed pe moşiile altora.»
In Fevruarie 1815, Domnitorul Scarlat Calimach, departe de a uşurâ pe ţăran, îî mai răpesce un drept vechiu. Prin anaforâ, boerii Divanului propun şi Vodă se grăbesce a aprobă desfiinţarea excelenteluî drept ce aveau clăcaşiî: de protimis la arendarea moşiilor pe cari locuiau. Luând moşia în arendă, ţăranii scăpau de jaful şi maltratările arendaşilor Greci, Armeni şi chiar de ale proprietarilor boerî. Sub pretext că acest drept de «protimis» ocasionâză perderî proprietarilor de moşii la cererea boerimiî, Scarlat Calimach dă următărea hotărîre:
Cu mila lui Dumnezeu,
Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, Domn ferii Moldovei.
Cetindu-se anaforaua acesta înaintea Domniei Mele şi a tot sfatul şi intrând însumi Domnia Mea în cea mai cu amăruntul cercetare celor cuprinse în anaforâ, am vă<jut atât cele de mal înainte urmate feluri de păgubiri pricinuitore de judecăţi nu numai stăpânilor moşiilor, ci şi orîndatorilor dintru o rea obicinuire ca acesta cât şi multe asemenea pricini ce s’au întîmplat acum în vremea Domniei Mele, aducetore nu de puţină sărăcie şi stingere şi înşişi locuitorilor, stând şi cu necon-tenire judecându-se; drept aceea, socotindu-ne că socotinţa domniilor-sale boerilor este dreptă şi cu cuviinţă de a conteni acest pricinuitor de păgubire obiceiu, ho-tărîin Domnia Mea împreună cu tot Sfatul de obşte, că de acum înainte un pro-timisis ca acesta să fie cu totul oprit şi fieşte-care din stăpânii moşiilor să fie slobod şi întru deplină stăpânire a-şl vinde venitul moşiilor precum va voi, şi ori cui va vre, şi contractul dintre cumpărători şi vîncjetorî să aibă tărie, însă ca nu cum-vâ şi orindatoril în nădejdea acestei hotărîrl a ridicării protimisuluî de la locuitori să se ispitescă a păşi peste ponturile Domnesc!, sau peste aşezarea ce vor ave stăpânii moşiei cu locuitorii, şi să asuprescă mal mult pe locuitori, poruncim Domnia Mea domnieî-tale Vel Logofăt şi domniel-tale Vel Vistier, că de se vor arătă nescarî-vâ locuitori, cu acest fel de jalobe, să se cerceteze cu amăruntul şi în-credinţându-se de vre-o urmare a orîndatorilor în potriva ponturilor Gospod, sau a aşezării cu stăpânii moşiilor, să li se facă dreptate, fără a li se mai da inal multă ascultare, întărindu-se anaforaua acesta cu a Nostră Domnescă iscălitură şi pecete.— 1816 Fevruarie 9,
(Iscălit:) Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod. Iordachi Ghica Vel Logofăt, Procitoh.
Un alt drept al ţăranului, care primesce împuţinare, atingere, este acel la pădure. Academia ndstră posedă un act de la Scarlat Calimach,
www.digibuc.ro
302
V. A. URECHIĂ
prin care acest vechiu drept al ţăranului de a lua din pădure lemnele necesare de foc şi de construcţiune a caselor şi heiurilor sale este ştirbit (1).
Cârciumariî jidovi erau deja la anii dintâi ai secolului nostru plaga satelor. Ei otrăviau lumea cu alcoolurile cele uci<jet<5re şi o sărăciau cu metodele până astă<ji practicate de cârciumarî prin sate. Boerii Moldoveni, cari pe atunci se pare că înţelegeau că sărăcirea ţăranului eră sărăcirea lor, luaseră o disposiţiune bună, proprie de a mai împuţina răul. Ei hotărîseră,;că orîndarul, adecă cârciumarul, să nu pdtă da băutură pe datorie decât până la suma de 15 lei la ţăranul fruntaş, 10 lei la cel mijlocaş şi 5 lei la codaş pe un întreg an. In contra unul aşâ de înţelept nizam, arendaşul Leiba de la Scheia, moşia pe atunci a Spătarului Dracahe Roset, revoltă satul cu jafurile lui. Intervine la Calimach o jalbă a sătenilor contra lui Mateiu Duca şi Const. Drosu, arendaşii lui Dracache Roset, cari au subarendat cârciuma din sat (Jisului Leiba. Ţăranii se jăluesc că î-a sărăcit cu totul cu încărcăturile ce le face Leiba şi «a împlinit ce a găsit pe la casele ndstre, vite şi alte lucruri pentru datorii ce ar fi avend a luă de la noi, de cari noi
nici o sciinţă nu avem că î-am fi datori______» Leiba î-a adus în acea
stare, că nu-şi pot plăti birul şi havalelele Domnesc!. «Şi am venit, <Jic locuitorii, la desnădăjduire, unde cei mai mulţi din noi suntem gata a fugi şi a se sparge satul». Ţăranii bieţi cer să le rînduescă Domnul pe cine-vâ să-î socotescă cu Leiba şi să li se pue o vadeâ pentru plata ce vor eşi datori (1817 Fevr. 12).
Asupra acestei jălbî, Scarlat Calimach pune o resoluţiune de trimitere simplă în regularea Vistierului (2).
Vistierul cerceteză şi află dreptă jăluirea ţăranilor şi raportăză fapta către Vodă. Atunci acesta, la 28 Fevruarie 18L7, trimite o poruncă către Ispravnicii de Roman, scriindu-le:
A fost de mirare Domniei Mele, cum de nu cercetaţi pentru nisce urmăriri ca aceste ale orîndarilor, când este sciută d-v6stre hotărîrea că orîndariî(3) nu au voie să însărcineze pe locuitori cu datorii pe băuturi (urmăză indicate sumele aduse de noi mai sus) şi care (arîndaş) va face credit mai mare să rămână păgubaş.» 1 2 3
(1)	Ve(Jî actul în portof. XXVI, No. 198.
(2)	«Dumne-ta Vel Vistier, pune la cale cererea jăluitorilor după cuviinţă».
L. K.	Vel Logofăt.
(3)	Orîndar în Moldova însemnezâ cel care ţine în arendă o cârciumă. Ve<Ji ia Academie, port. XXVI (166 şi 167).
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
303
Colonisări noue de silişte se mai fac în timpul lui Scarlat Calimach. Aşa Toma Luca, mare Vistier, este autorisat, cu chrisov Domnesc din 30 Aprilie 1818, să aducă la o moşie a sa 40 de liude streinî(l). Ces-tiunea unor asemenea colonisări am tratat-o altă-dată prin un memoriu special.
Ţiganii.
Nici o schimbare în sdrtea ţiganilor. Ţiganii Domnesc! plătesc dare câte 1 leu pe lună de De ce cruce, după cum se Vede în pitacul Domnesc de la 22 August 1814(2).
Reua tratare, mai ales de particulari, a ţiganilor, face că mulţi din ei fug, parte peste hotare, mai ales la Munteni, unde se pare că erau ce-vă mai omenos trataţi, intrând, după regulă, între ţiganii Domnesci(3). 1 2 3
(1)	Academie, port. XI (236).
(2) Cond. proprietate a P. S. Metropolit Iosif al Moldovei şi Sucevei, pag. 113 v.
(3) Cocona Zoe(?) dă zapis Căminarului G. Hermeziu să-i aducă 10 sălaşe de ţigani fugite peste hotare. —1814 Martie 10— (Academie, port. X, 247.)
Vîndare de robi.
Petrachi Mavrogheni Beizadfe încredinţez prin acest zapis către dumne-lui Avram Vornicul de portă, precum să fie sciut, că din ţiganii de danie ce am de la prea înălţatul Domnul Scarlat Alexandru Calimach Vodă, cu chrisov din letul 1814 Septemvrie 25, prin bună învoire şi tocmeiă, î-am vîndtit cinci suflete ţigani streini
anume pe..........., Zoiţa, Sanda, Maria şi Paraschiva. Drept acesta, de astăzi şi
înainte să aibă numitul Vornic de portă a stăpâni pe arătaţii mai sus ţigani, ca pe nisce drepţi robi ai sei, nestrămutat şi nesuperat de nimenia întru nimica; şi atât dumne-lui cât şi urmaşii clironomi ai domnieî-sale în veci.
Şi despre încredinţarea şi întărirea celor de sus urmeză a nostră iscălitură, pe care să-şi facă şi întăritura Domnescă. — 1816 Maiu 30.
(Subscris.) Petrachi Mavrogrheni (în grecesce).
Noi Scarlat Alex. Calimach Vodăj cu mila lui Dumnezeu Domn al ţării
Moldovei.
Se face scire cu acestă carte a Domniei Mele că prin jalba ce ne-a dat dumne-lui Dimitrie Avram biv Vornic de portă a făcut arătare că a cumpărat 5 suflete
ţigani streini de la luminatul Beizadea Petrachi Mavrogheni, anume:..........;
Zoiţa, Sanda, Maria şi Paraschiva, pe cari şi Luminarea Sa îi are danie cu hrisov de la Domnia Mea din letul 1814 Septemvrie 25, arătându-ne şi un zapis de vîn<jare din partea Luminării Sale pe arătatele suflete de ţigani; cu care jalobă rînduit fiind la cinstit şi credincios boerul Domniei Mele dumne-lui Mihalachi Mavrogheni biv Vel
www.digibuc.ro
304
V. A. urechi!
CAP. VIII.
Din istoricul Domniei lui Scarlat Calimach.
Reluând istoricul Domniei luî Scarlat Calimacli, amintim rechemarea, după voinţa lui, a Metropolitulul Veniamin la scaunul archiepiscopal. Acest act nu puteâ decât să recomande bine la ţâră pe noul Domnitor.
Luarea în stăpânire a tronului Moldove! de către Calimach se făcu cu dre-care întârdiere, precum vS<Jurăm, din causa târ<Jieî sosiri a firmanului relativ.
Nu avem de a reveni asupra făptuirilor noului Domn cu referinţă la biserică, la şcdlă, etc. însemnătatea acestei Domni!, din punctul de vedere al culturi! şi al justiţie!, este necontestabilă.
Din respect politic, notele Consulului frances din laş! ne arată pre Calimach aprdpe tot atât de giruetă, cât am v8<Jut că eră Caragea de la Munteni. După cum Napoleon aveâ succese or! căderi, se învîrtiâ girueta de la Iaşi. In fond, Calimach nu iubiâ ma! mult pe Muscal! decât pre alte nâmuri, dar fin diplomat, Calimach căută să tragă profit din fie-ce manifestaţiune politică a sa. Acâsta î! reuşi pdte chiar ma! mult decât lu! Caragea. Graţie une! asemenea purtări, Calimach isbuti să capete ascultare de la Rusia, care închisese, precum vedurâm, fruntaria Prutului, închidere prin care Iaşi! fură un moment ameninţaţi de fdmete, căci din Basarabia primiâ în trecut aprovisio-nările cele ma! multe; Calimach isbuti, dicem, să dobândescă de la Rusia libera exportaţiune din Basarabia a productelor trebuitdre Iaşilor şi unor judeţe Moldovene (1).
Abilitatea politică a luî Scarlat Calimach avu de consecinţă o dobândă care se părea bună şi pentru stabilitatea Domniilor ţări!, dar
Postelnic, Nazirul ţiganilor Gospod, întru cercetare, ne am încredinţat că sunt drepţi ţigani streini şi din robii Luminării Sale, şi cu cererea ca să i se facă şi întări-tură Domnescă, pe numiţii ţigani.
Drept acesta, i s-a dat acestă carte a Domniei Mele pe numiţii ţigani, ca să-i stăpânesc! în veci nestrămutat şi nesuperat de nimenia întru nimica cu bună pace şi atât dumne-lui cât şi urmaşii clironomii domniei sale, ca pe nisce drepţi robi ai domniei sale în veci şi nereşuit, întărind vîncjarea acesta şi cu a nostră Domnescă pecete. 1816 Maiu 30.
(L. P.)
(1) Ve<Ji Fornetty, nota din 23 Aprilie 1813. Hurm., Supl. II, pag. 708 şi 751.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU OALIMAOH
305
şi pentru familia lui Calimach. Pdrta Otomană, după stăruinţele lui şi ale Suţescilor, sprijiniţi de puterile amice lor, iea la 1819 decisiunea, ca la tronurile ţărilor Române să nu mai p<5tă aspiră decât patru familii şi tot asemenea postul de mare dragoman să fie reservat tot acestor familii. Aceste 4 familii sunt: 1) a lui Scarlat Calimach, 2) a lui Alecu Suţu, Domnul Munteniei, 3) a marelui Dragoman actual, în 1819, Michaiu Suţu din familia luî Michaiu Vodă Suţu, şi 4) familia răposatului Alexandru Moruzi. P<5rta dispune că de atjî înainte Domnitorilor actuali vor succedă periodicesce şi pe rînd Domni cei doi aflători la Constan-tinopole, adecă cel mazilit din Yalachia şi acel din Moldova la domnia Valachieî. Pentru postul de dragoman se va alege pre cel mai vrednic şi mai ispitit fiii al acelui mai vechiu Domn; cele-lalte disposiţiuni se pot vede în actul relativ ce urmeză în notă (1).
(1) Regularea împerâtescă pentru aşezarea celor patru familii grecesd ce aii a domni pe rînd la Moldo-România.
Învecînicita puternică împărăţie alegând pe Domnitori din provinciile de sub suveranitatea ei cea după clironomie, adecă Modova şi Valachia, în totă vremea după a ei singură şi nemărginită socotinţă, deşi mai înainte îi rînduiă din pămînteni, dară aşa precum s’au arătat din partea lor ore-carî neertate cntezărî, de nevoie au găsit cu cale mai în urmă de a se desfiinţa sistemul dintâiu şi în locu-î a se Introduce acela al alegerii dintre Fanarioţi, carele s’a şi urmat până acum. Scopul schimbării acesteia se întemeia, că faptele şi lucrările îndrăznite de către Domnii pămînteni nu se vor mai ivi din partea Fanarioţilor, ca unii ce mai înainte erau cumpătaţi. Insă de la o vreme încoce, fiind că unii din numeroşii rivali, nu numai dintru aceia ce nu se aflau în trebi, ce încă din acei vrednici şi nevrednici, întrebuinţau tot felul de maşinaţii spre căpetarea unei Dragomanii şi a ambelor Domnii, iscodiau felurite intrigi unul asupra altuia, în potriva înaltei voinţe: sistematica punere la cale a acestor lucruri a ajuns una din cele mai neapărate nevoi, ridi-cându-se din mijloc pricinile de căpetenie a tot felul de viclenie şi prigonire în viitorime.
Aşa dar descoperindu-se acum din cercetare şi din practică purtările prenumiţilor Fanarioţi, în privire că persouala calitate, vrednicie şi nevrednicie a fieşte-căruia s’au dovedit în destul şi mai cu semă acum în anii aceşti mai din urmă, când viclenia unora ascunsă sub mască de dreptate s’a vădit din împrejurarea seriosă luându-se bună încredinţare prin acesta că nu este dat celui întâiu venit de a i se încredinţâ asemene însemnate posturi, precum ale Domniilor, pentru acesta de neapărat s’a găsit de cuviinţă a se face o din nou regulare potrivită cu împrejurările şi cu iuteresele înaltului Devlet, în chipul că amâudouă Domniile să fie hotă-rîte numai pentru patru familii, asupra cărora nu urmâză vre-o imputare, înscrise cu numele şi pronumele, şi după regula lucrătore atunci; precum şi postul marei Dragomanii, ce se socote între cele dintâi, să se cârmuescă numai de către aceste patru familii, iar acei ce vor rămâne pe din afară, fiind nevrednici şi neputând ave nici o nădejde în privirea familiei, se vor ocroti sub umbra puternicii împărăţii. Pe aceste dară temeiuri, după înalta voinţă şi hotărîre a împărăţiei, şi după soco-Analele A■ B. — Tom. XXIII. — Memoriile Secf, Istorice.	*0
www.digibuc.ro
306
V. A. TJRECHIĂ
Scarlat Calimach se deosebesce de contimporanul seu de la Munteni, în aceea că este mal puţin lacom de bani. Noul Domnitor Moldav nu percepîi de la ţărâ banii tributului către Portă, tribut ertat prin tratatul de la 1812, dar pre care Domnitorul Munten găsi mijloc să-l percepă.
tinţa unanimă a celor bine cugetători şi cu credinţă către puternica împărăţie, ba-sele regulării făcute şi princiosele condiţii şi regule s’au statornicit în chipul următor:
Domniile Moldaviei şi Valacliieî vor fi de astăzi mărginite numai în cele patru familii, cari s’au însemnat prin credinţa şi dreptatea strămoşilor şi cari merg pe urma lor, adecă: 1) Familia Domnitorului de astăzi a Moldaviei Scarlat Calimach Voevod; a 2) acea a Domnitorului de astăzi al Valacliieî Alecu Suţu; a 3) marele Dragoman de astăzi Michalache Suţu din familia lui Michaiu Voevod; şi 4) acea a răposatului Alexandru Moruz, compusă din trei fraţi. Iar Domniilor a Domnitorilor de astăzi vor succedă periodicesce şi pe rînd Domnii cei doi aflători în Capitala împărăţiei, adecă acel mazilit din Valachia, la Domnia Moldaviei, şi acel din Moldova la Domnia Valacliieî, fără a se îngădui nici de cum Domnia vre-uneia din mai sus fisele familii. Din aceste patru familii, dacă vre-odinioră ar lipsi clironomî, înalta Portă, cercetând şi însemnând pe acei înzestraţi cu credinţă şi învăţătură, va alege pe acel mai însemnat dintre ei, hărăzindu-î driturile familiei a patra. Iar pentru postul mareî Dragomanii se va alege acel mai vrednic şi mai ispitit fiu al celui mai vechiu Domn, sub cuvînt de servicii făcute mai înainte, iar tatăl său, când îi va veni rîndul de a domni, ori când ar vroi prin înscris iscălit de însuşi el, să propue şi să ceră de bună voie şi nesilit a sa demisie, şi înlocui rînduirea fiului seu ce ar fi ocupând postul mare! Dragomanii, în asemene cas şi în urmarea cererii sale făcută către înaltul Devlet, fiul se va rînduî Domn în locul tatălui său, iar postul marei Dragomanii, se va încredinţâ celui mai vrednic fiu din cea mai veche din cele-lalte familii. Iar dacă din cea maî veche familie nu s’ar găsi fiu, avend vîrsta potrivită, ori sciinţele şi învăţătura cuvenită, sau şi găsindu-se nu ar ave însuşirile cerute pentru asemene posturi, atuncia, precum şi în caşul de maî sus, ale-gendu-se din cele-lalte familii pe acel maî vrednic şi maî învăţat, se va rîndui la postul mareî Dragomanii, iar acesta după alegere rînduit mare Dragoman, împli-nindu-şi cu credinţă şi dreptate datoriile postului ce din mila împărăţiei a trece la rangul de Domn; însă în vremea Dragomanieî sale, cunoscendu-se de către puternica împărăţie sau nevrednicia sa, saă orî-ce vre-o altă vină vădită saă nevădită, de odată depărtându-se din postul săă, după asemenea rînduelă, se va rîndui altul în locul săă, fără ca acei ce se depărteză sub categorie de vină să se potă înainta la rangul Domniei. Osebit de aceste, spre a se preîntîmpină şi înlătură orî-ce viclenie şi intrigi, mărginându-se şi postul Dragomanieî Flotei la aceste patru familii, îl va căpătă cel maî vrednic ce se va alege din ele în chip ca, deşi maî nainte din Dragomania Flotei, de-a dreptul s’a înaintat la rangul Domniei, acum însă, fiind-că se hotărăsce ca transiţia la Domnie să fie postul mareî Dragomanii, apoi nu este nici cum ertat în viitorime vre-unuia din Dragomanii Flotei ca să trecă de-a dreptul la Domnie; dar după regularea făcută, Dragomanul Flotei la sosirea epocei hotărîte va trece la postul marei Dragomanii, şi în urmă, la vremea
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LOi ALEXANDRU CALIMACH
307
Mulţumitori boerii de bunele di-sposiţiuni în favdrea lor luate sau promise de Scarlat Calimach, se adună la Divan boerii haleâ şi cei paiâ şi, la 9 Decemvrie 1812, aduc anaforâ lui Calimach propunendu-i restaurarea Curţii domnesci, constatând neodihnita petrecere» a Dom-
hotărîtă înaintându-se la rangul Domniei; din cele-lalte patru familii se va rînduî, precum mai sus s’a <jlis, după alegere, pe acel mai vrednic, fără ca iarăşi să se potă rînduî nici odată în nici o slujbă pe acei ce pentru fapte vinovate s’au depărtat din Dragomania Flotei.
In urmarea acestora, fiind-că după regularea acum făcută, atât ambele Domnii, precum şi Dragomaniile Divanului împărătesc şi a Flotei, s’au hotărît numai pentru acele patru familii, acei ce de puţină vreme s’au înaintat şi cari nu fac parte din sus fisele patru familii, atât Hangerliul, cât şi fostul Dragoman Iacob Argliiropulo se vor cunosce de astăzi de către puternica împărăţie ca nisce particulari, desbră-cându-se de rangul ce-1 avuseră mai nainte; însă atât pentru slujbele lor în parte făcute de mai nainte şi pentru mila ce se hărăzesce tuturor supuşilor puternicii împărăţii, spre a nu întîmpinâ numiţii nevoi, în privirea stării lor, ca o consecinţă a îndurării autocratoricesci, li s’a încuviinţat ore-care sumă sub numirea de pensie; şi dar, fostului Dragoman Iacovachi, ca unul ce are mulţi pe lângă el şi mai mult datorind decât Hangerliu, s’au hotărît a se da din înseşi veniturile Domniilor, celui întâiu 60,000 lei pe fie-care an, şi lui Hangerliu 40.000 lei, din cari scăţlendu-se aceea ce ar ajunge spre hrana lor, rămăşiţa se va plăti creditorilor. Iar din suma pomenită de pensie, două treimi se vor da pe fie-care an de către Domnul Valacliiei şi cea-laltă treime de către Domnul MoldavieT, slobo^indu-li-se îndată acum cuvenitele sineturi în puterea acestei regulări; pomeniţii însă sunt datori a ' şede retraşi şi a petrece cu linişte, recunoscători pentru mila ce li s’a făcut; dacă însă (lucru ce nu se crede) s’ar află că ei au cutezat în potriva împărătesei! porunci urmate după înalta voinţă şi hotărîre, osebit de perderea hărăzite! lor pensii, vor luă încă şi pedepsa sumeţiei lor, prin ştreng. Fiind de trebuinţă ca pomenitele familii să reguleze cele de cuviinţă şi pentru toţi boerii impărţindu-i între dînşii, împrietinind pe unii, ajutând pe acei ce vor ave nevoie şi purtând grijă pentru hrana lor, urmeză după acestaşi că trebue să raziine spre a fi ei slobozi, cu un cuvînt ca tote stările de boerî, conformându-se cu credinţă şi dreptate sistemului familiei sub care se află, să se ferescă de ori-ce faptă mare sau mică ce ar fi în potriva înaltei voinţi, bine cunoscând, că representaţiile de mulţumire ori nemulţumire ce acele patru familii vor face înaltei Porţi, pentru cutare ori cutare faptă a boerilor, vor fi primite de Portă. Şi dar spre a cunosce fie-care acestă punere la cale şi înaltă autocratoricâscâ voinţă, s’a slobozit înalt buiuruldiu, cuprinzător poruncilor pomenite Patriarchului Romeilor, iar acelor patru familii cuprinse în acestă regulare li s’a făcut fie-căreia în parte în scria însciinţare cuprin<jătore de tote acele mai sus expuse. Iar aceste porunci statornicite sistematic, spre a ave pururea putere, s’au înscris atât în calemul Divanului, precum şi în condicile Ame-giului şi a împărătesei! Zaraplianele ca, după trebuinţă privindu-se, să se aplice cu potrivire.
Anul 1819, luna Ianuarie.
In Constantinopole.
www.digibuc.ro
308
V- A. URECHIĂ
nitoruluî în casă cu chirie. Se cer 115.690 lei pentru acăstă restaurare a palatului, răfi deteriorat de Muscali cari aii ţinut în el spital militar. Suma reclamată va fi adausă apoi pentru facerea mobilierului şi altor trebuincidse. Boeriî propun ca banii necesari să se cisluăscă pe ţeră împreună cu banii datoriţi la Casa răsurilor pentru lefile slujbaşilor ţării. Modalitatea perceperii acestor bani se p<5te vedă în actul aci anexat (1).
(1) Prea înălţate Domne,
Cuprins fiind in obştesca anaforă ce s’a făcut către înălţimea Ta, că neajungerea Casei răsurilor, în sumă de 298.463 lei a unui an curgător, să se ieâ cu dreptă ana-loghie de la locuitorii birului sub numirea de lipsa lefilor, ca o îndatorire a ţării a plăti celor ce slujesc pentru ţeră, iată viind vremea cea cuviinciosă spre stingerea acesta, pentru care şi adunându-se după porunca Domniei Tale spre socotinţa acesta, n’am lipsit a ne îngriji şi pentru clieltuelile ce trebuesc spre îngrijrea Curţii pămîntescî, care a primit stricăciune în vremea trecutului răsboiu, locuindu-se de spitalul oştenesc, nerămâind altă sălăşluire pentru Domnie şi pentru dregăto-riile pămîntescî, fiind întru tote neodihnită petrecere şi superătore norodului, dar apoi şi însăşi înălţimii Tale Domnitorului, ca pentru un lucru, dar neapărat şi din cele mai întâi, a vede Curtea Domnescă în stare de sălăşluire Domnitorului, luând semă socotinţelor ce s’au făcut cu tahmin pentru cheltuela trebuinciosă, mai ales după rînduirca domniei-sale Hatmanului Koset, care cu luare aminte a şi făcut cu luare în scris între tote şi prin isvod a arătat adunării obştescî, că atât pentru cumperătorea cherestelelor cât şi pentru tote cele-lalte ale plăţii lucrătorilor: petrari. tcslarî şi cumpărături de sobe şi alte materialurî, spre întocmirea şi a celor de sus şi a celor de jos zidiri şi a celor din ogradă şi zugrăvitul trebuesc 115.690 lei cu totă economia, afară însă de un lagum ce trebuesce neapărat pe sub pod şi afară de totă îmbrăcămintea Curţii.
Incredinţându-ne dară într’un acelaşi chip apoi întru socotinţa nostrâ cea de obşte, găsim a fi de trebuinţă ca, împreună cu stingerea banilor lipsei Casei răsurilor, să se strîngă şi banii clieltuelilor întocmirii Curţii, care s’a şi făcut şi este datore a se întocmi cu cheltuela ţării, însă nefiind chip tot într’aceeaşî vreme de odată a se strînge şi totă lipsa Casei răsurilor şi toţi banii întocmirii Curţii, socotinţa prea plecatelor slugi ale înălţimii Tale urmeză, ca numai jumătate din neajungerea lefii să se stringă acum in lunile Ianuarie, Fcvruarie şi Martie, adecă 149.232 lei, şi tot într’aceste luni să se stringă şi din banii întocmirii Curţii 120.000 lei, strîngendu-se şi sfertul răsurilor cel obicinuit, care se alcătuesce în 85.000 lei, cari toţi banii aceştia, ce alcătuesc peste 350.000 lei, analogliisindu-se din Yistcric pe ţinuturi asupra birnicilor, scutelnici şi breslaşî fără osebire, prin cea mai bună chibzuire şi fără însărcinare asupritore din partea dregătorilor, se vor strînge în lunile acestea, pentru că de la trepte: mazili, ruptaşî şi târguri, dar şi hrisovoliţiî jidovi, armeni şi alţii nu este chip a se face slringere, fiind însărcinaţi cu banii menzilului, dar nici de la birnicî nu încape mai multă strîngere acum, fiind ei strîmtoraţî cu împuţinarea alişverişului din lipsa monedei şi din stingerea ne-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LDÎ ALEXANDRU CĂLIMACH
309
Ga să-şî facă mână bună nu numai la P<5rta, ci şi cu principalele puteri Europene, Calimach întreţine relaţiunî cu tdte, scrie note şi epistole lăudărdse, promite amiciţie şi credinţă, după împrejurările tjileî, când Francieî, când Austriei, în acelaşi timp când se declară devotat Rusiei. Nici la Curtea din Berlin nu erau ignoranţi de cugetul real ori aparent al Domnului Moldovei.
Pe lângă Consulii din Iaşi, Calimach se arătă amical şi, ca să le de-monstre buna lui voinţă, iea disposiţiunea să li se ofere anume case încăpetdre, cumpărate cu bani cisluiţî pe neguţitorimea din Iaşi (1).
Cel mai bun mijloc de a-şî face prietenă Pdrta sciâ Calimach că este de a o încărcâ cu peşcheşuri. Domnitorul trimise Porţii provisiuni din belşug şi, drept mulţumire, îî veni îndată un Hatihumaium însoţit cu un dar, o tabacheră, o blană, un armăsar (2).
guţătoriilor, pe car! le-a stînjinit vremea răsboiuluî; iar apoi în luna viitore Iulie, atuncia se va strînge şi cea-laltă parte în jumătate a lipse! Case! răsurilor, se vor strînge şi bani! ce se vor cheltui ma! mult întru întocmirea Curţi!, împărtăşind întru acel ajutor împreună cu locuitori! şi treptele, căci amândouă aceste trebuinţe pămîntescî sunt datoria ţări! şi a obşte!. — 1812 Decemvrie 9. Iaşi.
(Semnaţi:) Veniamin Mitropolit Moldovei, Gherasim Episcopul Romanului, Melelie Episcopul Huşului, Iordache Canta Vel Logofăt, Const. Balş Logofăt, D. Sturdza Vel Logofăt, Sandu Sturdza Hatman, Grigorie Sturdza Vel Vistier, Vasile Canta Vel Vornic, Const. Balş Vel Vornic, Manolache Dimache Vel Vornic, Vasile Roset Vel Vornic, D. Bogdan Vel Vornic, Niculae Stratulat Hatman, Alexandru Balş Vistier, Iordache Roset Vistier.
(1) Ve<jî documentul în Uricar, X.
(2) Cuprinderea înaltului Imperătesc Firman.
Lauda Domnilor celor din nemul lui Mesia, alesule dintre stăpânitori! nemuluî lui Isus, astăzi Domnule al Moldovei Alexandre Calimach, să-ţ! inche! săvîrşirile tale cu fericire; ajungând acest prea înalt semn, sciut să-ţ! fie că unul dintre obiceiurile cele preacuviose ale înalte! mele împărăţii şi nedespărţită rîvnă de a ocroti şi a păzi pe ce! supuşi a! să! întru totă dreptatea de a revărsă isvorele milostiviri! către dînşiî şi de a se păzi buna orînduelă, şi fiind-că de către pronia Dumnetje-escă s’au miluit şi s’au dăruit mie stăpânire şi împărăţie, neîncetat purtare do grije şi silinţă are împărăţia mea pentru buna şi fericita stare de obşte tuturor ţârilor ce se află în supunerea prea puternici! mele stăpâniri, iar după acestă aflare şi păzire chipurilor folositore, care caută numai şi numai spre răsuflare, linişte şi odihna celor de la Dumnezeu încredinţaţi la împărătâsca mea mărire supuse no-rode şi raele, şi în sfirşit cu ochi cu neadormire spre cercetare şi aflare de prin cererile şi urmăririle acelor orînduiţi de către împărăţia mea stăpânitori judecător! şi Domn! în ţările stăpâniri! mele; dec! fiind că atârnă împărătescul nostru cuget a pune în lucrare cele ce se cuvin la împărătesca mea mărire, adecă a cuprinde şi
www.digibuc.ro
310
V. A, ORECHIÂ
Anonimul doctor, al căruia portofoliu plin cu informaţiunî şi acte
a răsplăti cu milostivire pe acei ce ocrotesc raelele ce locuesc în stăpânirea împărăţiei mele şi le păzesc întru bună orînduelă, linişte şi dreptate, iar în potriva celor -ce urmeză într’alt chip în potriva împărătesei! mele bune voinţe, de a li se face pedepsa şi perţlare, cu osebire dar şi ţera Moldovei, care este moştenire de la strămoşii mei, sub împărătescul meu sceptru de a fi în bună stare şi de a petrece ticălosele raele întru totă fericirea, linişte şi răsuflare şi de a se ocârmuî întru totă buna orînduelă, fiind-câ este cea mai întâi din bunele voinţe şi cererile împărăţiei mele, nu încetăm dea cercetă de apururea starea întru care se află raelele şi toţi cei-lalţi locuitori ai Moldovei şi tote chipurile odihnei lor, într’un cuvînt neîncetat avem îm-părâtescă purtare de grije pentru cerşuta bună stare şi fericirea pămîntului acestuia. Tu dar, numitule Domn, după ale tale înţelepte chipuri şi credinciose slujbe, cari s’au cercat şi s’au ispitit cu îndestui ani mai nainte în slujba marei Dragomanii a îm-perătescului meu Divan, de atuncia, fiind-că se nădăjdue că la tote următorele slujbe ce vei fi orînduit vei arătă urmări plăcute, lăudate, cu credinţă şi dreptate, ţi s’a încredinţat acestă mare slujbă a Domniei Moldovei, iar acum de isnovă vrend împărăţia mea mai cu amănuntul a se încredinţa pentru chipul petrecerii tale, s’a adeverit cu totă îndestularea, că purtându-te cu înţelepciune şi isteţime şi alcătuiud tote mişcările tale a fi potrivite cu împărătesca mea înaltă voinţă şi poruncă, întocmai după cum se aşteptă de la tine, cheltuesci silinţă cu totă credinţa, atât pentru zaptul şi buna ocârmuire pămîntului, cât şi pentru întîmplări pentru păzirea bunei orîndueli, pe unii înfricoşându-i şi pedepsindu-i, iar pe alţii cuprhujendu-i şi um-brindu-I, şi că păzesc! nestrămutat canonele bunei petreceri, cu muhafizii şi locuitorii împărăteştilor mele sarhaturi şi că după cele mai înainte şi pe urmă date împerătesc! porunci prin sfînt împărătescul meu hat pentru nizamul pămîntului, te afli spre mângâiere şi cuprindere săracilor şi pe cei risipiţi şi strămutaţi dintr’înşii aducendu-I la urmele lor, cheltuesci tot felul de silinţe pentru buna ocârmuire şi fericita petrecere pămîntului, depărtând şi gonind tote răpirile şi nedreptăţile şi după tote aceste că, vrend să arăţi prin lucrare vederate mulţumirile tale şi pentru că din tinereţele tale te hrănesc! cu prea bogatele mele miii ale prea puternicii mele împărăţii şi pentru că te-ai făcut mai ales chiar ridicarea şi crescerea împerătescilor mele mili.fără preget te nevoescî a pune în lucrare tote trebuinciosele slujbe şi porunci, după chipul cuviincios, iar mai ales te-ai silit a proftaxi în vreme tote cele trebuinciose pentru zidirile cetăţilor Achermanuluî şi nu numai ca să sfîrşesci în curîndă vreme acele poruncite două ambare la Besidcri, ca să pogore împărătescul galion, care după cerere întocmai s'a făcut la Galaţi, ca să trimiţi îu vreme zaherelele, vitele şi altele trebuinciose pentru tainaturile oştilor ce sunt rînduite asupra Vidinului, ca să praftacesci la împerătesca cetate a Ţari-gradului atât zaherele, cât şi trimeterea oilor prin gelepi.
Deci în sfîrşit, fâcendu-se tote aceste de mai sus pomenite, cunoscute la împărăţia mea şi cu adevărat încredinţându-se, că şi la tote cele-l-alte slujbe şi porunci şi de obşte la tote mişcările tale te porţi tot cu aceeaşi silinţă, înţelepciune şi credinţă, iar osebit pentru că a dat pentru tine asemenea bună mărturie acel de acum Vizir şi cu desâvîrşită putere epitrop al împărăţiei mele, cu mult plecat s’au arătat ale tale lăudate şi înţelepte şi credinciose urmări la prea puternica mea împărăţie şi te-ai învrednicit de multe laude, căci acesta a ta rîvnă şi prea plăcută urmare
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUl ALEXANDRU CALIMACH
311
diverse din secolul XVIII, l-am donat bibliotecii Urechiâ din Galaţi,
nu numai a găsit vederat, ce cu mare credinţă şi protimis acesta a ta care ai spre a pute face cunoscută desăvîrşit slugesca ta bună mulţumire pentru bogatele şi împărătescile inili ce se revarsă către tine, ce încă a adeverit şi a întărit şi a strămoşilor tei către prea inalta, prea puternica mea împărăţie credinciosă slujbă; fii dar întru totă vrednicia de laudă, şi iată dar învoim, ca să te învrednicesc! a câştigă şi cu desfătare a gustă de apurure rodurile credinţei şi ale dreptelor tale plăcute slujbe.
Deci dar fiind, că este bună voinţa împărăţiei mele, ca şi de acum în fericitul împărătescul meu semn să adaogi şi să îmmulţesci încă şi alte credinciose slujbe cu asemănare celor trecute mai înainte lăudate, ca să te silesci cu neadormire pentru bună starea şi fericirea pămîntului, pentru răsuflarea şi odihna săracelor raele şi să fii cu luare aminte a se păzi nestrămutat cuprinderea înaltelor porunci pentru ni-zainul pămîntului şi din boeri şi cei-lalţi locuitori pre cei mărturisiţi în credinţă către prea puternica mea împărăţie să-î mângâi şi să-î cuprinzi, iar pe cei vrednici de pedepsă să-î pedepsescî, fără a trece cu vederea greşelele lor şi să nu-î erţi la ori-cine cuteză rele de a eşî din hotarele datoriei sale, sau a se abate cu călcare peste .orînduela stării sale, că cu acest chip să se urmeze buna ocârmuire, după cum cer hotarele cuviinţei bunei oblăduiri.
Banii rnirieî împărătesei şi obicinuitele rusumaturi să te silesci a se împlini în vremea lor; pe ticălosele raele să-i feresci de asuprire şi nedreptăţi, iar din boeri şi cei-lalţi câţi se vor împotrivi la poruncile tale şi câţi în potriva prea înaltei împărătesei! mele bunei voinţi vor cuteză a silnici şi a asupri săracele raele, pe aceia după săvîrşita putere ce ai să-i pedepsesci, spre înfrînare şi să cheltuesci totă silinţa în totă vremea, fără preget şi cu ochiul neadormirii străjuind, ca după deplina putere ce ţi s’a dat să afli tote chipurile folositore pentru întemeierea şi buna ocârmuire pămîntului, întocmai după înţeleptele şi credinciosele chipuri cu cari şi până acum te-ai purtat, nevoindu-te a trage şi a dobândi rugile săracelor raele către prea puternica mea împărăţie şi să arăţi necontenit către împărăţia mea în scris tote vrednicele de arătare ale tale socotinţe; spre acesta dar, după sfîntul împărătescul meu întru norocire dat Halihumaiura, s’a făcut şi acesta a mea înaltă împerătescâ poruncă cuprincjetore întăririi şi întemeierii Domniei Tale şi iată ţi se trimete; deci de te vei purtă după chipul de mai sus arătat şi ca să pui în lucrare întru tote desăvîrşit împerătescâ mea înaltă poruncă şi voinţă, te va într’arma cu tote puterile silinţei în fericitul ogor al împărăţiei mele, ca să arăţi mai cu înadins şi de acum înainte rîvnă, protimie şi credinţă, arătând săvîrşirile tuturor celor ce mai sus s’au poruncit, adecă bunei ocârmuiri a pămîntului şi tote cele-lalte cerute de la vrednicia desăvîrşitei puteri ce ţi s’a dat, ca cu chipul acesta să se îmmulţescă şi să se întărescă cu adăogire acea către tine a mea îinpărâtescă norocită bună ipo-lipsis, să câştigi şi de acum revărsare a bogatelor mele nedeşertatelor faceri de bine de la prea puternica şi iubirea de dreptate împărăţiei mele şi vei urmă negreşit după cuprindere şi înţelegere acestei înalte împărătesei porunci, ce s’a dat la mijlocul lunii Şival, în andl 1212, în păzitul de Dumnezeu Ţarigrad.
Cond. Metr. Iaşi, pag. 34.
www.digibuc.ro
312
V. A. URECHIĂ
ne descrie parada primirii de către Domnitorii ţărilor Române a unui firman însoţit cu daruri.
Iată acestă descriere:
«îndată ce Domnul se arată de departe, iei pe amândouă mânile tale bocceua şi blana şi peste boccea pul fermanul cu punga de dibă (stofă de mătase), după ce
Tălmăcirea Caimeliîprea înaltului Vizir.
Prea alesule şi prea credinciosule Domn al Moldavieî, tu fiind din cei hrăniţi şi crescuţi întru dreptate şi osebită credinţă cu desăvîrşită ipolipsis slugă a prea puternicii împărăţii, au strălucit luminatele semnele dreptăţii şi înţelepciunii din cele cu credinţă ale tale lucruri şi s’au ve<jut prin cercare rodurile mulţumirii tale din plăcutele slujbe ale Dragomaniel celei de mulţi ani şi de la prea puternica împărăţie şi după totă nădejdea, că şi mal în urmă după asemenea înţelepte chipuri vel cheltui totâ silinţa ta spre săvîrşirea înaltelor porunci, ce se vor da către tine, mal înainte ţi s’au încredinţat slujbele cele mari ale Domniei Moldavieî, potrivindu-te cu a ta fi-rescă rîvnă şi necovîrşită protimie şi silinţă, spre care fiind şi prea înalta împeră-tescă voinţă şi poruncă pentru cea desăvîrşită cercare şi încredinţarea urmărilor şi tuturor mişcărilor tale, s'au aflat şi s’au găsit cele drepte şi neschimbate ale tale lucrări alcătuite cu împărătescă nădejde şi urmatore întocmai stăpânitorel prea înaltei bunel voinţî, facend a-I potrivi paşii tei cu prea înaltă împărătescă bună voinţă şi cu înţelepciune ai unit după acesta şi chipurile bunel ocârmuiri câte odată prin îngrozire, prin înfricoşare şi une-ori iarăşi prin tânguire şi blândeţe, ai păzit cu mare luare aminte cuviinciosa bună petrecere megieşescă între sarhatu-rile împărăţiei; îndestul te-aî silit spre a uni în lucrare acele pentru bună orîndu-elă pămîntuluî dale prea înalte împărătesc! porunci şi fermanurî; în cât a fost prin putinţă te-aî îngrijit pentru tote acele ce atârnă la nizamul ţării; cuprin<jend raelele cele de sub a ta ocârmuire cu înţelepciune şi isteciunea minţii tale ai îm-mulţit locuinţa pămîntuluî, depărtându-te de totă nedreptatea şi oprind totă asuprirea. Deci dar, fiind-că din copilăria ta eşti hrănit şi crescut cu împărătescile bogate mili şi faceri de bine, te-aî făcut şi desăvîrşit .... ridicare şi hrănire din însăşi mânile prea puternicii împărăţii, după care şi cu voinţă ai răsplătit prin plăcutele tale slujbe mulţumirile cele pentru bogatele împărătesc! faceri de bine ce s’au revărsat asupra ta, căci în cuviinciosele vremi ai trimis tote cele ce s’au cuvenit tre-buinciose la zidirile cetăţilor Chiliei şi Acliermanuluî; în puţină vreme ai săvîrşit facerea celor două ambare, cari nu de mult ţi s’au poruncit la cetatea Benderului, galionul carele din inaltă împărătescă poruncă s’a făcut la Galaţi, l-ai săvîrşit după chipul cu care s’a cerşut; totă silinţa ai arătat la necurmata trimiterea vitelor şi osebitelor feluri de zaherele pentru tainaturile oştirilor ce sunt rînduite spre Vidin, atât eznasâ-zahereâ cu îndestulare, cât şi prin gelepî n’ai contenit a trimite la Ţarigrad; pentru acesta, fiind-că vctjută şi cunoscută luminat s’a făcut totă rîvna silinţei tale cei prea lăudate, atât din aceste de mai sus bine primite urmări şi din tote cele-lalte ale tale săvîrşiri, n’am lipsit şi noi prelarg a-ţî face în scris arătare pentru iscusita şi vrednica sădită întru tine silinţă, dând pentru tote aceste bune mărturii către prea puternicul şi prea bunul nostru împărat, din care prea cre-dinciose şi cu protimie ale tale slujbe şi împărătescă sa prea puternică mărire nu numai că s’a cuprins cu cea desăvîrşită mulţumire, dar şi de multe bune cuvîntărî
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMACH
313
al încălecat deja calul teu, pe care îl ţine sluga ta ce umblă pe jos. Iar când vei fi aprope de Domnul şi vel vede că e timpul ca Măria Sa, întincjendu-î mânile tale cu blană şi fermanul, ast-fel precum le ţii, Domnul iea de odată fermanul, şi după ce-1 sărută îl aşeză iar de-asupra boccelei cu blana ce o ţii în cele două mâni. Apoi
şi laude te-a învrednicit pe tine; fie dar a câştigă ţie cu desfătare rodurile credinţei şi ale dreptelor tale urmări; deci după cum şi până acum te-ai purtat cu fi-resca ta înţelepciune şi isteciune a minţii şi de acum înainte se cere numai decât, cu adăogire şi îmmulţirea celor trecute slujbe a silinţei bune urmări pornite de la luarea ta înainte câte atârnă de obşte, atât spre buna ocârmuirea ţării, cât şi spre odihna săracelor raele, păzind adecă prea înaltele împărătesei porunci ce s’au dat mai înainte, şi pe câţi din boerî şi raele vei află întru credinţă supuindu-se către umbrirea prea înaltei împărăţii, să-î cuprinzi şi să-î cinstescî, iar pe cari îi vei găsi cu urmare şi lucrare în potrivă, îndată să le faci şi pedepsele cuviinciose, ne-lăsând pe nimenia a se abate cât de puţin din hotarele stării sale, precum şi pe acei cari se vor ispiti a călca poruncile tale şi în'potriva Împărătesciî bune voinţe vor cuteză a se abate spre asupriri şi nedreptăţile săracelor raele, ca un stăpânitor şi cu desăvîrşitâ putere să-î pedepsesc! după măsura vinovăţiilor lor, şi să te silesc! pentru cea în vreme a mirieî ţării tuturor celor-lalte obicinuite rusumaturi, tot după cunoscuta înţelepciune şi credinţă şi lăudatele chipuri, cari şi până acum s’au văcjut cheltuind silinţa ta spre punerea la cale a bunei orîndueli pămîntului şi spre păzirea bunei stări a ei. Şi ca să faci în scris arătări către prea înalta Portă şi de acum înainte pentru tote cuviinciosele pricini, cu adăogirea celor credinciose ale tale socotinţe, spre acesta s’a dat acum Împărătesc vrednic de închinăciune înalt Firman înfrumuseţat şi cu sfînt Hatihumaium, pentru întărire şi întemeierea Domniei tale. Fiind dar că fără îndoire se nădăjduesce şi se aşteptă după a ta fi-rescă şi plăcută credinciosă urmare, şi după înţeleptele, drepte şi lăudate ale tale lucrări şi după cum se cuprinde prin înaltele vrednice de închinăciune porunci, că te vei într’armâ tot-deauna cu rîvna îngrijirii şi a silinţei, pentru buna şi cre-dinciosa lucrare şi săvîrşire tuturor împărătescilor porunci, pentru acesta şi noi spre întărire şi îndemnare datornicii tale silinţe şi protimii şi ca să adaogî cu mai multe după cea fără îndoire nădejde a prea puternicii împărăţii acea către tine îm-perătescă îndurare şi să te faci râvnitor acelor asemenea cu tine, scriindu-ţî acum, îţi trimitem acesta a nostră caimeâ, care luând-o cu ajutorul lui Dumnezeu şi pliro-forisindu-te cu credinţa pentru totă cuprinderea ei, nestrămutat veî urmă săvîr-şirea, după cum scriem.
Tălmăcire de pe înaltul Împărătesc Firman ce a venit către Măria Sa Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cuprinzător de mulţumire pentru eahereua ce s’a trimis la capanul împărătesc. La anul 1814 Ianuarie.
Alesule între stăpânitorî, Domn al nemului Mesiei Scarlat Voevod, Domn al Mol-daviei, sfîrşitul să ţi se încheie cu bine. Ajungând acestă a nostră împărătescă poruncă, sciut să-ţi fie, că tu numitule Domn, de vreme ce ţi s’a încredinţat ocârmuirea Moldaviei, ai împlinit tote câte dreptatea şi credinţa le-au povăţuit, prin lăudatele fapte şi plăcutele chipuri ce ai urmat, între cari şi cu trimiterea acea în vreme a feluri de zaherele cu îndestulare la împărătescă nostră cetate a Ţarigradnlui şi
www.digibuc.ro
314
V. A. URECHIĂ
îţi dă un cal Domnesc cu patru sau mal mulţi ciohădarl (slugi Domnescl), cari îţi ţin calul teu şi indată iurudisescî şi pornesc! înaintea Domnului, iar dînsul te urmeză numai decât şi aşa veniţi până la Curte (Kouprtj). După ce Bosiţl acolo, descaleci calul la scară, şi iurudisescî înaintea Domnului, până la suirea Domnului pe scaun în Divan, şi stai tocmai în faţa lui, ţinend de asemenea blana şi fermanul pe amândouă mânile. Atuncia Domnul stând în piciore iea fermanul şi sărutându-1 îl dă lui Divân-Efendisi ca să-l cetescă. Iar tu în acelaşi timp stai în piciore la locul teu, ţiind mereu în mânile tale blana până la sfîrşitul cetirii firmanului. Şi atunci Divan-Efendisi-ul iea blana din mânile tale şi îmbracă cu ea pe Domnul, şi numai decât Domnul îmbracă pe Divan-Efendisi cu blană. Iar după aceea te îmbracă şi pe tine cu haină de samur tot la locul unde ai stat de la început şi aşa se sfîrşesce totă ceremonia.»
Firmanul sosit lui Calimach a trebuit aşâ dar să fie tot ast fel primit cu mare solemnitate (1).
întru lucrarea acestora prin fapte ai arătat şi săvirşită osârdia ta, avend spre dovadă vrednicelor tale săvîrşirî a nostră împărătescă mulţumire, iar boerii ţării urmând întru tote asemenea ţie şi îmbrăţişând după cuviinţă datoriile lor, ce au cacjut către a nostră prea puternică împărăţie, au încredinţat datornica lor supunere şi credinţă către hrânitorea şi făcătorea lor de bine a nostră împărăţie, acesta mai ales încredinţându-se din cele mai în urmă vrednice ale lor lucrări, ce în scris vestit nouă au fost, dar şi plăceri nouă, chipul cu care, precum mai sus am <jis, s’au purtat numiţii boerî în credinţă săvîrşind împărătescile nostre porunci şi s’a adaos acea dintru în vechime către tine păzită a nostră împărătescă iubire şi de vreme că scoposul nostru şi împărătescă poruncă se alcătuesce spre a-şî ave petrecerea cu bucurie şi liniştire toţi de obşte supuşii noştri ce se află locuind sub a nostră stăpânire, aşteptăm şi de acum, ca după chipul acesta, avend îngrijire pentru acea întru totă odihna ocrotire şi liniştirea tuturor de obşte supuşilor noştri, să fie asemenea întru totă osârdia, urmând plăcute slujbe, cu lăudate lucrări Ia tote împărătescile săvîrşirî şi după povăţuirea credinţei şi înţelepciunii tale.
Către acesta dând acestâ înaltă poruncă, o trimitem prin împărătescă nostră ur-die, lăudându-ţi rîvna ta ce ai arătat până acum şi arătându-ţi acea către tine a nostră împărătescă bună cugetare şi iubirea acesta de acum, pliroforisindu-te şi sciinţă avend fără îndoire, că cei ce slujesc stăpânirii nostre întru credinţă şi dreptate, se învrednicesc dreptelor răsplătiri.
Fii de apururea întocmai următor şi întru nădejdea credincioselor şi lăudatelor tale fapte, sîrguesce-te spre adăogirea împărătesei! nostre bune cugetări şi iubiri, depârtându-te de ori-ce în protivă urmare.
Acesta să-ţi fie sciut şi te supune sfîntuluî nostru semn.
S’a dat la anul 1228, la începutul lunii Muliarem.
(1)	Hatihumaium către Scarlat Alexandru Calimach Vv., cu dar împărătesc
o tabacheră. Extract.
Laudă slujbele lui de Dragoman şi aceea de Domn al Moldovei cu împlinirea zalie-relei, cn lucrarea la cetăţi. — «Dicem: Bine să-ţi fie ţie! şi să te învrednicesc! a vede şi a gustă rodurile credinţei şi ale dreptăţii.»
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
315
Relaţiunile lui Calimach cu Domnitorul Munten Caragea aii fost pururea bune. Am vă<}ut pe Calimach stând mai mult timp la Bucu-rescî, găzduit pe spesele Guvernului local, înainte de a merge la Iaşi (1).
Un singur cas de 6re-care neînţelegere se constată cu acte, şi a-nume în Agust 1813. Caragea ordonă Clucerului Predescu să se scdle să mergă la Slam Râmnic, unde s’a întîinplat a fi pricină de stăpânirea moşiilor ce sunt ca hotar ale boerilor de dincolo din vecinătate, cu stăpânii moşiilor de dincdce, din cari unii din dumnă-lor boeril Domniei Mele, făcendu-ne arătare de acesta, am însciinţat Domnia Mea pe Luminăţia Sa fratele Domnul Moldaviel şi ne-a venit răspuns, cum că a orânduit din partea Domniei Sale hotărnici, de cari şi dumnă-lor Ispravnici! ne însciinţară că au şi venit acei hotărnici acolo la hotar; iată dar că din partea Domniei Nostre te orînduim pe dumnă-ta ho-tarnic, ca mergând la Focşani, orî-ce trebuinţă de ajutor vel avâ să-l ceri de la dumnă-lor Ispravnicii judeţului, cărora să le arăţi porunca acăsta a Domniei Mele de a ţi-1 face, şi pliroforisindu-te de cine sunt vecinii dincdce, să li se deâ de scire a veni faţă cu sineturile şi dovezile ce vor fi avend, şi ajungându-te cu cel de dincolo hotărnici, să mergeţi la faţa Jocului, şi urmând orînduelil hotărniciilor, să faci alegerea hotarelor după dovedi, cum şi după vechea stăpânire, şi unde va fi întunecare să se deâ şi carte de blestem ca mal mult să se descopere adevărul şi dreptatea şi la alegerea ce vel face să însciinţezl Domniei Mele, cu care acestă hotărnicie să nu se supere nici să se smintescă hotarul ţârii între vecini, ci hotarul acela al ţării cu pricina hotărniciei moşiilor să nu se smintescă, ci să fie în locul nestrămutat, precum din vechime a fost până acum. I saam receh. gpd.—1813 August 23.
• Vel Logofet.
Cod. LXXIV, fila 84.
Şi cu credinţă de bună slujbă şi pe viitor îţi trimitem dar o tabatieră cu pietre de diamant ... Drept aceea, indată ce va ajunge înalta nostrâ porunca împreună cu tabaticra, acea de petre, cu păsuri plecate întîmpinându-lc şi sărutân-du-le şi arătând datoriile cunoscinţeî, vei fi rugător pentru vccînicirea împărăteştii nostre puteri.
Insistă pentru materialul şi acele necesare la facerea cetăţilor.
Dat la începutul lunii Regep, anul 1228.
(1) lut Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
Dumne-ta Vel Vistiere, după pliroforia ce nc dai printr’acestă anaforâ, poruncim Domnia Mea să se plătescă de la Visteric aceşti taleri 1.154 şi parale 25, dându-se
www.digibuc.ro
316
V. A URECHIĂ
La 1816 se mai ivesce un cas. Boerul biv Vel Căminar C. Suţul reclamă la Caragea, că locuitorii din Moldova trec cu oile lor peste hotarul ţării Muntenesc! şi le pasc în imaşurile lui fără de nici o plată. Vodă cere informaţi uni de la starostii ţinutului Putneî, cei din partea Moldovei. Aceştia răspund, că «de se vor supără acei locuitori (Moldoveni) pentru păşunea vitelor de către stăpânii moşiilor, se
chiar în mânile acelora de la cari s’au luat aceste lucruri pentru trebuinţa ce se arată mai în jos. — 1812 Decemvrie 30.
(Pecetea gpd.)
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei Tale, următor fiind, am făcut cercetare şi teorisind foia ce a dat-o dumne-lui Vornicul Michalache Mânu sub iscălitura domniei-sale, de cari lucruri a primit de la Agie în trebuinţa conacului Măriei Sale Scarlat Vodă Calimach, s’a găsit întocmai primit de dumne-lui, precum se arată trecute şi în foia Agiei, fără deosebire, cum şi pentru pânea şi hrana filelor ce s’au dat de la Agie pentru conacul slăviţilor murahazi s’a vecjut pitacul dumne-lor boerilor Caimacami, cu cuprinderea sumei ce se arată într’acestă anaforâ a Agiei iarăşi întocmai, dar pentru plata acestor lucruri ce s’au dat nu este în Visterie nici un pecetluit, şi nu lipsii a arătă Măriei Tale, ca să se dea luminată poruncă la cererea ce face dumne-lui proin vechil al Agiei. — 1812 Decemvrie 28.
Vel Vistier.
Cod. LXXIII, pag. 42.
/ui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
Dumne-ta Vel Vistiere, după pliroforia ce ne dai printr'acestă anaforâ, poruncim Domnia Mea sa se plătescă de la Visterie aceşti taleri 1.619 parale 22, dându-se însă chiar în mânile acelor brutari şi lumînărarî, de la cari s’au luat acele pâni şi luminări. — 1812 Decemvrie 30.
(Pecetea gpd.)
Prea înălţate Domne,
După luminată porunca Măriei Tale, următor fiind, am teorisit tote acele pitace câte se arată într’acestă anaforâ şi s’au găsit atât suma pâniî cât şi a luminărilor întocmai, precum se cuprinde în foia ce s’a dat de la Agie, care sumă a pâniî, socotindu-se după preţul cu care se vindoâ pânea atunci, adecă ocă câte 6 parale, se adună suma de bani ce se arată într’acestă anaforâ, adecă taleri 1.619 şi parale 22, cu luminările împreună, pentru cari aceşti bani, fiind-că pecetluit nu este in Visterie, nu lipsii a arăta Măriei Tale ca să se deâ luminată poruncă la cererea ce face dumne-lui proin vechil al Agiei. — 1812 Decemvrie 28.
Vel Vistier.
Cod. LXXIII, pag. 43.
www.digibuc.ro
■i-
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CAT.IMACH
3Î7
strică armonia cea întocmită între aceste doue ţorî.» Caragea nu este de acestă părere; el <Jice că armonia dintre ambele ţerî «privesce către oblăduitoriî acestor două vecinătăţi, iar nu asupra dreptelor lucruri ale celor ce locuesc pe aceste pămînturî». De aceea Vodă ordonă Ispravnicilor de Slam Râmnic, «ca ajungendu-se cu dumne-lor starostii din ţinutul Putneî, să deâ cuviinciosul nizam, spre a se păzi buna orînduelă ce este întocmită prin pravilnicesca Condică», adecă locuitorii ce pasc vite pe moşii străine să fie obligaţi a clăcui la stăpânul moşiei, ori a se învoi să le plătescă erbărit(l).
Acest an 1816 este un an de emoţiune pentru ambii Domni ai ţărilor Române. Pe când ei aşteptau să trecă prin Principate Baronul Strogonoff, trimisul Rusiei la Constantinopole, pentru a negociâ asupra neînţelegerilor ivite în urma păcii de la Bucurescî, de odată se lă-
ţi) Iacă actul integral:
Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud Slam Râmnic, sănătate. Iată că trimitem dumne-vostră embericlisită jalba ce a dat Domniei Mele dumne-luî biv Vel Căminar Constantin Suţul împreună şi cu alăturatul răspuns ce ni s’a dat asupra pricinii de către Starostii ai ţinutului Putnei, care cetindu-se înaintea Domniei Mele, nu găsim destoinică cuprinderea sa spre apărarea locuitorilor Moldovei, ce-şî trec vitele dincoce în pămîntul Domnescii nostre ţări spre păşune pe moşiile unora altora de a nu plăti nimic, fiind lucru în potriva obiceiului şi a pravilei pămîntului acestei ţări, iar cuvîntul ce ţlic dumne-lor Starostii, că de se vor supără acei locuitori pentru păşunea vitelor de către stăpânii acelor moşii, se strică armonia cea întocmită între aceste doue ţerî, nu este tălmăcire potrivită a fiinţei armoniei, căci armonia acestei vecinătăţi privesce către oblăduitoriî acestor două vecinătăţi, iar nu asupra dreptelor lucruri ale celor ce locuesc pe aceste pămînturî, şi megieşesca armonie i priote-tenesca împărtăşire, ce $ic dumne-lor, nu se pote tălmăci într’acestaşî chip, adecă cele ce aâ lipsă locuitorii Moldovei să le împlinescă de la ceşti de aici fără de plată, pentru că dc se va $ice una ca acesta, urmeză mai întâiu a se ridică cliiri-otita ce dau pravilele fieş-căruia stăpân pe dreptul lucrul său, iar de a plăti unii altora cele ce le trebuesc de ieaă unii de la alţii, cu acesta câtuşi de puţin nu se smintesce cea dintre oblăduiri armonie, apoi se păzesce şi înfiinţata şi politicescă pravilă, care nu slobode a păgubi cinevaşî pe altul de dreptul său, precum nici de venitul moşiilor, care este drept al stăpânilor lor. De aceea dar poruncim dumne-vostră, ca ajungendu-ve cu dumne-lor Starostii din ţinutul Putneî, să daţi cuviincios nizam spre a se păzi buna orînduelă ce este întocmită prin pravilnicesca Condică, adecă: câţi din locuitori după moşii străine (cu cât mai vîrtos din ţări străine) nu vor ave loc îndestulat pentru păşunea vitelor lor pe moşia ce locuesc şi vor vre a trece la păşune pe alte moşii străine, să fie datori a se învoi cu stăpânul acei moşii, ca ori să-i facă $ile de clacă, sau să-î plătescă erbărit, precum şi din locuitorii Domnescii nostre ţări ce se vecinesc cu pămîntul Moldovei, de-şi vor pasce vitele lor pe acel pămînt, asemenea sunt datori. Ci dar într’acestaşî chip să aveţi a urină negreşit, şi fiţi sănătoşi. — 1816 Iulie 16.
Cod. LXXIV, fila 258.
www.digibuc.ro
318
V. A. URECHIĂ
ţesce vestea, că Strogonoff a şi fost la Constantinopole la 9 Septemvrie stil nou pe o fregată de 44 tunuri. Mare emoţiune şi la Constantinopole (1).
La 1816 se întîmplă în Moldova un eveniment în legătură cu încercările de răsvrătiri din Muntenia. Formont scrie lui Richelieu cele ce urmăză.
Formont ă Richelieu, 30 Juin 1816.
Quelques voleurs ont tente en Moldavie le mois dernier de delivrer Ies for-?ats qui travaillent aux salines et de Ies associer â une entreprise qui avait pour but de s’emparer des tresors du Prince. Cette coi'ncidence des deux evenements si rapproches l’un de l’autre a fait ici quelques sensations, et dans ce pays-ci ou on juge de tout avec un sentiment de crainte, on tire de chaque nouvelle une induction ou une consequence tres-grave.
C’est ainsi que l’on n’apprend pas sans inquietude que l’Empereur d’Autriche se propose de visiter la Gallicie et que l’Empereur de Russie doit se rendre inces-samment â Pultava pour passer en revue une armee qui s’y rassemble.
O	nouă ocasiune de emoţiune dăduse Iaşilor şi Bucurescilor articolele publicate de jurnalul de Francfort din 11 Noemvrie 1815. Austria şi Prusia revendicau Principatele ca vechi feuduri polonese. Era un simplu balon de încercare de un gen nou(2). 1 2
(1) Formont scrie din Bucurescî, în 26 Septemvrie 1816, lui Richelieu:
..Les Princes de Valachie et de Moldavie sont surtout fort effrayes. Dans une
lettre confidentielle, le Prince Callimach fait part au Prince Caradja des renseigne-ments qu’il s’est procures sur la mission de Mr. le Baron de Strogonoff et il croit savoir que leur deposition sera fortement demandee. II paraîtrait, d’apres cette meme lettre, qu’ils seraient l’un et l’autre accuses d’avoir, |au mepris des traites, preleves des impots extraordinaires sur les deux Principautes; et en effet, la Valachie et la Moldavie ont ete toutes les deux frappees de contributions extraordinaires pour frais de ravitaillement des places fortes.
Formont crede aceste informaţiunl forte alterate, pag. 67—58, voi. I, Acad.
Bucurescî, 7 Noemvrie 1816.
Formont dă seină de o călătorie în munţii Valachie!, unde a descoperit, aur, argint, fer, puciosă ş. a.
...Quelques accidents de peste ont eu lieu dans plusieurs districts de la Moldavie et un ou deux villages de la Valachie sont en ce moment compromis.
In 2G Decemvrie 1816, Formont arătă Iu! Richelieu că, la Constantinopole, Strogonoff a început negocierile.
(2)	Fornetly Ducelui de Richelieu.
Iassy, 19 Ianuarie 1826.
In jurnalul de la Francfort, în 11 Decemvrie 1825, a apărut un articol care glice, că Moldova şi Valachia, aparţinând pe la 1401 Poloniei, Regii Poloniei «onttoujours
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CĂLIM ACU
319
In Maiu 1817, Fornetty scrie din Iaşi că se svonesce despre destituirea ambilor Domni. E vorba să fie numiţi Caragea la Valachia şi tînărul Moruzi la Moldova. Acâsta nu eră 6re explicaţiunea mişcări! boeresc! contrare Iu! Calimach din Octomvrie 1817? Boerimea protestă că a fost pusă la o dare de 1.200.000 lei.
La Maiu 1818, împăratul Alexandru al Rusie! veni la Chişineu să visiteze Basarabia. Aci trimiseră Domnitori! Principatelor delegaţiunî sâ-1 salute. Turcia învoi acăsta, însă ordonă luî Calimach, ca să trimită ca delegaţi boerî mai mici, ca semn de puţină consideraţiune. Totuşi împăratul primi bine delegaţiunile(l).
Dacă cu Rusia Calimach se purtă cam după ordinele din Constan-tinopole, Francia tot nu cuteză s’o desconsidere, cum se vede din sfiăla cu care se purtă în afacerea a do! oficerî superior! emigraţi, pre car! nici cuteză să-î respingă din ţeră, nici să-î primescă. După ce Pdrta dete deslegare, îngădui rămânerea în ţeră a acelor do! emigranţi (2).
După restaurarea regalităţi! în Francia, ea nu întârijie a desfiinţâ Consulatul frances din Iaşi. Trimiţând la Bucurescî pe Augrand în locul vacant după Formont, Richelieu î! dă instrucţiuni, ca să se in-sniueze maî ales pe lângă Principele Munteniei, ca să afle prin el cele politice din Turcia.
conserve leurs pretentions sur le pays et porlent consta mment le titre de Roi de Dacie. Fornetty (jlice că acest articol a făcut sensaţiune la Iaşi.
Acad. Tomul Moldavieî, p. 1.
(1) Page â Richelieu.
6 Iunie 1818.
Vestesce că împăratul Rusiei a venit la 28 August la Chişineu. Delegaţiunî Moldovene şi Muntene l-au complimentat din partea Domnitorilor. S’au trâmis boerî maî micî, după cererea Turciei. Totuşi bine primiţi.
(2) Forn. către Richelieu.
12 August 1817.
Fornetty, Consul în Iaşi, a vestit negreşit la Paris, că au venit la Iaşi 2 fran-cesî, «qui y viennent chercher un refuge. J’ai lu la lettre ou-le Prince Calimach de-mande sur cet objet Ies conseils du Prince de Vaiachie. Ces deux franţais sont freres. L’un est condamne â mort, et l’autre â une prison perpetuelle. On ne doute pas que ce ne soit deux officiers generaux et le Prince de Moldavie, dans l’embarras de concilier Ies egards qu’il croit devoir â deux officiers de marque et la crainte de deplaire â la France, a ecrit â la Porte Ottomane.
www.digibuc.ro
320
V. A. URECHIĂ
Richelieu îî dă şi o scrisore către Principele Valacliieî.
Quant â celui de Moldavie, vous lui ferez part de la commission qui vous est donnee pour girer Ies affaires consulaires dans sa province, en evitant de lui laisser connaître la supression du Consulat de Jassy, qui doit etre cense vacant.......
Si vous le jugez necessaire, vous pourrez avoir un agentă Jassy,... sans trăite-ment (10/22 August 1818).
Richelieu recomandă, in scrisorea din 22 August 1818, pre noul Consul Augrand lui Caragea. (Academia, voi. I, pag. 100.)
Orî cât din cele până aci aduse documente resultă, că nu putem clasa Domnia lui Scarlat Calimach între cele desăvîrşit rele ale Moldovei, ea dete nu mai puţin ocasiune de nemulţumire, ba chiar şi de răsvrătirî în 1819 unor anumite clase de locuitori din Iaşi. Bătrânul Drăghicî povestesce rSscdla Tătărăşenilor şi o atribue faptului că din causa unui singur prepus de ciumă > se ţepuise Tătăraşii, de nu mai erau admişi să se aprovisioneze cu ale mâncării în oraş. Abusurile mari la ocasiunea măsurilor luate pentru apărarea de ciumă au exasperat pe Tătărăşenî (1).
Cu mult mai multe detalii este narată mişcarea acesta-a Tătărăşenilor de către Leon Lazăr Bucovinenul, într’o epistolă ce adresăză Archimandritului Sofronie de la Slatina (2).
Laurian despre acestă rebeliune nu face nici o menţiune. D-l Xeno-pol cităză numai versiunea lui Drăghicî şi o scrisdre a acelui Lazăr Bucovinenu către Arch. Sofronie din Slatina, cu data de 23 Iunie 1819, după Uricar (VII, p. 73—86).
La ocasiunea restaurării mănăstirii Treî-Erarchî din Iaşi, s’a găsit agăţat de un căprior din lăuntrul învelitdreî bisericeî următorul document :
Pomelnic, 1819 Iulie 12, Enache Vasiliu.
Acestă hârtie am scris-o când s’a acoperit acestă sf mănăstire a prea cuviosei maicei nostre Paraschiva şi în vremea aceea s’a făcut zurbalîc mare pentru pricina ciumei, (jicend condecu (?) boerii laşului că este ciumă şi vinde carantinele până la o sută mii de lei şi a priceput norodul şi s’a sculat cu jalbă ca să se jeluescă şi Măria Sa Scarlat Alexandru Calimach Voevod a poruncit arnăuţilor să împusce norodul şi s’a făcut mare zurbalîc, că a ridicat pe preaosfinţia sa Esarcha Ve-niamin Negel ca să scotă pe Vodă din curtea sa, să-l dea pe mâna lor, şi a stătut preaosfinţia sa, şi s’a făcut pace şi s’a liniştit şi în vremea aceea s’a acoperit acestă sf. mănăstire şi am scris eu acestă hârtie pomelnic ca să se pomenescă vreodată când s’ar acoperi iarăşi mănăstirea şi am scris eă Enache Vasiliu bacal şi eram 1 2
(1)	Vccji naraţiunea lui Drăghicî (Tom. II, pag. 101).
(2)	Ve^Li acesta în Uricar, VII.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACft
321
cu chir Iani Coţăbaşa la magasie, marfa băcălieî şi mă rog cine s’o întîmplâ să citescâ să vă rugaţi şi pentru mine păcătosul, şi să am ertăciunea cui s’o întimplă să citescă. — 1819 Iulie 12.
Iani Gheorghiu Coţăbaşa,
Enachi Yasiliu,
Gheorghe Nicolae Macri,
Enachi Constantin.
Despre acesta rescdlă dă semă Pagă, general Consulul frances din Bucurescî, cu raportul seu către Ministrul Ducele de Richelieu, datat din Bucurescî la 12 (24) Iunie 1819. După ce Page arată, că prin Bucurescî a trecut, călătorind de la Constantinopole spre Paris, Ambasadorul frances Marchisul de Riviăre şi după ce se jăluesce că-î e prea nesuficient onorariul ca să mănţină sus prestigiul Francieî (i se plătiâ numaî lefa de girant de la plecarea în congediu a lui Formont), apoî dă următdrele informaţiunî despre cele. întâmplate la Iaşî:
< La întdrcerea mea din călătoria ce am făcut, ca să însoţesc pe d-1 Marchis de Riviere până la fruntariile Austriei, am găsit spiritele fdrte agitate din causa unei rescole (emeute) ce s’a întîmplat la Iaşî în contra Principelui Calimach, care luase măsuri prea aspre relativ la ciumă. El maî voiâ să percâpă şi o contribuţiune pentru plata 6me-nilor cari priveghâzâ la carantină. Locuitorii s’au opus şi s’au sculat în massă de merseră la Curte. Principele ordonă să se tragă cu puşca asupra revoltaţilor şi fură ucişi 35 de dmenî. In momentul acesta vine soirea că totul s’a liniştit.»
In ce mod explică Pagă acestâ răsvrătire a Ieşenilor ? Instigaţiunî rusescî şi austriaco să o fi provocat. De 20 de anî este în Principate Pagă şi el n’a văijut încă poporul român revoltându-se, deşi nu î-au lipsit vexaţiunile din partea Ruşilor (1).
La 11 Septemvrie 1819, Page revenind asupra acesteî revoluţiunî în o notă a sa către Richelieu, îî scrie că tot nu e liniştea deplină: «Spiritele tot sunt în o specie de agitaţiune» par rapport aux bruits de peste que Von fait de nouveau courir. După cum crede Page,
(1) Des personnes dignes de foi sont persuadees qu’il y a des meneurs dans cette affaire et depuis plus de 20 ans que je me trouve dans ces provinces, jamais ces peuples ne se sont portes â aucune revolte, quelques vexations qu’ils aient eprouvees de la part des Princes. La Russie et l’Autriche paraissent avoir la plus grande part a ces soulevements, ces deux puissances n’attendent que des marques de mecontentement des Valaques et des Moldaves pour se donner un pretexte spe-cieux d’envahir ces provinces. (Acad. I, p. 111—112.)
Analele A. R,—Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice•	81
www.digibuc.ro
322
V. A. URECHIĂ
existau omeni rău intenţionaţi, cari căutau prin tdte mijldcele posibile să nemulţumescă poporul în speranţa de a provocă o schimbare care, după părerea lor, a prea întârziat de a se întîmplâ. Divanul, sau mal drept Grecii, pare că favorisăză proiectele lor întrebuinţând tdte mijldcele de vexaţiune spre a stdrce de la aceşti nenorociţi locuitori până la ultimul lor bănuţ. Tot cu acest scop el răspândesc sgomotele despre ciumă.
Valachia ca ceea ce este mal depărtată de Rusia, Page o află mal liniştită (1).
Este de cre<}ut în adevăr că răscdla Tătărăşenilor eră în legătură cu aspiraţiunile vre unul candidat la Domnie. La 12 Iunie 1819 se topi iniau după Von Schlagen (2), cel şepte ani de Domnie a lui Calimach. Se pare că se temeâ cine-vâ, boeril sau vre-unul din candidaţi la Domnie, ori cutare putere vecină, nu cum-vâ să reuşăscă Calimacli a-şl reînnoi Domnia şi atunci, ca să-l facă imposibil, se fomentară tulburările din 6 (18) Iunie de la Iaşi. Aceste erau de prisos din acest punct de vedere, de 6re-ce Von Schlagen raportă Regelui Prusiei, încă la 13 (25) Iunie, că în locul lui Calimach eră numit Domn al Moldovei Michaiu Suţu, care dejâ îmbrăcase caftanul de Domnie (3).
In altă notă a sa către Rege, Schlagen, la 10 Septemvrie 1819, adaogă a explică, cum tulburările din Iaşi erau consecinţele exacţiunilor comise de mal mulţi boerl, sub pretext de a stabili măsuri sanitare. > (4)
Din tdte actele mal sus citate resultă neîndoiose convingeri, că în adevăr măsurile pretinse sanitare luate de Divan în Iaşi, cu ţepuirea 1 2 3 4
(1) Page ă Richelieu,
Bucurescî, 11 Septemvrie 1819.
Revine asupra intrigilor rusesc! în Moldova. «Quoique la tranquillite paraitra etre entierement retablie dans toute la Moldavie, Ies esprits sont cependant toujours dans une espece d'agitation par rapport aux bruits de peste que l’on fait de nouveau courir. II paraît meme qu’il y a des gens mal intentionnes qui cherchent par tous Ies moyens possibles â mecontenter le peuple dans l’espoir d’amener un change-ment qui. selon eux, n'est que trop retardă. Le Divan ou plutot Ies gens semblent favoriser leurs projets en employant tous Ies moyens de vexations pour soutirer de ces mallieureux habitants jusqu’â leurs derniers deniers. C’est aussi dans cctte vue qu’ils repandent des bruits de peste.
< Valachia, fiind mai departe de Rusia, e mai liniştită.» (Acad., tom. I, doc., pag. 113.
(2)	Ve<Ji Iorga, Acte şi Fragmente, II, pag. 553.
(3)	Ve<JÎ în ce mod narezâ şi Von Schlagen evenimentele de la laş! din 6 (18) Iunie 1819, în Iorga, pag. 554.
(4)	Iorga, Acte şi Fragmente, II, p. 556.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
323
unor suburbii, de nu puteau omenii măcar să se aprovisioneze cu cele necesare vieţii şi aruncarea unui bir extraordinar destinat a ţină în funcţiune slujbaşi de carantine ce poporul le vedeâ, ori le credea inutile sinecuri'’, au împins pe Ieşeni la răscdlă. Este iarăşi neîndoios că o mână ascunsă agitase mulţimea pentru interese, cari nu rămaseră necunoscute Consulatului frances din BucurescI şi Ambasadorului prusian de Constantinopole. Acesta mai dă informaţiunea precisă, că Pcirta are credinţa în temeinicia sgomotuluî că aceste turburărl <din Iaşi sunt fomentate de insinuaţiunl din afară.» (1)
Mazilirea lui Calimach Scarlat se făcu într’un mod cu totul neobicî-nuit. Aşa de bine manevră el prin al săi la Constantinopole, că nu avti nevoie să imiteze exemplul lui Caragea şi să fugă. De la Pdrtă, în contra obiceiului vechiu, îl veni, la împlinirea color 7 ani de domnie, nu firman umilitor şi batjocoritor, nici îl puse aducătorul firmanului, în adunare publică, cârpa negră pe umăr strigându-i mazil , ci i se trimise un firman împodobit cu turaua Sultanului, prin care i se vestiâ în termeni amicali finele domniei sau mazilirea. Sultanul îî exprimă deplina lui mulţumire pentru serviciile aduse, după exemplul tatălui său Alexandru Calimach şi-l învitâ să mărgă la Constantinopole, spre a primi acolo nou testimoniu de favdre imperială.
Primirea unui asemenea firman, de sigur, şi încredinţările ce prin particulare scrisori primi de la amicii săi din Constantinopole determinară pe Calimach să se ridice din Iaşi cu tdtă familia şi cu tdte ale sale şi să mergă la Constantinopole, după ce însuşi se grăbi a trimite acolo un răspuns de mulţumire, carele fu comunicat Sultanului şi bine primit de acesta. Chiar a treia <Ji după sosirea lui în Capitala Turciei, Vizirul primi de la Sultanul ordine de a chemă pre Calimach la Pdrtă. Sublima Pdrtă—(Jiceâ hatul imperial—a fost pururea fdrte «mulţumită de serviciile făcute eî de familia Calimach şi eu în deosebi— adaogă Sultanul—sunt fdrte mulţumit de fidelitatea cu care ultimul < Principe al Moldovei şl-a împlinit misiunea. Pentru a-1 distinge printre egalii săi, am decis să-I dau dovedi de înalta mea bunăvoinţă ... (2) Aceste dove<}I fură îmbrăcarea lui Scarlat Calimach cu o blană scumpă de samur, în 18 (30) August 1819, şi cu adăogire de mulţu- 1 2
(1)	Iorga, Acte şi Fragmente, II, pag. 556.
(2)	Ve«;lî nota lui Von Schlagen din 25 Iunie 1819, la Iorga, Acte şi Fragmente, II, pag. 553.
www.digibuc.ro
324
V. A. URECHIĂ
miri din cele maî linguşitore, cu manifestarea înaltei aprobări a Sultanului (1).
(1) Idem, nota din 10 Septemvrie 1819. Acte şi Fragmente, II, p. 556. Iacă unul din firmanele primite la Iaşi cu laude pentru Vodă:
Tălmăcire de pe împărătesc sfînt hatihumaium spre poruncă de laudă.
Lauda Domnilor celor din nemul lui Mesie, alesule între stăpânitoriî nemului lui Isus, astădi Domn Moldaviei, Scarlat Zaade Constantin Vodă, ale căruia sfîrşituri să se mărginescă cu fericire, ajungând acest prea înalt împărătesc semn, să-ţi fie în cunoscinţă, că fiind-că tu, numitule Voevod, nu numai că eşti nem a acelor Dragomani şi Domni, cari au slujit puternicii mele împărăţii şi plină de măriri vecinică singură stăp&nire de 150 ani şi mai bine cu desăvîrşită credinţă şi dreptate, atât la marea dragomanie a prea înaltului împărătescului meu Divan, cât şi la domniile a Moldaviei şi a Ţării-Românesci, cu slujbe lăudate şi mult vrednice, ce şi tu însuţi pentru necovîrşita ta isteţime şi credinţă, fiind orînduit de 25 ani şi maî nainte la mari şi înalte trebi ale prea înaltei mele împărăţii, ai vărsat tot chipul de silinţă şi de ostenelă spre a împlini tote cele căzute slugesciî tale datorii şi a te arătă prin dreptate şi credinţa ta cu faţă curată şi aşă metahirisindu-te prea puternica mea împărăţie la cele maî din lăuntru şi de mare urmare trebi, se privi de luminate în fruntea vredniciei şi a primitoreî tale isteţimi semne dreptei judecăţi a înaltei minţii şi a înţelepciunii tale, şi lumina, rîvna şi credinţa ta în ori-ce dregătorie şi slujbă şi la vreme, care cunoscendu-te încă maî dinainte mai presus decât semenii tăi, ai fost ales şi încredinţat tainelor prea puternicii mele împărăţii, neputendu-se cu piatra prubei şi mehenghiul împărătesei! mele cercări tăgădui credinciosele tale fapte ca un ce lămurit şi nestricat şi arâtându-te la tote vrednic de credinţa şi de ipolip-sis a împărătescii mele mării, te-am făcut cerac, cu dregătoria marii dragomanii a împărătescului meu înalt Divan, care acest memuriet al tău, măcar că nu se asemănă altor vremi, întîmpinându-se în faptă gingaşe trebi, dar cu tote aceste numai şi numai din covîrşirea isteţimii şi a vredniciei tale şi din drepta judecată şi măsurată cumpănire şi din firesca părintescă a ta dreptă credinţă arătând şi la aceslă vreme slujbe primite la prea puternica mea împărăţie şi osteneli vrednice de mul-ţămită şi de răsplătire, te-aî cunoscut şi te-au adeverit mai pre sus decât toţi cei de maî nainte şi cei asemenea ţie; şi fiind-că s’a vătjut şi s’a cunoscut a ta deplină sciinţă ce ai atât a obiceiurilor nemurilor Europei, cât şi a deosebitelor orîn-duelî a înălţimii şi a m ăririî prea puternicii mele împărăţii, cu cea maî temeinică statornicie şi privigher e şi cu acea desăvîrşită sciinţă a crailor Europei ai făcut trebă aşă pe amăruntul tote chipurile ce se cuvin la aşezările cu dînşii şi la in-tcresurile între dînşii, stând îndelungată vreme exaporiton prea puternicii mele împărăţii şi adunându-te cu nemărginită silinţă şi credinţă la sfaturile lucrurilor de taină ale împărăţiei mele; pen tru acesta şi darurile tale erau cunoscute, că trebue să câştigi acea dorire a ta a te ave şi a te metahirisi împărăţia mea Ia împărătes-cile mari slujbe de apururea pe lângă sine. Dar fiind-că la vremile acelea eră trebuinţă decât tote maî ales de ocrotire şi bună orînduelă, a se pune pămîntul Moldovei la cale, locul clironomicesc şi ca un cheler împărăţiei mele, se cere liniştire şi încredinţare şi odihna locuitorilor cu îndreptare şi bună aşezare împărătesei! mele raele, trebuind a lipsi şi a se îndreptă oreşî-carî începuturi de rele urmări şi să se cheme pămînteniî la urma sa şi la cea din început, în totă buna orîn-
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
325
Aceste distincţiunî cu bună seină le plăti bine în taină fostul
duelâ, care acestă voinţă a împărăţiei mele, ca să intre în lucrare şi să se ispră-vescă, eră forte de trebuinţă, ca să se orînduescă cu prea deplină putere şi voie un Domn ca tine vrednic de totă ipolipsa şi credinţa la împărătescă mea mărire, de odată dăruit cu deplină insciinţare a politicescilor lucruri şi înţelept şi socotit şi credincios şi socotindu-se acestor după norocire cereri împărăţiei măle trebuinciose lucruri, punere la cale ca o slujbă ce s’ar săvîrşi în însăşi norocita mea împărătescă cetate, pentru aceea ţi s’a orînduit şi s’a încredinţat în umerile slujescii tale supuneri, de la singura stăpânitore mărirea mea, domnia pămintului Moldaviei şi te-ai făcut ales ceresc, adecă făclie ce a aprins-o însăşi împărăţia mea cu mâna sa. De atuncia dar încoce, ca întărit şi ca încredinţat ce din început către tine împărătescă mea bună ipolipsis adeverind şi pecetluind credinţa şi dreptatea ta prin însăşi numai firesca ta înţelepciune şi însciinţată lucrare a politicescilor deprinderi, fără să misce şi să clătescă temelia statorniciei tale şi a măririi de suflet şi a ostenelii şi a silinţei tale de multe deosebite întîmplări, cari după trebuinţa vremii şi a lucrărilor năvăliseră, îmbrăcându-te cu îmbărbătare şi cu lupta ostenelii la ori-ce trebuinţă, despre o parte săvîrşind fără cel mai mic cusur totctrebile ce ţi se oiînduiâ şi ţi se încredinţa în umerile credinţei tale de la prea puternica mea împărăţie, despre alta neîncetând a însciinţâ şi a arătă de multe trebi mari şi gingaşe cu Iote cele de amăruntul, sciinţă şi lămurită cercare, cu tote întîinplarile lor şi cu socotelile ce se cuvin, de cari era de trebuinţă să se însciinţeze împărătesc^ mea mărire şi la însciinţările ce aveai cu cei de pre la împrejurul ţării ai mei mari viziri şi alţii adunându-te, la tote cu paşi socotiţi ai petrecut şi ai trăit cu dînşii cu bună înţelegere şi cu prieteşug, săvîrşind tote orînduelile mirieî şi poruncile cari ţi se dau şi grijind pentru cele trebuinciose ale oştilor şi pentru tocmiri şi gătirl împărătescilor mele sarhaturi şi pentru tote alte ale mele împărătesei slujbe şi mai ales ajungând şi îndestulând cu mare cheltuelă în puţină vreme tote cele trebuinciose ale marilor mei viziri şi beilor, ale bimbaşilor şi ale oge-clâilor şi ale celor-lalte tote stări oştenesci, celor trecătore şi celor rînduiţi spre paza pâmîntului, n’aî pricinuit cu aceste nici o cheltuelă la mirii, ce mai ales ai scăzut şi ai împuţinat decât cere cea pe amăruntul socotelă a slujbei tale la socotelă ce ai avut cu miria şi celor-lalte alte cheltueli şi încă mai mult după slugcsca ta supunere ai adaos şi dar la împărătescă mirie - tote atâte cherestele ce ai trimis pentru facerea podului celui mare, făcend şi alte multe lăudate şi mult vrednice slujbe prea puternicii mele împărăţii, cari s’au cunoscut şi au luminat, în vedere puindu-se tot chipul de silinţă a trimite şi nenumărate zaherele şi mulţime de oi la împărătescă mea cetate şi în scurt, fiind-că ai cuuoscut dreptăţile împărătescilor melc către tine faceri de bine şi te-ai arătat prea deplin mulţumitor, cheltuind tote puterile tale spre norocita şi fericita curgere prea puternicii mele împărăţii; cari tote aceste fiind încredinţată împărătescă mea mărire cum că sunt cunoscute, şi văzute de toţi marii mei viziri şi miniştri şi voitori de bine ai prea puternicii mele împărăţii şi cum că din <ji în <ji crcsce şi se adaogă după dreptate şi după vrednicia ta bună ipolisis de la toţi către tine, şi fiind tote slujbele tale vrednice de laudă şi primite la împărătescă mea mărire şi pentru acesta te-ai aratat deplin vrednic împărătescilor nostre rugi, iată dar îţi rugăm ca să-ţi fie spre bine şi spre desfătare şi spre veselie tote milele şi facerile de bine, ce după vrednicie s’au
www.digibuc.ro
326
V. A. URECHIĂ
Domnitor, dar ele puseră pe gânduri pe Greci şi pe Suţescii Domni-
versat asupra ta de la prea puternica mea împărăţie şi să câştigi îndelungate vremi, unde să petreci şi fericit şi vrednicit de apurun a gusta rodurile bune.
Dar fiind-că unul din obiceiurile cele prea cuviinciosc ale împărăţiei mele cei înalte este ca sa câştige împărătescile mele mili toţi cei ce slujesc cu credinţa îm-peraţiei mele şi şi-au arătat râvna şi credinţa lor, trebue fără de smintelă, după cea a nostră firescă spre facere de bine plecare, să resplătim împărătescile nostre dreptăţi cu tot chipul de răsplătire şi faceri de bine pe acest fel de imictar şi veche crcdinciosă slugă a împărăţiei mele catane. Deci de vreme că în tote plinele de adevăr şi de totă ipolipsis şi vrednice scrisori ale tale după dreptatea inimii tale şi măsurata mulţumire, arătându-te mulţumit către facerile de bine ale împărăţiei mele, n’aî lipsit a ne arătă că cel mai ales scopos al teu şi nemărginita dorire este că, după ce ai slujit cu totă curăţenia şi adevărul împărăţiei mele, cât va vre sfîntul Dumnezeii la încredinţată ţie de la împcrâtesca mea mărire domnia pamintuluî Modavieî şi vei săvirşi tote cele căzute slugesciî tale supuneri, atunci sa te învrednicesc! ocrotirii şi milei, care eşti obicinuit, adecă sărutând înaltul îm-peratescul meu prag, să o aibî spre mare fală, ca când ai câştigă totă dorirea ta, pentru care te şi rogi ca, pe lângă cele-lalte mili şi îndurări cari s’au găsit cu dreptate pentru tine de la împărăţia mea, adăogându-se şi acăstă mare milă şi facere de bine, spre lauda şi fala ta, să te învrednicescî bucuriei a câştigă acesta dorire şi măcar că este luminat cunoscut la împărătesca mea mărire, cum că eşti pe deplin vrednic împărăteştii mele mile şi faceri de bine, dar fiind-că din necontenite scrisori ale tale au înţeles deplin împărătesca mea mărire, că cel mai ales scopos al dreptei tale voinţe este ca să faci prin căzutele chipuri şi mijlociri să se ade-vereze şi să se încredinţeze toţi boeriî şi raelele încredinţatului ţie pamînt al Mol-davieî, cum că până la acea vreme ce va binevoi împărăţia mea la numita ta de mai sus rugăminte, ei vor câştigă în dreptele $ile împărăţiei mele tot chipul de ocrotire şi de apărare şi nu li se va întîmplă cât decât puţin ce-vâ care să le prici, nuescă mâhniciune şi turburări, ca dându-se acestă încredinţare şi la nescire a sufletului, să se păzescă spre săvîrşirea datoriei slugescilor tale plecări şi supuneri, rugându-te pentru împerătesca mea mărire, şi după acesta adeverind prin numitele scrisori, că de când ţi s’au încredinţat de la prea puternica mea împerăţic în umerile vredniciei tale domnia Moldovei, încredinţând cu tot chipul atât pe boeri cât şi pe cele-lalte rade pentru bogatele către dînşii mile şi îndurări ale împărăţiei mele, n’au lipsit a săvîrşi datoria lor şi a cunosce dreptăţile împărătesei! mele faceri de bine şi, adăogându-se cu prea deplină credinţă şi dreptate, a săvîrşi cele căzute slugesciî lor supuneri şi a pune cu cea mai prea sus dorire a sufletului tola puterea lor, spre a împlini tote împărătescile slujbe şi orîndueli, tremurând toţi ca nu cum-vâ vre-unul dintr’înşii, au necunoscend datoria slugesciî lor supuneri către puternica mea împărăţie, au din pricina tinereţelor, s’au aflat până la un por la vre-o mişcare neplăcută în potriva slugesciî lor datorii şi a căzutei slu-gescii lor supuneri, nerespunejend pe deplin la fericita mea bunăvoinţă, de unde sa se nasca vre-un prepus de nemulţumire, şi cum că supuindu-se deplin la tote poruncile tale şi la voinţa şi bună orînduela ta şi adunându-se către tine cu cca mai adâncă plăcere şi supunere, au versat necovîrşită silinţă a multe slujbe ale împărăteştilor mele sarliaturi şi la trimitere către împărătesca mea cetate de tot felul
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
327
tor! asupra posibilităţii revenirii lui Calimach la unul din cele două
de zahereâ şi ori-ce s’a cerut de la pămîntul acela şi cum că cei ce au fost orîn-duiţi din partea ta la slujbele pămîntului şi a raelei s’au purtat toţi cu mare paza, ferindu-se de a îndrăzni a supără pe săracele raele şi că iarăşi pe de altă parte te silesci la cele ce sunt spre mângâierea lor, fiind de toţi pre deplin mulţumiţi, pentru care şi n’am lipsit, după ce către tine cu totă şi pentru totă împărătesca mea necovîrşită credinţa şi ipolipsis cu necontenite scrisori din începutul slujbei tale a însciinţâ, cum că o cunosc! ca o datorie nemişcată a arătă către împărăţia mea dreptăţile credinţei şi ale rîvnei lor şi urmărilor celor plăcute şi vrednice de laudă de o potrivă cu înţeleptele şi dreptele tale orindueli, care după slugesca ta căzută datorie ai orînduit, şi fiind-că vederat scoposul tău este ca să isprăvesc! cu chipuri şi cu mijloce a cresce şi a îmmulţi milele şi îndurările împărăţiei mele asupra lor şi risipindu-se cu totul prepusurile ce pot să se întîmple din mincino-sele arătări celor ce sub chip de adevăr semănă din patimă cu al său fieş-care sfîrşit şi scop, să fie adeveriţi şi bine încredinţaţi pentru acesta. Deci îi vei încredinţa, că supuindu-se deplin la înţelepta ocârmuire şi la cele de o potrivă cu împe-r a teşea mea voinţă socotite şi lăudate ale tale chipuri, cari sub împărătesca mea umbră sunt cunoscute şi cercate, se vor apără sub împărătesca mea umbrire în cât va binevoi sfîntul Dumnezeu. Şi măcar că este sciut că, din pricina cunoscutelor întîinplâri ce au curs după trebuinţa vremii şi a lucrurilor, că şi raelele pămîntului Moldaviei sunt călcaţi şi stenahorisiţi cu pâgubirile ce li s’au întîmplat, şi starea ta este cunoscută că este strîmtorată şi lipsită, fiind-că s’au prelungit căzutele ţie răsplătiri sub împărătesca mea umbră şi chip a te aduce la răsuflare, iar de vreme ce arăţi că ai ostenit la numitul pămînt al Moldaviei şi au prisosit asupra lui ostenelile tale şi ai luat plecare către acei locuitori, fiind despre amândouă părţile aceeaşi răspundere şi încredinţare cu inima curată şi pentru aceea pricinuesci ori-ce fel de strîmtorelâ a stării tale şi nu puţin te mulţumesc! ca să petreci vremea cu încredinţare şi linişte duhului tău, cheltuind totă silinţa ca să odihnesc! şi sa mulţumesc! împărătesca mea voinţă la acestă gingaşă slujbă ce te-a orînduit după căzuta slugesca ta datorie, în ce chip se vede din necontenitele tale scrisori, prin cari aceste te rogi de apururea ca să fie împărătesca mea milostivă plecare spre cele ce sunt spre bună stare şi spre bună orînduela pămîntului şi spre răsuflarea şi odihna raelei, pentru care ai adeverit şi ai luminat şi cu acest chip ce săvîrşire faci, ce din inimă curată a ta slujbă; deci fiind-că eşti slugă dreptă împărăţiei mele şi nemul slugilor drepte au şi ispitit în tote mişcările tale, pentru care şi are împărătesca mea mărire către tine nemărginita credinţă şi ipolipsis ce nu s’a învrednicit nimeni din cei mai înainte de tine şi cei asemenea ţie şi chel-tuesci tote chipurile tale la tote trebuinţele ce ţi s’au încredinţat şi întâiu şi pe urmă în numirile credinţei şi a slugescii tale supuneri, avend sciinţa celor mai adânci taine, fiind exaporiton al prea puternicii mele împărăţii, după cum cere credinţa ta şi râvnitore plecare şi fiind-câ tote scrisorile tale au nebiruită ipolipsis la împărătesca mea mărire, pentru acesta dar se ascultă tote cererile tale şi are totă trecerea şi credinţa la împărăţia mea şi pentru boeri şi pentru cei-lalţi locuitori a ta mărturie şi măcar că este sciut că se aduce cea cu dreptate mişcare şi căzute chipuri la acele ce caută spre rînduela şi bună starea pămîntului, este şi acesta o lucrare şi un rod al socotelelor şi înţeleptelor tale isprăvi, cu tote aceste în cât se vor
www.digibuc.ro
328
V. A. UKECHIĂ
tronuri române. Şi cu t<5te acestea, Al. Suţu era ginerele lui Calimach.
aduce şi de acum înainte cu căzuta plecare şi supunere la poruncile tale şi la buna orînduela ta şi se vor sili cu arătarea credinţei către puternica mea împeraţie ca sa isprăvesc!, să dai tu şi de acum înainte pentru dînşii până la atâta acest fel de mărturie, vor câştigă şi ei în tot chipul înaltele împărătescile mele mile sub acope-ramîntul împărătesei! mile, ca să aduci toţi supuşii după neclătită datoria lor cu drepte bune mişcări către ocârmuitorul şi stăpânitorul locurilor şi ale ţărilor, la cari sunt datori a ave totă plecarea şi pe deplina supunere şi a întemeia intre stăpâni-tori şi între supuşi o asemenea răspundere şi legătură, rodul şi folosul dintru acesta se aduce şi se întorce către înşişi supuşii aceia. Deci pentru ca să se încredinţeze toţi boerii şi raelele pămîntului Moldaviei, că până când ţi se va da împe-ratcsca mea voie, ca să câştigi acea fală, a sărută, după nemărginita ta dorire îm-peratescul meu înalt prag, nu se vor scârbi nici se va tulbură sufletul lor nici de o schimbare de lucruri, ce vei rămâne tu de apururî în slujba acesta cu prea deplină putere, în cât se vor sili şi ei cu nemărginită silinţă, ca să împlinescă după slugcsca lor nebiruită datorie împerătescile mele porunci şi slujbe, vor ave tot chipul de răsuflare şi de odihnă sub împărătesca mea umbră, rugându-se de apu-rurî sfintului Dumnezeu, după slugesca lor datorie, pentru slava, odihna şi strălucirea înaltei mele împărăţii şi vieţa şi întărirea împărătesei! mele stăpâniri. După împerăteseul meu întru norocire dat sfînt hatihumaium, s’a dat acestă sfîntă a mea poruncă şi înadins mai mult pentru arătare şi luminare laudelor, al căror te-ai făcut vrednic, spre fala şi lauda ta şi spre credinţa cinstei şi a ipolipsiei talc, şi s’a ales de la împărătesca mea tablă un armăsar ales pricinuitor de laude, împodobit cu mare mărire cu Divan rahti şi cu oblacli şi-ţi se trimite cu acesta ce aduce acestă sfinta împărătescă poruncă. Deci te vei încredinţa tu, numitule Voevod, că puind tot chipul de silinţă şi totă puterea ta ca să arăţi şi de acum înainte vrednice de laude şi primite slujbe, după cum până acum, şi să chivernisesc! şi să ocârmuesci ţera şi să pui la cale şi să ocârmuesci ale raelel şi să săvîrşesci tote împerătescile mele orîndueli, ce-ţi voiu porunci prin înalte împerătescile mele porunci şi să trimiţi la împcrălesca mea cetate multe zaherele şi să dai la locul unde este orînduit cele de pe tot anul după datorie mademuri şi să împlinesc! tote obicinuitele deosebite slujbe, cari cere de la tine împărăţia mea, şi puind totă puterea ta după nemişcata ta datorie a mulţumi împărătesca mea norocită voinţă, fără să faci cea mai mică smintelă despre partea ta la acest fel de slujbă, după cum şi până acum (care este arătare de mulţumire împărătesei! mele către tine mile), vei câştigă bogat de apu-î'urea împărătesca mea îndurată plecare la tote cererile şi rugăciunile; vei întîmpinâ dar cu paşi plini de cinste şi slăvită primire pre pricinuitorul de bucurie şi de veselie împerăteseul meu armăsar, lăudându-te şi fălindu-te cu dînsul, şi te vei rugă necontenit împreună cu toţi boerii şi locuitorii pămîntului, ca cu un glas, pentru neclătita întărire şi sănătate împărăteseil mele măriri, şi vei pune tot chipul de silinţă şi de supusă voinţă a odihnite! pe deplin pe prea slăvită mea împărătescă voinţă cu săvîrşirea celor de mai sus slujbe, ferindu-te de cele în potrivă. Poruncim deci împerătescc, ca să săvîrşesci după înţelegere acestei date pentru acestă pricină cu chipul ce s’a arătat a mele împărătesei porunci, care cere fără de greş plecare şi supunere la toţi, ca să se scic, crede împărătescului meu semn.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CALIMAOH
329
Ca o dovadă maî mult de bunăvoinţa, în care familia Calimach rămâne la P<5rtă, fu şi chemarea fratelui maî mic Iancu Calimach, fostul Kapukehaia al Domnului Scarlat Calimach, la funcţiunea de Dragoman împărătesc (1), măcar că se pare că prea puţin sciâ limba turcâscă,
In anul 1194 pe la sfîrşitul luni! Treztel în pâzitul de Dumnezeu Ţarigrad.
Tălmăcirea mehtupului prea înaltului Vizir.
Prea alesule între Domni! celor din nemul lui Mesie, întâiul din stâpânitoriî nemuluî lui Isus, astăzi Domnule al Moldavieî, să se încheie sfîrşiturile tale cu bine. Tu, fiind-că din începutul teu te-a! arătat a fi din cele vestite întru laude şi mărturisite întru iscusite lucruri sădită credinţa şi înţelepciune, slugă a prea puternici! împărăţii, îndestul s’a arătat din trecutele ispite şi cercăr! ce a! cheltuit cu strădanie silinţei spre cunoscinţa bunelor tale lucrări către sâvîrşirile înaltelor împărătescilor slujbe, ce s’au vetjut după cuviinţă alcătuite cu tâtă cea prin putinţă vrednicie a ta şi au fost la tine singura mângâiere a te făli şi a te lăudă numai cu cea către prea înaltul şi făcătorul de bine Devlet, dreptate, credinţa ta, atât în cea dintâi cât şi în cea de al doilea Dragomanie cu prea plăcute ale tale slujbe, din care pricinuindu-ţi-se dobândire împărătescii bune ipolipsis şi singurei stăpânitâre fo-lositorei bunei voinţe către tine, s’a rînduit pentru acesta în purtarea ta de grijă pămîntul Moldavieî, ca să ocârtnuesci raelele cele supuse ţie şi să săvîrşesci tote pricinile ţării după totă cuviinţa. Deci prin ispita lucrării vederat arătându-se, că nu numai te-aî purtat după firesca ta credinţă şi înţelepciune către buna ocâr-muire şi lăudata chibzuire a pămintuluî, ce încă numai din sădită vrednicia ta ai depărtat cu totul şi odihna, atât pentru cuprinderea şi ocrotirea săracilor raele cât şi pentru buna săvîrşire tuturor prea strălucitelor inalte porunci; acum dar, fiindcă s’a dat împărătesc vrednic de închinăciune firman înfrumuseţat şi întărit cu sfînt hatihumaium, pentru intemeierea şi statornicia Domniei Tale şi pentru cele-lalte împărătesei alte sfaturi, afară dar şi deosebit caimaua nostră ce ţi s’a scris numai pentru acestea, spre maî luminată arătare pentru mulţumirile nostre de ale talc credinciâse lucrări, cari până acum ai arătat, prin buna chibzuire pricinilor ce ţi s’ah poruncit ţie şi spre odihna raelelor ce sunt sub a ta ocârmuire, ţi se trimite o blană de samur împreună şi cu un armăsar împodobit Spre acesta, ca să porţi de grijă a răsplăti cu mulţumirile cuviinciose pentru musadelele ce se fac către tine precum maî sus se arată, şi pentru ca să te arăţi şi de acum înainte cu totă datornica credinţă şi fără preget silinţă către poruncile şi slujbele rînduite, şi în sfîrşit pentru ca să arăţi totă protimia ta şi cât va fi putinţa la tote acele ce se cuvin şi urmeză la datoria Domniei Tale, s’a scris înadins şi ţi se trimite acest mehtup al nostru, care luându-1 cu ajutorul lui Dumnezeu, vei urmă întocmai precum maî sus se arată.
Cod, Mitropoliei laşi, pag. 44.
(1) Acte şi Fragmente, II, p. 653.
www.digibuc.ro
330
V. A. URECH1Ă
şi că şi în limba francesă nu eră prea tare, pe când, din contră, Scarlat posedă minunat acăstă limbă (1).
Acăstă înaintare la Dragomanat a luî Iancu Galimach eră şi o primă aplicare a decişi unit anteriăre luate de Pdrtă cu privire la cele patru familii fanariote destinate de ea a domni în Principate şi a ocupă Dragomanatul Porţii.
CAP. IX.
Românii incorporaţi la State streine.
Nu putem, nu ne este permis a nu ne ocupă de fraţii noştri răsle-ţiţî de Principate, din vitregimea împrejurărilor.
Basarabia, abiâ smulsă de la mama patrie,capătă la 1813,în locul Episcopatului vechiu de la Hotin, o Metropolie la Chişineu, care devine capitala guberniei Basarabiei. Cunoscutul Gavriil, membru al Sinodului Rusiei, fost Metropolit Moldo-VIachieî şi Exarch, este numit de împăratul Alexandru Metropolit al eparchiel Chişineu şi Hotin.
Episcopul de Bender şi Akerman este vicar al Metropolituluî de Chişineu-Hotin. In Basarabia Ruşii aflară în 1812 un număr de 789 biserici.
Pe lângă acăstă nouă Metropolie, se dispune organisarea unul se-minariu. Despre limba de predare nici o menţiune.
Pentru spesele noueî Metropoliî se acordă moşiile mănăstirii Chi-priana şi dreptul de percepere a ploconului de câte 7 lei pe an de la feţele bisericesc! (în loc de 10 cât plătiau din vechime), afară de protopopi, blagociniî şi preoţii ertaţi pentru bdlă, bătrâneţe sad infirmitate. Asemenea se va luă taxă pe peciurî de cununie, şi se dă Metro-polieî nouă 80 de scutelnicî şi 40 pentru vicarul episcopal.
Biserica sf. Arhangheli Michail şi Gavriil, metoc din vechime al mănăstirii Galata, se hotărăsce a fi biserică Metropolitană.
Ucazul imperial de organisarea noueî Metropoliî acordă de o cam dată mănţinerea în Basarabia a privilegiilor şi obiceiurilor moldovenesc! de mal înainte.
Aceste disposiţiunl propuse de Metropolitul Gavriil, Sinodul rusesc le aprobă şi le supune întăririi împăratului, după ce consultă şi pe Gubernatorul politicesc al Basarabiei, boerul Sturdza, şi părerea procurorului Sinodului Cnez Galiţin.
(1) Acte şi Fragmente, II, p. 560.
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUÎ ALEXANDRU CAI.IMACH
331
Cele-lalte disposiţiunî se pot vede în actele aci publicate:
Intru tot prea luminatul prea puternicul, marele Domn Imperat şi însuşi stăpâ-nitor a tota Rusia.
Intru tot prea supusă anaforâ a Sinodului. Mitropolitul Gavril ce a fost la Moldo-Vlachia Exarch, socotind de trebuinţa a se întemeia în provincia cea de peste Nistru, ce din nou s’a alăturat către imperia Rusiei, în care provincie se afla mai mult decât 700 biserici cu poporele lor, o deosebită eparchie şi seminariu, ce atârnă asupra pricinei acesteia aceste puncte:
1)	. Eparchia acesta, fiind-că otcârmuirea provinciei s’a aşezat în Chişineu şi fiindcă la Hotin ore-când au fost Ocârmuitori episcopi, să se numescă a Chişineuluî şi a Hotiuuluî.
2)	. Eparchicî acesteia să i se deă titlul de Mitropolie şi Exarchie, după deprinderea tagmei cei duhovnicesc! de acolo, a ave o deosebită evlavie şi credinţă către scaunul Metropolicesc, care să aibă aşezare în Chişineu, luând la socotinţa Sinodului a-i rîndui acestei cparchii cuviinciosa sa treptă.
3)	. Eparchia acesta să aibă deosebită pecete după închipuirea care a trimes-o Exarchul Mitropolit.
4)	. Alcătuirea şi ocârmuirea eparcliiei Exarchul Mitropolit o primesce asupra sa cu ajutorul Vicariosului (sic), adcca vechilul care este Episcop Benderuluî şi al Aker-manuluî.
5)	. Pentru statul acestei noue eparchii s’au alcătuit de Exarchul Mitropolit acest următor catastih de persone:
a). Pentru Sobor.
Protopop...................................................................1
Clucir ori Evtaxis.........................................................1
Preoţi de sobor............................................................2
Diaconii ..................................................................3
Citaţi.................................................................... 4
Tagma cântăreţilor.
Clopotari.....................................•...........................2
. b). Pentru casa Mitropoliei.
Eclisiarch care este şi Crsnaceiu..........................................1
Iconom...................................................................  1
Duhovnic...................................................................1
Iromouaş...................................................................2
Irodiaconi.................................................................2
Logofăt....................................................................1
c). Pentru dicaslerie.
Asesori....................................................................4
Secretar ................................................................. 1
Ajutor de Secretar.........................................................1
Perivocic sau Palmaciu.................................................    1
www.digibuc.ro
332
V. A. URECHIĂ
Povicit sau logofăt de ţinuturi.............................................. 2
CancelariştI ................................................................2
Scriitori pentru scrisore rusesca............................................2
»	»	» moldovenescă.........................................2
StrajarI sau pristavnicl .....................................................4
6)	. Pentru învăţătura copiilor acelor din tagma bisericescă să se aşeze seminariîi a două şcole mari, după cum se află la alte eparchil.
7)	. Pentru cheltuela Mitropoliei, a Dicasteriel şi a Seminariel şi a episcopului vi-carios, Exarcliul Mitropolit, necerend ajutor de la haznaua împăratescă, a arătat aceste mijloce sau chipuri următore:
1.	Pentru casa archierescă să se rînduescă mănăstirea Adormirii ce se numesce Chipriana, şi se află aprope de Chişineu, cu moşiile ei şi moşia Porcarii, care se află în Basarabia şi din vechiu au fost ale acestei mănăstiri, cum şi o moşie Răscăescii, ce se află aprope de Porcari şi din viile cele turcesc! ce se află la Akerman 7 de-setine. Dar fiind că mănăstirea Chipriana este închinată la mănăstirea Zugravu de la Sf. Agură, pentru aceea de la casa archierescă se va trimite la acestă mănăstire tote acelea ajutore ce se numesce embatic, care şi până acum trimit egumenii mănăstirii Chiprianil, adecă câte 1.500 lei pe an, iar Archimandritulul acestei mănăstiri Anthim să i se dcâ de la casa archierescă câte 500 Ici pe an, dacă va veni la mănăstire de la Iaşi, unde el până acum sub nume de bolă a rămas.
Al 21ea. Obiceiul cel din vechiu fără schimbare s’a urmat de a se strînge de la preoţi şi diaconi, sub nume de poclon al Archiereulul eparhiei câte <Jece lei şi pentru şcole câte 4 lei, să se dea voie a se urmă însă cu împuţinare, adecă în loc de rjcfe lei pe an al poclonulul să se ieâ câte 7 lei de la fie-care preot şi diacon, afară de protopopi, blagocini şi preoţi, cel ertaţl din popor pentru bâlă, bătrâneţe sau altă stricăciune trupescă.
Al 3-lea. Pentru soborul Archiereulul să se rînduescă, până la altă socotelă, biserica Sf. Arhangelul Michail din oraşul Chişineului, C3 este mitoc m-rii Galata de la Iaşi, care este închinată la scaunul Patriarchuluî de Ierusalim.
Al 4-lea. Pentru facerea veşmintelor bisericescl şi pentru zidirea caselor archieresci, cari nici ca cum se află, dar şi însăşi mănăstirea Chiprianil tote zidirele sunt părăsite şi stricate, să se dea voie a se da peciuri de cununie după obiceiul vechiu, ce este întărît cu chrisove domnescl, pentru aceste peciuri cel ce se cununau plătiau până acum câte 5 lei fără nici un bănat, dar dacă se va luă acum numai câte 3 lei, apoi acestă micşurare se va socoti de milă.
Al ă-lea. Pentru slujbele casei Mitropoliei, după aşezările de acolo, să se rînduescă 80 de scutelnicî, iar pentru Vicarios Episcop 40.
Al 6-lea. Pentru zidirea? casei archieresci în oraşul Chişineului să se hotărescă cuviinciosul loc, după alegerea Exarchului şi Mitropolit.
Al 7-lea. In chipul ocârmuirii acesteia a nouă! eparchil, să aibă Mitropolitul Exarch voia a urmă după obiceiul de acolo, în cât de nu va fi de în potrivă pravilelor Rusiei celor temeinice, politicesci şi bisericesc!, atât pentru norodul de acolo, care nu de mult s’a împreunat spre împărăţia Rusiei, cât şi pentru-că în politicesca ocârmuire de acolo s’au îngăduit a se urmă privilegiile şi obiceiurile moldovenesc! de mai înainte.
Al 8-lea. Spre arătarea îndoitei ocrotiri a împărătesei! Vostre Măriri către tagma duhovnicescă de acolo, să se scutescă de tote havalele pămîntului şi de pastoi şi pe lângă acesta să fie apăraţi de strîmtorirî de către orîndatorii de moşii, cari ieau de
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CAL1MACH
333
la preoţi şi diaconi şi de la slujitorii bisericesci dijmă din semănături şi din alte roduri întocmai ca şi de la ţărani. Dacă va ave a sa vie, să se scutescă de banii vădrăritului până la 50 de vedre, iar preoţii numai pînă la 30 vedre, asemenea şi blagocinul protopopului să se scutescă de 25 oi, iar preoţii de 15, cum şi la desetinâ protopopul să nu dea pre 25 stupi; iar preoţii pe 15; dar dacă preoţii vor ave vii, oi şi stupi preste numărul arătat, apoi vor fi datori a plăti pentru ceea-ce va trece obicinuita în pămînt dare; acestâ scutelă a avut tagma bisericescă de acolo şi în vremea stăpânirii de mai nainte, însă nu toţi, ci numai uuii din protopopi şi preoţi. Drept aceea, acestâ scutelă va rămână la prea înalta voinţă. Lângă acesta s’ar căde ca argaţii protopopilor, ai preoţilor şi ai diaconilor să nu fie supăraţi la havalele Statului, însă numai cei ce vor fi burlaci, iar birul împărătesc îl vor plăti.
Pentru hrana preoţilor, slujitorilor bisericesci în satele cele boeresd.
Boerii moşinaşi sunt datori a da preoţilor şi diaconilor, cari slujesc la bisericile din satele lor, de hrană cu acestă orînduelă, adecă arătură de 5 kile, fîn 8 fălci preotului şi G diaconului şi din cele 5 kile semănătură şi din numita proporţie fălci de fîn, cum şi pentru imaş de la preot până la 15 capete vite mari şi de la diacon până la 12 vite, nici o dare să nu ieâ moşinaşul; iar avend preoţii mai multă semănătură, fîn şi vite, vor da obicinuita dijmă, din semănătura cea de prisos, cum şi pentru vitele cele de prisos, şi pentru fîn, dacă-î va trebui mai mult, se va împăca cu moşinaşul. Din rodurile pometurilor şi din grădinele cele de lângă casă nu vor plăti preoţii şi diaconii nimica; aşijderea nici banii casei nu-î vor da şi nu vor face nici o slujbă la trebile moşinaşului. Din vinul ce-1 fac din viile sale preoţii şi diaconii pe moşia boerâscă, se cade să dea moşinaşului dijmă după obiceiul pămîn-tului; cum şi dacă vor face tutun, se cade să dea obicinuita plată, fiind-că acesta se face pentru neguţătorie. Preoţii sau diaconii nu au voie să ţie vin sad altă băutură pentru vîncjare, pentra că acestă privileghie o are moşinaşul, însă vin dintr’a sa vie şi altă băutură chiar dintru casele sale sunt slobode a ave fără oprire din partea moşinaşului şi a cumpără de unde vor vre. Intru acest chip sunt datori a urmă şi orîndatorii moşiilor.
Pentru ca să nu se amestece moşinaşiî la orînduelile bisericesci.
Moşinaşii nu se amestecă nici la o orînduelă ce se face din partea ocârmuirii duhovnicesc! pentru bisericile ce se află în satele lor, cum nici o stăpânire n’au asupra preoţilor şi slujitorilor bisericesc!.
Pentru numerul caselor care hotăresce datoria moşinaşului spre hrana preoţilor şi
a ţîrcovnidlor.
In care sat se află până la 70 case creştinesc! şi este biserică, acolo să fie un preot, unul sau doi dascăli şi un ponomar (pălimar), iar unde vor fi de la 70 până la 100, acolo să fie doi preoţi, iar de la 100 şi mai mult, către doi preoţi să adaoge şi un diacon. Pentru aceşti preoţi şi diaconi sunt datori moşinaşii a da loc de hrană, după pontul cel mai de sus; iar dacă vor fi preoţi sau diaconi mai mulţi decât se hotărăsce, apoi moşinaşul nu este dator pentru cei de prisos a da loc de hrană, iar aceştia de prisos sunt datori cu moşinaşul a face tocmelă pentru ce vor ave trebuinţă, adecă pentru imaş de vite, pentru fineţe şi pentru dijmă, însă (ji-
www.digibuc.ro
334
V. A. TJRECHIĂ
lele boeresculul nu sunt datori şi aceştia de prisos a lucra dascălul şi ponomarul, cum şi văduvele preoţilor şi ale diaconilor, la iote bisericile, se cade să fie slobode de lucrul boeresculul sau al orîndatorulu! şi de alte cereri, iar dijma vor da după obiceiu.
Sfîntul Sinod al Rusiei a luat în desbatere propunerile de mai sus. Procurorul a sprijinit cererile de maî sus, formulându-le ast-fel:
1. Să se rînduescă slobozenie preoţilor şi slujitorilor bisericesc! nu numai de tote dările haznalei, pentru cari şi gubernatorul politicesc, în al 4-lea pont al socotinţei sale, arată, dar şi în tote cele-lalte poşline ale coronei, adecă de goştină, de desetină, de vădrărit, de oi, stupi şi rîmătorl şi vinul chiar din drepta gospodăria lor, fără hotărîrea de sumă, ce a pus-o guvernatorul în al 5-lea pont al socotinţei sale. Cererea acesta se întemeiează întru acestă socotelă, că preoţii şi slujitorii bi-sericescl aii hrana sa mal numai din numitele gospodării ale lor, căci locuitorii de acolo nu prea au obiceiu a ajută tagma bisericescă din prisosurile averilor sale. Privilegia acesta ce o cere Exarchul, pentru ca să fie slobozi slujitorii bisericesc!, dascălii şi ponomaril, atârnă numai asupra celor ce vor fi rinduiţi sau hirotonisiţi întru acestă chemare şi sunt cu adevărat în tagma duhovnicescă aşezaţi, iar nu cel cari sunt din locuitorii proşti de acolo sau veniţi, după obiceiul ce a fost până acum, şi purtau slujba dăscăliei şi a ponomariel pe o vreme, după tocmelă, fără statornică aşezare, în locul cărora a început Exarchul acum a rînduî statornici hirotonisiţi ţîrcovnicl.
Al 8-lea. Spre înfrînarea orîndatorilor sau cumpărătorilor moşiilor împărătesc! cei cu puterea contracturilor cu dînşil încheiate, ca ei sau orîndatoril să nu aibă nici o atingere sau amestecare la casele preoţilor sau slujitorilor bisericesc! şi la tote de obşte ale gospodăriei caselor lor ori de ce fel şi câtă sumă vor ave, să nu aibă a cere de la tagma duhovnicescă nici o dare sau venit şi bavalele şi boerescurî.
Al 3-lea, ca stăpânirea mirenescă să nu se amestece în trebile duhovuicescl, să se hotărască ca şi în Basarabia să se caute şi să se hotărască pricinele cele duhovnicesc!. precum şi la Roşia, adecă numai de către stăpânirea duhovnicescă.
In sfîrşitul arătărilor acestora Exarchul a arătat şi acesta, că dacă după mări. mea eparchiel Ecaterinoslavulul, ce se întinde peste 1.100 verste şi cuprinde două gubernii, a Ecaterinoslavulul şi a Ghersonulul cu provinţia Tavrieî cu Ostrovul Fi-nagoran, adecă cu pămîntul oştenilor cazaci de Marea Negră, se vor despărţi şi se vor adăogi spre eparchia ce din nou se alcătuesce şi este megieşită cu gubernia Cherso-nulul, bisericile ce se află pe câmpii Vozieî şi sunt între Bug şi între Nistru, cari mal înainte de vre-o 20 de ani au fost o parte din Basarabia, unde se află al eparchiel Eca-terinoslavuluî oraşul Teraşpole cu ţinutul, oraşele Dubăsaril, Ovideopol şi Odessa, cum şi oraşul Vozia sau Ociacovul cu oreşî-carî sate şi o parte din ţinutul Cherso-nul şi alte din ţinutul Ocviopolulul, Unde de tote se vor află nu mal mult de 100 de biserici. Apoi acestă alăturare nu numai că ar întocmi maî bine acestă nouă eparchie, dar şi pentru norodul ce se află cu locuinţa acolo ar fi dreşl-care mângâiere, căci pe câmpurile Vozieî, ca şi în Basarabia, locuesc Moldoveni, Greci, Bulgari şi feluri de limbi streine,* dar Ruşi prea puţini.
La cea mal de pe urmă sinodicescul Ober-procuror a maî arătat Sinodului şi pentru cea prea înaltă voinţă a Împărătesei! Vostre Măriri, ce a trimis către dîn-sul prin Generalul de artilerie Graf Aracciev, ca în seminaria duhovnicescă ce se
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH
335
aşeză în Basarabia să se înveţe şi copii mirenesci, dacă din partea duhovnicescă nu se vor întîmpinâ niscai-vâ împedicări, până când se vor face politicescî şcoli Spre împlinirea acestei monarchicesci a împărătesei! Vostre voinţe, Sinodul, negăsind nici o împedicare spre a se învăţă copiii mirenilor în seminaria cea duhovnicescă a Basarabiei, a făcut acum cuviinciosa rînduelă.
Sinodul a desbătut cu deamănuntul şi închipuirea tuturor stărilor împrejur mai sus însemnate şi a găsit cu cale:
I.	Socotelile ce se cuprind în cea prea plecată de mal înainte întru tot supusă anaforâ pentru întemeierea eparchiei în provinţia Basarabiei şi chipurile ce atârnă spre ocârmuirea acestei eparchiî şi pentru trepta care se dă feţei Exarchului şi Mitropolit Gavril să rămâe tote în puterea lor şi lângă acesta se maî adaugă:
II.	Rînduirea pentru slujbele Mitropolitului a 80 de scutelnici şi pentru Episcop 40 şi hotărîrea pentru casa Mitropoliei din viile cele ce sunt la Akerman 7 desetine să aibă a fi de temeiul cel ce a trimis în socotinţa sa Gubernatorul cel politicesc în pontul 1 şi al 2-lea, aşişderea şi după al 8-lea pont, să aibă voie Exarchul Mitropolit ca, alegendu-şi loc pentru casa archierescă, după cea mal înainte pentru acestâ corespondenţie cu Gubernatorul, să facă învoielă pentru cea de pe an plată pentru locul ales cu vechilii mănăstirilor de peste hotar, cari sunt stăpâne acestei moşii.
III.	Slobozind după cuprinderea pontului al 4-lea al socotinţei Gubernatorului politicesc pe toţi preoţii, diaconii, dascălii şi panomarii, cari vor fi cu adevărat aşezaţi sau hirotonisiţi în chemarea acesta, asemenea şi văduvele preoţilor, diaconilor şi slujitorilor bisericesc! de tote dările, caznele! şi cele de obşte havalele, să se dăruescă lor scutelă şi de tote a caznele! poşline, adecă: desetină sau goştină, de vădrărit, de strîngerea din semănăturile lor, din pomete, de pe vite, de pe stupi, fără de ho-tărîre de sumă, precum se folosesce cu aceste privileghiî de obşte totă tagma bise-ricescăla Roşia. Pe lângă acestea să fie apăraţi de tote supărările din partea orîn-datorilor moşiilor împărătesei, ce atârnă către cele mai sus numite ale lor economii, cum şi ce atârnă asupra' caselor lor, adecă a preoţilor, diaconilor şi slujitorilor bisericesc!.
IV.	întărind pre al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea pont al socotinţei Gubernatorului politicesc, ce atârnă asupra ţinerii cu hrana a slujitorilor bisericesc! din satele boeresci şi care atârnă spre depărtarea boerilor de a se amestecă în orînduelile cele bise-ricescî şi a metahirisi stăpânire asupra preoţilor, diaconilor şi a slujitorilor bisericesc!, să se adauge şi acesta, cum că ceea-ce se tjice în pontul al 8-lea, pentru ca să fie datori slujitorii bisericesc! a da stăpânilor moşiilor dijmă din rodurile gospodăriilor, de istov să nu aibă a se întinde asupra dascălilor şi a ponomarilor, car! sunt aşezaţi şi hirotonisiţi, pentru cari în al 3-lea pont s’a (jis, iar numai asupra acelora ce vor fi în slujba dăscăliei după tocmelă, pe o vreme, după obiceiul de acolo, până când cu încetul se va părăsi acest obiceiu, adecă spre a fi dascălii tocmiţi de locuitori cu anul, iar nu aşezaţi de bisericesca ocârmuire cu statornicie.
V.	Socotinţa Gubernatorului cea însemnată în pontul al VUI-lea pentru numărul preoţilor şi al slujitorilor bisericescî după suma caselor, primindu-se de pravilă spre a se hotărî numai măsura datoriei moşinaşilor, spre ţinerea preoţilor cu hrană, rămâne între altele a hotărî numărul de preoţi şi de ţircovnicî la tote bisericile, după măsura a ceî neapărate trebuinţe, la socotinţa şi orînduirea archiereuluî eparchiei.
VI.	Căutarea şi hotărîrea pricinilor duhovnicesc! în acestă eparchie să rămâe întru cea nemijlocită şi deplină spânzurare de la ocârmuirea duhovnicescă, întocmai
www.digibuc.ro
336
V. A. URECHIÂ
după acele pravile, cari sunt hotărîte cu cele întemeiate ale Roşiei politicescî şi bisericesc! legiuiri.
VII.	După aflarea cea cu cale în arătările Exarchuluî Mitropolit însemnate de la eparcliia Ecaterinoslavuluî, în care în diastima ce cuprinde mal bine de o mie de verste se află 789 biserici, să se alăturezc către eparchie acesta ce se întemeiază acum. Bisericile cele ce se megieşesc cu dînsa şi se află între Bug şi între Nistru, pe câmpul Voziel şi în oraşele şi satele cari atârnă unele către Ecaterinoslav, altele către a Kazanuluî gubernie, cari de tote nu sunt mal multe de câte 100 biserici; iar cât atârnă asupra chipului ocârmuirii eparchicescl a părţii acesteia, cum şi asupra punerii la cale a celor duhovnicesc! ce se află înlr’însa. să rămână întru tote după aşezarea cea mai din nainte. Acest fel de punere la cale Sinodul, dându-le la cea prea înaltă a împărătesei! Vostre Măriri luare aminte, cere prea înalte porunci.—Asupra acestei anaforale a Sinodului împăratul Alexandru a pus resolu-ţiunea: «Aşa să fie şi să se urmeze după acesta*.— Teplitz, August 21, 1813.
In 1818, Generalul Behmetiev propune o reorganisare a Basarabiei; de sigur mai puţin respectând naţionalitatea română,'împăratul aprobă punerea în lucrare pe un an, spre experimentare (1), şi se pronunţă mai ales pentru ţerani:
(1) Manifest al hă Alexandru Imperat a tâtă Rusia.
Domnului Gheneral Leltenant Behmetief. Bine primind proiectul ce ai alcătuit dom-nia-ta al obrazovaniel oblastiei Basarabiei şi a osebite alcătuiri atingătore de dînsa, eu cu mulţumire arăt şi printr’acesta a mea deplină bunăvoinţă.
Un aşezăinînt atâta de însemnat, după mărimea lucrului ce cuprinde el în sine, trebue ca mai întâiu să-l întărescă vremea şi cercarea. Pentru acest sfîrşit mai înainte de a primi cea mai de pe urmă a mea întărire, eu voesc ca duinne-ta să te pornesci a-1 aduce în lucrare, şi în curgerea anului următor cu luare aminte să priveghezi cum vor merge tote lucrările după acesta. Aceste din nou alcătuiri se întemeieză pe pravilele însemnate de către mine şi prin poveţuirea dată dumne-tale spre a te sluji, acesta a fost supus la cea cu bună înţelepciune socotinţă a sfatului închegat din bărbaţi, cărora starea şi celor în fiinţă nevoi pămîntulul acestuia le sunt cunoscute. Acesteaşi slujesc singure loruşi de credinţă, închezăşluire şi vor fi împlinite întocmai şi cu sporire fiind mărturisirea cea dreptă şi din curată inimă dorinţă a locuitorilor oblastiei acesteia, eu am voit să văd acesta dorinţă împlinită prin mijlocirea punerilor la cale ce încredinţăm domniei-tale acum de a le aduce în lucrare şi cu care nădăjduesc că vor veni la starea înflorire! sub ocrotirea ocârmuirii ce se osebesce cu slobozenia pravilelor ei şi încă mai vîrtos cu nepărtinirea cu asprime ce este neapărată pentru o întocmai aducere a celor în lucrare. Oblastia Basarabiei îşi păzesce a sa închegare de norod, pentru aceea şi primesce şi osebit chip de ocârmuire; dar scoposul meu este plecat nu spre aceea că acest fără de măsură bine şi tote cele ce curg dintr’acesta să fie cu osebire numai a vre-unei stări din locuitori, ci toţi trebue să aibă acesta împărtăşire întru o dreptă măsură şi încă mai cu dinadinsul lucrătorii de pămînt să se afle întru
www.digibuc.ro
DIN DOMNIA LUI ALEXANDRU CALIMACH.
337
In Ardei semnalăm, la Iulie 1814, petiţiunea clerului român, dată la ImpSratul-rege, cerendu-î ca la mdrtea Episcopului Pavel Avacuma să se deâ voie Românilor a alege pentru Arad un Episcop românesc (1).
In urma congresului de la Viena (1815) şi a încheeril Sfintei Alianţe, o reacţiune absolutistică înfricoşată, <Jice G. Bariţifl, purceijend din Viena, strînsese în cdrde t<5te popdrele Europei, de încetase orice progres, care n’ar fi purces din graţia respectivelor guverne. Şi în Sibiiu şi în Blaşiu, stagnaţiune şi regres în loc de paşi înainte. <Cen-«sura de cărţi ajunsese a fi strictă până la ridicol; chiar şi de cărţile «rituale le eră frică şi pretindeau ca să fie censurate. Cărţi scolastice,
acest bine început spre o desfătată fericire a sorteî lor; ei sunt obosiţi de giunghiu ce de demult a fost pus asupra lor prin lăcomie şi necunoscinţă.
Acea statornică şi tare privighere a ocârmuiriî trebue să razime spre a fi ei slobozi de un asemenea cumplit rău; socotinţa spre a lipsi scutelniciî eu o bine primesc întru totă puterea; mie îmi este cu priinţă a vede în acestă dreptă măsură visteria mijlocelor acelora, cari ocârmuirea le întrebuinţeză spre a descoperi acestei părţi de loc drumuri către adevărata sporire întru ale luminării; încredinţăm dumi-tale ca mai întâiu de ori-ce să se îndrepteze luarea aminte a dumi-tale spre tote acele ce se vor atinge de acestă socotinţă dumi-tale şi vei alcătui pentru acest proiect de aşezămînt, care se va înfăţoşa mie de la verhovno-sovet a oblastieî spre întărire; tot-deauna au trebuit să se aşeze în Basarabia şi multe încă rămân a se săvârşi; isvorele sunt îmbelşugate, înlesnirile spre a se îndreptă aceste îu folos sunt gata; dumi-tale eu sunt dator cu acestă mare slujbă; rămâne numai ase aduce înlesnirile aceste în lucrare cu a curăţeniei scoposurilor, cu o plecare statornică. Efi am vă<Jut parte din locul acesta, eă încă o voiii mai vede, de va fi voinţa celui Prea-înalt; nădăjduesc a află într’insa la fieşte-care păşire rodurile alcătuirilor mele şi împreună cu acesta cercările osârdie! şi ale rîvnei cinovnicilor, cărora păzirea acestor alcătuiri va fi încredinţată.
Voiesc ca tuturor autorităţilor oblastieî acesteia să faci dumne-ta cunoscută cuprinderea acestui al meii rescript.
Fiind luminat păzitor scoposurilor mele, vei fi dator a luă sema şi a supune şi pe alţii să privigheze cu neadormire asupra a totă lucrarea acestei din noii aşezări şi asupra tuturor cinovnicilor ce vor fi în olaturiie oblastieî acesteia; dumne-ta fără de mijlocire vei aduce la sciinţa mea pentru tote cele ce vei însemnă; mie cu priinţă îmi va fi a învioşi cu semnele mulţumirii mele pe toţi acei cari, întru urmările lor, se povăţuesc de canonele sfintei învăţături a bunelor năravuri, iar acei cari din nenorocire se vor plecă la năzărite măgulituri ale deşertăciunii şi ale necuviinţei nu numai că vor fi lipsiţi de a nu ave împărtăşire întru ale ocâr-muireî, dar şi pedâpsă spre pildă vor suferi.
Sunt al dumi-tale plecat spre bine. Acel original este iscălit cu însăşi mâna împărătesei! Sale Măriri, aşâ:
Alexandra.
In Chişinău, Aprilie 29, 1818.
(1) Acad. XLVII - 238.
Analele A. R.—Tom, XXIII.—Memoriile Secţiunii Istorice.	2 2
www.digibuc.ro
338
V. A. URECHIĂ
«precum a fost gramatica latinâ-românâ a luî G. Şincai nu se maî «puteau tipări . In cei vreo 60 de ani eşiseră din tipografia de la Blaşiti multe cărţi bisericesc!. Acestea nu puteau fi introduse în Principate, ca bănuite de schismă apusănă. Neguţătorii braşoveni recurseseră atunci la un mijloc nu prea recomandabil, dar care le reuşi: ei rupseră pârta, adecă coperta cărţilor din Blaşiti şi le puseră coperte, ca şi când ar fi fost tipărite în Braşov, adecă în o eparhie greco-ortodoxă şi aşâ, scrie G. Barţiii, trecură din ele multe, mai ales în Moldova.
Fdmetea grdznică întîmplatâ în Ardăl în erna din 1816—1817 reduse pe bieţii români la necesitatea de a emigrâ. Cu miile se strămutară în Principate. Turcia învoi Domnitorilor Caragea şi Calimach să permită exportarea în Ardăl de grâne, dar tot erau prea scumpe ca să pdtă trăi acolo bieţii ţărani, cari se nutriau cu coceni vechi de păpuşoii! tocaţi mărunt şi măcinaţi de mămăligă şi în primă-vară cu burueni. In 1817 se făcu recoltă bună şi încetă fdmetea.
In 1816, împăratul Austriei călători prin Bucovina şi Ardăl. Am văcjut cum la Sibiiu îl întîmpină o delegaţiune de boeri de ai luî Caragea.
Nimic nu dobândiră Românii din Ardăl şi nici cei din Bucovina din asemenea călătdrie, decât că, cu rescriptul din 17 Maiii 1819 şi cu o instrucţiune separată, împăratul trimise în Transilvania o co-misiune de bărbaţi unguri, proprietari din Ungaria, cu scop ca să fie mai imparţiali, să facă delimitarea tuturor moşiilor de ori-ce natură, cari pe atunci erau în folosinţa iobagilor, «Jderilor (inquilinî), curialiştilor şi taxaliştilor. La îndeplinirea misiunii acestei comisiuni puneau tot felul de pedici ungurii proprietari ardeleni, aşâ că de abiâ la 1846 se realisă aeăstă lucrare, menită a maî uşurâ de obligaţiunile iobăgie! pe Români (1).
(1) G. Bariţiu, Părţi alese din Istoria Transilvaniei, voi. I, p. 562.
www.digibuc.ro
PORTUL PERUCILOR SI BĂRBIERII
J
LA
ROMANI
DE
ION KALIXDERU
Membra al Academiei Române.
Şedinţa de la 4 Fevruarie 1901.
In o lucrare precedentă (1), am tratat despre portul bărbi! şi părului la Romani. Ou acel prilej am arătat importanţa istorică a cu-ndsceriî acelui port, am arătat originea obiceiului de a tăia barba şi părul, am vorbit despre briciu şi fdrfec! şi despre consacrarea perului (Jeilor. Am expus cum purtau părul şi barba Cesari! Romei până la împărţirea Imperiului sub Valentinian şi Valens. Am tratat de asemenea despre coafura femeilor, despre portul perului, despre varietatea coafurilor femeescî şi a pieptănăturilor, şi am documentat t<5te acestea cu stampe după monezi, medalii, busturî şi monumente vechi. In fine am arătat care a fost influenţa binefăcătdre a creştinismului pentru înfrânarea exagerărilor luxului.
Ou acăstă ocasiune am menţionat în trecet şi cu totul incidental perucile şi bărbieri! la Roman!. Aceste două din urmă puncte alcă-tuesc subiectul lucrări! de faţă.
*
Pentru a satisface cochetăria şi moda, ma! ales în epoca când coafura se purtă piramidală şi făcută cu păr mult, pentru a pută schimbă
(1) Portul Bărbeî şi Perului la Romani, de Ion Kalinderu, Bucurescî 1900, br. in 4° cu iluătraţiunî. Ediţiunea Academiei şi ediţiune proprie.
www.digibuc.ro
340
ION KALINDERU
cu uşurinţă maî multe coafuri în aceeaşi <Ji> pentru a resistâ loviturilor vîrsteî şi accidentelor cari făceau să cadă perul, pentru a-1 înlocui în caşurile în cari tradiţiunile cereau să fie jertfit, există marele ajutor al perului strein, şi maî ales al perucii. Erau pentru acesta nume diferite, galerum, galericulum, capillamentum, caliendarum, co-rymbium. Perucile blonde fură maî căutate decât cele brune. Au fost
Julia Mamea. (Bust de marmură de la museul Louvre.)
femeî brune carî, pentru că nu isbutiau să deâ perului lor colorea şofranuluî, se hotărau să-şî radă părul pentru a avă mulţumirea de a aşeză o perucă cu colorea la modă.
Galla, de care vorbesce Marţial, nu se dase înapoî de a întrebuinţâ acestă procedare, de aceea dice: «Sunt mulţî carî se îndoesc, că perul
www.digibuc.ro
PORTUL PERUCILOR ŞI bărbieri! LA ROMANÎ
341
«auriii al Galleî ar fi al ei. Dar eâ. care sciu cât o costă, <Jic şi susţin «că acel păr e al eî.»
Romanii împinseră abusul perucilor până a acoperi şi capetele sta-tuelor cu ele, şi a schimbă acele peruci de piâtră după modă. Timpul ne-a păstrat specimene ale acestui capriciu. O perucă de marmoră năgră acopere bustul Lucilel de la Capitoliii; ea este mobilă şi de-montabilă.
In grădina de la Potsdam se află o statue de acelaşi fel, care înfâ-ţişăză, după Oesterreich, pe Julia Mamea, mama Iul Alexandru Severu, şi în Museul Pio-Clementino din Roma, Visconti mai cităză altă statue a Julieî Soemis sau Semiramira, mama lui Elagabal.
Matrdnele obicinuiau să-şi comande statua sad bustul în marmură la o vîrstă la care nu perduse încă nimic din farmecul lor. Artistul făceâ un cranid cu totul gol, pe care aşeză o perucă de marmură după moda <Jileî, care se schimbă însă des, mai des chiar decât une-orî împăraţii. Atunci se fabrică altă perucă de marmură, după gustul cel nou şi cu ea se înlocuiă cea d’întâî.
Mijlocul eră dibaciu, cel mai priceput nu puteă să preciseze de când eră statua sad bustul şi trebuiâ să recundscă femeei vîrsta ce arătă imaginea tot-deauna după modă.
Din cea mal depărtată antichitate, femeile s’au silit, fie din pietate, căci usul cereâ să se sacrifice <Jeilor părul, fie din cochetărie, de a înşelă ochii şi de a ascunde lipsa, fie trecătdre, fie permanentă a părului lor( cu mantaua artei. La rîndul lor, bărbaţii imitându-le, s’au întrecut în prefăcătorie cu ele.
Câte-vă persdne au negat cu tdte acestea existenţa perucilor la antici. Erau rău informate. Istoria, poesia, tradiţiunea, monumentele protestăză contra acelei păreri, care a fost perfect combătută de Le-gendre, istoric din (Jil0!0 ndstre; alţi autori încă, mai ales d-1 de Guerle în lucrarea sa *Eloge des perruques», au dovedit că lumea antică, şi mai ales Grecii şi Romanii, ad întrebuinţat acest accesoriu de toaletă.
Părerea lor mai e sprijinită de autorul unei scrieri intitulate «Moravurile şi obiceiurile Romanilor», citat de Guerle. Mănage, în Diction-naire âtymologique, ca şi Saint-Foix, se înclină dinaintea antichităţii perucii.
Acăstă invenţiune a trebuit neapărat să fie îmbrăţişată cu foc de sexul doritor de a plăcă, ca un adaos bine venit la farmecele sale firescî. Iată ce găsim în privinţa perucilor la Mian, la aniversarea îmmormîntării lui Adonis, care se serbâ înfie-care an: Fenicienele erad datdre să jertfăscă Yenerei din Tyr, Ergatto, puddrea sad părul lor.
♦
www.digibuc.ro
342
ION RALINDESH
Perderea cinstei sale era fdrte grea pentru o femee care se respectă; aceea a părului, parte aşa de însemnată a frumuseţii, nu putea nici ea să pară uşor lucru. Sigur că multe vor fl preferat jertfirea perului. Banii ce primiau unele, ca răsplată a ascultării lor, aparţineau (Jeiţei, adecă preoţilor, căci «Jeii n’au nevoie de bani.
Un bărbat gelos, de sigur, inventă peruca pentru a salvă părul soţiei sale, şi o propuse femeilor cari nu voiau să per<Jă ce-vâ din al lor. Genială invenţiune care încântă femeile, dar displăcu pe cât se pdte preoţilor, pentru că micşoră fdrte mult venitul lor. Ei protestară şi interziseră părul fals.
După legile asiriene, tinerii de ambele sexe nu se- puteau căsători
Peruci egiptene de la British Museum. De la Museul din Berlin.
decât după ce-şî tăiau părul şi-l atîrnau în templul lui Belu în ondrea pescelui divin, Oannes. Căsătoriile nu se puteau dar face la Babilon decât cu peruci.
Grecii ţineau nespus de mult la părul lor; din nenorocire cultul mortuar ce aduceau părinţilor le impuneâ mereu să-l jertfescă, aşâ în cât imitară pe Fenicieni şi pe cele-lalte popdre asiatice, adoptând peruca. Se ascultăm pe Teucer, cum arată tînăruluî Ajax mormîntul tatălui său, în tragedia Ajax furios a lui Sofocle. «Vino copile, a-«propie-te de cel care-ţi dete viâţa, şi care ţine în mână umila jertfă «a părului seu, a părului mamei vdstre, şi acela al rudelor vdstre.» Tot Sofocle <Jice în Electra, când Chrysothemis aduce la mormîntul
www.digibuc.ro
FORTUL PERUCILOR ŞI BĂRBIERII LA ROMAN!
343
luî Agamemnon darurile Glitemnestreî: «Lasă aceste daruri sterpe, «fă mai bine acăsta: taie-ţî însuţi pletele, şi adaogă-le la ale mele. «Vai, mi a rămas puţin păr; l-am maî jertfit odată. Dar în sfîrşit aduc ce «mî-a rămas, şi nerînduăla luî arată în destul durerea mea». Doliul impunea de asemenea tăierea părului. In Oreste al luî Euripid corul cântă: «Iată Tindar, acel Spartan împovărat • de anî, care se apropie, îm-«brăcat cu haine negre, cu capul ras, încovoiat sub povara durerii în «care l-a afundat fiică-sa.» Tot în piesa aceea, Electra acusândpe Elena că nu observă buna cuviinţă <Jice ^Priviţi: cu câtă prefăcătorie şl-a «tăiat aceafemee numai vîrful părului, aşâ ca să nu sufere frumuseţea sa! E tot aşa cum eră şi mal ’nainte. ţ>ei! să te urască! Tu m’al prăpădit pe mine, al prăpădit pe frate-meu, Grecia întrăgă.»
La mdrtea Iul Masistios, comandantul călărimeî Iul Xerxes în răs-boiul Greco-Medic, <Jice Erodot, Perşii, pentru a-şl arătă întristarea, nu numai îşi râseră capul, ci tăiară chiar părul tuturor cailor lor.
Durerea nu ţine decât un moment Cum să ieî însă parte la veselii cu un cap lipsit de poddba sa? Ce eră de făcut? Se puneâ perucă. Portul perucilor se întinsese şi la lumea templelor. Preoţii Dianeî purtau peruci cu părul zbîrlit. Se plângeau cu'jumătate de voce, de Apolo care, la aurul părului ce arată în cer, adaogă pe pămînt, pentru a-şî împodobi imaginile, strălucirea celor maî frumdse peruci. Preoţii bunel (jeiţe Cibela se întreceau a împrospătâ cu marafeturi frumuseţea, cam trecută, a mamei ţ)eilor. El declaraţi de miraculos acul cu care se serviau pentru a o pieptănă. Serviţi făcu maî târziu din acea sta-tue chezăşia gloriei şi a duratei Imperiului Roman. El puse aceste mdşte alături cu sceptrul luî Priam şi cu scutul lui Romulu.
Se mai adaogăm ca curiositate că i se atribue lui Mausol, Regele Cariei, soţul faimdseî Artemisa, c’ar fi poruncit tuturor supuşilor săi să se tundă, ameninţându-î cu pedepse grele; în acelaşi timp, cumpărase pe ascuns, prin un mare număr de agenţi tot părul, care se află la popdrele vecine. De 6re-ce acel păr se cumpără mult, şi de 6re-ce puse apoi bir mare pe peruci, umplu golurile visterieî sale. Acea măsură fiscală l-ar fi adus, dice-se, mare folos.
Romanii s’au servit, cum diceam, de peruci, iar dintre duşmanii lor seim că Anibal, după Suidas şi Titu-Liviu, schimbă des hainele şi perucile, pentru a scăpă de cursele Galilor, şi că Viriat, după Apian, dete soldaţilor săi peruci cu plete mari ca să sperie pe Romani.
Către sfîrşitul Republice!, usul perucilor devenise general la Roma. Cele ce purtau iubitele lor au inspirat mii de poesil graţidse Iul Tibul, Iul Ovidiii, Iul Properţiii şi luî Gallu.
www.digibuc.ro
344
ION KALINDERO
Un academician, abatele Nadal, în disertaţiunea sa asupra luxului damelor romane <}ice că o sumedenie de capete concurau la împodobirea capului unei singure persâne bogate.
Părul, când atârnă liber pe umeri, în voia vîntului, când se întin-
Poppaea. (Bust de la Museul Louvre)
deâ în zulufi pe un sîn de alabastru. Une-orI se împleteau din per corâne, alte orî îl ridicau drept în sus lăsând liber un gât alb şi frumos ca fildeşul. Plotina, soţia luî Traian, introduse la Roma acele peruci, în felul Andromaceî, de care vorbesce Juvenal în satira a şâsea. Ele se ridicau în caturi în faţă şi formau un fel de turban cu trei suluri; acâsta eră coafura de predilecţiune a femeilor mici. Ilustrul Adrian Valois a adunat 14 medalii de împerătese romane, fie-care înfăţişând un alt fel de perucă.
www.digibuc.ro
POETUL PERUCILOR ŞI BĂRBIERII LA -ROMANI
345
împăraţii Oton şi Comodiu, împărătesele Popea şi Iulia, ni se arată în medalii având capul împodobit cu o perucă. Femeile elegante îşî schimbau gătâla după diferitele ore ale 4ileî. Fie purtau galericum, un fel de coafură asemănată cu un casc, care dedeâ fişionomieî lor o arătare maî atrăgetore.
Corymbium eră afectat visitelor de etichetă, plimbării, spectacolelor. Oton îşî acoperiâ chelia, după Suetoniu, cu galericum. Caligula umblă în întuneric, cu aceeaşi coafură, prin locurile de prostituţiune din Roma, şi Mesalina purtă o perucă blondă, când se ducea prin lagăre, să deştepte lubricitatea soldaţilor.
Epidemia perucilor se întinse, filosofii o combătură în zadar; pioşiî preoţi aî luî Ohristos, ca sfîntul Iero-nim, sfîntul Ambrosie, Tertulian, aruncară şi eî în zadar trăsnetele lor în potriva eî.
«Cum, cjice acest din urmă, purtaţi «spoliile unui cap strein, păte ale unuî «scelerat, care arde acum în flăcările «iadului»? Vocea luî Dumnezeu nu fu maî ascultată decât aceea a âineni-lor, aures habebant et non audiebant, cum <pce Biblia.
Peruca împăratului Comodiu eră renumită pentru frumuseţea eî, şi pentru îngrijirea ce îî da; eră un corymbium.
Istoricul acelui suveran, Lampridiu, îl arată ca fdrte elegant. Acelaşi autor ni-1 descrie cum îl prăpădiau remuş-cările, şi cum nu cuteză să se în-crâdă în bărbieri, în coafori, pe carî îî bănuia tot deauna că vor să-l • ucidă, şi cum din causa acesta îşî ardeă el însuşî barba şi părul, şi-şî aşeză dinaintea oglimjiî peruca piramidală, udată de esenţe şi de mirosuri.
T<5te (Jilele de serbătore ar fi putut să fie numite la Romani sărbătorile perucilor. Acest ornament treceâ drept cel maî frumos dar ce se puteâ oferi, de <jiua Anului Nou. In Măgarul de aur al luî Apuleu, cetim că la procesiunile <Jeiţeî Isis se vede un African îmbrăcat cu o roche de mătase, încărcat cu giuvaere şi pietre scumpe, care agită zulufii perucii sale, dându-şî aere de damă elegantă.
Apuleu preţuegce f<5rte mult frumuseţea perului femeesc:
Mesalina.
(După o cameă de la Louvre)
www.digibuc.ro
346
ION KALINDERU
«Dacă tal părul unei femei, ori cât de frumdsă, dacă-1 sărăcescl faţa «cu acăstă podăbă naturală, chiar de ar fi fiica celei care se născu din «mare (Venus Anadiomena) şi crescu în mijlocul valurilor, cu un cuvînt «însăşi Venera însoţită de graţii şi amoruri, împodobită cu cingătdrea «el, şi parfumată cu mirodeniile cele mai alese; dacă apare cu un cap «tuns, nu va plăcă.»
«Dar pdte să fie ce-vâ mal încântător ca un păr lucios şi de o coldre «frumdsă, care la radele sclipitdre ale sdreluî îţi iea vederea?
«Ce plăcere de a vedă o massă mare de păr, ridicat şi potrivit pe cap, sau lăsat să cadă în tdtă lungimea luî pe umeri.»
Nu e dar de mirat dacă femeile cari erau lipsite, în parte sau cu totul, de o podăbă aşâ de slăvită, căutau să acopere acea lipsă.
Damele romane nu se mulţumiră de a aduce din regiunile barbare tot felul de pomade şi de săpunuri pentru a da părului lor coldrea aurie aşâ de apreciată. Se găsiră negustori cari tăiară părul cel roşu al femeilor Cate şi Sicambre şi cari înfiinţară la Roma prăvălii, unde vîndură codi germane, pe cari Romanele sciau să şi le aşeze pe cap cu tătă dibăcia închipuibilă. In curînd se găsi mijlocul de a face mal lesniciăsă întrebuinţarea părului strein.
Măscile teatrale acoperiau tătă faţa şi tâtă partea superiără a capului actorilor şi de mult li se adaptâ peruci potrivite cu diferitele personagii. Moda părului roşu se servi de acăstă invenţiune şi tâte fenjeile se deprinseră să părte peruci blonde făcute cu păr german.
După Marţial, părul perucilor se fixă pe piele de ţap şi dibăcia aşezării luî ajunsese aşâ de departe, în cât cu greu se puteâ deosebi dacă coafura erâ o perucă. Coaforii însă tot nu isbutise a mănţine pe cap cu siguranţă părul strein şi a feri peruca de acţiunea vîntuluî. Acesta nu prea respectă une-orî părul strein, dovadă acel cavaler pe care vîntul îl lipsi de odată de perucă, arătând spectatorilor, cari rîdeau cu lacrăml, un cap curăţat ca genunchiul.
Tot aşâ de turburată a fost de sigur şi cocheta, despre care până atunci Ovidiu creduse că are păr natural, şi care, când intră el odată pe neaşteptate, se turbură într’atât în cât puse peruca pe dos (turbida perversas induit illa comas). Asemenea lucruri nu le poţi dori, adaogă el, decât duşmanilor. (Hostibus eveniat tam fcedi oausa pudoris)
N’ar fi păţit o ruşine aşâ de mare, dacă ar fi aplicat sfatul care tot Ovidiu îl dâ: femeea care are puţin păr să-şî păzâscă uşa. (Quce male crinita est, custodem în limine ponat.) Numai cele cari au păr mult pot să-şi permită de a primi visite când se păptănă; pentru ca să se vadă cum atârnă pletele pe umeri.
www.digibuc.ro
PORTUL PERUCILOR ŞI BĂRBIERII LA ROMANI
347
At non pectandos coram prcebere capillos Ut jacent fusi per tua terga vctam.
De all-fel se perduse orî-ce sfiâlă în acâstă privinţă şi chiar femeile nu se temeau de a cumpără făţiş perucile lor la bazarele de la porticul luî Minucius, cari aveau acelaşi rol ca, de exemplu, cele de la Palais-Royal din Paris, când eră acesta în flâre, sau cele cari încă-drâză piâţa San-Marco la Veneţia.
«Ve<ji cum duc cu mândrie c<5ma bogată ce aii cumpărat, <Jice Pro-perţiti, cu bani îţi repopulezi craniul.»
Femina procedit densissima crinibus emptis Proque suis alios efficit aere suo.
Creştinii fură şi ei atraşi în curentul epocel, îndată ce avură în rîndurile lor şi âmenî bogaţi. Tertulian, pe care l-am mal citat mal sus, îî dojenesce în felul următor:
«Pe lângă părul vostru, vă mai legaţi pe cap o enormitate de păr «strein. Domnul a <jis că nimeni nu pâte adăogâ nimic la înălţimea «sa, cu t<5te acestea, vă puneţi în cap nisce peruci, ca şi când aţi voi «a-1 armă cu un scut.»
Perucile erau fârte scumpe; satiricul Marţial ne spune cum un âre-care Phebus îşi închipuise, din causa acăsta, că-şl va pută ascunde mai eftin chelia sub aparenţa unei căme artificiale, punând să-I imiteze cu ingeniositate părul capului cu un strat de alifie nâgră.
înţepătorul poet (Jice de acel om:
«In zadar, o Phebe, acea unsâre nâgră se întinde în strat gros pe «craniul tău lucitor, ca să imiteze părul; dacă aî voi să ra<Jî odată capul «tău sterp, bărbierul ar fi de prisos, un burete va ajunge mult mal bine.»
Romanii ţineau de sigur cu atât mal mult la peruci, cu cât nu erau blânzi cu chelii. Chelia lui Cesar nu fu cruţată de soldaţii săi. Se în-torceâ el la Roma după triumfuri? Iată cu ce cuvinte îl întâmpinau soţii săi de arme: «Iată chelul adulter, bărbaţi, ascundeţi-vă nevestele ! Cesar chel eră cu atât mal expus la ridicul, cu cât acest nume — care nu eră de alt-fel decât o poreclă — aminteâ ideea unei câme mari (caesaries).
Se mai pomeniâ de părul moşului său, de la care se trăgeâ porecla, pe care nepotul o ilustră aşa de mult
Pentru a feri pe învingătorul Galilor de spiritul batjocoritor latin, Senatul îi pernţise de a purtă tot-deauna o cunună de lauri. Despre Do-miţian, chel ca şi Cesar, se scie că pedepsiâ, ca o insultă personală, orî-ce ce insultă adusă unui chel.
La strămoşii noştri, chelia fiind un lucru de care le plăceâ se rîdă,
www.digibuc.ro
348
ION KALINnEIttT
de acolo veni în mare parte şi impulsul pentru usul perucilor, cu cari se ascundea asemenea defect. La noi din contră, peruca aduce pe buze un surîs maliţios.
Trecem acum la punctul al doilea al studiului de faţă, la exerciţiul meseriei de bărbier la Romani.
Profesiunea acăstă eră mult mai importantă la antici decât acum. La bărbierie îşi făceaţi bărbaţii toaleta de diminăţă, pentru că n’aveau acasă nici peptene, nici oglindă, nici nimic din cele trebuincidse pentru acel scop. Singuri bogaţii aveaţi tot ce le trebuiâ pentru acăsta, şi sclavi proprii care făceaţi pe bărbierii, pe când mulţi dmeni, chiar cu 6re-care avere, n’aveaii oglindă, ci se duceaţi la prăvăliile publice, pentru a vedă dacă părul lor eră bine aşezat.
La început bărbierii, saii dacă am pută tjice aşâ, tunătorii, îşi exercitau meseria la aer liber, ei avură însă în curînd prăvălii pe cari le numiră tonstrinae, locuri de întrunire ale dmenilor fără ocupaţie, setoşî de a află scirile <Jileî, de a se dedă acolo convorbirii şi de a-şi petrece timpul.
Stradele furnicaţi de tonstrinae; ele se găsiaii în tdte suburbiile, în cele frumdse ca şi în cele mai urîte. Bogaţii aii sclavi bărbieri, ceilalţi se duc la meseriaş, la tonstrina. Acolo se taie barba, se tunde părul, se fixăză cu eleganţă, probabil cu fierul cald, cu t<5te că Oviditi face bărbaţilor acăstă recomandaţiune: «Feriţi-vă de a încercă să pla-«ceţi, frisându-vă părul şi frecând pielea cupiătră poncie, şi de a imită «trista modă a preoţilor Cibelei.»
Muşteriii stăteau de vorbă, aşteptând momentul de a-şi încredinţâ capul bărbierului. Adunătoriî de scirî eraţi deci acolo ca la ei acasă; în centru se învîrtiâ bărbierul, care-şl dă t<5te silinţele pentru ca conversaţiunea să nu înceteze.
La Pompei s’a găsit în strada di Mercurio o bărbierie; eră fdrte mică: 3 m. şi 30 c. m. în adâncime, pe 2 m. 18 cm. lărgime. La drăpta intrării e o bancă, de-asupra ei sunt două scobituri în cari se aşezaţi păte vasele. La mijlocul prăvăliei e un scaun de zidărie, pe care şedeai! probabil clienţii, pe când îî rădeâ sau le tundeâ părul.
Artistul care vrea să trăcă de perfect trebue să execute bine opt operaţiuni: a rade (rador), a smulge părul de pe corp (subvellor), a . rătjui epiderma (desquamor) pentru a o subţiâ, a frecă cu piătră poncie (pumieor), a coafă (omor), a netezi (efolior), a sulemeni (pingor), a tăiă unghiile.
Bărbaţii cari voiau să pară tineri puneaţi pe bărbier să le smulgă firele de păr înălbite.
www.digibuc.ro
portul Perucilor şi bărbieri! la roman!
349
Bărbierii văpsiaâ de asemenea părul; eră pentru eî o cestiune de mândrie profesională să facă acâstă operaţiune cu dibăcie, şi aveau fdrte multe mijldce pentru a ajunge la acest resultat.
Lucrarea cea maî frecuentă a bărbierilor eră însă rasul. După ce terminali, ştergeaţi obrazul clientului cu un şervet de pânză de in netopit, pe care îl puneaţi pe umeri.
Pe la sfîrşitul secolului întâiti al erei ndstre, mai ales, o persdnă care voiâ să «facă ca tdtă lumea» nu-şî tăiâ nici odată ea însăşi unghiile, nici de la mâni, nici de la picidre. Marţial întrebă pe un mueratic, care-şl puneâ pe obraz plaştor, şi care prin urmare nu aveâ nevoie de a se rade: «dar cine îngrijesce de unghiile tale? (quid faoient ungues ?)
Ceî cari n’aveati sclavi, cari să le facă acest serviciti, se duceaţi la un bărbier care le tăiâ şi le curăţă unghiile. Oraţiti menţionăză, în una din epistolele sale, ca ce-vâ straniu că un vestitor public se duceâ în prăvălia unul bărbier şi-şi curăţă el însuşi unghiile cu un cuţit (cul-iello proprios purgantem leniter ungues). Damele bogate aveaţi sclave proprii pe cari le formaţi pentru acâstă artă, care cereâ multă dibăcie. Femeile îşî dedeaii multă grijă pentru ca pielea din jurul unghiilor să nu fie ruptă, şi puneaţi cel maî mare preţ pe aceste amănunte ale frumuseţii şi ale regularităţii. Aveâ dreptate jurisconsultul Italian din Turin Joan Nevizano, care trăiâ în secolul al şăse-spre-(Jecelea, de a pune în Sylvae nuptiales, poesie de un gen cam prea liber, degete şi unghii frumdse în rîndul celor treî-<Jecî de frumuseţi ale faimdseî Elena.
Grecii şi Romanii priviaii degete lungi, subţiri, şi cu vîrful rotunjit pe* nesimţite, ca o condiţiune neapărată a frumuseţii şi priviaii, cum <Jice Buffier în Analecte, ca ideal al mânilor frumdse, pe ale Minerveî, şi ca ideal al degetelor frumdse, pe ale Dianel, după versurile unul vechiii poet, citat de Junius. După Lucian, încheieturi bine rotunjite şi degete subţiri ereaii necesare pentru ca mâna să fie privită ca fru-mdsă. Tot ast-fel se exprimă şi Philostrate vorbind de portretul fru-mdseî Critheis.
In epoca lui Ovidiii se făceau multe gesturi cu mâna când se vorbiâ; obiceiul acesta s’a păstrat până în <Jiua de astădî în Grecia, în Italia şi în unele ţări latine. Gesturile acestea eraii chiar supuse la reguli, şi privite ca o parte esenţială a artei danţuluî sau a chironomieî. De aceea numesce Lesbonax din Mitilena pe dănţător un artist care kn crâză cu mânile.
Meursius în Orchestra, Rigault în notele sale asupra lui Arthemidor,
www.digibuc.ro
350
ION KAUNDERC
au făcut în acestă privinţă cercetări interesante. De aceea magistrul artei iubirii, Ovidiu, nu pregetă de a recomandă «ca o femee fru-«mdsă să însoţescă cuvintele sale cu mai puţine gesturi, dacă are de-«gete gr6se sau unghii neregulate.»
Acestea sunt motivele pentru cari Romanii îşî îngrijiau atât de mult unghiile şi degetele, de aceea se serviau de prafurile vegetale şi minerale ale căror reţete le dă Pliniţi în Historia naturalis, şi cari se aplicau pentru a face să dispară neegalităţile din jurul unghiilor. Tdte acestea ne fac să înţelegem, cum ceî cari nu aveau sclavi speciali, pentru acest amănunt al toaletei, dar mai cu semă femeile, se adresau bărbierilor pentru acestă lucrare.
Peptenî şi oglindi mici antice.
Confusiunea care a existat aşa de mult timp în Apus între bărbieri şi chirurgi, şi a cărei ultimă rămăşiţă o găsim încă acum la noi în cumularea profesiunilor de bărbier şi de sub-chirurg, pare a nu fi existat la Romani. O singură operaţiune de natură chirurgicală, cu totul specială, seim cu siguranţă, că le eră 6re-cum reservată. Şi anume iată care este acea operaţiune destul de stranie. IsraeliţiI aii fost puşi la biruri grele, la Roma. Mulţi încercau să ascundă naţionalitatea lor; spiritul fiscal îndemnă însă pe procurator a supune pe aceştia la o cercetare corporală. De aci se ivi la unii bărbieri ideia de a încercă prin o operaţiune destul de durerdsă să reînfiinţeze ceea-oe suprimase cuţitul ritual al preotului israelit. Procedeul de care se Serviau bărbierii Romani pentru a realisâ dorinţa Israelituluî e descris pe larg de ilustrul dr. Broca în una din scrierile sale.
www.digibuc.ro
PORTUL PERUCILOR ŞI BĂRBIERII LA ROMANI
351
Bărbierul aşeză pe un stelaj cu ochiuri, oculifer, uneltele meseriei sale, briciurî, cuţitaşe, oglindi; exhibiţiunea eră maî mult sau maî puţin elegantă, după cum eră renumele şi prin urmare şi mijlăcele. Meşterii aveai! însă grijă de a afectă să nu expună privirilor trecătorilor decât puţine unelte, cu câte o singură oglindă, Menţionăm că pepteniî profesionali pentru femei, după edictul lui Diocleţian, nu trebuiâ să coste mai mult decât 87 de bani, dacă erai! de merişor; iar cele de fantasie ajungeau la preţuri fabuldse.
Cei maî puţin dibaci încercau din contra să ademenescă publicul cu o mulţime de cuţitaşe şi de oglindi de dimensiune mare. Muncă za-
Briciu roman găsit la Bolonia.	Oglindă romană cu mâner.
darnică, care nu înşelă pe nimeni. Vin trecători de privesc oglindile lor, dar pentru tuns şi ras se duc la alţii.
Tonstrinele cari atrag clientela cea bună sunt cele dimprejurul Forului, din frumăsa suburbie a Carenelor, şi din vecinătatea Graecostasei. Sub numele de Graeoosiasis, literalmente locul de oprire al Grecilor, se înţelegeâ locul unde se opriau trimişii streini, cari aşteptau să fie primiţi în audienţă de Senat. Clasa de jos îşi aveâ oficinele în Via Suburra. Acolo adesea o femee face bărbierie; ea lucrăză fără ceremonie, rănind câte odată pe muşteriii săi. Acolo se adună mulţimea cea maî prăstă, sclavi cari aşteptă eşirea din şcălă a copiilor ce tre-bue să conducă, hoţi cari pun Ia cale câte o ispravă. Femei plebeene
www.digibuc.ro
352
ION KALINDERU
vin acolo să se coafeze. Salariul operatorului sau operatdrei eră de doi dinari (aprdpe 12 centime), cel puţin aşă e nartul fixat în edictul preţurilor lui Diocleţian.
Limbuţia anticilor Figaro e vestită. Ei sunt istoricii întîmplărilor oraşului: efect natural al amestecului societăţii care se adună la ei, dar şi al nevoii de a distrâ pe visitatorî pentru a-î pută opri.
Când intraţi la bărbier, vă răgă să alegeţi fărfeci, briciu sau cim-bistră, căci unele persăne îşi tund barba, alţii o rad, alţi chiar o smulg, neapărat după ce au dat cu paste epilatorii, căci alt-fel ar fi o tortură. Pentru a recurge la briciii, trebue ăre-care curagiu, ceea-ce nu e necesar pentru tuns. Pentru smulgerea părului trebue răbdare, căci nu se păte face decât cu încetul. Briciul ar pută deşteptă în spiritul muşteriului temerea că are să i se taie gâtul, căci are forma unei căse.
Smulgerea părului nu e aşă de ameninţătăre. Se aplică mai întâii! alifii, dropax, psilothrum, în cari intră reşină, sulfur de antimoniu sad alte ingrediente, cari fac să cadă firele de păr fără durere. Băr» bierii sunt şi manuouri, îngrijesce adică adesea, cum am dis mai sus, şi de unghiile clientului. Acesta ţine o oglindă în mână şi suprave-ghâză lucrarea bărbierului, îi arată părţile pe unde vrea să mai revie.
De gând Romanii purtară barba rasă şi părul mic, bărbierii deve-nirâ necesari. Sub August, Agrippa, pentru a se face plăcut poporului, puse bărbieri şi coafori la disposiţiunea bărbaţilor şi femeilor, în anul în care fu edil. Bogaţii exercitau la Roma fel de fel de meserii prin sclavi de ai lor, lucrând în folosul lor; tot aşă multe bărbierii erau exploatate de bogătaşi.
Meseria de bărbier eră productivă. Să intrăm la Liciniu, un bărbier bogat citat de Oraţiii în «Arta poetică». O coţofană imiteză vocea omenăscă, cântecul animalelor şi chiar sunetul instrumentelor. Reclamă ingenidsă! Mueraticii adunaţi acolo ţineau mai mult la renumele că sunt bine gătiţi, decât la acela de dmeni cinstiţi. Romanii, pentru a arătă preţul ce puneau acei mueraticî pe coafura lor, diceaii că «sunt dmenl cari se scarpină numai cu un deget»
Marţial descrie în chipul următor un asemenea bellus homo:
«Un om de modă e un om cu păr împărţit printr’o cărare trasă cu în-«grijire, tot-deauna parfumat, care cântă pe jumătate între dinţi cântece «din Spania şi din Egipt, şi care scie să facă gesturi cadenţate cu braţele «sale curăţite de păr, care tdtă diua nu se desparte de scaunele co-«cdnelor. Are tot-deauna câte ce-vâ să le şoptăscă la ureche, scie tdte «întîmplările Romei; pdte să vă spună numele femeii de care e amorezat
www.digibuc.ro
PORTUL PERUCILOR ŞI BĂRBIERII LA ROMANI
353
«unul, prin ce adunări se arată altul, pote să vă spună pe din afară «genealogia calului Hispinus.»
Descrierea se potrivesce destul de bine pentru categoria acesta de <5mem şi în filele ndstre.
Din cele (Jise până acum, reiese că bărbierii şi coaforii aveau o si-
Tip de mueratic.
tuaţiune demnă de invidie la Roma. Eî alcătuiau, în adevăr, o brăslă numerdsă, şi-i vedem figurând în afişele electorale comunale descoperite la Pompei. Din grafUti murali din Pompei vedem că în anul catastrofei, parfumorii (unguentarii) şi bărbierii (tonsores) recomandau pentru magistratura de edil pe un 6re care Trebiu, pe eare-1 mai
Analele A. B—Tom. XXIII.—Memoriile Secţ. Istorice.	2 8
www.digibuc.ro
354
ION KALINDERO
recomandau şi plăcintării (clibanarii). Iată inscripţiunea bărbierilor:
I.	TREBIVM AED. TONSORES
(Bărbierii recomandă pe I. Trebiu — după altă cetire, I. Trebiu ca edil.)
Istoricii romani, precum se scie, nu prea se ocupă cu clasa poporală ; sclavia fiind temelia societăţii, munca eră dispreţuită de cetăţeni, şi negustorii mici, mal toţi streini, meseriaşii, de obiceiii liberţi sau proletari, nu avură nici o influenţă asupra treburilor publice. Mult timp— până la Măriţi, proletarii nu se admiteau în armată. Singură burghe-simea romană eră demnă de a purtă armele şi de a apără patria.
AsociaţiunI şi colegii de muncitori se formară cu t<5te acestea, istoricii însă nu le făcură ondrea de a vorbi de ele, de tenui, de humi-liores nu se ocupaţi, erau cu totul absorbiţi de istoria răsbdielor şi de peripeţiile politice. Tocmai târziu, în secolul Antoninilor, se găsesc, cu privire la aceste cestiunl, dre-carî sciinţe, cari nu sunt lipsite de interes. Informaţiuni mal numerdse trebue să căutăm în Codicele de legi şi în lucrările jurisconsulţilor, mai ales în Codul lui Teodosiâ. Se înţelege că împăraţii, după epoca Antoninilor, priviră ca o îndatorire de a regulă situaţiunea legală a coleg iilor sau breslelor, de a precisă drepturile, privilegiile şi datoriile lor.
Faţă cu tăcerea pe care o păstrâză istoricii asupra profesiunilor industriale, ne vin în ajutor numerdse înscripţiuni în Cisalpina, în Nar-bonensa, în Dacia şi Panonia. Aceste înscripţiuni sunt săpate pe mormintele confraţilor şi patronilor acelor colegii, şi pe monumentele destinate a păstră pomenăla evenimentelor cari priviau corporaţiunile. Acele pietre, adevărate documente istorice lapidare, ne înfăţişâză în basoreliefuri scene ale vieţii poporale. La 1843, Mommsen regretă lipsa unei colecţiuni de înscripţiuni privitdre la meserii. Acum suntem mai fericiţi, în mare parte tot graţie muncii sale, căci găsim un bogat material în admirabilul Corpus inscripţionam latinarum, editat de A-cademia regală din Berlin, din care aii apărut până acum 11 volume.
Iată principalele cunoscinţe ce ne dau inscripţiunile, cu privire la diferitele corporaţiuni romane şi la extensiunea organisaţiunil corporative printre persdnele de aceeaşi meserie. In vremea imperiului, condiţiunea cetăţănului de origine liberă nu se mai deosebiă aşâ de mult, ca în timpurile Republicei, de trăpta liberţilor; probabil că de aceea găsim la Pompei graffiti electorale prin cari corporaţiuni de meseriaşi recomandai! candidaţii lor pentru dregătoriile oraşului, precum am arătat mal sus.
www.digibuc.ro
PORTUL PERUCILOR ŞI BĂRBIERII LA ROMANI
355
D-l Waltzing, în remarcabilul său studiu istoric asupra corporaţiu-nilor profesionale la Romani (Louvain 1896), constată că există la Roma, în secolul I al erei ndstre, o tradiţiune care atribuiâ lui Num a Pompiliu înfiinţarea colegiilor de meseriaşi. Adevărată sau falsă, tra-diţiunea aveă folosul de a da corporaţiunilor prestigiul aşâ de mare ce aveai! la Romani întocmirile vechi. E relatată de Plutarch, care, în lista ce dă, nu menţioneză corporaţiunile medicilor şi bărbierilor, ca unele ce s’aii constituit mai târ<Jiu.
Bărbierii aveau de fapt monopolul parfumurilor şi boielilor şî ajungeau la averi mari. După Marţial, Cinnamus şi Eutrapelus erau bărbieri fdrte renumiţi pe timpul său. Juvenal se revoltă că bărbierul ce avuse în tinereţea sa ajunsese mai bogat decât un patrician. Elagabal, după obiceiul despoţilor orientali, încredinţâ posturi din cele mai înalte la dănţătort şi la bărbieri. Sub împăratul Constanţii, bărbierul Curţii eră o persdnă mare. Dacă bogaţii aveau sclavi cari să îngrijâscă de coafura lor, ei totuşi chemau un maestru special pentru a da lecţiunî la tonsores, tonslrices şi ornatrices. Damele, nefiind mulţumite numai de serviciile sclavelor lor, aduceau şi ele coafori de meserie.
Aci se sfîrşesce studiul nostru al perucilor şi al bărbierilor la Romani. Silinţele unite ale archeologilor, epigrafilor şi filologilor, ne au redat, cum am arătat, un număr fdrte mare de amănunte privitdre la acâstă parte a vieţii Romanilor. Erudiţiunea nu lasă în afară din domeniul ei nici o manifestaţiune, ori cât de secundară s’ar pără, a ideilor şi a simţemintelor omului, şi isbutesce ast-fel a reconstitui cu credinţă cadrul, în care aii trăit generaţiunile anteridre.
Usul perucii a fost reluat de moderni, şi nici influenţa marilor părinţi ai bisericii, nici spiritul satiric al scriitorilor n’a putut să facă Să dişpară portul lor cu exagerările sale.
Năvălirea barbarilor, care distruse atâtea alte produse ale vieţii orăşenesc! şi care desfiinţă pentru mult timp tdte meseriile de lux, desfiinţă neapărat şi usul perucilor. II înlătură chiar aşâ de complet în cât, când reîncepu mal tânjiu, mulţi crezură, cum am vădut, că perucile erau ce-vâ nou, ce nu cunoscuse anticii. Se scie că secolul XVII vădu din noii tdte exagerările şi abusurile perucii, ce se ivise şi la Romani.
Numai pe la finele secolului XVIII a început o reacţiune fericită şi durabilă în contra acelui abus. Să facem dar urări pentru ca să rămână definitiv triumful moravurilor mai sănătdse şi mai Breşei.
www.digibuc.ro
ORIGINEA CÂMPULUNGENĂ
A LUI
GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI
DE
T. T. STEFANELLT,
Membrii corespondent al Academiei Romftni.
Şedinţa de la 23 Martie 1901.
Dimitrie Cantemir, în opul s6u Descriptio Moldaviae, spune că Câmpulungul în ţinutul Sucevei, apoi Vrancea şi Tigheciul, formâză fie-care pentru sine un fel de republică, şi că aceste republici au instituţiunî ce se deosebesc de ale celor-lalţî locuitori din Moldova. Acâstă afirmare a eruditului principe, vrând-nevrend, ne face să dăm o mai mare atenţiune acestor trei localităţi şi să observăm cu mai mare luare aminte datinele locuitorilor, modul lor de a trăi şi de a se afirmă în familie şi în viăţa publică, precum şi trecutul lor.
Mai cu sâmă însă ne simţim împinşi să cercetăm ce fel de bărbaţi de 6re-careşî valdre au eşit după vremuri din mijlocul acestor locuitori.
Trăind timp destul de îndelungat în centrul uneia din aceste republici amintite de Dimitrie Cantemir, adecă în vechiul Câmpulung din ţinutul Sucevei, astădi Câmpulungul Bucovinei, capitala des numitului ocol al Câmpulungului moldovenesc, m’am simţit îndemnat să cercetez cu multă luare aminte totul ce-mi puteă da o lumină mai vie asupra trecutului acestui loc istoric şi asupra locuitorilor români ce şi astădi fac partea covîrşitdre a poporaţiunil munţilor românesci din Bucovina. Topografia împrejurimii, limba, datinele şi caracterul poporului au fost obiecte ce cu mare interes au atras luarea mea aminte.
Apoi am început a colectă documente câmpulungene, cari aruncă o lumină vie asupra trecutului acestor locuri frumdse şi al locuitorilor lor. Sper că voiu pută cruţă atâta timp din oficiul med, ca să pot publică resultatul acestor cercetări şi documentele adunate. Până atuncia însă fac cunoscut unele resultate ale cercetărilor mele, despre
www.digibuc.ro
358
T. V. ŞTEFAN ELLI
cari am crezut că sunt destul de însemnate spre a fi cunoscute de ceî ce se interesăză de istoria poporului românesc.
Ast-fel în anul 1896 am publicat o monografie despre originea Câm-pulungenă a. dinastiei Calimachilor (1) în care, prin documente originale vrednice de tdtă încrederea, s’a dovedit mai pre sus de tdtă îndoiela, că dinastia Calimachi este originară din Câmpulungul Buqovinei, că este o familie năoş românescâ, care purtă numele de Calmăş, pe când se află încă în Câmpulung, iar apoi venind Ioan Teodor Calmăş la domnia Moldovei (1758—1771), l-a schimbat în Calimachi. Acest nume a fost apoi păstrat şi de Mitropolitul Gavriil, fratele lui Vodă Ioan Teodor Calimachi, precum şi de urmaşii pe scaunul Moldovei ai acestei dinastii şi de coborîtorii lor.
Prin acăstă publicaţiune s’a lămurit şi s’a resolvat definitiv o lacună în istoria Moldovei, căci s’a stabilit neîndoielnic că nu Orheiul, ci Câmpulungul, atunci al Moldovei, a<Jî al Bucovinei, a fost lâgănul familiei Calmăş —Calimachi.
Cercetarea privitdre la originea Calimachilor m’a dus şi la altă descoperire, adecă la originea câmpulungână a lui Gavriil Bănulescu, Mitropolitul Kievului.
Pătruns de dorinţa să aflu ce dmenî însemnaţi a dat vechea republică a Câmpulungului nâmului românesc, n’am putut să trec cu vederea şi pe Gavriil Bănulescu, pe care documentele aflate de mine ni-1 arată ca originar din Câmpulung.
Acest Bănulescu a jucat un rol fdrte însemnat în Moldova, Muntenia, Basarabia şi Rusia. Favorit al Curţii imperiale din Petersburg, a sciut să ajungă la cel mai înalt rang în ierarchia bisericescă, atât în Moldova, Yalachia şi Basarabia, cât şi în Rusia. Pe vremea sa eră unul din ceî mai culţi prelaţi ortodoxi. La anul 1778 îl aflăm profesor de limba latină în Iaşi. La 1779 se călugăresce în Constantinopole; la 1781 îl aflăm predicator la Mitropolia din Iaşi. La 1782 plăcă în Rusia şi ahume la Pultava, unde devine profesor de filosofie şi rector. La 1784 Mitropolitul Moldovei, Gavriil Calimachi, originar şi el din Câmpulung, îl ridică la rangul de archimandrit. La 1788 este iarăşi rector şi profesor în Pultava; la 1789 este chemat în Moldova şi devine archiereti cu titlul de Bender şi Acherman, iar la 1792 Sinodul şi guvernul Rusiei îl numesc Mitropolit al Moldovei. Dar încheindu-se pacea între Ruşi şi Turci, Bănulescu părăsesce cu sila Moldova şi este rînduit la anul 1793 Mitropolit al Chersonuluî şi Crimeei. La anul
(1)	Arckiva, din Iaşi, No. 7, 8, 11, 12,
www.digibuc.ro
ORIGINEA CÂMPULUNG^NÂ A LUI GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI.
359
1799 devine Mitropolit al Kievului şi Haliciului, iar la 1801 membru al sf. Sinod rusesc (1). La anul 1803 se îmbolnâvesce şi, după cererea sa proprie, Alexandru, împăratul Rusiei, prin o scrisdre din 21 August (2), îl liberăză de conducerea diecesei, permiţendu-î să se ducă la Odessa pentru căutarea sănătăţii şi-i asigneză 3.000 ruble pe an. La 1808 este rechemat din Odessa şi numit Exarch în principatele Moldova şi Muntenia, iar pentru înlesnirea călătoriei, împăratul Rusiei îi trimite 2.000 ruble din casseta sa privată (3).
Până la 1812 ocupă el acest post cu reşedinţa în Iaşi, când apoi făcendu-se pace între Ruşi şi Turci, Basarabia rămâne la Rusia, şi Gavriil Bănulescu devine Mitropolit al Basarabiei cu reşedinţa în Chişineu, unde mdre la 1821, îmmormîntat fiind în mănăstirea Chi-priani.
Curtea împărătăscă a Rusiei ţineă mult la Mitropolitul Bănulescu şi, prin deosebite distincţiunî, căuta să-I aţîţe şi să-i nutrâscă zelul pentru Rusia. Ast-făl la 1792, Impărătăsa Rusiei îî confere un clobuc alb (comelaucă albă) cu cruce de briliante (4). La 1801 împăratul Alexandru îî confere ordinul sf. Andreii! şi-l numesce membru al sf. Sinod. La Martie 1810 i se trimite o mantie de catifeâ cu broderie de aur (5), iar la Aprilie 1810 i se confere ordinul sf. Vladimir clasa I (6).
La anul 1812 capătă insigniile la ordinul sf. Andreii! — t6te distincţiunî fdrte însemnate, cari dovedesc cât de mult căută curtea imperială să-l ţie priincios causei rusesci, căci aveâ mare lipsă de un prelat cult în Moldova, Muntenia şi Basarabia, care să cundscă bine limba şi obiceiurile românesci şi, pe lângă acăsta, să aibă simpatii pentru , Rusia. Aceste condiţiuni le împliniâ Mitropolitul Gavriil, şi de aceea eră în interesul Curţii să-l acopere cu favoruri, spre a-şî asigură serviciile sale.
Scopul acestor rînduri nu este însă a scdte la ivelă activitatea Mitropolitului Gavriil sau a-î scrie biografia, ci a stabili locul de unde se trage. Şi localitatea care are dreptul a-1 consideră pe Mitropolitul
(1)	Vecjî documentul anexat sub numărul V. Filaret Scriban, în Istoria biseri-c4scă a Românilor pretinde că Gavriil a fost numit la anul 1799 membru al sf. Sinod, ceea-ce contrazice documentului V.
(2)	Ve(Jî documentul VII.	*
(3)	Ve<jd documentul VIII, publicat la sfîrşitul acestei scrieri.
(4)	Veijî documentul I, publicat la sfîrşitul acestei scrieri.
(5)	Ve^lî documentul IX.
(6)	Veqlî documentul X, publicat la sfîrşitul acestei scrieri.
www.digibuc.ro
360
T. V. STEFANELLI
Gavriil de fiţi al său este cu bună sămă Câmpulungul din judeţul Sucevei, adecă Câmpulungul Bucovinei.
Filaret Scriban susţine (1) că Mitropolitul Gavriil a fost român din Transilvania din oraşul Bistriţa, unde şi-a făcut cursul învăţăturilor, studiind apoi în Grecia şi Kiev.
In istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei (2) de C. Erbiceanu provin documente că Gavriil Bănulescu este român din Bucovina.
Zamfir C. Arbure în opul seu Basarabia <Jice (3) că Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni s’a născut în Bucovina, a fost fiul dra-bantuluî (?) Bodoni şi şi-a făcut studiile în Transilvania, apoi în Gre_ cia. Locul nasceriî nu-î este cunoscut d-luî Arbure, Nelămurită rămâne şi porecla Bodoni, pe care o adaoge D-l Arbure numelui de familie Bănulescu.
Două documente aflate de mine, pe cari le public mai la vale, vor aduce lumină asupra locului nasceriî Mitropolitului Gavriil Bănulescu, nu însă şi asupra numelui Bodoni. In tătă Bucovina şi în tot ţinutul Câmpulungului nu există numele Bodoni, şi în sutele de documente câmpulungene adunate de mine, nu am aflat nicăiri amintin-du-se acest nume. Dacă a purtat deci Mitropolitul Bănulescu şi acest nume, atunci trebue să şi-l fi însuşit în Transilvania, anume în oraşul Bistriţa, unde şî-a făcut o parte din studiile sale. Că a existat în Ardăl numele Bodoni este lucru constatat, căci un Ştefan Bodoni împreună cu Sava Armaşul este trimis de Vodă Michaiii Vităzul la Bis. triţa pentru a ridică de la oraş contribuţiune în bani, vin ş. a., pentru armata învingătorului Voevod şi pentru a luă locuitorilor jurămîn-tul de credinţă (4). Pdte să fie deci că vr’un Bodoni l-a crescut sad l-a ajutorat pe Gavriil în Ardăl, din care causă acesta a acceptat şi numele Bodoni.
Cele două documente amintite mai sus, şi cari aduc lumină asupra originei câmpulungene a Mitropolitului Gavriil, au următorul cuprins: * 2 3 4
ţl) Istoria bisericescă a Românilor, Iaşi 1871, pagina 171.
(2)	Istoria Mitropoliei Moldavieî şi Sucevei, Bucurescî 1888.
(3)	Basarabia în secolul XIX, op premiat de Academia Română, pag. 739 ş. u.
(4)	Documente românesci din Arhivele Bistriţei de N. Iorga, pag. LXXXIII, LXXXV, LXXXVI.
www.digibuc.ro
ORIGINEA CÂMPULUNGENĂ A LUÎ GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI.
361
I.
(Mîli-turie)	(Pagina întâia).
Cătrâ Pre osânţiea sa Kiriu Kir Gavriil Mitropolit Kievului!
Cu mica şi pre plecata smerenie noastră cu metanii căzând sărutăm bla-goslovitoarele mănile pre Osfînţii tale spre această curată şi dreaptă poftă a pre Osfiirţii tale spre cercare neamurilor din patreot (sic) di unde să află cel de timilie neam după cum s’au şi dovidit prin arătare mai gios iscăliţilor bătrâni şi a noastră după ştiinţa celor mai gios iscăliţi, eată şi noi cu tot chipul de sălinţă am pus spre aceasta adunând pre bătrânii târgului Câmp (u)lung moldovenesc care sânt de vârstă mai bătrâni şi persoane mai cinstite pentru acele trii neamuri ce sânt întrebate prin cinstită scrisoare Preosfinţii tale; au fost şi sânt din care să află şi alţii de faţă adică din Calmăşeni şi din Erhăneşti cum şi din Bănuleşti cu adevărat după arătare noastră după cum ştim din moşii şi părinţii noştrii, cum că acele trii neamuri dintru on bătrân sânt neamuri vechi din patriea aceasta. în care Măriea sa Ioan Vodă Calmăşul şi pre osfinţiia sa Kiriu Kir răpăusatul Mitropolit a Moldovii frate Mării sale Ioan tot de aice au fost din neamul acela mai sus numit; măcar că la vremile trecute multe întâmplări şi treceri au fost de la o ţară la alta. După cum au eşit şi de la noi o samă din Bănuleşti şi din Erhăneşti la ţara Ardealului şi din Călmăşeşti la ţara Le* şască de întâmplare vremilor, deci o samă s’au mai înturnat înapoi, eară o samă au rămas până astăz duşi în pârţăle acele, noi aşa ştim şi mărturisim după cum arată mai sus, şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus numile şi iscăliturile pe anume.
Câmpulung 23 August: v: 1800.
(Pagina a doua).
f Eu Niculai Piticariul om di 100 şi mai bine de ani: drept moşenaş şi lă-cuitorlu din Câmpulung mărturisise.
f Eu Toader Sabie, tij asemine de 85 ani moşenaşu şi lăcuitorlu diu Câmp: mărturisise.
f Eu Petre Hurgiş, om de 80 ani drept moşenaşu şi- lăcuitorlu din Câmpulung mărturisise.
t Eu Ioniţă Lehacîu, om de 80 şi mai bine de ani, drept moşenaşu şi lăcui-torîu din fundulmoldovii (1) tij Căpug: mărturisise.
Şi noi mai gios iscăliţii pe al doile rublică am făcut cercetare poftind pe bătrânii cei ce s’au iscălit 8ă arete cu dreptate cele ce ştiu, după cum au şi arătat
Gavriil Ciupercovici, protopop Câmpulungului.
Ierei Grigori Grămadă.
Diiacon Miron Ciupercovici.
Diiacon Constantin Grăm(a)dăvici.
Şi noi mai sus iscăliţii drepţi din neamul acela şi moşenaş din doo neamuri din Bănuleşti şi din Erhăneşti (2)-
www.digibuc.ro
362
T. V. STEFANELLI
Eu Vasile Hasnăş, mărturisăsc. t Eu Grigorii Sabie moşenaşu. t Eu Mihalaehi Popovici ot Suceava mam întâmplat la această mărturie.
Această mărturie s’au făcut înainte noastră şi am iscălit şi întărit cu pecete târgului Gâm g:
Ion Tudurian, vor.
Simion Şandru, giurat.
Sig.
Dass vorstehendes Zeugniss mit Wissen der hiesig k. k Staats Giitter Verwal-tung ausgestellt worden, bestăttige anmit.
Kimpulung den 5-ten 7-bris 800. K. k. Verwalter Amt ut supra
Schaiblain (m. p.)
Sig.
Verwalter.
(Pagina a treia).
Drubenstehendes Zeugniss wird auch von Seite des Sutschawaer k. Stadtgemein-degerichts bestăttiget.
Sutschawa den 8-ten September 800. K. k. Sutschav: Stadtgemeindegericht Constantin Ioanovice (m. p.) Stadtrichter Orass (m. p.)
Stadtsyndiker.
Coram Gaes. Regio. Distr. Suczavensis Iudicium. Signat. Suczaviae die 9-na Sep-temb. 800.
Sigiliul		Sigiliul
oraşului		Tribuna-
CAmpulung		laiul
Marossani de Banuleseu.
n.
Pre osfiqţite şi milostive stăpâne,
Viind trimisul Pre osfinţii voastre, Eir Ioniţă Ungurul aice la noi la Câm-pulungu,ne-au adus şi pre cinstită scrisoare cene-aî trimes Pre osfinţie voastră —cu multă plecăciune şi cu mare bucurie am primit-o înpreună şi un epi-trahil ce aţi trimes pre osfinţie voastră la biserica noastră pentru care foarte mulţămiţi săntem. Şi înţălegând cele ce ni să scrie de cătră Preosfinţie voastră—cu tot chipul de sălinţă adunând pre toţi oamenii bătrâni vechi, ce 1 2
(1)	Sat în apropierea Câmpulungului, aprope de obârşia rîului Moldova.
(2)	Familia Erhan există şi acum în Câmpulung, pe când numele Calmăş şi Bă-nulescu nu mal există.
www.digibuc.ro
ORIGINEA CÂMPULUNGENĂ A LUI GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI. 363
s’au aflat aice la Câmpulung şi la alte sate de pin pregiur şi s’au făcut mărturie după cum s’au putut, măcar că au fost oareş care înpiedicări, însă nu dispre noi ci dintr’un felvaltăr (1) niamţu ce avem în sat luătorîu de samă, sau pricinuit prepuind pe Kir Ioniţă de şpion, l-au făcut de au umblat odată pe la Cernăuţu areştuit şi apoi s’au întors iarăş la noi de s’au isprăvit trebuinţa, dară cu toate aceste s’au făcut şi încredinţăndu-se cu pecete Câmpulungului şi cu alte întărituri dregătoreşti să trimete rugăndu-ne ca să fie primită şi luată în samă de bună slujbă.
Şi pe lăngă aceasta înţălegăndu de multă bunătate şi evlavie ce creştinească a evgenii Pre osfinţii voastre şi din trecuta vf eme de când erai la Moldova, ear mai vârtos din adeverinţăle ce ne-au dat Kir Ioniţă, încredin-ţăndu-ne-cu totul şi prin îndemnare şi sfatul ce am avut m’am socotit şi am trimes şi on copil anume la pre osfinţie voastră pentru carele pre mă rogu fie bunătate prea osfinţii voastre ca să fie priimit ca unul ce după cercetare ce s’au făcut dintr’atăţa oameni bătrâni a fi şi oareş-care neam— care copil păr acum moldovineşte binişor — şi nemţeşte păr la al triile glasu (2) au eşit şi cu adevăr din şcoală l-am luat şi l-am trimes nădăjduind că la acele locuri de va fi cuprinsu cu mila pre osfinţii voastre, poate şi în alte limbi care să vor socoti a fi de trebuinţă să înveţe şi nemţeşte mai mult poate să-s împuternicească pentru carele mă rog pre osfinţii voastre să fie cu milostivire şi mare pomenire vei ave fiind că sânt om cu casă gre şi cu copii mulţi şi fiind că cu adevărat noo ne-au părut pre piste putinţă şi cu mare durere; şi maică-sa cu multă plângere s’au dis-părţit de cătră dânsul, nu pentru alta, ce pentru depărtare locului, dar ce să facem pentru procopsala învăţăturii şi norocirii lui săntem săliţi a răbda toate; şi nădăjduim cătră Dumnezeu că peste scurta vreme om vide pe Pre osfinţie voastră iarăş la scaunul Moldovii. Pentru care purure rugători săntem ca să fim norociţi rămăind
Al pre.osfinţii voastre pre plecat şi supus poruncii, diiacon, Gavriil Grămadă.
«Şi mă rog să aibă voe copilul a-m scrie căte odată prin poştă la Eşu cum să află ca să ne măngăem cu scrisoare luănd.
«Şi pentru mai buna pliroforie trimet şi acestă însămnărică de cursul neamului.»
Resumând cuprinsul acestor documente vedem următdrele:
Gavriil Mitropolitul Kievului trimite la anul 1800 din Kiev pe credinciosul său Ioniţă Ungurul (3) la Câmpulung cu un epitrahil pentru 1 2 3
(1)	Administrator.
(2)	Clasă.
(3)	Numele Ungurul ar însemnă că Ioniţă acesta se trage din Ardei, căci este îndatinat în Bucovina a-i numi pe Români! din Ardei: Ungureni.
www.digibuc.ro
364
T. V. STEFANELLI
biserica din loc şi cu o scrisdre ca să afle de mai există în Câmpulung trei nemuri (adecă familii) şi anume: Călmăşeni, ErhanescI şi Bănulesci.
Ioniţă Ungurul vine la Câmpulung şi consultă pe protopopul Câmpulungului şi pe preoţii locului, cari la rîndul lor consultă pe bătrânii moşneni din loc. Toţi fac la 23 August 1800 o Mărturie în scris, arată că aceste nemuri sunt tdte nemuri vechi din Câmpulung şi trimit mărturia acesta Mitropolitului Gavriil prin Ioniţă Ungurul. Odată cu acestă mărturie mai trimite diaconul Constantin Grămadă, unul din iscălitorii Mărturiei, o scrisdre particulară către Mitropolitul Gavriil, în care îl rdgă să primescă pe un copil al seu spre crescere şi procopselă şi-î trimite şi o însemnăricâpentru cursul nemuluî. Acestă însemnărică ar ave multă valdre, dacă s’ar descoperi, căci ar dovedi înrudirea lui Gavriil cu Constantin Grămadă sau cu soţia sa şi cu alte familii din Câmpulung, dar nu s’a putut află până acuma, precum nu am putut află nici numele copilului trimis lui Bănulescu spre crescere.
Documentul întâiu (mărturia) scrisă pe o hârtie tare, gălbue, este fdrte bine conservat împreună cu peceţile în ceră roşie a deosebitelor oficii publice ce au întărit acestă mărturie spre mai bună credinţă. Deosebită a-tenţiune merită sigiliul oraşului Câmpulung, care astăcji a ajuns în posesiunea mea: Inscripţiunea acestui sigiliu şi anume în cercul spre margine este: aciasta-i pecete Câmpulungului să s crâd, ie^r în cercul cel mic: + let 3GA10: Chit. a.
Va să <jică acest sigilii! eră făcut la anul 1741 şi marca târgului erâ un molid ce figureză în mijlocul sigiliului şi difere de marca de astăzi, care arată pe un Român rezimat de o secure.
Al doilea document, adecă scrisdrea particulară a diaconului Constantin Grămadă, pe care o trimite el Mitropolitului Gavriil la Kiev, este scris de aceeaşi mână ce a scris Mărturia publicată mai sus, şi deşi nu cuprinde însemnarea anului, lunii şi a (jilei, totuşi din cuprinsul seu, uşor se pote înţelege că a fost scris în aceeaşi vreme cu mărturia şi trimis înpreunâ cu acâsta prin Ioniţă Ungurul Mitropolitului Gavriil la Kiev. Diaconul Grămadă profită adecă de ocasiune şi trimite Mitropolitului spre crescere un copil al său, care după cercetare ce s’a făcut dintr'atâţia 6meni bătrâni a fi şi âreş care nem se dovedesce, şi, spre mai multă credinţă, diaconul Grămadă trimite
Sigiliul Câmpulungului de la anul 1741.
www.digibuc.ro
ORIGINEA CÂMPULUNGENĂ A LOT GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI.
365
şi o îmsemnarică de cursul nemuluî care, după cum am <Jis, nu s’a putut află până acum.
Aceste doue documente s’au păstrat în familia Stamati din Fălticeni. Posesorul lor este astăzi d-1 Nicu Stamati, inginer în Fălticeni, la care le-am aflat şi copiat împreună cu cele-lalte documente ce le public la sfîrşitul acestei scrieri. La d-1 Nicu Stamati se află însă şi alte obiecte de la Gavriil Bănulescu şi anume tdte decoraţiunile în imi-taţiune, apoi capul cârjei archieresci de argint şi o camelaucă albă. Mai vrednic de însemnat este însă portretul lui Gavriil Bănulescu în miniatură, zugrăvit în email pe fildeş — un giuvaer de artă.
Revenind la cele doue documente publicate mai sus, constatăm urmă tdr ele :
1.	Gavriil Bănulescu întrebă pe bătrânii Câmpulungului de mai există nâmurile: Bănulesciî, Călmăşeniî şi Erhanesciî;
2.	Bătrânii Câmpulungului trimit lui Gavriil Bănulescu o mărturie din 23 August 1800, prin care arată că cele trei nâmurî ce sunt întrebate au fost şi sunt, din care se află şi alţii de faţă, adecă Călmăşenî, Erhănesci şi Bănulesci (în Câmpulung);
3.	Că aceste trei nemuri dintru on bătrân sânt nemuri vechi din patria acesta (Câmpulung);
4.	Că Io ah Vodă Calmăşul (Calimachi) şi repăosatul Gavriil, Mitropolitul Moldovei, fratele Măriei Sale loan, tot de aici au fost;
5.	Că o sâmă din Bănulesci şi din Erhănesci au trecut în ţâra Ardeiului, iar din Călmăşescî în ţera Leşescă;
6.	Că cei iscăliţi în documentul întâiu pe a doua rublică, adecă Ciupercovicî (Ciupercă) şi Grămadă se trag din două nemuri din Bănulesci şi din Erhănesci;
7.	Că diaconul Grămadă, trimiţând copilul seu la Gavriil Bănulescu, spune anume că copilul este nem cu Mitopolitul, şi spre încredinţare trimite o însemnare genealogică.
Din aceste constatări facem deducţiunea:
a)	Că Gavriil Bănulescu este originar din Câmpulung;
b)	Că trebue să fi fost înrudit cu Călmăşeniî (Calimachi) şi Erhănescii;
c)	Că iscălitoriî pe a doua rublică, adecă Gavriil Ciupercovicî, protopopul Câmpulungului, ierei Grigori Grămadă, diaconul Miron Ciupercovicî şi diaconul Constantin Grămadă (şah Gramadevicî) (1) erau
(1) Adevăratul nume al acestor iscălitorî este Ciupercă, Grămadă. Familiile acestea există şi a<Jî în Câmpulung. Fe atuncia însă începuse în Bucovina era slavisăriî numelor; Ciupercă este schimbat în Ciupercovicî, iar din Grămădenî vedem că unul rămâne la numele Grămadă, iar altul iscălesce Gramadevicî.
www.digibuc.ro
366
T. V. STEFANELLI
înrudiţi <5re-cum cu Mitropolitul Gavriil, căci se numesc singuri drepţi din nemul acela şi moşenaş din doue nemuri din Bănulesci şi din Erhănescî;
d)	Că familia lui Bănulescu a trecut din Bucovina în Ardei, după cum (Jice mărturia: a eşit şi de la noi o semâ din Bănulesci, şi din Erhănescî la ţera Ardeiului.
înţelegem deci uşor de unde vine, că Filaret Scriban, în Istoria sa bisericescă, îl face pe Gavriil Bănulescu român din Transilvania din oraşul Bistriţa, căci necunoscendu-î adevărată" origine, iea locul unde a studiat drept locul nasceriî sale.
Altă dovadă că Mitropolitul Gavriil Bănulescu este originar din Câmpulung este şi următdrea:
Am ve<Jut că diaconul Constantin Grămadă întemeiat pe înrudirea copilului seu cu Mitropolitul Gavriil i-1 trimite la Kiev spre crescere. Acâstă înrudire a copilului cu Bănulescu este însă maî mult după maică-sa Maria decât după tatăl sed. Constantin Grămadă. Dacă adecă diaconul Constantin Grămadă a fost nem cu Gavriil Bănulescu, precum reiese acâsta din documentele cele doue publicate maî sus, nu maî puţin adevărat este că şi soţia sa diaconiţa Maria a fost nem cu Gavriil Bănulescu. Âcăsta se dovedesce prin un autogţaf al Mitropolitului Gavriil ce l-am descoperit în Câmpulung ca inscripţiune în dosul unei icone ce se păstreză la coborîtoriî numitei Maria, soţia diaconului Constantin Grămadă.
Coborîtoriî diaconiţeî Maria din Câmpulung, pe cari î-am consultat, fixeză după documentele de familie că diaconiţa Maria a avut cu diaconul Grămadă maî mulţî copil, între carî şi o fată Paraschiva, măritată după Michaiu Cucinschi din Câmpulung. Paraschiva şi Michaiu Cucinschi au avut între alţii şi un fiu anume Niţucă Cucinschi, care a fost lung timp primar al oraşului Câmpulung şi a răposat la anul 1884. La copiii acestui Niţucă Cucinschi am aflat o icdnă veche zugrăvită cu multă artă, care representă nascerea lui Isus. In dosul acestei ic<5ne am dat de o dedicaţiune autografă a Mitropolitului Gavriil, scrisă pe lemnul icdneî, cu cuprinsul următor:
Diaconiţii Marii a diaconului Constantin din Câmpulung aciastră (!) arhierescă blagoslovenie trimitem din Kiev. 1801 Maîu 23 cjile.
(Semnat) Gavriil, Mitropolit Kievului.
Iată copia sc<5să de mine după acest autograf :
www.digibuc.ro
ORIGINEA CÂMPULUNGăNĂ A LUÎ GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI.
367
^ 1 a Kq h. ^ ^	* f^)tau'°>f¥*Vh J£&hjcAh
-rr,/**-™ /r\( /Ho/-'
yii a** 2- 5
y*la
Prin acest autograf se dovedesce că Gavriil eră în adevăr înrudit cu diaconiţa Maria, căci uneî femei streine nu î-ar fi trimis acăstă icdnă cu dedicaţiune autografă. Cât de aprdpe a fost însă acesta înrudire nu am putut descoperi până acuma.
Documentele ce urmăză sunt până acum inedite şi încă necunoscute. Originalele lor se află la d-1 Nicu Stamati în Fălticeni. Tdte sunt scrise în limba rosienescă şi fdrte bine conservate. Ele dovedesc re-laţiunile Mitropolitului Gavriil Bănulescu cu curtea din St. Petersburg şi cu personele influente de la curte.
Publicarea lor aici în traducere românescă nu va fi nefolositdre pentru dejudecarea mai de aprdpe a întâmplărilor de pe acea vreme.
Aceste documente sunt:
I.
Prea osftnţite Vlădică, milostivul meu Domn,
Cu hirotonirea D-vostre în actualul rang de Mitropolit al Moldo-Vlachieî, Maiestatea Sa Irapărătesa a binevoit a Vă oferi un clobuc (camelaucă) alb cu cruce de briliante, pe care alăturându-1, Ve aduc, Prea sfinţite părinte, sincerele mele felicitări pentru acest semn de deosebită graţie din partea Maiestăţii Sale împărătesei şi rămân cu deosebit respect al D-vostre, Prea sfinţite părinte, supusă slugă
(Subscris) Conte Besborodko.
. S.-Petersburg, Aprilie 22, anul 1792.
www.digibuc.ro
368
T. V. STEFANELLI
IL
Prea sfinţite Mitropolite, milostivul meu Domn şi Archipăstor,
Oferit fiind Prea sfinţiei Vostre conform cu actualul rang un clobuc alb cu cruce de briliante din partea Maiestăţii Sale împărătesei, l-am primit eu cu o scrisore din partea Luminării sale contele Alexandru Andreev Besborodko, şi trimiţindu-Vi-1, Vă comunic tot odată, conform împărătesei! hotărîrî, că crucea cu briliante o puteţi purtă şi pe clobuc negru, dacă cel alb în Moldova nu este obicinuit; pe lângă acesta felicitez pe Prea sfinţia Vostră la acestă graţie îrapărătâscă şi rămăn cu deosebit respect şi adevărat devotament al Prea sfinţiei Vostre
supusă slugă (Subscris) Miliallo Kahovski.
Prea sfinţitului părinte Mitropolit al Moldo-Vlachieî G-avriil.
luni 23 anul 1792 No. 1572.
Satul Horupan, 7 verste de la Dubna Poliana.
m.
Prea sfinţite Vlădică, milostivul meu, Domn şi Archipăstor,
Cu deosebită luare aminte am cetit scrisorea Prea sfinţiei Yostre către Iosif Mihailovici de Ribas; nemulţumirile cuprinse în scrisore forte m’au supărat, mai ales că bunătatea şi meritele D-vostre trebue să fie scutite de asemenea atacuri întemeindu-mă atât pe posiţiunea mea, cât şi pe personala mea stimă către D-vostră, voiu pune tote silinţele mele spre a înlătură asemene nemulţumiri, plecat rugând pe Prea sfinţia Yostră a nu părăsi postul ce Vi s'a încredinţat, ci a continuă serviciul D-vostre, mult apreciat de Maiestatea Sa Impărătesa. Adaog, pe lângă acăsta, că în orî-ce cas să Ve adresaţi către mine, şi Ve asigur că tote dorinţele vor fi satisfăcute. Asemenea pentru pămînturile trebuinciose mănăstirilor se va da în cu-rînd deplină satisfacere şi imediat veţ! fi avisaţl Cu supunere rămân al Prea sfinţiei Vostre
supusă slugă Conte Nildta Znbow.
St-Petersburg, 8 Maiu 1795.
www.digibuc.ro
ORIGINEA CAMPULUNGENÂ. A LEI GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUÎ.
369
IV.
(Scrisorea împărătesei Maria, mama Împăratului Alexandru I către,
Mitropolitul Oavriil.)
Prea asfinţite Mitropolite de Ecaterinoslav,
Felicitările Domniei-Vostre de anul nou, ce Mi le-aţî exprimat în scri-sărea D-vostre, dovedesc devotamentul D-vostre către Noi. Apreciând acesta cu mulţumire pentru viitor, Vă asigur că tot-deauna voiu rămâne
a Prea osfinţiei Vostre binevoitore Marîa.
St.-Petersburg, Ianuarie 27 <Jile, anul 1797.
V.
(Scrisorea împăratului Alexandru prin care îi confere Mitropolitului Gavriil
ordinul sf. Andreiu.)
Prea sfinţite Gavriil, Mitropolit al Kievului,
După ce cu plăcere am înţeles despre întocmirile ce le-aî introdus pentru susţinerea bunei orînduelî şi a propăşirii în eparcbia din Capitală, încredinţată D-vostre, Mă simt îndatorit a aprecia pe deplin meritele D-vostre, şi a le recunosce, căci iubiţi şi stimaţi îmi sunt binefăcătorii creştini, cari-şi împodobesc ast-fel starea lor.
Avend acesta în vedere, şi numindu-Vă în rangul de membru al sf. Sinod, fără a Vă despărţi de diecesa D-vostre, am aflat de bine a Vă conferi ordinul sf. Andreiu înainte cuvîntătorul, care alăturat urmâză.
Imî place mult a crede, că acest ordin creat în onorea apostolului, care întâiu a ridicat crucea pe înălţimile Kievului, va împodobi cu atâta potrivire pe păstorul din Kiev.
Alt-fel recomandându-me rugăciunilor D-vostre, rămân al D-v6stre pururea binevoitor
Alexandra.
In St.-Petersburg, Aprilie 7, anul 1801.
Sigilul
Imp8rfttesc.
VI.
(Scrisârea împărătesei Elisaveta către Gavriil, Mitropolitul Kievului.)
Prea osfinţite Archiepiscop al Kievului, Gavriil,
Primiţi expresiunea mulţumirii mele pentru scrisorea prin care mă felicitaţi la ridicarea pe tron a soţului meii împărătesc. Mi-a plăcut a vede că împăratul nu a trăgănat a recunosce cu tot dreptul binefacerile D-v6stre prin un semn de distincţiune, care este o recompensă ce cu tot dreptul Vi se cuvine pentru meritele şi facultăţile D-vostre.
Alt-fel rămân a D-vostre binevoitore
Elis&YCtB.
In St.-Petersburg, Maiu 6, anul 1801.
Analele A. R. — Tom. XXIII. — Memoriile Seeţ, Istorice.	2 4
www.digibuc.ro
370
T. V. STEFANELLI
VII.
(Scrisorea împăratului Alexandru către Gavriil Mitropolit al Kievului şi
Haliciului)
Prea osfinţite Gavriil, Mitropolit de Kiev şi Haliă,
Apreciând motivele ce Vă silesc a mă ruga să Vă liberez de conducerea dieceseî încredinţată D-vostre, şi voind a contribui la însănătoşarea D-vostre, şi ca semn al deosebitei mele atenţiuni pentru serviciile D-vostre, am ordonat să Vi se plătesca 3.000 ruble pe an şi chiar acum la început tot acesta sumă să Vi se libereze.
Sperând că petrecerea D-vostre în clima dulce a oraşului Odessa va ave efectul dorit asupra sănătăţii D-vostre
rămân al D-vostre binevoitor Alexandra.
St.-Petersburg, August 21, anul 1803.
Sigilul
împărătesc.
VIII.
(Scrisârea Secretarului împărătesc către Mitropolitul Gavriil.)
Prea osfinţite Vlădică, Milostive Archipăstor,
împlinind înalta poruncă a Maiestăţii Sale, Ve trimit din casseta Sa privată 2.000 ruble destinate pentru călătoria D-vostre la locul destinat, şi Ve rog umilit a mă însciinţâ despre primirea acestor bani.
Cu deosebită stimă am onorea a fi al Prea osfinţiel Vostre prea supusă slugă
(Iscălitura nedescifrabilă.)
No. 702. St.-Petersburg, Aprilie 11, anul 1808.
Prea osfinţiei Sale
fostului (?) Mitropolit al Kievului, Gavriil.
IX.
(Scrisârea Knezului Alexandru...........către Mitropolitul Gavriil,
Exarch al Moldo-Vlachiei.)
înalt Pre osfinţite Vlădică, Milostive Domn şi Archipăstor,
Maiestatea Sa Imperială din înalta Sa îndurare a binevoit a Vă oferi o mantie de catifea cu broderie de aur, care urmeză alăturat. Cu plăcere Vă felicitez, milostive Domnule, pentru acest semn al graţiei împărătesei.
Am onorea a fi cu deosebită stimă şi supunere al înalt prea osfinţiei Vostre, milostive Domn şi Archipăstor,
prea plecată slugă Knăz Alexandra... (nedescifrabil).
No. 237, 24 Martie 1810.
înalt Prea osfinţiei Sale Mitropolitului Gavriil Exarch al Moldo-Vlachiei.
www.digibuc.ro
ORIGTNEA CÂMPULUNGENi A LUI GAVRIIL MITROPOLITUL KIEVULUI.
371
X.
(împăratul Alexandru confere Mitropolitului Gavriil, Exarch al Moldovei, Vlachiei şi Besarabiel ordinul sf. Vladimir.)
Din mila luî Dumnedeu,
Noi Alexandru I,
împărat şi singur stăpânitor al întregii Rusii, ş. a., ş. a., ş. a.
Prea osfinţituluî Mitropolit Gavriil, Exarch al Moldavieî, Vlachiei şi Besa-rabieî.
Strălucitele D-Vostre servicii au atras tot-deauna deosebita mea atenţiune asupra lor.
Şi fiind-că V’am încredinţat Exarchatul Moldovei, Valachieî şi Besarabiel, Vedem cu plăcere cum tote orînduirile Vostre ţintesc la buna rînduelă în păstorie şi la progresul bisericii încredinţate Vouă. Sfinţita preoţime cu bunele Vostre exemple aţî ridicat-o la un nivel destul de lăudabil şi cu binefacerile Vostre aţî contribuit la uşurarea sorţii locuitorilor acelei ţări, unde se află acum oştirile Nostre.
Ast-fel de fapte strălucite îndreptăţesc a Ve conferi ordinul sf. în rînd cu apostolii Knez Vladimir clasa I, care urmeză alăturat, păstrându-ve cu graţia Nostră Impărătescă şi nestrămutata Nostră bunăvoinţă.
In St. Petersburg, 30 Aprilie 1810.
Sigiliul
Imperial,
Alexandru.
Graf Peter Zavadowski.
XI.
(împăratul Alexandru confere Mitropolitului Gavriil insigniile la ordinul
sf. Andreiu.)
Prea asfinţite Mitropolit Gavriil, Exarch sf. Sinod în Moldova, Valachia şi Besarabia,
Cu deosebită plăcere am observat tot-deauna novaţiunile D-Vostre în favorul bisericii şi al patriei, precum şi al turmei credinciose, prin cari aţî câştigat dreptul la îndatorirea obştescă şi a Mea. Considerând acesta şi spre a dovedi cât de mult ţin la isbânda credinţei şi a influenţei înţelepţilor păstori asupra năravurilor şi a bunel stări a cetăţenilor, am aflat de bine a Ve conferi insigniile ordinului sf. Apostol Andreiu, care urmeză alăturat. Rămân al D-tale binevoitor.
Alexandru.
St. Petersburg, 8 Aprilie 1812.
www.digibuc.ro
372
T. V. STEFANELL1
xn.
înalt Prea sfinţite Vlădică, Milostive Domn şi Archipăstor,
Am ondrea a Vă trimite răspunsul stăpânei mele, a împărătesei Elisaveta Alexandrovna, la scrisorea D-vostre de felicitare, pe care mî-aţî trimis-o cu scrisorea D-vostre din 12 Decemvrie spre a o predă Maiestăţii Sale.
Al înalt Prea sfinţiei Yostre, milostive Domn şi Archipăstor, prea supusă slugă Knez Alexandra (Galiţin?)
P. S.
Domnul (Gospodin) Sturza a trimis propunerile (predpolojenie) sale. Acum aşteptăm ale D-Vostre spre a le înainta împăratului.
No, 97. St.-Petersburg, 9 Fevruarie 18l3. înalt Prea osfinţieî Sale Mitropolitului Gavriil, Exarch al ţinutului Besarabieî.
XIII.
(Scrisârea Mitropolitului de Novgorod către Mitropolitul Gavriil)
Membrului sf. Sinod, Prea osfinţituluî Exarch Gavriil, Mitropolit Chişi-neului şi Hotinului, Cavaler.
După norocitul sfîrşit al răsboiuluî cu Franţujiî a fost voia Maiestăţii Sale prea milostivului împărat a decora şi preoţimea Rusiei cu un semn deosebit al înaltei Sale bunăvoinţe, precum a şi fost exprimat acesta în Manifestul din 30 August 1814 cu următorele cuvinte:
«Sfinţita nostră preoţime care cu rugăciuni a implorat înaintea altarelor binecuvîntarea lui Dumnezeu asupra oştirilor şi ostaşilor Rusiei şi care cu exemple bune a îndemnat poporul la unire şi vitejie, să pdrte de la cel maî înalt păstor sufletesc până la paroch crucea anume făcută pentru acest scop cu inscripţiunea 1812, ca semn al respectului lor pentru credinţă şi iubirea de patrie».
Sosind aceste cruci la Sf. Sinod, şi fiind una din ele menită pentru Prea osfiinţia Vostră, Yi se trimite să o purtaţi pe umăr pe cordonul sf. Vladi-mir, precum s’a arătat acesta prin înaltul Manifest al Maiestăţii Sale din 30 August 1814 şi în ucazul sf. Sinod din 14 Fevruarie 1818.
Anibrosic,
Mitropolit Novgorodului
1818 Fevruarie 14.
www.digibuc.ro
Analele Academiei Române.	l. b.
Moratorium. Comunicaţiune de V. A. Urechiă ........ —,20
Autografele lui Varlaam Mitropolitul. Comunicaţiune de V. A.
Urechiă. (Cu stampă heliograficâ.)...........................—,50
Istoria evenimentelor din Orient, cu referinţă la Principatele Moldova şi Valacliia, din anii 1769—1774, scrisă de biv Vel Stoln. Du-mitrache şi editată după copia lui Nicolae Piteşteanul din anul
1782, de V. A. Urechiă.......................................1,50
Indice alfabetic al cuprinsului volumelor XI din seria I şi I—X din Seria II
din Analele Academiei Române pentru 1878—1888 .......	2.—
lom. XI. — Desbaterile Academiei în 1888—89 ............................ 3.—
» XI. — Memoriile Secţiunii Istorice:................................. 2.—
Câte-vâ manuscripte slavo-române din Biblioteca Imperială de la
Viena, de Ioan Bogdan........................................—,50
Cinci documente istorice slavo-române din Archiva Curţii Imperiale de la Viena, de Ioan Bogdan........................... 1.—
Diploma Bârlădenă din 1131 şi Principatul Bârladului. —O încercare de critică diplomatică slavo-română, de Ioan Bogdan . .	—,60
Biserica din cetatea Nemţu şi documente relative la Vasile Lupu şi Domna Ruxandra, de V. A. Urechiă.
»	XII. — Desbaterile Academiei în 1889—90 ........................... 3.—
>'	XII. — Memoriile Secţiunii Istorice:................................. 12.—
Biserica ortodoxă în luptă cu Protestantismul, în special cu Cal-vinismul în vecul XVII-lea şi cele două sinode din Moldova
contra Calvinilor, de Episcopul Melcliisedec.................1,20
Memoriu asupra periodei din Istoria Românilor de la 1774—1786, însoţit de. documente cu totul inedite, de V. A. Urechiă . . . 11.—
»	XIII.— Desbaterile Academiei în 1890—91	........................ 4.—
»	XIV.— Desbaterile Academiei în 1891—92	  2,50
»	XV. — Desbaterile Academiei în 1892—93 .............................. 4,50
»	XV. — Memoriile Secţiunii Istorice : .............................. 8.—
Documente inedite din Domnia luî Alexandru Constantin Moruzi,
1793—1796. Memoriu de V. A. Urechiă....................... 8.—
>	XVI. — Desbaterile Academiei în 1893—94 ........................... 4,50
»	XVI. — Memoriile Secţiunii Istorice:............................... 3,50
Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus de la 1646, urmat de text, însoţit de acte şi documente, de V. A. Urechiă. 3,50 » XVII. — Desbaterile Academiei în 1894 -95 ......................... 7.—
>	XVII.—Memoriile Secţiunii Istorice:............■..................._	2.—
Sofia Paleolog, nepota împăratului Constantin XII Paleolog, şi Domniţa Olena, fiica Domnului Moldovei Ştefan-cel-Mare, 1472—
1509, de A. Papadopol-Calimach...............................1,60
Vilegiatura şi reşedinţele de vară la Romani, de I. Kalinderu . —,50 Un nou document de la Constantin Cantemir-Vodă, Iaşi, anul
7197 (1689). Comunicaţiune de V. A. Urechiă..................—,20
»	XVIII. — Desbaterile Academiei în 1895—96	  5.—
>	XVIII. — Memoriile Secţiunii Istorice:	  1,50
Contribuţiunî la Istoria Munteniei din a doua jumătate a secolului XVI-lea, de N. Iorga......................... 1. -
Cestiunea Arilor, de Gr. C. Buţureanu.......................... —,25
Un episod din istoria tipografiei în România, de A. Papadopol-
Calimach .................................................... —,20
» XIX. — Desbaterile Academiei în 1896—97	........................ 4,50
»	XIX.— Memoriile Secţiunii Istorice:................................... 3.—
Domnia lui Ioan Caragea. — Biserica română, de V. A. Urechiă. 1,60
August şi literaţii, de I. Kalinderu........................... —,35
Pretendenţi domnesc! în secolul al XVI-lea, de N. Iorga ....	1.—
>	XX. — Desbaterile Academiei în 1897—98 .............................  4,50
Indice alfabetic al volumelor XI—XX, din Analele Academiei Române,
1888—1898 ...................................................... 2.—
Tom. XX — Memoriile Secţiunii Istorice:................................. 5.—
Domnia luî Ioan Caragea, 1812—1818 — Biserica — Şcolele — Cultura publică, de	V	A.	Urechiă...............................  1,20
Primul proiect de Constituţiune a Moldovei din 1822, de A. D.
Xenopol...................................................... —,60
Bucurescii până la 1500, de G. I Ionnescu-Gion. . . . . ... ■	—,30
Manuscripte din biblioteci străine relative la Istoria Românilor.
(întâiul memoriu).	De N.	Iorga....................... —,60
www.digibuc.ro
L. B.
Analele Academiei Române.
Literaţii oposanţl sub Cesarî, ele Ioan Kalinderu.............
Justiţia sub Ioan Caragea, de V. A. Urechiă...................
Documentenoue, înmareparte românesc!, relative la Petru Şchiopul
şi Michaiu-Vitezul, de N. Iorga.............................
Tom. XXI.— Desbaterile Academiei în 1898—99.............................
» XXI.— Memoriile Secţiunii Istorice..................................
Manuscripte din biblioteci străine relative la Istoria Românilor.
(Al doilea memoriu). De N. Iorga............................
Socotelile Braşovului şi scrisori românesc! către Sfat în secolul al
XVII-lea, de N. Iorga.......................................
Socotelile Sibiiuluî, de N. Iorga.............................
Cronicele muntene. întâiul memoriu. Cronicele din secolul al
XVII-lea, de N. Iorga.......................................
Expunere pe scurt a principiilor fundamentale ale istoriei, de A.
D. Xenopol..................................................
Edilitatea sub Domnia lui Caragea, de V. A. Urechiă...........
>	XXII— Desbaterile Academiei în 1899—1900...........................
>	XXII.—Memoriile Secţiunii Istorice.................................
Românii şi Maghiarii înaintea istoriei, de A. D. Xenopol . . .
Portretul lui Miron Costin, de S. FI. Marian..................
Portul barbel şi perului la Romani, de Ioan Kalinderu ....
Pece Maiu. — Cuvîntare, de D. A. Sturdza......................
Din Domnia lui Ioan Caragea, 1812—1818, de V. A. Urechiă. . .
y XXIII— Desbaterile Acadeihieî în 1900—1901	......................
y XXIII.—Memoriile Secţiunii Istorice.................................
Atanasie Comnen Ipsilant, de C. Erbiceanu.....................
Societatea sub I. G. Caragea, de V. A. Urechiă................
Ioan Circa de Gambutz, ca episcop al Marmaţieî Dositeiu Circa,
1660—1730, de Ioan Puşcariu.................................
Din Domnia lui Alexandru Calimach, de V. A. Urechiă ..... Portul perucilor şi bărbierii la Romani, de Ioan Kalinderu . . Originea Câmpulungenă a lui Gavril Mitropolitul Kievului, de T. V. Stefanelli..............................•.....................
—	,30 1,60
1 —
5.	— 6,50
1.—
1,60
—	30
1,60
-15
1,60
6.	-3.—
—,25 —,50 —,50 —,60 1,60
l|60
-,20
1,60
-,20
—,20
www.digibuc.ro