GEOLOGICAL INSTITUTE OF ROMANIA
Director General Dr. G. Udubașa Member of the Romanicul Academy
The Geologica! Institute of Romania is now publishing the following periodicals:
Romanian Journal of Mineralogy
Romanian Journal of Petrology
Romanian Journal of Mineral Deposits
Romanian Journal of Paleontolog}'
Romanian Journal of Stratigraphy
Romanian Journal of Tectonics and Regional Geology
Romanian Journal of Geophysics
Anuarul Institutului Geologic al României
Memoriile Institutului Geologic al României
Romanian Journals supersede ”Dări de Seamă ale Ședințelor” and "Studii Tehnice și Economice", whose appari-
tion goes back to 1910. Besides regular volumes, each series may occasionally contain Supplements (for abstracts and
excursion guides to congresses and symposia held in Romania) and Special Issues (for larger papers of special inter-
est). "Anualul Institutului Geologic al României" appears also in a new form. containing both the annual activity
report and review papers.
Editorial Board: Gheorghe Udubașa (chairman), Șerban Veliciu (vice-chairman), Tudor Berza, Marcel Mărunțiu.
Vlad Roșea, Anatol Rusu, Mircea Săndulescu
Managing Editor: Cecilia Vainvu
Executive Secretary: Georgeta Borlea
Editorial Office:
Geological Institute of Romania
Str. Caransebeș Nr. 1
RO - 79678 București - 32
Tel. (+40) 1224 2091, 224 15 30
Fax (+40) 1224 04 04
e-mail GEOL@1GR.RO
The editor has changed the name as follows: Institutul Geologic al României (1906-1952), Comitetul Geologic
(1953-1966). Comitetul de Stat al Geologiei (1967-1969), Institutul Geologic (1970-1974), Institutul de Geologie și
Geofizică (1975-1993), Institutul Geologic al României (since 1994).
ANUARUL INSTITUTULUI GEOLOGIC AL ROMÂNIEI supersedes ANUARUL INSTITUTULUI DE
GEOLOGIE ȘI GEOFIZICĂ.
Scientific Editor: G. Udubașa, Ș. Veliciu
Advisory Board: P. Andăr, Em. Antonescu, E. Avram, T. Berza, 1. Hârtopanu, M. Mărunțiu. Gr. Pop ,
Gh. Popescu. V. Roșea. A. Soare, Ș. Veliciu.
The manuscripte should be sent to the scientific editor and/or executive secretary. Correspondence concerning
advertisments, announcements and subscriptions should be sent to the Managing Editor.
©GIR. 2000
ISSN 1453-357X
Classification index for libraries 55(058)
Printed by the Geological Institute of Romania
Bucharest
Institutul Geological României
CONTENTS
I.	REGIONAL GEOLOGY AND HYDROGEOLOGY
Evolution of the Tectonic Contact between the Central and South Dobrogea E. Avram .. 3
• Aquifer Systems in the Eastern Part of the Romanian Plain, the Buzău-Călmățui Interstream
P. Crăciun, E. Mogoș, C. Panait .................................................... 7
II.	MINERALOGY AND ORE PROCESSING
Accessory Minerals in Magmatic Rocks from Romania. Petrogenetic Implications - Bocșa
Massif I. N. Robu, L. Robu, M. Stoian, A. Uscătescu ............................... 13
Mg - Phylosilicates and Associated Minerals of Ultramafic Rocks from the South Carpathians
L. Robu, I. N. Robu, G. Stelea, I. Vanghelie, A. Uscătescu ........................ 18
III.	PALEONTOLOGY AND BIOSTRATIGRAPHY
The Atlas of the Lower Cretaceous Ammonites of Romania E. Avram ................... 24
Kimmeridgian and Lower Tithonian Sequences from East and South Carpathians - Romania
D. Grigore ........................................................................ 27
Species of the Genus Sutneria Zittel from the Ghilcoș Area - East Carpathians	D.	Grigore 28
Studies of Fossil Wood from	Romania	- Cretaceous E. Iamandei, S. Iamandei ......... 32
Studies of Fossil Wood from	Romania	(Part I) E. Iamandei, S. Iamandei ............. 36
Studies of Fossil Wood from	Romania	- Neogene (Part II) S. Iamandei, E. Iamandei .. 41
Palynomorphs in Pliocene Coal Formations of Motru Basin E. Iamandei................ 46
On Soine Globotruncanidae from Romania J. Ion ..................................... 50
The Badenian Calcareous Nannoplankton in the Extra-Carpathian Area M. Mărunțeanu .. gg
Biostratigraphic Studies for the Standard Scale df the Neogene - Moesian and Moldavian
Platforms M. Mărunțeanu, I. Papaianopol, Gh. Popescu, R. Olteanu, R. Macaleț, S. Pestrea,
1. Petcu .......................................................................... 63
Ostracode-Zones in the Upper Neogene of the Dacic Basin R. Olteanu ................ 69
L’etude du genre Bulimus I. Papaianopol, R. Macaleț ............................... 75
IV.	IGNEOUS PETROLOGY AND VOLCANOLOGY
Sedimentologic and Microțnagnetic Contributions to the Clearing up of the Source of the
Andesitic Clastites from the Kersonian-Lower Meotian Formations in the Upper Basin of
the Șușița Valley, Gura Văii Sector (Vrancea) J. Andrei, N. Mihăilescu, C. Andrei . 81
Geochemistry of the Alpine Ophiolitic Rocks in the South Apuseni Mountains I. Nicolae ..	85
Tectonic Significance of the Granitoid Cores Inside the Getic Crystalline (Sebeș- Cibin Mts)
I.	Stelea ........................................................................ 90
V.	METAMORPHIC AND STRUCTURAL PETROLOGY
Dynamic Metamorphism Related to Pre-Alpine Shear Zones in the South Carpathians V.
Iancu, G. Bindea .................................................................. 95
The Atlas of Metamorphic Structures. Medium- to High-Grade Mylonites V. Iancu,
M. Mărunțiu ....................................................................... 98
Alpine Metamorphism of the Severin, Coșuștea and Schela Nappes A. Seghedi, M. Ciulavu,
C. Costea, I. Vanghelie ...........................................................102
Histoire deformationelle des metamorphites carpatiques: Monts du Tarcu et collines de
Bocșa M. Dimitrescu .............................................................. 105
Institutul Geologic al României
VI.	ENVIRONMENTAL AND ROCK GEOCHEMISTRY
Geochemical Atlas of Romania. Scale 1:1,000.000 P. AndăR, T. STAFIE, R. NICOLESCU,
M. Gheauș, V. Gheorghe, R. Andreescu .......................................... 107
Geochemistry of Granitoid from the South Carpathians: A Review T. Berza, P. Andăr,
M. Tatu, C. Teleman, N. Stan, V. Iancu, J. C. Duchesne, J. P. Liegeois, J. Vander Auwera,
D. Demaiffe ................................................................... 113
VII.	METALLOGENY AND RELATED PROCESSES
The Study of the Geological-Engineering Phenomena and the Defining of the Action of
the Natural and Technological Factors on the Stability of Lands in Romania G. Ciobanu,
R. Maftei, C. Savu ............................................................ 121
Content Determination and Distribution-Accumulation Way of Heavy Metals in Rocks,
Soil, Air and Plants. Implications in Adjacent Human Being Communities Health L. Robu.
1.	N. Robu, A. Uscătescu ...................................................... 126
Elements de metallogenie quantitative comparee R. Andrieș, M. Borcoș, B. Găbudeanu ....	131
Recherches pour l’evaluation du potentiel de substances non-metalliferes S. Harosa,
M. Borcoș, B. Găbudeanu, Ș. Simescu ........................................... 138
Analysis of the Economic Significance of the Gold-Silver, Base-Metal, Copper. Iron and
Manganese Ore Potențial in the Apuseni Mountains S. Iamandei, M. Borcoș, E. Iamandei,
B. Găbudeanu, Ș. Simescu, R. Andrieș, S. Harosa, D. Rădulescu ................. 142
Conceptual Models of Major Types of Romanian Mineral Deposits Ș. Vlad, M. Borcoș ....	146
VIII.	APPLIED GEOPHYSICS AND REMOTE SENSING
Gravimetric and Seismologie Modelling of the South Carpathians L. Atanasiu, V. Roșca,
S. Spânoche, B. Stanchievici................................................... 150
Geophysical Research within North Dobrogea and Predobrogean Depression L. Beșuțiu,
A. Nicolescu, V. Roșca, 1. Petrișor ........................................... 158
A 2D Gravity Model within lara-Muntele Băișorii Area D. Drăgoi, J. Andrei, L. Beșuțiu ..	165
Applying Remote Sensing Techniques and Geographical Information System (GIS) for Elab-
orating Some Thematic Maps in the Area of the Southern Apuseni Mountains V. VÂJDEA,
C. Nițică, A.-M. Vîjdea, I. Popescu, C. Dumitrică ............................. 170
IX.	BIOPHYSICS AND ”PETROELECTROGRAPHY”
Luminescent Manifestations Pointed out Electrographically in the Study of Porous Rocks
D. Svoronos, A. Nicolescu ..................................................... 176
Structural-Tectonic Elements Highlighted Biogeophysically in Baia Mare Neogene Eruptive
Area D. Svoronos, A. Nicolescu ................................................ 184
X.	MISCELLANEOUS
Towards a Complete Documentation of the Romanian Geologica! Protected Areas E. Avram,
G. Udubașa, Fl. Marinescu, N. Țicleanu, I. Andreescu, E. Munteanu.............. 189
Book reviews .............................;.................................... 191
The specialists from G.I.R. in 1999. Fields of interest ....................... 192
Abbreviations.................................................................. 195
Index of authors .............................................................. 107
. Institutul Geologic al României
IGR
EVOLUȚIA CONTACTULUI TECTONIC DINTRE DOBROGEA
CENTRALĂ ȘI DE SUD
EVOLUTION OF THE TECTONIC CONTACT BETWEEN THE
CENTRAL AND SOUTH DOBROGEA
Emil AVRAM
Sistemul de falii observabil in arealul sud
Kogălniceanu-sud Ovidiu-nord Constanța, la oca 3
km sud de amplasamentul "clasic” al faliei Capidava
- Ovidiu. și care a antrenat depozite paleogen infe-
rioare, pe lângă cele jurasic superioare, valanginiene
(?) și barremian-apțiene, a fost semnalat în 1997
(Avram et al., in press).
Activitatea de teren și laborator întreprinsă după
prezentarea lucrării menționate a fost focalizată
asupra răspândirii și relațiilor areale dintre diferitele
entități litostratigrafice expuse in excavația ramurii
Poarta Albă - Năvodari a canalului Dunăre - Marea
Neagră. (Fig.). Ca urmare, a putut fi obținută o ima-
gine mai completă asupra evoluției tectonice a acestei
regiuni.
Astfel, succesiunea Cretacicului în compartimentul
sud-dobrogean al sistemului începe, în aflorimentele
din malul sudic al canalului, cu calcarenite cuarțoase
foarte fosilifere (cu corali solitari, mănunchiuri de
serpulide, ostreide și numeroase gasteropode din
grupele Harpagodes și Nerinea), arătând o vârstă
valanginiană încă incertă. Deasupra acestor calcare-
nite și după o întrerupere a sedimentării marcată
de un hardground, se dezvoltă o alternanță de cal-
carenit.e similare (dar slab fosilifere) cu intercalați!
de calcirudite/conglomerate groase de 20-30 cm și, Ia
partea superioară, de marne roșietice care au oferit
ostracode barremiene. Această succesiune (notată
Barremian - Apțian inferior în figură), groasă de cca
10 m, este urmată în continuitate de o alternanță dez-
ordonată de argile pătate cenușii și roșii, pietrișuri și
nisipuri, la partea superioară incluzând intercalați!
caolinitice, de vârstă apțian medie-superioară. Ul-
timele depozite și in special argilele caolinitice poli-
colore se aștern, de asemenea, peste succesiunea jura-
sic superioară de calcare corpusculare și dolomite a
Dobrogei Centrale, astfel sigilând contactul.
Depozitele jurasic superioare, cretacice și pale-
ogen inferioare, ale căror deschideri in malul nordic
al canalului sunt delimitate de falii (după cum au
menționat Avram et al., in press), continuă în ver-
santul nordic al canalului:
- succesiunea apțian medie-superioară (vezi dea-
The fault system discernable in the south
Kogălniceanu-south Ovidiu-north Constanța area,
some 3 km south of the "classical” emplacement of
the Capidava - Ovidiu fault, and shifting beside the
Upper Jurassic, Valanginian (?) and Barremian-
Apțian deposits, the Lower Paleogene ones, was no-
tified in 1997 (Avram et al., in press).
The field and laboratory work, carried out after
the mentioned paper was submitted, was focused on
the spreading and areal relations between the various
lithostratigraphic units exposed in the cutting of the
Poarta Albă-Năvodari branch of the Danube-Black
Sea canal (Fig.). Consequently, a better idea on the
tectonic evolution of this area was obtained.
Thus, the Cretaceous succession in the South Do-
brogean compartment of the system starts, in ex-
posures along the Southern bank of the canal, with
quartzous calcarenites displaying profuse fossils (soli-
tary corals, bundled serpulids, ostreids and numerous
gastropods of the Harpagodes and Nerinea groups)
showing a still questionable Valanginian age. Above
these calcarenites, and after a break in sedimenta-
tion marked by a hardground, an alternance of simi-
lar (but scarcely fossiliferous) calcarenites beds, with
calcirudite/conglomerate interbeds, 20-30 cm thick,
and. near the top, with intercalations of reddish marls
yielding Barremian ostracods is developed. This suc-
cession (Barremian-Lower Apțian, in Figuie), some
10 m thick, is followed without any uncomformity
by a grey and red variegated argillaceous-pebbly
and sandy random alternance, including kaolinite in-
terbeds in its upper part, Middle-Upper Apțian in
age. The last deposits, and especially the varie-
gated kaolinitic clays, lie also on the Upper Juras-
sic calcareous-corpuscular and dolostone succession
of the Central Dobrogea, thus sealing the contact.
The Upper Jurassic, Cretaceous and Lower Paleo-
gene deposits, the exposures of which in the north-
ern bank of the canal are limited by faults (as men-
tioned by Avram et al., in press), continue across the
northen slope of the canal:
- the Middle-Upper Apțian succession (see above)
is developed both in the South and Central-Dobro-
Institutul Geologic al României
4
Legend: 1, Quateruary; 2, Basarabian; 3, Upper Ypresian; 4. questionable Upper Ypresian (succession undei* the.
fossiliferous site FI); 5, Upper Maastrichtian; 6, Santonian-Lower Campanian: 7, Middle-Upper Aptian; 8, Upper
Barremian-Lower Aptian; 9, Valanginian; 10, Upper Jurassic; 11, bed position: 12, fault; 13, tectonic breccias; 14,
boundary of the Quaternary deposits; 15, geological boundary (s.l); 16, unconformity; 17, escarpment; 18, landslide;
19, topographic/conipass sight; 20, fossiliferous site.
Institutul Geologic al României
5
supra) este dezvoltată în ambele compartimente -
central și sud dobrogean in jurul deschiderii cu
depozite paleogene din malul canalului și, mult mai
subțiri (și reprezentate mai ales prin argile polico-
lore caolinoa.se) deasupra dolomitelor și calcarenitelor
jurasic superioare;
- depozitele santonian-campanian inferioare (con-
stituite dintr-un conglomerat bazai cuarțo-fosfatic,
gros de cca 50 cm, urmat pe 3-5 m de cretă nisipoasă
glauconitică cu fragmente de cochilii de inocerami și
apoi de creta masivă albă, rnult mai groasă) se dez-
voltă atât in compartimentul central dobrogean, cât
și in cel sud-dobrogean, la partea superioară a ver-
santului nordic, dar și (doar creta) ca elemente într-o
brecie i<<ionică. împreună cu calcarenite paleogene,
m malul nordic al canalului (compartimentul A-IV
din figura. 2 in text a lucrării Avram et al., in press)1
crcia cmtonian-campaniană este expusă, de
asemene.i. m mțihfiil versantului sudic al canalu-
lui, de-a lungul contactului tectonic dintre Dobrogea
Centrală și de Sud. iu poziție similară breciei tecto-
nice care apare la zi m malul nordic (vezi mai sus)1;
- un compartiment de mici dimensiuni: cca 40 m/
30 m, delimitat de falii, scoate la zi în partea mijlocie-
superioară a versantului nordic, calcarenite paleogene
slab dezvoltate, care înconjoară o succesiune subțire
cu nisipuri silicioase la bază, urmate de o alternanță
de nisipuri, calcare nisipoase și argile și, la partea su-
perioară, de cca 5 m de spongolite; spongolitele sunt,
până acum, nefosilifere și vârsta lor ar putea fi sau
paleogen inferioară, ca și a calcarenitelor ypresiene
din vecinătate, sau campaniană, prin comparație cu
succesiunea având spongolite a depozitelor senoniene
din partea, de est a. Platformei Moesice;
- calcarenitele paleogene fosilifere apar la zi în
malul nordic al canalului (ca elemente mari, în
megabreciade la contactul dintre Dobrogea Centrală
și de Sud), dar și in jurul deschiderii de Campa-
nian (?) sau Paleogen (?) din mijlocul versantului
nordic și, de asemenea, peste succesiunea cretoasă
santonian-campanian inferioară de la partea de sus a.
'între susținerea prezentei lucrări și tipărirea ei, au fost
clarificate în mare parte punctele rămase în suspensie în 1997.
Astfel, vârsta cretei/marnelor cretoase asociate calcarenitelor
paleogene din malul nordic al canalului a fost precizată (de Dr.
Gh. Popescu) ca fiind Ypresian superioară; creta/marnele cre-
toase din mijlocul versantului sudic au vârsta maastrichtiană
(precizată de Dr. J. Ion și Dr. E. Avram); iar vârsta
valanginiană a calcarenitelor de la baza succesiunii cretacice
din Dobrogea de Sud a fost pe deplin confirmată (de Prof. I.
Pană).
De asemenea, schița de hartă care însoțea lucrarea a fost,
mult corectată de E. Avram, astfel că, pentru informarea adec-
vată a cititorului, ea a fost înlocuită (cu aprobarea Comitetu-
lui de redacție) cu harta din lucrarea "The West Sector of the
Poarta Albă - Năvodari Canal (Dobrogea, SE Romania)” a au-
torilor: Avram, Ion, Pană, Popescu. Baltreș, Bombiță, aliată
sub tipar.
gean compartments, rotind the exposures with the
Paleogene deposits in the canal bank and signifi-
cantly thinner (and represented mainly by variegated
kaolinitic clays) above the Upper Jurassic dolostones
and calcarenites, respectively;
- the Santonian-Lower Campanian deposits (built
up of some 50 cm thick quartzous-phosphatic basal
conglomerate, followed by 3-5 m of sandy glauconitic
chalk with debris of inoceram shells and then by
the much thicker massive white chalk) are devel-
oped both the Central- and South-Dobrogean com-
partments near the top of the northern slope of the
canal, but also (only the chalk) as elements in a tec-
tonic breccia, mixed with Paleogene calcarenites, in
the northern bank of the canal (the compartment A-
IV, in the text - Fig. 2 of the paper Avram et al., in
press)2
- the Santonian-Campanian chalk is also exposed
in the middle of the Southern slope of the canal, along
the tectonic contact between the Central and South
Dobrogea, in a similar position to the tectonic breccia
cropping out in the northern bank (see above)2;
- a small compartment. some 40 m long and 30
m wide, limited by faults, exposes in the middle-
upper part of the northern slope, scarcely developed
Lower Paleogene calcarenites, rounding a thin succes-
sion with quartzous sands at the base, and then with
an alternance of sands, sandy limestones and clays,
followed by some 5 m thick spongolites at the top; the
spongolites are up to now unfossiliferous, and their
age could be either Lower Paleogene, as the neigh-
bouring fossiferous Ypresian calcarenites, or Campa-
nian (by comparison with the spongolite succession of
the Senonian deposits in eastern part of the Moesian
Platform);
- the Paleogene fossiliferous calcarenites crop out
in the northern bank of the canal (as large elements
of a megabreccia, at the tectonic contact between
the Central and South Dobrogea), but also rotind the
Campanian (?) or Paleogene (?) exposure in the
2Meantime, between the submission of this paper and its
printing, there were clarified most of the questions unsolved
in 1997. Thus, the age of the chalk/chalky marls exposed in
the assemblage with the Paleogene calcarenites in the northern
bank of the canal wasTstablished (by Dr. G. Popescu) as being
Upper Ypresian; the chalk/chalky marls cropping out in the
middle of the Southern slope of the canal are Maastrichtian in
age (proved by Dr. .). Ion and dr. E. Avram); the Valanginian
age of the calcarenites, which constituie the bottorn of the
Cretaceous succession in South Dobrogea, was fully confirmed
(by Prof. I. Pană).
On the other hand, as the sketch-map annexed to the pa-
per in 1997 was later drastically corrected by E. Avram, with
the agreement of the Editorial Board and for the accurate In-
formation of the reader, it was replaced with the map of the
paper "The west sector of the Poarta Albă-Năvodari Canal
(Dobrogea, SE Romania)”, by the authors: Avram, Ion, Pană,
Popescu, Baltreș, Bombiță, still in press.
igr/
Institutul Geological României
6
aceluiași versant.
Toate aceste date permit reconstituirea evoluției
tectonice a contactului, după cum urmează:
-	după ce au produs o coborâre semnificativă a
compartimentului sud-dobrogean, în comparație cu
cel central-dobrogean, mișcările cretacic inferioare au
încetat in timpul Apțianului mediu-superior, când de-
pozitele caolinitice policolore au sigilat contactul;
- o a doua fază a produs coborârea depozitelor
cretacic terminale (?) și paleogene (de la jumătatea
versantului nordic) si, de asemenea, le-a amestecat
la contactul tectonic dintre Dobrogea Centrală și de
Sud. din malul nordic al canalului.
Strat igrafia regiunii de contact dintre Dobrogea
Centrală și de Sud nu este încă complet clarificată: nu
a fost posibil pană acum să fie stabilită vârsta cea mai
nouă a succesiunii jurasice; prezența Valanginianului
la baza succesiunii cretacic inferioare care apare la
zi in Dobrogea de Sud nu este confirmată încă: iar
vârsta, campaniană sau paleogenă a spongolitelor ex-
puse in versantul nordic al canalului trebuie încă să
fie probată biostratigrafic. Mai mult, dacă contac-
tul tectonic dintre Dobrogea Centrală și de Sud este
bine marcat in canal de brecia. cu elemente de crete
cretacic terminale și de calcarenite paleogene, el este
dificil de urmărit către nord-vest datorită dezvoltării
in ambele compartimente doar a succesiunilor apțiene
medii-superioare.
Toate aceste neclarități urmează să fie rezolvate
prin activitatea de teren și laborator din 1998.
middle of its northern slope, and also above the San-
tonian - Lower Campanian chalky succession at the
top of the same slope.
AII these data let us restore the tectonic evolution
of the contact, as follows:
-	after yielding a spectacular downlifting of
the South-Dobrogean compartment, as against the
Central-Dobrogean one, the Lower Cretaceous move-
ments ceased during the Middle-Upper Aptian. when
the variegated-kaolinitic deposits sealed the contact;
- a second phase downlifted the uppermost Cre-
taceous (?) and Paleogene deposits (in the middle
of the northern slope of the canal), and also mixed
them at the tectonic contact between the Central and
South Dobrogea, in the northern bank of the canal.
The stratigraphy of the joining area of the Cen-
tral and South Dobrogea is still not completely clar-
ified: it was not possible to esfablish the most re-
cent age of the Jurassic succession; the presence of
the Valanginian at the base of the Lower Cretaceous
succession cropping out. in South Dobrogea is not
yet confirmed; and the Campanian or Paleogene age
of the spongolites exposed in the northern slope of
the canal needs still to be proved biostratigraphi-
cally. Moreover, if the tectonic contact between the
Central and South Dobrogea is well marked in the
canal by the tectonic breccia with uppermost Cre-
taceous chalky and Lower Paleogene calcarenite ele-
ments, north-westwards it is doubtfully discernable
due to the development in both compartments of
only Middle and Upper Aptian successions. AII these
questions are to be solved in the 1998 field and labo-
ratory activity.
References
Avram, E., Ioane, D., Drăgoi, D. (in press) Capidava-Ovidiu Fault- System revisited. Paper submitted in 1997.
Institutul Geologic al României
SISTEMELE ACVIFERE ÎN PARTEA ESTICĂ A CÂMPIEI ROMÂNE,
INTERFLUVIUL BUZĂU - CĂLMĂȚUI
AQUIFER SYSTEMS IN THE EASTERN PART OF THE ROMANIAN
PLAIN THE BUZĂU - CĂLMĂȚUI INTERSTREAM
Petre CRĂCIUN, Elena MOGOȘ, Cristian PANAIT
Intre râurile Buzău și Gălmățui mai multe foraje
executate pentru alimentări cu apă au traversat, pană
la cea 300 m adâncime, o succesiune detritică cuater-
nară constând din nisip, pietriș și argilă. La partea
superioară, apar depozite aluviale grosiere.
In aria de piemont care este un sector nord - estic
al câmpiei aflorează depozite pliocene și cuaternare.
Spre câmpia centrală, secvența cuaternară devine mai
groasă atingând 350 m sau 400 m. Ea acoperă in mod
continuu depozitele romaniene și se extinde peste
întreaga arie a câmpiei.
Sistemele acvifere m formațiunea cuaternară se
dezvoltă in toate sectoarele de câmpie dintre cele
două râuri. Acvifere confinate sunt generate in ori-
zonturile permeabile de vârstă pleistocena atât in
partea internă, cat și m partea externă a câmpiei.
Există două sisteme acvifere principale identificate
in cadrul formațiunii cuaternare, unul inferior, gene-
rat in structura superioară a Stratelor de Gândești
și unitatea de Frățești (Pleistocenul inferior), și al-
tul localizat intr-o secvență fluviatilă a Pleistocenului
mediu și superior.
Sistemul acvifer inferior este extins peste trei
unități morfologice: 1) zona de piemont și a câmpiei
înalte; 2) câmpia internă și 3) câmpia externă. In
câmpia internă, acviferele sunt generate în secvența
lacustră, constând din intercalații de nisipuri fine.
Ele se situează intr-un interval de adâncime de la 150
m la 300 m.
In sectoarele câmpiei de platformă, o regiune adi-
acentă fluviului Dunărea, apa subterană este stocată
in Stratele de Frățești.
Luând m considerare dispersivitatea forajelor pen-
tru apă subterană, cele ce urmează reprezintă rezul-
tate locale.
In sectorul sudic al sectorului Buzău, anumite
fora je au traversat acvifere potențiale, producând 5-
15 1/sec. pentru denivelări până la 12 m. Suprafața
potențiometrică naturală apare deasupra suprafeței
solului. Aceeași situație se întâlnește in raza satului
Săgeata, unde un foraj produce apă nemineralizată
dintr-o secvență de pietriș cu nisip întâlnită la adân-
Between the Buzău and Călmațui rivers, severa!
drillholes carried out for water supply have tapped,
up to about 300 m, a detrital Quaternary succession
consisting of sand, gravei and clay. At the top some
coarse-grained alluvial deposits occur.
In the piedmont area, a north-eastern sector of the
plain. Pliocene and Quaternary deposits crop out. To
the central plain. the Quaternary sequence becomes
thicker, reaching 350 m or 400 m. It covers con-
formably Rornanian deposits, and extends over the
entire plain area.
Aquifer Systems in the Quaternary formation de-
velop in any sector of plain area between the two
rivers. Confined aquifers are generated in perme-
able horizons of Pleistocene age, on both inner and
outer zones of the plain. There are two main aquifer
systems identified within the Quaternary formation.
a lower one generated in the upper section of the
Gândești Formation and the Frățești unit (Lower
Pleistocene) and an upper one located into a fluvi-
atile sequence of Middle to Upper Pleistocene age.
The lower aquifer is extended over the three mor-
phological units: 1) highlands and high plain, 2) inner
plain and 3) outer plain.
On the inner plain, aquifers are generated in the
lacustrine sequence consisting of fine sand intercala-
tions. They lie at depth interval of 150 m to 300
m.
In sectors of the platform area, a region adjacent
to the Danube River, groundwater is stored in the
Frățești Formation.
Taking into account the spârsity of boreholes for
water supply. that tapped the lower aquifer, the fol-
lowing are some local results.
In a Southern sector of Buzău town, some drillholes
have penetred potențial aquifers, yielding 5-15 1/s,
for drawdown up to 12 m. Natural poțentiometric
surface appears above soil surface. The same situa-
tion is encountered at the village of Săgeata where
a borehole yields fresh water from a gravei and sand
sequence found at depth below 100 m. Specific dis-
charge rate reaches 2 1/s.m.
M Institutul Geologic al României
16 R 7
s
cimea de sub 100 m. Productivitatea specifică atinge
2 l/sec.m.
Iu depresiunea Buzoele, la Țintești, un acvifer
cu capacitate joasă este generat intr-un complex de
nisipuri fine și medii, întâlnit la adâncimi similare cu
acelea de la Săgeata. Din acest acvifer un foraj pro-
duce 0,8 1/sec, pentru o denivelare de 1 m.
Trecând de câmpia internă, acviferele au fost
întâlnite in cadrul unei secvențe largi de 150 m - 300
m grosime, constând din strate de argile și nisipuri.
Numărul de orizonturi purtătoare de ape este vari-
abil, de ordinul zecilor. In general capacitatea de
producție este moderată, depinzând de grosimea
nisipului și de granulație. De exemplu, un acvifer de
rea 25 m grosime produce cca 1.5 1/sec pentru denive-
larea de 1 m. Presiunea de rezervor este mai mare in
aria câmpiei interne, decât in alte unități morfologice,
fiind determinate de procesul de subsidență, in tim-
pul sedimentării m apele mai adânci. Mișcarea apei
subterane urmează direcția V-E, arătând un drenaj
către valea Dunării.
Către est, în cadrul câmpiei de platformă, acvi-
ferul principal este localizat, m Stratele de Frățești.
Aceasta, este o secvență aluvialăși constă din nisipuri
grosiere cu pietriș așezat la adâncimi între 100 m
și 200 m. Capacitatea lui specifică este mai mare
decât aceea a acviferului din campia internă. Pentru
comparație se pot menționa unele foraje la Stăncuța
și Cuza Vodă unde rata lor de producție variază de
la 5 la 8 1/sec, pentru câțiva metri denivelare.
Referindu-ne la curgerea regională, se poate re-
marca procesul de drenaj către valea Dunării, adică
apa subterană curge de la vest către est, dar cu un
gradient hidraulic mai redus.
In intervalul de,adâncime de cca 80 m la 150 m,
cateva foraje au traversat, un număr de până la pa-
tru unități acvifere. Grosimea lor este de la 7 m
la 30 m. Orizonturile mai groase au fost. întâlnite
m sectoare de lângă valea Dunării. Capacitatea de
producție a forajelor variază între 7 și 10 1/sec, dar
pentru denivelări mai mici pe platformă și mai mari
pe câmpia internă.
Pe baza nivelelor piezomet.rice observate in foraje
s-a realizat o hartă potențiometrică pe care se poate
contura, o dinamică regională a apei subterane (Fig.
1). Valea Dunării are o mare influența asupra curgerii
regionale in aria de descărcare. In secvența Pleisto-
cenului superior, dezvoltată deasupra adâncimii de
70-80 m. un sistem acvifer potențial a fost traversat
prin foraje. Din punct de vedere litologic, el constă
din depozite fine, in câmpia internă, și din pietriș cu
nisip, câmpia înaltă. In zonele adiacente Dunării au
fost găsite 1-2 acvifere constând din intercalații de
nisip. In cadrul unei secțiuni superioare de cca 50-60
m. un orizont grosier apare pe 15-20 m grosime,
In the Buzoele depression, at Țintești, a fine- to
medium-grained sand complex, found at the same
depth as at Săgeata, generates a lower capacity
aquifer. From this aquifer, a borehole yields 0.8
1/sec., for a drawdown of 1 m.
Passing to the inner plain, aquifers have been en-
countered by drillholes within a large sequence of
150 300 m thick, consisting of clay and sand layers.
The number of the water bearing horizons is variable,
of tens order of magnitude. In general yield capac-
ity is moderate, depending on the sand thickness and
on its grain size. For instance, an aquifer of about
25 m thick yields ca. 1.5 1/sec., for a drawdown of
1 m. Reservoir pressure is greater in the inner plain
area, in other morphological units being determined
by the subsideuce process during deeper water sedi-
mentat ion. Grondwater movement follows the W-E
trending, showing a drainage to the Danube Valley.
To the east, within the platform plain, the principal
aquifer is located in the Frățești Formation. This is
an alluvial sequence and consists of coarse-grained
sand with gravei lying at depth between 100 m and
200 m. Its specific yield is greater than that of the
aquifer in the inner plain. For comparison. one can
mention some drillholes at Stăncuța and Cuza Vodă,
whose discharge rate varies from 5 to 8 1/sec., for a.
few meters of drawdown.
Referring to the regional flow, one can point out
the drainage process to the Danube Valley, that. is
the groundwater flows from west to east, but with a
lower hydraulic gradient.
In the depth interval of about 80 m to 150 m a
number of up to 4 aquifer units were tapped bj' some
drillholes. Their thickness is from 7 m to 30 m. The
thicker horizons were encountered in sectors near the
Danube. Yield capacity of the boreholes varies be-
tween 7 and 10 1/sec., but at lower drawdowns on the
platform and higher on the inner plain.
On the basis of piezometric levels derived from
boreholes, a potentimetric map has been experienced,
on which a regional dynamics of grondwater can be
countered (Fig. 1). The Danube Valley has a ma-
jor influence on the regional groundwater flow in the
discharge area. In the Upper Pleistocene sequence de-
veloped above the depth of 70 to 80 m, an important
aquifer system was penetrated by drillholes. From
lithological point of view, it consists of fine-grained
deposits on the inner plain and of gravei with sand
on the high plain. In zones adjacent to the Danube,
1 to 2 aquifers consisting of sandy intercalations are
found. Within an upper section of about 50 to 60 m
thick, a coarse-grained horizon occurs, 15-20 m thick,
which Stores fresh water under confined aquifer con-
ditions. This aquifer extends west of a line passing
through the localities Caragiale-Movila Oii-Vizireni
Institutul Geological României
Siliștea
E,
d
Harta piezometrică a complexului acvifer inferior (QP1-QP2) Zona Valea Buzăului - Valea Călmațuiului. 1, hidroizoj
2, izolinie de egală valoare a debitului specific (mc/zi/m).
Piesometric map of the lower aquifer complex in the Buzău - Călmățui valleys basin. 1, potentiometric sui face (m),
2, isoline of equal value of the specific flow (mc/day/m).
Institutul Geological României
10
care înmagazinează apă nemineralizată în condiții de
acvifere confinate. Acest- acvifer se extinde la est de
o linie care trece prin localitățile Caragiale-Movila
Oii Vizireni Făureni. Producția lor specifică, atinge
valori relativ înalte, intre 6 și 9 1/sec.m. și altitudinea
suprafeței polențiometrice se plasează la cote de la
50 60 m deasupra nivelului mării.
La est de sectorul menționat, în cadrul câmpiei
Brăila, sistemul acvifer constă din intercalații de nisip
lin. Grosimea totală a acestor intercalații variază
de la cațiva metri la Martăcești la 30-35 m in zona
Siliștea.
Capacitatea de producție a acviferului este mo-
derată. Câteva foraje au produs prin pompare 0.2-
0.5 1/sec. pentru 1 m denivelare. Pe hartă, liniile
echipotențiale arată o direcție generală a curgerii apei
subterane de la vest la est, adică indică un drenaj
natural către valea Dunării.
In anumite sectoare adiacente râurilor Șiret și
Buzău, mai multe foraje au traversat, pană la o
adâncime de aproximativ 50 m, o secvență aluvială
conținând pietrișuri și bolovănișuri, cu grosimi de 5-
12 m Aceste depozite grosiere constituie un acvifer
de mică adâncime folosit pentru alimentarea cu apă
a catorva localități.
Considerații chimice
Pe baza a 32 probe de apă analizate pentru
componenții majori, a fost întocmită o hartă de
contur pentru distribuția conținutului total dizolvat
(TOS) și a tipurilor hidrochimice. In plus, alte trei
hărți de contur prezintă variația cationilor majori
(Na+, Mg++, Ca++) și a anionilor (CI-, SO^--,
H( ’Oj-). Aceste hărți se referă la sistemul acvifer din
Pleistocenul superior, nominalizat ca acviferul supe-
rior. Din aceste hărți pot deriva câteva caracteristici
acvifere. Astfel, mineralizația apei subterane crește
de la vest la est. fiind m acord cu direcția de curgere
m acest acvifer. Aceeași tendință apare în ceea ce
privește schimbarea faciesurilor hidrochimice, adică
tipul HCO3- este spre vest, tipul SO.-i în sectoarele
intermediare, iar spre est tipul CI”. O analogie po-
zitivă este remarcată pentru creșterea cationului Na+
m apele subterane. Procesul de schimb c.ationic este
responsabil pentru aceste tendințe, respectiv Ca++
din apă este schimbat, cu Na+ și Mg++ din faza solidă.
Conținutul total dizolvat (TDS) din apă variază de
la 0,8 g/I la Spătarii, la. 8 g/1 la Băile, sugerând se-
pararea catorva tipuri ale faciesului chimic.
Apele subterane cu TDS mai mic decât 3 g/1 se
formează in sectoare vestice, central-vestice și sudice
ale regiunii și sunt, caracterizate prin tipurile chimi-
ce: HCO3--CI- Na+-Ca++ și Cl--HCO3--Na+-
Mg++. Valori mai mari ale TDS se întâlnesc in zonele
Făureni. Its specific yield reaches relatively bigh val-
ues, between 6 and 9 1/sec.m respecțively, and the
potentiometric surface altitude places at 50 m to 60
m a.s.l.
East of the mentioned sector, within the Brăila
plain, the aquifer system consists of fine sand inter-
calations. The total thickness of these intercalations
varies from a few meters at Marășești to 30-35 meters
in the Siliștea zone. Yield capacity of the aquifer is
moderate. Some drillholes have produceți by pump-
ing 0.2-0.5 1/sec., for the drawdown of 1 m. Equipo-
tential lines on the map show a. general trending of
groundwater flow from west to east. that is to the
Danube Valley.
In some sectors adjacent to the Buzău and Șiret
rivers severa! wells have tapped up to a depth of
about 50 m an alluvial sequence consisting of gravei
and pebbles 5 to 12 m thick. These coarse-grained
deposits constituie a shallow aquifer used for water
supply to some localities.
Chemical considerations
Based 011 32 water samples analysed for major com-
ponents a contour map for total dissolved solid (TDS)
distribution and hydrochemical types has been drawn
(Fig. 2). Additionally, three contour maps show the
variation of the major cations (Na+, Mg2+, Ca2+)
and anions (CI-, SO^2-, HCOa-). These maps refer
to the aquifer system in the Upper Pleistocene, i.e.
the upper confined aquifer. Some aquifer characteris-
tics can be derived from these maps. So, groundwater
mineralization increasses from west to east, being in
accordance with water flow trending in this aquifer.
The same tendency occurs regarding the change of
hydrochemical facies, i.e.. HCO3- type is to the west,
SO42- type is in the intermediate and CI- is in the
eastern sectors. A positive analogy is remarked for
the increașing of the Na+ content in the groundwa-
ter. The cation exchange process is accounted for this
tendency i.e., Ca2+ from water for Na+ or Mg2+ from
solid phase. TDS from water varies from 0.8 g/l at
Spătarii to 8 g/1 at Băile, suggesting the separation
of certain types of Chemical facies.
Groundwater having TDS less than 3 g/1 is
formed in western, central-western and Southern sec-
tors of the region and is characterized by Chemical
types: HCO3--Na+-Ca2+ and CI--HCO3"-Na+-
Mg2+. Higher values of the TDS are encountered in
eastern and northern zones of the Brăila plain, where
the chemical facies becomes Cl~-SO2--Na+. The
same tendency, as in the case of the western region.
is pointed out for correlation between the mineraliza-
tion and the content of Cl“ and SO42- components
L- Institutul
eologic al României
11
Scortaru Nou
HYDROCHEMICAL FACIES : rWTn HC°-CI	[==l Cl-HCO ISO) ^WCl-SO	SO -Cl (HCO)
llllllll Na-Ca-Mg r - Na - Mg - Ca w//7/\ Na-Mg	Na (Ca, Mg)
Institutul Geologic al României
12
estice și nordice ale câmpiei Brăila, unde faciesul
chimic devine CI” -SO.-i"_-Na++. Aceeași tendință,
ca și m cazul regiunii vestice este reliefată pentru
corelația intre mineralizație și conținutul de CI” și
Această comparație poate fi reluată pentru
corelația intre Na+ și Mg++, pe de o parte, și Ca++,
pe de altă parte.
Referindu-ne la distribuția conținutului TDS și a
faciesului hidrochimic in raport cu unitățile morfolo-
gice. osi e demnă de notat următoarea înfățișare pen-
tru acviferele confinate superioare (tabelul de mai
jos).
to the prejudice of the HC0-3 anion. This compari-
son can be repeated for correlation between Na+ and
Mg2+ on the one hand and Ca2+ on the other hand.
Referring to the distribution of the TDS and hy-
drochemical facies in respect to morphological units
the following features are worth mentioning for upper
confined aquifers (the Table below).
Table
Morphological unii	Typical aquifer lithologies	TDS g/1	Hydrochemical facies	Regional groundwater dynaniics
Highlands high plain	gravei, pebble and sand	<3.0	HCOs" - CI" - Na+ - Ca’+ - Mg2+	Active and high hydraulic gradienl
hiner (subsidence) plain SO?+ - Cl_ - Na+	fine sand and silt	2-8	CI- - SO/- - Na+ - Mg2+;	weak groundwater flow
Outer (platform) plain	gravei with sand, rarely pebble	2-4	CI" - SO?“ - Na+ - Mg2+	weak groundwater flow
MINERALE ACCESORII ÎN ROCI MAGMATICE DIN ROMÂNIA.
IMPLICAȚII PETROGENETICE - MASIVUL BOCȘA
ACCESSORY MINERALS IN MAGMATIC ROCKS FROM ROMANIA.
PETROGENETIC IMPLICATIONS - BOCȘA MASSIF
I. N. ROBU, L. ROBU, M. STOIAN, A. USCĂTESCU
Masivul Bocșa, considerat de majoritatea
cercetătorilor (Constantinoff, 1972; Russo, 1973;
Russo-Săndulescu et al., 1978) cel mai extins pluton
banatitic din Romania, aflorează pe o suprafață de
cca 250 km2, cu posibilități de extindere spre NE și
SV (după datele geofizice). Este cantonat in șisturi
cristaline, la nord și sud, și formațiuni pannoniene
ale depresiunii Caransebeș, la vest și est.
Investigațiile de ordin mineralogic, petrografic,
geochimic și structural (Russo-Săndulescu et al.,
1978) au permis separarea in cadrul corpului de la
Bocșa a trei mari unități: unitatea de vest (Bi), con-
stituită din gabbrodiorite, monzodiorite cuarțifere,
monzonite cuarțifere și granițe, unitatea mediană
(B2), formată din granodiorite și monzogranite și uni-
tatea estică (B3), care are în componență numai gra-
nodiorite.
Contextul geologic, în care este amplasat corpul
banatitic de la Bocșa, și procesele geologice, care
ar fi putut amorsa și determina evoluția sa, sunt
puse în legătură cu subducerea zonei de origine a
Pauzei de Severin sub crusta sialică a Domeniului
Getic (Rădulescu, Săndulescu, 1973).
Datele de chimism minor și REE obținute în
această etapă de studiu au condus la următoarele con-
cluzii:
•	lipsa unei evidente diferențieri între cele trei
unități separate;
♦	trend calc-alcalin, cu o vădită tendință calcică
pentru B2 și B3;
•	corelare direct proporțională între K și Si și ca-
racter puternic potasic, pentru rocile investigate;
•	caracter mixt, I și S, al materialului magmatic;
•	îmbogățire accentuată-moderată în LREE și lipsa
anomaliei de Eu (fig. 1).
Minerale accesorii
Studiul mineralelor accesorii și al asociațiilor mi-
nerale (tab.) observate (zircon -I- apatit + sfen
± granat ± epidot ± turmalină ± pirită) au
evidențiat caracteristici asemănătoare pentru (1)
toate petrotipurile luate in considerație și (2) cele trei
unități menționate.
Bocșa granitoid massif is considered (Constanti-
noff, 1972; Russo, 1971, 1973, 1974; Russo-
Săndulescu et al., 1975, 1978) one of the largest ba-
natitic pluton of Romania. It is extended about 250
sq.km., but some possibilities exist to NE and SW
(geophysical data). It is hosted by the crystalline for-
mations to north and south, and the Pannonian sedi-
mentary formations of the Caransebeș Depression, to
west and east.
Mineralogical, petrographical, geochemical and
structural investigations (Russo-Săndulescu et al.,
1978) pointed out three distinct units: Western
Unit (Bi), constitued of gabbrodiorites, quartz-
monzonit.es and granit-es; (2) Median Unit (Bn), corn-
posed of granodiorites and monzogranites and East-
ern Unit (B3), formed by granodiorites.
The context and geological processes that could
determine its geological evolution are connected to
the subduction zone of the Severin Nappe origin
area under the sialic crust of the Danubian Realm
(Rădulescu, Săndulescu, 1972).
Minor elements and REE data connected to acces-
sory minerals characteristics emphasized minor ele-
ments and REE data:
•	lack of the obvious differences between previously
separated units;
•	Ca tendency of the calc-alkaline trend for Bț and
B3 units;
•	well Si-K correlation and high K-character of all
investigated rocks;
•	mix character (I, S) of the magmatic material;
•	high-medium LR.EE enrichment and no Eu
anomaly (Fig. 1).
Accessory minerals
Accessory minerals study and their mineral asso-
ciations (Tab.) (zircon + apatite + sphene ± gâr-
neț ± epidote ± turmaline ± rutile + magnetite)
pointed out similar characteristics for (1) all inves-
tigated petrotypes and (2) all three mentioned units.
Institutul Geological României
14
Accessory minerals of the Bocșa granitoid rocks
no	sample	| rock | zircou		apa Lite	sphene | gârneț		rutile	magneți te	epidote	turmaline | pyrite	
primar? minerals									secundar? minerale		
	11	 _											
1	5237	gd	+	4-	4*	-		+	-	-	
2	5221	q-md	+	4-	4-	4-		4-	4		4-
3	5238	q-md	4-	4-	4-	-		fr	4-		
4	5219	q-m	+	4-	4-	-	-	4-	•		+
5	5223	q-m	+	4-	4-	+	-	4-	4-		
6	5229	q-m	+	4-	-	4-	-	4-			
7	5239	q-m	+	4-			-	4-			4-
3	5220	8	+	4-	4-		-	4-			4-
Bl											
9	5224	gr	+	4-	4-		-	4-			4-
10	5226	gr	+	4-	4-		-	4-			4-
11	5234	gr	+	4-	4-		4-	4-			4-
12	5522	mg	+	4-	4-		•	4-			4-
13	5225	mg	4-	4-	4-		4-	4-			
B3											
14	5228	gr	4-	4-	4-			4-			
15	5230	gr	4-	4-	4-			4-	4-		4-
16	5232	gr	4-	4-	4-			4-			4-
17	52 33	gr	4-	4-	4-			4-			
18	5249	gr	4-	4-	4-	4-		4-			4-
Ocna de Fier											
19	5244	gr	4-	4-	4-	-		+		4-	
20	5245	gr	4-	4-	4-	-		4-		-	4
21	5246	gr	4-	4-	4-			4-		-	4-
22	5247	gd	4-	4-	4-	•		4-	4-		4-
23	5248	a	4-	4-	4-	•		4-		4-	4-
gd = gabbrodiotitc; q • md = quartz monzodiorite; q-m = quartz-monzonile; gr-= granodionte; mg = monzogranite;
g= gtarule; a=aplite. + = yes;- = no
La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb Lu
△ Bocșa 1 (Bi)	O Bocșa 3 (B3)
A Bocșa 2 (B3)	E Ocna de Fier - Dognecea
Fig. 1 - REE diagrani for granitoid rocks of the Bocșa banatitic massif.
Institutul Geologic al României
15
S16(150x)
incluziuni de zircon
Fig. 2 - Zircon crystal types from the units of Bocșa banatitic massif
Institutul Geologic al României
1(5
Fig. 3 - TET diagram for plutonic rocks (Pupin, 1980).
1. diorites, gabbros and quartz-diorites; 2, granodiorites; 3.
monzogranit.es and monzonites; 4, syenites and hyperalkaline
■-■rănii es (sw legend in Fig. I).
------------------I.A
100	200	300	400	500	600	7 00	800
100
200
I.T
300
400
500
600
700
800
CsRbBaTh U Nb K LaCePb Pr Sr P NdZrSmEuTi Dy Y YbLu
△ Bocșa 1(B,)	□ Bocșa 3(63)
▲ Bocșa 2(B?)	■ Ocna de Fier - Dognecea
Fig. I TET diagram for granitoid rocks (Pupin, 1980). 1.
crusta! or main crusta! granites; 2 + 3, mix granites; 4, mantie
or main mantie granites (see legend in Fig. 1).
Fig. 5 Hoek/Primitivc Manile diagram
Fig. 6 - Th/Yb vs Ta/Yb diagram (Pearce, 1982)
JA Institutul Geologic al României
IGR/
17
Caracteristicile morfologice ale cristalelor de zir-
con din populațiile investigate sunt asemănătoare
(fig. 2), deosebirile existente fiind de ordin cantita-
tiv și mai puțin calitativ, ceea ce determină o plasare
nediferențiată a rocilor in câmpurile diagramei rocilor
granitoide (fig. 3). Se remarcă totodată (1) o domi-
nare a tipurilor considerate cristalizate în condiții
mantelice in roci aparținând unității Bj și (2) o pre-
dominare a celor crustale, în unitatea B3.
Variațiile morfologice indică caracterul mixt al
materialului inițial, cu o componentă crustală bine
evidențiată (fig. 4). Acesta este subliniat in aceeași
măsură de caracteristici chimice (lipsa anomaliei Eu,
îmbogățire în LR.EE, anomalii negative de Nb și po-
zitive de Ce și La, fig. 5).
Cadrul structural definit de variațiile de chimism
(Th/Yb vs Ta/Yb, Pearee, 1982; fig. 6) este acela
al unei margini continentale active, cu caracteristici
specifice granitoidelor de tip VAG (Pearee, 1984).
The main zircon morphological characteristics of
the studied populations from rocks or units are simi-
lar (Fig. 2); some differences exist between (1) their
subtypes and (2) frequency, determining their plot-
ting in no differentiated fields of the diagram (Fig.
3)-
Morphological variations pointed out the mix char-
acter of the inițial material, with a well emphasized
crustal component (Fig. 4).
These ones are also emphasized by Chemical char-
acteristics (no Eu anomaly, enrichment in LR.EE, Nb-
negative and Ce and La positive anomalies, Fig. 5).
The structural context, definited by chemical vari-
ations, is an active continental margin (Pearee, 1982;
Fig. 6), specifically for VAG (Pearee, 1984).
References
Constanti nof, D. (1972) Considerații asupra rocilor metamorfice .și și eruptive din Banatul de vest (zona Fârliug
- Moldova Nouă) Stud. cerc. geol. geogr., Geol., 17, 2 pp. 177-194, București.
Pearee, J. A. (1982) Role of the sub-continental lithosphere in magma genesis in active continental margins. In:
Continental basalts and mantie xenolites. Shive Geology Series, Nantwich, pp. 234-249, J. C. Hawkesworth and
M. J. Norry (Editors).
Pearee, J. A., Hariss, Tidle, A. G. (1984) Trace elment discrimination diagrams for tectonic interpretation of
granitic rocks. J. Petrol., 25, pp. 956-983.
Rădulescu, D., Săndulescu, M. (1973) The tectonics concept and the geological structure of the Carpathians.
Tectonophysics, 16, pp. 155-161, Amsterdam.
Russo-Săndulescu, D., Berza, T., Bratosin, L, lanc, R. (1973) Petrologia zonei de vest, a masivului banatitic
de la Bocșa D. S. Inst. Geol., L1X/1, 65, București.
— , Săndulescu, D., Berza, T., Bratosin, I., lanc, R. (1978) Petrological study of the Bocșa banatitic
massif (Banat). D. S. Inst. Geol. Geofiz., LX1V/1, pp. 105-173., București.
'A Institutui Geological României
IGR/
FILOSILICAȚI MAGNEZIENI ȘI MINERALE ASOCIATE IN ROCI
ULTRAMAFICE DIN CARPAȚII MERIDIONALI
Mg - PHYLOSILICATES AND ASSOCIATED MINERALS OF
ULTRAMAFIC ROCKS FROM THE SOUTH CARPATHIANS
L. ROBU, I. N. ROBU, G. STELEA, I. VANGHELIE, A. USCĂTESCU
Studiul filosilicaților magnezieni din roci ultra-
mafice din Carpații Meridionali include corpurile
semnalate in zona Rășinari și valea Păscoaia.
Ultramafitul Rășinari. Corpul de roci ul-
tramafice de la Rășinari este inclus în complexul
peridotito-gabbroido-amfibolitic al Seriei de Valea
Muntelui (Codarcea, 1965), seria de Sebeș-Lotru
(Mărunțiu, 1978), sau unitatea de Lotru (Mărunțiu
et al., 1997), prezentând un evident caracter ”bend-
ing”.
Pe baza caracteristicilor petrografico-structurale,
acest corp a fost considerat un complex individu-
al (Codarcea, 1965) denumit complexul peridotito-
gabbroic-amfibolic, în care au fost separate trei zone,
bazală, mediană și superioară.
•	zona bazală apare sub forma unor lentile alun-
gite, paralele cu orientarea generală a formațiunilor
cristalofiliene care le cantonează; petrografic aceasta
are in componența sa roci biotito-amfibolice, amfibo-
lice (tremolitice) sau piroxenice;
•	zona mediană constituită din roci mafice, in ge-
neral gabbroice, în alternanță cu metadiorite;
•	zona superioară, cu caracter preponderent am-
fibolic (amfibolite, amfibolite cu biotit și granat,
amfibolite porfiroblastice), include la partea infe-
rioară aspecte ”pillow-lava”, determinate de zone
centrale, diopsidice sau meladioritice, compacte,
dure, înconjurate de ”coji” concentrice cu compoziție
biotito-amfibolică, foarte friabile; frecvent caracterul
său bending este șters, dar la partea superioară se pot
recunoaște alternanțe de roci cu caracter gabbroid.
Rocile inițial magmatice (dunite, peridotite) au
suferit procese de transformare ulterioare consolidării
lor. Au fost distinse două tipuri de modificări: (1)
cu caracter met-somatic, care au determinat apariția
unor minerale cu caracter filosilicatic, cum ar fi:
dorit, biotit, serpentine; (2) cu caracter structural,
determinând elemente structurale ca: foliația sau cli-
vajul.
Ultramafitul Păscoaia. Corpul ultramafic
(Savu, 1982), inclus în formațiunile cristalofiliene ale
seriei de Sebeș-Lotru, dispus E-V, are aceeași ori-
Mg-phylosilicate study of ultramafic rocks from the
South Carpathians includes two important bodies:
Rășinari and Păscoaia.
Rășinari Ultramafic Body. Rășinari ultramafic
body is included in Valea Muntelui Series (Codarcea,
1965), Sebeș-Lotru Series (Mărunțiu, 1978) or Lotru
Unit (Mărunțiu et al., 1997), presenting an obvious
bending character. According to its petrographical
and structural characteristics, it was considered an
individual complex (Codarcea, 1965), named Peri-
dotite - gabbros - amphibole complex, and separated
in three distinct zones: lower, median and upper.
•	Lower Zone, composed of piroxenic rocks, biotite-
amphibole bearing rocks and amphibolite (tremolite)
ones, constitutes some lens bodies, disposed parallel
to the host crystalline formations foliation.
•	Median Zone, constituted of basaltic rocks, gen-
erally gabbros, intercalated with metadiorites.
•	Upper Zone, with an obvious amphibole char-
acter (amphibolites, biotite-garnet bearing amphibo-
lites, porphiroblastic amphibolites), contains at the
lower part, some obvious ”pillow-lava” aspects, de-
termined by diopside and meladiorite central zone,
surrounded by biotite-amphibole ”shells”; frequently,
its bending character is lost, but it can be recognized
at its upper part due to some gabbro rocks alterna-
tions.
Magmatic inițial rocks (dunites, peridotites) had
been changed due to some geological processes, that
affected them after their consolidation. Two different
exchange types had been distinguished: (1) metaso-
matic type, determining crystallization of some new
hydrous minerals. phyllosilicate types, as chlorite, bi-
otite, serpentine minerals; (2) structural types, deter-
mining some structural elements, as foliation, cleav-
age.
Păscoaia Ultramafic Body. Păscoaia ultra-
mafic body (Savu, 1968, 1982), included by the
Sebeș-Lotru Series crystalline formation, trending
E-W, has a similar orientation with its host rocks.
Petrographically, it has in its composition talc + am-
phibole + serpentine minerals bearing peridotitic-
Institutul Geologic al României
19
entare cu cea a rocii care il cantonează. Petro-
grafic, este constituit din roci cu caracter peridotitic-
harzburgitic, parțial talcizate, amfibolizate și serpen-
tinizate, cu șlire de met.agabbrouri, cu grosimi de cel
mult 2 m. Frecvent rocile ultramafice sunt traver-
sate de filonașe amfibolice (actinolit-tremolitice) sau
de crisotil, cu aspect azbestiform.
Filosilicații identificați, cu chimism și struc-
turi diferențiate, funcție de compoziția chimico-
mineralogică a mediului de cristalizare, sunt minerale
care aparțin următoarelor grupe: (1) mineralelor
serpentinice (lizardit, antigorit. crisotil), (2) talc-
pirofilitului, (3) doritelor și (4) micelor negre. Min-
eralele cu care sunt asociate fac parte din grupul am-
fibolilor calcici (tremolit) și al carbonaților (artinit).
Mineralele serpentinice sunt prezente sub toate cele
trei varietăți structurale: lizardit, crisotil și antigorit.
Din punct de vedere chimic acestea sunt slab alumi-
noase, au conținuturi mici de Fe și foarte mici de Ni și
Co. fapt, ce denotă substituții de mică amploare, mai
ales pe nivelele octaedrice. Structural, majoritatea
serpentinelor sunt de tip 2M (crisotil), IM (lizardit),
sau 60 (antigorit), cu vibrații caracteristice in spec-
trele de IR. in domeniile 3500 și 1100-400 cm-1 (fig.
1) și modificări structurale, evidențiate de curbele
harzburgitic rocks, with metagabbros interlayering
sequences, about 2 m in thickness. Ultramafic rocks
are crossed by Ca-amphibole (actinote - tremolite se-
ries) and asbestos chrysotile veins.
The identified phyllosilicates, differentiated one
by another by their Chemical and structural conr-
positions, determined by the chemical-mineralogical
characteristics of the crystallization environment, are
minerals included in different groups, as follows: (1)
serpentine minerals (antigorite, chrysotile, lizardite),
(2) talc-pyrophyllite, (3) chlorites and (4) black mi-
cas. As associated minerals Ca-amphiboles (tremo-
lite) and carbonates (artinite) are studied.
Serpentine minerals are represented by all three
structural varieties: lizardite, chrysotile and antig-
orite.
Chemically, they are characterized by (1) low Al-Fe
contents and (2) very low Ni-Co ones, emphasizing
low structural substitution, especially for the octahe-
dral level. Structurally, the majority of investigated
serpentines are 2M (chrysotile), IM (lizardite) and
60 (antigorite), characterized by specific vibra-
tions (IR. spectra) in domains: 3500 and 1100-400
cm-1 (fig.l), and structural exchanges, emphasized
by DTA curves (fig. 2) at 680°C (chrysotile) and 700-
I ig. i - Spectre de absorbție în IR pentru minerale serpentinice, asociate corpului ultramafic Păscoaia.
IR absorption spectra of serpentine minerals, associated to Păscoaia ultramafic body.
DTA (fig. 2), la valori de 680° C (crisotil) și 700-715° 715°C (lizardite).
C (lizardit).	Talc-pyrophyllite
Talc - pirofilit	Talc, observed in the Păscoaia ultramafic body, as-
Talcul, observat, in corpul ultramafic de pe valea sociated to serpentine minerals, has (1) a high-Mg
Păscoaia, asociat serpentinei, are (1) un puternic ca- character, due to low Fe3+, Fe2-, Ti, Cr, Ni con-
Institutul Geologic al României
20
Fig. 2 - C urbe DTA pentru minerale serpentinice. asociate corpului ullramafic Păscoaia.
DTA curves for serpentine miuerals. associated to Păscoaia uhramalir b<*dy.
Fig. 3 - Spectre de absorbție în IR pentru talc, asociat corpului ultramafic Păscoaia.
IR absorption spectra of talc, associated to Păscoaia ultramafic body.
racter magnezian, in care substituțiile dintre Mg și
Fe3+, Fe3-, Ti, Cr, Ni, sunt minore și (2) un conținut
scăzut in Ca.
Compoziția chimică evidențiază substituții reduse
intre Si—Al și/sau Mg și Fe3+, Fe2+, Ca, Ti, Cr,
Ni. Structural, spectrele de absorbție in IR. (fig. 3)
evidențiază vibrații in domenii de frecvență ridicate
(3680, 3634 și 3408 cm-1) și mai scăzute (1000 și 672
- 394 cm-1 caracteristice unui talc ss.
Clătitele
Au fost identificate sub două aspecte morfologice
(1) larg cristalizate, cu aspect pegmatoid, formând
zone cu grosimi centimetrice la suprafața rocilor
serpentinizate și (2) microcristalin, constituind zone
cu grosimi variabile în rocile serpentinizate, mergând
până la roci cu caracter monomineral. Caracteristici-
centrations in its crystalline network and (2) a low
Ca-content. Its Chemical composition emphasized
low substitutions, between Si-Al or/and Mg and
Fe3+, Fe2-, Ca, Ti, Cr, Ni. Structurally, IR spec-
tra (Fig. 3) emphasized vibrations, in high frequency
domains (3680, 3634 and 3408 cm-1) and lower ones
(1000 and 672 - 394 cm-1), characteristic of talc ss.
Chlorites
Two distinct morphological aspects have been iden-
tified: (1) large or very large crystals (pegmatoid as-
pects), grouped in centimeter thickness zones at the
surface of the serpentine minerals and (2) microcrys-
talline aspects, constituting (i) random zones in ser-
pentines, or (ii) monomineral zones. Crystallochem-
ical aspects, emphasized by vibrations and allures of
the bands of IR spectra (Figs. 4 and 5), correspond
21
- Spectre de absorbție in 11< pentru dorite, asociate corpului ultramafic Valea Muntelui (Rășinari). zona bazală.
IR absorption spectra of diloritis. associated to Valea Muntelui ultramafic body.
IR absorption spectra of chloritcs. associated to Valea Muntelui ultramafic body.
Fig. 5 - Spectre de absorbție în IR pentru dorite, asociate corpului ultramafic Păscoaia.
IR absorption spectra of chlorites, associated to Păscoaia ultramafic body.
Institutul Geologica! României
4000	3500
I- ig. 6 - Spectre de absorbție in 1H pentru Ca-amfiboli. asociate corpului ultramafic Păscoaia.
IR absorption spectra of Ca-amphiboles, associated to Valea Muntelui ultramafic body.
le chimico-structurale, evidențiate in spectrele de
absorbție in IR (fig. 4 și 5) prin vibrații și aluri ale
benzilor, corespund unui dorit de tip clinoclor, cu
structuri tri-trioctaedrice.
Amfibolii calcici sunt de tip tremolitic, cu două
aspecte morfologice: (1) aspect azbetiform și (2)
cristale lung prismatice, cu dimensiuni variabile,
dispuse haotic sau orientate, constituite în roci
monominerale sau asociate cu dorit, talc sau ser-
pentine. De remarcat completarea nivelului A cu
cantități mici de Na și/sau K. Variațiile chimico-
structurale. sunt evidențiate in spectrele de absorbție
in IR înregistrate (fig. 6).
Carbonați! observați sub forma unor cruste de cu-
loare albă, cu nuanțe slab gălbui, cu grosimi variabile,
sunt, dispuse pe suprafața rocilor serpentinizate. Au
fost. întâlniți asociați corpului ultramafic Păscoaia.
Investigațiile prin metode fizice (IR, RX. DTA) ca-
racterizează un carbonat de tip artinitic (Mg2 (CO3)
(OH)2. 3H2O) (tab.).
to clinochlor chlorite type, with tri-trioctahedral
structure characteristics.
Ca-amphiboles ,are characterized by two morpho-
logical aspects: (1) asbestos and (2) long prismatic
crystals, variable as dimensions, randomly or sub-
parallely disposed, constituted in monomineral rocks
or/and associated to chlorite, talc or serpentine min-
erals. Their crystallochemical characteristics are spe-
cific to tremolite member of Ca-amphiboles series. A
level filled by Na or/and K is remarked. Chemical
structural variations are emphasized in the registered
IR spectra (Fig. 6).
Carbonates, observed as white with yellowish
shades crusts variable. as thickness, are disposed at
the surface of the serpentine rocks. They have
been met associated to the Păscoaia ultramafic body.
Physical investigations (IR. RX and DTA) charac-
terize artinite carbonate t.vpe (Mg^ (COsHOH)-, .
3H2O) (Table).
'4. Institutul Geologic al României
IGR/
23
XR diffraction data for artinite associated to
serpentine rocks, in Păscoaia ultramafic body
5353F	5360	ASTM 6484	hkl	5353F	5360	ASTM 6484	hkl
8.14		8.14	200	2.740	2.62	2.730	202; 111
6.15		6.14	001	2.350	2.34	2.360	030.00
5.33		5.34	201	2.280		2.290	200.00
4.56		4.58	201	2.210		2.220	602.00
4.09		4.09	400	2.051	2.49	2.051	003.00
3.68		3.69	401	1.910		1.910	203.00
3.18	3.66	3.18	401	1.640		1.640	10.01
3.04		3.04	202	1.540		1.540	
References
Codarcea. D. M. (1965) Studiul geologic și petrografic al regiunii Rășinari CisnădioaraSadu, Memorii. VI. București.
Mărunții!, M. (1978) Considerații preliminare asupra caracterelor morfostructurale și a evoluției geologice a rocilor ultra-
bazice asociate seriilor cristaline din Carpații Meridionali. St. cerc., geo/., geofiz., geogr., geologie, 23, 2, pp. 215-227,
București.
-—• , lancu, V-, Ledru, P., Johan, V. (1997) High pressure paragenesis in ultramafic rocks of the Getic - Supragetic
Basement (South Carpathians. Romania). Rom. J. Mineralogy, 77, 4-th National Symposium on Mineralogy. 3-8 Octoher,
1997, Ahstracts, Iași.
Savu, H., Udrescu, C., Călinescu, E. (1982) Petrology and geochemistry of Daslandian ultramafic and basic metamor-
phosed rocks of the Getic Unit (Lotru Mountains). D. S. Inst. Geol. Geofiz., LXVII/1 (1979 - 1980), pp. 175-197,
București.	.
Institutul Geologic al României
24
ATLASUL AMONIȚILOR DE VARSTA CRETACIC INFERIOARA DIN ROMANIA
THE ATLAS OF THE LOWER CRETACEOUS AMMONITES OF ROMANIA
Emil AVRAM
In anul 1997, studiul sistematic al amoniților
cretacic inferiori din România a fost, in linii gen-
erale. terminat, prin descrierea' reprezentanților su-
perfamiliilor Hoplitaceae și Acanthocerataceae (Fig.
!)•
Au fost prezentate 88 specii și subspecii, dintre
care patru sunt noi. Ele provin în cea mai mare
parte din colecția autorului și colecția L. Szasz, dar
§i din acelea ale geologilor G. Macovei, M. Chiriac,
S. Bordea, D. Istocescu și V. Matei, recunoscute / ci-
tate din Formațiunea de Ecleja, Apusenii de Nord
(punctul fosilifer no. 5, în figurile 1 și 2), din
Formațiunea de Valea Izvorului, Apusenii de Sud
(10), din Formațiunea de Fornădia la vest de Deva
(36), din depozitele albian terminale ale Culoarului
Dâmbovicioarei (38, 40), cele albiene din zona Reșița
(45), din depozitele albiene de fliș ale Carpaților Ori-
entali, de pe văile Teliului (57), Târlungului (65),
Doftanei (66) și Timișului (63), din Formațiunea al-
bian superioară de Dumbrăvioara, la vest de Tg. Se-
cuiesc, Carpații Orientali (81), din Formațiunea de
Macla pe profilul său tip (76) și în jurul localității
Zagon (80), din Formațiunea de Sărata, la nord de
Piatra Neamț (83) și, în sfârșit, din depozitele albi-
ene ale Platformei Moesice, de sub Câmpia Română
(84, 85, 88) și din Dobrogea de Sud (89, 91-95, A =
Dl. Amzalia, S = DL Sarapciculac).
Speciile revizuite sunt, în mare parte, impor-
tante pentru încadrarea biostratigrafică a entităților
litostratigrafice din care provin, pe alocuri revizuirea
conducând la schimbări importante față de datele
cunoscute sau acceptate anterior.
Ca și capitolele anterioare ale atlasului, asupra
celorlalte grupe sistematice, cel finalizat în 1997 a fost
conceput astfel încât să ofere inventarul complet, re-
vizuit al amoniților de vârstă cretacic inferioară (atât
din punct de vedere sistematic, cât și pe unități struc-
turale și litostratigrafice) și, de asemenea, să poată
fi utilizat pentru identificarea rapidă de către geo-
logi, pe teren, a amoniților nou recoltați: pentru
fiecare specie identificată până acum in România a
fost prezentată descrierea completă a materialului tip
(holotip sau lectotip) și datele privind interpretarea
sa modernă (incluzând intervalul său de ocurență și
răspândirea pe glob).
In the year 1997 the systematic study of Lower Cre-
taceous ammonites of Romania was raughly finished,
with the description of the Romanian representatives
of the superfamilies Hoplitaceae. and Acanthocerat-
aceae (Fig. 1).
88 species and subspecies were presented, among
which four are new. They come mainly from the au-
thor’s and Avram & Szasz collections, but also from
those of M. Chiriac, G. Macovei, S. Bordea. D. Is-
tocescu and V. Matei, recorded / cited in the Ecleja
Formation of Northern Apuseni Mts (site no. 5 in the
text figures 1 and 2), in the Valea Izvorului Formation
of the Southern Apuseni Mts (10), in the Fornădia.
Formation west of Deva town (36), Uppermost Al-
bian deposits of the Dâmbovicioara Couloir (38, 40),
the Albian ones of the Reșița Zone (45), in the East
Carpathian Albian flysch deposits on the Teliului
(57), Târlungului (65), Doftanei (66) and Timiș (63)
valleys, in the Uppermost Albian Dumbrăvioara For-
mation of the East Carpathians west of Targu Secui-
esc (81), in the Uppermost Albian beds of the Macla
Formation in its type section (76) and round Zagon
(80), in the Sărata Formation north of Piatra Neamț
)83) and finally, in the Albian deposits of the Moe-
sian Platform under the Romanian Plain (84, 85, 88)
and in South Dobrogea (89, 91-95; A = Amzalia hill,
S = Sarapciculac hill).
Most of the revised species are important for the
biostratigraphic framework of the lithostratigraphic
units which hosted them, somewhere the revision
leading to significant changes in the matter.
As the previous chapters of the atlas / on sys-
tematic groups, that finished in 1997 was thought to
bring up the complete and revised Romanian inven-
tory of Lower Cretaceous ammonites (both system-
atically and on structural/ lithostratigraphic units)
and also to be used for a quick Identification by the
field geologists of recently recorded ammonites: for
every species identified in Romania, a complete pre-
sentation of its type material (holotype / lectotype)
and its modern interpretation (including the range
and spread all over the world) was carefully done.
1Institutul Geologic al României
IGR/
25
Hoplitlda®
DOOVILLE,189o
Cl®onlcoratlda® ;
^niT!:HO05E,1926
Hoplltinae
DOUVILLE.1910
ACAETHOCEPATACEAE, Grossouvrc, 189'< H 0 P L I T A C E A E, DourlHe, l£9o
Cleoniceraa (KaosaynaTIa) cf.inornatua(91)
Soenerația rotator (91). S.cf.kltchini(91)
Protohopli țea (Haniaonnofpti* )can 11a nu 8 ( 91)
Otohoplites raulinlanua(95),?O.raulinianifor»ia n.ap.(95) ,O.deatonbesl(95) ,O.cf.
polygonalia(95),0.subhilli(95) ,O.dacicus(95)
Hoplltea paronai(95) ,H.cf .baylei(95) ,H.c f .deirtatu3(85y^5) ,H.n.sp.ex gr.H.escragno-
lensia(45,95),H.latl8Ulcatus(/45»95) ,H.cf.pseudod®luci(95) ,H.cf.cunnington
(95) ,H.n.ap.aff.H.cunningtoni(95) ,H.rudia paeudoaulcatua(95)
laohoCTlites
Anahoplițea
Eplhoplltes
sp«(95)
pr3ecox(66,85,9^,95),A.cf .Intern®dlus(66,85,88,9^,95) ,A.nante111(80,9^
A.evolutus(95) ,A.asiaticuB(95) , A .planuB(85,88,93,95) ,A.cf .pleteti(95),
A. darie si (95) ,A .seinaniensls(95)
coapressus (95) ,E.tri fidua(95) ,E .de luci (95) ,E.aff .gracilis(95) >E .cf.
denariua(95) ,E.depreesua(95)
Dt.norphopli tes c f .nlobe (95) .D.glaber (95) ,D.biplicatus(95) ,D.tethydls(95) , D.cf.
chloria(95) ,0.siBplicicostatus n.ap. (95) ,D.discus(95)
Arraphoceraa (7)studeri(95)
Caii ihopl ites (7) ronanlcus) (95) ,C.(?)cd6tacutus(95) ,C.cf .6trlgosus(85»95) ,C.aff.
fornosus(95)
Eu ho pil te ș cf. vulgari o(95)
Discohonlites cf .subfalcatus(A) ,D.l atocoelonotua(A),D.subsiaplexțA,S),D.tranaitori
-------------- (A s)
Hyphoplitee canrpichei(A,S) ,Hyphoplites sp.(A,S)
Lepthoplites ornatus(A,S)
Schloesbachiidae PAROh'A tBOXHARSLLI,1897 îSchloabachia cf.cultrata (l»o, neconfirsat)
Leymerlel 1 idao BPEISTROFFER.1951
Brancoceratldae
SPATH,1933
Brancoceratinae
SPATH,1933
Mo jsosowlcziinae
HYATT,19o3
Mortoniceratinae
1921
Lyelliceratidae SPATH,1921
Proleyreriella 8p.(63)
Le yaerieUa tarde furcata’ terdefUrcata(5?»65,66,83,89,92) ,L.tarde furcata donslcosts
ta(66,89) ,L. fu56eneggeri(89,91) ,L.^acoveii(9D ,L.elegana(91,92) ,L.
bogdanovitschi(66,91) ,L-psaudoregularls(93) ,L.consueta(93) ,L.cf.ronas-
cena(93)
Hysteroceras varicosun(5,8<4,85,95) ,H.orbignyi(lo,8<*,85,95, A) ,H.subbinun(95,A) ,H.
cf.binun(95) ,H.carinatuin(A), ÎH.syometrlcun(A)
TMatoloceras sp.(95)
SPATH,
Prohysteroceras(Goodhallites) de 1 abe che 1(95)
Mor tonice ra_ș (H.)innatun(95) ,M. (M •) c f. pachya (95) ,M. (M.)cf.rostratun(38
72,95)	*
M.(Delradoce ras)devonense(95)
M . (Durnovarites) perlnflatun(incl .M . (D.) postlnHatuw) (A,s) ,H.(D.)quadratu»
SSjA.S^M.UMaubquadratuf^SbM.dkJdeprassuafShM.CDjeub-
M.(Cantobrlgltea)paucicostatun(95)
Ștoliczkaia (S.)dispar(36,38,71,A,S) ,S.(S.)notha(76,91,A) ,S.(S.)dor8®tenaio<91 ,A)
?S. (Faraudle) la)rhaanonota(A ,S)
S • (Villoutreysia)vi 1 ]outreysi (A,S).
Fig. 1 - încadrarea taxonomică a Hoplitaceador și Acanthocerataceaeior cretacic inferioare din România. Numerele dintre paranteze indică punctele fosiiifere care au
oferit speciile de amoniți recunoscute in colecții sau (cele subliniate) numai citate in literatura de specialitate.
Taxonomic framework of the Romanian Lower Crctaceous Hoplitaceae and Acanthocerataeeae. The nmnbers in brackets indicate the fossiliferous site» with a recognised
in collections and revised inventory or (underlined) with only cited species.
Institutul Geological României
Institutul Geological României
SPECIILE GENULUI SUTNERIA ZITTEL ÎNTÂLNITE ÎN REGIUNEA
GHILCOȘ - CARPAȚII ORIENTALI
SPECIES OF THE GENUS SUTNERIA ZITTEL IN THE GHILCOȘ AREA -
EAST CARPATHIANS
Dan GR1GORE
Pană m prezent, din depozitele Kimmeridgianu-
lui din regiunea Ghilcoșului (Panza de Hăghimaș),
erau cunoscute numai două specii ale genului Sutne-
ria (S. platynota și S. eumela), descrise de autori an-
teriori (Neumayr, 1873; Preda, 1973). în prezenta
lucrare se face anunțul prezenței altor specii (din
aceeași regiune): Sutneria (Sutneria) cyclodorsata
(Moesch), Sutneria (Enosphinctes) lorioli Zeiss, S.
(E.) hoelderi Zeiss, S. (E.) weidmanni Zeiss, S. (E.)
pedinopleura Seeger, S. (E.) batallery Geyer și a
două noi specii Sutneria (Sutneri) spinata nov. sp. și
Sutneria (Enosphinctes) zeissi nov. nom. De aseme-
nea, este remarcată prezența grupării populaționale,
cu două maxime de abundență, demarcându-se două
orizonturi acme: unul în baza Zonei Platynota (al
grupului subgenului Sutneria), respectiv, baza Zonei
Acanthicum (al grupului subgenului Enosphinctes).
Until now only two species of the genus Sutneria
(S. platynota and S. eumela) are reported from the
Kimmeridgian beds of the Ghilcoș area. (Hăghimaș
Nappe) by previous authors (Neumayr, 1873; Preda,
1973). This paper mentions some other species from
the same region: Sutneria (Sutneria) cyclodorsata
(Moesch), Sutneria (Enosphincte) lorioli Zeiss, S.
(E.) hoelderi Zeiss, S. (E.) weidmanni ZEISS. S.
(E.) pedinopleura Seeger, S. (E.) batallery Geyer,
and two new species Sutneria (Sutneria) spinata nov.
sp. and Sutneria (Enosphinctes) zeissi nov. nom.
Also, there are remarked two populational acme hori-
zons, corresponding to the base of Platynota. Zone
(the Sutneria subgenus group) and the base of Acan-
thicum Zone (the Enosphinctes subgenus group). re-
specți vely.
References
Neumayr, M. (1873) Die Fauna der Schichten mit Aspidoceras acanthicum. Abh. K. K. Geol. Reichsanst. 5(6), pp.
141-257, 13 pl., Wien.
Preda, I. (1973) Variațiile de facies și biostratigrafia Jurasicului superior din Munții Hăghimaș. St. cerc. geol., geogr.. biol.,
(Geol.-Gcogr., II, Piatra Neamț.
SECVENȚE KIMMERIDGIENE ȘI TITHONIC INFERIOARE DIN
CARPAȚII ORIENTALI ȘI MERIDIONALI - ROMÂNIA
KIMMERIDGIAN AND LOWER TITHONIAN SEQUENCES FROM THE
EAST AND SOUTH CARPATHIANS - ROMANIA
Dan GRIGORE
In ultimii cinci ani s-au realizat studii biostrati-
grafice de detaliu asupra depozitelor Kimmeridgia-
nului și Tithonicului inferior din trei regiuni din
Carpați: două dintre ele. anume regiunile Lacu Roșu
(Ghilcoș) și Svinița. sunt deja cunoscute din studii
anterioare realizate de Neumayr și Herbich, respectiv
Răileanu, cea de-a treia - Râșnov - este recentă.
Depozitele Jurasicului superior din regiunea Lacu
Roșu aparțin Pânzei de Hăghimaș (Transilvanide,
Săndulescu, 1984). Aici, Kimmeridgianul inferior
este constituit din calcare nodulare, calcarenite cu
intercalații subțiri marnoase, in timp ce secvența
Kimmeridgianului superior este predominant de-
tritică: alcătuită din calcarenite, gresii calcaroase și
glauconitice, marne și, subsecvent, calcilutite; fracția
terrigenă crește spre partea superioară a interva-
lului. In ambele secvențe (ale intervalului cuprins
intre Zonele Platynota și Hybonotum) sunt obser-
vate variații laterale atât de facies, cat și de grosimi
(cu un maxim de 30 m). In regiunea Râșnov (M.
Postăvarii, Orientali) sunt deschise depozitele Kim-
meridgianului (intervalul Zonelor Hypselocyclum -
Beckeri), aparținând Pânzei de Postăvarii (Dacide
Mediane, Săndulescu, 1984). Această secvență (7 m
grosime) este alcătuită din calcare nodulare și cal-
carenite cu intercalații subțiri marnoase. In regiunea
Svinița (SV Meridionali), secvența Kimmeridgian su-
perior - Tithonic inferior, corespunzătoare membru-
lui inferior al Formațiunii de Greben (Pop, 1996),
aparține Dacidelor Marginale. Secvența, calcaroasă
(pe intervalul Zonelor Acanthicum*- Richteri) de 20
m grosime începe cu calcare nodulare cu intercalații
marnoase, care sunt, înlocuite de calcare subnodulare
și calcilutite spre partea superioară, a formațiunii;
la diverse nivele sunt întâlnite cherturi (noduli sau
lentile).
Kimmeridgianul inferior, așa cum s-a amintit , este
cunoscut numai din regiunile Lacu Roșu și Râșnov.
Zona Platynota a fost pusă in evidență numai în
prima din aceste regiuni, unde limita sa inferioară
nu este cunoscută, iar cea. superioară este marcată
de dispariția taxonului index. Asociația întâlnită
cuprinde specii caracteristice cum sunt: Tarame/-
In the last. five years. detailed biostratigraphic
studies on the Kimmeridgian and Lower Tithonian
deposits were carried out in three areas of the
Carpathians: two of them, namely the Lacu Roșu
(Ghilcoș) and Svinița areas, were explored by pre-
vious authors, such as Neumayr and Herbich, and
Răileanu respectively; the third one - Râșnov - is new.
The Upper Jurassic deposits from the Lacu Roșu
area belong to the Hăghimaș Nappe (Transylvanids;
Săndulescu, 1984). There, the Lower Kimmeridgian
is constituted of nodular limestones, calcarenites and
thin marly interbeds, while the Upper Kimmeridgian
- Lower Tithonian rock sequence is mainly detritai:
built up of calcarenites, carbonatic and glauconitic
sandstones, marls and, subsequently, calcilutites; the
terrigene fraction increâses at the upper part of this
interval. In both rock sequences (the interval from
Platynota to Hyibonotum zones) lateral facies varia-
tions and thickness (of a max. 30 m) were observed.
In the Râșnov area (Mts. Postăvarii, East Carpathi-
ans) are exposed the Kimmeridgian deposits (the in-
terval from the Hypselocyclum to the Beckeri zones).
belonging to the Postăvaru Nappe (Median Dacids;
Săndulescu, 1984). This rock sequence, 7 m thick, is
made up of nodular limestones and calcarenites with
thin marly interbeds. In the Svinița area (SW of
the South Carpathians), the Upper Kimmeridgian -
Lower Tithonian sequence, namely the lower mem-
ber of the Greben Formation (Pop, 1996), belongs to
the Marginal Dacids. The sequence from the Acan-
thicum to the Richteri zones, 20 m thick, starts up by
nodular limestones with subordinate marly interbeds,
less frequent to t.he upper part of this formation; at
certain levels some cherty nodules or lenses occur.
As mentioned above, the Lower Kimmeridgian is
known only from the Lacu Roșu and Râșnov areas.
The Platynota Zones was recognised only in the for-
mei- of these areas, where its lower boundary is un-
known and its upper one is marked by the LAD of the
index species. The assemblage of this zone comprises
some characteristic taxa, such as: Taramelliceras (T.)
haufRanuin, T. (TJ cf. greenakeri, T. (Metahaplo-
ceras) cf. nodosiusculum, Epaspidoceras ruppelen-
Institutul Geological României
29
liceras (TJ hauffianum, T. (T.) cf. greenakeri,
T. (Metahaploceras) cf. nodosiusculum, Epaspido-
ceras ruppelensis, Benetticeras văii, Physodoceras
wolfi morpha wolfi, Sutneria platynota, Sutneria cf.
pedinopleura, Sutneria spinata n. sp., Trenerites
cf. enayi, Lessiniceras ptychodes, Progeronia bre-
viceps, P. progeron, Progeronia sp. aff. P. lictor,
Lithacoceras (L.) cf. evolutus, Lithacosphinctes cf.
callomoni, Ataxioceras (Parataxioceras) inconditum.
Asociația zonală este dominată (specii și exemplare)
de philoceratide (Sowerbyceras silenum, Calliphyllo-
ceras manfredi, Holcophylloceras mediterraneum, H.
polyolcum).
Zona Hypselocyclum nu este incă bine argumen-
tată. Limita sa inferioară a fost identificată nu-
mai in regiunea Lacu Roșu, la nivelul dispariției
taxonului Sutneria platynota, în timp ce limita
sa superioară a fost marcată de prima apariție a
lui Crussoliceras divisum, in regiunea Râșnov. In
ambele regiuni asociația întâlnită în acest interval
este săracă, reprezentată de câțiva taxoni carac-
teristici cum sunt: Taramelliceras (Metahaploceras)
strombecki, A. uninodosum, Nebrodites hospes hos-
pes, Lessiniceras sp., Orthosphinctes polygyratus,
Progeronia cf. triplex, Ataxioceras cf. metamorphus.
Zona. Divisum este mai bine argumentată bio-
stratigrafic in regiunea Râșnov, unde limita sa in-
ferioară este marcată de prima apariție a lui Crus-
soliceras divisum. Limita superioară este trasată
deasupra ultimei ocurențe a taxonilor Orthaspido-
ceras uhlandi și Sowerbyceras silenum, în ambele
regiuni. Sunt întâlnite in acest interval câteva specii
caracteristice, cum ar fi: Taramelliceras (T.) tra-
chinotum, Streblites tenuilobatus, S. cf. levipictus,
Physodoceras wolfi morpha montisprimi, Orthaspi-
doceras uhlandi, Crussoliceras divisum, C. geyeri,
C. tenuicostatum, C. cf. acre, Garnierisphinctes cf.
championeti, Presimoceras fucinii, P. avrami n. sp.,
P. cf. herbichi, P. cf. planulacinctum, P. aff. ludovici,
Nebrodites agrigentinus agrigentinus, N. favaraensis
morpha favaraensis, N. peltoideus, N. rhodanensis,
N. cf. doublieri, Progeronia unicompta, P. cf. pseu-
dolictor. La partea inferioară a zonei poate fi sepa-
rată Subzona Divisum (sensu Sarti, 1993), numai în
regiunea Râșnov.
Depozitele Kimmeridgianului superior sunt
întâlnite in toate regiunile amintite, dar cu o mai
bună argumentare biostratigrafică numai in regiunea
Svinița. In regiunea Râșnov a fost pusă in evidență
numai partea inferioară a Zonei Acanthicum; aici,
ca și in regiunea Lacu Roșu, limita inferioară a
acestei zone este marcată de ultima ocurență a
lui Orthaspidoceras uhlandi. Limita superioară
este marcată de ultimele ocurențe ale taxonilor din
grupul Nebrodites (N. contortus, N. heimi), in regi-
sis, Benetticeras văii, Physodoceras wolfi morpha
wolfi, Sutneria platynota, Sutneria cf. pedino-
pleura, Sutneria spinata n. sp., Trenerites cf.
enayi, Lessiniceras ptychodes, Progeronia breviceps,
P. progeron, Progeronia sp. aff. P. lictor, Litha-
coceras (L.) cf. evolutus, Lithacosphinctes cf. cal-
lomoni, Ataxioceras (Parataxioceras) inconditum.
The ammonite assemblage of the zone is dominated
(as species and individuals) by phyloceratids (Sower-
byceras silenum, Calliphylloceras manfredi, Holco-
phylloceras mediterraneum, H. polyolcum).
The Hypselocyclum Zone is noi well argued until
now. Its lower boundary is considered only in the
Lacu Roșu area as the LAD of Sutneria platynota
while its upper boundary is marked in the Râșnov
area only, by the FAD of Crussoliceras divisum. In
both regions the assemblage is poor, represented
by few characteristic taxa, as follows: Taramel-
liceras (Metahaploceras) strombecki. A. uninodosum,
Nebrodites hospes hospes, Lessinceras sp., Orthos-
phinctes polygyratus, Progeronia cf. triplex, Ataxio-
ceras cf. metamorphus.
The Divisum Zone is better argued in Râșnov area.
where the lower boundary is marked by the FAD
of Crussoliceras divisum. The upper boundary is
traced at the LADs of Orthaspidoceras uhlandi and
Sowerbyceras silenum, in both regions. Some of the
zonal characteristic species are there encountered:
Taramelliceras (T.) trachinotum, Streblites tenuilo-
batus, S. cf. levipictus, Physodoceras wolfi morpha
montisprimi, Orthaspidoceras uhlandi, Crussoliceras
divisum, C. geyeri, C. tenuicostatum. C. cf. acre,
Garnierisphinctes cf. championeti, Presimoceras
fucinii, P. avrami n. sp., P. cf. herbichi, P. cf. plan-
ulacinctum, P. aff. ludovici, Nebrodites agrigentinus
agrigentinus, N. favaraensis morpha favaraensis, N.
rhodanensis, N. cf. doublieri, Progeronia unicompta,
P. cf. pseudolictor. Is possible to demark the Divi-
sum Subzone (sensu Sarti, 1993) in the lower part of
this interval only in the Râșnov area.
The Upper Kimmeridgian is developed in all the ar-
eas we focused on, but is well argued only in Svinița.
In the Râșnov area only the lower boundary of the
Acanthicum Zone was observed; there, as in the Lacu
Roșu area, it is marked by the LAD of Orthaspi-
doceras uhlandi. The upper boundary is marked
only in Lacu Roșu and Svinița by the LADs of the
Nebrodites taxa (N. contortus, N. heimi). The as-
semblage is characterized by the occurrence of Phyl-
loceras consanguineum, Glochiceras fialar, Taramel-
liceras (T.) compsum compsum, T. (T.) callicerum,
T. (T.) mikoi, T. (T.) cf. franciscanum, T. (T.)
pseudoflexuosum, T. (T.) oculatiforrne, T. (T.) cf.
subpugile, Aspidoceras acanthicum. A. longispinum,
A. hystricosum, Pseudowaagenia micropla, Orthaspi-
4| Institutul G
VlGR/
logic al României
30
miile Lacu Roșu și Svinița. Asociația este carac-
terizată de speciile Phylloceras consanguineum,
Glochiceras fialar. Taramelliceras (T.) compsum
compsum, T. (T.) callicerum, T. (T.) mikoi, T. (T.)
cf. franciscanum, T. (T.) pseudoflexuosum, T. (T.)
oculatiforme, T. (T.) cf. subpugile, Aspidoceras
acanthicum, A. longispinum, A. hystricosum, Pseu-
dowaagenia micropla, Orthaspidoceras liparum, O.
lallerianus, Schaireria (S.) neumayri, Sutneria eu-
mela. S. hoelderi. S. lorioli, Nebrodites favaraensis
moi pha pasubiensis, N. agrigentinus agrigentinus, N.
agrigentinus contortus, N. heimi, N. aff. planycy-
clum, Progeronia ernesti. In regiunea Svinița, Sower-
byceras loryi morpha loryi prezintă un maxim al
abundenței la mijlocul intervalului, putând fi marcat
Orizontul Loryi (sensu Sarti, 1993).
Zona Cavouri este bine argumentată biostratigrafic
numai in regiunea Svinița (în regiunea Lacu Roșu
acest interval nu a fost recunoscut pană în prezent,
datorită lipsei de faună de la acest nivel); limitele
sale sunt marcate de apariția, respectiv dispariția,
taxonului index Mesosimoceras cavouri. Zona Eu-
doxus nu poate fi pusă în evidență datorită absenței
grupului Aulacostephanus. Asociația caracteristică
este dominată in prima jumătate a intervalului de
aspidoceratide (Aspidoceras longispinum, A. hystri-
cosum, A. aff. rafaeli, Orthaspidoceras cf. gortani,
Schaireria (S.) neumayri) și opeliide (Hemihaploceras
(H.) aff. nobile, Taramelliceras (T.) subcallicerum,
T. (T.) pugile pseudopugile, T. (T.) pugile pugile),
in timp ce jumătatea superioară a intervalului este
dominată de ataxioceratide (Discosphinctoides (D.)
geron. D. (D.) cf. delcampani, Lithacoceras cf. ul-
mense, Torquatisphinctes laxus). Dintre philocera-
tide, Sowerbyceras loryi morpha pseudosilenum ia
locul morphotipului loryi la mijlocul intervalului.
Existența Zonei Beckeri in Carpații Orientali (Lacu
Roșu, Râșnov) este presupusă pe baza câtorva taxoni
din asociația caracteristică (Hybonoticeras harpepho-
rum. Taramelliceras pugile pugile și Sowerbyceras
loryi morpha pseudosilenum). In regiunea Svinița
această zonă este recunoscută pe baza prezenței
câtorva specii kimmeridgiene din grupul Hybono-
ticeras, specia index, Hybonoticeras beckeri fiind
întâlnită numai la partea superioară a acestui inter-
val. In consecință, limita inferioară este marcată de
ultima ocurență a lui Mesosimoceras cavouri sau de
prima apariție a taxonilor din grupul Hemihaploceras
(Zitteliceras); limita superioară este marcată de ul-
timele ocurențe ale speciilor Hybonoticeras beckeri și
Sowerbyceras loryi morpha pseudosilenum. Asociația
caracteristică cuprinde următoarele specii: Hybono-
ticeras knopi, Taramelliceras pugile pugile, Hemihap-
loceras (H.) nobile, H. (Zitteliceras) piccinini, H. (Z.)
cf. schwageri, Lithacoceras cf. ulmense, Discosphinc-
doceras liparum, O. lallerianus, Schaireria (S.) neu-
mayri, Sutneria eumela, S. hoelderi, S. lorioli, Ne-
brodites favaraensis morpha pasubiensis, N. agri-
gentinus agrigentinus, N. agrigentinus contortus, N.
heimi, N. aff. planycyclum, Progeronia ernesti . In
the Svinița area, Sowerbyceras loryi morpha loryi dis-
plays its maximum abundance at the mid interval of
the zone, marking the Loryi Horizon (sensu Sarti,
1993).
The Cavouri Zone is well argued only in the Svinița
area (in Lacu Roșu this interval is not. argued un-
til now, because of the scarce ammonite faunas):
its boundaries are marked by the FAD and LAD
of Mesosimoceras cavouri. The Eudoxus Zone can-
not be recognised until now because of the absence
of Aulacostephanus group. The assemblage is domi-
nated in the lower part of its interval by aspidocer-
atids (Aspidoceras longispinum, .4. hystricosum. A.
aff. rafaeli, Orthaspidoceras cf. gortani. Schaireria
(S.) neumayri) and. oppelids (Hemihaploceras (H.)
aff. nobile, Taramelliceras (T.) subcallicerum, T.
(T.) pugilepseudopugile, T. (T.) pugilepugile), while
the ataxioceratids (Discosphinctoides (D.) geron. D.
(D.) cf. delcampani, Lithacoceras cf. ulmense,
Torquatisphinctes laxus) become abundant in the up-
per part. Among the phylloceratids, Sowerbyceras lo-
ryi morpha pseudosilenum replaces the morphotype
loryi in the middle of the zone.
The existence of the Beckeri Zone in the East
Carpathians (Lacu Roșu, Râșnov) is supposed on
the ground of Hybonoticeras harpephorum, taramel-
liceras pugile pugile and Sowerbyceras loryi mor-
pha pseudosilenum. Owing to the low frequency in
the lower part of the interval of its index, in the
Svinița area this zone was accepted by the presence of
several Kimmeridgian species of Hybonoticeras; Hy-
bonoticeras beckeri was found only at the top of the
zone. Consequently, the lower boundary is considered
at the LAD of Mesosimoceras cavouri or the FADs
of Hemihaploceras (Zitteliceras) taxa; the upper one
is marked by the LADs of Hybonoticeras beckeri
and Sowerbyceras loryi morpha pseudosilenum. Be-
sides, the assemblage includes: Hybonoticeras knopi.
Taramelliceras pugile pugile, Hemihaploceras (H.)
nobile, H. (Zitteliceras) piccini, H. (Z.) cf. schwa-
geri, Lithacoceras cf. ulmense, Discosphinctoides
(D.) geron, D. (D.) cf. stenocyclus, Biplisphinctes
cimbricus, Subplanites sp.
Up to now, the Lower Tithonian is proved by some
pure assemblages, recorded exclusively in the Svinița
area. The interval corresponding to the Hybonotum
- Albertinum Zones, reaching 3.50 m in thickness,
yielded only common species, such as: Holcophyllo-
ceras silesiacum, Streblit.es cf. folgariacus, Aspido-
ceras Aspidoceras rogoznicense, Schaireria (S.) avel-
Institutul Geological României
31
toides cosphinctoides (D.) geron, D. (D.) cf. steno-
cyclus, Biplisphinctes cimbricus, Subplanites sp.
Până în prezent, Tithonicul inferior este pus în
evidență prin câteva asociații sărace, întâlnite în
depozitele carbonatice din regiunea Svinița. In-
tervalul corespunzător Zonelor Hybonotum - Alber-
tinum (cca 3,50 m grosime) poate fi definit numai
pe baza unei asociații comune, fiind întâlnite speci-
ile: Holcophylloceras silesiacum, Streblites cf. folgar-
icus. Aspidoceras rogoznicense, Schaireria (S.) avel-
lana, S. (Anaspidoceras) episa, S. (A.) neoburgensis,
Lemencia nitida, Pachysphinctes sp. cf. robustum
și Torquatisphinctes laxus; limita sa inferioară este
trasată deasupra ultimei ocurențe a lui Hybonoticeras
beckeri, iar cea superioară, sub prima apariție a lui
Haploceras verruciferum.
Zona Verruciferum a fost separată pe baza
asociației caracteristice, datorită frecvenței reduse a
taxonului index, Haploceras verruciferum. Limita in-
ferioară este marcată de prima apariție a taxonu-
lui index, limita superioară fiind trasată sub prima
apariție a taxonului Richterella richteri. Asociația
caracteristică cuprinde câteva specii, cum ar fi: Simo-
cosmoceras cf. adversum, Parapallasiceras praecox,
Lithacoceras cf. chalmasi, Lemencia aff. mazenoti,
Danubisphinct.es sp. și o specie nouă, Pseudokatro-
liceras olorizi.
Zona Richteri este slab argumentată biostratigrafic
până in prezent, datorită scăderii frecvenței resturilor
fosile m partea superioară a Formațiunii de Greben.
In acest interval (3 m grosime) au fost întâlnite câteva,
specii de ataxioceratide (Richterella richteri, Dorso-
planitoides cf. triplicatus, Pachysphinctes sp. și Sub-
planitoides sp.), din asociația caracteristică.
lana, S. (Anaspidoceras) episa, S. (A.) neoburgensis,
Lemencia nitida, Pachysphinctes' sp. cf. robustum
and Torquatisphinctes laxus; its lower boundaiw is
traced at the LAD of H. beckeri and the upper oue -
below the FAD of Haploceras verruciferum.
Owing to the low frequency of the index species,
the Verruciferum Zone is mainly accepted on the
ground of other species from its ammonite assem-
blage. Its lower boundary is marked by the FAD of
the Haploceras verruciferum and the upper oue - be-
low the FAD of Richterella richteri. The assemblage
comprises some characteristic species, such as Simo-
cosmoceras cf. adversum, Parapallasiceras praecox,
Lithacoceras cf. chalmasi. Lemencia aff. mazenoti.
Danubisphinctes sp. and a new species, Pseudoka-
troliceras olorizi.
The Richteri Zone is until now only purely argued,
because of the scarce ammonite faunas recorded iu
the upper part (3 m thick) of the Greben Formation.
In this site, only its lower boundary could be recog-
nised. Its pure assemblage still comprises some atax-
ioceratid species, such as Richterella richteri, Dorso-
planitoides cf. triplicatus, Pachysphinctes sp. and
Subplanitoides sp.
References
Herbich, F. (1878) Das Szeklerland mit Berucksichtigung der angrenzenden Landesteile, geologisch tind palăontologisch
beschrieben. Mitt. Jahresb. kgl. ungar, geol. Anstalt.. V/2, pp. 17-363, Budapest.
Neumayr, M. (1873) Die Fauna der Schichten mit Aspidoceras acanthicum. Abh. K. K. Geol. R.,V/6,pp. 141-257, Viena.
Oloriz, F. (1978) Kimmeridgiense - Tithonico inferior en el sector central de las Cordilleras beticas (zona subbetica). Pale-
ontologia. Bioestratigrafia. Tesis Doctorales Univ. Granada, 758 pp., Granada.
Pop, Gr. (1996) Noi apariții ale Unității de Severin în Munții Almajului (Carpații Meridionali). An. Inst. Geol. Rom.,
69/1, pp. 37-40, București.
Răileanu, Gr., Năstăseanu, A. (1960) Contribuții la cunoașterea faunei de amoniți din Jurasicul superior de la Svinița.
Stud. cerc. geol.. Acad. R.P.R., V/l, pp. 7-38, București.
Sarti, O. (1993) II Kimmeridgiano delle Prealpi Veneto-Trentine: fauna e biostratigrafia. Mem. Mus. St. Nat. Verona,
Seria II, Ses. Sc. Terra, 5, 140 pp., Verona.
Săndulescu. M. (1984) Geotectonica României. Ed. Tehn., 336 pp., București.
Institutul Geological României
STUDII DE LEMN FOSIL DIN ROMÂNIA - CRETACIC
STUDIES OF FOSSIL WOOD FROM ROMANIA - CRETACEOUS
Eugenia IAMANDEI, Stănilă IAMANDEI
Acesta lucrare prezintă rezultatele unui studiu
de lemn fosil, finanțat de Ministerul Cercetării și
Tehnologiei, prin Contract de Grant nr. 4102/1998.
Studiul paleoxylotomic detaliat asupra unui material
provenind din terenuri cretacice este cuprins într-un
raport geologic aflat in Arhiva IGR. Scopul aces-
tui studiu este sporirea inventarului paleoxylologic
romanesc, pentru a realiza o imagine mai complexă
a asociației floristice arboreale, care poate furniza in-
teresante concluzii paleoecologice, paleoclimatice și
paleogeografice pentru Cretacic, poate și cu valoare
stratigrafică. Din 22 eșantioane de lemn fosil stu-
diate, am determinat 18 taxoni, din care: 8 specii
noi, 3 specii cunoscute și descrise pentru prima dată
m Romania. și 9 specii identificate cu forme descrise
anterior.
Unele eșantioane provin din Apțianul din Dobro-
gea de Sud, din partea sudică a lacului Țibrinu,
și din malul drept al Dunării - în dreptul ostrovu-
lui Hinog. Formațiunea sedimentară a fost studiată
de Macovei (1917-1934), de Chiriac (1951-1957) și
Avram (1988). Datele furnizate cu privire la faciesuri
și stratigrafie, cât și cele privitoare la prezența lem-
nului fosil în unele nivele, sunt satisfăcătoare. Ast-
fel Apțianul in Dobrogea este etajul Cretacicului cu
cele mai accentuate variații de facies, începând cu
un facies continental-lacustru, urmat de o secvență
marină , și revenind la faciesul continental-lacustru,
toate reprezentând intervalul Bedoulian superior -
Gargasian - Clansaysian inferior. Aceste shimbări au
fost însoțite de asociații de faună și floră, care au per-
mis aprecieri asupra vârstei, paleogeografiei și pale-
omediului. Secvența marină este în facies neri-tic, de
mare puțin adâncă, aproape de țărm, cu o asociație
faunistică bogată în Rudiști, Corali, Echi-noderme,
cat și de prezența, frecventă de trunchiuri silicifiate
de arbori. După Avram - 1988 (in Dragastan et al.,
1998), acest nivel, considerat transgresiv - continen-
tal, este numit Formațiunea de Gherghina.
Protocupressinoxylon dragastani n. sp. și Cha-
maecyparixylon privegilli n. sp. (Cheirolepidiceae,
respectiv Cupressaceae), descrise aici de noi, indică
un facies proximal - litoral, dar și un climat cald
și umed, care permitea dezvoltarea unor arbori de
dimensiuni mari, cu circa 60 cm diametru, ai căror
corespondenți actuali trăiesc acum în condiții de
climă tropicală.
This paper presents the results of a fossil wood
study financed by the Romanian Research and Tech-
nology Department by Grant no. 4102/1998. The de-
tailed paleoxylotomical study of a material collected
from Cretaceous terranes is found in a Report within
G.I.R. Archives. The objective of this study was the
growth of the Romanian paleoxylological inventory
to obtain more complex arboreal assemblage that
can yield interesting paleoecologic, paleogeographic
and paleoclimaticsuggestion for the Cretaceous time,
maybe with stratigraphic value. The studied mate-
rial included 22 samples of fossil wood; 18 taxa were
identified, from which: 8 new species, 3 known species
firstly described in Romania and 9 identified with
species already described in other fossiliferous sites.
Some samples were found in the Aptian of South
Dobrogea, in the Southern part of the Țibrinu Lake,
and in the right bank of the Danube, face to Hinog-
isle. The sedimentary formation was studied by Ma-
covei (1917-1934), Chiriac (1951-1957) and Avram
(1988). The geological data yielded are satisfactory,
regarding the facies and the stratigraphy, and the
presence of the fossil wood in some levels. So, the Ap-
tian of Dobrogea is the Cretaceous stage with great
facies variations, starting with a continental - lacus-
trine facies, followed by a marine sequence and revert-
ing to the lacustine facies, all representing the interval
Upper Bedoulian - Gargasian - Lower Clansaysian.
These changes were accompanied by faunal and flo-
ral assemblages, which allowed appreciation on age,
paleogeography and paleoenvironment. The marine
sequence is of neritic facies, of shallow waters, close
to littoral, has a rich faunal assemblage of Rudists,
Corals, Echinoderms, and the frequent presence of
silicified wood. After Avram - 1988 (in Dragastan
et aL, 1998), this transgresive - continental level is
called Gherghina Formation.
Protocupressinoxylon dragastani n. sp. and Cha-
maecyparixylon privegilli n. sp. (Cheirolepidiaceae,
Cupressaceae respectively), described by us, show the
proximal - littoral facies, and a warm and wet cli-
mate, which allowed the development. of big trees,
with more than 60 cm in diameter, and with extant
correspondents living under tropical climate.
Institutul Geological României
33
Un eșantion găsit in valea Geoagiu, provenind din
formațiunea de Bozeș - formațiune flișoidă în care
a fost sesizată prezența lemnelor fosile (E. Roșu
1996 - comunicare personală), poate remaniate din
formațiuni mai vechi, a permis descrierea pentru
prima dată la noi, a unui nou taxon: Dammaroxylon
formosum n. sp., conifer din familia Araucariaceae;
corespondentul actual - Agathis dam mar a (Lamb.)
Steud. - trăiește mtr-un areal austral restrâns, in
Noua Zeelandă, mtr-un climat cald, sugerând un
climat similar pentru zona Apusenilor de Sud, în
Cretacicul superior - Senonian.
Cateva eșantioane provin din zona Techereu,
Munții Metaliferi, din formațiunea, de Fața Băii,
formațiune vulcano-sedimentară grosieră atribuită
intervalului Maastrichtian superior - Paleocen infe-
rior, și incluzând și "Pietrișurile de Almașu Mare"
(Borcoș et al., 1989), corelate cu formațiuni roșii din
Bazinul Transilvan. Din aceeași formațiune au mai
fost descrise: Plataninium porosum de Felix (1887),
Laurinoxylon sp. 1, 2, 3 și Cornoxylon romanicum de
Petrescu (1971), la care se adaugă taxonii descriși
de noi: Icacinoxylon tyleradiatum Iamandei 1997,
Laurinoxylon neagui Iamandei 1997, Laurinoxylon
sp., Palmoxylon techerense u. sp. Iamandei 1997 (in
press), toate indicând o asociație floristică termofilă,
de climă tropical umedă , și dând acestei formațiuni
sterile un caracter fosilifer.
Mai multe eșantioane provin din zonele Bacea,
Gurasada - Valea Vica și Câmpuri - Surduc,
dintr-o formațiune vulcano-sedimentară echivalentă
ca vârstă cu cea prezentată mai sus. Taxonii
determinați aici indică pentru sfârșitul Cretacicului
și începutul Terțiarului, o asociație mai diversificată ,
dominată de Angiosperme, principalele genuri Ceno-
phytice fiind prezente, deși Petrescu descrie în 1970
din aceeași zonă și cateva Gymnosperme: Araucar-
ioxylon sp. (?), Pinuxylon sp., și un Platanoxylon
porosum (Felix) Petrescu 1970. Noi am regăsit
Icacinoxylon tyleradiatum Iamandei 1997, Lauri-
noxylon neagui Iamandei 1997, probabil cu sub-
specii noi; de asemenea Icacinixylon cf. citronel-
ioides SHILKINA 1958, Icacinoxylon sp., Laurinoxy-
lon variabile PRIVE - GlLL & PELLETIER 1981,
Paraphyllanthoxylon lignitum Daniou Duperon -
Laudouneix 1978, Platanoxylon catenatum Suss &
Muller - Stoll 1977, Mastixioxylon microporosum
Gottwald 1992, elemente tipice de floră paleotro-
picală , sugerând tipul de climă probabil, pentru in-
tervalul Maastrichtian superior - Paleocen inferior, in
această zonă.
Putem presupune că această arie populată
de arborii descriși, ale căror resturi au fost
prinse in formațiunea epiclastică grosieră atribuită
erupțiunilor laramice din sudul Munților Metaliferi,
A sample found in the Geoagiu Valley, yielded by
the Bozeș Formation, a flyschoid formation where
the presence of fossil woods was observed (E. Roșu,
1996 - personal communication), probably reworked
from older formations, made possible the description,
for the first time in Remania, of a species of the
genus Dammaroxylon, Dammaroxylon formosum n.
sp., a conifer from Araucariaceae; the extant corre-
spondent - Agathis dammara (LAMB.) STEUD. -
has a restricted austral living area, in New Zealand,
in a warm climate, suggesting a similar climate for
the Southern Apuseni area, for Upper Cretaceous -
Senonian.
Some samples were collected from the Techereu
area, Metaliferi Mts., from a coarse volcano-
sedimentary formation (Fața Băii Formation) at-
tributed to the Upper Maastrichtian - Lower Pale-
ocene, including "Almașu Mare Gravels” (Borcoș et
al., 1989), and correlated with similar red formations
of the Transylvanian Basin. From the same area were
described previously Plataninium porosum by Felix
(1887), Laurinoxylon sp. 1, 2, 3 and Cornoxylon
romanicum by Petrescu (1971). The taxa here de-
scribed by us are: Icacinoxylon tyleradiatum Iaman-
dei 1997, Laurinoxylon neagui Iamandei 1997,
Laurinoxylon sp., Palmoxylon techerense n.sp. Ia-
mandei 1997 (in press), all of these showing a ther-
mophillic floral assemblage, of a wet tropical climate,
giving to this barren formation a fossiliferous charac-
ter.
More samples were collected from Bacea,
Gurasada-Vica Valley and Câmpuri-Surduc, from
volcano-sedimentary formation of equivalent age with
the above-mentioned one. The taxa here identified
show, for the end of Cretaceous and the beginning of
Tertiary, a more diversified assemblage, dominated
by Angiosperms, with the main genera of Cenophytic
flora present, though Petrescu (1970) described from
this area some Gimnosperms: Araucarioxylon sp.,
Pinuxylon sp., and a Platanoxylon porosum (Felix)
Petrescu 1970. We found again Icacinoxylon
tyleradiatum Iamandei 1997 and Laurinoxylon
neagui Iamandei 1997, possibly as new subspecies;
also Icacinoxylon cf. citronelloides Shilkina 1958,
Icacinoxylon sp., Laurinoxylon variabile Prive -
GlLL & PELLETIER 1981, Paraphyllanthoxylon
lignitum Daniou & Duperon - Laudouneix 1978,
Platanoxylon catenatum Suss & MULLER - STOLL
1977, Mastixioxylon microporosum Gottwald
1992, typical elements of paleotropical flora, sug-
gesting the probable type of climate for Upper
Maastrichtian - Lower Palaeocene, in this area.
We can suppose that this area populated by the
described trees, whose remains were captured by the
coarse epiclastic formation attributed to the Lara-
34
aveau condiții cel puțin similare de climă și sol cu
cele in care trăiesc corespondenții lor actuali. Un
asemenea tip de climă nu depășește latitudinea de
35°. Interpretări mai noi asupra paleoclimatului
planetei (Francis, 1986—1996). bazate pe studii paleo-
botanice complexe, indică pentru Cretacic faptul că
tempe-ratura globală era mai ridicată, permițând
dezvoltarea unei vegetații luxuriante, cu numeroase
elemente paleotropicale, chiar la latitudini mai mari,
și putem presupune o extindere mai mare dinspre ecu-
ator spre poli, a vegetației paleotropicale.
Este evident că, evaluând această asociație ar-
boreală, putem vorbi de o floră cu Icacinaceae și
Lauraceae. la care se adaugă Euphorbiaceae, Mas-
tixiaceae și Palrnae, de asemenea, elemente pale-
otropicale tipice, și aceasta impune o reconsiderare
a paleome-diului părții de sud a Munților Metaliferi,
la. sfârșitul Cretacicului și începutul Terțiarului.
Un alt aspect care trebuie remarcat este faptul
că asociația de Dicotyledonate evidențiată este mult
prea evoluată, astfel că prezența Cretacicului supe-
rior in această formațiune poate fi îndoielnică, nefiind
confirmată printr-o metodă sigură.
miau eruption in the south of the Metaliferi Mts, have
had at least similar climate and soil conditions like
the ex-tant correspondents. Actually this climate-
type ranges northward up to 35° latitude. New views
on Earth paleoclimate (Francis, 1986-1996), based
on complex paleobotanical studies, show for the Cre-
atceous, that the global temperatura was warmer,
allowing the development of a. luxuriant vagetation,
with numerous paleotropical elements even at high
latitudes, and we can suppose that the paleotropical
vegetation was more extended polesward.
Obviously, evaluating this arboreal assemblage, we
can speak of an Icacinaceae and Lauraceae Flora, be-
side Euphorbiaceae, Mastixiac.eae and Palrnae, also
typical paleotropical elements, and this imposes a
new understanding of the paleoenvironnient in the
Southern Metaliferi Mts., at the end of the Creta-
ceous and the beginning of the Tertiary.
Another aspect should be remarked: the assem-
blage of Dicotyledons identified here is much more
evolved so that the presence of the Upper Cretaceous
within this formation may be doubtful, not being
confirmed by an infallible method.
References
Borcoș, M., Roșu, E., Ștefan, A., Popescu, Gh. (1989) Le volcanisme banatitique des Monts Apuseni, Roumanie. E.\-
tended Abstracts. pp. 194-197, XIV Congress KBGA, Sofia.
Francis. E. J., Frakes, L. A. (1986) Growth rings in Cretaceous and Tertiary wood (from "Antarctica and their Paleocli-
matic implications”). Paleontology, 29, Part 4, pp. 665-684, pl. 51.
— (1988) A guide to Phanerozoic cold polar climates from high - latitude ice - rafting in the Cretaceous. Nature. 333, No.
6173, pp. 547-549.
— , Coffin, M. F. (1992) Cretaceous Fossil Wood from the Raggatt Basin, Southern Kerguelen Plateau (site 750) (from
Wise S. W. .Ir., Schlich R. et al.) Procedings of the Ocean Drilling Program, Scientific Results, 120.
— , Frakes, L. A. (1993) Cretaceous climates (Edited by V. Paul Wright). Sedimentology Review. 1.
(1994)	Paleoclimates of Pangea - Geological Evidence (from Pangea: "Global Environments and Resources” ). Canadian
Society of Petroleum Geologists, Memoir 17, pp. 265-274.
Givulescu, R. (1997) Istoria pădurilor fosile din Terțiarul Transilvaniei (The History of the Tertiary Fossil Forests from
Transylvania...). Ed. Carpatic, Cluj - Napoca.
Greguss Pal (1955) Identification of living Gymnosperms on the basis of xylotomi. Akademiai Kiado. Budapest.
— (1959) Holzanatomie der europăischen Laubholzer and Străucher. Akademiai Kiado, Budapest.
— (1967) Fossil Gymnosperms woods in Hungary, from the Permian to the Pliocene. Akademiai Kiado, pp. 1-152, 93 pl.
18 maps, 2 tab., Budapest.
— (1972) Xylotomy of living Conifers. Akademiai Kiado, Budapest.
Iamandei, E., Iamandei, S. (1997) Pahnoxylon techerense n. sp. in Fața Băii Formation (Upper Maastrichtian - Lower
Palaeocene), at Techereu, Metalliferous Mountains, Romania. Rom. J. Paleontology, 78, in press, Bucharest.
— , Iamandei, S. (1998) Xylotomy on Some Fossil Trunks of Dicots from Formation (Upper Maastrichtian - Lower
Palaeocene), Metalliferous Mountains. Acta Paleontologica Romaniae, I (1997), București.
-- . Iamandei, S. (1999) Mastixioxylon microporosum GOTWALD 1992, in the Southern Metalliferous Mts. Acta Borti
Botanicae Bucurestiensis (1998), București, in press.
, Iamandei, E. (1998) Studiul lemnelor fosile din formațiunile Cretacice și Terțiare din România. Cretacic. Grant
MCT 4102/1998 Report, Arh. Inst. Geol. Rom.
Machhour, L.. Pons, D. (1992) Bois de Coniferales dans l’Albien du Beausset (Var, SE France). Signification paleo-
geographique et paleoclimatique. Geobios, 25, 2, pp. 181-193, Paris.
35
Metcalfe, C. R., Chalck, L. (1950) Anatomy of the Dicotyledons. (reprinted in 19(55 front corrected sheets of First edition
- 1950), G'/aredon Press, Oxford.
Petrescu. I. (1978) Studiul lemnelor fosile din Oligocenul din nord-vestul Transilvaniei. (L’etude des bois fossiles de
l’Oligocene du nord-ouest de la Transylvanie). Memoires Inst. Geol. Geoph. XXVII. Bucarest.
— , Dragastan, O. (1972) Asupra unor lemne de Icacinoxylon din Oligocenul de la Telega, Prahova (Sur quelques bois
d'Icacinoxylon oligocene de Telega, Prahova). Stud. cerc, geol., geofiz., geogr., (Geol.), 17, (2), pp. 445-451, Ed. Acad.
București.
— . Dragastan, O. (1981) Plante fosile, introducere în paleobotanică . Ed. Dacia, Cluj.
— , Nuțu, A. (1970) Studiul anatomic al unor trunchiuri fosile de la Boiul de Jos, Munții Metalici (L’etude anatomique
de quelques troncs fossiles de Boiul de Jos, Monts Metalliferes). Sargetia, (Sc. Nat.), VII, pp. 247-251, 4 pl., Acta Musei
Devensis, Deva.
— , Nuțu, A. (1971) Asupra unor noi aflorimente de lemne fosile din Miocenul superior al Munților Metaliferi (Nouveaux
adloriments de bois fossile du Miocene supperieur des Monts Metalliferes). Sargetia, (Sc. Nat.), VIII, pp. 9-14, 6 pl.,
Acta Musei Devensis. Deva.
Philippe, M. (1993) Nomenclatura generique des tracheidoxyles fossiles mesozoiques a champs araucaroides. Taxon, 42.
Roșu, E., Ștefan, A.. Andăr, P., lamandei, S., lamandei, E., Stoian, M., Grabari, G., Tiepac, I., Alexe. V.,
Udrescu, C. (1996) Geochimia vulcanitelor neogene din M. Apuseni de Sud. An. Inst. Geol. Rom., 69/1, pp. 233-235,
București.
Schultze-Motel, J. (1996) Gymnospermen Holzer ausden Oberkretazischen Uzamba- Schichten von Pondoland (S - Afrika).
Senck. leth., 47, 3, pp. 279-337, Frankfurt am Main.
Semaka, A.. Givulescu, R. (1965) Florafossilis Rumana-catalogus generaet species plantarum. (1963) - Palaeontograph-
ica Abt. B, 116 (3-6): 55-253, 1 Karte, Stuttgart.
Siiss, H.. Madel, E. (1958) Ober Lorbeerholzer aus miozănen Schichten von Randeck (Schwabische Alb) und Ipolitarndc
(Ungarn). Geologie, Zeitschrift f. d. Ges. d. Geol. u. Min. s. d. Ag. Geoph., Jhrg. 7, Ht. 1, Akad. Verlag, Berlin.
Taylor, T. N. (1981) Paleobotany. An introduction to Fossil Plant Biology. McGraw - Hill Book Co., New York.
Tomlinson. P. B. (1961) Anatomy of the Monocotyledons-II. Palmae. (Edited by C. R. Metcalfe), Claredon Press-Oxford.
Vaudois, N., Prive, C. (1971) Revision de bois de Cupressaceae. Palaeontographica Abt. B, 134 (1—3), Stuttgart.
Wheeler. E. A., Baas, P., Gasson, P. E. (1989) IAWA List of Microscopic Features for Hardwood Identification. 1AWA
Bulletin n. s.. 10 (3), pp. 219-332, Leiden.
STUDII DE LEMN FOSIL DIN ROMÂNIA
(partea I)
STUDIES OF FOSSIL WOOD FROM ROMANIA
(part I)
Eugenia IAMANDEI, Stănilă IAMANDEI
Studiul a 27 de eșantioane de lemn fosil, provenind
din formațiuni cretacice și terțiare din 6 puncte fosi-
lifere situate în Munții Apuseni: Metaliferi, Trascău,
din Dobrogea de Sud și din zona Mehedinți, din care 5
sunt specii noi, iar 6 sunt pentru prima dată descrise
in flora fosilă de la noi. Poziția sistematică a taxonilor
determinați este următoarea:
The study of a number of 27 fossil wood remains,
found in Cretaceous and Tertiary formations, dis-
tributed in 6 occurrences in the Apuseni Mountains,
Southern Dobrogea and Mehedinți, provided 5 new
species and 6 first discribed taxa in Romanian fossil
flora. The systematic position of the described taxa
is, as follows:
Division Gymnospei-mophyta (Coniferophyta)
Class Conifei-opsida
Family Ai’aucariaceae
Genus Agathoxylon EVANS 1934
Agathoxylon sp.
Family Taxodiaceae
Genus Taxodioxylon HARTIG 1848 em. GOTHAN 1905
Taxodioxylon taxodii GOTHAN 1906
Taxodioxylon sp.
Genus Sequoioxylon TORREY 1923
Sequoioxylon gypsaceum (No. 1) (GOEPPERT) GREGUSS 1967
Sequoioxylon gypsaceum (No. 4) (GOEPPERT) GREGUSS 1967
Sequoioxylon sp.
Genus Metasequoioxylon SCHONFELD 1955
Metasequoioxylon sp.
Family Cupressaceae
Genus Cupressinoxylon GOEPPERT 1850
Cupressinoxylon sp. no. 1
Cupressinoxylon sp. no. 2
Cupressinoxylon sp. no. 3
Genus Palaeocallitroxylon GREGUSS 1970
Palaeocallitroxylon sp.
Family Pinaceae
Genus Piceoxylon GOTHAN 1906
Piceoxyion sp. no. 1
Piceoxylon sp. no. 2
Piceoxylon sp. no. 3
Institutul Geologic al României
37
Division Angiospermophyta
Classis Dicotiledonopsida
Family Magnoliaceae
Genus Magnolioxylon HOFMANN 1952
Magnolioxylon transilvanicum NAGY & MÂRZA 1967
Magnolioxylon acuminatum n. sp.
Family Meliaceae
Genus Carapoxylon MÂDEL 1960
Carapoxylon cf. porosum (FELIX) MÂDEL 1960
Family Icacinaceae
Genus Icacinoxylon SHILKINA 1956
Icacinoxylon tylepadiatum n. sp.
Family Ebenaceae
Genus Diospyroxylon (GREGUSS) PETRESCU 1978
Diospyroxylon knolii (HOFMANN) PETRESCU 1978
Family Lythraceae
Genus Lagerstroemioxylon MĂDLER 1939
Lagerstroemioxylon eoflosreginum PRAKASH & TRIPATH1 1970
ramily Lauraceae
Genus Laurinoxylon FELIX 1883
Laurinoxylon neagui n. sp.
Laurinoxylon sp. no. 1
Laurinixylon sp. no. 2
Family Platanaceae
Genus Platanoxylon ANDREÂNSZKY 1951
Platanoxylon bohemicum PRAKASH 1971
Class Monocotiledonopsida
Family Palmae
Genus Palmoxylon SCHENK 1882
Palmoxylon techerense n. sp.
Concluziile preliminare, care se pot extrage din
studiul nostru, se referă la aspecte paleoecologice, pa-
leoclimatice și paleogeografice pentru spațiul și tim-
pul din care provin resturile de lemn fosil, cât și la as-
pecte sedimentologice și stratigrafice, având în vedere
că unele formațiuni din care provin sunt lipsite de e-
lemențele faunistice folosite în mod obișnuit in datări
de vârste relative. Rezultatele pot fi sistematizate
astfel:
-	elementele de floră mesozoică (Cretacic) sunt
reprezentate de conifere cu caractere primitive, pro-
Preliminary conclusions provided by our study re-
fer to the paleoenvironmental aspects of the geologi-
ca! time and space from where the fossil wood remains
originale, and sedimentological and stratigraphical
aspects, keeping in mind that sometimes the forma-
tions rich in wood remains have not enough faunistic
fossil elements to determine the relative age. Here
are the results:
-	the elements of Mesozoic Flora (from Cretaceous)
are represented by some conifers with primitive fea-
tures, proved by the araucaroid and mixed types
Institutul Geological României
38
bate de prezența punctuațiilor de tip araucarioid și
mixt pe pereții radiali ai traheidelor, aspecte care
sugerează atribuirea lor familiei Protopinaceae, și, in
cadrul acesteia, genurilor Araucarioxylon și Protocu-
pressinoxylon, ai căror corespondenți actuali trăiesc
m regiunile intertropicale. in condiții de căldură și
umiditate, ceea ce sugerează condiții similare de
climă la latitudinea țării noastre in timpul Cretaci-
cului:
elementele de floră, reprezentând începutul Ceno-
phyticului (Maastrichtian superior - Paleocen infe-
rior). sunt, caracterizate de predominanța. Angiosper-
melor, reprezentate atat. prin Dicotyledoneae: Lau-
raceae. Icacinaceae, cât și prin palmieri fosili (Mono-
colyledoneae, Palmae). Astfel am determinat și de-
scris trei specii noi. aparținând genurilor Laurinoxy-
lon, Icacinoxylon și Palmoxylon, elemente arboreale
specifice zonelor intertropicale calde și umede, cum
presupunem că va fi fost și paleomediul din arealul
bazinului intramontan Zlatna. la sfârșitul Cretacicu-
lui și începutul Terțiarului;
elementele de floră neogenă (Miocen mediu),
mai asemănătoare celor actuale, dar de climă caldă,
Badenia.mil fiind caracterizat de arbori ce indică, o
climă intertropicală. cel mult subtropicală. Astfel
am determinat, atat Coniferae specifice ținuturilor
cu climă caldă și umedă, de tip sud-est-asiatic
genurile: Taxodioxylon, Sequoioxylon, Cupressinoxy-
lon, Piceoxylon', cât și Angiospermae (Dicotyle-
doneae) din același habitat: genurile Magnolioxylon,
Carapoxylon, Platanoxylon, Diospyroxylon, Lager-
stroemioxylon, eșantioanele fiind colectate din baz-
inul Zarandului, dar și din Trascău și Mehedinți.
Determinarea acestor specimene a necesitat, labo-
rioase studii microscopice și compararea cu taxonii
actuali și fosili descriși in literatura de specialitate;
intr-un caz am descris o specie nouă a genului Mag-
nolioxylon. in alte cazuri, determinarea, a mers numai
pană la nivel generic, și din lipsa literaturii științifice
corespunzătoare, dar și din cauza stării de conservare
a materialului.
0 privire critică, asupra acestor rezultate preli-
minare sugerează nu numai concluzii asupra paleome-
diului, ci și faptul că formațiunile vulcano-
sedimentare purtătoare de lemn fosil de la Prăvăleni
- Ociu (bazinul Zarandului), aparținând de caldera
Talagiu - Bratosin, să nu cuprindă intervalul Bade-
nian superior - Sarmatian inferior, așa cum este ad-
mis. ci numai Badenianul superior, deoarece asociația
de floră arboreală determinată in această arie, in-
dică o climă caldă, ori este cunoscut că la nivelul
Sarmațianului inferior, la această latitudine, cli-
matul suferă, o răcire accentuată care duce la
dispariția elementelor de climă caldă, asociația floris-
tică schimbându-și evident compoziția. Acest fapt
types of pitting in radia! walls of the tracheids, fea-
tures that suggest to confine our specimens to Pro-
topinaceae Family, within the genera Araucarioxy-
lon and Protocupressinoxylon, of which extant corre-
spondents live now in the intertropical regions, under
warm and wet conditions; presumbly similar climatic
conditions were in the Cretaceous at our latitude;
-	the elements of Cenophytic Flora, at the begin-
uings (Upper Maastrichtian - Lower Paleocen), char-
acterised by the dominance of the Angiosperms. like
Dicotyledoneae: Lauraceae, Icacinaceae, but fossil
palms too (Monocotyledoneae, Palmae). On such
material we have described and determined three new
species which belong to the genera Laurinoxylon. Jca-
cinoxylon and Palmoxylon. arboreal elements typical
of intertropical warm and wet regions. probably like
the paleoenvironment in the area of the intramontane
Zlatna Basin, in the uppermost Cretaceous and the
beginning of the Tertiary;
-	the elements of Neogene flora (Middle Miocene),
much similar to the extant, are of warm climate too.
the Badenian being still characterised by trees indi-
cating intertropical, at most subtropical climate. So,
we have determined Conifers of warm and wet cli-
mate, like in South-eastern Asia, the genera: Tax-
odioxylon, Sequoioxylon. Cupressinoxylon. Piceoxy-
lon, and Angiosperms (Dicotyledoneae) too, from
the same habitat: genera Magnolioxylon, Carapoxy-
lon. Platanoxylon, Diospyroxylon, Lagerstroemiox-
ilon, the wood remains collected from Zarand Basin,
from Trascău and from Mehedinți.
In order to determine these specimens, it was nec-
essary to carry out laborious microscopica! studies
compared with extant and fossil taxa described in the
literature; in one case a new species of Magnolioxylon
was described, in others we reached only the generic
level, because of bad preservation of the material, or
lacking literature.
A criticai reviw of these preliminary results sug-
gests not only conclusions upon the paleoenvi-
ronment, but also the possibility that volcano-
sedimentary formations bearing wood remains from
Prăvăleni - Ociu zone (Zarand Basin), which belong
to Talagiu - Bratosin Caldera, do noi represent the
Upper Badenian - Lower Sarmatian age. as admil-
ted at least for this area, but only Upper Badenian.
because the arboreal flora determined here shows a
warm climate, and it is well known that in the Lower
Sarmatian there is an emphasized cooling at our lat-
itude that caused the disappearance of thermophiJic
elements, obviously changing the composition of the
floristic association. This is known also from the
studies of the paleontologica! content of the neigli-
bouring basins, also sensitive to temperatura chang-
ing, and from the palynological and foliar studies that
39
este cunoscut și din studiile conținutului paleonto-
logic al bazinelor învecinate, de asemenea sensibil la
schimbările de temperatură,, ca și din studiile palino-
logice și de impresiuni foliare, care indică o asemenea
răcire a climatului pentru începutul Sarmațianului.
Prezența inelelor de creștere, evidente in structura
elementelor de floră arboreală badeniană. nu indică
neapărat climat sezonier dat de variații ale temper-
aturii. De altfel ele apar și la lemne tropicale, și
reprezintă, probabil, doar variații ale regimului de
precipitații.
Acestea sunt doar considerații preliminare, apro-
fundarea studiului lemnelor fosile și interpretarea
rezultatelor m corelare și cu alte cercetări pot aduce o
viziune mai completă asupra unor probleme de strati-
grafie. de paleoecologie.
Toate eșantioanele studiate și prezentate in această
lucrare sunt conservate prin silicifiere (opalizare).
Modul de conservare prin silicifiere nu este pe deplin
înțeles, dar se admite că există o afinitate a celu-
lozei .și ligninei față de silicea coloidală. în procesul
de înlocuire. Este posibil ca aportul de silice coloidală
să fie rezultatul unei activități de natură geyseriană
cum sugerează Ghițulescu et al. (1968), dar este greu
de imaginat un asemenea proces extins la scară mare,
pentru că, de exemplu, deși aspecte similare cu cele
din dl. Sanatoriului - Brad au fost regăsite pe valea
Marinașului (Ociu), formațiunea purtătoare de lemn
opalizat având o extindere de câțiva zeci de kilometri,
ceea ce trebuie să ne conducă, la o altă interpretare a
fenomenului, și studiul nostru intenționează să con-
tribuie la lămurirea sa.
Pe baza observațiilor noastre putem propune un
scenariu: mai întâi ca exista o frecvență foarte mare
a resturilor de trunchiuri, uneori de dimensiuni apre-
ciabile; unele lemne sunt inițial carbonizate și ulterior
silicifiate, dar de obicei sunt numai silicifiate, une-
ori opalizate complet, până la distrugerea structurii
specifice; există trunchiuri de dimensiuni mari, fără
semne că ar fi fost transportate, poate fragmentate ul-
terior silicifierii, mai probabil înainte, ba chiar au fost
găsite m loc. in poziție naturală; pe valea Marinașului
am întâlnit roci puternic silicifiate, conservând într-
o silice translucidă frunze și alge pluricelulare, aces-
tea din urmă indicând un mediu acvatic, aspect care
schimbă datele problemei. In aceste condiții, se
poate admite că erupția explozivă a vulcanului din
apropiere a produs o cantitate imensă de piroclastite,
care au distrus și acoperit pădurea pe mari întinderi,
antrenând uneori și înglobând fragmente nearse sau
parțial arse de lemn, ajungând, cel puțin in parte, sub
apa bazinului Zarand. In mediul acvatic s-a produs
remobilizarea silicei din piroclastite, care a înlocuit
diagenetic substanța organică vegetală cu prioritate
având și afinitatea acesteia.
also indicate such a cooling climate for the beginning
of the Sarmatian.
The presence of the growth rings in the structure of
the Badenian woods not- necessarily indicates a sea-
sonal climate with temperature variations, for they
appear in tropical woods too, as an answer to the
rainfall regime variations.
These preliminary considerations show that the
study of the fossil wood must be continued, because
the integrated results will complete the vision in some
paleoecological problems, and even stratigraphical
ones.
AII the sample studies in this work are silicified
( palized). The manner of silicification is not entirely
u,iderstood, but it is admitted that there is an affin-
ity of the cellulose and lignin for the colloidal silica,
during the replacement process. It is possible that
the colloidal silica may come from a geyserian activ-
ity, as Ghițulescu et al. (1968) suggested for similar
aspects from the neighbourhood of Brad, but it is
difficult to imagine such a process on a large scale,
because very similar aspects were found in the Ma-
rinaș Valley (Ociu), and the wood remains bearing
formation is extended on some tens of kilometres; it
must be. another interpretation for the process, and
our studies intend to contribute in this direction.
Probably this scenario functioned: there is a great
frequency of fossil trunks, sometimes of big dimen-
sions; some woods are initially carbonised and then
silicified, but mostly directiv silicified. sometimes
completely opalized, till the microstructure is de-
stroyed; there are big trunks, without signs of trans-
port, maybe subsequently fragmented. and we have
found some iu situ; in the Marinaș Valley we have
found dicotyledonous leaves and pluricelular a/gae
preserved in a translucent silica, and this must be
an aquatic environment, changing the data of the
problem: we can admit that. the explosive eruption
of the proxima! volcano has provided a huge quan-
tity of piroclastics that have covered great portions
of forest, sometimes training and including unburnt
or partially burnt wood fragments, reaching at least
partially, under the water of the Zarand Basin. Here
silica from pyroclastics was remobilised, to replace
by diagenesis, priory the organic vegetal substance,
having also its affinity.
When the wood remains are preserved by silifica-
tion in sedimentary formations, the diagenesis pro-
cess is similar, silica being remobilised from rocks and
replacing the cellulose and the lignin from the vege-
tal remains, under water, at low temperature. It is
very interesting that in this sample there is, in crossed
nicols, a”granular” structure likein a sandstone. But
these are the problems of our future studies.
Institutul Geologic al României
40
In cazul lemnului conservat prin silicifiere in
formațiuni sedimentare, procesul de diageneză este
similar, a avut loc o remobilizare a silicei din roci,
și înlocuirea celulozei și ligninei din resturile de lemn
insedimentate, sub apă, la temperatură. Este insă
interesant că la aceste eșantioane, sub nicoli in cruce,
structura apare "granulară”, ca intr-o gresie. Dar
aceste aspecte vor fi aprofundate in studiile noastre
viitoare.
References
Berbeleac, I.. David, M., Zămârcă, A. (1984) Petrological and Petrochemical Data on the Tertiary Volcanics from the
Eastern Part of the Zarand Mts. D. S. Inst. Geol. Geofiz., LXVIII, (1981), București.
Borcoș, M., Popescu, Gh., Roșu, E. (1986) Nouvelles donees sur la stratigraphie du volcanisme tertiaire des Monts Me-
talifleres. D. S. Inst. Geol. Geofiz., 70-71 / 4, (1983, 1984) 1986, pp. 245-259, București.
— , Roșu, E., Ștefan, A., Popescu, Gh. (1989) Le volcanisme banatitique des Monts Apuseni, Roumanie. Exlendcd
Abstracts, pp. 194-197, XIV Congress KBGA, Sofia.
Ghițulescu, T. P., Verdeș, I., Chinta, 1.(1968) Silicolitele din zona Bradului. Stud. cerc, geol., geofiz., geogr., (Geol.),
13. (1), Acad., București.
Givulescu, R. (1967) Considerații asupra Horelor din terțiarul din România. An. Vniv. București, St. nat., geol.-geogr.,
XVI, 1, 1967. pp. 91-96, București.
Greguss, Pal (1955) Identification of living Gymnosperms on the basis of xylotomy. Akademiai Kiado. Budapest.
— (1967) Fossil Gymnosperm woods in Hungary, from the Permian to the Pliocene. Akademiai Kiado, pp. 1-152, 93 pl.
18 maps, 2 tabs-, Budapest.
— (1972) Xylotomy of living Conifers. Akademiai Kiado, Budapest.
lamandei, E., lamandei, S. (1997) Palmoxylon techerense n. sp. în Fața Băii Formation (Upper Maastrichtian - Lower
Paleocen), at Techereu, Metalliferous Mts. România. Rom. J. of Paleontology, 71, Bucharest - in press.
Metcalfe, C. R., Chalk, L. (1950) Anatomy of the Dicotyledons, (reprinted in 1965 from corrected sheets of first edition -
1950), Claredon Press, Oxford.
Nagy, F., Mârza, I. (1967) Magnolioxylon transilvanicum sp. n. in cineritele de la Prăvăleni, Brad. Anal. Vniv. Buc., St.
nat., geol.-geogr., XVI, 1, București.
Pax, F. (1972) Pflanzen von Rumănien. Nova Acta Abh. der Leop. - Carol. Deutschen Akademie der Naturforscher. Bând
CV, (2), Halle.
Petrescu. I. (1978) Studiul lemnelor fosile din Oligocenul din nord-vestul Transilvaniei. (L'etude du bois fossilede l’Oligocene
du nord-ouest de la Transylvanie). Mem. Inst. Geol. Geophys., XXVII, pp. 113-184, 74 pl., Bucarest.
Roșu, E., Ștefan, A., Andăr, P., lamandei, E., Stoian, M., Grabari, G., Tiepac, I., Alexe, V., Udrescu, C.
(1966) Geochimia vulcanitelor neogene din M. Apuseni de Sud. An, Inst. Geol. Rom., 69/1, pp. 233-235, București.
Tomlinson, P. B. (1961) Anatomy of the Monocotyledons - II - Palmae. (Edited by C. R. Metcalfe), 453 pp., 9 pis.. -
Oxford - at the Claredon Press.
Vaudois N., Prive, C. (1971) Revision de bois de Cupressaceae. Palaeontographica Abt. B, 134 (1-3): pp. 61 86,
Stuttgart.
Vogellehner, D. (1965) Ziir Anatomie und Phylogenie de Mesozoischer Gymnospermen - holzer. 7: Prodromus zu einer
Monographie de Protopinaceae. I. Die Proto-pinoiden Holzer des Trias. - Palaeontographica, Abt. B, 121. (1-3), pp.
30-51, Stuttgart.
— (1968) Ziir Anatomie und Phylogenie de Mesozoischer Gymnospermen - holzer, 7: Prodromus zu einer Monographie de
Protopinaceae. II. Die Proto-pinoiden Holzer des Jura. - Palaeontographica Abt. B, 124, (4-6), pp. 125 -162, Stuttgart.
Vozenin - Sera, C., Salard - Cheboldaeff, M. (1992) Les bois mineralises permo-triasiques de Nouvelle Caledonie. Im-
plications phylogenetiques et paleogeographique. Palaeontographica Abt. B, 225, (1-3): pp. 1-25, pl. 12, Stuttgart.
Wheeler, E. A., Baas, P., Gasson, P. E. (1989) IAWA List of Microscopic Features for Hardwood Identification. IAWA
Bulletin n. s., 10, (3), pp. 219-332, Leiden.
Institutul Geological României
STUDII DE LEMN FOSIL DIN ROMÂNIA - NEOGEN (Partea a Il-a)
STUDIES OF FOSSIL WOOD FROM ROMANIA - NEOGENE (Part II)
Stănilă IAMANDEI, Eugenia IAMANDEI
Studiul paleoxylotomic al unui material provenind
din formațiuni Neogene a permis determinarea unui
număr de 25 arbori fosili, din care 8 specii noi și 7
specii prima dată descrise la noi, contribuind astfel
la îmbogățirea inventarului paleoxylologic românesc.
Acest aspect nu reprezintă un scop în sine, ci este
necesar pentru o corectă apreciere a concluziilor
paleo-ecologice, paleoclimatice și paleogeografice, și
chiar stratigrafice, acolo unde alte fosile lipsesc. Ast-
fel am avut de lucru 17 eșantioane de lemn fosil
din zona Prăvăleni - Ociu, Munții Metaliferi, și 36
eșantioane de lemn fosil pliocen (xylite), provenind
din stratele de cărbuni din zona Motru. Studiul pa-
leoxylotomic detaliat este cuprins în rapoartele geo-
logice (1998), aflate in arhiva I.G.R.
0 parte din eșantioanele de lemn fosil provin
din formațiunea vulcano - sedimentară badenian su-
perioară - sarmațiană din zona Prăvăleni - Ociu,
formațiune legată de activitatea eruptivă paroxis-
tică din caldera Tălagiu - Bratosin; dezvoltarea ei
spațială, in legătură și cu alte centre de erupție,
merge spre vest pană la Miniș, și spre nord pană
la Gurahonț și Vârfuri. Varsta formațiunii este
atribuită prin corelarea cu formațiuni datate paleon-
tologic, din largul bazinului Zarand, unde sedimenta-
rea a continuat și m Pliocen. De aici, formațiunile
badenian superior - sarmațiene trec in mod vădit
la formațiunile epiclastice grosiere cu numeroase
trunchiuri silicifiate, uneori chiar în poziție naturală.
Taxonii descriși aici sunt din familiile Taxodiaceae,
Theaceae. Aceraceae, Fabaceae, Lauraceae,
Euphorbiaceae, Platanaceae, Juglandaceae,
Fagaceae, Salicaceae, alături de Magnoliaceae,
Icacinaceae, Meliaceae, Betulaceae, Cupres-
saceae, Pinaceae, descrise anterior din aceeași
formațiune și același areal, formează un amestec
de elemente de floră paleotropicală și arctoterțiară,
sugerând un climat cald și umed, favorabil unei
asemenea asociații. Nu trebuie neglijat faptul că pa-
leogeografic, in cursul Miocenului mediu exista gol-
ful Zarand. ținând de Marea Pannonică, și mergând
spre sud-est până in zona localității Brad, sau poate
mai mult. Intr-un asemenea context, paleoclimatul
era evident mai umed și curba temperaturilor anuale
mult atenuată.
The paleoxylotomical study of a material coming
from Neogene formations allowed to identify 25 fossil
trees, from which 8 are new species and 7 are firstly
described by us, so contributing to the enrichment
of the Romanian paleoxylological inventory. 11. does
not represent an objective for itself, but is necessary
for the correct appreciation of paleoecologic, paleo-
climatic and paleogeographic conclusions, or even
stratigraphic, where other fossils are absent. So, 17
silicified samples of fossil wood have been analysed,
from Prăvăleni - Ociu area, Metaliferi Mts, and 36
samples of Pliocene fossil wood (xylit), from the coal
layers of Motru area. The detailed paleoxylotomical
study can be found in the geological reports (1998).
in the G.I.R. Archives.
Some fossil wood is collected from the Upper Bade-
nian - Lower Sarmatian volcano-sedimentary forma-
tion of Prăvăleni-Ociu area. This formation is re-
lated to the paroxysmal eruptive activity of Talagiu
- Bratosin caldera; its spațial development. related
with other eruptive centres, ranges westward, up to
Miniș, and northward up to Gurahonț and Vârfuri.
The age is attributed by correlation with paleonto-
logically dated formations from the axis of Zarand
Basin, where the sedimentation continued even dur-
ing the Pliocene; from here, the Upper Badenian-
Sarmatian formation obviously passes to the coarse
epiclastic formation with numerous silicified fossil
trunks, sometimes even in natural position. The
taxa described in this paper belong to Taxodi-
aceae, Theaceae, Aceraceae, Fabaceae. Lau-
raceae, Euphorbiaceae, Platanaceae, Juglan-
daceae, Fagaceae, Salicaceae, and also to Mag-
noliaceae, Icacinaceae. Meliaceae, Betulaceae,
Cupressaceae, Pinaceae described before from the
same formation and area. They represent a mixture
of paleotropical and arctotertiary elements of flora,
suggesting a warm and wet climate, favourable to
such an assemblage; it must not be neglected that
paleogeographically during the Middle Miocene there
was the Zarand-Bay, related with the Pannonian Sea,
and developing south-eastward up to the locality of
Brad, or more. In such a context, the paleoclimate
was obviously wetter, and the annual temperatures
curve was much attenuated.
'A Institutul Geological României
ICR
42
Observațiile tafonomice asupra resturilor de lemn
fosil din zona Prăvăleni - Ociu susțin ipotezele
noastre anterioare privind modul de înmormântare
a materialului vegetal aflat pe pantele vulcanului
Tălagiu, care a generat probabil, intr-o erupție catas-
trofală. nori arzători și o cantitate imensă de pro-
duse extracrateriale (similar erupției din 1980 a
vulcanului St. Helens din SUA). Este de remar-
cat bogata asociație de arbori care popula acest
areal și lista reprezintă, speciile descrise pană in
prezent aici de Felix (1887), Nagy, Mârza (1967), Pe-
trescu. Nuțu (1969-1972), lamandei, lamandei (1997-
1998): Taxodioxylon taxodii Gothan 1905 (et in
Petrescu. 1970), Taxodioxylon gypsaceum (Goep-
pert) Krausel 1949, Taxodioxylon sp., Sequoioxy-
lon gypsaceum (GOEPPERT) GREGUSS 1967 (et in
Petrescu, 1969), Sequoioxylon sp., Metasequoioxylon
sp.. Cupressinoxylon sp., 7etraclinoxylon romanicum
n. sp., Piceoxylon sp. nr. 1, 2, 3, Magnolioxy-
lon sp. (in Petrescu, 1970), Magnolioxylon transilva-
nicum .Nagy & Mârza 1967 (et in lamandei, 1997),
Magnolioxylon acuminatum IAMANDEI 1997, Tern-
stroemioxylon krauseli ScHONFELD 1930. Carapoxy-
lon porosum (Felix) Madel 1960, Liqudambaroxy-
lon pravalense n. sp., DalbergioxyIon sp., Laurinoxy-
lon intermedium HUARD 1967, Laurinoxylon perfec-
tum Huard 1967. Perseoxylon cf. P. aromaticus (in
Petrescu, 1970), Paraphyllanthoxylon lignitum M.
Duperon - Laudouneix 1978, Paraphyllanthoxylon
cf. P. lignitum M. Duperon - Laudouneix 1978,
Euphorbioxylon sp., Securinegoxylon sp.. Platanoxy-
lon bohemicum Prakash 1971, Platanoxylon sp.,
Juglandoxylon sp. (in Petrescu, 1970), Pterocary-
oxylon sp.. Eucaryoxylon boureaui Duperon 1976,
Fagoxylon subcaucasicum Prive 1969, Icacinoxylon
sp. (in Petrescu, 1972), Alnoxylon sp. (in Petrescu,
1969), Populoxylon sp., Salicoxylon sp.
Toate lemnele studiate aici prezintă inele de
creștere evidente, indicând un paleoclimat sezonier,
iar majoritatea arborilor identificați are caracter de-
ciduu. Totuși temperaturile erau pozitive, așa cum
arăta prezența in asociație a speciilor de Perseoxylon,
Icacinoxylon. Carapoxylon; aceste considerații sunt,
in concordanță cu interpretările paleoclimat.ice ale lui
Mai (1981). Francis (1986, 1991), Țicleanu (1995),
Givulescu (1997) și Gottwald (1997).
Straiele de cărbuni din bazinul pliocen Motru
cuprind abundente resturi vegetale lemnoase, al căror
rol carbogenerator este evident. Aceste resturi, une-
ori in perfectă stare de conservare, sunt de obicei com-
presate, sunt variabil carbonificate și sunt numite, cu
un termen generic, xylite (Țicleanu, 1992). Studii pa-
leoxylotomice anterioare sunt, sporadice. Din aceeași
zonă. Petrescu. Baciu (1995. date nepubl.) au descris
un Glyptostroboxylon sp. - deși imensele deschideri
Our taphonomic observations on the fossil wood
remains in Prăvăleni - Ociu area support our pre-
vious hypothesis regarding how the vegetal mate-
rial on the slopes of the Talagiu volcano was buried:
there was probably a catastrophic eruption which
generated burning clouds and a huge quantity of
extracraterial products, similarly to the eruption of
the St. Helens volcano in the USA in 1980. It is
worth mentioning the rich arboreal assemblage in this
area. and the list represents the taxa described here
till now by Felix (1887), Nagy, Mârza- (1967), Pe-
trescu, Nuțu (1969-1972), lamandei, lamandei (1997-
1998): Taxodioxylon taxodii Gothan 1905 (et in
Petrescu, 1970), Taxodioxylon gypsaceum (Goep-
pert) Krausel 1949, Taxodioxylon sp., Sequoioxy-
lon gypsaceum (Goeppert) Greguss 1967 (et. in
Petrescu, 1969), Sequoioxylon sp.. Metasequoioxylon
sp., Cupressinoxylon sp., Tetraclinoxylon romanicum
n. sp., Piceoxylon sp. nr. 1, 2, 3, Magnolioxylon
sp. (in Petrescu, 1970), Magnolioxylon transilvan-
icum Nagy & Mârza 1967 (et in lamandei, 1997).
Magnolioxylon acuminatum Iamandei 1997, Tern-
stroemioxylon krauseli SCHONFELD 1930, Carapoxy-
lon porosum (Felix) MÂDEL 1960. Liqudambaroxy-
lon pravalense n. sp., Dalbergioxylon sp., Laurinoxy-
lon intermedium HUARD 1967. Laurinoxylon perfec-
tum Huard 1967. Perseoxylon cf. P. aromaticus (in
Petrescu, 1970), Paraphyllanthoxylon lignitum M.
Duperon - Laudouneix 1978. Paraphyllanthoxylon
cf. P. lignitum M. Duperon - Laudouneix 1978.
Euphorbioxylon sp., Securinegoxylon sp.. Platanoxy-
lon bohemicum Prakash 1971, Platanoxylon sp..
Juglandoxylon sp. (in Petrescu, 1970), Pterocary-
oxylon sp., Eucaryoxylon boureaui Duperon 1976,
Fagoxylon subcaucasicum Prive 1969, Icacinoxylon
sp. (in Petrescu, 1972), Alnoxylon sp. (in Petrescu,
1969), Populoxylon sp., Salicoxylon sp.
AII the here studied woods had obvious growth
rings, which indicate a seasonai paleoclimate, and
the major parts of the identified trees are decidu-
ous. However, the temperatures remained positive,
shows the presence within the assemblage of species of
Perseoxylon. Icacinoxylon, Carapoxylon; these con-
siderations also agree with the paleoclirnatic interpre-
tations of Mai (1981), Francis (1986, 1991), Țicleanu
(1995), Givulescu (1997) and Gottwald (1997).
The coal layers of the Pliocene Motru Basin, in-
clude abundant woody remains, whose carbogenera-
tor role is obvious. These remains, sometimes per-
fectly preserved, are usually compressed, variably
carbonified, and called generically xylite (Țicleanu,
1992). Previous paleoxylotomical studies are spo-
radic. From the same area, Petrescu, Baciu, 1995
(unpubL data) have described a Glyptostroboxylon
sp., although the huge anthropic openings offer abun-
A. Institutul Geologic al României
\ igr/
antropice oferă un material de studiu abundent.
Studiul microscopic a 36 de secțiuni a permis de-
terminarea a 7 taxoni. aparținând coniferelor (Taxo-
diaceae și Pinaceae). iar cateva lemne rău con-
servate au fost identificate doar ca aparținând la
Taxodiaceae și Dicotiledonate. Taxonii descriși
sunt: Glyptostroboxylon tenerum (Kraus) Con-
wentz 1884, Glyptostroboxylon sp., Taxodioxylon
gypsaceum (Goeppert) Krausel 1949. Taxodium
sequoianum (Mercklin) Gothan 1906, Sequoixy-
lon sp., Cedroxylon sp., Piceoxylon sp. (?). Această
listă este sigur incompletă, întrucât abundența de
material poate arăta o asociație arboreală mai diver-
sificată, așa cum indică spectrele polinice și deter-
minările anterioare de macrofloră (Țicleanu, 1992).
Formațiunea cu cărbuni pliocenă de Motru este
datată paleontologic și este constituită din nisipuri,
nisipuri argiloase, argile siltice, argile cărbunoase și
st rate de cărbuni cu grosimi variabile, in care materi-
alul lemnos, in stadii variate de carbonificare, este de
obicei culcat și compresat, ca ramuri sau trunchiuri
(uneori și m poziție naturală), dar și resturi de plante
herbacee, fructe, semințe, frunze, lujeri decidui.
Întrucât numărul redus de determinări de lemn
fosil nu ne permite o evaluare corectă a paleomedi-
ului. vom spune doar că prezența genurilor echiva-
lente Glyptostrobus, Taxodium, Sequoia, Cedrus in
asociația evidențiată, indică un climat cald și umed,
de tip C.f.a., in care există un sezon mai rece, când
arborii decidui iși pierdeau frunza sau lujerii caduci,
dovadă fiind abundența acestor organe vegetative din
stratele de cărbuni, ca și din nivelele argiloase adi-
acente (Țicleanu, 1992, 1995). Argumentele xylo-
tomice pentru aceste afirmații sunt, date de carac-
terul pycnoxylitic al traheidelor din lemnul târziu -
cu pereți groși și foarte groși, cu frecvente ingroșări
spirale, de obicei rar întâlnite la Taxodiaceae, dar
reprezentând o reacție adaptivă la sezoanele mai reci,
când activitatea cambială era. suspendată, cum arată
inelele a-nuale bine marcate din toate lemnele studi-
ate.
Prezența acestor elemente conifere arboreale trăind
intr-un paleomediu mlăștinos, ca Glyptostrobus și
Taxodium. și abundența lor, indică faptul că mare
parte din materialul lemnos carbogenerator nu a fost
adus de la distanța, fapt confirmat și de observațiile
taphonomice asupra lui, întrucât nu prezintă urmele
unui transport. îndelungat, trunchiurile păstrând
zonele de inserție ale ramurilor, frecvent cu scoarță
neafectată.
Este evident că un număr mai mare de taxoni
determinați din aceste adevărate "depozite de lemne
fosile” care sunt stratele de cărbuni din Motru, ar
permite o mai credibilă reconstituire a paleomediu-
dant material to study.
The xylotomical study of 36 specimens allowed
the Identification of 7 taxa of Conifers (Taxodiaceae
and Pinaceae), and some badly preserved woods were
not identified only as belonging to Taxodiaceae and
to Dicotyledons. The taxa described are the fol-
lowing: Glyptostroboxylon tenerum (Kraus) Con-
wentz 1884, Glyptostroboxylon sp., Taxodioxylon
gypsaceum (Goeppert) Krausel 1949, Taxodium
sequoianum (Mercklin) Gothan 1906, Sequoioxy-
lon sp., Cedroxylon sp., Piceoxylon sp. (?). This list
is surely incomplete since the abundant woody mate-
rial can show a more diversified assemblage of trees,
as the pollen spectra and the previous macrofiora
identifications indicate (Țicleanu, 1992).
The Pliocene Motru coal formation, with pa-
leontologically determined age. is constituted of
sands, argiliaceous-sands. silty-argillaceous levels,
carbonaceous-clays and coal layers. thinner or
thicker, within which there is abundant woody ma-
terial variably carbouified, usually laying and com-
pressed, as branches or trunks (sometimes even in
natural position), but. also with herbaceous remains.
fruits. seeds, leaves, shoots.
Since the reduced list of identified fossil wood does
not allow a correct evaluation of the paleoenviron-
ment, we only point oul that the presence of equiv-
alent genera Glyptostrobus. Taxodium. Sequoia. Ce-
drus within this assemblage indicates a warm and
wet climate, of C.f.a. - type, with a colder season
when the deciduous trees losl the leaves and caduceus
shoots, as shown by the abundance of these vege-
tative organs within the coal layers and in adjacent
argillaceous levels (Țicleanu 1992, 1995). Xylotomi-
cal evidence for these assumptions is the pycnoxylic
character of the tracheids in lata wood, thick and very
thick-walled, frequently with spiral thickenings, not
usually met in the taxodiaceous wood, fepresenting
probably an adaptive reaction to the colder seasons,
when the cambial activity was suspended, as proved
by the well-marked annual rings in all the studied
woods.
The presence of these conifer arboreal elements liv-
ing in a marshy paleoenvironment, as Gyptostrobus
and Taxodium. and their abundance show that much
of carbogenerator woody material was not trans-
ported from the distance, as also proved by the tapho-
nomic observations on it, since there are no traces
of long transport, the trunks preserving the branch-
insertion areas and with frequently unaffected bark.
It is obvious that. more numerous taxa identified
from these truly "fossil wood deposits”, ascoal-layers
of Motru are, allowed a. more believable reconstitu-
tion of the paleoenvironment of Pliocene coal gen-
Institutui Geologic al României
41
lui in care s-au format cărbunii Plioceni din bazinul esis in the Oltenia Basin to complete the previous
Oltenia, completând modelul anterior al acestui pro- assumed model of this process (Țicleanu, 1992).
ccs (Țicleanu, 1992).
References
Berbeleac, I.. David, M., Zămârcă, A. (1984) Petrological and Petrochemical Data on the Tertiary Volcanics from Easi-
ern Part of the Zarand Mts. D. S. Inst. Geol. Geofiz., LXVIII, (1981), București.
Borcoș, M., Popescu. Gh.. Roșu, E. (1986) Nouvelles donnes sur la stratigrafie du volcanisme tertiaire des Monts Metal-
liferes. D. S. Inst. Geol. Geofiz., 70-71/4, (1983, 1984) 1986, pp. 245-259, București.
Francis, E. Jane (1991) The Dynamics of polar fossil forests: Tertiary fossil forests of Axei Heiberg island, Canadian Arctic
Archipelago. In Tertiary Fossil Forests of Geodetic Hills, Axei Heiberg Hills, Arctic Archipelago, R.L Christie and N.J.
McMilIan (eds); Geological Survey of Canada, Bulletin 403, pp. 29-38.
—■ , Roberts, S. H. (1991) Fossil Plants from the Pliocene Sirius Group, Transantarctic Mts.: Evidence for Climate from
Growth Rings and Fossil Leaves.
Givulescu, R. (1997) Istoria pădurilor din Terțiarul Transilvaniei (The History of the Tertiary Fossil Forests from Transil-
vania). Ed. Carpatic, Cluj-Napoca.
Gottwald. H. (1997) Alttertiâre Kieselholzer aus miozănen Schortern der ostbayerischen Molassc bei Ortenburg. Documenta
naturae, 109, pp. 1-83, Miinchen.
Greguss Pal (1955) Identification of living Gymnosperms on the basis of xylotomy. Akademiai Kiado, Budapest.
— (1959) Holzanatomie der europâischen Laubholzer and Străucher. Akademiai Kiado, Budapest.
— (1969) Tertiary Angiosperm woods in Hungary. Akademiai Kiado, Budapest.
— (1967) Fossil Gymnosperm woods in Hungary, from the Permian to the Pliocene. Akademiai Kiado, Budapest.
—	(1972) Xylotomy of living Conifers. Akademiai Kiado, Budapest.
lamandei, E., lamandei. S. (1998) Report, G.I.R. Archives, București.
... . lamandei, S. (1998) A Badenian Ebenaceous Wood from the western margin of the Dacic Basin. Acta Horii Botanicae
Bucurestiensis (1997), București.
—	, lamandei, S. (1999) Liquidambaroxylon pravalense n.sp. in the pyrhoclastics of Prăvăleni, Metalliferous Mts. Acta
Horti Botanicae Bucurestiensis (1998), București, in press.
lamandei, S. (1998) Report, G.I.R. archives, București.
—	. lamandei. E. (1997) New Fossil Dicots in Pyrrhoclastics of Prăvăleni, Metalliferous Mountains. Acta Paleontologica
Romaniae, I, București.
lamandei, S., lamandei, E.. Tusa, L. (1998) A New Fossil Lythraceous Wood from the Badenian of Podeni, Trascău Mts.
Acta Horii Botanicae Bucurestiensis (1997), București.
Lipman, W. P., Mullineaux, R. D. (editors) (1981) The 1980 eruptions of Mount St. Helens, Washington. Geol. Surv.
Prof. Papers 1250, U. S. Printing Office, Washington D. C.
Metcalfe, C. R,, Chalck, L. (1950) Anatomy of the Dycotiledons, (reprinted in 1965 from corrected sheets of first edition
- 1950), Claredon Press, Oxford.
Nagy, F„ Mârza, I. (1967) Magnolioxylon transilvanicum sp. n. în emeritele de la Prăvăleni, Brad (Magnolioxylon tran-
silvanicum sp. n. in the volcanic ashes of Prăvăleni, Brad). Anal. Univ. Buc., St. nat., geol.-geogr., XVI, 1, București.
Petrescu, I. (1978) Studiul lemnelor fosile din Oligocenu) din nord-vestul Transilvaniei. (L’etude des bois fossiles de
l’Oligocene du nord-ouest de la Transilvanie). Memoires Inst. Geol., Geoph., XVII, Bucarest.
—	, Dragastan. O. (1971) Rezultatul cercetărilor asupra unor resturi de trunchiuri din terțiarul României. St. cerc,
geol., geofiz.. geogr.. (Geol.), 16, (1), pp. 265-269, 3 pis., Ed. Acad. R.S.R., București.
—	, Dragastan, O. (1981) Plante fosile, introducere în paleobotanică. Ed. Dacia, Cluj.
—	, Nuțu, A. (1970) Alte tipuri de lemne din Miocenul superior de la Prăvăleni - Brad (Autre types des bois du Miocene
supperieur du Prăvăleni - Brad). Sargetia, Sci. Nat., VII, pp. 253-258, Acta Musei Devensis, Deva.
—	, Nuțu, A. (1972) Asupra unui lemn de Icacinoxylon SHILKINA în Miocenul superior de la Prăvăleni - Brad (Sur un
bois d'Icacinoxylon SHILKINA du Miocene supperieur de Prăvăleni - Brad). Sargetia, Sci. Nat., IX, pp. 77-79. 2 pis.,
Acta Musei Devensis, Deva.
Prive - Gill, C., Watelet, P. (1980) La breche ponceuse du domaine d’Aubart (commune du Claux, Cantal). Voicanos-
tratigraphie et etude des bois fossiles. C. R. du 105 Congr. Nat. des Soc. Sav. Caen, 1980, pp. 31-151, Paris.
Institutul Geologic al României
45
Prive-Gill, C. (1990) Bois fossile tertiaires de Villeneuve-les-Cerfs (Puy-de-D6me) et Razet. (Allier), Massif Central, France.
Palaeontographica, Abt. B, 220, 5-6, pp. 119-142, 4 taf., Stuttgart.
Ramanujam, C. G. K. (1960) Silicified woods from Tertiary rocks of South India. Palaeontographica, Abt. B., 106, 4-6.
pp. 99-140, pis. 15-27, Stuttgart.
Roșu, E., Ștefan, A., Andăr, P., lamandei, S., lamandei, E., Stoian, M., Grabari, G., Tiepac, I., Alexe, V..
Udrescu, C. (1996) Geochimia vulcanitelor neogene din M. Apuseni de Sud. An. Inst. Geol. Rom., 69/1, pp. 233-235,
București.
Taylor, T. N., Taylor, E. (1993) The Biology and Evolution of Fossil Plants. McGraw - Hill Book Comp., New York.
Țicleanu. N. (1992) Studiul genetic al principalelor zăcăminte de cărbuni neogeni din România, pe baza paleofitocenozelor
caracteristice, cu privire specială la Oltenia. Teza de doctorat, Univ. București.
— (1995) An attempt to reconstitute the evolution of the annual mean temperatura in the Neogene of Romania. Rom. .1.
Paleont.. 76/3, București.
— (1995) Utilization of the paleobotanical data in the study of the coal deposits. Rom. J. Paleont., 6/3, București.
PALINOMORFE DIN FORMAȚIUNEA PLIOCENA CU CĂRBUNI DIN
BAZINUL MOTRU
PALYNOMORPHS IN PLIOCENE COAL FORMATION OF MOTRU BASIN
Eugenia IAMANDEI
Prezentul studiu al palynomorfelor din
formațiunea cu cărbuni pliocenă din bazinul Mot.ru
are scopul de a realiza o apreciere corectă a asociației
floristice carbogeneratoare. Am probat nivelele
argilo-nisipoase din imediata vecinătate a stratelor
de cărbuni, și pe acestea. Rezultatele din această
etapă ne permit deocamdată doar aprecieri preli-
minare asupra acestei probleme. Astfel, prezența cu
o frecvență sporită a elementelor arctoterțiare, cu
frunze căzătoare, indică un climat temperat cald,
m condiții de mare umiditate a solului, probabil
mlăștinos. Listele de palynofloră sunt confirmate
și de studiile similare din alte bazine (Planderova,
1972; Petrescu, 1978), dar și de studii paleobotanice
asupra macroflorei pliocene, din zonă sau din alte
bazine (Țicleanu, 1992).
Studiul palynomorfelor a conturat o asociație floris-
tică generală formată din următoarele grupe de
plante:
- alge planctonice: Botryococcus braunii Kutzing
1849. Botryococcus sp., Oedogonium sp., Leeaniella
/rregu/aris Z1PPI 1998, Leeaniella foveata SlNGH 1971,
Mougeotiasp. cf. M. laetevirens (Braun) Witrock
1877, Ovoidit.es parvus (Cookson & Dettmann)
Nakoman 1966, Ovoidites grandis (Pocock) Zippi
1998. Ovoidites ligneolus Potonie ex Krutzsch
1959, Ovoidites spriggi (Cookson & Dettmann)
Zippi 1998, Schizosporis reticulatus Cookson &
Dettmann emend. Pierce 1976, Tetraporina sp.,
Cymatiosphaera sp., specii care indică un mediu
palustru, de apă dulce;
- spori de fungi. briofite. ferigi: Clasterospo-
rium carpophylum ( Pseudosphaeriales), Calonec-
tria graminicola (Sphaeropsidales), Tranzsche-
lia prunispinosae (Uredinales), Stereisporites cf.
S. veruancoris W. KR. 1963 (Sphagnidae), cf.
Stereisporites (Sphagnum? Pteridium ?f cf. Ver-
rucatosporites (Polypodiace.ae), Leiotriletes cf.
microlepidoidites W. KR. 1962 (Cyathaceae),
Leiotriletes maxoides W. KR. 1962 spp. maximus
(PF. 1953) W. KR. 1959 (Lygodium), indicând o
asociație higrofilă complexă, trăind, de asemenea, și
pe zone emerse.
We started this study of palynomorphs of the
Pliocene coal formation of the Motru basin to realize
a correct image of the floral coal generating assem-
blage. We sampled the sandy-argillaceous levels ad-
jacent to the coal layers, and the layers themselves.
The results of this phase allow us, for the moment,
only a preliminary appreciation on this problem.
So, the frequent presence of arctotertiary decidu-
ous elements shows a warm-temperate climate, under
conditions of a very moist soil, probably marshy. Our
palyno lists agree with similar studies in other basins
(Planderova, 1972; Petrescu, 1978), as well as with
paleobotanical studies on macroflora, here or in other
Pliocene basins (Țicleanu, 1992).
The palynomorphs study led to a floral general
assemblage, constituted of the following groups of
plants:
- planktonic algae: Botryococcus braunii Kutz-
ING 1849, Botryococcus sp., Oedogonium sp.,
Leeaniella irregularis Zippi 1998. Leeaniella foveata
SlNGH 1971, Mougeotia sp. cf. M. laetevirens
(Braun) Witrock 1877, Ovoidites parvus (Cook-
son & Dettmann) Nakoman 1966, Ovoiditesgran-
dis (Pocock) Zippi 1998. Ovoidites ligneolus Po-
tonie ex Krutzsch 1959, Ovoidites spriggi (Cook-
son & Dettmann) Zippi 1998, Schizosporis reticu-
latus Cookson & Dettmann emend. Pierce 1976.
Tetraporina sp., Cymatiosphaera sp., species which
show a paludal fresh-water environment;
- spores of fungi, bryophytes, ferns: Clas-
terospori um carpophylum (Pseudosphaeriales),
Calonectria grami-nicola (Sphaeropsidales),
Tranzschelia prunispinosae (Uredinales), Stereis-
porites cf. S. veruancoris W. KR. 1963 (Sphag-
nidae), cf. Stereisporites (Sphagnum? Pteridium?),
cf. Verrucatosporites (Polypodiaceae). Leiotriletes
cf. microlepidoidites W. KR. 1962 (Cythaceae),
Leiotriletes maxoides W. KR. 1962 spp. maximus
(PF. 1953) W. KR. 1959 (Lygodium), which
indicate a complex hygrophilic assemblage, living in
emergent areas too;
Institutul Geologic al României
47
- polen de Conifere: Taxodiaceaepollenit.es, Se-
quoiapollenites, Tsugaepollenites Pinipollenit.es fsp.
I (diploxylon: P. silvestris L.), Pinipollenites fsp.
2 (haploxylon), Abies-pollenites fsp., Cedripollen-
ites fsp., Keteleeriaepollenites fsp. (?), Cathaya-
pollenites fsp. și Ephedraceae (?); de An-
giosperme Dicotyledonate: Tilia, Ulmus, Jugians,
Pterocarya, Betula, AInus, Loranthus, Salix,
Myricaceae, Polygalaceae, Dipsacaceae, Vi-
taceae (Parthenocissus). Hammamelidaceae (Liq-
uidambar), Caryophillaceae, Fagaceae (Fagus,
Castanea. quercus), Nyssaceae (Nyssa). Cor-
naceae. Aquifoliaceae (Illex), Chenopodiaceae.
Compositae. Haloragaceae (Myriophyllum), Er-
icaceae, Magnoliaceae (Magnolia, Liriodendron),
și Monocotyledonate: Gramineae, Potamoge-
tonaceae. Typhaceae, evidențiind o complexă
asociație floristică, in care predomină formele arbore-
ale ce populari mediul palustru și vecinătățile emerse.
Proba recoltată din acoperișurile stratului V din
Cariera Lupoaia are un conținut palynologic sărac,
compus din Chlorophyceae de apă dulce, frag-
mente de cuticule și rar polen de conifere (Pinus tip
Haploxylon); predomină macerate vegetale nedeter-
minabile.
In culcușul stratului VI din Carierele Lupoaia
și Jilț, probele conțin abundente macerate vege-
tale: fragmente de lemn de conifere, cuticule și alge
Chlorophyceae de apă dulce și, mai puțin, polen
de Pinus tip Haploxylon, Pterocarya, AInus, Quer-
cus, Magnolia, Betula, Tilia, Gramineae și spori de
Fungi.
In acoperișul stratului VI, in Cariera Lupoaia, pro-
bele arată o asociație similară, dar prezintă in plus
polen de Tsuga, și de Chenopodiaceae.
Probele din intercalațiile argiloase ale stratului
VII din Cariera Jilț au asociația cea mai bogată de
sporopolinică de Conifere și Angiosperme: Tax-
odiaceae, Sequoia, Tsuga, Cathaya, Pinus, Abies,
Cedrus, Keteleeria (?), Tilia, Ulmus, Jugians Pte-
rocarya, Betula, AInus Loranthus, Salix, Partheno-
cissus. Liquidambar, Fagus, Castanea, Quercus,
Nyssa, Illex, Myriophyllum, Magnolia, Lirioden-
dron, Vaccinam, Artemisia, Taraxacum, Atriplex,
Polygala, Myrica, Gramineae, Potamogeton, Ty-
pha, asociație floristică complexă în care predomină
formele arboreale, probabil și din cauză că acestea
sunt în special anemofile.
Probele luate din intercalațiile argiloase ale stra-
tului VIII prezintă o abundență de macerate vegetale,
frecvent alge coloniale de tip Botryococcus, mai puțin
frecvent spori de Ferigi, polen de Conifere gi conidii
de Fungi, ca și polen de Pterocarya, Magnolia, Tilia,
Betula, Salix, AInus, Magnolia; uneori prezența alge-
- pollen of Conifers: Taxodiaceaepolieniles. Se-
quoiapollenit.es, Tsugaepollenites Pinipollenites fsp.
1 (diploxylon: P. silvestris L.), Pinipollenites fsp.
2 (Haploxylon), Abies-pollenites fsp., Cedripollen-
ites fsp., Keteleeriaepollenites fsp. (?), Cathaya-
pollenites fsp. and Ephedraceae (?); of An-
giosperms - Dicotyledons: Tilia, Ulmus, Jugians,
Pterocarya, Betula, AInus, Loranthus, Salix,
Myricaceae, Polygalaceae, Dipsacaceae, Vi-
taceae (Parthenocissus). Hammamelidaceae (Liq-
uidambar), Caryophillaceae, Fagaceae (Fagus,
Castanea, Quercus), Nyssaceae (Nyssa), Cor-
naceae. Aquifoliaceae (Illex), Chenopodiaceae.
Compositae, Haloragaceae (Myriophyllum). Er-
icaceae, Magnoliaceae (Magnolia. Liriodendron),
and Monocotyledons: Gramineae, Potamoget-
onaceae, Typhaceae, showing the complexity of the
floral assemblage in which the arboreal forms pre-
dominate, populating the paludal environment and
the emergent vicinity.
The sample from the roof of V-layer in Lupoaia
area is palynologically scarce, having fresh-water
Chlorophyceae, fragmentary cuticles and rarely
conifers pollen, of Pinus Haploxylon - type; vegetal
macerates predominate.
Close under Vl-layer in Lupoaia. and Jilț areas. the
samples have abundant vegetal macerates, with frag-
ments of conifer wood, cuticles, fresh-water Chloro-
phyceae, and few pollen of Pinus Haploxylon - type,
Pterocarya, AInus, Quercus, Magnolia. Betula, Tilia,
Gramineae and spores of Fungi.
In the roof of this layer and between VI and VI1-
layers, there is a similar assemblage, to which pollen
of Tsuga and of Chenopodiaceae is added.
The samples from the argillaceous intercalations of
Vll-layers, in Jilț area, showed the richest assemblage
of pollen and spores of Conifers and Angiosperms:
Taxodiaceae, Sequoia, Tsuga, Cathaya, Pinus, Abies,
Cedrus, Keteleeria (?), Tilia, Ulmus, Jugians, Ptero-
carya, Betula, AInus, Loranthus, Salix, Parthenocis-
sus, Liquidambar, Fagus, Castanea, Quercus, Nyssa,
Illex, Myriophyllum, Magnolia, Liriodendron, Vac-
cinum, Artemisia, Taraxacum, Atriplex, Polygala,
Myrica, Gramineae, Potamogeton, Typha, a floral
complex assemblage within which the trees predom-
inate, probably because they are essentially anemo-
phylous.
The samples taken from the argillaceous intercala-
tions of VlII-layer had abundant vegetal macerates,
frequently colonial algae Botryococcus, rarely spores
of Ferns, pollen of Conifers, conidia of Fungi, and
also pollen of Pterocarya, Magnolia, Tilia, Betula,
Salix, AInus, Gramineae, Typhaceae; sometimes
Botryococcus predominates.
||M Institutul Geologic al României
(GR >
48
lor <le tip Botryococcus este predominantă.
In probele dintre stratele VIII - (XI - XII), în toate
cele trei cariere, există o abundență a algelor colo-
niale din genul Botryococcus, uneori cu fragmente de
polen de Conifere, resturi de cuticule, și alte genuri
de fitoplancton. Foarte rar (în acoperișul stratului
XII. in Cariera Roșiuța), se adaugă polen de Mag-
nolia.. Pterocarya, Quercus, iar mai sus, asociația
este constituită din alge de tip Botryococcus, și polen
de Magnolia, Salix, Ephedra (?), Pinus. In Cariera
Lupoaia, m acoperișul stratului XIV, am găsit polen
de Chenopodiaceae.
Interpretând aceste liste de palynomorfe, este
evidentă prezența invariabilă a algelor Chloro-
phyceae tipice pentru ape dulci, stagnante sau slab
curgătoare. De asemenea, prezența unor conifere
Taxodiaceae higrofile: Glyptostrobus, Taxodium,
tipice pentru habitatul palustru, și Angiospermae
hydrofile ca: Salix, Alnus, Quercus.
Existau și arii emerse, probabil periodic inun-
date, populate de Pinus, Picea (?), Tsuga, Cathaya,
Abies. Cedrus, Keteleeria (?), Tilia. Ulmus, Juglans,
Pterocarya, Betula, Loranthus, Parthenocissus, Liq-
uidambar, Fagus, Castanea, Quercus, Nyssa, Illex,
Myriophyllum, Magnolia, Liriodendron, Vaccinium
etc.
Trebuie remarcat că un număr de genuri găsite
in această formațiune pliocenă cu cărbuni, nu mai
trăiesc acum în acest areal, la această latitudine:
genul actual Gliptostrobus, presupus a fi fost arborele
dominant in pădurile pliocene carbogeneratoare, din
zona carboniferă Motru, trăiește acum într-o zonă re-
strânsă din Sud-estul Asiei, iar Taxodium și Sequoia
trăiesc in arii restrânse din America, de Nord. De
asemenea, Cedrus, Keteleeria. Tsuga, Cathaya, Pte-
rocarya, Liquidambar, Nyssa, Magnolia, Lirioden-
dron nu mai au un habitat european, având nevoie
de un climat mai cald și mai umed.
Pentru a concluziona, taxonii identificați arată:
- prezența în toate probele a algelor Chloro-
phyceae, care indică un mediu de ape dulci stagnante
sau slab curgătoare; se alătură Sphagnidae, Ferigi,
ciuperci parazite;
-	prezența unor Conifere ca : Glyptostrobus,
Taxodium, Sequoia, Tsuga, Abies, Cedrus, Keteleeria
(7), Cathaya; trebuie remarcat că Glyptostrobus și
Taxodium predomină, ca arbori higrofili, tipici pen-
tru habitatul palustru, fapt confirmat și de studiile
paleoxy lotomice;
-	prezența unor Monocotyledonate higrofile sau
hidrofile, de asemenea specifice pentru habitatul
palustru: Typha, Potamogeton, Graminee;
-	prezența unor Dicotyledonate ca: Salix, Alnus,
Quercus, Myriophyllum, Tilia, Ulmus, Juglans, Pte-
rocarya, Bertula, Loranthus, Parthenocissus, Liqui-
The samples taken from VII1-XI-XII layers, from
all the areas tested, show an abundance of the colo-
nial algae Botryococcus, sometimes with rare frag-
mentary pollen of conifers, remains of conifers, re-
mains of cuticles and other fresh-water phytoplank-
ton genera. Very rarely (the roof of Xll-layer in
Roșiuța area) pollen of Magnolia, Pterocarya, Quer-
cus is added, and at the upper part the assemblage is
constituted of algae of Botryococcus-ty pe and pollen
of Magnolia, Salix, Ephedra (7), Pinus. In Lupoaia-
area, in the roof of XlV-layer, we found pollen of
Chenopodiaceae.
The interpretation of these data points out the in-
variable presence of Chlorophyceae algae, typical of
fresh-water or stagnant or slow moving waters. Also,
there are hygrophilous Taxodiaceous conifers as
Glyptostrobus and Taxodium, typical of the paludal
habitat, and hygrophilous Angiosperms as Salix,
Alnus. Quercus. There were surely emergent ar-
eas, maybe periodically flooded, populat.ed by Pinus,
Picea (7), Tsuga, Cathaya, Abies, Cedrus, Keteleeria
(7), Tilia, Ulmus, Juglans, Pterocarya, Betula, Lo-
ranthus, Parthenocissus, Liquidambar, Fagus, Cas-
tanea, Quercus, Nyssa, Illex, Myriophyllum, Magno-
lia, Liriodendron, Vaccinium etc.
It is to note that a number of the genera found in
this Pliocene coal sequence are living no more in this
area, at this latitude: the extant monotypic genus
Glyptostrobus, which is presumed to be the dominant
tree in the Pliocene coal-generating forests in Motru
coal area, lives now in a restricted area of the South-
eastern Asia, and the extant Taxodium and Sequoia,
live in a restricted area in North America. Also Ce-
drus, Keteleeria, Tsuga, Cathaya, Pterocarya, Liq-
uidambar, Nyssa, Magnolia, Liriodendron have no
more an European habitat. They claim another cli-
mate, warmer and wetter.
To conclude, the taxa found here show:
-	the presence in all the samples of Chloro-
phyceae, indicators of fresh-water environment,
stagnant or slow-moving; Sphagnidae, Ferns,
Fungi of parasite-type occur as well;
-	the presence of Conifers as: Glyptostrobus,
Taxodium, Sequoia, Tsuga, Pinus, Abies, Cedrus,
Keteleeria (?), Cathaya; to remark the predominance
of Glyptostobus and Taxodium, as hygrophilous trees
typical of the paludal habitat, which is confirmed by
the paleoxylotomical studies, too;
-	the presence of some Monocotyledons hy-
grophilic or hydrophilic, also typical of the paludal
habitat: Typha, Potamogeton, Gramineae;
-	the presence of some Dicotyledons as: Salix, Al-
nus, Quercus, Myriophyllum, Tilia, Ulmus, Juglans,
Pterocarya, Betula, Loranthus, Parthenocissus, Liq-
uidambar, Fagus, Castanea, Quercus, Nyssa, Illex,
Institutul Geologic al României
49
dambar. Fagus, Castanea, Quercus, Nyssa, Illex,
Magnolia, Liriodendron, Vaccinium, dintre care unele
sunt tipic higrofile.
Toate aceste considerații sugerează interesante ele-
mente. foarte utile in reconstituirile paleogeografice,
paleoecologice și paleoclimatice, pentru zonele în care
s-a produs carbogeneza pliocenă.
Magnolia, Liriodendron, Vaccinium; between them
there are some typical hygrophilic ones.
All these considerations suggest interesting ele-
ments, very helpful in the paleogeographic. paleoeco-
logic and paleoclimate reconstitutions, for the areas
where the Pliocene coal-genesis has produced.
References
Bugnicourt, D.. Claracq. P., Duperon, J., Prive-Gill, C., Sauvage, J. (1988) Sedimentologie, bois fossilcs et paly-
nologie, d’une couche â lignite de Capvern (Plateau de Lannemezan, Haute - Pyrenees). Bull. Centres Rech. Explor.
Prod. Elf Aquitaine, 12, 2, pp. 739-757, Pau Cedex.
Erdtman, G. (1957) Pollen and Sore Morphology, Plant Taxonomy II, Almqvist & Wiksell, Stockholm - The Ronald Press
Company, New York.
lamandei. E. (1998) Report, G.I.R. archives, București.
Leschik. G. (1951) Microbotanisch - stratigraphische Untersuchungen der jungpliocanen Braunkohle von Buchenau (Kr.
Hunfeld). Palaeontographica Abt. B., Bând 92, 1-2, s. 1-51, Stuttgart.
Petrescu, I. (1978) Date privind microflora din Bazinul Baraolt, și semnificația ei stratigrafică. Studii și comunicări, St.
Nat.. 22, pp. 13-36. Sibiu.
— , Nicorici, E. (1979) Biostratigrafia depozitelor pliocene din forajele de la Roșiori - Oradea și Voievozi. Nymphea, Folia
Naturae Bihariae, VII, pp. 77-109, Oradea.
Planderova, E. (1978) Microflorizones in Neogene of Central Paratethys. Zapadne Karpaty, Geologie, 3, Bratislava.
— , (1972) Pliocene sporomorphs from the West Carpathian Mountains, and their stratigraphic interpretation. Geologicke
prace spravy, 59, pp. 209-284, Bratislava.
Rachelle, D. L. (1976) Palynology of the Lengler lignite; a deposit in the Tertiary Cohansey Formation of New Jersey, USA.
Review of Palaeobotany and Palynology, 22, 3, pp. 225-252, Amsterdam.
Săvulescu, O. (1967) Patologie vegetală. Ed. Did. Ped., București.
Traverse, A. (1988) Paleopalynology. Unwin Hyman, Boston.
Țicleanu. N. et al. (1986) Date preliminare privind studiul paleobotanic al unor foraje de referință pentru cărbuni, din
Oltenia. D. S. Inst. Geol. Geofiz., 70-71/3, (1983, 1984), pp. 235-248, București.
— , (1992) Studiul genetic al principalelor zăcăminte de cărbuni neogeni din România, pe baza paleofitocenozelor carac-
teristice, cu privire specială la Oltenia. Teza de doctorat, Univ. București.
Ziembinska - Tworzydla, M. (1974) Palynological Characteristics of the Neogene of Western Poland. Acta Paleontologica
Polonica, XIX, 3, pp. 309-432, Warszawa.
Zippi, A. P. (1978) Freshwater algae from the Mattagami Formation (Albian), Ontario: Palaeoecology, botanical affinities
and systematic taxonomy. Micropalaeonto/ogy, 44, Suppl. 1, pp. 1-78, New York.
Weyland. H., Pflug, H. D., Mueller, H. (1960) Die Pflanzenreste der Pliozânen Braunkohle von Ptolemais in Nord -
Griechenland, II. Palaeontographica Abt. B., 106, 4-6, s. 71-98, Stuttgart.
— , Pflng, H. D., Pantic, N. (1958) Untersuchungen iiber die Sporen und pollen Flora einiger Jugoslawischer und
Griechischer Braunkohlen. Palaeontographica Abt. B., 105, 1-4, s. 75-99, Stuttgart.
Institutul Geological României
ASUPRA UNOR GLOBOTRUNCANIDAE DIN ROMANIA
ON SOME GLOBOTRUNCANIDAE FROM ROMANIA
Jana ION
Pentru Atlasul Paleontologic (1998) am făcut
un studiu privind taxonomia (1), filogenia (2) și
distribuția stratigrafică calibrată (3) a foraminife-
relor planctonice cretacice superioare din România
(din domeniile carpatic și dobrogean) aparținând
genurilor Globotruncana, Contusotruncana, Globo-
truncanita și unui gen nou. O parte din contribuțiile
aduse prin acest studiu sunt prezentate în nota de
față.
1.	Taxonomic. Noul gen separat și notat provi-
zoriu ca Globotruncana/Globotruncanita grupează
specimenele repartizate cu semn de întrebare genu-
lui Globotruncana (cum este specia insignis, fide
Robaszynski et al.. 1984, p. 154) fiind unicarinate și
având sistemul ombilical compus la inceput din por-
ției apoi din tegilla. El este reprezentat prin speciile
insignis și specia An. sp., ultima fiind specia sa tip.
Prin separarea acestui nou gen din genul Globotrun-
cana Cushman, 1927 (cu mai multe emend.) acesta
din urmă va grupa numai specimenele cu sistemul om-
bilical format numai din tegilla. Definițiile utilizate
pentru separarea genurilor Contusotruncana Kor-
chagin, 1982 și Globotruncanita Reiss, 1957 emend.
Robaszynski et al., 1984 sunt cele din Loeblich & Tap-
pan,1988.
Din cei 57 taxoni (Fig. 1) identificați, următorii
taxoni pe considerente morfologice, filogenetice și
cronostratigrafice au fost separați/definiți în acest
studiu ca taxoni noi:
- Globotruncana sp. 1 (n. sp. ?), cu profilul bicon-
vex ca la G. falsostuarti, dar cu cele două carene pe-
riferice paralele și întotdeuna prezente până la ultima
loje; partea spirală și cea ombilicală (camere, suturi
etc.) sunt ca la G. arca. In opinia noastră Globotrun-
cana sp.l este intermediară între G. arca și G. falsos-
tuarti. Am întâlnit și morfotipuri de Globotruncana
sp. 1, care la prima sau la primele două loje ale ul-
timului tur de spiră au cele două carene periferice
ușor apropiate/tinzând să se apropie în partea me-
diană. Acest morfotip l-am notat ca forme interme-
diare intre Globotruncana sp. 1 și G. falsostuarti.
Globotruncana sp. 1 are în sinonimie: o parte din
formele intermediare dintre G. arca și G. orientalis
(incluzând și G. leupoldi Bolli din Robaszynski et
al., 1984, pl. 5, fig. 3-7); forme intermediare (2)
A taxonomic (1), phylogenetic (2) study as well as
concerning the chronostratigraphic distribution (3) of
the Upper Cretaceous planktonic foraminifera from
Romania (Carpathian and Dobrogean domains),
grouped in the Globotruncana, Contusotruncana,
Globotruncanita genera and in a possible new genus,
have been elaborated by us for the Paleontologic At-
las (1988). A part of the contributions brought in
this study are presented in this paper.
1.	Taxononiy. The possible new genus sep-
arated by us and noted provisory as Globotrun-
cana/Globotruncanita groups the specimens ques-
tionably reported to Globotruncana (see Robaszyn-
ski et al., 1984), e.g. as insignis species, having the
umbilical system composed in the first part of por-
ției and then by tegilla, the periphery with a single
keel. It is represented by insignis and species A n.
sp., the second being its type species. By the sepa-
ration of this new genus, the Globotruncana Cush-
man 1927 genus (-with several emend.) would group
only the specimens of globotruncanids with the um-
bilical system composed of tegilla. The concept ac-
cepted herein concerning the Contusotruncana Ko-
rchagin 1982 and for Globotruncanita Reiss 1957
emend. Robaszynski et al., 1984 genera is as in Loe-
blich & Tappan 1988.
From 57 taxons (Fig. 1) identified in Romania for
these genera, the following new taxons have been sep-
arated for morphological, phylogenetic and chronos-
tratigraphic reasons.
- Globotruncana sp. 1 (n. sp.?), with the lat-
eral view biconvex as at Globotruncana falsostuarti,
but its two peripheral keels are parallel and always
present also on the last chambers; the characteristics
(chambers, sutures etc.) of its spiral and umbilical
sides are as at Globotruncana arca. In our opin-
ion Globotruncana sp. 1 is an intermediate species
between G. arca and G. falsostuarti. There are
specimens of G. sp. 1 having two peripheral keels
closer/tending to close in the middle peripheral part
of the one or two first. chambers of the last whorl.
This morphotype is mentioned in the present study
as intermediate form between G. sp. 1 and G. fal-
sostuarti. The synonyms of G. sp. 1: a part of the
intermediate forms (including also Globotruncana le-
Institutul Geologic al României
ci
o
s
o
o
a
•^8
o
ti
ti
E
o
a
o
x
ti
E
ti
p
a
ti
o
£
ti
ti
a
C
4>
bO
<D
C
ti
o
O
G
ti
ti

G
ti
C
3
3
c
ti
ti
C
3
O
O
3
ti
G
ti
O
G
3
o
o
3
c
Vi
C
O
ti
o
o
«5
O
o
Q
G
ti
w
U
ti
ti
ti
’E
ti
E
o
a
c
G
ti
ti
o
ti
ti
V)
c
c
o
c
0)
ti
O
£
ti
£
«5
X
o
V
c
6fa
oO
w
<v
“p
3
a
c
i
N
cn
O
c
o
ti
G
O
ei
ti
C
’35
ti
a
bO
ti
X


H
o
ti
O
ti
G
O
E
* E
V)
c
s
3
-O
ai
ti
O
3
c
c

ti
c
o
£
E
<v
u
o
c
C
ti
c
o
ti
c
o
E
E
Vi
3
c
ti
z
«5
<D
c
’S
Cfi
g
■5
ei
v>
ti
a
ti
Vi
4>
ti O)
<v
ti a
H a
0
G
ti
ti
Q
3
s •§
b£)
ti
ti
O
ti
<u
v?
O
a
b£
3
o
c
ti
c
Q.
O
a
ti
’E
c
ti
CC
c
ti
ti
C
O
X
X
§
‘ti
a
ti
ti
o
ti
.O
X

O
a
o>
c£.
ti
U?
v>
o
ti
a
c
ti
O
G
ti
c
o
ti

o
£
o
£
c
<v
o
Vi
c
o
ti
i
s
cn
o
CQ
ti
S
cn
V)
c
"ti
G
5
O
ti
"ti
0
<D
ti
73
o
C
«5
a
c
3
a
o
ti
p
a
E
<p
Q
O
c
ti
s ”E
<2	C
g	*
Oj
QJ
c
o
c
G
O
a
ti
ș
ti
’E
o
c
ti
cn
c
C
4J
ti
v.
.Q
O
Vi
ti
«>
o
ti
ti
C
O
N
p
<v
ti
ti
O
c
c
ti
c
ti
Vi
ti
p
w
o
e *
<D
G
ti
p ti o
w a ti
ti
c
o
c
c
Vi
O
ti
C
O
ti
P
o
£
G
c
ti
4?
o
a
Ui
0)
£
<u
5
c
o
G
O
O
ti
O
8
£
cn
c
3
a
’o
s
p
â
c
o
£
3
c
ti
o
c
i
c
ti
’E
o
c
ti
C
Vi
V
bO
ti
E
V
Vi
3
<n
<P
ti
ti
ti
c
3
_ti
O
ti
S
C
ti
ti
’E
£ *
o ’E
•H ti
§ J
ti
w —
a
.. G
.E 3
3 m
4>
o
c
cn o
3
z>
<P
ti
<v
c
c
o
ti
3
s
CTJ
c
o
c
C
c
3
o
Vi
<u
o
ti
c
o
ti
ti
£
’E
,o
ti
G
fi
ti
,O
bD
G
O
W> <0
2 x
’o TJ*
3 S)
o <2
s
X
CC
CO
o X
c
ti
ti
'E
ti
£
o
a
52
intre G. arca și (?) G. falsostuarti (Ion in Ion et al.,
1966); forme intermediare între G. arca și G. falsos-
tuarti (Ion in Ion et al., 1997 a, fig. 8).
- Globotruncanasp. 2 n. sp., care diferă de G. arca,
prin: profilul foarte asimetric având partea spirală
mai convexă pană la foarte convexă, iar cea ombilicală
plată pană la foarte puțin convexă; in prima parte a
ultimului tur de spiră are două carene periferice pa-
ralele și apropiate pe când ultimele două sau trei loje
sunt unicarenate; pe partea spirală, prima parte a
ultimului tur de spiră este cu loje semilunare foarte
alungite in direcția de mrulare a testului pe când ul-
timele două-trei loje sunt petaloide și separate prin
suturi foarte puțin curbe până la drepte-radiale și de-
presionare, sau curbe și ridicate; pe partea ombilicală
suturile dintre loje sunt depresionare, iar la ultimele
2-3 loje burleții suturali și periombilicali sunt puțin
evidență pană la absenți. O parte din specimenele
separate de noi (Ion in Ion et al., 1996, 1997 b, fig.
25) ca Globotruncana sp. aff. G. arca (morfotip cu
partea spirală foarte convexă) sunt Globotruncana
sp. 2 n. sp.
- Globotruncana sp. 3 (? sinonim cu G. arci-
formis MASLAKOVA), care diferă de G. arca în princi-
pal prin aspectul său lateral: banda imperforată pe-
riferică este foarte lată (de tipul linneiana) și foarte
puțin înclinată, până la neînclinată, către partea om-
bilicală a testului: profilul este mai asimetric având
partea spirală moderat convexă, iar cea ombilicală
extrem de puțin convexă.
- Glpbotruncana/Globotruncanita (n. gen) sp. A
n. sp.. reprezintă o specie intermediară între insig-
nis și angulata. Prin următoarele caractere ea diferă
de insignis, dar se aseamănă cu angulata: fața ombi-
licală a ultimelor loje și planul ecuatorial al testului
formează un unghi drept, diametrul ombilicului este
mare. Dar prin următoarele caractere ea diferă de
angulata insă se aseamănă cu insignis: partea spi-
rală a testului este ușor convexă până la plată, fața
ombilicală a primei părți a ultimului tur de spiră
și planul ecuatorial al testului formează un unghi
ascuțit; ultimul tur de spiră este format, din 6-7
camere. Această specie este unicarinată și cu aper-
tura primară cu poziție ombilicală ca la insignis și
angulata, dar sistemul ombilical este compus din por-
ției și tegilla ca la insignis, nu numai din porției ca la
angulata.
- Morfotipuri noi aparținând spectrului de vari-
abilitate al unor specii: Globotruncana linneiana -
morfotip Y, G. fapparenti-morfotip Y și G. ventri-
cosa - morfotip Z (toate trei cu ultimele două camere
îndreptate spre partea umbilicală după un unghi de
aproape 45 de grade); Contusotruncana fornicata -
morfotip A (cu 3-6 loje în ultimul tur de spiră și cu
profilul părții spirale slab convex) și Ct. fornicata-
upoidi Bolli) between G. arca and G. orientalis
(Robaszynski et al., 1984, pl. 5, Figs. 3-7); inter-
mediate form (2) between G. arca and (?) G. fa/-
sostuarti (acc. Ion, in Ion et al., 1996); intermediate
form from G. arca to G. falsostuarti (acc. Ion, in Ion
et al., 1997 a, Fig. 8).
- Globotruncana sp. 2 n. sp., which differs from
G. arca: in its lateral view with very asymmetrical
profile having more convex to very convex spiral side
and plate to very slightly convex umbilical side; pe-
riphery with two parallel and closer spaced keels and
present only on the first part of the last whorl while
the last two or three final chambers are a. single pe-
ripheral keel; in its spiral side having in the first part
of the last whorl very elongated in direct ion of coil-
ing shaped chambers and in the last part (two or
three last chambers) petaloid chambers separated by
very slightly curved to straighl depressed sutures or
by very slightly curved and raised sutures; in its um-
bilical side with depressed umbilical sutures and the
adumbilical and sutura! ridges that are weak or ab-
sent on the last two or three chambers. A part of
the specimens from Romania separated by us (Ion,
in Ion et al., 1996, 1998 b, Fig. 25) as Globotrun-
cana sp. aff. G. arca (morphotype with very convex
spiral side) are of Globotruncana sp. 2 n. sp.
- Globotruncanasp. 3 (? synonym of G. arciformis
Maslakova), which differs from G. arca principali)'
by its lateral view with: very wider imperforat pe-
ripheral baud, of linneiana type, and very slightly ti-
tled to non-titled lowards the umbilical side; the very
asymmetrical profile with moderate convex spiral side
and very slightly convex umbilical side.
- Globotruncana/Globotruncanita (n. gen.) sp. A
n. sp. represents an intermediate species between
insignis and angulata. By the following characteris-
tics it differs from insignis but resembles angulata:
the umbilical side of the last chambers and the equa-
torial plane of the test form a right or alinost right
angle; the diameter of the umbilicus is large. But. by
the following characteristics differs from angulata and
resembles insignis: slightly convex to alinost flat. spi-
ral side; acute angle between the umbilical side of l he
first part of the last whorl and the equatorial plane
of the test; 6-7 chambers in the last whorl. It has a
single peripheral keel and umbilical primary aperture
as at insignis and angulata but the umbilical system
is with porției and tegilla as at insignis (at angulata
it is with porției only).
- New morphotypes belonging to the range of
variability of some species have been separated:
Globotruncana linneiana - morphotype Y, G. lappar-
enti - morphotype Y and G. ventricosa - morphotype
Z (all three with the last two chambers titled - with
an angle close to 45 degrees - towards the umbilical
Institutul Geologic al României
53
morfotip B (cu 6-7 loje m ultimul tur de spiră, și cu
profilul părții spirale mai înalt). Nu am stabilit încă
ce rang are de fapt taxonul nou separat ca Globotrun-
cana ventricosa - morfotip Z.
- Morfotipuri intermediare noi, situate intre speci-
ile: Contusotruncana plummerae/Ct. plicata; Ct.
morozovae/Ct. walfischensis; Globotruncana sp. 1
(n. sp. ?)/G. falsostuarti.
Suntem de acord cu opinia că, din punct de
vedere morfologic, filogenetic și cronostratigrafic,
următorii taxoni au rangul de specii, nu de mor-
fotipuri ale spectrului de variabilitate ale unor specii:
lapparenti. hilli, obliqua. tricarinata, ventricosi-
formis, austinensis, pozaryskae, arciformis și moro-
zovae.
2.	Filogenie. Ca și alți cercetători, pentru ge-
nul Globotruncana admitem grupurile morfologico-
filogenetice (Fig. 2): bulloides, linneiana, arca, mă-
riei. egyptiaca. Dar părerile noastre diferă în ceea ce
privește compoziția și/sau originea acestor grupuri și
liniile lor filogenetice.
In acest sens trebuie arătat faptul că evoluția
grupului bulloides și a grupului linneiana de-a lun-
gul liniilor lor filogenetice este mai bine exprimată
in studiul de față ca urmare a utilizării/marcării
prezenței și, respectiv, a evoluției, ca specii, a ta-
xonilor austinensis și pozaryskae în cazul primului
grup și a taxonilor obliqua, hilli, linneiana - mor-
fotip Y, tricarinata, ventricosiformis și ventricosa -
morfotip Z in cazul celui de-al doilea grup.
Pentru grupul arca am argumentat, o linie filoge-
netică nouă, G. arca - G. sp. 2 n. sp., și ca și alții
admitem pentru acest grup următoarele linii filoge-
netice: G. arca - G. orientalis- G. esnehensis; G. arca
- G. rugosa, dar cu verrucosa ca morfotip intermediar;
G. falsostuarti - G. dupeublei. Dar în opinia noastră,
G. arca a evoluat din G. lapparenti: G. sp. 3, G. arci-
formis și alte morfotipuri intermediare argumentează
această origine. In ce privește originea speciei G. fal-
sostuarti suntem de părere că unii din taxonii noi
separați in cadrul grupului arca și respectiv relațiile
dintre ei exprimate prin linia evolutivă nouă, forma
intermediară G. arca/G. falsostuarti - G. sp. 1 (n.
sp.?) - forma intermediară G. sp. 1 (n. sp.?) /
G. falsostuarti, sunt argumente ce punctează parcur-
sul evoluției de la G. arca la G. falsostuarti (fide Fig.
2). Pentru G. arcași G. orientalis, au fost identificate
morfotipuri care pe oricare din primele camere ale tu-
rului final au cele două carene periferice cu tendința
de a se apropia, până la foarte slab apropiate, in
partea mediană. Cele ale speciei arca, consemnate ca
formă intermediară intre G. arca și G. falsostuarti,
după cum am arătat mai sus, aparțin din punct de
vedere evolutiv liniei G. arca - G. falsostuarti. Mor-
fotipurile pentru orientalis, consemnate ca formă in-
side); Contusotruncana fornicata - morphotype A
(with 3-6 chambers in the last whorl and low convex
spiral side) and Ct. fornicata. - morphotype B (with
6-7 or 8 chambers in the last whorl and more high
spiral side). The rank of G. ventricosa - morphotype
Z is not. clarified.
- New intermediate morphotypes between the
species: Contusotruncana plumerae/Ct. plicata; Ct.
morozovae/Ct. walfischensis; Globotruncana sp. 1
(n. sp.?)/G. falsostuarti.
- We agree with the opinion that for the morpho-
logica), phylogenetic and chronostratigraphic reason
the lapparenti, hilli, obliqua, tricarinata, ventricosi-
formis, austinensis, pozaryskae, arciformis and moro-
zovae taxons have the species rank. In other opinions
they are considered as morphotypes belonging to the
variability range of some species.
2.	Phylogeny. As others, we admit the bulloides.
linneiana, arca, măriei and aegyptiaca morphologic
and phylogenetic groups for the Globotruncana genus
(Fig. 2). But our opinion differs as concerns the
composition and/or the origin of these groups and
their phylogenetic branches.
Thus, the evolutive trend of the bulloides group
and of the linneiana group, through its phylogenetic
branches, is better expressed in this study being uti-
lized/marked the presence/evolution of the austinen-
sis and pozaryskae taxons for the first group, obliqua.
hilli, linneiana - morphotype Y, tricarinata, ventri-
cosiformis and ventricosa - morphotype Z taxons for
the second group.
For the arca group, the G. arca - G. sp. 2 n. sp.
new phylogenetic branches have been demonstrated
and as others admit the existence of the phyloge-
netic branches: G. arca - G. orientalis - G. esnehensis,
which is argued by the intermediate morphotypes; G.
falsostuarti - G. dupeublei; G. arca - rugosa, but with
G. verrucosa as intermediate morphotype. But- for G.
arca, we agree with its origin from G. lapparenti; in
our opinion, G. arciformis, G. sp. 3 and other inter-
mediate morphotypes, argued this evolution. Con-
cerning the origin of G. falsostuarti, in our opinion
the new taxons and the intermediate G. arca/G. fal-
sostuarti - G. sp. 1 - intermediate G. sp. 1/G. fal-
sostuarti new phylogenetic lineage respectively, are
the documents which pointed the evolutionary trend
from G. arca to G. falsostuarti (see Fig. 2). There are
morphotypes of G. orientalis and of G. arca. - noted
herein as (?) intermediate orientalis/falsostuarti and
as intermediate arca/falsostuarti - having two keels
very slightly tending to become closer on the mid-
dle part of the periphery of some chambers of the
last whorl. They precede and then coexist with
G. sp. 1 and G. falsostuarti.. Intermediate orien-
talis/falsostuarti represents probably an ecophenoty-
Institutul Geological României
54
(u»B u) >9/9 I
cupso-rg
|®peui 9
spOfsuț (uaO u) )9/9 - eyasoj 9 aicpouuopj ।
ErsoSru 9
dsu 7 ds n
cînnjsoqaj 9 - oo;o g Jjurpoiujops 4
sjejuayo 9
^wpuugopnasd eunourwouBjBW
sisuaipusa □
Buvpuu^ g
MppBflq 9
S|SU»UR3n8 ’9
upuiOjow uuo3unqou>BjoN
r.eoitDOjlQ
3e
tmMOJBĂBUJ
eoțqomXse q
J3MO1 JSddn'iWAOlI
| ueiuojucQ |
joddfj
joddn i jomoi
t>ectpui$epw
wuqdABa® '9 /..
♦
ejBinSuv 19
’C/S U V dl (uyg y) !
iwip odCioudjoiu vacad^oe 9 t
r*-9------r
। jjuwBddei 9
I
^JJ ^^oourmoqoig : j sjtUXVP» 9 ”|
t
,J
Qjcnpoîicj-j'do'ot Bieep&unojui
fuvnisoqu) o
piqaajdnp 9
ț;jonisos[oj 9 - sțvjuauo ‘9 ojuipauijaiu! 4 ’
Z adAjoqajoiu bsosujusa 9 ।
siiujoj^ooțquBA 9
X odĂiotidjouj 6ușp«Q -g !
c-exsAjczod 9
I9O4J8J
83O3UIU9A '□
eieuuoojq -g
enbyqo 9
uncuodiuog
8 8
5	6
0 o5
joddn
UBI3CRJO9
b ig. 2 - Phyiogenetic lineages for G’/obotrimcana genus (after Robaszynski el al., 1984, with modifications and several new data by Ion, in this paper) and for a new genus
(proposed in this study and noted as GJobotruncana/Globotruncanita). Remarks, for Figs. 2-3: dashed horizontal lines with arrows are meant to indicate alternative possibilities
and not polyphyletic origins of species; dashed vertical lines with arrows are meant to indicate the maximum ranges known in other areas of Tethys (Crimea, Caucasus, SE
France, Tunisia).
Institutul Geologic al României
55
termediară (?) intre G. orientalis și G. falsostuarti.
după noi reprezintă numai o variație ecofenotipică in
tendința evolutivă către falsostuarti.
Originea grupului aegyptiaca (incluzând duwi și
gagnebini) poate fi in G. măriei sau G. lapparenti.
Ultima alternativă ne este sugerată de existența unui
morfotip de lapparenti care are profilul ultimelor
camere ca cel al ultimelor camere de la aegyptiaca.
Pentru grupul G. măriei, admitem ca și alții linia
filogenetică G. măriei - G. rosetta și originea ei in
Marginotruncana pseudolinneiana. Dar in opinia
noastră specia insignis, ce evoluează din rosetta
(roset ta - morfotipul lamellosa - insignis), aparține
altui gen, genului nou separat și notat ca Globotrun-
eana/Globotruncanita. Noua, linie evolutivă insignis
- sp. A n. sp. și, respectiv, grupul nou insignis,
reprezintă acest gen nou (Fig. 2).
O posibilă relație intre specia insignis și genul
Globotruncanita a fost sugerată in Robaszynski et
al.. 1984 (p. 154). Datele din studiul nostru aduc ar-
gumente și dezvoltă această idee demonstrând că de
fapt, această legătură este între genul nou Globotrun-
cana/Globotruncanita și Globotruncanita. Genul
Globotruncanita a evoluat din acest nou gen respec-
tiv din grupul nou, insignis, prin înlocuirea sistemului
ombilical format din porției și tegilla prin cel format
numai din porției. Exceptând cele arătate, diferențele
dintre formele centrale (stuartiformis și angulata) ale
genului Globotruncanita și grupul insignis sunt mi-
nore. Ambele genuri sunt unicarinate și unele specii
de Globotruncanita (la stuartiformis, elevata și at-
lantica), ca și la insignis, la specimene mai vechi sau
mai recente, au uneori pe primele camere ale ulti-
mului tur de spiră două carene fine, juxtapuse sau
două rânduri de pustiile. Pentru originea genului
Globotruncanita sunt posibile două surse și, respec-
tiv, două lineaje evolutive: G./Gt. (n. gen) sp. A
n. sp. - Globotruncanita angulata-, G./Gt. insignis
ca grup - Globotruncanita stuartiformis, din care au
evoluat separat Gt. elevata, Gt. atlantica/; Gt. con-
ica din ultima evoluând Gt. conica (sensu Robaszyn-
ski et «J., 1984). Dar după datele din acest moment
această origine a speciei stuartiformis pune o pro-
blemă: cele mai vechi specimene de insignis, cunos-
cute până acum, sunt în Campanianul superior in
timp ce cele de stuartiformis sunt în Santonianul su-
perior. Întrebarea este dacă această problemă este
provocată, sau nu. de niște date încă incomplete refer-
itoare Ia grupul insignis.
Pentru genul Contusotruncana (Fig. 3), admitem
grupurile morfologice-filogenetice fornicata și plum-
merae deja cunoscute, dar și morozovae ca grup nou
separat. Apreciem, ca și alții, că specia Contusotrun-
cana fornicata a evoluat din grupul Marginotruncana
undulata, dar după datele noastre în grupul fornicata
pic variant of the evolutionary trends to falsostuarti,
while the intermediate arca/falsostuarti taxon is of
arca - falsostuarti lineage.
The origin of aegyptiaca group (duwi and gag-
nebini as morphotypes) can be from G. măriei or
possibly from G. lapparenti. A morphotype of lap-
parenti with the last chambers having the profil as
the last chambers of aegyptiaca suggest this second
evolutive relationship.
As concerns the G. măriei group, we admit as oth-
ers its G. mariei-G. rosetta phylogenetic branch and
its origin from Marginotruncana pseudolinneiana.
But the insignis species, which evolved from rosetta
(rosetta - lamellosa morphotype - insignis lineage),
belongs to the new genus noted as Globotrun-
cana/Globotruncanita. The insignis - sp. A n. sp.
new phylogenetic lineage and insignis group, respec-
tively, represent this new genus (Fig. 2).
A possible evolutive relationship between insig-
nis and Globotruncanita genus has been suggested
in Robaszynski et al., 1984 (p. 150). The data
of our study argue and develop this idea demon-
strating that this relationship is between the new
genus, mentioned as G./Gt., and the Globotrun-
canita genus: the Globotruncanita genus has evolved
from this new genus/new insignis group, by replace-
ment of the umbilical system with porției and te-
gilla by that with porției. The differences between
the central forms (represented by stuartiformis and
angulata) of the Globotruncanita genus and the in-
signis group, concerning the features of the umbili-
cal, spiral and lateral sides, are minor. Both gen-
era are with a single keel and as at insignis also at
some species of Globotruncanita (at stuartuformis,
elevata, atlantica) sometimes, earliest to more re-
cent specimens, show two juxtaposed fine keels/or
two rows of pustules on the first chambers of the last
whorl. Two principal phylogenetic lineages are pos-
sible: from G./Gt. sp. An. sp. to Globotruncanita
angulata; from insignis group to Gt. stuartiformis
from which evolved the species G. elevata, Gt. at-
lantica, the species and the lineage Gt. stuarti - Gt.
conica (sensu Robaszynski et al., 1984). But this ori-
gin of Gt. stuartiformis has a problem: the earliest
specimens tiII now for the insignis group are Upper
Campanian while the earliest presence of Gt. stuar-
tiformis is Upper Santonian. This problem may be a
consequence of incomplete data on the insignis group.
For the Contusotruncana genus (Fig. 3), we admit
the fornicata, plummerae and morozovae morpho-
logic - phylogenetic groups, the last as a new group.
As others, we appreciate that Contusotruncana forni-
cata derives from Marginotruncana undulata group,
but in our opinion for the fornicata group there are
the phylogenetic branches: Ct. fornicata morpho-
icr J
Institutul Geologic al României
56
Fig. 3 - Phylogenetic lineages for Contusotruncana genus (after Bobaszynski et. al., 198-1, with niodificalioiis and
severa! new data by Ion. in this study).
există liniile filogenetice: Ct. fornicata morfotip A -
Ct. fornicata morfotip B - Ct. contusa-, Ct. fornicata
morfotip A - Ct. patelliformis. Grupul piummerae
are originea probabil in Marginotruncana marginata
și pentru el există linia filogenetică Ct. piummerae
- Ct. plicata. Grupul morozovae a evoluat din
Marginotruncana sinuosa și-i aparține linia evolutivă
Ct. morozovae - Ct. walfischensis, nou creată pe baza
formelor intermediare identificate.
3.	In special pentru Coniacian, mai puțin pentru
Santonian și numai punctiform pentru Campanian
- Maastrichtian, distibuția cronostratigrafică a t-axo-
nilor acestor patru genuri de globotruncanide a fost
calibrată în România (Ion, 1993; Ion, Szasz, 1994;
Ion in Szasz, Ion, 1998, in Ion et al.. 1987, 1997 etc.)
prin corelarea directă cu amoniți, inocerami sau alte
macrofaune (Fig. 1). Pentru intervalele fără macro-
type A - Ct. fornicata morphotype B - Ct. con-
tusa; Ct. fornicata morphotype A - Ct. patelli-
formis. The piummerae group evolved probably from
M. marginata and for it exists the Ct. piummerae
- Ct. plicata evolutive lineage. The morozovae new
group evolved from Marginotruncana sinuosa and the
intermediate morphotypes identified argue the Ct.
morozovae - Ct. walfischensis evolutive lineage for
this group.
3.	Especially for the Coniacian, less for the
Santonian and only punctiform for Campanian -
Maastrichtian, the chronostratigraphic distribution
of the taxons of these. four genera of globotruncanids
have directly been calibrated in Romania (Ion 1993;
Ion, Szasz, 1994; Ion in Szasz, Ion. 1988, in Ion et
al. 1987, 1997 etc.) on the basis of the ammoniles.
inoceramids and other macrofaunas (Fig. I). For
faună, calibrarea s-a făcut pe baza vârstei calibrate
a altor forminifere planctonice sau bentonice cu care
acești taxoni se găsesc in asociație, sau prin corelare
indirectă cu datele din alte regiuni ale Tethysului.
Pentru taxonii cei mai importanți biostratigrafic, a
fost prezentată deja (Ion in Ion, Szasz, 1994, in Ion
et al.. 1997 a, b, c) o comparație privind distribuția
lor cronostratigrafică in România și în alte părți ale
Tethysului.
the intervals without macrofaunas their ranges have
been appreciated on the basis of the calibrated ranges
of the other planktonic foraminifera or of some bcn-
thic foraminifera with which are associated or in di-
rect correlations with the data, from other areas of
the Tethys. For the main biostratigraphic species a
comparison concerning their ranges in Romania and
in other parts of the Tethys has been presented (in
Ion, Szasz. 1994; Ion et al., 1997 a, b, c).
References
Ion. .1.. Szasz. L. (1994) Biostratigraphy of the Upper Cretaceous of Romania. Cretaceous Research, 15, pp. 59-87. Aca-
demic Press Limited, London.
— , Antonescu. E.. Melinte, M., Szasz, L. (1996) Corelarea biostratigrafică a Cretacicului superior din România
(partea V.. Maastrictian), Report, G.I.R. Archives, Bucharest.
— , Antonescu, E., Melinte, M., Szasz, L. (1997 a) Upper Cretaceous integrated biostiatigraphy of Romania. Acta
Paleontologica Romaniae. 1 (The First Romanian National Symposium on Palaeontology, 17-18 October, Bucharest). pp.
241-253, Bucharest.
— , Antonescu, E., Melinte, M., Szasz, L. (1997 b) Corelarea biostratigrafică a Cretacicului superior din România
(Partea V, Sinteza). Report, G.I.R. Archives, Bucharest.
— . Antonescu, E., Melinte, M., Szasz, L. (1998) Santonian - Maastrichtian integrated biostratigraphy for Romania.
An. Inst. Geol. Rom., 70. București.
—- , Antonescu. E., Melinte, M., Szasz. L. (1998) Attempt at an interrelated standard biostratigraphy - on the basis
of macrofauna, planktonic foraminifera, dinollagellates, pollen, calcareous nannoplanktoil - for the Upper Cretaceous
deposits of Romania. Rom. J. Stratigraphy. 77 (1996-1997). București.
— , (1998) Foraminiferele Cretacicului superior. In: Atlasul paleontologic (Partea Ac-Ad, Atlasul paleontologic al Cretaci-
cului și Jurasicului). G.I.R. Archives, Bucharest.
Loeblich, A. R.. .Ir., Tappan, H. (1988) Foraminiferal genera and their classification. VNR Comp. Press. 896 pp. and
plates, New-York.
Robaszynski. F., Caron. M., Gonzales, J. M., Wonders, A. and WEGR Plaukt. Foram. (1984) Atlas of Late
Cretaceous Planktonic Foraminifera. Revue de Micropaleontologie, 26 (3-4), pp. 145 -305, Paris.
— , Caron, M. (1995) Foraminiferes planctoniquesdu Gretacee: commentairede lazonation Europe-Mediterrance. Huli.
Soc. Geol. France, 166, 6, pp. 681-692, Paris.
Institutul Geological României
NANNOPLANCTONUL CALCAROS BADENIAN DIN ARIA
EXTRACARPATICĂ
THE BADENIAN CALCAREOUS NANNOPLANKTON IN THE
EXTRA-CARPATHIAN AREA
Mariana MĂRUNȚEANU
Bogatele și variatele asociații de nannofosile cal-
caroase, din depozitele badeniene ale ariei ex-
tracarpatice (Fig.), aparțin numai zonelor Sphe-
nolithus heteromorphus (NN5) și Discoaster exilis
(NN6) (Zonarea Standard de Nannoplancton; Mar-
tini, 1971).
Prima zonă a fost definită (Bramlette, Wilcoxon,
1967) intre ultimele ocurențe ale Helicosphaerei am-
pliaperta și ultimele apariții ale lui Sphenolithus
heteromorphus. Limita inferioară, care poate fi
aproximată, de asemenea, și de primele ocurențe
ale lui Discoaster exilis. a fost identificată în
topul Molasei de Doftana din Subcarpații Munteniei
(Mărunțeanu et al., 1996) sau in cel al Formațiunii
Cenușii din Subcarpații Moldovei (Săndulescu et al.,
1995). Limita superioară a fost pusă în evidență in
jumătatea, superioară, a Tufului de Slănic sau Gresiei
de Răchitașu.
Conținutul de nannofosile al Zonei Sphenolithus
heteromorphus constă din Sphenolithus heteromor-
phus. Discoaster exilis, Discoaster formosus, Dis-
coaster musicus, Discoaster variabilis, Holodiscoli-
thus macroporus, Calcidiscus annulus etc. Speciile
Discoaster brouweri, Helicosphaera wallichii și Sphe-
nolithus abies au prime apariții simultane, cu puțin
înaintea stingerii lui Sphenolithus heteromorphus.
Zona Sphenolithus heteromorphus poate fi core-
lată cu următoarele zone de foraminifere: Candorbu-
lina. glomerosa și Candorbulina universa / Globoro-
talia bykovae (definite de Popescu, 1971), carac-
terizând Badenianul inferior, cu baza Zonei Globige-
rina druryi/Globorotalia transylvanica (definită de
Popescu și Gheța, 1984), ce indică începutul Bade-
nianului mediu.
Zona Discoaster exilis (NN6), definită și descrisă
de Martini și Worseley (1970), include intervalul
stratigrafie dintre extincția lui Sphenolithus hetero-
morphus și prima apariție a lui Discoaster kugleri.
Limita, superioară mai poate fi aproximată și de ul-
tima ocurență a lui Cyclicargolithus floridanus.
Zona. NN6 caracterizează partea terminală a Tufu-
lui de Slănic, Formațiunea Evaporitica, Șisturile cu
Radiolari și Marnele cu Spirialis din Subcarpații
The rich and various calcareous nannofossil as-
semblages, of the Badenian deposits in the extra-
Carpathian area (Figure), belong only to the Sphe-
nolithus heteromorphus (NN5) and Discoaster exilis
(NN6) zones of the Standard Nannoplankton Zona-
tion (Martini, 1971).
The first zone was defined (Bramlette, Wilcoxon,
1967) between the last occurrences of Helicosphaera
ampliaperta and the last appearances of Sphenolithus
heteromorphus. Its lower boundary, that can also be
approximated at the first occurrences of Discoaster
exilis, was identified at the top of the Doftana Mo-
lasse in the Muntenian Subcarpathians (Mărunțeanu
et al., 1996), or of the Grey Formation in the Molda-
vian Subcarpathians (Săndulescu et al., 1995). The.
upper boundary was found in the upper half of the
Slănic Tuff or of the Răchitașu Sandstone.
The nannofossils content of the Sphenolithus het-
eromorphus Zone consists of Sphenolithus hetero-
morphus, Discoaster exilis, Discoaster formosus, Dis-
coaster musicus, Discoaster variabilis, Holodiscol-
ithus macroporus, Calcidiscus annulus etc. Dis-
coaster brouweri, Helicosphaera wallichii and Sphe-
nolithus abies have the simultaneous first occurrences
before the last appearance of Sphenolithus hetero-
morphus.
The Sphenolithus heteromorphus Zone can be cor-
related with the next foraminifera zones: Candorbu-
lina glomerosa and Candorbulina universa / Globoro-
talia bykovae (defined by Popescu. 1971), character-
ising the Early Badenian with the basis of Globige-
rina druryi / Globorotalia transsylvanica (defined of
Popescu, Gheța, 1984), that indicates the beginning
of the Middle Badenian.
The Discoaster exilis Zone (NN6) (Martini, Wors-
ley, 1970) includes the stratigraphic interval between
the extinction of Sphenolithus heteromorphus and
the first occurrence of Discoaster kugleri. Its upper
boundary can also be approximated by the last ap-
pearances of Cyclicargolithus horidanus.
The NN6 Zone characterizes the uppermost part of
Slănic Tuff, Evaporitic Formation, Radiolarian Shales
and Spirialis Marls from the Muntenian Subcarpathi-
59
LITHOSTRATIGRAPHIC UNITS
;	SLÂNIC !	TUFF		EVAPO- RITIC FORMATION	RADIO- LARIA SHALES	SPIRIALIS MARLS		MUNTENIAN SUBCARPATHIANS (TARCĂU NAPPE)	
		EVAPORITIC LEVEL	BRĂTEȘTI BEOS		CLENCIU LIMES- TONES	MOLDAVIAN SUBCARPATHIANS [	(SUBCARPATHIAN NAPPE)	
’ RACH1TAȘU » SANDSTONE			HALOS BEOS				
—						Coccolithus eopelagicus ( Bramlette & Riedel) Sphenolithus heteromorphus Deflandre Coronocyclus nitescens ( Kamptner) Cyclicargotithus abisectus I Muller) Rhabdosphaera sicca Stradner Pontosphaera discopora Schiller Discoaster de flondrei Bramlette & Riedel Discoaster exilis Martini & Bramlette Discoaster musicus Stradner Holodiscolithus macroporus I Deflandre) Rhabdosphaera ctaviger Murray & Blackman Reticulofenestra minata Roth Reticulofenestra minutula (Gartner) Reticulofenestra pseudoumbilicus (Gartner) Pontosphaera multipora ( Kamptner ) Helicosphaera carteri (Waltich) Helicosphaera kamptneri Hay & Mohler Discoaster variabilis Martini & Bramlette Umbilicosphaera jafuri Muller Geminilithella annula (Cohen) Calcidiscus le ptoporus ( Murray & Blackman) Calcidiscus macintyrei ( Bukry & Bramlette ) Coccolithus miopelagiaus Bukry Coccolithus pelagicus (Wallich) Braarudosphaera bigelowii < Gran & Braarud ) Sphenolithus moriformis ( Brdnnimann & Stradner) Calcidiscus premacintyrei Theodoridis Discoaster formosus ( Martini & Worsley ) Discoaster brouweri Tan Syracosphaera histrica Kamptner Sphenolithus abies Deflandre Helicosphaera wallichii ( Lohmann ) Triquetrorhabdulus rugosus Bramlette & Wilcoxon Helicosphaera stalis Theodoridis Helicosphaera walbersdorfensis Muller Rhabdosphaera pannonica Boldi - Beke Syracolithus dalmaticus ( Kamptner) Cricolithus jonesi ( Cohen ) Scapholithus fossilis Deflandre Calcidiscus pataecus ( Gartner)	STRATIGRAPHIC DISTRIBUTION OF THE CALCAREOUS NANNOFOSSILS
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
							
1									
1							
							
							
							
							
							
							
				1				
NN 5	NN 6					STANDARD ZONATION (MARTINI ,1971)	
BADENIAN						CHRONOSTRATIGRAPHIC UNITS	
L A N G H 1 AN			KOSSOVIAN				
MORAVI AN-WLELICIAN			KOSSOVIAN				
Stratigraphic distribution of the Badenian nannoplankton outside the Carpathians zone
Institutul Geologic al României
igr/
ou
Munteniei, cât și topul Tufului de Slănic sau al Gre-
siei de Răchitașu, Nivelul Evaporitic, Formațiunea
de Brătești. Calcarele de Clenciu și Formațiunea de
Halos, din Subcarpații Moldovei. începutul aces-
teia este caracterizat de dezvoltarea expozivă a lui
Discoaster brouweri și de rare prezențe ale speci-
ilor Triquetrorhabdulus rugosus sau Triquetrorhab-
dulus farnsworthii. Conținutul de nannoplanc-
ton, specific Zonei Discoaster exilis, este reprezen-
tat prin Discoaster brouweri. Discoaster exilis, Dis-
coaster variabilis, Helicosphaera wallichii, Sphe-
nolithus abies. Triquetrorhabdulus rugosus, Tri-
quetrorhabdulus farnsworthii, Helicosphaera wal-
bersdorfensis. Syracolithus dalmaticus, Scapholithus
fossilis, Calcidiscus pataecus etc., care apar la diferite
nivele stratigrafice (Fig.).
Zona NN6 poate fi corelată cu zonele de
foraminifere Globigerina druryi/ Globorotalia trans-
sylvanica și Velapertina (Popescu, 1979), ce caracte-
rizează Badenianul mediu și, respectiv, superior.
Mai multe bioevenimente au fost remarcate in
distribuția stratigrafică a nannoplanctonului calcaros
badenian. din aria extracarpatică:
prima ocurență a lui Discoaster exilis, care apro-
ximează limita NN4-NN5, la baza Tufului de Slănic
sau a Gresiei de Răchitașu;
-	primele apariții concomitente ale speciilor Dis-
coaster brouweri. Helicosphaera wallichii și Spheno-
lithus abies. înaintea stingerii lui Sphenolithus hete-
romorphus. m partea superioară a Tufului de Slănic
și a Gresiei de Răchitașu;
•	stingerea lui Sphenolithus heteromorphus și a lui
C'yclicargolithus abisectus, in partea terminală a Tu-
fului de Slănic sau a Gresiei de Răchitașu;
-	primele apariții, de asemenea concomitente, ale
speciilor Triquetrorhabdulus rugosus și T. farnswor-
thii, acompaniate de o dezvoltare explozivă a lui Dis-
coaster brouweri. in baza Formațiunii Evaporitice;
n	umeroase prezențe de Reticulofenestra pseu-
doumbihcus cu subspeciile ” pseudoumbilica” și ”gel-
ida”, in baza șisturilor cu Radiolari;
p	rimele ocurențe ale Helicosphaerei walbersdor-
fensis. acompaniate de frecvente specii ale genului
Triquetrorhabdulus, la. baza Formațiunii de Brătești
sau Formațiunii de Haloș;
-	stingerea lui Discoaster deflandrei în părțile infe-
rioare ale Formațiunii de Brătești și Formațiunii de
Haloș, precum și în jumătatea superioară a șisturilor
cu Radiolari;
p	rima apariție a lui Syracolithus dalmaticus m
baza. Marnelor cu Spiralis, Formațiunilor de Brătești
și Haloș;
primele ocurențe ale lui Scapholithus fossilis
în jumătatea superioară a Marnelor cu Spiralis și
Formațiunii de Halos, precum și în baza Calcarelor
ans, as well as the top of Slănic Tuff or of the
Răchitașu Sandstones, Evaporitic Level, Brătești
Formations, Clenciu Limestones and Halos Forma-
tion in the Moldavian Subcarpathians. Its lower
part is characterized by the explosive develop-
ment of Discoaster brouweri and the rare pres-
ence of Triquetrorhabdulus rugosus or Triquetrorhab-
dulus farnsworthii. The nannoplankton content,
specific to the Discoaster exilis Zone, is repre-
sented by Discoaster brouweri, Discoaster exilis,
Discoaster variabilis, Helicosphaera wallichii, Sphe-
nolithus abies, Triquetrorhabdulus rugosus, Tri-
quetrorhabdulus farnsworthii. Syracolithus dalmati-
cus, Scapholithus fossils, Helicosphaera walbersdor-
fensis. Calcidiscus pataecus etc., that occur at differ-
ent stratigraphic levels (Fig.).
The NN6 Zone can be correlated with Globige-
rina druryi/Globorotalia transsilvanica and Velaper-
tina foraminifera zones (defmed by Popescu, 1979),
that characterize the Middle and Late Badenian, re-
spectively.
In the stratigraphic distribution of the Badenian
nannofossils from the extra-Carpathian area the fol-
lowing bioevents succession can be remarked:
-	the first occurrence of Discoaster exilis that ap-
proximated the boundary between NN4 and NN5
zones, in the base of the Slănic Tuff;
-	the first simultaneous appearances of Discoaster
brouweri, Helicosphaera wallichii and Sphenolithus
abies. before the extinction of Sphenolithus het-
eromorphus, in the upper part of Slănic Tuff or
Răchitașu Sandstones;
-	the lăst occurrences of Sphenolithus heteromor-
phus and C'yclicargolithus abisectus in the uppermost
part of the Slănic Tuff or Răchitașu Sandstone;
-	the first appearances, also simultaneous. of
Triquetrorhabdulus rugosus and Triquetrorhabdulus
farnsworthii, accompanied by the explosive develop-
ment of Discoaster brouweri in the base of the Evap-
oritic Formations;
-	the explosive development of Reticulofenestra
pseudoumbilicus with its "gelida” and ”pseudoumbil-
ica” subspecies, in the base of the Radiolarian Shales;
-	the first occurrences of Helicosphaera walbers-
dorfensis, together with frequent presences of Tri-
quetrorhabdulus species, in the base of Brătești For-
mation or of the Haloș Formation;
-	the extinction of Discoaster deflandrei in the
lower part of the Brătești Formations and Haloș For-
mation, as well as in the upperpart of the Radiolarian
Shales;
-	the first appearances of Syracolithus dalmaticus
in the base of the Spirialis Marls or in the Brătești
and Haloș Formations;
-	the first. occurrences of Scapholithus fossils in the
Institutul Geologic al României
61
de Clenciu;
-	primele apariții ale lui Calcidiscus pataecus în
părțile terminale ale formațiunilor badeniene.
Distribuția stratigrafică a acestor bioevenimente
demonstrază faptul că subdivizarea etajului Bade-
nian în subetajele Langhian și Kosovian apare mai
puțin justificată decât cea în subetajele Moravian,
Wiellician și Kosovian, deoarece:
-	limita inferioară a Badenianului, corespunzând
începutului Zonei NN5, nu poate fi corelată cu baza
Langhianului, caracterizată de partea superioară a
Zonei NN4;
-	atât Badenianul, cât și Langhianul au fost defi-
nite inițial ca etaje.
Moravianul este bine caracterizat de asociația
Zonei NN5, limita lui inferioară fiind marcată de stin-
gerea Helicosphaerei ampliaperta sau aproximată, de
prima ocurență a lui Discoaster exilis.
Wiellicianul poate fi definit ca intervalul de timp
dintre primele apariții ale nannofosilelor Discoaster
brouweri și Heiicosphaera walbersdorfensis, fiind in-
dicat de partea superioară a Zonei NN5 și baza Zonei
NN6.
Kosovianul corespunde celei mai mari părți a Zonei
NN6, limita lui superioară fiind marcată de stingerea
lui Cyclicargolithus floridanus.
O serie de cercetători (Muller, 1974; Fuchs și Strad-
ner, 1975; Rogi, Muller, 1976; Nagymarosy, 1983;
Meszaros, 1991) au considerat că topul Badenianului
poate fi definit de începutul Zonei NN7 de nanno-
plancton. Dar, cel puțin în arealul extracarpatic,
această ipoteză nu poate fi acceptată deoarece:
-	multe nannofosile (ca Rhabdoiithus poculi, Heii-
cosphaera walbersdorfensis, Scyphosphaera apstreini
etc.), admise drept specii index pentru Zona NN7
în lipsa lui Discoaster kugleri, apar mai devreme,
m asociațiile tipice pentru zonele NN5 și NN6 (Du-
mitricăet al., 1975; Mărunțeanu et al., 1996);
-	specia Cyclicargolithus floridanus, ale cărei ul-
time ocurențe marchează limita dintre zonele NN6-
NN7, este încă prezentă în Calcarele de Clenciu,
reprezentative pentru topul formațiunilor badeniene;
primele apariții ale nannofosilului Dis-
coaster kugleri au fost identificate numai în
formațiunile Sarmațianului inferior, din Bazinul
Dacic (Mărunțeanu, 1994).
upper part of Spirialis Marls and Haloș Formation,
as well as in the base of the Clenciu Limestones;
-	the first appearances of the Calcidiscus pataecus
in the uppermost parts of the Badenian lithostrati-
graphic units.
The stratigraphic distribution of the calcareous
nannofossils demonstrat.es that the subdivision of the
Badenian stages in the Langhian and Kossovian sub-
stages appears less justified than those in the Mora-
vian, Wiellician and Kossovian substages. because:
-	the lower boundary of the Badenian, correspond-
ing to the debut of the NN5 Zone, cannot be corre-
lated with the beginning of the Langhian, character-
ized by the upper part of the NN4 Zone;
-	both chronostratigraphic units were inițially de-
fined as stages.
The Moravian is characterised by the NN5 Zone
assemblage, its lower boundary corresponding to the
extinction of Heiicosphaera ampliaperta and/or the
first occurrences of Discoaster exilis.
The Wiellician can be defined as the time interval
between the first appearances of Discoaster brouweri
and the first occurrences of Heiicosphaera walbers-
dorfensis, being indicated by the upper part of NN5
and lower part of NN6 zones.
The Kossovian corresponds to most of the NN6
Zone, its upper boundary being marked at the ex-
tinction of Cyclicargolithus floridanus.
A lot of reserchers (Muller, 1974; Fuchs, Strad-
ner, 1975; Rogi, Muller, 1976; Nagymarosy, 1983;
Meszaros, 1991) considered that the Badenian top
is defined by the beginning of the NN7 Zone. But, in
the extra-Carpathian area, this hypotesis cannot be
accepted because:
-	more nannofossils (such as Rhabdoiithus poculi,
Heiicosphaera walbersdorfensis, Scyphosphaera ap-
steni etc.), admitted as index species for NN7 Zone,
when Discoaster kugleri is not present in the nanno-
plankton content, occurred earlier in the assemblages
typical of the NN5 and NN6 zones (Dumitrică et al.,
1975; Mărunțeanu, 1992; Mărunțeanu et al., 1996);
-	in the Clenciu Limestones, representative for
the top of the Badenian formations, Cyclicargolithus
floridanus, with last occurrence at the NN6-NN7
boundary, is present;
-	the first appearances of Discoaster kugleri, index
nannofossil for the NN7 Zone, were identified only in
the Lower Sarmatian formations of the Dacic Basin
(Mărunțeanu, 1994).
Institutul Geological României
62
References
Bramlette, M. N.. Wilcoxon, J. A. (1967) Middle Tertiary nannoplankton of the Cipero section, Trinidad. WI Tulane
Stud. Geo/., 5/3, pp. 93-131, Tulane.
Dumitrică, P., Gheța, N., Popescu, Gh., (1975) Date noi cu privire la corelarea Miocenului mediu din aria carpatică.
D. S. Inst. Geol. Geofiz., LXI/4, pp. 65-84, București.
Fuchs, R., Stradner, H. (1977) Uber Nannofossilien im Badenian (Mittekmiozan) der Zentraien Paratethys. Beitr. z.
Paleont. von Osterreich, 2, pp. 1-58, Wien.
Martini, E. (1971) Standard Tertiary and Quaternary calcareous nannoplankton zonation. In Farinacci, A., ed. Proceed.
Soc. Plankt. Conf., Roma 1970, Technoci., pp. 739-785, Roma.
— , Worsley. L. (1970) Standard Neogene calcareous nannoplankton zonation. Nature, 225, pp. 289-290, London.
Mărunțeanu, M. (1992) Distribution of the calcareous nannofossils in the Intra- and Extra-Carpathian area of Romania.
Knihovn. ZPN, 14b, V/2, pp. 247—261, Hodonin.
— (1994) Das Entwicklung des Nannoplankton und die Paleogeographie in dem Sarmatian - Rumanien. Rom. J. Paleont.,
77, pp. 34-41, București.
— , Popescu, Gh., Szakâcs, A., Drăgănescu, L. (1996) Salt-bearing Badenian deposits in the Slănic syncline - East
Carpathians. An. Inst. Geol. Rom., 69/7, Guide of excursion, 14 pp., București.
Miiller, C. (1974) Nannoplankton aus dem Mittel Miozăn von Walbersdorf (Burgenland). Senck. Leth., 55, pp. 385-400,
Frankfurt.
Nagymarosy, A. (1983) The correlation of the Badenian in Hungary based on the nannofossils. Ann. Univ. Sci. Budapest.
(Geol.), XXV, pp. 33-86, Budapest.
Popescu, Gh. (1971) Planktonic foraminiferal zonation in the Dej Tuff Complex Rev. roum. geol., geogr., geophys., (Geol.),
14/2, pp. 189-203, București.
— , Gheța, N. (1984) Comparative evolution of the marine Middle Miocene calcareous nannofossils from Middle Miocene
Carpathian and Pannonian areas. D. S. Inst. Geol. Geofiz., LXXX, pp. 125-133, București.
Rogi, F., Miiller, C. (1976) Das Mittel Miozăn und die Baden-Sarmat Grenze im Walbersdorf (Burgenland). Ann. Nat.
Mus. Wien, 80, pp. 221-232, Wien.
Săndulescu, M., Mărunțeanu, M., Popescu, Gh. (1995) Lower-Middle Miocene formations in the folded area of East
Carpathians. X-th RCMNS. Congr., Guide to Excursion, Rom. J. Stratigraphy, 76/5, 32 pp., București.
STUDII BIOSTRATIGRAFICE PENTRU SCARA STANDARD A
NEOGENULUI - PLATFORMA MOESICĂ ȘI PLATFORMA
MOLDOVENEASCĂ
BIOSTRATIGRAPHIC STUDIES FOR THE STANDARD SCALE OF
THE NEOGENE - MOESIAN AND MOLDAVIAN PLATFORMS
Mariana MĂRUNȚEANU, loan PAPAIANOPOL |, Gheorghe POPESCU,
Radu OLTEANU, Rodica MACALEȚ, Simona PESTREA, loan PETCU
Conținutul fosilifer al depozitelor neogene
(Langhian - Romanian) din Platformele Moesică și
Moldovenească poate fi identificat și caracterizat mai
ales in carotele unor foraje, deoarece deschiderile
naturale sunt rare și concentrate în sudul Dobrogei.
Grupele de organisme neogene predominante sunt
reprezentate prin moluște, ostracode, foraminifere și
nannoplancton calcaros. Distribuția lor stratigrafică
a fost influențată de proprietățile fizico-chimice ale
domeniului de sedimentare. Astfel, formațiunile
langhiene și kosoviene, dezvoltate în facies marin,
conțin în special foraminifere și nannofosile, ocazional
însoțite de moluște și ostracode. în depozitele salmas-
tre sarmațiene predomină speciile de moluște și ostra-
code, acompaniate uneori de foraminifere endemice
sau nannoplancton calcaros. în intervalul de timp
Miocen superior - Pliocen, diminuarea progresivă a
salinității apelor a determinat dispariția organismelor
marine (foraminifere și nannofosile calcaroase) și dez-
voltarea cu prioritate a bivalvelor, gasteropodelor
și ostracodelor. Prezența discontinuă stratigrafie, a
asociațiilor de nannoplancton calcaros în formațiunile
meotiene, poate fi explicată numai prin scurte ingre-
siuni marine.
Pentru studiul biostratigrafic al cuverturilor neo-
gene de platformă au fost selectate succesiuni sedi-
mentare de referință, interceptate de următoarele,
foraje: 57 Turnu Măgurele, 36 Roșiori, 39 Măldăieni,
50 Stoicănești, (pentru Sarmațian și Meoțian), 302
și 308 Roșiori, 247 Alexandria, 22 Orbească (pentru
intervalul de timp Ponțian - Romanian), situate în
partea centrală a Platformei Moesice; 142 Mărculești,
151 Perișoru, 152 Sudiți (pentru intervalul Sarmațian
- Romanian), 60 Progresii, 142 Mărculești, 158 Tudor
Vladimirescu (pentru Ponțian), 203 Mostiștea, 160
Tudor Vladimirescu (pentru Dacian), 74 Zimbru, 204
Mostiștea (pentru Romanian), executate în partea
estică a Platformei Moesice; 2581 Suroaia, 3762
Zăvoaia (pentru Miocenul mediu), 130 Strachina,
131 Mihai Kogălniceanu (pentru Miocen superior-
Pliocen), situate în partea estică a Platformei Moe-
The fossiliferous contente of the Neogene
(Langhian - Romanian) deposits in the Moe-
sian and Moldavian Platforms can be identified
and characterized especially in the drilling samples,
because the geological profils are very rare and
concentred only in South Dobrogea.
The predominant Neogene organism groups are
represented by molluscs, ost.racods, foraminifers and
calcareous nannoplankton. Their stratigraphic dis-
tribution was influenced by the physical and Chemi-
cal features of the sedimentation realm. Thus, the
Langhian and Kossovian formations, developed in
the marine facies, contain especially foraminifers and
nannofossils, occasionally accompanied by molluscs
and ostracods. In the Sarmațian brackish deposits
the mollusc and ostracod species and, sometimes, en-
demic foraminifers and nannofossils prevaiL In the
Late Miocene - Pliocene (Meotian - Romanian) time
interval, the gradual diminution of the water salin-
ity determinated the disappearances of the marine
organism (foraminifers and calcareous nannofossils)
and the prior developinent of the bivalve, gasteropode
and ostracods. The discontinuous appearances of the
nannoplankton assemblages in the Meotian deposits
can be explained only through the short marine in-
gressions.
For the biostratigraphic studies of the platform
Neogene covers the reference sedimentary successions
were selected, intercepted in the following boreholes:
57 Turnu Măgurele, 36 Roșiori, 39 Măldăieni, 50
Stoicănești (for Sarmațian and Meotian), 302 and 308
Roșiori, 247 Alexandria, 22 Orbească (for Pontian-
Romanian), placed in the central part of the Moe-
sian Platform; 142 Mărculești, 151 Perișoru, 152
Sudiți (for Sarmatian-Romanian), 60 Prograsu, 142
Mărculești, 158 Tudor Vladimirescu (for Ponțian),
203 Mostiștea, 160 Tudor Vladimirescu (for Dacian),
74 Zimbru, 204 Mostiștea (for Romanian), drilled
in the eastern part of the Moesian Platform; 2581
Suroaia, 3762 Zăvoaia (for Middle Miocene), 130
Strachina, 131 Mihail Kogălniceanu (for Late Mio-
Institutul G
\ IGR/
ologic al României
64
sice; 3504, 14108 și 16100 Nicolina, 1 Trusești, 2
Hlipiceni, 4 Bivolari, 3 Șipote (pentru Miocenul
mediu), executate in partea centrală a Platformei
Moldovenești.
Au fost, de asemenea, investigate biostratigrafic și
secțiunile geologice de la Podari și Greaca (pentru
Romanian), din Platforma Moesică, precum și Valea
Arghirei (pentru Volhynian), din Platforma Moldove-
nească.
Studiile biostratigrafice intercorelate (Fig.) efec-
tuate ne-au permis: stabilirea succesiunilor de
bioevenimente m depozitele miocen medii-pliocene;
identificarea sau definirea mai multor biozone; carac-
terizarea biostratigrafică complexă a fiecărei unități
cronostratigrafice.
Langhialiul
Sedimentarea neogenă începe în cuvertura Plat-
formei Moesice cu formațiuni aparținând Langhianu-
lui. De aceea, limita Burdigalian-Langhian nu poate
fi caracterizată biostratigrafic.
Langhianul a fost corelat cu zonele de foraminifere
Candorbulina universa și Globigerina druryi (definite
de Popescu, 1970); cu partea superioară a Zonei NN5
și cea inferioară a Zonei NN6 de nannoplancton (din
Scara Standard; Martini, 1971).
Kosovianul
Limita inferioară a acestui etaj este materiali-
zată in Platforma Moesică prin primele ocurențe ale
foraminiferului Velapertina, precum și prin stingerea
faunei mediteraneene.
In Kosovian, care se încheie cu primele apariții
ale speciilor Abra reflexa (moluște), Aurila notata
(ostracod), Lobatula dividens (foraminifer) și Dis-
coaster kugleri (nannofosil calcaros), au fost sepa-
rate următoarele biozone: Callistocythere canicu-
lata/Callistocythere daedaela (Olteanu, date nepu-
blicate) de ostracode, Velapertina (Popescu, 1979),
de foraminifere și Discoaster exilis-NN6 (Martini,
1971) de nannofosile.
Sarmațian (Volhynian, Basarabian,
Chersonyan)
Limitele dintre Volhynian-Basarabian și Basa-
rabian-Chersonian sunt marcate în special de primele
ocurențe ale speciilor de moluște Cryptomactra pe-
sanserisși respectiv Mactra bulgarica/Mactra caspia,
precum și a celor de ostracode Aurila merita și re-
spectiv Euxinocythere chersonica. De asemenea, de-
butul Basarabianului corespunde primei apariții a
foraminiferului Dogielina sarmatica.
Volhynianul este caracterizat de Zona Abra reflexa
de moluște (definită de Andreescu, 1981), Zona Scle-
rachillus sarmaticus/Cypridea mulleri de ostracode
(separată de Olteanu, date nepublicate), zonele Lo-
batula dividens, Varidentella reussi și Parellina regina
de foraminifere (definite de Popescu, 1995), zonele
cene-Pliocene), situated in the north-eastern part of
the Moesian Platform; 3504, 14108 and 16100 Nicol-
ina, 1 Trusești, 2 Hlipiceni, 4 Bivolari, 3 Șipote (for
Middle Miocene), placed in the central part of the
Moldavian Platform.
The geological sections at Podari and Greaca (for
Romanian) in the Moesian Platform and in Arghira
Valley (for Volhynian), in the Moldavian Platform,
were biostratigraphically investigated.
Our intercorrelated biostratigraphic studies (Fig.)
permitted us: to establish the bioevents successions
in the Middle Miocene-Pliocene deposits; to identify
or to define several biozones; to characterize each
chronostratigraphic Neogene unit.
Langhian
The Neogene sedimentation starts in the Moesian
Platform cover with the Langhian. That is why, in
this area, the boundary between the Burdigalian and
the Langhian cannot be biostratigraphically charac-
terized.
The Langhian was correled with the Candorbulina
universa and Globigerina druryi foraminifera zones
(defined by Popescu, 1970); with the upper part of
NN5 and lower part of NN6 nannoplankton zones
(from Standard Nannoplankton Zonation, Martini,
1971).
Kossovian
The lower boundary of this stage corresponds, in
the Moesian Platform, to the first occurences of the
endemic foraminiferal genus Velapertina and to the
extinction of the Mediterranean fauna.
In the Kossovian, that ended with the first ap-
pearances of Abra reflexa (mollusc), Aurila no-
tata (ostracod), Lobatula dividens (foraminifer)
and Discoaster kugleri (nannofossil) species, sev-
eral biozones were separated, as follows: Callisto-
cythere caniculata/Callistocythere daedaela (defined
by Olteanu, unpublished data) by ostracods, Velaper-
tina (Popescu, 1979) by foraminifers and Discoaster
exilis - NN6 (from Standard Zonation; Martini, 1971)
by nannofossils.
Sarmatian (Volhynian, Bassarabian,
Chersonian)
The boundaries between Volhynian-Bassarabian
and Bassarabian-Chersonian are marked especially
by the first occurrences of the Cryptomactra pe-
sanseris, Mactra bulgarica/Mactra caspia mollusc
species respectively, or of Aurila merita, Eux-
inocythere chersonica ostracods species, respectively.
Also, the debut of the Bassarabian corresponds to
the first appearances of the Dogielina sarmatica
foraminifera species.
The Volhynian is characterised by Abra reflexa
mollusc Zone (defined by Andreescu, 1981), Scler-
achillus sarmaticus/Cypridea mulleri ostracod Zone
Institutul Geological României
65
CHRONOSTRA- TIGRAPHIC UNITS			MOLLUSKS			OSTRACODS			F0RAMIN1FERS		NANNOPLANKTON	
			ZONES		BIOHORIZONS	ZONES	ilOHORIZCNS		ZONES	BIOHORIZONS	ZONES	BIOHORIZONS
	P L 1 0 C E N E	I	ROMANIAN	VALAHIAN	Ebersininaia milcovensis Rugunio riphaei		F- Pseudoca t illus moesicus ucidea F—Zamphiridacna zamphiri F— Psilodon arioni |	Rugunio lenticularis .Imyra constantina» j__Jazkoa modesta dacna lunae	b— Viviparus bifarcinatus |—Parapahidacna dobrogensis b— Zamphiridacna becenerisis	Cypris mandelstami Romaniella dacica	>rowmana	riimnocytnere FCypris mandelstami "1Q pRomaniella dacica }—Eucypris formosa			FPavonitina styn'aca	F“Porosononion aragviensis f—Elphidium macarovicii (—Velapertina indigena iborotalia transsylv. |	Dogielina somatica lia bykovea	(-Parrelina regina nerosa	FVaridentella reussi b-Lobatula dividens	NN 11	(—Discoaster hamatus inastor coalitus	Amauroliths primus ihus floridanus	FAmaurolithus amplificus itaecuo	|—Scyphosphaera globulata ssilis
		PELEN- DAVIAN	Rugunio lenticularis Rugunio majsvari	Bulimus vulkati- novici Mela- nopsis porumbari								
						Scottia browniana *						
		SIENSIAN	Viviparus bifarcinatus				o 3 I h	f-Candonc nikolovi				
	DACIAN	PARSCO- VIAN	Pseudocatilus moesicus			Tuberocandona omata	cypris oaessaensis r risa bogatschovi filipescui . _ hodonica F Evx.no Tuberocandona or					
		GETIAN	Parapachydacna dobrogiana			Caspiocypris dacicus						
UI z LU CJ O X	PONTIAN	B0SPH0- RIAN	Lunadacna lunae Chartoconcha gigantea									
					|	Congeria navicula Abra reflexa	|	Mactra bulgarica	(—Congeria rhan- (—Mactra fabreana 1	 Congeria panticapea	|	ponl |	Cryptomactra	|—posinla maeotical	Congeria pesanseris	romana	Amplocypris qdessaensis Cyherigsagt schevi Paraloxoconcha hodonica Tymhenocythere f i lipescui	s	|	Ampn |	Cyth. FTymhenocyther< Paraloxoconcha u’ella acuminata	ella dorsoarcuata				
		PORTA- FFERIAN	Congeria r homboidea									
		ODESSIAN	Paradacna abichi			Pontoniella acuminato Bacunella dorsoarcuata		Loxoconcna originali: ■ |	Hemicytheria strabella ella miriabilis -Loxoconcha manticela.p0 h(Ofl *Stanchevia alto r^“Bacun istulala					
	MEOTIAN	MOLDA- VIAN	Congeria navicula			Hemicytheria strabella						
			Dreissenomya . , uqionides Dreissenomia r umana									
			Congeria panticapae									
		OLTENI AN	Dosinia maeotica			Drobetiella mirabilis	ideis sarmatica f— ytheridea leptostigmc F-Drobeti Loxoconcha F rimpora F Euxirocythere pu					
											NN 10 ț NN 9	
			?									
	SARMATIAN	CHERSO- . N1AN	Mactra bulgafica Mactra caspia			Euxinocythere chersonica						
		BASARA- BIAN	Mactra fabreana			Aurita merita	?! Ș		Porosononion aragviensis			
			Cryptomactra pesanseris				|	Mic F-Cyt ila notata licylhere 1	u £ 5				
									Dogielina sarmatica			
											NN 8	|	Discoaster brouweri FCati i	—| Cyclicargolit 	Discoaster exilis	1	y F Calcidiscus pc b Schapholithus fo Sphenolithus heteromorphuf
		VOLHY- NIAN	Abra reflexa			Sclerochilus sarmaticus Cytheridea mulleri			Parrelina regina			
											NN 7	
							3 ~ o		Varidentella reussi			
							FA FH	o	Lobatula dividens			
	BADENIAN	K0SS0- VIAN	?			Callistocythere canaliculata Callistocythere daedalea			Velapertina indigena		NN 6	
		LANGH1AN							Globigerina dru ryi	1— Gc borotal ta glor		
									Candorbulina univorsa			
										o 5 If o I	NN 5	
									Candorbulina gtomerosa			
Corelarea biostratigrafică a Neogenului: Platformele Moesică și Moldovenească.
Biostratigraphic correlation of the Neogene: Moesian and Moldavian Platforins.
Discoaster kugleri-NN7 și Catinaster coalitus-NN8 de
nannoplancton (din Scara Standard; Martini, 1971).
Basarabianul poate fi corelat cu următoarele bio-
zone: Cryptomactra pesanseris (Andreescu, 1981)
și Mactra fabreana (lonesi, 1991) de moluște, Au-
rila merita de ostracode (Olteanu, date nepublicate),
Dogielina sarmatica și Porosononion aragviensis de
foraminifere (Popescu, 1995), Catinaster coalitus-
(separated by Olteanu, unpublished data), Variden-
tella reussi and Parellina regina foraminifer zones (de-
fined by Popescu, 1995), Discoaster kuglery-NN7 and
Catinaster coalitus-NN8 nannoplankton zones (from
Standard Zonation, Martini, 1971).
The Bassarabian can be correlated with the follow-
ing biozones: Cryptomactra pesanseris (Andreescu,
1981) and Mactra fabreana (lonesi, 1991) by mol-
Institutul Geological României
66
NN8 și Discoaster hamatus-NN9 de nannoplancton
(din Scara Standard, Martini. 1971).
începând cu Chersonianul și până la sfârșitul Ro-
manianului, etajele și subetajele Neogenului au fost
c-racterizate numai pe baza asociațiilor de moluște și
ostracode. In Chersonian, au fost identificate Zonele
Mactra caspia/Mactra bulgarica (Andreescu, 1981)
de moluște și Euxinocythere chersonica (Olteanu,
date nepublicate) de ostracode.
Meoțianul (Oltenian, Moldavian)
In Platforma Moesică, formațiunile meoțiene
aparțin intervalului de timp Oltenian superior-
Moldavian, plasat intre primele ocurențe ale
moluștelor Dosinia maeotica și Congeria rumana.
Aceste bioevenimente corespund primelor apariții
ale ostracodelor Loxoconcha originalis și Pontoniella
acuminata. Uneori, în nivelul cu Dosinia maeot-
ica. este prezent nannofosilul Amaurolithus primus,
care caracterizează Zona Discoaster quinqueramus
(NN11) de nannoplancton.
Limita Oltenian-Moldavian este marcată de prima
ocurență a speciei de moluște Congeria panticapea
sau a ostracodului Hemicytheria strabella.
întregul etaj Meoțian poate fi corelat cu biozonele:
de moluște, Dosinia maeotica, Congeria pantica-
pea, Dreissenomya unionides/Dreissenomya rumana
și Congeria navicula (descrise de Papaianolpol, 1994-
1995); de ostracode, Drobetiella miriabillis și Hemi-
cytheria strabela (Olteanu, date nepublicate); partea
inferioară a Zonei NN 11 de nannofosile.
Ponțianul (Odessian, Portafferian,
Bosphorian)
Etajul Ponțian este definit biostratigrafic ca in-
tervalul de timp dintre primele ocurențe ale bi-
valvelor Congeria rumana și Parapachydacna dobro-
giana. Acestor două bioevenimente le corespund și
primele apariții ale ostracodelor Pontoniella acumi-
nata/ Bacunella dorsoarcuata, respectiv, Caspido-
cypris dacicus.
Limitele Odessian-Portaferian și Portafferian-
Bosphorian sunt marcate, in depozitele cuverturii de
platformă, de primele ocurențe ale bivalvelor Conge-
ria rhomboidea și Pontalmyra constantinae.
Subetajul Odessian poate fi corelat cu Zona de
moluște Paradacna abichi, definită de Papaianopol și
Macaleț (1996-1997), sau cu Zona de ostracode Pon-
toniella acuminata/Buconella dorsoarcuata, separată
de Olteanu (date nepublicate).
Subetajul Portafferian corespunde biozonelor:
de bivalve, Congeria rhomboidea (Papaianopol și
Macaleț, 1996-1997) și de ostracode, Paraloxoconcha
hodonica/Tyrrenocythere filipescui (Olteanu, date
nepublicate).
Ponțianul superior sau subetajul Bosphorian este
luscs; Aurila merita (Olteanu, unpublished data)
by ostracods; Dogielina sarmatica and Porosononion
aragviensis (Popescu, 1995) by foraminifers; Cati-
naster coalitus-NN8 and Discoaster hamatus-NN9
(from Standard Zonation, Martini, 1971) by nanno-
fossils.
From the Chersonian to end of the Romanian, the
Neogene stages and substages were characterized only
by mollusc and ostracod assemblages. In the Cher-
sonian, the Mactra bulgarica/Mactra caspia mollusc
Zone (Andreescu, 1981) and the Euxinocythere cher-
sonica ostracod Zone (Olteanu, unpublished data)
were identified.
Meotian (Oltenian, Moldavian)
In the Moesian Platform, the Meotian formations
belong to the Late Oltenian-Moldavian, between the
first occurrences of the Dosinia maeotica and Con-
geria rumana mollusc species. These bioevents cor-
respond to the first appearances of the Loxocon-
cha originalis and Pontoniella acuminata ostracods
species. Occasionally, in the Dosinia maeotica level,
Amaurolithus primus, that characterizes the Dis-
coaster quinqueramus (NNH) nannoplankton Zone,
was identified.
The Oltenian-Moldavian boundary is marked by
the first occurrences of Congeria panticapea and
Hemicytheria strabella, mollusc and ostracod species,
respectively.
The whole Meotian stage can be correlated with:
the Dosinia maeotica, Congeria panticapea, Dreis-
senomya unionides/Dreissenomya rumana and Con-
geria navicula zones (described by Papaianopol,
1994-1995) by molluscs; Drobetiella miriabilis and
Hemicytheria strabella zones (defined by Olteanu,
unpublished data) by ostracods; the lower part of the
Discoaster quinqueramus (NN11) Zone (from Stan-
dard Zonation; Martini, 1971) by nannofossils.
Pontian (Odessian, Portafferian,
Bosphorian)
The Pontian stage is biostratigraphically charac-
terized as the time interval from the first occur-
rences of Congeria rumana to the first appearances of
Parapachydacna dobrogiana bivalves. These two bio-
events correspond to the first occurrences of the Pon-
toniella acuminata/Bacunella dorsoarcuata, Caspido-
cypris dacicus ostracods, respectively.
The Odessian-Portafferian and Portafferian-
Bosphorian boundaries are marked, in the platform
cover deposits, by the first appearances of the
Congeria rhomboidea and Pontalmyra constantinae
bivalves.
The Odessian substage can be correlated with the
Paradacna abichi mollusc Zone defined by Papa-
ianopol and Macaleț (1996-1997) and Pontoniella
/M Institutul Geologic al României
ICR/
(57
foarte bine caracterizat, de Zona de moluște
Lunadacna lunae/Chartoconcha gigantea (Papa-
ianopol, Macaleț, 1996-1997) sau de Zona de
ostracode Amplocypris odessaensis/Citherissa bo-
gatschovi (Olteanu, date nepublicate). Partea ter-
minală a Bosphorianului poate fi corelată cu Zona
Caspiocypris dacicus de ostracode.
Dacian (Gețian, Parscovian)
Etajul Dacian a fost delimitat biostratigrafic pe
baza distribuției faunei de moluște. El corespunde
intervalului de timp dintre primele ocurențe ale Para-
pachydacnelor și a lui Viviparus bifarcinatus. Limita
Gețian-Parscovian este marcată de primele ocurențe
ale speciilor Zamphiridacna zamphiri și Psilodon
haueri. Întregul etaj Dacian poate fi corelat cu zonele
Parapachydacna dobrogiana și Pseudocatilus moesi-
cus, definite de Papaianopol (1995).
Conținutul microfaunistic al formațiunilor daciene
este reprezentat numai prin asociații de ostracode,
aparținând zonelor Caspiocypris dacicus și Tubero-
candona ornata, definite de Olteanu (date nepubli-
cate).
Romanian( Siensian, Pelendavian, Valahian)
Subetajele Romanianului au fost corelate cu bio-
zonele de moluște, după cum urmează: Sien-
sianul cu Zona Viviparus bifarcinatus (Papaianopol,
1998); Pelendavianul cu zonele Rugunio majsvari și
Bulimus vukatinovici/Melanopsis porumbari (Papa-
ianopol, 1998); Valahianul cu Zona Ebersina mil-
covensis/Rugunio riphael (Andreescu, 1981).
întregul Romanian este foarte bine caracterizat pe
baza biozonelor de ostracode. Asfel, Zona Scoția
browniana (Olteanu, date nepublicate) corespunde
Siensianului și debutul Pelendavianului. in timp
ce Zona Cypris mandelsteimi/ Romaniella dacica
(Olteanu, date nepublicate) poate fi corelată cu Pe-
lendavianul și Valahianul.
Concluzii
Investigarea conținutului fosilifer al depozitelor
neogene de platformă demonstrează imposibilitatea
utilizării biozonelor standard, pentru încadrarea
asociațiilor de organisme fosile și, implicit, folosirea
etajelor standard ale Neogenului.
întreruperea conexiunilor paleogeografice cu
Tethysul, in intervalul de timp Sarmațian-Romanian,
a provocat apariția unui biotop local in domeniul
paratethysian, pe baza căruia pot fi caracterizate
biostratigrafic numai etajele regionale neogene.
începând cu Sarmațianul și până Ia sfârșitul
Neogenului, asociațiile planctonice devin din ce în ce
mai rare, dispărând total la începutul Meoțianului.
Rarele iviri de nannofosile calcaroase, la diferite ni-
acuminata Bacunelladorsoarcuata ostracod Zone
(separated by Olteanu, unpublished data).
The Portafferian substage corresponds to the Con-
geria rhomboidea bivalve Zone (defined by Papa-
ianopol, Macaleț, 1996-1997) or to Paraloxoconcha
hodonica/Tyrrenocythere filipescui ostracod Zone
(separated by Olteanu, unpublished data).
The Late Ponțian, Bosphorian substage is very well
characterized by the Lunadacna lunae/Chartoconcha
gigantea moli usc Zone (Papaianopol, Macaleț, 1996-
1997) or by the Amplocypris odessaensis/Cytherissa
bogatschovi ostracod Zone (Olteanu, unpublished
data). The uppermost part of the Bosphorian can
be correlated with the basis of the Caspiocypris daci-
cus ostracod Zone.
Dacian (Getian, Parscovian)
The Dacian stage was delimitated biostratigraphy-
cally on the basis of the mollusc fauna distribution.
It corresponds to the time interval between the first
occurrences of Parapachydacna species and the first
appearances of Viviparus bifarcinatus. The Getian-
Parscovian boundary is marked by the first occur-
rences of Zamphiridacna zamphiri or of Psilodon
haueri. The Dacian stage can be correlated with
the Parapachydacna dobrogiana and Pseudocatilus
moesicus zones, defined by Papaianopol (1995).
The microfauna content of the Dacian formations,
represented only by ostracods, belongs to the Cas-
piocypris dacicus and Tuberocandona ornata zones,
described by Olteanu (unpublished data).
Romanian (Siensian, Pelendavian, Valahian)
The Romanian substages were correlated with
the mollusc biozones, as follows: the Siensian with
Viviparus bifarcinatus Zone (Papaianopol, 1998);
the Pelendavian with Rugunio majsvari and Bu-
limus vukatinovici/Melanopsis porumbari zones (Pa-
paianopol, 1998); the Valahian with Ebersina rnil-
covensis/Rugunio riphael Zone (Andreescu, 1981).
All the Romanian stage can be very well charac-
terized of the ostracod biozones. Thus, the Scoția
browniana Zone (Olteanu, unpublished data) corre-
sponds to the Siensian and the debut of the Pelen-
davian, while the Cypris mandelsteimi/Romaniella
dacica Zone (Olteanu, unpublished data) character-
izes the Pelendavian and the Valahian.
Conclusions
The investigation of the fossil content, from the
platform Neogene deposits, demonstrates the im-
possibillity to use the standard biozones for the
Late Miocene-Pliocene fossil assemblages and conse-
quentlly to use the standard stages.
The paleogeographic interruptions with the Tethys
realm, in the Upper Sarmațian-Romanian time inter-
val, triggered the appearances of the local biotop in
vÎgr7
Institutul Geologic al României
68
vele stratigrafice ale Miocenului superior, pot fi ex- the Paratethys, that can characterize only the re-
plicate numai prin scurte ingresiunimarine meditera- gional chronostratigraphic units.
neene.
From the Sarmatian and to the end of the Neo-
gene, the planktonic assemblages are more and more
fewer, to their total disappearance by the debut of
the Meotian. The rare nannofossil appearances at
different Upper Miocene stratigraphic levels can be
explained only through short marine ingressions.
References
Andreescu, I. (1981) Middle-Upper Neogene and Early Quaternary chronostratigraphy from basin and correlations with
neighbouring areas. Annal. Geol. Helen., Hors. Ser., IV, pp. 129-138, Athens.
lonesi, B. (1991) Biozonation du Sarmatien de la Plate-forme Moldave. Anal. St. Univ. "Al. I. Cuza”, (in press), Iași.
Martini, E. (1971) Standard Tertiary and Quaternary calcareous nannoplankton zonation. In: Farinacci, A. (ed.) (1971)
Proceed. Soc. Plankt. Conf. Roma 1970, Tech. Ed., pp. 739-785, Roma.	f
Papaianopol, I. (1994) Contributions to the study of Pontian, Dacian and Romanian deposits in the basin of the Buzău
Valley, based on the drilling results. Rom. J. Stratigraphy, 76, pp. 91-97, București.
— (1995) Paleobiogeography of Dacian Mollusca in the Moesian Platform (Olt-Danube sector) between Drăgănești Olt
and Fetești. Rom. J. Paleontology, 76, pp. 121-126, București.
— (1998) La biozonation du Romanian par Ies mollusques. Chronostratigraphie unei Neostratotypen, Romanien, Ed.
Acad. Rom., (in press), București.
— (1994-1995) La biozonation (Mollusques) du Meotien du Bassin Dacique. Anal. St. Univ. ”A1. I. Cuza”, XL-XLI,
pp. 227-232, Iași.
— Macaleț, R. (1996-1997) Biozonation (Mollusques du Pontien du Bassin Dacique). Anal. St. Univ. "Al. I. Cuza”,
(in press), Iași.
Popescu, Gh. (1970) Planktonic foraminiferal zonation in the Dej Tuff Complex. Rev. roum. geol., geogr., geophys.,
(Geol.), 14/2, pp. 189-203, București.
— (1979) Kossovian Foraminifera in Romania. Mem. Inst. Geol. Geofiz., XXIX, pp. 5-62, București.
— (1995) Contribution to the knowledge of the Sarmatian foraminifera in Romania. Rom. J. Paleontology, 76, pp. 85-98,
București.
t Institutul Geological României
ZONE CU OSTRACODE ÎN NEOGENUL SUPERIOR DIN
BAZINUL DACIC
OSTRACODE ZONES IN THE UPPER NEOGENE OF THE
DACIC BASIN
Radu OLTEANU
Rezumat
Neogenul superior din Bazinul Dacic (Sarmațian - Romanian) este, poate, intervalul stratigrafie cel mai
bine (mai îndelung) studiat din intreg arealul Paratethysului. Faunele lui de ostracode sunt nu numai extrem
de bogate și diversificate, dar și riguros eșalonate temporal într-un ciclu ecologic complet (de la marin la
dulcicol), acoperind toate fazele salmastre (cu rol de etaje). Fragmentarea fiecărei faze salmastre în zone și
subzone biostratigrafice (biosecvențe) încearcă să ordoneze schimbarea, altfel spus, acest continuu proces de
adaptare a faunelor în traverasarea intervalului dintre două ecosisteme incompatibile (de la faunele marine
cu rol arhetipal spre ultimele faune reziduale, oligohaline ale Dacianului superior). Toate acestea conferă
Bazinului Dacic rolul de model, de zonă de referință. Zonele de ostracode, prezentate aici, vin să completeze
această imagine.
The successions of the ostracode faunas in the Up-
per Neogene brackishwater facies of the Dacic Basin
are strictly related by the ecologic spectrum that
gradually tend from marine toward low salinity. The
Paratethys history actually is an arch of time from
marine Badenian faunas to Romanian fresh-water
faunas. From such a prospective all paleontologi-
ca! zones could by justified as biosequences, each of
them having its own community and its own bio-
genetic ”play” within it. The effects of this process
(to the whole scale of the Carpathian area) obviously
appears during the uppermost Badenian (so-called
"Buituri moment”) followed by the so-called ”Buglo-
vian moment” ( lowermost Sarmatian). The first re-
flects a dramatica! reduction of marine species diver-
sity (from almost 200 species in the Badenian com-
munity to 15-18 species), beside a sudden increase
of intrapopulational variability within these ”resid-
ual taxa” (Cythericfea. Aurila, Loxoconcha, Callis-
tocythere, Hemicytheria), each of them playing an-
other role during successive stages. All of them can
be regarded as archetypes (morphological pattern)
for the youngest species. There are some classical
lineages: Aurila - Hemicytheria - Tyrhenocythere,
Callistocythere - Maeotocythere - Euxinocythere -
Amnicythere, Xestoleberis - Pontoleberis or Can-
dona - Caspiocypris - Caspiolla - Moesiella and their
"disidents” from the Pontic Cycie exclusivelly: Ba-
cunella, Pontoniella, Tuberocandona.
Each zone has a species name (ganerally, the dom-
inant species) and an indicative (OPN - Ostracode
- Paratethys - Neogene) and a number. Although
there are many endemisms with local distribution
almost all genera have a sudden appearance with-
out explicite ancestors and in most cases a sud-
den extinction or pseudoextinction. Up to now,
only here, some peculiar species and genera of
ostracodes have been found: Stanchevia (Upper-
most Sarmatian-Lower Meotian), Loxocauda (Upper
Sarmatian), Pontoleberis (Meotian-Middle Pontian),
Kassinina (Meotian), Paraloxoconcha (Middle Pon-
tian), Cytherissa (Upper Pontian - Dacian), Tubero-
candona (Upper Dacian), Romaniella(Middle Roma-
nian).
Mollusk studies are now almost completely ex-
hausted (Motaș, Pană, Andreescu, Papaianopol,
all of them with impressive works during the last.
decades) and both groups of dominant fossils could
be macle together. It. undoubtedly is a paleontologica!
school and even a luck or a chance for all paleontol-
ogists. Most evolutionary questionary questions in
nuce can be found here. Anyhow, the Dacic Basin
was a true biologica! laboratory with well-known his-
tory. Its concentrated evolution (almost 15 M.A.)
from a marine life to a fresh-water agony confere to
it the first role on the Paratethys scene.
The brackish-water ostracode zones
OPN 1 - Callistocythere caniculata (Reuss)
- C. daedalea (Reuss) zone
Range - Uppermost Badenian
Boundaries - the lower boundary of this zone can
be drawn concomitantly with the sudden "explosion”
Institutul Geological României
70
of the two index species (allied with Paijen-
borchella laskarevi Krstic and Pietrzeniuk, Pro-
cythereis (?) deformis (Reuss), Bithocypris lu-
cida (Seguenza), Phlyctenophora farkasi (Za-
lany), Borodiella mucronata Olteanu, Hemicythe-
ria vejhonensis (PROCHAZKa), Loxoconcha hastat
(Reuss), Eocytheropteron inflatum (Scheneider).
The upper boundary is marked by its extinction
within the Carpathian areas.
Remarks. This community is a restrictive one, as
a result of first influences of the salinity reduction.
Most of them became extinct at the same time with
the new Sarmatian faunas, excepting Hemicytheria
that resisted to salinity filter and, after an obscure
presence during the Sarmatian time, ”exploded” in
the Meotian (in the Dacic Basin) and Pannonian-
Pontian (in Pannonian Basin) with more than 20 dis-
tinctive forms in each bioprovince. Loxoconcha has-
tata (Reuss) and L. puctatella (Reuss) or L. cor-
nuta SCHNEIDER are the start of some long kineages
(see Olteanu, in press). In essence, all Sarmatian
species are new forms of few residual marine ones
(a general extinction of marine species followed by
a gradual diversification. Novelties consist of Lox-
ocauda carandui OLTEANU and Stanchevia sarmat-
ica Stanceva. They are new innovations of the
brackish-water ecosystem during the Upper Sarma-
tian.
OPN - 2 - Cytheridea josephinae Kollmann zone
Range - Lowermost Volhynian
Boundaries - the base of the zone is marked by
complete disappearance of the marine genera (ocas-
sionally one Quadracythere species is cited: Q. sva-
grovskyi Jiricek, 1974). The upper boundary can
be traced by the appearance of Cytherois sarma ticus
Olteanu.
Remarks. The large group of species and subgen-
era associated under Cytheridea ”umbrella” are fre-
quently and often dominant in all brackish-water fa-
cies. Cytheridea josephinae is known as littoral mi-
nority in t.he Badenian time. It is almost the only
species that traversed the salinity filter of the Sarma-
tian Sea. Its prolificity and morphological variabil-
ity has triggered occurrence in certain circumstances
of some morphotypes with more or less longevity,
as C. hungarica (Zalany), C. arcuata Jiricek, C.
dacica (Hejjas) etc. This process is a biostrati-
graphical event, therefore a zone. This episode is
followed by the appearance of new species: Aurila
notata (Reuss), .4. hispidula (Reuss), A. sarmat-
ica (Zalany), A. merita (Zalany), A. mehesi (Za-
lany). Callistocythere takajensis Pietrzeniuk, C.
scabra Pietrzeniuk, etc. A new, abundant and
somehow eccentric species is Cytherois sarmaticus,
that appears concomitantly with Cytheridea josephi-
nae extinction. It disappeared somewhere in the Up-
per Volhynian. This upper sequence of Volhynian is
the second ostracode zone (OPN - 3).
OPN - 4 - Aurila merita (Zalany) zone
Range - Middle Sarmatian
Boundaries - Generally, the zone range is over-
lapped with index species range (one of the om-
nipresent in all facies from this interval). It ap-
pears at the same time with Cytherois sarmaticus
extinction. Especially in littoral habitats there are
some variants of Miocyprideis sarmaticus (Zalany)
and Cyamocytheridea (with smooth valves and oth-
ers with alveolas). The new shape of Aurila formed
the new genus, Senesia. All the species became ex-
tinct concomitantly with an unexplicable change of
enviroment that triggered a massive development of
”small Mactra". This short episode is called Cherso-
nian (Upper Sarmatian). It seems to be an interval
without foraminifers (Popescu, 1995).
Remarks. This time interval has two points: ap-
pearance of three new genera and a large diversifi-
cation of former fauna. The characteristic assem-
blage is: Aurila laevis (SCHNEIDER), A. kolesnikovi
(Schneider), Amnicythere plana (Schneider).
A. pseudoguttata (Suzin), A. naviculata (Suzin),
Euxinocythere praebosqueti praesbosqueti (Suzin).
(with numerous variants), E. emiliae Stanceva. E.
neagui Olteanu, E. unica Olteanu, Leptocy there
multicristata (Suzin), Loxoconcha laeta Schneider,
L. quadrotuberculata (Schneider). Anyhow, the
Middle Sarmatian is a world with Aurila and Lep-
tocythere groups. Within this interval, from place to
place, the ostracode diversity seems to appear differ-
ently.
OPN - 5 - Euxinocythere chersonica Olteanu zone
Range - Upper Sarmatian
Boundaries - the base of this zone is traced by the
disappearance of most previous species and appear-
ance of index-species. Its upper boundary is marked
by a sudden freshening of the Sarmatian Sea. All
brackish-water ostracodes became replaced by some
forms of Ilyocypris and Candona.
Remarks. The Upper Sarmatian community has
a small number of species but, of course, a large
number of individuals. The asemblage is domi-
nated by: Loxoconcha pseudovaria Stanceva. L. ri-
mopora Stanceva, Loxocauda carandui Olteanu,
Euxinocythere fornicata Stanceva, E. contraversa
Stanceva, E. pustulosa Stanceva, immutata
Stanceva, E. pseudolitiginosa (Stanceva).
OPN 6 - The zone Drobetiella mirabilis Olteanu
Range - Lower Meotian
Boundaries - the base of this zone is determined
by the invasion of a new fauna-type of the Meo-
Institutul Geological României
71
tian (completely different than the Sarmatian com-
munity). Any confussion is impossible to make. Its
range is similar with Drobetiella range (Lower Meo-
tian excepting the so-called ”Dosinia level”). This
zone is an ostracode world through diversity and
abundance of ostracodes.
Remarks. The Meotian time in the Dacic
Basin could be divided in five temporal sequences,
each of them with its ecological particularities.
Even the Drobetiella zone can be fragmented in
two subzones: the first with Loxoconcha patella
Olteanu and L. irregularis Olteanu that rep-
resents the first Meotian ”colonists” in the Dacic
Basin. Both species are abundant but without other
species. This restricted assemblage is followed by
the "great community” of the Meotian: Drobetiella.
mirabilis Olteanu, D. danielopolui Olteanu”,
first. Hemicytheria (5 species), Pontoleberis maeoti-
cus Olteanu”, Loxoconcha unica Olteanu, L.
crispa Olteanu, L. eleganta Olteanu, L. rugulata
Olteanu, L. maivensiensis Olteanu, L. decorata
Olteanu, L. ornatissima Olteanu, L. stanchevae
Olteanu, L. monticola Olteanu, Stanchevia gaj-
tanensis Stanceva, Maeotocythere infera Olteanu,
M. incasa Olteanu, M. acuta Olteanu, Kassin-
ina danielopolui Olteanu”, Loxoconchella trista
Olteanu, L. sp (?)* and few Candoninae.
OPN - 7 - The zone Leptocythere sulakensis Suzin
Range - Lower Meotian
Boundaries - Within short stratigraphical interval
there are few restricted species: Leptocythere sulak-
ensis Suzin and Aurila (?) parabulgarica Olteanu.
Remarks. "Dosinia maeotica level" means a new
ecological sequence with little ostracodes. Beside the
two species some Candona species occur.
OPN - 8 - Loxoconcha originalis (Stanceva) zone
Range - Upper Meotian
Boundaries - this zone begins with a sudden ”ex-
plosion” of Hemicytheria group (almost 30 species,
see Stanceva, 1964, 1971 and Olteanu, 1979) hav-
ing as top of lance on H. strabella Stanceva
and Candona group (almost 20 species). Beside
them there are only within this stratigraphical in-
terval the following species: Loxoconcha originalis
Stanceva, Maeotocythere arabesca Stanceva, M.
inornata OLTEANU, Phlyctenophora maivensiensis
Olteanu (the last apparition of it), Loxoconcha reg-
ulata Olteanu, L. arabesca Olteanu, L. aspera
Olteanu etc. and a lot of Candona species (C.
dunaviensis, C. missiensis. C. ricca, C. perrara, C. fa-
giolata, C. floretina, C. danubiana, C. massiccia etc.,
all of them described by Stanceva in 1964). Most of
the species disappeared at the same time with the
process of salinity reduction, occurring during the
last sequences of the Meotian.
OPN - 9 - The zone with Reticulocandona elongata
Olteanu
Range - Uppermost Meotian
Boundaries - The short uppermost Meotian se-
quence consists of the succession of clay and sands
with oligohaline faunas: few Candonae (from C. com-
bibi group), Ilyocypris, Limnocythere, small and non-
tuberculated Cyprideis, beside Loxoconcha aff. ir-
regularis, L. aff patella and numerous individuals of
Reticulocandona elongata Olteanu.
OPN - 10 - Bacunella and Pontoniella zone
Range - Lower Pontian
Boundaries - The lower boundary of this zone is
marked by the first occurrence of these two new gen-
era, Bacunella and Pontoniella. The upper boundary
is traced by the occurrence of two new genera, Par-
aloxoconcha and Tyrrhenocythere.
Remarks. Such an emergence of new fauna-type on
the ground of major extinction of anterior one is an
inexplicable phenomenon. Of course, there is the mi-
gration panacea from other areas (usually unknown
ones), a sophism that does not explain its appear-
ance there. The ecological determinism could explain
in part only such ex machina appearances. Can-
dona or Maeotocythere species could have descen-
dants (as similar shape and general structure) in Pon-
tian time. The problem is the case of Bacunella (Can-
dona with meshes) and Pontoniella (Candona with
striae), two morphological innovations unknown up
to now (excepting Virgatocypris in Lower Miocene,
found within oligohaline facies).
OPN - 11 - Paraloxoconcha hodonica (Pokorny) -
Tyrrhenocythere filipescui (Hanganu) zone
Range - Middle Pontian
Boundaries - This zone is overlapped by what
currently is called Middle Pontian. Both genera
suddenly emerged and Paraloxoconcha (in Dacic
Basin) suddenly became extinct (its extinction is syn-
chronized with two new supraspecific appearances
(Cytherissa and Amplocypris) that marked the up-
per boundary of this zone. There arc few species
strictly located within this interval: Amn icythere sal-
janica (Livental), A. accicularia Olteanu, Eux-
inocythere maxituberculata Olteanu, Loxoconcha
posterocrassa Olteanu, Tyrrhenocythere portafer-
ricum Olteanu, T. dacicum Olteanu.
C* J the first emergence of these genera
IPr-r Institutul Geologic al României
IGR^
72
OPN - 12 - Zone with Cytherissa bogatschovi
(Livental) and Amplocypris odessaensis (Ilnitzkayia).
Range - Upper Pontian
Boundaries The lower boundary is marked by
the first occurrence of Cytherissa and Amplocypris
and its upper boundary by the appearance of Cas-
piocypris dacicus Olteanu and local extinction of
Euxinocythere vekuae Olteanu.
Remarks. This transitional interval is difficult to
be outlined. Here appeared only few species: Li-
neocypris geometrica. Olteanu, Candona triangu-
laris Olteanu, Candona pontica Olteanu, Amni-
cy there polymorpha OLTEANU, Euxinocythere an-
drussovi (Livental), E. costata Olteanu, Loxo-
concha schweyeri became extremely unstable and
E. bosqueti (Livental) was divided into two new
morphotypes: E. bosqueti vekuae Olteanu and E.
bosqueti regulata Olteanu, both of them strictly lo-
cated within this stratigraphical interval.
OPN - 13 - Caspiocypris dacicus Olteanu zone
Range - Lower Dacian
Boundaries - In this interval appeared only one
new species Caspiocypris dacicus OLTEANU. It. is al-
lied with the last Pontian species and the first oligo-
haline ones as: Cyprinotus reniformis (Hanganu),
C. aff. salinus etc. The interval is limited by extinc-
tion of most Pontian species and gradual emergence
of Upper Dacian faunas. The western region of the
Dacic Basin is out of this game. After a short se-
quence with Caspiocypris dacicus, Cyprideis sp., the
whole area has been invaded by fresh-water faunas.
Only its upper part can be attributed to the Roma-
nian stage.
OPN - 14 - Tuberocandona ornata (Hanganu) zone
R.ange - Upper Dacian
Boundaries - Within this stratigraphical interval
appears an extreme diversification of ostracode fau-
nas. Its boundaries are overlapped by the index-
species range.
Remarks. The assemblage of ostracode species
(all of them with numerous individuals) consists of
the following species: Candona nikolovi Stanceva,
Caspiolla parscoviensis Olteanu, C. kozloduen-
sis Stanceva, C. dacica Olteanu, C. danensis
Olteanu, C. aff acronasuta (Livental), Pontoniella
excellentis Olteanu, P. screbanensis Stanceva, P.
aliusensis Stanceva, Moesiella acuta Olteanu, Ba-
cunella djanelidzae dacica Olteanu, Amnicythere
ultima ultima Olteanu, A. ultima tuberculata
Olteanu, A. transversocostata Olteanu, A. multi-
tuberculata (Livental), A. aff litica (Livental, A.
gratiosa Olteanu, A. minima Olteanu, A. alexan-
drii Olteanu, A. incerta Olteanu, Tyrrheno-
cythere incerta Olteanu, Euxinocythere getica get-
ica Olteanu, E. getica lata Olteanu, Cytherissa
plana tuberculata OLTEANU, C. plana plana LIVEN-
TAL, C. triformis triformis Klein, C. triformis tu-
berculata Olteanu, Loxoconcha moesica Olteanu.
Cytherura dacica Olteanu, etc. Undoubtedly this
biosequence is constant, unitary and extremely rich
both in species and specimens. Such a diversification
of eight taxa have to be connected by an inevitalbly
ecological determinism. All species became extinct
concomitantly with the upper boundary of the Da-
cian (the last. brackish-water episode from the Dacic
Basin history). The Romanian is a fresh or almost
fresh-water stage.
OPN - 15 - Scottia browniana (Jones) zone
Range - lower sequences of the Romanian stage
with exclusive fresh-water species.
Boundaries - The lower boundary is traced con-
comitantly with the extinction of the Upper Dacian
community. Its upper boundary can be traced at
the same time with the appearance of the oligohaline
community.
OPN - 16 - Cypris mandelstami Lubimovaand Ro-
maniella dacica Olteanu zone
Range - the sequence of the Romanian stage
Boundaries - This interval is characterized by some
oligohaline taxa. All of them are strictly located
within this short time: Cypris mandelstami Lubi-
mova, Zonecypris membranae Livental, Eucypris
famosa Schneider, Eovalevskiela sp., and numer-
ous forms of Ilyocypris (I. textilis Stapanaitys, I.
magna Olteanu, I. lanceolatus Olteanu), beside
of Pseudocandona albicans (Brady), Candona aff.
euplectella (Norman), Darwinulla aff. stevensoni
(Brady) and (Robertson). After this oligohaline
episode, the ostracode fauna is of exclusive fresh-
water type with Ilyocypris gibba (Ramndohr), I.
bradyi Sars, Pseudocandona. Candona. Darwinulla,
Cypris, Cyprinotus and Cyclocypris.
Remarks. It is difficult to sustain these fresh-water
zones over the entire area of the basin. This last
oligohaline stage is restricted only to the eastern and
weastern regions of the Dacic Basin. Its taxa have
firstly been described from Apscheronian sedimenta.
Hence, the possibilities to make correlation between
the two stages. Within the Black Sea area, includ-
ing the Danube Delta area, the salinity was higher
than the Romanian salinity. As a result, the ostra-
code community structure is totally other (with many
species of Leptocy there group, Cytherissa, Tyrrheno-
cythere, Loxoconcha and sporadically even Xestole-
beris).
The last remarks:
Undoubtedly, the Upper Neogene of the Dacic
Basin is the stratigraphical sequence best studied
Institutul Geologica! României
16 r 7
73
among all Parat.et.hys areas. Of course, the reason
are the number and the paleontologists value. Be-
yond it, the Dacic Basin itself had aclear history with
extremely rich and very diversified faunas. Its grad-
ual reduction of salinity (with syncopes) from ma-
rine ecosystem toward fresh one, determined fauna
to form a complete cycle of evolution. Biost.ratigra-
phy of the Dacic Basin showed two kinds of bound-
aries: 1 - between two ecosystems (marine/brackish-
water in the case of Badenian-Sarmatian bound-
ary and brackish/fresh-water, in the case of Dacian-
Romanian boundary. 2 - between marine and fresh-
water ecosystems litere are some stages, each of them
setting up a complete cycle of fauna development:
a)	- Sarmațian Cycle begins with OPN-2 zone and
ends with OPN- (subzone with Stanchevia sarmatica,
Jlyocypris and Candona).
b)	- Meotian Cycle starts with OPN-5 zone (sub-
zone with Loxoconcha patef/a and L. aff- irregularis,
the ”opportunistic vanguard” of the Meotian fauna)
and ends with OPN-8 zone (with Reticulocandona
elongata and Ilyocypris). Again the final of Cycle is
a fresh-water sequence
c)	- Pontic Cycle (with two classical stages, Ponțian
and Dacian) begins with OPN-9 zone and ends with
OPN-13 zone (the last brackish-water faunas from
the Dacic Basin history).
Zonation of the Pontic (Euxinian) bioprovince
comes to round the Dacic Basin time. Its history
is longer, until Holocene when occurred the last ma-
rine - Mediterraneean invasion of faunas, being, in
this way, the last important event in fauna evolution
from Paratethys realm.
References
Brestenska. E., Jiricek, R. (1976) Ostracoden des Badenian der Zentralen Paratethys. Chi onostratigraphie und Neostra-
totypen, Miocene, Mt, Badenian, pp. 405-421, IX pl., Bratislava.
Danielopol, D. L., Olteanu, R., Lete, C., Carbonel, P. (1990) Carapace morphology of Cytherissa lacustris
(Cytherideinae): its interest for the systematics and the phylogeny of the group, in Cytherissa - The Drosophila
of paleolimnology. Bull. Inst. Geol. d’Aquitaine, 47, pp. 27-53, 15 figs., Bordeaux.
— , Olteanu, R., Carbonel, P. (1990) Present and past geographical and ecologica! distribution of Cytherissa (Ostra-
code, Cytherideinae), in Cytherissa - The Drosophila of paleolimnology. Bull. Inst. Geol. d’Aquitaine, 47, pp. 97-118,4
figs.. Bordeaux.
Hanganu, E. (1962) Specii noi de ostracode in Pontianul din Subcarpați. Com. Acad. R.P.R., 12, 5, pp. 575-581, București.
— . Papaianopol, I. (1977) Les subdivisions du Dacian fondees sur Ies associations de malacofaune et d’ostracodfaune.
Bull. Soc. Belg. Geol., 85, 2, pp. 63-88, Bruxelles.
Jiricek, R. (1974) Biostratigraphische Bedeutung der Ostracoden des Sarmats Str. In C'hronostratigraphie und Neostrato-
typen, Miozân M-5, pp. 434-457, V pis., Bratislava.
Marinescu. F., Olteanu, R. (1979) Considerations sur les associations des Mollusques et d’Ostracodes du Meotian de la
pârtie occidentale du Bassin Dacique. D. S. Inst. Geol., LXI, 4., pp. 113-127, VII pis., București.
Olteanu, R. (1971) Faune des Ostracodes des depots tortoniens de Lăpugiu. Mem. Inst. Geol., 14, pp. 125-142, XII pis.,
București.
— (1972) Genus Tyrrhenocythere Ruggieri in the Dacic Basin. D. S. Inst. Geol., LXIX, pp. 47-58, VIII pis., București.
— (1976) New Meotian Ostracodes from the western part of the Dacic Basin. D. S. Inst. Geol, 62, pp. 81-102, XIV pis.,
București.
— (1978) Ostracoda from DSDP Leg 42-B, Init. Rep. Deep SeaDrilling Project, 2, 42, pp. 1007-1038. VIII pis., La Jolla.
— (1979) Significations biostratigraphique des ostracodes meotiens et pontiens du Bassin Dacique. Rev. roum. geol.,
geophys., geogr., (Geol.), 23, 1, pp. 77-87, IV pis., București.
— (1985) New species in Pannonian - Ponțian deposits from Pannonian basin, D. S. Inst. Geol. Geophys., 70-71, 3, pp.
55-72. VI pis., București.
(1986)	Borodiella mucronata n. gen., n. sp., in the Badenian from Borod Basin. Travaux du Mus. d’Hist. Nat.
"Grigore Antipa", pp. 285-288, III pis.. București.
—• (1989) New Ostracodes in Upper Neogene from Romania, .Mem. Inst. Geol. Geophys., 34, pp. 123-182, XXXII pis., 5
figs., București.
— (1989) The Câmpia Moment (late Miocene) and the Pannonian - Ponțian boundary defined by ostracodes. J. Micropal.,
8 (2), pp. 239-247, II pis., London.
— , Vekua, M. (1989) Quelques considerations sur les Geme Tyrrhenocythere et Hemicytheria (Ostracoda, Crustacea)
du Neogene superieurde la Paratethys. Geobios, 22, 1, pp. 65-79, III pis., 9 figs, Lyon.
— (1990) Evoluția printre evoluționiști, St. Cerc. Geol., 35, pp. 95-109, București.
— (1995) Dacian Ostracodes, in Chronostratigraphie und Neostratotypen, Pliozan, Pl-1, Dazien, pp. 268-313, XXXVI
pis., Ed. Acad. Rom., București.
74
Olteanu. R. (1996) Darwinismul în căutarea ordinei. St. Cerc. Geol., 41, pp. 161-168, București.
— (1997) Fauna Cycles. An essay on fossils and geological time, Rev. roum. geol., geophys., geogr.. (Geol.), 4'2, pp.
133-149, București.
— (under press) The Loxoconcha Genus (Ostracoda, Crustacea) within Paratethys areas. Mem. Inst. Geol. Rom., 37,
București.
— (1999) Brackish-water facies and their correlation an essay upon objectivity. A. Univ. "A. I. Cuza” Iași.
— (under press) Oligohaline ostracodes from the Baraolt basin, in Chronostratigraphie und Neostratotypen, Pliozăn, Ro-
manian. Ed. Acad. Rom., București.
— (under press) Fresh and ologohaline "Romanian” ostracodes, between stratigraphical dream and paleoecological reality,
in Chronostratigraphie und Neostratotypen, Pliozăn, Romanian. Ed. Acad. Rom., București.
— (under press) Forțele active și pasive ale selecției naturale. Libertăți și constrângeri, St. Cerc. Geol. Ed. Acad. Rom..
București.
— (under press) The values in paleontologica! axiology, Rev. roum. geol., geophys., geogr., (Geol.) Ed. Acad. Rom..
București.
— (under press) Orthogenesis and/or Orthoselection. The Leptocythere lineages (Ostracoda) in brackish-water Neogene,
Rev. Roum. geol.. geophys., geogr.. (Geol.) Ed. Acad. Rom., București.
— (under press) Biostratigraphical events during the Pontic- Cycle. An. Univ. ”A. I. Cuza”, Iași.
— (1999) The biostratigraphy of brackish-water faciesses. The model of the Dacic basin history. An. Univ. "-A. I. Cuza”.
Iași.
(1999)	Ornamental patterns of the Pontic Cycle Ostracodes and their stratigraphical significance. An. Univ. ”A. I.
Cuza", Iași.
— (under press) The Meotian Ostracodes and their problems, J. Paleontol., Inst. Geol. Rom., București.
Stanceva, M. (1964) , Ostracoda from the Neogene in NW Bulgaria, III, Meotian Ostracode, Tr. Geol. Bulg., Pal., 66, pp.
85-115, Sofia.
— (1971) Hemicytheria (Getocytheria) subgen. n. and its representatives in NW Bulgaria. Iz. Geol. Inst., Pal., 20, pp.
53-59, Sofia.
— (1976) Zonation of the Sarmatian sediments in NW Bulgaria on Ostracode Fauna. Geologica Balcanica, 6, 1. pp. 53-59,
Sofia.
— (1985) Zonation of the Pontian in Northern Bulgaria on Ostracode Fauna. Geologica Balcanica, 15, 2, pp. 97-103,
Sofia.
— (1990) Upper Miocene Ostracods from Northern Bulgaria. Bulg. Acad. Sci., pp. 115, XXXIII pl„ Sofia.
Suzin. A. V. (1956) Ostracodi treticinich otlojenii Severnogo Predkavkazia. M. Gost., 184 p., VIII pl., Leningrad - Moskva.
Schneider. G. F. (1969) Fauna Ostracod iz neogenovih i certverticinih otlojenii zapadnoi ciasti Ukraini. Geol. cb., 2 (5). p.
103-123. Leningrad - Moskva.
— (1962) Fauna ostracod neogenovih i cetverticinih otlojenii Krasnovodskogo poluostrova (Zap. Turkmenistana) i ee
stratigraficeskoe znacenie, Tr. KIGE, 8, p. 425-430, Leningrad - Moskva.
Institutul Geologic al României
STUDIUL GENULUI BULIMUS
L’ETUDE DU GENRE BULIMUS
(Gastropoda, Mesogastropoda)
| loan PAPAIANOPOL |, Rodica MACALEȚ
Printre gasteropodele frecvente in depozitele in-
tervalului Ponțian - Romanian din Bazinul Dacic,
genurile Viviparus, Melanopsisși Bulimus sunt foarte
importante prin valoarea lor biostratigrafică.
Genul Bulimus este deseori bine reprezentat in
faunele de gastropode ale Neogenului superior din
Bazinul Dacic. Studiile recente au oferit nu-
meroase informații noi privind distribuția areală și
semnificația biostratigrafică a diverselor specii ale
genului Bulimus.
Acest gen, destul de puțin frecvent in Ponțian (=
Miocen superior) are deseori apariții numeroase in
formațiunile etajelor Dacian și Romanian (= Plio-
cen), cunoscând deci o dezvoltare deosebită în Plio-
cenul din Bazinul Dacic (Fig. 1).
In intervalul Ponțian - Romanian au fost recunos-
cute in Bazinul Dacic 22 specii de Bulimus aparținând
subgenurilor Bulimus, Tylopoma și Daciella.
Subgenul nominativ Bulimus se dezvoltă in Bazi-
nul Dacic începând cu Romanianul inferior (Sien-
sian). Subgenul Tylopoma are un larg interval de
existență, fiind prezent in formațiunile Ponțianului
mediu, Ponțianului superior, Dacianului inferior. Da-
cianului superior, Romanianului inferior și Romani-
anului superior. Formele subgenului Daciella carac-
terizează intervalul Dacian inferior - Romanian infe-
rior.
In Bazinul Dacic genul Bulimusapare pentru prima
datăm Ponțianul mediu (Portaferrian). In Ponțianul
superior (Bosphorian), alături de specia Bulimus (Ty-
lopoma) speciosus (CobĂlcescu), care persistă încă,
se întâlnește Bulimus (Tylopoma) orientalis Papa-
IANOPOL și MACALETZ.
După acest moment primul interval important pen-
tru Bulimus, privind diversificarea și frecvența, este
Dacianul inferior (Gețian), unde alături de speci-
menele subgenului Tylopomaapar primele exemplare
ale subgenului Daciella.
Speciile genului Bulimus recunoscute m intervalul
Ponțian mediu - Romanian superior din Bazinul
Dacic sunt următoarele (Fig. 2):
in Ponțianul mediu (Portaferrian): Bulimus ('Ty-
lopoma) clessini (Brusina) și B. (T.) speciousus
(CobĂlcescu);
Parmi Ies gastropodes frequents dans Ies depots de
rintervalle Pontien - Romanien du Bassin Dacique,
Ies genres Viviparus, Melanopsis et Bulimus soni tres
importahts par leur valeur biostratigraphique.
Le geme Bulimus est souvent bien represente dans
Ies faunes de gastropodes du Neogene superieur du
Bassin Dacique. Ies recentes etudes nous fournissent
de nombreuses informations nouvelles sur la distribu-
tion areale et la signification biostratigraphique des
diverses especes du gen re Bulimus.
Ce genre, assez peu frequent au Pontien (=
Miocene superieur), a souvent des apparitions nom-
breuses dans Ies formations des etages Dacien
et Romanien (= Pliocene), connaissant donc un
developpement particulier au Pliocene du Bassin
Dacique (Fig. 1).
Pendant rintervalle Pontien - Romanien parrais-
sent. dans le Bassin Dacique 22 especes de Bulimus
appartenant aux sous-genres Bulimus. Tylopoma et
Daciella.
Le sous-genre nominatif Bulimus se developpe
dans le Bassin Dacique depuis le Romanien inferieur
(Siensien). Le sous-genre Tylopoma. a un intervalle
d’existence large, etani present dans Ies formations
du Pontien moyen, du Pontien superieur. du Dacien
inferieur. du Dacien superieur, du Romanien inferieur
et du Romanien superieur. Les formes du sous-genre
Daciella caracterisent l’intervalle Dacien inferieur -
Romanien inferieur.
Dans le Bassin Dacique le genre Bulimus appa-
rait potir la premiere fois des le Pontien moyen
(Portaferrien). Au Pontien superieur (Bosphorien),
â cote de l’espece Bulimus (Tylopoma) speciosus
(CobĂlcescu), qui persiste encore, on rencon-
tre Bulimus (Tylopoma) orientalis PAPAIANOPOL et
MACALETZ.
Apres ce moment lă le premier intervalle impor-
tant de Bulimus, au point de vue diversification et
frequence, c’est le Dacien inferieur (Getien), ou, â
cote des specimens du sous-genre Tylopoma apparais-
sent les premiers exemplaires du sous-genre Daciella.
Les especes de Bulimus trouvees dans l’intervalle
Pontien moyen - Romanien superieur du Bassin
Dacique sont les suivantes (Fig. 2):
Institutul Geologic al României
Institutul Geologic al României
77
-	in Ponțianul superior (Bosphorian): Bulimus
(Tylopoma) orientalis Papaianopol și Macaletz
și B. (T.) speciosus (Cobălcescu);
-	in Dacianul inferior (Gețian): Bulimus (Ty-
lopoma) speciosus (Cobălcescu), B. (T.) sp. nov.
1, B. (T.) bengestiensis (Fontannes), B. (T.) he-
leni (Cobălcescu), Bulimus (Daciella) carinatus
(Wenz);
-	in Dacianul superior (Parscovian): Bulimus (Ty-
lopoma) speciosus (Cobălcesu), B. (T.) bengestien-
sis (Fontannes), B. (T.) conicus (Cobălcescu), B.
(T.) heleni (Cobălcescu), B. (T.) sp. nov. 2, Bu-
limus (Daciella) carinatus (WENZ), B. (D.) valdecar-
inatus Wenz;
-	in Romanianul inferior (Siensian): Bulimus (Bu-
limus) spoliatus (Sabba), B. (B.) croaticus (Pilar),
Bulimus (Tylopoma) brusinae (Sabba), B. (T.) on-
cophorus (Brusina), B. (T.) sp. nov. 3, B. (T.)
sp. nov. 4, B. (T.) melanthopsis (Brusina), B.
(T.) pilari (Brusina), B. (T.) plicata Sabba, B.
(T.) gradata Sabba, Bulimus (Daciella) valdecarina-
tus Wenz;
-	în Romanianul superior (Pelendavian): Bu-
limus (Bulimus) spoliatus (Sabba), B. (T.) vukoti-
novici (Brusina), B. (B.) podarensis Pană, Bulimus
(Tylopoma) brusinae (Sabba), B. (T.) oncophorus
(Brusina), B. (T.) melanthopsis (Brusina), B. (T.)
pilari (Brusina), B. (T.) plicata Sabba, B. (T.) gra-
data Sabba.
Specimenele subgenului Bulimus sunt legate de fa-
ciesurile nisipoase ale Ponțianului, Dacianului și R.o-
manianului.
Analiza repartiției verticale și spațiale a formelor
de Bulimus în decursul intervalului Ponțian mediu
- Romanian superior, precum și observațiile asupra
frecvenței și modului de asociere a acestora, ne-au
arătat existența unor situații diferite de la un sector
la altul, atât. în Depresiunea Subcarpatică, cât și pe
Platforma Moesică.
Astfel, forma Bulimus (Tylopoma) clessini
(Brusina) este strict cantonată in Ponțianul mediu
(Portaferrian). Exemplarele de acest tip sunt mai
numeroase în partea occidentală a Bazinului Dacic,
unde se întâlnesc împreună cu Euxinicardium, Tau-
ricardium, Parvidacna, Plagiodacna, Pseudocatillus,
Dreissena, Radix și Viviparus. Spre deosebire de
specimenele portaferriene de Bulimus exemplarele
bosphoriene ale acestui gen sunt, bine reprezentate
mai ales în partea orientală a Bazinului Dacic, în
zona de curbură a Carpaților Orientali. De obicei
speciile de Bulimus sunt asociate cu Tauricardium,
Bosphoricardium, Pontalmyra, Phyllocardium,
Pseudocatillus, Dreissena, Dreisenomya și Viviparus.
Specia Bulimus (Tylopoma) orientalis Papaianopol
și Macaletz nu depășește limita superioară a Ponți-
-	dans le Pontien moyen (Portaferrien): Bulimus
(Tylopoma) clessini (Cobălcescu) et B. (T.) specio-
sus (Cobălcescu);
-	dans le Pontien superieur (Bosphorien): Bulimus
(Tylopoma) orientalis Papaianopol et Macaletz,
B. (T.) speciosus (Cobălcescu);
-	dans le Dacien inferieur (Getien): Bulimus (Ty-
lopoma) speciosus (Cobălcescu), B. (T.) sp. nov.
1. B. (TJ bengestiensis (Fontannes), B. (T.) he-
leni (Cobălcescu), Bulimus (Daciella) carinatus
(Wenz);
-	dans le Dacien superieur (Parscovien): Bu-
limus (Tylopoma) speciosus (Cobălcesu), B.
(T.) bengestiensis (Fontannes), B. (T.) conicus
(Cobălcescu), B. (T.) heleni (Cobălcescu), B.
(T.) sp. nov.2, Bulimus (Daciella) carinatus (WENZ),
B. (T.) valdecarinatus Wenz;
-	dans le Romanien inferieur (Siensien): Bulimus
(Bulimus) spoliatus Sabba, B. (B.) croaticus (Pi-
lar), Bulimus (Tylopoma) brusinae (Sabba), B.
(T.) oncophorus (Brusina), B. (T.) sp. nov. 3, B.
(T.) sp. nov. 4, B. (T.) melanthopsis (Brusina),
B. (T.) pilari (Brusina), B. (T.) plicata Sabba, B.
(T.) gradata Sabba, Bulimus (Daciella) valdecarina-
tus Wenz;
-	dans le Romanien superieur (Pelendavien): Bu-
limus (Bulimus) spoliatus (Sabba), B. (B.) vukoti-
novici (Brusina), B. (B.) podarensis Pană, Bulimus
(Tylopoma) brusinae (Sabba), B. (T.) oncophorus
(Brusina), B. (T.) melanthopsis (Brusina), B. (T.)
pilari (Brusina), B. (T.) plicata Sabba, B. (T.) gra-
data Sabba.
Les specimens du genre Bulimus sont lies aux facies
sableux du Pontien, du Dacien et du Romanien.
L’analyse de la repartition verticale et spațiale
des formes de Bulimus pendant l’intervalle Pon-
tien moyen - Romanien superieur, tout comme
l’observation de leur frequence et de leur mode
d’association, nous ont montre l’existence de cer-
taines situations differant d’un secteur â l’autre, tant
dans la depression Sous-carpathique, que sur la Plate-
forme Moesienne aussi.
Ainsi, la forme Bulimus (Tylopoma) clessini
(Brusina), est cantonnee strictement dans le Pon-
tien moyen (Portaferrien). Les exemplaires de ce
type sont plus nombreux dans la pârtie occidentale du
Bassin Dacique, oii ils se trouvent ensemble avec Eux-
inicardium, Tauricardium, Parvidacna, Plagiodacna,
Pseudocatillus, Dreissena, Radix et Viviparus. A la
difference des specimens portafferriens de Bulimus,
les exemplaires R >sphoriens du ce genre sont bien
representes surtont dans la pârtie orientale du Bassin
Dacique, dans la zone de courbure des Carpates
Orientales. Les especes de Bulimus sont associees
d’habitude avec Tauricardium, Bosphoricardium,
w Institutul Geologic al României
ICR/
78
Genul și subgenul	P 0 N Ț 1 A N			DACIAN		ROMANIAN	
	OOESSlAN । PORTAFERRIAN 1	1 | BOSPHORIAN		GEȚIAN	j PARSCOVIAN	SlENSIAN	1 PELENOAVLAN
Genul BULIMUS ( subgenul	1 1 1 1 1 1	1 1 1 1 1 1			i l i I 1 i	+	+
8UUMUS 1	1 1 1 1	1 1 1 1			1 1 I i		
Genul i	BULIMUS ( subgenul TYLOPOMA )	1 1 1 1 + 1 1 1 1	1 r i i i i i i i	+	+	l i i ! + ।	4-	+
Genul	1 1 1	i i i			। । ।		
BULIMUS ( subgenul	1 1 1	1 1 1		+	1 +- 1		
DACIELLA 1	1 1 1	1 1 1 1			1 1 1 1		
Fig 2 Distribuția strotigraficâ a subgenurilof Bulimus m depozitele ponțiene .dociene ți romoniene din
Bazinul Dacic
anului superior (Bosphorian).
Spre deosebire de situațiile întâlnite la nivelul
Ponțianului, în formațiunile daciene ocurențele speci-
ilor de Bu/imus sunt mult mai numeroase.
In ceea ce privește formele cantonate în Dacianul
inferior (Gețian) trebuie subliniat că marea majori-
tate a exemplarelor de Bulimus sunt legate de de-
pozitele gețiene dezvoltate în Depresiunea Getica,
deci in jumătatea occidentală a Depresiunii Sub-
carpatice. Diversele specii de Bulimus se întâlnesc
împreună cu: Zamphiridacna, Stylodacna, Pachy-
dacna, Parapachydacna, Prosodacna, Psilodon, Daci-
cardium, Dreissena, Melanopsis, Viviparus, Hy-
drobia. Zagrabica. Forma Bulimus (Tylopoma)
bengestiensis (Fontannes) poate fi, de asemenea,
considerată ca o formă tipică pentru Gețian, deși spe-
cimene foarte rare ale acestui taxon au fost întâlnite
și în Parscovian.
Deși prezente în depozitele Dacianului supe-
rior (Parscovian) deschise în zona de curbură a
Carpaților Orientali (partea orientală a Bazinului
Dacic), exemplarele de Bulimus sunt mai numeroase
m formațiunile parscoviene traversate de câteva
foraje cu carotaj continuu situate in jumătatea ori-
entală a Platformei Moesice. In aceste foraje di-
verse specii de Bu/imussunt asociate cu: Horiodacna,
Euxinicardium, Prosodacnomya, Psilodon, Zamphiri-
dacna, Limnodacna, Litboglyphus, Hydrobia, Gy-
raulus, Melanoides, Viviparus. Specii ca Bulimus
(Tylopoma) conicus (Cobălcescu), B. (T.) heleni
(Cobălcescu), B. (TJ speciosus (Cobălcescu), B.
(T.) sp. nov. 2 nu depășesc limita superioară a Da-
Pontalmyra, Phyllocardium, Pseudocatillus, Dreis-
sena, Dreissenomya et Viviparus. L’espece Bulimus
(Tylopoma) orientalis Papaianopol et Macaletz
ne depasse pas la limite superieure du Pontien
superieur (Bosphorien).
Par comparaison avec des situation trouvees au
niveau du Pontien, dans Ies formations daciennes Ies
occurrences des specimens de Bulimus sont beaucoup
plus nombreuses.
En ce qui concerne Ies formes cantonnees dans le
Dacien inferieur (Getien), on doit souligner que la
grande majorite des exemplaires de Bu/imussont lies
aux depots getiens developpes dans la Depression
Getique, donc dans la moitie occidentale de la
Depression Sous-carpathique. Les diverses especes de
Bulimus se trouvent ensemble avec Zamphiridacna,
Stylodacna, Pachydacna, Parapachydacna, Proso-
dacna, Psilodon, Dacicardium, Dreissena, Melanop-
sis, Viviparus, Hydrobia, Zagrabica. La forme Bu-
limus (Tylopoma) sp. nov. 1 est caracteristique pour
le Getien. La forme Bulimus (Tylopoma) bengestien-
sis (FONTANNES) peut etre aussi consideree comme
une forme typique pour le Getien, bien que de tres
rares specimens du ce taxon se trouvent dans le
Parscovien aussi.
Bien que presents dans les depots du Dacien
superieur (Parscovien) ouverts dans la zone de cour-
bure des Carpates Orientales (la pârtie orientale du
Bassin Dacique), les exemplaires de Bulimus sont
plus nombreux dans Ies formations parscoviennes
traversees par quelques forages â carottage conținu
situes sur la moitie orientale de la Plate-forme Moe-
Distribuția stratigrafică a speciilor genului Bulimus
în depozitele ponțiene, daciene și romaniene din Bazinul
Dacic avanfosa pericarpatică și Platforma Moesică)
Nr.	Specia	Ponțian			Dacian		Romanian	
		od	pf	bf	gt	pv	sn	pd
1	2	3	4	5	6	7	8	9
1	Bulimus (Bulimus) spoliatus (Sabba)						+	+
2	Bulimus (Bulimus) vukotinovici (Brusina)							+
3	Bulimus (Bulimus) podarensis (Pană)							+
4	Bulimus (Bulimus) croaticus (Pilar)						+	
5	Bulimus (Tylopoma) clessini (Brusina)		+					
6	Bulimus (Tylopoma) orientalis (Papaianopol) et (Macaleț)			+				
7	Bulimus (Tylopoma) speciosus (Cobălcescu)		+	+	+	+		
8	Bulimus (Tylopoma) sp. nov. 1				+			
9	Bulimus (Tylopoma) bengestiensis (Fontannes)				+	+		
10	Bulimus (Tylopoma) conicus (Cobălcescu)					+		
11	Bulimus (Tylopoma) heleni (Cobălcescu)				+	+		
12	Bulimus (Tylopoma) brusina (Sabba)						+	+
13	Bulimus (Tylopoma) sp. nov. 2					+		
14	Bulimus (Tylopoma) oncophorus (Brusina)						+	+
15	Bulimus (Tylopoma) sp. nov. 3						+	
16	Bulimus (Tylopoma) sp. nov. 4						+	
17	Bulimus (Tylopoma) melanthopsis (Brusina)						+	+
18	Bulimus (Tylopoma) pilari (Brusina)						+	+
19	Bulimus (Tylopoma) plicata (Sabba)						+	+
20	Bulimus (Tylopoma) gradata (Sabba)						+	+
21	Bulimus (Daciella) carinatus (Wenz)				+	+	+	
22	Bulimus (Daciella) valdecarinatus (Wenz)					+	+	
od = Ponțian inferior (Odessian); pf = Ponțian mediu
(Portaferrian); bf = Ponțian superior (Bosphorian); gt = Dacian
inferior (Gețian); pv = Dacian superior (Parscovian); sn =
Romanian inferior (Siensian); pd = Romanian superior (Pelendavian).
80
ci an ul ui superior.
Deoarece Romanianul inferior (Siensian) are ca arie
tipică de dezvoltare zona de curbură a Carpaților Ori-
entali, specimenele de Bulimus sunt legate de acest
sector situat în partea orientală a Bazinului Dacic.
Speciile de Bulimus, destul de numeroase, sunt aso-
ciate cu l’nio, Jajkoa, Psilunio, Pristinunio, Pota-
moscapha. Melanoides, Emmericia, Theodoxus. Ta-
xoni cum sunt Bulimus (Tylopoma) sp. nov. 3, B.
(T.) sp. nov. 4 și Bulimus (Daciella) valdecarinatus
WENZ nu depășesc limita superioară a Romanianului
inferior (Siensian).
Genul Bulimus este deseori bine reprezentat și in
depozitele Romanianului superior (Pelendavian). In
cateva afiorimente speciile de Bulimus se întâlnesc
împreună cu Viviparus, Emmericia, Melanopsis,
Stenothyrella, Amphimelania, Theodoxus. Speci-
menele de Bulimus, întâlnite in formațiunile pelen-
daviene traversate de foraje, sunt asociate cu Ry-
tia, Viviparus, Melanopsis, Acella, Amphimelania,
Theodoxus, Melanopsis, Emmericia. Speciile de Bu-
limus (Bulimus) vukotinovici (Brusina) și B. (B.)
podarensis Pană sunt caracteristice pentru Pelenda-
vian.
Majoritatea speciilor subgenului Tylopoma sunt
lise. Câteva forme romaniene cum sunt Bulimus (Ty-
lopoma) oncophorus (Brusina), B. (T.) melanthop-
sis (Brusina) și B. (T.) brusinae (Sabba) au bureleți
(uneori chiar slabe carene) în partea superioară a ul-
timului tur de spiră. Numai specia Bulimus (Ty-
lopoma) sp. nov. 1 este ornamentată, având pe ul-
timele ture de spiră numeroase costule transversale
subțiri.
sienne. Dans ces forages les diverses especes de
Bulimus sont associees avec Horiodacna. Euxini-
cardium, Prosodacnomya, Psilodon, Pseudocatillus,
Zamphiridacna, Limnodacna, Lithoglyphus, Hydro-
bia, Gyraulus, Melanoides, Viviparus. Des especes
comme Bulimus (Tylopoma) conicus Cobălcescu),
B. (T.) heleni (Cobălcescu), B. (T.) speciosus
(Cobălcescu), B. (T.) sp. nov. 2 ne depassent pas
la limite superieure du Dacien superieur.
Parceque le Romanien inferieur (Siensien) a comme
aire typique de developpement la zone de courbure
des Carpates Orientales, les specimens de Bulimus
sont lies ă ce secteur situe dans la pârtie orientale du
Bassin Dacique. Les especes de Bulimus, assez nom-
breuses, sont associees avec Unio, Jazkoa, Psilunio,
Pristinunio, Potamoskapha, Melanopsis, Emmericia,
Theodoxus. Des taxons comme Bulimus (Tylopoma)
sp. nov. 3, B. (T.) sp. nov. 4, Bulimus (Da-
ciella) valdecarinatus Wenz ne depassent pas la li-
mite superieure du Romanien inferieur (Siensien).
Le genre Bulimus est souvent bien represente dans
les depots du Romanien superieur (Pelendavien)
aussi. Dans quelques gisements, les especes de Bu-
limus se trouvent ensemble avec Viviparus, Emmeri-
cia, Melanopsis. Stenothyrella. Amphimelania, Theo-
doxus. Les specimens de Bulimus trouves dans les
formations pelendaviennes traversees par des for-
ages sont associes avec Rytia, Viviparus, Melanopsis,
Acella, Amphimelania, Theodoxus, Emmericia. Les
especes Bulimus (Bulimus) vukotinovici (Brusina)
et B. (B.) podarensis Pană sont caracteristiques du
Pelendavien.
La plupart des especes du sous-genre Tylopoma
sont lisses. Quelques formes romaniennes, comme
Bulimus (Tylopoma) oncophorus (Brusina), B. (T.)
melanthopsis (Brusina) et B. (T.) brusinae (Sabba)
ont des bourrelets (parfois meme de faibles carenes)
dans la pârtie superieure du dernier tour de spire.
Seulement l’espece Bulimus (Tylopoma) sp. nov. 1
est ornee, ayant sur les derniers tours de spire de
nombreuses costules transversables minces.
Institutul
Geologic al României
CONTRIBUȚII SEDIMENTOLOGICE ȘI MICROMAGNETICE LA
ELUCIDAREA SURSEI CLASTITELOR ANDEZITICE DIN
FORMAȚIUNILE KERSONIAN - MEOȚIAN INFERIOARE DIN BAZINUL
SUPERIOR AL VĂII SUȘIȚA, SECTORUL GURA VĂII (VRANCEA)
SEDIMENTOLOGIC AND MICROMAGNETIC CONTRIBUTIONS TO
THE CLEARING UP OF THE SOURCE OF THE ANDESITIC CLASTITES
FROM THE KERSONIAN - LOWER MEOTIAN FORMATIONS IN THE
UPPER BASIN OF THE SUȘIȚA VALLEY, GURA VĂII SECTOR
(VRANCEA)
Justin ANDREI, Nicolae MIHĂILESCU, Costin ANDREI
Pe flancul intern al avanfosei Carpaților Orien-
tali. in vecinătatea faliei Cașin - Bisoca, precum și
in partea de sud-est a județului Bacău, formațiunile
de molasă kersoniene și meoțian-inferioare rema-
niază clastite andezitice de dimensiuni variabile, a
căror sursă este controversată. Astfel L. Mrazec,
S. Atanasiu, I. Simionescu și alții atribuie aceste
clastite erupțiilor andezitice din Călimani - Harghita
- Baraolt. (fide Filipescu, 1944). In schimb, alți
cercetători, precum D. Preda și M. Filipescu,
opinează pentru o sursă extracarpatică, reprezentată
de un vulcanism andezitic predominant exploziv, aso-
ciat unor fracturi adănci (Filipescu, 1944).
Ambele ipoteze par discutabile. Astfel, o sursă ex-
tracarpatică nu poate explica prezența în depozitele
kersonian-meotice din bazinul Trotuș și Sușița a unor
găleți bine rulați de andezite, cu dimensiuni până
la 15 cm. Pe de altă parte nici ipoteza unei surse
intracarpatice nu este ușor de admis, deoarece in
lanțul eruptiv Călimani-Harghita andezite de vârstă
kersonian-meoțian inferioară aflorează la distanțe
apreciabile, in bazinul Mureșului intre Deda și Toplița
(Al. Szakăcs, comunicare verbală). In plus, linia
care unește presupusa arie de proveniență a rocilor
andezitice cu zona in care aflorează formațiunile
kersonian-meoțiene din sud-vestul Moldovei, trece
prin vecinătatea bazinului Comănești, umplut cu de-
pozite de aceeași vârstă, dar lipsit, la nivelul Ker-
sonianului, de clastite andezitice (Săndulescu et al.,
1995). Vulcanoclastite și granoclastite andezitice
abundă, în schimb, in formațiunile arenitice și ru-
ditice meoțiene din acest bazin, sursa lor fiind destul
de evident localizată in aria eruptivă neogenă din vest
(Anastasiu et al., 1985).
Pentru a realiza progrese în elucidarea acestei
dileme am abordat problema măsurării curenților de
transport în aria de sedimentogeneză a depozitelor
On the inner flank of the East Carpathians Fore-
deep, nearby the Cașin-Bisoca fault, as well as in the
south-eastern part of the Bacău district, the Ker-
sonian and Lower Meotian molasse formations re-
work andesitic clastites of variable sizes, whose ori-
gin is contro verși al. Thus, L. Mrazec, S. Atanasiu,
I. Simionescu and others assign these clastites to the
andesitic eruptions in the Călimănești - Harghita -
Baraolt (fide Filipescu, 1944). Other researchers,
such as D. Preda and M. Filipescu are in favour of an
extra-Carpathian source, represented by a predom-
inantly explosive andesitic volcanism, associated to
deep-seated fractures (Filipescu, 1944).
Both hypotheses are debatable. Thus, an extra-
Carpathian source cannot explain the presence of
well - processed pebbles, with sizes up to 15 cm, in
the Kersonian - Meotian deposits in the Trotuș and
Sușița valleys basin. On the other hand, the hypoth-
esis of an intra-Carpathian source is not easily ad-
mitted because in the Călimani - Harghita eruptive
chain Kersonian-Lower Meotian andesites are crop-
ping out at great distances in the Mureș Basin, be-
tween Deda and Toplița (Al. Szakăcs, oral commu-
nication). Moreover, the line that connects the pre-
sumed provenance area of the andesitic rocks with
the outcropping zone of the Kersonian-Meotian for-
mations in the south-west of Moldova passes nearby
the Comănești Basin, filled with deposits of the same
age but, at the Kersonian level, devoid of andesitic
clastites (Săndulescu et al., 1995). The andesitic vol-
canoclastites and granoclastites are frequently found
in the Meotian arenitic formations, their source being
in the west of the Neogene eruptive area.
In order to achieve better results in the clearing up
of this matter, the transport currents have been mea-
sured in the sedimentogenesis area of the Kersonian-
Meotian molasse deposits in Vrancea. For this pur-
[JĂ Institutul Geologic al României
\ igr/
82
de molasă kersonian-meoțiene din Vrancea. In acest
scop am ales sectorul valea Cremenețului - Gura
Văii, cara beneficiază de condiții optime de apli-
care atât a procedeelor directe sedimentologice, cât
mai ales a celui micromagnetic. Intr-adevăr, sec-
torul respectiv este amplasat in vecinătatea ariei sin-
clinalului Dealul Pietroasa - Gura Văii, încadrat de
două ramuri ale faliei Cașin - Bisoca, în umplu-
tura căruia formațiunile kersonian-meoțiene prezintă
înclinări mai mici de 20°, spre deosebire de flancul
intern al avanfosei, plasat imediat la est, unde ace-
leași formațiuni comportă înclinări mai mari de 45°
(Dumitrescu, 1958).
Direcțiile de transport măsurate în depozitele
meoțian inferioare au fost realizate în două stații se-
dimentologice (Vo și Vi) plasate pe valea Creme-
nețului (Fig.). S-a aplicat procedeul determinării
direcției și sensului imbricației găleților plăți din con-
glomerate (în ambele puncte) și procedeul orientării
laminațiilor oblice din conglomerate (doar în punctul
Vi). In cazul punctului Vi, poziționarea curenților
de transport a fost verificată și prin metoda micro-
magnetică. în condițiile geologice date, înclinarea
stratelor fiind mai mică de 10°, am admis că prin-
cipala sursă de anomalii micromagnetice o consti-
tuie detritusul andezitic și fragmentele de minerale
feromagnetice asociate, puse în loc sub acțiunea
curenților de transport. Ca atare, orientarea majoră
a izodinamelor AT (evidențiată de rozeta Lauter-
bach) poate corespunde direcției curentului de trans-
port a formațiunii studiate. Pentru a asigura o veri-
ficare optimă a metodei indirecte, punctul Vi a fost
încadrat cu câte un panou micromagnetic (Fig.).
Rezultatele obținute sunt destul de concludente.
Astfel, în punctul Vo s-a determinat un azimut al
curentului de transport Azq = 30°, sensul fiind spre
NNE. în punctul Vi cele două procedee sedimento-
logice au evidențiat azimutele Azi = 54° și Azi1 =
74°, sensul curentului fiind spre ENE. Metoda mi-
cromagnetică a confirmat aceste rezultate, azimutul
curentului de transport dedus fiind Az = 69° (pentru
panoul Mi) și Az = 65° (pentru panoul Mg).
Aceste rezultate preliminare denotă că clastitele
andezitice, remaniate în depozitele meoțian inferioare
analizate, au fost transportate de curenți, proba-
bil fluvio-torențiali, orientați de la interiorul arcului
carpatic spre avanfosa Carpaților Orientali. Ca atare,
sursa clastitelor andezitice este intracarpatică. Tot
pentru această sursă pledează și natura carpatică a
celorlalte roci remaniate în ruditele meoțiene (cuarț
metamorfic, cuarțite negre, formațiuni aparținând
flișului cretacic-paleogen). Caracterul fluviatil al
agentului de transport este dedus din considerentul
că în perioada respectivă arcul carpatic era deja e-
xondat. In plus, din cele prezentate anterior se poate
pose the Cremeneț Valley-Gura Văii area has been
chosen because here there are optimum conditions for
the application of both direct sedimentologic methods
and micromagnetic ones. This sector is situated in
the vicinity of the Pietroasa Hill-Gura Văii syncline,
surrounded by two branches of the Cașin-Bisoca
fault, in whose filling the Kersonian-Meotian forma-
tions display dips smaller than 20°, unlike the internai
flank of the foredeep situated immediately eastwards
where the same formations show dips greater than
45° (Dumitrescu, 1958).
The transport directions measured in the Lower
Meoțian deposits have been achieved in two sedimen-
tologic sites (V'o and VJ located on the Cremeneț
Valley (Fig.), using the method of the determination
of the direction and sense of the imbrication of the
flat pebbles from conglomerates (in both sites) and
the method of the orientation of the oblique lamina-
tions from conglomerates (only in VJ. In the latter
case the position of the transport currents has also
been verified by the micromagnetic method. Under
the given geological conditions, the dipping of the
strata being smaller than 10°, we have admitted that
the main source of micromagnetic anomalies is rep-
resented by the andesitic detritus and the associated
ferromagnetic minerals fragments emplaced as a re-
sult of the action of the transport currents. Con-
sequently, the major orientation of the isodynamics
AT (stressed out by the Lauterbach rosette) can cor-
respond to the direction of the transport current of
the studied formation. For an optimum verification
of the indirect method, site Vi was bordered with a
micromagnetic panel (Fig.).
The results obtained are quite conclusive. Thus, in
site Vo an âzimuth of the transport current Azq =
30°, trending NNE, has been determined. In site Vi
the two sedimentologic methods rendered evident the
azimuths Azi = 54° and Azi1 = 74°, the direction of
the current being ENE. The micromagnetic method
confirmed these results, the azimuth of the transport
current being Az — 69° (for panel Mi) and Az = 65°
(for panel M2).
These preliminary results indicate that. the re-
worked andesitic clastites in the studied Lower Meo-
tian deposits have been transported probably by
fluvio-torrential currents, from the interior of the
Carpathian Arc toward the East Carpathians Fore-
deep. Consequently the source of the andesitic
clastites is intra-Carpathian. The Carpathian ori-
gin of the other reworked rocks in the Meoțian ru-
dites (metamorphic quartz, black quartzites, forma-
tions belonging to the Cretaceous-Paleogene flysch)
are also in favour of this source. The fluviatile char-
acter of the transport agent is inferred from the fact
that in the respective period the Carpathian Arc was
a Institutul
16 r/
eologic al României
83
G E N D
m	Molasse deposits Upper horizon Lower horizon
sm2	
sm,	
bn^	Halos-Sărătel Beds ♦ /
bn j	Răchitișu sandstone
he	Grey Formation
bd	Hârjo Beds
—	Fault
—	Geological boundary
—î—	Syncline axis
Location of petrophysical sedimentological and micromagnetic site in the Cremeneț Valley - Gura Văii
(geological map acc. to I. Dumitrescu)
Institutul Geological României
84
deduce că aceste clastite andezitice au fost, trans-
portate mai întâi pe o direcție submeridiană, din
zona Deda-Toplița spre sud, până la curbura internă
a Carpaților Orientali, iar de aici pe direcțiile și in
sensul celor menționate mai sus, spre aria de sedi-
mentogeneză a avanfosei.
Considerăm aceste rezultate doar un început
promițător, care urmează să fie verificat prin cercetări
ulterioare. Avem în vedere în special amplificarea
investigațiilor micromagnetice pe aria sinclinalului
Gura Văii, care comportă în umplutura formațiunii
kersonian-meoțian inferioare, în general slab cutate.
already exondated. Moreover, one can also infer from
the above mentioned facts that the andesitic clastites
were transported first on a submeridional direction,
from the Deda-Toplița southward, up to the inner
bend of the East Carpathians and then to the above-
mentioned directions and senses toward the sedimen-
togenesis area of the foredeep.
We consider these results as a good beginning and
they will be verified by further researches. We take
into account especially the amplification of the mi-
cromagnetic investigations in the Gura Văii syncline
area, whose filling includes Kersonian-Lower Meotian
formation generally poorly folded.
References
Anastasia, N.. Jipa, D.. Mihășan, L. (1985) Reconstituiri de paleosurse și paleomedii în meoțianul arenitic din bazinul
carbonifer Comănești. O investigație petrografică și sedimentologică. Stud. cerc, geol., geofiz., geogr., (Geol.), 30, pp.
111-121, București.
Dumitrescu, I. (1958) Etude geologique de la region comprise entre l’Oituz et la Coza An. Gom. Geol., XXIV, pp. 197-270,
București.
Filipescu, M. (1944) Problema vulcanismului extra-carpatic. Rev. Muz. Min. Geol., Univ. Cluj-Sibiu, VIII, pp. 150-160,
Timișoara.
Institutul Geological României
GEOCHIMIA ROCILOR OFIOLITICE ALPINE DIN
MUNȚII APUSENI DE SUD
GEOCHEMISTRY OF THE ALPINE OPHIOLITIC ROCKS IN THE
SOUTH APUSENI MOUNTAINS
Ionel NICOLAE
Pentru acest, studiu geochimic au fost utilizate circa
240 analize chimice.
Ofiolitele din Munții Apuseni de Sud arată
prezența a trei serii principale:
-	Seria tholeiitică (TH.S.) este reprezentată prin
roci bazaltice, uneori m facies de pillow lava, aname-
site, dolerite, mici corpuri gabbroice, foarte mici și
rare corpuri de peridotite serpentinizate.
-	Seria calco-alcalină (CA.S.), în care se dis-
ting o fază vulcanică (curgeri și piroclastite), care
este reprezentată prin bazalte porfirice, andezite
bazaltice, andezite, dacite, riolite, și o fază intrusivă,
plutonică sau subvulcanică, care este alcătuită din
corpuri de diorite-granodiorite-granite și, respectiv,
dike-uri de andezite-dacite-riolite.
Cea mai bună dezvoltare a acestor două serii
se întâlnește în unitatea tectonică de Căpâlnaș -
Techeru. Ele aparțin unui cadru geotectonic de tip
arc vulcanic (Nicolae, 1995; Nicolae et al., 1996).
-	Seria spilitică (SP.S.) este bine dezvoltată in uni-
tatea tectonică de Feneș și cuprinde predominant,
bazalte și andezite bazaltice spilitizate, aparținând
unui cadru geotectonic de tip bazin marginal ensialic
(Lupu et al., 1993), cu afinități de tip supra-subducție
(SSZ -ophiolite).
In diagrama Zr/Y-Ti/Y (Fig. 1) a seriei tholei-
itice, pot fi observate circa 14 analize care se
proiectează in câmpul de intraplacă (WPB). Aceste
analize aparțin unor roci relativ proaspete care se
proiectează, de asemenea, și in alte diagrame in
câmpuri de tip intraplacă. Mai mult decât atât, pro-
bele au o grupare spațială bună, multe din ele fi-
ind situate in partea sudică a unității de Căpâlnaș
- Techeru. Alte probe ale seriei tholeiitice se
proiectează in câmpuri de tip vulcanic sau MORB
(Fig- 1)-
Aceste date, alături de modelul REE sau dia-
gramele multi-element-SPIDER- (Nicolae, Kasper,
1997), sugerează că fundamentul edificiului ofiolitic
poate fi o crustă complexă la care să participe roci
aparținând unor cadre geotectonice de tip T-MORB,
intraplacă și arc vulcanic. Acestea vin în contact, din
motive tectonice, într-o arhitectură ”sui generis”.
For this geochemical study about 240 analyses have
been used.
The ophiolites from the South Apuseni Mts show
the presence of three main series:
-	Tholeiitic series (TH.S.) is represented by
basaltic rocks, sometimes in pillow lava facies, aname-
sites, dolerites, small gabbroic bodies, very small and
rare serpentinized peridotitic bodies.
-	The calc-alkaline series (CA.S.) includes a vol-
canic phase (flows and pyroclastics) represented by
porphyritic basalts, basaltic andesites, andesites,
dacites and rhyolites, and a plutonic or subvolcanic
phase composed of granodiorite-granite-tonalite bod-
ies and andesite-dacite-rhyolite dikes, respecți vely.
The best development of these two series is in the
Căpâlnaș - Techereu tectonic unit. They belong to
a volcanic arc type tectonic setting (Nicolae, 1995;
Nicolae et al., 1996).
-	The spilitic series (SP.S.) is well developed in
the Feneș tectonic unit and includes predominantly
spilitized basalts and basaltic andesites, belonging to
an ensialic marginal basin tectonic setting type (Lupu
et al., 1993), with SSZ-ophiolite type affinities.
On the Zr/Y-Ti/Y diagram (Fig. 1) for the tholei-
itic series, one can observe about 14 analyses that
belong to some relatively fresh rocks, which plot also
on other diagrams in ” intraplate” type fields. More-
over, the samples have a good spațial grouping many
of them being placed in the Southern part of the
Căpâlnaș - Techereu unit. Other analyses of the
tholeiitic series plot in volcanic arc in MORB fields
(Fig- 1).
These data, together with R.EE pattern or multi-
element (spider) diagrams (Nicolae, Kasper, 1997),
suggested that the basement of the ophiolitic edifice
can be a complex crust formed of rocks belonging to
T-MORB, intraplate and volcanic arc tectonic set-
tings. These are now in contact, for tectonic reasons,
in a ”sui generis” framework.
Institutul Geological României
T.o2
MnO‘10	P,O*10
2 □
Mullen(1983)
Fig. 1 - Diagratns for tholeiitic series (TH.S.)
Institutul Geological României
87
Le Bas et al. (1986)	Pearce(1975)
SiO2
Pearce, Gale (1977)
Mullen (1983)
Fig. 2 - Diagrams for calc-alkaline series (CA.S.)
nstitutul Geological României
5r
SP.S
3
2
400
Ti(ppm)/Y
Pearce, Gale (1977)
7 L MPB
6 ■
WPB

•MnO‘10	PO*10
Mullen(1983)
Fig. 3 - Diagrams for spilitic series (SP.S.)
89
Peste acest fundament (adică serie tholeiitică, an-
terior considerată ca având omogenitate din punctul
de vedere al cadrului geotectonic) se dezvoltă un arc
vulcanic calco-alcalin. Aceste trăsături sunt demon-
strate de majoritatea diagramelor (Fig. 2).
Diagramele pentru seria spilitică arată mai ales un
caracter de arc vulcanic, dar și de tip MORB (Fig.
3). Aceste trăsături chimice pot fi favorizate intr-un
cadru tectonic de tip supra-subducție (”SSZ - ophio-
lite” - Pearce et al.. 1984), ca rezultat al migrării unor
soluții din zonele de generare ale magmelor bazinului
marginal (Saunders, Tarney, 1979).
Principala concluzie a acestei treceri în revistă
a datelor geochimice este un nou punct de vedere
asupra părții inferioare a edificiului ofiolitic (seria
tholeiitică) din Munții Apuseni de Sud.
Over this basement (i.e. tholeiitic series, formerly
considered as being homogeneous from the tectonic
point of view) a calc-alkaline volcanic arc is devel-
oped. These features are demonstrated by most of
the diagrams (Fig. 2).
The diagrams of spilitic series show mainly a vol-
canic arc as well as a MORB type tectonic setting
(Fig. 3). These Chemical characteristics can be
favoured in a SSZ-ophiolite tectonic setting (Pearce
et al., 1984), as a result of aqueous Solutions migra-
tion from subduction zones in the generation zones
of marginal basin magmas (Saunders, Tarney, 1979).
The main conclusion of this geochemical review is
a new point of view about the basement (tholeiitic se-
ries) of the ophiolitic edifice from the South Apuseni
Mountains.
References
Lupii, M.. Avram, E., Antonescii, E., Dumitrică, P.. Lupii, D., Nicolae, I. (1993) The Neojurassic and the Creta-
ceous of the Drocea Mts.: The stratigraphy and the structure of an ensialic marginal basin. Rom. J. Tect. & Reg. Geol..
1993, 75, pp. 53-66, București.
Nicolae, I. (1995) Tectonic setting of the ophiolites from the South Apuseni Mountains: Magmatic Arc and Marginal Basin.
Rom. J. Tect. & Reg. Geol., 76, pp. 27-39, București.
— , Ichim, M.. Hârtopanu, P., Anastase, S., Stoian. M., Tiepac, I., Alexe, V., Udrescu, C. (1996) Geoche-
mistry of the Alpine Ophiolitic Rocks in the Apuseni Mts (Trascău Mts.) An. Inst. Geol. Rom, 69, partea I. pp.
229-232, București.
— . Kasper. H. U. (1997) New contribution to the Mesozoic Ophiolites from the South Apuseni Mountains (Romania).
Rom. J. Mineralogy, 78, Suppl. 1, pp. 65-67, 4(h National Symposium on Mineralogy, 3-8 October 1997, Iași.
Pearce. J. A.. Lippard, S. J., Roberts, S. (1984) Characteristics and tectonic significance of supra-subduction zone
ophiolites. In: Kekelaar B. P. & Howells M. F. (Ed.) Marginal Basin Geology. Geol. Soc. Lond. Spec. Publ., 16,
pp. 17-94.
Saunders, A. D., Tarney, J. (1979) The geochemistry of basalts from a back-arc spreading centre in the East Scoția in
the Sea. Geochim. Cosmoch. Acta, 43, pp. 555-572.
Institutul Geologic al României
SEMNIFICAȚIA TECTONICĂ A SÂMBURILOR GRANITICI DIN
CRISTALINUL GETIC (MUNȚII SEBEȘ - CIBIN)
TECTONIC SIGNIFICANCE OF THE GRANITOID CORES INSIDE THE
GETIC CRYSTALLINE (SEBEȘ - CIBIN MTS)
Ion STELEA
Introducere
Istoria metamorfică a cristalinului getic a
înregistrat două evenimente pre-alpine de meta-
morfism regional: Mi, de presiune medie, și Mo,
de presiune mai scăzută. Evenimentul Mi (Caledo-
nian ?) poate fi legat de o coliziune continentală
responsabilă de litogeometria stivei metamorfice,
avand o asociație litologică de crustă continentală in
bază (m principal gnaise oculare și gnaise micacee)
și una de origine mixtă, oceanică și subcrustală,
la partea superioară (metapelite, roci mangani-
fere, metaperidotite, eclogite, amfibolite, gnaise
cu arțo-feldspatice).
Evenimentul Mo (Hercinic) corespunde upliftuhii
post-colizional responsabil de structura aplatizată a
cristalinului getic, precum și de actuala sa zonalitate
metamorfică. Transformările minerale asociate au ur-
mat diverse linii de evoluție PT impuse de rate de
uplift diferite, mai mari in lungul zonei de maximă
ingroșare a crustei și mai mici de o parte și de alta.
Protoliții granitici ai formațiunilor gnaisice
In raport cu fiecare din cele două evenimente meta-
morfice, in cristalinul getic pot fi recunoscute litologii
relicte prezentând asociații minerale și texturi mai
vechi decât cele din rocile gazdă.
Litologiile relicte pre-Mo constau in principal din
granitoide anatectice conservate ca sâmburi in toate
formațiunile gnaisice (Fig. 1). Acestea aparțin la
două serii, diferite in ceea ce privește poziția lor
structurală, ambianța litologică și trăsăturile textu-
ra! - mineralogice: 1) seria granitoidelor inferioare,
incluzând protoliții gnaiselor de la partea inferioară
a stivei metamorfice și. 2) seria granitoidelor supe-
rioare. incluzând protoliții gnaiselor de la partea su-
perioară a stivei. Granitoidele superioare sunt asoci-
ate spațial și genetic (?) cu amfibolite care conservă,
la rândul lor, relicte magmatice de gabbrouri și dio-
rite.
In general, granitoidele inferioare au granulație
grosieră, iar cele superioare au granulație fină.
Asociația lor mineralogică, pre-metamorfică, de
natură restitică și magmatică, constă din oligoclaz,
Introduction
The metamorphic history of the Getic crystalline
recorded two pre-Alpine events of regional meta-
morphism: Mi, of medium pressure, and Mj. of
lower pressure. The Mi event (Caledonian ?) can
be related to a continental collision responsible for
the lithogeometry of the metamorphic pile, having
a lithological assemblage of continental crust at the
bottom (mainly augen-gneisses and mica-gneisses)
and of mixed oceanic and subcrustal origin on the top
(metapelites, manganiferous rocks, met.aperiodites,
eclogites, amphibolit.es, quartzo-feldspathic gneisses).
The Mo event (Hercynian) corresponds to the post-
collisional uplift responsible for the flattened struc-
ture of the Getic crystalline as well as for its present
metamorphic zoning. The accompanying mineral
changes were governed by different PT paths imposed
by varying uplift rates, faster along the zone of maxi-
mum thickness of the crust and slower on both sides.
Granitoid protoliths of the gneiss formations
Relic lithologies showing mineral assemblages and
textures older than the country rocks can be recog-
nized in the Getic crystalline in relation to each of
the two metamorphic events.
The pre-M2 lithologies mainly consist in anatectic
granitoids preserved as cores in all gneiss formations
(Fig. 1). They belong to two series, different in re-
spect of their structural position, lithological environ-
ment and textural-mineralogical features: 1) lower
granitoid series, including protoliths of the gneisses
from the lower part of the metamorphic pile, and
2) upper granitoid series, including protoliths of the
gneisses from its upper part. The upper granitoids
are spatially and genetically (?) associated with am-
phibolites preserving, in their turn, magmatic relicts
of gabbros and diorites.
Generally, the lower granitoids are coarse-grained
while the upper ones are fine-grained. Their pre-
metamorphic mineral assemblage, of both restitic and
magmatic nature, consists in oligoclase, biotite,
Institutul Geological României
91
Metapelites formation
Quartzo-feldspathic gneisses formation
Pre - Hercynian tectonic plane (inferred)
Mica - gneisses formation
Augen - gneisses formation
Fig. 1 - Simplified iithological cohunn in the Getic crys-
talline from Sebeș - Cibin Mts. Magmatic protoliths: 1.
lower granitoids (peraluininous); 2, upper granitoids (peral-
kaline); 3, gabbros/diorites. Exotic rocks: 4, manganiferous
rocks; 5, metaperidotit.es; 6, eclogites.
biotit, apatit și granat. In granitoidele inferioare apar
uneori turmaliuă și un granat fin cristalizat ca bor-
duri pe vestitele de biotit. Asociația mineralogică pre-
M? a granitoidelor superioare conține frecvent horn-
blendă paragasitică. allanit și oxizi Fe - Ti.
Cele două serii de granitoide conțin enclave de
origini diferite. Cele din seria inferioară prezintă
compoziție mineralogică similară cu cea a granitoidu-
lui gazdă, dar textură, microblastică milonitică. Ele
par a fi relicte ale unei cruste pre-anatectice defor-
mate plastic. Rarele enclave din granitoidele su-
perioare sunt xenolite de diverse tipuri de roci din
formațiunea gazdă (amfibolite, eclogite, roci manga-
nifere).
Discriminarea tectonică a granitoidelor
relicte
Chimismul major al granitoidelor inferioare diferă,
de cel al granitoidelor superioare prin conținuturi mai
mari de AI2O3 și mai mici de FeoOs și NaoO. Se-
ria granitoidelor inferioare prezintă o distribuție uni-
modală a SiOo, in timp ce seria superioară prezintă
una bimodală (tabel). Datele de chimism minor arată
conținuturi mai mari de Sn și Yb și mai mici de Cr in
granitoidele superioare comparativ cu cele inferioare.
Indicii Shand pun in evidență un caracter peralu-
minos. pentru majoritatea corpurilor analizate, cu o
tendință peralcalină clară pentru granitoidele supe-
rioare (Fig. 2a). In triunghiul QAP, ambele serii se
concentrează in câmpul granodioritelor.
apatite and gârneț. In the lower granitoids sometimes
occur tourmaline and a microblastic gârneț asrimson
the biotite restites. The pre - Mo mineral assemblage
of the upper granitoids frequently contains pargasitic
hornblende, allanite and Fe - Ti oxides.
The enclaves found in t he two granitoid series are
ofdifferent origins. Those from the lower series show
mineralogica! composition similar to that of the en-
casing granitoids but microblastic mylonitic textnre.
They seem to be relicts of a pre-anatectic plastically
deformed crust. The rare enclaves from upper gran-
itoids are xenoliths of varied types of rocks from the
country formation (amphibolit.es. eclogites. mangan-
iferous rocks).
Tectonic discrinrination of the relic granitoids
The major-element chemistry of lower granitoids
differs from that of upper ones by higher AI2O3 and
smaller Fe^Oa and NagO contents. Lower granitoid
series has a unimodal distribution of SiO? whereas
upper series has a bimodal oue (Table). Trace-
element data show higher Sn and Yb and smaller
C’r contents in upper granitoids compared to lower
granitoids. Shand’s index points out a peralnminous
character for most of the analysed bodies, with an ob-
vious peralkaline tendency for upper granitoids (Fig.
2a). In the QAP triangle, the two granitoid series
concentrate in the granodiorites field.
Institutul Geological României
92
2500
2000
+ 1500
O 1000
1000	1500	2000	2500	3000
R1 = 4Si -11(Na + K) - 2(Fe +Ti)
500
Fig. 2 - Tectonic discrimination of the granitoid
protoliths from lower (circles) and upper (trian-
gles) structural levels of the Getic crystalline (a,
b - after Maniac, Piccoli, 1989; c - after Batche-
lor, Bowden, 1985). Abbreviations: OP - oceanic
plagiogranites; IAG - island arc granitoids; CAG -
continental arc granitoids; CCG - continental col-
lision granitoids; Pog - post-orogenic granitoids;
CEUG - continental epiorogenic granitoids; RRG
- rift related granitoids.
Institutul Geological României
Chemical composilion of the granitoid protoliths from the Getic crystalline
	Total |	1 01’66	99.48 |	99.78 |	I 90’001 I	99.63 |	99.72 |	CD CD CD	| 99.65 |	[ 99.75 |	100.12 |	| 100.17 |	| 99.85 |	1 99.85 |
	O	CD f—•	r—’ 04	CC i-4	CC o	O 04	CD	oo 04	b- 04	O	CD	CD O	CD	04
	co	o	O	O	CD	O	o	CD	CD	o	CD	CD	CD	CD
	Ol o	o cd	O O	o o	CD CC	O O	oo	04	04	CD O	b- f-t	CC ’O	O O	O O
	o	o	o	CD	o	CD	—<	O	O	CD	O	o	CD	o
	+ o	s	oo	04	04	04 CC	oo CD	O UD	t— O	O 04	——i			CD -O
	32	o	1—4		04	i—4	1—4	O		f-4	’—1	CD		f—1
	IO o	1-4	oo	O 04	O ■—4	04	UD 1—<	UD i—4	CC	oo-	CD	CD O	o 04	CD
	0.	o	CD	O	CD	CD	O	O	CD	CD	O	CD	CD	CD
	o Ol	cd CD	oo	o oo	oo o	oo oo	04 CD	o	UD 04	04	04	£	UD	s
	z	04	CC	CC	CC	04	CC		04	CC	CC	CC	CC	04
	o	UD CC	o	o o	cd	O 04	UD ’O	CC 04	04	CD CD	s	CD O	UD	UD oo
		04	xr	CC	CC		04	UD	04	CC		04	CC-	cc
	o	oo CC		04 04	oo o	CD	CD O	CD CD	UD	04	CD CD	UD OO	1^	^4
	o	CC	r—■	CC	04		CC	1—<		04	CC	CC	<—4	r~1
	o bO	cd CM	UD CD	o 04	s	UD	00 CD	r—4 CD	CD	04 00	CD oq	oo oo	04 OO	b- CD
	S	>—<	CD	04	T—<	T—H	O	CD	CD	o	CD	r—<	1-4	*—1
	O	CD O	UD O	UD O	OO o	o	04 O	04 O	CD O	cc o	CD CD	o o	oo o	b- O
		o	O	O	o	CD	o	O	O	CD	CD	CD	CD	O
	1	04 cc	04 CD t-4	CD o CC	I io	3.96 |		UD CC O		04 OO	9TZ 1	irc	| 2.08	| 2.94
	co o	o o	OO I—4	o o	o	CD UD	04	o o	o o	o m	O CC	o 04		oo oo
	C' -4	o	1—4	o	o	O	O	o	<z>	CD	D'	1-4	—4	CD
	03	o UD		04	CC oo	CD oO'	OO	CD OO	CD CD	^c	CC	CD —!	O UD	b-
00	o:	00 1—4	UD i—<	CD 1—4	UD	■’O 1—1	UD i—4		i—<	UD r—<	b- r—<	oq	b^ i—4	UD
O														
O	Ol o	cd 04	04 O	00	CD UD	CD CD	O CC	o CC		LV	UD	.53	.56	oo UD
	H	o	t—<	o	O	CD	o	o	O	O	O	O	O	CD
O	Ol o	3	O cd	■o UD	s	O o	oo 04	o 00	t'- UD	CD CD	04	o	o CD	cq
oC	o5	UD CD	cd CD	UD CD	■d cd	co CD	CD	CD	CC b-	CD CD	CD	’cr CD	UD CD	od CD
o £ o <3	1 Sample 1	1 5182.00 1	1 6974 Aj	I 5461 A J	I 9341 A 1	1 514.00 |	1 7407 A	OO o	1 7410.00	1 588.00	1 9350.00	I 9340.00	1 8954.00	| 560 A
The analyses macle by "Prospecțiuni” S.A. laboratories.
Institutul Geologic al României
94
Pe diagramele tectonice bazate pe oxizii majori
(Maniar, Piccoli. 1989), protoliții gnaiselor infe-
rioare se discriminează ca granitoide orogenice sin-
colizionale (Fig. 2a, 2b). Protoliții superiori sesubdi-
vid m granitoide post-orogenice și granitoide anoro-
genice, ultimul grup incluzând granitoide de rift și
de uplift continental (Fig. 2b). Diagrama bazată
pe parametrii multicationici (Batchelor și Bowden,
1985) confirmă originea, sin-colizională a granitoide-
lor inferioare (Fig. 2d). Pe această diagramă,
granitoidele superioare se clasifică din nou în două
câmpuri tectonice, ca granitoide tarde-organice și
post-orogenice.
Datele structurale susțin formarea.sin-colizională a
granitoidelor din suita inferioară, prin anatexia unei
cruste continentale îngroșate tectonic. Cât privește
suita superioară, originea legată de rift a unor gra-
nitoide de aici este improbabilă. Prezența eclogitelor
m asociația lor litologică reclamă un regim tectonic
pre-colizional de subducție mai degrabă decât de
rift. In plus, varietatea petrografică a xenolitelor din
granitoidele superioare, arată că acestea s-au format
după constituirea tectonică a stivei getice. Prin ur-
mare. generarea magmei poate fi legată fie de ultima
fază a orogenezei Mi (granitoidele post.-orogenice),
fie de tectonica extensională asociată, upliftului post-
colizional (granitoide anorogenice de uplift continen-
tal).
Pe de altă parte, prezența relictelor de gabbrouri și
de diorite in amfibolitele asociate sugerează, un con-
text magmatic mai complex in care granitoidele supe-
rioare ar fi putut să se formeze atât prin procese ana-
tectice, cât și prin procese magmatice. Pentru a cla-
rifica această problemă, este necesară o analiză pe-
trogenetică mai dataliată care să includă și protoliții
amfibolitelor.
On the tectonic diagrams based on major oxides
(Maniar, Piccoli. 1989), the lower gneisses protoliths
are discriminated as syn-collision orogenic granitoids
(Fig. 2a and 2b). The upper protoliths are sub-
divided in post-orogenic and anorogenic granitoids.
the last. group including both rift-related and conti-
nental uplift-related granitoids (Fig. 2b). The di-
agram based on multicationic parameters (Batchelor
and Bowden, 1985) confirms the syn-collisional origin
of the lower granitoids (Fig. 2c). On this plate, t he
upper granitoids are again dassified in two tectonic
fields, as tarde-orogenic and post-orogenic granitoids.
Structural data are consistent with the syn-
collisional formation of lower granitoid suite, by ana-
texis of a tectonically thickened continental crust. As
regards the upper suite, the rift-related origin of some
granitoids here is quite improbable. The eclogite-
bearing lithological assemblages in which they occur
requires a subduction rather than a rift pre-collision
tectonic regime. Moreover, the various petrographic
nature of the xenoliths inside shows that upper gran-
itoids were formed after the tectonic building of the
Getic pile. Therefore, the magma generation caii be
related either to the last phase of Mi orogeny (post-
orogenic granitoids) or to the extensional tectonics
accompanying the post-collisional uplift (continental
uplift anorogenic granitoids).
On the other hand, the presence of gabbros and
diorites in the associated amphibolites suggests a
more complex magmatic context in which the upper
granitoids may have been formed by both magmatic
and anatectic processes. To clarify this problem, a
more detailed petrogenetic analysis including the am-
phibolites protoliths is needed.
References
Batchelor, R. A., Bowden, P. (1985) Petrogenetic interpretation of granitoid rock series using multicationic
parameters. Chem. Geology, 48, pp. 43-55.
Maniar. P. D.. Piccoli, P. M. (1989) Tectonic discrimination of granitoids. Geol. Soc. Am. Bull., 101/5, pp.
635-643.
XJGR
Institutul Geologic al României
METAMORFISM DINAMIC ASOCIAT UNOR ZONE DE FORFECARE
PRE-ALPINĂ DIN CARPAȚII MERIDIONALI
DYNAMIC METAMORPHISM RELATED TO PRE-ALPINE SHEAR
ZONES IN THE SOUTH CARPATHIANS
Viorica IANCU, Gabriel BINDEA
Studiul din acest an completează datele de
cunoaștere privind zonele de forfecare ce însoțesc con-
tacte tectonice pre-alpine din soclul unităților getice-
supragetice, continuând studiile cu această tematică,
inițiate de lancu et al. (1989), lancu, Mărunțiu (1994
a, b) și lancu, Bindea (1996, 1997).
Problematica științifică tratată în studiul de față
aduce noi argumente privind existența contactelor
tectonice pre-alpine (și a zonelor de forfecare simplă
asociate) ce pun in contact unitățile lito-tectonice:
Sebeș, Lotru, Ursu, Făgăraș din Carpații Meridio-
nali centrali, precum și unitățile de: Călușu, Lerești
și Voinești, in munții Leaota - Iezer - Făgăraș est.
Rezultatele științifice obținute prin acest studiu
sunt:
-	Caracterizarea petrografică - mineralogică a
rocilor milonitice rezultate prin metamorfism dinamic
asociat unor zone de forfecare simplă, ce materi-
alizează contacte tectonice identificate la scară.re-
gională, de vârstă pre-alpină;
-	Reprezentarea schematică a distribuției spațiale,
la scară regională, a ansamblelor minerale rezultate
prin metamorfism dinamic, comparativ cu ansam-
ble minerale (sau minerale index) caracteristice
metamorfismului regional al diferitelor unități lito-
t.ectonice pre-alpine; aceste ansamble minerale au
fost reprezentate pe schițe structurale ale Carpaților
Meridionali și in coloane litologice;
-	Decelarea fazelor minerale sau a ansamblelor
minerale neoformate sin-tectonic, pe parcursul de-
formării și blastezei progresive, în zone de forfe-
care concrete, din munții Sebeș, Lotru, Căpățâna,
Făgăraș, Iezer - Leaota (ex. zonele de forfecare:
Topolog, Boia, Bughea, Râmești, Dâmbovița - Cuca
- Brătioara etc.); sunt ilustrate fotografic milonite
(blastomilonite) din aceste zone de forfecare;
-	Descifrarea relației blasteză - deformare în
milonite și evidențierea blastezei polistadiale a fazelor
sin-tectonice, recristalizate succesiv, în condiții de de-
formare progresivă;
-	Aprecierea condițiilor fizice ale deformării pe
baza mineralelor index sau a asociațiilor minerale
neoformate în milonite, zonele de forfecare descrise
This study completes the research data concerning
pre-alpine shear zones, marking the major tectonic
contacts that separate the main litho-tectonic units
in the basement of the South Carpathians, and con-
tinues the published papers and unpublished reports:
lancu et al. (1989), lancu, Mărunțiu (1994 a, b),
lancu, Bindea (1996, 1997).
The aim of this report is to give new, objective
arguments supporting the cartographically separat.ed
Variscan litho-tectonic units and their tectonic con-
tacts; on a regional scale the main tectonic bound-
aries are underlined by mylonitic belts and sim-
ple shear structures, separating the following units:
Sebeș, Lotru, Ursu, Făgăraș in the Central South
Carpathians and Călușu, Lerești, Voinești units in
the eastern part of the South Carpathians.
The most important results of this study are, as
follows:
-	Mineralogical-petrographical characterisation of
the mylonitic rocks, resulting during the dynamic
metamorphism and simple shear processes, marking
pre-alpine, regional tectonic contacts;
-	Schematic spațial distribution of the syn-
tectonic, dynamic mineral parageneses in respect
with the dynamo-thermal (regional) metamorphic
parageneses of the main litho-tectonic units from the
pre-alpine basement of the South Carpathians;
-	Identification of the syn-tectonically neoformed
mineral phases, in connection with the Progressive de-
formation and blastesis (dynamic metamorphism) re-
lated to the main simple shear zones from the Sebeș,
Lotru, Cibin, Căpățâna and Făgăraș, Iezer, Leaota
Mountains. The most representative mylonitic fab-
rics and parageneses are photographically presented.
-	Chemical analyses of the syn-tectonic neoblasts
and of the pre-mylonitic mineral phases;
-	Establishing of the deformation-blastesis rela-
tionships in mylonitic rocks and descifering of the
polystage metamorphic history of the syn-tectonic
(dynamic) metamorphism; the succesive recrystalli-
sation of the mineral phases marking S and C planes
can be observed in medium grade and high grade my-
lonites.
Institutul Geological României
96
plasandu-se la nivelul faciesurilor: epidot-amfibolitic,
amfibolitic (de la zona ”cu granat” la zonele ”cu dis-
ten” sau ”cu silimanit”), eclogitic sau granulitic (zona
de forfecare Bughea);
-	Analiza structurală calitativă detaliată a zonelor
de forfecare paleozoică (varistică) clin munții Leaota
- Iezer - Făgăraș est, realizată la diverse scări și
cu metode diferite: profile structurale regionale,
măsurători diferențiate la nivel de afloriment (con-
cretizate prin numeroase diagrame structurale),
analiză microscopică pe eșantioane orientate, deter-
minări ale sensului de deplasare relativă (pe baza in-
dicatorilor cinematici), analize chimice pe minerale
neoblastice (sin-tectonice), măsurători de axe C ale
cuarțului la măsuța universală (concretizate prin di-
agrame Schmidt, cu proiecții ale axelor morfologice
”a”, ”b”, și ”c” in centrul diagramelor).
A fost realizată o primă hartă structurală re-
gională ce are la bază formațiuni separate de Dimi-
trescu, Gheuca, Dinică, m hărțile scara 1 : 50.000:
formațiunile de Călușu, Lerești, Voinești, reinterpre-
tate și separate de noi pe baza conținutului litologic,
a istoriei metamorfice și a relațiilor tectonice, având
în vedere contactele tectonice pre-alpine identificate
de noi și caracterizate în acest studiu.
Pe harta structurală actuală sunt trasate contactele
tectonice majore ce separă două blocuri tectonice, de-
limitate de zone de forfecare pre-alpine: blocul Iezer
(la vest) și blocul Leaota (laest); blocul Iezer încalecă
blocul estic, de-a lungul liniilor tectonice Dâmbovița
- Cuca - Brătioara (cu sens de deplasare top către
est) și respectiv Tămaș- Bătrâna - Râușorul Târgului
(cu sens de deplasare top către SE); relațiile tecto-
nice dintre cele două blocuri marchează o zonalitate
tectono-metamorfică inversată, în timp ce în blocul
Leaota, există o aparentă zonalitate normală.
Ambele blocuri includ unități tectonice diferite,
aduse in contact inițial la nivele structurale infe-
rioare (ex. zona de forfecare Bughea, materializată
de melanj tectonic ce include eclogite și metagranite
coronitice), ele fiind ridicate în bloc în cursul tecto-
■icnezelor varistice (Carbonifer mediu-superior).
-	Estimation of the physical conditions of the de-
formation in the simple shear zones, on the basis of
the indicative mineral phases; epidote-amphibolite to
amphibolite and eclogite or granulite facies mylonites
are described.
-	Qualitative structural analysis of the Variscan
shear zones cropping out in the Leaota - Iezer -
East Făgăraș Mountains based on: structural mea-
surements of the different planar and linear elements
(graphically represented by specific structural dia-
grams); microscopical analysis of the oriented thin
sections (II L or II S, perpendicular Lj;
-	Establishing of the shear sense indicators and of
the relative tectonic transport of the units;
-	Diagramatic representation of the oriented min-
eral C axes (e. g. quartz, amphiboles, micas).
A regional structural map, including two nappe
Systems and related Variscan tectonic lines (shear
zones) was realised (lancu, unpublished thesis) keep-
ing the names of the main lithologic units (Călușu.
Lerești, Voinești) separated by Dimitrescu, Gheuca,
Dinică, in the geological maps published by G.I.R.,
scale: 1:50.000. The contrasting lithologic content
and metamorphic history of the named units support
the traced tectonic lines.
The youngest Variscan tectonic planes, materi-
alised by simple shear belts and medium- (epidote-
amphibolite) and low-grade (green schist facies) my-
lonites, are separating two regional tectonic blocks:
Iezer (to the west) and Leaota (to the east); the Iezer
hanging wall block thrust the Leaota, eastern one,
along the Dâmbovița - Cuca - Brătioara fault (top to
the E) and along the Tămaș - Bătrâna - Râușorul
Târgului (top to the SE) thrust fault; the former
one explains the uppermost position of the Cumpăna
type gneisses over the lower grade Lerești and Călușu
units. The deepest shear zone in the Leaota block
(Bughea) includes high pressure mylonites, eclogite
and coronitic metagranites (Albești type).
Refei'ences
lancu, V., Mărunțiu, M., Stelea, I., Săbău, G., Bindea, G., Conovici, M., Pană, D. (1989) Etape de structo-
geneză pre-alpină în Carpații Meridionali, în vederea corelării lito-stratigrafice a formațiunilor proterozoice și paleozoice
din domeniul Getic. Report, GIR archives.
— , Mărunțiu, M. (1994 a) Reactivated metamorphic complexes in fold and overthrust. belts (e. g. South Carpathians).
Rom. J. Petrology, 76, pp. 129-141, București.
—	, Mărunțiu, M. (1994 b) Pre-Alpine Litho-tectonic Units and Related Shear Zones in the Basement of the Getic-
Supragetic Nappes (South Carpathians). Rom. J. Tectonics & Reg. Geol., 75, Suppl. 2, pp. 87-92, București.
Institutul Geologic al României
97
— , Bindea, G. (1996) Procese și produse metamorfice în zone de forfecare crustală din România. Metamorfism dinamic
în stiva de pânze pre-alpine din masivul Leaota. Report, G.I.R. archives.
— , Bindea, G.. Llop, C., Axente, V. (1997) Procese și produse metamorfice în zone de forfecare crustalădin România.
Relația blasteză-deformare în blastomilonite pre-alpine din fundamentul Carpaților Meridionali. Report, G.I.R. archives.
Institutul Geological României
ATLASUL STRUCTURILOR METAMORFICE.
MILONITE - BLASTOMILONITE DE GRAD MEDIU-RIDICAT
THE ATLAS OF METAMORPHIC STRUCTURES.
MEDIUM TO HIGH-GRADE MYLONITES
Viorica IANCU, Marcel MĂRUNȚIU
Atlasul structurilor metamorfice a fost structurat
de la început, astfel meat să acopere diferitele tipuri
de structuri caracteristice metamorfitelor de diverse
grade, generate în condiții fizice variate, din zona oro-
genului carpatic și din Dobrogea. In primii ani au fost
prezentate sistematic (de colective de autori) struc-
turile caracteristice rocilor metamorfozate dinamo-
termic, prin metamorfism regional, din Carpații
Meridionali, Orientali, Munții Apuseni și din Dobro-
gea.
Atlasul din anul 1997, ca și cel elaborat in acest an,
tratează structuri caracteristice produselor metamor-
fismului dinamic asociat zonelor de forfecare crustală
(de diverse tipuri), ce corespund cartografic unor con-
tacte tectonice majore alpine și pre-alpine.
Un criteriu important in sistematizarea structurilor
milonitice este cel al condițiilor fizice in care au fost
generate asociații minerale neoformate simultan cu
procesele de forfecare simplă, progresivă. După ilus-
trarea milonitelor de grad scăzut, alpine și varis-
tice, din Carpații Meridionali și Dobrogea (lancu,
Seghedi, 1996; lancu, 1997), atlasul din acest an
este consacrat structurilor specifice rocilor milonitice
(blastomilonitice) ce prezintă dovezi de metamorfism
dinamic la nivelul faciesurilor epidot-amfibolitic și
almandin/cordierit-amfibolitic, precum și în condiții
specifice faciesurilor granulitic sau eclogitic.
Structurile rocilor milonitice sunt evidențiate
de efecte ale deformărilor progresive ce au afectat,
protoliți de compoziții foarte variate, structurile și
mineralele acestora putând fi recunoscute ca relicte
pre-milonitice; acestea au fost utilizate ca markeri pa-
sivi pentru descifrarea istoriei tectono-metamorfice,
ca și pentru stabilirea indicatorilor cinematici, acolo
unde a fost posibil.
Elementele structurale caracteristice zonelor de
forfecare dominant simplă, ce marchează efectele pro-
ceselor tectonice sunt sugerate de:
-	relațiile spațiale dintre mineralele pre-milonitice
(pe de o parte) și mineralele neoformate în cursul
metamorfismului dinamic (pe de altă parte);
-	relații spațio-temporale dintre mineralele produse
succesiv prin metamorfism dinamic, în cursul defor-
The aim of the present ATLAS is to cover the clas-
sification of the characteristic structures of the meta-
morphic rocks from the Carpathians orogenic area
and Dobrogea, resulting under different geotectonical
and physical conditions, during the Alpine and pre-
Alpine evolution. The dynamo-thermal (regional)
and dynamic shear zone related metamorphic struc-
tures were presented successively between 1993 and
1998.
The studies realised in 1996, 1997. 1998 were fo-
cused on the micro- and meso-structural features of
the mylonitic rocks and shear zone related metamor-
phism from the different types of Alpine and pre-
Alpine major tectonic contacts (boundaries) in the
South Carpathians and Dobrogea.
An important criteria in the characterisation of the
mylonitic (blastomylonitic) rocks and related struc-
tures is the mineralogica! content of the syn-tectonic
neoformed parageneses, as physical condition indica-
tors, coeval with the simple shear and Progressive de-
formation processes.
The microstructural elements of the low-grade and
medium-grade mylonites of Alpine and Variscan age
were illustrated in the studies of lancu, Seghedi
(1996) and lancu (1997), while the present atlas
exhibits the most. representative planar and linear
features of the medium-high grade (amphibolite to
granulite-eclogite facies) mylonites.
The structural features of the mylonitic
rocks are the result of the Progressive deformation of
the very diversified pre-tectonic (pre-mylonitic) pro-
tolith, of sedimentary, magmatic or metamorphic ori-
gin, in the identified simple shear zones as well as of
the new-generated dynamic metamorphic rocks (my-
lonites).
The characteristic structural elements of the sim-
ple shear zones as major tectonic process effects are
materialised by:
-	Spațial relationships between the pre-tectonic
(pre-mylonitic) mineral phases and lithons (as passive
markers) and the new-generated phases (neoblasts)
during the dynamic metamorphism (active markers);
-	Space-time relationships between the successively
eologic al României
t Y Institutul G
XlGR/
99
mării progresive, aceasta fiind o caracteristică a meta-
morfismului dinamic.
Relația blasteză-deformare include in primul caz
discontinuități importante privind spațiul, timpul și
condițiile fizice in care au fost generate produsele
pre-milonitice in raport cu cele ”milonitice” (sin-
tectonice) pe când, în cel de-al doilea caz, blasteza
metamorfică este intim asociată cu deformarea pro-
gresivă și a avut loc în condiții fizice apropiate, chiar
daca fazele minerale au recristalizat succesiv.
Paragenezele asociate metamorfismului di-
namic sunt materializate de minerale și ansam-
ble minerale neoformate in cursul deformării sim-
ple. progresive (sin-tectonic) și se înscriu la nivelul
faciesurilor: amfibolitic, granulitic și eclogitic, pre-
cum și la nivelul faciesului epidot-amfibolitic în zonele
cu gradienți de presiune medie-ridicată. Au fost
ilustrate roci milonitice din Carpații Meridionali,
ce provin din zone de forfecare ce marchează con-
tactele tectonice pre-alpine puse în evidență în soclul
unităților getice-supragetice (Iancu, Mărunțiu, 1994
a, b).
Sunt ilustrate sistematic milonite de grad mediu-
ridicat din zonele de forfecare: Bughea (contac-
tul tectonic dintre unitatea de Voinești și Lerești);
Topolog (contactul dintre unitatea micașisturilor, de
Măgura Câinenilor și unitatea Cumpăna); Boia (con-
tactul dintre unitatea de Făgăraș și cel de Cumpăna);
Râmești (contactul dintre unitatea de Ursu și sub-
unitatea de Vaideeni a grupului Sebeș), ca și zona
de forfecare ce marchează contactul dintre unitățile
Sebeș și Lotru.
-	Zona de forfecare Bughea, aflorează în masivele
Iezer - Leaota și este marcată, la nivelul aflori-
mentelor, de:
*	metabazite milonitice în facies eclogitic (exhu-
mate), prezente sub formă de lentile și budine de roci
eclogitice cu structuri tectonice plano-lineare de tip
S-C. materializate de faze minerale recristalizate suc-
cesiv, în condiții de presiune și temperatură ridicată
(clinopiroxen omfacitic, amfiboli calco-sodici, fengit,
rutil +/- disten +/- cuarț); blasteza a avut un carac-
ter prograd până la realizarea echilibrului în condiții
de ”peak metamorfic”, simultan cu deformarea pro-
gresivă, exprimată de orientările diferite ale piroxe-
nilor, amfibolului, fengitului;
*	metagabbrouri blastomilonitice cu granat, fengit
și blastomilonite micacee (fengitice) cu amfibol por-
firoblastic, caracteristice "nivelului” tectonic Bughea;
*	metagranite blastomilonitice cu granat neoblas-
tic de reacție progradă, format pe seama mineralelor
magmatice (biotit, plagioclaz) în condiții de presiune
înaltă, simultan cu instabilizarea plagioclazului de-
format parțial substituit de disten (evidențiat la mi-
croscopul electronic), fengit, albit; frecvent, lentilele
neoformed or recrystallised mineral phases in the
course of Progressive deformation and blastesis; the
polystage character of the simple shear zone related
dynamic metamorphism can be identified in the pro-
grade and retrograde stages.
The deformation - blastesis relationship is under-
lined in the first case by an important gap in time,
space and physical conditions of the pre-mylonitic
phase generation in respect with the syn-tectonic
phases while, in the second case, the metamorphic
blastesis is intimately associated with Progressive de-
formation; the physical conditions are slightly mod-
ified during the Progressive blastesis and recrystalli-
sation in simple shear zones.
Mineral parageneses of the dynamic meta-
morphism are materialised by neoformed mineral
phases and assemblages during simple shear and
Progressive deformation processes, generally char-
acterised as ”syn-tectonic” blastesis; the physi-
cal conditions of the described structures are re-
stricted to epidote-amphibolite and amhibolite fa-
cies to granulite-ecologite facies. The selected photo-
graphic images at microscopic level are representative
for the major pre-alpine tectonic contacts from the
Getic-Supragetic basement of the South Carpathians
(Iancu, Mărunțiu, 1994 a, b).
The illustrated medium to high grade mylonites
are representative for the pre-alpine shear zones of
the central South Carpathians, as: Bughea shear
zone (Lerești/Voinești tectonic contact); Topolog
zone (tectonic contact between Măgura Câinenilor
and Cumpăna units); Boia zone (the tectonic con-
tact between Măgura Câinenilor and Făgăraș units);
Râmești zone (Ursu/Vaideeni or Sebeș 1 tectonic
boundary) and the regional tectonic boundary sep-
arating Sebeș and Lotru units.
The most characteristic structural and metamor-
phic features of the mentioned shear zones, deduced
from the illustrated microstructure elements, will be
presented.
-	Bughea shear zone, representing an exhumed
deep-seated tectonic melange, is located in a Variscan
nappe stack cropping out in the Leaota-Iezer Moun-
tains; the outcroping area marking this shear zone is
underlined by:
* eclogitic facies metabasic mylonites, as boudins
and lenses of eclogites with tectonic plano-linear fab-
rics of S-C-C type, materialised by successively re-
crystallised phases, under HP-HT conditions (om-
phacite, sodic-calcic amphiboles, phengite, rutile,
+/- kyanite, +/- quartz); the prograde character de-
formation and blastesis is suggested by the recrystal-
isation of the mentioned phases in S and C planes
when ”peak” metamorphic conditions were reached,
while the retrograde path is followed by new planar
iGRy
Institutul Geological României
100
de granițe blastomilonitice conțin nuclee de meta-
granite coronitice de tip Albești, cu texturi magma-
tice bine conservate;
*	gnaise cuarțo-feldspat.ice microblastice, cu granat
de neoformație (și, uneori, disten);
*	amfibolite cu granat.
Toate aceste roci, cu metamorfism inițial de
presiune ridicată, au suferit procese de forfecare
subsecventă, in condiții retrograde, fiind carac-
teristice asociațiile paragenetice specifice faciesului
epidot-amfibolitic (neoblasteză de epidot, amfibol,
mică albă, albit). Milonitele formate pe protoliți
aparținând formațiunii de Lerești sunt echilibrate la
nivelul faciesului epidot-albit amfibolitic și prezintă
dovezi structural-mineralogice de evoluție inițial pro-
gradă.
Zona de forfecare Topolog. Această zonă, tec-
tonică este ilustrată cu structuri specifice milonitelor
cu parageneză de neoformare cu granat - sillimanit
- disten - biotit; sunt bine deschise în bazinul
văii Topolog, la contactul dintre unitățile grupu-
lui Cumpăna și formațiunea micașisturilor (Măgura
Cainenilor); protoliții pre-milonitici sunt fie gnaise
ale grupului Cumpăna (gnaise biotitice, gnaise oc-
ulare, eclogite amfibolite etc.), fie roci micacee ale
formațiunii micașisturilor;
-	Zona, de forfecare Boia, ce reprezintă contac-
tul tectonic pre-alpin dintre formațiunile grupu-
lui Făgăraș și formațiunea micașisturilor (Măgura
Cainenilor), este însoțită de metamorfism dinamic
la nivelul faciesului amfibolitic, fazele minerale sin-
tectonice fiind amfibolul, biotitul, granatul, plagio-
clazul (în protoliți metabazici) și biotitul, musco-
vitul, granatul (in rocile micacee); evoluția polista-
dială a milonitelor este marcată de existența fazelor
de grad scăzut (dorit, epidot, actinot, albit) care sunt
conservate ca faze prograde sau sin-tectonice, uneori
sugerând existența unor gradienți asociați metamor-
fismului dinamic; unele plane de forfecare subsecvente
(alpine) sunt materializate de faze stabile în condițiile
faciesului de șisturi verzi;
-	Zona de forfecare Râmești, ce marchează con-
tactul tectonic dintre unitatea de Ursu și unitatea de
Sebeș (sub-unitatea sau formațiunea Sbj), trasat car-
tografic de noi in munții Căpățâna; protoliții afectați
aparțin ambelor formațiuni menționate, milonitele
prezentând neoblasteză de sillimanit, granat, biotit,
plagioclaz; rocile mai vechi decât contactul tectonic
aparținând celor două unități, sunt reprezentate de
produse ale metamorfismului regional inițial, fiind
caracterizate de asociații paragenetice formate în
condiții barice diferite: granulite și metamorfite de
presiune coborâtă, cu cordierit, sillimanit în cazul
formațiunii de Ursu și metamorfite de presiune ridi-
cată (eclogite, granulite) și medie (cu disten-stauro-
and linear structures materialised by retrograde
phases under medium grade conditions;
*	mylonitic garnet-phengite bearing metagabbros
and amphibole-white mica bearing mylonites, the
typical rocks of this shear zone;
*	mylonitic gârneț bearing metagranites, with
coronitic, massive or oriented shape fabrics; the
”coronitic” gârneț resulted by prograde metamor-
phic (sub-solidus) reaction of the pre-mylonitic, mag-
matic phases of the granites (plagioclase, biotite. K
feldspar, quartz) in nudei of slightly deformed rocks
(e. g. with deformed crystals of biotite and pseudo-
morphic replacement of plagioclase by very fine nee-
dles of kyanite, phengite, zoisite and albite);
*	microblastic garnet-biotite +/- kyanite quartz-
feldspathic gneisses, completely recrystallised under
syn-tectonic conditions; the common fabrics are of
the S-C and SIIC type;
*	gârneț bearing amphibolites.
The mentioned high-grade mylonitic rocks are
sometimes strongly retrograded in subsequent
tectono-metamorphic processes, the most common
re-equilibration in epidote-amphibolite facies being
coeval with the prograde metamorphic event of the
Lerești formation rocks (upper geometric unit).
-	Topolog shear zone. The most representative
rocks from this shear zone are gârneț - silimanite -
kyanite - biotite bearing mylonites, cropping out in
the Topolog Valley basin, following the tectonic con-
tact between Cumpăna and Măgura Câinenilor (Mi-
caschist formation) units; pre-mylonitic protoliths are
Cumpăna type gneisses (biotite gneisses, K-fsp augen
gneisses, eclogites, amphibolites) and different mica-
rich gneisses of the Micaschist Fm.j;
-	Boia shear zone, representing the pre-alpine tec-
tonic contact between the Făgăraș unit (group) and
the Măgura Câinenilor unit; the related dynamic
metamorphism at epidote-amphibolite to amphibo-
lite facies level is represented by syn-tectonic phases
as: amphibole, plagioclase, gârneț (in mafie pro-
toliths) or biotite, muscovite, gârneț (in micaceous
rocks); the polystage and Progressive character is
underlined by the existence of lower grade mineral
phases: chlorite, epidote, actinote, albite, as pre-
cinematic or late cinematic phases; the prograde in-
creasing in the metamorphic grade suggests the exis-
tence of syn-tectonic gradients;
-	Râmești shear zone marks the tectonic con-
tact between Ursu and Sebeș units (Sebeș 1 subunit
and formation); the mylonitised protoliths are from
two contrasting units: the Ursu Fm. (low pressure
cordierite - silimanite bearing gneisses, amphibolites,
both types containing granulitic facies nudei) and the
Paragneiss Fm. (Sb 1) of Sebeș group (e. g. kyanite
- staurolite bearing, medium pressure gneisses and
df '	Institutul
\jGR/
Geologic al României
101
lit) 111 cazul formațiunii paragnaiselor (Sebeș);
Contactul tectonic dintre unitățile Sebeș și Lotru,
marcat de milonite facies amfibolitic (cu neoblasteză
de disten - granat. - biotit. sau amfibol - plagioclaz -
granat); acestea sunt asociate spațial fie cu metamor-
fite de presiune ridicată (eclogite, metagabbrouri cu
granat și piroxen, in facies granulitic), fie cu segregații
pegmatitice sin-tectonice; acestea sunt in conexiune
cu momente diferite de deformare, fiind prezente atât
lentile de leucosomă rotite pasiv, cât și benzi dis-
puse planar, m structuri de tip SUC. Contactele tec-
tonice dintre unitățile Sebeș și Lotru sunt reprezen-
tate uneori de milonite asociate unor plane de tip
încălecare (valea Păscoaia, izvoarele văii Hoteagu,
Lotrioara, Rășinari etc.), alteori unor zone de forfe-
care de tip falie normală, asociate cu extensie (valea
Aușelu, valea Vătafii).
related high pressure granulites and eclogites); the
syn-tectonic neoblastesis is represented by siliman-
ite, gârneț, biotite, plagioclase mineral phases, struc-
turally controlled by the plano-linear fabrics of S-C-
C' type;
- The regional tectonic contact between the Sebeș
and Lotru units, underlined by amphibolite facies
mylonites, contains syn-tectonic neoblastic paragene-
ses including: kyanite - gârneț - biotite or amphibole -
plagioclase - gârneț; closely related to this shear zone
there are HP metamorphic rocks (eclogites, and gran-
ulite facies rocks, as gârneț - clinopyroxene bearing
metagabbros) and syn-tectonic pegmatite segrega-
tions; the leucocrate pegmatite bodies (from centime-
tre to decametre scale) are structurally controlled by
the tectonic S-C fabrics; the syn-tectonic, Progressive
segregation of leucosome is suggested by the passively
rotated older leucosome and by the SUC oriented
late leucosome. The thrust type tectonic lines crop
out in Păscoaia, Hoteagu, Lotrioara, Rășinari valleys
and normal, extensional type fault are exposed in the
Vătafu and Aușelu valleys, marking the boundaries
between Sebeș and Lotru units.
References
lancu, V., Mărunțiu, M. (1994 a) Reactivated metamorphic complexes in fold and overthrust belts (e. g. South Carpathi-
ans). Rom. J. Petrology, 76, pp. 129-141, București.
— , Mărunțiu, M. (1994 b) Pre-Alpine Litho-tectonic Units and Related Shear Zones in the Basement of the Getic-
Supragetic Nappes (South Carpathians). Rom. J. Tectonici & Reg. Geol., 75, Suppl. 2, pp. 87-92. București.
— , Seghedi, A. (1996) Atlasul structurilor metamorfice: Milonite-Blastomilonite de grad scăzut. Partea I. G.I.R.
archives, București.
— , (1997) Atlasul structurilor metamorfice: Milonite-Blastomilonite de grad scăzut. Partea a II-a. G.I.R. archives, Bu-
curești.
Institutul Geological României
METAMORFISMUL ALPIN DIN PÂNZELE DE SEVERIN,
COȘUȘTEA ȘI SCHELA
ALPINE METAMORPHISM OF THE SEVERIN, COȘUȘTEA
AND SCHELA NAPPES
Antoneta SEGHEDI, Magda. CIULAVU, Constantin COSTEA, Iulian VANGHELIE
Studiile privind metamorfismul alpin au avut ca
obiectiv rocile bazice și pelitice din pânzele de cuver-
tură ale Cârpacilor Meridionali, și anume pânzele de
Severin, Coșuștea și Schela. Aceste pânze reprezintă
unități subincălecate ale prismei de acretie. puse
in loc începând cu Cretacicul inferior ca urmare a
subducției plăcii Moesice sub placa Getică. Ele
au fost deformate apoi in timpul evenimentelor co-
lizionale de la sfârșitul Cretacicului, responsabile și
de formarea pânzelor de soclu.
In bazaltele jurasice ale pânzei de Severin din
Munții Parâng (Puru, Mănăileasa) au fost puse in
evidență parageneze de neoformație cu prehnit și
pumpellyit, sub formă de filonașe. Asociația minera-
logică neoformată constă din dorit + epidot. + albit
+ actinolit + cuarț ± pumpellyit. Deși local pot fi
complet substituiți cu minerale secundare, clinopiro-
xenii magmatici se păstrează metastabil în asociațiile
de neoformație.
Paragenezele din bazaltele de pe întreaga arie de
aflorare a pânzei de Severin indică un metamorfism
progresiv, de la faciesul subșisturilor verzi in partea
de vest a ferestrei danubiene, spre faciesul șisturilor
verzi, de la Vălari spre est. Prezența frecventă
a epidotului alături de pumpellyit, prehnit, dorit,
cuarț, albit sugerează condițiile părții superioare a
faciesului subșisturilor verzi. In absența unor date
privind chimismul mineralelor, condițiile de meta-
morfism ale bazaltelor pânzei de Severin pot fi apre-
ciate la aproximativ 200-250°C și 2-3 kb in zona Pla-
toului Mehedinți, cu o ușoară creștere spre est a tem-
peraturii până la 280-300 °C și a presiunii spre 3-5
kb.
Probele analizate pentru studiul rhineralogic al
fracției argiloase provin din Formațiunea de Schela,
Stratele de Nadanova, Stratele de Sinaia, Stratele de
Azuga, Silicolite și din melange-ul cretacic superior
al Pânzei de Coșuștea. Pentru analizarea probelor a
fost folosit un difractometru Siemens 5000 (radiație
CuKa, filtru de Ni, monocromator de grafit și fante
de 2° - 0.2mm - 2°). Radiațiile au fost interpretate cu
ajutorul programului Diffrac AT, existent pe calcula-
torul conectat la difractometru; cu ajutorul aceluiași
Studies of Alpine metamorphism were focused on
the basic and pelitic rocks from the Severin, Coșuștea
and Schela nappes of the South Carpathians. The
Severin and Coșuștea nappes represent underthrust
units of the accretionary wedge, emplaced starting
with the Early Cretaceous as a consequence of the
subduction of the Moesian plate beneath the Getic
plate. The nappes have subsequently been deformed
during the Late Cretaceous collisional events, respon-
sible for the emplacement of the basement. nappes.
Jurassic basalts of the Severin Nappe from the
Parâng Mountains (Puru, Mănăileasa) show meta-
morphic assemblages with prehnite and pumpellyite
developed as veins. The newly formed mineral par-
ageneses consists of chlorite + epidote + albite +
actinolite + quartz ± pumpellyite. The magmatic
clinopyroxenes are usually preserved as metastable
phases within the newly formed mineral assemblages,
but locally they are completely replaced by secondary
minerals.
The mineral parageneses from the entire outcrop
area of the Severin Nappe indicate a. Progressive
metamorphism of basalt from subgreenschist facies in
the western part of the Danubian Window to green-
schist facies east of Vălari. The presence of epidote
together with pumpellyite, prehnite, chlorite, quartz,
albite suggests conditions of the upper part of the
subgreenschist facies. In the absence of data on min-
eral chemistry, the metamorphic conditions of basalts
from the Severin Nappe are assumed to have attained
temperatures of about 200-250°C and pressures of
2-3 kbars in the Mehedinți Plateau, showing a slight.
eastward increase in temperature to 280-300°C and
pressure to 3-5 kb.
Mineralogical studies of the clay fraction were
performed on samples from the Schela Formation,
Nadanova Beds, Sinaia Beds, Azuga Beds, siliceous
rocks and the Late Cretaceous melange formations of
the Coșuștea Nappe. Samples were analysed using a
Siemens 5000 diffractometer (CuKQ radiation. Ni fil-
ter, graphite monochromator and slits of 2° - 0.2mm
- 2°). The results were interpreted using the Diffrac
AT program, existing on the computer connected to
Institutul
16 R/
Geological României
103
METAMORPHIC MAP OF THE COVER NAPPES IN THE CENTRAL SOUTH CARPATHIANS
Prehnite-pumpellyite
Pumpellyite-actinolite
Institutul Geological României
104
program au fost efectuate și deconvoluțiile nece-
sare pentru aflarea indicelui de cristalinitate real în
cazurile in care maximele de difracție ale illitului in-
terferau cu maxime ale altor minerale ca: parago-
nit, pirofilit sau interstratificații. Au fost măsurate
maximele de difracție de la 10, 5 și 2A ale illitului și,
respectiv, cele de la 14 și 7 A ale doritului.
Cu excepția celor provenind din Formațiunea de
Schela, toate celelalte probe analizate prezintă o mi-
neralogie a fracției cuprinsă între 0.1 și 2 microni
relativ simplă: mineralele predominante sunt illit
și dorit. Acestora li se asociază aproape invariabil
cuarț și o interstratificație paragonit/mică; albitul
a fost identificat. în opt probe: una din stratele de
Nadanova. cinci din Cretacicul superior și două din
Stratele de Azuga. In plus, in eșantioanele provenind
din Stratele de Azuga apare relativ frecvent hematitul
și. mai rar, un amfibol (probabil tremolit) și corrensit
(în două probe).
Formațiunea de Schela prezintă o mineralogie mult
mai diversificată. Illitul este în continuare prezent în
toate probele, însă doritul apare mult mai rar (în
aproximativ 40% din probele analizate). De aseme-
nea, m' majoritatea probelor a fost identificat cuarț,
și interstratificația mică/paragonit. Relativ frecvente
sunt minerale ca paragonit, pirofilit, cloritoid și
caolinit, care sunt absente în restul formațiunilor
analizate. In plus, in Formațiunea de Schela a fost
pus in evidență cu ajutorul difracției de raze X, pen-
tru prima dată carpholit (proba 211 de pe Valea de
Pești), mineral ce indică condiții de presiune mai ridi-
cată a metamorfismului față de cele cunoscute până
in prezent.
Distribuția asociațiilor rezultate in urma meta-
morfismului alpin sugerează o creștere a gradului de
metamorfism spre nord-est, de la faciesul prehnit -
pumpellyit în Platoul Mehedinți, la faciesul pumpel-
lyit - actinolit in Munții Parâng. Această variație a
gradului de metamorfism se remarcă, atât în cazul va-
lorilor IC ale illitului din rocile pditice, precum și în
cazul calcarelor tithonic - neocomiene. Prezența fa-
ciesului pumpellyit - actinolit constituie o indicație
că metamorfismul alpin din pânzele de cuvertură
ale Carpaților Meridionali Centrali ar putea fi un
metamorfism de presiune ridicată și deci legat de
subducție, așa cum s-a presupus in rapoartele noastre
anterioare.
the diffractometer; the same program was utilised for
deconvolutions necessary to find out the real ’crys-
tallinity’ index in cases when de diffraction maxima
of illite were interfering with maximums of other min-
erals, such as: paragonite, pyrophyllite or interstrat-
ifications. Diffraction maximums of the illite at 10,5
and 2.4 and of chlorite at 14 and 7 A have been mea-
sured.
Excepting the Schela Formation, all the other sam-
ples analysed show a relatively simple mineralogy of
the fraction between 0.1 and 2^: illite and chlorite
are dominant. They are almost invariably associated
to quartz and an interstratification paragonite/mica;
albite was identified in eight samples: one from the
Nadanova Beds, five from the Late Cretaceous and
two from the Azuga Beds. Samples from Azuga Beds
frequently show hematite and seldom an amphibole
(probably tremolite) and corrensite (two samples).
The Schela Formation displays a much more di-
versified mineralogy. Illite is still present in all sam-
ples analysed, but chlorite is not so frequent (about
40% of the analysed samples). Most of the sam-
ples also contain quartz and the interstratification
mica/paragonite. Minerals such as paragonite, py-
rophyllite, chloritoide and kaolinite, absent within
the other formations analysed, are quite frequent in
the Schela Formation. The carpholite was for the
first time identified through XR diffraction analyses
(sample 211 from the Valea de Pești); this mineral
indicates pressure conditions higher than previously
assumed.
Distribution of Alpine metamorphic mineral asso-
ciations suggests an increase in metamorphic grade
toward north-east, from the prehnite - pumpellyite
facies in the Mehedinți Plateau, to pumpellyite - acti-
nolite facies in the Parang Mountains. This varia-
tion in metamorphic grade is obvious both in the IC
values for illite from the pelitic rocks, as well as in
the Tithonian - Neocomian limestones. The presence
of the pumpellyite - actinolite facies indicates that
the Alpine metamorphism of the cover nappes of the
South Carpathians might be of high pressure type
and subduction related, as suggested in our previous
reports.
Institutul Geologic al României
. IGRZ
ISTORIA DEFORMAȚIONALA A METAMORFITELOR CARPATICE:
MUNȚII ȚARCU ȘI MUNCEII BOCȘEI
HISTOIRE DEFORMATIONNELLE DES METAMORPHITES
CARPATIQUES: MONTS DU ȚARCU ET COLLINES DE BOCȘA
Mihaela DIMITRESCU
Preocupările noastre in domeniul deformării rocilor
au continuat m campania de teren din 1997 prin ex-
tinderea ariei de cercetare asupra Munților Țarcu și a
Munceilor Bocșei. Elementele structurale studiate au
fost șistozitat.ea și lineațiile de întindere a găleților.
1.	Munții Țarcu. In regiunea Poiana Mărului
sunt prezente Danubianul inferior, alcătuit din Seria
de Bodu (străbătută de masivul granitic al Vârfului
Pietrii) și din Formațiunea de Vidra (Schela), pre-
cum și Danubianul superior, reprezentat prin Seria
de Godenenle. Atât in culcușul, cât și in acoperișul
suprafeței de șariaj in lungul căreia Seria de Godenele
acoperă Formațiunea de Vidra, am pus in evidență
o lineație de extensie a găleților din metaconglome-
ratele Formațiunii de Vidra, precum și crenulații și
striații in celelalte serii.
Pozițiile lineațiilor N 40-70 W/10-40 NW indică
șarierea Danubianului superior peste cel inferior de
la WNW spre ESE.
Calcularea străinului finit (R.s) și determinarea
formei inițiale (R,) a găleților au fost posibile prin
stabilirea limitelor de variație a raportului axial fi-
nal (R/). Valorile Ry variază între 2,13 și 2,47 și
caracterizează un străin de mică intensitate. De-
formarea slabă este reflectată și de valorile raportu-
lui inițial maxim cuprinse intre 1,37 și 2,33 ce sunt
proprii rocilor sedimentare de tipul conglomeratelor.
Străinul determinat are caracter plan la Cracul Lacu-
lui S și oblat la Racotul și Cracul Lacului N, lucru pus
in evidență și prin modificarea cantitativă a lungimii
axelor principale ale găleților.
Deformarea, ca și rata străinului sunt coaxiale
la Racotul și Cracul Lacului N și ne-coaxiale la
Cracul Lacului S. Detalii privind istoria deformării
am obținut prin calcularea numărului vorticității ci-
nematice.
2.	Munceii Bocșei. In perimetrul studiat din ju-
rul localității Moniom sunt prezente pânzele de Mo-
niom (Supragetică) și de Reșița (Getică). Intere-
sul nostru a fost dirijat exclusiv spre prima dintre
acestea, care alături de șisturi verzi, metagresii și
metapelite conține și metaconglomerate. în urma
Nos preoccupations dans le domaine de la
deformation des roches ont continue dans la cam-
pagne de terrain de l’annee 1997, par l’extension de
nos recherches sur les Monts du Țarcu et les collines
de Bocșa. Les elements structuraux etudies ont ete
la schistosite et la lineation d’extension des galets.
1.	Țarcu. Dans la region de Poiana Mărului
sont presents le Danubien inferieur, constit.ue par la
Serie de Bodu (traversee par Ie massif granitique de
Vârful Pietrii) et par la Formation de Vidra (Schela),
ainsi que le Danubien superieur represente par la
Serie de Godenele (Dimitrescu et al.. 1995). Aussi
bien dans le mur, que dans le toit de la surface
de charriage, le long de laquelle la Serie de Go-
denele recouvre la Formation de Vidra, nous avons
mis en evidence une lineation d’extension des galets
des metaconglomerats de la derniere formation, ainsi
que des crenulations et des striations dans les autres
series. Les orientations des lineations sont N 40-70
0 0/10-40 N, indiquant le charriage du Danubien
superieur sur le Danubien superieur sur le Danubien
inferieur de ONO vers FESE.
Le calcul du străin fini (R.5) et la determination de
la forme inițiale (R,) des galets ont ete possible par
l’appreciation des limites de variation du rapport ax-
ial final (R/). Les valeurs de Ry varient entre 2,13 et
2,47 et caracterisent un străin de petite intensite. La
deformation faible se reflete aussi dans les valeurs du
rapport inițial maximum comprises entre 1,37 et 2,33,
qui sont propres aux roches sedimentaires du type des
conglomerata. Le străin (la contrainte) determine a
un caractere plan ă Cracul Lacului Sud et oblat â
Racotul et Cracul Lacului Nord, ce qui est mis en
evidence aussi par la modification quantitative de la
longueur des principaux axes des galets.
La deformation, ainsi que Fincrement du străin,
sont coaxiaux ă Racotul et Cracul Lacului Nord
et non-coaxiaux ă Cracul Lacului Sud. Nous
avons obtenu des details concernant l’histoire de la
deformation par le calcul du nombre de la vorticite
cinematique.
2.	Bocșa. Dans le perimetre etudie autour de la
Institutul Geologic al României
10(5
cercetărilor efectuate, noi considerăm că metacon-
glomeratele de Cărșie nu constituie o formațiune
aparte, ci sunt lambouri de cuvertură carbonifer -
superioară prinse, cutate și solzate în masa șisturilor
verzi ale Formațiunii de Valea Lotrului.
Lineația. de extensie a metaconglomeratelor are
orientare N 30-40 E/10—30 ONE și o punem in
legătură cu falia transcurentă dextră post - pauză
care maschează șariajul supragetic.
Analiza străinului finit a pus in evidență intensi-
tatea mare a deformării (Ry > 2,5), caracterul său
plan indubitabil și totodată aduce in discuție posi-
bilitatea ca găleții acestor roci să fi fost deformați
anterior străinului măsurat de noi.
Pe baza analizei deformării metaconglomeratelor
carbonifere de Cărșie, se poate vorbi de istoria unui
străin ne-coaxial in zona Moniom, datorat mișcărilor
de forfecare simplă de-a lungul faliei mai sus amintite.
localite Moniom sont. presentes les Nappes de Mo-
niom (Supragetique) et de Reșița (Getique). Notre
interet a ete dirige exclusivement vers la premiere,
qui, ă cote de schist.es verts, de metagres et de
metapelites, contient aussi des metacongloinerats, A
la suite de nos recherches, nous considerons que les
Metaconglomerats de Cărșie ne constituent pas une
formation â part (lancu, 1984, 1985), mais qu’ils
representent des iambeaux d’une couverture d'age
carbonifere superieur coinces, replisses et ecailles
dans la masse des schistes verts de la Formation de
Valea Satului.
La. lineation d’extension des metaconglomerats a
l’orientation N 30-40 E/10-30 NE, nous la mettons
en liaison avec la faille de decrochement dextre post-
nappe qui masque le charriage supragetique.
L’analyse du străin fini a misen evidence l’intensite
elevee de la deformation (Ry > 2,5), son caractere
indubitablement plan, et peut mettre en discussion
la possibilite que les galets de ces roches aient ete
deformes anterieurement ă la contrainte mesuree par
nous.
Sur la base de l’analyse deformationnelle des
metaconglomerats carboniferes de Cărșie. on peut af-
firmer dans le perimetre Moniom 1a presence d’un
străin non-coaxial, du au cisaillement simple le long
de la faille sus-mentionnee.
Institutul Geological României
ATLASUL GEOCHIMIC AL ROMÂNIEI
scara 1:1.000.000
GEOCHEMICAL ATLAS OF ROMANIA
scale 1:1,000,000
P. ANDĂR. T. STAFIE, R. NICOLESCU, M. GHEAUȘ, V. GHEORGHE, R. ANDREESCU
Informații detaliate asupra variabilității naturale
a fondului geochimic sunt foarte utile at.ât pen-
tru cercetările științifice, cât și pentru problemele
de management. Managementul pe termen lung al
resurselor minerale și al mediului Înconjurător de-
pinde de o bază de date cuprinzătoare și demnă de
încredere.
După o primă etapă de cartare geochimică la
nivelul întregii țări (Andăr et al., 1996, 1997) pen-
tru o recunoaștere foarte generală a caracteristicilor
geochimice ale mediilor de probare, când s-a utilizat
o rețea de probare foarte largă ce asigura o densitate
de probare de circa o probă la 2000 km2, s-a trecut
la. o nouă fază in elaborarea atlasului geochimic al
României. In vederea realizării hărților geochimice la
scara 1:1.000.000, s-a construit o nouă rețea de pro-
bare care să asigure o densitate de probare de circa o
probă la o sută de kilometri pătrați.
Pentru elaborarea atlasului geochimic al României
la scara 1:1.000.000 s-au folosit ca medii de probare
solurile, apele din râuri și sedimentele din albia, mi-
noră a râurilor. Au fost prelevate peste 300 probe
de soluri, ape și sedimente în partea de nord-vest a
țării in județele Satu Mare, Maramureș, Bihor, Sălaj,
Bistrița-Năsăud și, parțial, Cluj și Mureș.
Conținuturile elementelor în probele de ape, de-
terminate prin metoda spectrometriei de emisie in
plasmă, au fost prelucrate statistic și au fost con-
struite hărțile geochimice. Conținuturile elementelor
variază foarte mult în probele de apă analizate: de
la 0,003 ppb pentru Cd până la 5400 ppb pentru
Zn. Conținuturile medii ale elementelor variază intre
0,07 și 48,6 ppm pentru elementele principale, și intre
0,5 și 4 ppb pentru elementele minore. Conținuturile
medii ale elementelor in apele din regiunea studiată
sunt apropiate de cele întâlnite în apele râurilor de
pe toată suprafața, globului.
Conținuturile de sodiu sunt, în general, totdeauna
mai ridicate decât cele de potasiu. Calciu este ele-
mentul care are concentrația cea mai ridicată în apele
analizate.
Distribuția statistică a conținuturilor elementelor
din ape se abate mult de la distribuția normală, fapt.
Detailed information about the natural variability
of the geochemical background is extremely useful for
the scientific investigations and for the management
work as well. The long-term management of the min-
eral resources and of the environment is dependent
upon a comprehensive and reliable database.
After a first step of geochemical mapping of the
whole territory of Romania (Andăr et al., 1996. 1997)
using a wide-spaced network sampling, with a sam-
pling density of ca one sample per 2000 km2, for a
very general reconnaissance of the geochemical char-
acteristics of the sampling media, we have started
a second stage for the elaboration of the geochemi-
cal atlas of Romania. In order to draw geochemical
maps on the scale 1:1,000,000 a. denser network sam-
pling was planned to assure a sampling density of one
sample per one hundred square kilometer.
For the elaboration of the geochemical atlas of R.o-
maniaon the scale 1:1,000,000 soils, stream sedimente
and stream waters have been used as sampling me-
dia. Over 300 soil, water and stream sediment, sam-
ples have been collected in the north-western part, of
the country in Satu Mare, Maramureș, Bihor, Sălaj
and Bistrița-Năsăud counties and, partially, in Cluj
and Mureș counties.
Element composition of water samples have been
analysed by ICP-OES. Data have statistically been
processed and geochemical maps have been drawn.
Element, contents in the analysed water samples have
a very large variation: from 0.003 ppb for Cd to 5400
ppb for Zn. The average contents of the elements vary
between 0.07 and 48.6 ppm for major elements and
between 0.5 and 4 ppb for trace elements. The aver-
age contents of the elements in waters from the stud-
ied tegion are quite similar to those found in stream
waters in the rest of the world.
Sodium contents are, generally, higher than potas-
sium ones. Calcium contents are the highest of all the
other elements which have been determined in water
samples.
The statistica! distribution of the element contents
in water is far from the normal one, this fact being
illustrated by the shape of the frequency histograms
HhU Institutul Geologic al României
I6R/'
108
Stream waters
Institutul Geological României
109
Stream waters
Institutul Geological României
Stream waters
E
.2
'în
0)
c
CD
(0
Z
Institutul Geological României
111
Stream waters
Institutul Geologic al României
112
evidențiat și de aspectul histrogramelor de frecvență
care arată o asimetrie de stânga foarte pronunțată.
Intre conținuturile elementelor chimice principale
din ape există o corelație foarte puternică (r>0,8)
numai intre conținuturile de Mg și Ca și intre cele
de Mg și K. In cazul elementelor minore o corelație
foarte puternică apare numai între conținuturile de
Cd și cele de. Ni și Zn.
Distribuția spațială a valorilor pH-ului arată că
valorile mai scăzute (pH<7) se întâlnesc in zona
Munților Oaș-Gutâi și se datorează lucrărilor miniere
din această zonă.
Distribuția areală a valorilor conductivității apelor
arată că valorile mai scăzute (<200 /zS/cm) se
întâlnesc in zonele de aflorare a formațiunilor
cristaline din nordul Munților Apuseni și din nord-
vestul Carpaților Orientali, iar valorile mai ridicate
(>1000 /zS/cm) se situează în zonele de aflorare a
formațiunilor sedimentare din partea de nord și de
nord-vest a Depresiunii Transilvaniei și în zona De-
presiunii Panonice.
Distribuția areală a conținuturilor elementelor
chimice în apele din regiunea studiată se aseamănă
foarte mult cu cea a conductivității și arată, pen-
tru marea majoritate a elementelor, o corelație
destul de bună intre valorile conținuturilor și natura
formațiunilor geologice care alcătuiesc bazinele hidro-
grafice ale cursurilor de ape cercetate. Astfel,
conținuturile mai ridicate de K, Na, Ca, Mg, Ni, Cd și
Pb se întâlnesc în zonele de aflorare a formațiunilor
sedimentare, in timp ce valorile mai mici ale aces-
tor elemente se situează în zonele de aflorare a
formațiunilor cristaline.
Valorile ridicate ale conținuturilor unor elemente
chimice (Cd, Cu, Ni, Pb și Zn) au fost întâlnite, de
asemenea, în zonele cu activități miniere cum sunt
cele de la Baia Borșa, Băiuț, Cavnic, Nistru și Tarna
Mare.
Distribuția valorilor dozei medii gamma arată,
de asemenea, o corelație bună cu tipul petro-
grafic al formațiunilor geologice, valori mai ridicate
mtâhiindu-se în zonele de aflorare a rocilor magma-
tice plutonice.
showing a very marked left asymmetry.
A very strong correlation (r>0.8) between the ele-
ment contents was found for the major elements only
for two couples: Mg-Ca and Mg-K. In the case of
trace elements there is a very strong correlation be-
tween Cd contents and Ni and Zn contents.
The areal distribution of pH values shows that the
lowest values (pH<7) are found in the Oaș - Gutâi
Mountains due to the mining activity in that region.
The areal distribution of the conductivity values
shows that the lower values (<200 /zS/cm) are found
in the outcropping areas of the crystalline forma-
tions in the northern part of the Apuseni Mountains
and in the north-western part of the East. Carpathi-
ans, whereas the higher values (>1000 /zS/cm) are
recorded in the outcropping areas of the sedimentary
formations in the northern and north-western parts of
the Transylvanian Depression and in the Pannonian
Depression.
The areal distribution of the element contents in
stream waters is very similar to those of the conduc-
tivity. A good correlation between the element con-
tents and petrographical type of the geological forma-
tions forming the hydrographic basins of the stream
waters in the studied region is also to be seen for most
of the elements. Thus, higher K, Na, Ca, Mg, Ni, Cd
and Pb contents are found in the outcropping areas of
the sedimentary formations, whereas the lowest val-
ues for those elements are recorded in the outcropping
areas of the crystalline formations.
Higher element contents for some elements (Cd,
Cu, Ni, Pb and Zn) have also been found in min-
ing areas like Baia Borșa, Cavnic, Nistru and Tarna
Mare.
The distribution of mean dose rate gamma shows
also a good correlation with the petrographical type
of the geological formations. The highest values of
mean dose rate gamma are found in the outcropping
areas of the plutonic rocks.
References
Andăr, P., Robu, I. N., Nicolescu, R., Gheauș, M. (1996) Atlasul geochirnic al României, scara 1:1.000.000. Anuarul
Inst. Geol. Rom., 69, Partea I, pp. 9-12, București.
Andăr, P., Nicolescu, R., Gheauș, M., Gheorghe, V., Andreescu, R. (1998) Atlasul geochirnic al României, scara
1:3.000.000. Anuarul Inst. Geol. Rom., 70, pp. 185-186, București.
Institutul Geologic al României
GEOCHIMIA GRANITOIDELOR DIN CARPAȚII MERIDIONALI:
O TRECERE ÎN REVISTĂ
GEOCHEMISTRY OF GRANITOIDS FROM THE SOUTH CARPATHIANS:
A REVIEW
T. BERZA, P. ANDAR, M. TATU, C. TELEMAN, N. STAN, V. IANCU - România
J. C. DUCHESNE, J. P. LIEGEOIS, J. VANDER AUWERA, D. DEMAIFEE - Belgia
Rezultatele proiectului CT93-0237 "Geochimia
granitoidelor din Romania” al programului CIPA,
finanțat de către Comisia Comunităților Europene
intre 1994-1997, au fost obținute printr-o colabo-
rare a unor geologi români de la Institutul Geologic
al României cu petrologi și geochimiști belgieni de
la Universitatea din Liege, Universitatea Liberă din
Bruxelles și Muzeul Africii din Tervuren.
O trăsătură- majoră a geologiei Carpaților Meri-
dionali este abundența și diversitatea granitoidelor,
care in majoritate sunt cantonate in soclul pânzelor
danubiene și au fost puse in loc ulterior coliziu-
nii panafricane. înțelegerea acestei diversități și
consecințele ei asupra evoluției geologice a Carpaților
Meridionali, ca și problema originii granitoidelor, au
constituit punctul omega al acestui studiu.
Pânzele danubiene au socluri metamorfice care
pot fi repartizate la două unități litologice diferite:
grupul metasedimentar Lainici-Păiuș, metamorfozat
in condiții de temperatură ridicată și presiune
scăzută, și grupul metabazic Drăgșan, metamorfozat
in condiții de temperatură ridicată și presiune ridi-
cată. Atât soclul de tip Lainici-Păiuș, cât și cel
de tip Drăgșan din pânzele danubiene includ diferite
tipuri de granitoide, extrem de variate. Deși adeseori
granit-oidele au fost transformate în timpul orogenezei
alpine in milonite de temperatură scăzută, există și
zone în care structurile și paragenezele magmatice au
fost prezervate și pot fi observate. In soclul de tip
Lainici-Păiuș a fost observată următoarea succesiune,
de la cele mai vechi la cele mai noi:
-	masivele gnaisice Petreanu și Furcătura (grani-
toide panafricane precolizionale);
-	dykeurile sincinematice leucogranitice tip Lainici-
Păiuș (panafricane sincolizionale);
și următoarele masive panafricane postcolizionale:
-	masivul leucogranitic de Vârful Pietrii;
-	batolitele calcoalcaline Șușița, Olteț și Frumosu;
-	plutonii shoshonitici Tismana și Novaci;
-	dyke-urile de roci porfirice calcoalcaline tardeci-
nematice (Complexul Filonian de Motru - CFM);
-	masivul peraluminos heterogen Ogradena, po-
The results of the CT93-0237 Project "Geochem-
istry of Romanian Granites” of the CIPA Pro-
gramme, funded by the Commission of the Euro-
pean Communities between 1994-1997, were obtained
through a co-operative investigation between Ro-
manian geologists from the Geological Institute of
Romania (IGR) and Belgian petrologists and geo-
chemists from the University of Liege, t.he Free Uni-
versity of Brussels (ULB) and the Africa Museum in
Tervuren.
A paramount feature of the South Carpathians ge-
ology is the abundance and variety of granitoids, most
of them being restricted to the basement of Danu-
bian Nappes and emplaced in the Pan-African post-
collision period. The understanding of this geological
diversity and its consequences for the geological evo-
lution of the South Carpathians, as well as the prob-
lem of the granitoid origin, were the omega point of
this study.
Danubian Nappes have basements that can be
ascribed to two contrasting metamorphic lithologic
units: the metasedimentary LP-HT Lainici-Păiuș
Group and the metabasic MP-MT Drăgșan Group.
Both Lainici-Păiuș and Drăgșan type basements of
the Danubian Nappes comprise different types of
granitoids, extreinely varied. Although often trans-
formed to low-grade mylonites during the Alpine
orogeny, they possess preserved areas where primary
magmatic structures and mineralogy can still be ob-
served. In the Lainici-Păiuș basement, the follow-
ing succession of granitoids, from the oldest to the
youngest, has been observed:
-	Petreanu and Furcătura gneissic granitoid massifs
(Pan-African pre-collisional granitoids);
-	Lainici-Păiuș syn-kinematic leucogranitic dyke
swarm (Pan-African syn-collisional);
and the following Pan-African post-collisional mas-
sifs:
-	Vârful Pietrii leucogranitic massif;
-	Șușița, Olteț and Frumosu large calc-alkaline
batholiths;
-	Tismana and Novaci shoshonitic plutons;
114
sibil varistic.
în soclul de tip Drăgșan vârstele relative ale plu-
tonilor nu sunt cunoscute, relații mutuale nefiind ob-
servabile pe teren. Legătura dintre granitoide și arcul
insular Drăgșan nu este cunoscută. Dyke-urile sunt
rare in grupul Drăgșan, dar in unele zone lamprofire
sau microgranite porfirice pot forma roiuri. Au fost
cercetați cinci plutoni:
-	plutonii calcoalcalini Parâng, Sfârdin, Cherbelezu
și Muntele Mic;
-	plutonul leucogranodioritic Retezat.
Acestor două seturi plutonice le adăugăm o serie
de dyke-uri lamprofirice care ar putea avea aceeași
vârstă cu cele din Complexul Filonian Motru, dar
care pot fi și mai tinere.
Au fost obținute și date geochimice asupra masivu-
lui peraluminos varistic Sichevița din soclul pânzei
getice.
Studiul este astfel focalizat asupra a 18 masive sau
ocurențe: 145 de eșantioane au fost analizate pentru
elemente majore și minore (36 de elemente), din care
pentru 30 de eșantioane au fost analizați izotopii Rb-
Sr și Sm-Nd. Au fost folosite cele mai bune metode
aflate la dispoziție: XRF, ICP-MS și TIMS.
Baza de date cuprinde astfel peste 5500 de valori
și poate fi considerată o contribuție majoră la baza
de date geochimice românească. în raportul înaintat
Comisiei Comunităților Europene în octombrie 1997
am prezentat o interpretare preliminară a întregului
set de date și un studiu detaliat al unui masiv de-
osebit de atractiv: plutonul Tismana. Pentru acest
masiv, deosebit de complex și bine conservat, inter-
pretarea datelor geochimice (33 de analize) a relevat
mecanismele complexe (dar direcționate) de formare
a seriei de roci.
In ceea ce privește procesele petrogenetice, mo-
delarea masivului Tismana a condus la concluzii re-
marcabile. Deși la prima vedere geochimia diferitelor
tipuri de roci apare foarte dispersată, s-a putut sta-
bili o legătură printr-o linie de filiație a lichidelor
(liquid line of descent) între anclavele microgranu-
lare și rocile lor gazdă. Această linie de evoluție
a magmei poate fi controlată atât prin abordarea
geochimică, cât și prin cea termodinamică, ambele
metode conducând la rezultate similare. S-a demon-
strat amestecul (mixing) diferitelor lichide la di-
verse stadii de evoluție, ceea ce implică existența
unor gradienți chimici în camere magmatice. în
fine, caracteristicile izotopice pot fi interpretate ca
indicând contaminarea selectivă, neevidențiată de
concentrațiile în elemente minore. Această inter-
pretare sprijină o posibilă decuplare a izotopilor Sr și
Nd în raport cu elementele majore și minore în cadrul
proceselor petrecute în camere magmatice. Lucrarea
” Shoshonitic liquid line of descent from diorite to
-	late-kinematic calc-alkaline porphyry dykes
swarm (Motru Dyke Swarm-MDS);
-	Ogradena peraluminous heterogeneous granițe,
possibly of Variscan age.
In the Drăgșan basement, the relative ages of the
plutons are not known, no mutual relations being ob-
served in the field. Their link with the Drăgșan is-
land arc is not known. Dykes are rare in the Drăgșan
Group, but lamprophyres or porphyry microgranites
may form swarms in some areas. Five plutons have
been studied:
-	Parâng, Sfârdin, Cherbelezu and Muntele Mic
calc-alkaline plutons;
-	Retezat leucogranodioritic pluton.
To these two major granitoid sets, we have added
a series of lamprophyric dykes which could have the
same age as the Motru swarm, but could also be much
younger.
Some data have also been obtained in the basement
of the Getic Nappe on the Sichevița peraluminous
massif of Variscan age.
Our study is focused on 18 massifs or occurrences:
145 samples were analysed for major and trace ele-
ments (36 elements) and 30 samples for Rb-Sr and
Sm-Nd isotopes. The best available analytical meth-
ods were used for this purpose: XRF, ICP-MS and
TIMS.
The database thus comprises more than 5500 val-
ues and can be considered as a major input to the
Romanian geochemical database. In the report for-
warded to the Commission of the European Com-
munities in October 1997 we presented a prelimi-
nary interpretation of this whole data set and a de-
tailed study of one particularly attractive massif: the
Tismana pluton. A thorough interpretation of the
geochemical data (33 analyses) has revealed the com-
plex (but straightforward) mechanisms of formation
of the Tismana rock series.
As far as petrogenetic processes are concerned, the
modelling of the Tismana body led to very fruitful
conclusions. Though at first sight the geochemistry
of the different rock types seems very dispersed, it
has been shown that a connection could be made
between the microgranular enclaves and their host
rocks through a liquid line of descent. This line was
constrained with geochemical and thermodynamical
approaches, both methods giving consistent results.
Mixing between different liquids at different stages of
evolution was demonstrated, which implies the exis-
tence of Chemical gradients in magma chambers. Fi-
nally, the isotope characteristics can be interpreted as
due to selective contamination, unsupported by trace
element concentrations. This interpretation confirms
a possible decoupling of the isotopes and the other
trace and major elements in magma chamber pro-
Institutul Geologic al României
115
granițe:	the late Precambrian post-collisional
Tismana pluton (South Carpathians, Romania)” de
J.C. Duchesne, T. Berza, J.P. Liegeois and J. Vander
Auwera, aparută (1998) in Lithos - Special Volume
dedicated to Post-collisional plutonism (Lithos, 45,
p. 281-303), detaliază aceste aspecte.
Pentru celelalte 17 ocurențe, gradul de acumu-
lare al datelor este diferit. In ciuda numărului
mic de analize per masiv, folosirea criteriilor chimi-
ce pentru caracterizarea diferitelor suite magmatice
oferă o imagine asupra evoluției magmelor ducând la
distribuția actuală a tipurilor petrografice. Aceasta
se datorește în primul rând selecției unor eșantioane
reprezentative (printr-o metodă de explorare, pentru
Rb, Sr, Zr, Nb, a unui număr mai mare de eșantioane)
și, în al doilea rând, determinării unui mare număr
de elemente cu semnificație petrogenetică. Cu
excepția masivelor Tismana, Novaci, Vârful Pietrii,
Sfârdin și Cherbelezu (cu de la 33 până la 7 anali-
ze fiecare), pentru ceilalți plutoni am efectuat 2
până la 6 analize. O abordare grafică a reprezen-
tativității eșantioanelor noastre a fost folosită pen-
tru a compara cu rezultatele din literatura e-
xistentă analizele noi pentru unele elemente sau
parametri specifici. Aceasta permite o estimare a
reprezentativității eșantioanelor selecționate; a rezul-
tat o reprezentativitate bună până la excelentă.
Pană acum, unele dintre rezultatele cooperării din-
tre geologii români și belgieni au condus la recon-
stituirea unor stadii timpurii ale evoluției geologice
a soclurilor pânzelor de șariaj din Carpații Meridio-
nali:
-	la 800 Ma - formarea unui arc insular oceanic
(Drăgșan terrane) și evoluția sa subaeriana;
-	la 780 Ma - acretarea arcului insular (Drăgșan
terrane) la un vechi continent a generat un mag-
matism calcoalcalin, restrâns ca amploare (protoli-
tul gnaiselor oculare de Făgețel din cadrul grupu-
lui Drăgșan). Aceasta a fost mai curând o acostare
(docking) decât o coliziune majoră;
-	la 600 Ma - o coliziunea majoră a indus un meta-
morfism in faciesul amfibolitelor, de presiune medie
m grupul Drăgșan și de presiune coborâtă în grupul
Lainici-Păiuș, cu generare de leucogranite, care apar
în grupul Lainici-Păiuș ca roiuri de dyke-uri sincine-
matice. Presupunem acesta a fi momentul coliziunii
Drăgșan contra Lainici-Păiuș;
-	la 580-560 Ma - generarea și intruderea în aceste
socluri a unor corpuri de granitoide; acestea etalează
serii sodice până la potasice (incluzând compoziții
shoshonitice), însă granitoidele peralcaline lipsesc.
Finalul acestui important eveniment magmatic post-
colizional este marcat de apariția dyke-urilor cu
tendințe sodice sau potasice (lamprofirice).
-	la 300 Ma - orogeneza varistică a reactivat varia-
cesses. A paper entitled "Shoshonitic liquid line of
descent from diorite to granițe: the late Precambrian
post-collisional Tismana pluton (South Carpathians,
Romania)” by J.C. Duchesne, T. Berza, J.P. Liegeois
and J. Vander Auwera has been published (1998) in
Lithos - Special Volume dedicated to Post-collisional
plutonism (Lithos, 45, pp. 281-303).
The maturation of the data concerning the other 17
occurrences is not yet completed. Despite the small
number of analyses performed for each massif in this
study, the use of Chemical criteria to characterise the
various granitoid suites offers a useful image of the
evolution of magmas leading to the present distri-
bution of petrographic types. This is firstly due to
the selection of representative samples (thanks to an
exploration method in which the contents of some el-
ement - Rb, Sr, Zr, Y - are measured in a larger num-
ber of samples than those completely analysed) and
secondly to the determination of a large number of
elements with petrogenetic significance. Except for
Tismana, Novaci, Vârful Pietrii, Sfârdin and Cher-
belezu, which are relativei)' well represented (from 7
to 33 samples), we have performed only 2 to 6 analy-
ses for the other plutons. A graphical approach of the
representativity of the newly analysed samples was
used to compare new analyses to the existing data in
the literature for some diagnostic elements or charac-
teristic parameters. This allows an estimation of the
representativity of the selected samples. In general
the representativity is good to excellent.
Up to now, the results of the co-operation between
Romanian and Belgian geologists allow to reconstruct
some early stages of the geological evolution of the
basement of the nappes building the South Carpathi-
ans:
-	at ca 800 Ma, an oceanic island arc (Drăgșan
terrane) formed and reached the maturity stage in
an aerial environment;
-	at ca 780 Ma, this island arc collided with an old
continent that produced limited calc-alkaline magma-
tism (protholith of Făgețel augengneiss in Drăgșan
amphibolites). This collision was rather a docking
than a major collision;
-	a major collision occurred later, at ca 600
Ma: it induced amphibolite facies metamorphism,
medium- pressure in Drăgșan Group and low-pressure
in Lainici-Păiuș Group, and generation of leucogran-
ites, represented in particular by the Lainici-Păiuș
syn-kinematic dyke swarm. We suppose this to be the
collision of Drăgșan against Lainici-Păiuș terranes;
-	at ca 580-560 Ma, several generations of gran-
itoids intruded these basements; they display sodic
to potassic lineage (including shoshonitic types), but
true alkaline granitoids are lacking. The end of this
important post-collisional magmatic event groups
< Institutul
\ igr/
eologic al României
116
abil aceste socluri panafricane, cu generare limitată a
magmelor granitice de tip S (Ogradena?), dar a creat
geometria actuală: soclul Drăgșan șariat peste soclul
LainichPăiuș;
- la 70 Ma - in timpul orogenezei alpine, soclurile
pre-alpine au fost șariate spre sud peste platforma
moesică. Fragmente ale soclurilor prealpine au fost
prezervate in cadrul structurilor alpine. Orogeneza
alpină a generat plutoni calcoalcalini ”high-K” (ba-
natitele) in partea de vest a Carpaților Meridio-
nali (acești plutoni nu au făcut obiectul prezentului
studiu).
Concluziile studiului nostru sunt:
(1)	Datele geochimice arată clar că fiecare plu-
ton din Carpații Meridionali își are propria sig-
natură, cu toate că pot exista și asemănări impor-
tante. Teoretic, acesta este rezultatul, pe de o parte,
al diferențelor privind sursa și modalitățile procesu-
lui de topire parțială și, pe de altă parte, a proceselor
de diferențiere petrecute în decursul cristalizării, fie
prin cristalizare fracționată, fie prin asimilarea rocilor
gazdă. Tehnicile de modelare geochimică pot singure
rezolva acest aspect. Acest demers laborios a fost
aplicat masivului Tismana, unul din rarele corpuri
granitoide din lume cu chimism shoshonitic. A rezul-
tat astfel o evoluție complexă, în care au funcționat
două camere magmatice situate la nivele diferite
în crusta terestră, imprimând signatura geochimică
a rocilor. Prima, situată la mare adâncime, a
fost locul cristalizării fracționate, cu formarea cu-
mulatelor stratiforme și a unei coloane de magmă
zonată chimic. Mișcări tectonice târzii au golit
această cameră, topiturile expulzate (împreună cu cu-
mulatele peridotitice asociate) fiind amestecate între
ele, înaintea și în timpul intruziunii în cea de a doua
cameră, în care a avut loc consolidarea finală. Acest
scenariu este acum controlat de modelul petrologie al
evoluției "liniei de filiație a lichidelor” (liquid line of
descent) pe care am pus-o în evidență și prin dovezile
amestecului diferitelor lichide în stadii succesive de
evoluție de-a lungul acestei linii de filiație. Un de-
mers similar ar trebui întreprins și pentru celelalte
masive studiate, dar numărul mic de analize al celor-
lalte masive nu permite în stadiul actual acest grad
de detaliere.
(2)	Vârsta de 567 Ma a granitului de Tismana este
o bornă decisivă în evoluția cronologică a soclului
danubian din Carpații Meridionali deoarece datează
stadiul final al procesului orogenic. Trebuie remarcat
că am demonstrat existența indubitabilă a terenurilor
panafricane în Carpații Meridionali. Vârsta plu-
tonului Tismana permite și controlul interpretării ca-
racteristicilor izotopice ale altor masive. In timpul
acestui studiu am realizat, de asemenea, importanța
datării câtorva altor masive prin metoda U-Pb pe
both sodic and potassic (lamprophyric) dykes;
-	at ca 300 Ma, these Pan-African basements were
variably reactivated by the Variscan orogeny, which
produced only limited amounts of crustal S-type
granites (Ogradena?), but created the present-day
geometry: Drăgșan basement overlying Lainici-Păiuș
basement;
-	at ca 70 Ma, during the Alpine orogeny, all the
pre-Alpine rocks were thrust to the south onto the
Moesian Platform. This event has allowed the preser-
vation of nice pieces of basement as tectonic slices in
the Alpine structure. The Alpine orogeny produced
high-K calc-alkaline plutons (banatites), to the west
of the South Carpathians (these rocks have not been
studied here).
The main conclusions of our study are the following
ones:
(1)	The present geochemical dataclearly show that
each pluton from the South Carpathians realm pos-
sesses its own signature, although important similar-
ities exist. This is theoretically the result, on the one
hand, of differences in the source rock composition
and in the modalities of parțial meltingprocesses and,
on the other hand, of the differentiation processes
occurring during crystallisation, either bj' fractional
crystallisation or assimilation of country rocks. Trace
element modelling technique is needed to completely
solve this aspect. This time consuming work has been
applied to the Tismana massif, a rare occurrence of
shoshonitic granitoids in the world. It is shown that
a complex history, in which two magma chambers
at different levels in the crust have played a role in
the evolution, has coined the geochemical signature
of the rocks: the first one, at depth, has been the lo-
cus of fractional crystallisation with formation of lay-
ered cumulates and of a column of chemically zohed
magma. Late tectonic movements have emptied this
chamber and the expelled melts (and their associated
peridotite cumulates) have been mixed together be-
fore and during their intrusion in the second magma
chamber, where final consolidation has taken place.
This scenario is actually constrained by the petrolog-
ical model of evolution of the "liquid line of descent”
that we have put forward and by evidence of mixing
of various liquids at different stages of evolution along
this liquid line of descent. A similar approach should
also be attempted for the other massifs, though the
relatively little number of currently available samples
will not permit the same degree of sophistication.
(2)	The Tismana age of 567 Ma is a decisive mile-
stone in the chronological evolution of the South
Carpathians because it dates the waning stages of
the orogenic processes. It should be pointed out that
we have unambiguously demonstrated the existence
of Pan-African ages in the South Carpathians. The
Institutul Geologic al României
117
zircoane: vârsta, plutonului Retezat din terrane-
ul Drăgșan este esențială pentru cotrolul perioadei
in care a avut loc importanta încălecare a grupu-
lui Drăgșan peste grupul Lainici-Păiuș. In mod
asemănător, cunoașterea vârstei masivului Sfârdin
(alt pluton din soclul tip Drăgșan) ar permite con-
firmarea cronologiei intruziunilor din acest terrane și
compararea cu vârsta de 567 Ma de la Tismana. In
terrane-ul Lainici-Păiuș, vârsta U-Pb pe zircoane a
masivelor Petreanu (deformat) și Vârful Pietrii (sili
concordant nedeformat) ar fixa limitele perioadei de
intruziune a plutonilor granitoizi.
(3)	Cazul Tismana arată că magmatismul postco-
lizional poate avea afinitate shoshonitică. Plutonul
Novaci, ce arată asemănări evidente pe teren și sub
microscop cu Tismana, este de asemenea shoshonitic
in cazul rocilor bazice, dar cele acide nu sunt, atât de
bogate in potasiu. Caracterul shoshonitic dobândit
la începutul evoluției a fost demostrat prin faptul
că lichidul parental și cele mai primitive cumulate
peridotitice sunt bogate în K. Am tras concluzia că
mantaua generatoare a fost, de asemenea, bogată in
potasiu, poate datorită unei metasomatoze anterioare
legată de subducție.
(4)	In acest mediu postcolizional, evoluția grani-
toidelor indică o îmbogățire în timp progresivă în a-
numite elemente majore și minore, de la seriile cal-
coalcaline sincolizionale la cele ” high-K” și apoi la
cele shoshonitice (”very high-K”). Aceasta evoluție a
fost observată în multe alte provincii și datele noas-
tre pot fi utilizate pentru construirea unui model mai
general. în danubianul Carpaților Meridionali se ob-
serva o trăsătură aparte prin faptul ca plutonii gra-
nitoizi sunt intruși in socluri formate în medii geotec-
tonice diferite: arc insular pentru soclul tip Drăgșan
și margine continentală pentru cel tip Lainici-Păiuș.
Ambele serii de plutoni prezintă în linii mari ace-
leași tipuri de granitoide (leucogranitoide, granitoide
calcoalcaline), dar stadiul shoshonitic a fost obser-
vat numai in soclul tip Lainici-Păiuș. Ambele so-
cluri sunt traversate de roiuri de dyke-uri calcoalca-
line (Complexul Filonian de Motru - CFM - și lam-
profirele), arătând ca în stadiile finale ale evoluției
tectonice o fază ext.ensională de deformare le-a afectat
producând, în mod surprinzător, topituri calcoalca-
line. Aceasta sugerează apropierea geografică a celor
două terrane-uri m panafricanul târziu (o primă co-
liziune fiind marcată de gnaisele oculare de Făgețel la
777 MA), încălecarea Drăgșan / Lainici-Păiuș (varis-
tică sau mai nouă) fiind o structură intraterrane.
Această recurența calcalcalină indică o sursă unică
pentru ambele grupe de granitoide, diferențele legate
de situarea intr-un terrane sau în altul fiind proba-
bil o trăsătură superficială responsabilă doar pentru
evoluția terminală a magmatismului granitoid.
Tismana age also permits to constrain the interpre-
tation of the isotope characteristics of the other mas-
sifs. During this study we have also realised the im-
portance of dating few more massifs by U-Pb zircon
method: the age of Retezat pluton in the Drăgșan
terrane is a key constraint for the exact age of the
large pre-Alpine overthrust of the Drăgșan Group
over the Lainici-Păiuș Group. Similarly, U-Pb age
on the Sfârdin massif (another pluton in the Drăgșan
basement) would permit to confirm the chronology of
the intrusions in that terrane and to compare it with
the 567 Ma of Tismana. In the Lainici-Păiuș terrane,
the U-Pb zircon age on Petreanu (deformed) and on
Vârful Pietrii (undefonned but concordant sili) would
bracket the intrusive period of the granitoid plutons.
(3)	The Tismana case has shown that the post-
collisional magmatism can be of shoshonitic affin-
ity. Novaci, which shows obvious similarities in the
field and under the microscope with Tismana, is also
shoshonitic in its more mafie rocks but its acidic
rocks are not so K-rich. We have shown that this
shoshonitic character is earmarked from the begin-
ning of the evolution: the parental liquid and also
the most primitive peridotitic cumulates are K-rich.
We have concluded that the mantie was also K-rich,
possibly due to a previous subduction-related meta-
somatism.
(4)	In this late-collisionalsetting, the granitoid evo-
lution indicates a progressive enrichment with time in
typical trace and major elements, from calc-alkaline
syn-collisional series to high-K and shoshonitic (very
high-K) kindreds. This evolution has been observed
in many different provinces and our findings can be
used to build up a more general model. In the South
Carpathians, a. particular feature is observed: most
granitoids are distributed in two different types of
nappe basement which have been formed in distinct
geological environments, the Drăgșan and Lainici-
Păiuș nappe basements respectively built in an is-
land arc and a continental margin settings. Both se-
ries of granitoids show grossly similar petrographic
types (leucogranites, calc-alkaline granites). The
shoshonitic stage is, however, observed only in the
Lainici-Păiuș terrane. Both terranes are also cut
across by dyke swarms of calc-alkaline composition
(the Motru Dyke Swarm - MDS - and the lampro-
phyres), thus showing that in the latest stages of
tectonic evolution an extensive phase of deformation
have affected the two terranes to produce (surpris-
ingly) calc-alkaline melts. This points to geographic
proximity of the two terranes in Late Pan-African
times (the docking is supposed to produce the Făgețel
augengneiss dated at 777 Ma), the Drăgșan-La inici-
Păiuș thrust (Variscan age or latei) being an intrater-
rane structure. This calc-alkaline recurrence in ex-
Vjgr/
Institutul Geologic al României
118
(5)	Distribuția pământurilor rare in "granitoidele
medii” arată mari asemănări, indiferent de tipul de
terrane (Drăgșan sau Lainici-Păiuș) în care acestea
sunt cantonate, indicând de asemenea o sursă comună
(fig.). Presupunând că arcul insular și marginea con-
tinentală au avut compoziții chimice diferite, este
greu de admis că ele au putut produce magme
asemănătoare. Se poate deci accepta că cele două
terenuri erau deja sudate de o importantă încălecare
ce duplica crusta, astfel încât aveau un fundament
comun.
(6)	Totuși, marea varietate de vârste TDM indică
fie că rocile sursă aveau vârste diferite, fie că diversele
granitoide au rezultat din amestecul în proporții vari-
ate al unei surse juvenile (manta sau crustă recent
formată) cu o componentă veche crustală (arhaică).
(7)	Deși cele mai multe masive arată, pe criterii
structurale, o geneză postcolizională, ele au totuși o
gamă largă de compoziții chimice care, atunci când
sunt folosite criteriile de discriminare clasice, ar in-
dica medii sincolizionale sau intraplacă. Aceasta con-
firmă ineficiența acestor criterii, cel puțin în cazul
prezent.
(8)	Deși au caracteristici petrografice (în primul
rând caracterul leucocratic) și trăsături geochimi-
ce comune, masivul Vârful Pietrii și dyke-urile
leucogranitice sincinematice nu sunt înrudite: sursele
lor au vârste și caracteristici izotopice diferite. De
remarcat că feldspații potasici ” negri”, caracteristici
acestor dyke-uri, nu apar în leucogranitele de Vârful
Pietrii.
(9)	Ogradena este un granitoid tipic pentru topi-
turi crustale (granit tip S). El arată o distribuție a
pământurilor rare cu conținuturi relativ joase în e-
lemente incompatibile, sugerând un grad scăzut de
topire parțială (când mineralele refractare bogate în
REE nu au fost încă dizolvate în leucosoma). Li-
nele roci sunt foarte asemănătoare cu roci din masivul
Sichevița (distribuție plată și joasă a REE). Aceste
similarități sugerează că izocrona. Rb-Sr varistică
obținută pentru Ogradena reflectă vârsta intruziunii,
deoarece pentru masivul Sichevița există vârste U-Pb
varistice. De remarcat însă ca Ogradena este conținut
m soclul danubian, in timp ce Sichevița aparține
pânzei getice. Trebuie remarcat că vârsta varistică
obținută pentru Ogradena este un alt rezultat, al
acestui studiu. Se impun alte studii de geochimie
a elementelor majore și minore și izotopică asupra
rocilor din masivul Sichevița, pentru a documenta
procesele de topire, crustală varistice. în același mod,
o atenție particulară ar trebui acordată leucogra-
nitelor Lainici-Păiuș, ce evidențiază anatexie in situ
(endomigmatite).
(10)	Carpații Meridionali expun o suită unică de
granitoide intruse după orogeneza panafricană.
tensional environment suggests that a similar source
must have been available for both groups of grani-
toids, the terrane difference being probably a super-
ficial feature only responsible for the late evolution of
the granitoids.
(5)	REE distributions in the "average granites”
show many similarities irrespective of the type of ter-
rane (Drăgșan or Lainici-Păiuș) in which the granites
have been emplaced. This again points to a common
source (Fig.). Considering that the island arc and
the continental margin environments had probably
distinct Chemical composition, it is difficult to ad-
mit that they could have produced similar magmas.
One is therefore forced to accept that the two ter-
ranes were already welded together by a large thrust
duplicating the crust in-such a way that they had a
common basement.
(6)	The large variety of TDM ages, however, in-
dicate either that the source rocks were made up of
fragments of different ages, or that the different grani-
toids result from the mixingof a juvenile source (man-
tie or recently formed crust) with an old Archaean
crustal component.
(7)	Though most granitoids occur in the same post-
collisional tectonic setting they, however, show an ex-
tended range of Chemical composition which, when
classical discrimination criteria are used, would in-
dicate syn-collisional to within-plate settings. This
confirms the inadequacy of these criteria, at least in
the present case.
(8)	Though they have common petrographic char-
acteristics (namely their leucocratic character) and
geochemical features, the Vârful Pietrii large sili and
the Lainici-Păiuș leucogranitic dykes are not related:
their sources have quite distinct age and isotope char-
acteristics. Note that ”black” K-feldspars, character-
istic of these dykes, are not known in Vârful Pietrii.
(9)	Ogradena is a typical crustal melt (S-granite).
It shows a REE distribution with rather low incom-
patible element contents, suggesting low degree of
parțial melt (when refractory REE-rich minerals are
not yet dissolved in the leucosome). Some rocks are
very similar to Sichevița rocks (flat and low REE
pattern). These similarities suggest that the R.b-
Sr Variscan isochron measured in Ogradena is the
emplacement age, as for Sichevița there are U-Pb
Variscan ages. Note, however, that Ogradena is in-
truded in the Danubian basement and Sichevița is
in the Getic Nappe basement. It should be high-
lighted that the Variscan age obtained for Ogradena
is another original result of this study. It certainly
urges for further studies (major, trace and isotope
elements) of Sichevița rocks to better document the
Variscan crustal melting process. In the same way,
peculiar attention should also be brought to the
Institutul
ICR/
Geologic al României
I 19
U C* P' HI PmS.T> Ea G« Tftj/ E' im ’O Ui
Pcridoutc din gninitoidul dc Tismana
Tismana - diontc.monzodîoriic. tonaliic
Cherbelezu
L> C« pc Nd P-nSm Ev Gd îb Or Ho Er Tm Y> U«
Leucogranite de Lainici-Paius
L> Co P» NdPmSiwEv Gd îb Or mo Er Im Yb Io
CFM
\ arini ion <liagram$ of the HKK- contents, chondrite nonnalized (normalization values. after Nakamura. 1974)
Institutul Geological României
120
Studii detaliate ale acestor plutoni, comparabile cu
cel pe care l-am realizat pentru masivul Tismana,
vor conduce desigur la obținerea unor constrângeri
asupra originii granitoidelor. Se impun diferite studii
(petrologice, geochimice, geocronologice) asupra seri-
ilor granitoide din Carpații Meridionali.
Lainici-Păiuși leucogranit.es that show field evidence
of in situ anatexis (endomigmatites).
(10)	South Carpathians display a unique suite of
granitoids emplaced after the Pan-African orogeny.
Detailed studies of these plutons, comparable to that
realised on the Tismana massif, would certainly lead
to major constraints on granitoid origin. There
is a need for several studies on the different as-
pects (petrology, geochemistry, geochronology) of the
South Carpathians series.
References
Liegeois, J. P., Berza, T., Tatu, M., Duchesne, J. C. (1996) The Neoproterozoic Pan-African basement from the
Alpine lower Danubian nappe system (South Carpathians, Romania)'. Precambrian Res., 80, pp. 281-301.
Duchesne, J. C., Berza, T., Liâgeois, J. P.. Vander Auwera, J. (1998) Shoshonitic liquid line of descent from dior-
ite to granițe: the late Precambrian post-collisional Tismana pluton (South Carpathians, Romania). Lithos, 45, pp.
281-303.
STUDIUL FENOMENELOR GEOLOGICE - INGINEREȘTI ȘI DEFINIREA
MODULUI DE ACȚIUNE A FACTORILOR NATURALI ȘI TEHNOGENI
ASUPRA STABILITĂȚII TERENURILOR PE TERITORIUL ROMÂNIEI
THE STUDY OF THE GEOLOGICAL - ENGINEERING PHENOMENA
AND THE DEFINING OF THE ACTION OF THE NATURAL AND
TECHNOLOGICAL FACTORS ON THE STABILITY OF LANDS IN
ROMANIA
Georgeta CIOBANU, Raluca MAFTEI, Călin SAVU
Obiectul studiului de față îl constituie elaborarea
hărții cu alunecări de teren in perimetrul V. Telea-
jenului - V. Buzăului, sc. 1 : 50.000, precum și a-
bordarea problemei riscului geologic in materie de
alunecări de teren.
Pentru rezolvarea problemelor legate de dez-
voltarea în plan a alunecărilor, a cauzelor care au
dus la producerea acestor fenomene și a măsurilor ce
trebuie luate in vederea asigurării unui grad mai mare
de stabilitate a versanților, s-a efectuat cartarea geo-
logico - inginerească privind geomorfologia zonei stu-
diate, lit.ologia depozitelor, delimitarea zonelor afec-
tate de alunecări, condițiile hidrogeologice.
De asemenea, din perimetrul care face obiectul
acestei lucrări, am prelevat un număr de 22 de probe
tulburate, din care 11 sunt dublate și de probe ne-
tulburate de mici dimensiuni, ce au fost analizate de
către laboratorul de specialitate al ISPIF.
Studiind rezultatele acestor analize, am obținut
date referitoare la unii parametri fizico-mecanici și
influența lor in complexul de factori ce au condus la
declanșarea fenomenului.
Baza geologică care a fundamentat cartarea geo-
logico - inginerească a constat in harta geologică scara
1 : 200.000 - foile Covasna și Ploiești (Murgeanu,
1965, 1966) și harta geologică scara 1 : 50.000 - foaia
Călugăreni - Ceptura (Motaș, Papaianopol, 1976).
Un obiectiv important al studiului nostru a fost
elaborarea hărții de risc pe baza criteriilor pentru
estimarea potențialului de risc și a probabilității de
producere a alunecărilor.
Hărțile de risc, spre deosebire de hărțile
alunecărilor existente, se redactează pentru alunecări
care încă nu s-au produs și pentru care nu există nici
un semn vizibil că ar exista pericolul declanșării aces-
tora.
Față de anii anteriori, studiul nostru face un pas
înainte in privința cercetării alunecărilor de teren.
Harta de risc, pe perimetrul cercetat, este un pilon
The object of the study is the drawing up of the
landslides map, scale 1 : 50,000, in the Teleajen Val-
ley - Buzău Valley zone, as well as the tackling of the
problem of the geological risk of the landslides.
To solve this matter related to the plane landslides
development, the causes which determined the oc-
currence of these phenomena and the measures taken
for the assurance of the highest rank stability of the
slope, a geological-engineering mapping has been per-
formed on'the geomorphology, the deposits lithology,
the delimitation of the zones affected by landslides,
the hydrogeological conditions etc. of the studied
area.
Twenty-two disturbed samples have been taken off,
out of which eleven are doubled by small-sized undis-
turbed samples, analysed by the ISPIF geotechnic
laboratory.
The results of the above-mentioned analyses
pointed out data on the physico-mechanical param-
eters and their influence within the factors complex
which determined the phenomenon release.
The geological-engineering mapping was based on
the geological map scale: 1:200,000, Covasna and
Ploiești sheets (Murgeanu. 1965, 1966), and scale
1:50,000, Călugăreni - Ceptura sheet. (Mota-ș, Papa-
ianopol, 1976).
An important objective of our study was the draw-
ing up of the risk map based on the risk potențial
assessing and probability criteria of the landslides oc-
currence.
The risk maps, unlike the existent landslides maps,
are drawn up for landslides which has not occurred
yet and for which there is no real danger of their
release.
As compared with previous studies, this study rep-
resents a step forward as concerns the landslides re-
search. The risk map of the study area represents
the basis of the construction planning activity and,
relying on the landslides map, it verifies and confirms
SPr-r Institutul Geologic al României
. IGRZ
122
de bază în activitatea de proiectare în construcții și,
bazându-se pe harta cu alunecări de teren, verifică și
confirmă potențialul și probabilitatea de alunecare.
Morfologia regiunii este strâns legată de structura
cutată și de alcătuirea ei litologică, ceea ce reprezintă
o trăsătură de tinerețe, explicabilă și prin mișcările
tectonice recente în care este antrenată. Cutarea
reprezintă o orientare generală a axelor anticlinalelor
și sinclinalelor de la NNE spre SSV, cu o recur-
bare vest-est între V. Nișcovului și V. Teleajenu-
lui. Alcătuirea litologică a formațiunilor mio-pliocene
prezintă o mare varietate, de la marnele și argilele
care dau, de regulă, un relief depresionar sau dealuri
joase, pană la gresiile, conglomeratele și calcarele
sarmațiene sau pietrișurile levantine, rezistente, care
constituie culmile cele mai înalte.
Din punct de vedere structural, regiunea cercetată
se situează în Unitatea de Tarcău și Unitatea Neogenă
din Carpații Orientali.
In zona cercetată, aflorează formațiuni aparținând
Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului.
Depozitele paleogene ocupă o foarte mică
suprafață, in rest fiind prezente, mai ales, de-
pozite miocene, pliocene și cuaternare.
Depozitele miocene sunt strâns cutate împreună cu
cele pliocene, dezvoltandu-se, ca foarte caracteristice,
cutele diapire. Din acest punct de vedere, partea de
mijloc și de sud a regiunii cercetate este cuprinsă în
"zona cutelor diapire”.
In această regiune au fost puse în evidență nu-
meroase fracturi, dintre care unele de importanță
regională, constituind adevărate linii tectonice. In
condițiile structurale ale perimetrului se dezvoltă un
nivel acvifer freatic marcat prin numeroase izvoare ce
apar la baza versanților sau în fruntea teraselor, can-
tonat in depozitele cuaternare superficiale și în pătura
de alterație a formațiunilor de bază precuaternare.
Alunecările, prin modificările pe care le aduc
suprafeței terenului, permit, infiltrarea unor mari can-
tități de apă in perioadele cu precipitații abundente,
favorizând, pe de o parte, accentuarea fenomenului
de alunecare, iar pe de altă parte, formarea unor acu-
mulări acvifere.
Respectând vârsta formațiunilor, pe harta
geologică-inginerească au fost trecute vârstele
formațiunilor împreună cu principalele lor caracter-
istici litologice. De asemenea, a fost reprezentată și
situația hidrografică a regiunii.
In urma observațiilor de pe teren, pe hartă au fost
trecute următoarele tipuri de deplasări: alunecări ac-
tive, alunecări vechi - stabilizate, alunecări recente,
prăbușiri, curgeri de noroi.
Pentru exemplificare, prezentăm o porțiune din
harta realizată cu zona Predeal-Sărari-Șoimari-Salcia
(Fig- 1)-
the slide potențial and probability.
The morphology of the region is closely connected
with its folded structure and lithologic composition,
which represents an early feature explained also by
the recent tectonic movements in which it is involved.
The folding has a general orientation of the anti-
clinal and synclinal axes from NNE to SSW and a
W-E rebanding between the Nișcov and the Telea-
jen valleys. The lithological constitution of the Mio-
Pliocene formations displays a great variety, from
marls and clays, which really form a depression or
hillocks, to the Sarmatian sandstones and limestones
or the Romanian strong gravels, which form the high-
est summits.
From the structural point of view, the study area
is situated in the Tarcău Unit and the Neogene Unit
of the East Carpathians.
Paleogene, Neogene and Quaternary formations
are cropping out in the study area.
The Paleogene deposits are spread on a very small
area, the remainder part being occupied by Miocene,
Pliocene and Quaternary formations.
The Miocene deposits are tightly folded with the
Pliocene formations, the diapir folds formed being
characteristic. From this point of view, the middle
and Southern parts of the study area are included in
the diapir folds zone.
In this region, numerous fractures have been
pointed out, among which some are of regional sig-
nificance and represent real tectonic lines.
Under the structural conditions of the region, a
phreatic aquifer level is present, indicated by numer-
ous springs which occur in the base of the slopes or
in front of the terraces. This level is hosted by the
superficial Quaternary deposits and by the alteration
layer of the basal pre-Quaternary formations.
The landslides, by the modifications brought to the
surface of the area, make possible the infiltration of
large amounts of water during the aboundant preci-
pitations periods, thus favouring, on the one hand.
the increase of the sliding phenomenon and, on the
other hand, the formation of aquifer accumulations.
Taking into account the age of the formations, on
the geological-engineering map there were registered
the ages of the formations, their main lithologic char-
acteristics, and the hydrographic situation of the re-
gion.
On the basis of the field observations, the following
types of slides have been represented on the map: ac-
tive landslides, old-stabilized landslides, recent land-
slides, rock falls and mud flows.
To illustrate that, we present. a map section rep-
resenting the Predeal - Sărari - Șoimari - Salcia area
(Fig. 1).
Institutul Geologic a
României
123
LA
0
o
—»	tu. u — —• u»	u> —	w •“
cfoL^coSoujocnScncn*!
GHB00HHIMII
<n
The landslides map in the Predeal - Sărari - Șoimari area
1GR
Institutul Geological României
Institutul Geologic al României
125
O cauză foarte importană a fenomenelor de in-
stabilitate o constituie modificarea proprietăților fi-
zico-mecanice ale rocilor, ce are consecințe negative
asupra stabilității versanților și taluzelor, reducând
rezerva de stabilitate, in unele cazuri până la limita de
pierdere a echilibrului natural, favorizând frecvente
alunecări de teren și taluze.
Principalele complexe de roci identificate de noi
au fost împărțite în trei mari categorii ce au carac-
teristici asemănătoare și care sunt afectate de di-
verse tipuri de alunecări: complexul pelito-silitic,
complexul pelitic cu intercalații subordonate de tip
arenitic, complexul arenito-psamitic.
Din punctul de vedere al tipului fenomenelor, con-
statăm că cea mai mare frecvență o au alunecările
active (insecvente și consecvente), delapsive, propriu-
zise. Restul alunecărilor sunt vechi, stabilizate, de-
trusive.
Zonele cele mai active din perimetru sunt cele
din zona localităților Păcureți - Matița - Zămbroaia,
Apostolache - Chiojdeanca - Nucet, Mărunțișu -
Valea Mănăstirii, Salcia - Sangeru.
Sinteza tuturor evaluărilor privind prognoza sta-
bilității versanților o constituie harta de risc la
alunecare.
Elaborarea hărților de risc privind alunecarea
versanților reprezintă la ora actuală o necesitate pri-
oritară pentru România, având in vedere existența
unor arii extinse cu potențial ridicat în ceea ce
privește probabilitatea declanșării unor alunecări de
teren, arii care, in bună parte, se suprapun peste zone
cu seismicitate ridicată.
Pentru redactarea hărții de risc din punctul de
vedere al potențialului de producere a alunecărilor
de teren (Etapa I), se adoptă opt criterii pentru
estimarea potențialului și probabilității producerii
alunecărilor de teren: criteriul litologic, geomorfo-
logic, structural, hidrologic și climatic, hidrogeologic,
seismic, silvic, antropogen.
Comparând rezultatele cu observațiile de pe teren,
constatăm că riscul anticipat de producere cores-
punde cu pericolul dovedit prin alunecările existente
deci, perimetrul nostru are un potențial în general
ridicat, cu probabilitate de producere foarte mare
(Fig- 2).
A very important cause of the instability phenom-
ena is constituted by the modification of the physico-
mechanic features of the rocks which has bad conse-
quences on the slopes and sides stability, decreasing
the stability reserve, in some cases up to the natural
equilibrium loss limit, favouring frequent land and
slope slides.
The main rock complexes identified by us have
been divided into three big categories with similar
characteristic features, which have been affected by
different types of landslides: the pelito-siltic complex,
the pelitic complex with subordinate arenitic interca-
lations, the arenito-psamitic complex.
From the point of view of the phenomena type,
it has been noticed that the proper delapsive active
(consistent and inconsistent) land slides are the. most
frequent ones.
The most active zones of the area are those from
the Păcureți - Matița - Zâmbroaia, Apostolache -
Chiojdeanca - Nucet, Mărunțișu - Valea Mănăstirii,
Salcia - Sangeru region.
A synthesis of all the assessments regarding the
prognosis of the sides stability is represented by the
slide risk map.
The drawing up of the slide risk maps represents
now a priority in Romania because of the existence
of large areas with a high potențial concerning the
probability of the landslides release; these zones are
mostly overlaped on high seismic areas.
For the drawing up of the risk map from the point
of view of the possibility of landslides occurrence
(Stage 1), eight criteria for the estimation of the
potențial and probability of the occurrence of the
landslides can be adopted: lithologic, geomorpho-
logic, structural, hydrologic and climatic, hydroge-
ologic, seismic, forest and human.
A comparison of the results of the field observations
points out that the anticipated risk corresponds with
the danger proved by the existing landslides, there-
fore the study area has a high potențial and a great
possibility of occurrence (Fig. 2).
References
Motas, I., Papaianopol, I. (1976) Foaia Călugăreni - Ceptura, scara 1 : 50.000, G.I.R. archives, București.
Murgeanu, G. (1965, 1976) Foaia Covasna, Ploiești, scara 1 : 200.000, G.I.R. archives, București.
Institutul Geological României
DETERMINAREA CONȚINUTULUI ȘI A MODULUI DE DISTRIBUȚIE ȘI
DE ACUMULARE A METALELOR GRELE ÎN ROCI, SOL, AER ȘI
PLANTE. IMPLICAȚII ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A
COMUNITĂȚILOR UMANE AFERENTE
CONTENT DETERMINATION AND DISTRIBUTION - ACCUMULATION
WAY OF HEAVY METALS IN ROCKS, SOIL, AIR AND PLANTS.
IMPLICATIONS IN ADJACENT HUMAN BEING COMMUNITIES
HEALTH
Lucia ROBU, Ion Nicolae ROBU, Anca USCĂTESCU
Cercetarea concentrației metalelor grele (Cu, Pb,
Zn, Ni, Co, V, Mo, Cd, As, Se) în roci, sol, plante in
cele două arii investigate, Sibiu și Bocșa, a urmărit
(1) modul de concentrare, natural sau artificial în
entitățile menționate mai sus și (2) conturarea unor
zone anomale, specifice fiecărui element.
Pentru aceasta au fost colectate probe de roci, sol,
plante, după cum urmează:
•	probele de roci au fost colectate din toate
petrotipurile întâlnite în ariile investigate;
•	colectarea probelor de sol s-a făcut punctiform
sau pe o suprafață restrânsă, de cca 1 m2, în jurul
probei de rocă;
•	probele de plante au fost colectate într-un
mod similar celor de sol, constând din probe de
plante care cresc spontan în zona respectivă (fag,
mesteacăn, salcâm). Petrotipurile considerate includ,
pentru zona Sibiu, roci ultramafice, constituente
(la) ale 'corpului ultramafic de la Rășinari, consi-
derat ca aparținând Seriei de Valea Muntelui (Co-
darcea, 1965), precum și corpurile de la (lb) Păscoaia
și (Ic) Văliug, (2) roci cristalofiliene, gnaise lineare și
oculare, amfibolite și gnaise amfibolice, componente
ale Seriei de Sebeș - Lotru, iar pentru zona Bocșa,
roci granitoide (gabbrodiorite, monzodiorite, monzo-
diorite cuarțifere, granodiorite, monzogranite), com-
ponente ale masivului banatitic Bocșa și ale zonei sale
sudice. Dognecea - Ocna de Fier.
Interpretările geochimice au condus la următoarele
concluzii:
Zona Sibiu
•	concentrații in roci, asemănătoare clarck-ului,
pentru Cu și Pb, mai mici pentru Ni, Co, Mo, Cd,
Se, mai mari pentru V;
•	valori ale probelor de sol comparabile cu cele din
roci, pentru Cu, Pb, Cd, As, Se, mai mari pentru Zn,
Ni, Co, V și mai mici pentru Mo, în probe recoltate
din zona Orlat. și V. Sadului;
Heavy metal research (Cu, Pb, Zn, Ni, Co, V, Mo,
Cd, As, Se) in rocks, soil, air and plants in investi-
gated areas, Sibiu and Bocșa, has followed (1) the
concentration way, native and artificial, in the above-
mentioned entities and (2) the outlining of some ab-
norma! zones, specific to each element. For this rocks,
soil and plant samples have been collected, as follows:
•	rock samples have been collected from all
petrotypes, met in the investigated areas;
•	soil sampling was relatively punctual or in a very
restrictive area, about 1 m2, around the rock sam-
pling point;
•	plant samples have a similar collecting way with
the soil ones, and they consist of samples of the spon-
taneously grown plant species (beech, birch, acacia).
Considered petrotypes include for Sibiu zone ul-
tramafic rocks, components of (la) Rășinari ultra-
mafic body, considered a part of the Valea Muntelui
Series (Codarcea, 1965), (lb) Păscoaia and (Ic)
Văliug ones, (2) crystalline rocks, linear and au-
gen gneisses, amphibolites and amphibole bearing
gneisses, included in the Sebeș-Lotru Series, and
for Bocșa zone, granitoid rocks (gabbrodiorites,
monzonites, quartz-monzodiorites, granodiorites and
monzogranites), included in the Bocșa banatitic mas-
sif and its south zone, Dognecea - Ocna de Fier.
Geochemical interpretations emphasized the fol-
lowing conclusions:
Sibiu Zone
•	concentrations in rocks similar to clarcks, for Cu
and Pb, lower for Ni, Co, Mo, Cd, Se and higher for
V;
•	values for soil samples comparable to the rock
ones, for Cu, Pb, Cd, As, Se, higher for Zn, Ni, Co,
V and lower for Mo, in samples collected in the Orlat
- V. Sadului zone;
Institutul Geologic al României
127
•	acumulare diferențiată a metalelor grele in roci,
sol și plante, după cum urmează:
-	Cu, Ni, Mo, As, Se, concentrate mai ales in roci
ultramafice, iar V in amfibolite;
-	Cu, Ni, Co, V, Cd, As, acumulate preponderent
in solul corespunzător ultramafitelor, iar Pb, Mo, Se,
in cel corespunzător rocilor amfibolice;
-	Cu, Zn, Ni, Co, Cd, As, Se, cu concentrațiile cele
mai mari in plantele crescute pe sol ultramafic, iar V
și Pb, în cel corespunzător amfibolitelor;
•	corelarea roci-sol-plante a evidențiat:
-	concentrații mai ridicate în sol și plante decât în
roci, pentru Cu, Zn (gnaise) și Zn (roci ultramafice);
-	concentrații mai mici în sol și plante, compara-
tiv cu cele din roci, pentru Cu, Ni, Co, Mo, As, Se
(ultramafite), Pb, As, Se (gnaise) și Ni, Co și As (am-
fibolite);
-	concentrațiile cele mai ridicate in sol pentru Co,
Pb, Zn, Mo, Se (amfibolite), Pb and V (ultramafite)
și Ni, V, Mo (gnaise);
•	concentrații ridicate in Pb, Zn, Ni, V, As in probe
de sol și plante, colectate din zone limitrofe șoselei
Orlat - Gura Râului, Tilișca - Săliște;
•	conținuturi mai ridicate de Pb, în probele de sol
și plante, din zona Rășinari;
•	concentrarea Zn mai ales în mesteacăn.
Acumulările anomale înregistrate pentru Pb, Zn,
Ni, V, in zonele menționate mai sus, se pot datora
(1) traficului rutier aferent (Pb), sau (2) unor factori
poluanți din zona industrială a Sibiului. Se poate pre-
ciza insă că pentru zona Rășinari, poluarea datorată
traficului rutier este minimă, singurul factor poluant,
rămânând zona industrială Sibiu. Modul de variație
a metalelor grele in această zonă este redat intr-un
profil (Fig. 1), realizat de-a lungul aliniamentului
Poiana Sibiului - Tilișca - Săliște - Orlat - Rășinari -
Sadu.
Zona Bocșa
1.	mod diferențiat de acumulare a metalelor grele
m fiecare petrotip, sol asociat sau plantă considerată;
•	in roci se remarcă o afinitate a Cu pentru gab-
brodiorite și o acumulare diferențiată a Cu, gradul de
acumulare crescând de la aplite la gabbrodiorite;
•	în sol, acumulările cele mai mari sunt (1) Cu în
solul asociat, aplitelor, gabbrodioritelor și granodio-
ritelor, (2) Pb in solul aplitelor, granițelor și cuarț
- monzonitelor, (3) Zn în solul aferent aplitelor sau
cuarț - monzonitelor;
•	în plante se observă conținuturi sensibil mai ridi-
cate pentru elemente cum sunt Cu, Pb, Zn, Ni, Co,
V, Mo, Cd, As, pentru cele care cresc, în ordine, pe
solurile adiacente, granodioritelor, gabbrodioritelor,
cuarț - monzonitelor, aplitelor și gabbrodioritelor;
2.	grad scăzut de degradare fizică și chimică, a
rocilor, fapt ce determină acumulări mici sau mode-
• differentiated accumulation of the heavy metals
in rocks, soil and plants, as follows:
-	Cu, Ni, Mo, As, Se especially concentrated in
ultramafic rocks, and V in amphibolites;
-	Cu, Ni, Co, V, Cd, As, especially accumulated in
the ultramafic adjacent soil and Pb, Mo, Se, in the
one adjacent to amphibolite rocks;
-	Cu, Zn, Ni, Co, Cd, As, Se, the highest con-
centrations in plants grown in soil adjacent to ultra-
mafites, and V and Pb, in amphibolite adjacent. soil;
•	rock - soil - plant correlation emphasized:
-	higher concentrations in soil and plants than in
rock, for Cu, Zn (gneisses) and Zn (ultramafic rocks);
-	lower concentrations in soil and plants compar-
atively with rocks, for Cu, Ni, Co, Mo, As, Se (ul-
tramafites), Pb, As, Se (gneisses) and Ni, Co and As
(amphibolites);
-	the highest concentrations in soil for Co, Pb, Zn,
Mo, Se (amphiboles), Pb and V (ultramafites), and
Ni, V, Mo (gneisses);
•	Pb, Zn, Ni, V, As concentrations in soil and plant
samples, collected from highway adjacent zone, Orlat
- Gura Râului, Tilișca - Săliște;
•	high contents, in soil and plant. samples, from
Rășinari zone;
•	Zn concentration, especially in birch;
Abnormal heavy metal accumulations, registered
for Pb, Zn, Ni, V, in the above mentioned zones,
could be due to (1) road adjacent traffic (Pb) or (2)
some pollution factors determined by Sibiu industrial
zone. It. can be said that in the Rășinari zone, the
pollution due to road traffic is deeply low, and indus-
trial pollution is the main polluant factor. Variation
of heavy metals in that zone is emphasized along a
profile (Fig. 1), Poiana Sibiului - Tilișca - Săliște-
Orlat - Rășinari - Sadu.
Bocșa Zone
1.	different accumulation way of heavy metals in
each petrotype, soil or considered plant;
•	in rocks, it is remarked a Cu affinity for gabbrodi-
orites and a Cu differentiated accumulation, accumu-
lation degree, rising from aplites to gabbrodioriles;
•	in soil, the highest accumulations are (1) Cu in
soil adjacent to aplites, gabbrodiorites and granodi-
orites, (2) Pb in the aplite, granițe and quartz - mon-
zoiiîte soil, (3) Zn in aplite or quartz - monzonite
adjacent soil;
•	in plants, it is obvious a sensibly higher content
for Cu, Pb, Zn, Ni, Co, V, Mo, Cd, As, for those
ones that grow, along the line, in adjacent soil of gra-
nodiorites, aplites, quartz - monzonites, granodior-
ites, gabbrodiorites, quartz - monzonites aplites and
gabbrodiorites;
2.	low physical and Chemical degradation degree of
the rocks, that determined low - moderate accumu-
Insbtutul G
eologic al României
128
Fig. 1 - Variația metalelor grele în roci, sol și plante pe aliniamentul Poiana Sibiului -
Tilișca - Săliște - Orlat - Rășinari - Sadu
Variation of heavy metals in rocks, soil and plants on the Poiana Sibiului -
Tilișca - Săliște - Orlat - Rășinari - Sadu alignment
129
Fig. 2 - Variația metalelor grele în roci, sol și plante pe aliniamentul Poiana Sibiului -
Tilișca - Săliște - Orlat - Rășinari - Sadu.
Variation of heavy metals in rocks, soil and plants on the Poiana Sibiului -
Tilișca - Săliște - Orlat - Rășinari - Sadu alignment
130
rate ale unor elemente prezente în rocile considerate;
3.	grad redus de acumulare a metalelor grele în
sol și plante, având în vedere valorile comparabile ale
unor elemente (Ni, Co) în roci și sol;
4.	activitate chimică redusă a apelor de circulație
superficială, ținând cont de concentrațiile mici ale
unor elemente ca As, Mo;
5.	acumularea preferențială a Cu, Mo, Se, în
salcâm și a Zn in fag;
6.	acumularea (1) Cu, Pb, Zn, V, în aplitele
care aflorează pe drumul care face legătura între lo-
calitățile Bocșa - Ocna de Fier, (2) Cu, Pb, Zn, V,
în grano-dioritele care aflorează în zona localității
Dognecea, (3) Pb și respectiv Pb, Zn, V, în gran-
odioritele care au fost observate pe drumul forestier
Bocșa - Ezeriș, (4) Cu, Pb, V, în granodioritele din
apropierea satului Firliug și limitrof șoselei Firliug -
Ezeriș - Soceni - Reșița, evidențiază existența unor
surse mixte de poluare, industrială - rutieră, deter-
minate de (1) activitate minieră - prelucrativă din
zona Dognecea - Ocna de Fier, (2) activitatea indus-
trială a orașului Reșița, cu extindere semnificativă
asupra întregii regiuni, (3) circulația rutieră, pe dru-
mul forestier Bocșa - Ezeriș, Bocșa - Dognecea - și,
respectiv, șoseaua Firliug - Reșița.
lations of some elements contai ned in the considered
rocks;
3.	low accumulation degree of heavy metals in soil
and plants, taking into account the values of some
elements (Ni, Co) in rocks and soil;
4.	a low Chemical activity of the surface water,
taking into account the low concentrations of some
elements as As and Mo;
5.	Cu, Mo, Se affinity for acacia and Zn for beech;
6.	accumulations of (1) Cu, Pb, Zn, V in aplites
outcropping afferent to Bocșa - Ocna de Fier road, (2)
Cu, Pb, Zn, V, in granodiorites outcropping near by
Dognecea, (3) Pb, and respective Pb, Zn, V, in gra-
nodiorites, met on Bocșa - Ezeriș road, (4) Cu, Pb,
V, in granodiorites mapped nearby Firliug village,
and adjacent to the Firliug - Ezeriș Soceni - Reșița
road, emphasized the existence of some mix pollu-
tion sources, industrial and road ones, determined by
(1) mining - processing activity of Dognecea - Ocna
de Fier zone, (2) industrial activity of Reșița, with
a significant extension in the entire region, (3) road
traffic on the Bocșa - Ezeriș and Bocșa - Dognecea
roads and Firliug - Reșița way.
References ‘
Codarcea, D. M. (1965) Studiul geologic și petrografic al regiunii Rășinari - Cisnădioara - Sadu. Memorii, VI.
Institutul Geologic al României
ELEMENTE DE METALOGENIE CANTITATIVA COMPARATA
ELEMENTS DE METALLOGENIE QUANTITATIVE COMPAREE
Rodica ANDRIEȘ, Mircea BORCOȘ, Bogdan GĂBUDEANU
Studiul reprezintă o etapă de analiză superioară a
datelor existente privind principalele repere de meta-
logenie cantitativă, cu avansarea de concluzii privind
semnificația acestora și a modului in care rezultatele
obținute pot fi valorificate în activitățile specifice
domeniului cercetare-valorificare. Analiza are la bază
o bancă de date, special organizată în acest scop,
cu elemente metalogenetice cuantificate, sistemati-
zate în acord cu criteriile de elaborare a hărților me-
talogenetice și de substanțe minerale utile (Borcoș
et al., 1986-1997). Principalele surse de informații
le reprezintă studiile de evaluare a potențialului
geologic, realizate de I.G.R. in perioada 1991-1996
(Borcoș et al., 1991-1996), ce includ sintetic ansam-
blul observațiilor obținute in ultimii 30 de ani pentru
întreg teritoriul țării.
Printre cele mai importante elemente definite sunt:
capacitățile de metalizare pentru diverse unități ge-
netice, productivitatea tipurilor și proceselor gene-
tice, ordinul de mărime al acumulărilor - toate ex-
primate in tone metrice metal - și tendințele de spe-
cializare metalogenetică.
Analiza s-a efectuat luând în considerare P.G.N.
total (potențial exploatat + potențial existent) ex-
primat in tone metal, făcând abstracție de caracte-
risticile sale economice pentru principalele sorturi de
minereu, care in mare parte corespund principalelor
tipuri de mineralizații: minereu de plumb și zinc,
de cupru, de aur și argint, de fier (inclusiv TiOo și
V2O5), de mangan, cupru și de fier cu conținut scăzut
(Cu < 0,4%, respectiv, Fe < 15%).
Substanțele minerale utile metalifere (mai puțin
cele de Cu < 0,4% și de Fe < 15%) au fost analizate
in două variante, luând in considerare, pe de o parte
potențialul total, iar pe de altă parte, fracțiunea aces-
tuia corespunzătoare, in linii generale, potențialului
ce presupune posibilități de valorificare.
Pentru substanțele minerale utile metalifere (mai
Cette etude presente les resultats obtenus dans une
etape d’analyse superieure des donnees gitologiques
et metallogeniques existantes, analyse dont l’objet
a ete la selection des reperes les plus importants
de metallogenie quantitative. Les principales con-
clusions portent sur la signification de ces reperes
et sur la maniere dans laquelle on peut utiliser les
resultats acquis dans les activites specifiques du do-
maine recherche - valorisation. Cette analyse est
pârtie d’une banque de donnees specialement orga-
nisee dans ce but, avec des elements metallogeniques
quantifies systematises en accord avec les criteres de
redaction des cartes metallogeniques et pour les sub-
stanc.es minerales utiles (Borcoș et al., 1987-1997).
Les principales sources d’informations sont les etudes
d’evaluation du potentiel geologique realisees â 1’
I.G.R. au cours de la periode 1991-1996 (Borcoș
et al., 1991-1996) qui comprennent en synthese
l’ensamble des observations obtenues les derniers 30
ans pour tout le territoire du pays.
Parmi les elements definis, les plus importants sont
la capacite de metallisation pour les diverses unites
genetiques, la productivite des types et des processus
genetiques, l’ordre de grandeur des accumulations -
tous exprimes en tonnes metriques metal - et la ten-
dance de specialisation metallogenique.
On a realise cette analyse en considerant le po-
tentiel geologique naturel (P.G.N.) total (potentiel
exploite + potentiel existant, exprime en tonne
metal et %), abstraction faite de ses caracteristiques
economiques pour les principaux sortes de minerais,
qui correspondent en majeure pârtie aux principaux
types de mineralisations: minerai de plomb et zinc,
de cuivre, d’or et d’argent, de fer (y compris TiO-j
et V2O5), de manganese, de cuivre et de fer ă faible
teneur (Cu < 0,4%, notamment Fe < 15%).
Les substances minerales utiles metalliferes (sauf
celles de Cu < 0,4% et de Fe < 15%) ont. ete analysees
en deux variantes, en considerant d’une part le po-
tentiel total et de l’autre part la fraction de celui-ci,
correspondant en lignes generales au potentiel sus-
ceptible de valorisation.
Pour les substances minerales utiles metalliferes
Institutul Geological României
132
puțin cele de Cu < 0,4% și de Fe < 15%), departajate
pe grupe, ierarhizarea celor mai importante districte
met.alogenetice - realizată în cele două variante - este
următoarea:
-	pentru minereuri neferoase (Pb-Zn, Au-Ag, Cu):
Dealul Crucii - Băiuț (3,83%1/24,49%2), Baia
Borșa	(2,34%'/14,98%2),	Moldova Nouă
Șasea (2,21%' /14,13%2), Valea Blaznei - Gușet
(Q.85%75,45%2), Tarna Mare (0,81%'/5,15%2),
Ilba - Nistru (0,65%1/4,16%2), Tulgheș - Olt Sud
(0.60%73,85%2);
-	pentru minereuri feroase (Fe și Fe-Mn):
Palazu Mare (51,65%1/0,00%2), Teliuc - Rușchița
(ll,41%'/27,70%2), Carpații Meridionali - z.
vestică - Banat (7,14%'/0,00%2), Răzoare
(6,61%'/16,04%2), Căpuș - Săvădisla (4,12%'/
9,99 %2), Vatra Dornei (4,03%79,78%2), Băișoara
(2,55% 76,18%2).
Cele mai importante districte cu mineralizați!
de diseminare cupriferă (Cu<0,4%) sunt: Bucium
- Roșia Poieni (66,31%'), Moldova Nouă - Șasea
(13,75%’), Zlatna - Stănija (8,42%') și Brad -
Săcărâmb (7,40%1).
Pentru mineralizațiile de fier cu conținut scăzut
(15%) ponderea districtelor este următoarea: Ditrău
(82,27%’), Drocea (9,85% 1 - cu 100% TiO2 și V2O5)
și lazuri - Cerbăl (5,49% ').
Corespondențele stabilite între diversele tipuri ge-
netice de acumulare și procesele genetice genera-
toare examinate comparativ și pe cicluri geotec-
tonice conduc la concluzia că cele mai importante
tipuri genetice, luând in considerare ponderea lor
in ansamblul mineralizațiilor, sunt: cele vulcanogen-
metamorfozate (63,66%, incluzând și mineralizațiile
de fier de la Palazu), cele lichid-magmatice (17,39%,
incluzând și mineralizațiile de fier cu conținut
scăzut), precum și cele metasomatice de contact și
hidrotermale (4,84%), hidrotermale (3,71%), marine
(3,14%), hidrotermal meteorice (2,45%) și porphyrj'
copper (2,02%).
Rezultatele obținute din analiza relațiilor existente
între tipul de minereu (de ex.: de plumb și zinc),
tipul genetic de acumulare (de ex.: hidrotermal) și
contextul geologic cauzal (de ex.: proces - vulca-
nism Mio - Pliocen, cadru geotectonic - magmatism
de subducție) evidențiază variația în limite largi a ca-
pacităților de metalizare, observându-se și tendințe
spațio-temporare preferențiale de concentrare.
Astfel, minereurile de Pb - Zn, cu o mare dis-
persie pe scara litostratigrafică, în special, în cadrul
ciclurilor alpin și caledonian timpuriu, concentrează
majoritatea acumulărilor mai importante, ponderile
'potențialul total
2potențialul ce presupune posibilități de valorificare
(exception faite de celles de Cu < 0,4% et de Fe. <
15%), departagees par groupes, l’hierarchisation des
plus importants districts metallogeniques, dans Ies
deux variantes, est la suivante:
-	pour des minerais non-ferreux (Pb-Zn, Au-
Ag, Cu): Dealul Crucii - Băiuț (3,83%3/24,49%4,
Baia Borșa (2,34%3/14,98%4), Moldova Nouă -
Șasea (2,21%3/14,13%>4), Valea Blaznei - Gușet
(0,85%3/5,45%4), Tarna Mare (0,81%3/5,15%4), Ilba
- Nistru (0,65%3/4,16%4), Tulgheș - Olt Sud
(0,60%3/3,85%4);
-	pour des minerais ferreux (Fe et Fe-Mn):
Palazu Mare (51,65%3/0,00%4), Teliuc. - Rușchița
(ll,41%3/27,70%4), Carpates Meridionales - Ba-
nat (7,14%3/0,00%4), Răzoare (6,61%3/16,04%4),
Căpuș - Săvădisla (4,12%3/9,99%4), Vatra Dornei
(4,03%3/9,78%4), Băișoara (2,55%3/6,18%4).
Les plus importants districts â mineralisations
de dissemination cuprifere (Cu < 0,4%) sont: Bu-
cium - Roșia Poieni (66,31%3), Moldova Nouă -
Șasea (13,75%3), Zlatna - Stănija (8,42%) et Brad
- Săcărâmb (7,40%3).
Pour les mineralisations de fer ă faible teneur
(15%), le poids des districts est le suivant: Ditrău
(82,27%3), Drocea (9,85%3 - avec 100% TiO2 et
V2Os) și lazuri - Cerbăl (5,49%3)
Les correspondances etablies entre les divers types
genetiques d’accumulation et les processus genetiques
generateurs examines en comparaison et par cycles
geotectoniques menent ă la conclusion que les types
genetiques les plus importants, â partir de leur poids
dans l’ensamble des mineralisations, sont ceux vol-
canogene - metamorphises (63,66%, y compris les
mineralisations de fer de Palazu), ceux liquide - mag-
matiques (17,39%, y compris les mineralisations de
fer ăfaible teneur), ainsi que ceux metasomatiques de
contact et hydrothermaux (4,84%), hydrothermaux
(3,71%), marins (3,14%), hydrothermaux meteorique
(2,45%) et porphyry copper (2,02%).
Les resultats obtenus par l’analyse des relations
existant entre le type de minerai (par exemple, de
Pb et Zn), le type genetique d’accumulation (par
exemple, hydrothermal) et le contexte geologique
causal (par exemple, processus - volcanisme Mio -
Pliocene, cadre geotectonique - magmatisme de sub-
duction) mettent en evidence le fait que les ca-
pacites de metallisation varient dans des limites
larges, tout en observant egalement des tendances
spatio-temporelles preferentielles de concentration.
Ainsi, les minerais de Pb-Zn avec une grande
dispersion ă l’echelle lithostratigraphique, parti-
culierement dans le cadre des cycles Alpin et
caledonien precoce, ont rassemble la plupart des accu-
3 le potentiel total
4le potentiel susceptible de valorisation
nstitutul Geologic
al României
133
fiind de 65,00%, respectiv, de 22,47%. Aceste
minereuri au fost generate de etapele magmatismului
Mio - Pliocen (80.70%) și Cretacic superior - Pale-
ocen (14,26%), respectiv, in etapa vulcanismului ri-
olitic Cambrian (95,39%). Cel mai important tip ge-
netic este tipul hidrotermal (53,56%), caracteristic,
m special, magmatismului Mio - Pliocen, urmează
tipul vulcanogen-metamorfozat (34,82%) dependent,
in primul rând, de vulcanismul riolitic Cambrian și, în
fine, metasomatic de contact și hidrotermal (6,25%)
caracteristic magmatismului Cretacic superior - Pa-
leocen. Majoritatea acumulărilor se încadrează în
grupa zăcămintelor de talie mică și medie; cu to-
tul excepțional apar zăcăminte de talie mare, de
natură vulcanogen-metamorfozate (Baia Borșa și
valea Blaznei - Gușet) și hidrotermale (Cavnic -
Roata și Baia Sprie).
Minereurile cuprifere prezintă o situație compara-
bilă, cu concentrații mai importante în ciclul alpin
(58,21%) și in cel caledonian timpuriu (37,18%). Ele
sunt asociate magmatismului Cretacic superior - Pa-
leocen (63,66%), celui Mio - Pliocen (32,63%) și, re-
spectiv, vulcanismului riolitic Cambrian (99,95%).
Aportul tipului vulcanogen - metamorfozat este de
41,44 %, tipul metasomatic de contact și hidroter-
mal generează 36,61%, iar tipul hidrotermal 20,29%.
Toate zăcămintele identificate se încadrează în grupa,
celor de talie mică și medie.
Minereurile de Au și Ag se localizează preferențial
în ciclul alpin (87.41%), în cea mai mare parte fi-
ind unele formate in condiții porphyry copper. In ci-
clul caledonian timpuriu ponderea diminuează pană
la 11,30%, mineralizațiile aparținând tipului vul-
canogen - metamorfozat asociat vulcanismului riolitic
Cambrian. Cu două excepții (zăcămintele Barza și
Roșia Montană de natură hidrotermală care sunt
de talie mare), restul zăcămintelor se încadrează în
grupa celor de talie mică și medie.
Minereurile de fier apar la mai multe nivele în toate
ciclurile geotectonice, cele mai importante situându-
se in Proterozoicul inferior (59,34%). In cantități
subordonate asemenea mineralizați! apar și in ci-
clurile alpin (19,67%), hercinic (12,63%) și în ci-
clurile proterozoice mediu și superior (6,81%). Dintre
tipurile genetice, mai important se dovedește a fi cel
vulcanogen - metamorfozat (80,18%), identificat în
formațiunile metamorfice careliene și în metavulca-
nitele bazice devoniene. Ponderea tipului metaso-
matic de contact și hidrotermal, asociat magma-
tismului ba-
mulations plus importantes, leurs poids etant de
65,00% notamment 22,47%. Ces minerais ont ete en-
gendres au cours des etapes du magmatisme Mio -
Pliocene (80,70%) et Cretace superieur - Paleocene
(14,26%), â savoir dans l’etape du volcanisme rhy-
olitique Cambrien (95,37%). Le type genetique le
plus important est le type hydrothermal (53,56%),
caracteristique en particulier du magmatisme Mio
- Pliocene, suit le type volcanogene metamorphose
(34,82 %) dependant en premier lieu du volcanisme
rhyolitique Cambrien et, enfin, metasomatique de
contact et hydrothermal (6,25%), caracteristique du
magmatisme Cretace superieur - Paleocene. La plu-
part se rangent dans le groupe des gisements de taille
petite et moyenne: de maniere tout â fait excep-
tionelle apparaissent des gisements de grande taille,
de nature volcanogene-metamorphosee (Baia Borșa
et Valea Blaznei - Gușet) et hydrothermale (Cavnic
- Roata et Baia Sprie).
Les minerais cupriferes presentent une situation
comparable, avec des concentrations plus marquees
dans le cycle Alpin (58,21%) et celui Caledonien
precoce (37,18%). Ils sont associes au magma-
tisme Cretace superieur - Paleocene (63,66%>), ă celui
Mio - Pliocene (32,53%) et, ă savoir, au volcanisme
rhyolitique Cambrien (99,95%). L’apport du type
volcanogene metamorphose est de 41,44%>, le type
metasomatique de contact et hydrothermal engen-
drent 36,61% et le type hydrothermal 20,29%. Tous
les gisements identifies se rangent dans le groupe
taille petite et moyenne.
Les minerais d’Au et Ag se placent de preferance
dans le cycle Alpin (87,41%), dependant en majeure
pârtie de la phase du magmatisme Mio - Pliocene
(97,68%) et associes aux systemes hydrothermaux
(98,95%). Pendant le cycle Caledonien precoce, le
poids diminue jusqu’ă 11,30%, les mineralisations se
rattachant au type volcanogene metamorphose as-
socie au volcanisme rhyolitique Cambrien. A deux
exceptions-pres (les gisements Barza et Roșia Mon-
tană, de nature hydrothermale, qui sont de grande
taille), les autres gisements se placent dans le groupe
taille petite et moyenne.
Les minerais de fer apparaissent ă plusieurs
niveaux dans touș les cycles geotectoniques, les plus
importants se plagant au Proterozoîque inferieur
(59,34%). En moindres quantites, pareilles,
mineralisations apparaissent. egalement dans les cy-
cles Alpin (19,67%), Hercynien (12,63%) et les cycles
Proterozoîques moyen et superieur (6,81%). De tous
les types genetiques, le plus important s’avere etre
celui volcanogene - metamorphose (80,18%.) identifie
dans les formations metamorphiques kareliennes et
dans les metavolcanites basiques devoniennes. Le
Institutul G
JGR/
eologic al României
134
natitic, este mult mai mică (6,43%); acumulările exo-
gene marine reprezintă 4,88%, iar cele hidrotermal-
meteorice 3,77%. Cu o singură excepție - zăcământul
vulcanogen-metamorfozat Palazu Mare de talie mare
- restul zăcămintelor sunt de talie mică și medie.
Minereurile de mangan apar, de asemenea, la mai
multe nivele. Ponderea cea mai importantă o dețin
ciclurile proterozoice mediu-superior, care cumulează
68,34%; cu ponderi subordonate se înscriu ciclul cale-
donian timpuriu cu 21,62%, ciclul hercinic cu 5,36%
și ciclul alpin cu 4,37%. Dintre tipurile genetice cel
mai important se dovedește a fi tipul vulcanogen-
metamorfozat. cu 95,32%, din care cea mai mare parte
apare în relație cu formațiunile carbonatice, amfibo-
lice și micacee (Ptz2-3); subordonat același tip ge-
netic apare la nivelul formațiunii grafitoase cu lidite
cambriene și in relație cu vulcanismul bazic submarin
devonian. Tipul genetic rezidual ± transport se află
exclusiv in relație cu formațiunile carbonatice mezo-
zoice (3,57%). Toate zăcămintele de mangan sunt de
talie mică și medie.
Pentru acumulările de fier-mangan (tratate în lu-
crare ca acumulări de fier sau de mangan, în funcție
de elementul metalic predominant) pot fi menționate
doar două zăcăminte vulcanogen - metamorfozate de
talie mare: Răzoare și Munții Sebeș.
Minereul de fier cu conținut scăzut (Fe < 15%)
respectă, in general, aceeași distribuție la nivelul ci-
clurilor geotectonice ca și fierul și manganul. Ast-
fel, in ciclul alpin apar mineralizații de fier la nivelul
magmatismului de subducție de arc insular Jurasic -
Cretacic inferior (92,89%). Cu o pondere mult subor-
donată, asemenea minereuri apar și în ciclul hercinic
(6,28%), fiind asociate, in cea mai mare parte, vulca-
nismului bazic submarin de tip extensional devonian
(95,82%). Dintre tipurile genetice, cel mai produc-
tiv se dovedește a fi cel lichid magmatic (92,43%),
asociat magmatismului tholeitic Jurasic - Cretacic
inferior, tipului vulcanogen-metamorfozat revenindu-
i numai 6,44% și fiind legat de ciclurile geotecto-
nice vechi (hercinic, în special). Toate acumulările
se încadrează în grupa celor de talie mică și medie.
Minereul de cupru cu conținut scăzut (Cu < 0,4%),
in totalitate de tip porphyry, apare exclusiv în ci-
clul alpin, in relație cu magmatismul Mio - Plio-
cen (85,36%) și in cel Cretacic superior - Paleocen
(4,64%). Dintre zăcămintele porphyry copper, numai
cele de la Moldova Nouă, Roșia Poieni și Tarnița sunt
de talie mare, restul incadrându-se în grupa celor de
poids du type metasomatique de contact et hy-
drothermal associe au magmatisme banatitique
est beaucoup moindre (6,43%); les accumulations
exogenes marines representent 4,88% et celles hy-
drothermale - meteoriques 3,77%. Sauf une seule
exception - le gisement volcanogene metamorphose
Palazu Mare de grande taille - le reste sont de taille
petite et moyenne.
Les mineraisde manganese apparaissent, eux-aussi,
ă plusieurs niveaux. Le poids le plus important
revient aux cycles Proterozoîques moyen-superieur,
cumulant 68,34%; avec des poids subordonnes se
rangent le cycle Caledonren precoce (21,62%), le cycle
Hercynien avec 5,36% et celui Alpin - 4,37%. Le plus
important des cycles genetiques s’est revele etre le
type volcanogene metamorphose avec 95,32%, dont
la majeure pârtie apparait en relation avec les for-
mations carbonatiques, amphiboliques et micacees
(Ptz2_3); de maniere subordonnee, le meme type
genetique apparait au niveau de la formation graphi-
teuse ă lydites cambriennes et en relation avec le
volcanisme basique sous-marin Devonien, Le type
genetique residuel ± transport se trouve en rela-
tions exclusives avec les formations carbonatiques
mesozoîques (3,57%). Tous les gisements de man-
ganese sont de taille petite et. moyenne.
Pour les accumulations de fer - manganese,
considerees en fonctions de 1'element metallique
predominant), on peut mentionner seuls deux gise-
ments volcanogene-metamorphoses de grande taille:
Răzoare et Monts Sebeș.
Au niveau des cycles geotectoniques, le minerai de
fer de faible teneur (Fe < 15%) observe en general la
meme distribution que le fer et le manganese. Ainsi,
dans le cycle Alpin apparaissent. des mineralisations
de fer au niveau du magmatisme de subduction d’arc
insulaire Jurassique - Cretace inferieur (92,89%); avec
un poids beaucoup subordonne, pareils minerais ap-
paraissent dans le cycle Hercynien (6,28%.), en ma-
jeure pârtie en association avec le volcanisme basique
sous-marin de type extensionnel Devonien (95,82%).
Le plus productif des types genetiques s’avere celui
liquide - magmatique (92,43%) associe au magma-
tisme Jurassique - Cretace inferieur, au type vol-
canogene metamorphose revenant seulement 6,44%,
etant lie aux cycles geotectoniques anciens (Her-
cynien, surtout). Toutes les accumulationsse rangent
dans le groupe taille petite et moyenne.
Le minerai de cuivre de faible teneur (Cu < 0,4%.),
en totalite de type porphyry copper, apparait exclu-
sivement dans le cycle alpin, en relation avec le mag-
matisme Mio - Pliocene (85,36%.) et celui Cretace
superieur - Paleocene (4,64%). Parmi les gisements
porphyry copper, seuls ceux de Moldova Nouă, Roșia
Poieni et Tarnița sont de grande taille, les autres se
< M Institutul Geologic al României
\ ICR/
135
talie mică și medie.
O alta direcție de valorificare a datelor de meta-
logenie cuantificată constă in exprimarea cantităților
de metale în metal Cu echivalent. Față de aprecierile
făcute anterior, privind aspectele cantitative și cali-
tative, prin exprimarea in metal Cu echivalent, se
rețin in special aspectele calitative în relație cu cele
de natură economică.
Din ansamblul informațiilor existente rezultă că
acumulările cu importanță economică se dispun, în
special, la nivelul ciclului alpin (79,68%) și a celui
caledonian timpuriu (14,27%).
Evenimentele geologice corespunzătoare determi-
nante sunt magmatismul de subducție Mio - Pliocen
(88,85%) și, respectiv, vulcanismul riolitic Cambrian
(81,34%).
In cadrul magmatismului Mio - Pliocen se poate
face o ierarhizare a districtelor din care rezultă
detașarea, următoarelor: Brad - Săcărâmb (31,88%),
Roșia Montană - Conțu (24,69%), Dealul Crucii -
Băiuț (21,76 %). Observații similare pot fi făcute
și pentru vulcanismul riolitic Cambrian, rezultând
detașarea districtului Baia Borșa (61,24%).
Referitor la minereul de fier cu conținut scăzut se
remarcă localizarea preferențială a acestuia la nivelul
ciclului alpin (94,92%), asociat magmatismului de
subducție de tip arc insular Jurasic - Cretacic infe-
rior (99,61%); dintre districte cel mai important se
dovedește a fi districtul Ditrău (72,46%).
In privința zăcămintelor de tip porphyry copper
acestea, așa cum s-a menționat anterior, apar exclu-
siv la nivelul ciclului alpin, fiind asociate, in special,
.magmatismului de subducție Mio - Pliocen (88,85%);
cel mai important district de dovedește a fi Bucium -
Roșia Poieni (70.93%).
însumând observațiile de metalogenie cantitativă
menționate pentru substanțele minerale utile metali-
fere, inclusiv cele cu conținut scăzut, în contex-
tul celor două variante de analiză (potențial total
și potențial valorificabil), precum și pe cele privind
specializarea metalogenetică, pot fi avansate con-
cluzii cu caracter global la nivelul principalelor etape
de. evoluție meta-logenetică (cicluri geotectonice), cu
detalii privind semnificația contextului geotectonic
(prin prisma tectonicii plăcilor) numai pentru ciclul
alpin.
placent dans le groupe taille petite et moyenne.
Une autre possibilite de determiner Ies donnees
de metallogenie quantifiee est l’estimation globale de
la signification economique des accumulations, par
l’equivalence des quantites de metaux constitutifs
(Au, Ag, Pb, Zn etc.) en metal Cu equivalent. Par
rapport aux estimations anterieures sur Ies aspects
quantitatifs et qualitatifs, par suite de leur expres-
sion en metal Cu equivalent, on remarque particu-
lierement Ies aspects quantitatifs en relation avec
ceux de nature economique.
II resulte de l’ensamble des informations actuelles
que Ies accumulations importantes dans le plan
economique se disposent, specialement, au niveau du
cycle Alpin (79,68%) et du cycle Caledonien precoce
(14,27%).
Les evenements geologiques correspondants
determinants sont le magmatisme de subduction
Mio - Pliocene (88,85%), â savoir le volcanisme
rhyolitique Cambrien (81,34%).
Dans le cadre du magmatisme Mio - Pliocene,
on peut faire une hierarchisation des districts, dont
on peut detacher les suivants; Brad - Săcărâmb
(31,88%), Roșia Montană - Conțu (24,69%), Dealul
Crucii - Băiuț (21,76%). On peut faire des obser-
vations similaires sur le volcanisme rhyolitique Cam-
brien, en detachant le district Baia Borșa (61,24%).
En ce qui concerne le minerai de fer de faible
teneur, on remarque sa localisation preferentielle au
niveau du cycle Alpin (94,92%), associe au magma-
tisme de subduction de type arc insulaire Jurassique
- Cretace inferieur (99,61%); le plus important de ces
districts est le district Ditrău (72,46%).
En ce qui concerne les gisements type porphyry
copper, selon ce qu’on a deja souligne, ils apparais-
sent exclusivement au niveau du cycle Alpin, associes
surtout au magmatisme de subduction Mio - Pliocene
(88,85%); le plus important district est le district Bu-
cium - Roșia Poieni (70,93%).
En totalisant les observations de metallogenie
quantitative mentionnees pour les substances mine-
rales utiles metalliferes (y compris celles de faible
teneur), dans le contexte des deux variantes d’analyse
(potentiel total et potentiel valorifiable), aitisi que
celles concernant la specialisation metallogenique,
on peut avancer des conclusions ă caractere
global, au niveau des principales etapes d’evolution
metallogenique (cycles geotectoniques), avec des
details sur la signification du contexte geotectonique
seulement pour le cycle Alpin.
Institutul Geologic al României
136
Varianta potențial total (neferoase și
feroase):
-	ciclul proterozoic inferior - 48,21% - Fe;
-	ciclul alpin - 20,72% - Pb-Zn, Au-Ag, Cu, Fe, Mn,
Cu < 0,40%, Fe < 15%;
•	- magmatism de subducție Mio - Pliocen - 7,11% -
Pb-Zn. Au-Ag, Cu, Fe, Mn, Cu < 0,40%, Fe < 15%;
-	magmatism de subducție Cretacic superior - Pa-
leocen - 6,27% - Pb-Zn, Cu, Au-Ag, Fe, Mn, Cu <
0,40%;
-	magmatism de subducție tip arc insular Jurasic
- Cretacic inferior - 1,27% - Pb-Zn, Cu, Au-Ag, Fe,
MnFe <15%;
-	cicluri proterozoic mediu și superior - 14,32%- Pb-
Zn. Cu, Fe, Mn, Fe < 15%;
-	ciclul hercinic - 11.13%- Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe <
15%. ± Au-Ag;
-	ciclul caledonian timpuriu - 5,46% - Pb-Zn, Cu, Fe,
Mn ± Au-Ag. Fe < 15%;
-	acumulări prealpine cu poziție incertă - 0,13% -
Pb-Zn, Fe, Au-Ag, Cu, Fe < 15%;
-	acumulări cu geneză și poziție incertă - 0,04% -
Au-Ag, Fe, Mn;
Cele mai importante areale de distribuție sunt Do-
brogea și Carpații Orientali cu 39,12% și, respec-
tiv, 30,95%. Cu ponderi subordonate se încadrează
Carpații Meridionali cu 19,28%, Munții Apuseni cu
7,61% și, respectiv, Depresiunea Transilvaniei cu
3,04%.
Varianta potențial valorificabil (neferoase și
feroase):
-	ciclul alpin - 45,91% - Pb-Zn, Au-Ag, Cu. Fe, Mn,
Cu < 0,40%, Fe < 15%;
-	magmatism de subducție Mio - Pliocen - 15,76%
- Pb-Zn, Au-Ag, Cu, Fe, Mn, Cu < 0,40%, Fe < 15%;
-	magmatism de subducție Cretacic superior - Pa-
leocen - 13,90% - Pb-Zn, Cu, Au-Ag, Fe, Mn, Cu <
0,40%;
-	magmatism de subducție tip arc insular Jurasic
- Cretacic inferior - 2,77% - Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe
< 15% ± Ag;
-	ciclul hercinic - 24,65 - Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe <
15% ± Au-Ag;
-	cicluri proterozoic mediu și superior - 16,97%- Pb-
Zn, Cu, Fe, Mn, Fe < 15%;
-	ciclul caledonian timpuriu - 12,09% - Pb-Zn, Cu,
Fe, Mn ± Au-Ag, Fe < 15%;
-	acumulări prealpine cu poziție incertă - 0,29% -
Pb-Zn, Fe, Au-Ag, Cu, Fe< 15%;
La variante potentiel total:
-	cycle Proterozoîque inferieur - 48,21% - Fe;
-	cycle Alpin - 20,72% - Pb-Zn, Au-Ag, Cu, Fe, Mn,
Cu < 0,40%, Fe <15%;
-	magmatisme de subduction Mio - Pliocene -
7,11% - Pb-Zn, Au-Ag, Cu, Fe, Mn, Cu < 0,40%,
Fe < 15%;
-	magmatisme de subduction Cretace superieur -
Paleocene - 6,27% - Pb-Zn, Cu, Au-Ag, Fe, Mn, Cu
< 0,40%;
-	magmatisme de subduction type arc insulaire
Jurassique - Cretace inferieur - 1,27%. - Pb-Zn, Cu.
Au-Ag, Fe, MnFe < 15%;
-	cycles Proterozoiques moyen et superieur - 14,32%.
- Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe < 15% ± Ag;
-	cycle Hercynien - 11,13%. - Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe
< 15% ± Au-Ag;
-	cycle Caledonien precoce - 5,46%. - Pb-Zn, Cu, Fe,
Mn ± Au-Ag, Fe < 15%;
-	accumulations pre-Alpines ă position incertaine -
0,13% - Pb-Zn, Fe, Au-Ag, Fe < 15%;
-	accumulations ă genese et position incertaines -
0,04% - Au-Ag, Fe, Mn.
Les plus importants areals de distribution du po-
tentiel total sont la Dobrogea et les Carpathes Orien-
tales, avec 39,12%. notamment 30,95%.; des poids sub-
ordonnes ont les Carpathes Meridionales - 19,28% et
les Monts Apuseni (7,61%) et al Depression de Tran-
sylvanie (3,04%).
La variante du potentiel valorifiable:
-	cycle Alpin - 45,91% - Pb-Zn, Au-Ag, Cu, Fe, Mn.
Cu < 0,40%, Fe < 15%;
-	magmatisme de subduction Mio - Pliocene -
15,76% - Pb-Zn, Cu, Au-Ag, Fe, Mn, Cu < 0,40%,
Fe < 15%;
-	magmatisme de subduction Cretace superieur -
Paleocene - 13,90%.- Pb-Zn, Cu, Au-Ag, Fe, Mn, Cu
< 0,40%;
-	magmatisme de subduction type arc insulaire
Jurassique - Cretace inferieur - 2,77%. - Pb-Zn, Cu,
Au-Ag, Fe, MnFe < 15%;
-	cycle Hercynien - 24,65% - Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe
< 15% ± Au-Ag;
-	cycles Proterozoiques moyen et superieur - 16,97%.
-	Pb-Zn, Cu, Fe, Mn, Fe < 15% ± Ag;
-	cycle Caledonien precoce - 12,09%- Pb-Zn, Cu, Fe,
Mn ± Au-Ag, Fe < 15%>;
-	accumulations pre-Alpines ă position incertaine -
0,29%. - Pb-Zn, Fe, Au-Ag, Fe < 15%;
CM Institutul Geologic al României
k igr/
137
-	acumulări cu geneză și poziție incertă - 0,08% -
Au-Ag, Fe, Mn.
Cele mai importante areale de distribuție sunt
Carpații Meridionali cu 43,28% și Carpații Orien-
tali cu 37.52%; cu ponderi subordonate se incadrează
Munții Apuseni cu 9,53%, Depresiunea Transilvaniei
cu 7,42% și Dobrogea cu 2,25%.
Studiul poate fi dezvoltat in continuare, vizând,
sub aspect științific, detalierea corespondențelor posi-
bil de evidențiat intre aspectele cuantificate determi-
nate și caracteristicile metalogenetice - gitologice ca-
litative exprimate in scheme și modele genetice clasice
de acumulare.
Sub aspect geoeconomic poate fi aprofundată
latura care se adresează stabilirii semnificației eco-
nomice a acumulărilor și implicațiilor pe care tipul
genetic de minereu le poate avea in procesele de cer-
cetare geologică aplicativă și de valorificare (extracție
- preparare).
-	accumulations ă genese et position incertaines -
0,08% - Au-Ag, Fe, Mn.
Les areals de distribution Ies plus importante
pour le potentiel valorifiable sont les Carpathes
Meridionales avec 43,28% et les Carpathes Orientales
avec 37,52%; on a des poids subordonnes pour les
Monts Apuseni (9,53%) et la Depression de Transyl-
vanie (7,42%) et la Dobrogea. (2,25%).
On peut- continuei- cette etude, en proposant - sous
l’aspect scientifique - de detailler les possible corres-
pondances entre les aspects quantifies determines et
les caracteristiques metallogeniques - gîtologiques,
exprimees en schemes et modeles genetiques clas-
siques d’accumulation.
Sous l’aspect geoeconomique, on peut approfondii-
le cote qui nous aide ă etablir la signification
economiques des accumulations et les implications
que le type genetique de minerai pourrait avoir dans
les processus de recherche geologique appliquative et
de valorisation (extraction - traitement).
Institutul Geological României
CERCETĂRI PENTRU EVALUAREA POTENȚIALULUI DE
SUBSTANȚE NEMETALIFERE
RECHERCHES POUR L’EVALUATION DU POTENTIEL DE
SUBSTANCES NON-METALLIFERES
Sever HAROSA, Mircea BORCOȘ, Bogdan GĂBUDEANU, Ștefan SIMESCU
Analiza potențialului de substanțe minerale utile
nemetalifere s-a efectuat, in această etapă, pentru
un grup de 12 substanțe (tabel), considerate mai im-
portante in etapa actuală de valorificare, și are la
bază date de cercetare geologică și tehnologică exa-
minate in contextul unui model conceptual ce asigură
o mai bună relevanță a elementelor fundamentale
de natură cantitativă și calitativă. Această analiză
s-a realizat prin aplicarea sistemului reactualizat de
clasificare a rezervelor și resurselor și de promovare a
potențialului, sistem adaptat economiei de piață și a
cărui eficiență a fost demonstrată prin studiile efec-
tuate pentru substanțele minerale utile nemetalifere.
Au fost valorificate astfel toate datele consemnate
in studiile anterioare realizate de I.G.R. (1980-1997),
precum și referințele din publicațiile și documentațiile
cu caracter geo-economic existente.
Pentru fiecare tip de substanță s-a realizat o sis-
tematizare genetică spațio-temporală ce a fost con-
semnată in tabelele ce conțin date primare referitoare
la ordinul de mărime al acumulărilor (potențial geo-
logic natural - P.G.N., diferențiat pe grupe și cate-
gorii de rezerve și resurse). Potențialul geologic na-
tural a fost promovat la potențial geologic echivalat
in rezerve măsurate (P.G.E.R.M.) și la potențial
geologic echivalat in rezerve de interes imediat
(P.G.E.R.M.!.). Promovarea la potențial geologic
echivalat m produse finite vandabile (P.G.E.P.V.), cu
evidențierea posibilităților de valorificabilitate eco-
nomică, este condiționată de existența unor date
suplimentare, la nivelul standardelor internaționale,
privind, pe de o parte, caracteristicile mineralogice,
petrografice, chimice și fizico-mecanice, iar pe de altă
parte, o serie de date de natură tehnologică.
Metodologia adoptată asigură astfel o exami-
nare (globală și pe obiective) a potențialului cu
evidențierea majorității elementelor necesare funda-
L’analyse du potentiel de substances minerales
utiles non-metalliferes a ete faite, au cours de cette
etape pour un groupe de 12 substances (tableau),
considerees plus importantes dans les actuelles con-
ditions de valorisation; elle est pârtie des donnees
de recherches geologiques et technologiques exa-
minees dans le contexte d’un conceptuel ă meme
d’assurer une meilleure connaissance des elements
fondamentaux de nature quantitative et qualita-
tive. On a realise cette analyse en utilisant le
systeme reactualise de classification des reserves et
des ressources et de coversion du potentiel geologique
naturel, systeme adapte ă l’economie du marche
libre et dont l’efficacite a ete demontree par les
etudes effectuees pour ies substances minerales utiles
metalliferes.
On a mis ainsi en valeur toutes les donnees
presentees dans les etudes anterieures realisees ă 1'
I.G.R. (1970-1997), ainsi que les references contenues
dans les publications et les documentations ă ca-
ractere geo-economique existantes.
Pour chaque type de substance, ă part on a fait
une systematisation spatio-temporelle, qui a ete con-
signee dans les tableaux qui presentent des donnees
primaires concernant l’ordre de grandeur des ac-
cumulations (potentiel geologique naturel - P.G.N.,
differencie par groupes et par categories de reserves
et de ressources). Le potentiel geologique naturel
a ete converti dans un potentiel geologique equivale
en reserves mesurees (P.G.E.R.M.), et ensuite dans
un potentiel geologique equivale en reserves d’interet
immediat (P.G.E.R.M.!.). La conversion dans un
potentiel geologique equivale en produits finis van-
dable (P.G.E.P.V.), avec la mise en evidence des pos-
sibilites de valorisation economique, est conditionnee
par l’existence de donnees supplementaires, au niveau
des standards internationaux, concernant d’une part
les caracteristique mineralogiques, petrographiques,
chimiques et physico-mecaniques, et de l’autre part,
une serie de donnees de nature technologique.
La methodologie adoptee assure de cette maniere
un examen (global et par cibles) du potentiel. avec la
mise en evidence de la majeure pârtie des elements
A Institutul
k icr/
eologic al României
139
mentării programelor complexe de cercetare (geo-
logică și tehnologică) și valorificare, sporind, in acest
fel, interesul instituțiilor responsabile de gestionarea
potențialului mineral.
Datele prezentate in tabel reliefează, în funcție de
ordinul de mărime al rezervelor și resurselor și de ca-
racteristicile tehnologice, următoarea grupare:
1	- substanțe nemetalifere cu volume mari de
rezerve de interes imediat, aflate in exploatare și
susținute de rezerve de perspectivă și resurse, pentru
care mai pot fi sensibil îmbunătățite procedeele de
prelucrare și valorificare (bentonite, roci caolinizate,
nisip caolinos, rocă cu grafit, rocă cu talc, pegmatite
cu feldspat. și argile refractare cu IP. 171);
2	- substanțe nemetalifere cu volume importante
de rezerve, care prezintă caracteristici calitative im-
proprii valorificării prin tehnologiile actuale (rocă cu
sulf, pegmatite cu mică și rocă cu azbest);
3	- substanțe nemetalifere cu volume mari de
rezerve valorificabile, lipsite însă de perspectivă la
nivelul actual de cunoaștere (șisturi pirofilitice re-
fractare cu IP. 166);
4	- substanțe nemetalifere cu volume importante
de rezerve de perspectivă și resurse, grevate însă, pe
de o parte, de posibilitățile actuale de valorificare
(argile refractare cu IP. 169 și IP. 167, șisturile piro-
filitice refractare cu IP. 169 și IP. 165), iar pe de altă
parte, de gradul redus de cunoaștere geologică (ba-
ritină).
Corelarea aspectelor menționate cu cele care
privesc gradul de dispersie, respectiv, de concentrare
a potențialului pe obiective bine conturate, măresc
posibilitatea de stabilire a economicității reale a pro-
ceselor de valorificare. Astfel, dintre substanțele cu
un grad ridicat de concentrare, pot fi menționate:
roca, cu sulf, bentonitele, șisturile pirofilitice, parte
din rocile caolinizate și din nisipurile caolinoase, în
timp ce pegmatitele cu mică, roca cu azbest, argilele
refractare au o dispersie ridicată.
Ansamblul aspectelor calitative și cantitative e-
xistente impun, cu prioritate, o analiză la nivelul
forurilor competente privind oportunitatea întocmirii
unor programe prioritare de cercetare și valorificare m
domeniu, programe care să vizeze cunoașterea calita-
tivă completă a acumulărilor și stabilirea tehnologi-
ilor de preparare și valorificare. Numai în acest fel
va putea fi abordată valorificarea acestor acumulări,
valorificare bazată pe cunoașterea semnificației eco-
nomice reale și, in acest fel se vor crea premisele nece-
necessaires pour documenter les programmes com-
plexes de recherche (geologique et technologique) et
de valorisation, en augmentant, de la sorte, rinteret
des institutions responsables de la gestion du poten-
tiel mineral.
Les donnees presentees dans le tableau mettent en
relief, en fonction de l’ordre de grandeur des reserves
et des ressources, ainsi que de leurs caracteristiques
technologiques, les suivants groupes de substances:
1	- substances non-metalliferes ă grands volu-
mes de reserves d’interet immediat, en train
d’exploitation et soutenues par des reserves de pers-
pective et des ressources, pour lesquelles on peut
ameliorai' sensiblement les procedes de traitement et
de valorisation (bentonites, roches caolinisees, sabie
caolineux, roche ă graphite, roche ă talc, pegmatites
ă feldspath et argiles refractaires a IP. 171);
2	- substances non-metalliferes ă importants vo-
lumes de reserves, dont les caracteristiques qualita-
tives les rendent impropres â la valorisation par les
technologies actuelles (roche ă soufre, pegmatites ă
mica et roche ă l’asbeste);
3	- substances non-metalliferes ă grands volumes
de reserves valorifiables, mais sans perspective ă
l’actuel niveau de connaissance (schist.es pyrophylli-
tiques refractaires avec IP. 166);
4	- substances non-metalliferes ă importants vo-
lumes de reserves de perspective et de ressources.
grevees quand meme, d'une part, par les actuelles
possibilites de valorisation (argiles refractaires ă IP.
169 et IP. 167, schistes pyrophyllitiques refractaires ă
IP. 169 et IP. 165) et, de l’autre part, par le degre de
connaissance geologique reduit (barytine).
La correlation des aspects mentionnes avec ceux
concernant le degre de dispersion, ă savoir de con-
centration du potentiel par cibles bien contoures, aug-
mente la possibilite d etablir l’economicite reelle des
processus de valorisation. Ainsi, on peut mentionner,
parmi les substances ă haut degre de concentration:
la roche ă soufre, les bentonites, les schistes pyrophyl-
litiques, une pârtie des roches caolinisees et des sables
caolineux, tandis que les pegmatites ă mica, la roche
ă l’asbeste et les argiles refractaires marquaient un
haut degre de dispersion.
L’ensemble des aspects qualitatifs et quantitatifs
existants impose, en priorite, au niveau des orga-
nismes competents, une analyse sur l’opportunite de
rediger des programmes prioritaires de recherche et
de valorisation dans domaine, programmes destines
â mener ă une connaissance qualitative complete des
accumulation et ă etablir les technologies de traite-
ment et de valorisation. Cest une maniere d aborder
la mise en valeur de ces accumulations fondee sur la
connaissance de la signification economique reelle et
\ tGRy
Institutul Geological României
140
sare reconversiei parțiale a activității sectorului ex-
tractiv de la substanțele metalifere la cele nemetali-
fere, acestea din urmă cu o largă solicitare în econo-
mia actuală, atăt pe piața internă, cât și pe cea ex-
ternă.
In acest scop datele prezentate in acest studiu pot
sta in atenția, in special, a Ministerului Industriei
și Comerțului și a unităților din teritoriu, dar și in
atenția Agenției Naționale de Resurse Minerale, res-
ponsabilă de gestionarea fondului național de rezerve
și resurse minerale.
on pouvait ainsi creer les premises necessaires pour
la reconversion partielle de l’activite du secteur ex-
tractif, depuis les substances metalliferes ă celles non-
metalifleres, les dernieres enregistrant une grande de-
mande dans l’actuel stade de Peconomie, autant sur
le marche interne que sur celui externe aussi.
De cette maniere, les donnees presentees dans cette
etude sont susceptibles de susciter l’attention parti-
culiere du Ministere de l’Industrie et du Commerce
et des unites en territoire, ainsi que Taltention de
l’Agence Naționale des Ressources Minerales, respon-
sable de la gestion du fond național de reserves et de
ressources minerales.
Potentiel geologique naturel estime le 01. 01. 1992
Type substance	Potentiel total	dont:					
		Reserves d’interet. immediat		Reserves de perspective		Ressources	
	miliers t.	miliers t.	%	miliers t.	%	miliers t.	%
1. Roche â graphite	212.319	3.984	1,90	15.710	7,40	192.625	90,70
2. Roche ă soufre	134.307	109.611	81,60	8.800	6,10	16.496	12,30
3. Roche ă disthene	245.250	-	0,00	81.750	33,30	163.500	66,70
4. Roche â asbeste	2.709	32	1,20	551	20,30	2.126	78,50
5. Roche ă talc	32.695	3.420	10,50	9.972	30,50	J 9.303	59,00
6. Roches caolinisees	200.837	19.634	9,80	89.405	44,50	91.798	45,70
7. Sabie caolineux	366.714	34.150	9,30	51.330	14,00	281.234	76,70
8. Feldspath (Pegmatite â feldspath)	149.426	52.279	35,00	65.426	43,80	31.721	21,20
9. Mica	37.980	3.750	9,90	27.828	73,30	6.402	16,80
(Pegmatite ă mica) 10.1. Argile refractaire - avec IP. 173	284	213	75,00		0,00	71	25,00
- avec IP. 171	82.095	46.403	56,50	4.461	5,40	31.231	38,10
- avec IP. 170	17	-	0,00	-	0,00	17	100,00
- avec IP. 169	44.494	-	0,00	18.519	41,60	25.975	58,40
- avec IP. 167	64.887	-	-	-	-	64.887	100,00
10.2. Schist.es pyrophillitiques - avec IP. 169	2.437		0,00	2.473	100,00		0,00
- avec IP. 166	18.001	18.001	100,000	-	0,00	-	0,00
- avec IP. 165	47.000	-	0,000	-	0,00	47.000	100,00
11. Baritine	20.853	6.112	29,30	972	4,70	13.769	66,00
12. Bentonite	71.784	36.870	51,40	15.619	21,80	19.295	26,80
PfeL Institutul Geologic al României
IGR/
141
Bibliografie
Berza, T. (1987) Perspective economice pentru substanțe minerale utile nemetalifere în zone noi. Arhiva I.G.R.,
București.
Borcoș, M., Găbudeanu. B.. Mărunțeanu, M., Lupii, M. (1987, 1988) Evaluarea potențialului total de
materii prime minerale solide și direcțiile principale de orientare a activităților de cercetare complexă și va-
lorificare -Secțiunea prognoză geologică. Arhiva I.G.R., București.
— , Simescu, St. (1996) Criterii de clasificare, promovare și evaluare a potențialului geologic cuantificat. Ra-
port, Arhiva I.G.R., București.
Brana. V. (1967) Zăcăminte nemetalifere din România. Ed. Tehn., București.
— , Avratnescu, C., Călugăru, I. (1986) Substanțe minerale utile nemetalifere. Ed. Tehn., București.
Călinoiu, Gh., lavorschi, M. (1987) Studiu tehnico-economic pentru talc și roci talcoase. Arhiva I.G.R., Bu-
curești.
Rădan, S. (1982) Perspective pentru substanțe nemetalifere. Arhiva I.G.R., București.
Institutul Geological României
ANALIZA SEMNIFICAȚIEI ECONOMICE A POTENȚIALULUI DE
MINEREURI AURO - ARGENTIFERE, POLIMETALICE, CUPRIFERE ȘI
DE FIER - MANGAN DIN MUNȚII APUSENI
ANALYSIS OF THE ECONOMIC SIGNIFICANCE OF THE GOLD -
SILVER, BASE METAL, COPPER, IRON AND MANGANESE ORE
POTENȚIAL IN THE APUSENI MOUNTAINS
Stănilă IAMANDEI, Mircea BORCOȘ, Eugenia IAMANDEI, Bogdan GĂBUDEANU,
Ștefan SIMESCU, Rodica ANDRIEȘ, Sever HAROSA, Daniela RĂDULESCU
Arealul Munților Apuseni, unul din cele mai bogate
in zăcăminte metalifere, cu lungă tradiție minieră,
care prezintă un grad satisfăcător de cunoaștere
geologică, constituie un bun exemplu de analiză
rațională, gitologică, tehnologică și economică a
potențialului de substanțe minerale utile, la scară
regională. Analiza ia in considerare cadrul geotec-
tonic existent, cu o evoluție complexă a proceselor
geologice și metalogenetice generatoare, in contextul
căruia, diversele tipuri de mineralizați! se localizează
in unități genetice distincte, și care pot fi raportate
la modele clasice de acumulare.
In ansamblul arealului, capacitatea de metalizare
și productivitatea tipurilor genetice de minereu
variază in limitele domeniilor și unităților structurale
constitutive. Aportul cantitativ al metalogenezei
alpine este preponderent 99,94% din totalul Munților
Apuseni și 4,94% din total țară, in raport cu cel al ci-
clurilor prealpine care reprezintă doar 0,06% din total
Munții Apuseni și 0,01% din total țară.
Pentru etapa alpină apar tendințe bine defi-
nite de concentrare și specializare metalogenetică,
detașându-se ponderea metalogenezei asociate mag-
matismului de subducție, banatitic (Cretacic sup. -
Paleogen inf.) - 40,20% din total Munții Apuseni și
6,78%, din total țară - cu mineralizați! de tip complex
(fier, polimetalice, cuprifere) preferențial localizate m
Apusenii de Nord; metalogenezei asociate vulcanis-
mului neogen de subducție (tip back-arc) - 34,68%
din total Munții Apuseni, și 5,85% din total țară -
cu mineralizați! aurifere, cuprifer - aurifere și polime-
talic - aurifere, formate în sisteme conjugate tip por-
phyry - epitermale sau exclusiv epitermale, aproape
in totalitate cantonat în structuri vulcano - plutoni-
ce și/sau vulcanice din Munții Metaliferi; urmează,
ca pondere, aportul cantitativ al metalogenezei exo-
gene asociate formațiunilor carbonatice mezozoice -
22,91% din total Munții Apuseni, și 3,87% din total
țară - cu mineralizație exclusiv fero - manganoasă,
The Apuseni Mountains is one of the richest areal
in metalliferous ore deposits with a long mining tra-
dition, well known in geologic respect. It is a good
example of rațional, gitologic, technologic and eco-
nomic analysis of the mineral resources potentional
on a regional scale. This analysis takes into account
the present geotectonic setting with a complex evo-
lution of the productive geologic and metallogenetic
processes within which diverse mineralization types
are located in distinct units, which can be compared
with classic accumulation models.
Within the areal, the metallization capacity and
the productivity of the ore genetic types vary within
the constituent domains and structural units. The
Alpine metal logenesis represents, in quantitative re-
spect, about 99.94 per cent of the Apuseni Mountains
total and 4.94 per cent of the country total, whereas
the pre-Alpine cycles represent only 0.06 per cent of
the Apuseni Mountains total and 0.01 per cent of the
country total.
In the Alpine stage there are well-defined trends of
concentration and metallogenetic specialization. The
metallogenesis related to Banatitic subduction mag-
matism (Upper Cretaceous - Lower Paleogene) - 40.20
per cent of the Apuseni Mountains total and 6.78 per
cent of the country total - with complex mineraliza-
tion (iron, base metal, copper) preferentially located
in the North Apuseni Mountains. The metallogene-
sis associated with the Neogene subduction volcan-
ism (back-arc type) - 34.68 per cent of the Apuseni
Mountains total and 5.85 per cent of the country total
- with gold, copper - gold, and gold base metal min-
eralizations, formed in porphyry - epithermal or ex-
clusively in epithermal systems, most of them hosted
in volcano - plutonic and/or volcanic structures in
the Metaliferi Mountains. The exogene metalloge-
nesis related to the Mesozoic carbonatic formations
represents 22.91 per cent of the Apuseni Mountains
total and 3.87 per cent of the country total - with
t Institutul
16 R/
Geologic al României
143
aportul metalogenezei asociate magmatismului de
arc insular legat de procesele de subducție jurasic
- cretacic inferioare m relație cu produse calcoalca-
line - 1,61% din total Munții Apuseni și 0,27% din
total țară - cu mineralizare Pb + Zn și, in fine, apor-
tul metalogenezei asociate magmatismului toleiitic -
0,02% din total Munții Apuseni și 0,003% din total
țară, preponderent cu mineralizații feroase.
Evaluarea și promovarea succesivă a potențialului
(potențial geologic natural - PGN - potențial geologic
echivalat m rezerve de interes imediat - PGERMI-
potențial geologic echivalat în rezerve industriali-
zabile - PGERI - potențial geologic echivalat in pro-
duse vandabile miniere - PGEPV min. și metalurgice
- produs finit - PGEPV met.) în sistemul reactua-
lizat de clasificare a rezervelor și resurselor, s-a făcut
ținând cont de gradul de cunoaștere geologică, tehno-
logică și economică, datele fiind posibil de utilizat în
sistemul economic actual.
Baza de materii prime estimată (rezerve și resurse)
prezintă o relevanță satisfăcătoare, aspectele canti-
tative și calitative determinând pentru fiecare tip
de minereu o serie de concluzii. Cele mai impor-
tante tipuri de minereu, având in vedere mărimea
volumelor de rezerve și conținuturile în componenți
utili, sunt minereurile polimetalice aurifere, pirita au-
riferă de tip Roșia Montană, minereurile auro - ar-
gentifere și cele de cupru cu conținut scăzut. Pentru
unele din aceste minereuri, cea mai mare parte a re-
zervelor sunt rezerve măsurate (minereuri polimeta-
lice aurifere 69,89%, minereuri de pirită auriferă, de
tip Roșia Montană 75,99%), cea mai mare parte,
in sfera activității de exploatare, in timp ce pen-
tru minereurile auro - argintifere și cele de cupru cu
conținut scăzut rezervele măsurate reprezintă puțin
sub 50% (45,66%, respectiv 41,54%).
Aceste tipuri de rezervă intră, cu prioritate,
în sfera activității de exploatare. Activitatea de
cercetare se adresează cu predilecție rezervelor in-
dicate și celor probabile (inclusiv celor aflate în
gestiunea exploatărilor miniere) care reprezintă pen-
tru minereurile polimetalice aurifere - 30,11%, pentru
pirita auriferă de tip Roșia Montană 24,01%, pentru
minereurile auro - argintifere 54,35% iar pentru cele
de cupru cu conținut scăzut 58,46%. Pentru aceste
rezerve sunt necesare lucrări pentru îmbunătățirea
gradului de cunoaștere geologică și tehnologică.
Potențial geologic echivalat în rezerve industriali-
zabile - PGERI - respectă, in linii generale același
mod de distribuție ca și baza de materii prime.
Din analiza potențialului geologic echivalat în pro-
duse vandabile miniere - PGEPV min. - pentru ace-
leași tipuri de minereu se poate remarca necesitatea
îmbunătățirii gradului de recuperare, in special pen-
exclusive ferromanganese mineralization. The metal-
logenesis related to the magmatism connected with
the Jurasic - Lower Cretaceous island - arc products
in relation with calc - alkaline products represents
1.61 per cent of the Apuseni Mountains total and
0.27 per cent, of the country total, with Pb 4- Zn min-
eralization; in relation with tholeiitic products with
ferrous mineralization it represents 0.02 per cent of
the Apuseni Mountains total and 0.003 per cent of
the country total.
The evaluation and succesive conversion of the ge-
ologic potențial NGP (NGP - converted in measured
reserves of immediate interest CGPMRI - converted
in reserves which could be industrialized CGPIR -
converted in mining solvable products CGPSP min.
- converted in metallurgical saleable products CG-
PSP met., in the updated system of the reserves and
resources classification have been made taking into
account the degree of geologic, technologic and eco-
nomic knowledge; the data can be used in the current
economic system.
The estimated raw material source (reserves and
resources) has a satisfactory relevance, the quanti-
tative aspects determined several conclusions for the
studied ore types. The most significant ore types,
considering the size of the reserves volumes and the
useful mineral contents, are represented by the gold -
base metal ores, gold - pyrite of Roșia Montană type,
the gold - silvei- and low - content copper ores. For
some of these ores most of the reserves are measured
reserves (gold - base metal ores 69.89 per cent, gold
- pyrite ores of Roșia Montană type 75.99 per cent),
whereas for the gold - silver and low - content cop-
per ones the measured reserves represent less than
50 per cent. (46.66 per cent, 41.45 per cent, respec-
tively). These types of reserves are mostly included
in the mining activity.
The research activity mostly concerns the reserves
mentioned above, as the probable ones (including
those from the mining fields) which represent 30.11
per cent for the gold - base metal ores, 24.01 per cent
for the Roșia Montanăgold - pyrite, 54.35 per cent for
the gold - silver ores, and 58.46 per cent for the low -
content, copper ores. For these reserves improvement
works of the geological and technologic knowledge are
necessary.
The converted geological potențial in workable re-
serves which could be indrustrialized - CGPWR. -
generally respects the same distribution mode as the
source of raw materials.
The analysis of the converted geological potențial
in mining saleable products - CGPSP min. for the
same ore type points out the necessity to improve
the degree of recovery, particularly for the gold from
Institutul Geological României
144
tru aurul din minereurile cuprifere cu conținut scăzut
și polimetalice aurifere. O altă problemă este legată
do necesitatea valorificării componenților utili, în spe-
cial a celor din minereurile polimetalice aurifere din
care, pe lângă componenții de bază (Pb, Zn, Cu, Au,
Ag). se pot extrage prin tehnologii adecvate existente
o serie întreagă de elemente minore cu mare valoare
economică (în special Cd, Bi, Sb, Se, Ge).
Datele referitoare la potențialul geologic echivalat
m produse vandabile metalurgice -PGEPV met.- scot
in evidență, de data aceasta, o recuperare satis-
făcătoare a metalelor in procesul metalurgic (chiar a
mai multor componenți decât cei, de regulă, raportați
in evidențele existente), se impune totuși găsirea
soluțiilor pentru o mai bună valorificare a concen-
tratelor de pirită, la ora actuală aproape neutilizate.
Analiza economică a bazei de materii prime
(PGERMI) permite o ierarhizare a tipurilor de
minereu, dar și aprecierea gradului de recuperare
global a componenților utili. Din punct de vedere
valoric ordinea tipurilor de minereu este următoarea:
minereu auro - argintifer, polimetalic comun, dar
pentru cantități reduse de rezerve, polimetalic au-
rifer, cuprifer Cu>0,4%, cuprifer cu conținut scăzut
Cu<0,4% și pirită auriferă.
Tot din datele de analiză economică rezultă că
rezervele aflate in diferite stadii de cercetare geo-
logică. (mai puțin rezervele probabile) au o valoare
economică mult mai ridicată decât cele aflate în
exploatare, fapt care impune creșterea gradului de
cunoaștere geologică și tehnologică a unor asemenea
rezerve și atragerea cat mai rapidă a lor in circuitul
productiv.
O evaluare sintetică a gradului global de recupe-
rare scoate in evidență valori cu totul nesatisfăcătoare
ale acestuia pentru minereurile polimetalice comune
(47,37%), cuprifere (51,51%) și polimetalice aurifere
(53,65%).
Concluziile studiului recomandă măsuri prioritare
privind:
-	stabilirea direcțiilor principale în activitatea de
cercetare geologică - tehnologică care să vizeze cele
mai importante obiective din punct de vedere eco-
nomic;
-	dirijarea activităților pentru minereuri auro -
argintifere, plumbo - zincifere și chiar cuprifere, pe
structurile metalogene afiliate vulcanismului neogen,
in care se identifică sisteme porphyry copper și epiter-
male active, in parte necunoscute sau neconcludent
cercetate, pentru care I.G.R.. a propus programe con-
crete de cercetare.
Trebuie avute in vedere, de asemenea, structurile
metalogene banatitice, cunoscute și recomandate m
urma studiilor geofizice, în parte confirmate și de unii
indicatori de mineralizare, de la suprafață, structuri
the low content copper and from gold-base metal ores.
Another issue is connected with the necessity to
turn to account useful components, particularly those
from gold-base metal ores, from which besides the ba-
sic components (Pb, Zn, Cu, Ag), several minor ele-
ments of great economic value (particularly Cd, Bi,
Sb, Se, Ge) can be extracted using adequate tech-
nologies.
The data on the converted geological potențial in
metallurgical saleable products - CGPSP met. - point
out, this time, a satisfactory recovery of the metals
in the metallurgic process (even of more components
than those usually mentioned in reports): the find-
ing of Solutions for a good capitalization of the pyrite
concentrates, at present almost unused, is compul-
sory.
The economic analysis of the source of raw mate-
rial (CGPMRI) makes possible a classification of the
ore types as well as an estimation of the global recov-
ery degree of the useful components. From the value
point of view, the order of the ore types is, as fol-
lows: gold-silver ore, base metal (for small amounts
of reserves), gold-base metal, copper (Cu> 0.4 per
cent), low content copper (Cu< 0.4 per cent), and
gold-pyrite.
The economic analysis also indicates that the re-
serves determined by geologic works (the probable
reserves being not included) show an economic value
much higher than those which are being exploited.
It makes necessary the improvement of the degree of
geologic and technologic knowledge of such reserves
and their involvingas soon as possible in the workable
activities.
A synthetic estimate of the recovery degree con-
cerning the studied ore types emphasizes very unsat-
isfactory values for the base metal (47.37 per cent),
copper (51.51 per cent) and gold-base metal ores.
The conclusions of the analysis recommend prior
measures concerning:
-	establishing of main trends in the geologic - tech-
nologic research activity, regarding the niost. impor-
tant target.s of economic interest;
-	orientation of the activity regarding gold-silver,
lead - zinc and even copper ores, in the metallo-
genic structures related to the Neogene volcanism,
which include active porphyry and epithermal Sys-
tems, partly unknown and unconclusively studied, for
which I.G.R. proposed special research programmes.
The Banatitic metallogenic structures, known and
recommended as a result of geophysic surveys and
partly confirmed by some mineral ization indicators,
occurring at the surface, mostly with base-metal min-
eralization, should also be taken into consideration.
The metallogene structures with lead-zinc mineral-
\ ICRz
Institutul Geologic al României
145
preponderent cu mineralizați! neferoase, ca și struc-
turile metalogene cu mineralizați! plumbo - zincifere
afiliate magmatismului eocretacic de arc insular, de
tip Vorța.
izations related to the Eocrctaceous island arc mag-
matism, of Vorța type, could be of interest, as well.
References
Andrieș, R., Borcoș, M., Găbudeanu, B., Vlad, Ș. (1997) Analiza bazei de materii prime, pe tipuri genetice de
minereuri metalifere. G.I.R. archives, București.
Borcoș, M., Găbudeanu, B., Mărunțeanu, M., Lupu, M. (1988) Evaluarea potențialului total de materii prime solide
și direcțiile principale ale activităților de cercetare complexă și valorificare - Secțiunea prognoză geologică. G.I.R. archives.
București.
— , Ștefan. A., Intorsureanu, I., Găbudeanu, B., Bordea. S., Nițoi, E., Rădulescu. I., Filip, V.. Mârza. I.,
Calotă, C., Berbeleac, I. (1998) Studii geologice și geofizice în scopul fundamentării programului de foraj adânc,
pentru substanțe minerale utile solide - partea a-III-a, Minereuri asociate magmatismului banatitic din munții Gilău și
Bihor. G.I.R. archives, București.
— , Dima, S., Găbudeanu, B., Harosa, S., Gheorghe, R., Mărunțiu, G., Rădulescu, I., Simescu, Ș., Vlad, Ș.
(1994) Analiza semnificației economice actuale și de perspectivă a principalelor tipuri genetice și sorturi de minereuri
metalifere. G.I.R. archives, București.
— , Vlad, Ș. (1994) Plate tectonics and metallogeny in East Carpathians and Apuseni Mountains, June 7-19, 1994 -
IGCP Project, nr. 356.
— , Simescu, Ș., Andrieș, R., Harosa, S. (1996) Analiza semnificației economice a potențialului de minereuri auro -
argintifere în coordonatele economiei de piață. G.I.R. archives, București.
Simescu, Ș., Gheorghe, R., Harosa, S., Popescu, P., Vihristencu, C., Diță, A. (1992) Evaluarea potențialului și
analizei bazei de materii prime pentru minereurile auro - argentifere și neferoase cu conținut de aur la 1.01.91. Ra-
port etapa a Il-a - câmpurile miniere Baia de Arieș, Zlatna, Haneș - Larga - Breaza, Băița Crăciunești, Certej. G.I.R.
archives, București.
— . Gheorghe, R., Harosa, S., Popescu, P., Vihristencu, C., Diță, A. (1993) Evaluarea potențialului și analizei
bazei de materii prime pentru minereurile auro - argentifere și neferoase (cu și fără conținut de aur) la 1.02.92. Ra-
port etapa a IlI-a - câmpurile Borșa, Rodna, Rușchița, Brusturi - Luncșoara. G.I.R. archives, București.
Institutul Geological României
MODELE GENETICE ALE PRINCIPALELOR TIPURI DE
ZĂCĂMINTE DIN ROMÂNIA
CONCEPTUAL MODELS OF MAJOR TYPES OF ROMANIAN
MINERAL DEPOSITS - SYNOPTICAL PICTURE -
Șerban VLAD, Mircea BORCOȘ
Scopul acestui raport este de a defini și caracteriza,
intr-o manieră concisă, cele mai importante tipuri de
zăcământ din România. Dacă ne referim la tip de
zăcăminte, menționăm că acestea reprezintă o expri-
mare convențională cu aplicabilitate extinsă până în
sfera geologiei economice. Specialiștii se implică în
teoretizarea acestei noțiuni în scopul emiterii de indi-
catori metalogenetici ce pot fi folosiți în lucrările de
prospecțiune și explorare. Ei consideră stabilirea ca-
racteristicelor unui tip de zăcământ drept rezultatul
factorilor gitologici explicabili prin ipoteze geneti-
ce. In actuala conjunctură, folosirea modelelor teo-
retice este oportună, deoarece asigură reprezentarea
componentelor și a formelor specifice fiecărui tip de
zăcământ. De altfel, o asemenea metodologie de
lucru a fost abordată cu succes în deceniul trecut
de către specialiștii canadieni și din Statele Unite,
care au elaborat modele conceptuale (teoretice) cu
semnificație pentru teritoriul respectiv, dar și cu posi-
bilitatea de generalizare la nivel subglobal.
Folosind metodologia aplicată de serviciile geolo-
gice american și canadian - pentru a avea termene
de referință/comparație - noi am pornit 1a constru-
irea unei lucrări similare, a unui tablou sinoptic al
tipurilor de zăcăminte din țara noastră. Această
vedere de ansamblu ia în considerație tipurile de
zăcăminte cele mai frecvente, respectiv:
a)	zăcămintele asociate produselor vulcano-
plutonice Terțiare, reprezentate în principal prin
sisteme epitermale și sisteme porfirice cuprifere;
b)	zăcăminte asociate magmatismului Banatitic,
reprezentate în principal prin sisteme de porfire și
mineralizați! asociate skarnelor;
c)	zăcăminte asociate vulcanismului bimodal
Paleozoic timpuriu reprezentate prin ocurențe de sul-
furi masive.
Intr-o primă etapă sinopsisul nostru tratează sin-
tetic zăcămintele de skarne, porfirice și epitermale.
Zăcămintele luate in discuție se grupează astfel:
The objective of this report is to define and char-
acterize in summary form the most important types
of Romanian mineral deposits. Refering to ”types
of mineral deposits”, this is a convenience practiced
broadly in economic geology. Furthermore, special-
ists engaged in research on ore formation try to ex-
plain the concept of mineral deposits types based on
genetic hypothesis. This activity promotes valuable
Information to economic geologists.
The principal means of identifying a mineral de-
posit type is note that several / numerous mineral
deposits appear to have similar characteristics, such
as host rocks, commodities, geological environment,
form of deposit, and mineralogy. Consequently, these
characteristics have been taken into consideration by
United States and Canadian geologists belonging to
the National Geological Surveys eventually to define
conceptual models. These models reflect the current
general understanding of American mineral deposits
and represent an useful guideline to geologists the
world over.
The present report is based on similar consider-
ations in order to have a flexible comparison with
the above mentioned models. Our geological synop-
sis takes into account the most common mineral de-
posits types found in Romania, that are significant
from historical, genetic and economic points of view.
The main groups of deposits are listed schematically
below:
a)	mineral deposits affiliated to Tertiary volcano
- plutonic products; they are commonly related to
epithermal and porphyry systems;
b)	mineral deposits affiliated to Banatitic /
Laramian magmatism; they are commonly related
to porphyry copper systems or to skarns in non-
porphyry environment;
c)	mineral deposits affiliated to Early Paleozoic
bimodal mafie to felsic volcanism, corresponding to
stratiform / stratabound massive sulphide deposits.
The first part of this synopsis regards skarn, por-
phyry and epithermal deposits in acondensed format.
The arrangement of the deposits-models is organized
according to the following scheme:
Institutul Geologic al României
147
!
b'ig. 1 - Banatitic skarn models. 1, Granitoid pluton: 2, Dike; 3, Model Băi^a Bihorului: 4, Model Ocna de Fier; 5, Model
Dognecea.
Fig. 2 - Banatitic porphyry copper models. A. Model Suvorov; B. Model Bozovici: 1, Supragetic crystalline schists; 2, Getic
Crystalline schists; 3, Carbonate rocks; 4, Monzodiorite and diorite to granodiorite plutons; 5, Subvolcanic and hypabyssal
apophyses of dioritic to granodioritic composition; 6, Volcanic edifices of andesitic composition; 7, Mineralization: a) porphyry
Cu; b) skarn Cu.
Fig. 3 - Tertiary porphyry models in the South Apuseni Mts. A. Model Valea Morii; B. Model Roșia Poieni: 1, Syn-ore
palaeosurface; 2, Level of erosion; 3, Siliciclastic rocks of the Tertiary molasse; 4, Mesozoic sedimentary rocks; 5, Ophiolites; 6,
Porphyry copper intrusion; 7, Composite subvolcanic structure; 8, Cuhnination of pluton; 9, Pluton; 10, Fracture; 11, Au-Ag
and Au-Ag-Pb-Zn sets of veins.
Fig. 4 - Tertiary epithermal inodels in the East Carpathians. A. Model Baia Sprie; B. Model Cavnic: 1, Syn-ore palaeosurface;
2, Level of erosion; 3, Volcanic products; 4, Siliciclastic rocks of the Tertiary molasse; 5, Hornfels in Paleogene sedimentary host
rocks; 6, Subvolcanic body; 7, Phreatomagmatic explosion breccia; 8, Culmination of pluton; 9, Pluton; 10, Crystalline schists;
11, Vein; 12, Stockwork mineralization.
Institutul Geological României
148
Fig. 5 - Tertiary epithermal models in the
South Apuseni Mts. A. Model Roșia Mon-
tană; B. Model Scarâmb: 1, Syn-ore palaeosur-
face; 2, Level of erosion; 3, Siliciclastic rocks
of the Tertiary molasse; 4, Volcanic products;
5, Subvolcanic body; 6, Underlying rocks (a.
Mesozoic ophiolitic and associated sedimen-
tary rocks; b. Crystalline schists and Meso-
zoic sedimentary rocks); 7, Phreatomagmatic
explosion breccia; 8, Culmination of pluton; 9,
Plutons; 10, Breccia pipe; 11, Vein; 12, Stock-
work mineralization.
Genetic affiliation/Deposit type
I.	Associated with Banatitic/Laramian intrusions:
skarn deposits
(ZBS: Banatitic skarn deposits
II.	Associated with Tertiary or Banatitic/
Laramian volcano-plutonic complexes:
-	porphyry copper deposits
-	(ZPB: Banatitic porphyry deposits
ZAT: Tertiary porphyry deposits)
III.	Associated with Tertiary volcano-
plutonic complexes: epithermal deposits
(ZET: Tertiary epithermal deposits)
Conceptual model
1.	ZSB: Ocna de Fier - skarn, Fe-Cu
2.	ZSB: Dognecea - skarn, Pb-Zn
3.	ZSB: Băița Bihor - skarn, Mo-Bi-W-Cu
4.	ZPB: Suvorov - granodiorite type,
monoascendant evolution, skarn halo
5. ZPB: Bozovici - granodiorite type,
monodescendant evolution, pyrite halo
6. ZPT: Roșia Poieni - diorite type,
polyascendant evolution, pyrite halo
7. ZPT: Valea Morii - diorite type,
polyascendant evolution, epithermal veins halo
8. ZET: Baia Sprie - veins and breccia pipe,
base metals and precious metals
9.	ZET: Cavnic - veins, base metals and
precious metals
10.	ZET: Roșia Montană - veins and breccia
pipe, precious metals
11.	ZET: Săcărâmb - veins, precious metals
Descrierea celor 11 modele se face intr-un mod
concis, marcat de sintetizarea datelor provenite din
lucrările de referință ale autorilor prezentului raport.
Acestea sunt aranjate pe grupări, după următoarea
schemă:
The concise description of 11 deposit-models is
based on the following sets of standardized headings
and conventions for presentation of the data:
Institutul Geologic al României
149
Purpose of the Information
Identification of deposit type
Geological characteristics
Ore characteristics
Standard heading
Name of type, brief description, examples
Rock types, age, structural type, depositional envi-
ronment, major tectonic setting, large scale zonality
and/or associated deposit types
Mineralogy, alteration, ore Controls, weathering,
geochemical signature
In figurile 1-5 sunt prezentate imaginile celor 11 Figures 1-5 show the cartoon image of the above
modele genetice de acumulare.	mentioned 11 deposits-models.
References
Borcoș, M. (1994 a) Neogene volcanicity - metallogeny in the Oaș-Gutâi Mts. in " Plate tectonics and metallogeny
in the East Carpathians and Apuseni Mts.", June 7-19, 1994, Ed. M. Borcoș and S. Vlad, pp. 32-38.
—	(1994 b) Volcanicity - metallogeny in the South Apuseni Mts. (Metaliferi Mts.) in "Plate tectonics and
metallogeny in the East Carpathians and Apuseni Mts.”, June 7-19, 1994, Ed. M. Borcoș and S. Vlad, pp.
32-38.
Cioflică, G., Vlad, S. (1980) Copper sulphide deposits related to Laramian magmatism in Romania, in European
Copper Deposit, ed. S. Jankovic and R. Sillitoe, pp. 67-72.
— , Vlad, S„ Nicolae, I., Vlad, C., Bratosin. I. (1981) Copper metallogenesis related to Mesozoic ophio-
lites from Romania, UNESCO Internat. Symp. Ma. Complexes, 2, pp. 156-171, Athens.
lanovici, V., Borcoș, M. (1982) Romania, in "Mineral Deposits of Europe, 2, South-east Europe, pp. 55-142,
London.
Vlad, S. (1980) Alpine plume - generated triple jonction in the Apuseni Mts. and metallogenetic implications.
Rev. roum. geol., geogr., geophys., (Geol.), 24, pp. 71-81, București.
—	(1986) Romanian Carpathians: Alpine Geotectonic evolution and metallogeny. Schrift. Erdwiss. Komm.,
Osterr. Akad. Wissen., 8, pp. 113-126.
—	(1990) Zoning of hydrothermal alteration products in connection with associated ores - guide to mineral
exploration. St. Univ. Babeș-Bolyai, (Geol.), 35, 1, pp. 69-80.
—	, Borcoș, M. (1994) Metallogenesis and plate tectonics in Romania, in Plate Tectonics and metallogeny in
the East Carpathians and Apuseni Mts. June 7-19, 1994, ed. M. Borcoș.
—	, Borcoș, M. (1996) Alpine porphyry copper models in Romania, in The formation of the geologic frame-
work of Serbia and adjacent regions; ed. Vera Kruzevic - Djordjevic and B. Kristic, pp. 371-376.
Udubașa, G., Binca, G., Marincea, S., Săbău, G., Rădan, S. (1992) Minerals in Romania. The State of the
Art, 1991, Rom. J. Mineralogy, 75, pp. 1-52, București.
Institutul Geologic al României
MODELAREA GRAVIMETRICA ȘI SEISMOLOGICA A CARPAȚILOR
ORIENTALI ȘI A FORLANDULUI LOR
GRAVITY AND SEISMOGEOLOGICAL MODELLING IN THE EAST
CARPATHIANS AND THEIR FORELAND
Ligia ATANASIU, Vlad ROȘCA, Sever SPÂNOCHE, Bogdan STANCHIEVIC1
Modelarea gravimetrică
Intr-o etapă anterioară a fost abordată o mode-
lare gravimetrică 3D a minimului gravimetric situ-
at aproape m întregime pe aria avanfosei neogene
(Atanasiu et al., 1996). S-a considerat că aceasta
va permite punerea în evidență a surselor anomale,
situate m fundamentul avanfosei.
Ca rezultat al primei modelări realizate, s-a
evidențiat faptul că, in afara contrastului principal de
densitate dintre formațiunile neogene și preneogene,
contraste semnificative sunt situate la limite aflate in
vecinătatea flancului intern al avanfosei.
Pentru identificarea și evaluarea acestor contraste a
fost realizată, o modelare gravimetrică a unităților de
Tarcău. Cutelor Marginale și Pericarpatică. In scopul
realizării modelării o atenție deosebită a fost acordată
problemei densităților. Au fost obținute din arhive
sau prin măsurători efectuate pe carote existente în
colecția Institutului Geologic al României, date de
densitate din 23 de foraje.
Datele au fost prelucrate cu ajutorul programu-
lui "Excel” pentru a determina valorile medii pentru
formațiunile traversate de fiecare foraj. Din aceste
valori medii au rezultat densitățile caracteristice pen-
tru fiecare unitate structurală luată in considerație in
procesul de modelare.
Distribuția ansamblului valorilor de densitate a
fost mediată sub forma unei variații liniare și a unei
variații polinominale. Ambele reprezentări arată o
creștere a densității cu adâncimea, dar in mod evi-
dent variația polinominală prezintă mai multe detalii
ale acestei variații. Această variație are un caracter
sinusoidal, cu o lungime de undă de 2500-3000 m.
Semiundele de minim ale acestei variații sinusoidale
se plasează in intervalele de adâncime: 0-1000 m,
2700-4000 m și sub adancimea de 4800 m. Dacă
variația din primul interval de adâncime este bine
cunoscută ca un efect al compactării, celelalte două
sunt neașteptate și necesită studii ulterioare.
Pasul următor al procesului de modelare a fost
analiza spectrală a minimului gravimetric major situ-
at in zona avanfosei. Această analiză a fost realizată
< u ajutorul unui procedeu de filtrare numerică (Bote-
Gravity modelling
In a former stage, a 3D modelling of the main grav-
ity low situated mostly on the Neogene foredeep of
the East Carpathian arc bend zone was undertaken
(Atanasiu et al., 1996). It was assumed that it would
allow to show anomaly sources situated in the base-
ment of this foredeep.
As a result of this first modelling, it was inferred
that beside a major density contrast present at the
boundery between the Neogene and the Preneogene
formations, significant contrasts are situated on lim-
its close to the internai slope of the foredeep.
In order to identify and value the size of these
contrasts, a gravity modelling of the Tarcău, the
Marginal Folds and the Pericarpathian units has been
performed. For the modelling, special attention has
been paid to the problem of the densities. Density
data from 23 deep bore holes have been obtained from
archives or by measurements performed on cores ex-
isting in the collection of the Geological Institute of
Romania.
The density data have been processed using the
"Excel” program, in order to infer mean values for
the formations crossed by each bore hole. On the
basis of these means, characteristic densities for each
structural unit used into the modelling process have
been derived.
The general distribution of the densities has been
averaged as a linear and as a polynominal variation.
Both representations show an increase of this varia-
tion with the depth but obviously the polynominal
averaging show rnore details for this variations. It
turned out that this variation has a sinusoidic char-
acter, with a wave lenth of 2500-3000 m. The lows of
this sinus variation are situated between the depths:
0-1000 m, 2700 -4000 m and beyond 4800 m. If the
variation within the first depth step is well known as
an effect of the compaction, the lower ones are rather
unexpected and need further researches.
A further step taken in the modelling process has
been a. spectral analysis of the main gravity low. This
analysis has been performed using a digital filtering
technique (Botezatu, 1971) based both on simple and
Institutul Geologic al României.
151
zatu, 1971), atât, cu ajutorul mediilor simple, cât și
a mediilor ponderate. Analiza a fost realizată pe
trei profile ce traversează anomalia gravimetrică de
minim.
Filtrarea numerică a evidențiat faptul că anomalia
gravimetrică de minim cumulează efectele depresiu-
nii neogene și ale unor unități externe ale flișului. De
asemenea, a fost observat un domeniu cu valori ale
lungimilor de undă mai mari. Acest domeniu poate
corespunde unui deficit de masă subcrustal. Această
presupunere este in foarte bună corelație cu rezul-
tatul modelării 3D anterioare când efectul depresiu-
nii neogene a fost extras din harta anomaliei Bouguer
a zonei. Amplitudinea, ridicată a valorilor minimului
rezidual arată că in afara avanfosei neogene, în zona
Sinaia - vest Odobești, unități ale Pânzelor Molda-
vidice contribuie la minimul gravimetric major din
această zonă.
Obținerea datelor de densitate prezentate mai sus
oferă posibilitatea realizării unor noi modele, desti-
nate identificării sursei minimului rezidual menționat.
Obiectivul principal al modelării a fost Pânza de
Tarcău, unitate cu o largă extindere la suprafață, li-
mitrofă avanfosei la interior.
Procedeul care a. fost utilizat pentru modelarea
avanfosei neogene (Atanasiu et al., ibid.) s-a apli-
cat și pentru Panza de Tarcău. Din motive struc-
turale și litologice Pânza Cutelor Marginale a fost
asimilată cu Pauza de Tarcău. Pentru modelarea
efectului gravimetric al acestor unități, a fost ela-
borat un model structural, utilizând profilele geolo-
gice scara 1:200.000, publicate de Institutul Geologic
al României.
Pentru avanfosă a fost utilizat același model de
variație a densității cu adâncimea, ca și în mod-
elarea anterioară (Atanasiu et al., ibid.). Pentru
modelul Tarcău - cute marginale a fost considerată
o densitate unică de 2,5 t./m3. în cele ce urmează
vom arăta care sunt observațiile care au stat la baza
alegerii acestei densități. Densitățile medii ponde-
rate, obținute pentru carotele extrase din Pânza de
Tarcău, au o medie simplă de 2,64 t/m3. Această va-
loare este foarte apropiată de densitatea de 2,67 t/m3
utilizată ca referință pentru calcularea contrastelor de
densitate utilizate pentru modelarea avanfosei neo-
gene. Am menționat, deja, că anomalia reziduală
de minim, prezentă la interiorul avanfosei, arată în
zona Moldavidelor externe existența unui deficit de
masă similar cu cel din avanfosa neogenă. In același
timp, datele de densitate din carote arată că până la
adâncimi de 2000 in valorile de densitate sunt in ju-
rul valorii de 2.60 t/m3 și nu variază cu adâncimea.
Acestea din urmă au, evident, o pondere mare în pro-
ducerea anomaliei reziduale.
Ținând cont de remarcile anterioare, rezultă că este
weighed averages. For this analysis 3 profiles Crossing
the main gravity low have been chosen.
As a result of the digital filtering, it has been in-
fered that the main gravity low cumulates the effect
of the Neogene depression and the effects of several
externai flysch units. These effects are represented
by short wave digital averaging curves. Besides, a
long wave domain has been observed. This domain
should correspond to a subcrustal mass deficit. This
inference is in a very good agreement with the con-
clusion which ones has to draw, when the 3D gravity
effect of the Neogene depression is substracted from
the Bouguer anomaly map of the region. A high am-
plitude residual low shows that beside the Neogene
foredeep, in the Sinaia - W. Odobești area, units of
the Moldavides nappes contribute to the major grav-
ity low of this region.
The above shown rock density data offered the
means to develop new models, destined to the iden-
tification of the residual low mentioned before.
The main target of this further modelling was the
Tarcău Nappe, the unit with the largest development
at the surface, adjacent to the internai boundary of
the foredeep.
The procedure already used for the modelling of
the Neogene foredeep (Atanasiu et al., ibid.) has also
been applied to the Tarcău Nappe. For structural
and lit.hological reasons, the Marginal Folds Nappe
has been joined to the Tarcău Nappe. For the mod-
elling the gravity effect of these units, using the geo-
logical cross-sections scale 1:200.000 published by the
Geological Institute of Romania (Ștefănescu et al.),
a structural model as a isobath map has been drawn.
Both nappes have been considered as a single geologi-
cal object, making different density contrasts with its
environment, according to the densities of the com-
ponents of this environment.
For the foredeep the same density variation with
depth model has been used, as in the previously men-
tioned modelling (Atanasiu et al., ibid.). For the
Tarcău - Marginal Folds model the unique density
of 2.5 t./m3 has been considered. In the following we
show the observations which represent the reason for
the choice of this density.
The weighed average densities measured on the
cores collected from the bore holes drilled into the
Tarcău Nappe showed a simple mean of 2.64 t/m3.
This value is very close to the density of 2.67 t/m3
used as a reference for density contrasts of the grav-
ity model of the Neogene foredeep. We already men-
tioned that the residual low present at the interior of
the foredeep shows in the area of the externai Molda-
vides the existence of low density formations similar
to those of the Neogene foredeep. Besides, core data
show that, from the surface down to the depth of
Institutul Geologic al României
\ K3R
152
220
210
190
180
170
160
150
140
130
120
110
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
HARSOVA
O
90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 2OO~21O 220 230 240 250 260 270 280 290* 300
%0
Fig. 1 Harta gravimetrică reziduală a zonei de curbură a Cârpacilor Orientali obținută prin compensarea efectului avanfosei
neogene. Varianta 4(1996). Scara 1:1.000.000
Rcsidual gravi ty map of the East Carpathians Bend Zone obtained by compensation of the Neogene Foredeep effect.
Variant 4(1996). Scale 1:1,000,000.
Institutul Geologic al României
153
greu de făcut, o alegere pentru un model de densitate
bazat numai pe datele de foraje. S-a decis ca pentru
o primă modelare a anomaliei reziduale de minim, si-
tuată. in zona flișului, să se adopte o valoare unică de
densitate, apropiată de densitățile specifice din zona
superficială a modelului avanfosei.
Calculul modelării s-a realizat cu un program ela-
borat m cadrul Institutului Geologic al României, pe
baza procedeului Talwani.
In urma, extragerii din anomalia gravimetrică
Bouguer a efectului avanfosei și al unităților Tarcău -
cute marginale, a rezultat o nouă hartă gravimetrică
reziduală (Fig. 1).
Această nouă hartă arată că modelul Tarcău - cute
marginale a compensat, numai parțial minimul rezi-
dual din zona Sinaia- vest Odobești. Cele două pânze
constituie numai o parte din sursa minimului rezidual
situat la interiorul avanfosei. 0 sursă încă,semnifica-
tivă rămâne să fie identificată in zona Sinaia. Dar
problema este cu atât mai complicată, cu cât strat.ele
de Sinaia, sunt, bine cunoscute pentru densitatea lor
ridicată, superioară valorii de 2,67 t/m3 care consti-
tuie densitatea de referință.
Contribuția seismică
Cercetările seismice au inclus noi observații pe pro-
file de reflexie cu durată mare de înregistrare (20 s) in
vorlandul Carpaților Orientali și sinteza informațiilor
seismice privind structura profundă a crustei terestre
pentru un areal reprezentând aproximativ jumătatea
de sud a vorlandului.
Cele două profile de reflexie executate cu metodi-
ca uzuală prospecțiunilor pentru hidrocarburi, dar cu
timpul de înregistrare majorat la 20 s au fost plasate,
primul, în avanfosa Carpaților Orientali la nord-est de
Tg. Ocna (cea 30 km lungime), iar cel de al doilea,
in partea de est de Urziceni (cca 15 km lungime).
Pe acest ultim profil, 12-20/97, a cărui secțiune
de timp va fi prezentată in continuare, generarea un-
delor seismice a fost realizată prin detonarea unor
încărcături de 5 kg dinamită, plasată în câte 5 sonde
de 2-3 m adâncime. Dispozitivul de înregistrare de
cca 6000 m, cu punct de explozie central, a fost con-
stituit din 240 canale la intervale de 25 m, cu un grad
de acoperire mediu de 30.
Secțiunea, de timp a acestui profil (Fig. 2) pune
m evidență impulsuri reflectate pe întreaga durată
a înregistrării. Densitatea, intensitatea și corelabili-
tatea acestora este, firește, mai accentuată în partea
superioară a secțiunii, in banda de timp cuprinsă
intre 0 s și 4-4,5 s care corespunde depozitelor sedi-
mentare. mai apte de a genera reflexii, dar se pot
identifica evenimente reflectatoare cu lungimea de 2-
3 km și la timpi dubli de parcurs mult mai mari.
2000 m, the densities are below 2.60 t/m3 and there
is no variation with deptli. Obviously, these low den-
sities of the upper formations have an important con-
tribution to the observed residual gravity low.
Given the remarks formulated above, it has been
inferred that one can hardly make the choice of a
density model based uniquely on the core data. It
has been decided that for a first stage modelling of
the residual low situated on the flysch, it is advisable
to adopte a unique density, closer to the densities
typical of the upper part of the gravity model of the
foredeep.
The modelling computation have been performeri
with a program written at the Geological Institute
of Romania, based on the well known Talwani’s hor-
izontal sheets procedure. By substracting from the
observed Bouguer map of the Carpathian arc bend
region, the gravity model effect of the foredeep and
of the Tarcău - Marginal Folds units, a new residual
gravity map has been derived (Fig. 1). This new
map showed that the Tarcău - Marginal Folds model
has provided a compensation for only a part of resid-
ual low outlined in the Sinaia - W. Odobești region.
The two nappes represent. only a part of the source
of the residual low situated at the interior of the fore-
deep. A significant low density source still remains
to be discovered in the Sinaia, area. But the problem
is that more difficult, that the Sinaia stata are well
known for their high density, we mean above the 2.67
t/m3 reference density.
Seismic Contribution
The seismic surveys included new observations on
reflection profiles with long recording periods (20s)
in the East Carpathians foreland and the seismic in-
formation on the deep-seated structure of the terres-
trial crust for an areal representing approximately the
Southern half of the foreland.
The two reflection profiles carried oul. by the coin-
mon methodology of the hydrocarbon prospecting
but with a recording time of 20s have been located,
the former. in the East Carpathians foredeep, north-
east of Tg. Ocna (about 30 km long) and, the latter.
in the eastern part of the Moesian Platform, north-
east of Urziceni (about 15 km long).
On the latter profile, 12-20/97, whose time section
will be presented below, the seismic waves genera-
tion has been obtained by the shooting of 5 kg of
dynamite, placed in 5 bore holes of 2-3 m deep. The
recording device of ca. 6000 m. with a central shoot-
ing point, has been constituted of 240 channels at 25
m intervals, with a common depth point order 30.
The time cross section (Fig. 2) shows reflection
impulses observed during the entire period of record-
Institutu! Geologic al României
154
Fig. 2 - Structural sketch of the terrestrial crust base in SE Romania.
, Isohypses of the Moho limit; 2, major tectonic lines; 3, transform faults (lateral displacement).
MIERCUREA
CIUC °
■KL Institutul Geologic al României
\ IGRZ
In privința informațiilor din crusta consolidată este
de remarcat abundența elementelor reflectatoare in
partea superioară a acesteia, în intervalul 4-7 s. Sub
nivelul 7 s, pană la 10,5 s urmează o zonă in care
de asemenea ele sunt prezente, dar numărul acestora
este mai mic. iar lungimea lor este in jur de 1 km.
O continuitate mai mare, pană la 2,5 km, prezintă
grupul de elemente reflectatoare din banda de timp
10—10.5 s. Sub acest nivel urmează o zonă "transpa-
rentă" seismic, lipsită de reflexii, care se întinde până
la 14 s. In banda de timp 14-15 s se concentrează
un număr de reflexii bine dezvoltate, cu lungimi de
pană la 3 km. Sub aceste reflexii, pană la timpul
maxim de înregistrare, secțiunea este iarăși lipsită de
elemente reflectatoare. cu excepția câtorva impulsuri,
de lungime notabilă, aflate in intervalul 18-20 s.
In conformitate cu cele prezentate mai sus, inter-
pretăm contactul dintre crusta superioară și crusta
inferioară (limita Conrad) la nivelul de timp de cca 7
s. nivel ce corespunde unei adâncimi de aproximativ
18 km, iar baza crustei terestre (limita Mohorovicic)
o plasăm la intervalul 10-10,5 s, adică la o adâncime
de cca 31 km.
Reflexiile de la timpii 14-15 s provin de la limite
de discontinuitate acustică din partea superioară a
mantalei, limite aflate la adâncimi de cca 44-48 km.
In zona centrală a profilului, pe baza unor unde
cu viteză aparentă mai mică, pe care le considerăm
fragmente de difracție, am interpretat ca posibilă
existența unei falii profunde, cu compartimentul
nord-vestic coborât (prelungirea vestică a faliei Ca-
pidava - Ovidiu ?).
Sintetizând, principalele informații aduse de
secțiunea profilului 12-20/97 sunt reprezentate de
evidențierea caracterului mai reflectiv al crustei su-
perioare comparativ cu crusta inferioară și de de-
limitarea, m intervalul 14-15 s, în partea superioară
a mantalei, a unui canal cu reflectivitate crescută.
Aceste informații sunt in deplină concordanță cu
cele obținute pe profilele 9-20/95, 8-20/96, 12-20/96
înregistrate în zona Urziceni.
Valorificarea ansamblului de date cu acest spe-
cific este realizată intr-o primă etapă pentru un teri-
toriu ce cuprinde m principal zone ale vorlandului
Carpaților Orientali, din partea SE a României și, in
măsură mai mică, suprafețe ale orogenului Carpaților
Orientali, acoperind arealul cuprins între Miercurea
Ciuc-Bacău, in NV, și litoralul Mării Negre, dintre
Sulina și Canalul Midia, in SE.
Principalele trăsături ale acestei sinteze sunt
prezentate succint, in continuare.
A fost întocmită o schiță a grosimii totale a crustei,
utilizandu-se in acest scop rezultatele sondajelor seis-
mice de adâncime realizate cu predilecție în perioada
1970-1990, precum și determinările obținute prin
ing. The density, intensity of these reflections and
their correlation is obviously more visible in the up-
per part. of the section, in the time interval ranging
between 0 and 4-4.5s. which corresponds to the sed-
imentary deposits able to generate reflections. How-
ever, reflecting events, with a length of about 2-3
km, might be observed even for much longer two-way
travel time.
As regards the information on the Consolidated
crust, one can notice the abundance of the reflect-
ing elements in its upper part, in the interval 4-7s.
Below the level 7s, up to 10.5s, there is a zone within
which they occur but their number is. smaller and the
length reaches about 1 km.
The group of reflecting elements from the time in-
terval 10-10.5s displays a greater continuity, up to
2.5 km. Below this level there is a transparent seis-
mic zone, without reflections, which ranges up to 14s.
The time interval 14-15s comprises well-developed
reflections, with lengths up to 3 km. Below these
reflections, up to the maximum recording time. the
section is again devoid of reflecting elements, except
some impulses, of a significant length, occurring in
the interval 18-20s.
Based on the above-mentioned data, the contact
between the upper crust and the lower crust (Con-
rad limit) is considered at the time interval of ca 7s,
which corresponds to a depth of about 18 km, and the
bottom of the terrestrial crust (Mohorovic limit) is
considered at the level 10-10.5s, that means a depth
of ca 31 km.
The reflections from the time interval 14-15s come
from the acoustic discontinuity limits from the upper
part of the mantie, at. depths of ca 44-48 km.
In the central zone of the profite, based on waves
with a smaller apparent speed, considered as diffrac-
tion fragments, the existence of a deep-seated fault,
with a lowered north-western compartment (western
extension of the Capidava-Ovidiu fault?) is possible.
As a conchision, the main information broughi by
the section of the profite 12-20/97 is evidence of the
more reflective characteristic of the upper crust in
comparison with the lower one. Besides, in the inter-
val 14— 15s, in the upper part of the mantie, a chan-
nel with a high reflectivity has been delimited. These
data fully correspond with those obtained on the pro-
files 9-20/95, 8-20/96 and 12-20/96 recorded in the
Urziceni area.
The evaluation of the data is achieved. in a first
stage, for a territory which includes mainly zones
of the East Carpathians Foreland, in the SE part
of Romania, and to a less extent for areas of the
East Carpathians Orogen, covering the region be-
tween Miercurea Ciuc-Bacău in the north-west and
the Black Sea sboreline, between Sulina and Capul
Institutul Geologic al României
156
---------1-----2 —/—/—3 .....4 —0—0—5------6
l'ig. 3 - Secțiune seismică de timp pe profilul 12-20/97, zona NE Urziceni (vest Pogoanele). 1, elemente reflecta-
toare din crusta superioară neconsolidată; 2, elemente reflectatoare din crusta superioară consolidată; 3, elemente
reflectatoare din crusta inferioară; 4, elemente reflectatoare din manta; 5, posibile difracții; 6, posibilă falie profundă.
I ime seismic section profile 12-20/97 Zone NE Urziceni (West Pogoanele). 1, reflecting elements from the noncon-
solidated upper crust; 2, reflecting elements from the Consolidated upper crust; 3, reflecting elements from the lower
crust; 4, reflecting elements from the mantie; 5, possible diffractions; 6, possible deep fault.
Institutul Geologic al României
157
profilare de reflexie la timpi mari, efectuate mai ales
in ultimul timp.
Harta cu izohipse la nivelul limitei Moho (Fig. 3)
relevă © importantă zonă depresionară, alungită pe
direcția NV-SE, cu adâncimi mai mari de 40 km, de-
limitată atat către NE, dar mai ales către SE, prin
aliniamentele unor fracturi crustale majore.
Această zonă depresionară, cu lățime de aproxima-
tiv 80 km și lungime mai mare de 300 km, evidențiază
in partea de NV adâncimile cele mai mari ale limitei
Moho, 45-48 km, și valori mai mici, cca 45 km în Do-
brogea de Nord, ce ajung la 40 km in Delta Dunării
și 35 km pe Platoul Continental al Mării Negre.
In sudul zonei centrale depresionare, pe traseul
aliniamentului A (ce se suprapune in partea sud-
estică fracturii Peceneaga - Camena și care în conti-
nuare se urmărește, către nord-vest) și anume în zona
de curbură a Carpaților (zona Nereju), este prezentă,
o importantă decroșare, de aproximativ 60 km, spre
Munții Buzăului (din SE), după care se revine trep-
tat spre aliniamentul inițial, pe direcția întorsura
Buzăului - Bodoc - Miercurea Ciuc.
Perpendicular pe axul zonei depresionare princi-
pale au fost realizate 7 secțiuni de adâncime, orien-
tate aproximativ SV-NE din care rezultă:
-	maximul denivelării limitei Moho este în jur de
8-12 km;
-	la nivelul fracturii Peceneaga - Camena, compar-
timentul din SV, cuprinzând teritorii ale Platformei
Moesice, este la adâncimi sensibil mai mici decât in
zona depresionară din NE, săritura fracturii fiind con-
stant cuprinsă între 3-5 km;
-	aliniamentul B, ce delimitează zona depresionară,
de marginea sud-vestică a Platformei Europei Orien-
tale (mai ridicată), apare bine conturat mai ales la N
de Dunăre.
Midia, in the south-east.
Other results of the seismic studies are, as follows:
A sketch of the total thickness of the crust has
been drawn up using the results of the deep seismic
soundings achieved mostly in the period 1970—1990,
as well as the determin ations obtained by reflection
profiling at large time intervals effectuated mostly in
recent times.
The isohypse map at the level of the Moho limit
(Fig. 3) highlights a large depression zone, with a
NW-SE elongation and depths exceeding 40 km, de-
limited both to the NE and particularly to the SE by
the lineaments of some major crust fractures.
This depression zone, about 80 km deep and more
than 300 km long, shows the greatest values of the
depth to the Moho limit (40-48 km) in the nortwest-
ern part and smaller values, of ca 45 km in North
Dobrogea. The depth to the Moho limit reaches 40
km in the Danube Delta and 35 km in the Continental
Shelf of the Black Sea.
In the south of the central depression zone, on the
lineament A (which, in the south-eastern part, super-
poses over the Peceneaga-Camena fracture and fur-
ther on can be followed to the northwest), that is
in the Carpathians bend zone (Nereju zone), there
is a major slip of about 60 km, towards the Buzău
Mountains (in the SE), and then a gradual turn to the
inițial lineament, in the direction întorsura Buzăului-
Bodoc-Miercurea Ciuc.
Three depth sections, approximately striking NW-
SE, perpendicular to the axis of the major depression
zone, pointed out that:
-	the maximum of the Moho limit unevenness is of
about 8-12 km;
-	at the level of the Peceneaga-Camena fracture,
the SW compartment including areas of the Moesian
Platform is situated at significantly smaller depths
than in the NE depression zone, the slip of the fault
ranging between 3 and 5 km;
-	the lineament B, which delimits the depression
zone from the south-western margin of the East Eu-
ropean Platform (uplifted), is well outlined especially
north of the Danube.
References
Atanasiu, L., Roșca, V., Rogobete, M. (1996) A three - dimensional modelling of the East Carpathian bend. First
Congr. Balkan Geophys. Soc. Athenes. Book of abstr., pp. 266-267.
Botezatu, R. (1971) Interpretarea anomaliilor gravimetrice și magnetice cu ajutorul funcțiilor periodice. Stud. tehn. ec..
seria D, 8, București.
Ștefănescu et al. Elaborarea profileior, scara 1:200.000 pentru completarea imaginii geologice a teritoriului R.S.R.; A-13 -
A-19.
Institutul Geologic al României
CERCETĂRI GEOFIZICE IN DOBROGEA DE NORD ȘI DEPRESIUNEA
PREDOBROGEANĂ
GEOPHYSICAL RESEARCH WITHIN NORTH DOBROGEA AND
PREDOBROGEAN DEPRESSION
Lucian BEȘUȚIU, Adrian NICOLESCU. Vlad ROȘCA, Ion PETRIȘOR
Considerații generale
Cercetările întreprinse in cadrul, subtemei A17c/
1997 au încercat să soluționeze două dintre pro-
blemele legate de alcătuirea Orogenului Nord Do-
brogean (OND). Prima dintre ele viza poziția geo-
tectonică a granițelor paleozoice care apar la sud de
Ticliilești. ca o insulă in mijlocul formațiunilor tria-
sice. iar cea de-a doua se referă la riolitele nemetamor-
fozate. semnalate de cercetări geofizice anterioare în
cuprinsul seriilor cristaline precambriene din imedi-
ata apropiere a minei Altăn Tepe, in zona de contact
a OND cu Dobrogea Centrală (DC).
Perimetrul Ticliilești
Investigațiile întreprinse in acest areal au încercat
să clarifice raporturile structurale in care se află
granițele, ce apar m dealul de la sud de sanato-
riul Ticliilești (cca 11 km VSV de localitatea Isac-
cea). cu formațiunile triasice care le înconjoară. De-
a lungul timpului, diverși cercetători le-au consi-
derat (ie în loc. aparținând fundamentului unității
Macin (Mirăuță, Mirăuță, 1959). sau fundamentu-
lui subunității Consul (Valceanu et al., 1985), fie
în pânză, sub forma unui cap tectonic (lanovici et
al., 1968). sau ca petec de acoperire (Săndulescu,
1984; Savu et al., 1988). Soluționarea problemei are
o anume importanța nu numai pe plan local, ci și
pentru ansamblul structural al OND, întrucât, in ul-
tima ipoteză enunțată, poziția alohtonă a acestor roci
servește ca argument in favoarea existenței și amplorii
șariajelor in cadrul OND.
Ca metode de investigare au fost utilizate deter-
minările gravimetrice (cunoscute pentru potențialul
lor m soluționarea problemelor structurale) și mag-
netometrice (utilizate frecvent in evidențierea și dis-
criminarea zonelor cu petrografie distinctă a funda-
mentului). Aplicarea celor două metode geofizice era
susținută de datele petrofizice existente, care indicau
modele distincte pentru formațiunile ce domină are-
alul: pe de o parte, granițele paleozoice, având den-
sități in jur de 2.60 g/cmc și, practic lipsite de mag-
netizare, iar pe de alta, bazaltele triasice, cu densități
de cca 2.85 g/cmc și magnetizări variabile, de inten-
General considerations
The combined geophysical research carried out
within the frame of the project A17c/1997 was in-
tended to solve two problems connected to the North
Dobrogea Orogen (NDO) structure. One of them was
dedicated to the geotectonic setting of the Paleozoic
granites island occurring south of Ticliilești among
the Triassic formations. The other one was related
to the rhyolites pointed out by previous geophysi-
cal research through the Proterozoic crystalline series
in the close neighbourhood of the Altan Tepe mine,
near the contact between NDO and Central Dobrogea
(CD) Unit.
Ticliilești area
The geophysical investigations carried out within
this area have tried to resolve the structural relations
between the Paleozoic granites that occur south of
Ticliilești sanitarium and the Triassic sediments.
During the time, various scientists have consid-
ered them either on site, by attributing them to the
Macin Unit basement (Mirăuță, Mirăuță. 1959) or to
the Consul Unit basement (Valceanu et al., 1985),
or in an overthrust position, belonging to the Măcin
Nappe, as a tectonic head (lanovici et al., 1968) or
as outlier (Săndulescu, 1984; Savu et al.. 1988). The
solution to this problem could not have only local but
regional implications as well due to the fact that the
presumed allochthonous position of these rocks has
served as an important argument for the hypothesis
of the largely overthrust structure of the NDO.
Gravity (well known for its resourceability in solv-
ing structural problems) along with magnetics (often
used in discriminating basement. petrography) rneth-
ods were used in investigating the area. Their use was
supported by the physical properties (specific weight
and magnetization) of the main geological formations
as known within the area, the granites being charac-
terized by densities ranging around 2.60 g/cm3 and
lack of magnetization vis-ă-vis to the Triassic basalts
with an average density of 2.85 g/cm3 and various
magnetic susceptibilities of several hundreds to thou-
sands of GCS micro-units. Even Triassic limestone
exhibited a mean density value of about 2.70 g/cm3
15!)
75UD in
Fig. 1 - Variația intensității totale a câmpului geomagnetic în cuprinsul perimetrului
Tichilești. Total intensity ground scalar geomagnetic map within Tichilești area.
sitate medie. Chiar și calcarele complexului sedimen-
tar triasic probau densități de 2.70 g/cmc, capabile
să creeze un contrast de masă in raport cu granițele
menționate.
Cercetările s-au desfășurat pe două direcții diferite
principale: executarea a două profile de recunoaștere,
care traversează zona de interes și a unui panou de
mare detaliu, centrat pe aria de apariție a granițelor
menționate. In scopul evidențierii comportamentului
magnetometric al principalelor tipuri de roci mag-
matice cunoscute in zonă, lucrările au fost completate
cu o serie de panouri de micromagnetism in arealul
adiacent.
Observațiile de teren s-au materializat sub forma
unor hărți geofizice reflectând aspectul câmpului geo-
magnetic (variația intensității totale - fig. 1) și a. celui
gravitațional (anomalia Bouguer pentru o densitate
de reducere de 2.65 g/cmc). In vederea exploatării
cat mai complete a informațiilor astfel obținute și
interpretării integrate a datelor de natură diferită,
aceste imagini primare au fost supuse unei procesări
complexe, menite în principal să scoată în evidență
corelabilitatea imaginilor gravimetrice și magnetome-
that provides o significant mass contrast related to
the granites.
Field observations were materialized as detailed
geophysical maps reflecting both the geomagnetic
field pattern (total intensity scalar variation - Fig.
1) and the features of the gravity field (Bouguer
anomaly map for the density 2.65 g/cm3). To ex-
ploit as well as possible the Information provided by
these field observations, the above mentioned raw
data were subject to a more or less complex Process-
ing mainly devoted to the outlining of the correlation
between various geophysical or other additional data,
basically connected by causal relations. To separate
effects due to individual sources running average. hor-
izontal and vertical derivatives and polynomials re-
gression for orders up to 10 were used.
As expected, a calm pattern of the geomagnetic
field mainly characterizes the presumed area of the
Paleozoic granițe occurrence. Local effects seem to
point out the existence of severa! sparse shallow basic
intrusions (dykes, xenolithes), also associated to weak
gravity highs. The northward ascending trend of the
geomagnetic field was attributed to the presence of
Uf- Institutul Geologic al României
igr/
160
O m 200 m 4 00 m 600 m 800 m
1.5 nigal
13 nigal
1.1	nigal
0.9 nigal
0.7 nigal
0.5 nigal
0.3 nigal
0.1 nigal
-	0.1 nigal
-	0.3 nigal
-	0.5 nigal
-	0.7 nigal
-	0.9 nigal
-	1.1 nigal
-	1.3 mgal
-	1.5 nigal
Fig. 2 Anomalia reziduală a gravității din perimetrul l ichile^ti obținută prin procedeul
mediilor mobile cu ajutorul unei ferestre de mediere cu latura de 2 km.
Gravitv residual anomaly within Tichilești area as gathered by using the running average
method with a square (2 km x 2 km) ave răgi ng window.
trice, ori de altă natură, corelare impusă de
circumstanțele de cauzalitate comună. Au fost apli-
cate m acest scop diverse procedee de filtrare, menite
să conducă la o separare a efectelor produse de surse
distincte. începând cu algoritmul clasic, dar foarte
eficient, al mediilor mobile și terminând cu derivatele
orizontale și verticale sau exprimarea analitică a
câmpurilor cu ajutorul seriilor de puteri de două vari-
abile, pană, la n=10.
După cum era de așteptat, arealul în care se pre-
supune existența corpului de granițe s-a exprimat,
printr-o zonă de relativ calm geomagnetic, întreruptă
de o serie de anomalii strict locale, cauzate probabil
de prezența unor intruziuni sau xenolite bazice, res-
ponsabile și de unele tendințe locale de maxim din
the Triassic basalt outcrops within the neighbouring
area. Local geomagnetic highs within western and
southwestern area are also closely connected to out-
crops of the same magmatites.
Gravity field fully confirms the presence of Pale-
ozoic granites by a well-outlined Bouguer anomaly
low and points out local highs within the areas of the
presumed basic rocks occurrence.
Comparing geophysical images to topography can
make interesting connections. Due to the shallow
presence of the geophysical fields sources, a good cor-
relation between the petrographical content and relief
morphology had been expected. For instance, Figure
2 shows the image of the residual Bouguer anomaly
along with the topographical surface model. As ir
anomalia gravitatii, m timp ce regiunea nordică a
perimetrului cercetat este dominată de tendința de
maxim geomagnetic, impusă probabil de imediata
vecinătate a bazaltelor triasice cartate in acest areal.
Maxime geomagnetice sunt, conturate .și in segmentul
vestic și, mai ales, sud-vestic al perimetrului, adică
tot m zone in care au fost semnalate iviri ale mag-
matitelor triasice.
La rândul său. câmpul gravității confirmă prezența
granițelor pe ariile de calm geomagnetic din sectorul
estic al perimetrului prin tendința de minim a anoma-
liei Bouguer și evidențiază existența unor excese de
masă pe sectoarele m care se semnalase prezența
formațiunilor vulcano-sedi montare triasice.
Informații interesante au fost- obținute prin com-
pararea imaginilor câmpurilor geofizice cu relieful
zonei. Dată fiind poziția de suprafață a surselor
anomale, era de așteptat să se obțină o bună core-
lare intre formele de relief și constituția petrografică.
a acestora. Figura 2 prezintă o imagine a anomaliei
locale a gravității alături de modelul suprafeței to-
pografice. Corelarea minimului gravimetric din sec-
torul estic cu suprafața de observație sugerează clar
o extindere a granițelor spre sud (și probabil est)
dincolo de zonele de aflorare, rocile respective par-
ticipând, se pare, la alcătuirea întregului deal, inclu-
siv a ramificației sale vestice. De remarcat tot aici
și tendința gravimetrică de maxim exprimată pe sec-
toarele nordic și vestic, acolo unde datele geologice
sugeraseră prezența formațiunilor triasice.
Singura disonanță apare pe segmentul nord-vestic
al arealului investigat, unde anomalia gravității sem-
nalează un deficit de masă mtr-un areal in care fu-
seseră cartate formațiuni triasice (confirmate, de alt-
fel, magnetometric). O explicație a acestui fapt, ar
putea-o constitui prezența sporadică în regiune a unei
cuverturi vulcano-sedimentare subțiri, sub care s-ar
situa mase granitice importante. O altă posibili-
tate ar oferi-o existența unei dezvoltări locale a stra-
tului de loess, dar in acest caz ar trebui explicată,
mgroșarea depozitelor loessoide pe o spinare de deal.
In încercarea de a oferi o soluție problemei ana-
lizate a fost construit și un model de simulare a
surselor anomaliei Bouguer de-a lungul unui profil
care traversează atat perimetrul cercetat, cât și zona
adiacentă (fig. 3).
Soluția obținută, pare să susțină ideea existenței
"in loc" a corpului granitic de la Tichilești, semna-
lând o largă dezvoltare a acestor magmatite, atât
in suprafață, cât și in adâncime, dar densitatea
necorespunzătoare a informației din zona adia-
centă și abordarea bidimensională a problemei, nu
întotdeauna justificată de aspectul câmpului, oferă
Bir
can be seen there is a good correlation between the
morphologies of the two entities suggesting an exten-
sion of the granites body almost. throughout t he hill.
Gravity highs, northern and western located, are in
good connection with the area of Triassic outerops.
An interesting disconnection șeems to appear in the
northwestern study area. within a. zone where Trias-
sic units, with basalt and limestone formations, had
been marked by previous geological mapping. The
presence of a gravity low within the area clearly sug-
gests the existence of a mass deficit, that could be
explained by a thick loess stratum, but the hypotli-
esis firmly disagre.es with the top hill location of the
analyzed zone (where loess deposits are usually thin-
ner). A more realistic explanation for this effect could
be the existence of sparse Triassic elements, pointed
out by the geological Survey, that were inappropri-
ately extrapolated, or of thin Triassic deposits cover-
ing Paleozoic granites.
A tentative interpretative model of t.he gravity data
was also performed by using a 2D approach (Fig. 3).
It seems to support the hypothesis of t.he in site po-
sition of the Tichilești granites, by exhibiting a large
development of these magmatites both on surface and
at. the depth. Unfortunately, the scarcity of data ad-
jacent. to the study area as well as the inappropriate
use of a 2D approach for some of the revealed sources
cannot offer a large confident level to the achieved
model. To perform a more reliable model the exten-
sion of the survey along with 3D approach for data
interpretation would be necessary.
Altân Tepe area
The second area subject to the present st udy was
located on the Southern NDO, at the contact with
CD unit.
Previously conducted geophysical research (Roșca
et al., 1991) had pointed out the presence of several
fresh rhyolite blocks within the area of the Altân Tepe
magneți te schists.
To study the structural relations between those ig-
neous rocks, usually attributed to the NDO magma-
tism and the crystalline schists, belonging to the CD
unit, micro-magnetics have been performed within a
small panel.
The adopted methodology proved to be partly sat-
isfactory, mainly because of the high magnetic prop-
erties of the Altân Tepe crystalline series, that cov-
ered the weaker magnetic signal produced by rhyo-
lites (Fig. 4). The latter one could be still pointed
out by an appropriate filtering of the raw data. Thus,
to lower the noise level produced by magnetite schists
of the Altân Tepe series, the running average method
Institutul Geologic al României
162
NE
SW
Fig. 3 - Secțiune geologică ipotetică dedusă din interpretarea dalelor gravimetrice de-a lungul unui profil
din zona Tichilești.
Tentative interpretative cross-section within Tichilești area as deduced by interpreting geophysical data.
un grad de incertitudine destul de ridicat acestei vari-
ante interpretative.
Din păcate, mijloacele materiale modeste avute
la dispoziție nu au permis o dezvoltare suficientă,
a lucrărilor de teren, care să acopere complet "pe-
tecul” granițelor de Tichilești și zona adiacentă, pen-
tru studierea adecvată a comportamentului geofizic al
celor două tipuri de formațiuni și, mai ales, a modului
în care se face contactul dintre acestea. O extindere
către est și nord a lucrărilor inițiate în anul 1997 ar
putea oferi prilejul construirii unui model tridimen-
sional al surselor anomale, oferind o soluție mult mai
adecvată a problemei.
Perimetrul Altân Tepe
Cel de-al doilea perimetru abordat in anul 1997
a fost situat pe flancul sudic al OND, la contactul
cu DC. Cercetările executate anterior de către dr.
Vlad Roșea (Roșea et. al., 1991) semnalaseră existența
unor blocuri de riolite nemetamorfozate în arealul de
apariție a șisturilor cu magnetit din seria Altân Tepe.
was applied by using an averaging window sized ac-
cording to the noise wavelength. This way, an anoma-
lous trend, striking W-E, in fnll disagreement with
the general trend of the geomagnetic anomalies pro-
duced by the crystalline series (NW - SE) was re-
vealed within the area of rhyolite bodies (Fig. 5).
Unfortunately, the attempt to model geomagnetic
sources of this residual effect faced the problem of the
signal insufficient. amplitude. Therefore, the gathered
Solutions have a low confident level and badly need
additional Information.
Due to the better density contrast between crys-
talline series and the rhyolite targets, a more appropi-
ate approach to solve the problem would be a highly
detailed gravity survey within the study area, located
according to the magnetics results.
Institutul Geologic al României
IGR/
163
• - data points
magnetic contour AT
a a	ryolițe outcrop
:---550 nT
- —500 nT
r--- 450 nT
I--j 400 nT
— 350 nT
: 300 nT
250 nT
200 nT
150 nT
100 nT
50 nT
0 nT
-	50 nT
-	100 nT
-	150 nT
-	200 nT
-	250 nT
-	300 nT
-	350 nT
-	400 nT
-	450 nT
-	500 nT
Fig. 4	\ariana imensității loiale a câmpului geomagnet ic in cuprinsul panoului principal de la Allân Iepe. Baza to-
pografică în proiecție Gauss, fus de 6 grade. Nivel de referință geomagnetic: baza locală. Epoca ridicării magnetice: 1997.
Total intensity scalar variation within Altân Tepe area. Topographical base according to Gauss - Kruger projection.
Geomagnetic reference level: local base stat ion. The geomagnetic epocii: 1997.5
data points
magnetic contours AT
ryolite outerops
magnetic assumed area of ryolite occurence
Fig. 5 - Anomalie geomagnetică locală în perimetrul Altân Tepe, obținută prin procedeul mediilor moliile cu ajutorul unei
ferestre de mediere având latura de 20 m.
Geomagnetic anomaly residuals as deduced by using matrix smoothing method with an averaging window of 20 m x 20 m.
164
Pentru a studia raporturile structurale în care se
află aceste roci cu formațiunea ambientală a fost rea-
lizat un panou de micromagnetism (cu pasul de 2.5 x
5 metri) pe zona în care apar la zi aceste magmatite.
Metoda adoptată nu s-a. dovedit însă suficientă,
imaginea câmpului geomagnetic astfel obținută (fig.
4) fiind dominată de efectul șisturilor cu magnetit ale
seriei de Altân Tepe, care acoperă complet semnalul
magnetometric, mult mai slab, generat de prezența,
riolitelor. Acesta a putut fi pus în evidență numai
după reducerea sensibilă a nivelului zgomotului, ge-
nerat de seriile cristaline menționate, cu ajutorul unei
ferestre de mediere având o latură care depășește
lungimea de undă a semnalului perturbator (fig. 5).
A putut fi astfel pusă în evidență o tendință anomală
orientată aproximativ E-W, discordantă în raport cu
direcția dominantă a anomaliilor produse de șisturile
cu magnetit. Nivelul slab al semnalului magnetome-
tric astfel separat nu permite însă o modelare adec-
vată a surselor.
Pe de altă parte, deși contrastul de densitate
dintre riolite și seriile cristaline pare mult mai
adecvat modelării, dimensiunile metrice ale surselor
nu oferă un deficit de masă cartabil la scara
cercetării gravimetrice anterioare, impunând com-
pletarea investigațiilor cu 1-2 profile microgravime-
trice, amplasate pe baza analizei rezultatelor inves-
tigării micromagnetice.
References
lanovici, V., Giusca, D., Mirăuță, O. (1968) Harta geologicăa României, scara 1:200.000, foaia Tulcea, Inst.. Geol. Rom.
Mirăuță, O., Mirăuță E. (1959) Report, G.I.R. archives, București.
Roșea, V., Ioane, Z., Nicolescu, A., Maran, C. (1991) Cercetări microgravimetrice în extinderea zăcământului Altân
Tepe. Report, G.I.R. archives, București.
Savu, H., Ghenea, A., Mirăuță, E., Seghedi, A., Panin, N. (1988) Harta geologicăa României, scara 1:50.000. foaia
Niculițel. Inst. Geol. Rom.
Săndulescu, M. (1984) Geotectonica României. Ed. tehn., 456 pp., București.
Talwani, M., Heirtzler, J. R. (1964) Computation of the magnetic anomalies caused by two-dimensional bodies of arbi-
trary shape: in Parks G.A., Ed., Computers in mineral Industries, part. I, Stanford Univ. Publ.
Valceanu, P., Vâlceanu, E., Radu, M., Stratulat, I., Proca, A., Pasat, T., Corneanu, I. (1985) Sinteza lucrărilor
geologice de cercetare, prospecțiune, explorare și exploatare efectuate pentru hidrocarburi, minereuri feroase, neferoase,
metale rare și disperse, nemetalifere, roci utile, ape și nămoluri terapeutice în Dobrogea, județele Tulcea și Constanța. II.
Perimetrul Luncavița - lulia - Babadag - Enisala. Report, S.C. "Prospecțiuni” S.A. archives, București.
MODEL GRAVIMETRIC 2D ÎN ZONA IARA - MUNTELE BĂIȘORII
A 2D GRAVITY MODEL WITHIN IARA - MUNTELE BĂIȘORII AREA
Diana DRĂGOI, Justin ANDREI, Lucian BEȘUȚIU
Prezentul studiu are ca obiectiv investigarea struc-
turii adânci a Munților Apuseni de Nord, cu
privire specială asupra structurilor intrusive ba-
natitice (magmatite cretacic superior - paleocene),
din zona lara - Muntele Băișorii.
Regiunea studiată este situată în partea de sud-
est a Masivului Gilău, fiind alcătuită din formațiuni
cristaline, depozite sedimentare și banatite. Tec-
tonica alpină se manifestă prin pânze de șariaj și
determină eșafodul structural al Apusenilor nordici,
constituit din Pânza de Baia de Arieș (superioară),
Pauza de Biharia. Pânza de Finiș și Unitatea de Bi-
hor. în cadrul metamorfitelor Gilăului au fost se-
parate următoarele unități litostratigrafice: Seria de
Someș, Seria de Codru, Seria de Biharia, Seria de
Belioara și Seria de Baia de Arieș.
Rocile banatitice, reprezentate în principal prin
intruziuni granodioritice, dyke-uri și filoane de an-
dezite. dacite și riolite, sunt larg răspândite și aflo-
rează pe Valea Vadului, Valea Almășani și Valea
Ierții, in apropiere de localitatea Băișoara, iar dez-
voltarea lor in adâncime a fost parțial pusă în
evidență de forajele realizate in zona Cacova Ierii -
Mașca.
Magmatismul cretacic superior - paleocen este
însoțit de produsele metamorfismului termic și
pirometasomatic, precum și de mineralizații de fier
și/sau polimetalice (Ștefan et al., 1988). Astfel, in-
teresul studiului geofizic al structurii banatitelor din
această zonă a fost determinat și de activitatea meta-
logenă sus-menționată. realizată la contactul dintre
principala intruziune granodioritică banatitică, care
aflorează in Valea Almășani, și calcarele Seriei de Be-
lioara.
In zona cercetată, intruziunile banatitice de
compoziție intermediar - acidă (granodiorite, granițe)
prezintă de obicei deficite de densitate in raport cu
formațiunile fundamentului cristalin și, în consecință,
generează minime gravimetrice. Pe de altă parte,
ele constituie și surse de anomalii magnetice, fie di-
rect (in special in absența alterărilor hidrotermale),
fie datorită produselor contact metamorfice asoci-
ate, cu conținut de magnetit ± pirotină. Cercetările
petrofizice realizate de Romanescu, Polonic (1997,
date nepublicate), Romanescu et al., (1984) au con-
The aim of this study was to investigate the deep
geological structure of the Northern Apuseni Moun-
tains, especially the Late Cretaceous - Paleocene
magmatites structures, outlined by gravity and mag-
netic research carried out within the lara - Muntele
Băișorii area.
The study area, located in the south-easthern
Gilău Massif, mainly consists of metamorphic, sed-
imentary and banatitic rocks (Late Cretaceous -
Paleocene magmatites). The Alpine orogeny has
determined the nappe structure of the Northern
Apusenides, composed by Baia de Arieș Nappe (the
uppermost), the Biharia Nappe, the Finiș Nappe and
the Bihor Unit. Large lithostratigraphic units have
been distinguished within the Gilău metamorphics:
Someș Series, Codru Series, Biharia Series, Belioara
and Baia de Arieș Series.
The banatitic rocks, mostly consisting of intrusive
granodiorites as well as numerous dykes and sills of
andesites, dacites, rhyolites widely occur on the Vadu
Valley, Almășani Valley, Ierții Valley, in the vicin-
ity of the Băișoara village and their deeper develop-
ment was partly evidenced by drillings in Mașca -
Cacova Ierii area. The Late Cretaceous - Paleocene
magmatism is often accompanied by thermal meta-
morphism and pyrometasomatic contact products as
well as by iron and/or base metal mineralizations
(Ștefan et al., 1988). Accordingly, that metalloge-
netic activity, mainly located at the contact between
the banatitic granodiorite body (that outcrops in the
Almășani Valley) and the Belioara limestones, was
subject of interest'to this paper.
Within the area, banatitic bodies (granodiorites,
granites) usually show density deficits as compared
to the crystalline basement formations, and con-
sequently, generate a gravity low. On the other
hand, they are magnetic anomaly sources, either di-
rectiv (especially in the absence of hydrothermal al-
terations) or due to the associated contact meta-
morphism products with magnetite ± pyrrhotite.
The petrophysical research conducted by Romanescu,
Polonic (1977, unpubl. data), Romanescu et al.,
1984) have shown the density and magnetic suscepti-
bility distributions of all types of metamorphic, sedi-
mentary and banatitic rocks encountered on the sur-
■pĂ- Institutul Geologic al României
\ igr/
166
dus la stabilirea densității și susceptibilității magne-
tice pentru toate tipurile de roci metamorfice sedi-
mentare și banatitice întâlnite la suprafață sau in
foraje. Datele petrofizice au arătat că metamorfis-
mul pirometasomatic aduce o importantă creștere a.
densității și proprietăților magnetice ale banat.it.elor
asociate, in timp ce transformările hidrotermale dimi-
nuează aceste proprietăți in funcție de intensitatea
proceselor de alterare.
In cadrul granodioritelor banatitice au fost distinse
trei zone cu valori diferite ale susceptibilității magne-
tice: sectorul nordic, situat în Valea Almășani, cu va-
lori de 50-500 puCGS,.zona centrală (la Mașca), de
10-250 /zuCGS și cel sudic cu cele mai ridicate valori
ale susceptibilității magnetice, 250-750 puCGS. In
funcție de densitate, granodioritele pot fi diferențiate
in trei arealuri: zona Băișoara. cu valori de densitate
in domeniul 2.59 2.67 g/cm3 (densitate medie 2.64
g/cm3), zona Valea Vadului și vest Mașca cu valori
cuprinse intre 2.60-2.68 g/cm3 (2.65 g/cm3) și sec-
torul Valea Almășani cu densități cuprinse intre 2.63
2.70 g/cm3 (2.67 g/cm3) (Romanescu et al., 1997.
date nepublicate).
Cercetările gravimetrice de detaliu anterioare (Al-
baiu, 1973), realizate in sud-estul Masivului Gilău,
au pus in evidență o anomalie gravimetrică de minim
majoră situată in zona SV Băișoara - V Mașca -
Muntele Săceluhli. Minimul larg regional, prezen-
tat iu harta anomaliei Bouguer pentru densitate 2.65
g/cm3, a fost interpretat ca fiind datorat deficitu-
lui de masă produs de existența unei intruziuni ba-
natitice granodioritice de mari dimensiuni. Anoma-
lia regională prezintă o descreștere accentuată a va-
lorilor gravității de la SE spre NV. Cu scopul de a
elimina aceasta tendință regională, s-a realizat fil-
trarea datelor gravimetrice din zona lara - Muntele
Băișorii. Hărțile mediate - reziduale s-au calculat
atat. prin metoda mediilor mobile (fereastra de me-
diere de 8x8 km), cât și prin utilizarea unui filtru
care descrie câmpul regional printr-un polinom de. or-
dinul trei. Prin extragerea acestui efect din anomalia
gravimetrică Bouguer, a fost, obținută harta anoma-
liei reziduale din figura I.
Harta anomaliei reziduale a gravității evidențiază
existența unui minim gravimetric principal, de formă
eliptică, cu o intensitate de cca -3.5 mgal, orien-
tat. aproximativ NS și având apexul situat intre lara
și Muntele Băișorii. Pentru interpretarea minimului
gravimetric rezidual menționat, a fost utilizată mo-
delarea gravimetrică bidimensională de-a lungul unui
profil orientat VNV - ESE, cu o lungime de 15 km.
Luând in considerare datele petrofizice (densitate
și susceptibilitate magnetică) și geologice, provenite
atât din observații de la suprafață, cat și din foraje și
lucrări miniere realizate in zona Băișoara - Mașca -
face or by drillings. According to those data, the py-
rometasomatic metamorphism brings about an im-
portant increase of the density and magnetic proper-
ties of the banatites and associated formations. while
the hydrothermal fenomena have diminished these
properties, according to the intensity of the alteration
processes.
Within the granodiorite banatites, three zones of
different magnetic susceptibilities have been distin-
guished: the northern one. situated in the Almășani
Valley. with values of 50-500 GCS pu. the central one
(at Mașca), of 10-250 GCS pu, and the Southern zone
with the highest values of the magnetic susceptibil-
ity, of 250-750 GCS pu. According to their density,
the granodiorites have also been discriminated, as fol-
lows: the Băișoara area where density ranges between
2.59 and 2.67 g/cm3 (mean value of 2.64 g/cm3), the
Vadu Valley and W Mașca area with 2.60-2.68 g/cm3
(2.65 g/cm3) and the Almășani Valley with a density
of 2.63-2.70 g/cm3 (2.67 g/cm3) (Romanescu et al.,
1997. unpubl. data).
The previously performed detailed gravity surveys
(Albaiu, 1973), within the easthern Gilău Massif.
have outlined a major gravity low located in the
SW Băișoara - W Mașca - Muntele Săceluhli area.
The large spread minimum, revealed by the Bouguer
anomaly map for density' of 2.65 g/cm3, had been in-
terpreted as due to the mass deficit produced by the
existence of an intrusive banatitic granodiorite body
of considerable dimensions. Generally, the regional
trend shows a.dominantdecrease of the gravity values
from SE to NW. In order to eliminate this effect, the
Bouguer anomaly map of lara - Muntele Băișorii area
has been subject to a fiitering process. Regional and
residual maps were calculated, either by means of the
running average rnethod (8x8 km averaging window)
or by' applying a filter, which describes the regional
field as a third order polynominal. The residual map
in Figure 1 has been obtained by' subtracting such a.
trend from the Bouguer anomaly.
All the Bouguer residual maps mainly' reveal the
presence of an eliptically shaped gravity low of about
- 3.5 mgals, striking NS, with its axis located between
lara and Muntele Băișorii. A 2D approach has been
used to interpret the above-mentioned gravity low
along a Crossing line of about 15 km, striking WNW
- ESE. All the available petrophysical (density and
magnetic susceptibility) data along with geological
information provided by' surface mapping and bore-
holes and/or mining works observations were used to
construct a tentative interpretative model up to 5 km
depth.
The analysis of the average density on surface and
depth rocks has pointed out the main density con-
trasts within the study area. Thus, a negative con-
Institutul Geologic al României
167
0123 4km
।_i_i_i_i
Eig. 1 Anomalia reziduală a gravității în zona lara-Muntelc Băișorii.
1, izolinii gravimetrice (în mgal); 2, localizare profil interpretativ.
Residual Bouguer anomaly map in lara-Muntele Băișorii.
1, gravity contour (in mgals); 2, interpretative cross-section location.
Cacova Ierii, a fost- elaborat modelul gravimetric 2D
al surselor anomale până la 5 km adâncime (fig. 2A).
Analiza valorilor medii ale densității, pentru
rocile de la suprafață și din adâncime, a condus la
stabilirea principalelor contraste de densitate din
zona studiată. Astfel, a fost pus in evidență un
contrast negativ de densitate de -0.1 g/cm3 intre
depozitele senoniene și formațiunile fundamentului
cristalin. Intruziunile banatitice granodioritice
creează, la rândul lor, un deficit de -0.05 g/cm3
față de formațiunile cristaline ale seriilor de Baia,
de Arieș și de Biharia, in timp ce, în raport cu
granitoidele Seriei de Belioara, asociate spațial, nu
se realizează nici un contrast de densitate (ambii
termeni având densitatea medie de 2.67g/cm3).
Printr-un proces iterativ de aproximare, bazat pe
compararea anomaliei reziduale de minim observate
cu cea calculată, s-a ajuns la concluzia că efectul
calculat, care corespunde cel mai bine minimului
trast of - 0.1 g/cm3, between the Senonian deposits
and the crystalline basement formations, was evi-
denced. In their turn, as compared to the crystalline
formations of the Baia, de Arieș and Biharia Series,
the banatitic granodiorites generate a density deficit
of - 0.05 g/cm3, while related to the spațial associ-
ated granitoids, of Belioara Series, they do not cre-
ate any density contrast (both tenns having an av-
erage density of 2.67 g/cm3). By means of a trial
and error process, based on comparison between the
mapped residual gravity low and the computed grav-
ity anomaly, it has been settled that the calculated
effect. which best fits the major residual anomaly, is
that produced by the mass deficit which cumulates
both the banatitic granodiorites effect. and the effect
of the syncinematic granitoids of the Belioara Series.
Thus, the gravity data interpretation supports the
conclusions provided by the aeromagnetic data and
ground magnetics. Although the magnetic suscepti-
Institutul Geologic al României
1(58
* n
(mgal)°R,
0
-1
-2
A Ta
3
WNW
H
(Km)
180
150
120
WNW
2-
21
4 Km
L E G E N D - B
(biter the geological map, scale 1:50000,
lara Valley sheet(Hârtopanu etal.,1982)’
I erțn.Va 11 ey
Almâșani Valley
(Km)
LEGEND-A
Ave rage
density(g/cm)
2
|3
4
6
7
2.74
2,67
2,42
2,42
2,62
2,71
2,75
8
9
10
h2
13
2,70
2 80
>
2,75
3,35
2,84
2,67
-----— Bouguer residual gravity
R anomaly
------Agc — Calculated gravity anomaly
Paleocene
Senonian
Paleocene -
Maastrichtlan
„ uPP£r •
Precambrian
Lower
Carbo nlferous
Lower
Paleozoic
2
Lower variegated clay complex
Flysch and Gosau formations
baia de arieș nappe
| 3 | Baia de Arieș Series
BIHARIA NAPPE
Belioara Series
| 4 | Limestones
| 5 | Syncinematic granitoids
Blharia Series
Ca mbrian -	i.-	, Basic vo'canic sedimentary
Upper Precambnanl.0. I °l formation, a)orthoamphibolites
Lower
Paleozoic
Upper
Precambrian
Upper
Precambrian
FINI5 NAPPE
7 | Codru granitoids
8__| Codru Series(amphibolites complex)
bihor unit
Fig. 2 Model gravimetric 2D (A) și geologic ipotetic (B) în zona Muntele Băișorii-Iara.
2D gravity (A) and hypothetical geological model (B) within Muntele Băișorii- tara.
Institutul Geologic al României
169
rezidual principal, este produs de deficitul de masă
care acumulează atât efectul granodioritelor ba-
natitice, cât și pe acela al granitoidelor sincinematice
ale Seriei de Belioara.
Interpretarea datelor gravimetrice este comple-
tată de concluziile obținute din examinarea, datelor
magnetometrice aero și terestre. Deși susceptibili-
tatea magnetică a granodioritelor este diminuată de
transformările hidrotermale, se realizează totuși un
slab contrast de susceptibilitate magnetică in raport
cu granitoidele paleozoice, total inactive magnetic,
întrucât, anomaliile aeromagnetice (Cristescu et al.,
1965) cumulează efectul intruziunilor banatitice și pe
cel al skarnelor cu oxizi de fier, limita dintre gran-
odioritele banatitice și granitoidele Seriei de Belioara
a fost trasată (Fig- 2B). cu aproximația de rigoare,
cu ajutorul datelor magnetometrice obținute la sol,
in special AZ. Această limită a fost indirect con-
firmată de prezența la zi a unui sistem de dyke-uri
dacitice, legate genetic de intruziunea banatitică din
adâncime.
In plus, modelul gravimetric elaborat pare să su-
gereze și prezența, m partea estică a profilului, a unui
corespondent amfibolitic al Seriei de Biharia (carac-
terizat de un exces de densitate), acoperit tectonic de
Pauza de Baia de Arieș.
In ansamblu, rezultatele interpretării combinate a
datelor gravimetrice și magnetometrice, bazate pe
modelarea gravimetrică 2D și abordarea calitativă a
informației geomagnetice, au permis elaborarea unei
soluții structurale materializate in model geologic
ipotetic prezentat în figura 2B.
bility of the granodiorites is diminished by t.he hy-
drothennal alterations, it is still pointing out a
weak magnetic susceptibility contrast, as compared
to the Paleozoic granitoids, which are totally mag-
netic inactive. Still, since the aeromagnetic anoma-
lies (Cristescu et al.. 1965, unpubl. data) cumulate
both the effect of the banatitic intrusions and of the
associated iron bearing skarns, the limit between the
banatitic granodiorites and the Belioara granitoids
was drawn up (Fig. 2B), with a resonable degree of
approximation, based on ground magnetic data, es-
pecially AZ. Those limits were indirectly confirmed
by the outeropping dacitic dykes system connected
to the. hidden banatitic intrusions.
Besides, the presence of the amphibolitic term of
the Biharia Series (characterised by a mass excess)
overthrust by the lower density Baia de Arieș Nappe
seems to be outlined within the easthern side of the
model.
Finally, the results of the combined interpretation
of the gravity and magnetic data by using 2D grav-
ity modelling and/or qualitative magnetica interpre-
tation has led to a. structural solution as shown by
the hypothetical geological model presented in Fig-
ure 2B.
Refer ences
Albit, M. (1973) - Report, G.I.R. archives, București.
Cristescu, T., Ștefănciuc, A., Georgescu, C., Lascău, G. (1965) - Report, G.I.R. archives. București.
Hârtopanu, I., Hârtopanu, P., Balintoni, M., Rusu. A., Lupu, M. (1982) Harta geologică a României, scara
1:50.000, foaia Valea terii, Inst. Geol. Rom.
Roinanescu. D.. Polonic, P. (1977) Report, G.I.R. archives, București.
, Szabo, E-, Stoenescu, V., Georgescu, A., (1984) Cercetări petrofizice în Masivul Gilău și bazinele adiacente. St.
te/m. econ.. D, 14, București.
— , Georgescu, A., Rosin, V., Nedelcu, C., Ghiță. M., Andrei, C. (1997) Report, G.I.R. archives, București.
Ștefan. A., Lazăr. C.. Berbeleac, I., Udubaș, G. (1988) Evolution of banatitic magmatism in the Apuseni Mountains
and associated metallogenesis. D. S. Inst. Geol. Geofiz., 72-73/2, pp. 195-213, București.
Institutul Geologic al României
APLICAREA TEHNICILOR DE TELEDETECȚIE ȘI A SISTEMULUI
INFORMAȚIONAL GEOGRAFIC (GIS) LA ELABORAREA UNOR HĂRȚI
TEMATICE GEOLOGICE DIN ARIA DE DEZVOLTARE A MUNȚILOR
APUSENI DE SUD
APPLYING REMOTE SENSING TECHNIQUES AND GEOGRAPHICAL
INFORMATION SYSTEM (GIS) FOR ELABORATING SOME THEMATIC
MAPS IN THE AREA OF THE SOUTHERN APUSENI MOUNTAINS
V. VÂJDEA, C. NIȚICĂ, A. M. VIJDEA, I. POPESCU, C. DlJMITRICĂ
Lucrarea, reprezintă continuarea cercetărilor
începute in cursul anului 1996, obiectivele principale
urmărite fiind atat de ordin metodologic: analizarea,
testarea, adaptarea, îmbunătățirea și aplicarea
procedeelor de prelucrare automată a datelor cu
referință spațială, inclusiv a celor de integrare GIS a
lor (sistemele ER.DAS și ARC/INFO), cat și de ordin
practic-aplicativ: valorificarea rezultatelor obținute,
axată mai ales pe creșterea gradului de cunoaștere a
structurii geologice din aria de dezvoltare a Munților
Apuseni de Sud, in general, și a Munților Metaliferi,
in special, cu implicații in prognozarea a noi zone
favorabile acumulării unor substanțe minerale utile
solide. îndeosebi neferoase și auro-argentifere.
Prelucrarea analogică și digitală a imaginilor
satelitare Landsat-TM și MSS și interpretarea in-
tegrată a. datelor obținute in contextul celorlalte
informații de natură geologică, geofizică și geochimică
cunoscute au condus la elaborarea unei schițe (fig.
1) cu caracter structural-tectonic aferentă ariei de
dezvoltare a Munților Apuseni de Sud, in general,
și a Munților Metaliferi m special, valorificabilă in
procesul predicției unor noi zone favorabile acu-
mulării de substanțe minerale utile solide (sulfuri
polimetalice ± Au. Ag).
Din analiza noului model structural-tectonic
rezultă că datele de teledetecție concordă intr-o
măsură mult mai mare cu modificările de vârstă
bazate pe determinările izotopice ale unor corpuri de
roci magmatice și vulcanice (Borcoș et al., 1996). Un
exemplu elocvent m acest sens îl constituie Încadrarea
de pană acum a corpurilor situate de-a lungul văii
Mureșului in categoria vulcanitelor neogene, fapt ce
nu se putea explica în mod plauzibil prin datele de
teledetecție deoarece densitatea relativ redusă a e-
lementelor liniare, lipsa unor fascicule de elemente
liniare, ca de altfel și lipsa unor concentrații impor-
tante de mineralizați! auro-argentifere și de sulfuri
polimetalice nu sunt caracteristice acestei categorii
de vârstă.
This work represents the continuation of the re-
searches which started in 1996, the main objectives
to be accomplished being both of methodological type
- analyzing, testing, adapting, improving and apply-
ing automatic Processing techniques for the georef-
erence data, inclusively of integrating them in a GIS
(ERDAS and ARC/INFO Systems) - and of practicai
type - taking full advantage of the obtained results,
emphasizing the increasing of knowledge level for the
geological structures of the Southern Apuseni Moun-
tains in general and of the Metaliferi Mountains in
particular, with implications in forecasting new zones
favourable for accumulations of solid deposits, mainly
non-ferrous and silvei- and gold deposits.
The analogical and digital processing of Landsat
- TM and MSS images and the integrated interpre-
tation of the obtained data in the context of other
known geological, geophysical and geochemical infor-
mation led to the elaboration of a structural-tectonic
draft (Fig. 1) for the area of the Southern Apuseni
Mountains in general and for the Metaliferi Moun-
tains in particular, which can be used in the process
of forecasting some new areas favourable for accumu-
lations of base-metal sulfides ± Au, Ag deposits.
The analysis of the new structural-tectonic model
points out that the remote sensing data are in a good
agreement for a. great. part with the modifications of
age based on isotopic determinations of some igneous
and volcanic rocks (Borcoș et al., 1996). An eloquent
example in this respect is the classification of the bod-
ies located along the Mureș Valley in the category of
Neogene volcanic rocks, a fact which could not be
explained in a plausible way by the remote sensing
data because the relatively low density of linear el-
ements, the lack of some beams of linear elements
as well as the lack of some important concentration
of gold-silver and base-metal sulfides mineralizations
are not characteristic of this age category.
Institutul Geologic al României
171
MODEL STRUCTURAL TECTONIC - MUNȚII APUSENI DE SUD
STRUCTURAL TECTONIC MODEL - SOUTH APUSENI MOUNTAINS
7. 1/2 Magmatite banatitice ICret. sup. - Eocen J
Hg. I - Structural tectonic model - South Apuseni Mountains. I. Major linearv element; 2, segment, lascicle; 3, I-1\
sectors; 4, mineralization areal; 5, prospective areal; t>. Neogene-Quaternary volcanics; ", banatitic magmatites (Upper
Cretaceous-Eocene).
Concluzia care se desprinde în urma atribuirii
unei alte vârste corpurilor amintite este că marea
majoritate a vulcanitelor neogene generatoare de
concentrații de substanțe minerale utile sunt grupate
deasupra elementului liniar major L23, intre fascicu-
lul F4 la vest și elementul liniar major L12 la est.
Configurația. actualizată a provinciilor
concentrațiilor de minerale utile, suprapusă mode-
lului structural-tectonic, corespunde intr-o măsură
mult mai mare decât cea anterioară. Corelarea lor
sugerează necesitatea deplasării spre NE a limitei
vestice a provinciei de-a lungul elementului liniar
L27 din sistemul de orientare Sg (N50° - 60°V) ce
joacă un rol important m decroșarea părții sudice a
provinciei de la est spre vest.
Densitatea ridicată a elementelor liniare și prezența
fasciculelor de elemente liniare, dintre care cele din
sistemul de orientare Se (N50° - 60°V) par a fi jucat
un rol important in circulația soluțiilor hidrotermale
purtătoare de mineralizații, confirmat și de elimi-
narea, pe criterii de vârstă absolută, a corpurilor
vulcanice situate de-a lungul văii Mureșului, care nu
întruneau aceste caracteristici, ne determină o dată
The conclusion inferred as a result of assigning
other age to the mentioned bodies is that the great
majority of Neogene volcanic rocks capable of gen-
erati ng concentrations of mineral deposits can be
grouped above the major linear element L23, between
beam F4 to the west and the major linear element L|2
to the east.
The updated configuration of the provinces of con-
centrations of mineral deposits overlain upon the
structural-tectonic model corresponds much more to
it than the previous one. This correlation suggests
the neceșsity of displacing towards NE the western
limit of the province along the linear element L27 from
the orientation system Sg (N50° - 60°W), which plays
an important part in the falling out of the Southern
part of the province from east towards west.
The high density of the linear elements and the
presence of beams of linear elements, from which
those of the orientation system Sg (N50° - 60nV)
seem to have had an important role in the circula-
tion of hydrothermal Solutions carrying mineraliza-
tions, confirmed also by the elimination, on absolute
age criteria, of the volcanic bodies located along the
X igr/
Institutul Geological României
172
tn plus, să atragem atenția asupra patrulaterului con-
turat la nord de localitatea Brad, care prezintă cel
puțin o parte din atributele arealelor cu zăcăminte
importante spre a fi cercetat cu atenție sporită intr-o
etapă ulterioară.
Prelucrările digitale ale imaginilor satelitare Land-
sat - TM și MSS au fost de tipul analizei
componenților principali in varianta Crosta (1989),
bazată pe "selectarea componenților cu orientare
către trăsături (Feature Oriented Component Selec-
tion)”.
Aceste prelucrări au fost efectuate asupra a 12
foi de hartă la scara 1:50.000 (Hălmagiu, Blăjeni,
Vorța, Brad. Abrud, Mogoș, Zlatna, Fenes, Ilia,
Deva, Orăștie și Cugir) din Munții Apuseni de Sud,
cuprinzând îndeosebi zona de dezvoltare a Munților
Metaliferi.
Principalele obiective urmărite au constat în ela-
borarea unor hărți la diferite scări referitoare la
distribuția areală a zonelor cu concentrații maxime
atat in minerale argiloase, cat și a celor cu oxizi de
fier, legate m special de activitatea hidrotermală din
regiunea investigată.
Alegerea benzilor spectrale s-a făcut ținând seama
de curbele caracteristicilor spectrale (sau signaturilor
spectrale) ale mineralelor argiloase (ce conțin grupul
OK legat de diferiți alți ioni și prezintă minime de
absorbție m banda 7), pentru care au fost selectate
benzile Thematic Mapper 1, 4, 5 și 7 (sau 2, 4, 5 și 7)
și ale fierului, care manifestă creșteri ale reflectanței
spectrale in benzile 3 și 5 (comparativ cu benzile
învecinate), utilizându-se in acest scop benzile 1, 3, 4
și 5 (Loughlin, 1990).
Rezultatele aplicării variantei Crosta au demon-
strat, pe de o parte, posibilitățile și limitările acesteia
in identificarea și conturarea zonelor cu conținuturi
ridicate in minerale argiloase sau în oxizi de fier,
pe de alta parte, necesitatea interpretării informației
satelitare in contextul tuturor celorlalte date de
na tură geologică, geofizică, geochimică cunoscute. Ca
exemplu, in figura 2 sunt prezentate sinoptic rezul-
tatele obținute prin folosirea tehnicii Crosta la identi-
ficarea și localizarea zonelor de concentrație maximă
a mineralelor argiloase corespunzătoare unei.arii re-
strânse, delimitate de localitățile Roșia Montană la
vest, Țarina și Trifești la nord, Bisericani și Corna la
sud.
O analiză sumară a tuturor rezultatelor obținute
prin acest procedeu a demonstrat eficiența aplicării
sale în zonele cu roci la zi sau cu acoperire vege-
tală redusă (cariere, halde, bazine de decantare
etc.). Cercetările efectuate au atestat astfel fap-
tul că arealele corespunzătoare unor cariere (Roșia
Montană, Roșia Poieni, Hondol etc.), halde (galeriile
Muncăceasca și Valea Lungă, Valea Arsului), iazuri
Mureș Valley, which had not met these character-
istics, determine us, once more, to draw attention
to the quadrilateral delimited*north of Brad, which
presents at least a part of attributes of the areas with
important ore deposits in order to be investigated
with a greater attention in a future stage.
The digital processing of Landsat - TM and MSS
satellite images was done as Principal Components
Analysis in the Crosta variant (1989), based on Fea-
ture Oriented Component Selection.
These processings were performed upon 12 map
sheets on the 1:50,000 scale (Hălmagiu, Blăjeni,
Vorța, Brad, Abrud, Mogoș, Zlatna, Fenes, Ilia,
Deva, Cugir) from the Southern Apuseni Mountains,
containing especially the area of the Metaliferi Moun-
tains.
The main objectives consisted in elaborating maps
at different scales of the surface distribution of zones
with maximal concentrations both in argillous min-
erals and iron oxides, related especially to the hy-
drothermal activity in the surveyed region.
The spectral bands were selected t-aken into con-
sideration the curves of spectral characteristics (or
spectral signatures) of the argillous minerals (which
contain the OH group linked to other different ions
and present absorption minima in bând 7), for which
Thematic Mapper bands 1, 4, 5 and 7 were chosen,
and of iron, which shows an increasing of the spectral
reflectance in bands 3 and 5 (comparatively with the
neighbouring bands), for this purpose bands 1, 3, 4
and 5 (Loughlin, 1990) being used.
The results of applying Crosta variant demon-
strated on the one hand the possibilities and limi-
tations of this method in identifying and delimiting
the zones with high levels of argillous minerals and
iron oxides, and on the other hand the necessity of
interpreting the satellite Information in the context
of all other known geological, geophysical and geo-
chemical data. As an example, in Figure 2 there are
synoptically presented the results obtained by using
the Crosta technique in identifying and locating-the
zones of maximal concentration of argillous minerals
corresponding to a small area delimited by the local-
ities Roșia Montană to the west, Țarina and Trifești
to the north, and Corna to the south.
A brief analysis of all results obtained by this
method demonstrated its efficiency when applied
in zones with bare rocks or having scarce vegeta-
tion cover (quarries, waste dumps, slag basins etc.).
The performed researches proved thus the fact that
the areas corresponding to some quarries (Roșia
Montană, Roșia Poieni, Hondol etc.), waste dumps
(Muncăceasca, Valea Lungă and Valea Arsului gal-
leries). slag basins (Roșia Montană, Zlatna, Barza,
Certej, Dealul Viilor East, West Mintia), as well as
eologic al României
173
HARTA ZONELOR CU MINERALE ARGILOASE OBȚINUTĂ PRIN PROCEDEUL CROSTA
Zona Roșia Poieni
>
MAP OF ARGILLACEOUS MINERALS ZONES OBTAINED BY CROSTA TECHNIQUE
Roșia Poieni Zone
ACTIVITATE HIOROTERMALA
(după hărțile geologice scara 1:50.000)
VbSuc Zona cu roci alterate hidrotermal
(Ar-afgiJizari. Pr-p<opiti6zjn. C-carbonaUct.
\ —10,0 CI-do6bzâri.Si-lilîdfien. Ad-adulan?an,
C/^i, s* «enciwa'i»
Zona cu minerale argiloase
(după procedeul Crosta)
Fig. 2 - Argillous minerals zones map obtained by Crosta Technique. Roșia Poieni Zone. Hydrothermal activity (altor
geological maps, scale 1:50,000). 1, zone with hydrothermally altered rocks (Ar - argillizations; Pr - propylitizations; C -
carbonations; CI - chloritizations; Si - silicifications; Ad - adularizations; Se - sericitizations); 2, zone with disseminated
mineralizations; 3, veins; 4, zone with argillaceous minerals țafter Crosta technique).
de decantare (Roșia Montană, Zlatna, Barza, Certej,
est Dealul Viilor, vest Mintia), precum și cele situ-
ate pe formațiuni sedimentare aparținând Mezozoicu-
lui și/sau Neogenului (Dealul Măgura, Chișcădaga,
Bejan-Târnăvița, est Săntuhalm), în care apar la zi
minerale argiloase, sunt puse în evidență ca zone de
maxim.
Aplicarea procedeului Crosta se limitează, ca atare,
la zonele descoperite sau cu vegetație săracă, în
cazul celor cu o cuvertură vegetală deasă (păduri)
neputându-se înregistra decât concentrații scăzute,
semnalul recepționat de către sensorii de teledetecție
reprezentând reflectanta integrată a suprafeței aflată
in câmpul lor de vedere, in care efectul prezenței mi-
neralelor argiloase sau a celor cu oxizi de fier este
mascat de cel mult mai intens al cuverturii vegetale.
Legat, de aria de dezvoltare a magmatitelor sub-
secvente tardive, îndeosebi a vulcanitelor neogene din
ciclurile II și III, contribuții interesante privind de-
limitarea zonelor de parageneză a unor mineralizații
și de estimare a intensității și tipului transformărilor
hidrotermale au fost obținute prin aplicarea acestei
tehnici și a corelării informației aferente cu datele de-
those situated on sedimentary formations belong-
ing to Mesozoic and/or Neogene (Dealul Măgura,
Chiscadaga, Bejan - Târnăvița, East Sântuhalm), in
which argillous minerals are exposed as zones of min-
eral concentration.
Applying Crosta technique is therefore limited to
uncovered or poorly vegetated zones, in the case of
those having a dense vegetation cover (forests) only
low concentrations being recorded, because the sig-
nal received by the remote sensing sensors represents
the reflectance integrated from the ground surface in
their field of view, so the effect of the presence of
argillous minerals or iron oxides is masked by the
stronger one given by the vegetation cover.
Related to the area of late subsequent igneous
rocks, especially of Neogene volcanic rocks from cy-
cles II and III, interesting contributions regarding the
delimitation of the paragenesis zones for some min-
eralization and of assessing the intensity and type of
hydrothermal transformations were obtained by ap-
plying this technique and correlating the afferent in-
formation with the spectral characteristics measured
in the laboratory for different types of volcanic rocks
Institutul Geologic al României
350	820	1290	1760	2230	2700
44r-14/wavelength (nm)
Fig. 3 - Curbe de reflectantă spectrală caracteristice unor andezite din zone diferite de paragenează. Cariera Roșia Poieni.
Spectral reflectance curves characteristic of some andesit.es from different paragenesis zones. Roșia Poieni Quarry.
175
t erminărilor caracteristicilor spectrale în laborator cu
ajutorul spectroradiometrului IRIS din dotare pen-
tru diferitele tipuri de vulcanite prelevate din zona
investigată, inclusiv cu cele geologice și de suscepti-
bilitate magnetică. Un exemplu concludent în acest
sens il reprezintă cariera de la Roșia Poieni, in care
prin coroborarea datelor de caracteristici spectrale cu
cele ale susceptibilității magnetice s-a putut, stabili
valoarea izoliniei acesteia în delimitarea zonelor de
parageneză (externă, intermediară și internă).
In figura 3 sunt prezentate eșantioane reprezenta-
tive pentru fiecare zonă de parageneză în parte, la
care se pot observa trăsături de absorbție distinctive.
Astfel, pentru zona de parageneză externă sunt
caracteristice minimele de absorbție de la 2200-2300
nm date de mineralele argiloase, ce devin mai aplati-
zate in cazul zonei de parageneză intermediară, unde
se pot observa și trăsăturile de absorbție de la 900
nm cauzate de prezența ionilor de fier din magnetit.
Pentru zona de parageneză externă sunt caracteris-
tice minimele largi (de la 900 pană la aproximativ
1700 nm) produse de prezența magnetitului, precum
și lipsa trăsăturilor de absorbție de la 2200-2300 nm
date de mineralele argiloase.
from the zone surveyed with IRIS spectroradiome-
ter, inclusively with geologic and magnetic suscepii-
bility data. A conclusive example in this respect is
the quarry from Roșia Poieni, where the value of the
contour of magnetic susceptibility for separating tiu*
paragenesis zones (externai, intermediate and inter-
nai) could be sett.led by corroborating spectral char-
acteristics data with magnetic susceptibility data.
Figure 3 presents one representative sample for
each paragenesis zone, at which distinctive absorp-
tion features can be observed.
Thus, for the externai paragenesis zone the absorp-
tion minima at 2200 - 2300 nm given by argillous
minerals are characteristic, which become flattened
out for the intermediate paragenesis zone, where the
absorption fetures at 900 nm caused by the presence
of iron oxides in magnetite can also be seen. For the
internai paragenesis zone the large minima (from 900
till approximately 1700 nm) produced by magnetite
are characteristic, as well as the lack of absorption
features at 2200 - 2300 nm given by argillous miner-
als.
Selective references
Borcoș. M., Andrei, J., Lupu, M., Stanciu. C., Crahmaliuc, R., Crahmaliuc, A., Milu, V., Visarion, C.,
Nistor, H.. Stănică, D., Stanică, M., Georgescu, A., Ghiță, M., Andrei, C., Rădulescu, D.. Maldarescu,
I., Cristea, I., Klarik, L. (1996) Report, G.I.R. archives, București.
Cresta, A. P.. McMoore, J. (1989) Enhancement of Landsat Thematic Mapper Iinagery for Residual Soil Mapping in SW
Minas Gerais State, Brazii: Procedings of the 7th (ERIM) Thematic Conference, Remote Sensing Exploration Geology;
Calgary, Oct. 2-6, 1989.
Loughlin. W. P. (1990) Geological Exploration in the Western United States Using Airborne Scanner Imagery: IMN Con-
ference: Remote Sensing - An Operațional Technology for Mining and Petroleum; Eondon, 9-31 Oct. 1990.
MANIFESTĂRI LUMINOASE EVIDENȚIATE ELECTROGRAFIC IN
STUDIUL ROCILOR POROASE
LUMINESCENT MANIFESTATIONS POINTED OUT
ELECTROGRAPHICALLY IN THE STUDY OF POROUS ROCKS
Dan SVORONOS, Adrian NICOLESCU
In lucrare sunt prezentate date de sinteză privind
tipologia imaginilor de luminescenț.ă produse prin
descărcări electrice in roci, in domeniul de tensi-
uni inalte cuprinse între 8-55 KV. Se dau în com-
pletare exemple de manifestări luminoase și electrice
evidențiate la câteva roci cu conducție ionică selec-
tate din categoria rocilor sedimentare.
Primele observații asupra electroluminescenței cor-
purilor au fost efectuate de-a lungul istoriei prin
diferite procedee. In timpuri mai recente asemenea
observații au fost efectuate de soții Kirlian (folosind
instalațiile de tratament ale articulațiilor umane), cu
descărcări electrice in radiofrecvență, între electrozii
aparatului fiind plasat un film fotografic, pe care se
înregistrau imagini în spectrul vizibil al obiectului in-
trodus acolo. S-a constatat că atunci când se aplică
o tensiune electrică (uzuală in tratamente biomedi-
cale) avand frecvența (de obicei) in domeniul unde-
lor radio, pe filmul introdus se revelează o imagine
in vizibil a suprafeței obiectului, cu o mare bogăție
de detalii. Acest fapt a permis extinderea tehnicii
la studiul unor clase din ce în ce mai largi de cor-
puri, obținându-se astfel informații care nu puteau
fi evidențiate prin alte metode. Mai mult chiar, s-a
crezut, că aceste imagini ar fi specifice corpurilor vii,
iar procedeul ar reprezenta un mijloc obiectiv de a
stabili dacă un corp este viu sau nu.
In România metoda a fost perfecționată odată cu
înlocuirea instalației de radiofrecvență prin aparate
ce utilizează tehnici cu descărcări electrice în scânteie
(Dumitrescu și colab., Brevete de Invenții, 1974-
1975). In a doua jumătate a deceniului al optulea s-a
trecut la aplicarea acestor tehnici pentru identificarea
și caracterizarea stărilor patologice umane, inclusiv
la depistarea cancerului. Cu prudență și în asociere
cu alte date, aceste cercetări continuă și în prezent,
rezultatele obținute fiind utilizate în probleme de di-
agnosticare medicală (Gruja și colab., 1993).
Cercetările efectuate în acest domeniu la Institutul
Geologic al României au arătat că imagini electro-
grafice se pot obține și la roci, în condiția necesară
ca - in absența particulelor metalice sau a minerali-
The paper presents data regarding the typology of
luminescence images produced by electric discharges
in rocks, within high tension ranging between 8 and
55 KV.
Some examples of luminescent and electric mani-
festations rendered evident at some rocks with ionic
conduction selected from the sedimentary rocks cat-
egory are also given.
The first observations on the bodies electrolumines-
cence were made in the course of time through differ-
ent methods. In more recent times such observations
were made by the Kirlians (using device for treating
the human articulations) with electric discharges in
radiofrequency, placing a photographic film between
the electrodes of the device, images being recorded
within the visible spectrum of the object placed there.
When applying an electric voltage (commonly used
in biomedical treatments) having usually the fre-
quency in radio waves range, one noticed that the
film introduced reveals a highly detailed image, in
the visible, of the object surface. This fact allowed
to extend this method to the study of more classes
of bodies, getting thus information that could not
be pointed out otherwise. Moreover, it was thought
that these images would be characteristic of the liv-
ing bodies and that the method would represent an
objective means of establishing if a body is alive or
not.
In Romania, the method was improved when re-
placing the radiofrequency device with devices using
techniques with spark electric discharges (Dumitrescu
et al., Brevete și Invenții, 1974-1975). In the sec-
ond half of the eighth decade these techniques were
applied for identifying and characterising the human
pathological States, cancer finding including. Rarely
and associated with some other data, these researches
are carried out nowadays too, the result obtained be-
ing used in establishing medical diagnosis (Gruja et
al., 1993).
The researches carried out within this field at the
Geological Institute of Romania showed that electro-
graphical images can be obtained with rocks too, on
\ IGR/
Institutul Geologic al României
177
Fig. 1 - Ordinea la așezare a filmelor Rx în dispozitivul de electrografiere
(tehnica condensatorului incomplet modificată), (a), cu dielectric din sticlă;
(b), fără dielectric, în afara filmelor Rx. 1, electrodul vârf considerat punc-
tiform (din grafit sau tip ac de seringă); 2, eșantionul de rocă; 3, dielectricul
(sticlă sau filtru de culoare de diferite grosimi); 4, placa de bază (folie de Al
sau placă din Pb); 5, poziția filmelor Rx.
The order of placing the X ray films in the electrographing devices (The con-
denser technique not entirely modified): (a), with glass dielectric; (b), without
dielectric, except X ray films. 1, the top electrode considered punctiform (of
graphite or syringe needle); 2, rock sample; 3, dielectric (glass or colour filter
of various thickness); 4, the basic plate (alluminium or lead plate) insulating
support.; 5, position of Rx films.
zațiilor metalice - acestea să conțină apa legată fizic
(Svoronos et al., 1993). Cu toate că orice rocă consti-
tuie un sistem trifazic complex, în absența conducției
electronice, electroluminescența se produce numai
atunci când in spațiile libere dintre granulele mine-
rale se găsește apă și aer, roca aflându-se într-o stare
mai mult sau mai puțin saturată (de obicei în stare
nesaturată).
Ideea că nu se pot obține imagini electrice decât
în radiofrecvență s-a dovedit inexactă. Tehnica
descărcării in scânteie a permis obținerea de imagini
electrografice mai întâi la corpurile vii, apoi și la roci,
constituind in prezent o metodă de investigare com-
plementară celorlalte metode cunoscute in cercetările
petrografice de laborator.
O pondere însemnată a lucrării a fost consacrată
descrierii și caracterizării diversității de efecte care
the necessary condition that - in the absence of the
metallic particles or mineralizations - these should
contain the physically linked water (Svoronos et al.,
1993).
Although any rock represents a complex triphase
system, when lacking the electronic conduction, the
electroluminescence is produced only when there is
water and air in the free spaces between the mineral
grains the rock being in a more or less saturated state
(usually in an unsaturated state).
The idea that one can obt.ain electric images only in
radiofrequency has proved to be wrong. The method
of spark discharging has allowed getling electrograph-
ical images first with the living bodies and then with
rocks, representing nowadays a complementary inves-
tigating method employed in the lab petrographic re-
search.
Institutul Geological României
pot fi evidențiate utilizând scânteia electrică ca mijloc
de explorare a rocii.
După cum este cunoscut, în tehnica descărcării
electrice în scânteie, schema de lucru aplicată a fost
cea a condensatorului incomplet, în studiile ante-
rioare acestea fiind considerată "tehnică de bază”
sau "tehnică standard”. Aceasta are ca specific am-
plasarea in dispozitivul de electrografiere a unui film
Rx pe un dielectric din sticlă, în contact direct cu
fața inferioară a corpului de investigat, în cadrul unui
sandwich ce are la extremități cei doi electrozi ai mon-
tajului (Svoronos et al., 1995, Svoronos et al., 1996
a, Svoronos et al., 1996 b).
Dacă în schema standard electrodul plan (placa de
bază), dielectricul (sticla calcosodică obișnuită), fil-
mul radiologie (sau alt suport fotosensibil de carac-
teristici similare cu cele ale filmului Rx) și electrodul
vârf (considerat punctiform) au întotdeauna aceeași
ordine la așezare, experimental se constată că - atunci
când se modifică distribuția spațială a componentelor
dispozitivului - pot fi evidențiate manifestări lumi-
noase de o mare diversitate și complexitate (fig. 1).
Noile scheme de lucru puse la punct și aplicate la.
Institutul Geologic al României au fost sistematizate
în raport de ordine la așezare a componentelor dis-
pozitivului, astfel: electrodul plan (placa de bază) -
film 2-dielectric - film 1-rocă-film 0-electrod vârf (a)
și electrodul plan (placa de bază)- film 5 ... film 1-
rocă-film 0-electrod vârf (b). In fiecare din schemele
de lucru (a), (b), pot să coexiste mai multe filme,
maximum de trei in cazul (a) și maximum de șase
în cazul (b). Pe de altă parte se are în vedere fap-
tul că însuși filmul constituie dielectric, ceea ce face
ca numărul de filme utilizabile în experimente să fie
limitat de caracteristicile electroconductive specifice
fiecărui nou sandwich rocă-filme.
Justificarea modificărilor aduse tehnicii de lucru
standard in variantele principale (a), (b) se funda-
mentează pe caracterul neomogen al procesului de
descărcare electrică din spațiul dispozitivului de elec-
trografiere. Acest spațiu - unde câmpul electric
prezintă neuniformități inclusiv datorită rocii - este
delimitat de electrodul plan și de electrodul vârf, și el
aparține (în fapt) condensatorului incomplet format
din cele două armături (electrozi ai dispozitivului) ce
se conectează la generatorul de monoimpulsuri.
Analiza fenomenelor electrice care se desfășoară
în acest spațiu, în absența și în prezența rocii, se
bazează pe cunoștințe din fizică privind noțiunile de
purtători de sarcini electrice (electroni, ioni pozitivi și
ioni negativi) și de fotoni (particule asociate electron-
ilor având masa de repaus și sarcina electrică nulă).
La absorbția fotonilor în aer și roci (în principal de
către molecule de apă) impulsul, momentul cinetic și
masa fotonilor se transmit în acest spațiu care trece
The paper also describes and characterizes the di f-
ferent effects that can be pointed out using the elec-
tric spark as a means of exploring the rocks.
As known, the work scheme applied in the spark
electric method was that of t.he incomplete condenser,
this being considered "basic” or "standard” method
in the former studies.
This method is characterized by placing an X ray
film in the electrographing device on a glass dielectric
in direct contact with the lower side of the body under
investigation within a sandwich having at its ends
the electrodes of the assembly (Svoronos et. al.. 1995;
Svoronos et al., 1996 a; Svoronos et al., 1996 b).
If the plan electrode (the basic plate), the dielec-
tric (the usual chalcosodic glass), the X ray film (or
another photosensibile support having characteristics
similar to those of the X ray film) and the top elec-
trode (considered punctiform) have always the same
position in the standard scheme, experimentally we
have noticed that. luminiscent manifestations of a
great diversity and complexity can be pointed out
when the space distribution of the device components
is modified (Fig. 1).
The new working schemes applied by the Geolog-
ical Institute of Romania have been systematized as
to the order of placing the device components, as fol-
lows: the plan electrode (the basic plate) - film 2 -
dielectric film 1 - rock - film 0 - top electrode (a) and
plan electrode (the basic plate) - film 5 ... film 1 - rock
- film 0 - top electrode (b). In either working scheme
(a), (b) several films can coexist, maximum three in
(a) and maximum six in (b). On the other hand, we
take into account. the fact that. the film itself repre-
sents a dielectric that determines that the concrete
number of films used in experiments should be lim-
ited by the electroconductive characteristics specific
to each new sandwich rock - film.
The justification for the changes brought to the
standard working technique in the main varianta (a),
(b) is based on the nonhomogenous character of the
electric discharge process in the electrographic device.
This space - where the electric field shows ununifor-
mities due to the rock - is limited by the plan elec-
trode and the top electrode, and it belongs (in fact)
to the condenser incompletely formed by the two fit-
tings (electrodes of the device) which are connected
to the monoimpulses generator.
The analysis of the electric phenomena, which take
place in this area in the absence and in the presence of
the rock, is based on the knowledge in physics regard-
ing the concepts of electric charge bearers (electrons,
positive and negative ions) and of photons (particles
associated to electrons having a rest mass and nuli
electric charge). When the photons are absorbed in
the air and rocks (principally by the water molecules)
Institutul Geologic al României
179
l'ig. 2 - Electrografia unei scântei electrice in absența rocii (imagini obținute la calculator, mărite ele trei ori).
(a), în câmp electric convergent (-); (b). în câmp electric divergent. ( + ).
The electrography of an electric spark in the absence of the rock (Images obtained with the help of the computer,
enlarged 3 times): (a), in convergent electric field (-): (b), in divergent electric field ( + ).
IGR
Institutul Geological României
180
Fig. 3 - Imagini ale fenomenelor de străpungeri electrice la o marnă, carotăde foraj, Dobrogea
de Nord (prelucrare la calculator), (a), la o tensiune pozitivă pe placa de bază, ceea ce
constituie echivalentul unui electrod vârf negativ; (b). la o tensiune negativă pe placa de
bază, ceea ce constituie echivalentul unui electrod vârf poziții
Images of the electric breaking phenomenon with a mari, drilling sample, North Dobrogea
(computer processed). (a), at positive voltage on the basic plate, representing the equivalent
of a negative top electrode; (b), at a negative voltage on the basic plate, representing the
equivalent of a positive top electrode.
\ Institutul Geologic al României
\ IGRZ
181
Hg. 4 - Imagini ale fenomenelor ele cont urnare ți străpungere la o gresie micacec (prelucrare la calculator), (a), conturi tare
electrică (ionizări superficiale ți de volum); (b), străpungeri electrice (căi preferențiale de pătrundere a curentului în rocă).
In colțul din dreapta sus, se disting efecte de polarizare a dielectricului.
Images of the shaping and breaking in phenomena with a inicaceous sandstone (computer processed). (a), electric an ing
ovei- (superficial ionizations and of volume); (b), electric breaking in (preferențial ways of the current braking in the rock).
In the top right-hand corner we can distinguish polarization effects of the dielectric.
Institutul Geologic al României
182
intr-o stare excitată. Prin dezexcitarea sistemului de
particule se emit de asemenea fotoni avand aceleași
caracteristici cu cei inițiali.
In cercetările de petroelectrografie, din motive de
securitate a muncii, electrodul vârf (pe care 11 ma-
nipulează operatorul) a fost legat la un potențial de
valoare nulă. Aplicând o tensiune negativă pe elec-
trodul plan - ceea ce constituie echivalentul unui elec-
trod vârf pozitiv - la o amplasare convenabilă a fil-
mului Rx vom constata caracterul de convergență al
câmpului electric in spațiul dispozitivului de electro-
grafiere. Când, dimpotrivă, pe electrodul plan se
aplică o tensiune pozitivă - ceea ce constituie echiva-
lentul unui electrod vârf negativ - atunci, la o am-
plasare convenabilă a filmului Rx, in spațiul de elec-
trografiere vom constata caracterul de divergență al
câmpului electric.
0 atenție specială a fost acordată investigării lu-
minii produsă de scânteia electrică in absența rocii
(fig. 2). A fost conturat un tablou fizic al unor ma-
nifestări luminoase de o mare complexitate și diver-
sitate care se manifestă sistematic in prezența rocii.
In principal s-au putut distinge avalanșe electronice,
fenomene de străpungere, fenomene de conturnare,
fenomene mixte de străpungere și conturnare și elec-
trizări superficiale.
Pe plan științific, o importanță deosebită o are
fenomenul de avalanșă electronică, de care insă nu
ne ocupăm m această lucrare. Pe plan practic,
cu semnificație pentru caracterizarea electric - lu-
minoasă a rocilor poroase se disting fenomenele de
străpungere și cele de conturnare (fig. 3 și fig. 4).
Analiza descărcărilor de tip străpungere din figura
3 a scos m evidență faptul că acest tip de mani-
festare luminoasă caracterizează căile de pătrundere
a curentului m rocă. Imaginile electrografice
corespunzătoare străpungerilor electrice furnizează
informații asupra distribuției rețelei de pori și capi-
lare din roca investigată (structura electrografică. a
rocii).
Analiza descărcărilor de tip conturnare electrică
din figura 4 a scos m evidență faptul că, mani-
festările luminoase de acest fel caracterizează gradul
de ionizare superficială, de volum și/sau superficială
.și de volum. Prin astfel de electrograme se descriu și
se pot evalua stări de umidificare ale unei roci (apti-
tudini higroscopice sau hidrofobe specifice unei roci
sau categorii de roci).
the impulse, the kinetic moment and the photon mass
are transmitted into this area which gets into an ex-
cited state. Desexciting the partide system, photons
having the same characteristics with the formei- ones
are emitled.
Within the petroelectrography researches, for
safety working reasons, the top electrode (the opera-
tor handles) was connected to a nuli value potențial.
Applying a negative voltage on the plan electrode -
which represents the equivalent of positive top elec-
trode - when placing the X ray film at advantage we
will notice the convergence character of the electric
field in the area of the electrographing device. When.
on the contrary, we apply a positive tension on the
plan electrode - which represents the equivalent of
a negative top electrode - then, when placing the X
ray film at advantage, we will notice the character of
divergence of the electric field in the electrographing
area.
A special attention has been paid to investigating
the light produced by the electric spark in the absence
of the rock (Fig. 2).
A physical image of some bright manifestations of
a great complexity and diversity which manifests sys-
tematically in the presence of the rock, has been
shaped. We could mainly distinguish electronica!
avalanches, going through phenomena. shaping phe-
nomena, mixed phenomena of going through and
shaping and superficial electriphying.
From a scientifical point of view, the electronic
avalanche phenomenon is of a great importance.
From a practicai point of view, significant for the
electro - luminisceut characterization of the rocks, go-
ing through and shaping phenomena can be distin-
guished (Figs. 3 and 4).
The analysis of the going through discharges in Fig-
ure 3 has pointed out the fact that this type of bright
manifestation characterizes the ways the current goes
through the rock.
The electrographic images corresponding to the
electric breaking offer informaticii on the distribu-
tion of the porc and capillary network in the rock
under investigation (the electrographic structure of
the rock).
The analysis of the electric shape discharges pre-
sented in Figure 4 has pointed out the fact that the
bright manifestations of this type characterize the su-
perficial ionization degree, of volume and/or superfi-
cial and of volume. These electrograms describe and
can assess moistening States of a rock (hygroscopic
aptitudes or hydrophobe ones specific to a rock or
rock category).
183
References
Svoronos. D., Gruja, C., lonescu, G., Nicolescu, A.. Balaban, A., Nițică, C. (1993) Electrography of Rock Sam-
ples from Natural Environment. National Physics Conference, Constanța, pp. 136.
—	, Nicolescu, A., Nițică, C. (1995) Petroelectrography for Permeable Rocks with Applications in the Geological and
Geoecological Domains BulI. Rom. Soc. Geophys.. 2.
. Nicolescu, A.. Nițică. C. (1996 a) Petroelectrography. First Congress of the Balkan Geophysical Society, Athens,
pp. 390-391.
—	, Nicolescu. A.. Nițică, C. (1996 b) Petroelectrografiarocilorporos-permeabile. An. Inst. Geol. Rom., 69. (partea
I), pp. 319-323, București.
Institutul Geological României
ELEMENTE STRUCTURAL-TECTONICE EVIDENȚIATE BIOGEOFIZ1C
ÎN ARIA ERUPTIVĂ NEOGENĂ BAIA MARE
STRUCTURAL-TECTONIC ELEMENTS HIGHLIGHTED
BIOGEOPHYSICALLY IN BAIA MARE NEOGENE ERUPTIVE AREA
Dan SVORONOS, Adrian NICOLESCU
Pentru testarea posibilităților metodei biogeofizice
în zone cu relief accidentat și având o structură geo-
logică complexă, in anii 1997-1998 au fost investigate
două perimetre de mici dimensiuni din aria de mani-
festare a eruptivului neogen Baia Mare, in sectoarele
Valea Băița - Pârâul Sfântul Gheorghe - Vârful Ul-
mului și Valea Băii - Valea Neagra - Valea Izvoru
Sudorenilor (Munții Gutâi).
Alegerea perimetrelor de lucru a fost efectuată de
J. Andrei în baza cercetărilor geofizice care atestă
prezența în regiune a unor corpuri vulcanice și sub-
vulcanice afectate de transformări hidrometamorfice
(Andrei și colab., 1994).
Metodologia biogeofizică, comună ambelor sec-
toare, a constat din parcurgerea profilelor din-
tr-o rețea de lucru prestabilită, m sistemul simplu-
orb și din înregistrarea elementelor definitorii ale
rețelei biogeofizice, conform prevederilor unui brevet
de invenții (Svoronos, Nicolescu, 1991). După tran-
scrierea grafică a datelor biogeofizice evidențiate pe
fiecare profil de lucru, in raport de caracteristicile
geometrice ale înregistrării a fost executată operația
de identificare a tipurilor de surse geologice pertur-
batoare biologic.
Principalele informații biogeofizice ce se pot obține
în etapa finală de interpretare a datelor se referă la
discontinuități (tectonice), corpuri de brecii și/sau
zone cu caracter brecios și zone de fisurare (ul-
timele având semnificație și pentru filoane sau sis-
teme filoniene).
Studiul biogeofizic din sectorul Pârâul Băița -
Valea Sfântul Gheorghe - Vârful Ulmului aparținând
Munților Gutâiului de Sud a cuprins investigarea in
extindere a grupului de filoane Emeric - Sf. Gheorghe
- Gh. Negru. Aceste filoane, interceptate și cercetate
parțial prin Transversala Ludovica și galerii laterale
longitudinale, au o dezvoltare relativ modestă pe ver-
ticală. După Andrei și colaboratorii, inconsistenta
dezvoltare în adâncime a filoanelor se datorează fap-
tului că respectivul grup filonian nu este plasat în
acoperișul unui corp înrădăcinat (Andrei și colab.,
1977).
In order to test the possibilities of the biogeophys-
ical method in areas with an uneven relief and com-
plex geological structure, two small-sized perimeters
in the area of Baia Mare Neogene eruptive manifesta-
tion in Valea Băița - Pârâul Sfântul Gheorghe - Vârful
Ulmului and Valea Băii - Valea Neagra - Valea Izvoru
Sudorenilor (Gutâi Mountains) were studied in the
period 1997-1998.
J. Andrei has chosen the working areas on the ba-
sis of the geophysical researches certifying the pres-
ence of some hydrometamorphically altered volcanic
and subvolcanic bodies within the area (Andrei et al.,
1994).
The biogeophysical methodology, common to both
areas, consisted in examining the profiles in a pre-
established working network in the simple-blind Sys-
tem and in recording the defining elements of the bio-
geophysical reaction according to the previsions of a
patent (Svoronos. Nicolescu, 1991). After graphically
transcribing the biogeophysical data highlighted for
each working profile, function of the geometrica! char-
acteristics of the recording, the types of biogeological
altering geological sources have been identified.
The main biogeophysical information that can be
obtained in the final stage of data interpretation
refers to (tectonica!) discontinuities, breccia bodies
and/or areas having a breccious character and crack-
ing areas (the lost ones being significant for veins or
vein systems).
The biogeophysical study in the Pârâul Băița -
Valea. Sfântul Gheorghe - Vârful Ulmului area within
the south Gutai Mountains included extensively the
Emeric - Sf. Gheorghe - Gh. Negru vein group.
These veins discovered and partially studied through
Ludovica Transverse and longitudinal side galleries
have a relatively modest vertical development. Ac-
cording to Andrei et al., the loose development in
depth of the veins is due to the fact that the respec-
tive vein group is not located in the roof of a rooted
body (Andrei et. al., 1997).
Institutul Geologic a
României
185
I ig. I Elemente .structmâlc evidențiate biogeofizic la confluența văii Sf. Gheorghe cu valea luliana (munții Giiiâi). I. linii
(«■« tonice longitudinale (NE-SV) și transversale (VNV-ESE); 2, conturul de suprafață al unui corp de brecii; 3. zone de fisurare
asociate breciilor: (a), intens tectonizate: (b), slab tectonizate: 4, compartiment coborât/ridicat; 5, filoane sau fracturi cu
(fără) mineralizați!.
Structural elements highlighted biogeophysically at- V. Sfânt u Gheorghe - V. luliana confluence (Gutâi Mountains). 1, Lon-
gitudinal (NE-SW) and transversal (WNW-ESE) tectonic lines; 2, The surface shape of a breccia body; 3. Cracking areas
associated to breccia: (a), strongly tectonized; (bi. w ak t< tonized; 4, Lowered/raised compartment; 5, Veins or fractures
with (without) mineralizations
Institutul Geologic al României
186
l'ig. 2 Lleinentr Muici iniile evidențiate biogeofizic in zona văii Băii - Valea Neagra - valea Izvorul Sudorenilor (rn-ții 1 -ulâi).
I. litiii tectonice cu acțiune de profunzime și efecte la suprafața larg distribuite: 2, linii tectonice locale: 3, curbe de nivel;
4, foraj executat: 5, pod: 6. zone de intensă fisurare și tectonizare cu caracter haotic: zonă brecioasă; 7, zone de fisurare
preferențială ± filoane (sisteme filoniene); 8. zonă tectonizată în adâncime și efecte de suprafață distincte; 9, areal investigat.
Structural elements highlighted biogeophysically in V. Băii- Valea Neagra - V. Izvorul Sudorenilor arca (Gutâi Mountains). 1,
Tectonical lines with a profound action and surface effects widespread; 2, Local tectonica! lines; 3. Contour; 4, Drilling carried
out; 5. Bridge: 6. Intense cracking areas and random tectonization: breccia area; 7. Preferențial cracking areas: veins (vein
systems): 8. Deep tectonized area and distinct surface effects; 9, Studied areal.
Cartarea, biogeofizică clin această zonă a permis
evidențierea conturului de suprafață al unui corp de
brecii și a unui areal de fisurare - tectonizare cu carac-
ter brecios, limitrof corpului propriu-zis de brecii (fig.
I). In interpretarea acordată, aceasta înseamnă rele-
varea, prin efecte biofizice Înregistrate la suprafața
terenului, a prezenței unei structuri subvulcanice si-
tuate pe versantul stâng al Văii luliana, imediat
la sud și sud-vest de confluența acesteia cu Valea
Sf Gheorghe. După dimensiunile și poziția de su-
prafață a corpului de brecii și a arealului de fisurare-
The biogeophysical mapping in this area has al-
lowed the pointing out of the surface outline of a
breccia. body and of a cracking-tectonizing areal with
a breccious character bordering the proper breccia
body (Fig. 1). Interpreting this means highlight-
ing, through biogeophysical effects recorded above
the ground, the existence of a subvolcanic structura
situated on the left slope'of the luliana Valley, right
south aud south-west of its confluence with the Sf.
Gheorghe Valley. According to the size and surface
position of the breccia. body and to the cracking - tec-
Institutul Geologic al României
\lGRZ
187
tectonizare, ce se extinde mult spre nord-vest, struc-
tura subvulcanică presupusă are orientarea nord vest-
sud sud est. avand o dezvoltare apreciabilă in această
direcție. Flancul sud-vestic al structurii subvul-
canice, cel puțin in partea superioară a corpului
înrădăcinat, se află m poziție aproximativ verticală.
Datele biogeofizice din figura I mai arată că struc-
tura subvulcanică m discuție face parte dintr-un com-
partiment structural delimitat tectonic de linii longi-
tudinale de orientare nord est-sud vest ce se inter-
feră cu un sistem de falii transversale, orientat apro-
ximativ est-vest. Intre acestea din urmă faliile Sf.
Gheorghe 1 și Sf. Gheorghe II sunt falii normale m
timp ce falia Puțul cu Cai este o falie inversă.
Filoanele Ernerica și Anton din sectorul vestic al
zonei, cercetate m trecut prin galeriile Anton 1 și
Anton II. fac parte din același compartiment struc-
tural m care se află și corpul subvulcanic evidențiat
la vest de Valea luliana. Ele sunt situate in imedia-
ta vecinătate sud vestică a structurii, având aceeași
direcție cu cea a flancului sud vestic al corpului
înrădăcinat.
Prin urmare, putem considera că există un con-
trol structural local datorat liniilor structurale de am-
ploare minoră, de tipul faliilor, zonelor de fracturi și
zonelor de brecifiere, create de punerea in loc a cor-
pului subvulcanic. In acest sens, structura subvul-
canică. de la vest de Valea luliana poate fi socotită ca
fiind principalul factor responsabil de generarea unui
areal de slabă rezistentă, paralel cu flancul vertical
sud-vestic al corpului.
In vecinătatea sud-vcst.ică a structurii au mai fost
identificate cateva filoane noi, necunoscute. Acestea
sunt situate m același area) de slabă rezistență adia-
cent corpului subvulcanic. Datele biogeofizice nu per-
mit aprecieri sau evaluări asupra caracterului lor met-
alogen. Studiul biogeofizic din sectorul Valea Băii -
Valea Neagra - Valea Sudorenilor a condus de aseme-
nea la obținerea de informații asupra accidentelor dis-
junctive din această zonă (fig. 2).
Principalele falii au fost discriminate in raport, de
lățimea semnalului biogeofizic. Alte informații se re-
feră la gradul de fisurare a rocilor, evidențiat prin
semnale haotice cu frecvență mare, imposibil de core-
lat intre profilele adiacente. Foarte important este
fapt ul că, la vest de falia din lungul Văii Izvorul Su-
dorenilor, aceste manifestări dispar brusc.
In cadrul segmentului de la est de faliaSudorenilor,
in cuprinsul ariilor cu fisurare avansată, s-au remar-
cat semnale specifice prezenței fracturilor filoniene.
Acestea din urmă se grupează in benzi cu direcții
nord nord vest-sud sud est sau nord-sud.
Metodologia de cercetare biogeofizică aplicată con-
form brevetului de invenții menționat permite pre-
cizarea la grad de. detaliu a unor discontinuități, in-
tonization areal extending mucii to the north-west.
the subvolcanic structure supposed is north west-
south east. oriented. having a considerable develop-
ment in this direction. The south-western fiank of the
subvolcanic structure, at least on top of the rooted
body, is in approximately vertical position.
The biogeophysical data presented in Figure 1 also
show that the subvolcanic structure under discussion
belongs to a structural compartment tectonically de-
limited by longitudinal lines with a NE-SW trending,
which are interfering with a transversal fault system.
with a E-W trending. Among the last ones, Sf. Ghe-
orghe 1 and Sf. Gheorghe II faults are normal ones
while Puțul cu Cai fault is an inverse fault.
Ernerica and Anton veins in the western part of
the area. researched in the past trough Anton I and
Anton II galleries, belong to the same structural com-
partment with the subvolcanic body west of the lu-
liana Valley. They are situated iu the near south-
western vicinity of the structure, having the same
direction with that of the south-western fiank of the
rooted body.
Accordingly, we may consider that there is a local
structural control due to the minor structural lines,
of the fault type, to the fracture areas and breccia
areas created by the deposition of the subvolcanic
bodies. In this sense, the subvolcanic structure west
of luliana may be considered to be the main factor
responsible for generating a weak areal, parallel with
the south western vertical fiank of the body.
In the south-western vicinity of the structure some
new, unknown veins have been identified. These are
situated in the same areal of the weak resistance ad-
jacent to the subvolcanic body. The biogeophysical
data do not allow appreciations or assessments on
their metallogenous character.
The biogeophysical study of the Valea Băii - Valea
Neagra - Valea Sudorenilor area has offered informa-
ticii on the disjunctive accidents within this area (Fig.
2).
The main faults have been discriminated function
of the width of the biogeophysical signal. Other In-
formation refers to the rock cracking degree, high-
lighted through chaotic signals with a high frequency
impossible to be correlated between the adjacent pro-
files. The fact that these manifestations disappear
suddenly west of the fault, along the Izvorul Sudore-
nilor Valley is very important.
Within the segment east of the Sudorenilor fault, in
the areas with an advanced cracking, we noticed sig-
nals specific to the vein fracture. These are grouped
in bands with a NNW-SSE or NS trending.
The biogeophysical research methodology applied
according to the above-mentioned patent, allows iden-
tification of some detailed discontinuities, including
t .'A Institutul Geologic al României
ICR ■
188
clusiv a corpurilor de brecii și a zonelor cu caracter
brecios.
Este important de menționat că posibilitățile
medodei biogeofizice se referă la evidențierea de e-
lemente structural - tectonice. In acest fel, implicit,
ea poate fi utilă la precizarea controlului structural
in localizarea zăcămintelor. Informația biogeofizică
im permite insă evidențierea directă de mineralizați!
poli metalic-auri fere.
the breccia bodies and the breccious areas.
Mention should be made that the possibilities
of the biogeophysical methods refer to highlighting
structural-tectonic elements. This, implicitly, may be
useful for specifying the local structural control in lo-
cating deposits. The biogeophysical information does
not allow the pointing out of base-metal-Au mineral-
isations directiv.
References
Andrei. J.. Ciucur. E., Crahmaliuc, R., Crahmaliuc. A., Calotă, C., lonescu, F., Borcoș, M. (1994) Imagini
structurale și metalogenetice în zona eruptivă neogenă Baia Mare deduse din date geofizice. BuJ. SUG, 1, București.
Andrei. J.. Crahmaliuc, R. (1994) Report, G.I.R. archives, București.
Andrei, J., Rusu, E., Svoronos, D., Pop, L., Crahmaliuc. R., Andrei, C., Deaconu, C., Fulgeanu, L-, Suciu.
C.. Ioane, Z., Ghiță, M., Scupin, N.. Alexe, E., Gâdea, F., Rogobete, M., Manea, C., (1997) Perspective
în prospectarea combinată geofizică, biogeofizică și geochimică a unor mineralizatii polimetalic - aurifere. Considerații
metodologice pe marginea unui studiu de caz. Al XX-lea Simpozion de Fizica Pământului și Geofizică Aplicată, București.
Svoronos. D.. Nicolescu, A. (1991) Metodă și dispozitiv pentru înregistrarea și discriminarea discontinuităților tectonice,
Brevet de Invenții nr. 102971, OSIM, România.
CĂTRE O DOCUMENTARE COMPLETA A ARIILOR GEOLOGICE
PROTEJATE DIN ROMÂNIA
TOWARDS A COMPLETE DOCUMENTATION OF THE ROMANIAN
GEOLOGICAL PROTECTED AREAS
E. AVRAM, G. UDUBAȘA, FI. MARINESCU, N. ȚICLEANU, I. ANDREESCU, E. MUNTEANU
Comisia Monumentelor Naturii, a Academiei
Romane, a luat- in evidență până la finele anului 1995,
196 de arii protejate intitulate ca fiind "geologice"
sau "paleontologice”. Din păcate, foarte puține din-
tre aceste obiective de protecție au o documentație
completă, adusă la zi, iar o parte dintre ele (in special
cele propuse după 1992) sunt numai menționate, cu
indicarea apartenenți lor administrative. Mai mult,
multe dintre obiectivele "geologice” sunt în realitate
mixte - geologice/geomorfologice, sau geologice/speo-
logice, sau geologice/botanice.
Toate aceste fapte au condus la necesitatea unei re-
vizuiri atente a documentațiilor și a completării listei
ariilor protejate cu mai multe obiective strict geolo-
gice.
Institutul Geologic al României a început m anul
1997 această activitate, prin stabilirea chestionaru-
lui pentru fișele individuale ale fiecărei arii protejate
și prin completarea documentației pentru 13 dintre
acestea (una mineralogică, 11 paleontologice și una
mixtă - geologică/geomorfologică).
Conținutul chestionarului a fost stabilit luându-se
in considerare recomandările Uniunii Internaționale
pentru Conservarea Naturii (IUCN), datele de bază
pentru sistemul Corine de înregistrare a ariilor im-
portante pentru conservarea naturii, din Europa și,
de asemenea, recomandările deja comunicate pub-
lic ale Societății Romane pentru Protecția Mediului
Geologic (de la Universitatea din București), după
cum urmează:
-	numele, tipul de arie protejată (categoria IUCN),
actele de fundamentare;
-	localizarea: administrativă, geografică și geo-
logică;
-	motivele punerii sub protecție;
-	recomandări pentru protecție;
-	istoria cunoașterii ariei protejate;
-	stadiul actual de conservare (pentru ariile prote-
jate mai vechi);
-	colecții;
-	bibliografie.
Astfel, în 1997 a fost completată documentația
pentru următoarele situri:
The Comission of Natural Monuments of the Ro-
manian Academy recorded, till the end of 1995,
196 protected areas entitled as "geological”or "pa-
leontologica!”. Unfortunately, almost. all these ar-
eas have not a complete, up-to-date documenta-
tion, and a large part of them (especially those pro-
posed after 1992) are only mentioned, with their
administrative appurtenance. Moreover, many of
the "geological” objectives are in fact joined geolog-
ical/geomorphological, or geological/speologica!, or
geological/botanical ones.
All these facts led to the need of a careful revision
of the documentalions and of the completion of the
list with more strictly geological protected areas.
The Geological Institute of Romania started in
1997 this activity. by establishing the questionary
for the individual cards of every protected area. and
with the completion of documentation for 13 sites
(1 mineralogica!, 11 paleontologica! and 1 geologi-
cal /geomorphological natural monuments or reserva-
tions).
The matter of the quesționnary was established
taking into consideration the International Union for
Conservation of Nature (IUCN) rccommendations,
the standard data entry form for Corine Register of
sites of importance for nature conservation in Eu-
rope and also the suggestions already submitted by
the Romanian Society of the Geological Environment
Protection (University of Bucharest), as follows:
-	name, type of protected area (IUCN category),
foundation deed;
-	location: administrative, geographical and geo-
logical;
-	access;
-	reason(s) of protection;
-	settlements for protection;
-	history of the site knowledge;
-	present state of preservation (for older protected
areas);
-	collections;
-	literature.
The protected areas documentation was thus com-
pleted in 1997 for the following sites:
Institutul Geologic al României
190
1	.2- ni județul Brașov: punctele fosilifere Purcăreni
și Carhaga (de către dr. E. Avram);
3	, 4 - in județul Caraș Severin: punctele fosilifere
Soceni și Tirol (de către dr. FI. Marinescu);
5	in județul Constanța: punctul fosilifer Seimenii
Mari (de către dr. E. Avram, I. Andreescu și E.
M lintea nu);
6	- in județul Hunedoara: Măgura Uroiului (de către
dr. G. Udubașa);
7	in județul Maramureș: punctul fosilifer Chiuzbaia
(de către dr. N. Țicleanu):
8-10 m județul Mehedinți: punctele fosilifere Bahna
și Ilva (de către dr. FI. Marinescu) și Svinița (de
către dr. E. Avram);
11	m județul Neamț: cascada Duruitoarea (de către
dr. N. Țicleanu);
12	in județul Timiș: punctul fosilifer Rădmănești
(de către dr. FI. Marinescu);
13	- in județul Vrancea: Focurile vii de la Andreiașu
de Jos (de către dr. N. Țicleanu).
1,	2 - in the Brașov district: fossiliferous sites
Purcăreni and Carhaga (by dr. E. Avram);
3	,4- in the Caraș - Severin district: fossiliferous sites
Soceni and Tirol (by dr. FI. Marinescu);
5	- in the Constanța district: fossiliferous site
Seimenii Mari (by dr. E. Avram, I. Andreescu and
E. Munteanu);
6	- in the Hunedoara district: Măgura Uroiului (by
dr. G. Udubașa);
7	- in the Maramureș district: fossiliferous site Chi-
uzbaia (by dr. N. Țicleanu);
8-10 - in the Mehedinți district: fossiliferous sites
Bahna and Ilva (by dr. F. Marinescu) and also.
Svinița (by dr. E. Avram);
11	- in the Neamț district: Duruitoarea waterfall (by
dr. N. Țicleanu);
12	- in the Timiș district: fossiliferous site
Rădmănești (by dr. FI. Marinescu);
13	- in the Vrancea district: Focurile vii (”Living
fires”) from Andreiașu de Jos (by dr. N. Țicleanu).
191
RECENZII - BOOK REV1EWS - BUCHBESPRECHUNG - ANALYSES D'OUVRAGE
MARTIN KALTSCHMITT, ERNST HUENGES, HELMUT WOLFF: Energie aus
Erdwarme (Energia geotermică). Deutscher Verlag fiii- Grundstoffindustrie, Stuttgart 1999. 264 p.
ISBN 3-342-00685-4
Utilizarea energiei geotermice va avea un rol mai important, intr-un viitor apropiat, în bilanțul energetic.
Încălzirea atat a unor întregi cartiere, cat și a unor locuințe individuale va fi asigurată prin conversia energiei
fluxului caloric terestru. Cartea celor trei autori germani se constituie intr-o sinteză a problematicii actuale
m legătură cu exploatarea sistemelor geotermale utilizabile energetic. Pornind de la. bilanțul energetic la
suprafața solului, unde contribuția in stabilirea temperaturii o reprezintă rezultatul însumării radiației solare'
cu căldura, transferată de la interiorul globului, sunt analizate condițiile fizico-geologice favorabile, m care
utilizarea energiei geotermice este competitivă in comparație cu energia calorică furnizată de combustibilii
fosili. Următoarele capitole ale cărții sunt consacrate schemelor tehnice de conversie a căldurii terestre, cu o
atenție specială acordată pompelor de căldura, tehnologie modernă care permite folosirea pentru încălzirea
locuințelor individuale a apelor subterane cu temperatura puțin deasupra mediei anuale a temperaturii
suprafeței solului (ape geotermale de joasă entalpie). Scrisă in limba germană la un nivel științific ridicat
și ilustrată prin numeroase figuri și tabele de o calitate remarcabilă, lucrarea este însoțită de o listă bib-
liografică. cuprinzând 256 de titluri din literartura mondială, a domeniului. Adresându-se specialiștilor m
științe geonomice, dar și energeticienilor, cartea va constitui o lucrare de referința pentru geotermie.
SIEGFRIED FRICKE. JURGEN SCHON: Praktische Bohrlochgeophysik (Practica geofizicii de
sondă). Enke im Theme Verlag, Stuttgart 1999. 260 p. ISBN 3-13-118331-4
Lucrarea autorilor germani se constituie intr-un tratat modern al metodelor de investigare geofizică
a sondelor săpate pentru hidrocarburi, ape subterane sau substanțe minerale utile solide. începând cu
problemele instrumentale, sunt trecute in revistă atat tehnicile clasice de măsură - electrice și radioactive -,
cat și metodele moderne sonice, de rezonanța magnetică (”Nuclear Magnetic Resonance-NMR”) și cele care
implică, televiewer-ul. Un amplu capitol este consacrat metodologiei de interpretare a măsurătorilor geofizice
m sondă, capitol care cuprinde interpretarea vizuală, ”quick-look interpretation”, corelarea filologică și
cea litostratigrafică, tehnica ”overlay” și ”crossplots”, filtrarea curbelor și corecțiile aplicate, interpretarea
deterministică și interpretarea stochastică, modelarea petrofizică, determinarea volumetrică a componentelor
rocilor, evaluarea porozității, stabilirea mineralizării apelor subterane. Exemplele prezentate de autori se
referă la sonde tubate sau cu gaura liberă, săpate pentru diverse scopuri: hidrocarburi, cărbuni superiori .și.
respectiv, inferiori, foraje hidrogeologice, sonde geotermale, foraje de explorare minieră (in special pentru
substanțe radioactive). Lucrarea, de nivel academic, scrisă în limba germană, conține tabele și digrame
utilizabile in practica geofizicii de sonda, și se adresează atat specialiștilor (geofizicienilor, geologilor și
inginerilor de foraj), cat și studenților de la facultățile de geologie-geofizică și de mine.
Dr. Ș. Veliciu
IA Institutul Geological României
igr/
192
THE SPECIALISTS FROM G.I.R. IN 2000
FIELDS OF INTEREST
AELISABETEI, Gabriel - GCH
AIOANEI, Victor - SCT G, PLS A.
ALEXE, Elena - GCH. GA MD, SP.
ANASTASE, Șerban - GCH, NUC G, GA MD, INAA.
ANDĂR, Petre (Dr.) - GCH, ENV GCH, GCHL MP, MAT G, DB.
ANDREESCU, Raluca- GCH, ENV GCH. GA MD, SP.
ANDREI, Costin - GPH, PPH.
ANDREI, Monica - HG
ASIMOPOLOS, Laurentiu - GPH, GEL.
ATANASIU, Ligia (Dr.) - GPH, GV, GMG.
AVRAM, Ovidiu - HG
BĂCEANU, loan - STR, NG, SED B M.
BALTREȘ, Albert (Dr.) - STR, MZ. CA F SEDL, ARCHG.
BERINDEI, Florența - GPH, GTH.
BERZA, Tudor (Dr.) - MAG P, MET P, SCT G.
BEȘUȚIU, Lucian (Dr.) - GPH, GMG, GV, DB.
B1NDEA, Gabriel (Dr.) - M, MET P, MAG P.
BUNESCU, Dorin - GPH, GDS.
CIOBANU, Georgeta- E G.
CIUCĂ, Vasile- GPH, GEL.
CIUL AVU, Magda - M. CL M1N.
COCIUBA, Ion - STR. MZ, SED P.
COJOCARIU, Dan George - MIN PR.
CONOVICI, Mihai (Dr.) - MET P, SCT P, SCT G.
CONSTANTIN. Paul - STR. PAL, PG, PIS, RM S.
COSTE A, Constantin - EL MS.
CRĂCIUN. Leonard - RM S
CRISTEA, Corina - XR A.
CRISTEA. Paul (Dr.) - GPH, SMT.
CUCU, Gabriela- GPH, GMG.
DAVID, Luigia lulia- SCT G.
DEMETRESCU, Emanuel (Dr.) - PALB, STR, NG, PALIN. O MSEDL.
DIACONIȚĂ, Dorina - CO DG, CO P.
DIMITRESCU, Mihaela (Dr.) - MET P, SCT G.
DINULESCU, Carmen - CO DG, CO GCH.
DOBRESCU, Anca - MAG P.
BĂRZOI. Carmen Amalia- MIN PR.
DUMITRAȘ, Delia Georgeta - ML
DUMITRESCU, Roxana (Dr.) - MAG P.
DUMITRICĂ, Cristina - GPH, GEL, RMS.
ENCIU, Petru (Dr.) - HSTR.
ENE, Ion - Dănălache - MIN PR.
ENIU, Emilian - HG
FLORIA, Nelu - MIN PR.
GAFTOI, Filofteia - GCH. GA MD, SP, ST IS.
GHEORGHE, Viorica - GCH, ENV GCH, GA MD. SP.
GHEUCĂ. Ion - LSTR, MET F, SCT G.
GRIGORE, Dan - PAL, STR, TR, AMM.
GR1GORESCU, Gheorghița - CO P, HG.
HADNAGY, Arpad - SEDL, HV MIN.
HAROSA, Sever - EC G.
HARTOPANU. Ion (Dr.) - MET P, SCT G.
/ M Institutul Geologic al României
\JCR/
193
HARTOPANU, Paulina- M, MN MIN.
IAMANDEI, Eugenia - PALB, TT, XL.
IAMANDEI, Stănilă- PALB, TT, XL.
IANCU, Viorica (Dr.) - MET P.
ICHIM, Adina - MUS, P.
ICHIM, Mihai - MUS, P, ORE D.
ILINCA, Aurora - MUS, M.
IOANE, Dumitru (Dr.) - GPH, GV, GMG, DB.
ION, Adriana - GCH, RD.
ION, Daniel - APP M.
IONIȚĂ, Georgeta - PAL.
IRIMESCU, Luminița - HG.
IVANOV, Ana - GPH, GEL.
IVĂȘCANU, Mircea - ML.
MACALEȚ, Rodica (Dr.) - PAL, STR, NG, MOLL.
MAFTEI, Raluca- E G.
MANEA, Gina- GPH, GMG.
MANJ, Valeriu - GPH, SMT.
MARIN. Cornelia - GPH, GEL.
MARINCEA. Ștefan (Dr.) - M, BO.
MARINESCU, Bogdan - MUS, PAL.
MĂRUNȚEANU, Mariana (Dr.) - STR, PAL, NG, NPL.
MĂRUNȚIU, Marcel (Dr.) - MAG P, MET P, OPH, GCH.
MELINTE, Mihaela (Dr.) - PAL, STR, MZ, PG, NPL.
MIHAI Roxana - SCT G.
MIHALACHE Angela - ML.
MIHĂILESCU, Nicolae - SEDL, HGCH.
MILU, Viorica - MAG P, HTH AL, ORE D, PO CP.
MOGOȘ, Elena - HG, HGCH.
MOSONYI, Emilia - MET P, SCT G.
MUNTEANU, Emilia - BSTR, HSTR.
MUNTEANU, Tudor - STR, QT, HSTR.
MUREȘAN, Mircea (Dr.) - MET P, ORE D.
NEAGOE, Maria- GPH, DB.
NEDELCU, Liviu - ML, ORE D, MET P, SCT G.
NEGULESCU. Elena - MAG P.
NICOLAE. Ionel (Dr.) - MAG P, OPH.
NICOLESCU. Adrian - GPH, GV, BGPH.
NICOLESCU, Radu - GCH, ENV GCH, GA MD, SP.
NICULIN, Maria - GPH, GTH.
NISTOR, Horia - GPH, GEL.
NIȚICĂ, Constantin - GPH. GEL, RMS.
NIȚOI, Eugenia - MAG P.
OLTEANU, Radu (Dr.) - PAL, STR, OST, TT.
PALADE, Daniel - SCT G.
PANAIT, Cristian - HG, HGCH.
PAPP. Delia - IS GCH.
PARASCHIV, Valentin - HG
PETCU, Ion - MUS, ORE D.
PETRACHE, Cristina - STR, PG, NG, SEDL, SED B M.
PINTEA, Ion (Dr.) - M, FL INCL.
PISCUPESCU, Gabriel - GPH, GEL.
POP, Liviu - GPH, NUC GPH, RD.
POPESCU, Gheorghe (Dr.) - PAL, STR, TT, FOR.
RĂDAN, Maria - GPH, PPH, PMG.
< M Institutul Geologic al României
\ IGRZ
194
RĂDAN, Sorin - Corneliu (Dr.) - GPH, PPH, PMG.
R1CMAN, Călin - MET P, SCT G.
ROBU, Lucia - M, GCH.
ROBU, Ion Nicolae (Dr.) - M, GCH.
ROȘCA, Vlad (Dr.) - GPH, GV, GMG, TPH.
ROȘU, Emilian - MAG P, GCH, ML.
RUSSO - SĂNDULESCU, Doina - MUS, MAG P.
RUSU, Anatol (Dr.) - STR, PAL, PG, MOLL.
RUSU, Constantin - MIN PR.
RUSU, Emil - GPH, GEL.
SĂBĂU, Gavril - MET P, M.
SĂNDULESCU, Mircea (Acad. Dr.) - STR, MZ, TT, SCT G.
SAVU, Călin - CO DG, SEQ STR, E G.
SECĂREANU, Valentin-Ciprian - GCH.
SEGHEDI, Antoneta (Dr.) - MAG P, MET P, SEDL, SCT G.
SEGHEDI, loan (Dr.) - VOL P, VOLG.
SOARE, Andrei - GPH, GMG, DB'.
STAN, Rodica - SCT P.
STANCHIEVICI, Bogdan - GPH, SMT.
STĂNICĂ, Dumitru (Dr.) - GPH, GEL.
STĂNICĂ, Maria- GPH, GEL.
STELEA, Gabriela - M, IR SP.
STELEA, Ion (Dr.) - MET P, SCT G.
STRUTINSKI, Carol (Dr.) - MET P, SCT P, SCT G.
SVORONOS, Dan - GPH, GEL, BGPH.
SZAKACS, Alexandru - VOLG, VOL P.
TATU, Mihai (Dr.) - MAG P, GR.
TELEMAN, Ciprian - MAG P.
ȚICLEANU, Mircea - SEQ STR, SCT G.
UDUBAȘA, Gheorghe (Dr.) - ORE D, M.
URECHE, Ionel - MAG P.
USCĂTESCU, Anca - GCH, ENV GCH, GA MD, SP.
VAIDA, Marioara- PAL, STR.
VÂJDEA, Vasile - GPH, GEL, RMS.
VÎJDEA, Anca-Marina - GPH, RMS, MAT G.
VELICIU, Șerban (Dr.) - GPH, GTH.
VLAD, VALENTIN - HG.
WANEK, Franz - PAL, OST, TT.
Iă Institutul Geologic al României
ICRĂ
195
ABBREVIATIONS
ACR	Acritarch
AMM	Ammonitina
APP M	applied mineralogy
ARCHG	archaeogeology
BGPH	biogeophysiscs
BO	borat.es
BSTR	biostratigraphy
BX D G	bauxite deposits geology
CA F SEDL	carbonatic formations sedimentology
CHIT	Chitinozoars
CL MIN	clay minerais
CO D G	coal deposits geology
CO GCH	coal geochemistry
CO P	coal petrology
CR	Cretaceous
DB	databases
E G	engineering geology
EC G	economic geology
EL MS	electron microscopy
ENV GCH	environmental geochemistry
FL IN	fluid inclusions
FOR	Foraminifera
GA MD	geoanalytical methods
GCH	geochemistry
GCHL MP	geochemical mapping
GDS	geodesy
GEL	geoelectricity
GMG	geomagnetics
GPH	geophysics
GR	granites
GRD	granitoides
GTH	geothermics
GV	gravity
GW M	groundwater modelling
GW PL	groundwater pollution
HG	hydrogeology
HGCH	hydrogeochemistry
HSTR	hydrostratigraphy
HTH AL	hydrothermal alteration
HV MIN	heavy minerais
INNA	instrumental neutron activation analysis
IRSP	IR spectroscopy
IS GCH	isotopes geochemistry
JR	Jurassic
LSTR	lithostratigraphy
M	mineralogy
MAT G	mathematical geology
MAG P	magmatic petrology
MET F	metamorphic formations
pA- Institutul Geologic al României
IGR/
196
MET P	metamorphic petrology
MGSTR	magnetostratigraphy
MIN PR	mineral processing
ML	metallogeny
MN MIN	manganese minerals
MOLL	Mollusca
MUS	museology
MZ	Mesozoic
NG	Neogene
NPL	Nannoplankton
NUC G	nuclear geology
NUC GPH	nuclear geophysics
0 MSEDL	organ ic microsedimentology
OPH	ophiolit.es
ORE D	ore deposits
OST	Ostracoda
P	petrology
PAL	paleontology
PALB	paleobotany
PALIN	Palinomorphs
PC	Precambrian
PIS	Pisces
PLS A	paleostress analysis
PMG	paleomagnetics
PO CP	porphyry copper
PPH	petrophysics
PZ	Paleozoic
QT	Quaternary
RD	radiometry .
RM S	remote sensing
SCT G	structural geology
SCT P	structural petrology
SED B M	sedimentary basin modelling
SED P	sedimentary petrology
SEDL	sedimentology
SEQ STR	sequential stratigraphy
SI MF	siliceous microfossils
SMT	seismometry
SP	spectrometry
SPH	sulphides
SPHS	sulphosal ts
ST IS	stable isotopes
STR	stratigraphy
TH W	thermal waters
TIN	Tintinnids
TPH	tectonophysics
TT	Tertiary
VOL P	petrology of volcanic rocks
VOLG	volcanology
XL	xylology
XR A	X-ray analysis
< Institutul Geologic al României
INDEX OF AUTHORS
A	M
Andăr, P. 107, 113	Macaleț, R. 63, 75
Andreescu, I. 189	Maftei, R. 121
Andreescu, R. 107	Marinescu, FI. 189
Andrei, C. 81	Mărunțeanu, M. 58, 63
Andrei, J. 81, 165	Mărunțiu, M. 98
Andrieș, R. 131, 142	Mihăilescu, N. 81
Atanasiu, L. 150	Mogoș, E. 7
Avram, E. 3, 24, 189	Munteanu, E. 189
B	N
Berza, T. 113	Nicolae, I. 85
Beșuțiu, L. 158, 165	Nicolescu, A. 158, 176, 184
Bindea, G. 95	Nicolescu, R. 107
Borcoș. M. 131, 138, 142, 146	Nițică, C. 170
C	O
Ciobanii, G. 121	Olteanu, R. 63, 69
Ciulavu, M. 102 Costea, C. 102	P
Crăciun, P. 7	Panait, C. 7 Papaianopol, I. 63, 75
D	Pestrea, S. 63
Demaiffe, D. 113	Petcu, I. 63
Dimitrescu, M. 105	Petrișor, I. 158
Dumitrică, C. 170	Popescu, Gh. 63
Drăgoi, D. 165 Duchesne. J. C. 113	Popescu, I. 170
G Găbudeanu, B. 131, 138, 142 Gheauș, M. 107 Gheorghe. V. 107 Grigore, D. 27, 28	R Rădulescu, D. 142 Robu, 1. N. 13, 18, 126 Robu, L. 13, 18, 126 Roșea, V. 150, 158
	S
H	Savu, C. 121
Harosa, S. 138, 142	Seghedi, A. 102 Simescu, Ș. 138, 142
I	Spânoche, S. 150
lamandei, E. 32, 36, 41, 46, 142	Stanchievici, B. 150
lamandei, S. 32, 36, 41. 142	Stafie, T. 107
lancu, V. 95, 98, 113	Stan, N. 113
Ion, J. 50	Stelea, G. 18
	Stelea, 1. 90
L	Stoian, M. 13
Liegeois, J. P. 113	Svoronos, D. 176, 184
198
T
Tatu, M. 113
Teleman, C. 113
T
Țicleanu, N. 189
U
lldubașa, G. 189
l’scătescu, A. 13, 18, 126
V
Vanghelie, I. 18, 102
Vander Auwera, J. 113
Vâjdea, V. 170
Vîjdea, A.-M. 170
Vlad, Ș. 146
INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI
AM ARUL INSTITUTULUI GEOLOGIC AL ROMÂNIEI
publică raportul de activitate anual și lucrări de sinteză.
în volumele editate de institut vor fi acceptate nu-
mai lucrările care prezintă concis și clar informatii noi.
Manuscrisul va fi supus lecturii critice a unuia sau mai
multor specialiști; după a doua revizie nesatisfăcătoare
din partea autorilor va fi respins definitiv și nu va fi
înapoiat.
Manuscrisele trebuie prezentate, de regulă, în engleză
sau franceză; cele prezentate în limba română trebuie să
fie înso(,ite de un rezumat, în engleză sau franceză, de
maximum 10 % din volumul manuscrisului.
Lucrările trebuie depuse, pe disketă și text pe hârtie în
două exemplare, la secretariatul Comitetului de redacție,
inclusiv ilustrațiile în original. Manuscrisul trebuie să
cuprindă: textul (cu o pagină de titlu, care este și prima
pagină a lucrării), bibliografie, cuvinte cheie, abstract,
ilustratii, explicatii ale figurilor și planșelor, și un sumar
cu scop tehnic.
Se va adăuga o filă separată cu un colontitlu de maxi-
mum 60 semne și un sumar. în care se va indica ierarhia
titlurilor din text în clasificarea zecimală (1; 1.1; 1.1.1),
care nu trebuie să depășească patru categorii.
Textul va fi predat pe disketă, format ASCII și două
copii pe hârtie, cu un spațiu liber de 3 cm în partea stîngă
a paginii și nu trebuie să depășească 10 pagini (inclusiv
bibliografia și figurile).
Prima pagină a textului va cuprinde: a) titlul lucrării
(concis, dar informativ), cu un spațiu de 8 cm deasupra;
b) numele întreg al autorului (autorilor); c) instituția
(instituțiile) și adresa (adresele) pentru fiecare autor sau
grup de autori; d) text.
Notele de subsol se vor numerota consecutiv.
Citările din text trebuie să includă numele autorului și
anul publicării. Exemplu: lonescu (1970) sau (lonescu,
1970). Pentru doi autori: lonescu, Popescu (1969) sau
(lonescu, Popescu, 1969). Pentru mai mult de doi autori:
lonescu et al. (1980) sau (lonescu et al., 1980). Pentru
lucrările care se află sub tipar, anul publicării va fi înlocuit
cu ”in press”. Lucrările nepublicate și rapoartele vor fi
citate în text ca și cele publicate.
Abstractul, maximum 20 rinduri (pe filă separată), tre-
buie să fie în limbii engleză și să prezinte pe scurt princi-
palele rezultate și concluzii (nu o simplă listă cu subiecte
abordate).
Cuvintele cheie (maximum 10) trebuie să fie în limba
engleză sau franceză, corespunzător limbii în care este
lucrarea (sau abstractul, dacă textul este în română),
prezentate în succesiune de la general la specific și dac-
tilogiafiate pe pagina cu abstractul.
Bibliografia se prezintă în ordine alfabetică și crono-
logică pentru autorii cu mai mult de o lucrare. Abrevierile
titlului jurnalului sau ale editurii trebuie să fie conforme
cu recomandările respectivelor publicații sau cu standar-
dele internaționale.
Exemple:
a)	jurnale:
Giușcă, D. (1952) Contributions â l’etude cristallochi-
mique des niobates. An. Com. Geol., XXIII, p. 259-
268, București.
, Pavelescu, L. (1954) Contribuții la studiul mine-
ralogic al zăcămîntului de la Mușca. Comin. Acad.
Rom., IV, 11-12, p. 658-991, București.
b)	publicații speciale:
Ștrand, T. (1972) The Norwegian Caledonides. p. I
20. In: Kulling, O.. Ștrand. T. (eds.) Scandinavian
Caledonides, 560 p., Interscience Publishers.
c)	cărți:
Bălan, M. (1976) Zăcămintele manganifere de la lacobeni.
Ed. Acad. Rom., 132 p.. București.
d)	hărți:
lonescu, 1., Popescu, P., Georgescu, G. (1990) Geological
Map of Romania, scale 1:50.000, sheet Cîmpulung.
Inst. Geol. Geofiz., București.
e)	lucrări nepublicate sau rapoarte:
Dumitrescu, D., lonescu, 1., Moldoveana. M. (1987)
Report. Arch. I.G.R., București.
Lucrările sau cărțile publicate în rusă, bulgară, sârbă
etc. trebuie menționate în bibliografie transliterînd nu-
mele și titlurile. Exemplu:
Krasheninnikov, V. A., Basov, 1. A. (1968) Stratigrafiya
kainozoia. Trudy GIN, 410, 208 p., Nauka, Moskow.
Ilustrațiile (figuri și planșe) trebuie numerotate și
prezentate în original, pe coli separate (hîrtie de calc),
bune pentru reprodus. Dimensiunea liniilor, a literelor și
a simbolurilor pe figuri trebuie să fie suficient de mare
pentru a putea fi citite cu ușurință după ce au fost, re-
duse. Dimensiunea originalului nu trebuie să depășească
suprafața tipografică a paginii: lățimea coloanei 8 cm,
lățimea paginii 16,5 cm. lungimea paginii 23 cm. pentru
figuri, iar pentru planșele liniare nu trebuie să depășească
dimensiunile unei pagini simple (16,5/23 cm) sau duble
(23/33 cm) și trebuie să fie autoexplicativă (să includă
titlul, autori, explicație etc.). Scară grafică obligatorie.
Ilustrațiile fotografice (numai alb-negru) trebuie să fie
clare, cu contrast bun și grupate pe planșe de 16/23
cm. In cadrul fiecărei planșe numărătoarea fotografiilor
se repetă (de. ex. Bl. 1, fig. 1, PI. II, fig. 1).
Tabelele vor fi numerotate și vor avea un titlu. Di-
mensiunea originală a tabelelor trebuie, să corespundă di-
mensiunilor tipografice menționate mai sus (8/16,5 sau
16,5/23).
Autorii vor primi un singur set de corectură, pe care
trebuie să-l înapoieze, cu corecturile corespunzătoare,
după 10 zile de la primire. Numai greșelile de tipar tre-
buie corectate; nu sînt acceptate modificări.
Autorii vor primi gratuit 30 de extrase pentru fiecare
lucrare.
Comitetul ele redacție
Institutul Geologic al României
INSTRUCTIONS TO AUTHORS
ANUARUL INSTITUTULUI GEOLOGIC AL ROMÂNIEI
publishes the annual activity report and review papers.
Only papers presenting concisely and clearly new infor-
mation will be accepted in the volumes published by GIR.
The manuscript will be submitted for criticai lectore to
one or severa! advisers. Papers will be definitely rejected
after a second unsatisfactory revision by the authors. The
manuscripts will not be returned to the authors even if
rejected.
Manuscripts are prefered in English or French.
Manuscripts submitted in Romanian will be accompanied
by an abstract in English or French (maximum 10 per cent
of the manuscript volume).
Papers should be submitted on diskette and typed
text in duplicate to the secretary of the Editorial Board,
including the reproduction ready original figures. The
manuscript should comprise: text (with a title page which
is the first page of it), references, key words, abstract,
illustrations, captions and a summary for technical pur-
poses.
Author(s) should add a separate sheet with a short
title (colontitle) of maximum 60 strokes and a summary
indicating the hierarchy of headings from the text listed
in decimal classification (1; 1.1: 1.1.1) but not exceeding
four categories.
Text should be on diskette, format ASCII and 2 copies,
holding an empty place of 3 cm on the left side of the page.
'The text cannot exceed 10 typewritten pages (including
references and figures).
Front page (first page of the text) should comprise: a)
title of the paper (concise but informative) with an empty
space of 8 cm above it; b) full name(s) of the author(s);
c) institution(s) and address(es) foi- each author or group
of authors; d) text.
Footnotes should be numbered consequtively.
Citations in the text should include the name of the au-
thor and the publication year. Example: lonescu (1970)
or (lonescu, 1970). For two authors: lonescu, Popescu
(1969) or (lonescu, Popescu, 1969). For more than two
authors: lonescu et al. (1980) or (lonescu et al., 1980).
For papers which are in course of prinț the publication
year will be replaced by ”in press”. Unpublished papers
or reports will be cited in the text like the published ones.
Abstract, of maximum 20 lines (on separate sheet),
must be in English, sunimarizing the main results and
conclusions (not a simple listing of topics).
Key words (max. 10 items), in English or French, fol-
lowing the language used in the text (or the Resume if the
text is in Romanian), given in succession from general to
specific, should be typed on the abstract page.
References should be typed in double-line spacing,
listed in alphabetical order and cfironological order for
authors with more than one^rf^rence. Abbreviations
of joumals or publishing houses should be in accordance
with the recommendations of the respective publications
oi- with the internațional practice.
Examples:
a)	journals:
Giușcă, D. (1952) Contributions â Fetude cristallochi-
mique des niobates. An. Corn. Geol., XXIII, p. 259-
268, București.
, Pavelescu, L. (1954) Contribuții la studiul mine-
ralogic al zăcămîntului de la Mușca. Comm. Acad.
Rom., IV, 11-12, p. 658-991, București.
b)	special issues:
Ștrand, T. (1972) The Norwegian Caledonides. p. 1-
20. In: Kulling, O., Ștrand, T. (eds.) Scandinavian
Caledonides. 560 p., Interscience Publishers.
c)	books:
Bălan. M. (1976) Zăcămintele manganifere de la lacobeni.
Ed. Acad. Rom;, 132 p., București.
d)	maps:
lonescu, 1., Popescu, P., Georgescu, G. (1990) Geological
Map of Romania, scale 1:50,000, sheet Cîmpulung.
Inst. Geol. Geofiz., București.
e)	unpublished papers or reports:
Dumitrescu, D., lonescu, I., Moldoveanu, M. (1987)
Report. Arch. Inst. Geol. Geofiz., București.
Papers or books published in Russian, Bulgarian or
Serbian etc. should be mentioned in the references
transliterating the name and titles. Example:
Krasheninnikov, V. A.. Basov, 1. A. (1968) Stratigrafiya
kainozoia. Trudy GIN, 410, 208 p., Nauka, Moskow.
Illustrations (figures and plates) must be numbered and
submitted as originals on separate sheets (tracing papers),
ready for reproduction. The thickness of the lines, letter-
ing and symbols on figures should be large enough to be
easily read after size-reduction. The original size should
not- extend beyond the prinț area of the page: column
width 8 cm, page width 16.5 cm, page length 23 cm for
figures; the width of line drawings should not extend over
a single (16.5/23) or double (23/33 cm) page area and
must be selfexplanatory (including title. authors, legend
etc.). The graphic scale is obligatory.
Photographic illustrations (black-and-white only)
must be of high quality and should be grouped into plates
16/23 cm in size. Each plate should have the photos num-
bered, i.e. Pl. I, Fig. 1; Pl. II, Fig. 1.
Tables should be numbered and entitled. Original size
of the tables should correspond to the above mentioned
(8/16.5 or 16.5/23) dimensions of the printing area.
Author(s) will receive only one set of preprint proofs
which must be returned, with corrections, 10 days after
receiving them. Only printing errors should be corrected,
no changes in the text can be accepted.
Thirty offprints of each paper are supplied to the au-
thor(s) free of charge.
Editorial Board
J Geologic al României
Toate drepturile rezervate editurii Institutului Geologic al României
AII rights reserved to the Geological Institute of Romania
Editat, cu sprijinul Ministerului Cercetării și Tehnologiei -
Colegiul Consultativ pentru Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică
Edited with the support of the Ministry of Research and Technology -
Advisory Board for Scientific Research and Technologic Development
Language review by:
Adriana Năstase
Editorial StafF:
Gabriela Ioane, Gabriela Anton
Illustration:
Paraschiv Toader
Printing:
G. Bădulescu, D. Gavril, N. Păleanu, F. Dumitru, P. Jurjea
Institutul Geological României