www.digibuc.ro SERIA II. — TOMTTLIJ XI. 1888 — 18S9. MEMORIILE SECTIUNEI ISTORICE , BUCURESCI TIPOGRAFIA CAROL GOBL, STRADA'DOMNEI, No. .6 1890. ANALELE ACADEMIEI ROMANE SERIA II. — TOMULU XI. 1888 —1889. MEMORIILE SECŢIUNE! ISTORICE. BUCURESCI TIPOGRAFIA CAROL GOBL, STRADA DOMNEI, No. 16 1890. www.digibuc.ro CUPRINSULU Pagina Câte-va manuscripte slavo-române din Biblioteca Imperială de la Yiena, de Ioana Bogdană............................................. 1 Cinci documente istorice slavo-române din Archiva Curţii Imperiale de la Viena, de Ioanu Bogdanii............................... 29 Diploma Bârlădeană din 1134: şi Principatulu Bârladului. — O încercare de critică diplomatică slavo-română, de Ioanu Bogdană........65 Biserica din cetatea Nemţu şi documente relative laVasilc Lupu şiDomna . Ruxandra, de V. A. Urechiă...................... 113 www.digibuc.ro CAte-va MANUSCRIPTE SLAV O-ROMANE DIN BIBLIOTECA IMPERIALĂ DELA VIENA DE IOANtf BOGDAN. Şedinţa dela 20 Ianuarie 1889. Manuscripte slavo-române numescă acele manuscripte, care sunt scrise a.) în limba slavonă — redacţiunile ei de ma! târziu — b.) In una din ţările române. Unii termină maî potrivită pentru acăstă clasă de manuscripte slavone până acuma n’am putută găsi. Unii din filologii slavi le numescu tvlacho-bulgare», din pricină că cele mal multe dintr'însele represeutâ redacţiunile târlii bulgăresc!, alţii maî nepotrivită le numescă *moldo-valache*, alţii în fine le numescu curată *bu)găresd>. Nici unulă din aceşti termini pe no! nu ne păte îndestula. A numi tăte manuscriptele slavone, câte s’aă scrisă în diferite timpuri în ţările nostre, vlacho-bulgare, este nepotrivită din simplulu motivă, că nu t6te din aceste manuscripte pdrtă caracterele redacţiunel bulgăresc!. Este adevărată că cele mal vechi dintre dînsele sunt bulgăresc!; deasemenea este incontestabilă că cu câtă manuscriptele năstre sunt mal vechi, cu atât ele să apropie mal multă de redacţiunile curată bulgare. Dacă amă avea manuscripte slavo-române din sec. 12—13, acestea fără îndoială ar fi identice cu cele curată bulgare din acea vreme. Acestă faptă însă nu ne în- Analele A, R. (, XI, — Memoriile Secf. lat. 1 www.digibuc.ro 2 ioanO bogdan gădue a adopta terminuia vlacho bulgaru şi pentru cele-lalte manuscripte slavo-române, care nu ma! presentă redacţiunea curaţii bulgărâscâ. Şi cele mai multe sunt de acesta felii. In tarile nâstre de vreme au începutu a să amesteca redacţiunea bulgară a cărţilora bisericesc! — de tota curată ea s’a aflatu numai în aceste cărţi — cu cea serbâscă şi rusescă. Acesta să simte Încă din secolulă 14, în secolulu 15 şi 16 este unu fapta împlinita. Pentru a denota t6te aceste redacţiunî cu una singura cuvînta, mie mi să pare că terminuia «slavo-româna» e cu multa mai potrivita decât ceia «vlacho-bulgaru», cu atât mai multa că noi Românii nu pulema întrebuinţa cuvin tuia «vlach» data nouă de străini. Terminuia «moldo-vlachu», întrebuinţată mai alesu de scriitorii ruşi în descrierile loru, este lipsita de ori-ce temeia, de 6re-ce nici odată n’a existată o re-dacţiune slavonă proprie unei singure provincii române, Moldovei saa Munteniei; cu atâta mai nepotrivita este astăzi acesta termina cu câta nu mai există nici Moldova nici Valachia, ci România singură şi nedespărţită. Nepotrivirea terminului «bulgărescfl» pentru manuscriptele nostre reese din cele ce am spusu până aci. Intrebuinţânda terminuia «slavo-româna», trebue să mărturisima că, de şi ni să pare celQ mai buna, elu este cu t6te acestea una terminu «impropria». Ela ar fi «propria» dacă t6te manuscriptele, ce le cuprindema sub aceslă denumire generală, ar purta unu ca-racteru pronunţata românesca pe lângă celu slavonfl, Acâsta să p6le susţine cu dreptu cuvînta numai pentru manuscriptele de totu târlii şi mal cu semă pentru cele de cuprinsa profana safl diplomatica, în care influenţa limbei române asupra celei slavone este aşa de puternică, în câta acestă din urmă îşi schimbă formele şi construcţia după cea dinteia; pentru manuscriptele mai vechi, cu deosebire cele de cuprinsa bisericesca, în care tradiţiunea s’a păstrată cu mai multă putere,. nu putema susţină acelaşi lucru. Intr’însele, în adevăra, să află multe forme necorecte născute parte sub influenţa limbei române, parte din lipsa de o cunoştinţă exactă a gramaticei slavone; ele pdrtă însă cu t6te acestea una caractem mai multa saa mai puţina pronunţata bulgăresca, rusesca saa serbesca. P6te că prin- www.digibuc.ro manuscripte si.avo-romAne 8 tr’unu studiu mai amănunţita alu tuturoru manuscripteloru ndstre vom afla 6re-carî criterii mai caracteristice pentru o clasificare a lorii; deocamdată ne vom mulţămi cu terminul «slavo-românQ» In lipsă de altulu mai bunu. Puţinele manuscripte slavo-române, ce să află în biblioteca imperială din Yiena, au fostu descrise în parte, pe cât ştim noi, până acuma în trei locuri. Dobrowsky, întemeetorulu slavisticeî, a fosta celQ dintâifl, caie a dalu o descriere mai detailată a manuscriptelor^ slave cunoscute dînsuluî, în introducerea gramaticei sale. Aci să descriu şi două din ale ndstre: Evangelia de la Petru Rareş şi A-postolulu lui Anastasie Crimcovicî(l). Descrierea este esactă, însă fdrte pe scurtu. S. Stroev, în cartea sa asupra manuscriseloru slavone aflătdre afară din Rusia (2), a descrisu şi manuscrisele ndstre din Yiena; descrierea lui este însă neexactă, sumară şi afară de acâsta plină de greşeli. Spre dovadă vom da următdrele esemple : In epilogulu lui Crimcovici elfl citeşte cbhtaji i. 1. d. ckataa; aioa- AAKCKin 3EA1AH i. 1. d. AlOA^AKCIllIAUf 3EA1AII ; IIOKACZ3^AHA i. 1. d. HOKO- ck3^ana, i. 1. d. haeike; în epilogulfl lui tCantacuzino rh.shax i. 1. d. k*3aa; k-ateava (ceea ce n’are nici unu înţeleşii) i. 1. d. bi-cnET • (îndărăt); maneaua i. 1. d. he^eava etc; în notiţa din ev. Petru Rareş citeşte AioAiiy* i. 1. d. aioau*, eck i. 1. d. ect etc; în epilo-gulâ lui Anania citeşte 3hah i. 1. d. 3ha, evke i. ]. d. «pi etc. T6te aceste schimbă caracterulQ redacţiunel textului; din transcrierea lui, adese-orî curatu rusescă, cititorulti nu p6te cundsce particularităţile manuscripteloru. O descriere mal exactă, cu t6te acestea cu greşeli şi necompletă, a data şi Voskressenskij (3) evang. lui Ştefanii celu M. şi Apostolului Crimcovici. Descrierea ndstră are asupra celorfl precedente avantagiulu, că cuprinde la unu locu manuscriptele slavo-române din acea bibliotecă şi lasă prin urmare a să vede 1) Iosephi Dobrowsky, Institntiones Iinguae slavicae dialecti veteris, Vindobonae, MDCCCLII (ed. 2), XXIII—XXVII. (2) Onucanie na>i hth hkobt» cjinBfiHCKOft jMTepaTypu, xparnimax cu ni 6npaHuin, klocKna 1841. (3) Cjianflucnie pyKonncu di 3arpauuKiiT,B kx caMtiMx BejiHKOJiînHi.iM'B cjiaBHHCKHMX» ; sub No. 6 unde să descrie o ev. din Paris : pyKOiiHct npMcpacHaa; sub No. 35, unde să descrie una manuscrisa a lui Ioan Damaschin din Dresda î «pyKOiracB eTa ii3HiiţHa, nojiyycTaBt oaeHt icpacaBt» şi aşa mai departe. Vom vedea c.u câta entusiasma descrie Vos-kressenskij frumsetea apostolului Crimcovici. Cu atâta mal multa trebuesâ atragema noî atenţiunea asupra frumsetiloră manuscriptelora ndstre, a cărora ornamentică constitue o parte din istoria artei în terile române. Pentru ceî ce vora aprecia descrierea mea din punctuia de vedere www.digibuc.ro MANUSCRIPTE SLAYO-ROMÂNE 6 curată filologici, notezu aci, că scopulă meă n’a fostă de a da o idee completă de particularităţile redacţiunel slavo-române a ma-nuscriseloră cuprinse într'însa : am relevată câte-va dintr’însele; pentru a le releva pe tăte trebue ună studiă cu multă mal amănunţită şi mai întinsă, de câtă îlă putemă face acumă. 1. Evangelia de la Ştefanii celii Mare (cod. n. 7). Manuscriptulă e de pergamentă grosă şi bine lucrată, înaltă de 33.5 cm. lată de 23.5 cm.; în textă şi pe la margini liniată; literile sunt scrise pe linii. Are cu totulă 258 file: în cele dela începută textulă evangelieloră cu prefeţele lui Teofilactă, archiepiscopulă Ochrideî; de la fila 245—247 aşa numitulă mesjaceslovx şi la fine indicarea ăteniiloră s. cetiriloră; de notată este că din sfinţi! slavoni nici unulă nu să pomenesce. Pe fila 121, înlăuntrulă unei vignete desemnate numai în aură, se află două figuri architectonice în formă de cruce, In care sunt scrise următărele cuvinte : pe cea dintâiă Iw CTt<ţ(Mik KoenoAA r^pk aioaaakckoii seaiaii - ciik Eor^diid eoebca h KTHTCp pe a doua CkTBOpH CkH TîTpOîy'rAk CA PC/KEK> AUpîîlO H CNOAl Eor^dlIOAt (1). Pe fila 245 a. să află ună epilogă într’o frumăsă încadratură în care să desemneză sărele (capă încunjurată de raze) şi luna (profilă aruncândă raze intr’o parte), mal josă stema Moldovei cu ună câmpă venâtă şi verde cuprimjendQ o cruce încunjurată de stele * şi cu unu altă câmpă în care să află capulă de boă cu stea între cărne. Epilogulă e următorulă: Tw CT£<ţdllk BOEBUI^d BOJKI8IO aTcATÎIO r'cnpk 3EAIAII AtOA^dBCKOH CMk Eor^dlld BOEBU>A H X’CB'fcyk CAWBîCk pdMHTlAIIIIK CrO/KC pd^ll AWBBî B7.HC-AîA'fe H IIOT'AI|ldTfA HC ^<5frt H HCnHCd cfe CklH TITp®*y*"rAk A WKOBd, H Adere Hd aiabx cfB'b 11 r'oK^H CBoeu Aidpfii, A cha n^k Bor/^diu, b% 1). «Iw Ştefan vv. domnulO ţfirel Moldovei, fiulO lui Bogdan w. ţi ctitora, a făcuta'acesta tetroevangeia cu dâmna sa Maria şi tiuia sfid Bogdan.» Aci recneWAi in e greşală In locQde r«cn«»AiN, plslv. recnejKAn*. www.digibuc.ro 6 IOAN0 bogdan C TOH rop'h BA CKOEII >KE U,"pi;KII B'A AtOIIACTIIpk li30yTpdl|tk ll.A.EHCE ec ypdAtk CTrw ii CAdKiidro i:eaiii;oa\^.>iekiiiu\ m noirfcAomOciţd rjwpri'd, b aIvTW (0 c%3^diiid d\npoy^3i d r'cBd CEotr© A'kTd .a\”. i1 iia iiiectoe tekaiiim At'ci^i diipiiAîd i; r ; până aci e scrisă cu aurii, de aci încolo cu cernâlâ năgră: IIIICd/KE CA pAKOA rp^i II1 MEII III A TO B'A ‘fAiyfcyA tfilIAi’lUId AtONdyd H C'A-rlpVVCTEBdlITE d111E H IIE nO^OC^dllVlO. lT> ifd ISO E7.C‘t no B A3AtOsKltOMt). (1) Manuscriptulu este scrisă într’o uncială mare şi destulă de fru-măsă, părţile ce nu să ţină de textulă evangelieî într’o uncială ceva mai mică şi mal rotundă, de pildă filele 1-5,117-119, 187-188 246-258. Vignetele aă tăie aceiaşi formă: un oblongăscurtă, josă deschisă. Figurile apostoliloră sunt figurile tipice ale secolului ală 16-lea; el şedă cetindă saă scriindă într’o odae, într’o biserică saă într’o mănăstire. Pentru completare, înşiră aci aprăpe tăte ornamentele manuscrisului: f. 1, o vignetă mică; f. 5 b., ev. Mateiă; f. 6 a., o vignetă splendidă pe câmpă de aură şi cu ornamente architecturale, iniţiala II în verde, vînătă şi roşu deschise ;. f. 72 b. ev. Marcu, f. 73 a. vignetă în acelaşi stilă şi iniţiala 3; f. 120 b. ev. Luca; f. 121 a. vignetă în care să află inscripţia raportată mal sus, iniţiala II în aur şi culăre vânătă; f. 189 b. ev. I6n; f. 190 a. vignetă şi iniţiala E; f. 245 a. vignetă finală în forma unei cruci saă stele. Din acestea a reprodusă archeologulă rusă Stas-soff în publicaţia sa : CliaBiiHCicifi: h BOCTOUHLift opHaMeHT'L/Petersburg 1887, două vignete, una mare şi alta mică şi o figură, căreia nu-I găsesc nici un rostă, v. pl. 38 nn. 1, 2, 3 din amintita publicaţiune. Limba codiceluî este limba paleoslovenicâ aşa cum să stabilise a- 1). «Iw Ştefan vv. cu mila lui D-zeă domnulă ţărel Moldovei. Huiţi lui Bogdan vv. şi iubitorii de cuvintele lui Cristos, din dragostea-către dînsulă a dorită şi s’a silită să să sciie aceslă tetroevangel şi l’a legată şi l’a dată spre rugăciune pentru sine, pentru dâmna sa Maria şi Hulă săă Bogdan in sfântulă munte in biserica sa proprie in mănăstirea Zugraf, cu hramulă sfântului şi măritului marelui mucenică şi biruitoră Gheorghe tn anulă de la facerea lumel 7010 iar ală domniei sale anulă 46 curgătoră, luna Aprilie 23; scrisu-s’aă cu mâna celui mal pă-cătosă intre dmenl monahulă Filip şi iertaţi dacă nu după tâtă cuviinţa; dela D-zeă tâte după putinţă (să facă).> Notez că cuvintele Piihhtiiikhhkx şi n«Txi|i4Tiith.Hx nu vină In textele curată paleoslovenice; însemnarea loră să vede uşoră din radicalele, din care sunt derivate: P4MH-TH, nO-TUipâ-TH. www.digibuc.ro MANUSCRIPTE SUTO-ROMANE 7 cesta în redactiunile bulgârescl din sec. 14 şi 15, cu unele deosebiri neesenţiale. De oare-ce formele gramaticale sunt în genere fdrte exacte, aprdpe totă ce este de observatu cu privire la redactiunea codicelul privesce mal multă ortografia decât gramatica lui. Unti studiu amănunţiţii asupra aceslorii redacţiunî bulgaro-române nu s’a fâcutu încă şi nu să pdte face din lipsa de materială publicată. Noi vom da în cele urmâtdre câte-va observaţiunî, ce le am scosă din primele 10 capitole ale evangeliel lui Mateiă : acestea voră putea servi mal târ-(Jiă de materială pentru studii mal complete. Particularitatea cea mal obicinuită a textelorO bulgare şi prin urmare a codicelul nostru este întrebuinţarea neexactâ a nasaleloră * şi a din punclulă de vedere ală limbeî paleoslovenice. Iată câteva exemple de acâstă confusiune : iiaîai|iii i. 1. d. >iAtAi|m (pârtie, dela hmath) ; rrhatpr, i. 1. d. B'AHATpk; de asemenea oth^ouia i. 1. d. oTHAcwA (aor. 3 pers. plur.) (1). In genere aceste două vocale când staă singure să întrebuinţeză regulată ; confusiunea devine mal dăsă când ele sunt însoţite de jolaţiune: lx, iA. Pricina acestui faptă este că aceste texte bulgare saâ nu cunoscă de felă iotaţiunea saă o întrebuinţeză rară, punândă tn loculă el semne diacritice. Exemple: rAaroAAi|ii i. 1. d. rAaroA*i|ie= rAaroAiAupe (nom, plur.); Tp-tBoyA i. 1. d. Tp,feBoy-*=:Tp,feBoyi* (pers. I. sing.); de asemenea i* i. 1. d. ia = ifîA (gen. sing. fem. de la u (—*e)) Exemple pentru întrebuinţarea nasaleloră fără iotaţiune acolo unde paleoslovenica cere iotaţiune sunt nenumărate. Iată câte-va : cko* i. 1. d. cuol* (acc. sing. dela «soia); ap’yiepfA i. 1. d. dp^yiiiepeiA; keaIea i. 1. d. RtAiiiîiA» (formă pa-leoslovenică paralelă cu : KtAiiKoi*). ainoa i. 1. d. ainoIa ; noywTi* i. 1. d. noyoTHi*; toboa i. 1. d. toboIa; tboa i. 1. d. troîa ; rN'bKdAii ca i. 1. d. rnijKdiAH ca; cboa i. 1. d. croia (acc. plur.); WnoyijiAATR i. 1. d. 6T%rioyi|idi*Ta şi nenumărate altele. In gen. fem. ală paiticipiiloră active presente forma definilă se află desă *a i. 1. d. aîa: hba'aiiiaa ca — mr amu Ai a ca ^rIj.saki. O altă particularitate a codicelul nostru este confundarea semiţi) Adaogă abkuaih i. 1 d. «skumh de la »3xkx; în altă locfl «3ka i. 1. d. «sxka. www.digibuc.ro & ioanO bogdan vocajelorii sau mal Jrine yocaleloră întupecdse z şi k, lăsarea loră afară în multe caşuri şi schimbările cc trebuiai să urmeze după acestâ omisiune, z = k în; KpiHk i. 1. d. Kpimz, Auuvrk (nom, sing. = AtzNorz), d.3k, nî£A\k = nii£A\z, CTkrnd\'k şi CTzrNdyk vină una lângă alta, 3Nddyk i. 1. d. 3Hd(Y* (aor. delaand-TH), cuzAuiiiiiiyk i. 1. d. czNkAimpHY* şi multe altele. k = z în ; pzu.ii i. 1. d. pku.ii (imperativă de la P£i|ih), rzArk i. 1. d. Tkdt'b, azhYe i. 1. d. AhH,,s> mbazuiaa, bzc^kk, cHZA\Hip£. Din aceste şi din cele următdre să vede că copistulă n’avea conştiinţă de deosebirea primordiala între aceste două sunete, faptă ce se observă în cele mal vechi texte paleoslovenice mal alesă în cele din epoca post-ciriliană, z să omite între consonante şi la sferşitulă cuvinteloră : Iwch^ = IwCH(f>7., BklBUIH = BklBZUIH, KIJHKHHKkl = KZNIUKkNIIKkl, CKpOBIIIJJd = CZKpO-EIII|ld, AVN0SII = A\ZH0.3H, A.SIikIAUl — A3ZKklA\ll etC. k să omite tot aşa npdB^=npdBk^, (ZHAuiipHYk=czHkA\HipHYz, I13AIII — H.'lk/MH, HdMH£Tb=HdSkH£Tk, MTO=.MkTO, BOAWN = BOAkWH etC. z şi k să mal omită când staă la finea cuvîntuluî, iar cuvîn-tulă următoră începe cu consonantă; în acestă casă să îptîmplă şi asimilaţiune. Exemple: ctob©jz=cz toboIx, hcteb£=h.3z tebe şi altele; pentră caşul întâiă citămă: bzctabîke—bzctabz îke, Iwch^>ke= Iwcii^z jke, vT»noy*i|id*TTH ca rp'bcH=oTznoyipdiATz tu ca rp'fccw, n©A-.SEBdACA ech — noA.aEBdAz ca ech. In «talălă nostru». oTkiE să scrie wte iar Kz^f dă r&t. e modernă în locă de k vechiă să află rară; în cele 10 capitole am constaţată patru exemple: npzB*biiEUk=npzB*feHki;kl oyAtEpuioy= oyA\kpzuioy, temho=tbaizno; îndată după densulă să află însă tza\a; ^BEpii =r^Bkp>i, CKpE/KETk — CKpk^kTz; BEfiAk să află îq locă de BznAk. In tdte aceste caşuri ţ este accentuată în textă: ©yAwpuioy, npkB'fc- NEU,k Ş. C, Iotaţiunea lipsesce nu numai la nasale, ci şi la cele-lalte vocale a.) E: EA\0y=iEA10y, ETO—iETO, TBOEA —TKOiEiA, pO'/K,A,kUIE£ bz heh = po^kuiEiE bz hIeh; deaceea cuvintele ce în textele vechî paleoslovenice www.digibuc.ro MANUSCRIPTE SUVO-ROMÂNE 9 se termină în ute aci să termină în ie : ufcpcBfe, noa\opi'e; ş. c. b.) a: noACk = noiaca, oyCHÎAHk=oycHHMHa, loy^f a = hîo^eei, oyr.oa CA=oyBoia ca, TBOd=TRO0; cuvintele în hm au Ya: kaaiehia =:kaaiehiiei ş. c. Ne-întrebuinţândă iotaţiunea, acestă clasă de manuscripte aă sad a curată saă •b în locă de 0. Acesta este ună vechiă caracteră ală monumenteloră paleoslovenice (cirilice şi glagolitice), care a trecută în redac{iunile bulgare aşa numite mijlocii (Mittelbulgarische Denk-măler) şi de aci în redacţiunile năstre, Ast-felă avemă în codexulu nostru *b tot deauna la gen. sing. ală masculineloră in-jo (jk, k) : u.-p-fc = u,-bcdpM ih d’k— H.s^pdHdid; -b la nom. sing. al feme-nineloru in-ja, precum : .3EAtA-b .3AKoyAWH-b h scatA-b Ht^AdAHAiA-b n%Tk Atop-b = 3EA\AM ş. c. BOA*h — ROAM ş. a. m. d. Totă *b să află la nom. plur. neutru alu pronumelui BkCk: cîa Rzcb în locă de forma mai corectă: ch Bkcb saă bbcm. Odată am întâlnită forma neexactă a gen. sing. Iop^Airb în locă de Iopaaha; păte să fle o con-fusiune cu locativulă; totă la acestă cuvîntă am întâlnită locat. IwpAdNH {sa IwpAdMi), formă neexactă în locă de IopA^ii’b. Printr’o confusiune a lui a iotată şi neiotată s’ar putea explica şi forma neexactă Bac«b Io= BkCd hk>aem ; acesta cu atâtă mai multă că ma-nuscrisulă cunăsce şi pe a cu iotaţie : 0. Acesta l’am găsită în cele 10 capitole de doă 01Î la verbulă ■baia saă iaAia : în pers. 1 plur. lAAtki şi pers. 2 plur. iac-r* (îaauu este forma paralelă lui iaAia) ; în monumentele curată paleoslovenice mal tot-deauna "baia -bere. Probabilă că acestă ortografie a lui taia cu 0 să găsesce de mai multe ori în restulă manuscriptului. In acelaş chipă se în-trebuinţeză acest modă de scriere în Savvina Kniga (ed. Srez-nevskij), ,S,peBNie CAABacucie nAAvaTHHiui tocoBdro nnckAtd, 1868 p'. 17 şi alte monumente paleoslovenice. e în locă de a vechiă să află în următărele exemple ; 3 pers. pl. aor. : th (i. 1. d. thh) oy’rhuifT ca, npHBEAowe, etc., pârtie, preş. act. AE)KEi|i chaui-ndu,£T a'h£ (= 1595 17 May. Pe faţa a doua să află altă dată: THC/M|I IUTII COT AtK£T A£CAT WCAUI A'fcT A\£CIIII,A rilllAKdpk IIUCTII A'£,,h Aoi|id£pk» (1598 6 Ianuarie). Ce însămnă aci A°'lld£Pk^ (scrisă în-tr’ună singurii cuvîntu). Dacă amii despărţi cuvîntulu în două; Ao i|iA£pk l’amă pută traduce : lângă Ştiria. (1) Provincia acesta să numesce în dialectulă sloveanCi modernii «ătajer», în nem-ţesce Steier-mark. Acesta explicare ne-arii îngădui să deducemu că principele Alexandru lliaşti să afla pe la 1598 în Ştiria şeii aprbpe de Ştiria, cu atât mai mult că Bambergul, unde funcţiona acelu Pancra-tius Hotzschuch, cunoscutulă oraşă din Bavaria, nu e departe de Ştiria. In ce legături s’a aflată principele nostru cu acestu advocată, n’amă putută afla. Familia Holtzschuher este o familie istorică în Bavaria. Originară din Nurnberg ea j6câ ună rolă istorică încependă din sec. 12 până în aiă 17-lea. In sec. 16—17 mulţi din Holzschu-herianl să aflaă în serviciile regiloră unguri, poloni şi în Liflanda. V. Universallexikon ed. Zidler, Halle, 1735 ad v. Holzschuher. E posibilă ca Alexandru Iliaş, născută din Hiaş fiulă lui Petru Rareş la Rhodos şi crescută în Turcia, să fi făcută prin Orientă cunoştinţa acelui Holtzschuher. La 1595 şi 1598 elă putea să pbrte titlulă de principe ală Moldovei, ca urmaşă ală unul principe Moldoveană ; în realitate elă a fostă numită Domnă în Moldova pentru prirna 6ră în anulă 1620, după ce fusese mazîlitu din Yalachia la 1616. Hurmuzachi, IV. 2. p. 387 20 Aug. 1620. PretenţiunI la tronulă Moldovei elă avea însă cu multă înainte de 1620; pe timpulă lui Aronă Vodă din Moldova elă intriga la mazilirea acestuia, de aceea şi fu arestată, după dorinţa lui Aronă, la Mal 1594 în Viena de cătrâ archiducele Mateiă. (Hurmuzaki, III. 192.) Pe la 1595 şi 1598 elă să putea afla fbrte bine prin «ţara nemţescă» şi chiar în (1) Explicarea acâsta presupune o întrebuinţare greşită a prep a« ce insamnă .până la» şi cere după sine gen. nu arc, O as t-fel a de greşală o putea face und Româna, ce nu ştia bine slavonesce, mal alesd că tn unele limbi slavice (cehă, polonă, sorabă şi malorosiană) să ’ntrebuinţâză in sensuld lui ix cu acc. Cf. Miklosich, Vergi. Gram. IV p. 396 şi 622 ( ed, 2 Wien 1883). www.digibuc.ro ii ioakC bogdan Stiria, nu departe de capitala Austriei. După tăte acestea ni să pare că nu este nici unii motivă a ne îndoi de originalitatea manuscriptului nostru, cum face fără nici unu temeiii Stroev, p. 48, crekai|ieca. Exemple ca aciuia, AKMÎK|*U,t gâsescft în cele mal vechi monumente ale limbe! paleoslovenice: în cod. zogr. assem. sav. knig. eucholog. Geitler; în codexulu nostru ni să pare însă a fi ma! curîndu o influenţă rusescă decât o tradiţie veche. Cela puţinii în ev. dela Stef. M. cu ună secolu aproape ma! veche, nu am găsită ast-felu de forme. Unu exemplu de vka cu jotaţiune n’amu întâlnitu, cum să află de pildă în ev. zogr. Ioan 4. 13: r'avkaiavk-Am'z. Exemple de a, a=îa, iA să gâsescu fărte multe, mal alesfl în participii, unde vine şi a în locu de îa : rAdrodAipiiy 103 a. d3 kii-botha iiaia; tkoaia 104 a. este o contracţiuue din tkoiiaia. Aceste www.digibuc.ro Manuscript!? si.aVo-romÂKr i* din urmă forme sunt intrate în textulu nostru sub influenta re-dacţiuniloră rusescî. Particularităţile paleografice ale acestui codex sunt aprdpe t6te aceleaşi ca în evang. Stef. Şi aci avem îi lângă ©y, î lângă u; îe=iiie şi ne (awaiie, aioa'ie şi chiară ai©ae 67 a.), s = a etc. Asupra douoru particularităţi merită să ne oprimă puţinii. întâia : nefiindu jotaţiune, pentru acesta se întrebuinţezi diferite semne, ce să pună deasupra vocaleloră pronunţate cu jotaţiune. Celă mai obicinuită semnă este ( saă \ mai rară vine ■•'. Exemple : kvujaiuimaâh 106 b. ’tr^a 56. scrisă şi e’i^a, ckoeY© 7 a. tkoe’jr 50 b. e‘cn 51 a. aioe‘% 51 a. eYo 106 a. ejr‘ 89 b. iioAdrdA‘11 ibid. .saa,eu1eaik i. 1. d. 3aiau,eaik (.3AAU,EAtk—3AkllţEAlk--3AAU,EAlk şi CU Semnulă ‘ I 3Ad‘lţEAlk, 90 b.) CROEA* i. 1. d. ckoieia etc. A doua particularitate este întrebuinţarea desă a semnului 1 în loculă vocaleloră întunecate * şi k. întrebuinţarea acestui semnă a fostă în parte causa dispariţiuneî totale a semi-vocaleloră de la finea cuvinteloră: copiştii neobservîndu-lă totdeauna, mai alesă că să punea deasupra liniei, aă începută să-lă lase afară, astfelă că în manuscriptele de totă târijiî ’h saă k să află rară la finea cuvinteloră. Exemple: aiatep’ctka 51 b. kt© ibid. kiKiiAAtH Ecii ibid. kiikha’aia ecii ibid. totă acolo să află însă şi: ©yAMHVxaiAk, oyT'lniiHAk, KEAkA-knoTAv 89 b. etc. Din formele unoră litere putemă deduce fără nici o îndoială că manuscrisulă după care s’a copiată exemplarulă nostru a trebuită să fie cu multă mai vechiă, poate chiar din sec. 14. Literele u,, ip aă uneori cele mai vechi forme cirilice: cea dintăiă cu linia a doua verticală, dreptă şi scurtă aşa că deabea trece peste linie în josă, a doua cu linia verticală din mijlocă deasemenea scurtă, tot aşa îi, +. şi k aă forme mai vechi şi mai noue: H 4 H * 't t -t irmo nnC^Ab HiAofauib 9 * & 0 T ^ 0OH6O^bMOAh Bîh Analele A, R. (. XI. — Memoriile Secţ. lat. 2 www.digibuc.ro tOAN’d BtlâbAX ta 3. Evangelie de la Petru Bareşu (cod. n. 2). Manuscriptu de hârtie lucie şi grdsă, numită de unii hârtie tur-cescă; înaltu de 41 cm. latu 27.5 cm. Unciala mare, dar elegantă. Ornamentaţia frumosă. Pe fila 1 o vignetă lungă şi închisă, în auru, verde şi roşiu ; în lăuntru ornamente arcliitecturale: cercuri ce să între]esâ; fila 36 o vignetă mică, f. 70 una mare cuadrată în acelaşi stilu şi iniţiala K; ff. 98 b. 101 a. 267 a. 165 a. vignete şi chipurile Apostoliloru; cele d’întâiu represintă mal tăte o cruce mai multu sau mai puţinul ascunsă sub ornamente. Culorile nu sunt fru-m6se ; ele sunt în felulii celoru serbo-bulgare din sec. 15—16. f. 164 b. conţine următorele într’o uncială mai măruntă : ii3koaeiiTeai w"u,a ii nocn'iaiiEiiVE.w c'iia ii C7.rp'aiueiiieai (m p(\&. ce d3k KA^Iikl A\0»1r0 ir \A nu IIETpK KOEKO^A li'/KÎEK» AMIAOCTÎIO rCll^p-A 3EAIAII AAOA^ACCIiOH /KEAAIIÎEAI K'AlK/^EA'b II pA’/K^Er CA l.xfcTRIIkMUI AMRRE H3GOAII MCmiCATII Cili TETpOECdlirEA II IVKOKA ErO II frA^l ECO K’A A|"aR& CERE RX AKHIACTIip |ilipOMOTAA\CKIA VVI’.IIT'llA II^E’/KE ECT \*pAAIk CTkJ\' Al" Al III.X IIVKE K'A CARACTÎII. li dl|l£ AII CA ll'llk'TO IIOlibCIIT S3ATII ErO UIT TdAlO IIAII CA npilk'OCIIETk pd31A1pOI’.IITII CpElipO. TdKORÎil \A GA^ET lipOliA'hT 3^E II lld U'IIOAt CK'bT'k. 12 ATO ^Air. AlU,d IIOER Kd (1). Redacţiunea acestei evangelil este curatu serbescă; a insista asupra eî n’are nici unii interesu deosebiţii pentru noi; ea se găsesce în ori ce descriere a manuscripteloru sârbesc! de mal târziii. Notămti că nasalele să află numai în epilogulu lui Petru, ceea-ce dovedesce că scriitorii noştri nu erau dedaţi cu ortografia serbescă; x se află şi în textii pe lângă k predominanţii. Acesta a observat-o şi Do-browsky în Institutiones, p. XXIV, unde dă oâte-va exemple din 1 1) Cu bună-voin(a tatălui şi cu ajutoruld fiului şi cu împlinirea sfîntulul duhd. ed (robulu) stăpânului med Isusd Crislosu Ito Petru vv. cu mila lui Dumnecjed Domnuld Moldovei, dorindu cu focd şi ai’4endd de iubirea celord dumne^esc! am povuncild să se scrie aceslu tctroevangelu şi l’amd legatd şi l’amd datd spre rugăciune mie în mănăstirea Xiropolam, unde este hramuld celord 40 de sfinţi mucenici de laSevaslia; şi dacă vaîncetca cine-va să-ld ia de acolo sad să rupă arglntuld de pe cld, acela să fie afurisită aici şi pe cea-laltă lume. In anuld 7043, luna Noembre 21 ( = 15341. Formă paleoslavă impos:bilă este K(o)îK(k1cTR(K)HI',l'>H ak>kr« în locd de hoijk AKROKkiA; de notatd npcKivkT i. 1. d. npokaatx. www.digibuc.ro Manuscripte si.AvO-fcOMÂNt! 10 acestă codex în comparaţie cu celu următoră de la Belgradă; aci se vede că formeloră serbescî ale celui d’întâiăle corespundă lormele bulgărescl ale celui de alu doilea. Totă dinsulu ne spune că Alterus s’a folositu de elă la ediţia noului testamentă în grecesce. Dobrowsky, p. XXIII, dă greşiţii anulii 1585 i. 1. d. 1534. Acestu codex mal e descrişii pe scurtă de Stroev sub n. 5. Dintr’însuiă a reprodusă Stassoff două vignete mici, v. pl. 38 nn. 4. 5.; data şi la dînsulă e greşită: 1536. Ună facsimile cu o vignetă a reprodusă şi Sylvestre în Paleo-graphie universelle, 1839, fasc. 2. Aceste vignete (şi în genere or-namentica) semenâ cu cele din Stassoff, pl. 35 nn. 1. 2 şi pl. 36. 1. 10: cele din pl. 35 sunt luate dintr’o evangelie de la 1535 scrisă totă sub Petru Rareşă şi dată mănăstire! Dubrăvăţă; ea se află acum în biblioteca imperială din St. Petersburg (n. 22). — Textulă e în cernelâ negră; unele părţi: iniţialele, titlurile, numele sfinţi-loră, etc. cu cernelă roşie; pe filele 7 şi 8 (inceputulă ev. Mateiu) se află între cuvinte presărate puncte de aură. 4. Evangclia mitropolitului, .Anania (cod. n. 1). Hârtie, formată întocmai ca la manuscrisulu precedentă; iniţialele sunt scrise aci şi cu roşu şi cu vînătă (o colore ce vine mal desă în manuscrisele serbescî). Vignete se află la fila 8-a. 100 a. 162 a. 263 a. de formă cuadrată şi în lanţuri întreţesute. Fila 352 b. are ur-mâtorulă epilogfi, scrisă probabilă de mâna mitropolitului Anania şi interesantă prin forma sa documentală : f /llCACTlIO ll'lKIKt CC 3IIA EpC I10i;0yilll\* CI Kt ifjKTkKIIOyiO KlllirS rAAAlll Tcrpoci^AVE &3 lip'l;WC I|lCIIIII AMITpOHOAIITk, lilip HlIdHIA K'/.COII 3E<\\AH oyrrpoKAA\-iiici;oii, 3a acnpii, ii ripiiAOiKiiy >'■'/. HOKoyio AiitTponoAYio h-a IIACTOAIllliU rpdA Tp'ArOKIllJJE, Kk \*pdAlk K'A.SHECEHId r"d IlA II Cnd HAIUErO fi* \*’a. ’i ei|ic ii liOAiiic oyiipacnyk cpeiipiVAi, WKOKAy ii 3aatoa\ no3AATCiy II nOCTAKIiy Kk LţpkKKb II^EHCE f Al'lil K'ArfiAlk IţpKKAAlk. klKO/KE A4 [’,Oy-ACTk KAA*lc"TKOy A\ll K'A K'k'IIIOE K’ACnOAlllltAllYE A IIHOUWAl II nOIlOKOAl Kk OyCAdaîACHIE II I10A3!Î. II Cp'AA'IIIIIAl WMIIAIA llpoc I|1EHIE. II lîTCf/KE CA 110-KOyCIITIl Kk.SETII CIK> KllIirS W CTAA AllITpOIlOAId TAC lipilAO’/Kliy CAAlk KAA~ www.digibuc.ro 20 tOANO BOGDAN HcTBO mii 3A ^'ui®y KA^‘lc TBA AVII, A TOII HA Bk EVKE OyApk.'lHETk TAKOBO AP'â.'ÎHOKEHTE HAB jiTOiH ^iABOACItklAÎ Ji,A GO^'^ET npOGAET II A^OpECAIIk W tTii" Ct'ÎII iv"uill ll’/KE B'A IIIIKEII TpA^ II Ad HAVIiTk OyHIICTIE C'A lO^UMI 11 CA GE3tUtllllAlk Ap'llVAI II CA llll'liAUl TpXKAETIIAt IIVKE pElUE IIA r"d NAUlEro l'V \*"a BX3AUI B'A.'iAtll pACIIIIII ErO Kp'ABk HA HAC II IIA HA,A,E\' HAUIH\* B'A B'liKkl AAtlIII. II Aa H«»VA£t lipOIUET II VVT BA'HTBA MII II AIJA,CţEA\A (1). Dată. I1U să află. Fila 354 b. conţine o notiţă serbescă din an. ^piifl saâ ^ha' (=7159 = 1651), din care se vede că cartea a aparţinutCi unei rao-nache Maria, ce a dăruit’o apoi bisericeî sff. Archangelî din Belgradu pe vremea mitropolitului llarion. Legătura de argintâ a lui Anania (precum şi aceea a lui Petru Rareşu din mscrpt. antecedente) au dispărute. Ne avându la îndemână o istorie de încredere a mitropoliei din Tirgovişte, nu potu constata de o cam dată cine a foste acele Anania; în tote casulă elO a foste înainte de anule 1651, de 6re-ce nu încape nici o îndoială că evangelia s’a scrise întâie la noi şi apoi a trecute in Serbia. Redacţiunea este obicinuita bulgărescă din se-colulfl 16—17; afară de acesta scrisdrea este cea obicînilită în ţările ndstre, mai frumdsă decât scrisorea contimporană din Serbia. Dobrowsky o numesce evangelia belgradiană; Stroev o descrie la pp. 40—43. (1) Din mila lui D-4eCi să sg scie că am cumpărata acăstă carte dumnsdeăscă numită tetroe-vangela eO, prea sfloţitulO mitropolitu Kir Anania, alu întreg-1 ţări Ungrovlaclie, cu 5000 de aspri şi am pus-o In noua mitropolie in capitala nostră Tirgovişte, în hramula înâlţârel domnului D*4eulul şi mântuitorului nostru Isusd CristosQ ; şi l’am InfrumseţatD mal multa, cu arginta l’am legata şi cu aura l'ain aurita şi l’am pusa în biserica, care este mama tuturora bisericilora, ca să-mi fie vlădiciel mele de veclnică amintire, iar călugărilorfi şi popiloru spre îndulcire şi folosO, iar ochilorO inimel spre luminare. Şi cine să va încerca să ia acâstă carte din sfânta mitropolie unde am pus’o îdsuşI vlădicia mea pentru sufletula vlădiciel mele, acela orna care va îndrăzni să facă o asemenea nelegiuire cu alu diavolului ajutora, să fie procleta şi afurisita de cel 318 sfinţi părinţi din cetatea Nikea şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie nesocotituia şi cu alţi «tricleţl», care a0 strigata asupra Domnului nostru Isustt Cliristosa : «ia-ia, ia-la, răstigniţi-la ; sângele lui pentru noi şi copiii noştri în veci amina»; şi să fie afurisita şi de vlădicia mea şi anatema să fie. Cuvîntulu HdK-fcTOM l’am tradusa cu «ajutora» ; pâte să însemne şi «ispită, seducere», căci HdK-fcTx în plslv. are şi înţelesuld de e~tiTaaia şi de ETOpou/^. www.digibuc.ro MANUSCRIPTE SLAYO-ROMÂNR 21 Textulă evangelieî nepresentândă particularităţi deosebite de maio-ritatea manuscripteloră din acea epocă, trecemă peste ele şi facemu câte-va observaţii asupra epilogului mitropolitului Anania; eluc interesantă prin amesteculă ce presentă între redacţiunea bulgară şi serbă. Forme curată serbesci sunt de pildă tpt i. 1. d. ikke ; celă d’întâiă vine fărte desă în documentele cele mai vechi serbesci (sec. 12 şi 13) v. Danicid, Rjecnik iz Knjizevnih starina srpskih, u Biogradu 1864. ad. v., unde sunt adunate o grămadă de date asupra acestei forme interesante ; aci tpt nu este pronumele u-xt, ci are înţelesă de o«. Totă pe socotela redacţiunei serbesci trebue să punemă pe: KHHr$, u.pKHK'î, boYfttTh., (î3 = x din cele bulgare); HOBoyio AuirponoAiio, cio i. 1. d. NOH&IA AMITpOnOAIlIft, ClllAv; Kk3ETII, llpOKAtT, ptlllt î. 1. d. KB3ATII, iipoKAAT% sau npoKA-kT'A şi pi; iu a din cele bulgăresc!; cu atâtă mai multă că a să află în alte cuvinte la loculă seu: HA^jy ; înmuiarea lui bi în ii tot serbescă este: i’.en&uiiiiAtk. Oyiiicrie i. 1. d. ©y*HdCTfe e greşalâ. O altă greşelâ de gramatică, comisă sub influenţa limbei saă gândirei românescî, este construcţia ă’> cm AtiiTpoiioAid = din sfânta mitropolii; ot'a cu nom. nu se întrcbuinţezâ în textele slave. 5. Apostol ui u Rriiukovic'i (cod. n. 0). Pergainentă grosă şi bine lucrată; înaltă 35.5 cm., lată 24 cm. Uncială mare în felulă evangelieî de la Ştefană M. Ca şi în acesta, părţile ce nu se ţină de textulă evangelieloră, sunt scrise cu o uncială mai mică şi mai rotundă. Iniţialele şi vignetele sunt în acelaşi stilă făcute, cu deosebirea că la Krimkovicî vină şi vignete închise, mai alesă cele mai mici. Ca tote manuscrisele rămase de la acest prelată, se distinge şi ală nostru prin o mulţime de notiţe şi epiloguri; celu mai completă este pe fila 304 b.: «Iî% ’llAt ti'U, A li C IIA ll CTrO A\*A, TptVU,6 C TAA (-;^V,IIIIOC^I|IIIAA ll IICpA.J^I'.AIIAA. Ot Atkl" pdlîkl RA^UU H B A II C1ÎCA IIAIIJ EI'W V \' A T|T-•IkClikl (1) IIOKAvCT111111,11. itv" illIACTiVCÎE KpllAtliWKlf li AUlTpWIIOAIIT A\uT- 1 (1) Stvoev citesce aci i-pimkcku. vp®ii>ikcaim ii®ki\®hhiiii,ii să află şi in y.ivot sfetoga Save, izdao Danie ic, 1860. p. 74. Acesta e unQ termină stereotipa. www.digibuc.ro 22 IOAN0 bogdan AARCKIIAMI /KAmTh. li REAHKIl'' KTHTW ASlI^ CTpU»ll\ li Cll"'A llrW lluillAIUKUl CTpWlir. li MUM KpllAIKA li lip CTIIIIA. li B'ACII KTHTuT OTIV AtlI CTIIpA IUVIÎO- cx.sa^ha' "rAîAAA »Af>K fCTk \*p(ÎA\ C'aiuectbie CTiiro A\'a- CR'kArrCTK!5eAV CHAI IIAIUIIAI 3AI1KCWA\, KWrAA CA^HiFcA c"tA\î3 AufcTIIplO mVkAA IIVwKAĂ, nw IIAUIEH C7.AtpTII Rk H'liKAA Rp'li/UEIM. 6AA\ H3GEpET* li'/. GklTII I CnAP’A R7. A1mTa^c|ÎHAIII 36A\A°II. KWrAA HTW nOKtsCHTCA (V» rciiApeii iîthto', iIah GOA'kpiî mau (Vi pwAd H’uierw iiokaoiiiitA cVIjh rrt'p'l; mau îepCAiiAtti, maii noARAACTk a^th iiaiua ami ctii ham nArplXeU HAII AMITpOnOAIITîj MAII ll/iAvlilIIITll KAAîJlT AUVMAAKCKO” 3EAIAÂ. MAU UOCTA-RHTH «rîiAlf (Vi lIK»KAklH A\irCTII. MÂA \A HAVATE WCTARHTH 6>k‘ pf RklUIE, CTAA AUlCTlT R'A R'ACEAV oyAMMIUI li HEriOKOA'liGIIAl', RX H'li likl. dl|IE>K KTW pA3U>pHT IIAIUA nilCAIl'lA li Oţ'CTpivilIÎE T*Ad I'>*AET UpOliAÂ" II TpilKAÂ" ’aIIA^EAIA AtApAIIAflA. (Vl T A GA li (V> B'AC'fcy CTkl\*" AAUIH. K'A A"" RA**rO-HkCTIIRArO IMIIIA f’w Ku>CT4TH AlOrHAA ROERU’AA Cil k îw"' epEAIIId” AlO-rHAA ROtRWA. R A TU» ^pIlT M U.A AIApT'A s‘| A"a (1)- După acestea iscălitura mitropolitului : 1 (1) In Dumele tatălui şi ald fiiuluT şi ald sf. duhd, troiţă sfîntă, singură şi nedespărţită. Noi robii Domnului nostru Isusd Christosfl, Domnuld D-deuld şi mântuitoruld nostru, închinătorii sf. troiţe : Kir Anastasie KrimkovicI şi mitropolitul!! ţărel Moldovei, marele ctitorii Lupulu StroicI şi fiiuld sSQ Ionaşcu StroicI, loar.u Crimca şi Cîrstina şi toţi ctitorii sfintei mănăstiri de nod zidite numită Dragomirna, unde este hramuld pogorîrel sf. duhd, mărturisimd cu acâstă scri-sdre a nostră, că dacă să va întîmpla după mortea nostră în orecarl timpuri vre-o nevoie www.digibuc.ro MANUSCRIfTE Si,ATO-ROMA\'E 2» Totti de mâna lui Crimcovicî e scrisâ şi epilogulu de la fol. 30-1 b. cu cernelă negrâ şi galbenă; jurii împrejură o încadratură fru-mosă în aură, încărcată cu flori în roşu, verde şi vînătă. Acestă epilogă îlă repetă şi pe primele foi, 5 a.—lt a. în josulă loră, cu litere maî mici; aceste doue din urmă cu data 15 Martie, cu o (Ji deci înainte de cclă-lallu. Cât de multă îî plăcea acestui mitro-poliţă să scrie şi să desemneze în manuscrisele sale ! II dămă şi pe acesta întregă: «O7.11 CTkl flpdăElV C'/.THOpll II WliORA II II03AATII C7. tflIROIIIICdllÎEAt CAVli- pEiii'ii dp\-ieifciaiK ur'pk Hiiactacîe Hpiid\i,omi*i‘ fi AuirpwnoAiiT a\©^AiTckiia\ii 3EA\a'ii. i:7. iiddiAT CEi’.'li ii po^iiTEdEdt Ero Iivdinik IIpiidtKd h KpVnmd. h AW 11 [:'A nwKO-c*3Adniidro CKwero AtoiidCTiipE, iidpiiu,dEA\dro ^pdro-/Ullplld, IIAE/ICE EC Ypd/tt7. C 7.111 ECTRIE C1TO A\*d- II dl|IE KT© \*ll'l|IET Rk- 3ATII HAU SKpdCTII IIAII llpO^dTII Vb CHITIC AUVIldCTIIp'li, T7. Ad ll^AET HpCKAAT II TpXKAAT dlld^EAVd A\dpdlld,0,d (b f‘d 0*d II (b Ilp'IC Tkl& ECO A\*Tpk II (b K7.C'ii\* CTkl\*, II Ad H'UdET C7.IIEpllllK CdA\ W'lţX II Cllk II CT kl A\' k- ud CTpdiuiHi(\\ Ero c*aiii|ie, ddviui. H7. ^iiii B dro'ikTkiKdro rc^iid Iwf Kw- CTdUTIIII Atorildd RWEKU’Ad Cllk Iuf GpEAtîkl AlOPHAd ROERWAkl rc ll^pkl 3EA1A II AUlfAdRCKkIAlll. K A'TW ^.Splll' AtCIţd AtdpTk E l A,,K (!)• Pe filele 116. —156. se află o notiţă interesantă pentru istoria codiceluî şi pentru timpulă la care se raportă ea : * lî A'brw A3păd' A\u,d dur$CT i a1"1 luvr^d iiaemiia tiiaVsui \*a\iiaiiii-Ciai= , \'ETA\dll RWIICKd 3dllVVp©3lu\rW CRETdd AtOlldCTIIp APdr^'A\llplld IIllSC-TOIIIIIA II KWEKdA EriV II RA\3AA, TlVI^d UIT TWI’W CKETdlTV AtOlldCTIIpA, II sf mănăstiri, pe oil-cine va alege D ded să Ge stăpânitoruld ţărel Moldovei, dacă s’ar atinge careva dintre domni, ctitoil, boerl sad din neamultt nostru să Închine sf. Munte sad Ierusalimului, sad să dea sub stăpânire mănăstirea năşiră patriarchiel sad mitropolitului, sad să schimbe pe călugării ţSril Moldovei, sad să pue egumend din o mănăstire străină, să aveţi a lăsa cum am spusd mal susd pe sf. mănăstire în tote In pace şi neturburată tn veci. Iar celd ce va strica seri sorea năstră şi alcătuirea nostră, acela să Ge procletd şi tricletd, anatema maranata, de Domnuld D ded şi de 10(1 sfinţii amină. In filele fericitului domnd Iu Constantină Mogilă Vv. fiiulu lui Iu Eremia Mogilă vv. în anuld 7118 luna Iul Martie 16 zile (=1610)». (1) Acestd sf. praxiu l’a făcutd şi l’a legată şi l'a auiild cu ilustraţii smerituld archiepis-copu kir Anastasie Crimcovicî şi mitropolitd ţărel Moldovei, spre pomenirea sa şi a pârinţilord săi Ioand Crimca şi Cîrstina şi-ld dădu în decurând zidita mănăstire a sa Dragomirna, cu hramuld pogorîrel sf. duhd, şi dacă cine-va îld va fura sad vinde din sf. mănăstire» (urmâză afurisania întocmai ca în celă-laltd epilogd). www.digibuc.ro 24 IOAN0 bogdan Ckll CTkl lldpdlllS II IIW TU'Al K'ACTAA CA IIAII TWAId KATAItWnbHW KEdlllilI AKOpHIIK KII1UHEII 3EA1AII II KNErilllA ETW AIIIIA îl IICI^IIIIA CAII CTÎII IIA-pA^II^ UIT KWIICItd II lldltll AdA Erw K'ACIIET K'A CKETIII AlOlldCTIIp ApdrO-AMIptld. II^E'ACE UE llkpKOE, Ud KW /k,d EA\Î5 lîy^ET lldAIET li pO/^HTEAEAt EI'W II KIIErilllll ErW II HE^EAI Erw (1). Urmează iscălitura marelui vornicii Cantacuzin, care aru fi foştii imposibilă de descifrată, dacă nu aru fi evidentă că celă ce a iscălită a scrisă elă însuşi şi notiţa de deasupra : Manuscrisulă acesta e plină de ilustraţiuni, făcute tole de mâna mitropolitului Anastasie Crimcovicî, cum însuşi ne spune în epi-logulă de pe fila 301 b. Citămă pe cele mai însemnate: fol. 1 a. vignetă închisă mică, fii. 3 a. sff. Ioachim şi Ana; 3. b. vignetă mică; 4 a. Isus Gristos în mijloculă evangeliştiloră şi apostoliloră, 16 persone afară de Isus; ilustraţia acesta e alegorică: represintă ună arbore în vîrfulă căruia se află Isus, iar pe ramurile lui stau ucenicii săi ; 4 b. apostolului Luca scriindă evangelia; 5 a. vignetă mare, josă deschisă; 74 a. prorocii Moise şi Aron; 74 b. vignetă; 75 a. Isus şi Saara; 75 b. apost. Iacob; 76 a. vignetă mare deschisă; 83 a. St. Gheorghe şi sf. Ioanti Novi cu câte ună iuectoi;-piiAdT deasupra capeteloră loră; 84 a. apost. Petru; 84 b. vignetă (I) (I) In anula 7161 luna Augusto 10 (Jile (=1653) când aQ jefuiţii Ti muţii Climeliuţchi, hat-manuld ăstei zaporogiene, sf. mănăstire Dragomirna şi aQ pustiit’o şi a bătut’o, luâ atunci din acea sf. mănăstire şi acesta sf. praxiO, şi după aceea să ridică panulQ Toma Cantaco-zino, marele vornicO alo (ărel de susO şi domna lui Ana şi răscumpărări acesta sf. praxiO de la oste şi din noO 110 dădură îndărătO !n sf. mănăstire Dragomirna, unde era mal Înainte ca să-I fie de pomenire l-il şi părinţilorO săi şi domnel sale şi copiilorO săi. www.digibuc.ro MANUSCRIPTE SLAYO-ROMAne 25 mare închisă; 92 b. ap. Petru; 93 a. vignetâ; 99 b. ap. Ioană; 100 a. vignetă mare închisă; 110 b. Iuda; 115 a. două coruri, unulu de apostoli, altulu de proroci; 115 b. ap. Pavel; 143 a. Maica Domnului cu fiulă şeijendă pe unu Ironii, Ilie. Enoch şi Ioană li se închină; 143 b. ap. Pavelă v.orbindă într’o adunare, idd. 172 b.; 172 a. Mihailă călare omără ună dracă cucddă; 192 a. David şi Solomon, iar în mijloculă şi deasupra loră sf. Pavelă; 241 a. înălţarea Iul Isus la ceră ; 270 a. bunavestire; 292 b. răstignirea Iul Isus. Cele-lalte mal neînsemnate să află la Voskres-senskij, p. 34-35. In sfirşită mitropolilulă n’a uitată a se desemna şi pe sine însuşi la fila 85 a. în ornatulă seă, rugându-să în genuchî în faţa mănăstire! Dragomirna, din care să vede ună părete. T6te aceste ilustraţiunî nu sunt invenţii d’ale Iul Anastasie Crimcovicî; ele sunt miniaturi şi ornamente tipice, aşa cum se desvoltaserâ până la densulă în arta bizantină şi slavonă. Cu tdte că elementulă tradiţională predomină într’ensele, nouă ni se pare că Anastasie Crimcovicî a Introdusă şi ună clementă personală cu multă mal bogată decât facă de obiceîă copiatorii de manuscripte. Acesta impresie generală amă pute-o dovedi dacă amă urmări unele din ilustraţiile lui în decursulă desvoltăril de mal târijiă a artei bizantino-slavone; acesta însă n’o putemu face aci. Ne mul-ţâmimu de o cam dată cu enunţarea acestei impresii generale. Câtă pri-vesce execuţiunea ilustraţiiloră, acesta este rudimentară şi fără multă gustă. Că ele ară ave o mare însemnătate pentru istoria iconografiei slave, cum crede Voskressenskij, p. 33 (inutioTb oueni, Bj/KHoe 3Ha»ieiiie îioTopiii cjaujiiicKaro HKOHonircaiiiii), ni să pare a fi exagerată. Limba şi ortografia acestui codex sunt cele obicinuite în sec. 16-17 la noi; ceva deosebită nu presintă. Unele exemple dă Voskressenskij în descrierea sa; acestea se gâsescă în tdte manuscriptele din acea epocă. O comparaţie a redacţiunel cu ediţia tipărită la Ostrog ne dăDobrowsky în Institutiones p. XXV—XXVI: ele se deosebescă fdrte puţină una de alta. Noi vomă face câte-va www.digibuc.ro 26 ioanO bogdan observaţiuni asupra limbei epiloguriloră şi notiţeloră: acestea, fundă scrise fără unu modelă. ne daţi o idee de cunoscinţele şi modulă în care scriau limba slavonă omenii noştri învăţaţi din sec. 17-lea. In locă dcmediobulg. a vine aci deşii e: Tponu,f=TpoHu,A (gen. sing.) la CrimcovicI, la marele vornicii: cketaa, huedina, iiaaiet, meneai i. 1. d. crataa etc. ki trece In ii maî desu: kiiiuheii, iiakii, beaiikh, aiohiaa i. 1. d. Kk'iiiHEii etc. AioA^dRCKiiAMi şi A\oA^dRCKkiA\u vină una lângă alta. 4; trece îu e la vorniculii Gantacuzin: iiaeniia, be i. 1. d. nA*lj-hiia, B-k. UnQ singurii casii de vocală obscură înainte de p : nkp-hoe i. 1. d. obicînuitulQ npkKoe, iiEpuoE nu se află; iidpd^H^ i. 1. d. npd^H^'pdte să fie efectulii unui defectă naturală de vorbire a Iui Gantacuzină, căci Ia Grimcovici se află npd^Ew; cei gângavi zică iidpd^Eve. Gu multă mai interesante sunt însă greşelile de gramatică, în specială sintaxa. Aci să vede că limba română a avută o mare influenţă asupra construcţiei slavone ; în acesta găsimă greşelile cele mai elementare, care forte rară ge întâlnescă în textele din timpulă lui Ştefană M. saă în documentele din acelă timpă. Maî alesă concordarea e greşită şi regimulă. Exemple: no^ KAACTk Aatii Hdtiid AioitdCTiip : AioHdCTkipk în plslv. e masculină, la Crimco-vici e feminină sub influenţa românescului «mănăstirea nostră» ; o a doua greşală în aceiaşi construcţie este că în locă de acc. se pune simplu nomin., deorece în limba ndstră acc. nu se deose-besce de nom. Totă aşa e acc. (KETdd Atoiidcmp. vv hkivk^kih Aiondcmp = din mănăstire străină; după ora ară fi trebuită să urmeze gen. HoyîK^dr© AioiidCTkipki. In altă locă avem genet. AioiidcriipE, forma curată românescă, şi ună casă cu totulă isolată, o reminiscenţă a vechiloru texte, AtoiidCTiip'k. Forma cu totulă greşită aioa^abcbiiaiii ,sea\aii (în locă de obicinuitulă aioa^abcboii .3.) vine de mai multe ori; de câte-va ori ca gen. saă dat., odată ca loc. cu na. Aci instrum. plur. e pusă pe lângă loc. sing. saă dat. sing. AwrEpkla gen. i.l. d. —ii saă —e; c*ahi|ie la loc. i- 1. d. —ii; gen. ckiuectkie i. 1. d. —m saă —iha în ypAAta ckiiiECTKîE, sunt greşeli elementare de declinaţie, www.digibuc.ro MANUSCBIPTE SLAVO-ROMÂNB 27 ce dovedescu că mitropolitulu Crimcovicî avea o idee confusă de sufixele slavone. Hdiiik are acc. haiua i. 1. d. nauie la neutr. (nauia nuca hi a) iiauik la mase. (Haina AioNamip): aci se pare că sub influenţa limbei şi române Crimcovicî a luatu pe Haina niicanVa de unii nom. fem. = pisania ndstră în locu de unu acc. neutr.; totă aşa s'a întâmplaţii şi cu alu doilea exemplu. Exemple de concordare greşită vinii mai aleşii în titlurile domni-lorii, unde adject. nu se concdrdă cu numele propriî saii vice-versa: c"iik Ep£/V\iki aioriiaa KOEKo,A,=fiulu lui Ieremia Mogilă vv. i. 1. d. c’nk EpEAHii/A A\oriiaKi coEKo^ki; într’unti locu se află cnk epeA\iui AtorMaa boeco^u ; totă aşa după gen. TpouiţE urmeză nom. CTaa ş. c. Cât despre fineţele sintaxei slavone, ca d. e. instrum. predicativii, ele disparti înaintea sintaxei române. Ast felii avemu lîkim rocno^px = să fie domnu, î. 1. d. b. rocno^ApEAik după verb. ii3GEpET = va alege. Se vede că suntemu în timpulu, când mintea românescă nu mai putea suporta greutatea apesătdre a formelorii slavone; ea se desbracă de ele înceţii cu încetulu, până ce în fine Ie asvîrle pentru tot-deauna. Acestâ procesu de desbrăcare a începutii din primele timpuri ale existenţii nost re ca statii; în timpulu, căruia aparţinu monumentele literare de care ne ocupămii aci, elu s’a şi împliniţii. 6. Varlaam şi losafat (cod. n. 73). Codex în 4° micii, scrisii pe hârtie cu cursiva modernă. Elu conţine viaţa lui losafat tradusă de boerulu Boţulescu din limba italiană în cea română. Titlulii compleţii e următorulu: Viaţa sfintuluî losafat, pe carele Varlaam 1’aCi întorşii la credinţa creştinescâ, tălmăcită din limba italiană în românescă de Vladulu Boţulesculu de Mălălăesci, logofătulO, aflându-se la închisore în cas-telulii de la Milanu în Italia. La anulu de Ia Cristos (rarifA>* întregii manuscriptulii are 62 file. Limba e frumdsă şi corectă; ici colea câte-unu italienismii, acestea însă foarte rare. www.digibuc.ro 28 ioanC bogdan Cine a foştii acestu Jogofătâ Boţulescu şi cum a ajunsă elu în închisorea din Milană, n’amă putută să aflu până acuma. Anulă traducere! e fără îndoială 1764, căci în data raportată mal susă r este evidentă o gieşală în locă de 4-= 700. ia ijt/Kt ecriTiHeimB’in^uţf' ce aziiw mAA7h\rr\x\A9iro •> 7 Jl^TMILjStUÎÎTMOTWl, Jfl/WMY vor© a <» rMpEMHAiiiMii) ZA YA/ÎO Facsimile din Evsngelia dela Ştefană celti Maro (pag. ol2). www.digibuc.ro ÎNDREPTĂRI ŞI ADAUSE Din neputinţa in care s'a aflaţii autorulă acd&Lul memoriu de a face Iote corecturile necesare şi de a supraveghia immedială pe cele lacule, s’au strecurată într’însulă maî multe greşeli regretabile. Trecendă peste cele inherenle faptului că textele slave s’au tipărită cu alfabctulă cirilică română şi peste cele ce se polă uşoră recunosce din textă, nolămă pe cele mal principale şi adăugămă câte-va explicări la nişte pasaje nu destulă de lămurite. Numerulă dintâi ii însemnă pagina, ală doilea şirulă : 4, 28 eTa: nTa; 6, 7 no^oc duiio: no ^ocaHiw; 7, 14 HM4TII : havIvTh ; 7, 30 după prcscnte adaugă şi prctcritc ; 9, 19 R&ck: r»c4, RkC4: RhC'k ; 9, 33 nni|iTA : iihi|ia ; 10, 2 comparalivulâ : adjectivală ; 11, 28 ibfioy(|i4 mtk, X1V—XV cto îiTiaxx (publicate separatu şi în HayKOBMii CdopHiiKt din 18(jo —6S) sub No. 54. Diploma e publicată intrigă, şi cu tote că n’are dată, autorulQ l-a pusa anula 1451, fără să spue pentru ce; autoruia mal spune că a luat’o din Venelin, Vlachobolgarskija gramaty, aci Insă nu să află nici o diplomă dela Bogdana. Ast-feia de neexactităţl să găsesca desa în colecţiunile citate aci: ele trebuesca utilisate cu multă precauţiune. www.digibuc.ro ioanO bogdan 36 Tpkrî5) (1) şi conţine unu jurăraîntti de vasalitate presta tu de Bogdanii, voevodulii Moldovei, de fiiulă sSCi Stefanu (mai târziu celu Mare) şi de boierii săi lui Ioanu Gorvinii Huniade, guvernatorulu Ungariei. Căuşele acestei supuneri sub suzeranitatea Ungurescă nu sunt indicate în documentu; Bogdanii amintescş numai de dujmaniî seî, în contra cărora invdcă ajutorulii lui Huniade «părintelui şi domnului său», nu-î numesce însă pe nume. Acelaşi ajutoră făgăduesce şi elă lui Huniade în casă de nevoie. Bogdană mai făgâduesce a nu căuta nici o dată «altu Domnii şi părinte» afară de Huniade. Alu doilea documentă e dată în Suceava 5 Iulie 1450. Guprinsulă este acelaşi, mai specificată însă şi mai lămurită. Bogdană recundsce pe Huniade de «părinte şi domnă», iar pe sine să numesce «fiiă şi slugă»; elu se obligă să «slujescă cu credinţă lui Huniade şi co-rbneî unguresc!»; recunăsce ca «ţara lui, Moldova, să fie una cu ţara ungurescă» ; se obligă a nu-şî căuta nici ună altă părinte saă domnă, nici unu altă protectoru; în casă când ar fi alungată din ţara sa elă cere refugiă în regatulă Ungurescă şi ajutorulfi lui Huniade pentru a-şî redobândi tronulă ; acelaşi ajutoră îlă făgâduesce elă lui Huniade în casă când acesta ar fi în primejdie ; Bogdană să obligă a merge în ajutorulu lui Huniade «în persănă, cu perico-lulu vieţeî sale» şi împreună cu ostile sale, iar pe lângă acestea să mai obligă «a nu cuceri cu sabia Chilia fără de voia părintelui şi domnului său Ioană Huniade.» Cu ună cuvîntă, aceste d6uă documente recunoscu o infeoclare completă a Moldovei faţă de cordna ungurescă, conformă cu vechile pretenţiunî şi dorinţe ale regiloră unguresc!. înaintea acestoru documente noi nu cundscemă altele de acelaşi felă. P6te să fi existată. E mai probabilă însă contrariulă, de 6re-ce (1) Târguia de josa=Romana; acesta nume vine de bunăsămă dela mitropolia de Romanii, ce sS numia mitropolia de joşii «aoahaa aihtpoiioaîa». (Mehhiscdec, Cronica Mitropoliei de Roman, p. 112). Ep. Melchisedec spune că aceslii nume vine Inlâa oră la 1444, loc. cit. p. 111. Noi l'am găsittt cu 33 de ani mal nainle în Uljanickij, p. 22: a««hih Toprx. Aceeaşi numire se află la 1458 într’una doc. dela Stef. M. Uljan. p. 95- Că a«ahih Toprx este Romand, să vede şi din doc. 1470 dela Stef. M. data în Târguia de josa (Uljan. p. 107), unde să po-menesce ca martora mitropolituia Tarasie din Romand («tx p«a«ah«ra tpxpa), ce se afla fără îndoială la faţa locului. www.digibuc.ro DOCUMENTE ISTORICE SLAVO ROMÂNE 37 în documentele lui Bogdanu nu este vorba de nici unele antecedente. Cum le vomu explica dar pe acestea? Bogdanu II, fiiulâ lui Alexandru celii bunu şi tatălu lui Ştefanii celu Mare, ocupându tronulu Moldovei în ultimele luni ale anului 1449 (în prima lună a anului 1450 avemâ documente dela dînsulu) domni doi ani (—14 Oct. 1451). In restimpulu acestei scurte domnii elu avii să se lupte neconteniţii cu doi dujmani: cu Polonii, pe cari îi bătu în câte-va rendurî, şi cu intrigile boeriloru, partisani ai lui Alexandru II şi ai politicei polone. Incunjuratu de dujmani,..în afară de Polonii ce nu se uitau cu ochi buni la relaţiile lui prietenescî cu Ungurii, înlăuntru de boerii ce nu-lu iubeau şi intrigau în contra lui, elu trebuia să se sprijine pe o putere străină. Ast-felu s’a aruncaţii cu totului în braţele Unguriloru. Urechie, care ne descrie în cap. 10 pe largu şi cu colori fdrte vii luptele vitejesc! şi isteţe ale lui Bogdanii cu Polonii şi cu Moldovenii lui Alexandru II, nu ne spune nimicii de domnia lui internă. Din narajiunea lui însă se vede, că Bogdanu nu ave partidă mare între boeri; elu îşi aduna oastea *dupe unde putea» cum tjice Urechie. Fără îndoială, în âstea lui se aflau şi Unguri, deşi puţini la numării. Este fdrte probabilii că boerii l’au trâdatu în mânile lui Petru la Răusenî. Acesta cu atâtâ mai mulţii, că mai toţi boerii lui (citaţi ca martori în doc. din 11 Febr. 1450) se găsescu înainte şi după dînsulu ca boeri ai lui Petru II. Ast-felti Duma Braievicî vornicii (Uljanickij 65. 66. 68), Oană Jirticî (68 ibid., scrisii Bana iKsSairr/.), Bratulu (66. 68), Costea Orîşa, oare în doc. No. 66 se numesce Kocn Opumeci^ay. vornicii, iar în doc. No. 68KctTîOpw-iiiEiaiTA, loanu Băiceanu (66. 68), Ilie foştii logofătu (68 IJie lo-gofătu, 66 credinciosulii logofătu alţi lui Petru), Baneiulu în documentele iui Petru nu se pomenesce ca părcalabu, în t6te însă vine unu DanciulQ vistiernicii, probabilii acelaşi, Tadoru Văscpnu (66. 68: Ta^opvi BacuoKiiM'/. stolnicii), Tudoră Moicesculu ( 1)(66: Ta-^op'A /Uohmech^aa, 68: Ta^opy. AIohmiih'a), Sîrbulă (68: Gp'AiimrA 66: (I) Und exemplu între multe altele cum sufixuld -escuU traduce pe patroDimiculd slavd -OKHMS. -IKHHX I din O(î bl (Ud—OpMUJfBH'Ik^ OjlbUDfCKSrtX = CulQ lllî Orîşa Totti aşa A\0HHfCK$rtX şi www.digibuc.ro IOAN'C BOGDAN 38 Op%B^Ax postelnicii), Stanciulu (65. 66). Toţi aceşti boerî, ce în-cunjurau pe Bogdană II în 1450, sunt foştii boeri ai lui Petru în prima lui domnie, cari de bună semă au rămasă cu deasila boerii lui Bogdană; după elă îi găsimă aprtipe pe toţi împrejurulă lui Alexandru II şi a lui Petru în cele-lalte domnii ale lui. Câtă de uşoră treceaă boerii noştri de atunci dela ună stăpână la altulă ! Din documentele publicate aci şi din cele-lalte puţine isvtire amă căutată să ne explicămă motivele ce l’aă silită pe Bogdană să să închine Unguriloră. Nu mai puţină interesantă este a căuta sub ce forme a făcută elă acestă actă de închinare. Dacă comparămă documentele date lui Huniade cu documentele date de domnii Moldovei regiloră Poloni, suzeranii loră, vedemă că afară de unele condiţiuni particulare, individuale, ttite cele lalte sunt copiate după închinările făcute acestoră din urmă. In ochii lui Bogdană deci raportulă de vasalitate, în care să punea elă faţă de cortina ungurescă, era identică cu celă în care să aflaă de multă domnii Moldovei faţă de cortina polonă. Despre acesta ne convingemă îndată ce vomă compara formulele documenteloră lui Bogdană cu formulele acteloră de omagiă făcute Poloniei. Afară de aşa numitele «invocatio» şi «cor-roboratio», comune mai tuturoră documenteloră din acea epocă, să asemănă una cu alta următtirele formule şi termini: a) terminulă de jurărnîntă: CAoyubEAVA h camuiiaii ecawi— v. eca\© caiogiiaii în omagiulă lui Petru vv. către Cazimiră clin 1454. Ulja-nickij No. 75. b) terminulă pentru suzerană: poAimAk n rociio^iiii'/. — în doc. către Poloni rocn^Apk ibid. No. 67. c) terminulă : ,4,d ctohaio ko iimtok^ auiaoctii — v. iic^aii niro ctoath în jurămîntulă lui Ilie dela 1488, ibid. p. 56. d) în ttite jurămintele sunt amintite boerii şi armata. e) în ttite formula : să fimă prieteni prieteniloră, dujmani duj-maniloră suzeranului. M«hmhhk sunt patronimice din Mohk*, care vine în mal multe documente dela AlexandruII (No. 69. 71. 73 ş. a. Op. cit.). A1«hmhhk e patronimicii din prototipul^ slavfl M«hk« (moii-ki), de unde localitatea polonă Mojkow, ceh. Mojik. www.digibuc.ro DOCUMENTE ISTORICE SLAVO-ROMÂNE 39 f) Ţara una să fie cu ţara ungurescă, cum în cele polone să spune : una să fie cu Polonia: ca&kiith.... c% hauihaui .a^fcTkAui m c iiahri ii CA^rd/Vtx uduiiiAui 11 oy*cei 3EAtA*is EoAomkCKoi, jurămîntulu lui Romanii vv. 1393. g) Suzeranulii se obligă a apăra pe vasalulu seu de dujmanl — v. în omagiulu către Poloni (No. 52 loc. cit.): d iipoA* jro auiaoctii ll/MdfTA HdC'A OBpOHHTII. h) Vasalulu să obligă a fi credincioşii suzeranului — v. oma-giulii lut Alexandru din 1452 (ibid. p. 80): «•fipno ii .and/\\tmiTo CÂRMUIŢII II KOpRlIII nOACKOII. i) Vasalulu se obligă a nu căuta altu protectorii, altu suzeranii — v. omagiulu lui Romanii : a mii mioro rocno^dpA iuiokatii d ne haiaaih, ibid. p. 7. Cu unu cuvîntu, Huniade sau regele Ungariei devine pentru Bogdanii stăpânulu său feodalu — p«»A''T*Ak, rociioAimk, rocnoAdpk, naiva saii ©iieKdAHiiK'A, — iar elu vasalulu Ungariei, roAAOKmn;& (1). Una din condiţiunile cele mal interesante ale actului de închinare din 5 Iulie 1450 este că Bogdanii să obligă a nu cuceri niciodată pentru sine Chilia fără voia lui Huniade : «iu A\t*itA\k kiahw AobRkatii B63 koaw iiduitr© poAiiTeA^... a® iwiuer© jkiirota.» Aci avemfl prima dovadă ăocimentală despre faptulu, că Chilia să afla în adeverii pe acea vreme în mâna Unguriloră. Toţii din acestii documenta să vede însă, că acestă stăpânire era mal multu nominală, căci alt-felu pentru ce aru fi pretinşii Huniade, care era suzeranulii lui Bogdanfl, ca acesta să se lege a nu cuceri Chilia ? In primuia acta de închinare nici nu este vorba despre acesta. Urechie ne povestesce că Petru vv. a data Chilia Ungurilom în prima lui domnie (2). O dovadă documentalâ neîndoielnică despre acăstă scire a lui Ureche nu cunoscemii ; ea să mal află numai în 1 2 (1) Aşa să numeai! în limba slavonă a documentelord domnit Moldovei faţă de regii Poloniei. v. doc. lui Alexandru din 1452 : a iiahx Haiux kopoax (re AiHAecTx a cu hacx aihaoraax h ena COy-BAAX OTX HAIUHJ(X H(npUT(A(RX IaKO CROH rOAAORHHKH H CROH npHCHUH H IlOAAaHUH. Uljatlickîj p. 79. (2) .Acesta Petru vodă dacă aO pribegită în ţara ungurâscă la leatula 6957 (1449 în locO de 1447} n’aa făcuta zăbavă ce ad data cetatea Chiliei Unguriloru şi agiutorittt de Iani Hu-niada, ţiitoruia ţărel unguresci, ad ven!ttt cu 6ste.» c. 8. www.digibuc.ro 40 IOAN0 BOGDAN câte-va cronici, precum în cronica putneană : 831, p. 170, www.digibuc.ro ie lOANb pogdaM riloră nâstre a consacrată «frăţie! de sânge» ună capitolă în care a adunată o sumă de notiţe asupra acestui obiceiă la Cumani, la Români şi la alte popâre. D-sa a încheiată acestă capitolă cu ur-mătărele cuvinte : «Ni să pare dar necontestabilă că ternii români, păte şi Albanezii, aă căpătată acăstă institutiune anume dela Cuman!, combinând’o insă maî târijiă pentru ca s’o apere contra censure! bisericesc! cu datina de totă diferită a frăţie! prin cruce, pe care aă conservat'o pură, fără amestecă de sânge, Slavi!, Greci! şi vechia boerime română.» In urma pasagiuluî din Kekaumenos no! amă fi aplicat! a crede că înfrăţirea prin cruce nu era ună o-biceiă esclusivă boerescă, ăi că era fărte răspândită şi în poporulă de rândă, precum era din timpurile cele ma! vechî, s’a păstrată până şi astăzi! la Slavii din peninsula balcanică mal alesă la cel de neamulă sărbescă. La urmaşii direct! al Româniloră Iul Kekaumenos — Macedo-Româniî de astăzi — înfrăţirea de cruce e totă aşa de răspândită cum era în sec. 11-lea. Ea a fostă cunoscută şi la Românii de dincăce de Dunăre şi s’a păstrată în unele părţi până astăzi (1). Asupra origine! acestui obiceiă la no! Români!, asupra căreia d-lă Hasdeă nU se pronunţă definitivă (2), no! credemă că ea trebue căutată la Slavi! din peninsula balcanică, în specie la Bulgar!, de la car! am primită înfrăţirea de cruce ca o ceremonie religioşii împreună cu întregă cultulă bisericescă. Dela Greci n’amă putut’o primi, de 6re-ce n’amă fostă in contactă directă cu dînşi!; dela Ruşî n’amă putut’o primi, de ăre-ce o constatămă din primele timpuri ale evuluî mediă la fraţi! noştri! din Balcanî. Ună obiceiă aşa de răspândită cum ni-lă expune Kekaumenos îu sec. 11-lea, a trebuită să să Introducă la noi celă putină cu d6uă, trei vecurî ma! înainte. Şi fiind-câ acestă timpă — veculă ală 9-lea — corespunde cu tim- 1 2 (1) D-lil Syrku ne comunică ci la tiranii din Basarabia aceşti obiceiă a existaţi până mal deunăzi şi pdte că există şi astăzi. înfrăţirea si făcea în biserică, după înfrâ(ire el îşi schimbai cămeşile. (2) V. p. 83 din Oltenescele: «fie dela Gred. fie dela Ruşi sai dela al(I vecini a împrumutaţi acistă frăţie de cruce în evuli medii boerimea română, la care ea si opera în felurite moduri, nicl-odată însă cu amesteci de sânge.» www.digibuc.ro tOOUMRNTR ISIORICR St.AVO ROMANI? pulă întemeiere! liturgieî slavone în Bulgaria, care a trecută mal târtjiă la noi, e naturală a pune în legătură introducerea acestei liturgiî cu Introducerea frăţiei de cruce. Să scie că pentru acăsta există rugăciuni, ce să citescă în biserică; interesantă este pă rugăciuni de accstfl felă s’aă păstrată într’unulă din cele maî vechi codice paleoslovenice, în euchologiulă glagolitică ed. de Geitler, (sec. 11—12) (1). V, Limba sla vonă a celoră patru documente moldovenesc! este limba obicinuită în cancelaria moldovenescă din veculă ală 14-lea înce-pendu, limba aşa numită rusescă-apusană (.adnd/^iiopâccKiH asukx), ce devenise ună felă de limbă literară prin întrebuinţarea el în cancelariile principatului Litvanieî. Dacă comparâmă documentele ndstre cele maî vechi cu cele litvane, (2) vedemă că trăsurile principale ale dialectului loră sunt comune: ale ndstre de multe ori însă nu presintă acelă dialectă curată, ci-lă amestecă parte cu redac-ţiunile obicinuite în cărţile ndstre bisericesc!, parte îlă corupă. Ast-felă din aceste patru documente, ală patrulea ţ^te plină de bul-garisme şi de serbisme. Documentulă dela Mateiă Basarabă e scrisă în limba bulgară-română din veculă 17-lea. Nu e fără interesă a atrage atenţiunea asupra însuşiriloră maî însemnate ale acestoră redacţiunî: acestă mică materială p6te servi spre completarea altoră materiale mal bogate. 1 2 (1) înfrăţirea de cruce e unuia din cele mal interesante momente din etnografia slavă şi română. Noi amfl voita pi in aceste şire a atrage atenţiunea asupra părţii istorice a acestei cesliunl nelămurite de nimenea până acuma. Slavii de suda aQ publicata unO imensa materiala asupra obiceiului sub forma lui modernă: cu istoria lui nu s’aO ocupata Încă. E de dorita să să adune şi la noi materialele etnografice şi istorice privildre la acostă cesliune. Una studia comparativa aia frăţiei de cruce la Români, Slavi, Greci (la cari sS constată in sec. 9 sub Basiliu MacedonânulO) şi cele-lalte popâre vecine artt fi und atrâgătord studia de etnografie comparată. (2) Acestea sunt publicate în scrierea citată a lui Holovackij; in Antonovtâ şi Kozlovskij Gramoty velikîh* knjazej litovskibz sz 1320 po 1569, Kiev 18611; in colecţiunile documentelor 0 rusescl etc. www.digibuc.ro 48 ioanO bogdan Particularităţile fonetice şi ortografice ale celoru trei documente moldovenesc! sunt următdrele: °V V x *i o t ■b ii $ ii = bx : = x: = *A: = i|it : = t: = *b: = a: = 1i: — ii din u = u : oyciiAik, ©y, oyc\*oii£Th np’iiiA^Tk, ini^d TAKO/KE *IT!Î*MI O/KE, WAHIIK noTpEiiiio, Afnuidr© ch, nAdT'bTX, bulgarismâ. noii^ATM (— ■hyaTii) Aob^ratii, din a®b,,kat" — aoru™ BEAiiKiiy, aiaaiiy ; deasemenea îii=uh : crapiii, aiiiaii (din AUIAÎH ---AUlAhlH) ©A = AX : nonOANIITH tp = pk: noTBEpHx'AniiE a = ia: în npi'ATEAEAih ortografia obicinuită rusescă. gen. sing. mase. si fem. are formele rusesc! în — oro, ir©, oii: miCAHNoro, Hiioro, AuiAoro, isoTopon (dat.) \*pHCTÎdiiCKoii. Asimilata consonanteloru în: nt.3fi,t (BkCka«), NiirA* (miiîxAe), hc (ll.37.), .SAEpttdTH (cXAphA'dTIl). 1 pers. plur. preş. act. se termină în ai©, auu şi aih : ctoiiaio, iiamaio, eca\o; pe lângă astea: ec.vihi, ecaiii, haiaeaui, iiaeami. Terminaţia a\o să află în limba sârbescă şi malorosiană, în acostă din urmă maî alesu la verbele ce n’ati sufixă în presentu, aşa numitele verbe neregulate: vi-mo (rad. vâd), da-mo (rad. dad), ji-mo (rad. jed), jes’-mo (rad. jes). term. ai© în documentele ndstre e prob. malorosianismQ. Ea să află de altmintrelea şi în paleoslovenică, ma! alesu în manuscrisele familie! sârbesc!. In totu casulu nu e o schimbare a lu! x cu o ca în : k© (kx), /IaT-Iamap© ( -Ap^)- wiipoiiHTii p6te să fie polonismtî, p6te să fie şi greşală în locu de rusesculft onopoiiHTii; în doc. dela Alexandru avemu: i.painmi. Forme corupte, neslavone, sunt: rapekak născuta sub influenţa rum. 6re-care, verî-care; a\ah AEmmr© comparativii cu rom. mat i. 1. d. slav. HdH, ce să află în limba polonă şi malorosiană. www.digibuc.ro bOCCMKNTB lăTORlCE SLAVO-ROltXlÎE In alu patrulea documenta pe lângă rusisme găsimu serbisme şi bulgarisme; scriitorulu a fosta probabila una Sărbu, ce cunoscea redacţia bulgărâscă: Gen. sing. mase. dela adject. def. ora, era : oyrpACKord, rbceim. Dat. sing. ala aceloraşi adjective participiale în oa»$ = emî3 : *ie-t*i|ioaiS, CAuuidi|ioKIIMO, HdnAAIIIIAtO. Pers. 1 sing. preş. dela guth : cuAtk. Forma acesta e interesantă. Ea s’a putută nasce din slav. iECAik, cum s’a născuta şerb. jesam din ieckAtk, prin enclitică ckAik, şerb. sam, bulg. moderna cim. S’a putută însă nasce şi sub influenţa verbului românesca dela conjuntiva preş. pl., care în vccula aia 15-lea era: semit (din simus), mal alesa că aci cuAtk e la conjunctiva: ai3 cuA\k. mii acc. plur. = maca : hii auia^etl, Ad hii BpdmiTk şi a\h în: po^HTEAio avii dat. sing. sunt bulgarisme. serbismele: ciim (crima), mhi|ia, ^opii, oy’.aAiâ; ^ocApo la mase. (=a«-GpuH) pare a representa pe serbescuia dobar. t = b în boeboae (dat.) wta bei;a, KptnocTk, iiekoa. 3Ea\aoa\ = ,3EA\AEA\k e una casa interesanta de trecerea lui e m6-le în o şi de greşală gramaticală. In doc. dela Mateia, în o slavonă fdrte coruptă, notăma urmă-tbrele serbisme şi bulgarisme: t — a : gen. 3Ea\ae oyrrpoRAYiiiciiOE, ba.3Et, crE3aiiîe. formele: noCBi^ii (şerb. moderna cr^a, cbSkSa), crcr (= ca), e^rii (formă din care s’a născuta sărb. moderna jedan); rom. Bdpii eaiiiîo. Greşelile gramaticale mal obicinuite sub influenţa sintaxei românesc! sunt următorele: preposiţiile fără caşurile ce le cerfl în slavonesce: ca uoA-tp Roctaii^iiii, ot KonxHluni, ge.3 hii e/^ma ciiAocrk, (traducere verbală a rom. «fără nici o silă»), ckck e^ha HAduiKd, ca canorî; aci prepos. ca, ota, be.3a se construescu cu nominativuia în locuia genetivulul şi instrumentalului; ba cEp^iţd Ero: ba cu gen. în 1. d. locativu; isako ce coy-Tk iio^ogaeta... bcaaia yp^ctIhiiii = cum să cuvine tuturora creştinilora: aci scriitorula a uitata că după Analele A, B. I, XI. — Memoriile Seef. Jet. i www.digibuc.ro 66 l&Atoft boGIjaN impersonalulu n©,s,©GaeTa ca trebue să urmeze dativulu \'piiCTîbiiiOA\'A şi punendă pe ypncTiMiui în nom. pl. l’a concordată qu coy*Tk, fă-cendu ast-feliă unu straniu barbarismu. nex cto i. 1. d. nrr cot» e o greşelă elementară de sintacsă. Terminaţi! românesc! au cuvintele: ©hiiii*, nom. sing. (în frasa coruptă cîe ohmii* gkia ects); de altmintrelea acestă confusie a intrată şi în textele bulgăresc! când a începută a se întrebuinţa a-cusativulă cu înţelesă de nominativă. cti»hcă buuwihcphmos. www.digibuc.ro 62 IOANfl BOGDAN ţara n6stră vîmjlându şi cumperândfi marfă în tote părţile ţereî nostre şi în tete târgurile, câtu le va fi de trebuinţă; iar vamă să plătescă de fie-care tara câte 4 groşî când voru intra în ţara nâstră şi când voru eşi din ţara nostră earâşî să plătescă câte 4 groşi, precum a foştii şi după legea veche, iar de bou să plătescă câte 2 groşi; iar câtu despre vama dela Suceva nicăirî să n’o plătescă in ţara ttestră; numaî în Sucâva să plăt6scă atunci când voru veni în Sucâva, ear în altu locfi nicăirî să n’nibă a o plăti; şi orî-ce altu dreptu voru fi avută în vremea părintelui nostru, noî aceleaşi drepturi le dămQ şi le întărimu lorii prin acostă carte a nostră, ca tote câte sunt scrise într’însa mai susfi să le fie nestrămutate cât vomă trăi noî. De aceea nicî unulu din boeriî noştri şi nicî unu vameşii nicăirî in ţara n6stră să nu cuteze a rupe acestfi aşeqlămîntfi, pe capulu şi pe averea lorii. De la postavuri şi de la inurî şi de la orî-ce marfă voru a\te să plătescă vamă, cum s’a orînduitu de maî ’nainte, acâsta pe credinţa domniei mele maî sus scrisului Petru voevod şi pe credinţa tuturorfi boeriloru noştri marî şi mici; ear spre mai mare întărire a tuturorfi maî susfi scrise, am aternalu pecetea nostră la acesta carte a nostră: —Scrisă în Suceva la anulă 6956 luna Sepfembre 11. •j* Pecetea Juî Petra Yoevodfi f II. 1450. 11 Febr. Bogdană vv. dă jurămîntă de vasalitate lu! Ioană Corvin Huniade. Doc. pe pergamenă, 29 cm înaltă, 33 cm. lată; neliniată. Sigilulă, ce era atârnată de o sforă verde şi castanie de mătase, s’a perdută. f AIactîks U/Kikw aik'i Gor^diik m^pk 3Eaiah auua^kckoii HHIIAt SHdAlEIIIITuT HC C‘liA\ HdUIIIAt AHCTWA1 GkC'liAt KT© lld llk b3pllTk. IIAII fro bCAkilUIIT HTbMII. K0AI1 Xt KOAlS r.CV'^ET riOTp'liRII3HA. WXî CA.S- Boycai n caiogiiaii nOTp'liGIIO. V& HAC. Alk i && CTOHAl© KOIIk HEPOK^ AIAC TII li Ck HiUllllAUl rAAKAAtll li Ck KkC'llAll KOHC-KAAtll li Ck KkC'llAl HAU1IIA1 AOGpllAt CkldiTOAlk IIA IIEI’OKkl A1ACTII ^OIlpOT^. 1 2 3 (1) Probabilă greşală în loc de SrpkcKaro ca în doc. urm. Kkcira oyTpkCKdro KpaAiKkcTKa rSRipHdTopk. In casulă întâiâ ar trebui tradusă : guvernatorulă întregel ţcrt crăescT, pe când scriitorulă a voită să 4'că guvernatorulă întregel crăimt ungureşti. oyi>carx=ţară, ung. orszâg. (2) Aci s’a omisă AtHorHAtx saix, cum să află d. e. în jur. lui Alexandru 1404. Uljan. p. 15. (3) Locă greă de cetită: a* ku\*«a« am cetită după \t ru\'oa« în Uljan, 83. V. în doc. urm. a* Rh rha- www.digibuc.ro DOCUMENTR ISTORICE SI.AYO-ROMÂNK 53 lî Ad C('"kl (l) R)kC'krtXk (fipi'ATEAEAt) IIErOKkl AXACTII llplATEAII A HEHpTATEAEAX IIErORk AU CTII IIEripiATEAII li TAKO/K/l, 3EAEaV’ Ad 6C 3£,UA'l; r,A,CKAX!l XţlTROpEIIA II CAMIO^HA li AORpOKOAIIA Ck RkC'llKklAX (llpARO)At A ll(Alu)k AtlIAklII pO/(IITEAk Aa bflACETk IIAC IIC»A CRO^rO p^Kkl li Ad Wr.pOIIIITk IIAC (0 RkC'llKkiy I1AIIIII\* IIEflpTATEAII. A AXk”i Ad »* HAXAAXO IICliATII IIIIOTO AOlipilIIIUArO pO^HTEA-ll lllir^E ahiiie IIA iHEro AXHAoro po^iiTEA’k yo^-n-l;a ÎAiikiniA keaiikato diiEpiiATopA. mi iia t;o-TOpOH CTpdirk iiii^aa, ahilie Ad h.xxaaxo haa£wca^ iia Rk'niiH-kro ca ii iia HALIIErO AXHAOrO pOAIITEA'li. li TAWOVk'AE roro C k IIE AAH A111E likl Hi llpî-rOA»IAO HAU1EAX!) pOAIITEAk? CO^'A KAKOROIO IIO^'/KA^  HAIIIA .'iEAXA’k A» ec" CrOBîS AXACTII (OTKOpEHA li (irOK'liAt AXACTII CI.-ApCkl li Ck erOliliAX GOlÂpkl li Ck BkC'iîAUl IIEI'OK'kAX AXAC(t)|I BOHCKAAXII. Ac'i;Pc'kc'AIIO li IlE.'VSAIlARkl llpÎE-\'ATII li AOGpOBOAIIO WTe\-ATII li Ck RkC'lîAt IIErOR'ktVX l'.OA'lipll li CKApRkl li TAKO/K Toro ifk IIE &AH. Âl|IE IJOAIt nplirOIA,IITC'k. GO^'A CAI.’OKOE GE3-Rp'llAXEIli'E. Ad fic HAAX WTTKOpEIIA li A®l'>p3RCiAlld IIO(-:\'ATII A® .'iEAlAII pOAHTEAi; HAHIErO ySlHiA killklllld li Ck RkHlAtll IIAIHEAXII CKAplidAXII. li Ck BkC'bAUl GOA'kpkl. li nAKkl CAOCOAHO li A®i'P®K®AIIO WT6\*ATII. li Ck Rk-C'b/VMI IIAIUIIAXII CAÎM’A/UII. TOR BkCE KkIUIE IIHCAIIIIOE lVG'kl|JAEAX IIAIUEAXS? AX'aOAXîÎ pOAIITEAh? ,\pk'/KdTII 11 HAIIAklIIITII RODAŞI’ IIAIIIErA .'JAIIIICA II A® IIAIUErO VKIIEOTA. npll HAIUEII HTH, li lipii \'pc'lAIICKOH R'kpii.  IIA TO 6C" R'kpA RklIIIE miCAIIHArO AUI rACRA ROrAAIIA ROEROAkl. II R'llpA (K,/..lAK?llAEIIIIAro) AXII c'iia CTE^AHA ROEBOAkl li R'kpA IlOklpk IIAIU1I\'. R'llpA nAIIA A^'Xkl llpAbKIIHA. R'kpA riAIIA XVAIIkl DRAHMA. R'llpA HAIIA lIpATOţ'AA. R'llpA HAU A KOCTII U’pklIIIA, R’kpA IIAIIA lioAIIA IIAAHAIIA. R'llpA HAIIA ApArOAXIIpA Al:®PA. R'llpA IIAIIA HAIA CkIRUIArXV AOTOijiETA. R'llpA HAIIA U’lţEAA ^(ROplll^KA. R'llpA HAIIA A(aHH^a)a (2) lipkKAAACA. R'llpA HAIIA AAAII. dlpA IIAIIA KOCTII Adl,( )d (3). R'llpA IIAIIA-TAAOpA RACII AHA. R'llpA nAIIA TAAEpA AXOIl'(*l)ECKOţ'AA. R'llpA nAIIA (CpkllOţ'AA). R'llpA nAIIA CTAIIH^AA KOAXIICA (4). II R'llpA RkC'ky HAIIIII\' IlOkfpk <\\Wa£RCKkl\' (1) Aci putemti substitui cauj (=ccaoj) sad cuai, mal probabil d cela d’intâiu, de ore-ce s6 vor-besce în plurald. (2; Am întregit!) aahmSaa după No fiu, G6, fiH din Uljanickij. (3) Nu putemu presupune nici und nume. (4) Din numele proprii sunt de relevatd ca forme următorele : Bnlceand (din Balk) cu a netrecutd în ă; 0(eld cu e netrecutd în ă; Tadord şi Taderd pard a ii nisce ortografii nereuşite pentru românesculd Toaderd , Vascand (din deminut. Vaslka - Vasilie) cu a netrecutd în ă. www.digibuc.ro ioanO bogdan 64 KtAtlIiMy lî AldAlviy.  lld C9AUIEH lîp'felIOCTH TOAlîS BkCEA\£ KklIUE IIIICdllll«A\!$ npllK'bcil\'WA\ lldlllâ ME'IATk |{% CEAlî3 AHC’l'b lldUIEAlâ. MUC" At|l\*dllAk llllCdpk Î5 A*aii£'u TpkrÎ5 Bk A’ISTO Sigilii. K d'|. Traducere. Cil mila lui D-ejeu noi Bogdană voevodu, domnulă ţereî Moldovei, facemii cu-, noscutii prin acesta carte a nostră tuturora celoru ce o voru vede ori o voru aucji cetindu-se, dacă cuiva lî va fi de trebuinlă, că jurămă şi ani jurată iubitului nostru părinte Ioană Huniade, guvernatoru alu întregeî crăimîungu-rescî şi alu alloru (sc. părţi), ca să-î fimă lui fiu câtă vomă trăi, iar elu şi domnia sa să ne fie de asemenea noue părinte; şi dacă s’aru întîmpla să aibă lipsă de noi, noi să ţinernă cu măria-sa, împreună cu căpitanii noştri şi ciţ totă oştirea şi cu totă sfatulă nostru celu bună spre folosulă măriei sale, şi să limă tuturoră prieteniloră măriei sale prieteni, iar dujmaniloră măriei sale dujmanî, totă aşa şi ţara domniei mele cu ţara măriei sale. Pe lingă acesta ţara domniei mele să fie deschisă soliloră şi negustoriloră şi tuturoră omeni-loră buni, carii slobodă şi după placulă loru să se bucure de tote drepturile; iar iubitulu nostru părinte să ne ocrotescă sub puterea sa şi să ne apere de toţi duşmanii noştri, iar noî săn’avemă a ne căuta unu altă părinte maî bună nicăirî, afară de iubitulu nostru părinte Ioană Huniade, marele guvernatoră, în nici o altă parte, ci să avemă nădejde în D- E ccra oyrpkCKAro kpaacr'ctra h r^BCpGATOpk H lIllllAtk Ji,d Gll (îro rc'KO IIAAlk Glt pO/^lITf H rC^llk. A Alll Ad (ÎCAIO HCrOKîî rC Ki5 Bk CIIA AVtlCTO H CAbrd H A® IIAIlICr® vkiirota. a W IICrOBA rCKA TAGO^C AA 6CTk IIAAl APanl P®AHTfAk H rci,k A° HA-uicro vkiieotA h fixe (1) âi|ic g^actb noTpcr.no iicroEî} rcB$ wt iiac' a\u" Ad CT0HA10 GOIIk IICrOBS TCAK^ li Ck IIAIIIIIAIII rAABAAlll li Ck IIAUIIIAIH GOAdipC li Ck BkCCie IIAUJCAlk 3CAtACA\k. li C HAIUIIAlll BOlICKAAlll. li Ck BkC'liAlk IIA> iuiiai* A®r,Pll,v' ckK'broAi* ha HCroE^ rc'E^ aobPot!5 wko'/KC caaioa\8 tc'bo a\h ii Aă c(a3)>kha\o neroi:S re*eî3 R-t;pnc(2) ii KopSmi oyTpkCiioii. ii Ad np'iAAio. ii Ad ca\o iicroKîS rc i:S npiVkTCACAt* npi/vnT A iicnp'iATCACAik ucronS rc*R$ ucrrpiATf. â takoîkac .scaia-I; rc'BAAiii ii ck HcroR'Litk tc'r8 3caiacai* Ad c8 Rk CA>10. HnOKAlICîApCAlk li TpkrOKU,CAl' li BkCiiKHAlk A0|;piM\ AK>ACA\k. AA CCTk 3CAtA'b HA III A WTBOpCHA H CAOGOAHA. li AOGpOBollA HCrOB'iiAlk TC'b'S IIOKAlICdpCAt*. li TpkrORU,CAlk H BkC’llKlIAl' A0BP>I'U* ^AfM~ Ck BkCiiKHAlk npAROAlk. li OCAHI IIOA MCrOBîî rc'K'î p3i;S. A IICTORA TC*r8 flAtdCTk IIACk oy-nACORATii noA ucroR’bAik rc*R$ pikii. fi WGpoiiiiTH iia c wt haiihi\** iic-lipÎATCAII d Alkl ' niT Ad 116 HAlAOAtll nOHCKATII HHOrO AIAII ACnlUATO pOAUTCA'b H TAHA WT IICrOB^ TC'r8 H Ad l'^AiTk WIlCKiTlIIIGk IICrOBA re*BA IIAAl* WT RkCliltk CTpAII* TAKOVb'AC >1 HAIUC = 3CA1AH. li Âl|IC npilTO- 1 2 (1) In doc. anterioră h o»:i «ipi. (2) î. 1. d. www.digibuc.ro iQanu 6ogdaM fel] A»T CA c'îKE Toro IIE IIEKdKOlO MdAOrd MdAl~ WT Hdlllliy HElipTdTEAEII H3HTII MC HdlUEII 3EAIAII ,4,0 3EAIAII MdlME(ro) pO^HTEA'li li nflld IdHkTlUd KOCKO^!) A° S rClPk G(Sa Ud UOTOpil KOMEU,k 3EAIAII. HAU nO IVpdlllEAlk (1). A IIErOKd rc'Kd 3EAIAA A* « WTKOpEHdAl' (2) nO\*OAHTH H rO^OKATU (3) CA C lld-IIIMAMI B’cdAMI UOA'lipil. H Ck llkC'llAUl CA^TdAM H CKdpGOAlk. H lipEGIIKdTII 0^ 3EA\AII HdUIErO AlAOrO pO^HTEA'li II rcflIA IdlJklUId KOCKOA^ no KOAII lld/M k lldAOGIIO Gb^ETk. d KOAII TOAUÎ r'k ^dCTk HdC~ T0Al3 nOeydTII A® lidllJb \VHH3Ni3 TdKOMCAE Ad HA6'"11 A0GP0f;0 ,10 11 CAOGOAUO. II nOAIOI(IIIEAlk IIErOGî) rc'k’^. 1(10 lldAt' ^dCTk lldiu AlMAbili pO^HTfAk fl rC^Nh. Ullkl IMk KOUKOAd ac,g^k<,th hauii5 whh3iiî5 a takoîkae hoaii Ghi” ca npuro-A>IAO H'bKdd IliSiKAA g'e Toro UE Aa11 HAUIEAIîÎ dfoAlS pOA»TEAIO li rc'll^ KOMKOA'b  3EA\A’h NdUId A1 * * 4 «C WTKOpEHd IIETOUfe rCKÎS fi HE-rOGII GOA'I'.pOAlk II CAiîrdAlk li CKdpGOAlk llro li npEGIIKdTII Ol* lldlU'5 IV‘11131111 (rod no) (4) iiEroKd rc'Kd roaio g!sa*'I’i»* a koaii toai$ ai'am g'k AdCTk lldC' li Kp-bAVll. d NdIU (pOAHTEAk II TC llk) kINkllU KOIiRO^d Ol*C\*0‘IETk nO-IITII AOG^KdTH (llErOG)â l’CIlS 3EAIAI0 (KpdAEGkCTBd (îrpkCKdro) d Alkl" IIAl-dAlll CdAl' CKOIIAl' VKIIKOTOAl li Ck HdUJIlAlll ROIICKAAlll 1(10 KOAII Ud Al AUIAII G k AdA HAldAlll nOII\*dTII C lldlUIIAl' Gk3AI0BAEHIIA\ pO,4,IITEAEAl fl r'lIOAlk IdliMtlIEAl' GOEKOAOAl II CI'dTH ItOHk MET0KÎ5 rC'K$ C HdUIIIAIII KOHC- KdAIII d TdKOHCAt Alkl" UE flAldUAlM MIIKdliO AtEMEAtk KIAIilO A0B^KdTH GE3 ROAIO lldUIErO pOA»TEA*b li TCAHd IdllllUJd ROGROA^ A° HdUIETO ’/KHROTd. T06 RkCE Rkl 'lUEIIIICdlIMOE CAIOGliEAl 3,A,Ep>KdTH II nonOAHIlTIl MAIUE/Ufe Al' A0Alî3 poAUTEAio ii rc'iitf ui ii ki iu â RoeKOA'b noAA^r roro iidiuErw aiict3 Ti .SdnncS npu M A IM Eli «IŢII II npil R'bp'b \*pc T'i'AN CROM IdKOiKE lld CEAI* CK'liT'b CTO-HTk (5) d Ud TO EC" H'i'.pA rc'Kd Alll RkllUEnilCdHHdrO Alll GOrAdHd ROG-ROAkl li R'bpd KkC'b\*k GOkipk HdlUliy' II KEAllKWy' li AldAliy'. d Md GOAIUEE MOTREp/KAEMIE TOAlS GkCEAlS Kkl lUEllllCdllllOAl^ npilK'bciiyO U IIAIU'3 IIE'idTk (1) cuv rom. oraş, din ung. vâros. (2; =«T*TK«fitHi> haava, o prescuitare obicinuită in paleografia slavă. (B) r«A«RATHe<» 1’amQ tradusă cu a petrece; aceslă verbă nu se află în p'.slav., în russ. r«-A«RdTk = a petrece ună ană la ună locă, în maior, hodocaty = a petrece în mâncări şi băuturi , polon. Iiodowai idd. şi a hrăni. (4) de acâstă lectură nu suntemă siguri. (o) Inţelesulă acestei formule se vede mal biue din o altă care i corespunde in doc. 1452 (Ulj. p. 80) nK»a» oycAKOAtS ctatohhOiwS ^phctîjnhnS npHc.»Suid«Tx sora aihaorath ş. c. www.digibuc.ro bncUitEtirfi lâiâRidE suVo-romAm 6 ? k csa»s5 iiduiE/\\â ahctîS : —nuc* oy c'îuari'li na a-Istw ^au.iik a»c*i\a waYa i a'Nk : — f IUMAT BWrAAIIA KOSRWAM f Ti acluccrc Cu mila lut D 'niade. Pergam. lată 31.6, înaltă 30 6, cm. liniată a margini; cernâla vînătă; sigilă de câră galbini, 2-5 cm. în diametru, cu pecetea în câră roşie; sfora sig'lulul roşie şi vîn&ti. f MactVm rvkîi© Atki d.ik pctnk. ra'^iikii Aioero ic'y \-cta îw aaU]ah-Ap© ROtltO^A rOCflO^Apk .3EAIAII AlO^AKCliOII. 3hAaIEIIIIT© MIHIHAl li C‘l;A\k HAIllllAtk Ypc'TlldlICiniAl". li CA©li©"llklAV'. H WTROpEllklAl KlllirOAlk. RRCi.KOAlj •IETA»I|I©A\S. H CAk lll)Âl|IOA\^. li \-0T'Ll[10AlS pl3!lAlETII. KdlJO l.k ICTk K>KI lipOU.iROAEHIIE. li fipÎM/t,0\*Al6 ©y REMHOÎ Allipk. li ©y ypCTIlAHCKiîl TOI.AIE/K Ck p©AHT£A£A\ rC^RA A\ll C% UIII^UIEAlk ROCRO^OW. HÂAl’ilCTIIIII.OAl' 1^HA KpdA'tl kaa^iicaăkA. ii npÂRiiTEAEAik ii ru,©y ii c% Rxcbiiiil Aioiiiim KOA'lip.uii. ii C'A AlOIIAlk ,3£AlA£Alk. ii HIII|M ll£.3 CTORE AIA'CTII II©R£A-|;IIIIA \A H£ MII Hll Al ha» no £ro aiac'tî noREA-hmi© /t, oyuiiiiiiAi. ii Ad iiaiia%iiiia\ . ii er©Rî5 aii£-IICEIO \A Oy3Al8 &A A\ll £ rOCriOVK^d A® A\0£ll CXAtpkTH, ii Ad cu^l erOKEAlk lipiATEAEAV A0B%P® npildTiP li ndKk £r©K£A\ H£npildT£d£Al \A CklA\8 ii£iipiidT£A. a®P" ckiA\ KE B'A TpOllUjH lipOCAdR/VllE/MO/U!?. M/\\EHEi\\ (1) E'ACE\* CT*kl\*k. II>KE WT BEKd iicrS oyrovKA'Aiiiii^*. ^a caap'avkiiaio. Ti iiaiia'aiimavo. ea B'ACEAtk. iEI|IÂHIIK>. C'AmiCd C't Cil A lilllird «Y COHdBCKOAIk rpd/^. BA'faT. ^SU.Şd. A?"U,d iji'p S*l. A*Hk. f nEHATk AAEHCdHApd BIVEBU>A f Traducere Cu mila luî D-(Jeti (noî) eu robulu stăpânului mea Isusă Cristosă Iw Alexandru Voevodu dcmnulă (erei Moldovei, facemu cunoscutu prin acesta carte a nâstră creşlinescă şi slobodă şi deschisă, tuturord celora ce o voru ceti şi o vorB au(Ji şi voru voi să o înţelegă, precum voia Iul D-cJeă a fosta de amă intrata in pace vecinică şi la creşlinescă tocmelă cu părintele domniei mele loanft Voevodu, Iocţiitorulă Domnului craiului VladislavB şi stapânitoruia şi dom-nuia întregeî domnii unguresc!, şi m’amB data să-î fia luî fiB până la m6rte şi să-î fia supusB în tote ca unB adevărată fia părintelui sSB, şi cu toţi boe-ril mei şi cu ţara mea şi nimic să nu facemB fără porunca măriei sale, ci să facemu după porunca măriei sale, şi să o împlinimB, iar pe soţia domniei sale să o socotB de domna mea până la morte; şi să fiB prietenilora loră buna prietena şi iarăşi dujinanilorB loru să fiu dujmanB câta voiB trăi; iar domnulB şi părintele meu Ioană voevodB să ne miluiască şi să ne apere de toţi dujma-nil noştri din tote părţile şi pe noi şi ţara noslră, precum aperă fie-care părinte pe fiulB seB u domnulB ceia bunB ţara sa, iar noi şi ţara nostră ne-amă dată supuşi în iote părintelui nostru Ioană voevodB, precum amă scrisă şi mal susă, iar când va ave vre-o trebuinţă părintele meB şi va porunci, domnia mea să asculta de porunca măriei sale. Tote acestea mal susă scrise le primimB şi le făgăduimă şi ne jurămB cu toţi boeriî noştri mari şi mici, câţi ne slujescB pe noi, în numele D (Jeuluî de susă pe care îlă proslăvimă tn sf. Troiţă, şi în numele tuturora sfinţiloră, carii de veci sunt plăcuţi Domnului» 1 2 (1) Aci s'a oniisti de bună samă und h înainte de hmihim = ţi In numele. (2) Greşală i. 1. d. nortkuiSw. www.digibuc.ro 60 1OAN0 BOfiDAN că le vomu păstra şi le vomu împlini în tole ca (adevăraţi) creşlinî; iar spre mai' mare întărire a luluroru nmî susu scrise, amu atârnată şi pecetea nostră a acâstă scrisore şi făgăduială a nostră. Scrisu-s’au acestăcarte în cetatea Su~ I cevel, in anulu 6961 luna Februarie 17 zile. f Pecetea lui Alexandra Yoevodu t V. 1045. 2 Febr. Matei fi Basarabii tnt&rescc nisce douaţiunl făcute In urma unei Înfrăţiri de cruce. Perga-menă. Sigilulă apăsată pe liftrtie cu legenda: A\Ta«ctTk> k«;kTi« iw autiio k«ibwa rhSk n«K«HH«A\ ^tCAflAKk R«IR«AOA\. /UaCTI’EIO G’/KlElO ÎW AtdTEIO GdC*pET. li CTpOI KE K CTIUlp' li A1111»^ kf CnkT. li npEAa BpkKOK'i;H!)A k? kakT i1 Aiiiyirl; bea ctoa~ ii paAa’ vvt rikTpKAayE kea i;ivai~ ii APkr!>~ Ui'H KEA nl\'~ II KOCTAIIAH KEA IIOCT II paA^A KEA AOrkTw rCCnOAIIH'Ă. Traducere. Cu mila lut D-cJeu Iw Matciii Basarabii, voevodd şi stăpânitoru ald întrege ţări Ungrovlache, dă domnia mea aoâstă poruncă a domniei mele boierului domniei mele Constantină Cluceruld de arie şi fiilorii seî, câţi i-a dăruită D »3T7pVx_t>,t>vtA • * f <-f- ., « » iLm W , -1 ^ 7 1 1 ) £ T“1 '“"'friCT T'"*'•*/•*■?,.*„. 1 % /) /I ' ^ ' * r, r / t MOrrPt “Ttru O A A /I J ^ ^ ^ j jHb - --- V^. * ' / _ ] T-ritf-m/,, 6A TTiApJ rjc f> Ttţ*^^<*/'”^»ii'tfiV ",t0AHn fi [ | . — 1 urn r JŢ’ o a ~p " r/^poirf^ V(<)f JAfiJt-cno U/u,^^- ' iL* V- ’ / _ I 77^l‘1^u -.,. < . r "rfV^ • n-ir'-'-'c7—t—* i-,„* . J -+- J ^ Vr . 1 rrr/»^i-fT*/rrT« Xv^^TT.fS -+■ 1 1b ^ 1 ™ c^M^(wwr.(4fT^,M,H/v,r^(H li^^f J-î I 1 I • - /i ' * /_ f 6 o „ I 1 «r^;n.,(J<.t HAAanrorrta/yy \/^^i-AA nMC1 ^ i i n/v%}M na^ \fm b r-firofl t x*°} aaai-mnw r<4iţi*O n-.~n ' uaaItt* 9 *■ *■»/# p k<-f. c> 1 *• i » i n_* . In nf1' <1 wj^,.'|r’Cj/v’'*f""‘"M^'y'var’“^""*rTyjCfc' "fi 1'f ISH *-N ./ <1 r^G'*'***'* **t7^î~T16C-rrS}r-no/V\'/^C //V'V'^*,"*#TT»-r f Om */ xxy t » . 777~~. . ., * *— . — C £rf/vt^/»#-/x£.TTi V,yy^Zl2X7V/--------o- -------------- <"'*• «am s«tt«*ih . < ,/ ./Jp . ,^V- - , . , / i/^l'HHmai. HCC www.digibuc.ro ■' f - 4 f jla0 ,•> .ttrr. vj-.ţ, m , e t y j ţ* ^ rrj]~- fAi1„ M J £ ▼ T V tp TTTM H ^ r/V V»/ f t q r'--v>r^' • iT . ,> J .c 4 î li ''•j-^,fr^/;„r^^r(: ,!j e /v( o/Vt-vV-' Ha/ Mjytf Q j' A . 3(j J . 5 1 „ ,1 * A* "r/r\.4y,,ujVţ**ţ,$ .1* amTA r^rf^fT ' - ^ fak4^h^JJLk^«* r”0"^ 1T^ *****, .Ml j*.............. ^,7’T -e.mu,t y n^'"iyy^^y •"l™ T^^r-^xUlll *: i M.yl- :~~('**y'**'*v flirt* &Q ,YA U-LirCJ A * «V « V 1 r *** *f/*4'rr,n M narTJMU-cin . ya_lh Y ^,'v V/ /-I J ;^h\UsA*JM c-“* rr%^ ^ ^ ^c^-vo /vm > f /7 fV /V tn (~tfj/y, yr-f^ ’ V 1/ tK '> \ T IC'^- * <^>0 v~ www.digibuc.ro s i I " • 'n~T I.7 '. <- /,V|V \ -a / •- - 7i 11" (jj C ţel"' b»'-jSŢ Htl ţlcffi"! kJ/ia«./AA< ^aa/*»A«4 • r»V <-/f r * |V' V W/y H H* * —V / V lîl- « "'•' - “•* • " * vtA'/ţ-rlTi • I-** -■ . xJ r ' f* ^iyf ^ ** p ‘ *" y/v' »■ *A A» /**|AA.»C(--fVfrA2A/ tf( l HM */ţ»A # )/<*i> /V< | CA '£y‘j1 ^ ^ f * *■ ^ ^ ^ ^ *^*| • * II ctAA+Ct- f-afAlfvtM *cf tit\ H 1 n r'T-J , * / ** / ,. / S . * • v . ' v' * # + X/«/ / -rf ^ ^ ,.i . . . ./ * “ -vrr * . V . ^ ' y * _.. ’ţt~s*r~4 ■ „ (/^ 7^rfcA* / ►/■•ti v fVW A«/ ■»» »•» r /i /T/"' ’ * * - 7 . *■ A . ' . V yf-nfiHPi-CHtA »• telctAA /• A>1 ^ »'V,’T1 Vi’Ţ 17 L® * ^ I /- l ^ P n ■-* “7 I AA^ L < fN rr www.digibuc.ro DIPLOMA bArLÂDENA Dltf 1134 ş« PRINCIP ATULIT BÂRLADULUI. 0 ÎNCERCARE DE CRITICĂ DIPLOMATICĂ SLAVO-ROMÂNĂ DE IOANti BOGDAN. Şedinţa de la 28 Aprilie 1889. I. «Pe Ir 1848—50 tatălă niefi, Alexandru Hasdeă, găsi din întîm-plare la căpitanulă rusescu Vincenţiă Rolski unu documentă antică, de o valdre nespusă pentru istoria română, pe care însă proprietarul săă nu voi cu nici unu preţă să-lă cedeze cu totulă, mărginindu-se numai a permite tragerea unei copii de pe densulu (1).» Ast-felă ne descrie dlă B. P. Hasdeu, fiulti eruditului patriotă bâsărăbeană şi primulO editoru alu acelui documentă, aflarea diplome! bărlădene, publicată de D-sa maî întâiu în Instrucţiunea publică, revistă septemănară din Moldova, No. 1 p. 8, şi apoi cu ocasia unu! studiă in TraianO, an. I p. 199. Diploma trebuea să separă d-lul Hasdeă de «o nespusă valdre pentru istoria română,» dedre-ce ea arunca o neaşteptată lumină asupra unei epoce din istoria Moldovei, asupra căreia până atunci nu aveamă nici o mărturie istorică documentală. Ea s’a părută totă atâtă de preţidsă şi isto-riciloră ruşi, dedrece justifica părerea celoru mal mulţi dintre dînşiî — părere întemeiată pe scirile cronice! chievene — că principatulă (1) Acesttl pasaja din TraianO şi o copie după textuia diplomei le datorescO amabilităţii d-lul Bianu, Anaţele Acad. Rom. — T. XI. Memoriile Secf. lei. b www.digibuc.ro fflANU ROfillAtf 6fi Galiţieî stăpânea în vcculă ală 12-lca totă şosulă Moldovei panii la marea Negrii şi gurile Dunilrol. Astfclă accslil documentă a foslu studiată cu o egalii atenjiune şi de istoriculă nostru şi de istoricii s’răinî. D lu llasdeă, cu tdte cii n’a văcjulă nici o dată documentulu originalii, nu s’a îndoiţii de fclu de autenticitatea lui, deărece giis se în hârtiile părintelui seu că acesta făcuse copia cu tdtă exactitatea cerută de unu documentu istoricii asa de însemnaţii «cu tdtă orlo- > grafia, cu tdtă punctuaţiunca, cu tdte lipsele.» Despre forma litcrc-loră găsise numaî că documentulu era scrisu într’o «semiuncială forte neregulată.» Aceste mărturisii’! înlăturându ori-ce îndoială asupra identilăţiî copie! cu originalulfl, D sa a făcutu tote conclu-siunilc istorice la carclă îndreptăţea cuprinsulu documentului. A-cestea aii fostă repetate de toţi ceilalţi cercetători, cart au admisu autenticitatea Iul. Unulii din cel mal călduros! apărători al acestuia şi celu d’in-teiă, care l’a făcutu cunoscuţii istoriciioru ruşi, este canoniculă A. PctruăcviS, unii bărbaţii cu multe merite pentru studiile sale asupra Ruşilorii Galiţienî, a cărui pregătire filologică însă aduce fdrlc desu aminte de filologia secolului trecuţii (cum l’a caracterizaţii unu compatrioţii alu dînsuluî). Petruăevic a reprodusu diploma bărlădeană într’unu studiu polemicii asupra cestiuneî: fost-au două oraşe cu numele Galic sau nu?, în care dînsulă combate părerea lu! Bielowski, care credea că aQ fostă două oraşe cu numele Galic, unulii lângă Dnistru, capitala principatului rusă galiţiană, şi altulu la Slovaci! din Ungaria; Petruăeviă crede pe basa diplome! bârlădene că alu doilea Galiă a fostă Galaţulă nostru de a(ţî(l). Acestă opinie a repetal-o apoî şi în alte scrieri ale sale. Vomă da ma! încolo textulă diplome! aşa cuiri îlă publică întregită Petruăeviă; din acesta se va vede până unde mergea priceperea filologică a venerabilului canonică şi a celoră ce-aă făcută deducţiunî din diploma bărlădeană pe basa textului dată de dînsulu. (1) V. arlic. kua* ah ara 1’aam'ih ? in jumalulu 1-usinQ HaSkorkih ckophhkz, r« AkKCK-fc. 11165, fasc. I p. 24 sq. Cf. p. 42 StudiulQ lui Golubowskij e scosO şi în edi(ie se* parată. (3) H.\®KdAcKiA, HctopLs PocdH, AIockim, 1880, voi. I partea II, p. 30. www.digibuc.ro IOANA BOdDAtf te ediţiile făcute după publicarea acestei diplome (l). Se pare că nu şt-a pututfl forma o idee lămurită despre valărea el şi, ca să nu cadă în vre-o greşală, a lăsat’o neamintită. Bestu^ev-Rjumin, isto-ricu critica şi obicinuita a analisa tota-deauna isvorele sale, e înclinată • chiar a nega autenticitatea diplomei, de ore-ce ea are o dată dela nascerea lui Ghristosa i. 1. d. facerea lumeî. Cunoscătorii diplomaticei, ţlice dînsuia, nu pota crede în diploma lui Ivan Berladnik; în esaminarea mai de aprope a eî însă nu intră (2). Dintre istoricii ne-Ruşi aa considerat-o de autentică Boesler în Studiele sale române. E de mirata că acesta învăţata, care şi-a data silinţe, une-orî netrebuinciose, pentru a dovedi falsitatea cronicei lui Huru, basmele cronicarului anonima etc., nu se ’ntrebă de fela, când pe basa diplomei bărlădene admite stăpânirea gali-ţiană asupra Moldovei în sec. 12, dacă acestă diplomă, despre care trebuea să scie că o avemă numai în copie şi pe care o citeză după ŞaranjeviC, este demnă de creţlemîntă sad nu. Iată înseşi cuvintele lui: «Ein wertvolles Zeugniss aus spâteren Zeiten ist einc Urkunde vom J. 1134 in bulgarischer Sprache, ausgestellt von Ivanko Rostislavic, Fiirsten von Bîrlad, welche fur die vonMisivri kominenden Kaufleute Zollfreiheit ihres Imports in Klein-Halid ge-wăhrt, dagegen den Zoii in Bârlad und Tekude einzuzahlen bc-fieblt und fur die hinausgehenden Waren, seien es nun einheimische, ungarische, russisc-he odor tschecliische, Klein-Halid als einzige Zoii-stătte bestimmt». După acesta deduce suzeranitatea Galiţieî asupra Moldovei. (3) Pic în «Originea Româniloră» nu e aplicată «a pune mare preţu» pe diploma lui Rostislavid, de 6re-ce, după dînsulu, ea «este suspectă şi din punctă de vedere filologică şi istorică» : (1) O. OoAORkict, HcT#pifl P«îcIh f* Apuiii-btiuiii^x. ttpeAWHs, Moscvn, ed. 3 (1362), voi. 2 pas-sim. Cf. mal aleşii pp. 132. 205. 206. (2) KictSîwrx-Pwauiii», PScckaii Hrropla, St. Petersburg, 1872, voi. I, p. 16. Cf. as apr a lut Rostislavicl p. 183. (3) Ii. Ro:sler, Rumânische Studien, Leipzig 1871, p. 323. www.digibuc.ro DIPLOMA BÂELÂDKNĂ PIN 1134 69 de celă dintăiă nu se atinge, se silesce însă a dovedi că cuprin-sulă diplomei nu se împacă cu scirile analeloru rusesc!. (1) Dintre învăţaţi! ruşi singurulă care s’a pronunţată în publicitate şi precisă contra autenticităţi! diplomei, fără să-şî dea însă silinţă a o dovedi, este Barsov, autorulă unei scrieri asupra «Geografie! pri-meloră cronic!» rusesc!. 'Elfi contestă autenticitatea pe baza limbe! (pe .care dealtmintrelea n’o analiseză) şi a date! dela €hristosu în locă dela facerea lume!. (2) Paleografulă SremcvsJcij nu s’a pronunţată nicăir! asupra aceste! cestiunî, cu tote că ar fi trebuită s’o facă în paleografia sa slavo-rusă, unde înşiră în modă cronologică şi descrie cu deamăiuntulă tote monumentele literare rusesc!, manuscriptele, inscripţiile, documentele, monedele ş. c. până în seeolulă 14 inclusivă. Se pare că nici dînsulă nu şi-a formată o idee definitivă în acestă privinţă: dacă ar fi luat-o de adevărată ar fi trebuită s’o intercaleze îndată după diploma lu! Mstislav din an. 1130 ; dacă ar fi socotit-o de falsă, ar fi trebuită să ainintescă acesta intr’ună adausă la lista rno-numenteloră literare din sec. 12. (3) Sreznevskij n’a făcută nicî una nic! alta. Definitivă s’a mal pronunţată contra autenticităţii prof. Sololevskij, care n’a primit o între isvorele limbe! rusesc! din seeolulă 12, citate t6te în lecţiile sale de istoria limbe! rusesc! (4); aci dînsulă n’o a-mintesce nic! ca falsă, părerea acesta însă mi a comunicat-o personală. De aceiaşi opinie, după o comunicaţie personală, este şi dis-tinsulă istorică şi bizantinistă rusă, Vasilijevsîcij. Am expusă istoriculă aceste! cestiunî pentru a face cunoscută în liuiamente generale literatura eî şi pentru a se vede că nu eă sunt celă dintâiă care contestă autenticitatea diplome! bârlădene. (1) T. L. Pin, Abstammung der Bumănen, Leipzig 1880. p. 109 şi 107 nota 15. (2) H. II. £iAvbivTU,d: iciiiv.. asx : ibaijkopocticaabob>mb : wtctoaa ; . r\',A : iiAtuiyA : aiiaîcakosz : posmikiava : TOBdpodix: TbTOIUHKI/UX : lOyrpXCBCKKIAVA : II p^CBKhlAVA : ÎM£C... ATO^d : HAdT’bTX : III- HOAiHCB: pd/iB'b : oydidAOAix : oyrdAiMi: a ba;kitb : boebo^a : ahatoava vur/h- T'A : ...WTpOiKBCTBA \ BA ; TlC*lil|Jf5 : ICT'A : n p^CTh. : IMETIpf : A'IlT'A I AUJ,A : jVIA-b : li : (1) (1) O copie ce mi-a comunicata prof. Sobolevskij, tota după Traianu, se deosebesce in ur-mâtorele de copia d-luî Bianu ; ea are: kphckckua\s i. 1. d. RpuckKkAtx, şi n’are pe e y inainlea celui dinlâiCI r\ui>n, Neavendd la îndemână nici Traianu 10 nici Instrucţia publică, nu poUt să www.digibuc.ro DIPLOMA BĂRLiDENl DIN 1134 71 Incepemă cu grafica documentului. D-lă Hasdeă ne spune din notiţele părintelui seu că era scrisă într’o ^semiuncială forte neregulată». Acesta e prima însuşire a documentului, care ne face să-lă examinămă cu neîncredere. Semiuncială neregulată — e unu lucru a-prope imposibilă în veculă altt 12. Celă puţină din cele doue documente ale sec. 12, păstrate în originală: doc. lui Mstislav Vladimirovic din 1130 (Chiev) şi doc. sf. Varlaam de Hutyn din 1192 (Novgorod), se vede că în sec. 12 se întrebuinţa în documente uncialapwră, deosebită numai în atâtă de unciala cărţiloră bisericesc! saă altoră manuscripte din acelă timpă, că ea nu se scria cu atâta îngrijite ca în cele din urmă, din motivulă forte naturală că documentulă nu era nici o carte sfintâ (ca cele întrebuinţate la slujba bis^ ricescâ), nici o carte de luxă, cum eraă cele în felulă codicelul Svjatoslav. Documentele, jude-cândă după cele două păstrate şi publicate îu facsimile, (1) se scriau pe pergamenă informă, ordinară şi neliniată; şirele textului trebuiaă să iasă strâmbe, literele neegale şi câte o dată chiar depărtate încâtva dela unciala cărţiloră din acelaşi timpă ; semiuncială însă nu se constatăîn sec. 12 în nici ună documentă rusescă (în manuscripte se ’nţelege de sine acesta). Urme de semi-uncială rusescă — după cât mi se verifictt aceste deosebiri, dintre cu-I numai cea dintâiă are ore-care însejn-iătate. — Datt aci şi textultt Iul PetruSeviC, fiind-că învăţaţii străipf mal toţi l’ad citata după dînsulu : Oy H*rk WTH4 i ch a ţi c"raro a^Xa aA»HHk). Îl3x Ikahiso PocricAAKiMk, u>tx cvoaa l'AAiqcKOro, Ktrfcsk EiPAAACkKkli CK'ka'iSW KSngiAtX ţMfCH) KpiiCklIkl.UX Hf flAAT'kTX AlklTX Of rpAA'fc HAIUIAIX (Oy AIa)aoa\X oy 1’aaImI Ha iaitAAA*, paatrk oy tiifiAaA’k. i oy TckS'ioaix, h o(S Upaaoxx . Haiuixx: a ha icxitosx p03kHxi-A\X TOKApoAlX TtÎTeillHXiAtX i OyrpXCklîklAlX H pSckKHAIX, i 'ICCk (Kkl.Ux), A TO A<* UAAtHsTX HÎKOAijfîk, pASlt oy AIAAOAIX oy 1'AAiMi. îl KAHiiTk KOEKOAA. îl IIA TOAIX OK*kl'X. (fix A*k*To) OTX pOMikCTKA X’nA TiC*bl|lS i CTX î TpACTX i MITipI a-Ijtx ai"ha Atât k\ a*hk. După restitiiirea admisă de cel nul m îlţf, dipIo.nl să traduce ast-feliU : In numele Tatălui şi-ala Fiului (şi ala sf Duhd aminu). Ea Ivanko RostislavicI, din scaunula galiţiand principe de Bârladtt, mărlurisescd (sc. făcu cunoscuta) uagustorilord din Mesembria, să nu plă* tăscă vamă în oraşuld nostru în Galici ulu mied la descărcare, afară de Bârladd şi Tecuciâ şi de oraşele nostre (sc. celelalte), iar la exportuld feluritclord mărfuri locale, unguresc!) rusescl şi boliemescl să nu plătesc! nicăirl afară de G.UicT-ulu inictt. Şi voevodulu va pedepsi (sc. pe neascultători); şi la acesta făgăduinţa (sc. mea). Dela iiasccrea lui Christosd 1134 ani, luna Maid, 20 , k (5 mţEAt’A, tek $ moava, t toluhm.ua, p $ ckiikM\y.: lucru aprope imposibilă în sec. 12, de ore-ce în paleografia rusă din acelă timpă la începutulu şi mijloculă cuvinteloră sunetulă u se dă totă-deaună cu ©y'; numaî la finea cuvinteloră, şi aci de regulă când cuvintele se aflaă la finea unu! şiră, se găsesce forte rară t3, în cele mal multe caşuri însă ©y. In diploma lu! Mstislav din 1130, (1) dec! cu patru ani numaî anteriorâ diplomei nostre, $ nu vine nici odată, nic! măcară la finea şirului; aci se scrie fără excepţie: poyckcuo y, ckoieai © y, iir o y<«EHE, cTAtoy ş. c.; în diploma lu! Varlaam din 1192 (1), dec! 58 de an! după a nostră, y©yTii-iikci;©yt©, c"nc©y, T©y ş. c.; numai de doue ori £ la finea cuvinte- (t) Exemplele le citezi! dupî ed. lui Sreznevskij, cea mal exactă şi (nai cunoscută. www.digibuc.ro DIPLOMA BÂRLiDKNX DIN 1134 73 lorii: npoTHii£, cta\ î3, şi o singură dată în mijlocii: Apsl ros. In codicele ostromirianii (1056—57) şi Svjatoslav (1073) acestii 4 se află deasemenea numai la finea cuvinteloră şi mai alesu la finea şire-loru: elu se punea din pricina lipsei de spaţiii ca o excepţiune dela obicîrmitulu oy. V. evangelia ostromiriană, editată de societatea amatorilorii de anticităţ! din St. Petersburg, întregă în foto-litografie, f. 11. 24. 247 ş. m. d. (1) In codex Svjatoslavi acestii â Vine cu mulţii mai deşii decât în evangelia lu! Ostromiru şi aci însă cu deosebire la fine; în partea a doua a codexului vine şi când nu se află la sfârşita. V. f. 06. 98. 101 a. b. 102 c. 104 b.; la mijlocii f. 202 a.; la începută 221 b. 212 a. ş. c. (2) T6le acestea trebuesca explicate însă prin influenta codexului sud-slavica, după care a fosta copiata. în monumentele bulgare din sec. 12 3 vine rara şi aprâpe exclusiva la finea cuvinteloiu: epiloguia psaltire! din Bologna (1196) are twoy, BpaToy şi o dată 3 în IIuich<|>3 (3); în sec. 13 este deşii: diploma lu! Ioana Asen II (după 1218) are: KCîAi^, .saropM $, iHiiii^, KAiic^pd\'% ş. c. (4) Tota aşa de desfi se află în manuscrisele şi cu deosebire în documentele sârbesc! din sec. 12 şi 13. (5) Aşa de desa însă şi aşa de regulata, cum presupune diploma bârlădeaîiâ, ce are prcposfiia $ î. 1. d. ©y la în-ceputulu el, nu vine b decât In sec. 14 şi 15, atâta în suduia Dunăre! cât şi în documentele litvano-rusescî, galiţienc şi moldovene; din acestea se pare că a şi trecuta într’însa. întrebuinţarea lu! b în aceste din urmă documente presupune desvoltarea unei cursive, sau ceia puţinu a unei semi-unciale, lucru ce‘ pentru sec. 12, când 6meni! scriaa forte puţina şi fdrte raru, nu se p6te admite. (1) OcTpoAMipoRO fii.iHrfiUf 1056-57 r. hikahkihuau, G-n. kSiiua Gakhhk«ra, Giir. 1883. (2) H3R«phhks K, KHJI3JI Gr,ttociuka JIpocaarhmj 1073 r. GnK. 1880. Cf. gieşelele acestei edilii în Jagid, Archiv f. slav. Philologie, VII. (3; GR-k,vkllîfl H SdAvfcrKH « AtAA«H3R'fcCTHkl\'Z H H(H3B'fccTHhl\'X ndAtaTHIIKd\'Z, LXXXI- XC, GnK. 1879 p. 8. Câte-va exemple putemu adăuga din tixtulu psallirel: la finea şirului: cnpoy | ujiith 356, pd34y , ArfcftTi, fAioy ibid., poA«y I 357, TBOfAtcy 3<2şi troiaiS 365, 380, p*3t>Atz 367 (în titlu) ki38ai* 368. Sctarhaiz 367 ele. Citaţiile după GpiaHiBCKili, ApibhIi cAdBflHcKii nAAumuiKH ieroKdre nHCkAld, Ciir. 1868. l^) GB’fcA'kHla h SdArkrKH, fasc. citată p 9. (5) Miklosich, Monumenta Serbica, Viennae, 1858, pastim. www.digibuc.ro 74 IOAN& BOGDAN h) i î. 1. d. ii in cuvintele: iAvk, i ( = preposiţia «şi»), luam»©, P©-cticaak©kihk, imaimi, i3kaaa%, HAwiyA ş, c. este ceva neobicinuită în scrierea rusă din sec. 12. In evangelia Iul Ostromir nu vine de lelu, în cele două sbornice ale lui Svjatoslav (alu doilea dela 1076) vine forte rarii şi întocmai ca $, la sfârşitulă cuvintelorii saii la sfârşitulCi şirelorii, când se desparte cuvîntulă în două. Exemple : n©r!>iii 165, a^aatî 197, n©nl;cTi 204, csmopT | kkuia 215 şi altele, întrebuinţarea acesta a lui i privesce pe i când se află singură şi între două consonante la mijloculu cuvîntuluî, sau la finea cuvîn-tului după o consonanta; când stă între vocale, formâiidu diftongă, sau în cuvinte străine, lucrulu se schimbă. Sreznevskij în paleografia sa nu distinge aceste două lucruri, cum nu distinge nici întrebuinţarea Iui ă la finea şirului şi înlăuntrulu textului (Gf. p. 108 şi 103 din paleografia slavo-rusă); citatele lui dela p. 113 nu aii deci va-lore, câtă timpii nu sunt comparate cu originalulă; exemple ca npîki\'©Ai'Ai şi Krtipţ3m|iYn se găsescii în cele mai vechi texte cirilice (corespumjătorele loru în cele glagolitice de asemenea), ele nu do-vedescu însă nimicii pentru Y =n între consonante, cum pare a înţelege Sreznevskij loc. cit. In doc. lui Mstislav i=u nu se află nici odată; la finea şirelorii se află totădeauna h : u©yH | u,-k, rewpru | ire ce nasala a în limba rusă a începută a se pronunţa ca ui chiar dela despărţirea limbei rusesc! din limba slavă comună, cu alte cuvinte dela începutulă existenţei unei seminţii rusesc! - deosebite de seminţia slavă din care şJa născută. Diploma lu! Mstislav are : kh a keiiiiie, uTuitii = wi atu (în diploma bârlădenă ară fi wT^tii); Iul aia-b din acest! diplomă î! corespunde a\ahia într’ună manuscriptă rusă din sec. 11 (cod. Svjatoslavi). Confusia dintre a şi -fe e Introdusă în diploma ndstră din documentele bulgare, în car! se confundă a cu +. din simplulu motivă că şi a şi -ti daă în limbi bulgară modernă în unele caşuri e; de pildă în diploma lu! Ioană Asenă II numele oraşului IIp'liCAdBfc este scrisă IIpacaara; acestă cuvîntă vine în cele maî multe caşuri scrisă cu •fe. (1) In doc. ndstre •fc = A vine fdrte desă : cr a TonoMiiKxiuiiii şi cB'bTonoHHKKiumi, hcaa^h şi sEA'b ah, ui h a a şi uiA3k, \* tat7» şi y'Hit'â şi altele asemenea s§ găsescă la fiecare pasă în document-le moldovene şi mai alesă în cele muntene. Din acestea a putută să trecă di î. 1. d. a şi în diploma bârlădenă. c) Neconsequenţa în întrebuinţarea lui h, % rusescî în locă de i|i, jk'a bulgăresc! nu se pote explica decât dacă admitemă că documentul ă n’a fostă scrisă în cancelaria unui principe rusă din se-colulă 12, ci a fostă compusă mai târziu de ună omă ce cunoscea ambele redacţiunî ale limbei paleoslovenice, şi cea rusă şi cea bulgară. într’ună documentă pură rusescă ară fi trebuită să avemă pe lângă tekîî m 0/\\% şi Ticfe ii i3, nu Tic-fe ip î3; de asemenea unde se află po/KBCTRA, iiicoAiwik, forme curată rusescî, nu se pdte aflaTiduiiâ, formă bulgărescă : înţelegă intr’ună documentă ca acesta, scrisă într’o limbă omogenă, nu înlr'ună manuscrisă copiată de pe altulă, în care se potă întroduce forme heterogene din nebăgarea de sernă a scriitorului sau sub influenţa pronunţare! acestuia. d) H3 în locă de a saă c în cuvinte compuse nu se află în documentele rusesc! din sec. 12 ; în acestă t:mpă i3kaaa% din diploma (1) V. citate la Jirewk, Cesty po Bulbarsku, v Fraze, 1888 p. 642 sq. www.digibuc.ro DtrLOMA bArlXdenă din 1134 M ■fcjj-.-----tfc .»-i---.--<--.-------------------------------------------—_____ bârlădenă ard fi avută forma caiîAA^a sad ckaa^k. h3 î. L d. ca în. astu-felu de caşuri se află numai în sec. 14 şi 15 în manuscriptele galiliene, în documentele litvano-rusescl şi în ale nostre; evangelia din Luck (Galica) are: u miopii, h c iiiia\k pentru caTKopii, c a iiiiavk, aceiaşi evangelie schimbă pe c în .3 : snopa, .3,A,pARai etc.; în diplomele litvane se găsesed forme ca 11 c tatapm = c a tatapki şi 3 a+.-coata = ca A-kco/\\a. (1) într’und doc. a lui Alexandru celu Bund avemd însuşi cuvîntuld diplomei bârlâdene: n<\ h ckaa^-Ii (iicjiAA^a î. 1. d. ca-KAA^a). (2) Din aceste isvdre târlii pare să fi intrată im- şi în diploma nostrâ. e) Forma g^aa^cbcrb t în locd de -cbckmh nu o ’ntâlnimd în sec. 12. V. KOTopamîn dipl. Mstislav craia în dipl. Varlaam, roşia 111, /KHK7.111 etc. în dipl. lui Mstislav Davidovic din Smolensk de a 1229 (B) crap a 111, rou,KBin etc. în dipl. lui Alexandru Nevskij din-;re 1257 — 59 ş. a. m. d. (4) In doc. bulgare din secol. 18 acâstă ^ormă se găsesce rară : (irfapaki la 1230), în sec. 14 ceva mal desd jbeaiiiiki la 1359 pe lângă i&jmasÂaiih şi AtHAocpv,! 11 (5); ea se găsesce phiar în cele mal vechi manuscripte paleoslovenice sad paieobulgare : jn aşa numitele foi ale luî Undolskij : HAOB-bakCKin, în Efrem Sirin alu lui Hilferding rplmiHki, caagbi etc., în psaltirea bologncsă destuld dc desd : npABC^aH ai, A^uaisa 1 etc. (6) Forte desd se găsesce însă în documentele gali'tiene şi moldovene, unde întâlnimu la fie care pasă forme contrase ca: aioa^abcii b i, h'L\\£u,k b i, yopaorckbi etc. (7) Din acestea se pare că a şi trecută în diploma bârlădenă. Acesta se vede şi mal |:>ine diu dativele plurale, cari în diploma bârlădenă au numai forma contrasă bi<« a î. 1. d. forma completă a 1 u <« a, cum aru fi trebuită să aibă unQ documentă originală rusesed din sec. 12; pomi Biata, p^cBKMAt a ş. c. sunt forme constanta numai în diplomele sec. 13 şi (1) GoKOACRCKiîi, OmpKH, p. 45 şi AiKiţiH, p. 77. (2) Knluzniarhi, Dokumenta moldaw^kie i multaiiskie, we Lwowie 1873. p. (.3, (3) GoR|iaHli rocyAAficTKiHHuXK rpaAtOTz h AerenopoR*, voi. II, No. 1. (1) rpAMOTM... CHOUicHiH rbRfpo-3ara,\n«H PoccIh c* Paroio etc. 1857. No. li (5) G|U3HfRCKifi, GR-bA’bHi/i, fa?c. 3. p. 10, 34. (ti) Acelaşi, IIam^thhkh rocoRdro nnckAU, p. 134, 13P, 148. (7) B. fl. V a si h h n k i fi, MaTcpiAAhi a a a HrropiH Poc ci h, Hoaruih etc. A\»ci;ka, 1887, p. 13,15 etc. www.digibuc.ro lOAN'fl BOOtlAN mal alesă ală 14, nici atunci însă exclusivă, căci formele complete mai vechi se află fdrte desă pe lângă cele noue. Afară de acesta kip7.Ad^,acKkiH în doc. din 1435. Uljanickij, p. 44). D^ unde dar aceste forme neexacte? Mi se pare că nu se potă explica altă felă decât că autorulă documentului le-a formată în modă arbitrară după adject. poyckcKzm, ,'n care în adeveră s * întâlnesce grupa -ckciia, acesta însă nu formeză întregă sufixulă adjectivală, de 6re ce -ck din -ckcna se ţine de trupinl nu de sufixă, rădăcina (1) Că aci e vorba de suf. -kcKx, ce formeză adjectiye mat aleşii din nume substantive, rară din adjective, se vede din corespondentul^ său litvanQ ~i&La* cu acelaşi funcţiune. Din lătuva adj. letuv-iăkas (=litvanil), din prus adj. prus-iăkas, din vyras (bărbatCi) adj. vyr-iskas, din njote tfemee) moter-iăkas ş. m. d. www.digibuc.ro DIPT.oatA bXrlXdGnX din 1134 SI cuvîntuluî poyckcux fiindă poyck nu poy (rad. rusî e ună colectivă, prob. din finezulă ruodzi=Svedezi) poyckcKzm e forma cea mal veche a adj. de a ; din ea s’a formată în doc. sârbesc!, fbrte rară însă, poyuiKkiii; poyckci;7.m ne-amă fi aşteptată a găsi şi în diploma bârlădână care e tocmai dela începutulâ sec. 12; în loculă acestei forme exacte găsimă însă o formă neexactă, probabilă alcătuită şi acâsta de autorulă documentului: pycknki,«a. Acâstă formă este imposibilă în limba veche rusâscă, căci dacă admitemă perde-rea lui c dinaintea lui k trebue să admitemă şi înmuiarea lui u de după k în ii, amă ave atunci o formă posibilă poyckKHA\K; acestă formă s'a născută din p$yckcnkiiiA\a prin căderea lui k dintre cei doi c şi contragerea loră într’ună singură c şi prin contopirea grupei -’aihava în -iiair. Forme ca poycrftiAiz se gâsescu în sec. 13 pe lângă cele complete (v. în diploma citată a lui Mstislav Davidoviă : poycumi rocTk). Din acostă ultimă formă sub influenţa lui h de după k se p6te Inmuia c şi aşa căpătămă forma poyckKiiA**, nici într’ună chipă însă poyckKkiAiz. în doc. galiţiene se potă urmări t6te aceste transformaţiuni. V. de pildă: poyczKO'h s. pâcKob (la 1365 şi 1371), p£ci;ziy% la 1400, pe lângă acestea însă şi pâcKiă la 1388 etc. (1); forme cu ck a adunată Sobolevskij (2) din evangeliile galiţiene ale Sec. 14, unde ck se află numai atunci când şi înaintea lui şi după elă se găsesce o silabă mâle. Forme ca poyckKiH sunt obicinuite aaekcaiiap% h c hk aioh AMHTpmr etc.; (1) documentulă de judecată ală principelui de Smolensk Teodoră RostislaviC 1284: Oi ta.3i kha3k CAtoAEHCKkiii 4>i-A©px etc. (2); tractatulă marelui principe Mihailâ IaroslaviC cu Nov-gorodulă 1814: Oi aokoi,haa% reaiiusui kha3k ami\miiao ca ra^koio XRA'Wi^ etc. (8); tractatulă aceluiaşi Mihailă Iaroslaviă cu principele din Moscva 1317 : f Gt aorouma KHA3k reaiikkiii riopru ca epATOAtk cro-n(Atk) etc. (4); tractatulă marelui principe din Tver, Mihailă Alexandro-viC, cu Novgorodulâ 1368—1371 : Oi 03a uuA3k keahiuiY AIh\'aTa© Aokohmaak EC/vtk etc. (5) 5 tractatulă marelui principe Simeonă Ioano. vi£ cu fraţii săi 1341 : Oi 03a Ki cu etc. saă începă, după modelulă celoră grecesc!, cu lungi şi adese-orî confuse prooemia, în cari se expună mal alesă principii morale scdse din cărţile sfinte. Trebue dar să deducemă că formula introductivă a diplomei bârlă- (1) CitatA mal susQ. (2) ibid. No. IV. (3) f], IUajfiMdTORx, HacA’kAftKdim « flShiK-fc HORropo,\cKH\'x riMAtOTi XIII—XIV r. Ghk. 1886 p. 256. (4) ibid. 258. (o) Unfl alta tractata dela acelaşi principe, 1373, loc. cit. 270. (6) G«Kfi4Hli r«cy*A. rp«M. Voi. 1. No. 23. In acostă mare colecţie se află şi tractatele citate din Şahmatov-; ediţia acestui din urmă este însă incomparabila superiâră: ea e cea dintâiă ediţie de documente pe deplina mulţămitore In Rusia. www.digibuc.ro 84 IOANC BOGDAtf dene a intrată acolo din cele galiţiene sau moldovene: altă explicare nu i se pbte da. b) Totă din acestea a fostă introdusă şi data dela Christosă. E lucru sciutu că popărele slave, cari primiră creştinismulă sub forma bizantină, adoptară şi cronologia bizantină numărândă anii dela facerea lumel. Cei dinlâiă afl fostă Bulgarii, la cari nu găsimă decât acâstă cronologie din sec. 9 încependă. După dînşii s’aă luată şi Ruşii la cari gâsimă in manuscrise numai cronologia bizantină. Pentru timpulă luilvanko RostislaviC din documente nuputemă da nici ună exemplu de 6re-ce cele două doc. din sec. 12 nu aă dată (acesta s’a dedusă din împrejurările istorice); cele din sec. 13 sunt mai tăte fără dată, iar cele schimbate cu Nemţii din vestă, fiindă scrise mai alesă în cetăţile nemţesc!, aă data dela Cristosă : nu încape însă îndoială că Ruşii între sine întrebuinţaă în documente ca şi în manuscripte data dela facerea lumeî. In diploma bârlădenă trebue să ne aştep-tâmă cu atâtă mai multă la acestă dată, cu câtă ea este făcută pentru negustorii din Mesembria, oraşă locuită de Greci şi Bulgari, (afară de negustorii străini ca Ragusanii, Veneţianiî ş. a.). E greă a crede că ună principe rusă pravoslavnică ară fi putută da unoră negustori, în cea mai mare parte Greci (mal alesă că pe vremea aceea Mesembria se afla în mâna Bizantiniloră) (1) o diplomă cu data obicinuită în apusulă latină. Acestă modă de datare este fdrte obicinuită, pe lângă celalaltu, în diplomatica galiţianâ, unde a trecută, ca şi celelalte formule, din cea latină-polonâ. In documentele moldovene data dela Ghristosă vine mai -alesă atunci când ele se daă principiloră litvanî, regiloră Poloni saă comuneloră galiţiene ; în trebile interne, întocmai ca în Rusia, se observa data dela facerea lumel. Faptulă că în diploma bârlădână se află data dela Cbristosă ne-ară pute face să credemă că autorulă acestui falsificată a fostă ună învăţată galiţiană, dedată cu acestă cronologie, dacă ună altă faptă nu ne-ară face să credemă că acelă învăţată a putută fi şi română. (1) Jirefiek, Cesty po Bulharsku, p, 592. www.digibuc.ro DIPLOMA BiRLÎDtiNi DIN 1134 85 c) Acesta este titlulfi duplu a lui Rostislaviă: KN-fcsk şi boeboaa-In formula introductivă elfi se numesce im-kak GEpAd^ckCKki, iar în aşa numita corroboratio să spune: & KdxiTk boebo^a. Nu să pdte tăgădui că acesta pasaju e obscurfl, ca întregă formula corrobo-rativă; nu este cu tdte acestea mal puţina adevărata, că dacă traducema pe KdiKiTk boeboaa cu : principele va pedepsi (alta înţeleşii e greu de scosu), dămu de o contrazicere evidentă în însuşi textuia diplomei. Âcăsta ne dovedesce fără cea mal mică îndoială că noţiunea principelui romanii,, boebo^a, în mintea falsificatorului a fosta identificată cu noţiunea principelui rusii, KNA3k. Âcestă identificare se putea face după sec. 14, când voevocjiî noştri aveau tâte atributele knejiloru s. principilorfi ruşi; la începutulu secolului alu 12 probabilu însă că nu era tocmai aşa. Nu putemfi atinge aci cestiu-nea, încă nelămurită, a origine! voevodatelorâ ndstre: putemâ însă susţine cu multe probabilităţi că. una KHA3k rusescu din sec. 12, chiar stăpâninda peste o populaţie românescă, nu se putea numi şi boeboapk£Bow pdTkio BAuiETk BOEBo^d TWiAid» p. 583. ed. 2. Cf. pe aceiaşi pagină : Eachabo ke notiţe cbohaiz iioaicoaiz.............. d Tiohaia cbohaiz noAiioAiz, Aci avema una knjazU în acelaşi timpa şi voevodO, Sub an. 1043 NestorQ istorisesce: b aIjto 6551 iiocaa ApocAdBz Ckiiid CBoero Eodo^MAtEpd Hd TpkKki h B^d (în alte copil aab%) fcwoy* boh miioru, d BOEBOAkCTBo nopoy*Hii EkiiuAT'b. (1) Aci prinţuia fu trimesa însoţita de una voevoda> una şefa aia armatei. (1) A-bTMiHct n» AjBpiHTi»BCK»iMy cimcicy, ed. 2- CnK. 1872. p. 160. Pasajele citate 65 traduci! astfeld; «şi trimese (Volodimir) pe voevodul# Vasilko, prinţul# de Voslonimk iar cu armata Iul Iurie era roevodul# Tjulma.» «Vasilko merse cu glâtele sale, iar Tjulma cu ale sale». «In anulCt 6551 trimese Iaroslav pe fiulil sSi Volodimer contra Grecilord şi -1 dete multă armată, iar comanda-o incredinţă Iul Vyşata.» www.digibuc.ro 86 ioanO bogdan S’ară putâ crede, pasajulă diplomei fiindii obscurii, că aci nu e vorba de însuşi kniazulă, ci de unii voevodă ală luî, ce să putea afla în Galici ca locoţiitoră". Şi’n adeverii locoţiitoriî principilorii ruşi în oraşele supuse loră, în aşe numitele npHropo^H, se numeaă câte odată roîboaki, acesta însă fdrte rarii; numele lorii era iiocaahiikr saii ThicAiţuiH. (V, pasajulii din cod. Hypat. unde unii TRiCAiţiriH e numiţii şi voevodii la 1089, ed. 2. p. 145. Gf. codex Laurentii, ed. 2 p. 201.) Unii nocdAimicA ne amii aştepta să găsimii şi în Galic, dacă în realitate arii fi foştii vre-unulii acolo. Dacă diploma arii fi foştii dată de Ivanko RostislaviC în Bârladii şi dacă elii arii fi stăpânitii de faptă Galicî-ulă, unde ară fi avută locoţiitoriî seî, nocd^Hinai, de bună semă că boîboa* nu s’ară fi ivită în diplomă, ci în loculă Iul ară fi fostă saă lai-k-ih. sau noca^MHiiK. Avemă chiar ună interesantă pasajă în cronică unde se spune că Vladimir Yşevolodovicî (numită Monomachulă) la 1116, cu 18 ani înainte de diploma bârlădenă, ară fi .pusă locoţiitorî-posadnicî la Dunăre : iiocaka noca^HiiKH no boynm. Că aceştî posadnicî aă existată la Dunăre nu se scie; să scie însă că Vladimir a avută a se lupta cu Pecenegii şi Cumanii, că trupe de-ale luî aă ajunsă până la Dunăre, însă — cum spune totă cronica — n’aă isprăvită nimică, ni B^cnliBinE nhhtovke. V. cod. Hypat. p. 204. d) Afară de acâstă evidentă contrazicere în coroboraţiă, însă-şî formula coroboraţieî este suspectă: a kavkiti» boeboaa, a ha toaiia WB'liTx este o formulă neobicînuită în documentele rusesc!; eă celă puţină n’amă găsit-o nicăirî. ravnitr este o formă neexactă în locă de Kd în diploma luî Constantină Asen dinainte de 1278. Sreznevskij, Svedenija 3. p. 16. e) In fine o altă formulă din diploma bârlădenă nu lasă nici o îndoială că ea a intrată aci din documentele galiţiene şi încă—din nesciinţa saă uebăgarea în semă a falsificatorului— din documente de altă natură decât diploma bârlădenă. Acestă formulă este aşa numita inscripţio (în diplomatica latină); ea are în diploma bârlă- www.digibuc.ro dipi.omI bArlad£n! din 1134 87 dănă terminuia CRt^H^io (formă neexactă în loca de cr^^hio s. cb^m^) ce se întrebuinţa în documentele galiţiene din sec. 14 şi 15 pe lângă ©cn-b^Hd», nu însă în diplomele date de principi, ci în documentele judiciare de felurite specii, date mai alesG de starosti şi voevofâ. Principii întrebuinţau în diplomele lorQ, ca şi aî noştri, mal aleşii termini! .ihaauhiit&hhhhaik sau ck’bfi,©mo hhiihmz. Voiii da câte-va exemple culese din colecţia de documente a Iu! Holo-vackij, citânda numai anii: 1398 : Starosta de Galici şi Snjatin înlăresce printr’unfi documenta o donaţie de 100 grivne făcută în formă de zestre de una pan Gervas femeel sale. Formula : N.N.........cb^hio.... iivke npuui^z... N.N....h B’buoBdAz etc. 1400: Voevoduia de Lemberg întâresce prin documenta o cumpărare a panului Kljus dela una altuia. Formula: r© hma ele. N.N. boebo^a... ©ck'I'.1a,*i înţelegi! limba literari de atunci (i. c. limba slavă bisericâscă) sub influenta particularităţii oră, mal alesă fonetice, ale dialectului galiţiană. (2) a î, 1. d. i după u şi celelalte şuerfitore este cela mal obicinuită faptă In mscr. galiţiene din sec. 12—14. Cf. OuipKH p. 1, epilog, ev. 1164: miia. V. pp. 7, 15.18. 25. 29 ibid. (3) Forma acâsta se găsesce în mal tote doc. rusesc!, incepăndă dela cele mal vechi, asx este forte rară şi constitue ună bulgarismă împrumutată din limba cărţiloră bisericescl. (4) Aşa e numită în cronică. (5) Kip.\A,\kcKxiH cu şip i. 1. d. cap -saă apa—cu greă să pote admite pentru începutulă sec. 12. (6) Formă indusă după cele bulgăiescl din sec. 14. In aceste vină subst. hicakpx, hicikpx şi ad-ject, AticiAtRpxcTHH. E posibilă şi mal probabilă chiar forma : aiiciawphhckxihaix din amcimrphm. (7) Acâsla este forma obicinuită, nu mxitx. (8) P»a- !. 1. d. pas-' este o caracteristică a limbeî rusescl şi se găsesce în cele mal vechi texte. Deci: pasB’k, p»3hxih, pospoy-uiHTk. Forme cu pas- nu sunt imposibile. Ele se explică atunci ca influenţe a limbeî paleoslovenice (bisericescl). (9) l'pAA.'kiţx e forma obicinuită a loc.; pl. rpjA»K* nu e o formă imposibilă; ea vine însă fdrte rară în mscr. sec. 12—13. Cf. a«ai»x* In ev. 1164, Ohipkh, p. 7. V. ibi?. p. 115 explicarea acestei terminaţiunl casuale. (10) Amă pusă adject. AcfccTKHxiH î. 1. d, toş-touihxih, ce nu l'amă întâlnită nici odată în textele paleoslovenice saă paleorusescl. Acestă singură cuvintă pote dovedi falsitatea diplomei. (11) HiuikcicxiH saă muicicxiH e for ca exactă, nu KEA-L3MklAUI IIA’AliH, 3ACiymiRK KOpOAEKLI liy*Tk, 3dTKOpilKK ,/V.yNdW BOpOTA, cy^u pb/i,* a® AyH4H. Textuia ed. dela 1800, după Istoricîeskaja Christomatija a lui Buslaev, 1861, p. 582). • Ama datu acestă scurtă schiţă (1) despre începuturile principatului de Galiţia pentru a se vede că la 1134, când e datată diploma bârlădenă, acesta principata nu numai că nu-şî întinsese influenta ori stăpânirea sa până la Dunăre, dar nici nu era încă întemeiata, întemeierea lui cătjânda între ani! 1144—1152, iar lărgirea putere! lui spre suda, fie chiar până la Dunăre, între ani! 1152—1170, este imposibila a admite că Ivanko Rostislavicî la 1134 a putută să-şî dea titluia de «principe aia Bârladului sub suzeranitatea scaunului de Galitia». Cei ce ara fi aplicat! să explice wt ctoaa rdAiscnoro ad-mitânda că acâsta însemnă numai originea lui Rostislavicî din casa principilora de Galitia, nu vom pute sprijini părerea lom pe nici una documenta istorica, de 6re-ce Rostislavicî nu se putea numi descendenta din familia principilora galitienî, cari nu-ş! întemeiaseră nici o dinastie până la 1134; ela se putea numi celu multa principe de PeremySlî, oraşula de moştenire aia liniei Rostislavicilorfi, din care se trăgea ela. La aceiaşi conclusie voma ajunge dacă voma (1) Cf. Bestuieo-Rjumin, loc. cit. p, 183 sq., Ilovajskij, loc. cit. p. 29 sq. Pii, loc. cit. p, 107 nota 15. www.digibuc.ro diploma bAbi1di5nX din 1134 95 studia istoria aventurdsă a acestui Rostislavici, numite fdrte potrivite de Bestu^ev-Rjuinin «condotierulfl rusă ale sec. 12». Cronica chieveană (numită de istoricii ruşi împreună cu o altă parte din cod. Hypatii wrcno-py*cci*dii A-kromich.) pomenesce întâiaşî dată de Ivanko Rostislavici la an. 1144. In acestîi anO, după lupta lui Volodimirko Galiţianulfl cu Vsevolod din Chievfl, se spune că cclu dintâie plecă la venatu în Tismjanica, iar Galicîanii, ce se vede că nu iubeai! pe Volodimirko, trimeserâ 6menl la Ivanko îu Zvenigorod propuindu-î să ocupe tronulu luî Volodimirko, unchiului sefl : ha Toy *'£ atiruoy (sc. a anului 1144), kkuie^uiio EoAo^ii/mipoy k Tiica\aiiii‘iio HA AOKkl, K TO >K£ Kp£A\A IIOCAAI1IA CA FaAIMAHE (IO IIkAHA no PoCTIICAA-KII'IA E'A 3KEHIir0p0A,% ■■ H'AKE^OIIIA K coui. K rAAIIHk (cod. Hyp. p. 226). (1) Volodimirko grâbesce cu tovarăşii seî şi înconjdră ora.uie. Ivan cu Galicîanii se bătu vitejesce, dar la o eşire Ivan e tăiate de oraşO prin dmenil lui Volodimirko şi neputendu să se întdrcă îndărăte fuge la Dunăre şi deaci la duşmanulO luî Volodimirko, la Vsevolod din Chievă : iipocti/KE ciino.ik iioai/a kk jl,oyiiAio ii otto^a noAfaw. iipn-r.’h/KE ko EcEROAO^oy* KiiEKoy* (ibid.). Doi ani după acesta îie găsime în serviciulu luî Svjatoslav Olgovici ce fusese alungate din Chievu de către Izjaslav Mstislavici şi se refugiase în Novgorod : ii toi^a (sc. 1146) c noAKoy' npiir/hncE i; HEAioy* Hraiik Eepaa^iiiik'a (cod. hyp. p. 234). Că Ivanko se afla la Svjatoslav în serviciulu de condotierfl se vede din cuvintele acestui din urmă, rostite în momentulă când i se comunică că Izjaslav Mstislavici vine să-le atace în Novgorod. «Svjatoslav cjise atunci luî Ivanko Gjurgevici, luî Ivan Rostislavici Berladnik şi tovarăşiloru seî de arme (IIraiiorii Poctiicaarihiio Eepaa^iiiiko^ h ApoyttiiH'k ckoeh) şi Polovciloru sălbatici...: iată Izjaslav vine împotriva mea, gânditi-ve ce-i de făcute.» (cod. hyp. p. 237). Tovarăşii sfătuindu-lu să fugă, elu fugi în Koracieva, oraşe din ţara Vjaticilore. Ivanko 2lu însoţi câtă-va vreme, trecu însă curende în serviciulQ luî Rostislav din Smolensk, luânde, cum tjice cronica, de la Svjatoslav (li «In acelaşi Iarnă eşindă Yolodimir la vânată in Tismjanica, pe acelaşi vreme Uimiseră Galicîanii solă la Ivan Rostislavici in Zvenigorod şi-lă aduseră la sine în Galici». www.digibuc.ro 96 lOAN'O BOGDAN -*-------------------—— ---------.----------— 200 de grivne în argintii şi 12 grivne în aură : ti to\- otcto^iiii «ro 1 IlidllKO IiEpAd^llllli'A II'A PoCTIICAAKO^- G,U0AEIIh.CllC,\10y iaiA3K>, K3EAVA ov* Gkatocaaka 200 rpmmrA ctpeupA Kt 12 rpiiKim 3c>aota (cod. hyp. p. 239). In timpu de 10 ani cronica nu mai spune nirnicu de clînsulă. (1) La 1157 îlă găsimă în manile iul Gheorghe Vladimirovicî, marele principe de Chievă şi Suzdalî, care, după cum ne spune cronica, îlă a-dusese în Chievu din Suzdalî legată în fiare şi cu intenţia de a-lu preda luîlaroslav, gulerele soă. Iaroslav era fiulu şi urmaşulu luî Volodimirko pe tronulu Galiţieî: elă cerea predarea luî Rostislavicî ca unuia ce avea, după obiceiulă de atuncî, drepturi asupra părţii tatălui sGă Rostislav şi care nu sG mulţămea numai cu atâtu ci, sprijinită fundă de însuşi Galicîanil, umbla chiar după tronulă luî Iaroslav Osmo-myslî. Gheorghe Vladimirovicî era gata sâ-lă dea în mâna ginerelui seă, dacă mitropolitulă şi egumenii nu l’ară fi sfătuită să nu facă acestă pâcată după ce-î jurase a nu-lă da în mânile duşmaniloră. Ivanko fu trimesă din noă legată în Suzdalî: k to ace kpeaia iiaiiie npiiKEA'A Fioprii IIkaiia Poctiicaakiiha, pciioAidro Eepaa^iiiika, iica Goyaî- AAAA, OltOKAHOrO, yOTA II ^ATII ApOCAAKOy 3ATII CKOEAIO^.............. IlOCAOyUlA- RK ii\"a (sc. pe mitropolitulă şi egumenii) iio^-ctii tro onATk Co^/K^aaio ok»kaiia. (Cod. hyp. p. 335). Iaroslav Osmomyslî însă nu se odihni şi în 1159, când în Chievă domnea Izjaslav Davidovicî, fostă principe de Cernigov, trimese la acesta o deputăţie în numele luî şi ală al-toră principi ruşi precum şi ală regelui polonă (pe care ii câşti- (1) In o cronică novgorodiană sub an. 1149 se spune că Gheorghe (sc. Vladimirovicî) din Chievă triiriese pe «principele de Berladiit tn contra NovgorodienilorO, de ore-ce aceştia trime-seiă prea puţini omeni cu tribulă: se bătură şi căzură mulţi, mal alesă din Suzdalî: iiapuia AdHkHHHH HOKrOpOAkCTHH R AMA*k, H 0^‘IWR* I’lOprH, n«CAJ KHA3A EipAAAkCKjre CS KOH... H KHUI4 CA H MHoro auri okchx'x. ■ Ac6s(ă notiţă, aflătdre în cronica novgorodiană a bibi. sinodale şi repetată de cronicele de mal t&riţiQ sub acelaşi ană, îmi este neclară : la 1149 nu era Gheorghe Vladimirovicî, ci Izjaslav MsiislavicI knjaz în Chievă. Cela dinteia putea la 1159 să trimfetă pe Ivanko în Novgorod câtă timpd nu-I luase tionuia Izjaslav Davidovicî: în cronică ar putfe fi o greşală de dală In acesta casa. Faptuld este posibila, de 6re-ce scima că In 1157 acelaşi principe l’a trimesa pe Ivanko sub pază In Suzdalî.—Notiţa acestei cronice din sec. 14 nu mi se pare a fi contemporană: creda că numele kha3a kipaaarckiA (în alte copil ale cronicei cap-AAAcKiă s. KjpAaTcKiîi) g formata de una copistQ posteriord din iupajahhki. V. Novgorodkaja lâtopisl po sinodalnomu spisku, 1888. p. 138. Cf. din cronicele de mal tărdiă SoBjskaja I 16-topisl, în Polnoje Sobranije russkih lâtopisej, voi. 5 p. 160. www.digibuc.ro _ ______________})^l6ma jtARLĂpfeNĂ. nrn 1134___________________________ §? gase în partea sa ca să-! ajute a pune mima pe Ivanko) să ceră predarea acestuia. Izjaslav Davidovicî refusă, iar Ivanko RostislavicT fuge la Polovci, şi cu Polovciî împreună începe a prăda oraşele de pe Dunăre şi a pune pcdicî pescărie! Galicîaniloru : IIkaica au tot^a «piOAOlllIIK'A CA i.\'A i: I10AE U7. IIoAOlilţEAl'A, II IIIE^'A CA lIoAOlSIţll II CTA K'A ropo^'liy'A no^oyiiAiici.Ki\-A, u imun a|!'1; i*oyr1Api. n r.3A rouApA Aiiioro i: IIEW, II IIAI.'OCTAIIIE pKIISOAOKOAVA rAAielkCKKIAVA (cod. hyp. p. 341). Adu-nându-se muljîme de Polovc! pe lăngă densulfl şi 0000 de A $y iiEro cKoyim ca 0000, ii uoii^i i;*a KopiEAAumoy, ii pA^ii l’.klIIIA EiHOy, II QTTO^A lî'A Oyillllipi IIOÎl^E )......... IIAHAIUA CA lilITII........ A C/tlEpA» ClîAMOy'Tk HEpEC'A 3Al’.0p0AA K’A IIraiIOKII, II IIEpEI'.‘ls>KE ll\"A 800. (cod. hyp. p. 311). Kucelmina şi Uăica se aflaâ amândouă în prin-cip.ilulu galipană, pe ţărmurile Dnipruluî. Se pare că locuitorii acestora oraşe (caiepaii) ţineau la Rostislavicl, dacă, după spusa cronicarului, uni! îlu primiră cu bucurie, iar alj.it trecură în partea luî. Totă cronicarulu ne spune că după acesta Galicîani! cliemară pe Rostislav la sine, făgăduindu-î să părăsescâ pe Iaroslav Osmomysl! îndată ce se va ivi elu la dînşi! (cod. hyp. p. 342). Dar Izjaslav Davidovicî, căul.ândfl să procure o parte de pămentu luî Rostislavicl, iii|ia liOAocni IIiiAiioiiii Poctiicaakiimio, pEicuiEAXoy’ c.EpAA^iniKoy (cod- hyp. ibid.), se ’ncurcă în resboiu cu principi! ruşî, e oătutu şi-şî perde tro-nulu. Elu fuge împreună cu Rostislavicl la Desna şi de aci la Vyreva, unde-! veniră în ajutorii Polovci şi unde se ’ntăriră pentru câtu-va timpii. Aci găsimu pentru ultima 6ră pe Ivanko R.ostislavicî, amintit£i în cronică ca apărătorii alu princese! lu! Izjaslav în tim-pulu câta acesta eşia la luptă afară din oraşu (cod, hyp. p. 348). La 1102, spune cronica, Ivanko muri în Solun otrăvită; cum ah ajunsa însă acolo, de bună voe or! exilata, nu se scie : toaca îke AnaltU Acad. RomI. XI. Memoriile Secţ. Ut* 7 www.digibuc.ro îoanO bogdan Oft A'IlT'tl npCCTdKII CA KIIA.ik Ilildll'A l’oCTIICAAKIl'lk. pEKOAtkllî TjEpAAAIIIIKK, i: Oeaov'iiii; iiiiiiii taro ,u<>ARA\'o\*Tk, uikock orpAiiki r.ii e.uoi* cAtEpTk (coci. livp. p. 355). Atâla-I totă ce ne spune despre Ivanko Rostislavicî Berladnik-ulu cronica chieveană, singurulă isvoră din care cunăscemă istoria acestui nenorocoşii u;iron (aşa se numeaţi în vremea aceea principii ruşi remaşl fără «parte de ţară.» fără ov%vI;a'a). (1) Cronica chieveană, intercalată în codex Hypatii, merge până la 1199 şi e compusă din mal multe fragmente de cronice alealtoră centre rusesc! de pe atunci, mal alesă clin Suzd.ilî, Galici şi Smolensk. Notiţele despre Ivanko Rostislavicî se găsescu numai în acestă cronică: în cronica clin Suzdali intercalată în codex Laurentii, unde se povestesce destulă de detailată şi în acelaşi şiră istoria principiloră galiţienî şi chievenî, nu se pomenesce nici mâcară o singură dată de dînsulu ! Acestă împrejurare ne silcsce a atribui fragmentele cronicei privităre la Ivanko Rostislavicî unei singure persăne, ce le-a scrisă de bună semă în Chievfl saă în Galici (2), mal probabilă în Chievă. deărece totă ce se spune de petrecerea lui Rostislavicî în acestă oraşă are caracterulă unei naraţiuni contemporane saă celă puţină fărte aprăpe de timpulă în care s’a petrecută acţiunea. E fărte probabilă chiar că cronicarulă a fostă ună partisană înfocată a luî Ivanko, căci elă nu găsesce nici ună cuvîută de ocară pentru dînsulă, cu tăte că Ivanko nu era iubită şi stimată de principii ruşi contimporani; pe Volodimirko, rivaîulu lui Ivanko, cronicarulă nu-lă prea iubesce. căci de câte-va ori îlă numesce cu ună tonă de desaprobare «multă vorbitorulă» (Ainororaatcaiiiikih). Dar ori unde s’aru fi scrisă ea, în acestă istorie a lui Rostislavicî 1 2 (1) Notiţele din cronica chieveană şi novgorodiană au fostă adunate la und locd de Pogodiii în II îc.iMniiniiin, u .lOKuiii o ţi \ cci.'nii ncropiu, Moscva. 1855, t. 6, p. 186-188, snh datele 1143, 1146, 1147, 1149, 1157, 1159 (58?), 1160 (59?) 1102 (61?). Pogodin admite că la 1149 Rostislavicî tiecuse de la Rostislav din Smolensk în serviciuld lui Iurie (Glieor-ghe Vladimirovicl) şi astfl-feld esplică noti(a cronicei rovgovodiene.—Pasajele din cronici le-amd lăsată netraduse, fiindcă textuld presintă în parte parafrasarea lord. (2) Acâstă părere o are şi Bealu/.ev-Pjumin în admirabila sa scriere asupra croniceloră vechi rusescl. V. 0 cecraicfc ppccKM](ji AkTenHcift ,\o koiiiu XIV K-kiu, p. 79 sq. şi mal alesă pp. 119—123 din /VkTeriHCk ajimTiii dpj(f«rpji|iH>iicK«A ko.wAtnciii, fasc. 4. Gnu. 1868 www.digibuc.ro DIP10MA BÂRLĂDtfNĂ DIN 1134 & este o mare parte de adevGrfl. Trebue să deosebimfl însă într’însa două serii de fapte: a) acele ce se petrecfl aşa (jicendfl sub ochii cronicarului, în Galici, Zvenigorod, Chievd, Suzdalî, KuCelmina şi celelalte localităţi, pe undo a umblaţii Rostislavicî, pe unde l’afl vGţlutu dmcniî ce-afl pululfl povesti apoi cronicarului sad pe unde l’a vGqţutu însuşi cronicarulfl; I61e acestea au caracterulu unoru fapte positive şi sunt istorisite în cronică cu o vioiciune şi detaliurî, ceje putea da numai und contimporana; ast-felfl de pildă deputăţiile lui Iaroslav Osmomysll şi sfatulfl mitropolitului din Chievfl. b) A doua serie de fapte sunt cele petrecute departe de loculfl unde scria cronicarulfl, în «părţile de la Dunăre»; acestea afl caracterulu unorflj fapte cunoscute cronicarului numai din istorisiri şi aceste istorisiri sunt vage, generale, nelegate de anumite localităţi şi anumite persone. De doue ori ni se spune că Rostislavicî a fugită la Dunăre: întâia 6ră când fu bătuta de Yolodiinirko lângă Galici la 1144, şi a doua 6ră la 1157, când Iaroslav stăruia pe lângă principele de Chievfl să i-lfl predea. In pritnulu casă se (jlice vagă de totu că elu fugi spre Dunăre iar de acolo prin câmpu la Chievfl. S’arfl părecă în acestă fugă Iyanko n’a ajunsă până la Dunăre ; cronicarulfl pare a fi spusfl numai atâta că elu se ’ndreptâ mal întâiu în spre sudfl de Galici, pe Dnistru în josu, şi apoi se abătu spre Chievu. In ală doilea casfl cionicarulfl e ceva mai detailata: elu ne spune că Ivanko, ajutatfl de Polovcî, se aşe, p. 205—206 din Hcr«pia Poccm, ed. 3, voi. 2. (3) V. dicţiooarulQ Academiei din St. Peteraburg şi alu lui Dalj, In care nu să găseşte acestd cuventâ. Neavendd unu dic^ionariii istorico ala limbel rusescl, nu putemfi sci dacă elu să InUlnesce şi In alte locuri afară de cele citate In acestd memoriu. www.digibuc.ro 104 îoanC bogdan cîanii din acestă pricina î-aîţ dată*şi luî numele de Berladnicii, mai alesă că elu a stătu în legături de prietenie cu aceşti Bcrlad-nici câţi-va anî în şiră. Toţii aceşti Berladnici sunt şi cei amintiţi la 1160 ca cucerii or! ai Oleşiei. Oleşia era, după presupunerea luî Brun (1), ună oraşă la gura Dnipruluî, în loculu unde se află a/.ci;kiii ca bcew boaocthio în doc. dela 1435 ală fraţiloră Ştefană şi Ilie (Uljanickij, p. 44). Intre Berladnicii dela 1157 şi 1160 se aflau de bună semă şi Români şi Cumani (2) (aceştia ocupau pe acea vreme totă şesulă Moldovei 1 2 (1) O. E p y h j, 'JffiHOMoptt, Odessa 1879,-voi. I, p. 79, 1880, voi. 2, p„ 347. Ilovajskij .în Istoria sa, v. I, partea II, p. 529 crede că Oleşia se afla ceva mal josu de cataractele Dnipru-lul, Cf. p. 83 ibid. (2) Polovci cronicelorii rusescî sunt Cumanii. www.digibuc.ro diploma bâriAoiînJI din 1134 105 şi Munteniei). EI nu puUafi fi o populaţie curatu rusescă, cum o făcu mal toj.1 istoricii ruşi, căci în aceste părţi populaţiunea de o-rigine rusescă n’a fostfi nici odată aşa de compactă ca să formeze ea singură începuturi de state. Da<ă în şesulfi Moldovei aru fi fostu o populaţiune desâ, aşezată şi curalfi slavă, descălecătorii dela în-ceputulu sec. 14 arfi fi avuta de luptă cu dinşiî, sau ea aru li intrata încă înainte de descălecare în massa poporului rusesctf ale cărui hotare etnografice ara li fosta în acesta casa cu multu mal spre vesta decât le găsima acum saa decât erafi în sec. 14. E cu multa mal naturala a admite că acel Berladnicî formafi o populaţie de jumătate aşezată, de jumătate nomadă, compusă din c-lemente cu deosebire române, cumane şi slavone, ce trâiaa în bună înţelegere, fiind-că aveafi acelaşi modu de traifi : se hrăneafi din turme de vite şi din pescărie, cultivafi şi pămîntulb — se ’njelcgo mal puţinb decât popdrele pe deplina agricole—şi jefuiau pe unde puteab, servindfi pe lângă acesta şi ca mercenari în armatele prin-cipilorb ruşi, iar cu câţi-va ani mal târziu în răsboiele Bulgarilorb cu Bizantinii. In niscc condiţii de viaţă de fclulb acestora—cam aşa trebue să ne încbipuimb viaţa Românilorb şi Cumanilorb de atunci — nu se putea desvolla unfi principatb cu organisaţie completă cum crab principatele rusesc! contemporane, şi deci nu e de miratu că în timpulb descălecăreî nu găsimb nici unb principala alu Bârladului, cum nu-lu găsimb nici înainte de descălecare* Dela 1174 încdce nu se mal pomencsce în cronice nici de Bârlad fi, nici de Berladnicî. P6te că o amintire din timpulb acestorfi «Berladnicî» seini nonuujl s’a păstrată în numele liârladu, ce-lfi purta la an. J44G capulfi unei familii de Ţigani (uiîctk ‘ieAA,vk ivirâiiciikiyi im ii.wb ^«y.wiTpA, kc^vj^taiia etc. Uljanickij, p. G8). Populaţiunea cea nun veche a Bârladului a fostfi slavonă. Numele acesta ncputendu-se explica decât din limbile slave, Slavii au trebuita să dea cel dintâifi acesta nume locului. Etimologia cuvinlulul mi se pare a fi urmâldrea. Formele sub care întâlnimfi acesta cuvinlfi in cronicele rusesct şi în documentele slavo-române, bpkaaa'a safi B'ApAd^'A şi BipAd^*, pre- www.digibuc.ro 106 JOANft BOliDAX supună unii prototipii panslavică b e p a o - întocmai cum bp'aaopa rom. bîrlogă, ap%3%> rom. dirz, cpiiirom. Sîrbă etc. presupună prototipele neprtor-, aeP1 2 3*> «pe- etc. *Berlo» se şi află în limbile slavp vestice cu însemnarea primitivă «nuia», «băţă», «paliţă» şi cea derivată «sceptru» (1). Din «berlo» se putea face ună colectivă cu su-fixulă secundam -ad't. sau -ach, întocmai cum în serbesce s’a formaţii din sulio—suhnd (apoi suvad) = lemne uscate, din prnje—prnjud (apoi prlad) = lemne putrede, din krlja—lrljad= o bucată de lemnp, din drolje—droljad = o grămadă de lemnă tăiată, iar în neoslovenă din mocer (sau moCv^r) —moterad şi iomoratl=locu mocirlosă, din lat. sturnus— strnad ş. a. m. d. (2). L'ârladu ară fi însemnată la începută ună locu plină de nuiele şi crengi, în genere de lemne tăiate saă uscături căzute de sine. O analogie ne presentă numele dc localităţi din rad. /«mfsf'A^nuele, tufă: Hrast, Hrastek, llrasca, Chwoi oScoAvka etc. Dacă acesta etimologie a Bârladului, ce o daă de altmintrelea cu multă reservă, ară fi exactă, Bârladulă ară forma ună curiosum între ccle-lalte numiri de localităţi slave, alâtă prin sufixulă câtu şi prin. rădăcina sa, ambele fundă neobiclnuile în a-ceslu felă de numiri (3). P6te că aceasta a înduplecată pe Miklo-sich să nu-lă introducă în lista numiriloră dc localităţi născute din apelative. îu slavonesce Bârladă pare să fi fostă inaî îatâiă o trupină mole, terminală în k (aşa ilă găsimă îu cronica rusescă), la Români eki a trecu tir într’o trupină aspră, terminată în % : aşa îlă găsiuiă de cele mal multe ori în documentele nostie şi aşa s’a păstrată până aslăijl. Forme dc felulu lui 1 ■epAa^v.ii (citată mal sus) sunt rare, iar plu-lalclantum ca o\* iipvuMAV* (i;p'AAdAE\"A 0 sunt excepţii, dacă tiu cum-va aci avemă a face cu o greşală de citire a lui Uljanickij (op. cil. p. 57). Originea Bârladului, dacă etimologia nostru nu este greşită, cade în timpuri forte vecliî : elă trebue să fi fostă întemeiată (1) Cele inaT multe citate la Linde, Slownik jşzyka polskiego ad v. (2) Mikloslch, Vergleichende Graminatik der slavichen Spracheu, I( (1875), 203—210. (3) V. Fr. Uiklosich, Uie hlaviicheu Orlsnamon aus Appellativen, I, \Yien 1872, c. 2 ţi 11 Wien, 1874, pa&sitn. www.digibuc.ro diploma bări.XdGnA din 1134 107 în primele secole ale evului mediu, când seminţiile rătăcitâre de Slavi, pornite dinspre nordă-ostulă Moldovei, se iviră pentru întâia 6ră în ţările năstre. Diferenţiarea loru în poporele de aţii nu se terminase încă; cuvîntuliî berlo, ce a daţii nascere Bârladului, putea să fie comunii tuturora Slaviloră de atunci : ceî dela vestii l’aă păstrată, iarii cel-lalţî l’aii uitatu. (1) Că Bârladulii s’a pututii păstra câteva secole în mijloculu vijeliiloră barbare, nu e nici o minune, dacă ne aducemu aminte, că [populaţia primitivă a lui aii fostu Slavii agricultori şi răbdători, peste carii invasiunile aii trecuţii nu numai la naî, dar şi în alte ţări, fără să-i mişte din locii. Toţii aşa de vechi păru a fi şi cele-lalte dăuă colonii slavone, vecine cu Bârladulii : Tecuciulu şi Galaţulă. Ele presentă în formaţiunea loru, întocmai ca Bârladulii, particularităţi cufiose în comparaţie cu cele-lalte numiri de localităţi slave formate din aceleaşi rădăcini, şi parii a indica chiar prin aceasta că tercnulu pe care s’ati formatei ele n’a fostu curată slavonă. Tecuciulă vine de bună semă din adjectivulă participialu fem. T(Koy“iM forma specială-rusă a slavicului t£k%i|iij, curgătăre. Pe lângă adjectivulă. participială trcbue să ne încliipuimă ună substantivă, care la începută se pronunţa împreună cu dînsulă : p'Lita, etc. Cu vremea substantivulă s’a perdută din întrebuinţare şi a rămasă t« • uoy*ni care la rcndulu său, sub influenţa alloră nume proprii ce se terminafl in ii'ik şi oy*ik : ]\»rtii*ik, JÎATiiwk, t>A©y*ik, Jldpoynk, şl a por-dutu Lerminaţia *iii şl-a adoptată pe *ik ; din acestă *ik, întocmai ca la din Bârladă, Românii aă făcută *1%, i. e. ună’c aspru, şi sub forma T£i;oy*i* l’aă păstrată până aţii. Dealtmintrelea acestă înăsprire s’a putută întîmpla şi la Slavi. (2) Numiri de localităţi analăge se găsescă mal 4a toţi Slavii. Ună peudentă interesantă ne dă oraşulă Novi din Dalmaţia, a cărui transformare din adjoct. în subst. se p6te urmări chiar în documente. 1 2 (1) Amd admişii că berîo la limba malo-rosiană este unii polonismd,*de 6rece, judecândd după dieţionaruld etimologicii a Iul Miklosicli, elfi se mal află numai In polonă şi cehă, (2) Oala sine se înţelege, că numele Tecuciu l’a purta tu Întâi nula şi apoi oiaşulQ şi districtulO. www.digibuc.ro 108 1OAN0 bogdan In sec, 14 15 acestă cuvântă se declină parte ca adject. articulate^ parte rămâne nedeclinabilu sub forma sârbescâ nocn din iiOKkui (sc. rpA^'A). Cf. ©y Iloco.uk la 1410, im Hot;o,li), ca în expresiunile no^k rpA^cxuk, n«A.k noyTEAik ş. c. Din forma completă s’a formata Novi gradă în Ungaria (1). Toţii aşa Grop^ti rpay* de lângă Ragusa deveni Givipii. Interesantă este în formaţiunea cuvîntulă Tecuciă păstrarea lui i din rădăcină, pe când în cele-lalte limb! slave numirile de localităţi formate din tii; aii tok- : aşa de pildă mdo-rosianulu Tohj din Galitia (formă pluralâ din tokvi), singurulii e-xemplu ce a sciutâ să-lu citeze Miklosich sub rubrica acestei rădăcini apelative (2). Unu exemplu cu t ca TiKoyiz ală nostru n’amă găsită în nici unuia din documentele rusescl, bulgare şi sârbesc! până ]a începutulu sec. 15. Ceva mal greu de explicatu e cuvin tulii -Galaţi. Ce formă avea In gura Românilora acesta cuvînttt îi sec. 14-15, cu siguranţă nu potâ spune : în documentele ce-mi sunt la dispositie nu 1’amu găsitu nici odată în sec. 14-15. Putemă însă admite a priori că şi atunci, ca şi astăţjU, oraşulă se numea Galaţi saă Galata. De unde acesta nume ? Cel mal mult! îlu deducă din rus. raAirik ad-mitendu pe lângă acesta, în urma diplomei bârlădene, că elQ a fostă la începută o colonie a rAAiink-uluI dela Dnistru. Acesta n’ar fi imposibilă dacă diploma ară fi autentică şi dacă AMAkii raAirik s’aru mal pomeni unde-va afară de acestO locă. Cronicele rusesc! nu cunoscă acestă locu la Dunăre, şi nu încape îndoială că pe vremea Iul Ivanko RostislavicI elă nu juca nici ună rolu în mişcările politice dela Dunăre. Din iMAiiuk însă e greu a explica forma românescă Galaţi, căci ară trebui să admitemu că ii a trecută întâi în a, dândă o formă îu -duk (ca de pildă roAAMuk în Galifia, cod. Hyp. p. 491) f din acestă ultimă formă âră eşi fără dificultate i' (ibid.), TepenfHk şi Topormţk în Smolensk (cod. Hyp. p. 562) ş. c. In acesta felu pare să-şi fi esplicatu Şaranjevicî originea cuvîntuluî Galaţi, de 6rece elu qlice într’uufi loca : aiajiLift ra/unik t. e. ra.ia'ii>, op. cit. p. 36. S’aru pute da următdrea explicare : rVtAAiţk e formata din r**(i), aceeaşi rădăcină ca în IViA-iiMk, prin sufix, deminutiva -k u, k, ce formeză fdrte multe numiri de localităţi din nume proprii, mal alesG la Şerb! şi Croaţi, unde ela ea forma ai* (ac). Cf. Popovac (din popov-kiţ*) şi Popovci (din popov-kiyi), Vukomerec (ec=kiţk) şi Vladimirci (ci=kii.ii), tota aşa boh. Oernce şi Oernice din Cern. PAAAiţk a pututu să se desvolte în sînuia populaţiei primordiale croato-serbescl (clin kiţk-Aiţk) trecânda prin forma -«^k, Galaţii arh forma în acestu casu una din rarele excepţiunî, în care suf. -kiţk s’adaugă deadreptuia la trupină, nu, cum se întîmplă în majoritatea casurilorG, prin mijlocirea unora alte sufixe ca ov-, in-precum Popovci, Dobrinci, Belolinci ş. c. De aci însă nu urmeză că I'AAkiţk, fiindu formata cu unu sufixa deminutiva, a trebu.ta să fie numai decât o colonie a Gaiicî-ului rusescG : perderea înţelesului de deminutiva a luî -ktţk în numirile de localităţi este I6rte veche. rdAku,k s’a putută nasce cu totulu independenta de TdAiiMk şi pole li tota atâta de vechiu ca cesta din urmă. Nu e imposibila ca temelia luî s’o fi pusa, ca şi la Bârlada, nu Ruşii, ci o altă seminţie de Slavi de prin sec. 6—10, p6te o colonie de Şerbi ori de Chorvaţî, ce se scoboriseră în şesurile n6slre din părţile norda-ostice ale Carpaţi- (1) Rad ima- presupusă de Miklosich pentru a explica numirile ca imahmi., I\iAHHk ş. c. )n. s6mnă «a alinta, a giugiuli, a Hori»; In bulg. mod. adj. galen, delicat, aflectueux, mignon (Bogoroff) şi verb. gali-, a alinta. O rad. analogă este H-fer- din H-kr«MTH cu acelaşi tnţelesd. Că J\ia* se tntrebuin(a ca nume proprio se vede din şerb. rAAk şi 1'aw, demin. riAkiţk ca nume proprii, din patronimicele rAWiHfck şi l^Akuilm. De aceeaşi origine e galeş ala nostru : a se uita galeş=a se uita cu ochii plini de dragoste şi dorin(ă. TdAiuik ca nume propria ro-tnunescO se află Intr’unU acta din 1693 la Venelin p. 337 (Bucurescl), o familie Gal cunoscO şi ed în Transilvania. Cf. Miklosich, Die Bildung der Ortsnamen aus Personennamen im Sla-vischen. DenkscHriften der k. k. Akademie in Wien, 1865, passim. www.digibuc.ro i io joAkCf bogdan lord, unde-î pomenesce cronica lui NestorO. AcCsta îl cundsce până pe la 992. când ÎI supuse Vladimird şi-î asimila cu Ruşii proprid (lişl, i. e. cu Slavii din principatuld Ghievulul, (cod. Laur. p. 119. Gf. p. 12", unde cronica îl pune imediatei lângă Dulebii, Volynenii, UluCi şi Tiverci; el Irăiad deci spre nordd de aceştia). Astd felii ne-ard duce şi Galatuld cu originea lui în acele vremuri, cânrl în ţările ndstre umblad cutreerându totu feluld de seminţii slavoue, ce-şî căulad drumuld spre Balcani sau spre apusd. Imensa maioritatc a acest ord seminţii ad fostd, fără îndoială, Slovenii, acel ce ad colo-nisatd peninsula balcanică, Noricum, Panonia ele.; printre dânşii ad fosld însă şi alte seminţii, a căroru urme nu le vorriu pute găsi decât printr’und studid detailată alu topografiei slavo-române în comparaţie cu topografia tuturord ţerilord slave1 Dacă nu ne-amd înşelată în etimologia Bârladului şi Galaţulul, aceste doue nume pard a ne dovedi existenţa de odinidră a unord seminţii slave, deosebite de Slovânî, a Serbo-Chorvaţilord şi a unord Slavi vestici în ţările nbstre (1). Resumândd în scurtă ceea-ce amd spusă despre principatuld Bârladului, susţinemd, că acestă principatu n’a existată .în sec. 12, aşa cum şi-ld închipucscu cel mai mulţi istorici al noştri şi cum a trecută chiar îu mauuale'.e de şcdlă; cu atâtă mai puţind a foslu elă unu principatu curată românesed, cum îld facă unii (2). Pen- (1) Nu piitemujnega,']că ambele aceste etimologii ale Gataţulul presentă dificultăţi. In cea d’intâiă, admisă de toţi câţi admită autenticitatea diplomei bârlădene, dificultatea este trecerea lui h în j, în a doua forma plurală, pe lângă cea singulară, a cuvîntulul jGalaţl. Nea-vândă isvorele trebuinciose la îndemână, nu potă decide care e mal veche. Dacă cea d’îa-tâift e mal veche, atunci explicaţiunea cu suf. k u, k e greşită; dacă forma Galaţă (t\iAan) e mal veche, atunci acâstă formă nu pote veni înainte de sec. 14 sau finea sec. 13, timpulă în cave k din suf. kiţk a trecută în a în dialectele serbo-croate. Cf. doc. sârb. dela 1375 (Mikl. M. S. p. 184): A$i;fioKdMHH ş. c. Prof. Jagid, în cursulă sdă de fonetica serho-croată, a citată esemple analoge dela. 1303 şi 1303 din isvore g'agolitice croate. (2) Cf. Tocilescu, Manuala de Istorie. 1&>6 p. 37 —-—*— ■ _______________— ------------— ----------—1 .-----— ----------——. tru închegarea unul astti-MQ de principatQ lipseaţi în sec. 12 elementele de cultură trebuinciose. Populaţia oraşeloru Bârladu, Te-cuciu, Galaţi şi altorti ce.voru mal fi existată pe acea vreme, nu ajunsese încă în sec. 12 la formarea de state cu organisaţie centrală, cum ară presupune ună principală ală Bârladului cu capitala în Bârladă. Români! din acele vremuri se deosebeaă prea puţină, din pricina vieteî loră păstorescl şi nomade, de conlocuitorii loră Cumani, Pecenegi şi Ruşi : întelegă pe acel Ruşi ce petreceaă în ţările năstre ca bande de cazaci, umblândă după pradă, saă ca glăte ce se nâimeaă în armatele principiloră. Raporturile Ruşiloră cu imperiulă bulgară n’aă fostă de natură a atrage o populaţie în masă la şesurile Dunărei : prinţii îşi făceaă excursiunile loră, o-»cupaă câte unulă saă mal multe oraşe bulgăresc! de pe Dunăre, se retrăgeaă însă îndârătă-, cu totă farmeculă ce aveaă aceste părţi sudice pentru denşil. Pricina fu că în aceste părţi nu era elementă rusă în masă, pe care să se sprijinescă cuceririle trecâtbre ale prin-cipiloiă. Nefiindă nici elementă românescă destulă de numerosă şi destulă de înaintată, elă n’a putută forma ună stată organisată până târijiă, după ce Tătarii măturară din şesurile Moldovei pe ceilalţi barbari şi se retraseră apoi lăsândă loculă liberă pentru Românii coborîtorl din munţi. Aceslă scoborîre a începută de vreme : ea dateză, dacă nu mai ele grabă, celă puţină din sec. 12 şi— cine scie — p6te că chiar acel Berladnicî, pe cari la 1160 îl vedemu într’o expeditiune la gurile Dniprulul, să fi fostă Români (hota 11), face greşala de a explica «din scaunulu Galiţiel» cu «sub suzeranitatea Galiţiel», q explicare neadmisibilă, cScl chiar dacă ară fi domnită Rostislavicl In Bârladu, apoi de bună semă ară fi domnită ca prinţă independentă, ca prinţă rivală celoră de Galiciă. — Ic6na citată sub nota 13 este saă falsă saă cu multă mal nouă: din 1150 nu se cunosce nici o ironă rusâscă la Lemberg; oraşele ce serveaă de IntăriturI Slaviloră în primele timpuri ale apariţiei loră (nota 14) n’aă nimică a face cu «oraşele dela Dunăre» ale cronicei rusescl. Pa-sajulă din cronica novgorodiană, citată de d-sa la p. 544, nu se află sub an. 1116 ci sub 1149.— Celelalte manuale ale nostre nefiindă basate pe studiulă isvoreloră, le trecemă cu vederea. Putemă aminti că dintre învăţaţii noştri prinoip îtulă Bârladului a fostă admisă de Papa-(lopol-Calimachit în «Scrisdrea despre Tecuciă», Convorb. Literare, XIX şi de D. Ondulă, ibid. p. 275, nota '2. Eminentulă critică, ală teoriei lui Boesler crede, că ace stă principală a existată pînă la 1164, nu arată însă motivele acestei păreri. www.digibuc.ro 112 ioanO bogdan pogoritorl din munţi. Spirituia răsboinica alu Romiinilora din acela timpii şi nevoia de a se lăţi la şes ti ne-arO pute explica pe deplina excursiunile lora atilta de îndepărtate, precum tota aceste dou6 pricini ne rxplică. în parte şi rolul a rfisboinicO aia lora în imperiuia aia doilea bulgăresca. SL. Fetersburg M irtie 1889. ERRATA 08, l de josu 323 : 324 70, 6 de joşii bajkitk : K Iată hrisovulă, in traducere vechia românescă. Elă *e păstrată la (1) Ac6sl$ tendenţă şi preteotiune a Turcilofd este mul 10 mal târiţie. V. A. U. www.digibuc.ro V. a. tmkcriijt r w. iW mănăstirea N6mţuluT, în pliculQ de hrisdve alâ salclorti Borcea, Reucea şi Oglindeşti!. «In numele tatălui şi ală fiului şi ală sfanţului Duhă Troija Sfântă cea de o fiinţă şi nedespărţită. Iată eu robulă, stăpânului meu Domnului Dumnezeu Şi mântuitorului nostru Is. Hs. şi închinătorulă Troiţei, Jâ Eustratie Dabija V.V. cu mila lui Dumnezeu Domnii Ţării Moldovei. Adecă Domnia mea bine amă voiţii cu a năşiră bunăvoinţă şi cu curată şi cu luminosă inimă şi din totă sufletulu nostru şi cu ajutorulu lut Dnmnedeă, Domnia mea socotindă şi râv-nindă fapteloră celoru bune, pre care le a îi lucrată răposaţii Domnii noşlril cel mal dinaintea ndstră, din dragostea care o avea către Dumnezeu şi către S-le biserici şi mănăstiri şi rugătorii lui Dumnezeu pre cari î-aă miluită şi afi întărită pentru mântuirea sufle te loru sale în locaşurile cele veclnice. Deci dară şi Domnia mea, pre cât este după puterea nostră şi stăpânirea, rugâmă pre Dumne^eă, ca să ne ajutoreze şi nouă întru faptele cele bune, de-a urma bu-nutăţiloră loru. Dreptă aceea Domnia mea, cu bună vrerea lui Dumnezeu şi cu blagoslovenia aceloru 4 sfinţitorî al Moldovei, Kir Ghedeon arch. şi metro-polilă alu Sucevei şi Kir Dosofteiă episcopu Romanului şi Kir Teofană episcopu Râdăuţulul şj Kir Serafimă episcopă de Huşi şi cu bunăvoinţa a totu divanului nostru a Moldovei, mari şi mici, amu dată aci sfintei mănăstiri ce se cjice din cetatea Nemţulul, părintelui meă duhovnicescu Kir Ghedeon archiepiscopă şi mitropolită Sucevei şi rugătorului nostru egumenă şi la totă soborulă din S ta mănăstire Xeropotamia. care se numesce Seculă, pentru ca să aibă părintele celă mal susă disu Ghedeonă şi egumenulă, cu iotă soborulă mal susă scrisă din S-ta mănăstire Seculă, ce să fie puternici şi volnici de a pune e-gumenă şi călugări la mănăstirea cea mal susă scrisă a cetălel Nemţulul, unde este hramulă St. Ierarchă şi făcătorului de minuni a Iul Hs. Nicolae, dintru a sa mănăstire din Seculă. Şi să fie acea S-tă mănăstire sub ascultarea Secuiul, pentru că şi acea S-(ă mănăstire este zidită pe loculă cetăţeî Nemţulul, precum este scrisă în întru aşeqlămănturile care le avea dela Irimia Moghilă Voe-vodă şi dcla titorulă ei Vasile Vovodă, pre carele elu însuşi o aii 0idilă acea S-tă mănăstire din cetatea Nemţului, şi însuşi Vasile Vodă au dată acea mănăstire a sa zidită, ca să fie sub ascultarea S-tet mănăstiri din Seculă. Dreptă aceea mal susă scrisa mănăstire din catatea Nemţulul, să fie şi dela Domnia mea drăptă danie şi miluire părintelui ineă celui mal susă (Jisu, Ghedeon şi sfintei mănăstiri Secului, cu totă venitulă. Iară după a năstră viaţă şi domnie orî-care va fi din nămulă nostru, saă pre carele Dumnerjeă îlă va alege ca să fie Domnă în pămîntulă nostru ală Moldovei, să nu strice acăslă a nostră danie şi miluire şi aşezare, că de nu, să fie de trei ori blăstemală şi procletă www.digibuc.ro BISKKICA DIN CETATEA NEMŢU 117 de Domnulfi Dumnerleu celu ce au făcută cerulfi şi pămîntulu şi de preacurata Maica sa şi de toţ.T evanghelişliî şi de loţî sfinţii apostoli şi de acel 318 părinţi din Nikeea şijsă aibă parle cu Iuda şi cu Arie celu de trei ori blă-slemulu, înjrauncile cele fără sfârşită, in veci Amin. ' Iaşi velâltt 7173 mesiţa fcbr. 6 4>le. Însuşi Domnulu aă poruncită. Sigila octogona I alba. Semnaţii» Eustratie Dabija Voeoodă. Dineu, Stratulală Rugina. * Chiar acesta acta nu aretă prea documentată aserţiunea ilustrului prelata, câta privesce numele Domnului şi data înliinţăreî în cetalea Nemţuluî a mănăstirii cu liramuia Sfântului Nicolae. Nu numai chrisovuia de mal susa, ci o serie de documente, pe care unele In întregime, altele în estrasa le aducema la vale, ne probă, din contra, că mănăstirea din cetatea Nemţuluî nu a fostu înfiinţată de Petru Răreşti, cela puţină ca mănăstire cu călugări, ci de Vasile Lupu. Se pate că inscripţiunea de pe paraclisuia dela mănăstirea Secuia să provină dela paraclisuia din cetatea Nemţuluî, căci nimica nu ne împedică de a admite existenţa vechie a unul altara în cuprinsuia cetăţii, dar iarăşi să scie, că pe locuia mănăstirii Secuia exista maî dinainte de ce Nestora Urechiă şi soţia sa Metrofana să fie zidita mănăstirea lorO, exista; 4ica, o biserică maî vechiă, sihăstria luî Zosima, care putea să fie chiar dela Petru Vodă. P. S. Melchisedeca şî a luata , repeta, informaţiunile, nu din documente, ci din IIcTOpîd ciiimAO>p Av/.iiKCTHpif IHau^a uni GeiibA iI/kjbiMT'/. .ţv CKSpT. .ţv diibA 1857 /IlApTie .|v 20 3HAf. (tipărită la mănăstirea Nemţu). F°. La fila 5 este o istorie în scurta pentru sfânta mănăstire Secuia. Autoruia acestei istorii pune înfiinţarea sihăstriei luî Zosima la 1560, dar nu aduce nici una documenta probânda acesta. Pritnuia documenta ala schitului Zosima, tjice istoria din 1857, este dela Alexandru, Ltfpuşneanulii. E regretabila că nu-I citeză nici data măcarfi. Tota atâta e regretabila că P. S. www.digibuc.ro 118 V. A. l'RECHlA Melchisedecă nu ne-a daţii însăşi inscripţiunea ce crede că este transportată dela cetate. Acesta informatiune aii luat’o P. S. Epis-copula totă din «Istoria mănâstiriloră Nemţu şi Seculă din 1857», dela fila 6 verso, unde ov xai efhXa xx> r/jv [3«'Xav [io stţ iv5i£tv.» • «; Furat. 1686 Muu 23. «... îy/jY^ioa (L. S.) Aiţiva Po£âv3pa atspYttâ avoft*v ysTP«|a-v« t6 |j.aoTUpw Tflt âvioîkv SlSvoV [18 ^epi.» NI3. Scrierea autografa a Domne! Ruxandra ure o sumă de erori şî-amd ranseris-o aşa cum este. (VerJI facsimile anexata). Traducere «Prin presenta mea mărturie şi cu totă tăria mărturisescă ett Domua Ruxandra, cum că datnrescu sântului egumenă de acum ală fîălăleT 100, adecă una sută aspri. Şi să amă a-T mulţămi de a~î da în luna Septemvrie, fără cu-vînlă şi judecată şi împotrivire; iar dacă s’ară întâmpla lucru dimpotrivă şi voifi ajunge ed la judecată şi ceea ce se va cheltui să fie de mi ie. lard dacă mă va lua mârlea să aibă epilropiî mei să le plătescă. Şi pentru încredin|are amd subscrisă cu propria mea mână, cu und omo vrednică de mărturie şi amd pusd şi sigiliuld med spre dovadă.» • în Iaşi 1686, Mal 23. «Doinita Jituamlra recunoscu cele maî de susd scrise cu propria mea mână. Sigiliuld represinlă armele Moldovei şi în jurii iniţialele : P. T. (Roxanda Timuş?) . , . Grigorie mărturisescu cele de maî susu.» * Paharnicul!! Vasilc Gantacuzino au plătită datoria de 40 de lei către Grigorie Proin mitropolitu Laodicheas 7197 Aprilu 28, adică 3 ani după sinetul!! de împrumutare către egumenul!! dela Galata. Iată aci, în întregime, chitanţa dată lui Vasile Cantacuzino, de către mitropolitul!! Grigorie Laodicheas : «Grigorie Proin mitropolitd Laodicheas, facă scire cu acesta scrisore a mea, precum mî-a dală dumn61ul Vasile Paharniculd patruzeci de lei bătujî, care hani mî-ad fostă datord repausata Domna Ruxandra, şi penLru credinlă amu făcută acesta scrisore la mâna dumisale paharnicului Vasile şi amu şi iseălild, ca să se scie, leală 7197 Aprilie 28. Semnală în grecesce, celă maî susu pomenită. * s Se vede că paharnicul!! Vasile Gantacuzino nu de bună voe a plătită acestă datorie precum şi acea către egumenul!! dela Galata, www.digibuc.ro M«£rica din cetatea niSmiu i2? ci în urma unul procesă cc i-a făcută Grigorie fostuTă mitropolilă Laodicheas, egumenulu de Golia şi soborulă dela Treisfetilcle. A-devărulu este, că acestă Vasile Cantacuzino a avută multă'de lucru şi de cheltuită pinâ să scotă averea Domneî Ruxandra «clin mâna lui Krupenski Post, ce au fostă mersă să le iea pe seina craiului le. şcscu, fiinch} atunci mare amestecare în ţeră». Vasile Cantacuzino, la judi cata'din 7196 a produsă o dietă dela răposata mătuşă-sa, Domna Tluxandra-, făcută cu doi ani mal dinainte de peirea el şi acolo scriindă cam or griji-o şi cui l a lăsată ... şi după aceea s'aă tâmplată mari primejdii Domnel Puxandrel, de aă căcjută în mâna unoră căzacl fă celorî de reă, şi luându-l totă avuţia, mal pe urmă l-aii tăiată şi ca-pulu şi înţehgendă dumnelul Vasile paharniculă de perirea mătuşă-sa) venit'aă la sa ă la Preotesei de aă luată ce-a mal scăpată de acel tâlhari, bucate, pâine». Domnita Ruxandra lasă în dieta acesta sătulă Preotesei! lut Toaderă Iordache visterhiculu, părintele paharnicului Vasile, cu con-diţiune, ca Toader visterniculu Cantacuzino, peiitiu Preotesei să dea mănăstirii Golia unu altă sată la Scheia. Va să * Preciose informaţiunî ne dă actulă de mai susă. Vasile Canla-cuzino ne spune, că Vasile Vodă a avută de soţie pe mătuşa sa Dămna Tadosca. Părtă aci atât scie, că Vasile Vodă a fostă însurată, înlâiă cu o fată a lui Buciocă şî apoi cu o cerclieză. Publică la vale documentele ce amă găsită la archiva Creditului funciară, din care amă culesă in'ormaţiunea, că Gaspară Vodă a cununată pe boerulă Vasile Lupulă cu fata lui Buciocă. Se va vede mai departe şi aceea, cum se acordă cu documintcle dela Croditulă funciară, actulă ce aduseremă aci mai susă, din care resultă că Vasile Lupulă era încuscrită şi cu Cantacuzinif. Aci credemu utilă a da în intregime actulă de judecată ală lui Iacobă egumenulă dela Golia, care minunată expune totă prore-sulă urmată pentiu avi rea rămasă dela Domniţa Roxandra. Iată-lă: «Iacobă, cu mila luî Dumueijeu ce amu fostă arcliiepiscopă Ţarigraduluî şi a Iotă lumea patriarch. f Facemă scire cu acostă carte a noslră cum tâmplându-se mari primejdii răposatei Domne! Ruxandri, fala răposatului Vasile Voevodă, că viindu craiulu leşescă ptn ţara Mulduvil (sic), lovit-aă o semă de cazaci la cetatea Nemjuluî şi fiindă acolo închisă Domna Ruxandra, dobândit-aă cazacii cetatea şi aă luată totă avuţia Domne! Ruxandri şi î-aă tăiaiă şi capulă. Maî pe urmă înţelegendQ nepotulQ seu Vasile Cantacuzino paharniculu, feciorulQ răposatului Toaderu Ior-dacbe vi.-tierniculă de peirea el, veuil-au la sală Ia Preotesei de aă luată bucalele şi pâinea ce au aflată de-a Domne! Ruxandrel de le-au dusă Ia casa dumi-sale şi înlie aceia sculaLu-saă călugării dela mănăstirea Golia şi dela! Treisvealilele şi a lucuLu jalobă pe dumne-luî Vasile păharniculu înaintea mărie sale Domnului nostru Io Constantină Voevoda, cerşindfi călugării bucate şi pâinea ce aă rămasă dela Domna Ruxandra. Dtcî Măria sa Vodă împreună cu LoLă svalulă măriei sale au judecaLu întru acestu cliipQ, cum pâinea, bucatele ce aă rămasă dela Domna Ruxandra să le dea tole pe mâna călugăriloru dela www.digibuc.ro V. A. tmfiCBli 132 O ol ia dela Tresvealilele şi penlru sale iarîi să fie după cum au aşcijală Demna în dieala sa. Iară penlru salulă PreolescT, aşa au scrisă Domna în dieala sa, ca să fie Preolesciî a răposatului Toaderă Iordache vislierniculă, părintele dumi-sale luî Vasile păharniculă şi Toaderă vislierniculă să dea ună sală la Scheia penlru Preotesei; penlru aceea dumn6-luî Yasile păharniculă după ju-deţulă ce le-aă făculă Măria sa Vodă, dat-aă la mâna sfinţii sale (irigore proin milropolilă Laodichias ce era aluncea la Golia şi la Efet(?j. egumenulă de Treisfctilele, unsprezece bol şi vaci marî, cinci gonilure şi noue bivol! muri, şi none gonilure, şi î-aă mai dală şaptezeci şi şapte o!......................... ...........................dal-aă cincisprezece epe marî şi şase slrişnicî; acc- slea le-aă dală la mâna călugăriloră ce s’aă clisă ma! susă şi au ma! rămasă la Vasile păharniculă a ma! da acestoră călugări! patru sule merţe grilă şi mazăre şi doue sule oplă merţe secară şi mălaiă. Insă să i se ţie în sumă . . . . paharnicului doue sule Ireicjecî de le! dinlr'acesla fenă, pentru ce aă chellnilă la nisce orîndarî (?) a Dămneî Ruxandreî şi la alle irebî ce aă dală săma inainlea Mărie! sale luî Vodă; înlr’acea dală ce aă foslă să dea pahnr-niculă acea pâine, lâmplalu-s’a dumi-sale de aă lipsilă din ţeră şi s’aă dusă în ţera romftnăscă şi aă făculă acolo unu ană şi mai bine şi ma! pe urmă aă venită dumne-luî Vasile păharniculă iară în ţeră şi amă poftilă no! ca să dea cu ce aă remasă, Penlru aceea din porunca şi judeţulă ce aă făculă Măria sa Vodă împreună cu boeriî ţeriî maî înainte vreme, venit-aă dumne-lu! Vasile păharniculă înainlea palriarchieî noslre şi aă dală la. mâna nostru şi la mâna dintru ermonahi Popa Grigorie egumenulă de Treisvetilele 200 le! băluţî şi 100 merţe grâă, şi să plătcscă 40 le! svinţieî sale luî Grigorie proin mitropolitului Laodicheas, şi să mal plătescă 50 le! la ună zapisă ce are Domna Ru-xandra la egumenulă de Galala, care ban! I-aă fostă dalore Domna Ruxandro egumenului de Galala ce au fostă lui Balaş Ilarlofilaxi, iară o sulă trelcjec! de le! i-amă ţinulă dumne-luî în semă penlru ce aă chelluilă. Pentru aceea dândă dumne-luî Vasile păharniculă bucatele şi pâinea şi altele Iotă ce aă foslă de a D6mneî Ruxandra, făculu i-amu aceslă scrisore a noslră la mâna dumi-sale, cum să nu ma! aibă dumne-lnî nicî o asuprelă despre călugări! noşlri, nici despre alţii, iară pentru 50 le! ce maţ cere tolă egumenulă de Galala, iară cu acelă zapisă a lui Balaşă Hartofilaxi, dă n'omă pută no! să seo-lemă numai pe acel cinici lei ce s’aă <}isu mal susă, să-I dea Vasile pa-harniculu şi tolă or mal cere şi ceilalţi 50 lei, aluncea să remânemu noi a da dela Golia 25 lei şi dela Treisfelitele, iară 25 lei, să se plulăscă acel 50 de lei, iară dunmă-luî păharniculă Vasile sâ n’aibă nicî o supărare nicî despre ună datornică, căci ce a foslă de a Domne! Ruxandri nimica la dumne-luî n'aă rămasă. Aşişderea şi pentru sală, penlru Preulescî iară s’aă lăsată după cum www.digibuc.ro BISERICA din cetatea n£mţu 133 aii scrisă răposata Domna Ruxandra, ca să fie a dumi-sale a paharn'culuî Vasile şi dumne-luî ne-aîi dalu aicea la monaslire la Golia salulu Lăzoreniî cc sunt pe Jijia, cu tolîi loculu, după cum ne-aă făcută urică ppntru aceea». * Socotescă că voru fi la loculu lord, aci, unele documente cari voru arăta în ce relaţiuni a stată Domnita Ruxandra cu usurpalo-rulu tronului tatălui seă, cu Gheorghe Ştefană şi cu alţi Domni. Posedă und actă care scutesce t6te moşiile Domniţei Ruxandra de orî-ce dăjdii şi-I dă chiar jurisdicţiune deplină în sate, cu nea-mesleculă a nici o autoritate publică. Gheorglie Ştefană se purta dar cavaleresce cu fiica lui Vasile Lupuld. Duca Vodă, la 7187 (1679) Fevr. 20 încă dă unu actă româ-nescă, din Iaşi (No. 1887 din catalogulă mănăstirii NemţuluJ) prin care scutesce sătulă Preotesei! a J-sale Ruxaudrei Domne, «de tăie şi de bilă, de zloţi, de lei, de taleri, de harţii, de galbeni, de ilişu, de sulgiu, de cai împărătesei, de untd şi de ialoviţâ, de samă şi cai de olacă şi de podve()i şi de care împărătesei şi de branişte şi de camenă şi de bezmăn, de cărciume şi de cepărită şi de alte tute câte voră fi pre alta ţeră, numai să fie acelfi sată în trebă d sale Doinnei Ruxandi^el, şi cisla loră ce aă fostă s’aă rasă dela visterie. Aşişderea şi mi părculabî de acelu ţinută şi globnici şi dcşugubinarl şi alţi toţi slujitori, să nu intraţi în sată sau să faceţi vreună vală, că apoi cine se va ispiti a învălui pesLc cartea Domniei melc, bine să scic că acela va afla mare certare dela Domnia mea». III. Soţiile lui Vstsile Lupiiîtt. Amă aretată mai susu cum şi unde amfi descoperită cine era prima fenice a lui Vasile Lupulă. Intre documentele moşiei Grecii dela'ţin. Vasluiă, amă aflată actele publicate în anexele A, B, C,~diu care rcsullă, că Vasile Lupulă, înainte de a fi Donniă, încă în boiăric, fiindu în Divauulu lui Gaspară-Vodă, s’a însurată cu Tudosca fata www.digibuc.ro m V. A. URECHli Vornicului Bucîocu. Gaspară-Vodă a cununată prd Vasile Lupulă şi i-a dată, dară de nuntă, moş:a Grecii, pre care apoi Vasilie Vodă, ajungendu Domnii, o dăruesce şi elQ lui Dumitraşco Irali Clu-cearulii. In 1887, amil aflată, la mănăstirea Nemţulul seria de documente relative la Cetatea Nemţulul şi la moşia Preotesei! a M-reî, documente ce amu adusă maî susă. In Documentele 1‘reotesciloru s’a vetjută de Academie, că Domnita Roxandra lasă averea sa lui Toderaşco CantacuzinO, declarân-du-se acesta de uepotă ală eî. De aicea întrebarea : Nu cumva Domniţa Roxandra este fiică din o altă soţie a Iul Vasile Lupulii? şi Nu cumva Vasile Lupulii a avută, de soţie, nu numai pre Tu-dosca Buciocu şi apoi pre Ecaterina (1) Cercheza ? Ună momentă m’am crezută în presenţa acestei noue îndoite probleme, dar neîntârziată, documente noue ce mî-aO venită la mână aă elucidată de minune cestiunea acesta îndoită. 1. Nu, Vasile Lupu n’a avută şi o * treia soţie afară de Tu-dosca Buciocă (2) şi de Ecaterina Cercheza. Alianţa lui Vasile Lupu cu familia Cantacuzină eă o stabilescă astă-felă : (1) Că se numea Ecaterina se vede şi din inscriptiunea următore după unii Hlurghiarii dela M-rea Dragomirna, dela Constantina Moghilă Voevodfl, din 7118. După inscriptiunea ce constată acestă dăruire alutConst. Moghilă, urm&ză altă mână a scrie: «KaTipmia I'ii;k‘.\4 rii’p» hv" HdciAti K«lK«A Ksisii* AIactii» l'n.\ps Ucaiah A\«a.\... h cuSimita Am Sprle a'KoiuiidA CpiKpoat A n«siui|mu KcHC K4i)4K9At Gl'AASKOfKAA H IIOTpaKHA ThA\£UI XdTiUdH ItdiidKCKtH. GlT» llVlIldCTIipk Apdl'«AlipH4 lUllsT ,3 /Una G,\i /UHacTHp /\paroA\HpHd». .Adecă 'Ecaterina Domna Domnului Iw Vasilie Voevodu din mila lui Dumnezeii Domnii (erei Moldovei, aO cumpărata acesta liturghiard ferecata cn arginta şi aurita, care când s’aQ răs-boita cu Cazacii 1’aO 1 Spiţa Hutmanula TimuşO ala Cazaciloia dela S*ta M-re Dragomirna la 7162 (1653) luna Sejt. 28 clile şi 1’aO dala iar aceleiaşi mdnaslirl Dragomirna». fVecjT memoriula mea despre Esposiţiunea din Cernăuţi dela 1886). (2) Coleguia nostru D Papndopulo-Caljmacha In scrierea sa, despre Gheorgliie Ştefana (8" Bu-curescl 1886), la pagina 28 grăe'sce de so(ia lui Vasile LupulO Domna Tudosca. Vetjl P. S. MelchisedeţU în «Notite istorice şi archeologice» p. 169—170. Asemenea şi despre a doua soţie Ecaterina, pre care, dice D. Papadopulo-Calimaehd, că o jea Vasile Vodă la 1610 www.digibuc.ro BISERICA DIN CETATEA NgMŢU 135 Vorniculu Buciocît n’a avuta numai pre Tudosca, ci şi alţi maî mulţi copil. Documentulu, ce publicămfl la vale amiritesce unO procesa petrecuta înaintea Divanului, la 1662 (7172) fcbr. 26. Spă-tarulu Iordaclie Cantacuzino şi fiul ti săă Toderaşco, mare comisa» făcu procesfl jupâneseî Mămuţa fata luî Georghe Lupulă Hatmanulu (frate cu Yasile Vodă), măritată cu Necolaî Yameşulfi, pentru că acesta* stăpânea moşia Delenii, care’ satu a fosta cumpărătură lui Costea Buciocu Vorniculfi. Dec! Măiiuţa a c)isu : *Cum acelu sată este eî danie şi miluire delci Unchiulu seu Vasilie Vodă, iară D-hti fratele nostru (<;licu Boiari! divanişti) Iordaclie marele Spătarii şi fiul fi scit Toderaşco marele Comisă, aîi dată semă, cum Vasile Vodă n'au avuta nici o trebă cu acelu satu, ce Vaă fostu luată, fără de calc, In silă, şi Buciocu Vorniculu au înzestrată pre Vasilie Vodă şi pre alţii cu alte sate şi moşii, precum au arătată fratele nostru Iordaclie Spătar dă şi Toderaşco Comisulu şi Catastiliu de sate şi de moşii, cui ce aii dată şi aă înzestrată şi iscălită de Costea Buciocu ce au fostă Varii icu mare». Prin urmare, constatămfi că Vorn. Buciocu â avuta şi înzestrata mal inulţl copii a! se!. Pecatfi că catastiliuia ce aD presiiitata la Divana Iordaclie şi Toderaşco Cantacuzina, n’a ajunsa pînă la noî, orî-că încă zace unde-va, în mân! ce nu-! cunosca valorea ! Dar- cum se face că Cantacuzini! revendică dela ncpola lut Vasile Vodă moşia Delenii, cu ce titlu? In una carte dornnescă dela Petru Vodă, din 7181 Aprilie 8 (1673) către Coulăşfi slugeriu, însăreinându-la să slălpescă Delenii, aflăma că (vetji în anexe Docuinentulă) lui TotulurD Iordaclie şi Domne! Itoxaudre! li s’aa venita sătulă Delenii *despre iiucliiulu loru toderaşco Bitciocă. > Aşa dar iată una < Toderaşco Buciocă», uim fia alu Vorniculu! Bucioca, deci uucliia ala Dâmneî Roxandreî. In aclulu dela 1673 Aprilie 8, Domniloruia Petru Vocvoda ordonă luî Contaşa să împarjă Delenii în 5, din care a 5 a parte se cuvine Domne! Roxandra, Urineză de aci că nu a fosta numai www.digibuc.ro 7 30 V. A. TRECUIA Toderaşco Buciocă şi cu mama Roxandreî, Tudosca, părtaşi cliro* nomî aî Deleniloră, ci au mat fostă şi alţi fii orî fiice. Cum că Toderaşco lordache Cantacuzino a fostă nepotu lui Gostea Buciocă, se vede din actulă dela 1668 (7177) Oct. 20, dela Alexandru IliaşI Yodă (VcdX Documentulu No. IX).- Prea lămurită se stabilesce înrudirile dintre Donina Roxandra şi Cantacuzinil, orî dintre Buciocu Vorniculă şi Cantacu^înî, din Cartea luî Dumitraşco Yodă Cantacuzino, din 7182 (1674) Aug. 18). Aci citimu : (Docitmentulu No. X) : 1. Că satuiu Deleniî aă fostă ală luî Costea Buciocă Vorniculă celu mare, direptă danie şi miluire lui dela Constantină Mogliilă, feciorulă luî Ieremia Mogliilă şi maî pe urmă dela Radulă Vodă. 2. Că Dâmna Roxandra l’aă reclamată căcî i s’aă «veniţii după uisce unchi sterpi ce au avulîi şi culă ţi' e Toaderu Visterniculă fără nici o trcbă*. 3. Că Toade»’fi Visteruiculă e veră primară cu Domna Roxandra. 4. Iar Toaderu Visterniculfi Cantacuzino aă produsă «cărţile făcute de mâna moşu-seu,' lui Buciocu Vorniculă, care este moşii şi Doni-nei Doxandrei». 5. Din acestă actă s’a probată, că Vorniculă Buciocă a avută H (loue jupânese. Din jupânesa dintâiă este Tudosca mama Roxandreî. 6. Că sătulă Delenil nu este trecută în catastihulă înzestrăreî copiiloră din prima jupânesă, *ci se aflu să fie rămasă satuiu Dele-nii fecioriloru celoră mai mici, ce sunt din ţjiupânesa cea deapoi, din care este Toaderu Visterniculu*. 7. Că sătulă Deleniî aă fostă recunoscută de Dabija-Vodă cliro-n ornic a Cantacijziniloră, pentru că el sunt rudele din giupânesa a doua a luî Buciocă şi sătulă acesta «este agonisită de Buciocă Vorniculă cu jupâuesa acesta deapoi, măşaluî Toaderă Visterniculă». împărţirea făcută moşiei Deleniî, prin actulă maî susu citată din 1674 Aug. 18, divide sătulă şi vecinii ctc., maî întâiu în 2 părţi : a) Partea luî Buciocă Vorniculă şi b) Partea soţieî sale, «m6şa luî Toaderă Cantucuziqo Visterniculu», www.digibuc.ro BISERICA DIN CETATEA N^MfC 187 I. Partea lut Buăocu Vorniculu s’aă împărţită în 3 părţi : ■a) Una Domnel Roxandreî, b) a doua luî Toaderu Visteruiculu şi c) a treia unul Dumitraşco Mălaiu «care este loru v'ru primar^», II. Partea femeel a 11-a Yorn. luî Buciocu, cu care acesta a a-gonisitu Deleniî, «moşia luî Toaderu Visterniculă şi a luî Mălaiu, se divide numai în două părţi» : a) Una parte din deuă lui Toaderu Visteruiculu! Cantacuzino şi b) a doua parte, luî Dumitraşco Malaiu, care este loru veră primară. Urinăză din cele de mai susă, că alianţă lui Lupu cu Cantacu-zeniî, vine prin a doua căsătorie a Vornicului Buciocă, socrulă seă, tatălă Dbmnel Tudosca, cu o femee din nemulă Gantacuzină. Deci Doifina Roxandra este clironomă în Delenî după partea ce din Delenî s’aă cuvenită mamei sale, din partea din Delenî a tatălui eî Buciocă, dela fraţii el după tată, adecă din a doua căsătorie. însăşi D6mna Roxandra, la 1676 Noembre 24, (Documen'ulă No. XI) aretă în actulă de danie către nepolulă eî Toderaşco Vi-slerniculă, că Deknil i aă venită dironomie dela maica sa Tudosca căreia *i-au remasu dela fraţii set liindfl slorpî». Aceşti fraţi sterpi, adecă fără copil, sunt Iii al lui Buciocă, din a doua soţie. * Din cele de mal susă concliidemă : 1. Că Vasile Lupulă n’a avută o a treia sojie, din CJanlacuzenî, cum se putu bănui din cetirea acteloră dela M-rea Nemjuluî, relative la St. Necolaî din cetate şi la sătulă Preotesei!. 2. Că alianţa lui Vasilie Lupulă cu Cantacuziniî este prin însu-rarea, in a doua căsătorie, a socrului seă Vom. Costea Buciocă, cu o fată Cantacuzino. 3. Că Domniţa Roxandra este cu adevărată fiica Tudosccî Lupu, născută Buciocă. 4. Din a doua căsătorie a Vornicului Buciocă pare să se fie păscută o fată piărilală după N. Mălaiă, şi unu flă : Toderaşco www.digibuc.ro 138 V. A. URECHfX Buciocă. Ambii rămână sterpi. Mălaiu şi Todcraşco neavendă copil, Deleniî sunt reclama]! de urmaşii Tudosceî, a singure! fiice le' mpsă din Buciocă. Domna Roxandra succede deci In drepturile mame! sale Tudosca. * Actele ce publicămu la vale ale Deleniloru, ne mal aducă fru-niosc inforrriaţiunl şi din alte privinţT. 1. Actulu dela Alexandru celu Bună, din 14-30 Iulie 7, a iotă vechimea mare a satului Deleniî. (No. I). 2. Actulu dela Bogdanu-Vodă, din ani! 1450 (0958) Glienar 23. După Lauriană, acestfl Bogdană e fiă naturală alu lu! Alexandru celu Bună. (Vedi Istoria Bomăniloru ediţia din 187Ji, Bucuresci pag. 297). După Letopiseţe (1) s’au luată reposatulu Lauriană şi letopiseţele după Stricovskie. Din o serie de urice ce voru ilustra unu nou memoriu alu meu asupra lu! Bogdană Vodă, tatălă lui Ştefană Vodă, se va vede că acesta nu era feciorii naturală, nicî legitimă ală lu! Alexandru celă Bună, ci frate. 3. Buciocesci! sunt dintre parlisani! Moghilesciloră. Constantină JNIogliilă le recunăsce serviciile, întărindă dania şi cumpărătura moşie! Deleniî. Radulă Milia! Vodă la 1612, chiar la începutulă Domnie! sale, tjice că «amă fostă luată no! dela dînsulu (dela Costea Buciocă Vor-niculă) sătulă (Deleniî) pe gurile omeni lor u împrejuraşi, iar după u-ceea vădurnă Domnia ma a lui direse ce au avută şt dela Domni de mai na iute* şi i-aă înlărită acosta stăpânire pe Delenî. Se vede că Radu-Mihaiu VV. se temea de Buciocă ca de ună par-tisană alu Moghhesciloră, şi-l cofiscă moşia, reslituindui-o apoi după ce se împăca cu elă. 4. Câte pene nu s’aă inspirată de romautica tinorejă şi via|ă a Domniţei Ruxaudra, dela George Asaki, pînă la D. B. P. Ilasdeu, care ne a dată drama : Domniţa Roxandra (2). (t) Veijl Letop. eJiţia [, pag. JI3. (îJ) D. Papadopulo-Calimathu încă atinge imiltu biografia Dornnel Roxandra, în kk8 Aa hac SKAAORAAH «CA4H | EAl8, WCOKIIOIO HALUEIO MATIIO A A-"11 H IIOMARAAH ECMII E/«8. H KH’krHHH CROEH | MApra. WT HAC 8 HAU1EH SEA4AH MOAAAKCKOH. EAHNO CEAO HAIIAVk rpcsVn hto 8 rawc | racaSiockom8. hto toc cea© Sct ii pas a niARMH. 3a a^h'i'e i'i 34 mabahi'e CD | rauinap roeroaa ROr^a roARAUi rha KOA'kpHH a° rn ak*h. fina ii ripiviKA* RP’kawHH'k kiiao lipan rri'ApHH. iiphca8uiho kbx wkwa Tpxr RACa8m>OCKO/U8 T’kiM pAAH TOI [ fip'kAPEHENHOE CEAO rpiMÎH CX RCE JfOTAp. KAKO A‘> ectrhiuiihmhhu»/u8 BwA'kpimS | hauiemS y\,8/MHTpaiuKO rapAAA ka8h/?.p h KN'krH-HHM MApra. fipARAA 0 HHNA H AaaHIC H MARAHIE H 8pHK H IIOTRXpîKAEHIE CXRK-C’kM Ac’X°Aw'm HE(IOp8lUEHHO HIIKOAH/K HA R'fcKH, M HIIAAC'k.... MHIIMECT, lw Vasile VV. 8 ia” a'Vspms A\apT a. „ . ... 7147 Folio mijlocia l s. 5508 Î6Hă In creJitulâ fonciaru, Cai tonii 35, dosarfi 667. Moşia Mora Grecilorfl, a D-luI Temistocle Bastake. Anexa B. 1. Uricu f®. mare : 3Iu» Haiaui {ÎAH§AHAP8 BoiROAa Kîk*l© A4ACTII© mAPX SEMAH AIVOAAARCKOÎ. HAIK^v AOA4HIA M’k AM AaT UIH AM .JvHT^pHT B*APIIH8a8H NOCTpS | A8H IIAH^HAVe Ha8 ^OCT CTOAHHK lipi A a8h AlipAIITA 0HMHN& UIH MOIIIIE 8H CAT .fHTpir ah8a\e rpEHi’ti aa uhh8t8a Baca8ioa8h i;8 rehhhh uiii k8 tot rehii-t8a. KApf CAT A8 4>OCT AiiPciit AOMHECK8 (sic). ACK8AT&HA Af WKOASa TAp-r8A8îi Baca8ioa8h uiii aa8 ,\,aT rauinap Boa*. a8h Bachai'e Boa u,h A0IH8a8h HOCTpS dSH lldH\'HAÎE. UIH vioMXTdTE A8 CdT A8 rpEHI. UdpTA I1X-plIHTEdSH CX8. lipiKSiUSA CKpil8 IUH AHpACXAE A8 Ad ddl^U | ,\OA\HI HdS