ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI", CLUJ-NAPOCA BCU Cluj-Napoca BCPER201505239 ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE CLUJ-NAPOCA BCLJ Cluj / Central University Library Cluj XXII 1979 POSlflOMUMU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA ----------COMITETUL DE REDACȚIE Acad. Prof. ȘT. PASCU — redactor responsabil I. CICALA; I. H. CRIȘAN; A. EGYED; Prof. dr. doc. I. I. RUSSU; V. WOLLMANN; A. RADUȚIU — secretar de redacție. Redacția: Institutul de Istorie și Arheologie, Cluj-Napoca, str. Napoca, 11 (tel. 2.23.43). Administrația: Academia R. S. România, Filiala Cluj-Napoca, str. Repu- blicii, nr. 9 (tel. 1.35.14; 1.35.15). 7 OMAGIU istoricului, academician profesor Ștefan Pascu 5 la împlinirea de 65 de ani c/Lnio-tf-iaf-ea zilei du.mn.eajX3-a.stM. de naștere îmi a/etă țdăeu.tu.1 pjf-ilei de a uă adreiti e&rdiale f-tlieităr-i, arări de sănătate, {.erieit-e, •taeeeje și satllfae^d deftline în aetMtate. . £a. i'iuilți ani! NICOLAE G1OSAN PREȘEDINTELE MARII ADUNĂRI NAȚIONALE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Cu prilejul aniversării zilei Dumneavoastră de naștere, în numele Biroului Comitetului județean Cluj al P. C.R., al Comitetului executiv al Consiliului popular județean și al meu personal, Vă adresez calde felicitări și urări de noi succese, multă sănătate și fericire, alături de tradiționalul LA MULTI ANI! «» ȘTEFAN MOCUTA, prim-secretar al Comitetului judși^ean CRij al P.C.R., președintele Comitetului executiv al Consiliului popular județean Cluj-Napoca, 14.10,1979 . . Aniversarea zilei Dumneavoastră de naștere este un prilej plăcut pentru a vă transmite în numele Prezidiului Academiei R. S. România și al meu personal cordiale fe- licitări, împreună cu cele mai calde urări de sănătate, ani- mulfi fericiți.și noi succese în prodigioasa Dumneavoastră activitate -științifică, didactică, politică și obștească. Pentru Președintele Academiei R. S. România Academician ȘERBAN ȚIȚEICA îmi este deosebit de plăcut ca iii numele Prezidiului Academiei de Științe Sociale și Politice și al meu personal să vă felicit călduros cu prilejul aniversării zilei Dumnea- voastră de naștere, pentru realizările obținute în activi- tatea politică, didactică și științifică, pentru contribuția adusă la dezvoltarea și afirmarea științelor istorice româ- nești, domeniu în care vă situați printre cei mai cunoscuți și apreciați specialiști ai țării. . ' ' Vă rugăm să primiți, totodată, mulțumirile noastre pentru participarea activă la realizarea sarcinilor Academiei noastre, prin sprijinul permanent acordat Secției de istorie și arheologie. La acest popas aniversar, vă urăm sănătate, viață lun- gă, succese noi în munca pe care o consacrați propășirii patriei noastre, științei și culturii românești. Cu caldă strîngere de mină, ' i ‘ ' ' • ; Președinte, • ■ ’ ' Prof. dr. docent MIHNEA GHEORGHIU „Hronicul" anilor are în eZ accente elegiace dar și un ecou în care se citesc satisfacție, sentimentul datoriei îm- plinite, ideea devotamentului pentru școală, pentru știință. „Hronicul" ne anunță că ați împlinit 65 de ani. Sînt ani consacrați istoriei, trecutului acestului teritoriu transilvan și Universității. Pentru acești ani fecunzi, pentru magistrul și p'entru discipolii dați de dascăl, dați-ne voie, mult stimate tovarășe Academician, să vă transmitem gratitudinea noastră, urarea' de sănătate, mulțumiri pentru cărturarul și pentru omul exemplar care a condus „Alma Mater" cu strălucire. LA MULȚI ANI! ' BIROUL SENATULUI UNIVERSITĂȚII „BABEȘ-BOLYAI" Cu prilejul aniversării zilei Dumneavoastră de naștere, îngăduiți-mi să vă adresez sincere și respectuoase ■ felicitări. Totodată vă rog să primiți, ' mult stimate ■ tovarășe academician, urările mele alese de sănătate de fericire și noi împliniri în rodnica Dumneavoastră activitate • consa- crată plenar înfăptuirii neabătută a. politicii științifice a partidului și statului nostru de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate pe pământul României. LA MULȚI ANI! Adjunct al Ministrului Apărării Naționale și secretar al Consiliului Politic Superior General-locotenent GHEORGHE GOMOIU Pentru noi, slujitorii Arhivelor Statului, este , o mare, bucurie împreună cu toți cei ce vă stimează să vă feli- cităm din toată inima cu prilejul aniversării zilei Dum- neavoastră de naștere. Cu această ocazie vă rugăm să primiți expresia senti- mentului unanim de înaltă considerație și admirație deo- sebită pe care a'rhiviștii îl poartă unui mare prețuitor al do- cumentelor și colaborator al arhivelor. Fiu al unei vetre strămoșești încărcată de istorie, format la flacăra vie a școlii românești de înalt prestigiu, strălucit urmaș al marilor tradiții istoriografice românești, om de știință care și-a consacrat existența slujirii nobilului drum al formării tinerelor generații în școală și cercetare, sînteți pentru noi un exemplu de om de știință, personalitate de frunte care și-a dedicat întreaga capacitate și putere de muncă slujirii istoriei neamului românesc. La această frumoasă vîrstă, cînd opera Dumneavoastră este în plină desfășurare, vă privim cu respect realizările și așteptăm ca' istoricul, profesorul, omul de omenie, cetă- țeanul patriot să dea noi lucrări, urîndu-vă succese tot mai mari, ani rodnici,- viață lungă, multă sănătate și fericire. LA MULȚI ANI! octombrie 1979 . Director general: IONEL GAL ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIADE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI”. CLUJ-NAPOCA anuarul INSTITUTULUI DE ISTORIE și arheologie ‘ . CLUJ-NAPOCA Tomul XXII 1979 SUMAR I. CICALĂ, Cea de a XXXV-a aniversare a eliberării țării (23 August 1944 — 23 August 1979) ............... 13 M. ROMANCA, Acțiunile trupelor române, sprijinite de populație, împotriva unităților fasciste în Brașov și împre- jurimi .......................................................... 21 STUDII, M. RUSU, Castrul roman Apulum și cetatea feudală Alba lulia 47 A. A. RUSU, Castelani din Transilvania în secolele XIII—XIV 71 S. GOLDENBERG, Transilvania și Slovacia : reiatii economice în secolele XIV-XVII..........................'............. 99 ȘT. PASCU, Fluctuations demographiques et problemes de la main d’oeuvre.............................................. J4F A. ANDEA, Cultura românească și filozofia kantiană în prima jumătate a secolului ăl XlX-lea ........................... 157 I. CHINDRIȘ, Publicistica științifică a lui August Trebo- niu Laurian ........................................... . 179 S. MÎNDRUȚ, Date noi referitoare la viața și activitatea is- toricului T. V. Păcățian................................r . 203 L. BOTEZAN—N. CORDOȘ, încercări de revitalizare a acti- vității P.N.R. în anul 1899 (II)........................... 227; * * * F. W. N. HUQENHOLTZ, Johan Huizinga and medieval studies in Holland ......................................... 245 MISCELDANEA 1.1. RUSSU, Regele Thiamarcus și tradiția statală geto-dacică 257 M. PORUMB, Inscripții românești din Transilvania (sec. XIV— XVIII) ........................'............................. ^65" 10 G. NUSSBÂCHER, Moara de hîrtie din Sibiu* în secolul al XVI-lea.......................................... 279 S. BELU, Situația social-economică a unor sate din Munții Apu- seni în evul mediu (Țara Crișurilor)............... 287 M. POPA, O descriere a Țării Ardealului din 1679 ..... 297 A. RĂDUȚIU, Reglementarea urbarială a Măriei Terezia din ' . . 1767. Textele., românești AU. NEAMȚU, Date privind călătoriile lui Horea la Viena . 301 N. SABĂU, Informații privind construirea bisericii de lemn din Cojocna, jud. Cluj (1794-1796)............................. 3# ^L. GYEMÂNT, Q încercare de reluare a Supplex-u\xâ în anul ■ > 1837 ...................................................... 38Î 1837 ..................................... H. MUREȘ AN, Ideea unității țărilor române oglindită în unele rapoarte consulare germane................... . ... . I. BOȚEZAN — I. GABOR, Documente referitoare la școlile blăjene din perioada 1854—1874 . . . . ..................... G. CIPAIANU, Stipendiile acordate de familia Mocioni și for- marea intelectualității românești în perioada 1860 — 1870 M. ȘTIRBAN, Documente despre mișcările țărănești din toamna anului 1918 în comitatul Alba ...... GH. IANCU, Adunarea- generală a „Astrei”. ținută la Abrud în septembrie .1938 .................. .. . ......... RECENZII. NOTE BIBLIOGRAFICE .......................... Cronica activității științifice a Institutului de Istorie și Arheo- ’ logie si a Catedrei de istorie a Universității ,,Babes-Bolyai“ din. Cluj-Napoca pe anul 1978 (N. EDROIU—S.RETE- GAN) .................................................. * * NECROLOG 447 457 : 469 513 522 ACADEMIE DES SCIENCES SOCIADES ET PODITIQUES DE DA REPUBDIQUE SOCiADISTEWEIROUMANIE UNIVERSITE „BABEȘ-BODYAI” DE CDUJ-NAPOCA , ANNUAIRE DE-D’INSTITUT D’HISTOIRE ET D’ARCHEODOGIE : ' - ? DE CDUJ-NAPOCA Tome XXII " 1 1979 SOMMAIRE I. CICADĂ, De 35e anniversaire de la libdration du pays (23 Aout 1944 - 23 Aout 1979)................................ 13 M. ROMANCA, Des actions des troupes roumaines secondees par la population, contre Ies unites fascistes dans la viile de Brașov et aux abords ................................ 21 STUDES M. RUSU, De câmp fortifie romain d’Apulum et la cite feodale d’Alba Palia........................;.................... 47 A. A. RUSU, Châtelains de Transylvanie aux XIIIe—XIVe sie- cles ............................................... . 71 S; GODDENBERG, Da Transylvanie et la Slovaquie : relations economiques aux XIVe—XVIIe siecles ...................... 99 ȘT. PASCU, Fluctuations demographiques et problemes de la main d’oeuvre .......................................... 141 A. ANDEA, Da culture roumaine et la philosophie kantienne dans la premiere moitie du XIXe siecle.................... 157 • I. CHINDRIȘ, Travaux scientifiques d’Auguste Treboniu Dau- rian publies dans la presse........................... 179 S. MÎNDRUȚ, Nouvelles donnees sur la vie et l’activite de l’historien T.V. Păcățian .............................. 203 D. BOTEZAN — N. CORDOS, Tentatives de revigoration de l’activite de P.N.R. en 1899 (II) ..................... 227 * * * F.W.N. HUGENHODTZ, JohanHuizinga and medieval studies in Holland ...........................................■. 245 MISCELtANEA I.I. RUSSU, De roi Thiamarcus et la tradition d’etat geto-da- cique............................................ . . . 257 ■ M. PORUMB, Inscriptions roumaines de Transylvanie (XIVe — XVIII6 siecles)......................................... 265 12 G. NUSSBÂCHER, Le moulin â papier de Sibiu au XVIe siecle 279 S. BELU, La situation social-economique de certains villages des Munții Apuseni au Moyen Âge (Le Pays des Criș) . 287 M. POPA, Une description de la Transylvanie de 1679 . . . 297 A. RADUȚIU, L’Urbarium de Mărie Therese de 1767. Les tex- tes roumains......................................... 301 AL- NEAMȚU, Donnees concernant les voyages de Horea â Vienne............................................ 337 N. SABAU, Informations sur l’edification de l’eglise en bois de Cojocna (1794—1796) . . .'...................... 369 L. GYEMÂNT, Un essai de reprise du Supplex en 1837 . . . 389 H. MUREȘAN, L’idee de l’unite des Pays roumains refletee dans quelques rapports consulaires allemands . . . _____ 407 I. BOTEZAN—I. GABOR, Documents concernant les ecoles de^Blaj de la periode de 1854—1874 .................. 413 G. CIPAIANU, Les bourses d’etudes accordees par la familie Mocioni et la formation de l’intellectualite roumaine pen- dant la periode de 1860 â 1870 ................... 429 M. ȘTIRBAN, Documents portant sur les mouvements paysans de l’automne de 1918 dans le comitat :d’Alba . . . 447 GH. IANCU, L’assemblee generale de l’„Astra” â Abrud en septembre 1938 ■................................. 457 sntral Ui COMPTES RENDUS, NOTES BIBLIOGRAPHIQUES . . 469 * * * . La. chronique de l’activite scientifique de ITnstitut d’Histoire et d’Archeologie et de la Chaire d'Histoire de l'Universite „Babeș-Bolyai” de Cluj-Napoca pour l’annee 1978 (N. Edroiu — S. Retegan) . .• ...................... 513 * * * ■ nECROLOGE....................................... . . . 522 CEA DE A XXXV-a ANIVERSARE A ELIBERĂRII TĂRII (23 August 1944—23 August 1979) Se împlinesc în august anul acesta 35 de ani de cînd poporul român, în frunte cu Partidul Comunist Român, a repurtat o victorie istorică — încununare a eroicelor lupte purtate de-a lungul veacurilor împotriva exploatatorilor interni și a cotropitorilor străini, pentru libertate socială și națională, pentru asigurarea. progresului și civilizației pe aceste stră- vechi meleaguri românești. Pentru generațiile noastre de astăzi evocarea evenimentelor istorice ale acelui august fierbinte 1944 — moment crucial în destinele patriei — reprezintă un îndemn' și o pildă însuflețitoare care ne înzecește forțele în vederea' traducerii în viață a mărețului Program trasat de Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul general tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru desăvîrșirea construcției socialiste multilateral dez- voltate și înaintare a României spre comunism. ■ în confruntarea cu timpul, sensurile adînci ale aprigei încleștări a popoarelor cu fascismul — proces în care insurecția națională armată antifascistă și antiimperialistă a plasat țara și poporul român la loc de cinste —, și-a dovedit deplina concordanță cu cerințele imperative de progres și libertate a popoarelor. ■ . - . Istorica. ridicare la arme împotriva dictaturii militaro-fasciste și . a ocupanților hitleriști, sub conducerea Partidului Comunist Român, ă că- rui politică se baza pe temeiurile de granit a tradițiilor glorioase de luptă ale înaintașilor pentru apărarea gliei străbune și a ființei "naționale â neamului românesc, a constituit expresia voinței nestrămutate a poporu- lui român de a-și asigura libertatea și independența, dreptul de a-și lua soarta în propriile sale mîini și a construi. o Românie nouă socialistă. Este meritul istoric al Partidului Comunist Român, care, dovedindu- se la înălțimea misiunii istorice a proletariatului, de apărare., a intere- selor fundamentale ale țării, a reușit să unească în jurul și sub condu- cerea sa într-un larg front antifascist toate forțele sănătoase ale națiunii și să răstoarne dictatura militară fascistă, alungind pe cotropitorii hitle- riști. , . . . Subliniind însemnătatea victoriei din august 1944 în direcția tre- cerii la înfăptuirea unor profunde transformări revoluționare în Româ- nia și a, trecerii țării alături de coaliția antihitleristă, tovarășul Nicolae Ceaușescu spunea cu ocazia celei de a XXX-a aniversări: „înfăptuirea ac- tului istoric de la 23 August a deschis o eră nouă în istoria poporului ro- mân — era unor profunde transformări democratice, revoluționare, a realizării deplinei independențe și suveranități naționale, a făurirei unei vieți noi. Totodată, prin întoarcerea armelor și angajarea României, cu întregul ei potențial, alături de Uniunea Sovietică și aliați, în războiul 14 1. Cicală antifascist, s-a dat o puternică lovitură planurilor strategice ale Germa- niei hitleriste"1. în desfășurarea evenimentelor pe linia extinderii si adîncirii proce-y sului revoluționar în țara noastră o însemnătate deosebită, determinantă a avut-o linia strategică și tactică elaborată de Partidul Comunist Ro- mân, corespunzătoare vrerii și hotărîrii celor mulți și asupriți de a-și clădi o țară nouă și o viață mai bună. Animați de un fierbinte patriotism, care izvora din tradițiile nobile ale luptei seculare a poporului român pentru civilizație și progres, oamenii muncii de pe cuprinsul întregii țări au găsit resursele de voință și energie necesare pentru a, înfrînge toate piedicile și a răspunde cu entuziasm chemărilor patriotice ale Partidului Comunist Român în vederea făuririi conștiente a noii istorii a patriei. Nu a fost colț de țară în care acțiunea insurecțională începută în Capitală și în alte puncte strategice, să nu producă instantaneu o adîncă răscolire a maselor, care nu puteau rămîne pasive față de lupta hotărî- toare pentru eliberarea țării de jugul cotropitor al fascismului, pentru salvarea ființei naționale, ca și pentru a-și aduce — ca de atîtea ori în decursul istoriei — aportul la cauza libertății popoarelor europene. Au rămas pe veci nepieritoare în inimile tuturor patrioților cuvintele chemă- rii lansate în acele momente istorice de către Partidul Comunist Român „TOTUL PENTRU FRONT TOTUL PENTRU VICTORIE!”. ' Răscolind profund întregul nostru popor, chemările partidului co- munist au dat naștere unor acte de eroism legendar atît pe front cît și în acțiunea de susținere â frontului de către populația muncitoare. Pro- letariatul, țărănimea, intelectualitatea și alte pături sociale au răspuns cu abnegație chemării pentru sprijinirea efortului eroic al armatei ro- mâne, angajată alături de armata sovietică în acțiunea de eliberare a în- tregului teritoriu al patriei și apoi pînă la victoria deplină înpotriva hi- tlerismului pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei. în tumultul zilelor istorice de acum 35 de ani, alăturîndu-se între- gului popor, oamenii muncii din județul Cluj și-au încordat toate ener- giile lor creatoare., și capacitatea de luptă pentru a sprijini cauza nobilă a eliberării țării și victoriei împotriva fascismului. în teritoriul liber, care nu se afla sub ocupația hortistă, încă din primele zile ale insurecției muncitorii întreprinderilor industriale, cum a fost cazul celor din Turda, Cîmpia Turzii ș.a., au organizat comitete de fabrică, organe revoluționare menite a integra acțiunile lor revoluționare în efortul general al țării de zdrobire a reacțiunii și alungare a trupelor hitleriste și hortiste. Răspunzîhd înflăcăratelor chemări ale partidului Comunist Român, adresate patrioților din nordul Transilvaniei cotropit pentru a participa efectiv la eliberarea patriei și alungarea fasciștilor, oamenii muncii din Cluj au ■ trecut la organizarea acțiunilor de apărare a întreprinderilor . . 1 Nicolae Ceaușescu, Cuvîntare la sesiunea jubiliară a Marii Adunări Naționale consacrată celei de a XXX-a aniversări a eliberării României de sub dominația fas- cistă — 23 august 1974, în: România pe drumul construirii societății socialiste mul- tilateral dezvoltate, voi. 10, Editura politică, București, 1974, p. 623. A XXXV-a aniversare a eliberării 15 și utilajelor pe care fasciștii în retragere intenționau sade evacueze sau a altor obiective prevăzute pentru a. fi distruse în fața înaintării vertigi- noase a armatelor române și sovietice. La „Dermata11, „Unirea“, „Atelie- rele C.F,R.“ ș.a. muncitorii au demontat și ascuns mașinile mai impor- tanțe, au demontat vagoanele menite a transporta utilajele industriale sau le-au încărcat cu materiale fără valoare, salvînd astfel o bună parte a utilajelor cu care tot ei au început imediat după eliberare producția. Peste 80 % din întreprinderile clujene au fost repuse în funcțiune de că- < tre muncitori, realizînd o importantă producție atît pentru necesitățile populației cît și pentru cele ale frontului. ' .. Ura populației și ofensiva victorioasă a trupelor române și sovietice au făcut ca pământul înrobit al Transilvaniei să ardă sub tălpile cotropi- torilor fasciști. încercările lor repetate de a-și organiza o rezistență au fost zădărnicite de populația orașelor și satelor, care prin cele mai di- verse forme și acțiuni au venit în sprijinul armatelor eliberatoare. Ca de atîtea ori în decursul istoriei sale zbuciumate poporul român s-a ridicat ca un singur om în apărarea gliei străbune. „Luptați într-un război drept — glăsuia un apel al Partidului Comunist din septembrie 1944 —, război de eliberare a țării de cotropitorii nemți, avînd sprijin măreț din partea eroicei și neînvinsei armate roșii. întregul popor român înconjoară cu dragoste lupta voastră plină de elan și jertfă, căci lupta voastră este lupta întregului popor pentru libertate, independență și o viață mai bună“2. Acest caracter popular eliberator al participării României la războiul an- tihitlerist a însuflețit deopotrivă pe soldații din tranșee cît și masele populare din spatele frontului, făcînd ca lupta pentru realizarea aspira- țiilor revoluționare ale poporului să se împletească într-o unitate deplină cu contribuția și participarea activă a României la zdrobirea hitlerismu- lui și eliberarea popoarelor. Astfel se explică și faptul că armatele hitleriste și. hortiste au fost alungate de pe teritoriul nostru național în numai două luni de la izbuc- nirea insurecției, iar apoi armata noastră a putut participa în continuare fără nici o întrerupere la războiul antihitlerist pînă la victoria finală. Marile jertfei de sînge ale celor aproximativ 180.000 de militari, morți, răniți și dispăruți, cărora li s-au adăugat uriașul efort material al între- gului popor, însumînd peste 750 milioane dolari, valuta anului 1938, au făcut din țara noastră a patra forță participantă la eroica epopee antihi- tleristă. ' ■ ' . Expresie a voinței nestrămutate a poporului român de a-și lua soarta sa și a țării în propriile sale mîini, august 1944 a deschis calea luptei vic- torioase a maselor populare pentru abolirea vechilor rînduieli, pentru cucerirea puterii politice și economice, pentru triumful revoluției popu- lare și construcției orînduirii noi socialiste pe străvechile meleaguri ale României. Prin acțiunea hotărîtă a maselor muncitoare, organizate de către Partidul Comunist Român în Frontul Național Democratic, au fost 2 ,;România Liberă" din 4 septembrie 1944. 16 I. Cicală înfăptuite, pas cu pas, toate ■ obiectivele 'strategice și tactice ale revoluției stabilite de partid, asigurîndu-se victoria acesteia. în. măreața bătălie a democratizării țării, începută din primele zile după victoria insurecției, ca și pentru înfăptuirea reformei agrare s-a cimentat unitatea de voință și acțiune dintre partidul comunist și ma- sele largi populare, ceea ce a dus la schimbarea continuă a raportului de forțe pe întreg cuprinsul țării în favoarea maselor, a forțelor demo- cratice,- grupate în jurul, partidului comunist, asigurîndu-se astfel cea de a doua mare victorie în revoluție: instaurarea, la 6 martie 1945, a pri- mului guvern democratic din istoria țării. Clasele exploatatoare care nu voiseră să părăsească de bună -voie puterea, cu toate că au făcut efor- turi disperate pentru a stăvili lupta revoluționară a poporului, nu au avut nici o șansă de reușită tocmai datorită unității depline dintre partid și popor. Această.unitate a stat și la baza influenței crescînde a partidului co- munist asupra armatei, determinînd trecerea alături de forțele revoluțio- nare a soldaților și ofițerilor, ceea ce a făcut ca reacțiunea grupată în ju- rul lui Rădescu, să piardă orice sprijin și să nu mai poată stăpîni situația. Noul guvern de largă concentrare democratică, care se baza pe spri- jinul hotărît al poporului, a fost în măsură să dejoace în continuare toa- te uneltirile reacțiunii interne și internaționale și să aplice cu fermitate programul de transformări democratice din platforma de. guvernare a Frontului Național Democratic. Legiferînd reforma agrară, guvernul de- mocrat a. cîștigat definitiv de partea revoluției masele de bază ale țără- nimii, care formau majoritatea populației țării. Aceasta va decide înain- tarea victorioasă a revoluției populare spre desăvîrșirea sarcinilor bur- ghezo-democratice și asigurarea trecerii la revoluția socialistă. Clasa muncitoare, aliată cu țărănimea și celelalte pături muncitoare, organizate și îndrumate de Partidul Comunist Român, au reușit cu de- plin succes și fără vărsare de sînge, să cucerească întreaga putere poli- tică în stat. Victoria hotărîtoare repurtată de forțele democratice, gru- pate în jurul partidului comunist, în alegerile parlamentare din noiem- brie 1946, a creat un nou instrument politic al țării — Adunarea Depu- taților — expresie a voinței majorității covîrșitoare a poporului român. Noua reprezentanță națională, devenită organ al revoluției populare, a sprijinit guvernul. în adoptarea unei serii întregi de măsuri legislative, care, la rîndul lor, au exercitat un important rol în desăvîrșirea revolu- ției burghezo-democratice. Schimbarea continuă a raportului de forțe pe arena politică a țării în favoarea proletariatului și a aliaților săi a permis înlăturarea ultimilor reprezentanți din guvern ai burgheziei, abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române, la 30 de- cembrie 1947. în scurt timp a fost cucerită și puterea economică, prin na- ționalizarea principalelor mijloace de producție la 11 iunie 1948, creîn- du-se astfel condițiile pentru trecerea la o nouă etapă istorică — etapa înfăptuirii sarcinilor revoluției și construcției socialiste. Este astfel pe deplin justificată aprecierea pe care o face, din pers- pectiva istorică, Programul partidului nostru, subliniind că victoria in- A XXXV-a aniversare a eliberării 17 surecției din august 1944 „a marcat începutul unei istorii noi a patriei noastre — istoria împlinirii idealurilor de dreptate socială și națională, pentru care au luptat nenumărate generații de înaintași și a cuceririi de- pline a independenței naționale a României, a dreptului sacru al poporu- lui român de a fi stăpîn în propria sa țară“3. Stăpîn pe destinele sale și ale țării, poporul român a trecut la o muncă eroică și plină de abnegație pentru a înlătura tarele trecutului, îna- poierea economică și culturală, ca și urmările dezastruoase ale războiului și a asigura un progres rapid material și spiritual al societății românești. România a parcurs astfel într-un timp scurt o întreagă perioadă istorică — de la societatea împărțită în clase, bazată pe exploatare și asuprire a maselor, la o societate nouă, fără clase antagoniste, fără exploatare și asu- prire, o societate în continuă dezvoltare cu o puternică industrializare socialistă în plin avînt. Marile transformări înnoitoare, politice, economi- ce și sociale, schimbările adînci în întreaga viață materială și spirituală a tuturor cetățenilor patriei noastre, confirmă, prin puterea de convingere a faptelor, că victoria deplină și pentru totdeauna a socialismului pe me- leagurile României reprezintă victoria însăși a progresului și civilizației, a bunăstării și fericirii pentru toți membrii societății. Economia românească progresează în continuare viguros și în rit- muri înalte și stabile, se dezvoltă continuu potențialul industrial al țării, ceea ce asigură o bază trainică pentru noi și noi succese, în vederea în- făptuirii înainte de termen și a depășirii mărețelor sarcini trasate de Con- gresul al Xl-lea al partidului și atingerea unor noi trepte spre țelul su- prem al orînduirii noastre socialiste: ridicarea continuă a nivelului ma- terial și spiritual al poporului, asigurarea bunăstării și fericirii omului. Succesele mărețe obținute în anii construcției socialiste sînt nemij- locit legate de întreaga activitate politică, organizatorică și ideologică a partidului comunist, de faptul că partidul nostru își îndeplinește neabătut rolul de forță politică conducătoare în toate domeniile de activitate ale societății românești. Niciodată poporul român n-a avut o asemenea forță politică în frun- tea sa, hotărîtă și capabilă să slujească fără preget interesele sale supre- me, așa cum a făcut-o și o face Partidul Comunist Român, care, astăzi, la cea de a XXXV-a aniversare a eliberării țării călăuzește neabătut țara în drumul ei victorios spre noi trepte de progres și civilizație. în aceste condiții, nu mai poate exista pentru nimeni nici o îndoială că perspectivele mărețe pe care le va deschide cel de-al Xll-lea Congres al partidului nostru, sub conducerea înțeleaptă a secretarului său gene- ral, tovarășul Nicolae Ceaușescu, vor mobiliza energiile tuturor oamenilor muncii, vor impulsiona întreaga forță creatoare a națiunii române socia- liste, determinînd noi și importante victorii în munca și lupta eroică a 3 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Editura politică. București, 1974, p. 33. 2 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 18 I. Cicală poporului nostru pentru construirea socialismului și comunismului în patria noastră. In procesul edificării societății socialiste multilateral dezvoltate se întărește continuu coeziunea poporului nostru în jurul partidului, forța politică conducătoare a societății, dat fiindcă socialismul a generat o nouă organizare a societății, profund democratică, întemeiată pe participarea tot mai largă și mai activă a celor ce muncesc la conducerea treburilor publice. , ■ . O înfăptuire de seamă, de o deosebită importanță pentru consolida- rea unității moral-politice a poporului în jurul partidului o reprezintă soluționarea problemei naționale în patria noastră prin lichidarea oricăror forme de inegalitate, discriminare sau asuprire națională, prin crearea condițiilor pentru afirmarea liberă, nestînjenită în viața socială a tuturor oamenilor muncii, indiferent de naționalitate. Realizîndu-se astfel. o în- tărire continuă a colaborării și conlucrării strînse a tuturor cetățenilor patriei pentru înflorirea acesteia, națiunea noastră socialistă se prezintă la cea de a XXXV-a aniversare a eliberării ca un, bloc de monolit în ju- rul partidului și guvernului țării. Transformările profunde care au revoluționat întreaga noastră istorie în cei 35 de ani care s-au scurs din acel fierbinte august ’44, au permis o dezvoltare, necunoscută încă a spiritualității românești. Aceasta își face din plin simțită prezența în viața națiunii, mai cu seamă în acest ultim cincinal al creației tehhico-științifice, dar și în efortul general al omenirii spre asigurarea progresului și a folosirii roadelor civilizației umane de către toate popoarele, mari sau mici, deopotrivă. ' Schimbările profund înnoitoare, politice, economico-sociale și spiri- tuale înfăptuite de poporul român sub conducerea înțeleaptă a partidu- lui în cei 35 de ani de la eliberarea țării, stau la temelia înfloririi și dez- voltării fără precedent a națiunii noastre socialiste, care a preluat și dez- voltat virtuțile ce și le-a dăltuit poporul român de-a lungul veacurilor. Partidul a desfășurat și desfășoară o intensă muncă pentru' înarmarea ideologică a maselor și dezvoltarea gîndirii lor revoluționare în vederea înțelegerii juste a legității marilor procese din societatea noastră și în ge- neral din lumea contemporană, impulsionînd astfel participarea conștien- tă și entuziastă a întregului popor la transpunerea în viață a programu- lui partidului. în același timp, desfășurarea de către partid a muncii in- tense pentru așezarea la baza tuturor relațiilor din societatea noastră a principiilor eticii și echității socialiste, a normelor de muncă și viață co- muniste, asigură manifestarea unei atitudini înaintate față de munca pen- tru interesele generale ale societății. Cea mai elocventă expresie a trăsă- turilor moral-politice care caracterizează omul zilelor noastre în socie- tatea românească îl reprezintă eroismul și-spiritul -de abnegație cu care oamenii muncii acționează pentru edificarea noii orînduiri socialiste. Marile cuceriri ale poporului român își găsesc expresia în locul și rolul schimbat pe care România socialistă le are pe arena politică inter- națională, ca și în orientarea însăși a politicii sale externe. Edificiul Ro- mâniei socialiste, clădit pe postamentul de granit al unei istorii bimile- A XXXV-a aniversare a eliberării 19 nare, se înalță astăzi mai strălucitor și mai mîndru decît oricînd pe arena internațională ca un factor activ, situîndu-se alături de celelalte țări so- cialiste, de întreg frontul democratic antiimperialist, în lupta pentru pro- gresul și civilizația umană, pentru salvgardarea omenirii de pericolul unui nou război distrugător. Privind retrospectiv drumul parcurs în cei 35 de ani, fiecare cetățean al României. încearcă un sentiment legitim de mîndrie patriotică pentru tot ce a înfăptuit poporul nostru sub conducerea partidului comunist. Drumul n-a fost ușor, dar greutățile n-au putut opri și nici abate poporul din drumul pe care a pornit cu toată hotărîrea în urmă cu 35 de ani cînd fascismul amenințase existența și ființa sa națională. Ieșind biruitoi' din acea încleștare pe viață și pe moarte, poporul român s-a dovedit la înăl- țimea tradițiilor glorioase ale înaintașilor, reușind să înfăptuiască tot ce aceștia au încercat și n-au putut înfăptui sau au visat doar: o țară întreagă și înfloritoare, cu oameni liberi și stăpîni pe soarta lor. Astăzi cînd întregul nostru popor întîmpină cea de XXXV-a aniver- sare a eliberării țării și Congresul al Xll-lea al partidului cu remarcabile succese, sîntem pe deplin îndreptățiți să privim cu și mai mare încredere viitorul țării. Avem cu toții ferma convingere, pe care ne-o dă experiența istorică a celor 35 de ani scurși de la eliberare, că sub conducerea încer- cată a Partidului Comunist Român, prin valorificarea geniului creator al întregii noastre națiuni, România se va ridica pe noi culmi ale progresu- lui și civilizației, înaintînd cu pași neabătuți pe calea societății socialiste multilateral dezvoltate spre țelul luminos al comunismului. IOAN CICALĂ ACȚIUNILE TRUPELOR ROMÂNE, SPRIJINITE DE POPULAȚIE, ÎMPOTRIVA UNITĂȚILOR FASCISTE ÎN BRAȘOV ȘI ÎMPREJURIMI Desfășurarea victorioasă a insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste din August 1944, precum și a luptei duse de armata română, alături de armata sovietică, pentru eliberarea întregului teritoriu ■al patriei este confirmată și de aspectul pe care l-au îmbrăcat operațiuni- le în Brașov și împrejurimi. Concomitent cu acțiunile militare pentru zdrobirea rezistenței hitleriste din celelalte părți ale țării, ostașii români și oamenii muncii din fabrici și de pe ogoare, răspunzînd chemări înflă- cărate a partidului comunist, au dus lupte grele în multe localități din Țara Bîrsei. Situată în nordul Carpaților Meridionali, Țara Bîrsei are un terito- riu lat de circa 30 km între Codlea și Teliu și lung de 20 km între Baciu și Feldioara; e o depresiune ce formează un singur compartiment de te- ren. în orașul Brașov și în localități apropiate se găseau la 23 august aproximativ 5000 de militari germani, fapt ce le asigura o superioritate numerică față de trupele române din acea zonă. Inamicul avea posibilita- tea să întărească aceste forțe cu trupe ce se retrăgeau de pe frontul din Moldova, cu cele ce.s-ar fi retras din Muntenia și cu trupe aduse din ex- terior. Existența în apropiere a frontierei vremelnice impusă prin dicta- tul de la Viena, de-a lungul căreia se găseau trupe hitleriste și horthyste, îngreuna și mai mult situația trupelor noastre. în fața ofensivei trupelor insurecționale române, planul hitlerist de a constitui un nou front defensiv pe linia Galați — Focșani a eșuat. Nu s-a putut concretiza nici planul conducerii hitleriste de a restabili con- trolul său asupra Dobrogei, Munteniei, Olteniei, Banatului, sudului Tran- silvaniei1, fapt ce a determinat Comandamentul suprem hitlerist să dea o directivă strategică potrivit căreia conducerea de la Berlin se resemna să abandoneze o parte din spațiul românesc de unde prezența Wehrmach- tului fusese sau era în curs de a fi eliminată prin acțiunea forțelor in- surecționale române, și anume, să părăsească tot spațiul extracarpatic român (Dobrogea, Muntenia, Oltenia), dar să păstreze interiorul arcului carpatic (sudul Transilvaniei și Banatul). Intenția hitleristă de a stabili un front pe întregul arc carpatic ar fi favorizat extrem de mult planurile militare naziste, permițînd Reichuluț o prelungire considerabilă a răz- boiului, de o durată incalculabilă, fapt remarcat de o serie de istorici atît 1 .E. Bantea, Insurecția română în jurnalul de război al grupului de armate germane „Ucraina de sud“, București, 1974, p. 44. 22 M. Romanca din țară cît și străini2. Hans Kissel: menționează că dacă conducerea ger- mană ar fi reușit să păstreze poziția arcului carpatic, ar fi putut-o deține „cu succes, prin forțe relativ slabe, pînă la căderea Berlinului113. Iată de-ce Brașovul constituia pentru fasciști un punct cheie, de unde trupele lor existente aici, ajutate de cele horthyste din zona Sfîntu Gheor- ghe, dotate cu tancuri ar fi putut ocupa trecerile de la Predeal și ar fi asigurat retragerea nestînjenită a trupelor hitleriste din Valea Prahovei pentru a se replia pe arcul carpatic. Comandamentul superior al grupului de armate Ucraina de Sud atrăgea atenția că de menținerea trecătorilor din Carpați depinde întregul front din Balcani. Trupele germane fasciste de pe Valea Prahovei și din celelalte re- giuni de la sud de Carpați aveau cinci direcții posibile de retragere pen- tru a face joncțiunea cu trupele fasciste din Brașov. Acestea erau distruse între întorsura Buzăului și Bran. Prima pe Valea Buzăului, prin întorsura Buzăului, favorabilă pen- tru deplasarea tuturor trupelor cu excepția artileriei grele. A doua pe Valea Teleajenului prin Bratocea, practicabilă pentru in- fanterie și trupele ușoare. A treia pe Valea Doftanei prin Predeluș, bună pentru vînătorii de munte și trupe. A patra pe Valea Prahovei prin Predeal. Aceasta era cea mai impor- tantă deoarece, existînd șosea asfaltată și cale ferată dublă, oferea con- diții bune pentru orice trupe și vehicule, fie grele sau foarte grele. A cincea prin culoarul Branului, favorabilă pentru trupe, exceptînd artileria grea și vehiculele prea grele. înalta misiune de a acționa în zona Brașov împotriva trupelor inamice revenea Corpului de munte, comandat de iscusitul general de divizie- Ion Dumitrache, care făcea parte din dis- pozitivul de acoperire al Armatei 1 române. Corpul de munte avea în compunere Divizia 1 munte, Divizia 3 in- fanterie-instrucție4, părți din Divizia 13 infanterie-instrucție, subunități din regimentul 6 călărași, din Centrul de instrucție al artileriei contra aeronavelor, Școala de ofițeri de infanterie — București, precum și alte unități și formațiuni militare. ' în zona Brașov au acționat mari unități, unități și subunități de vî- nători, artileriști antiaerieni, infanteriști, centre de instrucție și școli mi- litare, grăniceri, aviatori, populația civilă — toți cu scopul curățirii teri- toriului de trupe fasciste și eliberării pămîntului' strămoșesc. Trupele române din Țara Bîrsei aveau ca principală misiune împie- dicarea joncțiunii forțelor hitleriste cu cele de la sud de Carpați prin 2 C; Paquâer, La Roumanie aux cotes des Nations Unies, în „Oahiers France — Roumanie", nr.J5, septembre-octombre 1946, p. 42—43; H. Kissel, Die Katastrophe in Rumânien 1944, Wehr und Wissen Verlagsgesellschaft MHB, Darmstadt, 1964, p. 159—160. 3 Op. cit., p. 160. 4 Dispusă inițial în zona Pitești—Cîmpulung, a fost deplasată la Brașov, unde unitățile ei au început să sosească la 25 august. I Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 23 închiderea defileelor, luarea.unor măsuri urgente■ pentru zdrobirea ori- cărei încercări a trupelor fasciste din zona Sfîntu Gheorghe de a se uni cu cele din. Brașov. . ■ • . Deci, condițiile în care trebuia să acționeze Corpul de munte erau destul de dificile. El trebuia să facă față în toate direcțiile, întrucît, pa- ralel cu luptele pentru nimicirea trupelor hitleriste dislocate în zona Bra- șov și a celor care veneau de dincolo de munți, trebuia să aibă dispoziti- vul îndreptat și spre nord, pentru a zădărnici încercările de pătrundere a inamicului dinspre frontiera impusă prin. Dictatul de la Viena, al cărei traseu era’ doar la circa 30 km nord-est de .Brașov5. Pentru îndeplinirea misiunilor încredințate, Corpul de munte nu dispunea decît de 4500 de oameni6. Brașovul și Țara Bîrsei trebuiau păstrate cu orice preț, nu nu- mai pentru a zădărnici planurile hitleriștilor, ci și prin faptul că ele for- mau. o importantă bază de plecare pentru operațiile ulterioare în vede- rea eliberării părții de nord a României. Cadrele de conducere ale tru- pelor. române trebuiau să ia hotărîri pe baza unei analize profunde, mul- tilaterale a situației create la momentul respectiv. Fără îndoială că ofi- țerii din Comandamentul Corpului de munte au fost capabili de inițiati- ve, de soluții ingenioase pentru dezarmarea trupelor germane din zonă și pentru a împiedica forțele horthyste de la Sfîntu Gheorghe și cele hi- tleriste de pe Valea Prahovei să se unească și să se grupeze la. Brașov. Primele măsuri din noaptea de 23 spre 24 august au fost luate de statul major al Corpului de munte în frunte cu colonelul — mai apoi ge- neralul Bădescu Țiberiu7. Acțiunile insurecționale .au început la orele 23 spre 24 și reușita lor a fost determinată, în mare măsură de rapiditatea și hotărîrea cu care au acționat cele două batalioane de vînători de mun- te reținute aici și care au fost ajutate efectiv de populație8. Trebuie menționat faptul că hotărîrea de a acționa cu toate forțele pentru îndeplinirea misiunii avea la bază entuziasmul creat în rîndul os- tașilor, ca si a întregului popor, de către proclamația regală difuzată la radio în ziua de 23, august orele , 22,00 — proclamație al cărei text a fost pregătit în prealabil de conducerea Partidului Comunist Român și re- prezentanții palatului. Astfel, Proclamația anunța lichidarea dictaturii militare fasciste, în- cetarea acțiunilor militare împotriva Națiunilor Unite și prevedea înce- perea luptei comune a armatei române alături de forțele coaliției antihi- tleriște pentru apărarea independenței naționale a țării și eliberarea nor- dului Transilvaniei9. . în cursul nopții de 23—24 august, Comandamentul Corpului de mun- te a luat o serie de măsuri ca: ocuparea și punerea sub pază a tuturor 5 România în războiul antihitlerist, București, 1966, p. 118. 6 M.F.A. — MlSt.M., dosar 230/92, fila 1. 7 în aceeași-noapte, generalul colonel. Ion -Dumitnache a fost numit comandant al Corpului de munte, sosind în oraș a doua zi la orele 12. Nu după mult timp, colonelul Chiriță Atanase a fost numit șef de stat major al Corpului de munte. 8 General colonel în rezervă Ion Dumitnache, Memorii (se 'află la familie), p. 7. 8 „România liberă", 24 august 1944. 24 Romanca instituțiile»’ de stat; evacuarea echipelor de telefoniști ale - armatei ger- mane din clădirea telefoanelor, de unde au fost luați 42 de prizonieri; blocarea telefoanelor; întărirea gărzilor la întreprinderile industriale, fa- brici și armament și a posturilor de radioemisie de la Bod și Rotbav; aducerea în Brașov a subunităților de recruți, dispersate prin comunele județului Brașov10. Primul obiectiv cucerit în luptele insurecționale a fost clădirea te- lefoanelor, unde se afla o centrală specială care -deservea trupele germa- ne din' întreaga țară. Militarii unei companii din Batalionul 2 V.M., co- mandat de cpt. I. Constantin au acționat cu energie și pricepere reușind să deconecteze liniile din centrala specială, iar altele să le taie, pentru a nu putea fi folosite de hitleriști11. S-au luat măsuri și au fost organizate cuiburi de rezistență în dife- rite puncte de siguranță ale orașului, în special în Depozitul de muniții Brașov, depozitul de petrol, benzinăria fabrici, abator etc. Numărul pa- trulelor și posturilor fixe atît în oraș, cît și la intrările în oraș a fost du- blat și s-a trecut la controlul vehiculelor de toate categoriile. După primele măsuri luate de comandantul garnizoanei române din Brașov, comandamentul german s-a alarmat de situația creată, trecînd la acțiuni de luptă împotriva trupelor române cu scopul de a pune stă- pînire pe oraș. Chiar în dimineața zilei de 24 august, la orele 02,00 au încercat prin atacuri cu focuri de arme automate și grenade să ocupe in- stituțiile de stat, depozitele militare, cazărmile, aerodromurile, gara ș.a.; au ocupat și început lucrări genistice pe înălțimea Warthe și în orașul Brașov unde și-au grupat forțele; unii sași între 16—50 ani au fost adu- nați în cartierul „Biserica Neagră11,' prin grupul etnic german, fiind îm- brăcați în uniforme germane și înarmați în curtea Liceului Honterus; Pa- latul telefoaneloi’ a fost înconjurat de circa 50—60 soldați germani, cu intenția de a-1 ocupa; în gara Brașov-Triaj, germanii au descărcat circa 25 camioane cu remorci, material de război, armament și munițiuni. Patrulele și organele polițienești române, cînd s-au apropiat de gara Triaj au fost primite cu foc de mitraliere trase de către germani. Hitleriștii. au instalat cuiburi de mitraliere germane în diferite punc- te cum au fost: Stadionul de lîngă fabrica de cauciuc; în curtea aba- torului; la ferma Krum (în fața gării Bartolomeu); în turnul Bisericii din Bartolomeu; în str. Ion Rațiu nr. 28; în străzile: Mureșeanu, Prund, Gh. Dima și Calea Barițiu; în parcul orașului; în str. Avram lancu nr. 68; în curtea birourilor fabricii de piele Scherg-Konrad; în colțul stră- zii Vasile Lucaci și Crucii; în străzile Bălgradului, Crucii au construit baricade; în piața de la serviciul tehnic s-a instalat un tun anticar; la liziera orașului spre Sîmpetru și cazarma Regimentului 4 artilerie anti- 10 Jurnalul cu operațiile duse de Corpul de munte, contra germano-maghiari- lor și eliberarea Transilvaniei de Nord pe timpul de la 23 august — 16 octombrie 1944, Arh. M.A.N., dosar 732; Muzeul Vînătorilor de munte din Brașov, perioada 1944—1945. 11 Ion Dumitrache, op. cit., p. 7. Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 25 aeriană, germanii au adus un divizion de artilerie a.a. cu circa 120 de “ soldați, instalîndu-1 în dispozitiv care apoi' a început; să tragă asupra orașului. h. Cu camioanele- s-au adus însemnate cantități de muniție și circa 200 de soldați din Făgăraș pentru întărirea trupelor germane aflate în Brașov. Aerodromul din Brașov a fost ocupat de hitleriști12. Care era situația în împrejurimile Brașovului? Postul de radio-emi- sie Bod a fost atacat de către hitleriști la orele 5 dimineața cu scopul de a-1 ocupa, dar au fost respinși de către garda care făcea paza postu- lui; gara din Hărman a fost ocupată de trupele germane; la Prejmer, grănicerii și jandarmii români au fost dezarmați de trupele germane, iar funcționarii ceferiști români au fost forțați să lucreze pentru ger- manii care au ocupat stația și oficiul poștal; de la Sînpetru trupele ger- mane s-au îndreptat spre Bod; dinspre Comarnic trupele germane în camioane se îndreptau spre Brașov, fiind oprite la Dîrste și Timișul de Jos de către ostașii români; la Ghimbav se găseau 500 de ostași ger- mani înarmați, gata să intervină; la Feldioara se găseau 2 camioane cu trupe germane care s-au cartiruit în localitatea respectivă cu concursul grupului etnic de acolo; legătura telefonică între Hălchiu—Brașov — Hălchiu—Feldioara a fost întreruptă; gara Bod a fost încercuită de trupele germane iar aeroportul Ghimbav ocupat. Pe frontieră, de asemenea, s-au constatat acțiuni ale trupelor hi- tleriste și horthyste care intenționau să vină în ajutorul trupelor din Brașov. Din cele de mai sus rezultă situația critică în care se găseau tru-, pele române mai ales dacă avem în vedere unele greutăți pe care le avea de întîmpinat Corpul de munte. Acesta nu dispunea de mijloace suficiente, iar unitățile și formațiunile din compunerea sa nu aveau încă experiența războiului. E vorba de unitățile de deservire, de bata- lioanele de recruți, dispersate în comunele din județul Brașov, de Cen- trul de instrucție al artileriei contra aeronavelor, Școala de ofițeri de infanterie, detașamentul de construcție nr. 3 Dîrste. Unele din aceste unități nu aveau decît pușca individuală pentru ostaș, nu dispuneau de armament automat și piese de artilerie. Cu toate aceste greutăți, comandamentul Corpului de munte a găsit soluțiile necesare trecînd la organizarea de unități ad-hoc din efectivele centrului de instrucție al artileriei contra aeronavelor, din detașamen- tul de construcții, din personalul fabricilor din județul Brașov (în .fa- brici se găsea material de artilerie pentru experimentare sau pentru re- parat, existau ofițeri în cadrul comisiilor militare). Oamenii muncii din fabrici, indiferent de naționalitate, la îndemnul organizațiilor de partid au răspuns cu un înalt patrotism la chemarea de a lupta cu arma în mînă împotriva fascismului. 12 M. Romanca, Lupta trupelor române împotriva forțelor germano-fasciste din Brașov și împrejurimi, în „Cumidava", III, 1969, p. 67. 26 M. Romanca La mijlocul zilei de 24 august, cînd' a sosit la Brașov generalul Ion Dumitrache, acesta a întreprins două măsuri extrem de semnificative. Mai întîi a convocat pe șefii celor două naționalități conlocuitoare din Brașov — germană și maghiară, respectiv pe .primpretorul bisericii evanghelice Konrad Mokel, și pe fostul deputat Szabo Beni, iar mai tîrziu pe toți comandanții trupelor germane din localitate13. A făcut apel la aceștia să se adreseze populației germane și maghiare pentru a păștra liniștea și a se conforma dispozițiilor date de guvern, transmise prin Corpul de munte. Cei doi au dat asigurările necesare14 și s-au achi- tat cu sinceritate de angajamentul luat, astfel încît nu a fost nici un caz de dezordine. Cei care au fost adunați de grupul etnic german în cartie- rul Bisericii Negre și înarmați nu numai că nu au dezlănțuit atacul îm- potriva trupelor române, dar,. alături de ceilalți oameni ai muncii din rîndul naționalităților conlocuitoare, au trecut de partea forțelor insu- recționale. Există documente inedite și anume apelurile ■ făcute în urma dis- cuțiilor purtate cu comandantul Corpului de munte, de către conduce- rea comunității locale germane, în rîndul căreia își reluaseră locul și democrații. surghiuniți în anii dictaturii fasciste pentru atitudinea lor potrivnică intereselor Reichului nazist, documente care oglindesc din plin atitudinea populației germane. Primul, este de fapt o traducere a proclamației date de regele Mihai și a declarației noului guvern, însoțită de o introducere și de un apel redat în încheiere, pe care le cităm în continuare: „Subsemnați! Dr. Wil- helm Depner și primpretorul orașului Dr. Konrad Mokel, aduc la cu- noștință conaționalilor lor din Țara Bîrsei următoarea proclamație a Majestății sale regele Mihai I și declarația noului guvern” (urmează traducerea celoi’ două documente oficiale). „Avînd încredere în faptul că declarațiile de mai sus asigură apă- rarea legalității și a instituțiilor statale, chemăm toți conaționalii noștri să-și manifeste fidelitatea și loialitatea lor față de patria noastră Ro- mânia prin a-și face pe deplin datoria fiecare la locul său de muncă. Trebuie să facem totul pentru a opri orice acțiune care ar putea în- greuia construirea cu succes a noii orînduiri în țară, țară ce include pa- tria noastră seculară. în același timp, declarăm în mod solemn că vom conlucra numai cu acei conaționali care prin poziția lor manifestă aderarea lor exclu- sivă la politica majestății sale regele Mihai I și a noului guvern al Ro- mâniei”.15 Iată și un. extras din cel de-al II-lea apel, lansat în ziua de 29 au- gust 1944 și semnat de un grup de intelectuali brașoveni, de naționa- 13 I. Dumitrache, op. cit., p. 9. 14 Ibidem, p. 10. 15 După textul original al apelului aflat în posesia profesoarei emerite Maja Philippi din Brașov, fiica intelectualului democrat W. Depner, care l-a redactat și semnat împreună cu protopopul A. Mokel). . o Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 27 litate germană: „Să nu ne deruteze nici un zvon! Nici un fals tragism să nu ne facă șovăitori! Vrem să trăim și o să trăim! De aceea, vă che- măm pe toți să nu părăsiți casele și locurile voastre de muncă. Cei care dau bir cu fugiții lovesc în moștenirea părinților noștri, lovesc în da- toria sacră față de copiii noștri. Fidelitatea noastră față de această țară a fost timp de secole baza existenței noastre ca naționalitate. Și astăzi ea rămîne această bază. De aceea să fim loiali față de orînduirea nou creată!... Fiți clarvăzători, liniștiți și curajoși, chiar dacă există greu- tăți, și nu uitați de minunata noastră patrie, de munții Transilvaniei și de bogata cîmpie ă Banatului. Nu uitați de fericirea și de viitorul copiilor noștri dragi !“16 Apeluri asemănătoare' ău fost date și. ulterior, atît de către intelec- tualii germani cît și maghiari, ceea, ce reliefează frăția în luptă a po- porului român și naționalităților conlocuitoare, în ciuda politicii de învrăjbire națională promovată de clasele reacționare. Revenind la evenimentele petrecute în ' ziua de 24 august, trebuie să relatăm că în după amiaza acelei zile,, general de divizie Dumitrache a primit ofițerii germani convocați cu scopul de a discuta asupra situa- ției create. După ce li s-a expus situația, arătîndu-li-se că sînt încon- jurați de numeroase trupe și o populație ostilă, li s-a propus, chipurile pentru a se evita vărsarea de sînge, să părăsească cît mai repede orașul și județul și să treacă frontiera vremelnică impusă prin dictatul de la Viena care era aproape de Brașov17. Ofițerii germani — cîțiva colonei comandanți ai trupelor hitleriste — i-au cerut generalului Dumitrache timp de gîndire pînă a doua zi, ceea ce'de fapt și dorea comandantul român. Aceasta deoarece, dinspre sud pornise spre pasul Bran pentru a veni în ajutorul Corpului de munte, Divizia 3 infanterie. Peste noapte s-au adus în oraș toate rezervele posibile, în primul rînd batalioanele de recruți din comunele apropiate de Brașov. Cu aceștia s-a realizat în- cercuirea .cazărmilor - unde erau trupe germane. Regimentul 4 A.A.,. a fost pus în stare de alarmă; s-a. dublat paza și siguranța în garnizoana Brașov, prin patrule, organizîndurse, totodată,. cuiburi de rezistență • în punctele sensibile ale orașului; s-a trecut la controlul ,tuturor vehicu- lelor, au fost rechiziționate mijloace de transport auto, cai, căruțe, har- nașament pentru dotarea unităților ce s-au constituit. Situația generală impunea luarea unor măsuri contra tuturor pro- vocărilor și a tulburărilor din interiorul orașului, cît și împotriva celor de la frontieră. In acest scop, potrivit ordinului general de operații nr. 1 din unitățile subordonate Corpului de munte au fost formate trei gru- pări: 1. Gruparea tactică de est, compusă din Regimentul 89 infanterie, subunități din Centrul de instrucție al artileriei contra aeronavelor, subunități din Regimentul 1 artilerie grăniceresc și grăniceri de pe fron- 16 După textul original al apelului aflat în posesia profesoarei emerite Maja Philippi din Brașov, oare l-a redactat și semnat împreună cu protopopul A. Mokel. 17 I. Dumitrache, op. cit., p. 10. o 28 ■ M. Romanca tiera vremelnică cu Ungaria. Această grupare era condusă de colonel Pandelescu. 2. Gruparea de centru, compusă din Regimentul 6 călărași, o bate- rie din Regimentul 1 artilerie grăniceri' și grăniceri din sector. La co- manda acestei grupări se afla It. col. Marinescu. 3. Gruparea de vest, comandată de It. col. Lateș era compusă din Batalionul 23 vînători de munte, subunități al Regimentelor 19 și 41 și grăniceri din sectorul respectiv18.. Aceste grupări aveau misiuni precise, și anume: de a bara comu- nicațiile pe direcțiile de pătrundere a trupelor germano-fasciste, în spe- cial la intrarea în localități; de a împiedica trupele hitleriste de orice fel să producă pagube întreprinderilor și instituțiilor din zonă; de a le dez- arma; de a respinge atacurile trupelor horthyste ce ar fi încercat să ocupe orașul și să-și regrupeze forțele. In cadrul misiunilor primite, gruparea tactică de est trebuia să ba- reze direcțiile: Prejmer—Tărlungeni—Cernatu—Turcheș—Brașov; gru- parea de centru, direcția Doboli—Brașov; gruparea de vest, direcția Fel- dioara—Brașov. Subunitățile române aflate la sud de Brașov au mai primit misiu- nea să intercepteze comunicațiile între Brașov și Valea Prahovei, tăind astfel orice- legătură între trupele germane din zona Brașov cu cele de la sud de Carpați, din regiunea petrolieră. Pe baza măsurilor hotărîte de comandamentul român, trupele noas- tre, sprijinite de oameni ai muncii din Brașov și împrejurimi, au tre- cut la nimicirea rezistenței fasciste și curățirea orașului de hitleriști. Acțiunea de zdrobire a inamicului a început de la marginea de nord a orașului19. în dimineața zilei de 25 august 1944, trupele românești, sprijinite de oameni ai muncii din Brașov și din împrejurimi au început atacul asupra unor obiective de la marginea de nord a orașului. O companie din Batalionul 3 vînători de munte condus de locotenent colonelul Vasile Scîrneci, originar din Rupea Brașov, care cunoștea Brașovul stradă de stradă, casă cu casă, a atacat și a ocupat prin lupte grele aerodromurile Ghimbav și I.A.R. Brașov, capturînd 4 avioane sosite din misiune și personalul de aviație de pe teren. Aerodromurile: au fost puse sub paza trupelor noastre și n-au mai putut fi folosite de hitleriști. O bună parte din ofițerii misiunii armatei de uscat hitleriste, care sosiseră cu un tren 18 Jurnalul de operații al Corpului de munte 24. 08. 1944 — 23. 10. 1944, Arh. M.A.N., dosar 732, fila 5. 19 în legătură cu lupta populației civile alături de trupele militare, vezi: Ro- mânia în războiul antihitlerist, p. 120—125; M. Inoan, S. Asandei, File din cartea marilor tradiții, București, 1966, p. 85—88; F. Tucă, In amintirea eroilor, București, 1965, p. 90—99, M. Băltescu, Lupta patriotică a oamenilor muncii brașoveni sub conducerea P.C.R., între anii 1940—1944, în „Cumidava", III, 1969, p. 23; C. Albu, „Bateria albastră". Contribuții brașovene la lupta antifascistă, în „Cumidava", III, 1969. p. 63. Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 29 special din. București la Brașov, au fost dezarmați și trimiși la Craiova, unde au fost internați într-un lagăr. ' • Continuînd cu multă dîrzenie atacul început la nordul Brașovului, ostașii comandați de locotenent colonelul Vasile Scîrneci au acționat cu multă inițiativă și rapiditate, au ocupat întregul cartier dintre uzinele I.A.R. și gara Suburbiu. Cu prilejul luptelor de la aerodromul I.A.R. și cartierele din partea de nord a orașului au fost lichidate 3 divizioane germane din regimentul de art. a.a. staționat în Brașov20. în rîndul armatei hitleriste începuse panica și descompunerea ast- fel încît camioanele germane ■ arhipline cu ostași treceau frontiera vre- melnică, de la Brașov spre Sf. Gheorghe. Patrulele românești erau sesi- zate că „ostașii austrieci dezertează din armata germană, se îmbracă ci- vili, probabil pentru a rămîne aici".21 , în ziua de 25 august ora 10, trupele nemțești au început să se re- tragă, acțiune care a durat circa 2 ore. „Retragerea a fost cel mai ruși- nos eveniment pe care l-au trăit germanii vreodată" — relatează o bro- șură din R. F. a Germaniei în care este exprimată impresia unui martor ocular nazist — „Coloană după coloană părăsea orașul. • Niciunul dintre ei nu-și închipuise că fusese staționată atîta armată germană în Bra- șov care avea la dispoziție chiar și arme grele pentru a fi putut men- ține orașul".22 ■ în aceeași broșură,. evidențiindu-se impresiile .unor martori oculari la evenimentele din România se aprecia: „Felul în care evenimentele de la 23 august — ieșirea României din Axă — s-au transformat într-o catastrofă de dimensiuni extraordinare — va fi elucidat definitiv abia încă după multe cercetări. . . Urmările militare și politice ale întoarcerii armelor în România au fost, fără îndoială, atît de grave și de impor- tante ca și urmările pierderii luptei de la Stalingrad."23 în felul acesta, la 25 august, orașul Brașov a fost curățat complet de trupele hitleriste. Prin aceasta, țelurile comandamentului german fascist de a pune stăpînire pe acest important centru industrial și stra- tegic au suferit un eșec total.24. Luptele insurecționale din orașul Brașov au îmbrăcat aspectul lup- tei întregului popor. Populația din uzinele și fabricile brașovene, in- diferent de naționalitate, toți locuitorii cartierelor în care s-au desfă- șurat lupte, au sprijinit acțiunile de curățire a Brașovului de trupe hitleriste. Cetățenii, conștienți, au furnizat Comandamentului Corpului de munte informații asupra focarelor de rezistență ale inamicului; mun- 20 Din memoriul locot. col. Vasile Scîrneci — aflat în posesia familiei la Bra- șov. _ 21 Din jurnalul de operații al Bat. 3 V.M., pag. 1, în Muzeul Vînătorilor de munte Brașov. ' 22 F. Herberth, Neues um Rumăniens Frontwechsel an 23 August 1944 — Er- gebnisse einer Tagung von Erlebniszeugen und Beteiligen, Arbeitsgemeinschaft fiir sudostdeutsche Volks- und Heimatforschung, Munchen, 1970, p. 9. 23 Ibidem, p. 3. 24 M.A.N. — dosar nr. 230/4, filele 13—27. - 30 M. Romanca- citorii șoferi de. la Regia întreprinderilor muncipiului Brașov și de la Uzinele „Astra“ au transportat cu taxiurile, autobuzele și camioanele, ofițeri, ostași și armament pentru ca trupele române să facă • față situa- țiilor grele, create.?5 Muncitori, intelectuali, țărani din împrejurimi și- alte categorii sociale s-au înrolat în formațiunile de luptă patriotică capțurînd militari germani, excortînd prizonieri capturați, au participat ia apărarea uzinelor, au întrerupt legăturile telefonice ale trupelor germane, au colaborat intens cu ostașii români în lupta împotriva fas- cismului. ' : După cum se cunoaște, uzinele „Astra“ -Brașov, care fabricau tu- nuri, aveau la acea dată în incinta lor aproape 100 guri de foc de di- ferite calibre, gata pentru expediere pe front. Ofițeri ingineri din Co- misia militară de recepție și control-fabricație de pe lîngă uzinele „As- tra“, aflînd că trupele române din- regiunea Hărman nu dispun de nici un tun, au hotărît să formeze cîteva baterii de artilerie încadrate cu muncitori din uzină. Poligonul de recepție al uzinelor Tohan dispunea de piese de artilerie de calibru ușor (75 mm) și de muniție suficientă. Ofițerii de la Comisia militară „Astra“ au luat legătura telefonică cu It. Marin Năstase, din Comisia Militară de la Țohan pentru formarea urgentă a unei baterii de artilerie, încadrată numai cu muncitori, care urma să se prezinte la dispoziția Corpului I Vînători de munte. Aceasta a fost „Bateria albastră —' Tohanu“, denumită astfel' pentru că toți muncitorii care au încadrat-o au fost echipați în salopete albastre, ținuta de lucru zilnică din această uzină. „Bateria albastră^ s-a instalat în poziție, duminică 27 august lîngă satul Hărman, avînd observatorul. în turla bisericii din acest sat. După ocuparea dispozitivului, ea a intrat în acțiune, trăgînd direct asupra obiectivelor inamice ce. se aflau la mică distanță. în aceeași zi se ampla- sează la ordinul comandantului Corpului 1 vînători de munte, în re- giunea nord-vest Hărman, Divizionul 75 mm antiaerian Vickers, scos din dispozitivul de apărarea antiaeriană a Brașovului și Bodului, sub comanda căpitanului Hașdeu Titus. Tot în această’ perioadă, la uzinele „Astra“ s-a format o baterie mixtă din două tunuri obuziere de 152 mm și două obuziere de 122 mm.26 Aceasta a fost amplasată în zona rîului Timiș la est de uzină, la limita bătăii maxime a tunurilor grele (18 km), față de adîncimea frontului. Această amplasare era justificată față de ipotezele făcute cu privire la unele eventuale fluctuații ale frontului, mai ales înspre Brașov. Bateria mixtă „Astra“ era încadrată cu 40 muncitori din personalul poligonului de recepței și un număr de muncitori voluntari din uzină. 2S. Din memoriul locot. col. V. Scîrneci; vezi și Arh. I.S.I.S.P., fond 2, dosar 36, p. 8—9 : . . 26 Gh. T. Roșianu, Participarea muncitorilor de la uzinele din Brașov la in- surecția armată, în „Buletinul Academiei militare", 1969, nr. 3,. p.- 135—139. Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 31 După instalare, bateria ■ execută' trageri de interdicție, cîte 15—20 minute pe oră, trăgînd de fiecare dată cîte 40 lovituri. în uzină se dis- punea de aproximativ 400 lovituri de acest calibru, destinate pentru re- cepția tunurilor. * I Simultan cu nimicirea rezistenței hitleriste din orașul Brașov, tru- pele române au trecut și la zdrobirea celor din împrejurimile orașului. Printre acțiunile desfășurate de trupele române din împrejurimile Bra- șovului se numără și cele de la Bod. A luptat aici cu mult eroism, o sub- unitate din Regimentul 89 infanterie, care avea misiunea să asigure pa- za postului național de radioemisie aflat în localitate.27 Hitleriștii hotă- rîseră să ocupe , cu orice preț acest obiectiv. în acest scop în'dimineața zilei de 24 august, către ora 5,' cîteva autocamioane germane încărcate cu trupe înarmate cu armament ușor, mitraliere și tunuri, au atacat, prin surprindere clădirea postului.' Ostașii români au răspuns atacului fascist cu focurile armelor automate și al puștilor. Din prima rafală de mitralieră, soldatul Ion Panait a secerat trei hitleriști. Celelalte arme automate, mînuite de alți ostași destonici, au doborît și ele cîțiva duș- mani. După mai bine de o oră și jumătate de lâ declanșarea atacului, hitleriștii erau pe punctul de a pătrunde în incinta clădirii acestui post. Făcînd inofensive santinelele române de la intrarea principală, nemții au reușit să sechestreze' pe comandantul subunității, pe care l-au folosit apoi ca ostatec pentru a obliga pe ostașii baricadați în clădire să se predea. Dar ostașii români, care făceau paza postului sub conducerea sub- locotenentului Sebastian Rădulescu, comandantul gărzii le-au opus b rezistență dîrză. Ei au apărat' cu vitejie obiectivul încredințat, ținînd pe loc, sub focul armelor automate și al puștilor, pe hitleriștii care atacau. Apoi, a fost salvat și comandantul lor, care ă intrat din nou în dispozitivul trupelor române. în această încleștare, un glonț dușman a ucis pe soldatul Ion Panait. Alți militari .au fost răniți. Către ora prînzului, în sprijinul apărătorilor postului de radio-emi- sie Bod au sosit militarii din Regimentul 5 călărași, staționat la Hăl- chiu. Aceștia, sub conducerea unor ofițeri și: sergenți destoinici și cura- joși, atacînd din spate grupul hitlerist au reușit să-1 respingă, luînd 6 prizonieri și capturînd o piesă de artilerie.28 A doua zi, la 25 august, în jurul orei 10, hitleriștii au atacat din nou. Ei au încercat de cîteva ori să pătrundă în clădire, dar n-au reușit. Ostașii români au respins unul după altul toate atacurile inamicului. înspre seară, hitleriștii au 27 A. Lăpășteanu, I. Tarco, V. Bîrză, Pentru patrie, București capitolul: „Cam- pania noastră de la Bod“, p. 68—72. 28 FI. Tucă, în amintirea eroilor, București, 1966, p. 88. 32 M. Romanca fost încercuiți și capturați cu ajutorul -unor subunități de vînători de munte. Ca urmare a hotărîrii de neclintit a apărătorilor postului de radio, care, n-au cedat presiunii și șantajului și nici forței superioare a inami- cului, acțiunea celor aproape 100 de hitleriști s-a încheiat printr-un eșec. Postul de radio Bod a rămas mai departe în stare de funcționare, trans- mițînd în continuare apeluri și Comunicate mobilizatoare, care făceau cunoscut populației țării primele succese repurtate de forțele ce în- făptuiau insurecția armată.29 Un sprijin prețios la respingerea încercărilor hitleriștilor de a pune stăpînire pe postul de radio-emisie l-a dat un grup de. tineri muncitori de la Fabrica de zahăr Bod. în încleștarea cu dușmanul a fost grav ră- nit Ton Lăcătuș, în vîrstă de 19 ani.30 Astăzi, în fața postului de radio- emisie Bod se află un monument. El a fost ridicat aici pentru cinstirea faptelor de vitejie ale celor care au apărat cu vrednicie obiectivul ce le-a fost încredințat. Pe o placă de marmură așezată pe monument, se poate citi inscripția „Glorie eternă eroilor căzuți pe acest cîmp de luptă între 24—28 august 1944, în luptele împotriva fascismului, pentru eli- berarea patriei în luptele duse pentru nimicirea ..rezistenței hitleriste, trupele ro- mâne, sprijinite de muncitori și țărani, au capturat pînă la 27 august, în orașul Brașov și imediata sa apropiere, circa 500 de prizonieri ger- mani, însemnate cantități de armament, 36 de avioane pe aeroporturile din Brașov și Ghimbav, 10 tunuri antiaeriene, autovehicule și remorci, un depozit de medicamente și instrumente sanitare, depozite de mate- riale auto, de echipament, de alimente etc. Conducerea Germaniei hitleriste nu se putea împăca cu pierderea Brașovului și a altor teritorii din sudul Transilvaniei. La propunerea lui Himmler, a fost numit de către Hitler la 27 august 1944 ca general împuternicit pentru Transilvania Obergruppenfuhrerul SS Phleps. El fusese comandant de corp de armată SS în Jugoslavia, dar cunoștea foarte bine Transilvania, fiind originar de aici.31 Lui i s-a încredințat misiunea de a cuceri Brașovul și cu ajutorul Diviziei a 8-a de cavalerie transferată din spațiul Budapestei, precum și grupului etnic german din Transilvania, să zdrobească rezistența românească din Transilvania. I se promisese lui Phleps că, în caz de reușită, Transilvania va deveni o provincie germană în fruntea căreia va fi numit el. Acesta era de fapt un plan mai vechi al naziștilor germani, de a face din acest străvechi teritoriu românesc ' o provincie germană. în contextul general al eveni- 29 Arh. I.S.I.S.P., de pe lîngă C.C. al P.C.R., fondul 2, dosar nr. 36, filele 29—31 și 36—38; Arh. M.F.A. M.St.M., dosar nr. 230/4, filele 4, 13, 25. 30 Arh. M.Ap.N., fond de decorații, dosar 18, fila 39. 31 Phleps fusese ofițer al armatei austro-ungare care, după cum se știe, luase parte la agresiunea contra României în 1916—1918. Cu toate acestea, după 1919 a fost primit în cadrele armatei României întregite. Ajuns general de divizie, în 1940 a plecat din rîndurile armatei române, iar în 1943 a devenit cetățean al Germaniei hitleriste; General-maior E. Bantea, op. cit., p. 50. Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 33 mentelor, planul hitleriștilor și misiunea lui Phleps vor suferi un fali- ment total. în septembrie 1944 șeful SS în cauză și-a dat obștescul sfîrșit acolo unde conducerea hitleristă i-a încredințat acea ingrată însărcinare. Iată cauzele pentru care situația forțelor insurecționale nu s-a ușu- rat după eliberarea Brașovului, ci au fost' necesare, eforturi pline de jertfe de sînge pentru zdrobirea fascismului. Luptele’ din împrejurimile Brașovului au fost de o intensitate deosebită. Trupele Corpului de munte român, puține la număr în comparație cu efectivele dușmanului, au dus lupte grele în zona Prejmer, Dobolii de Jos. Paralel cu lichidarea tru- pelor fasciste din zonă ele trebuiau să facă față ofensivei dezlănțuite de unitățile hitleriste și horthyste, care atacau din direcția Sfîntu Gheor- ghe, cu scopul de a ocupa orașul Brașov și-împrejurimile lui. Vînătorii de munte, o parte din efectivele Școlii de ofițeri infanterie — Zărnești, subunități de artilerie antiaeriană din Regimentul 4 A.A., au atacat cu toate mijloacele de luptă, dovedind mult curaj, dîrzenie și iscusință în încleștarea cu dușmanul. Cu toate că situația era destul de încordată, ostașii români au găsit resurse suficiente pentru a da lovituri imparabile dușmanului. Atacurile trupelor hitleriste și horthyste au fost oprite la vreme de unitățile române, sprijinite de oamenii muncii. Mobilizați de cuvîntul înflăcărat al Partidului Comunist Român, care chema întregul popor la lupta împotriva fasciștilor, sute de munci- tori din fabrici și țărani din satele și comunele de pe teritoriul județului Brașov, au pus mîna pe arme și au luptat alături de ostași pentru nimi- cirea forțelor fasciste. In afara exemplelor menționate, e demn de subliniat faptul că or- ganizațiile U.T.C. din județ, sub îndrumărea Partidului Comunist, au reușit să mobilizeze un număr însemnat de tineri care în mod voluntar au participât la lupta antifascistă. în rîndul celor peste 120 de tineri care lâ chemarea comitetelor județean și regional U.T.C. Brașov s-au în- scris și au luptat voluntari împotriva trupelor fasciste, s-au numărat mulți tineri de naționalitate maghiară sau germană, dintre care amin- tim pe U.T.S.-iștii Zoltăn Egri, Dengel Johan,- care, și-au sacrificat via- ța pentru patria lor, pentru libertatea și prosperitatea poporului. Sute de oameni ai muncii de naționalitate maghiară sau germană, încadrați în trupele românești sau în formațiunile de luptă patriotică au săvîrșit minunate fapte de eroism în lupta cu dușmanul. Este semnificativă, de exemplu, fapta săteanului Andrei Depner din Hălchiu, sas de origine care, în fruntea unui grup de. concetățeni din . lo- calitate au atras într-o ambuscadă o subunitate hitleristă formată din circa 100 de ostași și înarmată cu un tun. Hitleriștii au fost mai tîrziu predați unei subunități din Regimentul 6 călărași împreună cu tunul capturat.32 Publicațiile și presa vremii au relatat multe exemple, au difuzat știri, reportaje, portrete despre eroismul și dîrzenia cu care oamenii 32 Arh. Muzeului militar central, dosarul nr. 11, voi. III, p. 31—34; Inimi de viteji, București, 1969, p. 232—234. 3 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 34 M. Romanca muncii, fără deosebire de naționalitate, au sprijinit armata' română în luptele purtate cu inamicul. Așa de exemplu, țăranii din Ucea de-Jos și Arpașul- de Jos, au contribuit efectiv la construirea într-un timp scurt a unui aerodrom militar la' Podeni,. care era de mare necesitate frontu- lui antihitlerist. De asemenea, ei au ajutat la transportarea muniției pe front, pînă în comuna Tălmaciu. Țăranii din Ucea de Jos au donat unităților sovietice' încartiruite în comună însemnate cantități de alimen- te,, iar femeile în echipe de cîte 20 au ajutat unitățile române și sovie- tice. la diferite activități gospodărești.3.3 Desigur, osatura forțelor antifasciste românești o constituiau trupele române. în marile bătălii ce au avut loc, militarii de diferite arme au acționat-ca un tot unitar,’într-o sțrînsă cooperare. De exemplu, unitățile ■ de artilerie antiaeriană din zonă au fost folosite nu numai pentru ’ ac- țiuni aeriene, ci și pentru acțiuni terestre. . Referitor la aceasta e demn de'menționat locul și rolul’jucat’ de Centrul de instrucție al artileriei contra aeronavelor, dizlocat' în ’ apro- piere de Făgăraș. Efectivele acestui centru au fost organizate chiar din ziua de 23 august 1944', pentru a participa la înfăptuirea insurecției ar- mate. • ’ '' ■ ’ ' în ziua de 25 august 1944 ora’17,30, Centrul de instrucție al Art. A.A., care avea punctul de comandă în comuna Voila a transmis ordi- nul de operații nr. I.34 în ordin se arăta că e posibilă o încălcare a fron- tierei vremelnice cu Ungaria de forțele germano-maghiare cu scopul de a. provoca tulburări sau de a pune stăpînire pe Munții Carpați. Trupele române, aflate pe frontiera vremelnică, impusă României prin odiosul dictat de la Viena, avea să împiedice ptărunderea inamicului în interior. Centrul de instrucție. al Art. AA. avea misiunea de a opri orice. pătrun- dere . inamică, în special de blindate, dinspre nord și est pe direcțiile: Făgăraș, Voila, Cincu Mare — Voila, Voivodenii Mari. — Sîmbăta de Sus,. Netotu — Lisa. De asemenea, trebuia să doboare orice țintă ae- riană care ar intra în zonă. , ■ . Pentru îndeplinirea acestei -misiuni, Centrul de instrucție al Art. AA. a fost organizat în dispozitiv de luptă pe detașamente, fiecare deta- șament avea la. rîndul lui misiuni bine precizate. , ' în comuna Arpașul de Jos exista un atelier de uzinelor I.A.R. Brașov, unde se găseau avioane românești în reparație. Atelierul dispu- nea de un aerodrom.35 S-a organizat apărarea antiaeriană și -terestră a aerodromului. Astfel, s-a constituit un detașament sub comanda serg- maj. Bortaș' Emilian care avea trei mitraliere „Schwartzlose“ fiecare de- servită - de cîte -trei servanți. Detașamentul a împiedicat aterizarea avia- ției inamice pe acest aerodrom. De asemenea, a apărat cu foc orice în- 33 „Studii. Revistă de istorie”, 1963, nr. 6, p. 1296; Arh. I.S.I.S.P., fond 2, dosar 36, p. 354. 34 Arh. M.St.M., dosar 28, fila 2. . , ■ . .: ■ 35 Arh. M.St.M„ dosar 28, fila 4. . . .; Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov ■ 35 cercare de ocupare a- atelierului și aerodromului de către inamic și' a prevenit acțiunile de sabotaj. ■ -> ■ în .toate punctele. și unitățile unde au lfost dislocate, cadrele, elevii și trupa - au , dovedit o înaltă măiestrie ostășească, ■ iscusință, bărbăție ! și curaj în lupta cu inamicul. Amintim în această privință luptele duse de ostașii bateriei Vickers la ieșirea din defileul Oltului ■ care au res- pins un inamic superior numericește, pe cei!din bateria Bofors și Rhein- metall care au tras pînă s-au înroșit-.țevile tunurilor și cu toate că au avut pierderi în oameni, au rezistat eroic pînă la respingerea trupelor germano-horthyste; amintim de dîrzenia cu care au fost dezarmați ’ mi- litarii hitleriști în trecere prin Voila sau cei de la depozitul din gara Voila, de bravii servanți ai bateriei Rheinmetall, încadrată cu elevi ofi- țeri de rezervă,■ care au luat parte activă la luptele de la Sînpetru, Hăr- man, Ilieni, Sf. Gheorghe și alte localități. ■ > : Personalul subunităților Centrului de instrucție s-a orientat just în situații complexe, dovedind iscusință.' ■ • Din numeroasele episoade eroice ne oprim la acela al ocupării de- pozitului din gara Voila.36 Aici exista un depozit de aprovizionare a tru- pelor fasciste, păzit de o gardă formată din 10 hitleriști înarmați; ’ De- pozitul trebuia neapărat ocupat; iar. garda dezarmată și arestată. Pentru îndeplinirea acestei misiuni de luptă comandantul Centrului de instruc- ție al Art. AA. a numit un ofițer' — pe it. col. Tarnoschi Petre, care avea în subordine pe plut. Săpătoriu Alexandru, plut. • Tărîță Constantin și 20 elevi. întrucît depozitul era’ foarte bine-păzit de garda, fascistă, ‘ iar ziua circulau avioane germane la înălțimi- mici, care mitraliau orice vehicule și persoane ce treceau pe șoseaua națională și în apropierea depozitului, misiunea încredințată nu putea; fi îndeplinită decît noap-. tea. Ca urmare,- în seara zilei de 25 august 1944, pe la orele 21,30, sub- unitatea noastră a atacat prin surprindere garda' fascistă de la; depozit. Zece elevi, conduși de plut. Săpătoriu au atacat corpul de gardă! care se afla la . circa. 50—60 m -de. depozit. Au reușit ■ să'intre în corpul de gardă unde au arestat pe subofițerul neamț care comanda garda și- 7 soldați. , v . ’ : 4- ;4 ‘ .) ! ' •’ ■ Fiind luați prin ■ surprindere, aceștia nu au avut’ timpul necesar să-și ia armamentul. De aceea,-s-a dus mai ales o luptă- corp la corp,: timp de ■ circa! b jumătate de oră.'' în cele - din urmă, au reușit ■ să-i în- vingă pe fasciști cu'toată împotrivirea lor.: 4 . ; ■ ■■ .. în timpul acesta, ceilalți militari păzeau exteriorul, fiind gata să facă față oricăror eventuale atacuri din partea santinelelor ce. se. .aflau în post.., , . . ' -■ ■ După arestarea și dezarmarea- celor din corpul de gardă, s-a trecut la ocuparea posturilor de:către ceilalți 10 elevi comandați■ de plut.-Tă- rîță Constantin. Acest lucru a fost ușurat de faptul,că subofițerul neamț, comandantul gărzii, a fost silit să-1 însoțească pe plut. Tărîță și să or- 36 „Orizonturi ostășești" (revista Școlii'de'ofițeri-activi de-Art. AA: și R.L. „Leontin Sălăjan"), nr. 3, p.190. .1.^ :■ ■.• . 36. • ■ . - ■ M. Romanca done santinelelor .în limba germană să se predea fără a face uz de1 arme. . ' • în felul acesta, garda a fost arestată și dezarmată în întregime, iar depozitul a fost ocupat de ostașii noștri fără distrugeri sau pierderi ma- teriale. .... . • - Pe tot. parcursul participării la operațiunile militare din zona. Bra- șov, subunitățile Centrului de instrucție al Art. -AA. au acționat teres- tru și aerian, ■ făcînd față unor situații ■ destul de grele. în luptele pur- tate, ele au capturat 168 de prizonieri și numeroase materiale de război ca: tunuri,- aparate centrale, altitelemetre, aparate de ascultare, teleme- tre, proiectoare, autovehicule, căruțe cu cai și altele.37 - . Puternice acțiuni de luptă au avut loc și la sud-est de Brașov, în zona trecătorilor întorsura Buzăului și Bratocea. Intrucît principala co- municație — cea de la Predeal — era închisă de către gruparea de forțe române care acționa în Valea Prahovei, rămășițe ale unor .divizii ger- mane, scăpate din încercuirea de la Iași—Chișinău au încercat să trea- că în Transilvania prin întorsura Buzăului și Bratocea. Urmărite în- deaproape de trupele sovietice, care la 28 august au atins orașul. Buzău, coloanele germane au .fost lovite, la- ieșirea în Transilvania de unitățile Corpului de munte român, care le-a zădărnicit încercările de a se’ în- drepta spre Brașov. încă de la 25 august, armata română a ordonat să se ia măsuri pentru a. se interzice cu toată energia orice pătrundere a unităților germane din direcția Buzău—Nehoiașu—:Brașov, care ar. căuta eventual ca din regiunea Teliu — Satu Lung să pătrundă spre Sinaia, pe la sud de Brașov.38 . Pentru aceasta, subunități de grăniceri, infanteriști și geniști au ba- rat trecerea în zona respectivă. Diverse coloane inamice care se retră- geau spre orașul Sf. Gheorghe, au fost hărțuite de subunități române din Regimentul 10 grăniceri și din Batalionul 3 vînători de munte la Nehoiu și întorsura Buzăului.39 Asupra acestor coloane a acționat și avia- ția română prin atacuri la sol, precum și subunități de artilerie. anti- aeriană. . In jurnalul de operații al Marelui stat major se consemna la 28 au- gust că forțele germane, „în retragere din zona Buzău prin întorsura Buzăului, au fost dezarmate de către trupele noastre la Teliu. Podul de la Teliu a fost aruncat în aer de către trupele proprii. Alte formațiuni germane sînt în înaintare dinspre Bratocea către Brașov, s-au luat mă- suri pentru dezarmarea acestora"40. . Atunci cînd au aflat că o coloană germană încearcă să se strecoare prin Teliu (această poartă de intrare în Transilvania) pentru a. se uni cu forțele hitleriste de la nord de Carpații Meridionali, micul grup de grăniceri români aflat în comuna Teliu, cît și localnicii, au hotărît să 37 Arh. M.St.M., fond C.I.A.A., dosar nr. 28, fila 203. 38 Arh. M.St.M., dosarul nr. 1/7, fila 26. 38 Ibidem, dosarul nr. 228/2, filele 15—16. . 40 Ibidem, dosarul nr. 457/62, fila 52. . Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 37 bareze drumul coloanei inamice. în acest scop, ostașii și muncitorii au trecut imediat la acțiune.. In' primul rînd grănicerii au distribuit arme și muniții cetățenilor care s-au oferit să lupte alături de ostași. Voluntarii au fost apoi orga- nizați de către grăniceri pe grupe, pe echipe și li s-au încredințat dife- rite misiuni de luptă. Unii au fost repartizați în posturi de pază la halta C.F.R. Teliu, la primărie, la telefoane, alții au fost trimiși pe dealurile din apropiere pentru a urmări deplasarea coloanei germane și a sem- nala apropierea ei de comună. In zorii zilei de 27 august, grănicerii au fost informați despre apro- pierea coloanei germane. împreună cu muncitorii de la cariera de pia- tră din Teliu, ei au ridicat în centrul comunei — acolo unde se găseau grămezi mari de pietre —• o baricadă. La înălțarea acesteia au lucrat ceasuri în șir tineri, bătrîni, femei și chiar copii. Lîngă baricadă s-au instalat, gata de luptă, cîțiva grăniceri și aproape 20 de tineri localnici. Ca armament ei aveau, în afară de puști, doar două puști mitraliere. Nu trecuseră decît cîteva ore de la ivirea zilei de 27 august și în co- muna Teliu a început să se audă uruitul autocamioanelor germane. Hi- tleriștii. înaintau cu prudență. Pentru a-i înspăimânta pe localnici, tră- geau la întîmplare rafale de mitraliere. în fața baricadei, coloana s-a oprit. Militarii fasciști au sărit din autocamioane și s-au desfășurat pen- tru luptă. în acest scop, grănicerii și muncitorii au deschis focul. Cople- șiți de focul precis al luptătorilor români, hitleriștii au început să se re- tragă. Grupurile de patrioți români din Teliu și din împrejurimi, îm- preună cu ostașii români, i-au urmărit pe hitleriști, făcînd numeroși prizonieri41. Aproape 500 de fasciști, între care 9 ofițeri și 58 de subofi- țeri, au fost făcuți prizonieri42. Ca urmare a faptelor săvîrșite în luptele de la Teliu, mulți tineri, printre care lancu Hilohe, Gheorghe Șerban și Ion Nistor au fost de- corați cu medalii de război. lancu Hilohe, împreună cu Dumitru Crăcuț au luat prizonieri 12 soldați germani, iar Gheorghe Șerban și Ion Nis- tor au dezarmat 30 de hitleriști43. în amintirea luptelor glorioase des- fășurate atunci, a fost înălțat în comuna Teliu un obelisc de piatră. Insurecția a durat în Brașov și împrejurimi de la 23 la 29 august 1944. La 29 august, la propunerea Comandamentului R. 30 Dorobanți, în zona Doboli, unde satul cu același nume a fost ocupat cu cîteva zile înainte de trupele germano-hothyste, se va porni o puternică ofensivă pentru recucerirea acestei poziții. în timpul atacului, col. Marcu Ulpiu, comandantul R. 30 Dorobanți, a fost lovit mortal de un glonte și nu a mai putut vedea victoria trupelor sale44. Maiorul de grăniceri Vasile Avramescu, care însoțea pe comandan- tul de regiment cu două plutoane de grăniceri, a continuat atacul ce se 41 Arh. I.S.I.S.P., dosar nr. 1/15, filele 120—128. 42 FI. Tucă, op. cit., p. 95. 43 Arh. M.Ap.N., fond decorații, dosarul nr. 18, fila 39. 44 I. Dumitrache, op. cit., p. 15. 38 M. Romanca desfășura'vertiginos la Ilieni.-La marginea satului Doboli, Mr.. Avrames-' cu a fost și el grav rănit la un ochi, iar un glonte, i-a străpuns pieptul. Mr. Avramescu, care a apărat cu succes timp, de r<7 zile frontiera,. și-a sacrificat. viața în lupta dreaptă pentru zdrobirea fascismului'. Cu. prețul a numeroase jertfe, trupele române, sprijinite de populație au respins inamicul continuînd înaintarea. . ' . p. Victoria insurecției naționale armate, antifasciste și antiimperialiste de la 23 August 1944 ă încununat lupta dusă de Partidul. Comunist Ro- mân pentru unirea tuturor forțelor democratice, • antifasciste- din țară deschizînd 6 eră nouă în dezvoltarea țării noastre. După victoria insurecției, naționale antifasciste Partidul Comunist Român a militat pentru unirea’ tuturor forțelor’ democratice în lupta pentru sprijinirea frontului și dezvoltarea democratică a țării. încă de la 26 august, un apel al C.C. alP.C.R. sublinia: „Alături de marile Națiuni Unite, aliații noștri firești, să ducem lupta pentru alun- garea armatelor nemțești din țară și din Ardealul de nord, să dezar- măm și să internăm hoardele hitleriste și agenții lor care se găsesc încă în țară. , -' • Să pedepsim fără cruțare: pe trădătorii de țară din clica lui Anto- nescu.. .“45. Sub lozinca „Totul pentru front, totul-, pentru victorie îm- potriva fascismului", Partidul Comunist Român chema masele de os- tași, întregul popor al țării noastre să-și aducă contribuția la, elibera- - rea părții de nord a patriei,, la lupta pentru zdrobirea definitivă a fascis- mului. ; O dată cu sosirea trupelor sovietice pe aliniamentele; menținute de armata română și cu organizarea cooperării cu acestea, luptele de pe te- ritoriul României au intrat într-o nouă etapă (Prin insurecție au fost eli- berate Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Transilvaniei,- Banatul). Unul din capitolele marii epopei antifasciste l-a constituit ofensiva pentru lichidarea iritrîndului frontului inamic: din sud-estul Transilvaniei, granița impusă României' prin dictatul de la Viena urma-creasta Carpa- ților Orientali, pînă la nord de întorsura Buzăului, după care se îndrep- ta’ spre nord-vest către Sighișoara și Ungheni (10 km sud-vest Tg. Mu- reș). Odată cu alăturarea României la1 coaliția antifascistă, traseul fron- tierei vremelnice din Transilvania a devenit o parte din noul aliniament de apărare al Grupului de armate hitlerist „Ucraina de sud“. De aceea, frontul făcea un pronunțat’ intrînd în sud-estul Transilvaniei ‘ spre cotul Carpaților, apropiindu-se mult de Brașov și de comunicațiile ce duc spre zona petrolieră din Valea Prahovei. ■ ■ ■ în anii 1940—1944, Ungaria horthystă construise în lungul frontie- rei vremelnice numeroase fortificații dispuse mai ales în trecătorile Car- paților Orientali, la nord-est de Brașov, pe Mureșul mijlociu și la sud de Cluj. '■ 45 „România liberă", 29 august 1944. Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 39 în primele zile ale lunii septembrie. 1944, dispozitivul-inamic era ur-r mătorul: Corpul 17 armată german era instalat pe-versanții estici ai Car-• paților Orientali, da nord de trecătoarea Bicaz, iar Corpul de secui ungar, pe masivele muntoase de la sud de această trecătoare pînă spre întor- sura Buzăului. în continuare pe frontiera vremelnică pînă pe rîul Tîrnava Mică se găsea Corpul 72 armată. german.' Toate aceste mari unități erau subordonate Armatei .8- germane. Comandamentul acestei armate și-a re- pliat forțele spre Carpații Orientali și în zona Sf. ..Gheorghe unde voiau să opună rezistență ofensivei sovietice, și române. în scopul zdrobirii dispozitivului inamic din sud-estul Transilvaniei a fost întreprinsă- o ofensivă convergentă, executată dinspre sud de către Corpul de munte român de sub comanda generalului de divizie Ion Dumi- trache, Divizia „Tudor Vladimirescu“, comandată de colonel Cambrea.Ni- colae și Divizia 202 sovietică, ambele divizii încadrate în Corpul 33 sovie- tic, iar dinspre est, de către Armatele- 44 și 7 de gardă sovietice, împreună cu care acționa Divizia 103 munte, precum și alte unități ale armatei noastre. - . Potrivit ordinului de operații nr.4 din 30 august 1944, dat de comandan- tul Corpului de munte, trupele române trebuiau să treacă la ofensivă pentru a elibera orașul Sf. Gheorghe. Prin lupte grele, bravii ostași ai R. 30 Dorobanți din gruparea de vest, au ocupat satul Vîlcele, iar cei din gruparea de est satul Ilieni. O companie de recruți'din R. 89 infanterie a reușit cu mari pierderi să depășească localitatea Micfalău, dar a doua . zi a fost' respinsă. O coloană de mașini germane intenționa să intre pe la Zizin pînă îh apropiere de Brașov pentru a ataca pe la spate trupele române angajate în luptă. Planul acestei coloane a eșuat, fiind oprită prin lupta eroică a unui detașament român blindat. în următoarele zile au avut loc de asemenea puternice încleștări. Co- mandantul corpului de munte a dat la 31 august un nou ordin, în baza căruia detașamentele Dobolii și Vîlcele au- primit misiunea de a elibera orașul Sf. Gheorghe, celelalte trupe trebuind să înainteze spre est pentru a face liberă calea ferată Brașov — Sighișoara în zona Mărcuș-—Augustin. Ziua de 31 august 1944 a fost martora unor lupte crîncene urmate de succese și insuccese. Astfel, în timp ce gruparea de vest a ajuns pînă la nord de localitatea Vîlcele, gruparea de est, fiind atacată de trupe ina- mice superioare ca număr, dotate cu tancuri a fost nevoită să cedeze lo- calitatea Ilieni și să se retragă în Dobolii de Jos, producînd inamicului numeroase pierderi. La sud de Ghichiș, militarii români s-au dezlănțuit cu toate forțele asupra inamicului și dovedind pricepere în luptă, elan și hotărîre, rezistență la eforturi, spirit de sacrificiu au respins ofensiva trupelor hițleriste și horthyste, capturînd de.la acestea 1315 prizonieri, 80 de căruțe și o serie de materiale de război, printre care tunuri și apa- rate de conducere a focului.- în ziua de 1 septembrie au avut loc doar unele schimburi. de focuri de pe pozițiile ocupate. Corpul de munte a primit întăriri pe care le-a plasat în zona Augustin—Racoș și care au constituit- flancul . drept al gru- 40 M. Romanca pării de ofensivă. In același timp, fasciștii s-au întărit cu noi unități de blindate și avioane aduse din spatele frontului. In dimineața zilei de 2 septembrie la orele 4, trupele Corpului de munte dezlănțuie o ofensivă pe direcțiile încredințate. Gruparea de vest, ai cărei ostași au luptat cu mult curaj și bărbăție a reușit să înainteze pe toată fîșia de la Vîlcele și pînă la Racoșul de Sus. Detașamentul Vîlcele a înaintat pînă la localitatea Andronic de lîngă Sf. Gheorghe, detașamen- tul Belin cucerește Aita Mijlocie, iar detașamentul Augustiri a cucerit Racoșul de Sus, reușind să închidă șoseaua Baraolt—Odorhei, cale im- portantă de retragere a trupelor fasciste46. Operațiile întreprinse în ziua de 2 septembrie au urmărit să taie liniile de retragere a trupelor inamice din zona Sf. Gheorghe. în timpul acestor operații gruparea de est a suferit însă pierderi. Realizînd o puternică concentrare de forțe pe direcția Doboli, hitleriștii, infiltrîndu-se prin vest, au contraatacat și au înfrînt. un batalion al Re- gimentului 30 Dorobanți, au ocupat localitatea Doboli de Jos și au res- pins atacurile subunităților române de . la sud de Chichiș și Micfalău. Ne- putînd face, față atacului cu blindate, subunitățile române s-au- retras pe alte poziții. . . Trupele fasciste au. continuat să atace cu tancuri, dar n-au putut’ trece Oltul, podurile fiind distruse sau dinamitate. De asemenea,' au atacat cu aviația o serie de localități, provocînd pierderi în rîndul populației ci- vile. Față de această situație, efectivele Corpului de munte au trecut la o apărare activă. Dînd dovadă de un înalt patriotism, ofițerii, subofițerii și soldații se angajau în mod voluntar să îndeplinească cele mai grele mi- siuni. E semnificativă fapta cpt. Hașdeu care s-a oferit ca, împreună cu subunitatea sa să cucerească localitatea Dobolii de Jos. Angajamentul luat a fost îndeplinit. Deși forțele erau, inegale, dovedind o înaltă măies- trie militară, curaj și bărbăție, ostașii, sub conducerea sa, au eliberat Do- bolii. Alt exemplu îl constituie detașamentul Vîlcele care s-a apărat cu succes pe marginea pădurii Andronic și pe Valea Nadeșului, capturînd 3 tancuri și 2 camioane; de asemenea,, detașamentul Augustin a desfășu- rat lupte grele pentru a înainta pe direcția Baraolt. în zilele de 4—5 septembrie, ostașii români au trebuit să facă din nou față unoi' atacuri furibunde ale trupelor fasciste, superioare ca nu- măr și dotare tehnică. • La 6 septembrie, comandantul Corpului de munte a dat ordinul, de operații nr. 6 prin care fixa ca misiune trupelor din subordine să închidă defileul Oltului și să ocupe obiectivul Micfalău. în urma sosirii la 6 septebrie în această zonă a Diviziei „Tudor Vla- dimirescu“ și a unor unități ale Diviziei 202 sovietice la est de Corpul de munte, s-a recurs la deplasarea unei părți a detașamentului Dobolii 48 Al. Țenescu, In zona orașului Sf. Gheorghe, în voi.: Armata română în răz- boiul antihitlerist, București, 1956, p. 153. Trupele române împotriva unităților, fasciste la Brașov 41 spre celelalte detașamente. în urma acestor manevre, Divizia „Tudor Vla- dimirescu“ s-a instalat pe direcția Dobolii — Ilieni — Sf. Gheorghe; în? dreapta ei era Divizia 202 sovietică, iar la stingă Regimentul 89 infante- rie, rămas din detașamentul Dobolii. Dinspre Brașov sosise Divizia 1 munte română, care a înlocuit detașamentul Vîlcele. Ea a mai fost întă- rită cu subunități ale Regimentului 2 artilerie grea și cu un batalion de vînători de munte. . Detașamentul „Belin“ a primit ca întărire Regimentul 30 Dorobanți, în felul acesta, la 7 septembrie unitățile Corpului de munte și Divizia „Tudor Vladimirescu“ au putut trece la acțiuni ofensive de mare am- ploare în scopul eliberării orașului Sf. Gheorghe. Trebuie menționat fap- tul că s-a stabilit o strînsă cooperare între unitățile române și Divizia 202 sovietică, ostașii români și sovietici luptînd umăr la umăr împotriva fasciștilor. în focul luptelor duse de vînătorii de munte, de artileriștii antiae- rieni, au intrat și ostașii din Divizia „Tudor Vladimirescu“, constituită pe teritoriul U.R.S.S. din foștii prizonieri români. ,;Ca fost comandant al acestei mari unități spunea generalul locotenent în rezervă Nicolae Cambrea — îmi stăruie și astăzi în minte luptele desfășurate, faptele nemuritoare- de arme săvîrșite de ostașii diviziei, ca și de ostașii celor- lalte unități române pentru eliberarea orașului Sf. Gheorghe1147. încadrată la stînga de Divizia 1 munte și la dreapta de Divizia 202 sovietică, după o puternică pregătire de artilerie, Divizia „Tudor Vla- dimirescu“ ă atacat spre satul Ilieni, interceptînd șoseaua care duce spre Sf. Gheorghe. . . Printr-un asalt--impetuos, Regimentul 2 infanterie a reușit să eli- bereze partea de nord a satului Ilieni și să o mențină prin lupte grele, respingînd toate contraatacurile disperate ale' inamicului executate cu tancuri și cu numeroase trupe de infanterie. Pînă în seara zilei de 7 sep- tembrie, Divizia „Tudor Vladimirescu“ a eliberat complet satul Ilieni. Mulți ostași români au săvîrșit fapte nepieritoare de vitejie, înscri- indu-și numele în cartea de aur a eroilor patriei. în această luptă a căzut eroic maiorul Ion Cranța, comandant de batalion, în timp ce încerca să salveze un ofițer sovietic rănit, locotenentul Costea, sublocotenentul Tur- turică, sergentul Burticală și alți ofițeri și soldați. Sublocotenentul Turtu- rică a săvîrșit o faptă de arme legendară. Ostașii de sub comanda sa îna- intau cu elan spre pozițiile apărate de fasciști. Pe neașteptate, în fața lor apăruseră șapte tancuri hitleriste. Cu fiecare clipă situația subunității devenea tot mai critică. Atunci, fără a sta prea mult pe gînduri, cura- josul ofițer s-a îndreptat spre tancul cel mai apropiat, a sărit pe el, i-a ri- dicat capacul turelei și a azvîrlit în interior o grenadă. Tancul, a fost dis- trus, sublocotenentul Turturică căzînd eroic la datorie. Consemnînd episodul din ziua de 7 septembrie 1944, ziarul „Scînteia" scria: „Tancurile taie orice legătură cu dreapta și cu stînga... Dar voința 47 File din cartea marilor tradiții, București, 1966, p. 96. 42 M. Romanca pandurilor este de neînvins. Au fost oameni care au depășit puterile omenești... Ostașii sînt cumpliți în elanul lor... Grenade ofensive, gre- nade anticar.... se aruncă asupra carelor11. în ziua de 7 septembrie, un batalion din Divizia 1 munte română primise ordin să intercepteze căile de retragere ale inamicului din Sf. Gheorghe spre Miercurea Ciuc. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, bata- lionul urma să treacă Oltul pe lîngă localitatea Araci, să traverseze ma- sivul împădurit de la Vernița, apoi să învăluie flancul drept al dușma- nului. în fruntea subunității de vînători de munte înainta o companie co- mandată de sublocotenentul David Păiuș. Subunitatea era alcătuită în majoritatea ei- din ostași tineri, de curînd chemați sub arme. Către ora 10, în timp ce se deplasau la marginea pădurii Răzoare, au fost atacați. Au început lupta cu inamicul. Potrivit ordinului primit de la comandan- tul batalionului trebuiau să pună stăpînire pe cota 620,6 de la nord-vest de oraș. Cota a fost cucerită prin lupte crîncene. în această luptă a căzut eroic la datorie sublocotenentul David Păiuș. De atunci, dealul pe care s-au desfășurat luptele a căpătat un alt nume, Dealul Păiuș. Luptele care au urmat după eliberarea localității Ilieni au fost la fel de aprige. ■ La 8 septembrie, trupele române din Corpul de. munte au cucerit prin lupte grele, înălțimea Fîntîna Roșie din cotul șoselei Vîlcele — Sf. Gheorghe. După alte încleștări, în care inamicul se apăra cu disperare, militarii Batalionului 2 vînători de munte din Divizia 1 munte au pătruns în oraș prin marginea de vest, în timp ce unitățile Diviziei „Tudor Vla- dimirescu11 au intrat în localitate prin marginea de sud și sud est. în aceeași zi de septembrie, ostașii români au fost martorii unui fapt emoționant: în toiul luptei, un tovarăș al lor, caporalul Gheorghe Aram- bașa, a înfipt tricolorul pe clădirea primăriei din Sf. Gheorghe. A fost un moment înălțător care a marcat primul succes în lupta întregului nos- tru popor pentru eliberarea părții de nord a României, ruptă din trupul țării prin Dictatul de la Viena. în urma eliberării orașului Sf. Gheorghe, trupele române au conti- nuat ofensiva pentru eliberarea pămîntului strămoșesc și pentru zdro- birea fascismului. în luptele care' au avut loc s-a distins, alături. de soldații și ofițerii din subordine sa, comandantul secund al Diviziei 1 munte, general Gri- gore Bălan. în Brașov și împrejurimi, la Sf. Gheorghe, în zona Tg. Se- cuiesc— Odorhei, generalul Grigore Bălan a dat dovadă de pilde de înalt patriotism. Originar de pe meleagurile Transilvaniei, el nu și-a precu- pețit nici sîngele, nici viața pentru eliberarea ei. A căzut rănit mortal în timp ce-și îmbărbăta soldații în lupta cu' dușmanul. • ' Pentru evocarea faptelor de vitejie ale militarilor care au luptat în zona Brașov și Sf. Gheorghe, comandantul Corpului de murite, genera- lul Ion Dumitfache, a dat în ziua de 12 septembrie 1944 un ordin de zi, care spunea printre altele: „Ostași, datorită vouă, mîndrul ținut al Bra- șovului și Făgărașului a fost păstrat - curat de inamic. ■ Prin- această is- Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 43 pravă... ați înlesnit, trecerea soldaților ruși peste păsurile frumoșilor noș- tri Carpați moldoveni..; Să fim toți — ofițeri/subofițeri, ostași vechi și recruți — demni-de’’misiune; să facem ca zborul nostru spre miazănoap- te să minuneze'pe aliați și să umple de mîndrie românească satele și ora- șele dezrobite"48. ■ ■■ > Printr-un ordin' al comandantului Armatei a 27-a sovietică, Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu“ a primit mulțumiri și felicitări. în ordin se spunea: ;,Felicit din tot sufletul pe ofițeri, subofițeri și soldați cu ocazia cuceririi orașului Sf. Gheorghe. Vă doresc succese pe cîmpul de luptă. Aduc mulțumiri întregului personal al diviziei"49. în luptele trupelor române din zona Brașov și împrejurimi, ca și în cele desfășurate în întregul război antihitlerist, a ieșit în evidență, pe lîngă-eroismul de;masă al ostașilor și populației civile, și înalta compe- tență cu. care cadrele din conducerea Corpului de munte, de la coman- da unităților și subunităților au știut să rezolve situațiile complexe care s-au ivit;.! Ele au. dovedit. măiestrie în concepție, suplețe și fermitate în conducere. Comandantul și statul major al Corpului de,,munte a îmbinat just acțiunile forțelor aflate la dispoziție — vînători de munte, infante- riști, ..artileriști tereștri și antiaerieni, elevi.de școală militară, grupuri de patrioți etc. — într-un .efort unitar, în scopul îndeplinirii misiunilor în-/ credințate de comandantul Armatei l50. . Au fost organizate și; conduse; lupte în situații variate, folosindu-se cu pricepere terenul și condițiile climatice. Aliniamentele au fost alese în funcție de teren,. s-a amenajat rapid un sistem complex de lucrări ge- nistice, s-a combinat rezistența tenace cu riposte ofensive viguroase, de- clanșate prin surprindere în flancurile dușmanului. în toate încleștările cu inamicul, trupele române ș-au bucurat de spri- jinul activ al populației din orașe, din fabrici, uzine, din comune și sate. Operațiunile din această zonă, ca și în restul țării au îmbrăcat aspectul luptei întregului popor pentru redobîndirea independenței naționale, pen- tru zdrobirea dușmanului și curățirea teritoriului național de fasciști. în această luptă dreaptă poporul român și naționalitățile conlocuitoare au acționat în' strînsă unitate și frăție. De exemplu, cetățeanul luliu Imre de naționalitate maghiară din Sf. Gheorghe, cu pericolul propriei sale vieți, a ascuns și îngrijit în localitatea încă ocupată de fasciști, pe soldații români Ion Toma și Gheorghe Pristan din Regimentul 30 Cîmpulung- Muscel, răniți în timpul luptelor51. Medicul Fekete I. a ascuns și îngrijit în sanatoriu pe protopopul ro- mân Petruț, împușcat în picior de horthyști, mutîndu-1 timp de 16 zile din cameră în cameră pentru a nu fi găsit și ucis52. 48 Al. Tenescu, op. cit., p. 157; FI. Tucă, în amintirea eroilor, București 1965, p. 100. 49 Arh. M.F.A. —dosar 3/11, fila lOr. 50 De la data de 4 septembrie Corpul de munte a intrat în subordinea Arma- tei a 4-a. 51 „Tribuna" (Brașov), rir. 1049, din 12 octombrie 1944. 52 Ibidem, nr. 1026 din 10 septembrie 1944. 44 M. Romanca Din modul cum s-au desfășurat luptele insurecționale în Brașov și împrejurimi se desprind o serie de concluzii și învățăminte de ordin mi- litar. Astfel, luptele împotriva trupelor fasciste s-au desfășurat după pla- nul general al insurecției elaborat sub conducerea Partidului Comunist Român, ceea ce a permis dozarea corespunzătoare a eforturilor în timp și spațiu. Ordinele primite de la eșaloanele superioare au fost adaptate de comandamentul Corpului de munte necesităților, aplicate în mod crea- tor, în funcție de situațiile create. A avut loc o continuă manevră de forțe și mijloace, pentru realizarea oportună a celor mai potrivite grupări, în raport cu situațiile operativ-tactice; cucerirea și menținerea inițiativei pe plan tactic a constituit una din cele mai caracteristice trăsături ale luptelor din Brașov. Prin acțiuni. hotărîte și rapide, forțele insurecționale au ocupat, din primul moment principalele obiective din Brașov și din localitățile din apropiere. După aceea, acțiunile insurecționale s-au extins pînă la nimicirea completă a inamicului. Comandamentul Corpului de munte și în general cadrele de coman- dă au știut să realizeze' surprinderea, ceea ce a creat panică și derută în rîndul forțelor fasciste. Forma obișnuită a manevrei tactice folosită ' de unitățile noastre și de formațiunile de luptă patriotice pentru nimicirea diferitelor grupări ale inamicului a fost încercuirea și apoi atacul con- centric asupra lor. A avut loc o strînsă cooperare între diferitele categorii de-forțe ar-, mate, între unități și arme. Vînătorii de munte, artile'riștii tereștri, artile- riști antiaerieni, elevii de școli militare, infanteriștii, subunitățile de con- strucții etc. au acționat strîns uniți provocînd inamicului pierderi impor- tante. Un factor important care a stat la baza victoriei trupelor române în zona Broșav a fost eroismul, vitejia, spiritul de sacrificiu al luptătorilor noștri. Convingerea că luptă pentru cauza nobilă .a. eliberării patriei și pentru o viață mai bună a însuflețit pe ostași și populația civilă înarmată care au săvîrșit mărețe acte de eroism individual și colectiv. Populația din Țara Bîrsei a participat alături de armată la înfrîngerea grupărilor fasciste, ceea ce a constituit un factor de seamă la obținerea succesului. Au trecut treizecișicinci de ani de la acele memorabile lupte care au marcat începutul unei noi cronici a neamului nostru. In anii care s-au scurs, în România s-a făurit mărețul edificiu al socialismului. Fiecare din acești ani a însemnat o nouă treaptă în ascensiunea României pe trep- tele înalte ale civilizației și progresului uman. în acest urcuș, poporul ro- mân are o călăuză sigură și încercată —■ Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general — a cărui politică exprimă în cel mai înalt grad aspirațiile maselor de oameni ai muncii, indiferent de națio- nalitate, de pe întreg cuprinsul țării. Așa se explică hotărîrea fermă cu care întreaga națiune română își consacră forțele și energia creatoare pentru înfăptuirea politicii interne și externe a partidului, pentru înde- plinirea grandiosului program elaborat .de partid în vederea edificării societății socialiste multilateral dezvoltate. Trupele române împotriva unităților fasciste la Brașov 45 Cinstind faptele de glorie ale înaintașilor noștri pentru apărarea fiin- ței naționale, însuflețiți .de înaltele idealuri ale poporului și ale partidu- lui nostru, militarii armatei române .sînt hotărîți să depună toate efortu- rile în însușirea măiestriei militare astfel încît să-și poată îndeplini, îm- preună cu întregul popor, misiunea încredințată: apărarea pămîntului strămoșesc, a cuceririlor-revoluționare ale poporului, a independenței și suveranității României socialiste. MIHAIL ROMANCA ANEXA Comandamentele, marile unități și unitățile militare care au luat parte la luptele din zona Brașov Nr. crt. Denumirea Sursa de documentare Observații 1 2 3 4 1 Corpul de munte. Comandant: general de divizie Dumitrache Ion Dosarele: 732/1 cap. 1, f. 26-27;457-463 f. 16-17; 230/4, f. 11-12. - 2 Corpul de construcții. Comandant: general de brigadă Ciurea Teodor Dosarele: 242/2, f. 277-278; 457/464, f. 190-197.. A participat nu- mai cu o parte din efective. 3 Brigada 1 artilerie antiaeriană. Comandant: colonel Roman Horia, cu: — Regimentul 4 artilerie antiareriană; — Regimentul 5 artilerie antiaeriană. Dosarele : 235/10, f. 5, 42, 77, 81, 84; 639/78, f. 1-4; 235/10, f. 5, 7, 42; 189/2; f. 4-14. 4 Brigada a 2-a artilerie antiaeriană. Coman- dant : colonel B arbieri Constantin, cu : — Regimentul 2 artilerie antiaeriană; . — Regimentul 6 artilerie antiaeriană. Dosar 235/10, f. 4, 7, 43, 84-89; 235'10, f. 43-44; 686/180, f. 6. 5 Divizia 13 infanterie-instrucție. Comandant: generalul de brigadă de rezervă Gheor- ghe Cristaclie Dosarele : 1/7 ; f. f. 55L230/4; f. 19; 230/13, f. 4.; 221/26, f. 235-268. 46 M. Romanca , '■ 1 ■■ ; 2., ' - ' - r 3 . 4; 1 6 Divizia 3 infanterie-instrucție. Comandant: general de brigadă Tănăsescu Ion. .A- 1' ‘ î ' ’ . ■ Dosarele : 732/1, f; 27, 29; 457/142, f. 567; .230/4, f. 29—30; 290/4, f. i-441 - / 7 Divizia 1 munte, Comandant: general de brigadă Bălan Grigore. Dosarele : 230/4, f. 7, 8, 13; 230/103, f. 95 ; 331/2, f. 1-4. ■ 'i’ Divizia 1 voluntari „Tudor Vladimirescu” . Comandant: colonel Cambrea Nicolae Dosar: 315/26, f. 8-9.] 9 Centrul de instrucție al infanteriei cu regi- mentul său și cu batalioanele de marș ale Diviziilor 5 și 11 infanterie. . Dosarele : 267/2, f. 15 -32; 290/4, f. 1-44. 10 Centrul de instrucție al. artileriei contra aeronavelor. Comandant: colonel Georgescu Ion.' Dosarele : 80, f.’ 66; 28, f, 1, 2, 4, 19, 25. A fost dislocat, în corn. Sîmbă- ta de Sus, Voila, Lisa și Drăguș. Participă cu o parte din sub- unități. U su- bordonat C.I.I. Făgăraș. 11 Școala de ofițeri de infanterie Zărnești. Dosarele : 230/4, f. 8, 31, 33, 35; 230/109, f. f. 13; 457/132, f. 394. 12 Regimentul 1 artilerie grăniceresc. Dosar 1016/34, f. 345; 230/5, f. 7, 17, 29—30. 13 Trei baze de informații, baze de vînătoare, trei baze de bombardament, 1 bază de aero- stație și două baze aeriene regionale. Dosarele : 886/82, f.60 ; 686/64, f. 76-91; 686/ /183, f.21, 43-45, 92, 120, 121, 292-301; 686/79, f. 89-90, 101 -109; 686/180, f. 35, 43, 44. STUDII ȘI ARTICOLE CASTRUL ROMAN APULUM ȘI CETATEA FEUDALĂ ALBA IULIA Situată aproape de confluența Ampoiului cu Mureșul, pe una dintre terasele superioare ale Mureșului (224 m altitudine), cetatea Alba lulia a avut timp de aproape două milenii o importanță economică, militară, administrativă și istorică cu totul aparte, fiind martoră la cele mai im- portante evenimente istorice legate de trecutul Transilvaniei. Recon- stituirea pe etape istorice a perioadelor de funcționare a fortificațiilor de la Alba lulia întîmpină unele dificultăți, deoarece documentarea pe baza izvoarelor scrise, ori a descoperirilor arheologice, este încă lacuna- ră. Astfel, de pildă în stadiul actual al. cercetărilor a rămas neelucidată satisfăcător problema localizării concrete pe teren a traseului zidurilor ■de incintă ale castrului roman Apulum, în care a staționat Legiunea XlII-a Gemina, de la Traian și pînă la părăsirea Daciei de către armata și administrația romană. Majoritatea arheologilor și istoricilor, bazîndu-se pe vestigiile arheologice descoperite de-a lungul veacurilor, dar mai ales de la secolul XVI încoace, de. cînd ele au fost semnalate în cronici, ori în literatura de specialitate, au localizat castrul roman pe terasa unde se află actuala cetate de tip Vauban, dar încă nu's-au precizat concret și veridic forma și dimensiunile lagărului roman. , Romanii ca buni strategi și. tacticieni ai artei militare, cînd au con- struit castrul destinat Legiunei XIII Gemina au ales terasa cu pantele abrupte și cu suprafața netedă, deoarece ea corespundea tacticii lor ofen- sive, căci ea le oferea posibilitatea de a-și desfășura trupele în caz de atac,, conform principiilor lor de luptă, verificate timp îndelungat și în repetate • rînduri. Valea Mureșului a fost întotdeauna principala arteră de circulație, iar la Alba lulia, prin așezarea ei într-o poziție centrală, se încrucișau drumurile venite din diferite direcții. Pe aici'se scurgeau bogă- țiile: solului. și subsolului, rezultate mai ales din exploatarea zăcăminte- lor metalifere (aur, argint, cupru etc.), ori a salinelor de la Turda, Uioara, și Ocnișoara. în dorința lor de a exploata și. valorifica cît mai mult re- sursele locale, romanii au ales acest .loc pentru construirea uneia dintre ■cele mai puternice fortificații militare din Dacia, deoarece el corespun- dea perfect necesităților militare, economice și administrative. Imediat ■după, cucerirea Daciei, romanii au-construit o rețea de drumuri trainice, 48 M.: Rusu. care permiteau deplasări rapide și sigure ale unităților militare, dar și o circulație constantă și optimă a bunurilor ce se scurgeau spre Roma. Astfel, Apulum a devenit un important nod de circulație, atît pe uscat, cît și pe apă, deoarece de aici porneau plutele și ambarcațiunile cu di- ferite mărfuri pe Mureș și Tisa pînă la Dunăre. Teritoriul Albei lulia a fost locuit fără întrerupere încă din epoca neolitică, iar romanii nu au făcut altceva decît să prelungească această viețuire, dîndu-i însă o amploare nemaiîntîlnită pînă atunci. Apulii, tri- bul dacic ce locuia în zonă, aveau alte principii strategice, deoarece for- tificația lor principală era situată la cca 20 km distanță, la Craiva, pe o stîncă greu accesibilă, numită astăzi Piatra Craivei, după cum au do- vedit-o ' cercetările arheologice efectuate între anii 1961—1971, la această importantă cetate dacică, numită în izvoarele scrise Apulon1. Primul care a încercat să plaseze pe teren castrul roman de la Apu- lum a fost B. Cserni, care inițial a considerat că el avea o formă dreptun- ghiulară cu laturile de 680 X 510 m, dar'ulterior,'tot el a propus alte di- mensiuni mai labile: 600—750 X 400—500 m, ce au fost acceptate și pre- luate de- către unii specialiști, sau ' contestate de către alții2. Realitatea este că-' astăzi numai- pe baza puținelor cercetări arheologice sistematice efectuate pe teritoriul castrului roman, ar fi dificilă precizarea cu certi- tudine a dimensiunilor, formei și a traseului zidurilor de incintă. Această gravă lacună în documentația arheologică a fost' cauzată în bună parte de ideea că odată cu construirea cetății de tip Vauban au fost distruse integral, atît castrul roman, cît și cetatea feudală mai veche. Pornind' de la planul întocmit de locotenent colonelul inginer Gio- vanni Morando Visconti la 18 februarie 1711 pentru cetatea feudală din sec. XIII—XVIII, cu împrejurimile ei3, (fig. 1) după o verificare atentă pe teren, am ajuns la concluzia că în realitate planul cetății feudale mai vechi redă fidel traseul zidurilor de incintă ale fostului castru roman, care pe parcursul veacurilor au fost reparate și adaptate noilor cerințe ale vremii. în cele ce urmează vom încerca să argumentăm cu dovezi con- crete această ipoteză de lucru urmînd ca cercetările arheologice viitoare 1 I. Berciu, AI. Popa, H. Daicoviciu, La forteresse dace de Piatra Craivei, în Celticum, XII, 1965, p. 115 sqq; M. Macrea și colaboratorii, Cetăți dacice din su- dul Transilvaniei, București, 1966, p. 45 sqq; V. Moga, Așezarea și cetatea dacică de la Piatra Craivei (Apoulon), în Alba lulia — 2000, Alba lulia, 1975, p. 27 sqq. 2 B. Cserni, în A Gyulațehervări rom. cat. fdgimnăzium Prtesitoje, Alba lulia, 1894, p. 6 sq; idem, în Alsofehervârmegye tortenelme, Aiud, 1901, II, 1, p. 158; idem, în MKE., VI, 1912, p. 258; D. Tudor, Orașe, tîrguri și sate în Dacia ro- mană, București, 1968 p. 147, fig. 10; M. Macrea, Viața în Dacia romană, Bucu- rești, 1969, p. 125 sqq. ' 3 Ș. Dragomir, Mormîntul lui Mihai Viteazul și vechea catedrală de la Alba lulia, în Acad.Rom.Mem.Secț. Ist. XXI, 1939, p. 493 sq; G. Entz, A Gyulafeher- vâri Szekesegyhâz, Budapest, 1958, p. 122 sq, fig. 81; C. Moiseseu, Considerații asupra tipologiei monumentelor dispărute ale Mitropoliei Bălgradului, în SCIA, XIX, 2, 1972, p. 287 sq, fig. 1.; G. Anghel, Cetățile medievale de la Alba lulia, în Apulum, XIII, 1975, p. 263 fig. 1; idem, în Alba lulia — 2000, p. 172, 182; E.-Birdaș Rășinăreanu, Alba lulia oraș bimilenar. Sibiu, 1975, p. 23 sq., pl. III. Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba lulia 49 de verificare, imperios necesare, să întărească și mai mult, sau să infirme această ipoteză. Planul lui Visconti -redă o- cetate de formă patrată cu la- turile de cîte 250 stîngeni (klăfteri)', respectiv de 474 X 474 m, deci jcu o suprafață de 214.576 mp, ilustrînd cu multă precizie, pînă la cele -mai mici amănunte, atît interiorul cetății, cit și împrejurimile sale pe o rază de 2—4 km. El este însoțit de două profile transversale ce redau perspec- tiva clădirilor din cetate, ori diferențele de nivel dintre ziduri și șanțu- rile de apărare, precum și o scară redată în stînjeni. Planul are o impor- tanță istorică deosebită deoarece prezintă cetatea și orașul Alba lulia așa cum arăta la începutul secolului XVIII, înainte de construirea cetății de tip Vauban, între 1715 și 1738, care a schimbat structural înfățișarea ora- șului, mai ales pe.teritoriul fostei cetăți feudale. Argumentul hotărîtor în1 favoarea ipotezei noastre este că nu cu- noaștem nici o analogie pentru o cetate feudală similară ca formă și teh- nică de construcție în secolele XII—-XVII, cînd cetatea Alba lulia este atestată documentar în repetate rînduri. în schimb, atît forma, cît și di- mensiunile, ori tehnica de construcție a zidului de incintă, corespund perfect cu un castru roman de legiune. Dintre . castrele de legiune pă- trate, sau aproape patrate, similare cu cel de la Apulum le amintim pe cele de la: Bonna-Bonn (528 x 524 m = 276.672 mp, R.F.G.), Pinnata- Inchuthil (740 X 450 m = 211.500 mp, Anglia), Aquincum—Budapesta (460 X 430 m = 197.800 mp, R.P.U.)4. Castrele de legiune, de formă dreptunghiulară, dar care au o suprafață între 20 și 24 ha, deci echiva- lentă pentru zece unități auxiliare, sînt mult mai numeroase: Isca — Caerleon, (490 X 418 m = 204.820 mp), Eburacum — York (500 X 450 m = 225.000 mp, Anglia), Singidunum (500 X 315 m = 157.500 mp. Emo- na — Ljubljana, 523,5 m X 435,5 m = 227.505 mp, R.F.S.J.), Potaisa —■ Turda (580 X 410 m 237.800 mp), Berzobis — Berzovia (490 X 410 m = 200.900 mp), Sarmizegetusa (540 X 415 m = 224.100 mp)5. Numărul cas- 4 H. v. Petrikovitz, Die Innenbauten romischer Legionslager wăhrend der Prinzipatzeit, Bonn, 1974, p. 149, pl. I (Inchuthil), p. 154 sq, pl. 7 (Bonna), p. 159 sq (Aquincum) J. E. Bogaers — C. B. Ruger, Der niedergermanische Limes, Bonn, 1974, p. 196 sq (Bonna); I. Szilăgyi, în RE, Supl. X!, 1968, p. 83 sq (Aquincum). 5 G. C. Boon, Caerleon: une forteresse de legion et ses etablissemene, în Apulum, XI, 1973, p. 134 (Isca); H. v. Petrikovitz, op. cit., p. 150 (Eburacum); J. Sasel, în RE, Supl. XI, 1968, p. 549 sq, 561 (Emona); I. H. Crișan, în Materiale, VII, 1961, p. 431 sq; M. Bărbulescu și colaboratorii, în Potaissa, I, 1978, p. 5 sq (Potaissa); D. Protase în ActaMus.Nap., IV, 1967, p. 49 sq. (Berzobis); C. Daico- vieiu — H. Daicovdciu,■ Ulpia Traiana, București, 1962, p. 39 sq, pl. I și III; C. Daicoviciu, în RE, Supl., XIV, 1974, p. 612 sq, 616; D. Tudor. Orașe, p. 77 sq; M. Macrea, Viața, p. 117. sq; H. Daicoviciu și colaboratorii, Șantierul Ulpia Traiana Sarmizegetusa. (raport pe anul 1978, comunicare prezentată la sesiunea științifică Caransebeș, 1979). Autorii cu ocazia trasării peste zidul de incintă a secțiunilor: Z 1 pe latura de nord, Z 2 pe latura estică și Z 3 pe latura de. sud, au înregistrat aggerul. castrului de. pămînt, construit de legiunea IlI-a Flavia Felix. Aggerul se mai păstrează pe o înălțime ce variază între 2,10 și 2,70 m și o lățime de 13 m. Via1 sagularis, lată de 3,75’m, a fost pavată cu pietre de rîu și flancată pe mar- gini de pietre mari și o rigolă lată de 0,25 m, urmată de un zid gros de 1,10 m 4 — Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie ■— voi. XXII (1979) 50 M- Rusu trelor patrațe sau aproape patrate, construite de trupele auxiliare este mult mai mare, atît în Dacia, cit și în alte provincii6. Dar nu numai forma și dimensiunile incintei pledează hotărît pentru un castru roman, ci și tehnica în care a fost construit zidul de incintă. Pe latura de sud se mai păstrează încă, uneori pe o înălțime de 2—4 m, porțiuni întregi de zid în poziție in situ (cf. fig. 2). Cele două fețe ale zidului sînt formate din blocuri patrulatere fasonate, paralelipipedice ori cubice, iar emplectonul constă din pietre nefasonate legate cu un mortar trainic ce conține multă cărămidă romană pisată (opus signimum). Această tehnică de construire a zidului, (opus quadratum) era folosită de romani nu numai la construcți mo- numentale, ci și la zidurile de incintă ale castrelor, mai ales de legiune, sau a orașelor, cum ar fi de pildă zidul de incintă al Ulpiei Traiane7. Pe porțiunile pe care le-am putut verifica concret pe teren, zidul are la bază o grosime constantă de 2 m, iar în partea superioară de 1,80 m, la fel ca atîtea castre romane de legiune. In curtea fostei monetării și a fostei mănăstiri de călugărițe, aproape de actuala grădiniță de copii, la apro- ximativ două treimi din lungimea laturei de sud a zidului de incintă se observă că blocurile fasonate ies în afara zidului pe o lățime de 6 m, ceea ce ar corespunde cu latura unui turn al porții (vezi fig. 3), care eventual (probabil de la o baracă). Mulțumesc și pe.această cale autorilor pentru permi- siunea de a consulta manuscrisul și desenele' profilelor. Mulțumesc călduros și co- legului D. Alicu pentru informația referitoare la lungimea laturilor scurte (415 m) măsurate în septembrie 1979. Deoarece încă nu se cunoaște traseul. laturei de vest ar fi dificilă precizarea cu certiudine a dimensiunilor reale ale castrului. Totuși, noi presupunem că lagă- rul de pămînt a avut inițial o suprafață mai mică decît incinta de piatră a ora- șului Sarmizegetusa, ce măsoară 600x540 m. Dacă luăm ca punct de reper Aedes Augustalium și considerăm că inițial el a fost pretoriul (principia) castrului de legiune din care Traian a coordonat luptele în cel de al doilea război daco-roman (cf. C. Cichorius, Die Relief s der Trajanssăule, I. Berlin, 1896, LXXÎII, 189—191), atunci ar rezulta’ că latura de vest se află la est de Apa Mică, iar dimensiunile probabile ale castrului ar fi de 540x415 m cu o suprafață totală de 224.100 mp. în favoarea ipotezei că Aedes Augustalium a fost inițial Principia, pledează o serie în- treagă de analogii cf. R. Fellmann, Die Principia des Legionslagers Vindonissa und das Zentralgebâude der romischen Lager und Kastelle, 1958; p. 127 sq; G. C. Boos, op. cit., p.. 134 sq; H. v. Petrikovitz, op. cit., p. 67 sq; N. Branga, Aspecte și per- manențe traco-romane, Timișoara. 1978, p. 85. Construirea zidului de incintă al orașului, gros de 2 m, în tehnica, opus quadratum, tot de către legiunea IV-a Fla- via Felix, înainte de 108 cînd a fost înființată Colonia Dacica, este foarte proba- bilă, deoarece la romani, mai ales soldații executau astfel de lucrări cu caracter militar. După părăsirea castrului și mutarea legiunii IV-a Flavia Felix la Berzo- via în Banat, a fost posibil ca în incinta pretoriului să se construiască Aedes Au- gustalium (cf. CIL, III, 6270), reparat mai tîrziu (cf. I. I. Russu, SCIV, 1974, p. 583 sq), iar celelalte construcții au fost adaptate și ..destinate aparatului administrativ și religios al coloniei Dacica, devenită metropolă pe timpul lui Severus Alexander. Și celelalte construcții cu ziduri din piatra din interiorul castrului au suferit fără îndoială diverse trasformări, primind diferite destinații, după ce populația civilă, s-a instalat în incinta fortificată. .Urmează ca. cercetările viitoare să con- firme. ori să infirme această ipoteză de lucru. 6 M. Macrea, op. cit., p. 220 sq. (Drobeta, Zăvoi etc.); D. Tudor, în Apulum, XI, 1973, p. 117 sqq (Slăveni, Arutela etc.). ■ - .7 C. Daicoviciu, în Dacia, I, 1924, p. .240 sq, fig. 7; C.' Daicoviciu — H. Dai- coviciu, Ulpia Traiana, p. 48 sq, fig. 18. \ Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba lulia 51 Fig. 2. Zidul de incintă al castrului roman Apulum, refolosit și iu epoca feudală. Fig. 3. Zidul, turnului porții castrului roman de pe latura de sud. / CLUJ-NAPOCA 52 M. Rusu era patrat. De asemenea, după cum se observă pe teren, deschiderea porții avea o lățime tot de 6 m, dar ea a . fost închisă, la o dată ce încă nu se poate preciza, cu un zid construit într-o altă tehnică. Pînă la efectuarea urior cercetări arheologice sistematice nu se poate preciza cu certitudine dacă aceasta a fost porta principalis dextra, sau porta principalis sinistra. Se pare însă că porta praetoria a fost pe latura de est a castrului, cores- punzînd cu poarta Sfîntului Gheorghe a cetății feudale de pe planul lui Visconti. Pe anumite porțiuni ale laturei de sud, de pildă în dreptul piv- niței fostei monetării, zidul roman a fost reparat într-o perioadă greu de precizat astăzi, ori a fosț străpuns de ferestre. în imediata apropiere și anume sub ferestrele grădiniței de copii, un bloc paralelipipedic a fost în- cadrat în zid, iar pe el se mai păstrează inscripția: FELIX LEG XIII GE(mina) ANTONINIANA, databilă între 211—222 e.n.8, care ar indica o reparație a zidului, posterioară sau contemporană cu inscripția. Tot pe latura de sud zidul român, sau temeliile lui, se mai păstrează sub clă- direa fostului palat episcopal, deoarece peretele de sud al acestuia se spri- jină direct pe zidul de incintă (după cum. rezultă și din planul lui Vis- conti). Aceeași situație se constată și la peretele de sud, al clădirii ma- nutanței, după cum se vede clar în colțul ei de sud-vest (cf. fig. 4). Pen- tru verificare ar fi suficient să se dea jos tencuiala modernă ce acoperă zidul roman, âtît la clădirea manutanței, cît și în pivnițele palatului epis- copal. . ' - Fig. 4. Zidul roman . continuîndu-se sub clădirea manutanței. 8 I. Berciu, — Al. Popa; în Apulum, V, 1965, p. 199, fig. 13. 53 ităzi dificil ■ i cetății de iile romane 'Lte fi totuși izia trasării ită în două iralei orto- jl9. Din pro- : marțial pes- ’! le arheolo- Apulum se Ja se putea ?ă abia mai lina a con- rele de le- clar și fără , la Apulum . ionti, casele intă, dar de- it transfor- le dacă pe- >e pare însă li numai un a învecinată ; incintă. O ițea elucida i avem nici nplasare si- ?oncretă, pe ului roman ar ipotetică, feritoare la . 7 în prezent, artă perioadă itre Tibiscum 210; M. Ma- s-a suprapus e coloniștilor ifică din Ca- Jambor și St. orașului ro- resupunem că suprafață de 54 M.'Rusu sînt de asemenea^pUține-și-hu-îh^țotdeâufiâ'suficient de; clare'. Din descrie- - rea corectă ăi săpăturilor efectuate'de B'. Cserni în'1897, la oare se adaugă planul. construcțiilor 'rorhah'e ' descoperite L (vezi fig? 6)’ ce au zidurile groase de--’0j80 și l,20>m, rezultă;că"el a: dezvelit doar1 părți ăle’unor ba- răci-în câre^auvlocUit soldați!'și hu o 'poartă .cu'-' zidul' de'' incintă;1 cum a presupus el'inițiăl11. Observațiile'Înregistrate' de'el însă'rămîn" foarte utile și -ele vor-putea fi" folosite' cînd ser vă publică planUl1-ih^ câstrului român Apulum.' Din । păcate numeroasele' descoperim de’‘monumente epi- grafice sau. arhitectonice,'-țigle și cărămizi cu inscripții, nionete etc., ori temeliile zidurilor din-piatră său cărămidă, porțiunile de'drumuri'pavate’, precum și profilele" diverselor secțiuni său șanțuri, trasate cu ocazia di- feritelor lucrări'-edilitare "și cu scop--urbanistic, au-rămas'‘inedite în cea mai mare parte, astfel'că nu le putem'"folosi :acum-la'reconstituirea, chiar ipotetică, a'construcțiilor -din-interiorul--câstrului. 'Temelii' de ziduri ro- mane,-căpițele, baze'și'fragmente de'coloane, frize,' ori' alte piese'arhitec- tonice au fost descoperite cu ocazia construirii - catedralei- ortodoxe, ori a lucrărilor pentru restaurarea catedralei catolice, sau a‘-altor lucrări, dar ele au rămas inedite, sau au fost doar semnalate' în literatura de- specia- litate12. Dintre7 cele peste-600 inscripții pe piatră, la care1 se adaUgă alte sute de inscripții~*pe țigle și cărămizi romane, descoperite-pe teritoriul municipiului Alba' luliâ; - numai uh''număr relativ Aedus7'dintre ele se referă concret la' comandanți, soldații și veteranii'Legiunii r;XIII Gemina, care, și-au făcut serviciul ori stagiul militar în câstru. Deoarece aceste informații epigrâfice, deosebit de valoroase, au'fost în repetate rîhduri publicate și-'interpretate cu multă-competență de către specialiști de mare prestigiu, nu le mai' amintim acum, măi ales că ărl depăși cu mult cadrul și scopul articolului nostru13; Ceea ce dorim să subliniem acum este doar faptul că dezvoltarea rapidă, impetuoasă chiar, amorașului roman Apu- lum, s-a datorat în primul rînd prezenței câstrului de legiune; care prin subunitățile 'sale de^cavalerie în special, putea controla și- supraveghea un teritoriu vast, ce îngloba și o porțiune-importantă-'-a graniței de vest, dimpreună eu zăcămintele de aur argint și cupru, ori salinele din jur, pre- cum și populația' autohtonă din zonă. Un număr mare de coloniști, veniți din tot Imperiul roman, au preferat' să se așeze în apropierea câstrului, știindu-se astfel în siguranță printre autohtonii daci, cunoscuți de mult ca un popor războinic și nesupus dominației străine. într-adevăr efectivele Legiunii XIII Gemina- au reușit să le asigure liniștea necesară, astfel că în scurt timp, datorită bogățiilor nemăsurate din zonă,-, cele două așezări civile existente aici , s-au dezvoltat rapid. Mai. ales așezarea- civilă situată de-a lungul Mureșului, unde era și portul (azi cartierul Partoș), din care 11 B. Cseni;'-în Alsofehervârmegye tbrterielme, II, 1, p. 160, pl. IV. 12 B. Cserni, op. cit., p. 176 sq; J. Hampel, în AE, 1911, p. 228 sq; Al. Popa, în Alba luliâ — 2000, p. 39 sqq (cu bibliografia mai veche). 13 Tomaschek, ’ în RE, III, 1895, col. -290 sq (Apulum); E.' Rit-terling, în RE, XII, col. 1391; D.- Tudor, op. cit., p. 144 sqq, M. Macrea, op. cit., p. 125 sq, 184 sq; Al. Popa, în Alba lulia — 2000, p. 36 sq. '- r ' : Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba lulia 55 porneau plute și ambarcațiuni ușoare ce transportau sarea și alte măr- furi pînă la vărsarea Tisei în Dunăre, s-a dezvoltat rapid, astfel că pe tim- pul lui Marcus Aurelius, la 180 e.n., a devenit municipium Aurelium Apulense, iar curînd după aceea, pe vremea lui Commodus a fost trans- format în colonia Aurelia Apulensis. Așezarea civilă situată în apropierea castrului (canabae) a avut o dezvoltare mai înceată, deoarece abia pe tim- pul lui Septimius Severus (193—211) este atestată ca municipium Septi- nium Apulense, iar mai tîrziu în anul 250, Decius o transformă în colonia Nova Apulensis1*. Importanța economică, militară și administrativă a orașului roman Apulum rezultă și din faptul că încă de la început aici își avea reședința guvernatorul și procuratorul Daciei Superior, iar mai tîrziu tot aici re- zida și guvernatorul celor trei Dacii (legatus augusti pro praetore), de al cărui comandant depindeau toate trupele provinciei. Intensitatea vieții economice, ca și a relațiilor sociale, pot fi deduse și reconstituite parțial din textele unor inscripții romane găsite la Alba lulia, care atestă exis- tența unor organizații profesionale (collegia) ale negustorilor, minerilor, zidarilor, croitorilor, corăbierilor etc. ce își aveau propriile sedii (schola) conduse de cîte un patron (patronus). Patronii erau aleși dintre oamenii bogați și cu mare influență, deoarece ei contribuiau cu sume substanțiale la înălțarea unor edificii publice importante ca temple, sanctuare, ba- zilici, case ale colegiilor, portice, băi, apeducte etc., ce ridicau mult pres- tigiul celor două orașe romane, de la Apulum. Cercetările arheologice în- tîmplătoare, sau sistematice, au scos la lumină un vast material docu- mentar, precum și numeroase clădiri publice sau particulare, dintre care unele erau pavate cu splendide mozaicuri colorate, ce oglindesc gustul artistic, dar și bunăstarea locuitorilor. La acestea pot fi adăugate locu- ințele luxoase ale guvernatorilor, procuratorilor, prefecților legiunii, ori a altor personalități marcante, iar atestările epigrafice semnalează alte construcții importante, încă neidentificate pe ■ teren. Circulația mărfu- rilor și tranzacțiile comerciale erau deosebit de intense, după cum o do- vedesc inscripțiile și tăblițele cerate, ori descoperirile monetare, astfel că Apulum a devenit un centru economic, meșteșugăresc și cultural de pri- mă importanță în Dacia romană, iar în unele privințe chiar mai impor- tant decît metropola Sarmizegetusa. Acest fapt este dovedit nu numai de întinderea considerabilă a ruinelor antice, peste 6 km lungime, și 2—3 km lățime, dar și de bogăția și diversitatea vestigiilor arheologice. Timp îndelungat Apulum a îndeplinit toate funcțiile și caracteristicile unui oraș roman înfloritor, ce s-a dezvoltat treptat, dar viguros și te- meinic, fiind permanent un important focar de romanitate și romanizare a Daciei. Chiar și după părăsirea provinciei de către armata și adminis- trația romană, o bună; parte a locuitorilor au continuat să ducă o viață cotidiană obișnuită, după cum o dovedește intensa circulație monetară, ori descoperirea altor vestigii arheologice. Numai din descoperirile mai 14 D. Tudor, op. cit., p. 149; Al. Popa, op. cit., p. 51 sq. 56 M. Rusu Fig. 7. Cetatea Cenad, după Luigi Fernando Marsigli (Bologna, Bibliotheca Universitaria). Deasemenea planul cetății feudale Cenad, întocmit de Luigi Fernando Mar- sigli (cf. Gy. Gyorffy, Istvăn kirăly es miive, Budapesta, 1977, fig. 46 a), prin forma dimensiunile și alte detalii corespunde unui castru roman în care a staționat o cohortă, sau o ală. Pentru descoperirile romane de la Cenad cf.- TIR, L, 34, Buda- pesta 1968, p. 45., la care se adaugă observația că în curtea bisericii, ori în diferite curți ale sătenilor, sînt pavate alei cu țigle și cărămizi romane, ori cu' blocuri fasonate. Foarte probabil că și la Cenad zidurile castrului roman au fost reparate și adaptate noilor cerințe, adăugîndu-le ulterior (sec. XVI—XVII) cele trei turnuri de colț, iar vechile porți ale castrului roman au fost zidite, după cum se observă, pe trei laturi (vezi fig. 7). ' ’ . ’ Cel mai revelator detaliu din planul lui Marsigli este desenarea planului unei biserici rotunde, cu o absidă semicirculară în incinta cu ziduri de piatră, precum și schițarea ruinelor unei biserici în apropierea poartei de vest a .celei de a doua incinte fortificată cu o palisadă și un șanț larg de apărare. Că planul lui Marsigli corespunde realității ne-o confirmă descrierea detailată a cetății Cenad de către Evlia Celebi (cf. Călători străini despre țările române, București, VI, 1976, p. 646 sqq). Printre alte informații utile Celebi amintește ruinele unei mănăstiri lîngă poarta de vest (unde le plasează și Marsigli), probabil ruinele mănăstirii Sfîntului loan Botezătorul, existentă încă pe vremea voievodului Ahtum (cf. SRH, II, p. 490), sau ale catedralei Sfîntului Gheorghe, construită de episcopul Gerhard (cf. SRH, II, p. 500 sq). în interiorul incintei principale Celebi mai semnalează că una dintre cele patru geamii și minarete a fost transformată dintr-o clopotniță, res- pectiv biserică mai veche. (probabil biserica rotundă schițată de Marsigli). Rolul important pe care l-a avut cetatea Cenadului în sec. IX—XIII se explică prin faptul că la acea dată, datorită trăiniciei zidurilor romane reparate, ea era cea mai întărită fortificație din zonă (ca și Alba lulia, ori Turda din centrul Transil- vaniei). Prima atestare a cetății Cenad, ce se referă la sec. IX, o datorăm lui Anony- mus, Gesta Hungarorum, cap. X, (cf. SRH, I, p. 50) care amintește cetatea,voievo- dului Glad (castra suo iuxta Morisium care la începutul sec. XI a primit numele de castrum Ohtum). Prima atestare în documentele cancelariei arpadiene datează din anul 1216 (castrum Cenadiensi), iar ultima la 1238, cu trei ani înainte de asediul tătarilor din 1241, care se pare că i-a fost fatal, deoarece după această dată cetatea nu mai apare în documentele vremii (cf. Gy. Gyorffy, Az Arpâdkori Magyarorszăg torteneti foldrajza, Budapesta, 1963, p. 850 sq). Demolarea totală a zidurilor cetății, precum și a bisericilor (respectiv moscheelor turcești) s-a făcut probabil după colo- nizarea șvabilor, astfel că astăzi nu se mai observă nimic pe teren și numai cerce- tările arheologice viitoare, imperios necesare, vor putea preciza detalii referitor la fazele de funcționare ale cetății Cenadului. Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba lulia 57 vechi, în special din săpăturile efectuate de B. Cserni, s-au găsit 36 mo- nete aparținînd fără întrerupere împăraților romani tîrzii de la Domitia- nus (284—305) pînă la Gratianus (367—383). Cele două necropole, datate pe bază de monete, ori alt inventar specific secolului IV e.n.', arată clar că populația a .locuit în continuare, atît în oraș, cît și în castru, deoarece tot B. Cserni la săpătura din castru efectuată în 1897, a găsit o monetă de la Diocletian, iar ulterior au fost aflate, tot pe teritoriul castrului, alte monede din secolul IV. Tot din secolul IV—V au mai fost descoperite și alte vestigii ca vase de sticlă, opaițe creștine, fibule etc.15. Este ade- vărat că după plecarea Legiunii XIII Gemina, și a aparatului administra- tiv, rolul și importanța orașului Apulum scade treptat, iar după invazia și dominația hunilor el încetează chiar. Recentele descoperiri însă făcute chiar pe teritoriul castrului, arată clar că el nu încetează a fi locuit și în secolele următoare, după cum o dovedesc locuințele, ceramica, și alte obiecte din secolele VI—XI, aflate,°fie în cadrul cercetărilor sistematice, fie cu ocazia diferitelor lucrări edilitare sau de sistematizare, efectuate în diverse puncte de pe teritoriul fostului castru roman. Astfel nivele de locuire în care s-a aflat ceramică, ori piese de metal, databile în se- colele VI—VII, ori VIII—-IX, s-au aflat recent cu ocazia lucrărilor efec- tuate pentru restaurarea catedralei catolice. De asemenea cu ocazia tra- s.ării unor șanțuri pentru instalarea unor conducte de apă, pe lîngă zi- duri din piatră ori cărămidă, drumuri pavate etc. aparținătoare construc- țiilor din interiorul castrului roman, s-au descoperit în nivelele superi- oare cinci bordeie și numeroase fragmente ceramice din secolele X—XI. Urme de locuire din sec. IV—XI se găsesc pe întreaga suprafață a cas- trului, de fiecare dată cînd sînt efectuate săpături, astfel că prezența populației autohtone și locuirea ei fără întrerupere aici,, nu mai poate fi contestată10. • . • Tot din secolele VII—XI, deci dinaintea atestării documentare a cetății Alba lulia, au fost înregistrate așezări și cimitire situate în afara incintei fortificate, dovedind o locuire neîntreruptă a autohtonilor. Frag- mente ceramice ' izolate datînd din secolele VIII—XI, ori chiar locuințe întregi, unele datînd și din veacurile X—XI, au fost descoperite" la sud de castrul roman, pe terasa unde se află acum ravelinul fortificației „Sf. Francisc și Paul“. Tot aici se afla foarte probabil și vechea mitropolie românească, după cum ar rezulta de pe planul lui Visconti. Nu ar fi exclus ca planul treflat al uneia dintre cele două biserici desenate de Visconti, să ■ aparțină vechii biserici episcopale construită de Hierotheus în secolul X, deoarece astfel de biserici cu plan treflat erau frecvente în 15 K. Horedt, Contribuții la istoria Transilvaniei în sec. IV—XIII, București, 1968, p. 22 sq.; Al. Popa, op. cit., p. 103, sqq. la care se adaugă numeroase fibule cu capete de ceapă, vîrfuri de săgeți în trei muchii etc. inedite. C. Băluță, în An- nales du 7 e Congres Int. de Verre, Liege, 1978, p. 105 sq. 16 G. Anghel, în Apulum, VII, 1, 1968, p.- 469; idem, în Alba lulia — 2000, p. 108 sq. . 58 M. Rusu sec. X—XI17. Așezarea s-a întins spre vest pe. „Platoul romanilor11, deoa- rece. la locul numit Piața Pionierilor :(Pionierplatz) s-au descoperit. frag- mente ceramice, sau chiar vase întregi (Muz. Alba lulia, inv. 4525—6), datînd din secolele VIII—IX. Probabil că aceeași așezare s-a întins și pe terasa numită de localnici Dealul Furcilor, unde-s-au găsit de asemenea fragmente 'ceramice din secolele IX;—XI. Cimitirul aparținător acestei așezări era foarte probabil situat lîngă drumul spre Zlatna, unde B. Cserni a descoperit în 1904 șapte morminte, iar în apropierea Spitalului Veteri- nar, în 1962, .cu ocazia ..unor lucrări. edilitare, au fost descoperite alte cinci morminte, orientate vest-est, deci creștine, care pe baza inventa- rului arheologic (piese de metal, vase întregi) poate fi datat în secolele IX—X18.- Un vas întreg (în colecția V. Cucui) și fragmente ceramice. din secolele VIII—IX au fost descoperite și în cartierul Partoș, iar pe celălalt- mal al Mureșului, în hotarul Ciugudului, se află o întinsă așezare- din sec. X—XI. Cimitirul corespunzător.'acestei așezări a fost descoperit de B. Cserni, în 1902—5, iar mormintele străpung nivelele și ruinele băii și vechiului. Apulum. Au fost descoperite în total .35 morminte cu un in- ventar relativ bogat constînd din cercei, inele de tîmplă, brățări, coliere, mărgele de diferite tipuri, o monedă arabă etc. (Muzeul Alba lulia,.inv. 4688—4796). Bineînțeles că cimitirul nu a fost dezvelit integral, astfel că el ar putea cuprinde și morminte mai vechi. Pe baza inventarului desco- perit pînă acum mormintele pot fi datate cu precădere în secolul al X-lea, eventual începutul secolului XI19. . Un al treilea cimitir a fost descoperit în interiorul cetății lîngă zidul de nord al catedralei catolice, cînd în 1953 au fost descoperite 25 mor- minte de inhumație, .datate pe baza inventarului și a monedelor îh seco- lul XII. Cimitirul poate fi legat fără îndoială de bazilica romanică, • con- struită tot în secolul XII. Recent cu ocazia lucrărilor de ’ restaurare au mai fost descoperite și alte morminte20. Toate aceste așezări și cimitire, databile în' sec. IV—XII dovedesc o continuitate neîntreruptă de locuire la Alba lulia, înainte de atestarea ei în documentele cancelariei regale arpadiene. r- Documentarea arheologică este completată de izvoarele scrise,, iar din coroborarea celor două surse documentare rezultă cu-suficientă cla- ritate principalele momente istorice ia care au fost martore masivele și trainicele ziduri romane de-a lungul a două milenii. Urmărind cu atenție textele cronicilor, a documentelor oficiale, ori relatările scriitorilor uma- niști, rezultă că, deși au suferit repetate avarii, ele au fost reparate mereu 17 R. Theodorescu, Bizanț, Balcani, Occident, la începutul culturii medievale românești (sec. X—XIV), București, 1974, p. 101 sqq (cu bibliografia mai veche); V. Korac, Bolconoslavica, 5, 1976, p. 165 sq. fig. 3. 18 Al. Popa, în Apulum, IV, 1961, p. 221 sq; Gh. Anghel, op. cit., p. 110, și informații amabile de la Al. Popa. 18 K. Horedt, Untersuchungen zur Fruhgeschichte Siebenburgens, București, 1958, p. 49 sqq. 20 D. Probase, în SCȘ, Cluj, 1956, VII, 1-^-4, p. 15 sqq. Mormintele cele mai vechi descoperite cu ocazia restaurării catedralei datează din aceeași perioadă,- după cum a avut amabilitatea să-mi comunice colegul Ștefan Matei. Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba lulia 59 și adaptate noilor cerințe ale vremii. Acest fenomen este cunoscut și în alte zone, ale. fostului, .Imperiu roman, astfel' că cetatea Alba lulia nu constituie' un caz izolat, ci unul firesc și logic, mai ales, că și; zidurile castrului de legiune de la. Turda au rămas în picioare pînă în sec. XVII21, cînd din. cauza unui cutremur statuia zeiței Minerva s-a prăbușit de pe poarta castrului roman, ce se mai păstra încă intactă. Cea mai veche atestare indirectă a cetății Alba lulia este legată de ducele sau voievodul Gyla sau Gyula I, care, a trăit pe la mijlocul seco- lului X.: Cronica pictată de la Viena22 referindu-se la el spune: ... „acest Gyula era un duce mare și puternic care găsise la . o vînătoare. a sa în Ardeal o mare cetate, ce fusese construită mai de mult de romani”. Chronicon Posoniense precizează., că cetatea pe care a găsit-o Gyula în Transilvania se numea Alba (civitas Alba in Eredeuel), iar Chronicon Henrici de Mugel spune de asemenea că cetatea se numea Weissenpurg — Cetatea Albă23. Tot pe la mijlocul secolului X Constantin Porfirogenetul referindu-se la orașele pustii și părăsite din Pecenegia (Pacinakia), situate spre Bul- garia, spune că:......primul oraș eră numit de pecenegi Aspron, deoa- rece pietrele din zidul lui de împrejmuire par la prima vedere albicioase". După ce enumeră celelalte orașe (Tungațe, Cracnacate, Salmacate, Saca- cate, Ghieucate) mai precizează că: „în ruinele mai vechi se recunosc și unele urme de biserici și cruci cioplite din pietre poroase (tuf), din această cauză dăinuie la unii și tradiția că romanii își aveau odinioară așezările pe acolo”24. Deoarece în zona nord-pontică nu au fost orașe romane, aceste orașe părăsite nu puteau fi decît în Transilvania (Apulum, Napoca, Po- taissa, Porolissum, Sarmizegetușa etc.), unde a fost foarte probabil și thema pecenegă , Gyla de Jos (Qabuxigyla), vecină cu Turcia (= Unga- ria).25 , ' • : 1 .. ■ ■ Alți scriitori bizantini, Cedremis, Zonaras26, relatează că în jurul anului 950 împăratul Constantin Porfirogenetul l-a încreștinat la Con- stantinopol pe prințul Gylas (Gyla sau Gyula I) acordîndu-i totodată și titlul de patricius, iar la întoarcere acesta a adus cu el pe''episcopul Hie- rotheus, după ’ ce acesta fusese uns de patriarhul Theophilact. Legenda regelui Ștefan scrisă, de episcopul Hârtvic27, referindu-se 21 B. Orbăn, Torda văros es. kornyeke, Budapest, 1889, p. 40 sqq, iar pentru descrierea porții și zidurilor castrului de către S. Szamoskozi în sec.- XVII, cf. I. I. Russu, în SCȘ,.Iăși, 1962, p. 151. 22 Chronicon Pictum ‘Vinddbon'ens'e, cap. XV cf. G. Popa-Liseanu, înlzv.Ist.' Rom. XI, 1937, p. 21 și 136. ' : 23 Chronicon Rosoniense, cap. 28, 46 în SRH, II, 1938, p. 33, 36; Chronicon Henrici de Mugetn/in SRH, II,’p. 132, 148 sq; St. Pascu, Voievodatul Transilva- niei, I, Cluj, 1972, p. 67 sq. ■ 24 Constantin Porfirogenetul, De administra.ndo imperio, cap. 37, cf. V.. Gre- cu, în Scriptores Byzantini, VII, 1971, p. 58. 25 Constantin Porfirogenetul, loc. cit. 26 Kedrenos, Hist., Comp. II, p. 328; Zonaras, Epit. Hist. III, p. 484. 27 Legenda S. Stephani regis ab Hartvico episcopo conscnipta, în SRH, II, p. 389, 423, lupta s-a- dat la 1003, după cum rezultă din alte cronici, nu ,1a ,1083. 60 M. Rusu la lupta dintre Gyla III (sau rex Julus, cum îl numește Annales Hildes- heimenses, a. 1003) și nepotul său Ștefan I, spune că principala luptă dintre pecenegi și unguri s-a dat la Alba lulia (ad Albam Transilva- ’ nam. . . municiones civitatem), iar în alt loc se arată că 60 familii pe- cenege, dimpreună cu toate avuțiile lor, au fost colonizate de către Ște- fan I în Pannonia. •' Din aceste relatări ar rezulta suficient de clar că zidul de incintă al castrului roman de la Apulum a fost reparat, atît de Gyla I, cît și de Gyla III, astfel că la 1003, cînd acesta din urmă luptă cu Ștefan I, Alba era o cetate puternic întărită în care voievozii Transilvaniei își aveau reședința. Tot aici și-a avut foarte probabil reședința și episcopul Hierotheus. S-a presupus că biserica' rotundă, ce are diametrul de 7 m, peste care s-a suprapus parțial bazilică romanică, ar fi fost baptisteriul lui Hierotheus. Faptul-că zidul rotondei este format din blocuri fasonate legate cu mortar ce conține cărămidă romană pisată (opus signinum), i-a determinat pe specialiști să creadă că rotonda a fost inițial un turn roman, căruia i s-a atașat ulterior absida altarului, transformîndu-1 ast- fel într-o biserică rotundă. Ipoteza este posibilă, dar această transformare s-a putut face oricînd între veacurile IV și IX, deoarece prezența unei populații creștine în această perioadă este atestată sigur, atît prin desco- periri izolate, cît și prin cimitire, la Alba lulia, ori în împrejurimi, deci era firesc și logic ca aceștia să fi avut o biserică. Faptul că zidul sudic al bazilicii romanice se suprapune parțial peste peretele nordic al roton- , dei ar fi un indiciu concludent că la acea dată ea nu mai era în funcție. De altfel această biserică modestă nu putea fi biserica episcopală a lui Hierotheus, de aceea pînă la descoperirea ei pe cale arheologică pare plauzibilă ipoteza că biserica cu plan treflat, desenată de Visconti, în afara incintei, să fi fost biserica lui Hierotheus, mai ales că ea a rămas pînă în secolul XVIII ca biserică ortodoxă, fiind în secolele XVI—XVIII sediul . mitropoliei românești28. Prin poziția centrală, prin trăinicia zidurilor romane, ce ofereau la acea dată o siguranță deplină, cetatea Alba lulia a fost mult timp cea mai importantă cetate din Transilvania, de aceea trecutul ei a fost me- reu strîns legat și condiționat de evenimentele istorice prin care a trecut voievodatul Transilvaniei. Astfel, la începutul sec. XI, dominația lui Ște- fan I a fost mai mult nominală, prin ruda sa Zoltan Ardeleanul, iar după moartea lui regatul arpadian a trecut printr-o criză deosebit de acută, pe de o parte luptele' pentru tron dintre regii Petru și Aba Samuel, iar pe de altă parte, rășcoalele cu caracter social-economic și religios din anii 1046 și 1060—1063. Prima răscoală, cea din -1046, a fost condusă de fiii lui Gyla III: Bua și .Bucna, dimpreună cu alte rubedenii de ale lor., (probabil din cele 60 familii de pecenegi colonizați de Ștefan I), printre 28 V. Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române, I, București, 1959, p. 22 sqq; G. Entz, op. cit., p. 71 sq; G. Anghel, op. cit., p. 118; E. Birdaș Rășină- reanu, op. cit., p. 11 sqq. Castrul Apulum. și'Cetatea feudală Alba lulia 61 care Vatha din castrul Bellus23, care va avea un rol hotărîtor și în răs- coala din 1060—1063. Profitînd de această situație voievodatul Transil- vaniei își recapătă independența, ba mai mult chiar, la' 1068, Gyla IV, după ce distruge prisăcile de la Poarta Meseșului, va întreprinde o in- cursiune pînă adînc pe teritoriul Ungariei. Regele Solomon împreună cu principii Geza și Ladislau răspund acestei incursiuni, întrînd'tot .prin Poarta Meseșului, pe teritoriul Transilvaniei, iar după ce îi așteaptă o săptămînă în orașul Dăbîcă (urbs Dobuca) pe care îl atacă în prealabil, pornesc spre Chiraleș, unde se dă lupta principală dintre unguri și pece- negii conduși de Osul (probabil un român)3.0. Înfrîngerea pecenegilor și cumanilor la Chiraleș a constituit prima etapă de pătrundere și cucerire organizată a ungurilor în Transilvania, după cum ar rezulta și din emite- rea abia acuma a primului document al cancelariei arpadiene, la 1075, în care era amintită pentru prima dată cetatea Turda (castrum quod voca- tur Turda), care era foarte probabil incinta fostului castru roman construit de legiunea V Macedonica la Potaissa31. . ■ ' Spre sfîrșitul sec. XI puterea pecenegilor scade treptat, dar în schimb, vor apărea alte populații înrudite, uzii și cumanii', care vor face repetate incursiuni, atît în Imperiul bizantin, cît - și în Ungaria32.' Cu .toate acestea la 1071 principele Kazar, împreună cu o armată a precenegilor îi atacă pe unguri din spre Belgrad, dar este respins, iar la 1074, un alt principe peceneg, Zultan, este aliatul ducelui Geza în lupta pentru tron pe care acesta o dă cu regele Solomon. Infrînt și întemnițat la Visegrăd, Solo- mon va fi eliberat doar în anul 1083 de către Ladislau I. In același an însă, Solomon va fugi la principele Kutesk, comandantul cumanilor, căruia îi făgăduiește stăpînirea deplină asupra Transilvaniei, dacă acesta îl va ajuta în lupta împotriva lui Ladislau I. Kutesk întreprinde o incursiune de jaf în Ungaria, dar este respins și apoi înfrînt. Alți conducători cumani, Copulci și Akus, vor lupta de asemenea cu Ladislau I, după ce inițial au jefuit o bună parte din teritoriul Ungariei33. Din relatările cronicilor re- zultă deci suficient de clar, că abia după înfrîngerea pecenegilor de către bizantini la Lebunion în anul 1091, și a repetatelor lupte purtate de La- dislau I cu cumanii, dominația ungurilor asupra unor părți din Tran- silvania începe să se consolideze treptat. Pecenegii și cumanii au fost principala forță armată, care dimpreună cu autohtonii, pe parcursul se- colelor X—XI s-au opus sistematic pătrunderii ungurilor în spațiul intra- carpatic. îngroparea tezaurelor monetare de la Frata și Turda pe timpul lui Ladislau I reflectă tocmai această situație tulbure și plină de nesigu- - ranță34. Lipsa unor documente emise de cancelaria arpadiană, care să 29 Chronicon Pictum Vindobonense, cap. XLVII și LII, cf. G. Popa Lisseanu, op. cit., p. 159 sq, 172. . ■ 30 Ibidem, cap. LV, la Popa Liseanu, op. cit., p. 175 sq. 31 DIR, I, sec. XI—XIII, p. 3. 32 P. Diaconu, Les Petchenegues au Bas-Danube, București, 1970, p. 11 sqq.; idem, Les Coumans au Bas-Danube aux XI—XII. siecles, București, 1978, p. 35 sq. 33 Chronicon Pictum Vindobonense, cap. LIX, LXII. 34 E. Chirilă, Der Milnzhort von Turda, în AIIAC, 20, 1977, p. 287 sq. 62 ■ M. Rusu ■ amintească direct Transilvania în ultimul sfert al secolului XI, confirmă de asemenea relatările cronicilor și ascunderea tezaurelor monetare. Abia la 1111 și apoi la 1113 documentele îl atestă pe Mercurius princeps Ultra- silvanus și pe Symon episcopus . Ultrasilvanus35. Mercurius și Simion, datorită demnităților pe care le aveau ■ ar fi trebuit să rezideze la Alba lulia, dar din documente rezultă clar că ei se aflau la curtea regală, unde au fost martori la emiterea și semnarea documentelor respec- tive, de aceea se pare că ei au purtat titlurile respective de. principe și episcop „in partibus“, fără ca să fi fost efectiv la fața locului.. De altfel ocuparea treptată și în etape a unor părți din Transilvania și organiza- rea lor administrativo-militară s-a lovit de rezistența dîrză • a autohto- nilor căci numai astfel ne putem explica de ce timp de peste șase decenii documentele vremii nu mai amintesc indicii despre organizarea admi- nistrativă a Transilvaniei. Abia la 1164 este semnalat primul comitat, cel de Dăbîca, ce avea în frunte pe cornițele Leustachius, care la 1176 va deveni voievod al Transilvaniei. Curînd vor fi organizate și alte comi- tate fiind semnalate pe rînd în documentele vremii: Solnoc la 1166, Cluj și Alba la 1177. Semnificativ este și faptul că trei; dintre voievozii Tran- silvaniei: Eth la 1200, Jula la 1201 șr Pousa la 1227, poartă și titlul de’ comite de Alba36, deci pe lîngă veniturile cuvenite unor voievozi, le aveau și pe acelea de comiți de Alba. Pămînturile care țineau de cetatea ■ Alba și primii iobagi ai cetății (iobagiones Albensis castri)31 sînt amintiți abia la 1206. Acești iobagi, erau oameni liberi ce aveau obligația, să apere, să întrețină și să repare cetatea, iar în schimb primeau de la rege loturi importante de pămînt (terra), ce era socotit ca pămînt al cetății. Dacă unii dintre ei nu-și făceau' datoria, ori rămîneau fără urmași, sau deveneau necredincioși față de rege, atunci-acesta dăruia pămîntul cetății altor ostași sau nobili. Astfel de pildă, pămîntul cetății folosit de Demetriu și Vicențiu, deoarece aceș- tia au fost necredincioși' față de regele Ștefan V, acesta îl dăruiește în anul 1269 credinciosului său Chyl, comite de Cîlnic38. De asemenea la 1274 regele Ladislau Cumanul dăruiește-pămîntul cetății'Alba de la Straja, arhidiaconului Ders, și magistrului NicOlae, fiind de față și ceilalți iobagi ai cetății. La fel procedează Ladislau Cumanul și în anul 1278, cînd după răscoala sașilor din 1277, donează' tot pămîntul oaspeților din Alba (al sașilor colonizați aici) bisericii Sf. Mihail din Transilvania, deci epis- copiei. Alte- pămînturi > ale cetății Alba39 (Căpud, Meșcreac; Pețelca etc.) mai sînt amintite în documentele din- anii 1264, 1266, 1272, 1289. Cetatea Alba lulia, ca și celelalte cetăți reședințe de comitat (Dăbîca, Cluj, Zalnoc-Solnoc) erau cetăți regale, iar teritoriul comitatului depindea administrativ, fiscal și militar de cetatea • respectivă. Prin: suprafața sa, 35 DIR, I, sec. XI—XIII, p. 2. 36 DIR, I, sec. XI—XIII, p. 3, 6, 19, 23; Ștefan Pascu Voievodatul, p. 131 sq. 37 DIR, I, sec. XI—XIII, p. 33 . 80, 328, 348-. .. V. ’ . 38 DIR, I, sec. XI—XIII, p. 118. 39 DIR, II, sec. XIII, p. 55, 80, 146, 171, 239, 310, 499. . Castrul Apulum și-Cetatea feudală Alba lulia 63 dar mai ales’ prin trăinicia zidurilor de piatră, cetatea Alba lulia a fost cea mai. întinsă și mai puternică cetate din Transilvania pînă la năvălirea tătarilor din anul 1241.: Din aceste motive foarte probabil că tot aici și-au avut reședința oficială voievozii Transilvaniei. Existența unui palat voie- vodal la Alba este confirmată indirect de relatările lui Rogerius40, care . vorbind de distrugerile..pe care le-au făcut tătarii amintește de bisericile și palatele dărîmate de aceștia (. . . ad Albam. civitatem . . . basilicarum et palatiorum muros dirruptos). Foate probabil că el referea la palatul voie- vodal și la palatul episcopal, precum și la prima bazilică romanică și la biserica cu plan treflat. De altfel dintr-un document emis la 1257 rezultă că. la. Alba erau două biserici (duas ecclesias seu capellas) confirmînd re- latările lui Rogerius41. în cetatea Alba lulia, se afla și reședința episcopului Transilvaniei, după cum ar rezulta și din atestarea documentară pe tot parcursul secolului XII a șase episcopi, dar mai ales din existența primei bazilici romanice epis- copale, care prin planul ei și piesele • arhitectonice descoperite, ori prin inventarul mormintelor din jurUT ei datate cu monete, -era foarte pro- babil în funcție încă de la începutul secolului XII' iar începînd cu se- colul XIII (1218, 1219, 1231 etc.) va fi amintit și capitlul de Alba24. Chiar dacă nu toți episcopii amintiți au stat permanent Ia Alba, de- oarece unii dintre ei, cum a fost de pildă episcopul Paul, care era și notar al regelui Bela III (1172—1196), au stat un timp la curtea regală, ei au construit, foarte probabil încă din secolul XII un palat rezidențial. «Identi- ficarea acestui episcop Paul (Paulus, mei notarius nune autem episcopus Ultrasilvanide), cu renumitul cronicar Anonymus, care a scris Gesta Hungarorum, este cea mai plauzibilă deoarece numai despre el avem o confirmare sigură și autentică, documentul din anul 1181, în care se precizează că el a fost și notar al regelui Bela III43. Cumularea celor două demnități arată că Paul era nu numai un favorit al regelui, ci și un pro- tejat al unui important prelat de la Vatican („N. suo delectissimo amico, viro venerabili et arte litteralis scientie inbuto) căruia i-a promis că va 40 Rogerius, Carmen miserabile, cap. XL, în Popa—Lisseanu, Izv.Ist.Rom., V, 1935, p. 56, 96. 41 G. Entz, op. cit., p. 179. 42 DIR, I, p. 3, 6, 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 19, 29; II, p. 73, 97 etc.; G. Entz, op. cit., p. 178 sq. • 43 G. Fejer, Codex Diplom. Hung, II, 1829, p. 198, sqq.; I. S.zentpetery, Az Arpădhăzi kirălyok okleveleinek kritikai jegyzete, I, 1923, p. 42. Pentru identificarea lui Anonymus cu diverși magistri, prepoziți sau epis- copi există o întreagă literatură, dar singurul despre care avem o confirmare au- tentică că a fost și notar al regelui Bela III, rămîne Paul ■ episcopul Transilvaniei: cf. N. lorga, în Acad.Roum.Bull.Sect.Hist. IX, 1921,: p. 205 sq; B. .Homăn, în Rev.Etud.Hongr. III, 1925, p. 157. sq, 295, 762; :G' Popa Lisseanu, în Izv.Ist.Rom., I, 1934, p. 11 sqq.; L. Csaba, în Magyar Nyelv, 58, 1962,. p. 153 sqq, 336 sqq; I. Horvâth, în Irod.Kbzl. 1966, p. 2 sqq, 269 sq; G. Karsai, în Magy.Ny., 84, 1968, p. 42 sq; Șt. Pascu, Voievodatul, voi. I, p. 25 sqq; M. Rusu, în Bibl.Hist.Rom. XVI, 1975,’p. 205 sq.; G; Gyorffy, în Anonymus, Gesta Hungarorum, Budapest, 1977, p. 7, sq. - ■ 64 M. Rusu scrie ...“ genealogia regilor Ungariei și a nobililor ei“. Abia după moar- tea regelui Bela, cînd Paul a devenit un simplu magistru, a putut să-și ție făgăduiala, deoarece ... „a fost împiedecat de alte treburi... și de multe și felurite preocupări", după cum singur mărturisește în prologul operei sale44. Nu știm dacă și cît timp a locuit învățatul cronicar la Alba lulia, dar este de presupus că a venit la Alba măcar pentru a ridica im- portantul venit pe care îl avea episcopia Transilvaniei, care la 1184 era de 2000 mărci45 (echivalent cu cca 500 kg argint). Prezența acestui mare învățat la Alba lulia, care și-a făcut studiile la Paris și care înainte de Gesta Hungarorum a mai’ scris în limba grea- că „Istoria troiană și, războaiele grecilor", presupune inclusiv și cunoaș- terea temeinică a realităților istorice, geografice și etnografice ale Tran- silvaniei. în afară de cele ale regatului arpadian, mai ales că func- țiile pe care le-a avut i-au permis accesul la arhiva cancelariei regale, ori a celei episcopale. Din aceste motive în opera sa se află precizări neîntîlnite la alți cronicari, iar pînă în prezent cronica lui rămîne cea mai veche, după cum rezultă și prologul operei sale, iar ipoteza de lu- cru că ar fi existat o altă versiune mai veche scrisă pe timpul lui La- dislau I, nu poate fi sprijinită deocamdată prin dovezi concrete46. Pen- tru a ilustra concepția sa istorică este suficient să cităm din pro- logul operei sale: . .. „am găsit prin urmare de cuviință să scriu simplu și după adevăr, pentru ca cititorii să poată vedea, cum s-au petrecut lucrurile... De aceea, este mai bine să se afle, în mod limpede adevărul din examinarea sigură a documentelor scrise și din interpretarea clară a faptelor istorice. Ferice de Ungaria. .. fiindcă acum are începutul ge- nealogiei regilor și nobililoi’ ei“47. Din păcate nu știm mai multe date despre viața și mai ales despre soarta originalului operei sale, deoarece copia păstrată redă numai o parte a ei48, lipsind capitolele ce tratează secolele XI—XII. Pierderea acestor capitole ne-a privat de cunoașterea mai temeinică a realităților din bazinul carpato-dunărean și de posibilitatea de a verifica relatările sale cu alte surse scrise contemporane (documente, cronici etc.). Episcopii Transilvaniei au avut un rol important în procesul de instaurare și consolidare a dominației arpadiene asupra acestor teritorii, 44 G. Popa Liseanu, op. cit., p. 23, 71; G. Gyorffy, op. cit., p. 26, 77 sq. 45 DIR, I, p. 11. Acordarea unui venit atît de mare, provenit din sarea tran- silvăneană, ar putea fi eventual legat direct de construirea primei bazilici episco- pale și eventual chiar de cea a- palatului episcopal de la Alba. 46 B. Homăn, A Szent Lăszlo kori Gesta Hungarorum, Budapest, 1925; G. Popa Liseanu, op. cit., p. 16. 47 G. Popa Lisseanu, op. cit., p. 24, 72; G. Gyorffy, op. cit., p. 26, 78. 48 Deosebit de interesante, revelatoare chiar ar fi fost relatările sale despre secolele XI—XII, deoarece, asupra acestora avea o documentație concretă, docu- mentele cancelariei arpadiene, pe care în calitate de notar al regelui le-a putut consulta, iar la acestea s-âr putea adăuga relatările despre evenimentele contem- porane lui pe care le-a cunoscut direct. Probabil că originalul integral al operei sale, trimis prietenului său N... se mai păstrează undeva în arhivele Vaticanului, ori în ale unei mănăstiri benedictine. o Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba, lulia 65 precum și la introducerea^ unor influențe culturale, ori a feudalismului de tip apusean, după cum rezultă clar din documentele vremii, ce re-, flectă constant amestecul lor, direct' sau indirect, în treburile: politicd- administrative ale voievodatului. Pe de altă parte. însă, dorința constan- tă, perseverentă chiar, a episcopilor de a-și spori' mereu veniturile și proprietățile — în afară de dijma papală ce li se cuvenea —’ i-a pus de multe ori în situația de a intra în. conflicte acute cu locuitorii, cu voievozii Transilvaniei, sau chiar cu regele. Astfel de pildă, încă de. la sfîrșitul secolului XII (1192) episcopii de Alba intră în conflict cu sașii, care încearcă în repetate rînduri să scape de sub jurisdicția episcopiei, conform privilegiilor acordate de regii care' i-au colonizat, cerînd papei înființarea unei episcopii separate cu sediul la Sibiu, dar nu au reușit, iar conflictele au continuat culminînd cu răscoala sașilor din 1277, cînd aceștia conduși de Alard din Ocna Sibiului, incendiază • biserica episco- pală din Alba lulia, omorînd 2000 locuitori adunați în cetate din îm- prejurimile ei49. ■ ' . Rezultatul imediat al răscoalei a fost că regele Ladislau Cumanul în anul următor, 1278, donează tot pămîntul oaspeților din Alba (în pri- mul rînd al sașilor colonizați aici) bisericii Sfîntul Mihail din Transil- vania, deci episcopiei. Episcopul Petre prin dările și corvezile supli- mentare pe care le-a impus, deoarece avea nevoie de bani și brațe de muncă pentru a construi cetatea de la Tăuț începută la 1267, a provocat, sau în orice caz a contribuit în mod substanțial la răscoala sașilor din 1277. Profitînd de ecoul negativ al răscoalei ajuns la curtea regală, pe lîngă confiscarea pămîntului aparținînd oaspeților sași din Alba el obține în 1282 de la același rege scoaterea de sub jurisdicția voievodu- lui Transilvaniei, ori a comitelui de Alba, sau a altor judecători, atît a .. . „locuitorilor de dinainte ai cetății Alba“, cît și a acelora ce locuiau în alte localități pe care le stăpînea episcopia50. . ■ Conflictele și procesele episcopiei cu sașii continuă și în secolele următoare după cum rezultă din documentele vremii: 1309, 1320, 1328, 1330 etc., dar abea la 1436 regele Sigismund ordonă sașilor să restituie bunurile și odoarele luate de la episcopie în anul 127751. Episcopii de Alba au încercat și au reușit inițial să-i domine și pe cavalerii teutoni, dar repetatele intervenții ale acestora l-au hotărît pe papa Honoriu în 1223 să-i scoată de sub jurisdicția episcopiei52. Un alt conflict, cu to- tul neobișnuit prin acuitatea și asprimea lui a izbucnit, tot la sfîrșitul secolului XII, între episcopii de Alba și stareții mînăstirii’din Cluj. Com- portamentul episcopilor de Alba față de această mănăstire, căreia îi dă- 48 DIR, I, p. 12, 14, 152, 155, 201, 244; II, p. 187, 190 sq, 362. . 50 DIR, II, p.-239. 51 Zimmermann-Werner-Gundisch, Urkundenbuch, I, p. 254, 288 sq, IV, 597 sq.; DIR, sec. XIV, I p. 356; II p. 178; III p. 367—383, G. Anghel, op. cit., p. 125 sq. ■ • ’ 52 DIR, I, p. 15; II p. 155 sq,101; K. Horedt, în Omagiu Ștefan Pascu, Cluj, 1974, p. 279 sqq. ■ . ■' .• - 5 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 66 . . ' b M..RUSU. rîmă biserica, îi arde privilegiile, întemnițînd pe abate, sau îi torturează pe călugări, ar părea la prima vedere de neînțeles53. Numai rivalitatea, dintre doi prelați ambițioși, avizi de putere și avere, nu poate justifica un conflict atît de acut, în care sînt luați ca arbitrii și papii de la Roma. Se pare că acest conflict avea rădăcini și cauze mult mai adînci și mai grave: rivalitatea- dintre episcopii catolici de Transilvania și starețul mănăstirii de Clus, ce avea dreptul de a .purta inel și mitră (deci era aproape egal în grad cu episcopul) și: care se pare că a fost inițial „schis- matic“. Cazul nu este izolat, deoarece la sfîrșitul secolului XII și înce- putul secolului XIII și alte mănăstiri ortodoxe din regatul arpadian erau sub jurisdicția papei. Este suficient să amintesc numai mănăstirile de la Ineu, Miniș, Mocrea, Ciala-Bodrog etc. din județul Arad,' care la 1216 și 1218 depindeau de mănăstirea din Berria (Berroia, Verria), și care se bucurau încă de recunoașterea vechilor privilegii chiar de către papa Honorius III54. Indulgența papilor și politica lor ambiguă față.de mă- năstirile ortodoxe poate fi înțeleasă ușor, deoarece tocmai. în acea vreme țarul-loaniță (1197—1207) de la- Tîrnovo ducea tratative cu . papa Ino- cențiu III pentru a- trece la catolicism55. După ce ,lucrurile s-au clarifi- cat în' șensul că românii sud-dunăreni au- optat' pentru patriarhia din Constantinopol, atunci și. mănăstirile ortodoxe nord-dunărene, inclusiv cea . de la Cluj, dimpreună cu toate proprietățile ce depindeau de ele, au trecut sub jurisdicția papei,, respectiv a episcopilor. Astfel mănăsti- rea din Cluj va fi preluată de călugării benedictini, iar la 1232 va trece sub jurisdicția episcopiei de Alba56. ■ Episcopii de.' Alba ajung în conflict și cu voievozii Transilvaniei, iar între 1339 și 1349 situația a fost atît de gravă încît între voievodul Toma' și episcopul Andrei au fost repetate' ciocniri armate ce au provocat moartea a numeroși supuși, incendierea și jefuirea- Albei, ori pagube însemnate, evaluate de -episcop la importanta sumă de 20.000 mărci de argint57. Conflictul ajunge atît de departe încît episcopul Andrei nu â voit să-1 primească pe regele Ludovic I în cetatea Alba lulia, iar acesta, furios pentru grava ofensă adusă demnită- ții sale, ordonă închiderea episcopului și confiscarea averii sale, acuzîn- du-1 de necredință. Ordinul nu a fost executat deoarece episcopul Andrei era stăpîn în afară de cetatea Alba lulia și pe alte cetăți puternice (Tăuț, Florești) în care el avea o adevărată armată condusă de castelani, 53 Pentru conflictele dintre episcopii Transilvaniei și abații mănăstirii clu- jene, cf. Ștefan Pascu, în Istoria Clujului, Cluj, 1974, p. 74 sq. Interesant este că ’ nu s-au păstrat în arhivele Vaticanului copii după privilegiile inițiale ale mănăs- tirii din Cluj. 54 A. Tăutu, Acta Honorii III et Gregarii IX, în Fontes, III, Vatican, 1950 p. 1 sq. nr. 1; idem, Griechische Kloster im Mittelalterlichen Ungarn, în Acta His- torica Monachii, IV, 1965, p. 43 sq. 55 E. Hurmuzachi, Documente, I, p. 1 sqq. 56 DIR, II, p. 250 sq, cf; Ștefan Pascu,- în Istoria Clujului p. 75 sq. 57 DIR, sec. XIV, III, p. 503; IV, p. 46, 48 sq, 63 sq, 307 sq„ 313 sq. Castrul Apulum și',Cetatea feudală Alba lulia ' - 67 mai ales că din partea papei Clement -V episcopii de Alba. au primit aprobarea de-a întreține un corp de soldați care să-i apere38. Și regele Matei Corvinul a ordonat la 146 7 ■ dărîmarea zidurilor ce- tății Alba, deoarece episcopul și prelații săi au participat la răscoala voievodului loan și a nobilimii, transilvănene împotriva lui/ dar nici acest ordin nu a fost executat. De altfel între 1461 și. 1507 sînt amintiți mai mulți castelani ai cetății episcopale din Alba39.' ■ Ca urmare a răscoalei țărănești din 1514, dar mai ales deoarece zi- durile vechi de incintă nu mai corespundeau necesităților vremii, ș-au încercat diferite soluții pentru adaptarea lor la noile cerințe tehnice mi- litare, pentru ca cetatea să poată rezista unui asediu și atac cu arme de foc. Astfel, episcopul cere ajutor la 1516 regelui Vladislav II, care va dona sare în valoare de 2 000 florini, pentru ca ... „zidul să fie refă- cut... și ridicat peste tot mai înalt și să se construiască și întăriturile necesare și bastioane de piatră și să nu se mai restaureze întăriturile de lemn și nici cele cu acoperișuri pe l'aturi“. Deci, cetatea la acea dată nu avea bastioane de piatră, ci numai anumite întărituri de lemn, iar zidul de incintă nu era suficient de înalt pentru a corespunde necesită- ților vremii. Se pare că din toate aceste intenții bune, nu s-a realizat ni- mic, deoarece în registrul de socoteli al • episcopiei pe anii 1515—1524 rezultă că s-au efectuat doar cheltuieli- mărunte, neînsemnate, necesare doar întreținerii cetății și a personalului ei de deservire60. Pentru întreaga perioadă cît cetatea a fost proprietatea episcopilor Transilvaniei (1278— 1542) nu avem nici o știre concretă din care să rezulte că s-ar fi efec- tuat lucrări mai importante de restaurare, sau de adaptare a zidurilor vechi la noile cerințe ale vremii. întăriturile de lemn semnalate mai sus nu corespundeau necesităților vremii, căci odată cu folosirea armelor de foc ele puteau fi incendiate ușor. în perioada cînd cetatea Alba lulia a aparținut principilor Transil- vaniei (1542—1690) s-au făcut cele mai multe reparații ori lucrări de completare și restaurare a zidurilor vechi, încercîndu-se prin diferite mijloace ca incinta să fie adaptată noii strategii militare, .care datorită armelor de foc a impus treptat noi sisteme de fortificare. Datorită eve- nimentelor istorice, de cele mai multe ori vitrege, lucrările planificate nu au putut fi duse la îndeplinire decît parțial. ... Devenită capitală a Transilvaniei cetatea Alba lulia trebuia să co- respundă noii funcții, dar în perioada 1542—4571 cît a stat aici regina Izabela și regele loan Sigismund, evenimentele istorice au fost schim- bătoare. Astfel, cardinalul Martinuzzi, care inițial a fost tutorele lui loan Sigismund, după ce se orientează în spre Habsburgi.în 1550 ase- diază cetatea timp de 40 zile, iar după ce o cucerește, Isabela se refu- giază mai întîi la Sebeș, iar apoi în Polonia. Martinuzzi va fi înlocuit de generalul Castaldo în 1551, care pînă în 1555 va guverna Transilvania, 53 DIR, sec. XIV, IV, p. 316, 520, cf. G. Anghel, op. cit. p. 127 sq.. 59 G. Entz, op. citi, p. 184 sq. . 60 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în veacul al XVI-lea, București, 1968, II, p. 56 sq.; G. Anghel, op. cit., p. 141 sq; idem, în Apulum, XIII, p. 254, sq. 68 M. Rusu deoarece cei trei voievozi ce s-au schimbat în acest scurt interval de timp, nu au avut un rol important. în anul 1566 Izabela și loan Sigis- mund s-au reîntors la Alba cu ajutorul domnitorilor români Alexandru Lăpușneanu și Pătrașcu cel Bun61. .. Castaldo, care își avea reședința la Alba lulia ă obținut aprobarea lui Ferdinand I să execute lucrări de fortificare înzestrînd cetatea cu cele necesare pentru a' putea rezista unui asediu îndelungat. Lucrarea a început pe latura de sud unde s-a adîncit și lărgit șanțul de apărare, iar cu pămîntul scos din șanț întreaga latură a fortificației a fost flancată de o: platformă de pămînt puternică. De asemenea la colțurile de sud- vest și sud-est s-a început construirea a două bastioane triunghiulare, umplute de asemenea cu pămînt. Giovanandrea Gromo afirmă că genera- lul Castaldo ar fi făcut patru bastioane și ar fi flancat cu platforme de pămînt toate cele patru laturi ale cetății. în realitate însă Castaldo a început, doar lucrarea, deoarece datorită timpului scurt pe care l-a avut la îndemînă, dar mai ales a fondurilor modeste de care dispunea, nu a putut realiza cea ce și-a propus62. Abia Gabriel Bethlen reușește între 1615—1627 să termine lucrările începute pe timpul lui Ferdinand I, după cum relatează Wolfgang Bethlen, dar mai ales după cum rezultă din planul întocmit de Visconti în 1711. Paralel cu lucrările de la in- cintă, Gabriel Bethlen și urmașii săi Râkbczi I și II continuă lucrările la palatul rezidențial al principilor Transilvaniei, pe care îl măresc și în- frumusețează, înconjurîndu-1 de un șanț de apărare și de o serie de clă- diri, cu rol de magazii de provizii, dispuse în zig-zag, după cum re- zultă din planul lui Visconti. La aceste lucrări, începînd cu 1571 parti- cipă mai mulți arhitecți italieni, dar din lipsa unor izvoare scrise con- crete- nu se poate preciza clar care au fost lucrările executate de ei. Se știe doar că palatul principilor, dimpreună cu catedrala catolică și colțul de sud-vest al cetății, era astfel fortificat încît forma un fel de citadelă sau acropolă în cadrul incintei cetății Alba. lulia63. După victoria de la Șelimbăr la 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intra triumfal în Alba lulia, unde a fost primit cu mare pompă de no- / bilime, dimpreună cu episcopul și de un impresionant cortegiu al locui- torilor, din cetate și din împrejurimi. Imediat după moartea lui Mihai Viteazul, începînd din septembrie 1600 și pînă în anul 1603 cetatea Alba lulia este devastată în repetate . rînduri de către mercenarii generalului Basta și ai lui Moise Szekely. Deși, după cum am mai arătat, Gabriel Bethlen a continuat lucrările în- cepute de Castaldo, cetatea a rămas destul de vulnerabilă de aceea arma- tele turco-tătare au cucerit-o relativ ușor, atît în anul 1658, cît și în 1661, cînd cetatea și orașul au fost distruse și incendiate, iar populația orașului s-a redus atît de mult, încît după cum rezultă din conscripția din anul 1673 B1 G. Anghel, op. cit, p. 145 sq. 02 G. Anghel, în Apulum, XIII, p. 250 sq. ®3 Pentru descrierea cetății Alba lulia din această perioadă, cf. Călători străini, București, 1978, I, p. 221 sq, 343 sq; II, (1970), p. 433 sq; III (1971), p. 168 sq, 438, 671; IV (1975), p. 166 sq. Castrul Apulum și Cetatea feudală Alba lulia 69 . nu au mai rămas decît 550 gospodării64. Ca -urmare a războiului dintre austrieci și Râkoczi o parte a fortificațiilor de la Alba lulia au fost mi- nate și aruncate în aer. Cea mai mare parte însă a cetății feudale a fost distrusă cu ocazia construirii între 1715 și 1738 a cetății de tip Vauban. Această cetate are un fort central în formă de heptagon cu șapte bas- tioane triunghiulare ce o înconjoară și o centură de fortificații formată din șanțuri de apărare și valuri de pămînt de diferite dimensiuni. Legă- turile dintre aceste întărituri și fortul central se fac prin galerii și ca- zemate65. Începînd cu anul 1738, de cînd fortificația de tip Vauban a fost ter- .minată și pînă astăzi cetatea Alba lulia a fost martoră la mai multe eve- nimente istorice dintre care amintim doar două. Primul este martiriul lui Horea și. Cloșca în dimineața zilei de 28 februarie 1785 pe platoul din fața cetății numit'Dealul Furcilor. Al doilea eveniment de o impor- tanță deosebită pentru istoria patriei noastre este data de 1 decembrie 1918, cînd pe platoul cetății Alba lulia se strîng peste 100.000 de repre- zentanți al populației românești din toate colțurile Transilvaniei, care au proclamat unirea Transilvaniei cu România66. Prezentarea fugară, mai mult enunțiativă a unora dintre momentele mai importante prin care au trecut fortificațiile de la Alba lulia, de-a lungul a două milenii de existență, a avut ca scop principal stimularea cercetărilor arheologice și arhivistice în vederea elucidării unor proble- me rămase încă neclarificate satisfăcător. Intensificarea cercetărilor ar- heologice, atît la castrul roman Apulum, cît și la alte obiective post-- romane și feudale timpurii, vor contribui în mod substanțial la confir- marea sau infirmarea unora dintre ipotezele de lucru enunțate, reliefînd rolul deosebit de important pe care l-a avut Alba lulia în istoria patriei noastre, ca centru permanent de continuitate și unitate culturală și spi- rituală. ’ ' . MIRCEA RUSU ■ DAS ROMERLAGER APULUM UND DIE MITTELALTERLICHE d FESTUNG ALBA IULIA (Zusammenfassung) Von dem 1711 durch Giovanni Morando Visconti ausgefiihrten Riss der mittel- alterlichen Befestigung Alba lulia ausgehend,. vertritt der Verfasser die Anschauung, daC deren viereckige Form (474X474 m=214.576 mp) eigentlich den GrudriB des Rcmerlagers Apulum darstellt. « F. Imets — A. Jăko, în ATRTE XIV, 1908, p. 19 sqq. ■ - 65 G. Anghel, Cetăți medievale din Transilvania, București, 1972, p. 128 sq. 66 Ștefan Pascu, Marea Adunare Națională de la Alba lulia, Cluj, 1968, p.- 337 sqq, 373 sq; Alba lulia — 2000, p. 432 sq. 70 M. Rusu Die Mauern des Romerlagers wurden in~ spăterer Zeit wiederholt aufgebaut und den neugegebenen militărischen und strategischen: Aufgaben angepaBt, bis sie im Jahre 1715 — gelegentlich der Erbauung der Vauban-Befesțigung — zum grofiten Teii abgetragen wurde. Es wird weiterhin die wirtschaftliche, militărische und administrative Bedeutung des Lagers und vor aliem der romischen. Stadt hervorgehoben, welche schon von Begin an der Aufenthsaltsort des Guvernators und des Prokurators der Provinz Dacia Superior und spăter der drei. vereinigten Pro- vinzen Dacia (also des legatus augusti propretore consularis) war, welchem samtliche Truppen der Provinz unterstellt waren. Lange Zeit hatte Apulum samtliche Merkmale und Funktionen einer bliihenden rcmischen Stadt und war gleichzeitig auch ein Brennpunkt fiir die Romanisierung der Provinz. Auch nach der. Preisgabe der . ■ Provinz dur cir das romische Heer und die Verwaltungsorgane, fuhrte die Stadt- bevolkerung ein ununterbrochenes Leben — bis zum Hunneneinfall- (376) — fort. Sowohl das Standlager als auch die Stadt Apulum wurden ohhe Unterbre- chung auch wăhrend des IV.—XII. Jhs. bewohnt, indem sie fiir Siebenbiirgen ein bedeutendes Zentrum darstellte, natiirlich nicht mit demselben Schwergewicht wie in rcmischef' Zeit. AuCer zahlreichen Funden aus dem VIII.. bis XI. Jahrhundert (Wohnungen, Ke- ramik usw.j wurden hier 3 christliche Friedhofe entdeckt, welche obwohl sie nicht . gănz freigelegt werden konnten, eine intensieve Bewohnung fiir diese Zeitspanne bezeugen. Nach der Wiederherstellung der romischen Mauern im X; Jahrhundert wurde die alte Befeștigungsanlage der Sitz der siebenbufgischen Wojwoden bis zum XIII. Jh. Zur Zeit des Kcnigs Ladislaus I. wird die Befestigung eine Kbnigsburg und bleibt als solche bis zur Regierungszeit Ladislaus’ dem Kumanen, welcher sie 1278' dem siebenbiirgischen Bistum schenkt. Die siebenbiirgisohen Bischofe besitzen die''Befestigung bis zum Jahre 1542 und errichten hier, fest an den Romermauern, das Bischofspalais Unweit von den Ruinen einer ălteren runden Kirche auf die eine romanische Basilika und spăter eine gotische Kirche aufgebaut wurden. . Zwischen 1542—1690 wurde die Burg Alba lulia die Hauptstadt Siebenbiir- gens und der Sitz der siebenbiirgischen Fiirsten. In derselben Zeit hatte man zwei Befestigunstiirme mit dreieckfcrmigem Grundriss hinzugebaut, wăhrend die siid- westliche Ecke der Burg getrennt befestigt wurde und stellt eine Art Akropolis dar-aus. dem Fiirstenpalais und der Kathedrale gebildet. CASTELANI DIN TRANSILVANIA ÎN SECOLELE XIII—XIV în secolele XIII—XIV Transilvania a trăit epoca marilor procese de instituționalizare a feudalismului, dobîndind în liniile cele mai gene- rale cadrele stabile în care se va desfășura evoluția social-economică a cîtorva veacuri. Un cadru particular, dar de o importanță fundamentală, l-a constiuit cetatea. La cele peste 50 de cetăți înălțate după anii 1250— 1260, atestate documentar, se adaugă încă cel puțin' jumătate neatestate, dar identificate după criterii arhitectonice sau arheologice. în cetăți s-au concentrat, așa cum nu s-a întîmplat în nici o altă instituție a timpului, o mulțime de aspecte ale vieții politice, sociale și economice. Cetatea acestei perioade se prezintă, comparativ cu secolele precedente, pe de o parte ca o continuare, pe de altă- parte că o realitate nouă. Cel mai bun prilej' de a constată și evalua raportul dintre nou și vechi în orga- nizarea cetăților îl oferă analiza unui fragment al acesteia privitor la elementele din vîrful ierarhiei temeiurilor interne, desemnate de docu- mente sub numele de castelanii • • în secolele XII—XIII întîlnim în fruntea castrelo’r regale1 un dem- nitar cu funcția de comandant al cetății (praefectus castri, varnog). Atri- buțiile acestuia erau însă mai reduse decît ale castelanului de mai tîrziu, căci în organizarea comitatelor de cetate se întîlnesc și comandanți ai armatei (dux, major exercitus), comiți curiali cu atribuții bine determi- nate și, în sfîrșit, deasupra tuturor cornițele comitatului de cetate. Cas- telanul epocii arpadiene tîrzii și a celei angevine moștenește cea mai mare parte din sarcinile unor slujbași ai comitatelor de cetate2. .Cu toate acestea nu poate fi vorba despre o involuție în organizarea cetăților. Teritoriul exercitării atribuțiilor castelanului este mult mai mic.dar mai unitar și mai strîns legat de cetate. Cumularea atribuțiilor aduce o utilă simplificare ierarhică, eliminînd paralelismul, rotația unor persoane in- competente sau fără autoritate la conducerea cetății. Eficiența sporită a noii organizări era asigurată și de elementele subordonate castelanilor (vicecastelani, strîngători de dări sau alți oameni cu rosturi militare și judiciare desemnați cu numele de officialesj. Funcția cea nouă, pe care o vom desemna cu termenul de castelanat, este deja prezentă, cel puțin în alte părți ale regatului Ungariei, ime- 1 Relativ la termenul de castru feudal vezi M. Rusu, Castrum, urbs, civitas (cetăți și „orașe" transilvănene din sec. IX—XIII), în „Acta Musei Napocensis", 8, 1971, p. 198; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, voi. I, Cluj, 1971, p. 42—44; Adrian Andrei Rusu, Considerații istorice asupra cetăților medievale, timpurii din județul Sălaj, în „Acta Musei Porolissensis", 2, 1978, p. 90. • 2 Timon Akos, Magyar alkotmăny- es jogtbrtenet, 5-ik bpvitett kiadăs, Buda- pest, 1917, p. 690—691. . 72 A. A. Rusu diat după anul 12603. In Transilvania sistemul militar al comitatelor de cetate își pierduse viabilitatea deja înainte de 1241 în favoarea unui sis- tem militar nou care urmărea mai mult întărirea granițelor. Este deci firesc să ne punem întrebarea dacă apariția castelanatului este o rezul- tantă a unui proces de evoluție intern. sau, dimpotrivă, o instituție im- plantată, ca atîtea altele, de către oficialitate. Cetățile de tip nou, au apărut în. Transilvania ca rezultat al .unei dezvoltări feudale proprii, materializate abia după 1260. Șeful administrației noilor organisme tre- buie să fi apărut odată cu acestea. Distanța cronologică dintre părăsirea sistemului comitatelor de cetate și apariția cetăților noi este suficient de mare în Transilvania pentru a pune la îndoială o translație directă în privința organizării interne. Numai elemente ale vechii organizări au putut fi conservate și perpetuate pînă la deplina maturizare a noilor structuri. Un argument semnificativ îl reprezintă pentru Transilvania situația de la cetatea Codlea. După bătălia care s-a desfășurat acolo în anul 1264, regalitatea a emis o mulțime, de documente pentru a-i înzestra pe participanți. Din nici unul însă, nici un personaj nu are vreun cît de mic atribut care să-1 trădeze pe castelan, întreaga rememorare a lupte- loi' — de altfel foarte amănunțită — nu implică vreun comandant al ce- tății. Primele opt documente menționînd castelani din-Transilvania, fie la modul general, fie concret legați de anumite cetăți, sînt emanate de că- tre foruri eclesiastice. Datorită acestei situații am putea presupune că ter- minologia specifică (cast ell anus) se impune cu concursul nemijlocit al bisericii, singura deținătoare în epocă a unui patrimoniu instituțional și terminologic european. Apariția relativ tîrzie a termenului, în ultimele două decenii ale secolului al XlII-lea, nu poate decît să sugereze momen- tul maturizării noii instituții. La începutul secolului al XlV-lea, în vre- mea voievodului Ladislau Kan, demnitatea era sigur în uz. Numele ei nu se fixase încă, așa încît înregistrăm chiar transformarea lui castellă- nus în poreclă (Nicolae Was Castelanul)4, desigur pentru raritatea aces- tuia. După'1315, cînd termenul începe să fie utilizat și de către autorită- țile laice, un rol important îi revine regelui Carol Robert și anturajului său. Pe primii castelani ai cetăților Transilvaniei, chiar dacă nu purtau încă acest titlu, îi cunoaștem de la începutul secolului al XlV-lea. Au fost oameni recrutați din elemente autohtone, cu stare socială de valoare medie. Aceasta corespundea nivelului, general de condiție socială propriu întregii nobilimi laice transilvane. Originile lor explică, cel puțin în par- te, atașamentul excepțional față de politica lui Ladislau Kan, căruia i-au rămas credincioși mult timp după dispariția sa. Așa s-a întîmplat cu cas- 3 Fiigedi Erik, Văr es tărsadalom a 13—14. szâzadi Magyarorszâgon, Akade- miai kiado, Budapest, 1977, p. 68. 4 Documente privind istoria României. Veacul XIV. C. Transilvania (în conti- nuare DIR.C. XIV), voi. I, nr. 235, p. 243. Termenul derivă din latinul castellum. Utilizarea lui cea mai veche este legată de sensul de locuitor al castellum-ului, al cetății. El s-a păstrat în această înțelegere la bizantini, unde kastellioi semnifică apărători ai cetății. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) TA telanii cetăților de la Ciceu, Lita, Deva și Codlea. Semnificația politică mai largă a castelanilor secolului al XlV-lea se definește prin înțelege- rea rosturilor acordate cetăților în epocă. Și în Transilvania sfîrșitului de secol XIII și a primilor 10—15 ani ai secolului următor s-a intensificat procesul de proliferare a cetăților nobiliare. Unele au fost construite de către voievozii răzvrătiți; altele de către nobilii dinăuntrul sau din afara partidelor, toți preocupați de conservarea statutului lor social și politic, favorizați de ineficiența aplicării monopolului regal de construcție de cetăți. Deja ultimul arpadian sesizase pericolul înmulțirii cetăților pentru auto- ritatea regală5. Cu atît mai mult Carol Robert a înțeles că autoritatea re- gală nu se poate restabili decît prin preluarea unui număr suficient de cetăți, prin distrugerea altora. Principiile politicii regale pot fi rezumate la echivalența cetate = autoritate6. Valoarea politică a forțelor din cetăți trebuie să fi fost deja de mare însemnătate din moment ce regele a găsit necesar să solicite sprijinul le- gatului papal, cardinalul Gentile, pentru a impune castelanilor predarea bunurilor regale, dezlegîndu-i de jurămîntul dat voievodului și amenin- țîndu-i cu excomunicarea în caz de nesupunere7. Istoria, politică a ascen- siunii puterii regale în Transilvania, după 1300, este în mare parte istoria recuceririi cetăților (Valcău, Chioar, Deva, Mehadia etc.) sau construirii altora noi (Bologa, Glogovăț, Timișoara și alte cetăți bănățene)8. Cu toate acestea regele nu a reușit să desființeze sistemul politic — cuprinzînd și cetățile — care cauzase rebeliunea „regatului transilvan11. . Tradițiile po- litice ale voievodatului erau prea puternice încît să poată fi operată cu succes o reorganizare fundamentală. Transilvania a fost prin castelanii ei de după 1317 o țară cucerită dar cu instituțiile intacte. Castelaniile regale, cu tot ceea ce însemnau ele (comandanți, cetate, domeniu) se vor înmulți peste tot prin sîrguința reorganizatorică a lui Carol Robert. în timpul său, fără nici un fel de rezervă se poate afirma că acestea au trăit epoca lor de aur, prin autoritate și număr. Experien- țele franco-italiene, unde castelaniile înfloreau deja de două veacuri, au putut avea un mare rol în politica sa vizavi de organizarea cetăților din noul său stat. întinderea domeniilor regale, comparativ cu cele nobiliare, modalitatea prin care și-a cîștigat tronul, au fost condiții proprii perioa- dei, înlesnitoare ale dezvoltării și prestigiului castelaniilor. 5 Vezi documentul din 1298, DIR.C. XIII, II, nr. 496, p. 445. 0 Fiigedi Erik, op. cit., p. 87; Engel Păi, Kirălyi hatalom es arisztokrăcia vi- szonya a Zsigmond-korban (1387—1437), Akademiai' kiado, Budapest, 1977, passim. 7 25 dec. 1309, DIR.C. XIV, I,nr. 111, p. 165—167. 8 Despre dimensiunile generale ale succesului regal vezi Fiigedi Erik, op. cit., p. 85—86. Spre deosebire de cea mai mare parte a regatului, în voievodat nu a fost necesară o acțiune de proporții care să restituie cetăților domeniile lor. în anii 1327—1330, cînd în alte părți se făceau cercetări și realipită de sate uzurpate, în Transilvania nu surprindem nici un ecou al acestei activități. Ar putea fi vorba fie de o formare întîrziată a acestor domenii, fie de o conservare a lor prin auto- ritatea voievozilor de care depindeau direct. 74 A: A. Rusu Prima generație de castelani ai regelui Carol Robert sînt militari de mare valoare a căror credință și calități a fost verificată în cursul celor aproape douăzeci de ani de lupte neîncetate împotriva partidelor ostile. Voievodul cel nou, simbol' al noii ordini angevine, Toma de Szecseny, a adăugat la lista castelanilor numiți direct de rege, persoane din familia și anturajul său. ■ Poziția, castelanilor în ierarhia politică a epocii angevine este sta- bilită în formulări de maximă generalitate, din preambulul documentelor emanate din cancelariile regale sau eclesiastice: voievod, vicevoievod,. comite, castelan, nobil, slujbași, oameni de orice stare9. Cu toate acestea în primele decenii ale veacului al XlV-lea auzim ■ vorbindu-se mai mult despre castelani decît despre comiții de comitate. Acțiunile voievodului Toma, ca și cele ale predecesorului său, se bazează în cea mai mare parte pe ei. Efectiv ei reprezintă puterea regală sau voievodală la nivelul co- mitatelor, fiind o contrapondere puternică împotriva administrației nobi- liare care se ridica. Castelanii nu sînt numai factori ai puterii executive ci au un rol major în întreaga activitate obștească. Nu exista comitat al Transilvaniei care să nu. cuprindă cel puțin o castelanie. O cotitură importantă în rosturile castelanilor pare că se produce după anul 1342. în conjunctura creată de conflictul dintre voievod și episcopul Transilvaniei s-au creat premizele unor reglementări încărcate de consecințe pentru slujbașii cetăților. Cu acel prilej s-au formulat res- tricții și precizări de atribuții10 care au avut efecte indirecte asupra limi- tării autorității castelanilor la teritoriile castelaniilor. Consecința aces- tui act se observă prin scăderea simțitoare a numărului castelanilor po- meniți în documente în vremea lui Ludovic I și a lui Sigismund de Lu- xemburg, în restrîngerea ipostazelor în care apar implicați. Ludovic I s-a preocupat mai puțin de organizarea cetăților, atras fiind mai mult de politica europeană. Fără îndoială uniunea dinastică cu ' Polonia, oamenii noi ajunși în slujbe din țările vecine, au contribuit la integrarea într-o atitudine mai generală, europeană, vizavi de' cetăți. Cas- telanatul era peste tot în regatele vecine în declin. Ca urmare a unui pro- ces inevitabil intern, castelaniile 'se pierd în mozaicul de proprietăți noi nobiliare. La 1377, cancelaria regală dă dovada faptului că nu cunoștea nici măcar dacă la Bologa se găsea sau nu un castelan sau numai un în- locuitor, un vicecastelan11. 9 1322, DIR.C. XIV, II, nr. 89, p. 37—38; 1331, DIR.C. XIV, III, nr. 38, p. 29; 1338, DIR.C. XIV, III, nr. 405, p. 485; 1351, Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania (în continuare DHR.C.), X, nr. 87, p. 100 etc; ■ io DIR.C. XIV, IV, nr. 81, p. 84—86. . ’i La 9 mai 1377 „castelanului... aflat acum în slujbă", ca abia în 21 mai să revină nominalizînd. Vezi Jakab Elek, Okleveltăr Kolozsvăr tortenete elso kb- tetehez, Buda, 1870, nr. 48, p. 80 și respectiv Franz Zimmermann, Cari Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbilrgen (în continuare Ub.), voi. II, Hermannstadt. 1897, nr. 1069, p. 460. .. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 75 în vremea lui Sigismund de Luxemburg, cel puțin pînă către anul 1403, la fel ca în întregul regat12, sînt pierdute mai multe cetăți regale decît în ambele domnii precedente13. Castelanii nobiliari, mai numeroși, sînt totuși departe de a mai juca rolul politic al celor regali. Ca origine socială, castelanii Transilvaniei provin în exclusivitate din clasa nobiliară. Desemnarea neamurilor de origine ale unora. (Aba, Balog, Bor-Kalan, Heder, Huntpazman, Kathyz, Pecz etc.) dovedește as- cendența lor nobiliară mai veche și totodată apartenența la o pătură so- cială superioară. O altă categorie, mult mai numeroasă, este selectată dintre elemente sociale mai modeste a căror ascensiune social-politică este cultivată tocmai prin slujbele regale. Mulți traversează prin slujba de castelan o etapă necesară spre noi funcții superioare. Documentele adaugă la mai mult de jumătate din numărul castelanilor transilvăneni atributele de magister sau comites, subliniindu-le și prin acest lucru con- diția socială. Castelanii nobiliari și episcopali se recrutau din familiarii proprietarilor, fără să fie excepții în privința originilor sociale. Desigur că ierarhizarea păstra proporțiile proprietarilor. După domnia lui Carol Robert, cînd castelanatul înregistrează regrese, el se circumscrie mai pre- cis nobilimii mici și mijlocii. în această fază de evoluție, castelanatul nu mai este nici o etapă necesară în ascendența politică. El este rezervat unor familii ca aceea a Was-ilor. în a doua jumătate a secolului se înmul- țesc castelanii fără alte titluri. Slujba de castelan este purtată de nobi- limea mare doar în cazul cumulului cu alte funcții, cea de comite în pri-^, mul rînd. Castelanatul era prohibit în mod expres, încă de la sfîrșitul secolu- lui al XÎII-lea — probabil ca o reacție împotriva politicii lui Ladislau al IV-lea Cumanul — tătarilor, cumanilor, altor neamuri musulmane sau de altă credință decît cea catolică14. După 1366, românilor ortodocși li se interzice din nou accesul la funcțiile publice, prin cuvîntul unor acte solemne15. Cu toate acestea feudalitatea românească s-a putut sustrage și acestor reglementări. în comitatul Hunedoara cunoaștem exemplul cas- telanului loan de Binținț, înrudit îndeaproape cu cnezii locali1*3. Dacă cas- telanii regali români par să fie excepții, ei au putut fi prezenți în cetățile nobiliare românești ca acelea ale fraților Bale, Drag și loan Românul, ur- mași ai voievodului moldovean Sas, sau a cnezilor din Hațeg, la cetăți neatestate documentar în epocă, existînd totuși- (Răchitova, Mălăiesti, Colț). 12 Engel Păi, op. cit., p. 31—38. 13 Cheud — 1383; Ciceu — 1387; SolyomkO (=Pi>atra Șoimului) — 1389; Ciacova și Adrian — 1395; Cheresig — 1396; Piatra Craivii — înainte de 1402; Unguraș ' — 1406. 14 DIRC, XIII, II, nr. 337, p. 297 și nr. 397, p. 361. 15 Eudoxiu Hurmuzaki, Nicolae Densușianu, Documente privitoare la istoria românilor (în continuare Hurmuzaki), 1/2, București, 1890, nr. 84,’ p. 120—122. 18 Ștefan Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomariă a lui lancu de Hunedoara, în „Studii și cercetări de istorie" Cluj, 8, nr. 1—4, 1957, p. 35, nota 21. 76 A. A. Rusu în celelalte cetăți, respectiv în marea lor majoritate, castelanii pro- ' vin din toate populațiile catolice ale regatului (maghiari, slovaci, poloni17 germani18 sau sași transilvăneni19, secui20, pecenegi21 etc.). Remarcăm de la început prezența destul de însemnată a unor oameni din comitatele nordice ale regatului, din Slovacia îndeosebi. Această origine, ale cărei semnificații nu sîntem încă în măsură să le apreciem la justa lor valoare, a adus în Transilvania cel puțin un plus, de experiență în organizarea cetă- ților. Slovacia era la sfîrșitul secolului al XlII-lea și începutul secolului al XlV-lea unul dintre cele mai bogate teritorii ale regatului .în ceea ce privește fortificațiile, printre altele și pentru strînsele contacte avute cu lumea Imperiului german. Numărul castelanilor de origine străină carac- terizează întreaga domnie a lui Carol Robert. După el se realizează un echilibru între castelanii de origine străină și cei autohtoni, echilibru care se va menține pînă la sfîrșitul secolului. Procedura instalării în funcție a castelanului este edificator dezvă- luită de un singur document, de o mare valoare, relativ la cetatea Timi- șoara22. în 1371, regele poruncește tuturor slujbașilor, vameșilor, juzilor, nobililor și iobagilor, să primească un nou castelan în persoana lui Bene- dict Himpffy. Acesta venea să-1 schimbe pe palatinul Ladislau de Oppeln23. Ocuparea funcției, vegheată de un alt slujbaș, putea avea valoare de ma- ximă generalitate, toți castelanii fiind introduși prin poruncă și privile- giul proprietarului cetății. Despre acest drept mai avem cunoștință și la 1377, la cetatea Branului24. în momentul în care cetatea era dată în folo- sință (pro honore), dreptul numirii castelanului revenea beneficiarului, așa cum se întîmplă la .Giurgiu în 139125. încă din anul 1309 avem cu- noștință despre uh jurămînt ce se presta voievodului de către castelanii în funcție20. Sînt puține cazuri în care castelanatul este deținut la o singură ce- tate, o lungă perioadă de timp, cu totul excepțional mai mult de zece ani27. Mobilitatea castelanilor de la o cetate la alta se datorează probabil necesității îndepărtării lor de la posibilitatea construirii unor relații per- 17 Stibor Dobriski. Vezi anexa II. 18 loan de Scharfeneck, astăzi în Austria de est. 10 Probabil Arnold la Piatra Craivii, Solomon de Brașov la Codlea; consec- vent de la 1380 la Bran (DHR.D., I, nr. 67, p. 112), eventual tot așa și la Tălmaci. 20 Poate deja Blasiu la Menteu, sigur Petru Secuiul la Unguraș, lacob Secuiul la Rupea. 21 Un Pavel la Ciceu, un loan la Vărădia. 22 Hurmuzaki, 1/2, nr. 138, p. 179—180. 23 Ibidem. 24 DHR.D., I, nr. 67, p. 112. 25 Zsigmondkori okleveltăr, voi. I, Budapest, 1951, nr. 1951, p. 213. 26 DIR.C., XIV, I, nr. 111, p. 165. 27 Excepțiile sînt la castelanul de Bologa, Desideriu de Elephanth, și la cas- telanul Martin de Deva. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) n manente și trainice în, sau în afara domeniului. O stabilitate prea mare ar fi creat pericolul uzurpării puterii proprietarului. Pe de altă parte, mobilitatea castelanilor era dictată și de alte considerente. Puteau fi mu- tați în funcție de cerințele anumitor castelani sau de experiența persona- lă. Întîlnim și situații care demonstrează specializarea în funcție a unor persoane și transferarea lor în castelanii cu proprietari diferiți. Aici poate fi vorba despre urmărirea unoi' avantaje particulare. Direcția mobilității este de cele mai multe ori dinspre exterior înspre Transilvania și conti- nuă apoi din nou, către exterior. Mobilitatea era defavorabilă persoanei castelanului iar procesul degradării funcției ne oferă tocmai tabloul ten- dințelor de frînare a fenomenului. Mai mult chiar, observăm existența unui spirit „dinastic11 în rîndurile deținătorilor titlului (Neckche la Cheresig, Was la Ciceu, Zer la Ilidia, Himpffy în cetățile Banatului). Asocierea a doi sau trei castelani la o singură cetate poate avea cauze diferite. Ar putea fi vorba despre o echilibrare ■ a conducerii cetății și a domeniului ei, de funcții onorifice care să permită asigurarea de bene- ficii pentru mai mulți credincioși regali, voievodali sau nobiliari. Cumularea titlurilor de castelan la mai multe cetăți este în unele ca- zuri constantă (Dezna—Pîncota) și justificată prin apropierea cetăților, în alte cazuri poate fi vorba despre o situație tranzitorie, excepțională, legată de o anumită persoană. Sistemul va fi practicat mult în timpul lui Sigismund de Luxemburg28. în aceste cazuri, și în altele, lipsa castelanu- lui din cetate este limpede. îi putem găsi pe acești castelani atestați în cu totul, alte părți, la curtea regală, în expediții militare, misiuni diploma- tice etc. Slujba in partibus, frecventă și la alte funcții din aparatul poli- tic sau eclesiastic, demonstrează și caracterul onorific, eventual benefi- ciar, al titlului. Situația este mai obișnuită la cetăți din afara voievoda- tului. Pe castelanii Transilvaniei îi surprindem și în alte ipostaze. Titlul de comite este destul de rar asociat funcției. Cele mai multe situații sînt întîmplătoare și create pentru favoriți regali. Mai obișnuit castelania de la Deva se dublează cu demnitatea de comite de Hunedoara; într-o situa- ție asemănătoare se prezintă cetatea și comitatul Timișoara, cetatea Ha- ram (R.S.F. Jugoslavia) și comitatul Caraș. Deoarece exemplele acoperă teritorii cu puternică individualitate românească este posibil ca .asocierea să fi avut o cauză specială, legată de această realitate. Este de remarcat de asemenea că la Hațeg castelanatul este deținut în veacul al XlV-lea, de un vicevoievod (Petru de Tara) și de un voievod (Stibor Dobriski). Vi- cecomiți întîlnim mai puțini și, din nou, în afara voievodatului , (comi- tatul Arad), cu toate că literatura de specialitate afirmă apropierea mai frecventă a celor două funcții29. •. 28 Vezi Engel Păi, op. cit., p. 46—64. 20 Homan Bălint, A magyar kiralysăg penziigyei es gazdasâgpolitikăja Kâroly Robert korăban, Budapest, 1921, p. 53, nota 3. 78 A. A. Rusii, Principala atribuție a castelanului față de castelanie era aceea de apărare a integrității ei30. Ca urmare a acestui prerogativ se înregistrează în documente numeroase procese de încălcări de hotare la care iau parte, alături de castelan, toți locuitorii castelaniei31. De integritatea domeniului depindea buna administrare și desfășurare a vieții din cetate. Nevoile cetăților, ca și importanța lor de altfel, au fluctuat în timp, atrăgînd după sine și o fluctuație a dimensiunilor domeniilor32. Castelanii s-au opus cu siguranță acestui proces, cu atît mai mult cu cît ei trăgeau foloase perso- nale de pe urma domeniilor cetăților. Fruntașii cetăților au avut sub autoritatea lor pe toți locuitorii și slujbașii castelaniei, adică pe oamenii de rînd, iobagi, vameși, strîngători de dări, juzi33. Toți aceștia, pot fi integrați în două categorii principale. Prima categorie era formată din acei familiares sau oameni proprii, care soseau în cetate odată cu instalarea în funcție. Ei proveneau, în parte cel puțin, din domeniile personale ale castelanului. Un exemplu edificator îl considerăm cel al slujbașilor castelanului Desideriu de Elephanth, uciși în preajma cetății de la Bologa în anul 13 2 834. Localitățile lor de origine fac parte din domeniul personal al castelanului35. La acest exemplu se pot invoca și multe alte exemple de familiari proveniți din afara castela- niilor36. Din această categorie fac parte în general, vicecastelanii și o parte a slujbașilor mărunți. în cetățile nobiliare recrutarea se face și mai exclusiv de pe domeniile proprietarului. Numărul acestei categorii de slujbași nu putea fi foarte mare comparativ cu secolele următoare. A doua categorie a supușilor castelanului o formau oamenii locului, băștinași în domeniul cetății. Aici trebuie integrați urmașii iobagilor de cetate din secolele XII—XIII, neînnobilați, rămași în unele teritorii sub numele de iobagiones domini regis ad castrum pertineritis37. Apoi tot aici mai aparțin și numeroșii cnezi castrensi, reprezentanți ai feudalității ro- mânești. Dintre ei trebuie să se fi recrutat o parte dintre officiales și ma- joritatea juzilor din satele domeniului. Oamenii de rînd (populi), prezenți 33 DIR.C. XIV, III, nr. 168, p. 312; DIR.C. XIV, IV, nr. 524, p. 357 etc. 31 1347, DIR.C. XIV, IV, nr. 533, p. 363; 1359, Dl. 27.428 fotocopie la Institu- tul de istorie și arheologie Cluj-Napoca. 32 Fugedi Erik, op. cit., p. 45. - 33 1 371, Hurmuzaki, 1/2 nr. 138, p. 179—180. 34 DIR.C., XIV,. II, nr. 533, p. 272—275. 35 Satele au fost donate în 1320. Cf. Dl. 1991, copie xerox. . ■ 3S loan f.l. Solomon din Pata (jud. Cluj) este slujitor al castelanului Beke de Unguraș (DIR.C. XIV, II, nr. 361, p. 172); Marcu, vicecastelan, și fratele său Toma ca și ’ Petew vicecastelan de Ciceu, au fost iobagi de cetate din comitatul Heves (R. P. Ungaria), în slujba castelanului Ștefan zis Pagan (DIR.C. XIV, III, nr. 129, p. 291—292); Nicolae de Bach (R. S. F. Jugoslavia) slujea pe Thouka, comite și cas- telan de Timișoara (DIR.C. XIV, IV, nr. 26, p. 22); Nicolae f.l. loan de Giula (jud. Cluj) este menționat ca slujitor a lui loan Eepes, castelan de Deva (DHR.D. I, nr. 52, p. 92—93). - • ■ 37 Hurmuzaki, 1/2, nr. 104, p. 142. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 79 pretutindeni ’în mare număr, asigurau funcționalitatea economică a cas- telanilor. Castelanii erau responsabili 'de strângerea dărilor (collectarum) va- riabile în funcție de mărimea pămînturilor și categoria socială a proprie- tarilor. Românii aveau dări specifice38. Sașii achitau obligațiile față de cetăți în bani39. Rămîn în umbră o serie întreagă de realități legate de cetățile epocii care funcționau în zonele de est ale Transilvaniei, locuite în parte de grupuri compacte de secui. In rest obligațiile locuitorilor erau comune. tuturor domeniilor, .fără cuantumuri sau procedee de strîngere tipizate40. : Răspunderea perceperii vămilor, așezate de cele mai multe ori în vecinătatea imediată a cetăților, le revenea tot lor41. Existența monetăriei da la Șoimuș (Lipova) implică pe castelan în operațiunea de mare impor- tanță de batere a monedelor41 A. Alte sarcini importante, mai puțin sem- nalate de documente, trebuie să ’fi fost întreținerea și repararea cetății și anexelor ei. Atribuțiile judiciare ale castelanilor se restrîng de obicei la terito- riul domeniului. Pricinile mărunte intrau indiscutabil în competența lor. Pînă către mijlocul secolului al XlV-lea, se pare că aveau drept de ju- decată asupra tuturor categoriilor sociale, .inclusiv asupra nobililor42. Exercitarea dreptului paloșului, (jus gladii) rămîne neconfirmată în Tran- silvania, .totuși posibilă43. Dreptul la emiterea documentelor cu .ca- racter judiciar apare inițial la castelanii care erau în același timp și co- miți, pentru a se delimita mai bine către, sfîrșitul secolului al XlV-lea. Judecata se făcea în general pe baza dreptului feudal, îngrădită fiind de existența și. impunerea folosinței dreptului românesc (jus valachorum), așa cum îl sesizăm în districtele cetăților din Hunedoara și Banat44. în 38 Despre dări în bani Ia Hațeg în 1398 (Hurmuzaki, 1/2, nr. 330, p. 397). Ală- turi de care’mai exista cel1 puțin quinquagesima. 39 Da'Tălmaci, plăteau 16 mărci (Ub, II, nr. 1057, p.452). 40 Despre alte dări vezi și Jakab ,Elek, op. cit., nr. 38, p. 66; A râmai szent birodalom grof szeki Teleki csalăd levelțâra, (în continuare Teleki), voi. II, Buda- pest, 1895, nr. 108, p. 148). 41 DIR.C. XIV, II, nr. 89, p. 37—38;. Jakab Elek, op. cit., nr. 48, p. 80. 41a 1357, Anjoukori Okmânytâr (în continuare Anjou), VI, Bp., 1891, nr. 337, p. 535—536. Homan Bălint considera castelaniile ca avînd în primul rînd un rol •economic (op. cit., p. 47—63), de unde rezulta’ și 'rolul deosebit al'castelanilor în acest compartiment de activitate. 42 Drept restrîns în 1342, cînd se mai introduce și responsabilitatea juridică ■a slujitorilor voievodali iar castelanii sînt asimilați judecătorilor de rînd (DIR.C. XIV, IV, nr. 81, p. 84'—86). ' 43 Fiigedi Enik, op. cit., p. 72—73. 44 1 371, Teleki, I, nr. 121, p. 169; pentru Banat vezi Maria Holban, Deposedări .și' judecăți in Banat pe vremea angevinilor și ilustrarea lor prin procesul Voya (1361—1378), în „Studii și materiale de istorie medie", V, 1962, p. 64. 80 A. A. Rusu aceste cazuri asistăm la judecăți ample, cu o reprezentanță socială largă, prezidate de către castelan45. încă de la începutul secolului al XlV-lea, castelanului i se rezervă un rol deosebit în sprijinirea bisericii catolice din Transilvania. El era însărcinat cu protecția bisericilor din domeniul cetăților4®, a bunurilor lor47, i se solicită sprijinul pentru strîngerea dijmelor din satele cetății48 sau pentru refacerea și apărarea unor mănăstiri49. Aceste ipostaze îl dez- văluie pe castelan într-o lumină mai puțin cunoscută, aceea de sprijini- tor al prozelitismului catolic în Transilvania. în secolele XIII—XIV, cetatea nu mai poate servi în vreme de război drept adăpost întregii populații a domeniului ei, așa cum ar fi putut să o facă aceea a secolelor anterioare. Ea are un caracter social și politic mai exclusiv, fiind destinată în primul rînd protecției proprietarului. Cas- telanul îndeplinește rolul de comandant al aparatului militar intern, dar și al domeniului. Armata cetăților reprezenta în epoca angevină o com- ponentă majoră a armatei regale. încă din perioada luptelor pentru con- solidarea la tron a regelui Carol Robert, castelanii însoțiți și de unitățile lor, apar pretutindeni în acțiuni militare. în 1330, la lupta de la Posada a pierit vicecastelanul.de Ciceu50, în vreme ce la 1369 pe Dîmbovița, tot în Țara Românească, în armata voievodului, castelanul de la Cetatea de Baltă51; în 1368 un castelan din Banat luptă în Bulgaria52, iar alții iau parte la expedițiile italiene ale lui Ludovic I53. . Convocarea la oaste se conforma unei proceduri precise. în voie- vodat, regele solicita voievodului chemarea castelanilor și a oamenilor lor. în afara voievodatului chemarea se făcea prin mesageri regali spe- ciali. Singurul exemplu de acest fel îl cunoaștem la cetatea Șiria, în anul 13 6 254. Actul chema la oaste pe toți „românii, oamenii și slugile pedeștri și călări", ceea ce însemna de fapt toate categoriile sociale supuse caste- 45 M. Holban, Deposedări si judecăți în Hațeg pe vremea Angevinilor, în „Stu- dii", 13, nr. 5, 1960, p. 153—159.' Ca urmare a școlilor și curentelor diverse care au abordat atribuțiile caste- lanilor, există și o perioadă în care a fost exagerat rolul judiciar al lor. Vezi Haj- nik Imre, A magyar birosăgi szervezet es perjog az Arpăd- es vegyes-hâzi kirâlyok alatt, Budapest, 1899, p. 97—102; Gâbor Gyula. A megyei intezmeny alakulăsa es mukodese Nagy Lajos alatt, Budapest, 1908, p. 30—31. 48 DIR.C. XIV, I, nr. 147, p. 190. 47 DIR.C. XIV, I, nr. 304, p. 290—291. . 48 Ub., II, nr. 713, p. 133. 48 DIR.C. XIV, IV nr. 192, p. 160. 50 DIR.C. XIV, Ilil, nr. 129, p. 298. 51 loan de Tîrnava, cap. XXXVIII, ediția Dekâni Kălman, Brașov, 1906, p. 144—145. ' 52 DHR.D. I, nr. 53, p. 94 și nr. 55, p. 96—98. 53 Sigur este castelanul Ștefan de Șiria, care în același timp cumulează și fun- ția de castelan de Forli (Italia). Monumenta Hungariae Historica, IV osztăly. Dipl. emlekek II. Anjou-kor, II, Budapest, 1875, nr. 390/B, p. 505. 54 Lukinich E., Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400 p. Christum (în continuare Doc. Valach.) Budapeste, 1941, nr. 121, p. 162. ' Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XW) 81 lanului. - Garnizoana cetății trebuie să fi fost constituită în timp de pace din familiarii castelanului. în vreme de război, cu totul excepțional, dată fiind suprafața restrînsă a cetăților, ;putea; să atingă cifra de cinci sute de oameni55. La sfîrșitul secolului al XlV-lea în cetatea de la Bran apar, primii mercenari străini55. , ; . Atribuțiile castelanilor depășesc. însă limitele castelaniilor lor, ex- tinzîndu-se chiar și dincolo de comitatele în care se găseau cetățile. Este încă un fapt care vine să sublinieze importanța acestei funcții. La înce- putul secolului al XlV-lea castelanii fac parte din scaunul de judecată comitatens57. îi găsim executori ai poruncilor regale și voievodale, cer- cetînd alături de oamenii locurilor de adeverire pricini diverse58 ori le- gate de proprietatea pămîntului59; iau parte la hotărniciri și introduceri în proprietate60; tot lor li se încredinețază protecția unor privilegiați re- gali61. Sursele documentare ne dezvăluie faptul că puteau confisca moșii62 sau dona pămînturi deșerte63, chiar și slujbașilor lor64, fără să putem spune cu convingere dacă acestea erau prerogative permanente, apărute numai în timp sau determinate de cumularea altor funcții. Deja la sfîrșitul se- colului al XlV-lea, obligațiile presupuse de slujbă erau atît de bine sta- bilite’încît se formulează și consecința penală a neîndeplinirii lor65. -Despre veniturile directe ale slujbei de castelan nu cunoaștem decît puține lucruri. Dacă luăm în considerare tradiția arpadiană în legătură cu veniturile comitelui de cetate66, atunci ar rezulta că și castelanii an- gevini au fost beneficiari ai unei cote-părți din dările și vămile colectate din castelanie. O relație documentară foarte timpurie și de o importanță excepțională, ne relevă retribuirea castelanului episcopal de la Finiș cu suma de 20 de dinari67. Notarea ei în registrul de dijme ar putea avea semnificația unei realități obișnuite. Sistemul darurilor oferite de către locuitori este atestat într-un teritoriu foarte apropiat de Transilvania68. El se putea extinde pe toată durata funcționării la cetate. ' 55 DHR.D. I, nr. 55, p. 97. . 56 loan de Tîrnava, cap. XXXVIII, p. 145. 57 1312, Dl. 30.598, fotocopie la Institutul de istorie și arheologie Cluj-Napoca. 58 1398, Teleki, I, nr. 202, p. 268. 59 1374, Pesty Frigyes, Krasso vărmegye tortenete (în continuare Pesty, Krasso), voi. III, Budapest, 1882, p. 126. 60 1313, DIR.C. XIV, I, nr. 181, p. 212; 1325; DIR.C. XIV, II, nr. 358, p. 170; 1344, DIR.C. XIV, IV, nr. 249, p. 199 etc. ■ 61 1360, Arhivele Statului Cluj, Arhiva Beldi; 1375, Biblioteca ’ Academiei. Fi- liala Cluj-Napoca, Kemeny Jozsef, Dipl. Tr., App. 3, nr. 132. 62 1373, Doc. Valach. p. 247. . . 63 1352, DHR.C. X, nr. 152, p. 161. Se pare numai în calitate de comite. 64 DIR.C. XIV, II, nr. 574, p. 309. 65 1398, Teleki, I, nr. 202, p. 268. 66 Deși cunoaștem relații directe numai la comiții parohiali (1222, DIR.C. XI— XIII, I, nr. .137, p. 192), beneficiile erau asemănătoare. ■ 87 DIR.C. XIII, II, nr. 381 p. 346. • , 68 La Cetatea Nyâlab în nordul Maramureșului. Vezi Fiigedi Erik, op. cit., p. 71. . ■ ■ 6 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 82 A. A. Rusu Atribuțiile ofereau foarte des prilej de abuzuri și silnicii pe seama castelanului. Cel mai important prilej era cel al apărării pămîntului ce- tății, chiar dacă justificat și împreună cu iobagii, cnezii sau oamenii de rînd, totdeauna cu violențe, jafuri, incendieri, răpiri și ucideri de per- soane69. Castelanul poate proceda la alipirea abuzivă a unor sate la do- meniul cetății79. Alte prilejuri sînt execuțiile judiciare ordonate de rege sau de voievod71. Cercetarea încălcărilor de atribuții constată folosirea ca instrumente a supușilor castelaniei, dar stabilesc în general just res- ponsabilitățile72; Exemple ale însușirii în scop personal a unor porțiuni din domeniu, deși rare, există totuși73. între 1357—1359, toți castelanii Transilvaniei au fost implicați în. acuzațiile episcopului de Alba lulia de a fi strîns pe seama lor și ă voievodului, dijma episcopală din satele cas- telanelor lor74. Un caz asemănător. se înregistrează și în decanatul Bra- șov73. • • . ■ • ■ . Ipostazele, atribuțiile și veniturile- castelanilor demonstrează pe de- plin rolul deosebit de. important -pe care l-au avut în societatea secolelor XIII—-XIV. Ei au fost instrumentele/fundamentale ale .aparatului de stat feudal.0 Au slujit oficialitatea, marea proprietate, biserica recunoscută. în Transilvania ei s-au adaptat unor condiții și situații locale, integrîndu-le, în parte unor structuri. mai generale. Voievodatul este primul cadru in- stituțional care impune particularismul castelaniilor și slujbașilor lor; realitatea românească este temeiul acestui cadru. Dincolo de veacul al XlV-lea, castelanatul intră, pînă către secolele XVI—XVII, într-o stare de rigiditate puțin receptivă la înnoiri76. Aso- ciindu-se cu epoca - feudalismului dezvoltat și tîrziu, instituția urmează firesc evoluția acestora. . ■ ■ ADRIAN A. RUSU 69 1353, DHR.C. X, nr. 226, p. 238; 1373, Arhiva capitlului Cluj-Mănăștur, Bi- blioteca Bathyaneum Alba lulia; 1375, Ub. II, nr. 1040, p. 437 etc. 10 1353, DHR.C. X, nr. 206, p. 223, unele încălcări de hotare trebuie să fi avut același scop. 71 Cea mai -importantă depășire de -atribuție pare să fi fost cu prilejul con- fiscării bunurilor hoților prinși. De acest lucru profitau, în dauna foștilor proprietari și a celor implicați direct în prinderea hoților, toți slujitorii voievodali. Vezi DIR.C. XIV, IV, nr. 81. p. 85. 72 1353, DHR.C. X, nr. 230, p. .240; 1373, Arhiva capitlului Cluj-Mănăștur, Bi- blioteca Bathyaneum Alba lulia etc. 73 Cazul lui Nicolae f.l. Gothard de Bran, Vezi Ub., III, nr. 1353 p. 141 și nr. 1410, p. 211. 74 D. Prodan, Iobăgia ’ în Transilvania în secolul al XVI-lea, voi. I, Editura Academiei R.S.R., București, 1967, p. 41. 75 Ub., II, nr. 780, p. 187—188. 76 Pentru modelul castelaniei de secol XVI vezi D. Prodan, op. cit., p. 494—516. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 83 ANEXE ■ I. Lista cetăților din Transilvania atestate documentar între anii 1250—1400 și succesiunea castelanilor și vicecastelanilor lor* ADRIAN (Adrian) (lîngă Sălard, jud. Bihor) 1285 DIR.C. XIII, II, nr. 288, p. 254. 1306 Zudus (DIR.C. XIV, I, nr. 60, p. 47). [1306-1309] „ (?) (Hazai okmanytăr, VII, Budapest, 1880, nr. 276, p. 319) [1318—1321] Pous de Zer, com. Solnoc (Anjou, I, nr. 431, p. 479). 1323 „ com. (Zichy, I, nr. 251, p. 220). 1330 lacob, Paul, Doja, f.l. Doja, com; Szabolcs• (Anjou, I, nr. 405, p. 463). 1332 lacob, Paul, f.l. Doja/ com. Szabolcs (Anjou, II, nr. 531, p. 623). 1334 Nicolae f.l. Kulche (DIR.C. XIV, III, nr. 219, p. 341). 1347 Nicolae Berzete, pivnicer al reginei, com. Szabolcs, c. Dunajec și Palocs (A nagykdllaj Kdllay csaldd leveltdra, I, Budapest, 1943, nr. 883, p. 203). ALMAS (Almas) (jud. Sălaj) 1370 Dl. 29.174. BOLOGA (Sebuswar) (jud. Cluj) 1319 Desideriu de Elephanth (DIR.C. XIV, I, nr. 359, p. 319). 1320 „ (Dl. 1991). 1322 „ (Anjou, II, nr.. 12, p. 14), * Prima listă a castelanilor regatului, din secolul al XlV-lea, fără primele menționări ale cetăților, a fost întocmită de către Wertner Mor (Adalekok a XIV. szăzadbeli magyar vilâgi archontologiăhoz, în „Tortenelmi tăr“, 8, 2—3 fiiz., 1907, p. 181—198, 327—341). Lista a fost reluată cu lacune, greșeli, dar și unele date ine- dite, numai la nivelul voievodatului, de către Entz G. (Die Baukunst Transsilva- niens im. 11—13. Jdhrhundert, în „Acta Historiae Artium", 14, fasc. 3—4, 1968, p. 165—174). Documentare pentru cetăți transilvane au mai întocmit — cu multe con- fuzii — Filgedi Erik (op. cit., p. 98—214) și Engel Păi (op. cit., p.' 93—171). In lista noastră primele atestări documentare au fost, subliniate. Pe col’oana a doua s-au trecut anii menționării vicecastelanilor. Colecțiile documentare au fost abreviate după cum urmează: Csăky = A Korbsszegi es Adorjâni grof Csăky csaldd tortenete. Okleveltăr, 1/1, Budapest, 1919; Csânki = Csănki D., Magyarorszâg tor- teneti foldrajza a hunyadiăk borăban, I—II, V, Budapest, 1890:—1913; Fejer = Fejer Georgius, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, VIII—IX, Buda, 1832—1833; Ortvay = Ortvay Tivadar, Pesty Frigyes, Oklevelek Temesvărmegye es Temesvăros tortenetehez; Pojon, 1894; Szekely okl>>=. Szekely okleveltăr, I—III, Cluj, 1872—1890; Zichy = A Zichi es Văsonkebi grof Zichy-csalăd idoseb âgănak okmănytâra, I—V, Budapest, 1871—1888. Alte abrevieri folosite: as. = asociat; c. = castelan; com. = comite, comitat; d. ■ decedat; f.l. ='fiul lui; mag. = magistru; h. = neam; or. = origine; p. = po- sesiuni; v. = voievod. - 1 84 A. A. Rusu 1323 1324 1325 1329 1330 1336 [1347-1357], 1359 1360 1377 1376 1381 1377 1395 1398 1335 1389 1325 1352 1364 1366 1368- ' 1386 1332 1335 1349 1352 1358 ,, ■ (Anjou, II, nr. 76, p. 83). ,, (Anjou; II, nr. 104, p. 114). „ (Anjou, II, nr. 167, p. 188). (DIR.C. XIV, II, nr. 533, p. 272 ;nr. 560, p. 299). „ (DIR.C. XIV, II, nr, nr. 571, p. 307). Desideriu de Dosonc, f.l. Dionisie (Dl. 31.077). Ubul (DIR.C. XIV, IV, nr. 542, p. 370 = nr. 797, p. 544) Andrei f.l. Dionisie (Dl. 26.862/1). Sophornik (Ub., II, nr. 1073; p. 463). BOCȘA (Kuvesd) (jud. Caraș-Severin) Dumitru, cel Mic (Hurmuzaki, 1/2, nr. 184, p. 237). Paul de Zurchuk (Pesty, Krasso, III, nr, 97, p. 155). BRAN (Terch) (jud. Brașov) DHR.D. I, nr. 67, p. 110-112. Nicoale f.l. Gothard (Ub., III, nr. 1352, p. 141). „ (fără titlu) (Ub., III, nr. 1410, p. 211). CARAȘOVA (Karasow) (jud. Caraș-Severin) Thouka, c. Vărădia (DIR.C. XIV, III,'nr. 257, p. 361). castelani (Pesty, Krasso, III, nr. .124, p. 185). ¥ • CARANSEBEȘ (Sebus) (jud. Caraș-Severin) Posa de'Zer, c,. Ilidia (DIR.C. XIV, II, nr. 320, p. 149). . „ com. Caraș (DHR.C. X, nr. 152, p. 161). loan zis Dorman (Hurmuzaki, 1/2, nr. 64, p. 88). Emeric. Lackfi, stolnic,' căpitan de Vidin, c. Menadia (Teleki, I, nr. 101, p. 140). castelan (Fejer, IX/4, p. 120).- ,, (Pesty, Krasso, III, nr. 110, p. 164). CETATEA DE .BAPTĂ (Kukulewar) (jud. Alba) Ștefan f.l. Francisc,' zis Pagan (DIR.C. XIV, III, nr. 125, p. 290) „ (DI 31.076). ■ ’ ;- Dominic (DIR.C. XIV, .IV, nr. 739, p. 508). Petru cel Roșu (KOvâry Dâszlo,. Erdely regisâgei, Pest, 1852, p. 210). Nicolae de Syra (Anjou, VII, nr. 32, p. 56). Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 85 1368 Petru cel Roșu (loan de Tîrnâva, cap. XXXVIII). - 1393 Petru zis Thot.(Dl. 62.751).- ’ . CHERESIG (Kereszeg) (jud. Bihor) • 7290 Scriptores rerum Hungaricarum, Ediția Szentpetery, I, 1, Budapest, 1937, p. 474. ■ ■ ' ’ - ■ ' 1313 . Emeric f.l. Iwanca (Dl. 54.465). 1313 Beke (DIR.C. XIV, I, nr. 194, p. 220) . 1321 Alexandru f.l. Alexandru de Nekche (DIR.C. XIV, II, nr. 13, p. 4). , 1322 . Nicolae f.l. Aba (DIR.C. XIV, II, nr. 107, p. 45). 1323 Alexandru f.l. Alexandru (DIR.C. XIV, II, nr. 197, p. 86). ' 1324 „ (Dl. 60.190). 1326 Bartolomeu (Csdky, 1/1, p. 51 — 52). . 1326 Dumitru f.l. Alexandru de Nekche, mare vistiernic, com BaS și Trencin (DIR.C. XIV, II, nr. 414, p. 201). 1327 „ (Anjou, II, nr. 271, p. 306). 1328 ,, jude al cumanilor (Anjou, II, nr. 336, p. 377). ■ 1344 Ciko (DIR.C. XIV, IV, nr. -249, p. 199). 1345 „ (Pejir, IX/1, p. 275-277). 1346 „ c. Tapulchan (Anjou, IV, nr. 338, p. 561). 1347 „ (A Piez nemzetsig Apponyi dgdnak az Apponyi' grâfok csalddi level- tdrdban brizett oklevelei, I, Budapest, 1906, p. 156). , CHEUD (Aranyos), (jud. Sălaj) ■ . . 1341 Thompus (DIR.C. XIV, IV, nr. 56, p. 49-50). 1342 (?) „ (fără localizare) (DIR.C. XIV, IV, nr. 89, p. 92). 1349 Dominic Machka f.l. loan de Zvolen (DIR.C. XIV, IV, nr. 756, p. 520). 1357 Matei (Zichy, III, nr. 37, p. 54). ■ . CHIOAR (Kewar) (jud. Sălaj) 1316—1317(7379JDesideriu de. Elephanth (DIR.C. XIV, II, nr. 359. p. 319). ’ CIACOVA (Chaak) (jud. Timiș) 1395 DHR.D. I, nr. 85, p. 133. CICEU (Chycho) (jud. Bistrița-Năsăud) . 1304 Nicolae Was f.l. Emich (DIR.C. XIV, I, nr. 52, p. 41). 1315 „ (DIR.C. XIV, I, nr. 235, p. 243). 1318 „ (Dl. 29.421). . . . 86 A. A. Rusu 1321 (fost) 1330 1334 1335 1338 „ (DIR.C. XIV, II, nr. 51, p. 19). Petew f.l. Ștefan (DIR.C. XIV, III, nr. 129, p. 292). Petru (DIR.C. XIV, III, nr. 168, p. 312). Ștefan zis Pagan, c. Unguraș, Cetatea de Baltă (Dl. 30.004). Iwanka, lacob, Petru, Nicolae, f.l. Ștefan (fără titlu) (DIR.C. XIV, III, nr. 406, p.. 486) 1353 1355 1357 1359 (fost) [1364] ’ 1392 lacob f.l. Vyd (DHR.C.., X, nr. 226, p. 238; nr. 230, p. 240). „ (DHR.C., X, nr. 315, p. 330). Toma cel Roșu (Arh. Stat Cluj. Arh. Was). Ștefan zis Pagan (Dl. 28.074). Pavel zis Pecenegul (Teleki, I, nr. 95, p. 133). Matei (Tagânyi Kâroly, Szolnok-Dobokavărmegye monographiâja, Dej, II, 1901, p. 396). CODLEA (Feketeholm) (jud. Brașov) 1267 DIR.C. XIII, II, ar. 82, p. 91. 1331 (înainte de) Solomon de Brașov, (fără titlu) (DIR.C. XIV, III, nr. 48, p. 34). 1331 (înainte de) loan, lacob f.l. Nicolae de Rîșnov (fără titlu) (DIR.C. XIV, III, nr. 48, p. 34; nr. 54, p. 39). DERGEUCH (disp. probabil în jud.' Sălaj) 1319 DIR.C. ‘XIV, I, nr. 359, p. 319. DEVA (Dewa) (jud. Hunedoara) 1269 DIR.C. XIII,' II, nr. 108, p. 119. 1308-1309 Paul f.l. Ladislau (DIR.C. XIV, I, nr. 103, p. 121). 1320 (fost) „ (DIR.C. XIV, I, nr. 397, p. 343). 1326 Martin f.l. Matei de Matehaza (Dl. 86.571). 1333 Martin, corn. Hunedoara (DIR.C. XIV, III, nr. 153, p. 304). 1334 (DIR.C. XIV, III, nr. 193, p. 325). 1338 „ (DIR.C. XIV, III, nr. 386, p. 464). 1343 „ (DIR.C. XIV, IV, nr. 620, p. 431) 1348 (fost) „ (DIR.C. XIV, IV, nr. 620, p. 431). 1364 Petru f.l. Bethlen (Dl. 73.769). 1368 loan zis Lepes (DHR.D. I, nr. 52, p. 93). 1371 Ștefan (Teleki, I, nr. 121, p. 168). 1384 castelani (Dl. 30.731 sau 31.731) 1387 loan f.l. Nicolae de Binținț, corn. Hunedoara (Doc. Valach, nr. 307, p. 333). 1390 „ c. Hațeg (Teleki, I, nr. 167, p. 223). 1395 Ladislau f.l. Nicolae, com. Hunedoara („Hunyadvm. tart. tărs. 4vk.”, I, p. 77). 1397 loan, com. Hunedoara (Csânki, V, p. 246). Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 87 ; . .DEZNA (Deznye) : (jud.'Arad) ' • 1318 1340 1347 Iwanca,'c.' Pîncota’(D72?.C. XIV, D nr.'316, p. 294). Senye (Csănki, I, p.-722). ■ ■ Francisc, c. Pîncotâ (DIR.C. XIV, IV, nr. 524, p. 357'; nr. 533, p. 363) DIOSIG (Gyoziyk) (jud. Bihor) [1278] DIR.C. XIII, II, nr. 211, p. 193. FINIȘ (Feries) (jud. Bihor) 1 [7297-1294] 1344 castelan (DIR.C. XIII, II, nr. 381, p. 346). Matei de Tăuții de Sus (DIR.C: XIV, IV, nr. 250, p. 202). FDOREȘTI (Fenes) (jud. Cluj) 1312 1335 1357 1370-1373 Toma f.l. Ambrozie (Dl. 30.598). Matei (Dl. 96.182). loan f.l. Duca (Anjou, VI, nr. 413, p. 634). . Nicolae de Grind (neprecizat) (Bibi. Bathyaneum). GHILVACI (Gyluach) (jud, Satu Mare) 7377—1318 loan f.l. Bereck (FejSr, VIII/5, p. 159). GLOGOVOȚ.(Egurwar) (jud. Alba) 1313 loan zis Nakas' (DIR.C. XIV, I,' nr. 181, p. 212).-' - GOGAN-VARODEA (Wywar) (jud. Mureș) 1341 1347 1360 1361/1369 1392 Toma cel Roșu (DIR;C. XIV, IV, nr. 56, p. 22). . castelan (Dl. 29.679). ■ ,, (Arh. Stat Cluj.'Arh. Beldi).' Ubul (Dl. 29.694). ' ' ’ Matei (Szikely olil., I, nr. 71, p. 84). GURGHIU (Gurgen) (jud. Mureș) 1358 1364 1391 Simon (Anjou, VII, nr. 58,' p. 113-144). loan zis' Depes jTeleki, I, nr. 95, p. 133). Ștefan f.l. Ștefan (Zsigmondkori okl., I, nr. 1958, p. 244) 88 A. A: Rusu HĂLCHIU (Heltheuin) (Crizba, jud. Brașov) 1335 1344 Nicolae Was cel Mic (DIR.C. XIV, III, nr. 269, p. 366) Nicolae și Ladislau, f.l. loan, ziși Was (fără titluri) (DIR.C. XIV, IV, nr, 219, p.: ,174) HAȚEG (Hathzak) (jud. Hunedoara) 1317 1660 1390 1396 1398 Nicolae (Dl. 100.035). Petru de Tara vicev. (,,Hunyădvm. tort. tărs. ăvk.”; I, p. 60) . • loan f.l. Nicolae de Binținț, c. Deva (vezi acolo). castelan („Hunyadvm. tort, tărs, ekv. ”, II, p. 24). Stibor Dobriski v. (Bibi. Acad. Cluj. Col. Kemeny). HODOD (Hadad) (jud. Satu Mare) 1399 Anton de Raton (Zichy, N, nr. 114, p. 136). HUNEDOARA (Hunyad) (jud. Hunedoara) 1364 Ubul (Teleki, I, nr. 95, p. 133). IDIDIA (Elyad) (jud. Caraș-Severin) 1325 Posa de Zer, c. Caransebeș (vezi acolo). 1363 (înainte de) loan f.l. Hench (Pesty, Krasso, III, nr. 40, p. 56). 1363 1363 1382 „ Toma de Kartal (Ibidem). „ Posa de Zer (Ibidem). Ladislau f.l. Posa de Zer (Ibidem). Mihail și Grigore (Ibidem). Nicolae f.l. Dominic (Pesty, Krasso, III, nr. 101, p. 158). 1320 1322 1323 JDIOARA (Sydouar) (jud. Caraș-Severin) castelan (Csdnki, II, p. 45). Dionisie c. Mehadia (Dl. 99.892). Dionisie mare stolnic, c. Mehadia (DIR.C. XIV, II, nr. 146, p. 66 ; nr. 152— 1324 1368 — 153, p. 67; nr. 159, p. 69; nr. 160, p. 69; nr. 164, p. 70; nr. 178, p. 180; nr. 201, p. 91; nr. 207, p.. 94). „ (DIR.C. XIV, II, nr. 246, p. 111). castelan (Fejir, IX/4, p. 120). 1324 LITA (Leta) (judi Cluj) Nicolae f.l. Petru de Grind (fără titlu) (DIR.C. XIV, II, nr. 257, p. 117— 118). ■■ ■ Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) g9 1331 1341 1364/1382 1370 1395 Nicolae zis Rima f.l. Nicolae, corn. Cluj' (DIR.C. XIV, III, nr. 37, p. 29), „ (DIR.C. XIV, IV, nr. 54, p. 46). Nicolae, Ladislau, loan, f.l. Peteu, c. Unguraș ' (Telehi, I, nr. 95, p. 133) castelan (Ub., TI, nr. 941, p. 342). lacob (Ub., III, nr. 1339,. p. . 125). LUGOJ (Lugas) (jud. Caraș-Severin) 1386 castelan (Pesty, Krasso, III, nr. 110, p. 164). MEHADIA (Myhald) (jud. Caraș-Severin) 1322 1323 1324 1329 1349 1366 1368 1372-1373 Dionisie, c. Jdioara (vezi acolo). u »» >> »> „ mare stolnic, c. Haznus (Dl. 100.035). Ștefan f.l. Dionisie, ban de Severin (DIR.C. XIV, IV, nr. .705, p. 488). Emeric Lackfi, c. Caransebeș (vezi acolo). castelan (Fejer, IX/4, p. 120). Andrei zis Turma (Doc. Valach., nr. 201, p. 247). MENTEU (disp. lîngă Aluniș) (jud. Mureș) 1319 Blasiu vicejude în scaunul Tileagd (DIR.C. XIV, I, nr. 380, p. 332). ORLAT (Salgo) (jud. Sibiu) 1322 DIR.C. XIV, II, nr. 50, p. 50-51. ' ORȘOVA (Orsva) (jud. Caraș-Severin) 1351 castelan (Pesty Fr., A Szorănyi bânsăg 5s Szoriny vărmegye tor tinete, II, Budapest, 1878, p. 389). 1373 Petru f.l. Pavel f.l. Hem (Fejir, IX/5, p. 627, data corectă în „Szâzadok”, 1900, p. 601). ■ PALOTA (Deerspalataya) (jud. Bihor) 1279 DIR.C. XIII, II, nr. 225, p. 202. PÎNCOTA (Pancata) (jud. Arad) 1318 1331 1347 Iwanca, c. Dezna (vezi acolo). Laurențiu de Nogmarton (DIR.C. XIV, III, nr. 8, p. 3).- Francisc, c. Dezna (vezi acolo). - 90 A. A. Rusu' PIATRA CRAIVII (Kechkes) (jud. Alba) 1313 Ștefan (DIR.C. XIV, I, nr. 181, p. 212). 1319 Nicolae f.l. Erdeod (DIR.C. XIV, I, nr. 345, p.' 310). 1322 Arnold, Nicolae (DIR.C. XIV, II, nr. 91, p. 40). 1341 (înainte de)Nicolae zis Rima, f.l. Nicolae (DIR.C. XIV, IV, nr. .54, p. 46). 1341 Sinka (DZE.C..,XIV, IV, nr. 61, p. 65). 1346 Petru f.l. Mihail, de lara, vicev. (DIR.C. XIV, IV, nr. 439, p. 307-308) 1346 vicecastelani (Ibidem). RIMETEA (Turuskou) (jud. Alba) 1290 DIR.C. XIII, II, nr. 366, p. 325. RODNA (jud. Bistrița-Năsăud) 1268 DIR.C. XIII, II, nr. 104, p. 115. 1 ' RUPEA (Kuholm) (jud. Brașov) 7324 DIR.C. XIV, II, nr. 290, p. 134. 1332 loan f.l. Petru, Nicolae zis Zabary (DIR.C. XIV, III, nr. 101, p. 275) 1334 Nicolae de Zobor (DIR.C. XIV, III, nr. 218, p. 339). 1341 Petru (DIR.C. XIV, IV, nr. 61, p. 65). 1358 Nicolae Was (cel Mic) (T.eleki, I; nr. 66, p. 105). 1358 „ (Ub., II, nr. 738, p. 154). 1362 lacob zis Secuiul (Dl. 29.068). ,‘t SĂSCIORI (Suburbium) (jud. Sibiu) 1309 ’ DIR.C. XIV, I, nr. 103, p. 160. ȘIMLEUD SILVANIEI (Somlyo) (jud. Sălaj) 7357 DHR.C. X, nr. 83, p. 84. SOEYOMKO (disp. lingă Aleșd) (jud. Bihor) 1306 Pavel, fr.l. Bud (DIR.C. XIV, I, nr. 60, p.' 47). 1309 Ladislau f.l. Hegun (Dl. 86.488). 1323 Dionisie de Eutak, corn. Bihor (Dl. 1900, 2071). ȘIRIA (Siri, Vilagosvar) (jud. Arad) '1318 Desideriu f.l. Dionisie, c. Kapu (Anjou, I, nr. 412, p. 459). 1324 Mihail f.l. Ștefan de Moruch (Dl. 33.718).. . . Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 91 1326 1358 Desideriu f.l; Dionisie, com. Șopron. (Fejer, VHI/3, p. 62). Ștefan, c. Forli (Italia) (?) (Monwm. Hung. Hist. IV. oszt., Dipl. eml. II Anjou-kor, II, Budapest, 1875, nr. 390/B, p. 505). 1362 1364 Andrei f.l. Dionisie (Doc. Valach., nr. 121, p. 162). ' ,, („Devăltari kOzlOny”, 1946, p. 57, nr. 6). ■. ȘOIMUȘ (Solymos) (jud. Arad) 1278 1311 1319 Dl. 1.020. Dominic, com. Arad (Dl. 91.166). Toma f.l. Farcas, com. Arad, BaS, Sirmiu, jude al cumanilor, c. Haznus (Anjou, I, nr. 476, p. 528—531). 1319 (fost) încep. XIV 1360 1398 Mihail (DIR.C. XIV, I, nr. 375, p. 330). Alexandru, com. Arad (Dl. 93.947). . ■ J Ștefan f.l. Benedict (Dl. 49.711); Dadislau f.l. Petru, de Zelemer, loan f.l. Petru, de Almas, vicecom. Arad (Ortvay, I, nr. 160, p. 278). 1400 loan f.l. Petru (Zsigmondkori okl., II, nr. 25, p. 4). TĂDMACIU (Tliolmach) (jud. Sibiu) 1370 1376 1378 Ub., II, nr. 949, p. 349. loan de Scharpenek (Ub., II, nr. 1057, p. 449; nr. 1059, p. 453). „ com. Brașov (Ub., II, nr. 1086, p. 481; nr. 1088, p. 484; nr. 1089, p. 486; nr. 1099, p. 497; nr. 1146 p. 543).' 1378 1378 1381 loan zis Bachritter (Ub., II, nr. 1086, p. 482; nr. 1089, p. 486). Gottfried (Ub., II, nr. 1088, p. 484). loan de Scharphnik (Ub., II, nr. 1146, p.'543). TĂMĂȘBNI. (Tamasvaralyaj (jud. Satu Mare) 1284 Zichy, I, nr. 57, p. 56. , , TĂUȚI (Lapis Sancti Michaelis) (jud. Alba) 1299 1326 (fost) 1363 (fost) 1364 Teleki, I, nr. 11, p. 24. Garman (DIR.C. XIV, II, nr. 367, p. 174). . . ■C Ștefan f.l. loan (Ub., II, nr. 795, p. 201). Toma f.l. Grigore (Ub., II, nr. 802, p. 206). TIMIȘOARA (Temesvar) (cetatea nouă) (jud. Timiș) 1315 1323 1341 DIR.C. XIV, I, nr. 220, p. 407. Gheorghe f.l. Pavel (Anjou, II, hr. 56, p. 63—64). ■ ' Thouka, com. Timiș (DIR.C. XIV, IV, nr. 26, p. 22). 92 A. A: Rusu 1361 loan f.l. Desideriu, com. Timiș (Ortvay, I, nr. 57, p. 100) 1371 Ladislau de Oppeln, palatin (Hurmuzaki, 1/2, nr. 138, p. 179 — 180). 1371 Ladislau f.l. Andrei (Ibidem). 1371 Benedict f.l. Pavel (Ibidem) . 1394 Nicolae f.l. Ștefan Marchal, Nicolae f.l. Ștefan Csâky (Zsigmondkori okl.. nr. 3589, p. 392). TURIA (Toria) (jud. Covasna) 1360 Szekely okl., III, nr. 421, p. 14. ■ UNGURAȘ (Balvanus) (jud. Bistrița-Năsăud) 1308 Myke (Dl. 29.994). 1310 „ (Tagdnyi, II, p. 109). 1325 Beke (DIR.C. XIV, II, nr. 358, p. 170-171). 1326 „ (DIR.C. XIV, II, nr. 361, p. 172). 1333 Ștefan zis Pagan (DIR.C. XIV, III, nr. 129, p. 291). 1333 Marcu f.l. Nicolae (Ibidem). 1334 Mike (Dl. 31.075). 1335 Ștefan zis Pagan (Dl. 30.004). 1345 Wosk (DIR.C. XIV, IV, nr. 381, p. 271). 1345 Nicolae Thoth (Ibidem). 1347 Wosk (Dl. 62.705). 1353 castelani (DHR.C. X, nr. 206, p. 223). 1357 Petru zis Secuiul (Doc. Valach., nr. 96, p. 132—133). 1357 Petru, Gheorghe zis Secuiul (Teleki, I, nr. 66, p. 103). 1358 „ (Zichy, IV, nr. 478, p. 637). 1359 (fost) Ștefan zis Pagan, c. Ciceu (vezi acolo). 1359 Petru f.l. Betlilen (DI. 27. 428). 1364 Nicolae, Ladislau, f.l. Petew, c.' Lita (vezi acolo). 1367 loan, Nicolae, f.l. Petew (Dl. 28.082). 1368 Dominic, Mihail (Bibi Acad. Cluj. Col. Kemeny). 1369 Mihail (Ibidem). 1370 Nicolae f.l. Petew (Ub., II, nr. 950, p. 350). 1371 Nicolae, loan, f.l. Petew (Ub., II, nr. 966, p. 366). 1375 Nicolae, Ladislau, (Bibi. Acad. Cluj. Col. Kem4ny). 1377 Ștefan f.l. Nicolae (Dl. 26.870). 1398 Andrei Rlvegy (Teleki, I, nr. 202, p. 268). VALCĂU (Walkou) (jud. Sălaj) 1319 DIR.C. XIV, I, nr. 359, p. 320. 1329 (fost) Kenez (Hurmuzaki, 1/1, nr. 484, p. 610). 1341 (fost) Nicolae Orrus (DIR.C. IXV, IV, nr. 56, p. 49-50) 1341 (fost) Chemburg (Ibidem). • Castelanii din Transilvania (sec;' XII—XIV) . 93 ’ • VĂRĂDIA (Ersomlyd)- (jud. 'Caraș-Severin) '■ ■ ■' • ■ ■ i . • ' ■ . ' ' . ’ . ■ . V . - - ■ - . 1335 Thouka, c. Carașova (vezi acolo). . * 1357 '■ loan zis Pecenegul (Hurmuzaki, 1/2, nr; 39, p. 51);; 1358 „ (Hurmuzaki, 1/2; nr.'40, p.’51—57). 1382 Grigore. (Pesty, Krasso, II, rir. 99, p. 156; nr. 101, p; 158). 1386 castelan (Pesty, Krasso,- II, nr. 410,’p; 164)> - • ■ II. Indicele castelanilor Transilvaniei dintre anii 1250—1400. . - Alexandru. Com. Arad, c. Șoimuș' la începutul, sec. XIV. .... : Alexandru f.l: Alexandru Nekche, Or., com. JBarănya, n. Aba, p. Bihor. Mag. c. Cheresig 1321. D. înainte de 1326 fpiPCiC'.-XIV, III,~ urî 414, p. 202). Andrei f.l. Dionisie. Or. și p. com. Bodrog.' C. Bologa 1359;. mag. c. Șiria 1362— 1364. . Andrei.,Elvegi. C. Unguraș în jurul anului 1398.: . Andrei zis .Turma, f.l. loan de Zlanotynch. • Or.< Banat (1364, Pesty, Krasso, III, nr. 52, p. 68). C. Mehadia 1372—1373. ' .... ■ Anton de Raton. Or. Sălaj. C. Hodod 1399.. Arnold. Probabil sas din Transilvania. Mag. .c, as.< Piatra Craivii, 1322. Beke /Benedict f.l. Toma/.. Or. și p. Bihor. Alte p. în com. Bekes. Fr. palati- nului lacob Kopasz, n. Borșa. Com. Bihor 1302 (DIR.C. XIV, I, nr, 22, p. 18), mag. . c. Cheresig 1313. ' ’ . ■. ,,, ‘ " Beke. 'Mag. c. Unguraș- 1325—1326. b,. . . ■ Benedict f.l. Pavel. Or. com. Veszprem, din 1320 în Banat. N. Himffy, p. Banat. . Mag. c. Timișoara din 1371. Ban al Bulgariei 1367—1369. - Blasiu. C. Menteu și jude al scaunului secuiesc Tileagd 1319. Chemburg. Or. după-nume ceh. C. Valcău înainte de .1341. ; Ciko. Or. Slovacia sau com. Gyor. Mag.'c. 'Cheresig 1344—1347, în 1346 c. și la Tapulchan. Din 1353 mare vistier (?) (DHR.C, 'X, nr. 187, p. 206). Desideriu f.l. Dionisie. Or. com. Gyor, n. Hederîcl Șiria probabil între 1318— 1330. în 1318 c. și la Kapuî în 1326 com. Șopron. .D. 1330 Posada. Desideriu f.l. Dionisie: Or. sec. XIII, Slovacia,, stabiliți în Transilvania; n. To- majT-Losn'oc; p. com. Turda, Dăbîca,-.Cluj,"Solnocul interior, Ungaria. Mag, c.'Bo- ’ loga 1336. D..înainte de 1354 (DHR.C,X, nr. 270,- p:. 280)., ; . V', Desideriu de Elephapth. Or. Slovacia; p. com. Nitra, Cluj, Dăbîca, Solnocul interior, Bihor.- C. Chioar 1316—1317, mag.- c.-- com.. Bologa 1319—1330; ,d. înainte de 1335. . Dionisie f.l. Nicolae de Szecs. Or. com., Gyor; n. Balog. Ban de Severin 1301, c. Mehadia: și Jdioara 1323, paharnic 1326; ban de Severin 1335. D. după 1341. Dionisie de Futak. Or. com. Bacs.; Bihor 1320—1330, c. Solyomkb în 1322— 1323. - - . ; .7'- ''' ’ ■ Doja f.l. Doja de Debrețin. Or. com. Bihor., C< aȘ- Adrian și=cbm. Szabolcs-și Bihor .1330;;' 5 . ■ , , , ■ , Dominic. Com. Arad, c.'.Șoimuș, 1311. ■ , - . 94 A. A. Rusu Dominic Macska fd. loan de Zvolen. Or. Slovacia; p. Transilvania. Mag. c. Cetatea de Baltă înainte de 1349, c. Cheud 1349—1350, c. Hust și Nyalab 1353, vicev. 1357. . Dumitru {.1. Alexandru Nekche. Or. com. Baranya, n. Aba, p. Bihor, C. Che- resig 1327—1328, com. Bihor, 1336, vistiernic, com. Bag și Trencin 1338. D. înainte de 1355 (DHR.C. X, nr. 288, p. 296). . ,. Emeric f.l. Iwanca. C. Cheresig 1313. . Emeric Lackfi f.l. Ștefan. Or. com. Vas, stabiliți com. Arad, n. Herman, p. com. Arad, Bihor. Mag. stolnic 1359—1367, c. ’ Mehadia și Caransebeș, căp. Vidin 1366, ban de Severin 1368, v. 1369—1372, palatin 1372—1374; d. 1375. Francisc. C. Dezna și Pîncbta 1347. ' - Garman. Mag. c. Tăuți înainte de 1326. • Gheorghe zis Secuiul. Or. Transilvania. Mag. c. as. Unguraș 1357—1358. Grigore. Mag. c. Vărădia 1382. lacob, C. Lita în 1395. ’ lacob f.l. Doja de Debrețin. Or. Bihor. C. as. Adrian, com. Szabolcs 1330. lacob f.l. Nicolae de Rîșnov. Or. sas. Mag. c. as. Codlea înainte de 1331. lacob f.l. Ștefan. C. as. Ciceu înainte de 1338. lacob f.l. Vid. Mag. c. Ciceu 1353^-1355. ' lacob zis Secuiul. Mag. c. Rupea 1362. loan f.l. Bereck. Or. Ungaria de nord, n. Gutkeled, p. Sătmar și Bihor, c. Ghilvaci 1317—1318, d. în anii 1344—1347. ' ' " loan f.l. Desideriu. Mag. c. com. Timișoara 1361. loan f.l. Hench. P. Banat. C. Ilidia în intervalul 1351—1363. . loan f.l. Luca, C. Florești 1357. ■ loan f.l. Nicolae de Binținț. Or. Hunedoara. Mag. c. Deva 1387, c. Hațeg 1390, c. Deva, com. Hunedoara 1397. loan f.l. Nicolae de Rîșnov. Of. sas. Mag. c. as. Codlea înainte de 1331. loan f.l. Petew. Or.' com. Gyor, n. Balog. Mag. c. as. Unguraș 1364—1375, Lita 1364. ... . . loan f.l. Petru, C. as. Rupea 1332. loan f.l. Petru de Almas. Or. com. Bereg. Vicecom. Arad, c. as. Șoimuș 1398— 1400'. ■ ' ' ' ' ■ • ■ •1 ’ loan zis Pecenegul de Nezde. Or.' com. Somogy. Mag. c. Vărădia 1357—1358, c. Ovar, com. Trencin sau Moson 1361, c. Fejerko 1369, com. Veszprem 1382, d. după 1397 (Zsigmondkori okl., I, nr. 5013, p.- -553). . . , loan zis Lepeș, f.l. Nicolae. Or. com. Zarand (după 1317). C. Gurghiu și com. al secuilor 1364, mag. c. Deva 1368, vicev. 1369—1372. . loan zis Nakas. Mag. c.,Glogoveț 1313. . loan Scharfeneck. Or; Austria de est. C. Tălmaci 1376—1381, com. Brașov 1378. Ivanka. Mag. c. Dezna și Pîncota 1318. Ivanka f.l. Ștefan. C. as. Ciceu înainte de 1338. Kenez. Or. com. Borsod, n. Ors. Com. c. Valcău înainte de 1329. Ladislau f.lf Hegun. C. Solyomko 1309. Ladislau fl. loan. Or. Transilvania, fam. Was. Mag. c. as. Hălchiu 1344. Ladislau f.l. Nicolae. Mag. c. Deva, corni Hunedoara 1395. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) 95 Ladislau f.l. Petew. Or. com. Gyor, n. Balog. .Mag. c. as;.Unguraș 1364—1375, Lita 1364. ' • -. • • • ■■ ’ Ladislau f.l. Petru de Zeleiner. Or. com. Szabolcs, n. Gutkeled. C. as. Șoimuș, vicecom. Arad 1398. ' ' ' ‘ . Ladislau f.l. Posa de Zer. Or. com. Csongrâd, n. Bor-Kalan, p. Bănat. Com. Caras 1353, mag. c. Ilidia 1363, d. 1391 (Zsigmondkori okl. I, nr. 1881, p. 205). ■ 'Ladislau de Oppeln. Or. Polonia, n. Piast. Palatin 1376—1372, c. Timișoara pînă la .1371, guvernator al .Galiției și Lodomeriei 1372—1378, guvernator al Poloniei 1378—1379, d. 1401. ■ " . • ' ' Laurențiu f.l. Simion de Nogmarton. Or. Ungaria de vest, mag. c. Pîncota 1331. - ‘ ■ Martin/f.l. Matei de Matehaza. Or. com. Dăbîca (?), p. com. Dăbîca. C. Deva 1326—1343, com. Hunedoara 1333, d. înainte deL 1348. Matei. Or.- Transilvania. C. Florești 1335.' ' ' ' . ’ ■ ■ Matei. Or. Sătmar. C. Finiș 13447 " ' r ' ' ' Matei. Or. Transilvania, p. Solnocul interior. C. Gogan-Varolea 1391, c. Ciceu 1392. ' ' , ' ' . Mihail f.l. Farkas. Or. com. Nograd, n. Kathyz. C. Șoimuș înainte de 1319. Mihail f.l. Ștefan de Moruch Or. com. Bihor. Meg.' c. Șiria 1324, d. înainte de 1355 (DHR. C, X, nr. 289, p. 298). • ■ Mike. C. Unguraș 1308—1310, 1334.' ' • ■ " ■ . Nicolae' f.l. Dominic. Mag. c. Ilidia'T382. ' ? ' - Nicolae f.l. Emich. Or. Transilvania, fam. Was, p. com. Dăbîca. Com. c. Ci- ceu 1304—1321. ' ’ ’ ' Nicolae f.l. Erdeod Mag. c. Piatra Craivii 1329, în 1322 c. as. . Nicolae f.l. loan. Or. Transilvania, fam. Was. Mag. c. as. 1344, com. Cluj. 1349, vicec. și c. Rupea 1358. , ■ ' . Nicolae f.l. Nicolae de Grind. Or. Transilvania. Om al regelui 1353 (DHR.C. X, nr. 205, p. 221). mag. c. Florești 137Q—1373. ' . Nicolae, f.l. Petew. Or. com. Gyor, n. Balog. Mag. c. as. Unguraș 1364—1375, Lita 1364, com. secuilor 1377—1380. ’r! • " . . Nicolae f.l. Petru de Grind. Or. Transilvania. Com. c. Lita pînă la 1324, d. îna- inte de 1353 (DHR.C, X, nr. 205, p. 221). . ' Nicolae f.l. Ștefan. C. as. Ciceu 1338. Nicolae f.l. Ștefan Marcali. Or. Somogy, n. Pecs. Mag. c. as. Timișoara 1394, com. Timișoara 1396—1401, v. as. 1401—1403. ■ • • - Nicolae zis Berzete. Or. com. Gomiir, n. Akos, p. Bihor. Pivnicer al reginei, com. Szabolcs, c. Adrian, Dunajec, Paloesa 1347. Nicolae Csâky, f.l. Ștefan. Or. Szabolcs, p. com. Bihor, Sătmar. Mag. c. as. Timișoara 1394, v. as, 1401—1403, v. 1415—1426, d. 1426. . Nicolae Orrus. Or. Slovacia, n. Pecz. Com. Hont 1329—1338, înainte de 1341 mag. c. Valcău, c. Legniche 1341. ■ - Nicolae Szechy, f.1. Nicolae. Or. com. Gyor, n. • Balog. C. Hațeg 1317, c. Haznus 1323. . . . • ■ . ' ■ ■ 96 A:rA. Rusu Nicolae de, Rima, f.l. Nicolae. Or. Slovacia. Mag. c. Piatra Craivii 1331, din 1331 probabil pînă în 1341, c. Lita și com. Cluj. Nicolae de Zobor. Or. Slovacia. C. Rupea 1332—1334; as. în 1332. Pavel f.l. Doja de Debrețin. C. as. Adrian și com. Szabolcs 1330—1332. Pavel .f.l. Ladislau. Or. Transilvania, p. com. Alba. Com. C. Deva 1308—1309, d. înainte de 1320. Pavel fr.l. Bud. C. Solyomkb. 1 - Pavel zis Pecenegul. Or. Ungaria*. C. Ciceu 1364, slujbe importante în Slovacia la sfîrșitul sec. XIV—începutul sec. XV (Engel Pal, op. cit., p. 46). Pavel de Zurchuk. Or. com. Caraș. C. Cuiești (Bocșa) 1381. Petru /f.l. Ștefan?/. C. Ciceu și, Unguraș 1334, c. Rupea 1341. Petru f.l. Bethlen. .Vicecom. Caraș și c., Galambuch 1355 (?) (DHR.C. X, nr. . 352, p. 374), mag. c. Unguraș 1359, c. Deva 1364. Petru f.l. Mihail de lara. Or. Transilvania.. Vicev. 1344—1350, c. Piatra Craivii 1346, viceban înainte de 1355, vicev. 1358—1368, c. Hațeg 1360, d. 1368 Țara Româ- nească. Petru f.l. Pavel. Or. com. Vesprem, după 1320 în Banat, p. în Banat. C. Orșova 1373, d. 1377 (M. Holban, Hațeg, p. 152). Petru cel Roșu. Fam. Was (?). C. cu întreruperi, Cetatea de Baltă 1352—1368, vicecom. Cluj 1359, d. 1368 Țara Românească. Petru zis Secuiul. Mag. c. as. Unguraș 1357—1358. Petru zis Thoth. C. Cetatea de Baltă 1393. Pous (Posa) de Zer. Or. com. Csongrad, n. Bor-Kalan, p. Banat. Corni Solnoc, c. Adrian 1318—-1323, mag. c. Ilidia și Caransebeș 1325, c. Haznus 1327—1343, com. Caraș 1343—1344, Com. și c. Caransebeș 1352—1355. Senye. Mag. c. Dezna 1340. Simon. Mag. c. Gurghiu 1358. ' Sophornik Mag. c. Bologa 1377. Sinka. C. Piatra Craivii 1341. Ștefan. Mag. c. Deva 1371. Ștefan. Mag. c. Piatra Craivii 1313. Ștefan. Com. c. Șiria 1358. Ștefan f.l. Benedict. Mag. c. Șoimuș 1360. Ștefan f.l. Dionisie de Losonc. Or. Slovacia, n. Tomaj-Losonc, p. com. Solnoc, Turda, Dăbîca, Cluj, Ungaria. Com. Vas 1315—1336, ban de Severin 1341—1349, c. Mehâdia 1349, d. înainte de 1355. Ștefan f.l. loan. Mag. c. Tăuți înainte de 1363. Ștefan f.l. Ștefan. C. Unguraș 1377, Ștefan f.l. Ștefan. Mag. c, Gurghiu 1391. Ștefan zis Pagan, f.l. Francisc.. Or. com. Nograd, p. com. Dăbîca, Alba, Un- garia. Mag. c. Cetatea de Baltă 1332—1335, c. Ciceu, Unguraș, Cetatea de Baltă 1335, d. înainte de 1352 (DHR. C, X, nr. 159, p. 172). Stibon Dobriski. Or. Polonia, n. Ostoja, p. Ungaria de nord. Com. Poson 1388, v. și com. Poson 1395:—1401, 1410—1414, c. .Hațeg 1398 d. 1414. Thompus f.l. Dionisie. C. Cheud 1341—1342. Thouka. Mag. c. Vărădia și Carășova 1335, com. și c. Timișoara 1341. Toma f.l. Ambrozie. Or. com. Cluj. Mag. c. Florești 1312. Castelanii din Transilvania (sec. XIII—XIV) • 97 Toma f.l. Farcas de Szecseny. Or. Slovacia, n. Kathyz. C. Liblo 1313, com. Arad, Bacs, Szerem, jude al cumanilor, c. Haznus, Șoimuș 1319, v. 1322—1342, com. Caraș și c. Golamboch 1347, d. 1356. Toma f.l. Grigore. Or. Transilvania.. Mag. c. Tăuți 1364. ' Toma cel Roșu. Or. Transilvania (?), fam. Was (?). Mag. c. Gogan-Varolea 1341, c. Ciceu 1359. Toma de Kartal. Or. Ungaria. C. Ilidia în intervalul 1325—1363. Ubul. Or. com. Szabolcs, n. Kallay. Mag. C. Bologa în jurul anului 1350, c. Gogan-Varolea 1361—1364, c. Hunedoara 1364, d. 1388. Wosk. Or. Transilvania, fam. Was. Mag. c. Unguraș 1345—1347. Zudus. Mag. c. Adrian 1306—1309. III. Originile castelanilor din Transilvania Perioada Transilvania Alte teritorii Incerți 1280-1317 7 ■ — 7 1318-1342 9 23 . 11 1342-1382 15 15 ; 15 1382-1400 5 5 5 Total 36 43 38 IV. Titluri și funcții deținute de castelani Asociați 23 Fără alte titluri și funcții 27 Magiștri' - 59 Castelani la două sau trei cetăți 15 Vicecomiți 2 Comiți 24 ’ Funcții importante în aparatul de stat 7 7 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 98 -A. A. Rusu V. Categorii de castelani în funcție de stăpînii cetăților Perioada Regali Nobiliari Episcopali Total 1280-1317 4 10 — 14 1318-1342 39 3 1 43 1342-1382 39’ — 6 45 1382-1400 13 2 — 15 Total 95 15 7 117 CASTELLANS IN TRANSYLVANIA IN THE 13th—14lh CENTURIES (S u m m a r y) In Transylvania the castellans are mentioned in documents after 1280. Their mentioning coincides with the end of the prbcess of internai reorganization of the strongholds, a process which had started a century before. At the begining of the 14^ century the castellans suported the self-governement policy carried on by the voievod Ladislas Kan. The Angevin king, Carol Robert reconqured in facț Transyl- vania installing castellans of foreign origin. During his reign this institution reached its climax due to the castellans’ mimber and authority. After .the king’s death (1342), the 'castellans’ power declined as a result of some restrictive judiciary deoisions and of the growth of noblemen’s power in the administration of the comitats. The castellans had several prerogatives within the territories of their strong- holds as well as within the comitats. They were at the same time soldiers, admi- nistrators of the economic life, judges, supporters of the Catholic Church Many of them were foreigners. From social point of view they belonged to the nobility. Some of them appear in documents associated to the management of the same stronghold. In an other case one castellan is mentioned at the management of two or three strongholds as a count or having other important jobs. In Transylvania the castel- lans were subjected to the voivode’s authority and had specific prerogatives. The annexes represent: I. The list of the strongholds in Transylvania ațtested in documents between 1250—1400 and the succession of their castellans and vice- oastellans; II.. An index of the castellans in Transylvania; III. The origin of the castellans; IV. Titles and functions held by the castellans; V. The number of the castellans according to the owners of the strongholds. - TRANSILVANIA ȘI SLOVACIA: RELAȚII ECONOMICE ÎN SECOLELE XIV—XVII Masivul puternic al Carpaților, cu zonele adiacente mai line, nu a constituit, în trecut, o barieră. Dimpotrivă, a fost o răspîntie de dru- muri, cu legături directe sau mediate, umane, economice sau culturale, dintre două provincii vecine. Fluxul a fost deseori continuu, cotidian, de cunoștințe și experiență, în variate domenii. Cu precădere însă în cel economic. Din nefericire, cea mai mare parte a documentației din acele vea- curi, bogată odinioară, s-a pierdut. Nu totul s-a notat și ceea ce s-a notat, era infinit mai redus sub raport cantitativ în comparație cu restul. Ac- tele, diplomele, privilegiile sau corespondența, registrele de vamă sau de conturi, statutele sau alte surse păstrate incidental, nu reflectă istoria globală, integrală a acestor raporturi. Din aceste considerente imaginea rezultată din studiul izvoarelor existente, edite sau inedite, este de fapt o imagine- trunchiată a unor realități și situații pe care le putem presu- pune sau intui din analiza surselor, dar pe care nu le putem reconstitui în ansamblul lor. Materialul eterogen, lacunar pentru unele perioade și compartimente, nu îngăduie de multe ori nici evaluări cantitative, nici aprecierea valorică a ansamblului traficului bidirecțional. Cu toate acestea, informațiile sînt suficiente pentru a dovedi exis- tența, intensitatea și importanța legăturilor seculare dintre două zone vecine, cu destine istorice apropiate. Relațiile economice dintre Transilvania și Slovacia sînt vechi și le- gate, în evul mediu, de fenomenul urbanizării, într-o parte și alta. Dez- voltarea orașelor a constituit un factor decisiv și de această dezvoltare a fost organic legat comerțul intens, direct sau de tranzit, desfășurat între centrele urbane. La rîndul său, comerțul a stimulat legăturile dintre ora- șele și tîrgurile celor două provincii, un schimb de produse proprii sau de mărfuri de import tranzitate, realizat pe importante căi comerciale, cu antecedente sesizabile în secolul al XlV-lea. Orașele și tîrgurile Transilvaniei au folosit în secolele XIV—XV, în comerțul lor cu emporiile din Europa Centrală și cu centrele din Europa Occidentală o importantă arteră comercială (via magna), care făcea legă- tură, prin Buda, cu Viena, precum și alte două rute, una tot prin Buda și alta, evitînd Buda, spre marele centru al comerțului austriac. Aceste drumuri erau legate și de centrele Boemiei, ale Moraviei și ale Slovaciei. Monopolul dreptului de depozit sau de etapă al orașului Buda a fost apoi redus în importanță de dreptul de etapă acordat orașului Kosice1 și de 1 E. Fiigedi, Kaschau, eine osteuropăische Handelstadt am Ende des 15. Jahrhunderts, în „Studia Slavica Ac. Sc. Hung.“, 2, 1956, p. 207. 100 S. Goldenberg privilegiile acordate Sibiului (1367 și 1370)2. Asemenea privilegii au do- bîndit apoi orașele slovace Bardejov și Levoca, Bratislava și Trnava3. Mai exista și o altă cale care, prin Kosice, Presov, Bardejov — Nowy Sacz, sau prin Presov — Levoca, făcea legătura cu Cracovia, important centru de tranzit, cu relații spre apus, spre nord și spre est. Pe aceste căi mergeau negustorii ardeleni în Slovacia, sau veneau, alături de alți negustori străini, neguțătorii slovaci' în Transilvania4. Co- merțul era bidirecțional și nu se rezuma numai la Oradea, ca punct final, al comerțului de tranzit, prin Buda. într-adevăr, veniturile vamale și fluxul comercial extern calculat pe baza lor demonstrează că Ungaria a participat în mică măsură la comerțul european de lungă distanță (Fernhandel)5. Dimpotrivă, făcînd concurență unor negustori ardeleni, negustorii • slovaci depășeau hotarele Transilvaniei, ducînd mărfurile lor, cu precădere postavuri și alte țesături, în Țara Românească și Moldova6. Numai astfel poate fi înțeleasă aprobarea cererii brașovenilor, adresată în 18 decembrie 1.369 regelui Ludovic I, prin care se interzice „negusto- rilor și vînzătorilor de postavuri veniți și străini, adică poloni și germani și alții... și îndeosebi din Kosice“ să ducă spre vînzare postavurile lor „dincolo de Brașov“, ei fiind obligați să le vîndă în această localitate „cum peciis integris, iustis et falsitate carentibus^. Interdicția vînzării 2 Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen (în continuare citat: Ub.), II, Sibiu, 1897, p. 297—98 și 338—339. 3 Zsigmondkori Okleveltăr, II, P.I. 1400—1406, ed. Mălyusz E., Budapesta, 1956, nr. 1411—1414. 4 Nu stăruim asupra acestei probleme, în general cunoscută. Pentru detalii și în special pentru căile interne, din Transilvania, vezi: Borcziczky B., Magyarorszâg legnevezetesebb kereskedelmi utvonalai a XIV es XV szâzadban, Budapesta, 1914, p. 2 și 6—7; S. Goldenberg, Clujul în sec. -XVI. Producția și schimbul de mărfuri, București, 1958, p. 288—290 (în continuare citait: Clujul); idem, Der Handel Tr'ansil- vaniens vom 14. bis zum 17. Jahrhundert, în „Scripta Mercaturae", 1, Miînchen, 1977, p. 8—11; M. Dan, Cehi, slovaci și români în veacurile XIII—XVI,, Sibiu 1944, p. 68— 74, și 144—149 (pentru Cehia). 5 Kubinyi, A., Die Stadie Ofen und Pest und der Fernhandel am Ende des 15. und am Anfang des 16. Jahrhunderts, în voi. „Der Aussenhandel Ostmitteleu- ropas 1450—1650“, Graz, 1971, p. 371.- 6 Pentru problema comerțului cu postavuri etc. în secolele XIV—XVII vezi: Gâldi L., Flandriai szovetnevek kdzepkori szojegyzekeiben, în „Magyar Nyelv", 1940; Szekely Gy., Niederlăndische und englische Tucharten im Mitteleuropa des ^3.-17. Jahrhunderts, în „Annales Univ. Sc. Budapestiensium de Rolando Eotvos nominatate", S. Historia, VIII, 1966 (Extras); idem, A nemetalfoldi es az angol poszto fajtâink elterjedese a XIII—XVII szăzadi Kbzep Europăban, în „Szâzadok", 1—2, 1968 (Extras); Pach Zs. Pal, Magyarorszâg nyugati gyapjuszovet importja a XV es a XVI. szâzad kdzepen, în „Tort. Szemle", XIV, 1—2, 1971, p. 24—33; S. Gol- denberg, Comerțul, producția și consumul de postavuri de lină în țările române (sec. XIV — jumătatea sec. XVII), în „Studii. Revistă de istorie", 51, 1971, p. 577— 597; Szekely Gy., Posztofajtâk a nemet es nyugati szlâv teruletekrbl a kdzepkori Magyarorszăgon, în „Szâzadok", 5—6, 1975, p. 765—794; S. Goldenberg, Commercio, produzione e consuma dei panni di lana nei paesi romeni (secoli XIV—XVII), în voi. Produzione, commercio e consuma dei panni di ‘lana, Firenze, 1976, p. 633—648. 7 Ub., II., p. 336. G. Nussbăcher susține că Brașovul se bucura din 1364 de dreptul de depozit (Karpathenrundsch.au, nr. 40, 15. XI. 1968). Transilvania, și Slovacia (relații econ.) 101 dincolo de Brașov, deci în Secuime, în Țara Românească și Moldova, de- notă că ea s-a practicat, căci âltfel ar fi fost inutilă' emiterea actului re- gal. Tot din cauza nerespectării acestor stipulații, suveranul prescria, — de data aceasta la solicitarea negustorilor din cele Șapte scaune și din Cluj :—, celor din Kosice și celor din celelalte orașe „ab ipsa parte silve existentes“, să poată circula numai pînă la Cluj, Bistrița, Alba lulia, Aiud, Turda, adică pînă la orașele din centrul Transilvaniei și numai „ultimo“ pînă la Sibiu, cu mărfurile lor,’cu excepția bîlciurilor, cînd cei din Kosice și alții aveau dreptul de a circula și vinde liber, inclusiv în „fora et villas siculicorum nostrorum“8 adică în Secuime, teritoriu de regulă rezervat Brașovului. • Mai multe orașe din Slovacia (Levoca, Bardejov, Kezmarok, Podo- linec ș.a.) au fost -înzestrate, în veacul al XlV-lea, cu drept de depozit, iar Kosice, cu dreptul de „depozit" general al mărfurilor, inclusiv pentru negustorii din țările române. Or, cînd cei din Sibiu plecau cu mărfuri în Polonia, ei nu se bucurau de aceleași privilegii de care beneficiau negus- torii din Cracovia, Kosice și Levoca. Echivalarea drepturilor s-a făcut printr-un act datat din 18 noiembrie 13719.. Întrucît nimic nu era veșnic în practicile comerciale ale acelor vremuri, s-a ajuns ca peste aproape două decenii privilegiul obținut în 1371 să fie uitat în cele 24 de orașe din Spis (Zips), cît și de magistratul din Kosice,. care a refuzat să respecte drepturile sibienilor care veneau' „ad tenutas, possessiones et dominia vestra“. Mărfurile lor au fost' confiscate, ei au fost arestați. Un nou act, datat din 1390, ordonă însă încetarea abuzurilor10. Disensiuni pe teme comerciale s-au ivit nu numai între ■ negustorii sibieni și negustorii slovaci, dar și între negustorii sibieni și negustorii brașoveni, cu privire la activitatea negustorilor slovaci în Transilvania. Faptul că brașovenii au permis negustorilor străini, — care pot fi iden- tificați ca negustori slovaci, întrucît actul a fost emanat de regele Sigis- mund de Luxemburg la Kosice, — la solicitarea sibienilor prezenți aco- lo — „ultra Braschowiam praedictam ad partes Transalpinas transire“, adică să facă negoț direct cu Țara Românească, leza drepturile și privi- legiile sibienilor11. Mai important însă pentru problema noastră este faptul că acest document atestă oficial un negoț âe tranzit prin Transilvania și unul direct, neintermediat, atît la 1412, data emiterii documentului, eficace probabil și înainte, realizat de. negustorii slovaci, preponderent originari din Kosice, cu Țara Românească și în această țară. Nu trebuie uitat nici privilegiul pe care clujenii l-au obținut în 1404, de a circula liber și de a vinde liber, între altele, la Viena, în Boemia, Polonia și Mo- 8 Ub., II, p. 491—492, doc. din 20 iunie 1378, confirmat la 10 noiembrie 1405 (Doc. II, 46, Arh. Stat. Sibiu). ' .. ' 9 O. R. Halaga, Kosice-Balt. Vyrobă a obchoă v styku vychodoslovenskych miest s Pruskom (1275—1526), Kosice, 1975, p. 15. . ' 10 Ub., II, p. 640—641. ' ' 11 Ub., III, Sibiu, 1902, p. 520, doc. din 23. III. 1412. 102 S. Goldenberg ravia12. Or, trecînd pe acolo, cu greu puteau fi omise centrele comerciale slovace. . Deși, nu dispunem de informații directe despre ponderea comerțului cu Bratislava, principalul centru comercial al Ungariei de nord în secolul al XV-lea și care trăia din intermediere, din comerțul de tranzit13, nu- mărul mare de documente emise la Bratislava privind probleme ardele- nești14 sau scrisorile unor împuterniciți ai Brașovului, expediate prin oa- meni „din Bratislava44 sau dregători din Țara Românească15; sau faptul că regele Ladislau a ordonat vameșilor din Bratislava să nu solicite ce- lor din Șapte Scaune, taxe vamale16, constituie mărturii suficiente pen- tru a demonstra contactele dintre Bratislava și orașele Transilvaniei în secolul XV,- fără însă a putea preciza intensitatea lor. în sfîrșit, sînt sem- nalate și prezențe individuale, nominalizate, de slovaci în Transilvania, într-un act din 26 iulie 1388 emis la Brașov, figurează ca martor, între alții, și un Johannis Benczkoni, cetățean din Kosice17, iar la 2 decembrie 1496 se achita lui Johannes Kassâwer (adică din Kosice, n.n.) familiarul cunoscutului negustor din Buda, Paul Polack, suma de 200 de florini din venitul vigessimi Sibiului18. Cu o altă ocazie, regele Sigismund a in- tervenit pentru văduva lui Petru Sperendorffer din Levoca, care a obți- nut la Sibiu o casă, în urma unui proces cu un debitor sibian19. Magistra- tul Sibiului a achitat în 1494 cheltuielile unui familiar trimis de loan Blănarul (Pelltfex) din Levoca și sibianului loan Blănarul (Kwrsner), re- venit din același oraș20. Legăturile de schimb au fost deseori însoțite de stabilirea, în Tran- silvania, a unor comercianți din Slovacia. Este cazul lui loan Lewkew și Matia zis de Lewcke care, așezați la Bistrița, unde urmau să-și exer- cite meseria, au ajuns să facă parte din consiliul urban21. Sau cazul fa- miliei . Forster, ai căror membri s-au stabilit la Buda, Kosice, Bardejov și ‘ Bistrița12. La Bistrița, Wolfgang Forster, original' din Bratislava, va juca un rol de seamă în comerțul cu postav și, ca mare antreprenor, în exploa- 12 Primăria Orașului Cluj, fondul Cluj (în' continuare citat: Cluj), pachet M., nr. 53, Arh. Stat. Cluj. 13 Kubinyi A., Die Stădte Ofen u. Pest..., p. 348. 14 Vezi: Documente privind istoria României Seria C. Transilvania, Veac. XI—XIII; voi. I (1075—1250), București, .1951; voi. II (1251—1300), București, 1952; Veac. XIV: voi. I (1301—1320), București, 1953; voi. II (1321—1330), București, 1953; voi. III (1331—1340), București, 1954; voi. IV (1341—1350), București, 1955, passim. 15 Ub., IV, Sibiu, 1937, p. 538—539. 16 Ub., V, București, 1975, p. 372, doc. din 1 februarie 1453. 17 Ub., II, p. 628. ’ 18 Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt, I, Sibiu, 1880, p. 226. 10 Ub., III, p. 652—653, doc. din 17 martie 1415. 20 Rechnungen..., p. 170, doc. din 7 mai 1494 și p. 173 doc. din T2 iunie 1494. 21 Ub., III, p. 520—521 și Ub., IV, p. 117—119. 22 Budapest tortenete a kesobbi kdzepkorban es a torok hodoltsâg idejen, voi. II, Budapesta, 1973, p. 98 și urm. Transilvania și Slovacia (relații econ.) z103 tarea minelor de la Rodna23. La fel, familia Eiben, tot din Bistrița, ne- gustori și antreprenori influenți, care au întreținut contacte strînse cu negustori din Bratislava24. în altă ordine de idei, nu trebuie uitat, nici magistrul Simon din Kosice, care în anul 1535 a fost rectorul școlii 'bra- șovene25, sau stabilirea, la Bistrița, a unor .meșteșugari, ca Paulus August, originar din Banska Bystrica25a. Totodată pot fi întîlniți ardeleni care dobîndesc indigenatul în orașele slovace. De pildă, la Levoca: „Benedictus Sartor Transylvanus et civis Lewtschoviensis“, „Stephanus Krych“ (gre- cul, n.n.) cerdo Lewtchowiensis“, „Stephanus Siebenburger Lewtchvien- sis“, „Barbara Sybenburgerin Lewtchovensis“ și ^Daniel Siebenburger Lewtchoviensis“26. Unii dintre ei intermediau schimbul dintre' Transilva- nia și Levoca sau dintre Levoca și'Silezia, Polonia sau Austria. Fluxul pe artere comerciale-tradiționale ce duceau dintr-o provincie în cealaltă, anulează opinia după care „cei din Kosice nu duceau mărfu- rile lor în Ardeal, din cauza greutăților căilor de comunicație, ci le trans- portau la Oradea și Debrețin1'27, său „negustorii ^din Kosice v.eneau mai ales la Oradea“28, sau. „mărfurile din Nord... puteau fi duse de orășenii din Ungaria de Nord (Slovacia, n.n.) numai pînă la Oradea"29 și „piața principală de legătură între Transilvania și Buda, respectiv Transilvania și Kosice, era .bîlciul de la Oradea"30. Care a fost de fapt rolul Orăzii în schimbul dintre Kosice și orașele Transilvaniei? în anul 1472 orașele ardelene au acuzat, în fața suvera- nului, a regelui Matei Corvin, capitlul din Oradea, care le pretindea pen- tru mărfurile lor, taxe vamale exagerate, nu după obicei, ci „more pro- ventum nostrorum vectigalium ad unum florenum auri computando" .■ Re- 23 Arhiva orașului Bistrița (în continuare citat: Bistrița), nr. 981, Arh. Stat Cluj și S. Goldenberg, Contribuție la istoria Bistriței și a Văii Rodnei la începutul secolului al XVII-lea, în ,,Studia Universitatis „Babeș-Bolyai", S. Historica, f. 1, , 1960, p. 69—72. 24 K. G. Gundisch, Patriciatul orășenesc al Bistriței pînă la începutul secolului al XVI-lea, în „File de istorie", IV, Bistrița, 1976, p. 167.' 25 Menționat de G. Nussbăcher, în „Karpathenrundschau", nr. 40. Bistrița, nr. 27 și 28 doc. 17 august 1598. 26- M. Dan, Din relațiile comerciale ale Transilvaniei cu Slovacia în secolul XVI. Relațiile cu Levoca, în „Studia Universitatis „Babeș-Bolyai", S. Historica, f. 1, ■ , 1969, p. 21. 27 Kerekes Gy., A Kassai kereskedelmi tărsasăg foljegyzesei 1502 es 1503, în „Magyar Gazdasăgtdrtenelmi Szemle", IX, 1902, p. 107. 28 Al. Doboși, Spicuiri din istoria comerțului transilvan în veacul XV, în „Oma- giu loan Lupaș", București, 1943, p. 221—227. 29 Fugedi, Der Aussenhandel Ungarns..., p. 67. 30 Kubinyi, Die Stădte Ofen und Pest..p. 399; actul palatinului Mihail Or- szăgh de Guth din 1478, confirmat de Matei Corvin la 24 febr. 1478 și cel din 1491, copie din sec. XVIII, în Privilegia civitatis Claudiopolitanae, ms., 800 p., p. 576— 580, în Biblioteca Bathyanaeum din Alba lulia; vezi și G. D. Teutsch, Der. Zoll- streit der Sachsen mit dem Grosswardeiner Kapitel, in „Arch. des Ver.“, I, 1, Sibiu, 1843, p. 78—99, precum și tabelele taxelor vamale percepute la Oradea în- 1478 și 1491, la S, Goldenberg, Clujul..p. 356—357. 1Q4 S. Goldenberg gele Matei a interzis aceste abuzuri, ele însă nu au încetat31. In 1477 re- gele constată din nou, în urma suplicii înaintate de orașele Buda, Pesta, Szekesfehervăr, Bratislava, Kosice, Sibiu, Brașov, Cluj, Bistrița și Sighi- șoara că la Oradea „cupiditate comite, de die in diem sine mensura et in grave civitatum nostrarum preiudicium aducta fuit“ și anulează drep- tul de depozit al Orăzii și cel de desfacere a mărfurilor vehiculate'de că- tre negustorii din orașele menționate32. Datorită poziției sale favorabile, Oradea era unul dintre cele măi vechi puncte vamale, pe una dintre cele mai active căi comerciale, ce pornea din. răsăritul țării, prelungindu-se în Moldova și Țara Româneas- că și se îndrepta, prin Cluj, spre Ungaria, cu legături spre Viena, orașele Slovaciei, Moraviei și Boemiei, Cracovia și Wroclaw (Breslau), cu marile emporii comerciale germane și,, intermediat, cu republicile italiene. Ta- xele vamale încasate de capitlu încă din anul .1203 (două treimi din va- mă, iar de la 1342 și restul de o treime) constituiau o importansă sursă de venituri ale episcopului și ale capitlului. în urma procesului din 1478, episcopul și capitlul din Oradea au fost siliți să cadă de acord/ în fața palatinului, cu privire lă taxele vamale ce urmau a fi percepute de la locuitorii din orașele menționate. Reprezentanții orașelor în litigiu nu au negat capitlului dreptul de a percepe taxe vamale, dar au fost de acord numai cu două treimi din taxă, în virtutea faptului că aceste ..orașe au fost scutite de plata unei treimi din vamă. Palatinul a decis în favoarea orașelor aliate și a înscris în actul final, încheiat cu aceșt prilej, produsele vehiculate prin vama de la Oradea, precum și taxele vamale cuvenite capitlului. Actul a fost apoi confirmat de suveran33. Situația nu a fost însă definitiv reglementată, căci peste 16 ani au izbucnit din nou neînțelegeri, de data aceasta între orașele. Sibiu, Cluj, Brașov, Bistrița, tîrgurile Turda, Aiud, Alba lulia, Sebeș, Sighișoara, Me- diaș pe de o parte și capitlul din Oradea, pe de alta. Plîngerea capitlu- lui a fost însă respinsă și sentința pronunțată a fost și de data aceasta favorabilă orașelor transilvănene. Disensiunile reapar apoi în secolul al XVI-lea.și persistă aproape pînă la căderea Budei. în 1526 regele a interzis, din nou, episcopului de Oradea să oprească, mărfurile negustorilor sibieni sub pretextul. că Oradea este loc de depozit34. Aceeași interdicție a fost repetată în 1532, atunci cînd brașovenii, în drum spre Buda, au fost opriți, cu mărfurile lor, la Ora- dea35 și în 1538, cînd clujenii, în drum tot spre Buda, au fost și ei opriți, tot la Oradea. Numai căderea Budei și trecerea Ungariei sub dominația 31 Arh. orașului Brașov., f. Privilegii, nr. 207, Arh. Stat Brașov (în continuare citat: Brașov). . 32 Vezi și Teutsch, Der Zollstreit..., nr. 102—103. 33 Idem, op. cit., p. 86. 34 Arh. orașului Sibiu, (în continuare citat: Sibiu), Doc. Dit., L. 16, nr. 494, Arh. Stat. Sibiu. 35 Brașov, f. Privilegii, nr. 409. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 105 otomană a pus capăt acestei situații, căci folosirea arterei comerciale spre Buda a fost de acum înainte considerabil redusă. în actele din 1478 și 1491 sînt înșirate mărfurile vehiculate la și prin Oradea și nu este vorba numai despre postavuri și cuțite de import, sau mirodenii, cum susțin unii autori, ci despre: postavuri de calitate bună sau mediocre (de Bruxelles, Ypres sau Kbln, Londra,.— Londys, Tour- nai — Dormeto, Maestricht — Mesery, Poperinghe); pește sărat, morun, pături, lînă, pănură, haine de pănură, și bumbac, fier, grîne, ceapă, in, cî- nepă, sare, hamei, fin, coceni, corzi de arcuri, hamuri, pălării, șei — sim- ple și împodobite, arcuri, tolbe, cingători pentru femei, cojoace din piei de animale sălbatice, din blană de miel, jder sau hermelină, pături, cer- gă; piei tăbăcite, de mai multe categorii, piei de oaie sau de berbec, de vițel, de vacă, de bou, de vulpe și jder; ceară, seu, miere, sare, vin; vite, cai, porci,, oi, berbeci, capre, șunci, găini; amfore ornate, căldări, săbii, cornuri pentru praf de pușcă. Aceste liste denotă faptul că, prin punctul vairial de la Oradea și uneori de acolo mai departe treceau produse ale economiei agrare, produse meșteșugărești, materii prime, duse spre vîn- zare sau cumpărate de negustori, meșteșugari, țărani și alte categorii de orășeni. Marea varietate de mărfuri indică deci prezența la bîlciurile de la Oradea, a unor „vînzători“ făcînd parte din diferite categorii sociale și profesionale, dar și a unei clientele variate care cumpăra cu bucata. La fel, a unor negustori din Sibiu, Cluj, Brașov, Bistrița, sau din tîrgurile Aiud, Turda, Alba lulia, Sebeș, Sighișoara, Mediaș, dar și Satu Mare și Orăștie36, veniți să achiziționeze la Oradea, de la negustorii din Kosice sau de la alți negustori străini, postavuri, fier etc., aduse deseori din Cra- covia. Negustorii ardeleni, care cumpără aceste mărfuri la Oradea, le transportau probabil în orașele de unde ei erau originari, vînzîndu-le clientelei locale, unor negustori din Moldova sau Țara Românească, sau unor negustori levantini. : Comercianții antrenați în marele negoț internațional, cu Viena, Cra- covia, cu emporiile germane, cu republicile italiene sau Flandra preferau însă, să achiziționeze mărfurile de tranzit și, cu precădere^ postavurile, la fața locului, evitînd intermediarii, în cazul nostru pe negustorii din Kosice sau din alte centre slovace. Privilegiile privind comerțul negus- torilor slovaci în Transilvania și cel al negustorilor transilvăneni în Slo- vacia infirmă și ele aserțiunile despre faptul că mărfurile din nord (cu precădere din Cracovia), puteau fi aduse de orășenii din Ungaria de nord numai pînă la Oradea37. Ele' erau vehiculate uneori pînă la Oradea, alte- ori, negustorii din Kosice, care intenționau legături intense cu Hansa, cu regiunea baltică în general, Prusia, Silezia, Germania, Moravia și Ce- hia. Regiunea renană, Flandra, le tranzitau mai departe, în Transilva- 36 Kerekes Gy., Nemeș Almâsy Istvăn Kassai kereskedb es bird 1573—1635, în „M.G.Sz.“, IX, 1902, p. 189—190. 37 Fiigedi, Der Aussenhandel Ungarnș..p. 67. 106 ( ' S. . Goldenberg nia, sau prin Oradea, sau pe alte căi, în Moldova și Țara Românească38. Bîlciurile din Oradea erau intens frecventate și de negustorii din Bar- dejov39. '• Fără îndoială că toate acestea nu reduc cu nimic importanța Orăzii în comerțul transilvano-slovac, în special pentru cel de tranzit, efectuat de orașele Kosice și Bar dej o v, dar și de alte centre slovace, cu centrele urbane ale Transilvaniei. ' - . • La Oradea se țineau mai multe, bîlciuri anual40. Dintre acestea, cel mai notoriu se ținea de Sf. Lâdislau (27 iunie). în raport cu data acestor bîlciuri, veneau negustorii străini cu mărfuri apusene sau produse în ță- rile lor de origine (postavuri, țesături, fier, plumb etc.), solicitate de cli- entela din Transilvania. Plata mărfurilor se făcea uneori în bani peșini, alte ori în mărfuri (vin, pește, piei;1 ceară, etc.)40a, sau pe credit. Deosebit de activă era Societatea comercială din Kosice, care achiziționa mărfuri la Cracovia și le vindea la Oradea, îndeosebi postavuri de Âachen, Mali- nes, Maestricht, Lignica, Neuhuas (Jindfichuv Hradec) ș.a., cingători' de diferite categorii etc. Ca participanți la acest comerț figurează în regis- trele acestei Societăți comerciale din 1502—1503, Fabian. Andrei și Ma- tia, din Reghin, un Gheorghe Transilvăneanul (Siebenburger), Sigismund Benkner din Cluj41! Aici se compărau vite, ceară, piei și mirodenii. Un loc aparte în 'acest negoț, cu Kosice în special, îl ocupau mirodeniile și în primul rînd piperul, importat în cantități masive. El se aducea, în secolul al XV-lea, din zona coastelor răsăritene ale Mării Negre în Tran- silvania și apoi în Ungaria și continuă să fie importat la începutul seco- lului al XVI-lea, via Brașov, dar și Sibiu, pînă spre Turda și apoi, pe via magna, de la Cluj la Oradea, și mai departe, spre Debrecen și Kosice. Și aceasta, în perioada în care galerele. venețiene nu mai puteau achizi- ționa piper în zona răsăriteană a Mediteranei, la Alexandria sau Beirut, în urma circumnavigării Africii și a înstăpînirii portugheze în Indii, ur- mată de declanșarea unei crize în comerțul mediteranean cu piper, de o durată de cîteva decenii. Negustorii din Kosice aveau dreptul de a aduce postavurile lor, achi- ziționate în Polonia și în special la Cracovia, numai pînă la Oradea și Debrecen.' Aici veneau negustori din marile emporii transilvănene, cu carele încărcate cu mirodenii și mai ales cu piper, pe care le vindeau celor din Kosice care, la rîndul lor, le desfăceau în Ungaria superioară. Uneori, negustorii brașoveni achitau integral sau parțial, în piper, con- travaloarea postavurilor achiziționate de la cei din Kosice41bis. 38 Pentru Kosice, vezi literatura mai nouă: Fiigedi, Kaschau..p. 185—213; O. R. Halaga, Prâv.ny. uzemnji a populacny, yyvgj meșta Kosice, KoSice, 1967, în special p. 59—60; idem, Kosice-Balt..., pâssim. '. Ț 39 Fiigedi, Der Aussenhandel Ungarns;.., p. 75. ' 40 înșirate de Kerekes, A Kassai kereskedelmi tărsasăg..., p. 106. 4°a Idem, op. cit., p. 108. 41 Idem, op. cit., p. 108, 112, 113. . . . «bis s. P. Pach, La route du poivre vers la Hongrie medievale (contribution â l’histoire du commerce mediterraneen au XVe siecle); în „Melănges en l’honneur Transilvania și Slovacia (relații econ.) 107 în sfîrșit, un. episod semnificativ din istoria relațiilor economice co- mune,, de. la începutul secolului al.XV-lea. Privilegiul din. 1 septembrie 1411 al regelui Șigismund de Luxemburg, care a pus bâzele unei „indus- trii“ de bumbac la Kosice, destinată producției de barchet413, a stimulat în anii 1411—1419 apariția acestei ramuri meșteșugărești și în alte părți ale .Slovaciei, dar și în Transilvania, la Sibiu42. Evoluția favorabilă a ‘ condițiilor de existență, în‘ special în regiunile miniere, a dat un impuls, cererii de textile mai bune, mai ușoare, mai re- zistente, mai calde și cu un. colorit mai variat, din bumbac, superioare pînzei de in utilizată cu precădere-,pînă atunci. Această producție a pri- lejuit înnodarea unor contacte strînse între centrele slovace și în special Kosice și Bardejov, cu Transilvania. Cele două orașe erau amplasate lin- gă sectoare miniere carpatice, la întretăierea drumurilor ce legau aceas- tă. zonă cu Ungaria, cu Transilvania și Polonia, erau debușeurile princi- pale ale comerțului cu barchet și mai apropiate, în comparație cu alte orașe slovace, de porturile Mării Negre (Chilia, Caffa), prin care se apro- vizionau cu bumbac levantin, mai' ales atunci cînd situații precare poli- tico-militare amenințau importul de materii prime necesare industriei de barchet din Germania superioară. Un caz ilustrativ: actul din 7 sep- tembrie 1412 al voievodului Transilvaniei Stibdr, care aparținea cercului intim al regelui, privind- comerțul cu Țara Românească și, între altele, tranzitul prin Brașov de „bombasio. .. quae per Sarracenos asportan- tur“i2a, deci a importului de bumbac levantin care, fără îndoială, lua și calea Slovaciei. Precum și privilegiul vamal.acordat de Mircea cel Bătrîn negustorilor, brașoveni în 1413, în care s-a preluat aproape integral tari- ful vamal fixat de Stibor de Sltiboricz43. de Fernand Braudel, Toulouse, 1973, I, p. 449—458; P. Zs. Pach, Levantine trade and Hungary in the middle ages (țheses, controversies, arguments), în „Studia Historica. Acad. Sc. Hungaricae", 97, Budapesta, 1975, p. 23, n. 90 și 91; idem, Zur Geschichte des levantinischen Pfețferhandels um 1500, în voi. W‘rtschaftskrâfte und Wirtschaftswege. I. Mittelmeer und Kontinent, Bamberg, .1978, p. 521—529; Crisis and CJiange in the Venetian .Economy in the Sixteenth and Seventeenth Centuries, ed. B. Pullan, Londra, 1968, passim; vezi și Kerekes Gy., A Kassai kereskedelmi tărsasăg țoljegyzesei 1502. es 1503., în' „M:G.Sz.“, 1902, p. 107—108, privind schimbul piper-postavuri. . «a Privilegiul a fost publicat cu numeroase .erori de Werizel G., Kassa văros partketkeszitese a XV szâzâd kezdeten, Pesta, 1871 și retipărit corect de W. von Stromer, în. Wirtschaftspolitik im Spdtmittelalter:' Die Griindung. der Baumwoll-In- dustrie in Oberungarn im Jahr 1411, în „Studii in memoria di Federigo Melis", voi. III, Firenze, 1978, p. 264—265. 42 Stromer, op. cit., p. 254. 42 a Ub., III, p. 545—547. ’ 43 ■ Stromer, op. cit., p. 289; idem, Die Schwarzmeer- und Levante-Politik Si- gismunds von Luxemburg, în „Miscellanea Charles Verlinden", Buletin de l’Institut Historique Belge de Rome, XLIV, 1974, p. 601—610. Vezi și Documente privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească in secolele XV și XVI, ed. I. Bogdan, București, 1905, p. 3—6;'Hurmuzaki, XV, 1, p. 8—10. Pentru problema politicii orientale antivenețiene a lui Șigismund de Luxemburg, dominată de încercarea de redresare, după pierderea Dalmației, a comerțului pontic cu produse orientale, prin reorganizarea sistemului de legături comerciale ' ale teri- 108 . S. Goldenberg în concluzie, secolele XIV—XV.au transmis' veacurilor următoare tradiția unui important trafic comercial, realizat între principalele cen- tre ale Transilvaniei și Slovaciei, trafic ce includea, uneori direct, alte ori intermediat, și celelalte două țări românești. Oradea a jucat un rol important, dar nu exclusiv, în cadrul acestui negoț,'-.în special în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în primele decenii ale secolului al XVI- lea. ’ ■ ■ în secolul al XVI-lea și prima jumătate a secolului XVII-lea au in- tervenit o serie de factori, care au modificat profilul, substanța și rutele comerțului cu Europa centrală și occidentală. în primul rînd, factorul politico-militâr, concretizat' prin desființarea regatului feudal maghiar, instaurarea puterii otomane într-o zonă a Europei centrale, prin stabili- rea suzeranității otomane — mai puțin apăsătoare ca în Moldova și Țara Românească — asupra Transilvaniei. Apoi, războaiele endemice, între . habsburgi și turci, între turci și poloni, războiul de 30- de ani, cu conse- cințele lor multiple, inclusiv pe plan economic433. Toate acestea au contri- buit la deplasarea unor căi comerciale, la folosirea mai frecventă a unor trasee și mai sporadică a altora, .sau au determinat acțiuni ce vizau, între alte obiective, și cel de a degaja și controla anumite rute comerciale spre Occident, paralel cu dezvoltarea anumitor centre, favorizată de poziția lor geografică. Și, last, but not .least, factorii climatici și poluarea micro- biană care au contribuit, începînd din a doua jumătate a secolului XVI și mai ales în secolul al XVII-lea la dificultățile și așa mari, economice, demografice, etc. De altfel, nu pot fi uitate nici consecințele deplasării, în secolul al XVI-lea, dar cu urmări pentru veacul următor, a axei co- toriilor aflate sub controlul său, inclusiv a elaborării unor acorduri privind ta- rifele vamale cu Țara Românească și Moldova, incluse apoi- în privilegiile unor orașe transilvănene legate de comerțul cu Europa centrală (mai ales Brașovul, ai cărui negustori erau' curtierii principali ai comerțului cu Țara Românească, cu măr- furi orientale aduse în zona :Mării Negre, de negustori musulmani (per Sarracenos) și dirijate mai departe, spre apus precum și. occidentale, tranzitate spre regiunile Mării Negre) vezi: W. v. Stromer, II blocco orientale dell’Imperatore Sigismondo contra Venezia e lo spostamento delle vie di traffico continentale, în „Nuova ri- vista storica", 57, 1973, p. 1—2 și 215—216; Szekely Gy., Les facteurs economiques et politiques dans les rapports .de la Hong'rie et de la Venise â l’epoque de Si- gismund în voi. „Venezia e .Ungheria nel Rănascimento",. Firenze, 1973, p. 45—48; W. v. Stromer, Die Kontinentalsperre Kaiser Sigismundsgegen Venedig 1412—1433 und die -Verldgerung der interkontinentalen Transportwege, Prato, 1973, p. 1—6; P. Zs. Pach, Levantine trade and Hungary in the middle ages (theses, controver- sies, argument?), in „Studia Historiea Acad. Sc. Hungaricae", Budapesta, 1975, p. 21—22; Ș. Papacostea, Din nou cu privire la politica orientală a lui Sigismund de Luxemburg (1412), în voi. „Ștefan Metes la 85 de âni“, Cluj-Napoca, 1977, p. 245—246. ’ ' ■' ' 43a Pentru această problemă vezi și: Die wirtschaftliche Auswirkung der Tur- kenkriege, Graz, 1971 (în „Grazer Forschungen fur Wirtschaft u. Sozialgeschichte*, voi. I) și în special lucrarea lui F. Tremei, Die Auswirkungen der Tilrkenkriege auf den Handel des ostlichen Mitteleuropa, în „Scripta Mercaturae" (lucrarea nu ne-a fost accesibilă). ' Transilvania și Slovacia (relații econ.) 109 merciale' europene, legată atît de ^marile descoperiri geografice, cit și de factori interni43b. • ■ - v. In ce privește comerțul Transilvaniei, cu Slovacia și mai departe, — în condițiile în care în secolul al XVI-lea, mai ales la jumătatea aces- tuia, drumul-moldovenesc spre Polonia devenise tot mai puțin practica- bil, ca și cel spre Buda, interceptat de turcii, care în 1541 au ocupat o mare parte din Ungaria divizată-în trei — a avut loc o deplasare deși nu totală și. generală, a căilor de comerț și de acces spre Slovacia, țările cehe și Polonia. S-au folosit mai .ales drumurile care, treceau prin nord- vestul Transilvaniei și duceau la orașele din estul și nordul Slovaciei și de acolo, mai departe, în Polonia. Tot pe această cale s-a făcut, cu pre- cădere, joncțiunea cu Viena44. Utilizarea drumului care trecea prin Buda, Kosice, Presov, la. Cracovia a scăzut sensibil în intensitate. . . Fără a se părăsi total drumul prin Oradea, spre Buda (și de aici la Gyor— Bratislava — Viena sau Gyor —• Șopron — Viena) negustorii transilvăneni, veniți din Cluj, Brașov, Sibiu și din'alte centre, se îndreptau acum spre Slovacia neatinsă de ocupația otomană și mai puțin expusă războaielor, fie pe linia Cluj;— Zalău — Cărei, sau Cluj — Dej —- Baia Mare ■— Mukacevo, ori Cluj ■— Zalău — Satu Mare (punct de trecere frecventat: cînd Petru Șchiopul s-a refugiat în..Imperiu,. el a trecut, în drum spre Kosice, prin Satu Mare)45. In același timp se mai folosea calea Cluj — Oradea — Debrecen —■ Tokaj46, spre Kosice (de unde, prin Bra- tislava, se putea ajunge la Viena, iar prin Brno, la Praga); apoi spre Pre- sov și Bardejov. Sau mai departe, de la Presov la Levoca,- Nowy Târg și Cracovia, ori, prin Bardejov — Nowy Sacz la- Cracovia, sau prin Kezma- rok la Cracovia. Rolul Cracoviei, ca emporiu central și centru de tranzit pentru mărfurile din Austria, Silezia, Boemia, Moravia, Saxonia, Rena- 4Sb S. Goldenbegr; Les echanges economiques entre les Pays Roumains et TOccident (XVIe siecle). — moitie du XVIIe siecle). Ve Congres internațional d’his- toire economique. Leningrad. 10—14 aout 1970, Extras, p. 1—2; Pentru aspectul gene- ral al problemei, ca modele figurînd două țări — Ungaria și Polonia —, vezi lu- crarea lui Pach Zs.P., A nemzetkdzi . kereskedelmi utvonalak XV—XVII szâzadi ăthelyezodesenek kerdesehez, în „Szâzadok", 5—6, p. 863—896. 44 Diveky A., Felso-Magyarorszăg kereskedelmi oszekdttetese Lengyelorszăggal foleg a XVI—XVII szăzadban, Budapesta, 1905, p. 21—22; Fr. Kavka, Cesky a slovensky obchod s textilnimi vyrobki v rumunskych zemich (do poloviny 17 stoleti), Praga, 1957, Extras p. 19—20; Goldenberg S., Clujul..., p. 292—293; -M. Dan, Din rela- țiile comerciale ale Transilvaniei..., p. 18; M; Dan, Schimbul de mărfuri între Cluj si Cracovia în ultimul deceniu al sec. XVI (I), în „Acta Musei Napocensis", 1974, p. 159—160; Goldenberg, Commercio, produzione e consuma dei panni..., p. 634— -635. ' ■ ' - ■ ' 45 Hurmuzaki, XI,-p. 238, (doc. din 1 oct. 1591) și p. 411 (doc. nr. 411). 46 Cf. depoziția martorului Mihail Pele, într-un proces privind un transport ■(probabil de vite), efectuat de negustori clujeni care, „perventibus ipsis ad Maros", ■au fost arestați de tricezimatorul -turc la Tokay: „thurca tricesimator post eos veniș- set vituperando, eos quod false tricesimassent", un alt martor -afirmă că '„tres greges repulisset thurca, quia obnoxie fuissent in excessu tricesimae" (Protoc. jud. ale ■oraș. Cluj, 1567—69, III, 1, p. 92, Arh. Stat. Cluj). 110 S. Goldenberg- nia, Italia, Flandra etc.47, a întrecut de mult pe cel al Budei în secolul XV48, urmînd ca importanță pe cel al Vienei, în secolele XVI—XVII, în ce privește relațiile comerciale cu Transilvania. Produsele, achiziționate la Cracovia sau în centrele Slovaciei — cele, mai importante erau de tran- zit — ajungeau apoi la Baia-Mare, Cărei, Satu Mare, la Cluj, Sibiu, Bra- șov și în alte orașe și tîrguri ardelene. Legăturile comerciale cu Polonia sudică și cu Slovacia au fost în se- colul al XVI-lea și în prima jumătate al secolului al XVII-lea- legături directe, respectiv negustorii slovaci - se deplasau în Transilvania sau cei ardeleni se deplasau în Slovacia, cu mijloace proprii. Marile piețe exter- ne, atinse direct sau prin intermediari de negustorii ardeleni au fost, pre- ponderent, piața vieneză, cea poloneză cu anexa ei sileziană și piața slo- vacă. Caracterul direct al legăturilor comerciale sau umane nu este ates- tat numai în cazul orașelor Cluj, Baia Mare și Bistrița. El apare, poate ceva mai redus, și în cazul altor orașe, ca Sibiu și Brașov și intermediat, în cazul unor centre comerciale din celelalte două țări române, mai ales în domeniul negoțului cu fier, cupru sau cu produse din oțel și cupru, apoi în cel al postavurilor și pălăriilor ceho-morave și slovace. Din nefe- ricire, izvoarele din secolele XVI—XVII de care dispunem pentru Bra- șov și Sibiu, anume registrele vamale, ajută prea puțin la precizarea ori- ginii produselor exportate în aceste două importante emporii ale comer- țului românesc, căci respectivele registre cuprind numai date referitoare la export și tranzit, spre Țara Românească și Moldova sau Peninsula Balcanică, cît și la importul din sud-estul european, lipsind datele care să specifice importul de produse din Europa centrală pe piețele celor două centre comerciale transilvănene. în secolul al XVI-lea și în prima jumătate al secolului al XVII-lea traficul extern, apusean, al Transilvaniei se încadra în comerțul răsări- tean și sudic al Vienei și Cracoviei, atunci cînd relațiile cu cele două cen- tre amintite nu erau directe. în timp ce Cracovia era legată mai ales de orașele situate în zona nordică (Olomouc, Nitra, Levoca, Presov, Barde- jov, Kosice), Viena se aproviziona și din sud (Jihlava, în Moravia, la vreo 150 km, de Viena, și Bratislava), mijlocind mai ales negoțul cu produse textile, cu precădere postavuri și pălării. De aici aceste mărfuri se importau în Transilvania. Din nefericire, lipsa de registre vamale — cu excepția celor ale Clujului — nu permit o evaluare efectivă a acestui negoț. Pro- blema comerțului ceh și slovac cu produse textile și pălării, în țările ro- mâne, a fost analizată de Fr. Kavka49. Informațiile oferite de istoricul ceh se cer însă emendate. El a omis datele din registrele anilor 1632 și 1637 și a inclus uneori, de pildă pentru anul 1630, la rubrica „postavuri și pă- o lării“, mărfuri la care de fapt nu este specificat sortimentul. 47 K. Pieradzka, Handel Krakowa s Wegrami v XVI w., Cracovia, 1955, p. 44—48. 48 Dan, Schimbul de mărfuri... (I), p. 160. 49 Ceshy a slovensky obchod..passim. Transilvania și Slovacia (relații econ.) m De la mijlocul secolului al XVI-lea pînă la mijlocul secolului al XVII-lea postavul - de Jihlava, unul dintre cele mâi importante centre cehești de fabricație a postavurilor ieftine50, a fost mereu • prezent, ală- turi de alte sortimente de postavuri, în importul ardelean de textile. îl ■ apretau tunzătorii de postav, din Cluj: el. figurează în ordonanțele din- 1538 și 157951; în registrele Oficiului postăvăritului brașovean52; el ser-, vește, alături de moneda curentă, la plata unor angajați și este menționat în privilegiul acordat de Gheorghe I Râkoczi, în anul 1647, postăvarilor brașoveni, fiind produs însă la Brașov53 ș.a.m.d. Sortimente ca Igler (de Jihlava), Fodoriller sau Fodor Igler, Igler dublu, sînt prezente în socoteli, , registre vamale, testamente etc., aduse din Viena sau Cracovia, sau din centrele slovace și mai ales din Presov și Bratislava. Diferite soiuri de postavuri și de țesături erau de asemenea tranzitate din și prin unele centre slovace. In perioada -1567—1599 s-au importat din Levoca circa 11 baloturi postav de Gorlitz și- 23 coți karasia de Silezia54. Mai tîrziu, după cum rezultă din registrele vamale ale Clujului s-au adus prin P.re-, sov (1613, 1617—1618, 1621—1623, 1630, 1632—1636) două și jumătate baloturi și aproximativ 3560 de valuri, în valoare de circa 34.000 florini; din Rimavska Sobota, 9 baloturi și 153 valuri (1622) în valoare de circa 2.500 florini; din Levoca (1635—1637) 222 și jumătate valuri, în valoare de 2.304 florini; din Bardejov (1614—15) A- baloturi, 140 și 1/2 valuri în valoare de 1.672 florini. Lipsa de registre vamale sau de date vamale din alte orașe nu per- mit însă 'evaluări cantitative globale55. După Kavka (așa cum am mențio- nat, datele sînt incomplete, fiindcă autorul a trecut cu vederea anii 1632 și 1637) s-au importat în Transilvania, în perioada 1599—1636, cantita- tea de 9.800 „bucăți11 (peciae) postav de Jihlava și 2662 „bucăți11 postav de Bratislava, adică, în total 12.462 de „bucăți“, (circa 214;000 metri)56. După cum rezultă dintr-un registru de tarife vamale (vectigal)5'' de la Brașov (1654—1688), -pentru mărfurile exportate în Țara Românească și Moldova prin cele patru trecători, Bran, Timiș, Buzău și Brețcu, cît și cele importate din celelalte două țări românești, în a doua jumătate 50 J. Janăcek, Ceske soukenictivi v 16. stoleti, în „CCH“, 4, 1956, p. 589. 51 Goldenberg, Clujul..., p. 139, 140, 145, 257, 261, 273; D. .Prodăn, Iobăgia in Transilvania în secolul al XVI-lea, voi. I, București, 1967, p, 508; doc. din 5 iulie 1647, Sibiu. • . 52 Ș.' Goldenberg, S. Belu, Postăvăritul din Brașov în secolul al XVI-leat în „Revista Arhivelor", 2,. 1967, p. 173. . 53 Industria textilă din Brașov și Țara' Bîrsei. Catalog de documente 1413—1820, voi. I, București, 1960, p. 48—49. 54 Dan, Din relațiile comerciale ale Transilvaniei..., p. 25. >55 Cf. registrele vamale ale orașului Cluj din anii respectivi. Arh. orașu- lui Cluj. . 56 Kavka, op. cit., tabelele II—IV, p. 50—58 și p. 61. . 57 Publicat de N; Edroiu și P. Gyulai, în Tricesima la Brașov în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în „Studia Universitatis „Babeș-Bolyai“, S. Historia, f. 1, 1967, p. 12 și 17. 112 S. Goldenberg al secolului al XVII-lea, figurează, în lista postavurilor vehiculate, și cele de Jihlava, iar printre pînzeturi, cele de Bardejov. O pondere mai mare o au însă pălăriile devenite de la mijlocul seco- lului al XVI-lea un articol tradițional de import. Sînt cele de Jihlava, Bratislava (pilea posoniensia), sau Bardejov, aduse din Viena, Cra- covia sau din unele centre slovace. Numai în anul 1599 s-au importat din Viena (25 de transporturi), din sau prin Cărei (2 transporturi), din Debre- țin (1 transport) și alte 5 transporturi fără specificarea localității, un nu- măr de 164.593 de pălării de Jihlava (în valoare vamală de circa 24.700 florini), 77.524 de Bratislava (22 transporturi din Viena, 1 din Cărei, 6 fără indicarea localității) și 445 pălării de Bardejov, deci în total 242.562 pălării, dintre care 77.969 din Slovacia573. Nu știm ce destinație au avut aceste pălări, într-o cantitate atît de mare, dar știm că pălăriile de Bra- tislava s-au importat și înainte, pe la mijlocul veacului, că s-au vîndut și în Țara Românească58. Poate că unele" erau destinate armatei, în spe- cial cavaleriei. Cantitățile incluse însă în registrele vamale ale Clujului, din anii 1599—-1637 ating valori cantitative frapante, în special la finele secolului XVI și începutul secolului, următor. Mai tîrziu, cifrele nu mai ating asemenea valori: 52.679 pălării de Presov (în anii 1617—18, 1621— 22, 1630, 1632—1636); 7.542 de Bratislava (în 1623, 1632, 1634, 1636—37); 1958 de Kosice (în 1630, 1633, 1635—36), 36 de Bardejov (1615); 5.900 pălării din Rimavska Sobota (1622)59. Numărul de pălării importate din Bratislava (51%) a întrecut pe cel al pălăriilor din Jihlava (46%). Cele de Jihlava dispar aproape cu totul, în registrele vamale, după anul 1618, anul inițial al Războiului de 30 de ani. In total este vorba, pentru anii 1599—1637, de o cifră impresionantă, de peste 750.000 de pălării, relativ ieftine și probabil de bună calitate. De asemenea, deși nu prin centrele slovace, se importau și țesături: a) catifea: din Rimavska Sobota (1622, 5 valuri), Presov (1621—22, 1632, 4 1/2 valuri); b) pînzeturi si bumbac: din Levoca (1567—99, 56 coti de bumbac), Presov (1617—18, 1621—23, 1630, 1632—36: 6 și 1/2 baloturi, 589 valuri, 40 coți, 13 legături, 1011 și 1/2 perechi, 7 bucăți, în valoare de circa 16.400 florini); Bardejov (1614—15, 1 butoi, 5 valuri); Rimavska Sobota (39 valuri); c) mătăsuri și țesături: din Presov (1618, 1632—33: 20 valuri, 20 coți, 2 chintale, 9 fonțij; Bardejov (1615: 2 valuri); Rimavska Sobota (1622, 20 fonți). Și aici, datele nu exprimă decît o fracțiune, cea cunoscută, cea înregistrată, a comerțului slovaco-ardelean cu textile în secolele XV—XVII, desfășurat, în ciuda vicisitudinilor vremurilor, prin legături directe sau intermediate. în ce privește legăturile intermediate, cîteva exemple de la începutul secolului al XVII-lea: 100 de pălării de Bardejov nu au fost cumpărate în această localitate, ci în Polonia60, după ’ 57» Goldenberg, Clujul..., p. 260. , ' 53 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, voi. III, Brașov, 1896, p. 120 și 269. ' ’ . 59 Cf. registrele de tricesimă din anii respectivi, Arh. orașului Cluj. ’60 Socotelile orașului Cluj (în continuare citat: SOC), 12 b., VII, 1611, p. 19. Arh. Stat. Cluj. ■ . Transilvania și-Slovacia (relații econ.) _ 113 cum rezultă din registrul de tricezimă al Clujului, din 1611. De aseme- nea, în 1612 s-au adus 7 valuri de pînză galică de Bardejov, tot din Po- lonia61. Cel care le-a achiziționat a vizitat Polonia, probabil Cracovia sau Wroclaw, fără a trece prin Slovacia. Comerțul cu fier brut sau prelucrat a jucat un' rol important în eco- nomia Transilvaniei medievale. Deși se extrăgea fier în fierăriile din Trascău (Rimetea), Hunedoara sau Ciuc, cantitățile extrase nu erau sufi- ciente și nu este de mirare că uneori, ca de pildă în anul 1628, lipsa de fier să fie atît de mare, încît să se constate, în cadrul Dietei, că „vom ajunge și acolo, încît nu vom avea fier nici pentru nevoile caselor noas- tre1162 și în consecință să se interzică exportul. Din aceste considerente fierul (oțelul) era importat atît pentru curte și pentru armată, cît și pen- tru nevoi edilitare sau meșteșugărești (lăcătuși, fierari, pintenari, armu- rieri, turnători ș.a.), adică de către toți cei care prelucrau fierul, precum și de clienții lor, interni și externi, care comandau produse metalice , din materia primă achiziționată. Fierul se vindea și se cumpăra sub forma de bare, șine sau table, de dimensiuni mai mari sau mai mici, dar fixe, no- tate în izvoare ca „fier măruht“, „fier mijlociu11 etc. Era cumpărat direct de la negustorii de fier, care, între altele, făceau și comerț cu fier, ori de la proprietarii sau lucrătorii din mine.. Obiectele mai pretențioase se confecționau însă și din fier de import, din Germania, Austria, Slovacia sau Polonia, de calitate mai bună, adus împreună cu alte produse din metal (cuțite, teci, seceri ș.a.), care găseau o piață largă de desfacere ce includea Țara Românească și Moldova și, prin tranzit. Peninsula Bal- canică. Autoritățile din Transilvania interveneau de obicei în acest trafic, îngăduindu-1 sau oprindu-1 în raport cu situația politico-militară, căci fie- rul sau oțelul era și materia primă destinată confecționării de arme. Une- ori acestea operau sau limitau comerțul cu unelte, în special meșteșugă- rești și agricole, ca în anul 1507 cînd regele Vladislav II a interzis, ,1a cererea magistratului din Sighișoara, importul- și vînzarea de seceri, se- curi etc.63, sau în 1521, cînd regele Ludovic II a interzis, la solicitarea bistrițenilor, importul de „seceri, securi și alte unelte din fier“ de către „mercatores, tam forenses, quam etiam ‘regnicole ,nostri“5i. în 1528 s-a acordat fierarilor sași privilegiul ca numai ei :„et nulii extranei fabri vel alii homines“65 să aducă seceri la bîlciurile și tîrgurile săptămînale, iar în 1538 loan Zăpolyai a interzis negustorilor străini și indigeni vînzarea de 61 ȘOC, 13 a, VI, 1612, p. 9 și 12. 62 Monument a Comitialia Regni Transsylvaniae, VIII, Budapesta, 1882, p. 483. 63 Doc. din 21; dec. 1507, reconfirmat în 1526. R. Schuller, Das Patrizier- geschlecht der Poldner in Schăssburg, în „Arch. des Ver.“, XXVII, 1896, p. 375; R. Rdsler, Alteres Zunftwesen in Hermannstadt bis zum Jahre 1528, în „Arch. des Ver.“, XXXVIII, 1912, p. 547. - • 04 H. Wittstock, Nbsner Zustănde unter Wladi'slaus II und Ludwig II (1490—1526), în „*Arch. des Ver.“, IV, 1860, p. 94 {doc. din 15 martie 1521). 65 Doc. din 20 iunie 1528. Z.U., I, 44, Sibiu. ■ - • 8 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 114 S. Goldenberg seceri și securi- în Transilvania66. Aceste măsuri au avut un mobil pro- tecționist, urmărind apărarea unor ramuri meșteșugărești ardelene de concurența străină. Proporțiile acestui comerț au atins, la începutul veacului al XVI- lea, dimensiuni considerabile. • Numai în anul 1503 au fost importate în Țara Românească mai ales, dar și în Moldova, din Brașov, ,2.424.950 de cu- țite67, dintre care 1.140.000 de cuțite de Stiria. Restul de 1.284.950 de. cuțite, care nu. are specificată localitate, de unde s-a importat, prove- neau probabil din Regenșburg, Graz și fără îndoială, din Slovacia. Im- portul fierului sau al articolelor din fier scade apoi considerabil68. Cau- zele acestui regres-nu sînt cunoscute, dar pot fi explicate, cel puțin, par- țial, de evenimentele politico-militare din acea perioadă. Negustorii ardeleni au importat metale din Slovacia și mai-ales din Levoca, de unde se aduceau produse ale industriei extractive și meta- lurgice slovace, cît și produse meșteșugărești, obiecte din fier și unelte de fier sau de oțel69. Negustori din Kosice aprovizionau pe bistrițeni cu fier: într-o scrisoare din 24 mai 152670 negustorul Jurgk Kaysser, origi- , nar din Slovacia, îi scria unui corespondent de al său bistrițean să-1 anunțe pe un oarecare Wolfgang să-i trimită bani la Oradea, pentru a face cumpărături la .bîlciul ce .urma să se țină acolo și să încarce un car cu plumb, pe. care să-1 trimită la Kosice, de unde el îl va retrimite, în- cărcat cu fier, la Bistrița. în 1572 Ștefan Krych, „tăbăcar din Ardeal", i făcea comerț cu cai, orez, piper, fier, și cupru, aducînd din Levoca 2 chintale70® de fier. în anul 1573 un alt transilvănean a achiziționat la Levoca 10 chintale de tablă de fier, iar alții, aceeași cantitate, în 1589. în 1590 s-a adus din Levoca 12 chintale de fier, iar 4 chintale de tablă de fier, în anul 159471. în anii 1567—1599 s-a importat din Levoca, în Transilvania, fier și tablă de fier, circa 43 chintale, obiecte de fier circa 140 chintale, unelte de fier pentru mineri —- 3000 de bucăți, potcoave — 400 bucăți72. Nu cunoaștem, cantitățile neînregistrate, introduse prin eludarea punctelor vamale.. . Desigur, fierul sau alte produse, metalice de import nu proveneau din Levoca. Ele erau importate aici, în cea mai mare, parte, din Silezia și reexportate în Transilvania73.! Ca și coasele și cuțitele importate la Le- voca din sau prin Polonia, .dintre care o bună parte lua calea Transil- o 66 Z.U., I, 52, Sibiu. .... 67 R. Manolescu, Comerțul Țării Românești și Moldovei cu Brașovul (secolele XIV și XVI), București, 1965, p. 152. 68 Idem, op. cit., p. 153—156. : 69 Dan, Din relațiile comerciale. ale .Transilvaniei..., p. 23 și n. 40. 70 A. Berger, Vrkundenregesten aus dem alten Bistritzer 'Archiv von 1203—1526, Bistrița, 1893—1895, nr. 884. . 7oa Maja (cențenarius) = 56 kg. (100 fonți) sau 58,92 kg. (120 fonți). 71 Dan, op. cit., p. 23 și n. 40. 72 Idem, op. cit., p. 25.- , , 73 P. Horvath, Obchodny styky Levoce s Polskom v druhy polovci XVI storocia, în „Historicke Studie", I, 1955, p. 137. Transilvania și. Slovacia (relații ecoh.) H5 vaniei74. De altfel; și în secolul al XVII-lea s-au importat în Transilvania, din Slovacia, coase, cuțite etc., în special din Presov, Rimavskă-Sobota, Barde jov și Kosice. Astfel, conform registrelor vamale din Cluj, s-ău importat „metale14 din Presov (1619—1630,: 1634—36), în total cca. 195 chintale, în valoare, de circa 2.260 florini; din Bardejov (1614—1615), 93 chintale în valoare de circa 2.790 florini și din Rimavskâ Sobota (1622), 3,5 chintale. Din Presov s-au mai adus (în anii 1621—22, 1630, 1632) di- ferite obiecte de metal și produse de lăcătușerie. Surprinzătoare este re- luarea importului, de cuțite și coase — poate că nici nu a fost întrerupt total,, ci a scăzut numai sub raport numeric și valoric: 26.500 cuțite im- portate în anul 1622 din Rimavskâ Sobota și vreo. 5.250 (1619, 1621—22,. 1630) din Presov; coase au fost aduse din Rimavskâ Sobota (1622) 3200 de bucăți, din Presov (1619, 1632, 1629—1630, 1632—33, 1636) în total 2.548 bucăți și din Kosice (1630) 240 bucăți75. Probabil că orașul Cluj nu a fost unicul care a importat în prima- jumătate a secolului al XVII-lea-metal, obiecte din metal, cuțite și coase din sau prin Slovacia, dar mai mult decît probabil, ele proveneau, cu precădere, din Silezia — prin Cracovia. — și din Austria. Începînd cu secolul al XV-lea este prezent în documentele vremii mai ales fierul din Cetnek (Stitting, în Spis). Cei din Dej transportau acolo sare, ca în 146676 și se întorceau cu carele încărcate cu fier. întrucât no- bilii din Cetnek au încălcat privilegiile vamale - de care se bucurau ne- gustorii din Dej, regele Ludovic a interzis cu strictețe ca aceștia să fie obligați să achite taxe vamale sau să fie păgubiți în bunurile lor77. De- spre fier adus în Transilvania din Cetnek (Schytnyk), se amintește și în cunoscutul raport al factorului' Fuggerilor, Hans. Dernschwam78. în in- ventarele din 1553 și 1556 ale minelor și mOnetăriei din Baia Mare, este de asemenea consemnat, alături de oțelul din Styria și cel german, oțel de Cetnek, în cantitate de 74 fonți și bare de oțel în număr de 316, tot din Cetnek, alături de 64 de archebuze noi de Praga și 17 archebuze vechi de Cetnek79. ' ' Fier din Cetnek s-a importat și la Cluj, după cum rezultă din re- gistrul de tricezimă. din 1599, și anume: 8.000 de bare aduse „din“ — probabil prin — Cărei80, tîrg care se găsea pe drumul ce lega Clujul de emporiile slovace. Comerțul cu fier era deosebit de intens în acest oraș și îl practicau aproape toți negustorii care, alături de alte mărfuri (posta- 74 Ibidem. 75 Cf. Registrele.de tricesimă 'ale Clujului, 13 a, XXIII; 13 b, IX; 15 b XII și XVIII; 18 b, IV; 19 VII, VIII, XI; 20, I, II, V, VI, Cluj. Noi ne-am rezumat Ia cîteva exemple; în detaliu, datele au fost prelucrate -de Fr. Pap,- în lucrarea sa de doctorat (în manuscris). ' 76 Arhiva orașului Dej, nr. 42, doc. din 12 sept.-. 1466, Arh. Stat Cluj. 77 Arhiva orașului Dej, nr. 109, doc. din 18 iulie 1517. 78 Cf. Ungarische Jahrbilcher, 13, 1933, p. 283. ■ 79 D. Prodan, S. Goldenberg, Inventarele din 1553' și 1556 ale minelor și monetăriei din Baia Mare, în „Anuarul Inst. Ist. Cluj", 7, 1964, p. 131—133 și 143. 80 Goldenberg, Clujul..., p. 262. 116 S.' Goldenberg vuri, mirodenii etc.) vindeau și fier, fiare de plug și cuie80a. Intrucît fie- rul adus la Cluj de către negustorii străini sau de cei din oraș era de obicei vîndut în alte centre. (Turda, Aiud, Mediaș, Alba lulia, Biertan . etc.), magistratul orașului a decis în anul 1599 să înființeze un oficiu de achiziționare a fierului, înzestrat .cu o casă, o prăvălie și un depozit și • dispunînd de drept de monopol80b. Printre diferitele categorii de fier figurează în registrul oficiului și fierul de Cetnek „mărunt", „vechi", „ta- blă“80c. ■ ‘ ; ■ ■ ■ • . Cupru se importa din Germania, în special din Mansfeld, dar și din Slovacia sau prin Slovacia, la fel și plumb și cositor. Cuprul nu s-a im- portat însă în cantități mari, fiindcă Transilvania poseda acest metal81. Arama, importată din Slovacia, provenea din minele de la Gelnica, Smol- nik, Levoca, Banskâ Byst’rica etc. și aparținea cunoscutelor familii de negustori și antreprenori Fugger și Thurzo82. Principalele centre ale co- merțului cu cupru erau situate pe calea — numită în 1660 „vechiul drum al cuprului" — ce trecea prin pasul Jablonka, adică pe traseul Bratis- lava—Kosice—Bardejov-—Presov—Levoca83. O aduceau negustorii, îm- preună cu alte mărfuri achiziționate în centrele slovace sau în localitățile din Transilvania, mai apropiate de centrele slovace. Acesta a fost cazul lui Merten Hellner turnător de candele (Kandelgilsser), căruia i se cere restituirea sumei de 50 florini împrumutați la Levoca și pe care a promis să-i restituie prin oamenii care „i-au adus cuprul"84. Sau cel al lui Ștefan Krych în 15728®. Sau cum s-a întîmplat în anii 1567—1599, cînd s-au importat în Transilvania, numai din Levoca, diverse sorturi de. ara- mă: elaboratum, cusum, concavatum, vase de aramă, în greutate totală de circa 300 chintale, adică circa 20 de tone80. Uneori cuprul era vîndut mai departe, ca în 1437, cînd Gheorghe Lascăr, cămărașul lui Vlad Dracul a cumpărat, pentru monetăria domnească, o cantitate de aramă în valoare de mii de florini87, sau în februarie 1544, cînd negustorul Sava din Tîrgoviște a primit din partea magistratului orașului Brașov suma de 337 florini 12 aspri, datorată pentru cuprul achiziționat, pro- babil, de-la acesta. Faptul că în registrele de socoteli se notează: „pro cupro quod domini senatus ipsi debebant", demonstrează participarea di- rectă a negustorului român la comerțul cu cupru mai degrabă de prove- 80a Registrul unui negustor anonim (poate Wolphard ?), la Goldenberg, Clu- jul ..., p. 273. Doc. din 3 martie 1599, Protocoalele orașului Cluj, I, 1585—1605, p. 334. B°c SOC, 8, f.. XI. 81 Vezi infra. 82 J. Vlachovic, Slovenskâ med v 16. a 17. storoci, Bratislava, 1964, passim. 83 Szekely Gy., Die Rolle der Gross- und Kleinstădte im Osteuropăischen Ferrihandel (XIV—XVI Jh.), în „Annales Univ. Sc. Budap..., S. Historica", t. XV, 1974, p. 63. 84 Doc. din 10 dec. 1571, nr. 106, Bistrița. 85 Dan, Din relațiile comerciale ale Transilvaniei..., p. 22. 80 Idem, op. cit., p. 25. 87 Manolescu, op. cit, p. 146. Transilvania și Slovacia (relații econ.) H7 niență slovacă, decît ardeleană88.. De altfel și în cunoscuta scrisoare a lui Hans Dernschwam (1528.) se menționează o familie de negustori din Slovacia, care. desfăcea cuprul la Levoca sau venea la Kosice și, mai departe, în Transilvania („kommen si auch weils gen Kascha und wei- ter in Sibenbirgen“ ) unde desfăceau și fier89. . Plumbul importat din Slovacia în Transilvania nu provenea din mi- nele acesteia. El se extrăgea la Olkusz (Malopolska) și se folosea cu pre- cădere în. cadrul procesului de separare (purificare) a aurului90. Era adus din Cracovia91 în Slovacia și de aici ..la Buda (pînă în primele de- cenii ale secolului al XVI-lea) și la Oradea. ^Cunoaștem cazul lui Paul Rinczer și Matia Armbruster din 1521, cînd ei au achiziționat la Oradea plumb adus de la Buda, în cantitate de 52 chintale și au cerut partene- rilor lor comerciali să mai aducă la Oradea. 50 de chintale92. Sau altul, din anul 1522, cînd negustori din Kosice i-au-anunțat pe brașoveni că au trimis un om la Cracovia, pentru a comanda ■ plumb și salitră, dar negă- sind salitră, le trimit brașovenilor numai plumb93. Ori, în 1549 cînd Stanislaus Beuchel atestă primirea din partea magistratului Bistriței a sumei de 3.4 de florini pentru plumb94. ■ Plumbul importat în Transilvania, se vindea uneori în Țara Ro- mânească și Moldova. în prima jumătate al secolului al XVI-lea brașo.- venii au consemnat vînzări de plumb în registrele lor de socoteli, inclu- siv exportul de plumb în Țara Românească: în 1523 s-a vîndut un chin- tal voievodului Radu de la Afumați; în 1543 — 37 fonți de plumb; în 1549 a venit la Brașov sluga lui Mircea Ciobanul pentru a cumpăra fier și plumb95 etc. Plumb s-a vîndut și în Moldova, ca de pildă la 16 februa- rie 1578, cînd a sosit la Brașov o slugă a lui Petru Șchiopul pentru a achiziționa praf de pușcă și plumb. Prin urmare, comerțul cu plumb al Transilvaniei cu Slovacia includea în circuitul său și celelalte două țări românești. în sfîrșit, s-a mai importat în Transilvania și cositor. Bistrițeanul Martin Hellmer zis Stannarius, adică cositorarul, era în relații cu ne- gustori din Spis96. Și, probabil, printre alte mărfuri aduse în Transil- vania, figura și cositorul. Neagoe Basarab achiziționase anterior, la. Bra- șov, cositor de import în valoare de 300 de florini97. Acesta, însă, s-a adus din Boemia, probabil clandestin, căci numai în anul 1555 autoritatea 68 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, voi. II, Brașov, 1889, p. 656. 89 Vlachovic, op. cit., p. 281, precum și p. 44, 92 și 128. ■ ‘ 00 Goldenberg, Clujul..., p. 99—100. ' . 81 Horvăth, Obchddne styky..., p. 127; Pieradzka, Handel Krakowa ..., p. 148 și urm. ' ■ ' ' - 92 Doc. Lit., L. 14, nr. 241, Sibiu.. ' 7 83 Col. Schnell, II, nr. 68, Brașov. . 94 Bistrița, nr. 34. ' ’ 95 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, I Brașov, 1886, p. 478 și III Brașov, 1896, p. 229, 500. ’ 90 Doc. din 10 dec. 1541, nr. 107, Bistrița. • 87 Manolescu, op. cit., p. 146. ■ ' ' 118 S. Goldenberg suverană a permis vînzarea liberă a acestui „stanni Boemici“ de către n'egustorii de cositor (consortes dicti stanni Boemici), precum și. exportul de cositor „străin" în Transilvania98. * * * Relațiile comerciale cele mai intense, atestate.în izvoare, le-a între- ținut Transilvania cu orașele Kosice, Bardejov, Levoca, Presov, Bratis- lava, Trnava, Cetnek, Rimavska Sobota. în cadrul lor, Kosice a jucat mult timp- rolul cel mai important, ca partener comercial. Către sfîrșitul secolului al XVI-lea, atît din cauza legăturilor directe cu Polonia în timpul Bâthoreștilor, în special prin Cracovia — care, în comerțul ex- tern al Clujului de pildă, urma ca volum, valoare și frecvență de trans- porturi imediat după Viena, cel mai important partener comercial extern al orașului de pe Someș —, cît și din cauza vecinătății imediate a tur- cilor, rolul acestui oraș slovac, în comerțul de tranzit, a scăzut sensibil. în secolul al XVI-lea contactele sînt intense pe multiple planuri. Orașul slovac se bucură de dreptul de depozit dobîndit în. secolul al XlV-lea, ca de altfel și Presov, Levoca, Bardejov, sau Kezmarok". Ne- gustorii din Kosice apar nu numai ca intermediari ai schimbului cu Transilvania. Ei sînt adesea prezenți aici, ca și în secolul trecut. îi gă- sim la Oradea, cu ocazia bîlciurilor ținute în acest centru100. Printre partenerii lor comerciali figurează și negustori din Satu Mare și Orăș- tie101. Alții sînt activi la Cluj102. în 1608 un negustor din Kosice a cum- părat 1.400 de vite la Oradea103 probabil pentru a le vinde mai departe, în Austria sau Germania. Magistratul din Brașov, într-o perioadă în care pericolul unei invazii otomane era plauzibil, a achiziționat în 1535—37 arme de la Sebastian din Kosice (Sebastianus de Cassouia), unul din marii furnizori de arme, care a adus în mai multe rînduri la Brașov, puști, armuri și tunuri104. Socotelile orașului Brașov au înregistrat atît sumele achitate, cît și cheltuielile pentru alimentele și cadourile oferite negustorului sau armurierului slovac. Importul de arme din Kosice nu se efectua sporadic, dar nu toate armele erau confecționate în acest oraș. Unele se achiziționau în Germania, mai ales la Niirnberg, dar și în altă parte. Și în registrele de tricesimă ale Clujului (1599) figurează 37 de 38 „... maiestas sua non impedit quo dicti incolae stannum exterum per alias et non maestatis suae regiones in Țransylvaniam importare et divendere possint* (Doc. din 31 aug. 1555, Bistrița, nr. 19). 99 R. F. Kaindl, Geschichte der Deutschen in den Karpathenldndern II, Gotha, 1907, p. 228—230. 100 Kerekes, op. cit., p. 181. 101 Idem, op. cit., p. 189—180. 102 Kerekes Gy., Kălmăr Gergely deâk regestuma kereskedeserol 1574—1582, în „M.G.Sz.", X, 1903, p. 83; Goldenberg, Clujul..., p. 283. 103 Kerekes, op. cit., p. 19. lp4 Quellen..., II, p. 387 (13 și 14 aug. .1535); p. 422 (22 sept. 1535); p. 438 (19 sept. 1536); p. 440 (sept. 1536), p. 462 (11 nov. 1536), p. 516 (14 apr. 1537). Transilvania și Slovacia (relații econ./ 119 cuirase și 77 de coifuri, importate din Kosice și scutite de taxe vama- le105, destinate fiind probabil apărării orașului. Din Kosice s-au impor- tat la Cluj chimicale și coloranți, ca în anul 1614106. In ce privește ex- portul clujean la Kosice,' el' se rezuma la produse alimentare (miere, hrișcă, coloniale și fructe) sau produse meșteșugărești, ca în 16 3 0107. ■ In domeniul legăturilor economice comune se plasează și prezența în orașele ardelene a unor negustori slovaci, alături de alții, veniți fie pentru a rezolva unele treburi, probabil comerciale, cum a fost cazul lui Ștefan Reichman, sosit în 1531 la Brașov cu o scrisoare de recomandare a magistratului din Kosice108, sau cel al lui Grigore Schultheisz, plecat la Baia Mare „cum curru, hominibus rebusque“109; ori cel al lui Henrich Khock, de la care s-a păstrat în arhivele Sibiului, unde probabil- că a prezentat-o, o scrisoare a magistratului din Kosice, atestînd că a învățat de la Friedrich Fleischman meșteșugul de turnător de tunuri și clopo- te110. Contactele nu se desfășurau însă în totdeauna lin, fără fricțiuni. Așa s-a întîmplat în 1553, cînd regele Ferdinand s-a văzut obligat să determine conducerea orașului Kosice să nu împiedice pe sibiehi și bra- șoveni „cum dictis rebus et mercibus eorum... în Poloniam aliasque exterorum regnorum partes proficisci v'6lentesuur. Cei din Kosice au vrut să aplice privilegiul lor de depozit și în cazul negustorilor arde- leni, care se bucurau de scutire de vamă, în drum spre alte' țări. în mod firesc legăturile dintre orașul Kosice și zonele aproape limi- trofe ale Transilvaniei de nord-vest, îndeosebi cu domeniul Satu Mare și domeniul Baia Mare, erau mai frecvente și mai intense, influențele mai puternice. Datele de care dispunem ilustrează în mod convingător aceas- tă situație din secolul al XVI-lea. Socotelile domeniului Satu Mare, din anii 1569—1572, includ cum- părături făcute la Kosice și . anume: 200 găleți de hamei, achiziționat de la un oarecare Gheorghe .Merchynger pentru 100 florini112, apoi 158 găleți și încă 389 găleți de hamei și o comandă de 122,1/2 găleți de vin, cumpărat cu 3,43 florini vadra (este vorba despre vinuri alese, în canti- tăți mici)113; apoi, de fier, cumpărat probabil la Kosice114, cuie de la- țuri (2.300)115, cuie de acoperiș, pentru 10 florini116. S-au trimis apoi la 105 Goldenberg, Clujul..., p. 262. 106 SOC, registrul de trieesimă din. 1614, 13 a, XXIII. 107 SOC, registrul de trieesimă din 1630—31, 18 b, IV. 108 Col. Schnell, II, nr. 94, Brașov. ies Dog. din 11 aprilie 1571, Protoc. orașului Baia Mare (1560—1635), p. 58. 110 „... des Puchsen Stuckh, Gloggen vnd Grobgiesser Hăndwerk", doc. din 22 martie 1590, L. 27, nr. 1330, Sibiu. 111 Doc. din 14 nov. 1553, Z.U., I, nr. 73, Sibiu. 1)2 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea, voi. II, Bucu- rești, 1968, p. 383,. 417 și 505. 113Tdem, op. cit., p.. 454-și 511—513. 114 Idem, op. cit., p. 414. 115 Idem, op. cit., p. 493. 116 Idem, op. cit., p. 424. 120 s- Goldenberg Kosice boi mici, de dijmă, și slănini117, șine de fier 150 și 18 măji, 62 fonți118. De asemenea s-a achitat 50 florini, restanță, unui negustor din Kosice119, 20 florini arămarului din Kosice pentru reparatul căldării mari de la berărie120, 50 florini unui om trimis la Kosice pentru aducerea clopotului121. Sînt înregistrate și cheltuieli pentru provizorul domeniului Baia Mare, chemat în probleme de minerit la Kosice122. Din analiza socotelilor domeniilor Satu Mare și Baia Mare rezultă și influența, în această zonă, a unor norme de organizare comercială și a unităților metrologice din Kosice. între privilegiile orașului Baia Mare figurează, în anii 1553—1578, și dreptul de tîrg. Bîlciul începea la 16 octombrie și ținea 15 zile, după obiceiul orașului Kosice, și cu aceleași prerogative123. Cumpărăturile domeniului Satu Mare sau Ardud s-au făcut cu măsurile în uz sau proprii ale fiecărui loc, calculate însă în vedre (găleți) de Kosice124. Cantitățile de grîu, orz, mei, ovăs, mazăre, hamei achiziționate, sînt calculate în găleți de „Cașovia“125. La Satu Mare se folosea probabil vadra de Kosice, căci cumpărătura de acolo e dată de-a dreptul în vedre de Kosice, fără vreo echivalență. Și vinul era calculat în vedre ale aceluiași centru slovac, ca și fierul, uneori, în chintale de Kosice126. în sfîrșit, orașele Kosice și Cluj au comun și cele mai vechi „ve- deri“, care reprezintă cele două orașe și au fost realizate de același ar- tist, flamandul Egidius van der Rye și comentate astfel de Georgius Houfnagel:127 „Cassovia superioris Hungariae civitas primaria“128 și „Clavdiopolis. Coloswar vulgo Clavsenburg Transilvaniae civitas prima- ria“129. Prima gravură poartă legenda: „Depictum ab Egidio van der Rye Belga comm Georgius Houfnaglius a 1617“; a doua „Egidius van Rye belga pingebat communic Georg Houfnaglius Anno Dm 1617“. Din ambele texte rezultă că imaginea celor două orașe a fost desenată de Egidius van der Rye, picto- rul arhiducelui Ferdinand de Austria, iar gravura executată după dese- nul lui van der Rye de către Houfnagel, desenator, miniaturist și gravor. Întrucît primul a decedat în 1607 și al doilea în 1600, rezultă că ambele 117 Idem, op. cit., p. 384, 411—412, 423 ș.a. 118 Idem, op. cit., p. 444. 119 Idem, op. cit., p. 500. 120 Idem, op. cit., p. 453. 121 Idem, op. cit., p. 420. 122 Idem, op. cit., p. 419. 123 Idem, op. cit., p. 243. 124 Idem, op. cit., p. 325 și 383. O vadră sau o cîblă de Kosice avea, în sec. XVI, 83 1. (Goldenberg, Clujul,.p, 316 n. 1). 125 Idem, op. cit., p. 325, 454, 479, 503, 511—513. 128 Idem, op. cit., p. 383.' 127 Idem, op. cit., p. 511—513. 123 F. v. Kramer, Dos Gerichtsprotokoll der kdnig. Freistadt Kassau, in Ober- Ungarn aus den Jahren 1556—1618, în „Miiteilungen des Inst. fur Osterr. G. forschung“, XII, Innsbruck, 1891, p. 619—620; Halaga, Prăvny... vyvoj mesta Kosice, p. 77. 129 Goldenberg, Clujul.. p. 40—41. a Transilvania și Slovacia (relații econ.) 121 gravuri reprezintă de fapt imaginile orașelor Cluj și Kosice de la sfîr- șitul secolului al XVI-lea130. Nu știm cum de a apărut anul 1617 pe gravura clujeană. Probabil este o interpolare mai tîrzie, la o nouă ediție a gravurilor. Ambele gravuri constituie însă o mărturie, pe plan artistic de data aceasta, a legăturilor dintre cele, două orașe. Relațiile economice cu orașul Presov131 sînt vechi, atestate în veacul al XlV-lea, la Oradea132. în socotelile acestui oraș figurează, în 1429, achiziționarea de sare din Maramureș, precum și sumele date oamenilor plecați „ad districtum Maramorosiensem", '„in Maramorosiam“ sau. „ad Maramorosium", pentru sare133. Ca și în secolul al XlV-lea, și în seco- lul următor Oradea a rămas cu precădere punctul de întîlnire și magis- tratul acestui oraș a intervenit în unele diferende, ca în 1482, cînd ne- gustorul Martin Cheeph din Presov a solicitat achitarea unor datorii de către brașovenii Ștefan Raas, Laurentius Polliator și Andrei Fekethe- halmy134. Debitorii brașoveni au achiziționat probabil mărfuri pe care le-au desfăcut la Brașov sau le-au vîndut în Țara Românească. Nu rareori sînt trimiși la Presov brașoveni cu scrisori destinate co- respondenților de acolo, poate și în probleme comerciale135. La Presov se achiziționa șofran și căldări de aramă pentru berăria domeniului Satu Mare136. Cunoscutul negustor și antreprenor Petru Haller, judele Si- biului, avea rude la Presov137, cu care întreținea probabil și relații de afaceri, iar Petru Haller cel tînăr preluase o datorie de 200 florini de la un Christoff Melczer din Presov, achitarea căreia o solicita Hyerony- mus Strauss, tricezimatorul din Tmava138. Tot într-o problemă privind datorii contractate de un cetățean din Presov a intervenit, în 1573, ma- gistratul Clujului, în fața căruia s-a prezentat clujeanul Gaspar Heltai, cu o scrisoare adjudicatorie a magistratului din Presov, privind o dato- rie de 110 florini, pe care urma s-o achite văduvei lui Gaspar Gwttler, din Presov139. • ’ . Dacă în registrele vamale ale Clujului, din 1599 și anii imediat ur- mători, Presovul nu apare de'cît sporadic, în schimb legăturile devin deosebit de active începînd cu al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. La Cluj figurează, înregistrate, următoarele mărfuri importate: colo- niale (probabil tranzitate prin Presov si aduse, poate, din Anvers),,. în valoare de circa 6.550 florini (1617—1618, 1621—22, 1630, 1633—36); 130 Pentru gravura reprezentînd Clujul vezi M. Bunta, Clujul medieval în gravură, în „Acta Musei Napocensis" XI, 1974, p. 188—189. ■ ■' 131 Pentru istoria acestui oraș vezi Dejiny Presova, I—II, Koăice, 1965, passim. 132 Doc. din 1 mai 1374, Oradea, transcris de capitlul din' Spis (Ivânyi B., Eperjes szabad kirălyi vâros leveltâra. 1245—1526, Szeged, 1931, p. 36, nr. 81 și p. 42, nr. 104. • ' ’ 133 Idem, op. cit., p. 95, 97 și 98. • . . 134 Col. Schnell, III, nr. 42, Brașov. ' 435 Guellen..., III, p. 168 și 171—172. ■ , 138 Doc. din 23 ian. 1548, fasc. XXII, nr. 173, Cluj. . '■ 137 Doc. din 8 nov. 1564, Arh. Haller, nr. 1, Cluj. 138 Prodan, op. cit., II, p. 419 și 420. 139 Archiv miasta Presov, Sign. Mag. nr. 5603 (30 martie 1573). . ' 122 - 'V S. Goldenberg .blănuri în valoare de circa 500 florini (1613, 1630, 1632—33, 1635); piei 261 bucăți, în valoare de circa 1.000 florini (1618, 1621—22,. 1632—35), mărunțișuri în valoare de circa 1500 florini . (1618, 1621—22, 1630, • 1632—33, 1645); mercerie — 26 baloturi, 9 valuri, 5 fonti; 5 legături, etc. — în valoare de 620 florini (1618, 1621—22, .1630,. 1632—35); chimicale , și ? coloranți, în . valoare .de circa 2.100 florini (1618, 1621—-22, . 1630, 1632—36); "arme'și acceșorii pentru .arme (1618/ 1621—22, 1632—-34); praf de pușcă (1613, 1617, 1630, 1634); obiecte de menaj .în valoare de circa 430 florini (1617—18, 1621—22, 1632—33, 16'37); hîrtie — .15 balo- • t-uri și 80 de legături, în. valoare de circa 770 florini (1617—18, 1621:—2.2, 1630, 1632—35); cărți, accesorii pentru scris, diferite obiecte ,d.e lemn, sticlărie, pietre de coasă, covoare, tapete, tablouri,- jucării; evantaie etc. O vastă gamă de mărfuri, consemnate în registrele de tricesimă ale Clujului, singurele în care. este notat comerțul nord-vestic ăl Transil- ■ vaniei.; ■ Negustorii slovaci' au . achiziționat cai și vițe de la-negustori arde- leni140. Numai din Cluj . sau prin Cluj au trecut cu destinația , Presov, ■ în anii 1630,’. 1633 și 1636; boi și cai în valoare de circa 450 florini; apoi piei;-în- valoare de circa 920 florini (1617, 1632—3.3, 163.5—36);. miere, 730 vedre, în valoare- 970 florini"(1618, 1630, 1635); mied — peste 7020 găleți, în valoare de circa 2550 florini, caș și. brînză pentru .312 florini,- hrișcă pentru circa 340 fiorini; postavuri, mătășuri..și alte țesături,. pen- tru circa 240 florini; 228- pături, 5 plăpumi, coloniale și fructe, în total 15 chintale,,-produse. de mercerie în-valoare de circa 285 florini, blă- - nuri,încălțăminte, ceară,, sare etc. Uneori, articole similare eu cele de import, probabil însă de -altă calitate. s Și relațiile comerciale' ale Transilvaniei, cu Levoca141' sînt .mai in- tense în- secolul al XVI-lea. Datorită poziției sale geografice, a distanței . de pericolul otoman, —, .ceeace explică și. faptul că . drumul voievozilor români,.care căutau azil; și ajutor la imperiali, trecea prin Levoca.(de ex. Gheorghe Ghica, aflat; aici, la sfîrșitul lunii aprilie 1670)142. —• acest oraș și-a; asigurat o poziție importantă în comerțul slovaco-polon, ca și în co- merțul de tranzit143. Acest aspect a fost studiat în detaliu, pe baza re- gistrelor tricesimale ale orașului Levoca, din anii 1564—1599144, ■ • ' în cadrul traficului comercial au intervenit atît negustori. din Le- voca, cît și negustori transilvăneni, indicați aproape întotdeauna ca „Tran- sylvani“ sau „ex Transylvania" sau ca ardeleni care au obținut, indi- genatul143. Nu repetăm în ■ detaliu cele scrise de -Mihail P. Dan. Pon- derea ■ Levocei în comerțul cu postavuri, pălării, țesături,, cupru, fier ■ 140 P. Horvâth, Die Viehausfuhr aus der Sudivestslowakei in die europăischen,. osterreichischen und bdhmischen Lănder wahrend des funfzehnjăhrigen Krieges, în „Der Aussenhandel...“, p. 512. , 141 Pentru istoria orașului Levoca vezi: 'M. Suchy, Dejiny Levoce, Kosice, 1/1974, uz idem, op. cit., p. 224. 143 Dan, Din relațiile comerciale ale Transilvaniei^.., p. 20 și 21. 144 Idem, op. cit., p. 21—27. . , . . ' " . 145 Vezi supra și Dan, op. cit., p. ,21. 1 Transilvania șt Slovacia (relații econ.) 123 și- alte metale le-am analizat. Cum rezultă din' registrele vamale ale ora- șului Levoca s-a mai importat- aici, din Transilvania, piei de lup, de vulpe, jder, vidră, sau cai; sare, dar și aromate și orez, blănuri, piei și haine din piele (șubă), untură, slănină,. săpun; covoare și alte produse meșteșugărești146. în Transilvania s-a importat din Levoca, pe lingă me- tale (fier, cupru etc.), obiecte și unelte de metal (tigăi, vase de aramă), unelte de lemn, ciorapi, fire aurii etc.147. Întrucît negustorii din Tran- silvania aveau posibilitatea opțiunii — Viena, Cracovia sau alte centre slovace, comerțul cu Levoca, în special al orașelor Cluj, Satu Mare, Baia' Mare și Cărei, schimbul de mărfuri în general între Transilvania și Le- voca a fost în secolul al XVI-lea cu mult mai, modest, decît cel cu Cracovia, avînd totuși o pondere în ansamblul circuitului comercial ar- delean. Regiunile mai apropiate de centrele slovace aveau, în mod firesc, contacte de schimb mai frecvente, așa cum rezultă și din socotelile do- meniului Satu Mare (1564—1592). Domeniul vindea la Levoca sare148 și cumpăra hamei pentru fiert bere (cu bani peșini sau sare)149. Se tri- mitea sare, ca în 1570, în total 500 de bolovani, și se achiziționa fier, și hamei150, așa cum s-a procedat și la Kosice151. Intensitatea legăturilor comerciale depinde uneori și de factori de conjunctură, sau de factori climatici sau microbieni. O interesantă scrisoare din 4 iunie 1570, redactată la Bratislava152 dezvăluie situații grave. Este vorba de epistola farmacistului. Eustachius Winter adresată magistratului din Bistrița. El îi înștiințează pe conducătorii orașului că le-a scris printr-un brașovean, venit ...probabil la Bratislava atît pentru probleme oficiale, cît și pentru afaceri, despre condițiile vitrege ale că- lătoriei sale. Din cauza vremurilor .grele și a scumpetei nu a putut con- tinua drumul, iar cei. din Levoca, care i-au promis să-1 ducă la Bratis- . lava, n-au făcuț-o, „așa că marfa mea a rămas la Bratislava”153. Prin Gabriel Schichtendorffer, blăhar din Levoca, plecat la Bistrița, el soli- cită magistratului 25 florini. înainte, s-a adresat gazdei lui Gabriel cu rugămintea să-i facă rost de bani, dar n-a reușit, căci „sărăcia este așa de mare, încît fiecare se ocupă numai de treburile sale“. Printre altele, el menționează în scrisoarea sa o știre despre 17 persoane găsite moarte într-o pădure „oberhalb Khrembs“ lîngă Dunăre „din cauza că ar fi mîncat scoarță de copac”, precum și despre un brutar a cărui pîine din cuptor s-ar fi transformat în piatră. Scrisoarea lui Winther reflectă nu numai mentalitățile vremii, dar și dificultățile generate de carența de 146 Dan, op. cit., p. 22—24. ■ , 147 Idem, op. cit., p. 24—26. 148 Prodan, Iobăgia:.;, II, p. 380 și 403 (1000 de sări în 1546—1570). J 149 Idem, op. cit., p. 383: 62V2 găleți pentru 43,50 florini; p. 406: 81,50 găleți 150 Idem, op. cit., p. 384 și 403. 151 Idem, op. cit., p. 406. 152 Bistrița, nr. 60. 153 „vnd ist mir die waar also zu Presspurg blieben", ibidem. 124 ' ■ • ' S.'Goldenberg alimente, .de., povara paupertății, conjugate cu consecințele altor factori, oare au creat obstacole sporadice' sau vremelnice în calea relațiilor de schimb. ■ ■ V •. ■ , ■ . - , ,. Bardejov, Bratislava și Trnava' au fost și ele partenere. ■ comerciale . ale'unor orașe ardelene. Dap-și aici, penuria de informații jiu ne permite nici precizarea, nici evaluarea schimbului realizat în secolul XVI și în . prima juiriătate a secolului ■ următor? .' ’ ' . ..Bârd'ejov15i, așa cum s-a arătat, este prezent în Transilvania, prin postavurile, textilele, pălăriile proprii sau tranzitate. Administrația do- meniului . Satu Mare se mai aproviziona cu hamei polonez, cumpărat de la negustorii din acest oraș: . 125 găleți de Kosice (1572), 192 găleți (1573), 10 găleți (1573—^74); apoi smoală (pix nigra) 4 chintale155. Iar registrele de tri'cesimă indică, în afara postavurilor și țesăturilor, un im- port la Cluj de piei, mercerie, coloniale,- hîrtie și pește. în ansamblu, date ce pot servi ca exemple ale contactelor economice, dar nu reflectă nici .amploarea, nici frecvența acestor relații. ■ - ' ' '■ Bratislava156 este și ea prezentă prin importul de textile și pălării. Orașul1 apare * frecvent îri documente, fie ca localitate în care au fost emanate acte expediate în Transilvania, sau altele; legate de evenimente de natură politică .și militară , din istoria Transilvaniei. Și, puține, refe- ritoare la comerț. Prin acest oraș trecea unul din drumurile pe care au circulat, în secolul XV, și negustori din Germania superioară, mai ales din Niirnberg, pentru a ajunge, peste Raab la Buda sau Pesta și Ora- dea157. : îri' același secol, Bratislava, înzestrată de regele Sigismund cu drept de etapă, a jucat uri. rol important în comerțul cu mărfuri germane. Hallerii din Transilvania au rude aici și întrețin legături de afaceri cu acestea1.58. Cunoscutul negustor din Budâ Paul Polak, tricezimator la Bra- tislava,.a încasat în bani peșini suina de 500 florini, restul fiind garan- tat printr-q1 poliță, cu suma' datorată de bistrițeni în „contul censului. . Sf. Martiri, arendat, se pare, negustorului din Buda15®. Iar la 1576, An- drei Wiener, angajat, la cămara din Bratislava și originar din Transilva- nia, îi scria.fratelui său, Adam, rectorul școlii din Florești, lîngă Cluj, ■ că.îl'urmăresc creditorii pentru casa pe care și-a cumpărat-o în oraș și îi cere bani sau „argentea pocula“1G0. De altfel, Bratislava era. des vizi- tată către sfîrșitul secolului al XVI-lea de către-clujeni: Sofia Csorba ; 15i Pentru istoria acestui oraș vezi: V. Jankovic, Dejiny mesta ’ Bardejova za feudalizmu, în „60,rokov Sarisskeho’ muzeâ v Bardejove", Kosice, 1967, p. 135—143. «Ș Prodan, Iobăgia..:, II, p. '453, 461, 479, 486, 494. . ' . ' ... - isc. pentrU istoria Bratislavei, vezi: Dejiny Bratislavy, ed. D. Lehotskă și , J. Plevă, Bratislava', 1966.' , . ■ . ' ■ 157 U. M. Schwob, Kulturelle Beziehungen zwischen Niirnberg und den Deut- schen im Siidoșten im 14. biș 16. Jahrhundert, Miinchen, 1969, p. 9, . 158 Schwob, op. cit., p. 14; S. Goldenberg, Peter Hallers Darîehen an Niirnberg, în voi. Wirtschaftskrăfte und Wirtschaftswege, I: Mittelmeer und Kontinent, Nurn- berg, 1978, p. 549—556. , ' .' 159 Doc. din 1 ian. 1519,. nr. 394, Bistrița. ' . 160 Doc. din 5 iulie 1576, nr. 54, Bistrița, • , , Transilvania și Slovacia (relații econ.) 125 scriindu-i rudei sale, căpitanului Buza Păi, îl invită să se mute la Bra- tislava, unde s^ar putea angaja ușor și unde nu ar fi singur, căci „de- seori am văzut aici clujeni14161. în afară de Kosice, Presov, Levoca, Bardejov și Bratislava, negustorii ardeleni aveau legături și cu Trnava. Clujenii sînt prezenți aici. în ur- ma unui proces între Mihail Zeoczy, negustor' din Trnava și bistrițeanul Laurențiu Kelemen, de la care primul nu a putut recupera o datorie, cel din Trnava a dispus, ca represalii, prin1 magistratul orașului .său, arestarea unor negustori clujeni, „care s-au- dus pentru negoț în acele părți44162. Un alt caz, menționat în actele judiciare, privind locul orașu- lui Trnava în- relațiile comerciale cu negustorii ardeleni, precum și com- plexitatea metodelor noi de tehnică comercială în afacerile de la începu- tul veacului al XVI-lea. într-un proces între Gheorghe Zabo, negustor și proprietar de bunuri imobile din Cluj și brașoveanul Petru Prasmary, rezultat în urma unei, afaceri privind achiziționarea . de 200 de • boi în valoare de 600 florini, s-au depus mai multe mărturii. Din declarațiile martorilor rezultă că Zabo a cumpărat la bîlciul .din Aiud pe credit (in credentiam emisset) un'număr de boi de la Prasmary, cu obligația de a-i achita suma cuvenită acolo unde va vinde boii. Zabo a mînat boii la Pesta, unde i-a vîndut unui negustor din Bbemia, obligîndu-se să-i predea marfa la Trnava. Gheorghe Zabo și negustorul din Boemia au rînduit două chitanțe și lîngă ele au mai pus. un răboj, prima fiind , re- ținută de către un negustor, jurat din Buda, iar cealaltă, de Zabo. Ajun- gînd la Trnava, ultimul a transmis prin Pavel și Thasson chitanța și răbojul (cedulam et straminam) lui Petru Prasmary, care la rîndul său, pe baza acestora, a ridicat la Pesta un sac cu bani de „o majă 13 fonți44 (unum centenarium'et tredecim libras pecuniarum), probabil în dinari, echivalenți cu 1.113 florini, ca preț al boilor. Din această sumă Pras- mary a primit 600 florini, a achitat o datorie.de 200 .de florini unui ne- gustor din Buda, dar din rest, pus într-un vas, i s-au furat 236 florini. Gh. Zabo îl dă în judecată și i se acordă dreptul la o despăgubire în va- loare de 313 florini din bunurile lui Prasmary, decedat între timp. Lu- crurile se complică apoi, cu noi procese și sentințe care au durat 11 ani163. Este un exemplu al caracterului direct al legăturilor cu Trnava. Un alt caz. Un ardelean stabilit la Trnava cu numele de Hieronymus Strauss164 tricesimator• în Trnava, se adresează în 1572 cunoscutului jude al Sibiului și om de afaceri, Petru Haller, cu rugămintea de a-i achita o datorie de 200 florini contractată de decedatul Petru Haller junior la Presov, pentru care îi trimite o poliță (schultbrieff) și îi soli- cită 12 linguri și 12 furculițe de argint, împreună cu 3 solnițe de argint aurite, urmînd ca acesta să rețină costul lor din suma datorată. Proble- 161 Doc. din 9 oct. 1599, PMC, Diverse, f. 21, nr. 80, Cluj. 162 Goldenberg, Clujul..., p. 270—271 (doc. din 14 iunie 1581, nr. 84, Bistrița). 103 Doc. din 16 mai 1560, 17 mai 1500 și 8 iulie 1505, Privilegii, nr. 276, Brașov. 164 Doc. din 8 nov. 1569, Arh. Haller. nr. 1, Cluj. 126 S. Goldenberg ma nu a fost însă rezolvată și tricesimatorul din Trnava revine peste trei ani asupra ei. în sfîrșit, unul din multiplele cazuri -de statornicire a unor locuitori străini în Transilvania: printre bărbierii care au primit cetățenia la Cluj, în ultimii 13 ani ai secolului al XVI-lea, figurează și Matei Sidnich, originar din Trnava165. în registrele de trieesimă ale Clujului din secolul al XVII-lea apare și localitatea Rimavskâ Sobota, de unde s-au importat metale. Din aceeași localitate s-a mai adus, de pildă, în 1662, 19 baloturi de hîrtie în valoare de circa 570 florini; chimicale și coloranți, în valoare de circa 115 florini; coloniale în valoare de circa 127 florini; mercerie și mărun- țișuri în valoare de peste- 1500 florini. Relațiile comerciale cu acest oraș au fost probabil mai reduse decît cu alte centre slovace. în concluzie, materialul documentar existent cu privire la legătu- rile Transilvaniei cu Slovacia, deși eterogen și lacunar, este totuși su- ficient și edificator pentru a demonstra importanța certă și ponderea relațiilor economice și a contactelor umane dintre Transilvania și teri- toriul slovac în evul mediu.. * ' ’ * * Apariția și dezvoltarea în Transilvania, a breslelor, corporații de tip feudal, cu funcții economice, sociale, juridice, militare și morale, a creat premize favorabile pentru legături cu breslele din Slovacia, pentru con- tacte dintre membrii acestora, pentru influențe și schimb de experiență,, în ciuda politicii de prohibiție specifică acestui sistem de organizare a meșteșugului medieval. Meșteri și calfe erau deseori tentate să caute de lucru sau să se stabilească definitiv într-o țară sau alta. Sau erau solici- tați să-și desfășoare activitatea lor într-un loc sau altul. Uneori statutele unei bresle șe inspirau din statutele de breaslă din aceeași branșă, dar din cealaltă provincie. în orice caz, posibilitățile și condițiile de lucru mai. bune sau existența unor bresle în Transilvania care nu aveau corespon- dent în Cehoslovacia, au determinat pe unii meseriași să se stabilească pe meleagurile ardelene. Materialul documentar nu permite evaluări cifrice, cantitative și nici fixarea unei consecuții cronologice sau teritoriale a raporturilor. Sîntem obligați să ne rezumăm numai la exemple, grăitoare de altfel, convinși fiind ca acestea nu reprezintă cazuri unice. Astfel, sînt cunoscute legătu- rile dintre blănării clujeni și cei din Kosice. Dispozițiile statutelor bres- lei blănarilor din Cluj, din 1369 — ele fac parte dintre cele mai vechi statute de breaslă din Transilvania — au multe similitudini cu cele ale blănarilor cojocarilor din Kosice, din 1307, ceea ce presupune o in- fluență sau cel puțin contacte dintre breasla blănarilor din acel oraș cu cei din Cluj166. Frecvente au fost contactele dintre argintarii clujeni și 165 Goldenberg, Clujul..., p. 168. 166 Șt. Pascu, Meșteșugurile din Transilvania în secolul al XVI-lea, București, 1954, p. 84—85. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 127 breslele de aceeași specialitate din orașele "Transilvaniei și ale Slovaciei, în special din Kosicei67, Sigiliul breslei aurarilor din Cluj, aplicat pe o di- plomă de călătorie din anul 1568 a unei calfe de argintar care și-a învățat meșteșugul la Cluj, se păstrează în arhivele din Kosice168, și demonstrea- ză existența unor asemenea legături. Statutele din 23 mai 1561, care au constituit o cotitură în viața meșterilor argintari clujeni, prin desființa- rea dependenței lor de breasla argintarilor din Sibiu, a creat condiții pen- tru legături cu breslele din alte orașe și îndeosebi cu argintarii din Ora- dea și Kosice169. Pentru argintarii din Spis, care se pare că în 1670 nu au avut o or- ganizație de breaslă170, dar și pentru alți meșteșugari, Transilvania în care corporațiile cu tradiție se bucurau de prestigiu, constituia un puternic punct de atracție. în special Sibiul, care în perioada unei puternice imi- grații slovace, datorită rigorilor intoleranței religioase, devine obiectivul unor meșteșugari care se stabilesc aici și unii dintre ei, căsătorindu-se cu sibience, primesc dreptul de indigenat. în anii 1647—1681, printre cele 32 de persoane, probabil protestanți, imigrați din Levoca, Kosice, Presov, Banskâ Bystrica, Kezmarok ș.a. la Sibiu, figurează Daniel Cramer, calfă de argintar (1662); Elias Nicolai, cioplitor și sculptor (1649), Andreas Bohr, calfă de butnar (1649), Johann Balbierer (1650), Laurentius Bo- husch, Paul Feldmayer (1662) și Eremias Stranovius (1675), calfe de pic- tori; Elias Berger, blănar (1662), Andreas Rutkai bărbier (1661), Melchior Keil (1672) și Samuel Mihai (1680) cuțitari; Șamul Mosș (1676) calfă de croitor, Michael Kurkowitz (1677) tîmplar și Johannes Luew (1681) legător de cărți. Apoi farmacistul Kasparus Kramerus (1652) și Johann Vest, care încheie în 1681 un contract pentru construirea unei orgi noi171. Și Sebastian Hann, figură, proeminentă a artei transilvănene a epocii, a imigrat în Transilvania din Levoca, îmbinînd în creația sa elementele tra- diționale ale Transilvaniei cu influențe de artă ale atelierelor de aurari din Augsburg și Nurnberg, cu elemente de factură nord-italiană, incluzînd organic, în lucrările sale, și tradițiile orfevrăriei bizantino-balcanice rea- lizînd astfel, în cadrul stilului brîncovenesc, joncțiunea acestora cu in- fluențele occidentale172. Tunzătorii de postav din Cluj, constituiți în anul 1558 într-o breslă, separată de cea a croitorilor, includ în articolele statutelor, alături de pos- tavurile Londis (Londra), Karasia (Kersey) ș.a., postavul de Jihlava, cunos- cută în secolul al XVI-lea ca unul dintre centrele importante de fabricare O 167 Szădeczky L.; Iparfejlodes es a cehek tortenete Magyarorszăgon, voi. II, 1913, p. 84—86. 168 Găsit în 1895 de J. Mihâlik, în arhivele de atunci ale orașului Kosice și publicat în „Arch. Ert.“, Budapesta, 1895, p. 445—446. 169 Goldenberg, S., Clujul..., p. 86. 170 L. Sievert, Sebastian Hann. Ein Beitrag zu seiner Lebensgeschichte, în „Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen Museum", II, Sibiu, 1932, p. 8. 171 Idem, op. cit., p. 5—8. 172 V. Guy Marioa, Sebastian Hann, Cluj, 1971, passim. 128 ■ S. Goldenberg a postavurilor ieftine. Prețul de prelucrare a unei bucăți (pecia) de postav de Jihlava era de 10 dinari (Londis — 40 dinari, Karasia — 30 dinari). Munca unor meșteșugari slovaci pricepuți a fost apreciată în Tran- silvania. Astfel, într-o scrisoare din 22 februarie 1522 a magistratului din Kosice către magistratul din Brașov, în care este vorba despre o cerere a brașovenilor către cei din Kosice privind procurarea unei cantități de plumb și de salitră, primii solicită celor din Kosice un meșter priceput în confecționarea puștilor. Răspunsul a fost însă negativ: cei din Kosice nu dispuneau de un asemenea meșter („szo seynde ye'cz solche pixen Mey- ster bey vnns nich^p-13. Un alt meșter, țesătorul Ștefan Reichmann, lo- cuitor din Kosice, se afla în 1531 la Brașov și magistratul orașului slovac solicită brașovenilor să-1 ajute să-și rezolve problemele174. Cînd a devenit necesară repararea căldării mari de la berăria domeniului Satu Mare, a fost chemat un arămar din Kosice, căruia i s-a plătit suma de 20 florini pentru munca efectuată. De altfel, căldarea de aramă a fost achiziționată la Presov, după cum rezultă din achitarea sumei de 1 florin berarului tri- mis aici, special, în acest scop175. Magistratul din Presov se adresează celui din Brașov cu o scrisoare din 10 iunie 1656176 în probleme de interes comun și anume, a breslei cismarilor. în sfîrșit, un exemplu dintr-un alt domeniu. Cînd erau în creștere, apele Someșului provocau prin revărsarea lor pagube în grădinile orașu- lui. Din acest motiv, municipalitatea a oprit apa în zona zăgazurilor și o • elibera numai cînd apa se afla în descreștere. Lipsiți, temporar, de apa necesară morilor, morarii din Cluj s-au decis să construiască o moară „uscată11 și s-au adresat în acest scop celor din Kosice, cu rugămintea de a le trimite un meșter de mori „uscate"177. Masiv a fast aportul lucrativ al imigrației anabaptiste de la Vințul de Jos, în timpul lui Gabriel Bethlen. Supuși unor acțiuni drastice de catolicizare, maltratați. și prigoniți, dar și impulsionați de considerente sociale, bazate pe „communicatio bonorum“, comunitatea bunurilor, ei au trecut în anii 1621—23, 1629, 1635 și 1649, poate și mai tîrziu178, în grupuri succesive, în Transilvania. începutul l-a făcut în 1621 un grup de 183 de „frați moravi"79: Au urmat apoi noi imigrări. Printre cei așe- zați pe teritoriul Transilvaniei figurau și mulți meșteșugari. Un act al principelui, din 14 septembrie 1621, consemnează un asemenea transport 173 Col. Schnell, II, nr. 68, Brașov. 174 Doc. din 16 mai 1531, Col. Sohnell, II, nr. 94. Brașov. 175 Prodan, Iobăgia..., II, p. 453. 176 Verzeichnis der Kronstădter Zunft-Urkunden, Brașov, 1886, p. 18—19. 177 Goldenberg, S., Clujul..., p. 159—160. 178 Pentru anabaptiștii (habanii) din Transilvania, vezi: J. Bielz, Eine Siedlung deutsch-măhrischer Wiedertăufer in Siebenburgen, în •'„Politische Hefte“, 1926, p. 184—191; H. Klusch, Die Habaner in Siebenburgen, în „Forschungen zur V.u.L-kunde“, 2, 1968, p. 21—39; M. Bunta, Habanii în Transilvania, în „Acta Musei Napocensis", VII, 1970, p. 201—205. 179 Klusch, op. cit., p. 22. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 129 de postăvari și alți meșteșugari anabaptiști180. Iar în cronica lui. Bâlint Segesvări este consemnat un nou. transport, din 22—24 ianuarie 1622, de peste 500 de mineri, apoi calfe de aurari și monetari veniți din Krem- nica și din alte localități miniere slovace181. Și loan Szalărdi menționează în cronica sa că „aproape 200 de meșteșugari buni de tot felul (dacă nu chiar mai mulți)... au fost colonizați la Vințul de Jos.. .“182. Nu știm în ce măsură cifrele precizate în cronici sînt veridice. Imigrările succe- sive au continuat apoi pînă în ianuarie 1623183. Și acum, printre coloniști se găseau numeroși meșteșugari. Deja în anul 1627 în articolele din 24 oc- tombrie sînt amintiți olarii babani ca fiind meșteșugari stabiliți în Vințul de Jos. Olarii babani, renumiți prin produsele lor deosebit de fine din punct de vedere tehnic și artistic, și-au desfășurat meșteșugul probabil din 1621, de cînd începe imigrarea grupurilor organizate. Urmează un hiatus — aparent sau efectiv, pentru ca în anul 1629, principele Transilvaniei să plănuiască colonizarea unor noi grupuri de meșteri anabaptiști. în registrul de conturi al orașului Cluj este menționa- tă sosirea, la 20 iunie 1629, a anabaptistului Cristofor, predicator trimis de principe să aducă în Transilvania alți meșteșugari184. Mai tîrziu, după moartea lui Gabriel Bethel, în timpul domniilor lui Gheorghe I Râkoczi și Gheorghe II Râkoczi, se stabilesc în Transilvania noi grupuri de ana- baptiști (1635 'și 1649)185, printre ei și meșteșugari: olari, frîngheri, fie- rari, tăbăcari, croitori și alții. Numărul exact al meșteșugarilor anabaptiști, colonizați la Vințul de Jos între anii 1621—1649 e cu neputință de stabilit. Cercetări mai noi apreciază cifra „babanilor11 — termenul deriva de la Haushaben, comu- nitate — cum erau numiți acești meșteșugari stabiliți la Vințul de Jos, la circa 1500—1700 de persoane186. Drepturile lor, condițiile de muncă, libertatea cultului etc. au fost stabilite prin privilegii conferite de prin- cipi și sancționate de dietă. Dar, concurența produselor lor — între care cele de ceramică, devenite celebre — a provocat ostilitatea meșteșugari- lor breslași din Transilvania și în special a celor din orașele săsești, care au reușit să determine dieta să interzică vînzarea, pe teritoriul lor, a pro- duselor („mărfurilor"), lor la bîlciurile ținute în cadrul acestor localități, fapt reconfirmat în articolul XXIX din hotărîrile Dietei de la Alba lulia, din 5 iunie — 1 august 1631187. 180 Szabo K., Bethlen Găbornak es nejenek Kărolyi Zsuzsănak levelezese, în „Tcrt. Tăr“, 1879, p. 215. . 181 Segesvări ■ Bălint kronikaja 1606—1654, în. „Erdelyi Tort. Adatok", IV, Cluj, 1862, p. 189. 182 Szalărdi Jănos Siralmas magyar kronikăja Budapesta, f.a., p. 11—12. ■ 183 Bunta, op. cit., 206—208. ■ ' 184 SOC, 18*, III—V, 1629, p. 88. 185 Klusch, op. cit., p. 24; Bunta, op. cit., p. 209. 186 Bunta, op. cit., p. 210; idem, Az Erdelyi habăn keramia, București, 1973, p. 9—23. .. 187 Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae, IX, Budapesta, 1883, p. 271, art. XXIX. ■ . 9 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 130 S. Goldenberg Comunitatea, anabaptistă de la Vințul de Jos a încetat apoi, către sfîrșitul secolului al XVII-lea188, din . cauza vicisitudinii vremurilor, să mai fie viabilă sub raport economic. Unii nu-și mai practică meseria, alții au uitat-o, astfel, încît în al treilea deceniu al veacului al XVII-lea ei sînt considerați și tratați ca iobagi ai domeniului. Colonizările din Vinț nu au fost unicele. Asemenea colonizări, ante- rioare în timp, au avut loc și în domeniul rural. Pe domeniul cetății Gyula (1519—1566), întins parțial pe teritoriul țării noastre, parțial pe teri- toriul Ungariei, la capitolul semănături — din economia alodială, sînt men- ționați coloniști din Presov, care au semănat în 1559 pentru stăpînul feu - dal, regele, 1 1/2 iugăre de in în hotarul satului Felwenyes189, iar în 1560 sînt precizate și sarcinile în muncă ale coloniștilor din Presov: obligați înainte la 2 zile de coasă, ei trebuie acum să lucreze, quantum necesse fuerit, la strînsul și căratul finului; apoi, la carul de lemne de Crăciun, la seceră, arat și semănat cu sămînța stăpînului; să dea snopi pentru cop- tul pîinii și să îndeplinească slujbe speciale —• cultura viei, a inului190 etc. Un revers, dar în măsură cu mult mai extinsă și mai veche l-a con- stituit colonizarea românilor în zona carpatină a Slovaciei191. Carpații au fost un spațiu în care secole dearîndul s-au îmbinat influențe și interese ale populațiilor din această zonă, s-au întrepătruns civilizații distincte. Este cunoscută prezența românilor, originari în bună parte și din Tran- silvania, în fostele comitate din nordul Ungariei. Activitatea lor a fost deosebit de fertilă în domeniul oieritului și în cel forestier, mai ales în Slovacia centrală, renumită prin întreprinderile ei miniere. Ei furnizau lemne și cărbuni pentru mine, erau plutași sau .făceau negoț192. Pre- zența românilor, cu- mult anterioară secolului al XV-lea, este reflectată în documentele din prima jumătate a acestui veac193. Știrile despre ro- mâni devin tot mai numeroase în secolele XVII—XVIII și se referă la colonizări în preajma orașelor miniere194. Unii erau originari din Mol- dova, lucru constatat într-o relatare din 15 70195.. De progresele din domeniul oieritului este legat și avîntul postăvă- ritului și a cojocăritului, căci românii erau și furnizori de lînă ai postă- varilor slovaci196. Românii sînt însă prezenți și în orașe. In anul 1453 un Bartes Volach sau Walach se număra printre orășenii din Bardejov; în 1439, socotelile aceluiași oraș menționează prezența unor „valachi“. Alți 188 Bunta, Habanii ..., p. 217. 189 Prodan, Iobagii..., II, p. 96. 190 Idem, op. cit., p. 120—122. 191 Nu ■ insistăm asupra acestei probleme. Ea a • fost tratată, pe lingă alții, într-un studiu consistent, de V. Chaloupecky, Zur Geschichte der Walachen in den Karpathen insbesonders in der Slowakei, în „Omagiu lui loan Lupaș", București, . 1943, p. 133—151. 192 Șt. Meteș, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII—XX (Cer- cetări de demografie istorică), București, 1971, p. 67. ■ 193 Chaloupecky; op. cit., p. 141. . 194 Idem, op. cit., p. 143 și 144. 195 Idem, op. cit., p. 149. 190 Idem, op. cit., p. 151. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 131'. români sînt amintiți.' și- în documente din 1442, 1449, 1452, 1454, 1455, 1466 și 1460—1470197 etc. Emigrația lor, întemeierea de colonii în Slo- vacia, a fost determinată de factorii economici și a fost pornită din zonă unde exista o experiență bogată în bierit, în producția de caș și lînă. Fac- torul religios nu a jucat aici vreun rol, spre deosebire de colonizările anabaptiste pe teritoriul Transilvaniei. . * ‘ ■ Carența de informații scrise îngreunează. într-o măsură considerabilă schițarea unui tablou coerent al relațiilor fructoase dintr-un alt domeniu important al economiei în epoca abordată, și anume în domeniul exploa- tării miniere și al metalurgiei. Punctele de contact, influențele reciproce' și colaborarea în această ramură primară, de o importanță europeană, prin ponderea producției de metale nobile și de cupru, se pot totuși' dis- tinge din analiza știrilor lacunare a informațiilor disparate, izolate. Se poate presupune, deși nu dispunem de dovezi documentare; că au avut loc contacte între regiunile miniere slovace și transilvănene, atît înainte de invazia, tătarilor, cu consecințele, ei funeste, pentru economiile acestor provincii în general și pentru cea minieră în special, cît și în pe- rioada de redresare după invazie. Probabil, atît pe plan tehnologic, cît și pe plan uman, demografic. în orice caz, cam din aceeași perioadă provin privilegiile de exploatare a minelor din Banskă Bystrica (1255) și Spis (1271)198 și dreptul minier din Rodna (1270—1272). Bergecht-ul din Rodna, a cărui analiză comparativă ar. putea stabili similitudini cu alte forme de fixare scrisă a unor norme' și reguli consuetudinare, arată că localitatea minieră Rodna avea în frunte un „grof" (comes) și 12 jurați (gesworen). Populația constituia „dy gemein", variantă germană a no- țiunii de communitas, ceea ce reflectă existența unei autonomii în pro- bleme de drept civil, minier și penal199. După un hiatus caracterizat printr-p carență totală de date documen- tare, reapar două informații care denotă contacte ce nu s-au întrerupt probabil și în perioada pentru care riu dispunem de surse scrise. Unui jarecare lacob zis Crafft, cetățean din Levoca, i se acordă, în anul 1446 de către lancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, în baza dreptului de moștenire, bunurile cumnatului său loan zis Crafft, orășean din Baia Mare. Confirmarea în sine ar fi interesantă și numai. prin acest fapt. Dar, aceste bona et hereditates erau formate dintr-o casă „situm in acie ex aduerso Andree iudicis“, ceeace denotă o poziție economico-socială deose- 197 Idem, op. cit., p. 142, n. 1; Bârtfa szabad kirâlyi vitros leveltăra I, Buda-. pesta, 1910, p. 52, 222, 226, 281—282, 297, 317, 324, 340; Meteș, op. cit., p. 53—55. 198 R. F. Kaindl, Geschichte der Deutschen in den Karpathenlândern, voi. II, Gotha. 1907, p. 225—226. 199 Șt. Pascu et S. Goldenberg, Quelques problemes concernant Ies villes medievales de' certains pays danubiens, în • „Actes du II” Congres International des etudes du sud-est europeen. Athenes. 7—13 mai 1970. Tome II Histoire". Atena, 1972, p. 472. 132 S. Goldenberg bită în oraș a lui loan Crafft, care dispune și de două vii, fînațe, pămîn- turi arabile și, ceea ce este mai important pentru problema noastră, de „molendina, huttmaz seu gazam, una cum fodinis montanis et mineris“200. ° Prezența activă în mineritul din Baia Mare, prin posesiunea de bu- nuri miniere sau prin exercitarea unor drepturi rezultă dintr-un act des- tinat forurilor de conducere din Banskă Bystrica, Kremnica și Banskâ Stiavnica și alte localități miniere ce țineau de Cămara de la Kremnica201, în care se subliniază faptul că în minele de la Baia Mare, unde s-a des- chis o galerie nouă, minerii urmează să fie subordonați cămării slovace {ad vos ac vestram montanam respectum habuerunt eique se submiserunt). . Întrucît prin exercitarea acestui dominium eminens sui-generis, atît po- sesorii de mine din Baia Mare, cît și cămara au fost lezați în drepturile lor, cornițele perpetuu solicită conducerii centrelor miniere slovace să specifice în scris drepturile lor și să retrocedeze altele, pentru a nu pre- judicia pe minerii din Baia Mare:'ut ipsi montaniste iuxta consuetudinem montanarum et stol certis iustis iuribus non frustrantur, iar cămara să nu sufere daune. Ambele cazuri demonstrează o prezență activă în mineritul Transilvaniei, de la mijlocul secolului al XVI-lea, a unor proprietari de mine din Slovacia, sau originari de acolo și stabiliți în Transilvania. Activitatea marilor antreprenori Fugger și Thurzo în domeniul mi- neritului slovac și interesul manifestat de aceste firme pentru exploa- tarea sării în special și mai puțin, ă metalelor, a stabilit puncte de con- vergență. Mineritul intensiv, pentru^ a prospera, avea însă nevoie de si- tuații sigure, de investiții de capital și de tehnologie, la nivelul cunoștin- țelor din acea epocă. Și, de răbdareJJde perseverență, căci roadele se culegeau numai după trecerea unui interval mai mic sau mai mare de timp, cînd exploatările deveneau rentabile. Situația politică din primele decenii ale secolului al XVI-lea eră însă extrem de confuză, domnea anar- hia și regalitatea' maghiară, înglodată în datorii, era incapabilă să redre- seze, sub raport pecuniar și tehnic, situația precară în care se afla mi- neritul. Această stare explică, parțial, dezinteresul Fuggerilor pentru mi- neritul ardelean. în schimb, i-a interesat sarea și ei au obținut, în anul 1528, ca despăgubire pentru datorii, concesionarea exploatării' sării din Transilvania202. în condițiile politico-militare nefavorabile, după dezas- trul de la Mohâcs și în timpul luptelor dintre Ferdinand I și loan Ză- polyai203, a urmat instalarea funcționarilor Casei Fuggei' în cămările de sare, cu misiunea de a explora posibilitățile de exploatare a sării în Tran- silvania. Hans Dernschwam, factorul — de cultură umanistă — al Fug- gerilor, a primit sarcina de a realiza această misiune. Raportul său — de fapt o scrisoare foarte detaliată, datată din 16 august 1528, din Turda, zoo uoc, din ,j5 jarL 1446, ia Wenzel, op, cit., p. 400—401. 201 Doc. din 1 ian. 1454, la Wenzel, op. cit., p. 401—402 (publicat cu numeroase erori, într-o latină medievală defectuoasă). . . 202 G. Gundisch, Die siebenburgische Unternehmung der Fugger 1528—1531, în „Omagiu lui loan Lupaș", București, 1943, p. 319. 203 Idem, op. cit., p. 320—324. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 133 și adresată lui Jakob Hiinlin, factorul din Buda al Fuggerilor, — relatează în detaliu despre starea exploatării sării în Transilvania, pe la 1528, și este un document fundamental-------neexploatat încă — pentru studierea aspectelor social-economice și tehnice ale unei probleme importante de istorie economică ardeleană în secolul al XVI-lea204. Hans Dernschwam, care se pare că avea legături și cu familia Thurzo, — unul dintre mem- bri ei și anume Alexie, era fiul asociatului lui Jakob Fugger, — activase la Banskâ Bystrica, apoi la Buda. El a elaborat și rapoartele despre sta- rea mineritului din Slovacia, aproape din aceeași perioadă205. în ce privește activitatea casei Thurzo, membrii acesteia au fost co- miții cămărilor din; Slovacia: loan Thurzo în 1498—1508,..Gheorghe în 1508—1516 și Alexie în 1516—15 2 3206. Despre ei știm doar că în anul 1501, Dominic, episcopul Orăzii, s-a adresat lui loan Thurzo, cornițele cămării din Kremnica, pentru a-i cere să studieze starea exploatării cuprului de pe domeniul episcopiei, în vederea redresării exploatării și apoi a încre- dințat lui și urmașilor săi administrarea minelor de la Baia de Aramă207. Peste patru ani, loan Thurzo a primit din partea reginei Ana, ca o com- pensație pentru o parte din debitul, de 28.607 florini, al soțului ei, regele Vladislav și pentru cadouri, tricesima din Transilvania și dreptul de pre- schimbare a metalelor nobile (cementum) de la Sibiu208. Starea dificilă în care se găsea mineritul din Transilvania a impus în a doua jumătate a secolului al XVI-lea căutarea -unor noi căi în ve- derea scoaterii din impas a exploatării miniere. în același an, în care co- misarii regali Werner și Bornemissza redactau raportul lor asupra mine- ritului ardelean și sugerau soluții (1552), un oarecare Bernhard din Re- voca străbate, împreună cu Hans Simon din Innsbruck, zona minieră din apusul Transilvaniei, probabil în același scop209. Tot în acel an, mineri anabaptiști, mai mult decît probabil, veniți din Slovacia, se stabilesc la Rodna și sînt activi în mineritul de acolo210. ' Măsurile luate în perioada principatului autonom — nu e cazul să le amintim aici, căci depășesc cadrul temei, — au dat, treptat, roade. Apare, pentru întîia oară, sugerarea unei opinii inedite, care a depășit 204 Publicat de J. Strieder, Ein Bericht des . Fuggerschen Faktors Hans Dernschwam. uber den Siebenbiirgener Salzbergbau um 1528, în „Ungarische Jahr- biicher", t. XIII, 1933, p. 260—290; traducerea românească a raportului lui Haris Dernschwam de Hradiczin, în Călători străini despre țările române, I, București, 1968, p. 262—295. 205 Vezi J.. Ch. Engel, Geschichte des Ungrischen Reiches, I. Halle, 1797, p. 190—209 și în special textul publicat cu o deosebită acribie de P. Ratkbs, Dokumenty k banickemu povstaniu 1525—1526, Bratislava, 1957, p. 435—476. 206 P. Ratkos, Povstanie banikov na Slovensku roku 1525—1526, Bratislawa, 1963, p. 18—19. 207 Wenzel, op. cit., p. 119, nr. 3. 208 Doc. din 10 febr. 1501, la Wenzel G., Okmănytăr a Fuggerek magyarorszăgi nagykereskedese es reszvăllalâtănak tortenetehez, în „Tort. Tăr“, 1882, p. 648—650. 209 G. Giindisch, Deutsche Bergwerkssiedlungen in . den siebenbiirgischen Erzgebirge, în „Deutsche Forschungen im Siidosten", 1, 1942, p. 63—64 și 70. 210 Hurmuzaki, II, 4, p. 732. ' ' 1'34 S. Goldenberg soluțiile (de natură tehnică, investiții pecuniare etc.) lansate'de alții. în 1575, Mihail Szekely, consilier regal, eonstatînd că minele din Baia Mare și Baia Sprie sînt foarte bogate în aur și argint, dar suferă de pe urma lipsei de interes a slujbașilor și a topitorilor de minereu, propune ca în această regiune minieră să fie trimiși topitori și mineri din Kremnica211. Propunerea va fi aplicată, efectiv, în timpul lui Gabriel Bethlen. în al doilea deceniu al secolului al XVII-lea se profilează o politică minieră coerentă, stimulatoare și eficace212, încadrată în politică economi- că generală a principelui ardelean213, dictată, fără îndoială, și'de consi- derente militare, de ofensiva antihabsburgică și în special de acțiunile militare din anii 1620—1622, care s-au soldat, între altele, cu extinderea temporară a controlului său asupra exploatării și prelucrării metalelor prețioase și a cuprului din Slovacia214. Bethlen, din motivele amintite, s-a străduit să dezvolte în special exploatarea și prelucrarea cuprului, și în acest scop au fost transferați din Slovacia în Transilvania numeroși mineri și metalurgi215. Promova- rea exploatării cuprului urma să atingă proporții importante. O demon- strează scrisoarea lui Axei Oxenstiernas, din 1628, adresată trimisului suedez de la curtea princiară a Transilvaniei, în care, între altele, se afir- mă textual că regele suedez Gustav Adolf și Gabriel Bethlen ar deține în posesia lor producția europeană de cupru și că, dacă ei s-ar alia și s-ar într-ajutora, ar fi în stare să aprovizioneze lumea cu cupru la prețuri favorabile pentru ei, căci, în ce privește arama, ei ocupă o poziție tot atît de hotărîtoare precum Spania în producția argintului216. Această opinie, exagerat optimistă, a cancelarului suedez, se referea însă, mai probabil, la exploatarea cuprului din Slovacia, ’ decît a celui din Transilvania217. Transilvania era într-adevăr bogată în cupru. Nu o dată Ștefan Bâ- thory afirmase, fără echivoc, realitatea acestei opulențe, interzicînd im- portul de cupru străin: . . . hanc provinciam Transsilvanensem, inter alia omnis generis metalla.. . cupri quoque materiam tanta copia producere ut omnlbus necessitatibus ditionis nostre allimve sufficere et maxime praeterea pars.. . ad exteras etiam regiones asportari possit2iS. Sau .. .In 211 Wenzel, op. cit., p. 230—231. 212 Idem, Magyarorszâg bănyăszatânak kritikai tbrtenete, p. 226—228 (doc: din 9 mai 1620), Kosice, op. cit., p. 416—419 și doc. din 23 apr. 1615, • Alba lulia, op. cit., p. 435—436. 213 V. Mrăz, Bethlen Găbor gazdasâgpolitikâja, în „Szăzadok“, 1953, p. 512—564. 214 Pentru politica minieră a lui Bethlen în Slovacia, vezi:- J. . Vlachovic, Slovenskâ med v 16. -a 17. storoci, Bratislava, 1964, p. 487—195. 215 Mrăz, op. cit., p. 535. 218 A. Olsen, Kobberpolitik i den svenske Stormagstid, în „Scandia", 1936, IX, p. 47. 217 J. Vlachovic (Produktion und Handel mit ungarischem KupȘer im 16. und im ersten Viertel des 17. Jahrhunderts, în voi. „Der Aussenhandel...“, p. 625) consideră ca incorectă, atribuirea exclusivă la Transilvania a aserțiunii lui Oxen- stierna, făcută de Olsen, op. cit. și E. Heckscher, Den europaeiska kopparmarknaded under 1600-talet, în „Scandia", XI, 1938, p. 225. 218 Doc. din 17 sept. 1571, nr. 77, Bistrița. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 135 regnum nostrum tanta cupri proprii in eo effossi, abundet2'9. Din acest mo- tiv a și interzis în 1571, 1575, iar apoi Sigismund Bâthory în 1585 importul de cupru brut sau prelucrat220. Exploatarea cuprului (la Beiuș, Hunedoara, Băița etc.), satisfăcea nevoile și numai rare ori se mai aducea cupru sau obiecte din aramă din Germania221. Exploatarea acestui metal nu corespundea însă potențialului exis- tent, necesităților militare ale principatului. Erau necesare fonduri, era nevoie de specialiști. De aceea, în cadrul politicii sale generale, Gabriel Bethlen a încercat să dea un impuls extracției și prelucrării cuprului. Evoluția evenimentelor din cadrul războiului de 30 de ani a frînat însă realizarea intențiilor principelui ardelean, de activizare a exploatării și comerțului cii cupru slovac și ardelean. Tentativele lui Bethlen de a stimula mineritul în Transilvania, în general, și de a-1 consolida, apelînd și la spiritul de organizare, la expe- riența minerilor slovaci, reprezintă un moment important în istoria cola- borării economice transilvano-slovace, soldată și cu consecințe de natură socială și demografică. „Politica porților deschise14 pentru metalurgii și minerii străini se reflectă deja în hotărîrea Dietei de la Alba lulia, din 12—15 aprilie 1618 (art. 7), în care se anunța dreptul tuturor minerilor „de orice neam ar fi“ de a se statornici în Transilvania și „de . a deschide mine în orice loc“222. Dintre cei însărcinați cu aplicarea acestei acțiuni a fost și loan Lisbona, dintr-o familie originară din Anvers și stabilită la Cluj și Henric Lisbona, cunoscut antreprenor și expert în domeniul mineritului223 care, la cererea magistratului din Bistrița, a inspectat în 1639 minele de la Rodna224. Deocamdată, apelul lansat în 1618 se pare că a fost mai mult un pium desiderium, care s-a materializat atunci cînd, în septembrie 1619, Beth- len a ocupat Banskă Bystrica și a trecut orașele minere slovace sub au- toritatea sa, subordonînd controlului său exploatarea și vînzarea cupru- lui225. în 1620 Bethlen a preluat și cămara din Kremnica226. După încheierea primei faze a guvernării sale în orașele miniere slo- vace (septembrie 1619 — mai 1621), caracterizată prin stimularea produc- ției și comerțului de cupru, a urmat cea de a doua fază, începînd cu oc- tombrie 1621; de interzicere a vînzării cuprului și de reținere a întregii producții pentru nevoile militare. în această fază începe și politica de 219 Doc. din 26 sept. 1575, D.L. 1071, L. 22, Sibiu. 0 220 Doc. din 20 mai-1585, Z.U., I, nr. 126, Sibiu. 221 Ibidem, și doc. din 28 august 1599, Z.U., I, nr. 154, Sibiu. 222 Monumenta Comitalia .. ., 1881, p. 478. ■223 Ibidem, și L. Forster, G. Giindisch, R. Binder, Henricus Lisbona und Martin Opitz, în „Archiv fur das Studium der neueren Sprache u. Literatul-, voi. 215, (Westermann), 1978, p. 29. 224 Doc. din 10 febr. .1639, Protoc. Bistriței, IIIa, nr. 5, p. 120, Bistrița. 225 Vlachdvic, op. cit., p. 187—190. 226 Szilăgyi S., Bethlen Găbor es a bănyavârosok, în „Tcrt. Tar.“, 1893, p. 474 (doc. din 21 august 1620). 136 S. Goldenberg transferare, în Transilvania, a unor specialiști în minerit și metalurgie din Slovacia. - ’ . Prezent la Kosice, în primăvara anului 1621, principele decide tri- miterea „cîtorva oameni“ pentru redresarea monetăriei de la Baia Mare227. In noiembrie, adresîndu-se celor din Kremnica și reamintind dorința sa de a „introduce mineri (jodinarum cultores) în Transilvania“, Bethlen inițiază o acțiune mai largă. în acest scop el ordonă trimiterea unui spe- . cialist experimentat228, necesar cămării din Transilvania, împreună cu un număr de slujbași, înșirați într-o notă specială, însoțiți de o sută de mi- neri pricepuți, recrutați din 6 mine. Aceștia urmau .să se bucure, în țara de adopțiune, de toate imunitățile, privilegiile și prerogativele legale229. La aceiași dată, într-o altă scrisoare către cei din Banskâ, Bystrica2?9, principele nota din nou necesitatea eliminării penuriei de lucrători spe- cialiști în minele de cupru din Transilvania. Lista celor ce urmau a fi trimiși aici, pentru a lucra în minele de cupru, includea un prefect al că- mării, un magister montium, un inspector topitor (Hittenreiter), 4 hutt- mani, 2 exploratori de galerii și probatori de cupru, doi topitori, doi meș- teri separatori, un meșter specialist în frapa monetară, doi dulgheri, ■ doi fierari și 100 de lucrători metalurgi (laboratores seu metanicidae)231. Re- petarea atributelor periti, optime periti, optimi, denotă nevoia acută de specialiști de o înaltă calificare. Probabil că lucrătorii solicitați au și fost trimiși în Transilvania. Curios este, însă faptul că într-un alt act, tot din noiembrie 1621, adresat de principe căînărașilor din Slovacia232, acesta menționează răspunsul conducătorilor celor trei cămări la o solicitare de a trimite două sute de mineri (Hewern), în Transilvania. Cămărașii au subliniat pagubele pe care un asemenea exod de specialiști le-ar produce cămărilor respective și, în consecință, Bethlen a redus cifra la 150 de. lu- crători și slujbași care „alle mitteinander, sicher undt fridtlichen mogen in Sieberiburgen gefilhrt werden“. Cu organizarea transportului aces- tora a“ fost însărcinat comisarul regal Ștefan Haller de Hallerko, comite de Tîrnave, căruia i s-a . pus în vedere să asigure aprovizionarea lor cu alimente, „ca să nu sufere de nici un fel de lipsuri“233. Cămara din Krem- nica a fost obligată să avanseze .500. de florini pentru plata lor. -In total au plecat din Banskâ Bystrica, Novă Bana, Banskâ Stiavnica, Krem- nica, Banskâ Bolâ și Pukanec un număr de 351 de .persoane234. Potrivit celor relatate în cronica lui Segesvâri, în ianuarie 1622, au fost aduși pes- te 500 de mineri, calfe de aurari și monetari, împreună cu soțiile și co- 227 Doc. din 28 mai 1621, la Szilâgyi, op. cit.,p. 478—479. 228 ... virum honestum, industrium, metallicae artis in omnibus peritissimum, doc. din 17 nov. 1621, la Szilâgyi, op. cit., p. 483. : . 229 Idem, op. cit., p. 483—484. • '. " 230 Idem, op. cit., p. 484—486. ■ 231 Idem, op. cit:; p. 486. ■■ ■ 232 Idem, op. cit., 488—490, doc. din 29 nov. 1621. ' • 233 Ibidem. • ■ " 234 Vlachovic, op. cit., p. 191. Transilvania și Slovacia (relații econ.) 137 piii, de la Kremnica și din alte localități miniere, „dar nu de bună voie, ci cu de-a sila“235. Conținutul ordinelor lui Bethlen din noiembrie 1621 in- firmă aserțiunea cronicarului ardelean privitoare la caracterul forțat al acestei colonizări de mineri slovaci în Transilvania. De altfel, această colonizare nu s-a încheiat în anul 1622. La 14 ianuarie 1624, principele Transilvaniei amintește celor din Banskâ Stiavnica să recruteze mineri pentru nevoile cămărilor din Transilvania.(idoneas rerumque montanarum gnaras quasdam personas ad necessitatem camerarum nostrarum Transyl- vaniae)236. Întrucît aceste colonizări se confundă uneori cu colonizările meșteșugarilor anabaptiști din anii 1621—1623, 1629, 1635 și 164 9236a, este imposibilă stabilirea numărului exact al minerilor, meșterilor și funcționarilor slovaci specializați în exploatarea minieră, metalurgie și monetărie, care s-au stabilit în Transilvania în timpul domniei lui Be- thlen. Aportul lor la redresarea mineritului ardelean nu poate fi însă sub- estimat. înainte de a încheia, subliniem în special importanța centrului mi- nier Kremnica pentru mineritul medieval din Transilvania, dar sub un alt aspect și anume cel juridic și organizatoric. în evul mediu, o parte din populația mineră, coloniștii, din regiunea Abrud și Zlatna era organizată pe. baza dreptului miner din Kremnica și Banskâ Bystrica237. La mijlocul secolului al XVI-lea instrucțiunile ela- borate în vederea ameliorării mineritului și a sporirii veniturilor cămării din Baia Mare (1 decembrie 1522), ce urmăreau să suplinească lipsa unui' drept minier scris, se orientau, în ceea ce privește prevederile referitoare la dreptul monetar și frapa monetară, după normele în vigoare la Krem- nica238. Astfel, în materie de monetărie, banii de aur trebuiau să fie ca la Kremnica, de 23 1/2 carate, fără lipsuri sau cu lipsuri care să’ nu de- pășească un gran (1/18 dintr-un carat), în așa fel ca dintr-o marcă de aur (de circa 245 gr.) să se bată 69 florini aur, iar dintr-o marcă de argint, 436 de piese de monetă divizionară. Și în instrucțiunile pentru Sibiu, din 20 martie 1522, s-a stabilit ca baterea de monetă să se facă după obiceiul cămării de la Kremnica, la fel și desfășurarea probei, funcționarea topi- toriei, salarizarea topitorilor etc.239. Exemple asemănătoare se pot aduce și din secolele următoare. în același timp pot fi găsite și vestigii ale unei corespondențe directe între orașele miniere slovace și cele transilvănene, 235 în „Erdelyi Tort. Adatok*, IV, 1862, p. 189. 236 Szilâigyi, op. cit., p. 498. 2361 Bunta, Habanii ..., p. 206—210. 237 I. T6th Zoltân, Mișcările țărănești din Munții Apuseni pînă la 1848 (Bucu- rești), 1955, p. 9—10. Pentru dreptul minier de la Kremnica vezi „Porckwercks- gerechtikeith", din 1492—1512, la Wenzel, op. cit., p. 275—287. 238 Prodan și Goldenberg, op. cit., p. 120—121; von Engel, op. cit., p. 101, Pentru mineritul și cămara de la Kremnica, vezi: Ratkos, Povstanie..., p. 18—19 și 26—29. 239 Prodan și Goldenberg, op. cit., p. 120; von Engel, op. cit., p. 35—36. 138' ' ■ - S. Goldenberg de pildă în 1525 sau 1548,. între magistratul’ din Kremnica, respectiv din Kremnica, B'anskâ Bystrieâ și-Banskâ Stiavnica șkmagistratul diri’ Sibiu; îh probleme de interes comun240. ’< • " ; - . ' . ■ • ' • - * . ’ . ' ' — *■ ‘ ' ' • ' ■; <• ( ‘ * t . ’ , ’ Relațiile comerciale, sînt, de regulă;-relații de mârfă-băni. Fluxul de . mărfuri-dinspre țările cehe spre țările române și de aici, deseori; mai de-, parte, spre-răsărit sau sud, a fost însoțit și de o consistentă circulație monețară, reflectată în. sursele numismatice,. în :monedele prezente în ca- drul diverselor tezaure, descoperite în .Transilvania.'? • . • ■ . în secolele XII—XIII- emisiunile monetare cehe și. morave, care au ■ ' circulat în Transilvania, au fost.mai reduse că număr. Este vorbă numai' de oboli241. Secolul.al XlV-lea se caracterizează prin circulația, în primele decenii, a groșilor: în șpecial s-au bucurat de faimă groșii de Boemia sau de Praga (grossi boemicdles, grossi Pragenses), introduși sub. regele Ven- ceslav (1301—1304) și care s-âu răspîridit, mai ales -în anii 1310^1330, și. în Transilvania242. în a doua jumătate a secolului aFXVrlea începe o.cir- culație mult mai masivă și aproape neîntreruptă, sub raport cronologic, de monede cehe și morave în Transilvania, "care se încheie la sfîrșitul seco- lului al XVII-lea, și anume de monede de argint, de fileri ș.a. Dintr-un număr de 41 de tezaure studiate, cu-un număr total de 47.989 monede, cele cehe și morave sînt în număr de 1153, formate. în majoritatea lor din nominale mici24? și puțini ducați' și taleri, care reflectă, probabil, mai pu- țin rațiuni, de schimb cUrent și mai mult tendințe de acumulare. îi gă- sim în tezaurul monetar de la Baia Mare (ducați)244. în tezaurul de la Le- chința de Mureș, din secolul al XVI-leâ, format din "440 denari de argint: cu excepția a 5 monede, restul de 435 au fost bătute la Kremnica (sigla . K-B).și una, la Kosice245. Monedele emise după 1526, la Kremnica, de îm-; ' părații germani un -calitatea lor de regi- ai- Ungariei, ' păstrează pe verso tipul uzual’ ‘după reforma monetară din 1467, al lui Matei Corvin246. Și tezaurul din Șeica Mică (sec. XVI—XVII), format din 114 monede," inclu- de 3'groși de Boemia247, iar tezaurul monetar de la Vad; (sec. XV—XVI) ■ 2*° Fr. Zimmermarin, ’Das' Archiv der, Stadt Hefmanristadt, ‘ Sibiu, 1901, p. 56 și 65. ’ - ... .. 241 J. Winkler și Fr. Pap, Monede cehe și morave în • tezaure monetare medie- vale din Transilvania-, în „Apulum", VII/I, 1968, p. 500. . 242 I. Sabău, Contribuții la studiul circulației monetare' în Transilvania în prima jumătate a secolului al XlV-lea, în ,Studii și materiale- de istorie medie", IV, 1960, pi-22 și 27. ....... J 1 .... . - 243 Winkler și Pap, op. cit., p; 501. ' - - - . 244 E. Cliirilă, O.' Bandula, Tezaurul monetar de la'Baia Mare,. Baia Mare, 1966, p. 20—21.' ■ -. ■ . 245 E. Chirilă,-.N. Gudea',' G.’ Moldovari, Miinzen aus der-Sammlung des Museums der Stadt Sighișoara, Sighișoara, 1972, p. 37. " '< ■ • ' . . ■ _ . ■.' 248 Ibidem. ' ■ • ; . . 247 Idem;-op. cit., p:, 45‘. f-^; '1 ■ ' ■ ■ ' . Transilvania și Slovacia (relații econ.) 139 include din 739 de piese, un număr de 287 denari emiși la Kremnica248. Inițialele K-h de pe una din piese249 se citesc Kremnitz-Hans, ultimul fiind prenumele lui Hans Thurzo, care lucrase la Kremnica în anii 1498— 1503. Piese emise' la Kremnica găsim și în tezaurul de la Arduzel250. Circulația monetară nu a fost unidirecțională. Moneda. bătută în Transilvania circulă și în țările cehe. Tezaurele monetare sînt relativ bogate în monede' ardelene din perioada principatului: din peste 800 de tezaure, s-au găsit astfel de piese în 62 de tezaure, dintre care 13 formate numai din monede de aur, 25 din monede de aur și argint, 21 din monede de argint și 1 din monede de argint și de bronz251. Ele reprezintă, pro- babil, o parte mică din banii transilvăneni care au constituit contravaloa- rea mărfurilor achiziționate' în țările cehe în general și în Slovacia în special, și importate în Transilvania. SAMUIL GOLDENBERG SIEBENBURGEN UND DIE SLOWAKEI: WIRTSCHAFTLICHE ' BEZIEHUNGEN IM 14.—17. JAHRHUNDERT (Zusammenfassung) Mittel- und unmittelbar bestanden zwischen Siebenburgen und der Slowakei im Mittelalter wirtschaftliche und zwischenmenschliche Beziehungen. Es bestand ein standiger, alltaglicher, nur von politischen und militărischen Ereignissen unter- brochener Strom von Kenntnissen und Erfahrungen auf verschiedenen Gebieten, vor aliem aber von Giitern. Diesem Aspekt widmet der Verfasser den vorliegenden Aufsatz, der auf reiches, bekanntes und unbekanntes Quellenmaterial fuBt. Es werden die Handelswege, die die Vororte der beiden Provinzen verbanden, . der Handel zwischen einigen slowakischen und siebenburgischen Stădten, bzw. mit der Walachei analysiert; aufierdem: die Waren dieses Handels im 14.—15. Jh., die so umstritttene Rolle GroBwardeins im Rahmen dieses Transithandels u.s.w. Es werden' schlieBIich die Faktoren, die zu Modifizierungen der Routen, des Profils und der Substanz' der wirtschaftlichen Beziehungen mit der Slowakei und Mittel- europa im 16. und der ersten Hălfte des 17. Jahrhuderts behandelt; quantitative Schătzungen des Warenverkehrs (vor aliem Tuch, Hiite, Gewebe, Eisen, Kupfer, Blei, Zinn, Werkzeuge usw.) vorgenommen und die Sdnderbeziehungen zu Kosice, Bardejdv, Levoca, Presov, Bratislava, Trnava, Cetnik, Rimavskă Sobota analysiert. 248 E. Chirilă, A. Socolan, Tezaure și descoperiri monetare din colecția Muzeu- lui județean Maramureș, Baia Mare, 1971, p. 32. 249 Piesa nr. 450 este un dinar din 1498—1501: Chirilă, Socolan, op. cit., p. 29. 250 Chirilă, Socolan, op. cit., p. 53. 251 Nâlezy minei ve Cechach na Morava a ve Slezsku, red. E. Nohejlovâ- Pratovă, III, Praga, 1957. I FLUCTUATIONS DEMOGRAPHIQUES ET PROBLEMES DE LA MAIN-D’OEUVRE* Le premier aspect du probleme en discussion: Fluctuations demogra- phiques et la main d’oeuvre qui doit etre mentionne consiste en Ies caracteristiques communes de la societe de cette zone geographique et historique, ainsi que Ies differences' de plusieurs sortes,- l’aspect demo- graphique y inclus, et par consequent la main d’oeuvre aussi, jusqu’au XV-e siecle et apres. Cette situation est due d’une part au fond commun, la românite orientale, prolongee par l’Empire Byzantin, et d’une autre a la particularite des differents peuples qui se sont etablis entre temps dans Ies Balkans. Le fond commun consiste en ce cas en l’existence de ces „Romanies popuiaires“, eri l’existence des communautes villageoises ou de voisinage, en plein developpement, et aussi eri la situation sociale, politique et institutionnelle. Les particularites generees par Ies structures sociales et economiques, sociales et politiques et institutionnelles des grecs et des peuples ayant occupe la Peninsule des 'Balkans aux VIe—IXe sie- cles, Slaves et Bulgares. On ajute les structures de la societe romano- byzantine et des societes greque, slave et bulgare et qui ont eu une in- fluence reciproque pendant sept-— neuf siecles, qui se sont-rapporchees pour former une synthese balkanique. Ce n’est pas question d’une uni- formisation totale et absolue, mais bien d’une â nuances differentes, plus ou moins evidentes. Les nuances proviennent d’une reception diversifice de la tradition romano-byzantine, qui n’etait pas totalement uniforme elle non plus, dans cete zone geographique et historique du Sud-Est de l’Europe, des societes grecque, albănaise, slave et bulgare. La .synthese, telle qu’elle s’est produite jusqu’ă l’etablissement des Ottomans dans la Peninsule Balkanique, est due d’une part ă l’evolution naturelle de la societe, d’une autre aux emprunts en tout sens, de nature sociale et historique. Une uniformisation. absolute de la. societe du point de vue ethno-demographique aussi bien que de la main d’oeuvre est difficile â concenvoir au sud-est europeen, si l’on pense aux differences existant avant l’occupation bttomane, et aux variations dans l’intensite de la do- mination turque au Sud-Est de l’Europe, c’est-â-dire qu’il y ayait dans cette aire geographique des territoires transformes en provinces otto- manes (vilayets) et d’autres dominee seulement, maiș qui ont garde leur autonomie, les Pays Roumains. II y a eu des differences. meme entre sous-zones et regions au meme statut juridique et politique, centrales ou peripheriques, du type urbain ou rural, differences entretenues par la vigueur des communautes villageoises et des formes traditionnelles d’organisation sociale et economique, sociale et politique, par le milieu * Raport du Congres internațional d’etudes șud-est-europeennes, Ankara, 13—18 aout 1979. 142 $t. Pascu aussi, et par consequent les occupations des habitants, leur resistence face au regime d’occupation ou de domination ottomane, etc. etc. * Une ebauche de certains problemes principaux et de principe pourrait servir ă comprendre le phenomene demographique sous l’aspect des fluctuations et de la main d’oeuvre, du XV-e siecle jusqu’â la premiere moitie du XlX-e siecle. Au moment ou la Peninsule Balkanique a ete conquise par les Turcs aux XIVe—XVe siecles, la societe de ces territoires etait assez avancee, malgre le morcellement provoque par la feodalite et par les luttes in- testines entre feodaux. L’occupation des Balkans par les Ottomans, comme tout phenomene de ce genre, a entraîne la 'stagnation de l’evolution sur la voie du developpement: pertes humaines, la destruction de biens materiaux et culturels, d’habitats, la dispersion de la population, la capture des esclaves; au moins au debut, jusqu’â ce que la.societe se fut redressee, dans les nouvelles circonstances. A la place des feodaux des peuples balkaniques, qui ont pris la fuite, ont ete traîne en esclavage, ont peri dans la grande debâcle, d’autres — turcs ou islamises — d’entre ceux qui sont restes sur place, se sont empares de la terre. Un maître est remplace par un autre, et au-dessus de tous l’Etat ottoman que representait le sultan, le maître de tous les biens et de tous les habitants. Les feodaux turcs n’etaient que les possesseurs des domaines obtenus par la grâce du sultan, en echange des Services — marques de fidelite et garanție de l’ordre et de la soumission des raîas (serfs), soit qu’il s’agissait de ziamets, timars, has ou vakoufs. C’est â peine plus tard que s’est formee la propriete privee, ciflik, dans ce vaste Empire. Les raîas de tous les domaines devaient au sultan des contributions en argent et en nature (grain, legumes, chanvre, vin), en animaux et produits animaux. Le feodataire ottoman pouvait retenir pour ses besoins une pârtie de ces contributions, pour satisfaire â sa convoitise, commune â tous les feodaux, de partout et de toujours. En certaines regions (â savoir l’Ouest de la Transylvanie, — le Banat et le Partium — transforme en pachalik des la seconde moitie du XVIe siecle jusqu’â la seconde moitie du siecle sui vânt et.au debut du XVIIIe siecle), la rente etait exigee â la fois par les Turcs; qui la prenaient, et par les maîtres precedents, qui avaient abandonne les domaines. Mais les Turcs ont refuse, invoquant un principe juste (s’il y avait de la justesse quand une minorite privilegiee exploitait les masses populaires), qu’il ne convient pas que les hommes payassent deux fois, avec la specification que le deuxieme payement serait plus grand (l’attitude de partialite est evidente). Un empire aussi vaste et â tendances evidentes d’extension territo- riale avait besoin d’au moins trois supports: economique, financier et militaire, l’un et l’autre se trouvant en rapport direct avec l’element de- terminant dans le developpement de la societe — la population. L’absence d’une population en nombre suffisant, ou pas assez dense pouvait nuire Fluctuations demographiques et main d’oeuvre 143 â tonte cette structure. C’est ce qui explique la politique des ■ autorites . .ottomanes vis-â-vis. la populatioh de la Penirisule Balkanique, des Pays Roumains pendant la seconde moitie du XIV? siecle et aux siecles sui- ivants, c’est-â-dire au 'temps -ou l’economie' naturelle se transforme visi- bleinent en economie d’echange. E’extension graduelle du marche et la hausse des prix des cereales determinerent lesi proprietaires fonciers ă lexiger des paysahs les travaux agricoles supplementaires, â . defri- cher les terres pas encore labourees pour les cultiver, et la rente en nas- ture et en travail augmente aussi. Touthela reclame de la main d’oeuvre supplementaire, qui ne-peut pas etfe obtenue si ce n’est par la croissance ^demograf ique. Mais les guerres et les grands mouvements â caractere. So- ;cial orit provoque temporariement un vide:demografiqueen certaines zones, tout en creant le- terraih pour un deplacement de la. population vers l’interieur de ces pays ou pachaliks. \ L’equilibre relatif de la main d’oeuvre aplusieurs voies de realisation; dont deux ont joue un role plus important: la colonisațion- et-la migratipn „spontanee11; L’une et l’autre sont complexes, et leur evolution s’ihtegre , organiquement dans la dynămique :des transformations economiques, so- ciales et politiques. Le processus de colonisations et les' migrations de la populatioh,.- par consequent de la main d’oeuvre, reclame deux conditions sine qua non: surplus de. population ou de main d’oeuvre aux endroits d’ou l’ont part, insuffisance demographique,' manque de main d’oeuvre aux endroits de destiriation et d’etablissement.. S’y assOcient tres souvent des causes subjectives, qui peuvent maintes fois y jouer-pOur beaucoup, aux cotes des premieres causes: departs. provoque par I’oppressiori, sans qu’il y ai un surplus de population qu de main-d’oeuvre dans-les regions respectives. ; . La mobilite demographique oii ,le mouvement de la population: doi-' vent etre appreciees en rapport de leurs consequences, toujours de deux facons: le deplacement se produit â:l’interieur de lâ menie formation ‘po- litique, pays, pachalik'; entre ses diff erentes zones, ou au-delâ des fron-' tiereș. Au premier cas les. consequences n’entraînent pas des grandes per- tes pour l’ensemble de la formation politique respective, ni en ce qui' concerne l’economie, ni la populatioh, .ni l’armee - ou les affaires poli- tiques, car le potentiel demographique deploie son activite pour le- be- - nefice du pays respectif. Au cas ou la migfatiori devient . emigratioh- immigration/les consequences sont tout autres. En ce cas la perte ' est evidente, de tous les pqințs de vue pour les pays’ d’ou l’on part et les pays,- ou l’on va s’etablir ne font que ga'gner. II y a aussi une troisieme forme de manifestation que prend -le phenomene du mouvement migratoire.. C’est une forme intermediaire, qui represente le‘deplacement sur ’ uh territoire hăbite par une . population1 - d’origine et de langue identique, appartehant au ‘meme-peuple mais s'eparee par des frontieres. politiques imposees par les vicissitudes de l’histoire; c’est" le-phenomeneuque les geographes, les ethnogrâphes, Ies sociologues et les' historiens appellent „bejenie11. C’est -le cas. des. trois Pays Roumains, c’est le cas-des terri- 144 Șt- Pascu toires yugoslaves, bulgares, grecs, organises en pachaliks par Ies Turcs.' Dans le deuxieme, tout comme le troisieme cas, Ies autorites s’opposaient â l’emigration, pour des raisons deja mentionees: interets economiques, politiques, culturels (prejudicies par Ies deplacements de la population). Cela n’est pas seulement une supposition. Tous ceux qui en sont affectes le reconnaissent quand ils se demandent qui va payer â l’Etat Ies con- tributions si Ies hommes s’en vont? Les autorites de l’epoque reconnais- sent ainsi la verite formulee par l’economiste humaniste francais Jean Bodin, qui disait que „les hommes seuls font la richesse et la puissance“. C’est en vertu du role joue par 1’element demographique et par la main d’oeuvre, que les beneficiaires du mouvement de migration, les pays ou les nouveau-venus s’etablissaient, cherchent ă encourager ce deplace- ment par des avantages et privileges accordes pour une certaine periode apres l’etablissement des immigres dans leurs parages: des charges plus supportables envers le nouveau maître ou envers l’Etat, la possibilite plus large de se deplacer, comme consequence du payement en argent des charges plus qu’en nature ou en travail, une certaine autonomie dans la conduite des affaires du village. et envers l’Etat. C’est ce qui explique la provenance des notions qui designent ces villages dans les pays roumains: slobozii (villages libres) et siliști (villages fondes sur des territoires qui n’avaient pas connu de villages auparavant). La situation „privilegiee“ des nouveau-venus par rapport aux habitants precedents resulte de la relation particuliere, une sorte de contract que les premiers avaient avec le maître feodal (quand il etait maître de la terre dans l’acception ju- ridique de la notion, au cas de Pays Roumains) contract condu, bien entendu, dans les circonstances de l’epoque, selon les lois et les coutumes du temps, selon les realites sociales-economiques et juridiques du monde feodal. Limitees, souvent transgressees par les abus, elles etaient pour- taht beaucoup plus avantageuses si on les compare avec la situation des anciens habitants. C’est ce qui explique l’effort de quelques-uns de pro- longer autant que possible la periode des „privileges14. C’est aussi ce qui poussait les autres â demander des conditions analogues â celles dont dis- posaient les nouveau-venus. Dans les Pays Roumains l’on peut distinguer trois etapes dans ce mou- vement migratoire et de la main d’oeuvre: la premiere pendant les XV®— XVI® siecles, c’est-â-dire jusqu’â l’attachement des paysans â la glebe; la deuxieme, pendant les XVII® siecle et la premiere moitie du XVIII®, jusqu’aux reformes des Mavrocordats, qui ont supprime la servitude en Valachie et en Moldavie, et les reformes de Joseph II (1785) qui ont sup- prime cette servitude en Transylvanie; la troisieme correspond â la phase de transition du feodalisme au capitalisme, â la fin du XVIII® siecle et pendant la premiere moitie du suivant. Le mouvement migratoire de la premiere etape, d’un caracere in- terne surtout, fut motive par la densite demographiques reduite en cer- taines zones et la densite demographique reiativement elevee en d’autres; de meme, en ce qui concerne le mouvement de population de la Transyl- Fluctuations demographiques et main d’oeuvre 145 vanie ou les conditions du servage etaient plus, lourdes en' general et celles des serf roumains en majorite absolue, en particulier vers les deux autres pays roumains, la Moldavie et la Valachie. Dans ces conditions, le mouvement demographique gagne aussi une signification politique et cul- turelle. La population migratoire ayant la meme origine, parlant la meme langue, ayant les memes traditions et coutumes, les memes aspirations, le phenomene du mouvement demographique et de la main d’oeuvre contribua au renforcement de l’unite du peuple. C’est pour cela que dans la Moldavie et la Valachie on preferait l’etablissement des paysans rou- mains transylvains, ce qui • ne signifie pas du tout qu’on empechait en n’importe quelle maniere l’immigration des Szeklers, des Hongrois, des Saxons de Transylvanie, ou celle des Bulgares, des Serbes, des Grecs, des Albanais, des Polonais ou d’autres. Seulement en 1445, par exemple, le voievode de Valachie, a permis l’etablissement de 12.000 bulgares, emi- grees â cause de peur des Ottomans. Les fluctuations demographiques de la deuxieme etape sont dues â l’augmentation des obligations feodales et fiscales, â l’oppression de la part de l’officialite et du regime feodal. Les gens partaient â cause de „la vie amere“ en esperant une meilleure vie. Les frequentes invasions ottomanes et tatares ont constitue d’autres causes de la fluctuation de- mographique et de la main d’oeuvre dans les Pays Roumains; les villages qui se trouvaient dans les zones situees aux „chemins du mal“ furent plus exposees: certains habitants etaient menes en ' captivite, d’autres cherchaient des regions plus abritees, ou ils fondaient des villages, un peu plus â l’abri des telles mefaits. ■La periode coincide avec la tendance de stimulation des echanges de produits et c’est pour cela que l’accroissement de la force de travail devenait une necessite economique pressante pour les propietaires terriens qui voulaient agrandir leurs productions agricoles. Pour consequent, les emigres qui se sont expatries d’autres pays â cause de l’opression etaient bien accueillis par l’officialite de meme que par les feodaux; la motiva- tion est donc tres simple: l’accroissement des benefices au profit de l’Etat et des feodaux. * Dans les Balkans, pour le redressement de la situation economique precaire apres les guerres d’expansion, les sultans et en general l’offi- cialite ottomane choisit surtout deux Solutions: transfer de population de certaines zones, ou la force du travail etait suffisante dans des zones ' ou celle-ci manquait en plus grande mesure et la colonisation de popu- lation de l’Asie Mineure dans la Peninsule Balkanique. Aux motivations- economiques s’ajoute, dans le premier cas de ‘meme que dans le deuxieme, encore un motif — pas' du tout negligeable — l’interet des officialites .de renforcer les elements musulmans appui plus solide de la nouvelle do- mination. 10 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 146 ?t- Pas cu Dans le mouvement demographique et de la mairi d’oeuvre dans les Balkans — par transfert de population entre les zones europeennes de l’Empire ottoman ou par colonisation — conformement â son intensite, on peut distinguer trois etapes: I. Les premiers cinquante ans d’apres l’instauration des ottomans dans .les Pays Balkaniques; II. La deuxieme moitie du XV®me siecle apres l’attachament des pay- sans â la glebe par le loi au sultan Mehmed II, jusqu’â' la seconde moitie du XVIIPme; III. La periode de transition du feodalisme au capitalisme. Dans la premiere periode il y a des transferts massifs de population musulmane de l’Asie Mineure dans la majorite des territoires de la Pe- ninsule, surtout dans la Trace orientale, au long du-littoral egeen, dans la Macedonie et la Thessalie, dans certaines regions de la Bulgarie de Nord-est, sans qu’ils manquent dans les territoires serbes et albanais, ou dans le Peloponese. Au XVBme siecle l’officialite ottomane dirige ses actions colonisatrices vers la Serbie, ou les mutations ont atteint des proportions plus grandes. C’est pour cela que la Serbie laissait aux voyageurs l’impression d’un territoire faiblement peupule. Les Turcs — conformement aux temoignages des chroniqueurs Turcs, — Nesri, Chal- kokondilas, Asik Pasa — ont ete transferes avec „les femmes et les enfants11. Les colonises ont ete etablis dans des villes. et des villages, existants ou nouvellement fondes, les. paysans surtout pour developper l’agriculture, mais aussi pour servir dans l’armee — conformement aux affirmations du chroniquer Leunklavius. La population musulmane de Deliorman (Ludogovie—Bulgarie) constitua la base. sociale de la revolte conduite par Beadredin Sincove au commencement du XV-eme siecle. Dans les XV—XVIII siecles la colonisation et le transfert de popu- lation prit des proportions toujours plus ’ grandes, en devenant une veritable politique d’Etat pour la consolidation de la domin'ation ottomane dans les Balkanes. Les. nombreux prisonniers des guerres' (Tatares, Hongrois) ont ete places dans la Peninsule Balkanique et surtout en Macedoine. D’autres, artisans, marchans, agriculteurs — chretiens et juifs des differentes zones de la Peninsule Balkanique et de l’Asie Mi- neure — ont ete transferes â Constantinople (Istanbul) et aux alentours. Parmi les methodes de realisation de la conception „population- niste“ de l’Empire Ottoman il y a avait aussi des deportations de popu- lation. En dehors du caractere punitif, les deportations avaient- aussi un caractere economique, etant donne que les deportes etaient obliges aux plus lourdes travaux, lâ ou on sentait le besoin. Les deportes etaient exemptes d’obligations, deux ou plusieurs ans. II est question, bien sur, des deportes „privilegies“. On deporta ensuite les paysans qui ne pou- vaient gagner leur vie ent irâvaillant lâ terre, les paysans sans terre, les emigres venus de divers pays. Moins „privilegies11 etaient les prison- niers de guerre, les mecontents, les recalcitrants. Le transfert de population et de main d’oeuvre — sous differentes formes — dans la pârtie europeene de l’Empire Ottoman a gagne des Fluctuations demographiques et main d’oeuvre 147 proportionS' considerables. Seulement dans la deuxieme moitie du XVeme siecle et seulement dans les territoires Croates et Slovenes ont ete „transferes“ 200.000 habitants environ. ' L’intensification du processus de feodalisation de la propriete fon- ciere, par la transformation des proprietes spahiales (des Spahi) en pro- prietes personnelles (miilk) et plus tard en proprietes â vie (mali- kane) avec droit hereditaire, a provoquer nouveaux mouvements des population d’une part â autre de l’Empire Ottoman europeen. En meme temps a cause des expeditions et des guerres, une population nombreuse (grecque, bulgare, serbe, macedonienne, albanaise) se retire vers les zo- nes montagneuses pour etre â l’abri des malheurs qui accompagnaient ces expeditions et ces guerres. Ces populations y fondaient de nouveaux eta- blissements, • ruraux et semi-urbains: dans les montagnes du Pind, les montagnes d’Achaia, dans les îles du littoral. hellenique. Le retrăite de la population vers les zones montagneuses provoque des vides demogra- phiques relative et de main d’oeuvre toujours relative dans les zones des plaine et la place de la population pârtie est prise souvent par les Musulmans, qui preferent ces zones. Maintes fois ce mouvement demo- graphique est organise par des derviș colonisateurs. Dans les periodes plus tranquilles, au XVI-eme—XVII-eme siecles, une pârtie de la popu- lation revient dans les basses zones (Grecs, Albanais, Croates, Mace- doniens, Montenegrins, etc.). Par rapport aux conditions du milieu physico-geographiques, ces mutations demographiques ont aussi d’autres consequences sociales et economiques: les hommes changent leur metier fondamental: d’.agricul- teurs deviennent eleveurs de betail. Dans toute la zone geographique-historique du Sud-Est de l’Europe, le mouvement de la population et de la main d’oeuvre est determine dans quelques cas par le developpement de l’exploitation miniere. Les paysans abandonnent leurs foyers â cause de l’oppression, se dirigent vers l’exploitation miniere, vers les mines metalliques de la Transylvanie et, dans une proportion plus reduite vers la Valachie, vers les salines de tous les trois Pays Roumains, vers les mines metalliferes des Bal- kans aussi, surtout celles du Nord-est de la Macedonie. Pour assurer la main d’oeuvre necessaire dans les mines, les autorites imposent le tra- vail gratuit obligatoire aux paysans des villages avoisinants, aux hom- mes et souvent aux femmes aussi. Pendant des crises economiques a lieu un grand „desertion“ des villages vers les villes; il s’agit surtout des paysans moins lies â la terre, des eleveurs de betail, des artisans, des charriers, pour devenir des petits marchands; c’est surtout le cas des Grecs, mais d’autres peu- ples aussi. Dans la Peninsule Balkanique, par l’augmentation naturelle et aussi par celle due â la migration, la population des marches et des villes croit entre l°/o—30% au XVII-eme siecle. Apres 1'5—20 ans d’etablissement, les transfuges etablis dans les villes ne pouraient plus etre rameries par la force au lieu de depart. L’attraction de la viile pour la population rurale, s’explique par l’aspi- 148 Șt. Pascu ration des paysans de s’eliberer de l’attâchement â la glebe d’une part et par l’aspiration d’un meilleur gain d’autre part (qui etait deux fois grand, en moyenene dans Ies villes, que dans Ies villages). De ce panorama ne peut manquer le mouvement migratoire de la Peninsule Balkanique vers Ies territoires nord-danubiennes, surtout â cause de seș consequences importantes sur la fluctuation demographique et sur celle de la main d’oeuvre. L’occupation de la Serbie par Ies Turcs a determine une migration massive de ceux-ci au Sud de la Hongrie, en Banat et meme en Valachie. En Banat et en Hongrie Ies emigrants se etablisaint dans Ies lieux abandonnees par la population, comme conse- quence de la peur des Turcs. Le nombre des imigrants s’augmenta sans cesse surtout en Banat comme consequence de la colonisation officielle des milliers des paysans serbes. Dans la neuvieme decade du XV-eme siecle seulement ont ete transfere approximativement 200.000 Serbes en Banat et en Hongrie. * Les mutations demographiques des XVI-eme siecle ont eu des consequences sur la composition ethnique et religieuse de la population du Sud-Est de l’Europe en general et sourtout sur celle des villes. A cote de la population autochtone ou qui etait trovee et qui n’etait pas expulse des villes et continuait l’activite, l’occupation turque dans la Peninsule Balkanique representait l’etablissement d’un nombre impor- tant de Musulmans, plus nombreux dans les villes qu’ aux villages. La masse principale de la population restait pourtant l’ancienne: Ser- bes, Bulgares, Grecs, Macedoniens, Albanais. Ce fait est constate par de nombreux voyageurs â l’esprit d’observation qui sont passes par ces lieux (Bertrand de la Broquiere, 1435, Felix Petancic, Benedetto Ram- berti, Hans Dernschwan a XVI-siecle et d’autres). De mâne les regis- tres fiscaux de la premiere moitie dii XVI-eme siecle, etudies par le prof. Barkan, prof. Ângelov et autres attestent la meme chose. Ils offrent les donnees suivantes pour la Peninsule Balkanique les Iles Egeennes, une pârtie de l’Asie Mineure et de la Crimee: 832.707 familles chretiennes et 194.985 familles musulmanes. Meme la Bosnie, ou le nombre des colo- nises a ete plus grand, les chiffres indiquent 16.935 familles mahome- tans et 19.935 familles chretiennes. On doit apprecier ces donnees avec reserve car les registres ne sont pas toujours precis et complets. II y manquent les spahis, les esclaves et les fonctionnaires. Et en Is- tanbul la proportion entre musulmans et chretiens etait presque egale; le melange a continue, parceque la societe musulmane n’etait pas ferme, ne moins dans la capitale. Dans les Pays Roumains la fluctuation demographique n’a pas in- fluence sensiblement la composition ethnique. Dans la province du Ba- nat, par suite de l’etablissement d’un nombre relativement important de Serbes, la proportion de la population au XVI-eme siecle se presen- tait ainsi: 75o/o R,oumains, 15% Serbes, et 10% Hongrois. Dans le Prin- cipaute de Transylvanie, les mutations demographiques n’ont affecte Fluctuations demographiques et main d’oeuvre .. 149 presque de tout la composition ethnique qui se maintient â la propor- tion de 65% environ — population roumaine et 35% environ — popu- lation d’Hongrois, de Sicules et d’Allemands ensemble. Les refugies de la Transylvanie en. Valachie et en Moldavie ont constitue :un element, d’equilibre — par rapport â certaines emigrations des Balkans (Bulgares, Grecs, Serbes, Albanais), ou d’Asie Mineure (Armeniens) —■ la proportion de 8Oo/o population roumaine y etait maintenue. Dans la structure sociale de la population du Sud-est de l’Europe, l’imense majorite est constituee par la paysannerie. C’est.le cas d’une grande pârtie de la Transylvanie ă la fin du XV-eme siecle et au XVI— XVII-eme siecles: environ 89o/o paysans et 11% environ d’autres cate- gories; â leur tour, les paysans șont „serfs“ (cca 80%), pauvres (cca 8%), affranchis (libertins) (cca 4%) et d’autres (cca 8%). La situation est simi- laire dans la Moldavie â la fin du'XVI-eme siecle: 80% paysans et 20% d’autres categories. . ■ Durant la periode de transition du feodalisme au capitalisme — larse- conde-moitie du XVIII6 siecle et la premiere du suivant — la societe du Sud-est europeen est en plein essor, se modemise. La possession de la terre se raproche de la condition de la propriete particuliere absolut (mulk). Nottament par le transfert des proprietes de l’etat â des parti- culiers pour 10—15 ans et meme â vie quelquefois avec de droit hereditaire. L’autorite du pouvoir central devienne ainsi plus faible t et les forces centrifugales se consolident. En meme temp s’intensifie l’exploitation de la population de la part de ces „senieurs“ feodales, pro- voquant- la fuite des paysans et une fluctuation continnue de la popu-., lation. D’autre part, l’industrie ottomane, â cause de son caractere et du systeme d’organisation est fort concure par les produits etrangers, fa- vorises par les „capitulations“ accordes aux quelques pays: la France, l’Angleterre, puis l’Autriche et la Russie. L’economie artisanale est de- passee par le. developpement des manufactures, et par consequent le vo- lume et la qualite de la production font des progresele marche s’elargit, le commerce se developpe. Une pârtie relativement' importante de la classe feodale s’interesse de plus en plus aux activites lucratives â ca- ractere bourgeois, comme le commerce et les manufactures. - De nouvelles relations sociales, â caractere capitaliste, remplacent les rapports de nature feodale. L’evplution sociale est favorable aux nouvelles relations qui, avec le temps, deviennent predominantes. Le processus de modernisation se deroule pas â pas, par l’intermediaire d’autres structures sociales qui, â leur tour, determinent ou influencent les autres domaines de la vie, generanț, entre autres, une sensible croissance demographique et une mobilite accrue de la main d’oeuvre; tout cela en- traîne l’„industrialisation“, l’apparîfion des manufactures‘et meme des fa- briques, l’urbanisme du type moderne,- l’augmentation du nombre de ceux 150 Șt. Pascu qui accedent â l’instruction, de nouvelles institutions capables de stimu- Jer les transformations qui s’operent dans tous les domaines d’activite. Le processus de modernisation n’est ni rectiligne ni uniforme. On constate, dans cette zone aussi variee que l’est l’Europe du sud-est, l’existence d’une grande diversite. Les nuances sont generees par une multitude de facteurs, interieurs et exterieurs: la situation de la classe feodale par rapport aux nouvelles classes et categories sociales, anti- feodales, le developpement de la production materielle, le developpement des villes, l’intensite de la domination ottomane, en d’autres mots le stade de developpement des nations modernes et de la conscience na- ționale. C’est ainsi que ces modifications commencent et se produisent plutot dans les trois Principautes Roumaines (la Transylvanie, la Valachie et la Moldavie) qui ont reussi â garder leur autonomie interne. La modernisa- tion de. la societe. a commence aussi plutot dans les territoires balkaniques du Danube, et de la Grece, avec les villes, les ports, le commerce et les manufactures plus developpes, puis ă la peripherie ou la. domination otto- mane etait moins rigureuse. Ces transformations economiques engendrerent d’autres, â caracter social. Les marchands et les artisans plus riches deviennent proprietaires de manufactures, les moins aises se transforment en leurs ouvriers. Le nombre de ces derniers augmente, comme suite de l’affluence vers les villes des paysans appauvris, qui forment le preproletariat. Pour les manufactures textiles travaille aussi la population rurale qui realisait â la maison les premieres qperations du processus de production. Certains maîtres feodaux deviennent proprietaires de manufactures, ou marchands, dont les interets de nature bourgeoise les determinent â exploiter le travail gratuit et force de leurs paysans. Le nombre des ouvriers des , manufactures devient plus grand â la suite de l’arrivee ' de travailleurs ' experimentes amenes d’autres pays. Une situation similaire este constatee dans les exploitations minieres, qui subissent des transformations encore plus profondes: l’introduction de techniques plus perfectionnees, de travailleurs salaries plus nombreux (du pays ou del’etranger), des paysans- et des artisans appauvris. Rien que dans une mine du Sud de la Transylvanie (Săcărîmb-Hunedoara) travail- laient en 1782 environ 800 ouvriers salaries et dans toutes, les autres mi- nes, plus ou moins grandes de la region, le travail salarie prevalait. Au Sud-est de l’Europe l’on pratiquait aussi une sorte d’exploitation des mines par les paysans, dont certains travaillaient le metal obtenu durant les phases prealables, et vendaient eux-memes les produits. Dans. Ies nouvelles conditions la flcutuations demographique, donc le deplacement de la main d’oeuvre se caracterise surtout par l’attraction exercee sur beaucoup de paysans par les nouvelles activites economiques des villes. Ces ouvriers gardaient encore, pendant une certaine periode de temps, leurs relations avec le village, ils continuaient â avoir une mentalite paysanne. „ Ils etaient mi-ouvriers mi-paysans, surtout qu’ils etaient de simples travailleurs saisonniers, qui n’interrompaient pas leurs Fluctuations demographiques et main d’oeuvre 151 occupations paysannes, la culture de . la vigne, de la terre, l’elevage dii betail. Peu â peu, cette nouvelle population urbaine s’infiltre dans l’eco- nomie des villes, en pratiquant certains metiers et Ies menu commerce. Entre O,5o/o et 6o/o de la population des villes balkaniques de la premiere moitie de XIXe siecle pro.venait de la cațnpagne. Une autre caracteristique du mouvement demographique et de la main d’oeuvre consiste en un vrai „deversement“, dans une proportion encore plus grande, des montagnards vers la campagne. Les nouveau- venus s’integrent bientot dans la population y etant avant eux. La fluc- tuation de la population a ete aussi influencee, surtout dans certaines regions, par les invasions ottomanes et par les guerres- frequentes, qui ont ravage les territoires se trouvant â leur portee. La fuite des paysans, leur exode de ■ ces zones vers d’autres plus â l’abri ont eritraîne de graves consequences au point de vue economi- que — l’extension de la friche — et fiscal —■ la diminution du mon- tant des contributions envers l’Etat. C’est pleinement expliquable, dans ces circonstance, que tant les maîtres feodaux que les autorites d’Etat aient encourage la colonisation rurale.- Cette politique convenait aussi â la Porte Ottomane, qui etait interessee dans le prelevement des mar- chandises et contributions qu’elle arrachait aux pays soumis. La coloni- sation jouait donc un role stabilisateur et recuperateur, dans les efforțs destines â refaire le potentiel humain et productif. Des interets similaires ont mene â des colonișations relativement intenses de populations etrangeres — Allemands, Italiens, Espagnols, Francais — que la Cour de Vienne, a. faites dans ses provinces. Durant .ce processus le' Banat a connu trois etapes au XVIIIe siecle: pendant la premiere moitie du siecle; â l’epoque de Marie-Therese; pendant le der- nier quart du siecle, au temps de Joseph II, son fils. Le Banat offrait des conditions favorables ă la colonisation: terre fertile, l’absence de la noblesse proprietaire. Les Habsbourgs etaient presses par leurs interets: economiques — l’augmentation des revenus de la Couronne, politiques — support pour la Cour, religieux — la consolidation du catholicisme, et militaires — l’organisation de regiments de gardes-frontieres. Les nouveau-venus ont beneficie d’importants avantages: exemp- tion d’impots pendant un certain nombre d’annees; ils etaient places dans des regions' fertiles, en disloquant la population roumaine. Le phenomene de la colonisation se repete aussi en. Serbie. Pen- dans l’occupation. de la Serbie par les Habsbourgs le pays etait fort de . peuple. L’autrichiens essayent une redressement demographique durant. Ies deux decenies de possession (1710—1739) par une politique de colo- nisation. La politique de, repeuplement de la Serbie est continue par les Ottomans apres 1740. Les recherces de Jovan Cvijic et des ses colabo- rateurs on arrive â la conclusion que plus de 8O°/o de la population de la Serbie en 1912 etait forme par des colonistes etablis de le debut du XVIII-e siecles. Trois courrents des colonisations etaient etablis: la Serbie occidentale avec des Herczegovineens, la pârtie centrale avee des 152 Șt. Pascu Montenegrins et la zone de Moravie-Vardar avec des habitants de la zone de Metoplira et Novi Pazar. L’abolition de la servitude personelle (Leibeigenschaft) en Valachie et en” Moldavie, vers le milieu du XVIII® siecle, par les reformes de Constantin Mavrocordat, les premieres du genre dans l’Europe Centrale, orientale et du sud-est; l’abolition de la servitude personelle au Banat en 1780, en Carinthie apres deux ans et en Transylvanie en 1785, â la suite de la grande revolte paysanne de 1784—1785, par l’empereur Jo- seph II, a modifie essentiellement les rapports entre les paysans et les proprietaires de la terre, differents par rapport aux regions du sud-est europeen, ou la servitude personelle s’etait maintenue. La politique sociale des reformateurs (les Mavrocordat, l’empereur Joseph II) visait aussi â connaître la situation demographique, â l’aide de recensements realistes afin d’augmenter leurs revenus par la protection des contri- buables contre les abus des nobles. Par l’abolition de la servitude personelle le serf, transforme en co- lon, recevait le droit de se deplacer, de se marier â sa guise, d’appren- dre des metiers, de frequenter l’ecole. De cette facon, une grande re- serve de main d’ouvre etait constituee, comme suite de l’important essor demographique. Le pourcentage annuel de croissance de la population etait de 0,5%—1% en Valachie, et entre 0,5%—2o/o en Transylvanie, pendant la deuxieme moitie du XVIII® siecle. L’abolition du servage a influence la structure socio-j’uridique de la population rurale: 42,56o/o serfs-colons en 1789’ et 39,17% en 1821; 21,12%, journaliers en 1791 et 18,83o/o en 1821; 21,85o/o paysans libres en 1791 et 27,21% en 1821 — en Transylvanie. En Valachie, la situation etait similaire, en Moldavie la paysannerie libre etait plus hombreuse. La paysannerie dans sa grande majorite (80%) vivait dans des villages dependants, et environ 20% dans des villages libres. La densite la plus grande (40 habitants sur km. carre) existait dans les zones agricoles fertiles, au long des rivieres. Le relief plus haut avait une population moins dense — 25 habitants sur km.carre. La densite moyenne de la population etait de 24,5 habitants sur km.carre en Transilvanie il y en avait 18 et en Moldavie et en Valachie 15. Le progres de la technique agricole, l’extension Progressive du tra- vail salarie dans les grandes fermes coexistent avec le travail force. La suppression de la servitude personelle en certaines regions sans abolir le servage proprement dit, ont determine certaines amdliorations dans la vie de ceux qui labouraient la terre, travaillaient dans les mines et dans les villes. Les classes sociales subissent, elles aussi, des modifica- tions, les delimitations strictes se dissipent, les elements se combinent, engendrant des categories â status socio-juridiques changeants, jusqu’â la cristalisation des nouvelles classes, couches et categories sociales, ca- racterisant la societe moderne. Fluctuations demographiques et main d’oeuvre 153 Un renouvellement de la societe on constate dans l’Empire Ottoman aussi par les reformes inities par le sulțan Selim II (1789—1808) avec l’intention de „europeniser" l’Empire, mais sans succes â cause de l’oppo- sition des forces conservatrices, et surtout par les succeseur de Selim, le sultan Mahomed II, surnomme aussi „Pierre le Grand“ des Turcs, qui inau- gure, par la loi de 1839 l’epoque de tanzimat avec l’intention de fermer le processus de dissolution. Dans ce but etait declare la pleine egaiite entre les habitants mussulmans et non-mussulmans, formant „une commu- naute ottomane“. . ■ La Revolution francaise, par l’influence des idees propagees dans toute l’Europe, contribua â l’acceleration de la dissolution des relations ' sociales feodales et leur remplacement par les relations capitalistes. Aussi, elle stimule les mouvements sociaux, qui deviennent populaires par leur programme, ampleur, intensite. Us ont un double caractere, so- cial et național: emancipation sociale du servage et emancipation națio- nale de sous la domination etrangere en se liberant des proprietaires terriens, qui etaient souvent des etrangers. L’accomplissement du pro- cessus de formation des nations du Sud-Est de l’Europe imprimera un nouveaux rythme au developpement de la societe, stimulera la' moderni- satipn et aussi la formation des etats nationaux modernes dans cette pâr- tie de l’Europe. ■ BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ D. Angelov, Certains aspects de la conquete des peuples balkaniques par les Turcs, „Byzantindslavica", 1959, nr. 2, p. 220—275. O. Barkan, Osmanii imparator luguneda bir iskâ ve Kolonisasyou metodu alarak surgilnler (Les deportations comme methode de peuplement et de colonisation dans l’Empire Ottomaan), „Iktisat Fâkultesi Mekmuasi", IX, 1949—1950, nr. 1—4, XIII, 1951, XV, 1953—1954. O. Barkan, Vakiflar ve Tenlikler. Istîlă Devriin Kolonizatbr Tilrk Dervișleri ve Zaviyeler (Les- Vakuls et les proprietes. Les derviș turcs colonisateurs pendant l’epoque de la conquete et les instâ-tutions relegieuse), „Vakiflar Dergisi" II, 1942. P. Coles, The Ottoman impact on Europe. London, 1968. ,, - B. Cvetkova, L’evolution du regime.feodale turc de la fin du XVIe — jusq’au milieu du XVIIIe siecle, „Etudes Hiștoriques", 1960. . ■ ■ A. Decei, Aspecte economice și sociale din viața Banatului în epoca otomană (Aspects economiques et sociales de - la vie du Banat durant l’epoque ottomane), „Studii de istoria Banatului11, III, 1974, p. 2—11. ' A. Decei, Istoria Imperiului otoman (Histoire de l’Empire ottoman), București, 1978. M. Erdost, Osmanii Imparator lungunda ilretim ilișkiveli ve Asya iiretim tarzi (Relations des productions dans l’Empire ottoman et le mode de production asiati- que), „Aydinlik", 1970, nr. 22, p. 276—316. ' ’ 154 ‘ Șt. Pascu H. Inalcik, L’Empire Ottoman. Rapport, au „Ier Congres internațional des etudes balcanique et sud-est europeenne", Sofia, 1966, p. 15—40. H. Inalcik, Ottoman, Metods of Conquest, „Studia Islamica"-, II, 1954, p. 103—129. H. Inalcik, The Ottoman Empire. The.-. Classical Age, 1300—1600, London, 1973. — — Istorija naroda Jugoslavije (Histoire des peuples de Jugosiavie), vbl. II, B'eograd, 1960.,. . A. livic, Istorija Srba u Ugorskoi od pada Smedereva do seobe pod Crnojevicem (1459—1690) (Histoire des Serbes de Hbhgrie'depuis la chute de Smederevo jusq’ălla transferation sous Cernojevic), Zagreb, 1914. A. Ivic, Istorija Srba u V.ojvedini .od najstarijih vremena doosnivanya potisko- pomoviske granice (1703) (Histoire des Serbes du Vojvodene du temps plus , recules jusq’alla organisatipn de la garde frontiere), Novi-Sad, 1929. ‘ K. Karpat, The Land regime. Social structura and modernization in the Ottoman Empire,' „The Beginnings of Modernizationi.in the.Middle East", Chicago’, 1968, p. 69—90. ' ' K. Karpat, The Transformation of the Ottoman State. 1789—1908, „International Journal.of Middle East Studies", 1972, 3, p. 243—281. » M. Aii Mehniet, De. certains aspects de la soctete ottomane â la lumiere de la Legislation țKanunname) ;du Sultan. Mahomed II (1451—1481),' „Studia et Acta Orientalia", II, 1960, p. 130—150. . . " M. Aii Mehmet, Istoria turcilor (L’Historie des Turcs). București, 1976. Al. Neamții; Forța de muncă salariată în industria extractivă din Transilvania în sec. XVIII (L-a main. d’oeuvre salariee dans l’industrie extractive de Transylvanie pendant le XVIIIe siecle), „Acta Musei Napocensis", VIII, 1971, p; 43—75. Șt. Pascu,' Demografie istorică (Demographie historique), „Populație și socie- tate", I, Cluj, 1972. ■ .. Șt. Pascu, The constitution of the south east european nattons 7- expression ’ of social modernization, „Studia Universitatis Babeș-Bplyai", Historia, 1979, 2, p. 17—25. ,. .- F. Slipcevic, Istorija naroda F.ederativne Narodna Repubiike Jugoslavije' (Histoire des peuples de lâ Republique Federative Populaire de Jugosiavie). Sara- jevo, 1955. ' ---------Structure sociale et developpement culturel des villes sud-est europeennes et adria'tiques au XVII®—XVIIIe siecles. București, 1975. . N. Todoroy, La viile balkanique, XV®—XIX® siecles. Sofia, 1970. . I. Totoi,. Contribuții la problema stăpîniri, turcești în Bănat și Crișana (1658—1660) (Contributions au probleme de Ia dqmination -turque dans le Banat et Crișana), „Studii", 13, 1960, nr. 1, p. 5—35. A. Țintă, Colonizările austriaca în Banat (Le colonisations autrichienne en Banat). Timișoara 1975. . A. Vacalopulos, Les villes grecques dans le cadre de l’Empire Ottoman. M. Vlad, Colonizarea rurală în Țara Românească .și Moldova (sec. XV—XVIII) . (La colonisation rurale en Valachie et en. Moldavie — XV®—-XVIII® siecles), Bucu- rești, 1973. , Fluctuations demographiques et main d’oeuvre 155 FLUCTUAȚII DEMOGRAFICE ȘI PROBLEMELE MÎINII DE LUCRU (Rezumat) Studiul își propune discutarea caracteristicilor comune și a deosebirilor sem- nalate (se include aici aspectul demografic și deci problema mîinii de lucru), în societățile din sud-estul Europei, din secolul al 15-lea pînă la începutul sec. al XlX-lea. Se disting țyeiȘetape în mișcarea migratoare a mîinii de lucru: prima jumătate a secolului’ al 15-lea și al 16-lea; a doua între secolul al 17-lea și prima jumătate a secolului al 18-lea, pînă la reformele Mavrocordaților; și, în sfîrșit, a treia etapă corespunde fazei de tranziție de la feudalism la capitalism, la sfîrșitul secolu- lui al 18-lea și prima jumătate a secolului următor. Se analizează consecințele social-economice, social-politice, și instituționale ale fluctuației demografice și a * forței de muncă asupra popoarelor ce au locuit Peninsula Balcanică de-a lungul secolelor. . ' . ’ ii / Centra Un o \ CULTURA ROMÂNEASCĂ ȘI FILOZOFIA KANTIANĂ ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA în marile etape parcurse de cultura românească sintezele pe care le-a realizat au constituit expresia îmbinării creatoare și originale a va- lorilor proprii cu cele receptate dinafară. De fiecare dată procesul de elaborare a . unui nou curent cultral a însemnat o gestare și o devenire în funcție de tradiție și inovație. Acest proces complex și de durată a cunoscut în prima jumătate a secolului al XlX-lea etapa cristalizării, afirmării și impunerii preromantismului și. mai apoi â romantismului. Din complexitatea genezei -acestor curente culturale a făcut parte și receptarea filozofiei kantiene care alături de fondul cultural tradițional și de diversele împrumuturi dinafară a îndeplinit în mare măsură ros- tul de catalizator al noii sinteze romantice. în plus, ideile kantiene pre- luate direct sau prin intermediul adepților și discipolilor lui Immanuel Kant au asigurat romantismului românesc dimensiuni și caracteristici proprii, îmbogățindu-i conținutul și specificul ideatic. . Cultura românească a stabilit legături și a beneficiat de împrumu- turi mai vechi din filozofia germană decît apariția și consacrarea euro- peană a criticismului kantian. Deosebit de intense au fost aceste legă- turi cu filozofia Aufklărung-ului care prin reprezentanții săi de frunte a ajuns în bibliotecile și școlile românești, fiind tradusă și în parte ti- părită. Astfel în școlile frecventate de români, după mijlocul secolului al XVIII-lea, raționalismul leibnizian al lui Christian Wolff și al discipo- lilor săi, îndeosebi al lui Baumeister, a dislocat și s-a substituit treptat cartezianismului în Transilvania și neoaristotelismului lui Teofil Cori- daleu în Țara Românească și Moldova. Filozofia wolffiană era predată după compendiile lui Friedrich Christian Baumeister în colegiile din Cluj, Aiud și se pare că ă stat și la baza primului curs filozofic de un an, înființat la 1772 înjBlaj. Audiența și prețuirea de care s-au bucu- rat ideile wolffiene în . Transilvania explică și tipărirea la Cluj, în anul 1771, a manualului lui Baumeister, Elementa philosophiae recenti- oris. Pentru pătrunderea și difuzarea noii filozofii raționaliste în cultura românească am adăuga prezența lui Christian Wolff, Johann Gottlieb Heineccius, Friedrich Christian Baumeister, Carol Anton de Martini și a altor iluminiști în bibliotecile școlare și în cele particulare transil- vănene din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și de la începutul secolului următor. Acești autori cu operele lor filozofice și juridice au intrat în bibliotecile din Blaj1 și au fost înregistrați în cataloagele biblio- 1 Inventarium librorum Balasfalvae- in residentia eppali, a<.nn>o 1747 die 14‘° junii confectum, Bibliqteca Academiei R. Ș. România, Filiala Cluj-Na- poca, Ms. latin nr. 550, f. 2r.; Inventarium Seminarii diaecesani Balasfalvensis de 158 A. Andea tecilor lui Ștefan Solcivai, Alexandru Fiscuti, Petru Maior, loan Budai Deleanu și Gheorghe Lazăr2. Mai mult, în anii 1781—1782 Samiul Micu a tradus în românește compendiul amintit al lui Baumeister și l-a tipărit parțial la Buda și Sibiu3. Receptarea filozofiei wolffiene și ulterior kantiene de românii tran- silvăneni a fost facilitată de existența în Transilvania, Banat și Partium a unui cadru cultural de limbă latină și a unor structuri sociale și inte- lectuale care prin natura și specificul lor era firesc să subscrie la valorile Aufklărung-ului și criticismului. Astfel românii din provinciile men- ționate, la care am adăuga după 1775 pe cei din Bucovina, fie că au frecventat școlile străine cu limba de predare latină, mai ales catolice, fie că au avut ei înșiși asemenea școli la Blaj, pentru nevoile cărora au folosit diferite compendii latine de filozofie wolffiană și kantiană. Atît manualele, cît și limba de predare erau riguros reglementate de legislația școlară a statului austriac4, încît latina a trebuit să fie folosită de români pentru predarea filozofiei pînă după anul 1830. Această situație a români- lor din monarhie, pe de o parte, le-a înlesnit receptarea filozofiei germane scrisă în limba latină, iar pe de 'altă parte, le-a impus să predea în școală, de la anumite date, sisteme filozofice îngăduite de legislația unui învățămînt de stat. Dar în' condițiile perpetuării caracterului confesional al învățămîntului și a frecventării școlilor greco-catolice și catolice de români, componenta confesională a învățămîntului a oferit diferențiat de la reformați la catolici și greco-catolici o deschidere mai largă sau mai restrînsă, mai timpurie sau mai tardivă față de noile valori ale filozofiei kantiene. în această privință se impune sublinierea apartenenței lui Kant și a filozofiei sale la protestantism, fapt care a declanșat inițial rețineri din partea colegiilor, seminariilor și universităților catolice față anno 1777, Bibi. Acad.. R.S.R., Fii. Oluj-Napoea, Ms. lat. nr. 257, f. 15r.; Catalogus Bibliothecae monasterii Balastalvensis, ad Sanctissimam Trinitatem, Bibi. Acad. R.S.R., Fii. Cluj-Napoca, Ms. lat. nr. 435. f. 42r., 45v — 46r. și 91r.—91v. ' • 2 Pompiliu Teodor, Două biblioteci particulare românești de la sfîrșitul seco- lului al XVIII-lea, în „Studii și cercetări de bibliologie", II, 1957, p. 266—268; Elenchus librorum pie denati Reverendissimi Domini Petri Major in R. Universitate Pestiensi librorum Valachicorum revisori in comitatu Thorda possessione M. Maior apud viduani Popp Anna relictorum, Bibi. Acad. R.S.R., Ms. rom. nr. 219, f. 26—28; Nicolae Albu, Date noi privitoare la viața și activitatea lui Petru Maior, în „Re- vista arhivelor", XLVIII (1971), nr. 4, p. 590—593; Dumitru Ghișe și Pompiliu Teo- dor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, p. 198 și 200—201; Teodor Bălan, Data morții lui Ion Budai Deleanu, în „Făt-Frumos", IX (1934), nr. 4, p. 84—86; G. Bog- dan-Duică, Gheorghe Lazăr, București, 1924, p. 153—163. 3 Loghica adecă partea cea cuvîntătoare a filosofici, Buda, 1799; Legile firei, itica și politica sau filosof ia cea lucrătoare, I, Sibiu, 1800; Filosof ia cea lucrătoare a rânduielilor dreptului firei, II, Sibiu, 1800. Aceste tipărituri sibiene au circulat și în Moldova cf. D. Fecioru, Un catalog vechi de manuscrise și cărți a bibliotecii mănăstirii Neamțului, în „Biserica ortodoxă română", DIX (1941), nr. 7—8, p. 423. Opera filozofică rămasă în manuscris de la Samuil Micu a fost editată de Dumitru Ghișe și Pompiliu Teodor (Samuil Micu,’ Scrieri filozofice, București, 1966). 4 Vezi Norma Regia (1781), Ratio Educationis (1777 și 1806) și Politische Ver- fassung der deutschen Volksschulen (1805). • Cultura românească și- Kant (sec. XIX) 159 de noua filozofie care apărea drept, protestantă. De aceea pentru Tran- silvania și Ungaria penetrația ideilor kantiene în mediul protestant,- strîns legat de universitățile germane, a fost mult mai veche și mai puternică. în Academiile domnești din. București și Iași, folosindu-se limba greacă ca limbă de predare, pentru trebuințele didactice manualele de filozofie wolffiană și kantiană trebuiau în prealabil traduse în limba greacă. Acest fapt a dus la preocupări din partea profesorilor greci și a unor români de a traduce din latină compendiile lui Friedrich Christian Baumeister și Johann Gottlieb Heineccius. Manualul acestuia din urmă, Elementa philosophiae rationalis et moralis, a fost tradus în limba greacă și de boierul român Grigore Brîncoveanu5., Astfel în Țara .Românească și Moldova limba greacă, avînd aceleași rosturi în învățămînt și în cul- tură ca și limba latină în Transilvania, Ungaria și Bucovina, a determi- nat receptarea filozofiei wolffiene tradusă în grecește. De remarcat că iceastă filozofie a fost tradusă din latină în greacă nu numai de cărtu- rarii greci, ci și de cei români. Da românii din monarhia . austriacă, existînd un învățămînt filozofic cu limba de predare latină, receptarea filozofiei wolffiene și ulterior kantiene în forma latină era extrem de facilă și într-un fel ajunse a fi reglementată de legislația școlară. Din cauza acestei legislații învățămîntul de aici a înregistrat o stabilitate și continuitate în predarea filozofiei germane, pe cită vreme în Principatele Române au avut loc fluctuații determinate de preferințele pentru anu- mite manuale și de formația intelectuală germană, franceză sau ita- liană a profesorilor. Filozofia manualelor acestora prevalent raționalistă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a ajuns treptat să fie influen- țată de ■ empirismul lui John Locke și de senzualismul lui Etienne-Bonnot Condillac și Francesco Soave. Succesul noilor idei a culminat în anul 1805 cu introducerea Logicii lui Condillac, tradusă în neogreacă și tipărită de Daniil Filippidis (1801), în Academia din Iași6. Exemplul urmat, pînă la 1821, și de alți profesori a dus la impunerea sistemelor filozofice ale lui Condillac și Destutt de Tracy în Academiile domnești din Iași și București., Aceste opțiuni au accentuat deosebirile mai vechi existente între cultura filozofică din. Moldova și Țara Românească, pe de o parte, și cea din Transilvania, Banat, Partium și Bucovina, pe de altă parte. Dacă în școlile din Blaj, ca de altfel în toate școlile din cuprinsul statului austriac, raționalismul german s-a prelungit după anul 1800, în cele din București și Iași raționalismul a fost dislocat și înlocuit cu senzualismul francez. Cultura Principatelor Române a înregistrat astfel o nouă direcție filozofică, strîns legată de mișcarea de idei franceză și mult deosebită de tradiția perpetuată a filozofiei raționaliste din Transilvania. De acum deosebirea provenea nu atît din limba de cultură în care filo- zofia era receptată și predată în școală, cît mai ales din caracterul și 5 Ariadna Oamariano-Cioran, Academiile domnești din București și Iași, Bu- curești, 1971, p. 152 și 253 . ' 6 Ibidem, p. 152—153. 160 A. Andea conținutul său senzualist sau raționalist. Această continuitate sau discon- tinuitate a raționalismului filozofic în cultura românească explică, în parte, specificul provincial al receptării filozofiei kantiene în cele trei țări române. Dacă în plan filozofic prelungirea tradiției raționaliste este de natură să explice atitudinile de acceptare sau de respingere a filozofiei kantiene, motivațiile acestei atitudini coboară adînc în structurile sociale. Inte- lectualii români din Transilvania și Ungaria chemați să îmbrățișeze noile idei filozofice proveneau social din rîndurile preoților, cantor-învățători- lor și a nobililor cu o sesie, constituind o categorie practic neprivilegiată care prin școală rar își depășea condiția socială. Aceste pături sociale., excluse din- viața constituțională a țării și insuficient de puternice în raporturile cu stările privilegiate înclinau spre moderație și compromis în acțiunile lor petiționare. Din cauza șanselor reduse aspirațiile preoți- lor, învățătorilor și micilor funcționari români se regăseau filozofic nu într-un sistem senzualist, ci raționalist și tindeau nu spre o realizare practică, ci spre o filozofie a practicii în domeniul abstract al ideilor. Fără a se renunța la acțiunea social-politică, se subscrie la o filozofie mai puțin îndrăzneață, mai îndepărtată de realitate prin conceptele ei abstracte, la o filozofie care era nu a burghezului francez, ci a biîrger-ului german. Această filozofie receptată de transilvăneni a fost criticismul kantian. în Țara Românească și Moldova cărturarii cu precădere de origine boierească, prin poziția lor social-politică și în calitate de reprezentanți ai boierimii liberale sau conservatoare, au subscris nu la concepții filo- zofice raționaliste, ci senzualiste, nu la idei abstracte, ci concrete, nu la filozofia libertății, ci la libertatea însăși, revendicată nu în gîndire, ci în viață. Această filozofie a acțiunii practice și a finalității utilitariste a fost oferită de senzualismul francez al lui Condillac și de prelungirile sale prin Destutt de Tracy și A. Delavigne, sisteme filozofice preluate de cultura din cele două Principate. în condițiile date este de așteptat ca primele contacte cu filozofia kantiană să le stabilească românii din cuprinsul statului austriac. Legă- turile acestora cu filozofia germană erau mai vechi și mai puternice, încît criticismul kantian s-a altoit pe o tradiție. Aceste începuturi ale dialogului cu noua filozofie criticistă s-au realizat fie prin frecventarea școlilor care luaseră act de sistemul lui Immanuel Kant, fie prin deținerea unor înalte funcțiile stat la Viena și Lemberg. Avem în vedere pe tinerii români care au urmat cursurile colegiilor din Cluj și Aiud, ale semi- narului greco-catolic din Lemberg și ale universităților din Viena și Pesta, la care am asocia numele lui loan Budai Deleanu și Toma Moldovan, funcționari însărcinați la începutul secolului al XlX-lea cu traducerea noilor coduri austriece alcătuite în mare parte de kantianul Franz Zeiller7. 7 M. Friederich -von. Maasburg, Geschichte der obersten Justizstelle in Wien (1749—1848), Praga, 1879, p. 144—149; Leopold Pfaff, Rede auf Franz von Zeiller, Viena, 1891; Ernst Swoboda, Franz von Zeiller, Graz, 1931. Cultura românească și Kant (sec. XIX) . 16.J Informațiile pe care. le posedăm despre primii kantieni români ne permit să reținem figura cărturarului loan Budai. Deleanu care â fost implicat în opera de traducere, a tuturor codurilor austriece apărute între 1787—1812. Munca aceasta de traducător oficial i-a fost ușurată de buna pregătire filologică și juridică dobîndită în timpul studiilor filozofice, teologice și de drept urmate la . Universitatea din Viena. între anii 1783—1786 Budai Deleanu a frecventat facultatea de drept din Viena, avîndu-1 ca profesor de drept natural pe Franz Zmlier,. elevul și succe- sorul la catedră al lui Carol Anton de Martini. Tînărul Zeiller a debutat în cariera universitară ca adept al lui Martini, nume cunoscut al școlii juridice din secolul al XVIIÎ-lea, care — la fel cu Kohler, Achenwall și Heineccius — punea la baza dreptului natural voința divină. Una din primele lucrări ale lui Franz Zeiller, Vorlesungen uber Heineccius (Viena, 1781), aparține acestei direcții , din școala dreptului natural prekantian și tot în acest spirit l-a audiat și loan Budai Deleanu. Ulterior Zeiller s-a. apropiat de doctrina kantiană a dreptului pe care a acceptat-o și din anul 1797, în calitate de membru al comisiei aulice de legislație, a făcut să prevaleze în codificarea' austriacă principiile juridice kantiene. Con- comitent cu' activitatea sa în această comisie și la catedră Franz Zeiller elaborează lucrarea .de factură kantiană Das naturliche Privgtrecht (Viena, 1802) care a servit de îndreptat teoretic, alături de alte lucrări de filozofia dreptului natural și de știință legislativă, comisiei de elaborare a Codului civil austriac (Allgemeines biirgerliches Gesetzbuch .fur die. gesammten Deutschen Erblănder der Oesterreichischen, Monarchie, I—-III, Viena, 1811)8. . .. . . ' ' loan Budai Deleanu, după ce între 1804—-1807 a tradus împreună cu' Toma Moldovan Codul penal austriac' (Carte de pravilă ce cuprinde legile asupra faptelor răle și a călcărilor grele de poliție, I—II, Cernăuți, 1807),: a realizat în anii 1811—1812, cu concursul aceluiași coleg moldovean, traducerea Codului civil (Cartea legilor pravililor de obște părgărești pentru toate țările moștenitoare nemțești ă monarhiei austriecești, I—-III, Cernăuți, 1812). Aceste traduceri l-au obligat pe Budai Deleanu. să se familiarizeze cu principalele' sisteme de gîndire juridică ale vremii și în primul rînd cu cel al profesorului său Franz Zeiller'ajuns spiritul director al mișcării de codificare austriacă. , - .... . ■ ; Datorită acestuia, Codul civil austriac are la. bază ca principii de structurare și formulare a conceptelor juridice, pe lîngă dreptul roman, 8 Errist Swoboda, Das Allgemeines biirgerliches Gesetzbuch im Lichte ' der, Lehren Kants, Graz, 1926; Idem, Die philosophischen Grundlagen des osterreichi- schen biirgerlichen Rechts und ihre Bedeutung fiir die Gegenwart, în „Zeitschrift fur auslăndisches und internationales Privatrecht", II, 1928, p. 333 et. sq.; Idem, Die Ein- wirkungen der Philosophie Kants auf das bsterreichische und tschechoslowakische. bilrgerliche Recht, în „Zeitschrift fiir die gesamte Staatswissenschaft“, LIIL 1937), Heft 1, p. 151—172; Lucia Protopopescu, Noi contribuții la biografia lui Ion Budai-Deleanu. Documente inedite, București,. 1967, p. 148—149. ■ 11 —Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) ■ 162 -A- Andea dreptul natural kantian. Rostul lui Franz Zeiller pentru Codul civil a fost similar celui avut de- Portalis pentru Codul napoleonian, ambii fiind inspiratorii principiilor doctrinare. Comisia austriacă de codificare în- drumată de Zeiller avea la dispoziție lucrarea acestuia Das natilrliche Privatrecht a cărei influență se resimte în formulările codului. Măsura utilizării acestei lucrări, reeditată în anul 1808, rezultă și din folosirea ei frecventă de către autor . în comentarul alcătuit pe marginea codului (Commentar iiber das Allgemeine bilrgerliche Gesetzbuch fur die ge- sammten Deutschen Erblănder der Oesterreichischen Monarchie, I—IV, Viena și Triest, 1811—1813). Deși acest comentariu, ca și lucrarea Das natilrliche Privatrecht, de mare circulație în monarhie nu au fost înregistrate în catalogul bibliotecii lui loan Budai Deleanu, catalog care cuprinde doar obiectele și cărțile scoase de familie la licitație în septembrie 1820, este puțin probabil ca juristul român să nu le fi' citit și folosit în munca de traducere și în practica juridică. Aceasta cu atît mai mult cu cît Franz Zeiller a însem- nat pentru timpul său ceea ce a reprezentat Carol Anton de Martini pentru epoca reformismului terezian și iozefin. în plus, inventarul biblio- tecii, chiar în forma sa fragmentară, este în măsură să contureze și să sugereze bogăția lecturilor lui juridice, biblioteca sa conținînd cele mai recente lucrări de codificare: Codex judiciarius (Viena, 1797), Codex poenalis de delictis politicis (Viena, 1803), Codex civilis universalis (Viena, 1817) și Code Napoleon (Paris, 1808)9. Evident că acest catalog frag- mentar de bibliotecă este departe de a ne transmite toate cărțile pe care le-a avut și le-a citit Budai Deleanu, din el lipsind chiar și ediția germană a codului civil pe care l-a tradus. Pentru bogăția lecturilor sale pledează și relațiile prietenești eu Leopold Umlauff, profesor de literatură ger- mană la Universitatea din Lemberg, și cu Martin Kuralt, custodele biblio- tecii aceleiași universități10. Indiferent de exactitatea reconstituirii lecturilor lui loan Budai De- leanu cert rămîne faptul că traducînd Codul civil austriac s-a familiarizat, prin intermediul lui Franz Zeiller, cu filozofia dreptului kantian. Numele lui Immanuel Kant îi era dealtfel cunoscut și din lucrarea lui Christoph Wilhelm Hufeland Die Kunst das menschliche Leben zu verlăngern (Viena și Praga, 1797) pe care o avea în biblioteca sa11. Acestor date le-am putea adăuga și remarca lui G. Bogdan-Duică despre influențele în notele Țiganiadei ale lucrării lui lammanuel Kant Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft (Konigsberg, 1793)12. loan Budai Deleanu se înscrie astfel în istoria culturii noastre ca unul din primii kantieni care, prin traducerea codurilor austriece, are meritul de a fi și primul creator în limba română de terminologie juridică kantiană. Spre deose- bire de cea mai mare parte a operei sale rămasă în manuscris și, în 9 Teodor Bălan, Data marții lui Ion Budai Deleanu, în „Făt-Frumos“, IX (1934), nr. 2—3, p. 41—44 și nr. 4, p. 82—86. 10 Lucia Protopopescu, op. cit., p. 130 și 227. 11 Teodor Bălan, op. cit., p. 84. 12 G. Bogdan-Duică, Cantieni români, în „Sămănătorul". III (1904), nr. 6, p. 81. Cultura românească și Kant (sec. XIX) 163' consecință, necunoscută contemporanilor, aceste traduceri, juridice au fost tipărite, și au circulat, contribuind la difuzarea conceptelor kantiene de filozofia dreptului în rîndul celor care le-au folosit. . Filozofia kantiană s-â difuzat' în cultura românească și prin inter- mediul școlilor frecventate de tinerii români, școli ai ■ căror profesori au luat act de noua filozofie, s-au referit la ea îh prelegerile lor sau chiar au predat-o. Dintre aceste școli la loc de frunte s-a situat Liceul regesc academic din Cluj cu facultățile sale de filozofie și drept13. Aici noua direcție filozofică a fost ilustrată de profesorul de filozofie Koros Imre care prin însemnările sale dintre 1794—1802 certifică receptivitatea față de sistemul criticist. In cele două volume de însemnări ale sale se găsesc conspecte din lucrările lui Immanuel Kant, Johann Gottlieb Fichte și a kantienilor Wilhelm Traugott Krug, Gottlieb Hufeland, Karl Leonhard Reinhold, Lazarus Bendavid, Mellin, Mutschelle, Georg Goess, Salomon Maimon și Friedrich Bouterweck14. Același profesor s-a îngrijit și., de achiziționarea pentru biblioteca liceului, după cum rezultă din Catalogus librorum Bibliothecae Regiae Claudiopolitanae (1797), a unor lucrări de filozofie kantiană, cum ar fi Kritik der reinen Vernunft (Riga, 1781) a lui Immanuel Kant, Vber den ersten Grundsatz der Moralphilosophie de Kiesewetter și altele15. Auditor al acestui profesor clujean a fost și viito- rul kantian român Gheorghe Lazăr16'. - ■ După primele contacte cu filozofia kantiană la Cluj, Gheorghe Lazăr, ajuns student. în teologie la Universitatea din Viena (1806—1809) și re- venit în acest oraș pentru încă doi ani (1809—1811), a avut prilejul să-și îmbogățească cunoștințele în domeniul filozofiei criticiste al cărei adept a devenit. Ideile filozofului din Konigsberg erau cunoscute și dezbătute în orașul de pe Dunăre. Aici se afirmase în dezbaterile filozofice Lazarus Bendavid prin prelegerile sale despre filozofia kantiană, publicate la Viena: Vorlesungen liber die Critik der reinen Vernunft (1795), Vorle- sungen iiber die Critik der practischen Vernunft (1796), Vorlesungen liber die Critik der Urtheilskraft (1796), Rede iiber den Zweck der criti- schen Philosophie (1796), Beytrăge zur Kritik, des Geschmackt (1797) și Vorlesungen liber die metaphysischen Anfangsgriinde der Naturwissen- schaft (1798). Tot la Viena au văzut lumina tiparului comentariile lui Gottfried Immanuel Wenzel asupra logicii kantiene (Canonik des Ver- 13 Alexandru Tonk, Formarea intelectualității române din Transilvania și li- ceul piariștilor din Cluj, în „Studia Universitatis Babeș-Bolyai“, Series Historia, XIII (1968), fasc. 1, p. 45—58. , , ' 14 Bibi. Acad. R.S.R., Filiala' Cluj-Napoca, Ms. catolic nr. 573, voi. 2, f. 58v., 59r., 62r.—62v., 63v., 64v., 66r., 69v., 70v., 71r.—71v., 72v., 73r— 73v., 76v„ 82v., 86r., 87r., 90r.—90v„ 92r., 93r.,—93v., 95r., 96r„ 100v., 101r., 102v., lllr.—lllv., 127r., 129r., 135r., 141r. și 224r.; cf. Avram Andea Date noi privind biografia intelectuală a lui Gheorghe Lazăr (1779—1823), în „Ziridava", X, 1978; p. 303. 15 Ms. cat. nr. 573, voi. 2, loc. cit., f. 337r.—337v. , 1G G. Bogdan-Duică, Gheorghe Lazăr, București, 1924, p. 15—19; Avram Andea, op. cit., p. 302—304. - • 164 A. Andea standes und der Vernunft. Ein Commentar uber Immanuel Kants Logik, 1801), iar profesorul de drept natural ■ Franz Zeiller a subscris și el la dreptul formal kantian pe care l-a inserat în codurile austriece, l-a predat la universitate și l-a tipărit (Das natiirliche Privatrecht, Viena, 1802), contribuind mult la răspîndirea noilor idei în universități și colegii aca- demice. Manualul său retipărit în anul 1808 a ajuns să fie folosit treptat în toate universitățile, încît ediția a treia germană din 1819 a fost tradusă în latină de Francisc Egger anume pentru scopuri didactice (Jus naturae privatum. Editio germanica tertia latine reddita a Francisco nobili de Egger, Viena, 1819). Gheorghe Lazăr și-a desăvîrșit formația intelectuală în acest context de afirmare a ideilor kantiene și de receptare a lor de oficialitățile vie- neze. Spirit, deschis valorilor veacului, tînărul din Avrig aflat la studii în Viena a citit mult și cu discernămînt, a tradus din diverse domenii pentru nevoile școlii românești și a cumpărat din modestele economii noi titluri pentru biblioteca sa. Și-a procurat ediții din clasici (Seneca, Cicero, Sextus Aurelius Victor, Q. C. Rufus), scrieri iluministe (Sonnen- fels, Christian Wolff, Martini, De Lanjuinais, Fourbonnais), diverse lexi- coane, lucrări lingvistice, de științele naturii și teologice, la care am adăuga, pentru legăturile cu filozofia kantiană, manualul profesorului vienez Francisc Samuel Karpe, Institutiones philosophiae dogmaticae perpetuae kantianae disciplinae (3 voi. Viena, 1804), și a cehului Johann Maczek, Entwurf der reinen Philosophie. Ein Versuch den Untersuchun- gen der Vernunft uber Natur und Pflicht eine neue Grundlage zu sichern (Viena, 1803), Din biblioteca lui Lazăr am mai aminti și lucrarea lui Anton Karl Reyberger, Institutiones ethicae christianae seu theologiae moralis (Viena, 1808), folosită și citată de Franz Zeiller în comentatul său pe marginea Codului civil austriac11. Lecturile lui Gheorghe Lazăr din filozofia kantiană, pe care a tradus-o în românește și a predat-o, au fost fără îndoială mult mai bogate decît sumarele informații oferite de biblioteca sa dispersată și catalogată abia la începutul secolului nostru18. Gheorghe Lazăr reîntors în Transilvania ocupă funcția de profesor la Sibiu, de unde în. urma conflictului cu episcopul0Moga a plecat la București, reușind să înființeze aici școala românească de la Sfîntul Sava (1818)19. Printre disciplinele predate de profesorul transilvănean la noua școală a fost și filozofia tradusă și anunțată pentru tipar în Apelul la subscriere din 1822. în acest apel Lazăr arăta că „piedeca cea mai mare 17 Commentar uber das allgemeine burgerliche Gesetzbuch fur die gesamm- ten Deutschen Erblănder der Osterreichischen Monarchie, I, Viena și Triest, 1811, p. .168, 209, 214, 246, 256 și 286. 18 O. Lugoșianu, Biblioteca lui Gheorghe- Lazăr, în „Floarea darurilor", I (1907), voi. I, nr. 5, p. 299—300; G. Bogdan-Duică, op. cit., p. 153—163; Gheorghe Pârnuță, Gheorghe Lazăr. Contribuția sa la dezvoltarea învățămîntului București, 1973, p. 151—164. ’ 19 G. Bogdan-Duică, op. cit., p. 77—92; Gheorghe- Pârnuță, op. cit., p. 26—56; Elena Grigoriu, Istoricul Academiei domnești de la Sf. Sava (Contribuții documen- tare), București, 1978, p. 123—168. Cultura românească’ și Kant (sec. XIX) 165 a neiuțitei pășire a științelor a fost și este netipărirea cărților scolastice" și „făcea preacinstitului public de știre că voiește a dă la lumină în limba patriei adică: filosof ia, matematica și geografia, apoi după aceasta va urma și .istoria universală1*20. Cît despre această filozofie, anunțată spre tipărire la modul general, din relatările ulterioare ale elevilor și cola- boratorilor lui Lazăr, îndeosebi ale' lui Ion Eliade Rădulescu, rezultă că avea la bază sistemul filozofic kantian. Eliade Rădulescu își amintea în 1839, cînd publică în Curierul românesc prima biografie a lui Gheorghe Lazăr, că acesta „începu a traduce cursul de matematică a lui Wolf și de filosofie a lui Kant“ și că „Lazăr trecu cu filosofia în, metafizică și fiindcă avea și alt clas de trigonometrie, clasul de logică rămase vacant. Ca să îndestuleze și pe alți tineri ce erau pregătiți a asculta logica, fu însărcinat și cu clasul acesta tot Erdeli, și începu logica lui Condillac. Aceasta fu o ispită lui Lazăr; îl supăra să nu vază o sistemă urmată; simțea și cunoștea amestecul ce ar fi urmat în învățătură; se vede silit sau el a schimbat pe Kant sau Erdeli pe Condillac; cu toate că, ce este drept, vrea mai bine să rămîie jos Condillac pe lîngă Kant“21. Dacă pentru matematică informațiile și precizările lui Ion Eliade Rădulescu sînt confirmate de manuscrisele păstrate, pentru filozofie se știe doar că s-a folosit de sistemul filozofic kantian, predat foarte probabil după un compendiu asemănător celui al lui G. B. Jăsche (Immanuel Kant, Logik. Ein Handbuch zu Vorlesungen, Herausgeber Gottlob Ben- jamin Jăsche, Kbnigsberg, 1800) sau Francisc Samuel Karpe (Institutiones. philosophiae dogmaticae pereptuae kantianae disdplinae, I—-III, Viena, 18 0 4)22. Oricum, școala românească de la Sf. Sava prin Gheorghe Lazăr a rupt cu tradiția matematică și filozofică a Academiei grecești din Bucu- rești, preferind matematicii lui Francoeur și Lacroix pe cea a lui Wolff și Metzburg, iar filozofiei lui Condillac și Destutt de Tracy pe cea a lui Immanuel Kant mediată de compendiile vremii. Noua direcție inaugurată de filozofia kantiană echivala și cu un act național românesc, constituind replica la tradiția culturii filozofice în limba greacă bazată pe sistemele de gîndire ale lui Etienne Bonnot Condillac și Destutt de Tracy. Cu puțin timp înainte ca Gheorghe Lazăr să înceapă la București lupta pentru impunerea filozofiei kantiene, în Moldova noua filozofie cîștigase teren prin opera de codificare întreprinsă de domnul Scarlat Calimach. Acesta luase hotărîrea să dea țării un cod de legi și în acest sens numise o comisie de traducători a Pravilelor împărătești și o alta însărcinată cu adunarea legiloi' și obiceiurilor țării în materia civilă și criminală. Din comisia de traducători au făcut parte Anania Cuzanos, profesor la Academia domnească din Iași, și Christian Flechtenmacher, jurist brașovean. Acesta urmase filozofia și dreptul la Viena, unde fusese 20 Apud G. Bogdan-Duică și G. Popa-Lisseanu, Viața și opera lui Gheorghe Lazăr, București, 1924, p. 27—28. 21 Apud ibidem, p. 254—256. 22 Avram Andea, op. cit., p. 300. • • ’ 166 A. Andea elevul lui Franz Zeiller, de la care a învățat dreptul natural kantian și știința codificării legislative23. ■ ' Rezultatele muncii celor două comisii, din care au făcut parte și boierii români Andronache Donici, Costache Conache, Grigoraș Sturza, P, Negri, Mihail Sturza, lordache Ghica și mitropolitul Veniamin, s-au materializat în elaborarea Codului Calimach tipărit la Iași (1816—1817). Inspiratorul principiilor, filozofice ale codului a fost Flechtenmacher care a folosit drept model Codul civil austriac (1811) și lucrările lui Zeiller, Commentar uber das Allgemeine biirgerliche Gesetzbuch fiir die ge- sammten Deutschen Erblănder der Oesterreichischen Monarchie (4 voi., Viena și Triest, 1811—1813) și Das natiirliche Privatrecht (ed. 2, Viena, 1808), de unde și prezența conceptelor juridice kantiene și a asemănărilor de formă, structură și formulare cu modelul austriac. Spre exemplificare am aminti din Codul Calimach conceptele kantiene de drept real (drit realnic, Sachenrecht), de drept personal (drit personalnic, persoriliches Recht)2i, la care am asocia analiza comparativă a Codului Calimach și a Codului civil austriac întreprinsă de Vasile Conta și I. Corjescu, analiză care le-a permis să stabilească următoarele estimări statistice: 62,31% după Conta și 76,22o/o după Corjescu din articolele codului austriac sînt utilizate în codul moldovean și 57,82%, respectiv 70,44%, din articolele codului moldovean își au originea în codul austriac25. Se poate concluziona că dreptul formal kantian a oferit Moldovei, prin intermediul Codului civil austriac și a lucrărilor lui Franz Zeiller, o concepție specifică și modernă de receptare și asimilare într-o sinteză nouă a dreptului roman, bizantin și. cutumiar moldovean. Codul Calimach se, prezintă astfel, într-o mare măsură, ca o încercare reușită de codifi- care a dreptului pozitiv pe baza principiilor dreptului natural kantian. Concomitent cu difuzarea filozofiei kantiene în Țara Românească și Moldova asistăm și în Transilvania la un' proces similar, evidențiindu-se în această direcție activitatea profesorului de drept natural Ștefan Bano de la Liceul regesc academic din Cluj. Ajuns în anul 1818 profesor la facultatea de drept, Bano s-a orientat spre manulalele kantiene de drept natural și îndeosebi spre cel al lui Franz Zeiller (Das natiirliche Privat- recht) pe care l-a folosit în traducerea latină din 1819. Mai mult Ștefan Bano, plecînd de la acest manual, a întocmit pentru nevoile facul- tății clujene compendiul Elementa jurisprudentiae naturalis secundum vestigia celeberrimorum Franc, nob. de Zeiller, ac de Egger aliorumque de jurisprudentia meritissimorum virorum conscripta a Stephano Bano 23 Vezi Codul Calimah, București, 1958, p. 4—5 și bibliografia de la p. 945—949. 24 Codul Calimah, p. 201—203, § 405. 25 Valentin Al. Georgescu, Trăsăturile generale și izvoarele Codului Calimach, în „Studii. Revistă de istorie", XIII (1960), nr. 4, p. 73—106, în special p. 106. Pen- tru raporturile dintre cele două coduri vezi și studiul mai nou al lui Valentin Al. Georgescu, Les contacts entre le droit moldave et le droit autrichien au debut du XI Xe siecle, în „Feștschrift fiir Ernst Cari Hellbling", Salzburg, 1971, p. 159—193 Cultura românească și Kant (sec. XIX) 167 (Cluj, 1836). Acest compendiu a stat la baza predării dreptului natural la Cluj pînă la revoluția din 1848, după el studiind și tinerii români care au urmat facultatea juridică26. Numărul auditorilor români ai acestui curs kantian de drept natural, firește ținut mult mai devreme decît tipărirea lui, a fost impresionant, cifrele școlare ale facultăților de filozofie și drept publicate pentru anii 1822—1826, 1828—-1829 și 1831—1835 cuprin- zînd un număr de 448 de români din totalul de 2716 studenți, ceea ce reprezintă 16,49o/o. Dacă pentru anii 1822—1826 și 1828—1829 media anuală a studenților români a fost de 28,57 iar media anuală generală de 208,14, pentru anii 1831—1835 aceleași medii ajung la 49,6, respectiv 251,8. Creșterea mediei anuale a românilor este de 42,39o/o față de cea generală de numai 17,33<>/o, diferență explicabilă prin neechivalarea cursu- lui filozofic de la Blaj, înființat în 1831, cu cel din Cluj27, curs necesar urmării studiilor juridice. Sporirea în general a cifrelor de școlarizare cu începere din 1831 a fost determinată de noul curs politic spre național înregistrat acum și materializat în orientarea spre funcțiile laice și im- plicit spre învățămîntul filozofico-juridic. în această situație tinerii români care aspirau la funcțiile administrației de stat trebuiau să urmeze filozofia nu la Blaj, -ci la Cluj, de unde și numărul acestora în creștere la facultățile de filozofie și drept28. ■ ' Printre tinerii români care au studiat la Cluj și au ajuns figuri de si.amă ale mișcării culturale și naționale amintim pe loan Dragoș, Petru Dobra, George Barițiu, Aron Pumnul, Alexandru Bohățel, loan Bran, Avram lancu, Alexandru Papiu Ilarian, Alexandru Baternai, Nicolae Popea și alții care într-un fel sau altul au luat act de filozofia kantiană. Un loc aparte pentru însăși istoria învățămîntului juridic din Cluj l-a ocupat Ladislau Vajda, elev al școlii clujene între 1794—-1801 și ulterior deținător de funcții guberniale, ajuns în anul 1818 profesor de dreptul patriei și drept criminal la facultatea juridică. A păstrat această funcție între anii 1818—183029, publicînd în acest răstimp mai multe lucrări 26 Pentru numărul acestora vezi Alexandru Tonk, op. cit., p. 55. 27 Ibidem, p. 49. • 28 Facultățile de filozofie și drept din Cluj aveau fiecare o durată de doi ani de zile. întrucît studenții din anii despre care avem date statistice în cea mai mare parte provin sau își continuă studiile în anii din care lipsesc asemenea date, consi- derăm posibilă o estimare bazată pe cifrele de școlarizare cunoscute. Astfel pentru perioada 1818—1847, timp cît a profesat Ștefan Bano la facultatea de drept, în lipsa datelor pe anii 1818—1821, 1827, 1830 și 1836—1847, dacă luăm 28,57 media anuală a studenților români pînă la 1831 și 49,6 după această dată,' rezultă un număr de încă 766 auditori români la filozofie și drept. Numărul lor se pare că a fost mai mare decît media luată, cel puțin după 1835, deoarece în 1842 numai la drept erau înscriși 44 de români (cf. Alexandru Tonk, op. cit., p. 49). Pe baza acestei estimări admisibile numărul românilor înscriși la filozofie și drept între anii 1818—1847 se ridica la aproximativ 1214! . 29 Vezi Calendarium novum et vetus ad annos: 1818, p. 247; 1819, p. 194—195; 1820, p. 241—242; 1821, p. 238—239; 1822, p. 198; 1823, p. 202—203; 1824 p. 241—242; 1825. p. 241—242; 1826, p. 109—191; 1827, p. 192; 1828, p. 210; 1829, p. 193—194; 1830, p. 188—189. . 168 A. Andea '■ juridice30 și adunînd o bogată și valoroasă bibliotecă ce a fost donată școlilor românești din Blaj31. Pătrunderea filozofiei kantiene' în Liceul piarist din Cluj este ilus- trată și de cataloagele bibliotecii acestuia întocmite între anii 1797—1838. Astfel Catalogus librorum Bibliothecae Regiae Claudiopolitanae anno 1797 cuprinde, pe lîngă lucrările menționate ale lui Kant și Kiesewetter, diverse titluri de autori kantieni, dintre care amintim Neues System einer philosophischen Tugendlehre aus der Natur der- Menschheit ent- wickelt (Leipzig, 1790) și Philosophie der Erkenntnisse (Bayreuth, 1791) de Johann Heinrich Abicht32, Beitrâge zu Berichtigung bisheriger Miss- verstăndnisse der Philosophie (voi. 1, Jena, 1790) și Versuch einer neuen Theorie des menschlichen Vorstellungsvermbgens (Praga și Jena, 1789) de Karl Leonhard Reinhold33. In catalogul alcătuit în februarie 1823 și semnat printre alții de profesorul de drept Ștefan Bano, catalog care cuprinde numai titluri din „filozofi și fizici", pe lîngă autorii amintiți mai sus34 figurează și kantianul Johann Schulze cu Erlăuterungen iiber des Herm Professor Kant Kritik der reinen Vemunft (Konigsberg, 1784)35. Catalogus librorum Bibliothecae Lycei Regii Claudiopolitani din anii 1835—1836 consemnează noi titluri din Immanuel Kant și lucrările Der Staat und die Schule (Leipzig, 1810) și Dikăopolitik oder neue Restaura- tion der Staatswissenschaft mittels des Rechtsgesetzes (Leipzig, 1824) de Wilhelm Țraugott Krug36. Toate aceste titluri enumerate sînt cuprinse și în catalogul din anul 183837,’ catalog alfabetic care surprinde, ca dealt- fel și celelalte, prin lipsa unor lucrări despre care se știe că au stat la baza cursurilor de filozofie și drept predate de profesorii liceului. Dincolo de ceea ce a însemnat Lembergul prin activitatea lui loan Budai Deleanu și Toma Moldovan, Bucureștiul prin aceea a lui Gheorghe Lazăr, lașul prin mișcarea de codificare și Cluj.ul- prin facultățile sale în stabilirea unor legături fertile între cultura românească și filozofia kan- tiană, adevărata măsură a acestor raporturi culturale a fost dată în prima jumătate a secolului al XlX-lea de Blaj. Centru românesc de primă importanță pentru tradiția raționalistă wolffiană din cultura noastră, Blajul a cunoscut pe la 1825 procesul 30 Az erdelyi polgâri magânyos torvenyek historiâja, Cluj, 1824; Synopsis his- toriae juris Transilvaniei in usum auditorum suorum, Cluj, 1830; Az erdelyi polgâri magănos tbrvenyekkel valo esmeretsegek, I—III, Cluj, 1830, etc. 31 Biblioteca testată de repausatul Ladislau Vaida, în „Programa Gimnaziului superior, Preparandiei, Normei și școalei poporale de fetițe din Blaj", pe anul sco- lastic 1890/91, Blaj, 1891, p. 14—44; pe anul scolastic 1891/92, Blaj, 1892, p. 16—42 și pe anul scolastic 1892/93, Blaj, 1893, p. 18—32. Printre autorii prezenți.în biblio- teca lui Vaida amintim pe Herder, Schiller, Karl Rotteck, Chateaubriand etc. 32 Bibi. Acad. R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Ms.. cat. nr. 678, f. 316v. 33 Ms. cat. nr. 678, loc. cit., f. 350r.—350v. 34 Bibi. Acad. R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Ms. cat. nr. 722, p. 1, 29 și 47—48. 35 Ms. cat. nr. 722, loc.1 cit., p. 51. 36 Bibi. Acad. R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Ms.. cat. nr. 2—3, f. 39v. și 42r. 37 Catalogus librorum Bibliothecae Lycei Regii Claudiopolitani (1838). Bibi. Acad. R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Ms. cat. nr. 679, sub voce. Cultura românească și Kant (sec. XIX) 169 dislocării și înlocuirii acestei- tradiții cu filozofia kantiană. Promotorul noii direcții filozofice a fost Timotei, Cipariu, care s-a autoinițiat în filo- zofia germană, stăruind mai cu seamă asupra kantismului pe care, din 1828, îl predă la cursul filozofic de un an din Blaj38. Dacă nu se cunosc decît ipotetic manualele și compendiile utilizate la această dată de Cipa- riu, cel puțin se poate afirma că noua filozofie a fost predată în limba latină. Faptul pare confirmat de practica ulterioară a lui Simeon Băr- nuțiu, discipolul lui Timotei Cipariu, care ajungînd în octombrie 1830 profesor la același curs filozofic a predat tot în latină filozofia kantiană după compendiile lui Wilhelm Traugott Krug. Alegerea compendiilor de filozofie ale lui Krug de către Simeon Bărnuțiu a fost determinată de conținutul și caracterul acestora, cuprin- zînd o filozofie mult simplificată în raport cu lucrările elaborate de Immanuel Kant, fapt ce conferea compendiilor o mare accesibilitate și prețuire din partea profesorilor. Așa se explică de ce Simeon Bărnuțiu a folosit la Blaj nu atît opera lui Kant, ci prelucrările acesteia datorate lui Krug, prelucrări care s-au bucurat de audiență și au cunoscut tradu- ceri în mai multe țări europene. Dar, în afară de meritul lui Wilhelm Traugott Krug de a fi difuzat în Europa filozofia kantiană prin com- pendiile sale, am reține și pe acela al creerii unui sistem propriu de gîndire filozofică, e adevărat de factură kantiană, pe care autorul l-a denumit sintetism transcendental. Concepția filozofică a lui Krug a dobîndit o orientare proprie începînd cu opera sa Entwurf eines neuen Organons der Philosophie (1801), după ce în prealabil publicase mai multe dizertații teologice, cîteva conside- rații asupra lui Herder (Uber Herder’s Metakritik, 1799) și unele lucrări îndreptate împotriva lui Fichte (Philosophie der Eye, 1800; Briefe liber die Wissenschaftslehre; 1800) și Schelling (Briefe liber den neuesten Idealismus, 1801). Ideile din Organon au fost reluate și dezvoltate în Fundamentalphilosophie (1803), lucrare continuată de System der theo- retischen Philosophie (3 voi., 1806—1810) și de System der praktischen Philosophie (3 voi., 1817—1819). Aceste lucrări au cunoscut mai multe ediții, dintre care amintim și pe cea vieneză apărută în editura Franz Hărter (Philosophische Werke, 1818), servind și fiind folosite drept ma- nuale pentru predarea filozofiei în învățămîntul universitar și colegial. Era o filozofie în esență kantiană, influențată însă de Fichte, Schelling și Jacobi, după cum însuși Krug recunoaște și mărturisește în prefața la compendiul său Handbuch der Philosophie und der philosophischen Lite- ratur (2 voi., Leipzig, 1820—1821). . Datorită accesibilității și expunerii sistematice a ideilor kantiene, corectate pe alocuri cu datele filozofiei postkantiene, Wilhelm Traugott Krug a reușit să asigure lucrărilor sale o intensă și vastă circulație euro- peană ilustrată de numeroasele ediții și traduceri. Am aminti astfel că numai Handbuch-vl a cunoscut la Leipzig trei ediții în anii 1820—1821, 38 loan Rațiu, Timotei Cipariu. Viața și activitatea lui, Blaj, 1905, p. 12. 170 ■ : ' Ai.Andea 1822 și.l828, la care am adăuga edițiile lucrărilor System der praktischen Philosophie,' Fundamentalphilosophie^și System der theoretischen Philo- sophie: Ultimele două lucrări au fost, traduse în limba latină de profeso- rul Ștefan Mărton pentru nevoile colegiului1-reformat din Papa, comitatul Veszprem. Traducerea lui Mărton, profesor cu studii ■ filozofice și teolo- gice la Gottirigen, prefațată la'15 iunie 1819 a-fost.--imprimată în tipo- grafia lui Anton Pichler din Viena sub titlul Systema philosophige criticae in compendium redegit, latine interpretatus est, ac'edidit Stephanus Mâr-? ton, philosophiae ac matheseos professor.:Tomus I. Philosophiam funda- mentalem, Logicam, Metaphysicam...et Aestheticam in se complectens (1820). în cultura greacă filozofia lui Wilhelm Traugott Krug a pătruns prin traducerea lui" Constantin Mihail Koumas din anii 1818—182039 iar în cea .polonă prin traducerea lui Zabellewicz, pseudonimul lui J-.,Em. Jan- kowski49. . Pentru .cultura românească legăturile cu filozofia kantiană a lui Krug s-au putut realiza inițial,. înțr-o vreme cînd nu aveam traduceri româ- nești, fie prin-intermediul traducerilor. neogrecești, ale lui Koumas în Țara Românească și Moldova, țări cu tradiții de' cultură în limba greacă, • fie direct prin, edițiile germane ale lui Krug: în Transilvania sau tot aici prin intermediul traducerii latine a lui Mărton.. Existența acestei- tradu- ceri în-limba- latină a .filozofiei teoretice a lui Wilhelm Traugott Krug și prezența ei în biblioteca lui Timotei Cipariu41 credem, că ne permite,. . cel puțin ipotetic, să admitem folosirea acestei versiuni latine de către Cipariu în-predarea filozofiei kantiene la Blaj'între 1828—1830. Tot de' la această traducere, latină e probabil să fi plecat și Simeon Bărnuțiu în toamna anului .1830, -de cînd a fost însărcinat cu . predarea filozofiei la cursul filozofic din Blaj. Este puțin probabil ca Timotei Cipariu și Simeon Bărnuțiu,' ’predîndu-l în latină pe Krug, să fi recurs la traduceri proprii în condițiile., existenței și posedării .traducerii lui Ștefan Mărton.. Profe- sorii blăjeni au fost, însă" obligați să traducă , filozofia practică (System der praktichen Philosophie) a lui, Wilhelm Traugott Krug odată cu dez- voltarea cursului filozofie-de la un ân la doi ani prin decretul împărătesc din 11 -septembrie 183142. De acum crederh-că ,a început să se predea la Blaj pe lingă filozofia teoretică și cea practică, — conținînd doctrinele ’ 38 Wilhelm Traugott Krug, Handbuch der Philosophie und der philosophischen Literatur, ed. III, .voi.- 1, Leipzig, 1828, p. VII; Idem, Allgemeines Handworterbuch der philosophischen Wissenschaften nebst ihrer Literatur und Geschichte, ed. II, voi. 2, Leipzig, 1833, p. 659. ' ' . " ' . y ' • « Wilhelm Traugott Krug, Handbuch der Philosophie und der philosophischen Literatur,' ed.’ itl, voi., 1, Leipzig, 1828,’p. VII;' Bibliografia filozofii polskiej 1750— 1830, Warszawa, 1955, p. .43—44.- - . 41 Cartea se găsește azi la Bibi. Acad. R.Ș.R., Filiala Cluj-Napoca,'1 Fond Blaj, cota 2810.-Ea face parte din' cărțile’ aparținătoare bibliotecii Tiii Timotei Cipariu și înainte de a ajunge la acesta' a fost oferită drept premiu; în 30 -iunie 1823, lui Chris- țian Benedek, elev la colegiul din Aiud. însemnarea din; 28 mai 1825 de pe ultima foaie de protecție a cărții a fost ștearsă, probabil de Cipariu. 42 Nicolae Albu, Istoria școlilor românești din Transilvania între 1800—1867, București, 1971, p. 32. v.;.. .’ - Cultura românească și Kant (sec. XIX) 171 dreptului, eticii și religiei — confirmîndu-se informația lui. Alexandru Papiu Ilarian.că „profesorul filosofici Bărnuțiu încă la a. 1831 introduce în Blaj dreptul firei, iar acum pe la a. 1834, cel dintîi începe a propune dreptul firei în limba română“43. întreruperea activității profesorale a lui Simeon Bărnuțiu, numirea sa de.notar consistorial între 1835—183944 și suplinirea catedrei sale de filozofie teoretică și practică prin loan Dragomir45 nu i-a permis să termine traducerea în românește a filozofiei lui Krug. Revenirea la catedră în anul 1839 i-a dat posibilitatea lui Bărnuțiu să desăvîrșească începuturile mai vechi ale traducerii filozofiei predate. Munca nu i-a-fost ușoară, așa cum rezultă din scrisoarea adre- sată în același an lui George Barițiu, căruia îi mărturisea: „am socotit șă scap pe încet și încît mă vor lăsa împrejurările dinafară filozofia din jugul și robia limbii latinești (batăr de jumătate), în care gemînd și înă- dușită fiind de la începutul școalelor din Blaj pînă în ziua de astăzi, tare puțin a luminat mințile auzitorilor români, că a fost după toată etimo- logia cuvîntului și înțelesul, numai roabă teologiei; dar nu roabă ce merge cu lumina aprinsă înaintea Doamnă-sa, că atunci tot ar mai fi ceva, ci roabă care-i poartă șlepu dindărăpt“46. Eforturile au fost încu- nunate de succes, Simeon Bărnuțiu reușind în cele din urmă să traducă integral filozofia lui Krug după Handbuch der Philosophie und der philosophischen Literatur. Prin această traducere Bărnuțiu a fost primul dintre cărturarii români ai secolului trecut care a realizat transpunerea în limba română a unei lucrări de filozofie kantiană care a cuprins logica, metafizica, estetica, dreptul, etica și religia. Lucrarea folosită drept manual la Liceul episco- pal din Blaj a circulat în manuscris, rămînînd pînă azi în această formă. Mai mult, autorul manuscriselor a intrat în anonimat, acestea fiind iden- tificate relativ recent de Pompiliu Teodor și Dumitru Ghișe47, la care am adăuga un nou manuscris de drept natural identificat în colecția de manuscrise a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca48. în prezent sîntem astfel în posesia unui număr de patru manuscrise bărnu- țiene, Mss. rom. nr. 38, 39 și 40 păstrate la Biblioteca Academiei R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Secția de mss., Fondul Blaj și Ms. rom. nr. 4192 din colecția de manuscrise a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj- Napoca, care cuprind șase părți din Hanăbuch-xil lui Krug, lipsind partea 43 Istoria românilor din Dacia Superioară, I, Viena. 1851, p. 228. 44 Calendarium novum et retuș ad annos: 1835, p. 267; 1836, p. 373; 1837, p. 273; 1838, p. 308; 1839, p. 272. 45 Calendarium novum et vetus ad annos: 1835, p. 279; 1836, p. 284; 1837, p. 284; 1838, p. 319; 1839, p. 282. 46 George Barițiu si. amicii săi. Corespondență, în „Tribuna poporului", V. I. (1903), nr. 43, p. 1. 47 Contribuții la cunoașterea activității filozofice a lui Simion Bărnuțiu, în „Revista de filozofie", XI (1964), nr. 3, p. 357—369. 48 Știința dreptului, Ms. rom. nr-, 4192, 76f. Prezentarea și datarea manuscrisu- lui la Avram Andea, Precizări noi despre, activitatea profesorală a lui Simeon Băr- nuțiu la Blaj, în „Ziridava", XI, 1979, p. 939—948. 172 A. Andea a IV-a de estetică, care însă, după cum. rezultă din numerotarea părților manuscriselor; a existat și ea dar nu-a ajuns pînă la noi49. Manuscrisele vin să confirme încă o dată informațiile prețioase și veridice ale lui Alexandru Papiu Ilarian, printre care și aceea că „profesorul Simeon Bărnuțiu lăsîndu-se de notariatul consistorial, ce-1 duse de la 1835—39, și apucîndu-se iarăși de filosofie la 1839 traduse toată filosofia lui Krug și o propunea'în limba națională"50. Despre acest moment din activitatea profesoral-filozofică a lui Bărnuțiu ne informează aproape identic și George Bârițiu, care arată că la anul 1839 „numai cît Bărnuțiu renurițînd la funcțiunea de notariu consistorial rămase profesor de filosofie pentru care avea o predilecție pasionată. învățase nemțește; Kant, Hegel, Fichte, Krug, Herbart și alții, cu toate acele teorii care ajunseseră pe atunci oarecum la modă și agitau spiritele mai vîrtos în Germania, făceau studiul lui de toate zilele"51. ' Cursul filozofic bărnuțian este în general o traducere liberă, o pre- lucrare a compendiului Handbuch der Philosophie und der philosophi- schen Literatur care respectă structura originalului cu unele mici modi- ficări, ca eliminarea bibliografiei, restrîngerea sau extinderea unor para- grafe și dezvoltarea explicațiilor acestora cu exemple luate din alte lucrări ale lui Krug (îndeosebi din Fundamentalphilosophie, System der theoretischen Philosophie, System der praktischen Philosophie, Allge- meines Handwdrterbuch der philosophischen Wissenschaften nebst ihrer Literatur und Geschichte și Versuch einer systematischen Enzyklopădie der Wissenschaften), din literatura clasică greacă și romană, din istoria universală și transilvăneană52. Unele din aceste lucrări folosite de Simeon Bărnuțiu pentru completarea explicațiilor Handbuch-lm au fost inven- tariate, la plecarea din Iași, în biblioteca sa. Aceasta conținea din opera lui Krug, în afară de Handbuch der Philosophie und der philosophischen Literatur, și Allgemeines, Handworterbuch der philosophischen Wissen- schaften nebst ihrer Literatur und Geschichte (Leipzig, 1827—1829 în 4. volume)53. ... 1 Printre însemnările proprii ale profesorului Bărnuțiu pe marginea unor paragrafe din Krug, am aminti două în care se referă la Immanuel Kant. Astfel tratînd despre „categoriile înțelesului" (intelectului), Simeon Bărnuțiu arată .că „agerimea lui Kant (oarecînd profesor de fie în Konigsberg) a străbătut organismul minții omenești și a descoperit categoriile acestea, le-a pus în rînd sistematic și a arătat referința lor cea adevărată către lucrurile cunoștinții în cartea ce se zice «Critica cuven- tului curat» (Kritik der' reinen Vernunft); aici a- arătat el ce poate ști 49 Ibidem. 50 Istoria românilor din Dacia Superioară, I, Viena, 1851, p. 229. 51 Episoade din viața episcopului loan Pop de Lemeny^ în „Observatoriul", III (1880), nr. 47, p. 186. - . 52 Dumitru Ghișe și Pompiliu Teodor, op. cit., p.. 357—369; Avram Andea, Bei- trăge zum padagogischen Denken Simeon Bărnuțius in der Zeit seiner Blajer Tă- tigkeit, în „Noesis“, III, 1975, p. 194. 53 Bibi. Acad. R.S.R., Ms. doc. rom. 4976. Cultura românească și Kant (sec. XIX). 173 omul și ce nu poate ști, despre ce fel de lucruri își poate cîștiga omul cunoștințe aievea și despre ce nu-și poate sau care sînt marginile minții omenești și a cunoștinții, peste care nici este iertat omului a trece, și dacă trece peste ele, atunci ajunge într-un loc pustiu în care nu se află lucruri aievea, ca să-și poată cîștiga cunoștințe aievea"54. In altă parte, analizînd categoria kantiană de modalitate, Bămuțiu adaugă paragrafu- lui corespunzător din Krug observația că „tot ce răsare și se strică, caută să aibă a sa cauză anumită în natură. Pentru aceea presupunem cum că prețutinde în natură domnește un curs al naturii potrivit cu legile ei; presupunerea aceasta conduce pe toți cercătorii naturii și pe istoricii cei adevăr ați, așa cît de s-ar abate de la presupunerea aceasta (ad de ar socoti cum că în natură se întîmplă unele lucruri și fără de cauză sau cum că cauza lor nu se poate afla defel'în natură) atunci ar înceta toată cercarea naturii și istoria. într-această privință bine se poate zice eu Kant cum că înțelesul nostru dă naturii legi ad legi curate, iar cele empirești pe analogie și inducere întemeiate trebuie să le învețe de la natură înțelesul omului"55. S-ar putea adăuga noi exemple, dar le considerăm suficiente și pe acestea pentru surprinderea clarității și adîncimii gîndirii filozofice bărnuțiene. ; în afară de valoarea în sine a prelucrărilor lui Simeoh Bărnuțiu după lucrările lui Krug considerăm de mare importanță pentru formarea unei intelectualități românești de factură kantiană și numărul auditorilor săi. Date statistice, despre tinerii de la Liceul episcopal din Blaj nu avem publicate pentru perioada anilor 1828—-1848, deși Nicolae. Albu amintind de „tezele" examenelor semestriale de filozofie păstrate pentru anul școlar 1839/40, precizează că acestea cuprind și anexe cu numele celor înscriși la examene56. în lipsa datelor despre aceștia, încercăm să estimăm numărul auditorilor filozofiei kantiene de la Blaj bazîndu-ne pe date publicate ’ pentru seminarul teologic. Numărul teologilor sau alumnilor pentru anii școlari 1820/21 a fost de'39, pentru 1830/31 și 1840/41 de 45 și pentru 1850/51 de 4157. în șematismele anilor 1835 și 1842 figurează Ia teologia din Blaj și.Viena cîte 55 de alumni58. Avînd în vedere că durata studiilor seminariale în urma reformei din 1831 a fost ridicată de la trei la patru ani, rezultă că, într-un an de studiu erau aproximativ între 11—14 seminariști. Cum aceștia se recrutau la Blaj, precumpănitor 54 Bibi. Acad. R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Ms. rom. nr, 38, f. 78r. 55 Ms. rom. nr. 38, loc. cit., f. 88v. 56 Istoria școlilor românești din Transilvania- între 1800—1867, p. 39—40. Cole- gul lacob Mârza de la Biblioteca Battyaneum din Alba lulia, căruia țin să-i mul- țumesc și pe această cale, mi-a comunicat că într-un act semnat de Simeon Băr- nuțiu. de la examenul de metafizică din 1843 ar figura 28 de studenți din anul I. Din păcate nu se cunosc anual cifrele de școlarizare. 57 loan Rațiu, Blajul. Scurte notițe informative, Brașov, 1911, p. 34. 58 Schematismus venerabilis cleri graeci ritus catholicorum dioeceseos. Foga- rasiensis in Transilvania, Blaj, 1835, p. 217—218; Schematismus venerabilis cleri graeci ritus catholicorum dioeceseos Fogarasiensis in Transilvania, Blaj, 1842, p. 223—224. 174 A. Andea din. cei care terminau cursul filozofic de doi ani, înseamnă că într-un an de studiu la filozofie erau tot în jur de 11—14 auditori. Luînd această medie pentru'cei douăzeci de ani școlari cuprinși între 1828—1848, rezultă cu probabilitate un total minim de 220—280 de auditori ai cursului de filozofie kantiană predat de Timotei Cipariu (1828—1830), Simeon Băr- nuțiu (1830—1834 și 1839—1845), loan Dragomir (1835—1839), Demetriu Lăday (1845—1846) și Aron Pumnul 1847—1848)39. ■ ' . Rezultatul introducerii și predării' filozofiei kantiene în liceul din Blaj a fost' crearea unui învățămînt filozofic nou, menit să formeze o intelectualitate românească familiarizată cu criticismul lui W. T. Krug și a altor kantieni. Noile idei filozofice s-au difuzat în societatea româ- nească prin cuvîntul rostit de la catedră de profesorii amintiți în frunte cu Bărnuțiu, prin auditorii lor care au copiat în zeci de exemplare cursu- rile (ajunse la noi tocmai prin asemenea copii), prin scrierile aceluiași Bărnuțiu publicate în gazetele brașovene60, prin conferințele ținute de acesta în Blaj61, prin proclamațiile sale și ale lui Aron Pumnul răspîndite în timpul revoluției de la 184862. . în timp ce la Blaj anul 1828 marca începutul unei etape noi în miș- carea cultural-filozofică a românilor transilvăneni, soldată cu biruința deplină a direcției filozofice kantiene, în Țara Românească și Moldova se continuă într-un fel tradiția legăturilor cu filozofia criticistă în condițiile prevalării interesului și opțiunilor pentru filozofia franceză a lui Con- dillac și Destutt de Tracy, mai cu seamă în lecturi, pe cîtă vreme școala prin profesorii ardeleni va încerca să asigure continuitatea tradiției kantiene. Bibliotecile particulare din Țara Românească prin cataloagele lor dovedesc preferințe pentru filozofii francezi și englezi, chiar dacă la Școala de la Sf. Sava Eufrosin .Poteca, fostul colaborator al lui Gheorghe Lazăr, preda în românește filozofia lui Heineccius tradusă după ediția 59 Pentru Aron Pumnul și filozofia lui Krug a se vedea Ioana Petrescu, Un discipol pașoptist al lui W. T. Krug: Aron Pumnul, în „Studia Universitatis Babeș- Bolyai", Series Philologia, 1968, fasc. 1, p'. 89—97. 60 Un document pentru limba română din an. 1842. O tomneală de rușine și o lege nedreaptă, în „Foaie pentru minte, inimă și literatură", XVI (1853), nr. 38, p. 285—288 și nr. 39, p. 295—298; Săborul cel mare al episcopiei Făgărașului. Pro- logus galeatus, în „Foaie pentru minte, inimă și literatură", VI (1843), nr. 4, p. 26— 29 și nr. 5, p. 33—37. ■ 61 Pădureanu, O conferință a. lui Simian Bărnuțiu ținută la 30 octombrie st., v. .1844 în Blașiu (pînă acum inedită), în „Gazeta Transilvaniei", L- (1887), nr. 42, p. 2—3; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XlX-lea, I, Cluj-Napoca, 1977, p. 139. x " 02 Provocațiunea din martie 1848 a lui Bărnuțiu și Proclamația din aprilie 1848 a lui Pumnul apud Victor Cheresteșiu, Adunarea națională de la Blaj 3—5/15— 17 mai 1848, București, 1966, p. 211—214 și 218—220. Pentru cea a lui Bărnuțiu vezi și Vasile Pop,-Un document din 1848 găsit .la Bandul de Cîmpie, în „Studii si ma- teriale" (Tg. Mureș), III—IV (1972), p. 279—290; Revoluția de la 1848—1849 din Transilvania, I, București, 1977, p. 90—93. • 0 o Cultura românească și Kant (sec. XIX)- 175 grecească;La lui Grigore. Brîncov.eanu63. Dar;?același Poteca,'în discursul rostit la 1. octombrie 1825 cu prilejul, inaugurării; cursului, de filozofie, dovedea cunoașterea „rolului lui’Immanuel Kant în dezvoltarea filozofiei europene, „arătînd că „sistema lui Descart a făcut întreagă reformația^de filosof ie în toată Europa, coborînd .pe Afistotel din scaun, măcar, că după Descart au>.venit।în teatrul filosoficesc alții mai tari-decît dînsu], adică. . Loki, Neftdni,. Leibnitzi, Wolfi și Canti“6^.. -? • * • • . ' în Moldova deceniului al treilda al secolului al XlX-lea. prin tipări- rea în limba., greacă a Codului Calimach • (1816—1817); deși s-a redactat .și o versiune românească azi pierdută, conceptele juridice kan- tiene circulă și sînt mînuite de mulți boieri Min justiție'și/.administrație, iar Christian Flechtenmacher rămas da Iași--joacă în continuare uit rol de seamă-în mișcarea juridică moldo'veană, familiarizînd pe cer din jurul său cu principiile dreptului natural :kantian. Nunrele-. lui Kant ajunge însă cunoscut și pe alte căi, fiind asociat întocmaica-în Țâra Românească ■ numelor filozofilor englezi și- francezi. Vasile Vîrnav, traducînd la 1825 Logica • Iul1 Condillac, ^expunea în .prefață convingerea sa că nici grama- ticii, nici retoricii, nici alții nu sînt care „să . arate, copiilor metodul învă- țăturii, ca să-i ducă la calea ce duce la Parnas și Elicon; nu sînt ei, zic- ci sînt bunii metafizicieni, aceea adică, care au făcut o îndelungată și dreaptă învățătură 'minții omenești: Lockeni, ’' Condiliacei, Cantei.' Pe aceștia și’ pe ucenicii lor să cade _șă-i ’ asculte cineva, mai. vîrtos’cîrid . este cuvînt pentru întăile'cunoștințe ce se cade Franz , Zeiller .’ și a- altor juriști europeni.’ Curînd, la .1835, prin reorganizarea Academiei Mihăilene din Iași și predarea . aici a filozofiei de Eftimie .Murgu- după compendiile kantiene ale lui Imre JânosG7.,se intensifică răspîndirea .criticismului kan- tian în Moldova. . , ’ • 63 Eufrosin Poteca/ Filosof ia cuvîntului și' a năravurilor, adică Logica și Itica ■elementare, cărora se.pune înainte istoria filosoficească, Buda, 1829. ; -. - ■ " 04 Apud G. Dem. Teodorescu, Viața și operile lui Eufrosin Poteca, București, 1883, p 29. • . - .; ■ - ’ . c5 Apud loan Bianu și R. Caracaș;-’ .Catalogul manuscriptelor .românești, II, Bu- curești, 1913, p. 112—113. < . , . : 30 Virginia. Isac, Biblioteci personale.™ Moldova: în secolul al XIK-lea, în „Re- vista arhivelor", XII (1969), nr. 1, p. 52.; .. - . . . 67 Lucrările lui Imre Jănos - sînt:' Amicum.foedus- rationis cum experientia seu .philosophia crisi recentissima, I—IV, Pesta, 1818—1824;- A: BOlcselkedes, I—II, Pesta, ■ 1829; Philosophia no vis, I—IV, Pesta, 1830—1832. Cursul de logică al lui Murgu (Bibi. Acad. R.S.R., Ms. rom. nr. 136) este de fapt o traducere liberă după cele două lucrări în latină ale -lui . Imre Jănos. O parte din 'cursul lui. Eftimie. Murgu a fost editată de I. D. Suciu în Eftimie Murgu, Scrieri, București, 1969, ,p. -553—573. Despre activitatea filozofică a-lui Murgu la Iași și București- vezi G. Bogdan-Duică, Eftimie Murgu, București, 1937, p. 59—70. ■ .. 176 Ai Andea Plecarea lui Murgu la București (1836), unde va activa ca profesor de filozofie și drept la Colegiul de la Sf. Sava (1837—1839), a însemnat reluarea predării filozofiei kantiene în Țara Românească. Noua direcție filozofică inaugurată de Eftimie Murgu a fost continuată din anul 1842 de transilvăneanul August Treboniu Laurian, ajuns profesor la același co- legiu. Laurian a predat cursuri de filozofie kantiană, folosind mai ales Handbuch-vd lui W. T. Krug, pe care l-a tradus și în parte l-a tipărit (Manual de. filosofic și de literatură filosofică, I, București, 1847). Pentru nevoile școlii a mai publicat Manualul de filosofic (1846) de A. Delavigne și intenționa să traducă și să tipărească lucrarea kantianului Jos. Beck Propedeutica filozofică și Istoria filozofiei de Johann Lichtenfels. La acestea am adăuga discursurile școlare rostite care au o mare valoare pentru reconstituirea gîndirii sale filozofice. Cu toate greutățile prici- nuite de influența predominantă a culturii franceze A. T. Laurian a reu- șit, pînă la 1848, să mențină predarea filozofiei kantiene în Colegiul de la Sfîntul Sava68. în preajma revoluției de la 1848 cultura românească prin activitatea, profesorilor amintiți; prin diversele tipărituri care vehiculau numele lui Immanuel Kant și judecăți asupra filozofiei sale (Icoana pămîntului de loan Rusu sau Macrobiotica de Paul Vasici); prin gazetele care cuprin- deau în paginile lor prelucrări, traduceri și sentințe filozofice din Kant, Krug, Bouterweck, Schiller și Fichte69; prin circulația general românească a manualului lui A. T. Laurian cumpărat la București, Craiova, Iași, Bra- șov, Blaj, Sibiu, Cluj, Arad, Timișoara, Lugoj, Oradea și Beiuș, sau ajuns pînă la Biblioteca română din Paris70; prin frecventarea universităților străine (loan Zalomit la Berlin, autor al lucrării Principes et merite de la philosophie de Kant, Berlin, 1848); prin prezența lucrărilor kantiene în bibliotecile școlare și particulare făcea dovada unei receptări apreciabile a filozofiei kantiene. Prețuirea acestei' filozofii o confirmă și locul pe care lucrările lui Immanuel Kant urmau să-1 ocupe, alături de cele ale lui Descartes, Spinosa, Locke, Leibniz, Berkeley, Hume, Fichte, Schelling și Hegel, în Biblioteca universală a lui Ion’ Eliade Rădulescu, inspirată după Le Pantheon litteraire a lui Louis-Aime Martin, unde figurează Critica ra- țiunii pure, Critica rațiunii practice și Proiectul de pace perpetuă. Principii 68 Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viața și activitatea sa, Bucrești, 1970. • ’ 68 Bibliografia analitică a periodicelor românești, voi. I, 1790—1850, partea I, București, 1966, p. 109—120; George Em. Marica, Foaie pentru minte, inimă și li- teratură. Bibliografie analitică, cu un studiu monografic, București, 1969, p. 193—209; I. Gherghel, Schiller în literatura română, București,-1935; Ion Breazu, Schiller la românii din Transilvania, în „Studii de literatură română și comparată", II, Cluj, 1973, p. 151—154. ' • . . 70 Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea națională 1834—1849, Bu- curești, 1967, p; 313—314; George Bariț si contemporanii săi, I, București, 1973, p. 125, 127, 129, 134, 136—137, 140, 142 și 144; II, București, 1975, p. 14—15 si 310; -III, București, 1976, p. 4, 50. 91. 289 și 301; IV, București, 1978, p. 123. Cultura românească și Kant (sec. XIX) metafizice de jurisprudență11.. Acest plan îndrăzneț de traduceri din cultura universală a apărut în Curierul românesc (1846, nr. 26) și a fost reprodus și în suplimentul acestuia Curier de ambe sexe. Inițiativei lui Eliade Ră- dulescu s-a adăugat, în același an, aceea a pictorului L D. Negulici care publică tot în Curierul românesc (1846, nr. 98) un Plan de o mică biblio- tecă universală din care nu lipsește deasemenea numele lui Kant, la ca- pitolul jurisprudență, cu lucrarea Proiect de pace perpetuă12. Cît de mult era răspîndit numele lui Kant în societatea românească rezultă și din faptul că la Cluj foaia manuscrisă a studenților români, Diorile pentru minte și inimă, consacra la 1846 un articol lui Kant, înțeleptul din Ko- nigsberg13 iar la Arad episcopul Gherasim Raț, în 1845, „citea numai pe Kant“74, destăinuindu-și impresiile de lectură profesorilor de la Prepa- randie. Această incursiune sumară, care și-a propus doar să înregistreze princi- palele momente din istoria legăturilor stabilite de cultura românească cu filozofia kantiană în prima jumătate a secolului al XlX-lea, credem că ' permite, dincolo de aspectul fluctuațiilor și discontinuităților provinciale,' constatarea înregistrării unui curs ascendent. într-o formă mai mult sau mai puțin conștientizată, pe baza lecturilor din opera lui Kant și a di- verșilor kantieni, prin traduceri și prelucrări literare, morale, pedago- gice, juridice și politice din aceștia intelectualitatea românească laică și ecleziastă a luat act de noua filozofie. Aceasta a fost integrată treptat și selectiv culturii noastre, contribuind activ la procesul de cristalizare și dezvoltare a romantismului românesc. Cum noul curent cultural s-a afir- mat în strînsă legătură cu lupra de emancipare socială și națională, filozo- fia kantiană prin creditul acordat eticii, dreptului și educației în general oferea tocmai mijlocul reclamat al realizării omului nou angajat în aceas- tă luptă. De aceea receptarea filozofiei kantiene în cultura românească din prima jumătate a secolului al XlX-lea a constituit o parte compo- nentă a procesului de elaborare a ideologiei naționale pașoptiste. S-au împrumutat idei filozofice cu scopul de a conferi luptei sociale, politice și naționale un suport doctrinar, de unde și preocuparea kantienilor ro- . mâni, îndeosebi a lui Simeon Bămuțiu, Aron Pumnul, August Treboniu Laurian și a altora nu atît de a teoretiza, cît de a transpune în practică ideile preluate. AVRAM ANDEA 71 D. Popovici, Studii literare, III, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, Cluj-Napoca, 1977, p. 183—202. 72 Ibidem, p. 177. 73 Bibi. Acad. R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Microfilm nr. 465, Diorile pentru minte și inimă, II (1846), nr. 5, f. 39—40. 74 George Bariț și contemporanii săi, II, București, 1975, p. 310. 12 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 178 -A- Andea RUMĂNISCHE KULTUR.UND KANTSCHE PHILOSOPHIE IN DER ERSTEN HĂLFTE DES 19. JAHRHUNDERTS (Z u s a m m-e n f as s ii n g) Die Studie bezieht sich auf die Hauptmomente die den. Dialog zwischen der rumănischen Kultur und der Kantschen Philosophie in der ersten Hâlfte des 19. Jahrhunderts kennzeichnen. Nach der Darstellung des sozial-kulturellen Rahmens der das Spezifikum der rumănischen Rezeption in Siebenburgen, der Walachei und der Moldau bedingt, wird auf den Rezeptionsprozess eingegangen. Es werden Bedeutung und Rolle der juridischen Ubertragungen (loan 'Budai Deleanu, das' Ca- limach-Gesetzbuch), der von Gheorghe Lazăr, Simeon Bărnuțiu, Timotei Cipariu, Eftimie Murgu, August Treboniu Laurian und Aron Pumnul vorgenommenen Uber- setzungen von Philosophielehrbuchern und der Vorlesungen Ștefan Bănos uber das Naturrecht am Akademischen Lyzeum în Klausenburg hervorgehoben. Un- bekannte Angaben uber das Vorfinden von Kants Werken in Schul- und Privat- bibliotheken, Stellungnahmen in der Presse und in Biichern die das Kantsche Ge- dankengut verbreiteten, werden in einer Gesamtdarstellung dargeboten. ii! Central universitv Librarv Cin •PUBLICISTICA ȘTIINȚIFICĂ A LUI AUGUST TREBONIU LAURIAN Activitatea ■ publicistică ■ a lui August Treboniu Laurian este foarte puțin cunoscută, în ciuda bogăției ei neobișnuite și. chiar a faptului că a fost cea dinții cercetată.. Aria acestor cercetări s-a restrîns, însă, la Magazinul istoric pentru Dacia1, fără a urmări bogata contribuție a scriitorului la alte publicații, cum sînt: Gazeta de Transilvania și Foaie pentru minte, inimă și literatură, Universul, Instrucțiunea publică și al- tele. Această contribuție nu reușește, desigur, să scoată în relief o mare personalitate gazetărească, un ziarist' de talia lui Bariț, Papiu Ilarian ori Alexandru Roman, dar ni-1 înfățișează pe Laurian ca pe un om de cultură care acordă o importanță deosebită publicisticii. Acest sentiment a apărut la el foarte timpuriu, situîndu-1 .printre vechii colaboratori ai lui Bariț la foile din Brașov. ■ • ' La 1 martie 1840, într-o scrisoare adresată din Viena2, Laurian no- tează un pasaj antologic, ce definește • pentru totdeauna atitudinea sa față de publicistică: „Ideea domniei tale pentru publicarea unei priviri spre literatura românească în foile de icea îmi place foarte, și eu din’ partea mea mă voi sili a face cîtu-mi va fi cu putință, și .mai vîrtos pen- tru că-mi spui că printr-însa ar mirui și Gazeta de la Brașov, care să poate numi gura rumânilor [s. ns.]. Eu voi scrie așadară, și de socotești d-ta că împărtășirea mai multor idei [...] ar fi de lipsă a să face, mă rog să mi le comunici într-acest timp, că is gata a face tot ce poate servi spre folosul națiunei noastre" [s. ns.]. Studentul vienez își exprimă astfel, și crezul politic din tinerețe, axat pe vechile idei luministe, dar conți- nînd structuri ale proaspătului curent liberal-naționalist ce adia dinspre apus, îmbărbătînd cu noi speranțe popoarele din Europa Orientală. în cadrul acestui crez de tranziție, caracteristic generației romantice de la noi, altfel spus, al generației „pașoptiste",. publicistica ocupă un loc de seamă, prin dubla ei menire: de a lumina poporul și de a exprima nă- zuințele acestuia. ■ . ■ în virtutea structurii sale și a pregătirii pe care și-a format-o la Sibiu, Cluj și Viena, Laurian consideră că trebuie să lucreze „spre fo- 1 N. lorga, Despre Magazinul istoric, în Prinos lui D. A. Sturza, București, 1903; C. Baiculescu, Magazinul istoric pentru Dacia in Ardeal, în Arhiva româ- neasca, București; 1941, p.' 381; Teodor Pompiliu, Din nou despre Magazinul isto- ric pentru Dacia, în Acta Muzei Napocensis, III, 1966, p. 511—519; Augustin Z. N. Pop, Abonații la Magazinul istoric pentru Dacia, în Luceafărul, 1967, nr. 10; Ho- ria Nestorescu, Știri inedite privind tipărirea și răspîndirea Magazinului istoric pentru ’Dacia, în Studii și articole de istorie, XI,” 1968, p. 49—50 etc. O contri- buție mai nouă vezi la Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea, August Treboniu Laurian, București, 1970, p. 52—80. ;. 2 Ve 31 Vezi George Em. Mariea, Op. ciț., p. 428. 32 Prinos lui D. A. Sturza, București, 1903, p. 38. 33 Din Magazin istoric..., I, 1845, p. 15—82. Vezi Foaie pentru minte..., 1845, nr. 34, p. 272—275; nr. 35,, p. 272—281; nr. 36, p. 285—290; nr. 37, p. 293—297; nr. 38, p. 301—305; nr. 39, p. 309—311. , 34 Din Ibid., II, 1846, p. 190—192. Vezi Foaie pentru minte..., 1846, nr. 44, p. 345—346. • 35 Din Ibid., II, 1846, p. 95—230. Vezi Foaie pentru minte..., 1849, nr. 6, p. 41—46; nr. 7, p. 49—53; nr. 8, p.,57—62. 184 I- Chindriș plus, Bariț îi retipărește Cuvîntul rostit la Sfîntul Sava în septembrie 184536, cu ocazia inaugurării cursului de filozofie, Prefața la traduce- rea Manualului de filosof ie ... a lui Delavigne în 184637, Advertismen- tul din partea traducătorului la ediția românească a Manualului de filo- sofic și de literatură filosofică de W. T; Krug38 în 1847. După revoluție, colaborarea lui Laurian cu foile de la Brașov scade simțitor. Dealtfel, chiar în corespondența cu prietenul de sub Tîmpa se înregistrează un hiat inexplicabil, între 12/24 iunie 1851 ■— 9 mai 1857. Acest lucru survine tocmai într-o perioadă cînd Laurian nu avea la dis- poziție nici o altă publicație românească. Putem bănui că asprimea condițiilor de inspectorat școlar în Moldova, 1852—185839, călătoria din acești ani în Europa occidentală cît și faptul că redactor al celor două publicații nu mai era Bariț ci lacob Mureșanu, au concurat în egală mă- sură la aceasta. în 1852, Foaie pentru minte ... îi găzduiește40 un discurs mai vechi despre Împărțirea Daciei vechi, pe care-1 pronunțase în ședința din 6 noiembrie 1850 a Academiei ‘de științe din Viena, pentru ca în același an să apară tot aici, cu o. foarte interesantă serie de Cercetări economice41 în care își propune un preambul istoric în problema rapor- tului dintre mijloacele de tezaurizare și starea socială a popoarelor. în primăvara anului 1855, Laurian face o călătorie în Europa, vi- zitînd Germania, Franța, Anglia și Italia42, după care, timp de aproape un an, a onorat coloanele Gazetei Transilvaniei43 și ale Foii pentru min- te .. ,44 cu relatarea episoadelor mai însemnate din această călătorie. Călătorul nostru se dovedește un bun observator al vieții sociale din regiunile parcurse, insistînd mai ales asupra istoriei și instituțiilor aces- tora. Ca și Bariț45, rămîne și el fascinat de’ frumusețea Dresdei, căreia 38 După broșura apărută în același an la București. Vezi Foaie pentru min- te ..1845, nr. 31, p. 2'45—248; nr. 32, p. 253—255. 37 Vezi Manual de filosofie lucrat după programa Universității de la Paris din 1840 de A; Delavigne, licențiat al Academiei din Paris, tradus de A. Treb. Laurian, prof. de filosofie în Colegiul Național, București, 1846. Prefața s-a publicat în Foaie pentru minte ..1846, nr. 23, p. 177—178. 38 Al cărui prim volum îl traduce și tipărește Laurian la București, 1847. Advertismentul. . ., în Foaie pentru minte..., 1847, nr. ■ ■ 47, p. 383—384. 39 George Bariț si contemporanii săi, I, p. 182—193. 40 Nr. 7—8, p. 25—29. . • 41 Foaie pentru minte ..., 1852, nr. 7—8, p. 29—32; nr. 9, p. 33—34; nr. 10, p. 37—39; nr. 11, p. 41—43; nr. 12, p. 45—47; nr. 13, p. 49—51; nr. 14, p. 53—55; nr’ 17, p. 66—67. Cercetările ... -au fost reluate tot aici, în 1858, nr. 18, p. 97—98; nr. 19, p. 101—103; nr. 20, p. 109—110; nr. 21, p. 120—121; nr. 22, p. 132; nr. 25, p. 150—152; nr. 27, p. .167—169; nr. 28, p. 176—177; nr. 29, p. 184—185, cu aver- tismentul că „vor urma“, dar n-au mai urmat. 42 Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea, Op. cit., p. 160—161. • An. XVIII 1855, nr. 44, p. 169; nr. 45, p. 173. ■ - 44 1855, nr. 24, p. 131—134; nr. 25, p. 137—139; nr. 28, p. 153—157; nr. 30, p. 166—168; nr. 31, p. 176—177; nr. 32—33, p. 184—188; nr.: 34, p. 191—193; nr. 35, p. 195; nr. 37, p. 208; nr. 38—39, p. 212—213; nr. 42, p. 232—235; 1856, nr. 12—13, p. 41—42; nr. 18, p. 65—67, nr. 22, p. 81—83.' 45 George Em. Marica, Notele de călătorie ale lui George Bariț, în Anuarul Institutului de istorie din Cluj, VI, 1963, p. 123—149. Publicistica științifică a lui Treboniu. Laurian 185 îi admiră galeriile de; artă, Academia artelor frumoase, Grădina boța- . . nică. Mai mult ca acesta însă este interesat de mersul învățămîntului' în țările germanice, omul fiind îri continuă căutare de •soluții, pentru eman- ciparea acestui domeniu în Moldova. Cînd, în schimb, pașii săi se abat pe pămîntul'greu de amintiri latine , al Italiei, condeiul lui Laurian este purtat de fiorii unor alte - simțăminte, peregrinul încercînd să reîncar- neze,. în fraze simple, dar inspirate, timpurile de glorie ale strămoșilor. Tonul reportajului, copleșit aici de măreția monumentelor acestei glo- rii, este asemănător cu acela al lui Cipariu, care. străbătuse și el spațiul italian, în 1852, pe o rută lombardo-venetă46: . \L ,;Vă-scriu de la Roma, din,.;;. .. II. „Salute din Italia, din ve- mijlocul Cîmpului lui Marte. DL- ■, .chiul nostru pămînt, de unde sum - naintea mea} spre naiază-noapte, , de atîți secuii esilați, cît frați-pre am. columna' lui Marcu Aureliu,; frați nu ne mai cunoaștem lîngă mine; la stînga, templul lui. . Antoniu Piu și între acestea,. obe- . (Cipariu) ■ liscul lui August,•“ ; '■ ri . (Laurian) , ■1 .' Călătoria s7a soldat și cu o mică „surpriză44 filologică,- pe care. Lau- rian o comunică lui lacob Mureșanu într-o epistolă adresată din Iași la . 16 .decembrie 1855, după reîntoarcere. Pomenește. aici despre un Tetra- evanghelier slavoneșc, ,dih-1429, „descoperit" de el'la Oxford, manuscris foarte important pentru istoria culturii. românești. Mureșanu publică ' epistola în primul număr pe 1856i al Foii pentru minte ' . ;47,1 cu toate că ' știa foarte bine că 'descoperirea nuri aparține 'lui4 Laurian. încă în No- iembrie 1854, ridul redactor al foilor brașovene ’ căpătase o scrisoare de la Simidri Bărnuțiu, adresată „Iași; 28 nov, 1854“48,iedificatoare îri aceas- tă privință. Bărnuțiu îl informează cum ca revista germană Zeitschrift Newen, III, 1854, nr. 44 publică o sesizare â învățatului croat . A._ Tor- - quat Berlici despre existența unui . manușcris românesc în- Biblioteca . „Bodleischen“ din Oxford, văzut de el în 1850. Manuscrisul, .cuprinzînd cele patru evanghelii, ar fi fost-scris'în'.1437 de părintele Favrilă, fiul lui, Uric, pe, seama lui Alexandru cel Buri. Bărnuțiu îl roagă pe Mu- reșanu să nu dea sfoară în țară, ci să aștepte pînă cînd va fi delegat cineva.- la. Oxford, ca să cerceteze manuscriptul. Despre aceeași descope- 46 loan Chindriș, Uni memorial de călătorie ai.lui Timotei Cipariu, în Steaua, . Cluj, an. XXI, 1970, nr. 5, p.. 114—122; Timotei Cipariu, Jurnal, Cluj,- 1972,- p. 133—156. -. 7 . 47 Iași, 16 dec. 1855. Domnul meu!, 1856, nr. 1—2, p. 6—8. „Descoperirea" . lui Laurian' fusese sesizată, însă, încă în nr. 45 pe 1855 -al Foii pentru minte '; . ., p. 254—256, de către loan. Maiorescu, în articolul Manuscriptul părintelui Făvrilă la Oxford și un alt document mai importante, trimis din Viena și alcătuit, pe semne, pe baza unei corespondențe primite de la Laurian. 48 Vezi Arhiva Mureșenilor, Brașov, dos. 9, nr. 1980. 186 ' I. Chindriș rire îi informează Bărnuțiu și pe cei doi prieteni mai tineri, Al. Papiu Ilarian și losif Hodoș, aflați în „praxi" de avocatură la Viena49. Pe semne că la plecarea lui Laurian în călătoria europeană, l-a sfătuit sâ treacă prin Oxford ca să se edifice asupra acestei scrieri, cu atît mai mult cu cît el, Bărnuțiu, luase legătura cu A. Torquat Berlici pentru detalii asupra manuscrisului părintelui Făvrilă.. . Cu aceasta, colaborarea lui Laurian la foile din Brașov va înceta, dacă facem excepție de două mențiuni, din 1860 și 1861, despre inten- ția sa de â reanima Magazinul istoric .. .50 și nu va mai fi prezent aici decît cu reproduceri ale diferitelor lucrări și articole publicate în altă parte51. In 1858 va încerca, împreună cu Al. Papiu Ilarian, să publice în foile lui lacob Mureșanu o amplă relatare despre conflictul cu Bărnuțiu intervenit în toamna lui 185752, dar nici redactorul, nici Bariț, nu op- tează pentru tipărirea acestui material care-i punea pe fruntașii transil- văneni de la 1848 într-o' lumină defavorabilă. în aceeași perioadă îi parvine, printr-un articol rău interpretat al lui Bariț53, știrea că lacob Mureșanu ar vrea să renunțe la Gazeta Transilvaniei: „Mie îmi pare rău de această întîmplare, că oricum erau împrejurările, dară o foaie politică ne era neapărată în limba română [.. .]. Pentru foaia literară ne vom sili cu toții. Publice-se încai aceea"54. Este ultima referire a lui Laurian la gazeta brașoveană din întreaga corespondență cu Bariț, și ea trădează îngrijorarea cărturarului pentru soarta publicației care își făcuse atîțea merite între'românii de pretutindeni. în primele luni ale anului 1848, Laurian și-a legat numele de o altă publicație — o apariție pitorească în peisajul publicisticii noastre din secolul al XlX-lea — revista Universul. Revista apărea din, 1845, fiind redactată de profesorul losif Genilie, dar la 12 ianuarie 1848 Laurian îi comunică lui Bariț că în soarta ei s-a petrecut o schimbare: „Noi încă ne-am împreunat, mai mulți, cu Genilie, ca să dăm o nouă viață Uni- versului“55. Această „nouă viață" viza transformarea revistei dintr-un 49 losif Pervain și loan Chindriș, Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian, II, Cluj, 1972, p. 111. 50 Bibliografie, în .Foaie pentru minte..., 1860, nr. 24, p. 184; Bibliografie. Magazinul istoric pentru Dacia, în Ibid., 1861, nr. 4, p. 32. ■ 51 Vezi Legile romane, în Foaie pentru minte..., 1853, nr. 19, p. 137—138; nr. 20, p. 145—146; nr. 21, p. 153—155; nr. 22, p. 161—164; retipărit după Universul, IV. 1848, nr. 12, p. 89—90; nr. 13, p. 99—101; nr. 14, p. 106—108; nr. 15, p. 113—115; Despre Cronica lui Șincai, în Ibid., 1854, nr. 32—33, p. 173—177, reproduce Bio- grafia lui G. Șincai, scrisă de Laurian pentru ediția din 1853 a Cronicii; Samuele Klein, în Ibid., 1862, nr. 11, p. 81—82, retipărit din Instrucțiunea publică, III, 1861, martie—aprilie, p. 66; Istoria italienilor de Cesare Cantu, în Ibid., 1862, nr. 9, p. 71; nr. 11, p. 87; nr. 14, p. 112; nr. 16, p. 128; nr. 17 p. 135—136; nr. 18, p. 144; nr. 19,. p. 151—152, reproducere din Instrucțiunea publică, III, 1861, martie—aprilie p. 126—128. 52 Vezi George Bariț și contemporanii săi, I, p. 186, n. 3. 53 Ibid., p. 188—189. ■ 54 Loc. cit. 55 Ibid., p. 138—141. Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 187 magazin de curiozități din „cer“, „pămînt“, „omenire11, .'.literatură11 și' „romanitate11, întivo publicație general-culturală, cu preponderență isto- rico-filologică. Pasajul citat este prețios, pentru că ne ajută să atribuim lui Laurian metamorfoza aproape incredibilă a Universului. în scurta viață a noii serii, influența lui Laurian asupra publicației este covîrși- toare. Pe lîngă faptul că se va tipări cu litere latine,, pe lîngă faptul că în paginile revistei își găsesc loc studiile istorice de erudiție și disputele filologice, printre colaboratori întîlnindu-1 și pe I. C. Masim, personali- tatea mentorului se face simțită și prin retipărirea studiului său Temi- șana sau Scurtă istorie a Banatului temișan56, ori prin cîteva articole noi, ca Legile romane51, Limbistica58, sau prezentările unor învățați din antichitate59: Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, Zenoh etc. Viața Universului în varianta lui Laurian a fost scurtă, ultimul nu- măr apărînd la 9 mai 1848. Momentul rămîne ca o experiență publicistică valoroasă, Laurian încercînd aici unele soluții pe care le va dezvolta la editarea revistei Instrucțiunea publică. Dar aspectul foarte interesant, pe care Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea60 l-au scăpat din vedere este acela că aici începe Laurian publicarea seriei' de biografii și prezentări filosofice și literare din antichitatea greco-latină, pe care le va conti- nua peste 11 ani, în Instrucțiunea publică. Aceasta dovedește că preo- cuparea de a alcătui un curs sistematic de literatură filosofică clasică este mult mai veche decît momentul apariției Instrucțiunii..., 1859. Instrucțiunea publică a apărut începînd de la 1 noiembrie 1859, ca urmare a hotărîrii Eforiei școalelor, care preconiza o publicație desti- nată exclusiv problemelor didactice. Redactor al revistei este numit Au- gust Treboniu Laurian, la acea dată profesor de limba și literatura la- tină la Colegiul Sfîntul Sava și membru al Eforiei61. El scoate 19 nu- mere lunare, ultimul număr tipărindu-se în iulie 1861. Revista — caz rar în publicistica noastră! — este .scrisă în întregime de Laurian, ex- ceptînd două studii ale lui Papiu Ilarian62 și actele oficiale emise de Eforie. Contribuția lui Laurian, dovadă a puterii sale de muncă, abor- dează patru domenii: articole teoretice despre învățămînt, studii și do- cumente istorico-filologice, prezentări din literatura și filosofia clasică și modernă, în fine cronologie și astronomie. ■ , Am văzut mai sus că încă în 1848, în paginile Universului, Laurian începuse publicarea unor prezentări monografice din literatura clasică 56 în Universul, IV, 1848, nr. '3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11 și 18; din Magazin Istoric pentru Dacia, V, 1847, p. 185—330. 57 Universul, 1848, nr. 12—15. - ’ 58 Ibid., nr. 1—10. 5n Ibid., nr. 4, 5, 7—11. ■ - co Op. cit., p. 78—80. ■ . C1 Ibid., p. 180—181. ’ - 62 Gramatica lui Șincai și epistole către Ioane de Lipszky, în 1860, nr. pe februarie, p. 56—60 și Tractat de alianță în contra turcilor, închiat la an. 1542 între Petru, Domnul Moldovei și loachim, electoriul de Brandemburg, în Ibid., nr. pe iulie, p. 213—220. . • O 188 । . I. Chindriș greco-latină: Platon, Aristotel, Zenon, Epicur, Cicero. în noile condiții, cînd. avea la dispoziție paginile unei publicații sigure, adecvate, seria putea fi continuată și amplificată. începutul îl face .cu un Essagiu asu- pra lui Omer, în primul număr din 186063, motiv de plecare pentru o galerie vastă-de portrete ale unor istorici din antichitate: Hesibd, Hero- dot, Tucidide, Xenofon, Ctesias, Polybius, -Dionisie din Halicarnas, Dio- dor din Sicilia, Plutarch, Arrian, Appian, Dio Cassius, Diogene Laertius, Strabon, Ptolemeu, Pausanias și mulți alții64. Mai reușită — și mult mai extinsă — este seria cuprinsă' sub tilul Literatura latină85, dome- niu în care cunoștințele lui Laurian se dovedesc într-adevăr vaste. Iată cîteva titluri de micro-monografii literare: Lucretius Carus, Catul, Ti- bul, Properțiu, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, Cicero, liuliu Caesar, Salustiu, Cornelius Nepos, Titus Livius, Valerius Maximus, Vitruviu, Terentius Varro, Cornelius Celsus, lunius Moderatus Columella, Tacit, Pomponius Mela, Pliniu cel Bătrîn, Q. Curtius Rufus, Seneca, Fabius Quintilia- nuș, Lucan, Valerius Flaccus, Papinius Statius, Persiu, Juvenal, Mar- țial, Fedru, Apuleius, Petroniu, Flavius. Avianus, Festus Rufus Avienus, Terentianus, Julius Calpurnius, Ausonius, Claudian, Eutropiu, Cornelius Frontone, Boethius, Aulus Gellius, Macrobiu, Aelius Donațus, Diomede, Priscian, Flavius Vegetius Renatus, Titus Caius, Sextus Pomponius etc., etc. Seria se încheie cu autorii creștini: Tertullian din Cartagina, Minu- cius Felice, Cyprian, Arnobiu din Sicca, Lactanțiu, Ambrosiu, Eusebiu Jeronim, Augustin din Vogaste, Paulus Orosius, Sulpiciu Sever, Sal- vian, Prudențiu, Leon cel Mare, Grigore din Tours, Grigore cel Mare, Jornânde, Isidor din. Sevilla. Literaturii eline îi sînt destinate de ase- menea două cicluri: Poezia dramatică la greci66, respectiv Eschil, Sofo- cle, Euripide și Aristofan,' și’ Poezia lirică la greci6"1, unde pune în circu- lație cu nume ca Orfeu, Homer, Archiloc, Callin, Tyrteu, Sapho, Stesichor, Ibycus, Anacreon, Simonide, .Pindar, Bachilide. O a treia categorie de monografii sînt din domeniul filosofiei. După prezentarea lui Plotin și Produs în articolul Misticismul68, după Scepticismul la greci69, ilustrat prin Pyrrchon, Timon, Arcesilau, Lacide, Filon etc., după Filosofia sco- lastică10, Laurian ajunge' la Filosofia modernă, independentă de com- pezile [cătușele, n. ns.] autorității străine11, capitol dedicat unor perso- nalități ca: Francis Bacon, Thomas Hobbes, Tomaso Campanella, Descar- , 63 Instrucțiunea publică, luna ianuarie, p. 16—20. 64 Vezi și. nr. pe februarie, p. 33—38; nr. pe martie, p. 65—71. 65 Ibid., nr. pe aprilie, p. 109—124; nr. pe mai, p. 155—160; nr. pe iunie, p. 191—192; nr. pe septembrie, p. 275—282; nr. pe octombrie, p. 307—318; nr. pe noiembrie, p. 325—340; nr. pe decembrie, p. 363—373. 66 Ibid., 1861, nr. pe ianuarie, 27—32. 67 Ibid., nr. pe februarie, p. 50-—59. 68 Ibid., 1860, nr. pe august, nr. 249—252. 69 Ibid., nr. pe septembrie, p. 282—286. 70 Ibid., nr. pe noiembrie, p. 340—343. 71 Ibid., nr. pe noiembrie, p. 343—351; nr. pe decembrie, p. 373—384; 1862, nr. pe ianuarie, p. 4—27. o Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 189 tes, Arnold Greulinx, Malebranche, Spinoza, John Locke, Berkeley, Da- vid Hume și-Leibniz. ■ . . Această rară demonstrație de erudiție, ignorată de fiecare dintre puținii biografi ai lui Laurian, este departe de a fi gratuită. Din contră, raportată la situația în care se aflau științele naționale în jurul anului 1860, ea devine-un fapt epocal. Pentru prima dată la noi se pun în cir- culație prin tipar, masiv și sistematic, nume, idei și valori din cultura clasică greco-latină. Nici o publicație românească anterioară n-a între- prins ceva asemănător. Este o a doua față a mult discutatului „latinism-1 al cărturarului, o tendință de bun augur a acestuia de a răspîndi cunoș- tințele clasice în rîndul românilor. Instrucțiunea publică era un mijloc ideal: revista avea abonați în întreaga țară și, în plus, se trimite cîte un exemplar gratuit la fiecare școală, fie orășenească, fie sătească. In felul acesta, cursul de literatură latină pe care-1 ținea la Sfîntul Sava, și care sta la baza unei buhe părți a articolelor, capătă o audiență imensă. Dar seriile amintite sînt pline de interes și pentru cel care urmă- rește evoluția ideilor lui Laurian. învățatul reușește nu. odată să-și de- pășească tendința,- firească la el, spre analiză factologică, avansînd com- petent pe firul ideilor și imagisticii autorilor tratați. Vorbind despre Metamorfozele lui- Ovidiu, el notează: „Ovidiu se arată și în această operă, ca în toate celelalte, de multe ori estravâgant; de multe ori lu- xuria lui se împărechiază cu abundința, jocurile lui cele copilărești cu spiritul cel adevărat, și multa lucoare falsă cu splendoarea adevărată41. Sau, în alt loc: „Meritul lui Horațiu în privința poeziei lirice e nespus de mare: el învață pre romani a expune sentimentele cele mai fine și mai nobile în limba cea mai dulce și mai proprie14. Lectorul de astăzi al acestor biografii, destinate școlarilor, constată' cu uimire și plăcută sur- priză că tonul lui Laurian nu e nici dădăcist nici moralizator. în fața unui subiect dificil, cum este Ars amandi a lui Ovidiu, tonul său e lipsit de orice șovăială. Poeziile din această carte „sînt o pictură fidelă a vieții lui celei închinate amorii și carinei; peste tot sînt pline de originalitate44. Ceea ce îl interesează este ca auditorul sau lectorul să rămînă cu su- ficiente puncte de reper, care să-i permită o bună orientare în lectura clasicilor. Și, peste tot, autorul cursului ține să evidențieze importanța pentru români a cutărui sau cutărui autor: „Pre noi, românii, ne inte- resează Ovidiu din mai multe puncte de vedere: și ca poet, și ca istoric, geograf și etnograf, în exilul său din țările de la Dunărea44. Un loc special prin amploarea, și ținuta lor îl ocupă biografiile din Filosofia modernă. Pentru Laurian, aceasta începe în momentul cînd „spiritul omenesc, supărat de jugul autorității [autorilor vechi, n. ns.] căută în fine să rumpă cafenele și să-și facă uh drum în confidință, că- tră puterile sale proprie, în ținutul științei44. în fruntea cugetătorilor mo- derni îl așază pe Francis Bacon, care „alese un drum opus celui ordi- nariu: nu pre concepte, prin raționament, ci prin . esperiință și prin, inducțiune să se ridice edificiul cunoștințelor umane44. Un alt moment de seamă în evoluția gîndirii filosofice îl constituie apariția cartezianis- 190 ■ I- Chindriș mului, care, „prin independința, originalitatea, claritatea și noutatea sa își cîștigă mulți spectatori, dară și mulți adversari14. Filosofilor din școala lui Descartes—Greulinx—Malebranche Laurian le reproșează că „trec prea ușor de la scepticism la un dogmatism bazat numai pre presupo- zițiuni nedemuștrate, nu demustră substanțele supreme, spirituale și ma- teriale, adoptea’ză fără rațiune ideea înăscută despre Dumnezeu11. Lui Spinoza îi acordă un spațiu larg și. o analiză „pe propozițiuni11. Pe baza, celor două distincții spinoziene: natura naturans și natura naturata, nu- mește întregul sistem al acestuia naturalism. Nu este de acord cu metoda geometrică: „Forma geometrică aplicată de dînsul nu procură nici o tărie considerabilă dogmatismului său“, dar urmărește strîns argumen- tația Eticii lui Spinoza, în care acesta dezvoltă „un panteism riguros11. După Laurian, acest panteism „nu diferește deloc de ateism11. Ultimul filosof prezentat este Leibniz, dimpreună cu urmașii care i-au dezvoltat și popularizat sistemul: Wolf, Belfinger, Baumeister, Baumgarten, Me- ier. Lui Leibniz i se atribuie rolul unui clarificator de concepte într-o vreme cînd Europa șovăia între ideile lui Descartes și Spinoza, ale em- pirismului și scepticismului anglican. Astfel, acesta „făcu un pas în- semnat în filosofie și exercită o influință considerabilă asupra cugetăto- rilor următori; distincțiunea făcută de dînsul între cunoștința senzuală și între cea intelectuală revendică drepturile rațiunii în contra empi- rismului11. Acestui filosof, care a influențat adînc gîndirea Școlii Arde- lene, prin filiera lui Wolf și Baumeister72, învățatul nostru îi impută ruperea de realitate,' observație lucidă și valoroasă: „însă încrederea în cugetarea logică, fără determinarea mai de aproape a condițiunilor ne-' cesarie spre a preface cugetarea în cunoștințe reale, deschise calea la dogmatismul cel mai temerariu11. Lucru pe deplin adevărat, dacă ne gîn- dim doar la falimentul luminismului politic, de esență leibniziană, a că- rui experimentare au simțit-o și românii transilvăneni sub Josif II. Coroborate cu alte texte ale lui Laurian, printre care celebrul Dis- curs la deschiderea cursului de filosofie în Colegiul Național de la Sf. Sava din București, septembrie 184213, prezentările din seria aceasta îl situează pe cărturarul transilvănean în rîndul primilor noștri interpreți de filosofie modernă. Spre deosebire de Simion Bărnuțiu, preocupat mai ales de ideile politice și juridice, Laurian se simte atras spre marile probleme de metafizică, gnoseologie, etică. Istoria și filologia constiuie un alt domeniu generos de afirmare a lui Laurian în anii publicisticii de la Instrucțiunea publică, în ordinea volumului situîndu-se imediat după exegeza clasicilor și a filosofilor. Articolele teoretice sînt relativ puține. Primul dintre ele, și poate cel mai important, Dicționariu. Și oarecare reflesiuni asupra trebuințelor 72 Vezi Dimitrie Popovici, La Litterature roumaine ă l’epoque des Lumieres, Sibiu, 19.45/ 73' Cea mai nouă editare a acestui text, Ia Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea, Op. cit., anexa I, p. 275—282. Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 191 noastre74, pune în discuție necesitatea unui dicționar al limbii române, pornind de la critica dicționarelor noastre mai vechi, cel al lui Bob din 1822, Dicționarul de la Buda, al lui Vasile Pop etc. Pentru că din vor- bele românești „se află un număr însemnat în gura poporului, și cule- gerea acestora e mult mai grea“, propune „o societate de . bărbați chie- mați pentru asemine lucrare11. Nu. este mai puțin ‘ adevărat că nici isto- ria românilor nu este încă lucrată și că,, pe de altă parte, științele natu- rale sînt ca și inexistente. Ar dori ca „societatea" amintită să înglobeze . și aceste două preocupări; pentru științele naționale în ansamblu să aibă o tutelă unică și competentă. Peste un an75, Laurian va putea să-și ex- prime oficial această dorință, fiind chemat de Cuza să, conducă o comi- sie însărcinată cu studierea posibilităților de înființare a Academiei Ro- mâne. Prin articolul din noiembrie 1859, învățatul nostru este cel dintîi român care schițează public ideea de academie națională, în cadre orga- nizatorice care se vor impune, respectiv împărțirea în trei secții: filo- logică, istorică, de'științe naturale. . în alte materiale istorice, Laurian aduce contribuții valoroase mai ales la trecutul Imperiului roman. Pasiunea mai veche pentru istoria economică — statistică, măsuri și greutăți etc. — este ilustrată prin: Cel dintîi recenșămînt76, cu un prețios adaos despre evoluția proprietății funciare în Transilvania și despre capacitatea economică a acesteia, Des- pre măsuri77 și Monetăria78. Desigur, dintr-o revistă condusă de el nu puteau să lipsească documentele istorice, cărora în Magazin istoric ... • le acordase o importanță primordială. Publică un Chronicon Parium79, un Monumentum Lugdunense89, pentru a încheia seria cu fragmente din opera lui Samuil Micu, Historia daco-romanorum sive valachorum81. La publicarea cestei lucrări de căpetenie a Școlii Ardelene,. Laurian pornește animat de constatarea că „istoria națiunei noastre zace mare parte în întunericul timpurilor, cu toate că nu ni-au lipsit oameni de mare merit, cari s-au ocupat cu consemnarea evenimentelor". Pe baza unui manu- scris din biblioteca Seminarului teologic din Blaj, se tipăresc capitolele XXV—XXVI din partea a treia și toată partea a patra, încheind cu episcopul Atanasie Rednic. Inițiativa Instrucțiunii publice rămîne prima și ultima încercare de a tipări opera istorică a lui Micu. lacob Mureșanu 74 Instrucțiunea publică, 1859, nr. pe noiembrie, .p. 28—30. 75 Vezi Raportul Comisiunei însărcinate cu compunerea unui poriect de statute pentru o Societate Academică și Proiectul de statute pentru o Societate Academică, în Instrucțiunea publică, 1860, nr. pe noiembrie, p. 321—325. 78 Instrucțiunea publică, 1859, nr. pe noiembriei p. 31—32; nr. pe decem- brie, p. 24—32. 77 Ibid., 1860, nr. pe ianuarie, p. 13—15. 78 Ibid., nr. pe septembrie, p. 286—288; nr. pe octombrie, p. 318—320 și nr. pe noiembrie, p. 351—352. 70 Ibid., nr. pe februarie, p. 38—42. . 80 Ibid., 1861, nr. pe februarie, p. 59—64. . 81 Ibid., nr. pe martie—aprilie, p. 66—118. ■ ■ 192 ■■ I. Chindriș retipărește fragmentele în Foaie pentru minte .. .82, peste un an, îm- preună cu scurta introducere a lui Laurian. .. , La nevoie, Laurian a fost și profesor de ■ astronomie, cosmografie după denumirea din secolul trecut. în anul apariției Instrucțiunii pu- blice, își tipărea la București Elemente de cosmografie pentru clasele primare88. Un reflex al acestei preocupări îl constituie numărul pe mai— iunie 1861 al Instrucțiunii publice, unde pe mai bine de 60 de pagini84 inserează o lungă Chronologie astronomică. După niște „preliminarie'4 în care descrie procedeul fixării timpului, urmează un tabel cronologic cu- prinzînd o perioadă începîhd cu anul 1750 î.e.n. și pînă în zilele dom- niei lui Alexandru loan Cuza. Instrucțiunea publică era organul oficial al Eforiei învățăturilor publice, lucru în care explică preponderența materialelor cu caracter di- dactico-pedagogic. Majoritatea acestora sînt, însă, documente oficiale, raportate, statistici și situații anuale.' Articolele teoretice sînt puține și aparțin exclusiv lui Laurian: Despre organizarea instrucțiunii publice85, articol-program, Despre instrucțiunea publică86, Prepararea învățătorilor pentru școalele comunale81, Școala, tehnică88 etc. Ideile pedagogice expri- mate în , ele se încadrează în curentul general de modernizare și democra- tizare a vieții sociale din. Principatele Unite,. caracteristic domniei lui Cuza. Ele. sînt competent analizate, de Ilie Popescu Teiușan și Vasile Ne- tea în monografia August Treboniu Laurian, așa că nu vom insista asu- pra lor. ' ' ' ' Cei doi autori acordă, în altă ordine de idei, o lungă analiză activi- tății lui Laurian la Magazin istoric pentru Dacia. Cu această ocazie se operează și un act de dreptate istorică, . recunoscîndu-i-se cărturarului principalul merit în editarea importantei publicații. Corespondența lui Laurian cu Bariț89 aduce prețioase argumente în sprijinul celor "doi mo- nografi.' Eforturilor de ă scrie și edita mai ales singur revista, s-au adău- gat reiese cu claritate din aceste • epistole! — uriașele sale eforturi de a o difuza în toate provinciile, fiind vorba de o publicație „pentru Dacia11. Din scrisori aflăm numele „colectanților44 lui Laurian în Tran- silvania, adică a celor care se ocupau cu difuzarea , publicației în rîndul românilor: Bariț însuși, Pavel Vasici, Alexandru Gavra- la. Arad, loan Miescu lâ Lugoj, Nicolae Maniu la Sibiu, avocatul loan Dragoș la Orar 82 Vezi 1862, nr. 11, p. 82—85; nr., 12, p. 89—93; nr. 13, p. 97—99; nr. 14, p. 108—111; nr. 15, p. 113—115; nr. 16, p. 121—124; nr. 17, p. 129—132; 'nr. 18, p. 137—138; nr. 19, p. 145—148; nr. 20 p. 153—156; nr. 21, p. 161—163; nr. 22, p. 169—171; nr. 23, p. 177—180; nr. 24, p. 185—188; nr. 25, p. 193—195; nr. 26, p. 201—204; nr. 29, p. 225—227; nr. 30, p. 235—236. . 83 Alte ediții: 1860, 1861, 1863 și 1869. ' • 81 129—191. 85 Instrucțiunea publică, 1859, nr. pe noiembrie, p. 1—2. " 86 Ibid., nr. pe decembrie, p. 1. . 87 Ibid., 1860, nr. pe ianuarie, p. 1. . .. . 88 Ibid., nr. pe februarie, p. 42—44. ■ 89 în George Bariț și contemporanii săi, I, p. 89—201. ■ ■ . Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 193 dea, loan. Munteanu la Deda, Mpișe Sora Noac în Sătmar, Nicolae Tincu; Velia în Banat, Timotei Cipariu la Blaj. în întregul. principat numărul-, abonaților se ridică la peste. 20 0 90. - . t - - - .. Pentru7 opera lui Laurian, Magazinul istoric... înseamnă cea mai' masivă contribuție pe tărîmul istoriei. Studiile și articolele ' publicate ■ aici — Discurs introductiv la istoria românilor?1, Istriana92,. Documente istorice despre starea politică și religioasă-a românilor din Transilvania9?, Cronologia Daciei și a românilor91, Temișana sau Scurta istorie a Ba- natului Temișan95 —• fac din autorul lor o reușită replică transilvă- neană la curentul istoriografie influențat de -romantism, ce debutează masiv în Principatele Române odată cu Dacia literară . și Arhiva româ- nească. Pe. acest fundal, ce racorda preocupările istoricilor noștri în fi- lonul marii istoriografii occidentale a 'epocii, cărturarul a gravat cîteva trăsături proprii: erudiție cîștigată- în școlile germane, un simț- al roT manității care-i depășește pe marii-săi înaintași Mi cu, Șincai,. Maior, pa-! siunea documentului istoric. Episodul Magazinului..., adevărata școală- istorică a lui Laurian, este cu atît mai important cu cît revista nu.re- prezenta un redactor sau o redacție, ci idealurile unui partid politic în devenire, partida națională. Acest lucru a fost subliniat de majori- tatea cercetătorilor, reieșind cu claritate mai ales din lucrarea Corneliei Bodea, Lupta românilor pentru unitatea națională, 1834—184 996.. Anii,- de editare a revistei- corespund astfel cu anii de formare ■ politică a; rer dactorului, care.va rămîne -fidel cu consecvență programului revoluționar, format în'deceniul de dinaintea lui 1848. ' . ‘ . Atenția pe care Laurian a acordat-o publicisticii naționale se ex-, plică o dată în plus dacă se ia în analiză crezul său politic. Scriitorul nostru, spre. deosebire de marii săi . contemporani Kogălniceanu, Bâriț, Bălcescu, Ion Ghica, C. A. Roșetti, Al.. Papiu. Ilarian, n-a fost în egală ■ măsură și autor de scrieri politice. Și totuși; cel puțin tice concrete spre realizarea pe . cale revoluționară a unității -românilor;; ■ Laurian —-s-a insistat adesea asupra faptului! -este un atlet- al daco-: românismului din faza, întrupării acestui ideal politic. în al doilea rînd,; spre deosebire de situația celorlalți fruntași, atît din Țara Românească cît și din Transilvania, care au luat calea exilului (Bălcescu, Goleștii, . C. A. Rosetti, I. C. Brătianu etc.) sau au căzut în aspră disgrâție politică 00 Ilie Popescu Teiușan. și Vasile Netea, Op. cit., p. 73. . 01 Magazin istoric pentru Dacia, I, 1845, p. 15—82. ' 92 Ibid., II, 1846. p. 65—128. . - , - 83 Ibid., III, 1846, p. 95—372. 94 Ibid., IV, 1847, p. 221—230. - .. 95 Ibid., V, 1848, p. 185—330. . ; 96 București, 1967. ■ 13 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 194 I. Chindriș (Avfâm lancu, Axente Sever, Simion Brănuțiu, Al. Papiu Ilarian, Geor- ge Bariț), rolul politic al lui Laurian 'a crescut în anii de după revolu- ție, cînd este martorul înfiripării unui nou destin pentru poporul său, un destin de phdriix menit să renască din propria cenușă. Iată de ce, reconstituirea concepțiilor și năzuințelor politice ale acestui remarcabil cărturar și patriot este mai mult decît o necesitate, operația luminând nu numai un' aspect de seamă al activității scriitorului ci, în egală mă- sură, cîteva momente politice de răscruce din secolul al XlX-lea româ- nesc. în lipsa altoi’ documente, pe omul politic Laurian îl reconstituim pe baza corespondenței, mai ales a scrisorilor către Bariț. O sursă de a doua mînă este cartea sa Die Romănen der osterreichischen Monar- chiem, mult mai puțin sinceră din cauza conținutului ei diplomatic. Adăugind aici sensul faptelor sale politice, obținem portretul unui băr- bat pentru care politica n-a fost o profesie, ci o datorie pe care, într-un moment istoric ce-i solicita aportul, a ținut să și-o îndeplinească față de poporul său. Cazul său este mai caracteristic chiar decît al lui Bărnu- țiu, acesta din urmă avînd serioase preocupări politice pe plan teoretic, în întreaga sa operă anterioară și posterioară revoluției98. Gîndirea lui Laurian, izvor al credințelor și acțiunilor sale politice și cultural-literare, evoluează spre un prototip caracteristic, în linii ge- nerale, întregii generații pașoptiste din Transilvania. La baza acestei gîndiri se află vechile structuri luministe, suficient dezvoltate prin ope- rele fruntașilor Școlii Ardelene. Viziunea politică luministă, așa cum au statornicit-o aceștia, era încă actuală pentru românii transilvăneni din deceniul al cincilea • al secolului trecut. Adepții transilvăneni ai lu- minilor se resimt puternic de influența raționalismului kantian, captat prin intermediul unui fidel discipol al filosofului din Kdnigsberg, W. T. Krug. în scrierile sale99, Krug este tributar liberalismului francez, pă- truns de o adevărată mistică a progresismului. Miezul politic al acestei esențe raționaliste este exprimat prin libertatea dezvoltării individuale. De aici derivă cîteva „drepturi naturale și imprescriptibile ale omului“100: dreptul subzistenței personale, al libertății personale, al egalității perso- nale. O altă sursă a ideilor pașoptiștilor noștri, teoreticianul liberalis- mului german Karl Rotteck101 apropie aceste principii de tărîmul po- liticii, teoretizînd necesitatea libertăților cetățenești, a păstrării și armo- 97 Voi. I, Viena, 1849; voi. II, Viena, 1850; voi. III, Viena, 1851. Majoritatea documentelor din această carte au fost publicate, în limba română, în Magazin istoric pentru Dacia, tom. VII (și ultimul), Viena, 1851. 98 Vezi în acest sens Petre Pandrea, Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuțiu, București, 1935. 99 System der praktischen Philosophie, 1817, dar mai ales Handbuch der Philosophie und die philosophische Literatur, 1820. Această din urmă carte Lau- rian o va traduce în românește în 1847. ioo Declarația dreptului omului, 1789, art. 2. 101 Vezi lucrarea acestuia, Lehrbuch der Vernunftrechte und der Staats- wissenschaften, 1847. Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 195 nizării specificităților locale istorice. La rîndul lor, oamenii din a doua ■ generație a Școlii Ardelene, care se manifestă în jurul anului 1.840, datorită noului val de persecuție națională din partea aristocrației ma- ghiare, aplică această nouă viziune la condițiile concrete ale Transilva- niei, extrăgînd cîteva concluzii ferme în ceea ce-i privește pe români: dreptul existenței naționale, al libertății și limbii naționale. Aceste con- cluzii completează armonios principala cucerire a luminismului politic românesc din Transilvania: constatarea priorității vechimii și număru- lui românilor din principat. Noile idei aduceau un aport calitativ ne- cesar. în momentul trecerii sale în Țara Românească, Laurian se mișca, așadar, aproximativ în aceste limite teoretice., Ajuns aici, ideologia șa politică s-a maturizat prin adăugarea unor meditații asupra destinului românilor în general, asupra necesității unei renașteri a acestora, asupra drepturilor pe care poporul de la Carpați și Dunăre le are în spațiul său național. Viziunea unității naționale’ a românilor, întrezărită; afirmată chiar, de Șincai102 sau Budai-Deleanu103, căpătase o expresie clară și pu- blică prin programul Daciei literare de la 1840 și va fi slujită nu mai puțin fidel de Magazin istoric pentru Dacia, avîndu-1 în frunte pe însuși Laurian. Acesta era omul politic Laurian în momentul cînd îi adresează lui Bariț celebra scrisoare din 8 aprilie 1848104. Exceptînd numeroasele pa- saje de incisivă critică politică din epistolele anterioare acestei seri- - sori, observațiile lucide și sfaturile politice date amicului său de l'a Brașov, ea rămîne primul document de seamă despre atitudinea politică a învățatului în primăvara anului 1848. In fața frămîntărilor din Tran- silvania, Laurian schițează cu mînă ’ sigură următorul program revolu- ționar pentru români; pe care-1 trimite lui Bariț spre răspîndire și popu- larizare : „1° Independență națională. Românii să figureze în numele lor, să-și aibă reprezentanții lor, să se servească cu limba lor în toate trebile lor. 102 în fața operelor lui Șincai, Al. Papiu Ilarian (vezi Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai, București, 1869, p. 39) exclamă: „El [Șincai, n.n. ns.] e departe de a fi numai ardelian, el e român din toate părțile ambelor Daciei". 103 „Voind — spune Budai Deleanu — a cerceta originile popoarelor ce locuiesc astăzi în Transilvania, am găsit cu cale de a vorbi mai întîi despre vechii locuitori ai acestei provincii și cu această ocazie a-mi întinde vorbirea și la regiunile învecinate, și anume la Ungaria orientală de dincoace de Tisa, precum și la România și Moldavia, pentru că, de una parte, aceste provincie formau Dacia cea vechie, iară de alta, așa se aseamănă ele între sine și în alte respecte, încît pare că formează una singură țară, și că sînt menite pentru un singur popor și o singură domnie" ‘(De originibus populorum Transilvaniae..., apud Al. Papiu Ilarian, Relațiune despre manuscriptele lui Ioane Budai-Deleanu, în , Analele Societății Academice Române, tom. III, ses. an. 1870, p. 111—112). 104' George Bariț și contemporanii săi, I, p. 145—146. 196 I. Chindriș .2" Independență religionară. Românii să-și aibă religiunea lor română, fără dezbinare în uniți și1 neuniți [...]; toți românii să fie nu- mai de o lege: românească. 3° Restabilirea Mitropoliei române în Transilvania, supt care să fie episcopii de la Vîrșeț, Temișoara, Arad, Oradie, Maramureș și Bucovina. Pe tot anul să se strîngă un sinod general la Mitropolie, din'toate epis- copatele române. 4° Școale române în toate satele și orașele, dotate din fondurile alodiale. 5° întramare generală a românilor. ■ 6° Ștergerea iobăgismului, fără vreo despăgubire." Programul este energic și avansat. în aceleași zile; în Transilvania se elaborau alte cîteva schițe de program revoluționar103, foarte asemă- ’ nătoare cu al lui Laurian, dovadă a celor afirmate mai sus în legătură cu sursele comune ale gîndirii revoluționarilor transilvăneni. Dar nici unul dintre programele dinaintea Duminicii Tomii, nici cel al canceliș- tilor de la Tîrgu-Mureș, nici cel al adunării .tineretului din Cluj, nici al lui Bărnuțiu ori al lui Aron Pumnul nu se ridică la înălțimea celui schi- țat în epistola din 8 aprilie. Punctul 5, prin care schița lui Laurian de- pășește toate aceste programe, și anume „întrarmarea generală a româ- nilor", va intra în marele program al revoluției din Transilvania, defi- nitivat pe Cîmpia Libertății la 3/15 mai 1848, în următoarea formulare: „Națiunea române cere înarmarea poporului sau garda națională, spre apărarea țărei dinlăuntru și dinafară. Miliția română să-și aibă ofițerii săi români"106. Laurian, prezent la Blaj în acele zile eroice, a militat fără îndoială pentru acest punct, găsind acum ecou la majoritatea intelectua- lilor români, în special Papiu Ilarian și Avram lancu. Aici trebuie să facem o precizare: că „întrarmarea generală" [s. ns.], pe care,' după cum am văzut, cărturarul o cerea la 8 aprilie, se • deosebește esențial de ceea ce s-a făcut în Transilvania, în martie și aprilie, cînd diferite cetăți și burguri își încropesc banderii cetățenești formate din orășeni unguri sau sași. Avînd în vedere dimensiunile impunătoare ale poporului român din întreaga Dacie, el se gîndea la crearea unei uriașe forțe revoluționare. La București, în cercurile ilegale ale Frăției, unde Laurian a avut un rol important, revoluția era teoretizată la proporții grandioase, care să depășească chiar granițele națiunilor. Cu cîteva săptămîni în urmă, Băl- cescu îl informa pe Vasile Alecsandri despre mersul revoluției din fe- bruarie la Paris, unde poporul a desfășurat energii uluitoare: „Află că nația cea mare s-a ridicat și că libertatea lumei s-a mîntuit. Minunata revoluție, ce. te căiesc amarnic că n-ai văzut-o cu ochii, va schimba fața lumei"107. Desigur, n-a fost singurul mesaj al lui Bălcescu despre eveni- 105 Loc. cit., nota 1. ■ 106 După Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, tom. II, Viena, 1852, anexa XIV, p. 296. ’ " 107 Vezi N.' Bălcescu, Opere, voi. IV, Corespondență, ed. de G. Zâne, Bucu- rești, 1964, nr. 33, p. 86. Epistola e din 27 februarie 1848. ' Publicistica științifică.a lui Treboniu, Laurian 197 mentele de la Paris. Veștile trebuie să fi făcut o impresie puternică în rîndurile revoluționarilor rămași la București. în așteptarea evenimen- telor. Scrisoarea lui Laurian din 8 aprilie se resimte de toate aceste circumstanțe, iar „întrarmarea“ care, prin filiera epistolei, ajunge în programul de 'la 3/15 mai .1848, este astfel unul, dintre aporturile mari ale experimentaților revoluționari.- de peste Carpați, la declanșarea eve- nimentelor din Transilvania. . O altă scrisoare din anul 1848, purtînd data „Sibiu, 27 iunie/9 iu- lie“108, reflectă eforturile depuse de Laurian pentru menținerea mișcării transilvănene pe linia hotărîrilor de la Blaj. Este o măsură de apărare luată de revoluționarii grupați în jurul lui Bărnuțiu, în Comitetul Per- manent, unde Laurian deținea un rol important. Hotărîrile națiunii, care pentru cărturar au putere legiuitoare, sînt ocrotite împotriva inițiati- velor divergente ale unora dintre fruntașii români. Cazul cel mai carac- teristic este al episcopului Șaguna, căruia Papiu Ilarian îi reproșează109 gesturi de infidelitate în primele zile după adunare. La ■ fel se referă și Laurian: i se impută episcopului unele tratative cu oficialitățile un- gurești din Pesta, care nu figurau în .programul națiunii: „Noi ne-am înțeles aici [la Sibiu, n. ns.] cu Bărnuț și cu Maniu și cu alți români fierbinți, ca să scriem d-lor la Peșta să se ție strîns de hotărîrile de la Blaj“. Nenumărate documente din anul 1848, care ar merita o atenție specială, ni-i arată pe conducătorii partidei naționale din Transilvania: Papiu Ilarian, Bărnuțiu, loan Bran, Petru Mari, loan Popasu, loan Maio- rescu și alții preocupați de menținerea acurateței revoluționare îiî ac- țiunile diferitelor delegații ’ și comisii, alcătuite în vederea exoperării de drepturi politice pentru români. Această acuratețe, după credința lor, putea fi. asigurată numai prin respectarea voinței poporului, exprimată la 3/15 mai. Meandrele politice ale momentului erau încurcate și obscure, prin acțiunile Vieneide a salva edificiul imperial șubrezit de intemperii, în aceste condiții, lozinca lui Bărnuțiu devenea tot mai actuală: „Țineți cu poporul dacă nu vreți să vă rătăciți!“ ' Vara anului 1848 îi va rezerva lui Laurian cel mai înalt moment trăit de el în timpul revoluției. în zilele cînd revoluția din Țara Româ- nească își începea agonia, sub presiunile Porții, cărturarul îi scrie lui Bariț: „Lucrurile românilor din principate [s. ns.] se tot mai încurcă. Să le ștăm într-ajutoriu cu peptul“110. După cum vedem,, el nu se referea numai la Țara Românească, ci și la Moldova, unde acțiunea revoluțio- nară eșuase în fașă, încă în primăvară. Cel care, la 8 aprilie, dorea înarmarea generală a românilor, își dezvăluie ideile cu mai multă cla- ritate, la 20 iunie/2 iulie, într-o scrisoare către Bălcescu111: „Ar trebui să stăruim ca să facem Un congres general . dintre toți1 românii11. Este punctul maxim atins de gîndirea noastră revoluționară la 1848. în vreme 108 George Bariț si contemporanii săi, I, p. 146—148. 109 Isoria..., II, p. 265. 110 George Bariț.., I, p. 148—150. . 111 Ilie Popescu Teiușan. și Vasile Netea, Op. ciț., p. 109. 198 ’ L Chindriș ce însuși Bălcescu, minte lucidă și revoluționar cu mare experiență, in- vestea încredere în posibilitatea unei înțelegeri cu fruntașii revoluției ungare, lucru ce se va dovedi iluzoriu, Laurian vedea sursa puterii și izbînzii în unirea națiunii sub stindardul: „Libertate, egalitate, fră- țietate!“. Realizarea acestui deziderat era posibil, ținînd cont de faptul că idealurile erau comune pe ambele versante carpatine, iar între frun- tașii din Țara Românească și Transilvania existau legături consultative încă din zilele adunării de la Blaj. începutul l-a făcut însuși Laurian, cu sprijinul lui loan - Maiorescu, Constantin Romanu Vivu și alții, recru-, tînd voluntari transilvăneni pentru Țara Românească. După o listă dată de Cornelia Bodea112, ar fi trecut atunci Carpații floarea junimei inte- lectuale din Transilvania: Aron Pumnul, Al. Papiu Ilarian, Elisei Ar- matu, Alexandru Bătrîneanu, loan Pușcariu, Ion Codru Drăgușanu, Con- stantin Romanu Vivu, Nicolae Găietan, Irimie Verzea și alții. Lucru cu totul remarcabil, toți aceștia vor servi în corpul de comisari revoluționari înființat de Bălcescu. Vremurile și- evenimentele nu i-au îngăduit lui Laurian să facă mai mult decît atît- întru înfăptuirea Dacoromaniei cu armele revoluției. Va încerca din nou, peste un an, pe cale diploma- tică, la Viena. In septembrie 1848 războiul civil bătea la ușă în Transilvania. Con- ducătorii noștri politici sînt nevoiți să adopte tactici adecvate situației. Starea devine amenințătoare. Cei slabi nu mai sînt în frunte, căci se apropie clipa jertfelor supreme; Poporul îi urmează credincios pe „duc- torii" ’ cei' adevărați și viteji: Bărnuțiu, lancu, Axente, Laurian, Papiu Ilarian. în aceste clipe, Laurian își asumă' o nouă și grea răspundere: îi îndeamnă pe români să riposteze cu armele împotriva infamiilor armate pe care aristocrația maghiară din Transilvania le săvîrșea împotriva lor. între 3 și 16 septembrie 1848, la Blaj, românii se întîlnesc din nou, în număr de 50.000, dar de data aceașta adunarea are un caracter „mar- țial", militar. Laurian este conducătorul adunării, autorul cuvînțării prin- cipale. Direcția pe care o propune este singura potrivită situației: ro- mânii să accepte războiul civil impus de aristocrația nesăbuită, dar să mențină caracterul de revoluție și în aceste noi condiții. După adunare, în 22 septembrie/2 octombrie, îi comunica lui Bariț rezultatele mai im- portante113: „Guardia română s-a format în toată țara. Avem peste 200 mii români înarmați". Acum se trăiește și acea experiență unică, prea puțin studiată, a instalării administrației românești în Transilvania. în structura și nomenclatura romană a acestei administrații se simte pu- ternic influența lui Laurian. Principatul este condus de prefecți, vice- prefecți, tribuni, vicetribuni, centurioni, decurioni, care cumulează co- manda militară și conducerea civilă. în condiții pripite și impuse de eve- nimente, el se vede astfel pus în situația de a trebui să experimenteze o formă statală. In acest experiment, însă, simțim în egală măsură și' 112 Op. cit., p. 131—158. 113 George Bariț..., I, p. 150—152. Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 199 înrîurirea lui Bărnuțiu și chiar a tinerilor Papiu Ilarian, I.osif Hodoș, Avram lancu. ... . . . în anul următor, la 19/31 iulie .1849, Laurian îi trimite lui Bariț o scrisoare din Viena114, al cărei pasaj central, este următorul: „Noi mun- cim tot mereu, nu mai încetăm cu memoriale, petițiurii la Imperatoriul și la miniștri, facem vizite neprecurmate și, cu toate acestea, izbutim puțin. Avem mulți și mari vrăjmași și aici". Alte cîteva scrisori, avînd aproximativ același ton, sînt documente impresionante ale prăbușirii ilu- ziilor românilor transilvăneni în urma revoluției, ca urmare a trădării împăratului vienez. Laurian face parte acum dintr-o delegație româ- nească trimisă la Viena, care avea, misiunea de a exopera drepturi și în- lesniri pentru români, pe temeiul faptului,, că au plătit cu sîngele lor „integritatea imperiului". Laurian n-a crezut nici o clipă în utilitatea acestei „milogeli" de aproape trei ani, și de aceea, de cîte ori avea oca- zia, introducea în textele petițiilor către monarh pasaje' deosebit de dure, care să-1 întărite. Cele -12 scrisori din această perioadă, 1849—1851, constituie o adevărată cronică a scepticismului, autorul lor îndoindu-se în egală măsură de cinstea Curții vieneze și de reușita acestei acțiuni, respectiv de faptul că ar putea fi obținute rezultate capitale pentru na- țiune. S-a străduit, însă, pînă în ultima zi a activității delegației, pe de o parte ca să smulgă Vienei cît mai multe înlesniri mărunte, singurele accesibile, iar pe de altă parte pentru a da de înțeles oligarhiei că ro- mânii, nu și-au lepădat năzuințele, .că știu să și le susțină, „Noi — scrie el — am hotărît să nu lăsăm cauza românilor niciodată cu capul, să stăruim și să stăruim"115. S-au cerut multe de toate: administrație națio- nală independentă pentru românii din. Transilvania, congres național, limba română să devină limbă oficială, s-au cerut înlesniri bisericești, școli, facultăți. într-una din petiții116 se cere unirea tuturor românilor din Imperiul austriac într-o singură națiune independentă. Simțim aici fără echivoc aportul lui Laurian, care urmărea în continuare ideea uni- tății. Pentru a da seamă în fața posterității despre faptele delegației, nu mai puțin pentru â populariza în Europa cererile românilor, Laurian tipărește toate intervențiile românești pe lîngă Curte — impresionant de numeroase — în cartea Die Romănen der osterreichischen Monarchie, apărută la Viena în 3 volume, între 1849—1851. Anii „deputațiunii" din Viena au fost pentru cărturarul nostru ani de depresiune politică, de reducere a programului politic la dimensiuni fărîmițate. în condițiile absolutismului instaurat după revoluție, nu se puteau năzui lucruri deosebite. Și totuși, soarta îi va mai rezerva o surpriză și mai tristă, la bătrînețe, cînd desființarea principatului Tran- silvaniei și înglobarea liii în regatul ungar îl va lovi ca un cuțit: „Națio- nalitățile s-au stins, Transilvania s-a șters"117, va nota el în 1868, anul m Ibid. p. 155—157. ■ ■ .- . n5 Loc. cit. u6 înaintată împănatului în februarie 1849. Vezi Ibid., p. 153—155. \ 117 Ibid., p. 194. 200 I. Chindriș ' ’ instaurării dualismului austro-urigar. Simbolic, parcă; schimbul epistolar cu Bariț se încheie, prin scrisoarea din 23 noiembrie 1875118, cu urmă- torul'pasaj: „Mar toate organele române din Dacia Superioară au căzut sau sînt în punctul de a cădea. Nu lăsați să cadă și Transilvania.“ Publicistica lui August. Treboniu Laurian a fost preponderent cul- turală. Dar, pentru generația anului 1848 actul de cultură avea un înțe- les explicit. „Cultura — spunea Papiu Ilarian numai cultura îi poate, salva pe români,’iar cultura nu poate-fi decît națională". Schițarea cre- zului politic al lui Laurian oferă explicația acestei prodigioase desfășu-. - rări de energie, care n-a fost,-totuși, decît un joc secund în activitatea cărturarului' nostru. Munca - științifică,- -destinul de savant al națiunii române i-a încununat anii- maturității. Dar multe, foarte multe premize ale acestei-prodigioase cariere științifice le: întîlnim cu. decenii înainte, în aporturile sale gazetărești.' Adunate într-o- judecată finală, acestea nuanțează în: mod necesar activitatea publicistică a- lui Laurian-,. defi- nindu-i caracterul: precursoare a presei științifice în cultura româneas- că, în epoca edificării moderne a națiunii.’ .' ■ - ... IOAN CHINDRIȘ TRAVAUX SCIENTIFIQU.ES D’AUGUST TREBONIU LAURIAN " - PUBLIES DANS LA PRBSSE ' ’ , , (Resume) r ’ i. . ' - '1 ' ' “: r •. ■ - ■ ■ , Erudit aux preoccupațions multiples, connu surtout en. sa qualite de. mentor de - la philologie latiniste â l’epoque de la culture roumaine moderne, August. Treboniu Laurian (1810—1881) a deploye une riche activite de. publiciste d’ordre scientifique, e.țant considere, parmi. Ies, fondateurs de ce genre en Roumanie. -La source de cette -activite reside dans sa conviction de facture illuministe ,que le moyen ideal pour vehiculer les conn-ai’ssances scientifiques dans les masses c’esț la presse. Les domaines vises -par ses articles, qui ont joui d’un grand prestige â l’epoque, ce sont l’histoire, la philologie et la philosophie. II -a debute dans la premiere publication periodique culturelle roumaine, dans Foaie pentru minte, inimă și literatură (1838), mais c’est dans ses propres publioatipns: Magazin istoric' pentru Dacia, edite en collaboration avec Nicolae Bălcescu (1845—1851), Universul' (1848) et Instrucțiunea publică (1859—1861) qu’il a donne ses contributions eh- meme temps ă la formation d’un style publicistique axe sur des problemes soientifi- ques, d’hiștoire, de philologie et de philosophie, ainsi qu’ă la creatiori des bases institutionnelles necessaires: les publications de profil. Ce qui caracterise le journalisme scientifique d’Augu-st Treboniu Laurian, c’est la massivite de l’information, son attitude de grande’ erudition de ses contri- 118 Ibid., p. 200. Publicistica științifică a lui Treboniu Laurian 201 butions journalistiqv.es. Beaucoup de s'es articles qu’il a publies au milieu du dernier siecle, au titre d’informer le grand public, sont des etudes profonds et rigoureux qui gardent encore leur interet scientifique: Istriana (etude historique- epigraphique), Documente istorice despre starea politică și religioasă a românilor din Transilvania (etude de droit historique), Temișana sau Scurta istorie a Bana- tului Temișan (etude politique-historique). August Treboniu Laurian a developpe son activite illuministe surtout dans le domaine didaotique, en mettant au service de ce demarche les publications de specialite. II est Tinitiateur de la premiere popularisation massive des auteurs grecs et romains en Roumanie, en les proposant comme modeles pour une culture roumaine modernisee sur des bases classiques. Le Neoclassicisme du savant roumain se manifeste dans le domaine philologique aussi, par une admiration sans reserve envers le latin, ou il y voit l’etymon obligatoire de toutes les innovations dans les langues romanes. August Treboniu Laurian a mis sa Science au service de l’oeuvre de l’edifica- tion moderne de la culture roumaine en deployant une activite inspiree et efficiente, en elevant une de ses colonnes de soutenement: le journalisme scientifique. -DATE NOI.REFERITOARE LA VIAȚA ȘI ACTIVITATEA ISTORICULUI T. V. PĂCĂȚIAN Pentru cercetătorul preocupat de istoria românilor transilvăneni, un nume și o lucrare se impun cu deosebire în istoriografia problemei. Un nume de bănățean sîrguincios . și autodidact, care, aplecat cu migală asupra trecutului de. luptă al. fraților aflăți sub robie străină, a trudit fecund materialul necesar întocmirii unei vaste opere de referință, în- semnat „corpus11 de documente despre istoria și faptele politice ale româ- nilor din Transilvania pînă în deceniul prim din secolul XX.. . . Cunoscut și apreciat de contemporani prin monumentala lucrare in- titulată „Cartea de Aur sau luptele naționale ale românilor de sub coroana ungară“, apărută în opt volume la Sibiu, între anii 1904—1915, T. V. Păcă- țian s-a remarcat cu pregnanță și ca aprig gazetar politic, îndrăzneț luptător cu condeiul și fapta pentru apărarea drepturilor românilor obi- diți, rămînînd prin întreaga sa activitate înregistrat cu mențiune în analele științei istorice și a publicisticii militante românești1. Studiul de. față are menirea, ca pe baza unui bogat material de arhivă depistat în colecțiile de manuscrise. ale B.C.U. din Cluj-Napoca2, să contribuie cu date noi la întregirea tabloului vieții și activității fecunde pe multiple planuri a istoricului și publicistului bănățean, reprezentant de seamă al pleiadei de condeieri istorici, luptător devotat cauzei poporu- lui român, împlinirii dezideratelor sale sociale și naționale. Născut la 28 noiembrie 1852 în comuna Ususău, lîngă Lipova3, T. V. Păcățian urmează școala primară la Ohaba-Sîrbească, gimnaziul la Lugoj și liceul la minoriții din Arad, toate aceste etape constituind prilejuri de consolidare temeinică -a cunoștințelor dobîndite, de mare folos în perfecționarea profesională ulterioară și munca viitoare de zia- rist. Neputînd aspira la studii superioare datorită mijloacelor pecuniare de care ducea lipsă, intră în administrație ca notar comunal în Jadani. La 1877 se află printre cei care sprijină material războiul de indepen- 1 Istoria României, IV, București, 1964, p. XXVII. 2 Țin să. mulțumesc încă odată colegului N. Bocșan pentru semnalarea fon- dului existent la cota: msse. sertar 302/1—10. 3 Date biografice, în: Almanahul scriitorilor de la noi, Orăștie, 1911, p. 182; T. V. Păcățian, Dâre de seamă despre activitatea mea literară și ziaristică, îri Ardealul Tînăr, I, 1930, nr. 9, p. 262—268, și,nr. 10, p. 314—318; A. Cosma, Scriitorul bănățean T. V. Păcățian, în Luceafărul, I, 1935, nr. 11, p 509—510; idem, O lucrare inedită a publicistului bănățean T. V. Păcățian^ în Mitropolia Banatului, XVIII, 1968, nr. 4—6, p. 321—324; idem, Autorul Cărții de Aur, în Prin Timișoara de altădată, Timișoara, 1977, p. 126—128; I. Lupaș, Scrieri alese, Cluj- Napoca, 1977, p. 230—232; după redactarea studiului nostru a apărut, D. Demșea, Manuscrisul autobiografic din 1923'al lui Ț. V. Păcățian, în Ziridava, VIII, 1977, p. 245—256. 204 S. Mîndruf dență a .României. In paralel cu munca de funcționar; continuă pregătirea teoretică, o amplifică în mod intensiv, citind și acumulînd date și noțiuni de drept, filosofie, teologie și istorie. încă de la această dată, T. V. Păcă- țian întruchipează tipul autodidactului convins de capacități ‘ și posi- bilități de manifestare, gata oricînd de a se afirma pe tărîm literar- publicistic. ■ Debutează în paginile „Familiei", ’ în martie 1872, cu poezia numită „Primăvara"4/ T. V. Păcățian devine un colaborator- frecvent și scrie- asiduu în coloanele •- gazetelor „Amicul Familiei" (Gherla)-, „Aurora Română" (Cernăuți), „Foaia Literară" (Brașov), „Luminătorul" de la Timi- șoara, sub pseudonimul „Brutus". . ' Scoate tot la Timișoara, în anul 1882, volumul de poezie intitulat '„Flori de toamnă". Sub genericul diverse) reunește îh corpul plachetei versuri cu profund caracter' patriotic, 'ca „Dorobanțul" (1878), „Trăiască România", „Cîntec festiv", „Jos cu larva", semnificative pentru perioada istorică respectivă în care românii de pretutindeni asistau la nașterea și consolidarea României .moderne5. După ani de izolare' în lumea satului, - sătul de hîrțogărie și dosare, la primul prilej ivit, se stabilește în Timișoara, unde intră în gazetărie. Fondează, editează și redactează la 13 aprilie 1885, „Timișana", revistă săptămînală ilustrată de economie ,și literatură română, devenită în anul următor „Gazeta poporului", pentru a evita identitatea de nume cu institutul bancar recent înființat6. T. V. Păcățian deși investit cil funcții și obligații sporite, depune în continuare o fructuoasă activitate publi- cistică.- Din anul 1894 este colaborator intern la „Dreptatea" din Timi- șoara, condusă de C. Diaconovici și V. Braniște, unde peste doi ani devine redactor și scrie o serie de „Corespondențe din Prostoveni", în dialect bănățean, semnate „Luca Drugă, naționalist român și corist la bas". . Datorită unor motive neclare și pînă astăzi, T. V. Păcățian trece în România și ajutat de ’ A. C. Popovici • obține postul de secretar-contabil la „Liga Culturală"7, prilej- de a cunoaște în amănunțime • mecanismul vieții interioare și funcționarea societății apărute în âhul 1891. Redevenit prin ironia soartei funcționar, gazetarul nu se dezminte și publică, cola- borează susținut la ziarele românești de pe ambele versante ale Carpa- ților. Este corespondentul din Capitală al „Tribunei", unde semnează articole sub pseudonimul „Delacerna". în toamna lui 1896, sfătuit de președintele P.N.R., dr. I. Rațiu, acceptă postul de redactor intern la ziarul sibian, pentru ca puțin mai tîrziu să preia funcția de redactor-șef. Din cauza unor, dispute interne din redacția „Tribunei", amplificate pe fondul crizei-conducerii partidului - și; a mișcării naționale în anii grei 4 Familia, VIII, nr. 8 din 20 febr./3 marț. 1872, p. 91. 5 T. V. Păcățian, Flori de toamnă, Timișoara, 1882, p. 167—180. 6 A. Cosma jr.: Istoria presei române din Banat, I, Timișoara, 1932, p. 48, Gazeta poporului, II, nr. 11 din 4 apr./23 mart. 1886. 7 T. V. Păcățian, Dâre de seamă..., p. 315. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 205 de după Memorandum, Păcățian este șilit să, părăsească foaia și să ia din nou drumul Bucureștiului. . - Despre acest episod din viața publicistului bănățean și despre men- ținerea legăturii continue cu presa românească din Transilvania ne stau mărturie documentele aflate în „fondul Păcățian11 la B.C.U. din Cluj- Napoca. . Plecarea grăbită a iscusitului, condeier și priceputului .conducător de gazetă este regretată de majoritatea celor din redacția „Tribunei11. Dînd glas opiniei colective, Petru Sîmtion, administratorul ziarului, afirma că . depărtarea D.voastră a lăsat un gol care .poate niciodată nu se. va putea suplini.. .“, în scrisoarea din 26 august 18978.. Același emitent face referiri la starea publicației,, într-o altă, scrisoare: „... din ce în ce mai critică . ..“, la faptul că cititorii sînt tot mai dezgustați de „cestiunea națională11, vehiculată „dincoace de Carpați11. Rândurile trăgeau un serios semnal de alarmă și exprimau un adevăr de necontestat, pentru că disputele dințr.e liberali și conservatori în mînuirea problemei naționale ca armă pentru cucerirea puterii în sistemul rotativei guvernamentale în tot mai proastă funcționare, coroborată cu nepăsarea și lipsa de ajutor- concret și. eficient datorat românilor transilvăneni, nemulțumeau abo- nații „Tribunei11, și nu numai pe aceștia, cei dintîi încunoștiințați de cele săvîrșite în capitala României. In această direcție se înscrie semnalarea lui P. Sîmtion care cere cu hotărîre lui Păcățian să facă uz de relațiile sale' de la „Ligă“, pentru a solicita, și prinii un substanțial ajutor mate- rial în vederea salvării gazetei din impas9. Intenției meritorii vehiculate se circumscriu și mesajele trimise de Victor Dresnandt, alt administrator al „Tribunei", care înfățișează în culori sumbre situația dificilă a .foii șibiene, părăsită de un număr tot mai mare de cititori, nemulțumiți de politica" cercurilor de lâ București, . și conjură pe fostul redactor-șef Păcățian să intervină de urgență la „Ligă11, pentru a obține cu orice preț mijloacele bănești atît de necesare existenței ziarului10. Analiza corespondenței dintre mandatarii „Tribunei" și T. V. Păcă- țian dezvăluie' un aspect al vieții' politice agitate a mișcării naționale române din Transilvania, cuprinsă de frământări, de restructurări nece- sare și regeneratorii, după momentul ' Memorandului cu • larg- răsunet european și după măsura drastică a guvernului maghiar care a interzis activitatea' P.N.R. Presa a avut în această perioadă confuză politic, divergentă în idei și opinii, confruntată de tactici și noua strategie • în evoluție, un rol hotărâtor, preponderent, prin atitudinea manifestată față de mersul sinuos al mișcării naționale,- și mai ales prin situarea față de politica respectivă dusă de autorități. Recunoscut ca adept convins. al scrisului politic deplin angajat, T. V. Păcățian poartă în permanență un dialog fecund cu grupările din 8 Biblioteca Universitară Cluj-Napooa, colecții speciale, fond Păcățian., msse. sertar 302/1; vezi în continuare: B.C.U. Cj.N. msse. sertar. 9 rbidem; vezi scrisorile din 26 august și 13 octombrie 1897. 10 rbidem, vezi scrisorile din 28 septembire, 13 octombrie, 24 octombrie 1897. 206 S. Mindruț mișcarea națională, aflate în conflict, calmînd spiritele prea încinse, invi- tînd la dialoguri lucide, la înscăunarea argumentelor logice care să con- ducă la revigorarea în ansamblu a luptei naționale. Aflat în inima Româ- niei, gazetarul conștient de menirea misiunii asumate, devine omul de legătură între conducătorii românilor transilvăneni și reprezentanții „Ligii culturale “, aspect esențial din activitatea politică și ziaristică a lui Păcă- țian, reliefat cu pregnanță de bogata corespondență purtată în această direcție. Pe toată durata periplului bucureștean, Păcățian n-a fost scutit de „atenția grijulie41 a autorităților austro-ungare, care urmăreau îndeaproape acțiunile. „primejdioase11 întreprinse de gazetarul imigrat; în toamna anului 1897 i se intentează un proces de presă pentru articolul- „Măcelul de’ la Mehadia11, dezvăluire acuzatoare despre represiunile armate săvîr- șite de jandarmi cu un an în urmă, în sudul Banatului11. Cu acest prilej își face debutul la bară, în mod strălucit, obținînd achitarea clientului său, tînărul avocat luliu Maniu. înfierat, la puțină vreme, alături de redactorul responsabil al „Tribunei11 Andrei Balteș, pentru un articol publicat în care denunță samavolniciile autorităților din comitatul Sălaj, T. V. Păcățian reușește să se salveze cu bine pînă la finele dezbaterilor12. în pofida tuturor dificultăților, a piedicilor și nedreptăților la care este supus de autorități, Păcățian luptă cu îndîrjire, scrie cu ardoare și susține cu fervoare cauza dreaptă a românilor transilvăneni, contribuind astfel la impulsionarea activității factorilor politici din România vizavi de'situația românilor din Monarhie. Este în strînsă legătură cu A. C. Po- povici, lider- și ideolog al emigrației transilvănene din capitala României. Corespondează intens cu șeful P.N.R., avocatul I. Rațiu, pe teme vizînd starea mișcării naționale și posibilitățile de schimbare a situației exis- tente, deosebit de precare la vremea respectivă. în nenumărate rînduri este invitat de dr. Rațiu să revină acasă și să preia conducerea „Tri- bunei”13. Conștient de impasul în care' se afla intelectualitatea transilvană dezorganizată și dezorientată practic după procesul din 1894 și interzice- rea Partidului național român, T. V. Păcățian depune o muncă titanică de traducător și publicist, pentru ca să ofere baza teoretică și orientarea științifică necesară intelectualității în aprofundarea temeinică a domeniu- lui politicii și juridicii, factor important în procesul renașterii pasiunii de luptă a intelectualității, și prin aceasta a întregului popor, stare adum- brită de criza și letargia declanșate în planul politic al mișcării naționale către sfîrșitul secolului XIX. Perioada sub focarul analizei la Păcățian se caracterizează prin intensa activitate legislativă a puterii centrale, fapt care atrage după sine necesitatea stăpînirii legilor, lupta susținută 11 Ibidem, vezi scrisorile lui V. Dresnandt din 13 și 19 octombrie 1897; B.C.U. Cj.N., msse. sertar 302/2, vezi scrisoarea lui I. Rațiu din 24 octombrie 1897. 12 Ibidem, vezi scrisoarea lui A. Balteș din 8 noiembrie, 1897. 13 Ibidem, vezi scrisorile lui I. Rațiu din 24 octombrie 1897, 17 și 26 ianua- rie, 9 aprilie, 4 septembrie, 24 septembrie 1898. Viața și activitatea lui-T. V. Păcățian ; ■ ;207 împotriva;-ținop paragrafe care/'.lezau drepturile _ naționalității /românei . Procesul de'laicizare., a mișcării ^naționale fiind definitiv încheiat,-juriștii devin prepondereriți, profesiunea lor avînd o valoareînsemnată;, care conferă. în ..mod . variat '..mișcării naționale.un.caracter-. juridic, -studiul . dreptului, posedîrid.' uh larg cîmp de mâni'feș/tare.în Țransilvâniâ.făscoliță de procese urbariale,' de'încercări ale autorităților, de a întronă legiuni. .. potrivnice? existenței' elementului romanesc. înlacest stadiu' de. evoluție - L' .al.mișcării naționale? și ăl relației, tdintre pătura intelectuală/română./și t - guvernanți se. cimentează mai- sfțînș puntea, de legătură’’ cu țărănimea de la sate, fapt/ce- conferă/elementul, de bază socială pentru devenirea viitoare'a/mișcării Și'a partidului național. ' ■ ’'''/// ' • . în virtutea acestor,-comandamerite acționează T. V. .Păcățian, ,pose- sorul unui bogat' bagaj' de., cunoștiirițe, ■gazetar' de remarcabilă cultură juridică și politică,,, care pune în circulație o serie de lucrări teoretice, de drept, filosofie; ișțbrie, economie, menite să servească ca. îndreptar, științei de carte și apetenței de/noutate"’culturală â intelectualității române .. • din Transilvania14? "'P/j'-’’' ■’‘4 ' :• -■ , Prefețele, lucrărilor trad'ușe conțin .vibrante/imbolduri-la/luptă sus,ți-' . nută și rezistență activă .împotriva silniciilor, regimului,' autorul .suferind în dese rîriduri rigorile cenzurii care nu ierta curajul prefațatorului, pa-, • triot. îh cuvântul'înainte ."laț„Lupta pentru' drept", tradusă/ după R/.âe Ihering, "scria'că o dedică.-.-,,':.;.,. tovarășilor de, luptă,/.colegilor de, șufe- / ■ rință,/românilor subjugați?. .“, pentru ca- în continuare, să, lanseze.^in îndemn și șă-și avertizeze' cititorii /că drepturile se cer și dacă,.nu se dau, ;se dau! ,./'“./își. încheie studiul .introductiv solicitînd „solidaritate : între frați" și/strînsa ,legătură cu poporul. . .“^/..ecuație care: în . viziunea lui Păcățian ar facilita mersul ascendent, ăl./mișcării, naționale trecută de perioada de criză și temporare .frămîntă'ri.’în/prefața lucrării intitulate ' „Scopul în drept“, . tradusă/după același 'R. de Ihering, autorul tălmăcirii ' '. constată, semnificativ .că . orice carte de" drept e' un dar/de interes ? pentru toți nedreptățiți! care caută dreptul../'"16. Introducerea la'opera. ■ "lui J. 'S? Mill;' „Libertatea", tradusă. 'de/Păcățian, /cânține/aprecieri da '' adresa noțiunii de libertate 'eu? incisive constatări pe marginea mțerpre- ,. tării și aplicării ei; ,,. .. noi nu cunoaștem altcum (nm.;libertatea),;'numai ca cuvînt;/ Pentru ndf te b simplă noțiune! Ideal'..' -, 1 ‘"lucru de care nu ne ■ putem atinge;-Alții- trebuie să ne 'tălmăcească ;și' să-ne Vorbească de ea., '. Cu' toată activitatea rodnică / și merituoasă de . traducător efectuată pentru însuflețirea șî'abtivizâfea gîhdirii' intelectualității române trăhsii- vănene/cu efecte imediate,, practice' în planul derulării; luptei pentru., emancipare; ■‘sbciaiă șr națională, ■ T?(V. Păcățian simte tentațiile permă^ hente ale1 muncii de gazetar. Gîndul de a reveni acasă în mijlocul celor . - . ■ : . ■ -’j '. "U1.1'jV >: V Bibliografia 'lucrărilor, în T. V. -Păcățian, Dare de seamă..p. 266—269; I.-Llipaș, op. cit., p. 236—238. . " ■ ’ ' - :' .’ 15 Luptarpentru drept, București, 1898, p. III, y, VII, VIII. . ■ ’« Scopul în drept, I, Sibiu,/1898; p: IV. 1 ‘ 17 Libertatea, Sibiu, 1899, p. V. ' 208 S. Mindruț care luptă plenar și de a conduce un ziar, nu îi dă pace. La primul prilej oferit în anul 1901, preia munca de redactare la „Telegraful român", pe care nu o părăsește decît în 191718. Momentul de vîrf în activitatea istorică a lui Păcățian l-a constituit munca depusă pentru conceperea și închegarea „Cărții de Aur"19, ade- vărată „Charta magna a românilor din Ardeal", cum o numea poetul E. Isac într-un articol din „Adevărul" (1916). îndemnul aplecării cu sîrg asupra strîngerii de material și a redactării lucrării a venit din partea dr. I. Rațiu, președintele P.N.R., care în 1899 semnala tînărului ziarist aflat în redacția „Tribunei", necesitatea întocmirii unei istorii „docu- mentate" a luptelor politice purtate de români, de' la revoluția din 1848 și pînă la Memorandum. Această primă variantă sugerată este dezvoltată de T. V. Păcățian în timp și eveniment, pînă în primul deceniu din secolul XX. In munca de cercetare și strîngere de material, autorul „Cărții de Aur" a beneficiat de fondurile bogate ale bibliotecii „Astrei" din Sibiu, de tipăriturile oferite de lăcașul de carte al „Brukenthalului", ca și de ajutorul primit din partea deputatului român în Parlamentul maghiar, I. Ciocan, care îi facilita consultarea unor lucrări mai puțin accesibile, aflate în custodia bibliotecii Casei Deputaților. în vederea definitivării redactării cărții au fost lecturate o serie de monografii, studii istorice, precum și o bogată presă în limba română, maghiară și germană. în tot cursul acțiunii sale, T. V. Păcățian s-a bucurat de sprijinul nemijlocit, material și moral, primit din partea comitetului de conducere a P.N.R., care încuraja munca titanică a harnicului autodidact și se preocupa în egală atenție de fiecare problemă nou ivită pe parcursul cercetării și redactării materialului istoric adunat. După îndelungi căutări și sîrguință trudnică, primele două volume ale lucrării sînt gata de tipar în anul 1902, marcînd ca un corolar defini- toriu, capacitatea de lucru, rîvna și dragostea de istorie manifestate de pasionatul cercetător, efortul serios depus pentru. întocmirea operei ne- cesare luminării și pregătirii teoretice a poporului român în lupta pentru drepturi sociale și naționale. Cel dintîi volum apare în primăvara anului 1902. Presa română din Transilvania a primit noutatea editorială cu elogii, numind-o „adevărată istorie a neamului", „operă monumentală" pentru deșteptarea fraților înrobiți. Ziarele au avut un rol important în acțiunea de popularizare a „opului" istoricului bănățean. In paginile foilor se lansau chemări de abonare la.primul volum, se sonda piața cititorilor prin oferte și înlesniri . de procurare a tuturor volumelor preconizate să apară, într-un cuvînt, 'gazetele românești înregistrau ca niște barometre sigure apetența pături- lor și straturilor sociale la scrierea istorică a lui Păcățian20. 13 Almanahul...; p. 182; T. V. Păcățian, Dare de seamă.:., p. 315. 10 Ibidem, p. 262, 263. 20 Unirea, nr. 126 din 31 oct./13 nov. 1902, p. 2. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 209 Interesul deosebit stîrnit de ivirea lucrării în cauză în mediul româ- nesc transilvănean a făcut ca atenția autorităților să se fixeze cu acuitate asupra persoanei autorului și a realizării sale istorice.- în virtutea legii presei emisă în anul 1872, orice publicație tipărită în Ungaria, carte sau periodic, indiferent de limba în care, apare, se supune spre cercetare cenzurii, care dă verdictul și aprobă ori refuză răspîndirea materialului tipărit. Responsabili pentru caracterul „patriotic11 al publicației, în con- cordanță deplină cu litera legii, erau designați autorul, editorul și pro- prietarul gazetei sau editurii. ’ „Cartea de Aur“, curajoasa încercare a publicistului T. V. Păcățian „istorie fidelă și conștientă a mișcărilor noastre politice și naționale din trecut, o istorie documentată a luptelor purtate de românii de dincoace de Carpați pentru revendicarea drepturilor care le competeau .. .“21, cum se menționa în prefața celei de-a doua ediții a cărții apărută în 1904, prin închegarea unitară a materialului cercetat, prin caracterul militant al scrierii istorice și mesajul politic exprimat de autor, n-a convenit legiuitorilor, fiind extrem de primejdioasă în opinia guvernanților, pentru că atenta la principiul unității statale, a integrității teritoriale, prin im- boldul și suflul nou pe care paginile cărții le propagau în masele româ- nești; ca atare, se cere și reclamă cu necesitate, interzicerea publicării în continuare a volumelor proiectate și anularea, distrugerea celor ieșite pe piață. ’ Aparatul respectiv mobilizat de urgență, s-a pus cu rapiditate în mișcare pentru a îndeplini dorința și porunca venită tocmai de la forurile superioare. Materialul aflat sub tipar a fost reținut, exemplarele ieșite în circulație fiind confiscate iar abonați! care dețineau cartea cumpă- rată ori. primită prin poștă erau somați să cedeze cu promptitudine lucra- rea reprezentanților legii porniți în urmărirea și anihilarea totală a volumelor. Ancheta deschisă de autorități pentru retragerea definitivă din circulație a lucrării înainta cu pași repezi și datorită portiței de penetrare oferită de coloanele ziarelor românești care în listele de sub- scripție publicate făceau cunoscut în mod deliberat pe toți deținătorii volumului prim din „Cartea de Aur11. Prigoana samavolnică .pornită de autorități n-a reușit să intimideze și să clintească din hotărîrea adoptată față de lucrare și autor, masele de cititori români transilvăneni. Mesajele de îmbărbătare, de îndemn- la luptă susținută și de recunoaștere a operei istorice, rostite de oameni simpli sau de personalități marcante culturale, veneau în' aflux de pe ambele versante ale Carpaților. în scrisoarea din 15/28 aprilie 1901, re- dactorul „Drapelului11 de la Lugoj, V. Braniște, îl .felicita .pe autorul „Cărții de Aur11 pentru însemnata lucrare istorică făptuită, făcînd referiri totodată la faptul că a publicat apelul care solicita abonarea cititorilor gazetei bănățene la primul volum, și că se pune cu plăcere la dispoziția lui Păcățian pentru orice ajutor- sau informație necesară bunului mers Cartea de aur..ed.- Il-a, Sibiu, 1904, p. V—VI, IX. 14 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie —■ voi. XXII (1979) 210 S. Mindruț al redactării volumelor aflate pe masa. de lucru22. Gin duri calde, fră- țești, de viguroasă încurajare emanau din rîndurile trimise de E. Dăianu de la Blaj, în mai 1901. „Te felicit anticipativ la frumosul plan al lucrării D.tale .. .“23 îi scria I. Chendi din capitala României, sugerînd lui Păcățian o serie de inovații interesante care aplicate în corpul, lucrării într-o viitoare ediție, — în intenția lui Chendi —, ar completa și dezvolta în chip armonios tabloul oferit de prima apariție a operei scoasă de Păcățian24. Ca supremă recunoaștere și încununare a străduinței depuse în vederea realizării „Cărții de Aur“, mesajul parvenit în primăvara anului 1902 din partea Academiei Române, exprima aprecierile oame- nilor de știință din țarâ-mamă, elogiul ■ intelectualilor români' la adresa muncii și sacrificiilor pentru întocmirea lucrării istorice atît de necesare pentru relevarea și mai buna cunoaștere a trecutului de luptă al româ- nilor de pe cuprinsul Monarhiei austro-ungare25. In pofida reacției favorabile a, opiniei publice, a ecoului stîrnit de apariția cărții, a recunoașterii importanței ei de foruri și personalități reprezentative ale vieții culturale românești, autoritățile nu se dezmint și continuă politica de urmărire a autorului „Cărții de Aur“ și de înce- tare prin orice mijloace a difuzării și răspîndirii lucrării puse sub inci- dența legii. Actul de acuzare în procesul de presă intentat volumului prim din lucrare și implicit autorului, emis la 25 august 1902 la Cluj, de procurorul regal Csipkes, analizează pe paragrafe introducerea și capitolele lucrării împricinate, concluzionînd că în paginile ei „... se atacă integritatea țării, ... se provocă la revoltă în contra ei, ... și că se incită, propovăduiește unirea Ardealului cu România*126. Verdictul se pronunță cu emfază de acuzatori: T. V. ’Păcățian este găsit vinovat, se trimite în instanță, i se înmînează decizia judecătorilor iar investigația este înaintată tribunalului regal. Se ordonă totodată confiscarea în între- gime a exemplarelor cărții rămase îh circulație27. Presa românească din Transilvania publică pe prima pagină odiosul act de acuzare28, luînd atitudine hotărîtă de condamnare a procesului, de apărare pe front larg a ’ publicistului nedreptățit, îndemnînd la orga- nizarea de acțiuni protestatare ca răspuns vehement la șarja legiuitorilor. Intr-un articol publicat în „Tribuna11 din 3/16 septembrie 1902, relativ la judecarea lui Păcățian, se afirma cu dreptate și tărie că „ ... tras în proces e trecutul nostru, pentru că toate documentele și comentariile incriminate se referă, la acest trecut glorios al nostru11. ■ 22 B.C.U. Cj.N., msse. sertar 302/4. 23 Ibidem,' scrisoarea din 3 mai 1901. • , , 24 Ibidem, scrisoarea din 6 mai 1901. i ■ 23 Idem, sertar 302/7, scrisoarea din 24 apr./7 mai 1902.' 26 Actul de acusare în procesul de presă intentat volumului prim al cărții de aur, 1902, p. 16; B.C.U. Cj.N., msse. sertar 302/10: Acte oficiale referitoare la procesele de presă, fila 25. - 27 Ibidem, procesul verbal din 24/25 noiembrie 1902, fila 25. 28 Tribuna, nr. 161, 162, 163 din sept. 1902; Gazeta Transilvaniei, nr. 192, 193 din sept. 1902; Telegraful român, nr. 91, 98, 99, 100 din sept. 1902; Drapelul, nr. 102—105 din sept. 1902. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 211 Campania funestă de denigrare pornită de autorități, manevrele și incitarea la represiune nu îl descumpănesc pe autorul „Cărții de Aur“, mai tenace și convins de justețea bătăliei purtate împotriva acuzațiilor nefondate și vădite prin netemeinicia argumentării ridicate de judecă- tori. De partea lui Păcățian se afla adevărul istoric, judecata obiectivă legico-logică ce a stat la baza întocmirii lucrării, iar mai apoi, în furtuna de proteste ■ stîrnită de reacția foilor românești opinia publică i se raliază, sprijină cu înfocare și luptă cu devotament pentru cauza dreaptă a gazetarului condamnat și a lucrării sale sortite pieririi de nelegiuirea reprezentanților legii. In memoriul din 13 septembrie 1902, adresat Curiei regale din Cluj29, T. V. Păcățian analizează detaliat fondul documentar folosit, oferind înșiruirea exactă a lucrărilor, întrebuințate, cuprinzînd autori străini, maghiari și români, în scopul informării tezei vehiculate de acuzatori privind răstălmăcirea trecutului istoric și exagerarea, prezentarea „ne- loială“ a existenței românilor transilvăneni de-a lungul istoriei. Pentru pasajele incriminate în volum, — introducerea și capitolele: Biserica română sub principii calvini. Activitatea Dietei ungare, Mișcarea slova- cilor, Activitatea lui Simion Bărnuțiu. Discursul rostit la Blaj, Trei adu- nări românești, Acțiunea lui KosSuth, Comitetul român de pacificare, Proclamația lui Csănyi, Scrisoarea lui Buteanu, R'epriviri, 18 5 3 —30, autorul oferă întreaga listă bibliografică întrebuințată, conținînd nume ca: Anonymus, M. Cserey, F. Pesty, M. Horvâth, B. Jancso, Miran Hodza, G. Barițiu, A. Papiu Ilarian, N., Popea, G. Popovici, dovedind în continuarea expunerii sale, autenticitatea pasajelor preluate, deslușite și interpretate, ca și complexitatea formulării și adevărul exprimării datelor utilizate. Argumentele scoase la lumină prin memoriul amintit aveau menirea să pareze cu hotărîre afirmațiile" tendențioase ale autorităților, să dea o replică curajoasă acțiunilor purtate în scopul reducerii la tăcere, cu arma unor motive inventate, a tăriei și forței ce rezidau în mesajul istorico-național emanat de lucrarea lui T. V. Păcățian. Presa română transilvăneană era cu trup și suflet alături de dîrzul ziarist bănățean în confruntarea deschisă cu autoritățile, locale. în cîteva numere consecutive din ,,Tribuna“ și „Telegraful român“ se anunța cu litere mari apariția volumului doi din „Cartea de Aur“, cu ample detalii despre bogatul conținut, sfidînd cu bravare mașinațiunile puse la cale de legiuitorii clujeni și anunțînd cititorilor asentimentul gazetelor româ- nești pentru cauza nobilă și dreaptă a luptei duse de confratele acuzat31. Bătălia ajunsă în faza avansată și angrenînd atitudinea românilor de pretutindeni culminează cu intentarea procesului acuzator .lui „T. V. Păcă- 29 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/10, fila 22, 24, 26. 30 Vezi Actul de acusare..., p. 1, .2, 3, 4—10, 11, 12, 13 14, 16; și în: Car- tea de aur.:., ed. I-a, Sibiu, 1902, p. 5, 9, 19, 20 219, 222, 223, 229, 257, 258, 259, 426, 444, 451, 454, 465, 469, 549, 579, 671, 728. 31 Tribuna, nr. 200 din 31 oct./12 nov. 1902, p. 799; Tel. rom., nr. 136 din 5/18 decembrie 1902, p. 553. 212 S. Mîndruț țian, publicist, născut în comitatul Timiș, domiciliat în Sibiu, în vîrstă de 50 de ani, greco-ortodox, redactor de ziar, autorul volumului întîi al „Cărții de Aur“, cum. consemna actul de dare în judecată, reprodus de toate gazetele românești3^. Dezbaterile procesului au început la data de 24 noiembrie 190 233. „. . . Felul cum acuzatul a aranjat aceste documente (n.n. se referă la pasajele cenzurate), sublinierile, făcute, aprecierile și comentariile, ... arată clar că acuzatul are o tendință, urmărește un anu- mit scop“, afirma procurorul regal în rechizitoriul final din procesul de presă, concluzionînd că lucrarea agită împotriva națiunii stăpînitoare maghiare și caută să pregătească terenul „pentru unirea Ardealului cu România“. Volumul în cauză a fost împrocesuat, se continuă de către acuzare, fiindcă conține material „agitatoric și ațîțător“, care, în condi- țiile actuale „. .. cînd primejdia e mare și temerea provocată de Cartea de Aur e și mai mare...“, devine primejdios pentru. ordinea în stat și liniștea cetățenilor, și, în consecință, se cere condamnarea la temniță grea a autorului și distrugerea în totalitate a ediției confiscate34. Prin sentința pronunțată, Păcățian este privat de 8 luni de libertate, silit să plătească o amendă de 400 coroane, să suporte spezele de judecată în valoare, de 1557 coroane; pînă la îndeplinirea tuturor formalităților, este reținut în arest preventiv și asistă prin .intermediul cuvîntului scris și, a informației orale la acțiunea de nimicire a ediției prime din „Cartea de Aur“35. împotriva nedreptății pusă în aplicare se ridică ca un zid.de apărare, furtuna de proteste inițiată de ziarele românești, care după ce au înserat pe larg despre dezbateri și luările de cuvînt ale lui Păcățian și pledoaria curajoasă a apărătorului .oficial în-proces, dr.. C. Brediceanu, cheamă populația la luptă și ofensivă neprecupețită în efort .și acțiune împotriva autorităților36. întreaga atmosferă din jurul procesului si mai ales1 de după terminarea lui era extrem de încărcată. Presa dădea în vileag în articole tăioase ;și incisive manevrele lipsite de.scrupul ale «legiuitorilor care încercau să. defăimeze și să distrugă omul și opera creată. „Unirea“ înștiința despre curentul șovin de intensitate sporită ce bîntuia. Clujul, despre vizita „inopinantă“. a șefului partidului pașoptist, Ferenc Kossuth și despre reacția puternică și hotărîtă.. ă românilor vizavi de proces și condamnarea lui Păcățian37. Se acționa cu forțe unite, de la învățători, preoți, meseriași și avocați, pînă la reprezentanți de frunte ai partidului național pentru a sprijini cauza „Cărții de aur“, în fapt cauză a întregii mișcări naționale, aflată , în plin avînt,’ în schimbări structurale vizînd • 32 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/10, fila- 23. 33 Tribuna, nr. 208 din 13/26 nov. 1902, p. 730; Gaz. Tr., nr. 249 din 13/26 nov. 1902, p. 1—2; Unirea, nr. 131 din 12/25 nov. 1902, p. 3. 34 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/10, fila 23. 35 Tel. rom., nr. 128 din 14/27 nov. 1902, p. 520; Unirea, nr. 132 din 14/27 nov. 1902, p. 3. . . 36 Tribuna, nr. 209, 212 din nov.—dec. 1902; Gaz. Tr., nr. 244, 249, 250, 254, 255' din nov. 1902; Tel. rom., nr. 131, 133, 134 din nov. 1902; Unirea, nr. 130, 133 din nov. 1902. 37 Unirea, nr. 131 din 12/15 nov. 1902, p. 3. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 213 stabilizarea tacticii activiste pentru. care autorul și lucrarea incriminată au adus prețioase servicii în plan teoretic, pentru revigorarea și succesul luptei pentru deșteptarea națională a ■ românilor transilvăneni. Pînă și în îndepărtata Oltenie ecoul faptelor judecate la Cluj răzbate cu tărie și incită la acțiune, la grabnică condamnare a „simulacrului de proces" din toamna anului 1902. Scrisoarea lui- M. Străjan, fost bibliotecar la un liceu din Craiova, adresată ziaristului acuzat, la puțină vreme după înce- perea dezbaterilor, în 19 decembrie, devine prețioasă mărturie prin mesajul patriotic emanat de rîndurile așternute. T. V. Păcățian este in- format că notabilitățile din oraș vor da o „representațiune“ în folosul lui, îl vor face cunoscut printr-o conferință, vor populariza lucrarea pentru ca opinia publică să fie la curent cu cele săvîrșite împotriva publiciștilor români din Transilvania de către autoritățile austro-ungare. Din sentimentele de aleasă solidaritate, se solicită un număr de 9 exem- plare din volumul doi incriminat, plătite anticipat, tocmai pentru a încuraja și impulsiona vînzarea și răspîndirea cărții cu existența pericli- tată de lege38. Din Banat se semnalează apariția promtă și contribuția generoasă a Mocioneștilor, Alexandru și Zeno, care, în scrisoarea adre- sată autorului „Cărții de aur“, dau glas indignării profunde față de metodele brutale folosite de legiuitori, pentru ca apoi, trecînd peste orice barieră, să aprecieze efortul gazetarului, „op mare și meritoriu11 consi- derat, și să participe voluntar la susținerea lucrării cu o importantă sumă, „ca semn sincer de recunoștință pentru meritele cîștigate prin opul D.tale1139. Surprinde în mod plăcut, mesajul prietenesc venit pe neașteptate și la momentul potrivit din partea publicistului și istoricului maghiar, B. Jancso, personalitate , cunoscută la vremea respectivă, care transmite regretele sale pentru neplăcutele întîmplări survenite și apre- ciază calitatea deosebită a lucrării istorice întocmite de Păcățian. în semn de considerație față de autorul „Cărții de aur“ și de întreaga sa activi- tate, B. Jancso se interesează de stadiul activității la volumele în curs de apariție și cere să fie trecut în rîndul abonaților permanenți. în înche- ierea scrisorii, istoricul .maghiar amintește de faptul că are în plan să recenzeze lucrarea în unul din numerele revistei de istorie „Szăzadok1140. Acuzat și condamnat de autorități, silit să suporte tot felul de vexa- țiuni, revendicat și apărat de opinia publică, T. V. Păcățian- face mari eforturi pentru a se salva din paragrafele nedreptății și acționează pentru a înlătura actul de învinuire care umbrește întreaga sa activitate istorică. După îndelungi demersuri obținute, prin luptă- susținută, este pus în libertate provizorie, în schimbul unei cauțiuni de 5000 coroane. Convins încă de utilitatea memoriilor adresate împăratului, reminiscență a unui trecut nu prea îndepărtat la care Păcățian asistase activ, servind intere- sele mișcării naționale și presa românească transilvană, întocmește un =8 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/4. . 39 Ibidem, scrisoarea lui A. Mocioni din 25 decembrie 1902. 40 Idem, sertar 302/8, scrisoarea lui B. Jancso din 19 decembrie 1902. 214 S- Mîndruț memoriu către Viena în care discută lucrarea, procesul și condamnarea sa. - In paginile așternute cu scrisul său mărunt, ordonat, vădind inteli- gență sclipitoare, capacitate de concentrare și sintetizare, reia problema documentării istorice, vehiculînd surse și izvoare folosite. în argumen- tarea viabilității adevărului istoric- exprimat în cartea oferită publicului cititor, specialist și căutător de istorie veridică.. Păcățian supune unei analize amănunțite fiecare capitol din lucrare și relevă cu convingere probitatea științifică și ținuta aleasă a expunerii deloc jignitoare sau defăimătoare la adresa regimului. In finalul expozeului înaintat, amintește de verdictul final pronunțat de tribunalul din Cluj, condamnarea la 6 luni de închisoare la Seghedin și plata unei importante despăgubiri în bani, solicitînd recursul și clemența împăratului în revizuirea irealei hotărîri rostite de judecătorii regali. Soarta memoriului s-a identificat cu cea a altor reclamați! ridicate la împărat: documentul a fost respins de ministrul justiției maghiare, care l-a trimis judecătorului din Sibiu pentru a fi înmînat petiționarului41. Aceluiași destin potrivnic îi cad jertfă și memoriile înaintate1 împăratului și tribunalului regal din Cluj, la sfîrșitul anului 1903, de soția împricinatului, în problema grațierii42. După toate aceste eșecuri și după tergiversări spinoase pentru exis- tența acuzatului, deținut pe nedrept, Curtea de cassație întrunită la Cluj, lasă în vigoare condamnarea la închisoare, menține spezele de proces plătibile doar de cel închis și anulează cu îngăduință amenda. Prin sentință judecătorească se hotărește ca paginile incriminate din cartea lui Păcățian să fie distruse, iar volumele confiscate să fie restituite abo- naților în forma ciuntită de autorități sau refăcută, în a doua ediție scoasă de curînd, fără să mai conțină pasajele cenzurate. T. V. Păcățian ia drumul închisorii și execută 6 luni de temniță la Seghedin, în interva- lul 10 septembrie 1903—9 martie 190443. . Obligat să renunțe temporar la libertatea de a se -mișca și acționa, dîrzul gazetar bănățean nu se dă bătut și lucrează cu înverșunare, în limita posibilităților, între cei patru pereți în care se afla ferecat. In închisoarea de pe malul Tisei redactează. cel de-al treilea volum al „Cărții de aur“. După ce îi expiră termenul condamnării, scăpat de după gratii retipărește volumul prim și îl trimite abonaților săi, fără să conțină părțile incriminate, dar avînd în anexă actul de acuzare care oglindea „sine die“ pasajele în cauză, atît de primejdioase pentru autorități44. . . în tot acest răstimp scurs după proces, activitatea lui T. V. Păcățian este urmărită cu simpatie și interes și încurajată cu înfocare și prompti- tudine în momentele dificile de cititorii și admiratorii primelor volume din „Cartea de aur“. I se recunoaște, în tot mai dese rînduri, „tonul 41 Idem, sertar 302/10, memoriul cu data de 9 septembrie- 1903, fila 59. 42 Ibidem, memoriu la data de 9 decembrie 1903, cu răspuns în 30 dec., fila 6, 7. ~ 43 T. V. Păcățian, Dare de seamă..., p. 264; idem, Cartea de aur.. I ed. n-a, p. VII—IX. ■ . 44 T. V. Păcățian, op. cit., p. 264. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 215 demn și magistral", „obiectivitatea" cu care tratează problemele legate de istoria românilor transilvăneni, fiind situat-,1a loc de frunte în istorio- grafia contemporană a epocii45. Primește felicitări scrise din partea Insti- tutului de chimie, a membrilor săi, oameni de diverse specialități care au citit lucrarea și în scrisoarea de răspuns țin să afirme că „... sînt mîndri de a vedea cît de numeroși sînt oamenii de .inimă, .. . care cu convingere și putere lucrează pentru neamul nostru . . ,“46. Contactul lui Păcățian cu reprezentanți ai mișcării naționale române persistă și pe mai departe, în mod strîns și însuflețitor. Printre mulți alții .care îi scriu cu neîncetare, A. Mocioni îl vestește în epistola din 4 martie 1906, că a primit în bune condițiuni volumul trei din lucrare și că îi este profund recunoscător pentru atenția arătată47. Cartea lui Păcățian stîrnește vîlvă și în străi- nătate, iar ca dovadă vie, depune mărturie gruparea federalistă din jurul lui. Franz Ferdinand, receptivă la strădaniile istorice ale tenacelui ziarist român. în mesajul de mulțumire emanat de la cancelaria prințului moște- nitor se exprimă felicitări pentru cele patru volume primite și se urează succes în activitatea viitoare de împlinire a tuturor volumelor proiectate48. Toate aceste opinii reunite sub un comun generic, cel al manifestă- rilor favorabile, autorului și muncii sale, întăresc credința în victoria eforturilor lui Păcățian, denotînd în mod evident că legea n-a frînat evoluția în timp și spațiu a „Cărții de Aur", că ingerința brutală a auto- rităților n-a reușit să impieteze receptarea largă a lucrării în pături și categorii sociale diverse. în anii grei premergători primului război mondial, cînd munca de redactare a neobositului publicist și istoric se apropia de stadiul final, Miron Cristea, episcopul de Caransebeș îi mulțumește într-o sugestivă epistolă prin conținut și mesajul exprimat, pentru volumul șapte din lucrare, „.. . pentru munca stăruitoare de albină harnică". Privind cute- zător către ziua de mîine,- cea a libertății depline a românilor de pretu- tindeni, emitentul face aprecieri pe marginea cărții lui Păcățian, opinînd sentențios despre menirea și locul pe care îl va ocupa în inimile și min- țile românilor, fiindcă, conclude în încheiere M. Cristea, „... această lucrare monumentală va fi- consultată -.în veacurile viitoare, ... cînd se va sorbi din ea ca dintr-un isvor • de curaj și. vorbesc în luptele, ce ne vor mai fi reservite pînă la deplina mîntuire națională a poporului român .. .“40. Deputatul român în Parlamentul de la Budapesta, Al. Vaida recunoaște meritele incontestabile ale autorului „Cărții de aur" și relie- fează menirea esențială a realizării istorice în jalonarea devenirii prezente și viitoare a națiunii române aflate sub robie străină. Opera lui T. V. Pă- cățean este în opinia fruntașului mișcării naționale, „ ... prima scriere care desfășoară evenimentele istoriei noastre politice în ordine crono- 45 B.C.U. Cj.N., msse. sertar 302/8, scrisoarea din București, 19 mai 1904. 46 Idem, sertar 302/7, scrisoarea din.-25 octombrie 1904. 47 Idem, sertar 302/4. 48 Idem, sertar 302/7, Viena, 2.octombrie 1909. 49 Idem, sertar 302/6, scrisoarea din 14 decembrie 1913. 216 S. Mîndruț logică, ... că ceea ce dealtcum ar trebui căutat într-o bibliotecă întreagă, în Cartea de aur le află omul într-un mănunchi"; vorbind elogios de opera parcursă și, atît de folositoare însăși deputaților români în luptele parlamentare cînd sub cupola Casei deputaților, răsună cuvîntările de apărare a drepturilor naționalităților, Al. Vaida nu încetează să subli- nieze utilitatea lucrării de. referință pentru conducători și masele popu- lare, pentru toți românii din Monarhie în lupta pentru împlinirea aspi- rațiilor naționale și sociale50. Realizarea lui Păcățian cumulează aprecieri pozitive și se impune atenției Academiei Române, comisiei de premiere, care întrunită anual, răsplătea prin recunoașterea venită din partea forului suprem al științei românești, lucrările care se impuneau prin valoare literar-științifică deo- sebită. O notiță publicată în toamna anului 1903 în „Gazeta Transilvaniei" făcea cunoscut, că lucrarea lui Păcățian concurează la premiul „Năstu- rel-Herescu“51. Vorbind în plenul Academiei despre importanța primelor două volume din „Cartea de aur“, oferite spre dezbatere în ediție origi- nală, istoricul ieșean A. D. Xenopol afirma că opera istorică analizată este, „o expunere documentată' a luptelor duse de românii de peste munți pentru apărarea naționalității lor, ... un steag de luptă pentru frații amenințați...“, propunînd în raportul final avansat comisiei de premiere ca'lucrarea să fie distinsă cu premiul „Năsturel-Herescu“ al Academiei Române. Deși propunerea n-a întrunit asentimentul majori- tății, recompensa bănească fiind acordată altei lucrări52, simplul fapt de o importanță deosebită că Păcățian, munca sa, au fost discutate de aca- demicienii români reuniți în cea mai de seamă instituție culturală a României, că volumele prezentate au atras unanime recunoașteri și s-au impus Academiei și opiniei publice, demonstrează fără putință de tăgadă valoarea de necontestat a „Cărții de aur“ pentru timpul respectiv, și nu numai pentru atunci, fiindcă urmașii, istoria contemporană a românilor va valida opui realizat pentru reliefarea .........■ înverșunatei lupte pentru drepturi și dreptate, purtate de națiunea română contra unei apăsări seculare....“53. în anul următor, în 1904, volumele sînt prezentate din nou pentru premiere. Mesajul trimis gazetarului bănățean de acad. Gr. Tocilescu este relevator în acest sens. După mulțumirile de rigoare pentru volume- le primite, vestitul istoric și arheolog român îi comunică lui T. V. Păcă- țian că va face o „dare de seamă" la Societatea istorică și că va vorbi 50 Idem, sertar 302/8, scrisoarea trimisă din Viena la 8 martie 1916. 51 Gazeta Transilvaniei, nr. 245 din 7/20 nov.-1903, p. 3. ‘52 Analele Academiei ‘Române, seria Ii-a tomul XXV, 1902—1903, București 1903, p. 356, 356—357, 357; T. V. Păcățian, Cartea de aur, I, ed. Il-a, Sibiu, 1904, p. X—XII; Idem, Dare de seamă..., p. 265; B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/8, scri- soarea lui Șt. Hepites, directorul Institutului meteorologic din București; oare exprima mulțumiri pentru lucrarea' ;,a cărui conținut ar trebui să fie viu în min- tea și inima fiecărui român"; epistolarul a fost unul din membrii Comisiei de premiere care a votat raportul și propunerea istoricului A. D. Xenoopl. ’ 53 T. V. Păcățian, Dare de seamă;.p. 265. Q Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 217' despre lucrare în fața Academiei. In fraze dense și concise autorul scriso- rii rezumă importanța și menirea „Cărții de aur“.........care prin tonul și tăria argumentelor va convinge și pe cei necredincioși, .pe cei înfumurați îi va;dezmetici, pe cei rătăciți îi va îndrepta.,, .“54. Anul 1905, în care un alt român transilvănean primea premiul Aca- demiei pentru poezie, va aduce laurii recunoașterii supreme pentru au- torul „Cărții de aur“. în urma raportului elogios prezentat de Tocilescu, comisia de premiere a Academiei pune la vot propunerea de a se acorda o parte din premiul „Adamachi-“ lui T. V. Păcățian. în Ședința din 9 apri- lie 1905 i se. atribuie suma de 1300 lei, „pentru scrierea Cărții de aur, în două'volume, ediția a Il-a, Sibiu 1904“55, așa cum reiese din scrisoarea expediată celui premiat de I. Kalinderu, președintele Academiei Române.. La intervale scurte de timp odată cu răspîndirea lucrării pe tot teri- toriul locuit, de români, avalanșa recunoașterilor se succede cu repeziciu- ne. T. V. Păcățian are cinstea să fie ales..membru ordinar al Astrei, în ședința plenară ținută la Sibiu; în 1906, „. .. pentru a conlucra la înainta- rea culturală a poporului român ...“, după cum menționa I. Ș. Șuluțiu, președintele societății, în diploma de membru atribuită ziaristului de, la „Telegraful român“56. Cu ocazia .expoziției-jubiliare din același an de la București, Păcățian expune volumele sale și este distins cu medalia co- memorativă acordată lucrărilor valoroase prezentate în cadrul pavilio- nului etnografico-cultural al românilor din Monarhie57.' Se bucură de atenția regelui Carol I, care îl felicită pentru lucrarea întocmită,- îi ex- primă pe cale oficială ;,vii mulțumiri“ și îl decorează pentru meritele de-., osebite repurtate pe tărîm .cultural58. Un ultim omagiu, adus ■ autorului- „Cărții de aur“ pentru însemnata sa realizare,-vine mult mai tîrziu; peste ani, din partea unui inimos intelectual bănățean,- dr. A. Cosma jr., care instituie un premiu de .100:000 lei, menit să răsplătească pentru prima dată, la propunerea acad. I. Lupaș în 1930, întreaga activitate publicistică și istorică făptuită, de- acum venerabilul Nestor al ziaristicii românești, trăind, retras și solitar în urbea Clujului50. ■ 7 ' Odată sfîrșită odiseea „Cărții de aur“, T. V. Păcățian continuă să ră-' mînă același gazetar incisiv, mereu pe baricadele luptei naționale, slujind eu scrisul ,său mișcarea națională a- românilor din Monarhie pentru eman- cipare socială și națională. Afirmația unui istoric contemporan care com- pară personalitatea lui Păcățian cu cea a lui Barițiu este valabilă pentru stadiul evenimentelor politice din primul deceniu al secolului XX, fiind- 54 B.C.U. Cj.N. msse.: sertar 302/8,’ scrisoarea acad. Tocilescu din 25 mai 1904. 55 Idem, sertar 302/7, scrisoarea din 12 aprilie 1905; . An.Acad.Rom., s. II-a, t. XX VII, 1904—1905, București, 1905, p. 227, 478—481. 56 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/10, Sibiu, 4 august 1906. 57 T. V. Păcățian, Dare de seamă..., p. 262. . 58 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/8, vezi scrisoarea gen. Mavrocordat, mare^ șalul Curții, din 19 dec. 1910 și 29 ian. 1911; scrisoarea gen. adj. Robescu din 3/16 ian. 1911. - 59 Idem, sertar 302/7, scrisoarea dr-lui A. Cosma jr., din 6 iunie 1930 și ser- tar 302/6, scrisoarea aceleiași persoane, cu data de 27 dec. 1932. 218 S. Mîndruț că ceea ce a însemnat părintele „Gazetei de Transilvania11 pentru abso- lutism, reprezintă mentorul „Telegrafului român11 pentru perioada de pînă la primul război60. Avînd adine întipărit în memorie sfatul lui Barițiu care atrăgea aten- ția, la vremea sa, ca un redactor român de ziar trebuie să lupte și să scrie avînd în față codul penal și în spate baioneta jandarmului, axiomă cu viabilitate permanentă, autorul „Cărții de aur“ se avîntă temerar pe tărîmul confruntărilor publicistice, în intervalul de timp în care presa devine un adiacent prețios al campaniei activiste, avînd ca urmare în- mulțirea proceselor de presă intentate de autorități. In amintirile publi- cate în perioada interbelică, T. V. Păcățian face referiri la șase conflicte de presă cu legiuitorii, 2 pentru „Tribuna11 și 4 pentru „Telegraful ro- mân1161. Așa de exemplu, pentru articolul „Agitatorii11 din „Telegraful român11 nr. 133 din decembrie 1906, în care răspunde afirmațiilor tendențioase ale fostului ministru de interne maghiar, contele I. Andrăssy, care încerca prin remarci defăimătoare răspîndite pe calea presei să întineze trecutul și lupta românilor transilvăneni, Păcățian este dat în judecată. în urma hotărîrii tribunalului din Cluj, din 20 septembrie 1907, este condamnat la 10 luni de temniță și 400 coroane amendă62. Nu se lasă impresionat de gravitatea sentinței pronunțate și ajutat de avocatul român din Budapes- ta, dr. Emil Babeș, face recurs în 5 februarie 1908, dar este respins de completul de judecată. Memoriul înaintat împăratului ' împărtășește o soartă identică, decisă prin verdictul stabilit în toamna anului 190763. In- tervenția personală a noului ministru, al justiției G. Polonyi, mult mai maleabil decît predecesorii săi față de problemele ridicate de naționalități, cu pondere sporită în contextul revirimentului general al mișcărilor na- ționale pe întreg teritoriul Monarhiei și a slăbiciunilor în guvernare ma- nifestate de coaliția maghiară întronată la putere în anul 1906, face ca pedeapsa cu închisoarea să fie comutată prin ordonanța oficială din 30 decembrie 1908, T. V. Păcățian să fie amnistiat și obligat la plata unei amenzi substanțiale64. , Deși se afla de cîțiva ani la conducerea „Telegrafului român11 unde instituise o ordine exemplară, insuflînd colaboratorilor, stilul, energia și dăruirea sa de muncă, făcînd ca foaia mitropoliei să devină un organ de presă citit și apreciat de românii din Transilvania, redactorul-șef Păcățian nu rupe legătura cu „Tribuna11, ziarul de frunte al mișcării naționale române, unde se desăvîrșise profesional și de unde pornise la drum acțiunea de realizare a „Cărții de aur11. Poartă în permanență o susținută corespondență cu foștii colegi din redacția de la Sibiu pe teme co I. D. Suciu, T. V. Păcățian (1852—1941), necrolog în Revista istorică ro- mână, XI—XII, 1941—1942, p. 529. 0 1 T. V. Păcățian, Dare de seamă..., p. 316—317; I. Lupaș, op. cit., p. 233. 62 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/10, fila 12. 63 Ibidem, fila 12, 18. 04 Ibidem, fila 10, 11. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 219 legate de administrarea internă a gazetei, de relațiile cu publicul și si- tuația generală a presei române ^transilvane. în scrisoarea din 15 iulie 190865, P. Sîmtion îl informează pe Păcățian despre frămîntările interne din conducerea „Tribunei41, despre faptul că directorul Dăianu se află în conflict cu majoritatea celor din redacție. Ca bun cunoscător al stării foii sibiene și ca virtuos mînuitor al condeiului, totodată și priceput diriguitor al treburilor administrative legate de conducerea unui ziar, T. V. Păcățian este consultat în probleme diferite, fapt care confirmă prestigiul și valoarea de care se bucură în lumea presei române din ■epoca respectivă. Constatare unanim recunoscută și de importanță deo- sebită în conjunctura politică creată în a doua jumătate a deceniului prim din secolul XX, cînd naționalitățile Ungariei, cu armă principală de luptă tribuna parlamentară, adunările populare și presa, pornesc o campanie amplă și viguroasă pentru apărarea, susținerea și dobîndirea ■de drepturi politice, democratice, culturale și naționale. In acest con- text prielnic, „Tribuna44 arădeană, „Telegraful român44 condus de Pă- cățian, „Gazeta44 Mureșenilor, „Drapelul44 din Lugoj impulsionat de vi- talitatea lui V. Braniște, ca de altfel toate, gazetele românești din Tran- silvania contribuie din plin pe frontul amplu al propagandei activiste pentru reușita și împlinirea unor comandamente sociale și naționale afirmate cu stringență în lupta fără preget a naționalităților din Mo- narhie pentru libertate și- progres. Prima conflagrație mondială frînează cursul evolutiv al mișcării na- ționale, manevrele pline de promisiuni înșelătoare ale guvernului de la Budapesta dezorientînd temporar conducătorii. P.N.R., fapt cu grave repercusiuni morale în toate straturile mișcării românești transilvănene. Starea de asediu proclamată și' cenzura severă, pe dublu plan, civil și militar, debusolează factorii răspunzători de bunul mers al presei ro- mânești din Transilvania. Amestecul comisarilor guvernamentali de la Sibiu în treburile interne ale „Telegrafului român44, organul bisericii .greco-ortodoxe române, presiunile tot mai supărătoare ale autorităților locale potențează starea de nesiguranță și .deruta creată. Un conflict latent la început ia proporții îngrijorătoare în conducerea „Telegrafului român44, între redactorul-șef, T. V. Păcățian și V. Mangra, trecut din anul 1910 în tabăra primului ministru I. Tisza66. Corespondența dintre cei doi este edificatoare în această privință relevînd pe gazetarul patriot gata să . apere interesele neamului și să lup- te împotriva renegaților și reversul medaliei, personalitatea politică și bisericească cu merite de necontestat în mișcarea națională, dar care dînd curs unor interese de moment' calcă greșit și dăunează cauzei pen- tru care a militat și mînjește cu oprobiu întreg trecutul luminos care i-a călăuzit devenirea ca om, bun român și destonic conducător. 65 Idem, sertar 302/1. . ' G6 T. V. Păcățian, Din zile grele, în Almanahul presei române din Ardeal șl Banat pe anul 1928, Cluj, 1928, p. 62—65. 220 ' ■ ■ S. Mîndruț n ' -• în scrisoare trimisă din Oradea la .2/15 .octombrie 1914, V. Mangra își manifestă nemulțumirea pentru- faptul că Păcățian nu a publicat ar- . ticolele sale, menite a risipi îndoielile și a face posibilă apropierea și ‘ înțelegerea între- factorii conducători, ai statului și conducătorii po- porului român". Mai mult,'cercurile bisericii ortodoxe române , sînt acu- zate de politică rusofilă • și amenințate cu darea >;în vileag a simpatiilor ’ nutrite față de Antantă67/ ’ .... . . .; - C-’?' . Din lectura corespondenței purtată de T. V. Păcățian în această pe- rioadă -se creionează imaginea redactorului de ziar româiiesc conștient de menirea cuvîntului scris, responsabil de- soarta colaboratorilor aflați în subordine, la. curent cu deruta și' pertractările din sînul conducerii miș- cării naționale române, convins de justețea liniei politice imprimate ga- zetei -redactate, de caracterul temeinic' ăl articolelor publicate ca și de lupta neîntreruptă ce trebuie dusă împotriva unor' emisari guvernamen- tali de genul lui Mangra sau al altora. ’ Pe fundalul intrării României în război de partea Antantei, a in- tensificării luptei popoarelor asuprite’“din Monarhie, pentru libertate socială și națională, ca și a eșecurilor militare ale armatelor austro-ungare pe fronturi,, evenimentele vieții politice' transilvane se precipită. în vara anului 1916, V. Mangra este ales mitropolit, la" sugestia și cii sprijinul' premierului- maghiar I. Tisza.’ Conflictul dintre nou "alesul conducător - al bisericii greco-ortodoxe române și redactorul-șef al „Telegrafului ro- mân" se "• agravează, pe motivul că acesta din urmă refuză să urmeze politica lui Mangra, de' pactâre cu .guvernanții, "de' condamnare publică în'presă a 'activității reprezentanților P.N.R., de trădare îhtr-un cuvînt â intereselor mișcării naționale române. Punctul culminant în disputa dintre Mangra și Păcățian îl constituie refuzul ziaristului de.- a. adera prin semnătura sa la „declarația de.-fidelitate11, subscrisă șl prezentată d'e Mangra și. alți „loiali";' guvernului;de la Budapesta în. toamna anului 1916..; • ■ /.<■ ' . . î ' ... .. ; ' ' " Scrisoarea din 27 ianuarie 1917- trimisă-din capitala Ungariei,' .de- notă un personaj-diabolic în acțiunea preconizată, face dovada unui Man- gră dezlănțuit în pornirea" de a doborî pe răzvrătitul redactor de la „Te- legraful român“. Mitropolitul este revoltat de articolele publicate,- „cu. caracter antistatal, în plin război, cînd România luptă ■ împotriva Pute- rilor Centrale!“. în continuare, Mangra își exprimă iritarea pentru ne- publicarea -„unor articole politice de valoare din presa străină, maghiară și germană", care, să înfățișeze realitatea situației de pe front și din țară68. Realitate trunchiată de comunicatele de presă și știrile militare din surse oficiale care mascau adevărul situației de pe front, degringo- lada armată și crescînda stare de-nesupunere ■ a naționalităților asuprite. V. Mangra nu' precupețește' nici un efort și continuă cu. intensitate unitară seria atacurilor menite să intimideze și reducă la tăcere perso- ■67 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/6. 68 Ibidem. ' Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 221 nalitatea și manifestările patriotice ale gazetarului Păcățian. Scrisorile trimise în lunile iunie și august 1917 sînt mărturii revelatoare care punctează- mobilul acțiunilor întreprinse de Mangra69. I- se impută lui Păcățian politica gazetărească profund antistatală propagată de „Tele- graful român", este amenințat cu demisia, cu înlăturarea forțată de la conducerea ziarului, se enunță măsuri menite să schimbe' în întregime înfățișarea corpului redacțional, care să ducă la înnoiri și transformări radicale în concepția foii. Sătul pînă peste cap de situația creată și impusă în tot mai mare măsură de V. Mangra, acuzînd lipsa de fonduri și. minimul de ajutor venit din partea conducerii mișcării naționale, respingînd cu hotărîre imixtiunile mitropolitului în redactarea „Telegrafului româh“, și prin acesta, pe cele ale primului ministru maghiar interesat să cîștige de partea sa în anii tulburi ai războiului biserica greco-ortodoxă română, T. V. Păcățian își exprimă tot mai des gîndul părăsirii definitive a ga- zetei. Față de această situație, îndeajuns de cunoscută pe plan local, în mediul presei române transilvănene, ,Miron Cristea, episcopul de Ca- ransebeș manifesta compasiune și înțelegere pentru soarta publicistului năpăstuit în scrisoarea din. 8 iulie 1917: „...cunosc inima D.tale și de aceea și simțirea cum demult trebuie șă trăiești într-o situație grozav de grea, ... îți înțeleg dorința de a scăpa din acea atmosferă infectă .. .“70. • Memoriul înaintat comisiei administrative a „Telegrafului român“ în 29 octombrie 1917, prin care T. V. Păcățian își motivează demisia din redacție, este semnificativ prin conținut și dezvăluiri fiindcă conturează adevăratul substrat al plecării redactorului-șef de la cîrma publicației, în condițiile tot mai gravei ingerințe a mitropolitului V. Mangra în tre- burile interne ale conducerii ziarului. De la bun început, pentru a înlă- tura orice fel de incertitudini, bănuieli. sau. îndoieli vizînd persoana sa, T. V. Păcățian amintește de modul în care a ajuns redactor, „nu prin îmbulzeală, intrigi sau lingușiri, ci invitat, chemat", pentru că proprie- tarii gazetei, continuă Păcățian, și editorii aveau nevoie de înscăunarea unei stabilități sigure, printr-un om de specialitate, gazetar de profesie, „care să fie încredințat cu conducerea foii, după vederile sale, cu capul și cu condeiul său, nu după părerile altora, pentru care nu răspunde ni- meni"71. Demisionarul redactor-șef enunța în expozeul făcut principiile fundamentale adoptate după largi sondaje întreprinse în lumea publicis- ticii române transilvane și întronarea unui consens unanim în redactarea „Telegrafului român", „ . . . care nu e organ al Mitropoliei, ci al diece- zei", opinînd în continuare că este și va fi scris după interesele clerului, ale credincioșilor, susținătorii ziarului fiind în majoritate preoți. Vor- bind despre relația dintre biserică și guvern, Păcățian precizează că în situația de față, în plin război, atitudinea gazetei va fi „energică atunci cînd guvernul, prin acțiunile sale lovește în autonomia bisericii și peri- 60 Ibidem, vezi scrisorile din 13/26 iulie 1917, și 9 august 1917. 70 Ibidem. 11 Idem, sertar 302,10, fila 4, p. 1. 222 S. Mîndruț clitează instituțiile ei“. Legătura cu mișcarea națională și P.N.R. este de- finită de Păcățian în mod nuanțat; ’ pentru a evita amestecul autorităților „ ... ziarul nu e organ al P.N.R., dar e organ al partidului național (n.n. mișcarea se confundă cu partidul), din care fac parte toți românii,... C.N.R. e reprezentanța legală a poporului român, e reprezentanța poli- tică și a clerului și credincioșilor din arhidieceza transilvană ortodoxă română1172. Prin cele afirmate, Păcățian replică aserțiunilor acuzatoare ale mi- tropolitului Mangra și validează cu fruntea sus necesitatea continuării și strângerii, relației, a contactului și colaborării cu organul politic con- ducător al mișcării naționale române din Transilvania. în încheierea memoriului scris, după ce trece în revistă realizările obținute cu cola- boratorii săi în cei 16 ani de cînd conlucrează să asigure existența „Telegrafului român11, în rămasul bun luat, T. V. Păcățian se dezice încă odată de spiritul nefast introdus de mitropolitul Mangra în redac- ție și își anunță demisia din postul de redactor-șef, fapt survenit' la 17 decembrie 19 1 773. în atmosfera tulbure a războiului; cînd înfrângerile Puterilor Centrale deveneau tot mai evidente și Monarhia • se îndrepta cu repeziciune spre declin, în contextul avîritului luptei pentru libertate națională și socială care cuprinsese toate naționalitățile din Ungaria, demisia unui redactor de ziar românesc, a lăsat urme adînci în conștiințe și memorie, cu sem- nificații pentru cei care au interpretat fapta lui Păcățian sub aspect moral și patriotic, crezul ziaristului onest, sincer, curajos și demn care a stăruit în intenția sa de neclintit de a nu trăda țelul nației din care a ieșit și interesele oamenilor pentru care scria și milita. Vestea în sine fără aspectele interne, mai puțin -cunoscute a fost înregistrată și comen- tată de majoritatea gazetelor românești cu surprindere și' stupoare, de- plîngîndu-se exilul fortuit a lui Păcățian. Pe tărîm cultural, în paralel cu activitatea publicistică, autorul „Căr- ții de aur“ se remarcă în toți acești ani prin susținute eforturi depuse în cadrul acțiunilor întreprinse de Astra, fiind cooptat pentru merite deosebite în organul de conducere. în anul 1911 este ales' președintele secției istorice, pentru ca mai tîrziu, în plin război, în 1917 să fie dis- tins de Astra pentru activitatea efectuată ca organizator și conducător de acțiuni și manifestări remarcabile pe plan cultural74. Unirea din 1918 îl afla trudind, din însărcinarea Consiliului Dirigent, la redactarea „Gazetei oficiale11, pînă în noiembrie 1919, pentru ca apoi să conducă „Foaia poporului11 din Sibiu, pînă în martie 1920. ■ Puțin obosit de tumultul'viforos al anilor scurși pînă la desăvîrșirea României întregite și dornic de odihnă după încercările dificile prin care a trecut în activitatea publicistică, T. V. Păcățian se retrage în lumea 72 Ibidem, fila 4, p. 2. 73 Ibidem, fila 4, p. 6. 74 T. V. Păcățian, Dare de seamă..., p. 316. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 223 cărții și meditației, plănuind să lucreze, să scrie și să rămînă același neobosit și fecund creator cu condeiul, de gazetar și istoric.' Menține contacte strînse cu Astra de după 1918, în reorganizare și extensiune pe multiple planuri. Prin diploma datată în Sibiu la 24 mai 1922 este ales membru pe viață al asociației73. Devine membru activ al secțiunii istorice a Astrei în ședința plenară ținută la Cluj, în 21—22 mai 1925. Actul de confirmare poartă semnătura unui bun prieten, fost tovarăș de luptă pe baricadele gazetăriei românești din Monarhie, V. Goldiș, actualul președinte76. Păcățian este cooptat membru de drept al Comitetului Central, la 5 septembrie 1925, în virtutea faptului că în- deplinea funcția de președinte al secțiunii istorice77. Ziariștii îl aleg membru de onoare al Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat, drept omagiu pentru prolifica și curajoasa activitate publicistică pusă în slujba realizării idealului național78. T. V. Păcățian răspunde prezent acestui cumul de recunoașteri prin munca sa susținută și novatoare în desțelenirea trecutului istoric. Con- tinuă să publice intens în revistele de specialitate, elaborează lucrări istorice de mai mică sau mai mare importanță și se integrează astfel vastei activități de cercetare a istoriei Transilvaniei, în context nou, cu amprentă distinctă și intensificare notabilă după unirea cu România79. Scrisoarea Astrei din 10 octombrie 1921; purtînd semnătura preșe- dintelui A. Bârseanu, cunoscut om de teatru, îl înștiințează pe Păcățian că în Comitetul Central s-a hotărît ca autorul „Cărții de aur“ să întoc- mească o lucrare despre jertfele românilor ,în primul război mondial, o statistică despre obolul de vieți depuse pe cîmpul de luptă al făuririi patriei unite, însumînd „contribuția de sînge a tuturor provinciilor ro- mânești din vechea Monarhie, Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș"80. Mesajul lui I. Bianu din .29 decembrie se numără printre primele recunoașteri a lucrării foarte valoroase realizată de Păcățian. In rîndurile așternute se exprimă emoția membrilor Academiei Române la parcurge- rea studiului și se afirmă necesitatea publicării interne și externe pen- tru cît mai buna popularizare a cărții scrise81. T. V. Păcățian este feli- citat cu căldură în numeroase rînduri și i se aduc mulțumiri pentru importanta și migăloasa operă întocmită82, folositoare în cunoașterea amănunțită a participării românilor transilvăneni la prima conflagra- ție mondială. „Te felicit și te admir. Lucrarea făcută în timp atît de 75 B.C.U. Cj.N. msse. sertar 302/10. 70 Ibidem. 11 Ibidem. 78 Almanahul presei române pe 1926, Cluj, p. 26. 79 A. Cosma, Scriitorul bănățean T. V. Păcățian..., p. 511—512; B.C.U. Cj. msse. sertar 302/5, vezi scrisoarea Astrei din 24 aprilie 1922 în legătură cu pre- zentarea la concurs a manuscrisului lucrării intitulate „Românii din Ardeal în anii de renaștere națională 1848—1849. 80 Ibidem, vezi și scrisoarea din 24 aprilie 1922, fila 3. 81 Idem, sertar 302/7. 82 Idem, sertar 302/5, vezi scrisorile Astrei din '3, 5 ian., 20 mart, și 19 iulie 1923. 224 3. Mîndruț scurt, nu e muncă de om de rînd, ci e muncă de ,uriaș“ spun rîndurile venite din partea colegului, prietenului și excelentului gazetar de la Lu- goj, dr. V. Braniște83. . . ' ,r . ... , . . „Nestpr al presei române din Ardeal“, numit de colaboratorii apro- piați, T. V. Păcățian își purta cu prestanță vîrsta,, trudind fără încetare la dezvoltarea publicisticii române prin întreaga sa activitate și expe- riență pusă în slujba împlinirii idealurilor poporului, din mijlocul căruia a răsărit și plecat în.greaua bătălie ziaristică84. Anii care se scurgeau, lent' și implacabili lăsau urme vizibile asupra istoricului publicist,- re- tras în urbea Clujului, de unde urmărea cu tot mai. puțină vlagă evo- luția confraților și mersul evenimentelor politice. . , . „Sărbătorirea ziariștilor care au împlinit 25 ani. de publicistică și au activat în gazetăria. românească din Ardeal înainte de Unire“, cum se intitula manifestul lansat cu ocazia aniversării în cadru festiv la Cluj,. în 15 decembrie 193583, de Sindicatul Presei Române din Ardeal și Banat are printre cei .prezenți în memorie un mare anonim în lipsă fizică, • din cauza, bolii, și vîrstei .care, macera ultimele puteri creatoare... în semn de înalt respect și unanimă recunoaștere a activității depuse pe frontul ziaristic, venit din partea concetățenilor săi, T. V, Păcățian este ales cetățean de onoare-al comunei, de baștină, Ususăul bănățean. Tot- odată școala locală îi va purta de la această dată numele86. .. ' în anii tulburi de la începutul celui de-al. doilea război mondial nonagenarul Păcățian, ■ dat -repede uitării în viitoarea politicii, trăiește1 solitar, cumpănit și modest,' purtîndu-și pașii obosiți de viață și necon- tenite lupte pe străzile-; cetății Clujului, — în lungi prilejuri de con- fruntare și dialog.'cu propria persoană —, unde își dă-obștescul sfîrșit în 1941, trăind drama pământului iubit căzut sub vremelnică robie străi- nă, pentru a cărei libertate și dreptate a militat prin scrisul său profund angajat și pe deplin patriotic. ■ • • ' ■ : '■ .... - ‘ ■ STELIAN MlNDRUȚ. BELTRAGE ZUR. BIOGRAPHIE UND' ȚĂTIGKEIT DES HISTORIKERS ' . . . T. v.; păcățian -' ' ; . Ț (Zusammenfassung) Aufgrund des in den Handschriftensammlungen der Zentralen1 Universităts- bibliothek in Cluj-Napoca (Klaușenburg) aufbewahrten Briefwechsels unțersucht der Verfasser einige weniger bekannte Begebenheiten aus dem, Leben und Schaffen des banater Publizisten und Historikers T.- V. Păcățian' Der erste Teii der Studie 83 T. V. Păcățian, Dare de seamă..., p. 267. ' : ■ - 84 B.C.U, Cj.N. msse. sertar 302/6, vezi corespondența- cu A. Cosma jr. lui T. Bugnariu, secretar general, din 3 dec. 1935. 88 Idem, sertar 302/6, scrisoarea dr.-lui' A. Cosma jr. din 20 dec. 1935. Viața și activitatea lui T. V. Păcățian 225 enithălt Angaben iiber Păcățianus Debut in der siebenburgisch-rumănischen Pu- blizistik, seine Mitarbeit an den Temesvarer 'Zeitungen und an der „Tribuna" in Sibiu (Hermannstadt). Ein Bukarester Aufenthalt gekennzeichnet von streb- samer Teilnahme an der rumănischen Nationalbewegung und erspriesslicher Uber- setzertătigkeit geben dem Hohepunkt seines Schaffens als Historiker voraus. Sein monumentales „Goldenes Buch“ wurde als Verstoss gegen eine ungerechte Gesetzgebung gewertet und Păcățian musste die Konsequenzen ausstehen. Das ihm angestrengte, im Herbst 1902 in Cluj abgehaltene Gerichsverfahren, das Ver- halten der zustăndigen Behorden, der Protest der Offentlichkeit wie auch die nachfolgende Wiirdigung seines Werkes seitens der Rumănischen ■ Akademie wer- den im zweiten Teii untersucht. Seine zwischen 1901 und 1917 'als Schriftleiter beim „Telegraful român" ent- faltete Tătigkeit, der offene Streit mit V. Mangra wăhrend der Kriegsjahren, seine rege Teilnahme am Kulturleben des vereinten Rumănien als Mitglied des Astra-Vor- stands wie auch seine wertvollen Veroffentlichungen vervollkommnen das Bild des 1941 in Cluj verstorbenen „Nestors der rumănischen Presse aus Siebenburgen". 15 — Anuarul Institutului de Istoria și Arheologie — voi. XXII (1979) ÎNCERCĂRI DE RE VITALIZARE A ACTIVITĂȚII . P.N.R. .ÎN ANUL 1899 (II)I .. . , In istoria Partidului Național al românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, anul 1899 a adus o primă încercare de depășire a impasului în care a intrat în noiembrie—decembrie 1895, datorită pe de o parte scoaterii lui în ilegalitate de către cercurile guvernamentale burghezo-moșierești maghiare, iar pe de altă parte din cauza disensiu- nilor și frămîntărilor interne ce s-au prelungit pînă în 1898. Inițiativa în direcția depășirii impasului a revenit liderilor fracțiunii gazetiste. Ea a determinat consfătuirea de la Sibiu din 14 iunie 1899, unde s-au con- fruntat deosebirile de vederi dintre liderii gazetiști și cei ai grupării moderate, susținuți de noi tribuniști, în chestiunea oportunității sau inoportunității convocării unei conferințe naționale. . în calitatea ei de for suprem' al P.N.R. conferința națională urma să dezbată și să aducă decizii în problemele referitoare la: realegerea unui nou comitet central (ori eventual completarea celui vechi) în așa fel încît în el să fie reprezentate toate cele patru fracțiuni mai impor- tante existente în-sînul partidului, inclusiv a aceleia a vechilor tribu- niști pentru a se reface unitatea din anii acțiunii memorandiste; reor- ganizarea partidului pentru a se evita pe viitor tendințele anarhice ce s-au manifestat în anii 1896—1898 și totodată pentru a se putea adapta noilor condiiți survenite după .interzicerea activității sale în cadrul le- gislației în uz; păstrarea vechii tactici pasiviste sau înlocuirea ei cu un nou activism. De altfel toate aceste probleme au fost dezbătute în con- tradictoriu de către ziarele celor patru grupări, cu o intensitate mai măre sau mai redusă, în lunile ce-au premers consfătuirii din iunie 1899. Întrucît la consfătuire s-a impus punctul de vedere .al moderaților de a nu se convoca conferința națională a PNR atîta timp cît nu se ivea „momentul oportun11, polemica va continua în a doua jumătate a anu- lui 1899 îndeosebi între „Tribuna Poporului1' de la Arad, principalul organ de presă al vechilor tribuniști, și „Tribuna11 de la Sibiu, care apar- ținea noilor tribuniști. Deși polemica a fost în general sterilă și a împie- decat o apropiere între liderii celor două grupări pentru refacerea uni- tății comitetului. central memorăndist, atît de dorită de membrii de rînd ai partidului, ea a pus în circulație o serie de idei noi privind eventualitatea părăsirii vechii tactici pasiviste în vederea trecerii la un nou activism2. . 1 Prima parte a acestui studiu a văzut lumina tiparului în Anuarul Institutu- lui de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca din 1978. ' 2 L. Botezan și N. Cordoș, încercări de revitalizare a activității P.N.R. în anul 1899 (I), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca (în continuare prescurtat: A.I.I.A.C.N.), XXI, 1978. p. 209—231. 228 L. Botezan — N. Cordoș Paralel eu controversa prilejuită de problema păstrării sau aban- donării pasivismului, un alt motiv care a determinat o vie polemică între organele de presă ale vechilor și noilor tribuniști l-a constituit alegerea, în mai 1899, a lui losif Goldiș ca episcop al diecezei eparhiale ortodoxe a Aradului. Scaunul episcopal de la Arad a devenit vacant odată cu instalarea lui L Mețianu ca mitropolit. Pentru ocuparea lui au concurat doi arhimandriți: A. Hamzea-și I. Goldiș. Primul a fost spri-' jinit de moderați, iar al doilea de vechii tribuniști. Candidatul vechilor tribuniști a ieșit învingător cu două mandate în plus față de cel al mo- deraților. Atît unul, cît și celălalt erau însă renegați. Amîndoi făceau parte din partidul guvernamental și se compromiseseră prin acțiuni contrare intereselor naționale ale poporului român. Hamzea de pildă, a fost unul din aderenții proiectului din 1884 al mitropolitului Miron Romanul de a înființa un partid moderat guvernamental. în calitate de director al seminarului teologic din Arad, în 1896 a întreprins o achetă împotriva tinerilor seminariști care au refuzat să participe la serbările „mileniului11. Greșeli-similare a săvîrșit și Goldiș, atît în 1896, cît și în anii anteriori, cînd a fost director provizoriu al aceluiași seminar teologic. De aceea l-a și avertizat I, Slavici pe V. Mangra într-o scrisoare din februarie 1899, că el și tovarășii lui de la „Tribuna Poporului’ nu-1 vor putea sprijini pe I. .Goldiș, fără a apărea în ochii românilor ca sus- ținători . ai politicii guvernamentale a acestuia3. Alegerea lui;. I. Goldiș -ca episcop a provocat polemica dintre vechii și noii tribuniști, deoarece ultimii au înbrățișat cauza candidatului sprijinit de moderați. Organele' de presă ale vechilor și noilor tribuniști se vor întrece în a-și aduce reciproc acuze gratuite și etichetări jignitoare. înainte de alegere, „Tri- buna", de exemplu, a reproșat vechilor tribuniști, că ar fi fost trădători ai cauzei naționale. De asemenea, că ar fi fost vînduți cercurilor guver- namentale burghezo-moșierești maghiare. După alegere, i-a acuzat în plus că ar fi acționat și de astă dată ca instrumente ale liberalilor sturdziști4. „Tribuna Poporului11 a răspuns, învinuindu-i pe noii tribuniști că erau instrumente ale conservatorilor. în acest sens a scos în evidență că I. Coroianu' era avocatul mitropolitului Mețianu într-un proces cu fir- ma Guttman din România. Procesul i-a oferit prilejul de a sta mai multe săptămîni la București. Acolo a fost văzut mereu în compania unor li- deri conservatori. Lui Coroianu i se datora, deci, prezentarea lui A. Hamzea în ziarele conservatoare din România ca un candidat al P.N.R. Tot lui Coroianu i se atribuia afirmația din ziarul „La Roumanie“, potri- vit căreia D. A. Șturdza ar fi împins „sinodul, arădean la disensiuni"5. 3 Biblioteca Academiei R.S.R. București (în continuare prescurtat = B.A.R.S.R.), 45 (16) 8 (30) fond corespondență, S -------------- și S ------; Tribuna Poporului,- nr. 78 din 24—IV/ XXXII.’ XXXII 6—V—1899 și nr. 84 din 1/13—V—1899.. 4 Tribuna, nr. 89 din 25—IV/7—V—1899; nr. 96 din 4/16—V—1899 și nr. 104 din 10/22—V—1899. ': 5 Tribuna Poporului, nr. 95 din 16/28—V—1899. Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 229 în lunile iunie—iulie, polemica stîmită de alegerea lui I. Goldiș ca episcop s-a atenuat. Ea s-a revitalizat în august și septembrie, după instalarea acestuia în scaunul episcopal. Ceremonialul instalării a fost prezidat de episcopul N. Popea de la Caransebeș. Printre participanții .la ceremonial s-a numărat și contele Tisza Istvăn, întrucît I. Goldiș /era membru al partidului guvernamental. Cu prilejul banchetului ce a / urmat ceremoniei instaurării, Tisza Istvăn a toastat pentru apropierea ( și înfrățirea dintre maghiari și români. Contelui Tisza Istvăn i-a răspuns episcopul N. Popea. El și-a ex- primat regretul că cercurile guvernamentale n-au recunoscut pînă acum necesitatea apropierii dintre români și maghiari. O apropiere reală s-ar fi putut realiza pe baza unor concesii reciproce. înțelegerea ar presu- pune să se restituie românilor drepturile politice ce le-au fost răpite, în finalul cuvîntării sale a dat expresie dorinței ca cele spuse de Tisza Istvăn să aibă un ecou cît mai larg în rîndurile celor ce exercitau pu- terea politică în Ungaria. La fel ca și la încheierea toasțului lui Tisza Istvăn, și cu ocazia sfîrșitului cuvîntării lui N.. Popea, românii și ungurii prezenți la ban- chet s-au îmbrățișat. De aceea, banchetul prilejuit de instalarea lui I. Goldiș că episcop a rămas cunoscut în istorie cu denumirea de „înfră- țirea de la Arad"6. La „înfrățirea de la Arad" au luat parte și vechii tribuniști N. On- cu, M. Veliciu, I. Rusu-Șirianu și V. Mangra. Ultimul a rostit chiar o cuvîntare, ceea ce i-a permis lui Tisza Istvăn să-și dea seama că era un element ce putea fi atras în tabăra renegaților. Noii tribuniști au exploatat prompt evenimentul și au pornit o ade- vărată campanie de defăimare contra vechilor tribuniști. în cadrul aces- tei campanii, „Tribuna" i-a acuzat pe cei de la Arad, că prin propaga- rea ideii unei înțelegeri între români și unguri ar fi schițat un program diferit de cel adoptat în 1881. Le-a imputat, de asemenea, că printr-o astfel de propagandă încurajau pe de o parte continuarea politicii de maghiarizare promovată de guvernul Szell întocmai ca și formațiunile ministeriale precedente. în același timp îl ajutau pe Szell să pozeze în ochii străinătății ca unul care ar fi realizat „împăcarea naționalităților". I-a învinuit, în al treilea rînd, că prin propaganda lor aduceau prejudi- cii alianței cu.sîrbii și slovacii7. Reproșurile „Tribunei" erau în parte întemeiate, deoarece, după instalarea lui I. Goldiș ca episcop, vechii tribuniști au ajuns în situația paradoxală de a încerca să justifice o apropiere de cercurile guvernamen- tale maghiare, deși partidul lui D. A. Sturdza se afla în opoziție. Pînă în 1899, vechii tribuniști făcuseră astfel de încercări numai în perioadele 6 T. V. Păcățian, Cartea de aur, voi. VIII, Sibiu, 1915, p. 54—55. 7 Tribuna, nr. 167 din 1/13—VIII—1899, nr. 169 din 4/16—VIII—1899, nr. 186 din 25—VIII/6—IX—1899 și nr. 202 din 14/26—IX—1899; Muzeul de Istorie al Tran- silvaniei din Cluj-Napoca (în continuare prescurtat — Muz. Isț. Trans.), fondul I. Rațiu, nr. inventar M. 2625 și 2622. 230 L. Botezan—'N. Cordoș - cînd liberalii au fost la cîrma României. în strădaniile lor de a-și jus- tifica atitudinea, vechii tribuniști au invocat interesele politicii externe ale statului Român. Politica externă a României, fie că a fost promo- vată de guvernele conservatoare, fie de cele liberale, a mers pe linia alianței cu cele două mari puteri din Europa centrală. Ea impunea în- treținerea unor relații amicale între' România și Austro-Ungaria, mai ales că cele două țări aveau o multitudine de interese economice comune.. Dacă apropierea dintre ele nu era mai strînsă, acest lucru se datora opri- mării și lipsei de drepturi a românilor din Ungaria și Transilvania. Gu- vernele din ambele state ar trebui să manifeste interes pentru înlătura- rea nemulțumirilor, românilor transilvăneni și bănățeni. Cele care s-au perindat la cîrma României, indiferent de nuanța lor, au acționat con- stant în direcția diminuării divergențelor dintre autoritățile guverna- mentale maghiare , și românii din Transilvania și Banat. „Tribuna Popo- rului" s-a angajat în propagarea ideii apropierii și înțelegerii dintre români și maghiari, numai cu intenția de a sprijini unul din obiectivele politicii externe a României. O apropiere și o înțelegere între români și maghiari erau încă departe de a deveni o realitate, deoarece guvernul Szell n-a schițat nici un gest în această privință8. în polemica dusă de organele de presă ale vechilor și noilor tribu- niști în jurul problemei pasivismului și activismului, „Gazeta Transilva- niei11 a păstrat o atitudine relativ neutră. în schimb, în cea prilejuită de alegerea lui îosif Goldiș ca episcop, ziarul gazetiștilor a intervenit direct. Un articol de fond apărut în „Gazeta11 chiar în ziua alegerii lui I. Goldiș deplînge transformarea unei chestiuni bisericești într-o pro- blemă cu conținut politic. Autorul articolului dezaprobă propaganda ce- lor din jurul „Tribunei Poporului11 în favorul lui I. Goldiș. El îl stig- matiza pe Goldiș ca „apostol11 datorită greșelilor săvîrșite pe linie biseri- cească. Totodată, reamintea că nu i se putea ierta orientarea politică pro- guvernamentală9. „Gazeta Transilvaniei11 a dedicat un articol de fond și alegerii, chiar a doua zi după ce ea s-a consumat. De astă dată, vechii tribuniști au fost criticați deschis, pentru că au contribuit la alegerea unui renegat într-una din cele mai înalte funcții ale bisericii ortodoxe. ■ Li se reamin- tea că noul ales a colaborat la politica promovată de Tisza Kâhnan, care a vizat desnaționalizarea românilor. Acum el va putea încerca „să spargă și biserica română11. Rămîne de văzut dacă I. Goldiș va acționa ca episcop astfel încît să poată fi iertat de conaționalii săi pentru gre- șelile săvîrșite în trecut. Responsabilitatea pentru eventuala slăbire a bisericii ortodoxe de către noul ales va reveni în tot cazul celor din jurul „Tribunei Poporului11, care au avut un rol primordial în promovarea lui ca episcop10. 8 Tribuna Poporului, nr. 163 din 24—VIII/5—IX—1899 și nr. 165 din 26—VIII/’ 7—IX—1899. ■ • 9 Gazeta Transilvaniei, ni.- 95 din 1/13—V—1899. 10 Idem, nr. 97 din 4/16—V—1899. Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 231 ■ Față. de așa-zisa „înfrățire de la Arad“, ziarul gazetist a afișat, de asemenea, o atitudine dezaprobatoare, dar pe un ton mai ponderat și fără să-i mai atace direct pe vechii tribuniști. într-unul din numerele din septembrie, după ce combate propaganda presei maghiare în jurul „înfrățirii de la Arad“, organul de presă gazetist îndeamnă la solidari- tatea națională a tuturor, românilor, proclamată în urmă cu peste o ju- mătate de veac pe „Cîmpia libertății14 de lîngă Blaj11.. - Atît în disputa prilejuită de așa-zisa „înfrățire de la Arad“, cît și în cea determinată de problema păstrării sau abandonării pasivismului, a considerat necesar să-și expună părerea și liderul moderat Al. ■ Mo- cioni. Prilejul i 1-a oferit redacția ziarului apponyist „Budapester Tag- blatt“. Spre sfîrșitul lunii iulie,, redacția acestui ziar i-a solicitat un in- terviu în chestiunea pasivismului. El s-a folosit de ocazie pentru a aborda problema raporturilor dintre guvernele maghiare și naționalități. Rezolvarea diferendelor cu naționalitățile se putea înfăptui fie pe cale pașnică, fie prin război. Calea pașnică o concepea numai în cadrele le- gale constituționale. Dar, pe cînd românii respectau calea legală, gu- vernele p eludau. Guvernele au pus „libertatea de acțiune politică con- stituțională a' poporului român în cătușe prin niște ordonanțe ministe- riale“. Poporul român era împiedecat, astfel să se pronunțe asupra pro- priei lui’ atitudini politice prin intermediul conferinței partidului său. De aceea nici., el nu socotea potrivit deocamdată să-și spună părerea asupra tacticii politice pe care să o urmeze românii. Considera totuși necesar să amintească' din nou că nu românii' erau' vinovați, dacă n-a sosit momentul oportun pentru " discuții serioase pe tărîm național. în eventualitatea că. un astfel de moment va veni vreodată, nimeni nu-1 va saluta mai bucuros decît el. ‘ ' In’ cadrul interviului, Al. Mocioni' s-a referit la o afirmație făcută de Kossuth, potrivit căreia problema naționalităților din Ungaria se va rezolva „nu cu peana, ci cu sabia". Era o aluzie indirectă la calea răz- boiului, pe care a mai abordat-o și altădată. în această privință a atras de mai multe ori atenția, că politica internă pe care a adoptat-o monarhia habsburgică după încheierea compromisului dualist o făcea vulnerabilă în cazul unei conflagrații mondiale. O conflagrație mon- dială putea aduce eventual’o rezolvare justă a problemei naționalități- lor12. - ’ • Așadar, interviul i-a dat ocazia lui’ Al. Mocioni să-și etaleze opi- nia mai ales în legătură cu perspectiva raporturilor dintre români și autoritățile guvernamentale maghiare. Dacă îh interviu a refuzat să-și expună opiniile referitoare la pasivism, în schimb ele au devenit pu- blice la mijlocul lunii septembrie, cînd i-a fost publicată epistola adre- 11 Idem, nr. 161 din 24—VII—/5^VTH—1899; nr. 162 din 25—VII—/6—VIII— 1899, nr. 168 din 1/13—VIII—1899 și nr. 191 din 29—VIII/10—IX—1899. 12’’T. Botiș, Monografia familiei Mocioni, București, 1939, p. 308—309; Tribuna, nr. 203 din; 16/28—IX—1899; Tribuna Poporului, nr. 174, din 8/20—IX—1899; Gazeta Transilvaniei, nr. 195 din 3/15—IX—1899. 232 L. Botezan — N. Cordoș s'ată consfătuiri din iunie de la Sibiu. Scrisoarea a apărut mai întîi în „Tribuna", apoi în „Gazeta Transilvaniei" și în „Tribuna Poporului"13. Epistola a fost criticată de majoritatea ziarelor maghiare. Ele i-au reproșat autorului: că ar fi revoluționar, federalist, iredentist și daco- romanist; că ar nega existența „statului național unitar maghiar", legile și constituția Ungariei; că ar proclama incompatibilitatea intereselor na- ționale românești cu’ instituțiile publice maghiare etc. Toate aceste re- • proșuri l-au determinat să trimită o declarație justificatoare redacției ziarului „Budapestei’ Tagblatt", care-i solicitase interviul menționat mai sus. Redacția i-a publicat-o în întregime. în traducere ea a fost reprodusă și în jurnalistica românească. . ' ' : . Declarația prezintă importanță fiindcă precizează poziția moderați- lor în cele două probleme ce frămîntau presa românească: pasivismul și raporturile românilor cu cercurile guvernante maghiare. Referitor la problema pasivismului, Al. Mocioni reia teza mai veche dezvoltată în epistola din iunie, la care s-a referit și Brediceanu în interviul din pri- măvară. Potrivit acestei teze, pentru români se impunea să-și păstreze atitudinea moderată pe plan politic. Prin, urmare, ei nu puteau să re- nunțe la tactica pasivistă, atîta vreme cît P.N.R. era ținut în ilegalitate, deoarece activitatea lui era practic paralizată. Autorul declarației ad- mitea că punerea ’ la ordinea zilei. în presă a problemei păstrării sau abandonării pasivismului a provocat o confuzie de idei. Recunoștea, de asemenea, că tactica pasivistă n-a fost . totdeauna eficientă. Cu toate acestea, considera o imposibilitate să se pretindă românilor a relua ac- tivitatea parlamentară, pînă cînd autoritățile guvernamentale nu conce- peau să le redea libertatea de acțiune politică în. cadrele legalismului în vigoare. Deocamdată rezistența pasivă constituia ultima, armă le- gală, care le-a mai rămas românilor. Numai redînd românilor dreptul de a activa politic ca națiune, cercurile guvernante ar dovedi că sînt in- teresate în a colabora cu ei. . ' , . • . Trecînd la problema raporturilor românilor cu autoritățile guver- namentale maghiare, Al. Mocioni a subliniat că ani la rînd a militaț pentru aplanarea divergențelor dintre națiunea . dominantă și naționa- lități. Dar, acei ce dețineau puterea în 1899 nu erau dispuși să facă concesii politice pentru a se realiza o reală colaborare. De aceea, nu putea fi de acord cu simulacrul de „înfrățire, româno-maghiară de la Arad". Astfel de acțiuni nu făceau decît să compromită adevărata în- frățire dintre cele două popoare. O eventuală colaborare româno-maghiară s-ar fi putut înfăptui eventual în condițiile politicii promoyată anterior de Deak și Eotvos. O revenire la orientarea acestor politicieni nu se întrevedea la orizont. în consecință nu se întrevedea nici perspectiva reintegrării românilor în viața constituțională a Ungariei. Iată de ce a precizat de mai multe ori că n-a sosit timpul oportun, nici pentru trata- 13 Tribuna, nr. 192 din 1/13—IX—1899; Gazeta Transilvaniei, nr. 194 din 2/14— IX—1899; Tribuna Poporului, nr. 173 din 7/19—IX—1899. ■ Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 233 tive. care să ducă la o colaborare reală româno-maghiară, nici' pentru înlocuirea pasivismului cu activismul14. Opiniile liderului moderat expuse în „Budapester Tagblațt“, au fost adoptate în întregime de organul de presă al noilor tribuniști. „Tribuna“ nu numai că s-a solidarizat cu aceste opinii, dar comentariile care le-a însoțit au fost la fel de elogioase ca și cele ce au secondat publicarea epistolei din iunie și a interviului din iulie15. îmbrățișarea tezelor liderului moderat de către noii tribuniști va constitui una din cauzele pentru care nu se va întruni conferința națio- nală promisă cu ocazia consfătuirii din 14 iunie. Eforturile făcute de noii tribuniști de-a lungul anului 1899 de -a recîștiga încrederea moderaților prin solidarizarea deplină cu tezele acestora se explică prin identificarea concepțiilor lor privind păstrarea tacticii pasiviste. și a vechii organizări a partidului. Liderii noilor tribuniști au ajuns să-și dea seama de identi- tatea concepțiilor lor cu cele ale moderaților în problemele de bază ale partidului pe măsură ce prelungirea crizei le-a demonstrat că o împăcare cu vechii tribuniști era iluzorie, iar o apropiere de gazetiști irealizabilă. Concepțiile lor și ale moderaților referitoare la reorganizarea partidului șe ciocnenu atît cu cele ale gazetiștilor, cit și cu cele ale vechilor tribu- niști. Cu ideile vechilor tribuniști privind eventuala abandonare a pasi- vismului, pozițiile noilor tribuniști și cele ale moderaților se dovedeau de-a dreptul ireconciliabile. Devenind, asemenea moderaților, exponenți ai intereselor burgheziei financiare și agrare ce s-a întărit considerabil spre finele secolului al XlX-lea, liderii noilor tribuniști au preferat șă nu întreprindă nici o acțiune care să provoace autoritățile guvernamentale represive, în con- dițiile menținerii P.N.R. în ilegalitate. Din răspunsul lui Patriciu Barbu la invitația de a participa la consfătuirea din iunie de la Sibiu, se poate, desprinde unul din motivele adoptării unei astfel de atitudini. El îi rea- mintea lui I. Rațiu că în 1896 au suferit 15 zile închisoare și cîte 100 flo- rini amendă, pentru că au semnat un manifest în numele partidului. în continuare mărturisea că ar fi dispus la asemenea sacrificiu și de două- trei ori pe an, dacă ar fi însoțite de urmări pozitive pentru cauza națio- nală. Sacrificiile s-au dovedit însă fără consecințe practice. De aceea, nu vedea cine, ar mai fi dispus să se expună represaliilor guvernamentale numai de dragul de a acționa. El și ceilalți partizani ai lui Rațiu fiind „oameni ai ordinii“, aveau datoria de a acționa numai cu „arma lega- lității“. Pe cale legală propunea să se încerce redobîndirea legalizării P.N.R. în acest sens sugera să se tatoneze terenul dacă n-ar fi consult să se înainteze un memoriu guvernului Szell, prin care să se ceară anu- larea ordinelor ministeriale de ilegalizare a P.N.R; Procedînd astfel, cercurile guvernamentale n-ar mai putea*. reproșa românilor că le-au ocolit și nu le-au solicitat drepturi16. 14 T. Botiș, Op. cit., p. 310—312; T. V. Păcățian, Op, cit., p. 58—60. 15 Tribuna, nr. 192 din 3/15—IX—1899. 16 Muz. Ist. Trans., fond I. Rațiu, nr. inv; M. 2610. 234 L- Botezan — N. Cordoș Patriciu Barbu a redat concepția majorității liderilor noilor tribu- niști privitoare la condițiile menite să stimuleze rentabilitatea reluării luptei politice. Atari condiții neprofilîndu-se la orizont, ideile propagate de Al. Mocioni referitoare la prudență și moderație apăreau deosebit de ademenitoare și de convenabile pentru--cei- mai mulți dintre liderii noilor tribuniști. Iată de ce le-au îmbrățișat și le-au susținut cu căldură, atît în 1896/1898, cît și în 1899. Dacă în 1899, nu s-a ajuns totuși la contopirea deplină a grupării noilor tribuniști cu cea a moderaților,- acest lucru s-a datorat atitudinii rezervate a ultimilor, care nu puteau ierta ușor, nici lui I. Rațiu, nici lui G. Pop de Băsești, că în 1891 i-au părăsit și s-au aliat temporar cu tribuniștii memorandiști. îmbrățișarea fără rezerve a tezelor moderate de către noii tribu- niști, atît înainte, cît și în timpul consfătuirii din iunie, ar fi trebuit să-i pună în gardă pe liderii gazetiști, autori ai inițiativei de la Deva. Solida- rizarea tuturor noilor' tribuniști cu moderații în cadrul consfătuirii din iunie de la Sibiu arăta, că: I; Rațiu și partizanii săi n-aveau de gînd să respecte promisiunea de a convoca o conferință națională în decursul anului' 1899. Ei au făcut promisiunea mai mult cu scopul’ de ă cîștiga timp, pentru a vedea pe de o. parte dacă moderații nu-și vor modifica atitudinea față de o eventuală conferință națională, iar pe de altă parte pentru a nu-i îndepărta pe gazetiști. In ultimele zile ale lunii august, gazetiștii i-au oferit lui Rațiu posibilitatea de a convoca o nouă consfă- tuire, care să decidă în detaliu întrunirea conferinței naționale. Intr-ade- văr, în 27—28 august s-au desfășurat la Deva serbările Astrei pe în- treaga Transilvanie17. Serbările puteau constitui un prilej pentru întîl- nirea conducătorilor tuturor fracțiunilor existente în. sînul P.N.R. în acest sens i s-a adresat. E. Dăianu lui I. Rațiu, la 21 august, sugerînduț-i să folosească prilejul „pentru a sonda părerile fruntașilor" și a ține even- tual la Deva o a doua consfătuire. I. Rațiu n-a luat în considerare propu- nerea lui E. Dăianu. El n-a participat la serbările Astrei, probabil pentru că n-a manifestat interes față de ele Al. Mocioni18. După serbările Astrei de la Deva, A. Frîncu a avut o convorbire cu I. Rațiu. Cu acest prolej, i-a atras atenția că politica „mîinilor încru- cișate" preconizată de Al. Mocioni condamna detașamentul de lupători pentru cauza națională la decimare, pînă la ultimul om, „sub gloanțele inamice". I. Rațiu a reacționat, propunîndu-i interlocutorului să ia con- tact cu Al. Mocioni și șă discute personal cu el problemele stringente ce se puneau în fața partidului. A. Frîncu a refuzat. El și-a argumentat refuzul prin aceea că era unul din autorii inițiativei de la Deva; de ase- menea, prin deosebirea dintre concepția lui și cea a liderului moderat privind tactica ce trebuia urmată în. susținerea luptei naționale. 17 Tribuna Poporului, nr. 166 din 16/28—VIII—1899 și nr. 169 din 19/31—VIII— 1899. ■ < 1S Muz. Ist. Trans., fond I. Rațiu, nr. inv. M. 2624. Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 235 La rîndul său, A. Frîncu i-a propusului, I. Rațiu să-1 .trimită pe E.. Dăianu la Al. Mocioni, pentru a-1 întreba dacă nu și-a schimbat păre- rile referitoare la: a) momentul oportun privind‘ convocarea conferinței naționale; b) întregirea comitetului central al'T.N.R. pe calea opțiunilor; c) un eventual manifest în favoarea unui program concret de acțiune pe baza respectării vechii organizații a partidului și a hotărîrilor confe- rințelor naționale anterioare19. Al. Mocioni a răspuns negativ la toate aceste întrebări. Singurul rezultat concret al întrevederii cu trimisul lui I. Rațiu a fost acceptarea apariției • în „Tribuna" a epistolei din iunie. Au urmat declarațiile de solidaritate ale noilor tribuniști cu tezele cuprinse în epistolă și cu cele dezvoltate în scrisoarea publicată de ziarul „Budapeșter Tagblatt“. Pe A. Frîncu. l-a șocat mai ales îmbrățișarea fără rezerve a concepțiilor moderate de către G. Pop de Băsești. De aceea, i-a scris iui Fr. Hosu- Longin la 28 septembrie, că era stăpînit de scepticism, și-și manifesta teama de a nu li se rezerva ca și în iunie „rolul Casandrei"20.... Scepticismul lui A. Frîncu se va întări după ce va afla obiectivul noii consfătuiri, .pe care I. Rațiu a convocăt-o pe data de 1 octombrie, în invitația trimisă ■ lui A. Mureșianu, I. Rațiu arăta că participanții la consfătuire urmau să discute două propuneri. Una din ele se referea la necesitatea convocării conferinței naționale, iar cealaltă la păstrarea „orga- nizațiunii vechi a partidului". Cea de a doua propunere era evident a lui Al. Mocioni. Prima aparținea participanților la întrunirea din aprilie de la Deva. în cadrul consfătuirii ar fi urmat, deci, să șe ciocnească din nou concepțiile moderaților și cele ale gazetișților21. Ciocnirea n-a mai avut loc, întrucît gazețiștii au fost nevoiți să se retragă. în seara din preziua consfătuirii, T. Mihali a intermediat o întîlnire între I. Rațiu și A. Frîncu. I. Rațiu a încercat să-1 convingă pe A. Frîcu, că ar fi abandonat propunerea de la Deva. A. Frîncu a protestat, atrăgînd atenția interlocutorului că insinuarea era lipsită de temei. Enervat, Rațiu l-a invitat pe A. Frîncu să-i ia locul de președinte al partidului. Totodată i-a declarat că în eventualitatea acceptării propunerii celor de la Deva de către consfătuirea de a doua zi, el își va da imediat demisia din funcția de președinte22. într-o astfel de atmosferă, gazetiștii nu mai puteau lua parte la consfătuirea din 1 octombrie. La ea nu vor participa decît partizanii lui I. Rațiu și C. Brediceanu, omul de încredere al lui Al. Mocioni. Ciorna discursului pregătit de I. Rațiu pentru a fi rostit în fața participanților la consfătuire conține o încercare de justificare a anulării promisiunii convocării conferinței naționale. în ciornă se afirmă că în intervalul ce 19 Colecția de manuscrise a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca (în continuare prescurtat = Colecția mse. BCU Cluj-Napoca), fondul Francisc Hosu- Longin, corespondență, voi. III, filele 179—195. 20 Ibidem. ■ 21 Muz. Ist. Trans., fond I. Rațiu, nr. inv. M;2749. 22 Colecția mse. BCU Cluj-Napoca, fond Fr. Hosu-Longin, corespondență voi. III, filele 166—177. 236 L. Botezan — N. Cordoș s-a scurs de la consfătuirea din iunie „unii și-au ridicat glasul în contra programului național și în contra atitudinii noastre de pînă acum... alții au mers mai departe și, spre nimicirea totală a solidarității, au pre- tins ca bătrînii să se deie la o parte, că și-au trăit traiul și și-au mîncat mălaiul, și să lase pe tineri, ca aceștia să croiască o politică nouă pe seama națiunii române1123. Afirmația îi viza pe vechii tribuniști, dar mai ales pe gazetiști, ai căror exponenți nu erau prezenți la consfătuirea din 1 octombrie 1899. Faptul că cel puțin ultima parte a afirmației de mai sus se referea în- deosebi la gazetiști, este confirmat de scrisoarea lui A. Frîncu trimisă lui Fr. Hosu-Longin în 3 octombrie, la două zile după consfătuire. în ea îi dă amănunte privind convorbirea avută cu I. Rațiu în preziua con- sfătuirii. Din felul cum s-a desfășurat convorbirea a rezultat că I. Rațiu a dat crezare unor insinuări făcute de cei din jurul lui la adresa autori- lor inițiativei de la Deva. Potrivit acestor insinuări, F. Hosu-Longin ar fi rostit următoarele în fața unor partizani ai lui Rațiu: „la proxima conferință o să vă trîntim“. în zadar s-a străduit A. Frîncu să-1 convingă pe interlocutor că tovarășul lui de idei de. la Deva n-a putut face o atare afirmație. Iar dacă eventual a rostit-o, ea nu trebuia interpretată decît cel mult ca o glumă. I. Rațiu n-a acceptat o astfel de explicație. Nervos și bănuitor, n-a mai vrut să discute nici problema conferinței, nici cea a reorganizării partidului și a întregirii comitetului său central24. Chiar dacă învinuirile aduse de I. Rațiu gazetiștilor ar fi fost reale, nu ele au constituit cauza principală a renunțării la convocarea confe- rinței naționale. Cauza reală s-a datorat însăși orientării noilor tribuniști spre o împăcare cu moderații. însușirea fără rezerve a tezelor moderate și declarațiile de solidarizare cu ele ale liderilor noilor tribuniști, poten- țate în septembrie, arătaseră clar că promisa conferință națională nu putea avea loc. Ea ar fi contrazis spiritul liniei politice trasate de AL.Mocioni, de a nu se întreprinde nici o acțiune și de a se păstra ca o dogmă vechea tactică a rezistenței pasive,. atîta vreme cît rămîneau în vigoare ordonanțele ministeriale de ilegalizare a P.N.R. într-un articol pregătit pentru „Tribuna“, cu titlul „Partid și comitet11, I. Rațiu repro- ducea principalele teze moderate drept justificare a atitudinii adoptate. El lăsa pe seama membrilor de rînd ai partidului găsirea modalităților de a7și alege conducători dintre „bărbații de încredere"25. Comunicatul apărut în „Tribuna" în legătură cu consfătuirea din 1 octombrie a fost la fel de laconic ca și cel din iunie. Cititorii erau infor- mați că la consfătuire ar fi participat ■ „fruntași ai partidului" din diferite regiuni ale Transilvaniei și din Banat. Participanții au analizat situația partidului și au acceptat propunerea președintelui de a se păstra neștir- 23 Muz. Ist. Trans., fond I. Rațiu, nr. înv. M. 2749. 24 Colecția mse. B.C.U. Cluj-Napoca, fond Fr. Hosu-Longin, corespondență, voi. ID, filele 176—177. 25 Muz. Ist. Trans., fond I. Rațiu, nr. inv. M. 2749. Revitalizarea activității' P'.N.R. (1899) 23'7 bite, atît programul, cît și hotărîrile conferințelor naționale anterioare privind respectarea pasivismului și a vechii organizări a P.N.R.26. Aurel Mureșianu s-a mulțumit să redea comunicatul în „Gazeta Transilvaniei11 fără comentarii27. -Ceilalți doi principali lideri gazetiști, A, Frîncu și Fr. Hosu-Longin, și-au exprimat' însă amărăciunea față' de rezultatul consfătuirii. în corespondența purtată între ei au deplîns îndeosebi modul cum a fost pregătită și cum s-a desfășurat. Fr. Hosu- Longin, de pildă, a rămas profund dezamăgit de eșecul total al inițiativei de la Deva din aprilie. L-a șocat pe de o parte punerea sub semnul între- bării a bunei lui credințe, iar pe de altă parte ineficiența eforturilor depuse în slujba reorganizării partidului și a depășirii crizei în care se împotmolise de ani de zile. Drept urmare s-a retras din viața politică și și-a dat demisia din funcția de președinte al despărțămîntului Asțrei din comitatul Hunedoara28. Spre deosebire de gazetiști, care s-au rezumat să-și exprime doar în mod confidențial nemulțumirea față de atitudinea noilor tribuniști în problemele fundamentale ale vieții de partid, vechii tribuniști i-au criticat deschis în organele lor de presă. „Tribuna Poporului11 și „Revista Orăș- tiei“ au imputat partizanilor lui Rațiu, de-a lungul lunii octombrie, atît îmbrățișarea concepțiilor moderate, cît și felul cum au pregătit consfă- tuirea din 1 octombrie. ■ Referitor la teza moderată privind abținerea de la orice ■ acțiune politică, cele două ziare au exprimat opinia, că ea nu putea fi acceptată „ca fiind a întregii națiunii". Gei patru ani de inacti- vitate cîți au trecut de la declanșarea crizei conducerii P.N.R., s-au dovedit deosebit de dăunători luptei pentru drepturi naționale. îmbrăți- șarea „dogmei" lui Al. Mocioni referitoare la rezistența pasivă nu, făcea decît să prelungească dezorientarea și să slăbească în continuare rîndu- rile partidului. Ea nu putea fi identificată cu rezistența pasivă procla- mată de conferințele naționale în problema alegerilor și a activității par- lamentare. Dimpotrivă, această „dogmă" reprezenta o încătușare a ori- cărei inițiative și mișcări naționale, precum și o abandonare a revendică- rilor legitime ale poporului român. „Tribuna Poporului" și „Revista Orăștiei" au scos în evidență că atît consfătuirea din 14 iunie, cît și cea'din 1 octombrie, au creat precedente periculoase pentru viitorul partidului. învocînd cele două consfătuiri, oricare lider' își putea permite să convoace oricînd patru-cinci membri ai comitetului central ales în 1892 pentru a lua hotărîri în numele parti- dului într-o serie de probleme importante, cum era de pildă aceea a 26 Tribuna, nr. 208 din 22—IX/4—X—1899. 27 Gazeta Transilvaniei, nr. 209 din 22—IX/4—X—1899. 2S Colecția mse. B.C.U. Gluj-Napoca, fond Fr. Hosu-Longin, corespondență, voi. III, filele 190—193; L. Botezan și N. Cordoș, Cîteva aspecte ale rolului jucat de orașul Deva în viața politică a românilor transilvăneni din ultimii ani ai veacului al XlX-lea, în Sargetia, XIII, 1977, p. 405—419. 238 L. Botezări — N. Cordon îmbrățișării activității parlamentare sau chiar a autodesființării și a trecerii în bloc.în formațiunile'politice de guvernămînt29. Dar ceea ce i-a iritat mai mult pe liderii vechilor - tribuniști a fost- L comunicatul privind hotărîrea participanților, la,-,consfătuirea, din 1 oc- tombrie de a se. păstra neschimbate tactica pasivistă și vechea organizare a partidului. Comunicatul i-a determinat pe redactorii .„Tribunei Poporu- lui“ să readucă în discuție, în ultimele două luni ale anului 1899, problema reorganizării partidului. Astfel, într-un articol de fond din- 30 decembrie 1899, în prima parte se analizează neajunsurile vechii forme de orga- nizare, iar în cea de a doua se formulează sugestii pentru înlăturarea lor. Potrivit vechii forme de organizare, forul suprem al partidului era con- ferința națională. Ea era alcătuită din delegații aleși de fiecare cerc electoral. Hotărîrile conferințelor naționale nu deveneau însă-, obligatorii decît pentru cei care acceptau să le respecte de bună voie. în programul partidului nu se prevedea nici o măsură, disciplinară împotriva acelora care încălcau hotărîrile 1 conferințelor naționale. Mai mult, ’ în acest pro- gram nu exista nici o normă care să cuprindă cu exactitate drepturile și îndatoririle membrilor partidului. Apariția - tendințelor anarhice, indi- viduale sau de grup, a, fost de aceea posibilă chiar de la întemeierea P.N.R. Atari tendințe s-au manifestat. atît la nivelul comitetului central, cît și pe plan local. La nivelul comitetului central ele au pus în pericol unitatea P.N.R. în 1887, dar mai ales după declanșarea crizei conducerii P.N.R. la sfîrșitul anului 1895 și la începutul celui următor.. Pe plan local tendințele anarhice s-au manifestat aproape peste tot cu prilejul alegerilor de deputați, datorită slabei organizări- existente în comitate și comune. Ele au constat din nerespectarea hotărîrilor confe- rințelor naționale privind rezistența pasivă față de alegerile legislative, în Ardeal, o bună parte din alegători n-au ținut cont de pasivism nici înainte de 1881, nici după această dată. La fel au procedat cei mai mulți alegători din Banat și comitatele vestice după adoptarea pasivismului total de către conferința națională din 1887. N-au fost rare cazurile cînd și delegați la conferințele naționale au participat la alegeri, după ce s-au întors acasă. O manifestare a tendințelor anarhice putea' fi considerată și atitu- dinea ziarelor diferitelor fracțiuni din sînul P.N.R., în anumite momente ale luptei naționale, dar mai ales după declanșarea crizei. în loc să-și unească forțele într-un efort comun, pentru a suplini inactivitatea parti- dului după scoaterea lui în ilegalitate și a comitetului central memoran- dist, după sciziunea' sa, ziarele au angajat între ele o polemică sterilă și inutilă. - ■ " Dacă în vechea formă de organizare s-au obținut totuși unele suc- cese, acest lucru nu s-a datorat existenței unei discipline riguroase în partid, ci mai mult entuziasmului stîrnit de conferințele naționale. Un 29 Tribuna Poporului, nr. 181 din 21—IX/3—X—1899, nr. 185 din 26—IX/8— X—1899, nr. din 2/14—X—1899, nr. 192 din 6/18—X—1899 și nr. 193 din -7/19—X— 1899; Revista Orăștiei, nr. 40 din 2/14—X—1899. Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 239 entuziasm deosebit a antrenat poporul în perioada acțiunii memorandiste și a procesului de la Cluj: Dar nimicnu trece mai ușor decît entuziasmul., Deficiențele vechii forme de organizare au fost analizate de către membrii comitetului memorandist eliberat de la Văc și Seghedin și' de cei care i-au suplinit în perioada cînd aceștia se aflau în închisoare, cu ocazia ședinței comune-din 16 noiembrie 1895. Cu acest prilej s-a ales o comisie. Sub auspiciile ambelor comitete, ea avea menirea de a purcede la studierea și găsirea soluțiilor, potrivit cărora să se realizeze o „orga- nizare temeinică și pe baze trainice a partidului1'. Neînțelegerile ce au urmat imediat după acea ședință între membrii celor două comitete, care a culminat cu declanșarea crizei conducerii P.N.R. au împiedecat comisia să se întrunească și să acționeze. ■ Declanșarea crizei în sînul comitetului central memorandist a fost una din consecințele cele mai grave ale vechii forme de organizare a partidului. Ea a potențat și agravat dezorganizarea. Prelungirea- crizei a pus-în pericol însăși existența P.N.R. Se impunea, deci,'să se găsească o nouă formă de organizare, care să-i permită să-și desfășoare activitatea și în condițiile prelungirii ilegalizării lui. Noua formă de organizare se cerea a fi concepută în așa fel, încît să nu pună în pericol nici solidari- tatea națională, nici vechiul program al partidului. Ea urma să-i permită partidului să se adapteze noilor situații, oricît ■ ar fi fost de dificile. Tot- odată, ea trebuia să reprezinte o platformă politică, pe baza căreia să poată acționa solidar toți cei ce se considerau membri ai P.N.R.30. Propunerile privind modificările ce s-ar aduce vechii forme de orga- nizare s-ar impune să fie în așa fel concepute, încît să ajute la crearea, unui mănunchi de activiști. Ei ar urma să fie expresia fidelă a tuturor comitatelor locuite de români. în acest sens s-ar putea începe cu extin- derea cluburilor electorale în toate unitățile administrativ-teritoriale. Ele existau deja în comitatele Arad, Caraș-Severin, Alba, Hunedoara și Sibiu. Mitingul de la Sibiu din decembrie 1897 a reușit fiindcă acolo a existat un club electoral. La organizarea cluburilor electorale ar fi posi- bil să se pornească în preajma alegerilor pentru congregațiile comitatense. Cu ocazia acestor alegeri, alegătorii români ar avea putința să-și dea voturile candidaților care s-ar declara aderenți ai programului P.N.R. din 1881. împreună cu viriliștii devotați cauzei naționale, cei aleși ar urma să se constituie în club comitatens. Președinții și vicepreședinții cluburilor din toate comitatele sau alți doi reprezentanți ai lor, s-ar întruni intr-o localitate asupra căreia s-ar cădea de acord. împreună ar avea posibilitatea să decidă „direcția viitoare“ a luptei naționale. Avînd la bază cluburile electorale comitatense, partidul reorganizat a devenit mai eficient. Președinții și vicepreședinții cluburilor ofereau garanția, că hotărîrile luate vor fi îndeplinite și respectate, deoarece ei înșiși vor participa la elaborarea și votarea lor. 20 Tribuna Poporului, nr. 241 din 18/30—XII—1899. 240 L. Botezan — N. Cordoș Reorganizarea partidului pe baza cluburilor. comitatense ar permite intensificarea luptei naționale chiar și în'condițiile menținerii lui în ile- galitate. Spre deosebire de conferințele, naționale, care se întruneau numai la un interval de trei-patru ani, congregațiile ofereau teren româ- nilor să lupte trimestrial pentru drepturile lor pe plan local. Viața muni- cipală ce se desfășura la nivelul congregațiilor sau consiliilor comitatense a rămas singura supapă prin care se mai putea manifesta voința alegăto- rilor români. în intervențiile lor, cei. aleși.. în congregații ar avea datoria de a aborda și chestiuni care-i interesau direct pe țărani. în felul acesta s-ar cîștiga voturile țăranilor, atît cu prilejul alegerilor congregaționale, cît și cu ocazia desemnării deputaților dietali, în eventualitatea că s-ar abandona pasivitatea. . în cazul că lupta la nivelul cluburilor comitatense și-ar dovedi efi- ciența, ele ar deveni eventual' modele de urmat și pentru partidele celor- lalte naționalități oprimate. Prin adoptarea unei organizări asemănătoare exista șansa prezentării unor revendicări comune, nu numai în ședințele ordinare, ci și în- cele extraordinare ale congregațiilor. Autoritățile gu- vernamentale vor fi obligate să țină cont de ele, întrucît se înregistrau în actele oficiale ale congregațiilor, care li se înaintau periodic. La nivel congregațional, pentru reprezentanții naționalităților s-ar ivi putința de a se adresa pe de o parte dietei și guvernului, iar pe de altă parte chiar monarhului31. . Prin importanța lor deosebită, problemele privind tactica ce trebuia urmată :.în lupta națională și cele referitoare la necesitatea reorganizării partidului în' condițiile menținerii, lui. în ilegalitate vor preocupa presa românească și liderii .diferitelor fracțiuni de-a lungul întregului an 1900. în concluzie, primele trei luni din anul 1899 au echivalat, în istoria P.N.R. cu o continuare a formelor de manifestare a crizei conducerii sale în care se zbătea de trei ani. Ca și în 1898, criza ș-a exteriorizat îndeosebi sub forma polemicii dintre organele de presă ale vechilor și noilor tribu- niști. Ziarul noilor tribuniști va seconda campania de presă a conserva- torilor din . România, dusă pentru-răsturnarea guvernului liberal al lui D. A. Sturdza de la putere. în schimb, vechii tribuniști acționau ca o grupare consecventă proliberală. Prin .cele două jurnale ale. lor, ei vor căuta să combată acuzațiile formulate de conservatori și de noii tribu- niști la adresa guvernului liberal. . .., ’ .. în polemica dintre organele de presă ale noilor și vechilor tribuniști, gruparea .moderaților n-a putut interveni în primele trei luni ale anului 1899, deoarece organul ei de presă „Dreptatea" își încetase apariția încă în 1897, iar „Telegraful Român" de care se servise în 1899 "se va desoli- dariza de pasivismul total și''va deveni adept al reluării activității' par- lamentare. ■ '; . - ' ■ ■ ' ' • ' La rîndul ei, „Gazeta Transilvaniei" va adopta o atitudine neutră în primele trei luni ale anului 1899. Principalii lideri gazetiști vor consi- 31 Ibidem. Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 241 derâ însă necesar să intre în acțiune, după ce în luna martie guvernul baronului Bânffy va fi înlocuit în Ungaria cu cel al grofului Szell, iar în România conservatorii vor succeda liberalilor la putere. In aprilie, Fr. Hosu-Longin, considerat creerul grupării gazetiste, va iniția întru- nirea de la Deva, care va determina consfătuirea din 14 iunie de la Sibiu. Ea va avea meritul de a întruni reprezentanții a trei din cele patru fracțiuni care constituiau partidul. în concepția inițiatorilor ei de la Deva, consfătuirea ar fi trebuit să se transforme în conferință națională pentru a reorganiza partidul și a alege un nou comitet central sau pentru a-1 • completa pe cel vechi. - ■ Întrucît exponenții vechilor tribuniști au lipsit, în cadrul consfă- tuirii de la Sibiu s-au ciocnit punctele de vedere ale gazetiștilor și mo- ' deraților. Spre deosebire de gazetiști, reprezentanții moderaților s-au opus, atît ideii convocării unei conferințe naționale, cît și modificării vechii forme de organizare a P.N.R. Noii tribuniști ’s-au raliat tezelor moderate și, de aceea, gazetiștii au fost puși în netă inferioritate. Participanții la consfătuire s-au des- părțit doar cu speranța că se vor întruni din nou în septembrie, pentru a decide atunci dacă era sau nu oportun de a se convoca o conferință națională. ■ în lunile ce au urmat după consfătuirea din iunie s-a. accentuat ten- dința noilor tribuniști de a se apropia de moderați, mai ales că cele două ziare ale vechilor tribuniști pun în discuție problema părăsirii vechii tactici de pasivitate și a înlocuirii ei cu un nou activism. Problema păstrării sau abandonării pasivismului va constitui, de altfel, un subiect de pole- mică ascuțită între „Tribuna14 de la Sibiu, pe de o parte și „Tribuna Poporului41 de la Arad și „Revista Orăștiei44, pe de altă parte. Un alt subiect care a determinat o polemică virulentă între ziarele noilor și vechilor tribuniști l-a constituit alegerea ca episcop al eparhiei ortodoxe =' arădene a renegatului losif Goldiș și apoi așa-zisa „înfrățire româno- maghiară de la Arad44, care i-a urmat. ■ în polemica dintre vechii și noii tribuniști dusă în jurul pasivismului, organul de presă al gazetiștilor n-a intervenit, deși ei erau adepții cei mai consecvenți ai acestei tactici. „Gazeta Transilvaniei“ a intervenit direct numai în polemica.determinată de alegerea lui I. Goldiș ca episcop. Ea.le-â reproșat vechilor tribuniști că au contribuit la promovarea unui renegat într-o înaltă demnitate a bisericii ortodoxe. în felul acesta gaze- tiștii au subliniat, că orientarea lor politică eră diferită de cea a vechilor ■ tribuniști, chiar dacă în problemele'privind convocarea conferinței națio- nale și’ a' reorganizării partidului aveau concepții asemănătoare. Atît gaze- tiștii, cît și vechii tribuniști preconizau • convocarea ' conferinței naționale în vederea adoptării unei noi forme organizatorice a P.N.R. pentru a-1 face capabil' să acționeze și în ■ condițiile ilegalității. ' Fiind âdepți ai ideii convocării conferinței naționale în vederea reor- ganizării partidului și a întregirii comitetului central, gazetiștii vor ajunge în pragul toamnei în’ conflict și cu noii tribuniști. Aceștia au' ținut să se 16 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 242 L. Botezan .— N. Cordoș solidarizeze încă odată în mod public cu tezele moderate ale lui Mocioni. privind păstrarea neștirbită a tacticii pasiviste și a vechii forme de orga- nizare a partidului. De aceea, la consfătuirea din 1 octombrie n-au mai luat parte și gazetiștii. De astă dată.au participat numai partizanii lui. I. Rațiu și C. Brediceanu ca exponent al. moderaților. Se realiza astfel un nou pas pe drumul identificării noilor tribuniști cu .tezele moderate. Dacă în 1899 nu s-a ajuns totuși la o contopire a noilor tribuniști cu moderații, acest lucru s-a datorat rezervelor manifestate de Al. Mocioni, care nu i-a iertat pe I. Rațiu și G. Pop de Băsești, că în 1891 s-au aliat temporar cu tribuniștii. La consfătuirea din 1 octombrie 1899 luînd parte numai noii tribuniști și moderații, ea nu se putea solda decît cu hotărîrea . de a se păstra neschimbate tactica de . luptă și vechea organizare a partidului. Anul 1899 n-a adus, așadar, nici refacerea unității partidului, nici depășirea refluxului luptei naționale. Triumful tezelor-moderate în 1899 se va resimți și în 1900 prin efectul lor demobilizator. Ele amenințau cu ruperea partidului de masa poporului. De aceea încercările din 1899 de a se depăși dificultățile izvorîte din menținerea partidului în ilegalitate, nu vor rămîne fără urmări. în 1900 se vor depune noi și noi strădanii pentru a se depăși reflexul luptei naționale. Strădaniile vor duce în 1901 la o consfătuire a reprezentanților diferitelor fracțiuni ce va avea loc la Timișoara, care va reface unitatea partidului și va pregătit terenul pentru trecerea la un nou activism. BCU Cluj / Central University Library Cluj LIVIU BOTEZAN — NICOLAE CORDOȘ VERSUCHE ZUR WIEDERBELEBUNG DtER TĂTIGKEIT DER RUMANISCHEN NATIONALPARTEI IM JAHRE 1899 (II) (Z u s a m m e n f a s s u n g) In der Geschichte der Nationalpartei der Rumănen aus Siebenburgen, Banat, Crișana und Maramureș waren die Jahre der Jahrhundertwende von inneren Span- nungen und Unstimmigkeiten gekennzeichnet. Die Meinungsverschiedenheiten wa- ren sowohl durch die innere Lage der Partei bedingt, als auch durch ăufiere Fak- toren hervorgerufen: durch das Verbot, das die burgerlich-gutsherrlichen Regie- rungen verhângțen, durch die Einmischung der fiihrenden Kreise Rumăniens in die inneren Angelegenheiten der R.N.P (die zwei grofien Regierungsparteien unterștiitz- ten und unterordneten sich gegensătzliche Aktionen), durch die Notwendigkeit der Anspassung an die verânderte politische Konjunktur (Aufgabe der alten passiven Taktik .und Ubergang zu einem neuen Aktivismus). Die Reorganisierung solite zu neuen Aktionsformen fiihren mit Hinblick auf die Intensivierung des Kampfes fur die Beseitigung der Fremdherrschaft und die Vereinigung mit Rumănien. Revitalizarea activității P.N.R. (1899) 243 In Anbetracht der verschiederien Stellungnahmen zu diesen Fragen spaltete sich die Fuhrung der R.N.P. in vier Faktionen: die Gemăfiigten, die Gazettisten und die Alt- und Jungtribunisten. Durch ihre Presseorgane fiihrten sie in der Zeit- spanne 1895—1898 eine sterile Polemik, die im Vergleich zu der dem Memorandum folgenden Periode stărkster politischer Tatigkeit (1892—1894) einen zeitweiligen Riickgang des nationalen Emanzipationskampfes bewirkte. Der lebhafte Federkrieg dauerte auch noch in den ersten Monaten des Jahres 1899 an. Als jedoch im Mărz sowohl die rumănische Regierung D. A. Sturdzas, wie auch die Budapester Re- gierung Baron Bănffys zurucktraten, ergab sich eine Mbglichkeit zur Beilegung der Krise innerhalb der RNP, hatten doch beide Regierungen unmittelbar zum Aus- bruch der Zwistigkeiten zwischen den rumănischen Parteifuhrern beigetragen. In der neuen Konjunktur- wurde am 14. Juni in Sibiu (Hermannstadt) eine Bespre- chung der Fiihrer der Gazettisten, Gemăfiigten und Jungtribunisten abgehalten. Auf der Tagesordnung stand die Einberufung der Parteikonferenz, bzw. des Parteikon- gresse zur Neuwahl des Zentralausschusses und zur Ausarbeitung eines neuen Ak- tionsprogramms trotz andauernder Illegalitat. Es behauptete sich der Standpunkt der - Gemăfiigten und der Alttribunisten, die sich gegen die Einberufung der Parteikon- ferenz aussprachen. Der Beschlufi verstimmte sowohl die Gazettisten wie auch die nicht erschienenen Alttribunisten. Deshalb verstărkte sich in den darauffolgenden Monaten die Pressefehde, insbesondere iiber die Richtigkeit der alten passiven Taktik oder ihr Aufgeben zugunsten eines neuen Aktivismus, der die Teilnahme an den Parlamentswahlen und —debatten gestattet hatte. Andererseits wurde das Problem der Neugestaltung aufgegriffen, um den anarchischen Tendenzen einen Riegel vorzuschieben und die in der Illegalitat so notwendige Disziplin zu stărken. Hinsichtlich der Reorganisierung der Partei vertraten die Alttribunisten und die Gazettisten ahnliche Auffassungen, aber den Ubergang zum neuen Aktivismus be- fiirworteten vorlăufig nur die Alttribunisten. Die anderen drei Faktionen blieben bis Ende 1899 der alten passiven Taktik treu. Die Meinungsverschiedenheiten wur- den auch im folgenden Jahr nicht ausgeglichen, doch fiihrte die eingehende Eror- tefung dieser Fragen zu der 1901 in Timișoara (Temesvăr) abgehaltenen Beratung, welche die Aktionseinheit der RNP wiederherstellte. JOHAN HUIZINGA AND MEDIEVAL STUDIES IN HOLLAND Giving a lecture on the subject indicated in the title of this paper really is a rather hazardous venture, because in the first place Huizinga did not inaugurate medieval studies in Holland, secondly he did not du- ring his lifetime very much influence medieval studies there, and — and this is the main problem — he did not regard himself as a medievalist. Let us begin with the last statement.' • ' Holland in Huizinga’s days counted six universities. Three of them, the oldest dating from the sixteenth and seventeenth centuries, were state universities, one was the university of the town of Amsterdam and the remaining two, both dating from the twentieth century, were a Ro- man : Catholic and a Calvinist university. Each of these universities pos- sessed a history department. In each one there existed also a chair in Ancient History. With one exception, the .universities knew no further chronological division in the history chairs; i.e. there were professors in Dutch history and in whăt we caii General History, meaning non-Dutch history or the history of Europe. Only Utrecht had a chair in Medieval History: Huizinga was professor first in Groningen where both Dutch and General History were entrusted to him, and later in Leiden where he occupied the chair of General History, that being the history from the fall of the Roman Empire to his own days. Such a professor, whether he be a medievalist or a specialist in Modern History, was expected to teach the whole period. So Huizinga did. When we look at the list of the students who, under his supervision, wrote a thesis for the Ph. D. we see that twenty of the 26 wrote on modern history ranging from detailed subjects of Dutch history to modern, history of South Africa, from the French philosophy of. the eighteenth century of the composer Chopin. Six of the 26 theses are on medieval history. This in itself does not prove, however, that Huizinga was not a me- dievalist himself. But in the strict sense of the word he was not and — what is more — he didn’t .feel himself to be one. One might say: He didn’t want to be one, he disliked being labelled. Within the large field of history he wanted to be free and he shrank from specialization, that is, again, for himself. In his autobiography 1), he acknowledges the fact that of his historical production 'The Waning of the Middle Ages’ 2) in by far 1 Mijn weg tot de historie (Haarlem 1947). Re-edited in J. Huizinga’s' Col- lected Works (Verzamelde Werken, 9 vols. (Haarlem 1948—1953), I, 11—42. English translation by Arnold J. Pomerans: My path to history, in: J. Huizinga, Dutch ci- vilisation in the 17th century and other essays (London 1968), 244—276. 2 Herfsttij der Middeleeuwen (Haarlem 1919) (Verz. Werken, III, 3—435) Ro- manian translation by H. R. Radian (Bukarest 1970). 246 F. W. N. Hugenholtz the most famous, but 'immediately'thereupon declăres that himself con- sidera two other works as his best: a history of the university of Gronin- gen in the nineteenth century 3) and a biogr'aphy of his friend the Dutch. painter Jan Veth 4). So much for Huizinga’s ideas about himself. But how can one justify the statement that the author of a book on medieval history that brought him world-wide fame was not a medieva- list in the strict sense? During Huizinga’s student yearsut .was-not pos- sible inj.Holland to’: get a university training in all those auxiliary disci- plines that together make one a medievâlist: diplomatics, paleography, si- gillography, chronology etc.. For. this one had to go either to Germany or to France.'The great technici'ans, the medievalists par excellence, were Ger- mans, and though Huizinga spent time at several German universities in the course of one year he never came in contact with the discipline; his interest lay elsewhere, in philology and in philosophy, and he never thought about history in those earîy days. I am. quite certain moreover that he would have disliked the strict discipline that was and is țhe great. strengh of German medievalism. This, of course, had consequences. When Huizinga became a professor in history he was and remained unable to train those students who might have had .the ambition to become real medievalists. It was to be Huizinga’s weak spot in future conflicts. Another consequence of Huizinga’s. disinclination for specialization was that he did not found a school. He never tried to influence his stu- dents to take up subjects that were in his own line of research. Students were free to write papers and dissertations on whatevei’ subjects they liked, they were free to choose the methods of research they preferred. I will however be the last one to say that Huizinga had no' influence on his students. Of course he had, and a lasting one too, even though it was not premeditated. He was such a fascinating teacher and in course of time such a brilliant author, he lectured on such interesting subjects that he .could’t help exercising influence. Huizinga’s students chose subjects in those fields which Huizinga preferred, the history of ideas, historio- graphy; the history of ’mentality’, as we say now. This again had con- sequences, for most of the students chose subjects which did not necessi- tate working with charters and other material from archives. When I re- ceived my degree I had never entered an archive and had never read an old manuscript, and that while my main subject.had been medieval history, deeply impressed as I was and am by The Waning of the Middle Ages’. This meant that Huizinga’s students used historical sources such as me- dieval historiography, medieval letters, sermons, medieval literature. And that again meant that their subjects were not chosen and could not have been chosen in the fields of economic history, history of institutions, and history of medieval law; they, preferred subjects like the following 3 Geschi'edenis der universiteit gedurende de derde eeuw van. haar bestaan, 1814—1914 (History of the university during the 3rd century of her existence) (Groningen 1914) (Verz. Werken, VIII, 36—339). ; 4 Leven en werk van Jan Veth (Haarlem 1927) (Verz. Werken, VI, 339'—480). Johann Huizinga and medieval studies 247 — and I quote the titles of some doctoral dissertations —: 'Philips the Good’s plan for a crusade’, ’Reve et realite dans l’oeuvre economique et sociale de Napoleon III’, ’A. comparison between the parliamentary spee- ches in France and England’, ’Troy (Troja) and western medieval historio- graphy’. . At about the same time that Huizinga became a professor of history in Groningen in 1905, a fundamentally new phenomenon was introduced in Holland. At the university of Utrecht Otto 'Oppermann was appointed as professor in medieval history. He was a German, trained in the strict German medievalism based on the Urkundenlehre etc. The introduction of this kind of medievalism in our universities was very necessary because in Holland — compared with the surrounding countries — this discipline had been neglected, and it was investigated, analysed and edited in a modern, scientifically adequate, way,. Oppermann did found a school .where highly dedicated students worked hard and wrote many disserta- tions. These books and the many books and minor Works of their profes- sor had one thing in common: their subjects were diplomatic, history of institutions, criticai editions of charters, and studies ’de discrimine veri ac falși’. In other words the Oppermann school treated subjects and as- ked questions of a kind very different from that current at Leiden and Groningen: a world of difference existed between the work of Huizinga and his students and that of Oppermann and his school. In my student days we — the Huizinga admirers — looked down upon the Work of the Utrecht school but at the same time we had a slight inferiority complex because we could not even read and understand those works; their tech- nical language was for us a closed book. Only later we gradually became aware that the work done in Utrecht was of great importance for Dutch medieval studies, we had to admit that not only Huizinga but also Opper- mann had his merits and that the ,two so different kinds of medievalism were not so much irreconcilable opponents as well necessary complements. It is a pity that neither Huizinga nor Oppermann then never came to hold this opinion. Between the universities of Leiden and Utrecht there was a relationship that can best be compared with that between Cambridge and Oxford. Though the geographical separation is only about 60 km there was a deep spiritual clearage between them, not all of which was just a game. As for Huizinga and Oppermann, it will not be very far from the mark to say that they never had more than a few chance meetings; the common ground indișpensable for deeper contact did not exist. Huizinga undoubtedly will have been acquainted with the — per- haps legendary — remark of Oppermann: ’Herbst des Mittelalters ist ja nur ein Roman’. Whether this in fact induced Huizinga to write a rather venomenous article 5) against Oppermann, I don’t know, but the fâct is that relations between them were very bad during the twenties and non-existent later. 5 Noodwendig vertoog (Necessary remonstrance) (1923) (Verz. Werken, II, 22—34). 248 , F. W. N. Hugenholtz After the second World War, when all the universities created chairs of medieval history it was not surprising that all of them appointed men from the Oppermann school. Only Lei den. did not; they preferred to send one of their own students to Ghent (Belgium) to be trained there in me- dieval studies, and gave him, after his rețum, an assistant professor- ship. How rapidly things changed after ’45 however may be proved by an autobidgraphical note. That one exception —■ it was myself — was later chosen for the chair of Utrecht, Oppermann’s chair, and that made an end to every controversy in this field. Huizinga died in 1945; Oppermann had returned to Germany the year before. A new generation of medievalists thereupon took over and we must now look at medievalism in the post-Huizinga period. University training in medieval history is now essentially the same everywhere, i.e. every student now becomes acquainted with charters, paleography and other technical disciplines, and with historiography and ■ other narrative source material. The aim is to produce all-round medie- valists: the two methods are melted into one. But that does not implicate that there is now one undivided grey mass of medievalists. Indeed there are differences, important ones, but fortunately no more controversies or conflicts that might cause parties to drift apart for'ever. I would like to indicate a few important factors influencing the study of medieval history in the Netherlands in the post-Huizinga period. These factors are not mentioned in the sequence of their importance; they are probably of equal importance. Let me mention a first factor, the inte- rest in economic history, not new in itself but for medievalists growing in importance since the thirties. Though. there are exceptions, Dutch medie- valists followed the general trend rather slowly, due to the fact that țhey started so late and had to do so much preparatory work. The signification of princely account-books and those of the town sonly gradually became fully understood. When. one looks at editions of sources it is interesting to note that this kind of sources was rather late in being discovered. It was undoubtedly due to. stimuli from other historical fields that medie- valists became interested. Now they are trying to make;up so fast that they are derided as people who do nothing but edit account books. With a few exceptions, medievalists are at the moment unable to cope with new developments in economic history, because the scarcity .of medieval sources makes it impossible for them to follow economic historians- for whom statistics — or quantifative history — is the beginning and the end of all șcientific .work. Nevertheless there is a very strong tendency-to study medieval economic phenomenâ,- just as elsewhere in the world. This development toward quantificatipn. in economic history meanș that almost none of the Dutch departments of economic history are interested in the Middle Ages or in Ancient History because. these are periods in which their modem methods cannot be used. They leave the Middle Ages to the medievalists who try to m.ake the best of it, knowing that their insight in medieval economic processes can never be as deep as that of Johann Huizinga and medieval studies 249 their colleagues working in modern history. But this îs a world-wide problem and needs no further explanation. The second factor influencing medieval studies is the rise of social history, whatever that may be. So many definitions of social history have been given and are given almost every year that one gets bewildered. But if we circumscribe the field of social history as the history of social groups and. the interactions of different social groups then it is evident that our modem society compels historians who are deeply involved in social changes in their own world to ask questions about social relation- ships and the changes therein during the past, Most Dutch definitions of the term. social history are such as to include the history of all social groups, clergy and nobility, poor and peasants alike; there is a mino- rity that wants to identify social history with the history of socialism. According to the definition of our leading International Institute of So- cial History in Amsterdam a history of any social group whatever is so- cial history. In this definition the ’Waning of the Middle Ages’, describing the hfe and thought of medieval nobility, is social history. For myself I have my doubts about this. Admitting that in his famous book Huizinga analyses one social group, I think the weakness of the book seen from this vantage point is its lack of analysis of the interaction of nobility with other social groups. But this seems to lead us far from our subject, though I must return to 'The Waning pf the Middle Ages’ shortly. In 1946 the first professor in medieval history at the university of Amsterdam, J. F, Niermeyer, held his inaugural lecture. The title was: *A new orientation of Dutch medieval studies’ 6). He was a disciple of the Utrecht school, one of the most promising. He stated țhat Dutch me- dievalism had been influenced deeply by German medievalism, that great results were scored,but that at the same time scientific developments in France and England had been ignored too much. He advised.his collea- gues and his future students to look also to the developments in these countries, to explore new fields, to ask new questions. The strict and tech- nical German medievalism was only one side of medievalism. French and.English research in the field qf social history of the Middle Ages might stimulate and give new impulses to Dutch medievalism. In this context he named two authors of exemplary value, the Frenchman Marc Bloch and the Englishman George Macaulay Trevelyan. Niermeyer was right. When I came to Utrecht in the late fifties the library of the Insti- tute of Medieval History of that university appeared to posses a very fine collection of German literature nearing completeness, ,a small collec- tion on the French Middle Ages and a very few important, but rather old, English works. Subscriptions to historical reviews showed the same one-sidedness. German reviews nearly complete, from France and Eng- land only țhe most important. The subscription to the important Ame- rican review Speculum had been cancelled. Editions of sources showed c Herorientatie van onze mediavistiek (Groningen 1946). 250 F. W. N. Hugenholtz the same pattern. Many German sources, but for instance the English Rolls Series was lacking. It goes without saying that we work hard to give this central library for Dutch medievalism a more harmonious de- velopment. , . In honour of Prof. Niermeyer, the man who held the inaugural lec- ture in 1946, a volume of essays was published shortly after his untimely death in 1965. 7) The authors who wrote these essays came from Holland, Belgium Switzerland, Germany, France, Poland and the USA. ■ It was the best proof that Dutch medievalism had achieved a far broader Out- look than before the war. ' . It is interesting to note that Niermeyer advised his audience to pay more attention to authors like Marc Bloch and G. M. Trevelyan; the reading of their works would be a great profit for Dutch medievalists, he said. There was one university however where this advice was not necessary. In Huizinga’s university Leiden the reading of .Marc Bloch and Trevelyan was an absolute must since the beginning of the thir- ties. In. 1925 Huizinga wrote a review of ’Les rois thaumaturges’ of Bloch and in 1929 he called ' Trevelyan one of the greatest historians of his time. I can remember that-the works of these two authors were under the first history books in my possession. . ' This leads us again. to Huizinga and his irifluence: Though the books published ,by the Oppermnan school were of a high scientific standard, they were books for speciâlists, research workers in the field of diplo- matic mostly. There was no reading public for them, none of them got so far as a second edition, many of them are still for sale. I repeat that this was not due to: any lack bf quality but to the subject matter that was only interesting for a very few specialised medievalists. On the ot- her side Huizinga still has an enormous reading public, in Holland and in the world. New editions are published regularly, mostly of ’The Wa- ning of the. Middle Ages’, but many essays too have been re-edited. And whereas university students never read books of Oppermann most of them. read Huizinga, because his books and essays treat interesting subjects and are still readable to a high degree though his style is now rather old-fashioned. This means'that — though Huizinga never made a strict school in his lifetime — he still has his influence on medievalism in the Netherlands. In fâct this is rather amazing. Huizinga had a rather aristocratic outlook on life, he was mostly iriterested im the history of the upper levels of society; the poor, the farmers, the workers in the industries were never subjects for him to study and these are just the subjects young people in the Netherlands are deeply interested in. The consequence of this should have been that Huizinga, ’the old aristocrat’, must be reject’ed. Well, he has been critized and is being critized. I myself belbng to his critics; But Huizinga’s popularity is at the mo- 7 Miscellanea mediaevalia in memoriam Jan Frederik Niermeyer (Gronin- gen 1964). Johann Huizinga and medieval studies 251 ment not due to the subjects he treated, but to the- way in.which he treated his subjects. People understand today that Huizinga was one of the first to approach the. past with new questions, one may caii it' a psychological approach. He was.not interested in political or economic developments in' the past. He asked how people living in the past reac- ted upon their ehvironment, how they reacted upon developments, how was their mentality (though he never used the word as it was defined in France during the thirties). It is interesting to note that the great French historians, Marc Bloch and Lucien Febvre, founders of the so influential journal of the ’Annales’, recognized Huizinga as a. kindred spirit. ’The Waning of the Middle Ages’ very early got a favorable recep- tion in France. Marc. Bloch’s review was the first of real importance in France. He described ’Waning’ a a 'capital book’, and as ’one of the- most original and suggestive historical works that have been written for a long time’. One recognizes the founder of the ’Annales’ when he writes: ’lt is a .study of historical psychology, which is collective psy- chology, of course’. According to the, testimony of younger members of the Annales group Huizinga’s work undoubtedly exercised a certain amount of influence in the sense that it was considered to be stimula-1 ting and in line with the preoccupations of the group. In a personal lettei’ Robert Mandrou kindly told me that Lucien Febvre always spo- ke of Huizinga with the utmost respect and admiration. In 1935 he described ’Waning’ as an admirable psychological monograph, in 1938 as a highly suggestive book. 8) ’ . In this way Huizinga is still inspiring and stimulating medieval his- torians today, by his approach to the past and by the method he used to find out ’the forms of life and thoughf of people in. the past. And also by the revaluation of medieval historiography as a very important source of information on these matters. My own doctoral thesis, publis- hed in 1949, on ’Three peasant revolts in the fourteenth century’ 9), though treating a social group widely different from Huizinga’s Bur- gundian nobility, was deeply influenced by Huizinga, who by the way in one of the last talks I had with him approved the subject. But he nearly always did. In this book I didn’t bother with the so-called ob- jective explanations why- peasants in their fourteenth century econo- mic, juridic, political and social circumstances had to revolt; what • I asked was what peasants themselves thought about, and why they reac- ted so fiercely upon, thiose circumstances. In other words I tried to find out what was the mentality of the peasants just before and during their insurrection. It was a problem â la Huizinga, and to solve that problem I had to study the same source material as he had done, histo- riography, contemporary literature, sermons- and so on. That was a theme that was extraordinary in the context of Dutch medievalism of the time;- 8 F. W. N. Hugenholtz, The fame of a masterwork, in: Johan Huizinga 1872— 1972 (The Hague 1973) 91—103. ' 9 Drie boerenopstanden uit de veertiende eeuw, 2nd ■ ed. (Den Haag 1978). “ CLUJ-NAPOCA ’ ; 252 F. W. N. Hugenholtz people made that quite clear to' me. Other medievalists at the time — but times have changed! — thought such a subject matter did not be- long1 to scientific history. Times have changed as I said. Today my dis- sertation is considered as an indication that in Holland too there were people willing to think along the lines of the FrenchJ Annales group, though in those days nor the group nor the Journal had so'great a popu- larity as one or two decades later. I must confess that I had heard of Bloch and Febvre but not their Journal, but that must have been my fault. I apologise for speaking so long about myself; it was necessary to illustrate the way Huizinga influenced Dutch historians. Let us look now to medieval studies in Holland today. The number of universities with complete historical departments is still 6. There is a 7th university, called Erasmus university at Rotterdam, with a chair in socio-economic history but this chair is meant for economists who are interested in history; one cannot take a degree in history in Rotterdam. The same applies to the ’Hochschule* in Tilburg, trying to become a university, but where history is up till now an auxiliary Scien- ce. Neither Tilburg nor Rotterdam need’to be considered in my context because medieval studies are non-existent there. The eighth university in the extreme south of our country is still in the making and to this date is not more than a medical school. So we have to consider what is happening at the six older univer- sities, and of course we must keep in mind those who are otherwise busy in our field. First the universities. A few remarks beforehand. We must bear in mind that in Holland by far the most students or their pa- rents make their choice for a university not because there is a famous professor or a well known school with its own method. Switching of university is very rare. In most instances the choice of university de- pends on geographical factors. The religious creed of two universities has become rather unimportant during the last decades. Another remark in necessary before I go into further detail. From the number of history students in the various universities only fevz are specialising in medieval history, between 8 and lO»/o. The number of students who cannot read Latin becomes greater and there always has been a tendency to prefer modern history for obvious reasons. Last but not least: Students always have been and are still very free in our universities. This freedom. is especially important at the cru- cial moment during their education when a choice of a subject for pa- per or thesis has to be made. A student will seldom come to his pro- fessor to ask for a subject. A professor will never force a subject upon a student. What professors do is help to restrict and define their mostly rather vague plâns. This means that within the period of the Middle Ages students may choose subjects of Dutch and non-Dutch history, of economic, or political, or social, or cultural history etc. They may be in- terested in working with charters, or account-books, or historiography, and professors are therefore forced to keep an eye on a large range of Johann Huizinga and medieval studies 253 widely different subjects. The consequence is that professors are unable to establish schools in the strict sense. So when in the following-1 re- fer to the works of members of university stăffs this does not necessa- rily imply that their students follow the same lines. Of course a certam number, depending on the ’ ability of the teacher to interest his stu- dents in his own special field, do so. • ' The Calvinist university long hesitated to follow the trend of the other universities in making a special chair for medieval history. The history department waș, quite reasonably, preoccupied with the history from the Reformation period onwards and when in 1955 they established a chair in medieval history they appointed a philosopher who also had to teach and in fact only taught philosophy of history. His first succes- sor was a specialist in 16th century history who was also working in Pre-Refbrmation phenomena such as Wycliffe, Hus and Modern De- votion, but his was only an assistant professorship. A few years ago a Roman Catholic was appointed and I think he will concentrate on the medieval history of the church. Perhaps in the future the department will grow out to be an all-round medievalist department. It is not surprising that in the Roman Catholic university medieval history was from the start one of the major subjects. The chair was held by an Oppermann disciple, Prof. Post, who taught on many subjects but . in his publications confined himself to the history of the church as an institution. He was the author of a good many textbooks on the sub- ject. His history of the medieval church in the Netherlands is really a standard work. 10) Outside Holland he will be known as the author of 'The Modern Devotion, confrontation with Reformation and Huma- nism’ 11), written in English and published in 1968. He was succeeded by one of his own disciples, who in his own work is increasingly con- centrating on medieval theology and philosophy. When we look at the other universities and we ask ourselves what has become of the two trends of opinion of Huizinga and' Oppermann we find that Amsterdam university seems to be working along Opper- mann’s lines. History of institutions, of feudalism but especially of towns is in the foreground. It is also the only department with a full profes- sorship in the Science of archives and diplomatics (Archivwissenschaft und Urkundenlehre). Prof. Niermeyer and his successor and disciple Van de Kieft published many important works and articles on instituțional and economic history. Cultural history, the history of ideas, or the his- tory of mentality are nearly absent in the Amsterdam publications. I sincerely hope that Amsterdam will continue along these lines for me- dievalism always will need specialists in this field and as far as I can see Amsterdam is the only university where technical medievalism stands in the foreground. ' ■ 10 R. R. Post, Kerkgeschiedenis van Nederland in de Middeleeuwen, 2 vols. (Utrecht-Antwerpen 1957). . ' 1 11 R. R. Post, The Modern Devotion (Leiden 1968). - 254 ■ F- W. N. Hugenholtz From the other universities one (Groningen) seems to be extremely faithful to Huizinga. The professor in medieval history there is mostly working in the_.history of the period of the Burgundian dukes, the very field of Huizinga. The main subject of research is the relâtionship bet- • ween the dukes and the fifteenth-century popes; there .is an ambițious project to edit relevant material from the Vatican archives but lack of money and.staff makes realisation of this project rather doubtful. Work from Groningen shows that students .prefer to work in historiographi- cal sources. ■ ... Leiden university was late in establishing a full professorship, 1960, but they had an assistant professor since 1950. After two Huizinga mah there is now a professor from Amsterdam whose own field is Dutch his- tory. Dutch medievalism is highly indebted to him because he is the author of severa! textbooks for students, used everywhere and quite in- dispensable. The Leiden staff is - working hârd at the moment on an edition of late fourteenth-century account-books pf the counts of Hol- land, an old project.that now seems to get a fair chance of realisation. My own department, Utrecht, haș not much un common any more with the department of the founder of Dutch medievalism Prof. Op- permann. Oppermann’s first successor and disciple during his lifetime became more and more interested in a, for Utrecht, new subject, cultural history, on which he published many fine books and papers. When he retired they nominated a Huizinga man whom they knew was unable and unwilling to work in Oppermann’s style. At the moment the staff is working along various lines rather different from each other. Some are working in Dutch local, history and give important help and advice to the many local historians in the country. Another group is working in the field pf the history of mentality. ' . . But outside the universities important work is also in progress. I will ask your attention foi' two large projects. The firșt concerns the medieval charters of our country. Compared with the situation in sur- rounding countries we are far behind in the editing of our charters. Since in the Middle Ages this country was not a political unit, consisting of various duchies, counties and one bishopric, we always have had and will have in the future charter-editions based • on the original smaller units,' a charterbook for the county of Holland, one for the duchy of Gel- derland etc. With one exception 12) all editions we have are old and methodically outdated. Combined efforts of the state, the academy and. private inițiative have resulted in four projects for new charterbooks. For the county of Holland one volume has been published 13), for the duchy of Brabant the first volume is in the press, for Gelderland the first instalment will be published soon. A fourth charterbook is in pre- 12 Oorkondenboek van het Sticht Utrecht tot 1301, 5 vols. ed. by S Muller, A. C. Bouman, K. Heeringa, F. Ketner (Utrecht-Den Haag 1920—1959). 13 Oorkondenboek van Holland en Zeeland tot 1299, I, ed by A. C. F. Koch (D-n Haag 1970). • Johann Huizinga and medieval studies 255 paration. Most of the workers in this project are historiâns from Am- sterdam, this university giving the most adequate training'for this-highly specialised work. We may hope that withih 15 or 20 yeărs these pro- jects will be finished. - ■ We not only lacked chartebooks, we lacked dictionaries as well. One lacuna has been filled by the work of one man, Prof. Niermeyer, who in his spare time since 1954 published his ’Mediae Latinitatis Lexicon Minus’. 14) At the same time the academy has started a far larger prb- ject: the ’Lexicon Latinitatis Nederlandicae medii aevi’ 15), related to the internațional ’Novum Glossarium mediae Latinitatis’. The first vo- lume of the Dutch mediolatin dictionary is now ready (letters A—B). Both projects are hampered — I am very sorry to say — by one fundamental limitation: Each one of the chartebooks as well as the dic- ționary is understaffed, one man’s work really. Money is the major _ problem; the times are not favourable. My paper on Dutch medievalism since Huizinga does not pretend to be complete and exhaustive. I have tried to give you an outline of ten- dencies as I see them and some insight into major achievements. I can assure you: Dutch medievalists do their best, not to imitate the two great masters, but, grateful for all that Huizinga and Oppermann have achieved, to find their own ways. F. W. N. HUGENHOLTZ University of Utrecht Kromme Nieuwe Gracht 20 i Utrecht ' JOHAN HUIZINGA ȘI STUDIILE MEDIEVALE ÎN OLANDA (Rezumat) Lucrarea prezintă cercetările de istorie medievală în Olanda, de la Huizinga pînă în zilele noastre. Se evocă faptul că, fără a fi inaugurat studiile medievale în Olanda, fără, a fi fost un medievalist — în sensul în care germanii, „marii teh- nicieni, medievaliști prin excelență11, înțelegeau cuvîntul — Huizinga influențează adînc conștiința europeană cu opera sa Amurgul Evului Mediu. Popularitatea sa nu se datorează în primul rînd conțintului, ci mai ales modului în care pune istoria sub semnul întrebării, abordării cu mijloace psihologice a trecutului, în- cercării de a descoperi „formele de viață și gîndire“ ale oamenilor din trecut. 14 J. F. Niermeyer, Mediae Latinitatis lexicon minus (Leiden 1976). 15 J. W. Fuchs (f) et Olga Weyers, Lexicon Latinitatis Nederlandicae Medii Aevi, I(A—B) Leiden 1977). 256 F. W. N. Hugenholtz Contemporan cu Huizinga, Otto Opperman introduce, în Olanda sub directă influență germană, maniera opusă de investigare a evului mediu, manieră extrem de necesară (deși poate mai puțin spectaculoasă și mai puțin accesibilă. publicului larg) pentru o științifică cercetare și editare a materialelor oferite de arhive, ne- glijate în studiul propus de Huizinga. După analiza celor două direcții, autorul trece în revistă cîțiva factori importanți ce au marcat și marchează studiul istoriei medievale în perioada post- Huizinga, printre care: interesul pentru isoria economică, istoria socială, istoria culturală, istoria mentalității, etc. MISCELLANEA REGELE THIAMARCUS ȘI TRADIȚIA STATALĂ' • GETO-DACICĂ Sub titlul de mai sus a apărut recent la București un studiu privind o foarte importantă și actuală problemă istorică geto-dacică ce a fost analizată și dezbătută pe scurt în revista noastră cu trei ani în urmă, — studiu care prezintă unele formulări și interpretări ce reclamă cîteva precizări „de amănunt“ necesare a fi făcute în aceeași „tribună" isto- riografică napocensă, unde a fost deschisă discuția asupra regelui mai sus numit, cu elemente documentare concrete și precise. „Regele Thiamarcus și tradiția statală geto-dacică“ este titlul pom- pos și elegant purtat de studiul cunoscutului arheolog bucureștean și profesor universitar D. Berciu, în Studii și cercetări de istorie veche și arheologie, voi. 30, 1979, p. 347—358 [cf. p. 481—499] bazat pe „inscrip- • țiile cu litere majuscule grecești și în limba greacă descoperite la Ocnița în 1973 și 1978 (D. Berciu, SCIVA, 25, 1974, p. 381—383. O descriere mai detaliată în monografia Buridava dacică, în curs de predare la tipar [sic!]) vin să întregească imaginea noastră asupra unor aspecte impor- tante ale cunoașterii civilizației și a. organizării social-politice ' ă getb- dacilor“ (SCIVA, 30, p. 347). La asemenea enunțări, este necesară la bun început precizarea că atît existența „regelui geto-dac“ citat, cît și „tradiția statală" depind de un punct esențial: numele traco-getic din Ocnița (Vîlcea), restabilit în 1975 prin mijloace epigrafice, și compa- rative intern-tracice, adică de însăși forma și realitatea acestui- nume și a purtătorului său, a cărui elucidare cu patru ani în urmă nu reiese destul de limpede pentru cititorul studiului din SCIVA, -30, p. 347—358, [cf. p. 481—499], fiind clar că „tradiția statală geto-dacică" 'în actuala etapă depinde integral de numitul rege și de rostul , lui în contextul r ge- neral traco-dacic. Din capul locului se impune precizarea -că după o discuție contorsionată în SCIVA, 25, 1974, p. 382—385 (cu tentative arti- ficioase, cu puține perspective' realiste) de a soluționa „problema" nume- lui (roman?) MAPKO—, latin Marco—; ea a fost tranșată net de noi în nota provizorie din revista săptămînală Magazin (București), XIX 1975, nr. 910 din 15 III, p. 1 și 3 ca THIAMARC—, nume autentic traco- 17 —• Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 258 I. I. Russu dacic1, apoi demonstrată mai amănunțit în 1976, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-N., XIX 1976, p. 33—37, în cadrul unui amplu studiu despre „Scrierea greacă și latină în Dacia preromană (regele Thia- marcus, Decebalus și Scorilo)“, restrîns după un an în versiunea ger- mană pentru străinătate2 (fig. 1). După aceste analize și căutări dificile în epigrafie, antroponimia general tracică și în comparatistica indo-europeană, care au dus la „ob- ținerea" unui antroponim de importanță documentară nu numai filolo- gic lingvistică, ci și social-istorică. privind fenomenul integrării geto- dacilor sub toate aspectele în marea comunitate tracică (precum s-a re- Fig. 1. Vasul (fragment) cu inscripție în limba greacă a regelui geto-dac Țhiamarcus din . Buridava-Ocnița (jud. Vîlcea); desen reconstituire (după AHA, XIX, 1976, p. 34). 1 Nota din. Magazin „Reconstituirea numelui regelui geto-dac descoperit la Ocnița" a fost imediat trasă la îndoială de prof. D. Berciu, în Apulum, XIII 1975, p. 617 „reconstituirea numelui său nu este pe deplin convingătoare". ^•„Die griechische und lateinische Schrift im vorromischen Dakien (Kbnig Thiamarcos, Decebalus und Scorilo)“, în Epigraphica. Travaux dedies au VIIe Congres d’epigraphie grecque et latine (Constanța, sept. 1977), București, 1977, p. 34—40. Textul românesc din AHA,' 1976, ca și cel german din 1977 scurtat, erau o versiune ceva mai amplă a studiului nostru „Numele unor regi ai geto-dacilor în inscripții din Dacia preromană", cules și paginat în formă ireproșabilă în Re- vista de Istorie, București, 28, nr. 7, 1975, p. 1215—1233, corectat de subsemnatul în oct. 1975, .dar... refuzat autorului și refuzat a fi imprimat din partea redac- ției bucureștene sub pretextul că tezele susținute în articol ar fi..........dăunătoare, știrbind' gama de regi și continuitatea dinastică a geto-dacilor...“, — cîtă vreme in lealitate se aducea tocmai o contribuție substanțială prin „noul" rege din zona Vîlcea: Țhiamarcus. Poate tov. prof. D. Berciu să știe cum de a fost eliminat din Revista de Istorie un asemenea studiu, care apoi, la intervale de cîte un an, a fost amplificat la Cluj (AHA, 1976) și publicat mai restrîns în germană la Bu- curești (Epigraphica, 1977). . . Regele Thiamarcu's și statul geto-dac 259 levat în 1975—1976. și va fi subliniat în chip‘firesc mai 'jos)^ prof. Db Berciu relevă pe bună dreptate cu ocazia descoperirii unui alt' fragment mai mic, numai cu literele-----------AMAP :—;■ „textul- poate' fi-acum' reconstituit „(Thi)amar(kos) sau (Thi)amar(kou)3, întrucît -pe acestfrag- ment ceramic litera A este la aceeași distanță de M, ca și celelalte litere (fig. 2). Problema a mai fost ridicată și de alți cercetători (I. I. Russu, AISC, 19, p. 29—38, fig. 1; vezi' și versiunea germană în Epigraphica; Buc?'1977, p. 33—40, cît și în Magazin, nr. 9, 10 [sic!], 15 III 1975, 1 și 3';iidemp Drobeta, 3, 1978, p. 193; ironiile Și-glumele autorului nu aveau ce cău- Fig. 2. Al doilea fragment dintr-un vas cu patru litere din numele regelui geto-dac Thia- marcus din Buridava-Ocnița, desen reconstituire (după SCIVA, 30, 1979, p. 348) 0 ta în discuția științifică. Vezi și H. Daicoviciu, ActâMN, XV;1978; p; 117, n. 13)“ (SCIVA, 30, p. 349); în acest migălos citat'trebuie rectificatăCmai întîi o gravă eroare bibliografică: „AISC“ 'eră Anuarul Institutului de Studii clasice, apărut la Cluj și Sibiu, cinci volume între a/1928—1949, dispărut însă- definitiv înainte de a se ști ceva despre cetatea getică’ !Oc- nița și regele „Thiamarcus14; natural, în loc de „AISC“ trebuie scris AIIA;‘ dar „ironiile și glumele autorului “ de care se plînge prof. D. B. îri 1979 nu erau în 1976 decît simple citate din propriile sale declarații-făcute 3 Semnele diacritice adoptate ■ de tov. D. B. nu sînt chiar potrivite, căci pa- rantezele rotunde includ litere ce nu existau în scrierea antică, ci sînt întregiri și „deslegări" ale erudiților; în cazul nostru însă literele respective au existat și s-au pierdut în lacună; deci trebuie scris nu (Thi)amar(kos) sau (Thi)amar(kou), ci [Thi]amar[kos], [Thi]amar[kou]. . : " ' 260 I. I. Russu după amintirile unei originale experiențe arheologice trăite în 1973 chiar pe malul șanțului-secțiune la săpătura sa din cetatea Ocnița, adi- că niște confesiuni arheologice pentru un reportaj al hebdomadarului bucureștean menit să facă oarecare senzație în public (cum se întîmplă uneori în publicistică), redate la tipar într-un fel lejer și cam hazliu ca destăinuiri ale eminentului arheolog român despre...............cea mai ve- che scriere în limba dacă"4. Ultima aserțiune (dacă e adevărată) apare ca mult mai nocivă decît pretinsele „ironii și glume". (ce redau direct textual cuvintele prof. D. B. în 1974, la Magazinul săptămînal din București): pre- tinsa „scriere în limba dacă" este o formulare neprobabilă deocamdată și chiar nefericită, care ca multe pseudo-teze istorice nu poate decît să dăuneze științei istoriografice românești, ca și publicului și chiar cul- turii din țara noastră; în consecință, asemenea „teză" trebuie combătută categoric și eliminată pentru moment din arena cercetării științifice, ca și din opinia publică românească și străină. Cu prilejul celei de a doua norocoase, dar mai mici descoperiri epi- grafice în marile campanii de săpături arheologice la Ocnița, adică a fragmentului ceramic amintit cu numai patru litere din același antropo- nim „regal" geto-dacic------------AMAP----------- (fig. 2; SCIVA, 30, p. 348, fig. 1—2, foto, desen), prof. D. Berciu reia problema în ansamblu nu numai pentru antroponimul traco-getic de „basileu", ci în legătură cu însăși „tradiția statală geto-dacică": „---------ne rețin atenția cele două inscripții în limba greacă amintite mai înainte, întrucît ele stau în di- rectă legătură cu problema organizării social-politice și perpetuarea tra- diției statale după moartea lui Burebista", suveran despre care D. B. nu admite că ar fi fost asasinat de vreun adversar mai tare, ori de opo- ziția dușmănoasă coalizată: „o atare concluzie au tras-o istoricii mo- derni (R. Vulpe, Dacia, IV 1960, p. 314; H. Daicoviciu, Dacia de la Bu- rebista la Decebal5, Cluj, 1972, p. 96) și din păcate ea se menține și în prezent la istoricii noștri (etc.)“ (SCIVA, 30, p. 351). Aici surprinde o mică lacună în bibliografia despre „istoricii noștri", care poate să lase impresia că prof. B. nu ar fi ajuns încă să afle de apariția monografiei istorico-arheologice de I. H. Crișan, Burebista și epoca sa, Editura Enci- clopedică, București, 1975 (ed. II 1976), care la p. 439 afirmă: „în textul lui-Sțrabon — nu se vorbește despre un asasinat, dar — cum arată și R. Vulpe (Getul Burebista, p. 34) și sînt de acord toți istoricii moderni (V. Pârvan, Getica, p. 82; C. Daicoviciu, Istoria României, I, p. 278—288) — un. rege de talia lui Burebista nu putea fi îndepărtat de pe tronul său 4 „Cum ați' ajuns la această descoperire? Cea mai veche scriere în limba dacă. Relatările profesorului universitar emerit, dr. docent Dumitru Berciu" în Magazin,; București, XVIII 1974, nr. 882, 31 aug., p. 4—5 semnat C. Muscan, înce- pînd cu „eram la Ocnița în Vîlcea — anul trecut în iulie. Un băiat care lucra pe șantierul arheologic îmi spune: pe ciobul ăsta scrie ceva... (etc.)“, cele re- produse parțial în AHA, XIX 1976, p. 30—31, propriile cuvinte ale lui D. B. pe care acesta le declară „ironiile și glumele autorului" (ale'subsemnatului)! 5 Dar ultima cânte are titlul „Dacia dela Burebista la cucerirea romană", nu ,;dela .Burebista la Decebal" cum a fost citată greșit și de noi în AHA, XX 1977, p. 433. Regele Thiamarcus și statul geto-dac 261 decît dacă era ucis ...“, ce ar fi trebuit citat indiferent dacă a reușit să- convingă pe toți cititorii despre „asasinarea11 lui Burebista ca pre- misa nemijlocită a destrămării rapide a marelui său imperiu daco-getic. în schimb însă o teză incosistentă și lipsită de simțul istoric al realită- ților sociale, că adică „cu mulți ani în urmă unii istorici și arheologi români de vază admiteau că statul condus de Burebista s-a destrămat și . a dispărut11, este combătută de prof. D. B. prin afirmații proprii de aproape trei decenii: „la 1951, în opoziție cu atare părere, spuneam «Nouă ni se pare că nu e vorba de o destrămare în sensul unei dispa- riții a statului dac, ci de o fărîmițare a lu.i în mai multe stătulețe, care îndeplineau, pe teritoriile lor, funcțiunile caracteristice statului antic geto-dac.' Dezvoltarea societății geto-dace făcuse un hotărîtor pas îna- inte ...» (D. Berciu, Curs de istoria veche a R.P.R., 1950—1951, Bucu- rești, 1951, p. 168—169). Cunoștințele acumulate ulterior și descoperirile arheologice făcute au venit să confirme ipoteza formulată de noi acum 28 de ani. Inscripția din Ocnița, care atestă un .basileu acolo . (SCIVA,. 30, p. 350). Dar este evident că „ipoteza formulată de noi acum 28 de ani“ era un mic artificiu stilistic de prisos, cîtă vreme însuși autorul știe bine că, între altele, „din relatările lui lordanes reiese că, cel puțin în nucleul statal intracarpatic, s-au succedat după a. 44 î.e.n., pînă la Decebalus, Deceneus, Comosicus, Coryllus (Scorillo) și Diurpaneus (Dor- paneus) care cedează lui Decebalus tronul în a. 87 e.n.“ (SCIVA, 30, p. 357); deci într-un interval de vreo 130 de ani cel puțin patru dinaști care, Ia nevoie (împreună cu • altii, • „Ignoti11, și chiar cu nou recupera- tul Thiamarcos la Buridava), pot să umple un interval de timp de peste un veac, chiar dacă s-ar avea în vedere un singur „regat11 geto-dacic. Dar cu asemenea aserțiuni se intră prea adînc în meleagurile ipotezelor și conjecturilor complexe și mereu mai obscure. Urmează o mulțime de generalități și narațiuni alungite cu lucruri cunoscute și repetate de ani și decenii asupra „diadochilor11 lui Bure- bista și asupra situației globale din lumea geto-dacică timp de aproape un veac și jumătate, adică dintre sfîrșitul lui Burebista și domnia lui Decebalus: „Burebista însuși va fi fost basileu al unei atare formațiuni. Nemulțumiții răsculați, care «au răsturnat» pe Burebista, au făcut pro- babil parte din rîndul acestor comandanți. Izvoarele antice nu lasă a se întrevedea vreo informație despre «îndepărtarea» lui Burebista chiar din fosta formațiune proprie și nici cine i-a luat locul. S-a formulat pă- rerea în istoriografia română că marele preot Deceneu a continuat pe Burebista în nucleul fostului stat, ca cel mai apropiat colaborator și sfetnic cu «putere aproape regală» (lordanes)... în general de admis că a existat o succesiune neîntreruptă de regi pînă la Decebalus ... (etc.) ... La Ocnița (Buridava) o organizare politică, în fruntea căreia se găsea în vremea lui Augustus un rege-basileu, cu numele specific traco-geto- dacic Thiamarcos. Descoperirea are o valoare științifică deosebită.. (SCIVA, 30, p. 351—352). Totul este, firește, verosimil sau chiar sigur, mai ales importanța centrului „regal11- getic la Buridava-Ocnița vîlceană 262 I. I. Russu pe care a scos-o .brusc în relief tocmai inscripția grecească doliară a re-, gișorului Thiamarcos, — fără de care nu s-ar ști mai nimic concret (în- afară de unele antroponime) în legătură cu „mulți dintre dinaștii mă-- runți geto-daci dintre Carpați și Dunăre14 și a relațiilor cu romanii (SCI- VA, 30, p. 356), menționați cu numele în textul. „Geticei14 lui lordanes și alți istorici antici. Discuțiile și emiterea de ipoteze despre „dinaștii mărunți44 vor continua diversificîndu-se; dar rezultate pozitive și utile se vor obține numai prin descoperiri epigrafice ca cea care menționează pe regele bufidavens Thiamarcus, sau vreun text literar, numismatic ori papyrologic. Oricum însă, .față de atare încercări și intuiții privind „tradiția statală geto-dacică“ a perioadei dintre Burebista și Decebalus, se recomandă în etapa actuală multă rezervă și atitudine critică, prin faptul că (precum remarca nu fără regret și amărăciune un eminent is- toriograf și epigrafist polonez din Varșovia, admirator entuziast și el al’ geto-dacilor, ca și bun prieten al României) „raritatea și caracterul frag- mentai' al izvoarelor documentare ce avem la îndemînă fac ca aproape toate opiniile formulate despre istoria Daciei dintre Burebista și Dece- balus să fie nevoite din nenorocire a rămîne în domeniul ipotezelor44®. Revenind la „noul basileu44' geto-dacic din Buridava—Ocnița, obți- nut în 1975 prin alăturarea și lectura împreună a celor două fragmente ceramice disparate7, se poate admite și crede totodată „pe cuvînt44 că „după descoperirea din 1978 înclinăm să credem că reconstituirea nume- lui este cea bănuită de noi chiar din ora descoperirii pe șantier și cum vor susține specialiștii cu cîțiva ani mai tîrziu. Am manifestat oarecare îndoială (Apulum, XIII 1975, p. 617) asupra reconstituirii numelui de rege Thiamarcus (Reamintim că noi înșine ne-am gîndit chiar din pri- ma oară a descoperirii inscripției grecești, în 1973 la o întregire a nume- lui Thiamarcus; vezi ziarul local din Rîmnicu Vîlcea Orizont, 7 aug. 1973; cf. RevMuz, 12, 1973, p. 8 și Drobeta,. 3, 1978, p. 17), ceea ce spe- cialiștii veneau să dovedească mai tîrziu, în speță I. Li.Russu)44 (D. Ber- ciu, SCIVA, 30, p. 358); apare deci cu atît mai îmbucurător să se afle că un eminent arheolog (declarîndu-se „nespecialist44 în • ale antroponi- miei traco-getice și . în comparatistică) •• a făcut anticipînd o bună solu- ție antroponimic-lingvistică.. Oricum ar fi, nu întîietatea în timp . (oral sau în gînd, în scris sau tipărit) la „descoperirea11 epigrafică a regișorului geto-dac vîlcean Thiamarcus este esențială, ci faptul că prin acesta s-a făcut o achiziție documentară de prim rang, bine conturată filolo- gic-lingvistic și geografic în nord-estul Olteniei antice; importanța ei constă mai întîi tocmai în numele propriu (nou, nebănuit anterior în zonă G „La rarete et le caractere fragmentaire des sources dont nous disposons font que presque toutes les opinions formulees sur l’histoire de la Dacie de Bu- rebista â Decebale doivent rester dans le domaine des hypotheses", La chute de Burebista, In memoriam C. Daicoviciu, Cluj-N., 1974, p. 388 (J. Trynkowski). ■ 7 Chiar dacă „întregirea ' inscripției (fig. 1) descoperite de noi în a. 1973 și constînd din două fragmente nu se poate face prin alipire — întrucît ele pro- vin din părți diferite ale vasului" (D. Berciu, SCIVA, 30, p. 357); ar fi eventual de admis un gol mai mare (nescris?) între „basileu-" și „Thiamarko-". Regele Thiamarcus și statul geto-dac 263 geto-dacică la Dunărea de Jos și în Carpați) Thiamarcus ce se încadrează deplin și organic în sistemul antroponimic bogat și variat traco-dacic, aflînd analogii în sud și continuitate în perioada istorică de peste șase veacuri, din vremea împăratului Octavianus Augustus pînă la sfîrșitul sec. al Vl-lea: un Azimarchus în administrația byzantină din Constan- tinopol și Sicilia la a. 596. Toate exemplele și analogiile cunoscute în sursele epigrafice și literare (Tiamarcus, Ziamarke, Zimarchos etc.) au fost grupate și studiate în 1970 și în monografia asupra traco-geților în imperiul roman și Byzantin8. = în concluzie, semnificația principală a numelui personal constatat mai întîi la geto-daci (Thiamarcus în Buridava-Ocnița, în sud Tiamar- cus, Ziamarke, Zimarcos) este faptul că el oferă cea mai puternică pro- bă a unității în sistemul antroponimic și deci lingvistic al tracilor din stînga și al celor din dreapta Dunării, care dealtfel este destul de puțin cunoscut și studiat în mod comparativ. Sub acest din urmă raport, descoperirile viitoare (mai ales epigrafice) este de sperat că vor aduce noi elemente îmbogățind cunoștințele concrete și utile pentru o mai largă fundamentare a tezei despre unitatea lingvistică, onomastică și a culturii materiale și spirituale a tracilor meridionali cu cei septentrio- nali (geto-dacii); în lumina acestei realități incontestabile, va trebui să se treacă la opera de curățenie în unele compartimente ale tracologiei, înlăturînd mai întîi niște devieri ale cercetării din ultimele decenii care au denaturat esența lucrurilor și raporturile dintre diferitele grupuri de traci (de ex. erezia artificioasă despre o „limbă daco-misiană“ diferită de tracica sudică și vestică), a căror unitate în primul rînd lingvistică și onomastică are o importanță substanțială în romanizarea autohtonilor sud-estului european și în marele proces social-istoric și cultural-lingvis- tic al etnogenezei românilor. I. I. RUSSU 8 Dacia, N.S. XIV 1970, p. 411—418; Elemente traco-getice în Imperiul Ro- man și în Byzantium (Veacurile III—VII). Contribuție la istoria si romanizarea tracilor, Editura Academiei R.S.R. București, 1976, p. 83, 93—96,' 119, 139—140, ■ 143—144, 153—154. Abrevieri bibliografice: ActaMN = Acta Musei Napocensis, Cluj-N. . AHA = Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie, Cluj-N. SCIVA = Studii și cercetări de Istorie Veche și Arheologie, București. INSCRIPȚII ROMÂNEȘTI DIN TRANSILVANIA (SEC. XIV-XVIII) în ultimul timp un interes sporit se arată față de vechile noastre monumente istorice și de artă. Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj-Napoca întreprinde de: cîțiva ani cercetări pentru repertorizarea monumentelor medievale ale. Transilvaniei. Studierea la fața locului a acestora ne prilejuiește nu odată bucuria de a întîlni vechi inscripții, unele de cîteva secole, inedite sau publicate, altele mai noi, dar fiecare dintre ele ascunzînd în sine o pagină din istoria acestor locuri. O parte din inscripțiile ce le publicăm în continuare au mai văzut lumina tipa- rului, dar luînd în considerare faptul că atunci cînd au fost editate nu au fost reproduse grafic, iar în parte textul a fost lecturat și redat de- fectuos, am socotit că este o datbrie a noastră să le reproducem întocmai, după fotografii sau desene, cît mai fidel, cu atît mai mult cu cît unele se deteriorează văzînd cu ochii. Cercetările făcute de Vasile Drăguț la Mănăstirea Rîmeți au avut ca rezultat descoperirea unei importante inscripții, ce se găsește pictată pe intradosul despărțitor dintre haos și pronaos, în partea sudică, textul căreia a fost publicat pentru întîia oară în 19661, iar apoi reluat în mai multe studii2. Deoarece din inscripție lipsea elementul cronologic, autorul menționat a coroborat acest text cu cel al pisaniei scrise pe pia- tră, încastrată pe fațada nordică a turnului clopotniță3, și astfel pictura a fost datată în anul 1486. Recente cercetări întreprinse cu ajutorul'unei aparaturi speciale de un colectiv interdisciplinar, au dus la descoperirea întregului text al acestei vechi inscripții din anul 1376. Descoperirea a fost publicată dbar în presă la începutul anului 19794. 1 Vasile Drăguț, Zugravul Mihu și epoca sa, în SCIA, XIII, 1966, nr. 1, p. 43. 2 Idem, Pictura murală din Transilvania (sec. XIV—XV), București, 1970, p. 63; V. Drăguț, V. Florea, D. Grigorescu, M. Mihalache, Pictura românească în imagini, București, 1970. 3 Vezi această inscripție reprodusă de Ștefan Meteș, Mănăstirile românești \ din Transilvania și Ungaria; Sibiu, 1936, p. 53; Mârius Porumb, Inscripții medie- vale românești din Transilvania, în AHA, XXI, 1978, p. 310. ' । 4 Liana Tugear.u, Monumentele — mărturii ale istoriei noastre, îri România ' literară, an XII, nr. 1, din 4 ianuarie 1979, dă publicității un comentariu pe baza / lecturii integrale a inscripției de la 'Mănăstirea Rîmeți,' făcută cu „aparatură de specialitate în domeniul radiațiilor invizibile", textul fiind interpretat de Monica Breazu. Investigația specială făcută asupra inscripției este amintită la modul ge- neral și de Nicolae Cristache în revista Flacăra, nr. 4, din 25’ianuarie 1979. în nr. 8 (1237) din 22 februarie 1979 al aceleiași reviste, sub genericul Spiritul revo- luționar în știința românească, a apărut un articol cel puțin derutant de Dinu Moraru, intitulat Pentru o nouă datare a străvechii ctitorii românești de '■ la Rî- 266 M. Porumb în vara anului 1968 am cercetat pentru întîia oară biserica Mănăs- tirii Rîmeți, iar în cursul anului trecut am făcut un decalc după in- scripția menționată mai sus, așa cum poate fi văzută cu ochiul liber. Textul slavon tradus este următorul: „Scris-am (eu) mult greșitul robul lui Dumnezeu Mihul Zugraf (din) Crișul Alb sub porunca (în timpul păstoririi) arhiepiscopului Ghelasion5. In zilele (lui.. .)6 Craiul... luna iulie 2“7. ... . Evident, datarea inscripției, prin, citirea recentă, în anul 1376 are o mare importanță pentru istorie în general cît și pentru evoluția artistică românească din Transilvania acestui veac. La mănăstirea Rîmeți au fost restaurate în ultimii ani picturile realizate de acest meșter, ce semnează pictura la anul 1376. Pictura de o calitate deosebită, ne face să credem că încă la sfîrșitul veacului al XlV-lea în ambianța artiștică a românilor transilvăneni s-au închegat primele „școli“ de pictură, focare artistice ce sînt legate' de epoca de ascensiune a cnezatelor românești. Aceste „școli11 de pictură vor evolua în secolul următor, încît în primele dece- nii ale secolului al XV-lea pictorii români din Transilvania vor realiza valoroasele ansambluri de pictură de la Crișcior și Ribița, de la Densuș și Lupșa, sau din alte monumente din Țara Hațegului, Zărand, Hune- doara sau Munții Apuseni8. La biserica ortodoxă Sfîntul Gheorghe din Lupșa, localitate de pe valea Arieșului, se află în absida altarului, la proscomidie, o inscripție redactată în anul 1750, care amintește de ctitorul acestui edificiu reli- gios boierul Stănislav, precum și anul construcției 14219. meți — județul Alba!, care pune sub semnul întrebării citirea inscripției și a da- tării ei în 1376, deoarece, autorul articolului a „descoperit un prea edificator gra- fit, iar prin macrofotografiile din zonele lacunare apar unele concluzii neaștep- tate*‘. „Prea edificatorul grafit** datează nici mai mult nici mai puțin din anul 1103! La această concluzie „senzațională** s-a ajuns prin citirea „grafitului**, care reprezintă un an, căruia îi lipsește cifra miilor. Autorul articolului uită că' în biserica ortodoxă anii erau socotiți după era bizantină. Deci cifra miilor nu este 1 (una mie) ci 7 (șapte mii), iar în acest caz se poate transcrie cu cifre arabe anul 1595, deci așa cum este normal după' data pictării în 1376 a bisericii. 5 în articolul citat anterior Vasile Drăguț, op. cit., în SOIA, XIII, 1966, nr. 1, p. 43 numele arhiepiscopului era citit Gheorghe. ‘ , 6 Numele .craiului în zilele căruia s-a realizat pictura este Ludovic I cel Mare (1342—1382). Cf. informația primită de la Monica Breazu, pentru care îi mulțumesc și pe această cale. 7 în spațiul liber trebuie să fi fost scris VăZeat 6884, dacă citirea făcută cu ajutorul aparatelor respective esțe corectă. | 8 Vasile Drăguț, Pictura murală din Transilvania, București, 1970, p. 59 și urm. V 9 Nicolae lorga, Scrisori și inscripții, ardelene și maramureșene, II, Bucu- rești, 1906, p. 129 publică această inscripție „după note date de un prieten din Turda**: „La intrare: La ani 1421... Dumnezeu zidită iaste. .<. cu... sf. biserică, de oarecare boieri, anume Stănislavu. Iară la ani 1750 s-a zidit acest sf... cu cheltuiala unui creștin de aici, din Lupșa anume ... O..,. loanu au dat 18 fl. ca să fie veacinică pom(enire)**... Inscripții românești din Transilvania . 267 UIH fAuWrt <ț> KtAOKfim ut rmxenKM 4p/fenrcKilrio reMclwHb-ți AHH K?A At ’ - ' 'xr ț i /vty Mol I 268 M. Porumb /______ ■i *■• ?> C? » - >«;«? k • ■ fcwo^4: Fig. 2. Inscripții românești din Transilvania 269 ; La ani 1421 . - ■ . . • .. fiind cu îndemn de . . i la D(u)mnezeu zidită - : ' (această) sf(întă) biserică de - ' . . ” . J oarecare boiari a(n)ume ■ . . . . . ' Stănislav. . • ■ ' , -n.. ' Iar la ani 1750 s-au zugrăvit ’ ■ . • acest sf(înt) olta(r) din chieltu- .r:' ' ' ' iala unui creștin de aici ' •> ■ : ' din Lupșa anume Ol(ia) . ,■ ■ - loan au dat 18 flori(nți) ■ . ■ ’ ca să fie vecinică pom(enire) . ■> loan, Petca, Salomia, O Petca, Matei, Simzi(iană) . - ' -- Ande, Nicolae, Fil(imon) . ■ ■ ■ Ioana r ’ , \ ■' ■ Faptul că data menționată în inscripție (anul 1421) nu este un număr rotund, ne duce spre concluzia logică, că acesta este anul real al edi- ficării bisericii, element cronologic ce a fost preluat dintr-o. însemnare mai veche, poate chiar dintr-o pisanie ce se afla îh același loc,' la pros- comidie. Numele ctitorului este evident .și el-preluat dintr-o : sursă mai veche. Coroborînd cu documentele vremii și cunoscînd că la Lupșa a existat un înfloritor cnezat românesc10, putem presupune că . adevăratul ctitor este cnezul Vladislav (și nu Stanislav), personajul, cel mai impor- tant al familiei Cîndea, stăpînă a moșiei și â cnezatului în prima, ju- mătate a 'secolului al XV-lea11. ' , h Textul inscripției de- la Lupșa, scris la mijlocul veacului al. XVIII- lea, utilizînd în redactare date care atestă vechimea monumentului, este îh consens cu noile idealuri sociale și naționale, de afirmare a româ- nilor transilvăneni, formulate cu tot mai multă pregnanță în—această epocă. Nu întîmplător în prima jumătate a veacului al NVIINlea,' în timpul episcopului Inochentie Micu, întîl'nim asemenea inscripții; îh mai multe biserici, subliniind și în acest fel vechimea istoriei și- a:'mo- numentelor de artă românească ale Transilvaniei; Aceleași conștiente motive par a fi făcut pe restauratorii picturilor de la Strei Sîhgeorgiu12, din 1743, să recopieze o veche inscripție slavonă din 1408, sau pe pic- torii bisericii din Zlatna, care consemnează în. 1744, într-o lungă in- 10 I. Minea, Din istoria unui cnezat ardelean, în Cercetări istorice,! X—XII, 1934—1936, Iași, p. 45 și urm.; S. Dragomir, S. Belu, Voievozi,, cnezi și' crainici la românii din Munții Apuseni și din regiunea Bihorului în evul mediu, în AMN, III, 1966, p. 173. . ■ ■ 11 I. Minea, op. cit., p. 44—45. ' ■ ■ " - ; 12 Virgil Vătășianu, Vechile biserici de piatră românești' din județul Hunedoara, extras din ACMIT, 1929, p. 29—30; V. Drăguț, op. cit., -p.' 82, nota 86, unde este redată inscripția de la Strei Sîngeorgiu. '.- ' ~ ■ M. Porumb scripție, anul construcției, precum și pe vechii ctitori ai monumentu- lui13. . Cu cîțiva ani mai veche decît inscripția de la ctitoria cnezilor din Lupșa, la biserica din Zlatna se conservă ,o adevărată cronică pictată pe zid, privitor la istoricul și etapele cele mai însemnate de construcție și înfrumusețare a monumentului. Inscripția se află pictată pe pilaștrii de nord și de sud a vechiului arc de triumf. Citită fragmentar de Virgil Vătășianu14, de Nicolae lorga15, iar recent a fost descifrată aproape în întregime de Eugenia Greceanu și Ioana Cristache Panait. Deoarece in- scripția. este din ce în ce mai greu lizibilă, am socotit ca necesar publi- carea ei așa cum se conservă în momentul de față. Pe pilastrul nordic se găsește următorul text: „(La anii 1424) .. ,16 s-au zidit (această sfîn- tă biserică)17 / (dintîi cu tinda) / pînă la mijlocu / zidului cu (toată chel- tuiala) / la dumnealui jupănului (S)tănislav Hraboru18 D jupănița ego Anca și păntru acest / lucru cătă arată mai sus s-au / aflat chieltuiala cinspră / zece sute de florinți și muri / nd au rămas neisprăvită19. Iar la ani 1696 / atuncia s-au apucat jupănu / Dobra Anghel și cu jupănu / lacov loanăș20 și au zidi / t-o cu toată chieltuiala du / mnealor bolta tinzii și / turnul și s-au făcut / cheltuială ... sute .. .“ Partea a doua a inscripției se află pe pilastrul de sud, scrisă cu aceleași caractere de litere, cuprinde următoarele: „In anii 1744 av(gust) 15 zile / au răposat jupănu Roșea / Ion și au lăsat biserecii./ două sute și 50 de florinți / pentru zugrăvitu aceștii sf(in)te / bisereci ca să fie ctitor și . să-1 / pomenească la sf(în)ta liturghie // Zugrăvitu-s-au aciastă sfîntă / biserică în zilele înălțatei / (crăiese!)21 Măriei Tereziei /...22 / fiind.vl(ă)dica loan... / Inochentie de Sad... / Ostenitor și îngrijitor / și ctitor acestui lucru la zi / -ditul oltariului și la zugră- / vitul bese- recii au fost / popa Ivan i- sni / ego popa Pătru“. ' Publicată pentru întîia oară de Nicolae lorga la începutul secolului nostru23, pisania picturii de la biserica Sfîntul Nicolae din Hunedoara, 11 E. Greceanu, I. Cristache Panait, Contribuții la datarea etapelor de con- strucție ale bisericii ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Zlatna, în Monu- mente istorice. Studii și lucrări de restaurare, 2, 1967, p. 167, 168. 14 Virgil Vătășianu, Raport cu privire la arhitectura și pictura bisericii ■ unite din Zlatna, în ACMIT, 1932—1938, IV, p. 431; .: 15 Nicolae lorga, Mănăstirea Zlatna și problemele ei, în ACMIT, 1937, p. 189. 18 Completări făcute după E. Greceanu, I. Cristache Panait, op. cit.; 17 Ibidem. ■ 18 Numele ctitorului (S)tănislav Hraboru (și nu Hgavoru! cum apare în artico- lul menționat mai sus, este o dovadă că el a fost preluat dintr-o pisanie mai veche. Numele pare a fi de nuanță slavă, respectiv hrabrîi = viteaz, luptător. Vezi 1/ D. Negrescu, Limba slavă veche, București, 1961. ...ls Ultimele litere ilizibile. 20 E. Greceanu, I. Cristache Panait, op. cit., p. 167, citesc lațe loanăș. 21 Din literele rămase, respectiv numai partea superioară a acestora se pare mai potrivit citirea textului în această porțiune: crăiesei și nu împărătesei. . ■22 Rînd aproape în întregime distrus de o fisură a tencuielii. 23 Nicolae lorga, Scrieri și inscripții ardelene și maramureșene, II, Bucu- rești, 1906, p. 117—118. Inscripții românești din Transilvania 271 . W 5HAHT I ni hi mmhjwm TLHHMg^p^^ U4 €ro4H^ m HLH 4W . WftTJIWH C3X 44MTL K/EATxNKW 5^ exTeAew^iiii ■ H&bWwcwHcnns JtL 4TYHW 41WrKm C= AVGW 4Hr€^lUH«MoCtJ non^HB^Ht h chn r Fig. 3—4. Inscripții românești din Transilvania 273 cuprinde date prețioase privind restaurarea și pictarea monumentului în anul'1654 de către zugravii Constantin și Stan: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutoriul Fiului și cu săvîrșitul Sf(în)tului D(u)h întemeiatu-s-au această sfîntă și dumnezeiască besearică pe hramu Sf(ă)ntului Nicolae în zilele prealuminatului Craiu Ardealului Gheorghie Racoți cel Bătrîn, în cursul anilor 1634 cu osteneala și împreună cu toată chieltuiala a pro- topop(u)lui lanăș ot Hinidor(ă) i protopop Nicolae24 i snă protopop lanăș și Statie gineri-său și din mila a mulț(i) neguțători s-au zidit ca să fie pomană părinților și sufletelor dumnealor și cari în cursul anilor 1654 aflatu-s-au lingă titorii cei bătrîni, iar niște neguțători creștini Dumitru Mărcocianul din Hinidor(ă) și- cu Nicpla Crăciun o au zugrăvit și o au înfrumustățat, iar cheltuiala din osteneala dumnealor ca să fie pomană părinților și sufletelor lor pînă în veac. Pis. msța avgusta dni 20.“ Ultima parte a textului este scrisă în slavonă- în colțul din dreapta jos și a fost tradus prin: „Această sfîntă și dumnezeiască biserică am scris-o eu mult greșitul și eu Caian Constantin și Stan Zugravi"25. Pentru lămurirea problemei redăm mai jos acest pasaj așa cum a fost pictat el în pisanie: . Traducerea corectă a textului este: „Această sfîntă și dumnezeiască biserică am scris-o eu mult greșitul și nenorocitul Constantin și Stan zugravi"28. ■ - Fig. 5. 24 La lorga apare „i Vasilie". ■ 25 Ibidem. ' ‘ 26 Pentru traducerea corectă am consultat Pândele Olteanu, și colab. Slava veche și .slavona românească' București, -1975, p.‘432. ; ' 18 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) . 274 M. Porumb Din volumul publicat de Nicolae lorga, inscripția a fost preluată ca atare de aproape toți autorii ce s-au Ocupat de biserica din Hune- doara27. Pornind de la lectura greșită prin care Constantin zugravul pur- ta și numele de Caiani, s-a încetățenit în literatura de specialitate că pictorul ar fi un transilvănean din, părțile Clujului28. Am arătat cu un alt prilej29 că din același an 1654 cu, decorul mural, datează și icoanele iconostasului (cu excepția a două icoane: Maica Domnului cu pruncul și Sfîntul Nicolae, care provin de la. Mănăstirea Plosca), iar autorul lor este identic cu cel ce semnează fresca, talentatul pictor format probabil în unul din centrele artistice ale Țării Românești30. în biserica Sf. Nicolae din Hunedoara se păstrează de asemenea trei candele de-argint, de valoare deosebită, care prin inscripțiile ce le au dăltuite în argintul lor atestă legături ale românilor hunedoreni cu cei din Țara Românească în a • doua jumătate a secolului al XVII-lea. Păstrate în condiții necorespunzătoare de conservare31, două din cele trei candele au inscripții. Cea de deasupra icoanei Deesis are următoarea inscripție în limba română scrisă cu litere chirilice: „Să să știe cine au făcutu ăceste cand(ele). Vlăduțul Suljer. // 4- De la jupan Vlăduțuî Sul- jeriul32, jupănița Anica,// să fie unde vor. fi oasele dumnelor. L(ea)t 7182 (1674)“. Cea de a doua candelă datează din anul 1688. Biserica Sfîntul Nicolae din Făgăraș a fost ridicată de Constantin Brîncoveanu, Domnul Țării Românești, construcția fiind terminată în anul 169833. Pisania de deasupra intrării în biserică, scrisă în limba ro- mână cu frumoase litere chirilice, consemnează intervalul în care a fost 27 Ștefan Meteș, Zugravii bisericilor românești, în ACMIT, I, 1926—1928, P- 114—115, presupune că zugravul Caian Constantin este același cu cel de la iconostas; Virgil Vătășianu, Vechile bisericii de piatră românești din județul Hune- doara, extras din ACMIT, 1928, p. 69; I. D. Ștefănescu, La peinture religieuse en Valachie et. en Transilvanie, Paris, 1932, . p. 277, consideră că lâ biserica din Hunedoara sînt trei pictori: Caian, Constantin și Stan. Același lucru la Vasile Drăguț, Vechi monumente hunedorene, București, 1968, p. 61; Istoria artelor plastice în România, II, București, 1970, p. 168, consideră pictura murală de la Hunedoara' realizată de „către zugravii Caian, Constantin și Stan“ iar iconostasul pictat în 1684. 28 Virgil Vătășianu, op. cit., p. 191: „ce privește numele Caian, constatarea că el nu e un nume obișnuit, îndreptățește să presupunem că e utilizat atributiv, arătîndu-ne originea lui Constantin din Căian în județul Someș". 29 Marius Porumb, Zugravii iconostasului bisericii Sfîntul Nicolae din Hune- doara, în AMN, X, 1973, p. 686 și urm. 30 Pentru legături cu Țara Românească vezi Istoria artelor plastice în România, II, București, 1970, 31 Cele trei candele de argint de la Hunedoara sînt în prezent „electrificate", ceea ce dăunează stării lor de conservare. 32 Vlăduț Suljerul, este identic cu Vlâd Bengescu, mare sluger, amintit docu- mentar în această funcție în 1673. Mort tînăr (ante 2 iulie 1674). Cf. Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Tara Românească și Moldova, Bucu- rești, 1971, p. 118. 33 Ioana Cristache Panat, Cu privire la unele monumente din Tara Făgărașu- lui în lumina relațiilor cu Țara Românească, în BMI, XXXIX, 1970, nr. 2, p. 30—32. Inscripții românești din Transilvania 275 A^(^nHDEZ^W/ITel mai îndepărtat punct spre vest- provine din Orăștie, județul Hune- doara, iar localitatea situată cel mai mult spre răsărit este Tg. Secuiesc din județul Covasna. Spre sud, actualul județ Sibiu constituie limita de: răspîndire. Pînă în prezent nu ne sînt cunoscute dovezi pentru folosirea; hîrtiei sibiene și în Țara Românească, unde se folosea însă multă hîrtie brașoveană. .• . ’ După, cum am arătat mâi înainte, hîrtia de tipar sibiană a fost folo- sită în primul rînd de către tipografia din Sibiu, iar într-un singur caz și la Brașov. Mai multe tipărituri românești vechi conțin de asemenea hîrtie sibiană. Astfel Evangheliarul slavon-al diacului Lorinț,. tipărit. în 1579 la Alba lulia, conține în principal hîrtie sibiană și numai puțină hîrtie brașoveană23. • •' 1 . Sbornicul slavon, tipărit în 1580 la Sebeș de către diaconul Coresi24 și „Palia de la Orăștie“, tipărită în 1582 la Orăștie de către Șerban Coresi și Marien25 conțin numai hîrtie sibiană. '' Potrivit cercetărilor lui Gebhard Bliicher, Psaltirea slavo-română (BRV IV 14), atribuită în trecut lui Coresi, care conține hîrtie brașoveană ;1 Teutsch, op. cit.; p. 61. 22 Jak6 Sigismund, începuturile fabricării hîrtiei (I), Revista Bibliotecilor, XXIII, nr. 3/1970, p. 179—180. Cu privire la distrugerea morii de hîrtie din Cluj vezi și Gernot Nussbăcher, Heltaiek papirmalma, în rezista: Utunk, Cluj, XXVI, m. 29/1185, din 16 iulie 1971, p. 7. 23 Al. Mares„ In legătură cu activitatea tipografică a diacului Lorinț, în rev.: Limba Română, XIX, nr. 2/1970, p. .131, 135. . - .. 24 Gebhard Bliicher, Wasserzeichenforschungen, Caietul 10. a, manuscris. 25 Gebhard Bliicher, Wasserzeichenforschungen, Caietul 3, manuscris. 284 G. Nussbăcher și sibiană, nu datează din 1578, ea trebuie să fi fost tipărită între 1589—1590 de către Șerban, fiul lui Coresi26.. Pînă nu demult nu s-a cunoscut nimic despre existența unei mori de hîrtie la Sibiu în secolul al 17-lea. în luna decembrie 1966 însă am găsit un filigran cu stema Sibiului în hîrtia unui document al principelui Gheorghe Răkoczi II din 16 5427.'Ulterior am putut găsi încă cîteva astfel de filigrane în acte din anii 1655—1657. Surprinzător era faptul, că erau vechile figurine de sîrmă din secolul al XVI-lea, care erau cusute pe site noi. Literatura de specialitate nu putea explica această situație deosebită. . în socotelile Sibiului din anii 1651—1653 se găsesc mai multe date potrivit cărora au fost trimiși meșteri sibieni pentru lucrări la moara de hîrtie a principelui situată la Lancrăm lîngă Alba lulia28. Putem presu- pune că acești meșteri sibieni sau acel „meșter de hîrtie“ (Papiermacher), care în 1653 a poposit la Sibiu29, au adus vechile forme de hîrtie sibiene — salvate în 1599 — la Lancrăm, și că într-un interval scurt, pînă la confecționarea noilor forme — cu stema sau inițialele principelui — la Lancrăm s-a confecționat hîrtie cu filigranul reprezențînd stema Sibiu- lui, ceea ce constituie o excepție în istoria hîrtiei. Potrivit studiului prof. univ. Dr. Jako Zsigmond, apărut în 1962, istoria morii de hîrtie de la Lancrăm, întemeiată la. 1637, a fost cunos- cută numai pînă la 165 O30. Datele din socotelile Sibiului.. dovedesc exis- tența în continuare a,.morii de hîrtie din Lancrăm pînă în 165531. în matricola din Sebeș se menționează în 1657 un anume „Georgius Aegidius Papiermacher“ (meșter de hîrtie) și în 1658 „H. Michael Heinin Papier- macherin“32. Moara de hîrtie din Lancrăm a fost probabil distrusă con- comitent cu devastarea orașului Alba lulia în septembrie 16 5 833. Astfel s-au distrus și ultimele rămășițe ale morii de hîrtie de la Sibiu din secolul al XVI-lea34. 26 Gebhard Bliicher, Filigranele brașovene și tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, în Revista Bibliotecilor, -XX, nr. 7/1967, p. 425. Gebhard Bliicher, Bestimmung der Auflagehbhe von Kronstădter Drucken des 16. Jahrhunderts mit Hilfe der Wasserzeichen, în „Magyar kbnyvszemle", anul 84, nr. 4/1968, p. 347. — Gebhard Bliicher, Din istoria hîrtiei și a tiparului chirilic din Brașov în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în Cumidava, III, 1969, p. 174. — Gebhard Bliicher, Kronstădter Drucke und Papier des 16. Jahrhunderts, în Gutenberg-Jahrbuch 1969, Mainz, p. 13. 27 Arh. St. Brașov, Arhiva Orașului Sighișoara, nr. 670. 28 Arh. St. Sibiu, Socoteli consulare nr. 168/1651, fila 57—58; nr. 174/1653—1654, fila 76. 29 Arh. St. Sibiu, Socotelile vilicului, nr. 30/1653, fila 102 verso. 30 Jako Zsigmond, Az erdelyi papirmalmok, op. cit., p. 72—73. 31 Arh. St. Sibiu, Socoteli consulare nr. 175/1655, fila 14 verso; nr. 176/1655, fila 78 verso.' 32 Arhiva Parohiei Ev. C.A. Sebeș, Matricola botezaților, voi. 1. a, p. 11—12. Pentru comunicarea acestor date mulțumim și în acest loc prof. Theobald Streitfeld din Sebeș. . . 33 cf. Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, București, 1971, p. 140. 34 Gernot Nussbăcher, Date privind istoricul morii de hîrtie din Lancrăm, în Apulum, XV 1977, p. 681—691. Moara de hîrtie. din Sibiu (sec. XVI) 285 Fig. 1 : Filigran sibian tip I (1574) Fig. 2.: Filigran sibian tip II (1575) Fig. 3 : Filigran sibian tip III (1657) (Pata neagră este cau- ' zată de existența unui sigiliu) Notă: Reproducerile au fost realizate cu ajutorul betagrafiei. Hîrtia produsă de către moara de hîrtie din Sibiu prezintă ca filigran stema Sibiului'. . ' . Tipul I arată dedesubtul unei coroane într-un scut două paloșe încru- cișate, forma mai veche a stemei orașului și Scaunului Sibiu35. Acest fili- gran s-a folosit între anii 1574 și 1599, apoi după 1653 în moara de hîrtie din Lancrăm, pe site noi. 35 cf. Dr. Albert Arz von Straussenburg, Die historischen Wappen der ehe- maligen siebenbilrghisch-săchsischen Gebietskdrperschaften, în Archiv des Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde, voi. 49, fâsc. 2, Sibiu, 1938, pag. 24—26. 286 G. Nussbăcher Corespunzător procesului de producție din morile de hîrtie medie- vale, existau două forme de hîrtie cu același filigran, o așa numită „pereche de forme". Aceste două forme prezintă numai diferențieri mici. Drept urmare a folosirii timp îndelungat al aceluiași filigran, se poate constata o „uzură“ progresivă, astfel filigranele din ultima perioadă de producție sînt foarte deformate. Cu ajutorul betagrafiei, fazele acestei deformări se pot diferenția bine și se pot grupa cronologic. . Tipul II de . filigran prezintă stema unită a orașului. Sibiu (două paloșe încrucișate) și a celor Șapte Scaune (triunghiul cu frunze în formă de inimă)36. Filigranul acesta este cunoscut în documente din anii 1575—1578. în anul 1967, împreună cu Gebhard Bliicher, am început alcătuirea unui repertoriu al filigranelor sibiene din secolul al XVI-lea cu ajutorul filigranologiei, care încă nu este încheiat37. Totuși, prin cercetarea hîrtiei cu filigrane sibiene s-au putut dobîndi cunoștințe noi referitoare la istoria morii de hîrtie cît și la întrebuințarea și răspîndirea produselor' ei, rezul- tate care întregesc cercetările anterioare. GERNOT NUSSBĂCHER DIE HERMANNSTĂDTER PAPIERMUHLE IM 16. JAHRHUNDERT BCU Cluj / Central University Library Cluj (Z u s a m m e n f a s s u n g) Der Verfasser schildert den Werdegang der drittâltesten siebenburgischen Papiermiihle, die von 1574—1599 von der' Stadt Hermannstadt betrieben wurde. Ein erster Versuch, schon 1555 eine Papiermiihle zu errichten, scheiterte. Im Jahre 1573 wurde vom siebenburgischen Fiirsten' Stephan Băthori fur die Stadt Hermann- stadt ein Privilegium fur die Errichtung einer Papiermiihle sowie fur den freien Papierverkauf in Siebenburgen erworbeh. Die Bauarbeiten dauerten von 1573—1574. Die Produktion von Papier lief 1574 an und wurde 1575 erweitert. Anhand der Pacht- bzw. Kaufvertrăge von 1574 und 1588 sowie anderer Quellen wird die Entwicklung der Produktion sowie die Verbreitung des Papiers verfolgt. Die Hauptverbraucher von Hermannstădter Papier waren der Hermannstădter Magistrat, die fiirstliche Kanzlei sowie die Druckerei. Es werden die âlten rumănischen Drucke auf Hermannstădter Papier angefiihrt. Die Wasserzeichenformen der Her- mannstădter Papiermiihle aus dem 16. Jahrhundert wurden nach 1651 zeitweilig in der Papiermiihle von Lancrăm (Kreis Alba) beniitzt. Die Wasserzeichen Type I (1574—1599), Type II (1575—1578) und III (1654—1657) werden beschrieben und abgebildet. 36 ibidem, p. 26. 37 Gernot Nussbăcher, Betagrafie von Wasserzeichen in Rumănien, în „Kar- patenrundschau", Brașov, IV (XV), nr. 26 (1002), 2 iulie 1971, p. 4. SITUAȚIA SOCIAL-ECONOMICĂ A UNOR SATE - DIN MUNȚII-APUSENI ÎN EVUL MEDIU (ȚARA CRIȘURILOR) Din secolul al XVI-lea, pînă la cucerirea Orăzii de către turci, regiu- nea Bihorului a făcut parte din principatul Transilvaniei. După 1688, adică după izgonirea turcilor, regiunea se, reîncadrează în principat și nobilii care se refugiaseră în Transilvania.. sau în vestul Ungariei, în timpul stăpînirii turcești, revin și reintră în posesiunile pe care le-au avut înainte. De la 1781 unul din cele mai mari domenii, din aceste părți, domeniul de la Beiuș, defalcat din moșiile episcopiei romano-catolice, va fi dat episcopiei unite a românilor din Bihor. în lucrarea de față încercăm să prezentăm unele probleme legate de istoria satelor din această regiune și mai ales vom încerca să eviden- țiem schimbarea ocupației locuitorilor. Urbariul întocmit, în anul 1600, pentru domeniul Beiușului, cuprinde informații de mare preț pentru cunoașterea vieții locuitorilor din tîrgul Beiuș și din cele 64 de sate din juri. Populația românească era condusă de crainici cărora li se repartiza, spre cîrmuire, un număr mai mare sau mai mic de sate iobăgești. Așa, crainicul Petru Burdan din Burda cîrmuia 6 sate ca și crainicul Mihail Hitraș din Burdești, iar crainicul Ion Uscat din Hîrșești avea 7 sate. Și acum satele aveau în fruntea lor cnezi, care în documente mai apar și cu numirea de juzi (Kenesius sive judex). Iobagii erau supuși la obligațiile obișnuite și în alte părți ale Tran- silvaniei. în bani dădeau cîte 1 florin de fiecare „poartă“, care se lua la sf. Martin. Mai dădeau cîte o măsură de .unt, iar la paști fiecare gospo- dărie mai dădea cîte o găină și zece ouă. Drept răscumpărare, pentru crîșmărit, țăranii plăteau cîte doi florini de „poartă", jumătate la sf. Gheorghe, iar cealaltă jumătate la crăciun. Apoi dădeau fie porci, fie răscumpărarea lor, pentru cei ce aveau, și și din oi dădeau în bani, cîte 80 dinari, indiferent de numărul lor. Cnezii și acum, erau scutiți de aceste prestații, ei dînd însă cîte o măsură de vin și cîte doi cași, în valoare de ■> șase dinari, fie la termenul cînd se dijmuiau porcii, fie la numărătoarea oilor. Cnezii mai dădeau și cîte- o pătură sau cergă, pe care o puteau răscumpăra însă cu un florin. în ce privește obligația în muncă, la seceriș, la coasă, la cărăușii de lemne și la alte trebuințe ale cetății din Oradea, ele se îndeplineau după nevoi și la dispoziția căpitanului cetății. Și nu erau limitate la o anume muncă sau la un număr fix de participări, cum nu erau limitate nici 1 D. Prodan, Domeniul Beiușului la 1600, în Anuarul Institutului de istorie, Cluj, V, 1962, p. 35—110. Fotocopia după originalul din Arh. Stat. Budapesta se află la Arhivele Statului din Cluj-Napoca. . 288 S. Belu darurile cuvenite căpitanului cetății, care constau, mai ales din vînat, (căpriori, cerbi, iepuri, păsări), precum și pește. Acestea se cereau în timpul iernii. Pieile de vulpe, de jder și de lup, dar și de alte sălbătă- ciuni, iobagii trebuia să le vîndă tot căpitanului. Dacă nu i le vindeau și erau descoperiți, erau amendați cu 12 florini. Obligațiile acestea erau generale în districtul Beiușului (totus distric- tus Belleniensis de omnibus solutionibus et servitiorum generibus unam j habent legem et consuetudinem), unele fiind o moștenire din veacurile trecute,- altele introduse acum. ■ Pricinele dintre oameni erau judecate de scaunul de judecată, com- pus din 12 jurați, aleși dintre cnezi. Acum însă judecățile se țineau la cetatea din Beiuș (duo decim iurati assessores ad celebranda jura ante castellum Bellenensiensem fieri solito), probabil sub conducerea căpi- tanului. Jurații erau și ei scutiți, de darea unor contribuții și de unele obligații, respectîndu-se statutul lor din vechime, (secundum eorum anti- quam consuetudinem). Erau scutite de anumite sarcini și unele sate, primind în schimb altele. Așa de pildă satele Burda, Creșuia, Cărbunari, Budureasa, Gurani și Pietroasa, făceau lucrări de lemnărie necesare cetății, precum și cărăușii, iar satele Măgureni și Chișinău făceau lănci și „sulițe ungurești11. ' Odată cu deschiderea minelor de fier și de aramă din această regiune, un număr mare de sate iobăgești vor fi obligate să facă unele munci legate de minerit: să taie lemne, să ardă cărbuni, pe care să-1 transporte în fiecare săptămînă la ateliere. Pedeapsa, dacă nu-și îndeplineau obliga- ția, fiind amendarea cu un florin. Iobagii din aceste sate erau scutiți de cens, iar la crăciun și la paști nu lucrau timp de o săptămînă. Ei lucrau însă cîte o zi la coasă și la secerat, pentru căpitanul cetății. La minele de fier lucrau iobagi din satele Boy, Craliova (Vașcău), Suștiu, Bleheni, Ursești, Sohodol, Foltești (contopit mai tîrziu cu Sîr- beștii), Valea Neagră, Vărzarii de Jos și Vărzarii de Sus. ' 'La minele de aramă lucrau locuitorii satelor Poiana^ Băița, Fînațe, Sighiștel, Cîmpenii de Sus și Cîmpenii de Jos. Și iobagii din aceste sate erau scutiți de plata censului, dar nu și de plata dijmelor, cu excepția celor din Băița și Fînațe, care dădeau fiecare cîte un om pentru munca în mine și toți locuitorii făceau cîte o zi la transportul lemnelor. Cele- lalte sate erau obligate să dea cîte doi oameni, în fiecare zi, pentru lucru la mine, apoi să taie și să cioplească lemne pentru întărituri la mine și li se cerea să facă și transporturi eu carele. Pentru lemnul tăiat li se plătea cîte 48 de dinari de bucată. ' Ca urmare a muncilor pe care le prestau pentru mine, locuitorii celor 16 sate amintite au fost nevoiți să-și adapteze modul de viață la noua situație. Iobagii din aceste sate au continuat desigur să se ocupe și de agricultură și de creșterea vitelor, dar, dintre ei unii devin, din ce în ce mai mult, muncitori permanenți la mine. Aceasta reiese clar din studierea tabelelor, din urbariul de la 1600, în care sînt înscriși iobagii cu numărul lor de vite. Pentru a constata schimbarea felului de activitate socotim că o putem deduce după numărul de oi, deci păsto- Situația unor sate din Munții Apuseni 289 ritul ca îndeletnicire • și am încercat să facem ■ o ' numărătoare ă^ oilor, în cele 65 de așezări ale domeniului. Locuitorii' din-12: șate nu■ ave'aU oi, dintre acestea două erau locuite de' populație -maghiară;! Beiușul și Tărcaia, în 7 sate doar cîte un iobag mai ținea oi; în 17 sate se găseau' oi tot numai la un număr mic de gospodării. Satele în care se aflau mai multe gospodării cu oi erau 29, deci ceva mâi puțin de 'jumătate, dacă se ia în considerare doar cele 63 de sate românești. . ! ‘ întocmirea unui tabel care să cuprindă toate : categoriile de așezări • din Bihor, socotim că este deosebit de instructivă. Și îl vom'da mai jos. La unele sate vom menționa, pentru b mai deplină orientare și inventarul altor animale de casă decît oile, arătînd la unele și repartizarea- pe gospodării. ■ • ■ ■ - Sate cu oi mai multe:- / 1) Burda numărînd 3' porți și 23 iobagi avea 390 oi ; (150, 100, . 20,, 10, 25, 20, 30, 35, deci numai 8 gospodării cu oi). Boi erau 34 (un iobag are 4, altul. 12, mulți n-au nici unul). Vaci erau puține: '9. Porci mai mulți: 20, 10, 3, 20, 7, 10, 3, 9, 3, 3, 4, 3, 2, 6, 6. / “ ' ’/'/’/'/ 2) Cresuia (Krezulia), 3 porți și 32 iobagi, avea 216 oi (16, "70, 30,: 20, 30, 20, 3, 25), boi: 34 ;(16 aveau cîte 2, iar 2 cîte unul). Vaci 26, iar porci erau în număr mai mare (10, 10, 7, 6, 20, 6, '8, 3, 7, 15, 5, 25)./ . ; , 3) Btiduriasa- (Buduriaza), porți 5 1/2, iobagi 44, avea 248 bi/(Î0;■ 15, 75, 20, .15, 20, 15, 15, 15, 10, 6, 20, 10, 2). . . /./ ’ 4) Gurani (Gorany, în 1587 Gwraryes, Gurarîului), porți 5, iobagi 42,. avea 552 oi (30, 75, 35,, 12, '40, 60, 67, 4,.125, 10, 1, 12,-35, 12,; 26,'.! 2/ 5) Petroasa (Petrbz), fără număr de porți, iobagi 40, avea 399 oi (1'5/ 32, 25, 32, 10, 9, 25, 7/12, 45, 25,-15, 10,' 32, 25, 32, 8). ‘ 6) Poenii de Sus (Felso-Poyn), porți 5, iobâgi 40, avea 441 oio (60,■. 20, 12, 15, 60, 8, 45, 30, 10,-30, 16, 20, 8, 45, 32, 15, 5). - . . ; ' r: 7) Cociuba (Koczuba, Cociuba Mică), porți 2 1/2, iobagi' 22, avea 118 oi (35, 35, 8, 8, 25, 7). ’ 8) Valea Neagră (Feketepatak), porți 4, iobagi,' 29; -'avea 92 oi; (15, 15, 2, 30, 15, 15). " ■ - ■ ■ - 7 ' 7^’. 9) Saca (Zaka), porți 3 1/2, iobagi'27, avea 157 oi (25, 25, 35,: 16, 16, 15, 25); ■ ’ ’ ■ " ; 10) Ferice (Feredzie), porți 3, iobagi, 27, avea 706'oi. (55, 70/50, 35, 100, 20, 25, 25, 50, 50, 35, 26, 20, 35, 25). Aici trei gospodării'aveau cîte 2 boi, una 4, iar una .6; vaci — 5 (1, 1, 1, 2); cai aveau. 9 iobagi..cîte unul, 2 cîte 2 și unul 3 cai. Porci erau în două gospodării (25, ÎO). /. . 11) Hercești (azi Hîrșești, Hercesth), porți 4, iobagi 17, avea 237 oi (70, 125, 8, 20, 14). Boi avea 6 cîte 2, unul 4, unul 6; vaci aveau 10 gos- podării cîte 1, una 2, alta 3; porci (25, 15, 6, 3, 6, 10, 4, 15, 6); cai 1/6/ 1, 1, 1, 1, 1). • V"- ■ ■ . "/ . 12) Seghiște (Segesd), porți 8, iobagi 34, avea 95 oi (40, 16, 10, 35). 19 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 290 . . î S. Belu . 13) Vaiere , (Zăvoieni, care s-a contopit cu Petrilenii. în 1588; Za- vqyen), porți 4, iobagi 13, avea 124 oi (70, 8, 8, 8„20,10). 114) Hinchizia (Henkenesj, porți. 8, .iobagi. .27; aveau 499 -oi (5, 25, 65, 15, 16, 15, 35, 65, 6, 60, 8, 16, 20, 16, 6, 15, 8, 8, 20,. 20). Boi aveau mai, mulți (2, 1, 2, 2, 1, 2, 2, 1, 2, 2, 1, 1, 2), vaci 11 gospodării,. cîte una: cai 5 gospodării cîte unul. Porci relativ mulți (6, 7, 15, 12, 3, 5, 5, 25, 25, 3, 15, 4, 8, 2, 2, 4, 5).. \ 0 , . .15) Colesti (Koîesty), porți 2, iobagi 15, avea 220 oi (32,; 16, 30, 10, 30, 26,12,18,16,30). .. . . . j ... ”16) Seliște (Szeliste de Beiuș), porți 5, iobagi 26, avea 182 oi (25, 30, 10, 10,10, 12, 75, 10).. . 17) Bleheni (azi Birheni), fără număr de porți, iobagi 20, aveau 97 oi și 89 capre. Distribuția oilor și caprelor ( 10 4-20 capre, 9, 10, 10, 15, 6, 6, 20, 3, 6); capre 20, 40, 9, boi aveau.11 cîte 2, doi cîte 1, unul 4; vaci (1, 2, 2, 1, 1, 1, 2, 2, 1, 1, 1, 1, 1); porci (4, 4, 10, 6, 4). Cai nu sînt. . 18) Ursești (Urșzesti), fără număr de porți, iobagi 26, aveau 50 oi și'24 capre-(oile: 6, 10,.4,J10, 10, 10, 10; caprele: 4/Î0, Î0). Boi aveau astfel; 1; 2; 2,r2, 1, ‘2, 2,' 2, i; 2, 1; X 2, 1, 22, 2, 2, 2, 2,1, 2, Cifra de 22'de*boi la o singură gospodărie ni se pare prea mult. S-ar putea să fie o greșeală a scribului. Vaci aveau 8 cîte 2,' si 18 cîte 1. Cai 2, 1, 1, 1, 1, l.Porci 7; 6, 3, 3, 3, 3; 3, 1, 5/ 6. 4, 5, 4, 2, 3; 6, 8, 5, 6,. ' / 19) Sohodol (Zohodol), fără număr de porți,. iobagi 23, avea oi 615. (30, 35/'3O; -20, 10, 20,' 5,'70, 30, 20, 32, 32,’‘6, 15, 20; 35, 3,0, 60, 40, 25/40). s ' T ‘ ", ' ; ‘ ' 20) Cîmpul Boii (Keompeols-boij, Cîmpul Vașcăului), fără număr pe1 porți;' 'iobagi 37, aveau*:oi 717 (12, 20, 30,',35, ,75, 20, 50„ 20, .12, 10, 10, 1Q,;!35,'3Q,4O;'46, 7, 26,'40, 5/40, 15, 25, 26/10, 7,.'20, 15, 20, 30, 7). Boi aveau 7 'gospodării cîte'Unul, 26 cîte 2 și una 3; Vaci aveau 18 cîte-una, 8 cîte 2. Porci (7, 6, 3, 3; 3, 3, 3, 1, 5, 6, 4, 5, 4, 2, 3; 6, 8, 5, 6). Căi aveau5 cîte unul și unul 2; ■ ' ' 21) Foltești-Jucan ■ (Foltdsth-Sukan, contopit'cu Sîrbeștii), fără nu- măr .de porți, iobagi 30, aveau 196 oi (25,. 10, 12, .20, 3, 40, 20, 25, 30, 3, 8). ' ■ : /r 22) Valea,Neagră (Walle Nigra, azi Valea Neagră de Sus), fără număr de porți, iobagi, 24, avea 132 oi (40, 20, 20, 4, 20, 8, 8, 12). ' d>- 23) Vfirzarii de sus (Felseo Warsail), fără număr de porți,, iobagi 50 aveau oi'264 (20, 20, 10, 20' 22, 36, 16, 12, 32, 35, 35, 6), capre 62 (10, 6, 6, 2.0, 12, 8). Boi aveau 8 cîte 1, 15 cîte- 2, unul 3 și unul 4, . iar vaci 21 cîte' una, .19 cîte 2 și doi cîte 3. Porci (5, 1, 1,. 2, 1, 1, 2, 10, 4, 5, 5, 5/(3; 6^6; 6,;5, 6, 4, 10, 4, 3, 5, 6). Cai (3, 1, 1, 2, 1, 1, 1, 1, 1, 1). 24) Poiană ”(Poian) porți 2, iobagi 30, aveau 565 oi (65, 80, 14, 10, 50, 35, 35, 60, 26, .26, 25, 10, 20, 70, 25, 20, 6). . ' . 25) Băita . (Kis-Bania), fără număr de porți, iobagi 42, aveau 839 oi (25, 60, 60, 80, 40,' 12, 100, 65, 75, 12, 70, 16,.60, 60, 32, 35, 12, 10, 25). ;26) Fînată (Fonacz), porti 6 1/2, iobagi 53, aveau 327 oi (34, 16, 2, 3, 20,.,8, 15, 15, 13, 15, 35, 2, 26, 7, 10, 15, 25,. 20, 15, 8, 15, 8), Situația unor sate‘din Munții Apuseni 291 27) Sighistel (Segistell),' porți'4, iobagi -29, avea’>195'di'(1'6?'4,-:1‘6, 10, 6, 35, 10, 15,'16, 8, 35, 8, 16). 28) Cimpenii de sus (Felso-Kompinth), fără număr de porți;- iobagi 42, aveau 158 oi (10, 8, 10, 8, 8, 8, 35, 6, 16, 23, 10, 16). "p'/ V 29) Cimpenii de jos (Also Kompanth), porți'16, iobagi-26,'-aveau 87 di (20, 16; 12, 16, .13, 10). Boi aveau 2 cîte -unul,’iar 11'gospodari'cîte 2. Vaci aveau 11 cîte una, iar 8 cîte 2. Porci (8, 2, 1, 4, 2, 6, 4, 8, 6/2, 4/ 4, 4, 7,’2, 8, 3). Caii-erau repartizați astfel: 2, 1,‘ i, 2, 1, 1, i/'l,'-l,-1, 1, 1, 1, 2, 1, 2, 1, 1. Sate cu!oi puține: ' y.. 1) Cărbunari (Korbonar), porți 2, iobagi 20,' aveau 32/,oi,; (20,\ 12). 2) Zeoldeo (sat dispărut), porti 3 1/2,. iobagi 34, aveau 30.de oi-(9, 1, io, 20). ' ‘ - ... ■ ; ' .... "• ; . "."V 3) Beiusele (Kis Belenes),' porți .4'1/2, iobâgi 50, aveau'120? 5 Pauly, I, p. 28—29; Pfahler, II, p. 173—174. Reglementarea urbarială din 1767 303 — în comitatul Bihor la 24 decembrie 1771, cu valorile: •' pămînt arabil: 26 — 28— 30 — 32 , ' fînaț: 8 —10 — 12 . . ■ • . - c — în comitatul Maramureș la 30 septembrie 1772, cu valorile: pămînt arabil: 22 — 24 — 26 — 28 fînaț: 8 — 10 — 12 — în comitatul Satu Mare la 6.septembrie 1773: pămînt arabil: 26 ■—- 28 —,30 — 32 fînaț: 8 — 10 — 12 ' — în comitatul Ugocea la 25 aprilie 1774: pămînt arabil: 20 — 22 — 24 (fără clasa 4) .., fînaț: 8 — 10 — 12 Rezoluțiile vor fi publicate în congregația generală a fiecărui comitat de unde vor fi comunicate deputaților magistratuali, însoțite de exem- plarele tipărite ale urbanilor și tabelelor urbariale, în număr suficient, pentru ca aceștia să le poată completa la fața locului, avînd la îndemînă și textele examenului la cele nouă puncte de întrebare și conscripțiile executate anterior. ■ n Deputății magistratuali vor completa rubricile urbariilor și ale tabe- lelor urbariale tipărite, avînd grijă să redacteze din fiecare cîte patru exemplare, așijderea. din conscripțiile locurilor defrișate, viilor, cu formu- larele pentru prestarea nonei și a censului pentru dealurile cu vii, și în cîte două exemplare pentru conscripțiile urbariale și examenul la cele nouă puncte de întrebare. Verificate toate de comisarii regești, actele amintite vor fi autentificate și întărite în congregațiile generale ale comi- tatelor. Comitatul va retrimite din ele: cîte dbuă exemplare din urbarii, tabelele urbariale și conscripțiile locurilor defrișate și ale viilor, însoțite de cîte un exemplar din. conscripția urbarială și examenul la cele nouă puncte de întrebare, deputaților magistratuali pentru a le face publicarea solemnă a urbariului în fiecare loc. Conform poruncilor comitatelor, intrarea în vigoare a urbariului a fost stabilită în comitatul Arad la 28 iulie 1772, în Bihor la 25 aprilie 1774, în Maramureș la 1 ianuarie 1775, în Ugocea la 24 aprilie 1775, în Satu Mare la 1 ianuarie 1776.6 ■ -- Chemînd pe supuși, în prezența stăpînului sau â oficialului său, depu- tății magistratuali vor citi textul complet al urbariului, apăsat și limpede, punct după punct și paragraf de paragraf, deelarînd publică^ introducerea și intrarea sa în vigoare. Despre această introducere vor face apoi ra- poarte amănunțite de adeverire a execuției urbariale, în patru exemplare: unul pentru stăpînul de pămînt, unul pentru comunitate, două pentru comitat, din care unul comitatul îl va trimite Consiliului Locumterien- țial. De reținut că între anexele la exemplarul pentru obștea satului vor. fi trecute și urbariul și tabelele urbariale tipărite, desigur, în limba locului, în satele românești în limba română. 6 Eckhart, p. 97. 304 ' A. Răduțiu Faptul explică raritatea astăzi a imprimatelor românești ale acestor texte, ceea ce s-a păstrat din ele puțind fi socotite cazuri cu totul întîm- plătoare, cunoscută fiind soarta vitregă a arhivelor sătești. ■ ' ■ ■ ’ * * * Primul text din actele reglementării urabiale pe care-1 prezentăm este urbariul tipărit în limba română pentru comitatul Maramureș (Anexa I). Actul s-a tipărit în tipografia din Blaj în anul 1771, la cererea comisiei regești urbariale a comitatului, după originalul (traducerii) pe care comisia l-a expediat tipografiei, din porunca Curții din Viena, ca și versiunea în limba ruteană, în aceleași condiții, după cum rezultă din- tr-un raport al prefectului tipograf iei,.., losafat Deray, din 30 ianuarie 17727 Exemplarul văzut de noi e urbariul satului Bătarci (Valachie Posses- slonis/Batarcs. — URBARIUM — . sătului Batarci)s, 'care. nu făcea însă parte din ■ comitatul ■ Maramureș, ci din ■ Ugocea.' împrejurarea ne face să deducem că din exemplarele tipărite pentru Maramureș s-a folosit și comitatul vecin pentru localitățile cu populație românească aflate în teri- toriul său, mai. ales că acestea erau puține. Din atestatele date cu prilejul execuției urbariale făcută în 1775 s-a declarat limba română ca limbă obișnuită, (prdinaria' lingua). în următoarele . localități: pe lîngă Bătarci, și în Gherța Mică, Gherța Mare și Turț9, în care e de presupus că urbariul ș-a.’ihtro&uș' în versiunea, românească după exemplarul destinat comu- nității. . întregul .tiraj, pe care nu-1'putem preciza acum, trebuie să fi avut deci ,în vedere un număr mai mare de. exemplare decît numărul localităților din Maramureș1? unde urma să se publice- urbariul în limba română, cași îri cazul tirajului în versiunea ruteană, din; care e de presupus că o parte s-a trimis localităților rutene din comitatul Ugocea. ; ’ ..."o ■ ■ ■ r' U „Quaedarp urbaria -vaiachico et-ruthenicd -idiomate’ pro prineipatu Hungariae adi.requișitionem I. R.- Comissionis; in comită tu M-marăsiensi existentis :et quidem (ut nobis ab. eadem scriptum est) ex directione ac inyiatione Viennensi huc missa impfessâ' iuxța 'originale' ejusdem Regiae Comissionis,'’annp 1771“; cf. Z. Pâclișanu, Tipografia din Blaj, în „Boabe de grîu“, V; 1934, nr. 2, pi 106; A. Ivic,"Documente referitoare/-la mișcarea literară ■ si culturală a românilor -din Ungaria în secolele XVIII- si -XIX, în „Anal. Acad. Rom. Mem.- Secf. Ist.“, S. III. t. XVIII, 1936—1937, P- 117..... ,< ... . .V . 8 Arh. Stat.,.Bală. Mare, Fd„ Foi Volante, h; in folio, ,11 f. r—v, cu caractere chirilice, cu ultima fila (f. 12) lipsă.' • 7 ’ : .P,9‘ Szabo I., Ugocsa megye, Budapesta, 1937, p. 293—294' 391, 418—419, 525. 10 Tabelul clasificării locurilor cu prilejul conscripției urbariale înscrie un total de 138 de localități în 4 clase, respectiv: 39 — 58 — 19 — 22; cf. K. Rebro, Urbârska regulăcia Măria Terezie a poddanske upravy Jozefa II na Slovensku, Bratislava, 1959 p. 117. . : Reglementarea urbarială din 1767 305 O altă versiune ă urbanului în limba română a fost pregătită pentru comitatul Satu Mare (Anexa'III). . Cu adresa din 22 septembrie 1769 nr. 3569 Consiliul Locumțenențial expediază comitatului textele imprimate în limba maghiară, ale urbariu- lui și tabelei urbariale, cerîndu-i să le traducă în limba română (Lingua Valachicg verti curare), ca să poată fi tipărite '(imprimi possit), după cum prevede rezoluția regească, astfel ca să poată fi procurate în acele locuri din comitat unde' limba română este cea mai mult folosită (ubi Lingua haec Valachica potissimum viget); după ce traducerea va fi fost făcută de o persoană potrivită, ‘ să le trimită- Consiliului Locumțenențial.11 La 29 ianuarie 1770 "Consiliul, pfintr-o nouă adresă în chestiunea urba- nului în limba română,/urgentează ' comitatul- să-i trimită traducerile pentru a putea dispune tipărirea lor.1:2 Aceeași urgentare și prin adresa din 22 martie 1770- (în care se răspunde afirmativ la întrebarea comita- tului, cu scrisoarea sa din' 5 februarie, dacă-urbanul care' trebuie tradus în limba română .poate fi scris cu litere latine)13, repetată oapoi și la 16 iulie.14 Traducerea e gata'de abia' la începutul anului 1771 și, prin adresa comitatului din 4'ianuarie a acelui an, urma să fie expediată Con- siliului Locumțenențial.15 E numai traducerea -urbanului (Urbarie) nu și a tabelei urbariale. Nu știm acum dacă traducerea -a fost sau nu tipă- rită10; ca în cazul urbanului pentru 'Maramureș. . ; Cele două texte reproduc, în versiuni diferite' ca' țraducere, conținu- tul actului reglementării urbariale, cu toate cele noua puncte ale sale. Întîi, cu privire la constitutivul sesiei („De fața zvorei iobăgești“’; „După loc de casă iobaghișilor“), stabilit după cum am văzut la 20—30 iugăre pămînt arător .și 8—12 coase; de fînaț pentru o sesie. întreagă („o întreagă iobăgească zvoară“; ;,un loc iobâghișului '- deplin“) și, proporțio- nal, mai puțin,.'după jumătatea, pătrimea-și optimea de'sesie. ■ . . Al doilea punct stabilește beneficiile supușilor („De'hasna iobagi- lor”; „A iobaghișilor luată hazna”): dreptul lor de crîjmărit, . regimul curaturilor, al pășunii, al folosiriipădurii, pentru lemn de foc, ■ de con- strucții,- ghindă-și jir.- '' -' Al treilea punct reglementează slujbele .(•„De pânștina iobagilor”; „Dela-slujba iobaghișilor”),.la o,zi pe săptămână cu vitele sau la două zile cu palmele pentru .iobagii, cu sesie întreagă,. proporțional. mai scăzută 11 Arh. Stat. Cluj-Napoca, Fd. comit. Satu Mare, fasc. 46, nr. 268. 12 Idem, fasc. 47, nr. 119. 13 Idem, fasc. 47, nr. 143. ' ■ " 14 Idem, fasc. 47, nr. 319. 15 Idem, fasc. 48, nr. 55 (conceptul adresei). - ..... 16 Manuscrisul-traducerii în'fasc. 46, nr. 268: Urbarium cum. adnexis, î. .15—25. 20 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 306 . ' A. Răduțiu . ■, pentru cei. cu fracțiuni de sesie; la 18 , zile pe an pentru jelerir cu casă și la 12 zile pe an pentru subjeleri. Sînt prevăzute amănunțit condițiile prestării, slujbei, timpul zilei de. slujbă, slujba la distanță, slujba în mun- cile agricole urgente,, calcularea frînturilor de zile în cazul întreruperii slujbei, răscumpărarea slujbei,, obligația cărăușiei lungi o dată, pe an, a altor cărăușii socotite în. slujbă, ș.a. . .' , . Punctul al patrulea înscrie obligațiile censului și daturilor („De dările, iobagilor„De pe porția iobaghișilor"), censul în .bani, datul puilor, ouălor, coponilor, untului, răscumpărarea lor etc. Următorul reglementează prestarea nonei și,'a teragiului („De a noa și vama heghiului“; „De a nouălea și de la vama /heghiului/"). Punctul al șaselea înscrie drepturile și beneficiile stăpînului („De binele domnului și de numai a lui vinit“;, „De hazna domnului și de putere"), dreptul de a-1. moșteni pe iobagul mort fără urmași sau pe cel fugit, monopolul vînatului, pescuitului, crîjmăritului, venitul tîrgurilor și al vămilor domeniale. .... . Al șaptelea oprește practica abuzurilor, stăpînului în raport cu su- pușii („Dept oprit și de acum înainte care or cumpeni fără rănd fapte și obiceaiuri"; „Tătă s-a oprit și după amu s-au îndepărtat peste măsură făcutelor și socașurilor"). . • Al optulea capitol reglementează dreptul stăpînului de a-1 judeca și pedepsi pe supus („De oprealiștea și de certarea iobagilor"; „Dela toc- meală oprite iobaghișilor și pentru a fi făcut bintușagurilor"). Ultimul capitol se ocupă de alegerea și atribuțiile dregătorilor sătești și de raporturile lor cu stăpînul („De. trebuiala rîndurilor"; „De acei pe carile țietura rîndu din luntru i se cade"). • . , . • . . . *■ • * • . Al doilea din actele reglementării .urbariale tradus și tipărit în limba română este tabela. urbarială. (dată ca anexă: în trei limbi la instrucțiu- nile pentru deputății magistratuali sub M., nr. 12). O prezentăm după exemplarul imprimat, anexat la conscripția satului Sărăsău (jud; Mara- mureș), „Tabella urbarialis' Possessionis Szarvaszo. Classis I-me“ (Anexa II), completată în anul 1774.17 - - ■ ■ . ... . • ■ ■ Ea cuprinde îh 16 rubrici numele și prenumele supușilor, calitatea sesiei stabilită prin rezoluția regească, suprafața intravilană a sesiei, a apartenențelor, pămînturi arătoare și. fînațe, numărul zilelor de -slujbă iobăgească anuală cu boii sau cu palmele, prestarea nonei, a censului anual,' beneficiul lemnelor de foc, obligația torsului și a celorlalte daturi, pămînturile date în compensația locurilor intravilane care vor fi scutite de nonă. ■ ■ * * * . 17 Arh. Stat. Baia Mare, Fd. Col. -Diplome Maramureșene, nr. 78/1774. Reglementarea urbarială din 1767 307 ' O măre varietate de''aspecte ale raporturilor urbariale au' fost, după cum se vede, cuprinse sistematic în norme' precise,' introducîrid în prac- tica unei ■ iobăgii, pînă' atunci sub autoritatea atotputernică a stăpînului; legea și ordinea. Reglementarea, cu toate că nu și-a propus să atace esența!.proprietății feudale, dimpotrivă, - i-a-dat un nou ternei juridic, și nici n-a- desființat. șerbia, e totuși ,,un mare act- de guvernămmt/trecînd categoric acum problema raporturilor-s.urbariale de pe planul dreptului privat pe cel al dreptului public“.l? ,■ .. Punînd în acest plan raporturile, reglementarea nu numai că legali- zează 6 variantă mai ușoară a acestora pentru țărănime, față de Transil- vania incomparabil la un nivel mai scăzut, dar îl notifică .pe supusul iobag ca persoană juridică, ca „cetățean41, desigur, în limitele condiției sale sociale iobăgești, de acum însă măi bine determinată. Și, foarte im- portant,' îi pune la îndemînă' statutul său social, legiferat, îi publică în mod solemn textul ’ reglementării' în propria . să limbă, îricredințîndu-i-1 la față locului și în prezența stăpînului cu'toate însemnele necesare ale autorității de stat. '' 1 ' ’ '' , Se deschidea astfel o etapă istorică nouă a raporturilor urbariale, un precedent ce- urma să-și asocieze măsurile corespunzătoare pe care politica socială a Curții vieneze le va întreprinde’și în Transilvania; din timpul Măriei Terezia, continuînd cu losif II, pînă la Francisc II. Să se observe, punînd alături' textele, că reglementarea urbarială intenționată în 1819, tradusă la rîndu-i în limba română, ,are la bază urbariul din 1767. BCU Cluj Central University Library Cluj cu AUREL RADUȚIU ANEXAI. . ■ .. ■' ■. ........ - c - ■ ■■• -URBAMUM ' « ■ ib-” - . . , ' Punctum întăe . . .. . ' . De. fața zvorei iobăgești . ,r ;i, ..( 1..Pentru că.trebile iobagilor,, și .dările' acelora după biruința, măsura și .ființa zvorălor. iobăgești treabă. să se îndreapte dară aceaste,. ne fiind tuturindinea într-un chip, să cuvine pre„cuxn sînt hoțarăle .și acelora bunătăți, au răotăți aceale a le asămăna, drept aceaia într-acesta J.. 7* un întreg loc le casă iobăgească, „adecă U- d . . ■■ cr '.’.î ' ■; - . ■ 18 D. Prodan, Răscoala lui Horea, I, București, 1979,. p. 51. , .♦ Spațiu liber, pentru a fi complectat de conscriptori la fața locului’.’ ’’ 308 A- Răduțiu zvoara, aceaia, ocolul, ograda, grădina și șura așa de mare și de largă să fie încît loc s-ar sămăna doao mirțe poj unești, adecă un chibel de sămănătură, iară de s-ar afla mai mic careva, zvoara, aceaia cu pământuri arătoare au cositoare trebue șă se doplinească. ; . Și iarăși, de cumva ar fi mai mare zvoara decît unde s-ar sămăna un chibel de grăunțe, icu cît a întreace treabă să se știe în pămînturi arători, au cositori. Ce încă de s-ar afla numai cu atîta-mai- mare zvoara încît loc s-ar putea sămăna de giumătate de fealderă, acea nimică nu-i vreadnică să se iae în seamă. / f. Iv. 2. Pămînturi după o întreagă idbăgească zvoară /..’./ falcea de arat, toată falcea de doao mirță'poj unești,, adecă un chibel de șămănătură, destul fiind și cositoriu /.../Pentru-că cu anisă coseaște să se deae’/.../. 3. De cumva seama .pămînturilor arători, pre cum mai sus iaste scris, nu s-ar plini, atuncea în locul unii falce arătoare, o falce de cosit și iarăși întorcînd să fie și așa să se îhdestulească, cu carii doplinite dept arători cositori și dept cositori arătoare pămînturi; au cînd fiind zvoara mai mică s-ar da pămînt arătoriu, ău cositoriu cu aceale cu toate iobagii fără sminteală să trăiască și nime de pe iale să nu-i oprească. 4. Și această rînduială să fie .după dreapta și cuvioasa măsură între giumă- tate, a patra, au a opta parte de zvoară iobagi. Al doilea punctum. . . ; - De hasna iobagilor 1. După articulușul 36 a anului 1550 să fie slobod iobagilor vin a cîrșmări de la Simihaiu /.../ 2. De au iobagii ceva lăzuituri aceal dela, dînșii Domnii lor să nu le poată lua, au între pămînturi zvorăști să nu le poată pînă atuncea sămălui pînă nu s-a întoarce iobagilor după biciul varmeghiei pusă în lăzuituri munca cu bani gata. /.../ Ce încă care-s de demult făcute bătrîne lăzuituri și cu vreame s-au sămăluit întru pămînturi zvorăști, iară pentru aceaia nici nu să țin amu lăzuituri, au doară acei iobagi carii au făcut lăzuituri s-au mutat intr-alt loc, iară lăzuiturile din mînă în mînă au picat și carii le țin amu au fără nici un ban, au fără muncă pe lăzuituri puse au sosit la iale, ca de aceale lăzuituri, au acelora răscumpărare în f. 2r. " partea, dea supra scrise nu să înțăleage. // ' 3. A iobagilor marhă (pre cum va fi hotarul). să aibă destul loc de pășune, din carele pă seama ' marhei lucrătoare cu știrea și îngăduința Domnu-Său și oprealiște au țarină pot face, dară așa ca și a Domnu-Său mărhăi cu carii lucra iară nu gule, adecă nu lucrătoare, să fie slobod a paște, încă care hotar și așa ar avea puține cîmpuri de pășune, acela cu arătură noao, au batăr fiește în care chip să nu să mai micșoreaze Reglementarea urbarială din 1767 309 . 4. Unde iaste pădure, acolo iobagilor. numai pă seama sa din leamne picate și uscate, cumva ca aceale de nu s-ar afla, atuncea și din verzi (afară din leamne ce fac ghinde, jir, au .pomet) de foc slobod a fi a-ș duce. 5. Pe aceaia urmă și de neameasțuri, din pădurea hotarului iobagilor leamne într-acieș să se deae într-acesta chip ca mainte domnu-său să le, înseamne și să le areate. 6. Cumva de n-ar fi destule leamne de foc în hotarul satului pentru puțină pădure atuncea din a Domnu-său și altă pădure cu mod și cu ocă iobagilor leamne să se îngăduiască. 7. Iobagii pentru. ghinde au jir care ar fi în hotarul satului în care șed dela tăt dărabul cu șase grăițari să plătească mai. puținei. de cît streinul, la ghinde, au. jir care se face în pădurea pustușagului, după tocmeala cu Domnu-său or fi slobozi. 8. De-ar avea oare care sat sătenii întră sine aii după zvoră împărțită pădure în care biruință ar vrea a rămînea ca din aceaia pădure la lemn de foc așa de neameasțuri, la ghinde, la cules bubușluilor iobagii numai pă seama sa or fi slobozi și domnilor săi pentru aceaia nimică n-or fi datori / iarăș domnu-său în f. 2v aceaia oară din a sa pădure nici leamne de foc nici de nemeasturi, nici ghinde, au jir, iobagilor să se îngăduiască n-a slobozi de cumva' în a satului împărțită pădure nice oleacă de ghindă nu sTar face, atuncea înaintea tuturor streinilor, dară pentru aceaia plată, pentru care au lăsat streinilor domnul, iobagii să fie slobozi la ghide sau la jir încă pre cum aceăste, așa și tăte pădurile supt grijă și socotința domnului or rămîne. , , C ( luj ral University Libra y Cluj A treia punctum. . De panștina iobagilor 1. Tăt iobagul a unei întregi zvoră a fi datori domnu-său în tătă săptămîna o zi, dela răsărit pînă lă sfințit'(în aceaia săm'ăluind vreamea mărsului' și venitului iară a mîncării și adăpării) /.../ Nici a fi slobod lucru cu mărha a-1 împărți și îh doao zile a-1 isprăvi și pă aceaia pă iobagi a-i chiteleni ce numai atuncea cînd vrînd iobagiul pă domnul-său ă-1 celui pentru negîndința' sau doară și cu voia mai puțină marhă ar ținea, au mai cu puțină ar mearge în domnesc, și pentru această fără obrăzie ar // vrea cu f. 3r altul a să însîmbra. în loc de lucru cu marhă tăt iobagiul a unii zvore întregi cu palmele a fi datoriu doao zile într-o săptămînă a1 lucra, așa care iobagi însă de jumătate, de pătrare, de a opta parte de zvoră, după, .asămănarea biruinții or fi domnilor săi datori a pănștini. 2. De s-ar întîmpla între Domni și între iobagi pentru aceaia întrebare, adecă iobagii mai de aproape, au mai de departe în domnesc. viind adecă venitul și întorsul în cită panștină să se știe și în vreame între sine nu s-ar vîji, atuncea 310 J' -A; Răduțiu tist' vârmegh'esc ’să riimpă între dînșii' încît ădecămite ■ vreame mai de aproape au mai de departe vinitul și întorsul iobagilor în panștină să se știe,-' pe lîngă aceasta, 3. Să îngăduiaște domnului ca cu iobagii săi carii în giumătate de zi au mai- de departe în' domnesc vin, odată într-o lună în patru zile panștina după olaltă batăr cu marhă, hatâr cu palmele să și-o dbplinească, încă vinitul și întorsul' într-aceale patru zile să i. să sămăluiască. Dară iobagiului cu carele așa vrea' să se. slujească domnul, mainte vreame ca să fie gata voe ca aceaia domnească să i să deaeide știre; fără de aceaste ca în cutăre: slujbă, marhei iobăgești vana destulă pășune, iarna și la iobagi la singur și la marhă cunoscut și loc să i să deae. 4. Iarăși: acela iobagi .care de un? au mai mult- de-al. doilea ceas de loc umblă în; panștină în- lunile lui noemvrie;- dechemvrie, ghenuarie și fevruarie, vinitul și întorsul în zoriu de zio și după scăpătat să-i fie și așa toată ziua din răsăritul pînă în scăpătatul soarelui, în lucru domnesc să petreacă, și iarăși într-âlte luni din răsărit. pînă. în sfințit vinitul și întorsul cu lucrul-a .toatei zile i se va sămălui și i să va .ști. . . .... . -. . • ' 5. Pe vremea cosirii, săcerișulu, au: lucru batăr cu mînurile,. batăr' cu marha, domnul de la iobagi îndoit îl poate lua, care apoi-îndoită slujbă pe alte săptămîni să se știe..-.: . ■ , .j. - -■ ,- ■ f. 3v - -Carea - îndoite slujbe' rîndul și trebuiala așa-va fi ca/ iobagiul" a'unii întregi svoră: mai mult-'o zi-’J cu-marhă1 și • doao zile"cu mîiniler să lucre și pentru că de giumătate- de zvoră- iobagi pesăptămînă- numai giumătate de zi' cu iharhă și o zi cu mîinile; iară' pe-a-patra"'parte de zvoră iobagii numai cu o pătrare de zi cu marhă, au cu palmele giumătate de zi îi datoriu a-’lucra, pentru'aceaia ca acela iobagi la îndoitul slujbei numai după măsura lucrului său pe săptămînă și cuvioase asemănare a fi datoriu a sluji, carii asemănare și de aceaia iobagii, carii a opta parte de zvoară țin, să înțăleage. Dară jelearii ca pe aceia îndoită slujbă nici într-o vreame nu să vor chitilini.'' 1 6. Iară unde să întîmplă de iobagiul dela locul panștinii. cu giumătate au cu o zi de departe siade și pre cum'-în pătriia parte s-au îngăduit ca Domnul pe iobagi în panștină în patru zile sămăluind venitul și întorsul după olaltă să-1 poată ținea, acolo acesta rînd să se ție ca pe vremi pre cum s-au spus carii-s mai de lucru. Domnul panștina înțr-o lună de doao.ori. să o poată îndoi adecă patru, zile-după, olaltă să. poată lucra, dară -încă-, așa ca Jnțr-o săptămînă iobagiul după aceale Domnu-său să le slujească, iară în a doa în . tătă săptămînă șie, să-ș lucre, în a treia iarăși Domnu-său să pănșțichească patru zile iară ca ..aceasta îndoită înainte plinită slujbă f să va asămălui iobagiului pe urmă săptămîni- pre cum mai nainte s-au spus. încă peste . tăt panștinile iobagilor așe să treabă , a le ,. ■ asemăna și . îndrepta ca mai puținei a patra parte preste an de slujbi în domnesc și de panștini să șe știe și să rămîe pre 6 luni de iarnă. ■. '. 7. Cumva de lucru în-.domnesc- pentru .ploaia -au -pentru -altă tîmplâre nu s-ar împlini și dolucra atuncea toată partea' pînă amiază zi' au- după ‘amiază zi a zilii în panștină să i să știe în care adecă parte lucru domnesc s-au început, ce pentru tîmplarea s-au înjumătate lăsat. larăș cumvâ de iobagiul numai la fața lucrului au-mers și acolo nimică n-au lucrat ca în riaceaia tîmplare numai mărsu și" întorsu să ști în panștină. Reglementarea urbarială din 1767 311 8. Tot jeleariul carii singur casă are,. optsprăzeace zile, iară tăt lăcuitoriul care singur casă n-are, doaosprăzeace zile într-un.. an Domnu-său cu palmele îi datoriu să lucre /...///. 9. Batărăș iobagiul domnu-său nu au alt ce numai cu aceale slujbi îi datoriu, pă carii leagea și acest urbarium îl chitilineaște, dară socotind dreptatea pă aceaia tîmplare, cînd iobagiul cu palmele pentru plata la- alt strein ar vrea a sluji, atuncea acela lucru domnu-său înaintea tuturor ca pentru aceaia hasnă și plată care o ar lua dela streini, încă și în carii să va putea cu domnu-său tocmi, au doară ca în aceaia lucruri carii-s după leagea țării preste varmeghe pre tuturin- dinea prețuite, cu birul și cu plata aceluia preț, au pentru bani gata ca . aceale lucruri îi datoriu să le facă și să le slujească. 10. Ca să-și răscumpere iobagiul panștâna cu bani gata nime nu-1 poate sili, ce încă singur iobagiul de-ș vrea panștina cu bani gata a o. răscumpăra, iară pentru aceia batăr pînă la o vreame, batăr de veacie. Cu domnu-său vrea să facă de stătut carte au contractuș aceaia carte înaintea deregătoriului varmeghesc încă numai șe o poate face, ca să nu fie de moșie, și de veacie, ce numai pînă la vreame de carele unul au altul să poată lăsa și câtă acest a urbariumului rînd lipi și ținea; iară de aceaia .tocmală cu acest mod șă poate lăsa, ca voia sa înaintea varmeghir cu un an, au mai nainte să o deae în știință, după aceaia tare domnu- său, tare iobagiul rînduialele și isprăvile de găzdușagurile sale, în vreame ca să le poată face. 11. Batăr cu un iobagi, batăr cu toți dinpreună pentru a panștinilor au batăr alte după acest urbarium, dărilor răscumpărare ■ cu domnii carii. s-or face cărți, contrăctușuri au legături tăte să se isprăvească înaintea deregătoriului varme- ghesc, iară pentru ciulini trebi și în carii după. acest urbarium, iobagii nice un mestecuș n-au. Iobagii cu domnu-său și fără de deregători a varmeghii să poate tocmi, au întră sine contrăctuș face. 12. Fără de tăte după obiceaiul panștinii iobagii în tăt anul odată cu o sechereșie domnu-său îs datori, într-acest / chip, adecă ca: f. 4v întîie. Patru de întregi zvore și așa după această asămănare și alți zvorăși iobagi, batăr împreună prinzînd, batăr cu alta făcută între sine tocmală, un car cu patru marhăi supt 6 lungă sechereșie a face or fi datori. Dară așa, A doa oară. Ca aceaia lîngă sechereșie nu în rea, ce în suferită cărare să o facă și să o plinească iară obiciescul mor doao zile să nu întreacă; nice, A treia oară. Pe vremea arăturii,, secerișului, cosirii, și a sureatiului aceaia sechereșie de pe iobagi să nu să poată trage; încă, A patra oară. De pe un an pe altul să nu rămîe sau cu bani, au doară cu altă danie au slujbe să nu să răscumpere. A cincea. De cumva ca aceștii sechereșii, pentru oare ce tîmplare, mersul ar întreace doao zile, au înapoi întorcînd carele iobagilor iară s-ar încărca, în aceaia întîmplare, mai multe de doao a mărsului pe aceaia urmă și a vinitului zile în obicâiasca a săptămînii slujbă și panștină să se sămăluiască, pe lîngă aceasta, A șasa. într-această lungă sechereșie preste iobagi, în vame, în hărminții, în luntre, au hidoșe așa și în vendică fogădoab, pe trebuitoriul sălaș, făcute cheltuiaie domnul din al său le-a plătit. 13. Pentru ce că iobagilor și de foc și încă și de . nemeasturi leamne în dar să se îngăduiască, dept aceaia tăt a unii întregi zvoră și cu deprins marhă 312 ri. RăduțiU f. 5r biruitori iobagi -trăind' ca cu aceale leamne din păste tistu domnesc arătată pădure preste doi proști înainte' tăiată un stînjin de leamne la casa domnu-său, au la măeriști au într-alt loc în rnejda dominiumului, unde s-a rînduit a fi datoriu a duce, aceasta, datorie să înțăleage după proporție, adecă asămănare și de giumă- tate au pătrare au a opta parte'de zvoră, biruitori iobagi // 14. Slobodă -a fi domnului slujba aceasta, adecă tăiatul și căratul leamnelor a o schimba cu alt-lucru așa ca pentru căratul unui stînjin de leamne o zi' cu marha alt lucru să-i lucre iar acei doi proști carii ar- tăia stînjinul acela de leamne pentru tăiatul unul' unul cîte o zi iarna cu palmele să lucre. 15. lobagiul a noa unde aiaste a o da îi datoriu și iarăși vama heghiului trebuiaște afară de panștină la loc care s-a arăta, într-acela hotar. în care s-au rodit la olaltă să o care, împotrivă tăte altele cumu-i căratul dijmei, au rodul măeriștii, așa supt domni, au supt a lui tist forșponturi și alte sechereșii batăr în lucrul domnului, batăr mergînd în a publicumului pă aceaia urmă și purtatul cărților, cu un' cuvînt, tăte slujbele a iobagiului carele după acestuia urbarium rînduială a le plini nu-i datoriu, în slujba săptămînii să i se știe. 16. După aceaia n-a fi slobod domnului batăr cu cîți bani în sechereșie a-1 chitileni pă iobagi, ci de-a vrea domnul afară de panștină, grăunțele-ș, au altă roadă la târguri, au lă- pilafuri, au airea a le duce,1 ătuncea cu iobagiul au vrea aceasta sechereșie și drept cît bir pă sine au lua, fără nici o silă să isprăvească. 17. Spre pierzarea păgubitoarelor hilară (unde aiaste sînt) or fi datori iobagii afară de panștină în trei zile a vîna, dară -așa ca dela domnu-său să 1 să deae prah,' șret!și plumbi, iară datoriiaaceasta a vădă'sluitului, pă alt lucru au slujbă să nu să întoarcă', nice peste iobagi cu bani au cu altă danie să nu să răscumpere. 18. Batăr în slujba domnească, batăr a-și -păzi găzdășagu, batăr a sale grăunțe, la moară a le măcina ducînd, a treace pre cale de vamă, iobagiul cu nice ca care vamă domnu-său n-a fi datoriu, încă de-ar pentru altă treabă treace' preste calea vamei, atuncea. ău cu bani gata vama a o plăti, au în facerea și tocmeala cu mod și cu ocă a cărărilor cu lucru fără plată trebue să o doplinească, într-aminte slobodă' i-a fi prostului, au cu acesta' lucru, au doară cu bani gata vamă a o plăti. / f. 5v ■A patra punctum. De dările iobagilor' ■ 1. Tăt iobagiul, și a sa casă avînd, jeleariu îri darea'de un an fără nice o aleagere îi datoriu a plăti domnu-său un 7 zlot, cărîe '• giumătate la' Sihigiorz, altă giumătate la Simihai o va da; iară alți lăcuitori carii casa sa n-au, de această plată vor fi slobozi v ■’ ■ 1 - 2. Tătă gazda a unii zvbre întregi în tăt anul domnu-său a da doi pui, doi căpluni, doaosprezeace oao, o iție de unt topit, care dare și cei de jumătate, de pătrare și de a opta parte ‘ de zvoră iobagii, după biruințe și asemănare or fi datori a o da. ■ ' ' Reglementarea urbarială din 1767 313 . 3. Fără de aceaste amus puse dări, tăt întregi, trei zeci gazde o dată într-un an un vițel, au în -'locul aceluia un zlot., și treizeci de grăițari domnului or da. 4. Pe deasupra acelora, domnu-său au doamnei de nuntă (neînțelegînd aicea feciorii lor, au featele lor, însuratu au măritatu) pă aceaia urmă pă slujitul slujbei întîe (afară luînd aicea căptălăniile și conveantușurile) în a doa parte scrisă ună altă, pă seama cuhei a fi. datoriu tăt întreagă, giumătate, de pătrare și a opta parte de zvoră biruitori iobagi, după sine picată și asămănată seama a da. ■ '5 . în voe i să lasă domnului ca în aceaia' vfeame mai să i răspunză ună altă pe seama cuhei de la iobagi a le strînge :au // în locul acelora bani gata, anume dela iobagi a unei zvofe întregi patruzeci și opt de grăițari, și așa dela " giumătate, pătrare, și a opta parte de zvoră biruitori iobagi după măsură cît apucă pe dînșii au lua. ■ ■ 6. Obiceaiul de demult și articulușul 39 a anului 1548 de înnainte cumva domnul tăbărînd ca în aceaia prinsoare ar pica cît cu bani gata ar trebui să o descumpere în aceaia tîmplare iobagii în răscumpărarea domnu-său oare ce cuvios și de cinste încă după puteare ajutoriu ■ însă datori să deae, iară ca chieltuiala pe strînsura țărăii (carii numai pe acei domni ■ și mai mari popi, au magnași, carii cu carte dela crai la aceaia strînsură a țării să-chiiamă îi ilătuiaște) să nu fie multă, ci după putearea deregătorii varmeghii bine să socotească. . 7. Dela ■ căldarea cu care vin ars fiiarbe au. palincă iobagiul domnu-său să plătească în tot anul doi zloți. . . 8. Lăzuiturilor noao tacșa va fi aceaia în care să va tocmi iobagiul cu ' domnu-său, iară dela mai nainte făcute lăzuituri, aceaia plată va îmbla domnului ca care s-a și pînă acum dat, ce încă așa cît aceaia plată înnainte vreame să nu să mai pă mult ridice. ... . . . A cincea punctum. . . . De a noa și Dama heghiului 1. Din tot fealiul de a pămîntului roadă (afară luînd legumănul carii s-a. face pe locul zvorăi de casă) așa din stupi, miei, ezi, carii-s din acela an, îs datori iobagii domnilor săi cuvioasă a noa a da, ce încă așa ca domnii a noa nice cu bani, nice dintr-alte fealiuri să nu o poată lua.. Iară cînd din miei, ezi și stupi a noa așa nu s-ar împlini, dela tot mielul a plăti iobagiul 4' grăițari, dela un ed 3 greițari, iară dela un stup 6 grăițari. 2. Iară luarea aceștii'ă a noa după riiiduiala articulușului 69 făcut în anul 1647 mai pe înainte de Simziiane / să nu să' îndelunge; iară luarea a noa din f. 6v secerate bunătăți pînă la zioa S. Ștefan Craiu (de cumva vremea n-ar împiedeca) să se isprăvească, încă de undeva au pentru rea vreame, au peste mai tîrziu a bunătăților copt și așa mai tîrziu și seceriș, luarea .a noa pe răspuns vreame nu s-ar putea isprăvi, atuncea varmeghea vreamea.în care luarea a noa și a zeacea să poate isprăvi să o rînduluiască și să: o răspunze. ■ ' 314 ■ ’ A. Răduțiu într-amintea, de cumva luarea a noa au pe vreamea mai sus rînduluită, au pentru amus puse- întîmplări peste - vărmeghe care s-a răspunde nu s-ar găta și isprăvi; .atuncea slobod fi iobagilor, bucatele-ș (din aceale cuvioase o noa în cîmp lăsînd) a le căra. • r_. ■ ... :. 3. De cumva iobagiul aceale pămînturi de pre carii a noa o-dat s-au luat iarăș în acela an ca cu aceaia sămînță le-ar- sămăna căreia hasna și roada încă în acela an o va lua, ca dela aceale pămînturi și din acelora a doao' roadă, nice a noa, nice a .zeacea mai mult, să nu să deae pă aceaia urmă .nici, dela aceale pămîn- turi arători cari-s au pentru arăturilor, au pentru ■ a zvorei de casă ne ființa și ' neîndestulința în locul acelora iobagilor îs date, a noa.n-au-rumbla, 4. Din cînepă și’ din in, au a noa a da, au în docul ei din cînepa au inul domnesc tot un întregi zvore iobagi, de șase fonți a toarce a fi datoriu, care a o-plini după ■ asemănarea și, giumătatea și a patra și a opta parte zvoreani iobagi supuși or fi. ... . •• , ■ 5. Batără și întrebării de dijma ca adecămite cui și din ce să umble într-aest rînd a Urbariumului nu i-ar fi locul . încă într-atîta :încît dijma, ca din aceale carii în articulușul întîe a anului 1481 să- numesc de- doară undeva s-ar fi luat luare ca aceștie dijmă sa ' ștearge și numai'' din: aceale fealuri a îmbla care în răspuns articuluș îs numite. •' . 6. A; noa din vin, unde-i' aceasta în obiceaiu, din1 acela și-cu aceaia'măsură cu care s-au acuit, adecă măsurat, cu dreptate, nice" cu ceva adăosătură să se f- 7r jae și tare a noa, tare vamac// heghiului nu cu alta ce pre cum- spune leagea țărăi; cu> măsura pujunească au cu ăcău care i de:, trei zeci și doad .de pilituri să se culeagă. ■ - <. » . , 1 ' . :- 7. Și pentru că a anului 1715 articulușul 97 aceia ar ținea ca vama heghiului după obiceaiul cel de demult să nu să mai adaogă și înmulțească, ce încă peste multe legi s-ar rândului, ca aceaia vamă a heghiului nu cu alta ce numai cu pojuneasca măsură să se ei, pentru aceaia după înțelesul legii aceștiiâ să rînduiaște ca oare unde dela vreamea articulușului a anului 1715 au vama heghiului" cu alta nu cu a pojunului măsură s-au strîns, au doară alte' noao danii au năstănit, aceaste toate fără de leage și mari dări îs cumpină și drept aceia după obiceaiul de demult și bătrîn, vama care s-a lua, cu măsură pojuneasca să^să strîngă și să să culeagă, încă unde după vreamea numitului a 97 articuluș noao vii s-au răsădit și după aceaia răsădi tură sama vamei heghiului au după bare ce tocmală și scris contrătuș, au într-alt feali s-ar fi isprăvit, acolo după tocmala care s-au făcut, cu vreamea prinsu viilor, vama heghiului și de aici înainte cu măsura poj unească să să deae, cumva ca și într-aceaste de nou. răsădite și plăntuițe vii și heghiuri, oare ce noao danii ar fi'năstănită, aceale pă.aceaia urmă ca fără de leage și fără de ocă mulțămi a vamei heghiului într-aceiaș de tăt să cumpină. 8. Iară că. împrotiva legii vama heghiului peste obiceaiul cel de demult mai sus să nu poată sui, în tăt- ca. acela loc unde o aceaia strîng viile iobagilor să să ei în samă și de pe numărul lor să să facă laiștrom și să să pue acolo, dela care vie cătă vamă • a heghiului îmblă, ca acela laiștrom supt peceatea varmeghii și domnului și iobagiului să să deae încă și în arhiomul varmeghii să fie. Reglementarea urbarială din 1767 31 5. 9. De cumva viile așeș . nimică n-ar,-rodi, ca înnaceaia țîmplare batărăș datori a fi iobagiul domnu-său cu, obiceiașca măsură și samă dept vama heghiului ce pentru că. vama,,heghiului cu bani, ce în must să poate lua, deci, atuncea iobagiul cu aceia vamă a heghiului, numai din-, rodul, anului ce-a fi înainte a fi datori a o da. / f. 7v A șâsa purictumî De binele domnului și de nuinai a J,ui vinit . 1. A iobagiului care s-a treace și a muri fără mărădic binele alți iobagi să nu-1 țină șie, - ce îndatăș pe domnu-său ,de dînsul să înștiințează, care bine așa și aceluia iobagi care ar fugi și ar -bribegi, domnu-său după leagea Tripartitușului în a 3 parte a titulușului 30 mainte afară plătind datoriile,, tăt binele altul la mîna sa îi. poate, lua,. dară așa, ca rîndul și porunca arțiculușului 18 a anului 1723 să să ție și să rămăe. Pentru ce ca aceluia iobagi dela care după moartea lui rămîn săraci, binele pe sama sa domnu-său nu-1 poate lua, așa și acela bine care cumva i-ău picat impărțaștină, că acesta batărăș ar muri fără sămînță, altor împărțitori frați carii trăesc, partea lui să cuvine, pentru ca tătă sminteala să să îndepearte,' tisturile domnești în rîndul ’și binile iobagilor carii s-or treace fără sămînță,-singuri din sine să nu să meastece, nice nimică să nu isprăvâscă, ce pe scaunul domnesc după obiceaiu să să • ei ‘înainte, și după răspicat tituluș 30 să să’isprăvâscă, după aceaia să să ducă pe scaunul de ’leage a varmeghii. - 2. De cumva pentru tărie și urgisirea domnului spre iobagi ceva zvoră și loc iobăgesc s-ar pustii, în aceaia țîmplare’aceale 'pustiite zvoare șr locuri pre cum și alte • pămînturi au zvore carii în sama poartelor, adecă vracnițelor s-au sămăluit, de cumva aceia carii au" fugit n-are întruna înapoi,'au la noi-iobagi, au la alții, aceluia sat ■ lăcuitori (dept domnești, după rîndul-'.acestuia Urbarium, slujbe și dări) să deae. i • ■ : i 3. După a Uladislaușului în a 5 decretum, 18 articuluș,. au tocma în anul 1729, a 22 de articuluș tăt fealiu după fieri, vidigoi au pasări, vînat și vădăsluit și păscărie batăr în ce apă cu pești, numai pe singur domn ilătuiaște, pentru aceaia aceste tăte iobagilor tare și vîrtos să cumpină. // f. 8r 4; Batărăș iobagilor cărșmă cu ocă mai sus scrisă pînă la o vreame să îngă- duiaște, dară încă de cumva ar avea domnul ca acela vendic fogădău au de amu înainte ca acela ar face în care drumarii ar putea sălui ca într-acela vindic fogădău tot feliul de băutură peste tot anul slobodă i să să cărșmărească și să să treacă, pre cum și tăt fealiul de’ inars și beare a le cărșmări și ca aceste fealiuri de băuturi a le găt-a numai pe sîngur domn ilătuiaște. 5. De cumva domnul după articulușul 36 a anului 1550 cărșmăritul pe ceva iobagi ar vrea a bizui, acela iobagi pănă atuncea pănă va vinde vinul de obicii-ască în săptămînă slujbă să fie slobod și pe deasupra dept plată dela tăt acău patru bani dela domnu-său șă i.șă plătească. 316 A. Răduțiu 6. A tîrgurilor- vinituri (de cumva mai nainte peste craiu satului nu s-au dat) așa și misearnea precum cu ocă și’ cu slobod rănd rădicate vamele și după aceale vinituri pintru ce că aceaste după leage și după daruri crăești domnului să cuvin pe sama' domnească slobode or rămînea. A șaptea punctum Dept oprit și de acum înainte care or cumpini fără rănd fapte și obiceaiuri. 1. Pentru că domnului ca unui a săracilor patron și scutitoriu purtare de gînd mărădicilor iobagilor carii or muri i să cuvine, dept aceaia pentru conșcripțiia, adecă scrisoarea avuției care va rămînea'după moartea căruiva iobagi, au pentru între rămaș săraci facere de împărțaștină nice ca care plată au tacșe să nu fie slobod a lua domnului. 2. Din vîndut au șchimbat au cu teștamentum lăsat iobăgescului iosag prețu a zeace parte domnu-său să nu fie slobod a lua. 1- 8v 3. In cumpărare batăr dela cine, au în vindere batăr cui / a duhanului, mierii, cearii, untului, inului, cânepii și altă roade pre cum or vrea iobagii preste domni să nu să împiiadece mai vîrtos cu contră bontră au în bani, au și în trup dept vinderea binelui care l-au singur dobîndit și l-au cercat să nu să globască, în loc lăsînd rînduiala articulușului 75 a anului 1715, adecă pre sama domnului preemție, au înainte altor cumpărare, dară așa căt aceia bani în care cu voe s-or tocmi îndatăș domnul iobagiului să-i deae, nice în dări pe înainte vreame să nu-i șămăluiască și să nu-i oprească, aceasta lipind de aceste căt. după înainte numitei leagi înțelesul această slobozenie înainte altora de cumpărare numai atuncea să înțăleage când domnul pe sama sa cumpără întîmplare ca aceștie înainte cumpărări nice streinii carii a cumpăra în hotar are vrea a veni să nu să oprească nice iobagii ca să nu-ș poată duce binele său într-alt loc a-1 vinde batăr cu faptu, batăr cu porunca să nu să smintească și pentru această ocă iosagul iobagilor nice ca cum să nu să cumpine, ce pre cum prostul cu streinul să va tocmi, după tocmala aceia de-a îndată pune prețul gata domnu-său, atuncea a fi mai slobod, ce încă așa ca'iobagul acela carii să vinde cu dreaptă măsură, și cu majă să să cumpere și așa vinderea iobagiului a rămînea slobodă, nice peste voia lui domnu- său nu l-a putea la vindere a-1 sili. 4. Pre cum tot creașchădeatin cu lipsa și paguba altuia și preste a țării mono- poliomului legi să opreaște țocma așa și a grăunțelor au batăr a ce roadă carii-s de creșcădeat cu lipsa iobagilor adecă ca și ei să nu poată cumpăra înainte birluitu n-a fi slobod. 5. Iobagiul nice ca cum să nu să silească ca numai în domnească moară să-ș' macine, ce i-a fi slobod batăr în care moară grăunțele sale a le măcina. Reglementarea urbarială din 1767 317 6. Cărșmii Pohn Wein numită arănda care într-une locuri cu fără de ocă obiceai s-au început de amu înainte oprită va fi pentru că iobagiul pă aceia nice cu o ocă nu să poate chitilini. 7. Datul gunoiului de'amu înainte a rămânea așa adecă, ca iobagiul al său gunoi șuhan, dară al domnu-său batăr în .// heghiuri batăr într-alt loc în panștină f. 9r să fie datoriu a-1 căra. ' . 8. La vo cîteva domni pănă acum au. fost acest fără de leage obiceaiu, căt pe sama domnească gănștile le smulgea, această așa și din peane dijma ca pe sama domnească să să deăe să cumpină pă aceaia urmă. k 9. Nice pe legatul viilor cu datul paelor iobagii n-or fi datori. 10. Plata gornicilor viilor domnești așa și acelora carii or socoti de lucru' domnesc de amu înainte iobagii a o da n-or fi datori. 11. Șucuțiiașilor domnești ținutul fără de 6 dutcă (care pre cum mai jos' s-a spune să îngăduiaște) și alta batăr ce pă zi cu bani gata plata pre cum și a haiducilor domnești au a iâgărilor și vînătorilor de pe’ săraci trăsuri nice ca cum nu să îngăduesc. ■ 12. Pentru ca să nu fugă nici să pribegească, iobagii, dept chizășie, au pentru măi în bizuințe rămănutu și ședearea lor nice ca care bani să nu să ei, și de cumva ceva bani a da s-ar fi pînă acum silit aceia bani cu camătă' să să întoarcă înapoi. ' ■ 13. Greotatea cvartirurilor, Husarengeld, pă aceaia urmă Meundierungsgeld, numite biruri unde au acpste fost îh obiceai de tăt cumpinite să fie.- 14. In aceale locuri, unde sărăcimei misearnea în arîndă îi dată ca să misăr- luiască ceva marhă zmintită a domnului să nu să chitilinească ci și într-aminte batăr ce pe cine, sau cu dărabul sau cu fontul, pe săraci să nu să împărțască așa ca să o plătească, ce să o misearluiască și iobagii. de voe și fără greotate să o cumpere. . 15. Ca iobagii roada domnească să p cumpere, au să o vîndă peste voia lor, domnul pe dânșii să nu o țipe, pă aceia urmă, pe cărșmăritul vinului, au palincăi, au batăr alții băuturi cari-s zmintite și stricate, sau cu butea, sau cu iție, nice cu un mod să nu-i chitilenească, pre cum acei iobagi / dept pe cărșmărit dat stricat f. 9v vin au alții băuturi a felelui nice vasele deșertate afară de panștină a duce înapoi n-or fi datori. 16. Penaticumu a seacerii, au de cămănărie și a șeitaolor dări cu bani, pre cum și a dijmașilor au stringătorilor a noao ținutu și alte fără de rînd trăsuri preste tăt să cumpină. , . .. .. 17. Supt vin care s-a strînge din a noa, au din dijmă, au din vama heghiului, iobagii a sale buți și tonuri să deae nu să chitilinească. 18. Batăr ce gândite . și batăr cu ce nume numite alte dări și trăsuri care în înainte puse punctumuri nu-s scrise de tăt să șterg șf să strică. . 19. Schimbarea pămînturilor și arăturilor într-aminte n-a fi slobodă, ce de-a da domnul dept schimbate pămînturi, altele pe atâtea și pe atătă măsură în bunătate într-un nici • pămînturi iobagiului într-aminte schimbate pămînturi ioba- giului să să întoarcă înapoi. 318 ; A. . Răduțiu. ■ p ' . ‘-A opta punctum : v 1 ' ' De oprealiștea și de certarea iobagilor -1. . 1. Gloabe nice ca cum intr-aminte de' pe iobagi să nu să eie fără' dept fapte care-s ales1 din leage țărăi oprite’încă și âtuncea’numai de pe aceia iobagi' cari în scaunul domnesc înaintea ' bizdnșigului varmeghesc, adecă de față fiind un giurat și un așchiut s-or'judeca, încă acei iobagi aceaia leage or putea pe scaunul varmeghiia o rădica. ■ ’ ■ ■ > :■ \ . . ' ' ■ 2. Fără de gloabe în certări, cînd in cîmpuri.s-aface pagubă, pentru ' că dept închisul marhălor din pagubă îi peste leagea țărăi nu-s rănd .acela, pre cum este, să șă ție. , ■ .. . • . . ...... 3. Dară în-tr-alte; certări...cînd- iobagii pentru faptele, sale bagă o simbresc f. lOr ca pă aceia făcători de rău afară de acele fapte // pentru carii din,.leagea țărăi îi isprăviț, nu cu bani -pentru carii sărăcimea să strică, nice șă-1 bată, ce cu o zi, au cu doao. au mai multe, cu trei zile de lucru cu palmele, să să cearte ce încă așa căt această, certare de lucru pe.vreamea arăturii, secerișului, cosirii au culesu- lui viilor, -domnul de pe iobagi să nu o poată lua, ce greșitoriul înțr-altă vreame a anului a o isprăvi a fi datoriu. . . '4 . Batărăș "pre cum mai sus îi spus iobagii nice cu . bani nice în trup șă nu să cearte, dară auneori să poate tâmpla ca prostul pre cum cu slobodă a sa limbă, așa și cu trupul au greșit, au și'intr-aminte cu'certarea lucrului a trei zile nu' s-ar ’ căi, și -așa ca pe ’ acela și trupeaște s-ar cuvini a-1 certa, pentru aceia ca într-ăceaste tămplări țrebuiâște a socoti că cînd trupasca certare s-a judeca, atuncea greșitoriul de-i tare și sănătos, după greșalele lui, bărbatul cu mai cu mult decît cu 24 de măcao, iară muiareacu atîtea corbace să să bată. De cumva greșitoriul ar fi bătrîn, au dept ceva slăbănog, cu -arăști, și dear fi greșala mai mare, și cu post’cu pită și cu apă-să să chinuiască, socotind- aceia cit că acela- greșitoriu-iobagi-'măi mult‘de trei zile dela lucrul său să nu să ție •' afară luund aceia, cumva de-ar pentru mai mari fățîrnicii o șimbri, mai mare temniță și ’vargă. < . '. - ■ • - ' ’ ■ ‘ 5. Cumva iobagiul pentru greșala lui în temniță domnească s-ar băga și în hiare s-ar pune, pentru răscumpărarea hiarălor (unde1 pentru acelora răscumpărare tacșa- au fost în obiceai) nu' mâi mult de cît 15 grăițari să fie datori â da. 6. lobagiului de -amu înainte fără îngăduința domnului' nice o lăzuitură h-a fi slobod a face, într-aminte munca lăzuiturii ’ o va piiarde și paguba cu" aceia ce va face în o va plăti împrotiva domnul (pre - cum mai sus s-au spus) lăzuiturile cu într-alt chip dela iobagi la sine le poate lua, ce., de va întoarce munca lăzuito- riului, după rînduiala și biciu varmeghii. . . -:. 7. Pentru că găndința și sporitul pădurilor domnului să cuvine nice la un iobagi leamne verzi, nice de îngrădit nuiale, nice rude de cercuri, nice de pari în vie, fără aleasă îngăduința a domnului n-a fi slobod., a tăia, și ca aceale într-alt f. lOv hotar / a le duce și a le vinde și așa cu leamnele a să crescădui nu va fi slobod. Reglementarea urbarială din 1767 319 ■ 8. Acei iobagi carii-'ar tăia și ar-:strica pădurea fără de întoarcerea pagubei’,■ cu trei zile de lucru s-or' certa, cumva deși după aceasta certare,-’ de’ stricatul pădurii nu ar .socoti atuncea cu putearea măghistratușului .varmeghii ca.-aceia iobagi și înnainte să să cearte dept aceia domnului ajutori. să să’deae, ca așa' după greșalele lor în pildă altora mai yîr.tos să să bintătuiască. . ? . 9, Supt gloabă 24 de măcao să • opreașțe . ca iobagii între sine nice bani, • nice alte grăunțe, au roade să nu să strîngă, au. cum să spune, tăt fealiu. de coleacte sau aruncare a fi cumpinită. . . 10. -Pentru că fără pbrăziia și pe afurișu mănarea porcilor în pădure, certare a fi aceluia a cui porci acolo s-or afla, să plătească îndoit ghinde care s-a biciului. 11. Bubușlui, adecă boabe de pe stejeraș, a culeage și a scutura ghinde numai domnului să "cuvine, iobagilor supt contră' bontră și gloabă trei zile cu palmele de lucru să cumpiriă, împrotivă, "nice domnului n-a fi slobod afară de panștină să-i măe a culege bubușlui. ' . ' ' ’ 1 ’ ’ ' " . 12. Nice' lâ un prost arme" n-a ’fi ■ slobod a purta și-cîni vînători a ținea supt spuse trei zile de lucru-’gloabă. ’ ' - ' - - ' ■ 13. Afară de -peste- leagi ruptă și mai sus- răspunsă vreame cărșmăritul b'âtăr aceea băuturi supt contră bontră, adecă pierzare a ei- băuturi și gloabă trei zile de lucru, de atîtea de căte ori s-ar'-întâmpla, ’să’ cumpină încă într-acele locuri unde sănt -vii, iobagii în =-a‘ domnului pămînt rodit al său vin' și supt vreamea- căr'șmei’ domnești pe sama-ș și sușigu-ș aduce acasă.și a-1 bea va fi slobod. . - , : : 14. Prostul s în panștină mănat, de cumva pentru leane, au :dept alta, greșala.- lui n-ar-meare, cu 12 măcao să^să certe. ... . .: . . 15. Careva spre micșurarea vinitului- misearnii: domnești // 'din. streine locuri carne ,de-ar - aduce au pentru ai săi bani ar îndrăzni a ,'misearlui ca acela peste contră bontră cu trei zile de lucru să se globească.- ...?■' ■ . ■ i. 16. Văduvele iobagilor după a Vladislaușului - a' 7 decf etum, anticuluș 21.răn- duiala să să ție adecă de s-ar ba alții și mărita fără de îngăduința domnului din casă să nu poată eși într-aminte de binile lor domnii or fi slobozi a face rănd. 17. Fără hirul și știința domnului sărăcimea pe sine bani împrumut să nu cuteze a lua. ” ' . 18. . Viniții fără de știrea domnului să nu să' priimască pe lîngă aceasta după zvoră batăr ce locuri a le vinde, a le Cumpăra, a le șchimba, au cu teștamentum altora a le lăsa, fără de știrea domnului, supt pierzarea banilor n-a fi slobod, încă ca în aceale tîmplări în care din leage slobozănie au a vinde iobagii, atunce — dară încă eu hirul — și cu știrea domnului să facă iarăș după înștiințarea și fără, îngăduința domnului le poate vinde. ,, A noa punctum De trebuidla rândurilor ' . 1. De birăie domnu pe trei să numască din care norodul înaintea tistului domnesc unul pă voe să și-1 aleagă, ca iarăș domnul de nu s-ar purta cumsăcade îl poate țipa și a-1 și certa în locul aceluia alt birău cu răndu măi' nainte' spus f. Ur. 320 : , : A. Răduțiu să să pue; împotrivă, pe notariu-ș și șeptari, fără de domn,-seteanii îș pot aleage și a-i și.năpusti. . ... ... . 2. Biraele doară pentru ceva slujbă care o ar• face domnu-său, au batăr pen-, tru altă ocă din darea porții să-nu să.ei afară. • f. 11 \ 3. Cu ocă și cu treaba să află ca pentru aceiia ce întră iobagi / după răn- duiala varmeghii cu dreptate fără nice' un celșag și crămpiță aruncarea porții să să facă, domnul să socotească și dela birăul satului (fără greotate iobagilor) samă să eie. • ’ ’ 4. De cumva domnul amu spusă samă n-ar lua atuncea maghistratușul / var- meghii aceia samă va lua. ’ ' . , 5. Iară treaba strînsurei a aruncatei porției, și aducerii în cassa varmeghii numai — a singurilor seteani și setenescului birău a fi, pentru aceia varmeghia să socotească ca în aceia domnii și a lor tisturi să nu se meastece. 6. Cu care dări iobagii după rînduiala urbariumului acestuia domniilor îs datori aceale în cuvioase vreame le deae și le plinească, cumva ca nu le-ar în vreame care să cade d-o da și cu șucuție să să scoață, pe care treabă șucuției io- bagii carii datori și pă carii în răștanțiia, de tătă zioa o dutcă cu aiasta ocă să deae, căt aceia dutcă numai acelora șucuțieș s-a plăti ..carii după dreaptă și aleasă răștanie or îmbla, nu acelora care într-alte. trebi domnești pe sate s-ar mîna. . ' 7. Ca aceia care. cumva ceva usturime rabdă, să să veselească cu facerea de dreptate, pentru aceia de-s. .ponoasele între a unui domn iobagi au jeleari, atuncea carii or avea ponoase la domn, au la tisturile lui ca să să asculte și să li să facă dreptate treabă să cură, iârăș de li s-ar întîmpla ceva usturime, au pagubă despre tisturile domnului, atuncea . la domnu-său să să plîngă, încă dela- domn drept ceva tămplare, ascultare, milă și alegăduință de n-ar avea, atuncea f. 12 r înaintea varmeghii să-ș dea ponosu/înta... ' ; . ■. • ’ : " ANEXA II . , (Tabel urbarial:) . (1) Numele și. porecla , • (2) Ființa locului iobăgesc - ' i - ' Locului iobăgesc - — în lontru ' — afară Măsura ' — de mirță pojunești — fălci de pămînt ărători 1 Rît de cosaș. (3) Pă an slujbă au panștină . . Panștină cu mar ha ' . în locul ei slujbă cu palmele. Reglementarea urbarială din 1767 321 (4) A noua (5) Dări ■ Arănda pă an, zloț Leamne de foc, stînj., -n, . :. ..r, Torsul, fonț Unt topit, ițe Căpluni, Pui Oao . '" . 1 ' (6) Neajunsul zvorei și arîturilor împlinire de la care d noua nu s-a da. ANEXA III . la „ ’ . \ . URBARIE ■„ Lukru tsel de nainte ' Dupe lok de kasze iobbagysilor ' :-‘ Cluj / Central University Library’Cluj I. Kuhke kotelessegu si tete porcie iobbagysilor dupe lok de kasze traba im- porcit, tsie nusz intrupik petrutingyife, daka dupe haszna hatarelor, au dupe szke- dere etraba tokmit: pintratse (...) un lok deplin la iobbagys din liintru, la atsela okol, lok de are, gredirie de legum asa de mare sztyie, kite do maszur dela Poson sze incape szemuncza; ku kit lok a tjhi maj mik,”atsela pamuntur de areture din afare, au din ritur, traba la lok adusz, inpotriva ku tse a tyhi maj mare din do maszuretur de la Poson, atsela’ din afare pamuntur areture si ritur sze' sze știe, daka numaj ku ateta puczinel szui maj sztisz, kunke na szuj maj szusz dintro patrare, atsela nemikur nusz traba luate. II. Din pamuntur din kimp si din ritur dupe un lok iobbagysuluj deplin pamuntur de areture' in ■ tett pamuntu do maszureture de Ia Poson sze incape, si rit de koszit kunke in tett anu (...) el koszi sze dej (...) III. Daka pamunturilor si riturilor szama szkrisze de nu sza plinisze, asa de tett pamuntur aretor szkedere. de un kar de rit sze plinaszke, pentru karile pa- muntu ■ aretor au dat rit, au pintru rit ao dat pamunt aretor, ase pentru loku kaszi din luntru szkedere pamunt de aretor, au rit de szare da, iobbagysi in tete forma szloboz sze treașzke, nits ka kum sze nuj pote de atsela ■ opri./ f. 1 v IV. Ajaszta tokmale, ase in tett sumotate loku, a patrare, si a opta pintru iobbagysi drapte tokmale sze szenczelage. ■ • 21 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 322 A. Răduțiu Lukru tsel de a doora A iobbagysilor luate haszna I. O mie tsints szute si tsints zets de aj, trij zecs si a szaszile parte sze tjhie szlobocz a krismari jin de la Szent Mihalj pene Kis Kratsun iobbagysilor. II. La iobbagy daka tyhi vore tse kurecziture, atsie sze nu le pote domni, a lua, au dupe kasze pamuntur sze nu le pungenit alt tyip; de nu lukru in tsie maj dintie ku varmegye in dreptate sze sze bitsulujaszke, en'tseje prbtiva plata atselora ku bany uszkatz sze sze pletaszke. Daka vore tse de mult kureczitur ku vreme intre pamuntur si intre ritur dupe lok de kasze e szao pusz, pintru atsela. kureczitor nu sze czine, au iobbagysi kare a fakut kureczitori e szau mutat ajire, atsela au leszat kurecziturile din mune in mune au kezut, la atsie iobbagysi karile czin amu au inkeput fere ban, fere lukru kurucziturile, de la ajeszta kureczitur si atselora sze sze intorke kumuj ku maj szkrisz in szusz atseje tokmale nu sze inczellage. III. La marha iobbagysilor ku kit a tyhi hotaru de mare desztul sze tyhie de herenyit, din kare pe szama rnarhelor umblind in zsuk ku stiincza domnilor si ku vrere czarine sze czie, intratsela tyip: kumke in czarina atsela si domnilor marha tregetor nu din giile sze tyhie szlobode a sze. herenyi in karile si asa inke are thi puczin kimp de czarine, atsela nits ku areture tsel no, au intraityip nu sze pue maj nyik. IV. Unde pădure jeszte, akolo iobbagysilor tomna pe szama lor din lemne kezute, si din.uszkat, de nu kumva e sza afle, si din verde de fok.sze tyhie szlobocz f. 2 r a dutse, lemnile karile fak gyinde, si merile sze tyhie oprite de tajat // V. Nu intalte forma daka tyiind pădure in hotaru lokuluj, la tett felii de epuletyti iobbagysilor in czinszte sze deje, in atsee forma, kunke kopatsi domni si szemneze si szej arete. VI. Și lemne de fok pe hataru lokuluj pin raotate păduri de nare tyhi desz- tul, atuntsen inta domnilor si din alte pădure ku tokmale bune sze sze engedu- jaszke iobbagysilor aduszu lemne de fok. VII. Pin gyinde in sezutu hataruluj iobbagysi de tett darabul sze deje ku sasze grejczar maj puczin de kit leturenyi, in pădure pe kimpie pe kumu szor pute tokmi kii domni pin gyinde asa sze tyhie. VIII. In karile lok ar tyhi vominilor pădure in preuna, au dupe loku kaszi inporczite, si atsie ar vre sze czie, dintatseje pădure de fok, si de kasze lemne, asa gyinde si a kulesere gyindi tomna pe szama lor ar tyhi szlobod, penatseje dom- nilor sze nu deje nyimik; inprotiva nits domni lemne de fok au gynde in pădure lor sze nu lasze iobbagysilor, de nu lokului au iobbagysilor după kasze inporczite pădure tomna de "nu facse nyimike gyinde, atuntse de nainte leturenyilor dare pinatseje plata, pintse leturenyilor or engedui domni, iobbagyilor adeka, kumuj tsie, asa si tselealalte pădure, pădure la szokotale domnilor sze remuje. Reglementarea, urbarială din 1767 323, Lukru all treile. De la szlusba iobbagysilor. I. 'Tett iobbagysu pe lok' plin a tyhi dator la dbmnuszo in tete septemuhe o zi, din reszerit pene la szkapatare,’ in? atseje om sti merszu jinitu; herana si vreme beuturit.. / 1 ’ ' Nitsi a tyhi szlobocz maj sz’usz szkrisze lukru ku marha inparczi si ku do f. 2 v zile a lua, si pe tsie iobbagysi or sztringye, de nu iobbagysi or vre sze tsaluaszke domni dupe neginditu szo, au ku vrere szo sze ,czie maj puczinel marha, au ku maj puczinel marha la lukru sze szteje, si ku laszatu marhaluj ku altu" sze prinde, pin lukru ku marha tett iobbagysi pe lok plin in tete septemuna la domnu. szo ku lukru ku miina in do zile sze lukraze, in ajaszta forma pe lok in somotate, a patra, si a opta iobbagysi dupe lok si dupe haszna a szlusi. II. Intre domni si intre iobbagysi din atsela intrabare e sza redika, kum' maj aprope au maj de parte din lokur la lukru domneszk jinitu iobbagysuluj, si de akolo .de mersz inapolly in kite vreme,sze sze știe in lukru, si de pe jaszta de nu szor pute introolalte .tomni, in . ajeszta forma tisztu varmegysi sze tokmasz- ke de kite vreme lokurilor au maj de parte, au maj aprope sze sze știe in lukru,. lenge ajeszta, , , . , , ■ " s ■ III. Szor engedui domnilor, kunke ide la somotate de’ zi umblete de pamunt au de maj de parte la lukru de jinit iobbagysu oda-te into luna, ia patru dupe olalte kezint in patru zile, akar ku munile, akar ku marhele la lukru.. szelspote czine, în forma atseje; kunke in atsie patru zile vreme de-jinit, si de mersz ena- polly traba szokoti,. iobbagysilor sze szlusaszke in ajaszta forma, enainte sze sze știe domni sze dej de stirie de aszupra, kinde iobbagysu in domneszk ku marha pe vreme de vara sze tyhie, de peszkut la lok, jarna si la .iobbagys,. si la marha lok de sztetutt sze deje.- ..........................■ '. IV. Kare • iobbagys vreme de un.tsasz au de un sumotate la szlusba, sze mere, in lunile Andrele, Faurar, Ki-rindar, si Prier. merszu si jinitu pene in zua, si dupe szfinczitu szoreluj dator sze asa tokmașzke, kunke zua tete din-reszeritu szoreluj pene szfinczit fere hija sze plinaszke in lukru domnuluj inprotiva, .in tselelaltye luny // szlusba iobbagysilor de reszeritu szoreluj pene szfinczit ;ku merszu si. ku- ț 3 P jinitu traba sze sze. inczellage ... . .: : V. Pe vreme szeceseri si koszituluj au... ku muna au szlusba ku marha de door pe ateta domni sze pote lua de pe iobbagys, adeka in easzta forma, kumke szlusba . luate de door pe ateța sze sze știe in tsele alalte szeptemune. , Kare lukru de adoor asa a tyhi kunke iobbagysu ku loku de: plin maj szusz ku marha o zi, si do zile lukru . ku muna sze plinaszke, kunke iobbagys ku lok sumotate pe septemunile numaj ku marha sumotate de zi, au o zi lukru ku muna, patrare o patrare de zi-ku marha, au sumotate lukru ku muna ' ej dator; penatse- jetse atsela iobbagys, Ia lukru -de door numaj lenge ■ maszure lukru de’ le șzepte- 1 324 - A. Răduțiu ■ mune a tyhi dator, kare si depe opta sze sze inczelage. Zselleri Ia a doore nitsi intro vreme ete pots sztringyse ku szila. ,. . . VI, De unde domnilor a trie legyse inczelleptsunile ej engeduit, kunke pe iobbagysu atsela kare de la loku lukruluj a sede o zi, au sumotate umblete de pamunt, ku jinitu si ku merszu enapoj pene in patru zile el pote in lukru czine, de unde modru ajszta sze sze czie: kunke kind a tyhi lukru de szirgu intro luna de door, ku patru zile luate lukru, intra • atsela tyip: kunke pe o szeptemune iobbagysu tsela la domnu in patru zile sze szluzaszke- dupe olalte, a dova szepte- mune szes lukreze sije, a trie szeptemune sze lukreze jare in patru zile domnu- szo, domnilor adeka in atseje forma fakute szlusba de door, ku rend szkrisze in szusz, in tsele alalte .szeptemune e szor sti, altal tete szlujba iobbagysaszke asa treba îndrepta' kunke szlusba iobbagysilor peșzte an maj zosz all patru parte la lunile din jârne or remune. VII. Daka szlusba iobbagysaszke pintrii ploe au pin alte tokmale e szor f. 3 v impedika, in'tsee forma au 'szpre. ainnyazez, au. dupe / mnyazez tete parte in lu- kru trabe numerat, in kare mtseput adevorat lukru domneszk, bateris pentru oka in szusz szkrisze in sumotate o remasz. Improtiva daka iobbagysu numaj la loku lukruluj au mersz, si akolo nimike ha -luk-rat,'ka inta eszte- forma, numaj ^merszn1 si jinitu sze sze je£ in szama lu- kruluj.' ■" ’ 1 ' n ' '■ ■’ -- ' VIII. Tett zselleru kârile are kasze’ 'de1 szine dptuszprezetse zile,' ’tett karele sede la ka'rile, kasze adeka nare, doszpfezetse ‘ zile intru- ‘an’ ku'munile domnuluj' traba sze'szluzâszke; • • ■... . . IX. Bater jobbagysu domnuluj nu ku altu, de nu ku atseje szlusba ej dator, la-kare legyse- si"intselleptsune in ajeszta- szkriszore ■ ej dator, - inaltal' -dreptate adutse ku-szine, pe tseje oka, daka iobbagysu pentru plata vore kuj lukru ku mu- nile: a lukra ase lukru atsela la tecz denainte pintru plata fogadui-te domnuluj e traba a lukra, si. ku kit e'sza pute toninyi ku domnu, szo, au in lukru atseluje, ka karile ku legyse Czeri dinpreuna varmegyse sze !tomnyit,- pe plata tomnyituri afcseie,'-si pentru >hanyi de uszkacz a szlusi ej-dator: ■ : • X. Improtiva' ku terie nu pots fatse sze pletaiszke zilele lukruluj' prosti ku bany, daka prosti iobbagysu szingur szlusba sze pleteaszke ku bani, pentru ajeszte auria-vreme,-au legeture pene la morte a'-vre ku domnu szo szefake, tokmala adeka ajaszta ku drepții varmegysi pots sze tyhie,' intrai atsela tyip’: daka legetura nu sze fatse pene la morte; au orokoson; numaj pene la o vreme, de jasztaau unu au altu a szta in lătur i.'si' ajeszt -de amu ar pofti dreptate czinut, atsela pots fatse adeka, in ajeszta forma, kunke vrere ajeszta- ku uan maj nainte Ia varmegyse sze dej de stirie, inte ajeszta forma si domnu, si iobbagysu avuczie luj sze pote lua in szama-bune. / - ' ' XI. Tete tsela au kite ku unu iobbagys au'ka ku teczi lukretori au alta lenge szkriszore ajeszta deszkumparare porczie ku legetura ku; domnu altal ku dreptate varmegysi sze sze. fake, improtiva de . la alta haszna domnuluj, si dela f. 4 r alta //■_ bater tse forma sze tyhie, kare la szkriszore ajeszta nu sze czine, domnu ku; iobbagysu szo șzlobod si,fere varmegyse. tomni si fatsere szkriszore. XII. Din,lukru am invaezat inpreuna -in afafe;-.-iobbagysi, in tett anu odate: drum lung sze muje in kapet tartouz, in ajeszta forma, știind, . Reglementarea urbarială din 1767 325 . Maj dintie: Patru ku lokur.de plin, ku . dreptate asa si tsiealalcz iobbagys ku kasza.akar sze pringye la olalțe, akar in ..tse- forma intre dens sze.. fake un kar ku patru marha la drum lung ej dator, asa de altal, - De a doore: Kunke drum ajeszta lung nu pe ro, de na pe drum ku traba szelgeteze, din preuna umblete ku do zile sze nu trake maj szusz, asa tomna, A trie oare: Pe vreme areturi, szetseri, koszire si pe vreme szuretyuluj atsela . i pe iobbagysi sze nu pote lua, sze nu inke, A patra ore: Dintru uan intalt sze nu sze lesze, au ku banyi gata, au ku alta portzie, traszure, au ku szlusba sze nu sze deszkumpere. '' A tsintse ore: Daka drum lung tsela pentru vare karile voje drumu atsela sze trake maj szusz ku do zile, au vinind innapoi karile . iobbagysilor jare in- kartse, in' atsela forma,' in merszure • akdlo trekind do zile maj in szusz asa in vinitura innap'oj in liikru domneșzk sze sze știe lenge ajeszta, , ' De sasze ore: Intatsela ’ drum lung pentru iobbagysi la tetye vămile, harmin- czie, vama pentru apa, tomna asa-la krismuri pihtru ’szallas și koltsegu domni or pletaszke diritra -lor.; . ■ - XIII. Kunke iobbagysilor szloboz lemne si. de fok, ’ si de lukru iri csinszte jeszte ehgeduit, pentru atsela kafe or pofta lemne pe loku de plin si kare iobbagys are marha de zug, din pădure arete tisztu domnuluj, ej dator pe doj gyalocs proszt anainte o ta jaf lemne' un sztinze(n)- la szarna domriaszke la majoriste, ba- ter in ioszagu uhde sze duke, -szlusba ajeszta inczellage ku dreptu a patra si â opta lok de iobbagysi. . ' • -i XIV1. Slobod -sze riyhie intratsc 'domnuluj szlusba de addutsere -lemne / si f. 4. V de etajat szove rintorke in alt lukru, asa< kunke .in. loku adutsere. lemhilor o zi de lukru ku marha, de pe doj de tejat șztinzen de lemne sze. pote de pe tecz. pentru tajatu de lemne keteo zi de jarnajlua. x ■ : ■ - .... . ; XV. lobbagysu a noa, de unde atsela. din rode. tartauz sze deej nu /intre altyip vama hegyuluj, fere szlusba in rode hataruluj. la tote aretetor .a porta,- jare tett pe rend gyezma, și portatu rodi, la majoriste, asa forspontu sze da domnuluj, si tiszțuluj,. si' altye felur de drumur, au tsie lukru domnuluj akar inpreuna e sze kade, ase purtatu kerczilor, ku uri kuvunt tete szlusba iobbagysilor, la tse in alta forma ku' terie szkriszori nuj tartouz in szlusba dbmnaszke de szeptemune' sze sze știe. " ' ' XVI. Na tyhie szlobod maj mult dornnuîuj pe iobbagysi makar la' tse lukru nîtsi pentru banyi ku'--terie'a muria, de nu domnu din lukru in afare bucățile ku iobbagysi, âu: alte’:rode iri tirgur ’iri piacz aii" daka pofti sze duke ajire, asa ku ' ’ iobbagysi peritru daka ■ vre-’lukru ajeszta,’ si -pentru kite’'plata. pe jel âll loa, fere tete terie sze tokmaszke. ' ■ ’ ' ... .- ' ■ XVII. Kare'sztyafe fere rde; kredincza la-kureczit; unde ar tyhi ajeszte tar-- touz iobbagysi • fere de szlusba-ku tri zile ă vâna, au’ vadaszlui, asa sze deje de. la domn prava de pust, szdroburi, si plumb, si dejaszte lukru a vana in alt lukru' domneșzk sze nu intorke, au ku alte -tsele detorie sza riu pote» szkimba. , XVIII. Bater iobbagys âu in szlusba domnuluj; au in " lukru szb, au in--more dukind eletu szo sze matsine'mer.gind pe drum unde vama, nitsi ku un fel de vama nu tyhie tartouz. domnuszo, de ar mere ku alt lukru- pe. drum atsel ku vama, au ku. 326 A. Răduțiu bany gata vania sze pletaszke, au kind or fatse drumurile ku'munka tsel de tsinszte ku rind a lukra sze tyhi dator, pe voje luj lesza prosztălor daka asa a lukra, au vama ku bany gata sze pleti. // , ; > . ■ . , ? f- 5 r A Patra de lukru. ' . De pe porczie iobbagysilor: . I. Iobbagyși tecz, si zselleri karile szingur czine kasze, ku dare de an fere de alegysere domnu szo dator sze pletaszke un florint, karile sumotate la zua Szengyorgysuluj, parte remasze la zua Szent Mihauluj sze pue.zosz, kare sede subt al tu, au in kasze altuluj, dupe ajeszta porczie. a tyhi szlobod. , , II. Tetye kare gazda pe lok plin sze deje_ pe an domnuluj doj puj de gain, doi pokoni, dojșzprezetse vova, o itze de unt szleit.. . La tse porczie pe sumotate si pe opta , lok sezind iobbagyși la atsie pe drept imparczite. szama sze pletaszke or tyhi dator. . . . . ' III.. Fere, ajeszta amu szkrișz de pe porczie, ,tett trijzețs sezind pe lok de plin gazdele o date intro an un jizel,- au pentru atsela a da in lok un florint și trijzets de grejczar la domnu szo or da. ■ . ’ -.. . . • ■ . ’ IV. De akolo . in szusz la domnu au domna' la vreme inszureturi (aitse nu inczelazsem fitsorilor au feților inszurare și maritatura) asa in pominire tsel din- tie (luare âfare și peitse’ pe kaptelenyi ' si pe konventeni) in szusz amu szkrisze de adora in ponunka etyo poreklit la .kohe dator tecz de plin,-sumotate, a patra, au opta jobbagys ku lok ku szama bune. - < 1 h: ■ ' V. La voje bune sze lasze domnilor, daka iri lukru in szusz amu szkrisze la kohe tse am szpusz depe iobbagyși sze sztringe, au in loku lor banyi gata, de nume depe jdbbagysu szo .sezind pe loku plin patru zets de grejczar si opt, asa si sumotate, a patra si de pe opta kare pe lok kitye szor kede la ji dintre atsela sze jee szusz. VI. Rendu maj de, . demult si 1548-dik de aj 39-dik arkusuluj inczeleptsune, daka domnu din tabara in atsela prinszore sze kede, kunke pe jel ku bany uszkat. f. 5 v sze discumpere ar kitelenyi la / kezutu atsela iobbagyși la dișcumparatu la domnu szo vore tse ominiose si .mundru azsutorie dator sze deje, tyoltuiale la sztrinszore czeri, kare pe. tsie domni, rendu tsel mare popilor, si pe domni tsel maj mare, ’ tsine au.tyhi ku kerczile krajuluj la sțrinszura czeri e sze tyhama e sze kade, pre mult sze nu tyhie.de nu ku ominie, tiszturile varmegysi sze tyhie.ku tete szo- kotala. • ' .. ■ , . . VII. De pe kaldare din horinka ku atseje ku bune szama iobbagyși vre sze treaszke, sze pletaszke la domnu szo de anu in an kete ,doj de doj florint. VIII. Kare pamunt vre sze kureczaszke de' no, la atseje danie ave lok, in tse kureczitor ku domnu sza pute tomni, improtiva dupe pamuntur anainte ajesz- Reglementarea urbarială din 1767 327 tue vreme au foszt kureczite, atsela sze ..marge domnilor dintre tsie pene in tse vreme de anu, ku atseje tokmale: kumke ajeszta danie nitsi ka kum- nu sza szui maj szusz. . . .. A tsintse de lukru. De a novele si de la vama. I. De tett-felu de pamunt roda (nu sze lua in szama puszetura din gredina de pe lok) asa din' sztupi, din mnyei; din jegyz, tsie kare au foszt den atsela an, ej tartouz ku dreptate al novelle jobbagysi domnilor sze ■ deje, asa kunke domni all novelle nitsi ku banyi, nitsi dintre al tu sze nu sze jee, kind din mriyei, din iedzi si din sztupi a nova sze nu sze plinaszke, de tett mnyelu ej sze pletaszke iobbagys patru gyejczar, pentru un iedu trij grejczaru, pentru o szkosnicze ku sztup sasze grejczar. II. Din tsie luatura din novelle kumuj ' szpune legyse de an 1647 in 96 ar- tikusu de la zua Szenf Ivanuluj maj de parte sze nu trake. Szetseratu a novelle pene dzua Szent ivanuluj de nulla' vreme impedika in kapet sze marge, au unde a tyhi vreme' reh, au unde pentru koptu szemunaturi intirzuit vreme szetseratu- luj, si al novelle al dsua in szusz szkrisze de na mere in kapet, atuntsen var- megyse vreme pe kare al novelle // si ai zetsile sze marge in kapet sze fake in f, 6 r sir, intramintye daka all novelle la vreme in szusz szkrisze, au pintru oka amu szpusze, au la vreme pe varmegye rendeluite in kapet sze hu marge, asa a tyhi szlobod iobbagysilor eletu sze kare, dintre atsie sze umblate al nova sze sze laszat pe kimp. III. Kare iobbagysi pamunturile atsele din karile amu odate al novelle szo luat, al dovvore jare in atsela an ka ku atsela szemuncze a szemuna, kuj haszna si szemuncza in atsela an jare sze pote lua, de pe pamunturile atsele, asa dintre pamunturile tsie; kare pintru riturile au pentru szkedere lokuluj kaszi iobbagy- silor szo dat, dintre tsie a nova sze nu sze umble. IV. Din kinipa si din jin, au a nova sze sze deje, au loku atseluje din kini- pa domnilor au din jin, un jobbagys ku lok deplin sze tyhie dator szel torke pene in sasze fonez, kunke pe.jeszta a patra, asa si a-opta iobagysi tse a kede la ji szel gate e tartouz. V. Al zetsile Întrebare, kunke kuj si din tse umble la rendu ajeszta szkri- szori tartouz sze nu fie, pe kit a zetse dintra' tsie kare in legyse de an 1481 in artikusu tsel de nainte ni szo botezat vore unde vore sze tyhie foszt luate ka ajeszta a zetsile de tetul sze sze starge, si tokman numaj dintra atseje sze umble, pin karile szkrisze artikusu botezat. VI. Din vin umblate a nova, unde jeszte szokasu, dintra atsele si ku ma- szura ku atsele ku kare roda szo akoluit, ku dreptu. si ku mare dreptate sze sze jee, vare kum a nova, asa si vama hegysuluj nu ku alta daka legyse Czeri incze- 328 ■' A. Răduțiu • legindo'ku'maszure. din Poson,. au ku ako'-(karile a tyhi din.-trijzets si-doj de pint) ă se kulegyse. h ' . ■ . ... ' - ■ ■ '. ■ . . VII. Kunke 1715 de an 97 artikusu atsela czine, kunke vama hegysuluj. de rendu de de mult nu sze fake maj mare, si intalte forma si maj ku multe legyse a tyhi tokmite, kunke atsela vama hegysuluj nu ku alta de nu ku maszure poso- naszke sze jee, asa ku inczelleptsune legyst ajesztue sze rendelui, kunke vore unde atseluje 1715 de an, si de vreme arkusuluj, au vama hegysuluj alta, de kit f. 6 v sza kulegyse ku maszura Posonuluj, au alte danie nova sze sze foszt / adusz in. luntru, ajeszta fere legyse. tett, si dania mare sze sze starge, si dupe vreme ajeszta vama hegysuluj ku szokasu tsel de de mult luate la maszura posonaszke sze sze jee, asa sze sze kulage, unde szo si maj szkris dupe vreme 97 arkiusuluj zsie no e szo pusz, si de la vreme puszuluj szama vămi hegysuluj, .au tokmale drapte si lenge kontraktusu tsel szkris, au vore kum sze tyhie foszt tokmite, akolo ku luatu si ku f akutu zsii tokmite szama vămi hegysuluj la maszura posonaszke si maj nain7 te sze deje, daka vore kum la tseje zsie fakute de no, vore tse danie no sze foszte adusze, tsie kunke fere legyse, si fere lok, si vama hegysuluj maj mulczite, fere vreme halasztuite sze sze opraszke. • ■ . VIII. Kunke fere legyse vama fere szokasu maj de de mult maj mare dupe vreme ajeszta nu sze pote riditse maj in szusz,. tett intre atsele lokur unde sza kulegyse zsii szama iobbagysilor sze sze jee in szkriszore, si kite vama ku ma- szura posonaszke de la ji umblind sze. șze szemnazind, de _la ajeszta szkrisore fakute sub petsetu varmegysi, si domnilor si iobbagysilor se sze jasze, si in czinutu varmegysi sze tyhie. ’ ; , . IX. Daka pe zsii hegysuluj tomna nyimnyike sze ne sze fatșe, la, kezutu at- " ' sela dator adeka iobbagys ku danie vama hegysuluj domnu szo ku maszure in. atsee forma si szama, kunke vama hegysuluj nu. in bany, de kum ku mustu sze luare, la atseje dupe kezutu atsela iobbagysi de aszta fel - de vama in anu karile vine enainte din roda atseluje sze sze deje tartouz. A Saszile lukru. . De haszna domnilor si de putyere. • I. lobbagysu karile murit fere prunts joszagu luj tsiealalcz iobbagysi lor sze nu poftaszke, de nu atsie dupe morte atseluj fere prunts, mintenaș sze duke hir, si yunt la domnu, karile asa si iobbagysilor tselor fugysit ioszagu domni lenge legyse Triparcziatis a trie parte al trizetsile titulusu kumuj, sze pletaszke altora kotare ku dreptate detorie ku bany, sub muna szo pote lua, asa kunke de an 1723 al f. 7 r optuszprezetsile arkusuluj inczelleptsune // szusz traba czinut si sze remuje. Kunke akolo unde sze remuje szerendits, domnu in ioszagu iobbagysuluj kare o murit najbe parte, inprotiva ioszag kare de atsela szo vinit in parczastine, daka si -ajeszta fere prunts a muri, pe tselalalcz fracz kuj sze kade sze tyhie, kunke tete nyevoile sze sze indeparte, din ioszagu fere prunts o murit iobbagysilor tiszturile domnilor dreptji de amu nitsi o tokmale sze nu fake, de nu ajeszte pe szkaunu Reglementarea urbarială din 1767 329 domnuluj ku rend' si ku tokmale sze sze jee, si atsela. al trjizetsile titulusu in- czellcptsune sze sze. geteze,.- dupe atsele. la legysze si in szkaunu .-varmegysi sze sze aduke. ■ II. Daka sza pusztie-loku kaszi iobbagysuluj. pentru rootate si terie domnu- luj.nla kezutu tsela szo pusztiat loku kaszi, . vore kum alczi pamunturi, au tele- tyulire, karile in szama porte amu szo szkris,. daka atsie fugyicz înapoi nu szor inturna, au la iobbagysi noj, au la sezutu in atsela lok lakuiturilor,' domnuluj lenge szkriszorie si tokmala pin atsela szlusba si porczie sze sze deje. III. A tsintse decretusu a luj Vaszil al optuszprezetsile arkusu, asa tokma de an 1729 kumuj in arkusu 22 tett felu de .vadaszluitu, paszszeritur.u, si a paszkerie tete apa de paszkerit szingur kade domnilor, pentru -atseje, tsie iobbagysilor tare sze oprește. IV. Adeka iobbagysilor krisma ku tokmala in szusz szkrisze la vreme drept e szo engeduit, de unde adeka sze fie krisma ka atseje domnaszke, au de amu nainte atseje sze fake; in karile drumasi sze po.te szalui,. intra atsela krisma de tett felu beutura peszte an a tyhi szlobod a krismari, vore kum' de tett felu jinar- szuluj si beri: krișmarie, si la ajeszta ,fel de beutura sze sze geteze szingur dom- nuluj sze kade. , V. Daka domnu de an 1550 lenge arkusu 36 krișmarie daka ar pofti vore karile jobbagys, jobbagys atsela pene krismari depe szlusba domnasze szlobod sze tyhie, de akole in szusz in kapu bgyeruluj krismi de la tett ako patru bany de la domnu sze sze pletaszke / VI. Hașzna tirgurilor (daka ajeszta lokuluj maj dintie pe dare kreajuluj no f. 7 v dat) asa hu intre aminte meszertsie si ku legyse atseluje si vama ku rend ridikat si vini tu ajesztora, kunke ajeszte ku legyse, si ku danie krajuluj kade domni- lor, asa la parte domnilor sze remunye szlobocz. ’ A Saptile lukru. Tete sze oprit si dupe amu szau indepartat peszte maszure fakutelor si șzokasilor. I. Kunke pe domnu ke szerenditsilbr oltalmazbire ■ si o murit iobbagysuluj remasiczilor kotale si fere atsela sze kade, asa dupe muritu iobbagysuluj pentru szkriszore ioszagu a luj, au intre szerendits imporcziture, nitsi uri fel de plata, au tapsa sze nu'tyhie szlobod a lua. II. Tsel vendut, tsel sztyimbat, au leszat ku morte din preczu atsela ioszagu iobbagysuluj a zetse parte domnu sze nu le pote lua. III. A dohanyuluj, mnyeruluj,. csaruluj; untuluj, j inului, kihepeluy si alte tsele rode, kumuj a pere au dela tsine din kumpereture si au la tsine in vinzerie, iobbagysi de pe domni sze ne ajbe nitsi o szuperare, nitsi ku porunka pintru sztrinszura- si pentru adunare ioszaguluj kend a vre sze. vingye nitsi ku 'bany, nits in trupu sze najbe nitsi un baj, szusz remune adeka de an 1723,- 75 arkusuluj intselleptsune, kunke la szama domnilor sze remuje luatu maj de nainte, • asa 330 A. Rădufiu ; adeka kunke ' atsela bany in karile ku voje bune fakut tokmale, mintyin fere hija iob- bagysuiuj ku banyi gata domnu sze puje zosz, si de amu innainte dare sze nu szo- kotaszke, atsela pretsepe, kunke atseluje kompereture de nainte lenge legysi intșel- leptsurie amu szpusze, daka ■ domni tomna la szuksigu lor sze kumpere ku tirguitu in forma atsela netsi sztreini karile pentru tirguitu la hatar ar vre sze vie, nitsi kum sze nu sze opraszke;'nitsi iobbagysi pentru ioszagu tsel vunzare kum de du- tsere ajire.nits ku fakutu, nits ku'porunka sze nu le fake szuperare, adeka la oka ajesztue ioszagu iobbagysilor nits ka kum sze- nu sze czie, de kum sze proszti // f. 8 r tokmeszk ku leturenyi, daka preczu ioszaguluj domnu kumuj foszt tokmala sze puje zosz mintin, in atsela forma pots trei ku tirgu -tsel dintie, asa' altal kunke ioszagu tsel de vunzaru ku maszure drapte si ku masa sze sze jee, in ejaszta forma vunzaru iobbagysilor sze tyhie szlobod, si fere voje lor domnu szo la vunzare nu fake ku terie. x ' IV. Vore kum tete nyersigu, ku paguba alczilora- ku legyse czari oprește, tomna asa din kereskedetu eletuluj si vore kare din roda in berluit ku paguba iobbagysilor szlobod'sze nu tyhie. V. Iobbagysi nitsi kâ kum nuj false de frike la morile -domnuluj, sze tyhie szlobod akar la karile mori a matsina. VI. Krismi arenda,1 kare intimyile lokur fere legyse sze adusz in luntru, de amu oprite sze tyhie, kunke la atsela’ iobbagysu nitsi kum sze nu sze fake ku terie. VII. Porczie din gunoj dupe ajeszta sze remiye atsela in forma, kunke iob- bagysu ' gunoju a szo sohânu, a domnilor au in zsie akar unde in lukru domnu- luj sze tyhie tartouz a porta. , VIII. La uni domni pene amu legysa foszt fere legyse, si ne szokuitye gin-, szkilor zmulszetura, asa a zetse din penile, de amu Ia szama domnilor nitsi ka kum, oprite sze tyhie jare in atsela forma. IX. La jie nor tyhi dator sze deje paj la legat iobbagysi dupe amu. X. La pasztori jiilor domnilor, asa szokotitoru de lukru, pene amu dela szaratsi o dat plata, de amu innainte sze tyhie oprite. XI. La omin domnuluj munatu la executzie; czinutu luj si fere garasu in executzie (kare in in szusz szkrisze parte szo engeduit) tselalt in tete zilile ku banyi gata plata, asa nu intraminte la hajdutsi domnuluj si puskasilor pe szaratsi au pusz traszure intinszore, nits ka kum. nu .szor engeduicz. / f. 8 v XII. La ,tse oka, kunke iobbagysi nu sze fuge, in kap de ke/ze/sie au drept maraduitu vore tse bany de la ji a lua sze nu tyhie szlobod, daka . la puszu de bany zosz pentru kezesie ku kitelensig, atsie bany ku ușura sze deje napoj. XIII. A quartyeluluj greotate' purtetore asa nu intraminte <...> pleczi date la unde pene amu adusz sze tyhie oprite. XIV. In- loku atsela unde ominilor meszarnicza -pe forma arendi sze ieszte data, kare marha obsitos si nuj harnike sze lucre. haszna iobbagysi, la tajature atseluje marha de pe domnu nu sze ketelenaszke, si inte alte forma makar de tse fele karne, nitsi ku font la szaratsi sze nu inporczaszke intra atsela tyip, kunke . ajesztue plata sze deje, de nu tajesze afare, si iobbagysi .kumuj a platse asa sze lua. . .! ' • ‘ Reglementarea urbarială din 1767 331 XV. Roda lor au la kohe akar tse elesegu luatura, au vinzerie la iobbagys ku terie nu sze bagyse domni, iare asa jinu și jinarsz sztrikate, bater de tse fele de beutura au ku butye, au ku szama itziilor la vunzerie nitsi kum sze fake ku terie, kumuj iobbagysi tsie nits la krisma afare o dat si de jinu tsel - sztrikat. au de alte beuture .sze feleluaszke, nits buczile de sert fere szlusba domnaszke sze duke, au napoi sze duke nusz dator. ■ XVI. Pana si banyi szetseri, amintre znop de lup bany de kuseit czedula, si banyi de preș danie, tomna asa gyezmasilor si a novellor pe iobbagys sze nu treaszke, si alte tsele kare fere legyse ,esz opricz. XVII. Jinuluj la al novelle au la zetse au vama hegysuluj kent sza kule- gyse tokman pe iobbagysi ku terie sze deje tonnorile lor szub vama. XVIII. Tete tsele makar ku karile numele pots gindi si in szusz amu szkrisz pontomurile nu aflas danie, tomna pusztie, si ku tete sze szterzse. XIX. .Lokurilor dupe kasza iobbagysaszke szkimbature sze nu tyhie // szlo- f. 9 r bod in alt tyip, daka pe domnilor drept aratura și ritur alta tomna ateta ku sza- ma ku bunetate si intruntyip iobbagysilor pamuntu si ritur or da, amintre o luatu pamuntu jare sza da innapoj. La opta lukru. v Dela tokmale oprite iobbagysilor si pentru a tyhie fakut bintusagulor. ■ . I. Banyi de birsag bater forma nu intraltyip, numaj ku legyse vezute pen- tru lukru in akolo szpusze, si numaj de pe. atsie iobbagysi sze pute lua, karile in szkaunu domnuluj ku bizonysagu varmegysi, unde sze tyhie szolgabiro ku suratu szo, si ku legyse el a zsudeka, de unde szel pote dutse la szkaonu varmegysi. II. Fere btîntetesu ■ birsagyilor, kend in kimpur paguba am păgubit, kunke pentru marhile munatu in luntrii drept atsela jeszte legyse, atsela ku forma sze czine. ' ■ III. In tsele la alte bintusagur, kind ku mare dreptate iobbagysi buntetuit a jerdemlelui, atsie vom fakutor de ro, den atseje kezutura au afare, kare in legyse ej gata, nu in bany, ku karile szaratsi detetori tare sze sztrika, nitsi in trupu sze nu sze buntetuaszke, de nu pentru bintusagu unu au doj si mai in szusz trij zile de lukru ku munile sze muje in kapet buntetuaszke, adeka birsagu lukru munurilor, araturile, ’szetserare, koszire si lâ vreme szuretuluj pe iobagysi domnu sze nu pote lua, de kum jenovatu anuluj in alte parte birsagu sze duke in kapet tartozousz. ■ IV. Bine pote tyhi szuș'z kunke' szo aretat, iobbagysi nits in bany, nits in trup nu sze buntetuaszke, adeka kite odate pote kede, kunke prosztu, vore kumuj ku limba szlobode, au ku trupu jenoveczit, au intalt typ, ku tsele trij zile. ku munile de bintusagu na. sze tyhie maj bun, asa atuntsen pe jel și' in trupu bun- tetesu a tyhi szukseg,. pentatse in kezutyile la atsela traba grisi, kunke kind birsagu 332 A- Răduțiu pentru trupeszk lukru pe jel sze de nainte, atuntsen jenovat: daka tare si szene-■ . tosz sze tyhiepla kezutu luj maj in szusz ku doj zeta'și-patru'makov, femeje.jare f. 9 v ku ateta korbatsur taze buntetuaszke; / de. kum maj batrin jenovatu, au- la alte sze •tyhie szlabb la vartutye,'âtsela’ ku-aresztum, daka szuksegu si kezutu la adutse ku szihe,” ku posztu ku pite uszkate si ku-apa sze . sze kinzuaszke; la' atsela' adeka . sze ”sze szokbtaszke, kunke iobbagyșu jenovat ku-- munka sza trekute sze nu tyhie fere’ trij zile,’luun'd atsela. atare, daka e.maj mare kezutt’ sze .tyhie maj lung, si rabsagu aucbintușagu erdemelui. ’.• "-7 - ■ ■■ V. D.aka . iobbagys • pentru jenovatu la timnicze1 domnaszke- a kade, - si--pune in tshere, ku. valtsagu tsheruluj,. dejeszta unde umblat” tapsa nu maj mult, de nu tsintsprezetse de grejczar ej dator șze pletaszke. ' ' 7 . VI. Jobbagysilor dupe vreme ajeszta - fere hiru' si fere engeduire kureczitura sze fake sub plata-lukruluj perdute si păgubi subt intorszu na- sze tyhie szlobod, •r : ’ inprotiva domni ” kumuj -maj- szusz. am szpusz kureczitura nu -intraltyp, de nu plata . kureczitonilor ku’ bitsu . si ku : dreptate varmegysi pote lua dela denszu, si czie sub -muna bitsu ’pue zosz. ’ <■ ' <• , -” -VII. Kunke nyegindire păduri și kreszkutu domnilor li’sze kade,--iobbagysilor nitsi la .. uni .lemn verde, si nuele dingre'dit, ’ nits de tserkur rude, au par de jie .- • fere de engeduire domnilor sze taje, si pe taie intalt hotar sze duke, kii dreptu ku lemnile’ a kereskedui na sze tyie szlobod. , . VIII. Ataelora iobbagys tse li sze kade bintusagu karile pădure sztrikâ, si lemnile ele darma, tsie fere paguba intorszu ku trij zile la lukru sze bunte- tuaszke kii’munile, de nu ku ajeszta birițusag .’sztrikatura păduri anaszta, atun'- tsen ku hatalma si putyere varmegysi ka atsie iobbagyși maj ku mult sze sze bun- tetuaszke, si domnilor pentru ajeszta sze .da azutorie, kunke atsie, pentru maj mare jinala la invacszature alczilor pre tare. buntetueszte. , IX. Ku dozețs . și • patru de makao ’sze oprește, kunke dobbagysi intra, dinsi . nitsi bany-i,, și alte rode sze , nu șze.kulage inpreuna, au kumuj szokuit- a szpur nere tete tsele. sztrinszpre sze -tyhie oprite/...... X. P.prtsilor in pădure- ku. tsaluitu munațu , luntru-, daka tsie'Jn pădure tsel oprite de. pr afla in buntetisu preczu gyindi .,.de . dbor,’pe ateta sze pletaszke. 7/ f. 10 r XI, Sztrinszura gavâtșilor si. bațutu gjdngyelor „szingur domnilor e sze kade, si iobbagysilor lukru nu szlobode, si. ku tri zile .de lukru ku munile, a tyhi oprite, inpotriva nits domnilor nu sze tyhi szlobod pe iobbagyși fere szlusba domnaszke la kulegysire gavatailor a muna. ’ , V. XII.-Nitsi Ia uni'proszt sze' porte arma, si kiride vâdăszluit a’czinere amu. ■ szpusz ku. s'zub'tri zile’de lukru bintusagu na’tyhi szlobod. XIII, Ku’ legyse parantsite si in szusz szkrisz numaj pene in vreme krisma-, riturâ. bater’in tse fele beutura, pprunka mare, si szub țri-zile ku lukru munurilor de buntetes,' de âteta or, de de kitzor.sze oprește, adeka in lokur in atsie unde jie,'iobbagyși pe pamunt domnu szo a fakut jinu szo, szub kurszu krismi dom- nuluj la sztiksigu lor de aduțșere in luntru, și al„b,e a tyhi szlobod, . . \ XIV; Si’. la munka domnaszke.’ parahteite proșztu de. la lenyisu, au- altu.,: de . jine nu sze pe jel arate, ,.ku dojșzprezetse makab sze buntetuaszke. . .-XV. .Vore tșin.e ku-paguba meszerteie domnuluj. din lokurile leturenyilbr karne sze aduke' in luntrii,.au. jel pentru .banyi sze kuteze karne a teja, pentru .ka atsela . Reglementarea urbarială din 1767 333 porunka si kontrabanda, de atetyeor, de kityeor sub tri zile ku munka munuri- lor szel buntetuaszke. - XVI. A iobbagysilor karile murit, veduva, a saptile decretum Vasziuluj al dozets si unele arkusu putyere pe szine sze sze czie, daka si la altu sze mărită, fere voje' domnilor, din kasze nu sze pote dutse, inprotiva ioszagu luj sub hatal- ma domnilor sze tyhie. XVII. Fere voje domnilor lakosi szatuluj szub munele lor sze nu kuteze lua banyi inprumut. XVIII. Sztreini fere voje si hiru domnuluj nu sze jeje in luntru, lenge atsie dupe tett Ibkur de kasze pamunturilor araturilor si riturilor' date, luate sztimbare leszatu ku morțe fere știre domnilor ku perire banylor sze sze opraszke, intra // f. 10 v atesla kezute adeka, in karile vunzare iobbagysilor ku putere lekysi au szlobozire, atsela ku stiincza domnilor si ku voje sze fake, adeka dupe fatse de stirie, fere voje si engeduala el pote da. Al novelle lukru. De atsie pe karile czietura rendu din luntru ej sze kade. I. Pe tisztie birouluj domnu'tri sza alage, dintre-atsie1 sza’tu pe unu nainte tiszturile domnuluj szlobod 'szej alage, domnu adeka pentru roatate luj pots czipa, szel si pote buntetui, in loku. birouluj tseluj czipat altu sze puje ku modrul tsel szkrisz, inprotiva notariusu si zsuraczi szatu a pune fere de domnu, pote si szlo- ■ bozi. II. Biraile pentru tse or fatse szlusbile domnilor, au pentru vore care oka - sze nu tyhie stiucz din porczie. III. Szar afla bine si szukseg la atsel kapet, kunke intre iobbagysi czipatu porczii ku modru și rendu varmegysi ku dreptu fere tsaluitura-sze marge in kapet, domnu sze grizaszke, si.d.ela biraile lokuluy sze sze jee szama, iobbagysilor fere nitsi de o greotate.' r •• ■ . . . IV. Daka domni amu szpusze luata szama trekute, domnuluj ajesztue szke- dere magyisztratusu varmegysi la lok sze adutse. V. Amu inperczite portiq/n/uluj sztrinșzore, si adutsere in munule percep- torului, szingur in muna szatuluj si inta birairol sze remuje, adeka varmegyse sze grizaszke, kunke in lukru ajesztue, domni si tisztu lor je sze nu sze mesztitse. VI. La tse danie iobbagysi lenge rendu si tokmala urbarii ajesztue domnilor szint dator, atsie in vreme lor esz dator sze le dej domnilor; kunke de la jeszte daka in napoj maradui // si ku executzie pe atsie karile in szama domnilor szo f. llr szkrisz interire sze deje, ku araduire pentru lukru ajesztora rendeluit executio/n/uluj dutka din zilile iobbagysi atsi detor intatseje forma sze pletaszke, kunke de jeszta de executzie dutka, numaj pe atsie pe karile numaj pentru tsel drept resztanczia sze muje executzie, de nu atșelora, kare pint altye lukrul domneszk la szatile sze nu je, datoris iobbagysi sze pletaszke. 334 Răduțiu VII. Kunke atsie karile in vore tse forma durer ■ rebgyadze, ku dreptate tsel jutye sze jee asutorie, dgyept atsela: daka iobbagysi si zselleri ku nyevoje szubt muna unuj domn szint, asa panaszloj -la domni, au la tiszturile atselora nainte ji sze kote szlusitura derepteczi, daka alor pe., tiszturile domnilor vore tse durere; si paguba de o kezut; atuntsen la domn. szo sze sze plinge, de ajeszta nu nyo putut bukura, sze marge la varmegyse. La atsela kezute adeka, daka ponoszu iobbagysiloi’ tokman sze kade la domnu lor, si nainte esze plingyse pentru dreptate si inke nu sze fatse, atuntsen iobbagysi drept sze marge la varmegyse. VIII. Atsela domnu, asa si a luj tiszturile, karile iobbagysi daka mere la var- megyse, au instanczia la lok maj szusz si dept atsela or buntetui, ku ajesztue intrun tyip kumuj ji ku iobbagysi pre tare fakatori sze fake si ku ji. /Pe verso:/ fasclo 46. Actor, nro 268/1769 Urbarium cum adnexis ■ MASURILE de pojon* acăul = 54,3 1. chibelul v. găleata coasa = suprafața pe care o poate cosi un om într-o zi (800—1000 st.2) falcea v. găleata feldera v. mierța fontul = 0,50 kg. găleata = 2 mierțe ița = 0,85 1. iugărul = 1100—1200—1300 st.2 mierța = 54,3 1.; 1/2 iugăr (600 st.2) sapa- = suprafața pe care o poate săpa (la vie sau la porumb) un om într-o zi (60—250 st.2) stînjenul = 1,89635 m. BANII* 1 galben = 2,25 taleri 1 taler = 2 florini renani 1 fl. r. = 3 9/17 mariași 1 mariaș = 5 2/3 groși 1 groș = 3 creițari 1 creițar = 1 2/3 dinari (= bani) GLOSAR acău v. Măsurile de Pojon acui — a măsura cu acăul Andrele — decembrie arcuș (arkus) — articol arhiomul — arhiva arkus v, arcuș așchiut — jurat * Cf. 'Wellmann, I., A parasztnep sorsa Pesi liikreben, Budapesta, 1967, p. 357. ban — dinar v. Banii berlui, birlui — a arenda biciu — estimare, prețuire binele — averea bintătui (buntetui) — a pedepsi . bintușag — pedeapsă ’ . • birșag — gloabă, amendă gyeben kelszăz evvel ezeldtt tulajdon vaHomâsainak Reglementarea urbarială din 1767 335 biruință — sesie- bizonysag -r- (om de) mărturie - .... . bubușlui — „boabe de stejeraș“. . buntetui v. bintătui , - • „ cămănărie — taxă pentru băuturi ' căplunâ — claponi . . „ căptălănie — capi-tlu : ' celșag — înșelăciune . < celui — a înșela . < . , . certare — pedeapsă : , , chibel —' găleată v. Măsurile de Pojon chiteleni, chitileni — o obliga . .. contrăbontră — contrabandă conveanteș — convent corbace — bice crămpiță — încurcătură, ceartă, pri- cină . ■ . ■ . ' ■ . creașchedeatin — neguțătorie .. cuhă — bucătărie • - cumpină — interzic, opresc czinutu — arhiva . . dept — drept,’ pentru ' domnesc — robotă doplini — a împlini, a completa 1 dutcă — groș v. Banii . . • eleseg luatura — darea ilișului eletu — hrană, bucate’ epuletyii — construcții ■ ' " ■ falce — găleată v. Măsurile de-Pojon fără obrăzie — cutezanță ' , Făurar — februarie - , fealderă — felderă v. Măsurile de Po- jon ■ felelui — a răspunde, ‘a da socoteală ' forșpont — cărăușie ’ •' ■ ‘ . garas — groș v.- Banii ’ ■ găzdușag — economie, gospodărie , grăițar — creițar v. Banii ' gule — vite netrăgăto'are, care'nu se’ pun în jug gyalocs — pedeștri, supuși făcînd sluj- ba cu palmele ' halasztui — a amîna, a păsui hatalma — puterea hărminție — vamă ‘ hegy — deal . hidoșe — poduri hilară — animale sălbatice hir — veste horinka — rachiu iagăr — vînător ilătui — a hrăni a întreține ioszag — avere, bunuri itze v. iție ’ iție — iță v. Măsurile de Pojon însimbra — a asocia cîte două vite trăgătoare la un atelaj de patru jenovatu — vinovatul . . jerdemleku — (sînt) vrednici ■ . jin — vin jinitu — venitul, întoarcerea. . ,. . kaptelenyi — membrii. ai. capitlului ■ kereskedui — a• neguțători, a vinde,- keteleni v. chiteleni , ■ / Kirindar — ianuarie . v . kohe v. cuhă konventeni — membri, ai conventului kdltsegu — cheltuială - kotelessegu — datoria kuseit — teasc . . . laiștrom — listă lakosi — locuitori legyse — lege . magnași — -magnați majă — cîntar ., ’ ’ majoriste v. măeriște maraduit — asigurare, garanție marhă — vite măcao — bețe măeriște — gospodărie alodială, de ■ ’ curte ‘ ' ■ mărădic — moștenitor ■ ,. mejdă — hotar ■ , ' meszerțsie '— măcelărie ’ " mirță — mierță v. Măsurile de Pojon ’misearnă — măcelărie ■ - mor ;— obicei - ... năpusti —: a demite , năstăni — a născoci, a scoate (la ivea- lă) - '• ' neameasțuri — construcții ’ . nyersigu — cîștigul, . obsitos — accidentat, rănit . .. ‘ ocă — motiv, vină ’ oltalmazoire — oblăduire, protecție . orokoson — veșnică - ■ panștină — robotă . Pojon — Bratislava ' pokoni — claponi ponos — plîngere, reclamație porție — dare Prier — aprilie prost — supus publicam — comitatens pungenâ — a socoti pustușag — prediu; sesie nelocuită rabs-ag — robie, detenție sămălui — a socoti sămînță — urmași . sechereșie — cărăușie simbri — a fi vrednic, a merita strînsura țării — dietă ’ ’ sureatiu — culesul viei sușig — nevoie, lipsă szerendits — săraci 336 . A. ' Răduțiu szokasu — obicei, datină szolgabiro — jurat szuksigu — nevoie, lipsă szuretyu v. sureatiu șeitaoă — teascuri șeptari'— (cei șapte) jurați șret — alice șucuțiaș — executor șucuție — execuție ■ șuhan — niciodată tartouz — dator tist — dregător tonuri — butoaie trăsuri — amenzi, gloabe tsaluaszke — înșele tyhi — a ti .. .. zlot — florin v. Banii zsie — vie zvoară, zvoră — sesie' ■ valtsag — răscumpărare varmeghie — comitat- ' r vădăslui — a vina vendică făgădoao — hanuri .' -- vidigoi — bidigănii, animale sălbatice vîji — ia se potrivi vracniță — poartă' DIE URBARIALREGELUNG DURCH MARIA THERESIA IM JAHRE 1767. DIE RUMĂNISCHEN TEXTE (Zusammenfassung) ,; Die Urbarialregelung, die Maria Theresia am 23; Januar 1767 filr Ungarn de- kretiert hat, war'bisher nur in ihrer lateinischen, deutschen, ungarischen, slowaki- schen und ruthenischen Variante bekannt. Der Verfasser stellt nun auch zwei Aus- gaben des. Urbariums in rumănischer Sprache vor: Die erste wurde 1771 in Blaj (Blasendorf) — zusammen mit der Urbarial — Tabelle —.im-Auftrag .der Urbarial- kommission des Komitats Miaramuresch gedruckt; Exemplare dieser Ausgabe wur- den auch wăhrend der Urbarialexekutionen in den rumănischen Ortschaften des Komitats Ugocsa verwendet; die zweite Auflage, eine von der ersten unabhăngige Ubersetzung, wurde im Auftrag des Komitats Satu Mare ausgefiihrt, das sie im Januar 1771 dem StatthaJterrat Ungarns zwecks Drucklegung iibersendet hat. Den Texten, die im Anhang (I, II, III) geboten werden, ist eine kurze Einlei- tung vorangestellt, in der die wichtigsten Momente der Urbarialregelung mit kon- kreten Hinweisen auf die Lage in den Komitaten Maramureșch, Ugocsa,' Satu Mare, Bihor und Arad erlăutert werden. -1 • r A DATE PRIVIND -CĂLĂTORIILE- LUI HOREA . . LA VIENA 'A . A. . • Se împlinesc/ în anul acesta, două veacuri de la prima călătorie* la Viena a dîrzului moț din Al bac, Horea, neînfricatul 1 luptător pentru libertate și dreptate socială. Despre călătoriile lui Horea la Viena aflăm următoarele date îri-'interogatoriul' -care-1 făcuse contele Jankovits'cu Cloșca în anul 1785:• ' ' ' ■- r „Dîrișii, — ne spune Cloșca' —-, au fost în trei rînduri la ' Viena. Intîiași dată (1779) Horea, Cloșca, Dumitru Todea Buta și un alt locuitor din comuna Rîul-Mafe cu numele Gavrilă. In călătoria a doua1 (-1780) au fost Horea, : Cloșba,' Christea Nicola și Gavrilă' Gnu din Comuna Rîul-Mare. ‘ Iar în călătoria, ;a treia (1782) au fost la Viena Horea, ’ Cloșca, Simion vărul lui Dumitru Todea din Rîul-Mâre; și Popă Dumitru din Certeje. Horea, adaugă Cloșca, a mai fost încă odată pentru a patra oră la Viena și anume în postul Crăciunului din 1783, și de astă dată s-a întors acasă numai tîrziu după Paști. Dar cine a fost cu Horea de astă dată la Viena dînsul nu știe. Băni de călătorie au primit totdeauna de la comunele, pe care le-au reprezentat, și anume dînsul, Cloșca a primit cîte 20 florini pentru/fiecare1 călătorie de la comunele Bucium, Abrud și Cărpiniș, iăr cît au 'primit ceilalți deputați dînsul nu poate ști. Călătoria la Viena au făcut-o totdeauna pe jos, și fiecare călătorie ținea cîte patru săptămîni dusul și patru săptămîni întorsul, și pe. lîrigă aceea mai tre- buiau să aștepte în Viena cîte patru și mai multe săptămîni. - Petițiunile către împăratul lă făcuse în două rînduri nobilul Samuil Marți din Abrud (care mai tîrziu a fost și dînsul căpitan în revoluțiune), iar a treia oră petițiunea le-a compus-o agentul Ștefan Francisc Enyedi din Viena, la care i-a trimis însuși împăratul, și tot acest Enyedi le-â făcut două copii de pe privilegiile lor, și a fost cu dînșii în audiență la împăratul. Pentru compunerea petițiunilor dînșii nu au plătit nimic nici lui Samuil Marți din. Abrud și nici agentul Enyedi din Viena"1. 11 ; în legătură cu -cele declarate de Cloșca, istoricul N. Densușianu remarca acum aproape un veac: . ( '' „în interogatoriul său, Cloșca nu amintește în- cari ani anume a fost dînsul cu Horea la Viena., Dar în petițiunea, pe .care o. înaintase Horea la cancelaria aulică in anul 17802 dînsul, Horea, ne spune expres, că * Unii datează, greșit- anul primei călătorii a lui Horea la Viena ca fiind - 1778. Vezi în acest sens: Rele Gheorghe, . Horea la Viena, în Familia, 1968, an. IV, nr. 11, p. ,6.-- - ■ - . 1 Cf. Nic. Densușianu, Revoluțiunea lui Horea, în Transilvania și Ungaria 1784—1785 Scrisă pe baza documentelor oficiale de —, București, Tip. „Românul", Carol Gobl, 1884, p. .105—106. - 2 Ibidem, p. 85. ' , . ' . . ' 22 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) . . 338 ^41. Neamțu prima sa călătorie la Viena în; afacerile/muntenilor a fost cu un an mai înainte (ante annum), adică în 1779. Iar călătoria a doua a fost apoi în lunile octombrie—noiembrie 1780, cînd petițiunea muntenilor a fost înaintată de-a dreptul la curtea imperială, (altissima signatura), și prin urmare deputății muntenilor au fost de astă dată primiți în audiență. A treia călătorie a fost în lunile martie—aprilie 1782. Petițiunea e com- pusă și semnată de agentul Enyedi și fu presentată de-a dreptul împăra- tului în audiența de la, 16. aprilie,1782 (supplex.libelluș. altissima mânu' signatus). Tot în luna lui aprilie- a anului 1782 deputății muntenilor mai' presentară împăratului și o- altă .petițiune pentru confirmarea privilegiilor date de principii Sigismund și Gavrilă Batori, George Racoți .cel bătrîn și cel tînăr,. ca să le fie. permis a aduce alimente din Ungaria liberi de vamă; așa că cele relatate de Cloșca despre călătoria a treia la Viena corespund pe deplin cu actele din. anul 1782. In fine călătoria a. patra sau cea din urmă a lui’ Horea la Viena a fost în toamna anului 17833. Horea fusese așa dar, de trei ori primit la curtea imperială,, odată în 1780, pe cînd trăia încă împărăteasa Maria Teresia, și de două ori pe timpul domniei lui losif al II-lea, în 1782 și 1784“4. In deceniul al optulea al secolului al -XVIII-lea, striviți fără milă sub călcîiul opresorilor de tot felul, moții își fac. tot mai auzit glasul plin de amărăciune și revoltă împotriva acestora, prin petiții și jalbe impresio- nante prin dramatismul situației pe . care o dezvăluie, și din care se poate reconstitui viața .aspră și chinuită a unei populații măcinată de foamete; boli și abuzuri nesfîrșite. Lupta țăranilor; ia mai întîi forme legale. „Plîngeri peste plîngeri. .. Curg plîngerile cu nemiluita și din toate părțile — după cum. observă cel mai competent istoric al răscoalei din 1784 —, către Provisorat, către Oficiul Superior minier, Tezaurariat, Comitat, Gubern, pînă la Curtea imperială. Se plîng. satele individual sau colectiv, domeniile separat, două, trei sau; toate împreună. Pornesc delegații la Zlatna, la Sibiu, la Viena, la Cancelaria aulică, la, împăratul însuși, respectiv la împărăteasa..; Lupta, petiționară-e : obsedantă, nu e deloc lipsită de curaj nici în termenii, nici în limbajul ei. Ține sub pre- siune autoritățile, în continuă corespondență, în. nesfîrșite investigații, zece ani în șir. Plîngerile țărănești concretizează în detalii greuțățile, anomaliile, calamitățile, ridică neobosit vălul de pe gravitatea sițuației nou create ... Plîngerile • curg mereu tot mai insistent, spre toate autori- tățile .. . în drumurile lor în sus și în jos actele se încrucișează, se în-' 3 „Horea — remarcă N. Densușianu — în călătoria aceasta nu a fost numai singur la Viena. în ordinul Cancelariei aulice din .13 aprilie 1784 nr. 674, se vor- bește de mai mulți deputați (deputatus'^ suos huc expeditos) și între deputății aceștia se vede a fi fost și Petru Nicola din Albac, care dimpreună cu Horea era urmărit pentru tumultul din Cîmpeni (der Nicola Petru welcher sammt Hora bereits în Wien war. M. Brukenthal către Cancelaria aulică 30 iulie 1785)“, Ibidem, p. 106, nota. 2. 4 Ibidem-, p. 106, nota. 1. Călătoriile lui Horea la Viena 339 calecă cu rezoluțiile, cu cercetările, într-o țesătură confuză greu- de urmărit în firele sale;. Imaginea în loc să se clarifice se întunecă,. sugerînd Întinderea și adîncimea nebănuită a relelor, patimilor, fierberea din care va țîșni răscoala4.*5. j Începînd din anul 1779, pornesc deputățiile țărănești la Viena. E prezent în ele de obicei Ursu Nicola zis Horea din Rîu Mare, dar și Dumitru Todea din Rîu Mare, Ion Oargă zis Cloșca din Cărpiniș, Petru Nicola și .alții6. ■ ' . . Situația ■ extrem de- grea a moților este oglindită în întreaga ei am- ploare și în-'plîngerea înfățișată în anul 1779 Curții din Viena de către delegația acestora'în. frunte cu Horea și Cloșca, ca de altfel în toate cele- lalte petiții și jalbe înaintate împăratului de la Viena7. Robota fusese sporită în ce privește stînjenii de lemne tăiate la mari depărtări și în ce privește cositul, împletitul gardurilor, săpatul șanțurilor, cărăușiile de tot felul. Defrișarea pădurilor în scopul obținerii unor modeste tere- nuri pentru cultura cerealelor a fost interzisă, islazurile și fînațurile luate, lemnele de foc, de construcții sau de confecționarea vaselor trebuiau plătite, taxele fiscale' și contribuțiile militare sporite în mod simțitor ca și muncile pentru lucrările publice; dreptul de cîrciumărit arendat unor străini, credința ortodoxă era asuprită, iar abuzurile juzilor, ale dregăto- rilor domeniali și comitatensi ca și ale arendașilor depășeau orice limită8. Plîngerea din octombrie 1780 către împăratul, respectiv împărăteasa în numele satelor și locuitorilor din Rîu Mare, Rîu Mic, Bistra și celor- lalte din comitatul Alba, și a tuturor supușilor fiscali enumeră în 9 puncte mai multe gravamine.9 Cu data de 22 august 1781 Dumitru Todea îm- preună cu Ursu Nicula adresează împreună, în Buda, unde vor fi găsit atunci pe împărat, o plîngere în nemțește. în numele întregii comune Rîu Mic.10 Începînd cu 29 nov. 1781, o cercetare asupra împrejurărilor în care s-a plîns satul Bucium împăratului scoate la iveală mai multe amănunte: „... Juzii ascultați — afirmă ei — n-au știut nimic de plîngere. Știu numai că unul din Valea Albă, Mihailă Bolonduț, pe la ajunul Sînpetru- lui a plecat cu niște locuitori de pe domeniul de sus la Viena. Ei știu numai de petiția Buciumului împreună cu Cărpiniș și Abrud-Sat către Tezaurariat. Provizorul și spânul îi învățaseră doar să nu înainteze nici o plîngere la Viena, să se-țină de rînduială: să recurgă mai întîi la spân, de acolo' la provizor, de acolo la' magistrul minier, de acolo la Sibiu, la 5 Cf. D. Prodan, Răscoala lui Horea, voi. I, București, 1979, p. 120—140. 6 Idem, Ibidem. 7 Cf. Anexele I—VII, IX—XII. 8 Cf. Z. Toth, Mișcările țărănești în Munții Apuseni pînă la 1848, București, Ed. Academiei R.P.R.,. Î955, p. 130—137 (Traducere'din 1. maghiară). . A Cf. D. Prodan, op. cit., p. 140, unde se remarcă și faptul'că Toth Zoltân consideră: această plîngere ca fiind a lui Horea și Cloșca din 1779. Horea înainta Cancelariei de la. Viena personal o petiție în a. 1780 semnată: indignus famulus Nicola Ursz incola Nagy-Aranyosiensis. Vezi N. Densușianu, op. cit., p. 85. ' 10 D. Prodan,. op. cit., p. 142. 340 Al. - Neamțu Tezaurariat și numai apoi la Viena. . -.“X1 . Mihail Bolonduț, ascultat și el hu ascunde nimic. Cînd au înțeles că cei din Cîmpeni pleacă la Viena cu o plîngere către împăratul, s-au adunat mai mulți-(înșiră 21 de nume ' în frunte cu Onu Costinaș) în casa lui Petru Giurcă, unde au hotărît să înainteze și ei plîngere împăratului, cu care să-1 trimită pe el. Pentru scrierea plîngerii au trimis pe Lupu Ceteraș la Samuil Marczi, nepotul lui Samuil Marczi/din Abrud. Cu plîngerea a plecat apoi la începutul lui August el împreună cu Ursu Horea, Dumitru Buta (Todea) și loan Suciu..Ajungînd ei la Buda, au întrebat de venirea împăratului pe soldați, care răspunseră ,căe așteptat, la 20 august. După cum a și venit. El s-a dus după amiazi la împăratul la Pesta, unde împăratul era găzduit. Prezentîndu-i memoriul, împăratul l-a primit cu. bunăvoință, l-a întrebat cu blîndețe dacă au. urbariu? I-a răspuns că au și i-a arătat pe rînd și împovărările lor ... .-.Samuil Marczi —• spune Bolonduț — cuprinsese toate satele, și Cărpinișul, Abrud-Satul, Cîmpenii, într-o singură carte-. Ajuns la Buda el a vrut să separe plîngerile Buciumului, ceea ce a făcut prin- tr-un vi'gilarum magister în nemțește. Iar memoriul comun, în limba latină, scris de Samuil Marczi, l-a dat înapoi lui loan Cloșca din Cărpiniș. Ce a făcut cu el Cloșca, el nu mai. știe, căci apoi s-au despărțit, el, Bolpn- . duț întorcîndu-se prin-Banat11.12 .- 1 în aprilie 1782 o-deputăție a țăranilor-se găsea la Viena, unde în numele, satelor Bucium,, Cărpiniș, Mușca, Rîu Mare, Rîu Mic, Baia de Arieș și Cîmpeni, cu data de 16 aprilie se ruga de-a dreptul împăratu- lui13. Cu data de 18. aprilie 1782, .deci în același timp, satele Abrud-Sat, Bistra, Cîmpeni,. Cărpiniș, Bucium și Vidra alias Rîu Mic cer împăratului reconfirmarea privilegiilor- lor de. a-și aduce. din afară’ bucate, grîu, vin, mei, ovăs, secară,, orz și altele, la care se adaugă și vinarsul fără trice- simă și vamă.14 ,. După tumultul de la Cîmpeni, din-24 mai' 1782, știrile despre Horea, ca „instigator" și purtător de cuvînt al ".moților la .Viena; devin tot mai ’ frecvente. . . . . - ■ Astfel, la 21 iunie 1782, mâi mulți locuitori, precum și unii jurați, din satul Bucium declară- că „întreaga comunitate a'satului a fost de părere'ca —.în scopul ușurării sarcinilor — să trimită un" memoriu la. înaltul tron al majestății’ sale imperiale,, prin mijlocirea lui Horea alias Nicula Urs din Rîu Mare, Cloșca loan din Cărpiniș și Cîrstea Nicula de asemenea din Rîu Mare, iobagi fiscali.. ,“15. Mărturiile cuprinse în Pro- 11 Idem, op. cit., p. 145; Anexa XIII, unde se dau declarațiile in extenso. . 12 Idem, op. cit., p. 145—146; Anexa XIII. 13 Idem, op. cit., p. 149; Anexa IV. ‘ 14 Idem, op. cit., p. 150.. Cf. și Anexa VI. 15 . Affirmant se, cum consensu totius communitatis ratione gravaminum suorum, medio, providorum Hora, alias Nicula Ursz -Nagy Aranyasiensis, Kloska luon, Kerpenysiensis, ac Kirszta Nicula aeque Nagy Aranyasiensis sic dictorum subditorum fiscalium ad Augustissimum Suae Imperatoriae Majestatis Thronum fine alleviandorum onerum Supplicem Libellum, et ad expensas itinerarias praefatis de- Călătoriile lui Horea la Viena . 341 tocolul de anchetă privind plîngerile iobagilor din Abrud, Bistra, Cîmpeni, Cărpiniș, Bucium și Vidra, înaintate împăratului de la-’ Viena, scoate în evidență în mod detailat geneza petițiilor, precum și componența dele- gațiilor țărănești, în frunte cu Horea, care au luat drumul Vienei. Deosebit de cuprinzătoare și concludentă este declarația juzilor și juraților din Albac privitoare la primele trei călătorii ale lui Horea la Viena.16 însăși Comisia de anchetă se vede nevoită să recunoască, la 28. iunie 1782, că plîngerile înaintate la Viena, precum și adunarea sumelor de bani nece- sari deputățiilor țărănești pentru călătoriile în capitala imperiului au fost făcute cu aprobarea deplină a obștei satului (sponte nemineque cogente)11. La 3 iulie 1782 șpanul domeniului superior al Zlatnei, Alexius Incze, se adresează provizorului Devai în. următorii termeni: „... azi sau ieri am aflat că Horea a plecat din nou la Viena, dar cu cine anume și cu cîți însoțitori nu. știu sigur11 (hodie aut heriita percepi, Horiam iterum Viennam dișcesisse, sed cum quo nominanter, et quot cum sociis, pro certo nescig .. J18. După numai cinci zile,, la 8 iulie 1782, pro vizorul Devai informează pe unul din. slujbașii de seamă ai domeniului că ............ Horea alias Nicola Urs, despre care domnul spân-.a -scris de curînd că a plecat' din nou la Viena, încă nu a plecat11. (Hora alias Nicolla Ursz, de quo • Dominus spanus nuperius litteris scripserat quod Viennam denuo ivisset, necdum discessit. . J.19 ‘ • ■La 5 oct. 1782 același provisor G. Devai comunică ‘ Oficiului superior minier că — potrivit relatării șpanului domeniului de sus, Alexie Incze, — „supusul fiscal Ursu Nicula alias Horea din Rîu Mare cu feluritele și coloratele sale ademeniri a strîns din nou bani de la locuitorii dome- niului de sus... și așa a luat drumul Vienei11 (subditum fiscalem N. Aranyașiensem Nikula Ursz alias Hora denuo variis suis coloratis al- lectiombus ab incolis Dominii Superioris'pecunias acquisivisse, ... con- sequerder Viennam iter suscepti).2? Proviso'rul Devai e de părere că „... îndată ce Horea se va ivi la Viena să'fie prins împreună cu cei care i s-au asociat și să fie readuși aici în Principat ' (Regius Provisoratus humillime opinaretur saepefatum Horia, quamprimum se Viennam . inși- putatis necessarias totam communitatem individualer concurrisse". Vezi Arh Statu- lui Cluj, fond. Tez. Minier, doc.' nr. 624/1782,"§ 13. Cf. si Anexa XIV. " 16 Anexa XIV, § 9. • . ’ ■ ■ ■ 17 Arh. Statului Cluj, fond Tez. Minier, doc. nr. 624/178'2: „... Quod in promo- tionem querelarum repetitis vicibus tam Altioribus Instantiis, quam Augustissimo etiam Imperatori porrectarum assensum praebuerint, et facta in ecclesiis, vel prae foribus earum per Popas et Judices propositione, de concursu ad expensas agen- tiales et deputatorum itinerarias concursuram plebem, semeț sponte, nemineque cogente obstulisse, partim individualiter per 3 cruciferos ■ persolvisse, partim vero oblatum incassandum, et inde in expensas nomine communitatum mutuo levâtam summam persolvendam venire', § 91, Abrudjalvenses ultima solum vice in promd- tionem Instantiae ad Augustissimum Thronum factam consensisse docetur § 78“. ■ 18 Arh; Stat. Cluj, fond. Tez. Minier, doc. nr. 644/1782. ' ' 19 Cf- Anexa VIII. - ' 20 Cf. Anexa IX;.D. Prodan, op. cit., p. 184—185.■ ■ * 342 -AL Neamțu nuaverit interciperetur cum suis consociis asseclis, et huc ad Principatum- capti reducerentur .. J21. La 19 oct. 1782 Tezaurariatul Minier al Transilvaniei comunică Ca- merei Aulice pentru, monetării și minerit intenția lui Horea de a merge- la Viena însoțit de cîțiva tovarăși; îl descrie drept inițiatorul principal, și instigatorul plîngerilor înaintate de supușii din domeniul Zlatnei și solicită supravegherea. lui strictă, pentru a putea fi arestat la reîntoarce- rea în Transilvania.22 încă la începutul anului următor, în 2 ianuarie 1783, șpanul dome- niului de sus, Alexie Incze,. informează că' în Albac și Certeje se fae pregătiri pentru plecarea unei noi delegații la Viena.23 La 1 mai 1783 provizorul G. Devai comunică Oficiului superior mi- nier că șpanul domeniului de sus i-a adus la cunoștință că Popa Marcu Dumitru, cu Nicula Ursu Horea, famoso antesignano, cu Cîrstul Nicula,. Ion Cloșca și cu alți trei, de toți șapte au luat drumul Vienei. Comisia a dispus să fie prinși. Din pricina călătoriei lor la Viena nu se revine la pace și liniște, la ascultare și la prestarea celor datorate, iar numeroasele cheltuieli cu asemenea călătorii slăbesc plebea, spre paguba regelui și a erariului.24 în mai 1783 o nouă delegație țărănească se găsea la Viena. Trimișii satelor Rîu Mare, Rîu Mic, Bistra, Cîmpeni, Musca, Baia de Arieș, Bu- cium, Abrud-Sat și Cărpiniș se plîngeau de o serie de abuzuri, despre care judele suprem Elias Prenticș, la 19 sept. 1783, va informa Tabla continuă25. - 21 Cf. Anexa IX. 22 Arh, Stat. Cluj, fond. O.B.A. 23.„.. . alii vero Nagy-Aranyosienses, et circuli Certes notati ante signa in corifei et populi hujus seductores nova celebrant consilia, ut adveniente primo vere Viennam turmatim ascendent, ibique clementissimos Augustissimi Imperatoris aures. novis ac aliis expositionibus' molestent" Cf. Arh. Stat. Cluj fond. Tez. Minier^ doc. nr. 50/1783. 24 Cf. Anexa X. D. Pro.dan, op. cit., -p. 194—195. 25 Textul informării: „Octo possessiones ad Dominium Zalathnense pertinentes, scilicet Nagy, et Kiss Aranyos, Topânfalva, Bisztra, Kerpenyes, Butsum, Offen- banya et Muska Augustissimo Imperatore conquerentes super eo: Imo, quod ex illis 24 hominibus et Dominio Superiori Zalathnensi interceptis, quinque utpote: Togya Dumitru, Gombos Ursz, Busztan Szimion, Andreas Pask, et Mants Petru ad capitis poenam sint condemnati non alia de causa, quam quod suis privilegiis. et altissimis resolutionibus in affectum dedicendis operam impenderint, quoque' ad Suam Majes- tatem sine praevia suorum officialium cum quibus litigant, insinuatione, recurrerint,. praeter ea quod antequam intercepti fuissent, poenam pecuniariam 10.000 Rh. flore- nos solverint, et insuper 110 hussarones, officiales dominales super illos attulerint,. . ex eo. fine ne attentarent amplius homines modo praevio terrefacti altissimas reso- lutiones' exoperari; 2do. quod , privilegia ■ sua quibus hactenus gavisi sunt, ab eo, cui clara sunt, nunquam receperint; 3l‘o quod commissari ab Excelso Regio Gubernia- transmissi in rem suam aut non inquisiverint, aut partium studio arepti justitiam juxta altissima mandata non impenderint; 4-t0 quod illis Vienna redeuntibus offi-- ciales dominales omnimodo imminentur, et ideo non pauci eorum relictis prolibus hinc inde oberrantes, fodinas suas excolere minime possint...“ (Vezi Arh. Stat. Cluj, fond Tez. Minier, doc. nr. 1136/1783. Cf. și D. Prodan, op. cit., p. 195). Călătoriile lui Horea la Viena 343 Anul 1784 se arată de la început deosebit de agitat. Astfel la 11 ia- nuarie 1784 slujbașii losif Borsai și Francisc Vizkeleti atestă că un număr de 202 iobagi din Zlatnă au' declarat „de bună voie și-nesiliți de nimeni11, în numele. comunității, că au Trimis .jalbă la împăratul de la Viena. Este vorba desigur de.petiția din 31 mai 1783 în care judele, jurații și minerii din Zlatna cer împăratului de la Viena să le acorde aceleași privilegii pe care le au minerii din - Slovacia, deoarece- ■ și. ei „îndeplinesc aceleași sarcini și execută aceleași munci“.26; : ■ Tezaurariatul. minier se vede nevoit să întreprindă o anchetă, ale cărei rezultate concludente au fost consemnate într-un amplu Protocol, încheiat la .11 februarie 1784,27 . La 23 martie 1784 spânul refera —notează Protocolul spanal al domeniului din 4 martie — că Ursu Nicula alias Horea a scris la Viena în numele locuitorilor domeniului de sus, și mai ales a celor din Albac. Horea se afla la Viena, unde plecase încă din noiembrie 1783 iar în aprilie 1784 era încă acolo,28 „în vara anului 1783 împăratul era în drum prin Banat. Plecase în aprilie, iar în 28 mai intră în Transilvania, străbătînd drumul Deva, Alba lulia, Sebeș, Miercurea, Sibiu, asaltat de plîngerile locuitorilor, printre care nu vor fi‘ lipsit nici ale celor din Munți. Stările din Munți rămaseră însă neschimbate. Atitudinea binevoitoare a împăratului n-avea decît să încurajeze, să accentueze ostilitățile. După cele trei călătorii la Viena în 1779, 1780 și 1782, spre sfîrșitul anului 1783, în postul Crăciunului Horea și cu alții porni din nou spre Viena. De astădată' Horea rămas singur întîrzie acolo pînă după Paști. împăratul era plecat la Roma și nu se întoarse decît primăvara (20 martie 1784)“.29 „Horea fu primit curînd, la 1 aprilie, în audiență de împăratul, pro- babil însoțit de același agent de la cancelarie;- Enyedi. împăratului Horea îi prezintă desigur plîngerea purtînd data de 18 martie 1784, acum în numele a 9 sate (Rîu Mare, Vidra, Cîmpeni, Bistra, Mușca, Baia de Arieș, Bucium, Abrud (Abrud-Sat) și Cărpiniș. întrucît locuitorii n-au fost ușurați pînă acum de poverile lor, repetă plîngerile lor în fața împăra- tului. Pe lîngă taxa care se plătește obișnuit fiscului, sînt supuși la dife- rite alte plăți, care nu se iau în socoteală. Pește quantumul contribuțional sub titluri necunoscute li se. ia fără să se dea vreodată satelor chitanțe. Timpul și puterile abia le ajung pentru agonisirea celor de trai, totuși uneori sînt ținuți și 14 zile în șir la lucru fie dominai, fie public. Și ei 26 Anexa XI și XII. .... 27 Cf. Protocollum investigationis, dd ' tenorem gratiosorum ordinum Excelsi Regii in Montanis et ■Monetariis Thesaurariatu's de dato 15-ta mensis Decembris anii 1783 emanatorum, circa preces communitatis oppidi montani Zalathnensis Au- gustissimo Imperatori porrecias, et via praelaudati Thesaurariatus Suprema Officio Montano communicatas, in antiqvis suis privilegiis conservări, ac ab oneribus ex parte Inclyti Comitatus eidem communitati infligi solitis liberări supplicantis, cum interventu, juxta ordines praecitatos, judici montani peractae". Cf. Arh. Stat. Cluj, fond. Tez. Minier, doc. rir. 231/1784. 28 D. Prodan, op. cit., p. 198—199. 29 Idem, op. cit., p. 205. 344 ; -Al. Neamțu nu; știu pînă unde se întinde dreptul și puterea comitatului, ca să le ceară satelor asemenea munci. Ei abia mai pot. rămîne. la casele lor de teama bătăilor și injuriilor; unii au luat 100, alții 50, unii mai multe, alții mai puține bîte. Unii au murit neputînd îndura durerea . îngrozitoare, alții au fost ținuți în mizeria închisorilor pînă și-au dat sufletul, alții și azi sînt acolo.- Se roagă iarăși ca trimișii satelor să nu mai fie bătuți sau molestați pentru că s-au plîns tronului împărătesc."30 . Cu data de 13 aprilie 1784 Cancelaria dispune ca Guberniul să treacă de-a dreptul la tratarea plîngerilor suplicanților, iar pînă la decizia asu- pra lor să-i apere pe ei și pe deputății lor împotriva oricăror persecuții nedrepte. Țăranii să plece acasă... Mereu aceiași grijă a Cancelariei ca țăranii să nu întîrzie la Viena; prezența lor e inoportună, indezirabilă.31 „Despre cum s-ă petrecut această ultimă audiență :— remarcă același mare istoric — nu se știe nimic precis. împăratul se va fi arătat contra- riat de această tergiversare, impacientat de a'ceastă întîrziere în execu- tarea ordinelor sale ... Horea simțea și el desigur ostilitatea împăratului față de nobilime, și va fi: aflat cîte ceva despre ea și la Cancelarie și în jurul său cît"a stat la Viena... Pornind rășcoala sub semnul poruncii împăratului',- rășpîndită de țărani, de Horea însuși, ultima lui audiență s-a putut preta la - legende, difuzate, nu numai printre; țărani, ci chiar și printre- nobilime".32 - ,;- ■ ALEXANDRU NEAMȚU BCU Cluj / Central University Library Cluj -■ ANEXA I <1773, Bucium^1 — Minerii din satul Bucium se plîng împăratului de la Viena că — printre altele — ,',prețul fierului al sării, al pîinii, al. seului și al tuturor alimentelor a crescut în așa măsură încît minerul nu se mai poate întreține din salariul său ..." V . .....Sacratissima Majestas Caesarea! Domine Domine Imperator! nobis semper Clementissime! Pagus Butsum Regiio Fiscalis in Mediocri Dominio Zalathnensi, et comitatu Alba Regia in asperrimis Montibus situs, ob rarissimos agros ab antiquo copiosis- simas auri fodinas' cultivat, ac ex harum, proventibus ad Regiam Auri Cambsio- nem administrantibus se alit, et hacce genuflexa Supplica ad Pedes Șacratissimae Majesta-tis prosternitur humillime conqverendo onera, qvae a -comparatione ante- cessorum sucrum succesive nimium augmentata sunt, videlicet: 30 Idem, op. cit., p. 205—206. Cf. și N. Densușianu, op. cit., p. 105—107. 31 Ibidem. . . • 32 Idem, op. cit., p. 207. 1 Data incompletă este luată de pe verso actului. Călăioriile-lui Horea la Viena 345 lmo. a 20 Annis cireiter ad neo erectam Fabricam Vitriolinam contribuimus annuatim 40 Rh.fl., retroactis 10 annis vero Fabrica haec cassata est, nihilominus nos praedictos 40 florenos Rhenenses solvimus. . 2do- pagi vicini Abrudfalva, Verespatak, Korna etc, pro lignis focalibus e territorio Buciumensi -adhibentibus annuatim ultra 5O.Rh.'fl. nobis solvebant, nune autem Regia Camera nos . ho.c beneficio privavit, ligna. tamen in territorio nostro eisdem assignantur. , 3,i0- Antecessores noștri 20 orgias lignorum focalium ad Regium Cambsoratus Officium administrabant gratis, nobis vero in deputata Officialium 8 orgiae adauctae sunt, pro his 8 orgiis qvidem Dominus Neiiman in paratis solvebat 12 fl. sed post «bitum ejusdem nihil obtinuimus. . 4'°- Comitatus nobis metalurgis a. -duobus annis novam, praeter ordinarias portiones imposuit contributionem ad Magazinum Militare in procurandis et vehen- dis lignis, tritico, et avena, in quem finem ob defectum frumentorum in spatio duorum annorum 232 florenos pro-tritico et avena in paratis solvimus. . 5'o- Vicini Krinikienses a fodinis per nos in. eorum 'territorio pro incremento Altissimi Regalis' cultivantibus, per annum a cujusvis metalurgi căpițe 20 cruciferos titulo Urbarii, etiam executione mediante,. desumunt. ■ ■ 6'°- Licet eqvi noștri deportantes mineras a contributione liberi sint, non tamen sufficiunt, sed penes boves etiam pro juvamine intertenemus precise ad montanos labores, qvi boves exempti non sunt, ideo pro duobus 1 Rh.fl.- et qvivis fossor capitis. taxam qvoque 1 Rh.fl. (praeter Camerae Regiae solvendam summam 500 Rh.fl.). Comitatul praestare cogimur. ; . 7mo- Pretium ferri,, salis, paniș, saevi omniumque victualium auctum est ita, ut fossorem priori salario intertenere non valeamus; praeterea fqdinae nostrae per tot annorum decursus jam excavatae sunt, eapropter in profunditatem cum majo- ribus expensis progredimur., Conseqventer ob. nune recensita multifaria onera, et impedimenta fodinae nostrae debilitantur, et sine Altissimo Adjutorio. successive cessabunt. ' , . Quare . pro Clemențissima Medella ante Thronunr Sacratissimae Majestațis Caesareae humi prostrati genibus flexis unanimiter ' oramus Gratiam, quatenus Sacratissima Majestas perpensis durissimis circumstantiis auri pretium pro piseta Clementissime augere,- atque a novissimis oneribus: taxa vitroli 40 Rh.fl. plus impositis 8 orgiis lignorum focalium ab intollerabili qvanto ad Magazinum prae- stando; ab urbario 20 cr. Kirnikiensibus dando, bumque contributione, Be- nignissime eliberare non gravetur. His sub Clementissimis Alis emorimur. Sacratissimae Majestatis Caesareae ' humillimi famuli . , .Tota Comuni tas Metalurgica , Pagi Regio Fisoalis Butsum in comitatu Albensi. , , . . ' : Domine, Domine etPrinceps Clernentissime! . ■ - inaudientes' desideratissimam Majestaias Vestrae Sacratisșimae-. in Inclyto hocce Magno. Transilvaniae L Principatu L praesentiam, si. quidem ab officialibus Camerae, Augustissimae . Majestatis.,?Vestraei Zalathnensi6 ;1insuperabilia. pateremur gravamina, necessitatb sumus concordi voto .et animo Majestatem.Vestram tanquam Clementissimum Dominum ' nostrom terrestrem.-elargiendae; nostrae' allevationis intuitu Supplicibus .hisce nostriș . humilime accedere; exposituri sequentia gravamina, efqvidem: ■ ' ■■ / - ■ t > ‘imo. Pagus noster 'seu communitâs' noătra'iiiuniversum computando, licet vix ex octoginta patribus familias publico . onere ferehdo' căpăcibus corisisteret, nihilo- minus quoad impositionem ordinaniae taxae cameralis ita‘ gravamur, veluti reliquae communitates. nobis circumjacentes, nobisque loiige et niimerosiores ;et potentiores; • verbi gratia, communitates1 nobis advicinantes ut sunt: Abrudfălva, Abrudbanya ■et Bucsum, in quibus 'sebrsive calculatis vix non decies pIureș quâm in'medio noștri humerantur'in individuo patres familiae eodem tamen' proiiti nps taxantur solutione,... nimirum' Abrudfălva taxatur centum pisetis auri Abrudbanya pariter, ’Bucșum. pariter,. nos aeque’ pauciores pariter, inter, quos liuila est vel'ipsis testan- tibus proportio.. • •• . ■ . ,r.: ■ ■ ,f.- . . . ■ ■ ■ 2d°-, Grayarnen est nostrum id: quod guamvis uti humilime. praemisimus prăe- specificatis communi'tatibus numero, multo pauciores et inferiores si’mus, tamen in’ occurrentibus. et. integrum Mediocre Dominium Regio Fiscale Abrudfălva communi sorte tangentibus, nulla’/habi-tai1 prop’ortione quantitatis individuorum, eorumque ’ qualitatis, ita gravamur, talique repartitione expensarum premimur tanquam una e potehtioribus et numerpsiofibus‘ illis communitaitibus. Cum. autem ‘supplicatae ■ hujus proportionis' adaequâtionem ’ licet frequentius apud officiales- nostros sollici- tatam consequi baud potuissemus, nuric ad extremum. . ' ■'Supplices'-Majestațem Veștram Sacratissimam in aequitatis Administrationem Divinițus concessăm et ordinatam de genu de oramur, dignabitur Majestas Vestra Sacratissima ex innata' șibi erga similes nobis applicațos clementia/ intuitu praemis- - sarum nostrarum' petitionum, per constitutos Dominos Camerae Officiales habita ratione quantitatis et qualitatis communitațum aequam .propbrtionem observări ele- Călătoriile lui Horea la Viena • 347 menter jubere; Clementissimam praestolantes resolutionem et ordinationem emo- rimur. ■ ■; ' ■ ■ . Majestatis Vestrae Sacratissimae ... < ■ . . l . • humiles perpetuoque subjecti . ■ 1 . ■ iobbagion.es Regio Fiscales, Ibidem, doc. nr; 964/1773; copie. . Universa, communitas. Pagi • . , - . .. Kerpenyes ad inferior a Dominium.Zalathnae pertinentis. . • . ■ •• ANEXA JII . ■ ■ ’ ■ ■ .. .......... ■ ’ ■ ive . ■ . " ' '■" <1780>1, Rîu Măre — Iobagii fiscali din satul Rîu Mare' (Ălbac) se plîng împăra- tului de la Viena că contribuțiile care apasă pe umerii lor au crescut în așa măsură, și au ajuns la așa stare de sărăcie, încît’mulți sînt siliți să cerșească. . Augustissime Rpmanorum Imperator, Rex et Corregens, nec non Regnorum . Hungariae, ac Bohemiae haereditarius, Transilvaniaeque Magnus Princeps! ............Domine Domine naturaliter clementissime! . ■ Quando qvidem in subsequentibus qverelis nostris spatio 5 et quod excedit annorum ab Inferioribus judicatibus, nullurn sublevamen impetrare possimus, ne- cessiitămur, ad ' clementiam linpenatoriae Majestatis Vestrae qvam humillime recurrere, demississime expohentes eâ, qvae illegalia, et onerosa esse nobis videntur, utpote quae seqvenția Puncta declarant: ■ • Regia contributio nimium qvantum accrevisse animadvertimus ex eo, qvod • lo Omne individum in censum eapitalem 5 fl. 12 cr. a duobus bobus 1 fl. et conseqventer, a tribus vaccis triginta ovibus etc. solvere tenetur. ■ 2^0 Neogami complures, cum patribusr familias, aeqvaliter contribuere adi- guntur. 3'0 Oneri nobis est id qvoque, qvod pro pauperibus, mendicis, et, coecis, surdis item, et claudis, nec nan. ipsis mortuis, et etiam profugis, /Tabellas tributărias, ante elapsa tempora ingressis, (qvod qvantum contributionale nimium qvantum elevat) solvere communitas nostră cogatur. ' ‘ . 4'o Premit nos id etiam, qvod natunalia, ut pote, triticum, avena, foenum, etc. pro miliția administrata, qvae annuatim mox 100 mox 80 fl. efficiunt, nec in ratam contributionis acceptentur, nec refundantur. 5'o Nec id praetermittere possumus,. qvod qvantumvis judici pagano pro officio sustentando communitas nostra 80 fl. annuatim pendere soleat, iile nihilominus, pro qvibusvis officiosis actibus, et gressibus 51 cr. erigat, eț nec se loco eousque movet; donec dictum honorarium eidem praevie numeretur, ubi tămen. in, aliis 1 Anul este stabilit după conținutul documentului, unde se menționează: „anno proximo praeterito 2779“. 348 Al. Neamțu pagis consvetudinarium est, judicem paganum pro uno, alterove crucifero in. offi- ciosis assistere debere ac teneri. 6'o Qvod idem judex in plebe contribuente, nimium quantum dominetur, unde evenit anno proxime praeterito 1779 ut absque supputata ratione cum communitate. nostra, super incassatione: .quanti contnibutionalis, pagum nostrum tangentis, sub- praetextu eo, qvasi idem'pro communitate nostra Regio Perceptori 900'fl. restantia- rius mansisset, diotos 900- fl. a misera plebe extorqvere nullius pensi duxerit, qvo super legitimație ejusdemho.diedum desideratur. Haec et similia aggravia sunt clementissime Imperator, nos miseros, paulo- ad ultimas incitas redigentia, circa quae, nisi miserae Possessionis nostrae contri- buenti plebi serio consulatur, cogemur qantocyus sarcinas nostras humeris imponere, et lares relinqvere, atque panem qvotâdianum mendicando quaerere; ut igitur huie inevitabili malo in tempore prospici possit, summa cum humilitate oramus, dignetur ImperatoriaMajestas.Vestra, per. Cancelariam Transilvanico-Aulicam, tam clemen- tissime mandare, ut. in hic substrata, puncta cum adsistentia Directorali serio inqui- ratur, et'secundum rem per inquisi-tionem enascituram, nobis jus et equum impen- dantur, ac emendanda. emendentur, illegalesque extorsiones communitati nostrae restituantur,. neenon quoad impositiqnem, et exactionem contributionis certae regulae praescribantur, ne 'misera plebs, per nefas judicis ulterius aggravetur; Caesareo Reglăm clemenUam cum fidueia praestolaturi homagiali devotiorie emo- rimur. .... " ' ..... , Imperatoria.e Majestatis Vestrae . . ... ' . . . . . , ,,, , . . , humillimi subditi incolae . . . ( , .. . Possessionis Nagy Aranyas . .... . . . .. . . ; ... comitatui Albensi Inferiori ingremiatae . , in Circulo Superiori. . ... . Ibidem, doc. nr. 171/1781; copie. ■ • • ................ . - ■ - "■ . ' ■ ■ anexa iv . : ■■ 1782 aprilie 16, Viena’—• Iobagii'' fiscali din satele' Bucium, Cărpiniș, !iMușca, Rîu Mare (Albăc), Rîu Mic (Vidra), Baia de Arieș și Cîmpeni reîrioiesc plîrigerea lor către împăratul de la Viena, împotriva unor abuzuri și samavolnicii comise de slujbașii domeniului și ai comitatului. ' ’ Augustissime Imperator et Rex Apostolice ‘ • Subnotatorum pagorum ad Fiscale Dominium Zalathna pertinentium incolae tribus abhihc et quod exc'edit annis, exposuerant coram Sacro Throno, qualiter nimirum iidem tam per dorriihalem Officiblatum, quam etiam comitatensem one- rentur, in‘sequentibus: ' ' ‘ 1 Imo. Praeter consvetam taxam dominio reddendem sub variis' titulis variae exactiones in iisdem fiunt, quae grandem summam efficiunt. Călătoriile lui Horea la Viena 349 2d0- Ultra quantum cpntributionale vix . non tantumdem ab iisdemexigitur,. de quibus exactionibus-nullae iisdem recognitionales redduntur. 3"'°- Praeter dominalia onera et-publica per comitatum ad varios laborcs 'com - pelluntur, quibus vel ipsi metallurgi,. cum aerarii -et 'propriae acquisi-tionis defectu nonnunquam 14 diebus • incontinenți occupantur, et 'tales labores, seu servitia. nec rebonificantur nec in publici oneris alleviamen notantur, alia denique in priori- bus expositionibus reperibilia proposuerant, Quibus corum expositionibus clementer exauditis, remedendi gratia congrue quidem dispositum erat, șed absque effectu. Qiio viso anno' 1780 effecturri Benigae Ordinationis urgentes alteram quoque hic subseqriehtem obtiniierunt brdinationem. Incolarum possessionum ad Dominium Zalathnense pertinentium fiscalium pa- gorum bini Supplices Libelli altissima mânu signati, super diversis gravaminibus et illegalibus extorsionibus isthic exhibiti mittuntur praelaudato Regio Gubernio, eum in finem, ut facta praevie cum Thesaurariatu Regio cointelligentia super ex- positis quaerimoniis medio exmittendorum .per Tabulam Continuam Comitatus Albae Inferioris duor.um assessorum accuratam in facie loci ■ peragi curent inves- tigationem, illamque adnexa sua de puncțo ad punctum opinione quantocyus hor- sum prombyeat, simuî declarando, qualiter- si praedicțorum subditorum gravamina fundata comperirentur, tam de indemnisatione illis de. praeterito praestanda, quam de congruis remediis .pro frituro.. prospici, qualiterque in culpa. ,existentes puniri ' deb'ean't, die 30.novembriș, 1780. ' . . , In cujus obsqqium. npn defuit Regium Gubernium subsequenti anno 1781 die ' 29.-a Marții sub Numero 1989. ad ' dictam Tabulam debito • disponere, sed et, haec dispositio. șine effectu abiit, nam- etiamsl Commissarii in faciem loci delegati sinț, hi tamen, quia ex gremio querulatorum erant, investigandorum investigationem lege haud praescripta methodo peregerunt, sed ut .șaltem aliquid egisse referri possit,' meticulosiores’,’et' igriorantibres ■.exairunaruiit,4'at hec istos ad 'complemen- tum benignae’ ordinationis,' et ‘quidem absque ‘solito . corporali juramentd. ‘ Quare in homagiali subjectione rursus ad Justitiae Thronum Majestatis Ves- trae Sacratissimâe se■ corivdrtunt'de'poplite orarites,'ut Eadem'Majestas'Vestra ad- rite eruendam expositionum suarum Veritatefn, atque mariifestandarii millenorum patrum fami'lias depauperațioriem, deriique vivo' etiam ' aerario ex his accrescen- dum non mecliocrem defectum detegendum, quam'peculii quoque' Regii henervâ- tiohem rite cognoscendam dissinteressatos Commissarios ex gremio Regii Guber- nii, et Tabulae Regiâe'delegaridos clementissime1'demandare dignetur,' certo ter- mino isthoc negotaum1 per eosdem absolutum iri,: et' quidem prout in rebus Re- giorum subditorum cdrisvevisset,- ex :officio (priores enirn Cbmmissarii multum eos constiterunt)) ■-qui deinceps mediante Regio Gubernio in conformitate prioris- Benignae Dispositionis ad Thronum Majestatis Vestrae -pro altissime cognitione; ac in conservationem' eorum instituenda-normativa Regula intra certum praefixum- terminum (secus in - annos' d'eferri metuunt) promoveant. Quandoquidem fatali ex-- perien-tia doceantur (ex querulantibus enim Koszma Simion tres menses in car< ceribus detentus, 80. baculorum ietus, susținere, Danye lonucza-.cum fratre 200 in mulctam,- Kozma vero .-Afftan 100 fl. dare debuit, Tolgya Gavrile mortem e verberationibus tulit, Nyikola Petru, qui prioribus annis duos menses in carceribus 350 Al. Neamțu maceratus 17 fl. in mulctam solvit anno proxime praeterito ad instar malefacto- ris intra tres metas adeo fustigatus est, ut tribus mensibus viribus defecerit) orant pro ea quoque demenți dispositione, ut nullus eorum seu in bonis suis, multo minus in persona deinceps propter horsum assumtum, reeursum vexeter, pro di- rectione autem, et^conformatione suis allegatis emanaturam super hac expositione altissimam ordinationem in consveta indorsatione extrădări, supplicant, emorientes. Fiscales .subditi, pagorum Butsum, Kerpenyeș, Muszka,. Nagy et Kis Aranyas, Offenbănya, et Topanfalva ad Fiscale Dominium Zalathnense pertinentium. Viennae 16-a Apriliș 1782 Ibidem, doc. nr. 586/1782. .... . , - ANEXA V -782 aprilie 16, Viena. Minerii din satele: Abrud-sat, Bucium' și Cărpiniș re- inoiesc plîngerea lor din anul 1781 către împăratul de la Viena cerînd luare de măsuri grabnice pentru ușurarea contribuțiilor apăsătoare la care sînt supuși. Infrascripti metallurgi et incolae Pagorum Abrudfalva, Butsum, et Kerpenyeș anno proxime praeterito exponendo aggravia sua quis sequentia sunt: imo. Quod ă sex, et qubd excediț annis praeter privilegialiter constitutam dominalem Taxam multis florenis titulo auctionis, utpote Abrud} alvenses, et But- sumenses singuli 700 florenis, incolae vero Kerpenyesienses 180, et quod excedit florenis onerarentur 2do- 36 orgiae focalium lignorum praeter antiquem, consvetudinem ad Ustri- nam comparări, et devehi absque mercede exigerentur; his .in praesentiarum ad- dunt: 3110. Qupd mensura quoque auri, ex quo victitare solent,. consyeto pretio re-, dimi desveverit; exponentes autem praededucta aggravia supplicuerunt homagiali. cum devotione pro congruo remedio ad conservandos se in emolumentum aerarii, verum quamvis congrue eatenus dispositum fuisset, nihilominus tamen res non solum in antiquo manet, sed adeo vexări, șe exponunt, ut nisi specialiter iisdem subveniatur, coguntur omnia derelinquere et vitae suae aliter consulere. .. Antequam hanc peliberationem arriperent, rursum de genibus , orant Majes- tatem Vestram Sacratissimam pro ea Regio-Paterna Clementia, ut........ , lm°- Ad avertendas uberiores indebitas. illicitasque exactipnes (quae eosdem in detrimentum Summi Aerarii ad incitas. redigent) et sopiendas plurimas vexaș pro instauranda -avita tranquilitate, seu. hic abvolutum sub A. in vidimata copia Privilegium clementissime confirmare, seu tale remedium constituere, quo ipsi a praedeductis aggraviis immunes evadant. . . 2do. ut expositionis veritas eruatur, et tot illicitarum exactionum legalis resti- tutio adjudicari posset, expetunt sibi ex gremio et Officii Directoratus disinteressa- tam Comissionem delegări. Călătoriile lui .Horea la Viena 351 3,;o- Eatenus etiam. disponi,. ne.propter reițeratum -recursum- quoquo. modo multo minus corporalibus poenis. vexentur, et - . . . . 4,Q- Uț. consyevit super -edenda altissima Dispositione abhinc consvetam indor- satione extrădări. - Viennae 16-ta Aprilis 1782. . Incolae Metallurgi Pagorum Abrudfalva. ■ , Butsum et Kerpenyes Dominio Montanistico ... ' Zalathna in Transilvania adjacentium. Ibidem, doc. nr..564/1782;.copie. . . ANEXA VI 1782 aprilie 18, Viena. — Iobagii din satele Abrud, Bistra, Cîmpeni, Cărpiniș, Bu- cium și Vidra se plîng împăratului de la Viena despre greutățile care apasă asupra lor prin introducerea arendării cîrciumăritului, fiind siliți să cumpere ali- mente la preț dublu. ' . Posteaquam Inclyti Transilvaniae Principes, utpote Sigismundus) et Gabriel Bathori, Georgius item senior, ac junior Bakoci congnitum compertumque habuis- set quantam incolae, ac inhabitatores infranotatorum pagorum fiscalium, et cir- cumjacentiumAlpium asperitatem, et territorii sui sterilitatem; annonae difficul- tatem . patiantur, - non: .dubitarunt - modernorum Majestatis Vestrae ' Sacratissimăe subditorum majoreș fuluri, et, conservationi eorum prospecturi certum hic in sim- plici copia sub A (originale in Excelsa Cancellaria Transilvanico-Aulica produc- turi sunt) advolutum Priyilegium - de successore in successores elargiri, quo illi ab omni Tricesimarum et Teloniorum solutione ratipne tritjci, .vini, milii, avenae, sili- ginis, hordei, ac. quorumvis aliorum alimentorum et ■ annonae in perpetuum immu- nes et exempti fuerant, qua immunitațe-et moderni superstites tanquam successores absque, omni difficultate praecise usi ..sunt, usque ad tempora Caroliana, postmo- dum hujus pientissimi Imperatoris ac Prinoipis ■ coeperunt quidem in hoc privi- legiale usu turbări, verum nunquam adeo ligati erant, ut ab Anno proxime prae- terito 1781, quo nimirum arenda in Dominio Zalathna substituta est,- obstringun- tur, coguntur enim ab hoc tempore similia alimentaria dupplo .pretio coemere; quare necessitantur ad Clementia in Majestatis Vestrae Sacratisșimae tanquam Patris confugere de poplitibus orantes, ut advoluti Privilegii articulos et puncta in quantum ea proprios eorum usus et necessitates concernunt, clementissime rata, grata, et accepta habere, ac confirmationales desuper eisdem elargiri dignetur. Accedunt his motiva: .1. . ' i . - . ' . lmo- Quod iidem incolae planitie ac ternis arabilibus, prout et promontoriis penitus destituti sint, consequenter similia alimentaria vel ante inductam arendam magno pretio compararunt, idcirco . 2do- In praesentiarum • ab arendatore similia duplo pretio emere coguntur. . Incolae adeo jam depauperati ■ sunt per multas exactiones, ut sublato hoc privilegii beneficio in ultimam ruinam rediguntur. necesse eveniet, unde fiet 352 ' • ■ • Al.'Neămțu 4 Spectabili ac Magnifico Domino Joanni Nep. Emanueli Vili Cae- . sareo-Regiae Majestatis Primario Geometrae Domino mihi singulari- ter colendissimo . Zalathnae . Ibidem, doc. nr. 748/1782. . . ANEXA IX 1782 octombrie 5, Zlatna — „Provisorul" George Devai informează Oficiul supe- rior minier,. despre faptul că Horea ar fi luat din nou drumul Vienei și că opinia sa este că acesta să fie prins imediat ce va ajunge la Viena. 23 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) . 354 '■ . ■ Al. Neâmțu ■ - Inctytum' Supremum-Officium Montanum •’ ’ '>'■’! Spanus Dominii Superioris Zalathnensis-dominus Alexius Intze ' suis ■ "de dato- 4-a currentis exăratis litteris notificat, subditum fiscalem- N. Aranyasiensem Ni- kula Ursz alias Horia' denuo variis suis colorâtis allectionibus ab incolis Dominii Superioris pecunias acquisivisse, et quidern in specie circulus Csertyes in terrâ- . torio Topanfaiva adjacens dedit 50 florenos Rhenenses, quidnam alii praestiterint ignoratur; Mogos et Ponor dominii Episcopalis Albae , Carolinensis ingremiata loca 150. florenos appromisertmt., Quibus iile spopondit apud ‘Âugustisșimum imperatorem • praeces illorum promoturas, Lupsaienses quoque sibi allicuit, eosdem assecu- rando quod Augustisimus Imperator nihil sciat quod' illi privatorum. dominorum . subditi sint et illos a privatis dominis eliberabit et Augustissimus Imperator sibi reservabit, consequenter Viennam iter’suscepit. ' .. ■ ■ imo. Cum '-tumultus -Sophronianus'-etiam in Dominib-Superiori dnprimis exor-- tus-et abiride per .tdtumdpiincipâtum Tfanssilvariiae divulsus fuerit'' : ■ . ■ -: 2 . Râtioriista. ■ £ Călătoriile lui Horea la Viena 355 Praes. die 7-a Octobris 1782. Inclitum Supremum Officium Mon- tanum, Provisoratus Zalathnensis, iobbagionem fiscalem Nyikola Ursz alias Horia iterum Vienam movisse, spanum Superioris Dominii no- tificasse informat, quem intercipiendum et in Transsilyaniam. redu- cendum opinaretur. Ibidem, doc. nr. 1015/2782; copie.. • . ' 1 ■ ' ” ■ ' ANEXA IXt ' ' 1782 octombrie 29 — Iobagii fiscali din Rîu Mare (Âlbac), Rîu Mic (Vidra), Cîm- peni, Bistra,, Cărpiniș, Bucium, Baia' de Arieș și Mușca se plîng Tezaurariatului că măsurile preconizate de Curtea din Viena, în urma petițiilor lor adresate îm- păratului, nu au fost respectate. . Mense novissime transactb, die 27-a, tenpre humillimi Supplicis Libelli noștri de ■ novo coram Excellentiarum, Illustritatumque Vestrarum gratioso paterno con- spectu deploraveramus: quod, posteaquam fine aggraviorum nostrorum, fere ulti- mum exterminium causantium, magnis șumptibus, et fatigiis necessitati fuissemus ad Sacratissimoș Augustissimae Imperatoriae Majestatis .pedes provolvi mede- lamque gravaminum nostrorum exorassemus. Dignata fuerat Sua Majestas Sacra- tissima nos clementer exaudire, et postquam moderna aggravia nostra cum Pri- vilegiis nostris a pie reminiscentiae Imperatoribus elargitis, combinative asșum- psisset qualiter Sua Majestas Excelentiis, Illustritâtibusque Vestris desuper ju- bere dignata sit, Excellentiae, Illustritatesque Vestrae clementer dignabuntur re- cordari; et 'praeteritis diebus desuper etiam humillime supplicayeramus, ut Suae Majestatis Sacratissimae respectu noștri, et aggraviorum nostrorum edita Sacra- tissima dispositio, nos a multis miseriis, et oneribus' sublevaret,' ac finaliter ter- minaret. Unde dignatae fuerant etiam Excellentiae, Illustritatesque Vestrae ad-de- missas illas preces nostras clementer appromittere, quod ad undecimum diem currentis Mensis Clementissimam Resolutioriem elargituraesunt. ' Supplicamus ea propter ■ demissa cum submissione Excellentiis, Illustritati- busque Vestris, quatenus dignentur tot, tantasque passiones nostras, ac sumptuoșa fatigia nostra. clementer considerare, et benignam, eamque consolativam super alle- viandis gravaminibus nostris Resolutionem extrădare; ut nos quoque conquies- centes, tam Șuae Majestatis, Sacratissimae Contributionem depurare,. quam etiam vitam nostrant de die in diem alere yaleamus. Dominus Deus propter hanc be- nignitatem Exceîlentias, Illustritatesque Vestras benedicet. Nos vero usque ad finem vitae nostrae perseveramus. Excelsi Regii Thesaurarialis Consilii 29 Octobris, annno 1782. . indigni, humiles servi ‘ Possessionum Nagy, et Kis Aranyas, Vi- . dra, Topănfalva, Biszțra, Kerpenyes, But- sum, Offenbănya et Muszka incolae in ‘ ' concreto.1 Ibidem, doc. nr. 1212/1782. ' 1 In fruntea doc. stă scris: Transpositio ex Hungarico in latinum. 356 Al. Neamțu ANEXA X • 1783 mai 1, Zlatna — Provisorul domeniului Zlatna, George Devai informează Ofi- ciul superior minier despre zvonul care circulă că Horea împreună cu Cloșca Ion, cu Nicula Cîrstea și cu încă alții trei, au luat drumul Vienei. Sub ultima mensis proxime praeterlapsi Aprillis, ad me Provisorem, datis Informatoriis Litteris, Superioris Dominii localis Spanus notificat, certum ibidem esse rumorem, quod Csertesiensis Mărk Popa Dumitru ad commissionales Excelsi Regii Gubernii detentioni datus, et erga cautionales per Inclytam Tabulam Conti- nuam dimissus, cum Nicula Ursz Hora nominato famoso antesignăno, Nikula Kirsztul, Kloska Juon, et aliis tribus in concreto septem Vienam iter ceperunt1; Inclyta delegata Commissio respectu eorum . detentionis ordinatibnes facere, et circumjacentium plagorum Officiolatus superinde re'quirere non intermisit, .sed insperato sucessu conscii namque jam suorum reatuum interceptionem desitavere. Hi sunt ii qui cum nonnullis detentis et jure convehtis Plebem ad renitentiam, inobedientiam contra officiales insurectionem, praestandorum non praestationem educillaris arendae turbationem permovere, et persvasere. ’ Cujusmodi tumultus, et plebis qualium2 expositionum intituitu Investigationes praemittendo, ordinationesque edendo Excelsum Regiuni Gubernium medio Incly- tae Delegatae Commissionis Plebem communuit ad omnem obedientiam, et prae- standorum praestationem, resolutionemque propediem super querimoniarum Ple- bis expositis, et Inves’tigatis punctis edendam, et Plebi extradandam fore notifi- cavit. Cum autem iis minus contenti praenominati editionis antesignari, et pu- blicae pacis turbatores, ultro quoque Altissimas Instantias inpetitum ire non re- formident, orat Regius Provisorațus Inclytum. Caesareo Regium Supremum Offi- cium Montanum, eam ab Excelsis Instantiis exoperari dignetur. ordinationem, ut ad ■ primam eorundem Inșțantiam relegentur, imo si ad Aulicas Instantias per- venire eos contingeret, abinde remittantur. • • ; ■ Ratione enim peregrinationis eorum Vienam libere, jam suscepta pax, tran- quilitasque non restituetur, Plebs âd obedientiam non praestandorum praestatio- nem non componetur, qvih sumptibus iii similes peregrinationes hucdum etiam numerosis a Plebe desumptis enervatur, cum manifesto Regii et Publici Aerarii detrimento gravi valde. Zalathnae l-a Maij 1783 , Georgius Devai . Cameralis Provisor , Georgius Mateovitch - de Bur Szent Gyorgy ' C. R. Cameralis Rationista 1 In copie este scris: interceperut, apoi corectar în iter ceperunt. * Cuv. qualium, repetat. Călătoriile lui Horea la Viena 357 Ad Inclytum Supremum Officium Montanum Provisoratus Zalath- nensis opinativa informatic, super Tumultus in Superiori Dominio concitati, nonnullis antessignanis Viennam ivisse relatis ad primam eorum Instantiam fine reducendae publicae tranquillitatis i 'elegari petitis. Ibidem, fond OBA, doc. nr. 461/1783; copie. ANEXA XI 1733 mai 31, Zlatna — Judele, jurații și minerii din orașul Zlatna cer împăratu- lui de la Viena să le acorde aceleași privilegii pe care le au minerii de la mi- nele ■ din Bistrița și Cremniz (Slovacia) deoarece și ei „îndeplinesc aceleași sarcini și fac aceleași munci". în caz că nu li se va veni în ajutor vor fi siliți să emigreze. Sacratissima Caesareo Regia Majestas! ■ Oppidum montanum Zalathna Baya repetit preces suas, et supplicat altissi- mam resolutionem'super eo: ' • . ■ ’ 1°- In priori adventu mandavit Sacratissima sua Majestas, ut ad tenorem privilegiorum nostrorum instantiam Oppidum Zalathna exhibeat, qvam confectam cum privilegiis in paribus Sacratissimae Suae Majestati Carolinae admanuavimus, sed nihil soimus, an Resolutio supervenerit, vel nulla? qvia nobis hactenus nihil ihtimatum est. ' 2°- Nos Zalathnenses montanistae rogamus eadem Privilegia, prouti in Bisz- tritz et Cremnitz Baja existunt, qvia nos Caesareo Regi as Fabricas, Huttam, Fo- dinas, et monetarias operationes cum lignis, carbonibus, et,.,aliis seorsum necessa- riis reqvisitis intertenemus, et ad nutum subministramus. ■ ;. 3"'o- Si Sacratissima Majestas demandat, dări milites, nos toties qvoties de- dimus, et in futurum dabimus; sed ab. annis 11 a quo Comitatenes nobis imperare coeperant, sumus oppressi et aggravati, etiam fodinae debilitantur, qvia debite; la- borare npn'.possumus, exinde nobis et. Sacratissimae Majestati damna proveniunt. 4'°- Non scimus,. an Sacratissimae Majestatis vel Comitatensibus mandatis prius obedire teneamur? Multa qvidem gravamina -substernenda haberemus, sed ea proponere non audemus;.: ideo petimus deputari Commissionem ex ..parte Ca- merae. Regiae, et ex nobis subjecta duo capacia per nos pro legitimatione seli- genda. ■. . c • • ' - 5p- Nos miseri et perseqvuti monticolae Zalathnenses omnes ad pedes Sacra- tissimae • Majestatis in copia prosternere desideramus, sed in effectum deducere non valemus ustrina,: .fodinae, aliaeque manipulatipnes a cursu laborum impe- direntur. , ■; .. t 6°- Si nobis Sua Majestas Sacratissima de praesenti non succurrerit, nos ob graviora onera ,hinc inde dispergi cogimur. Super qvibus petitis . , 358 Al. Neamțu 7°- Clementissimam resolutionem nobis oppidanis Montanistis extrădări, ad- manuarique humillime instamus. " " Zalathnae die 31-a Maij 1783. ' ' • * . 1 <1 Index, jurati, et montanistae Oppidi Montani Zalathna Baya. Ibidem, doc. nr. 23/1784; copie. ANEXA XII 1784 ianuarie 11, Zlatna — Slujbașii ’losif Borsai și Francisc Vizkeleti atestă că un număr de 202 iobagi din Zlatna au declarat „de bună voie și nesiliți de ni- meni" în numele comunității din Zlatna, că au trimis petiție la împăratul de-la Viena. Infrascnipti tenore , praesentium memoriae corrimendamus et attestamus, quod anno isthoc currente Millesimo septingentesimo octuogesimo quarto die vero 6-a, 8-va, 9-a et 10-a mensis currentis Januarii in praesentiam noștri comparantes pro- vidi subditi fiscales et incolae Zalathnenses signanter Krisăn Dan, Feneser Jânk, Kirste Toma, Szkrobotye Dumitru, Danilla Dan, Ilie Petrucz, Dsurds Nysztor, Csiz- măs Petrucz, Dsurds luon, Szlavas Szimion, Mogutz 'Medre, Roffi luon, Balsa Dan, Tronkes Nutz, Onutz Atym, luonetye Dân, Hendre Juon, Irimie Pask, Hendre Kretsun, Medrucz Mihailla, Jenye Petru, Hendre Kretsun junior, Opre Luka, Roska Gligor, Petrus Petrucz, Skorobotye luon, Szkorobotye Ștefan, Magda Medre, Mnyil- gos Gyorgye, Porkar Szimion, Petka Togyer, Porkar luon, Hora Pețrucz, Vaszilie Medre, Rusz Dân, Paul Vaszilie, Luka Petrucz, Jânk Ruszân, Luka Gyorgy, Jănk Ursz, Serban Lazar, Jânk Petrucz, Jank Toma, Lâzâr Gyorgy,' Magda Petru, Rusz Ruszân, Onutz Ruszân, Taniszlau Atyim, Musa luon, Feneser Gyorgy, Mogutz luon, Mărsinân Sztăn, Damian Togyer, Frister Josziv, Biroucz Medre, Popa Pe- tru, Onutz Atyim, Paul Juon, Paszkulecz Petru, Csorân Togyer, Szuts Nyikula, Ponorân On, Borgyeo Medre, Nutz Ștefan, Popa Gyorgy, Szkorobotye Nyikula, Grek luon, Puskev Toma, Szkorobotye luon, Csizmâr Togyer, Tanislav luon, Faur Mi- hăly, Irimie Petru, Petrask Ruszân, Kerebeth Petrucz, Faur Atyim, Krisăn Juon, Jenye luon, Petrask Ilie, Petritsel Filimon, Dsurdsa luon, Szkorobotye Medre, Da- nilla luon, Muntyan Matej, Korpagye Angyel, Korpagye luon, Opre Medre, Totoj luon, Szirb Janos, Jânk Togyer, Kimpian Dumitru, Petrask luon, Opra Pâsty, Putza Nutz, Putza Gligor, Kimpian Szimion, Putza luon, Ursz Petru, Petrucz Szimion, Nyitza Mihaj, Pucza Togyer, Paskucz Petru, Man Paskutz, Pastyulesk Pasty, Pas- tyulesk Petru, Kimpian Petru, Kimpian luon, Porkar luon, Milgos luon, Vaszilie Luka, Paul Petru, Magda Mihăly, Muntyan Mihaly, Demian Petrucz, Paul Luka, Vaszilie Filip, Irimie Pasty, Butsman losziv, Jank luon, Dsurds Kretsun, Mertai Togyer, Vaszilie luon, Musa Togyer, Tyrilla luon, Vaszilie Dan, Vaszilie Gyorgy, Fika Petru, Szkorobotye Luka, Berbetse Petru, Tumus Juones, Metyesan Nyisztor, Rossa luon, Batrina Petru, Korpagye Atyim, Paskuletz Nyikula, Perik Dan, Hen- Călătoriile lui Horea la Viena 359 dre Peskutz, Jank Ștefan, Vaszilie Aron, Taniszlav Ștefan, Vaszilie ,Ăron, Taniszlav Ștefan, Mogutz luon, .Petrutz luon, .Mark luori, Todosie luon, Metyesan ■ Petru, —ank 'luon, Alb .Mihailla, Petrik Szăv, Ponorân luon, Biroucz Vaszilie, Nyisztor luon, Porkăr Andrej, Paul Dan, Roska Dan, Dregoj Vaszilie, Berbetse Szimion, Porkăr Thoma, ■ Petke Nucz, Atyim Juon, Srkorobotye,. Szkorobotye Ivăsk, Drubos Petru, Vaszilie J.uanes, Vaszilie Togyer, Kolosa Petru,’ Berbetse luon, Brudai luon, Paul Kretsun, Porkăr Mihailla, Olar Miklos, Arion luon, Vaszilie Petru, Meșter luon, Onucz Medre, Jank luon, Olar Luka, Sztenyigucz Petru, Opra Simion, . Ie- pure Petrucz, Rusz luon, Biroucz Petrucz, Danilla Dan, Vaszilie Dan, Magda Ivâsk, Abrudyan Adam, Paul luon, Tatăr luon, Jank Pentru, Boka luon, Sztennyigucz luon, Percza Togyar, Pustyilesk Antoni, Irimie Irimie, Taniszlav Gyorgye, Kim- pian luon, Tatăr Atjim, Puskex Gyorgye, Petica Dan, Bogdan luon, Petrus Du- mitru^ Porkăr luon, Taniszlav Ștefan, senior, in concreta 202 individua sponte nemineque cogente vivae vocis suae ministerio instantiam Augustissimo Imperâ-. tori recenti us nomine' communitatis hujatis Zalathnensis porrectâm, cum praescitu et annutu șuo emanatam fuisse confitendo, in conformitate suarum precum, ordi- numque Inclyti’ Regii Supremi' Officii Montani sub 3-a curentis editorum, providos luonetye luon, et Korpagye luon coincolâs suos et subditos seque fiscales hujates in suos plenipotentiarÎQs elegerint, constituerint, omnimodamque suis nominibus et in personis coram delegata comissione investigat'oria, ‘ et ubique coram quavis' videlicet instantia quâerelas suas, et gravamiha proponendi, procurând! facul- tatem attribuefint, ratăm, gr'atamque sibi futurum adpromittentes quidquid per eosdem actum procuratumque fuerit. Super cujusmodi coram nobis taliter interventa praefatorum plenipotentiario- rum constitutione et denominatione praesentes nostras singraphis et usualibus si- gillis roboratas fide mediante extradedimus litteras testimoniales. Zalathnae die 11-a Iahuarii 1784. ’ ' Josephus Borsai m.p. ’ • ■Nobilis de N. Enyed. ’ - • . . • . 1 Franciscus Emeric, Vizkeleti m.p. ' ■' nobilis de Eădem. ■ Ibdem, doc. nr.- 231/1784. ■ ' ‘ • ANEXA XIII . . , . 1782 februarie, 8 Sibiu — Extrase din Protocolul de anchetă privitor la plîngerile iobagilor din Bucium, înaintate ■ împăratului de la Viena. Declarațiile martorilor pun în evidență atît geneza petițiilor cît și componența delegațiilor plecate la Viena în frunte cu Horea. ■. - , . . .. PROTOCOriUM . . super nonnulis quaerelis per incolas Butsumenses fiscales subditos ad Dominum mediocre Zalathnense deservientes et spectantes Augustissimo Romanorum Impera- tori Domino Domino naturaliter clementissimo, ■ intuitu variorum aggraviorum 360 Al. Neamțu pârlim per comitatenses officiales, partim vero camerales Fisco-Dominales in ipsis contra praetensa eorum Privilegia exerceri solitorum, pro ponenda benignis- sima remedura humillime porrectis, ac per disinteressatos personas in easdem in- dagari petitis, ex clementissima vero Suae Majestatis Sacratissime ordinatione pro- Investigatione Instituenda vie Excelsae Imperatoriae et Caesario-Regiae Camerae in Monetariis et montanisticis Aulicae Excelso Thesaurariatui Regio in Monetariis et Montanisticis Transilvanico, die 31-a Mens Augusti a.c. gratiose transpositis ac mihi subscripto Thesaurariali Consiliario die 10-ma Mensis Septembris a.c. delatis, serie sequenti Inguisitio inchoata celebrata ac consummata exstitit. Juzii și jurații din Bucium declară la 29 novembrie 1781: . Notum... nobis est, certum ex Văile Alba bucsumensis pagi vico providum Bolonducz Mihailla, Su- perioris Dominii Zalathnensis incolis, e fiscalibus subditis circa jejunium Sancti Petri, styli veteris, anno currente, Viennam proficiscentibus se asociasse, et ascen- disse, et prout mihi Bajesan Veselie constaret, Supplicem Libellum, quem pagi But- sum incolae scribi curarunt, secum Viennam accepisse". La întrebarea dacă le-a fost interzis să recurgă la instanțe superioare, juzii răspund: . Dominus Provisor, et etiam Spanus Dominalis publicavit nobis ad evitandas varias confusiones, et inquietudines tam officialibus, quam Instantiis, ac nobis ipsis causandas ne ullas Instantias vel Memorialia Viennam promoveat, ve- rum debitus ordo observetur, ut primo recurratur ad Spanum, abinde ad dominum Provisorem, exinde ad dominum Supremun Montium Magistratum, inde Cibinium ad Cameram seu Excelsum Thesaurariatum et sic. tandem Viennam non nisi re- cursus fiat“. * ■ ' Concludentă este și declarația făcută la 1 dec. 1781 de Bolonduț Mihailă, la întrebarea dacă știe că obștea satului Bucium a înaintat împăratului de la Viena un „Memoriu", cine l-a scris și cine l-a dus la Viena? (An constitutus sciat, quod pagi Butsuin communitas Memoriale quodpiam Augustissimo Imperatori porrexerit, per quem scribi curavit, et quis illud Viennam detulerit?): . Omnino scio — declară Bolonduț — dum enim pagi Bustum incolae in- tellexissent Topanfalvenses incolas Viennam cum Instantia ad Imperatorem pro- fecturos, providi: Kosztinas On, Kosztinas Szimion, Cseteras Lup, Cseteras Ursz, Kolda lacob, luonul Popi, Makavei Popi, Gyorgye Popi, Skurtye Dumitru, Gyor- gyitza Todoszie, Kolda Gyorgye, Triffan Antoni, luon a lui Triffa, Petru Thodor a lui Jank lacob, Mandrucz Gavrilla, Dsurka Nikula, Botsak lacob, Csandru Gligor, Csandru Illiszie, Csandru Gyorgye, et Bolonducz Thodor, cum aliis compluribus. ' insimul in domo providi Dsurka Petru jurati convenientes consultarunt, concluse- runtque’ invicem me praesente et invitato, se velle Instantiam fieri curare, et cum illa ad Imperatorem mittere; quam praecedenter jam ante unam Septimanam die Dominico ex consensu pagensium incolarum in unum congregatorum, quibus ta- men ego non interfui, quidam Cseteras Lup Abrudbanyam missus, medio ejatis civis Samuelis Marczi, nepotis aeque Samuelis dicti scribi curavit, cui. etiam non- nulla Puncta e Privilegio Butsum pagi penes mandatum Guberniale a venerabili Călătoriile,lui Horea Za Viena 361 Capitule Albensi, sub authentico extracte, et âpud .Dangya Juon Butsumensem prae- textu non refusarum expensarum in praesens existente, et , conservări solite, ■ prout . e praelectione illius per dominum Georgium Vass ■ praeterlapso aestatis -tempore apud nos commorantem, eț in domo prdvidae Kriss'an Gyorgyiasza existentem facta sibi adnotare; recordarique poterant,-inseruerunt, et sic cum eodem-Memoriale me expediverunt; quo recepto ego me Topanfalvensibus. Hora Ursz, Buta Dumitru et Szuts Juon associando/ad 'initium mensis Augusti Budam perveni, et a militibus de adventu Imp.eratoris interogavi, qui reposuere, eundem .20-a .Augusti Budam compariturum; prout etiam advenit; quem ego promeridiano tempore Pestini.in Domo condescensionis-Suae accessi, ’praehabitumque Memoriale, humillime, porrexi, quod svaviter acceptavit,'clementer interrog.ans, an: Urbarium haberemus; cui res- pondi omnino nos habere, et etiam ex aggraviis recensui". Același- Bolunduț . Mihailă,'— la întrebarea dacă acel „Memoriu", pe care co- munitatea satului Bucium l-a făcut cu ajutorul lui Samuel Marczi, a fost înaintat într-adevăr împăratului? (dicat constițuius in veritate an, Memoriale illud, quod communitas -pagi Bucsum :medio Samuelis Marczi fieri curaverit Augustissimo por- rexerit?)-— declară, la 4 dec. 1781: ........... Memoriale illud, quod primo e pagi noștri-, concluso in separate expediri debuisset, quia Scriba Samuel Marczi cum reliquorum pagi Kerpenyes, Abrudfalva,' et Topanfalva incolarum quaerelis in unam Inștantiam commiscuisset, et expedivis- set, hocque ego intellexîssem, abinde Budam pervenieris querelas pagi Butsum in separate porrigere volui, prout etiam medio certi vigiliarum Magistri germanice con- einnari curavi, ac etiam porrexi,' Memoriale vero latino idiomate per dictam Șa- muelem Marczi. expeditam provido Kloska Juon Kerpenysiensi restitui; quidnâm vero iile cum ipso fecerit, mihi non constat, cum ego me ab ipso separaverim, et per Banatum domum rediverim; ad concinnationem vero' Memorialis germanice expediti per neminem' pagensium me jussum fuisse, sed ex meo . solum căpițe fe- cisse“. ..’ Ibidem, doc. nr. 317/1782. ’ ANEXA. XIV 1782 iunie 21, .Bucium — Extrase din Protocolul de anchetă privind plîngerile: io- bagilor din Abrud, Biștra, Cîmpeni, Cărpiniș,-.' Bucium și Vidra, înaintate împăra- tului de la'Viena. Ancheta, scoate în evidență.în.mod detaliat geneza petițiilor îna- intațe la Viena. precum și., componența delegațiilor care au înaintat petiții' împăra- tului. f ' ■ ' ■' protocollum’- r- ș • Commissionis .Investigatoriae ad. eruendam genuindm expositionem in Supi plici Libello communitatum possessionum fiscalium Abrudfalva, Bișztra,. Topan- falva, Kbrpenyes; Bucsum, et Vidra alias Kisaranyas ■ ad Dominium fisco-montanum 362 ’ -Al- Neamțu Zalathna pertinentium Augustissimo Romanorum Imperatori a.c. 1782 ratione cer- torum suorum aggraviorum porrecto, contentam medio gratiosorum Ordinum The- saurarialium die 4-ta lunii a.c. emanatorum demandatae, et die 12-a Mensis Junii inchoatae, subsequenterque continuatae. * \ Juzii și. jurați, din Albac declară: „... Recongoscunt Supplicem Libellum te- noris in quaestione-expositi Augustissimo Imperatori cum consensu communitatis pprrexisse: Quam juratorum fassionem e gremio communitatis 209 individua Com- missionem stipulantia, ad hac quaestionem' interogata unanimiter agnoverunt omni eo cum consensu eorum fuisse Libellum Supplicem concinatum, et ad Augustissi- mum Thronum’exstitisse promotum". (§ 1) . * Același lucru îl- mărturisesc bătrîndi satului Albac (sen^res pagi Nagy-Ara- nyos) în frunte cu Negre Onuț de 94 ani, spunînd: Recognoscimus-omnes Supplicem Libellum tenoris in quaestione expressi nomine • et unanimi yoto nostro, totiusque communitatis ■ nostrae Nagyaranyosiensis ad' Augustissimum- Imperatorem promo- tum fuisse". (§5) *. Declarația juzilor și juraților din Albac (Rîu-Mare), ca răspuns la întrebarea ce le-a ‘fost adresată, și anume: „quid hasce reiteratas querelas 'communitati cau- sent et per quem reipsa subditi ad easdem reiterandas incitentur?“. Se, arată cum s-a ajuns la trei călătorii ale lui Horea la Viena. „... Nostrarum tantarum reiteratarum qverelarum nullam aliam possumus assig- nare rationem, quam quod ad porrectas primis Instantiis querelas receptarum re- solutionum nullum effectum sortiri potuerimus1. Nam dum adhuc in anno 1780 super impositione taxae redemptionis servitiorum nobis onerosa, Thesaurariatui Re- gio aggravium nostrum deteximus, et de relaxatione institissemus, resolutionem pluribus vicibus sollicitantes, taliter affidăbamur, quod negotium nostrum ad Ex- celsam Cameram Aulicam esset promotum, unde gratiosa resdlutio praestanda ve- niret, aliquo țempore cum summa aviditate exspectantes, sed nullum solatium re- cipientes, iterato Excelso Thesaurariatui incomodare, et de aulica resolutione scisci- tari cogebamur; sed cum tanto tempore retardaverit, inter nos quatuor pagorum judices de accelleratione riegotii consultantes, conclusimus ut Instantiam ad Thro- ' num- Suae Majestatis per expressum numerum porrigi faciamus, - quod conclusum toti communitati proponentes assensum communitatis accepimus, et sic primam instantiam nostram per providum Nikula Ursz alias Horja Viennam promovimus. Eo ipso tempore porexeramus super aggraviis exactiones, et disordonatas praestationes per vice judicem nobilium, et stationalem commissarium Josephus Komaromi ex parte I. Comitatus nobis causatas bontinentibus, ad I. Tabulam Con- tinuam, abinde rursus ad Excelsum Regium Gubernium relegati exstitimus, sed neque înde, effectivam resolutionem obținere valentes, una fidelia aliam quoque l-Sublinierile în text sînt ale noastre. ■' o Călătoriile lui. Horea la Viena 363 instantiam dicto, Nikula Ursz, Suae Majestati Sacratissimae porrigendam transpo- suimus. Qui, communitatum deputatus resolutionem quidem ab Augusta Aula nobis gratiosam retulit, qua Instantiis praelaudatis de procuranda medela injuncțum exstitit. Spe itaque infailibili. freti aliquo temporis spatio anhelando expectavimus effeotum, sed nullo suffragio subsecuto iterato Excelso Regio Gubernio incomodare necessitabamur. Unde sat gratiosa Resolutione consolați exstitimus, per appromis- sum quod nimirum Investigatoria Commissio e gremio Tabulae. I. Comitatus sine mora deleganda sit, ordinată hanc non exiquo temporis intervallo expectantes cum nullos Commissarios post inter ataș Supplieationes obținere potuerimus, denuo cum consensu Communitatum Superioris et Mediocris Dominii delegatos ad Augustam Aulam expedivimus providos Nikula Ursz, Thogya Dumitru, Kloska Juon, et Bo- londucz Mihailla, qui. iterato favorabilem adepti sunt resolutionem, qua serio in querelas nostras indagari Excelso Regio Gubernio erat injunctum, secundario adepta clementissima resolutio videbatur quidem ad accellerandum opus multum profuisse, cujuș efficatiam experti sumus, quoniam brevi subtermino per Excelsum Regium Gubernium ab Inclyta Tabula Continua Comitatus Albensis ordinați, utpote Dominus Georgius Vass, Dominus Antonius Bisztrai, et Dominus Jenei Commissarii semeț horsum contulerunt, et convocata' communitate clementissimam resolutionem publicando nos consolați sunt, sed intermissa demandata investigatione redire. Post 2 Septimanas iterato comparentes tandem Investigationis Opus susceperunt, quo peracto, ea nos appromissione tractantes, dimiserunt, quod brevi tempore Relatio- nem suam Excelso Regio Gubernio submissuri, et medelam exoperaturi sint. Nos in tam generosa appromissione nullum habuimus dubium, sed cum unus mensis post alium nulla subsecuta consolatione transierit, coacti sumus ad Incly- tam Tabulam Continuam magno numero concurrere, et tamen post multas protella- tiones nil aliud effeoimus, quam quod nobis I. Tabulla responderit, retardationis causam esse in Commissariis, appromiseritque praeterea eosdem adstricturam, ut intra triduum opus consummarent, Excelso Regio Gubernio submittendum. Nos' et triduum illud tempus terendo insumpsimus, .quo tansacto nobis semeț eatenus in- sinuantibus .datum est responsum: vellemus nos Domum conferre, cum certo certius investigationis opus per Postam ^int submissuri. Hac affidatione eo ad tercente- num numerum accumulata’ Plebs non contenta 70 Individua Cibinium" delegavit, quae accelerationem- sollicitarent, sed ne' hi aliud expoerati sunt, quam strictissi- mum mandatum ad Tabulam, et consequenter per eandem ad commissarios, ut indilate intra quindenalem .terminum relatio submittatur; posteaquam tres quin- denae et plures non obstantibus nostris sollicitationibus, et adursionibus transactae fuissent, Dominus Georgius Vass repdsuit: relationem Viennam esse expeditam, adeoque Benignam Resolutionem inde praestolari debere; quo inaudito oppressae Communitates iterato Deputatos ad Augustissimum Imperatorem delegandos con- cluserunt, et sunt tertia vice delegati providi Nikula Ursz, Nikula Kriszta, et Kloska Juon. Et haec sunt, quae nobis ansam ad reiterandas querelas naturali instinctu ne- mine Communitates persvadente, aut ineitante praebuere..(§. 9). 364 Al. Neamțu Juzii și jurații din Vidra (Kis-Aranyas), declară: . quorum intuitu ab Instantiis concernentibus nullam consolationem obti- nentes, insuportabilia nostra onera, et inde enatae miseriae nostrae nullo instigante eo pro.moverunt nostros animos, ut e consensu communi singulorum individuorum preces nostras tribus successive vicibus intra biennium reiterare et Altissimo Throno demisse substernere cum spe obbinendi levaminis șustinuerimus" (§ 15). Teodor Munteanu, iobag fiscal din Cîmpeni, în vîrstă de 98 de ani, declară: „...se positive soire non solum ex consensu et concluso judicum, juratorum emi- nentiorumque communitatis individuorum, sed et totius plebeae communitatis as- sensu concinnatas, et per Deputatos ad Augustissimum Thronum fuisse promotas preces circa privilegiorum clementissimam confirmationem et aggraviorum benig- nam medelam" (§ 22). * Judele domeniului din satul Cîmpeni, Simion Bustan, declară la 16 iunie 1782: . Fateor et agnosco Supplices Libellos cum consensu totius communitatis nostrae Suae Majestati Imperatoriae porrectos fuisse, ex hoc motivo quod ego ju- dex dominalis tune quoque existens observaverim una cum comunitate, vice ju- dicem nobilium ac insimul commissarium losephum Komâromi tempore rectifica- tionis plura pecora quam jurata fide judices et jurati ac individua se habere con- fessi sunt contributioni obnexia in Tabella exposuisse, alios dupliciter etiam con- scripsisse, et taliter etiam quantum contributionale accrescere intendisse, quibus erroribus eidem expositis nulla habita miserae plebis contribuentis ratione con- querentes, et correctionem erronee facta conscriptionis sollicitantes, durissimis ver- bis, et scomatibus affecit, et a facie sua repulit. Intollerabiles has accrescentias sen- tientes una mecum judices 4 communitatum et jurati, una cum ordinariis contri- buentibus taliter afflictis ex concluso eatenus primo primas Instantias suppliciter accessimus, sed solatio destituti me quoque id ipsum svadente, ut ad Augustum Thronum refugiamus, in id et reliquarum communitatum judicatus consensit.' Ne vero expensis fienda aggraviorum nostrorum ad Augustam Aulam promotto coram plebea communitate ignota habeatur, hic Topanfalvae primo in ecclesiis, dein in allis locis’ conclusum judicum et juratorum per Popas publicări fecimus,ac vota Ple- bis de concurrsu ad expensas expetiimus, qui unanimiter sponte nemineque co- gente exclamarunt individualiter uno grosso ad itinerarias expensas se velle con- currere, prout etiam consentiente Plebe ex parte hujus communitatis 50 Hungari- cales floreni mutuo levati, et Nikula Ursz delegato transpositi exsbiterunt, e quibus una pars jam sponte depurata est, altera in parte incassanda restat..(§ 27). * Judele cornitatens din Cîmpeni, Kotisel Simonca, de asemenea declară: „... Cum consensu totius Plebis harum 4 communitatum concinnatas, et ad Agustum Thronum usque promotos extitisse omnes tres Instantias fatetur, hoc quoque explicate uti praecedentes fatentes, quod facta de expensis supportandis in ecclesiis per Parochos publicatione lubens obtulerit quodilibet individuum unum grossum" (§ 36). * Călătoriile lui Horea la Viena . 365 Juratul Szikoje Nikula din Cîmpeni declară: • „... Cum praescitu totius Communitatis sunt promotae Viennam Instantiae, et facta in templis publicatione conduși judicum et juratorum omnes et singuli incolae libenter obtulerunt individualiter unius grossi conciirsum ad expensas, et . ultimario dum missus fuisset Nikula alias Hora Ursz, ego Szikoje Nikula duos fi- lios habens uăoratos, tres dedi grossos ad expensas itinerarias" (§ 46). * Concluzia Comisiei de anchetă, în Cîmpeni: „... Praenominatorum judicum, juratorum et Pagi seniorum fassionibus re- ceptis, comparentes in praesentiam commissionis ex plebeis Individuis 160 viri con- firmant una voce ad qvaestionum punctum 1-um elicitas judicum et juratorum fassiones, quod nimirum non solum in. promotionem querelarum suarum ad Augus- tam Aulam fiendam consenserint, sed facta in ecclesiis publicatione circa requisitas expensas ad easdem spontaneum concursum nemine cogente obtulerint" (§ 56). * Juzii și jurații din Bistra, declară la prima întrebare, „sub jurămînt" (firmis- simo obstricti juramenti sacramento): „... Cingilatim et in communi recongnoscunt cum consensu communitatis in au- diendo quod reliquae tres hujus Dominii communitates medio sui delegati aggravia sua ad Thronum Suae Majestatis promovere concluserint, sed iisdem associasse se, et sua ex parte quoque de clementissima medela institisse, communitatemque per Parochum publice in ecclesia invitasse, et ad expensas scripturisticas, et deputan- dorum itinerarias concurrere, juxta vires et libitum velint, prout et lubentes per polturam aut grossum contribuerunt, et sunt tali modalitate congesti 30 hungarica- ’ les floreni, quos deputatis binis vicibus Viennam desudantibus transposuerunt“ (§ 57). ■ * ' Tot juzii și jurații din Bistra răspund astfel lâ întrebarea comisiei de anche- tă: „An Privilegiales guaestionatas (in Supplici Libello citatas) semper prae manibus suis habuerint? vel expost et quando? unde? a quo^et qualiter in manus ipsorum d,evenerit?: ' . „... Ante circiter 26 annos per Pagi Podsaga Inclyto Comitatul Thordensi in- gremiati incolas, in aliquot pecoribus damnificati, unuș nostrum Mark Petru adivit Topanfalvensem Muntyan Țhogyerucz, et quaesivit: an prae manibus suis inter reliquas antiquas Litteras, et tales Litterae reperirentur quae in casu nostrae dam- nificationis quidpiam prodesse possent?; qui reposuit: Sunt multifariae Litterae prae manibus meis inter quas et Privilegia harum 4. Communitatum habentur, quas libenter ad defensionem transponeret, sed metueret, ne fato quopiam deprehen- derentur. Accessit itaque Mark Petru ’ eotum fungentem Spanum dominum Anto- nium Imets, rogans ut Privilegialium extradationem dicto Muntyan Togyerucz im- poneret. Quo petito accendens Muntyan Togyerucz ad extradandum persvasit, sed idem securitatem habere volens de resignatione petiit cautionem a communitate ad 500 fl., quam et praestitit; finita controversia vel potius causa privilegialibus ad manus Muntyan Togyer reportatis, iterum causatum. Superveniente alia simili ■ 366 Al. Neamțu damnificationis controversia Bale Popae Juon, idem a praefato Muntyan Togyer sibi simpliciter et absque aliquali cautione transpositas obtinuit, .illisque usus in causa -triumphavit; quae dein prae manibus suis retinuit usque quo Communitates Nagyaranyos, Vidra, et Topanfalva conclusissent, intuitu suorum aggraviorum de- putatos ad Augustissimum Thronum expedire. Quo fado accesserunt Nagyara- nyasienses Thogya Dumitru, Nikula Petru, et Nikula Ursz alias Hora et Popa Mark Dumitru ’fungens Parochus Topanfalvensis in territorio Csertes, nec non ejates Ko- tesel Daniile et Andreas Pask Communitatis nostrae judices et juratos, petentes si quae Litteralia ad validandas suas Augustissimo Imperatori substernendas preces pre manibus haberent, iisdem transponere vellent; nos itaque cointelligentes cum Bale Popa- Juon Litteras Privilegiales erga cautionem honestorum hominum de re- ferendo eisdem transposuimus apud quos actu existant" (§ 59). Juzii și jurații din Abrud declară la prima și la.a treia întrebare: „... Modo primo ex propositionibus Commissionis hujus investigatoriae in- telligimus tertiis vicibus deputatos nomine communitatum Dominiorum Superioris et Mediocris aggravia ad Augustissimam Aulam detulisse, et de clementissima me- dela institisse; curata tamen fide fateri debemus, quod de binis Suae Majestati Sa- cratissimae porrectis Supplicibus Libellis nihil huic communitati innotuerit. ■ Ast dum tertia vice humillimas preces Augustissimo Imperatori porrigendas conclu- dissent, communitates Dominii Superioris, magno numero in Domo Abrudbanyen- sis Samuelis Marczi congregati, Superioris Dominii judices, jurați et pagenses non absimiliter Butsumienses et Kerpenyesienses nos eo invitarun-t, proponendo, qualiter sua aggravia per mentionatum Samuelem Marczi consignari illaque per Supplicem Libellum Augustissimo Imperatori substernere intendant. Quibus intellectis nos quoque non solum ex parte nostra qua judices et jurati in promotionem consen- simus, sed et communitatis eotum concurentia individua votum addiderunt, et se- meț in expensas concursprum sponte obtulerunt, et quamvis hucusque nec obolum persqlverint, paratos semeț et actu offerunt ad concursum" (§ 78). „... Nullam notitiam praeexistentiae originalium privilegialium Litterarum Augustissimo Imperatori praesentatarum eousque habuimus, donec tempore puncto l-o declarati communitatum in domo Marczianae confluxus Nikula Ursz alias Hora, instantiarum et querelarum primarius delegatus, promotor produxisse, qualiter vero ad eundem, et unde pervenerint, ignoramus. Prae .manibus nostris erant quidem in pergamente scriptae sub subscriptione Serenissimi quondam Principis Sigismundi Bathori de anno 1595, die 22-a Marții Albae I-uliae emanatae ad calcem subscrip- tionibus quoque Stephani Josika cancellarii, et Joannis Balassi' secretarii munitae, nullo tamen sigillo cbrroboratae privilegiales litterae, exemptionem a trieesimă, et telonio cont;ine'ntes, quas huic Commissioni exhibuimus per judices-pagenses prout in officio succedebant de. tempore in tempiis conservatas, et devolutas, sed an vir- tute illarum usi fuerint praedecessores noștri prout ad 2-dum quaestionis punctum confessi sumus nobis non constat" (§ 80)1 * .. Călătoriile lui Horea la Viena 367 Judele și jurații, precum și „Magister Montium“ din. Bucium declară la primul punct: ■ . Instantiam praesentem Augustissimo Imperatori porrectam cum praescitu et annuentia totius communitatis concinnatam Abrudbanyae per ejatem Samuelem Marczi scriptam; subsequenterque per deputatos Nikula Ursz alias Hbrja, Nikula Kriszta, Nagy-Aranyasienses, et Kloska Juon ex Kerpenyes promotam fuisse fa- temur; quod vero omnes et singuli pagenses assensum praebuerint, vel ex eo con- firmatur, quod facta ante fores templi de expensis propositione omnes sponte suc- cursum obtulerint, in parte etiam persolverunt, quo oblato cum instantanee incas- sari ex toto non potuerit, 18 fl. vonas seu tractiles nomine communitatis sunt mutuo levati, et deputato Kloska Juon transpositi". (§. 86). , . Ibidem, doc. nr. 624/1782. . ANGABEN UBER HOREAS REISEN NACH WIEN (Z u s a m m e n f a s s u n g) In diesem Jahr (1979) erfiillen sich zwei Jahrhunderte seit der ersten Wien- Reise des Horea, des unerschrockenen Kămpfers fiir Freiheit und soziale Gerech- tigkeit. Aus diesem Anlass war der Verfasser bemiiht, aus den Archiven ein wert- volles unverdffentlichtes Quellenmaterial iiber die vier Reisen, die der tapfere Motze aus dem Erzgebirge und seine Gefăhrten in die Hauptstadt des Habsburger- reiches unternommen haben, zusammenzutragen. Das Archivmaterial bezeugt vor aliem von den Vorbereitungen, die Horea in den Ddrfern des Westgebirges und vor aliem in jenen aus der Oberen Domăne von Zlatna fiir die Reise gemacht hat. Besonders vielsagend sind die Bittschriften an den Wiener Hof sowie die Ermitt- lungen und Zeugenaussagen, aus denen im Anhang die interessantesten Fragmente abgedruckt werden. ’ INFORMAȚII PRIVIND CONSTRUIREA BISERICII DE LEMN DIN COJOCNA, JUD. CLUJ (1794—1796) In general documentele referitoare la viața economică și spirituală a satelor noastre nu sînt prea numeroase, comparativ cu cele referitoare la dezvoltarea așezărilor urbane,.a edificiilor laice sau religioase care le împodobesc. Astfel, ori ce mențiune documentară, ce se vrea nouă în pri- vința informației pe care o comportă, poate să prezinte un interes deose- bit și o contribuție binevenită la întregirea tabloului istoriat al perenității noastre pe aceste meleaguri. Curiozitatea și interesul istoricului trebuie să se manifeste în chip plenar mai cu seamă atunci cînd informațiile se referă la viața satelor din Transilvania, cu mărturii despre traiul țărăni- mii române, împovărată de greutăți și suferințe, dar și animată de nă- zuințe spre o viață mai omenească. în chip firesc aceste urme din trecutul nostru — mai îndepărtat sau mai apropiat — s-au păstrat aici ca într-un leagăn al moștenirii spirituale românești de limbă și credință, comuniune ce a reprezentat cunoscuta „lege românească”, pîrghie a existenței noastre în timp. în acest context al contribuțiilor, Protocolul păstrat în arhiva bise- ricii parohiale ortodoxe din Cojocna este demn să fie cunoscut pentru in- formațiile inedite pe care ni le aduce referitor la viața spirituală, orga- nizarea religioasă la nivelul satului, onomastica și indirect la posibilită- țile economice ale unei familii de țărani, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Manuscrisul de formă rectangulară are dimensiunile de 40/25 cm și cuprinde șase foi. Conscrierea s-a redactat în limba română, cu caractere chirilice cursive, pe un total de nouă pagini1. Din cuprinsul primei pagini aflăm că: „această carte să să știiă că iaste Protocolomu a Bisericii neunite. a Cojocnii aicia să însemnează toată felol de ajutoriu cine cu ce a ajotat Sfînta Biserică". (Fig. 1, 2). Este vorba deci de:un registru ce cuprinde în continuare numele enoriașilor și con- tribuția care și-a dat-o fiecare familie în vederea construirii bisericii de lemn. Inițial, cel care a redactat registrul (probabil popa loan Bojan) a avut în vedere, alături de rubrica în care s-a trecut numele de familie, eventual calitatea pe care o avea, alte patru diviziuni în care urmau să se treacă sumele subscrise, dar și contribuția în produse naturale, obiș- nuită și solicitată de meșterii constructori în astfel de întreprinderi. Des- 1 Protocolul bisericii ortodoxe de lemn din Cojocna (Nr. inv. 377/122) a .în- registrat, pînă la transcrierea noastră, alte două transcrieri din chirilică cu alfabet latin, prima în anul 1875, cu ocazia refacerii turnului-clopotniță,' ostenită de preotul Teodor Ciortea, următoarea, în anul 1976, datorită unui pasionat • cercetător al istoriei locale, Victor Moldovan. Hîrtia Protocolului prezintă un filigran alcătuit dintr-o stemă cu vîrful scutului articulat de două volute simetric dispuse și cîmpul fasciat. O coroană închisă stilizată surmontează scutul. 24 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 370 ♦ .parohiale ortodoxe. Cojocna. Fig: 1. Protocolul din 1794 — 95. Prima pagină .(facsimil;. Arhiva bisericii lușirea informațiilor a-fost îngreunată, pe .alocuri, de nerespectarea, pe parcurs, ’a. acestei scheme formale/ de însemnările făcute, alternativ sau de completările și corecturile, operate în timp. ■■ . .. . - Contribuțiile monetareînscrise în Protocol sînt diverse, atît în ce privește valoarea lor cît și specia; dar în general aparțin categoriilor aflate în circulație în cea de a doua.jumătate a secolului.al XVIII-lea: flo- ? - • N. SaBău ‘ Edificarea bisericii de lemn din Cojocna ■ 371 rini, mariași, creițâri; și. zloți2.. Cît -privește. produsele naturale acestea. se ■■ ■ exprimă în cupe ardelenești de grîu, cucuruz, orz . și o cantitate neglija- ' •bilă1 de. vin. ■ •..;)■ : ;y- ••-•{ ■. o. .o v .- Sumele adunate: pe . seama bisericii-.totalizează aproximativ.'50.4 flbi: rini, 36 mariași, 1400 creițâri și .Idzlot/rProdusele-naturale reprezintă o ‘'•‘-A', a ; • ■■ ■ ...■ L^î*... fesft 2 C. C. Kirițescu,- Sistemul' bănesc alL:leului ,și precursorii^ lui, voi. I, Bucu- rești; p. 125—126.. .". ' ’ l’’/ •'" . . l-A*';;. , ■ Fig. 2. Protocolul'.din 1794-795. Pagina a doua '(facsimil). Ărhiya-bisericii ■ 1 7. ' '. ‘ parohiale ortodoxe: ' Cojocna:’’ ' ■” ■ ... 372 N. Sabău cantitate de 271 cupe de grîu, 51 cupe cucuzur, 2 ferii vin și o cantitate neprecizată de orz. în protocol au fost înscriși în total un număr de 162 capi de familie, din care 95 cu specificația că aparțin la Ulița cea Mare, 59 fără preci- zări suplimentare, la sfîrșitul Protocolului. Din numărul total al înscriși- lor doar 58 au subscris diverse sume în monetele amintite și produse na- turale, 18- capi de familie au contribuit exclusiv cu produse naturale, 8 săteni o sumă la care nu se precizează specia, iar aproape jumătate din cei pomeniți (78) nu au nici o specificație în dreptul onomasticului lor. Evaluarea valorică a sumelor înregistrate ne prilejuiește o altă ob- servație în limitele căreia ni se dezvăluie existența, în sînul colectivității sătești, a unei evidențe stratificări. Numai așa se explică cum un număr redus dintre săteni, acei oameni de frunte ai satului, au subscris impor- tante sume de bani care variază între 10 și 100 florini, dovadă a unei stări materiale mai înfloritoare. Probabil și statul lor social preferențial în ca- drul comunității sătești aservite, îi făcea beneficiarii unor libertăți avan- tajoase într-o zonă ca aceea a ocnelor de sare, drepturi ce veneau să re- compenseze unele servicii pe care le-au făcut ei sau înaintașii lor, Valoarea și importanța sumelor subscrise de aceștia, (100 fl., 76 fl., 61 fl., 24 fl., etc.) ar putea fi și mai bine scoasă în relief prin unele exemplificări comparative, cu referință nemijlocită la valoarea pecuniară a unor produse sau servicii, în economia ultimului sfert al secolului al XVIII-lea. Astfel, la sfîrșitul acestei perioade o cergă de lînă (perechea) se cumpăra cu 9 fl.3, iar o oaie era vîndută, de păstorii ardeleni, în vremea de iarnă, cu 8 creițari4. în anul 1794 — anul în care s-a redactat Proto- colul — un Penticostar era cumpărat (în condițiile în care prețul de vîn- zare al cărților era destul de ridicat) cu suma de 12 taleri (aproximativ 25 1/2 fl)5, iar pentru un tablou în ulei, reprezentînd o singură persoană în mărime naturală, cunoscutul pictor transilvănean J. M. Stock (1742— 1800), încasa, la 1769', suma de 60 fl6. Valoarea sumei integrale conscrișă este evidențiată și mai pregnant prin înfățișarea sumelor retributive la unele categorii de meseriași, care prin profilul meșteșugului lor erau, în- tr-un fel, legați de construcția lăcașelor de cult. Spre exemplu, la sfîrși- tul secolului al XVIII-lea, pe șantierul bisericii mari armeano-catolice la Gherla, un zidar era plătit pentru o zi de lucru cu 42 creițari, un pie- trar cu 48 creițari, iar un lemnar cu cîțiva creițari mai puțin decît lapici- dul7. în anul 1793 simbria anuală a unui logofăt (notar) rural era de 77 fl., iar a unui cărăuș al satului, la 1799, de 90 fl. în ce privește valoarea pe- 3 I. Moga, Politica economică austriacă și comerțul Transilvaniei în sec. XVIII, în „Anuarul Institutului de Istorie Națională" (Cluj), VII (1937—1938), p. 136. 4 Șt. Meteș, Păstorii ardeleni în Principatele Române, în „Anuarul Institutului de Istorie Națională" (Cluj), III (1924—1925), nota 2 la p. 334. 5 I. Bîrlea, Însemnări din bisericile Maramureșului, București, 1909, p. 115; O. Șchiau, Cărturari și cărți în spațiul românesc medieval, Cluj-Napoca, 1978, p. 91. 6 J. Bielz, Johann Martin Stock. Un portretist transilvănean din secolul al XVIII-lea, în „Studii și Comunicări" (Sibiu), nr. 4 (1956), p. 24. 7 B. Nagy Margit, Reneszănsz es barokk Erdelyben, București, 1970, p. 122. BuooțoQ ’Bxopoqjo Bapasyg -pnwBan ad iopnBlțs bi}jzodsțp na nBjd ap b jjqag 'g -Sț^ BC U Cluj / Centra pjasiq doj -doipij q ^nqu^uoo no uuno pdnp 'uniu -wu.ad gg^t lnuo u[ jqouDjțs DipqiJ^siQ •VN30fCO:Q^Wo op oouasig EZE vuooCoj mp uuiai ap uauasiq vaMaifips 374 v; t.tK. ; . N. Sabău cuniară a unei' lucrări de. lemnărie mai importantă, așa cum de' altfel tre- buie să fi fost pentru- colectivitatea sătească și biserica de lemn, se ridica la sume apreciabile, „ după ■ cum reiese dintr-o însemnare din anul 1784, potrivit căreia,.- cunoscutului maestru -lemnar Antor Uberlachef (tl797)‘ AA i s-a■. plătit suma de 1000 fl. pentru, construcția la Cluj a podului mare . de lemn de peste Someș8. . - ■ ? ... . -Evident aprecierile comparative-de mai sus deși relative pun în eyi- ' dență efortul financiar pe care colectivitatea cojocneană l-a făcut' într-o . perioadă relativ scurtă de timp; pentru lăcașul de care aveau ătîta nevoie. Desigur, contribuția, diferențiată existentă a adus cu sine, în final, ’ la o.'distribuție preferențială a stranelor pentru bărbați aflate în naosul ..bisericii. într-o schiță de plan, întocmită de Vasile Moldovan, au fost . ; reprezentate 28 de strane ce corespundeau. la tot atîtea neamuri, dintre. ■ acelea care au contribuit în chip substanțial la înălțarea bisericii. (Fig. 3). - Printre, acestea -la loc de frunte • se aflau familiile: Nemeș, Checicheș, ,, Suciu, Metea, Raț, Roman, Orga, Corpădean, llieș etc. Fără îndoială că A erau însă destul de numeroși și cei care cu toată contribuția adusă, ocupau un loc mai puțin convenabil în această"1 rînduială. în felul acesta diferențierea. dată de starea materială a unor membri ai .colectivității se’ răsfrîhgeă și în cadrul organizării' bisericii locale,' dovadă că atît curatorul ■ ■ A principal, cît și ceilalți șase'curatori, au fost aleși dintre aceiași oameni • de frunte ai satului; care aii subscris mai mult. Lor le reveneau, probabil . într-o ..ordine'-'dinainte'., stabilită, și 'primele strane . în ' biserică (Nemeș ;' A.lex'a,'Suciu Lucă, Checicheș Nicodim, Metea Ignat? Rațu Petre, Roman ' ' Simion, Orga Teodoru). Rînduiala- amintită a stîrnit în sînul colectivității ' sătești, de-a lungul anilor; numeroase nemulțumiri și certuri care aii fost. ' . soluționate numai prin intervenția Mitropoliei din Sibiu.' .. - Așadar din totalul celor nouă pagini de Protocol pe șapte au fost înscrise numele, cu sumele sau produsele naturale subscrise. Paginile opt, nouă și zece ale Protocolului cuprind. însemnări'referitoare la materialul lemnos , procurat, cît și la o parte din. sumele sau produsele naturale cu ■ ..-care au fost retribuiți meșterii lemnari.. Astfel, în anul 1794, Nemeș - ' Alexa, Cășcașu Nicodim și Metea Ignat au plătit pentru lemnul ■— pro- babil grinzile din care urmau să se ridice pereții bisericii — adus din localitatea Pălatca (jud. Cluj) suma de 200 zloți (aproximativ 280 fl.)9.' ' O altă cantitate de lemn a fost cumpărată de Metea Ignat, de la Turda, ' cu suma de 41 fl. și 2 mariași. Aceeași persoană a plătit 7,5 fl. (?)’și 6 creițari pentru o cantităte oarecare-de șindile. Cășcaș Nicodim a chel- ■ tuit, tot pe seama bisericii, pînă în februarie ,1795, suma de 90 fh și ■ -2 mariași. în același ari curatorul Metea Ignat, a mai cumpărat „șingii“. (șindile) în valoare de 6 fl. ' ' . ; • • - ; A îh ce privește plata meșterilor deslușim o primă însemnare de 10 fl., A probabil pe anul 1794, perioadă cînd se va fi. prelucrat lemnul adus de la Pălatca. Nota din 10 iunie 1795 cuprinde retribuția pecuniară a mește- - - -8 B.'.'Nagy-'Margitî op: 'cit.,' pe 328: . ' - -• .... . ■ ■* • .'* C. C. Kirițescu,’ op. cit., p.. 126. ' j . ■ . . ■ ’ Edificarea bisericii de lemn din Cojocna 375 1®® ’«.'ț •r»“ iiii iflOW Jllllll ^•A^A. ;t • '1 •*■. . /; Fig. 4. Protocolul .din 1794—95.'Pagina a noua (facsimil). ■ ■ Arhiva bisericii parohiale ortodoxe. Cojocna. ' ' rilor, convertită în produse naturale, exprimată într-o cantitate de. 10 mierțe de grîu și cucuruzi. Mai departe-se face precizarea că „... cele- lalte care au întrecut s-au dat. pentru'bani grău cîte 4 măriași, cucuruzi - cîte 3 măriași. și aceasta să “să știe că banii pentru aceste bucate sau datu pentru lemnu de la Morășu“<(Fig; 4). ■ -®® ® ' - ' - . ’r.' / ' f ; f • .s ’ 376 ' ' . N. Sabău Biserica de lemn. din-Cojocna (Fig. 5), cu hramul „Intrarea în Bise- rică“, a fost înălțată pe o colină agrementată de livezi, ce domină locali- tatea dinspre nord, nord-vest10. Construcția lăcașului va fi început, așa după cum reiese și din Protocol, în anul 1795, iar la încheierea unui an de la acest debut .lucrările trebuie să fi fost, în cea mai bună parte,- încheiate. De altfel documentul din anul 1796; păstrat în arhiva bisericii,, consemna deja sfințirea lăcașului: . „Dumnezeescul și Sfințitul Oltar a(l) lui :Dumnezeu(l) Nostru Is. Hr.! cu darul Prea Sfîntului și de viață, făcătorului Duh prin .mina și Bla- goslovenia prea a. Sfîntului Kir Dionișie Novacoviciu Pravoslavnicul Epis- cop de Buda și a tot Ardealul, a se sluji pe Dînsul Dumnezeeasca Liturgie, . Hramul Intrarea în Biserică, Cojocna. Cu nevoința și toată cheltuiala . celui mai sus numit. Anul de la Hr. 1796“A. • . Planul bisericii de, lemn este acela al unei construcții cu pronaosul și -naosul înscrise într-un rectangul, încheiat șpre răsărit într-o absidă pentagonală decfdșată. Pereții sînt-■ construiți în tehnica cununilor ori- zontale .suprapuse (blockverban d-ul), - din bîrne potrivit de -groase, în- cheiate în cheotori în coadă în rîridunica. La capătul apusean al peretelui de miazăzi:se deschidea, odinioară-, ușa de acces în pronaosul bisericii, dovadă ■ușorii-care marcau această intrare, ușori - decorați ■ cu motive geo- metrice, ■ între care și un curios motiv’în formă de vîrf de lance. Cele opt ferestre (0,98/0,94 rn) care luminează interiorul aparțin'refacerii din i? Fișa istorică 'aflată în arhiva bisericii parohiale ortodoxe prezintă o seamă de date referitoare la viața . religioasă . și la bisericile de lemn care au precedat monumentul pe câre-1 prezentăm. Potrivit', tradiției locale o biserică de lemn ar fi existat, cu veacuri în urmă, în partea de hotar numită Pădurice (nord). O biserică .- din „lodbe" -de .gorun ce' se afla undeva pe Ulița Mare, a fost desfăcută în anul ' 1705. între 1716 și 1717 românii și-au construit, pe versantul nordic al Dealului bisericilor, un nou lăcaș din lemn de- gorun.’Pe ușorii de la intrarea pronaosului erau săpate două inscripții votive, în'limba română, cu . caractere chirilice: Fâcutu-s-a această sfîntă Beserică în anul de la facerea lumii 7225 iar de la nașterea lui Isus Hristos în 1717 în zilele înălțatului împărat al Romei Carol. Această Sfîntă Beserică- a fost (c)titorul Mureșan'Matei în luna Aprilie. Conscripția lui Buccow din anii 1760—1762 înregistra 186 de familii de români ortodocși/ doi preoți și un lăcaș de cult, cu siguranță cel ridicat în- anul 1717. Uniții erau reprezentați doar.de șapte familii și un preot. Cu tot numărul redus . al greco-catolicilor, probabil în urma presiunilor exercitate de autorități, aceștia . au intrat, prin abuz, în ștăpînirea bisericii .de. lemn ortodoxe. Aceasta -trebuie să . fi fost și explicația necesității unui nou lăcaș de cult pentru ortodocși deposedați pe nedrept' de biserică. Lăcașul din 1717 -a funcționat pînă în amil 1902 cînd s-a edificat actuala biserică de piatră. ■ V. Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din anii 1760—62, în- „Anuarul Institutului’ de Istorie. Națională" (Cluj), III (1924—1925), . p’,634.- <'-. g .- ..h Desigur ultima propoziție a documentului, -trebuie înțeleasă. mai mult ca.,o formulă de complezență, la' adresa vlădieului ortodox care v-a fi subscris o anumită sumă de bani pe seama'bisericii, dar nu'era îh firea lucrurilor să fi suportat .„toată . cheltuiala" de vreme ce Protocolul consemnează- cu limpezime „cine cu ce a ajotat Sfîntă Beserică" pentru a fi construită. Cu siguranță -suma cheltuită: pentru con- strucția bisericii și înzestrarea ei cu cele necesare trebuie să fi depășit substanțial . , totalul de 824 fl. consariși de săteni. Astfel fondul de construcție a fost doar com- pletat printr-o danie, episcopală. • ' - 378 • N. Sabău veacul trecut. Din vechile ferestre s-a păstrat doar una, mai mică (0,40/0,34 m), pe latura nordică a pronaosului. Latura de miazăzi a bisericii este înzestrată, pe toată lungimea ei, cu o prispă sprijinită de șase stîlpi simplu profilați. Intrarea deschisă ulterior în fațada apuseană este protejată de un mic pridvor rectangular, în prelungirea vestică a coamei acoperișului se înalță turnul clopotniță, nu prea înalt, de forma unei prisme cu secțiunea plană patrată, încoronat cu un coif trunchi-conic învelit acum cu tablă. Fig. 6. Deesis^ icoană pe lemn, 1784. Biserica ortodoxă din Cojocna. Edificarea bisericii de lemn din Cojocna 379 Aspectul actual al interiorului se datorează modificărilor întreprinse în anul 1875,- dată săpată pe o grindă de sub tribuna ridicată atunci în pronaosul bisericii. Refacerilor din acel an le aparțin nu numai această tribună de lemn, sprijinită pe doi stîlpi împodobiți cu motive decorative identice cu cele de la. cadrul ușii de odinioară, acum astupată, ci și iconostasul cu schelet de lemn masiv. Stîlpii principali ai fruntariului, cei care încadrează ușile diaconești, sînt decorați cu motive geometrice incizate: romburi, cruci, rozete solare și striuri. Pronaosul și naosul au primit o boltă semicilindrică unică, întărită cu patru arcuri de lemn. Altarul e acoperit cu o boltă semicilindrică iar spațiul poligonal al absidei cu o semicalotă pe nervuri. în patrimoniul bisericii ordotoxe române din Cojocna se păstrează 15 icoane pe sticlă oglindind o tematică iconografică variată și un cro- matism care, cu toată „tăria" sa determinată de juxtapunerea unor culori violente, pare surprinzător de agreabil. Alături de acestea pot fi văzute și cinci icoane pe lemn, de o valoare artistică notabilă: Deesis 0,80/0,59 m). Maica Domnului cu pruncul (0,80/0,59 m), Arhanghelul Mihail (0,58/ 0,37 m), Arhanghelul Mihail (0,80/0,59 m) și Isus binecuvîntînd (0,50/ 0,30 m). Primele 'două (Fig. 6, 7), icoane prăznicar, prezință în partea inferioară inscripții de donație, în limba română, cu caractere chirilice cursive: „Această icoană o au făcut Suci Macarie cu sotu(l) dumisale Irina 1784“ „Această icoană o au făcut Nemeș Alecsa cu soțul dumisale Marișca. Popa Ștefan". Realizate de același zugrav, icoanele prăznicar au fost dăruite de familiile Suciu și Nemeș înainte de construirea bisericii de lemn. Exem- plarele de mai sus reprezintă mărturii grăitoare ale contribuției materiale efective a enoriașilor, nu numai la înălțarea lăcașului lor, dar și la înzes- trarea lui cu cele necesare cultului, icoane, odăjdii, obiecte de cult și cii siguranță cărți liturgice. Inventarul acestei biserici a fost îmbogățit, de-a lungul anilor, cu o seamă de cărți de cult ieșite de sub teascurile tipografiilor bucureștene, tîrgoviștene și rîmnicene, dovadă grăitoare â rolului de liant, în viața spirituală a poporului român, jucat de cartea munteană care se adresa nu numai românilor din Țara Românească ci și celor din Moldova și Transilvania. Pășind pe drumul înaintașilor lor, fie ei munteni, moldoveni sau ardeleni (Macarie, Dimitrie Liubavici, Filip Moldoveanul, Coresi sau Varlaam), tipografii din Țara Românească, cu, sprijinul protectorilor lor, s-au silit să scoată din tiparnițele lor cărți' adresate tuturor, românilor. Astfel de legături, altoite pe fondul etnic" și lingvistic comun, pe nevoile spirituale și comuniunea de rit, au' întărit și mai mult conștiința de neam a poporului român. Cîteva exemplare de certă valoare dintre aceste cărți liturgice, în ciuda hotărîrilor dietelor transilvănene sau a decretelor imperiale ce 380 N. Sabău Fig. 7. Isus binecuvîntînd, icoană pe lemn. Biserica ortodoxă din Cojocna. urmăreau obstacolarea legăturilor atît de firești dintre românii transil- văneni și frații lor de peste munți12, au ajuns și la românii din această străveche așezare, învăluită de dealuri golașe, din vecinătatea nord-vestică a Cîmpiei Transilvaniei. 12 Pentru lămurire redăm fragmentar conținutul uneia dintre dispozițiile date de Maria Tereza (18 iunie 1747): „După cum am hotărît și mai înainte în ce privește, cărțile șismaticilor, așa și acum, pomenim prea grațios, să nu se îngăduie Edificarea bisericii de lemn din Cojocna 381 Din punct de vedere cronologic acest inventar de cărți debutează cu o tipăritură din vremea lui Matei Basarab, o Pravilă, cunoscuta „îndrep- tarea legii“ apărută la Tîrgoviște în 1652. îi urmează un Ceaslov al vrednicului Antim Ivireanul, realizat deasemenea într-o tiparniță tîrgo- vișteană la 1715, apoi Octoih de București (1720), Triodion de București (1726) și Catavasier de Rîmnic (1747)13. . Alături de remarcabilele xilogravuri care împodobesc Pravila de la Tîrgoviște (1652) deosebit de interesantă ni se pare ilustrația însemnului heraldic al domnitorului Nicolae . Alexandru Mavrocordat (1711—1730) de pe Octoihul din 1720, însoțită și de o poezie' emblematică sui-generis. Foaia de titlu, sobru decorată, cu un chenar alcătuit din arabescuri și motive vegetale stilizate, prezintă următorul conținut: „OCTOIH / Acum a doua oară tălmăcit pre limba, ru/mânească, spre.înțelegerea de obște: / și tipărită / la întîiul an a(l) înălțatei dom/nii a prea Luminatului oblă- duitoriu / a toată Țara Românească / loan Nicolae Alexandru Voevod: / Cu Blagoslovenia prea sfințitului Mitro/polit al Ungrovlahiei / kir Daniil / în sfînta Mănăstire / a Tuturor sfinților / în București / La anul de la HS, 1720 / De Ieromonahul egumenul11 /. . Pe versoul foii de titlu, într-un chenar patrat decorat cu vrejuri fitomorfe, se află însemnul heraldic al domnitorului Nicolae Alexandru, compus din stemele Moldovei și Țării Românești — evocare nemijlocită a stăpînirii celor două țări — dispuse în scuturi ovale înveșmîntate într-un bogat decor vegetal, alcătuit din frunze de acant ce-și desfășoară tijele în sinuozități simetric orînduite, surmontat de o coroană închisă stilizată, o spadă și un sceptru încrucișate, iar lateral' flancat de doi îngeri trompeți ce poartă în mîini ramuri de palmier. Colțurile cadrului sînt marcate de inițialele voievodului și semnul grafic al soarelui și lumii (Fig. 8). . Textul care însoțește această stemă este grăitor în ce privește me- sajul său:.' . ■ Asupra peceții Stihuri politice, • A țării Rumânești cu bună ferice, ' . Acest semn al Crucii ce Corbul iveaște, D(o)mnului Nicolae HS îl găteaște. Adeverindu-i și Bourul peceata de domnie, . Păzească-l D(o)mnul de vrăjmaș în bună stapînie". aducerea de cărți șismatice din Muntenia și Moldova pentru uniți, îndată ce vor fi sosite la frontieră, la birourile noastre vamale, să se dea părinților iezuiți pentru a fi revizuite sau cenzurate în prealabil și numai după aceea să fie eliberate pro- prietarilor, în; afară de cazul cînd anumite predici ce s-ar descoperi și s-ar aduce la cunoștința guvernatorului și consilierilor catolici și prin ei protectorilor...“. V. Molin, Tiparnița de la Rîmnic, mijloc de luptă ortodoxă împotriva catolicismului din Transilvania' (1705—1800),’ în „Mitropolia' Olteniei", XII, nr. 7—8, p. 464—465; D. Coravu, Aspecte ale activității de tipărire și răspîndire a cărților bisericești românești în Transilvania, Muntenia și Moldova, în „Biserica Ortodoxă Română", nr. 11—12, 1967, p. 1221—1222. 13 Biserica parohială ortodoxă română Cojocna, Nr. inv. 1/37. B; 1/24. B; 1/19. B; 1/26. B; 1/23. B. L . ' 382 ■■ . / . >:,N; Sabăw. " Fig. 8. Stema domnitorului Nicolae Alexandru Mavrocordat. Octoih, . București, 1720.' Arhiva7 bisericii parohiale ortodoxe Cojocna; ‘ • La o analiză ?,fugară stihurilerde mai sus af putea fii.încadrate. în cate^ goria creațiilor cu caracter-encomastic, avînd drept mobil'?;;,nevoia de a lauda pe' un .domnjtipăritor de ..carte’ în "fruntea paginilor ? a căr.or pheltu- ială,el?p purtase11.14. Aceste ,,stihuri , ;politice“‘,.. au? desigur drept temă, și . --------:-------’V \ '.i-S'-'. if. •’ >< 14 N. lorga, Istoria literaturii românilor pînă la 1688-, în „Studii și documente privitoare la istoria românilor” (Bpcurdști), VII (1904), p. .CLXXXV; D. H. 'Mâzilu, ’ Barocul în literatura . română din secolul al XVII-lea, București, ’ 1976, p.' 147. Edificarea bisericii de lemn din Cojocna 383 proslăvirea..celui’1 două steme străvechi ale''țărilor' române: Aici este însă vorba de o circumscriere-.operată în termeni generali,, deoarece dez- voltarea internă a ideilor urmărește scopuri ce depășesc-tema enunțată: corbul din stemă poate fi aici tălmăcit și ca simbol al creștinismului, iar. crucea alt simbol 'glorificat este „semn' strașnic și armă’ la’ război prea tare“ cum-o numește Mitrofan într-un Minei tipărit la Buzău în anul 169815, Din ultima strofă a Stihurilor politice s-ar . putea înțelege că- invocația este făcută • într-un „păzirea11 Domnului, a țării și'a credinței împotriva vrăjmașului potențial, care nu putea' fi altul decît un dușman al semnului pomenit. în cimitirul din vecinătatea bisericii de -lemn, alături de crucile șubrezite de lemn, pot fi văzute cruci din piatră de calcar; avînd'o formă arhaică, împodobite cu motive geometrice insolite. Una dintre aceste cruci (0,70/0,48 m), împlîntată în apropierea absidei poligonale a altarului,- 15 Cf. Stihuri politice . asupra stemei luminatului [...] Io[an] Co(n)stantin, B. Basarab Voevoda, în Minei, Buzău, 1698, f. 26; D. H. Mazilu, op. cit., p. 153. 384 N. Sabău prezintă un decor în relief (Fig. 9). Pe latura răsăriteană, la capetele bra- țului orizontal, apar cruci cu vîrfurile răsucite înafară, iar pe brațul vertical au fost sculptate o rozetă, o cruce mai mică (crux decussata) și probabil o pasăre stilizată (corb?) ce poartă în ghiare un obiect mai greu de identificat. Anul 1813 scobit la mijloc pare să fie trecut ulterior, cu prilejul unei refolosiri a pietrei funerare. Pe latura opusă apuseană apar din nou rozete în relief. Biserica de lemn ortodoxă din Cojocna, la fel cu celelalte lăcașe de lemn din Podișul Transilvaniei, reprezintă o filă din cartea de aur a mărturiilor istorice și artistice ale trecutului nostru. NICOLAE SABAU . ANEXĂ Cinstitul protupop Șaroșu. loan Bercheș, Grețari... 2 florinți, Grețar, 21. Anii de la Hs. 1794, Dechemvrie 6 ziie. Adunîndu-să cinstiți curatori împreună cu popa loan Bojan în cinstita clejia a Cojocnii, în casa jupînului fii curatoru Nemișu Alexă. Această carte a să să știiă că iaste Protocolumu a Bisericii neunite a Cojognii, aicia să însemnează toată felol de ajutoriu, cine cu ce a ajotat Sfînta Biserică. Topleru Șimonu arîndașu au dat o fe- riă de vinu Popa loan Bojan, parohu a clejii ne- unită a Cojocnii, florinți 11 Nemișu Alexă, fiicuratoru, florinți, 52. — 96 ----------- 150 ----- 36. Suciu Lucă, curatoru, florinți 61, — 8 cupe cu grîu. Checicheș Nicodim, curatoru, florinți 24. Metea Ignatu, curatoru, florinți, 24 — — 52. Ciocoiu losipu, curatoru, — — Rațu Petre, curatoru, florinți 61, — 15 greițari,,— 16 cupe cu grîu. Romanu Simionu, curatoru, greițari 34. Iliaș loan, fătul, greițari, 54., — 16 cupe cu grîu. Șomlea Dănilă, dascălu, florinți 6, — 9 cupe cu grîu. Răcianu loanu, florinți, 4 — — 7 — — 10. Radu Pavel,-------. Checicheșu Tomă, greițari 15. Mate Maria,-------. Mășcășanu Pavel,-------. Crușilă Vasilia,-----. Mulduvanu Nicolae,--------. Chișu Obreje, 11. Cîmpeanu loânu,--------. Metea Ilie, — —. Pușcașu Pavel, cupe 3 cucuruz. Pușcașu Timocia, IIIV2 cucuruz. Mulduvanu Pașcu,--------. Mete Toaderu,-------. Chici Mafteiu, III, cupe cucuruz. Stanu Leonte, greițari 36., florinți 5., greițari 37, 14 cupe grîu. . , Checicheșu Grigore, greițari 15. Suci Ștefanu,------. Oiotinu Toaderu,------. Răcianu Maria,------- Răcianu Ana, 8 cupe cucuruz. Stanu Gaboru, greițari, 34, 3, 9 cupe cucuruz. Sabău Pașcu,-------. Juganu Ghirasimu,-------. Stanu Simionu,------. Stanu losipu, florint 1, greițari 5. Tătaru Petre,------. Juganu Grigore,-------. Ranga loan,-------. Rusu Andreiu,-------. Neacu Dumitru,-------. Moga Simeonu,--------. Săcăleanu loanu,------. Moga Chirilă, 8 cupe grîu. Stanu Costanu, florint 1. Jucanu lacov, greițari 8. Stanu Nechita, 29. Răceanu Nistoru,------. Ola Văsică,------. Morășanu Chirilă,------. Edificarea bisericii' de lemn din Cojocna . 385 Romanu Toaderu,--------. Rusu Toaderu,-------. ' . Morășanu Maria, 8 cupe grîu. Suciu Onu,-------; Radu Georgie, greițari 17. Stu Douțu, III cupe grîu. ' 1 Cătană Ursu, III cupe .grîu? Romanu Costanu, greițari 20, 40, II cu- pe grîu. 1 ' Rusu. Grigoru, greițari 30. . . Rusu losipu,.— —. • Suciu Ignatul, — —. ' ■ Pitulușu Precupu, mărieși 3. Pitulușu Pavel, greițari. 34. ' Gerheșu Isailă, greițari 17, floriniți 5, 16 cupe orz, • Lazăru Dumitru, mărieși 4. ■. Lazăru Vasilia,------. . Coloși loan, ----. . . ' Coloși Ștefanu, greițari 17, 6 cupe grîu. Chișu Lupu, ------. Coloși Manoilă,------. . Apahideanu Teodoru, greițari 34. Gocariu Ana, 26. ■ Ilieșu Vartolomei, greițari 34. Ilieșu Pantelimon, greițari 64,'8 cupe gîru.. . . ■ Suciu Chim, un zlot, florinți. 13, 17, 34 cupe grîu. ' . ' Colța Grigoru,------. . ’ Bonta Mihaiu, -r---. . • Ilieșu Macarie, greițari 30. Băldeanu Ștefan,' greițari 8. Băldeanu Andrei, greițari 8. Bodișu Teodoru, greițari 17,. II grîu. Moga Dănilă, ——. ; . Nemișu Sofica, -----. .- Gerheșu Samoilă, greițari 9, florinți 7, greițari 17, 9 cupe grîu. ■ Gerheșu loan, greițari 17. .. Băldeanu Tdderaș,-------. .. Flore losipu, greițari 30. ■ Pușcașu loan, mărieși 2, 3, 8 cupe grîu. Popa loan,------.. Mășcășanu Tomă,--------. ' Popa Georgie, -----. , .■ Gerheșu Vasilia, florinți 22, greițari 17,' ' 8 cupe grîu. Mulduvanu Dumitru, greițari 37, 8 cupe grîu. . . . Pop Lup,-----—. . ' . Jucanu Chirilă,: 23. . : Aceasta ieste Ulița' cea Mare, famelii, , 95. ' ’ ' ■ Aceasta este ulița Șemnicului. Rațu loanu, — —. ’ . . ' Borza loanu,——. . . Rusu Vasilia, 5 cupe grîu. Popu Maria, greițari 20, 3 cupe grîu. Vodă Dănilă,------. . ■ . ; ; " .' Chisăpan Maria,---------. ■ ' Baraianu Gavrilă, —------. . . Gădăleanu Gașia,---------. '• . ■ Stanu Onuțu, ——. . Popu Ștefanu,' — •—. ' Suciu Pavăl, greițari 34. ‘ ' Suciu Gligor, florinți 2, 14 cupe grîu. ' - Nemișu Vasilia, ---.' . _ ■ Suciu, loan, 6 greițari, 8, 3 cupe grîu. . Cocișu Costanu, — —. ‘ ■ Crișanu Vilă, ■ 8 cupe grîu. . ' • Crișanu Simionu, 8 cupe grîu; • .Turdeanu Vasilie, — —. . . . Baba loanu, --------. - . • . Babă Mihailă, — —. . Fărăgău Chiforu, greițari 17. Bucuru Costanu,'------. . , , Cocișu Dochița,--------. ' - Bărăianu Flore,--------. ' Bojanu Cosmă, ---------.. . Morășanu Georgie,---------. ■ Tabără Ducă, — —. . Mulduvanu Dămianu, 3 cupe grîu. .. Podariu Simionu; 10. ■ Mulduvanu Vasilia,-------. . • . Boariu lonu,-----. _ Branu Cosmă, mărieși 3, 5 cupe de grîu. Mulduvanu Toaderu, —■—. . ... Branu lonu,------. • Suciu lonu cel tînăru, greițari 17. .. Drăguliță Damianu, mărieși 4, 8 cupe de grîu. ' Siladi lonu, florinți' 7, 3, 9. • ■ ; Șomlea Mărină,---------.. • . .. Pogăceanu Arșinte, un mărieși, 6, 8 cu- pe grîu. ■ Pogăceanu Grigoriu, — —. ' Peteanu Daniiânu,--------. ' ■ - ’ Ludușanu Irina,-------. ■. ■ Boariu Macaria, greițari 34, mărieși, • 3 cupe grîu. ■ Mulduvanu Vasilie,-------' .' Toporu Ană, t-------. ■ • Fărăgău Marișcă, greițari 30. Corpădeanu Vasilică, florinți, .8, 4, 5., 60, -4 greițari. . ' Todea'Nechită, 8 cupe grîu. Haneșu leremia, greițari. . ' Soporanu Soane, 16 cupe cucuruz. Soporanu Lup,----------.. . . ■ ' ' _ Haneșu Grigoru,' — . Orga Teodoru, greițari 13, florinți 100., 5, 8, 3, 16 cupe grîu. Todea Arsînte, florinți 2, greițari 34., 8 cupe grîu. . - , . Orga Onu, 3 cupe grîu.’ 25 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) s ,386 /- N. Sabău * - Șipoșu Lăriu; T.mărieși.'■ ; Șipoșu Toaderu, .6 cupe grîu< Careanu Vasilie,' mărieși, 3, /(13), :.Bernătu lanoșu'au dat o ferie de’vinu.- - Aceasta ieste • ulița- Șiemnicului, -fame- Iii,' 59.. - T‘ . ■ Însemnarea banilor tcaie ău fost: a Clejii: la Metea Ignat s-a/ dat pre:;lemriu la Turda. florinți? 41. și/doi. mărieși și-la irieșter florinți' 10.-Și de-la'Nemiișu Alexă ilbrinți '36.'Și iarăși s-au'dat,-florinți 7,5■(?) și 6 greițari p.e - șindile/din m dumni- sale. riiai. sus numitaMetea Ifpaâ^ta '"A? '■ : . » / ; ■< - r ' >1 t- Această să -să; știe’ curii<,că . îvfeteâ.; Igriațu fiind ' bănii '.cinștiții-Klejii în- mină ,. dumnisăle, măi sus- numita,, Și-au . dat-șăriia înaintea cinstițilpr. Corațpri, pentru toți. • I > ■Anul 1795,/februarie T. zile.., ■. ■- -1795 luna' februarie '4.'.'Cășcăș Nicodim .s-aii dâtu. sama . cîți bani- în .sama' bisericii,- din' (care) "s-au cheltuit',-înaintea' cpratorilor: â' Clejii:.'..florinți' 90-'și doi mărieși. Iarăși din. banii/bisericii ;ațr' dat-, pe șingii. florinți ,6.-.. . :'■?■' . ' ” '. . : 1794',' s'-au. dat'..pentru-.. Iernii, de. la Pălatca, Nemișu’ Alexă -și -Cășcău-Nicodimu și Mete -Ignaf.au- dat la-'-Pălatcă .pe lemnU -200 .zloți./ .. / -. ■' • r, : ! . '- " • AnUl-1795 Iunie.'l ăzile' s^au scris, a Clejii câtu 's-au d'atu’.-întreb.a'?Biserici. ' Anul 1795 ,ibnea<înT0,I’Zile.,■’/ / ‘- •/'..- ț? : - ' >: 'A. . Această să să .știe .cuip/c’ăj bucatele, care s-au'.strîris'grău și-cțicuruz'dintr-acelea' ,l s-au dat? la .meșter ..lO.rriier.țe,?de-'grău;/^ care .au'. 'întrecut s-au dat' ' ' pentru bani/grău câte "4’ riaarieși,--'cucuruzi .cîte '3; mărieși și aceasta-încă să să știe • că. banii penț'fu aceste ■ bucate s-au? datu pențru lemnu; de lă-Morăș’u. I I ■ Aceasta, să. să?,știe; cum. .că bucatele, gțău, cucuruz-. Srau'.dat . lă -meșteri și • cucuruz, gfău,'iafă grău 'câte 4'măriăși, au umblat acolo 18 ani'de la-Nicodim/ hu poci , spune--,eii cu' gura./ Nemeș Alecsă'- fii ' curatoru; Ci.oca . Pavel: :.(. .. fist) (sic!)’ — ■ ■ . CrăsiT Vasiliă.'.au plătit 1<<Î1> Tude Leonte '■ . - - -. . , Orga On'uțu-“.A ’ ' Băldeanu, Ștefan ■ ■ . I-1 . Bo'ariu'Macaria-A-i— il.-''. ' Chișu-'Obreje, — ,-r--1 '■ ' 1 Pușcașu Pavel A —-1 - .. ' ■ Câmpean Iban*— -— 1 ; ~ 1; — -1 ■<£!> \ DATA CONCERNING- THE BUILDING .OF THE WOODEN GHURCH -■ Aă?;.... . ‘ of cojo^ 's.--/ X?- , ■-A ■ î" ^-.i- v. "(kbs.tr a c't) '.A/ - ' ■ . ' ' ■ • de-această: .dată/ oficial, .-al / ' Conșis'toriuM.ortodox/din. nțaii809/?sub^ '' . și.ă/.asesorului.■.Ioan,.N.ah.dra’ .'prin?nare, se.-.bferăiparticiparea românească • ■ la constituirea unui ..corp: de .voluntari,-Cu- con^ ' că HUrig.ancQ-VaUachicd și să aibă .ofițerigro'mânii în. proporția voluntari- • ’ lor de această naționalitate6. Era .b .aplicarei la !rin/caz concret;a'revendi- .-. .. gării.generație.■de.par.ti.cipare a-, .românilor., la..ocuparea-.funcțiilor, de con- . , . - ducere. în proporția numărului--’lor. Se remarcă totodată continuitatea. ac- . țiunilor ?roriiâneșți prin -reactualizarea : actului fân .1.4- punctegcă.șiprin’ ... ; revendicarea primirii gle. ofițeri rgipani;-gafe; apare gu; insistența-și .îri; :me-, /. - ' m6fiul..din. ...- . . ■ . . ...r,--. Toate agește-inițiative irii;spirit^ ' ' borate cu glțe. numeroase-.acțiuni jre'vendicațive/concentrate. âsripra: .unor r. anume,'aspecte.sau;-situații concrete,țmi ijămîn-fără ecou la nivelul?,foru- • .' . rilor decizionale • cărora. Ir/se-.adreșează; în. .conțexțul general al unei ten.- . dihțe, spre reluarea' reformelor' in£erne ,î^ Imperiu după înfrîngereă^grâvă ' . . ■ ., din i8057,•'și'.'problematicii românești ridicate,, după curii s-a văzut, cri . • ■ insistență, i-se caută anumite rezolvări; desigur în limitele concepției celor - ’' dfiați la;gîrriia- ștatrilui': Aprobarea âlegenf în’; 1810,- după: o vacanță.de 115 . - ■ < - ■ «.Friedrich- Teutsch; .Geschichte -der Siebenburger 'Sdclisen fur tias^saclisisc^ ■ ■ ' Volk^n, Sibiu,; 1907,- p.- 398—399. ■■"' / '-''g J"g-^ ./'i-;"' ' , Aurel “Rădiițiu, O copie''autentificată.'a'-lui-Supplex'Libellus^dih': 1804,.' -îA' ' .■ . Studii și materiale'de istorie-medie^TX?,.-1978;. p/ iâlpf 152.'■■ ' ■ . ■' ' : 5 ■ Emanuel Turczyiiski,' Kdhfession uiid Natidri, -Diisseldorg-1976, ‘p. 226, 240/- 242,275—283. 'g4 ’' țg'/ ■' 6 Arhivele Naționale'Maghiare, Arhivâ" Guberni'ului .Transilvaniei, *F 46, nri ' 4084/1809. ’ .. - • ' .- 7 Hugo? Hantsch,' - Die - Geschichte' Osterreichs, II, Graz—Wien—KCln, 1968,. p; . 262—265.-. •' ' -. -. ~;-v ' ' .- A- •• - • - O reluare a Supplexului (1837) 391 ani, a unui prelat român, în fruntea episcopiei • ortodoxe a Transilvaniei, deschiderea unei largi. discuții. asupra îmbunătățirii situației clerului ro- mânesc și a mijloacelor promovării culturii poporului român, marchează sfera de probleme în cadrul căreia Curtea era dispusă la dialog, la cău- tarea de soluții. Nu'se acceptă, în schimb, nici o abordare a problemelor de fond, ale emancipării politice, care ar fi impus cu necesitate o modifi-. care structurală a sistemului .existent. In aceste limite deci, pe baza unor proiecte elaborate de fruntașii români ai epocii (Petru Maior, Vasile -Mo- ga, loan Bob, Aron Budai, Gheorghe Haines,’ Samuil Vulcan etc.) timp de două decenii discuțiile se concentrează asupra problemelor amintite. Realizările practice dobîndite sînt puține,, ceea ce însă aduce fără îndoială acest noian de proiecte și memorii, care, obligă la referate, dez- bateri, rezoluții, decrete imperiale, este menținerea în actualitatea aten- ției forurilor de conducere centrale și locale a problematicii românești, a necesității găsirii unor soluții ale acesteia. Colaborarea fruntașilor români, dincolo de deosebirile confesionale, în,aceste acțiuni, antrenarea pături- lor în primul rînd interesate», clerul și intelectualitatea, continuă tradi- țiile mișcării Supplexului și pregătesc terenul pentru noile acțiuni politi- ce, mai largi, inițiate. în contextul politic schimbat, de după 1830. Prăbușirea regimului Restaurației în Franța ă constituit semnalul unei ofensive generăReuropene a forțeloi' opuse absolutismului,- conser- vatorismului social și asupririi naționale. In această. atmosferă de ascen- siune a liberalismului și a mișcărilor naționale, se activizează considera- bil și viața politică din Transilvania. Convocarea dietei în-1834, la insis- tențele opoziției nobiliare, după o'întrerupere de 23 de ani, oferă o nouă posibilitate pentru reactualizarea programului general de emancipare a românilor din Transilvania. încercarea atît din partea guvernului, cît’ și din partea opoziției nobiliare de a capta sprijinul românilor ertjîndu-se în apărătorii intereselor acestora, crează ocazia promovării programului propriu printr-o acțiune adresată- deopotrivă Curții și dietei. ■ Memoriul, elaborat la sfîrșitul anului 1833 la Blaj pe baza reluării actelor mișcării Supplexului și revizuit la Sibiu unde principalul, efort de redactare finală îi- revine lui Aron Budai, este. înaintat Curții sub sem- nătura celor doi episcbpi români, loan Lemeni''și'Vasile Moga, la 17 apri- lie 18348. Apelînd la promisiunile imperiale făcute predecesorilor lor în 1792 privind reluarea discuției. asupra programului politic''românesc în- tr-un moment potrivit, cei doi'epișcopi revendică în numele națiunii re- cunoașterea sa politică, pe baza argumentației vechimii, a- numărului pre- ponderent, a. sarcinilor purtate; și a restabilirii unei situații anterioare, pierdute în mod nedrept și ilegal. Curtea nu dovedește însă receptivitate nici' de-această dată pentru dezbaterea problematicii politice; aducînd eternul argument al imuabilității, sistemului politic-constituțional al prin- 8 Detalii despre elaborarea actului în memoriile lui G. Bariț publicate în „Ob- servatoriulu", III, 1880, nr. 47, p. 165—166. Textul memoriului publicat de Ladislau Gyemânt, Memoriul, românilor, ardeleni din anul 1834, în „Anuarul Institutului de istorie și arheologie din Cluj“, 1974, p.110—115. 392 ' L. Gyemânt cipatului și recomandînd așteptarea în. liniște a dezbaterii dietale asupra proiectelor în . suspensie privjind situația clerului și promovarea culturii, încercarea episcopului Lemeni de a prezenta memoriul dietei, prin in- termediul comisarului, imperial Ferdinand d’Este, nu se bucură nici ea de succes, aducîndu-i doar reproșuri și acuzații din partea conducătorilor opoziției nobiliare de „conspirație cu nemții împotriva țării ca pe vremea lui Horia“9. în aceste condiții nu mai are loc nici discuția dietală, reco- mandată de rezoluția imperială, asupra problemelor clerului și culturii, dieta fiind dizolvată în 1835 fără a fi adus o 'rezolvare problemelor strin- gente ale Transilvaniei. Istoriografia consacrată mișcării naționale românești din Transilva- nia a consemnat pentru perioada cuprinsă între 1834 și revoluția de la 1848 mutarea accentului de la acțiunile generale pentru emanciparea în- .tregii națiuni române din Transilvania spre tendința rezolvării unor pro- bleme parțiale cum ar fi: situația clerului, problema școlară, statutul ro- mânilor de pe Pămîntul’ Crăiesc, problema limbii. Memoriile episcopilor români adresate dietelor din 1837 și 1842, deși poartă pecetea argumen- tației și spiritului Supplexului, se rezumă în revendicările lor la aspec- tele amintite, sp.erînd astfel să. pregătească emanciparea generală prin succese parțiale, mai accesibile îh condițiile politice ale vremii. Iată însă că cercetările efectuate în ’ fondul -de acte rămase de la episcopul Moga ne permit conturarea în 1837, în preajma convocării noii diete lâ Sibiu, a unui alt moment de continuitate a tendinței de acțiune pe linia programului general, de reactualizare a principalelor prevederi ale programului Supplexului de pe o bază socială mai largă decît în anul 1834. într-adevăr, după ce vestea, decretului imperial din 14..februarie 1837 de convocare a dietei la Sibiu ajunge la cercurile din jurul episco- piei ortodoxe, în aceste cercuri dominate de personalitatea notarului con- sistorial Aron Budai se naște ideea folosirii prilejului, pentru reafirmarea revendicărilor românești. Este, elaborat deci un concept de memoriu adre- sat episcopului în numele clerului și nobilimii românești din fiecare pro- topopiat10. ■. ■ ’ Memoriul pornește de la constatarea că din „vestea de obște“ . s-a aflat de convocarea de către împărat a dietei pentru îndreptarea greută- ților sub care e apăsată țara și pentru facerea altor legi și rînduieli cores- punzătoare timpurilor și împrejurărilor noi. In această situație el se adre- sează episcopului în calitatea'sa de „cap nații și relighii“, de intermediar între tron și națiune, de purtător de grije atît spiritual cît și lumesc al po- porului, pentru a înainta împăratului și dietei plîngerile nației, pentru a cîștiga lecuirea „de care mult era vrednice — însă de care pînă acum sau pentru nefericirea noastră sau - pentru mășterimea vremilor nu s-au învrednicit11. ■ ' - ’ Principala nedreptate, din care decurg și celelalte, este nesocotirea națiunii române, fie ea unită sau ortodoxă, între națiunile primite ale sta- 9 „Observatoriulu", III, 1880, nr. 47, p.'165—166. 10 Vezi Anexa I. ■ O reluare a Supplexului (1837) ' 393 tului, ea fiind considerată ca „suferită pentru binele de obște41. Această afirmație a legilor în vigoare e cu ■ totul lipsită; de temei, căci, conform mărturiei istoriilor .mai vechi sau mai noi, națiunea română e cea mai ve- che în provincie, pînă-n secolul al XVIII-lea bărbații din sînul ei au ocu- pat cele mai mari dregătorii, iar pentru faptele lor de arme numeroase familii românești au fost înnobilate. Acestea se află și azi — spune me- moriul — în număr mare în toate comitatele și îndeosebi în Hunedoara, Făgăraș și Chioar. / In ce privește primirea națiunii române pentru „binele de obște11, acest lucru e valabil pentru toate națiunile din țară, căci fiecare are ca scop slujirea binelui d© obște. Aceasta nu e deci o pricină pentru excluderea dintre națiunile recunoscute, ci dimpotrivă, deoarece . nu există în țară greutăți pe care românii să nu le poarte împreună cu celelalte națiuni și nu există foloase aduse țării la care să nu contribuie și ei. Astfel agricul- tura e practicată în cea mai mare parte prin munca românilor. Tot ei ■ poartă și neguțătoria prin toată țara și prin alte țări. Românii dau două regimente pedestre de graniță și jumătate dintr-un -regiment de călăreți, ei formează 3/4 din armata regulată. Națiunea română deci poar- tă aceleași greutăți și aduce aceleași foloase ca și celelalte națiuni. Con- form legilor țării și a ceea ce învață profesorii academiilor, cei ce poartă greutățile trebuie să simtă și folosul. Românii însă nu pot intra la nici o dregătorie, oricît ar fi de învățați, fie ei uniți sau ortodocși. Cei ajunși totuși în vreo funcție mai înaltă trebuie să renunțe la confesiunea și, odată cu aceasta, la națiunea lor, „lucruri care sînt prea triste pentru na- țiia românească, care e cea mai veche întru această țară, care numără peste un milion de suflete și așa după mulțimea ei aduce cel mai mare fo- los patrii și' împărății11. în al doilea rînd, religia ortodoxă e considerată și ea nereceptă, „su- ferită11, în timp ce uniții nu se bucură nici ei de drepturi pe deplin egale cu celelalte religii. Conform istoriei bisericești și politice, religia greceas- că e cea mai veche în aceste părți, iar după introducerea catolicismului s-a bucurat de un statut egal cu acesta, după mărturia numeroaselor mă- năstiri zidite și înzestrat© de regi și principi. Odată cu frămîntările reli- gioase aduse în secolul XVI de Reformă, dieta a consemnat drept religii recepte noile credințe introduse ca și cea catolică datorită bulversărilor pe care le-a suferit. Nu s-a spus nimic despre religia grecească, dar apoi aceasta, în mod abuziv, a început a fi considerată ca „suferită14, deși ni- căieri în legi nu stă scris așa ceva. Astfel s-a ajuns ca ortodocșii să fie excluși de la purtarea funcțiilor politice, deși înainte aveau drepturi egale cu catolicii și purtau orice dregătorie indiferent de religie, după vredni- cia fiecăruia. . \ Reluînd deci încăodată firul argumentațieiIpe baza „vechimii nației ca așezămînt și ca religie11,, a’ numărului, a sarcinilor purtate, a foloaselor aduse țării, memoriul se adresează episcopului solicitîndu-i energic ca o îndatorire a sa („nu numai ne rugăm dar te și poftim11 — spun petiționa- rii) să înainteze cererile națiunii către împărat și dietă. Aceste cereri se 394 ■ L.- Gyemânt' materializează înprimirea națiunii ' și religiei românești . între cele re- cunoscute și ștergerea numirilor • batjocoritoare de „neprimiți, suferiți" care „nici nâției românești, nici relîghii grecești, dar nici cultivatului nos- tru veac nu sînt bine potriyite". • • ' . , - Aceste revendicări, contințiă memoriul, au mai fost înaintate în 1791 de predecesorii episcopi, dar nu se' știe ce s-a hotărît asupra'lor. Probabil din cauza îndelungatelor războaie nu s-a adus nici o decizie. Acum epis- copul, în calitatea sa de urmaș în funcție al predecesorilor amintiți și de cap al clerului și, a nații să ostenească în această treabă-„avînd de la noi toată putearea și volnicită în numele nostru și a nații“. ■ . Analogii pentru' rezolvarea cererilor românești oferă nu numai alte nații luminate unde oricine are drepturile sale după vrednicie, fără deo- ■ sebire' de .religie, ci chiar Ungaria vecină unde cu 40 de ani în urmă s-a recunoscut pentru ortodocșii români și sîrbi dreptul la toate dregătoriile, iar episcopii lor au primit loc și vot în dietă. ■ ■ - • în încheiere, națiunea română, :în cazul redobîndirii drepturilor sale pierdute -prin nedreptatea vremilorj făgăduiește în fața „Europei cei lu- minate“ loialitate, credință, păzirea legilor. . ' ’' într-un alt concept; mai scurt, adresat episcopului în numele credin- cioșilor11; accentul'se 'pune pe antecedentele din 1791—1792 și 1834 ale âcțiunii pentru' dezvăluirea în fața împăratului și dietei a stării triste a națiunii române „scăpătată prin mutarea vremiloi' din iușurile conțivili- tății celora lante nații împreună aflătoare", pe care le-a deținut, conform dovezilor aduse, pînă-n secolul XVII Cu toate aceste memorii ale episco- pilor care au „în suflete legate- îngrijirea de fericirea dinlăontru și dina- fară a-'suplicanșii nații românești", totuși pentru națiunea română; cea 'mai numeroasă în țară și care poartă sarcinile în proporția numărului ei, nu s-a hotărît nimic. Nu s-a acordat dreptul de concivilitate, de reprezen- tare proporțională, fără'deosebire de rit, în dietă, la dregătorii,' într-un cuvînt beneficiul- drepturilor' de care se. bucură celelalte națiuni și re- ligii. Cum națiunea română s-a bucurat de cele revendicate începînd din secolul IX, de cînd l-a ales de bună voie domn pe Tuhutum, pînă-n se- colul -XVI, ea e încredințată că împăratul și dieta, „privind cu ochi pă- rintești lâ stările veacurilor de acum cari fiește căria nu tăgăduiesc drep- turile omenirii", vor aproba cele cerute. De aceea petiționarii se adresează episcopului cu rugămintea ca; pe' baza datoriei sale față de credincioșii săi, împreună cu „D. Episcopul de legea iară românească unit" să înain- teze spre aprobare revendicarea privind „întoarcerea nații românești la iușurile într-una cu celelalte nații a țării avute". ' • Am rezumat pe larg conținutul celor două concepte pentru a eviden- ția faptul că ele urmează fidel linia argumentării, duetul ideilor, cunos- cutelor acte 'programatice din 1791 și 1792. Ideea fundamentală a reîn- toarcerii la o situație anterioară pierdută în mod abuziv și ilegal, „prin nedreptatea vremurilor", argumentația istorică, juridică și de drept na- 11 Vezi Anexa II. O; relu'areșa Supplexului (1837) 395' turaiă adusă: în ./șprijinul/acesței..; idei; j formularea.;; revendicărilor, ievdcă, . uneori';.cuvî^ cuvînt/programulSupplexului., Dincolo;.'deci-jde .■intenția.. ’ ' declarată 'de ,a4^ poli tice din -1791:' ri'M ! litudini •marchează, o:Inspirație^directă-.din :ac^^ 1.791,.-,avut la.îndemînă de autorii conceptelor. Ceea ce apare nou și constituie.un re-,-. < ■ 7 . - flex .ahiStării. de spirit,' generale ide:. dupăi.1830/este referirea, repetată la:, J. .• „Europa cea?luminată^, la,.'„c.ultiVaW' veac.^ nu țăgă-V ■ • duieșțe . drepturile, omenirii^ .- 'Intrip;. perioada iri. care , atît-. reformismul, nd-i ' . biliar,, cit 'și.-luările.: de atitudine guvșrnămnfltâlă dicile din. caleadcpsteia?0. t •/ / -'a/L ă. •' /'/>../• /. , • : . /-/A Desigur,/că pe-aceste baze/confesionale-în ce privește revendicările- ■ . / -.'formulate'colaborarea în 1837—1838 nu a; fost posibilă? : Conceptele de - / ;' , minorii pregătite în./preâjma. dietei în .cercurile.:,de la SiJoiu ca/și atitu- ‘. - - , > .dinea /sinodului de/îa..;Blaj' din; 1838 arață însă;'că/.tradiția./Supplexului,, ■ / programul;' revendicările.',și/argumentația acestuia constituiau o realitate - / vie, .chiar ,d.acă, în. luările/de poziție oficiale .ale'„episcopilor . adresate fo- - rurilor decizionale au/prevalat/ța? cele -din urmă ‘ considerentele de tactică imediată,‘de, obținere-'a unor rezolvări parțiale ce păreau mai accesibile în ' ■/ . condițiile dățe, Chiar- aceste' inemorii .bazate ’pe revendicări specifice fie- ,- Cărei- confesiuni sînt înâațiributâre/ îri-' argumentația lor spiritului Supple- xului ce/animă-mișcarea'maționâlă.Uqmâneașcăț Acest mo conți- -,, nuitâte -dui’;âiui-1837—1'838 îh 'promovarea tradiției, și /ideilor Supplexu- • . '. lui oferă astfel o nouă1 punte spre-înțelegereâ cauzelor pentru, care ele re- . ■■- /• apar.'cu,,.atîta' pregnahțnîn prbgfamul'revoluției'de.lă 1848,. ./■• / ' - ' , ■■ / ;; :r/sj.■'-??’ Sj,X*.-'-'-'-"'.' ■ '-‘-.r.'lf ? ''.■'/’/r'.:,/;Aîi:-A /..;/?. 'LAbiȘLÂv.:GY&^ . , / A1 , • ț~ 'O \'■ l ■■'■ i Y . ■ ‘‘ '.■s1'-7 ‘ ’ .”.’ Lri8.'Arhivele ..Sfatului ' Alba.' luliâ,; Ednd Blaj,-/'Protocolul.'?prezidial ăl-.'episcopiei ■ ./ de ,Făgăraș/31/1837, ri_r.. 426/524,.. 544,-115.4;,—... -V - ■’ 19 T/.y- Păcățean, Cartea "de- Aur,, I;/Șibiu; 1902/ p. 175. /- . ' ' ■ /'/ . , ,'-/C.' ,2o Arh.- Ștăt?- Albă-, lulia,';-Fd/ 'Blaj,//Protocolul prezidial al. ‘episcopiei2-de Fă- - - găraș/nr. 32/1838,.nr. 18.4..;.<:i ■ s / \ - j Q reluare 'aJȘupplexului (1837.)^ " ' -• .'‘399 ' ■: ' ri;-" .' . j-' ■ ' ' ■ ' . ■' 1 ', . ■ '■ • ’’ - >’• • "'■Zi.' ".‘'i' î •• ■? ••'•'■',.•■ .•> -.f- . s• ' t ‘ ■. . ■ - ,X ‘ ■ '. ; ț [ . ' ; * . ■ ■ Concept de.memoriu din anul'1837‘adresat;episcopului ortodox- Vasile Mp^ > . .: ■ . mele clerului’și nobilimii''din fiecare protopopiat1.; ' ■' '■ ' '. ■ ' -.’ Prealuminate .și Preasfințite Doamne Episcoape .Nop'- mult miloșiive!! " ’ ■. ■ ■ . i • 'înțelegînd .din veastea de.'obște,. cumcăș./ar.-fi.'• milostivit-înnălțatul nostru-iii-.’ ’ . • • . , , ,păfșt .și .mult.-n^lostivul .părinte -a-,asculta . umilită :păreareă;înnălțatului Gr. Gu-, ■;. ? ■ / . ■'■bermuml.și, aGțăriiț.noastre-’-și, ’ca.-să fie. dietă;’&ăuț;adunafe de,’țară,'. spre’, . ,-■■ AU ;G’"’ • sfătuire.',pentru îndreptarea-gredțățilori;;despre.a'..căfqrâ,;apăsare să /jăluiește -țărâ/'șh- ■ • ; .spre facerea’jaltorllegi și rînduelicare.-să fiet’timpurilor. și stărilor înprejur.-.d^ ; ' ■ mai'cuviiricioase-și. mai po.trivițe —. iată îndrăznim șiiruiL 'f^ pregții-.U::'. ’ și' neameșii. în sîriul acestui protopopiat’-lăcto^ umilință. a ne arată.' . i ■ . greotățile . care .de 'mult ne. apasă și tristelir rane cmde mult .poftesc'mîngăineidasă. -:' lecuire și cu. fiască. nădejde, a le vărsa în. părințesc, sinul Preao 'Sfințit Mării/£Tale,;. pe care mila dui; Dumnezeu ,și a. îripărăteștii Măririi.spre a noastră’mîhgăere .atît și. . . ’ -’l-, ' y sufletească- .cît,-și.-/trupească' • înpărătești-.m G..'C.-Rînduri..- și. cu-.tbață^ te Moștenești’ ea.\.. ' aceas’tea.-greotăți și rane;ic.ăreajâpașă..riațiaceâs.tă...'leg^ -și-ce; pricini au' -fosț- ,de națiia’ noastră'; nur să, numără,- și', riuvsă-' , socoteaște iîntru ■națiile<.,țării'' sau;a' statului?- jiu?putem'.deștțd' d mă;m^ ’’ ? ■ trădaniile și.' istbriile-a'tî£;ceale'. nouă;;.cît,,'șț;ceale ;yechi',’.3cu-uii glas .mmturiseșc.cum..;.-? ; ; .. .’. ., această /nație ;a -noastră -i'asțe;.cea /mâi-jyeache- în prpyințiiâ aceasta; și, cum;,că-' di‘ii.-’ -. .' /a:,: sinul aceșt'ii.'.nații, în veacurile iceale/«vechi;.pînă,jîa veacul:-al-, 17-Iea;;Cînd ș-aji 'alea-?-, ■. , : ';'' tuiț legile țării; mulțime: de:.bărbați,âu purtat, ceaie mai. mari derogatorii în ;această ' . . țară și pentru, folosul vitejiilor.ee au arătat aceasță nație în vechime'și .înfveacu- , rile..-ceale mai dipe urmă spre- apărarea patrii mulțime ’ de,familii după Craii, Un- ’ ' ’ l, -. gării, și .Prințipii aceștii,: țări '.rădicați în treapta și'.numărul :hieameșilpr, care isă afla, în .mulțime în toate yarmeghiile, iar mâi de osăb'iț în slav, varmeghiia Hunido'arii, - ’ ■ ; ’ - ,în-deșcriptul Făgărașului și al'Chioarului. Iar'cîtui' ' ' ■ . i": ' ’ . Pentru cuvintele acealea a legilor care zic: că: națiia’ noastră .iaste priimită în : . • țară numai Pentru - binele- 'de, obște, hu^atîta. să supără -națiia noastră‘pentru că ■ ’■ . . ., 1 \Biblioteca\MitropoHeL din7Șibiu; Fond" Vasile Md^a/’^ ' ; \ ' ’v •’ \ 400 ’ L. Gyemânt aceastea cu dreptul sa pot zice pentru binele de obște dar tălmăcirea lor de acum este nații noastre spre mare greoțate. Pentru că noi socotim că fiește care nație acea ungurească, precum cea săcuiască, și șăsască numai pentru binele de obște sînt în patriia aceasta, ei trebue să fie pentru că almintrilea ar trăbui să urmeze stricare țării și perirea aceiiași; așa dară și națiia românească este pentru binele de obște și tocma din această pricină ar trebui ca și aceasta să să numere între națiile statului' și nu pentru că este pentru binele de obște să să socotească numai ca.priimita sau suferită. ■ . ?; / ■ Care greotate este în patriia noastră; care o poartă cealealalte trii nații și cea românească să nu o poarte? Sau'care folos-aduc acealea trii nații patrii și la acela, să nu ajute și națiia noastră? De folosesc acealea trii nații ce să zic ale statului prin economia câmpului au hu poartă aceasta economie în cea mai mare parte națiia noastră? . De aduc acealea folos patrii prin neguțătorie-au nu fiii noștri românești poartă și fac neguțătoriia prin toată țara și prin alte țări străine? De păzesc cea- lealalțe trii nații țara noastră de năvălirile- vrăjmașilor, au nu stă armadia țării cea mai mare parte din fiii, -aceștii .nații românești? cum nu este cunoscut că din națiia românească sînt doao reghemehturi pedestre și jumătate reghement călăraș, ce să chiamă miliție de graniță sau grăniceari? care adease ori de la fierul plugului alear- gă la fierul războiului și.ca niște cetăți mișcătoare păzesc patriia de năvălirile duj- mahilor și-și varsă sîngele pentru dînsa? Cine nu știe că în trii reghementuri re- gulate pedestre și unul de husari trii părți de voinici sînt tot fiii aceștii nații? A cărora vitejie și credință cătră înpărătescul thron și patriia sa o adeverează istoriia vremilor noastre. Așa dară dacă națiia romanească toate acealea greotăți poartă care și cealealalte trii nații, dacă tot acel folos aduce încă și mai mult decît acealea * ‘ [ n . ■ ■ — pentru ce națiia românească nu să numără întră acealea trii nații ale statului? .Și pentru ce această nație1 nu să înpărtășește din acealea folosuri din care să în- părtășesc acelealalte trii nații? Legile țării strigă și profesorii academiilor învață: cumcă cine poartă greotățile să sîmtă și folosul care urmează după acealea — însă națiia românească numai" greotățile poartă, din folosuri nimica nu sîmte — fiii nații noastre nu pot întră nici la o dregătqrie fie batăr cît de învățați — nici la varmeghii, nici în scaunele ■ ceale săsăști, nu numai cei ce urmează leagea cea ne- unită, dar nici cei de. cea unită, sau grecb-cațholică și de au și ajuns vreunul vreo- dată la vreb dregătdrie mâi înnaltă — care nu putem- tăgădui — unul ca acesta sau că s-aii numit ungur sau că ș-au lăsat leagea sa și au priimit cea catholicească, sau calvină sau lutărană și poate doară și cea -ariană, și cu relighia deodată s-au le- pădat și de națiia sa, numai ea să poată întră îh dregătorie. Lucruri care sînt prea - triste pentru națiia românească, care e cea mai veche întru această țară, care nu- mără peste un milion, de suflete și așa după mulțimea’ei aduce cel mai mare folos- . patrii.și înpărății. " Al, doilea rînd. Este pentru că releghia noastră cea’ neunită nu este priimîtă între ceale patru relegHii ce să zic priimite, adecă: cea romană-catholică, cea cal- vină, lutărană și ariiană — ci numai suferită să zice. Pentru aceaia nice să înpăr- tășaște de acealea drepturi' care le au cealealalte patru releghii ba cei mai mult nici releghia - fraților noștri celor uniți'cu bișearic-a Romei nu să înpărtășesc pe de- plin din mai sus zisăle drepturi. Știut și cunoscut lucru este din istoriia bisericeas- că și politicească, cumcă rele'ghiia grecească în părțile aceastea iaste cea mai vea- O reluare a Șupplexului (1837) 401 che și cum că și nația ungurească la venirea ei această releghie au priimit.și întru ■ această lungă vreme s-au odihnit. Mai pe urmă au intrat în provințiile Ungarii re- leghiia romand-catholicească carea o au înbrățișat o parte a nații ungurești și care o urma și craiu Ungarii, însă așa cît releghiia grecească cît asemenea drepturi avea petutindinea, carea adeverează mulțimea. mănăstirilor grecești în Ungaria și Tran- silvaniia zidite și înzestrate de vechii Chirai2 ai Ungarii; precum și de prințipi Trarizilvanii — așa aceastea doaă releghii lungă vreame au viețuit una lîngă alta. Mai pe urmă după ce pe la începutul veacului al ■ 16—lea releghiile cea lutărană calvinească și ariiană au întrat în Transilvania și gonind pe cea romano-catholi- cească și iar primindu-o — s-au priimit aceaste releghii ca după ledgg. și ale țării fiind acealea atunci noaă ;— au început releghiia cea grecească, despre care la adu- nările țării, ca despre cea mai veche, vorbă nu s-au făcut, a să numi releghie su- ferită! o numire care nu numai că este înpotriva legilor (pentru că în articuli țării din care s-au adunat și s-au făcut aceaste legi nicăiri nu stă scris: că releghiia gre- cească e numai priimită sau suferită) dar și cu totul spre batjocura nații roma- nești și așa și pre aceia care țin această relighie i-au închis cu totul afară de la purtarea vreunii deregătorii politicești măcar, că pînă la intrarea acestor noaă re- leghii, în această țară, releghia grecească au fost priimită ca și cea romană-catholi- cească și cei ce să ținea de aceasta purta orice fealiu de deregătorii fără de osăbire f fiește care după vredniciile sale, pre cum aceasta o mulțime de pilde adeverează; Așa dară dacă este națiia românească cea mai veache și cu ‘așăzămîntul și cu relighia întru această provinție, dacă această nație după mulțimea ei cea mai mare greutate a țării poartă, dacă ca economii de cîmp, ca neguțătorii cel mai mare folos aduc patrii, dacă fiii aceștii nații ca soldați de graniță și regulați își varsă sîn- gele și ca neameș în vechime adease ori și l-au vărsat pentru patriia lor și pre înnaltul thron — năzuim la părinteasca, mila și ajuțoriul Preaosfințit Mării Tale și ca niște fii de maștiha lor mult asupriți cu cea mai adîncă umilință nu numai ne rugăm dar te și poftim cu această umilită și dreaptă cearere a noastră să te mi- lostivești a p așterne și și mai pre larg a o arăta prea înnaltului și mult milostivu- . lui thron a Chesaro-Crăeștii Măriri și Cinstitelor Staturi și Rînduri, ca să să mi- lostivească atît națiia cît și relighiia noastră a o. priimi întră națiile statului și re- ' leghiiie ceale ce să numesc priimite se va lepăda, a stearge aceale batjocoroasă numire care să dau nației românești și releghii grecești adecă: neprimite, suferite — care numiri, nici nației românești, nici" relighii grecești, dar nici cultivatului nostru veac nu sînt bine potrivite și națiia noastră cu atîta mai mare o apasă cu cît că nici odinioară nu să va putea dovedi ’ cumcă națiia noastră de celealâlte nații s-ar fi rugat să fie în patriiâ' aceasta suferită sau priimită. Preaosfințite Doamne Episcope! Așa ne-au povestit părinții noștri dintră carii unii încă sînt în viață cumcă Exelențiia sa în Domnul răposatul episcop unit al Făgărașului Domnul loan Bob, înpreună cu răposatul D. Gh'erasim Adamovici cu tot' clerul și statul milităresc și țivilicesc încă la anul 1791 ar fi întins o asemenea plîngere și rugăciune cătră înălț. înpărat Ueopold ăl 2-lea și cătră înn. Staturi și Rînduri — ■ însă ce-au hotărît atunci, noi nimic nu știm; poate că pentru urmatele îndelung războae nimic nu s-au hotărît. Pentru aceia Măriia ta ca următoriul ace- 8 In sens de: regi.'- 26 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII ,(1979) 402 L. Gyemânt j Iota' și că'câpul .clerului'și ainății' să rieymilbstivești â osteni înțru aceasta.-treabă ?. ■ . —’ âyînd de. ia noi ''toată' putoarea și volnicită în numele nostru și a nații a pofti ț- ■ i; toate 'acealea--oare sînt. dreaptă/i’nații, de‘folos;’și • de' țoare' drepturi numai-măște- rimea vfemildr'au-despoiâtj.națiiă;noastră'ceă' românească.f'.p . . - /.. • ț ■' - j ; Aceastea; drepturi nu? numai -nădăjduim ■ noi și . națiia;? dar sînțem' și'-cu tdtrir încredințați- că? de Mă nemărginită iubire de . dreptațq\ a înnălțatului’.nostru monarri ■/dela mărimea’ăuffețul'ui' Cinstitelor.?Staturiișt Rmduri, și “dela omenirea, tînguiriidr ■ . -.-noașțre perlezne' vom-putea,; dpbîndi;-' • ’ ' ' ' -yi ; Z:: / . v . / ??’bibi nu .„vrem să.'aducem-.pilde streine de ,1a'alte nații luminate, unde ori cine' ■ * are■drepturile.ișăle după yredniciiă s-a/fără osăbire releghii .care.o,urmează,’pe sîn- .' .' gură.,Ungarii-a o aducerii înnainte?: Această-1 țâra ,învecinată.-încă-înriairite de 40 dej ' ani, nu'.nuinai pe români, carii, sînt cei mai. vechi ai ei lăcuitori.. dar și pe sîrbi, care'. -. , - /șînț' cu.-.m^ în'-toat'e'jderegătoriileysale'iși'.i-au' făcut, aseihe-' "- ;'neăjcelorlalți lăcuitori,,.âșâ.cîțjfără de osăbireâ neaniidui..și‘,a-releghii. la,'orice treap-/ tă înnaltă. a deregătorii ș'ă'pot după-vrednicie a să 'înhălța ,'și . episcopii sîrbiioriși ■ ăi. românilor,-;.carii' urmează leâgeâ-grecească-neunită,. așeaminea și .cei slavpnicești ., au;'.șeadereâ și 'ybturhuriie sale-;la;dietâ<țării??-■ ' ■’ ; ■ . ' ./ -y fPfeayiuminate Doamne! Be.-ya-'fi'ticăloșită națiia. noastră cea romanească, pre ,. " • '. ..cum.,- nădăjduiaște; priir mijlocirea Preaosfjntei ’Mării ‘ tale .-de./nii'lbștiyur nostru mo- ’.' . ! ' narh și.'.de înri,.Staturi,și Rînduri lașa? de norocoasă cât șă-șh câștige, drepturile? sale, ,' ' - . de./carea nedreptatea-.yremiior >‘o au .despoiat,’ să făgăduiaște îrinâintea lui Dum- . ■’nezeu și îrinâintea Eiiropri?cei; luminate''.;Că--nu,'.mimai creștină .bună. .iubitoare ” dă-aproapelui și păzitoare .legilor ca și .pînă'acuma.-,va fi,'.dar ce mai scump yă. - ■ ayea.-y viiâța ;și aveaf.eâ> își va jărtfi'.ori- în/ce .vreame și ori• în .ce, ceas pentru-."’’ . ,înnălțatul. ei. înp.ărat: și;, thron .'înpără^ și pentru compay . ‘ ’^rioții .săi,.;■dâră-.noi-plini- de p dulce nădejde^âu'cea inâi mare ’și adîncă- plecăciunei ; ■ murim Ăi Preaosfînt’și Prealuminatei-Mării tale j - ■; bl-;- ?. ’.. -ZZ. ;■ umiliți șerbi .și caplam, ... ■ ■ - - -; ’ ,'y y.'b. .4/ ț -. -Zi Preoții și neameșii âcestuiMhbțopopiât ANEXĂ'.' II. Concept .de memoriu din. anul . 1837/.către , epișcopul Vasile Moga în . numele credin- cioșilor ortodocșii.. ■ ... ;. • , ? ' ? ...'; ■ .. - .. ■ j-vĂ' ■ Prealuminaiey./EpiscopeZ Z ■ '-încredințați aflindu-ne jde, aceia', precum ,răposați! ăntețesbri episcopi. de re-, ? ;.. lighiâ- răsăriteană-unit șpneuriit--că .reX^ ai , întregii .nații ’românești din y-/-. .; Transilvania, . n-rau lipsit la ânii?1791 și 1792 , prin umilitele sale reprezentații în nu-' . • mele nații sale ’a'/punâ .înaintea prea'Sfințitei Sale Măririi înpărătești-starea cea / A t w"*'..-. v -zy.'';!' ■ f • ’ yf' >3 Șe^referă/îa* ^artic olele vde .lege^27/1791' și-1071792? ale dietei .Ungariei care'«, au asigurat.ortodocșilor.' « '/ drepturi cetățenești,’, drepturi a jjrppriețate., și ocuparea : tuturor funcțiilor, iar.mitropolitului- *și episcopilor/ \ ' loc’și vot în dieta/’ș ' ’’ ! ' 4 «Bibi. Mitropoliei Sibiu,’Fd.-Vasile Moga, nr.r-863. .; ’ ■, ■' ’ '■'■'■'.■z . O reluare a Șupplexului (1837) 403. ,• tristă ;a nații-roma pririțipat și .scăpătată prin..mutarea vremilof/.din- ’ , dușurile’conțiviU^ .celora,.lârite, nații/ânpreună. aflățpare;, dare, .dupățîM , ■..., și; nemișcatele ■•■din adevăr într.u • acele -‘ reprezentații. do.vezi înainte.. de ? sec'ulușu ■’ ’â 16-lea întru asemenea'si-fără osăbire: -le-au, avut.- și cumcă macar "că rezultatumul ■ . , . acelora .și" la.- anul. 183.4/de către Măria . ta prin‘ înțelegerea’ cu Măria-' sa Di "/Episcop al relighii grecești unita ca ide cătră- aria care aveți "în. suflete" legate îngrijirea'; de " ■ fericirea dm/l.ădntru și .-.dinafară a- suplibanșii '-nății,'rbmănești,’’s-ar,, fi. desvăluiț înnă-.; - intea. âceiaș .prea osfințite măriri,,.totuș cu/întristare privim și vedem că pentrii’fal- ■ ■ m.ca ăceașță /nație,-suplicahșff.românească,; ca’.peritru -una/'.ce; stă în populație mai . măre.-ea'tbâta cele lalte nații/a'țării, și’întru, așa măsură, poartă, și 'gfeotățile și 'care '. ■ - d’e pururea- petrece iii -odihnă și credință'cătral patrie și înaltul ' monarh,; nici ;o" mișcare n’u srau făcut ca. să. fie/întoarsă":1a întreg■ iușul -țivilis av.utj.cu primirea :a ■ proporțiune ,diii/individuumurile-, romane fără Osăbirea.'relighii la; pîițiumurile car- '/ -.dinale ș i , la cele mai- mici,/ precum’șr..,1a ..alegerea;/deputațilof"lâ dieță și pripărtăși-'- , rpa/cu: benefițiumtailetataau celelante' nații'și.-' relighii, întocmâ :precum le' folosea'. -. : .' . nația' românească-/pata’aceasțea. dinainte"; de . sfîfșițul secului. a ,'.971eă; cînd aii 'dat. - dîpsa .dreapta cu-.-Țuhuțum, domnul :ungurilbr și .din-b/ună voe l-aii -ales sieș’/dbmri. ■ —./.precum \și 'după'-aceia" pană,,la .seculum’la/;'16-leata s'-au;ta^ Ardeal. ~ 7/ / -/'ii' . / întfu\desăvîrșită încredințare-/precum a sa'-’prea osfințită'.. Mărire, și'"slăvițeta .Staturi1/a/țării" privind "cu - ochi părintești la/;stările veacurilor de acum / care" fiește,... căria "nu tăgăduiesc drepturile, omenirii/și la. răbdarea cea,.bucu- . : râseră de un. personal țdidacțic; de eliță în-frunte CuțS. Bărnuțiu, A. Pum- nul, L Rusu și-,alții2; . .. 1 ' • .. . , .. ’ . / ’ ’ . , • .y Ăl'.doilea, document, , singurul, scris. în limbai Igfeăy. reprezintă- un •• răspuns pe bare T. ■ Cipăriu îl dă, în.-^ "de director ăl liceului • dim Blaj,. inspectorului''. școiarLEomănd-c^ ' Din. . conținutul' lui ’ • ' : se':. ppFdedu'ce ''dificultățile -create’ de‘.autorități^ blă- . • - jenriprin.inspectorilor' bisericii-rbmafio-cătplice.-'îri'forid-' . ; . pi’i aduceau ■'grâi-preindicii: autonomiei 'școlilor • romanești' ;grecb-catQlice}' Al. '-‘Ștercă^toțiu/Și^ seamă jde -pericolul1 , . ;■ prezențâV de'.-$.'/ațareț subordonare -încă' ■diiriâriif;' ‘cîndț a; fost' -episcop? DA . ' aceea' 'imediat următori ' revoluției' a .încercați .- lîiiga-iiit'ățile - habșburgice 'pentru ' obții țnu'mirea; lui' Ț?riApăriu' ‘ ' în''funcțiațdeb inspector/general' ăb ’tuturor școlilor greco-cațdlice'. ;Priri;. • !'- prestigiu^ Iul de; săvarit-.! recunoscut'în-'-toață'monarhia,'-Ț.; CipariU'ar 'fi- f oști singurul'-car e ar?.fi;-putut evita-săucel -puțin-“limita lezarea ;autbnd-: " ' - miei șcbliiori româneștifi.'ăyuț':pritirița;-de';ă-pbține^șuc-; . ce&^aseiiiăfoă^ cri • cele?pe;- care rie: vor•' înregistra 'șccilile'- ortodoxe uri' . . anii inspectoratului'lui Pavel :Vărici?'! Autori^ refuzat; . .însă sistematic să' satisfacă dble'ariță'lui1 Al.'JȘtef ca-Șuluțiu? locul lui* ; '-. .Cipăriu vă'Dorgop căre ‘ înainte de' revoluție- îndepli-t ' . nise:funcția;țap'jude nobiliari- în: comitațul-'Gluj-.- El;yâ-acționă'și în"calitate ■. . dA•'.ibspectori!,școlar câ 'Uirifuricțiphăr^'coriștim^ ■purici' - - ' tualitate dispozițiile' oficiale. Prin ‘cpînportârnehtul- lpri riici -Dbrgp^ < succesorul'.^ putut-.înlocui pb Cipăriu? Lipșa!"uriui inspector de . . - talia ?lui; Vasici în frunteai Șcplilor. grecd-catolice’, explică de ce .ace’sțeă' •' '.■'n-âU^puturi înregistra' succesele'' celorJ ortodoxe -în-priniul -deceniu de ;după;.. ■ .i';revoluției -r ri'''i';'ii : A • E>b'bum'eritul ăl'"'treilea ''este 'format "dințf-uri;1 pfbieet^jritdcmit' :îni "pc-' .. .. țombrie‘ 1860/de^TT^iȘparîu, -cu^scopul d'e a'umpIeH'naJ^ .. lipsuri rezultate din insuficiența manualelor didactice!; Lipsa ’mariualeldr ' didacțiceț ă cpriștituit.' în;rio'ață 'perioada' absolutismului restaurat una din riiările- piedeci puse;.în calea'unui..progres ri^iubștăn^âl’'al îriyățămm . tului. româiși^^ rind ăutorităi ' . - țitor'.habsbprgice' cie!^ Și' -au'luăriniăsuri speciale'pentru'a opri ' ‘ ' ăducerea oricăror 'mmuâleț;șco^^ Moldova-și1 Țară. Românească țși. . ' în plus*, ari supiis- unei-'cerizuri severei' pe cele redactate .în Transilvania.' - Țoț'p'dată, insitiicieriță''mariuălelqr.'a.foșț;’câuzată''șride''iâ potențial1, . . itaq'mic al;bufghe'ziri'și'ariasei!!de țărani'ro^ ' i • ț 7., Proiectul- lui ~Cipăriuriăyea.'meniȚeâ' de u-i'.sțimulâ, ,pe-•• profesori'.sa - J • ' treacă' la, redacțărea. manualelordîri 'noile ..condiții ivite, odată'cu .trecerea - ■ ■ 1 • ■;; -u';- , 7' . --Ari Ari’. - . • ....2 Nicolae. Albu,; Istoria,, școlilor romanești din. Transilvania intre 1800—1867, ' , București, 1971,'p. 62—63.„.\ ... ' ' . . .? . '. ' ' Xoanab-Boțezari,- Trei'^documente 'din 'anul-' 1857f privind strădaniile lui Al. ' . . . - Șterca -Șuluțiu -de- p-l numi: pe Cipariu’ inspector-școlar peste , școlile' gr.eco-catolice.,. - din transilvania', în Apulum, XVI, 1978;.p. 359-^365. - A./'i'■ ’'?? - Școlile blăjene intre 1854—1874 • 415 spre regimul liberal-constituțional, care aducea cu sine o mai largă au- tonomie și pentru școlile românești. Potrivit proiectului, profesorul care redacta un manual, ce îndeplinea- exigențele științifice și politice ale co- misiei existente-, pe lîngă consistorul metropolitan își asigura postul, de- oarece își demonstra capacitatea și competința la materia predată. Pro- fesorului respectiv i se deschidea perspectiva de a-și întregi bugetul din cîștigul ce-i revenea în-calitate de autor în cazul tipăririi manualului pe spese proprii.: Dacă nu avea această posibilitate, cheltuielile legate de editare le prelua, mitropolia. Pentru a veni în ajutorul , elevilor, proiectul prevedea obligativitatea pentru profesori de a pupe la dispoziția aces- . țora sub formă de: manuscris,1 manualele pe care le redactau,' atunci cînd nu.-șe puteau tipări sau se întîrzia editarea lor. Prin conținutul său proiectul urmărea-, să umple golurile în primul rînd la.acele discipline la care manualele lipseau. ■ ■ , ; " _. • ■; ■ Dar sarcina trasată prin proiectul din 1860 se lovea de mari obsta- cole, careț-decurgeau fie din faptul că deocamdată nu toți profesorii aveau studii universitare de ..specialitate, fie din numărul- insuficient de cadre didactice, care le impunea acceptarea, predării unor- materii rămase des-, coperite. Această situație specifică obliga profesorii la mari eforturi in- telectuale pentru a se documenta în vederea predării lecțiilor și apoi pentru ale.înmănunchia într-un manual care să corespundă prevederi- lor Ministerului, Cultelor și Instrucțiunii Publice, precum și exigențelor comisiei care funcționa pe lîngă consistorul metropolitan4., ■ Cu scopul de a se înlătura neajunsurile de genul celor de mai' sus, consistorul metropolitan din Blaj va adopta în .primăvara anului 1866 un regulament care, stabilea: categoriile ■ de profesori; ex'anîeîîgle“de*^tr*e- buiau■ promBvatcm.-pentru a obține.-calificarea corespunzătoare postului; salariile ce reveneau în funcție descalificare;..-fondurile de unde urmau să se asigure retribuțiile bănești etpAJ , ..... Cel de al patrulea document redă, de -fapt- un proces verbal luat în ședința extraordinară a profesorilor de la liceul„din Blaj, -care^s^a-ținut* în--20 noiembrie-1868. Ședința a“foS't'“determihată de* un ordin al Minis-, terului Cultelor~ș£^îns'trucțiunii 1 Publice de la- Budapesta prin care se recomanda: organizarea -liceului din Blaj după mo_delul-~ceLui-.de. stat ■ din Sibiu; introducerea în programulrad'0“învățamînT" a primelor patru clase a cîte patru ore pe săptămînă pentru limba maghiară și tot cîte atîtea pentru istoria Ungariei și pentru geografia- Ungariei. Ordinul venea la un- an și ceva după încheierea compromisului - dualist. El reprezenta un prim semnal de alarmă asupra noilor dificultăți pe care le vor avea de înfrun- tat școlile -românești, în anii: viitori, odată cu accentuarea politicii de' ma- ghiarizare a' naționalităților promovată de-cercurile guvernante burghe- zo-moșierești maghiare. ; . ■' ' , - • , v ' 4 Nicolae Albu, op. cit., p.- 64—65. " ..'-o-* ' '■ 5 Ioana Botezan și loan Gabor, Un fdocument din anul'. 1866 privind reorga- nizarea școlilor din Blaj, în Anuarul - Institutului de Istorie si Arheologie din: Cluj- - Napoca, XXI, 19^p. 431—439. " ,, , , , ' ' ‘ . g , 416 I. Botezan — I. Gabor ' , , Din conținutul procesului verbal reiese că profesorii blăjeni nu s-au intimidat și n-au acceptat în mod servil ordinul ministerial. Dimpotrivă, au răspuns cu demnitate că: propunerea de a se organiza liceul din Blaj după cel de stat din Sibiu necesita o scrupuloasă analiză, ea turmînd să fie acceptată numai dacă se va dovedi utilă, și oportună; pe viitor ordinele și dispozițiile guvernamentale trebuiau trimise la Blaj în românește, de- oarece gimnaziul avea ca limbă de predare româna, iar o parte din pro- fesori nu știau ungurește; nu se putea" accepta dispoziția privind înmul- țirea orelor destinate predării limbii\maghiare la primele patru clase ale liceului, pe de o parte pentru că anul, școlar a început de la 1 septem- brie și deci planul de învățămînt pe 1868—1869 nu mai era posibil să se modifice, pe de altă parte fiindcă ș-ar fi afectat timpul rezervat limbii materne și celei grecești; direcțiunea liceului a rezervat încă de la 1 septembrie 1861, cîte 3 ore pe săptămînă pentru limba maghiară la cla- sele III, IV și VI, deși în condițiile de atunci n-a fost obligată de nimeni să adopte o astfel de măsură. . Documentele V și VI datează-din ultimele luni ale anului 1869 și ele cuprind probleme de natură economică'privind administrarea și asigura- . rea pazei imobilelor ligeului.gv< ' In sfîrșit, ultimele ^trer/ulocun^ț^ 1874 a lui T. Cipariu din fuS£ția^deJdin=^B^^ Două din ele sînt adrese, una provenind de ja noul mitropolit loan Vancea și cealaltă din partea corpului profesoral al liceului. Ambele îi scot în evidență meritele în propășirea școlilor blăjene; în cei 20 de ani de directorat și-1 roagă să primească cele. mai sincere mulțumiri pentru înțelepciunea și tactul de care a dat dovadă în raporturile lui cu elevii și cu profesorii. Penultimul document este. cererea lui Cipariu de a-i fi acceptată de- misia din postul de director al liceului;, pe care o înaintează mitropoli- tului. , . AȘadar> documentele'pe care le publicăm mai jos redau crîmpeie din viața și. activ||gtea uneia din cele mai importante instituții românești de învățămînt din Transilvania de dinainte de 1918. Ele întregesc baza documentară edită, făcînd-o mai accesibilă cercetătorilor care se ocupă cu studierea istoriei -învățămîntului românesc din secolul al XlX-lea. Importanța lor constă-în aceea că reflectă o serie de greutăți pe. care le-au avut de înfruntat școlile românești transilvănene între 1854—1874. ’ Aceste dificultăți s-au datorat pe de o parte slabei baze materiale a acestor școli confesionale, care neprimind subvenții din partea statului trebuiau întreținute mai ales de masa de' țărani eliberați de jugul iobă- gie! numai în 1848; pe de altă parte ele au fost cauzate de politica opri- matoare a cercurilor guvernante habsburgice pînă în 1867, iar după această dată de cele burghezo-moșierești maghiare. Nici unele, nici altele n-au fost interesate să sprijine și să,încurajeze învățămîntul românesc, care era un puternic factor de cultivare a sentimentelor de mîndrie și demnitate națională. ■ în fine, documentele relevă meritele incontestabile ale corpului pro- fesoral, care atîta timp cît a avut în fruntea sa pe marele savant și pe- Școlile blăjene între 1854—1874 417 dagog Timotei Cipariu, s-a străduit și în parte a reușit, fie să învingă, fie să atenueze dificultățile de ordin economic și politic, pentru a asi- gura învățământului liceal din Blaj un nivel corespunzător cerut de im- perativul cultivării maselor în spiritul luptei de eliberare națională. . . IOANA BOTEZAN — IOAN GABOR . ANEXE ■ • I. ' ' [Episcopul Alexandru Șterca-Șuluțiu către Timotei Cipariu] ' . ■ ’ [Blaj, 23 martie 1854] Nr. 313/1854 - ’ . ’ Reverendissime domnule canonic, Frate în Christos prea veneratei Fiindcă necontenitele trebi și ocupațiuni ' a Ordinariatului nu-mi pot tot- deauna dărui timp de' a putea în persoană supraveghea cursul studiilor și a pur- tării morale a tinerimii scolastice din gimnaziul și școlile normale blăjene după cum aș dori și după cum nu numai înalta dregătorie episcbpească, dar și înaltele ordinațiuni poftesc; în sensul grațiosului decret a excelsului Ministeriu de Cult și de Invățămînt în 16 ianuar. a.c. nr. 11.851/1614 ieșit și prin grațioasa ordinațiune gubernială din 7 martie a.c. nr. 3192/429 dată, nouă intimată, am hotărît pre r[everendisi]ma dta a te delega de comisariu episcopesc în privința. învățămîntului tinerimii scolastice din gimnaziul și școalele normale blăjene, precum și prin vir- tutea acesteia te și delegeziu ca cu puterea și cu numele nostru să invigilezi asu- pra cursului și, sporiului întru învățămînt a tinerimii școlastice din gimnaziul și școalele normale blăjene și orice vei afla în privința aceasta de bun și de în- dreptat, aceia în înțelesul legilor organizațiunii școlastice, să faci și să îndreptezi prin coînțelegere cu direcțiunea respectivă, care despre aceia de aici așia este în- cunoștințată, ca în toate așia ca însuși mie să-ți dee debita 'ascultare și supunere, iară în lucruri mai ponderoase și de moment mai mare vei binevoi a mă încu- noștința și pre mine și a cere și sententia mea. Cari toate încredințîndu-ți-le cu osebit frățească onoare rămîn R[everendisi]- mei Dtale . Blasiu, 23 marții [1]854. ■ addictu în Xtos Frate E[pisco]pul Alexandru m. pr. 6 Document nr. 3387, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca,' fondul Blaj, arhiva personală a lui Timotei Cipariu, dosar cu acte privind activitatea didactico- școlară. . i ' ■ ... .. 27 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 418 1. Botezan — I. Gabor - II. [Timotei Cipariu către inspectorul școlar romano-catolic C. Fesztl] . ■ . [Blaj, 1857] Illustrissime ac Re[verend.isi]me Domine Praeposite et Consiliare C. R.1 Collegium professorum gymnasii hujus gr[aeco] cath[olici], una cum tenuitate mea, praesentem ill[ustnita]tis V[estrae] ad nos adventum faustum felicemque app- recatur, quumque sciamus adventum hune cum altiori publieae institutionis scopo arctissime esse connexum, eo alacriori gratiorique animo Ill[ustrita]tem V[estram] in praesentiarum salutamus quod inde ubernimum in hoc quoque gymnasium spe- remus fructum. et emolumentum. Certe enim siquod gymnasium et siqua scholas- tica juventus in institutione educationeque sua auxiliatrice mânu indiget, illud potissimum de nostris dici potest. Non enim modo antiquiora huie instituto tempora minus faventia fiierunt, ve- rum nostris quoque temporibus plurimis adhuc indiget subsidiis sine quibus op- tatum vix obținere possumus successum. . Summum tamen solatium nostrum in eo cernimus quod S[acratis]s[i]ma Sua C. R. et Ap[ostolica] Majestas instituta quoque nostrae religionis paterno complec- tatur animo, eaque omnimodo pro rerum adjunctis adjuvâre cupiat. Cuius rei insigne testimonium in eo quoque conspicimus, quod dum Il[ustrita]tem V[estram] omnibus gymnasiiș catholicis hujus provinciae praefecit, commitere dignata sit, ut a sapientibus Ul[ustrita]tis V[estrae] consiliis, dispositionibus, monitiș, correctioni- busque in' tam gravi educationis negotio hoc quoque gymnasium participaret. .. Nos itaque, quibus ab Exc[ellentissima] Sua meritissimo nostro Archipraesule cura hujus numerosae juventutis scholasțica,e instituendae educandaeque concredita est, occasione hac dehuo Ill[ustrita]tem V[estram] securam reddere desideramus, quod eadem nos in omnibus quae Ul[usțri]tas V[estra] in, utilitatem profectumque harum scholarum disponere dignabitur, non . modo promtissimos pro modulo virium nostrarum, yerum summa etiam qua par quoque conspicimus, quod dum Illfustrita]- tem V. omnibus est gratitudine Ill[ustrita]ti V[estrae] devinctos reperiet. Quae nostra obsequia sincero corde Ul[ustrita]ti Vestrâe offerendo, nos nos- trumque gymnasium gratiosis Ill[ustrita]tis V[estrae] favoribus humillime recom- mendamus. ... | ‘ ’ . [Blaj, după 7 octombrie 1860] • PROIECT ■ REFERITORII! LA COMPUNEREA ȘI EDAREA LA TIPARIU A OBIECTELOR DE INVAțAMÎNT PRESCRISE PENTRU ' INSTITUTELE DE INVAȚAMÎNT 7 Document nr. 11.252, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. Școlile blăjene între 1854—1874 419 PARTE DE ACI DIN LOC, PARTE-PENTRU ȘCOLILE ELEMENTARE G[RECO]- CAT[OLICE] DIN ARHIDIECEZA, PRECUM ȘI LA MODALITATEA ȘI MIJLOA-. CELE CU CARI AR FI ACELEA SA SE TIPĂREASCĂ8. - ■ 7 . ' § h ;. ■ 7 Fiecare profesor de la orișicare institut de învățămînt de-aci' din Toc; fie acela ordinariu ori numai suplente, se îndatorește ea din obiectul de învățămînt ce-1 propune la elevi, dacă acela nu e deja tipărit și primit ca carte de școală în cutare -institut din. loc, să?și facă studiu și [să], compună manualu[l]; .acela. să-l scrie cît se poate de curat și după aceea acel manual șă-1 dee și la elevi ca să și-1 descrie și întru studiare șă se folosească de acela pînă .cînd țipăriridu-se vor să,și-l poată cumpăna. ,- ., ,, /" • . '? ", ’ "J?-." ' ?-‘ De la împlenirea acestei datorințe .indicate în'§ fl se condiționează susține-, rea unuia și altuia profesor în postul său, iar de la diliginția și dexteritatea- cu care s-a prelucrat și compus opul. și de la bunătatea opului prelucrat se va apre- cia și capacitatea și abilitatea profesoriilui. de a-și ocupa după merit postul său și mai încolo,; - - . ■ . ' § 3. . . _ Fiecare profesor e datoriu și obligat manualul din obiectul de învățămînt ce-1 propune Ia elevi dacă odată l-a prelucrat și purisat cum se poate niai curat cel mult pînă la finea anului scolastic curente sări., aștearnă vfeneratului] ordina- riat metrțopolitan] spre cenzurare, pre lîngă propria-și declarațiune dată în scris dacă voiește să-și tipărească opul său pre spesele proprii, reținîridu-și dreptul de proprietariu -la el, sau lasă la dispozițiunea ordinariatului metrfopolitan] tipărirea lui; în caz dacă careva profesor avînd de obiect al propunerii la elevi un studiu greu și vast,. ori din alte cauze șontice9 va fi împiedecat spre a-și putea compune opul în -acel mod cît să se poată da la tipariu la termin, va avea de a-și descoperi atari cauze la vfeneratul] ordinariat metrfppolitan] în scris și a cere dilasiune preste terminul sus prefipt. § 4. . ' , ■■ - . . ■ 7 • ■ . . • . Dacă autorul opului .va voi să-și tipărească opul cu spesele sale proprii, în acel caz după ce acel op din partea v. ordinariat metropolitan va fi revăzut sau' cenzurat și se va afla scopului corespunzătoriu, i se va restitui pentru a-1 putea pune sub tipariu. ' . ■ ■ . . • . .. § 5.;. ' . ... ' Iară pentru tipărirea acelor opuri cari respectivii autori le vor lăsa la dispo- zițiunea v. Ordinariat metropolitan și acelea vor corespunde scopului și ca atari 8 Document neinventariaț, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. 9 sontice — întem’eiâte, grave. 420 I. Botezan — I. Gabor vor fi aprobate de către v. ord[inariat] metropolitan], acesta va dispune tipărirea acelora. • . § 6. Dacă tipografia seminarială din loc le va primi să le tipărească pre spesele sale, se vor străpune acesteia spre tipărire, iar .de nu: ... - • ' - - ’ ' ■ , ■ ' f ’ ... . . ; § 7. • ' V[eneratul] ordinăriat metr[opolitan] va dispune a se tipări cu spese din ur- mătoarele fonduri arhidiec'ezane:' ' ‘ - a) Studiile prescrise pentru "teologii atît seminariali, cît și cei externi să se tipărească cu spesele seminarului arhidiecezan; după ce vor fi odată tipărite să se îndatorească fiecare alumn10 primit în seminar ori la corpul ss. teologic ca extern spre a și-1 cumpăra ca să-1 aibă fiecare studiu sau op pentru folosire pre viață; de la acest obligămînt numai mizeria ori paupertatea legalmente probată să-1 poată scuti; 1 b) Studiile prescrise' pentru gimnaziu, preparandie-și școalele normali de aci din Blasiu să. se tipărească cu spesele fondului de instrucțiune al părinților baziliți, iară după ce vor fi ieșite de sub tipariu să se îndatorească fiecare studente spre a și le cumpăra, depunînd prețul lor cu ocazia înmatriculării; de la această înda- torire numai paupertatea și sărăcia legalmente' documentată-1 poate pre studente mîntui; c) Manualele pentru școalele populare elementari g[reco]-cat[olice] din arhi- dieceză să se tipărească cu spesele fondului scolastic arhidiecezan. § 8. Vfeneratul] ordinariat metr[opolitan] toate opurile ieșite de sub tipariu prin cerculariu cătră întregu[l] cler arhidiecezan le va publica și anumit cele de sub punctul ă) le va impune la toți preoții arhidiecezani, iară cele de sub c) la toți inspectorii, directorii scolastici și la toți preoții, precum și la elevii de la școalele elementari, iară cele de sub b) le va recomanda. § 9. ’ Venitul din cărțile tipărite cu spesele din fondurile arhidiecezane indigitate în §-ul 7 punctele a), b), c) [î]l vor primi fondurile respective; însă: ' • § 10. După ce toate spesele făcute cu tipărirea, broșarea, legarea și vinderea căr- ților se vor trage afară, fondul respectiv, care a tipărit opul cu spesele sale, din restul venitului curat va să-și tragă 2O°/o după capitalul ce l-a întrebuințat spre tipărirea, broșarea, legarea și vinderea cărților, iară restul se va da autorului ca remunerațiune și 10 alumn = elev sau student bursier. Școlile blăjene între 1854—1874 421 . § 11. ' ... Cînd oarecareva op se va retipări în orieîte edițiuni autorul totdeauna se va întreba că are sau nu ceva de a mai amenda ori adauge sau schimba în opul său spre mai marea lui perfecționare, dacă va răspunde că are, atunci i se va trans- pune spre a supleni cele de suplenit; în tot cazul din venitul opului 'de cîte ori se va retipări vă să capete remunerațiune după modalitatea și măsura indigitată în § 10. . . IV. (Corpul profesoral de la liceul din Blaj către Timotei Cipariu] [Blaj, 20 noiembrie 1868] Reverendisime Domnule Direci^^^ ’ Corpul prof. la comisiunea reverendisimei domniei voastre din 19 nov. a.c. s-a adunat în conferință extraordinară în 20 nov. spre a se consulta asupra obiec- telor ce i-ați încredințat, unde: 1. S-a cetit nota înaltului Guberniu reg. transilvan de dto’ 19 sept. a.c. nr. 18920/868, prin care se tramet în alăturare ven[eratului] ordinariat metropolitan două emise din partea înaltului ministeriu reg. ung. în copie, dimpreună cu un exemplariu din planul de lecțiune cu privire la organizarea gimnaziilor pre a[nul] școl[ar]1868-9 după norma cum a intrat în activitate planul acesta de învățămînt la gimnaziul de stat din Sabiniu și în urmă se încunoștințează același prea vene- rat cum că după exprimarea lăudatului ministeriu „abia s-ar putea să obcure oa- recare dubietate, ea confesiunile deosebite să nu năzuiască întru acolo în interesul cauzei școlare, ca să se organizeze gimnaziile lor întru asemenea celor de ale statului". 2. S-a cetit înalta hîrtie gubernială din 6 nov. a.c. nr. 21113/1868 prin care se încunoștințează prea veneratul capitlu metropolitan cum că „prea măritul mi- nisteriu reg. ung. de cult și instrucțiune publică cu decretul său din 30 sept. a.c. nr. 16649 remite planul studiilor pre a[nul] 1868-9 subșternut cu stimata scrisoare din 8 august a.c. nr. 1037/1868 cu acea ordinațiune ca .în gimnaziul din loc atît limba ungară, cît și istoria și geografia Ungariei să se propună amăsurat cerinței și anumit limba ungară în cele de antaniu patru clase în toată clasa deosebit în cîte patru ore pre săptămînă, iar în clasele superiori în cîte trei, făcîndu-se în fine provocare la ordinațiunea gubernială din sept, de, mai sus. Asupra acestor obiecte corpul prof. [î]și ia libertate a se exprima și a-și da următoarea opiniune: 11 Document ■ neinventariat, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. 422 1. Botezan — I. Gabor La nota antanta. După ce a[nul] școl[ar] 1868-9 s-a început în la sept, fiind sem. I trecut preste jiumătate, pentru a[nul] școl[ar] 1868-9, în planul de lecțiune âl gimnaziului acestuia, după opiriiunea noastră, nu se poate face nece una schim- bare, fără de scăderea, cea. mai pipăită a învățămîntului. ... . Jar schimbarea dînșului pentru venitoriu,. și respective conformarea, lui cu cel ce se zice .a . se fi introdus la gimnaziul de,-stat din- Sabiniu iarăși.nu se poate face decît numai după una ponderare scrupuloasă a lucrului și spre examinare cuvenită într-un lucru atît de momentos e neapărat de lipsă ca și alăturatele hîr- tiei înaltului Guberniu reg. de la 19 septembre nr. 18920/1868 să le avem româ- nește, pentru că limba propunerii la acest gimnaziu, e cea română, care și din partea locurilor mai înalte încă s-a respectat totdeauna, tramițîndu-se la acest gimnaziu hîrtii scrise în limba aceasta; pentru susținerea atărui uz cu atît mai vîrtos ne simțim îndemnați a ne'ruga, cu cît una parte din profesorii de lai acest institut nu poșed[ă] limba maghiară, sau nu în măsură ca să poată pricepe deplin alăturatele acelea și a-și forma opiniune independentă asupra lor. La nota a doua. Cu respect la propunerea limbii maghiare profesorii, cu ven[ erata] direcțiune gimnazială în frunte, încă în ședința ordinară din 1. sept. 1861 propris motu, neprovocafi. de nime, au decis: „ca limba maghiară să se pro- pună în .acest. gimnaziu ca studiu ordinariu întru asemenea cu celelalte studii obligate", ba încă i s-a asigurat mai multe ore decîț limbei noastre materne, așia în clasele III, IV et VI are cîte 3 ore pre săptămînă,-pre .cînd limba română numai cîte două, carea ca limba națiunei și a basericei noastre nu o putem ignora, ce din contra am dori ca să se propună și la alte gimnazii din patrie, iar nu să se scoată afară, după, cum cu durere vedem a se. întîmpla. . , încît e pentru determinarea orelor limbii ungare unde, se zice: „ca să se propună în cele 4 clase inferioare în toate clasele deosebit în cîte. 4 ore pre. săptămînă", se [pare] că înaltul Guberniu a trecut cu vederea planul studiilor alăturat, unde pentru limba- maghiară sunt numai trei ore pre săptămînă în cla-. sele inferioare. . ■ . ■ Corpul prof. cu tot respectul are onoare a descoperi cum că nu poate să dea mai multe ore limbii maghiare, decît cîte ore și a "avut pînă-acum: a) pentru că tot timpul e ocupat; b)7 pentru că cum s-a zis mai sus, limba română în nici un caz nu poate să rămîriă afară; c) pentru că nici cea greacă nu se poate scoate din acest gimnaziu,'ca limba ritului nostru de care au op tinerii la învățarea studiilor teologice,- după ce e constatat că cea mai .mare parte din ei se aplică la statul preoțesc. - - - ■ Ce se ține de istoria patriei, ace[e]a s-a propus iarăși începînd din 1° sept. 1861 și se propune pînă astăzi amăsurat cerinței. Din conferința extraordinară a corpului profesoresc. Blasiu, 20 nov, 1868. prin Basiliu Rațiu m.p. actuariu gimnaziale Școlile blăjene între 1854—1874 423 V. [Blaj, 25 noiembrie 1869] PROTOCOL de conferința ce s-a ținut în 25 nov. a.c. sub prezidiul r[everen]disimului d[omn] Timotei Cipariu, fiind prezenți: rds. d. Ioane Fekete [-Negruțiu] și Antoniu Veș- temeanu, părintele Toma H. Albani, profesoriu Alimpiu Blășianu, Alexandru. M. Micu, loan M. Moldovanuși actuariul suscris12. • . . - Obiectele [.- Rdsimul d. Timotei Cipariu după ce descoperi conferinței: 1. Că v[eneratul] ordinariat metropolitan în ședința consistorială din 6 nov. a.c. n. 1062, aflînd a fi de lipsă oareșcare inspecțiune mai de aproape în privința gimnaziului și a celor ce se țin de -gimnaziu, a decis ca pre venitoriu să se pună un inspector, care, să supravegheze asupra edificiului monastiresc, asupra grădinii gimnaziului,- asupra mobilelor ce se află în casele profesorești și clase, precum și a ordinei bune și a curățeniei atît interne, cît și externe. 2. Că tot în ședința cosistoriălă de atunci s-a decis ca să se facă niște sta- tute, cari să fie ca una cinosură pentru supraveghetoriul care se pune, cu a că- ror elaborare s-a însărcinat una comisiune a căreia membri sunt celi însemnați în fruntea protocolului — afară de actuariul și rds. d. Constantin Papf alvi — a propus spre a se dezbate modul cum ar fi să se facă acelea statute, în cari are să se observeze oareșcare sistemă. La propunerea rds. d. Ioane Fekete se alege una comisiune din profesorii Alimpiu Blășianu, Alexandru M. Micu și loan M. Moldovanu, care se însărcinează a lucra un proiect de statute. Proiectul acela de statute, adunîndu-se comisiunea în conferință, se va ceti și se vor face în el modificările ce se vor afla a fi de lipsă. 3. în privința conservării palanturilor și gardurilor grădinii gimnaziului, ob- servîndu-se din partea mai multor oameni membri ai conferinței că dacă nu se va pune un' păzitoriu anume preste acelea, care să le grijească și noaptea, atunci Ia primăvară va căuta să se facă din nou, căci pînă acum au început a le cam duce. Se decide ca făcîndu-se dispuzețiune ea să se repareze cît mai curînd pre unde-s stricate, să se încredințeze-cuiva ca să le păzească. Și deoarece omul ce șiede sub basericuță fiind aproape, .ar putea să le păzească mai bine ca oricare altui, se comite profesorilor din cosimisiune ca chiamîndu-1 la sine să vorbească cu el în privința aceasta. . Cu aceasta conferința se închiaiă. Blasiu 25 novembre 1869. ' ■ - ■ • prin Simeon Micu m. pr. T. Cipariu m. pr. act[uar] gimnaz[ial] Gimn. director 12 Document neinventariat, la Arhivele Stațului din Cluj-Napoca, fond citat. 424 I. Botezan — I. Gabor VI. [Blaj, 30 decembrie 1869] PROTOCOL de conferința ce s-a ținut în 30 decembrie a.c. sub prezidiul d. prof. Alimpiu Blă- șianu, fiind prezenți: cuvioșia sa părintele Toma H. Albani, părintele Ioane T. Rațiu, prof. Alex. A. Micu, loan M. ' Moldovanu, Aron Boeriu, N. Solomon, Baz. Rațiu, Baz. Crișianu, Ben[iamin] Pop, loan Mărculețiu, Gabriel Pop, Giorgiu Mun- teanu și actuariul suscrds13. Obiectele: Profesorul Alimpiu Blășianu face cunoscut: 1. Că scopul pentru care s-a conchiamat conferința este: cetirea și publicarea statutelor făcute cu privire la ordinea și disciplina domestică și economică în mo- nasteria din Ioc; cari statute s-au aprobat de ven[eratul] ord[inariat] metropolitan în ședința consistorială] din 11 decembrie a.c. nr. 1263 și 2. Alegerea unui econom în înțelesul § 4 din statute. 3. La provocarea prezidiului actuariul cetește statutele amintite și aproba- rea acelora din partea ven. ord. metropolitan. Se ascultă cu atențiune. 4. Prezidiul pune spre dezbatere alegerea economului. Se decide ca alegerea să se facă prin voturi secrete. 5. La votizarea antania fiind 14 votizanți după scrutiniu s-a aflat că părin- tele I. T. Rațiu a căpătat. 4 voturi, Nicolau Soloman 1, Alimp Blășianu 1, Sim. Micu 1, loan Mărculețiu 1, Ben. Pop 1, I. M. Moldovanu 1, Ar. Boeriu 1, Alex. M. Micu -1, părintele T. H. Albani 1, și unul alb. Neavînd nici unul majoritatea absolută de voturi se decide ca să se voteze a doua oară. 6. La votizarea de a doua votizanți au fost 13. După desfacerea voturilor s-a aflat că Aron Boeriu a căpătat 1 vot, părintele I. T. Rațiu 3 voturi,. Alimp. Blă- șianu 4, Nicolau Solomon 1, T. H. Albani 1 și 3 albe. După ce nici la votizarea de a doua n-a căpătat nici unul majoritate abso- lută de voturi, prezidiul suspendă ședința pre cîteva minute. La redeschiderea ședinței rămînînd numai profesorii, conferința nemaifiind completă nu s-a sim- țit competentă a păși la alegerea economului. Cu acestea conferința se închiaiă. Blasiu, 30 decembrie 1869. prin Simeon Micu m. pr. aet[uar] gimnaz[ial] 13 Document neinventâriat, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. Școlile blăjene între 1854—1874 425 VII. [Membrii corpului profesoral al liceului din Blaj către T. Cipariu] [Blaj, 29 august 1874] Reverendissime die prepozit metropolitan!14 Din cele ce ați binevoit a ne împărtăși prin actuariul gimnaziale și din fap- tele petrecute în aceste zile, am înțeles cu adîncă durere cum că reverendissima domnia voastră v-ați aflat îndemnat a depune oficiul de directoriu gimnaziale. . Chiar acum se plenesc 20 de ani. Gimnaziul nostru era întru împrejurări fatali amenințat de perdele cît se poate mai grele: dinlăuntru-1 umileau neajunse mate- riali, din afară se ridicau asupră-i technele peritoase ale inimicilor lui. Atunci s-a încredințat direcțiunea în minele reverendissime domniei voastre. înțelepciunea, tactul și devotamentul cu care v-ați plenit însărcinarea cu to- tul grea, nu numai salvară vechiul nostru institut literariu de valurile ce se ridi- cau asupră-i; ci încă-și și cîștigară hume și repuțațiune, încît atrase junimea și din părțile depărtate și pre un timp fuse cel mai frecventat între toate școalele române. Nu este aci locul a înșira meritele pentru înaintarea culturei adevărate între fii[i] națiunei noastre, cari le-ați cîștigat și pre calea aceasta. Ele-s mai mari decît să încapă în liniile înguste ale acestei pagine; ele oad în dominiul istoriei și sun- tem deplin convinși că nici unul din cei ce vor scrie istoria culturei noastre, nu le va putea denega tributul laudei cuvenite. Prin șirele prezente voim numai a da un semn debil despre adînca părere de rău ce simțim pentru cauzele cari v-au necesitat a depune sarcina, ce cu atîta onoare și folos pentru învățămînt ați purtat în cursul acestor douăzeci de ani — a vă mulțumi pentru rara bunăvoință cu carea ați fost totdeauna cătră profesori; pentru acea tractare umană și părintească prin care suvenirea timpului cît avu- răm fericirea de a vă onora ca pre capul și conducătoriul nostru imediat, pururea ne va fi dulce — și a vă ruga ca și pre venitoriu să păstrați atît pentru noi, cît și pentru gimnaziul nostru aceeași bunăvoință și îngrijire. ■ Primiți reverendissime die încredințarea prea • distinsei venerațiuni cu carea suntem • Ai reverendissime! domniei voastre Blasiu, la tăierea s[fîn]tului loan 1874. ■ devotați ' [în numele] m'embri[lof] corpului profesorale gimnaziale I. M. Moldovan m. pr. Dr. G. Rațiu m. pr. 14 Document neinventariat, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. 426 ■ ■ I- Botezan — I. Gabor VIII. [Timotei Cipariu către mitropolitul loan Vancea]. : ' [Blaj, 1 septembrie 1874] Excelență!15 în ședință consistorială] din 29 augfust] a.c. v-ați aflat îndemnat a vă des- coperi nemulțumirea cu purtarea morală a tinerimii gimnaziale din loc și a pro- pune unele măsuri noi. și mai energice spre înfrînarea și contenirea răului acestuia — aducînd și unele exemple de demoralizațiune — și adăugind că și în decursul anului șcplastic de curînd expirat ați binevoit de 2 ori a chema la excfelența] voastră pre profesorii gimnaziali tot în astă privință. Excfelența] vfoastră] ca cap al basericei noastre și suprem dirigente al tu- turor școalelor acestei a[rhi]dieceze făcînd acestea, v-ați împlinit oficiul înalt ce-1 aveți, de a supraveghea turma sufletească încredințată excfelenței] vfoastre]. ' Excfelența] v[oastră] permiteți-mi numai a atinge că în mare parte ați fost sinistru ■ informat și‘anumit: că direcțiunea gimnazială nu ar fi executat pînă astăzi deciziunea în contra unor studenți, cari ar fi atacat- unele fete noaptea. ■ Da, din simpla cauză, pentru că nu s-a făcut nici una deciziune în acest obiect — și asta: pentru că inculpații, 2 studenți de cl. VII gimnazială, încă în acea noapte au fugit și; hu s-au mai întors la • gimnaziu, ci au dezertat totalmente și așia nici nu s-au putut trage la judecată, nici'a se face vreuna deciziune, cu atît mâi puțin’a-se executa. .- - ’' ■ ■■ Judecătoria cercuală însă a pășit la- mijloc -numaidecît și a- arestat pre pre- parandul complice, iar pre cei fugiți i-a curentat [sic], precum-se poate vedea în scripta-aceleia de 25 aprfilie] a.c. nr; 749 cătră direcțiunea gimnazială și răs- punsul acesteia din 28 apr. nr. școlastic 165, amin două -în arhivul .gimnaziale. Iar încît pentru exemplul: „că' gimnaziștii merg cu țigara în gură pînă. în ușa basericei", da, se poate ca într-una mulțime așia mare să se fi aflat și vreun atare ticălos; însă concluziunea de la un caz sau două la toată tinerimea și . de aci la demoralizațiune generală mi se pare prea departe. - în urma, acestora, deși bine: știți în conștiință, că mi-am împlinit oficiul atît în respectul învățământului, cît: și al disciplinei, pre cît mi-au ajuns puterile; cu toată exactitatea în acești 20 ani trecuți, totuși pentru a fi scăpat de aci înainte de asemeni informațiuni sinistre ce almențrea nu le potiu împiedeca și pentru multe incidente neplăcute, m-am aflat îndatorat a-mi da demisiunea de dirfector] gimnazial și rog pre excfelența] vfoastră] a o accepta cu toată bunătatea Al excfelenței] vfoastre] prea umilit serv [Blaj],' 1 sept. 1874. T. Cipariu m. pr. -i -r .-C. prepozit 15 Document nr. 3379, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. Școlile blăjene. între 1854—1874 427 IX. • [Mitropolitul loan Vancea către Timotei Cipariu] [Blaj, 1 septembrie 1874] NT. 2603/1874 _ Reverendissime în Christos Frate!16 Deși am fi oftat ca reverendissima frăția ta încă în mulți ani să fi dus ofi- ciul 'de director la gimnaziul din loc, după ce însă în sesiunea' consistorială din 29 august a.c. verbalmente și cu toată solerutatea, iar astăzi și în scris ți-ai dat de- misiunea de director gimnaziale, rugîndu-te pentru acceptarea aceleia, venim prin aceasta a-ți notifica: că pre cînd de una parte-ți acceptăm demisiunea dată, rele- vîndu-te de la ulterioara ducere a oficiului de director gimnaziale; pre atunci de altă parte nu ne putem reține de a nu-ți exprima cea mai deplină și vie recunoș- tință atît din partea noastră, cît și din partea prea venerabilului consistoriu me- tropolitan pentru multiplele și îndelungatele servicii salutare prestate și ca di- rector gimnaziale întru promovarea binelui bisericei, a națiunei și mai ales a instrucțiunei junimei studioase, urîndu-ți de la atotpotentele încă mulți ani în deplină și fermă sănătate. Cu această ocaziune venim totunadată a-ți notifica că, pentru ca instrucțiu- nea gimnazială să nu fie împiedecată, am aflat a constitui și denumi de director gimnazial în mod provizoriu pre reverendissimul canonic loan Antonelli, căruia drept aceea te și provocăm frățește, ca în prezența reprezentantelui onoratului corp profesoral pre anumit termin, însă cît de curînd, să binevoiești a-i resigna și stră- pune pre lîngă inventariu, arhivul și toate actele și obiectele ținătoare de oficiul de director gimnaziale. între altele pre lîngă darea arhiepiscopeștei binecuvîntări rămîn Al reve- rendissimei frăției tale Blasiu la lma septembre'1874. prea ad[d]ictu în Christos Frate loan [Vancea] m. pr. Metropolit. DOOUMENTS REFERRING TO THE BLAJ SCHOOLS IN THE PERIOD 1854—1874 (S u m m a r y) The nine documents published here are preserved in the State Archives of Cluj-Napoca the Blaj colection, personal archives of Timotei Cipariu, a file of official papers concerning didactical and school activity at Blaj. They illustrate the 16 Document nr. 1389, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond citat. 428 1. Botezan — I. Gabor difficulties met by the Transylvanian schools in general in particular by the schools at Blaj, as 'well as the endeavours of the enthusiastic teaching staff of Blaj to overcome them in the decades following the bourgeois-democratic revolution of 1848—1849. The first two documents refer to the period of the restored absolu- tism, the third to the beginnings of the so called liberal-constitutional regime and the rest of the papers are from the years of the Austrian-Hungarian dualism. The whole file is dedicated to the didactica! activity of the outstanding philologist, Timo- tei Cipariu, headmaster ot the secondary school and inspector of the schools at Blaj in the period 1854—1874. Three documents are addressed to Cipariu by his prin- cipals, two of them are his answers to his superiors, one paper is a project con- cerning the writhing and printing of school books and the rest are minutes or re- ports of the theachers’ conferences at the secondary school where Timotei Cipariu was headmaster. STIPENDIILE ACORDATE DE FAMILIA MOCIONI ȘI FORMAREA INTELECTUALITĂȚII ROMÂNEȘTI ÎN PERIOADA 1860—1870 După 1848—1849, nevoia în care se aflau românii din imperiul habs- burgic de a-și apăra interesele naționale în condiții social-politice schim- bate, după ce sacrificiile din vremea revoluției dăduseră rezultate cu to- tul nesatisfăcătoare, îi determină să-și îndrepte mai insistent privirile asupra unor soluții nu întru totul noi, dar asupra cărora voi' stărui pînă la prăbușirea monarhiei. Se vădește acum tot mai necesară, formarea unui număr cît mai cu- prinzător de oameni cu carte, cu pregătire înaltă, cărora le revenea dato- ria de a conduce treburile naționale, pentru afirmarea românilor, pe pla- nul politic intern al monarhiei, afirmare de neconceput înainte de reali- zarea unei osmoze politice între masa de popor și cărturărime, conducă- toare și în același timp purtătoare a mișcării naționale, viguroasă dar eli- tistă în ultimă instanță, cel puțin pînă la revoluție. Aceasta cu atît mai mult cu cît în condițiile neoabsolutismului domeniul spiritual nu prezen- ta atîtea riscuri de a provoca reacții drastice din partea autorităților. în mod practic, acțiunile propriu-zis politice lasă locul altor moda- lități ce nu fac decît să caute realizarea unor tendințe neschimbate. Poate mai mult decît înainte, în perioada ce a urmat după revoluția de la 1848— 1849, interesul pentru, consolidarea patrimoniului cultural național desti- nat să contribuie la menținerea identității naționale, preocupă mințile oamenilor luminați. Menită să servească înfăptuirii năzuințelor naționale, emulația spirituală se concretizează în interesul sporit pentru cultivarea literaturii și istoriei naționale, pentru crearea de societăți culturale și df noi publicații, și, fără îndoială în strădaniile sporite pe linie de învăță- mînt ale ierarhiilor greco-catolică și ortodoxă, singurele instituții ce patro- nau școli de diferite grade în care se învăța românește. Confruntați cu multe nevoi și lipsiți de o pătură conducătoare cu o solidă bază materială, românii din imperiu înțeleg acum mai bine ca ori- cînd, căci era mai limpede ca oricînd înainte, că nădejdea de emancipare nu trebuie plasată în afara corpului național. Devine acum mai clară im- portanța formării unor oameni cu o pregătire solidă în diferite domenii, capabili, grație calificării lor să-și creeze o independență materială care să le asigure o relativă libertate de mișcare în conducerea mișcării na- ționale. Pe de altă parte, solicitarea des repetată de români încă mulți ani după revoluție, de a li se face posibilă pătrunderea în posturi oficiale, în administrația de stat, în justiție, la fel ca și revendicarea unor organisme politice proprii, teritoriale sau instituționale, s-a izbit des de refuzuri motivate cu argumentul de o discutabilă valabilitate al lipsei unui nu- 430 G. Cipăianu măr suficient de persoane calificate care ar fi putut face față în aseme- nea posturi sau situații. Că nu era așa au dovedit-o conducătorii revolu- ției din 1848-—49; este însă tot atît de adevărat că pentru a se putea face pași hotărîtori înainte și pentru a dejuca motivarea multor refuzuri ne- justificate, sporirea considerabilă a numărului intelectualilor români se impunea cu necesitate. Era nevoie de avocați, de profesori, de învățători, de ingineri — mai ales agronomi — de medici, de artiști. Era de aseme- nea nevoie de tehnicieni, de oameni cu pregătire comercială, era nevoie de meseriași în număr mai mare și de muncitori calificați, pentru a se putea ține pasul cu dezvoltarea modernă a forțelor de producție care pă- trunde, deși mai lent decît în alte țări ale Europei, și în Imperiul habsbur- gic. ' în altă ordine de idei, așa cum spunea Vincențiu Babeș, prin mîna căruia vor trece multe ajutoare destinate studenților săraci, nu ajungea să existe români învățați, căci dacă ei „.. . nu vor fi plecați cu tot dea- dinsul spre sacrificie și chiar spre martirism, cauza națiunei noastre, cauza culturei civilizațiunei și a consolidării noastre naționale, viitorul nostru, istoria noastră, nu numai că n-a cîștigat nemica, ci chiar a pierdut"1. Deceniul al șaptelea al secolului trecut cunoaște o amplificare consi- derabilă și relativ bruscă a afluxului de tineri români spre școli de toate gradele, din imperiu și din afara lui. Mulți au studiat pe banii propriilor lor familii, împrejurare care face imposibilă o evaluare globală, chiar și în eventualitatea unei investigații mai ample, a efortului material și a numărului tinerilor studioși români, care s-au format ca urmare lui. Aceasta din mai multe motive, dar mai întîi de toate din lipsa informa- țiilor scrise despre cheltuielile acelora care au învățat din banii proprii, informații atît de necesare unei asemenea cercetări. Să nu uităm spre exemplu că o parte dintre aceștia, în general cei cu studii mai modeste, de mai scurtă. durată și deci mai puțin costisitoare, se trăgeau din familii de foști iobagi, care după patentele din 1853—-1854 au reușit, pînă la în- ceputul deceniului al șaptelea al secolului al XlX-lea, să-și întreme, unii, un avut care a putut asigura, de bine de rău, întreținerea fiilor lor trimiși la școală, pentru a deveni, de cele mai 'multe ori, dascăli ori preoți. Se mai adaugă apoi dificultatea ridicată de diversitate și răspîndirea largă a materialului documentar de la mulțimea de școli din tot cuprinsul mo- narhiei și din afara ei care au fost frecventate de elevi români. Este însă posibilă, necesară și utilă cercetarea formării acelei părți a intelectualității române, care s-a ridicat în acest deceniu în urma unor ajutoare provenite din fonduri de burse și stipendii, constituite de per- soane particulare, asociații sau instituții, în favoarea tinerilor lipsiți de .mijloace, în scopul suplinirii necesității stringente de formare a unor oa- meni, cu carte, numeroși și bine pregătiți. în acest caz investigația se bu- cură de suportul informativ al documentelor păstrate în legătură cu su- mele manipulate de fundațiuni, familii sau instituții, precum și de amă- nuntele publicate atunci în presa vremii. • 1 Concordia, II, 1862, nr. 78 din 30 septembrie/12 octombrie. Stipendiile acordate de familia Mocioni 431 Acceptînd printre cauzele . înmulțirii româniloi' în școli, mai ales în ■ licee și universități, prin anii 1860—1862 și șansele mai promițătoare des- chise de „perioada liberală14 mai multora de a ocupa posturi în administra- ția de stat și în justiție (mai ales dacă ne gindim la cei care studiau drep- tul), se constată totuși că graficul relativ abrupt al numărului acelor ti- neri își găsește explicația în apariția unor noi fonduri din care au fost acordate subvenții de studii. Este vorba de bursele acordate de „ASTRA44 și de familia Mocioni începînd din primii ani ai „perioadei liberale44. încă înainte cu mulți ani, în 1844, fusese constituită prima fundație cu această destinație, constînd din 54.000 de florini austrieci, ca urmare donației făcute la moartea sa de doctorul Simion Ramonțai. Această pres- tigioasă fundație, ale cărei acte ar trebui cercetate, dacă mai există, ad- ministrată de mitropolia greco-catolică de la Blaj, a oferit ani la rînd burse între 60 și 300 de florini, multor tineri români nevoiași sau care de- monstraseră calități eminente pentru studiu, evitînd părtinirea exclusivă a greco-catolicilor. Printre cei care s-au bucurat de burse de 300 florini anual din partea acestei fundații se numără Paul Ramonțai, Aron Pop, Alexandru Papiu Ilarian, losif Hodoș, N. Ursu, loan Rațiu, I. Șipotariu, Andrei Pop; Constantin Ciaclan, I. Maior, I.'Păl, I. Demetru, Ștefan Me- zei au primit cîte 80 de florini iar I. Borza, G. Ramonțai, Gabor Pop, I. Șuluțiu, M. Nicola, au primit ajutoare de cîte 60 de florini. Tot cu o bur- să ramonțiană a studiat și Simeon Bărnuțiu2. George Bariț afirmă chiar că în lipsa acestor subvenții nu vede cum ar fi putut studia Bărnuțiu, Pa- piu și Hodoș, la universitățile din Viena și Padova3. Din nefericire, după revoluție, o vreme, fondul ramonțian a fost blocat de autoritățile impe- . riale, deci bursele au fost temporar suspendate, și au fost necesare multe strădanii ale ierarhiei greco-catolice, pentru degajarea lor de această opre- liște. Fundația ramonțiană a adus în anii 1860—1870 servicii neprețuite națiunii. In această perioadă au mai fost acordate burse de mitropolitul greco-catolic Alexandru Sterca-Șuluțiu și. de episcopul, din 1864 mitropo- litul ortodox, Andrei Șaguna. „Asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului ro- mân44, a început și ea să ofere burse și ajutoare, de studii. Acestea erau însă mici, 50—100 de florini pe an, cel puțin pînă prin anul 1864. Totuși, din 1861 — pînă în 1870 Astra a acordat ajutoare unui număr de 48 de tineri, care au beneficiat în total după calculul mai tîrziu al lui Octa- vian Goga (din 1911) de aproximativ 31.704 coroane4, ceea ce înseamnă, dacă acceptăm evaluarea de 2 coroane pentru un florin5 (aproximativă și ea), pentru a socoti în moneda perioadei tratate de noi, că bursele date de Astra se ridică la 15.852 florini austrieci. „Puținătatea mijloacelor din 2 D. Suciu, Lupta naționalităților din imperiul habsburgic pentru înfăptuirea programelor lor politice la mijlocul secolului al Xl-lea, în Anuarul Institutului de istorie și arheologie Cluj, XV, 1972, p. 193. 3 Ibidem. 4 Transilvania, număr jubiliar, 1861—1911, p. 364—365. 5 Costin C. Kirițescu, Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, voi. I, Bu- curești, 1964' p. 129. 432 G. Cipăianu care a putut să-și tragă hrana cultura românilor, din Transilvania"6, era așadar o realitate, chiar dacă avem în vedere și o altă practică constata- bilă în 1864 în comitatele Tîrnava, Solnocul interior, Turda, unde comite- te neoficiale organizau colecte pentru acordarea de stipendii. Cu mențiu- nea că inițiativa „Astrei“ a marcat totuși o cotitură, dacă nu prin cuan- tumul burselor prin continuitatea lor, prin aceea că' a înlesnit studiile unora care aveau nevoie de completarea sumelor de care dispuneau per- sonal, se impune observația că modestia declarată a surselor de subvenții nu poate fi socotită decît cu aproximație înainte de a se lua în calcul chel- tuiala totală a fundației ramonțiene, contribuția fondului de burse con- stituit de mitropolitul greco-catolic Alexandru Sterca-Șuluțiu la moartea sa în 1868, și sumele destinate acelorași nevoi de familia Mocioni, a căror contribuție la formarea intelectualității românești în deceniul șapte al secolului trecut intenționăm să o analizăm. Bursele acordate de familia Mocioni au început să fie plătite din 1861. încă înainte, în 1860, Vincențiu Babeș, persoana care timp de mulți ani va intermedia între bursieri și familia Mocioni, îi scria lui lacob Mure- șanu „[Andrei] Mocioni-mi promisă că curînd se va pune în capul unei întreprinderi naționale, anume pentru înființarea unui fond de stipendie, cu una subscripțiune de zece mii [florini] și va îndupleca și pe alții"7. Se pare că o vreme intenția nu a fost comunicată decît unor oameni foarte apropiați și de încredere8, dar apoi s-a ivit nevoia de a se recurge la pu- blicistică pentru o mai bună administrare a sumelor, cît și pentru a se evita ca unii bursieri să obțină din altă parte ajutoare mai mari decît ju- mătate din subvenția cerută din fondul Mocioni9, cîtă vreme alții nu se puteau pur și simplu întreține. Dintre ceilalți membri ai familiei Mocioni, care au contribuit la con- stituirea fondului, Catarina, George și Anton vor colabora cu Andrei Mo- cioni în acest sens în decursul perioadei studiate. Documentele păstrate în arhiva lui Vincențiu Babeș10 cuprinzînd su- mele acordate anual, numărul și numele bursierilor nu sînt complete. Nu numai că ele cuprind cel mai adesea sume preconizate, de cele mai multe ori suplimentate ulterior de altele, destinate între timp unor tineri aflați în mare lipsă, dar ele nu sînt complete pentru toți anii. Sînt însă foarte importante pentru că înfățișează pe de o parte intenția anuală a donato- rilor (cît voiau să acorde), pe de alta oferă numele acelora care ani la rînd au beneficiat de ajutoare mai mari sau mai mici. Acestea, precum și amă- nuntele sugestive ce le cuprind despre modul de administrare a fondului, despre, manipularea sumelor, ne-au făcut să le dăm unora loc în anexă, cu atît mai mult cu cît listele publicate de Vincențiu Babeș în presă anual 6 S. Retegan, Fundația școlară a lui Avram lancu, în Revista de istorie,... 1974, nr. 5, p. 708—709. 7 Muzeul județean Brașov, Arhiva Mureșenilor, pachet nenumerotat.' 8 Concordia, II, 1862, nr. 78, din 30 septembrie/12 octombrie. 9 Ibidem. 10 Arhivele Statului Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș. Stipendiile acordate de familia Mocioni 433 (cu excepția anului 1870) cuprind doar numele și bursele aferente, și nu specifică întotdeauna locul unde acești oameni au studiat. Cît despre suma globală a burselor, ea nu poate fi decît aproximată, căci, deși■ cuantumul stipendiilor ca atare a fost publicat -anual de Babeș în ziare (mai puțin în 1869, cînd Andrei Mocioni a refuzat să dea publi- cității sumele provenite de la el însuși11, și în 1870), în afara stipendiști- lor propriu-ziși alți doi tineri au fost întreținuți, se pare în fiecare an de unii dintre membrii familiei donatoare cu toate cheltuelile aferente. Așa a fost în anul școlar 1861/62 cînd Catarina Mocioni l-a întreținut la Ti- mișoara pe un oarecare Simonescu iar George Mocioni pe Gruia Murgu Liuba12, situație repetată în 1862/63; în anul școlar 1865/66 George Mo- cioni a întreținut pe același Gruia Murgu Liuba și pe lefta Ciobanu13, repetînd gestul în 1866/6714. Incercînd o evaluare a sumelor destinate burselor, concepute și pu- blicate ca atare, constatăm că în 1861/62 20 de tineri au primit în total 2550 florini austrieci15, în 1862/63 23 de tineri au primit în total 2760 florini16, în 1863/64 31 de stipendii au însumat 2640 florini17, în 1864/65, 33 de burse au însumat 3000 florini18, în 1865/66 34 de ajutoare s-au ri- dicat la 3560 florini19, în 1866/67 39 de burse au înglobat 4040 florini20, în 1867/68 35 de persoane au fost subvenționate cu un total de 3020 flo- rini21. La sfîrșitul anului școlar 1868/69 Andrei Mocioni a refuzat să pu- blice partea de subvenții plătită de el, celelalte 21 de burse susținute de Catarina, Anton și George Mocioni cifrîndu-se la 1.550 florini22. Pentru anul 1869/70 trebuie să ne mulțumim cu suma aproximativă, „prelimina- tă", de 820 florini23, desprinsă din documentele de arhivă păstrate, din care nu rezultă că ea reprezintă contribuția totală a tuturor membrilor familiei Mocioni, sau numai a unora dintre ei. Pentru cei 9 ani studiați subvențiile provenite din acest fond se ridică deci la un total minim de 24.000 florini. Totalul reprezintă suma minimă, căci pentru 1869 banii oferiți de Andrei Mocioni nu pot fi calculați nici pe baza materialului de arhivă, care poate nu întîmplător lipsește tocmai în acest an, dintre actele păstrate în fondul Babeș, iar pentru. 1870 nu dispunem de o con- firmare a cifrei exacte a burselor acordate.. Dacă avem în vedere că în toți acești ani, se pare, în afara burselor obișnuite au mai fost întreținuți în școli doi tineri pentru care s-au asigurat toate cheltuielile ’de școlari- 11 Albina, IV, .1869, nr, 68, din 17/29 august. 12 Concordia, II, 1862, nr. 78 din 30 septembrie/12 octombrie. 13 Albina, I, 1866, nr. 43 din 17/29 iulie. 14 Albina, II, 1867, nr. 72 din 2/14 iulie. 15 Concordia, II, 1862, nr. 78 din 30 septembrie/12 octombrie. 16 Concordia, III, 1863, nr. 67 din 8/20 august. 17 Concordia, IV, 1864, nr. 66 din 16/28 august. 18 Concordia, V, 1865, nr. 50 din 24 iunie/6 iulie. 19 Albina, I, 1866, nr. 43 din 17/29 iulie. 20 Albina II, 1867, nr. 72 din 2/14 iulie 1867. 21 Albina, III, 1868, nr. 86 din 18/30 august. 22 Albina, IV, 1869, nr. 68 din 17/29 august. 23 Arhivele Statului Cluj-Napooa, fond Vincențiu Babeș nr. 54. 28 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 434 G. Cipăianu zare, calculînd numai 200 de florini pe an pentru fiecare, care de altfel, nu prea ajungeau pentru tot ce era necesar' (hrană, locuință, îmbrăcăminte, cărți, taxe școlare), obținem un total aproximativ (24.000 + 3600) de 27.600 florini ceea ce la acea dată reprezenta o sumă considerabilă. Aceasta într-o vreme cînd un notar din Toplița avea salar anual de 440 florini24, un profesor cu studii universitare primea la gimnaziul ortodox româ- nesc, din Brașov 800 florini pe an25, și cînd întreaga avere, (pămînt, casă, acareturi) a unui locuitor din Ilva Mică era evaluată (e drept că în de- cursul unei-execuții silite, care presupune preturi mai mici) la 630 flo- rini26. • Numărul burselor acordate în acești ani se ridică la aproximativ (căci nu cunoaștem cifra exactă pentru 1868/69 și 1869/70) 243. Nu în- seamnă însă că 243 de persoane s-au bucurat de ajutoare materiale, căci unii și-au păstrat bursele ani la rînd, dar lucrul ar fi fost posibil, dat fi- ind că rezultatele proaste la învățătură, sau schimbări survenite în starea materială a solicitantului, puteau determina, ceea ce s-a întîmplat cu unii, pierderea bursei în anul următor. . . Cuantumul acestor stipendii varia destul de mult. La început, se por- nise de la ideea că se vor acorda tinerilor care urmau să studieze la Viena burse de cîte 300 florini anual, celor de la Buda și Pesta' cîte 200 florini pe an, celor din' gimnazii mari și din orașe cîte 100 florini anual, iar ele- vilor din gimnazii mai mici cîte 60 florini pe .an27. în realitate nevoile mari au determinat mărimea numărului de stipendii, așa încît în toată pe- rioada dintre cei ce au studiat în cuprinsul monarhiei unul singur a pri- mit, o dată, 300 de florini, pe an, losif -Miescu. Face excepție pictorul Ni- colae Popescu. Studiind la Viena și în Italia el primea sume mai mari28. Pînă- în 1868, tendința de creștere a numărului de burse, însoțită de con- secința inevitabilă — scăderea cuantumului fiecăruia, este constantă, de- terminată de înmulțirea celor care cereau burse împinși de lipsuri, agra- vate uneori de secetă29, sau de alte cauze cu repercusiuni economice. Evo- luția numărului de stipendii este următoarea: 20 (în 1861/62), 23 (în 1862/63), 30 (în 1863/64), 33 (în 1864/65), 34 (în 1865/66), 39 (în 1866/67), 35 (în .1867/68), 21 (în 1868/69; cifră parțială), 8 (în 1869/70; cifră apro- ximativă). 'Fărîmițarea burselor a ajuns cu timpul să dăuneze eficacității ajutoarelor. Astfel, în 1864/65 un elev de la Beiuș, pe nume George Mar- tinescu a primit 20 de florini30. Este adevărat că sumele mici nu erau de multe ori decît completări ale mijloacelor proprii ale studentului ori ele- vului, sau întregiri de subvenții primite din altă parte, dar insuficiente. Acesta este și motivul care ne-a determinat să nu extindem, denumirea 24 Gazeta Transilvaniei, XXVII, 1864, nr. 72 din 8/20 septembrie. 23 Gazeta Transilvanriei, XXVII, 1864, nr. 57 din 31/19 iulie 1864. 26 Gazeta Transilvaniei, XXV, 1862 nr. 31 din 17 aprilie. 27 Concordia, II, 1862, nr. 78 din 30 septembrie/12 octombrie. 28 Arh. St. Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș, nr. 50. 29 Concordia, IV, 1864, nr. 66 din 16/28 august. 30 Arh. St. Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș, nr. 50. Stipendiile acordate de familia Mocioni 435 de bursă sau stipendiu asupra tuturora, ci-am vorbit adesea de ajutoare. După cum reiese din anexe, stipendiile din fondul familiei Mocioni se cifrau în general la 300, 200, 150, 100, 80 de florini. Celelalte de 60, 40, 25 sau 20 de florini pot fi socotite ajutoare. Acestea au fost foarte utile, deoarece au făcut posibilă încropirea unui minim necesar pentru unii tineri studioși, în general elevi, dar au început, să incomodeze asigurarea burselor unor elemente ce dovedeau calități și rezultate excelente, con- diții care au primat în ochii celor dispuși să dea bani pentru fondul de burse, fond constatat a nu fi depășit o anume sumă anuală. Se observă deci că ajutoarele nu se dădeau pe măsura cerințelor ci în limitele unui fond relativ fix, ceea ce nu face însă cu nimic mai puțin remarcabilă va- loarea acestei acțiuni cu finalitate național-politică. Oricum,- din 1867 nu- mărul total de ajutoare începe să scadă, iar în ziare Babeș anunță că greu- tatea de a-i întreține pe bursierii deja admiși face imposibilă acceptarea altora noi31. Anunțul apare în 1867, an de vîrf, atît ca număr de bursieri (39) cît și ca sumă globală a burselor (4040 fl.). Pentru a obține o bursă sau un ajutor din partea familiei Mocioni, tinerii solicitanți trebuiau să îndeplinească anumite condiții. în primul rînd, trebuiau să dovedească rezultate excelente la învățătură și compor- tament ireproșabil. Trebuiau de asemenea să prezinte, o dovadă de stare materială, în copie, verificată de un fruntaș național român de încredere, care locuia în zona de proveniență a solicitantului, la fel cum se cerea să fie verificată și copia certificatelor de studii. Aceste acte, însoțite de o cerere formală, erau adresate fie lui Andrei sau altui membru al familiei Mocioni, fie uneori unor avocați români, însărcinați cu primirea și cen- tralizarea (uneori zonală) cum era Ștefan Adam din Timișoara32, dar cel mai adesea ele ajungeau la Vincențiu Babeș, cunoscut publicului și din presă și din activitatea.sa politică. El a pus pe picioare o adevărată rețea de persoane devotate, avînd reputația unor caractere ireproșabile, care l-au ajutat să administreze efectiv aceste stipendii destinate, după propria-i vorbă „.. . ca ele să ajungă deplin spre ferirea de foame și de golătate“33, căci mai mult nu se putea. Nu primeau stipendii, sau pierdeau ajutorul obținut, aceia despre care se descoperea că în prealabil obținuseră un alt ajutor, în sumă mai mare decît jumătate din stipendiul cerut familiei Mocioni. Cît despre starea materială a solicitanților, dovezile prezentate de aceștia erau examinate de donatori. Ei decideau dacă acordarea bur- sei era oportună sau nu, împrejurare în care cuvîntul lui Vincențiu Babeș cîntărea greu. Pretendenții la burse trebuiau de asemenea să indice locul unde urmau să studieze. Exigențele exprimate de donatori se reduceau la atît. Ei au subliniat în mai multe rînduri lipsa oricăror discriminări de natură confesională în acordarea burselor. Totuși, în realitate, în majoritatea lor zdrobitoare ele au revenit unor studenți și elevi ortodocși. Un corectiv trebuie adus 31 Albina, II, 1867, nr. 72 din. 2/14 iulie. 32 Albina, III, 1868, nr. 86 din 18/30 -august. 39 Concordia, II, 1862, nr. 78 din 30 septembrie/12 octombrie. 436 G. Cipăianu și. afirmației, făcută publică, în legătură cu accesibilitatea egală la sti- pendii a tinerilor români din toate provinciile imperiului, căci în majori- tatea lor ei au fost bănățeni, ori proveneau din zona de la nord de Mu- reș. Nu s-a acordat însă nici o prioritate provenienței sociale. De bursele familiei Mocioni au beneficiat fii de țărani, preoți, dascăli, meșteșugari, intelectuali, în egală măsură. Nici locul de studiu nu era impus dinainte, precum lipseau exigențele prealabile pentru o îmbrățișare, ulterior, a unei fidelități politice față de grupul celor care au donat și administrat fondurile. în ce privește disciplinele de studiu urmate, deci viitoarele profesiuni, sursele ne lasă să credem că acestea rămîneau la libera ale- gere a celor în cauză, cel puțin pînă în 1870, an în care Anton George, Alexandru și Eugen Mocioni anunță că vor acorda burse noi, în afara ce- lor de pînă atunci numai studenților la școalele reale, comerciale, politehnice41 și altele de asemenea categorie34^ ceea ce indică o orientare spre stimularea îmbrățișării unor cariere cu caracter sau aplicabilitate economică, domeniu în care românii ■ din monarhie se simțeau deficitari. în scopul unei distribuiri regulate a burselor, în general pentru o bună administrare a fondurilor, Vincențiu Babeș — despre care se poate spune că a condus întreaga acțiune — a alcătuit un colectiv, în vederea realizării activității de ajutorare și stimulare a tinerilor studioși. Bursele erau distribuite (poate nu în toți anii, este adevărat) la Pesta de George Popa, la Timișoara de Petru Cermena, la Lugoj de Iulian lanculescu35, la Beiuș de Teodor Kovary, directorul liceului36, în Baia de Criș de preotul loan Domșa37. O vreme, Vincențiu Babeș a împărțit el însuși bursele pen- tru cei de la Viena, mai apoi unora din Budapesta. Acestea nu erau aproa- pe niciodată înmînate integral, ci împărțite pe sferturi sau jumătăți de an, pentru a se evita gesturile nechibzuite, care ar fi putut duce la risi- pirea sumelor, rămînînd astfel descoperite cheltuielile ulterioare de studii ale celor în cauză. în ce privește măsura în care aceste burse acopereau cheltuielile rea- le ale tinerilor aflați la studii, aprecierile trebuie să fie făcute diversificat, în funcție de orașul și școala sau universitatea la care învățau. în inte- riorul monarhiei, la Viena și apoi la Budapesta, se cheltuia cel mai mult, în celelalte orașe în care studiau tinerii români stipendiați din fondul Mo- cioni —■ Beiuș, Timișoara, Arad, Lugoj, Debrețin, Oradea, Sibiu, Seghe- din, Blaj, se trăia mai ușor. Se poate spune, așa cum afirma și Gazeta Transilvaniei38, că dintr-o bursă de 300 de florini se putea trăi ca stu- dent la Viena, de asemenea la Pesta, deși prin 1863 un student la drept declara, îngroșînd poate nițel liniile, că la Pesta din 300 florini (era un stipendiu din fondul Ramonțai) .. nu trăiește, numai năcăjește.. .“39. 34 Albina, V, 1870, nr. 70 din 13/25 august. 33 Arh. St. Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș nr. 46. 36 Arh. St. Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș nr. 47. 37 Arh. St. Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș, nr. 51. 38 Gazeta Transilvaniei, XXVIII, 1866, nr. 39 din 31/10 mai. 39 C. Suciu Corespondența lui loan Maniu cu Simeon Bărnuțiu 1851—1864, Blaj, 1929, p. 431. Stipendiile acordate de familia Mocioni 437 Este însă adevărat că față de anul 1855, spre exemplu, cînd Vasile Ma- niu îi scria de la Pesta lui Simion Bărnuțiu „Io acuma din prima no- em[brie] mi-am căpătat un loc unde-mi dau cvartir, îmi spală hainele și-mi dau prînz [dejun] și amiază pentru 18 fl. m[onedă] convenționa- lă]"40 tot el se plîngea în 1861 că . în Pesta așa scumpete e, cît abia pot eși cu 40—50 fl. pe lună, și aceasta numai pe subțire“41. Chiar dacă cifra din urmă pare o exagerare, în aprecierea posibilităților de trai ofe- rite de aceste burse trebuia să se țină cont și de fluctuația strînsă dar reală a puterii de cumpărare a banului în perioada analizată, stabilă în linii mari din punctul de vedere al prețurilor. Socotind că „didactrul“ sau taxa de școlarizare se ridica la 22 de florini pe semestru, că pentru un examen „rigoroz“ se plătea o taxă de 20 de florini, că o carte putea costa 1 florin, dar și 7 sau 9 florini, descoperim că Vincențiu Babeș avea drep- tate să folosească — vorbind de burse — cuvinte modeste în aprecierea înlesnirilor oferite de ele, și să-i îndemne prin ziare pe tinerii stipendiați la moderație și temperanță. Costul vieții (hrană, locuință, luminat, în- călzit) era oricum asigurat de burse, cheltuielile de școlarizare, îmbrăcă- mintea, călătoriile mai puțin sau de loc, chiar și în eventualitatea că luăm în calcul, cu valoarea relativă, numai nouă luni de prezență obli- gatorie la școală sau facultate. în orașele mai mici însă se putea obține la sfîrșitul lui 1862 „cortel, vipt, spălat și luminat" cu 12—14 florini pe lună iar la Seminarul greco-catolic din Oradea un tînăr plătea pentru ....vipt, cortel, spălat și instrucțiune"42 140 de florini pe an, la care se adăugau 60—80 de florini pe an pentru haine și cărți43. Reiese așadar că burse în adevăratul sens al cuvîntului erau acelea de 300, 200 și even- tual 100 de florini anual, restul fiind ajutoare, foarte necesare și ele pen- tru completarea resurselor proprii precare ale multora, servind eventual la suplimentarea unor stipendii modeste obținute din altă parte. Burse sau ajutoare, ele au'furnizat mijloace de trai în lipsa cărora ar fi fost impo- sibilă ridicarea atîtor tineri români merituoși și talentați. Orientarea profesională a persoanelor care au beneficiat de burse sau ajutoare din acest fond era foarte variată (medicină, drept, arte, filozo- fie), ajungînd abia spre sfîrșitul perioadei analizate să fie influențată de donatori. Printre cei subvenționați erau mulți elevi, dintre care unii și-au continuat studiile la universitate, cum este cazul lui Victor Babeș sau Coriolan Brediceanu. Se remarcă printre studenți frecventarea cu pre- cădere a cursurilor facultăților de drept44 și slaba căutare de către cei- lalți stipendiați a așaziselor școli reale sau cu profil asemănător. Pre- ponderența studiilor umaniste, generală printre români în acea epocă va avea importante consecințe în mișcarea națională, asupra mersului căreia va exercita influență activitatea la diferite nivele a acestor inte- 40 Idem, op. cit., p. 216. 41 Idem, op. cit-., p. 291. 42 Idem, op. cit., p. 411. 43 Idem, op. cit., p. 415. 44 Arh. St. Cluj-Napoca,- fond Vincențiu Babeș nr. 48, 49. 438 G- Cipăianu lectuali, ieșiți în majoritatea lor din medii modeste, cunoscători ai nevoi- lor și capabili să antreneze masa mai amplă pentru acțiuni întreprinse în interesul poporului din care se trăgeau. In aceasta constă de altfel prin- cipalul aport al burselor în discuție la mișcarea națională. In afară de șansa, de altfel modestă, de a urma o carieră administra- tivă, studiile de drept deschideau calea, uneori foarte grea la început, spre cariera de avocat, care, prin natura venitului oferit, scăpa de sub presiu- nea oficială exercitată în chestiuni politice asupra celor angajați în admi- nistrație și justiție. Dintre stipendiații din fondul familiei Mocioni cazul lui Coriolan Brediceanu, renumit în cadrul mișcării' politice - românești, este semnificativ. Reducerea numărului de ajutoare, conjugată cu ridicarea cuantumu- lui burselor, ca și împrejurarea că unii și-au menținut subvențiile timp de mai mulți ani la rînd, se datorează, între altele, intenției familiei Mo- cioni de a nu răsfira ajutoare mai multora dar cu rezultate mai puțin me- ritorii, ci de a asigura instruirea completă a celor verificați, cu talent și sîrguință. Este adevărat că Victor Babeș spre exemplu s-a putut bucura în toți acești ani de o bursă de 200 de florini pe an și în virtutea relații- lor deosebite ale tatălui său cu familia Mocioni, dar ceea ce a însemnat el mai tîrziu pentru știința românească, precum și activitatea ulterioară a unora ca Pavel Rotariu, Coriolan Brediceanu, pictorul Nicolae Popescu sau Gruia Liuba, avocat și ziarist, demonstrează, pe de o parte, că pro- cedeul a fost îndreptățit, pe de alta indică măsura exigenței manifestate față de bursieri. Din analiza listelor de stipendii se desprinde concluzia că banii erau destinați în primul rînd românilor bănățeni și de la nord de Mureș. Se constată de asemenea că în distribuirea lor a trebuit să tragă greu în cum- pănă un sentiment de solidaritate ortodoxă, izvorîtă din tendința de emu- lație culturală cu greco-catolicii, superiori din acest punct de vedere, dar și din situația instructiv-educațională grea, moștenită dinainte de 1864 cînd ierarhia bisericească sîrbă a fost stăpînă pe școlile mai importante. Se impune și observația că deși acordarea burselor nu a stat sub influența premeditării politice de grup, nu este mai puțin adevărat că de pe urma acestor stipendii familia Mocioni (mai puțin Andrei, tot mai retras de prin 1869), s-a văzut cu timpul înconjurată de un considerabil anturaj de aderenți, fapt de care trebuie să se țină seama, cînd se judecă evolu- ția grupului format în cadrul P.N.R, în jurul lui Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș după constituirea partidului unitar, în 1881. în sfîrșit, se constată, ca o lipsă, apariția tardivă a intenției de a influența orienta- rea bursieriloi' spre cariere tehnice și economice, domenii în care popo- rul român trebuia să-și formeze cadre- bine pregătite și să-și croiască drum. Încadrîndu-se într-un sistem de ajutorare a tinerilor nevoiași con- stituit din stipendii provenind. din fundații ori din burse oferite de aso- ciații sau familii de mecenați, subvențiile acordate de familia Mocioni în anii 1861—1870, continuate mai apoi, au contribuit substanțial la efor- Stipendiile acordate de familia Mocioni 439 turile națiunii' române din imperiul habsburgic de a compensa lipsa to- tală a ajutorului de stat în vederea formării unor cadre cu o înaltă pre- gătire profesională. Fondurile distribuite în decursul anilor studiați de- pășesc cu mult totalul burselor acordate de „Astra“ în aceeași perioadă, cifrîndu-se la o sumă globală comparabilă cu aceea ieșită din fundația Ramonțiană. Ele se înscriu printre cele mai consistente ajutoare de care a beneficiat în deceniul al șaptelea al secolului trecut o parte a genera- ției de intelectuali români, menită să pregătească și să trăiască actul po- litic de la 1 decembrie 1918. GEORGE CIPĂIANU Andreas von Mocioni Ion lonaș în Viena...................................100 fi. v.a. Ion Lenger în Viena . ......................100 fl. „ Ștefan Perian în Pesta . .................... 200 fl ,, N. Ardelean în Pesta................................ 200 fl „ I. Io vița în Pesta ................................ 200 fl ,, N. Roșu în Pesta..............................' . . 200 fl ,, Damaschin Gerga în Lugoj 50 fl „ N. Murariu (din Silha) în Timișoara...................100‘fl „ Suma: 1150 fl. v.a. * Martinovici in ................................. 60 Nicolaus Popescu -.......................... 60 , Beseanu .................................... 60 1130 Antoniu și Georgiu de Mocioni I. lonaș în Viena............................... 200 fl. v.a. I. Lengel în Viena.............................. 200 fl „ Vasilie Avram în Beiuș 100 fl „ Ilie Trăilă în Beiuș ...................................100 fl „ N.N. (sin Zold) în Lugoj ................................60 fl ,, Suma: 660 fl v.a. Auf obige Rechnung von S(einer) Illustritat H. Andreas v. Mocioni die fiir die Monate Oktober, November und December 1861 entfallende Rate im Retrage von drei Hundert Fiinf und Vierzig Gulden (: 345 fl.) v. M. erhalten. Temesvar, am 21. Sept. 861 I. lanculescu Auf obige Rechnung durch H. Rădulescu erhalten die auf drei Monate, nem- lich: Janner, Februar und Mărz 862 entfallende Rate von drei Hundert Neun und 440 ■ G. Cipăianu Neunzig Gulden (399 fl.), nebstbei aber noch die Erganzung-zu dem-auf.die Monate Oktober, November und Dezember 861 erhaltenen Betrag. von 345 fl. nemlich Fiinf- zig; Vier Gulden (54 fl.), insgeșammt daher zweimal den Betrag von 399 fl. oder im Ganzen Sieben Hundert Achț und Neunzig Gulden (798 fl.) v.W. Logos am 29. November 861. I. lanculescu. Auf obige Rechnung den Restbetrag von 532 fl. Sage Filnf Hundert Zwei und Dreissig Gulden, v.W. als entfallende Stipendiat Raten pro April, Mai, Juni und Juli 862 von S(einer) Illuștrițat Herrn Andreas v. Mocioni erhalten.. Lugos, am 24, April 862 .... I. lanculescu Arhivele Statului Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș, nr. 45. II CONSIGNAȚIUNEA STIPENDIATILOR In Viena 1. losif Miescu, doctor medicină j.............150 f 2. Babeș, studiate ........................ 200 3. Nicolau Popescu, pictor...........; ... 100 450 f 450 Diese Summe von 450 f wird durch Tonka. bestritten. In Pesta 4. loan loviță ...................... 240 f 5. Ștefan Perianu.......................200 6. Teodor Roșu.......................... 200 nu a primit. în locul lui Teodor Roșu s-a aplacidat lui loanichie Sipețian, •jurist, = 100 fl. 7. Mihai Besian.........................200 8. George Ardeleanu ....................150 9. Constantin Chițescu...................60 10. Trifu Gaiță...........................60 970 f 970 In Timișoara 11. Damian Dragonescu .....................100 f 12. . loan Budincean... ;. . ■ /...’.J. 100 • 13. George. Murariu . . . . . 100 14. losif Farchescu. . . ... . . . . . . . 60 15. Marcu Barbu ..........................60. 16. Ludovic Dimitriescu.............. 40 460 460 Stipendiile acordate de familia Mocioni 441 In Belenyes 17. Avram Vasiliu .............. 100 f 18. Ilie Trăilă ............. 100 19. George Martinescu ...........100 20. loan Miron................... 60 . 360 . . 360 Translatum 2640 f 21. Lui Theodor Roșu, care frecventează în Beiuș, s-a aplacidat un stipendiu anual de..............................100 fl și s-a și trimis suma această întreagă directorului gimnaziului din Beiuș In. Lugoj 21. Damaschin Gherga ..................60 22. Bazar Gataianțu ..................60 120 120 In Sibiu 23. Svetozar Vasici.........................150 150 (:Wird bezahlt von Gyuri:) 2610 f (:bereits gănzlich ausgezahlt:) Observațiuni 1. Pentru stipendiații în Pesta a căpătat D. Georgiu Popa spre a îm- părți pe 2 1/2 de luni.................................................. 267 f 50 x 2. Pentru stipendiații din Timișoara și Belenyes a căpătat D. Petru Cermena spre a împărți pe 3 luni, adecă: octombrie, noembrie și dechembrie 1862 ........................................................ 246 f 3. Pentru stipendiații în Lugoj a căpătat D. lanculescu spre a împăr- ți pe 3 luni, adică: oct. noem. și dech.................................36 f 4. La 15-a dechemvrie 1862 a căpătat D. Georgiu Popa pentru sti- pendiații din Pesta afară de Teodor Roșu, care nu a venit nici cît, deci se pare că ar fi părăsit școlile, laolaltă cu cei 50 fr, care ră- maseră de la dînsul, pentru quartalul întîi pe 2 1/2 de luni, adică jumătatea lui dec., ianuarie și februarie întreg, cu totul .... 217 f 50 x 25 decern. 1862 ..................................... 767'f 2007 2774 f 5. Pentru stipendiații în Timișoara și Beiuș a-căpătat D. Cermena spre a împărți pe 3 luni, adecă: ianuarie, februarie și matrie . . . 246 f 442 G. Cipăianu 6. Pentru stipendiații în Lugoj, a căpătat D. lanculescu spre a împăr- ți pe 3 luni, adică: ianuarie, februarie, martie......................36 f 7. Pentru stipendiatul în Pesta loanichiu Sipețian a căpătat D. Popa 50 f 8. Pentru stipendiatul din Beiuș, Teodor Roșu, a căpătat directorul gimnazial din Beiuș pe un an întreg ............. 100 9. Pentru stipendiații din Pesta a căpătat D. Popa pe 2 1/2 de luni adică pe luna de martie, aprilie și jumătate lui mai................ 242 f 50 x 10. Pentru stipendiații din Timișoara a căpătat D. Cermena pe 4 luni, adică: aprilie, mai, iuniu și iuliu 1863 ....................... 148 11. Pentru stipendiații din Beiuș a căpătat D. Cermena pe 4 luni, adecă aprilie, mai, iuniu și iuliu 1863 ........................... 144 12. Pentru stipendiații din Lugoj a căpătat D. lanculescu pe 4 luni, adecă, aprilie, mai, iuniu și iuliu 863 ............................. 48 13. Pentru stipendiații din Pesta a căpătat D. Popa pre 1/2 de mai apoi pe iuniu și iuliu 863 .......................................... 242 f 50xr 14. D. medic losif Miescu a mai căpătat un ajutor de................150 f 15. Svetozar Vasici a căpătat de la Georgiu . ..................... 150 ■ 1557 f - 16. losif Miescu, doctorul medicinae stipendium ......................150 f ' 17. Victor Babeș, stipendiu........................................ 200 18. Nicolau Popescu, stipend.........................................100 2007 f. (pe verso) : - - - - Consignațiunea stipendiaților. 1862/3 . Arhivele Statului Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș, nr. 46. . III 1863/4 . Stipendisten in Pest 1. Ștefan Perian ._ . . . '. . . . . 200 f....................50 2. Ion lovița..............- . . . 120 ............; . . ;. 30 3. Trifun Gaița.............. 100 25 4. loan Sipețian junior ,........100 25 5. loanichiu Sipețian senior . . . 100 25 6. Georgiu Ardeleanu ....... 200 . 7. Pavel Rotariu . . . . :. 100........................25 8. Pavel Gherga 60 9. Ladislau Pagubă ................. 60 10. Mihail Șerban.................... 60 11. Georg Murăriu’, . ...............100 12. Romulus Miculescu................ 60 .................... .25 (șters de autor) ......................15 .................... 15 ......................25 ......................15 1200 f. . - 1200 Stipendiile acordate de familia Mocioni 443 In Temesvar’ 13. Damian Drăgonescu 14. Ion Budinceanu' . . 15. Marcu Bafbu . . . 16. losif Farchescu': . 17. Ludovic Dimitriescu In Beiuș — Bslenyes 18. George Martinescu ..... 80 , . . , 19. Avram Vasilie.......................80 - . , 20. Filip Musta........................50 21. Nicolau Oncu 40 - 25Q f. .250 f. In Lugosch 22. Victor Babeș .... ... . .... 200 f. 23. Damaschin Gherga . *............ 60 f. 24. Lazăr Gataianțu.................60 320 f.. . .. 320 2110 îjbertrag ....... ț . 2110 : : In Arad : : 25. Cornelia Ratz................. 80 f. ganzhch ausgezahlt 26. Bmanuel Filimon................. 60 ganzlich ausgezahlt ; " 140 f. 140 f. In Gross-Wardein . • 27. Ilie Trăilă VI-te Klasse . ... 80 80 -In Szegedin. 28. Mihai Bunei V-Klasse ... 60 60 In Hermanstadt 29. Svetozar Vaszits . . .' . . . . . 150 ausgezahlt* 150 In Blasendorf 30. Ion Mironescu 60 60 • șters de autor 444 . G- Cipăiunu In Wien 31. Nicolau Popescu.................100 100 . . 2700 f. Am P!™) October an Toncsi das erste Quartal erhalten mit 137 f. 50x d. d. d. an Gyuri d. d. — — — — — — — — — 100 d. d. an der Timsi — — — — — — — — — — — 100 Ziveites Quartal erhalten an allen dreien _ — _ — — 337 50 Drittes Quartal erhalten d. d. 337 50 1*“ Quartal auf die Monate : October, November und die Half te des Dezember. ’ Am 21t<€n) October dem H. Georg v. Popa fiir die pester Sti- pendisten....................................-......................... 290 f. Am 21t - In Debrețin ■. •, , - ■ . .■ ., - ■ loan Budiceanu*Vil gimn.;' ‘ '■ ■ 80 fl (bei der dritteh Rate haben Filip Nusta I an .drept . . ■ ... .. 100 . fl um 5 fl. mehr zu erhalten) In Viena , Pavel Rotariu, jurist în anul III' 100 fl (pe.primul 1/4 de an a primit prin mine > Babeș) loanescu, normalist 50 fl. ( Arhivele Statului Cluj-Napoca, fond Vincențiu Babeș, nr. 48. THE STIPENDS GRANTED. BY THE MOCIONI FAMILY AND THE FORMATION OF THE ROMANIAN INTELLIGENTSIA BETWEEN 1860 AND 1870 (S u m m a r y) BCU Cluj / Central University Library Cluj Based on reliable documentary evidence and on information provided by pu- blished sources, the paper presents, as stated in the title, the helpful financial assistance constituted by the scholarships the Mocioni family granted to the ma- terially deprived Romanian students from the Habsburg Monarchy. Lacking state assistance, the needy Romanian students would not have been able to -pursue their curriculum without the money provided by different families or private founda- tions. Within the circumstances, the remarkable sum (about 27,600 florins) offered to that end by severall members of the family mentioned above, between 1860—1870 was most helpful, giving the young Romanians, which were not able to provide for that by themselves, the chance to graduate. The main result was an increase in number of the Romanian „intelligentsia", and consequently the amplification of the Romanian. național movement. : - DOCUMENTE DESPRE MIȘCĂRILE.ȚĂRĂNEȘTI DIN TOAMNA ANULUI 1918 ÎN COMITATUL ALBA Asociațiuneâ transilvană pentru literatura română și cultura popo- rului român — Astra de; la Sibiu —, vechea societate ce desfășurase, după cum bine se știe, multe decenii la rînd, o bogată activitate pusă în slujba românilor de dincoace de munți, a socotit în anii 1920—1921 că se cuvine să strîngă la un loc date și fapte legate de marile evenimente din istoria românilor petrecute în perioada 1914—1918. Erau anii întîiului război mandial, ani bogați în . frămîntări social-politice,-plini de mari greutăți materiale, -dar plini și. de încredere în împlinirea aspirațiilor naționale — realizarea statului unitar român — un gînd ce anima, cu dreptate și în numele dreptății, pe românii din toate .provinciile locuite de- ei. Ro- mânia intrase în război cu acest singur scop, cu aceasta singură dorință, exprimat, și exprimată clar, cu convingere și hotărîre. Românii transil- văneni -s-au găsit, fără vrerea, lor, în tabăra opusă. Prin gîndurile și fap- tele acestora îngăduite, și mai ales prin cele neîngăduite de legiuirile stă- pînirii străine, se situau însă alături de frații, lor de peste munți. Despre acestea, ca .și despre întregul efort uman și material impus în vremea războiului românilor transilvăneni, Societatea Astra dorea, încă în 1915,, să strîngă date. Ceva mai tîrziu, în anii 1920-^-1921, ideea s-a concretizat în măsuri ce. urmăreau realizarea sa și a fost completată, potrivit noilor condiții istorice create de evenimentele .din toamna și iarna anului 19181. Secțiunea istorică a Astrei a rugat Directoratul de interne din Cluj la 23 noiembrie 1921, și acesta a și.aprobat a doua zi, făcînd apel la sub- prefecții de județe și la forțele administrative locale, strîngerea unor date statistice „despre jertfele pe care le-a adus poporul român de dincoace de Carpați în războiul mondial din anii 1914—1918“2. Odată cu această situație s-a mai cerut și completarea unui Chestio- nar ce cuprindea patru. întrebări, dintre care una. se referea la eveni- mentele din octombrie-noiembrie 1918 și .era formulată astfel: „în toam- na anului 1918 fost-a. revoluție în comună? Cum s-â urzit, cum s-a dez- voltat, fost-au în comună devastări, stricăciuni, vărsări de sînge, cine a fost omorît sau vulnerat și în urmă cum a fost stinsă revoluția? S-a format gardă națională în comună?"3. Evoluția întregii probleme, toate întrebările adresate .autorităților comunale, precum și cîteva date strînse de acestea în legătură cu con- tribuția umană și materială a românilor transilvăneni în primul război mondial au fost înserate de T. V. Păcățean în lucrarea citată. Pornind de 1 Teodor. V.. Păcățean, Jertfele, românilor din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș aduse în războiul mondial din anii 1914—1918. Sibiu. Ed. Asociațiunii, 1923, p. 7—8. (Biblioteca Asociațiunii nr. 7). 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 15. 448 M. Știrban la cele relatate, aici și prin bunăvoința colegului Nicolae Nistor, directo- rul Arhivelor Statului de la Sibiu, urmărind fondul Astrei, cunoaștem o parte din răspunsurile date Chestionarului răspîndit în toamna anului 1921 în satele și orașele de pe cuprinsul întregii Transilvanii. Asupra unora ne vom opri în cele ce urmează, publicînd răspunsurile venite din partea mai multor primării din județul Alba. Avem în vedere răspunsu- rile la una din cele patru întrebări, la cea reprodusă mai sus. Nu inten- ționăm un comentariu al lor. Valoarea documentelor sporește, în gene- ral, atunci cînd sînt lăsate singure să se prezinte. Ne vom îngădui doar cîteva succinte concluzii4. . . . . Răspunsurile informează despre acțiuni țărănești neștiute sau con- firmă altele cunoscute, îndreptate și unele și altele împotriva vechii ad- ministrații și jandarmerii, împotriva marilor proprietari ori arendași. Cele dintîi mai bogate ca număr, completează harta mișcărilor.țărănești și în- deamnă la noi cercetări ce se cer a fi întreprinse spre a putea avea o ima- gine completă, sau mai completă, a ceea ce se petrecuse în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș în zilele premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Mai întîi ne oprim asupra a două cifre. Chestionarele privesc 98 de localități, participante toate, prin delegații popular^, la Marea Adunare Națională de la Alba lulia. Din acestea 70 au cunoscut frămîntări social- politice înainte de 1 decembrie 1918. Este un număr mare ce dovedește generalizarea lor în satele de pe Tîrnave și Mureș, sau din Apusenii în- cadrați administrativ în comitatul Alba. Fenomenul nu constituie o ex- cepție însă. Din contribuțiile istoricilor ce s-au ocupat de mișcările țără- nești din preajma unirii cunoaștem că ele au avut loc în întreagă Tran- silvania. Desfășurate la cumpăna dintre două epoci, modernă și contemporană, acțiunile țărănești au contribuit în mod direct la destrămarea vechii pu- teri administrativ politice și de represiune locale sătești (primării, jan- darmerii) impuse de stăpînirea Austro-Ungară. Cei răsculați s-au îndrep- tat spre primării și adeseori chiar spre posturile de jandarmi, punînd pe fugă pe unii, alungind pe alții. De aici și importanța lor deosebită pentru că se crease astfel, încă în vremea revoluției — înainte dar de a se ho- tărî Unirea la Alba lulia — condițiile instalării unei administrații româ- nești în multe sate și orașe și se pusese chiar bazele ei prin constituirea consiliilor naționale românești, organe alese în entuziaste adunări popu- lare în cursul lunii noiembrie. Toate acestea fac din revoluție o formă de manifestare a ideii de unitate națională, o etapă în drumul împlinirii acesteia. Formarea statului național unitar român' a- fost- cerută și pre- gătită, ca un deziderat vechi, în zilele-revoluției din noiembrie 1918. A fost un proces îri evoluție firească, preluat de revoluție, adîncit în vre- mea acesteia și încheiat plebiscitar la Alba lulia prin hotărîrea celor 1228 de deputați, prin aclamațiile mulțimii venite odată cu ei în orașul de pe 4 Documentele publicate se păstrează la Filiala Arhivelor Statului din Sibiu, fond Astra, mapa 270. ■ Mișcările țărănești la 1918 în Alba ■ 449 Mureș, prin adeziunea totală a românilor ■ rămași acasă. Toate documen- tele vremii ilustrează'cu prisosință aceasta realitate, cele' pe carele pu- blicăm o confirmă doar. Ele dovedesc caracterul profund politic al miș- cărilor țărănești din toamna’anului 1918. Acestuia i se alătură și cel so- cial-economic. . In noiembrie 1918 țăranii din fostul comitat al Albei, ca de altfel ță- ranii din întreaga Transilvanie — s-au îndreptat și spre curțile marilor proprietari, ale marilor arendași. Acțiunile lor n-au avut un caracter violent și de jaf chiar dacă, în documentele vremii, foștii, grofi șau ba- roni și uneori chiar noile autorități, sub. influența celor dintîi, le-au numit în unele .cazuri „devastări11. Erau de fapt restituiri impuse marilor pro- prietari de către răsculați a. unor bunuri acumulate de cei dintîi pe spania, celor din' urmă. Erau acte de dreptate ■ ce și le-au făcut singuri țăranii, toți, fără nici o deosebire de neam și lege. Acțiunile lor au mai însem- nat însă ceva. Au exercitat, o • covîrșito.are influență asupra prevederilor privind reforma agrară cuprinse în Hotărîrea de la Alba lulia. Radicalis- mul ei declară la 1 Decembrie 1918 își are izvorul aici, sau mai ales aici. în noiembrie 1918 țărănimea la sate, muncitorimea la orașe, intelec- tualitatea din ambele medii, burghezia românească în general, cu toții, încadrați sau,neîncadrați în partidul național român șau în cel al social- democrației transilvănene și-au spus vrerile și au pregătit, fiecare în parte și toți la un loc, ceea ce avea să se hotărască la Alba lulia. Au fost zile istorice menite a pregăti o nouă istorie. Proces istoric de mari dimensiuni, piatră fundamentală, de' temelie, dar și de. legătură în același timp, for- marea statului național unitar român s-a realizat astfel- într-un climat' de puternic avînd revoluționar manifestat plenar în noiembrie-decem- brie 1918 în satele și orașele din Transilvania, Banat, Crișana și Mara- mureș. Mișcările țărănești din fostul comitat,al Albei s-au încadrat orga- nic îri curentul generai al revoluției burghezo-democratice din acea vre- me ce cuprinsese' întreg ■ pămîntul românesc și au avut' trăsăturile aces- teia. Documentele reproduse în contiriuăre îndreptățesc pe deplin această concluzie; De fapt ele permit reconstituirea unei atmrisfere numai apa- rent locale. ; . MARCEL ȘTIRBAN ANEXA . ■, Acmariu (jud. Alba). In anul 1918 a fost revoluție, devastări au fost la văduva Gluck Samoil. Vărsări de, șînge nu au fost. Gardă națională nu s-a format. Acmariu la 3 februarie 1922. Notar cercual. " ■’ Aiud (jud. Alba). Efectul revoluției s-a simțit îri acest oraș către sfîrșitul lunii octombrie 1918 și asasinate, demolări și furturi nu s-au comis. Consiliul orășe- nesc Aiud la 25 martie 1922. Primar. 29 — Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) ‘ ‘ 450 . , ■ M. Știrban Aiudul de Sus (jud. Alba). Revoluție mai mică -a fost. S-a dezvoltat prin ve- nirea soldaților de pe front.. S-a devastat cancelaria comunală. Omoruri ,— vulne- rări n-au fost.; Aiudul de Sus la 10 martie 1922. Notar, Aurel Pop, Primar, Vasile Dancea.. , Alba lulia (jud. Alba). în toamna anului 1918 revoluție a fost, omor niciunul, devastări s-au făcut însă numai la mari proprietari. Alba lulia la 15 martie 1922. Primar Sava. . . Ampoița (jud. Alba). în' toamna anului 1918 în comună a fost revoluție. S-a urzit contra stăpînirii Ungurești. Au fost în comună devastări la domeniul Teleki Cardl, conte, în păduri și au spart și nimicit cassa comunală. Vărsări de-sînge însă- n-au fost, n-a' fost nimeni omorît sau vulnerat. Șard la 16 februarie 1922. Secretar cercual.. ‘ ' . . ' .' ' Asinip (jud. Alba). în comună, în timpul' revoluției devastări au fost la Lu- dovic (.. .)*' și casa comunală, dar vărsări de sînge sau omoruri n-au fost. Asinip ■la 24 (...) 1922. Notar cercual ss. indescifrabil. ■ , . Bărăbanț (jud. Alba). Revoluție. a fost în comună, împreunată cu devastări, stricăciuni (. ;..). Gardă .națională s-a format, sub conducerea lui loșif Volones, loco- tenent. Bărăbanț la 9.februarie 1922. . ; 1 , ’ - . ■ ■ ... Benic (jud. Alba). Fost-a revoluție? Fost. Devastări? Fost. - ■ Blandiana (jud.. Alba). în toamna anului 1918 a fost revoluție în comună, Re- voluția s-a început din cauză că primăria comunală nu a fost aplicată a pune la dispoziția, poporului bucatele recvirate. Revoluția s-a dezvoltat sub conducerea lui loan. Ceteân, Cozma Boțea, Gheorghe (...), loan Stan 1. Gligor și Nicolae Stan 1 loan și Nicolae Ispas a(l.) Anica, ■ . ; ■ . . Devastări au fost în.comună (...) la magazia primăriei comunale și la Școala comunală ' unde s-a[u] stricat ferestrele și ușile. Vărsări de sînge au fost în co- mună** .și anume au fost vulnerați primarul comunal. Lazăr Tincu, Gheorghe Me- drea, loan Medrea, de cei, amintiți mai sus. Blandiana la 28 ianuarie 1922. Primar, Viceprimar, Notar cercual. . . Bucerdea Vinoasă (jud. Alba). în toamna anului 1918 fost-a revoluție în co- mună? Da. ’ ' Bucium (jud. Alba). în toamna anului 1918 în comuna Bucium a fost revo- luție. Revoluția a început la data de 4 noiembrie 1918 și’ s-a început din partea sol- daților veniți de la miliție. Au devastat puțin pădurile statului'și a comunității ur- bariale și au aprins toate documentele Institutului 'de credit „Detunata" și arhiva ♦ Punctele de suspensiune dintre parantezele rotunde (. . .) indică părțile din document ce nu au putut fi citite. ’ . -• > - - ' - ■ ■ ' ‘ • ** Nu sînt-cunoscute în comună vărsări de sînge. Organele primăriei din Blandiana au înțeles pro- babil greșit sensul cuvîntului „vulnerat’. ' , ' . . ’ . - G- Mișcările țărănești la 1918'în. Alba ■451; ■. ■ . primăr'fei-'cbmubăiă,' Âu’ înstrăinat ‘toată’ .mobila" ce'dăUnȚi^ 7 .bazalt'-.;,Detunată"- -și* au .făcut 'stricăciuni ''șr'căsiii' ;Oâmemi‘%u!-ajx fq;^ omorîțiy'îriyuf^ Ia?cbris4ăwif ea' fruntașilor .cbn'comuna; la-jcî’țe^ . . gărzile. . Gărzile naționale" s-au .desființat cu data? de-, 1- februarie';1919<^ :iâ 19 ianuarie 1922? Notar comunal? Primar. Preot gr. ortodox? Preot, g. cat-.‘;Di-;;’y ■ rect,oryde’băncăiyEc’6nom.y^ ' .-«■».-,yy;toy : CăptăZdnrQud: Alba).'- Revbluție’lîn.comună''ă:’fbst?'dăf vărsare "detșm&to^ ■ fost. Regula și ordinea Garda națională din': Ocna, Mureș !îletou-; mențin^ tîrziu; Gardă națională care, s-a făcut în-comună sub ■■ conducerea lui Popa Alexan- . dru, preot.'Noșlac l'â-8 februarie i922.'"Secretâr/cere^ ' .. ... vi: uă:’. .uy.-f.’iy ; . yRi "7UA?-;i7..-‘ ' ..iui.;-,? Căpud (jud’ 'Albă)5!Fbst'-a revoluție? Fost'. "Devasțări? Fost. ț ' • Cenade"(jud. Alba)?. Revoluție.'-a fbsț'/ în; ân'uț1,1918/ S-a ■ iș’căț ' în mod spontan" ? Devastări au f6st:'.Cenade?la'2 ăpriii‘e/Î982i'Nbtar.'f?:'‘" ' ' Cetea (jud.- Alba). Foșt-a revoluție?,"^ Au', fo'st/ ‘ 'Cisteiu de Mureș .(jUdi;Allja)Aîn’'tpăi^ ^ațfpst’.reVoluție Anreerc' restrîns; Cisteiu- de.‘ Mureș lâ'7 ■ marți .'■A’.Ș'' * . - -. y L:.: c/'ito.?.-'.-: ;.T... «A.-?' yră ;.Ay?f ■ț • •?; bdi-t v> jț. ,r t . î ■ ■ ' ‘t'i * al»ț* j 1 ,■> T ‘ 1 ’ - -’i O t a' ' ' ' ' Ciuguzel (jud. Albă).'în. comuna' revoluție ,ă.‘ fost; devastări--au ■ fost. la’fostbr; : /notar, ia cancelaria secretarială și la Eugen Salanczy-dar vărsări de sînge saujomb- .. ,■ ruri n-au fost? Ciuguzel, ia â4t(; .::)'’1922:?Ndtăr‘cefcual. ^? ' ' jp'' '< ' V- •-.? • - . -c;'' Ciumbrud, Gimbaș^ Sîncrai (jud. Albă); în','anul 1918,', țbămnâ' ă fost 'revoluție .. în comunele'Ciumbrud;.Sîncrai și Gîmbaș?:pevastări au fost în Gîmbaș și .Șîncrai; Altceva - n-a fost. Ciumbrud '2 ’mai 1922: Sebretaf:v ’' ' ? %'?’/•. ’y ?' .t'J ■ ■ bS»?' ? ' Cpșldriu (jud. Albă); îbst-a revoluție.?'.'^ ' Cricău'Xjud? Albă),- în; toamnă anului-'d.918 'a'fdst' revoluție' în' ’cbmun'a"Cricău, ■ ău!fost.'dăvastăn;,strîdăciuni.''.CficăuA£ăl6'-m i922;?Ndiaf eercual? '. 1 ’. ■.//■.■-iz.'. -.j'.y>- ../aî/C -. .'/Zy'c.i: , L-ii in. .or-. Cunțd, (jud. Alba).; Revoluție a fost. La. secretar s-au -băgăt prin pivniță,.'.prin; găbănaș etc; .Vărsări de?sînge'nă 'au:'fqst. 'Cuhța’Ia:.. 3ț to ' Y A' ■ < • -' . v - <*■ "A- ‘. vr* .,. .).? v.';-.'-, y y ‘Cut (jud. Alba).; în toătonă anului;'' 1918. a' fost .revoluție în'comună; îndreptată mai-ales' împotriva arîndașului Ilie-Brațe) care''țirieă îȘ; arendă tori'/dqmăniu? ■ minărului.teologic din. Blaj: S-a devastat unele supraedificăle din curțe;?ș-a nimicii ciutură, dar casă, -'grajdul și'grînarul .au; rămas .intacte; ' Cut la .31, ianuarie''.1922.. Preot. ' ''A.,y y. ■ - ■ ' .Y :. ': y:Zk:;--- Ai ■ Daia Română (iud. Alba). în toamna anului. 1918 mulțimea, între care cei.mai mulți reîritpfși dinrăzboi ;ău‘năvălit'pe ;'zi:; asupra "proprietarilor? dri Mayer, devas-y-, tînd pînă și. cenușă- din vatră. La două-zile s-au rnăpustif topoi'‘asupră domeniiîluiy . V. ^^boieca '• '■ CLUJtNAFbcĂ- -0 452 M. Știrban Episcopului român, catolic unde de asemenea au jefuit și devastat totul pînă și edificiile. La 10 zile au năvălit asupra casei comunale nimicind de asemenea și cel din urmă act din cancelaria comunală. Daia Română la 14 martie 1922. înv. dir. loan Goțea. Dealu Geoagiului (jud. Alba). Fost-a revoluție? Fost. Devastări? Nu. Fărău (jud. Alba). Revoluția din anul 1918 .puțină pagubă a cauzat. Fărău la 2 aprilie 1922. Notar cercual. Feneș (jud; Alba). Revoluție a fost- care s-a urzit prin soldații reîntorși de pe fronturi. Devastări s-au făcut la cîrciumarful] și comerciantul] Bela Farkas care a fost și bătut și vulnerat de populație drept răzbunare pentru multele șicane cau- zate românilor îndeosebi de la intrarea României în război în a. 1916. S-au făcut devastări prin pădurile statului din apropierea comunei și s-au devastat niște brazi din pădurea erarului. Teiuș la 31 ianuarie 1922. Secretar cercual. Primar. Galați (jud. Alba). A fost revoluție care s-a urzit prin soldații reîntorși de pe fronturi, devastări s-au făcut la cîrciumarul și comerciantul losif Bodo și [la] cîr- ciumarul și comerciantul Ignatie Hamermann drept răzbunare pentru multele și- cane cauzate populației românești îndeosebi de la intrarea României în' război în a. 1916. Puține devastări s-au mai făcut în pădurea de stejar a erarului din apro- pierea satului. Galați la 1 februarie 1922. Secretar Cercual. Primar. Galda de Jos (jud. Alba). A fost revoluție? Fost, Devastări? Au fost. Galda de Sus (jud. Alba) A fost revoluție? Fost. Devastări? Nu?^ Galtiu (jud. Alba). A fost revoluție? Fost. Devastări? Nu. ... Galda de Jos (jud. Alba). A fost revoluție? Fost, Devastări? Au fost Geogel (jud. Alba). în comuna Geogel, ca în toate comunele, resp[ectiv] în toată țara, da, a fost revoluție în anul 1918. S-a provocat din partea soldaților în- torși de pe front înarmați. Geogel la 25 faur 1922. p. Secretar cercual. Geomal (jud. Alba). Fost-a revoluție? Fost. Devastări?,Nu. Gîrbova de Jos (jud. Alba). Fost-a revoluție în comună? Da. Cum s-a urzit revoluția? Venind de pe front militarii. Hăpria și Straja (jud. Alba). A fost revoluție și s-a devastat în Hăpria avutul lui Emil Sava și în Straja avutul Episcopiei romano-catolice din Alba lulia. Hă- pria la 10 februarie 1922. Secretar cercual, Intregalde (jud. Alba). A fost revoluție? Fost. Devastări? a fost devastată casa comunală. Vărsări de sînge nu au fost. Mișcările țărănești la 1918 în Alba 453 Livezile fost Cacova (jud. Alba). A fost mică revoluție în 1918. S-a urzit de • militarii veniți din front. Stricăciuni mai mici au fost. Omoruri sau vulnerări nu a[u] obvenit. Cacova la 10 martie 1922. Viceprimar și Notar cercual. Mesentea (jud. Alba). A fost revoluție? Fost. Devastări? Nu. Meșcreac (jud. Alba). Revoluție a fost în comună, care s-a întîmplat la sosi- rea soldaților de pe front. S-a devastat în edificiul domeniului Tholnai Reginaîd. Stricăciuni încă au fost însă vărsări de sînge sau omoruri nu au fost. Prin forma- rea gărzii naționale compuse din 50 membri sub conducerea plutonierului de re- zervă Eugen Radeș, revoluția a încetat. Rădești la 19 faur 1922. Notar cercual. Micești (jud. Alba). Revoluție a fost în grad mai mic, dar nu au fost devas- tări și nici omoruri. Micești la 9 februarie 1922. Secretar. Primar. Mihalț (jud. Alba). Fost-a revoluție? Fost. Devastări? Fost. Mogoș (jud. Alba). . în toamna anului 1918 a izbucnit în ziua de 4 noiembrie o mică revoluție (mișcare). A durat 3 zile. în acest interval s-a devastat cazarma fostului post de jandarmi și jefuit cașsa comunei politice (...) Mogoș, la '21 ia- nuarie 1922. . Noșlac (jud. Alba). Revoluția în comună n-a fost mare și nu s-a [înjtîmplat ' nici o nenorocire, regula și ordinea a ținut-o sus Garda națională eu conducerea lui Baciu loan, preot. Noslac la 8 februarie 1922. Secretar cercual. Oarda de Jos (jud. Alba). La începutul lunii noiembrie 1918 a izbucnit revo- luția în comună în urma dezordinei și anarhiei ivite la armată precum și a publica- țiunii socialiste ajunsă în mîna țăranului — care, sub lozinca:: „Bateți fierul pînă-i cald" a înțeles: năvală asupra marilor proprietari, alungarea bogătanilor și împăr- țirea. avutului lor (...) Oarda de Jos la 3 februarie 1922. Oarda de Sus (jud. Alba). în zilele de .4 și 5 noiembrie și cele următoare foștii soldați reîntorși de la armată au pătruns alături de locuitorii comunei Oarda de Jos în [locuința și curtea marelui proprietar Adolf Gluck; din comuna Oarda de Jos (...). La vreo, cîteva zile s-a înființat garda comunală care fiind formată în majo- ritate din revoluționari': prea puțin s-a împăcat cu disciplina. Revoluția a continuat (asupra) proprietarului Adolf Gluck. Oarda de Jos la 3 februarie 1922. Secretar cercual. ■ - ■ . Obreja (jud. Alba). Fost-a. revoluție? Fost. Devastări? Fost. . Ohaba (jud. Alba). în toamna, anului 1918 a fost revoluție, fără devastări, vărsări de sînge. Ohaba 16 .ianuarie 1922. Notar cercual: Oiejdea (jud. Alba). în toamna anului 1918 în toate comunele (ce au aparți- nut notariatului cercual ) a fost revoluție însă devastările au fost împiedicate de 454 . ; - - M^ ' gărzile formate ?îh--cornul ‘și-. îh ■ urmă> pe neobservate a- încetat• revoluția- fără văfsărRde rsînge- sau‘ ălte!ațrică’ciuni. lîn^decursul revoluției " în comună- Oiej dea ș-au - format gărzi și anume două,' una 'română' Șub -conducerear lui 'Popa: loăn și Popă •Traian, profesori și . Rațiu Gireac, preot, . iar una' maghiară sub conducerea lui Debreczeni Ladislau " și’ia iui" -Lbrincz ‘Aiipăd/ '.preot ‘ reformat.-' Aceste’ “gărzi de năționalița-țe diferită au-lucrat într-un,'deplin'acord una cu :alta. Oiejdea la 30 de- cembrie’ Î921V‘Secretar I.' Marcu, . .. ■ - ’ ‘ v u : .. . ■ ■ '■:',‘Pătrîngeni'.-(ju'd'. 'Alba):''Revoluție- a fost' care s-ă urzit' de' soldații'reîntorși' ' dă pe-/fronturi? Devastări ’s?âu. făcut lă"'Gpl,dbeiigef‘Adolf "drept răzbunare pentru . • multele’'■ șicane''căuzate' populației' ‘românești :îhclebsebi"de. la. intrarea României în .'război în; anul 1916. Ș-au făcut devastări: prin pădurile. statului din apropierea - comunei.'Pătrîng&n?la 2 'februarie'1922.’'Secretar cerciial;"Primar. ' '- •'? “ Of. - . ?. Pețelcă (jud. Alba). Fost-a revoluție? 'Fost. Devastări?.. Nu. . - ■ Pîclișa (jud.. Alba). La începutul lunii noiembrie 1918 a izbucnit-revoluția în comună’îh-'um 'și- anarhiei ivite' în sinul ’ar'mater 'și după pildă revo- luției “izbucnite' în Oardă “de .Jos' -și ’ îh ':Âlba “ lulia. Prin" 8^10 noiembrie' 'foștii’ ■ soldați reîntorși-de la armată-auL năvălit." asupra: pivniței' lui Tanher-'și soții din „Coasta curată" și i-au golit: biițile cu vin?Au devastat cazarma pionerilor diir Partpș. ?' . La cîteva zile .s-a înființat ■ garda comunală care fiind compusă- în parte din • revoluționari prea’.puțind s?au împăcat cu disciplină- Revoluția a încetat treptat în măsură în ;care "'se'.apropiau 'trupele, române'din' vechiul-‘‘re și “total 'a încetat' . numai după' dezarmare--și adunarea?" armelor de. la" revoluționari? Oarda de iJos, la'3: februârie“1922. Secretar. , . . - . •' . ■ ' t •. > • ' i (ti. -v- ' * ’■ » ■ ‘‘ "Poiana (jud. Ăltiă). Revoluția5 a’ fost'-urzită' Ide1'militari1 veniți'dih'"front:“ Aii ' ' fost'stricăciuni',-mai mici.’Omoruri; vulnerărr?hu au fost. Poiahă 'la" i(i"martie. 1922. , ' Secretar? p. Primar comunal?‘ O».'.'- ----- -■ '-. 'j.:- .- : • 1; - “ ■ '.-r- • Ponor (jud. Alba). îh comuna Ponor- ca. în toate comunele, resp(ecțiv) în toată. J țara’-dată -fost revoluție înlanul 1918;- S-?a--provocat"din partea'' soldațilbr’ întorși •' ', de'pe frdnt; înarmați :‘și-,adezer-tpri?'îm comuna-, Ponor au1 fost ■ și -vărsări bde . sîrige;• 'fiind-.'-împușcat notarul’cbmunai''-I6ah .-'Visa,, 'devăstîndu-i-se ' averea- precum , r și. a unui șef? de post • ungur ' din comună;'. Revoluția a fost potolită și,-stinsă prin , pășirea' energică -â bărbaților, fruntași, din- comună- care în a-patra zi după-izbucnire au format-,comitetul și gardă națională?Ponor la-27:'faur'’1922.-pi Secretar ■ cercual. . . '? ;■ ■' ' . Rîmeț (jud. Alba). ‘ Revoluție în toamna anului 1918 și în comuna noastră- 'a ■ izbucnit cu,-care ’ocaziune'., notarul comunal a fost izgonit după.. (care) s-â jșfuit și cancelaria notarială în'întregime devastată; și șura — care formează proprieta- tea comunei aprinsă. Rîmeț la 5 martie 1922: , ... ' r. ?■ —■ ‘s.' ■■ -■■ ... ! t - ■ ■■ -•- ... Roșia Montană (jud.- Alba)? îh.'toamna anului 1918.praznic. șL pentru...lucrări de. folos:șr pentru;ca . .oameni de pretutindeni... să? vadă cu .ochiiracel pitoresc colț-de ' viață românească nurilit.Țara, Moților.; .;“6 ; . '. \ ; , Adunarea /generală: de. la; Abrud, prin' programul:'ei’.imbina, în1 mod fericit, .-continuitatea cw;noul: în .activitatea ,„Astrei“.. Continuitatea în- semna atenția specială. acordată unei: regiuni a Transilvaniei, iar noul ■' ui. prezenta.-.dezbâterea:. pentruțprimă dată .‘la un'Congres al'„Astrei“Ca . ' problemelor. specifice;/regiunii-în .care se. ținea acest Congres. . Lunile /care> s-aii.. scurs ,de la .convocarea, adunării.generale'—-27 mai, - . — ,pînă/la.'..deschiderea, lucrărilor,- au fost duni..de 'așidue.-/pregătiri din partea .organizatorilor, pențru-ca așțf eh .Abrudul? și prin el întreaga Țară ’ ă-Moțildr, să se arate demni de alegerea făcută,'-să fie la înălțimea trecu- . tului istoric al acestor locuri. . ; ^f-<< .. - .. ;v ■' ? în' preajma adunării generale/ ca de altfel, și în: tot timpul deșfășu- ' rării ei, în .presă au apărut mai multe articole în care’ se relevau „drumul : de glorie al/ ,;Ăstre“7/presărat'■ cu remarcabile realizări, oportunitatea și . înțelepciunea ținerii? adunării’, sale?, generale :îh' inima: Țării ..Moților la -, Abrud, momente eroice' din trecutul/de Tuptă ăl moților/- ca -și realitățile ■ triste' care '-'domneați îmregiuhe/. apreciindu-se ca absolut necesare măsuri;- energice8 de ridicare materială -și. spirituală a localităților din Munții ■ Apuseni;...-„A venit. în. șfîrșit.-și'ceasul Moților" -sînt cuvintele cu care. își ,. începea Cezar Petrescu ? editorialul ■ în Munții Apuseni. Continua apoi, • . „Congresul anual .aLl„Astrei“ ă.pus în dezbatere soarta acestor -frați de obîrșie. tare cum e-cremenea munților/.pe ‘care nu i-a biruit- nici O - ,.5 Convocarea membrilor „Âstrei“- la. adunarea. generală și .programul :de. des- fășurare aulfost' stabilite- în ședința- plenară-'/a iComitetului Central 'al - „Astrei“. .din 27 mai 1938, Transilvania: aii. 69, nr. 3—4 din, 1928, p. 129,—130. - ' , ■ ,6 .Timpul nr. 489 din 12 sept. 1938, p. 3? , '' . ./ . , ' ' . 7 Curentul nr. 3811 din 1’1'sept; 1938, p.' 3- ' • , 8:„Astra“ și activitatea șa/ .Universul, nr. 247 din 11 sept. .1938, p. 1; Cezar - Petrescu, In Munții, Apuseni, România, nr. 102 din 11 sept. 1938, p. 1; idem, Pe , . .Arieș in sus, din volumul- Scrisorile unui răze^ț 1922,- România, nr. 102 din 1938, p. 5; Vlaicu Bîrna/ Pe drumuri'-, vechi, de zbucium, România, nr. 102 din 11 sept. ' '1938, p. 5. ■ •/ /•?■ '-//■- --'/ ? ; : ■/ Adunarea generală a „Astrei" la Abrud (1938) 459 prigoană, nici o vitregie a fostelor stăpîniri și nici, o- nechibzuință a gos- podăriei .noastre. Că au îndurat multe și din multe părți, se știe..Că au cerut dreptate, o, auzeam cu toții". Cu toate acestea, „Problema moților în tot complexul ei, - n-a fost niciodată studiată pentru o soluție de lungă durată, dar temeinică, în cadrul unei sinteze documentare... Rămîne harnicei bAstre", meritul unei sinteze documentare pe care să se razeme orice reformă de mîine". Congresul „Astrei“ —• opina autorul — va aduce „în cetatea de piatră a Munților Apuseni, unde s-a păstrat obîrșia dacică nevătămată, de două • milenii . .. puțină căldură pentru sufletele .. . obi- dite ...“ ale moților., L - '. într-o atmosferă .de interes. general și bucurîndu-se de b largă și- distinsă participare,.lă- 10 septembrie 1938 s-a reschis adunarea generală a „Astrei“. Era acum, pentru a treia oară în istoria „Astrei“, cînd Abru- dul găzduia o manifestare de acest fel. Se împlineau în 1938 cincizeci de. ani de la ultima adunare generală ținută ■ de „Astra“ la Abrud, prima fiind în 1865, dar și ,20 de ani de la Unirea din 1918, eveniment pentru înfăptuirea căruia militaseră cu atîta abnegație și „Astra" și moții. Conform obiceiului statornicit în ultimii ani, prima zi nu mai în- semna doar prilej de fericite revederi („seri de cunoștință"), ci ea era-, rezervată și pentru ședința președinților de .despărțăminte. în aceasta se prezentau referatele cu privire la. problemele supuse de „Astra" spre cercetare, în acest- caz — materialele' privind problemele Munților Apu- seni. în ziua a doua, de fapt prima a adunării generale, după cuvîntul de deschidere rostit de președintele „Astrei",, luliu Moldovan, intitulat Problema Munților Apuseni și după salutul. adresat de reprezentanții autorităților, ai societăților și instituțiilor cultural-științifice, s-a' pre- zentat Raportul Comitetului • Central al „Astrei" pe anul 1937/1938 și s-au ales comisiile care să studieze și să refereze a doua zi pe marginea raportului. în cea de a treia zi s-au citit telegramele și scrisorile primite,’ prin care se ura deplin succes „Astrei" în lucrările sale, s-au prezentat rapoartele Comisiilor alese, s-a aprobat raportul . Comitetului Central, s-au purtat discuții cu privire la locul de desfășurare a viitoarei adunări generale, ținîndu-se în final, cuvîntările de închidere â adunării9. Programul. celor trei zile a fost completat cu conferințe, serate artis- tice și manifestări etnologice. , . La adunarea generală de la Abrud' au fost reprezentate 31 despărță- minte ale „Astrei" de pe-întreg cuprinsul țării, iar alte 4 au trimis tele- grame pe adresa adunării. Au fost prezenți de asemenea reprezentanți ai guvernului, ai ministerelor, ai autorităților locale, ai Academiei Române, 9 Pro.cesele verbale ale. celor 3 zile de ședințe,' Arh. Stat;, Sibiu,-'fond. "„Ă'stra", act. nr. 2703/1938; vezi pentru desfășurarea-adunării generale, IB, Adunarea gene- rală de la Abrud (10, 11 și 12 sept.), Buletin eugenie și biopolițic, ■ 1938, yol. IX, nr. 9—10, p. ,249—253; Al. Dima, Adunarea generală de la Abrud, Transilvania, 1938, nr. 5—.6, p. 252—256; Patria, nr. 187 din 13 sept. 1938, p. 1; Telegraful român, nr. 38 din 18 sept.- 1938, p. 3; Timpul nr. 489, 490 din 12, 13 sept. 1938; România, nr. 103—105, din 12—14 sept. 1938." . 460 Gh. ^ncw ai Universității din Cluj, ai presei, etc. Prezența marelui istoric Nicolae lorga, președintele Ligii Culturale, a lui Rădulescu Motru, președintele Academiei Române, a lui luliu Hațieganu, reprezentantul Universității clujene, au conferit lucrărilor „Astrei" de la Abrud mai multă prestanță și strălucire. „Marele absent" al adunării a fost, din motive obiective, reputatul istoric al moților, profesorul Silviu Dragomir. La adunarea generală de la Abrud al cărei scop principal, enunțat de președintele „Astrei", era „acela de a căuta cea mai bună soluție pentru rezolvarea chestiunilor în regiunea Munților Apuseni"10, pro- blema realităților din regiune a fost tratată atît la modul general, global, în cuvîntarea amintită a lui luliu Moldovan11, cît și prin referatele pre- zentate. Investigațiile și sugestiile au pornit și într-un caz și în celelalte de la condițiile concrete ale regiunii, de la o privire istorică asupra com- plexelor aspecte economice și culturale din regiune, și s-au oprit asupra omului acestor locuri, prezentîndu-1 sub raport biologic, psihic, economic și cultural. luliu Moldovan a relevat că ținerea adunării generale a „Astrei" la Abrud dovedește „.. . din nou nu numai dragostea noastră pentru locu- itorii acestor munți, dar și deosebitul nostru interes și grija ocrotitoare pentru soarta lor", pentru energiile de aici „înnăbușite în mizerie". Vina pentru stările grele din Munți nu o purtau oamenii locurilor, ci nepăsarea condamnabilă a guvernelor, pentru care „locuitorii acestor munți con- tau... numai ca număr.de votanți ... Nu ocrotirea plină de nădejde și încredere a fiilor acestor munți, pentru ca să devină un nesecat izvor de multă și mîndră viață și creație românească, nu această ocrotire a fost preocuparea programelor de îndreptare, ci exploatarea bogățiilor mate- riale și în mod secundar, atenția plină de milă- ... a locuitorilor" ... în continuare, președintele „Astrei" în cuvinte calde face un complex și optimist portret al moților, relevîndu-le vitalitatea, înțelepciunea, dîrze- nia, răbdarea,' rezistența, avînd deci aceleași trăsături biologice, moral- volitive ca și înaintașii lor glorioși. Condițiile de dezvoltare erau însă mult prea precare pentru a-și putea valida plenar capacitățile creatoare, îndreptarea radicală ă realităților din regiune, ce se impunea cu nece- sitate, se putea însă realiza doar printr-un program de măsuri bine chibzuit și care să vizeze toate domeniile economico-sociale, culturale și sanitare. Pentru cunoașterea în profunzime a regiunii, I. Moldovan con- sidera necesară înființarea unui Centru de cercetări la Abrud, care îm- preună cu un Comisariat al Munților Apuseni — deziderat vechi al locu- itorilor, pentru împlinirea căruia „Astra" va acționa hotărît — să con- tribuie la redresarea generală a zonei. Problemele Munților Apuseni schițate de luliu Moldovan ca și unele' propuneri făcute și-au găsit o tratare detaliată în referatele prezentate. 10 România nr. 103, din'12 sept, 1938, p. 11. 11 luliu Moldovan, Problema Munților Apuseni, Cluj, 1938, 13 p; Transilva- nia. nr. 5—6 diii 1938, p. 241—251; Buletinul eugenie și biopolitic nr. 9—10 din 1938, p. 193—201. Adunarea generală a „Astrei" la Abrud (1938) 461 Acestea referindu-se la problema minieră12 la restul- problemelor eco- nomice13, la problema școlară14 și la capitalul uman din-Munții Apuseni15, au constituit adevărate lucrări științifice, unele fiind și publicate în reviste de specialitate. Fiecare problemă abordată atunci poate constitui ■ și astăzi o interesantă și utilă temă de investigare pentru a se putea astfel ajunge, printr-o cercetare interdisciplinară sistematică, la o auten- tică și mult așteptată monografie a zonei Munților Apuseni. începutul a și fost făcut prin apariția primelor trei volume din Țara Moților^15. Astfel că trebuie doar o concertare a eforturilor tuturor celor interesați de o asemenea întreprindere. ' < . - - în lucrarea de față noi ne propunem doar să prezentăm cîteva aspecte și fapte semnificative cuprinse în referate, care ilustrează elocvent starea de înapoiere a regiunii Munților ■ Apuseni, ca și o parte din soluțiile propuse de redresare a situației. " - ■ . Subinginerul loan Popa, secretarul despărțămîntului Zlatna al „As- trei11, analizează problema minieră,.una din cele mai importante ramuri ■economice din ținutul apusenilor, făcînd un istoric din vechime al acestei îndeletniciri și prezentînd principalele centre, miniere. O chestiune esen- țială, din care decurgeau multe neajunsuri pentru locuitori, pe care au- torul o urmărește este aceea a factorilor și a împrejurărilor ce au fă- cut ca băștinașii să piardă dreptul de proprietate asupra patrimoniului, mi- nier in cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea17. Așa se făcea că în 1918 muntenii mai dețineau doar 10% din patrimoniul minier strămo- șesc. După Unire, s-ar fi cuvenit ca statul român să facă posibilă rein- staurarea moților în vechile lor drepturi miniere. Dar, în cei 20 de ani scurși de la Unire, capitalul particular s-a înstăpînit în regiunea minieră,, moții neprimind în tot .acest răstimp nici p concesiune minieră. Așezările miniere, din care s-au scos între:1918—1938 circa 32.000 kg aur, s-ar fi cuvenit să fie localități prospere. ,în realitate ele... „oferă priveliștea sărăciei întruchipate, cu biserici umile și neînzestrate, școli dărăpănate, lipsă totală de case culturale și biblioteci, lipsă de băi populare, de lo- cuință sănătoasă... în care bîntuie sărăcia cumplită, cu. aspectele ei va- riate .ca: subnutriți, bolile ■ sociale, tuberculoză, analfabetism4118. Pledînd pentru dezideratul esențial al moților în materie minieră — redobîndirea dreptului de proprietate asupra exploatărilor miniere — loan. Popa șe pronunță pentru luarea unor măsuri urgente cum ar fi: îmbunătățirea 12 loan Popa, Problema minieră din Munții Apuseni, Arh. Stat Sibiu, fond. cit. act. 2666/1938; Sociologia românească, 1939—1942, -ah. IV, p..198—208. 13 I. Safta, Problema economică în Munții Apuseni, Arh. Stat Cluj-Napoca, fond. luliu Moldovan, dosar 3. 14 I. Micu, Problema școlară în Munții Apuseni, Curentul, nr. 3812 din 12 sept. 1938, p. 5; Arh. Stat Cluj-Napoca fond. cit. dosar 3. 15 Petru Râmneantu, Capitalul uman din Munții Apuseni, Buletin eugenie și biopolitic nr. 9—10 din’ 1938, p. 265—275; nr. 11—12, p. 340—351; nr. 1—2 din 1939, p. 28—40; nr. 1—4 din 1939, p. 103—108. ■ 36 Țara Moților, Abrud, 1974, 213 p; Alba lulia 1977, 272 p.; Alba lulia, 1978, 85 p. 17 î. Popa, Sociologia Românească.;., p. 205. 18 Ibidem, p. 206—207. - ' 462 • . .. -,' Gh. lancu. .. • /■ ' salarizării Muncitorilor fond special • pentru Mun- ții Apuseni care .să,fie folosit pentru.ridicarea economică a'regiunii;-, riio/ , dificarea/legii mmelor în sensul , simplificării/formalităților pentru. obțir ' ' • ner.ea drepturilor, miniere, de .către nioți; acordarea de..credite micilor în- treprinderi formate din-băștinași;, reducerea taxelor de ..prelucrarea mine- reurilor și concentratelor preschimbate de:, micii producători^ la uzinele statului precum.ș.i;- timo'aise“ pentru' sate," iar/pe de ălță'/parte,/multe păduri au fost excep- . ' . tățe în m’bd!.abuziv" de la expropriere'’ Și unele și altele au ygenerat, pro- funde nemulțumiri îri'rîridul moților, culminînd cu „revoltă" "de la Ră-’ . . chițele din 1923, cu cea, de la Scărișoară dințvara anului 1936 și de da - Măguri-din 1937", au fayorizat numeroasele/delicte silvice. Ba mai-mult,'. ■ ./ V constata cu regret autorul"/ lucrările, de reformă .agrară cu -.privire ,1a ' păduri riu' erau încă: încheiate. .- '■ '' ' - '' ... ,, ..-Printre’soluțiile indicate de I/Sâfta menite a evita un,,dezastru fo- - ".. ’. restier în Munții Apuseni s-au numărat: măsuri/energice pentru .curma- rea delictelor silvice; terminareă lîtigiilor de .'refdrrhă/ agrară și; accele- v, iJ 1>'.. .• ' - ■ ■ ’. /-.v/. .. -y. ■■ ■ ■ ■ ' _ 7. a1 , .' ..?> vd' ‘ ’• ’; /-'■ - ' *. * a • 19 Arh. Stat Cluj -Napoca, fond? luliu Moldo van, .dosar, -S.---:.: ț . / • . \\ • U. ■ '■ - ’ -- •-> - : ■' ' "1 . ■ -n ... ■ ' i ' - s . ■ ' ■ ; ' -. ' .-:/■■ ■ . ■; ' ., -J' -i ’ ’ ’ ' ■, d; ... ' > ‘ . .. .Adunarea generală\a^A'strei“ la Abrud (1938)- .,/, ; ' • , 463 ■ . .riarea hicrărilor de-. măsUrarepii'defaleare'; '• prin expropriere; instituirea, unui'/^ou: regim juridic ?de.?proprietate • ființarea'unui Inspectorat'silvic special penUru 'Munții. • , cirul Comisariatului 'Munților, Apușeni/;'care' va ' avea, misiunea' pa a .pro-, - \ • - . ceda lă organizărea'' unei ' mai: bune,-administrații forestiere; replăntareâ . ' ■' . • . ' pădurilor ., distruse ^ de” valoare; mMernizaiea fierăstfaieldrțpri-. . • . . mitive care determinau-,1a -fasonare , m de - material; ' încuia- ' - • • jarea industriei casnice de-lemn în .satele’dei'munte;-prețuri, mai reduse , • ,iâ. 'cumpărările de'; către/.mo'țiP,?^ leninos / din, pf oprietateă ' . - . . " ' , sțătulUi. ’ , ' , 1" ; “ /’ -''hA■‘■'■■^7■■ •< ;.'X , ; Prin/agricultura : de munte.; I.,;,Săfța-. înțelegea: .agrieUltură'-.pro '. ?. - risăr zootehnia/^cuîtură'ri-înațelpr *și pășunilpri,pomicultura? horticultura, - '• cultura: plantelor medicinale, înfiihțâreă/de 'gospodării model și industria . ' ' ■ . .-.mică de.casă. într-un ținutrin.?câre?pămîhtUl,-hu^ . / . ■/ •' ' Spp/o diriineceșitățile'rilimentare.. ale'locuitorilor șe?cereâu?înțrep^ ■. ?• . ' ... sări'energice și-urgente m^ . ?/•? . ’ . '■ . ' ./x înființarea-, unri Școli- pentru .eccmpm^ .■ , . clamată!de-.'realității'^ ei era:,posibilăpe lingă • ;■ • J . ' Școala'de ,Meserii,Âgri'co^ Pentru, rnărirea pro,ducțieiî ăgri- . ■ ' cole,. autorul:1 sugeră- intensificarea;.cercetărilor și; experimentării poluri- ' . ! ; lor ,celor;mai adecvate regiunii, lucrări ce Sr-ar fi, putut efectua în,padruî . ' h unei stațiuni experimentale., agricole.-. Atribuțiile - .unei-, psemenea.- Stațiuni; ar fl conștaț; din: procurarea1 șj. selecționarea ’de semințe potrivite .Mun--:- ’. ’ ților Apuseni; procurarea de îngrășăminte chimice pentru.fînațe. și"pă? ., ■■ ' J-/' suni; procurarearie mașini agricole/ înființărea.'.de,pepiniere pomicole; încu-Ț. ' / '. _ • , , rajarea,plantelor textile;',înființarea;de sindicate, a crescătorilor.jde;'viteIn - .. ' ■' . ’■ vederea- regen.erărihpaseior de. vite; procurarea/șl crearea fondurilor ne- -' • -; ! , ceșare/pentru amelibrări funciare; înființarea; de fînațe,1 pășuni șQstînp ■ : - ' p .. model; înființarea unei Instituții de credit' , specială/.pentru Munții’ .Apu-.. . . - ; .. ' seni șe impunea de. asemeiiea. : , / rf-, 1 ‘ 1 < . ■ 1 ■ ' ■ în.ridicarea generală a regiunii Mimților Apuseni trebuia.să se acorde .- , .. , pe viitor o atenție, sporită; dezvoltării și'modernizării1 căilor. de/,comunica7 . ■? ., ’ ■ ție, valorificării într-o măsură mai mare'a uriașelor resurse ■ turistice din .• . ? -. ' ' zonă.. . 1 . ' /'■ /. X n nt . . ' ; - '. ' Profesorul loan -MidU; președintele . deșpărțămînțțiluîdAbrud' al.: „As- , . ;. ' trei“, pe baza .unei .ample ■ cercetări-a problemei'ș.colare,pin _ 590 comune . • ..... ' ■ din Munții- Apuseni, prezintă un/tablou;,trist \al-;-rehlitătiipr^ din;'.acest / , ‘ , ' domeniu. ' -''''p."-;'1 'x':;.-. -.-.X: •p A ■: Cu toată 6pigatiritatea învățămîntului.primar;.:în, anUl.'Ișcolar 1937/- / ; . : . 1938 frecvența elevilor a. fostPlabă.. Această., stare de-lucruri era'deter- ' ' ' - minată de sărăcia locuitorilor, de pistănțele/mâri'pînă la. scoală/de,, lipsa ; ? \ ? ' ' -.eu lunile a părinților ode acasă.; Datele'statistice nprezențăte,; de' I. Micu/.,’ - . 'sînt’edificatoare peritru 'a/ilustră acest-fenomen ■ neddrit din .zbna. Mun-' ; * . ‘ . ' ■ ților Apuseni20? 5 .•'■ ’■ <■-' x. -'/p-, ■/:• h. ... ' /-.x." : . ■ ’’ . • a, Curențul; nr.- 3812 din-12. septenibrie;. -1938,-p.- 5'. ‘5 464 ‘ 'Gh: Iancur> , '. Jiid.Alba Hunedoara Bihor: Arad Cluj . Turda \ nr. elevilor, obligați să frecvente-.- £ •; • -. ; ■ - ' teze, școala-.' > ,'< < -.<< . < '> 37.966 - '50,438. <51.706,, 35.580 22.54b- 22.541 , nr. celor înscriși ' / - .- 28:523 .-35.799 44.380 . 31.218 16.904 16.906- < ; ... . ; ț7i%) (85%)" (87%) '..<" nr.,celbr care au. frecventat . 25.415. .29.675 . 39.908, 29.914 : 14.920 9.200,j ' • ’ nr. «*lor cafe.;nu au frecventat. , <12.551 20.763 . 12.798 '. 5.766 ' 7.621 9.250 <: '.'țn totăl au fost, 20Ă993 . elevi obligați șa urmeze școala primară, 169.346 înscriși, 148.032 au frecventat, iar 56.961 au rămas acasă, o cifră destul de mare. '• . A'1 • A <■■'., ■ ‘A'’ . . ■ ' ‘Situația-nu era’inai bună nici în privința stării localurilor de școa- . lă. 'Localurile, școlare erau insuficiențe, cele .existențe erau necorespun- ■ ■ zătoâre,. materialul didactic lipsea,'mobilierul. eră; în'general, impropriu'. , . Copiii săraci. întîmpinau'mari dificultăți și în procurarea manualelor și a rechizitelor școlare, 'din cauza prețurilor lor foarte ridicate. Dintre so- luțiile propuse pentru .înviorarea, îrivățămîntului remarcăm cîteva: anul ' școlar să înceapă în: 15 octombrie și să-țină pînă în 15 mai;:.în comunele• cu cătune .'mâi. multe să-se înființeze școli centrale mai mari cu inter- , nate .și'cantine;. localurile .existente să fie reparate din .bugetul statului; școlile să fieînzestrate cu ateliere și materia! didactic; să se creeze. - internate și,-Cantine în-comunele: Mbgbș, Bucium, Cîmpeni, Âlbac, Scă-. ; rișbarâ; Vidra, Lupșa său, Sălciua. , ; ‘ - ■ ■ ' ■ ' ■ . - Îhvățămîntul secundar-și profesional a fost pînă în 1938 reprezentat ' - > prin: .o școală normală de; băieți, la' Abrud, care a fost transformată în gimnaziu,- un gimnaziu. la Baia de .Arieș, m &i- Idncu^ a înseninat o reușită atît prin , desăvîrșitâ ei organizare cît și prin pre- zența unor personalități de-frunte ale științei și culturii-românești. Prin analiza competentă â,:problemelbr esențiale din regiunea 'Munților Apu- seni, ea a. avut un caracter umanitar și constructiv. A fost de asemenea mobilizatoare și pătrunsă: de: fiorul patriotic, de hotărîrea nestrămutată a poporului român, că țară să rămînă liberă și întreagă. ., ■ -gheorghe iancu ■' ' DIE ABIRUDER' GENERALVERSĂM DHR ASTRA ' ■ , ' . ■ IM ȘEPTEMBER 1938 - 'V '■ ' - j?,/ ..(Z.'us/a'm >„•••. "A ; A. _ "Der Verfasser zeigt; dass .sich die jăhnliche Gerieralversammlung der-„Astra", . die 1938 . in ■ Abrud abgehalțen wurde', vofgenommen haț, ăufgrurid grundlicher ’ A Fprschungen die Probleme,. die im geographisch als Westgebirge bezeichnefen Gebiet ăuft-auchen, zu behandeln.' < Die .vorgelegrten Referate hoben .hervor, dass das schwere Erbe, das aus der Zeit vor 1918 ubernommen wurde, als. auch die Tatșache, dasș yiele Fragen.auch iii den Jahreh ;der. Vereinigung nicht gelost wurden, zur. Folge hatten, dass auch 1938 die soziaLokonomischen,. kulturellen und sanităren Realitâten weit davon ent- femt- ■ waren, die Bestrebungen und • Erwartungen der .hiesigen ,Bevplkerung zu ' • erfiiilen. ■ peshalb machtedie,. „Așțra" den Behorden zahlreiche ;Vorșchlăge, - .die •„ zu einer'.Verbesserung. des Lebenș der Klotzen fiihren șollțen. ., ; .; ■ ,; ■■ Erst' unțer den Bedirigungen der '‘neuen Gesellschafțsordnung, die in- 'unserem • . Land' aufgebaut wird, fanden Forțschritt und Zivilisation ihren' Weg auch. in das Gebiet. der-Wesțfcai^ : ... RECENZII. NOTE BIBLIOGRAFICE ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA. MEMORIILE SECȚIEI DE ȘTIINTE. ISTORICE. Seria IV. Tom. I. 1975—1976, Editura Academiei. Bucu- rești, 1978, 224 p. ' ' Instituția academică românească și-a statornicit, precum instituțiile academice în general, anumite practici, devenite tradiții; între acestea un loc important îl ocupau comunicările științifice periodice ținute sub cupola Academiei de către mem- brii instituției academice și alți cercetători, prin care era asigurată comunicarea directă în planul științific în secțiunile Academiei. Din această formă a activității științifice desfășurată înăuntrul Academiei a rezultat publicația intitulată Analele Societății Academice (1867—1878), iar după cucerirea Independenței de stat a României Memoriile Secțiunii istorice, alături de cele ale Secțiunii literare (considerate seria a Il-a a publicației unice din primul deceniu de existență a Academiei Române). După1 făurirea statului național unitar român apare seria a III-a a Memoriilor Secțiunii istorice (1923—1941), toate aducînd o contribuție deosebită la progresul cercetării istorice românești. Noua.’serie, a IV-a, din care tomul I (pe anii 1975—1976) a văzut lumina tipa- rului în 1978, încearcă să reînnoâde firul tradiției, • după o regretabilă întrerupere de trei decenii și jumătate. în Memoriile Secției de științe istorice, care își propun o apariție anuală, vor fi publicate comunicările științifice lunare ale membrilor sec- ției și altor specialiști, comunicări comemorative, aniversative și cele prezentate de membrii secției la manifestări științifice din țară și străinătate. După cum se arată și în Cuvînt înainte la primul tom al celei de a IV-a serii, semnat de acad. prof. Ștefan Pascu, președintele Secției de științe istorice a Academiei Republicii Socia- liste România, „scopul principal al reluării Memoriilor Secției de științe istorice este în primul rînd de natură științifică, și anume de a contribui Ta progresul ști- inței noastre istorice. în al doilea rînd, • publicația noastră am dori să fie și dovada unei prezențe active a Secției de științe - istorice a Academiei Republicii Socialiste România’în viața științifică și politică a țării și în- afara țării" (p. 8). Tomul pe anii 1975—1976 cuprinde 18 comunicări, distribuite în trei părți. Cea dinții înmănunchează unele din' comunicările lunare ținute în aula Academiei de către: Vasile Drăguț despre Monumentele de arhitectură considerate ca documente complexe ale istoriei patriei; Ladislau Bănyai, cu. privire la Acordurile de la Băcia și Țebea (1935); Gheorghe I. loniță despre Național-inter național în activitatea inter- belică a Partidului Comunist Român; Pompiliu Teodor, despre Stadiul actual al cercetărilor iluministe; Acațiu Egyed, Problema agrară in Transilvania la sfîrșitul secolului al XIX-lea; Vasile Maciu, Periegeza profesorului Nicolae Bălășescu la românii din Dobrogeâ și Anca Ghiață, Contribuții noi privind unele aspecte ale so- cietății românești din Dobrogeâ în secolele XV—XIX. în a doua parte a tomului sînt publicate trei comunicări ținute la Academie cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la bătălia de la Podul înalt (29 ianuarie 1975): acad. C. C. Giurescu, Ștefan cel Mare; acad. Ștefan Pascu, Ștefan cel Mare și Transilvania; Eugen Bantea, Ștefan cel Mare -— comandant de oști. în ultima parte' a tomului se publică un grup de comunicări ținute cu- pri- lejul aniversării sau comemorării unor personalități românești sau la unele mani- festării științifice internaționale. Astfel, Gabriel Ștrempel este autorul comunicării Valoarea documentară a didahiilor mitropolitului Antim Ivireanu; C. C. Giurescu, Miron Costin; Ștefan Pascu, Nicolae. Milescu — umanist și luminist; Em. Condu- rachi, Constantin Moisil — omul; Ionel Gal, Contribuția lui Constantin Moisil la dezvoltarea arhivisticii românești; Octavian Iliescu, însemnătatea operei științifice a profesorului Constantin Moisil; C. ,C, Giurescu, Evoluția țărănimii române în se- colele XIII—XX; Ștefan Pascu, Interferențe culturale româno-austriece. 470 4 ■ ‘/ș 7‘ Recenzii. Note-bibliografice • ■ . înțr-o Notă a redacției sînt menționate comunicările ținute’în anii-1975—1976 • tare -au'fost, prezentate/la. manifestări științifice organizate de Secția de-științe is- ' torice a Academiei șij al căror text â fost publicat sau-urmează să fie publicat ’în ' .alte lucrări'și periodicei’de specialitate.. , . . ■ . ■’. , ' ■ ’ ' . • "... " . • . Reluarea; periei Memoriilor .Secției'deștiințe istorice a Academiei ,va permite ’ aducerea în ,cîmpul cercetărilor istorice românești a unei modalități de dezbatere,/a- .. . unor rezultate .științifice 'care' vor impulsiona; fără "îndoială,' investigația-trecutului ’ . istoric ăl patriei noastre.' . ■„ ' -, , • ’’: . Ț' . • NICOLAE EURO IU ’ ACTA-'MUSEI POROLISSENSIS, -II, Zalău, 1978, 461 p>"+ 111'pi; + 12 hăiți . șimlanuri; ” -■'../'///■ - ■' . -.-7 , • . . - ‘ . ? • Volumul al. .Ilrlea ai ..revistei. Muzeului ; de Istorie și Artă din Zalău ,se înfăți- . '’/șează cu,un' sumar/-bogat-.și variat, cupfinzînd articole din domeniul; istoriei vechi și arheologiei, .al'istoriei medii,-moderne-și contemporane, din cel al istoriei..culturii, . etnografiei-,și,-istoriei-artelor. Multe-dih,ele se.-'referă-la’ probleme și aspecte legate. de teritoriul 'Sălajului, dar, ^âlătUri .de acestea, și-au .găsit loc. articole, tratînd' teme- . mai largii-ce; depășesc /deci cadrul strict teritorial •ăl Sălajului; Se-asigură astfel . revistei un orizont, mai larg.și o;-mai mare, varietate tematică;. Dintre.cele 49.de ar- . " ticole ce. intră în. sumarul-revistei menționăm:,.E. 'Lako, Raport'preliminar de. cer- ' cetare la așezarea neolitică de : la Zăuân; P. Georoceami-, Observații, faunistice asu- • .' pra descoperirilor dacice de lâ Mediaș;, N.' Gudea — I. Chifdr,' Descoperiri arheolo- ' . gice ' la Gherla;' C. Pop L- All V. .'Matei; Bronzuri romane figurate în. Muzeul de Is- ;/• torie' și Artă' din' Zalău; E. ;Chirilă—/ V, Lucăcel, Tezaurul monetar- de. la Petrindu, sec.. 'XVII; . A.' , Răduțiu,'; Decretele/lui Ibsif ,al II-leq. de reglementare';a dijmei din " ' 1786—1787. tipărite în limba română;. V. Hossu, Anii, revoluționari. 1848—49 pe Valea . 1 Someșului’, sălăjan; Lf Băthory,. Dezvoltarea comunei Gîrbou între anii 1848—75; /'. I. Pehea-, Ecouri' ale unirii: în< presa vieneza; G. Cdrdoș ’ — C.’Iancu, Aspecte cu pri- vire la fenomenul migratoriu, din. Gîrbou; A.. Cînda, Cartea românească .veche în județul Sălaj;' L. Ghergariuj .Preocupări .muzeale în Sălaj; N. Șteiii," -Probleme, so- cial-pqlitice ale-populației , din Munții Apuseni oglindite în opera lui M. Eminescu; ' . L. Drăgoi, O lucrare de Phillip Sauerland în Muzeul de: Artă: din Cluj-Napoca. Lipsa ’ de spațiu ne împiedică să prezentăm’ întreg sumarul-revistei, și ne obligă la o se- ’ lecție. Cuprinsul volumului arată ;că, revișta Muzeului'de' Istorie și . Artă’din Zalău a'reușit să' unească în juruitei un'grup;de .colaboratori .care s-au/ștrăduit să-i asi-- -, gure un conținut'.pe'măstira tradițiilor- culturale ale' Țării Silvăniei..-'.. /’, ’■ '■ ’ : ' . ':/5 1 ’A!. eugen chirilA. " ■ :ALUTA.' (Studii’ și comunicări).'Muzeul Șfîhtu'.Gheorghe, 8—9. 1976—1977. ‘ . ■ Anuarul Muzeului'.-județean din Sfîntu’Gheorghe" reapare după’ o-absență/des^ ' ' tul de îndelungată./Noul volum păstrează caracteristicile'-cele’ mai generale ale . volumelor anterioare: bilingvism,- structură,;sferă de preocupări. - / ' ' , - ' - Compartimentul- Arheologie, ■istorie este • dominat1 de - arheologie. Alături de - , . ' cercetări, cu-specific: zonal (Szekely Zoltăn • despre cultura ,-Ariușd și epdca,: bronzu-. ■ 1 lui; Lâszld' Attila- despre.-rcultura Gava), notăm și prezența -unui scurt, dar' corisis- ' . tent; articol,, privind stadiul actual al./.cercetărilor, procesului de • neolitizațe de\ pe- . teritoriul’. României ■ (Eugen Comșa).;. ■ ■;■■■'.’-'.L ' ■ /■ ., •■ ... .. • ' Epoca feudalismului timpuriu este -ilustrată. ,de ’-.do.uă articole. Primul, semnat . de, .'Szekely Zoltăn,. își propune prezentarea sintetică. a, unor cercetări legate de. for- . •• tificațiile .din sud-estul Transilvaniei. O, astfel; de abordare era justificată în ,.urma. unor campanii arheologice■ depeste.- două decenii. Asupra 'acestui, articol .ne pro-..' .. punem să insistăm mai-mult, pentru a. ne exprima cîteva opinii-,. Atribuirea fortifi-’, ’ Recenzii.* Note bibliografice '471 cației continue,' denumită „Hdmafkă“,,.unei ; .ep'bci . diferite1 decît aceea ă’rfeudalis- • mului“timpuriu' (p. 54) 'riu-' ni' se'pare/convingătoare, cbhtraârgumentul /invocat’fiind: • ' atemporâiiși,-contradictoriu.' p.ep.ășireadi: de-către; granița statală,'.într-un'moment cronologic'neprecizaț;; fără,-a 'se;'opri,/cel puțin-'/citeva decenii', 'este doar presupusă 7 fără ă fi? cu nimic' dpvedită.-Cercetarea’directă/a-acestui'impresionant’-val continuu, - ' este tocmai modalitatea .'elucidării definitive- ă-.stabilizării graniței' de '-'est a cuceririi Transilvaniei. în legătură cu datarea?,în secolele 'XII—XIII a cetății de'.la'.TUria -' '• (p.-58)-constatăm că. autorul invocărun>’'singurțârgument cîf de cît acceptabil, re-.'' prezentat de. un singular „vas decorat- cu..linii .paralele .distanțate'1 (p. 57). .Celelalte -'.argumente sînt int-ru-toțul'îndoielnice:-'opiniile me'dbvedite ale lui Timon' și ,,-afir- '• mațiile“.Tui P. Apor, consemnate ‘ de/către Orbăn. Bălâzsl Tipologia ■ -donjonuluic (la , autor bastion = turn = donjon)' cu pază pățraiță este departe; de a fi ațîț de lim- pede pusă-,strict'pe- seama secolelor? XH—XIII. Analiza arhitectonică a cetății,. încă-’i-- ■ bine; conservată,ar’ - 777 ■ . . ’’ ,’Cu țoățe, că hu.'.se detașează prin, compartimentări' .speciale, . semnai /„tența ' unui 'grup de. articole închinate.'cercetării, nucleului' unor;, orașe- dehoșlpvace • /Bfux,.UnicbvyOlom6uc); sugestive-prin/modăiitățile de .abordare . • . pare de*studii se interesează de.' studiefeă monumentelor..religioase* și, a complexe-.' . ■ . lor 'funerare;- Măi' puțin prezente,... aceste . ultime.,‘cercetări' își; așteaptă' o,; prezentare,.-, mai complexăîn-numerele,viitoare ale' publicației;, .74?/■ ' y' 77,/' -7. ■ •Revista-muzeului:, morav-.se prezintă', ca.o. interesantă și foarte utilă..culegere ■■ /-, de ‘ materiale de istorie și arheologie' medievălă.yE-a- servește' și /istoriei, românești,. y.,' : prin valoarea comparativă a 'conținutului, urmare-'.a unei' integrări îhtr-un spațiu, istorico-geografic-cu- multe .-asemănări.-.. - ,.7-'.4 r■ '• . - " ’ ■ ' '-7 ? Citii 7. ^ODIȘNJAK; XIII/ 11; Sarajevo, 1976, .ăiȘyP.îț.XVII, 15; .1978, 284 p. Anuarul y centrului de studii balcanice/al ' Academiei, de. științe și. .ăr,te--.din; Bosnia- și. Herce- ',- ; ..- govina (Akademija :Nauka:i .Umj^noști Bosne diHercegovineR . Vestitul-.centru cultural'. al/R.S,F.; din. Bosnia și- Hercegovină, Sarajevo,'are, pâi.u / tărîmul arheologiei un colectiv'cunoscut “de cercetători, de certă valoare,' condus de o 'remarcabilă-' personalitate- -a Științelor, jpreistorice, sexagenarul, acadeniician ’ Aloiz Benac, căruia. îi: este "închinat acest-vvolump,aut,or;a,pestei lucrări; .■studii; .’ monografii (Olvo/'1951j Nebo 1952, Glasiriac 1-741'4956—-1957, .Eiscic 1958,! O^ . .. ; .- II, 1971,-, 1973- ș.a.),/după cum. rezultă,și? din-/biblibgrâfia; Iru/Benac, publicată1:Ta/în- ceputul volumului de L. Vekic-Cdvic. /, 7 ' .. "-"/S.’-'S ‘ '.k în volumul omagial <31 de' personalități ale preistoriei și-îștoriei/dih 'sud^estul . ' - Europei aduc.'omagiul lor'/cunoscutului savant.-de reputație? ihternățibhâlă. Evoca- -./. . rea personalității este prezeritață*.de';Ad-rFine.s“,':Fiqud^ randa,- Kobiljăcka;' AndreasiMdcsyG.Grosgrundbesitz- und- Koritinuitat iți-Panhânven;- ' Dusică'i Mihailo D. .Pețrusevșki,' Iz năjstarije gebgrăfije- juznog Balkana -A-cbiisi- f<. der.atiq'ns sur la țgeogrâphie^t da -t'opotiymi'e -plus- lanciennbs'- des' Balkâns de- sud; 1 Radoslăv Katicic; O djeziku: i;’hqrodnosti;-,starih-. Măk'ed6naca‘ — :Vber die'Sprache und das V.olkstum der alten Makedonen; Adina-Alirejsbvic,'-Prilog proucavanju: rq-, ' ■ ;- manizama -u ,;Her'ceg6vini ., Contribution ă , l’ețude\ des e lements: romans■ en-\Herze- govirie; Spiro -, Kulisic,' .Balkanski -supșțrat- u dinarskoj radpvskoj.'-.orgariizaciji.;—:: II ... substrațo balcanico .nell’ .prganizzqzibne ^clgnale- dinarica;?,BrahislajȚ Durdev, ..IZloga •patrijârhalrie. .kultur'e;,n/tâ naroda --Bosne .i-,Ii,ercegovine,;pod;.turskom..vl.ascu ' " .— Die Roll'e.der patriarchalischen Kultur--in der'-Geschichte der-Vdlker.-Bbșniehș. und der. Herzegovinâ. unțer. Țurkenherrschaft;./:;Nedim . Filipoyic,, Osvrt 'ng'.pitanje - \ . .izlamizacije .na Balkanu.pod Turcifhq.'.-A-.Zur.-.Islamișierungauf.den-Balkgnhalbinșel;": . ; ’ "' Alte' numere ale-acestei/publicații. —l;Godișnjak..'—, au’.fpst''-prezențate blicații românești '(vezi' Studii.clasice,.,XV,, București,-; 1973,--p,.-, 189-^193; Anuarul .In- . .. stiiut.ului de istorie și arheologie; Cluj-Napoca, ..XIX',' 1976; p.-;412—418),precpm-, și • , alte' publicații ..ale' acestui'.vestit .'centru > de’ culturăj din Bosnia ;și; Herzegovinâ, (L'. I. . Riissu, recenzie' la Bibliografia arheologiei ariti'qe d, iugoslaviei;.^ an- ' ticka .brhefilggije .Jugoslaviji, în '.Participarea, largă,..a unui; număr. ^marA.de/șpecialișR^ i ’ : ' . ' . nice,. numeroase studii.,în.limbi de^circulație "europeană,...rezumate, ample; în,’ limbi ; • ’ V. i ' de. circulație, 'fac,'din ..aceâștă;reviștă/,unâ. dintre;,principalele publicații .. ;■ ■ . "f; d.p -LUJ.-.) -U.k‘! ir yitjb.ii ' *. ■ <■" '• ■■ '. ■ ■■ ' -A- ;j '-■ ■■ ,G,. Volumul pe 1978 .cuprinde 10. studii și .cronica: activităților centrului', de, cer- • . , cetări.balcanice'dejlajȘarâjevb. Continuînd tradiția, lucrărilor anterioare, prezentul . „ ';. anuar reprezintă, de- asemenea, expresia unei,-largi 'colaborări- balcanice. Stiidiul • .'i ' ' c ., . sintetic al lui Nikolaus Xirotiris, Paldolithikurn und Mezolithikum in Griechen- - :< land :— eine Anțropologische Zusamme'nfasșung (p. 5—14), cuprinde o scurtă; dar ' . : , completă,. trecere în revistă a descoperirilor osteologice-paleolitice și mezolițice . din ' • ,' Thessalia-,--Epir, Macedonia, •■Tracia,; Reidppnez, Grecia /.Centrală, Creta și'Cipru, cu- ■ ■ - . ,. " prinzînd <și 1 problematica . .antropologică;?-cronologică -precum;; și,'întreaga . literatură . ■ ; a-problemei.,' J'.’. .-/-.v'o? -d ‘ : ■ ; Blagbje Govedâricâ,- în bNovv arheoloski prilbzi istrazivanjuyțdmuTq na glași- ; ; - . . nackom podrucju; prezintă—rezultatele-..cercetărilor': de-- verificare; ■-în• vestită;", necf o-' polă-tumulară'' de -la Glasinăc,*:efect-uate 'de centrul' de "studii balkanice-în ahii71974 ; și 1975 (pj 15--35-și-;7-planșe)..V '■’SlA' -dA v-Â':,Z' .' '- ■ Zivkb ;Mikic/semnează studiul', ' Novi^ahiropbloski ‘prilozi istrazivanju ' tUmula - na glasindckpm. podirucju '(p ; 37—49/ '-3 -/pl.);'domunicînd'-rezulțățelet' noilor .'săpături ;./■ ■ -și problemele'lăntfopologice ale'cercetărilor'din- anii;''i974—1975. ■ Jvo Bojanovski, Prilozi. za topdgrdfiju .,rimskih ă ’predrimskih komunikacija i \ ,l . naselia u'rimskoj provinciji; Balmaciji ;(partea?a';,do'uă'‘a' studiului' apărut 'în Gop ■ ■ ' disnjak/, XV, 13, 1977;' p; 83—152)':esțe un'-âmpltr studiu însoțit de/2 ‘hărți, și 30 de , . fotografii (p/51—125)/" — ' '■ ‘ '• ’'1. ' ■ ' -■ - . Dumitru. Pretase (deda-Cluj)' în dșcur.ta. lucrare,- â la '' ,. lumiere; de ‘ l’epigrăphie.' (p. ;-127—135;' ;1---hartă-,‘«'prezintă''problemele -cercetărilor- 1 ''privind; coloniști ilirieni din provincia'-Dacia. '-/A.aa.: ’AiAaax.;; .,- ■■■,- - , .i.-'Â, idriz.’Ajetî, în Albâniștika.u radovimă jugbsldvenskih'riducnika'.i neki pfoblemi^ . , prezintă Interesante studii' și' observații?de lingvistică .'ihdbeufppeână; locul;ș'ijpro-. - blemele-limbii albaneze în context balcanic. . ,'.'X ' .:A:- ; 476 Recenzii. Note bibliografice Jovan Vukovic, în Ogledi tumacenja nasih toponimskih naziva — Un apregn sur l’explication de nos termes toponymiques (p. 149—169), analizează, din douspră- zece puncte de vedere, problemele metodologiei, cercetării, noile soluții, importanța analizei detaliate a unor termeni toponimici, revizuirea unor interpretări anterioare. Edina Alirejsovic, în Nekoliko podataka lingvistickom uticaju Dubrodnika na govor gradova u hercegovackom zaledu (XVI—XVIII v.) — Quelques donnees sur l’influence linguistique et Dubrovnik \ă la langue des villes ă l’interieur herze- govinienne (XVIe—XVIII? siecle) (p.' 171—175), prezintă cîteva date privind in- fluențele lingvistice ale orașului Dubrovnik asupra altor orașe medievale din Her- zegovina. Radu Uhlik, în Infinitiv u Romskom jeziku opste o infinitivu (p. 177—221), Un amplu studiu privind- formele și evoluția infinitivului din limba romilor, cu precădere cea folosită în Balcani. 2ivko Mikic, în Dinarski antropoloski tip sa srednjovekovne nekropole Raska gora-Stecci kod Mostar a — Antropologische Dinaridentip aus dem mittelalterlichen Friedhof Raska-gora-Stecci bei Mostar (p. 223—280, 10 pi.), este o vastă lucrare de studii antropologice privind' cimitirul slav timpuriu de lă Raska gora, lingă Mostar, pe Neretva. Volumul se încheie cu prezentarea cronicii activităților centrului de studii balcanice, pe anul 1978, precum și planul de cercetări pe anul 1979, semnat de Edina Alirejsovic. Din cronica activităților centrului de studii balcanice din Sara- jevo amintim: încheierea lucrărilor la Preistoria pămîntului iugoslav — Praistoriji jugoslovenskih zemalja,. programe și. participări la congrese, colocvii, conferințe despre, epoca antică în 'Jugoslavia; paleobalcanologia Jugoslaviei; lucrările comite- tului jogoslavo-italian despre ’ epoca bronzului în Adri'atica; comisia jogoslavo- poloneză privind problemele neolitizării' în Europa de sud-est; simpozion privind cultura spirituală a ilirilor (referate de B. Covic — S. Grabovec, D. Rendic- Miocevic, M. Garasahin — Al. Benac, M. Suie, R. Katicic); congresul de studii balcanice de la Ankara și despre problemele bronzului anatolian de la Moskova. "Anuarul Godisniak, 15/1978, asemenea celorlalte volume, reflectă strălucita activitate a Centrului de studii balcanice de la Sarajevo. " GHEORGHE LAZAROVICI HISPANIA ANTIQUA, VI, Valladolid, 1976, 448 p. Volumul recent apărut al revistei Hispania Antiqua se înscrie pe linia stabilită încă de la primul număr al revistei: cercetarea trecutului Spaniei în antichitate și, mai ales, în epoca romană și publicarea de studii, asupra antichității în general. Cele 20 de articole care formează cea mai mare parte a volumului VI reprezintă contribuții interesante și originale în domeniile amintite. Menționăm articolele: R. Teja Casuso, Sobre la- actitud de la poblacion urbana en Occidente ante las invasiones barbaras; A. Lozano Velilla, La esclavitud en la isla de Rodos; J. M. Roldan Hervas, El ejercito romano y la romanizacion de la Peninsula Iberica; J. F. Rodriguez Neila, A proposito de la nocion de Municipio en el mundo romano;. J. M. Alonso Nuhez, El ultimo discurso del imperador Juliano segun Ammiano Marcellino; J. C. Ber- mejo Barrera, Los caballos y- los vientos. Un mito lusitano antiguo. La cele 20 de articole din care am .menționat doar o parte, după criterii care nu pot fi decît subiective, se adaugă două mari capitole. Primul, intitulat Notas y Discussiones, se ocupă pe larg de lucrări importante referitoare la lumea romană. Al doilea, intitulat Bibliografia, prezintă sumar nu mai puțin de 46 de lucrări extrem de interesante, apărute recent și în Spania și în afara ei, în legă- tură cu probleme ale istoriei antice, cu accent asupra istoriei Spaniei. E de prisos să insistăm asupra prețiosului rol- de informare științifică îndeplinit de acest capitol, care arată de asemeni vasta activitate de cercetare a antichității care se desfășoară în Spania. . ' Recenzii. Note bibliografice 477 Volumul VI al revistei Hispania AntiqUa aduce o contribuție remarcabilă la informarea cercetătorilor în domeniul istoriei .antice și în cel al problemelor romanității în general. - ■ •, . . EUGEN CHIRILĂ SYNTHESIS. Bulletin du Comite național de litterature comparee de la Repu- blique Socialiste de Roumanie, V, 1978, 326 p. - . . Revista Synthesis a ajuns la cel de al V-lea număr al său. Pornită în .1974 ca buletin al Comitetului ■ național de literatură comparată și avînd în colegiul de redacție binecunoscuți comparatiști precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Al. Duțu, Mihnea Gheorghiu, Ion Zamfirescu, Mircea Anghelescu și Ileana Verzea, Synthesis-ul și-a cîștigat deja un. prestigiu național și internațional bine stabilit, fiind alături de Cahiers roumains d’etudes litteraires și Revue des etudes sud-est europeennes, revista care reprezintă cel mai bine comparativismul românesc în materie de lite- ratură (cultură). E o revistă care privește fenomenul românesc în conexiune cu mișcarea de idei europeană, oprindu-se asupra modului în care modelele străine și-au găsit în spațiul. românesc o transpunere proprie, sau, dimpotrivă, modul în care fenomene culturale și literare românești și-au creat o arie de expansiune mai largă. ' . , Ultimul număr al revistei se bucură de prezența unor colaborări prestigioase de peste hotare, .cum ar fi Eva Kushner (Montreal), Alain Bourgeois (Paris), Maxime Gaume (Saint-Etienne), Raia Zaimova (Sofia), Rene Gentils (Saint-Etienne), Ralph Heyndels (Bruxelles) atacînd probleme diverse de comparatistică și de istorie lite- rară. în afară de ei publică un mare număr de cercetători români preocupați de difuziunea literaturii și culturii române peste hotare, de audiența pe care ea a știut s-o trezească la un anumit moment dat Jn, alte arii geografice sau de cul- tură. în- acest sens ni se pare revelator articolul istoricului Pavel' Chihaia care se ocupă de Principele șl structura culturală a orașelor românești, la mijlocul secolu- lui al XVII-lea, încercînd' să schițeze modul în care se produce cultura în această epocă, ca reflex al dezvoltării sooial-economice a tîrgurilor și cetăților medievale, ■ cu .rol politic și judecătoresc bine precizat. în genere- orașele românești, arată autorul,, sînt produsul unei evoluții locale de la forme de așezare străvechi, deși, în unele' părți, nu se poate nega o influență de .tip occidental, germanic, depis- tabilă mai ales- în Transilvania. Odată cu extinderea relațiilor politice, a dezvol- tării meșteșugurilor, comerțului, atelierelor artizanale se cr.ează o bază propice și pentru dezvoltarea din punct de vedere cultural-tipografic. Autorul stăruie în continuare asupra acelor nume de. cărturari oare au reprezentat o nouă treaptă de cultură, cum au fost scrierile lui Matei Basarab, Petru Movilă, Udriște Năsturel, Melchisedec din Peloponez, diaconul, Coresi etc., oameni care au dus la Înflorirea culturală a unor orașe ca București, Tîrgoviște, Govora, Dealul, Cîmpulungul, lașul, Kievul, Brașovul etc., unele dintre ele centre mănăstirești de prim rang, în orice caz problema ridicată de el se reține pentru modul în care trebuie, înțe- leasă modelarea culturală în această epocă. ' în aceeași ordine de idei trebuie amintit, și articolul lui lacob . Mârza inti- tulat Circulația operei lui Voltaire în Transilvania în sec. al XVIII-lea, în oare se face o prezentare amănunțită a operelor voltaireniene aflate în biblioteca. Batthya- neum din Alba lulia. Printre acestea se numără ediții rare-'ca Histoire de Charles XII, roi de Suede, apărută în 1732, Elements de la philosophie de Neuton ediția Londra 1741, tragediile Orfelinului Chinei (Viena, 1755), și Henriada (Paris, 1880), povestea orientală Zadig (Londra, 1772) și alte opere filosofice în ediții mai vechi sau mai tîrzii, ceea ce dovedește o pătrundere destul de timpurie a ideilor filoso- fului francez în Transilvania. Autorul țrece ■ în revistă și cărțile referitoare la personalitatea lui. Voltaire. aflate în aceeași bibliotecă, precum și ■ traducerile din opera sa care au rămas în manuscris, astfel că .articolul poate fi utilizat cu succes de toți acei interesați de studiile voltaireniene. . h' • .478.' ",v ’ ''. Recenzii. .iic.Alte.'două-.'afticole ale volumului'atrag atenția'; asupra ă două direcții " de cer- ' • cetare-mai’:puțin‘ străbătute1 pînă acum ia-noi. .' -în primul■caz 'e vorba' de barocul’' ■ românesc căruia Cătălina Velculescu îi stabilește' cîteva coordonate* istorice ■precise;.-. (Elemente baroce- în istoriografia, română de la sfîrșitul secolului al -XVI-lea -și- începutul celui de. al XVII-lea), iar în : al doilea eaz e vorba de retorica româ-. nească' și de tradițiile. ei, căreia Mihail 'Diaconescu îi găsește’ .corespondențe în; .. opera lui Diriicu Golescu (Opera' literară.a’, lui'Dinicu Golescu și tradițiile retoricii- românești)^,' .17 v i ■' .-V' ' '.’ ■ ■ J Indicăm de ' asemenea ca-interesante-pentru un istoric al culturii--studir>ca; acelea privitoare la paralelismul dintre N.-..Bălcescu ’ și Friederich Schiller (Andrei ' Corbeâ), cele.-privitoare la ecourile .-futuriste? în- literatura• română (Adrian Marino), . . .cer privitor, lâ-‘opera-lui-.Vito:.(Rene.Gentils); despre" pastor-ala1 europeană a Evului ■ Mediu (Maxime ■Gaume) saurdespre= reflexele istoriei bulgare, în teatrul-francez din sec; al(XVII-lea'. (Raia-Zaimd.va).'-J' -iu ...<•>-tu •_ . ....... ' " Revista , este--prevăzută ' de asemenea cu p rubrică de • cronică'-' a traducerilor, - cu‘o Cronică a'evenimentelor comparatiste'' în ‘ materie de'- literatură;' ;cu "o rubrică ’ de- recenzi," și-‘prezentări-- de ‘cărți 'și- cu :un:-sumar al revistelor românești întereșînd; pe comparatiștii străini. 'Bine' redactată,'' avînd colaboratori de prestigiu din..țâră-. și din străinătate, .' cu un orizont-și un- evantai- de probleme ‘larg; Synțesis' este 6’ revistă-bare se ''recomandă de da'’ ’sin'e ■'specialistului' cît șirunui public-mai larg, . interesant de' mișcarea generală a ideilor. îri •spațiul; românesc și european.. Pentru' '' oricine care străbate acest domeniu consultarea ei este-absolut obligatorie’.' > v-?- A.A'-. ■' '-. R.'i ' ’ ' - ' MIRCEAPOPA ' '. . ;.;-.iu-ULlA/' ..-dT. h"-’', țv 'f. . ■- .u’u '*.■ f” 3 r..-- ’J - •, * ,z-A G A; '-ji iJ „A-’’’’ ; '• • ’ i . t î r’., • G ’ . ) - ,-V < .- . .. c '---ii ■ ' . -DamianER:, Bogdan, ..PALEOGRAFIA..-'ROMANO-SLAVA... .-TRATAT. ȘI ALBUM. Direcția’ Generală - a. Arhivelor .Statului din R. :S. România, București; . • 1978,7391 p.. (Tratat).' + 100 p. (Album).. ..."A- . d'.’l .-( .... >■ ■ ... ' ■ ,P.i: "1 ' i.; -." --dr " ' i .' Intre- -publicațiile- de-prestigiu'..apărute, sub îngrijirea' Direcției- Generale ; A Arhivelor' Statului, - recentul-1 Volum semnat' de profesorul Dâmiân P. Bogdan.iPa- leografiai;româno-slavă;-se. înscrie, printre;' cele dintîi? Se:'cuvine sublimat' faptul ’ că acest tratat de paleografie constituie rezultatul'’unei activități științifice.'și-'di- .: dactice prodigioase) .care- se întinde pe' mai ', bine' de patru decenii, • apârținîhd ■ unui reputat specialist'.în "-domeniul' științelor . auxiliare.' ale'- istoriei diny-.țarâ-' noastră. După'cum-mărturisea însuși, autorul în Prefață, „Cartea-; de" față are lâ'-bază semi-, nâriil'e :și-.cursurile-de' paleografie Vomânorslavă, pe- care le-am-’ținut în cursul anilor--1935—1970 'da? următoarele instituții'.:de;' învățămînt ■superipr'-.din București: ' ' Facultatea;.'de -Filosofieyși''Litere, Școală' superioară 'de' arhivistică,.'-Institutul'de 'ar- hivistică, bibliologie■ și' muzeografie și' Facilitatea -de -istorie-VAșadar^ o experiență îndelungată; -împărtășită cu■’generozitate :la .numeroase• serii' de studehți, deveniți. - . la rindu-le slujitori ai' acestei/ științe, -experiență -din care s-a alcătuit -și această . ■ carte de înaltă ținută științifică.^ ; • '• ' ' '■ - v'. Acest trataț de paleografie româno-slavă ă pus la' temelie o vâstă' informație - de; specialitate, • sintetizîiid tot -ce s-ă făcut la'.noi în acest . domeniu,.'fără a lipsi permanenta, raportare Ia' cercetările de slavistică europene. ’Q -evaluare: critică ’a demersurilor științifice precedente'este făcută-de autor âtîț.în -Introducere (p. 9—53) , cît și./în‘primul.'capitol';^ lucrării; începuturile și -dezvoltarea paleografiei romă- , . no-slave (p;'55-A93), în care se reconstituie.-drumuL parcurs pînă la'. constituirea, ei într-p -ramură â paleografiilor medievâle.’.de la -noi. După-începutul.iprePcupări- . . lor. de .teoria și practica paleografiei-,româno-slave de lâ .noi, pe care • le datorăm' . reputatului "‘slavist loan . Bogdan, celelalte etape parcurse sînt.' legate • de . activi- tatea autorului lucrării;-de'dăță:. anume 'perioada interbelică, de cînd'- avem acel ManuaL-de1 paleografie slavo-rbmână - (în colaborare cu H. Stahl) și , sfertul-de , veac-de1 după Eliberare,' cîrid D.' P. -Bogdan' publică' studiul -Din' paleografia' slavo- ■ română (în volumele de Introducere la colecția' de Documente privind istoria.iRor. Recenzii:. Note bibliografice ... . .. 479- mâniei — 1956) - și al; .său Compendiu al ■ Paleografiei, româno-slave (I—II, 19.69); . - Lucrareaasupra - căreia., referim .;oferă noi deschideri în .frecventarea și pro?.; • greșul, acestei discipline auxiliare a-istoriei .patriei,;:Ea oferă și.>o perspectivă în-.'7 noitpare:-.scrisul slavon de la.-noi,-.ca întreaga cultură slavonă, din- țările românei * nu ■ ' mai este privit .din unghiul de.,vedere ..al particularizării.prin cazul. românesc-, al A - .. slavonismului, ci din acela al culturii- românești care’ a găsit, acest',mijloc de ex-; : • preșie. De aici o definire adecvată a acestei ramuri, paleografice: nu, paleografie slavp.-română; ci românoAlavă. ' ;";A. .1:. ’’ A ' . Un util capitol' privind Izvoare .ale paleografiei' româno-slave (p. 95—130); în care sînt tratate A. Manuscrise româno-slave și B:- Documente. Autorul a oferit uri ■ ■ spațiu cu mult mai mare-categoriei manuscriselor,--care, dealtfel, intră și-, în •preo-: cupările codicologiei. . - q- ■ • Tratatul, dezvoltă,.-în continuare, problemele de natură istorică și practică’ ale scrierii româno-slave; în’ -șapte ’ capitole: 'Alfabetele slave vechi (p. 131—161), . începuturile grafiei româno-slave (p. 163—176), Evoluția scrisului textelor paleo- grafiei românorslave (p. 177—256), Sistemele speciale grafice (p. 257—283), ^Supor- tul grafiei (p. 285—310), Ustensilele grafice (p: 311—-313), și Cernelurile, nisipul iȘi soluția de aur (p. ‘-315—320). Fiecare capitol conține q bibliografie selectivă foarte7 utilă. ■ ■' ■■ ' t ' ; . - ' : '' '■ ■ ■ ■’ - Reține atenția profunzimea argumentației și. dimensiunea amplă a tratării, atît'. ’ a elementelor > istorice;- -evolutive -ale scrisului româno^slăv; cît ;’și a elementelor' constitutive ' ale’ scrierii: Definirea tipurilor (categoriilor) de 'scriere înregistrate;,în , :. grafia’’rbmâno-slavă ■ constituie -bunuri științifice intrate-în teoria paleografică-'ro mânească prin stăruitoarele eforturi ale profesorului 'Dămian P, Bogdan. • -A Partea de tratat a valumului ■ este prevăzută în-final cu o Încheiere, Rezumat ■ în limbile franceză și rusă, Lista abrevierilor,.' Cuprinsul, planșelor și un Indice general, prin -care se facilitează ’ minuireaf rapidă a -vastei informații'* și problemă- , tici cu care se operează în interiorul lucrării’. • .-A-'A-A . - ' - Cea de â doua parte a volumului" reprezintă uri Album de texte, cu.68 planșe reproduse* alb-iiegru' și în color, după manuscrise- și/documențe socotite a Ji edi- ficatoare pentru evoluția grafiei româno-slave, de'l^Săvvina kniga (sec. X)- pînă • la un - manuscris slavon scris-în Moldova pe la 1780. Lectorul volumului" are/ast- , fel,, la îndemînă', exemplificarea problematicii dezbătute în-tratat; albumul consti- tuind, în același timp,- un/instrument de exercițiu'-în-vederea-introducerii în des'-- ■ '. -. . cifrarea scrisului românb^slav "și aprofundării-lui. /A; ț C ;/-.A; !r"-.- r A -'-A . A Volumul profesorului'1 Damian. P, '.Bogdan, ■ așteptat.’cu-'1 interes de către’, spe^- \ • cialiști,' este apreciat acum,’- lă apariție; nu. numai' de; ’către . aceștia,' ci' de toți pasip- . nații ’ vechiului fenomen"cultural românesc, și" nu’ în1;ultimul rînd de; cei^câre; vor .; să-și facă introducerea .în aspectele interne ale grafiei româno-slave'. , . ' ", ' ; . - ’ '"L " " i; .'■> ■ NICOLAR ” . Acad. Ștefan Pâscu, .VOIEVODATUL TRANSILVANIEI,-voi. II. Editura Dacia, : Cluj-Napoca, 1979, 614 pi':, ;-' ■■■ .ii ■ - v. - ■ •. .-' ■ " ' --' Volumul al Il-lea' ăl lucrării' mai ample privitoare la istoria .Voievodatului ■ . Transilvaniei,-’"lucrareadatorată acad.. Ștefan-;Pașcu;-. constituie ; q.. .realizare' de .pres- tigiu a istoriografiei, române; contemporane;-.La• .bază .lucrării ,stă;-b documentație' impresionantă, o interpretare -științifică;-materialist-istorică, a ^-fenomenelor -.și pro-r-, ceșelor istorice,-ceea ce îi 'conferă, soliditate. 'în., același "timp, prin efortul' îndelun- . gat al. autorului,' istoriografia..rpmână.''beheficiază acum", he această/lucrare,^ care .este pusă. în. lumină 'evoluția istorică’, a. unei "însemnate..părți a teritoriului ' 'românesc,. Tranrilvania;; în‘primele secole', ale evului, mediu; c.-, .-, , Lucrarea Voievodatul Transilvaniei,:.' în ’ ahsămblulHei, s-a „bucurat de. o prir ’ , mire deosebită încă la’.-apariția/primuluivolum,'..care ^-înfățișa revoluția societății 6 480 ' ' Recenzii. N'dte bibliografice . ' transilvănene. în secolele IX—XIV (volum apărut- la Editură Dacia din Cluj-Na-- 'poca, în 'două ediții, în 1971 și 1972, datorită.'marii solicitări venite din partea spe- ' cialiștilor și' publicului • cititor). Recenziile’publicate' la apariția primului volum -subliniau contribuția științifică deosebită adusă cu această lucrare, interesul mani- ' festat în rîndul specialiștilor pentru asemenea- realizare, nerăbdarea cu care era . așteptat volumul următor al lucrării. .. ’ ‘v 'I - ", ' • - . ■ Reconstituirea ' ultimelordouă- secole din istoria Transilvaniei voievodale ' . ’ ; (mijlocul secolului al XlV-lea 7—; mijlocul secolului al XVI-lea) constituie obiecti- vul volumului- al - II-lea^din- lucrarea Voievodatul Transilvaniei, recent' apărută în aceeași prestigioasă editură'clujeană. In acest volum sînt înfățișate așezările ome- nești și. respectiv populația Transilvaniei. Să recunoaștem, ■ asemenea problema-' ■ tică nu și-a ■ 'găsit tratarea corespunzătoare. în- istoriografia noastră de pînă acum,' . investigația istorică avîndț mari-dificultăți : de'-înfrînt , pentru atingerea unui-ase- , menea, scop științific. Extragerea unei ample informații. din • stufoasa' documentație; ' a . secolelor -XV—XVI -a -permis autorului.■ reconstituirea-, habitatului transilvan, ■; estimările dă 'natură demografică, reliefîhdu-se, astfel, rolul . real. pe - care factor- rul' populație.'1438—1514; 1515—1541. Pe baza informației documentare'depistată-cu cerbicie- de., autor,' este urmărită înș , mulțirea; satelor -prin noi. întemeieri și -prin „roire", tipologia și' structura satelor, " ■ tipurile caselor sătești, așezările „dispărute".'' Avem, așțfel, conturat -tabloul locui- rii spațiului transilvan, dispunerea în teritoriu și timp â așezărilor, omenești, o • reconstituire esenți-almente necesară pentru istorie. ... ■ . Viața urbană a constituit o realitate ■ istorică a Transilvaniei medievale; vo- :; , lumul I și;'îh continuare, acest -al doilea volum'al istoriei voievodatului Transil- - - . vaniei (p. 135—211), discută procesul apariției vieții orășenești în Transilvania și consolidarea acesteia în', secolele XIV—rXVI. După ce sîht evidențiate locurile de ■ . tîrguri, bîlciuri și iarmaroace, evoluția lor, situația oscilantă -a unor așezări, între; tîrg și oraș, este înfățișată structura tîrgurilor și a orașelor, înfățișarea edilitară - . - â .acestora din urmă.- - ■ ; ; ' ■ ■ ' ; • ' • .1 , ; , Un întins 'capitol este cel .referitor lă' cetăți, castele‘.și, biserici-cetăți (p:.213-— • * 321),' elemente ’ definitorii'' pentru configurația: ■ Transilvaniei- medievale, semn al:' avansului feudalismului în'această provincie, românească. ' ■ , în cea;.de a doua mare secțiune a lucrării este înfățișată Populația Transilva-, niei, (p. 323—494).' După, considerații; generale și prezentarea pe scurt' a izvoarelor demografice, autorul, reconstituie, într-un prim, capitol, tabloul populației Transil-' ■ ' vaniei îh primele secole fale evului 'mediu, ‘pentru a stărui apoi asupra evoluției populației Transilvaniei între mijlocul secolului XIV' —‘ mijlocul secolului XVI - (cap.v ll p, 345—439)..-tltilizîndi izvqreie, cu ’-totul .parțiale,-dar care oferă anumite .. RecenziiA.Note bibliografice.'A \ i . 481 . repere orientative, .și'metodele'-demografiei-.tiștprice,'a fost'- r^^ ' '■ .7 ■ . mpgrafic al fatetitior, și/gospodăriilor,.-țărănești,/șațete . ., . , ,. trictelor, ■ scaunelor, și/bomitateldr; ‘reținîndu/SeAdehsitațea'' ^ d ■ vele/Față ,de'-‘cca< 950,000 locuitori, cîț^ Țraiisilvania;:voieyodală lă mijlocul ' 7. ' • -' ’ ■ secolului- al XIV, populația-acesteia de. dubleazăvaproape/pînă'dla/te^ . ' . cului. al xyi-lea/atihgînd cifra ,de/cca .l.-SOO.OOO Alte ; ■ densitate de'1’8-l.ocuitqri/km2. . ' . \ .. . ’ ■ V . ' Cit' privește;' structura etnică a :Transilvaniei; (obiect al cap.';'IU; p.; 441^494), ’ ’ populația românească'.continuă să. reprezinte, majoritatea absolută, rămînînd în că- O ... ' . • ' dreled'reexistențe (vezi voi. I -din Voievodatul, Transilvaniei). ' .- ■ .'a . - ■- 'Nouțatea' problematicii' din lucrarea'-'academicianului Șteîâh’ Pascu;',ineditul . • • și bogăția .■informației, rezultă 'cu..pris'osință,.și diri"dimenșiuriile.aparatului'-.șțiinți- . , , ficc-al volumului;. că’^ ..reprezentat-doarî''.de "Simple'Trimiteri' bibliografice ' , - - '■ ■ lă sursele, 'istorice sau lucrările ‘de-JspeciaMțațe.'cîn aceste .note^m^ date', statistici, liste :de' așezări, șînt".. făcute; estimări ' de natură . demografica-' și ■ T ' . \ - aprecieri’’critice la opinii și" concluzii măi. vechi.; > : ’ .1 va ./'..'ț ■ , -\-/y'' ’ / c. " v . ... Ilustrațiile leu' care.1 este prevăzut ivoluniul, schițele, graficele/, hărțile/ și. indi- A .. .. cele general, vin,să. întregească'infdrmația.și'pfoblematica dezbătută; ‘ . . ' ■ ■ ’ " Publicarea ^acestei .lucrări' a' fost așteptată cu ', mare lumea; .științi a , ,• " fică; de’către', profesori-si-.,stud.enți/'de .publicul .larg, citite reconstituirea. ■ . istoriei, .voievodatului’-Transilvaniei . este, neimportantă întreprindere' științifică;/,deloc.. ’. // ■ ■. ., ușoară,’ dâr\, solicitată '.de' istoriograf iă? noastră. în același' timp 'lucrarea istoricului ; . - '■ .român oferă .'.istoriografiei străine reconstituirea''fenomenelor complexe din/această ' a; ■ ■ parte a țării, prețios material pentru dezbateri .comparatiste,, după cum lucra- ,/' ' ' - - rea în discuție face continui legături- și. comparații cu .fenomenele istorice 'din ,cen- A '• • : . . trul, apusul și; sud-estul Europei. ' A ' '■ ' Ne găsim, așadar,/în fața unei lucrări de âmjdă respirație, ea însăși deschiză/- ‘ •’ ' .. toare; de drumuri în-cercetarea, istorică' româ-nească. ' ■ ' ,- ■ "'dm ' ' ... NICOLAE EDROIU '- ,ă-'ă. . Johann Filstich., TENTAM EN HISTORIAE VALLĂCHICAE. ÎNCERCARE DE ... ISTORIE ROMANEASCA. Studiu. introductiv, ediția textului și note, Adolf Arm- ,- .; . / .. '. .. bruster, .'traducere, Radu .Constatinescu,- .Editura științifică .-și; enciclopedică. București, \ ' ■ ■ 1979, 300 pag., 64 planșe. ; ■ . i ' / ; .ml ■ .' " Chiar .dacă .edițiile* de izvoare narative cu privire la țșțorîă :românească'iijar • . .. ' ' . fi ’devenii atît de. rare“'în ultima', vreme, '.cititorii '.ar fi -primit /ca pe .un dar',de ' • " ’ "A -preț:'recentă' publicare,' prin colaborarea'-lui. Ă.'- Arnibruster cu R. .Constanținescu, . • a unui text inedit, Teniamen Historiae Văllachicae -al învățatului sas Johann, Fii- ... . . . • stich (1684-^1743),.-I se-cuvine de. aceea o deosebită recunoștință :Editurii științifice .. și enciclopădice. car’e-’ă, înțeles'-interesul acestei.cărți,; al cărei Ipc' firesc ,eră,-ălt-;' " ■ ' minteri, în: seria' Cronicilor medievale ‘ale României, ' -. î -. După d viață de‘.Idascăl într^un patriarhal ;Brașov:.’pe ' care , numai, cu .'ochii miliții îl, mai-'putem, yed’ea/ca în .vechile gravuri,\F^ lăsat; 'numeroase, ma- , - ■ '*■ - , nuscrise, despre ,’cărg .introducerea, dă "cele mai; folbsitbâre informații, ■ .Cele' dinții. ' , . aii apărut,''tot datorită;lui ' Adolf. Ariteruste..Beziehungen .zivi- -. 'schen der 'Moldau 'und^Kronsiadt’zur Zeit des ERrsten Constantin Maurocordătos,,- . (1742—1743), în.;. ,î,Reyue . des, etiides sud-est europeennes",- XilII, .1975, - p. 64—75;, ;■ ’ . 209—229)/.însemnării bibliografice -foarte; bogațe,.'referitoare -la-.istoria Principatelor, . . - - A și'-o ■'scriere, anonimă restituită' de /editor' lui Filștich/.; IRușțfatio .articMbnRri)fquo- , ■/.'■■ rumdam histQricorum Aehi ac historiani. Valăchoricrh. c'oncernentium ■■' de-,/fapt, ; . o'consultație .științifică acordată'de '.rectoruf/gimnăziuluiJ,brașovean -Iui--Constantin- - ’ • ' vodă Măvrocordat. -A-lțe' -mahuscrișe! ale'âcelui^i'-aute'.pot/fi; Considerate', .lucrări. ■ ■ ' • ■ ț preliminare în vederea unei opere pe care--n-a dus-o -lă bun sfîrșit decît în ultimii I ; , . - 31 —Anuarul-Institutului de; Istorie și Arheologie voi; XXII' (1979) s. \ ‘ . ’ , ’ ’” ' - ’• ■ ’ 482 ■ , ' . - • -Recenzii. Note: bibliografice :: ; ani ai ..vieții: e vorba. de traducerile. în Jlimba .germană după Letopisețul Cantacu- zinesc . și Viața, lui' Brâncoveanu, •'de; Radu Greceanu, ambele scrise -între 1727 și " * ' ' 1729. și-care urmează să ;fie’șiele țipăn te Țin ;cufînd. De ăsemeni.,A. Armbruster. , -. semnalează pentru prima ■ oară .și existență unor' excerpte privitoare la . Imperiul ' otoman,/alături-, de tălmăcirea 'în latina' a-începutului cronicii lui Radu Popeșcu ' ' ’ sau ■ alte extrase și note- despre /țările 'române, care aveau să- contribuie la:redac-" . . .-.tarea istoriei/Țării' Românești și. a Moldovei într-o '.formă'.abreviată, '.probabil în. . jurul anului 1729,-și apoi la alcătuirea Ț'enKwncn-ului. X. ■' ' '■ /. ' Acesta din urmă' se compune din > patru • „cărți" câfe expun pe rînd geogra-' ■/ ’ fia, istoria, situația /politică. și: organizarea' eclesiastică ă-Țării Românești, aproxi- , 7 . : mațiv același 7-^ cel-’,urmat de -Cantemir în Descr,iptio Moldaviae. Partea â . /' ” doua;, cu-mult cea mai’-întinsă'.,(263 de- pagini din; 352, • în original), -în.' afară .de . . ; •? introducerea despre ' antichitate; temeinic , informată .șl judicioasă în'concluziile , ei, , .se'bazează aproape exclusiv pe/ Letopisețul-.cantacuzineșc.'.De aceea,.celelalte, mai ' . cu seamă ultimele .două/;au,,.după criteriul'originalității, o valoare ,niai mare -și, , , în sine, .un interes..cu; totul, remarcabil, fie că reprezintă .observațiile personale, ‘X?'*/ ,ale autorului,. fie-.păreri- curente /în mediul săsesc*, despre rornâni. în prima jumă-’ - ■ ■ ’ *■ • tatera-veacului al XVIII-lea., ■ ' *.- . . • .- •'" . ' ' ' ' Iată'.de ce-se poate afirrna că de* mult n-a .mai fost' oferit cercetării critice ;.- ■ ' .lin ; material .atît de;.riou Țîntrucît ■ existența sa. nu-era nici măcar bănuită) și -de ' . - ‘stimulant;'pentru acele,.'reflecții;-..care,-' însoțind -descoperirea. ■' textului,; ne. lărgesc ..- .. perspectivă ;prin '*'cdmpâra^^ sau' 'confruntare, ;ori' caută a adinei.pe-alocuri inter-- ■ - pretarea, priritr.-u’n 'ăfort'mâi'stăruitor .decît -al -.editorului 'însuși, "dar, negreșit, 'înlesnit, de miinca acestuia.' r*. • . . /;■ , . . •" '.' ' ', • ,' • ' / 1 Sîntem deci ispitiți'.de a.gr-upa/'ai'ci' cîteva'note ■ ■ r - '/ îri ce/privește personalitatea, autorului; vrednică ,de'. simpatie,..și. -respect, ;siu4 ■ ■ ; '.diul.introductiv, prezintă- ;o scurtă- biografie, a lui Filsticli; descendentul'unei fâmi- • '- Iii din patriciatul'--săsesc al /Brașovului’; elev ăl vestitului elenist Â/H. .Francke la*- , .-. Halle, -înainte de â-și continua studiile-la^Uni-versitățile-din Leipzig,’și Jena, în- ' ... torcîndu-se, acasă după/șase .ani, în 1712.- Din 1720 și pînă.,lă.moarte;el-a. deținut '. / funcția /de* rector; al gimnaziului din orașul său natal. Rin Tentămen reiese că t era" ' cititor al gazetelor .germane, italiene sau franceze (^noVellae", p. 48) și că,Lîn ca-' ' ’ - lîtatea sa de teolog, nutrea dispreț, față de „ateii sau hațuraliștii" (p.: 31) care, nu * recunoșteau • în .'cucerirea Daciei de’ către,„romani, ca și, în- biruințele lui Cărol 'cel- • ■ Mare asupra germăailbr ■p’ăgîini. ',;digitum ,pei‘‘: Pentru români,■■ alăturij. de .care- trăia,, . • vădește' o înțelegere compătimitoare,; 'chiar- 'dacă -uneori datinile ortodocșilor i se - . - pâr superstițioase sau înfăptuirile lor culturale încă, incerte.,/• " . . * . . . Despre raporturile lui Filstich culalți învățați din aceeași , vreme se pot spi- ■ ' ' cui., din . aceste .pagini', aluzii -grăitoare: , cu ...istoricul Matyas.'Bel a. fost coleg la : f Universitatea .din Halle",(p., 34) și-1.cunoștea- pe. medicul grec: Gheorghe Hypomenaș, ' ■ omul-.de.încredere al Brâncovenildr (p. 42, -dar editorul ;în. nota. de' la p.' 261,. îl con^.. • fundă cu . Gheorghe Hrișogonoș, .originar și el . din' Trapezunt, eroare rectificată - . . . ■ demult, de ’D. Russo,' Studii.^.istorice greco-romane, I,. București, 1939,',p. ,30.9). Din- ' ' /t're cărturării'•.’transiivăneni 'cu .oare a.,.avut legături mai' pot fi amintiți Ștephan'. . Bergler, Paul, Bencknerî Șamuel- Koleseri, Johann Albrich,- Thomâs- Târtler Și un ' . '. „pastor ' Valachicus" . (p. <54),. identificat de Armbruster cu. Radii Tempea// .. ; . . ' ' ' Filstich trecuse prin. București îri tinerețe, în 1706, și laudă grădinile sădite ' . ■ aici-, de nemți pricepuți în.- șlujbă' domnească (p‘ 44). Cu alt - prilej, ..vorbind ,de ■ - ’. Mitropolia construită de .Constantin,Șerbân,. adaugă:-„quod‘hordiernum a-thuc coriș- .., - ■ picitur" (p. 180). A .văzut ;și bisericuța lui; Bucur și mănăstirea Sria'gov,. între; Iar " • -' curile din vecinătate... -.J ; • .. . Ne vom .opri acum la. problema datării. Tențamen-ului, pe care introducerea • " o -lasă. .în. suspensie. Autorul. a .început șă. scrie' în noiembrie,.1728-dar. „data ;■ în--; ■ .cheieri nu-o- putern stabili". (Armbruster, ;p.-.-16). în realitate,-un ' singur-, pasaj , diri . , Țentamen ,a fost redactat fără' nici, uri ,dubiu, îriainte.,de 1730, după cum o dove-;' ■ dește mențiunea lui- Nicolae .Mavrocordăt, ca domn în viață al Țării Românești ' . ■ (p.i >48). -Despre Koleseri șe spune că. nefericirea conjugălă i-a scurtat zilele (p. ..72) Recenzii.^Nbie'. bibliografice 483 și;se.'.știe,că er/a-.mmit-în .':1732j'Sfîrșitul cărții- â :IIIfri scris'decît,după; 1739;, data--mbfții -lui;"Gheorghe.'Caiitabuzind,- fostul băn'al-.Olteniei, (p. 243); ’într-o; ; însemnare/marginală^ (pț 94j,- Filsttch .‘regretă' că n^ de uride-și iă/riu- mele 'Turnul(SeVerin, /dar, în .Illustfatio.- ■ o^r’ăerire /lă; tra- ■ diția .transmisă.-de.lă Miron Cdsțiii . după-care/'numele-âr ve^ la';,SăybrDal;'- Râmului, împărat".' Illustratio articulorum ,datînd'dim- 1-742,"pagină-,respectivă'.ăr fi - așadar-scrisă înainte de' aceF-moment Dar -o alta‘notă ’(p. 50), .făce' aluzie la : uh ' ■ eveniment din -1742; 'Chiăr ,dacă/editorul’-^ Th. Tartler-(vezi Introdu- . ■cerea, p.ol6), eâ î-se. .învecinează; cu'’dbuă indicații,'■■■cuprinse' chiar ;îri ‘'text; • care confirmă 'aceeași datai ’lConstantin : Mavrocpr.dat-, ,,;jamț-principatum'. Moldavicum • țehens" a domnit.-între ,1741 și' 1M3,.,'.iar ; Nicolae. - ■, Brâncoveanu. și ăl urmașilor săi, a murit .în 17.42. (cf.. piatra lui de mdrmînt în. . Inscripțiile...medievale' ale :.Rornâniei, .1-.Orașul București,, p. 220). Singura concluzie , ■ posibilă este.,că manuscrisul; deși<-autograf,' e . exemplarul definitiv,,'după.'cîteva versiuni' anterioare ...din mare’au /rămas., pasaje ineeprectațe;.-Această' ultimă formă', ar fi dină 1742—1743.,;®lstich. nra mai -avut/.răgazul 'necesar■'pentru: -a’' scrie,'.așa cum: avea .'intenția ,(p; .40,:'notă), și. o istorie .ă. Moldovei.m • j '■■■-' .• ■. z ■„ . Tot îrt legătui’ă cu datarea Tentameri-ulUi,-precum și cii scopul în cafe a. fOst- .. redactat, vom aduce în discuție un' .element nou și. anume existența? unei alte ■' .lucrări , a Iui - Filștich. care,- în 'chip .inexplicabil,',.a '-scăpat atenției -cercetătorilor. Este. vorba de '.manuscrisul nr. '24 de Ja Muzeul Brukenthal 1.(80 de foi),' intitulat, Historica Tranșilvaniae Hungariae. Valqchiae. et Moldaviae ; descripția,, ăuctore -Jo- ■ ■ ha-rine ■Fiilstich. Gymn. Cordn. Rect. . Ediția, de: .față ar fiiaV'Ut-.mult de ■,'pîștigat; din '. 1 . confruntarea eu acest text; elaborat în. paralel cu fȚentămeh între,- noiembrie 1728 ■ și septembrie 1730; deci, înainte de moartea lui NicolăejiMăvrbcordăt/ • ’ - '■■...: .ri Interferențele, dintre . Tentamen și Historica descripția sînț numeroase. ' De . / exemplu,Mn manuscrisul,': șibiiâri' (f,-. 2), se identifică corect' 'așezarea -Șarmizegetu- ■ seî:y„ad hujus Sargetiae-.'ripas sită -fuit olim? in . văile . Hațzog ZarmizegetușaUDece-- • 4 bali. Dacorum-’regis regia" (cf.'. f.; 15,■'contrai'părerh . că:'ari-fi,- fost'M țară: Bîfsei)'.'.. '■ ■ Sau: se? înșiră- (f. 72, oppida praecipua) principalele‘ Orașe jale Țării-Romări ești: „Bu- ' kuresțim;1 quod- a ■ Vaivodis'inhabitatur,’ Torgoveștuiri, Kampolongum, Ploestum; Pi- ; .itestum,' Cznerhețestum, Craiovaj Czermtz,-- Okna; - nori nisi palatiis Bqjăror.um-.mu-' .- -. nitâ- et' Mbriăștefo'rum' ăplencLore- exprnata". ,Iată .uri pasaj -semnificativ • despre ori- : ginea românilor: ,,Vălăchi'.-ipsi->in hune ■ușque.--diern',.'se Romonynos "i.Ș■ Romaiios •apellitant. Lingua- qua. ex. lătinae. est dignăvata■ ab ' multis yocibus 'retentis . testatuf, se filiam esse matriș. linjguae Rdmanae temporum' -injuriis aliquatenuă ,mutâțain“ (f..:. 74).:'Dă- asemeni','‘despre 'moldoveni•‘■/„Originem--' incolârum,- eundem.'. habere -hos .-. . .oUm-'Valâchis prtum • verissima pnâec'ipuorum 'Hiștbricprum est ■ sententia" c(f. 78 v.).. ■Despre starea .-culturală :a Țării Romaneștii-se aduci'pfecizări- '-ma.i 'amărLunțite decît,. ' informațiile jcorespunzătoare .din; Tentamen:' ■„Șchplae :triviales' duntăx-at in .m'onâs-' teriis hicoilli quptispiăm institutae/'hic,- depreheiiduntur/in' qiiibus praeter - fundă-Ț meht'um. lițerarum ;calligraphianv'et-''.ârithmeti'câm /-paUpă? aut -nulla .traduntur. Qui? ex illis' piaețeris eminere . cupiurit, -Vel " Gonștantinopolim linguae' Hellehisticae âd discendae' causa 'proficiscuntuf,,. vel PadUam' ’celebratissimam Ițaliae Academiam . salutant,--. ibique aliquid. ,ex-. 'Philosophie;'Aristoteli. ':'hausiunt. * A-b, ignoranțiae . hoc moderrius-.-Valachiâri.'yaivo'da non- indoețuă etoliteratoruhyrmaximus fauțor, soli. Nicolaus de'.Măuro'cordatb, laudăbi.liter liberare șubditos suos' -ștuduit, quo funesti tempore dbcebit.-Ut lit’erârum'-ita nee/'artium mechănicarum--surit;,âmantissimi; :quos • dești-tuti nempe societ'atibus'ăr.tificialibus: non-tam"'insțitutidne!.fundamentali, quam. ,t • naturali iussim'edidiscunț". . • < '''• : .' tri : : Avem dpvăda că,-atunci cînd autor'uriîși încheia Historica. descripția, Tentamen , era în parte‘‘■scris ~ ,cel puținveartea I-a“'și: începutpi cărții 'ă-ll-ja'.-îritf-adevăr, re-' lățind. întemeierea .principatului: Mpldoveif Filștich trimite la'traducerea sa.din.De- . topisețul..caritacuzihesc: ..iReferf- ețiain quidam-arip^ Valâchus'in. Historia sua ■ - Valâchiae Valachice' conscripta/’ă nobis.’ jam 'trarișferehda,: quod -mulți SaxOnes. et... ' Hungari :.cum .Rădulio Nigro' (Negre Vodă) qp'-.124,' in- ■yalăchiam -' et .Moldaviam' ■■ 'sese. receperunt',' unde 'mirum,,-nori est, decimoquirito șeculo ob -. Hussiticam'-- perse- ' cutiohem' multos Saxones hue':profecțos'---fuisșe".' Iar. în- manuscrisul.-.brașovean» edi- • 484 ■ . . . 1 Recenzii. Note: bibliografice tat de A. Armbruster, ‘da 'pagina 124, se poate citi: „Pppuli cum Principe Nigro praenominato ex . Transilvania in - Vallachiam profeoti, “.nt- gente,. ita etiam Reli- gione fuerunt diverși, quippe inter'eos. npn GraecaecReligioni addicti sol.um modb, veriim .etiam Pontificii, Saxones et Hungari fuerunt' inventi” (ed. cit., p. 100). Fraza. ■' • următoare se referă-la persecuțiile îndurate de hușiți din partea lui * Sigismund ‘ de Luxemburg, . •/ ' ' ‘ Ce ne face totuși să bredem -că Tentamen n-a, fost terminat decît măi tîrziu? * în afară de 'aluziile la evenimente ’ dintre- 1732 : și 1742,, mai ■ este. problema atitu- dinii față de români șr față de'Nicolae Mavrocordat -care- s-a . schimbat între timp. - în Historica descripție, 'caracterizarea moldovenilor e preluată, necritic de la ■ , G. Reicherstqrffer („Gemis haec Moldayica ferox et admodum barbara est“, f. 78), •• pe cînd cea ă. muntenilor;' care-i aparține.; lui Filstich,-este de-a dreptul, injurioasă: . ,-,Quod multum. recesserint , a veterum ’Românorum" i.e. > parentum . siiorum moribus • optimis, etjam ferme nihil' sanguinis latini, in iis esse videatur .-Sunt eriim, jam agrestes, inculti,'rapaces, inhumani, feroces, lascivi, stupidi, incauti et ignari, ut mirum videatur,'-cur De'us quotannis tantiș beneficiis' năturalibus prae' caeteris > • viciniș afficiai”' (f. 72 v.). în special notă finală în . care răbufnește invidia; pune, , sub semnul întrebării obiectivitatea istoricului sas. Pe'de altă parte; după. aprecierea: editorului săii, Filstich âr fi avut „o sim- patie și admirație, de netăgăduit .față de MAyfocqrdați”, opinie care s-ar-cuveni nuanțată întrucîtva, pe baza pasajului despre Nicolae-Vodă și; fratele său loan din ffistdrica descriptio, f. ,7.6 v-.^77^v.: „Anno 1719.Nicolai. ex-aresto'Cibiniensi dimiș- •’ sus dignitatL.principali îrursușrestitutus; fuit.' De cujus pietate et- eruditione quid ■ șit sentiendum refert Schmeiz[el] in sua Introd[uctione] Parț[e] IV, p. 215, 216 seqq. ■ Cum vero in hune - usque diem' peregrinus domesticis civibus. prâeses "est, et mul- tis- impbșitionibus -tam -nobiles ,quam siibditbs omnes vexeț atque .erieryet, mirum - non est,' quod tantus numenus nobillium Âfnno] 1725 per Moldaviam in Transilva- '. ' niam-irigressi fuit, ac 'relictis, suiș uxoribus liberis, facultâțibus ac bonis hoc apud . , nos tanquam in exilio .vivant”. Fragmentul citat era încă scris sub influența boie- ■ rilor din Țara Românească,XBălăcehi,, Canțacuz-ini', și alții,., veniți în pribegie la . Brașov. ' .. (yr-rțl Țj ' • , \ J ■Dat;fiind că în mențiunile-cu privire la români din Tentamen:'Filstich; își‘ îndulcește tonul disprețuitor, iar Mâvrocordaților le acordă numai • elogii, pare 'fi- rească întrebarea dacă nu-cumva el s-a gîndit să dedice, această lucrare<,lui Con-, ; stantih, .domnul Moldovei. De altfel, în Historica descriptio, își declara intenția -de. a trața complet istoria celor,, două principate: „Sf Deus vires cpnceșserit, magis , magisque operam dabimus, ep âdhibițo. mbnitp, ut. quisque studiosorum -Transil- vanorum pro virili et rerum șuorum' circumstantia agat” (f. 77 v:). Un .asemenea diptic ar fi . avut desigur o structură mai complexă și 0 informație mult mai bo- gată decît cronologia, lui Vasile Buhăescul. din 1733,' tradusă în grecește de Lazăr. Scriba în anul următor,- dar ar. fi venit; după acelea,. în . întîmpinarea acelorași preocupări ale' lui Constantin . Mavrdcordat, sincer., interesat ca arheolog de tre- cutul țărilor dacice și. dornic ■ să-și - sprijine dreptul ereditar la tron , pe temeiuri ' istorice. . i .. O. .altă întrebare al cărei.,'răspuns n-ar. fi zadarnic de. căutat, anume după care din versiunile Letopisețului cantacuzinesc- s-a' făcut? traducerea pe. care o. ci- . tim, are'ddar un interes textoiogic, pentru- completarea stemei de manuscrise ■ alcătuite de editorii acestei cronici, C.- Grecescu și- Dan Simionescu. Aceasta ar - îngădui totodată identificarea manuscrisului de care .dispunea în ■ 1727 un preot român- din Brașov (probabil-' Radu Tempea II). Nedumeririle încep atunci', cînd . , confruntăm informațiile, din studiul introductiv .,cu cele:- din .Repertoriul, manie-', scriselor de' cronici interne. Aici și înintroducerea, la ediția cronicii, lui Radu . Greceanu, datorată aceleiași conștiincioase cercetătoare, Aurora Ilieș,, indicațiile: se referă la manuscrisele din-. Arhiva Bisericii. Negre IV F.--37 și IV F 180, care - , ar cuprinde textul Letopisețului țCântacuzinesc" continuat de ?âcela, parțial, al1 lui Greceanu.-Unul-din ele' e, . probabil; fostul ms. Albfich 16 II din biblioteca li- . ; ceului Honteriis. (cota -Repertoriului, evident depășită), deoarece acesta cuprinde și cronica protopopului Vasile. din Șchei, - despre care Armbruster (nu și ,Repefț6-; • - ’ J ■ ț- *•< /■' ” * ’ • • ■■ ■ •_ . Recenzii. Note bibliografice . - 485 riul însă!) spune că s-a păstrat în același codice cu traducerile în limba germană ale -Letopisețului cantacuzinesc și cronicii lui ■ Greceanu. Adolf Armbr-uster trimite la mssele IV F. 123 și IV F 124 , de. Ia . Arhivele de Stat, fondul- Biserica’Neagră, cel de al doilea - con-ținînd traducerea germană a cronicii protopopului Vasilie: Dacă manuscriselor, la mutarea, lor dintr-un ■ depozit intr-altul, ii s-a schimbat cota, ci- titorii ar fi trebuit preveniți. Chestiunea are oarecare importanță, deoarece tra- ducerea germană a Letopisețului cantacuzinesc -a urmat mai îndeaproape origi- nalul românesc, pe cînd cea latină, din Tentamen, a fost făcută după cea dintîi (așa rezultă din afirmația lui Filstich însuși, p. 54). Așteptînd viitoarea ediție a tălmăcirii în limba germană,. se pot face deo- camdată unele presupuneri în legătură cu originalul ei. în primul rînd e' clar că acesta aparține grupei a doua, formată- din acele manuscrise, mai complete, care conțin și relatarea-evenimentelor din. ,1689. C. Grecescu și Dan Simionescu n-au omis să se refere la traducerea lui Filstich,-. acordîndu-i sigla G3, dar n-au cunoscut direct manuscrisul, ci reproducerea - (sau prelucrarea) sa de către Ehgel în Geschichte der Mbldau und WalacHey, I. Halle, 1804, adică numai trei pagini, pînă la sfîrșitul domniei lui Neagoe Basarab, Filstich pare să fi avut la dispozi- ție un text asemănător cu ms. G1 (ed. cit., p. 204—208). Diferențele provin de cî- teva ori din lectura greșită a unor cifre („Mihail" domnește 29 de ani, în loc de 19, Vladislav al N-lea 28 în loc de 18 ani iar Mihnea cel Rău 3 ani, în loc de 2), dar și din contaminarea' cu subgrupa O9,, dovadă „Țepeșul", în loc de Țepeș sau Țepeluș, și precizarea că mănăstirea Dealului este lîngă. Tîrgoviște. Despre Neagoe Basarab Filsich scrie: „Plura ejusdem opera laude digna traduntur in Libro, ubi Vitam -a quodam descriptam habet, templo Metropolitane șupra adducto impoșito". Nota editorului (p. 269), după care ar fi vorba de „viața -lui Neagoe..: din Leto- pisețul cantacuzinesc, omisă de Filstich" trebuie corectată, căci Viața Sf. Nifon a lipsit de la început din ms. G1, acesta find totodată singura variantă în care lui Mehmet-beg i se spune Mihai-oglu, ca la Filstich, „Michai-Oglu". In paginile următoare .se întîlnesc mai - multe urme care se întretaie: ultima domnie -a lui Mircea Ciobanul e redusă -la un an și opt luni, ca în manuscrisele A, data morții lui Alexandru Mircea este fixată. în luna iunie, ca' în manuscrisele A, O și K. Ca în această ultimă subgrupă, K, ctitoria lui ’ Vintilă-Vodă ot Menedic („Omiidic") se cheamă la Filstich „coenobium' Omenikiensis". Numai manuscrisele subgrupei A păstrează data de 29 ianuarie, pe care Filstich o atribuie luptei de la Putinei, pen- tru bătălia de la Marotin. Tot manuscrisele A și K vorbesc de „temnița Clusva- rului", pe cînd celelalte dau - forme. foarte diferite aceluiași nume, înțeles de Filstich câ fiind al orașului' Cluj. Mai departe, unul din căpitanii lui Mihai Vi- teazul e numit Velișcu, ea în versiunea L, și nu Velicico, cum găsim în celelalte. O luptă cu turcii din 1598 are loc „non procul a • pago Kitseleth", numele satului Chiselet din Ilfov apărînd în manuscrisele G,' K și O (în traducere s-a strecurat o confuzie, cu o luptă precedentă de la Cristești, în Transilvania). La p. 140 Filstich menționează localitatea. „Baja“, Baia din manuscrisele V, de fapt Baba (Babadag), dar traducătorul îh românește a inventat „cetatea Baiului", inexistentă. în mod analog, satul Vișini din traducerea românească, „Vischin" la Filstich, este în rea- litate Veștem, dar varianta O a Letopisețului cantacuzinesc are forma „Viștini". Manuscrisele K ne explică originea unor nume ca „Bersan" (Bercan), „Schaliputi" (giiaiipul) sau „Smîlenski" (Smil, Hmielnițki), ca și curioasa afirmație că Mihnea al III-Iea ar K fost, înainte de domnie, „serrarius" („lăcătar"), poate din eroarea unui copist, în loc de cămătar. De neînțeles este comparația lui Constantin Șerban cu Mihnea „Turcul", sub cuvînt' că ar fi scăzut -birurile, cu toate că dimpotrivă acesta lăsase amintirea unei fiscalități apăsătoare: nici o versiune cunoscută a Le- topisețului cantacuzinesc nu conține această frază. în altă parte, fiind -vorba de mitropolitul de Maroneea, Filstich a’ transcris „Manonia", probabil din cauză că- manuscrisele K au forma „Maronia". ‘ In concluzie, dacă- s-ar fi păstrat, exemplarul folosit de. Filstich, ar fi cea mai veche copie din redacția O, bazată pînă la un punct pe "textul denumit.de Grecescu și Simonescu G1, la care se adaugă frecvente elemente din subgrupa K. Cîteva pasaje au particularități care pot fi raportate la manuscrisele A, L și > 486, , . ■ '• >..Recenzii. Note^ bibliografice/ . -V; prea:■puține'-însă;-1. Un studiu mai? amănunțit decît:-aceste ;observații- fugare va reuși ; să încadreze'originalul’pierduta al/traducerii lui r. Filstich îh stema descrisă . '■ 'de editorii Letopisețului,cantacuzinesc.’ >Z>7 ? > >.' . " .,'>;>-’ ' ■ . . "'Autorul ^introducerii are .'dreptate -să^ considere’ excepțional'’simțul vechii; ■ limbi românești-de care .-.Filstich -a dat dovadă! îndrepțm^ după Bucoavnă diir ; ’ . .1699 și ■■■după. sfâtul românilor brașoveni ;sâii. ăl unor „Studioși' per.tissimi hujus' lin- guae“ (p/ 52,>54)> traducerea* șa, după ..cea -prealabilă în. germană; e îrițr-adevăr .’ „'fără-' 'cusur: -Numai două'pasaje, cu privire la, fărădelegea unor seimeni care au țd^ ■ - pit o . icoană‘(Un potir, ,1a Filstich) și . despre . boierii închiși de ’ Duea-vodă - la 'Coco- •. ■ ' :răști, păstrează cîte-o-neînsemnată inadvertență. /--A , ... ' ./ / ’ . >. . ■■> ' '7 - E cU'atît'măi surprinzător'de •constatat'''cîte''greșeli''cuprinde traducerea nouă, ■ . în românește, a, textului- latin; Radu' Co'nștantinescu a-ținut să dea b-'.tălmăcire în • ■; limbă secolului' 'al XVIII-lea și fără îndoială ;a izbutit:' expresia- e totdeauna foarte- ’ ^frumoasă 'și clarăi/Dăr;---pentru p-măre parte, din aceșt/volum;' 'ar"fi-fost, indicat ■- > , să -sedea1 chiar 'forniă 1 Letopisețului cantacuzinesc,-.'înlesnindu-se .astfel și identi- ' V ificarea împrumuturilor.-' Oricîtde.ciudat ar'.parea,rș-ar zice-că nu' ș-a,ținut de loc ■ ’.■', > seama de . existența cronicii "românești’.’ Exemplele'■ următoare- arată jcă- ;furat de . z ■ ■ .'■ •căutarea-unui"ton'‘just,’, inte^ din cînd, în 'cînd măi’ puțin-.''preocupat , de’exactitatea traducerii. '>.>>. .. • ■ - ' . ■; ■■ • ' ' , . „ .în listă,'.podgoriilor .din; Muntenia','".'.Năsiani",,este-Năieni iar ;,Zemetest“ Zer- - “ heșții ;dih Argeș sau,- după , părerea hi>;C>C. Giurescii," Cernătești;’ îji - județul .Bu-: ■>. '. ț ' zău (măi plauzibil,', altă ,’locâliiăte.' 'cu aceiași nume,’ în “Valea Călugărească). ,De ce ' ’ mănăstirii Mihai-Vodă,’.('„Michai“)>i’ :se'.spune „biserica voievodului, Mihnea"? „Șu- - far",'.;.în; limbă,-veche. însemna'bucătar';, de; ■aceea ■.;,suarii'riegptiâto'res“'.-(p. .60) ar -fi. ' ’. ' trebuit ■traduș>maî’’ "simplu \și;„orect „neguștofii "'de porci". Trecîhd’ de ’ la' una. la' . ' alta-în ,'cursui. răsfoirii .'paginilor, „recentior historia" (p. 66) .'înseamnă istoria,. > - nu- ătîrzie",- ci moderpă, ..după... expresia gârniariă’ „neuere .Geschichte",’„Duce Banul - >’. ..Manta" ;(p.' ,127) s-ar' traduce:' • „sub * conducerea, banului" 'și ■ nu: -„cu hatmanul■ său,- .. ' ' Banul-MantaJ cum'hrar ,fi'"ș^ yăaeui' al'-XVIII-lea.' 'Titlul de ban pare ' ' .'.--să-l fi .-încurcat pe.;Filstich;, care .face . dint’r-6, dregător un nume propriu: „Ba- .' ‘ nul '(Bohifaciuș forte)1'Udrâ" ,și' ■numeșțe-’;p.e un -boier „Bonifacium (Banhul), ■ Mi- •„•> ,halțsă“.,Ulți.mui; pasaj",e 'țr!adus>de'’'R.’';c'ohstahținescu.cu b'-'vădită neatenție: „doi -.' ", soli, anume' Vonifatie, banul-.Mihalcea. și JStanișlay."': De asemeni, cuvintele' liii Moise. ■ Szekely „exparisa dexțerae ’meae; ,ala“: "vor".Sa."spuriă:-.>„săzmi ' înținz' aripa, cea ' , dreapță", că-îh. Letopisețul canța'cuzinesc," și .nu: ,„dîndu-i:-o-,palmă"!-,La pagină ur-'-. .' ' .mătdare, traducerea vorbește- "de . „acpperămîhțui' 'de' fier-împodobit",; deși‘ -„criștae“ ■ înseamnă ;-pene. In enumerarea. ctitoriilor. -lui Matei'-Basarab, „moriasterium ih-cplle" . . nu■ e mănăstirea. Dealu;, fiind; .așezată'„țiiânș Âlutam":; Adnota se’- află- 'pe..'d-’-ihăl- ■ ' .> , țime.' Tdț; acolo," episcopia de" Buzău- devine' în,;" Deceniul următor se încheie-prin'acei monument istoriografie. dedicat Supple^ ' icului '(1948, reluare în 1967), « actul politic, fundamental ăl roniânilor transilvăneni • din; veacul al «XV-III-lea, Răscoala țărănească din 1784 este înseriată acum în șirul luptelor politico-naționale și - sociale-românești pentru emancipare națională și so-, . . ci-ală. '■ ‘ : ' ' •' Investigarea din deceniul-. "șase o -găsim finalizată•• în capitolul.' Răscoala; lui Horea, redactat de acad:’’D;„Prodan, “din- tratatul de Istoria României din 1964 ț . '.. (voi: III), o prezentare monografică sintetică asupra• răscoalei, care anunță o -vii; ‘ toare reluare, într-un "plan ,cu. mult mai- larg, • a tuturor detaliilor din răscoală, ■ a întregii' ei problematici? '■ ■' . .' 'Este «tocmai ceea .cejș-ra reâlizat- în ultimul .deceniu', din activitatea istoricului . ; ’ român, cînd efbrturile-.au fost, concentrate ' doar - înspre' acest obiectiv: o lucrare ’ ./ ■ monografică de largă respirație asupra răscoalei lui Horea: Interesul, cu care a' fost . ' . -așteptată lucrarea, atenția-de care s-a bucurat recenta apariție a celor două volume din partea .specialiștilor, și «publicului cititor mai larg, dornic .de• a cunoaște isto-'- .. ; ■ '- ria românească, imediata vînzare.. a. tirajului, care s-a dovedit insuficient, răsplă- - . tesc-strădaniile științifice, :dei decenii '.ale -autorului/ ' ?? , - -Răscoala' lui Horea. :-estA'reconstituită’în- i lucrare la dimensiunile . ei ,;umane“; ■ .- țărănești, de, la un capăt. Ia celălalt. ’ Ș-a stăruit, cu temei, asupra antecedentelor- ,- ■ ei,i asupra, dimensiunii ;,ei sociale; fără ,de . care marea ridicare țărănească nici, nu .-. pbâțe, fi? înțeleasă. Reconstituită cil cea mâi mare pasiune științifică,. dublată ’ de . ' mărea grijă .pentru adevărul istoric, verigă,, cu verigă, răscoala lui Hdreă hi se înfățișează. în’ce a avut eă mai eroic și sublim, dar și în cealaltă latură, a violen- ■ ■• ■ ței; Răscoala' a,-fost, dă .,urma7 -urmei, :o'.'.încleștare., dramatică, l-a care s-a ajuns - , " ?. prin-acumulări de secole, 'punînd ,în față,-două tabere' ireductibile:',-o țărănime .- ■iobăgită, .masiv românească, iar. dincolo,-nobilimea maghiară său maghiarizată, care își apăra cu înfocare privilegiile. Răscoala țăranilor români deschidea'. o, nouă ■ :. . perspectivă evoluției societății, rezumata ’pe de-a întregul în punctele , acelui ul- .; timatum 'adresat în numele"lui Horea nobilimii din Deva: nobilime să nu mai -fie, •’ / . iar pământurile', acesteia să se împartă țăranilor.. - ., . ?,. , j ■ -, Ridicarea-țărănească din - Transilvania -a pus ,o problemă dintre, cele mâi . complexe .'înaintea, regimului- austriac, preocupat,. sub un monarh luminat, de a contribui- lâ reglementarea raporturilor; sociale din Principat. Răscoala a oferit 'Recenzii.' Note bibliografice -189 ?: ' soluția' revoluționară' pentru depășirea- impasului.îri-' care ajunsese, societatea-..tî-an-/... silvăneană . la i' sfîfșitul .‘secolului;- al' XVnl-lea,-dejjenind benefică'.pentru/-lupta’ pb-\ < „ litico-națipnală- românească"de atunci.'m -..'Ă , 1 ■ - . ■ -'.Personajele, acestui, eveniment vorbesc’îri propriurilbr limbaj’:; textele- acestora .-- sînt inserate -la locul: cuvenit’ în .lucrare, -ilustrînd.y.îhsușiV.textul- istoriografie,-' făr,ă.. /;- nici., o -reținere... Procedeul? asigură ;'lucrării1 un .permanent, dialog : cu realitatea.,’is- tofică.--în\căzui răscoalei','lui' Horea. șinteni îri’ 'situația ^privilegiată,,- sub' raportul surselor usfprice,’ de-', -a. âvea mărturii scrise ce .provin'-chiar‘ din/tabăra? răsculațilbr., români, -în': propriul-, lor limbaj-, •• ~ A-A ’ Ă-fĂT 1 '1 l.d • ■. -.■ Lucrarea ,asupra “căreia-referim,, este - o 'monpgrâfie., amplă, d^ ‘ •ment important l.și,'-semnificativ din. istoria „românilor, ardeleni,-., din istoria „națională ' - în’’ genere.;‘Eveniment care s-a ră'sfrînt\,asupra? evoluției .interne1 'â ' societății" fomâ- '. • - riești și a,-înregistrat; un ' puternic răsunet în .ștrăinătîatej așa-;.cum. .puține, eveni- • mente inai curioscură pînă atunci. Ă '/.-A "■ ĂĂ' - . ' ■ ■. 1 ■ . , -Lucrarea acad., D. .Prodan' -este o vapariție /.benefică, prin \urmafi pentru • is-’-1 ; țoriografiâ'.rioaștră de 'azi și din alte .'puncte de vedere. Mai" îritîi.esțe uri.-exemplu- de. dăruire ,pentru cauza investigării.,-uriui? moment, .ăl,-.istoriei -naționale ca. cel .al , -. răscoalei-lui1 Horea.', Autorul- â’trudit/nțai .bine, de’decenii;'/Șrivestigînd .îri- ; profunzime sursele-'istorice ale, răscoalei,- -/construindu-si-/mai' .îhtîi \ o, solidă -.bază-, informațională, .pe-care," s-a clădit . apoi.'-edificiul/-amplei- monografii' recent' apă- ' Tute, reconstituirile faptelor -din’ răscoală,■■ interpretările?, acestora; • Numâi - un. -traT . vali-u insistent , și întins-'în. timp 'mai-, .poate .-asigura 'azi durabilitatea ’ oricărei ■ îrid -■ . treprinderi vșde ..natură istdriografică.- Acad'...?!).' Prodan . oferă; prin..această lucrare . o.mare pildă; frontului nostru‘istoric: ? '.ĂĂ-A ■ .■ / -.Oț Ă ' '■ -v ,.> ■ ’ Pentru, climatul, istoriografie/de>.-âzi'-lucrarea' vine’ cu un prețios experiment’ . și cu o’ viziUne istorică valoroasă. .Faptele--sînt ■;reconstituite prin texte emanație 'ă " mentalității;elementelor, .participante .lalele, îh -oricer-tabără'. s-ar. găsi și • chiar ‘în- ; limbajul ■ lord Reconstituirea-; istoridgrafică încetează’:șă‘..mâi fie .una 'abstractă-, ea . fiind prin acest procedeu umanizată, primind încărcătură umană firească și-ne-■ cesară. '■ :■■.'■' } . I. rtirlirv -1 luj. - Of,, asemenea reconstituire nu' poate trece sub tăcere unele ' aspecte; ome- ‘; nești explicabile. Răscoala este refăcută în plan'istoriografie , în ceea ce a avut ea sublim și deopotrivă.. îri’ izbucnirile' —. explicabile în cursul încleștării, ca rezul- ’.tantă a acumulărilor'în timp..ale .nermilțumirilpr . de. către, cei exploatați — și-care ■ ăr părea-uriibre ’ale evenimentului.-O’înțelegere-veridică a răscoalei lui -Horeă/a’: - tuturor' momentelor Ci,'-nu, se poate dispensa de ; unele’Idintfe' ele.-.Această modali- tate devine -un. element- de rezistență- a .eonstoțicției,-istoriograficer oferită, acum, ;.' iarăși pilduitoare pentru mișcarea istoriografica. de-lăstăzi. .-■• -/ . , ; . .- - Lucrarea acad.- D. Prodan n-ă. .venit-, să' înlocuiască monografia lui N. Den?'- sușianu" cșre va-.‘ rămîne’--; în’ analele istoriografiei românești; ’ ci ,-jsă o dezvolte, să ' ; ducă rhaifdepărte o operă începută. După cum N.; Dehsușiariu rămîne vocea auto- rizată -a veacului,.-.al XlX-lea asupra .' evenimentului /românesc de. la? 1784,, lucrarea. '/■ de excepție’a acad. Dayid'Prodan se afirmă drept-ir, monograf ie-istorică' reprezeiL - tativă din -secolul- .nostru , cu privire -'la, răscoala1 lui Horea. :'Prin. calitatea .textului ț' și experiment, - ea. devinel p- mărtufie-'-a;- valorii.’- istoriografiei. lî-aționale, -plaslndu-șe' între.marile ei realizări.-.;, f, ;• •' '.'■ ■ . ?- ‘ f-.' • ■' „ ȘCOALĂ 'ARDELEANA-(POEZII, PROZĂ, TĂLMĂCIRI). Edițiedrigrijită, pre- față, note, și. glosar de Mihai Gherman, Cluj-Napoca, 1977,:205 p/ \ ’• ■ Volumul îngrijit de Mihai"Gherman, în seria Restituirilor ■''editurii „Dacia", o reafirmare a oportunității'acestei' colecții,'redescoperă cititorului valor i ■ și per- spective pînă acum refuzate sau eludate, în orice'caz' mai puțin abordate, oviziune din perspectivă estetică , a beletristicii Școlii Ardelene. Diferitele etape de „lec- ' 490 - Recenzii. Note‘bibliografice ■ - tură" și interpretare a scrisului iluminist -ardelean au descifrat fațetele'multiple ■ ; ale fenomenului cultură! dinsecolul , al'XVIII-lea; din . perspectiva .istoriei ideilor • ' ".mai- ales, ’ale gîhdirii' social-politice sau af? marilor? domenii ’care . încep • să se .in-. . ■ dividualizeze'și autonomizeze în cultura noastră. în acest prag de .epocă-modernă. S-aii reliefat - cu aceste .prilejuri temele majore, motivele prin care iluminismul românesc s-ă integrat în'spațiul-cultural general european sau mai restrîns central- , ■ . șud-^est-europeân. specificul’'și- particularitatea unor manifestări care vin să. colo? ', ’ reze '.într-o manieră/ originală-, unitatea • luminilor - europene,- văzută t în diversitate, . ■ ei. .-în acest' context, literaturii. iluministe i-au fost refuzate valorile artistice; , re- . ■surșele,,estetice formative, sufocate..de raționalism,-moralism,'-retorism sau angaja-, ■- rea. socială. ?Impacțul ’ ilurninismului „cu diteratura a -apărut; și., ca., o ruptură • într-o. .-evoluție firească, a..culturii și,-îri speță,'-.a literaturii române,-':'o deplasare. din 'aria'■ • ., de."civilizație • sud-eșt-eurppeariă spre ceâAoccidentală, cu întreg cortegiul de’ur? mări' pe carele presupune’ uri' 'atare" fenomen. Dimensiunea estetică apărea astfel , •'istoricului', literar ca. un? fenomen'izolat,, lipsit de tradiție și conținuitatea'ce - o pre- . supune, -sufocat .de istorie'-și- filologie, de preocupările morale . siau -economice. Edi- țiâ,,în discuție, vine'-să. reabiliteze"literatură beletristică -a Școlii Ardelene,?fără a-i ■ '- -, exagera, dimensiunile, 'avertizând -istoricul,literar, asupra necesității abordării lumi- ’ . . nilor și dinitrio atare perspectivă.: Din.-acest ’ punct de vedere subliniem indiscu- . . tabila" contribuție' și valoare a cărții? aceea de a' lansa o problematică și o discuție nouă în abordarea ’luminilor transilvănene. Fără a rezolva? în întregime, de'altfel nici' nu- și-a propus-o, antologia'aduce- în fața '.'Cititorului pagini' de excepție, cîtevâ dintre-eleiadevărate, surprize- și -pentru cunoscătorii, avizați âi. epocii. . ■ " ■ Lectura, cărții' oferă imaginea unei -evoluții - coritinue, gradată, . cu acumulări . ' și decantări valorice accentuate pe măsură ce ne apropiem de ultima fază a epo- - cii,rod' al. ..unui lung/dar inegal, exercițiu; literar, din-. care nu lipsesc „luminile și umbrele" literaturii europene a timpului, dar . nici .irianifestările ideologice . ale • curentului, prin care fenomenul' cultural românesc. șe integrează unității iluminis- . . mului 'european. Aparent;■ literatura,', la o- investigare sumară,''îri expresia ei- re? . 'strînsă de- fragmerit. ;al unei culturi, :apare încătușată ' îri determinismul tiranic al 1 acestor idei, prevalente „pîriă. da.-,obsesie Ari-Abate? formele, ei de irianifestare, îii.?-ra? ' ’ ?’ '/ționalismul-fsau moralismul care -tulbură ^conștiințele- sau .angajează-'spiritele, '.într-o . limbă confecționată și savant elaborată;. în. conformitate .'cu. canoanele'■ logicii și ?. metodei, iluininiste; lipsită de explozia spontană a naturalului popular; Literatura mimează sau .-adaptează .forme? și modele, .'genuri.' si teme Îndelung, exersate în -tra- '■ - ■ dițîa. clasicismului european, ;'fară- a' putea, individualiza valori' artistice sau 'estetice . -.?. ' în. contextul’fenomenului european din perspectiva specificului-și.'particularului. . Spuneam, aparent; pentru?,că. o analiză, atentă și o cercetare documentară mai;, largă ■ ..oferă și- imagini contrare celor? afirmate .-mai-’ sus, departe de a-, fi singulare sau '. ' izolate, cel,puțin în fază de apogeu, și șfîrșiț a cur,entului.’ , , , 'Explicația .trebuie.’ căutată în;criza;pe care'. o,?.parcurge fenomenul cultural românesc, cel. puțin lîn. prima-fază de manifestare.;â-luminilor .vizibilă'.și domi-, . nantă, în tendința de a .îmbina tradiția literară/sau culturală românească cu ne- : voia, de înnoire pe;-care 6 proclama Europa-.luminilor, .de a stabili un; echilibru - j -A. ? ? ■ corect și 'f-iincțional între- tradiție și .inovație.; Criza izbucnește în primul rîrid în: ju- -. ■ rul ideii de'.iriovâție‘,. 'pîriă-uride 'și .cît-'trebuie șă, cuprindă aceasta,; ce ? însearrină - teoretic-și practic, cîț este imitație-și-cît adaptare, 'creatoare. Răspunsul la această ■ întrebare-și;dilemă riu a-fost, dat-niciodată, .'dar rezolvările propuse într-un mo- ment, sau altul se apropie-sau■ se îndepărtează, în funcție.'de creator și'etapă, de' valorile reale și de specificul cadrului cultural românesc.'Criza se riianifestă; atunci. •' cînd ponderea inovației,' în‘ 'accepțiunea de mimare ■ a modelelor europene '.preva? • ■ leăză, afecțînd echilibrul de;-care. vorbeam, • lășîn’d imaginea - artificialului confec- ' țioriat, implantat într-un cadru'-'spiritual-, căruia riu-i corespunde. Pe durata evolu- ției avem însă și momente ale ;unui echilibru arrribhioș;..ale unei . perfecte, compa- '■ ' tibilități între exigențele estetice ăle specificului culturii noastre și tentativele de., integrare în .fenomenul'cultural, în-spețăiiterăr, european. -’ ' Echilibrul este relevant în paginile de proză,, surprinzătoare prin realizarea, artistică, care, acum.iparcurge/ultima . fază a, unor-genuri tradiționale în' climatul ,, 491 Recenzii. Notet'Vibliografice . spiritual, românesc,;.-încheind; .și .âeșăvîrșind’ evoluția/acestora .prin -racordarea doi- ■ la dezideratele mqului/V^ cărțile ^de^înțelepciune îșiC încheie 'ascensiunea în;.; cui-< '• tura noastră ; prin'' literatura ț-mofălnică-'^ marile; ;ei’.ari^ . ,;a populariza moUl" model uman; - narațiunea' pitorească ? 'sau ’ a. scrierilor religioase ale; veacului'XyiT ași;^desăvîrșeșțe^'ăcum^ , epic, excelîndț în-poveșt^ care < domină '.genul. TrâducerHe ;,marchează i'cel-.mai . . • bine, saltul- artistic,, poate și'aperitru yfaptul' cărturarii' nuihai; Unui-- ■ . /efort de limbă; tnu/și^de.' construcți&yepică.; DezechilibrUI/este mai; evident-’’în :.poe~. ■ 'zie; unde ;-aplicarea.'.mecanică-: ,ă‘ modelelpr- clasice , duce/iîn -eșec; efortul .'artistic. ' ■ Cu excepția lui. loan • Budai-Deleanu și 'â . lui Șincai, gen’.'J nu spune' prea.‘mult.. . în .evoluția generală-, a/literaturii.iluministe;românești;dim.Transilvania'.- • -" ; .■/■ .Literatura, cat de?altfel, toate; manifestările :dlu±ninisinulUi;' poârtă pecetea,; pînă ..' ■la încorsețarea într-un determinism mecanic,, a idealului luminării, .cu toate con- . secințele. pe , care»’le /comportă.- Tributară acesțuia?,,și conținutului.' său ideologic ' . în,, sistemul? de ’ priorități al '..grupării/cuiturale,; '''subordonat .necesității susținerii. -»programului .poliție .național;' -literatură-face:,loc deseori---formelor 'facile de, expri- mare ■ artistică-. în', detrimentul valorii: Este’’ și-' bj expresie--a, pragmatismului.-' lumi- .nilor -românești,, dar’-și ,a democratismului llor,' aplecate/măi; mult-.spre popor'-în- ■ . efortul; de /ridicare -calitativă' a’ națiunii,/-’în parte,, insuficienta ..;; preocupare/pentru o rezolvare ’artistică'.'ce"să*se/adreseze",sensibilități .cititorului.' ' "• - .Ca- și’ celelalte manifestări'.:culturale. saU 'ideologice;;:lițefătUra:,a;fost subordonată’' .- , priorităților programului' politic,1 ceea ‘ee/i-a/îngu^^^ tematică sau.'libertatea . , de • expresiei' „Recuperarea" ■ a. ceea’ -ce;s-a; făcuti înEuropă • de ■ cîteva .secole se, rea- ; .Uzează-diri mers, fără;răgazul’ și. .meditația;'necesară,' . impietând - evident' procesul 'de.;selecție." ; ';i . .'■ . '•■■;; ?. ’ Dincolo de aceste ;,umbre", școala iluminismului și Exercițiul. literar pe/câre-l realizează- luminile vor/îi decisive. ^pentr-u/riășțereâ/romantismului*. Antologia', lui. ; Mihai. Gherman o dovedește cu .excelente argumente. " ‘ " NICOLAE BOC ȘAN ; ' V. Țîrcovnicu. ISTORIA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI‘DIN BANAT PlN LA ANUL \ ?, 1800, bucurești;. 1978,.248 p. - . ; . j ■ Ac - , ' Bun . cunoscător al istoriei. învățămîntului-' din. Banat din' toate .epocile, pentru , ■ - care ne-a? oferit numeroase 'studii,:'chiar și,’o'primă tratare' sintetică ‘ în Contribu- ții la istoria■ învățămîntului 'din. Banat .'pină lg;dnul‘-1918C-'V. ’.Țîrcovnicu1. coboară' ' cercetarea-îh/acest domeniu la’ diriiehsiunile' -detaliilor;-p.rbpUnîhd/înl.aCeasfâ cori-; ; ' depție ’ o,''primă1, sinteză' pînă ’ la', ,1800;.;. dâtă; aleasă., artificial,", ca; încheiere de-, secol;, ,■? , ' dar: care • este în.;concordanță. cu; evoluția, âh'vățămîntului; din/provincie, ■ marcată' > de noi fenomene după 1800. 'd.'? ; ' î / <’ f?.,;-r ... ■ în ansamblu,' prof? ','Țîrcbvhi'cu .-își ‘construiește„sinteza’, într^-o.- •.manieră.- țradi-;' țională, urriiărind .epocile, măi importante,-.dih;;isțoria Bariațului;- convins de-ideea . ; că- -învățămîntul - reprezintă;?un,?fragmerit/^ civilizației;' acestor- .locuri,-', că-, dezvol- . tarea lui. a fost strîns legată; de/prpgresele: spiritului,-uman-,în ansamblu,,-.-de' pro-' gresele . civilizației, materiale'.' pin âțăn rațiuni,, principalele ețape.-pe. care ' le/.sta-'' , .bilește î.ri -istoria înyățămînțului-’bănățean sînt, deschise printr-o. imăgirie cadru a ,; .' . proceselor. ' ecoripmicO-sociâle' ,. și\ politice -■'de''.car^ '.epoca, ;eare s-au, .'re-;;'' ./.percutat' asupra destinelor'îriyățămînto . '■''‘Vj.." "t-V ; ■ \ "pe/â lungul ceior/ciricLcăpitoie-"esțe-'înfățișatavd^ la- începuturi pînă în'\sec., XV, în secolele -XVI—XVII, încheind cu veacul lumini- lor, cel ? /•<. .- ■ • Recenzii. Noteybibli'ografice ' • . 1774-^1300. .-Anul -1774 este ; un-punct- de.-referință în istoria învățămîritulul bănă« . . -țean/dată cind; acesta ’este .instituțiqnalizaț în d bâza „Regulilor directive", - - , . cbnferindu-i,,-un.,’caracter' stabil, o mai dafgă cuprindere a populației ,de vîrștă . •-y școlară. 'Fără' «„absolutiza. valoarea și importanța legiuirii din. 1774 ;(de .altfel aur .. - torul analizează politica șcdlară austriacă'.anterioară acestei’ date), eă poate fi con-, • . • siderâtă ca uri' moment de .demarcație, âl celor, două , perioade.//■ ' ;.// . ■ /, ,/ .//’.//... ‘ -/-?■ Analiza prof.’ Țîrcovni'cu/operează’ pe 'terenul specific, domeniului, cercetat, .cir ’;'' / .; elementele. fundamentale; ’care-l' definesc':’;, politica' • stâtului/.în . materie de școală, . ■ \ legiuirile ‘cu îăracter 'școlar, rețeaua,' școlile, de diferite grade, localurile, frecven- - . . . ța, fondurile/școlare, cadrele de -predare (norme de angajare, pregătirea acestora),. - -./.’. .-. inspecția -școlilor,' conținutul- învățămîntului (obiecte; și-.manuale),. gîndirea peda- ' / ; gogică ș.a;.;'Șîriț elementele Ifundamențâler.care- caracterizează instituția ca. atare, /'' ceea ce justifică .planul propus de -lucrare.:;..-. ; ••." •' ■/■ ■■ •’ ./ ... ' " .... ‘ . -Noul pe/.care-l aduce/caftea în - discuție aparține, deopotrivă, contribuției /•.. /. ^documentare.- -cît "■ și ,/a? .interpretărilor, precizărilor și corecțiilor pe care le face' ■ ; '/. / . asupra. .unor prqcese,’ eveniirțiente, date*,f ' autori; . traducători. Cartea se bazează pe -' ’- 'Z' " o informație.'-excelentă;''.în;iparte-'-cijleășă '.ciin-. arhivele interne,'’'foarte'multă din " - . ■ fondurile, arhivistice .'șîfbești;ceea ce îi-- permite' să reliefeze statistic' exact dimeri- , • • / ■ siunile procesului de luminare . — ‘culturalizare, realizat prin-intermediul, școlii, . ' ' '. impactul' acestuia ■ cu . societatea ■ bănățeană/aflată într-un proces de .transformare • . . și, bulversare,a cadrului ei-tradițional.../-,ț., -. ./-■ ■■:.'/ ■' Perspectivă globală pe'căre .o' are .asupra'istoriei școlii" bănățene-este corectă. - ' ; tocmai' prin .'.această evaluare /exactă â . elementelor caracteristice fundamentale,' , oferite, cil generozitate de arhivele ■ școlare și bisericești. sîrbești. Pe același teren, .' , • analiza aprofundată;a particularităților și. specificului acestei .dezvoltări'. se poate.. • ,. realiza'cu, mâi-.mult succes,% beneficiihd-./de; obiectivitate - și o imagine’ comparată . •' - - cu fenomenul,'similar din.',alte' părți,''.capitol.- care, ar trebui âmplificăț, credem,. în ’ • .'' cercetările viitoare, pentru a'stabili 'exact/ponderea învățămîntului românesc în' -. formarea- intelectualității românești, aportul. lui în configurarea • forțelor. compo- , ■ ‘ "... 'nente ale-, mișcării .naționale,-, contribuția da'; explici tarea-și, de ce nu, la receptarea ... / , coordonatelor- ideologiei naționale.- Ultimur/aspect 'este • mai .puțin .studiat,' deși ni . . ’ se pâre demn. de atenția-.cercetătorilor/pentru a-stabili pînă unde și cît din po- . . / litica. școlară austriaca-â fost/aplicată .(adăugăm, că'în mare măsură ni se pare -că ■ ... ’ a fost aplicată), dar și uri .'fenomen semnalat, de cercetarea românească, dar inșu- .' j . ficient evidențiat, în ce mod .-.elița-intelectuală, pătura'conducătoare românească- a.. ' . , ■ - . , depășit-acest. cadru oficial propus ’ de. autorități, ■ cadrele .politicii - școlare, oriențîhd-o ' ' ' - . într-mn sens național-, în interesul .propășirii națiunii române, a progresului'. ei ge- . . ' ■ neral.. Este interesant de/semnalat ., și care'.sînt. sursele acestei concepții,'formele .. ’ '• . /ei/de.' manifestare,-/toate: cu..implicații .în’ istoria .generală a națiunii române. Feîip- • ■’ '. ; ■' menul-pe 'care-1 'semnalăm..' este -la’ începuturile sale . în’,perioada, pe care • 6 trâ- ' . - . . ■ tează prof.' Țîrcovnicu,' dar merită o atențieimai mare din partea', cercetării, pentru./ ' .-. ./ că. stă la baza procesului de instituționalizare- a culturii' române pe. ■' baze națio-, ' . nale,-'în , juriil/căror instituții’. se'.'dezvoită’.în seCqliil XIX viață și. mișcarea ■ națio- . " . - '• nală/româneașcă:. Este,.important'/apoi’’pentru .procesul , de’laicizare a culturii’ro--' ; . ' . - mâne,, accentuarea spiritului laic. în determinarea;fenomenului național,. prin’’ demp- / ■ ■ • larea, chiar- dacă nu în întregime, a factorilor , religioși. Oricum, ideologia națio- . ■ . ■ hală ’ și procesul - de întemeiere. a națiunii, moderne pornește de pe fundamente . , ■ ■ ' ' -naționale, laice, implicînd... și ■■.'■credința-comună ca .factor'.-, de. solidaritate',/dar, se . /, ' amplifică îh paralel cu dezvoltarea 'culturală, dominant--laică.: - ' '.' '. -. . - . Sugestiile ’ semnalate sînt posibile, căi'/de urmat în viitor de cercetarea mo- ' .' - ■ dernă...Ele nu. micșorează valoarea- cercetării întreprinse de. profesorul timișorean,- • ... ■ caracterizată, pe/scurt- prin .informație, -precizie,' obiectivitate/ bună' organizare, și '• . ■ prezentare â...măterialului/eu/âlte .cuvinte,-.6 cercetare de bun augur pentru is-•• ■ . toria culturală bănățeană,. ' ' .... • . /:■- :;-'/ '• " ' > '. : . ’ r NICOLAE BOCȘ AN, . Recenzii.-Note bibliografice ' 493 • ' ■' Damaschin. Bojincă,SCRIERI, DE LA IDEALULLUMINĂRII LA IDEALUL ..’ '.' ' '. ■ /NATIONAL. Studiu 'introductiv, selecție de texte și. note de Nicolae Bocsah,. Timi- ' . ■ ' șoara, Editura Facla.. 1978, LXIII 163 p. . , . ■ ' . ■ ■ Damaschin Bojincă'. prin activitatea, și opera șa de tinerețe, aparține procesu- . '•. lui complex de trecere-deda luminism ;la romantism în cultura românească.' Acest ■' rost'al'.’cărturarului ; bănățean își propune să-1 ^surprindă. , și autorul prezentului J ■ ■ volum' de' Scrieri,’ subintitulat .sugestiv- De. la idealul.luminării 'la;, 'idealul național. '. ’ ■ ■ . ■ , Volumul;. Ștructo doua-’mafi -părți, 'cuprinde' un'ș.ubstanți studia in-'L;,- ' . troductiv,, despre. viața,',' activitatea și: opera lui Bojincă,respectiv.'Selecția -de.'texte, . ; ’ însoțite, de note din •scrierile șale preieșene:' ''■ > ' ■ ,'. . 1 y" • . Studiul introductiv, care . numără nu ,-mai puțin . de LXII- de-.pagini;' , constituie •• • ' • . p veritabilă tratare monografică'.a vieții și operei-cărturarului bănățean proiectate' . 'A-: ' pă-fondul'general al R evoluției culturii'- românești.,' Sînt.- surprinse mutațiile . socio- ■. politice din regiunile'vestice care • ,au < dus ia . ef erveșeer.ța culturală, din ■■ deceniile ' . ■ . doi și treirâle secolului, al X-IX-leă,-a. Banatului -și .Țării/Crișurilor.și formația;in- . v- ' • telectuălăijuridică a. luiiDamâschin-' Bojincă desăyîrșită la• Oradea ,și Pesta în. com- ... " - '.-textul'' eforturilor ..de:'.ridicare culturală și poHtică-hațipnală "â; românilor din' Un- R_- . . garia și .'.Transilvania. Dincolo''de datele” cunoscute-din • biografia intelectuală a' lui . ' , ..'''.Bojincă;; lucrarea de. față pune. în-' circulație, pentru? prima dată” informațiile.,-deo- .' ■ , '■ - sebrt de'prețioase. oferite de lista''..de-'cărți a acestuia. înaintată cenzurii din -Mol- ■; -R, ;. : '.'. ' . dova‘în‘.1833, cu prilejul intrării șale. în această, țâră. Din listă aflăm cărțile pe care.’ . l - -. ' i‘" tînărul jurist le. poseda' laaceastă dată/1.cărți ;care; ilustrează, că de altfel șl opera ' -' . ■' ..-sa, cele mai diverse, domenii, de la drept-șr filozofie'pînă-la'istorie,;,morală,‘litera . . ’ ■ tură '■ clasică , și manuale'.școlare..-Am â ■ marcat,;'pentru" pamâschin -Bojincă' v .'. nu .număi ’o simplă, trecere-.'în țâra peste munți-, ■ ci și .inaugurarea unei-noi ' .'.-..perioade â activității .-'sale legată de .'calitatea de , juristcpnsult; și 'slujitor ai i școlii; ' :, '■ din Moldova. . ■ ' ' ’ • T . . * rR "'R' ; A‘A ; ■ ■ - .. . . .. .... , '/im-’ D...: ;- . ' Opera lui.Bojmca, in studiul-mtroductiv, este analizata tematic; fund grupata - ■ . , în ;polemică, 'istorie,:-morală și -pedagogie,;etnografie'jși.-folclor,-este-aso- ;\,y ' . .'-.ciat -drepț-u! predat la‘Iași. Această'structurare. își'-'găsește; corespondentul în scrie-, . - - . -■ rile din a doua parte ;a, lucrării, cu ‘ excepția dreptului''care, aparținînd’ perioadei ■ ’; ieșene,,.,nu" este ilustrat. Dintre scrieri unele'șînt reproduse fragmentar-(Răspundere . • . 'desgurzătoare la cîrtifea '-'c'eă-în. Hale,. Istoria r.omanilbr, .'Viață/lui Dimitrie . Can- ‘ temir, O isțoritiță, Istoria lumii, Diregătoriul Inlnei, creștere și Anticile romanilor), .; , . .altele'Aintegral, ■ ca. cele, consacrate-.vieții și faptelbra voievozilor- lăncii-,dd Hune-' ■/ < ■ -. '■ - doara, Mihai-.Viteazul, și; Radu Șerban:'',Textele'.sînt'delectate cu ingeniozitate reu- '. ; . , șind 'șă definească •atîț;măsura-în,,'care Bojincă' aparține, tradiției .luministe,; cît și 1 -. aceea '-prin care ‘se^-detașeazăidei-luminism, îhscriindu-Șe. în-;-sfera romantismului. .. ; . -Astfel,;.'credem'că'.;atît.'textele,-, cît șițcpmentaruK .lor-din studiul in- ‘ ‘ -troductiv demonstrează pe. deplin locul;..și'. rostul operei - cărturarului, bănățean în ■ trecerea‘.'de dă-luminism'la romantism. în cultura"noastră modernă; Prin- această , . realizare ■" volumul de față își .justifică subtitlul, formulat nu întînîplător: De ..la ;'' • ' idealul luminării’la,.idealul național,. , L ,- Un-alt, .merit' ăl Tucrării constă. în’abordarea -problemei trecerii de la:.'lumr- . ' - . nism la-romantism pe multiple .plănuțij-' care', depășesc; cu mulț', pe .cel .'tradițional .' prevalentă literar.-;Editorul-scrierilor’’lui'‘ Damaschin Bojincă,. 'în :ștudiul 'introduc- ' - .. ■ , tiv, surprinde, cu. .multă'pricepere diferență specifică, în spirit'..rom .. .' ' ' ■■■, ■ lizare'-; a conceptelor, de. către cărturarul bănățean. Chiăr dacă conceptele nu sînt, ; ' întotdeauna formulate' cu claritate;"totuși. spițițul. general care impregnează' șefie-.', ; •- , . rile lui Bojincă este în inare, măsură unul romantic. ' "... ’ f ” ■ ■ ■ De.,o valoare deosebită’SÎnț; în.'cazul/ăceștui.. volum, prezențările - f ăcuțe ’ fîe^ ■ .- cărei scrieri, e adevărat, succinte dar dense și complete, și-notele editorului pe - • marginile; "textelor..-.-DinR.âcestea; se. desprinde;, cdmplexităteă formației 'intelectuale • ă.' ; ' a lui -Damașchin 'Bojincă,-' bogăția, de’.contacte",stabilite de■ opera.’acestuia cu1 ma-■ • ’ ' " • , '494- ‘ Recenzii. ' Note^ibRografice , - rile culturi europene și, firește, maniera în care aceste contacte și legături au- fer- tilizat în-, ultimă instanță, cultura românească. . ' , / ' . ’ ; ” ■ •Nu , putem încheia-prezentarea.'acestui volum de Scrieri-'ale lui'Bojincă îna-, inte,-de''ă sublinia meritul.' editorului de a preeiza"sursâ'folosită de juristul bană-.' .țean- pentru’ întocmirea cursului săli de istoria legislației .române' și în parte- a celui de'drept penal. Astfel-analiza comparativă a'manuscriselor-păstrate de la:.' /,■< . Damăschin-•Bojincă cu diferitele-tratate,■•de. specialitate, au. permis ■ editorului să stabilească că -pentru Istoria’ legislațiunii '-romane juristul român’: a folosit ■ lucra- rea Histoire de- la legislationrbmaine ăjltii J. E. Ortolan; iar pentru Dreptul penal ... s-a folosit de’ sugestiile aceluiași 'Ortolan din Rlements de droit penal,, în- timp ce • • cursul manuscris Introducere ‘în- știința' dreptului- este o prelucrare după Rotteck- ’■ cu idei' preluate -'din diverși reprezentanți.-ai .sistemelor de.'gîndire-juridică euro- peană,- ' - - ■>'.■' ,. ,-V -" . ' • ''-Valoarea studiului introductiv, a notelor bogate- care . însoțesc textele și re- punerea îh' circulație'av acestora, fie chiar’'îh. formă fragmentară, recomandă vo-: lumul ca ,6 realizare-' meritorie.-, ă istoriografiei noastre. Mai mult/ competența tînărului-istoric Nicolae ; Bocșâhvfață’de'problematica vieții'. și operei lui Darnas- ■■ chin Bojincă, la care am adăuga lipsă’unei monografii corespunzătoare consacra- tă acestei personalități,- ne îndeamnă a speră-'că într-un viitor apropiat,acestei ■valoroase ediții îi- va- urma o'monografie.-. . ..■■•' ■ . • ' ‘ ... . AVRAM ANDEA , Benda -Kălmăn, EMBERBARAț VAGY^HAĂAFI? tANULMĂNYOK.- A FEL- VILAGOSODAS .KORANAK MAGYAROSZAGI TORTENEȚEBOL (UMANIST .SAU PATRIOT? '■STUDIU DESPRE ISTORIA ILUMINISMULUI DIN UNGARIA), ’ 'Editura Gpndolat; Budapesta, .1978, .450 p, , ’’ • ’ - /■’ ; • ' ■' - - •■-" '■ , /■■". ■ '.Reunind în-mod fericit-calitatea de'-istoric-literar cu menirea de cercetător ăi. . trecutului, pinul de cultură deosebită;K. Benda, ni se relevă ca o personalitate mar- .cântă a istoriografiei •'maghiare,' prin' activitatea susținută ' de decenii, -recunoscut pentru contribuțiile, sale la" istoria .Ungariei din secolul ăl XVIII-lea, ca specialist ■ ,-de vază în problemele iluminismului-în centrul și sud/estul Europei și, .totodată; ca ■ autoritate,-’de- necontestat, pe' plan .internațional prin' abordările șale de 'înalt nivel : științific... / '■■■ '. '- . / '. Cartea- supusă atenției, noastre conține studii de amploare 'și articole de ’mai ■ ; mică -intensitate,- așa numite,, „încercări. de laborator'1 despre istoria socialreconomi- . .. că și- culturalăa Ungariei la - granița veacurilor. XVIII și- XIX, despre reformele - iosefiniste,și ecou! lor în, spațiul central și sud-est'.european, despre reverberația, po- litică a iluminismului concretizat de mișcarea nobilimii maghiare din 1790, că și . de-reacția iacobinilor, cîțiva.ahi mai- tîrziu; Cercetătorul versat care este K. Benda extinde aria "expunerii în plan european vasț, în temeiul unui desăvîrșit compa- .' ratișm, folosind metode ce'.-făc'a moștenirea, modernă a școlii- „Annales-lpr“ vizînd' relațiile maghiard-franceze' în epoca luminilor și fenomenul-.-renașterii -na- ționale la popoarele din' Monarhia habsburgică. în schițarea istoriei politice evi- dențiată -,cu prisosință pe. parcurs, istoricul ..apelează .-.la fondarea .aspectului social- / economic, la analiza comparativă-a datului-istoric din-bazinul carpato-danubian, cu -atribute . comune'dar și note distincte. Aplecat .cu migală, asupra cercetării;istoriei ideilor, și .mentalităților, specialistul maghiar., pune cu ! pregnanță sub lupă faptul .cultural, din. devenirea socială, întrebîndu-se în ce . raporturi. se află' socialul,' con- ' '. știința și’culturalul, cum s-ău format, ce rezultate a oferit lupta dintre nou- și vechi . în concepție și.atitudine; daca a existat-totuși o deschidere- către nou; 'dacă, naționa-’ lismul modern apărut a fost o -forță creatoare, stimulatoare sau uneori distructivă, . • retardantă și dacă progresul, social, și mățional-șînț-lațuri inseparabile. ale aceluiași " fenomen sau. sînt în interacțiune -reciprocă- ori se află- față -în față.. Se reactuali-- - zează astfel întrebarea'ridicată, odinioară- de iacobinul Hajnoczy —care. dă .și titlul Recenzii..>Note bibliografice. C ’ ’?{ 495- . j lucrării'r— și/în întreaga" derulare-/â -studiilor șe/încearcăi-iâ' se-{oferi argumentele -.fi .ST necesare peritru-clarif-icarea problemelor .puseîn .discuție; -//'Ț -'T/.';,' fT. .y?""'’ '• ' .'/ ■ ■T / Eșafodajul socialreconomic al.operei ieste-cbrișțituiț>din. studiiie '.despre:.„Ungâ- . - T-T ■ .1 ria.,la/granița secolelor-.XVIII. și XIX", și {„Criza, Tinari;^ " ' 181i“,. foarte.Interesante,.-, tratînd; aspecte'muiti-ple, privind; dezvoltarea-societății.- ma--’ ;- ghiare în, faza de‘trecere dela/feudalism Ta, capitalism. Caracter,ul -de -.globâiitate își ..{- : . pune, pecetea și/impietează-asupra-,unei mai.-deslușite definiri a locului, și Toiului / j Transilvaniei în mișcarea epocii-, Se remarcă de -autor procesul de- renaștere națională /• / ’ ' i pornit la-sfîrșitul Veacului XVIII/<țu\conștiința .națională în evidentă .evoluție,'cînd ' ■ . j se-pun deja, probleriie vizând’ raportul dintre societate /și. națiune,, cînd se, încearcă <,șă se,,.determine corelația dintre" /confesional-'și național". ’Concepția vehiculăță'în.. - {istoriografia străină: {despre „națiunile nobiliare, și -nenobiliare",• în cazul, de față' -. ' ?' ' '„popoare fără istorie", fiindcă. în lipsa'păturii.conducătoare feudale proprii’.ăpelea- ; ■ . za, și’șe.'manifesță, prin-intermediul-unicului fopmstituționalizat, /biserica și. clerul, , ■ i sur-prindei și invită la. meditație profiiridă-pe mărginea undr/aserțiunr care-'umbresc -. '''i realitatea istorică- (p?27).//' T :.{. .țT--■ {{ , { jX-, ’‘ . ..- -/. ■ . . ■ J : Rămînînd în {domeniul problemei naționale,- remarcăm'. studiul' intitulat .„Ince-: /. • puțurile , renaȘteriiTăaționale' iri țările ' monarhiei .habsburgice";-' în/ care românilor ‘ '. . ■ ' transilvăneni aflați îri, faza, redeșteptării naționale Ti se acordă: un. ioc important. -’ . '/ - • .. K. Benda ’distinge evoluția Școlii ardelene cu caracter-cultural ;și’apoi politic, (p? 311),. -• -momentul Supplexului ‘ cu /revendicarea.recunoașterii ca’'a {patra- națiune (p.-312), ca {. , -' și ^.pătrunderea - și 'răspîndireă" iluminismului', și' a .ideilor revoluției.?franceze Ia-- ro- .- mânii.din toate, cele-trei țări. Nu/.ptițem' fi; 'de acord .cu-ideea exprimată (p/‘257.), ■ . --după care- românii din . Transilvania," lipsiți-de intelectualitate, • nu .puteau {.urinări, -.{țeluri. poli tico-naționale, ci num'ai.'sociale; în șțafe'să producă numai- răscoale, fiind-. - - că'condițiile', existente nu ■facilitău'dnterf.er’area'aspirațiilor sociale și nățioriale.;Actul . . - politic, din. 1791,; accentuat și.’de; autor,'{'credem că răspunde concludenț/afirmației ' . ,. ' ', exprimate.. . ' T Ț'i-, T'\Ș‘ ., ' , ,. /-.Odată cu .dispariția lui-, losif al . rl-lea /de/pe.." scena politică a • Imperiului și cu .... { revocarea 'ordonanțelor șale,-asistăm .'la ■ revigorarea. mișcării {.pobilimii maghiare, din' anulT790, în lupta, pentru i-eașezărea-în" drepturi, autonomie politm^ .'-? ' limbii materne, subliniază-, autorul în?{studiile de-istorie, politică cuprinse îri v.blurri.- . ■■ . Revoluția franceză și{ războaiele .napoleoniene-'ău-'c'onturbât și influențat evoluția șo- ■ , . cietății maghiăre/ în ,-ultimul -deceniu>al-,-secolultu,-XVIII:- confrpntarea-cu; sistemul { ;■ , ;• , / ' . feudal .perimat, -pentru o lume mai .liberă.'.și mâi,‘egală,. -bazată:p'e' 'rațiune/și-lumi- nă, coalizează sub același/-stindard, intelectualitatea idșefinistă și nobilimea, opozițiq- Ț Ț ’ nistă în.-„episodul;■iacobinilor .din. i.795{11. Ecoul;.țîrziu-.îri'tiinp./al. mișcării -eșuate, " /' Ț- r-i și datorită’ neangâjării. țărănimii.';în/pian,. șo’ciâl-polițic r-^/ T-ă -constițuit orgăhi-' zareă- și, acțiunea .„bonapartiștil'or"-'maghiari, cane/{sperau.-în. abolirea regimului ca . / urmare{arinterveriției- directe a > împăratului Franței:' T ’ Ț ; •v .< ’ ,. ’ . ’{ . .- Vădind serioase''.disponibilități comparatiste/.'etalate-cu ■ deosebit- simț' critic.-./?.- {-' ' și deplină rigurozitate ..științifică, K! B.eridă/investighează circulația cărții, și .a pre-.'';' '■.• - \ .. ,sei franceze, a. știrilor, .strecurate. și; de.gazeteie.-.auster maghiare /.despre - eve-.,-'''." • ■■ ■{ 'nimentele. din- Franță; creionînd'. -.tablouri' impfeșibnante' /despre' -receptarea, 'operei . - lui -Rousseau. și ■a-'meșăjului.lpolitic a -lui -Robespierr'e în miedii și pături, di-verse/ale ■ societății maghiare â tihipului. .. . . ■ 'Ț'." ■' . .. { - în studiile-„Cultura populară? și ilumiriisrhul’■ în. Veacul XVIII' îri Ungaria" și‘ . . . ,',Tipografia-■ de; la - Debrețin 'și cultura'- populară-maghiară"2, folosind uii; bogat mâț - . terial statistic analizat -și comparat/la scară-. întin’să/îri șspațiu-. și,.timp; cercetătorul-■ / ‘ { ungur- înceârcă 'să .'reliefeze relația ‘^intre" ilumini'sm;-și. masele.- țărănești. Mai.-.precis, . ■ , ■?{ ' / ce anume Sra într'ebriris în privinta;/rî'dicării {culturale a maseldf populare; dacă a ”■ . - r K. 'Benda, ,A-magyar' .iakobinusok. irafai, ,1-^111, Budapesta, T952—1957;Țdem, . , A magyar iakobinusok.- Iratâli, . levatele, ^ Budapesta,' 1957;-idem, A. mâgyar • /• '1 igkobinusmozgalbm'țbrtenete, Budapesta, 1957. .;"î' //.■■{■'- ’ ., / ' 2 K. Benda', K:.'-.Iririyi, A-400 :eves .Debreceni nyomda (1561—1961), Budapesta, . / . 1961. ' ' .' -{'.-./V' '■ -'.-''{■/.? . "<■’■/■/.. - '■ -■ -. ■ . 496 . - '' . , Recenzii. Note, 'bibliografice • • existat o cultură populară și în ce' măsură â.fost influențată,' modulată și cultivată ■. de ideile-iluminismului. Trecerea în. revistă, angrenează trei aspecte cercetate: șco- . Iile de la sate,, lucrările, tipărite'pentru'mediul rural și predicile ’ rosti te ;în bisericile ' ■ ' - ■ sătești. Constatarea’ unânimă. se, recomandă cu de la sine putere: iluminismul a fost1 ; • răspîndit într-ov mică păturăz-de -intelectuali,'atracția către: rural; apărînd la finele-" secolului, mulată pe evoluția faptului politici ” -.'. ' . ' ' - ■ - Discuția-dezbatere,. pro -și contra, în cadrul studiului intitulat „Probleme ale / ibs'efinișmului, și ■iacobinismului' în monarhia'.-habșburgică-— rezultate, și sarcini îh ' • . . lumină celor mai noi cercetări": — se constituie ca o-utilă și fructuoasă expunere, ;! • : -.— cu o excepțională bibliografie — despre-ultimele opinii și teze vehiculate în do- meniul atît de vast și interesant'al luminilor în-spațiul central' și-sud-eșt european3... ■ - Umplînd . un gol-informațional și interpretativ resimțit de peste -trei - decenii-J ! . în știința istorică maghiară;. realizarea lui K. Benda, bazată pe o- bogată și valoroă- i ' să documentație, cu valențe noi- la problematica europeană, cuprinde într-un tot sintetic componentele și caracteristicile fenomenului iluminist în Europa centrală și sud-estică, îriscriindu-se astfel’ printre 'cele mai meritorii contribuții, istoriografice.-.; '. ' ■’ ’ '. '-'X' STELIAN MINDRUȚ Kovăcs Endre, SZEMBEN A TORTENELEMMEL; ■ A NEMZETISEGI KERDES' A REGI MAGYAROSZAGON. (FAȚĂ ÎN FATĂ CUISTORIA. PROBLEMA NA-\ ■ ■ , ȚIONALĂ DIN'' UNGARIA DE ODINIOARĂ), Editura Magveto, Budapesta, -1977, 555 .p.- ; '‘J-' ■■;. ■ ■ ■ • ■1 . Culegerea ;de studii publicată. de= istoricul ajuns la maturitate deplină, presu- X punem că reprezintă rddul\anilpr de prodigioasă-activitate,-.cumulul de'valori șți-’ ințifice , pferite gradat, în evoluție, ce dezvăluie-paletă supremă," viziunea unitară: asupra creației de decenii tocmai prin înmăriunchierea a fot ceea ce a fost mai bun; mai promițător,-' novator-și- eficient'în munca,de cercetare.'Sțudiile reunite în volum . constituie.-totodată uh prețios punct de referință-pentru devenirea istoricului și a . ■ științei istorice în ansamblu, defiriihd atît, personalitatea viguroasă, plenar • ' afir- mată. a specialistului cît și stadiul'de dezvoltare â~isforiogr.afiei respective, punctată cu pregnanță' de rezultatele -.obținute' .pe .plan- intern și, dialogînd la nivel mai-vast'- și superior cu. realizările- științei istorice străine. Larga audiență a unor "asemenea, lucrări; apropiate, de cele de'popularizare, mesagere ale-unui stil,-spirit , și viziuni caracteristice și benefice pentru-istoric, și istoriografie în genere; ce pătrund cu efi- ciență în mase,' invită implicit ■ lă; analiză,; lă ■ meditație fpe marginea oportunității- , ■ „eseului istoric" și a menirii .cărții, istorice eu putere de circulație' peste hotarele ■■ ' .7-.țării. .-X' -- *• Vri ' : ' --l.'''' ' ■’ ! .. .' .\ ■ , Acestor deziderate enunțatet se .circumscriu" considerațiile noastre privind Iu-. . - ' crarea. istoricului maghiar E. Kovâcs, interesantă și valoroasă în. fapt și intenție, cu uh subtitlu care captează la priîTiă vedere și care necesită și justifică o analiză; te-, . meinică, explicații judicioase și o poziție fermăj ■ științifică, îh litera și.- spiritul ade-. vărului istoric. ; ’ ■ 7. ■ .. ■ f': "/ ' " ' Rezultat al unei cercețări îndelungate și miniițioase, cu caracter de: globalitate " în concepție și-realizare, în creionarea perspectivei ansamblului și detaliilor pro-i blemei naționale, a istoriei națiunilor și naționalităților de pe cuprinsul-Ungariei ’’ de-altă dată, cartea aduce,'îri-dezbatere probleme noi. și ^îmbogățește vrelatările .' de ■ . pînă acum-cu date/.mai puțin...Cunoscute despre evenimentele petrecute. în spațiul■ ■ central și sud-est european pînă.-în izilele noastre. ’ '„Reflecții pe marginea problemei naționale" se intitulează primul- capitol, care . discută chestiuni vizînd. noțiunea'de. națiune; coexistența și relațiile, reciproce din- ' : ?. I. Bene, I. Kovăcs, Les lumieres en Hongrie, en Europe centrale et en Europe orientale, Budapesta,. 1975. '■ .. , ' ', , . ' -■ Recenzii: Note bibliografice - 497 tre națiuni, problema-națională: apariție, definiție,’rezolvare. Istoricul maghiar re^ ■ . leva comuniunea factorilor obiectivi i-și : subiectivi în ' compunerea conceptului. de națiune, făcînd referiri .permanente ,1a angrenarea imperioasă a: istoricului de.astăzi, în clarificarea problemei dezbătute cu variante--diverse-.-în circulație. Detectează ’ în continuare primele forme,, de. manifestare a conștiinței naționale .Iii evul mediu,- de- finite ca expresii ale etnicului, îmbrățișate :-mai tîrziu de istoriografia romantică: și purtate pe căile , afirmării-, și'împlinirii.-Si'mțămîntul național modern apărut la-.'gră--. nița secolelor XVriT- și XIX; cu fațete, strîns legate . de'condiționarea social-iștorică >. existentă, în speță cel:'maghiar, -este analizat și:pus’.în antiteză: cel 'din perioada . ' reformelor, cu încărcătură? pozitivăși cel de după -1867,-profund retrograd.. Totul - . este , privit în.' evoluție,.; disecat . în. caracteristici și țdenum-it, după. scopul politic, .ur- . mărit la ■ timpul istoric respectiv. Tentativele de edificare a problemei caracterului -' și. apartenenței, naționale, încercările de a-preciza prin ce‘aparține -individul na- ’• țiunii, continuate de reliefarea modului în ■ care a rezonat. chestiunea națională în opera clasicilor marxiști,- ca și atenția -acordată-termenului-și procesului de■ asimi- lare,' conturează, la -unison" traiectul gîndirii cercetătorului ungur în problema na- țională, urmărită din'imediată apropiere și în desprindere de viitoarea și implica- rea politicului. ■ Capitolul amintit este interesant și meritoriu tocmai prin curajul debordant ăl .vehiculării .de teze, care deși în măre parte discutabile, vădesc putere de concentrare- și analiză,,-inserție în -problematică și o- temeinică, și -constantă pre- ocupare științifică, yț-;„ ' ■ : 'V.X' . i'• . . < - ■ . - Partea-a-doua: a cărții, ,;în.-preajma'furtunii"; :se-deschide cu .considerații..des-- -. pre ■ cuprinderea și adîncir.ea ...problemei naționale : de fenomenul istoriografie. ; Se. ■ ■" 'afirmă că după dezbateri-și confruntări îndelungate; f în-,tabăra' științei istorice mar- t xiste.se încetățenește un--urne punct-, de vedere care .‘•integrează, coroborează aspectul - național celui social,'înlăturîrid teza primordialității riațibhalului expusă și, susți- nută-de istoricii burghezi.'.Pătrunzînd în miezul, complexei problematici, a. națiunii . și naționalității, E. Kovâcs abordează-aspecte legate de existența naționalismului în accepția curentă în .evul mediu și a unei politici naționale pe teritoriul Unga- riei feudale. Dacă ■ modul de a piine problema este .curios, constatările emise-sur- prind neplăcut și vin în. -totală contradicție, cu adevărul -istoric mărturisit de-.mul- titudinea-, izvoarelor rămase, din, epocă. în analiză înțreprinsă șe contestă existența' unor „popoare nemaghiare" înainte de secolele - XII—XIV și se -afirmă popuiarea unor teritorii cu-Jocuitori de „origine străină", care devin naționalități numai după ■ perioada amintită-, (p, 136—137). -Lăsînd. în suspensie această problemă enunțată’și' sărind în,-.timp către începuturile • luptei pentru'limba maternă", pentru afirmarea . ’’ ?. . limbii naționale," relevîhd reacția sporită a .naționălitățildr după 1790 și amprentâtă ’ de .influența mișcării romantice în disputa'pentru., țriumful ideii “de național; și -de ', ., națiune, specialistul maghiar schițează' liniile'.evolutive ale-mișcării naționale .rOr,-.\ ’ mâne destul 'de aproape-de realitate, cu mici imperfecțiuni care vor primi ..corective- > pe-parcursuT expunerii. (p. ,168—171,/212—214). •• J,;'. \ ■ „în fluxul revoluției" s^au aflat angrenate, popoarele.în primăvara anului 1848,- ", cînd se atinge treapta- supremă a • trezirii" la conștiința națională și răbufnirea ei : . plenară, cînd conceptul de „naționalitate." se afirmă cti incisivitate. reclamînd re- cunoaștere ’și' drepturi?'După ce . subliniază caracterul social și național' al reyolu7 . ' ției, E. Kovăcs conclude că eșecul din anii 1848—1849 s-a datorat faptului, că .nobi-. limea liberală maghiară n-a înțeles doleanța supremă a popoarelor'nemaghiare, că: teama pentru -puterea'economică și politică, pentru supremația elementului • ma-- - ghiar, pentru integritatea’teritorială au; condus la-reacții ca. atare'de ambele^.părți, întrebarea'firească-se-.pune-imediat'șt,autorul cărții încearcă să ne dea un răspuns." cît mai ’ convingător:’.'.de'-'ce-. s-au împotrivif- românii ■ transilvăneni ■'revoluției .,:ma7 ■ ighiare? -Argumentarea oferită'-tratează .mișcarea? națională: română sub,- două;-. un7 ■ ghiuri, marcată de. caracteristici, și moduri de'ăcțiurio diferite; 'generate de- dezvolt ?. , ’- tarea -social-economică. și politică; segmentarea evoluției ^politice în aspectul bănăr țeân și-cel transilvan,/omiterea:, punctelor comuiie, ă tangenței și unității în mers.- și. rezultate în' ansamblu, se pâre-nepotrivită, arbitrar pusă și .analizată (p.,- 256). Unirea forțată'a Transilvaniei cu Ungaria, fără .consultarea prealabilă a fruntașilor români, a țărănimii române reprezen-tînd.' peste 8O°/o din populație să fi fost.-în in- 32 — Anuarul Institutului de,Istorie și Arheoloaia — voi. XXII. (1979) " , 498 ; -.' .. Recenzii.:;Note bibliografice tenția nobilimii doar i un mi jloc de a-răspîndi, ideile- revoluționare în regiunile mixte - (p. .257.):. Revolta intelectualității române; organizarea tineretului ■ ' radical, . mo- ‘ ' bilizarea poporului și reclamarea de'drepturi pe seama națiunii române sînt fapte - i . : îndreptățite, evident'rezultate de creionarea dini,text (p. 258). La fel ca și ideea „ - ‘unirii accentuată, a unității , de- acțiune pe plan/conjugat-și ca urmare a impulsului'.*'' revoluționar frenetic-venit din.■ Principatele române- (p:- 259).- Tendințele. de împă- ' .- care, și. tatonarea, colaborării sînt infructuoase-și datorită 'intranșingenței lui Kos- ' ' suth; a'-'măsurilor reprimative. luate.de nobilimea transilvană/ care laolaltă' au conT •••' •tribuit‘ la turnură , evenimentelor în toamna .anului. 1848.. -Ne întrebăm ce pbziție , ‘,< . ' adoptă .'istoriografia, marxistă maghiară-în ^această privință și lucrarea he răspunde. ' •' .„Uniunea", se: consideră câ fapt"just"'și necesar,,.argumentîndu-se că- altfel' TransiL ' ■ '<• vania; ar "fi’devenit. un bastion al 'contrarevoluției' (p.' 290). Exemplul' pilduitor- al'. " - ■' generalului Bem din „timpul revoluției;'misiunea pariziană a emisarului-L. Teleki în scopul ■ încheierii unei .alianțe -romârio-maghiare, căutarea unui drum .comun după martie.-.1849, presărat'de .încercări de împăcare și.țratative pentr.u colaborare,- .. ■ ' ■ -intrarea în. acțiune a'lui-Bălcescu, cu. rezultatele cunoscute,' sînt -aspecte' creionate ' ■ cu judiciozitate, realism și simț-critic de istoricul maghiar. - •' , ' . ' ■' . ■ . " ■ ;''„în emigrație" se' intitulează penultimul, capitol ai,cărții care-cuprinde paleta ■ . întreagă a mărturiilor tardive " Și vizionare' -privind replierea politică a'revoluționa- • . rilor -și -străduințele de rezolvare - din exil a problemei’‘popoarelor’ din centrul și ..sud-estul Europei. La-.ConstahtihopoL unde acționează £ Ghica sau la'Paris .unde ■' ' .activează Bălcescu și' Teleki,- proiectul/confederăf ii- propus-se lovește de bariera ' - ' ‘ numită Kossuth, aflat sub influența tezelor greșite, vehiculate în 1848. (p. 377). Bun - . . cunoscător al relațiilor dintre popoare în. perioadă ’ respectivă, autoritate de necon- testat pentru, epoca postpâșoptistă, ă .emigrației.-și mișcărilor naționale în context. ■ ’ european1,-E.-.Kbvăcs ’dă . dovada în studiul despre convenția. încheiată între-dom- . ■ nitorul'.Cuzași .generalul Klâpka în 18592, unei cunoașteri’ deșăvîrșite a'materialului . documentar, expus în spiritul unui ;deplin comparatism, cu rigurozitate.și obiectivi-’ ,: ’ țațe în analiză și interpretare.; • ’ ; Deceniul, care a dus la instaurarea „Ausgleich“-ului de tristă amintire'pentru ■ -. soarta naționalităților Ungarieia” stat în'focarul''cercetării -istoricului maghiar. Se.', ilustrează de autor evoluția politică deosebită -prin, forță și' fermitatea acțiunilor ror mânilqr, transilvăneni (p.) 432), ca și alianță''cu. celelalte "popoare-asuprite pentru: . respingerea pactului dualist (p. '453). .Legea naționalităților: din 1868. cade' șub in-- '- -cidență cercetării'-fără să aducă'nimic ■'nou și evoluînd pe; linii direcționale cunos-. - cute.- E.’ Kovacs .'reafirmă 'protestul'și atitudinea românilor care - cer recunoașterea . '■ - națională și egalitatea -în drepturi: (p., 467)..''Anii cei măi- întunecați • survin cu tr'e- cerea. în ultima pătrime a veacului,'cînd .politica națională'devine-'profund retro- ' , -gradă;- cînd. maghiarizarea forțată atinge duhni, -cînd se'jugulează'dezvdltarea'eco-- . ■ nomică a naționalităților' și; se emit legi.:'și'decrete 'care" știrbesc drepturile cui tu-;- ' . " . .ral-lingvistice;,— constată'E..’Kovacs. Urmărind, devenirea politică 'a mișcării-riad .' ționale române, autorul remarcă1 expansiunea acesteia, marcată, de -momentul Me- , morahdului (p. 486), de cel-,al noului activism (p. ,489), încețoșînd zugrăvirea pro- • pusă cititorului cu încercarea-de a găsi, un temei mai' puțin stabil în justificarea;'' • tratativelor - purtate de I.' Tisza cu' diriguitorii români în-preajma primului război , ' (p, 490—492). Nu' putem fi de acord cu .opinia vehiculată care neagă politica de dis; ’ - . cfiniinare econdmică 'în regiunile, locuite -de'.naționalități (p. 48).' Rămînerea îh'urmă, ' • '' ț E. Kovacs,-1'? ; ."Z"'’ , "’•_,' ' Al doilea- volum de Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene 'din . ■ •• secolul al XlX-lea, ai profesorului ' G. Em.. Mari ca, confirmă actualitatea-demersu- lui conjugat, istoric și'sociologic,'.în icercețăreaî fenomenului cultural românesc din ' < ■ .veacul al. XlX-lea. Și acest volum beneficiază ;de o remarcabilă unitate, atît .de, con- ținut, cît și,de metodă, asigurată-de-personalitatea de excepție a secolului al -XIX- ■ lea. -George Bariț, căruia' îi; este .'.consacrat- întreg ■• volumul.' r Apropierea de'-Bariț, Z ' '; '.o.terhă familiară profesorului.'Mări'că; cel mai bun- cunoscător astăzi.al operei.și ac-.... ’ " .'tivității-polihistorului .transilvănean,-.-.ș-â făcut, și pentru.', motivul,; explicat • în'.In-' ;■ ; troducer'ea la volum, .că-Bariț eșțel cef mai-reprezentativ „pentru spiritul ardelean? din ' secolul trecut, ■■ prin amploarea și’ bogăția intereselor, sale, incluzînd domeniile •' •cele mai de seamă ale culturii". Din aceste rațiuni , volumul ■ al- II-lea, ca și cel. ur- mător,. se vrea o contribuție la o viitoare monografie • Bariț, prin abordarea; unor. - . laturi netratate pînă'acum din-.'operă lui- George Bariț. Studierea unor domenii ne- cercetate djn biografia barițiănă apare cu atît mai'necesară cu cît această-are mul-. • . . tipie implicații în secolul XIX ,transilvănean, ceea - ce. impune un efort conjugat pentru-.valorificarea "moștenirii culturale a ’ cărturarului", ardelean, atît documentar ' , cît și interpretativ:'Cercetările-profesorului Marica, beneficiind de existența biblio-, ■' ; graf iei Bariț ■ în manuscris, rodul.: îndelungatelor- investigații, ale domniei sale, se. • alătură corpusului de’corespondență editat, de. istoricii "clujeni, .marcînd,,astfel un - '. progres incontestabil .;;înspre. ;cerce.tarea- monografică ; â .personalității cărturarului- ■ ’ ,. ; ardeleană ■;=î' ' * •• .- f "•: , - Volumul este..inăugurat - cu un'-.-studiu',sinteză „Gazeta Transilvaniei",'6 clară , ; / trecere în - revistă: ă -etapelor pe ;.câre leZa parcurs în îndelungata șa istorie. primul . periodic .românesc, din .Transilvania, a .cărui apariție, și în-mare, parte .existență; șe,' ' leagă de numele Iții-Bariț;-una •,dintre, remarcabilele • sale înfăptuiri în cultura,-ro- m . mânească -a Transilvaniei.; Succesiunea, .etapelor pe care- le-a .parcurs. Gazeta ilus- • ■ țrează - fidel evoluția ...istoriei Transilvaniei, eppcile • pe care le-a -parcurs aceasta; 500 Recenzii. Note bibliografice ■ principalele curente.de. idei ..care s-au-'întîlnit în:spațiul transilvă'nean, direcțiile miș- , - cării naționale, prioritățile programului politic românesc, fiind reprezentativă pen- • tru ideologia'-românească din. Transilvania,, cel puțin pînă . la dualism, după care:,-J rolul său începe să scadă; ca, și. pentru acuratețea demersului ideologic, - pentru a' •' reveni Ia-'începutul secolului nostru. Studiul.este bogat în idei pentru viitorii mono- ■' graf iști ăi' Gazetei,' fiind o bună schemă posibilă de abordare a acestui, subiect:? George. Barițiu. și;1 revoluția, de la. 1848,'âl-doilea'în .succesiunea studiilor ba- • ■ rițiene;' âbordeâză p problemă mult controversată, neelucidată de- istoriografia ro- mână, poziția lui Barițiu în ',timpul , evenimentelor-.de la 1848, modificările pe care ■le înregistrează această pe măsura, precizării programului național și, în. final, con- țribuțialui Bariț la-’cercetarea istoriei revoluției pașoptiste’..' .• Ceh mai interesant-studiu, prim.metoda și .concepția cu- care abordează subiecT .' : tul, este, fără-îndoială, George'Barițiu, editor- și redactor al । „Căiindariului pentru poporul' românesc" (1852—-1§65). în. -primul rînd subliniem preocuparea pentru li-. . teratura de calendar; a cărei .'accesibilitate'. și penetrație ,în-cercuri mai largi de ci- ■ .' țitori ieste cu mult mai’mare decît a • literaturii științifice' sau beletristice, cu; o efi- . ciență deosebită în pregătirea’spiritului publici Difuzarea valorilor culturii șiideolo- -; giei? naționale-spre structurile sociale' de jos ș-a realizat,.'în- primul rînd, prin in- termedi.ul . gazetelor, calendarelor, ă literaturii’.de colportaj. Prof; Marica oferă în ' studiul de față’’un model de'cercetare -a .acestui gen de■ publicații dintr-o perspec- . țiyă' globală, a întregii literaturi care se ciiprihde' în -calendar,- perspectivă- compusă, însă-din analizele, detaliilbr aspectelor: literare, de la-stabilirea autorului, mode- lului său izvorului străin pînă la analiză literară, descifrarea. influențelor ideolo- gice. - Concluziile furnizate sînt mai apropiate? de ceea ce. a fost în realitate calen-,. -. darul. Metodologia- de; lucru, .elâborață de prof. Marica, în cadrul preocupărilor de investigare din ..perspectivă sociologică 'a fenomenului cultural românesc; asemănă- toare celei propuse; de istoriografia franceză contemporană, rămîne un model pentru . apropierea dej fenomenul cultural, anunțată.' de altfel ' încă din studiul introductiv la Indicelebibliografic al' Foii'. Studiul'în "discuție; conține sugestii fertile .pentru . ’ - viitoarea -abordare a acestui gen de scrieri — calendarele șâ literatura' de .calen-- dar, decisivă în înțelegerea' procesului ■ de difuzare și receptare, .a ideologier- națior ■ . . năle în categoriile-mai, largi, .de'cititori; ■ -f -. De.-un interes aparte'se bucură .Bariț academicianul în studiul George Barițiu, . .protagonist al Academiei Române, o prima evaluare a contribuției barițiene lă înal- , .’-tul'for. științific al tuturor . românilor. Ne; întîmpină aceeași, perspectivă. globală, .-'■ ' o" viziune de ansamblu -asupra; participării' lui în diverse ipostaze la activitatea cul- turală și științifică, lă transmiterea mesajului' ei. înspre, românii, aflați sub' domi- . . " nații străine. Sînt precizate domeniile' în care, ș-jâ manifestat spiritul „bărițiân, ini-: • țiativele acestuia în cadrul; Academiei, -comunicările , prezentate, propaganda - făcută : acesteia' la românii .de. peste-munți? O bibliografie a' comunicărilor" lui ■ Barițiu în..' - cadrul Academiei completează'fericit cercetarea .unui capitol important al activită- - țîr cărturarului ardelean. -?. I-' . ' ■ ; - O contribuție .deosebiță-^la-viitoarea monografie-Bariț rămîne .studiul 1 George Barițiu și literatura, b altă' fațetă a cărturarului. Nu esțe vorba despre scriitorul.- Bariț,' cît despre atitudinea acestuia față de;-literatură; activitatea' lui de' îndrumă?, ?-■ tor .și animator cultural, care a-creat o atmosferă-favorabilă literaturii' în Țran- . ■> . silvaniă. Comparând meritele. șale cu cele ale. lui Heliade și Bălcescu, Asachi ■ sau ' -Kogălniceanu în principate,'profesorul Marica.'stabilește liniile de convergență,-ale literaturii-ardelene cu fenomenul' literar ;din principate, .căile- de integrare dar și , coordonatele specifice ale mișcării literare .românești din monarhie',' în contextul dezvoltării mișcării culturale și a priorităților ideologiei naționale.. Studiul în cauză, amplu document și de întindere, mai mare, stabilește și-explică evoluția:-concepției în. materie de literatură a lui. Barițiu, etapele'în care s-â manifestat atitudinea lui . față de -fenomenul • literar'.-și modul concret jțum s-a materializat aceasta -în diferi- ; ■ tele epoci. Stabilind contribuțiile barițiene în diferitele domenii, studiul are valențe - deosebite în materie .de comparatism, descifrând influențele europene din activita- ; . tea literară a lui Barițiu; modelele , și’sursele care l-au inspirat. " , Recenzii'. - Note bibliografice. 501 ‘ Inedita din preocupările‘ lui Bafițiii.-arămas activitatea de. bibliograf și biblio- " ■/, log, restituită-, pentru .prima oară într-un: studiu, sinteză idei.prof.'..Marica. în- volumul pe câre-1 .prezentăm. -în-activitatea sa,de/animator cultural, ide îndrumător al miș - ' ' cării- culturale;.. prin intermediul .foilor - sau'-al .altor publicații. 'periodice, ' aspectele bibliografice - și bibliologice'au p -semnificație aparte pentru definirea 'gustului gu-- blic,-a direcțiilor'posibile, ale manifestării îh pl^țculturâl,--fiihd,.ună din celedihai, eficiente căi de dirijare, â . evoluției literaturii;. și". de formare, a-'-.unei ' opinii literare '■ * lă românii; transilvăneni; "Selecția .operată?de /Bârițiu, prezentarea 'analitică-'a; titlu- ? /-'.' rilor. bibliqgrăfiate âu sporit în-conținut'-opera : de/îndrum de formare ' ' . a gustului-și a spiritului'public. . ;./ ■ .. ./ /„, . ,* „■/./;' '■ . Interesant?este, studiul Preocupări ^filozofice, .psihologice .,și sociologice la - ■ Barițiu, domenii în:/care" cărturarul/ român -a- avut.'numeroase (inițiative prioritare, / . deschizînd: o problematică' sau 6,-direcție pe care .se va?călătbri„..în perioada urmă- ' -• toăre. .. . .'A- ' ’/ /'/^; ’ ' ,- ' / < ■ ■’f-, ' Este prețios nu numai .pentrud-ațeste. priorități în- manifestările • genurilor res- pective, cît mai ales/pentfucaracterul'lor' 'reprezentativ, pentru faptul că indică, .im-. .nivel, o .stare în domeniile respective .din -Transilvania.' Investigația, menționată îi , permite autorului uh. excurs- în problematica filâzbfică, sociologică sau. psihologică' ' .. '■ transilvăneană,/în care sînt- precizate- modeleleTși sursele, semnificația lor în ?con- " ■ - textul general'ideologic, implicațiile social-poiitice?practice ș.a.m.d. Ea oferă prof. /"; -Marica considerații de' ordin măi .generai"asupra’-evoiuți'ei-culturale românești-de la- ■ - -lumini spre' romantism, cdnținutul: acestei .direcții/la românii 'diri Transilvania, ele- / * mentiele de continuitate-cil epoca/anterioară,.îm,-fenomenul; euro7 ' ■' pean șia. / tA?.--/. .//..■./■/■'- ... ■ ; '/ ‘ Ultimul; studiu al volumului',,Notele,-de călătorie, ale lui' G: Barițiu,'adunate cii / / o remarcabilă stăruință de prof-.; Marica oferă' imaginea, călător ului "epocii rdmaritice -\ . ■' / (remarcăm că."sînt valorificate-. toate hotele de călătorie), cu-semnificații numeroase ■ ' '* pentru evoluția genului (literar; -pentru-, concepțiile lui Bariț-în diferite doniehii, pen-.-- ‘ tru perspectiva nouă.,care. o aduce în concepția despreț lume ai. intelectualității‘. ro- ; - mânesti. ardelene. ‘: ■/ •' / " .Revenind asupra actualității /volumului;. în'idemersurile istoriografiei noastre. contemporane,' subliniem .încă o dată ^necesitatea'-unor, astfel,de întreprinderi pen- -. tru reconstituirea'fenomenului- culțural -și ideologic/transilvănean.; -imperios • necesar - /pentru-.cunoașterea-'iriâi îndeaproape'â, evoluției- vieții inaționâle românești,-din. se- . colul XIX, -pentru-; înțelegerea fmartțbxăctă a devenirii' naționale 'spre actul-...final ' ■ - 1 de la 1918. - /-ț;•' ; '■ . NICOLAE BOCȘAN .. .ROVMANIAN HlSTORY (1848—1918), ESSAY^S FROM THE 'FIRST DUicH■ ROUMANIAN COLLOQUION. OF f 'HISTORIANȘ ■ — Vtrecht 1977,. editor;-4,. P. - Goudoever, Wolțers-Noordhoff. Groningeri, 1979, 159 p. .- . ■ ■ '. ' ’ Cel dinții; colocviu -de Istorie româno-olandez a'avut. loc.Ma .Utrecht în" 30;.șep-ț';,; ■. tembrie. — -1 octombrie . 1977-, prin efortul ■ catedrei’de,-istorie -est-europeahă. a ' tini- ~ versității din Utrecliț/ .conjugat cu-cel al‘facultăților de;istorie-ale universităților . din: București, Cluj-Napoca, .și Iași; . 0 asemenea premieră științifică și culturală, - cu .. .' ■ . .aspirații , de-.continuitate,. a .suscitat-un'-.deosebit., ințerăs, .răsplătit . prin conținutul și . -rigoarea științifică a comunicărilor -prezentate'. C^'.'urinșre, .sub, auspiciile Institu-' ' ..tulul;de istorie 'al Universității din'Utrecht'și prin' strădania/directă a editorului, ' A, P. 'van GoudbeYerj-'ăVfosț alcătuit, în/condiții/grafice excelente, volumul-.de'față,-- '. ■ / ce reunește șapte studii, ale. istoricilor plandezi,și”români referitoare, cu precădere, '. la epoca 1848^-1918/șiț'la-/evoluția; societății românești îh acest/răstimp și.. îh: acord/ . cu-o Europă-frărnintată de ritniuri politice tot mai alerte. '. Al. Zub)^Universitatea din Iași) analizează sensurile' Conceptului de libertate • în țimpul- renașterii^ naționale; românești, -accentuînd -:sincrpnismul .cu' evoluția; pro- ; a02 ■ - ;' ' Recenzii.; Note'bibliografice , blemei-ianaioage pe plani .european și îmbogățirea gradUală a conținutului ,' noțiunii de. libertate :-în timpul .marilor, momente Jale istoriei secolului XIX: .1821, 1848, 1859/ Ideea?de .libertate, într-un' secol scopleșit-de, .național; apare-în -chip firesc armoni- •zată și.-corelată/cu rpsturile.j .concrete..ale ; unirii, și'.independenței , țărilor' române și apoi României.'/ ■/ •/ \ . ■ v*/.' ‘ - ■ *. • ■ Z. R..patricii /Universitatea 'din Utrecht) se ocupă de o temă și .de-o perioadă . mai’.circumscrise: Bismarcli'și ' România.'r Anii turbulenței 1866—1868, 'surprinzînd . ' turnură "raporturilor' politice externe- românești prin” ingerințele" Prusiei, imediat după-venirea lâ București' a • dinastiei străine. Autorul definește. inițial'--cadrul euro- pean și politica de echilibru în care Prusia» mai ales-după'1866,. începe-să'aibă un . ■ ■ cuvinț, greu de spus.. Sînt 'surprinse . -interesele ‘ prusiene în problema orientală ca- . și reversul-. imixtiunilor • acestui' stat' pentru ■ raporturile României cu- unele state' • balcanice.-Este argumentată,,opinia (care corectează , și. tin clișeu) că Bismarck-a , impus o nouă’ orientare politică României: (prințului Carol) înainte' de noiembrie ■ 1868 și? nu cai urmare, a unui mesaj, secret . primit -de- la contele Andrassy, ministrul afacerilor' externe, -al Auștro,-Uhgariei, ci datorită -unor-'.'convingeri- -formate prin mijloace,mai directe.. ./.v .: .. .'în-final. autorul explică o. anume atitudine rezervată și chiar, ostilă: a Iui,Bis-' marck față de România și/prin greșelile săvîrșite. de cancelarul german în raport ' . cu.statul român și interesele.sale.încă în-1868. • ■ '-.Organizatorii.colocviului?aii considerat, pe bună' dreptate, .oportun să prezinte pentru, specialiștii'și publicul/românesc-interesat .unele- aspecte* ale politicii' externe ? olandeze în veâcul-.XIX și eventualele-interferențe cu politica României, ori cu zona sud-esț europeană.--în acest-' spirit s-a înscris comunicarea Fundalul și. tendințele 'politicii-, externe^a Olandei în’sec: ăl ^IX-lea. alcătuită de I.’ Gi. Boogman (Univer- - sitatea din Utfebht)... Autorul, apreciază că, -sub semnul .rezervei • și neutralității, - de- pășind unele pretenții'neyiabile ,de-protagonist pe primă scenă-'politică europeană, • Olanda,,a'urmării imai- ales Interesele șale comerciale,-fără o "atracție, deosebită pen- ' ' tru"Europa-de iest, mult prea depărtată și confruntată, cu-rivalitățile,-adesea război- : ■■■ nice, ale marilor puteri. - ' ' - ” " ,în studiul. Război și-semnificație..România în 1877, Sorin Alexandrescu (Uni- .verșitatea :din Amsterdam) -urmărește-ecoul evenimentelor'.,de la sudul Dunării, în conștiința colectivă românească, utilizînd un noii'.concept din domeniul’ sociologiei culturii, anume' acela ..de. discurs social cultural înțeles ;câ /evaluarea- unui eveni- mentînțr-ro comunitate' datăDupăi relevarea.implicațiilor/culturale, .militare, poli- tice în veacurile XVII—XIX ale conceptului de independență,-autorul evidențiază (și pe. baza, unui țabel sinoptic) evaluările, pozitive, neutre, și negative ale evehi-. mentelor' din 1877 ;lâ nivelul ; unor grupuri socioculturale diferite și în raporțcuvi- ziunea oficială.- './;. - >••■-.-/ l ... ./■'•■ ' '. ■ --. ’ . Tot independența-României,', de astă, dată din unghiul situației internaționale,. ■'. l-a preocupat *și' pei Wi. H. Roobbl (Universitatea, din Amsterdam)' în comunicarea . România șl Marile .Puteri în 1876^-1877.-Autorul aduce ,în ■ atenție unele probleme nerezolvațe ‘ și controversate': cum-, ar fi motivele' interne” și externe care "au defer- • ’ '. minat România-să încheie acordul cu Rusia în ajunul războiului,.-.atitudinea marilor - -. puteri,, mai ales â,Germaniei', : față, de România, implicațiile unor.'controverse teri- ■ -- țbriale etc'. ■. p ' '■ . • .Profesorul Pompiliu -Teodor' (Universitatea din Cluj-Napoca), aduce, între al- tele, în ațenție impactul. independenței' asupra unității' naționale,, atunci cînd se , oprește ,1a Criza, balcanică și viață politică din Transilvania, Autprul demonstrează că evenimentele din Balcani, dintre anii 1875 și 1879' au fost receptâțe în Transil-' .’ vani-a, în mod specific, de elita politică și instituțională, • dar și de d parte a popu- ■ lației de rînd. -Este surprinsă /noua orientare imprimată -luptei naționale românești. • ” din. Transilvania ’ după obținerea independenței. României/orientară ce însemna p " - . direcționare mai precisă și măi- viguroasă spre ' făurirea' statului* național român -.'unitar.- ' • ' -' ■' •- < ', • ‘ : ’ . ' / . ■ în sfîrșit ' , ’ ■ ' < '< Așa cum îl prezența ăcăd. Ștefan Pascu ■•&';,iCuvîrit: îriainte", volumul;1 de' mai șus nu este''o culegere de studii,, „ci un capitol închegat1 din istoria'națiunii r române transilvane", ■ fiecare.?din studiile'; publicate constituind -aspecte, sau momente ale , . ■ aceleiași’. mari probleme, confruntarea dintre,'o;‘concepție; o idee anacronică, peri-' ■ mată,.ide stat, invalidată, șir compromisă de’; evoluția'istorică, universală,'de-ddeile ■ ' politică,', juridice, sociale, maționâle-șau- culturale’.ale .-veacului -XIX și ideea nâțior hală,1 democrată,-'progresistă, conceptualizată' în-principiul naționalităților,. devenit platforma mișcărilor politice’.și naționale în centrul'și- siid-estul Europei;''Șe cphr : fruntau. ideea de 'imperiu multinațional-cu-cea’;de. stat național,' ce . tindea/să; cu- - prindă în granițele sale toți conaționalii, se confruntau-.două, concepții despre stat, una - întemeiată pe . conceptulde'jnâțiune "■politică, cu;. numeroase;.reminiscențe din. concepția' feudală, cealaltă ' pe. conceptul) modern, democratic, întemeiat, pe „etnic; Expresia aciestbr contradicții1'.dintre aristocrația dominantă ..’și sistemul politic ' al,'dualismului și ..'mișcările naționale' ale popbareldr Cuprinse în granițele: imperiu- . lui ..multinațional,.'materializate îir toate planurile vieții-.sociale, d constituie’ ampla -.Ț rezistență ' și. mișcare ’ centrifugală care ’â. săpat' temeliile, .'construcției artificiale.' și hibride,, sfîrșind .prin,.a"se "destrăma.'ide la sine șub,.loviturile ‘forțelor interrie’-ȘL.ale , înfrîngerildr ’ din primul' război, mondial? înVaceasță mișcare, generală apopoareldr- împotriva- structurilor și. instituțiilor’ dualismului, ‘împotrivă; ideologiei și practicii . sale politice, mișcarea românească ; s^’-'încadrat .formelor ..generale de luptă -și re- ' zistență, evidențiind'. însă: și-.forme specifice';,'cauzate, de’ particularitățile evoluției' . șale.; istorice, de .-stadiul- dezvoltării'- ecoriomicp-sbciale',; de' nivelul cultural ’și. politic- • ' al. maselor,, de existență sau nonexișțența unor' instituții’ politice, culturale, biserh . ■ cești’etc;'/ < ■ vi'î.'.-.' ' . ?’ ■ ■' ’ ^ 'J1' .......Studiul, sinteză;, al acad.- Ștefan Pașcu, Romanț habșburgică âm-; . potriva dualismului, . tratează.' problematica;; generală. și particulară a ■ mișcării*;, ha-', .' ționaie .'românești, constituirea : acesteia„într-o' forță ..socială:’ și politică capabilă să ’ .. se. pronunțe spre șfîrșitul secolului nostru și 'încep utul.celui' următor asupra exis-.' tentei ■ monarhiei-,. Studiul' consacră "atenția problemelor ■■ specifice- ale,' mișcării ■ poli- tice, a românilor, laicizarea mișcării,; procesul de organizare națională,-în sensul de .. -504.' . Recenzii. Note bibliografice- instituționâlizare pe bâze naționale, în‘ spiritul principiului naționalităților,-; în pla- nul ‘cultural -Și, în 'final; politic,- prin constituirea partidelor naționale românești- și' ', apoi a partidului unic al tuturor, românilor din monarhia’ 'dualistă; .‘moment decisiv / în procesul-de intensificare, .a . acțiunilor politice,,de sporire a ponderii■,.probleniei'■',' românești atît- îrU viața 'politică'internă din.imperiu, cît și în rîndul .opiniei publică și politice europene,-, ilustrat”. în mod-strălucit’• de momentul Memorandului. Studiul sinteză’ al acad. - Ștefan Pascuțenunță ■ astfel ■ problemele -și- momentele ' acestei con- ?■ ■ fruritări,-temeiurile ei 'ideologice,; cadrul econpmico-spciâl-și politie mai larg în care'-' >' se plasează, introdueînd;' cititorul în problematica specifică a luptei românilor îm- potriva dualismului/ ■ . . Un aspect--interesant. în' problematica de -ansamblu a luptei..românești l-a 'con- stituit tactica - politică..utilizată,, apelul -la diferite ..forme; de rezistență sau acțiune, de care puteau, dispune, în cadrul , sistemului politic din Ăustror-Ungaria, ilustrat de Cornelia Bodea și I. Kpvăcs în -Românii. din monarhia. habsburgică și compromisul ' din 1867.. Evaluînd aceste forme, de luptă -r-- parlamentară, .petiționară',, campanii 'de presă, solidarizarea românilor din- străinătate și a opiniei publice; sau politice, euro- pene, solidarizarea cu lupta celorlalte, națiuni, -mișcările de masă ^-cercetarea dă o imagine a . dimensiunilor' și complexității mișcării, românești, ă'resurselor ample ■ . pe care le^a' avut, și care au sfîrșit în ‘ ultimii • ani ai‘ secolului într-o' amplă miș- care de masă,..care exprima nivelul, conștiinței colective și.’ angajarea unanimă a ■ întregii națiuni- la salvgardarea ființei' naționale, explicînd și ’ făcînd astfel ■ inteli- . ’ gibil procesul revoluționar din toamna anUlui-, 1918, ale cărui ■ premise și. rădăcini •' trebuie localizate , în manif estările din secolul /XIX. ■ ■ ■ ; ■ Una din cele-mai. realizate.'contribuții, sub , raportul, informației, concepției și ', ’ metodei, aparține .lui Ș,..Retegăn, Eforturi și realizări politice -ale . românilor din ’’ Transilvania în anii premergători' dualismului. Cercetarea în discuție modifică pers- ’ ’ pectiva. elitiștă a mișcării naționale, dezyăîuindu-i bâza de masă, ramificațiile în structurile sociale de’jos'ale. populației românești transilvănene, ■ îh organismele lo- cale, unde participarea factorului popular â’fpșt mai consistentă; îhcă de la începutul' epocii' liberale: /Teza, fundamentală a autorului se referă lâ amploarea și prdfun-'’ \ • zimea acțiunii politice românești/?definită ■ că . un proces, politic ;masiv și' dinamic,..? » . care se dezvoltăpe .verticală;' cu tendința de a-și lărgi baza socială, cuprinzîhd și , ' lumea sațului. . Teza este, suficient argumentată,' autorul făcînd o distincție între- ex- . presta populară .a mișcării''și modelul ei. burghez, .fără a elimina-interferențele' care '„ apar. între' cele ■ două .componente, cauzate de ,un proces de. conștientizare a coordo-, natelor ideologice ’și .obiectivelor, programatice' la-nivelul comunităților sătești.' Fe- nomenul este ilustrat de mișcarea satelor, a unor,, cercuri întregi în. anii 1860—1861; care declară limba română car limbă oficială, adoptă hdtărîrile .conferinței naționale ■ din 1861, sărbătoresc 3/15 măi-sau își construiesc aparatul de conducere propriu după criterii-naționale."(juzi, notari/jurați). ,11. ilușțrează, de asemenea, mișcarea petițio- - ’■ nară;' memoriile, protestele, delegațiile pornite, din, toate colțurile Transilvaniei că- tre împărat, guberniu, cancelarie,'campania electorală din 1863. Comunicarea'între elita conducătoare; și factorul .'masă se realizează' pe canalele obișnuite — presa,-elita : ’. conducătoare a ‘satelor '(învățători, preoți, notari),, societăți" și. asociații naționale. ' ■. Contextul politic' intern și internațional favorizează; manifestarea mișcării româ- nești ,ca uri factor deosebit în' sistemul-politic din-monarhia dualistă. ‘O componentă ■ importantă ■ în mișcarea -națională b formează-mișcarea țărănească, epoca fiind stră- bătută de numeroase răzvrătiri'țărănești, încurajate; de .atirioșfera/politică generală; . . ’ de lucrările dietei. Ponderea .problematicii sociale în sistemul" de priorități al epocii • ' • a-dat greutate și consistență programului național.- O observație, utilă și interesantă , ; ,. o' constituie progresul .cultUrâl ,‘al -populației-românești, ce explică -atmosferă de • . . efervescență politică și adeziunea unor pături‘ sociale mai largi lă mișcare. în noul . regim (Cel liberal), “există mai-'multă. • libertate, de mișcare pentru-, români pe plan ’ - ’ cultural, sporește baza materială^ a așezămintelor culturale:-. ’ ?■ : : . ’Una‘ din-cele mai complexe'-?și/interesante forme' de' rezistență și acțiune poli- : tică la români s-a desfășurat în organele -politicp-administrătive -locale,', un cadru . ’’ ■ nou-de manifestare remarcă autorul, cauzat de “transferul puterii-de la -autoritățile • .absolutiste la cele comitaterise',-scaunele sau districtuale-în -care .ponderea covîr7 -Recenzii.'Note bibliografice ' 505 șitoare .b avea .nobilimea maghiară? în-'aceste -organisme.efortul .elitei este susținut de masa țărănească, ca în-comitatul,'Alba de. Joș,'districtul Făgăraș. •;. ’■ \ .. . .. . ‘Aceeași imagine/ă.cbhrto cu masa? țărănească proferă și campania • - electorală pentru dieta-ide la.Sibiu, uir prilej- excelent de activizate a țărănimii, 'din ' care va rezulta o mișcare de'proporții desfășurată"la.toate nivelele structurilor so- ciale... Fără experiență electorală' și .' fără 'organismele politice naționale, românii ' vor. folosi;'cu eficiență', orgahizărea-.bisericească,./'singură' pe' care- o- aveau; pentru - antrenarea unei mase cit mai'largi sub lozincile mișcării. ’ ' 1 • "■Unul dintre-studiile'interesante'prin ideile pe'care le susține este,datorat"lui D. Siiciu, Acțiuni politică românești. împotriva suprimării autonomiei Transilvaniei . • între'1848 și 1868,-consacrat unui- dezideraț'fund'amentarar'pfogrâmul’ui'național, sus- . -ținut.cu consecvență'de la 1848 la- instaurarea sistemului dualist.. Adeziunea unanimă â .mișcării 'politice . românești din monarhie la restaurarea autonomiei Transilvaniei, • inclusiv, "a românilor 'din- afară Principatului, propriu-zis,;. demonstrează implicațiile . ' • deosebite ale..acestei chestiuni-în politica? de-ansamblu din Ungaria, confruntarea ideologică; a celor două.'teorii-și concepții despre; stat, valoarea simbolică și prbgra- maticăa problemei autonomiei. Regăsirid-o ,-îri toate-'actele fundamentale românești ■ de la revoluția pașoptistă, pînă .la. dualism, autorul enunță premisele' ideologice și ■ . > programatice, .ale', programului .âhtidualisț,' sintetizat-în 1869,.-în actele .cu valoare ■ ■ programatică .ale conferințelor ■ naționale.- Important/este că susținerea dezideratului . • înca-uză nu/se maUface numai în baza., dreptului, istoric, ci, în -primul fîhd, pe-te- , meiul principiului naționalităților \ care are o audiență-- deosebită în cercurile opiniei " democratice europerie, fiind .una -din căile cafe.au favorizat solidarizarea. acesței ' ’ .opinii cu'-problema; românească,'ca .urmare ă-concordanței de idei și concepții'.între, - ‘ mișcarea românească.și curentul de/idei european! ’ / ■ ,-'.U • . Rămîn discutabile însă unele'1 aserțiuni susținute de' autor, potrivit . cărora la ' ■ 1848 ’ „s-a instituit' pentru prima , dată" dualismul âustro-ungar sub forma sa /moder- • ■ ' nă“, .insuficient-ărgumentătă și susținută,'.în. planul-instituțional. '.Alianță ’politică '■/ între aristocrația maghiară și'saustriacă nu a ajuns-acum,la nivelul unei organizări ' * statale, ,a unui sistem politic' instituționalizat. ’ Q/ăituație-.identică există și în. se7 . colul XVtlI,, dar nu putem conchide existehța. 'dualișmului din .-epoca Măriei. Tereză. ? De asemenea, este, insuficient' argumentată .ideeai constituirii unui- stat național,.au- ' ? . tdnom.de 3,5. milioane locuitori în “cadrul monarhiei, pe care autorul o apreciază. • ca un' obiectiv- al programului maximal din 1849—1850;. continuat în anii 1860— . 1861./Programul românesc din această perioadă viza constituirea-.unui" corp'-politic •. ; național ăl- românilor din monarhie,' 6, entitate națională. în cadrul acesteia,. fără - a vorbi despre un stat național autonom; Condițiile politice făceau imposibilă o atare . idee. Important este 'însă triumful/principiului naționalităților în programul poli- •' tic,-care .vizează conservarea ăi dezvoltarea - individualității naționale româneștii con- .. cretizată în- teritoriu. național, ..-instituții. politide, limbă,. .instituții ■ .economice,, cui tu- . - ■ . rale sau bisericești.-Este; .fără îndoială; îh. concepția oamenilor politici ai timpului o' etapă de.' tranziție. spre unirea cu'statul național românesc, dar nu poate fi vorba despre un' stat națibnăi autonom în cadrul imperiului austriacă • . ' ' . Este prețioasă, însă,, ideea; . potrivit căreia ..într-o Europă dominată' de. eferves- .-' cența constituirii statelor naționale ' singurul Raliat pentru reconstituirea, conceptu- . , lui învechit-feudal ăl' Ungariei jmari istorice’era Austria, „una/ care .de'cînd' e a ? părtinit elementul aristocratic11.. ■' • .’ ; . . , G. Cipăianu îri Atitudinea antiduâlistă a ziarului -Albina și măsurile represive 'ale autorităților austro-ungare și Gelu .Neamțu în' Procesele de ' presă ale .ziarului - ,-,Federâțiuneă“ (1868—187,0) dezbat una din marile probleme ale mișcării naționale românești, susținerea prin intermediul presei ă programului antidualist - și acțiunile ■ represive'; ale autorităților împotriva presei,’ â libertății- cuvînțului. Ideologia . zia- relor-.românești, era -fixată' consecvent pe . principiul-naționalităților și. obiectivele■■ ' programului’ pașoptist, dezvbltînd în mijlocul populației românești idei democratice, republicane,' concepția unității-culturale a întregii națiuni române,,'.a solidarității general-, românești, ' dorința' de integrare în comunitatea ..europeană; pentru; a con-.- tribui- lă progresul ■ civilizației universale. Ofensivă îndreptată împotriva presei ro- . 506 ' Recenzii. Note bibliografice . mânești, de”o remarcabilă ținută. și. atitudine politică, consecvent antidualistă, crea- ție a aceluiași an 1848, reprezintă numai o parte ă'unui întreg cortegiu de măsuri. .. luate de autoritățile dualiste-.împotriva, mișcării naționale,-Solidarizarea românilor' -în timpul proceselor de'presă-.cu ziarele, sau redactorii acuzați 'au făcut'din- aceste < ■ momente acțiuni de. răsunet împotriva dualismului; le-au transformat' în țot atîtea - prilejuri: de .denunțare a- realităților politice-.care țineau' în inferioritate celelalte • națiuni -’din- cadrul statului- dualist.-,Presa;a' fost-unul, din cele mai importanțe ca-, .’’ \ riale' de influențare a populației românești, de coordonare a - acțiunilor politice,'ceea--' - ' ce explică numărul mare de.acțiuni represive îndreptate împotriva,ei. ' . .. < ■Este ceea ce ilustrează , cu, convingere,-și un important spor documentar cei " ’ doi autori, femârcînd și. contribuțiile-prețioase, aduse de G, Cipăianu. la definirea :'■-•■ ideologiei Albinei, ziar de ținută europeană. în ideile și.programul care l-a urmărit. , . ■ Memorăndul.-din 1892 și semnificația. lui -politică de. Nicolae Cordoș; face un : scurt istoric al fazelor pe care le-a .parcurs elaborarea 'actului, înaintarea lui și pro-' ■ ’■ cesul intențat'mișcării memorandiste, oprind‘u-se în final la ideologia • acestuia șif rolul pe care 1-â avut în evoluția generală â mișcării naționale, ca încununare a ac- . ' țiunilor antidualiste din secolul, al XlX-lea; ■ încheierea1unei etape în . mișcarea : ro- ’, 'mâneașcă și-^deschiderea’uneț ;âite -perspective pentru lupta politică, «într-uri-- con- text intern • și internațional nou, care vizează un spirit ofensiv, 6.’tendință'.centri-.’■ fugă în cadrul sistemului politic, dualist,' pregătind spiritul, public pentru-realizarea • unirii; depline;. .■ ’i, 1 r-’■ ”. • < . ’ - O observație; credem că se impune în-ce priveșterideologia . Memorandului, un ■ act precumpănitor'politic, așa'..ciim sublinia autorul, .care nu se mai întemeiază pe dreptul istoric, •chiar dacă ’ îl invocă în conținutul' său. ’ Argumentele fundamentalei ■’. • . sînt cele politice și juridice, actul fiind conceput - pe baza principiului maționalită- ;. ților,. .în 'accepțiunea complexă-'.a• acestuia! Referință da dreptul, .istoric-are -în ve- dere evoluția’ problemei naționale,' istoria este numai un•. cadru în- cafe ■ s-a . afirmat ■dreptul, românilor, lâ-viață,-.'națională,.-lai conservarea, individualității’lor. Actul-în' sine1 nu revendică ’chestiuni.țpolitice • sau naționale;’așa .cum a făcut mișcarea peti- ' ționară de' la Supplex pină la dualism, ci denunță- o sțare de fapt .în contradicție.. . cu principiile’democrației, ale dreptului '.naționalităților la; viață-proprie\și stat-na-- • țibhâl, definite, și impuse de. gîridirea. politică' europeană. Dreptul istoric este, aban- ■ donat-încă de, la 1848- de gîndirea politică românească, pentru a se face apoi pași , importanți sprelp apropiere-de conceptul modern,' burghez ;'de. națiune prin. Babeș, '’ ■ .Mocioni, A. G.'P.opovici ș.a. Mișcarea; își propune ă, cîștiga 'opinia . democrată .euro- peană pentru,-.cauză .românească,- motiv, pentru care se adresează, acesteia într-un, limbaj' și . concepție identice sau cel puțin asemănătoare acesteia, 'Or, .această cori-• . cepție- se întemeiază.pe-principiul naționalităților. • • / '.. V ’ ■’ '' ? " Această, 'chestiune a conjugării eforturilor depuse pe plan intern de mișcarea națională cu politica: europeană, ■ !cu acțiunile opiniei, europene,.--formează obiectul studiului’ lui’ .Șerban Pdiverejân,.Âctivitatea..'șecției.dinPdrisăLigii'culturaie.în perioada .m'emofandisțăi Urmărind coordonarea acțiunii politice românești cu.fac- .'- torii’de decizie.-din România, angajați ,țot;mai’mult în susținerea chestiunii românești— ’ . , . din monarhie,. îritr-uri context internațional-' nou, autorul urmărește. acțiunile Ligii ” culturale- în ', exteribr’—îri 'particular, activitatea’ secției din Paris ă . Ligii, care a modificat substanțial atitudinea opiniei politice și publice'franceze, față de chestiu- nea românească, contribuind la solidarizarea^acesteia.-cu lupta.politică a națiunilor.? \ ■ din monarhie,.-cu justețea.-cauzei' lor, ’ Autorul analizează 'căile de influențare'',â opiniei franceze, acțiunile desfășurate în jur uf ’ Memoriului' și Replicii studenților ■ 'români, organizarea..și .mijloacele de. care :dispune- secția din Paris, încheind cu- -sprijinul-.oferit,-'de opinia franceză -Memorandului și celor acuzați pentru : pârtiei- - . parea la mișcarea memprăndistă. înscriiridu-se un-categoria lucrărilor ,de istoria ' Opiniei’ cercetarea, în1 discuție reconstituie, cu un apreciabil aport,■ imaginea diferi- ■ . telor categorii care compun, opinia’ , franceză, . angajată;.în susținerea problemei ' • românești. - ' 7 ‘V.. ■ I . Recenzii. Note bibliografice ’. 507 Unitar prin -problematica' abordată,’ volumul istoricilor1 clujeni . împlinește un gol resimțit. în. istoriografia-: noastră, care, aduce -în discuție o problematică1 veche cu un material documentar suplimentar, cu o..viziune-de ansamblu, a .'istoriei epocii; ' beneficiind,'și-de cele mai.hoi.cercetări'în problemăr;.- ■' . ; ■ ț,'. '-<<• Aț . ' 'NICOLAE BOCȘAN . .CONSILIUL NAȚIONAL. ROMÂN DIN BLAJ (NOIEMBRIE 1918—IANUARIE 1919). • ■PROTOCOALE/ȘL ACȚE,--voi. l.țEdiție îngrijită; studiu introductiv,-indici și. glosar . ' de Viorica Lascu și Marcel Știrban. Cluj-Napoca, 1978, 227 .p.-; • , Istoriografia noastră contemporană a .făcut, .‘în decurs de uri deceniu, un pro- ’ . r greș însemnat în investigarea'-.evenimentelor toamnei’ anului. 1918,- încununate- de istoricul act'■ al 'desăvîrșirii unității .statale- românești. Prin numeroase -studii răs- pîndite. în -reviste, ' recent ; și prin- Volurnul ■ pe-,care-l prezentăm,. cercetarea se coboară de. la .nivelul, factorilor de conducere rai -. mișcării, românești’ șpre. structurile ei de jos,- ■ investigîrtd ' dimensiunii e:; ei de: masă,-'organismele politice care au-.dat caracterul de revoluție . procesului . din’ toamna anului1918. .-Reconstituirea acti- vității .consiliilor naționale comitaterise, în cazul de față al Blajului,, reprezentativ • ’ credem ..pentru, „acest tip ’• de organisme’ pplitico’-administratiye, -este de 'natură să ’ ; evalueze- măi exact ponderea factorului popular în. -manifestările politico-naționale, , .problematica social-politică și' națională a procesului revoluționari burghezp-demo- * crațic diri Transilvania,, forțele, sociale și politice care-îl, compun, modul de’.corriu- . nicare între' conducerea.'centrală și'.-forțele locale, Din , atari rațiuni cunoașterea activității, acestor organisme este esențială pentru înțelegerea evenimentelor, toamnei ca-un proces : revoluționar, parte a revoluției burghezo-democratice, și inițiativele de acset fel'nu pot fi’decît salutare. , A .’ -.. /. / .- ț Lucrările’ de âcest gen, ’ne referim în’-.general pentru caracterul, ei; repre.zen- . -. tativ, aduc, pe. lîngă ’■ plușul de - informație, o imagine de ■ ansamblu asupra unui : fenomen'esențial al, procesului menționat, transferul-de putere politică de la-vechiul ;■ ; regini spre; cel nou, instaurarea și', organizarea, puterii politice a națiunii române,' . ’ atribut esențial al procesului revoluționar.’. Cucerirea-puterii și organizarea politică pe baze naționale -s-a‘. realizat -prin .constituirea..Consiliilor, naționale comitatense- subordonate, Consiliului. Națiopal Român Central ..de, la Arad ;și a celor cercuale ' - sau locale, ,sub îndrumarea. celor comitatense, în. adunări, .publice, cu participarea .. . locuitorilor ■ comunelor. Actele' consiliului ’c’omitătens Blaj',.' ale, cărui atribuții 'depă- ■ șeau-aria comitatului, oglindesc . frecvența acestui .proces politic, constituirea consi- ■' liilof naționale romârie-și a’gărzilor naționale în localitățile diri-, comitatele Alba inferioară și Țîrriava mică. Detaliile înregistrate.- îri așa zisa „cronică - a revoluției“- cii’privire lă ' acest, proces; .indică starea revoluționară existentă .în Transilvania; ■ . aportul masiv al factorului, popular la cucerirea puterii ■ politice,1 ceea ce conferă • caracterul' -burghezo-deriiocrat-ic procesului, revoluționar; ■ Constituirea- 'consiliilor. ' cercuale sau locale permite o analiză în detaliu a urnii alt fenomen esențial din ' timpul, eyeriiirientelor, concordanța opiniilor, atitudinilor • și pozițiilor elitei-condu- cătoare, la'nivel. central sau local, și'masa comunităților românești, identitatea . de țeluri și -unanimitatea cu care au abordat dezideratul'fundamental al unirii. Con- ' • lucrarea între conducere și masă explică rapiditatea cu care s-a desăvîrșit procesul .- de'-organizare, politică pețbăze.naționale-în Transilvania, ordineatșl disciplina care ■ ” au dominat în lumea• satelor; .expresie a capacității-politice și organizatorice .ă con- • ’ siliilor respective. A fost un argument decisiv în’-,fața Congresului de pace,, o ilus- - trare a'.-capacității maselor de a participa; Ia. rezolvarea,-problemelor cotidiene • cu ’. • - care, erau confruntate Ipcalitățileaprovizionarea ; cu . alimente,-, combustibil, ,.sigu- -’, - ranța vieții și . averii cetățenilor, a căilor de,; comunicație; aprovizionarea cu-materii - prime a întreprinderilor etc:..-. < ,’ . •- ’ .-’ ■: ; " Actele ilustrează ■■ cu amănunte relațiile 'existente "între : Consiliul .Național Român Central și cel comitateris, între Consiliile .coriritătense vecine, colaborarea . 508 ' . . ... Recenzii. Note bibliografice - pentru rezolvarea chestiunilor cardinale,“șau cele legate de organizarea gărzilor. A existat o circulație rapidă și exactă, prin curieri, manifeste, presă, telefon, cores- ■ pondență etc.- între conducerea- centrală și organismele locale, cu respectarea . orga7.■ nizării ierarhice a, sistemului consiliilor naționale și. gărzilor subordonate lor. .Dar, ?' în același timp, la Blaj, ca-și la' Cluj, Sibiu sau în alte părți, consiliile create, prin valoarea elementelor umane, care le compuneau, prin contingentul mai mare, de: 1 oameni capabili să conducă’-ad? avut-6. influență, și arie de acțiune .pe spații mult ■ '- mai mari decît ale comitatului, deșfășurîhd.o activitate? de îndrumare și coordonare' .... a consiliilor locale. ’ '■ • ■ : ”, ■/ . ; " '■ -în același mod s-a desfășurat și procesul'de constituire și organizare a gărzi- • ’ lor naționale locale, subordonate celei;comi'tatense,- care a-evoluat pînă la a deveni, un batalion al Legiunii-de la Alba lulia. înarmarea poporului a avut o semnificație' aparte,. în spiritul caracterului burghezo-democratic al evenimentelor, realizîndu-se ■' prin constituirea gărzilor naționale, compuse în majoritate. din -reprezentanți ai țărănimii..,Gărzile au fost subordonate consiliilor" naționale, în raza cărora activau, . preluînd. așa cum dovedesc’■ actele consiliului blăjean, o serie-de probleme care stăteau în. fața- comunității; Gărzile au contribuit la păstrarea ordinei publice, au asigurat' o atmosferă favorabilă. înfăptuirilor revoluționare Și ' au oferit un'argu- ment/conferinței de pace pentru exercitarea dreptului de liberă exprimare.a popu- lației în această perioadă. -- ■ ' , ■ ■■ . ' Actele Consiliului, blăjean ilustrează-'apoi' și amploarea ■ mișcării" sociale din ? - ■ satele care se.aflau sub conducerea sa, ceea ce a contribuit la radicalizarea spiri- ' tului'public, ă presat asupra elitei conducătoare pentru receptarea dezideratelor ■ economico-sociale și politice ale maselor, .Această componentă a .procesului revo- luționara avut 6 contribuție? importantă la înlăturarea vechilor autorități politice; și’ administrative și instaurarea noilor organisme politico-administrative. Amploarea • mișcării sociale în toamna anului 1918;, pe; fondul revoluției burghezo-democratice, ■ a contribuit la precizarea programului, social al Adunării 'Naționale de' la Alba lulia. Aceeași imagine a participării- masei : la. complexul proces de .transformări . . - politice, de bulversări sociale, o oferă adunările de alegere a delegaților din-aria .• consiliului'Blaj la adunarea națională, prilej de exprimare a-voinței unanime "a. j ’ populației .romăhești -p’entfu . unire, în paralel cu-precizarea dezideratelor economico- ■ sociale sau-democratice, proprii? Eșțe o modalitate specifică, de exprimare . a drep- tului de autodeterminare,? mai. exact a caracterului plebiscitar’‘pe care-1 presupune acest drept, în accepțiunea de ■ plebiscit cotidian pe’ care o definea G. Sofronie. Participarea blăj anilor? la Alba lulia? contribuția lor-la bună 'desfășurare a ■ adunării, relațiile cu. Consiliul Dirigent, sînt: alte chestiuni reliefate cu amănunte în documentele .publicate.' , , . ,' '■ . ' ? . ' Volumul' I. al actelor Consiliului Național Român .din Blaj, editate cu multă ,- . acribie, cu întreg aparatul critic; pe care-1" -presupune o? atare întreprindere,'mar- chează p preocupare'și orientare' nouă. în istoriografia marei uniri, de bun augur, pentru cercetările.viitoare,■ cărora le oferă un model de, concepție și metodă... Este ■ un ;progres incontestabil, o modificare de perspectivă în investigarea acestui moment , . crucial-al istoriei naționale. - 'Z . . ', ' " . . ? ?'■ .?. . NICOLAE BOCȘAN ’ ’■ Aurel .Pantea, CUBA -,REyOLVȚIONÂRA-~-Șr ROMÂNIA. Prefață prof. univ. . - dr. Oamil Mureșan, Cluj-Napoca, Editura Dacia,-1978, 180 pi ■ ; '• ■■ '. ■ Lucrarea-vine să. prezinte, „modelul" unei' .revoluții socialiste, particularitățile ' desfășurării ei în•' condițiile istorice specifice insulei 'cubaneze '■ ca' și circumscrierea în cadrul legităților generale ale socialismului științific. ' ■ ■ ' - Stăpînind bine, deopotrivă' metodele istoricului, sociologului, ' politologului, cunoscînd. prin, contact..'direct societatea, socialistă din Guba> și. cercetînd izvoare • .. de primă mînă, Aurel Pantea " realizează o? excelentă analiză 'a dinamicii revolu-" ? Recenzii.. Note bibliografice -.5Q9. ției cubaneze. Ranke" spunea că -istoricul' are datoria de ă scrie numai ceea ;ce. s-ă - petrecut (wie es eigentlich gewesen), de a proceda numai', la prezentarea -faptelor, pentru a evita orice denaturare și "ambiguitate. în acest spirit, putem și noi .afirma că autorul lucrării ,;Cuba revoluționară. - și • România11 ne dezvăluie'o' .mulțime', de; \ date și fapte' istorice,, dar nu • într-o' înșiruire . cronologică simplistă, ci selectate' > • dintr-un’ fond documentar arhivistic.și publicistic, din Cuba, pentru, a .întreprinde , o analiză, istorică extrem de atentă.-De altfel, grija pentru /rigoare', și. alcătuire,' analitică-a 'discursului' istoric ,se .mențin constante :,.de la prima’și pînă .la ultima pagină a cărții. tC.eea-ce-i conferă iu .numai probitate științifică desăvîrșită, dar' ’ îl ajută și în emiterea unor: judecăți de' valoare deosebit ’de judicioase. Adoptarea acestei maniere de. tratare a’ subiectului propus șe . dovedește . a - fi și’mai -utilă atunci cînd se raportează realizările concrete ale' revoluției socialiste cubaneze la . cuprinsul teoriei generale a socialismului, științific../ ' . .T Cum e .și firesc, autorul ne. face, de la început, cunoștință cu specificul socie- tății cubaneze încă de da cucerirea insulei.de către, spanioli,' prezentîndu-ne. conse- cințele economice,/ sociale, demografice și politice, ale acestui eveniment. Sînt, tot- ., odată, relevate . aspecte ale luptei dintre, stăpînirea spaniolă și populația creolă , pînă în-secolul al XlX-lea cînd, datorită și influenței "ideilor.-revoluției franceză și americană, aceasta se intensifica, și primește semnificații. deosebite. îndeosebi războiul de 10 ani (1868—1878)' al. cubanezilor este descris amănunțit, căci analiza resorturilor acestuia,- modul de defășurăre -și/ efectele- sale vor. imprima' anumite - caracteristici războiului.- de independență din 1895—1898. . , Față de atitudinea S.U.A: în privința războiului. cubanez-de la sfîrșițul seco- lului trecut-.nu există'nici un dubiu;- căci in tențile/nord^americane. se. precizaseră ■ . încă mai înainte și erau clare și prin soarta insulelor Hawaî. Aici, profesorul - Camil ■Mureș'an -intervine cu-o subliniere â necesității de â interpreta nuanțat esența șl spiritul doctrinei Mpnroe, din momentul- elaborării ei . și pînă ’ in ultimii ani ai veacului al XlX-lea.. Considerăm , și noi binevenită această clarificare (p. ■ 7—8)*, ■ deoarece abia la sfîfșitul scrie că' „Revoluția în Cuba :oferea americanilor un pretext pentru un/imperialism, bazat , pb. principii umanitare111,’ numai că- erau'.-.bine cunoscute interesele strategice și comerciale ale S.U.A'., refe- ritoare, la .-insula Cuba, și toate, demersurile pe lîngă Spania, înainte de războiul ■ 1895—1898; pentru, â obține acel teritoriu/Iar în. problema' intrării • S.TJ.A. în război contra Spaniei, Aurel Pantea exprimă ;o poziție categorică prin prisma unei judecăți corecte și convingătoare: „Acțiunea S.U.A. nu are nici fin fel de justificare,- deoa- rece din punct .de vedere- militar trupele spaniole. erau în' pragul în-frîngerii .totale, iar din .punct de vedere politic, • forțele mișcării de eliberare națională din'Cuba erau pregătite pentru a trece la. transformarea, structurilor coloniale din țară , și la organizarea unui regim politic care șă corespundă noii situații- a Cubei." (p. 23). Două linii, străbat întreaga concepție a -lucrării,' cauzali ta tea- și proceșua-liiBatea, pe care Aurel Pantea le-a urmărit și condus cu deosebită rigoare și destoinicie. Această caracteristică-ne apare cu.sporită pregnanță dacă vom analiză 'structura cărții. Dacă în primul, capitol /-„Precursorii11, autorul ne familiarizează mai ales cu . specificul societății , cubaneze-din secolul al XlX-lea, în- cel de-al doilea sînt prezen- tate premisele obiective și subiective ale revoluției socialiste din Cuba, pentru ca . în continuare, să ne fie înfățișate etapele acesteia,.de la revoluția de ' eliberare nâțio- - nală și transformările -burghezo-democrătice. pînă la/faza socialistă.-'/. . .. v '. . Mergînd pe firul analizei de la cauză la - efect, autorul pune în relief conse- cințele • economico-polițice-ale asupririi .coloniale spaniole',în Cuba, ca și cele,-ale .* Trimiterile-din paranteză se fac-la lucrarea lui . Aurel Pantea,' „Cuba/revo- luționară și România", Cluj-Napoca, Ed. „Dacia", 19,79. ■„ ; ■ 1 Apud'Silviu țBrucan, Originile politicii americane București, Ed.: științifică, 1968, p. 32. \ .'- 0^/ '510- : ’ Recenzii?- Note bibliografice ■■ ■ • ■ J penetrării ‘ și -dominării er/de ,către ' S.U.Ă.,' -după ;,Amendamentul -Plătt" (1901). ■. .. Pentru prima jumătate a'.'secolului al XX-lea, pînă la instaurarea dictaturii lui. ' ' Batista, Aurel Pantea realizează- o -pătrundere -analitică, structurală,, în-toate com- . ' -.parțimeritele societății cubaneze —economic; social, politic ,— pentru ca apoi să ,le'... ■ '" ’ . însumeze într-o imagine • de, 'ansamblu;-:ă-, dărei dominantă .este-' persistența unor ' . : acută contradicții ce 'vor duce, în deceniul • șase la o agravare 'și accelerare a conflictelor, -la acumularea-elementelor/generatoare ale situației revoluționare. Iar-. . ■ ■ 'această- sț'are ă' spiritului’ .populației, 'în-.'timpuldictaturii lui ' Batista, ne ' este ’■ .'sugerată'- printr-o descriere -pitorească , și;-sugestivă că lasă cititorului deducerea '■ ; .- .concluziei .care, nu putea fi-decît una-singură: recurgerea- da. lupta /armată împotriva. . .- asupritorilor .'străini și .autohtoni. ■ ' •' ■ . , .- Deși acțiunea deschisă,' armată, contra .dictaturii-Batista s7ă ■declanșat în mai . 1958, începutul revoluției cubaneze'' datează'din ;1 -ianuarie -1959, odată ,cu greva' -. politică din. Havana: .Că pornirea revoluției. cubaneze n-a fost o întîmplare acei- ’ 1 -. dentală'poate'fi.dovedit-și AurerdPaUtea.'d'^^ prin "înfățișarea amplelor- activități ... ’ . revoluționare;'de organizare'a luptei--’împotriva .dictaturii, redîndu-ne atmosfera de -. ; - •' vie emulație în'rîndul maselor, numeroasele căutări pentru înfăptuirea unui , front ' •' comunnațional; pentru stabilirea- tacticii/și strategiei revoluționare. ‘Toate .aceste . probleme s^au-clarificat tot-mai mult îh? urma învățămintelor ce au' reieșit-- din " . atacul: asupra cazarmei Moncada, cîțivâ ani mai-tîrziu-reușind’prima a revo-. . ' ... luției, cea -care avea un-caracter antiimperiatist, . antilatifundi-ar, -național; și demo- .’ . ’cratic. Dar . revoluțiaîncepută- .la/1 ianuarie -1959 are , dihămicitatea sa,---autorul . ;■ ' lucrării căutînd tot timpul- Jsă; găsească explicația- raportului forțelor de clasă, să ' . ..-urmărească desfășurarea--.luptei dintre.-deținătorii, puterii -'politice' .și - cei ai puterii. .economice. Etapa ..socialistă-.; este proclamată-;?'de/Fidel.-Castro-, la T6 ., aprilie 1961 și ,. ■' /de aici ;înainte Aurel Panțea trece la. analiza conținutului? puterii din această .fază,. , ' relevînd:. caracteristicile,, specificitatea .revoluției - socialiste- .Cubaneze, -..legate ..de modul'de-trecere de ia o etapă -la alta,,.de.,rolul intelectualității, de crearea parti- '. • dului, mârxisttieninist;. instituții -etc: Sînt ,-apoi --prezentate.....sarcinile revoluției sbcia- . - ' liste, realizările și-,succesele;ei;.,-, ‘ "■ '• ' . .- .' - - ■ ..Profesorul Camil Mureșan? remarca - cercetarea critică 'întreprinsă-de-autorul . . lucrării,.. în- ultimul subcapitol,-referitoare;:lâ; diferitele-'curente/de gîndire social- ■ politică.-latino-âmericană; îndeosebi' acele .enunțuri ideologice' care vizează ' așa-zisul- ' .naționalism.'-„continental",- :dăr acestea" nu, sînt 'decît -modele, comparative pentru - - diferitele/dezbateri deschise de ,.;,calea“ .cubaneză.. Căci, felul'-în ' care a rezolvat- . ’ . .revoluția", din ?Cuba multiplele probleme, c'u. care era confruntată societatea ■ cubaneză; ■ a‘găsit' o rezonanță aparte ? tocmai pe-. continentul .'.'latino-americari. Și dacă ar fi - ’ să -arătăm numai drumul- • spre, eliminarea, „problemei • țărăneștiprin • înfăptuirea ■ , . reformei;-agrare-în două etape vom..’întîlni aprecieri, deosebite-'.care arată -preocu- pare intensă,/receptivitatea -'popoarelor, din. America/Latină,' îndeosebi pentru cea- ..de a două etapă.2 Sau -putem aminti /'despre mășurâ reorganizării Organizației 'Sta— , teldr Americane, în'urma căreia, în 1975, tpt.mai multe-state de pe acest continent ' • '.- /au hoțărît "ridicarea. sancțiunilor - .economice impuse „Cubei.3 De. altfel,/ în' prezent,.' / . multe'state latino-americârie și-au normalizat relațiile , cu Cuba. " ■ . Dar,. după cum/exprimă și titlul,;, lucrarea.-„Cuba revoluționară și România" > . ■ , -■ dorește, să înfățișeze ■ și diferitele, aspecte ale relațiilor dintre ' cele două țări. Presa' ■' , . socialistă românească, de la. sfîrșitul secolului trecut, și/a -informat permanerit/citi- . torii /despre-.' mersul/ războiului cubanez' de independență din 1895—1898, autorul . ' ■ citînd'/și .numeroase luări 'de poziție ale; socialiștilor 'Tomânb față/de- amestecul .. -, '. .S.U.A. în acel •'conflict. De; 6 simpatie deosebită-.^t- arătă Aurel Pahtea-”—' și.-o.’'- ' susținere, efectivă s-â bucurat, -din partea-: României, revoluția .cubaneză încă'din . , momentul debutului ei, iar, pe măsurace',. socialismul ,în Cuba se consolida, inclusiv ■’ , ■’ 2 Frârigdis Ctievalier, Los problemâs agrarids en. la America Latina de tradi- '' ' cion indigena,.in Semestre Historico, 1975, nr/ 2, p. 165. - . ■ ' . ' ■ / ' , . 3 -Mircea. Nicolăescu, , Americă ■;Latină. afirmare puternică • ar.‘politicii . de .-. . independența economică, în „Era socialistă", . 55, nr. 2i, 1975, ,p. 51. . ' - . - . “ ' . Recenzii:' Note bibliografice ' ' ^s 511 datorită conjuncturii internaționale • și ajutorul celorlalte, -țări socialiste, relațiile economice, "politice și culturale .s-au. amplificat și intensificat, numeroase fiind, con- tactele/vizitele oficiale'guvernamentale .și. de. partid, ancliisiv la-nivelul, cel maiînalt? ; -'•A Acestea fiind'/virtuțile lucrării;,' sîntem sigufiAcă.eu:-se. va' impune' atenției .. . , specialiștilor din .domeniul‘-iștqfiei:-contemporane, ■ca-.'un’, valoros, instrument' de-- : cunoaștere^ oferind teme și' informații’ noi pentru'interpretarea fenomenelor 'social- ■ ’ economice' și'politice, din'zilele noastre ’ • -- "■ ■. ; ■ AVA./ ; . ■ '.•."■■■ VASILE PUȘCAȘ . . ' ȘTEFAN. METEȘ LA 85 ANI. STUDII ȘI DOCUMENTE ARHIViSTICE. Din publicațiile Arhivelor'.Statului Cluj-Napoca, nr. '2 (8),- Cluj-Napoca; 1977, 579 ' <—580>.p. '■ ■ ' . ' \ Seria veche a publicațiilor' Arhivelor Sta’tului ;din Cluj-Napoca, din care au ; apărut în perioada interbelică șase numere, este reluată.-acum printr-un volum-de Studii și documente. Ștefan Meteș la 85 de ani, apărut în. excelente condiții gra-' fice.' Dedicat-celui care a fost primul director. al Arhivelor Statului din. Cluj, '. istoricul și patriotul Ștefan' Meteș; conducătorul filialei clujene, vreme, de 25 de ., - ani,'volumul continuă b tradiție științifică din orașul, principal'al Transilvaniei,'/;' . fiind în același timp stimulator’pentru; cercetarea știițifică pe care' trebuia să o. ■■■ împlinească Arhivele și lucrătorii acestora. . , ' • . ... '-v- - . , 'După -un Cuvînt înainte datorat directorului Arhivelor Statului, din Cluj- Napoca, Al. Matei, urmează două • secțiuni ale' volumului,'în care sînt ’ înmănun- chiate documentele, oficiale în legătură cu sărbătorirea împlinirii. în ianuarie 1972. . a 85 .de ani- de la nașterea istoricului și arhivistului "Ștefan- Meteș, și, respectiv,-/ comunicări privitoare, la viața și activitatea acestuia. - Rețin atenția Bibliograf ia:" operei, lui Ștefan Meteș (1912—1976) și materialele privind activitatea istorică, arhivistică și publicistică a sărbătoritului. ’ ’ . ' -A ■ / • ■ 7. : In cea de a treia secțiune a volumului sînt înmănurichiate 18 studii, articole și documente arhivistice. Remarcăm dintre acestea- prezentările de fonduri', arhi- • vistice păstrate în Filiala din Cluj-Napoca'a Arhivelor Statului (cum sînt Comitatul Crasna,' Banca Românească ;■ S. A. —. 'Sucursala Cluj, Primăria orașului Baia Sprie, breslele orașului. Turda; Prefectura .județului Turda-Arieș), precum și articolele., ,1 • privitoare la' genul documentului, terminologia arhivistică, oglindirea toponimiei ' în diferite fonduri arhivistice. -' • ■ - •?.' . - Ultimele două secțiuni grupează un număr de 40. de materiale .de istorie și ' , respectiv .26 privind istoria culturii, separație dificilă de făcut. Toate aceste articole au la bază material de arhivă; cele mai multe din depozitele arhivelor clujene, ’ , • dai- și din alte 'centre arhivistice ale" țarii, fiindcă multe :din ele reliefează, legătu- . rile dintre cele trei țări; românești în evul mediu și din epoca modernă. :• - .. -Din problematică îmbrățișată . de studiile publicate. în secțiunea de istorie menționăm ,iobăgia -în; Banat, chezimea română'din Transilvania și raporturile . ; acesteia cu puterea centrală, unirea lui Mihai Viteazul, organizarea fiscală a Bana-.' tului în sec. XVIII, aspecte juridice și demografice din sec. XVIII și-începutul celui: '.. următor, răscoala lui Horea, lupta .politico-nâțională a . românilor-transilvănenii în-.: a doua jumătate a -sec. XIX; și la începutul sec.. XX,/procesul revoluționar diri România interbelică. - ' > -. ' . ; . .. ■ ■ - •• La secțiunea de istoria .culturii se impun articolele privind .exportul-importul . - produselor de' .orfevrărie- în;,.Transilvania;; activitatea 'cărturărească a dascălului /■'■ Toader din Feld'ru și a unor zugravi ‘ transilvăneni; ’ aspectele- culturale ale luptei: ' românilor din Transilvania în deceniile premergătoare revoluției de.la 1848, .activi-' - -tătea lui Al.. Papiu Ilarian, aspecte culturale interbelice.'- Caracterul aniversativ al volumului, în care aii'-ținut șă fie prezeriți mulți autori, a limitat spațiul fiecărui; articol, fapt ce a-impietat 'asupra' argumentației, care să..sprijine aserțiunile;;și schițările problematicii abordate. :■ - ■ ’ ' ■ .7 512 . . • Recenzii. Note bibliografice •* - La finele .volumului .pe care îl prezentăm -sînt date Cronica arhivistică;' știin- țifică; și culturală a Arhivelor'Statului: din Cluj-Napoca pe anii 1971—1976, din care reiese .bogata activitate ■ a ., filialei clujene,• lista ■ documentelor, publicate în volum, indici de persoane, de'localități, de' materii,. Lista ilustrațiilor, care între- gesc .vohimul, și facilitează mînuif ea informației pe,care o conține. - Noua apariție în seria publicațiilor Arhivelor Statului,-din .Cluj-Napoca măr- țurisește strădania acestei . instituții și ț a slujitorilor :eide a7și' împlini funcția științifică;, fiind așteptate cu interes cele’viitoare;- NICOLAE EDROTIT ' y,/ Centrar.Ur CRONICA ' ACTIVITĂȚII ȘTIINȚIFICE A INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI . .. ARHEOLOGIE ȘI CATEDREI DE ISTORIE-A UNIVERSITĂȚII -• .. „BABEȘ—-BOLYAI“ DIN CLUJ-NAPOCA PE .ANUL 1978 PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE INTERNE • In-zilele de 12—13 mai 1978 s-a desfășurat sesiunea științifică a cadrelor didac- tice, cercetătorilor și studenților de lă Universitatea Babeș—Bolyai diri Cluj-Napoca. La Secția de istorie au prezentat comunicări următorii: Maria Dărăbanț, an. III (Stilul reprezentărilor zoomorfe în ceramica pictată dacică), cond. șt. conf. dr. Hadrian Daicoviciu; prof. dr. Bodor Andrei,, cercet. șt. Winkler ludita (Un atelier de artizanat la Orșova în epoca romană); Wandling Walter, an.' IV (Rolul milita- rilor în dublul oraș Apulum), cond., șt; lect. loan Piso; conf. dr. Dumitru Protase (Procesul de romanizare in așezările autohtone din Dacia romană); cercet. șt. dr. Winkler ludita .("Așezarea pre feudală de la Cicău); Bajusz Istvăn, an. IV (Aspecte din activitatea „Societății de istorie și arheologie" diri Deva), cond. șt. prof. dr. Bodor Andrei; cercet. șt. Wollmahn Volker (Informații privind descoperirea table- lor cerate de la Roșia Montană din arhiva Timotei Cipariu); cercet. șt. dr. Marius Porumb (Pictura românească din Transilvania în secolul al XVI-lea); conf. dr. Vio- rica Marica, cercet. șt. Kovăcs Andrei (Analogii privind' morfologia și decorul unei piese de argintărie transilvăneană, sec. XVII); conf. dr. Viorica Marica, muzeograf Cornel Țatai-Baltă, (Sursele stilistice ale unei scene din xilogravura românească, sec. XVil—XVIII); asist. Adriana Morar (Contribuții la .cunoașterea operei zugra- vului Toader din secolul al XVIII-lea); Paul Baicu, an. III, (Contribuții' la cunoaș- terea pictorului Mișu Pop), cond. șt. asist. Adriana ' Morar;' Tiberiu Alexa, aii. III, (Școala de .pictură de la Baia Mare (1896—1910), cond. șt. lector dr. Mircea Țoca; cercet. șt. Konrad Giindisch, (Bistrița în secolul al XV-lea); conf. dr. Samuil Gol- . denberg, (Aprovizionarea orașelor din Transilvania secolelor XVI—XVII și politica de prețuri a autorităților municipale); - lect. Bitay ■ Ileana, (Mișcările țărănești îri istoriografia umanistă în Transilvania); asist. Ovidiu Mureșan, (Fenomenul' renas- centist în viziunea lui Al. I. Odobescu); Finta Edit și Rotii Andrei, an. IV (Stra- tificarea socială în scaunul ■ Arieș (1642—1861), cond. șt. conf. dr. Csetri Ălexe, conf. dr. Imreh- Ștefan; lect.- loari Bratu (Urbariile unor sate din comitatul Bihor la 1772); cercet. șt. pn Sabin ;Belu ‘ (Din istoricul satelor din Valea Arieșului în secolul al XVIII-lea); loan Aurel Pop, an. III (Codex Kretzulescu și locul său în istoriografia Șcheilor Brașovului), cond. șt. prof; dr. Pompiliii Teodor; loan Lum- perdean, an. III (Raportul petițiilor lui loan Para- cu „Supplex Libellus Valacho- rum“); cond. șt. conf. dr. Pompiliu ;Teodor; cercet. șt Gyemănt Ladislau (Ecouri ale mișcării ■ „Supplexu-lui“ în rîndul grănicerilor- români din'sudul Transilvaniei); bibliograf Adrian Andrei Rusu (Începuturile ■istoriografiei românești' despre cetăți in Transilvania (mijlocul secolului al XIX-lea); muzeograf losif -Wolf’ (Receptarea ideilor lui Schloser la românii din Transilvania); asist. Nicolae" Bocșan (Contribuții la mișcarea revoluționară condusă de Eftimie Mitrgu în anii 1842—1845); Gheorghe Silaghi, an. IV (Istoriografia română din perioada 1905—1918 despre revoluția de la 1848), ' cond. șt. lect. dr. Liviu Maior; bibliograf Stelian Mîndruț (Revoluția burghezo-democratică din Transilvania în viziunea istoriografiei marxiste maghiare de după 1945); cercet. șt. pr. dr. Simion Retegan (Viața obștească a satului-româ- nesc din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea); Dorel Goia, an. IV (Miș- carea națională diri Transilvania (1867—1877) și „modelul italian"), cond. șt. lect. dr. Maria Roșea, asist; Nicolae Bocșan; lect.: dr: Văsile Vesa-(Principiile lui Wtlson și opinia românească- din Transilvania în "toamna' anului 1918);' lect. dr. Marcel Știrban (Evenimentele din toamnă și iarna anului 1918 reflectate în fondul arhi- vistic al „Astrei" din Sibiu); lect. dr. Vasile Șchiopu (Congresul partidului social- 33 — Anuarul institutului de Istorie și Arheologie — voi. XXII (1979) 514 Cronica științifică democrat din Ardeal și Banat din ianuarie 1919 și semnificația lui); cercet. șt. pr. dr. Ion Cicală (Rolul industriei metalurgice în dezvoltarea României întregite); cercet. șt. Băthory Ludovic (Problema electrificării României în primul, deceniu interbelic); conf. dr. Vasile Popa (Urmările reformei agrare din anul 1921 pe Valea Tîrnavelor); cercet. șt. pr. Gheorghe Hristodol (Amos Frîncu — apărător al moților în procesele pentru dobîndirea pădurilor moșierești); Nicolae Păun, an. IV (Rezistența României față de pătrunderea capitalului străin în economia românească 1922—1928) cond. șt. lect. dr. Marcel Știrban; arhivist loan Nistor (Proiectul unui album festiv închinat aniversării a 175 de ani de la înființarea școlilor din Blaj (1929); cercet. șt. Gheorghe lancu (Adunarea „Astrei" de la Abrud din 1938); Alexandru Radovan, an. III (Mișcarea grevistă a femeilor din Banat în perioada crizei economice 1929—1933), cond. șt. lect. dr. Vasile Vesa; metodist Vasile Pușcaș (Conceptul de revoluție în istoriografia materialist-istorică interbelică din România). * La sesiunea de referate și comunicări dedicată celei de 130-a aniversări de la revoluția din 1848 și a trei decenii de la naționalizarea principalelor mijloace de producție, organizată de Cabinetul județean pentru activitatea ideologică și poli- tico-educativă Cluj și Școala interjudețeană de partid Cluj-Napoca, desfășurată în zilele de 9—10 iunie 1978 au prezentat comunicări: acad. Ștefan Pascu (Carac- terul unitar al revoluției de la 1848 în Țările Române); prof. dr. Pompiliu Teodor (Revoluția românească din 1848, parte -integrantă a revoluției europene); prof. dr. Camil Mureșan și conf. dr. Vasile Vesa (Anul revoluționar 1848 în Europa); prof. Grigore Marian și asist. Nicolae Bocșan (Mișcările revoluționare premergă- toare Revoluției din 1848 în Țările Române); cercet. șt. pr. dr. Gelu Neamții (Avram lancu — figură luminoasă a Revoluției de la 1848 din Transilvania); prof. dr. Kovăcs losif și conf. dr. Nicolae Edroiu (Acțiunile comune ale revoluțio- narilor români și maghiari pentru unitatea forțelor revoluționare din Transilvania). * BCU Cluj / Central University Library Cluj La Sesiunea de comunicări științifice privind Țara Oașului ținută la Negrești’ (jud. Satu Mare) în 10 iunie 1978, acad. Ștefan Pascu a prezentat comunicarea: Țara Oașului în istoria poporului român. * La Sesiunea științifică „130 de ani de la Revoluția din 1848—1849“ organizată de Catedra de istorie și Institutul de istorie și arheologie din Cluj-Napoca, desfă- șurată în ziua de 29 iunie 1978, au fost susținute următoarele comunicări: prof. dr. Camil Mureșan (Situația revoluționară în Europa în primăvara anului 1848); cercet. șt. pr. dr. Liviu Botezan (Acțiuni revoluționare cu caracter antifeudal ale iobagilor din Transilvania în primăvara anului 1848); cercet. șt. pr. dr. Egyed Acațiu (Despre eliberarea iobagilor din Transilvania în anul 1848); prof. dr. Kovăcs losif (Urmările desființării iobăgiei în Transilvania); cercet. dr. Gelu Neamțu (Ideea României intracarpatice la 1848—1849); cercet. Hilde Mureșan (Ideea unității țărilor române oglindită în rapoartele consulare germane); cercet. șt. pr. dr. Simion Retegan (Con- știința națională a satului românesc din Transilvania în 1848); acad. Ștefan Pascu (însemnătatea revoluției din 1848). * în zilele de 8—12 noiembrie 1978 s-a desfășurat la Cluj-Napoca un colocviu de istorie româno-olandez (vezi mai jos, p. 518). * La ■ sesiunea de comunicări dedicată împlinirii a 60 de ani de la desăvîrșirea statului național unitar român, desfășurată la Blaj (județul Alba), în 16 noiembrie 1978, acad. Ștefan Pascu a vorbit despre Importanța unirii Transilvaniei cu Româ- nia din 1 decembrie 1918. * I Cronica științifică 515 La Sesiunea jubiliară de comunicări „60 de ani de la făurirea statului națio- nal unitar român 1 decembrie 1918—1 decembrie 1978“, organizată de Centrul universitar Cluj-Napoca și Filiala Cluj a Academiei Republicii Socialiste România în 24 noiembrie 1978 au prezentat comunicări: acad. Ștefan Pascu (Lupta pentru unitate, permenență a istoriei poporului .român); prof. dr. Kovăcs losif (Partici- parea populației maghiare și germane la înfăptuirea unirii Transilvaniei cu Ro- mânia); prof. dr. Camil Mureșan (Condițiile internaționale ale făuririi statului național unitar român); cercet. șt. pr. dr. Liviu Botezan (Aportul țărănimii din județul Cluj la pregătirea condițiilor unirii Transilvaniei cu România); prof. dr. Pompiliu Teodor (Noi orientări în cultura transilvăneană în preajma Unirii); lect. dr. Marcel Știrban și prof. Grigore Marian (Documentele P.C.R. despre semnifica- ția făuririi statului național unitar român în istoria, contemporană a României); cercet. șt. Gheorghe lancu (Organismele politice emanate de Adunarea de la Alba lulia și rolul lor în uniformizarea administrativ-instituțională a țării); cercet. șt. pr. dr. Ioan Oicală (Alba lulia în conștiința poporului român). * La sesiunea științifică dedicată celei de a 60-a aniversări de la făurirea sta- tului național unitar român, organizată în cadrul „Zilelor academice clujene" des- fășurate la Biblioteca Academiei R. S. România, Filiala Cluj-Napoca, în zilele de 24—25 noiembrie 1978, acad. Ștefan Pascu, directorul Bibliotecii, a susținut comu- nicarea: Rolul cărții în făurirea unității noastre naționale. * La Sesiunea jubiliară „Arad, trecut, prezent și viitor", consacrată împlinirii a 60 de ani de la făurirea statului național unitar român, a 950 de ani de atestare documentară a municipiului Arad și a 2000 de ani de la întemeierea cetății dacice Ziridava (Arad, 25—26 noiembrie 1978) au prezentat comunicării: acad. Ștefan Pascu (Formarea statului național unitar român, operă a maselor populare), cercet. șt. pr. dr. loan Horațiu Crișan (2000 de ani la de la întemeierea Ziridavei); cercet. șt. pr. dr. Mircea Rusu (Rolul tracilor din partea de vest a României); prof. dr. doc. I. I. Russu (Romanizarea în zona de vest a țării); dr. Ștefan Ferenczi (Consi- derații asupra limesului roman din Dacia de Vest). * La Sesiunea științifică pe tema: „Făurirea Statului Național Unitar Român — moment crucial în lupta maselor populare pentru libertate și progres" organi- zată de Academia Republicii Socialiste România, Academia de Științe Sociale și Politice, Academia „Ștefan Gheorghiu" și Institutul de Studii Istorice și Sooial- Politice la București în zilele de 28—29 noiembrie 1978, acad. Ștefan Pascu a susținut comunicarea Lupta pentru unitate — permanență a istoriei poporului român. Au mai prezentat comunicări: prof. dr. Kovăcs losif și prof. dr. doc. Carol Gollner, Aderarea populației maghiare și germane la Marea Unire din 1918; prof. dr. Pompiliu Teodor, Mișcarea culturală din Transilvania și rolul ei în lupta pen- tru Unire. • în zilele de 14—16 decembrie 1978 a avut loc la Cluj-Napoca Simpozionul ro- mâno-poolnez de istorie (vezi mai jos, p. 518). . * în cadrul „Zilelor Institutului" a avut loc, în 19—20 decembrie, o sesiune de comunicări dedicate aniversării a 130 de ani de la revoluția din 1848 și 60 de ani de la făurirea statului național unitar român. Sesiunea a fost deschisă de către directorul Institutului acad. Ștefan Pascu printr-o foarte amplă expunere a semni- ficațiilor evenimentului de la 1 decembrie 1918, prezentate în lumina celor mai noi cercetări făcute în acest domeniu. După cuvîntul de deschidere au fost pre- zentate următoarele comunicări: cercet. șt. dr. Gelu Neamțu (Ideea României in- 516 Cronica științifică tercarpatice la 1848—1849 — parte integrantă a luptei pentru unitatea națională); cercet. șt. Hilde Mureșan (Ideea unității Țărilor Române în 1848, oglindită in ra- poartele consulare germane); cercet. șt. dr. Livra Botezan (Antecedentele progra- mului, revoluționar de la Blaj din 4/16 mai 1848); muzeograf Tudor Soroceanu, (Observații în legătură cu depozitul de bronzuri de la Alba lulia /Partoș/); cercet. șt. dr. Valentin Vasiliev (Ceramica mormintelor de inhumație hallstattiene tîrzii din Transilvania); cercet. șt. dr. Ion Horațiu Cnișan (Semnificația istorică a statu- lui geto-dac condus de Burebista); cercet. șt. Mihai Bărbulescu,-muzeograf Ana Că- tinaș (O construcție funerară romană la Potaissa); bibliograf Adrian Rusu (Cah- lele cu cavaleri din. cetatea de la Mălăești); cercet. șt. Nicolae Sabău (O veche inscripție românească de la biserica reformată din Chendu /jud. Mureș/); cercet. șt. dr. Marius Porumb (Vechi inscripții românești din Transilvania); .asist. Nicolae Bocșan (Un călător francez în Banatul începutului de secol XIX); muzeograf losif Wolf (Iluminism și romantism în concepția lui G. Gusdorf); cercet. șt. Lu- dovic Băthory (Tendințe de modernizare în economia românească după desăvârși- rea unității de stat); bibliograf Stelian Mîndruț (Actul insurecțional de la 23 Au- gust 1944 și influența sa asupra situației Ungariei, în lumina cercetării istorice marxiste maghiare). PARTICIPĂRI LA manifestări științifice INTERNAȚIONALE. Leot. dr. Liviu Maior s-a găsit în • continuare în perioada ianuarie—iulie 1978 în SUA la lectoratul de istoria României de la Universitatea Wayne din De- troit. A efectuat, de asemenea, documentări pe probleme de istoria centrului și sud- estului Europei. • Prof. dr. Camil Mureșan s-a aflat, în perioada ianuarie—mai 1978 în SUA, unde a deținut Catedra de istoria României „Nicolae lorga" de la Uni- versitatea Columbia din New York. în luna martie 1978 a ținut o conferință la Biblioteca română din New York despre „Cucerirea Independenței de stat a României". « Prof. dr. Kovăcs losif, prorector al Universității, a făcut parte din delegația română care a participat la o serie de manifestări științifice desfășurate- îri SUA în aprilie 1978 pe teme de istoria României.- Acad.- -prof. Ștefan Pascu a condus delegația de istorici români care a participat la dezbateri pe teme de istorie cu istorici englezi, dezbateri desfășurate în Anglia îri luna mai 1978. • Acad. prof. Ștefan Pascu a efectuat o călătorie în Portugalia în luna mai 1978 cu prilejul alegerii sale ca membru al Academiei -portugheze de istorie. Cu acest prilej a prezentat comunicarea „Formarea poporului român și a limbii române și formarea poporului portughez și a limbii portugheze". * Cercet. șt. dr. loan G 1 o d a r i u a participat între 5—11 mai 1978 la lu- crările celui de al V-Iea colocviu internațional al bronzurilor antice care a avut loc în Elveția în orașul Lausanne. * Cercet. șt. dr. Marius Porumb a participat ca invitat al Universității din Bari la colocviul internațional de civilizație -bizantină care a avut loc la Bari, în septembrie și la congresul internațional Magna Grecia de la Taranto. Cronica științifică 517 Cercet. șt. dr. Nicolae G u d e a a participat între 1—15 septembrie la lucrările congresului de arheologie clasică la Londra. . . * Conf. dr. 'Vasile Vesa și lect. dr. Mircea Țoca au plecat, în cursul lunii septembrie 1978, în SUA, ca deținători ai lectoratelor de Istoria Ro- mâniei de la Universitățile Wayne (Detroit) și respectiv Los Angeles (California), pentru anul universitar 1978—1979. * - Acad. prof. Ștefan Pascu, și conf. dr. Li viu Maior, au par- ticipat, între 23 noiembrie — 14 decembrie 1978, la o serie de manifestări științifice care au avut loc în S.U.A. la Columbus, Kent, Detroit, New-York, cu prilejul celei sie a 60-a aniversări a formării statului național unitar român. ♦ ■ Prof. dr. Ha d r ia n Dai c o vi ci u a efectuat o călătorie în Elveția în- tre 28 noiembrie — 6 decembrie 1978, unde a ținut o serie de conferințe pe teme din istoria poporului român, participînd Ia colocviul de istorie care a avut loc la Geneva cu expunerea: „Procesul istoric de formare a statului român unitar". CALATORII DE DOCUMENTARE ÎN STRĂINĂTATE. ' Conf. dr. Dumitru Pretase a efectuat, în luna august 1978, o călăto- rie de studii în R.F.G., Belgia, Olanda, Franța, Austria, cu care prilej au fost vizitate monumente istorice și artistice, muzee de istorie, complexe istorico- arheo- logice. * ' Prof. dr. Hadrian Daicoviciu a participat, în octombrie 1978, la manifestări științifice din R. P. Bulgaria pe teme de istorie veche și muzeografie. . ♦ Cercet. șt. dr. Simioh Relegau a efectuat între-29 noiembrie — 11 decembrie 1978, o călătorie de documentare în R.D.G., unde a făcut investigații în arhivele de la Potsdam și Dresden și a întreprins cercetări în biblioteca de la Leipzig. , . , * Cercet. șt. dr. loan C i c a 1 ă, între il2—28 decembrie 1978, a efectuat o călătorie de documentare în R. S. F. Iugoslavia, făcînd cercetări la Institutul de Istorie și Institutul de Balcanologie din Belgrad. , * Cercet. șt. K o n r a d Giindisch și cercet. șt. Viorica P e r v‘ a i n, au efectuat o călătorie de documentare în R. P. Ungară între 15—28 decembrie, făcînd investigații în Arhivele Statului și Biblioteca Szechenyi de la Budapesta. SUSȚINERI DE TEZE DE DOCTORAT ' în ziua de 21 ianuarie 1978, în sala de consiliu a Facultății de istorie-filozofie din Cluj-Napoca a avut loc susținerea publică a tezei de doctorat Cetățile medie- vale din sud-vestul Transilvaniei (secolele XIII—XVI), prezentată de tov. Gheorghe Anghel. ' Comisia de susținere alcătuită din prof. dr. George Tomuța, decanul facul- tății, președinte, acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, conducător științific, acad, prof. dr. doc. Virgil Vătășianu, prof. dr. Pompiliu Teodor, cercet. șt. pr. dr. Radu 518 Cronica științifică Popa, refereați științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor in istorie tov. Gheorghe Anghel. * în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 28 ianuarie 1978, susținerea publică 'a tezei de doctorat înain- tată de tov. Nicolae Vlassa, Contribuții la problemele neoliticului în Transilvania. Comisia de susținere, alcătuită de acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul institutului, președinte, prof. dr. doc. Kurt Horedt, conducător științific, prof. dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, prof. dr. Andrei Bodor, cercet. șt. pr. dr. Mircea Rusu, referenți științifici, a hotărît în unanimitate acordarea titlului de doctor în istorie tov. Nicolae Vlassa. * în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc în ziua de 28 ianuarie 1978 susținerea publică a tezei de doctorat ela- borată de tov. Valentin Vasiliev, Grupul mormintelor de inhumație hallstattiene tirzii din Transilvania. Comisia de susținere, alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul institutului, președinte, prof. dr. doc. Kurt Horedt, conducător științific, prof. dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, prof. dr. Hadrian Daicoviciu, cercet. șt. dr. Ștefan Ferenczi, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doc- tor în istorie tov. Valentin Vasiliev. în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 19 iunie 1978, susținerea publică a tezei de doctorat pre- zentată de tov. Nicolae Gudea, Limesul dunărean în fața Banatului de la retra- gerea romanilor din Dacia pînă la sfîrșitul secolului VI (275—602). Comisia de susținere, alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul Institutului, președinte, prof. dr. doc. Kurt Horedt, conducător științific, prof. dr. Andrei Bodor, prof. dr. Hadrian Daicoviciu, dr. Constantin Preda, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie tov. Nicolae Gudea. * în sala de consiliu a -Facultății de istorie-filozofie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 28 iunie 1978, susținerea publică a tezei de doctorat elaborată de tov. Beatrice Daicoviciu, Structura socială la franci (sec. VI—VIII). Comisia de susținere, alcătuită din prof. dr. George ■ Tornuța, decan al facul- tății, președinte, prof. dr. doc. Francisc Pali, conducător științific, prof. dr. doc. Mihai Berza, membru corespondent al Academiei, prof. dr. doc. Sigismund Jako, conf. dr. Samuil Goldenberg, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, aco^ darea titlului de doctor in istorie tov. Beatrice Daicoviciu. * în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 3 iulie 1978, susținerea publică a tezei ide doctorat prezen- tată de tov. Petre Roman, Cultura Coțofeni în România. Comisia de doctorat, alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul Institutului, președinte, prof. dr. doc. Kur-t Horedt, conducător științific, prof. dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, cercet. șt. pr. dr. Mircea Rusu, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie tov. Petre Roman. * X în sala de consiliu a Facultății de istorie-filozofie din Cluj-Napoca a avut Ioc, în ziua de 21 august 1978, susținerea publică a tezei de doctorat prezentată de tov. Gheorghe Mircea Țoca, Arhitectura laică și religioasă din Cluj în perioada barocă și rolul ei în viața artistică a provinciei. Cronica științifică 519 Comisia de doctorat, alcătuită din prof. dr.’ losif Kovăcs, prorector al Uni- versității, președinte, acad. prof. dr. doc. Virgil Vătășianu, conducător științific, prof. df. Paul Constantin, conf. dr. Viorica Marica, cerc. șt. pr. 'dr. Gheorghe Arion, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie tov. Gheorghe Mircea Țoca. ■ - * ■ , în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 16 septembrie 1978, susținerea publică a tezei de doctorat ela- borată de tov. Elena Bărbulescu, intitulată Procesul revoluționar din județele Olt și Romanați 1944—1947. Comisia de susținere alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, directo- rul Institutului, președinte, prof. dr. Bujor Surdu, conducător științific, - prof. dr. losif Kovăcs, prof. dr. Trofin Hăgan, cerc. șt. pr. dr. Gheorghe Unc, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie tov. Elena. Bărbulescu. .... * ' • în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 5 octombrie 1978, susținerea publică a tezei de doctorat prezentată de tov. Traian Rus, Reforma agrară din 1921 în fostul județ Mureș — Turda. Comisia de susținere, alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul Institutului, președinte, prof. dr. Bujor Surdu, conducător științific, prof. dr. losif Kovăcs, prof. dr. Vladimir Diculescu, cerc. șt. pr. dr. loan îacoș, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie, tov. Traian Rus. * : • în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca a avut loc, în ziua de 14 octombrie 1978, susținerea publică a tezei de doctorat pre- zentată de tov. Tudor Soroceanu, intitulată Cultura Mureș.- Comisia ’ de doctorat, alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul Institutului, președinte, prof. dr. doc. Kurt Horedt, conducător științific, prof. dr. Hadrian Daicoviciu, cerc. șt, pr. dr. A. Vulpe, cerc. șt. pr. dr. Mircea Rusu, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de- doctor în istorie tov. Tudor Soroceanu. * - • - - • în ziua de 21 octombrie 1978 a avut loc, în sala de consiliu a Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca, susținerea publică a tezei de doctorat pre- zentată de tov. Mihai Drecin, Monografia Băncii „Albina" (1872—1918). Comisia de susținere, alcătuită din acad. prof. dr. doc. Ștefan Pascu, direc- torul Institutului, președinte, prof. dr. losif Kovăcs, conducător științific, prof. dr. Bujor Surdu, conf. dr. Vasile Bozga, cerc. șt. pr. dr. Simion Retegan, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie tov. Mihai Drecin. * în ziua de 10 noiembrie 1978, a avut loc în sala de consiliu a Facultății de istorie-filozofie din Cluj-Napoca, susținerea publică a tezei de doctorat înaintată de tov. Beatrice Bednarik, intitulată Contribuții - la studiul evoluției- artei româ- nești din primele decenii ale secolului XX, Viața și opera aquarelistului Ignat Bednarik. Comisia de susținere, alcătuită din prof. dr. George Tomuița, decan al facul- tății, președinte, acad. prof. dr. doc. Virgil Vătășianu, conducător științific; prof. dr. Paul Constantin, conf. dr. Viorica Marica și cerc. șt. pr. dr. Gheorghe Arion, referenți științifici, a hotărît, în unanimitate, acordarea titlului de doctor în istorie tov. Beatrice Bednarik. NICOLAE EDROIV — SIMION- RETEGAN COLOCVIUL DE ISTORIE ROMANO-OLANDEZ Intre 8—12 noiembrie 1978- s-a desfășurat la Cluj-Napoca, sub- egida Institu- tului de ■ istorie și arheologie al Universității „Babeș-Bolyai", al doilea simpozion de istorie româno-olandez. După reușita primei manifestări de acest fel, organizată de Institutul de istorie din Utrecht, a doua întîlnire de lucru a istoricilor români și olandezi a fost consacrată unui fertil dialog privind evoluția istoriografiei din cele două țări. în prezența unui auditoriu numeros, format din cadre didactice, cercetători, studenți, specialiști de reputație din cele două țări au prezentat comu- nicări consacrate cercetărilor de istorie sud-est europeană în Olanda (prof. Z. Ditt- rich), stadiului studiilor de medievistică în Olanda (prof. F. W. N. Hugenholtz), isto- riografiei imperiului colonial olandez (J. Van Goor) sau contribuțiilor olandeze la cunoașterea mișcării socialiste din România la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul celui următor (A. P. Van Gudover). Istoricii români au prezentat comunicări pe următoarele teme: Stadiul cer- cetărilor românești privind iluminismul (prof. Pompiliu Teodor), Problema orien- tală în istoriografia română (prof. Gh. Platon), Istoriografia românească despre formarea statului național unitar (prof. Aron Petric), Contribuții românești la cer- cetarea istoriei monarhiei habsburgice (lector dr. Liviu Maior), Direcții în isto- riografia românească interbelică (lector dr. L. Boia) . Urmate de un util și fructuos schimb de vederi asupra istoriografiei con- temporane, a preocupărilor comune ale celor două institute pentru promovarea cercetării istorice, în slujba cunoașterii și apropierii între națiunile și țările noastre, reuniunea științifică de la Cluj a oferit un contact instructiv pentru is- toricii olandezi cu realizările românești, cu progresele științei noastre istorice, oferindu-li-se prilejul să viziteze monumentele istorice și muzeele din Cluj-Napoca și Alba lulia. Totodată a fost elaborat și semnat acordul de colaborare științifică - între Institutul de istorie și arheologie din Cluj-Napoca și Institutul de istorie din Utrecht. NICOLAE BOCȘAN SIMPOZIONUL DE ISTORIE ROMÂNO-POLONEZ între 14 și 16 decembrie 1978 Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca a găzduit simpozionul de istorie româno-polonez. La sesiunea de comunicări au participat cadre de specialitate din partea Universității „Babeș-Bolyai“ și a Insti- tutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca precum și o delegație universi- tară din Cracovia. Organizarea- acestei sesiuni a coincis în mod fericit cu aniversarea a 60 de ani de la desăvîrșirea unității de stat a României. Zilele conferinței au prilejuit ION IONAȘCU 1902—1979 Istoriografia română și învățămîntul istoric din țara noastră înre- gistrează prin dispariția profesorului Ion lonașcu o ireparabilă pierdere. Vestea morții istoricului bucureștean a îndurerat profund pe cei care l-au cunoscut și admirat pentru contribuțiile înscrise timp de decenii în domeniul istoriei naționale. în rîhdul acestora se numără și istoricii clu- jeni, care au prețuit probitatea științifică a cercetătorului, dăruirea pro- fesorului și interesul, nu odată manifestat, pentru legăturile stabilite de-a lungul timpului între Transilvania și Țara Românească. Format în ambianța Universității din București, unde iradia încă puternic spiritul lui Nicolae lorga, Ion lonașcu se numără și printre ele- vii lui Constantin C. Giurescu, profesorul de istoria românilor, de care l-a legat interesul pentru reconstituirea trecutului medieval românesc. Afirmat la începutul deceniului patru cu o temeinică lucrare intitu- lată Biserici, chipuri, documente din Olt, (Voi. I, Craiova, 1934) această f primă contribuție, prefațată de Nicolae lorga, a fost încununată și cu un : premiu al Academiei Române. Lucrarea, întîmpinată atît de generos de forurile științifice ale timpului, i-a deschis cîmpul vast al investigării istoriei locale, pe care l-a cultivat cu stăruință pînă la moarte, într-o ; suită impresionantă de contribuții documentare. Cultivînd un localism i creator, conex fluxului istoriei naționale, cercetările profesorului lonaș- ] cu s-au constituit într-o larg dimensionată operă care acoperă istoria socială, politică și culturală a epocii feudale. Medievist de frunte, avînd cultul documentului, și-a anexat de cu- rînd și domeniul vast al științelor auxiliare, pe care l-a îmbogățit prin strălucite studii de cronologie, sigilografic, astăzi sigure referințe ale istoriografiei românești. Adeseori, de la nivelul pregătirii sale înalte, în domeniile fundamentale ale istoriei, a lămurit probleme controversate, încercînd să aducă lumină acolo unde domnea încă echivocul. Nimeni nu poate uita discuțiile interesîndu-i pe Stoica Ludescu și Radu Popescu sau pe Constantin Cantacuzino, contribuția avută la stabilirea datei în- temeierii Academiei de la Sfîntul Sava, etc. Să amintim studiile consa- crate istoriei învățămîntului românesc, Universității bucureștene și atîtea altele care constituie astăzi contribuții esențiale, adeseori puncte de ple- care pentru noile cercetări.' In egală măsură a fost colaborator la presti- gioase sinteze, la t Istoria României, la manualul universitar de istorie medievală română, unde a adus cunoștințele sale profunde, discernămîn- tul științific al savantului în interpretarea faptului de istorie româ- nească. Studiile și paginile monografice dedicate lui Mihai Viteazul rămîn pentru cercetările viitoare contribuții memorabile, puncte de spri- jin pentru orice reluare a problemei. Ion lonașcu a fost însă și profesor, 521 audierea unui variat program de comunicări dintre care amintim: însemnătatea desăvîrșirii unității de stat a României (acad. Ștefan Pascu), Rolul Republi- cii a doua poloneze în istoria Poloniei {prof. J 6 z e f B u s z ko), Contribuția miș- cării socialiste revoluționare din România la desăvîrșirea unității naționale (cerc, șt. Gheorghe lancu), Contribuția consiliilor naționale românești la pregăti- rea Marii Adunări de la Alba lulia 1918 (lect. dr. Marcel Știr ban, asist. Ni- colae B o c ș a n), Mișcarea de independență poloneză și unitatea românilor (prof. dr. Henryk Batowski), Polonezii, cehii, slovacii, sud-slavii privind problema unității românilor în 1918 (dr. Michaei Puianski), Aderarea naționalităților conlocuitoare la hotărîrile adoptate la Alba lulia (prof. Kovacs losif), Ecoul internațional al desăvîrșirii unității naționale a poporului român (prof. Camil Mureșan), Stingă poloneză privind amenințarea păcii de către al III-lea Reich, 1935—1939 (conf. An d r ze j Ko z a ne cki). OVIDIU MUREȘAN Necrolog 523 ilustrînd catedra de istorie a românilor, catedra de arhivistică, inițiind generații, începînd cu anul 1948, în tainele lumii medievale, care au dus mai departe prin tezele lor de doctorat opera măiestrului. Activînd deo- potrivă la Institutul de istorie din București, ca director al Arhivelor Statului și al Muzeului de istorie al Municipiului București, Ion lonașcu a asociat o nouă dimensiune profilului său, de organizator al activității științifice. Conducător de doctoranzi, pînă în ultima clipă, a cuprins în problematica tezelor istoria generală românească, legăturile dintre Țările Române sau subiecte de istorie transilvăneană. A făcut-o cu aceeași distincție științifică și generozitate, cu încredere în noile generații pe care le-a îndrumat pe cărările științei. Astăzi, cînd numele lui se po- menește la timpul trecut, istoricii clujeni, Anuarul Institutului de Isto- rie și Arheologie, al cărui colaborator a fost, își exprimă sentimentele lor de admirație și stimă pentru istoricul care a servit cu pasiune, stă- ruință și responsabilitate istoria națională. ’ P. T. ii / Central University Library Clu BCU Cluj / Central University Library Cluj întreprinderea Poligrafică Clnj, 26/19 80