INSTITUTUL DE GEOLOGIE ȘL GEOFIZICĂ GEOLOGIE ȘI GEOFIZICA VOL. XLVil igrZ BUCUREȘTII 1975 Institutul Geologic al României L'Annuairc de 1'Inslitut de Geologie el. dc Geophy- sique a ele public le long des annees sous les litres saivan Ls : Anuarul Institutului Geologie al României t. I—X\ (I908—1930) Anuarul Inslilulului Geologie al României (Annuaire de rinstilut Geologique de Roumanic) t. XVI—XXII (1931—1943) Anuarul Comitetului Geologic (Annuaire du Comite Geologique) t. XXIII—XXXIV (1950—1964) Anuarul Comitetului de Stat, al Geologiei (Annuaire du Comite d’Elat pour Ia Geologie) l. XXXV—XXXVII (1966—1969) Anuarul Institutului Geologic (Annuaire de rinstilut Geologique) l. XXXVIII—XLII (1970—1974) Anuarul Inslilulului de Geologie și Geofiz’că (Annu- aire de rinstilut de Geologie ct de Geophysiquc) â parlir du l. XLIII—1975. Institutul Geologic al României INSTITUTUL DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ COLECȚIA LUCIAN STANCIU I G.G.493 ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE ȘI GEOFIZICĂ VOL. XLVII BUCUREȘTI 1975 L Institutul Geologic al României CONTENU Page Moi se s cu V. Stratigraphie des depots paleogânes et miocenes inf^rieurs de la râgion de Cluj-Huedin-Românași (NW du bassin de Transylvanie) . . 201 Pan ă Ioana. Faune pliocene de la râgion de Odorheiu Secuiesc (SE du bassin de Transylvanie) 262 ICR, L Institutul Geologic al României CUPRINS Pa«r. Moisescu V. Stratigrafia depozitelor paleogene și miocen-inferioare din regiu- nea Cluj-Huedin-Românași (NW-ul bazinului Transilvaniei)........................ 5 Panăloana. Fauna pliocenă din regiunea Odorheiu Secuiesc (SE-ul bazinului Transilvaniei).............................................................. 213 Institutul Geologic al României Institutul Geologic al României STRATIGRAFIA DEPOZITELOR PALEOGENE ȘI MIOCEN-INFERIOARE DIN REGIUNEA CLUJ- HUEDIN—ROMÂN AȘI (NW-ul BAZINULUI TRANSILVANIEI)1 DE VICTOR MOISESCU 2 Abstract Stratigraphy of the Paleogene and L o w e r Miocene Deposits f r o m the CI uj-Huedin-Ro mânași Area (Northwestern T r a n s y 1 - v a n i a). The author discusses in detail the Oligocene deposits, namely the upper part of the Early Oligocene, Rupelian ( = Stampian s. str.) and Egerian. The nannoplankton proves that a part of (or almost aii?) the underlying Bryozoa-bearing Beds are Lattorfian in age. Due to the fact that the stratigraphic scheme given by A. K o c h in 1894 and 1900 was not based on precise criteria in the delhnitation of Lhc lithologic complexes, which gave rise to several con- fusions, we had to draw up a new scheme. The component terms are as follows : the labyrin- thum and Turritella bearing Beds, the subtrigona bearing Beds, the Dîmbu Trilului Beds, Dîncu- Tămașa Beds, Cetate Beds, Bozna Beds, Cuzăplac Beds, Cubleșu Beds, Sîncraiu Almașului Beds, Mesteacănu-Bogdana Beds and Dealu Cotului Beds (Table 2). The new stratigraphic scheme is based on a more judicious delimitation of the lithologic units by their regrouping accor- ding to the facies rcsemblance and the similitude of their fossil assemblages (nannoplankton, foraminifers, molluscs, echinids etc.). For each lithostratigraphic unit the author chose a type sequence with the most complete development and specified its characteristic faunal assem- blagcs. The type sequence of the labyrinthum and Turritella bearing Beds, the subtrigona bearing Beds and the Dîmbu Trifului Beds might bc holostratotj’pes of some possible chronostratigrafic units or subunits at the level of the upper part of the Early Oligocene and of the Early and Middle Rupelian ; the type sequences of the Dîncu-Tămașa-Dealu Cotului Beds are already used as faciostratotype of the Egerian in the Transylvania Basin. For each lithostratigraphic unit presented in the paper, there were drawn up chapters on the history of the researches, considerations on the lithologic boundaries, as well as the lithostratigraphy and distribution of 1 Comunicare în ședința din 8 iunie 1974. 2 Institutul de Geologie și Geofizică, str. Caransebeș nr. 1, București. Institutul Geologic al României 6 V. MOISESCU 2 the investigated formation within the Cluj-Huedin-Românași area. For some of the lithostra- tigraphic units under discussion there were separated several facies to which new names were assigned. Several microbiofacies of the labyrinthum and Turritella bearing Beds and subtri- gona bearing Beds have been described ; for the first time the presence of nummulits within the subtrigona bearing Beds have been recorded. Although the investigated Oligocene deposits ex- hibit a wide lithofacial variation, we tried to make several correlations between varions outcrops of the studied area. As for Eocene deposits the author took into account only the formations outcropping along the Meseș fault and the terminal lithostratigraphic unit (Bryozoa-Marls) from the whole area. These formations are Early-Middle Eocene (Cuisian-Lutetian-Biarritzian) and Late Eocene (Napocian-Priabonian s. str.) in age (Table 1). The post-Egerian (Eggenburgian-Ba- denian) deposits, namely the Coruș, Chechiș, Hida, Ciceu-Giurgești and Dej Beds were tan- gentially tackled. TABLA DE MATERII Pag. Introducere ............................................................................ 7 Stratigrafia regiunii.................................................................. 14 I. Formațiunile eocene...................................................... 14 A) Eocenul inferior-mediu (Ej—E2) 14 Cuisian—Lutețian—Biarritzianul......................................... 14 B) Eocenul superior (E3) ....................................... 18 Napocian-Priabonianul s.s.............................................. 18 Considerații biostratigrafice.......................................... 24 II. Formațiunile oligocene ................................................. 26 Litostratigrafie....................................................... 29 C) Oligocenul inferior-mediu (Ox—O2) . . . ............................... 29 1. Stratele cu labyrinthum și Turritella.............................. 29 2. Stratele cu subtrigona............................................. 53 2.1. Succesiunea grezo-marnoasă quasiazoică........................ 59 2.2. Stratele cu subtrigona s.s.................................... 63 2.3. Succesiunea de gresii galben-verzui........................... 85 Profilul de pe valea Berecoaia (Mera), profil-tip al unui eventual neo- stratotip în sectorul transilvan al domeniului mesogeean............ 88 Corelarea stratelor cu labyrinthum și Turritella precum și a stratelor cu subtrigona în cuprinsul regiunii Cluj-Huedin-Bodia.................. 88 a. Stratele cu labyrinthum și Turritella .......................... 89 b. Stratele cu subtrigona......................................... 90 Aspecte privind microbiofaciesurile stratelor cu labyrinthum și Turritella precum și ale stratelor cu subtrigona............................... 91 3. Stratele de Dîmbu Trifului ........................................ 93 D) Oligocenul mediu-Oligocenul superior (O2—O3)........................ 100 Stampianul s.s.-Eoegerianul(= Stampian s.s.-Chattianul partim) . . 100 4. Stratele de Dîncu-Tămașa.......................................... 100 E) Oligocenul superior (O3) ......................................... 123 Eoegerianul (= Chattianul partim) .................................... 123 3 DEPOZITELE PALEOGHNE ȘI MlfâiCEN-INFERIOARE Pag. 5. Stratele de Cetate................................................. 123 III. Formațiunile oligo-miocene............................................... 138 F) Oligocenul superior-Miocenul bazai .................................... 138 Mesoegerianul (= Chattian-Acvitanianul)................................ 138 6. Stratele de Cuzăplac .............................................. 138 7. Stratele de Cubleșu................................................ 144 Neoegerianul (= Acvitanianul).......................................... 161 8. Stratele de Sînmihai .............................................. 161 Mesoegerian-Neoegerianul............................................... 175 9. Stratele de Mesteacănu-Bogdana .................................... 175 IV. Formațiunile miocene .................................................... 179 Eggenburgianul (Mp, Ottnangianul (M2) și Carpatianul (M2) .... 179 10. Stratele de Coruș............................................... 179 11. Stratele de Chechiș............................................. 183 12. Stratele de Hida................................................ 184 Badenianul (M4).................................................... 186 13. Stratele de Ciceu-Giurgești..................................... 186 14. Stratele de Dej ................................................ 187 15. Stratele de Mireș .............................................. 188 V. Formațiunile pliocene..................................................... 188 VI. Formațiunile cuaternarc.................................................. 188 VII. Tectonica regiunii...................................................... 189 VIII. Bibliografie .......................................................... 193 INTRODUCERE Necesitatea realizării unui studiu monografic, care să trateze sis- tematic și în mod unitar problemele legate de cunoașterea detaliată a litostratigrafiei și biostratigrafiei formațiunilor oligocene din regiunea Cluj-Huedin-Românași, devenise tot mai acută în ultima vreme. Aceasta se explică prin faptul că, pe lîngă problemele de ordin științific extrem de complexe, regiunea prezintă și un interes economic deosebit. Ea cu- prinde o serie de substanțe minerale și roci utile cum sînt cărbunii bruni, nisipurile cuarțifere și caolinoase, gresiile dure, calcarele, tufurile, argilele roșietice și altele, care formează materia primă necesară unor ramuri ale industriei. Valorificarea acestor resurse are nevoie de o intensă activitate de prospectare și explorare. Pentru ca eficiența economică să fie maximă, cele două etape ale activității geologice trebuie să fie fundamentate din punct de vedere științific. Iată de ce, profesorul Grigore R ă i 1 e a- n u mi-a propus în anul 1960 să întocmesc un asemenea studiu. în cei 14 ani care s-au scurs de atunci, am obținut o serie de succese în cunoașterea geologică a regiunii menționate, cel mai mare fiind în mod incontestabil monografia paleontologică „Mollusques et echinides stampiens et egeriens de la region de Cluj-Huedin-Românași (Nord-ouest 8 V. MOISESCU 4 de la Transylvanie)” apărută în 1972 și care constituie de fapt o altă parte a acestei ample monografii. Deoarece moluștele din depozitele oligocene ale regiunii cercetate nu erau redate decît în cîteva liste, fără figurații și fără caracterizări — liste ce necesitau în mod stringent o revizuire atentă — am socotit că trebuie făcută o ordine în această problemă. Pe lîngă cei peste 125 de taxoni (moluște și echinide) descriși de noi pentru prima dată în regiunea respectivă, am revizuit în paralel și fauna de moluște din colecția A. Koch de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. într-o primă etapă am pus ordine în faunele colectate de Koch, redeterminîndu-le și reactualizîndu-le conform celui mai modern sistem taxonomic. Aceste faune se referă la succesiunea strate de Dîncu-Tămașa—strate de Dealu Cotului. într-o a doua etapă, împreună cu N. M 6 s z â r o s, am revizuit faunele din stratele de Hoia și de Mera. în ultimele două decenii s-a constatat că vechile scheme crono- stratigrafice nu mai sînt corespunzătoare stadiului actual de dezvoltare științifică, trecîndu-se la propunerea de noi subdiviziuni stratigrafice, care să permită paralelizări mai exacte, conform abundenței de material faptic acumulat. Noua schemă cronostratigrafică a Paratethysului cen- tral este un caz elocvent. De aceea am găsit de cuviință că este necesar să pun un accent deosebit pe lito-și biostratigrafie, prezentând o serie de profile-tip, cu cea mai completă dezvoltare, în sistemul logurilor. Literatura de speciali- tate, în special cea germană și franceză, ne oferă astăzi numeroase exem- ple de loguri, adică de prezentări foarte detaliate ale unor succesiuni de strate și intercalații de cele mai mici grosimi, cu dimensionarea lor exactă precum și cu asociațiile de faune caracteristice fiecăreia dintre ele. în acest fel, succesiunile stratigrafice capătă un conținut real, concret, veridicitatea lor putînd fi controlată oricînd și de orice cercetător, în plus acest fel de profile reliefează și totodată inventariază cu destulă precizie toate aparițiile de cărbuni și de celelalte substanțe minerale utile. Am avut fericita ocazie să analizez un număr apreciabil de astfel de profile care, multe din ele nu se mai observă actualmente, fiind acope- rite. Ele vor fi de un real folos cercetătorilor care intenționează să reînoiască actualul sistem cronostratigrafic din domeniul Oligocenului mesogeean, sistem care este clădit pe etaje din domeniul nordic, improprii pentru acesta. Deși A. Koch are meritul de a fi întocmit prima orizontare stra- tigrafică de amănunt, trebuie să precizăm că limitele litostratigrafice ale diferitelor formațiuni nu s-au făcut după criterii clare, acestea dând naștere la o serie de confuzii. într-o asemenea conjunctură am fost ne- voiți să elaborăm o nouă schemă litostratigrafică, bazată pe afinitățile de ordin litologic și faunistic ale depozitelor. Pentru fiecare formațiune delimitată am desemnat și cîte un profil-tip. Observații de ordin biostratigrafie au fost consemnate de noi în capitolul „Remarques biostratigraphiques” din monografia întoc- mită anterior. Asupra acestora vom reveni cu detalii în altă lucrare. - LInstitutul Geologic al României k IGRZ 5 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MtOCEN-INIFERIOAKE 9 în ceea ce privește prezentarea faunei, ea s-a făcut în conformitate eu taxonomia cea mai modernă, cu observațiile de sinonimie necesare ca și cu o serie de date de ordin biometric. Partea a doua a acestei lucrări (care va apare ulterior), cuprinde o serie de rezultate, de aprecieri, interpretări și concluzii la care am ajuns în urma prelucrării materialului faptic prezentat în lucrarea de față și în monografia paleontologică amintită mai sus. înainte de a încheia acest capitol, aș dori să mulțumesc călduros profesorilor S. P a u 1 i u c , E. Pop și M. P a u c ă, precum și colegilor FI. Marinescu și G h. Po p es cu pentru prețioasele îndrumări ce mi-au fost acordate în redarea formei finale a lucrării. De asemenea, îmi exprim toată gratitudinea față de : profesorul E r 1 e n d Martini de la Institutul de Geologie-Paleontologie al Universității Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt amMainși colegul N. G h e ț a pentru studiile de nannoplancton, colegele M a r i a T o c o r- jescu și Mariana Iva pentru studiul microforaminiferelor, co- legul G h. B o m b i ț ă pentru studiul microbiofaciesurilor și numu- liților, colegul N. Ți ele a nu pentru capitolul „Aspecte paleoclima- tice” (din a Il-a parte a acestei monografii) și colegii L. S z â s z și I. Papaianopol pentru pregătirea unor materiale documentare comparative din limbile maghiară și rusă. Regiunea care formează obiectul studiului de față este încadrată de cele trei localități mai importante : orașul Cluj-Napoca la SE, orașul Huedin la WNW și comuna Românași la N (fig. 1). Ea cuprinde o serie de depozite paleogene superioare și miocen-inferioare, care prezintă un deosebit interes științific și economic. Din punct de vedere stratigrafie, această zonă quasitrapezoidală, este o continuare spre N a vastei zone de Paleogen lara-Călățele, făcînd legătura cu Paleogenul de tip Jibou-Ileanda. Spre E vine în contact direct cu depozitele posteggenburgiene ale zonei Chinteni-Dragu-Sînpetru Almașului, iar spre W masivele muntoase cu roci eruptive (masivul Vlă- deasa) și cristaline (munții Meseșului) opresc în mod brusc înaintarea depo- zitelor sedimentare în această direcție. Din punct de vedere geomorfologic se disting mai multe unități și anume (fig. 1) : zona dealurilor Clujului, depresiunea suspendată a Huedinului, depresiunea Almașului și depresiunea de contact a Agrijului. Toate unitățile menționate se încadrează în ceea ce s-a denumit platfor- ma someșană (M i h ă i 1 e s c u, 1934). în concepția lui Ș t. M a t e - eseu (1925—1926, p. 353) ultimele trei depresiuni împreună cu regi- unea cursului superior al văii Nadășului formează așa numita depresi- une a Huedinului. Extremitatea nord-vestică a bazinului Transilvaniei, în care se înca- drează și regiunea studiată de noi, a făcut obiectul a numeroase lucrări încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea. Unele dintre ele, prin Institutul Geologic al României 10 V. MOISESCU 6 caracterul de sinteză pe care îl au, marchează etape importante în pro- cesul de cunoaștere a geologiei, atît a regiunii Cluj cît și a întregului bazin transilvan. O primă etapă a investigațiilor geologice se încheie odată cu anul 1863, cînd apare lucrarea monografică a autorilor F r a n z R i 11 e r von H a u e r și GuidoStache „Geologie Siebenbiirgens”. Importanța acestei lucrări rezidă în faptul că oferă prima schemă stratigrafică a formațiunilor paleogene, deși incompletă, sintetizînd datele geologice ale cercetătorilor de pînă atunci. Institutul Geologic al României DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MlOCEN^INIFEIRIOARE 11 O a doua etapă se încheie cu lucrarea de sinteză a lui A. K o c h „Die Tertiârbildungen des Beckens der siebenburgischen Landestheile” apărută în două volume și anume : Paleogenul în 1894 și Neogenul în 1900. Așa cum au remarcat și alți autori, lucrarea monografică a lui K o c h a pus bazele stratigrafici Paleogenului din această parte a țării, autorul ei fiind pe drept cuvînt considerat întemeietorul stratigrafici Paleogenului transilvan. A. K o c h are meritul de a fi primul geolog care a descifrat suc- cesiunea stratigrafică a acestor formațiuni, de a fi urmărit pe distanțe mari depozitele paleogene, de a fi pus în evidență multiplele variații de facies, atît în sens regional cît și stratigrafie și de a fi stabilit cu multă precizie locul fiecărei formațiuni în scara stratigrafică. De asemenea, meritul său reese și din faptul că a fost primul geolog care a întocmit un inventar paleontologic al depozitelor eocene, oligocene și miocene din bazinul Transilvaniei, destul de complet pentru vremea aceea. în ceea ce privește corelările depozitelor din regiunea Cluj cu cele din regiunea Jibou-Ileanda, s-au strecurat însă unele neclarități, mai ales în legătură cu Oligocenul, determinate de prezența multipleloi’ faciesuri heteropice. De asemenea criteriile de delimitare dintre Oligocen și Miocen, precum și problema apartenenței Acvitanianului la Oligocenul superior sau la Miocenul inferior au avut un caracter incert, oscilatoriu. Mai trebuie să adăugăm și inconsecvența cu care au fost trasate limitele litostratigrafice dintre unele formațiuni ca strate de Hoia/strate de Mera, strate de Mera/ strate de Ticu, strate de Ticu/ strate de Cetate etc. cît și înglobarea sub aceeași denumire a unor succesiuni litologice foarte deosebite între ele din punct de vedere litofacial. în fine, conținutul microfaunistic al stra- telor de Ticu, de Cetate, de Zimbor și de Sînmihai a fost puțin cunoscut, iar ilustrarea faunelor inexistentă. Față de valoarea lucrării în ansamblu, obiecțiile făcute nu umbresc cîtuși de puțin meritele lui K o c h privind geologia bazinului Transilvaniei. Lucrări mai importante din perioada 1863—1900, care au servit ca material documentar lui K o c h pentru întocmirea celor două sinteze ale sale, au fost acelea ale geologului Hofmann (1879, 1881, 1883, 1887, 1888), ale lui Pâvay (1872), Fotterle (1873), Bockh (1876), M âr t o n f i (1890) și ale autorului însuși (1874, 1880, 1883, 1884, 1885, 1884-1887, 1887, 1888, 1889, 1891 și 1899). în prima jumătate a secolului XX studiile geologice din regiunea menționată sînt puține la număr și cu caracter disparat. Menționăm lucră- rile lui Ș t. M a t e e s c u care se referă fie la unele chestiuni de ordin geologic și geomorfologic legate de depresiunea Huedinului (1925—1926), la variațiile de facies ale Paleogenului în raport cu falia Moigradului (1938), fie la interpretarea unor fenomene de geneză a depozitelor roșii din Danian și Eocen (1939, 1940). De asemenea, date importante cu caracter stratigrafie și paleonto- logic se găsesc și în lucrările lui Szâdeczky (1915,1925—1926a, 1925 — 1926b, 1930 a, 1930b, 1930c), Szâdeczky-Kardoss (1925 — 1926, 1927), Schrdter (1945—1946), Ferenczi (1950), B a n d a t (1950), Mâjzon (1950a, 1950b), Mihâltz (1950), Eeich (1950) și alții. Institutul Geologic al României ICR^ 12 V. MOISESCU 8 După anii 1948—1950 cercetările geologice din jumătatea nordică a bazinului iau amploare, ca de altfel și în alte regiuni ale țării. Echipe de geologi, din care au făcut parte Dumitrescu (1948—1950), Răi- leanu (1948—1951), J o j a (1950—1952), M a t e e s c u (1952), 11 i - eseu (1952, 1954), Năstăseanu (1952, 1953), Șuraru (1952), Dragoș (1952), Mutihac (1953), Mamulea și Constanti- ne s c u (1952), Bombiță (1954, 1955), M 6 s z â r o s (1955), V o i c u (1955) și alții s-au deplasat pe teren pentru a culege date în vederea întoc- mirii hărții geologice a țării la scara 1: 500 000. O parte din date a fost publicată în diferite Anuare și Dări de seamă; o altă parte a rămas inedită, fiind consemnată numai în rapoartele geologice ce se găsesc actualmente în arhiva Institutului de Geologie și Geofizică. Lucrările apărute abordează cele mai variate aspecte privind atît stratigrafia regiunii [P ă t r u ț (1952), B ăileanu (1955), R ă i 1 e a n u, S a u 1 e a (1955, 1956, 1960), Joja (1956), Dumitrescu (1957)] cît și paleontologia acesteia, pe baza căreia s-au adus o serie de precizări de ordin biostratigrafic [Barbu (1955, 1956), Bombiță (1957), Mâszâros (1957a, 1957b, 1959), Meszâros, Mar ia Mar o si (1957), Șuraru (1952, 1958), Ș u r a r u , Mar ia Ș u r a r u (1959)]. în fine, după anul 1960 diversificarea problemelor abordate se accentuează și mai mult. Se execută o serie de cartări de detaliu în vederea întocmirii hărții geologice la scara 1 : 200 000, iar apoi a hărții la scara 1 : 50 000. în paralel cu acestea se completează tot mai mult inventarul faunis- tic prin redactarea unor monografii paleontologice, în deosebi în ceea ce privește microforaminiferele bentonice și planctonice, macroforaminiferele precum și moluștele. Se întocmesc lucrări cu conținut paleofloristic. Sînt puși în evidență o serie de taxoni inediți pentru bazinul Transilvaniei ca și un număr apreciabil de taxoni noi. Se execută lucrări cu biozonări detaliate pe bază de nannoplancton, făcîndu-se totodată reconsiderări privind vîrsta depozitelor cercetate, cît și limitele cronostratigrafice de importanță majoră ca limita Eocen-Oligocen și limita Oligocen-Miocen. De asemenea se fac încercări de corelare a depozitelor paleogene și miocene din zona Cluj-Hida cu depozitele similare din regiunea Jibou-Ileanda, pre- cum și cu cele exterioare bazinului Transilvaniei. în fine, se discută critic problema etajelor, se propun faciostratotipuri, se caută o integrare cît mai reală a depozitelor postrupeliene în noua schemă cronostratigrafică a Paratethy suini central, etc. Dintre lucrările mai importante care tratează despre astfel de pro- bleme amintim pe ale autorilor :Agheorghiesei, C o s t e a (1963), Virginia Barbu (1964), Barbu 1961, 1962, 1963), Bombiță (1963a, 1963 b, 1964, 1966, 1969, 1972), Bombiță, Moisescu (1968), Bombiță, Ghenea, Mar ine seu (1968), Gianina Cioflica, Popescu (1971), Ciupagea, Paucă, Ichim (1970), Dumitrescu (1968), Du șa (1961), Fuchs (1971), G a- bunia, Iliescu (1960), Givulescu (1968, 1970), Iii eseu, Mărgărit, Mar ia Mărgărit (1969), Imreh, Meszâros Institutul Geologic al României ICR/ 9 DEPOZITELE PALEOGEINE ȘI MlGtEN-INFERIOARE 13 (1962), L ă zăresc u (1966), Lăzărescu, Grujinschi (1969), Mar ine,seu, Jo șefi na Marinescu (1962), Mărgărit, Mar ia Mărgărit (1964, 1966, 1972), Mâszâros (1960, 1961, 1963), M e s z âr o s , N i c o r i c i (1962), M 6 s z âr o s , T ă m a ș (1963, 1969), Meszâros, Ghiurca (1965), Meszâros, Petrescu (1967), Meszâros, Georgescu, R o i b an (1967), Meszâros, 11 i e s c u, Petre (1970), M 6 s z â r o s, M a g d u n (1972), M 6 s z â - ros, Lebenson, lanoliu (1973), Martini, Moisescu (1974), Moisescu (1963, 1964a, 1964b, 1965, 1966, 1968a, 1968 b, 1968c, 1968d, 1969a, 1969b, 1969c, 1970, 1971a, 1971b, 1972 a, 1972 b), Moisescu, Popescu (1967), M o i s e s c u, Meszâros (1974), Murgeanu, S a u 1 e a , Popescu, Motaș (1960), Petre (1971), Petrescu (1967, 1968a, 1968b, 1969a, 1969b, 1970), Popescu (1964, 1970a, 1970b, 1972a, 1972b), Popescu, Mariana Iva (1971), Popescu, Gheța (1972), Răileanu, Patrulius, Mărgărit, Chivu, Dragu (1960), Răileanu, Moisescu, R u s u (1963), Răileanu, R u s u, Moisescu (1964), Răileanu, N e g u 1 e s cu (1964), R u s u , P o p e s c u, (1965), R u s u (1967, (1968, 1969,1970), Stoicovici, M 6 s z aro s (1970), Ștefan (1969), Ș u- r a r u (1961,1967,1968,1969,1970a, 1970 b, 1971), Ș u r a r u , M a r i a Șuraru (1966), Tătărîm (1960, 1961,1962, 1963), Vane ea (1960) și alții. De asemenea și numărul de rapoarte geologice ale căror date au folo- sit pentru întocmirea diferitelor hărți a crescut deosebit de mult. Amintim doar cîteva dintre ele care se referă direct la regiunea studiată de noi: 11 i- escu (1952)3, Șuraru (1952)4, Năstăseanu (1952)5, (1953)6, Mărgărit, 11 i e s c u, Socoleanu, Mărgărit, Mihăilescu Mihăilescu, Radu (1963)7, Mărgărit, ZottaLubenescu, Mărgărit, Mihăilescu, Mihăilescu (1964)8, Niță Pion, Mărgărit, Mărgărit, Ghiu (1966)9, etc. 3 O. 11 i e s c u. Raport asupra regiunii Arghiș-Sîncraiu Almașului, 1952, Arh. I.G.G., București. 4 N. Șuraru. Raport asupra cercetărilor geologice în cadrul problemei XXV Gilău-Șorecani, 1952, Arh. I.G.G., București. SS. Năstăseanu. Raport asupra cercetărilor geologice din regiunea Nadăș- Almaș-Fild, 1952, Arh. I.G.G., București. 6 S. Năstăseanu. Raport geologic definitiv. Regiunea Țăud-Sîngeorgiu de Meseș, 1953, Arh. I.G.G., București. ’ Gh. Mărgărit, O. I 1 i e s c u, D. Socoleanu, N. Mihăilescu, Liliana Mihăilescu, O. Radu. Prospecțiuni geologice pentru cărbuni în bazinul văii Coaș și valea Almașului, 1963, Arh. I.G.G., București. 8 G h. Mărgărit, Z o 11 a L u b e n e s c u, M a r i a Mărgărit, C. Mihă- ilescu, Liliana Mihăilescu. Raport asupra prospecțiunilor geologice pentru cărbuni în bazinul văii Almașului, 1964, Arh. I.G.G., București. 9 Niță Pion, Gh. Mărgărit, Maria Mărgărit, Teodora Ghiu. Revizuiri de sinteză pentru cărbuni în bazinul văii Almașului, 1966, Arh. I.G.G., București Institutul Geologic al României ICRZ V. MOOSESCU STRATI GRAFIA REGIUNII Depozitele oligocene și miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin- Românași sînt încadrate atît spre sud cît și spre nord și NW de formațiuni eocene (pl. XV). Asemenea depozite eocene apar și de-a lungul liniei Meseșului în mai multe „semiferestre” formate de afluenții văii Almașului. Această linie aduce în contact tectonic depozitele sedimentare de bazin cu cristalinul Meseșului și eruptivul banatitic al Vlădesei. Cristalinul Meseșului format în mod predominant din micașisturi,. inicașisturi cu granați cu intercalații de gnaise, cu amfibolite și șisturi amfibolice, iar subordonat șisturi clorito-sericitoase cu albit, cuarțite și injecții de cuarț filonian, se învecinează cu sedimentarul Oligo-Miocen pe distanța dintre dealul Grebenului și valea Minișului de la Sîngeorgiu de Meseș. în ceea ce privește eruptivul, numai colțul nord-estic al acestuia vine în contact direct cu sedimentarul de bazin studiat, pe porțiunea, dintre valea Crișului Repede și vîrful Cornii (pl. XV). Zona estică a munților Vlădeasa a fost recent cercetată de Ș t e f a n (1969) unde a distins dacite de Vișag, porfire granodioritice de tip Poieni și microdiorite porfirice. Dintre depozitele eocene ne-au interesat în primul rînd aparițiile care însoțesc linia tectonică majoră a Meseșului, precum și termenul lito- stratigrafic cel mai nou, adică marnele cu briozoare priabonian-lattor- fiene din restul regiunii. Acestea suportă direct stratele cu labyrinthum și Turritella, oligocene. I. FORMAȚIUNILE EOCENE A) EOCENUL INFERIOR-MEDIU (Ej —E2) Cuisian—Lutețian—Biarritzianul Eocenul din aparițiile ce însoțesc linia Meseșului (tabelul 1). între valea Crișului Repede și valea Minișului Eocenul este scos la zi de linia tectonică a Meseșului în următoarele puncte : pe valea Crișului Repe- de, pe valea Peșterii de la Hodișu, pe valea Tioasei afluent pe dreapta al văii Dungata de Fildu, la obîrșia văii Lungata de Fildu și la Huța în cursul superior al văii Agrijului. 1. Valea Peșterii și valea Tioasei (pl. XV și pl. XVI). La izvoarele văii Peșterii de lîngă Hodișu se observă o frumoasă semifereastră tec- tonică, unde își fac apariția aproape toți termenii Eocenului. Față de în- tinderea apreciabilă a Eocenului din zona lara-Călățele, sau a aceluia din zona Sîngeorgiu de Meseș-Jibou-Tg. Lăpuș, Eocenul din semifereastra de la Hodișu se caracterizează printr-o evidentă condensare stratigrafică (Răileanu, Rusu, Moisescu, 1964, p. 258, fig. 5). Seria depozitelor eocene este răsturnată, ca de altfel în toate punc- tele de apariție din zona liniei Meseșului. Institutul Geologic al României ICR ' 11 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MTCCEN-INFEaiOARE 15 TABELUL 1 Schema stratigrafică a depozitelor eocene din regiunea [Cluj-Huedin-Românași Perioada Etajul Unități stratigrafice Eocen supe- rior (Es) Lattorfian „Seria” ma- rină superi- oară Orizontul marnelor cu briozoare Priabonian Orizontul marnelor cu Nummulites fabianii Orizontul calcarului grosier superior (calcarul de Cluj) Napocian „Seria” argilelor roșii și vărgate superioare „Seria” ma- rină inferi- oară Orizontul calcarului grosier inferior (calcarul de Leghia) Orizontul marno-argilelor cenușii-albăstrui Eocen mediu (E2) Eocen infe- rior (Ex) Biarritzian Lutețian Cuisian Orizontul cu Nummulites perforatus Orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăs- trui nefosilifere „Seria” argilelor roșii și vărgate inferioare în semifereastra Hodișului (pl. I, fig. 1; pl. XVI, I, 1—8) se disting următorii tei meni ai Eocenului : „seria” argilelor vărgate infe- rioare, orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui nefosilifere, orizontul cu Nummulites perfoiatus, orizontul marno-argilelor cenușii- albăstrui, orizontul calcarului grosier superior și orizontul marnelor cu briozoare. Întrucît ne-am propus să abordăm într-un prim capitol depozitele eocene inferioare și medii, vom trece la descrierea acestora începînd cu termenul cel mai vechi. a) „Seria argilelor vărgate inferioare (pl. XV; pl. XVI, I, 1). Depozitele aparținînd acestei „serii” sînt constituite dintr-o succesiune de argile siltice vărgate, predominant roșiatice, cu inter- calații de argile albăstrui, de gresii albicioase de grosimi metrice, de conglo- merate poligene sericitizate și cuarțoase, de marne albăstrui micacee, de marne vineții uneori calcaroase și de gresii cenușii în plăci. Grosimea pachetului descris este de cca 50 — 60 m; el se găsește sub eruptivul dacitic (pl. II, fig. 1), limita dintre dacite și argile fiind destul de tranșantă, așa cum se poate observa în versantul stîng al văii Peșterii (E ă il eanu, R u s u, Mo i se seu, 1964, p. 256, fig. 2 și fig. 4, profilul cel mai de jos). 16 V. MOISESCU 12 în cuprinsul „seriei” argilelor vărgate inferioare din această regiune nu se poate face nici o orizontare. Se cunoaște deja de la B ă i 1 e a n u, Sau le a (1956, p. 274—275) că în regiunea Jiboului această „serie” cuprinde trei orizonturi și anume: orizontul roșu (inferior), orizontul calcarelor de apă dulce și orizontul vărgat. De acord cu K och (1894), Băileanu, Saulea (1956), Mărgărit et al. (1963, p. 7)10 înca- drează toate depozitele cuprinse între eruptivul dacitic și orizontul cu Nummulites perforatus la orizontul vărgat, „seria” argilelor vărgate infe- rioară fiind reprezentată aici numai prin partea sa superioară, adică prin orizontul vărgat luat în accepțiunea autorilor Răileanu și Saulea. Deși orizontul roșu (inferior) ca și celelalte două orizonturi nu se pot separa, așa cum am precizat mai sus, echivalenții stratigrafie! ai acestora trebuie să existe în succesiunea de pe valea Peșterii. Dezvoltarea unor pachete de argile de culoare predominant roșiatică atestă existența echivalentului stratigrafie al orizontului roșu. în jumătatea superioară a „seriei” argilelor vărgate inferioare am întîlnit împreună cu profesorul Răileanu cîteva intercalați! de calcare asemănătoare calcarului de Rona. în fine, spre partea superioară, formațiunea respectivă capătă un caracter pestriț, constituind un echivalent al orizontului vărgat. Totodată trebuie precizat că între „seria” argilelor vărgate inferioare și bancul cu Nummulites perforatus mai există și alte depozite care vor fi descrise în cele ce urmează. b) Orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui nefosilifere (pl. XV; pl. XVI, I, 2). Peste „seria” argilelor vărgate inferioare urmează o succesiune de marne și de marno- argile albăstrui slab grezoase, uneori verzui-cenușii în alternanță cu bancuri de calcare cenușii — deschis de la 0,10 la 1,50 m grosime. Aceste depozite au o grosime de 17 m și reprezintă echivalentul „orizontului de gipsuri inferioare și al marnocalcarelor cu Anomia” din orizontarea lui R ă i- leanu și Saulea. Așa după cum se observă, gipsurile inferioare nu se dezvoltă în acest profil. Mărgărit et al. (1963, p. 8)11 presupune că echivalentul stratigrafie al gipsurilor inferioare ar putea fi reprezentat prin gresiile fine cenușii și marnele de la partea inferioară a pachetului de depozite cuprinse între orizontul cu Nummulites perforatus și depozitele marno-calcaroase. Orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui nefosilifere formează primul termen al „seriei” marine inferioare. c) Orizon t u 1 c u Nummulites perforatus (pl. XV; pl. XVI, I, 3). Este constituit din calcare grezoase grosiere foarte dure, lipsite de stratificație. Conținutul lor paleontologic este format aproape exclusiv din numuliți de talie mare de tipul speciei Nummulites perforatus. Depozitele cu acest numulitid constituie „o biostromă tipică, binecunos- cută prin valoarea sa de nivel-reper transgresiv” (B o m b i ț ă, 1963a, p. 50), în care pe lîngă specia menționată mai sus se mai întîlnesc și forme de N. brongniarti, N. striatus și N. variolarius. 10,11 G h. M ă r g ă r i t et al. Op. cit. pct. 7. IGR/ Institutul Geologic al României 13 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MOCEN-INFERIOARE 17 Pe valea Peșterii orizontul cu N. perforatus are o grosime de 2—3 m și este suportat de orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui nefosilifere. d) O r i z o n t u 1 m a r n o-a rgilelor cenuși i-a 1 b ă s t r u i (pl. XV; pl. XVI, I, 4). Peste orizontul cu Nummulites perforatus ur- mează o succesiune de marne de culoare predominant albăstruie, fosili- fere. Acestea se desfac cel mai adesea concoidal, distingîndu-se și inter- stratificații. Fosilele cele mai frecvente sînt cardiaceele. Se pot identi- fica : Cardium ex gr. parile, 0. ex gr. gratum, Loxocardium obliquum, Goniocardium rachitis, Crassatella plumbea, Pecten subimbricatus, P. men- kei, Arctica lunulata, Spondylus radula, Gări (Gobraeus) pudicus, Panopea corrugata, Crassostrea (Cubitostrea) cymbula, Bicorbula gallica, Globularia grossa, Terebellum (Seraphs) sopitum, Teredo sp., etc. Această succesiune însumează cca 20—25 m și are în bază un nivel calcaros fosilifer de 6 m grosime care se așterne direct pe orizontul cu N. perforatus. Din astfel de depozite ce se întîlnesc și în zona lara-Călățele s-a descris o asociație de numuliți din orizontul cu N. perforatus alături de forme de Orbitolites sp. și Alveolina elongata. Orizontul marno-argilelor cenușii-albăstrui reprezintă echivalentul „orizontului argilelor cenușii” din orizontarea autorilor Băi leanu și S a u 1 e a. Pe valea Tioasei afluent pe dreapta al văii Șesurilor (aceasta din urmă vărsîndu-se în valea Lungata de Fildu), în dreptul vîrfului Cornii apar de asemenea toți termenii Eocenului cunoscuți în semifereastra Hodișu. Se disting de jos în sus : ,,seria” argilelor vărgate inferioare consti- tuită din argile amestecate cu foarte mult material din roci eruptive, apoi orizontul marnelor albăstrui nefosilifere, orizontul cu A. perforatus, orizontul marnelor albăstrui-cenușii, precum și orizonturile Eocenului superior. 2. Obîrșia văii Lungata de Fildu (pl. XV). a) „Seria" argilelor vărgate inferioare. Argilele aparținând acestei „serii” se întîlnesc și la izvoarele văii Lungata de Fildu. Astfel, pe o văiugă situată la sud de dealul Mohilii (pl. XV) se observă o succesiune de argile roșii amestecate cu foarte multe fragmente ■ de șisturi clorito-sericitoase provenite din cristalinul Meseșului și cu inter- calații de gresii grosiere, peste care urmează calcarul grosier inferior, precum și celelalte orizonturi superioare ale Eocenului. b) Orizontul mar n o-a rgilelor cenuși i-a Ibăstru i. La obîrșia văii Lungata de Fildu, în firul apei ce formează valea Almașului, între dealul Vlesinului și dealul Capu Gribanii se dezvoltă o succesiune de marne și argile ce constituie echivalentul orizontului argilelor cenușii. Depozitele subiacente acestora nu apar, în schimb se dezvoltă argilele vărgate superioare și calcarul grosier superior. 2 - c. 2251 Institutul Geologic al României ICR 18 V. MOISESCU 14 B) EOCENUL SUPERIOR (E3) Napoeian — Priabonianul s.s. 1. Valea Peșterii și valea Tioasei. a) Orizontul calcarului grosier inferior (pl. XV; pl. XVI, I, 5). Ultimul termen al „seriei” marine inferioare, orizontul calcarului grosier inferior este repre- zentat prin calcare brecioase cu diaclaze de calcit pe liniile de fisurație. Acest calcar a dat naștere pe valea Peșterii unui sistem complicat de frac- turi cu diferite direcții. Spre partea superioară se observă calcare grosiere cu intercalații de marno-argile și de marne cenușii. Calcarul grosier inferior însumează în jur de 20 m grosime. Conținutul fosilifer constă în specii de Vulsella legumen, Crassostrea (Cubitostrea) cymbula, Pecten subimbricatus, Spondylus radula, Cardium gratum, Pseudamussium solea, Bicorbula gallica, Rimella fissurella, Terebellum (Seraphs) sopitum, Turritella imbricataria, Delphinula sp., Volema subcarinata, etc. b) „Seria” argilelor vărgate superioare (pl. XV; pl. XVI, I, 6). între cele două „serii” marine, cea descrisă anterior și cea care va urma, se intercalează o „serie” de argile vărgate continentale de cca 20—30 m grosime. Aceasta este constituită dintr-un complex mamo-argilos vărgat (roșiatic, verzui, brun, albăstrui) cu intercalații de marne și marnocalcare albăstrui în bancuri pînă la 2 m grosime, peste care urmează marne albăstrui-calcaroase cu intercalații de marnocalcare cu spărtură concoidală, cenușii-albăstrui. c) Orizontul calcarului grosier superior (pl. XV; pl. XVI, I, 7). Se prezintă sub forma unui banc calcaros puternic cimentat cu o grosime de 5 m. Are o culoare cenușiu-albicioasă, un aspect granulai- și este fosilifer. Se disting forme de : Pseitdamussium solea, Cr. {Cubitostrea') flabellula, Spondyhis radula, 8. podopsideus podopsideus, Vulsella legumen, Anomia tenuistriata, Crassatella plumbea, Pinna marga- ritacea, Pseudomiltha mutabilis, P. gigantea, Chama calcarata, Cardium gratum, Loxocardium obliquum, Terebelhim belemnitoides, T. convolutum, T. {Seraphs) sopitum, Turritella {IIaustator) imbricataria carinifera, Rimella goniophora etc. Calcarul mai cuprinde intercalații de marnocalcare, de marne șistoase vineții și albăstrui precum și de grezo-calcare cu grosimi mici mai ales la partea superioară. Calcarul grosier superior este primul termen al seriei marine supe- rioare. în profilul de pe valea Peșterii sub acest calcar Mărgărit et al. (1963)12 au întîlnit și orizontul gipsurilor superioare. Nu excludem posibi- litatea existenței acestui orizont; noi însă nu l-am observat. d) Orizontul marnelor cu briozoare (pl. XV; pl. XVI, I, 8). în succesiunea de pe valea Peșterii nu se observă marnele eu Nummulites fabianii în schimb, marnele cu briozoare sînt bine reprezen- tate. Ele au o culoare cenușiu-vineție în spărtură proaspătă și albăstrui- 12 Gh. Mărgărit et al. (1963). Op. cit. pct. 7. Institutul Geologic al României 15 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MHOCEN-INFERIOARE 19 albicioasă cînd sînt alterate. Prezintă o înclinare de 60° spre vest și sînt străbătute de o serie de fisurații. Conținutul în briozoare este foarte sărac, asemănîndu-se mai mult cu marnele de Brebi. în masa rocii se disting foarte frecvent cochilii de pecteni de tipul speciilor : Chlamys (Aequipecten) biarritzensis biarritzensis, Lyropecten (Zygochlamys) decussatus, Lentipecten (Lentipecten) corneum, Pecten arcuatus, precum și: Crassostrea (Cubitostrea) flabellula, C. (Cubitostrea) cubitus, C. (Cubitostrea) cymbula, Ostrea (Ostrea) flabellulaeformis, O. (Alectryonia) martinsi, Spondylus podopsideus podo- psideus, Lima soror, Parvilucina inornata, Cardium gratum, Nemocardium (Discors) pasinii, Laevicardium cingulatum, Crassatella suleata, Bertinella donacialis, Chama monstrosa, Corbula (Caryocorbula) pixidicula, Solen obli- quus, Tubulostium spirulaeum, Natica sigaretina, Diastoma costellatum elongatum, Ocinebrina imbricata, Cominella bullata, Architectonica (Nipte- raxis) plicata, Turritella (Haustator) asperula, T. (H.) imbricataria carini- fera, urme de viermi tubicoli, etc. Dată fiind raritatea briozoarelor pe de o parte și lipsa ostreidelor de talie mare (de tipul speciei Pycnodonte gigantica) pe de altă parte, marnele din valea Peșterii sînt de tip intermediar între marnele cu briozoare obiș- nuite și marnele de Brebi. Ele au o grosime de cca 20 m și cuprind și exem- plare de Nummulites fabianii, ceea ce ne face să tragem concluzia că partea lor inferioară ar putea reprezenta un echivalent al marnelor cu N. fa- bianii. Litologie însă, se apropie mai mult de marnele cu briozoare. Oîteva probe analizate din punct de vedere microfaunistic de către P o p e s c u , au scos la iveală apariția explozivă a speciei Sphaerogypsina globula (R e u s s ), nefiind asociată cu nici o altă specie. Lidia Z i 1 a h y (1968, p. 159) descrie o astfel de formă din depozitele lutețiene și priaboni- ene de la Biikk și Bakoni, scoțînd în relief frecvența mare a acesteia în Priabonian. Depozitele eocene superioare de pe valea Tioasei sînt reprezentate prin orizontul calcarului grosier inferior, prin „seria” argilelor vărgate superioare, calcarul grosier superior ca și prin orizontul marnelor cu brio- zoare, ostrei și pecteni mici. Din punct de vedere litologie acestea se asea- mănă cu termenii litostratigrafiei echivalenți ce apar pe valea Peșterii, așa îneît nu mai necesită nici o descriere. 2. Obîrșiavăii Lungata de Fildu (pl. XV). a) O i i z o n t u 1 calca- rului grosier inferior, „seria” argilelor vărgate superioare și orizontul calcarului grosier supe- rior. Pe valea Șesurilor în dreptul dealului Grebenu unde începe cris- talinul Meseșului, apare orizontul calcarului grosier inferior sub aspectul cunoscut pe valea Peșterii. b) P e valea de la S de dealul Mobilii (pl. XV), afluent pe dreapta al văii Lungata de Fildu, se observă argilele roșii infe- rioare amestecate cu fragmente de șisturi clorito-sericitoase, peste care se aștern : calcarul grosier inferior, argilele roșii superioare și calcarul grosier superior. Marnele cu briozoare n-au putut fi observate. c) L a o b î r ș i a văii Lungata de Fildu apar argilele ce- nușii-albăstrui, argilele roșii superioare și calcarul grosier superior. Institutul Geologic al României ICR/ 20 v. MOTSE®CU 16 3. Valea Crișului Repede (pl. XV). a) Orizontul calca- rului grosier superior. La intrarea în munți, în versantul drept al văii Crișului Repede, lîngă șoseaua națională Cluj-Oradea, odată cu accen- tuarea reliefului, se observă fragmente de calcare cenușii-albicoase și chiar bancuri de calcare in situ cu direcția N-S și înclinarea 40° spre W, în poziție răsturnată și care aparțin orizontului calcarului grosier superior. Imediat mai spre N calcarele nu se mai pot observa datorită încălecării de către eruptiv, care vine în contact direct cu diferiți termeni ai Eocenului, Oligocenului și Miocenului inferior. 4. Cursul superior al văii Agrijului (pl. XV; pl. XVI, H, 7). a) L a Huța în apropiere de șoseaua Zalău-Ciucea, se observă cîteva iviri de calcar ce aparțin calcarului grosier superior, b) P e cîteva din văile de s t î n g a ale A g r i j u 1 u i se dezvoltă de asemenea argilele cenu- șii-albăstrui precum și calcare mai ales pe valea Lerișii. Astfel, la punctul de confluență a două văiugi (pl. XV) ale Lerișii, în apropiere de cota 590, apare o succesiune de argile verzi milonitizate, avînd o grosime de cîțiva metrii. Aceasta cuprinde intercalații de bancuri calcaro-marnoase pînă la 0,50 m grosime, argile grezoase cu dorit, bancuri decimetrice de gresii dure precum și microconglomerate spre bază. Observatii cu privire la partea terminală a orizontului de marne cu briozoare din sectorul Cluj-Huedin. Marnele cu briozoare sau marnele de Brebi apar sub forma unei fîșii înguste de cîteva sute de metrii în baza depo- zitelor oligocene și au o grosime în jur de 30—40 m. Ele se pot urmări din împrejurimile Clujului pînă în regiunea Treznea-Ciumărna, punctul cel mai nordic studiat de noi. Marnele cu briozoare sînt foarte fosilifere. Pe lîngă briozoare ele mai cuprind o serie de specii de moluște mai ales pecteni de tipul speciei Chlamys (Aequipecten) biarritzensis biarritzensis și ostrei de talie mare (Pycnodonte gigantica). Cîteva din profilele mai clare pe care le-am urmărit, au scos în evidență pentru partea terminală a acestora următoarea succesiune : 1. Dealul Hoia (Cluj). în partea sudică a deschiderii clasice a stra- telor de Hoia din dealul cu același nume (fig. 2, III, c) se observă marne gălbui-verzui cu fosile de talie mică, în jurul cărora se formează aureole feruginoase. De asemenea se întîlnesc frecvent exemplare de Bdlanus ex gr. concavus și numuliți care provin din stratele de Hoia, supraiacente. în schimb nu se întîlnesc fragmente de briozoare. Sub aceste depozite care se dezvoltă pe o grosime de 2—3m urmează marnele cu briozoare tipice, cu foarte multe specimene de briozoare (fig. 2, III, a) de cele mai diverse specii. Aceleași marne se dezvoltă și sub calcarele coraligene de tip Hoia ce apar în noua deschidere din dealul Hoia (fig. 2, IV, 1b). 2. Valea Seaca (Cordoș). într-un afloriment situat la cca 400 m de intersecția văii Seaca (sau valea Popeștilor) cu șoseaua Cluj-Zalău, se observă în bază un pachet de marne albăstrui -vineții fine, cu spărtură con- coidal-alungită sau neregulată ce abundă în briozoare (1,20 m) (fig. 3, a). El se detașează net de complexul supraiacent atît din punct de vedere lito- Institutu! Geologic al României 17 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MIDCEN-INFERIOARE 21 - Strate de C/ceu - Giurgești României 22 V. 'MOISESCU 18 logic cît și din punct de vedere faunistic. Complexul superior de 7—8 m grosime (fig. 3, b), cuprinde o alternanță de bancuri marnoase albăstrui decimetrice și centimetrice, cu bancuri mai calcaroase, gălbui, care cresc ca număr spre partea superioară devenind totodată și mai grezoase. Roca marno-calcaroasă conține lamelibranhiate indeterminabile din punct de Fig. 3. — Echivalentul stratigrafie al stratelor cu labijrinlhuni și Turrilella din versantul drept al văii Seaca, în apropiere de confluența acesteia cu valea Nadășului. a, marne albăstrui tipice cu briozoare; b, complex marno-grezo-calcaros cu mulaje de moluște, briozoarele fiind extrem de rare ; c, gresii calcaroase gălbui-vineții fosilifere ; d, banc de gresie calcaroasă dură ; e, strat grezos cu Sculella sublrigona; f, gresii marnoase cu briozoare și Nummulites fabianii; g, al doilea strat grezos cu Sculella sublrigona; h, al doilea strat de gresii marnoase cu briozoare și Nummulites fabianii. Equivalent stratigraphique des couches â labyrinlhum ct Turrilella du versant droit de la valiee Seaca, preș de son confluent avec la valiee de Nadășu. a, marnes bleuâtres typiques â bryozoaires; b, complexe marno-greso-calcaire ă moules de mollusques, les bryozoaires sont extremement rares; c, greș calcaires jaunâtre-violacă fossi- liferes; d, banc de greș calcaire dur; c, couche grescuse â Sculella sublrigona; f, greș marneux â bryozoaires ct Nummulites fabianii; g, la secondc couche grescuse â Sculella sublrigona; h, la secondc couche de greș marneux â bryozoaires et Nummulites fabianii. vedere specific și subspecific, mai rar gasteropode și cu totul accidental briozoare. Această succesiune suportă la partea superioară stratele de Hoia. Tot pe același versant dar ceva mai în amonte, se observă o altă trecere gradată și anume : peste marnele cu briozoare tipice care au o grosime de 3 m, se așterne o marnă calcaroasă sau grezo-calcaroasă, la început sub forma unui nivel subțire de 0,10 m grosime și apoi mai multe nivele care însumează 1,50—2,00 m. Această marnă abundă în briozoare ca într-un lumașel; din loc în loc, se mai întîlnesc fragmente de cochilii de Chlamys 19 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MfiOC'EN-INFERIOARE 23 (Aequipecten) biarritzensis div. ssp., Pecten arcuatus precum și de alte bivalve. Imediat mai sus se situează bancul grezo-calcaros cu Scutella subtrigona al stratelor de Hoia. Marnele grezo-calcaroase mai conțin și urme de viermi tubicoli, corali solitari, chelicere de crabi, fragmente de Balanus ex gr. concavus, Nummulites fabianii, elemente de macrofaună și mierofaună caracteristice stratelor de Hoia din profilul tip. De aici se desprinde faptul că, pe alocuri, marnele cu briozoare la contactul cu stratele de Hoia suferă transformări litologice și faunistice evidente, apropiindu-se de acestea din urmă. Se reliefează astfel continuitatea în sedimentare dintre cele două categorii de depozite, deosebite atît de mult din punct de vedere litologie și faunistic. 3. Valea Berecoaia (Mera). în profilul de pe valea Berecoaia se observă o succesiune de marne calcaroase dure, albăstrui-vineții cu fragmente de pecteni mici, de Balanus, ostrei de talie mare, fără briozoare sau cu frag- mente rare, de briozoare, ce constituie un nivel de trecere de la marnele cu briozoare la stratele cu labyrinthum și Turritella. Peste acestea urmează nivelul cu Anodontia globulosa ce formează baza succesiunii de mai sus în facies grezos (pl. XVII, col. lit. E)13. La cîțiva metrii mai jos de acest nivel se dezvoltă un nivel caracteristic cu Pycnodonte gigantica. Din marne s-a determinat o mierofaună marină constituită din fora- minifere calcaroase bentonice și anume : Nonion advenum (C u s h m a n), N. inexcavatum (Cushman et A p p 1 i n), Globulina gibba d’ O r b i g ny Eponides budensis planata Cushman , E. jacksonensis (Cushman et A p p 1 i n), Nonion danvillensis H o w e et W a 11 a c e, Gyroidina danvillensis H o w e et W a 11 a c e, Anomalina garzaensis C u s h m a n et S i e g f u s, Gancris cocoaensis Cushman, Anomalina affinis (H a n t- k e n ), Spiroplectamina mississipiensis (C u s h m a n), Spiroplectamina sp., Cibicides cf. cocoaensis (O u s h m a n), Eponides sp., Pseudoglandulina cf. ovata (C u s h m a n et A p p 1 i n), Nonion laeve (d’ O r b i g n y), Cibi- cides mexicanus (Nuttall), Guttulina byramensis (Cushman), în care predomină genul Cibicides cu speciile C. mexicanus și C. periucidus. 4. Petrindu. în partea de vest a localității Petrindu, pe o văiugă ce coboară din spre culmea dealului Costinii-vîrful Cere se observă marne albi- cioase-albăstrui sau gălbui cu pete ruginii în spărtură proaspătă. în aceste marne se găsesc lamelibranhiate de talie mică, fragmente de Chlamys, etc. La partea superioară se dispune nivelul grezo-calcaros gălbui cu mulaje de moluște de Balanus ex gr. concavus al stratelor următoare (pl. XVII, col. lit. I). 5. Petrinzel. Pe un ogaș de dreapta al văii Pitea de la Petrinzel apar marne albicioase-albăstrui cu pete ruginii ce aparțin complexului de marne cu briozoare. Pachetul de deasupra acestora l-am atribuit stratelor cu labyrinthum și Turritella dezvoltate într-un facies de tip valea Boznei (pl. XVII, col. lit. J). 13 col. lit. = coloana litologică (desemnată prin literele mari ale alfabetului); Col. lit A = coloana litologică A; col. lit. A, 1 = coloana litologică A, stratul 1. Institutul Geologic al României ICR/' 24 V. MOISES'CU 20 6. Tetișu. în partea vestică a satului Tetișu, pe drumul ce duce în valea Firza, se observă marne albicioase-verzui cu mulaje de bivalve mici peste care urmează nivelul cu Tympanotonos labyrinthum alpinum și Balanus ex gr. concavus al stratelor supraiacente (pl. XVII, col. lit. K). Atît în punctele de mai sus cît și în versantul stîng al văii Agrijului marnele din apropierea imediată a stratelor de Hoia (și care suportă direct aceste depozite) nu conțin briozoare. Dacă în regiunea Băgara-Turea-Mera pe alocuri se întîlnesc și briozoare în marnele cu o astfel de poziție, în regi- unea Aghireșu-Huedin-Hodișu și în versantul stîng al văii Agrijului aceleași marne sînt aproape complet lipsite de briozoare, deși își mențin compoziția litologică binecunoscută. Considerații biostratigrafice. a) „Seria” argilelor văr- gate inferioare. Depozitele ce alcătuiesc „seria” argilelor vărgate inferioare sînt lipsite de fosile așa încît determinarea vîrstei acestora nu se poate face decît în raport cu formațiunile fosilifere între care se încadrează. Descriindu-le sub denumirea de „Untere bunte Thonschichten”, argilele vărgate inferioare au fost atribuite de Koch (1894, p. 183) Londi- nianului, adică actualului Landenian și Ypresian, în timp ce orizontul infe- rior al calcarului de apă dulce l-a considerat Eocen mediu. în anul 1926, Ștefan Mateescu (p. 359) arată că argilele vărgate inferioare sînt ,,echivalente cu Antelutețianul — deci Paleocenul- (sau poate chiar cu Danian-Paleocenul?),” menținîndu-și această părere și mai tîrziu (1938, p. 698) (1940, p. 90). Meszâros (1957a, p. 7) într-un tabel sintetic, încadrează „seria” vărgată inferioară la prima jumătate a Ypresianului. Distingând în cadrul acestei serii o formațiune de soluri lateritice fosile în bază și un orizont vărgat la partea superioară, N i ț a T ă t ă r î m (1963, p. 28)atribuie cele două succesiuni Danianului, Eocenului inferior și părții inferioare a Lute- țianului. în fine, pentru a determina vîrstă acelorași formațiuni, B o m b i ț ă (1963 b, p. 102, col. lit.) (pl. XVIII) a pornit de la poziția pe care o are în scara cronostratigrafică prima asociație cu numuliți în bazinul Transil- vaniei. Autorul respectiv a constatat că această asociație, alcătuită din Nummulites laevigatus, N. atacicus, N. cf. irregularis, N. planulatus, N. subplanulatus, N. partschi, N. burdigălensis la care i se mai adaugă Alveolina oblonga, Assilina exponens, A. praespira, etc., se întîlnește în calcarul de Porcești și corespunde în nord-vestul Transilvaniei argilelor vărgate infe- rioare. Din punct de vedere cronostratigrafic formele de macroforaminifere de mai sus caracterizează Ypresian-Lutețianul inferior. Pornind de la aceste considerente, autorul respectiv a stabilit, atît prin comparație cu succe- siunea marină de la Porcești cît și cu ajutorul indicațiilor de ordin crono- stratigrafic furnizate de prima asociație de numuliți, supraiacentă argilelor vărgate inferioare din nord-vestul Transilvaniei, că această serie argiloasă aparține Ypresian-Lutețianului inferior. După cum se observă, unii autori (Șt.Mateescu, Nița T ă t ă- r î m, etc) tind să atribuie argilelor vărgate inferioare și o vîrstă daniană, Institutul Geologic al României IGRZ 21 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MiOCEN-INFERIOARE 25 în timp ce alții (Meszâros, B o m b i ț ă) dimpotrivă, le încadrează în întregime la Paleogenul inferior. Întru-cît la ora actuală nu dispunem de date în plus care să aducă noi preciziuni de ordin biostratigrafie, ne raliem părerii lui B o m b i ț ă după care argilele vărgate inferioare trebuie să aibe o vîrstă ante-lutețian superioară, respectiv Ypresian-Lutețian inferior sau Cuisian-Lutețian inferior (Bombiță, Moisesc u, 1968, p. 700). b) Orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui nefosilifere, orizontul cu Nummulites perforatus și orizontul marnelor cenușii-albăs- tr ui . încadrate în stratele cu perforata (Koch, 1894, p. 210) sau în „seria” marină inferioară (Răileanu, S a u 1 e a , 1956, tab.) depozi- tele cuprinse între orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui în bază și orizontul argilelor cenușii-albăstrui la partea superioară se caracterizează printr-o bogată faună de moluște, echinide și numuliți care formează pe alocuri adevărate lumașele. în ceea ce privește fauna de moluște, Koch (1894) dă o listă cu peste 80 de genuri și specii, forme care se cunosc îndeosebi în Eocenul mediu din bazinele atlantico-mediteraneene (bazinele Parisului, Vicentin, Pie- monto-Liguric, etc.). Depozitele eocene studiate de noi sînt în general sărace în forme de moluște dar bogate în numuliți. Deoarece moluștele nu indică decît Eoce- nul mediu în general, rămîn tot numuliții la care trebuie să apelăm în datarea cronostratigrafică de detaliu a depozitelor respective. în nord-vestul Transilvaniei prima asociație cu numuliți (Nummu- lites variolarius, N. perforatus, N. striatus, N. beaumonti) se întîlnește la partea superioară a orizontului gipsului inferior și al marnocalcarelor cu Anomia, continuîndu-se în biostroma cu Nummulites perforatus, precum și în partea inferioară a orizontului argilelor cenușii (B o m b i ț ă , 1963 a, p. 50 ; 1963b, p. 102, col. lit.; Bombiță, Moisescu, 1968, p. 700). Această asociație dc numuliți atestă vîrstă lutețian superioară-biarri- tziană a depozitelor respective. c) Orizontul calcarului g r o s i e r i n f e r i o r, argilele vărgate superioare și „seria” marină superioară. Deoarece Eocenul superior din Transilvania este mai complet decît cel de la stratotip, respectiv de la Piiabona, Bombiță (1963 b, p. 102) introduce în literatura de specialitate o nouă unitate geocronologică Napo- cianul, pe care o susține mai departe în lucrările sale din 1964 și 1968 la diferite colocvii și simpozioane internaționale de Paleogen. Ca stratotip al acesteia a fost aleasă partea superioară a orizontului argilelor cenușii „de Mortănușa” și calcarul grosier inferior sau calcarul de Leghia. Argilele de Mortănușa conțin o asociație eocen superioară alcătuită dintr-o apariție explozivă de numuliți din grupul speciei N. garnieri A și B precum și din primii reprezentanți ai grupului N. chavannesi A și B, la care se mai adaugă forme persistente de N. perforatus, N. striatus și N. beaumonti (Bombiță, Moisescu, 1968, p. 704). Depozitele respective conținînd astfel de forme nu-și au un echiva- lent în Priabonianul de la Priabona, fiind o secvență în plus față de stra- Institutul Geologic al României IGRZ 26 V. MOISES'CU 22 totipul acestui etaj. Ele se interpun între Auversianul tip și Priabonianul tip și reprezintă partea inferioară a Eocenului superior. în acest caz, suc- cesiunea descrisă de noi între orizontul calcarelor cenușii și al marnelor albăstrui în bază și orizontul argilelor cenușii la partea superioară mai cuprinde pe lîngă Lutețianul superior-Biarritzianul și baza Eocenului superior, respectiv Napocianul inferior. După cum se observă, atît limita Eocen inferior/Eocen mediu cît și limita Eocen mediu/Eocen superior sînt cuprinse în interiorul unor com- plexe litofaciale ca argilele vărgate inferioare sau orizontul argilelor cenu- șii. Ultima limită a fost ulterior replasată în cuprinsul calcarului grosier superior. în fine, termenii litostratigrafici: argilele vărgate superioare, calca- rul grosier superior, marnele cu Nummulites fabianii și marnele cu brio- zoare completează coloana lito-biostratigrafică a Eocenului superior, depozitele menționate mai sus fiind împărțite între Napocian și Pria- bonian. Ar mai trebui adăugat că partea superioară a marnelor cu brio- zoare, așa după cum am mai amintit, este atribuită Lattorfianului după conținutul în nannoplancton. în asociația de numuliți priabonieni elementul caracteristic îl reprezintă Nummulites fabianii. Ca și în cazul depozitelor analizate anterior, fauna de moluște și echinide nu este în măsură să ne dea o imagine clară asupra vîrstei formațiunilor pe care o conțin. Deși această faună prezintă caractere de reînnoire pe măsură ce se examinează orizonturile din ce în ce mai supe- rioare ale Eocenului, ea nu precizează vîrsta depozitelor pe etaje ci pe unități geocronologice mai mari. în cazul de față se poate spune că prin apariția unor forme ca : Chlamys (Aequipecten) biarritzensis div. ssp., Pecten arcuatus, Boeuvia ermenonvillensis, Nerita (Theliostyla) tricarinata, Burtinella spirulaea, Cepatia cepacea, Euspira catena achatensis, Coelopleurus delbosi, Eupa- tagus pavayi și altele, forme care nu se întîlnesc în Eocenul mediu dar care se continuă în Oligocen, compoziția faunei din Eocenul superior este schimbată în bună măsură și se apropie de cea din Oligocen. II. FORMAȚIUNILE OLIGOCENE Observații asupra nomenclaturii unităților stratigraîiec ale Oligoee- nului transilvan de tip Mera-Cluj. Cercetările geologice întreprinse pînă în prezent în domeniul Paleogenului superior din nord-vestul bazinului Transilvaniei au scos la iveală caracterul complex al unităților lito-biostra- tigrafice datorită multiplelor variații de facies, atît în sens vertical, cît mai ales în sens regional. Ca o consecință directă a acestui fapt apare dificul- tatea corelării intra- și interregionale a diferitelor formațiuni în vederea stabilirii echivalenților stratigrafie! ai acestora în toate zonele de apariție. Se impune deci utilizarea unor procedee cît mai adecvate, menite să con- ducă la o schemă lito-biostratigrafică și geocronologică cît mai fidelă a acestor depozite, a căror notă o dă caracterul lor heteropic. Institutul Geologic al României IGRZ 23 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MICCEII-INFERIOARE 27 Pentru acest fapt trebuie să pornim de la modul de utilizare a dife- riților termeni litostratigrafici. Este necesar ca acești termeni să fie cît mai clari, mai bogați în conținut și mai adecvați succesiunilor cărora li se aplică. Trebuie să înglobeze în conținutul lor o serie de noțiuni privind compoziția litologică și faunistică a depozitelor pe care le studiem. Primele lucrări de geologie referitoare la Paleogenul transilvan apă- rute înainte de 1878 conțineau denumiri legate atît de compoziția litolo- gică cît și de conținutul paleontologic al rocilor (ex. marnele cu ceriți, șis- turile cu solzi de pești, gresiile cu Capitodus, gresiile cu Sphaerodus, gresia eu crustacee, etc.), indicîndu-se uneori și locurile de apariție. Aceste denu- miri erau însă nesatisfăcătoare și prea locale. în 1880 apare lucrarea lui K o c h ” ÎJber das Terțiar in Sieben- biirgen” în care sînt prezentate denumiri după localitățile unde au fost descrise diferite profile presupuse a fi cele mai complete, fără a se utiliza și caracterele legate de compoziția litologică și paleontologică a rocilor. Așa au apărut termeni ca strate de Hoia și strate de Mera, iar mai tîrziu, în 1883, strate de Ticu, strate de Zimbor și strate de Sînmihai, care prin lucrările de sinteză din 1894 și 1900 s-au înrădăcinat în literatura de specia- litate. Trecerea la etapa stabilirii unor profile-tip a marcat într-un anumit sens un progres, punîndu-se o oarecare ordine în schema litostratigrafică a Paleogenului din acest bazin. S-a dovedit însă în scurt timp că, pe de o parte, denumirile adoptate după locurile de origine ale profilelor-tip con- țineau o mare doză de abstractizare, iar, pe de altă parte, că profilele-tip alese n-au fost în toate cazurile cele mai complete în localitățile sau regi- unile de unde s-au descris. Așa de pildă pentru stratele de Ticu ar fi fost mult mai util să se fixeze un prof il-tip lîngă localitatea Dîncu sau la Tămașa, pentru stratele de Zimbor pe valea Cubleșului, etc. În plus, au fost înglo- bate sub aceeași denumire formațiuni mult deosebite între ele atît din punct de vedere litologie cît și din punct de vedere faunistic. Cum era și de așteptat, asemenea situații au dus la unele confuzii. Este cazul stratelor de Ticu, stratelor de Zimbor și de Sînmihai sensu K o c h . Termenii litostratigrafici ca stratele de Mera, stratele de Cetate14 definiți oarecum mai exact, vor rămîne în continuare în literatura de specialitate. în același timp se vor utiliza și termeni paleontologici pentru a reflecta o imagine cît mai completă din punct de vedere biostratigrafic. Termenii litologici confuzi vor fi înlăturați și înlocuiți cu termeni noi, bine delimitați din punct de vedere litostratigrafic și al conținutului în asociații fosile. în felul acesta schema stratigrafică după care vom face descrierea Oligocenului și Miocenului bazai din regiunea Cluj-Huedin-Românași va fi cea din tabelul 2. 14 Dacă termenul de „strate” folosit aproape în mod curent în sens de formațiune poate fi acceptat, acesta reprezentînd o succesiune litologică mai mult sau mai puțin delimitată, în schimb termenul dc orizont nu constituie o unitate litostratigrafică ci doar un plan dc separație între doi termeni litologici (J. G h e r m a n, 1954, p. 54). Cu toate acestea el continuă să fie folosit dc foarte mulți autori și de la caz la caz il vom utiliza și noi, bineînțeles în sens de formațiune. OU Institutul Geologic al României \ IGRZ TABELUL 2 Schema stratigrafică a depozitelor oligocene și miocenc bazate din regiunea Cluj—Huedin— Românași Peri- oada Etajul Unități stratigrafice 1 Denumirile vechi de ' orizonturi Oligocenul superior — Miocenul bazai (03 — M) Neoegeria- nul (Acvi- tanianul) Egerian ,,Scria” depozitelor salmastro—marine Straiele de Dealu Co- ti lui Stratele cu Pscudocyrena 1 Stratele superioare cu Pseudocy- rena Stratele de Sînmihai sensu K o c h (1883) Stratele de Sîncraiu Al- mașului Stratele de Mcsleacănu — Bogdana Complexul superior de argile roșia- tice cu pie- trișuri Stratele de Cubleșu, Stratele inferioare cu Pseudocy- rena Stratele de Zimbor su- perioare ^comple- xul grezos- conglome- ratic sau complexul mediu) Mesoegeria- nul (Chat- tian-Acvi- tanianul) Stratele de Zimbor sensu K o c h (1883) Stratele de Cuzăplac Stratele de Zimbor infe- rioare (= comple- xul inferior de argile ro- șiclice cu pietrișuri) Stratele de Cetate sensu H a u e r și S t a c h e (1863) Eoegeria- nul (Chat- tianul, par- tim) Stratele de Cetate Stratele cu Lenlidium și Pseudocyrena Stratele su- perioare cu Lenlidium și Pseudocyre- na Orizontul gresiei de Cetate (= strate de Bozna) Stratele de Dineu —Tă- mașa Stratele inferioare cu Lenlidium și Pseudocyre- na Stratele de Ticu su- perioare (= ori- zontul marno-șistos fosilifer) Stratele de Tic sensu K o c h (1883) Oligocenul mediu (02) Stampianul s.s. (= Ru- pelianul) ,,Seria” argi- lelor conti- nentale Stratele de Dimbu Tri- lului Stratele de Ticu inferioare (= stratele cu argile roșiatice continentale, fără faune) „Seria” ma- rină supe- rioară Stratele cu sublrigona Succesiunea sau faciesul de gresii galben-verzui Stratele cu sublrigona s.s. Stratele de Mera sensu K o c h (1880) Succesiunea grezo-mar- noasă quasiazoică Oligocenul inferior (Oi) Stratele cu labyrinthum și Turrilella Faciesuri grezoase Stratele de Hoia Faciesuri coraligene Stratele de Hoia sensu Koch (1880) Facies marnos cu briozoare 25 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MlfOCEN-IMFERIOARE 29 L I T 0 S T R A T I G R A F I E C) OLIGOCENUL IN'FERIOR-MEDIU (Oj-Oj) Oligoeenul inferior — Stampianul s.s. 1. Straiele cu labyrinthum și Turritella (Moisescu, 1971)13 [= Schichten von Hoja (Koch, 1880, p. 283; 1884, p. 376; 1894, p. 317, ca parte); Hojaer Schichten (K o c h, 1883, p. 131, ca parte); Strate de Hoia (M o i s e s c u, 1966, p. 19 ; 1968b, p. 494 ; 1969a, p. 451; 1971b, p. 233 ; Rus u, 1967, p. 437 ; 1968, p. 511 ; 1970, p. 515, ca parte); Couches de Hoia (Moisescu, 1969c, p. 183; 1972 a, p. 10, ca parte); Stratele cu labyrinthum (M o i s e s c u, 1972b, p. 371)]. Scurt istorie al cercetărilor privind stratele eu labyrinthum și Turritella. Stratele de Hoia. Primele date referitoare la stratele de Hoia (parte componentă a stratelor cu labyrinthum și Turritella) privesc con- ținutul lor paleontologic și sînt consemnate în monografia geologică a lui H a u e r și Stache (1863, p. 135). în această lucrare autorii men- ționează că au întîlnit în vechea colecție a Institutului Geologic o mică serie de fosile cunoscută sub denumirea de fosilele de la „Dealul Hoia de lîngă Cluj-Mănăștur”, care constituie dovezi clare în sprijinul prezenței „grupei superioare” (1863, p. 464) de strate, grupă asemănătoare după cei doi autori cu stratele de Ronca 10. Cu 11 ani mai tîrziu (1874) Koch s-a ocupat cu studiul faunei din stratele de Hoia, pe care a găsit-o în Muzeul Transilvaniei sub mențiunea locului de găsire „Hoia”(1894, p. 317). Ca și primii autori Koch n-a reușit de la început să identifice poziția depozitelor care conțineau astfel de forme ; a făcut-o abia după 1875, deși cu unele rezerve17. El a arătat că depozitele în cauză stau peste „argila cu briozoare” dar le-a considerat identice cu stratele de Mera, supraiacente. Numai în 1878 18 cînd a introdus și denumirea de „strate de Hoia” a precizat și poziția lor stratigrafică, recunoscută aproape unanim de către cercetătorii ulteriori, adică situate între marnele cu briozoare în bază și stratele de Mera la partea superioară. 15 V. Moisescu, Studiul moluștelor (familiile Naticidae și TurritclHdae) din Oligo- cenul bazinului Transilvaniei. I. Sectorul Huedin-Cluj, 1971, Arh. I.G., București. Stratele cu labyrinthum și Turritella ca și stratele cu sublriyona sînt redate în coloanele litologice de detaliu A la P din pl. XVII. în capitolul privind descrierea acestor depozite pentru a evita repetările prea multe in ceea ce privește trimiterile la planșa respectivă, vom face referiri mai mult la coloanele A la P. 16 Stratele de Ronca împreună cu stratele de S. Giovanni Ilarione (Italia) corespund după Br in k m a n n (1959) părții superioare a Lutețianului. 17 într-o lucrare din 1874 Koch descrie stratele de Hoia și de Mera fără să le dea Vre-o denumire specială. Vorbește în acest sens despre ,,gresia cu crustacei” care se situează sub „gresiile cu Capitodus, Sphaerodus și Neithea gigas”. 18 Lucrarea a apărut în 1880. Toate denumirile stratelor oligocene din regiunea Cluj au fost redate însă în mod sistematic în lucrarea sa din 1883. Institutul Geologic al României 30 V. MOISESCU 26 în anul 1884 K o c h descrie punctul clasic de apariție al stratelor de Hoia de pe dealul Viilor Hoia. El arată că acestea sînt constituite din două bancuri de calcar brecios de cîte 2 m grosime fiecare, peste care urmează o gresie galben-ruginie, neprecizînd căror strate aparține aceasta. Numai în 1894 cînd reia descrierea stratelor de Hoia din acelaș loc, K o c h atribuie gresia de mai sus stratelor de Mera. Cu această ocazie autorul respectiv dă și o bogată listă de faună scoțând în evidență formele de Balanus care sînt foarte frecvente în astfel de depozite. în regiunea Jiboului în paralel cu Koch a lucrat H o f m a nn (1879) unde a identificat un corespondent al stratelor de Hoia în ceea ce a denumit „strate inferioare marine bogate în moluște”. în 1881 autorul de mai sus folosește pentru depozitele echivalente denumirea dată de K o c h adică aceea de strate de Hoia. Cercetările ulterioare au mers pe linia trasată de cei doi pionieri ai geologiei bazinului transilvan pînă în anul 1956, cînd Răileanu și Saulea arată că stratele de Hoia nu reprezintă o unitate litostratigra- fică de sine stătătoare ci un facies în cadrul stratelor de Mera. După acea- stă dată opiniile cu privire la stratele de Hoia încep să difere (M oi s e s c u, Popescu, 1967; R u s u, 1967, 1968; Bombiță, Moisescu, 1968 ; Moisescu, 1968 b ; 11 i e s c u , Mărgărit, Mar i a Măr- gărit, 1969, etc.). în 1960 19, cercetînd regiunea dintre Mera și Tămașa, am recunoscut stratele de Hoia în împrejurimile localității Petrindu, deși sub un facies schimbat. Deoarece în regiunea dintre Cluj și Huedin acestea sînt greu de separat dat fiind faciesurile lor extrem de diferite, am considerat că este mai corect să fie cartate împreună cu stratele de Mera, supraiacente. în regiunea dintre Treznea și Jibou (R u s u , 1967 ; 11 i e s c u et al., 1969) stratele de Hoia se pot separa și cartografic. R u s u (1968), con- statând această realitate, le consacră o lucrare specială, fiind primul cerce- tător care revine la interpretarea dată de H o f m a n n și K o c h, acestora. Plecând de la faptul că denumirea de strate de Hoia se referă numai la faciesul calcaros-coraligen (așa cum le-a definit Koch în profilul-tip) și că la nivelul acestora în sens regional apar o multitudine de faciesuri grezoase necoraligene, am considerat că este necesar să conturăm o nouă unitate litostratigrafică, care să includă toate variațiile litofaciale. Uni- tatea respectivă am denumit-o strate cu labyrinthum și Turritella, în care am încadrat: stratele de Hoia sensu Koch, 1880, echivalenții stratigrafie! coraligeni ai acestora, ce se întîlnesc în cuprinsul regiunii cercetate, precum și depozitele grezo-marno-calcaroase, cuprinse între marnele cu briozoare în bază și succesiunea grezo-marnoasă quasiazoică a stratelor cu subtrigona, la partea superioară. Necesitatea separării acestei unități litostratigrafice decurge atît din lipsa posibilității de corelare a formațiunilor recifale, care în regiunea 19 V. Moisesc u. Raport asupra cercetărilor geologice din regiunea Mera-Sinpaul" Cornești-Băgara și Ticu-Tămașa (Bazinul văii Almașului, nord-vestul Transilvaniei 1960> Arh. I.G.G., București. Institutul Geologic al României 27 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI NED3CEN-IN1FERIOARE 31 studiată apar discontinuu, cît și din cauza stabilirii imprecise de către K o ch a limitei litologice superioare a presupușilor echivalenți litostra- tigrafici necoraligeni. Considerații asupra limitelor litostratigrafice ale stratelor eu labyrin- thum și Turritella. Stratele de Hoia. Profilul-tip al stratelor de Hoia a fost pînă nu de mult acela stabilit de K o ch în 1878 pe dealul Hoia, din imediata vecinătate a orașului Cluj. Studiind această izolată apariție am considerat că ea nu oferă toate condițiile cerute unui profil-tip. A descrie un pachet de depozite cu caractere lito-biostratigrafice distincte înseamnă a-i preciza în primul rînd cele două limite între care se încadrează. înde- plinind această condiție esențială, stratele respective pot fi luate ca etalon în stabilirea echivalenților lor stratigrafici din regiunile învecinate. Or, stratele de Hoia din profilul stabilit de K o c h nu au clare nici una din cele două limite, atît de necesare separării lor. Acestea apar pe o lungime destul de mică (cca 8—10 m), făcînd imposibilă urmărirea lor mai departe (Moisescu, 1968 b, p. 495, fig. 3). La partea superioară depo- zitele coraligene nu suportă stratele de Mera așa cum sînt cunoscute ele în profilul de pe valea Berecoaia, ci un banc de gresii galben-verzui cu dungi roșiatice de 2—3 m grosime. Cît privește limita inferioară, aceasta nu se poate observa deoarece terenul este acoperit. Se punea deci problema alegerii unui nou profil-tip undeva pe rama estică a munților Meseș. în anul 1970, ca urmare a unor viituri, s-au produs o serie de deplasări de teren în special în bazinul Transilvaniei. O astfel de alunecare și-a făcut loc și pe dealul Hoia, avînd ca rezultat deschiderea unui nou profil în stratele de Hoia, ceva mai în aval de vechiul profil (fig. 2, IV; pl. I, fig. 2). De fapt, partea superioară a acestui profil era deschisă încă de multă vreme și oferea doar două bancuri de gresii calcaroase fosilifere ce totali- zează cca 1,00—1,20 m grosime (Moisescu, 1968 b, p. 499, fig. 3, col. lit. II; 3a) și pe care în mod just le-am atribuit stratelor de Mera. Aceste depozite au fost observate șideRăileanu și Saulea încă din 1956 (p. 293, fig. 4a) dar le-a dat o interpretare eronată, situîndu-le sub calcarul de Hoia. Acești autori nu au observat că în realitate aici este vorba de o discontinuitate tectonică cu caracter local și au pus în continuare gresiile fosilifere ale stratelor de Mera de sub dealul Hoia cu calcarul de Hoia de deasupra (fig. 2, I). Primii autori care au descris în întregime noul profil au fost M e s- zâros și M a g d u n (1972). Acest profil îndeplinește întocmai condi- țiile cerute pentru un profil-tip și poate fi conservat ca atare. Noi l-am comentat și anterior (1968b, p. 494—497) punîndu-1 față în față cu pro- filul dat deEăileanu și Saulea (1956, p. 292—294). Stratele de Hoia din noul profil sînt încadrate între complexul mar- nelor cu briozoare în bază (fig. 2, IV, 1b) și stratele de Mera la partea supe- rioară (fig. 2, IV, 3b). Institutul Geologic al României \ ICR 32 V. MOISESCU 28 Litostratigrafia stratelor eu labyrinthum și Turritella și răspîndirea lor în cuprinsul regiunii Cluj-Huedin-Românași. Faciesurile stratelor cu laby- rinthum și Turritella. Stratele cu labyrinthum și Turritella din regiunea studiată apar sub o gamă extrem de variată de faciesuri. Pentru urmări- rea lor în sens regional am luat drept criterii de orientare cîteva fosile caracteristice, în primul rînd coralii. Cînd aceștia lipsesc sau se întîlnesc cu totul accidental, ne-am orientat după prezența numuliților mici, a plăcuțelor și formelor de Balamis ex gr. concavus, a briozoarelor, ostrei- delor mici, a mulajelor de Anodontia globulosa precum și după prezența formelor de Tympanotonos labyrinthum. 1.1. Facies uri cu miliolide a. Faciesul marno-calcaros cu miliolide (sau faciesul de valea Groapa SUavului). Faciesul de valea Groapa Stiavului se dezvoltă în două puncte și anume : pe valea Groapa Stiavului afluent pe stînga al văii Treznei și pe valea Bodiei. Ambele puncte se găsesc în sectorul Buciumi-Ciumărna din versantul stîng al văii Agrijului. a.l. Valea Groapa Stiavului. între marnele tipice cu briozoare în bază și depozitele coraligene ale faciesului calcaros-coraligen la partea superioară se dezvoltă pe valea Groapa Stiavului un nivel marno - calcaros infrabazal de culoare albicioasă-albăsfruie (pl. XVII, col. lit. 0,1) de cca 0,75 m grosime, cu frecvente exemplare de miliolide, de Panopea (Panopea) allonsensis, fragmente de cochilii de Chlamys (Aequipecten) biarritzensis gravesi și Ch. (Chlamys) bellicostata, cardiide, forme de Turri- tella, etc. Acest facies se mai poate observa în afară de valea Groapa Stia- vului și în partea de W și SE a dealului Măgura dintre Treznea și Ciumărna. a.2. Valea Bodiei (pl. II, fig. 2 ; pl. XVII, col. lit. M). Suc- cesiunea depozitelor ce aparțin faciesului marno-calcaros cu miliolide din versantul drept al văii Bodiei (col. lit. M, 1—6) este următoarea : biostrom cu Nummulites ex gr. fabianii, N. ex gr. chavannesi, N. cf. incrassatus (0,20 m) (col. lit. M, 1). Acesta este format dintr-o gresie foarte friabilă de culoare albăstruie, cu o vagă stratificație. Pe lingă numuliți, care se prezintă ca intr-un lumașel, gresia mai conține rare cochilii de bivalve, in special de cardiacee; marne albăstrui asemănătoare marnelor de Brebi (1,00 m) (col. lit. M, 2) și in general nefosilifere; gresii cochilifere dure cu fosile foarte fragmentate și puternic cimentate (0,04 m) (col. lit. M( 3). Fiind într-o stare slabă de conservare, fosilele nu se pot identifica din punct de vedere specific; gresii marnoasc negricioase, cu intercalații centimetrice de gresii cu cochilii cimentate (0,80 m) (col. lit. M, 4); gresii vineții dure, în bancuri centimetrice, cu frecvente miliolide (0,25 m) (col. lit. M, 5); gresii negricioase dure, de asemenea cu foarte multe miliolide (0,20 m) (col. lit. M, 6). Din depozitele dezvoltate în faciesul grezo-marnos cu miliolide am întîlnit fauna redată în tabelul 3. Institutul Geologic al României OGR/ 29 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MT'0 Nivelul I productiv, alcătuit din : gresie dură vineție, cu lentidii, Unio și Congeria (0,15 m) (col. lit. C. 2); lumașel friabil marno-calcaros cu Congeria (0,10 m) (col. lit. C, 3); banc grezos dur vinețiu, cu frecvente lentidii la partea inferioară, precum și cu congerii, pe cca 0,05 — 0,06 m grosime (0,50 m) (col. lit. C, 4); gresie vineție, friabilă, nefosiliferă (0,75 m) (col. lit. C, 5); marne calcaroase albicioase-albăstrui cu foarte multe lentidii de talie mică, mai rar spe- cimene de Unio, Pseudopolamis, Pseudocyrena (0,20 in) (col. lit. C, 6); cărbune prăfos (0,10—0,15 m) (col. lit. C, 7); nisip marnos cu frecvente specimene de Unio slab conservate (0,10 m) (col. lit. C, 8); banc grezos cu lentidii și Unio (0,10 m) (col. lit. C, 9); banc grezo-marnos vinețiu cu lentidii și urme de plante (0,30 m) (col. lit. C, 10); banc cochilifer caracteristic cu lentidii și pseudocirene (0,30 — 0,45 m) (col. lit. C, 11). Mai sus terenul este acoperit. Stratele de Dîncu—Tămașa din firul văii principale de lîngă dealul Chiștelec (fig. 5, poz. 4 și col. lit. D) (pl. V, fig. 2). Ultima deschidere în stratele de Dîncu—Tămașa se observă în firul văii Berecoaia, a cărei succesiune este redată în coloana litologică D din fig. 5. (A Institutul Geologic al României IG RZ 103 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MIOCEN-INTBRIOAHE 107 Aceasta constă din : Nivelul marno-argilos cenușiu inferior, cu : marne vineții-cenușii cu Congeria, Theodoxus, Pseudocyrena, etc. (1,50 m) (col. lit. D, 1); marne lumașelice slab calcaroase cu Congeria, Pseudocyrena, Lentidium și Unio (0,10 m) (col. lit. D, 2); și, Nivelul I productiv, alcătuit din : lumașel cu Congeria (0,10 m) (col. lit. D, 3); banc lumașelic cu Congeria și Pseudocyrena (0,30 m) (col. lit. D, 4); marne vineții-verzui slab nisipoase, cu fragmente mici de cochilii de bivalve indetermi- nabile (0,20 m) (col. lit. D, 5); marne albicioase-cenușii slab calcaroase, cu fragmente de Congeria, Micromenelus, broții mici, fragmente de cochilii de Lentidium și Pseudocyrena (0,20 m) (col. lit. D, 6); cărbune brun (0,15 m) (col. lit. D, 7). Este echivalentul stratului de cărbune Francisc de la Ticu-Tămașa ; gresie albicioasă, calcaroasă, cu Unio și Pseudocyrena (0,10 in) (col. lit. D. 8); marne slab fosilifere cu broții mici și pseudocirene juvenile (0,30m) (col. lit. D, 9); bancul grezos-calcaros dur, cu Pseudocyrena (1,00 — 1,20 m) (col. lit. D, 10). Atît din stratele de Dîncu—Tămașa de la dealul Cetate cît și din stratele de Dîncu—Tămașa de pe valea Berecoaia au fost identificate de noi, precum și de alți autori, următoarele forme (tab. 15) : TABELUL 15 I. Mollusca (Bivalvia) Nuculana (Nuculana) weslen- tendorpi gracilis (Deshayes 1860) Nuculana (Politoleda?) sp. Unio sp. 4 Cardium sp. 5 Congeria basleroti (Desha- yes in Lamarck, 1836) 6 Congeria unguiculus Sand- berger, 1870+ 7 Polymesoda (Pseudocyrena) convexa convexa (B r o n g n i- art, 1811) Institutul Geologic al României IGRZ 108 V. MOISESCU 104 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 | 16 17 8 Polymesoda (Pseudocijrena) convexa simetrica (M e s z â- r o s, 1959) r f 9 Polymesoda (Pscudocyrena) convexa kochi (M 6 s z â r o s, 1959)+ fr 10 Polymesoda (Pseudocijrena) convexa ovalina (M 6 s z â r o s, 1959)+ fr 11 Polymesoda (Pscudocyrena) convexa formă de trecere la P. (P.) convexa brongniarti (B a s t e r o t, 1825) fr 12 Polymesoda (Pscudocyrena) convexa coslulata (Cos- s m a n n et P e y r o t, 1911)+ fr 13 Lentidium (Lentidium) trian- gulum (N y s t, 1836) r r fr fr r fr 14 Lentidium (Lentidium) sokolo- vi subtriangulum marfa A r f ff f r r ff r ff ff ff fr 15 Lentidium (Lentidium) sokolo- vi subtriangulum morfa B r f ff f r fr ff ff ff ff 16 Lentidium (Lentidium) ex gr. nitidum (S o w e r b y, 1822) fragmente de cochilii de bivalve er fr 17 r Mollusca (Gastropoda) 18 Theodoxus (Viltoclithon)sp.(?) ? 19 Hydrobia (Litlorinella) obtusa S a n d b e r g e r, 1859 er 20 Hydrobia (Litlorinella) indife- rens (Sandberge r, 1859) + er 21 Stenothyra pupa (N y s t, 1836) er 22 Gastropoda non det. 1 or 23 Brotta (Tinnyea) escheri div. ssp. fr 24 Broiia (Pseudopotamis) trans- sylvanica (M o i s e s c u, 1965) r 25 Pachychilus (Oxymelania) te- nuistriatum (M o i s e s c u, 1965) fr 26 Planorbis (Coretus) cornii cor- nu (B r o n g n i a r t, 1810) r 27 Planorbina (Planorbina) dis- cus (E d w a r d s, 1852) fr 28 Gyraulus (Gyraulus) subangu- latus (D e s h a y e s, 1824) +41 fr 29 Menetus (Micromenetus) ta- massensis (M o i s e s c u, 1969) f 30 Galba (Galba) subpalustris sub- palustris (T h o m a e, 1845)+ fr 31 Radix (Radix) socialis (Z i e - ten, 1830)+ fr Institutul Geologic al României 105 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MBOCEN-INFERIOARE 109 Formele prezentate cu semnul + sînt identificate numai deMeszărosșiVeress. A, 1 — Succesiunea marnoasă din dealul Cetate (pl. XIX, col. lit. A, 1); A, 2 — Nivelul cochilifer dur cu pseudocirene și lentidii din dealul Cetate (pl. XIX, col. lit. A, 2); A, 4 — valea Berecoaia (fig. 5, col. lit. A, 4); A, 6 — marnele cu Nuculana (fig. 5, col. lit. A, 6); A, 8 — fig. 5, col. lit. A, 8; A, 9 — col. lit. A, 9 ; A, 10 — col. lit. A, 10; A, 11 — col. lit. A, 11; A, 12 — col. lit. A, 12; A, 14 — col. lit. A, 14 ; A, 15 — col. lit. A, 15; A, 16 — col. lit. A, 16; A, 17 — col. lit. A, 17; A, 18 — col. lit. A, 18; A, 19 - col. lit. A, 19. Stratele A,1 — A, 2 din dealul Cetate ca și stratele A, 4 — A, 19 de pe valea Berecoaia sînt dispuse în ordine cronostratigrafică. TABELUL 16 Institutul Geologic al României VjcRy 110 V. MOISESCU 10G 1 2 3 | 41 5 ! 61 71 8 9 10 11 121 13 14 1 15 17|17 18 19 3 4 ! 5 6 7 8 9 Congeria tenuissima Moisescu, 1964 Polymcsoda (Pseu- docyrena) convexa (Brongniart, 1811) Polymcsoda (Pseu- docyrena) convexa simetrica (M e s z â- r o s, 1959) Lentidium (Lenti- dium) triangulum (Nys t, 1836) Lentidium (Lenti- dium) sokolovi sub- triangulum inorfa A Lentidium (Lenti- dium) sokolovi sub- iriangulum morfa B Lentidium (Lenti- dium) ex gr. niti- dum (S o w e r b y, 1822) r r ff r r • r ff f ff r ff ff ff ff fr ff ff f r r f ff f ff ff fr ff ff r r ff ff ff Moluscă (Gastropoda) i” 11 12 13 Brotia (Pseudopo- tamis) transsylva- nica (Moisescu, 1965) Brotia sp. Pachychilus (Oxy- melania) tenuistri- atum (M o i’s e s c u, 1965) Menetus (Microme- neius) iamassensis (Moisescu, 1969) r T fr f fr fr II. Ostracoda 14 Ostracoda div. sp. f III. Plante 15 resturi de plante și impresiuni ff r Institutul Geologic al României 107 DEPOZITELE PALDOGENE ȘI M8JOCEN-INFERIOARE 111 B, 2 — valea Berecoaia, fig. 5, col. lit. B, 2; B, 4 — col. lit. B, 4; B, 6 — col. lit. B, 6, ni- velul cochilifer dur inferior; B, 10 — col. lit. B, 10; B, 11 — col. lit. B, 11 ; B, 12 — col. lit. B, 12; B, 14 — col. lit B, 14; B, 16 — col. lit. B, 16, nivelul cochilifer dur superior; C, 1 — valea Berecoaia, fig. 5, col. lit. C, 1; C, 2 — col. lit. C, 2; C, 3 — col. lit. C, 3, nivelul cu Congeria basleroti; C, 4 — col. lit. C, 4, nivelul cu lentidii și congerii (sau nivelul cochilifei- inferior); C, 6 — col. lit. C, 6; C, 8 — col. lit. C, 8; C, 9 — col. lit. C, 9 ; C, 10 — col. lit. C, 10; C, 11 — col. lit. C, 11, nivelul cu lentidii și pseudocirene (sau nivelul cochilifer superior). Nivelele B, 2 — B, 16 ca și C, 1 — C, 11 sînt situate în ordine cronostratigrafică. TABELUL 17 Valea Berecoaia (Mera), fig. 5, col. lit. V Nr. crt. Denumirea speciei D 1 D 2 D 3 D 4 D 5 D 6 D 8 D 9 D 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 I. Mollusea (Bivalvia) 1 2 3 4 5 6 Unio sp. Congeria basleroti (D e s h a y e s in L a m a r c k, 1836) Congeria tenuissima M o i s e s c u, 1964 Polymesoda (Pseudocyrena) convexa convexa (B r o n- g n i a r t, 1811) Polymesoda (Pseudocyrena) convexa simetrica (M e s z a- ros, 1959) Lentidium (Lentidium) sokolovi sublriangulum morfa A f r f ff ff r ff ff ff r ff f ff f f f f f r r f r r ff ff ff 7 Lenlidium (Lentidium) sokolovi subtrlangulummorfa B ff f ff 8 9 Lentidium (Lentidium) ex gr. nitidum (Sowerby, 1822) fragmente mici de cochilii de bivalve indeterminabile f er Mollusea (Gastropoda) 10 11 12 13 14 Theodoxus (Viitoclithon) sp. Brotia ( Pseudopotamis) transsylvanica (M o i s e s c u, 1965) Pachychilus (Oxymelania) lenuistriatum (M o i s e s c u, 1965) Brotia sp. Meneius (Micromenclus) tamassensis (M o i s e s c u, 1969) fr f r fr f er fr D, 1 — valea Berecoaia, fig. 5, col. lit. D, 1 ; D, 2 — col. lit. D, 2; D, 3 — col. lit. D, 3;D> 4 — col. lit. D, 4 ; D, 5 — col. lit. D, 5; D, 6 — col. lit. D, 6; D, 8 — col. lit. D, 8; D, 9 - col. lit. D, 9; D, 10 - col. lit. D, 10. Nivelele D, 1 — D, 10 sînt dispuse în ordine cronostratigrafică. Institutul Geologic al României n IGRZ 112 V.' MOISESCU 108 a.3. S î np a u 1. între Mera și Dîncu o deschidere foarte interesantă este aceea de pe valea Satului de la Sînpaul, vale care își are obîrșia sub dealul Tarmoc. Depozitele de aici sînt reprezentate prin nivelul marno- argilos cenușiu inferior, constituit din : marne nisipoase albăstrui fosilifere cu Lentidium, Congeria și Polymesoda (1,70 m) (fig. 0, stratul 1); marne cenușii nisipoase cu Brolia (Pseudopolamis) transsylvanica. Este ceea ce am de- numit „nivelul marnos cu broții mici” (0,20 m) (fig. 6, str. 2); marne albicioase cu congerii și rare specimene de Melanopsis de talie mică (0,07 m) (str. 3); marne nisipoase slab micacee, albăstrui-vineții cu Unio sp. (0,07 m) (4); lumașel cu Unio, Lentidium și Pseudopolamis (0,04 m) (5); nisipuri marnoase albăstrui cu intercalații lumașelice de 0,05 m cu Lentidium (0,25 m) (6); marnă șistoasă verzuie, nefosiliferă (0,20 m) (7); marne negricioase șistoase, slab cărbunoase (0,25 m) (8); lumașel albăstrui cu Congeria (0,10 m) (9); marne cărbunoase negre, slab șistoase (0,25 m) (10); marne verzui-albicioase cu o intercalație de 0,01 m cu Unio și Lentidium (0,06 m) (11); cărbune brun (0,07 in) (12). Este echivalentul stratului de cărbune Francisc de la Ticu- Tămașa. nisip galben-roșiatic cu rare fosile (lentidii) (0,30 m) (13); lumașel dur albicios cu pseudocirene și lentidii (0,85 m) (14); lumașel grezo-calcaros dur cu Lentidium (0,30 m) (15); marne nisipoase cenușii, slab șistoase (0,35 m) (16); acoperit (0,80 m) (17); nisip lumașelic cu lentidii (0,80 m) (18); nivel cochilifer grezos dur, cu pseudocirene și lentidii (0,30—0,35 m) (19); lumașel fin (detritus organogen) în care nu se pot distinge cochiliile de bivalve sau de gasteropode (0,10 — 0,12 m) (20); gresie cochiliferă dură (0,12 m) (21) și, lumașel cu lentidii (0,05 m) (22). Formele fosile identificate de noi de la Sînpaul sînt redate în tabelul 18. a.4. Dîncu — Tămașa. în anul 1955 4Î, G h. V o i c u într-o lucrare inedită, la care m-am referit și anterior, face o orizontare detaliată a depozitelor cu intercalații de cărbuni pe care le-a studiat înjurai localității Tămașa, separînd în cuprinsul acestora patru nivele și anume : nivelul marno-argilos ; nivelul lumașelic; nivelul argilo-marnos și, nivelul de argile cu sferosiderite. Din ultimele trei nivele autorul respectiv menționează și o faună ce cuprinde forme de Corbula sp., Congeria brardi B rongni ar t, Cyrena se- mistriata Deshayes, Melanopsis hantkeni Hof mann, Congeriasp., Unio 46 Gh. V o i c u (1955). Op. cit. pct. 37. Institutul Geologic al României 109 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MiOCEN-INFERJOABE 113 8 - c. 2251 Fig. 6. — Stratele de Dincu-Tămașa și de Cetate de la Sînpaul. Couches de Dincu-Tămașa et de Cetate de Sînpaul. nstitutul Geologic al României 114 V. MOISESCU 110 TABELUL 18 Valea Satului (Sînpaul) |Nr. 'crt. Denumirea speciei s 2 S 3 s 4 s 5 S 9 S 11 s 13 S 14 S 15 S 18 S 19 S 20 S 21 S 22 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 L Mollusca (Bivalvia) 1 2 3 4 5 5 6 7 8 9 Vnio sp. aff. umbonarius W o 1 f f, 1897 Vnio (Vnio) aff. schleschi Model), 1935 Vnio (Vnio ) aff. wendli M odei 1, 1931 Vnio sp. Congeria basteroti D e s h a- y e s in Lamarck, 1836) Congeria tenuissima Moisescu, 1964 Polymesoda (Pseudocyrena) convexa convexa (B r o n- gniart, 1811) Polymesoda (Pseudocyre- na ) convexa simetrica (Meszâros, 1959) Lentidium (Lentidium) iriangulum (N y s t, 1836) Lentidium (Lentidium) sokolovi sublriangulum morfa A r r r fr r ff r f r fr f f fr ff ff ff r fr r fr fr f ff r ff f ff fr r ff r ff r ff fr ff ff fr ff 10 Lentidium (Lentidium) so- kolovi subtriangulum morfa B r f ff ff ff ff ff ff 11 fragmente de cochilii de bivalve indeterminabile (detritus organogen) ff ff Mollusca (Gastropoda) 12 13 14 15 Brotia (Tinnyea) cscheri grossecoslata (Klein, 1852) Brotia (Pseudopolamis) transsylvanica (M o i s e s - c u, 1965) Pachychilus (Oxymelania) tenuislriatuin (M o is e s - cu, 1965) Pachychilus (Oxymelania) tenuistriatum n. ssp. ff ff r r r fr Institutul Geologic al României 111 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MTOCEN-INFERIOARE 115 marnele inferioare cu Congeria; S, 4 — str. 4, marnele cu Unio și Planorbide mari; S, 5 — str. 5; S, 6 — str. 6; S, 9 — str. 9, marnele superioare cu Congeria; S, 11 — str. 11; S, 13 — str. 13; S, 14 — str. 14, nivelul cochilifer inferior; S, 15 — str. 15; S, 18 — str. 18; S, 19 —str. 19, nivelul cochilifer superior; S, 20 — str. 20; S, 21 — str. 21; S, 22 — str. 22. sp., Pirenella plicata Brug., forme de Planorbis, Cardium și frecvente ostracode. în urma analizei profilelor și a faunei studiate în anul 1958 de către Patrulius 46 s-a considerat că orizontul superior al stratelor de Tic din regiunea Ticu—Tămașa este foarte probabil un echivalent al părții inferioare a stratelor de Cetate din împrejurimile Clujului (M u r g e a n u et al., 1960 ; Răileanu et al., 1960). Fauna cercetată de Patrulius cuprinde forme de : Polymesoda convexa Brongniart, P. convexa maxima Holzl, Aloidis (Lenti- dium) triangula Nyst, Congeria basteroti (D e s h ay e s), Unio aff. um- bonarius W o 1 f f, Brotia (Tinnyea) escheri grossecostata (Klein), Melanop- sis hantkeni Hofmann, Cardium sp. A, Cardium sp. B, Cardium (Cerastoderma) sp., precum și forme inedite de Aloidis, Theodoxus, Cardium și Hippeutis. Succesiunea de depozite care aparține stratelor de Dîncu—Tămașa se poate observa foarte bine într-un profil din apropierea drumului ce leagă satul Dîncu de comuna Ticu Colonie sub dealul Pleșa Dineului (fig. 4 și pl. XII), precum și în cîteva puncte din jurul localității Tămașa și anume pe pîrîul Viilor, pîrîul Bărcuț (fig. 7) și la nord de ulicioara Cioroca (în partea vestică a satului). Profilul cel mai tipic (pl. XIX, col. lit. C) a fost observat de noi în 1960 47 sub dealul Pleșa Dineului. Aici am delimitat în cadrul stratelor de Ticu și de Cetate două orizonturi și anume : orizontul productiv (= orizontul inferior) și, orizontul gresiei de Cetate (= orizontul superior), ambele fiind constituite la rîndul lor din mai multe nivele. 46 D. Patrulius. Fauna stratelor de Tic din regiunea Tic și Tămașa NV-uI Transil- vaniei. 1958. Arh. I.G., București. 47 V. Moisescu (1960). Op. cit. pct. 19. Institutul Geologic al României IGR 116 V. MOISES'CU 112 Stratele de Dîncu—Tămașa (sau orizontul productiv inferior) din acest profil au în componența lor următoarele nivele : nivelul marno-argilos cenușiu inferior, nivelul grezos, nivelul I productiv sau nivelul cochilifer, nivelul marno-argilos cenușiu mijlociu, nivelul II productiv sau nivelul șistos și nivelul marno-argilos superior. Nivelul marno-argilos cenușiu inferior este constituit din marno- argile cenușiu-deschis uneori verzui, slab micacee, cu slabe urme r3.0 Fig. 7. — Coloane litostratigrafice de detaliu prin nivelul marno-argilos supe- rior sau nivelul cu Micromenetus tamas- sensis de la Tămașa. A, pîrîul Viilor; B, pîrîul Viilor în apro- piere de confluența cu valea Dineului; C, pîrîul Bărcuț. Colonne lithostratigraphique detaillee ă travers le niveau marno-argileux superi- eur ou le niveau ă Micromenetus tamas- sensis de Tămașa. A, ruisseau Viilor; B, ruisseau Viilor preș du confluent avec la valide Dineu ; C, ruisseau Bărcuț. cărbunoase și numeroase cristale, rozete și cruste de gips, precum și cu cruste de alterație de culoare brună-cărămizie. Sînt lipsite de fosile sau acestea se întîlnesc cu totul incidental. Nivelul de mai sus este suportat direct de argilele roșiatice ale stratelor de Dîmbu Trifului. La Mera, pe valea Berecoaia, acest nivel conține forme de Nuculana și Congeria, fapt pentru care l-am atribuit stratelor de Dîncu—Tămașa, iar nu stratelor argiloase roșii din culcuș48 (3,00 in) (pl. XIX, col. lit. C, 1). Nivelul grezos. Cuprinde o gresie friabilă grosieră, microconglome- ratieă, albicioasă-vineție, cu granuli rulați de cuarț albicios și vinețiu, lipsită de fosile (1,40 m) (col. lit. C, 2). Nivelul I productiv sau nivelul cochilifer. Succesiunea stratelor de Dîncu—Tămașa se continuă cu un nivel foarte fosilifer, care cuprinde stra- tul de cărbune „Francisc”. Acest nivel a fost denumit anterior de V o i c u (1955) și de noi (1963) (1964 b) „nivelul lumașelic”. Se deosebește de jos în sus următoarea succesiune : gresie cochiliferă dură, lumașelică, cu Congeria, Pseudocyrena și rare specimene de Brotia de talie mare (0,35 m) (col. lit. C, 3); lumașel cu Lenlidium, Pseudocyrena și Congeria (0,14 m) (col. lit. C, 4); argile slab marnoase, vineții-albicioase, cu o intercalație lumașelică cu Unio sp. la partea mediană de 0,02 m grosime (0,12 m) (col. lit. C, o); 48 într-o lucrare anterioară (1963) am încadrat nivelul marno-argilos cenușiu inferior la stratele de Dîmbu Trifului, deoarece nu găsisem urme fosilifere în el; am început astfel stra- tele de Dîncu-Tămașa cu nivelul I productiv. 113 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MLOCEN-INFEBIOABE 11" lumașel foarte friabil de culoare vinețiu-albicioasă cu frecvente specimene de Lentidium și Congeria, mai rar de Unio și Pseudocyrena (0,15 ni) (col. lit. C, 6); marne șocolatii-negricioase disodiliforme , fin micacee, cu frecvente urme de plante, rozete de gips și eflorescente galbene de sulfați pe suprafețele de șistozitate (0,27 m) (col. lit. C, 7); cărbune brun (0,08 m) (col. lit. C, 8); șisturi cărbunoase șocolatii negricioase (0,18 m) (col. lit. C, 9); cărbune brun (0,04 m) (col. lit. C, 10); cărbune șistos negru-șocolatiu (0,20 in) (col. lit. C, 11) și, gresie cochiliferă dură cu Pseudocyrena, Lentidium și Brotia de talie mare (0,70 m) (col. lit. C, 12). Nivelul marno-argilos cenușiu mijlociu. Este constituit din marno- argile cenușii slab șistoase, cu aspect de disodile, foarte fosilifere, care abundă in ostracode, precum și diferite specii de moluște (2,60 m) (col. lit. C, 13). La Tăinașa (4 km nord de Dineu) în acest nivel se observă frecvente specimene de Melanopsis de talie mică și mijlocie precum și de Lentidium, Congeria, Pseudocyrena de dimensiuni variate. De asemenea rare specimene de Unio, Cardium, Brotia, Hydrobia, Stenothyrella, gasteropode cu pliuri columelare reliefate, neidentificate generic și specific, precum și rare specimene de Theodoxus; în fine, exemplare endemice de Micromenetus care sînt foarte abundente. Nivelul II productiv sau nivelul șistos. Acest nivel cărbunos prezintă dese intercalații de marno-argile șistoase ceea ce îl face să nu fie atît de rentabil din punct de vedere economic. Succesiunea nivelului II productiv este de jos în sus următoarea : marne foioase șocolatii cu rozete de gips (0,35 m) (col. lit. C, 14); cărbune brun fărimicios (0,10 m) (col. lit. C, 15); marne cenușii (0,35 m) (col. lit. C, 16); din nou cărbune brun fărimicios (0,08 m) (col. lit. C, 17); argilă albicioasă caolinoasă (0,07 m) (col. lit. C, 18); intercalație subțire de. cărbune (0,40) (col. lit. C, 19); cărbune dur cu aspect de cărbune grezos impur (0,03 m) (col. lit. C, 20); argilă albă caolinoasă (0,02 m) (col. lit. C, 21); nisip brun feruginos (0,05 m) (col. lit. C, 22); cărbune șistos fărimicios (0,32) (col. lit. C, 23); lumașel cu pseudocirene și lentidii (0,40 m) (col. lit. C, 24). Nivelul marno-argilos superior. La partea superioară a stratelor de Dîncu—Tămașa de la Dîncu se dispune un al treilea nivel marno-argilos care conține frecvente forme de Lentidium și Pseudocyrena de talie mică și foarte mică, cel mai adesea în stadiu de prodissoconc (5,60 m) (col. lit. C, 25). La Tămașa din acest nivel am colectat specimene de Congeria baste- roti și tenuissima, de Cardium (Cerastoderma) sp., fragmente de cochilii de cardiide mari, forme de Micromenetus, ostracode, solzi de pești, părți chitinoase de insecte, etc. Institutul Geologic al României \ icr/ 118 V. MOI9ESCU 114 Argilele din acest nivel sînt de culoare brună, disodilifornie, slab marnoase, avînd pe suprafețele de stratificație eflorescențe galbene de sulfați și rozete de gips. Nivelul superior a fost denumit de V o i c u (1955) „nivelul de argile cu sferosiderite, ” iar de noi (1963) „nivelul argilo-marnos cusfero- siderite” 49. Din profilul-tip al stratelor de Dîncu-Tămașa de la Dîncu noi am identificat următoarele forme fosile50 (tab. 19) : TABELUL 19 Nr. crt. Denumirea speciei C 3 c 4 c 5 C 6 C 7 C 12 c 13 C 24 c 25 1 2 1 3 1 4 1 5 1 6 i 7 8 9 10 11 I. Mollusea (Bivalvia) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Vnio sp. Vanderschaliea kolasii boeckhi Mo de 11, 1950 Cardium sp. Cardium (Cerastoderma) sp. Cardium (Cerastoderma) aff. concameratum H 6 1 z 1, 1957 Congeria basleroti (D e s h aye s in L a m a r c k, 1836) Polymesoda (Pseudocyrena) convexa convexa (Bron- g n i a r t, 1811) Polymesoda (Pseudocyrena) convexa simetrica (M e s z â r o s, 1959) Lentidium (Lentidium) sokolovi Subtriangulum morfa A Lentidium (Lentidium) sokolovi sublriangulum morfa B Lentidium (Lentidium) triangulum (N y s t, 1836) Lentidium (Lentidium) sp. r er fr r ff ff f r fr r ff f ff ff r ff r ff r ff ff fr r fr fr r r * f f f r f f f f r ff r f f r ff « f fr Mollusea (Gastropoda) 13 14 15 Brotia (Tinnyea) escheri grossecostata (Klein, 1852) Melanopsis (Lyrcaea) impressa hantkeni H o f- m a n n, 1870 Menetus (Micromenetus) tamassensis (M o i s e s c u, 1969) r f fr fr fr II. Ostracoda 16 țOstracoda div. sp. 1 1 ff III. Plante 17 | resturi și impresiuni de plante f f 19 Este o denumire improprie, deoarece nu sferosideritele, lipsite de importanță le carac- terizează. 50 C 3 —C12 fac parte din nivelul I productiv; C 13 se încadrează în nivelul marno-argilos cenușiu mijlociu ; C24 —in nivelul II productiv, iar C 25 —în nivelul marno-argilos superior. )A Institutul Geologic al României IGR/ 115 DEPOZITELE PALBOGENE ȘI MTOCEN-INEERIOARE 119 C, 3 — pl. XIX, col. lit. C, 3; C, 4 — col. lit. C, 4 ; C, 5 — col. lit. C, 5; C, 6 — col .lit. C, 6; C, 7 — col. lit. C, 7 ; C, 12 — col. lit. C, 12; C, 13 — col. lit, C, 13, marnele cu ostracode; C, 24 - col. lit. C, 24; C, 25 - col. lit. C, 25. Stratele C, 3 — C, 25 sînt situate în ordine cronostratigrafică. Dacă de la Baciu de lîngă Cluj și pînă în regiunea Ticu—Arghișu — Dîncu stratele de Dîncu Tămașa formează un orizont reper continuu situat imediat sub stratele de Cetate, în schimb în împrejurimile localității Tă- mașa, la Almașu sau pe valea Euginoasa ele se dezvoltă numai sub forma unor iviri sporadice. La Tămașa acestea se pot observa în următoarele puncte : în estul localității, pe pîrîul Viilor și pîrîul Bărcuț ; în vestul aceleiași localități pe o văiugă ce izvorăște de sub Dealul cel Mare; în versantul stîng al văii Telecului în apropiere de confluența acesteia cu valea Dineului și, în versantul drept al „Văii de după Deal” (unde V o i c u 31 descrie un banc cu Pirenella plicata, care în realitate nu există în astfel de depozite). Peste tot unde apar, depozitele respective sînt constituite în general din nivelele descrise în profilul de la Dîncu și se caracterizează printr-o faună de moluște abundentă în număr de indivizi. Aparițiile din jurul localității Tămașa au fost descrise pentru prima dată de V o i c u (1955), fiind consemnate într-un raport geologic. Pîrîul Viilor (fig. 4, 7 ; pl. XII). Pe un ogaș de dreapta al pîrîului Viilor am descris anterior (1969) nivelul marnelor cu „Uippeutis'1' tamassen- sis, alcătuit din : marne argiloase vineții-negricioase cu foarte rare exemplare de Micromenelus (0,40 m) (fig. 7, col.lit. A, 1); lumașel cu Micromenelus în asociație cu frecvente forme de Melanopsis, de Brolia, rari specimene de Pseudocyrena, frecvente specimene de Lentidium de talie mică, ostracode și con- gerii , foarte rare hidrobii, urme de plante (0,02 m) (col. lit. A, 2); marne vineții-negricioase, șistoase (0,60 m) (col. lit. A, 3); cărbune brun (stratul de cărbune Speranța) (0,07 — 0,08 m) (col. lit. A, 4) peste care se dispune gresia de Cetate. Nivelul cu Micromenehts tamassensis de aici este un echivalent al hivelului marno-argilos superior din profilul de la Dîncu. Valea Viilor în apropiere de confluența cu valea Dineului. în profilul din valea Viilor, în apropiere de confluența cu valea Dineului apar : marne violacee cu numeroase forme de Micromenelus, mai rar de congerii de talie mică și foarte mică, de forme mici de Lentidium ca și de Pseudocyrena, cele mai multe in stadiu de prodissoconc (0,75 m) (fig. 7, col. lit. B, 1); nisipuri albăstrui-verzui nefosilifere (0,80 m) (col. lit. B, 2); 51 G h . V o i cu (1955). Op. cit. pct. 37. Institutul Geologic al României 120 V. MOISESCU 116 marno-argile șocolatii (0,20 m) (col. lit. B, 3) și, marne foioase închise (0,30) (col. lit. B, 4). Pîrîul Bărcuț. Prezintă o succesiune de marno-argile șocolatii la partea inferioară și negricioase la partea superioară, cu praf de sulfați și rozete de gips. Marno-argilele conțin numeroase specimene dc Micro- menetus, mai rar de cardiacee, congerii și forme de Lentidium de talie mică și medie (fig. 7, col. lit. C, 1), peste care urmează gresia de Cetate. Sub aceste depozite se observă întreaga succesiune a stratelor de Dîncu—Tă- mașa exeeptînd nivelul grezos care se dezvoltă numai la Dîncu. Nivelele stratelor de Dîneu-Tămașa ce se cunosc în profilul de la Dîncu sînt foarte fosilifere la Tămașa și la Arghișu. Ele conțin următoarele forme fosile (tab. 20) : TABELUL 20 Nr. crt. Denumirea speciei N» N2 Ns 1 | Tămașa Arghișu Tămașa Arghișu Tămașa Arghișu Tainașa < 2 3 4 5 6 7 8 9 10 I. Mollusea (Bl val via) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Unio (Unio) wolffi wolffi Mo d e 11, 1931 Unio (Unio) wolffi transsylvanicum M o i- s e s cu, 1968 Unio (Unio) modelli modelli Moisescu, 1968 Ptychorhynchoideus kolasii M o d e 1 1, 1931 Vandersclialiea kolasii boeckhi Model 1, 1950 Unio sp. Cardium n. sp. Cardium sp. Cerasloderma aff. concameratum (H 0 Iz 1, 1957) Cerastoderma sp. Congeria basteroti (D e s h a y e s in La- m a r c k, 1836) Congeria tenuissima Moisescu, 1964 Congeria ex gr. aquitanica A n d r u s o v, 1897 Polymesoda (Pscudocyrena) convexa convexa (B r o n g n i a r t, 1811) Polymesoda (Pseudocijrena) convexa si- metrica (M 6 s z â r o s, 1959) Polymesoda (Pscudocyrena) convexa formă de trecere la P. (P.) convexa brongniarti (B a s t e r o t, 1825) Polymesoda (Pscudocyrena) convexa maxima H o 1 z 1, 1957 r ff f ff ff er er r er r r ff f ff f r fr r ff f ff 1 r fr r r er r f f fr ff ff r r r r r fr ff r r fr r ffj ffj ffj r r r r fr ffj52 ffj ffj r r Institutul Geologic al României \ IGR 117 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MiOC'EN-INr ERIOARE 121 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 18 19 20 Lentidium (Lentidium) sokolovi sublriangulum morfa A Lentidium (Lentidium) sokolovi sublriangulum morfa B Lentidium (Lentidium) Iriangulum (N y s t, 1836) ff ff r f r r r r ffj ffj ffj ffj Mollusca (Gastropoda) 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 Theodoxus (Villoclilhon) arghissensis (M o i- s e s c u, 1971) Hydrobia sp. Hydrobia (Littorinelia) obtusa Sand- b e r g e r, 1859 Stenothyretla lubricella (Sandbcrger, 1859 Stenothyra pupa (N y s t, (1836) Gastropoda non det. 1 Gastropoda non det. 2 Gastropoda non det. 3 Gastropoda non det. 5 Brotia (Tinnyea) escheri grossecostata (K 1 e i n, 1852) Brolia (Tinnyea) escheri bicincla (Sand- b e r ger, 1863) Melanopsis (Lyrcaea) impressa hantkeni H o f m a n n, 1870 Menetus (Micromenetus) tamassensis (M o i- sescu, 1969) r * r fr r er fr fr fr ff ff ff fr r er ff ff ff r r fr fr fr fr fr fr fr fr f ff ff fr fr fr fr fr fr fr f ff ff II. Ostracoda 34 Ostracoda div. sp. 1 f ff ff III. Pisces 35 Solzi de Ciupea f f IV. Insecta 36 părți chitinoase de insecte r r V. Plante 37 impresiuni și resturi de plante 1 r r \ -A Institutul Geologic al României VlGRZ 122 V. MOISESCU 118 62 j = forme juvenile Nj — Nivelul I productiv; N2 — Nivelul marno-argilos cenușiu mijlociu ; N3 — Nivelul II productiv sau nivelul șistos; N4—Nivelul marno-argilos supeiior (sau nivelul cu Micromenetus amassensis). a.5. A 1 m a ș u. în împrejurimile localității Almașului stratele de Dîncu—Tămașa apar în două puncte și anume : în versantul drept al văii Egher de la Petrinzel (pe interfluviu dintre această vale și valea Almașului) precum și la Almașu în versantul stîng al văii Băbiului în apropiere de confluența acesteia cu valea Almașului (pl. XIII, fig. 1). Apariția din valea Băbiului este în același timp și cea mai depărtată.Aici se observă succesiunea aproape completă, ca și în profilul-tip. a.6. R u g i n o a s a. La est de Ticu stratele de Dîncu—Tămașa apar pe valea Ruginoasa, fiind marcate de gresia cochiliferă dură exploatată de localnici și utilizată ca piatră de construcție. în aceste apariții se observă atît nivelul I productiv cît și celelalte trei nivele schimbate în mod sensibil din punct de vedere litologic. Astfel, vom reda numai succesiunea din versantul drept al văii, în aval de ultima apariție (în apropiere de vîrful Țiglă — pl. XV), care cuprinde depozitele de peste nivelul cochilifer. Această succesiune este constituită din : gresie cuarțoasă albicioasă -cenușie nefosiliferă (4,00m); gresie roșiatică dură, cu intercalații cărbunoase subțiri (0,20 in); marne cenușii-deschis (0,15 m); șist cărbunos (0,05 m); marne nisipoase gălbui (0,25 m) și, lumașel cu Pseudocyrena (0,40 m), peste care urmează gresia de Cetate. Corelarea stratelor de Dineu—Tămașa în cuprinsul regiunii studiate. Succesiunea cea mai completă a stratelor de Dîncu—Tămașa se observă numai în profilul-tip de la Dîncu. Spre sud-est, adică spre Mera—Cetate, au loc importante schimbări litofaciale. Astfel, nivelul grezos prezintă o dezvoltare cu totul locală; el se poate urmări numai la Dîncu. Nivelul I productiv se menține constant pe toată zona de apariție a stratelor de Dîncu-Tămașa. Acest nivel cuprinde unul sau două bancuri de gresii dure, cochilifere, care constituie un excelent reper cartografic. Celelalte două nivele și anume : nivelul șistos și nivelul marno-argilos superior devin grezoase și se confundă cu depozitele supraia- cente. Așa se explică de ce am cartat împreună cele două unități litostrati- grafice : stratele de Dîncu—Tămașa și stratele de Cetate. Cu cît înaintăm spre sud-est nivelele menționate mai sus se subțiază pînă la efilare, deoarece ne apropiem spre margine de bazin. Așa de pildă, în dealul Cetate se poate urmări nivelul marno-argilos cenușiu inferior și nivelul I productiv. Acesta din urmă este reprezentat numai prin gresia cochiliferă dură cu pseudocirene și lentidii. Stratele 7 la 9 de pe valea Berecoaia (pl. XIX, col. lit. B), 2 la 13 din profilul de la Institutul Geologic al României 119 DEPOZITELE PALBOGENE ȘI MIDCEN-TNFERIOARE 123 Sînpaul (fig. 6 ) ca și stratele 2 la 11 de la Dîncu (pl. XIX, col. lit. C) nu apar în dealul Cetate. De asemenea, nu întîlnim aici nici echivalenții stra- tigrafici ai celorlalte trei nivele : nivelul marno-argilos cenușiu mijlociu, nivelul șistos și nivelul marno-argilos superior. La Mera, în afară de succesiunea marno-argiloasă cenușie inferioară care cuprinde formele de Nuculana și bancul cochilifer cu Pseudocyrena și Lentidium, se mai dezvoltă o succesiune șistoasă în baza bancului cu Pseudocyrena care echivalează cu stratul de cărbune Francisc (stratele 7 la 9, col. lit. B). Nivelul marno-argilos cenușiu mijlociu este reprezentat prin stratele 11 la 12, iar nivelul II productiv prin stratul 13. în fine, nive- lul marno-argilos superior corespunde pe valea Berecoaia cu stratele 17 și 18 (pl. XIX). După cum se observă pe această vale se schițează deja toate nivelele de la Dîncu, exceptînd bineînțeles nivelul grezos. La Sînpaul situația pare ceva mai dificilă. în orice caz se poate dis- tinge și aici nivelul marno-argilos cenușiu inferioi' reprezentat prin stra- tele 1—5 (fig. 6) și nivelul I productiv căreia îi corespunde stratele 6 la 22. Celelalte trei nivele supraiacente acestora nu se observă, în schimb, suc- cesiunea cochiliferă dură se divide în două nivele și anume : în nivelul cochilifer inferior (stratele 7—14) și în nivelul cochilifer superior (stratele 15—22). De obicei stratul de cărbune Francisc este încadrat între cele două bancuri conchilifere 14 și 19. La Sînpaul un nivel cărbunos se observă sub primul banc cochilifer, iar nu deasupra lui (?). Succesiunea celorlalte patru nivele de la Dîncu se mai observă atît la Tămașa cît și la Almașu. Nivelul marno-argilos superior are la partea terminală stratul de cărbune Speranța, strat care se situează deja în baza gresiei de Cetate. E) OLIGOCENUL SUPERIOR (O3) Eoegerianul (Chattianul partim) 5. Stratele de Cetate (Hauer și S t a c h e, 1863) [= Corbulabănke von Felekvâr (Hauer și Stache, 1863, p. 131); Die Corbula- bănke des Felekvâr (Hauer și Stache, 1863, p. 133); Fellegvârer Sandstein (K o c h, 1880, p. 283); Fellegvârer Corbula-Sandstein (Koch, 1883, p. 134); Fellegvârer oder Corbula-Schichten (Koch, 1884, p. 380; 1894, p. 369); Orizontul de Cetate (Răileanu și Saulea, 1956, p. 295); Gresia de Cetățuia (Fellegvâr) Răileanu, Patrulius, M ă r g ă r i t, C h i v u și D r a g u, 1960, p. 268) ;■ Orizontul de Cetate (Moisescu, 1963, p. 204); Stratele de Cetate (Moisescu și Popescu, 1967, p. 216; Moisescu, 1968 a, p. 220 ; 1968 b, p. 500 ; 1969 a, p. 458); Couches de Cetate (Moisescu, 1968 d, p. 233; 1969 b, p. 98; 1969 c, p. 183); Die Cetateschichten (Moisescu, 1970, p. 129); Schichten mit Lentidium und Pseudocyrena (M o i s e s c u, 1970, p. 136, tab. 3); Gresia de Cetate, Strate de Cetate (Șuraru, 1971, p. 85); Couches de Cetate ou couches â ,,Corbula” ( = Couches de Bozna) Moisescu, 1972 a, p. 11)]. . Institutul Geologic al României \ IGR/ 124 V. MOISESCU 120 Scurt istoric al cercetărilor privind stratele de Cetate. Stratele de Cetate sau stratele cu „Corlwla” au fost descrise pentru prima dată de către H auer și Stache (1863) în împrejurimile Clujului, pe care le-a denumit și Corbulatănke von Felekvâr. Tot în această regiune au fost studiate și de K o c h (1894) pe care le-a- urmărit pînă în valea Almașului. Autorul respectiv a observat, că în profilul-tip limita superioară a stratelor de Cetate lipsește, ele nefiind complet dezvoltate (1894, p. 369). Din orizontul stratelor de Cetate K o c h descrie și o faună de moluște ca : Cyrena semistriata D e s h a y e s , Corbula aff. henkeliusiana N y s t, Corbulomya cf. crassa S a n d b e r g e r, Corbulomya triangula N y s t, Cardium sp. și C. cf. tenuisulcatum N y s t. E ăileanu și Saulea (1956) reiau studiul acestora urmărin- du-le de asemenea pînă în valea Almașului. Autorii menționați mai sus (1956, p. 295) arată că orizontul stra- telor de Cetate este numai un facies cu dezvoltare locală, el putînd fi con- siderat ca un nivel fosilifer în baza orizontului stratelor de Zimbor. De- altfel, acești autori descriu stratele de Cetate împreună cu stratele de Zim- bor și de Sînmihai sub denumirea de ,,strate de valea Almașului”. Meszâros (1959) determină din stratele de Cetate o faună de „Cirenide” printre care și forme noi. V o i c u (1955 )53 descriind stratele de Cetate din regiunea Tămașa, separă în cuprinsul acestora trei orizonturi și anume : orizontul inferior cu cărbuni bruni (= orizontul carbonifer)54 ; orizontul mediu reprezentat prin gresia de Cetățuia (= orizontul gresiei de Cetățuia) și, orizontul superior, constituit dintr-o alternanță de marne, argile roșii și pietrișuri (= orizontul argilo-marnos roșu cu pietrișuri). Orizontul inferior cu cărbuni bruni sau orizontul carbonifer este ceea ce s-a denumit mai tîrziu strate de Ticu superioare. Orizontul gresiei de Cetățuia (=25 m grosime) cuprinde după autor depozite de culoare alb-gălbuie și cenușiu-deschise (nisipuri și gresii silicioase la partea inferioară și gresii silicioase dure, microconglomeratice și chiar conglomeratice la partea superioară). Gresiile cuprind pe alocuri grăunți albi de caolin și fragmente de lemn silicifiat. Orizontul argilo-marnos roșu cu pietrișuri (80 m) este caracterizat prin prezența unor lentile de gresii și conglomerate relativ dure. Limitele litostratigrafice ale stratelor de Cetate. Stratele de Cetate au fost delimitate atît de H a u e r și Stache cît și de K o c h într-un mod cu totul imprecis și acest fapt a dat naștere la confuzii. Am arătat anterior cum a fost trasată limita dintre stratele de Dîncu-Tămașa și stratele de Cetate în dealul Cetate de la Cluj. 53 G h . V o i c u (1955). Op. cil. pct. 37. 64 în accepțiunea acestui autor orizontul carbonifer (= strate de Dîncu-Tămașa) este un component al stratelor de Cetate. C JA Institutul Geologic al României XIGRZ 121 DEPOZITELE PALEIOGEtNE ȘI MÎOCEN-INFERIOARE 125 între Baciu și Mera această limită se plasează deasupra depozitelor șisto-marnoase care reprezintă echivalentul stratigrafie al nivelului II productiv din profilul de la Dîncu. în zona Ticu-Dîncu-Tămașa limita respectivă este destul de clară. Ea se plasează la apariția stratului de cărbune Speranța, strat care suportă direct faciesul grezos de Cetate. De la Cuzăplac la Almașu și mai departe spre Filduri, ca și în ver- santul stîng al văii Agrijului, limita inferioară a stratelor de Cetate apare de asemenea clară. Gresia de Cetate vine în contact direct cu argila roșie a stratelor de Dîmbu Trifului, deoarece stratele de Dîncu-Tămașa lipsesc65. Koch (1894, p. 370) include la stratele de Cetate din bazinul văii Almașului și pachetul de argile pestrițe supraiacente gresiilor, estimîndu-le astfel la cca 100 m grosime. Același lucru îl face și V o i c u care include orizontul argilos roșu cu pietrișuri de 80 m grosime tot la stratele de Cetate. Evident, nu putem fi de acord cu acest punct de vedere deoarece în primul rînd, acolo unde se dezvoltă între limitele sale litostratigrafice clare (ex. valea Berecoaia), stratele de Cetate nu depășesc 25—30 m gro- sime și sînt lipsite de argile roșiatice cu pietrișuri; în al doilea rînd, depozitele de peste gresia de Cetate propriu-zisă prezintă afinități litologice mai degrabă cu stratele supraiacente, în care se întîlnesc la tot pasul argile roșiatice cu pietrișuri. Noi am luat ca limită superioară a stratelor de Cetate nivelul cu silexite (fig. 6 ; pl. XIX) care apare în mod constant pe toată distanța dintre Mera și Ticu. Lilostratigrafia straielor de Cetate și răspîndirea lor în regiunea cercetată, a.l. D e a 1 u 1 Cetate (Cluj). în dealul Cetate peste stra- tele de Dîncu-Tămașa urmează o succesiune de depozite slab salmastre cu stratificație încrucișată, cuprinzînd gresii friabile fine și grosiere, une- ori microconglomeratice precum și nisipuri în care sînt localizate lentile cu lumașele de Lentidium. Au o grosime ce variază între 20 și 25 m (pl. XIX, col. lit. A, 3). Din cauza durității variabile a rocilor se formează o serie de cavități și de capete de strat ieșite în relief, uneori rotunjite datorită acți- unii erozive a apei și vîntului, imprimîndu-le un aspect haotic; este rezul- tatul unei eroziuni diferențiale clare (pl. XIII, fig. 2). Din stratele de Cetate de la Cluj noi am determinat o faună de moluște cuprinzînd forme de Lentidium, de Congeria, Pseudocyrena, Unio, Laevicardium, Theodoxus, Melanopsis, Hydrobia, etc. S5 Exceptînd versantul stîng al văii Băbiului de lîngă Almașu unde se mai observă o ultimă apariție a stratelor de Dîncu-Tămașa și pe care am amintit-o și anterior. Institutul Geologic al României IGRZ 126 V. MOISES'CU 122 Sub forma unor petece aceste depozite mai apar la Coasta cea Mare în versantul drept al văii Someșului Mic, unde suportă depozitele gre- zoase cu pecteni mari ale stratelor de Coruș. a.2. B a c i u- M e r a . Începînd de la Baciu spre nord-vest, stratele de Cetate formează o fîșie continuă pînă la Aghireșu și de aici mai departe spre Tămașa, Almașu și Filduri. Totodată își schimbă și aspectul bine- cunoscut în dealul Cetate. între Baciu și Mera ele aflorează pe o grosime de cîțiva metri pe valea Cipcheș (dintre Baciu și Rădaia) pentru ca apoi să prezinte o fru- moasă dezvoltare pe valea Berecoaia la Mera, de data aceasta fiind obser- vabile ambele limite între care se încadrează. a.3. Valea Berecoaia (M e r a ). La Mera peste depozitele aparținînd stratelor de Dîncu-Tămașa urmează (pl. XIX, col. lit. B) : nisipuri gălbui slab consolidate, cu fluturași de muscovită, precum și cu frecvente cochilii de Lenlidium foarte friabile din care cauză nu se pot colecta. Aceste nisipuri prezintă intercalații marnoase vineții care marchează o stratificație dreaptă, orizontală (1,50) (col. lit. B, 20); gresie albăstruie dură, șistoasă (0,30 m) (col. lit. B, 21); nisip amestecat cu cochilii măcinate de Lenlidium (detritus organogen) de culoare galben- ruginie (0,30 m) (col. lit. B, 22); banc dur de gresie albăstruie (0,30) (col. lit. B, 23); fahm nisipos galben cu Lentidium, cu o slabă stratificație încrucișată (1,50 m) (col. lit. B, 24); banc dur de gresie albăstruie nefosiliferă (0,40 m) (col. lit. B, 25); nisip gălbui cu cochilii de Lentidium diseminate în el și slab conservate (0, 80 m) (col. lit. B, 26); gresie vineție dură, în formă de trovanți, cu rare cochilii de Lentidium (0,20 m) (col. lit. B. 27); nisip gălbui nefosilifer (1,50 m)( col. lit. B, 28); marne vineții-albăstrui cu cruste roșiatice-feruginoase, micacee (0,04 in) (col. lit. B, 29); nisipuri gălbui nefolosilifere (1,30 in) (col. lit. B, 30); gresii dure albăstrui cu Lentidium (0,30 m) (col. lit. B, 31); nisipuri gălbui nefosilifere (1,20 m) (col. lit. B, 32); gresie gălbuie pe alocuri friabilă, nefosiliferă (1,00 m) (col. lit. B, 33); gresie slab grosieră , de culoare vineție și cu o stratificație încrucișată (1,00 m) (col. lit. B, 34); nisipuri gălbui slab consolidate (6 — 7 m) (col. lit. B, 35); nivel caracteristic de silexite (0,10—0,15 m) (col. lit. B, 36). Această succesiune de cca 18—20 m grosime cuprinde o alternanță de gresii albăstrui dure, cu lentidii și pseudocirene, uneori în bancuri cu aspect de trovanți pînă la 0,50 no, cu nisipuri gălbui, pe alocuri cu falune de lentidii de grosimi pînă la 1—2 m, peste care, la partea superioară pe cca 6—7 m urmează nisipuri gălbui slab consolidate, lipsite de fosile, iar apoi nivelul de silexite care încheie suita de depozite grezoase cu lentidii. Institutul Geologic al României 123 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MMOCEN-INFERIOARE 127 Acest nivel56, de culoare brunie, foarte constant pe toată zona de apariție dintre valea Cipcheș la SE de Mera și localitatea Ticu în bazinul văii Almașului la NW, a fost luat drept reper pentru limita superioară a stratelor de Cetate (Moisescu și P o p e s c u , 1967, p. 216), deoarece imediat deasupra lui urmează (în regiunea dintre Mera și Cornești) nisipuri albe cuarțoase de Zimbor, în care, pe alocuri am semnalat forme de Tym- panotonos margaritaceus și de Pseudocyrena. a.4. S î n p a u 1-Ș a r d u . De la Mera echivalentul litostratigrafic al stratelor de Cetate se poate urmări mai departe la Sînpaul, pe valea Satului, acolo unde am descris și stratele de Dîneu-Tămașa. Succesiunea de aici este următoarea (fig. 6, stratele 23—29) : nisipuri cenușii micacec (6,00 — 7,00 in) (stratul 23); lumașel cu Congeria (0,05 ni) (stratul 24); nisipuri micacec gălbui-roșiatice, slab marnoase (0,70 ni) (str. 25); gresie dură în plăci, fosiliferă, cu Cardium, Pseudocijrena, Congeria, Lentidium, etc. (0,40 m) (str. 26); gresie dură cochiliferă, cu Lentidium și Pseudocyrena (1,20 m) (str. 27); nisipuri gălbui-albicioase (0,80m) (str. 28), peste care se așterne nivelul de silexite (0,15 m) (str. 29). Echivalentul stratelor de Cetate se poate urmări mai departe pe valea Ustiriș de la Sînpaul și pe valea Șarduîui, mai ales în versantul drept al acesteia (pe pîrîul Ursului), unde gresia de Cetate este lipsită de fosile. Aici depozitele respective se delimitează numai pe baze geometrice, avînd la partea inferioară gresia cochiliferă dură a stratelor de Dîneu-Tămașa, iar la partea superioară nivelul cu silexite. Pe pîrîul Ursului, afluent de dreapta al văii Șarduîui, se observă următoarea succesiune începînd de la nivelul cochilifer al stratelor de Dîneu-Tămașa : nisip micaceu fin, galben-limonitic și cuarțos (circa 16,00—17,00 m grosime); șisturi argiloase șocolatii-negricioase (0,20 m); gresie dură cu urme dc plante (0,08 in); marne grii, foioase (0,05 m); marno-argile gălbui șistoase, limonitice (0,20 m); marne cenușii (1,25 m); 56 Primul autor care a descris aceste roci silicioase a fost O. 11 i e s c u ; el le-a consemnat în lucrarea : „Raport asupra prospecțiunilor pentru nisipuri cuarțoase și caolinoasc din regiunea Cluj, sectoarele Cubleșu-Mcra-Cornești, Arh. Com. Geol., București, 1954. în 1961 (op. cit. pct. 39) noi le-am semnalat la Cornești. Mărgărit și M a r i a M ă r g ă r i t au studiat rocile silicioase din regiunea Sînpaul- Aghireșu, identificînd în 1966 două tipuri și anume : silexite și menilite. Silexitele, care formează aproape un nivel continuu, au fost menționate de noi sub numele de silicolite (1970). Menilitele, pe care le-am observat în apropiere de localitatea Dîncu, pe dealul Ple.șa Dineului în 1961, nu le-am consemnat în nici-o lucrare. (...A- Institutul Geologic al României \K3RZ 128 V. MOISESCU 124 gresie dură ce se desface în plăci. în spărtură proaspătă gresia arc o culoare șocolatic-ncgri- cioasă, cu urme cărbunoase (0,10—0,12 m) și, marno-argile cenușii sau gălbui (2,50 m). Grosimea acestor depozite variază în regiunea văii Șardului între 20—25 m. Pe un ogaș de stînga al acestei văi la cca 800 m amonte de confluența ei cu valea Ursului, am întîlnit limita litologică dintre stratele de Cetate și depozitele supraiacente. Succesiunea de aici este următoarea: nisipuri galben-roșcate cuarțoase și micacee (3,25 m); nisipuri feruginoasc consolidate, roșiatice, in plăci de cite 0,02, cu intercalații de nisipuri alb-albăstrui și gălbui cu stratificație oblică (l,00rn); nisip cuarțos alb-gălbui (4,50 m); marne șistoase șocolatii (0,06 m); cărbune (0,07 m); silexite în plăci (0,10—0,12 m), peste care se aștern nisipurile albe, cuarțoase, de Zimbor. a.5. Cernești. Un ultim punct din regiunea văii Nadășului se găsește în aval de localitatea Cornești, pe un afluent de stînga al văii Corneștilor. Aici peste nivelul cu gresie cochiliferă dură al stratelor de Dîncu- Tămașa urmează (fig. 8) : gresie albicioasă grosieră (8,00—10,00 m) (fig. 8, stratul 1); șisturi negricioase, cărbunoase (praf cărbunos) (0,05 in) (str. 2); silexite (0,25 m) (str. 3); cărbune prăfos alterat (0,04 m) (4); marne slab șistoase, cenușii-gălbui (0,60 m) (5); gresie friabilă albicioasă (0,20 m) (6); marne gălbui nisipoase (0,15m) (7); cărbune prăfos alterat și praf de sulfați (0,02 m) (8); silexite (0,03 m) (9); cărbune prăfos (0,02 in) (10); silexite șocolatii-negricioase (0,06 in) (11); cărbune prăfos și praf galben de sulfați (0,04 m) (12); șisturi argiloase șocolatii (0,04) (13); cărbune prăfos descompus (0,06 m) (14); șisturi argiloase șocolatii cu praf de sulfați, fosilifere, cu urme de plante, specimene de Congeria basteroti, Pseudocyrena și Cardium sp. (2,00 m) (str. 15). Ca observații generale ce se desprind din succesiunea depozitelor aparținînd stratelor de Cetate din regiunea Mera-Cornești putem arăta următoarele : stratele de Cetate din dealul Cetate și de pe valea Berecoaia se dez- voltă într-un facies de gresii și nisipuri gălbui cu cuiburi himașelice de lentidii; Institutul Geologic al României 125 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MfOCEN-INFERIOARE 129 stratele de Cetate dintre Mera și Cornești îmbracă faciesul gresiilor albicioase, nefosilifere, sau foarte slab fosilifere, în care la partea supe- rioară depozitele șisto-silicioase cuprind pînă la patru nivele cu silexite, uneori în alternanță cu strătulețe subțiri de cărbuni (Cornești) și cu șisturi Fig. 8. — Gresia de Cetate de șocolatii fosilifere la partea superioară (Cor- nești) sau nefosilifere (pîrîul Ursului); peste nivelele de silexite urinează depo- zitele nisipoase ale stratelor de Cubleșu așa cum se poate observa pe valea Șardului, pe valea Sîn- paului, pe valea Berecoaia și pe valea Cipcheș. Dat fiind asemănarea litologică dintre stratele de Cetate și depozitele supraiacente, (primele fiind ceva mai grosiere), în unele părți ale regiunii Mera-Cornești separarea acestora este dificilă dacă nu se depistează reperul lito- logic al silexitelor; prezența intercalațiilor cărbunoase la ni- velul silexitelor ne face să credem că, depozi- tele cărbunoase de pe valea Berecoaia, supra- iacente celor ce se dezvoltă la nivelul stratelor de Dîncu-Tămașa, sînt localizate la partea su- perioară a stratelor de Cetate iar nu în stra- tele de Zimbor. Rezultă că, în afară de inter- calațiile cărbunoase de la nivelul stratelor de Curtuiuș, de Dîncu-Tămașa, de Cubleșu și de Sînmihai, mai există asemenea intercalații și la partea superioară a stratelor de Cetate 57. a.6. Ticu-Dîn cu - Tămașa - A r - g h i ș u . în continuarea coloanei litostra- tigrafice de la Dîncu, unde am stabilit pro- filul-tip al stratelor de Dîncu-Tămașa, urmează orizontul gresiei de Cetate, în care am deosebit din punct de vedere litologie patru nivele, va- labile cel puțin pentru această regiune. Nivelele respective sînt următoarele : ni- velul inferior cu gresii și nisipuri, nivelul ar- gilos pseudodisodilic, nivelul superior cu gresii ia și nisipuri și nivelul cu gresii grosiere micro- Cornești. Formațiunea cu silexite. conglomeratice. Grds de Cetatea Cornești. Forma- Nivelul inferior cu gresii și nisipuri este tion â silexites. constituit din gresii friabile și nisipuri gălbui- 67 De altfel la Almașu s-au executat și săpături, de unde au fost extrași cărbunii. Trebuie menționat că intercalații de cărbuni se întîlnesc și la partea inferioară a strate- lor de Cetate. în regiunea Ticu acestea sînt concretizate prin stratul de cărbune Speranța. Căr- bunii de la partea medie a stratelor de Cetate din versantul stîng al văii Agrijului se pun ușor în evidență prin galeriile săpate în astfel de depozite. 9 - c. 2251 Institutul Geologic al României 130 V. MOISSESOU 126 albicioase, nefosilifere, slab micacee. în bază se dezvoltă marno-argile șo- colatii, slab disodiliforme, cu frecvente urme cărbunoase (0,30 m) (pl. XIX, col. lit. 0, 26) și o intercalație cărbunoasă (0,07—0,08m) (col. lit. O, 27) cunoscută sub numele de stratul Speranța. Pe alocuri nisipurile fac trecerea la gresii printr-o ușoară cimentare, așa cum se observă la partea superioară. Sînt masive, nestratificate, sau cu o stratificație încrucișată (7,68m) (col. lit. C, 28). Nivelul argilos pseudodisodilic. Amintește prin faciesul său carac- teristic de șisturile din stratele de Ileanda. Este format din șisturi argiloase- șocolatii cu solzi de Meleta. Pe suprafețele de șistuozitate conțin fluturași de muscovită, praf de sulfați, rozete de gips și urme cărbunoase. în regi- unea Ticu-Tămașa acest nivel se menține destul de constant, în ciuda gro- simii lui reduse (1,00—1,50 m) (col. lit. C, 29). Nivelul superior cu gresii și nisipuri. Cuprinde o succesiune de nisi- puri gălbui-albicioase și de gresii cu stratificație încrucișată. Conține multe cruste subțiri de alterație galben-roșiatice. Depozitele respective sînt lipsite de urme fosilifere. Se prezintă masiv, fără o stratificație evi- dentă (9,00m) (col. lit. C, 30). Nivelul cu nisipuri și gresii grosiere, microconglomeratice. Are gro- simea cea mai mare și este alcătuit din nisipuri slab consolidate, din gresii grosiere, microconglomeratice și chiar conglomerate și pietrișuri spre partea superioară. Este nefosilifer ca și celelalte nivele (12,70 m) (col. lit. C, 31). Gresia de Cetate de la Dîncu-Tămașa are cca 30 m grosime- a.7. A1 m a ș u . Din regiunea Tămașa gresia de Cetate trece în versantul stîng al văii Almașului, la sud de localitatea Cuzăplac. Grosi- mea ei scade simțitor pînă la 10 m pentru ca la Almașu în dealul Bapou să crească din nou în mod rapid, regiunea respectivă situîndu-se pe un ax de antidinal, deoarece tot aici apar la zi și depozitele cu cărbuni ale stra- telor de Dîncu-Tămașa. Gresiile din dealul Bapou sînt constituite din bancuri masive de culoare alb-murdar și cenușii, grosiere, microconglomeratice, avînd o grosime de peste 50—60 m. Bancurile masive de cca 5,00—7,00 m suportă spre partea superioară o formațiune argilo-cărbunoasă care a făcut în trecut obiectul unei mici exploatări. Această formațiune are următoarea succesiune: argile și marno-argile negricioase, cărbunoase, slab nisipoase (0,70 m); cărbune fărîmicios, alterat (0,10 m); șisturi marnoase, negricioase (0,10 m); _ nisipuri gălbui cu suprafețe feruginoase și șocolatii, micacee, cu urme de plante și pro- babil solzi de Ciupea (?) (0,25 m); nisipuri albicioase cuarțoase, slab grosiere, nestratificate, puțin cimentate. Unele inter- calații mai subțiri (pină la 0,10 m) sînt mai fine și slab caolinoase (3,00 m). < M Institutul Geologic al României X IGRZ 127 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MtOCEN-INÎFERIOARE 131 Mai sus ui’mează argile roșii cu pietrișuri. în gresiile masive de la dealul Rapou am întîlnit pe alocuri fi agmente de roci cu pseudocirene și lentidii, ceea ce nu s-a mai putut observa de la Turea spre nord-vest. a.8. E u g in o a s a. Un alt punct de apariție interesant al stratelor de Cetate la est de localitatea Arghișu se întîlnește pe valea Brădișor de la Ruginoasa, în apropiere de vîrful Țiglă, pe un ogaș de dreapta al acestei văi. Aici depozitele respective au cca 25—30 ni grosime și constau din- tr-o gresie microconglomeratică și conglomeratică roșcată precum și din nisipuri grosiere albicioase, uneori gălbui. Datorită crustelor feruginoase ce se găsesc frecvent în gresii, apa de șiroire, prin spălare devine gălbui- ruginie. De aici și numele de valea Ruginoasa ca și de localitatea Rugi- noasa. în cuprinsul complexului grezo-nisipos care este suportat de nive- lul cochilifer al stratelor de Dîncu-Tămașa, se întîlnesc două uneori trei intercalații de cărbuni de 0,10—0,15 m grosime fiecare, ce corespund stra- tului de cărbune Rozalia. Peste lumașelul marnos cu pseudocirene și lentidii supraiacent intercalațiilor cu cărbuni urmează: gresie cenușiu-albicicasă grosieră, cuarțoasă (4,00 m); nisipuri albicioase-gălbui fin micacee (3,00 m); nisipuri albicioase cu cruste feruginoase (2,00 m); nisipuri albicioase slab marnoase, șistoase, cu cruste feruginoase (1,50 m); nisipuri albe, fin micacee, cuarțoase, masive, slab consolidate (7,00—8,00 m); conglomerate mărunte și gresii slab consolidate, albicioase-găibui, cu stratificație încru- cișată (cca 12,00 m). a.9. B ă b i u . De la Almașu, gresia de Cetate, deși cu o grosime mai mică, se dezvoltă pe valea Băbiului și valea Țăudului (pl. XV). Aceasta se întîlnește în bancuri groase de ordinul metrilor (uneori a zecilor de metri). Litologie gresia se prezintă ca un agregat de granuli mici de cuarț alb sau roșiatic, rulați sau semirulați, care din lipsa unui liant se deslipesc ușor unii de alții. Uneori gresia este foarte friabilă și relativ fină; alteori cum se observă la Băbiu, ea devine grosieră iar la Almașu, microconglo- meratică sau chiar conglomeratică. a.10. Almașu-Fildu de Jos. între Almașu și Fildu de Jos gresia de Cetate apare în versantul stîng al văii Almașului. O caracteris- tică a acesteia este aspectul ei ruiniform, fiind dezagregată într-o masă de pietrișuri care curg ușor spre vale. a.ll. Valea Firzei. Pe valea Firzei gresia de Cetate apare sub forma unor bancuri masive situate pe interfluviul dintre valea Firzei și valea Fildului (ex. pe vîrfurile Tîrgului, Seliștei, Cetății) precum și pe interfluviul dintre valea Firzei și valea Hodișului (ex. în dealul Văilor). Pe vîrful Cetății gresia* are pînă la 12 m grosime. Ea este masivă, microconglomeratică și conglomeratică, de culoare cenușiu-gălbuie și apare ca niște martori de eroziune de tipul Babelor din Bucegi (pl. XIV? fig. 2). ' jA Institutul Geologic al României IGR 132 V. MO1SESCU 128 a. 12. F i 1 d u d e M i j 1 o c. La Fildu de Mijloc gresia de Cetate apare pe dealurile din împrejurimi, adică pe dealul Vîna Popei din vestul loca- lității și pe dealul Plopului din estul acesteia. Pe dealul Plopului (Fildu de Mijloc), gresia apare pe o grosime de 3—5 m. Ea este albă, cuarțoasă, în bancuri masive, fără o stratificație evidentă, și este suportată de argila roșie a stratelor de Dîmbu Trifului. Pe valea Voina aceasta se poate urmări foarte ușor deoarece, pe alocuri dă naștere la pereți verticali , de la 2 la 7 m înălțime, așa cum se observă în apropiere de confluența văii Voina cu valea Fildului. a.13. V a 1 e a Peșterii șivalea Lungata de Fildu. Pe văile de mai sus gresia se continuă tot sub aspectul ei masiv, în bancm’i metrice, lipsite de stratificație. Are o grosime între 3 și 12 m, uneori 15 m și se dezvoltă foarte frumos pe valea Peșterii. Numele de valea Peșterii vine de la cavitățile în formă de peșteri care s-au format în astfel de gresii sub acțiunea erozivă a apei. Începînd din versantul stîng al văii Lusa de la Mesteacănu spre vest, gresia de Cetate se separă din ce în ce mai greu, deoarece vine în contact direct cu orizontul superior, care în această regiune capătă un aspect predominant grezos. Punctele cele mai îndepărtate spre vest unde se mai poate observa gresia de Cetate în bazinul văii Fildurilor sînt în apropiere de dealul Prislopului (între valea Șesurilor și valea Lungata de Fildu) și pe valea Peșterii (lîngă Hodișu). a.14. Valea Hodișu lui. Gresia de Cetate mai apare atît pe cumpăna de ape dintre valea Hodișului și valea Peșterii cît și pe dealu- rile delimitate de afluenții de dreapta ai văii Hodișului. Ea își menține în mod constant aspectul petrografic cunoscut, dar apare sub grosimi mai mici. Ici, colo, cum este de pildă în versantul drept al văii Lunga Sa- tului ea are o înălțime de cca 4—5 m, prezentîndu-se sub forma unui perete vertical. a. 15. Valea Cutișului (sau Cuteișului). Gresia de Cetate de pe valea Cutișului se poate separa pînă în apropiere de locali- tatea Mesteacănu. Aici complexul inferior de argile roșiatice cu pietri- șuri scade din grosime și devine totodată mai grezos, făeînd dificilă sepa- rarea gresiei de depozitele din acoperiș. Stratele de Bozna (M o i s e s c u, 1972) Echivalente stratigrafice ale stratelor de Cetate (sau ale gresiei de Cetate) în versantul stîng al văii Agrijului, stratele de Bozna sînt încadrate între alți termeni litostratigrafici; este vorba de stratele de Dîmbu Tri- fului în bază și stratele de Mesteacănu-Bogdana sau stratele de Cuzăplac la partea superioară. a.16. Valea Minișului (Sîngeorgiu de Meseș). în versantul stîng al văii Agrijului stratele de Bozna apar sub forma unor bancuri masive, ridicate aproape la verticală. Spre Meseș acest orizont, ca de altfel și celelalte depozite oligocene, este întrerupt brusc de crista- linul Meseșului. Ă Institutul Geologic al României 129 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MIlOtEN-ESIFEBJOAiRE 133 Pe valea Minișului gresia de Bozna își face apariția pe un afluent de dreapta al acesteia, în dreptul dealului Gorunel. Aici gresia formează o cascadă de cca 2 m înălțime și conține lentidii rare, semnalate de altfel și de N. Ș u r a r u (1952) 68 în dealul Gorunel. Deasupra însă se observă fragmente de roci rulate cu numuliți remaniați și fragmente de cochilii (de bivalve) neidentificabile din punct de vedere al genului și speciei. Stratele de Bozna (sau gresia de Bozna) de pe valea Minișului cu- prind din punct de vedere litologic două părți și anume : una inferioară constituită din nisipuri și gresii friabile albicioase, adesea cu pietrișuri de cca 8—9 m grosime și alta superioară formată din gresii dure, sub formă de bancuri groase ieșite mult în relief, avînd cca 4—5 m grosime. a.17. Valea Izbotului (sau Izvorului) de la Buciumi. Stratele de Bozna apar bine dezvoltate în versantul stîng al văii Izbotului, la vărsarea acesteia în valea Minișului. Au o grosime de 8—9 m. Și aici, ca și pe valea Minișului, se observă o parte inferioară de gresii friabile, nisipoase și o parte superioară de gresii dure, cuarțoase, grosiere și microconglomeratice. a.18. Valea L u puțul ui (Buciumi). Atît pe valea Izbo- tului, pe valea Lupuțului cît și pe văile Bodiei, Colchieșului, Agrijului, Boznei, Ciumărnei și Stînei stratele de Bozna apar foarte bine dezvoltate în versantul stîng al acestora. Pe valea Lupuțului se poate evidenția următoarea succesiune : nisipuri albicioase fin cuarțoase și slab micacee. în roca proaspătă sînt cimentate și cu o stratificație fina. Totodată culoarea devine cenușiu-albăstruie. Conține frecvent cruste ferugi- noase de ordinul milimetrilor, uneori ajungînd pînă la 1 cm grosime (5 m); gresie dură, pe alocuri mai friabilă, alb-gălbuie și feruginoasă-roșiatică, stratificată în plăci decimetrice și centimetrice, între care se intercalează un nisip grosier albicios, slab cimentat cu cruste feruginoase. Pe alocuri gresia cuprinde ca într-o brecie grăunți de cuarț alb rulați și clemente gălbui-roșiatice de roci riolitice alterate (0,60 m); gresii subțiri, în plăci, alternînd cu nisip slab consolidat (0,60m); șisturi șocolatii disodiliforme cu urme slabe de plante (0,7 m). Această intercalație diso- diliformă conține mai în adîncime cărbuni, care au făcut de altfel și obiectul unor exploa- tări în trecut; gresie albicioasă friabilă, fină, cuarțoasă, cu cruste feruginoase subțiri (0,95 m); banc puternic de gresie dură, slab grosieră, cuarțoasă și micacee (3,50—4 m). Grosimea stratelor de Bozna din această deschidere este de cca 12 m. Gresia este nefosiliferă și stratificată în bancuri masive; crustele feru- ginoase urmăresc adesea stratificația. a.19. Valea Bodiei. Pe valea Bodiei stratele de Bozna apar sub același aspect cunoscut pe văile Izbotului și Lupuțului. Are o grosime de cca 10—12 m și se reliefează prin bancurile masive impunătoare. Culoa- rea gresiei este cenușie-albicioasă către partea superioară a succesiunii. a. 20. Valea Boznei. Profilul de pe valea Boznei este cel mai interesant deoarece aici am semnalat pentru prima dată în anul 68 N. Ș ur a r u (1952). Op. cit. pct. 4. IGR/ Institutul Geologic al României 134 V. MOISESCU 130 1963 59 o intercalație fosiliferă cu pseudocirene și lentidii. Și în gresia de pe valea Boznei se observă două bancuri puternice, despărțite printr-un plan de separație. Primul are 6—7 m și este alcătuit dintr-o gresie albicioasă cu dungi limonitice. Pe direcția planului de separație o văiugă și-a croit făgașul. Gresia pe alocuri este mai grosieră, cuarțoasă, cu rari fluturași de muscovită. Dungile feruginoase se observă pe liniile de rupere, care des- part gresia în bancuri fără nici-o legătură cu stratificația. Bancul al doilea are 8 m grosime și se prezintă cu o duritate apre- ciabilă. Este de culoare cenușie, grosieră, microconglomeratică și chiar conglomeratică. Pe văiuga din zona planului principal de separație am observat un nivel fosilifer de cca 1,20 m grosime cu pseudocirene și lentidii. Fosilele sînt slab conservate și nu oferă o colectare de specimene întregi. Gresia cochiliferă are întru-totul aspectul gresiilor fosilifere mai dure ce se gă- sesc ca intercalații în stratele de Cetate din regiunea Cluj-Mera. Acest fapt a constituit un excelent argument paleontologic în susținerea echivalen- ței litostratigrafice a stratelor de Bozna cu stratele de Cetate din regiunea Clujului. Trebuie să mai menționăm că sub nivelul cu lentidii și pseudocirene se găsește și o intercalație cu cărbuni. Această succesiune descrisă mai sus constituie profilul-tip al stratelor de Bozna. Nivelul fosilifer de pe valea Boznei se poate urmări mai departe pe dealul vîrful Făgetului pînă spre valea Treznei. a.21. Valea Treznei (Moisescu, 1969a, fig. 1). în versan- tul stîng al văii Treznei în aval de localitatea cu același nume se dezvol- tă de asemenea foarte bine stratele de Bozna. în versantul drept nu se observă deoarece sînt afectate de o falie. Succesiunea din versantul stîng este următoarea : banc de gresie albicioasă slab grosieră, cuarțoasă (1 — 2 m); șisturi disodiliforme șocolatii cu cristale de gips (0,80—1,00 m); al doilea banc grezos (cca 7 m) masiv, mai dur și pe alocuri microconglo- meratic. a.22. Valea Ciumărnei (pl. XX, Moisescu, 1969a, fig. 1). în versantul stîng al văii Ciumărnei gresia de Bozna se observă într-o carieră făcută de localnici. Ea se continuă peste dealul La Țiglă în valea Stînei. Interesant este profilul din versantul drept al văii Ciumărnei, pe un ogaș în aval de localitatea Ciumărna. Aici se dezvoltă gresii masive ce formează o cascadă de cca 10—12 m înălțime. Gresia este gălbuie-albi- 69 V. Moisescu. Observații de ordin stratigrafie in regiunea Bodia-Bogdana-Mes- teacăn (Raport). 1963. Arh. I. G. G„ București. Institutul Geologic al României \ ICR/ 131 DEPOZITELE PALEOGBNE ȘI MSOCEM-INEERIOARE 135 cioasă, cu intercalații microconglomeratice pînă la 0,30 m grosime (col. lit. A, 13) (pl. XX). a.23. Valea Stînei. în valea Stînei gresia de Bozna se dez- voltă în ambii versanți. Astfel în versantul stîng se distinge o succesiune alcătuită din : marne șistoase gălbui cu frecvente cruste roșiatice și intercalații de gresii gălbui friabile (25 m); banc de gresii albicioase cu intercalații de microconglomerate (5m); cruste grezoase, feruginoase (0,10 m); microconglomerate și conglomerate cu riolite alterate (6—8 m). în profil se observă o parte bazală de cca 25 m, cu șisturi marno-argi- loase în care se găsesc pachete sau bancuri de gresii de Bozna și o parte superioară cu gresii microconglomeratice și conglomeratice de cca 15 m ultima fiind gresia de Bozna. Gresia de Bozna din versantul drept al văii Stîna formează de ase- menea o cascadă de 10—12 m înălțime (col. lit. B, 11). Sub aceasta, pe cca 3 m se dezvoltă gresii foarte friabile, aproape nisipuri (col. lit. B, 10) (pl. XX). Gresia de Cetate din zona Fildu-Buciumi a fost separată de N ă s- tăseanu60 sub denumirea de „banc grezo-conglomeratic” și luată drept limită superioară a stratelor de Ticu, ceea ce este inexact. De asemenea Șura r u61 încadrează gresia respectivă tot la stratele de Ticu, stabilind limita superioară a stratelor de Ticu la baza unui banc de gresie verzuie glauconitică cu aspect brecios, din care menționează cîteva cochilii de Pseudocyrena și Lentidium precum și numuliți mici, remaniați. Acelaș autor mai adaugă că profilul de recunoaștere din regiunea Almașu eu gresii și lignit (adică gresia de Cetate) pare identic cu ceea ce a cartat ca strate de Ticu. Este un punct de vedere asemănător cu cel al autorului menționat mai sus. Trebuie să precizăm că pentru prima dată noi am adus argumentul paleontologic de echivalare a depozitelor grezoase din versantul stîng al văii Agrijului cu depozitele de la Cetate62. La NW de valea Chichișei gresia de Bozna devine inseparabilă de complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri datorită izopacității de facies și își găsește un echivalent stratigrafie în ceea ce B ă i 1 e a n u și S aule a (1956) au desemnat sub numele de gresia de Var. 60 S. Năstăseanu (1952). Op. cit. pct. 5. 61 N. Ș u r a r u (1952). Op. cit. pct. 4. «z V. Moisescu (1963). Op. cit. pct. 59. 136 V. iMOSSESOU 132 Formele fosile identificate de noi din stratele de Cetate ca și din stratele de Bozna din regiunea Cluj-AImașu-Bozna sînt redate în tabelul de mai jos (tab. 21): TABELUL 21 Nr. crt. Denumirea speciei A 3 B 20 B 22 B 24 B 26 B 27 B 31 S 24 s 26 s 27 c A M B 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 I. Mollusca (Bivalvla) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Unio sp. Cardium sp. Cardium (Cerastoderma) sp. Laevicardium (Laevicardium) cin- gulatum tenuisulcatum (N y s t, 1836) Congeria basteroti (Deshayes in L a m a r c k, 1836) Congeria tenuissima M o i s e s- cu, 1964 Congeria nysti (d’Orbigny, 1852) Congeria brardii (Brongni- art, 1823) Polymesoda (Pseudocyrena) con- vexa convexa (Brongniart, 1811) Polymesoda (Pseudocyrena) con- vexa simetrica (M 6 s z â r o s, 1959 Polymesoda (Pseudocyrena) con- vexa formă de trecere la P. (P.) convexa brongniarti B as- te r o t, 1825) Polymesoda (Pseudocyrena) con- vexa aff. brongniarti (B as- te r o t, 1825) Polymesoda (Pseudocyrena) con- vexa ovalina (M 6 s z ă r o s, 1959)+ Polymesoda (Pseudocyrena) con- vexa kochi (M e s z â r o s, 1959) + Lentidium (Lentidium) helmer- seni transijluanicum (M o i s e s- c u, 1972) Lentidium (Lentidium) ex gr. niiidum (S o w e r b y, 1822) Lentidium (Janschinella) ga- retzkii tenuitesta Mo ises cu, 1968 Lentidium (Lentidium) triangu- lum (N y s t, 1836) er er er r er er er ff f r er r er ff er er er er er er r r r er ff er er er er r ff er er r r er ff er er er r ff er ff ff ff r r r r r r ff r ff r r r er er er fr er er Institutul Geologic al României 133 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MliOCEN-mFERIOARE 137 ■ 2 3 4I 51 61 7I 8I 9 101 12 1 13 1 141 15 16 Mollusca (Gastropoda) 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 Theodoxus (Vittoclithon) sp. Neritina sp. Hydrobia (Litlorinella) obtusa (Sandberger, 1859) Hydrobia (Littorinella) aff. obtusa (Sandberger, 1859) Hydrobia sp. Stenotlujra pupa (N y s t, 1836) Stenothyra dunkeri (B o s q u e t, 1859) Stenotluyrella lubricella (Sand- berger, 1859) Pseudamnicola sp. Gastropoda non det. 1 Gastropoda non det. 4 Brotia (Pseudopotamis) trans- sylvanica Moisescu, 1965 Brolia (Tinnyea) sp. Melanopsis (Lyrcaea) impressa hantkeni H o f m a n n, 1870 Meneius (Micromenetus) tamas- sensis (M o i s e s c u, 1969) fr er er er er er f fr er er er er er er er er er f fr r fr ? er er er er er er er er er f er er er er er er er f r r fr fr II. Pisces 34 35 solzi de Ciupea dinți de pești ? er III. Plante 36 impresiuni de plante f f + forme determinate de Mi Sîâro s (1959). A, 3 — stratele de Cetate din dealul Cetate (Cluj) (pl. XIX, col. lit. A, 3); B, 20 — stratele de Cetate de pe valea Berecoaia (pl. XIX, col. lit. B, 20); B, 22 — col. lit. B, 22; B, 24 - col. lit. B, 24 ; B, 26 - col. lit. B, 26; B, 27 — col. lit. B, 27; B, 31 - col. lit. B, 31 ; S, 24 — valea Satului de la Sînpaul (fig. 6, stratul 24); S, 26 - str. 26; S, 27 — str. 27; C - stratele de Cetate de la Cornești; A — stratele de Cetate de la Almașu; M — stratele de Bozna de pe valea Minișului; B — stratele de Bozna de la Bozna. Stratele A, 3 — B, 31 au o distribuție regională ; B, 20 —B, 31 ca și S, 24 — S, 27 au și o dispunere cronostratigrafică. în legătură cu stratele de Dîncu-Tămașa, de Cetate și de Bozna se pot spune în concluzie următoarele : în regiunea Mera-Aghireșu stratele de Cetate au în bază orizontul stratelor de Dîncu-Tămașa, care crește în grosime cu cît se înaintează 138 V. MOISESCU 134 spre nord-vest, pînă în bazinele văilor Arghișului și Dineului unde dispare în profunzime datorită înclinării lui mai accentuate; stratele de Cetate din profilul-tip, deși fără limita litostratigrafică superioară ca urmare a factorilor erozivi, sînt totuși complete. Aceasta ne-o demonstrează stratele de Cetate de pe valea Berecoaia (Mera) care sînt încadrate în mod clar între cele două limite, dar a căror grosime nu depășește pe cea din dealul Cetății; la Mera, ca și în alte regiuni (Șardu, Cornești, etc.) peste echivalentul litostratigrafic al stratelor de Cetate se așterne nivelul cu silexite, iar peste acesta urmează în mod direct nisipurile albe, cuarțoase, ale stratelor de Cubleșu; în regiunea Ticu-Almașu stratele de Dîncu-Tămașa prezintă cea mai mare dezvoltare. Gresia de Cetate suportă complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri. Mai departe, spre Filduri și Buciumi gresia de Cetate și gresia de Bozna suportă aceleași depozite dar sînt suportate de argila roșie a stratelor de Dîmbu Trifului, stratele de Dîncu-Tămașa lipsind; în regiunea Treznea-Ciumărna gresia de Bozna are în bază un pachet de depozite de Ileanda. Și aici stratele de Dîncu-Tămașa lipsesc. III. FORMAȚIUNILE OLIGO-MIOCENE OLIGOCENUL SUPERIOR-M10CENUL BAZAL Mesoegerianul (= Chattian-Acvitanianul) 6. Stratele de Cuzăplac (M o i s e s c u, 1972) ( = Zsomborer Schichten (K o c h, 1883, p. 135, partim); Schichten. von Zsombor (K o c h, 1884, p. 381 ; 1894, p. 372, partim); Orizontul de Zimbor (R ă i 1 e a n u și S a u 1 e a, 1956, p. 296, partim); Stratele de Zimbor (Zsombor) (Răileanu, Pa- trulius, Mărgărit, Chivu și Drag u, 1960, p. 268, partim); Stratele de Zim- bor (Orizontul inferior), (Moisescu, 1963, p. 202); Stratele de Zimbor (Moises- cu și P o p e s c u, 1967, p. 216, partim); Stratele de Zimbor inferioare (M o i s e s- cu, 1969a, p. 458); Couches de Zimbor (Moisescu 1969c, p. 183, partim); Die Unteren Zimborschichten (Moisescu, 1970, p. 130); Untere-Schichten mit Pse- udocyrena (Moisescu, 1970, p. 136, tab. 3, partim); Orizontul argilos-marnos roșu cu pietriș (Șuraru, 1971, p. 85); Couches de Zimbor infărieures (= Couches de Cuzăplac) (Moisescu, 1972a, p. 12). Scurt istoric al cercetărilor privind stratele de Cuzăplac. Definind stratele de Cetate din bazinul văii Almașului, Koch (1894, p. 370) ata- șează gresiei de Cetate cu o grosime normală de 30 m pachetul de argile roșiatice cu pietrișuri din acoperiș de peste 100 m grosime. Este ceea ce V o i c u (1955) a separat mai tîrziu sub numele de orizontul argilo-marnos roșu cu pietrișuri, dar pe care îl atribuie tot stratelor de Cetate. Am arătat anterior motivele care ne determină să nu procedăm ca acești autori în orizontarea. depozitelor în discuție. în felul acesta, argilele roșiatice cu pietrișuri împreună cu gresiile de la Cuzăplac pe care K o c h le ia ca bază 135 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MimEN-INEEBlOAHE 139 în delimitarea stratelor de Zimbor și care lateral trec tot la argile roșiatice cu pietrișuri, formează o unitate litostratigrafică cartabilă, denumită de noi în 1972, stratele de Cuzăplac. Menționăm că pentru această formațiune a mai fost dată denumirea de strate de Sutor de către P e t r e și Găină într-un raport geologic din 1969 (op. cit. pct. 41). Denumirea respectivă nu este însă în conformitate cu cerințele Ghidului Internațional de clasificare stratigrafică (1972, p.22, punctul 2.14), care arată că, pentru a fi considerată ca o unitate strati- grafică nouă, este necesară publicarea acesteia într-o revistă științifică re- cunoscută. Considerații asupra limitelor litostratigrafiee ale stratelor de Cuză- plae. Stratele de Cuzăplac sînt încadrate între nivelul cu gresii grosiere, microconglomeratice al stratelor de Cetate în bază și formațiunea grezoasă cu cărbuni a stratelor de Cubleșu la partea superioară. Dacă limita inferioară este suficient de clară în zona de apariție a acestor depozite, în schimb limita superioară devine dificil de trasat în regiunea sinclinală dealul Fondacului (de lîngă Meseș) — dealul Berezoii (dintre valea Beneia și valea Prunilor). Aceasta se datorește faptului că stratele de Cubleșu apar fără inter- calații de cărbuni în zona sinclinală amintită și nefosilifere: Totodată ele îmbracă pe alocuri atît aspectul depozitelor din culcuș cît și al celor din acoperiș. Limita superioară devine astfel clară numai în zona unde stra- tele de Cubleșu conțin cărbuni. Litostratigrafia stratelor de Cuzăplac și răspîndirea lor în regiunea cercetată. în regiunea bazinului văii Nadășului stratele de Cuzăplac se dezvoltă numai în versantul drept al văii Corneștilor. între Cluj și Cor- nești stratele de Cetate suportă direct formațiunea cu cărbuni a stratelor de Cubleșu așa cum am amintit și anterior. Depozitele grezoase de peste gresia de Cetate dintre Cornești-Băgara ca și cele din bazinul văii Unturilor de la Aghireșu aparțin stratelor de Cuzăplac. Este interesant de menționat că atît acestea cît și depozitele supraiacente lor devin caolinoase între Aghireșu și Mera. Exploatările de caolin de la Cornești sînt cantonate tocmai în astfel de depozite. a.l. ValeaCorneștilor. Stratele de Cuzăplac din valea Cor- neștilor sînt deschise pe im afluent de dreapta al acesteia, denumit pîrîul Ursului, unde există o carieră care oferă următoarea succesiune : nisipuri șocolatii (0,20 m); gresii friabile albicioase cu dungi limonitice (1,50 m); crustă marnoasă disodiliformă șocolatie (0,03 m); banc grezos albicios cu rare suprafețe limonitice (1,20 m); nisipuri vineții (1 in); gresii foarte friabile vineții (3 m); nisipuri grezoase grosiere (10 m); nisipuri marnoase vineții (2 m). Institutul Geologic al României \ IGRZ 140 V. MOISESCU 136 Conținutul fosilifer este foarte sărac; se observă doar fragmente de cochilii de Pseudocyrena convexa aff. brongniarti și Tympanotonos marga- ritaceus margaritaceus într-o slabă stare de conservare. a.2. Valea Cub le șului. Depozitele acestui complex apar sub formațiunea cu cărbuni atît pe valea Buginoasa (valea Brădișor), pe valea Stoborului cît și pe valea Cubleșului. Ele îmbracă un facies predominant argilos cu intercalații grezoase din loc în loc. în versantul stîng al văii Buginoasa se dezvoltă în mod predominant argilele roșiatice cu pietrișuri, dînd regiunii un aspect de strate de Sîn- mihai sau de strate de Dîmbu Trifului. La cca 200—300 m aval de confluența văii Buginoasa cu valea Cu- bleșului,în versantul stîng al celei dintîi (pl. XV) se observă: pietrișuri și argile roșiatice cu pietrișuri (35 — 40 m); nisipuri cuarțoase vineții-verzui (3 m); argile roșiatice cu pietrișuri și intercalații subțiri de marne nisipoase albăstrui-verzui (60-70 m). Succesiunea se continuă cu încă 30—40 m de argile roșietice cu pie- trișuri pînă în dealul Ciuhi (cota 491) dintre Buginoasa și Arghișu. Gro- simea stratelor de Cuzăplac în profilul descris mai sus este de cca 150 m. Aceasta scade pînă la 100 m între văile Arghișu, Dîncu, Stobor și Cubleșu și sub 100 m în versantul drept al văii Cubleșului, pe valea Sîncraiului și mai la nord. în apropiere de confluența văii Cubleșului cu valea Stoborului, în versantul drept al acesteia din urmă am observat: nisipuri albicioase slab grosiere (4—5 m); argile roșiatice cu pietrișuri (cca 70—80 m); nisipuri grosiere și mai ales pietrișuri cu fragmente rulate de cuarț (3—15 m). Grosimea depozitelor din profilul respectiv este de cca 100 m. în aval de Cubleșu, pe un afluent de stînga ce își are obîrșia sub dealul Fagilor apar: argile roșii, microconglomerate albicioase, uneori roșiatice și nisipuri albicioase grosiere (cca 100—120 m) peste care se așterne formațiunea cu cărbuni. Pe afluentul de stînga al văii Cubleșului ce izvorăște de sub dealul Glemeului se dezvoltă succesiunea următoare : nisipuri marnoase micacee, albăstrui-vineții, nefosilifere; nisipuri gălbui cuarțoase; nisipuri vineții micacee; nisipuri marnoase vineții-albăstrui și marne nisipoase de aceeași culoare; nisipuri cuarțoase gălbui cu grăunți rulați de cuarț; nisipuri grosiere alb-gălbui, pe alocuri microconglomeratice, uneori slab roșcate; argile roșcate cu pietrișuri. întreaga succesiune totalizează cca 80 m. Institutul Geologic al României 137 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI WOOEN-INEEKIOARE 141 între valea Cubleșului și valea Dosu Obîrșiei se observă: gresii microconglomeratice și conglomerate cu elemente du cuarț rotunjite, pînă la mări- mea unei nuci, precum și de alte elemente, gresiile fiind de culoare cenușie-albicioasă ; gresii friabile grosiere, Grosimea totală = 40 m. Pe pîrîul de sub dealul Cocoșului în versantul drept al văii Cuble- șului, în apropiere de confluența acestuia cu valea Ruginoasa, am întîlnit: nisipuri albăstrui micacee și nisipuri marnoase gălbui-roșcate; conglomerate mărunte și pietrișuri slab cimentate cu stratificație încrucișată, nisipuri micacee vineții-albăstrui; nisipuri roșcate slab micacee, marno-argiloase, în alternanță cu nisipuri albăstrui-verzui de aceeași compoziție litologică; argile nisipoase (15 m); argile nisipoase roșcate cu intercalații subțiri de nisipuri marnoase verzui și, nisipuri albicioase. Toată succesiunea însumează cca 80 m. a.3. Bozolnicu-Sutoru. între valea Cubleșului (în cursul inferior = valea Bozolnicului) și valea Sîncraiului la Sutoru se dezvoltă: nisipuri verzui micacee, slab cuarțoase; argile brun-roșcate cu intercalații dc nisipuri albăstrui, uneori gresii precum și pietrișuri; marne roșiatice brune; nisipuri albăstrui-albicioase grosiere, foarte micacee și cuarțioase, uneori roșcate, marno- argile roșcate nisipoase, gresii cenușii-albicioase. Grosimea totală a succesiunii = 50—60 m. a.4. Valea Dineului. Pe valea Dineului la Tămașa și anume pe un afluent de dreapta al acesteia (pe pîrîul Viilor) (fig. 4; pl. XXI) este deschisă o interesantă succesiune de depozite; aceasta însumează în jur de 100 m grosime și constă din (pl. XXI. col. lit. A): marno-argile vineții-albăstrui cu urme fine de plante (0,15 in) (col. lit. A, 1); marno-argile violacee (0,08 m) (col. lit. A, 2) : marno-argile verzui-albăstrui (0,10 in) (col. lit. A, 3); nisipuri albăstrui-albicioase (3,75 m) (col. lit. A, 4); argile violacee nestratificate (2,25 tn) (col. lit. A, 5); nisipuri albicioase-albsătrui (1,30 m) (col. lit. A, 6); marno-argile brunii-violacee, pătate în verzui-albăstrui (0,20 m) (col. lit. A, 7); nisipuri verzui (0,18 m) (col. lit. A, 8); marno-argile brunii (0,15 m) (col. lit. A, 9); nisipori micacee verzui (0,40 m) (col. lit. A, IO); marno-argile bruneții (0,05 m) (col. lit. A, 11); nisipuri marnoase albăstrui, slab micacee (0,20 m) (col. lit. A, 12); marno-argile brune (0,08 m) (col. lit. A. 13); nisipuri albăstrui (0,25 m) (col. lit. A, 14); argile violacee nestratificate, cu urme argiloase de culoare albă (1,50 m) (col. lit. A, 15); argile violacee bruneții (8 in) (col. lit. A, 16); nisipuri albăstrui (1,50 m) (col. lit. A, 17); pietrișuri policolore (5 in) (col. lit. A, 18); wpA Institutul Geologic al României \ IGR^ 142 ’ V. MOISESCU 13 8 gresie conglomeratică și microconglomeratică (0,80 m) (col. lit. A, 19); conglomerate și argile nisipoase (2,25 m) (col. lit. A, 20); nisipuri marnoase verzui (0,20 m) (col. lit. A, 21); argile violacee (3,75 m) (col. lit. A, 22); nisipuri marnoase micacee albăstrui-verzui (1,00 m) (col. lit. A, 23); nisipuri argiloase bruncții-violacee (1,50 m) (col. lit. A, 24); nisipuri albăstrui (0,50 m) (col. lit. A, 25); argile brune (0,75 m) (col. lit. A, 26); nisipuri albăstrui (0,15 m) (col. lit. A, 27); nisipuri gălbui (0,85 m) (col. lit. A, 28); gresie conglomeratică (0,25 m) (col. lit. A, 29); nisipuri albicioase (1,00 m) (col. lit. A, 30); gresie conglomeratică (0,15 m) (col. lit. A, 31); nisipuri albăstrui (0,60 m) (col. lit. A, 32); argile violacee (2,50 m) (col. lit. A, 33); argile violacee-brunii (6,75 m) (col. lit. A, 34); nisipuri albăstrui-aibicioase) (4,50 m) (col.lit. A, 25); argile violacee brune (6 m) (col. lit. A, 36); marno-argile brunii-violacee cu pietrișuri (17,25 m) (col. lit. A, 37) și, argile brune cu apariții de pietrișuri sau argile cu pietrișuri (26,25,m) (col. lit. A, 38). în acest profil se observă o alternanță deasă de marno-argile brune- violacee sau numai violacee, verzui, verzui-albicioase cu nisipuri albăstrui- aibicioase sau verzui, brunii, gresii microconglomeratice și argile viola- cee-brunii spre partea superioară. Limita superioară nu se poate inter- cepta deoarece formațiunea cu cărbuni a stratelor supraiacente nu se dezvoltă aici. a.5. Cuzăplac -A 1 m a ș u - Ț ă u d . în regiunea văilor Beneia, Meșteraga, Guiaga și Cioltului (Țăudului) din versantul sting al văii Almașului (între Cuzăplac-Almașu și Țăud) stratele de Cuzăplac au o limită litostratigrafică inferioară clară. Dat fiind schimbarea radicală de facies a depozitelor cu cărbuni, trasarea limitei superioare devine deo- sebit de dificilă. Aceasta se datorește faptului că depozitele supraiacente stratelor de Cuzăplac îmbracă un facies predominant argilos cu pietrișuri devenind întru-totul asemănătoare cu acestea din urmă. Trecerea gradată de la faciesul grezos cu cărbuni la cel argilos roșia- tic cu pietrișuri al stratelor supraiacente se poate urnări pe văile de mai jos, unde putem prinde și limita strate de Cubleșu/strate de Cuzăplac. a.6. Valea Căpușului, val ea Mierței și valeaT i a - g a . în regiunea văii Căpușului, la circa 2 km spre nord de valea Mier- ței, se observă o succesiune groasă de 30 m consittuită din marno-argile și nisipuri cu pietrișuri, peste care se aștern stratele cu cărbuni. ; Valea Mierței. Pe valea Mierței stratele de Cuzăplac cu o grosime de circa 60—70 m au următoarea succesiune (observată pe' primul afluent Institutul Geologic al României 139 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MITOCEN-INTERIOARE 143 de dreapta la 800 m amonte de intersecția văii Mierței cu drumul Cuză- plac-Zimbor) : nisipuri argiloase roșcate-cărămizii, micacee, slab cuarțoasc, nestralificate; marne nisipoase violacee; gresii grosiere microconglomeratice albicioase, pe alocuri cu stratificație încrucișată; argile roșiatice-cărămizii, gresii cenușii-verzui foarte micacee, argile roșcate-cărămizii, nisipoase. Nu se poate distinge limita strate de Cuzăplac / strate de Cubleșu din motive de izopicitate de facies. < Pe pîrîul de stînga al văii Mierței, cu punctul de confluență la cota 312 (3 km amonte de intersecția văii cu drumul Cuzăplac-Zimbor) se observă : gresii friabile nisipoase, verzui; nisipuri friabile albicioase și gresii grosiere verzui, micacee și cuarțoasc. La partea supe- rioară a succesiunii se dezvoltă nisipuri slab consolidate gălbui, care ar fi un echivalent lito- stratigrafic al stratelor de Cubleșu. Tot aici se observă și fragmente de cochilii de pseudocircne. Valea Tiaga. Pe valea Tiaga se observă o gresie friabilă microcon- glomeratică sau un nisip grosier slab cimentat cu stratificație încrucișată alcătuit din elemente rulate de riolite alterate albicioase în proporție de 25%, elemente rulate de cuarț alb, vinețiu, gălbui, cafeniu-negricios cu diametrul pînă la 15 mm în ptoporție de 30%, elemente de roci cris- taline (șisturi cloritoase și sericitoase) ( = 25%), elemente calcaroase în proporție de 5%, marne verzui sub formă de incluziuni cu diametrul pînă la 25 mm (= 10%) precum și alte elemente (= 5%). Gresia este lipsită de stratificație și se desface după fețe neregulate. De obicei baza unei astfel de deschideri se găsește acoperită de un material coluvial nisipos grosier, rezultat al dezagregării gresiei care este foarte friabilă. Are în general o culoare albă, slab roșiatică, cu bobul grosier, microconglomeratic. Granuli mărunți de cuarț cu diametrul de 1—2 mm formează marea parte a rocii. Fluturași! de muscovită vin să completeze gama variată din punct de vedere litologie a acestei gresii. Este foarte poligenă, masivă, fără o stratificație evidentă. Gresia cu această compozi- ție litologică se dezvoltă mai ales în zona Cuzăplac-Tămașa. Cea de pe valea Agrijului nu conține intercalații de argile roșiatice decît cu totul accidental. Aici însă argilele roșiatice dau nota caracteristică litologiei iar gresiile sau nisipurile grosiere slab consolidate imprimă caracterul vărgat orizontului. Peste aceste gresii urmează pietrișuri pe un fond argilo-nisipos roșu-cărămiziu. Mai sus un nivel grezo-conglomeratic cu foarte multe elemente rulate de roci eruptive încheie această succesiune care totalizează în jur de 60—70 m (pl. XXI, col. lit. B). Pe firul văii Tiaga, pe cca 50—60 m grosime apar depozite gre- zoase fosilifere cu fragmente de Pseudocyrena și Tympanolonos precum și intercalații de cărbuni ce aparțin strarelor de Cubleșu. Acestea se dez- voltă în cursul superior al văii, într-o poziție supraiacentă celor dintîi. ' Institutul Geologic al României kjGRZ 144 V. MOISESCU 140 Stratele de Cuzăplac constituie o formațiune foarte săracă în resturi fosilifere. Formele întîlnite de noi sînt redate în tabelul de mai jos (tab. 22). TABELUL 22 Nr. crt. Denumirea speciei u T PV DC I. Mollusea 1 Crassostrea (Crassostrea) cyathula (Lamarck, 1806) er 2 Polymesoda (Pseudocyrena) convexa aff. brongniarti (B a s- t e r o t, 1825) fr fr 3 Theodoxus (V ittoclithon) sp. cr 4 Tympanotonos (Tympanotonos) margaritaceus marga- ritaceus (Brocchi, 1814) fr 5 Tympanotonos (Tympanotonos) margaritaceus formă de trecere la T. (T.) margaritaceus calcaratus (Grate- loup in Sandberger, 1859) er II. Plante 6 1 resturi de plante 1 i fr 1 U — valea Corneștilor (Pîrîul Ursului) T — Tămașa (versantul stîng al văii Telecului în apropiere de confluența acesteia cu valea Almașului). PV — Tămașa (Pîrîul Viilor). DC — Versantul drept al văii Cubleșului, sub dealul Cocoșului, în regiunea Cluj-Huedin-Românași stratele de Cuzăplac ca și stra- tele de Cubleșu și de Sînmihai se dezvoltă în bazinul văii Nadășului, în bazinul văii Almașului începînd de la valea Beneia spre nord-est ca și în versantul drept al văii Agrijului, spre nord de localitatea Poarta Sălajului în sinclinalul dealul Fondacului-dealul Berezoii se poate vorbi de niște complexe litofaciale în care stratele menționate mai sus își găsesc corespondenți. Aceste complexe vor fi descrise după ce vom prezenta în detaliu stratele de Cubleșu și de Sînmihai. 7. Stratele de Cubleșu (Moisescu, 1972) [= Zsombor Schichten (Koch, 1883, p. 135, partim); Schichten von Zsombor (K o c h, 1884, p. 381; 1894, p. 372, partim); Orizontul de Zimbor (Răileanu și Saulea, 1956, p. 296, partim); Stratele de Zimbor (Zsombor) (Răileanu, Patru- lius, Mărgărit, Chivu și Drag u, 1960, p. 268); Stratele de Zimbor (M o i- sescuși Popescu, 1967, p. 216, partim); Couches de Zimbor (Moisescu, 1969 c, p. 183, partim); Die Oberen Zimborschichten (Moisescu, 1970, p. 130); Untere Șl Institutul Geologic al României 141 DEPOZITELE PALEOGEXE ȘI MtDOEN-INFEÎtlOAUE 145 Schichten mit Pseudocyrena (Moisescu, 1970, p. 136, tab. 3, partim); Orizontul grezos-cărbunos (Ș u r a r u, 1971, p. 85); Couches de Zimbor supărieures (= Couches de Cubleșu) (Moisescu, 1972a, p. 12). Scurt istoric al cercetărilor privind stratele de Cubleșu. Delimitând stratele de Zimbor din bazinul văii Almașului, Koch încadrează în această unitate litostratigrafică două categorii de depozite total deosebite unele de altele; este vorba de formațiunea grezo-șistoasă cu cărbuni care formează stratele de Zimbor s.s. și un pachet de depozite grezoase în bază care trece lateral la argile roșii cu pietrișuri. Conturate astfel, stratele de Zimbor aveau limite litologice imprecise și creiau dificultăți în ceea ce privește reprezentarea lor cartografică. Noi am restrîns sensul dat stratelor de Zimbor la pachetul grezos productiv, care dezvoltîndu-se cel mai bine pe valea Cubleșului a primit numele de strate de Cubleșu. Gresiile și argi- lele cu pietrișuri din bază au fost încadrate la stratele de Cuzăplac împreună cu partea superioară a stratelor de Cetate sensu Koch. în felul acesta, atît în regiunea Cluj-Cornești cît și în regiunea Cu- bleșu-Cuzăplac-Sîntămăria depozitele respective se pot separa ușor din punct de vedere cartografic, avînd cele două limite destul de clare. Considerații asupra limitelor litostratigrafiee ale stratelor de Cubleșu. în regiunea Cluj-Comești stratele de Cubleșu stau direct pe stratele de Cetate, formațiunea cu silexite constituind cel mai bun criteriu de separare. Limita superioară este marcată de trecerea de la gresiile albe cuarțoase la argilele roșiatice, ultimele aparținînd stratelor de Sînmihai. Ca și cea ins ferioară, limita superioară nu dă naștere la discuții în această regiune. în zona Cubleșu-Cuzăplac-Sîntămăria, odată cu dezvoltarea facie- sului grezo-argilos roșu cu pietrișuri al stratelor de Cuzăplac, limita infe- rioară a stratelor de Cubleșu se stabilește la baza nivelului productiv infe- rior.^ Cît privește limita strate de Cubleșu-strate de Sînmihai trebuie să menționăm atît părerea lui Koch cît și părerile altor autori. Astfel, Koch (1894, p. 373) arată că bancul grezos cel mai superior, respectiv în orizontarea noastră nivelul de gresii nefosilifere, aparține stratelor de Sînmihai. Dar atît 11 i e s cu (1952)63, Măr gă rit et al. (1964)64 cît și noi (1961)65 am socotit ca limită superioară a stratelor de Zimbor tre- cerea de la faciesul grezos la cel argilos roșu, pe alocuri cu pietrișuri, in- cluzînd ultimul nivel de gresii la stratele subiacente66. 83 O. Iliescu (1952). Op. cit. pct. 3. 84 Gh. Mărgărit et al. (1964). Op. cit. pct. 8. 85 V. Moisescu (1961). Op. cit. pct. 39. 86 în legătură cu acest nivel slnt necesare cîteva precizări. Koch (1894, p. 378) descriind stratele de Sînmihai arăta că ele încep cu un complex de gresii cu pietrișuri avînd o grosime de 10—15 m, în care pune în evidență fragmente de ostrei (Crassostrea cyathula). Complexul respectiv suportă pachete groase de argile roșiatice ale stratelor de Sînmihai. Prin complexul de gresii el desemna ceea ce noi am denumit în 1961 (op. cit. pct. 39) bancul grezos superior (sau nivelul de gresii nefosilifere, cum este descris în lucrarea de față). în regiunea pe 10 - c. 2251 • V Institutul Geologic al României \JGRZ 146 V. MOISESCU 142 Odată cu primele apariții de argile roșii sîntem deja în prezența stratelor de Sînmihai. în felul acesta se subliniază mai bine gruparea pe litofaciesuri a depozitelor respective și nu mai crează dificultăți în cartare. Litostratigraîia stratelor de Cubleșu și răspîndirea lor în regiunea cercetată, a.l. Baciu-Mihăiești-Cornești. în regiunea văii Nadășului stratele de Cubleșu apar sub forma unei fîșii de cca 200—300 m între Baciu și Sînpaul. Mai spre NW această fîșie crește în lățime pînă la 1500 m așa cum se observă între dealurile Gănaș și Buzaș (lîngă Sînpaul), pe dealul Țistașului (la nord de Turea) sau pe dealul Coșorhei (la nord de Băgara). Aceste depozite se recunosc ușor deoarece îmbracă faciesul nisi- purilor albicioase cuarțoase uneori caolinoase. Sînt fără cărbuni, dar pe alocuri conțin forme fosile identice cu cele ce se întîlnesc în formațiunea cu cărbuni. Grosimea acestor depozite a fost apreciată de Ko ch la 120 m, formațiunea cu cărbuni avînd în jur de 15—20 m. Autorul res- pectiv a luat în considerare și depozitele grezo-argiloase pe care noi le-am încadrat la stratele de Cuzăplac. După părerea noastră depozitele nisipoase din bazinul văii Nadă- șului reprezintă o schimbare laterală de facies a gresiilor cu cărbuni de la Zimbor. în regiunea Mera-Cornești stratele de Cubleșu apar bine deschise pe valea Berecoaia de la Mera. Pe pîrîul Sargas (sau pîrîul Galbenu) afluent de stînga al văii Berecoaia se observă următoarea succesiune (fig. 9, col. lit. A): peste gresia de Cetate cu silexite urmează gresii gălbui-vineții slab grosiere (2,50 m) (col. lit. A, 1); nisipuri gălbui-albicioase cuarțoase (3 m) (col. lit. A, 2); marne nisipoase șocolatii (0,60 m) (col. lit. A, 3); aceste marne pe afluentul ce vine din spre dealul Chiștelec au o grosime de 1,40 m și devin micacee, cuarțoase, de culoare vinețiu- albăstruie cu urme feruginoase peste care urmează nisipurile albe cuarțoase. care am cercetat-o n-am reușit să punem în evidență urme fosilifere în acest nivel, exprimîndu- ne îndoiala în legătură cu existența lor. în schimb, ceva mai jos în scara litologică am reliefat existența unui al doilea nivel grezos de 6—7 m grosime, care abundă în forme mici de C. cya- thula. Deși K o c li vorbește și despre acest nivel, nu menționează nicăieri că el ar conține ostrei. în același raport geologic din 1961 (op. cit. pct. 39) noi am prezentat nivelul respectiv sub denu- mirea de bancul grezos inferior; este ceea ce în lucrarea de față am denumit nivelul de gresii cu ostrei mici și psamobii. în 1969, R u su (p. 213) vorbind despre limita Oligocen-Miocen în bazinul Transilvaniei, arată că aceasta se trasează la partea superioară a unui banc detritic cu C. cyathula, care consti- tuie un bun reper cartografic; este tocmai nivelul de gresii nefosilifere din orizontarea noastră, gresii care devin probabil fosilifere în regiunea cercetată de acest autor. Cînd R u s u își revendică prioritatea asupra denumirii acestui nivel face de fapt o confuzie între nivelul cu C. cythula desemnat de el și nivelul cu ostrei mici și psamobii desemnat de noi. Acesta din urmă, cu o poziție stratigrafică inferioară, este despărțit de primul prin nivelul pro- ductiv mijlociu. ICR Institutul Geologic al României 143 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MJOCEN-INEERIOABE 147 Fig. 9. — Stratele de Cubleșu de pe valea Berecoaia (Mera) și de pe valea Șardului. A, valea Berecoaia (Mera); B, valea Șardului. Couches de Cubleșu de la vallee de Berecoaia (Mera) et de la vallee du Șardu. A, valide de Berecoaia (Mera); B, vall6e du Șardu. 148 V. MOISESCU 144 în profilul de pe pîrîul Sargas peste marnele șocolatii se dispun nisipuri albe cuarțoaseși fin inicacee, slab caolinoase (cca 8—10 m) (col. lit. A, 4); mai sus se întîlnesc nisipuri cu șuvițe de marne (2,50 — 3 m) (col. lit. A, 5) și apoi nisipuri albe slab cimentate, cu intercalații subțiri de marne (cca 2 — 3 m) (col. lit. A, 6) peste care se dispune nivelul bazai al complexului tufului de Dej. în acest profil stratele de Sînmihai și stratele de Coruș lipsesc. De altfel această remarcă a fost făcută de noi și cu ocazia unei lucrări anterioare (Moisescu, Pop eseu, 1967). Sub același facies de nisipuri albe cuarțoase, stratele de Cubleșu apar și pe valea Cipcheș mai la sud de valea Berecoaia. Depozitele grezoase ale stratelor de Cubleșu suportă la Sumurducu depozite nisipo-argiloase roșiatice-gălbui ale stratelor de Sînmihai. Ase- mănarea evidentă a acestora cu stratele supraicente în zona de mai sus, a determinat pe unii autori (B ăil eanu, S a u 1 e a, 1956) să considere stratele de Zimbor și stratele de Sînmihai ca două faciesuri ale uneia și aceleiași serii. Vom arăta mai departe că pe anumite porțiuni ale regiunii cercetate acest caracter este destul de clar. în zona pe care o descriem acum, separarea stratelor de Cubleșu de stratele de Sînmihai este posibilă, cele două unități litostratigrafice fiind în raporturi de suprapunere. Deschideri bune au mai fost observate de noi la Mihăiești unde am semnalat și rare forme de Tympanotonos margaritaceus, apoi pe valea Șarduîui lingă dealul Certeș, pe pîrîul Ursului și pe valea Corneștilor. Pe valea Șarduîui sub dealul Certeș, la cca 800 m amonte de con- fluența acesteia cu pîrîul Ursului, într-un ogaș de stîngă, am întîlnit peste nivelul cu silexite cca 6—8 m nisipuri albe, cuarțoase (fig. 9, col. lit. B, 1) precum și un nivel nisipo-marnos lumașelic cu Pseudocyrena și Tympano- tonos (cca 0,60—1,00 m) (col. lit. B, 2). a.2. Valea Cubleșului. Stratele de Cubleșu sînt cel mai fru- mos dezvoltate în bazinul hidrografic al văii Cubleșului. Aici ele au o grosime de 30—35 m și cuprind cinci nivele distincte (pl. XXI, col. lit. C): nivelul productiv inferior, nivelul de gresii cu ostrei mici și psamo- bii, nivelul productiv mijlociu, nivelul de gresii nefosilifere și nivelul productiv superior. Nivelul productiv inferior (6—7 m) Este constituit din : marne cenușii nefosilifere (1,00 m) (col. lit. C, stratul 1); lumașel marnos cenușiu cu Tympanotonos margaritaceus, Gobraeus, Congeria, Theodoxus, Mclanopsis, Pseudocyrena convexa div. var. (0,75 m) (stratul 2); lumașel marno-argilos cu pseudocirene (0,05 m) (stratul 3); argile cenușii-albicioase (0,25 m) (stratul 4); cărbune brun (grosimea variază între 0,50—0,70 m) (stratul 5); marno-argile albicioase, slab caolinoase (1,00 m) (stratul 6); cărbune brun (0,50 — 0,70 m) (stratul 7); argile albicioase slab marnoase (0,50 m) (stratul 8); cărbune brun (0,20 m) (stratul 9); argile albicioase slab marnoase (0,20 m) (stratul 10); cărbune brun (0,10 m) (stratul 11); marne cenușii-albicioase (0,25 rn) (stratul 12); JA Institutul Geologic al României IGRZ 145 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MfO'CEN-INEEIRTOAUE 149 caolin în procent dc 50%. Grosimea stratului variază între 0,30—0,80 m (stratul 13); cărbune brun (0,10 m) (stratul 14). Nivelul de gresii cu ostrei mici și psamobii (6,80 m). Se prezintă sub forma unui banc masiv de gresie albicioasă slab grosieiă cu foarte multe ostrei de talie mică din grupul speciei Crassostrea (Crassostrea) cya- thula (forme juvenile) (6 m) (stratul 15); urmează o gresie gălbui-roșcată feruginoasă foarte dură, care cuprinde la partea inferioară pe 0,10 m un lumașel cu Tympanotonos și uneori și cu ostrei mici. Pe valea Sîncraiului se observă și rare specimene de Ampullinopsis crassatina crassatina sem- nalate de Koch încă din 1894. Datorită durității ei apreciabile, peste tot unde apare lăzi, gresia este exploatată de localnici și utilizată ca piatiă de construcție. Ea con- stituie un bun reper litologic pentru nivelul cu ostrei mici (0,80 m) (stra- tul 16). Nivelul productiv mijlociu (8,55 m). începe cu nisipuri cuarțoase gălbui limonitice (0,75 m) (stratul 17) peste care urmează : nisipuri marnoase gălbui cu concrețiuni feruginoase (0,35 m) (stratul 18); marne albăstrui-verzui (0,25 m) (stratul 19); nisipuri gălbui (0,25 m) (stratul 20); acoperit (probabil gresii și nisipuri) (6,00 m) (stratul 21); cărbune șistos (0,20 m) (stratul 22). Acest cărbune ajunge la 0,50 — 0,70 m grosime; lumașel cu 2’. margarilaceus precum și cu o crustă gipsiferă de 0,02 m în bază (0,15 m) (stratul 23); Nivelul de gresii nefosilifere (8 m). Este constituit din : gresie albicioasă cuarțoasă friabilă, nefesiliferă. Se prezintă masiv, sub forma unui banc puternic, delimitată pe alocuri dc plane de separație (cca 8 m) (stratul 24). Această gresie a fost atribuită de Koch stratelor de Sînmihai, plasînd-o în baza lor. Nivelul productiv superior (3 m). Cuprinde succesiunea : marno-argile gălbui-verzui (0,60 m) (stratul 25); șisturi argiloase șocolatii cu resturi de plante (0,15 m) (stratul 26); argile grii-verzui slab șistoase cu cristale de gips (1,75 m) (stratul 27); șisturi argiloase șocolatii (0,12 m) (stratul 28); cele dcuă nivele de șisturi șocolatii pot să crească în grosime în detrimentul argilelor gri-verzui și să dea cărbuni, chiar exploatabili. succesiunea stratelor de Cubleșu din profilul-tip se încheie cu un nivel de marno-argile nisipoase gălbui (0,30 m) (stratul 29) peste care se dispun argilele roșcate cu pietrișuri ale stra- telor de Sînmihai. Deoarece stratele de Cubleșu de la Zimbor nu se mai dezvoltă cu grosimea și nivelele de la Cubleșu’, denumirea de strate de Cubleșu pentru formațiunea productivă este cea mai nimerită. a.3. Valea Sîncraiului. O parte din nivelele întîlnite în pro- filul-tip se observă și pe valea Sîncraiului începînd de la valea Boabei (afluent pe stînga al acesteia) spre aval. Profilul cel mai complet l-am Institutul Geologic al României 150 V. MOISES'CU 146 interceptat pe valea Petri (în dreptul dealului vîrful Podinii) din versantul stîng al văii Sîncraiului la cca 200—300 m amonte de confluența ei cu valea Tămașa, un alt afluent pe stingă al văii menționate mai sus. Aici se dezvoltă nivelele (pl. XXII, col. lit. A): nivelul productiv inferior (1,80 m); nivelul, de gresii cu ostrei mici și psamobii (9,20 m) și, nivelul productiv mijlociu. Nivelul productiv inferior. Prezintă următoarea succesiune; argile șistoase, negricioase-cărbunoase (0,75 in) (col. lit. A, 1); cărbune brun (0,15 m) (col. lit. A, 2); marno-argile cu fețe lucii (0,65 m) (col. lit. A, 3); din nou cărbune brun (0,25 m) (col. lit. A, 4); Nivelul de gresii cu ostrei mici (9,20 m). Cuprinde nisipuri slab con- solidate și gresii.albicioase fine, uneori caolinoase. Către partea superioară conțin frecvente ostrei mici. Este interesant de menționat că acest nivel depășește pe cel din profilul-tip cu cca 3,00 m grosime (col. lit. A, 5); Nivelul productiv mijlociu (3,80 m) este constituit din : marne albicioase cu cruste limonitice și cristale de gips (0,85 m) (col. lit. A, 6); șisturi argiloase șocolatii cu urme de plante (0,15 m) (col. lit. A, 7); gresie albicioasă cuarțoasă dură (0,25 m) (col. lit. A, 8); șisturi argiloase șocolatii, cărbunoase (0,10 m) (col. lit. A, 9); marne slab șistoase cu cruste și cristale de gips (1,50 m) (col. lit. A, 10); șisturi argiloase șocolatii-cărbunoase (0,05 m) (col. lit. A, 11); lumașel marno-argilos cu Pseudocyrena și Tympanotonos (0,15 m) (col. lit. A, 12); marno-argile albicioase cu cruste de gips (0,70 m) (col. lit. A, 13) și, șisturi cărbunoase (0,05 m) (col. lit. A, 14) peste care urmează o pătură de sol. Succe- siunea stratelor de Cubleșu nu este completă in acest profil, lipsind nivelul de gresii nefosilifere, nivelul productiv superior ca și partea inferioară a nivelului productiv inferior. a.4. 8 u t oru și valea D o lu 1 u i. Pe un ogaș de dreapta al văii Sîncraiului în apropiere de cota 415 se dezvoltă stratele de Cubleșu cu următoarea succesiune (pl. XXII, col. lit. B) : nisipuri gălbui fine, cuarțoase și micacee (1,50 m) (col. lit. B, 1); cărbune cu praf de sulfați (0,3 m) (col. lit. B, 2). Acest strat depășește de fapt 0,30 m deoarece se găsește in talpa unei galerii, fără a fi scos la zi in întregime. marno-argile nisipoase lumașelice cu Tympanotonos și rare exemplare de Pseudocyrena (0,60 m) (col. lit. B, 3); marno-argile nisipoase (0,20 m) (col. lit. B, 4); lumașel marno-argilos nisipos gălbui cu Tympanotonos, Polymesoda și rare specimene de Melanopsis (0,45 m) (col. lit. B, 5); marno-argile vineții pătate în galben cu frecvente cristale de gips (0,16 m) (col. lit. B, 6); marno-argile vineții-gălbui cu multe cristale de gips și cu praf de sulfați (0,24 m) (col. lit. B, 7); cărbune brun (0,20 m) (col. lit. B, 8); Institutul Geologic al României 147 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MKSCEN'-INiFERIOARE 151 șisturi argiloase șocolatii, negricioase-cărbunoase cu urme de plante (0,75 m) (col. lit. B, 9); crustă argiloasă gălbuie gipsiferă, cu mult praf de sulfați (0,02 m) (col. lit. B, 10); cărbune brun (0,03 m) (col. lit. B, 11); lumașel marno-argilos vinețiu-albicios cu Polymesoda și Batissa (0,32 m) (col. lit. B, 12); marne vineții, nefosilifere, cu șisturi argiloase (pe 0,03 m) — șocolatii în bază (0,35 m) (col. lit. B, 13); șisturi argiloase șocolatii cu praf de sulfați (0,30 m) (col. lit. B, 14). Mai sus urmează pietrișuri, probabil ale seriei următoare. în această succesiune nu se poate observa în mod clar care anume nivel productiv din cele cunoscute pe valea Cubleșului se dezvoltă. Bă- nuim totuși că este vorba de nivelul productiv inferior. în acest caz, nivelele de gresii îmbracă faciesul argilos roșu cu pie- trișuri caracteristic stratelor de Sînmihai. Pe valea Dolului se dezvoltă o succesiune constituită din (pl. XXII, col. lit. C) : gresie friabilă nisipoasă fin cuarțoasă (1,50 m) (col. lit. C, 1); nisipuri gălbui și marne vineții (2,50 m) (col. lit. C, 2); șist șocolatiu negricios-cărbunos (0,35 m) (col. lit. C, 3); lumașel cu Pseudocyrena și Tympanotonos (0,15 m) (col. lit. C, 4); marne vineții și șisturi marnoase vineții (1,35 m) (col. lit. C, 5); cărbune brun (0,20 m) (col. lit. C, 6); gresie albicioasă-gălbuie foarte friabilă, fină (1,50 m) (col. lit. C, 7); nisip albicios-gălbui slab consolidat, fin caolinos (cca 15 — 18 m) (col. lit. C, 8). în această succesiune ar putea fi reprezentate nivelul productiv inferior și nivelul de gresii •cu ostrei mici, nivel care aici este lipsit de fosile. Puțin mai în aval, pe aceeași vale se observă (pl. XXII, col. lit. D): gresii foarte friabile, cuarțoase, albicioase (4 m) (col. lit. D, 1); gresie dură, utilizată de localnici ca piatră de construcție (1 m) (col. lit. D, 2); nisipuri albicioase consolidate (3 in) (col. lit. D, 3); șist cărbunos (0,20 m) (col. lit. D, 4); marno-argile vineții (0,35 m) (col. lit. D, 5); marno-argile șocolatii (0,30 m) (col. lit. D, 6); cărbune șistos fărimicios alterat (dezagregat) (0,25 m) (col. lit. D, 7); lumașel marno-argilos albicios cu Polymesoda, Tympanotonos, Melanopsis, etc. (0,26 m) Institutul Geologic al României 174 V. MOISESCU 170 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 111 12 13 14 15 MoIIusca (Gastropoda) 14 15 Pseudamnicola helicella (B r a u n in Sandberger, 1863) Melanopsis (Lyrcaea) impressa hanl- keni H o f m a n n, 1870 f r r ' J’ II. Ostraeoda 16 Ostraeoda div sp. f III. Plante 17 resturi de plante f i f f f A, 3 — pl. XXIV, col. lit. A, 3; A, 4 - col. lit. A, 4; B, 5 - pl. XXIV, col. lit. B, 5; C, 2 - pl. XXIV, col. lit. C, 2; C, 5 - col. lit. C, 5 ; E, 2 - pl. XXIV, col.lit. E, 2; E, 3 — col. lit. E, 3; F, 2 — pl. XXIV, col. lit. F, 2 (= bancul inferior cu Congeria); F, 6 — col. lit. F, 6; F, 8 — col. lit. F, 8 (= bancul superior cu Congeria); F, 10 — col. lit. F, 10; H, 1 — pl. XXIV, col. lit. H, 1; VN — stratele de Dealu Cotului de pe valea Niejului. Stratele A, 3 — VN sint dispuse regional. Din profilul-tip al stratelor de Dealu Cotului am identificat urmă- toarele forme (tab. 28): TABELUL 28 Nr. crt. Denumirea speciei L 2 L 4 L 7 1 2 3 4 5. 6 7 I. MoIIusca (Bivalvia) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Arca sp + . Mytilus (Mytilus) aquitanicus (Mayer, 1858) Mytilus (?) sp. Crassostrea (Crassostrea) cyathula (Lamarck, 1806) Crassostrea (Crassostrea) gryphoides aginensis (T ournouer, 1880) Lutraria sanna Basterot, 1825 Lutraria sp. Tresus sp. Tellina (Omala) benedeni aff. nysti Deshayes, 1857 Garf (Gobraeus) div. sp. ff er ff er ff ff r r er r ff ff ff ■ Institutul Geological României 171 DEPOZITELE PALHOGENE ȘI MSOCEN-INlFEIUÎO'AiRE 175 1 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Gări (Gobraues) angustus Philippi in G 6 r g e s, 1952 r Gări (Gobraeus) cf. praeeleatior Hblzl, 1962 Glossus (Glossus) subtransversus aff. maior H 6 Izl, 1958 Polymesoda (Pseudocyrena) convexa brongniart i (B a s t e r o t, 1825) Polymesoda (Pseudocyrena) n. sp. Polymesoda (Pseudocyrena) convexa div. ssp. Polymesoda (Batissa) ex gr. gigas (H o f m a n n, 1870) Pelecyora (Cordiopsis) westendorpi transilvanica (H o f m a n n, 1870) Panopea (Panopea) sp.+ Moluscă (Gastropoda) 20 Melanopsis (Lyrcaea) impressa hantkeniH o f m a n n, 1870 r 21 Pirenella plicata pusiulata (Sandberger, 1863) f II. Custacea 22 Balanus sp.+ III. Plante resturi și impresiuni de plante L, 2 — pl. XXIV, col. lit. L, 2; L, 3 — col. lit. L, 3 (= nivelul cu Mytilus agui- tanicus și Crassostrea gryphoides aginensis); L, 4 — col. lit. L, 4 (= nivelul cu ostrei); L, 5 — col. lit. L, 5; L, 7 — col. lit. L, 7. Dispunerea stratelor L, 2 — L, 7 este cronostratigrafică. + forme identificate numai de N. Ș u r a r u (1970). Mesoegerian — Neoegerianul 9. Stratele de Mesteaeănu-Bogdana (Mo is eseu, 1974) [= Orizontul pietrișurilor și argilelor cu mamifere (Năstăseanu, 1953, raport geologic); Complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri Complexul grezo- conglomeratic + Complexul superior de argile roșiatice cu pietrișuri; Stratele de Cuză- plac + Stratele de Cubleșu + Stratele de Sîncraiu Almașului]. Litostratigrafia stratelor de Mesteaeănu-Bogdana și răspîndirea lor în regiunea cercetată. în regiunea sinclinalului dealul Fondacului-dealul Făgeților, adică în versantul stîng al văii Almașului începînd de la valea Beheia spre vest precum și în bazinul văii Agrijului pînă la localitatea Poarta Sălajului, depozitele egeriene nu se mai pot orizontă. Ele formează o succesiune desemnată sub numele de strate de Mesteaeănu-Bogdana Institutul Geological României 176 V. MOISESCU 172 și corespund în regiunea Mihăiești-Sîncraiu Almașului-Zimbor-Sînmihaiu Almașului stratelor de Cuzăplac, stratelor de Cubleșu și stratelor de Sîn- craiu Almașului. Depozitele respective sînt suportate de ceea ce N ă s t ă- seanu (op. cit. pct. 6) denumește „bancul grezo-conglomeratic” ( = Gresia de Cetate) și de la Poarta Sălajului spre nord suportă la rîndul lor stratele de Dealu Cotului și stratele de Coruș. Am arătat anterior că în versantul stîng al văii Beneia se poate observa ultima apariție a stratelor de Cubleșu fosilifere. Tot aici se sfîr- șește și cu faciesul argilos roșiatic-cărămiziu al stratelor de Sînmihai, trecîndu-se la un alt facies de asemenea argilos-roșiatic, dar care abundă în pietrișuri mărunte. în cadrul stratelor de Mesteacănu-Bogdana se disting trei complexe litofaciale și anume : complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri; complexul grezo-conglomeratic sau complexul mediu și, complexul superior de argile roșiatice cu pietrișuri. Fiecare din acestea corespunde aproximativ stratelor de Cuzăplac, stratelor de Cubleșu și respectiv stratelor de Sîncraiu Almașului. Cele trei complexe nu au un caracter de entități litostratigrafice cartabile. între ele există treceri laterale, fenomenul amintit remarcîndu-se cu deosebită intensitate între complexul inferior și cel mediu și mai puțin între cel mediu și cel superior, acesta din urmă menținîndu-și grosimea și poziția stratigrafică relativ constante. în zona dintre valea Băbiului și valea Țăudului pînă la axul sincli- nalului dealul Fondacului-dealul Făgeților pe de o parte și pînă la con- tactul cu cristalinul Meseșului pe de altă parte, complexul inferior de ar- gile cu pietrișuri scade ca grosime de la 150 m la 60—20 m. în plus el devi- ne foarte grezos, apropiindu-se în mod sensibil de complexele litofaciale între care se încadrează. Complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri și complexul grezo-conglomeratic Complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri se dezvoltă foarte bine pe văile Meșteraga, Guiaga, valea Țăudului, valea Mosașa de la Mesteacănu precum și pe valea Lungata de Fildu. Pe aceasta din urmă are o grosime ce variază între 40 și 120 m. De aici se poate urmări mai departe în versantul stîng al văii Agrijului pe dealul Gorunel dintre valea Agrijului și valea Minișului, pe dealurile Dumbrava și Negreanu de la Buciumi precum și pe dealul Măguricea dintre valea Agrijului și valea Răstolțului. în fine, între Păușa, Treznea și Românași complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri invadat pe alocuri de gresii în bancuri masive, este de asemenea destul de bine reprezentat. Din punct de vedere litologic acesta este constituit în mod predo- minant din argile roșiatice cu pietrișuri mărunte precum și din gresii albicioase-cenușii grosiere ca intercalații. X 16 R 7 Institutul Geological României 173 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MUOCEN-rNEERTOARE 177 în toată regiunea de mai sus peste complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri urmează un complex grezo-conglomeratic avînd de obicei o grosime variabilă între 30 și 60 m, dar care în jurul localității Bogdana depășește 80 m. Succesiunea cea mai completă a acestuia se poate constata pe pîrîul Gladii de la Bogdana, afluent pe stînga al văii Groșilor și constă din (pl. XXI, col. lit. D, stratele 1—28) : pietriș cimentat gălbui, alcătuit din fragmente de cuarț alb bine rulate și nisip grosier gălbui care joacă rol de ciment (col. lit. stratul 1); gresie friabilă vineție, cuarțoasă și micacee, cu o intercalație lentiliformă de conglomerate cu diametrul între 0,03 și 0,10 in (1,75 m) (stratul 2); gresie verzuie (1,15 m) (stratul 3); conglomerat cu elemente avînd diametrul sub 8 cm, alcătuite din roci eruptive alterate (riolitice) și din cuarțuri bine rulate (0,9 m) (stratul 4); nisip slab cimentat vinețiu-albicios, micaceu și cuarțos, cu 2—3 intercalații lenticulare subțiri de cărbune. Nisipul este fin, cu rare fragmente rulate de cuarț avînd diametrul sub 1 cm (2 m) (stratul 5); nisip micaceu și cuarțos, verzui, slab stratificat (3 m) (stratul 6); gresie verzuie micacee, friabilă (1,05 m) (stratul 7); conglomerate (2,50 m) (stratul 8); gresie friabilă vineție (0,25 m) (stratul 9); conglomerat cu elemente rulate pînă la 0,10 m diametru, prinse într-un ciment grezos. La baza conglomeratului se întîlnesc lentile de cărbune pînă la 0,04 m grosime (5 m) (stratul 10); gresie cu intercalații subțiri de conglomerate (2,50 m) (stratul 11); gresie nisipoasă friabilă, verzuie, micacee (1,50 m) (stratul 12); gresie roșiatică argiloasă (2,60 m) (stratul 13); nivel conglomeratic (8,80 m) (stratul 14); gresie microconglomeratică gălbuie (3,50 m) (stratul 15); marne verzui cu spărtură neregulată (0,95 m) (stratul 16); conglomerate (10 m) (stratul 17); gresie gălbuie (3,50 m) (stratul 18); gresie verzui-micacee și cuarțoasă cu lentile de cărbuni pînă la 0,02 m grosime (1,50 m) (stratul 19); conglomerat (2,50 m) (stratul 20); gresie vineție friabilă, cuarțoasă (3,50 m) (stratul 21); gresie fină, marno-argiloasă, brun-violacee pătată în verzui (1,50 m) (stratul 22); marnă verzuie concreționară (0,65 m) (stratul 23); gresie gălbuie fină (1,40 m) (stratul 24); microconglomerat (5,50 m) (stratul 25); gresie stratificată slab marnoasă, vineție (3,50 m) (stratul 26); gresie albicioasă slab grosieră cu dungi feruginoase (9,00 m) (stratul 27); pietriș slab cimentat (2,50 m) (stratul 28), peste care urmează orizontul superior de argile roșiatice cu nisipuri și pietrișuri. Menționăm că la partea superioară a acestei succesiuni se dez- voltă un nivel de nisipuri sau gresii foarte friabile albicioase care se asea- mănă foarte mult cu gresia stratelor de Cubleșu din zona Mihăiești—Șardu. 12 - c. 2251 178 V. MOISESCU 174 Aproape eu aceleași caractere litologice dar de grosimi mai mici, depozitele complexului grezo-conglomeratic apar pe toate văile din ver- santul drept al văii Agrijului și versantul stîng al văii Mesteacănului pînă la cristalinul Meseșului. Ele apar bine dezvoltate pe văile: Vîlcii, Trăgu- șoii, Floroi, Groșilor, Brătineasa și Huța, apoi în aval de Buciumi pe valea Eăstolțului. Pe valea Făgeților, afluent pe dreapta al văii Eăstolțului, complexul grezo-conglomeratic apare sub forma unor bancuri masive de gresii micro- conglomeratice. El se mai dezvoltă pe văile din versantul stîng al văii Mesteacănului (valea Mosașa, valea Satului, valea Ritului și valea Țău- dului). Începînd de la o linie ce ar uni valea Țăudului din bazinul văii Alma- șului cu valea Trăgușoii din bazinul văii Agrijului spre NE, gresiile devin mai compacte prezentîndu-se sub formă de bancuri masive sau pe alocuri sub formă de gresii foarte friabile albicioase, alb-murdar. în versantul drept al văii Eăstolțului, la jumătatea distanței dintre dealul Leucii și dealul Capu Dealului se dezvoltă o succesiune de gresii conglomeratice de cca 20 m grosime cu stratificație încrucișată care dau naștere unui relief accidentat. O succesiune asemănătoare se poate observa și în versantul stîng al văii Prunilor de la Peț. Aceste depozite apar aproape de firul văii și suportă complexul superior de argile roșiatice cu pietrișuri. Complexul superior de argile roșiatice cu pietrișuri în toată regiunea de, N și NW precum și parțial în regiunea centrală peste complexul grezos-conglomeratic urmează complexul superior de argile roșiatice cu pietrișuri asemănător întru-totul cu cel inferior din punct de vedere litologic. Acesta are o grosime de la 40 la 150 m, uneori chiar mai mult așa cum se poate observa în dealul Fondacului; el formează axul sinclinalului dealul Fondacului-dealul Eoșiei. Pe unele porțiuni, acolo unde complexul grezo-conglomeratic scade de la 35 m la 4—5 m așa cum se poate constata la obîrșia văilor Beneia și Guiaga precum și pe afluenții de stînga ai văii Crăiesii în apropiere de dealul Borza, cele două complexe de argile cu pietrișuri, cel inferior și cel superior vin aproape în contact direct. De la localitatea Eomânași spre nord stratele de Cubleșu devin căr- bunoase și fosilifere. între acestea și gresia de Bozna, stratele argilo-gre- zoase cu pietrișuri, cunoscute mai spre SW sub numele de complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri devin separabile și pot să-și reia denumirea de strate de Cuzăplac. Ca o observație generală ce se impune este aceea că stratele de Mes- teacănu-Bogdana din cursul superior al văii Agrijului ca și acelea din versantul stîng al văii Almașului, de la meridianul localităților Almașu- Eăstolț-Bodia, devin tot mai grosiere cu cît se înaintează spre crista- linul Meseșului. Argilele roșiatice ale orizonturilor inferior și superior devin nisi- poase și cu foarte multe pietrișuri, alcătuite în mod predominant din Institutul Geological României IGRy 175 DEPOZITHEE PALEOGENE ȘI MfOCEN-INFEiRIOABE 179 fragmente de cuarț bine rulate, care au suferit un transport evident, și din riolite alterate; complexul mediu grezo-conglomeratic apare ca o alter- nanță de gresii cu nisipuri și marne nisipoase verzui, în care predomină microconglomeratele și conglomeratele în bancuri masive, depășind uneori 10—15 m grosime. IV. FORMAȚIUNILE MIOCENE Eggenburgianul (MJ, Ottnangianul (M2) și Carpatianul (M3) 10. Stratele de Coruș (Hauer, Stache, 1863) [ = Sande von Korod (Hauer, Stache, 1863, p. 466); Koroder Sandstein (K o c hf 1880, p. 283); Koroder Schichten (K o c h, 1883, p. 136); Stratele de Coruș (R ă i I e a n u, N e g u 1 es cu, 1964, p. 161 ;Mărgărit, M aria Mărgărit, 1964, p. 311; R u s u, P o p e s c u, 1965, p. 467 ; M o i s e s c u, P o p e s c u, 1967, p. 217; M o i s e s c u, 1968 b, p. 500; Ș u r a r u, 1970 b, p. 32; P o p e s c u, 1970 a, p. 239 ; 1972 b, p. 8); Corușer Schichten (Ș u r a r u, 1967, p. 490); Couches de Coruș (R u s u, 1969, p. 212); Die Coruș- schichten (Moisescu, 1970, p. 131)]. Scurt istorie al cercetărilor privind stratele de Coruș. Prin fauna bogată pe care o conțin, stratele de Coruș au atras atenția cercetătorilor și colecționarilor de fosile încă înainte de apariția primei sinteze geologice a bazinului Transilvaniei din 1863. Date în legătură cu aceste depozite se găsesc în lucrările autorilor Bronn (1837)67, Hauer (1847)88, Hauer, Stache (1863), Fich- tel (1870)09 și N em es (1888)70 (in K o c h, 1900). Formațiunile respective au fost reluate apoi de către K o c h (1900), Hofmann (1879) (1887) și ulterior de Coste a, Balteș (1962), Agheorghiesei, Costea (1963), Eăileanu, Negulescu (1964), Mărgărit, Mar ia Mărgărit (1964), R u s u, P op es cu (1965), Șuraru (1967) și alții. Litostratigrafia stratelor de Coruș și răspîndirea lor în regiunea cercetată. Stratele de Coruș din localitatea-tip au fost descrise de K o c h ca depozite nisipoase bogate în moluște, gresii cochilifere dure și gresii albicioase friabile. Punctul fosilifer clasic denumit ,,La Bliduț” se găsește în versantul drept al văii Corușului (= văii Popeștilor) pe dealul Bliduțelor. Mai d.eparte K o c h urmărește aceste depozite în întreg bazinul văii Corușului și apoi spre NW. 67 R. G. Bronn (1837) Jahrb. f. Min., Geol. u. Palaeont. 68 R. Fr. H a u e r (1847) Ober die Fossilien von Korod. Naturwiss. Abhandl. heraus- gegeben von Haidinger, Wien, I B. 69 E. J. Fichtel (1870) Nachricht von den Versteinerungen des GrossfUrstenthums Siebenbiirgen. Nurberg. 70 F. D. Ne mes (1888) liber die Fauna der Koroder Schichten. 180 V. MOISESCU 176 Cînd am descris stratele de Dealu Cotului dintre Corușu și Baica am prezentat și litologia stratelor de Coruș, urmînd ca în acest capitol succint să mai facem unele adăugiri. Deschiderile cele mai bune ale stratelor de Coruș se observă în ver- santul stîng al văii Corușului, unde plăcile de gresii dure cochilifere alter- nează cu nisipuri fosilifere. Ele se pot urmări între Coruș și Popești precum și la Săliștea Nouă; de asemenea la Țifra lîngă Mihăiești. începînd de la dealul Topa spre NW stratele de Coruș apar sub forma unei fîșii înguste dar continue, ce se poate urmări pînă în valea Agrijului pe versantul sudic al dealului Melița și de acolo mai departe spre Someșul Mare. Trebuie să arătăm că depozite grezoase asemănătoare stratelor de Coruș dar fără faune se dezvoltă și în versantul drept al văii Berindului pe o văiugă ce pornește de sub dealul Hagău. Aici se observă și șisturile argiloase șocolatii ce se situează la partea terminală a stratelor de Sînmihai. Sub șisturile menționate se dezvoltă argile roșiatice și violacee. Bazat pe această succesiune am susținut punctul de vedere al lui 11 i e s c u (1952)71 care în zona dealurilor Topa Hagău, Cetății, Soroșului, Barcu și Șurii a separat depozite echivalente stratelor de Coruș și părții inferioare a stra- telor de Chechiș-Hida. Noi nu am mai întîlnit profile clare ca acela din dealul Hagău, terenul fiind destul de împădurit. Cu toate acestea regiu- nea nu îmbracă aspectul roșiatic caracteristic stratelor de Sînmihai. Aici se dezvoltă un sol cenușiu-negricios pe care-1 formează de obicei stratele de Coruș. între valea Sîncraiului și valea Zăghidului stratele de Coruș sînt nefosilifere. în versantul stîng al văii Almașului ele se reliefează ușor prin bancurile masive de gresii groase, de ordinul metrilor, în care apar sporadic și forme de pecteni mari. Sub acest aspect se observă între Sînmihaiu Almașului și Hida, de-a lungul șoselei care leagă cele două localități, apoi pe valea Peșterii de la Hida, pe valea Băicuței și pe valea Jernăului de la Racîș. Urmărind versantul stîng al văii Broaștei, stratele de Coruș trec la Gălpîia în bazinul văii Agrijului. Urme fosilifere se pot observa pe valea Peșterii și pe valea Băicuței. în aval de dealul Melița din versantul drept al văii Agrijului depozi- tele grezoase ale stratelor de Coruș se apropie sensibil de stratele de Cubleșu, argilele roșiatice ale stratelor de Sînmihai scăzînd rapid din grosime. Stratele de Coruș au un caracter transgresiv, fapt reliefat de K o c h încă din anul 1900. Transgresivitatea lor este evidentă începînd de la Topa spre sud pînă la Corușu și mai ales în împrejurimile Clujului (la Coasta cea Mare), unde vin în contact direct cu depozite oligocene și eocene și suportă tot transgresiv stratele de Ciceu-Giurgești. în mod normal ele urmează peste stratele de Dealu Cotului. Acest raport de continuitate, cel puțin aparent, se observă în toată regiunea de la N de Sînpaul-Topa. Dar stau însă și pe depozite mai vechi. Astfel 71 O. 11 i e s c u (1952). Op. cit. pct. 3. Institutul Geological României IGR? 177 DEPOZITELE PALEDGENE Șl MTOCEN-INEEiRIOARE 181 pe valea Berecoaia o apariție de gresii de cca 1,00 — 1,50 m grosime, pe alocuri cu fragmente de Chlamys gigas este suportată de stratele de Cubleșu (Moisescu, 1968 b, p. 500, fig. 4, col. Ut. 2). Separarea acestora de stra- tele subiacente cînd sînt lipsite de fosile devine extrem de anevoioasă deoarece, se aseamănă pînă la identitate din punct de vedere litologic. Așa se explică de ce într-o lucrare anterioară (Moisescu, Po- pescu, 1967, p. 217) am afirmat că pe pîrîul Galbenu de la Mera stratele de Coruș lipsesc. De fapt, ele apar cu un caracter discontinuu iar pe văile situate mai la S de valea Berecoaia dispar. Pe dealul Coasta cea Mare stratele de Coruș sînt suportate de stratele de Cetate (Moisescu, 1968 b, p. 500, fig. 4, col. lit. 3) iar în apropiere de Pădurea Mănăștur, deși nu se observă așa de clar, se pare că aceleași depo- zite stau pe argila roșie a stratelor de Dîmbu Trifului (?) (fig. 4, col. lit. 4). Stratele de Coruș din zona Corușului sînt sărace în microfaune. Micro- fauna descrisă de unii cercetători (Agheorghiesei, Costea, 1963 ; Costea, Balteș, 1962) ca provenind din stratele de Coruș de la Corușu și de pe valea Berecoaia, credem că este colectată din stratele de Chechiș, care, cu o grosime destul de mică apar pe alocuri în baza stra- telor de Ciceu-Giurgești (Moisescu, Popescu, 1967, p. 217—218). Stratele de Coruș sînt bogate în moluște marine. Formele determi- nate atît deEăileanușiNegulescu (1964) cît și de noi sînt urmă- toarele (tab. 29) : TABELUL 29 Nr. crt. Denumirea speciei C CM D B 1 2 3 4 5 6 I. MoIIusca (Bivalvia) 1 Nuculana (Nuculana) pella elongata (Zhizhchcnko) + 2 Nuculana (Nuculana) westendorpi westcndorpi (Nyst in Nyst et Wes t en d o rp, 1839) + + 3 Anadara (Anadara) fichteli (Deshayes, 1850) + 4 Anadara (Anadara) fichteli planata (S c h a f f e r, 1910) Anadara (Anadara) fichteli elongatior Sacco, 1898) + 5 + 6 Anadara (Anadara) diluvii pcrtransvcrsa Sacco, 1897 4- 7 Glycymeris (Glycymeris) bimaculatus fichteli (Deshayes, 1852) + 8 Glycymeris (Glycymeris) bimaculatus deshayesi (Mayer, 1868) + 9 Pecten (Flabellipecten) solarium (Lamarck, 1819) Chlamys (Chlamys) gigas (S c h I o t h e i m, 1813) H- 10 + + + 11 Osirea (Ostrea) digitalina Dubois, 1831 Crassostrea (Crassostrea) frondosa (De Serres, 1829) + 12 4- 13 Diplodonta (Diplodonta) rotundata (Montagu, 1803) Divalinga (Divalinga) ornaia (A g a s s i z, 1845) + 14 + 15 Laevicardium (Laevicardium) ktibecki (Hauer, 1847) Cardium (Bucardium) hians (Brocchi, 1814) + 16 + 17 Cerastoderma (Cerastoderma) edule communc (Mayer, 1866) + Ak Institutul Geologic al României X IC RZ 182 V. MOISESCU 178 1 i 2 3 4 5 6 18 Mactra (Eomactra) basteroti Mayer, 1853 Tellina (Peronaea) planata planata L i n n 6, 1758 + 19 + 20 Tellina (Fabulina) ct. incarnata (L i n n 6, 1758) + 21 Pelecyora (Cordiopsis) westendorpi westendorpi (Nyst, 1836) + + 22 Callista (Costacallista) erycina erycinoides (Lamarck, 1806) + 23 Meretrix yigas (L a m a r c k, 1818) + + + 24 Venus (Ventricoloidea) multilamella La m a r c k, 1818 + + + 25 Solecurtus (Solecurtus) basteroti Desmoulins, 1832 + 26 Solecurtus (Zozia) anliquatus vindobonensis Meznerics, 1960 -L- 27 Corbula (Corbula) basteroti H Or nes, 1870 + 28 Pholas sp. + 29 Panopea (Panopea) menardi Deshayes, 1845 + + Mollusea (Gastropoda) 30 Diloma (Oxystele) orientalis Cossmann et Peyrot, 1917 + 31 Turritella (Haustator) vermicularis (Brocchi, 1814) + 32 Turritella (Haustator) turris. Basterot, 1825 + 33 Turritella (Haustator) terebralis L a in a r c k, 1822 4" 34 Turritella (Haustator) turris taurolaevis S a c c o, 1895 + 35 Calyptraea sp. + 36 Neverita (Neverita) josephinia olla (De Serres, 1829) 4- 37 Euspira catena helicina (B r o c c h i, 1814) + 38 Sinum (Sinum) aquensis (R 6 c 1 u z in C h e n u, 1843) Natica (Natica) millepunciata Lamarck, 1822 + 39 4" 40 Ficus (Ficus) conditus (Brongniart, 1823) + 41 Typhis (Typhis) horridus (Brocchi, 1814) 4“ 42 Dorsanum baccaturn (Basterot, 1825) + + 43 Oliva (Neocylindrus) dufresnei (Basterot, 1825) + 44 Tudicla (Tudicla) ruslicula (Basterot, 1825) + 45 Athleia ficulina ficulina (Lamarck, 1811) + 46 Genota (Genota) cf. proavia B e 11 a r d i + 47 Subula [uscata (Brocchi, 1814) Piramidclla (Piramidella) plicosa B r o n n, 1838 + 48 4" 49 Ringicula (Ringicula) auriculata auriculata M e n a r d, 1811 + 50 Ringicula (Ringicula) auriculata longominor S a c c o, 1897 4- Mollusea (Seaphopoda) 51 Dentalium (Dentalium) sexangulum Schrot er + 52 Dentalium (Dentalium) novemcostatum L a m a r c k + 53 Dentalium (Antalis) vitreum SchrSter + C — Stratele de Coruș de la Corușu. CM — ,, ,, de la Coasta cea Mare. D — ,, „ ,, de la Dealul Daiu. B — ,, ,, ,, de pe valea Băicuței. Stratele C — B au o distribuție regională. La această listă se mai pot adăuga încă o serie de taxoni identificați de R u su și P op e s cu (1965, p. 469) și R u s u (1969, p. 212, tab. 1) din cursul inferior al văii Almașului. \ IC R/ Institutul Geological României 179 DEPOZITELE PALEOG-ENE ȘI MlOCEN-INEERIOAiRE 183 în afară de moluște, în stratele de Coruș se întîlnesc și dinți de pești aparținînd diferitelor specii, care fac obiectul de studiu al lui F u c h s de la Universitatea din Cluj. 11. Stratele de Cheehiș (Hofmann, 1879) [ = Foraminiferen-Tegel von Kettosmesd (Hofmann, 1879 ; K och, 1883); Argi- lele de Cheehiș (Ș u r a r u, 1968, p. 47 ; 1970 b, p. 34 ; R u s u, P o p e s c u, 1965, p. 471); Stratele de Cheehiș (P o p e s c u, 1970 a, p. 240; 1972 b, p. 11)]. Scurt istorie asupra cercetărilor privind stratele de Cheehiș, limitele litostratigrafice și răspîndirea lor în regiunea cercetată. Depozitele care urmează peste stratele de Coruș nu mai intră în sfera preocupărilor noastre, ele depășind cadrul lucrării de față. Deoarece apar și în perimetrul afectat cercetărilor întreprinse de noi, acestea vor fi prezentate mai succint. Cu studiul stratelor de Cheehiș s-a ocupat prima dată H o f m a n n (1879), denumindu-le argila cu foraminifere de la Cheehiș. Ulterior ele au fost studiate de Koch (1900), iar în ultima vreme de Eusu și P o p e s c u (1965), Ș u r a r u (1968,1970 b) șiPopescu (1970 a, 1972bj. Limita litologică inferioară a stratelor de Cheehiș este marcată de existența unui nivel glauconitic avînd o grosime variabilă între 2 și 4 m, nivel care se întîlnește în mod constant la baza acestor depozite începînd de la Corușu pînă la Cristolțel (Ș u r a r u, 1967, p. 490—495 ; 1970 b, p. 34 ; Eusu, 1969, p. 212 ; P o p e s c u, 1970 a, p. 239 ; 1972 b, p.ll). Cît privește limita superioară în zona de la S de localitatea Dolu, aceasta este dificil de trasat, deoarece stratele de Hida, supraiacente, îmbracă un facies asemănător stratelor de Cheehiș. Așa cum remarcă P o p e s c u (1970 a, p. 241) stratele de Cheehiș se pot separa ca un orizont de sine stătător numai între localitățile Dolu și Cristolțel. Limita superioară în acest perimetru se trasează la baza bancurilor grezoase cu care încep stratele de Hida s.s. în regiunea Cluj-Corușu stratele de Cheehiș lipsesc, peste stratele de Coruș urmînd direct nivelul bazai al complexului tufului de Dej (= stra- tele de Ciceu-Gîurgești). Pe valea Mihăieștilor la Țifra, ca și la Berindu, stratele de Cheehiș, -constituite dintr-o serie de marno-argile cenușii-albăstrui, apar ca interca- lații în stratele grezoase de tip Hida. Asemenea depozite au fost descrise de Popescu (in Moisescu și Popesc u, 1967, p. 218) sub numele de strate de Chechiș-Hida. în zona dintre Sînpaul, Cubleșu și Topa argilele stratelor de Cheehiș apar pe dealurile : Soroșului, Cetății, vîrful Barcu, dealul Șurii și dealul Daiu. Ele urmează peste nisipurile și gresiile albicioase ale stratelor de Coruș. în bazinul văii Sîncraiului ca și pe văile Dolului, Sălciei, Niejului, Zăghidului și Ugruțului stratele de Cheehiș formează o unitate stratigrafică de sine stătătoare, urmînd peste stratele de Coruș și suportând la rîdul lor stiva groasă de gresii a stratelor de Hida. Cu această compoziție litofa- W JA Institutul Geological României yiGRy 184 V. MOISESCU 180 cială ele se continuă și în versantul stîng al văii Almașului, între dealul Cotului și localitatea Racîș, punctul cel mai nordic cercetat de noi. Din cauza plasticității deosebit de mari a marnelor, stratele de Che- chiș formează un relief plin de pornituri. în drumul lor gravitațional, argilele depășesc placa grezoasă dură a stratelor de Coruș ajungînd direct pe argila roșiatică cu pietrișuri a stratelor de Sînmihai. Un asemenea exemplu ni-1 oferă versantul stîng al văii Broaștei de la Racîș, unde argi- lele cenușii s-au scurs peste gresii pe direcția curenților de pantă. Stratele de Chechiș-Hida nedivizate îmbracă un facies marnos, intercalațiile nisipoase fiind subordonate. Acestea din urmă se dezvoltă însă spre partea superioară, devenind în același timp și mai grosiere. La Chinteni, în afara perimetrului cercetat de noi, la partea superioară a depozitelor marnoase și sub nisipuri apare un nivel de tuf dacitic cu urme de plante avînd o grosime de 2—4 m, denumit de Popescu „tuful de Chinteni” (in Moisescu și Popescu, 1967, p. 220). Stratele de Chechiș abundă în foraminifere calcaroase studiate atît de Șuraru (1952, 1970 b), de Popescu (in Eusu și Popescu, 1965), (in Moisescu și Popescu, 1967) cît și de alți cercetători. De asemenea, macrofauna din aceste depozite a făcut obiectul unui studiu special, întocmit de Șuraru (1968). 12. Stratele de Hida (Hofmann, 1879) [ = Schichten von Hidalmăs (Koch, 1884, p. 385); Strate de Hida (Șuraru, 1952, p. 122; 1958, p. 213; Popescu, 1970 a, p. 239; 1971, p. 532); Complexul stratelor de Hida (Popescu, 1972 b, p. 13); Popescu, G ian in a Cioflica, 1973, P. 187)]. Scurt istorie al cercetărilor privind stratele de Hida s.s., limitele litostratigrafice și răspîndirea lor în regiunea cercetată. Termenul de strate de Hida a fost introdus în literatura de specialitate de către Koch în 1884. Hofmann, care le-a definit pentru prima dată, a înțeles prin strate de Hida depozitele grezoase care stau peste argila de Chechiș și suportă tuful de Dej. Deși în 1884 Koch acceptă sensul dat de Hofmann stratelor de Hida, puțin mai tîrziu, adică în 1885, el îl modifică, incluzînd la acestea și argila cu foraminifere de la Chechiș. Așa au apărut stratele de Hida s. Z. (sensu Koch) și stratele de Hida s.s. (sensu Hofmann). Recent însă stratele de Hida s.Z. au căpătat alt conținut; Popescu (1970 b, p. 194) înțelege prin strate de Hida s. I. stratele de Hida sensu Hofmann împreună cu depozitele supraiacente acestora care formează stratele de Ciceu-Giurgești. Depozitele ce se găsesc situate între argila cu foraminifere în bază și stratele de Ciceu-Giurgești la partea superioară atunci cînd acestea din urmă sînt perfect separabile, formează ceea ce Popescu (1971) denu- mește strate de Someș (Gianina Cioflica, Popescu , 1971, p. 532). Institutul Geological României 181 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MîOCEN-INFERIOARE 185 Limita litostratigrafică inferioară a stratelor de Hida s.s. a fost discutată la capitolul privind stratele de Chechiș. Limita superioară se trasează de obicei la baza apariției primelor depozite marnoase tufitice bogate în globigerine, adică la baza stratelor de Ciceu-Giurgești. Așa cum am mai menționat în regiunea dintre Săliștea Nouă și Dolu stratele de Hida sînt inseparabile de depozitele argiloase subiacente. Dacă în acest perimetru ele au o grosime mică, nedepășind 20—25 m, în schimb mai spre nord se îngroașe rapid, ajungînd la 1.000—1.500 in. între Sînmihaiu Almașului și Hida stratele de Hida s.s. trec în versantul stîng al văii Almașului ca și stratele de Coruș, dezvoltîndu-se foarte frumos pe dealurile Dîmbu Bobului și Cornului, iar ceva mai la N de Gălpîia atinge versantul drept al văii Agrijului. Variația deosebit de rapidă în grosime se datorează caracterului regresiv al acestor depozite (P o p e s c u, in M o i s e s c u și P o p e s c u, 1967). Stratele de Hida s.s. sînt pe alocuri fosilifere. Conținutul micro- fauni stic a fost studiat de Șuraru (1952,1970 b), Pop eseu (1970 a) și alții. De asemenea fauna de moluște a constituit subiectul unui studiu întocmit de Șuraru în 1958. Badenianul (M4) 13. Stratele de Ciceu-Giurgești (Pop eseu, 1970) [ = Nivelul bazai al complexului tufului de Dej (P o p e s cu in Moisescu și Po- pe s c u , 1967, p. 221; Moisescu, 1968 b, p. 501); strate de Ciceu-Giurgești (Po- pe s c u , 1971, p. 532, 1972 b, p. 16)]. Scurt istoric privind stratele de Ciceu-Giurgești, limitele litostrati- grafice ale acestora și răspîndirea lor în regiunea cercetată. Depozitele tufogene de peste stratele de Hida au fost descrise de Koch (1884, p. 386) sub numele de strate de Cîmpie. Ele sînt delimitate de gresia de Hida în bază și tuful de Ghiriș la partea superioară. Din această succesiune cu o compoziție litofacială extrem de diversă, s-a separat complexul tufului de Dej (P o p e s c u, in Moisescu și P o p e s c u, 1967, p. 221) constituit din trei nivele și anume : nivelul bazai (sau nivelul cu globigerine) (P o p e s c u, in Moises- cu și Popesc u, 1967, p. 221; Moisescu, 1968 b, p. 501) [ = strate de Ciceu-Giurgești (Pop eseu, 1970 b, p. 189)] ; nivelul tufului de Dej (Popesc u, in Moisescu și Popesc u, 1967, p. 222 ; = nivelul tufului de Dej propriu-zis) (Moisescu, 1968 b, p. 502); și, nivelul superior (Moisescu, 1968 b, p. 502). Nivelul tufului de Dej formează ceea ce Popescu (1970 b, p. 190) și apoi Gianina C i o f 1 i c a și Popescu (1971, p. 532) desem- nează sub numele de strate de Dej. Institutul Geological României 186 V. MOISESCU 182 Stratele de Ciceu-Giurgești sînt definite de autorul lor (1970 b, p. 189) ca o succesiune de marne, gresii și tufite situate la partea terminală a stratelor de Hida și care însoțește tuful de Dej. Dat fiind caracterul mult mai puternic transgresiv al acestor strate comparativ cu stratele de Coruș, în regiunea Cluj-Corușu ele sînt dispuse pe diverși termeni mai inferiori. Dacă stratele de Coruș sînt caracterizate în mod pregnant prin depozite psefitice grosiere, stratele de Ciceu-Giurgești, deși mai puternic transgresive, nu cuprind psefite de asemenea proporții în perimetrul cercetat de noi. Cu multă atenție se poate constata că în partea bazală a stratelor de Ciceu-Giurgești există un depozit microconglomeratic, grezos, grezo-marnos sau nisipo-marnos destul de subțire care marchează trans- gresiunea. în regiunea Cluj—Mera nivelul grosier este vizibil pe valea Cipcheș de lîngă Suceagu. în vecinătatea Clujului acesta se observă în apropiere de drumul ce trece din valea Seaca spre Baciu. în versantul drept al văii de mai sus se individualizează un nivel de gresie microconglomeratică slab calcaroasă de cca 0,50—0,60 m în care se disting foarte multe foramini- fere, fragmente de cochilii de bivalve, etc.72. Din punct de vedere litologie gresia este constituită din elemente rulate de cuarț alb, vinețiu și vișiniu, de calcare marnoase, etc. Pe porțiunea urmărită acest nivel se menține constant. în alte părți locul lui este luat de marne nisipoase. Așa apare pe dealul Hoia, pe valea Pleșca și pe dealul Coasta cea Mare. Stratele de Ciceu-Giurgești cuprind o întreagă gamă de marne cu globigerine de la marne propriu-zise la marne nisipoase, uneori slab calca- roase, alteori slab argiloase, de culoare vineție-albicioasă, avînd o grosime de cca 20—25 m, pe alocuri chiar mai subțiri. Ele stau îndeosebi pe argila roșiatică a stratelor de Dîmbu Trifului și pe marnele cu briozoare. în fig. 4 (Moisescu, 1968 b, p, 500) (col. lit. 5—11) se pot observa toți ter- menii mai vechi peste care transgredează aceste depozite. Exceptînd stra- tele de Sînmihai și stratele de Dîncu-Tămașa care se pare că nu suportă direct astfel de depozite, ceilalți termeni ai Miocenului inferior, Oligo- cenului și parțial Eocenului vin în contact direct cu marnele stratelor de Ciceu- Giurgești. Microfauna acestor depozite atît de bogată în globigerine a fost cercetată de mulți micropaleontologi. Amintim doar pe Ș u r a r u (1962) și Pop eseu (1964) (1970 a). 14. Stratele de Dej (G h. P o p e s c u, 1970) Litostratigraîia stratelor de Dej și răspîndirea lor în regiunea cerce- tată. Stratele de Dej sînt cuprinse între stratele de Ciceu-Giurgești în 72 în anul 1968 (p. 501) am arătat că gresia microconglomeratică slab calcaroasă conține în mod frecvent numuliți. Am afirmat acest lucru fără să facem un studiu microscopic atent, ci numai o examinarea macroscopică fugitivă pe teren. Prezența acestor „numuliți” a atras atenția lui P o p e s c u care a colectat probe și le-a examinat în detaliu, punînd în evidență prezența unor specii de foraminifere miocene. Institutul Geological României 183 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MJIOCEN-EXTERIOARE 187 bază și formațiunea cu sare sau gips la partea superioară. Ele constituie termenul inferior al stratelor de Cîmpie s.l. (Popescu, 1970 b, 190—194). în perimetrul afectat cercetărilor noastre stratele de Dej se pot observa pe dealul Gănaș de lingă Corușu, pe valea Berecoaia, pe valea Cipcheș, la Baciu, în versantul sting al văii Seaca de la NW de localitatea Popești și pînă la confluența acesteia cu valea Nadășului, pe dealul Hoia, în Pădurea Mănăștur, pe valea Pleșca și pe dealul Coasta cea Mare. în dealul Hoia tufurile albicioase-vineții cu o grosime de peste 8 m sînt stratificate în bancuri pînă la 0,50 m. în Pădurea Mănăștur grosimea pachetului de tufmi poate să ajungă pînă la 30 m. 15. Stratele de Mireș (Popescu, 1972) [in Guide de l’excursion de Ia Ver6union du groupe de travail pour la Paratethys; Popescu, Gianina Cioflica, 1973, p. 189] Litostratigrafia stratelor de Mireș și răspîndirea lor în regiunea cercetată. Stratele de Mireș sînt cuprinse între stratele de Dej în bază și stratele nisipoase transgresive ale Sarmațianului la partea superioară. Ele conțin depozite cu gips și sare, șisturi argiloase cu radiolari, precum și marne cu Spirialis (Popescu, 1972, p. 25). în regiunea cercetată de noi succesiunea stratelor de Mireș, care apare pe dealul Baciului, în versantul stîng al văii Seaca și în pădurea Mănăștur, a fost descrisă ca o formațiune de gresii, nisipuri și marne cu o grosime ce/variază între 20 și 50 m. Recent, Popescu73 a observat pe valea Cipcheș de la Suceagu că peste stratele de Dej (respectiv peste ceea ce se cunoștea sub numele de nivelul tufului de Dej propriu-zis) urmează depozite cu lentile de gip- suri, care sînt un echivalent stratigrafie al formațiunii cu sare, precum și marne cu Spirialis. Evident este de presupus și existența șisturilor cu radiolari. în felul acesta cei patru termeni litostratigrafici clasici ai Bade- nianului din România (marnele și tufurile cu globigerine, formațiunea sării, șisturile cu radiolari și marnele cu Spirialis) au fost reliefați și în regiunea Cluj —Mera. V. FORMAȚIUNILE PLIOCENE în semifereastra Hodișului, la obîrșia văii Peșterii (pl. XV), peste dacitele ce formează creasta, în dreptul celor două pîraie ale acestei văi se dezvoltă depozite grosiere, neconsolidate sau slab consolidate și nefo- silifere, constituite din blocuri rulate și semirulate de dacite de Vișag, precum și de alte roci eruptive, răspîndite în mai multe locuri pe suprafața masivului banatitic al Vlădesei. Prezența acestora a fost semnalată încă din anul 1915 de către Szâdeczky și mai recent de Ștefan (1969). Ele aparțin după toate probabilitățile Pliocenului. 73 Comunicare verbală, octombrie 1974. Institutul Geological României 188 V. MJOISiESiCU' 184 VI. FORMAȚIUNILE CUATERNARE Depozitele cuaternare din Regiunea Cluj-Huedin-Românași se dezvoltă pretutindeni în bazinele văilor Someșului Mic, Nadășului, Almașu- lui, Agrijului și Crișului Repede. Ele sînt constituite din șesuri aluviale, terase, alunecări de teren, depozite deluvial-coluviale și conuri de dejecție. în bazinul Someșului Mic se întîlnesc cunoscutele terase ale Someșu- lui. Petice de terase se observă la altitudinea de 40—60 m deasupra nive- lului actual al acestei văi. De asemenea se mai pot vedea șesuri aluvio- nare largi, precum și depozite aluviale ale albiei majore. Bazinul văii Nadășului ne oferă o serie de depozite aluviale și de terasă. Depozitele de terasă se întîlnesc în aval de confluența văii Seaca cu valea Nădășului, în versantul stîng al acesteia din urmă. Litologic sînt constituite din pietrișuri în special cu elemente de cuarțuri rulate precum și din diferite elemente de roci sedimentare paleogene și neogene. Șesurile aluviale formează albia majoră a văii Nadășului care se observă pînă la Aghireșu precum și pe afluenții acesteia ca: valea Sînpaului, valea Șar- dului, valea Corneștilor. Este interesant de observat pietrișurile și bolo- vănișurile precum și blocurile mari de conglomerate și brecii de natură eruptivă, metamorfică și sedimentară de pe valea Cipcheș, supuse pe alocuri unui proces de rulare intensă sub acțiunea de eroziune a factorilor exogeni. Sursa materialului eruptiv și metamorfie din care provin depozi- tele respective este venită din W și SW, adică din Munții Apuseni și Meseș-Rez. Aluviunile albiei minore se dezvoltă pretutindeni pe firul principal al văii cît și pe afluenți. Alunecările de teren sînt dese dar, în general de dimensiuni mici. Ele se formează în argilele roșiatice ale stratelor de Dîmbu Trifului și se întîlnesc pe valea Berecoaia, pe valea Corneștilor, Sînpaului ca și pe valea Unturilor de la Aghireșu. Bazinul văii Almașului. în acest bazin se observă în primul rînd depozite aluviale și alunecări de teren. în zona albiei majore s-au format lunci cu un sol foarte fertil așa cum se observă la Sînmihaiu Almașului, la Zimbor, Cuzăplac, Almașu și Fildu de Mijloc. Șesul aluvial al văii Alma- șului este foarte larg, pe alocuri avînd peste 1.000 m lățime. Alunecările de teren care se întîlnesc destul de des, sînt date de depo- zitele argiloase, argilo-marnoase și argilo-nisipoase ale stratelor de Dîmbu Trifului, ale stratelor de Sînmihai și mai ales ale stratelor de Chechiș. Alunecări în stratele de Dîmbu Trifului se observă îndeosebi pe valea Dineului, pe valea Dîmbu Trifului, valea Telecului, valea Mirei și valea Firzei. Argila roșiatică a stratelor de Sîncraiu Almașului formează o serie de alunecări pe valea Sîncraiului, valea Dolului, Sălciei, Niejului, Chen- dremalului, Sînteimării și Valea Mare de la Sînmihaiu Almașului. în fine, alunecările din stratele de Chechiș care sînt cele mai frecvente și toto- dată cele mai caracteristice, se dezvoltă în special pe văile ce pornesc de sub dealurile Bugleșul, Dîmbu Bobului și Cornului dintre Sînmihaiu Almașului și Racîș. Institutul Geologic al României IGRZ 185 DEPOZITELE PALEOGEN® ȘI MEOCEN-INFERJIOARE 189 Bazinul văii Agrijului. Contactul dintre cristalin și eruptiv pe de o parte și sedimentar pe de altă parte este marcat printr-o ruptură de pantă unde formează o serie de depozite cuaternare. Sub acțiunea agenților exogeni, în special rocile eruptive suferă un intens proces de descuamație, fragmentele de roci fiind apoi prăvălite pe pantele abrupte sub acțiunea forței gravitaționale, formînd în acest fel depozite coluviale. Constituite din material grosier umplut cu material fin și apoi, cu timpul, amestecat cu roci sedimentare nisipo-grezoase, depozitele respective suferă un proces de consolidare sau de cimentare prin tasare. în felul acesta, între cristalin și eruptiv pe de o parte și sedimentar pe de alta, se instalează o zonă de depuneri coluviale ce depășesc uneori 40—60 m grosime. Această zonă maschează contactul dintre cele trei categorii de roci. De aceea cer- cetătorul are impresia că depozitele sedimentare prezintă pe acest alinia- ment caracterul unei transgresiuni de margine (Eandtransgression). în afară de depozitele coluviale care se dezvoltă mai ales la contactul cu eruptivul, în vestul bazinului văii Almașului, IaHodișu și între valea Peșterii și valea Lungata de Fildu precum și la obîrșia văii Agrijului, în cursul superior și mijlociu al văii Agrijului se mai observă o terasă în jurul localității Buciumi la cca 20—40 m deasupra nivelului actual al apei. Ca și pe valea Almașului depozitele albiei majore formează și aici lunca cu sol fertil. Ici, colo, se observă cîte o alunecare de teren formată în argilele cu pietrișuri sau în stratele de Dîmbu Trifului. Conuri de dejecție se întîlnesc pe unele văi ca: Valea Bea, valea Dumbrava, valea Țăndărei (afluente ale văii Treznei). valea Colchieșu- lui, valea Lupuțului de la Buciumi, valea Groapa Fișii și valea Feira de la Bomânași. Poarta Sălajului-Păușa-Bomânași marchează o zonă depresionară, de înecare, generată de înmănunchierea a cîtorva conuri de dejecție for- mate de văile cu punct comun de confluență și anume: valea Treznei, valea Secii, valea Ciumărnei și mai ales valea Băstolțului. Bazinul văii Crișului Repede. Crișul Eepede curge printr-o zonă depresionară unde Cuaternarul se dezvoltă pe o suprafață apreciabilă, mai ales înversantul stîng al acestei văi, în zona Huedinului. VII. TECTONICA REGIUNII Begiunea cercetată este extrem de simplă din punct de vedere tectonic : ea a fost afectată atît de mișcări plicative cît și de mișcări ruptu- rale de mică amplitudine. Mișcările de cutare sînt evidențiate prin cîteva cute sinclinale și anticlinale cu flancurile largi printre care se reliefează în mod deosebit sinclinalul care marchează interfluviul dintre bazinele hidrografice ale văilor Agrijului și Almașului. Axul acestui sinclinal, cu o lungime de cca 25 km, este situat pe direcția dealurilor Fondacului și Boșiei, avînd o orientare ENE — WSW. Planul axial este vertical iar flancurile asimetrice. Spre WSW acesta este întrerup în mod brusc de insula de cristalin a Meseșului, iar spre ENE prezintă o terminație perisinclinală. Institutul Geological României 190 V. MOISESCU 186 Umplutura sinclinalului o constituie depozitele detritice, grosiere, microconglomeratice și chiar conglomeratice spre rama cristalinului, care aparțin Egerianului, desemnate de noi sub numele de strate de Mes- teacănu-Bogdana. Ele sînt flancate atît spre S cît și spre N de termeni mai vechi ai Oligocenului, începînd cu stratele de Cetate sau de Bozna. în regiunea Sînmihaiu Almașului ca și în regiunea Cluj-Sîncraiu Almașului, stratele oligocene au un caracter monoclinal; ele prezintă înclinări de cîteva grade spre NE, E și SE. Unele cute anticlinale aproape inperceptibile se observă și în zona Topa Mică-Cubleșu. în ceea ce privește mișcările tectonice rupturale, ne atrage atenția, în mod deosebit elementul tectonic major linia Meseșului (Răileanu, Rusu, Moisescu, 1964, p. 255). Această linie este cunoscută în literatura geologică sub numele de „falia Meseșului” (H o f m a n n , 1879; Koch, 1894; Mateescu, 1926). Avînd un caracter vădit de încălecare pe cea mai mare lungime a ei, am utilizat termenul de „linie”, ca rezultat al intersecției unui plan de șariaj cu relieful. în zona cercetată de noi, linia Meseșului a fost urmărită în detaliu începînd din zona Crișului Repede pînă în regiunea Treznea- Ciumărma. Astfel, în marginea șoselei naționale Cluj-Oradea, la S de locali- tatea Hodișu, odată cu accentuarea reliefului, apar fragmente de calcare aparținînd calcarului grosier superior (pl. XV). Puțin mai spre N calca- rele dispar datorită încălecării eruptivului, care ajunge în contact direct cu stratele oligocene. Depozite eocene mai apar la cca 4 km spre N de valea Crișului Repede, lîngă satul Hodișu. Aici, la obîrșia văii Peșterii se observă o frumoasă semifereastră tectonică (pl. XV), în care, pe o lățime de 1 km aflorează condensat stratigrafie întreaga succesiune a Eocenului. Asemenea semiferestre tectonice se observă la obîrșia tuturor afluenților din versantul drept al văii Almașului, ca și la obîrșia văilor Lungata de Fildu și Agrijului. Pe valea Peșterii stratele eocene sînt răsturnate, cele ale Oligocenu- lui inferior-mediu (stratele cu labyrinthum și Turritella în facies coraligen, stratele cu labyrinthum de tip Curtuiuș) stau aproape la verticală, iar stratele egeriene prezintă înclinări mici, fiind aproape în poziție orizon- tală. La obîrșia văilor ce coboară de sub vîrful Cornii și dealul Grebenului se observă o situație analoagă cu cea de pe valea Peșterii. Aici contactul dintre șisturile cristaline și eruptiv pe de o parte și formațiunile sedimen- tare de bazin pe de altă parte este de obiecei mai puțin vizibul, datorită modului de alterare al rocilor și reliefului pe care îl dă cristalinul. Cristalinul Meseșului și o parte din eruptivul Vlădesei aufost împinse spre E la începutul Badenianului, în faza de orogeneză stirică nouă, încăle- cînd sedimentarul. Vîrstă antebadeniană a liniei Meseșului a fost dedusă din faptul că încălecarea nu afectează la N de pîrîul Ortelecului (în afara regiunii cercetate de noi) depozite badeniene (Răileanu, Rusu, Moisescu, 1964, p. 260). Institutul Geological României 187 DEPOZITELE PAJUEOGENiE ȘI MILOCEN^ENTER'IOARE 191 O altă categorie de forme rupturale o formează faliile pe mici dis- tanțe, cu săritura de la cîțiva metri la cîțiva zeci de metri. Ele se observă în zona Fildu de Sus, la Tămașa, pe valea Răsfoitului, între Ticu și Arghișu, pe valea Seaca de la Cordoș ca și în zona dealurilor Hoia-Cetate de lîngă Cluj. Primit la redacție 23 septembrie 1973 și acceptat spre publicare 14 nocmbrie 1974. Institutul Geologic al României BIBLIOGRAFIE Agheorghiesei V., C o s t e a I. (1963) Date noi asupra stratigrafie! Paleogenului și Miocenului din nord-estul Transilvaniei. Asoc. Geol. Carpato-Balc., Congr. V, HI/1, Comunic, șt. secția II: stratigrafie, București. Barbu I. Z. (1955) Contribuții la studiul microfaunei din Paleogenul Transilvaniei de NV. I. Miliolidae, Rev. Univ. ,,C. I. Parhon” și a Politehnicii București, Ser. șt.-nat (6 — 7), București. — (1956) Contribuții la studiul microfaunei din Paleogenul Transilvaniei de NV. Anal. Univ. ,,C. Z. Parhon” București, Ser. șt.-nat. (10), București. — (1961) Microfauna seriei marine superioare din împrejurimile Jiboului. Anal. Univ. ,,C. I. Parhon” București, Ser. șt. nat., goel.—geogr. (27), București. — (1962) Microfauna Oligoccnului din partea de NV a bazinului Transilvaniei, intre Jibou și Ileanda. Anal. Univ. Buc., Ser. șt.-nat., geol-geogr. (32), București. — (1963) Microfauna depozitelor sedimentare paleogene din împrejurimile Clujului An. Univ. Buc., (geol.—geogr.), XII (37), București. Barbu Virginia (1964) Resturi de Anthracotherium din cărbunii de la Ticu (Regiunea Cluj). Bul. Inst. de Petrol, Gaze și Geologie, XI, București. Bombiță G. (1957) Semnificația stratigrafică a citorva specii de numuliți din Transilvania, Comunic. Acad. R. P. R., VII (10), București. — (1963a) Contribuții la corelarea Eocenului epicontincntal din R.P. Română. Ed. Acad. R.P.R., București. — (1963b) Poziția Ilerdianului și a Biarritzianului în România. Observații și propunei cu privire la noua împărțire a Eocenului. Asoc. geol. Carpalo-Balc., Congr. V., III/l, Comunic, șt. secția II: stratigrafie, București. — (1964) Observations et propositions concernant la nouvelle division de l’Eocene. Merm II (28), Paris. — (1966) Contribuții la studiul geologic al regiunii Băiuț — Poiana Botizii. D. S. Com- Geol., LII (1964 — 1965), București. — GheneaC-, MarinescuFl. (1968) Progres dans l'âtude des formations Năozoîques de Roumanie. An. Com. d’Etat pour la Geologie, București. — M o i s e s c u V. (1968) Donnăes actuelles sur le Nummulitique de Transylvanie. Mem- B.R.G.M. (58), Paris. — (1969) Addendum ă Partide „Donnees actuelles sur le Nummulitique de Transylvanie”, Mim. B.R.G.M., III (69), Paris. — (1972) Studii geologice în Munții Lăpușului. An. Inst. Geol. XXXIX, București. . Institutul Geologic al României 189 (DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MIOCEN-INFERIOARE 193 B 6 c k h J. (1876) Brachydiastcmatherium transsilvanicum BOckh et Maty. Ein neues Pachy. dermen-Genus a.d. eocănen Schichten Siebenbiirgens. MUL a. d. Jahr. a.k. ung. geol- AnsL, IV, Budapest. Brinkmann R. (1959) Abriss der Geologie, II, Stuttgart. CioflicaGianina, Popescu Gh. (1971). Contribuții la stratigrafia Miocenului mediu din nord-vestul Transilvaniei. St. și cerc. geol., geof., geogr-, Seria geologie, XVI, (2), Bucu- Cita M., Pice oii G. (1964) Les stratotypes du Palfeogdne d’Italie. Mem. B.R.G^., II (28), Paris. Ciupagea D., Paucă M., Ichim T r. (1970) Geologia Depresiunii Transilvaniei. Ed. Acad., București. Costea I., Balteș N. (1962) Corelări stratigrafice pe baza microfosilelor. București. Dumitrescu I. (1957) Asupra faciesurilor și orizontării cretacicului superior și paleogenu- lui in bazinul Lăpușului (nordul depresiunii Transilvaniei). Lucr. Inst. de Petrol și Gaze din București, III, București. — (1968) Harta geologică scara 1 : 200.000, L-34—XII, 10 Cluj, Notă explicativă. Com. de Stat al Geol., Inst. Geol., București. D ușa A. (1961) Date geologice și paleontologice asupra Burdigalianului din regiunea Surduc, la sud de Someșul Mare. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. II (4), Geol. —Geogr., Cluj. F abia ni R. (1915) II Paleogene Veneto. Mem. Ist. Geol. Univ. Padova, III, Padova. Fii tt cri e Fr. (1873) Die oligocaenen Ablagerungen im Almăsthale in Siebenbiirgen. Verh. d. geol. Reichsanst., Wien. Fuchs H. (1971) Contribuții la cunoașterea răspîndirii stratigrafice a sirenidelor oligocene în bazinul Transilvaniei Bul. Soc. șf. geol. din R. S. România, XIII, București. G a b u n i a L. K., 11 i e s c u O. (1960) O pervoi nahodke ostatkov ghigantskih nosorogov iz sem. Indricotheriidae v. Rumlnii. Dokl. Akad. Nauk SSSR, CXXX (2), Moskva. G h e r m a n J. (1954) îndrumări in practica geologică, I. Cartarea geologică, Ed. tehn., Bucu- rești. G i v u 1 e s c u R. (1968) Ein neuer Beitrag zur Kenntnis der fossilen Flora von Coruș bei Cluj (Rumănien), Geologie, Jahrg. 17 (5), Berlin. — (1970) Flora acvitaniană de la Coruș (Cluj) (IV). Conlribufii botanice, Cluj. H a g n H. (1956) Geologische und Palăontologische Untersuchungen im Terțiar des Monte Brione und seiner Umgebung. Palaeonlographica CVII, Abt. A (3 — 6), Stuttgart. Hauer F r., Stadie G. (1863) Geologie Sibenbiirgens. Wien. H o f m a n n K. (1879) Bericht liber die im ostlichen Theile des Szilâgyer Comitates wăhrend des im Sommer Campagne 1878 vollfiihrten geologischen Spezialaufnahme. Foldl. Kdzl. IX, Budapest. — (1881) Bericht liber die im Nordwestsiebenbiirgischen Grenzgebirge und Umgebung im Jahre 1881 ausgefiihrten geologischen Specialaufnahmen. Fbld. Kdzl. XI, Budapest. — (1883) Bericht liber die im Sommer 1882 im siidostlichen Theile des Szathmârer Comi- ițates ausgefuhrten geologischen Specialaufnahmen. Fbldt. Kdzl. XIII (1), Budapest. — (1887) Geologischen Notizen liber die krystallinische Schieferinsel von Preluka und liber das nordlich und siidlich Anschliessende Tertiârland. Jahresb. d. k. ung. geol. Ansi. f. 1885, Budapest. — (1888) Bericht liber die im Sommer d. J., 1886 in nordwestlichen Theile des Szolnok- Dobokaer Comitates ausgefiirthen Detail-Aufnahmen. Jahresb. d. k. ung. geol. Anst. f. 1886, Budapest. Institutul Geologic al României 194 V. MOOSESCU 190 Im r e h I., Mă sz â r o s N. (1962) Galena din orizontul Cetate de la Cluj. St. Univ. Babeș- Bolyai, ser. Geol-Geogr. (2), Cluj. Iliescu O., Mărgărit G., Mărg ărit Maria (1969) Contribuții la cunoașterea și orizontarea depozitelor oligocene din regiunea Cluj-Jibou-Tg. Lăpuș. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XIV (2), București. J o j a T. (1956) Observații de ordin stratigrafie in jurul orașului Jibou. An. Com. Geol. XXIX. București. Ko ch A. (1874) Adatok Kolozsvâr videke ioldtani kepzodmenyeinek pontosabb izmeretâhez. Fbldt. Kozl. IV, Budapest. — (1880) Uber das Terțiar SiebenbUrgens. N. Jb. f. Min. Geol. u. Palăont., I. Stuttgart. — (1883) Bericht Uber die im Klausenburger Randgebirge und in dessen Nachbarschaft im Sommer 1882 ausgefiihrte geologisclie Special-Aufnahme. Fbldt. Kbzl. XIII (1), Bucu- pest. — (1884) Bericht liber die im Klausenburger Randgebirge im Sommer 1883. ausgefiihrte geologische Special-Aufnahme. Fbldt. Kbzl. XIV (4 — 8), Budapest. — (1884 — 1887) Die Alttertiărcn Echiniden Siebenbiirgens. Mitth. a.d. Jahrb. d. k. ung. geol. Anst., VII, Budapest. — (1885) Umgebungen von Kolosvâr (Klausenburg). Erlăuterungen z. geol. Specialkarte der Lănder d. ung. Krone. Herausgegeben von. d. k. ung. geol. Anst., Budapest. — (1887) Bericht liber die im Gebiete der Comitate Kolos und Szolnok-Doboka im Sommer 1885 durchgefiihrte geologische Detailaufnahme. Jahresb. d. kgl. ung. geol. Anst. f. 1885. Budapest. — (1888) Bericht uber die in dem sudlich von Klausenburg gelegenen Gebiete in Sommer d. J. 1886 durchgefiihrte geologische Detailaufnahme. Jahresb. d. kgl. und. geol. Anst. f. 1886, Budapest. — Hofmann K. (1889) Umgebungen von Bânffy-Hunyad. Erlăuterungen z. geol. Specialkarte der Lănder d. ung. Krone. Herausgegeben von der kgl. ung. geol. Anst., Budapest. — (1891) Die Tertiărbildungen des Siebenburgischen Beckens. I. Theil. Palaeogene Abtei- lung. Separatabdruck a.d. IX. Bande d. Math. und Nalurtv. Berichte aus Ungarn, Buda- pest. — (1894) Die Tertiărbildungen des Beckens der siebenburgischen Landestheile I. Theil. Palăogene Abtheilung. Mitth. a. d. Jahrb. d. k. ung. geol. Anst., X(6), Budapest. — (1899) Die Jungercn Tertiărbildungen des siebenburgischen Beckens. Separatabdruck a. d. XVI. Bande d. Math. u. Nalurw. Berichte aus Ungarn. Budapest. — (1900) Die Tertiărbildungen des Beckens der siebenburgischen Landestheile, II. Neogene Abtheilung, Budapest. K u h n O. (1948) Das Alter der Prominaschichten und der innereozănen Gebirgsbildung. Jb. Geol, Bundesanst., XCI. Lăzărescu V. (1966) Cercetări geologice între Someș și Lăpuș la NV de Dej. Autoreferat la teza de doctorat, București. — GrujinschiC. (1969) Sur les subdivisions stratigraphiques de la molasse miocăne de Transylvanie et Muntenie (Roumanie). Bul. soc. șt. geol. din R. S. România, XI, Bucu- rești. Mangin J. Ph. (1961) Remarques sur la notion d’âtage, â propos de l’Ilerdien et du Biar- ritzien. C. R. somm. Soc. GM. Fr., VIII, Paris. Institutul Geological României \ igr/ 191 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MlOCEN-INFESlOABE 195 Marinescu FI., Mar in eseu J o s e f i n a (1962) Contribuții la cunoașterea Paleoge- nului și Neogenului din colțul de NW al masivului Preluca. V. S. Com. Geol., XLIII (1955 — 1956), București. Ma roși P., Max im Al., M( sz âro s N. (1964) Date noi asupra structurii geologice a bazi- nului Huedin. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. Geol. —Geogr., (2), Cluj. M a r t i n i E., Moisescu V. (1974) Nannoplankton-Untersuchungen in oligozănen Abla- gerungen zwischen Cluj und Huedin (NW Siebenburgisches Bccken, Rumănien). AL Jb. Geol. Paliiont. Mh. (1), Stuttgart. M ă r t o n f i L. (1890) Anthracotherium magnum Cuv. von Kl.-Krisztolcz. Ertesito II. Termis- zettud szak-Kolozsvar. M a t e e s c u Ș t. I. (1925 — 1926) Observații geologice și morfologice asupra depresiunii Hue- dinului din nord-vestul Transilvaniei. An. Inst. Geol., XI, București. — (1938) La faille de Moigrad et Ies variations de facies qu’elle introduit dans l’Eocene et l’Oligoctoc au Nord et au Sud de la faille (Nord-ouest de la Transylvanie). C. B. Acad. Sc. Boum., II (6), București. — (1939) Les sidiments de couleur rouge et la formation repetâe des sols lat6ritiques dans les rdgions carpathiques de Roumanie. Bull. Sc. Ecole Polyteh. Timișoara, IX (1 — 2), Timișoara. — (1940) Observations critique sur les couches Daniennes du nord-ouest de la Transylva- nie. C.B. Acad. Sc. Boțim., IV (1), București. Mărgărit Gh ., Mărgărit Maria (1964) Faciesurile Miocenului inferior din partea de NV a bazinului Transilvaniei. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, IX (2), Bucu- rești. — Mărgărit Maria (1966) Prezența a două tipuri de roci silicioase în Oligocenul de la NV de Cluj. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XI (1), București. — (1972) Contribuții Ia cunoașterea geologiei regiunii Perii Vadului — Tg. Lăpuș (Nord- vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XVII (2), București. MeszârosN. (1957a) Fauna de moluște a depozitelor paleogene din nord-vestul Transilva- niei. Ed. Acad. R.P.R., București. — (1957b) Contribuții la paleoecologia genului Calianassa din depozitele orizontului Mera la vest de Cluj. Bul. Univ. Babeș-Bolyai, ser. șt. nat., II (1 — 2), Cluj. — Marosi Maria (1957) Răspîndirea speciei Variamussium fallax in interiorul arcului carpatic. Anal, rom.-sov., geol.—geogr., (1), București. — (1959) Cirenele din stratele de Cetate de la Cluj.SL Univ. Babeș-Bolyai, ser. II (1), geol.— geogr., Cluj. — (1960) Depozitele Paleogene din regiunea Letca-Lozna. Comunic, geol. —geogr. (1957— 1959) ale SSNG, București. — (1961) Observații în legătură cu procesul de migrare a gipsurilor eocene de la vest de Cluj. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. II (1), geol,—geogr., Cluj. — N i c o r i c i E. (1962) Fauna din orizontul cu Gryphaea eszterhazyi de la Căpuș (reg. Cluj). Comunic. Acad. B.P.B., XII (9), București. — (1963) Paleogeografia depozitelor marine eocen-superioare de Ia vest și sud-vest de Cluj. Asoc. Geol. Carpato-Balc., Congr. V, voi. III/l, Comunic, șt., secț. II: stratigrafie, Bucu- rești. — T ă m a ș R. (1963) Identificarea unui nivel lacustru din baza Complexului vărgat supe- rior, între localitățile Morlaca-Moigrad. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.-geogr., (2)„ Cluj. 196 V. MOISESCU 192 — G h i u r c a V. (1965) Paleogenul dintre masivele Țicău și Preluca. SI. Univ. Babeș- Bolyai, ser. geol. —geogr., (2), Cluj. — GeorgescuC., RoibanM. (1967) Eocenul și baza oligocenului In regiunea lleanda Mare — Poiana Blenchii. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.—geogr., (1), Cluj. — PetrescuJ. (1967) Pflanzenreste von der Basis unteroligozăner Sandsteinschichten von Mera (Rumănien). Geologie, Jahrgang 16, Heft 4, Berlin. — Tămaș Ro th Rozalia (1969) Problema unor specii noi de Ostreide eocene din Transilvania. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.—geogr., (1), Cluj. — IliescuO., Petre I. (1970) Unele considerații asupra limitei eocen-oligocen în fora- jele de la Jac-Lupoaia (Valea Agrijului), Județul Sălaj. D. S. Inst. Geol. LV (1967 — 1968), 4, stratigrafie, București. — M a g d u n D. (1972) Beitrăge zur Prăzisierung der stratigraphischen Lage des Hoiaer Kalksteines am Hoia-Berg in Cluj (Klausenburg). St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.— min., (1), Cluj. — LebensonC., lanoliuC. (1973) Limita Eocen-Oligocen în dealul Hoia din Cluj, stabilită cu ajutorul nannoplanctonului. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.-min., fasc. 1, Cluj. Mihăilescu V. (1934) Platforma Someșană. Bul. S.B.B. de Geogr., LIII, București. — (1938) Observări morfologice în NW Transilvaniei. în voi. jub. „Grigore Antipa”, Bucu- rești. M 1 y n a r s k i M., M6sz â r o s M. (1963) Systematis position of Clemmys strandi (Szalai, 1934) (Testudincs, Einydidae), from the upper Oligocene of Cluj (Rumania). Acta Zoolo- gica Cracoviensia, VIII (9), Cracovia. Moisescu (1963) Contribuții la cunoașterea faunei de moluște oligocene din regiunea Ticu- Tămașa (Bazinul văii Almașului, nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., VIII (2), București. — (1964a) O specie nouă de Congeria în depozitele oligocenului superior din nord-vestul Transilvaniei St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, IX (2), București. — (1964b) Contributions â la connaissance de la faune de Mollusques oligocănes de la răgion Ticu-Tămașa (Bassin de l’Almaș, NW de la Transylvanie). Bev. Boum. Giol., Geophys., Geogr.— Serie Giologie, VIII (1 — 2), Bucarest. — (1965) Contribuții la studiul faunei de gasteropode oligocene din orizontul marno-șistos fosilifer de la Sînpaul (nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, X (1), București. — (1966) Contribuții la studiul faunei de echinide din stratele de Hoia și de Mera (Reg. Cluj, nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XI (1), București. — Popescu Gh. (1967) Studiul stratigrafie al formațiunilor Paleogene și Miocene din regiunea Chinteni-Baciu-Sînpaul (Nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol,, geof,, geogr., Seria geologie, XII (1), București. — (1968a) Asupra unui nivel cu Nuculana în stratele de Ticu superioare de pe valea Bere- coaia-Mera (Nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr., Scria geologie, XIII (1), București. — (1968b) Cercetări geologice în împrejurimile orașului Cluj. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XIII (2), București. — (1968c) Asupra unor forme de Naiadide terțiare în stratele de Ticu superioare din nord- vestul Transilvaniei. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XIII (2), București. JA Institutul Geological României \ IGRZ 193 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MIOCEN-INFERIOA'RE 197 — (1968d) Sur une forme de Janschinella des Couches de Cetate du Bassin de Transylvanie. Rev. Rotim. Gdol., Gdophys., Gdogr. — Sdrie de Gdologie, XII (2), Bucarest. — (1969a) Considerații asupra faciesurilor oligocenului din regiunea Țreznea — Ciumărna (Nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr.. Seria geologie, XIV (2), Bucu- rești. — (1969b) Sur quelques marnes ă Hippeutis des Couches de Ticu superieures du Bassin de la vallee d’Almaș (Nord-ouest de la Transylvanie). Rev. Roum. Geol., Gdophys., Giogr., Sdrie de Geologie, XIII (1), Bucarest. — (1969c) Considăration sur quelques formes de Tympanotonos du Tertiaire du Bassin de Transylvanie. Rev. Rotim. Gdol., Gdophys., Gdogr., Sdrie de Gdologie, XIII (2), Bucarest. — (1970) Uber die Egerstufe in Cluj — Hida — Gebiet (Siebenbiirgischen Becken) und ihre Korrelation mit verschiedenen Gebieten der Paratethys. Rev. Rotim. Gdol., Gdophys., Gdogr., Sdrie de Gdologie, XIV (1), Bucarest. — (1971a) Forme de moluște în stratele de Ticu superioare din nord-vestul Transilvaniei. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XVI (1), București. (1971b) Considerații asupra formelor de Pectinide din stratele de Horia și de Mera (Regiu- nea Cluj, nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XVI (1), București. — (1972a) Mollusques et ăchinides stampiens et ăgăriens de la region de Cluj — Huedin — Românași (Nord-ouest de la Transylvanie). Inst. Geol., Mdmoires XVI, Bucarest. — (1972b) Forme de Turritella în stratele cu labyrinthum și cu subtrigona din bazinul Tran- silvaniei (Regiunea Cluj). St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XVII (2), Bucu- rești. Moisescu V., Măszăros N. (1974) Faune ă mollusques oligocenes des couches de Hoia et de Mera (NW de la Transylvanie) de la collection A. Koch. Insl. Geol., Mdmoires XX, Bucarest. Munier C h a 1 m as E., Lapparent De (1893) Note sur la nomenclature des terrains sădimentaires. B.S.G.Fr., XXI (3), Paris. M u r g e a n u G., S aul ea E m iii a, Popescu Gr., M o t a ș I. C. (1960) Stadiul actual al problemelor de stratigrafie a Terțiarului în R.P.R. St. și cerc, geol., V(2), București. P ăvay A. (1872) Die geologischen Verhăltnisse der Umgebung von Klausenburg. Mitth. a. d. Jahrb. d. k. ung. geol. Anst., I, Budapest. P ătru ț I. (1952) Geologia regiunii Beclean (Jud. Someș). D. S. Inst. Geol., XXXVI (1948 — 1949). București. Petrescu J. (1967) Quelques donnăes sur la flore oligocene de Surduc dans le Bassin infă- rieur de valea Almașului (Roumanie). Allionia XIII. — (1968a) Cîteva plante noi din oligocenul văii Almașului (Jud. Sălaj). Contribuții Botanice, Cluj. — (1968b) Etude preliminaire de la flore oligocene de la valea Cetății (Roumanie). Bull. Mensuel de la Soc. Linn. de Lyon, (7), Lyon. — (1969a) Date paleobotanice asupra originii cărbunilor din bazinul văii Almașului (NV Transilvaniei). Bul. Soc. șt. geol. din R. S. România, XI, București. — (1969b) Allgemeine Betrachtungen der oligozănen Flora von Surduc (Nord-Westen Rumăniens). N. Jb. Geol. Palăoni., Mh. Jg. 1969 (4), Stuttgart. — (1970) Considerații generale asupra Horelor oligocene din NV Transilvaniei. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. Biologia, (2), Cluj. Institutul Geological României \ igr/ 198 V. MOISESCU 194 Petre I. (1971) Considerații stratigrafice asupra oligocenului mediu din bazinul Almașului (Transilvania de nord-vest) bazate pe date de foraj. D. S. Inst. Geol., LVII (1969—1970), 4. Stratigrafie, București. Popescu B., Gheța N. (1972) Nannoplanctonul calcaros din orizontul marnelor cu brio- zoare dc la vest de Cluj (Bazinul Transilvaniei). D. S. Inst. Geol., LVIII (1970—1971). 3. Paleontologie, București. Popescu Gh. (1964) Zona cu Orbulina în Miocenul din nord-vestul bazinului Transilvaniei St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, IX (1), București. — (1970a) Foraminiferele planctonice din stratele de Hida (nord-vestul Transilvaniei). St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XV (1), București. — (1970b) Planktonic foraminiferal zonation in the Dej Tuff Complex. Rev. Roum. Geol., Geophys., Geogr., Serie de Geologie, XIV (2), Bucarest. — Iva Mariana (1971) Contribution â la connaissance de la microfaune oligocene des Couches de Valea Lăpușului. Memoires XIV. Etudes de micropalâontologie, Bucarest. — (1972a) Biostratigrafia depozitelor oligo-miocene de la sud de Preluca pe bază de fora- minifere planctonice. D. S. Inst. Geol., LVIII (1971). 3. Paleontologie, București. — (1972b) Studiul foraminiferelor din depozitele mioeenului inferior și mediu din nord-ves- tul Transilvaniei. Rezumatul tezei de doctorat, București. Popescu Gh., G i a n i n a Cioflica (1973) Contribuții la microbiostratigrafia Mioce- nului mediu din nordul Transilvaniei. Si. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XVIII (1), București. Pop G h. (1962) Istoria morfogenetică a vechei suprafețe de eroziune „Fărcaș” din Munții Gilăului (M. Apuseni), St. Unio. Babeș-Bolyai, ser. geol. — geogr., (1), Cluj. Posea Gr. (1962) Aspecte de relief din jurul Clujului. Anal. Univ. București, ser. șt.nat. geol.—geogr., (32), București. Răileanu Gr. (1955) Cercetări geologice în regiunea Cluj-Apahida — Sic. D. S. Com. Geol. XXXIX (1951-1952), București. — Saulea Emilia (1955) Contribuții la orizontarea și cunoașterea variațiilor de facies ale Paleogenului din regiunea Cluj și Jibou (NV-ul bazinului Transilvaniei). Rev. Univ. „ C. I. Parhon” și a Politehnicii București, (8), București. — Saulea Emilia (1956) Paleogenul din regiunea Cluj și Jibou (NW bazinului Transil- vaniei). An. Com. Geol., XXIX, București. — Saulea Emilia (1960) Le Pal6og6ne de la region de Cluj et de Jibou (NW du Bassin de Transylvanie). Ann. du Com. Giol., XXIX—XXX (Râsumes), Bucarest. — Patrulius D., Mărgărit E., Chivu Mari a, D r a g u Valentina (1960) Corelarea molaselor cu Antracoterii mari din Transilvania și bazinul Petroșani. St. și cerc, geol., V (2), București. — M o i s e s c u, V., R u s u A. (1963) Tectonique du Paleogtne de la pârtie nord-ouest du bassin de Transylvanie et rapports entre les Monts Meze.ș et les terrains Palăogănes, Assoc. Geol. Karpato-Balk., Vl-eme Sept. 1963, Varsovic-Cracovie. Resumes des Commu- nications, Varșovia-Cracovia. — NegulescuV. (1964) Studiul comparativ al faunei burdigaliene din bazinul Transil- vaniei și bazinul Petroșani. An. Com. Geol., XXXVI, (I), București. — Rusu A., M o i s e s c u V. (1964) Relațiile tectonice ale Cristalinului munților Mezeș- Țicău cu formațiunile sedimentare ale bazinului Transilvaniei. St. șl cerc, geol.,geof., geogr., Seria geologie, IX (2), București. Institutul Geological României 195 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MtOCEN-INFERIOARE 199 R o v e d a V . (1961) Contributo allo studio di alcuni macroforaminiferi di Priabona. Rev.Hal. Paleont., LXVII (2). R u s u A., P o p e s c u G h. (1965) Contribuții Ia stratigrafia Miocenului inferior din nord-vestul bazinului Transilvaniei St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, X (2), București. — (1967) Studiul geologic al regiunii Moigrad (nord-vestul bazinului Transilvaniei). D. S. Inst. Geol. LIII (1965-1966), București. — (1968) Contribuții la cunoașterea stratelor de Hoia din regiunea Jibou. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XIII (2), București. — (1969) Sur la limite Oligocâne/Miocene dans le Bassin de Transylvanie. Rev. Roum. Geol., Giophys., Geogr., Serie de Geologie, XIII (2), Bucarest. — (1970) Corelarea faciesurilor oligocenului din regiunea Treznea-Bizușa (Nord-vestul bazinului Transilvaniei), St. și cerc, geol., geof., geogr., Scria geologie, XV (2), București. — (1972) Semnalarea unui nivel cu Nucula comta în bazinul Transilvaniei și implicațiile lui stratigrafice. D. S. Inst. Geol., LVIII (1971), 4. Stratigrafie, București. S avu Al. (1962) Contribuții Ia studiul evoluției rețelei hidrografice din bazinul Almaș-Agrj. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.—geogr., (1), Cluj. — C 1 i c h i c i O., DragoșI. (1970) Contribuții Ia problema vîrstei teraselor Someșului Mare. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geogr., (2), Cluj. Schaub H. (1964) Interventions. Colloque sur le Palâogfene (1962). Mem. B.R.G.M., II (28), Paris. S t o i c o v i c i E., M 6 s z â r o s N. (1970) Prezența unui nivel de tufuri andezitice la baza oligocenului, în orizontul de Mera, la vest de Cluj. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol.— min., (1), Cluj. Szâdeczky v. J. (1915) Die geologischen Vergăltnisse von Kissebes, Hodosfalva, Sebesvâr, Marâtlâka und Magyarâkereke. Museum Fiizetek, az Erdilyi Nemzeti muzeum, Asvdny- târânak ertesilbje. III, kolel, 1 szăm., Kolozsvâr. — (1925—1926a) Munții ascunși ai seriei cristaline mai vechi (seria întîia) din nord-vestul Ardealului D. S. Inst. Geol. Rom., XIV (1925 — 1926), București. Szâdeczky J. (1925—1926b) Rocele cristaline ale insulelor de șisturi cristaline Cicău și Preluca. D. S. Inst. Geol. Rom., XIV (1925-1926), București. — (1930a) I. Partea de Nord a Masivului Cristalin al Gilăului. D. S. Inst. Geol. Rom., XIIII (1924-1925), București. — (1930b) Munții ascunși din nord-vestul Transilvaniei. D. S. Inst. Geol. Rom., XIII (1924 — 1925), București. — (1930c) Asupra vîrstei eruptivului de Vlădeasa. D. S. Inst. Geol. Rom., XV (1926—1927), București. Szâdeczky K. G y. (1918) A gyalui gristâlyos tomeg Kalotaszeg 6s kapusmenti (Ek-i) râszâre telepiilt ,,alsâ tarkaagyag” szârazfoldi szârinazâsârol. „Muz. Fiiz.”, IV (2), Cluj. Szâdeczky-Kardoss E. (1925—1926) Contribuțiuni la geologia Ardealului de NW. D. S. Inst. Geol. Rom., XIV (1925-1926), București. — (1927) Az erdelyi eocen petrogenâzise. Fbldt. Kozl. XVI (1—2), Budapest. Ștefan Avram (1969) Structura geologică a părții de est a Masivului Vlădeasa. St. și cerc, geol., geof., geogr., Seria geologie, XIV (2), București. Ș u r a r u N. (1952) Contribuție nouă la cunoașterea microfaunei stratelor de Hida. St și cerc, șt., (1-2), anul III, Cluj. — (1958) Contribuții la cunoașterea macrofaunei stratelor de Hida. St. Univ. Babeș-Bolyai, III (5), ser. II (1), geol. —geogr-, Cluj. Institutul Geological României IGR/ 200 V. MOISEISCU 196 — Ș u r a r u M a r i a (1959) Asupra prezenței unor urme de moluște endoxilice în stratele de Valea Almașului și stratele de Coruș din nord-vestul bazinului Transilvan. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. II (1), geol—geogr., Cluj. — (1961) Contribuții la cunoașterea mierofaunei unor depozite miocenice din imediata apropiere a orașului Cluj. St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. II (1), geol.—geogr., Cluj. — Ș u r a r u M a r i a (1966) Contribuții la cunoașterea serpulidelor paleogene din bazinul Transilvaniei. An. Univ. Buc., ser. șt. nat., geol. —geogr., (1), Cluj. — (1967) Beitrăge zur Kenntnis der Burdigals im nordwestlichen Teii des Siebenbiirger Beckens zwischen Cluj und Surduc (Rumănien). V. Jb. Geol. Palăont. Mh., (8), Stuttgart. — (1968) Contribuții la cunoașterea macrofaunei argilelor de Chechiș. St. Univ. Babeș- Bolyai, ser. geol. —geogr-, (2), Cluj. — (1969) Uber eine vollmarine Fauna der Zimborer Schichten im unteren Becken des Almaș- Tales (I). St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol. —geogr., (2), Cluj. — (1970a) Uber eine vollmarine Fauna der Zimborer Schichten im unteren Becken des Almaș-Tales (II). St. Univ. Babeș-Bolyai, ser. geol., min., (2), Cluj. — (1970b) Stratigrafia depozitelor terțiare din bazinul inferior al văii Almașului (NV Tran- silvaniei) cu privire specială asupra celor miocen-inferioare. Rezumatul tezei de doctorat București. — (1971) Asupra limitei Paleogen/Neogen în nord-vestul depresiunii Transilvaniei. But. Soc. șt. geol. din R.S.R., XIII, București. Tătărîm Nița (1960) Asupra corelării depozitelor eocene marine din nord-vestul bazinului Transilvaniei cu bazinele clasice. St. și cerc, geol., V (2), București. — (1961) Contribuții la studiul faunei de moluște și echinide eocene din regiunea Luna de Sus — Ciurila (SV de Cluj). (Notă preliminară). An. Univ. C. I. Parhon, ser. șt. nat., geol. —geogr., (27), București. — (1962) Studiul stratigrafie și paleontologic al eocenului de la sud de Cluj (Regiunea Ciu- rila Săliște — Șuțu). An. Univ. Buc., ser. șt. nat., geol.—geogr., (31), București. — (1963) Stratigrafia eocenului din regiunea de la sud-vest de Cluj. Ed. Acad. R.P.R., București. V a n c e a A. (1960) Neogenul din bazinul Transilvaniei. Ed. Acad. R.P.R., București. V e z a S. (1961) Fenomene de luncă și de pantă în bazinul Almașului. Rev. Natura, ser. geogr.— geol., (1), București. Z i 1 a h y L i d i a (1968) A planorbulinidae, Acervulinidae es Cymbaloporidae csalâd a tnagyar- orszăgi eocdnben. A magyar ăllami fbldt. intizet ivi jelentese az 1966. ivrbl, Budapest. ***(1972) Guide de l’excursion de la Ve reunion du groupe de travail pour la Paratethys. Nâogene de la depression de la Transylvanie, du Banat et du Bassin dacique, 28 Mai— 8 Iunie, 1972, București. * * * (1972) An International Guide to Stratigraphic Classification, Terminology, and Usage. International Subcommission on Stratigraphic classification. Universitetsforlaget, Oslo. L- Institutul Geologic al României STRATIGRAPHIE DES DEPOTS PALEOGENES ET MIOCENES infErieurs DE LA REGION DE CLUJ-HUEDIN- ROMÂNAȘI (NW DU BASSIN DE TRANSYLVANIE) (R£sume) Le prâsent ouvrage represente une âtude lithostratigraphiquc detaillde des formations eocenes et oligocenes de la râgion de Cluj — Huedin — Românași. II represente la premiere pârtie d’un ample ouvrage dont le titre est celui ânoncâ ci-dessus. Les objectifs de cet ouvrage sont: a) etablissement de quelques coupes-type pour les utiliser comme faciostratotype de I’Egerien du bassin de Transylvanie ou comme holostratotype de quelques âventuelles unitâs ou subunites chronostratigraphiques de l’Oligocene inferieur et du Rupâlien inferieur et moyen; b) etablissement d’un nouveau schema stratigraphique concernant les depâts oligocenes de la râgion investigute, en dâlimitant les unites lithologiques composantes suivant des critâres prâcis, caractârisăs par des associations micro-et macrofauniques bien definies; c) l’inventaire de toutes les formes de mollusques et d’ăchinides existantes dans les de- pâts oligocânes inferieurs (post-lattorfiens) — rupâliens et egeriens qui se dâveloppent dans la râgion, y compris ceux des differentes collections; d) separation de tous les faciâs qui se developpent dans la râgion et leur correlation intra- râgionale: e) mise en âvidence de quelques reperes lithologiques necessaires pour l’emplacement des forages dans la râgion; f) âtablissement des microbiofacies de la succession des couches â labyrinthum et Turri- ZeZZa-couches â subtrigona; g) l’inventaire, realise ă l’aide des coupes dâtaillees, de tous les affleurements de charbons bruns, des sables kaolineux et quartzeux, et d’autres substances minerales et roches utiles de la râgion et h) mise en application du nouveau schema chronostratigraphique pour la Paratâthys centrale au bassin de Transylvanie. STRATIGRAPHIE DE LA REGION I. FORMATIONS EOCENES Le schâma stratigraphique des depâts âocânes reflâte en detail tous les termes de l’Eocene qui apparaissent dans les affleurements longeant la ligne de Meseș. Quant au reste de la râgion Institutul Geological României 202 V. MOISESCU 198 on n’a pris en discussion que le terme lithostratigraphique tout â fait supărieur de l’Eocene, notamment le complexe des marnes â bryozoaires. Au point de vue chronostratigraphique les formations docenes investigudes reviennent â l’Eocene infdrieur-moyen (Cuisien-Lutetien-Biarritzien) et â l’Eocene supdrieur (Napocien- Priabonien s.s.). A l’origine de la valide Peștera (Hodișu) affleurent presque tous les termes lithostrati- graphiques de l’Eocdne. On distingue, â partir du bas en haut, les termes suivants: „la serie” des argiles rouges et barioldes infdrieures, l’horizon des calcaires sombres et des marnes bleuâtres sans fossiles, l’horizon â Nummulites perforatus, l’horizon des marno-argiles gris-bleuâtre, l’hori- zon du calcaire grossier infdrieur, „la sdrie” des argiles rouges barioldes superieures, l’horizon du calcaire grossier supdrieur et l’horizon des marnes ă Nummulites fabianii et â bryozoaires. Les autres affleurements sont incomplets. Apres avoir trăite de la lithostratigraphie de l’Eocene nous allons faire ci-apres quelques considdrations d’ordre biostratigraphique. Quoique riches en mollusqucs et dchinides, on a dtabli l’âge des formations docenes marines ă partir des associations de nummulites dont la valeur biostratigraphique est considdrde la meilleure. Les faunes ă mollusques et dchinides ne sont pas capables de nous renseigner sur l’âge des diffdrents depâts de l’Eocdne, car elles ne peuvent pas prdciser l’âge des dtages mais seulement celui des unitds gdochronologiques plus grandes (groupes d’dtages, superdtages), malgrd leur renouvellement au fur et â mesure que l’on examine des hori- zons situds de plus en plus preș de la pârtie superieure de ces ddpâts. Evidemment, cette consta- tation n’est pas valable pour toutes les formations. A la suite des discussions concernant la datation biostratigraphique des ddpâts eocfenes, nous abondons dans le sens du schdma stratigraphique dtabli par Bombiță (in B o m biț ă et Moisescu, 1968) oii l’Eocene infdrieur-inoyen (Cuisien-Lutdtien-Biarritzien) englobe: la „sdrie” des argiles rouges et barioldes infdrieures, l’horizon des calcaires sombres et des marnes bleuâtres non-fossiliferes, l’horizon â Nummulites perforatus et la moitid infdrieure de l’horizon des marno-argiles gris-bleuâtre alors que l’Eocene supdrieur (Napocien-Priabonien s.s.) englobe : la pârtie supdrieure de l’horizon des marno-argiles gris-bleuâtre, l’horizon du calcaire grossier infdrieur, la „sdrie” des argiles rouges et barioldes supdrieures, l’horizon du calcaire grossier supd- rieur et l’horizon des marnes â Nummulites fabianii et â bryozoaires. II en rdsulte que les limites stratigraphiques d’entre l’Eocdne infdrieur-Eocene moyen et l’Eocene moyen-Eocdne supdrieur se trouvent ă l’intdrieur des differents complexes. II. FORMATIONS OLIGOCfeNES Les problemes soulevds par les formations oligocdnes de la rdgion investigude sont extrâme- ment complexes; aussi allons-nous essayer de les aborder de plusieurs points de vue. Les ddpâts oligocdnes de cette rdgion exigent des discussions sur la nomenclature qui â maintes fois cred des confusions entravant les decollement de leur stratigraghie et l’dlaboration de schdmas de corrdlation proches de la rdalite. Ces ddpâts ont fait l’objet d’dtudes pour nombre d’auteurs (dont l’un des premiers fut A. Koch qui a dlabord un premier schdma stratigraphique) qui pour ddnommer les diffdrentes formations ont fait appel soit â la composition lithologico-pdtrograpbique et paldontologique soit au critere gdographique. Le premier principe a dtd utilisd pendant la phase de debut de la connaissance de la gdologie du bassin de Transylvanie, mais il avait un caractere simpliste et trop local. Le second principe appliqud toujours par Koch (1880, 1883) apres avoir dtabli quelques coupes qu’il considerait les plus completes. Du reste ce principe a dtd adoptd sans rdserves et respectd ultdrieurement par tous les chercheurs. 199 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MITOCEN-INFERTOAHE 203 Le passage vers Ia phase pendant laquelle on etablit les coupes-type a marquâ en quelque sorte un progres, un certain ordre etant realist) dans le schema stratigraphique de l’Oligocăne de ce bassin. Cependant ulterieurement les coupes-type choisies ne s'averent pas dans tous les cas les plus complătes et les plus caracteristiques pour les localităs ou les râgions respectives et en outre Ieslimites qui encadraient ces uniteslithologiques ătaient impr6cises et mal caractârisees. Par exemple pour les couches de Hoia il aurait mieux valu de choisirune coupe-type du versant oriental du Meseș, ou mâme de la colline de Hoia, mais pas dans le meme endroit quel’ancienne coupe, fait par ailleurs realise ulterieurement; pour les couches de Ticu inKrieures une coupe- tj’pe de la valI6e du Dîmbu Trifului (entre les localitâs Ticu sat et Arghișu) ou de la valide de Dîncu. Pour les couches de Ticu superieures la plus complfete coupe est celle qui se trouve entre les localites Dîncu et Tămașa ; pour les couches de Cetate celle de la valide de Berecoaia (Mera); pour les couches de Zimbor inferieures celle de Cuzăplac; pour les couches de Zimbor supdrieures celle de la valiee du Cubleșu, etc. On a englobd sous le mdmc nom des formations trds diffdrentes au point de vue litholo- gique autant que faunique. Fort malheureusement pareilles situations ont conduit â des con- fusions comme par exemples celles regardant Ies couches de Ticu et de Zimbor. La ndcessitd de regrouper Ies formations oligocenes de cette rdgion en unitds lithostra- tigraphiques basdes sur des criteres bien precis est devenue de plus en plus pressante. Cos criteres regardent le contenu lithologique (similitude des facies), Ie contenii faunique (similitude des associations de mallusques, d’dchinides, de foraminifdres, de nannoplancton etc.) et la prdcision des limites dans lesquelles ils sont encadres. II y a eu des auteurs qui ont appliqu6 ces principes mais incorrectement et sans suite. Aussi un nouveau scheme stratigraphique s’imposa-t-il et nous l’avons r6alis6 dans le present ouvrage. II tient compte des trois traits fondamentaux et vise ă mettre de l’ordre dans la multitude des denominations mal caracUri- sees. Ce schema vise egalement de precisei- le contenu litlio-biofacial de chaquc formation et de correler autant que possible les termes lithostratigraphiques existants. Par l’6tude minutieuse de quelques coupes completes dont les complexes lithologiques et les associations fauniques soient nettement individualises on envisage d’âlaborer un sch6ma stratigraphique rigureusement scientifique. Les exigences du nouveau schema nous ont oblig6 d’eloigner les termes lithologiques confus et de mieux prâciser les termes de la pârtie basale de la succesion oligocene. La correla- tion des nouveaux termes avec ceux dejă existants dans la litt6rature de specialitâ est sans doute une condition sine qua non. Le nouveau schema stratigraphique contient differents termes, en fonction du perimetre que chaque zone occupe dans la r6gion: 1) Pour Ia zone qui occupe le versant gauche de Ia valiee d’Almașu, entre Cluj-Huedin et Sinmihaiu Almașului: couches ă labyrinthum et Turritella, couches h sublrigona, couches de Dîmbu Trifului, couches de Dîncu-Tămașa, couches de Cetate, couches de Cuzăplac, couches de Cubleșu, couches de Sîncraiu Almașului et couches de Dealu Cotului; 2) Pour I’interfluve qui s’etend entre la valiee d’Almașu etcelle d’Agriju respectivement la zone comprise entre les localites Hodișu, Almașu, Cuzăplac, Răstolț et Bogdana : couches ă labyrinthum et Turritella, couches ă sublrigona, couches de Dîmbu Trifului, couches de Dîncu- Tămașa, Ie greș de Cetate et couches de Mesteaeănu-Bogdana. 3) Pour la region qui occupe Ie versant gauche de la valiee d’Agriju, entre Slngeorgiu de Meseș, Buciumi, Romanași et Treznea : couches ă labyrinthum et Turritella, couches ă sub- trigona (y compris les couches de Curtuiuș qui se trouvent ă la pârtie superieure de celles-ci), couches de Dîmbu Trifului, couches de Bozna et couches de Mesteaeănu-Bogdana, et JA Institutul Geological României igr/ 204 V. MoaSEIStiU 200 4) Pourla râgion comprise entre les localitds Zimbor, Hida, Românași et Răstolțul Deșert: couches de Cubleșu, couches de Sîncraiu Almașului et couches de Dealu Cotului. La prdsentation des complexes lithologiques differe d’une râgion â l’autre et d’une suc- cesion lithofaciale ă l’autre. Les complexes lithologiques de la râgion investigude par l’auteur du present puvrage sont trds varids comme dpaisseur. Les complexes moins dpais (30 m) qui sont constituds par une sdrie de niveaux repdres bien individualist (par exemple : couches ă labyrinthum et Turritella, couches ă subtrigona, couches de Dîncu-Tămașa, couches de Cubleșu et couches de Dealu Cotului) se prdtent ă une prdsentation plus ddtaillde. Les autres formations dont l’epaisseur est superieure â 100 m ont 6te ddcrites d’une maniere plus generale. OLIGOCENE INFERIEUR-MOYEN (Oj-Oj) Oligocene inî6rleur-Stampien s.s. (ou Oligocene inîerieur-Rupelien) 1. Couches ă labyrinthum et Turritella (Moisescu, 1971) Les couches ci-dessus englobent les facies coralligdnes des couches de Hoia sensu K o c h, 1880 autant que les depâts grâso-marnocalcaires compris entre les marnes â bryozoaires en base ct la succession greso-marneusc quasiazoYque des couches ă subtrigona de la pârtie superieure. La sdparation de cette unite lithostratigraphique derive de l’impossibilitâ dc corrâler les formations rdcifogdncs discontinues dans la region autant que du fait que Koch n’ctablit pas avec precision la limite lithologique superieure des equivalents stratigraphiques non-coral- ligdnes. Etant donnd que pour sdparer le Lattorfien de l’Eocdne ct du Rupdlien nous avons tenu compte aussi des r6sultats obtenus par l’analyse du nannoplancton, nous avons attribu6 au Lat- torfien aussi une pârtie des ddpâts sous-jacents (tableau 2). Dans les couches ă labyrinthum et Turritella nous avons s6par6 plusieurs facies dont: facies ă miliolides, facies greso-calcaire et grdso-marneux ă mollusques, nummulites et coraux dissdminds dans la masse dc la roche autant que des facies marno-grdseux â Tympanotonos laby- rinthum similaires ă ceux de type Curtuiuș. On leur a donnd diffdrents noms empruntes aux rdgions ou leurs apparitions sont les plus reprâsentatives. II s’agit du facies de la vallâc Groapa Stiavului, du facies de Hoia, du facies de la vallâe de Berecoaia, du facies de la vallee Ciumărna, du facies de Petrinzel et du facies de Petrindu. Des couches ă labyrinthum et Turritella nous avons inventoriâ ct râvisâ une serie dc formes de diffârents groupes d'organismes fossiles comme il suit: a) Du facies marno-calcaire ă miliolidâs (ou facids de la vallâe Groapa Stiavului) de la vallâc Groapa Stiavului (Treznea) et de la valide Bodia : foraminifdres 11 taxons, mollusques 6, fragments de zoecies de bryozoaires, radioles d’âchinides; b) Du facids calcarâo-coralligdne (facies de Hoia) de Ia colline Hoia et de la fordt de Mănă- ștur (Cluj-Napoca): foraminifdres 4 taxons, polypiers solitaires div. sp., serpulides 5, dchinides, 1, bryozoaires div. sp., bivalves 38, gastropodes 66, crustacds 2, algues 1; c) Du facids greso-calcaire â mollusques, nummulitidds et coraux (facids dc la valide de Berecoaia) des deux versants de la vallee Seaca: numinulitidds 1 taxon, polypiers solitaires div. sp., des vers tubulaires div. sp., echinides 1, bryozoaires div. sp., bivalves 11, gastropodes 7, restes de Calianassa; de la vallâe de Berecoaia : nannoplancton 26 espdces, foraminifdres 35 pollypiers solitaires div. sp., serpulides 2, vers tubulaires div. sp., dchinides 2, bryozoaires, div Institutul Geological României 201 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MIOCEN-rNEERliOLARE 205 sp., bivalves 41, gastropodes 42, crustacis 2, ostracodes div. sp.; de la colline Acastăi (Acaste- lare-Șardu) et de la val 16c Bofiei: foraminifires 2 taxons, mollusques 6, crustacis 1; d) Du facies des marnes et des gris ă moules de mollusques (faciis de Petrinzel) de Petrin- du, Petrinzel et de la vallie de Bozna : bryozoaires div. sp., mollusques 11 taxons, crustacis 2 ; e) Du facies griso-calcaire ă Tympanotonos labyrinthum (faciis de Petrindu) de la vallie de Berecoaia, entre Nădășelu et Sînpaul, de la vallie du ruisseau Poienii, de la colline Acastăi, de Petrindu et Tetiși; des especes de nannoplancton 6 taxons. foraminifires 2, polypiers soli- taires et coloniaux div. sp., serpulides 3, vers tubulaires div. sp., echinides 2, bryozoaires div. sp., bivalves 37, gastropodes 29, crustaces 2. La coupe-type des couches ă labyrinthum et Turrilella apparaît dans la vallie de Berecoaia oh elle est constituie par : par: niveau des marnes calcaires violacies; niveau greso-calcaire ă moules d'Anodontia globulosa; niveau des marnes griseuses violace-noirâtre ă moules de moullusques; niveau griso-calcaire â Turritella et dibris de Calianassa; niveau des gris violaci-noirâtre ă Balanus ex gr. concavus; niveau des marnes verdâtres non-fossilifires; niveau des greș jaunâtrcs ă Ostrea flabellulaeformis et niveau griso-calcaire ă Tympanotonos labyrinthum et Pseudocyrena convexa sirena. 2. Couches â subtrigona (Moisescu, 1971) Elles constituent une uniti lithostratigraphique â la constitution de laquelle participent plusieurs subunitis, notamment: succesion griso-marneuses quasiazoîque, couches â subtri- gona s.s., facids griseux et marneux â 2'. labyrinthum de type Curtuiuș et faciis des gris jaune- verdâtre. Les couches de Mera sensu K o c h, 1880 comportent la pârtie moyenne et supirieure des couches ă labyrinthum et Turrilella, la succession griso-marneuse quasiazoîque et les couches ă subtrigona s.s., ces derniires se terminant par le niveau superieur ă Scutella. K o c h en dilimi- tant cette uniti lithostratigraphique n’a pas tenu compte des trois critires susmentionnis. Aussi s’ensuivit-elle la nicessiti d’individualiser une nouvclle uniti lithologique se pritant avec plus d’aisance â itre siparie des unitis lithofaciales encadrantes. Succession griso-marneuse quasiazoîque. Elle est placie entre les couches â lobyrinlhum et Turritella en base et les couches ă subtrigona s.s. h la pârtie supirieure. Leur contenu fossili- fire pauvre est constitui par du : nannoplancton 6 taxons, foraminifires 13, radioles d’ichnides, bivalves 1, dibris de Calianassa, ostracodes div. sp. La coupe-type de cette succession se laisse voir dans la vallie de Berecoaia (Mera) ou elle montre les niveauy suivants : niveau des greș violaci-roulle ă moules de bivalves et dibris de Calianassa; niveau des gris marneux violacis; niveau des argiles rougeâtres non-fossilifires, faiblement marneuses; niveau des gris jaune-verdâtre non-fossilifires; niveau des gris marneux violaci-noirâtre; niveau des gris violacis dipourvus de stratifications et niveau des gris violaci — rouille ă rares moules de bivalves. Couches ă subtrigona s.s. A leur constitution participent la succession griso-calcaire fos- silifire comprise entre le niveau ă moules de cardiides en base et le niveau ă Scutella subtrigona . Institutul Geologic al României k IGRZ .206 V. MOISESCU 202 et morphes de grande taille d’Ampullinopsis crassatina â la pârtie supdrieure. Cette subunitd lithostratigraphique comporte en outre la formation grdseuse saumâtre â T. labyrinthum et Pseudocyrena convexa cuneiformis (Ou sirena), surjacente. Les ddpâts ci-dessus contienncnt les formes fossiles suivantes : dans la coupe de la colline Hoia et de la valide de Berecoaia: nannoplancton 7 taxons, foraminifdres 4, vers tubulaires div. sp., serpulides 4, dchinides 4, bivalves 40, gastropodes 33, crustacds 2, empreintes de feuilles; entre Nădășelu et Sînpaul, dans la colline d’Acastăi, ă Aghireșu, Petrindu et Petrinzel: forami- nifdres (miliolid6s div. sp.), vers tubulaires div. sp., serpulides 3 taxons, dchinides 4, bivalves 28, gastropodes 32, ddbris de Calianassa; ă Tetișu, dans le bassin de la valide de Firza, dans la collineMal (entre Tetișu ct Bicălatu), â Sîngeorgiu deMeseș, â Buciumi ct dans la valide de Bodia; foraminifdres 1 taxon, vers tubulaires div. sp., dchinides 1, bivalves 19, gastropodes 34, crustacds 1. La coupe-type des couches ă subtrigona s.s. est la plus compldte dans la vallee de Berecoaia oii elle comporte les niveaux suivants: niveau des grds â rnoules de cardiidds; niveau grdso-calcaire verdâtre â ddbris de Calianassa ă dents de poissons; niveau calcardo-grdseux tres pcu fossilifdre; niveau des calcaires et des calcardnites en plaquettes ă Scutella subtrigona ct morphes de grande taille d’Ampullinopsis crassatina; niveau des grds calcaires violacd-blanchâtre â rares traces de vers tubulaires et rnoules de bivalves; niveau des marnes salbeuses verdâtres; niveau des gris jaunâtres pcu fossilifdres; niveau grdseux ă Tympanotonos labyrinthum et Pseudocyrena convexa cuneiformis; niveau des grds marneux jaune-verdâtre non-fossilifdre; niveau des grds marneux violacd-verdâtre â traces de plantes; niveau des calcaires marneux gris-blauchâtre et des grds sombres microconglomdratiques â rares rnoules de mollusques. Les derniers six niveaux â caractere saumâtre et dulcicol-oligohalin, reprdsentent un dquivalent stratigraphique des couches de Curtuiuș de la rdgion de Jibou-IIeanda. Succession des grds jaune-verdâtre. Elle reprdsente une unitd lithostratigraphique sdpa- rable, placde entre la succession saumâtre-dulcicole de la pârtie supdrieure des couches â sub- trigona s.s. en base ct les prcinidres apparitions des argiles rougeâtres des couches de Dîmbu Trifului ă la pârtie terminale. De l’ensemble de la succession des ddpâts oligoednes inferieurs — dgdriens de la rdgion investigude, seule la pârtie infdrieure, c'est â dire les couches ă labyrinthum et Turritella-couches â subtrigona est intdressante au point de vue microbiofacial. Elles abondent en foraminifdres de petite taille benthiqucs, en nummulitidds, zodcies de bryozoaires, talles d’algues, polypiers soli- taires et coloniaux, radioles d’dchinides etc. L’analyse en sections minces rdvdl les microbiofacids suivants : microbiofacids calcaire biohermique ă foraminifdres de petite taille (miliolidds, rotalidds), grands foraminifdres (Nummulites), polypiers solitaires, bryozoaires et algues corallinaces et microbiofacids calcaire biohermique littOral-parardcifal â foraminifdres de petite taille (miliolidds), grands foraminifdres (Nummulites), bryozoaires, radioles d’dchinides et algues, calcaires coralligdnes de type Hoia de la colline Hoia ; microbiofacids calcardnitique bioclastique ă petits foraminifdres (miliolidds, rotalidds) et bryozoaires des calcaires de type Mănăștur; Institutul Geological României 203 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI MîOCEN-INFERTO'APvE 207 microbiofacies biocalcarănitique ă petits foraminiferes (miliolides, rotalides), bryo- zoaires et algues des couches ă labgrinthum et Turritella de type Mera de la vallăe de Berecoaia; microbiofacies calcarănitiques ă petits foraminiferes (miliolides, rotalides), bryozoaires et microbivalves ă coquilles minces et ăpaisses et microbiofacies calcarănitique, par endroits finement organoclastique, ă petits foramini- feres (miliolides, rotalides), grands foraminiferes (Nummulites), bryozoaires, microbivalves ă coquilles ăpaisses, des couches â subtrigona de type Mera de la vallăe de Berecoaia. L’ătudc des microbiofacies de ces dăpâts a mis pour la premiere fois en ăvidence l'exis- tence des nummulitidăs dans les couches â subtrigona s.s. 3. Couches de Dîmbu Trifului (Moisescu, 1972) Des couches de Ticu sensu K o c h, 1883, les couches de Dimbu Trifului n’occupent que le paquet d’argiles rougeâtres depourvues de faune de leur pârtie infărieure et moyenne. Les couches de Ticu sensu K o c h comportent deux entites lithostratigraphique distinctes, deux formations hătăropiqucs responsables des confusions glissăes dans la litterature de spăcialită apres 1894. La tentative de săparer les couches de Ticu en couches de Ticu infărieures et couches de Ticu superieures, afin de maintenir plus loin cette dănomination en vertu de laloi de la prio- rită a ăchouă, parce que au lieu d’ecarter les confusions elles se sont multipliăes. Souhaitant d’ăliminer ces confussions nous avons abandonnă le terme de couches de Ticu (infărieures et supărieures) en săparant ă leur place les couches de Dîmbu Trifului et les couches de Dîncu- Tămașa. Le nom de Dîmbu Trifului vient de la vallăe d’Arghiș dont le cours supărieur, en aval du confluent de deux ruisseau (Dragomil et Văratcc) porte le nom susmentionnă. Quoique les couches soient localisăes dans le voisinage de la localită Ticu sat, nous avons ăvită d’utiliser ce nom pour ne plus crăer des confusions. Les couches de Dîmbu Trifului sont constituăes de maniăre predominante par un complexe d’argiles siltiques rougeâtres, par de rares intercalations de marno-argiles violacă-gris, par des sablcs marneux violacă-verdâtre et par des grăs blanchâtres completement dăpourvus de faune. Dans les couches de Dîmbu Trifului nous ne saurions ătablir des horizons dătaillăs faute de reperes lithologiques. Oligocene superieur —Miocene basal (O3 —M). Egerien 4. Couches de Dîncu-Tămașa (Moisescu, 1972) On a donnă ce nom ă la formation schisto-marneuse charbonncuse et fossilifere situăe ă la pârtie supărieure des couches de Ticu sensu K o c h, 1883. Cette unită lithostratigraphique a ătă individualisăe afin d’ăcarter les confusions dont nous avons dăjă parlă et afin de prăcisser la limite lithologique avec les couches surjacentes, limite plutât imprăcise, tout spăcialement dans la colline de Cetate (Cluj). Les couches de Dîncu-Tămașa comportent: dans la colline de Cetate et dans le versant gauche de la vallăe de Berecoaia 16taxonsde bivalves,15 de gastropodes, des dăbris chitineux d’insectes et de plantes; dans la vallăe de Berecoaia (cours superieur et versant droit) et dans la vallăe du Satu de Sînpaul: 9 taxons de bivalves, 5 de gastropodes, diffărentes especes d’ostra- codcs, des dăbris de plantes; ă Dîncu 12 taxons de bivalves, 3 de gastropodes, des espăces d’ostracodes, des dăbris et des empreintes de plantes; ă Tămașa etArghișu : 20 taxons de bival- ves, 13 de gastropodes, diffărentes especes d’ostracodes, des ăcailles de Ciupea, des dăbris chiti- neux d’insectes, des empreintes de plantes. . Institutul Geologic al României X IGRZ 208 V. MOISESCU 204 La coupe-type des couches de Dîncu-Tămașa a et6 investiguăe par l’auteur du present ouvrage dans le voisinage de la route qui râunit la localite Dîncu ă Ticu Colonie, dominăe par la colline Pleșa Dineului. A sa constitution participent les niveaux suivantes: niveau marno argileux sombre inferieur; niveau greseux; niveau I productif ou coquillfere; niveau marno-argileux gris moyen; niveau II productif ou schisteux et niveau marno-argileux-supărieur. Les couches de Dîncu-Tămașa sont trăs importantes au point de vue economique car elles abritent les plus importants gisemcnts de charbons bruns de la region. Au point de vue chronostratigraphique la pârtie inferieure des couches de Dincu-Tămașa revient plus loin au Rupilien, la limite entre l’Oligocene moyen/Oligocene superieur se trouvant dans ces d6p6ts. 5. Couches de Cetate (H a u e r et S t a c h e , 1863) Le nom donne par H âu er etStache, 1863, de couches de Cetate est celui qui a le plus de chances de se maintenir, compte tenu du principe de la prioriU, bien que leur limite lithologique supârieure fasse dâfaut dans la coupe-type. La notion de couches de Cetate est dânaturee dans le bassin de la valide d’Almașu, oii on leur attribue aussi une bonne pârtie des couches surjacentes. Les couches de Cetate contiennent les groupes fossiles suivants : 18 taxons de bivalvcs, 15 de gastropodes, ăcailles de Ciupea, dents dc poissons, empreintes de plantes (colline Cetate vallee de Berecoaia, vallee de Satu-Sînpaul, ă Cornești, Almașu). Des horizontations de dfetail on n’est arrive ă ătablir dans les couches de Cetate que dans la coupe de Dîncu oti nous avons săpări quatre niveaux, notamment: niveau inferieur de gris et de sables; niveau argileux ă pseudodysodiles; niveau superieur ă greș et sables et niveau des greș grossiers microconglomeratiques. A Dîncu les couches de Cetate sont depourvues dc fossiles; ă Almașu ellescontiennent de rares lentidiidăes. 6. Couches de Bozna (Moisescu, 1972) Dans le versant gauche de la vallee d’Agriju, les equivalents stratigraphiques des couches de Cetate (ou du greș de Cetate), les couches de Bozna sont encadrees par d’autres termes litho- stratigraphiques, notamment les couches de Dîmbu Trifului en base et les couches de Mestea cănu-Bogdana ou couches de Cuzăplac ă la pârtie superieure. Les couches de Bozna sont tres pauvres en fossiles. Elles ne contiennent que quelques lentidiidăs et pseudocyrenes. Ne prăsentant pas des niveaux stratigraphiques reperes on ne peut y răaliser des horizontations ditailles. Une couche dc charbon situăe ă peut preș ă leur pârtie midiane les divise en deux complexes lithologiques, notamment: l’un inferieur sableux et l’autre superieur constitui de gris quartzeux durs, grossiers, microconglomiratiques. La coupe-type des couches de Bozna a ăfe săparie par l’auteur du present ouvrage dans la valfee qui porte le mâme nom. 205 DEPOZITELE PALEOGENE ȘI- MtOCEN-INFEHIOuARE 209 7. Couches de Cuzăplac (Moisescu, 1972) La râunion de deux entitâs lithostratigraphiques diffârentes (complexe greso-argileux et complexe charbonneux) dans une seule, dont le nom de couches de Zimbor vient de Koch (1883) pouvait constituer, tout comme dans le cas des couches de Ticu, une source de confusions. En consâquence nous avons donnâ â ces unitâs lithostratigraphiques des noms differents. De la colonne stratigraphique des couches de Zimbor sensu Koch nous avons s6par6 le complexe greso-argileux rougeâtre (par endroit â graviers) c’est-â-dire les parties infârieure et moyenne de ces couches sous le nom de couches de Cuzăplac. Ces couches ne comportent que peu de fossiles dont quelques fragments de coquilles de Pseudocyrena convexa aff. brongniarti et Tympanotonos margaritaceus en mauvais âtat de conser- vation. Elles ne laissent pas voir de niveaux lithologiques repere et n’acceptent pas d’horizon- tations dâtaillâes. Au point de vue ăconomique elles sont importantes par les gisements de kaolin qu'elles abritent dans la region de Cornești-Aghireșu. 8. Couches de Cubleșu (Moisescu, 1972) Des couches de Zimbor sensu Koch, 1883, nous avons separi le-complexe grăso-schis- teux charbonneux c’est-â-dire la pârtie supirieure de ces couches sous le nom de couches de Cubleșu pour ecarter toute confusion qui adviendrait en utilisant les couches de Zimbor sensu Koch mal precisies autant que pour tirer au clair la limite lithologique d’entre cette formation et les couches de Cetate de Ia region de Cluj-Băgara-Topa ofi les couches de Cuzăplac font difaut. Les couches de Cubleșu comportent une faune saumâtre et saumâtre-marine de mollus- ques de laquelle nous avons identific â Mihăiești, dans les vallees de Cubleșu et de Șardu, ainsi que dans la valleee de Petri: 12 taxons de bivalves, 10 de gastropodes; des affleurements de Sutoru et dans la vallee de Dolu : 4 taxons de bivalves, 4 de gastropodes; de la vallie Sănței: 12 taxons de bivalves, 3 de gastropodes; de la vallâe de Horsu: 16 taxons de bivalves, 16 de gastropodes. La coupe-type des couches de Cubleșu se trouve dans la vallee du Cubleșu. A sa consti- tution participent les niveaux suivants : niveau productif inferieur; niveau des gris â petites ostres et â psamobies ; niveau productif moyen ; niveau des gris sans fossiles et niveau productif superieur. L’importance des couches de Cubleșu vient des gisements de charbons qu’elles compor- tent, groupis en trois niveaux productifs. 9. Couches de Sîncraiu Almașului (Moisescu, 1972) Tout comme dans le cas des couches de Ticu et de Zimbor, Ies couches de Sînmihai sensu Koch, 1883 contiennent deux entitâs lithostratigraphiques distinctes, dont l’individualisation sous des noms differents s’imposait. Les couches de Sîncraiu Almașului. occupent la pârtie infe- rieure et moyenne des couches de Sînmihai, c’est-â-dire la formation argileuse-rougeâtre. Dâs que nous avons separâ les couches de Sîncraiu Almașului nous avons precise aussi Ia limite lithologique qui les separe des depots surjacents. Ces couches ne comportent, elles-aussi, que peu de fossiles (quelques fragments de coquilles d’ostrâs) probablement remanies. 14 - c. 2251 Institutul Geologic al României V. MOISESCU 210 206 La coupe-type de ces couches apparaît dans Ia vallâe de Sîncraiu, ou, dans Ia vallâe de Sasu (affluent de droite en aval de la localitâ de Sîncraiu Almașului) on distingue trois niveaux lithologiques, ă distributions locale. 10. Couches de Dealul Cotului (Moisescu, 1974) Les couches de Dealu Cotului occupent la pârtie supârieure des couches de Sînmihai sensu Koch, 1883 c’est’-ă-dire la formation grâso-schisteuse-charbonneuse, fossilifâre. Nous avons sâparâ cette formation afin de prâciser Ia limite lithologique avec la formation eggen- burgienne surjacente, imprâcise pour nombre d’auteurs ayant eu pour objet ces dâpots. Les couches de Dealu Cotului constituent la troisiâme formation importante au point de vue âconomique car elles abritent des gissements de charbons bruns. Au point de vue palâontologique nous avons identifiâ : â Corușu, dans la colline Țifra, dans la colline Daiu, â Sîncraiu Almașului, dans la vallâe du Nieju; 13 taxons de bivalves, 2 de gastropodes, diffârentes espâces d’ostracodes, des dâbris de plantes; dans la coupe-type de Dealu Cotului; 19 taxons de bivalves, 2 gastropodes, 1 de crustacâ, des dâbris de plantes. 11. Couches de Mesteacănu-Bogdana (Moisescu, 1974) Dans les bassins supârieurs des vallâes d’Almașu et d’Agriju on ne peut pas âtablir les horizons qui reposent sur le grâs de Cetate; pour cause nous les avons groupâs dans une unitâ stratigraphique comprâhensive sous le nom de couches de Mesteacănu-Bogdana. Elles constituent une unitâ stratigraphique âquivalente aux couches de Cuzăplac, de Cubleșu et de Sîncraiu Almașului. Ces dâpâts montrent gânâralement trois faciâs dont deux argileux ă graviers et un grâso- conglomâratique qui les sâpare laissant voir des passages partiels de l’un ă l’autre. Ils sont en totalitâ dâpouvus de fossiles. La coupe-type des couches de Mesteacănu-Bogdana nous l’avons rencontrâe dans la vallâe du ruisseau Gladii, afluent de gauche de la vallâe Groși, ă Bogdana. HI. FORMATIONS MIOCfcNES Eggenburgien (Mx) 12. Couches de Coruș (Hauer et Stache, 1863) Les couches de Coruș constituent une formation typiquement marine, surabondant en fossiles, utilisâe comme faciostratotype de l’Eggenburgien du bassin de Transylvanie. L’inven- taire des faunes identifiâes jusqu’ă prâsent ă Coruș, Coasta cea Mare, colline Daiu et dans la vallâe de Băicuța comporte environs 60 espâces de mollusques. Les formations miocenes qui surmontent Ies couches de Coruș n’ont âtâ abordâes que sporadiquement. Elles constituent les couches de Chechiș, les couches de Hida, les couches de Ciceu-Giurgești, de Dej et de Mireș, et reviennent ă l’Eggenburgien, ă l’Otnangien, au Car- patien et au Badânien. Les âpaisseurs des coupes-types des diffârentes formations prâsentâes sont: couches ă labyrinthum et Turritella 4,82 m; succession grâso-marneuse quasiazoîque 3,88 m; couches ă subtrigona s. s. 11,93 m ; facies de Curtuiuș surjacent 5,58 m ; formation du grâs jaune-verdâtre 24,30 m; couches de Dîmbu Trifului environ 120 m; couches de Dîncu-Tămașa 16,72 m; cou- V Institutul Geologic al României 207 DEPOZITELE PALEOGENE Șl MJOCtEN-INFERIOARE 211 ches de Cetate 25 m; couches de Bozna 16,20 m; couches de Cuzăplac 70 m; couches de Cubleșu 32,73 m; couches de Sîncraiu Almașului 150 m et couches de Dealu Cotului 10,25 m. IV. CONSIDERATIONS D’ORDRE TECTONIQUE Au point de vue tectonique la region investigu6e a 6te affectee par des mouvements plicatifs et rupturaux de faible ampleur. 1. Les mouvements plicatifs se traduisent par quelques larges synclinaux et anticlinaux dont le synclinal qui constitue I’interfluve qui s’âtend entre la valiee d’Almașu et la vallâe d'A- griju est des plus notables; 2. Les mouvements tectoniques rupturaux sont tout d’abord marquees par le presence de la ligne de Meseș, 616mcnt tectonique majeur dans la r6gion, dont l’âge est ant6-bad£nien ; 3. Le passage d’une mer profonde, telle celle des temps du Priabonien, â une mer peu profondie pendant l’Oligocene ă dâpâts dâtritico-grossiers oii s’accumulent les couches â laby- rinthum et Turritella, est imputable â la phase pyr6nâenne de la limite Eocăne/Oligocăne. Au cours de cette phase surviennent quelques faibles âruptions volcaniques repr6sent6es par les grâs verdâtres de la succession grâso-marneuse quasiazoîque autant que par quelques niveaux des couches â labyrinthum et Turritella qui comportent des depâts marneux tuffitiques et des tufs andesitiques; 4. La transgression de la mer âgâriennea ete interrompue â maintes reprises par de courts âpisodes d’exondation, consecutifs â des mouvements â caractere oseillatoire prononci. L’in- stabilite accusâe et le rythme accâlere des mouvements de la fin de l’Oligocăne r6fl5chissent l’orogenese de la phase savique du domaine de l’arc carpatique. Institutul Geological României EXPLICAȚIA PLANȘELOR Institutul Geological României PLANȘA I Fig. 1. — Vedere generală pe valea Peșterii de la Hodișu. 1, masivul eruptiv al Vlădesii; 2, ,,seria” argilelor vărgate inferioare și orizontul cal- carelor cenușii și al marnelor albăstrui nefosilifere; 3, orizontul cu Nummulites perfo- ratus; 4, orizontul marno-argilelor ccnușii-albăstrui (sau orizontul cu mulaje de mo- luște); 5, orizontul calcarului grosier inferior; 6, „seria” argilelor vărgate superioare; 7, orizontul calcarului grosier superior; 8, orizontul marnelor cu briozoare; 9, stra- iele cu labyrinthum și Turritella în facies coraligen (=stratcle dc Hoia) și grezo-mar- nos; depozite grezo-marnoase cu Tympanlhotonos labyrinthum în facies de Curtuiuș; 10, stratele de Dîmbu Trifului; 11, complexul inferior de argile roșiatice cu pietrișuri (= strate de Mesteacănu-Bogdana, partim). Vue generale sur la valide Peșterii prise ă Hodișu. 1, massif druptif de Vlădeasa; 2, „sdrie” des argiles bariolees inferieures et horizon des calcaires sombres et des marnes bleuâtres sans fossiles; 3, horizon ă Nummulites perforatus; 4, horizon des marno-argiles gris-bleuâlre (ou horizon ă rnoules de mol- lusques); 5, horizon du calcaire grossier inferieur; 6, „serie” des argiles barioldcs su- perieures; 7, horizon du calcaire grossier superieur; 8, horizon des marnes ă bryo- zoaires; 9, couches ă labyrinthum et Turritella sous facies coralligene (= couches de Hoia) et greco-marneux; depots greso-marneux ă Tympanotonos labyrinthum sous facies de Curtuiuș; 10, couches de Dîmbu Trifului; 11, complexe infdrieur des argiles rougeâtrcs ă graviers (= couches de Mesteacănu-Bogdana, partim). Fig. 2. — Stratele de Hoia din dealul Hoia (Cluj) (deschiderea nouă). a, marnele cu briozoare; b-d, marne vineții slab grezoase (de trecere la calcarul cora- ligen) ; e-f, calcarul coraligen și numulitic de Hoia; g, gresii slab calcaroase fosilifere (= strate de Mera); h, gresii și marne calcaroase; i, marne cu globigerine badeniene (= strate de Ciceu-Giurgești). Couches de Hoia dc la colline Hoia (Cluj) (affleurement răcent). a, marnes ă bryozoaires; b-d, marnes violacees faiblement gidseuses (de passage vers le calcaire coralligene); c-f, calcaire coralligene et nummulitique de Hoia; g, greș faiblement calcaires fossiliferes (= couches de Mera); h, grds ct marnes calcai- res; i, marnes ă globigdrines badeniennes (= couches de Ciceu-Giurgești). -J^- Institutul Geologic al României XJGRZ V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. î. 2 Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. M Institutul Geological României \ IGRZ PLANȘA II Fig. 1. — Linia de încălecare a Mescșului. Eruptivul peste sedimentarul Eocen de la Hodișu. a, „seria" argilelor vărgate inferioare ; b, dacite. Ligne de charriage du Mescș.L’ăruptif sur les depots fiocenes â Hodișu. a, „serie” des argiles bariolees inf6ricures; b, dacites. Fig. 2. — Stratele cu labyrinthum și Turritella (a), precum și stratele cu sublriyona (b) din versantul drept al văii Bodiei. Couches â labyrinthum et Turritella (a), et couches â subtrigona (b) dans le versant droit de la vallee Bodia. Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. II. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. JGRy Institutul Geological României PLANȘA ITI Fig. 1. — Stratele de Hoia din dealul Hoia (Cluj) (vechea deschidere). a, complexul marnelor cu briozoare; b, stratele dc Hoia (calcarul coraligcn și numu- litic); c, gresii gălbui (= strate cu sublrigona). Couches de Hoia dans la colline Hoia (Cluj) (ancien affleuremcnt). a, complexe des marnes ă bryozoaires; b, couches dc Hoia (calcaire coralligăne et ă Nummulites); c, greș jaunâtres ( = couches â sublrigona). Fig. 2. — Stratele cu labyrinlhum și Tuni leita, precum și stratele cu sublrigona din dealul Acas- tăilor (Acastelare) de la Șardu. a, marnele cu briozoare; b, stratele cu labyrinthum și Turrilella, precum și straiele cu sublrigona; c, succesiunea dc gresii galben verzui din cadrul stratelor cu sublrigona și stratele de Dîmbu Trifului. Couches â labyrinlhum ct Turrilella, autant que couches ă subtrigona de la colline Acastăilor (Acastelare) â Șardu. a, marnes ă bryozoaires; b, couches â labyrinlhum el Turritella ct couches â sublri- gona ; c, succession de greș jaune verdâtre des couches ă sublrigona et les couches dc Dîmbu Trifului. Institutul Geologic al României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. III. 1 2 Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII, - Institutul Geologic al României IGR PLANȘA IV Fig. 1. — Stratele cu labyrinthum și TurrilcUa și stratele cu subtrigona în versantul drept al văii Berecoaia (Mtra). a, nivelul grezo-calcaros cu mulaje de Anodontia globulosa; b, nivelul grezo-calcaros cu Turritella și resturi de Calianassa; c, nivelul grezo-calcaros cu Tympanotonos labyrinthum și Pseudocyrena convexa sirena ; d, succesiunea grezo-marnoasă quasiazoică ; c, nivelul cu mulaje dc cardiacee; f, calcare în plăci și calcarenite ; g, nivelul cu Sculella subtrigona și Ampullinopsis crassatina morfe de talie mare; h, nivelul de gresii cal- caroase vineții-albicioase cu rare urme de viermi tubicoli și mulaje de bivalve. Couches ă labyrinthum et TurrilcUa, autant que couches ă subtrigona dans le versant droil de la vallee dc Berecoaia (Mera). a, niveau greso-calcaire â moules d‘Anodontia globulosa; b, niveau greso-calcaire ă Turritella et debris de Calianassa; c, niveau greso-calcaire ă Tympanotonos labyrin- Ihum et Pseudocyrena convexa sirena; d, succcssion grâso-marneuse quasiazoîque; e, niveau ă moules de cardiides; f, calcaires en plaquettes et calcarenite; g, niveau ă Sculella subtrigona et Ampullinopsis crassatina morfes de grande taille; h, niveau des greș calcaires violace-blanchâtre â rares traccs dc vers tubulaires et moules de bivalves. Fig. 2. — Stratele cu labyrinthum și Turritella (a), precum și stratele cu subtrigona (b) din versantul stîng al văii Berecoaia (Mera). Couches ă labyrinthum et Turritella (a), autant que couches â subtrigona (b) dans le versant gauche de Ia vallee de Berecoaia (Mera). Institutul Geological României Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. IV. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României PLANȘA V Fig. 1. — Straiele cu labyrinthum și Turritella precum și straiele cu subtrigona în versantul sting al văii Sînpaului, între Nădășclu și Sînpaul. a. marnele cu briozoare; b, stratele cu labyrinthum și Turrilella și stratele cu subtri- gona; c, straiele de Dîmbu Trifului. Couches ă labyrinthum ct Turrilella autant que couches â subtrigona dans le versant gauche de la vallee de Sînpaul, entre Nădășelu el Sînpaul. a. marnes ă bryozoaires; b, couches â labyrinthum et Turritella el couches ă subtrigona ; c, couches dc Dîmbu Trifului. Fig. 2. — Versantul sting al văii Bercccaia (Mera). a, straiele dc Dîmbu Trifului; b, straiele de Dîneu-Tămașa; c, straiele de Cetate. Versant gauche dc la vallee de Berecoaia (Mera). a. couches de Dîmbu Trifului; b, couches dc Dîneu-Tămașa ; c, couches de Cetate. Institutul Geologic al României V. Moisescu. Depozitele paleogenc și miocer.-inforicare. Pl. V. 1 Anuai’ul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. ÎCR Institutul Geological României PLANȘA VI Fig. 1 — 5. — Calcarul biohermic cu foraminifere, corali, briozoare și alge de tip Hoia de la dealul Hoia (Cluj). [fig. la, 2a, 3a—b, 4b, secțiuni axiale prin numuliți (Nummulites fabianii); fig. 1b, 2b, 3c —d, secțiuni axiale prin rotalide; fig. 4a, secțiune axială prin brio- zoarc; fig. 5a, secțiune transversală prin coraliți (Monaslrca'l sp.)]. Calcaire biohermique ă foraminiferes, coraux, bryozoaires et algues de type Hoia de la colline Hoia (Cluj). [fig. la, 2a, 3a —b, 4b, coupcs axiales â travers des munmulitides (Nummulites fabianii); fig. lb, 2b, 3c—d, coupcs axiales ă travers des rotalides; fig. 4a, coupe axiale â travers des bryozoaires; fig. 5a, coupc transversale dans des cora- lil6s (Monaslrea"! sp.)]. Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. VI. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. P hk Institutul Geologic al României KieRV Fig. 1- PLANȘA VII 5. — Calcarul biohermic litoral, pararecilal, cu foraminifere, alge și radiole dc echino- derme de la dealul Hoia. [fig. la, 3b, alge secționate; fig. 2a, 3c, 4 b, secțiuni axiale prin numuliți (N. fabianii); fig. 2b —c, secțiuni transversale prin radiole de echinoderme; fig. 3a, secțiuni prin miliolide; fig. 5a, secțiune axială prin briozoare]. Calcaire biohermique lilloral, pararecifal, ă foraminiferes, algues et radiolcs d’e- chinodermes dc la colline Hoia. [fig. la, 3b, algues sccLionnces ; fig. 2a, 3c, 4b, coupes axiales â travers des Nmnmulitides (.V. fabianii); fig. 2b —c, coupes transversalcs dans des radiolcs d’&chinodermes; fig. 3a, coupes â travers des miliolides; fig. 5a, coupe axiale ă travers des bryozoaires]. Institutul Geologic al României Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. t \ Institutul Geologic al României PLANȘA VIII Fig. 1- — Calcarenit cu foraminifere și briozoare dc lip Mănășlur. (fig. la, secțiune oblică prin briozoare; fig. 2a, calcarenit bioclastic cu briozoare; fig. 3a —b, 5a, secțiuni prin miliolide; fig. 4a, secțiune prin rotalide). Calcartnile â foraminiferes ct bryozoaires dc type Mănășlur. (fig. la, coupe obliquc ă travers des bryozoaires; fig. 2a, calcarenitc bioclastiquc ă bryozoaires; fig. 3a — b, 5a, coupes â travers des miliolides; fig. 4a, coupes â travers des rotalides). Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. VIII. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geologic al României Fig. 1 — PLANȘA IX 5. — Biocalcarcnit cu foraminifere, alge și briozoare din straiele cu labyrinthum și Turti tella de pe valea Berecoaia (Mera) (fig. la, 2c, 5b, secțiuni prin miliolide; fig. 2a—b 3a —c, 5a, secțiuni prin rotalide; fig. 4a, secțiune prin briozoare; fig. 4b —c, frag- mente de cochilii de moluște). Biocalcarenite il foraminiferes, algues et bryozoaires des couches ă labyrinthum et Turritella de Ia vallee de Berecoaia (Mera) (fig. la, 2c, 5b, coupes â travers des miliolides; fig. 2a—b, 3a—c, 5a, coupes â travers des rotalides; fig. 4a, coupe ă travers des bryozoaires; fig. 4b —c, fragments de coquille de mollusques). Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. IX. 3 5 Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României PLANȘA X Fig. 1 — 5. — Calcarenit cu foraminifere și bivalve cu cochilii subțiri clin stratele cu subtrigona de pe valea Berecoaia. (fig. la—b, 2a —c, 4a, secțiuni prin miliolide ; fig. Ic—d, 2d, 4b, secțiuni prin rotalide; fig. le—h, 2e—g, 4c—e, bivalve cu cochilia subțire; fig. 3a, 5a—d, moluște cu cochilii groase; fig. 3b, 5e, briozoare). Calcarenite â foraminifdres et bivalves â coquille mince dans les couches ă snbtri- gona de la vallee de Berecoaia. (fig. la —b, 2a —c, 4a, coupes â travers des miliolides; fig. Ic—d, 2d, 4b, coupes ă travers des rotalides; fig. le—h, 2c —g, 4c—e, bivalves â coquillcs minces; fig. 3a, 5a—d, mollusques â coquillcs epaisses; fig. 3b, 5c, bryozoaires). Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. X. 3 5 Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României PLANȘA XI Fig. 1—5. — Calcarenit cu foraminifere, briozoare și moluște din stratele cu subtrigona de pe valea Berecoaia. [fig. la —f, resturi de bivalve; fig. Ig, 2a, secțiuni prin rotalide; fig. Iii — i, forme de quinqueloculine; fig. 2b —g, bivalve cu cochilii groase; fig. 3a, 4a, briozoare; fig. 3b, secțiune axială prin numuliți (N. fabianii); fig. 4b, radiole de echinide; fig. 5a, secțiune transversală printr-un rotalid cu zonele apicală și ombilicală vi- zibile]. Calcarenite ă foraminiferes, bryozoaires ct mollusques dans les couches ă subtri- gona de la valiee de Berecoaia, [fig. la—f, dâbris fossiliferes de bivalves; fig. Ig, 2a, coupes â travers des rota- lides; Ih—i, formes de quinqueloculines; fig. 21) —g, bivalves â coquilles Gpais- ses; fig. 3a, 4a, byrozoaires; fig. 3b, coupe axiale â travers des Nummulitidăs (N. fabianii); fig. 4b, radioles d’echinides; fig.5a, coupe transversale dans un ro- talides avec les zones apicalc ct umbonale visiblcs]. Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. 2 Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII, Institutul Geological României PLANȘA XII Vedere generală asupra regiunii Ticu, Arghișu, Tămașa și Dîncu (bazinul văii Almașului). Linia punctată în alb marchează zona de apariție a stratelor dc Dîncu-Tămașa și respectiv baza gresiei de Cetate. Ceea ce se observă sub această linie aparține stratelor de Dîmbu Trifului. în dealul Pleșa Dineului se dezvoltă și depozite mai noi decît ale gresiei de Cetate. Vue generale sur Ia răgion dc Ticu, Arghișu, Tămașa et Dineu (bassin dc la vallee d’Almașu). La ligne en pointille (blanc) marque la zone d’affleurement des couches dc Dîncu-Tă- mașa et respectivemenl la basc du greș dc Cetate. En dessous de cette ligne ap- paraissent des formations qui reviennent aux couches de Dîmbu Trifului. Dans la colline de Pleșa Dineului se developpent aussi des depâts plus recents que le greș de Cetate. Institutul Geological României PLANȘA XIII Fig. 1. — Versantul sting al văii Băbiului de la Almașu. a, stratele de Dîmbu Trifului; b, stratele de Dîncu-Tămașa; c, gresia de Cetate. Versant gauche de la vallee de Băbiu d’Almașu. a, couches de Dîmbu Trifului; b, couches de Dîncu-Tămașa ; c, greș de Cetate. Fig. 2. — Stratele de Cetate din dealul Cetate (Cluj). Couches de Cetate de la colline de Cetate (Cluj). Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. Pl. XIII. Anuarul Institutului ele Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României IGR PLANȘA XIV Fig. 1. — Straiele de Cubleșu de la gura văii Sănței (Zinibor). a, nivelul productiv inferior; b, nivelul de gresii cu ostrei mici și psamobii; c, nivelul productiv mijlociu; d, nivelul dc gresii nefosilifere. Couches de Cubleșu au dibouehă de la riviere de Sănței (Zimbor). a, niveau productif inferieur; b, niveau de greș â petiles ostres el psamobies; c, niveau productif moyen; d, niveau de gris sans fossiles. Fig. 2. — Orizontul gresiei de Cetate de pe valea Firzei. Horizon du greș de Cetate dans la vallee de Firza. Institutul Geological României V. Moisescu. Depozitele paleogene și miocen-inferioare. 1’1. XIV. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României \ IGR Institutul Geological României tlanche XV Carte geologique de la region de Cluj —Huedin—Românași (nord-ouest du bassin de la Transylvanie) 1, alluvions actuelles et subactuelles; depâts fluviatiles des terrasses; 2, glissements de terrains; 3, depâts colluviaux apartenant aux piemonts; 4, greș et graviers; 5, couches de Mireș; 6, couches de Dej; 7, couches de Ciceu-Giurgcști; 8, couches de Chechiș-Hida; 9, couches de Coruș; 10, couches de Sînmihai; 11, couches dc Cubleșu, a — greș et sables blancs, quartzeux; b — greș grossiers, microconglomârats ct con- glomârats faiblement cimentes; 12, couches de Cuzăplac; 13, couches de Dîncu-Tămașa et de Cetate, a-gres de Cetate; 14, couches de Dîmbu Trifului; 15, couches â labyrinthum et Turritella; couches â subtrigona; 16, marnes â bryozoaires ; 17, Eocene dont on n’a pas etabli les horizons; 18, dacites; 19, roches cristallines; 20, limite de forination; 21, limite approxi- mative de formation; 22, faille; 23, faille prâsumâe; 24, ligne de charriage; 25, couche en position normale ; 26, couche cn position inverse; 27, axe de synclinal; 28, gisement fossiliferc; 29, position des coupes geologiqucs, Quaternaire, Pliocene, Miocene, Badenien (M4), Karpa- tien (M3), Ottnangien (M2), Eggenburgien (M), Oligocene supârieur-Miocene basal, Egârien (OM), Oligocâne infârieur-moycn (O4—0.2), Stampicn s.s. (Rupâlicn), Oligocene infârieur, Lattorfien-Priabonien. Planche XVI Coupes geologiqucs â travers les depâts âocencs, oligocenes et miocenes inferieurs de la râgion de Cluj—Huedin —Românași (nord-ouest de la Transylvanie) 1, dâpots alluviaux et dc terrasse; 2, couches de Mireș; 3, couches de Dej; 4, couches de Ciceu—Giurgcști; 5, couches dc Chechiș—Hida; 6, couches de Coruș; 7, couches de Sînmihai, a — argiles rougeâtres; b — argilcs rougeâtres ă graviers; 8, couches de Cubleșu, a — sables quartzeux, blanchâtres; b — grâs grossiers, microcongloinerats ct conglomerate faiblement cimentâs; 9, couches de Cuzăplac; 10, couches de Cetate, a — couches de Cetate fossilifere; b — gris de Cetate; 11, couches de Dîncu-Tămașa; 12, couches de Dîmbu Trifului; 13, couches â labyrinthum et Turritella; couches ă subtrigona; 14, marnes â bryozoaires (et marnes de Brebi); 15, calcairc grossier supârieur ; 16, argilcs bariolâes supericures; 17, calcaire grossier infârieur; 18, horizon des marnes cendre-bleuâtre; 19, banc ă Nummuliles per/oratus; 20, horizon des marno-calcaires; 21, argilcs bariolâes inferieures; E, dacites; C, roches cris- tallines ; axe dc synclinal; faille; ligne de charriage; e.n. Eocene dont on n’a pas etabli les horizons. Planclie XVII Colonnes lithostratigraphiques de detail dans les depâts oligocenes de la râgion de Cluj- Huedin-Românași, au niveau des couches â labyrinthum et Turritella, autant qu’au niveau des couches â subtrigona (nord-ouest de la Transylvanie). A (a-b), colline de Hoia (Cluj); B, forât Mănăștur (Cluj); C, versant droit de la vallâe dc Seaca (Cordoș); D, versant gauchc de la vallâe de Seaca (Cordoș); E, vallâe dc Berecoaia (Mera) ; F, ruisseau Poieni (Șardu); G, colline Acas- tăi (Acastelare) (Șardu); H, Aghireșu, I, Petrindu; J, Petrinzel; K, Tetișu; L, vallâe Peșterii (Hodișu); M, vallâe Bodia; N, vallâe Bozna; O, vallâe Groapa Stiavului (Treznea); P, vallâe Ciumărna. Planche XVIII Sârie type des âtages du Nummulitique de Transylvanie. Institutul Geological României Planche XIX Colonnes lilhoslraligraphiques de ddtail dans les couches de Dîncu-Tămașa et de Cetate, rdgion de Cluj-Dîncu. A, colline Cetate (Cluj); B, valide de Berecoaia (Mera); C, colline Pleșa Dineului (Dincu-Ticu Colonie). Planche XX Couches â cardiides, couches de lleanda et couches de Bozna dans les vallees de Ciumărna et Stîna. A, valide de Ciumărna (versant droit); B, valide de Stîna (versant droit). Planche XXI Couches de Cuzăplac dans la vallee du ruisseau Viille â Tămașa (coli. lith. A) et Tiaga â Cuzăplac (coli. lith. B) (versant gauche de la vallee d’Almașu). Colonne lithologique dans les couches de Cubleșu, vallee Cubleșu (coli. lith. C). Complexe grdso-conglomdratique dans la valide de ruisseau Gladii, ă Bogdana (sequence lithostratigraphique dans les couches de Mesteacănu Bogdaa) (col), lith. D). Planche XXII Couches de Cubleșu dans les bassins des vallees de Sîncraiu el Dolu. A, vallee Petri (Sîncraiu Almașului); B, valide Sîncraiu, preș de Sutoru ; C-D, valide Dolu. Planche XXIII Couches de Cubleșu ă Zimbor el Bercea. A-B, versant gauche de la valide Sănța (Zimbor); C, dans le voisinagc du croissement de la vallee Sănța par la route Cuzăplac-Zalău ; D, â environ 100 m vers la valide Sănța, â partir du point dderil antdrieurement; E, vallee de Horsu (Zim- bor) ; F, valide Făgeți (Bercea). Planche XXIV Couches de Dealul Cotului el couches de Coruș entre les localitds de Coruș et de Baica. A, versant gauche de la vallee Popești, ă 1 km en aval de l’endroit „La Poștă" ; B, 200 m en aval de l’endroit „La Poștă” ; C, „AVII La Poștă" ; D, versant gauche de la vallee Popești ă 2 km vers le N de la localitd de Coruș ; E, colline Țifra ; F, colline Daiu ă Topa ; G, versant droit de la vallee de Sîncraiu, en amont de la localitd de Sîncraiu Almașului; H, versant droit de la vallee de Sîncraiu, derriere l’dglisc de la localitd de Sîncraiu Almașului; I, valide Dolu (dominde par la colline Coasta Șelrei); J, valide Sălcia (versant droit de la valide d’Al- mașu); K, vallee Zăghidu (versant droit de la valide d’Almașu); L, colline Cotu (versant gauche de la valide d’Almașu); M, vallee Băicnța. Institutul Geological României VICTOR MOISESCU agur^ reinea. CUATERNAR PLIOCEN Hida BADENIAN (MJ MIOCEN OLIGOCEN MIOCEN BAZAL Berindu PetrinzeL ^Buful SăHstea-Veche Să//stea Nouă anas naciu 'Nădăseiu ■Radaia actu. © bucurești d.Hbi EGERIAN (OM) CLUJ - NAPOCA și nisipuri grosiere, KARPATIAN (M3) OTTNANGlAN (M2) EGGENBURGIAN (Mț) OLIGOCEN INFERIOR- MEDIU(OrO2) STAMPIAN s.s ( = R UPELI AN) OLIGOCEN INFERIOR LATTORFIAN PRIABONIAN -------- olimisoara HARTA GEOLOGICA A REGIUNII CLUJ-HUEDIN-ROMÂNAȘI (NORD-VESTUL TRANSILVANIEI) ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE $1 GEOFIZICĂ VOL. XLVII Imprim. Atei. Inst- Geol. Geof Institutul Geologic al României V MOISESCU. Stratigrafia depozitelor paleogene și miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românași (nord-vestul bazinului Transilvaniei) Pl XVI V. MOISESCU SECȚIUNI GEOLOGICE PRIN DEPOZITELE EOCENE, OLIGOCENE Șl MIOCEN INFERIOARE D SSV MNE ......, 1 N.Seaca £2f3\fțJ3/2\ DIN REGIUNEA CLUJ - HUEDIN-ROMANAȘI ( NORD - VEST UL TRANSILVANIEI) 600-) 500- 400- 300* F * VNV ESE G NNV H VNV LEGENDA 10 Depozite aluviale și de terasa Strate de Mireș Strate de Dej Strate de Ciceu-Giurgești Strate de Chechiș-Hida Strate de Coruș _ , _ „ . a. argile roșiatice ; Strate de Smmihai , b. argile roșiatice cu pietrișuri _ . _ . . a. nisipuri cuarțoase, albicioase- Strate de Cubleșu . , b. gresii grosiere, microconglomerate și conglomerate slab cimentate Strate de Cuzăplac a. Strate de Cetate; b. gresia de Cetate □r: 3E 3: Q ...........b Stra te de Cetate Strate de Dîmbu Trifului Strate cu labyrinthum și strate cu subtrigona Turritella ; Marne cu briozoare (și marne de Brebi) 2 Calcar grosier superior 2 Argile vărgate superioare o Calcar grosier inferior Orizontul marnelor albăstrui - cenușii JJ Bancul cu Nummulites perforatus uj Orizontul de marno - calcare c Argile vărgate inferioare ai E Dacite C Roci cristaline Ax de sinclinal Falie Linie de încălecare ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII Imprim. Atei. Inst. Geol. Geof. Institutul Geologic al României \JGR/ V. MOISESCU. Stratigrafie depozitelor paleogene ți miocen-inferioare ain regiunea Cluj-Huedin - Romanași (nord-vestul bazinul^^^^^^^^^iei / PI.XVII V MOISESCU COLOANE LITOSTRATIGRAFICE DE DETALIU IN DEPOZITELE OLIGOCENE DIN REGIUNEA CLUJ - HUEDIN-ROMANAȘI NIVELUL STRATELOR CU LABYRINTHUM $1 TURRITELLA PRECUM Șl. LA NIVELUL STRATELOR CU SUBTRIGONA (NORD-VESTUL TRANSILVANIEI) briozoare re si i num grezoase cu numuliți rne șistoase Gresii șistoase resn Microco^qlomerat friabil conglomeratice marnoase resn stratificate D.VERSANTUL STING AL VĂII SEACA (CORDOS) F. PIRIUL POIENII (SARDU) resn cu Calcar coraligen de tip Hoia Marne albăstrui ( asemănă - toare marnelor de Brebi) :u blocuri calcaroase Nisipuri grezo Marno-argile cărbunoase Biostrom fabianii rne albastru marne verzui slab marnoase gălbui slab marnoase Marne calcaroase i și calcarenite plăci car marnos gălbui cu intercalații subțir marne Nisipuri micacee albicioase Calcare grezoase Microconglomerate cu ciment «marnos Gresie cu cochilii de moluște tasate resn calcaroase dure și calcare grezoase resie calcaroasă cu dendrite de Mn calcoro - marnoase numuliți A (a-b) DEALUL HOIA (CLUJ) B. PĂDUREA MĂNĂȘTUR(CLUJ) C.VERSANTUL DREPT AL VĂII SEACA (CORDOS) t E.VALEA BERECOAIA(MERA) G.DEALULACASTĂILOR(ACASTELARE SARDU) * H AGHIREȘU 1 I. PETRINDU J. PETRINZEL K. TETIȘU 1 L. VALEA PEȘTERII (HODIȘU) 1 1 M. VALEA BODIEI N. VALEA BOZNEI 0.VALEA GROAPA STIAVULUI(TREZNEA) P VALEA CIUMĂRNEI ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII Institutul Geologic al României Imprim. Atei. Inst. Geol. Geof. V. MOISESCU. Stratigrafia depozitelor paleogene și miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românași (nord-vestul bazinului Transilvaniei) PL.XVIII -350m CALCAR DE MERA^ Mar ne cu briozoare CLUJ N fManii ssp. N. incrossafus.. N ex gr chavwvești -30C CALCAR DE -250 -200 -150 Bancul cu N pe rfprgtgs Marne si calcare ~~ cu Anemia - 1UU -50 —Om SERIA TIP A ETAJELOR NUMULITICULUI DIN TRANSILVANIA OUGOCEN 68099 — — tszsn CALCAR DE LEGWA^ Marne și orgile Nisipuri și argile continentale Nisipuri și argile continentale gipsurile superiuare Miliolidae, Neoalveolinoe O = M gornieri, N stnatus, Nex gr chavannesi ==. o o o o / N budensis, N pukhettus, V chavonnesi tip, N.Wannii,N incrassafas Oiscocychnae ... ti fabianii tip. N pulchelius. N chavonnest, N.mcrassatus N. tăbiomi, M chavennesi, N incrassatus. PRiABONiAN NAPOCtAN [ STRATOTIP 2 Atveotina efongcta N.perforatus,N.stnatus , e tn'.m.ș N.perforotus, N. brongniarti LEDIAN (AUVERStAN) M variolarius, N. striatus. N beaumonh, N. pertoratus gipsurile inferioare MIOCEN LUTETIAN CALCAR DE PORCEST/Ș , —— nu riA m Calcare de Iriți ce L UI SI A N conqlomerate te Gresii ___Ass. exponens — HUsevigafus o Op o O O o o O O q o p o O o o {epicontinenta! -fUs) CRETAC/C FUNDAMENT CR/S TĂUN N. portic hi NrDlânuldtUS AN. oblongd Strate de Mera i gipsurile superioare Calcarul de Cluj Straie de Cluj Marne cu briozoare Argile vărgate superioare n=x T^-Lhrl Marne și calcare cu Anomia Marne șt argile cenușii {de Mortănusa) 3 — I 3 —— $ ------—w-- MăTriticu. MfabianiL ■Straie de Ctuj Marne cu briozoare Marne cu Nummulites Fabianii Ca/carut grosier superior Orizontul gipsu- lui superior: ca/care ootitics Seria argilelor vărgate superioare Calcarul grosier inferior G.Bombiță <963 ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII Institutul Geologic al României 11< î'i ’î1! TI î L III I 1 J I I "T—— 1 1 s— -—”r==T— I — AM*». • • • — — • • • — —■ . ■- “ LLLU-1ȚIJJ gipsurile infenore Argile vărgate inferioare G.Bombifâ si V. Moisescu 1968 ) > Orizontul argi/eior cenușii Bdmj/ cu NummuJffes perford fus X ' Orizontul gipsu/ui inferior și a! marna -calcaretor cu Anomia Seria arg/ieior vărgate infer/oare Gr. Răileanu si Em. Saulea 1956 rim. I V. MOISESCU- Stratigrafie depozitelor paleogene ți miocen - inferioare din regiunea Cluj - Huedin-Românați (nord-vestul bazinului Transilvaniei) ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII Imprim. Atei. Inst- Geol- Geof. PL.XX V. MOISESCU. Stratigrafie depozitelor paleogene si miocen • inferioare din regiunea Cluj - Huedin - Românași ( nord - vestul bazinului Transilvaniei) Imprim- Atei - Inst- Geol. Geof ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII V. MOISESCU. Stratigrafie depozitelor poleogene ți miocen-inferioare din regiunea Cluj - Huedin- Românași (nord-vestul bazinului Transilvaniei) PL.XXI STRATELE DECUZAPLAC DE PE PIRIUL VIILOR DE LA TĂMAȘA (COLOANA LITOLO- „ni nAMA , 1Tni nripX A CTDATC1 nD nc COMPLEXUL GREZO-CONGLOMERATIC GICAA)ȘI DE PE VALEA TIAGA DE LA CUZĂPLAC (COLOANA LITOLOGICĂ B ) C0PL,^NA LITOLOGICĂSTRATELOR DE DE pE P|RîUL qEADII de la BOGDANA (VERSANTUL STÎNG AL VĂII ALMAȘULUI) CUBLEȘU D. PE VALEA CUBLEȘULUI (C) (SECVENȚĂ ÎNSTRATELE DE MESTEACÂNU-BOGDANA)(D) O 13=®“ ----o o--- O o o O O o -o o o o o o o O o o o o o 19 • O • O • O * O o O 0 15 o o Q o o * 0 0 o 9 o o o o o o o o o o o o o o o O o O O o -----o----- o ---o -----o------- o - ---o o —— o ---o -----o---- o----o ----- o -- o --- -----o o----- -----o----- o----o -----O----- o ---o ------O ■ ■ ■ O ----O ------o------ ------o---- O ---O ------Q --- o----O -----o------- -----o--- O ---o -----o--- o -—' O --'o— -—O—'O'---* O'—'O*—' ----o---- o -- o ---- O ----- —-o--- o—o •—o — -— o - o ----o --o -- o — — o------- Argile roșcate-gălbui cu pietrișuri 33 32 31“ 30 29 Z 28 26 24 23 21“ 20 18 10 11,00m <£29 §28 O ------- o ------- o -----o--- o ---o o-------- o---------- O --------- O -----o ----- o - o -----o------ O ---o -----o---- o----o -----o------ ------o--- o-----o -----o---- o --- O -----o-- o-------— o -----o-- o---- o ----- o------ o----o -----o ---- o ---o ----o-------- o---' o --* O'— “^O'—'o-—'o o *—o *—'O'— -----o---- o --- o -----o----- o --- o -----o---- o ---o -----o------ ----o--- o -- O ---- o - O -- O ----- Q -- o ---—- o ----O--- o --o ----o--- o --o -----O-- o ------ o ----o ---- o ----o Q---------- O o o o o o o o o o o o o o o o o o o O o o o o o o o o o o o o o o o • • o O . o o o o o o o o o -----O o --- -----o o --- -----o o --- -----o o --- -----o o --- -----o o --- • o O • o o o o o o o o O O o o ---o-- o -o ---o-- O -o ---o-- o -o ---o-- o -o ---o—— o --o ----o- O ---- o ----o- o --o ----o- o .-o ---o--- o o o O ----o o--- ----o o--- ---- o o--- ---- o •o------ o --- -----o o --- o o O o o o o o o O a o 1 o * o o o 4 o0 0 o o % o O 43 0 0 o o z o o o o O o o o o o o o o o ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII o-- ---o o-- ---o o-- ---o o-- ---o o--- —— o o---- -----o o---- -----o o -----o-- O --- o -----o----- o O o o o o o O o o o O o -- o o— --o o- o----- ---- o o--- ----o o--- ---- o o--- ----o o ---- ---- o -o---- o----- --- o o-- ---- o o--- O ------ o ----o--- o -- o O o ----- o ----o---- o---o ----o---- o -- o ----o---- o -- o ----o---- o -- o ----o----- o o O o ---- o o----- ---- o o o ----o---- O -- o ----o---- o --o ----O----- o -- o ---- O ---- o -- o ---- o ---- O ------ o ----o -- o -- o -----o ---- • • • • O O O - • • ’ o. . o . • o • • o ■•• • o • • o • • • • o .. o .• O - --o . . O • ■ o ■ • o - • O • • • O • • • O • O ... o . . . o • o . • . o - • • O • o o o o o o • • • o * • • o . --14 13 16 zo 19 18 17 12 OpOm-Marno-argile nisipoase gălbui -Șisturi argiloase șocolatii l]5m-Argile gri-verzui slab sis- toase cu cristale de gips 0,15m-Sisturi argiloase-șocolatii cu resturi de plante 0,60m-Marno-argile gălbui-verzui 8,00m-Gresie albicioasă cuartoasa, OJQm-O.IZm-Lumasel cu T.margaritaceus 0,02m-Crustă de gips 0)0m Cărbune sistos 6,OOm-Acoperit (probabil gresii) O^m-Nisipun gălbui Ofim-Marne albăstrui verzui 0,35m-Nișipuri marnoase gălbui cu concrețiuni feruginoase 0,75m-Misip cuarțos /imonitic O^Om-Gresie gă/buie-rosiatică, feruginoasă cuT'margardaceus G.OOm-Gresii fosilifere cu foarte numeroase specimene de ostrei mici (Crassostrea cgathula-forme juvenile) 0,10m-Cărbune brun 0,75~0,80m-Caolin O^bm-Marne cenușii-albicioase OdOm-Carbunebrup 0)0 m-Argile albicioase slab marnoase O^Om-Carbune brun OpOm-Argile albicioase slab marnoase OpOm-Cărbune brun I.OOm-Marno-argile albicioase, nisipo -cadmoașe OfiOm-Cărbune brun 0Z5m-Argile cenușii albicioase Opăm-Lumașei cu Polgmesoda convexa brongniarti OJbm-Lumașel marnos cenușiu cu f margaritaceus, Cari (Gobraeus) sp., Congeria basteroti, Theodoxus (Clitnon) sp., Melanopsis impressa hantkeni, P. convexa div. var. 2,50 9,00 3,50 5,50 o O o 21 3,50 2,50 19 1,50 3,00 O o 10,00 o o 0,95 3,50 o o 8,80 2,60 1,50 12 o o o o o Q o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o O o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o OOOo o \ ~— -- o Q.-----O — 0 O O O 0 & o p O a 0 0 O o u o o o o o * o o a 0 0 0 0 o 0 ' d o «o A 0 o a o o o o o o o 24 23 22 20 o o o o o O o o -r-o -T-o o 1,00 m-Marne cenușii nefosilifere 5,OOm-Acoperit 10 8 • O • O . O • o . O’O’O . o • o • o • OOOO OOOO OOOO • o - . o • • «O* O o o O O . . o . . • O - . . . ... o ... o . o o o o o .......o • . . o . . . o • . . o bOOm-Nisipuri cuarțoase albicioase B A Institutul Geologic al României iGRy o o o o o o o o o o o o o o o o o o 2,50 OOOO o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 5,00 o -o O O 0 P O o o o O 0 0 O 0 o o 0 O Q o â A 0 0 0 p 0 % O O O O O 0 0 0 »V o o o 0 A o .Q Q. a 0..- 0,25 2,50 o o aOo o0 1,05 3,00 2,00 0,90 1,15 t> 0 o d..- • -o 1,50m — o — o — o — o —o —o — o— D O o Imprim. Atei. Inst. Geol. Geof. V. MOISESCU. Mrotigrafia depozitelor paleogene și miocen - inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românași (nord-vestul bazinului Transilvaniei) PL.XXII ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII Imprim- Atei- Inst- Geol. Geof. Institutul Geological României V. MOISESCU-Stratigrafie depozitelor paleogene și miocen-inferioare din regiunea Cluj - Huedin-Românași (nord-vestul bazinului Transilvaniei) PL.XXIH iu STRATELE DE CUBLEȘU DE LA ZIMBOR SI BERCEA LU-Z 6.50 Nivel cu ostrei 002 2 = ;111 iiiiiiniiimnn o «o o . n • o o o • • o o . • o o • c o 500 LU 10 / 010 2= 3-00 1000 6.00 m 1.00 m A.VERSANTUL STING AL vÂii sânțeî (zimbor) B.VERSANTUL STING AL vĂii sănțeî (zImbor) o C.IN APROPIERE DE INTER- SECȚIA VÂii SÂNTEI CU DRUMUL CUZĂPLAC-ZALÂU 020 020 Fieful H O O o o ° o o o o o o o > o o Q O o O 0 O a o o 0 o 500 2.50 (0 UJ LU 9 8 6 5 10.00 10-00 030 0 25 0 40 040 0 8C ooer 002 125 ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII 6.50 2.50 0.30 0. 1.50 010 8 7 6 5 3 12 035 015 0 30 0-15 0.37 6 20 o.75 1.50 0.85 175 14___ 12 lunii imiuiin 0.10 0-08 0.30 005 060 auz o. 1.00 060 2 00 ni 0 60m 008 0 25 Fieful Ț o - o — o - o fc®*,cu mulaje Q LA CIRCA 400MSPRE oe psammobii Niyel cu ostrei de psammobii 0-80 Nivel cu mulaje de psammobii. TERI0R 800 E. VALEA H0RSULUI Imprim. Atei. Inst. Geol. Geof. Institutul Geologic al României 1GR/ V. MOISESCU. Strotigrofia depozitelor poleogene și miocen inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Romanași (nord-vestul bazinului Transilvaniei) PL.XXIV •f/rac* STRATELE DE DEALU COTULUI SI STRATELE DE CORUS DINTRE LOCALITĂȚILE CORUS SI BAICA LU UJ O 300 4.00 400 80C 20 LU 8.00 10 co 7 00 -8 00 040 0.40 16 3 2 o---O --- o O — o — o 6.00 m o — o — o m co M . VALEA BĂICUȚEI 3.75 m 3.00 m o ' B- 200 M. AVAL DE PUNC- -20 DEALULTIFRA 200 -15 -10 BOOhi o — Om A.VERSANTUL STING AL VĂII POPEȘTILOR LA4KM. AVAL DE PUNCTU LJ.A POSTĂ F. DEALUL DA»U DE LA TOPA L DEALUL COTULUI ^VER- SANTUL STÎNG AL VA li ALMAȘULUI ) VÂii SÎNCRAIULUi INSPA- X TE LE BISE Picii DiN LOCA- LiTATEA SÎNCRAiUAL- MASULUÎ J.VALEA SÂLCIEi(vER- SANTUL DREPT AL VÂii ALMASULUÎ) — o—o - o — o - ° LU LU LU c» 0 500 700 800-10.00 0.70 800 oro 0.75 060 0.13 250 10*30 10.00 &00 008 040 015 0.20 4-00 19 2.00 2.00 700 O---- O --O O LU LU 285 o o— o o 2 25 050 075 3 00 7.50 3 = 2 0.06 030 OâOrn ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL. XLVII O® 0-30' 0.10 010 030 nw 18 3.00 18 300 250 025 030 025 0 85 250 17 14 050 0 40 025 2.50 600m 800 1500 10.00 m 500 800 m 4’ 4— 0.40 003 025 11 11111II 111111 III HI 0 28 0-35 0.10 0 20m 0.20 035 020 0-40 020 ^120 250 700 m 10 J 8 7 035 0 10 300 010 500 025 020 0-40 030 0 30 0 50 TOT 8.00 080 <00 <00 1.10 150 800 »O.0O 600 800m 6 00-700 o ----O --- O □ 35 0.50 150 420 O--- o --- o ©.VERSANTUL DREPT AL VÂii slNCRAiULUi ÎN amon- te DE LOCALITATEA SÎNCRA- ÎU ALMAȘULUI 1000 350 D.VERSANTUL STING AL VÂii POPEȘTILOR LA 2 KM SPRE NORD DE LOCA- LITATEA CORUS 2 50 080 800 A 00 m 1000m /035 □.60 I. VALEA DOLULUI (SUB DEALUL COASTA ȘETREÎ) K.VALEA ZĂGHIDULUI (versantul DREPT AL VÂii ALMASULUi) Imprim. Atei. Inst. Geol. Geof. FAUNA PLIOCENĂ DIN REGIUNEA ODORHEIU SECUIESC (SE-UL BAZINULUI TRANSILVANIEI)1 DE IOANA PANĂ 2 Abstract Pliocene Fauna of the Odorheiu S e cu i e s c Ar c a ( S ou t h - E a s t of t he Transylva n ia Basi n). In the Odorheiu Secuiesc area, located on the eastern board of the Transylvania basin, there have been identified Limnocardium pseudosussi and Congeria partschi beds separated by the Bazna tuff intercalations. This first complex with a brackish fauna is considered the equivalent of the extra-Carpathian Meotian having here fre- quent specimens of Radix (,,Radix facies”). The second brackish association, very similar to that around the Balaton lake, determined us to confer it to the Pontian stage, namely to the „balatonica bed”, even if no typical specimens of C. balatonica are developed in the Odorheiu Secuiesc area. There follows a continental formation (Dacian-I.ower Pleistocene) with numerous stylomatophorous gastropods among which Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doederleini is the most significant one. It is for this rcason that we have separated ,, Tacheocampylaea facies” which passes laterally to the „limnaeidae facies” in the areas where for a short time moor- iands or peat-bogs occurred from which the coaly intercalations do rcsult. Bazinul Transilvaniei, prin noile puncte fosilifere puse în evidență ca și prin reinterpretarea faunelor semnalate anterior, se dovedește a avea alcătuirea stratigrafică și tectonică mai complexă decît se admitea pînă acum. Pentru urmărirea evoluției lui biostratigrafice și palcotectonice din timpul Neogenului superior, se impune a fi luate în considerare și succe- siunile stratigrafice din împrejurimile orașului Odorheiu Secuiesc (între localitățile Archita la sud, Lupeni la nord și Zetea la est) precum și cele de la sud-sud-est de Odorheiu Secuiesc (între localitățile Merești și Jimbor care corespund bazinului hidrografic al Homorodului Mic) (fig. 1). 1 Comunicare în ședința din 24 ianuarie 1975. 2 Universitatea București, Facultatea de Geologie-Geografie, Bd. N. Bălcescu, nr. 1. i Institutul Geologic al României 214 I. PANĂ Fig. 1. — Localizarea puncteloi- fosilifere și succesiunea stratigrafică a depozitelor pliocene din regiunea Odorheiu Secuiesc. 1, aglomerat vulcanic; 2, conglomerat; 3, nisip argilos; 4, argile; 5, cărbune; 6, marnă; 7, tuf vulcanic. Emplacement des gisements fossiliferes et succesion stratigraphique des depâts pliocenes de la region de Odorheiu Secuiesc. 1, agglomferat volcanique; 2, conglomerat; 3, sables argileuse; 4t argiles; 5, charbon; 6, marne;?, tuf volcanique. Fauna determinată a permis punerea în evidență (Graf, Pană, Mitre a 1973) a Meoțianului superior, reprezentat printr-un complex marnos care stă transgresiv peste depozitele volhiniene, și a Ponțianului marnos-conglomeratic, ambele argumentate prin asociații de moluște salmastre caracteristice; urmează alternanțe de argile cărbunoase și con- glomerate fluvio-lacustre, cu o bogată faună de gastropode continentale, atribuite Dacian-Rumanianului și care parțial pot aparține și Pleisto- cenului inferior. Institutul Geologic al României 3 FAUNA PLIOCENA DE LA ODORHEIU SECUIESC 215 în cuprinsul marnelor meoțiene a fost recunoscută intercalația tufului de Bazna, reper stratigrafie important în paralelizarea depozitelor mai mult sau mai puțin fosilifere din bazinul Transilvaniei. Ivirile de sub tuful de Bazna conțin numeroase exemplare de Limnocardium pseudo- suessi Halavâts și Hydrobia soceni J e k., asociate cu Limnocardium spinosum L or enth., L. carnuntinum (M. Ho ern.), Congeria partschi leobersdorfensis P a p p, Radix paucispira (F u c h s). Deasupra tufului de Bazna, faciesul marnos conglomeratic, a permis punerea în evidență a unei asociații faunistice mult mai bogate, în care rolul principal revine Congeriei partschi partschi C z i z e k, fosilă de zonă frecvent întîlnită mai ales în faciesul marnos, asociată cu Limnocardium cf. carnuntinum (M. Ho ern.), L. pseudoobsoletum Fuchs, L. ornatum biseptum Papp, Pisidium sp., Orygoceras cf. scolecostomum B r u s., Theodoxus (Theodoxus) cf. intracarpaticum J e k., Valvata (Valvata) simplex (F u c h s), Melanopsis fossilis constricta Hand., M. vindobonensis vindobonensis Fuchs, Gyraulus (Armiger) rhytidophorus N eum ay r (fig. 1). Marnele care stau deasupra conglomeratului meoțian conțin cea mai bogată și variată faună salmastră, cu numeroase specii citate numai în depozitele ponțiene. Ivirile de la Lupeni, Bisericani, Bulgăreni, Ulcani, Sîncrai, Dealu, au permis identificarea unei asociații de cardiacee, congerii, hidrobiide și limneide de talie mică, foarte asemănătoare cu cele descrise din Ponțianul de la Rădmănești, Oreăac, parțial de la Soceni și mai ales din jurul lacului Balaton. Dintre acestea mai semnificative sînt: Limno- cardium ornatum ornatum Pavlovic, L. pelzelni (B r u s.), L. decorum vicinum (Fuchs), L. cf. secans (Fuchs.), L. cryptornatum J ek., L. (Limno- cardium) trifcovici Bru s., L. (Euxinicardium) humilicostatum J e k., L. (Eux.) schreteri Strausz, L. (Eux.) subsyrmiense (Andr.), L. (?) (Tauricardium) cf. kiseljaki Brus., L. (Arpadicar diurn) diprosopum (Brus.), L. sp., (?) Arcicardium margaritaceum (Brus.), A. costatum (Gorj. Kramb.), A. protractum (Gorj. Kramb.), Pseudocatillus simplex (Fu ch s), Parvidacna cf. chartacea radmanesti G i 11 e t, Congeria neumayri Andrusov, C. cf. sumeghy Strausz, Congeria sp., C. czjzeki alatus Gillet et Marinescu, C. drzici Brus., Dreissena simplex auriculata (F u c h s), Odontohydrobia wagneri P a v 1 o v i 6, Nematurella sp., Melanopsis stricturata Brus., M. handmani Brus., M. pygmaea pygmaea M. H o e r n e s , M. pseudopygmaea J e k., Lym- naea hyaloleuca Brus., Radix balatonica Brus., R. paucispira Fuchs, Boscovicia kusmici Brus., Undulotheca sp., Gyraulus (Gyraulus) varians varians Fuchs, G. (G). varians radmanesti Fuchs. Deși nu au fost întîlnite exemplare tipice de Congeria balatonica, întreaga asociație este foarte asemănătoare cu cea descrisă de Strausz (1942) sub numele de „faciesul cu balatonica", facies în care apar frecvente genuri adaptate la ape mai îndulcite (Pisidium, Melanopsis, Lymnaea, Radix, Gyraulus, characee și otolithe de pești din familia Sciaenidae). Am arătat anterior (Graf, Pană, Fesei, 1973), că îndulcirea puternică a apelor nu a permis dezvoltarea fosilelor utilizate ca reper stratigrafie cum sînt Congeria ungulacaprae, C. rhomboidea, fapt care aseamănă Ponțianul din regiunea Odorheiu Secuiesc cu Ponțianul din Institutul Geologic al României 16 R 216 I. FAINĂ 4 bazinul Vienei (P a p p, 1953), cu cel din jurul lacului Balaton (S t r a u s z, 1942), și cu Ponțianul, recent revizuit, din Banatul românesc (Gillet et M ar ines cu, 1971, și Mar ine s cu, 1973), regiuni clasice pentru studierea Ponțianului, dar care prezintă specificuri locale, legate mai ales de salinitate. Talia mică a întregii faune din regiunea Odorheiului Secuiesc, în special a congeriilor, absența gastropodelor și a peștilor de apă dulce, precum și a plantelor acvatice, permite conturarea unui facio- stratotip al Ponțianului dependent de apropierea țărmului estic al bazi- nului Transilvaniei. Dar nota caracteristică a acestui sector o constituie, cel puțin în egală măsură, dezvoltarea formațiunilor continentale-fluvio-lacustre, cu aflorimente importante atît în lungul rîului Tîrnava Mare (NE de Odorheiu Secuiesc), cît și în lungul rîului Homorodul Mic și a afluenților săi de pe stînga. Mai completă, în lungul rîului Tîrnava Mare, formațiunea continen- tală-fluvio-lacustră este reprezentată prin alternanțe de litofaciesuri cărbunoase și conglomeratice. Ea începe printr-un orizont argilos-cărbunos (fig. 1), urmat de un orizont conglomeratic, a cărui granulație la partea superioară se micșorează gradat, încît se trece la sedimentarea unui com- plex nisipos-argilos, slab stratificat cu intercalații centimetrice sau sub- centimetrice de cărbuni xiloizi, sau numai cu pelicule cărbunoase. Prezența cărbunelui, a ostracodelor și a gastropodelor basommatophore, denotă sedimentarea subacvatică. Cu acest complex nisipos-argilos cu intercalații cărbunoase începe sedimentarea Pliocenuhu în zona Homorodului Mic (fig. 1). Pliocenul continental fluvio-lacustru stă aici direct peste depozitele miocene, lacuna de sedimentare corespunzînd Meoțianului, Ponțianului și Dacianului. Prezența intercalațiilor sau a crustelor de cărbune implică instalarea unor turbării a căror faună de limneide și planorbide amintește de cea din zonele sud-estice (Virghiș, Baraolt, Căpeni). întreaga regiune a Odorheiului Secuiesc (valea Tîrnavei Mari și a Homorodului Mic) a fost invadată apoi de pietrișuri, care în partea inferi- oară mai păstrează resturi de organisme acvatice (characee, ostracode, planorbide, otolite de pești, ete.), în timp ce partea superioară conservă cea mai mare parte a gastropodelor terestre (stylommatophore). Interpretarea vîrstei formațiunii continentale, s-a făcut pe baza principiului superpoziției stratelor și a comparării litofaciesurilor și a faunelor acvatice cu regiunile apropiate (Vîrghiș, Baraolt, Căpeni), unde în afara faunelor dulcicole au fost întîlnite și resturi de mamifere. Astfel ultimul nivel fosilifer salmastru, marnele ponțiene, trece gradat spre partea superioară la depozite nisipoase conglomeratice, care conservă ca rarități melanopside și fragmente de congerii, probabil remaniate. Faciesurile argiloase cu cărbuni de deasupra conglomeratului sînt mai noi decît Ponțianul, atribuite (Graf, Pană, Mitre a, 1973) Dacianului, pe baza similitudinii cu „faciesul de mlaștină” descris de J e k e 1 iu s (1936) la Vîrghiș-Baraolt-Căpeni, și a speciiloi’ comune de limneide și planorbide care dovedesc existența unui complex de mlaștini cu evoluție comună în zona sud-estică a bazinului Transilvaniei. Conglomeratul de 5 FAUNA PDIOCENA DE LA OiDOPH'EIU SECUIESC 217 deasupra „faciesului de mlaștină” inferior, precum și orizontul nisipos- argilos-cărbunos superior și conglomeratul terminal, am considerat că s-au depus în intervalul de timp Dacian superior-Eumanian și probabil Pleistocen inferior, pentru ca apoi întreaga regiune să fie acoperită de formațiuni vulcanogene. Succesiunea pe verticală a faunei de gastropode stylommatophore arată o primă etapă de evoluție, în care puținele specii întîlnite se continuă din Miocen pînă azi [Cepaea neumayri Brus., C. vindobonensis (C. P f e i f- f e r), Trichia (Trichia) striolata (C. P f e i f f e r), Helix (Iberus) richarzi S ch 1 o s.], etapă pe care am atribuit-o Dacianului inferior fiind inclusă în depozitele care stau peste Ponțianul fosilifer și conțin gastropode baso- matophore de tip Dacian; în întregul interval de timp Miocen-Dacian inferior, zonele de țărm imediat învecinate, erau populate de aceleași aso- ciații terestre, din care unele specii se continuă pînă astăzi. O a doua etapă de evoluție a gastropodelor stylommatophore este dominată de Helicigona wenzi S o 6 s, H- pontica (H a 1 a v â t s), Tripty- chia ungarica Halavâts și primele exemplare de Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doederlaini (Brus.) (specii azi dispărute), asociație pe care, datorită poziției ei stratigrafice, am atribuit-o Dacianului superior. Litofacial, aceste două etape de evoluție a faunei terestre, cores- punde orizontului argilos-cărbunos inferior și conglomeratului superior (fig- 1)- Cea mai variată asociație de gastropode stylommatophore se găsește în orizontul nisipos-argilos-cărbunos superior și mai ales în intercalațiile marnoase-nisipoase din cadrul conglomeratului terminal. Acum atinge maximum de dezvoltare Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doederleini (Bru s), specie care la exteriorul Carpaților este citată în depozitele ruma- niene. Valoarea ei stratigrafică prezintă un deosebit interes, fiind întâl- nită în numeroase puncte fosilifere din Europa: Ungaria (Fonyod, Ocs, Tihani, Kurd, Balaton, Tab), Croația, SE Franței, nordul Italiei (tabelul), în sectorul Odorheiu Secuiesc, primele exemplare apar în orizontul căr- bunos inferior, apoi este din ce în ce mai frecventă pînă în conglomeratul terminal, unde atinge maximum de dezvoltare. în asociația orizontului conglomeratic terminal se găsesc numeroase specii comune cu alte forma- țiuni continentale din Europa. Dintre acestea mai frecvente sînt: Vertigo (Vertigo) antivertigo callosa E euss., V. (V.) nouleti Mihaud, Agardia appodiensis twrita (Andr.), Abida frumentam hungarica Kimakowicz, Gastrocopta (Sinalbinula) nouletiana nouletiana Dupuy, Goniodiscus cf. ruderoides Michaud, Nesovitrea (Perpolita) radiatula A d 1 e r, OxychiUus procellarius S o 6 s, Limax fonyodensis Lorenthey, Zeno- biella goniostoma' (S a n d b e r g e r), Trichia (Trichia) striolata (C. Pfeiffer), Trichia (Trichia) striateformis Lbrenthey, T. (Leu- cochropsis) moediglensis (Schlosser), Helicigona {Helicigona) pontica (Halavâts), H. (H.) wenzi S o 6 s, etc. Unele specii, prin răspîndirea actuală, caracterizează bazinul Transilvaniei [Alopia canescens caezarea Kimakowicz, Daudebardia (Carpathica) sp., Helicella (Helicopsis) instabilis B o s s m â s s 1 e r, etc.], prezența lor în formațiunea de la est de Odorheiu Secuiesc dovedind exondarea mai timpurie a acestei regiuni ..'A Institutul Geologic al României igr/ 218 I. PANA 6 și apariția unor elemente din asociația stylommatoforelor actuale în timpul Pliocenului. încercări de orizontare a depozitelor pliocene pe baza faunei de gastro- pode stylommatophore, sînt sporadice. în 1907 S chl o s s e r,referindu-se la fauna calcarelor de apă dulce de la Eichkogel, scria; „starea proastă de conservare a acestor gastropode, predominante numeric, formînd ade- vărate lumașele, nu a constituit o atracție pentru o descriere monografică, ceea ce explică faptul că această faună a trebuit să aștepte pînă astăzi descrierea”. Deși au trecut peste 7 decenii de cînd Schlosser a făcut aceste afirmații, atitudinea paleontologilor față de gastropodele stylom- matophore a rămas în linii generale, neschimbată. De aceea apariția unei lucrări ca cea a lui Steklov (1966), care se referă la gastropodele stylommatophore din depozitele meoțiene, aduce o lumină nouă atît în sis- tematica stylommatophorelor fosile cît mai ales a valorii lor cronostrati- grafice. începutul, în utilizarea lor ca fosile index pentru depozitele plio- cene, a fost făcut de Bartha (1959), pentru Pliocenul din bazinul pannonic. Sectorul Odorheiu Secuiesc din bazinul Transilvaniei nu oferă puncte fosilifere foarte bogate, care să permită un studiu evolutiv, amplu al faunei. De aceea, pentru moment, semnalăm numai existența speciilor cu intenția de a facilita urmărirea extinderii lor spațiale. Dificultatea importantă în determinare a constituit-o gradul de conservare a cochiliilor, foarte fragile, păstrate adeseori numai ca frag- mente. Nu este deci exclus ca încadrarea specifică a unor exemplare să fie eronată. Am recurs în acest caz la amănunte de structură a cochiliei sau de ornamentație, pentru a da cît mai multă certitudine determinărilor Nu pretindem că au fost rezolvate limitele între care se încadrează unele genuri sau specii (adeseori dispunînd de cîte un singur exemplar), dar am considerat că este important să descriem și să figurăm fauna din această extremitate estică a Paratethysului central. Materialul recoltat între anii 1968—1972 de către Graf și Mitre a, mi-a fost încredințat spre determinare. în afara faunei salmastre, care ne-a permis punerea în evidență a Meoțianului superior, a Ponțianului și a unor elemente dulcicole (gastropode basommatophore) comune cu cele din depozitele daciene, de un deosebit interes s-a dovedit a fi fauna de gastropode terestre (stylommatophore), pentru care am încercat o primă orizontare cronostratigrafică. Stabilirea unei asemenea biozonări pentru teritoriul Europei ar depăși cu mult valoarea cronostratigrafiei Pliocenu- lui bazată pe faunele salmastre, care s-au dovedit a fi mult influențate de condițiile de mediu. Faunele determinate ne-au permis să identificăm 8 specii comune cu bazinul Ehonului, 6 specii comune cu formațiunile molasice continentale din Italia de nord și Elveția, 24 specii comune cu bazinul Vienei, 6 cu regiunea Boemiei, 31 cu Ungaria, 36 cu Jugoslavia, 8 specii comune cu regiunile extracarpatice (tabelul). Studiul sistematic al gastropodelor stylommatophore ar putea conduce la rezultate biostratigrafice și paleogeografice care să aducă o lumină nouă C M Institutul Geologic al României \jgrz 7 FAm pliocena de la odorheiu secuiesc 219 în cunoașterea evoluției geologice a Europei. De aceea mulțimirile mele se adresează și pe această cale geologilor Graf și Mitre a, fără colabo- rarea cărora lucrarea de față nu s-ar fi elaborat. Clasa GASTROPODA Genul Theodoxus Montfort, 1910 Theodoxus (Theodoxus) cf. intracarpaticus Jekelius, 1944 Pl. I, fig. 20-21 1944 Theodoxus intracarpaticus Jekelius, p. 112, Pl. 41, fig. 1 — 24; 1953 Theodoxus (Theodoxus) intracarpaticus Papp, p. 97, Pl. II, fig. 4 — 11; 1968 Saga- t o v i c i, Pl. XVII, fig. 9. După aspectul spirei dar mai ales al ultimei ture de spiră ușor trun- chiată la partea superioară se aseamănă cu Theodoxus intracarpaticus figurat de Jekelius; nu păstrează ornamentația colorată. Este citat în depozitele pannoniene din Banat (Soceni), slavoniene și ponțiene din bazinul Oaș și din zona C-E din Pannonianul bazinului Vienei. Provine din depozitele meoțiene de la izvoarele văii Archita. L.P.B. III. g. 0001. Genul Neniaturella Sandberger, 1870 Nematurella sp. Pl. III, fig. 1-2 I = 2,5 mm, L = 1,5 mm, i = 1 mm, ia — 0,8 mm, la = 0,3 mm. Cochilie conică, alcătuită din 6 ture de spiră aplatizate, separate de suturi puțin profunde ; pe ultimul tur de spiră apare o carenă relativ pro- nunțată și striuri spirale bine vizibile ; apertura ovală, îngustată anterior; peristomul fără îngroșări sau răsfrîngeri (fig. 2). Se deosebește de exemplarul figurat de Brusi na (1902, Pl. XI, fig. 24—25) sub numele de Nematurella1! sp. prin prezența carenei pe ultimul tur de spiră. Coastele spirale mai evidențiate și poziția carenei către partea mediană a turului de spiră, o deosebește și de Micromelania dinici (P a v- 1 o v i 6 , 1938, Pl. XIV, fig. 5 — 10). Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. g. 0003. GenulValvata Miiller, 1774 Valvata (Valvata) simplex simplex (Fuchs, 1870) Pl. III, fig. 8-12 1870 Valvata simplex Fuchs, 535, Pl. 22, fig. 4 — 6; 1902 B r u s i n a, Pl. 14, fig. 11 — 17. 1944 Valvata (Valvata) simplex Jekelius, p. 117, Pl. 43, fig. 7—10; 1953 Valvata (Valvata) simplex simplex Papp, p. 109, Pl. IV, fig. 1 —3; I = 0,9 mm, L=0,8 mm, i = 0,6 mm. Cochilie globuloasă cu apex bont, spira foarte mică (0,2 mm) ultima tură de spiră reprezentînd 3/4 din înălțimea cochiliei; apertura aproape Institutul Geologic al României \ K3R 220 K PANA 8 circulară ușor îngustată anterior; ombilic adînc crateriform; striuri de creștere cu îngroșări neregulate. Citată în depozitele sarmațiene și pannoniene de la Soceni, zona C a Pannonianului de la Leobersdorf, Pannonianul de la Tihany și Kiîp, Meoțianul inferior din regiunea Buzău (Pană, 1966, Tabel 7). Provine din marnele ponțiene de la Sîncrai. L.P.B. III. g. 0004. Genul Pomatias Studer, 1789 Pomatias cf. costulatum (R o s s mas sler, 1837) Pl. I, fig. 18-19 1930 Pomatias cf. costulaium W e n z, 441 ; 1942 W enz,p. 43, Pl. 11, fig. 130—142. I = 18 mm, L = 10 mm, i = 8 mm, unghi apical 48°. Cochilie conică; apex mamelonar urmat de 4—4,5 ture de spiră rotunjite, separate de suturi profunde și ornamentate cu coaste spirale inegale (alternanță regulată de o coastă puternică și o coastă mai fină); apertura aproape circulară, peristom holostom puțin fixat anterior. Se deosebește de forma tipică prin unghiul apical mai mic, spira mai dezvoltată și ornamentația cu coaste alterne evidente. Citat în formațiunile pleistocene. Provine din baza orizontului conglomeratic terminal de pe valea Tîrnavei Mari și din zona Merești. L.P.B. III. g. 0002. Genul Hydrobia H a r t m ann, 1821 Hidrobia cf. soceni J e k e 1 i u s, 1944 Pl. II, fig. 8-14 1944 Hydrobia soceni Jekelius, p. 60, Pl. 11, fig. 1 — 6. 1 = 3 mm, L = 1,2 i = 1,2 mm. Cele 7 ture de spiră bombate, sînt separate de suturi depresionare; creșterea turelor de spiră este progresivă dînd cochiliei aspectul turiculat; ultimul tur de spiră mai mic decît spira. Citat în depozitele sarmațiene de la Soceni (valea Polițioanei). Provine din marnele meoțiene de sub tuful de Bazna de la Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. g. 0005. Genul Odontohydrobia P a v lo v ii, 1938 Odontohydrobia wagneri Pa vio vii, 1938 Pl. II, fig. 1-7 1938 Odontohydrobia Wagneri P a v 1 o v i c, p. 51, Pl. 13, fig. 7—9; 1944 Jekelius, p. 126, Pl. 46, fig. 34. I = 1,5 mm, L = 0,7 mm, i = 1 mm, unghi apical 70—85°. Cochilie oval-ascuțită; spira are 4 ture cu creștere rapidă, ultimul tur reprezentînd 2/3 din înălțimea cochiliei, raport care se păstrează chiar Institutul Geologic al României 9 FAWA PUIOCENA DE LA ‘ ODOfKHiEIU SECUIESC 221 dacă ultimul tur de spiră lipsește (pl. II, fig. 7); deschiderea ovală cu un pliu columelar la mijlocul buzei interne, pliu ce se poate urmări în tot lungul columelei. Fig. 2. — Elementele morfologice caracteristice gastropodelor turiculate; I = înălțimea cochiliei; i = înălțimea ultimului tur; ia = înălțimea aperturei; L = lățimea cochiliei; 1 = lățimea aperturei. fîlements morphologiques caractăristiques des gastropodes turi- culăs; I = hauteur de la coquille; i = hauteur du dernier tour; ia = hauteur de l’aperture; L = largeur de la coquille ; 1 = lar- geur de l’aperture. Citată în Pannonianul de la Karagad (Jugoslavia) și din depozitele pannoniene de pe valea Turislav (Soceni). Provine din Ponțianul marnos de la Dealu. L.P.B. III. g. 0006. Genul Melanopsis Fer us sac, 1807 Melanopsis fossilis fossilis (Martini, G m e 1 i n , 1790) Pl. I, fig. 7 1936 Melanopsis fossilis P a u c ă, p. 210, Pl. 11, fig. 15 — 20; 1944 J e k e I i u s, p. 133, Pl. 52, fig. 1 — 5; 1953 Melanopsis fossilis fossilis P a p p, p. 133 — 134, Pl. 10, fig. 1 — 8. 1=20—32 mm, L = 10—18 mm, unghi apical = 65 — 75°. Cochilie oval-ascuțită; primele 3 ture de spiră în cea mai mare parte acoperite de ultimul tur de spiră care este de 2 ori mai mare decît spira. Carena ultimului tur este pusă în evidență de depresiunea longitudinală ce se conturează imediat sub sutură. Striurile de creștere întrerupte de constricții dispuse la distanțe neregulate. îngroșarea buzei interne, relativ uniformă, în lungul canalului sifonai. Citat în zonele C D ale Pannonianului din bazinul Vienei, corespunde probabil stratelor depuse în același interval de timp în bazinul Beiuș și la Soceni, strate interpretate de P a u c ă (1936) și respectiv de J ekeliu s (1944) ca aparținînd Ponțianului. Reinterpretînd vîrsta depozitelor neogene din bazinul Beiuș, Pană și Rado (1971), citează specia Melanopsis fos- silis fossilis în depozitele meoțiene, echivalente zonelor C D din bazinul Vienei. Provine din conglomeratul superior al Meoțianului de la Feliceni. L.P.B. III. g. 0007. ■ A Institutul Geological României 222 I. PANA 10 Melanopsis fossilis constricta H a n d m a nn , 1887, Pl. I, fig. 8-9 1936 Melanopsis fossilis Paucă, p. 210, Pl. 11, fig. 7—10; 1944 Jekelius, p. 133, Pl. 52, fig. 1-9; 1953 Melanopsis fossilis conslricla Papp, p. 134, Pl. 11, fig. 1 — 4. Papp (1953) demonstrează că ceea cea numit H a n d m a n (1887), Melanopsis Martiniana var. constricta, este de fapt o varietate a speciei M. fossilis, cu depresiunea longitudinală mai depărtată de sutură și mai adîncită, carena totdeauna pronunțată, tăioasă. în felul acesta o serie din exemplarele figurate de Paucă și Jekelius sub numele de Melanop- sis fossilis sînt încadrate de P a p p la varietatea constricta. Exemplarele de care dispunem au unghiul apical mai mare (45 — —50°) și cochilia mai lată. Citat în bazinul Vienei în zonele CDE, corespunde probabil aceluiași interval de timp din bazinul Beiuș și de la Soceni. Provin din orizontul conglomeratic al Meoțianului de la Feliceni, L.P.B. III. g. 0008. Melanopsis vindobonensis vindobonensis Fuchs, 1870 Pl. I, fig. 1-6 1927 Melanopsis vindobonensis P a v 1 o v i c, p. 47, Pl. II, fig, 1 — 6; 1936 Paucă, p. 210, Pl. 11, fig. 21-26; 1944 J ekeli u s, p. 135, Pl. 53, fig. 1-17; 1968 Sagatovici, PI. 16, fig. 16-19. 1953 Melanopsis vindobonensis vindobonensis P a p p, p. 137, Pl. 11, fig. 13—16. I = 16 mm, L=ll mm, unghi apical 125°. Cochilie robustă globuloasă; spira aproape complet acoperită de ultimul tur de spiră, carenat, cu șanț pronunțat între sutură și carenă plasată în treimea superioară. Ingroșarea buzei interne este mai accen- tuată în partea posterioară. Se deosebesc de formele tipice prin carena mai apropiată de sutură și aspectul general al cochiliei mai conic. Citat în Pannonianul din bazinul Vienei (zonele CDE) și în stratele echivalente de la Soceni și din bazinul Beiuș. Provin din orizontul conglomeratic al Meoțianului, din depozitele ponțiene marnoase și din conglomeratul care le acoperă. L.P.B. III. g. 0009. Melanopsis stricturata B r u s i n a , 1902 Pl. I, fig. 10-11 1902 Melanopsis stricturata Brus in a, Pl. 5, fig. 48—50; 1902 Lorenthey, p. 208, Pl. 18, fig. 2; 1936 Paucă, p. 214, Pl. 9, fig. 56-61; 1944 Jekelius, p. 127, Pl. 47, fig. 3-11. I = 6—8 mm, L = 3—4 mm, unghi apical 45—50°. Apex ascuțit, spira alcătuită din 6—8 ture aplatizate; o depre- siune subsuturală, mai accentuată pe ultimele 3—4 ture, face ca pe ultimul 11 FAUNA PLIOCBNĂ DE LA ODORHEIU SECUIESC 223 tur de spiră să apară două carene din care cea superioară pronunțată, cea inferioară atenuantă. Citat la Merkuăevec, Tinnye, Leobersdorf, Beiuș, Soceni, în depozite considerate de vîrstă pannoniană. Provine din orizontul marnos al Ponțianului de la NW de Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. g. 0010. Melanopsis handmani B r u s i n a, 1902 Pl. I, fig. 13-16 1902 Melanopsis handmani Brusina, Pl. 6, fig. 26 — 29; 1944 Jekelius, p. 133, Pl. 50, fig. 18-22; 1953 P a p p, p. 150, Pl. 12, fig. 35; 1968 S a g a t o v i c i, Pl. 16, fig. 9-10. I = 10 mm, L = 4—5 mm, unghi apical 50—55°. Turele de spiră netede, relativ bombate; suturi puțin adîncite, cu poziție aproape orizontală. Ca talie și aspect se apropie de M. pygmaea dar nu au depresiunea longitudinală și noduri. Ingroșarea buzei interne este ca o manșetă continuă. Citat la Markuăevec și Hantzendorf în depozite pannoniene (zonaE), și în depozitele pannoniene de la Soceni (valea Turislav). Provine din marnele ponțiene de la NW de Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. g. 0011. Melanopsis pygmaea pygmaea M. H o er n e s, 1974 Pl. I, fig. 12 1936 Melanopsis pygmaea P a u c ă, p. 213, Pl. 9, fig. 59 —64 ; 1942 S t r a u s z, p. 88, Pl. 15, fig. 25-28; 1953 Melanopsis pygmaea pygmaea P a p p, p. 147, Pl. 12 fig. 28 — 30, 33, 34. Fragmentele de cochilie de care dispunem sugerează o cochilie conic- ascuțită, cu spiră înaltă; ultimul tur de spiră, neted, prezintă o depre- siune puțin pronunțată, care delimitează sub sutură o carenă teșită cu tuberculi relativ pronunțați. Citat în zonele CDE, stratele cu parschi și stratele cu balatonica, adeseori asociat cu fauna de apă dulce și continentală din zona lacului Balaton. Provine din Ponțianul marnos de la NW de Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. g. 0012. Melanopsis pseudopygmaea Jekelius, 1944 Pl. I, fig. 17 1944 Melanopsis pseudopygmaea Jekelius, p. 131, Pl. 45, fig. 11, 17. I = 6—8 mm, L — 3—4 mm, unghi apical 50—55°. Ultimul tur de spiră reprezintă mai mult de jumătate din înălțimea cochiliei. în afara depresiunii de sub sutură care delimitează zona tuber- Institutul Geological României 224 I. PANA 12 culată, o a doua depresiune se află sub zona cu tuberculi foarte atenuați. Buza internă îngroșată uniform. Citat la Soceni în depozitele ponțiene. Provine din Ponțianul marnos de la NW de Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. g. 0013. Genul Corychium O. F. M iii Ier, 1774 Corychium cf. minimum O. F. M ii 11 e r, 1774 Pl. III, fig. 6-7 1959 Corychium minimum B a r t h a, Pl. 15, fig. 4. L = 0,7 mm, i = 0,7 mm, ia = 0,4 mm, la = 0,3 mm. Pe fragmentele de care dispunem pot fi urmărite 2—3 ture de spiră aplatizate, separate de suturi largi; apertura ovală este prevăzută cu un pliu parietal, unul palatal și un pliu columelar, ultimele două fiind puțin pronunțate. Citat de B a r t h a la Tab, în stratul 22. Provine din intercalațiile marnoase ale conglomeratului terminal (Rumanian-Pleistocen inferior ?) din comuna Satu Mare (județul Harghita). L.P.B. III. g. 0016. Genul Lymnea Lamarck, 1799 Lymnaea ? cf. hyaloleuca B r u s i n a , 1902 Pl. IV, fig. 6 1902 Lymnaea hyaloleuca Brusina, Pl. I, fig. 36—39. I = 22 mm, L = 12 mm, i = 15 mm (fig. 3 B 1). Spira alcătuită din 4 ture relativ bombate ; suturi superficiale, aproa- pe perpendiculare pe axa înălțimii. Cochilia foarte subțire, transparentă, se exfoliază ușor. Citată în ținutul Herțegovinei (Metakija-Avtavac), ca exemplare mai mici (8—12 mm înălțime). Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. g. 0017. Genul Boskovicia B r u s i n a , 1897 Boskovicia kuzmici B r u s i n a , 1837 Pl. III, fig. 13 1897 Boskovicia kuzmici Brusina, p. 3, Pl. 13, fig. 14—16. 1951 Lymnaea kuzmici S t e v a n o v i c, Pl. 12, fig. 7. 1 = 4 mm, L = 2,5 mm. Primele 3 ture de spiră reprezintă 1/4 din înălțimea cochiliei; aper- tura aproape circulară. Pe porțiunile de cochilie cu stratul extern înde- părtat se observă o structură longitudinală rezultată din întreruperea striurilor de creștere care, spre deosebire de exemplarele figurate de B r u s i n a , au ondulările striurilor transversale mai puțin regulate. Institutul Geological României 13 FA'UNIA PUiOCENĂ DE LA ODOCRUEIU SECUIESC 225 Citat în depozitele ponțiene din Jugoslavia (Dubocaj-Baeh). Provine din Ponțianul marnos de la Sîncrai. L.P.B. III. g. 0019. Fig. 3 A. — Elemente morfologice caracteristice la familia Planorbidae; I = înălțimea spirei; L = lățimea spirei; ia = înălțimea aperturei; la = lățimea aperturei. B. Elemente morfologice caracteristice familiei Limnaeidae; I = înălțimea cochiliei; L = lățimea cochiliei; I = înălțimea ultimei ture ; ia = înălțimea aperturei; la = lățimea aperturei; s = spira. A) El^ments morphologiques caracteristiques des familles Planorbidae; I = hauteur de Ia spire; L = largeur de la spire; ia = hauteur de l’aperture; la = largeur de l’aperture. B) Elements morphologiques caracteristiques des familles Limnaeidae ; I = hauteur de la coquille ; L = largeur de Ia coquille; i = hauteur du dernier tour; ia = hauteur de l’aperture; la = largeur de l’aperture; s = spire. Genul Radix Montfort, 1800 Radix balatonica Fuchs, 1870 Pl. IV, fig. 7 1870 Lymnaeus Balatonicus F u c h s, p. 533, PI. 20, fig. 3 — 4. 1971 Radix balatonica G i 11 e t și Marinescup. 58. I = 15 mm, L = 10 mm, i = 12 mm. Spira (3 mm) este alcătuită din 3 ture înguste ; ultimul tur de spiră oval-globulos, cu striuri de creștere opistocline ; apertura obovală, îngus- tată anterior. Citat în Ponțianul din jurul Balatonului și de la Rădmănești. Provine din Ponțianul marnos de la Bulgăreni. L.P.B. III. g. 0018. 15 - 0. 2251 226 I. PANĂ 14 Radi® obtusissima Deshayes, 1838 Pl. IV, fig. 4-5 ; 1923 Radix obtusissima W e n z, p. 1256; 1932, J e k e 1 i u s, p. 92, PI. 18, fig. 3 — 6. 1 = 6 mm, L = 4 mm, i = 4 mm Cochilie biconică, cu spira relativ înaltă; ultimul tur de spiră foarte dezvoltat, oval-conic ; peristomul caracterizat prin buza interioară puțin arcuită, aproape rectilinie; buza externă pornește orizontal de la sutură, apoi se arcuește pentru ca în zona externă să rămînă rectilinie; în felul acesta apertura este îngustă și alungită. Citat la Căpeni (bazinul Baraolt) în depozite daciene ( ?). Provine din orizontul conglomeratic terminal (Rumanian-Pleistocen inferior?) de la Crăciunel. L.P.B. III. g. 0026. Radix paucispira (F u c h s, 1870) PI. IV, fig. 8-11 1870 Lymnaea paucispira F u c h s, p. 345, PI. 14, fig. 56—58; 1902, B r u s i n a, Pl. I, fig. 32 — 33; 1902 Lorenthey, p. 271. 1971 Radix paucispira Gillet și Marinescu, p. 58, PI. 24, fig. 24 — 28; 1973 Mari- ne s c u, p. 42, Pl. 12, fig. 2. I = 8 — 10 mm, L = 4 mm, i = 13 mm, ia = 10 mm, la = 5—6 mm Spira (2—3 mm) alcătuită din 1,2 ture de spiră, ultimul tur de spira, globulos, foarte dezvoltat, ușor derulat, evazat, reprezintă cea mai mare parte a cochiliei, adesea singura care se păstrează; apertura aproape circulară (fig. 3 B2), are buza internă puțin trunchiată. Citat în Ponțianul de la Oreăac, Rădmănești, Tirol. Provine de pe valea Architei din depozite care ar putea aparține Meoțianului superior (echivalent al zonei E) în facies îndulcit sau Pon- țianului inferior. L.P.B. III. g. 0020-0021. Genul Undulotheca Gorjanovid-Kramberger, 1923 Undulotheca sp. PI. IV, fig. 12-14 Exemplare juvenile sau incomplete, cu cochilie pateliformă (dia- metrul cuprins între 7—35 mm), foarte subțire, ornamentată cu vălurări concentrice mai mult sau mai puțin muchiate. Cele două exemplare juvenile (pl. IV fig. 12, 13) au contur eliptic cu diametrul mare cuprins între 7 —9 mm, cochilie foarte subțire, ușor conică, apex deplasat mult posterior; ultimul tur de spiră foarte evazat cu peristom continuu. Suprafața externă acoperită cu 11 — 12 coaste con- centrice, mai mult sau mai puțin muchiate, asimetrice, panta dinspre apex fiind mai înclinată. Pe coaste se văd costule foarte fine, care cores- pund striurilor de creștere. 15 FAUNA pixocbna de la odobseiu secuiesc 227 După conturul eliptic se aseamănă cu Undulotheca rotundata G o r j. Kramb., citat în Pannonianul inferior. Numărul și caracterul coastelor amintesc de Undulotheca gojila M o o s, de care se deosebește prin contu- rul cochiliei. Exemplarul de talie mare (pl. IV, fig. 14) prin numărul mic de vălu- rări concentrice, excentricitatea apexului (dedusă din raportul dintre con- turul general și coastele concentrice) și înălțimea conului, amintește de Valenciennius annulatus Ii e u s, caracteristic depozitelor pliocene de la exteriorul Carpaților. Gradul de elipticitate, aspectul grosier al vălurări- lor, îl apropie de Undulotheca pândei, descris de B r u s i n a (1902) de la Markuăevec. Provine din depozitele marnoase de la Lupeni (Ponțian). L.P.B. III. g. 0022-0023. Genul Orygoceras B r u s i n a , 1897 Orygoceras cf. scolecostomum B r u s i n a , 1902 Pl. III, fig. 3 Fragmentele de cochilie sînt cilindrice, cu coaste circulare pronun- țate, între care se văd coaste foarte fine. Secțiunea transversală are o parte aplatizată ; ceea ce ne face să presupunem că apertura era triunghiular rotunjită ca la Orygoceras scolecostomum B r u s . Citat în Pannoni a nul de la Markuăevac, Pannonianul de pe valea Turislav (Soceni-Banat). Provine din marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna de la Vlădeni. L.P.B. III. g. 0024. Genul Stagnicola Leacg, 1830 Stagnicola palustris O. F. M ii 11 e r , 1774 Pl. V, fig. 1-8 1927 Stagnicola palustris, Gayer, p. 138, Pl. 15, fig. 3 a-d; 1955 G r o s s u p. 101, fig. 20. 1 = 5 mm, L = 2,3 mm, i = 2 mm. Cochilie oval-ascuțită posterior, cu 6 ture de spiră ușor bombate ultimul reprezentînd cca 1/3 din înălțimea cochiliei; ombilic în formă de fantă vizibil la exemplarele embrionare; apertura semicirculară, îngustată la partea posterioară ; marginea externă larg evazată, cea internă dreaptă. Pe suprafața cochiliei apar îngroșări la distanțe inegale, datorate stagnărilor în creștere. Specie comună apelor stătătoare (gropi, iazuri, mlaștini, rar în lacuri), sau ușor curgătoare, se întîlnește azi din zonele de șes pînă la 1500 m alti- tudine, pe toate continentele, pînă la 71° latitudine nordică. Provin dintr-o intercalație marnoasă a nivelului conglomeratic termi- nal (Rumanian-Pleistocen inferior?) de la Crăciunel. L.P.B. III. g. 0025. <' JA Institutul Geologic al României \IGR/ 228 I. PANA 16 Genul Gyraulus A g a s s i z , 1837 Gyraulus (Gyraulus) varians varians (F u c h s, 1870) Pl. V, fig. 9-10 1870 Planorbis varians F u c h s, p. 345, Pl. 14, fig. 1 — 2. 1971 Gyraulus (Gyraulus) varians varians G i 11 e t și M a r i n e s c u, p. 59, PI. 25, fig. 20 — 29. Cochilie mică (5 mm diametru), cu spira depresionară ; fața ventrală plană, formează o carenă la trecerea spre fața dorsală bombată, prevăzută cu 2—3 coaste longitudinale separate de costule fine : o carenă longitu- dinală, delimitează spira depresionară. Striurile de creștere sînt opisto- cline. Citată în depozitele ponțiene de la Rădmănești. Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. g. 0029 — 0030. Gyraulus (Gyraulus) varians radmanesti (F u c h s, 1870) Pl. V, fig. 11-12 1870 Planorbis rădmăneijti Fuchs, p. 4, Pl. 14, fig. 13 — 16; 1958 Florei, p. 240, Pl. 11, fig. 4 a, b. 1928 Gyraulus rădmăneșli Wenz, p. 1572; 1932 J e k e 1 i u s, p. 98, Pl. 18, fig. 15 — 19. 1971 Gyraulus (Gyraulus) varians rădmăneșli Gillet și M a r i n e s c u, p. 59, Pl. 25, fig. 10-11. Cochilie mică (7 mm diametru), puternic aplatizată (1,5 mm înălțime) spira formată din 3,5 ture; ultimul tur, cu creștere foarte rapidă, este puțin convex pe partea dorsală, uneori cu carenă foarte rotunjită ; apertura triunghiular-rotunjită, asimetrică, partea inferioară aplatizată, marginea externă carenată, partea superioară bombată (fig. 3 A). Citat în Ponțianul de la Rădmănești, Dacian? de la Căpeni (bazinul Baraolt). Provine din marnele ponțiene de la Lupeni. L.P.B. III. g. 0031. Gyraulus (Gyraulus) transsylvanicus (Neumayr, 1875) Pl. V, fig. 13-15 1923 Planorbis transsylvanicus W enz, p. 1527. 1932 Gyraulus transsylvanicus, J e k e 1 i u s, p. 97, Pl. 19, fig. 25—34. Cochilie mică (6—7 mm diametru); spira depresionară, formată din 4 ture netede; ultimul tur cu creștere rapidă, este mai bombat pe partea superioară; apertura eliptic-aplatizată, cu marginea ventrală muchiată. Citat în depozitele daciene (?) de la Vîrghiș (bazinul Baraolt). Foarte frecvent în depozitele rumaniene-pleistocen inferioare? de la Crăciunel. L.P.B. III. g. 0034. < J3. Institutul Geologic al României ÎGR Yl FAUNA PLTOCElNA DE LA ODORHEIU SECUIESC 229 Genul Succinea Draparnaud, 1801 Succinea (Hydrotropa) primaeva (M a t h e r o n, 1861) Pl. V, fig. 16-18 1907 Succinea primaeva S c h 1 o s s e r, p. 75 6, Pl. 17, fig. 1—4. I = 4—5 mm, L = 2—3 mm, ia = 3—5 mm. Spira acoperită în cea mai mare parte de ultimul tur care reprezintă peste 2/3 din înălțimea cochiliei; apertura oval-alungită, ascuțită anterior și posterior; peristom ușor răsfrînt. Cochilia foarte subțire se exfoliază ușor, încît adeseori se păstrează numai mulaje interne. Față de specia actuală, 8. pfeifferi Eossmăssler, este mai alungită, cu un unghi apical mai mic, apertură mai îngustă. Citată în calcarele de apă dulce de la Eichkogel, în Pliocenul inferior de la Cucuron (Vaucluse), Ambronay (Ain) din bazinul Bonului și de la Cueva Rubbia (Spania). Provine din intercalația marnoasă a conglomeratului terminal (Eumanian—Pleistocen inferior?) de la Zetea. L.P.B. III. g. 0038. Genul Vertigo O. F. Miiller, 1774 Vertigo (Vertigo) antivertigo callosa B e u s s , 1852 Pl. V, fig. 21-22 1959 Vertigo callosa B a r t h a, p. 79, PI. 15, fig. 8 — 13. 1966 Vertigo (Vertigo) antivertigo callosa St eklo v, p. 145, Pl. 3, fig. 49 — 50. I = 2,5 mm, L = 1 mm, ia = 1,5 mm. Cochilie dextră, ovală, puțin alungită; ultimul tur îngustat spre partea bazală; ombilic ca o fantă relativ adîncă; apertura triunghiular - rotunjită cu peretele palatal bombat, cel parietal unit după un unghi de 120° cu cel columelar. Peristomul prevăzut cu un dinte parietal mare, parietal infraparietal angular placa' bazală supracolumelar columelar subcolumelar a pliuri suprapalatale pliu palatal superior interpalatale pliu palatal inferior infrapalatale Fig. 4 a. — Structura armăturii aperturale la familia Vertiginidae ; b. Armătura aperturală la Vertigo (Vertigo) antivertigo callosa R e u s s . a. Structure de l’armature aperturale de la familie de Vertiginidae; b. Armature apertu- rale de Vertigo (Vertigo) antivertigo callosa R e u s s. Institutul Geologic al României xigrz 230 I. PANA 18 1 dinte angular mai mic și un dinte palatal moderat (fig. 4). La un exemplar poate fi văzut și un dinte infraparietal mic. Marea varietate a armăturii aperturale a făcut ca în cadrul speciei antivertigo să se separe mai multe subspecii; subspecia callosa, în mod frecvent are trei dinți (parietal, angular, palatal) și numai rareori apare și dintele infraparietal rudimentar (fig. 4 b). Ca formă actuală se întîlnește mai ales în apropierea munților (Alpi, Carpați, Caucaz), pe văile largi urcînd pînă la 1000 m. în țara noastră este cunoscut la poalele Făgărașului, Cheile Turzii, Mediaș, Sighișoara, Broșteni, Suceava. Ca formă fosilă este citat de B a r t h a în stratul 22 de la Tab și de S t e k 1 o v în Meoțianul din Transcaucaz ia. Provine din intercalațiile marnoase ale orizontului conglomeratic terminal (Rumanian-Pleistocen?) de pe valea Brădești. L.P.B. III. g. 0041. Verligo (Verligo) cf. nouleti Mic ha ud 1862, non Dupuy PI. V, fig. 23 1907 Pupa (Verligo) aff. nouleti Schlosser, p. 758, Pl. 17, fig. 8. I = 1—2 mm, L = 1 mm, ia = 0,5—1 mm. Primele 4 ture puțin convexe, cu striuri ușor procline ; armătura ape- rturală prevăzută cu doi dinți palatali, unul angular, 1 parietal și 1 sub- parietal (fig. 4). Citat în Pliocenul de la Hauteriv și de la Eichkogel. Specimenele actuale preferă regiunile de munte, trăind pe pămînt, sub pietre, pe frunze, în crăpăturile pomilor. Provine din intercalațiile marnoase ale conglomeratului terminal de la Merești. L.P.B. III. g. 0042. Genul Alopia H. et A. A d a m s, 185 5 Alopia canescens caesarea K i m a k o w i c z, 1894 Pl. V, fig. 19-20 1955 Alopia canescens caesarea Gr o ssu, p. 298, fig. 156. I = 7—10 mm, L = 2 mm, ia = 1—2 mm. Cochilie conic-alungită, turiculată, spira înaltă, alcătuită din 9—10 ture netede, reprezentînd 4/5 din înălțimea cochiliei. Ultimul tur ornamen- tat cu coaste transversale pronunțate; apertura senestră oval-circulară, cu armătură foarte slabă (un pliu columelar subțire), peristom ușor răsfrînt. Specia are numeroși reprezentanți actuali, răspîndiți în zonele de munte și în bazinul Transilvaniei, numai în regiuni cu roci calcaroase; izolarea lor, dictată de preferința pentru substratul calcaros, a condus la apariția a numeroase specii și morfe locale. Sînt amfidrome, exemplarele dextre sau senestre fiind în directă corelare cu natura substratului. Provin din orizontul argilos-nisipos cu cărbuni (Dacian—Ruma- nian) din zona Jimbor—Merești (fig. 20) și din marnele intercalate în ; A Institutul Geological României 19 FAUNA PLIOCBNA DE LA ODO&HEIU SECUIESC 231 conglomeratul terminal (Rumanian—Pleistocen inferior"?) de pe valea lame, sud de Merești (fig. 19). L.P.B. III. g. 0043—0044. Genul Triptychia Sandberger, 1874 Triptychia hungarica Halavâts, 1925 P], V, fig. 25-29 1925 Triptychia hungarica Halavâts, p. 197, Pl. 11, fig. 10 a, b, c. I = 7,12 mm, L = 3—5 mm, ia = 1—2,5 mm. Cochilie senestră, turiculată, puțind atinge pînă la 15 ture cu creștere progresivă; apertura piriformă, foarte îngustă spre partea anterioară, cu buza internă arcuită și răsfrîntă, cea externă, trunchiată, tăioasă. Buza internă cu contur în formă de S, depășește sutura și acoperă parțial turul anterior; în zona ei mediană are un dinte parietal ce se urmărește ca o creastă în lungul columelei; doi dinți columelari teșiți, sînt plasați în partea inferioară a aperturei. Suprafața externă acoperită cu coaste distincte, rotunjite, mai rare și mai lățite pe ultimul tur de spiră unde converg spre apertură. Citată în Miocenul și Pliocenul din Ungaria, în Sarmațianul inferior din bazinul Crișului Repede (Rado, 1968). Provine din Meoțianul de la Vlădeni (zona D) și din orizontul nisipos- argilos cu cărbuni (Dacian-Rumanian) de pe valea Desag și valea Zeiferului. L.P.B. III. g. 0045-0047. Genul Goniodiscus F i t z i n g e r, 1833 Goniodiscus cf. ruderoides M i c h a u d, 1862 Pl. VI, fig. 1-3 1907 Patula ruderoides Schlosser, p. 766, Pl. 17, fig. 16—17. D = 18 mm, d = 11 mm, 1 = 6 mm, i = 5 mm. Cochilie discoidal-conică, eu partea ventrală plană, cea dorsală cu pantă de 30—40°; cele 5 ture de spiră sînt puțin bombate, separate de suturi superfic'ale; prima tură de spiră este netedă, celelalte acoperite cu striuri opistocline, reliefate, mai atenuate în dreptul ombilicului adine. Apertura eliptică-trunchiată, alungită oblic (fig. 6). Se deosebește de exemplarele descrise și figurate de Schlosser prin caracterul mai muchiat al turelor de spiră. Citat în tufurile calcaroase și marnele verzi-brune de la Eichkogel (Austria), Pliocenul inferior de la Cucuron și Hauterive (bazinul Rhonu- lui—Franța). Reprezentanții actuali ai genului trăiesc în zonele muntoase (peste 2000 m altitudine) din Europa centrală pînă în Siberia de sud (inclusiv în munții din țara noastră). Provine din orizontul nisipos-argilos cu cărbuni (Dacian—Rumanian) de la Zetea. L.P.B. III. g. 0048. Institutul Geological României vigr/ 232 I. PANĂ 20 Goniodiscus sp. Pl. VI, fig. 4 Se deosebește de Goniodiscus ruderoides prin aplatizarea turelor de spiră pe partea dorsală, ceea ce face ca suturile să fie acoperite de turul de spiră anterior; striurile sînt mai puțin accentuate; apertura rombică. Aplatizarea cochiliei, modificarea suturii și a formei aperturii poate fi datorată tasării sedimentelor în care sînt incluse. Provin din același strat cu Goniodiscus ruderoides. L.P.B. III. g. 0049. Genul Nesovitrea C o o k e , 1921 (= Retinella Fischer, 1877) Nesovitrea (Perpelită) radiatula Adler, 1830 Pl. VI, fig. 5-7 1954 Zonitoides radiatula B a rt h a, p. 179, Pl. 1, fig. 13 — 14. 1955 Retinella (Perpolita) radiatula G r o s s u, p. 356, fig. 198. D = 3,5 mm, d = 2,2 mm, do = 2 mm, I = 1,8—2 mm, ia = 1,5 mm, la = 1,8 mm. Spira foarte turtită, alcătuită din 3 ture; ultima tură aplatizată dorsal și ventral, foarte bombată lateral; turele de spiră se acoperă parțial unele pe altele; suturile puțin adînci; apertura eliptică oblică, peristom evazat; ombilic larg, relativ adine. Coaste radiare puternice, echidistante, mai pronunțate pe ultimul tur. Citat în Pliocenul de la Ocs, stratul 1/4. Provine din conglomeratul terminal (Bumanian-Pleistocen inferior) din comuna Satul Mare (județul Harghita). L.P.B. III. g. 0050. Genul Oxychilus F i t z i n g e r, 1833 (= Hyalina) Oxychilus (Oxychilus) procellarius S o 6 s, 1917 Pl. VI, fig. 8-10 1959 Oxychilus procellarius, B a r t h a, PI. 17, fig. 8 — 10. D = 8 mm, d = 5 mm, do = 2 mm, I — 4,5 mm. Spira plan-conică, alcătuită din 5 ture cu creștere gradată ; ultimul tur are lățimea dublă față de turul anterior ; suprafața acoperită cu striuri radiare, neregulate ca grosime ; suturi puțin adînci; ombilic crateriform ; apertură semilunară, largă, peristom tăios. Structura cochiliei prezintă coaste longitudinale discontinui, vizibile numai cu măritor puternic (50 - 100 x). Citat la Ocs, stratul 1/4. Speciile actuale sînt frecvente mai ales în păduri, locuri umede, în frunzar sau pe lemne putrede. Provin din orizontul nisipos argilos cu cărbuni (Dacian-Bumanian) de pe valea Zeiferului afluent al Homorodului Mic. Un exemplar recoltat din depozitele ponțiene (pl. VI, fig. 10) are coastele longitudinale mai evidente. L.P.B. III. g. 0051-0052. 21 FAUNA PMOCBNA UE LA OOOpHEIU SECUIESC 233 Genul Daudebardia H er tmann , 1821 Daudebardia (Carpathica) sp. Pl. VI, fig. 11 D = 6 mm, d = 1,5 mm, L = 3,2 mm, i = 1 mm. Cochilie discoidală, eliptică, cu spira extrem de mică, alcătuită din două ture; sutimile abia adîncite ; ultima tură foarte dezvoltată, asimetric bombată; apertura oval-îngustată spre zona ombilicală : peristom neîn- groșat. Striuri de creștere slab vizibile, întrerupte de zone adîncite (fig. 5). Fig. 5. — Daudebardia (Carpathica) sp. D = diametrul cochiliei; d = diametrul spirei; L = lățimea cochiliei; I = înălțimea cochiliei; i = Înălțimea spirei. D = diametre de la coquille; d = diametre de la spire ; L = largeur de la coquille; I — hauteur de la coquille ; i = hauteur de la spire. Ca specii fosile sînt citate în depozitele meoțiene din zona Pre- caucaziană (Steklov, 1966). Speciile actuale, în țara noastră, sînt localizate în munții Căliman, Ghilcoș, Gutin, Tușnad. Provine din intercalația nisipoasă-argiloasă cu cărbuni (Dacian- Rumanian?) de pe valea Desag (Zetea). L.P.B. III. g. 0053. Genul Limax L i n n 6, 1758 Limaxfonyodensis Lbrenthey, 1906 Pl. VI, fig. 12-13; pl. XVI, fig. 4, 5, 6 1906 Limax fonyodensis L 6 r e n t h e y, p. 95, Pl. 3, fig. 7 — 8. Scutul mantalei (limacela) mic (4 mm lungime, 3 mm lățime), cu margini subțiri, apex deplasat către partea stingă; partea anterioară a limacelei, mai lată și rotunjită, este mai groasă și cu tendință de a forma o creastă . Pe partea externă este acoperită cu îngroșări concentrice ; pe fața internă prezintă o suprafață ondulată de care se prindea mantaua. Citat la Fonyod (Ungaria) în stratele superioare de apă dulce (stra- tul 4). Provine din baza conglomeratului terminal (Rumanian-Pleistocen inferior?) de la Brădești. L.P.B. III. g. 0054. Institutul Geologic al României \igr7 234 I. PAiNĂ 22 Genul Helicella Ferussac, 1821 Helicella (Helicopsis) cf. instabilis R o s s mas sler 1838 Pl. VI, fig. 14 1955 Helicella (Helicopsis) instabilis, Gr o s su, p. 428, fig. 238. D = 6 — 7 mm, 1 = 3 mm, do = 2 mm. Spiră joasă, aplatizată, cu creștere foarte lentă; partea dorsală a turelor de spiră plană, lateral și ventral rotunjită; ombilic larg; striuri din loc în loc mai îngroșate (fig. 6). Față de reprezentanții actuali ai speciei, Fig. 6. — Elemente caracteristice la gas- tropodele globuloase; Helicella A = dor- sal; B = ventral; C = lateral; D = di- ametrul cochiliei; d = diametrul spirei; do = diametrul ombilical; I = înălțimea cochiliei; ia = înălțimea aperturei; la = lățimea aperturei. ălăments caractăristiques des gastropo- des globulaires; (Helicella) A = dor- saux; B = ventraux; C = latăraux; D = diamătre de la coquille; d = dia- metre de la spire; do = diametre ombi- lical ; I = hauteur de la coquille; ia = hauteur de l’aperture; la = largeur de l’aperture. răspîndiți în Transilvania (Cisnădioara, Deva, Deișoara, pe rîul Tîrnava Mare) și în zona extracarpatică (Rîmnicul Sărat, Buzău), reprezentanții fosili au talie mai mică. Provin din partea superioară a conglomeratului terminal (Rumanian- Pleistocen inferior?) din zona Jimbor-Merești. L.P.B. III. g. 0055. Genul Coracollina B e c k, 1837 Coracollina corcyrensis pliocenica W e n z, 1930 Pl. VI, fig. 15-17 1930 Coracollina corcyrensis pliocenica W e n z, p. 439, PI. 27, fig. 4; 1942, p. 80, Pl. 28, fig. 450-451. D = 5 mm, I = 3,5 mm, d = 4,2 mm, i = 2,5 mm, 1 = 1,2 mm, do = 0,5 mm. Cochilie discoidală, cu 6 —7 ture relativ bombate; suturi adinei; apertura puțin înclinată, semilunară, îngustă; peristom răsfrînt; ombilic crateriform ; striuri de creștere și papile fine pentru perișori. Citată în depozitele rumaniene din Subcarpați. Azi trăiește în păduri, în locuri umbroase, în frunzar. Institutul Geologic al României . 1GR/ 23 FAUNA PLTOCENA DE LA ODORHEIU SECUIESC 235 Provine din partea bazală a orizontului nisipos argilos cu cărbuni (Rumanian-Pleistocen inferior ?) de pe valea Zeiferului, afluent al Homoro- dului Mic. L.P.B. III. g. 0056. Genul Zenobiella, Gu ide et B. B. W o o d w a r d, 19213 Zenobiella goniostoma (Sandberger, 1870) Pl. VII, fig. 1 — 4 1907 Helix (Fruticicola) goniostoma Schlosser, p. 763, Pl. 17, fig. 22—25; 1907 Helix (Fruticicola) vaceki Schlosser, p. 762, Pl. 17, fig. 15; 1915—1920 Helix goniostoma, D a v i d, p. 185; 1923 Monacha (Monacha) goniostoma W e n z, p. 412. D = 9 mm, 1 = 6 mm, d = 4 mm. Spira conică, turtită, alcătuită din 5 ture, plate pe partea superioară, strîns arcuite lateral; suturi puțin profunde. Creșterea spirei este accentuată, fiecare tur de spiră avînd lățimea dublă față de turul anterior ; striuri transversale inegale, între care se găsesc papile ale perișorilor; papilele lipsesc pe protoconcă și sînt slab vizibile pe primul tur de spiră; pe ultimul tur de spiră, în special pe partea ventrală, papilele au o dispozi- ție mai mult sau mai puțin regulată; la unele exemplare ele formează șiruri radiare și sînt dispuse altern de la un șir la altul, mai dese și mai proeminente în apropierea suturilor. Este citată la Eichkogel și în depozitele meoțiene continentale din sudul Moldovei. Speciile actuale trăiesc în regiuni muntoase (pînă la 1800 m altitudine), în toată Europa, pe pămînt sau pe iarbă. Provine din orizontul nisipos-argilos cu cărbuni de la Merești din intercalațiile marnoase ale conglomeratului terminal (Rumanian-Pleistocen inferior?) de la Zetea. L.P.B. III. g. 0057-0060. Genul Trichia H a r t m a n n, 1841 Trichia (Trichia) striateformis (L b r e n t h e y, 1911) Pl. VII, fig. 11-15 1911 Helix striateformis Lorenthey, p. 100, Pl. 2, fig. 19—21; 1915 — 1920 David, p. 185; 1959 Trichia striateformis, B a r t h a, p. 81, Pl. 17, fig. 11 — 12. D = 15 mm, I = 11 mm, d = 5 mm, do = 2 mm. Cochilie globuloasă, cu spira scurtă, puțin proeminentă, ultimul tur formînd cea mai mare parte a cochiliei; striuri evidente, papile mici; apertura semicirculară, îngustă, neîngroșată; ombilic foarte strîns și adine, în stadiile tinere (pl. VII fig. 11—12), papilele sînt mai rare și mai puțin evidente. 3 Monacha, Fruticicola, Higromia, parțial Trichia, sînt considerate sinonime genului Zenobiella. Institutul Geological României \ igr/ 236 I. PANA 24 Citată în împrejurimile lacului Balaton, la Ocs (stratele 1—9) și în depozitele daciene-rumaniene din sudul Moldovei. Provine din baza orizontului conglomeratic terminal (Rumanian- Pleistocen inferior) de la Brădești. L.P.B. III. g. 0064. Trichia (Trichia) striolata (C. Pfeiffer, 1826) Pl. VII, fig. 5-10 1907 Helix rufescens Schi o s s er, p. 780. 1923 Trichia (Trichia) striolata W e n z, p. 443. Se deosebește de exemplarele descrise de autorii anteriori prin talia mai mică, papile foarte mari, dispuse regulat, încît totalitatea papilelor dă o striație transversală ușor vizibilă la microscop. Dacă se exfoliază stratul extern, apare o structură squamoasă, neregulată. Citată la Caplagragen (Slovacia) și în calcarele de apă dulce de la Eichkdgel (Austria). Provine din conglomeratul superior (Dacian-Rumanian) de la Zetea și de la Crăciunel. L.P.B. III. g. 0063. Trichia (Leucochropsis) moedlingensis (S c h 1 o s s e r, 1907) Pl. VIII, fig. 13-15 1907 Trichia (FruticicolaT) mSdlingensis, Schlosser, p. 765, Pl. 17, fig. 19 — 20. 1923 Trichia (Leucochropsis) modlingensis, W e n z, p. 439. D = 21 mm, I = 17 mm, d = 6 mm, do = 2 mm. Cele 5 ture de spiră sînt relativ aplatizate pe partea dorsală ; suturi superficiale; striuri grosiere, neregulate; pe suprafața părții dorsale și ventrale apar papile mai puțin evidente decît la speciile anterioare. Aplatizarea cochiliei este un alt element de deosebire. Citată la Eichkdgel, lîngă Modling, din depozitele pannoniene superioare. Provine din baza conglomeratului superior (Dacian—Rumanian), Brădești. L.P.B. III. g. 0065. Genul Helicigona Fdrussac, 1819 Helicigona (Helicigona) pontica (H a 1 a v â t s, 1913) Pl. VIII, fig. 1-6 1925 Helix (Aegista) ponticus, H a 1 a v â t s, p. 175, Pl. 11, fig. 8. 1959 Helicigona pontica, B a r t h a, p. 82, Pl. 17, fig. 1, 4, 5. D = 8—9 mm, 1 = 3—4 mm, d = 6,2 mm, la = 6 mm, ia = 2 mm, do = 2 mm. Cochilie discoidală, cu spira foarte puțin ridicată, ultimul tur de spiră cu o depresiune în apropierea aperturii; ombilic crateriform; apertura oval-oblică, peristom răsfrînt. r Institutul Geologic al României 25 FAU^A PLIOCENA DE LA ODORHEIU- SECUIESC- 237 Citată Ia Baltavăr și Ocs (stratul 1/4). Speciile actuale, considerate ca forme relicte, trăiesc în cei mai înalți munți ai Europei (Alpi, Carpați, Pirinei), cu răspîndire restrînsă. Provine din conglomeratul superior (Dacian—Rumanian) de la Zeta și din orizontul nisipos-argilos cu cărbuni (Rumanian-Pleistocen infe- rior?) din sectorul Jîmbor-Merești. L.P.B. III. g. 0066-0068. Helicigona (Helicigona) wentzi, S o 6 s PI. VIII, fig. 7-8 1959 Helicigona wentzi, B a r t h a, p. 82, Pl. 17, fig. 6 — 7. D — 9 mm, 1=4 mm, d = 6 mm, la = 7 mm, ia = 2 mm, do = 4 mm. Cochilie conic-aplatizată, cu 5 ture cu lumen triunghiular; striuri de creștere opistocline, pronunțate; ombilic larg; carenă puternică la contactul părții dorsale, plane cu cea ventrală, ușor bombată; convexi- tatea maximă a turelor este în apropierea suturilor. Desprinsă de la Vârpalota (stratul V/6). Speciile actuale trăiesc numai în păduri, pe sub pietre, pe stînci, plante, în locuri umede. Aria actuală de repartiție este restrînsă (Transilvania, Banat, Ungaria, Slovacia). Provine din partea superioară a orizontului nisipos-argilos cu cărbuni (Rumanian-Pleistocen) inferior?) de la Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. g. 0069-0070. Genul Tacheocampylaea P f e i f f e r, 1877 Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doderleini (B r u s i n a) Pl. IX., fig. 1-16 1915 — 1920 Helix doderleini, D a v i d, p. 185, 190. 1923 Tacheocatnplaea (Mesodontopsis) doderleini, XV e n z, p. 701; 1925 Helix (Tacheocampylaea) doderleini, H a 1 â v a t s, p. 175, Pl. 11, fig. 5, 6; 1926 Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doderleini, Krejci-Wenz, p. 61, Pl. 2, fig. 13 — 14; 1942 Wenz, p. 84, Pl. 31, fig. 746; 1942a. p. 45; 1959 Tacheocampylaea doderleini, B a r t h a, p. 82, Pl. 16, fig. 1 — 6. D = 20 — 48 mm, I = 11 — 15 mm, d = 9—20 mm, la = 10—19 mm, ia = 10—15 mm. Cochilie discoidală, formată din 5 ture aplatizate pe partea superioară, larg bombată lateral și ventral; suturi relativ adînci; apertura oval-oblică, cu periston evazat; marginea columelară răsfrîntă peste ombilicul care rămîne astfel ca o fantă îngustă (pl. IX, fig. 3). Costulație inegală; struc- tura zaharoidă, foarte fin și neregulat punctată. Exemplarele presate și deformate (pl. IX, fig. 16), apar cu o îngroșare în jurul ombilicului. în 1926 Wenz grupează în această specie exemplarele descrise de Dep^ret sub numele de Tacheocampylaea (Mesodontopsis) chaixi heriacensis din depozitele „ponțiene” din bazinul Rhonului precum și pe Institutul Geologic al României \ igr y 238 I- PANA 26 cele descrise de M ichau d sub numele de T. (M). chaixi chaixi sau de Sacco sub numele de T. (M.) exbrochii din depozitele pleistocene. Aduce totodată precizarea că subgenul Mesodontopsis nu mai are repre- zentanți actuali. Citată în Croația, Ungaria (Fonyod, Tihăny, Ocs, Kurd, Balâton, Tâb), în bazinul Rhonului, nordul Italiei, bazinul Vienei, sudul Moldovei. Deși practic se întîlnește în toate depozitele continentale postponțiene se constată o dezvoltare maximă a acestei specii, către partea superioară a seriei continentale (Rumanian— Pleistocen inferior). în regiunea Odorheiu Secuiesc primele exepmlare se întîlnesc în conglomeratul superior (Dacian), devine frecventă în orizontul nisipos- argilos cu cărbuni (Dacian—Rumanian?) și continuă în conglomeratul terminal (Rumanian—Pleistocen inferior?). L.P.B. III. g. 0072-0076. Clasa bivalvia Genul Limnocardium S t o 1 i c z k a, 1871 Limnocardium cf. pseudosuessi H a 1 ă v a t s, 1925 Pl. X, fig. 1-14 1933 Limnocardium pseudosuessi, G i 1 1 e t, p. 47; 1959 M i 1 e t i c - S p a j i 6, p. 96, Pl. VIII, fig. 9-10; 1968 S a g a t o v i c i, Pl. XIV, fig. 4; L = lungime; I = înălțime; (mm) 3,2 3,5 3 3 4 4,1 4,5 3,8 3,8 4 4,7 4,9 4,1 4,5 3 2 Polimorfismul acestei specii este evident; cele 17 exemplare de care dispunem, au contur aproape patratic, cu marginea posterioară trunchiată; o carenă împarte cochilia într-un sector antero-median acoperit de 13—15 coaste rotunjite sau plate, ceva mai înguste pe cîmpul median și un sector posterior acoperit de 2—3 coaste ascuțite muchiate, clar vizibile,între ele apărînd uneori și coaste aplatizate. Starea de conservare a exemplarelor nu permite observarea solzilor de pe coaste și a spinilor; numai marginea dorsală păstrează, la unele exemplare de talie mică, 3—4 spini (pl. X, fig. 2); exemplarele mari (10 mm) au striurile de creștere puternic marcate, umbonele larg, puternic recurbat; exemplarele tinere au coastele slab pronunțate și spinii liniei cardinale bine dezvoltați. Marea varietate a conturului, a gradului de bombare a coastelor, a prezenței și răspîndirh solzilor, ridică problema existenței unor morfe. Citat în «Iugoslavia în stratele cu partschi, în bazinul Oaș în depo- zitele slavoniene (strate cu zsigmondyi și partschi'). Provin din marnele de sub tuful de Bazna (Meoțian) de la Odor- heiu Secuiesc. L.P.B. III. 1-0001. Institutul Geologic al României X^RZ 27 FAUNA PLIOCENA DE LA ODORHEIU SECUIESC 239 Limnocardium spinosum Lorenthey, 1902 Pl. XI, fig. 5 ; pl. II, fig. 15-18 1944 Limnocardium spinosum, J e k e 1 i us, p.152, Pl. 65, fig. 14—24; 1953 P a p p, p. 195, Pl. 22, fig. 13 — 14 ; 1959 M i 1 e t i 6 - S p a j i c, Pl. VIII, fig. 5 — 6 ; 1968 Sagatovici Pl. XIV, fig. 14. L = 2mm, 1 = 1,5 mm. Valve cu contur aproape patratic; partea anterioară rotunjită, cea posterioară trunchiată formînd un unghi drept cu marginea cardinală; spini slab vizibili numai pe marginea cardinală (ramura posterioară) și pe cîmpul posterior al cochiliei asemănîndu-se mai mult cu exemplarele figurate de Jekelius (pl. 65, fig. 14, 18). Citat în zona C de la Leobersdorf, stratele cu subglobosa din Jugosla- via, depozitele slavoniene și ponțiene din bazinul Oaș, și depozitele panno- niene de la Soceni. Provine din marnele meoțiene de sub tuful de Bazna de pe valea Ar chitei. L.P.B. III. 1.0002. Limnocardium cf. carnuntinum (M. H o e r n e s, 1837) Pl. XI, fig. 1-4 951 Limnocardium carnuntinum, P a p p, p. 199, Pl. 23, fig. 17—19. L = 8—15 mm, I = 7—11 mm. Contur oval-circular, umbone robust, rotunjit, puțin deplasat anterior. Caracterul rotunjit al coastelor, separate de spații intercostale foarte înguste, ca și conturul general al cochiliei, apropie exemplarele de care dispunem de L. carnuntinum. Citat în zona E din bazinul Vienei. Provine din marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna de la Odorheiu Secuiesc. L.P.B. III. 1. 0003-0005. Limnocardium cf. pseud-obsoletum (F u c h s, 1873) Pl. XI, fig. 7 1951 Limnocardium pseudo-obsoletum, P a p p, p. 196, Pl. 22, fig. 16. L = 4 mm, 1 = 3 mm. Cochilie puternic aplatizată, umbone ascuțit, puțin reliefat, deplasat și arcuit anterior; contur aproape dreptunghiular, cu marginile anterioară și inferioară arcuite. Coastele (20—25) asimetrice, puțin înalte, sînt ușor curbate anterior, acoperite cu striuri de creștere pronunțate ca niște squame, separate de spații intercostale plate, mai înguste decît coastele. Marginea dorsală este spinoasă. O stagnare în creștere conturează protoconca (1 mm), apoi cochilia are creștere continuă, fără întreruperi. Citată în zona D la Hungelsbrunn (bazinul Vienei). Institutul Geologic al României .. 16 R 240 !■ PANA 28 Provine din marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna de pe valea Archita. L.P.B. III. 1. 0006. Limnocardium ornatum ornatum P a vl o v i c, 1938 Pl. XII, fig. 1 1938 Limnocardium ornatum, P a v 1 o v i c, p. 21, Pl. IV, fig. 14—15 ; 1951 Limnocardium ornatum ornatum, P a p p, p. 195, Pl. 22, fig. 22; 1959 Kaladacna ornata M i 1 e t i c-S p a j i c, Pl. VII, fig. 11. L = 6 mm, 1 = 4 mm. Cochilie oval-alungită, cu partea posterioară aripată, trunchiată; marginile dorsală și ventrală sînt aproape paralele, cea anterioară rotunjită, cea posterioară trunchiată; umbonele, puțin dezvoltat, deplasat anterior. De la umbone pornesc 5 coaste radiare, care se lățesc către marginea inferioară; între ele se află cîte o coastă mai scurtă și mai îngustă, ce nu ajunge pînă la umbone. Cîmpul posterior, aliform, este acoperit cu 4 coaste mai mici, netede. Striurile de creștere echidistante, bine vizibile în porțiu- nile unde stratul extern este exfoliat. Față de exemplarele figurate de P a v 1 o v i 6, exemplarul de care dispunem este de talie mai mică și cu mai puține coaste radiare. Prin numărul coastelor se apropie de exemplarele figurate de B r u s i n a sub numele de Adacna diprosopum (pl. 28, fig. 19) care provin de la Marcuăevec, precum și cu exemplarele figurate de Jekelius (pl. 64, fig. 1—8) de la Soceni, sub numele de Limnocardium turislavicum. Forma cochiliei și caracterul ornamentației sînt însă diferite. în 1959 M i 1 e t i 6-S p a j i 6 îl include la genul Kaladacna, exemplarele fiind citate din stratele cu sub- globosa din Jugoslavia. Nu dispunem de caracterele dentiției pentru a ne putea ralia acestei păreri. Provin din marnele ponțiene de la Ighiu. L.P.B. III. 1. 0007. Limnocardium ornatum biseptum P a p p , 1951 PI. XII, fig. 2 1951 Limnocardium ornatum biseptum, P a p p, p. 195, Pl. 22, fig. 23 —25; 1972 Nicorici, Pl. 22, fig. 12. L = 4 mm, 1 = 2 mm. Se deosebește de specia ornatum ornatum, prin conturul valvei mai rotunjit și prezența a cîte două coaste mai scurte intercalate între coastele principale. Citat în zona D din bazinul Vienei și Pannonian din Bazinul Șimleului. Provine din marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, va- lea Archita. L.P.B. III. 1. 0008. Institutul Geologic al României XJGRZ 29 FAUNA PUlOCDNA P"E LA QiOORlHEIU SECUU.ES'C 241 Limnocardium cf. pelzelni (B r u s i n a, 1884) Pl. XII, fig. 3 1884 Adacna pelzelni, B r u s i n a, p. 152, Pl. 28, fig. 37, Pl. 29, fig. 69 ; 1892 Cardium (Adacna) pelzelni H a 1 ă v a t s, p. 31. 1894 Limnocardium pelzelni, L 6 r e n t h e y, p. 95, Pl. IV, fig. 1—2; 1943 G i 11 e t, p. 95. 1973 Limnocardium (Limnocardium) pelzelni, Ma r in esc u, p. 16, Pl. III, fig. 4. L = 10 mm, 1 = 8 mm. Cochilie puternic bombată; contur dreptunghiular-rotunjit cu partea posterioară rotunjită; umbone ascuțit, deplasat în treimea anterioară, delimitat de lunulă și corselet. De la umbone pornesc 11 coaste înguste, înalte, inegale, cu secțiune triunghiular-rotunjită, prevăzute pe toată lungimea lor cu 3— 4 spini puternici. Primele 3 coaste anterioare sînt mai puțin reliefate ; următoarele 4 coaste sînt puternice, cu spini așcuțiți iar spați- ile intercostale, plane sînt de 2,5, ori mai late decît coastele ; ultimele coaste- posterioare sînt robuste, aplatizate și nu mai ajung pînă în vîrful umbone lui; spațiile intercostale posterioare sînt ceva mai largi decît coastele, păstrînd impresiunile striurilor de creștere (fig. 7). Prin numărul și caracterul coastelor se aseamănă cu exemplarele descrise de M a r i n e s c u de la Tirol, avînd coaste mai numeroase pe cîmpul posterior, față de exemplarele figurate de Brusina de la Kurd și de la Zagreb. Provin din orizontul marnos al Pontianului de la Cădișeni. L.P.B. III, 1. 0010. Limnocardium decorum vicinum (Fuchs, 1870) Pl. XII, fig. 4-6 1870 Cardium vicinum, Fuchs, p. 356, Pl. 15, fig. 26—28; 1951 S t e v a n o v i c , p. 238, Pl. 15, fig. 16 ; 1959 Limnocardium decorum, B a r t h a, p. 85, Pl. 12, fig. 3 — 4; 1971 Limnocardium decorum vicinum, Gillet și Mar in eseu, p. 16, Pl. 5, fig. 1 — 11. L = 8 mm, 1 = 5 mm. Cochilie oval-triunghiulară, cu 12—14 coaste rotunjite, uneori slab muchiate pa cîmpul anterior și mediu; primele 3 coaste sînt mai fine, 16 - C, 2251 Institutul Geologic al României X igr/ 242 I, PANĂ 30 triunghiular-rotunjite; spațiile intercostale plate, cu șanț median pe par- tea internă. Citat în depozitele ponțiene de la Oreăac (Jugoslavia), în jurul lacu- lui Balaton și la Eădmănești. Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1.0011. Limnocardium cf. secans (F u c h s, 1870) Pl. XI, fig. 12 1903 Limnocardium secans, A n d r u s o v, p. 39, PI. 3, fig. 1—2; 1932 J ekelius, p. 103, Pl. 22, fig. 21; 1942 S t r a u s z, p. 24 — 40, 64 ; 1959 B a r t h a, p. 85; 1971 G i 11 e t și M a r i n e s c u, p. 15, Pl. 3, fig. 5 — 7, 15, 19; Pl. 4, fig. 1. Cochilia incompletă de care dispunem are coaste înalte, rotunjite, arcuite anterior; spațiile intercostale plate, mai înguste decît coastele. Citat în toate zonele de apariție ale Ponțianului inferior din bazinul Pannonic. Provine din Ponțianul marnos de pe valea Fernic (Lupeni). L.P.B. III. 1. 0012. Limnocardium cryptornatum Jekelius, 1944 Pl. XIII, fig. 13 1944 Limnocardium cryptornatum, Jekelius, p. 150, Pl. 64, fig. 12—15. L = 3 mm, 1 = 2 mm. Se deosebește de exemplarele descrise de Jekelius printr-un număr mai mic de costule (3—4 în loc de 6 — 7). Citat în Ponțianul de la Soceni. Provine din Ponțianul marnos de pe valea Fernic (Lupeni). L.P.B. III. 1. 0013. Limnocardium (Limnocardium) trifkovici B r u s i n a, 1902 Pl. XII, fig. 17-18 1902 Limnocardium trifkovici, B r u s i n a, Pl. 27, fig. 49—56; 1943 Gillet, p. 52; 1965 Gillet, p. 273, Pl. I, fig. 3-7, 9-10, 18. 1971 Limnocardium (Limnocardium) trifkovici, Gillet și Marin eseu, p. 13, Pl. 3, fig. 1-4. Față de exemplarele descrise și figurate de Gillet și M a r i n e s- c u, are numărul de coaste mai mic (18 față de 20—25). Exemplarul figurat de noi este identic cu cele figurate de B r u s i n a din Ungaria (fig. 49—50) de la Kiip, Balaton, Kurd, dar se deosebește de cele din Serbia. Provine din Ponțianul marnos de la Dealu (valea Busjac) și Ighiu. L. P.B. III. 1. 0014-0015. 1 Institutul Geologic al României 31 FAUNA PLIOCENA DE LA ODOtRHEIU SECUIESC 243 Limnocardium (Euxinicardium) humilicostatum Jekelius, 1944 Pl. XII, fig. 9-16 1944 Limnocardium humilicostatum, Jekelius, p. 147, Pl. 63, fig. 1 — 5; 1953 P a p p, p. 194, Pl. 22, fig. 17-18; 1959 M i 1 e t i c -S p a j i 6, Pl. 8, fig. 12-13, 1968 Saga- t o v i c i, p. 53, PI. 14, fig. 18. L = I 5 8 6 9 6,5 10 7 (mm) Valve puternic bombate, contur oval-alungit, umbone ascuțit, deplasat anterior; marginea anterioară îngustă, cea posterioară lățită, triunghiular-rotunjită; cîmpul anterior și mediu al valvei acoperit de 20—23 coaste rotunjite, ușor asimetrice, cu flancul posterior mai înclinat; pe cîmpul posterior coastele sînt aplatizate; spațiile intercostale mai înguste decît coastele (fig. 8). Trecerea de la coastele cîmpului median la a Fig. 8. — Limnocardium (Euxinicardium) humilicostatum; Jekelius a = anterior; m = median; p = posterior. a = ant6rieur; m = mo yen; p = posUrieur. coastele posterioare se face treptat, atît ca lățime a coastelor cît și ca distanțe intercostale. Apare evidentă aplatizarea coastelor care din rotun- jite, cu flancurile inegale, devin, pe cîmpul posterior, cu contur dreptun- ghiular-rotunjit. La unele exemplare coastele sînt grupate în fascicole de 2—3 coaste, separate prin spații intercostale mai largi. Dentiția este identică celei descrise de Jekelius. Citat în Ponțianul de la Soceni, în bazinul Transilvaniei (L u be- ne s c u 1967, p. 66), în bazinul Oaș (Sagatovici, 1968) în bazinul Beiuș (Pană, 1972), în zonele C D de la Leobersdorf din bazinul Vienei. Provine din Ponțianul marnos-nisipos de pe valea Busjac (Dealu) și valea Fernic (Lupeni). L.P.B. III. 1. 0016. Limnocardium (Euxinicardium) schreteri S t r a u s z, 1942 Pl. XII, fig. 7-8 942 Limnocardium schreteri, S t r a u s z, p. 67, Pl. 1, fig. 21 — 27. L = 4,5 mm, 1=3 mm. Cochilie ovală, eu umbone ascuțit deplasat anterior, acoperită de 17—19 coaste inegale ; pe cîmpul anterior 4—5 coaste muchiate, arcuite, înclinate anterior ; pe cîmpul median 7 coaste simetrice, rotunjite ; pe cîmpul posterior 7 coaste mai mici, simetrice, triunghiulare ascuțite. Citat în stratele cu ungula-caprae de la Somlojeno (în apropiere de lacul Balaton). Provine din Ponțianul marnos, valea Fernic-Lupeni. L.P.B. III. 1. 0017. V Institutul Geologic al României ^GR, 244 I. PAINA 32 Limnocardium (Euxinicardium) cf. subsyrmiense Andrusov, 1903 Pl. XI, fig. 6 ; pl. XII, fig. 19 1903 Limnocardium subsyrmiense, Andrusov, p. 46, Pl. 3, fig. 29—33; 1943 G i 11 e t, p. 52. 1947 Limnocardium (Euxinicardium) subsyrmiense, Eberzin, p. 77, Pl. 11, fig. 3 — 8; 1967 P a n ă, p. 416, Pl. 3, fig. 11-12 ; G i 11 e t și M a r i n e s c u p. 17, Pl. 5, fig. 13-21. Cochilie cu contur dreptunghiular-rotunjit, umbone puțin reliefat, deplasat anterior ; marginea anterioară rotunjită, cea posterioară triunchia- tă, cu trecere gradată spre cea inferioară, formînd un unghi de 100° cu marginea dorsală rectilinie. Suprafața cochiliei acoperită cu 27 coaste inegale; 5—6 coaste anterioare sînt puțin înalte, înclinate anterior; 16 — 17 coaste mediane, mai înalte, simetrice, rotunjite, separate prin spații intercostale ceva mai late decît coastele; pe cîmpul posterior 6—7 coaste înclinate spre marginea posterioară (fig. 9). Fig. 9.—Limnocardium (Euxinicardium) subsyrmiense An,drpsov; 111 a ~ anterior; m = median ; p = posterior. a = antirieur; m = moyen ;p — postârieur. Citat în Ponțian—Cimmerianul din sudul UESS, Dacianul din Dobro- gea, Portaferianul inferior de la Rădmănești, dovedindu-se astfel larga, răspîndire în timp și spațiu a acestei specii. Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1.0018. Limnocardium (Tauricardium) ? cf. Idseljalci Brusina, 1902 Pl. XI, fig. 8 1902 Limnocardium kiseljaki, Brusina, Pl. 28, fig. 26. L = 8—9 mm, 1 = 6 mm. Cochilie cu contur dreptunghiular, cu partea anterioară rotunjită, cca posterioară triunchiată; umbone, puțin înalt, rotunjit, deplasat anterior; 20—25 coaste înguste, triunghiular rotunjite, relativ înalte, acoperite cu squame distanțate ; spațiile intercostale sînt ceva mai late decît coastele ; în părțile anterioară și posterioară au cîte 3 coaste aplatizate dar tot squamoase (fig. 10). Pe mulajele interne nu se păstrează urmele squamelor. Aspectul ornamentației și dentiția sînt asemănătoare cu ale exemplarelor figurate de Brusina de la Okrugliak—Zagreb (zona G—II) de care se deosebește prin numărul mai mare de coaste (23 față de 18—19) și prin cochilia ceva mai alungită. Exemplarele de care dispunem Institutul Geologic al României \ 16 R 7 33 FAUNA PI4OCENA DE LA ODCXRMEIU SECUIESC 245 pot reprezenta o subspecie mai alungită, precum se poate de ascmeneaca limitele speciei kiseljaki, în general puțin studiată, să fie mai largi. Provin din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1. 0019. Fig. 10. — Limnocardium (Tauricardium) cf. kiseljaki. B rușina 1902 Limnocardium (Arpadicar diurn) diprosopum (B r u s i n a, 1881) Pl. XIII, fig. 1-12 1884 Adacna diprosopa, Brusina, p. 159, P. 28, fig. 19—40; 1951 Limnocardium (Arpadicardium) diprosopum, Stevanovid, p. 249, Pl. 6, fig. 9; 1971 G i 11 e t și M a r i n e s c u, p. 19, Pl. 6, fig. 1 — 7. Caracterul rotunjit-aplatizat al coastelor (17—20), se accentuează spre marginea ventrală. Mulajele interne, apar mult diferite de aspectul extern al cochiliei. Pe porțiunile de cochilie parțial exfoliate, coastele plate, sînt net delimitate de 2 margini proeminente, lineare; indiferent de stadiul de conservare al cochiliei, spațiile intercostale rămîn constante foarte înguste (1/5 din lățimea coastelor). Citat în Ponțianul din Ungaria, Jugoslavia, România (Banat). Provine din Ponțianul marnos de pe valea Fernic (Lupeni), valea Busjac (Dealu) și valea Archita. î. L.P.B. 1. 0020-0022. Limnocardium sp. Pl. XI, fig. 13-15 L = 11—20 mm, I = 9—15 mm. . . r Marginile anterioară și ventrală ale valvei sînt totunjite, cea posterioară lineară, îneît conturul general al cochiliei este triunghiular- rotunjit .; umbonele lat, relativ înalt, deplasat și recurbat anterior; Coastele Institutul Geological României 246 W. PANĂ 34 aplatizate, lățite spre marginea inferioară, sînt separate prin spații inter- costale înguste (jumătate din lățimea coastelor ;pe cîmpul anterior 6 coaste puțin reliefate; pe cîmpul median 18—20 coaste mai înalte, dintre care ultimele ușor carenate; pe cîmpul posterior 4—5 coaste înguste, mai distanțate, spațiile intercostale fiind egale cu coastele. Striurile de creștere, pe cîmpul posterior apar ca solzi foarte fini; ele dau impresia unui văl dispus peste coastele radiare ale întregii cochilii. Se aseamănă cu exemplarele figurate de Jekelius (1944) sub numele de Limnocardium promultistriatum, de care se deosebește prin partea posterioară angulară, talia mai mare și numărul mic de coaste (29—31 față de 38—46), deosebindu-se astfel și de L. desertum B r u s i n a, L. visquesneli P a v 1 o v i 6 , caracterizate prin talii mari și coaste nu-! meroase. Provine din Ponțianul marnos de la Sîncrai. L.P.B. III. 1. 0023, 0024. Genul Arcicardium F i s c h e r, 1887 Arcicardium (?) margaritaceum (Brusina, 1902) PI. XIII, fig. 15 1902 Limnocardium margaritaceum, Brusina, Pl. 28, fig. 35. L = 3 mm, 1=4 mm. Cochilie rombică, de talie foarte mică, puternic-bombată, prevăzută cu o carenă posterioară, ascuțită în regiunea posterioară, atenuată spre marginea ventrală cu contur unghiular; marginea anterioară puternic arcuită, trece gradat la cea ventrală; după unghiul obtuz din dreptul carenei, marginea ventrală rătnîne rectilinie. Coastele, puternic aplatizate, cu secțiunea rotunjită, sînt separate prin spații intercostale mai înguste decît coastele (16—18 pe cîmpul median, 5—6 pe cîmpul posterior, fără coaste pe cîmpul anterior). Nu este posibilă observarea dentiției la exempla- rul de care dispunem, dar figurația dată de Brusina pentru exemplarul de la Markuăevec, arată prezența unui singur dinte cardinal pe valva stingă și o fosetă pe valva dreaptă, ceea ce corespunde, alături de tipul de orna- mentație, genului Arcicardium. Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1. 0025. Arcicardium costatum (G o r j a n o v i 6 - K r a m b e r ge r, 1897) Pl. XIII, fig. 16-17 1897 Pisidium costatum Gorjanovid-Kramberger, p. 132, Pl. V, fig. 8. Cochilie de talie mică, cu contur trapezoidal, foarte subțire, bom- bată. Marginea inferioară (7—8 mm), ușor arcuită; marginea dorsală (5 — 6 mm) rectilinie; marginea posterioară (5 mm) trunchiată, înaltă, iar cea anterioară îngustă și rotunjită. Linia de maximă înălțime este dată de perpendiculara din unghiul dorso-posterior pe marginea ventrală a cochiliei (7—9 mm); linia de maximă lungime este plasată la marginea Institutul Geological României 35 FAUWA PL.TOCE.NA DE LA ODORHEIU SECUIESC 247 inferioară a cochiliei (7—8 mm). Umbonele ascuțit, puternic deplasat anterior și prosogir, nu depășește linia cardinală (fig. 11). Cîmpul anterior și median, foarte bombat, este acoperit cu 26 coaste aplatizate, înglobate în grosimea valvei, separate prin spații intercostale lineare. O carenă rotunjită, acoperită de 2—3 coaste plate, separă cîmpul posterior, foarte abrupt, prevăzut cu 13—15 coaste la fel de șterse; corseletul, îngust și neted, este delimitat de cîmpul posterior printr-o linie ceva mai proeminen- tă, pe care cu greu pot fi văzuți tuberculi incipienți. Pe suprafața cochiliei se văd 4—5 vălurări concentrice. întreaga eostulație nu poate fi văzută decît cu un măritor puternic (0,6 x 12,5). Falsa carenă ce apare pe foto- grafii se datorește deformărilor date de tasarea sedimentelor, care a făcut ca zona de maximă bombare a valvei să se spargă. Dimensiunile, conturul valvei și prezența carenei, sînt identice cu cele descrise și figurate de Gorjanovid-Kramberger. Autorii nu au observat însă costulația foarte fină, motiv pentru care au inclus specia la genul Pisidium. Citat în Ponțianul de la Lodjica (Jugoslavia). Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1. 0026. Arcicardium protractum (G or j ano vie - Kramberger, 1897) Pl. XIII, fig. 18-19 1897 Pisidium protractum Gorjanovid-Kramberger, p. 133, Pl. V, fig. 9. L = 13 mm, 1 = 7 mm. Cochilie dreptunghiular-trapezoidală; carena bine reliefată în zona umbonală și rotunjită spre marginea ventrală. Coaste plate (30—35 în zona anterioară carenei), separate prin spații înguste; pe cîmpul posterior coastele nu sînt vizibile. La un exemplar izolat (valva dreaptă) se observă zona cardinală îngroșată, cu un dinte cardinal și un dinte lateral anterior foarte puțin reliefat. Cochilia prezintă îngroșări concentrice, dintre care trei sînt mai evidente. Se deosebește de speciile precedente prin valve mai alungite, coaste mai numeroase pe cîmpul anterior, lipsa coastelor pe cîmpul posterior. Ornamentația foarte ștearsă, vizibilă numai cu măritor puternic (0,6 X 12,5) a făcut să fie atribuit genului Pisidium. Institutul Geological României \ ICR 248 I. PANĂ 36 Citat în Ponțianul de la Lodjica (Jugoslavia). Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1. 0026 (bis). Genul Didacna Eichwald, 1838 (?) Didacna sp. Pl. XIII, fig. 20 Am atribuit genului Didacna exemplarul incomplet de care dispunem, bazîndu-ne pe aspectul exterior al cochiliei, poziția și forma umbonului, ornamentație (coaste aplatizate separat de spații intercostale înguste). Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1. 0027. >' ■ i • Genul Pseudocatillus Andrusov, 1903 Pseudocatillus simplex (Fuchs, 1870) Pl. XI, fig. 9-11 1951 Monodacna simplex, Stevanovi<5, p. 258, Pl. 10, fig. 5 — 10; 1959 B a r t h a, ,p. 85. 1971 Pseudocatillus simplex, Gfilet și M ar in e s c.u, p. 27, Pl. 9, fig. 3 — 9, 18 După aspectul general al cochiliei, forma coastelor și spațiilor inter- costale, se încadrează în specia Pseudocatillus simplex. Citată în marnele ponțiene de la Rădmănești (România) și din Jugoslavia. r Provine din Ponțianul marnos de la Bisericani. L.P.B. III. 1. 0028. il.- i.i Genul Parvidacna S te vano vi c, 1951 Parvidacna cf. chartacea rădmănești (G i 11 e t, 1943) Pl. XIII, fig. 14 • •. I 1943 Limnocardium chartacea rădmănești, G i 11 e t, p. 71, PI. 5, fig. 20—20a. 1971 Parvidacna chartacea rădmănești, GilletșiMarinescu, p. 23, Pl. 8, fig. 3—5. Am atribuit acestei specii un mulaj incomplet de cardiaceu, cu număr mic de coaste (10—12), aplatizate, foarte lățite spre marginea inferioară, cu spații intercostale largi. 1: •■■■ Citată în Ponțianul de la Rădmănești (România). Provine din Ponțianul marnos de la Lupeni. L.P.B. III. 1. 0029.. . t ■ - . Genul Congeria P a r t s c h, 1838 Congeria neumayri An dr us o v, 1897 Pl. XIV, fig. 12-15 1897 Congeria neumayri, Andrusow, p. 18, PI, 1, fig. 8—14 ; 1944 Jekeliusp. 142, Pl. 59, fig. 17; 1942 Strausz, p. 75; 1953 Pa p p, p. 15p, Pl. 13, fig. 1 — 4. Marginea inferioară a cochiliei (15 mm) ușor .concavă spre zona mediană; marginile superioară (10 .mm) și posterioară (8 mm), dreptș, Institutul Geological României 31 FAUNA PLIOCENA DE LA ODORHEIU SEOUIES 249 rectilinii, conturînd un unghi de 90° care corespunde aripei puțin dezvol- tate, plasată în jumătatea posterioară a cochiliei; trecerea de la marginea inferioară la cea posterioară se face după un unghi ascuțit; unghiul umbonal 45°. Carena puțin reliefată, distanțată de marginea inferioară. Citat în depozitele ponțiene din jurul lacului Balaton, de la Gotzen- dorf (bazinul Vienei) și de la Soceni (Banatul românesc). Provine din Ponțianul marnos de pe valea Fernic (Lupeni). L.P.B. III. 1. 0030. Congeria sp. , Pl. XIV, fig. 6 — 10 Exemplarele de care dispunem sînt de talie mică și fragmentate. După unghiul umbonal (75—80°) și caracterul carenei (dreaptă, înaltă, ascuțită), se aseamănă cu exemplarele figurate de G i 11 e t și Marinescu (1971), Pl. 15. fig. 6 —7) și cele figurate de S t r a u s z (1942, Pl. 3, fig. .14—18) sub numele de Congeria balatonica balatonica, fără a avea însă depresiunea bisusului caracteristică acestei specii. Exemplarele descrise de Strausz de la Nyârâd (din stratele cu rhomboidea) sînt de talie mică în comparație cu cele din faciesul cu Prosodacna vutskiski, a căroi’ talie mare și varietate a formei, amintesc de cele din zăcămîntul de la Rădmănești. O remarcă asemănătoare este făcută și de Papp (1951, p. 162), variația morfologică fiind corelată cu prezența faciesului cărbunos. Talia mică a exemplarelor pledează pentru existența unor condiții de sedimentare asemănătoare cu cele de la Nyârâd (Ungaria) și din bazinul Vienei. Provin din Ponțianul marnos cu urme cărbunoase de la Sîncrai. L.P.B. III. 1. 0031-0032. Congeria cf. czjzeki alatus Gillet et Marinescu, 1971 Pl. XIV, fig. 16-17 1961 Congeria czjzeki, Florei, p. 142, Pl. 2, fig. 4. 1971 Congeria czjzeki alatus, G i 1 l e t et M a r i n e s c u, p. 40, Pl. 16, fig. 6. Singurul exemplar de care dispunem corespunde descrierii și figurării date de autori, fiind însă de talie mai mică (8 mm lungimea marginei infe- rioare, 5 mm marginea superioară, 5 mm marginea posterioară). Este posi- bil să reprezinte un exemplar juvenil. Citată în stratele cu rhomboidea din Banat (România), i i Provine din Ponțianul marnos, valea Busjac (Sîncrai). L.P.B. III. 1. 0033. Congeria cf. sumeghyi Strausz, 1942 Pl. XIV, fig. 18-20 1942 Congeria sumeghyi, Strausz, p. 75, Pl. V, fig. 1 — 8. ; - Cochilia mai mică decît a exemplarelor descrise de Strausz; contur triunghiular-oval; unghi umbonal 70°; unghiul aripei 105° iar cel ICR/' Institutul Geologic al României 250 I. PANA 38 postero-inferior 30°, rotunjit. Marginea inferioară (5—15 mm) arcuită, o deosebește de Congeria bătute Brusina, iar carena slab reliefată și unghiul aripei rotunjit o de osebește de Congeria neumayri. Citată în Ponțianul de la Nyârâd (Ungaria). Provine din Ponțianul marnos de la NW de Odorheiul Secuiesc. L.P.B. III. 1. 0034—0035. Congeria cf. Urzici Brusina, 1902 Pl. XIV, fig. n 1902 Congeria driici, Brusina, PI. 19, fig. 3 —8; 1944 Jekelius, p. 143, Pl. 59, fig 27-38 ; 1972 P a n ă și Rado, p. 66. Cochilie de talie mică (8 mm lungime), aplatizată, foarte lățită • unghiul umbonal 85°; intersecția marginei superioare (5 mm) cu cea posterioară (6 mm) face un unghi de 90°; carena, puțin reliefată, este relativ depărtată de marginea inferioară, caracter care o deosebește de Congeria politioanei, cu care este foarte asemănătoare. Jekelius (1944) ridică întrebarea dacă C. drzici nu reprezintă stadii tinere de C. politioanei sau dacă cele două specii nu au avut un strămoș comun. Asemănări au și cu stadiile tinere de C. triunghiularis și C. subglobosa, descrise de Liir enthey (1902, pl. X, fig. 12) de la Tinnye. Citată de la Markuăevec (Croația), valea Turislav (Soceni — Banat). Provine din baza Ponțianului marnos de pe valea Busjac (Dealu). L.P.B.III. 1. 0036. Congeria partschi partschi C z j z e k, 1849 Pl. XIV, fig. 2-5 1902 Congeria partschi, Brusina, Pl. 19, fig. 12—17; 1944 J e k e 1 i u s, p. 146, Pl. 62, fig. 1-3; 1951 Papp, p. 173, Pl. 16, fig. 1-2; 1936 Paucă, p. 217, Pl. 8, fig. 1-4; 1969 D u ș a, p. 130, Pl. XX, fig. 3 —6; 1971 GrafșiPană Pl. 1, fig. 1; 1972Nico- r i c i, p. 147, Pl. 21, fig. 6-9 ; 1972, Pană și Rado, p. 66, 71. Cochilii de talie mare, triunghiular-ovală ; o carenă rotunjită împarte suprafața cochiliei în două sectoare inegale, cel inferior fiind de 3—4 ori mai mare decît cel superior. La exemplarele tinere carena este puternică, ascuțită, la cele adulte, carena se lățește; lunula, slab vizibilă la indivizii tineri, conturată de o carenă, poate fi identificată uneori și la exemplarele adulte, delimitîndu-se în acest caz cel de al treilea sector, antero-inferior, de dimensiuni mici. Marginea inferioară rotunjită; marginea superioară trunchiată ; o aripă incipientă se plasează în prelungirea marginei cardinale ; umbonele larg, prosogir, păstrează cele două carene (mai ales în stadiile tinere). Impresiunea mușchiului anterior este puțin înaltă și relativ adînci- tă; șanțul ligamentar îngust, se prelungește peste marginea superioară; impresiunea mușchiului posterior, slab vizibilă. Exemplarele conservate în argile-marnoase au cochilia mai subțire și carena mai muchiată. C' Ir-- Institutul Geologic al României \JG%Z 39 FAUNA PLTOCENA DE LA ODOțKHEIU SECUIESC 251 Este una din cele mai frecvente specii fiind citată în Ungaria, Jugosla- via, bazinul Vienei, Banat, bazinul Beiuș, bazinul Șimleului, bazinul Transilvaniei. Provine din Meoțianul marnos (deasupra tufului de Bazna) de pe valea Archita. L.P.B. III. 1. 0037-0038. Congeria partschi leobersdorfensis P a p p, 1951 PI. XIV, fig. i 1951 Congeria partschi leobersdorfensis, P a p p, p. 172, Pl. 16, fig. 8—9. Exemplarul de care dispunem este asemănător cu cel descris și figurat de P a p p (1951), avlnd carena foarte rotunjită, cochilia puternic- bombată; marginea inferioară, rectilinie, face cu cea posterioară un unghi obtuz, relativ rotunjit; marginea superioară dreaptă; aripa dezvoltată. Citată în bazinul Vienei (Zona C). Provine din complexul marnos de sub tuful de Bazna (valea Archita, cărămidăria de la Odorheiul Secuiesc). L.P.B. III. 1. 0039. Dreisena simplex auricularis (Fuchs, 1870) Pl. XIV, fig. 21-26 1951 Dreisena auricularis, S t e v a n o v i c, Pl. 3, fig. 7 —8 ; 1959 B a r t h a, Pl. 12, fig. 5 —6; 1971 Pană, p. 204, 206. 1971 Dreisena simplex auricularis, G i 11 e t et M a r i n e s c u p. 29, PI. 10, fig. 1 — 7. Cochilie mică, bombată, cu contur oval, umbone larg, puțin proe- minent, fără carenă, maximum de bombare fiind în partea mediană a cochiliei. Citată în stratele cu balatonica și stratele cu ungulacaprae de la Kup, Ocs, în Ponțianul superior delaOresac (Gola-Glava); este foarte frecvent în stratele cu ungulacaprae din bazinul Beiuș. Provine din Ponțianul marnos-nisipos de la Sîncrai. L.P.B. III. 1. 0042. Supraclasa Pisces Genul Traehinus Linnaeus, 1758 Traehinus biscissus K o k en, 1891 Pl. xv, fig. 2-3 1942 Traehinus biscissus, W e i 1 c r, p. 68, Pl. 4, fig. 24 — 25, 32 — 35; 1971 Traehinus mutabilis, G a e m a r s, p. 276, Pl. 3, fig. 6 ; 1972, Pl. 1, fig. 8 — 9. Sagita oval-alungită, cu scizură în partea anterioară, ascuțită la partea posterioară; marginea ușor crenelată. Sulcusul, ca un șanț continuu, fără ostium pronunțat. Genul are reprezentanți actuali în zonele tempe- rate, litoral-neritice. 252 I. PANA 40 Față de Tr. biscissus descris de W e i 1 e r (în care este inclus și Tr. mutabilis) din Miocenul superior, sagita de care dispunem este mai înaltă, cauda mai arcuită, excizura mai pronunțată; de Tr. verus (citat de același autor din Miocenul mediu), se deosebește prin sulculsul dispus central și cauda arcuită. Provine din orizontul nisipos-argilos cu cărbuni (Rumanian -Pleis- tocen inferior) de la Odorheiul Secuiesc. L.P.B. II. P (b), 0001. Genul Trigla Linnaeus , 1758 Trigla asperoides Schubert, 1906 Pl. XV, fig. 6-7 1906 Trigla asperoides, Schubert, p. 641, Pl. 6, fig. 3—5; 1942 W e i 1 e r, p. 62, Pl. 2, fig. 26-32; 1971 G a e m e r s, p. 248, Pl. 3, fig. 11 a, b, Pl. 8, fig. 4 a, b ; 1974 S c h- warzhans, p. 117, fig. 53. Sagita triunghiular-rotunj ită, cu scizură pronunțată, marginea superioară larg crenelată, cea inferioară dreaptă. Ostium triunghiular, evazat anterior ; cauda, relativ îngustă, foarte slab arcuită. Citată în depozitele miocene și pliocene din Europa. Provine din marnele meoțiene de sub tuful de Bazna de la cărămidă- ria din Odorheiul Secuiesc. L.P.B. II, P (b), 0002. Trigla rhombica Schubert, 1906 Pl. XV, fig. 4-5 1906 Trigla. rhombica, Schubert, p. 641, Pl. 6, fig. 6 — 7; 1942 W ei Ier, p. 60, Pl. 2, fig. 33-38 ; 1971 G a e m e r s, p. 248 ; Pl. 3, fig. 12 a, b ; Pl. 8, fig. 4 a, b. Sagita rombic-rotunjită, cu scizură anterioară pronunțată, mar- ginea netedă. Sulcus acusticus îngust, linear, închis posterior, ostium avînd în general aceeași lărgime ca și cauda. • Citat în depozitele miocene din Europa. Provine din marnele meoțiene de sub tuful de Bazna de la cărămidă- ria din Odorheiu Secuiesc. L.P.B.II,(b), 0003. Genul Seiaena L i n n e Seiaena subsimilis Schubert, 1901 Pl. XV, fig. 1 ; pl. XVI, fig. 1 1901 Ol. (Scienidarium) subsimilis, Schubert, p. 309, Pl. 10, fig. 12 ; 1906, Lor e nț h e y, p. 186, Pl. 3, fig. 24-25; 1906 Schubert, p. 638-639. Sagita aproape ovală ; partea externă slab tuberculată. Ostium oval, îngustat anterior, lărgit în zona de contact cu cauda a cărei parte posțe- rioară este puternic arcuită. Institutul Geological României 41 FAUNA PL'IO-CENA DE (DA ODORHEIU SEC.UIES 253 Este citată în depozite pliocene din Austria, Jugoslavia, Ungaria (la Tab și Fonyod). Provine din marnele ponțiene de la Sîncrai. L.P.B. II, P (b), 0004. Genul Cymbium C u v i e r , 1829 Cymbium cf. serralheiroi J o ne t, 196 7 Pl. XV, fig. 8 1967 Cymbium serralheroi, Jonet, p. 192, Pl. 2, fig. 1 — 21. Dinte mic, triunghiular, echilateral, cu vîrful rotunjit și marginile laterale tăioase, fața internă plat-eoncavă, cea externă relativ convexă. Citat în depozitele helvețiene superioare din Portugalia. ' Provine din marnele meoțiene de sub tuful de Bazna de la Odorheiul Secuiesc. L.P.B. II, P (b), 0005. A CONCLUZII PALEOBIOLOGICE Compoziția faunistică a depozitelor pliocene din regiunea Odorheiu- lui Secuiesc, denotă succedarea a trei etape de evoluție a faunei fosile; prima, dominată de Limnocardium pseudosuessi, Congeria partschi, Mela- nopsis fossilis fossilis, M. mndobonensis, în cuprinsul căreia este intercalat tuful de Bazna, corespunde timpului de depunere a Meoțianului extra- carpatic; a doua, dominată de cardiacee, melanopside, limnaeide (toate de talie mică), corespunde Ponțianului. Ambele etape sînt încadrate în evo- luția acvatică a bazinului Transilvaniei și anume în faza finală, cînd apele erau din ce în ce mai desalinizate, iar sedimentarea (datorită aportului bogat de material detritic din regiunile muntoase carpatice), era foarte activă. A treia etapă, Dacian-Bumanian și probabil și prima parte a Pleis- tocenului, corespunde unui regim continental, cu episoade scurte mlăș- tinoase, limitate ca suprafață, mlaștini și turbării în care se dezvoltau gas- tropode basomatophore (limnaeidae, planorbidae) în timp ce în zonele exondate, imediat învecinate, trăiau gastropode terestre (stylomatophore), transportate de apele curgătoare și depuse la baza pantelor. Analiza atentă a ansamblului paleontologic din aceste trei etape de evoluție a faunei ne-a permis precizarea succesiunii în timp a unor condiții biogeografice locale, caracterizate prin înlocuirea faciesurilor salmastre, în curs de desalinizare, cu faciesuri dulcicolc și apoi de faciesuri continentale, terestre. Astfel, marnele de sub tuful de Bazna conservă numeroase exemplare de Limnocardium pseudosuessi cu cochilie foarte subțire, multe dintre ele cu valvele închise sau, dacă valvele sînt deschise, legate între ele prin ligament, ceea ce arată că organismele trăiau în ape liniștite, unde, după moarte, cochiliile au fost repede acoperite de sedimente. Prezența microconcrețiu- nilor de pirită, adeseori depuse pe cochiliile limnocardiilor (pl. X, fig. 5,11), ’A Institutul Geological României . I6R/ 254 I. PANĂ 42 pledează pentru un mediu reducător, în care fauna, pe lîngă selecționarea generică, era sărăcită și ca număr de indivizi. După depunerea tufului vulcanic, caracterul faunei și al litofaciesului se schimbă; în substratul nisipos-conglomeratic, sau chiar în cel marnos, devin predominante molu- ștele de talie mare (C. partschi, AI. fossilis fossilis, M. fossilis constricta, etc.). Grosimea cochiliei, aranjarea lor dezordonată în strat, valvele tot- deauna izolate, adesea fragmentate, sugerează un mediu de sedimentare mai agitat, cu aport important de material detritic, transportat repede de la distanțe mici, încît elementele detritice sînt în general angulare. Sedimentarea subacvatică a conglomeratului meoțian este dovedită de prezența melanopsidelor și ostracodelor, recoltate din intercalațiile pelitice sau din liantul conglomeratului. A doua etapă, Ponțianul, reprezintă, în mare, o continuare a evo- luției faunei meoțiene, multe specii fiind comune celor două etaje nu numai în regiunea Odorheiu Secuiesc ci și pentru alte zone ale bazinului Tran- silvaniei (L. spinosum, AI. vindobonensis, AI. pygmaea, C. neumayri, etc.). Predominante sînt cardiaceele de talie mică, adesea fragmentate, de obi- ceiu cu valvele separate, care, deși conservate în același tip de rocă pelitică ca și în Meoțian, denotă un mediu ceva mai agitat și mai aerat care permi - tea, cel puțin pentru prima parte a Ponțianului, dezvoltarea unei asociații destul de variate. Desalinizarea apelor și lipsa H2S din apele lacului pontic este dovedită de faptul că nu apar concrețiuni de pirită, speciile dulcicole (Pisidium, Planorbis, Limnaeus, Radix) devin foarte frecvente, iar con- geriile care în alte zone ale Paratethysului serveau la stabilirea strati- grafie!, nu se dezvoltă. Salinitatea scăzută favoriza proliferarea limnaei- delor de la care au fost fosilizate stadii diferite din dezvoltarea filogenetică (Limnaeus, Radix, Undulotheca) și chiar stadii diferite ontogenetice, care confirmă legea recapitulației. Talia mică a întregii asociații salmastre și prezența otolitelor de Sciaenide este o dovadă în plus a desalinizării apelor (salinitate 8—9 °/00). Constanța faciesului marnos și schimbarea lentă a compoziției faunistice arată că, cel puțin în Ponțianul inferior, condi- țiile de viață, în acest sector al Paratethysului, nu s-au schimbat brusc. Amintim marea varietate a limnocardiidelor ; alături de specii cu coaste abia vizibile (Arcicardium) se găsesc specii cu coaste aplatizate (Parvidacna, Monodacna, Pseudocatillus, Limnocardium decorum vicinum), cu coaste inegale, înalte (L. ornatum ornatum, L. (E) humilicostatum, L. (E) subsyr- miense), exemplare prevăzute cu solzi rudimentari (L. pseodobsoletum), sau solzi foarte bine dezvoltați (L. kjzeljaki, L. pelzelni). Cum specime- nele de limnocardiide nu provin toate din același afloriment nici din aceeași localitate, este dificil de precizat dacă ele s-au dezvoltat în același interval de timp sau pot reprezenta etape succesive ale Ponțianului inferior. Refe- rindu-ne la congeriile din Ponțian, subliniem talia lor mică, cochilia sub- țire și fragilă, multe dintre ele reprezentînd stadii juvenile, încît în zona Odorheiu Secuiesc nu pot fi utilizate în biozonarea depozitelor. Este posi- Institutul Geologic al României 43 FAUNA PLIOCENA DE LA ODORHEIU. SECUIESC 255 bil ca cercetările ulterioare să pună în evidență aflorimente noi, în care congeriile să aibă rol biostratigrafic mai important. Asociația de moluște, în ansamblu, fiind asemănătoare cu cea descrisă în stratele cu balatonica din jurul lacului Balaton, am considerat că la NW de Odorheiu Secuiesc s-a dezvoltat echivalentul acestor strate într-un facies local. O remarcă specială trebuie făcută asupra prezenței elementelor comune cu regiunile de la exteriorul Carpaților [L. (E) subsyrmiense, Pseudocatillus, Mono- dacna, Arcicardium, etc.] în Ponțianul de la Odorheiu Secuiesc, prezență care se adaugă argumentelor’ existente asupra funcționării unei legă- turi directe între bazinul dacic și cel pannonic cu condiții de viață asemănătoare. A treia etapă de dezvoltare a faunei, corespunde unui episod con- tinental-limnic, tradus prin înlocuirea bruscă a întregii faune salmastre. Uniformitatea condițiilor de viață terestră sau ale mediilor dulcicole, a făcut ca speciile , deși dezvoltate în areale restrînse, izolate, să fie comune cu cele din bazinele limnice apropiate (Vîrghiș-Căpeni), sau mai departe (bazinul pannonic), iar faunele de gastropode terestre să aibă elemente comune cu faciesurile continentale situate la distanțe foarte mari (Spania, bazinul Ehonului, Italia de nord, Cehoslovacia, Jugoslavia, Ungaria). Gastropodele terestre (stylomatophore), influențate de temperatură, natura substratului, gradul de însorire, de care depinde vegetația cu care se hră- nesc, se grupează astăzi în asociații specifice fiecărui biotop. în sedimen- tele continentale din regiunea Odorheiu Secuiesc, datorită transportului, apar împreună specimene care azi sînt hidrofile (Limax), cu cele care pre- feră zonele uscate (Tacheocampylaea), cele care trăiesc în păduri (Heli- cigona wenzti, Coracolina), alături de specimene care au optimum pe pantele însorite (Vertigo, Triptychia), cele retrase la altitudini mari (Helicigona pontica, Zenobiella, Trichia, Goniodiscus) alături de specii cosmopolite [Eelicella (Helicopsis) instabilis], dovedind existența unor munți înalți, acoperiți cu păduri, străbătuți de ape curgătoare, munți care în Pliocenul superior erau exondați și procurau materialul detritic și organic depus la baza pantelor lor din zona Odorheiu Secuiesc. Succesiunea asociațiilor paleontologice ne permite să conchidem că, în timpul Pliocenului, sectorul estic al bazinului Transilvaniei a avut o etapă oligohalină (cu trepte diferite de desalinizare, pentru Meoțian și Ponțian), apoi s-a trecut brusc la condiții de sedimentare continentale cu episoade limnice-mlăștinoase. Nu se pot urmări treceri gradate pînă la completa desalinizare a apelor, ci pentru ultimul interval de timp al Plio- cemîlui și probabil și partea inferioară a Pleistocenului, sînt caracteristice alternanțele depozitelor terestre cu cele limnico-mlăștinoase-fluviatile. Aceasta ne-a determinat să propunem considerarea sectorului Odor- heiu Secuiesc ca un faciostratotip, atît pentru Meoțian superior, Ponțian (dezvoltate în regim oligohalin) cît și pentru Dacian, Eumanian, Pleis- tocen inferior, dezvoltate în facies continental. - Institutul Geologic al României \ IGR/' 256 I. PANA 44 Raportul dintre moluștele salmastre, lacustre și continentale dovede- ște existența unui facies sublitoral, concretizat în Meoțian prin „biofacie- sul cu Radix", în Ponțian prin „biofaciesul cu balatonica" și în Dacian- Rumanian-Pleistocen inferior, prin „biofaciesul cu Tacheocampylaea" pentru sectoarele exondate și prin „biofaciesul cu limnaeide-planorbide”, în zonele în care persistau mici lacuri sau turbării alimentate de apele, curgătoare. Primit la redac[ic; 5 iunie 1974 Institutul Geological României BIBLIOGRAFIE Aberer F. (1959) Das miozăn der westlichen molassenzone Osterreiches und besonderer Berucksichtigung der Untergrenzes und seine Gliederung. Milt. Geol. ges. Wien 52. 1959 Verhand. Comite Neogenc mediteran 10—20 iulie, Wien. Akbvlediani E. G. (1973) Les phenomenes se la recapitulation dans rontogenesse des cardiidcs du pliocene. Obșie ooprosi evoliufionnei paleoghiologhii VII, Tbilisi. A n d r u s o v N. (1898) Iskopaemica i jivuscie Dreissensidae Evrazii. Petersburg. Atanasiu I. (1953) Cineritelc neogene și vîrsta erupțiunilor corespunzătoare. An. Com. Geol. R.P.R. XXV. Bar tha F. (1951) Die pliozăne Molluskcnfauna von Ocs. A Magyar Âllomi. Foldlani inlezel Eukbnyve XLII kotet 3 FUzet. — (1955) A Văroalatai pliocen puhanestii fauna biostratigrafiai vizsgâlata. Mill. aus dem Jahrb. der Kgl. ung. geol. Anstall. voi. KLIII, Budapest. — (1956) A Tobi panoniai kori fauna. A magyar âllami foldlani inlezel Evkdnyoe XLV kotet 3 (zoră) fuzet, Budapest. — (1959) Feinstratigrapliischc Untersuchungen ain Oberpannon der Balatongcgcnd. A magy. Fbld. Inlezel Eukbnyve, XLVIII/1, Budapest. B o d a J. (1959) Das sarmat in Ungarii und seine invertebraten fauna. Iahr. der ung. geol. Anstall. XLVII/3 Budapest. Brusina S. (1874) Fossile Binncnmollusken aus Dalmației!, Kroatien und Slavonien. Agram. — (1884) Die Faune der Congcrienschicliten von Agram în Kroatien. Bcitr. zur Paleont. Oeslerrcich— Ungarns 111/4, Wien. — (1897) Materiaux pour la faune malacologique neogene dc Ia Dahnalie, Croație, Slavonie avec des especes de la Bosnie, Hcrzcgovina ct dc la Serbie. Zagreb—Agram. — (1902) Iconographie Molluscorum Fossilium in tellurc tertiaria Ungariac, Croatiac, Slavoniae, Dalmatiac, Bosniac, Herzegovinac, Scrbiae et Bulgariac inventarum. Zagreb. B ti k o w s k i G. (1893) Die levanlinische Molluskenfauna der Insei Rhodos. I Theil. Denk- schriftcn der Mathcmatisch. Naturwisscnschaftichen classe der Keis. Akad. der Wissensch. Wien. C h i v u M a r i a, D r a g u V a 1 e r i a, E n a c h e G h., I s a c C., Mărgărit E u g e- n i a (1966) Contribuții la stratigrafia neogenului din Bazinul Silvaniei. D. S. Inst. Geol. LII/1 (1964-1965). București. C 1 i c h i c i O. (1973) Stratigrafia neogenului din estul Bazinului Simlcu. Ed. Ac. B.S.R. Bucu- rești. D a v i d M. (1915 — 1920) Cercetări geologice în podișul Moldovei. An. Insl. Geol. Rom., IX, București. 17 - c. 2251 Institutul Geological României 258 I. FAINĂ 46 Dr ăgăn eseu A. (1967) Contribuții la biostratigrafia depozitelor pannoniene de pe rama estică a Bazinului Lugoj (Regiunea Cireșii—Crivina —Jurești). D. S. Inst. Geol. LIV/4 (1966-1967). București. D u ș a A. (1969) Stratigrafia depozitelor mezozoice și terțiare de la Căprioara —Coșteiul de Sus. Ed. Acad. R.S.R. București. Eberzin A. G. (1947) Rod Limnocardium Stoliczka v plioțene ponto-caspiceskogo basseina, Trudi Paleont. Inst. XIII/4, Moscova. — (1949) O proishodenii plioțenovîh Cardiid v evksinscom basseine. Izdatelistua Akad. Năuc SSSR. Trudi Paleont. Inst. XX. Moscova, Pamiati academika A. A. Borisiac. — (1951) Solonovatovodnie Cardiid! plioțena SSSR. Ciasti II. Trudi Paleont. Inst. XXXI, Moscova—Leningrad. — (1928) Dreissensidae vcrhnîh slocv nadrudnîh obrazovanii Tamanskogo poliostrova. Trudi Geol. Muzeia Ak. Nauk SSSR, V, Moscova. Florei N. (1957) Contribuții la studiul faunei de la Tirol, reg. Timișoara. Studia Universi- tatum Victor Babeș-et Bolyai. I, Geologie-Geografie, Cluj. — (1958) Alte cîteva forme de Gasteropode necunoscute din fauna ponțiană dc la Triol, reg. Timișoara. Studia Universilalum Victor Babeș el Bolyai. Tom III/5 scria II, fasc. I Geologie-Geografie, Cluj. Fontannes F. (1878) Etudes stratigraphiques et paleontologiques pour servire a l'histoire de la p6riode Terțiare dans la Bassin du Rhone. Les terrains nâogenes dc Platcau Cucuron, Paris. Fuchs T h. (1870) Beitrage zur Kenntniss fossiler Binnenfaunen III. Die Fauna der Congerienschichten von Rădmănești im Banat. Iahr. d. k. k. geol. Reichsand. XX, Wien. — (1870) Beitrage zur Kenntniss fossiler Binnenfaunen IV und V. Die Fauna der Congerien- schichten von Tihany am Plattensee und Kup bei Papa in Ungarn. Iahr. k. k. geol. Reich- sansd. XX Wien. Gillet Suzette (1943) Les Limnocardides des couches a Congeries de Roumanie. Mcm. Inst. Geol. al Rom. IV, București. — (1959) Observations sur de jeunes coquilles de Molusques du Pliocen e saumatre du Llobregat (Barcelone). Bul. de la soc. giol. dc France, Tom. I, serie 7, nr. 7, Paris. — (1965) Los Limnocardidos des pliocene de Papiol (Barcelona). Ins. Jaime Almera de investigations geologicas-seccion de Geomorfologia, secundo seria Tomo I, Barcelona. — Geissert F. (1971) La faune de Mollusques du pontien dc Trilophos (SV de Thessalo- niki). An. giol. des Pays Helliniques. Athenes. — M a r i n e s c u FI. (1971) La faune malacologique pontienne de Rădmănești (Banat Roumain). Inst. Geol. Memoires, XV, Bucm ești. Graf I., Pană Ioana, Fesei V. (1971) Die Sarmat—Măot—Grenzc im Gebiet des oberen Archita—Tals, ostlich von Sighișoara (S. R. Rumănien). Geologie, Iahrgang 20, Heft 1, Berlin. — Rado Gertrude, Pană Ioana, Fesei V. (1973) Die Sarmat—Măot — Grenze sudlich und ostlich von Odorhei (Siebenbiirgisches Becken). Z. geol. Wiss. Heft. 1 Berlin. — Pană Ioana, M i t r e a G. (1973) Date noi cu privire la biostratigrafia pliocenului de la nord și sud-est de Odorheiul Secuiesc (SE Bazinului Transilvaniei). St. și cercel, de Geol. Geofiz. Geogr. seria Geologie 2, Tom 18, București. G r o s s u Al. (1956) Gastropoda-Prosobranchiate și Opistobranchiate. Fauna R.P.R. Moluscă, III/2, București. Institutul Geological României 47 FAUNA PMOCENA DE UA ODOSHETU SEOUIES. 259 Halavâts J. (1911) Die Fauna der pontischen Schichten in der Umgebung des Balatonsees. Paleontografica. Abb. 4, Wien. — (1925) Die obcrpontische Molluskenfauna von Baltavâr. Milt. a. d. Jahrb. d. Kgl. ung. Geol. Ansi. XXIV/3, Budapest. Halavâts G y u 1 a (1910) Die neogene Sedimente der Umgebung von Budapest. Milt. a. d. Jahrb. d. Kgl. ungar. Geol. Peichsanst. XVII. Budapest. Han ga nu Elisabeta (1961) Specii ale genului Valenciennesia întîlnite în pliocenul dintre valea Teleajenului și valea Prahovei. SI. și cercet. de Geol. Acad. K.P.P. VI/4. București. — (1966) Studiul stratigrafie al pliocenului dintre văile Teleajen și Prahova (Regiunea Ploești). Com. Stat Geol., Inst. Geol., St. teh. și econ. seria J, 2, București. Hoernes R. (1874) Fossile Binncn Mollusken aus Dalmatien, Kroatien. Agram. H ui că I., Stănoiu I. (1962 —1963) Asupra faunei ponțiene din regiunea Bucovăț—Jurăști (ENE de Lugoj —Banat). D. S. Inst. Geol. L/l, București. 11 i e s c u O. (1962) Prezența pliocenului în bazinul Mehadiei. D. S. Inst. Geol. XLVI (1958— 1959), București. lonescu Argetoaia (1914) Contribuțiuni la studiul moluștelor pliocene din Oltenia. An. Inst. Geol. al Pom. VIII, București. Istocescu D. (1971) Studiul geologic al sectorului vestic al bazinului Crișului Alb și al ramei Munților Codru și Highiș. Inst. Geol., St. teh. și econ. seria J Stratigrafie. 8, București. Jeanrenaud P. (1963) Contributions â l’âtudc des couches â faune d’eau douce du sarma- tien de la Plate-forme Moldave. An. St. ale Univ. ,,Al. I. Cuza” Iași, Sect. II, Tom. IX, Iași. Jekelius E. (1932) Fauna neogenă a României. Die Molluskenfauna der dazischen Stufe des Beckens von Brașov. Mem. Inst. Geol. Pom., II, București. — (1944) Sarmat und Pont von Soceni. Mem. Inst. Geol. al Pom. V, București. K o j u m d g i e v a E. (1960) Etude palcontologique et biostratigraphique du meotien inferior de Ia Bulgarie du Nord-ouest. An. de la dircclion general des recherches geologiques, XI, Sofia. — (1968) Les reprezentants du genre Congeria dans Ie nâogenc de la Bulgarie de Nord-ouest et leur philogânie et palâoâcology. Bull. of the geological Inst. Seria Paleontology. XVII, Sofia. K r e j c i K., Wenz W. (1926) Jungtertiăre Landschneckcn aus Siidrumănien. Neucn Jahrbuch făr Mineralogic, LV Bd. Abt. B, Stuttgart. — (1930) Landschnecken aus dem sudrumănischen Pliocăn. I Stratigraphische Teii. Neuen Jahrbuch făr Mineralogie. 64 Bd. Abt. B, Stuttgart. Lor e n t h e y E. (1893) Die pontische Fauna von Kurd im Comitate Tolna. Foldtani Kozlony XXIV Bd. Budapest. — (1894) Die oberen pontischen Sedimente und deren Fauna bei Szegzârd, Nogy—Mânyok undÂrpâd. Milt. a. d. Jahr. d. Kgl. Ungar, gcologischen Anstalt. X. Budapest. — (1802) Die pannonische Fauna von Budapest. Paleontografica XLVII. Stuttgart. L ub e n eseu Victoria, Crahmaliuc Gloria, Radu Magdalena (1967) Observații asupra stratigrafici și faunei depozitelor pannoniene din bazinul Silvaniei. D. S. Inst. Geol. LVI 1/3 (1963-1965), București. — (1970) Asupra prezenței unor puncte fosilifere pe valea Cosașului (zona Bradu) și la est de Săcădate. D. S. Inst. Geol. LVI, București. — Pavnutescu Victoria (1970) Contribuții la stratigrafia neogenului din Bazinul Caransebeș. D. S. Inst. Geol. LVI (1968—1969), București, Institutul Geologic al României 260 I. PANA •18 — S î r b u Filofteia, Odobescu Ta m ar a (1970) Contribuții la stratigrafia Ncogenului din regiunea Reșița , Caransebeș —Lugoj (Banatul de E). D. S. Inst. Geol. LV, (1967-1968), București. — (1972) Observații asupra unor faune amestecate de la vest de Miercurea Sibiului (Depresiu- nea Transilvaniei). D. S. Inst. Geol. LVIII (1971), București. — G h c o r g h i a n Doina (1973) Observații biostratigrafice pe valea Rodului (vest de Sibiu). D. S. Inst. Geol. LIX/1 (1972) București. LupuDenisa (1963) Observații asupra pannonianului de la Hălmagiu și Mermești (Bazinul Crișului Alb). St. cercel, de geol. Acad. R.P.R. secția Geologie-Geografic VIII/3, București. M a r i n e s c u FI., Florei N. (1968) O specie nouă de cardiid în ponțianul din Banat (Zorlcnțul Mare). D. S. Inst. Geol. LIV/2 (1966 — 1967), București. — (1969) Vclutinellus, nouveau genre fossile de la familie des Lymnaeidae et ses relations avec Velutinopsis et Valenciennius. Inst. Giol. du Com. Geol. Malacologia—9 (2), București. — (1973) Les molhisques pontiens de Tirol (Banat roumain). Insl. Gdol. Mimoires. XVIII, București. M i h ăi 1 ă N., Mar in eseu FI. (1971) Limnocardium (Pannonicardium) mihaili sp. n. în fauna cu congeria subglobosa din bazinul Crișului Repede. D. S. Inst. Geol. LVII (1969 — 1970), București. Miletic-Spajic (1959) Sarmat und pannon zwischen der inneren Karpathenzonc und den Flussen Velika Morava und Resova (Serbia). An. GM. de la Peninsule Balkanique. XXVI, Belgrad. — (1967) Beitrăge zur Kenntnis der pannonischen (unteren Congerien) schichtcn in der Ungebung von Beograd (Zaklopa&i—Begaljica—Vrein). An. gM. de la peninsule Balkani- que. XXVIII, Belgrad. Ne ti m a y r M„ Paul M. (1875) Congerien und Paludinen-schichtcn Slavonicns und deren Faunen. Abhand. d. k. k. geol. Reichsanslall. VII/3., Wien. Nevesskaia L. V. (1967) Nekatorîi novîe dannie ob uslovieah obrazovaniea congcrievîh doev srednego sarmataMoldovii. Biui. Moskva. isp. prirodi otd. geologii. XLII (6), Moscova. (1969) Stratigraficcscoe polojenie i obiem meoticescogo iarus. Colloque sur le n^ogene, Budapest. — IlinaL. B. (1969) On the scope and position of the maeotic stage and on the miocene- pliocene boundary in the ponto-caspian basin. Comm. Mediter. Neogene. Stratigraphy IV Session, Bologna 1967. Giornali di Geologia (2) XXXV, fasc. IV, Bologna. Ni cor ici E. (1972) Stratigrafia neogenului din sudul Bazinului Simleu. F.d. Ac. R.S.R. București. Ossaulenko P. (1936) Maeotischc Ablagerungen im Inguletz und Dniper. Unterlaugebict. Acad. Nauk U.S.R.R. Trudi Inst. Geol. T. I, Kiev. Pană Ioana (1962) Contribuții la cunoașterea moluștcior de talie mică din depozitele pliocene (Congeriile din grupa modioliforme). An. Univ. Buc. scria Geologie-Geografic, 31, București. — (1965) Otolite pliocene din regiunea de curbură a Carpaților. St. și cercel. de Geol. Geofiz. Geogr. seria Geologie, 10/1, București. — (1966) Studiul depozitelor pliocene din regiunea cuprinsă între valea Buzău și valea Bălăneasa. Com. Geol. R. S. România. St. lehn. și econ. Seria J Stratigrafie, 1, București. — (1967) Elemente noi în fauna de Cardiacee pliocene din Bazinul Văii Buzăului. St. și cercel, de Geol. Geogr. Geofiz. Seria Geologie. 12/2, București. — (1971) Der pliozan des Beiuș Beckens, An, Univ. București. Seria Geologie XX, București. Institutul Geological României •19 FAUNA PLIOCENA DE LA ODORHEIU SEtUIES 261 — Rado Ger truda (1972) Dic Biostratigraphie des Neogens im Bciuș-Beckcn. Revtie Roumaine de Geol. Gcophys. et Giogr. Seria Geologie 16/1 —București. P a p p A. (1951) Das Pannon des Wiener Beckens. Miti. d. Geol. Gcsellsch. in Wien. 39 — d 1. (1916-1918), Wien. P a u c ă M. (1936) Le Basin neogene de Beiuș. An. Ins/. Geol. Rom. XVII (1932), București. Pavlovic S. (1927) Les mollusqucs du Pontien infericur des cnvirons de Beograd. Ann. Geol. dc la Peninsule Balcanique, 9, Belgrad. P e n e k c K. A. (1883) Beitrage zur Kenntniss der Fauna der Slavonischcr Paludinenschicliten. Beitrăge zur Paleontologie von Osterreich—Ungarii, III Bd., Wien. R o s h k a V. (1973) Macotian molhisks of the norlh-west coast arca of the Black Sea. Chișinău. S a g a l o v i c i Alexandra (1968) Studiul geologic al părții dc vest și centrale a bazinului Oaș. Corn. Stal Geol. Inst. Geol. St. tehn. și ceon. seria J. Stratigrafie, 5, București. S a n d b c r g e r F. (1886) Bcmcrkungen liber fossilc Conchilicn aus dcm Susswasscrkalk von Leobcrsdorf bei Wien (Inzcrsdorfer Schichten). Verii, k. k. geol. Reichsanst. Wien. Se va st os R. (1911) Contribuții la studiul Gasteropodelor plcistocene din România. An. Inst. Geol. Rom. III, București. — (1915 — 1920) Limita Sarmațianului, Mcoțianuhii și Ponțianului dintre Șiret și Prut. An. Inst. Geol. Rom. IX, București. ’ ’ . Ș t e f ă n c s c u S. (1896) iStude sur ies terrains tertiaires de la Roumanie. Contribution a reludes des faunes sarmatiques, pontiqucs et levantines. Mcm. de la Soc. Geol. de France, 15, Paris. S c h 1 o s s c r M. (1907) Dic Land und SOsswașsergastropodcn vom Eiclikogel bei Modling. Iahr. d. k. k. geol. Reichsanst. LVII, Wien. S t e v a n o v i c P. (1950) Les genres de cardiides dulcicoles; Parvidacna n. gen et Pteradacna Andrusov dans les couches pontiennes de la Serbie. Huli, du Mus^um d'Histoirc naturalle du Pays Serbc. Seria a Livre 3, Beograd. — (1951) Pontischc stufe ini engeren sinne obere congerienschichten Scrbiens und dei- Angrenzcnden Gebielc. Sopska Akad. Nauk Fascina izdanie, CLXXXVII, Gcoloski Institut, Kng. 2, Beograd. StevanoviC P., M 1 a d e n o v i c J. (1956) Pontischc Schichten, Portaferrischc Unler- slufc im sudlichen Semberien (N. O. Bosnien). Ann. Geol. de. la peninsule Balkanique. XXIV Beograd. — (1961) Contributions â la connaissance dc Letragc Pontien de Grece avec une remarquc speciale sur le Pontien de. la Mcr Noir. Inși .,Lucas Mallada” C.S.I.C. (Espana) Cursillos y conferencias IX Madrid. — (1961) Pontischc Fauna mit Limnocardium petersi bei Kadar an der Save (Xord Bosnien). Ann. geol. de la peninsule Balkanique. XXVII, Belgrad. — (1963) Pontische Ablagcrungcn (Pont. s. str.) in Save-Ebcne siidlich von der Stadt Brtke, (Xord Bosnien). Ann. geol. de la peninsule Balkanique. XXX, Beograd. — (1961) Contribution â la connaissance dc l’fetage Pontien de Grece avec une remarquc speciale sur le ponticii de la Mcr Xoirc. Inst. „Lucas Mallada” C.S.I.C. (Espana). Cursillos y conferencias IX Madrid. — (1965) Pont (i. eng, S) im ndrdlichcn Jugoslavien seine Fazics und Horizontc, mit cinem Riickblic auf die Verhăltniss in den Xachbarlăndern. Foldt. Rozi. LXXXIX, 1, Budapcst. S t c k 1 o v A. A. (1966) Terrcslrial neogene Mollusks of Ciscaucasia and their stratigraphie importance. Publishing office „Nauka”. Moscow. Institutul Geological României 262 I- PANA 50 Szâlcs Margit (1962) Als6pann6niai medenceiiledekek puhatestii faunâja. Foldt. Rozi. 92/1, Budapest. S t r a u s z L. (1940) Die pannonische Molluskenfauna der Tiefbohrung von Magyar-St. Miklos. Ann. hist. natur. Mus. Hung. Budapest. T a k t a k i s li v i 1 i I. G. (1967) Istoriceskoc razvitie semeistvo Valencienniid. Tbilisi. — (1967) Pricini vlmerania semeistvo Valencienniid. Inst. Paleobiologhii an G. SSB Obșie voprosi cvoliutionnoi Paleobiologhii II Tbilisi. T 6 r 6 k Z o 11 a n (1933) Cercetări geologice în județul Tirnava Mare. Tipografia Miron Neagu Sighișoara. W e n z W. (1923—1930) Fossilium Catalogus I Animația, Gastropoda extramarina tertiaria, Berlin. — (1942) Die Mollusken des Pliozăns der rumănischen Erdol Gebiete. Senkenbergiana 24. Frankfurt a M. Z o 11 a Victoria (1964) Observațiuni referitoare la stratigrafia pannonianului de pe marginea dc vest a munților Gurghiu. D. S. Inst. Geol. L/l (1962—1963) Paleontologie, București. FAUNE PLIOCENE DE LA REGION DU ODORHEIU SECUIESC (SE DU BASSIN DE TRANSYLVANIE) (R6sum6) L’identification dc la faune dc la region dc Odorheiu Secuiesc, râgion qui reprâsente la bordure orientale du Bassin dc Transylvanie ct rextremite orientale de la Paratethys Centrale a permis d’y 6tablir la prâsence de depots âquivalents du Meotien superieur extracarpatique ct du Ponticn (Ies deux sous facies saumâtre), surmontâs par un paquet d’argiles sableuses char- bonncuses â intercalations dc conglomera ts revenant au Dacicii — Pleistocene infârieur (?). L’un des repâres stratigraphiques frequcmment utilisâs pour Atablir les horizons des dipâts des rdgions sans fossilcs du Bassin de Transylvanie, notamment le tuf de Bazna, est intercala dans le complexe saumâtre inKrieur; il repose sur les marnes a Limnocardium pseudo- sussi, L. carnuntinum, Radix, etc. et supportc Ies marnes et les conglomârats â Congeria partschi, Melanopsis fossilis, M. vindobonensis etc. (fig. 1). Le complexe qui cnglobe les tufs de Bazna nous l’avons considerâ, dans son ensemble, un 6quivalent du Mâolien, probablemcnt supârieur. Les marnes qui reposent sur le conglomerat meotien et affleurent tout specialement dans le secteur situe au NW de Odorheiu Secuiesc (Lupeni, Bisericani, Ulcani, Sîncrai, Dealu) comportent une riche faune dont les formes signalâes comme significatives sont: Limnocardium ornatum onatum Pa v 1 o v i c, L. cf. pelzelni (B r u s.), L. decorum vicinum (Fu cil s), L. cf. secans (Fuchs), L. trifcovici Brus., L. (Eux.) humilicostatum Jek., L. (Eux.) subsyrmiense (Andr.), L (1) (Tauricardium) cf. kiseljaki (Brus.), L. (Arpadicardium) diprosopum (Brus.), L. sp., (?) Arcicardium margaritaccum (Brus.), Parvidacna chartacea rădmănești (Gillct), Congeria neumayri Andr., C. cf. czjzeki alatus Gillet et Mar in eseu, Dreisscna simplex auricularis (F u c h s). Dans d’autrcs rigions dc la Paratethys cette association est cantonnâe dans des depots pontiens. Le contact entre ces marnes ct cellcs qui par leur contenu palâontologique attestcnt Ia prăsence des couches â partschi n’est pas visible. Les marnes pon- tiennes comportent des cspeces dont la valeur stratigraphique est moins importante tclles: Odonlohydrobia wagneri Pa vio vie, Ncmaturella sp., Melanopsis fossilis constelata H a n d- m a n n, M. slricturata Bru s., M. handmanni B r u s„ M. pygmaea M. Hoern., M. IGR/ Institutul Geological României FAUNA PLIOCENA DE LA ODORHEIUL SBCUTES'C 263 pseudopygmaea J e k., Lymnaea cf. hyaloleuca B r u s., Radix balaloiticus F u c h s, R. paucispira Fuchs, Boskcvicia kuzmici Brus., Undulotheca sp., Gyraulus (Gyraulus) varians varians Fuchs, G. (G.) varians rădmănești Fuchs. Nouns avons consideri que le Pontien de la zone situee au NW de Odorheiu Secuiesc, par son contenii paleontologique tres prochc de celui qui constitue autour du lac de Balaton le facies ă ,,balatonica” rcprescnte l’equivalent chronostratigraphique de cel inlervallc. L’abon- dance des gastropodes basonunatophores, des plantes aquatiques, des poissons d’eau douce (Sciaenidac) perinct d'envisagcr la prâsence d’un faciostratotype du Pontien, en dependen- ce de la torre ferme du secteur oriental du Bassin de Transylvanie. I,a formation conlineutale-fluvio-lacustre du bassin hydrographiquc de Ia riviere de Timava Mare debute par un horizon argilo-charbonneux, suivi par une iutercalation massive dc conglomerats qui passe progrcssivcmcnt vers la pârtie superieure â l’horizon sablo-argileux- charbonncux; la seric s’achâvc par le conglomerat terminal. Dans le bassin hydrographiquc de l’Homorodul Mic la formation continentale debute par l’horizon sableux-argileux-charbonneux (Fig. 1) suivi par le meme conglomerat terminal, surmonte dans les deux regions par la plaque d’agglomârats volcaniqucs. Les gastropodes stylommalophorcs de la formation continentale montrent une premiere etape d’evolution representee par des especes qui persistent depuis le Miocene jusqu'â nos jours (Ccpaca) ncumayri Brus., C. vindobonensis (C. P f e i f f e r), Trichia (Trichia) slriolala (C. P f e i f f e r) etc., etape que nous avons attribuec au Dacicn inferieur car ses depâts sur- montent le Pontien fossiliferc. Suit une âtapc pendant laquellc predominent les : Helicigona wentzi S o 6 s, H. pontica (H a 1 a v a t s), Triptychia ungarica (II a 1.) et font leur apparition les: Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doderleini Brus., revenant au Dacicn supârieur. Au cours de ces deux etapcs s’accumulcnt les depâts de l’horizon argileux-charbonneux et conglomâ- ratique superieur. L’horizon sableux-argileux â charbons ct le conglomerat terminal, surabondant en gastropodes continentaux, comportent de maniere predominante Tacheocampylaea (Meso- dontopsis) doderleini Brus., cspecc citee du bassin Dacique des depots roumaniens ct du Bassin Pannonique et du SE de l’Europe, de la pârtie superieure du Pliocene. Nous avons con- sidârfe que dans la region de Odorheiu Secuiesc ce dernier intervalle dc temps corrcspond au Roumanien—Pleistocenc inferieur. L’ensemble dc la faune cxaminec nous a permis d’identifier 36 especes communes avec celles de Ia Yougoslavic, 31 avec celles dc la Hongrie, 21 avec celles du Bassin dc Vienne, 8 avec celles du Bassin du Rhâne, 6 avec celles de la molasse continentale d’Italie de N et de Ia Suisse, 8 avec celles de la region Extracarpatique (pl. XVII). Les mollusques saumâtres revelent les diffirents degres de dessalaison des eaux au cours du Mâotien et du Pontien, illustres par des associations differ.entcs dc mollusques. Les gastropodes continentaux impliquent la coexistence du facies terrestre ct des lacs- marecageux, pcu etendus dans le sectcur investigue, qui evoluaient cepcndant parallelemcnt aux tourbiâres desregions meridionalcs (Virglnș—Căpeni—Baraolt), Ies gastropodes Basommato- phores etant identiques. A la longue les conditions ecologiques ont varie, la premiere etape calme avec un contcnu eleve en 1J2S est atlcslee par la prezence des bivalves avec les coquilles fermees ou jointes par un ligament, autant que par la presence des concretions de pyrite; la secondc etape, agitec et bien a6r6e coincide â une dessalaison des eaux marquee par le devcloppement nolable des me- lanopsides, limnocardiidâs ct du genre Pisidium ; la troisieme etape debute par Ie premier moment ■V Institutul Geological României r/ 264 I. PANA d’exondation quand de nombreuses tourbieres persistaient encore, attestâes par les intercala- tions de charbons cantonnees dans le niveau infârieur qui ont ete rapidement recouvertes par le conglomerat supârieur qui entraînait de la terre ferme voisine les premiers gastropodes Stylomma- tophores; une derniere etape dans l’âvolution de cette râgion dâbute par une intervalle plus calme quand s’installent â nouveau les tourbieres rapidement colmatâes par le conglomârat final. Suivent ensuite les cxplosions volcaniques, la râgion dans son ensemble âtant couverte d’agglomerats volcaniques â present partiellcment ârodâs, d’en dessous desquels affleurcnt les dâpâts pliocânes dont la faune a fait l’objet de la prâsente âtude. S’agissant d’une zone situâe dans Ic voisinage immâdiat de la terre ferme qui a fourni des âlâments continentaux en abondance, cbaque intervalle stratigraphique est marquâ par un adoueissement plus prononcâ que celui survenu dans d’autrcs râgions. Par exemple la frâqucnce du genre Radix dans le Mâotien nous a portâ ă lui donner le nom dc „faciâs â Radix” ; l’associa- tion similairc â celle de la râgion du lac de Balaton, d ou l’on a dâcrit le „faciâs ă balatonica” dans le Pontien, nous a portâ ă conclure qu’il s’agit d’un âquivalent chronostratigraphiquc de ce facies; â l’âtape continentale du Dacien—Plâistocâne, dominâe par Tachcocampylaca (Meso- dontopsis) dbderlcini nous avons donnâ le nom de „faciâs ă Tachcocampylaca’' qui peut âtre substitui localement par Ie „facies â limnaeidae et planorbidae”. ÎNTREBĂRI M. G h. Savu: 1. Care este poziția congeriilor în coloana litologică prezentată din regiune? 2. Precizați natura liantului și a elementelor, precum și poziția conglomeratelor descrise In scara stratigrafică. Răspuns : 1. Primul nivel cu congerii este situat deasupra tufului de Bazna, utilizat Încă frecvent ca reper stratigrafie; este nivelul cu Congeria parlschi. Al doilea nivel conține congerii dc talie mică (C. neumayrl A n dr., C. sumeghyi S t r a u s z, C.czjzcki alatus Gillct et Mar in eseu), mai puțin semnificative ca vîrstă, dar care apar înlr-o asociație dc cardiidc ponțienc. 2. în regiune au fost urmările patru intercalații de conglomerate: prima deasupra nive- lului cu C. parlschi, a doua deasupra marnelor ponțienc, a treia separă intercalațiilc cărbunoase (conglomeratul superior) și ultima încheie ciclul de sedimentare continentală (conglomeratul terminal) și este atribuit Rumanian-Plcistocenului inferior. în liantul acestui conglomerat ter- minal apar cele mai variate gastropodc stylomatophore. în ceea ce privește natura clementelor din diversele nivele conglomeralice, autorul lucrării dc față nu poate da amănunte, deoarece s-a ocupat cu studiul faunei. Răspunsul il puteți găsi in lucrarea care privește stratigrafia regiunii, care aparține lui I. G r ă f, G- M i t r c a, V. F 05 c i. Victoria L u b e n c s c u : 1. Care sînt elementele faunistice care v-au permis înca- drarea depozitelor dc la Odorhei la Pliocen și respectiv Ia Meoțian, Ponțian, Dacian și Levantin? 2. Ce concluzii de ordin paleogeografic puteți trage din rezultatele prezentate? 3. Ați găsit congerii de tip banatica? 4. Ați făcut un studiu al ostracodelor? Răspuns : 1. VîrstclC s-au apreciat pornind dc la o faună cu clemente exclusiv ponțienc; ceea ce stă sub acest nivel am considerat că aparține Meoțianului (strate cu Limnocardium flPFc Institutul Geologic al României \ IGRP 53 FAUNA PLIOCENĂ DE LA ODOSHETUL SECUIESC 265 pseudosuessi II a 1 a v ă t s, straiele cu Congeria partschi C z j z c k și conglomeratul de dea- supra lor). Peste nivelul cu faună ponțiană se dispun două straie argiloase cu pelicule cărbunoase separate de intercalații conglomeratice. în conglomeratul terminal, frecvența mare a genului Tacheocampylaca (Mesodontopsis) docdcrleini Brus. pledează pentru Rumanian. Complexul care stă deasupra marnelor ponțiene și sub conglomeratul cu Tacheocampylaea ar putea fi consi- derat ca fiind echivalent în timp Dacianului. Aprecierea vîrstei depozitelor din zona Odorheiu Secuiesc s-a făcut deci alit prin utilizarea argumentelor paleontologice, cil și aplicînd principiul superpoziției stratelor. 2. Concluziile paleogeografice ale bazinului Transilvaniei nu pot fi trasate numai pe baza dalelor paleontologice din regiunea restrinsă a Odorheiului Secuiesc. Se admite (pe baza argumentelor din literatură) legătura cu bazinul pannonic prin culoarul Mureșului. Nu este exclusă și o legătură prin N depresiunii Transilvaniei (bazinul Șimleului). 3. în perimetrul cercetat nu apar congcrii de tip „banatica”. 4. Ostracodelc au fost studiate de laboratorul de micro de la Mediaș. DISCUȚII Emilia S a u 1 e a : Față de prezența unor elemente certe ponțiene și a unei faune de moluște dnlcicole sau terestre, care pot da numai indicații despre prezența unui Plioccn supe- rior și Pleistoccn inferior, consider că ar fi fost interesant ca autorul să cerceteze și natura cle- mentelor din conglomeratele intercalate — studiu util pentru precizarea vîrstei erupțiilor apro- piate ; de asemenea, să sc încerce și la noi un studiu al micromamifcrclor, care eventual s-ar găsi în depozitele de facies continental-lacuslru sau terțiare. Cu studiul acestor mamifere s-au solu- ționat corelările între depozite de facies continental și cele de facies marin, de vîrstă miocen inferioară din alte regiuni europene. EXPLICAȚIA PLANȘELOR PLANȘA I4 Fig. 1 — 6. — Melanopsis vindobonensis vindobonensis Fuchs; fig. 1 — 3 X 1, conglomeratul ponțian, valea Busjac—Dealu ; fig. 4 — 6 X 3, marnele ponțiene, Lupeni, Dealu. Fag. 222. Melanopsis vindobonensis vindobonensis Fuchs; fig. 1—3 X 1, conglom6rat pontien, valiee de Busjac—Dealu; fig. 4—6, x 3, marnes pontiennes, Lupeni, Dealu. Pag. 222. Fig. 7. — Melanopsis fosilis fosilis (M a r t i n i - G m e 1 i n) x 1, conglomeratul meoțian, Feliceni. Pag. 221. Melanopsis fosilis fosilis (Martini - G meii n) X 1, conglomerat meotien, Feliceni. Pag. 221. Fig. 8 — 9. — Melanopsis fosilis eonstricta H a n d m ann x 1, conglomeratul meoțian, Feli- ceni. Pag. 222. Melanopsis fosilis conslricta II a n d m a n n, x 1, conglomerat meotien, Feliceni. Pag. 222. Fig. 10—11. — Melanopsis striclurata Brusina X 4, Ponțian marnos, Lupeni. Pag. 222. Melanopsis slriclurala Brusina, x 4, Ponticii marneux, Lupeni. Pag. 222. Fig. 12. — Melanopsis pygmaea pygmaea M. Iloernes X 3, Ponțian marnos, Lupeni. Pag. 223. Melanopsis pygmaea pygmaea M. H o e r n e s, X 3, Pontien marneux, Lupeni. Pag. 223. Fig. 13 —16. — Melanopsis handmani Brusina; fig. 13 — 15 X 3; fig. 16 x 6; Ponțian marnos, NW Odorheiu Secuiesc. Pag. 223. Melanopsis handmani Brusina; fig. 13—14, X 3; fig. 16, X 6; Ponticii marneux, NW d’Odorheiu Secuiesc. Pag. 223. Fig. 17. — Melanopsis pseudopygmaea Jekelius x 7, Ponțian marnos, Lupeni. Pag. 223. Melanopsis pseudopygmaea Jekelius, x 7, Pontien marneux, Lupeni. rag.223. Fig. 18—19. — Poma/ias cf. coslalum Rossmăsslcr x 1,2; conglomeratul terminal, Ruma- nian-Pleistoccn, valea Tîrnavei Mari. Pag. 220. Pomatias cf. coslalum Rossmăsslcr, X 1; 2, conglomerat terminal, Ruma- nien-P16istocene, valiee de Tîrnava Mare. Pag. 220. Fig. 20—21. — Theodoxus (Theodoxus) cf. intracarpalicus Jekelius x 3, Meoțian,valea Archita. Pag. 219. Theodoxus (Theodoxus) cf. intracarpalicus Jekelius, x 3, Meotien, vallfee d’Archita. Pag. 219. 4 Fotografiile sînt executate de I. Mit r u. Pliotograpliies executes par I. Mit r u. Institutul Geologic al României I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. I. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. 1GR. Institutul Geological României PLANȘA II Fig. 1 — 7. — Odontohydrobia wagneri Pa vio vi 6 x 50, Ponțian marnos, valea Busjac— Dealu. Pag. 220 — 221. Odontohydrobia wagneri P a v 1 o v i fi, x 50, Pontien marneux, vallee de Busjac— Dealu. Pag. 220-221. Fig. 8—17. — Hydrobia cf. soceni Jekelius X 20, marnele meoțiene de sub tuful de Bazna, valea Balo —Ulcani. Pag. 220. Hydrobia cf. soceni Jekelius, x 20, marnes mfiotiennes surmontees par le tuf de Bazna, vallfie de Balo —Ulcani. Pag. 220. Fig. 15 — 18. — Limnocardium spinosum L 6 r e n t h e y, X 20, marnele meoțiene de sub tuful de Bazna, valea Architei. Pag. 239. Limnocardium spinosum L o r e n t h e y, x 20, marnes mfiotiennes surmontees par le tuf de Bazna, vallăe d’Archita. Pag. 239. T. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. II. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României \ «sr/ PLANȘA III Fig. 1—2. — Nematurella sp. x 45, Ponțian marnos, Bisericani. Pag. 219. Nematurella sp. x 45, Pontien marneux, Bisericani. Pag 219. Fig. 3. — Orygoceras cf. scolecostomum Brusina; X 45, marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, Vlădeni. Pag. 227. Orygoceras cf. scolecostomum Brusina; x 45, marnes m6otienncs reposant sur le tuf dc Bazna, Vlădeni. Pag. 227. Fig. 4—5. — Truncatelina sp. x 45, intercalația marnoasă-nisipoasă din conglomeratul terminal, Rumanian-Pleistocen inferior, comuna Sa tu Mare (județul Harghita). Truncatelina sp., x 45, intercalation marneuse-sableuse du conglomerat terminal, Roumanien—Plăistocăne infărieur, commune de Satu Mare (district de Harghita). Fig. 6 —7. — Corychium ci. minimum O.F.Mtiller, x 45, conglomeratul terminal, Rumanian- Pleistocen inferior, comuna Satu Mare (județul Harghita). Pag. 224. Corychium cf. minimum O. F. M u 11 e r, X 45, conglomerat terminal, Rouma- nien— Plăistocene infărieur, commune de Satu-Mare (district de Harghita). Pag. 224. Fig. 8 — 12. — Valvata (Valvata) simplex simplex (F u c h s), x 45, Ponțian marnos, Sîncrai. Pag. 219. Valvata (Valvata) simplex simplex (F u c h s), X 45, Pontien marneux, Sîncrai, Pag. 219. Fig. 13. — Boskovicia kuzmici Brusina, x 25, Ponțian marnos, Sîncrai. Pag 224. Boskovicia kuzmici Brusina, x 25, Pontien marneux, Sîncrai. Pag. 224. I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. III. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII, Institutul Geological României PLANȘA IV Fig. 1 — 3. — Pisidium sp. x 5; fig. 1, marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, valea Busjak—Dealu ; fig. 2—3, Ponțian marnos, valea Fernic—Lupeni. Pisidium sp., x 5; fig. 1, marnes miotiennes reposant sur le tuf de Bazna, valiee de Busjak—Dealu; fig. 2—3, Pontien marneux, valiee de Fernic—Lupeni. Fig. 4 — 5. — Radix oblusissima Deshayes x 4, intercalațiile marnoase din conglomeratul terminal, Rumanian-Pleistocen inferior, Crăciunel. Pag. 226. Radix oblusissima Deshayes, x 4, interealations marneuscs dans le conglome- rat terminal, Roumanien — Pleistocene inferieur, Crăciunel. Pag. 226. Fig. 6. — Limnaca? cf. hyaloleuca Brusina, X 2, Ponțian marnos, Bulgăreni. Pag. 221. Limnaeal cf. hyaloleuca Brusina, x 2, Pontien marneux, Bisericani. Pag. 221. Fig. 7. — Radix balatonica Fuchs X 3, Ponțian marnos, Bisericani. Pag. 225. Radix balatonica Fuchs, X 3, Pontien marneux, Bulgăreni, Pag. 225. Fig. 8 — 11. — Radix parcispira (F u c h s); fig. 8—9 x 4 ; fig. 10—11, X 3, marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, valea Architei. Pag. 226. Radix parcispira (F u c h s); fig. 8 — 9, x 4 ; fig. 10 — 11, X 3, marnes meotiennes reposant sur le tuf de Bazna, valiee d’Archita. Pag. 226. Fig. 12 — 14. — Vndulothcca sp.; fig. 12, X 4; fig. 13 X 5; fig. 14, X 1,5; Ponțian marnos, Bisericani. NW de Lupeni. Pag. 226. Undulotheca sp.; fig. 12, x 4 ; fig. 13, X 5; fig. 14, x 1,5; Pontien marneux, Bisericani, NW de Lupeni. Pag. 226. Institutul Geologic al României I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. IV. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României \ ICR PLANȘA V Fig. 1 — 8. — Stagnicola paluslris O. F. Miiller; fig. 1 — 5 X 3; fig. 6 — 8 x 5; intercalație marnoasă din conglomeratul terminal, Rumanian — Pleistocen inferior? Crăciu- nel. Pag. 227. Stagnicola paluslris C. F. Miiller; fig. 1 — 5, x 3; fig. 6—8, x 5; intercalation marneuse dans le conglomerat terminal, Roumanien —Plâistocene infârieur? Crăciunel. Pag. 227. Fig. 9 — 10. — Gyraulus (Gyraulus) varians varians Fuchs x 3, Ponțian marnos Biscricani Pag. 228. Gyraulus (Gyraulus) varians varians Fuchs, x 3, Pontien marneux, Bisericani Pag. 228. Fig. 11 —12.— Gyraulus (Gyraulus) varians rădmănești (Fuchs); x 4, Ponțian marnos, valea Fernic—Lupeni. Pag. 2-28. Gyraulus (Gyraulus) varians rădmăneșli (Fuchs); x 4, Pontien marneux, vallâe du Fernic—Lupeni. Pag. 228. Fig. 13 — 15. — Gyraulus (Gyraulus) transsylvanicus (N e u m a y r) X 3, intercalație marnoasă din conglomeratul terminal, Rumanian—Pleistocen inferior? Crăciunel. Pag. 228. Gyraulus (Gyraulus) transsylvanicus (N e u m a y r) x 3, intercalation marneuse dans le conglomerat terminal, Roumanien — Plâistocâne infârieur? Crăciunel. Pag. 228. Fig. 16 —18. — Succinea (Hydrotropa ) primaeva (M a t h e r o n) x 8, intercalație marnoasă din conglomeratul terminal, Rumanian —Pleistocen inferior? Zetea. Pag. 229. Succinea (Hydrotropa) primaeva (M a t h e r o n) x 8, intercalation marneuse dans le conglomârat terminal, Roumanien —Plâistocene infârieur? Zetea. Pag 229. Fig. 19 — 20. — Alopia conescens cacsarea Kimakovicz x 5, intercalație marnoaiă din conglomeratul superior, Rumanian, valea lame (SE de Merești); fig. 20, Ponțian marnos, Lupeni. Pag. 230. Alopia concscens cacsaria K i m a k o v i c z x 5, intercalation marneuse dans le conglomârat supârieur, Roumanien, vallâe de lame (SE de Merești); fig. 20, Pontien marneux, Lupeni. Pag. 230. Fig. 21—22. — Verligo (Vertigo) antiverligo callosa (Reuss) x 15, conglomeratul terminal, Rumanian —Pleistocen inferior? Brădești. Pag. 230. Vertigo (Vertigo) antiverligo callosa (Reuss) x 15, conglomârat terminal, Roumanien—Plâistocâne infârieur? Brădești. Pag. 230. Fig. 23. — Vertigo (Vertigo) cf. nouleti Michau d x 15, conglomeratul terminal, Rumanian- Pleistoccn inferior? Merești. Pag. 232. Vertigo (Verligo) cf. nouleti Mic ha ud, x 15, conglomârat terminal, Rouma- nien-Plâistocene infârieur? Merești. Pag. 232. Fig. 24. — Tectochara meriani meriani M ă d 1 e r x 20, orizontul marnos-cărbunos, Dacian— Rumanian, Zetea. Tectochara meriani meriani M ă d 1 e r, x 20, horizon marneux-charbonneux, Dacien —Roumanien. Zetea. Fig. 25 — 29. — Triplychia hungarica II a 1 a v â t s x 8; fig. 25, orizontul marnos-cărbunos, Dacian —Rumanian, valea Desag ; fig. 26, marnele meoțiene, Vlădeni; fig. 27 — 29, orizontul marnos-cărbunos, Dacian —Rumanian, valea Zeiferului (afluent al Homorodului Mic). Pag. 231. Triptychia hungarica Halavâts, x8; fig. 25, horizon marneux-charbonneux, Dacien — Roumanien, vallâe du Desag; fig. 26, marnes mâotiennes, Vlădeni; fig 27 — 29, horizon marneux-charbonneux, Dacien-Roumanien, vallâe du Zeiferul (afflucnt de l'Homorodul Mic). Pag. 231. Institutul Geological României I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. V. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. XJGR Institutul Geological României s PLANȘA VI Fig. 1 — 3. — Goniodiscus cf. ruderoides Michaud x 2,5, orizontul nisipos-argilos cu cărbuni, Dacian-Rumanian, Zetea. Pag. 231. Goniodiscus cf. ruderoides Mi c hau <1, x 2,5, horizon sableux-argileux ă charbons Dacien-Roumanien. Zetea. Pag. 231. Fig. 4. — Goniodiscus sp. x 2, orizontul nisipos-argilos cu cărbuni, Dacian-Rumanian, Zetea. Pag. 232. Goniodiscus sp., x 2, horizon sableux-argileux ă charbons, Dacien-Roumanien, Zetea. Pag. 232. Fig. 5 —7. — Nesovitrea (Perpolița) radiatula A dl er X 8, orizontul conglomeratic terminal, Rumanian-Pleistocen inferior ? comuna Satu Mare (județul Harghita). Pag. 232. Nesovitrea (Perpelită) radiatula A d 1 e r, x 8, horizon conglomăratique terminal, roumanien-pleistocene infărieur? commune Satu Mare (district de Harghita). Pag. 232. Fig. 8 — 10. — Oxj/cW/hs (Oxychilus) procellarius Joos x 2,5, orizontul nisipos-argilos- cărbunos, Dacian-Rumanian, valea Desag (afluent al Tirnavei Mari). Pag. 232. Oxychillus (Oxychilus) procellarius Joos, X 2,5, horizon sableux-argileux- charbonneux, Dacien-Roumanien, vallăe du Desag (affluent de la Tirnava Mare). Pag. 232. Fig. H. — Daudebardia (Carpathica) sp. x 7, orizontul nisipos-argilos-cărbunos, Dacian- Rumanian, valea Desag, (afluent al Tirnavei Mari). Pag. 2.33. Daudebardia (Carpathica) sp., x 7, horizon sableux-argileux-charbonneux, Dacien- Roumanien, vallăe du Desag (affluent de la Tirnava Mare). Pag. 233. Fig. 12 — 13. — Limax fonyodcnsis Lorclhey x 8, baza conglomeratului terminal, Rumanian- Pleistocen inferior? Brădești. Pag. 233. Limax fonyodcnsis L 6 r e t h e y, x 8, base du conglomărat terminal, Rouma- nien-Pleislocăne infărieur? Brădești. Pag. 233. Fig. 11. — Ilelicella (Hcticopsis) cf. instabilis Boss in x 8, partea superioară a conglome- ratului terminal, Rumanian-Pleistocen inferior? valea Desag. Pag. 234. Ilelicella (Ilclicopsis) cf. instabilis Rossin, X 8, pârtie supărieure du conglo- mărat terminal, Roumanien-Plăistocăne infărieur? vallăe du Desag. Pag. 231. Fig. 15—17. — Coracollina corcyrensis pliocenica W c n z x 4, orizontul nisipos-argilos cărbu- nos, Rumanian — Pleislocen inferior ? valea Zeiferuhii (afluent al Homoroduhu Mic). Pag. 235. Coracollina corcyrensis pliocenica W en z, x 4, horizon sableux-argileux charbon- neux, Roumanien — Plăistoccn infărieur? vallăe du Zeiferul (affluent de Homorodul Mic). Pag. 235. Institutul Geologic al României I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. VI. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României \ IGR PLANȘA VII Fig- 1 — 4. — Zcnobiella goniostoma Sandberger ; fig. 1 X 10; fig. 2x1,5, conglomeratul terminal, Rumanian-Pleistocen inferior ? Zetea ; fig. 3 x 1,5 ; fig. 4 x 20, orizontul nisipos-argilos cărbunos, Dacian-Rumanian, Crăciunel, Zetea, Pag. 235. Zcnobiella goniostoma Sandberger ; fig. 1 x 10; fig. 2, x 1,5, conglomerat terminal, Roumanien-Plăistocăne infărieur? Zetea; fig. 3, x 1,5; fig. 4, x 20, horizon sablo-argileux ă charbons, Dacicn-Rumanien, Crăciunel, Zetea, Pag. 235. Fig. 5 — 10. = Trichia (Trichia) striolala (C. Pfeiffer); fig. 5x2, conglomeratul superior, Rumanian, Zetea; fig. 6x1, fig. 7x5, fig. 8 x 25, conglomeratul terminal, Rumanian-Pleistocen inferior? valea Măgheruș, Crăciunel; fig. 9x2, fig. 10 X 25, conglomeratul terminal, Rumanian-Pleistocen inferior? valea Tîrnavei Mari. Zetea, Pag. 236. Trichia (Trichia) striolala (C. Pfeiffer); fig. 5, x 2, conglomerat superieur, Roumanien, Zetea; fig. 6, x 1, fig. 7, x 5, fig. 8, X 25, conglomerat terminal, Roumanien-Plăistocăne infărieur?, vallee Măgheruș, Crăciunel; fig. 9, x 2, fig. 10 X 25, conglomerat terminal, Roumanien-Plăistocăne infărieur? vallăe Tirnava Mare. Zetea. Pag. 236. Fig. 11 — 15.— Trichia (Trichia) striateformis Lorenthey ; fig. 11 X 25, fig. 12 x 5 (exemplar juvenil), conglomeratul terminal, Rumanian-Pleistocen inferior? Bră- dești; fig. 13 — 14 x 1,5, fig. 15 x 25, conglomeratul terminal, Rumanian- Pleistocen inferior? Brădești, Pag. 235. Trichia (Trichia) striateformis Lorenthey ; fig. 11, X 25, fig. 12, x 5 (exemplaire juvănile), conglomărat terminal, Rumanien-Pleistocăne infărieur? Brădești; fig. 13—14, x 1,5; fig. 15, x 25, conglomerat terminal, Roumanien- Plăistocene infărieur? Brădești. Pag. 235. ( Institutul Geologic al României \ igr/ I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. VII. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României vigr/ PLANȘA VIII Fig. 1 — 6. — Helicigona (Helicigona) pontica (Halavâts); fig. 1 x 3, fig. 2x1, fig. 5—6 X 2, orizontul nisipos-argilos cu cărbuni (Dacian-Rumanian) Merești. Pag. 236. Helicigona (Helicigona) pontica (H a 1 a v â t s); fig. 1, x 3; fig. 2 x 1 ; fig. 5— 6, X x 2, horizon sableux-argileux â charbons (Dacien-Rumanien) Merești. Pag. 236. Fig. 7—8. — Helicigona (Helicigona) wen:i S o 6 s; fig. 7x4, conglomeratul terminal, Ruma- nian-Pleistocen inferior? valea Tîrnavei Mari, Z-etea; fig. 8x2, orizontul nisipos- argilos cu cărbuni, Rumanian-Pleistocen inferior? valea Desag. Pag. 237. Helicigona (Helicigona) wenzi S o 6s; fig. 7x4, conglomerat terminal, Rouma- nien-Pldistocenc inferieur? valiee de Tîrnava Mare, Zetea; fig. 8,x 2, horizon sableux-argileux ă charbons, Roumanien-Pldistocene inferieur? valide du Desag. Pag. 237. Fig. 9 —12. — Helicclla sp.; fig. 9,12 x 25; fig.10,11,X 1, conglomeratul superior, Rumanian, Crăciunel. Helicclla sp. ; fig. 9,12, x 25 ; fig. 10,11, x 1, conglomerat supdrieur, Roumanien, Crăciunel. Fig. 13 — 15.— Trichia (Leucochropsis) moedlingensis (Schlosser); fig. 13x25, fig. 14, 15 x 2, conglomeratul superior, Dacian-Rumanian, valea Brădești. Pag. 236. Trichia (Leucochropsis) moedlingensis (Schlosser); fig. 13x25; fig. 14, 15, x 2, conglomerat superieur, Dacien-Roumanien, valide de Brădești, Pag. 236. Institutul Geological României I. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. VIII. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geologic al României XJGR/ PLANȘA IX Fig. 1 — 16. — Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doedcrlcini Brusina ; fig. 1 — 6 X 1,5; fig. 7 x 5, conglomeratul superior (Rumanian), valeaTîrnaveiMari. Zetea;Fig. 8, 9,10x2, conglomeratul superior (Rumanian). Brădești, Satu Mare; Fig. 11x2, conglomeratul ponțian superior Dealu ; Fig. 12, 13 X 1/2, nivelul nisipos-argilos cu cărbuni (Rumanian-Pleistocen inferior. Zetea; Fig. 14 x 1, fig. 15, 16 X 1,5, nivelul argilos-cărbunos (Dacian-Rumanian); valea Brădești. Pag. 239. Tacheocampylaea (Mesodontopsis) doederleini Brusina; fig. 1 —6,xl,5; fig. 7X5, conglomerat supdrieur (Roumanien), vallee de la Tirnava Mare, Zetea. Fig. 8, 9, 10 X 2, conglomerat supirieur (Roumanien) Brădești, Satu Mare. Fig. 11, x2, conglomerat pontien supdrieur Dealu. Fig. 12, 13, X 1/2, niveau sableux-argilleux ă cbarbons (Roumanien-Plfeistocene infărieur) Zetea. Fig. 14, X1, fig. 15, 16 x 1,5, niveau argilo-charbonneux (Dacien-Roumanien); valide de Brădești. Pag. 239. nstitutul Geologic al României 1. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. IX. Anuarul Institutului de Geologie .și Geofizică, voi. XLVII. 16 R Institutul Geologic al României PLANȘA X Fig. 1- 1-1. — Limnocardium pseudosuessi H a 1 a v â t s x 7, marnele meoțiene de sub tuful de Bazna, Vlcani. Pag. 238. Limnocardium pscudosucssi Halavâts, x 7, marnes meoliennes supportant le tuf de Bazna, Ulcani. Pag. 238. Institutul Geological României I. Pană. Fauna pliocena de la Odorheiu Secuiesc. Pl. X. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geological României PLANȘA XI Fig. 1—4.— Limnocardium cf. carnuntinum (M. 11 oernes); fig. 1x5, fig. 3 x 3, marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, valea Archila, fig. 2 x 5, lig. 1 x 2,5, același orizont, Cădișeni, Pag. 2.39. Limnocardium cf. carnuntium (M. II o er nes); fig. 1, x 5, marnes meoliennes surmonlanl le tuf de Bazna, vallee d’Archita, fig. 2, x 5; fig. 4, x 2, mcme horizon, Cădișeni. Pag. 239. Fig. 5. — Limnocardium spinosum L o reni h ey x 10, marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, valea Architei. Pag. 239. Limnocardium spinosum L 6 r e n t h c y , x 10, marnes meolienne surmonlanl tuf dc Bazna, vallee d’Archita. Pag. 239. Fig. 6.— Limnocardium (Euxinicardium) subsyrmicnsis Andrusov X 4. Ponțian marnos, Bisericani. Pag. 241. Limnocardium (Euxinicardium) subsyrmicnsis Andrusov, X 4, Pontien marneux, Bisericani. Pag. 244. Fig. 7. - - Limnocardium pseudobsolchim (F u c h s ) x 5, marnele meoțiene de deasupra tufului de Bazna, valea Architei. Pag. 239. Limnocardium pseudobsolclum (F u c h s), x 5, marnes meoliennes surmonlanl le tuf de Bazna, vallte d’Archita. Pag. 239. Fig. 8. — Limnocardium (Tauricardium)'! cf. kiseljaki B rușina x 5, Ponțian marnos, Bisericani. Pag. 244. Limnocardium (Tauricardium)'! cf. kiseljaki B r u s i n a , x 5, Ponticii marneux, Bisericani. Pag. 214. Fig. 9—11. — l’seudoeatiilus simplex F u c h s ; fig. 9, 11 x 10; fig. 10 X 5, Ponțian marnos, Bisericani, Pag. 248. l’seudoeatiilus simplex F u c h s ; fig. 9, 11, x 10 ; fig. 10, x 5, Ponticii marneux, Bisericani. Pag. 248. Fig. 12.— Limnocardium cf. secans (F u c h s ), x 5, marnele ponțienc, valea Fernic (Lupeni), Pag. 242. Limnocardium cf. secans (Fuchs), x 5, marnes pontiennes, vallee du Fernic (Lupeni). Pag. 212. Fig. 13 — 15. — Limnocardium sp. , fig. 13 X 4, Ponțian marnos de la N dc Sincrai; fig, 11, 15x2, Ponțian marnos, valea Fernic (Lupeni). Pag. 215. Limnocardium sp.; fig. 13, x 4, Pontien marneux au N de Sincrai; fig. 14, 15, X 2, Pontien marneux, vallee du Fernic, (Lupeni). Pag. 245. Institutul Geologic al României 1. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. XI. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geologic al României X IGR> PLANȘA XII Fig. 1. — Limnocardium ornalum ornalum P a v 1 o v i C x 7, Ponțian marnos, Igliiu. Pag. 210. Limnocardium ornalum ornalum P a v I o v i e r I x 15. fala exIernă. I’onțian marnos, Sîncrai. Fag. 252 Seiaena subsimilis Schubert, x 45, face externe, Pontien marneux, tiu crai. Pag. 252. l-'ig. 2 —3. — Traeliiniis biseissus l< o k e n X 15, orizontul nisipos-argilos cu cărbuni.Bumanian Pleislocen inferior? Odorheiu Secuiesc. I'ag. 251. Traeliiniis biseissus K o k c n, x 45, horizon sablcux-argilcux â charbons, Rouma- nien-Pleislocene inferieur? Odorheiu Secuiesc. Pag. 251. l-ig. 1 — 5. — 1 riyla rhombiea ,S c h u b e r l Odorheiu Secuiesc. Pag. 252. Triyla rhombiea S c h u b crt, Hazna. Odorheiu Secuiesc. I'ag. l'ig. 6 —7. — Triyla asperoides S c h u b e r I Odorheiu Secuiesc. Fag. 252, Triyla asperoides S c h u b e r l de Bazna, Odorheiu Secuiesc. I r I-'ig. 8. — Cymbiiim cf. serralheiroi .1 o net. Odorheiu Secuiesc. Fag. 253. C.ymbium cf. semlkciroi .1 o n < de Razna, Odorheiu Secuiesc. Ps X 15, marnele meoțiene de sub tuful dc Razna. X 45, marnes ineoliennes supporlant le tuf de 252. X 15, marnele meoțiene de sub tuful de Bazna, , x 45, marnes meoliennes supporlant le tuf X 15. marnele meoțiene de sub tuful de Bazna. I. x 15. marnes meoliennes supporlant le tuf Institutul Geologic al României 1. PANĂ. Fauna pliocenă ele Ia Odorheiu Secuiesc. Pl. XV. Anuarul Institutului de Geologie .și Geofizică, voi. XLVII. Institutul Geologic al României PLANȘA XVI Fig. 1. — Sciacnastibsiniilis S c h u b e r lx-15, fața internă, Ponțian marnos, Sîncrai. Pag. 252. Scuteau sub.siniilis S eh libert, X 15, face interne, Pontien marneux, Sîncrai. Pag. 252. Fig. 2-3. — Teclochara ineriani mciitini Mă die r x 15, orizontul marnos nis.ipos-cărbunos, Dacian-Rmnanian, Zetea. Teclochara meriani meriani M adie r, x 15, borizon marneux sableux charbon- neux. Dacian-Rumanien. Zetea. Fig. 1 —(>. — J.imax l'omjodeiisis 1. o r e n l li e y X 20 ; fig. 1, limaeelă văzută pe fața internă ; fig. 5, grosimea limacelei ; lig. 6, limaeelă văzută pe fața externă; orizontul conglo- meralic terminal, Rumanian-Pleislocen inferior, Brădeșli. Pag. 23.3. Limax l'onyodensis Lorenl hey, X 20; fig. 1, limacelle — vue dc la face interne; fig. 5, epaisseur de la limacelle; fig. (5, limacelle, vue de ia face externe; Pag. 233. Institutul Geological României 1. Pană. Fauna pliocenă de la Odorheiu Secuiesc. Pl. XVI. Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII. \ Institutul Geologic al României X IGR>' Planche XVJ1 Dislribulion dc la faune pliocene en Europe. RĂSPÎNDIREA faunei PLIOCENE ÎN EUROPA IOANA PANĂ, faună pliocenă din regiunea Odorheiul Secuiesc (sud-estul bazinul Transilvaniei) GENUL 81 SPECIA • ThecdoxusCIheodoxus) cf-inFracarpaticus jek. Nematurella sp. Valvata(Valvata) simplex fuchs Pomatias sp. Hydrobia cr soceni jekelius Odonlohydrobia wagneri pavlovic Melanopsis Fosilis Fosllis martini-gmelin Melanopsisfosilii constricta handmann Melanopsisvindobonensis vindobonensis fuchs Melanopsis striclurata brusina Melanopsis handmani brusina Melanopsis pygmaea pygmaea m.hoernes Melanopsis pseudopygmaea jekelius Corychium cFminimum o.f.muller Lymnaea (?)cEhyaloleuca brusina Radix balalanica fuchs Radîx paucispira fuchs Radix obtusissima deshases Boscovicia kusmici brusina Undulotheca sp. Orygoceras cfscolecostomum brusina Gyraulus (Armiger) rhytidophorus neuma^r Gyraulus (Gyraulus) varians varians fuchs Gyraulus (Gyraulus)varians rădmănești fuchs Gyraulus (Gyraulus) transilvanicus (neuma^fd Truncalellina sp. Pyramidulla sp. Vertigo (Vertigo) antiverligo callosa reuss Verligo (Vertigo) cf.nouleti michaud Agardia appediensis Iurrita (Andr Succinea (Hydrotropa)primaeva (matheron) Abida Frumentum hungarica kimakowicz Gastrocopta (Sinalbinula) aff.nouleliana dupuy TripFychia hungarica halavâts Alopia canescens caesarea kimakowicz Goniodiscus cf. ruderoides michaud Goniodiscus sp. Nesovitrea (PerpoliFa)radiatula adler Oxychilus procellarius joos Daudebardia (Carpathica) sp Limax Fonuodensis lorenthev Helicella (Helicopsis) cfinstabilis rossmassler Coracollina corcyrensis pliocenica wenz Zenobie la goniostoma (sandberger) Trichia (Trichia) striateformis (lorenthey Trichia (Trichia) cf.striolafa (c.peeiffer) Trichia (Leucochropsis) moedlingensis (schlosser) Helicigona (Helicigona) pontica (halavâts) Helicigona (Helicigona) wenlzi sobs Tropidomphalus (Pseudodorltis') toulai (schlosser) Cepaea cF.neumayri brusina Cepaea cf. vindobonensis Tacheocampylaea (Mesodontopsis)doeoerleini (brusina) Limnocardium cE pseudosuess halavâts Limnocardium spinosum lorenthet Limnocardium cr.carnuntinum (m.hoernes) Limnocardium pseudobsoletum fuchs Limnocardium ornatum ornatum pavlevic Limnocardium ornatum biseplum papp Limnocardium cf. pelzelni (brusina) Limnocardium decorum vicinum (fuchs) Limnocardium cf. secans (fuchs) Limnocardium cryptornatum jekelius Limnocardium (Limnocardium) triTcovici brusina Limnocardium (Euxinicardiom)humilicostatum jekelius Limnocardium (Euxinicardiom)schreferi struusz Limnocardium (Euxinicardiom) cf. subsyiniensis andrusov Limnocardium (TaurîcardiumK^cf kiseljaki brusina Limnocardium (Arpadicardium) diprosopum brusina Limnocardium sp. Arcicardium (?) margarltaceum brusina Arcicardium costatum (gorjanovic-kramberger) Arcicardium pro trac turn (gorjanoviC- kramberger) Didacna (?) sp. Pseudocatillus simplex (fuchs) Parvidacna cf. charlacea rădmănești (gillet) Piși diurn sp. Congeria neumayri andrusov Congeria sp. Congeria cF. czjzeki alatus gillet și marinescu Congeria cf. sumeghyi strausz Congeria cf.drzici brusina Congeria partschi partschi czjzEk Congeria partschi leobersdorFensis papp Congeria zsygmondyi halavâts Dreisena simplex Sciaena subsimilis schubert Trachinus biscissus koken Trigla rhombica schubert Trigla asperoides schubert Cymbium cf. serraiheiroi jonet Tedochara meriani meriani mâdler 5PANIt|3.R0N|nAUA B.VIENEI SLOVACIA UNGARIA JUGOSLAVIA BANAT 62ARAND B.BEIU5 8. OAȘ B.ȘIMLEL 1 5.TRANSILV. SUBCARPATI 0D0RHEIUL5 PLIOCEN CONTINENTAL ZONAA-B C-E F-N CUJ 3 OU- PARTSCHI BALATON. PALUD.I PALUDJI •——— j * 5 — * ZD Z3 zr i—J cx zz 3 o t— co • ZQCZ cxco O cx cx zs ck-ccz: ZONA A-B C-E F-H PARTSCHI PONT. PLEISTOC O F—’ ’ «O o Ș t£j =□ —î SaOcxx O CD t f to ca z: gd S uj S cx a cx cu >1 l 1 2 3 4 •* 6 MB z * MMM 9 AO 41 42 43 14 45 ANUARUL INSTITUTULUI DE GEOLOGIE Șl GEOFIZICĂ VOL.XLVII Imprim- Atei- Inst. Geol. Geof Institutul Geological României Redactor: LIGIA FOTE Traducători: MARIANA S AULE A, ADRIANA NĂSTASE Ilustrația: V. NITU Dat la cules: aprilie 1975. Ban de tipar: sept. 1975. Tiraj 950. Ilîrli?, scris I A. Format 70x100/56- Coli de tipar: H3/|. Comanda 2251. Pentru biblioteci indicele de clasificare: 55(058). întreprinderea poligrafică „Informația”, str. Brezoianu. nr. 23 — 25. București, România Institutul Geologic al României Institutul Geological României ERATĂ Pagina Ptndul In loc de : Se va citi: Din vina: 15 1 1-8 14-21 autorului 15 11 1 21 16 24 2 20 ■ • 16 38 3 19 17 5 4 18 18 2 5 17 • « 18 15 6 16 18 23 7 15 18 40 8 14 20 10 7 15 50 30 9 13 ■ . 141 2 dn de tipografiei 141 20 cuarțioase cuarțoase • • 141 32 albsătrui albăstrui , • 141 36 nisipori nisipuri ff 142 37 urnări urmări 142 41 consittuită constituită 143 43 strarelor stratelor ff 154 35 șu cu 186 37 (1962) (1952) 189 43 întrerup întrerupt *• 190 19 Ciumărma Ciumărna ■ * 190 38 vizibili vizibil ff 192 21 propunci propuneri f f 194 12 Bucu- Buda- • • 197 16 Horia Hoia 202 36 stratigraghie stratigraphic ff 204 5 puvrage ouvrage ff 205 2 Bofiei Bodiei .. 205 7 T etiși Tetișu f f 205 36 niveauy niveaux 205 37 violace-roulle violace-rouille 205 31 lobyrinthum labyrinthum 206 21 salbeuses sableuses 206 26 grîs-blauchâtrc gris-blanchâtrc 208 39 peut pcu •. planșa I 8 Tympanthotonos Tympanotonos ff planșa I 18 greco-marneux greso-mameux • • 237 16 desprinsă descrisă planșa XIII 12 Limnocardium Parvidacna ff Anuarul Institutului de Geologie și Geofizică, voi. XLVII Institutul Geological României Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine ‘in exclusivitate autorilor Institutul Geological României IGR/ | INSTITUT DE GEOLOGIE ET DE G&OPHYSIQUE ii m : GfiOLOGIE ET DE GfiOPHYSKJUE i TOME XiVH . -. ir • -11 -■- - '<■-■: ( ■.■■••-. £ Li Institutul Geologic al României iGRy