REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ A N U A R U L COMITETULUI GEOLOGIC VOLUMUL XXVI BUCUREȘTI Institutul Geologic al României IGRZ Institutul Geologic al României REPUBLICA POPULARA ROMÂNĂ ANUARUL OM1TETULU GEOLOGIC VOLUMUL XXVI BUCUREȘTI ■953 Institutul Geologic al României Institutul Geologic al Ro CUPRINSUL Pag, T. lORGULESCU. Contribuțiuni la studiul micropaleontologic al Miocenului superior din Muntenia de Est (Prahova și Buzău).................................................... 5 GH. VOICU. Studiu micropaleontologic al Stratelor de Cornu dcpe flancul sudic al - Cuvetei de Slănic, între V. Prahovei și V. Vărbilăului ............................ 223 M1RCEA ILIE. Structura geologică a Munților Perșani. I. Regiunea Cuciulata—Lupșa— Comana — Veneția .................................................................... 265 D. M. PREDA și GR. RĂILEANU. Contribuțiuni la cunoașterea Liasicului din Perșani. 331 L. PAVELESCU. Studiu geologic și petrografic al Masivului Țibleș .................... 36i Institutul Geologic al României CONTRIBUȚIUNI LA STUDIUL M1CRO- PALEONTOLOGIC AL MIOCENULUI SUPERIOR DIN MUNTENIA DE EST (PRAHOVA ȘI BUZĂU) DE TEODOR T. IORGULESCU TABLA DE MATERII •' ' Pag- Prefață .................................................................... 8 Introducere............................................................... i r I. Expunerea sumară a bibliografiei ....................................... 12 II. Metoda de lucru ....................................................... 14 1. Colectarea pro filelor normale.............................. 14 2. Operațiunile tehnice de laborator .......................... 15 3. Analize micropaleontologice ................................ 16 III. Considerațiuni litologice asupra succesiunii stratigrafice Helvețian superior - Meo- țian inferior din Muntenia de Est........................................... 17 1. Complexul cenușiu al Saliferului ........................... 17 2. Complexul marno-tufaceu .................................... 18 • 3. Complexul breciei sării ..................:.................. 19 4. Complexul ârgilo-silicios • ■ -........................... 20 5. Complexul nisipos cu Spirialis ............................. 20 6. Complexul marnos cu Spirialis............................... 21 7. Complexul marncs cu Ervilia (Sj)............................ 21 8. Complexul marno-nisipcs (83) 22 9. Complexul marno-gresos cu gresii cditice (Sj)............... 22 10. Complexul calcaros (S3) 32 11. Complexul nisipos-marncs .................................. 22 IV. Detalii asupra profilelor studiate ..................................... 23 A) Profilele din zona de margine a Flișului ............................... 24 1. Profilul Slănic .................................................... 24 a) Informațiuni de teren ......................................... 24 b) Date micropaleontologice...................................... 25 Slănic I — II................................................... 26 Slănic III - IV - V.................'........................... 32 Institutul Geologic al României 6 T. IORGULESCU 2. Profilul Predeal - Sărari ................................................ 37 a) Informațiuni de teren ................................................ 37 b) Date micropaleontologice........................................ • ■ ■ 37 3. Profilul Stupina - Posești................................................ 41 a) Informațiuni de teren ................................................. 41 b) Date micropaleontologice .............................................. 42 B) Profile din zona depresionară intermediară ................................. 48 1. Profilul Gornetul Cuib - Nucet............................................ 48 a) Informațiuni de teren............................................... 48 b) Date micropaleontologice.......................................... 49 Gornetul Cuib - Nucet I .............................................. 49 Gornetul Cuib - Nucet II.............................................. 54 Gornetul Cuib - Nucet III ........................................... 55 Gornetul Cuib - Nucet IV • ■ a....................................... 56 Gornetul Cuib - Nucet V ............................................. 60 Gornetul Cuib - Nucet VI ............................................ 61 Gornetul Cuib - Nucet VII ........................................... 67 Gornetul Cuib - Nucet VIII .......................................... 69 2. Profilul Chiojdeanca...................................................... 7° a) Informațiuni de teren ................................................. 70 b) Date micropaleontologice............................................... 72 Chiojdeanca I........................................................... 72 Chiojdeanca II ....................................................... 82 3. Profilul Bădila - Pietraru ............................................... 87 a) Informațiuni de teren ..................................................87 b) Date micropaleontologice............................................... 88 C) Profilele dinzona pre-carpatică externă ................................... 97 r. Profilul Mârlogea.................................................................... 97 a) Informațiuni de teren ................................................ 97 b) Date micropaleontologice ............,................................. 98 2. Profilul Salcia......................................................... 100 a) Informațiuni de teren ................................................ 100 b) Date micropaleoncologice............................................. iot Salcia I............................................................ 101 Salcia II .......................................................... 104 3. Profilul Chiojdeanca 111 ................................■ .•••• 106 V. Rezultate bionomo-stratigrafice ■ . ............................................ 108 VI. Descrierea subdiviziunilor micropaleontologice ................................... no 1. Complexul micropaleontologic lagunar ............................: . . in Zona H.................................................................... 112 Zpna HT................................................................... 114 Zona T,................................................................... 116 2. Complexul micrcpalecntolcgic marin de mică adâncime...................... 119 Zona T»R(T2Ri)........................................................... ni) Zona T2a ................................................................. 122 Zona T2R2................................................................. 126 Zona T2(T2b) 128 3. Complexul micropalebntologic salmastru.................................. 134 Zona Sj.............................................................. 134 Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 7 Zona S2................................................................... 138 Zona S3..................................................•................ 142 Zona S3—Mi ............................—................................. 146 Zona Mj . . . . .......................................................... 149 VI I. Descrierea speciilor................................................ 150 Clasa Rhizopoda . 150 Ord. Foraminifera................................................................. 150 Fam. Astrorhizidae ................................................................. 150 » Saccamminidae......................................................... 151 » Hyperamntimdae........................................................ 152 » Reophacidae.......................................................... 152 » Ammodiscidde . ■.................................................. 152 » Lituolidae............................................................ 154 » Textulariidae ........................................................'........... 156 » Valvulinidae . . ..................................................... 157 \ » Miliolidae........................................................... 158 » Ophtalmidiidae........................................................ 163 » Lagenidae.....................................’ ' ' ' ®......................... *$4 » Polymorphinidae....................................................... 167 » Nonionidae ......................................................... 168 » Peneroplidae.......................................................... 174 » AlveolineUiidae . ... ................................................ 174 » Heterohelicidae.......................................................... 175 » Buliminidae................................................................ 177 » Roțaliidae................................................................. 182 » Pegidiidae................................................................. 188 » Amphistegimdae ........................................... •......................... 189 » Cassidiilinidae ........................................................... 189 » Chilostomellidae ........................................................ 191 » Globigerinidae ........................................................... 192 » Globorotaliidae............................................................ 195 » Anomalinidae ............................................................• • • • • 196 » Rupțrtiidae ............................................................ 199 Ord. Radiolaria........................................................ 20° Subord. Spumellaria ..................................................... 200 Fam. Liosphaerida .......................... 200 » Staurosphaerida ....................................................... 201 » Spongurida .......................................... 201 » Spongodiscida .............................................. 202 Subord. Nasselaria....................................................... 203 Fam. Cyrtocalpida ...................................... 203 » Lithocampida ............................................... 204 » Anthocyrtida . . ........................................ 204 o Sethocyrtida.......................................................... 204 Clasa Bryozoa.............................................................. 205 Ord. Cyclostomata . • .................................................. 205 Fam. Crisiidae ........................................................ 205 Vermes..................................................................... 2°5 Subord. Tubicola .............................................. - • ■ • 205 A Institutul Geologic al României iGRy 8 T. IORGULESCU Fam. Serpulidae .......................... 205 Clasa Pelecypoda .......................... » 206 Fam. Ketlvellidae....................................■ • .......... 206 Clasa Gasteropoda ................................................... 206 Fam. Umboniidae.................................................... 206 » Rissoidae ............................................... 207 » Bullidae ................................................ 207 » Spirialidae ............................................. 208 Clasa Crustaca..................................................... 210 Ord. Ostracoda...................................................... 210 Fam. Cytheridae ................................................... 210 » Cytherellidae.................................................... 211 » Cypridae ......................................................... 212 Clasa Algae.......................................................... 212 Ord. Carophyta...................................................... 212 Fam. Characeae................................................... 212 Ord. Diatomacea...............: ..................... 213 Fam. Coscinodisceae ............................................... 213 Concluziuni.......... ”............................................ 213 Bibliografie ....................................................... 215 Index alfabetic al speciilor descrise............................... 219 Anexe: Situația profilelor colectate................................... 222 Schema evoluției biofacialc a Depresiunii subcarpatice în timpul Mioccnu- lui superior .................................................... 222 Distribuția formelor în Helvețianul superior - Meoțianul inferior din Mun- tenia de Est....................................................... 222 Coloane stratigrafice ale Miocenului din Muntenia de Est, cu distribuția for- melor mai importante............................................. 222 Planșe cu fosile (pl. I — pl. IX) .................................. 222 PREFAȚĂ Avantagiile microfosilelor față de macrofosile, cum sunt starea de mai bună conservare a țesturilor, abundența speciilor și indivizilor, omogertitatea mai constantă a repartiției pe verticală și pe orizontală, etc., au determinat, în ulti- mele decenii, o utilizare mereu sporită a criteriului micropaleontologic în rezol- varea diferitelor probleme de Geologie de suprafață și de Geologie de șantier. Aștfel, în U.R.S.S., datele cercetărilor micropaleontclogice sunt folosite în mod curent, în industria petroliferă, la stabilirea vârstei relative a formațiunilor sedimentare, paralelizarea faciesurilor heteropice și urmărirea lor pe verticală și pe orizontală, fixarea limitelor stratigrafice, lămurirea caracterului trans- gresiv al depozitelor aparent concordante, urmărirea detaliilor de structură a subsolului, fixarea reperelor de corelație între sonde, etc. ' M. F. Mircinc consideră criteriul micropaleontologic «că reprezintă o metodă exactă și perfecționată, de o importanță bine stabilită, în rezolvarea Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 9 cât mai completă a problemelor stratigrafice din industria petroliferă a U.R.S.S.-ului». Cercetările micropaleontologice din diferite ținuturi ale URSS-ului sunt conduse în mod coordonat și în efectuarea lor se utilizează metode unitare de lucru. Rezultatele stratigrafice, bionomice și paleogeografice obținute astfel sunt de o mare valoare științifică și aplicativă. ■ In Caucaz, datele micropaleontologice sunt folosite la prospectarea și explo- rarea regională, precum și la rezolvarea problemelor locale din cadrul industriei petrolifere. Din examinarea unui mare număr de profile normale în succesiunea Cretacic inferior —Pliocen superior s’au separat 18 zone micropaleontologice în intervalul Apțian-Oligoceri mediu și 5 zone micropaleontologice în Miocen- Pliocen. începând cu Miocenul inferior, marea care acoperea regiunile Cauca- zului a fost izolată în mod repetat de Marea Mediterană, ceeace a determinat diferențe mari între faunele acestor ținuturi și cele europene; astfel, în Mio- cenul mediu și superior, care cuprinde orizonturile petrolifere dela Grozni, abundă Miliolidaele și Nonionidaele, pe când în alte depozite miocene și plio- cene predomină net Ostracodele, ca urmare a unor condițiuni locale. Este interesant, că identificarea acoperișului principalei formațiuni petrolifere din Caucaz, care este Seria de Bacu, de vârstă pliocenă și de facies nemarin, se face cu ajutorul erupției formelor remaniate pe contul Cretacicului superior și Terțiarului inferior, microfaună cu totul deosebită de a Argilelor de Act- ciagil situate stratigrafie deasupra și cu un bogat conținut de Ostracode și Cibicizi. Gherche a izbutit, în 1938, să paralelizeze diferite subdiviziuni ale Mio- cenului mediu și superior din regiunea Grozni, pe baza distribuției mai multor varietăți a două specii de Miliolidae. In Caucazul de NW și SE, Sveier a descoperit existența unui mare număr de specii de Ostracode, foarte importantă pentru zonarea stratigrafică a Miocenului și Pliocenului, în care sunt incluse orizonturile petrolifere de adolo. In regiunea domurilor de sare din ținutul Emba, care se întinde între țărmul nordic al Mării Caspice și zona de dealuri dela poalele Uralilor sudici, Moro- zova și alții au descris numeroase Foraminifere și Ostracode din succesiunea Jurasic superior — Terțiar inferior. Zonarea micropaleontologică este apli- cată la cartare și la urmărirea numeroaselor accidente tectonice mici, însă de o mare importanță în distribuția nisipurilor petrolifere de vârstă permo- triasică și jurasică și de facies nemarin. Pe versantul vestic al Uralilor, depozitele petrolifere cele mai importante sunt legate de calcarele Artinskianului din Permianul inferior. Rauser-Cernu- sova a reușit să stabilească, pe baza distribuției Fusulinidaelor și altor Fora- minifere, un număr de 17 zone micropaleontologice, întâlnite în sondele de prospectare-explorare locale în sectorul Samara, pe Volga. Aplicarea core- Institutul Geologic al României 10 T. IORGULESCU lației micropaleontologice a ajutat în ultimul timp foarte mult industria petro- liferă din aceste regiuni, iar concluziunile stratigrafice la care s’a ajuns s’au dovedit de o valoare științifică generală pentru Permianul marin din toată lumea. Prospectarea de noi terenuri petrolifere din partea centrală a U.R.S.S.-uliii, din regiunea Volga inferioară și din Ucraina au dus la studierea de către Cheler, Calinin, Miatliuc, etc. a microfaunei succesiunii Jurasic superior—Terțiar inferior, care acoperă depozite petrolifere paleozoice situate dedesubt. S’a constatat că un mare număr de subdiviziuni stratigrafice din acele regiuni se caracterizează prin asociațiuni distinctive de microfosile. In basinul Fergana din Asia centrală, Bucova a publicat, în 1939, date asupra repartiției Foraminiferelor în depozitele Cretacicului superior și Paleo- genului. In Terțiarul inferior, care cuprinde și orizonturile petrolifere prin- cipale ale regiunii, au fost identificate 5 zone micropaleontologice. O con- statare interesantă este aceea, că Foraminiferele din Eocenul mediu din acest basin diferă de acelea din partea sudică a U.R.S.S.-ului și sunt aproape identice cu formele din Basinul parisian'. In Extremul Orient, în regiunea petroliferă din Sacalin, paralelizarea locală a Miocenului superior și a Pliocenului, care cuprind nisipurile petrolifere productive, sunt folosite corelațiunile pe baza asociațiunilor de Foraminifere, care au fost studiate de Voloșinova și Petrov, în 1939. Fauna de Foramini- fere din Miocenul din Kamciatka cuprinde elemente caracteristice etajelor Zemorrian și Saucesian din California. Paralel cu analizele microfaunistice, în U.R.S.S. se utilizează încă de multă vreme analize polinice, în special în urmărirea formațiunilor carbonifere și a depozitelor, fluvio-glaciale postpliocene. In regiunile petrolifere, aplicarea metodei polinice datează din 1937, iar rezultatele obținute în corelațiuni sunt considerate ca foarte mulțumitoare. In regiunea Polomeț-Cocnisc, s’a putut identifica un orizont-reper foarte bogat în polen, în Stratele de Cazansc de vârstă permiană. Deasemenea. în Harosan, peninsula Apșeron, variația cali- tativă și cantitativă a polenului este atât de mare, încât a permis zonarea depo- zitelor argiloase ponțiene, care se termină la partea superioară cuseria diato- mitică. Pentru extragerea polenului s’au propus diferite metode de desagregare a probelor, printre care se menționează aceea a lui Malâșev. In unele regiuni din U.R.S.S. este nevoie să se cerceteze conținutul micro- paleontologic al rocelor tari, cu ajutorul secțiunilor subțiri. M. S. SvEȚOV a alcătuit un tablou cu indicații foarte prețioase pentru recunoașterea în lumină transparentă și în lumină polarizată, între nicoli încrucișați, a diferitelor re- sturi microscopice care aparțin la grupuri sistematice de organisme fosile. Institutul Geologic al României XJGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 11 INTRODUCERE Revizuirea stratigrafie! Miocenului superior (Tortonian-Sarmațian) din Prahova și Buzău a scos la iveală necesitatea examinării măsurii în care cri- teriul micropaleontologic putea fi utilizat la o mai bună definire și paralelizare a diferiților termeni stratigrafie! cartați mai mult până atunci pe baza carac- terelor litologice, deoarece macrofosilele lipseau sau aveau o valoare diagno- stică insuficientă. Pentru atingerea acestui țel, autorul acestui lucrări a început în anul 1942, în laboratorul nou înființat la Câmpina, studiul materialului provenit din colectarea mai multor profile, alese cu grijă pe părțile mai bine deschise ale câtorva structuri miocene, existente în zona de margine a Flișului și în zona subcarpatică, din partea Munteniei de Est cuprinsă între V. Prahovei și V. Buzăului. Acest studiu micropaleontologic s’a efectuat asupra unui număr_.de 2902 probe de teren, colectate metodic de diferiți geologi în următoarele regiuni: Gornetul Cuib —Nucet Cristea Marinescu 1) 790 probe Gornetul Cuib —Nucet Gheorghe Voicu 145 » Bădila —Pietrarii Florin Oltea^u 581 » Gheorghe Voicu 103 » Chiojdeanca Florin Olteanu și Gheorghe Voicu 631 » Mârlogea Gheorghe Voicu 97 » Salcia Gheorghe Voicu 179 » Slănic Predeal — Sărari • Grigore Popescu 376 » Stupina Posești Total 2902 probe Memoriile geologice privind situația geologică a profilelor, vârsta diferi- telor subdiviziuni litologico-stratigrafice, coloanele stratigrafice și planurile de situație, ale profilelor, așa cum au fost întocmite de geologii menționați, au fost utilizate de noi în raportarea rezultatelor micropaleontologice obținute. Datele micropaleontologice obținute din aceste analize ca și rezultatele stratigrafice care au putut fi deduse, au fost și sunt utilizate în mod curent, în cadrul activității industriale, în industria noastră petroliferă, la lămurirea diferitelor probleme geologice ridicate atât de lucrările de prospecțiune cât și de lucrările de explorare și exploatare. J) Numele geologului stratigraf. Institutul Geologic al României 12 T. IORGULESCU____________________________________________________ I. EXPUNEREA SUMARĂ A BIBLIOGRAFIEI Acest capitol cuprinde un foarte scurt istoric al lucrărilor micropaleonto- logice publicate asupra Miocenului superior din Muntenia de E. In 1906, V. ARADi-jun. (1) a prezentat Academiei Române rezultatele câtorva analize micropaleontologice efectuate asupra mai multor probe sporadice, pro- venite din Terțiarul regiunii Câmpina—Buștenari. Acest autor este primul cercetător dela noi care subliniază importanța științifică și practică a datelor micropaleontologice. Analizând o probă de sondă dela Câmpina, ARADi-jun. menționează mai multe Globigerinide și un exemplar de Sphaeroidina sp. Autorul paralelizează ■*acest orizont cu marnele cu Globigerine dela Bresnița (Mehedinți) cu marnele orizontului inferior al Stratelor de Câmpie ale lui Koch din Transilvania și cu marnele cu Globigerine pe care Mrazec și Teisseyre le citaseră în diferite părți din zona Saliferului dela noi. Același autor a determinat câteva Foraminifere din Sarmațianul dela N de Buștenari și din V. Telega, conchizând că în aceasrtă regiune lipsesc strate de tranziție dela Saliferul cenușiu la Sarmațian. Din Meoțianul regiunii Câmpina—Buștenari, ARADi-jun. citează formele de Rotalia beccarii L. și Polystomella macella F. et M., subliniind că aceste forme caracterizează Meoțianul inferior, situat sub Dosinia exoleta ElCHW. In anul 1922 apare o lucrare micropaleontologică mai vastă a geologului O. PROTESCU (45), în care autorul arată că a urmărit mai multe scopuri: Orizontarea stratigrafică a depozitelor terțiare; Modificările suferite de microfauna marină în procesul de desărare trep- tată a mediului de sedimentare din Miocen până la finele Pliocenului. In fine, comparația microfaunelor dela noi cu acelea din țările învecinate și descrierea formelor întâlnite. Materialul studiat de O. Protescu a provenit din diferite excursiuni făcute în regiunile extracarpatice și din basinul Bahna-Mehedinți. Din regiunea care a format obiectul cercetărilor noastre micropaleonto- logice, O. Protescu a examinat probe sporadice din următoarele formațiuni: Helvețianul din V. Prahovei, V. Câmpinița, Telega, Cuveta de Slănic (V. Doftanei), V. Lupa (Brebu); Tdrtonianul dela Melicești, Ogretin, Poiana de Vărbilău, Apostolache și Sonda Nr. 2 a Soc. « Foraj »; Buglovianul din V. Telega; Sarmațianul din Provița și Istrița; In fine, Meoțianul dela Câmpina. După ce arată listele formelor întâlnite în diferitele formațiuni și regiuni menționate, O. Protescu trage mai multe concluzii de ordin stratigrafie și bionomic: Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 18 Marnele helvețiene ale orizontului superior x) (faciesul cenușiu al Salife- rului) se caracterizează prin sărăcia specimenelor, existența unor forme comune cu cel de-al. doilea Mediteranean, prezența formelor planctonice aduse în lagună de curenți maritimi sau vânt, existența nămolurilor cu Globigerine; Depozitele tortoniene dela Melicești și Ogretin au caracter recifal, amintind prin aceasta complexul tortonian dela Bahna; Depozitele bugloviene conțin numai forme de origine marină, care au trecut nemodificate din Tortonian, dovedind că îndulcirea apelor a fost însoțită și de migrațiuni de forme orientale care aveau loc continuu și după depunerea acestei, serii; Depozitele sarmațiene conțin forme de adâncime mică, în special forme ornamentate de Miliolide și Polystomelle; ' In fine, depozitele Meoțianului inferior conțin forme puține de Forami- nifere cu o continuare a microfaunei sarmațiene; aceste forme sunt comune basinelor euxinic și panonic. In 1936 apare o lucrare de micropaleontologie care tratează despre Foraminiferele întâlnite în mai multe probe sporadice din diferite puncte ale Subcarpaților. Din regiunea noastră sunt date de analiză asupra marnelor cu Globigerine din V. Mârlogea (foaia Apostolache) și asupra marnelor argiloase cenușii-verzui cu Ostracode și Lamellibranchiate dela Telega, atribuite Buglo- vianului. In 1943 M. G. Filipescu (20) publică studiul micrografic al unor tufuri helvețiene din Anticlinalul Mălăești (Prahova), în care a întâlnit resturi de Radiolari, Silicofiagellidee și Diatomee penate. Printre resturile de Silicofla- gellidee autorul descrie două genuri noi : Microdistephanus și Lutetianella. Cum Silicoflagellideele pot să formeze singure depozite sedimentare, autorul propune ca acestea să fie denumite Silicoflagellithite. In fine, o altă concluziune importantă la care ajunge M. G. Filipescu este că originea lagunară a seriei cu Silicoflagellidee și Radiolari din Subcarpați constitue un argument decisiv pentru a considera că repartiția acestor depozite nu este în funcție de adâncimea apei marine în care ele s’au format, ci de existența materialului eruptiv și de condițiunile necesare descompunerii acestui material pentru a se elibera silicea necesară construcției scheletului organismelor silicioase. Tot în anul 1943, Coriolan Stoica (59) publică studiul său asupra unor resturi de Characeae pe care le-a întâlnit în Mio-Pliocenul Subcarpatic dintre V. Prahovei și V. Putnei. Acest autor a descoperit anteridii fosile de Characeae, necunoscute până atunci și a constatat că fructificațiile de Characeae dau un orizont conducător în Helvețianul superior cu tufuri și gipsuri și un altul în baza Meoțianului, în ambele orizonturi având de aface cu specii deosebite. *) O. PROTESCU consideră gipsurile inferioare de vârstă helvețiană. Institutul Geologic al României VlGRZ 14 T. IORGULESCU In fine, în anul 1948, apare lucrarea lui I. Atanasiu și Emilia Bocec-Saulea (2). Pe baza datelor statistice de observație, autorii ajung la următoarele con- cluziuni, privind spec;a Rotalia beccarii (LîNNg), întâlnită în V. Unghiului (Buzău) și Coada Malului (Prahova): Existența unui raport invers între dimensiunile camerei inițiale pe deoparte și talia specimenelor, numărul turelor și numărul camerelor ultimei ture, pe de altă parte; Raportul dintre numărul indivizilor macrosferici și cei microsferici este 1 : 10, în. acord cu faptul cunoscut, că faza asexuată cuprinde mai multe gene- rațiuni; Raportul dintre numărul indivizilor cu răsucire dextră și acela al indivizilor cu răsucire senestră este 1 : 2, de unde concluzia că numai indivizii cu răsucire dextră se divid prin plastogamie (înmugurire ombilicală). II. METODA DE LUCRU Deoarece în calea cercetărilor mieropaleontologice se ridică numeroase dificultăți, printre care contaminarea probelor și pierderea de forme sunt cele, mai grave, căci influențează direct rezultatele analizelor, este necesar ca atât în operațiunile de pe teren pentru colectarea probelor cât și în operațiunile de laborator pentru obținerea formelor, să se fixeze o metodă de lucru unitară, care să fie urmată în. mod riguros de toți acei care colaborează. Numai printr’un asemenea procedeu se poate asigura pe de o parte des- fășurarea lucrului în serie, iar pe de altă parte o anumită consecvență în ceea ce privește gradul de detaliere și exactitate în obținerea datelor de analiză, care vor forma baza statistică necesară concluziunilor de ordin stratigrafie, bionomic, etc. pe care le urmărim. In acest capitol vom prezenta pe scurt metoda generală de lucru folosită în laboratorul de micropaleontologic dela Câmpina. • 1. Colectarea profilelor normale. Pentru cunoașterea alcătuirii și răspândirii conținutului micropaleontologic al Miocenului superior din Muntenia de E, au fost alese profilele menționate mai înainte și date spre colectare mai multor geologi. • Ridicarea probelor s’a făcut numai din iviri naturale. Avantajul unui preț de cost mai redus al lucrărilor de teren, datorită neexecutării de lucrări de deschidere artificială a stratelor, se reflectă însă adesea nefavorabil în aspectul puțin satisfăcător pe care îl prezintă anumite porțiuni din coloanele stratigrafice. Astfel se poate menționa marele număr de lacune de probe, dintre care unele ating grosimi de sute de metri și pentru completarea cărora s’a recurs la un număr de segmente laterale, care au fost corelate pe baza unor repere litolo- gice sau macrofaunistice nu totdeauna suficient de sigure. Institutul Geologic al României \.IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 15 Materialul probelor a fost ridicat pe intervale stratigrafice constante, de 2 m, acolo unde depozitele ofereau o alcătuire litologică uniformă. Când inter- veneau schimbări bruște în litologia unui interval, s’au luat atâtea probe câte erau socotite necesare. De acest fapt s’a ținut seama atunci când s’au consemnat rezultatele de analiză, înregistrându-se media aritmetică a frecvenței individuale constante în toate probele intervalului respectiv. Cantitatea de material a fiecărei probe a fost deasemenea constantă și anume 1200 gr. Culegerea materialului s’a făcut în general din tot lungul intervalului, afară de cazul amintit când dintr’un interval au fost luate mai multe probe. Materialul pelitic a fost totdeauna preferat celui arenaceu, ca având micro- faune mai bogate. Pentru fiecare profil colectat a fost întocmit un caiet special de teren, în care probele au fost descrise pe rând în ordinea curentă a ridicării lor, Obser- vațiile de teren au trebuit să fie cât se poate de detaliate și se refereau la lito- logie, macrofaună, condițiile stratigrafice și orientarea stratelor, accidentele tectonice, reperele de corelațiune folosite, etc. Numărul de ordine din caietul de teren împreună cu inițialele colectorului constituesc indicativele sub care a fost făcută etichetarea și înregistrarea probei în laborator și consemnarea ulterioară a rezultatelor de analiză. După terminarea operațiunii de colectare a probelor unui profil, a fost ridicat planul de situație la scara 1 : 5000, pe care au fost fixate locațiile probelor. Pe baza datelor de observație din carnetul de teren și a planului cu ridică- rile topografice, geologul a întocmit coloana stratigrafică a profilului la scara 1 : 1000, în care au fost redate grosimile reale ale formațiunilor și litologialor, observațiunile macropaleontologice și cuiburile fosilifere, nivelele stratigrafice ale probelor, corelațiile dintre eventualele segmente întregitoare ale profilului etc. Această coloană stratigrafică ne-a servit mai târziu pentru a înregistra rezultatele de analiză și a deduce modul de repartiție pe verticală a fiecărei forme componente a conținutului micropaleontologic. 2. Operațiunile tehnice de laborator. După înregistrare, jumătate din ma- terialul fiecărei probe a fost supus operațiunilor de desagregare, iar restul trecut la rezerva de probe a laboratorului pentru cazul când necesitățile ulterioare ar fi cerut reluarea analizei. Materialul miocen colectat nu a prezentat dificultăți prea mari pentru a fi desagregat. Această operație s’a efectuat cu rezultate bune la majoritatea probelor numai prin simpla înmuiere a materialului în apă fierbinte, în care au fost menținute timp de 24— 36 ore. Desagregafea materialului mai puternic diagenizat a fost înlesnită prin sfărâmarea sa cu ajutorul unei prese de mână și apoi prin fierbere timp de mai multe ore. Noroiul rezultat a fost trecut printr’un sistem de site speciale suprapuse, cu 40, 100 și 200 găuri pe inch-ul linear (1 inch = 25 mm), sub un duș cu apă călduță. Formele mai mici, cu Institutul Geologic al României \jgr7 16 T. IORGULESCU dimensiunile sub diametrul celei mai fine site folosite, reprezintă la Forami- nifere —principalul constituent al microfaunei —specimene tinere necomplet desvoltate, greu sau imposibil de determinat și de care ne putem dispensa. Separarea formelor de grăunții minerali ai reziduului uscat al probelor spălate a fost făcută numai prin culegere cu acul sub lupa binoculară, utili- zând în acest scop laboranți rutinați. Metoda concentrării formelor cu ajutorul lichidelor grele (de exemplu bromoform + tetraclorură de carbon), reco- mandată de mulți micropaleontologi, nu ne-a dat rezultate prea satisfăcătoare, deoarece formele cu diageneză mai avansată nu au putut fi izolate de grăunții minerali. Formele căzute la fundul separațoarelor de sticlă, scăpând înregi- strării, ne-ar fi împiedicat să ne formăm o imagine exactă din punct de vedere calitativ și cantitativ asupra conținutului micropaleontologic al fiecărui termen stratigrafie. Putem conchide totuși că metoda separării de forme prin folosirea de lichide grele poate fi folosită cu succes numai în cazul când este limitată la analize parțiale, necesare doar fixării vârstei probelor, așa cum este cazul probelor de sondă sau probelor izolate de teren. 3. Analize micropaleontologice. Prin analiza detaliată a microfaunei Mioce- nului superior din Muntenia de E s’a urmărit pe de o parte identificarea tuturor speciilor și varietăților componente, iar pe de altă parte consemnarea detaliată a frecvenței lor în probele fiecărui termen stratigrafie. In felul acesta puteam spera să descoperim în lungul coloanelor stratigrafice, eventuale nivele cores- punzătoare unor momente critice din trecutul basmului sedimentar, când schimbarea condițiunilor bionomice au silit unele forme să dispară prin impo- sibilitate de adaptare, iar pe altele să evolueze rapid și să dea naștere la forme noi, prin adaptare. In cursul analizelor micropaleontologice, fiecare specie sau varietate întâl- nită pentru prima dată a fost izolată într’o celulă specială și fixată printr’un număr de specimene dintre cele mai bine conservate, a căror așezare s’a făcut în acele poziții care conveneau unei mai bune observări a caracterelor morfo- logice, în special a acelora utilizate în sistematică pentru definire și identificare. Această colecție cu tipurile speciilor și varietăților a fost utilizată mereu ca material comparativ în determinarea formelor și în înregistrarea frecvenței individuale. Pentru conținutul micropaleontologic al fiecărei probe s’a întocmit o fișă de analiză, în care au fost trecute toate formele identificate, numărul de spe- cimene și toate observațiunile privind detaliile de înfățișare. Pe baza fișelor de analiză ale unui profil s’a putut alcătui ulterior tabela de distribuție, utili- zând în acest scop coloana stratigrafică respectivă, pe care s’au trecut, la nivelul fiecărei probe, toate formele întâlnite, cu frecvența respectivă, conform unei legende. Institutul Geologic al României icR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 17 III. CONSIDERAȚIUNI LITOLOGICE ASUPRA SUCCESIUNII STRATIGRAFICE HELVEȚIAN SUPERIOR-MEOȚI AN INFERIOR DIN MUNTENIA DE EST Succesiunea de depozite care a format obiectul colectării și cercetării micro- paleontologice în cadrul acestei lucrări, cuprinde următoarele complexe lito- logice: 1. Complexul cenușiu al Saliferului 2. » marno-tufaceu 3. » breciei sării 4: » argilo-silicios 5. » nisipos cu Spirialis 6. » marnos cu Spirialis 7. » marnos cu Ervilia 8. » marno-nisipos 9. » marno-nisipos oolitic 10. » calcaros 11. » nisipo-marnos 1. Complexul cenușiu al Saliferului constă dintr’o alternanță de depozite în care intră marne cenușii-albăstrii, uneori argiloase, fine până la nisipoase, în general bine stratificate până la fin șistoase; gresii grosiere micacee, moi, cenușii-gălbui sau cenușii-deschise; gresii șistoase cu ripple-marks; nisipuri ușor cimentate, în bancuri de grosimi diferite; gipsuri albe sau pământoase cu diaclaze umplute cu gips secundar, în bancuri de grosimi diferite; în fine, tufuri dacitice albe sau ușor verzui cu diferite intercalâțiuni de marne. Local, acest complex prezintă manifestațiuni saline, ca izvoare sărate sau chiar inter- calațiuni de sare. Culoarea roșie a Complexului inferior al Saliferului se extinde uneori în acest complex, făcând imposibilă separarea lor, deși culoarea roșie este în mod obișnuit de o nuanță mai palidă în partea superioară a Complexului cenușiu al Saliferului. Din caracterele litologice ale Saliferului cenușiu se deduce originea sa lagunară, fapt care se reflectă dealtfel în absența sau raritatea macrofosilelor. Grosimea Saliferului cenușiu variază în Estul Munteniei între 700 —1200 m, după Fl. Olteanu (39). Vârsta Saliferului este bazată pe considerațiuni stratigrafice deoarece este cuprins între formațiuni adiacente folsilifere. Astfel pe marginea nordică a Cuvetei de Slănic, în V. Crasna, la Schiulești, s’au găsit în 1915 (43), într’un orizont de gresii conglomeratice cu glauconit, peste care se dispune concordant Saliferul, mai multe forme de Pecten, care au fost atribuite speciilor Pecten hoernensis Dep. et Rom., Pecten beudanti Bast. și Pecten pseudo-beudanti Dep. et Rom., localizate în Bazinele Eggenburg 2 — Anuarul Geologic — c. 6 97 Institutul Geologic al României 18 T. IORGULESCU și Panonic în Burdigalian, iar în Piemont trecând și în Helvețian. Cum la partea superioară a Saliferului s’a întâlnit în diferite regiuni un orizont transgresiv cu o faună asemănătoare aceleia din Tegelul de Baden și Calcarului de Leitha din Tortonianul Basinului Vienei (63), vârsta helvețiană a Saliferului apărea pe deplin justificată. M. G. Filipescu (15, 19) arată că Pectenii de mai sus se întâlnesc în con- glomeratele complexului Stratelor de Cornu, de vârstă aquitaniană, care sunt altele decât acelea atribuite în general Burdigalianului. In 1948, I. C. Motaș (35) a întâlnit în V. lalomiței, la Pucioasă, într’un orizont arenaceu-conglomeratic slab cimentat, peste care se dispune concordant Saliferul, o macrofaună bogată în forme de Heliastrea, Dentalium, Ancillaria, Cerithium, Triton, Fusus, Comis, Pleurotoma, Pecten, Ostrea, etc., care au permis autorului să atribue Tortonianului inferior acest orizont considerat altă dată ca aparținând Burdigalianului. In consecință, Saliferul trebue să fie considerat — după I. Motaș —ca aparținând Tortonianului mediu. In cadrul acestei lucrări, noi am menținut vârsta belvețian-superioară pentru Complexul cenușiu al Saliferului, așa cum a fost considerată de geologii care au colectat profilele studiate. .2 . Complexul marno-tufaceu. Acest complex constă din marne tufacee cenușii sau verzui-deschise; gresii curbicorticale cu intercalațiuni de marne albicioase sau închise; gipsuri asemenea celor din Salifer; în fine, tufuri dacitice marnoase sau silicioase, în general de nuanță verzue, cu grosimi variind până la mai multe zeci de metri. Fl. Olteanu (39) separă două faciesuri în acest complex: unul tufaceu, în care predomină tufurile, altul oolitic, în care apar bancuri groase de gresii cu acest caracter. . Grosimea complexului marno-tufaceu variază mult în Muntenia de E; Gr. Popescu (40) l-a întâlnit, gros de 10 m, în Cuveta Predeal—Sărari și de 60 m în Cuveta Slănic, pe când Fl. Olteanu admite o grosime de ± 250 m mai spre E. Macrofosile nu au fost menționate în acest complex; în schimb, după anali- zele micropaleontologice ale lui Liebus, el conține numeroase Foraminifere pelagice. Acest complex litologic a fost separat de Orizontul Saliferului cenușiu de către Krejci-Graf în 1935, care i-a atribuit vârsta tortonian-inferioară, admisă ulterior și de colectorii profilelor analizate. In general, în Muntenia de E, complexul marno-tufaceu este dispus con- cordant peste Orizontul cenușiu al Saliferului; totuși, după observațiile lui Gr. Popescu (40) și Fl. Olteanu (39), o discordanță a fost constatată dealungul flancului nordic al Cuvetelor Drajna și Slănic precum și la Malul Alb în Buzău. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 19 3. Complexul breciei sării. Originea învelișului sării constitue una dintre problemele foarte controversate la noi, unii autori considerând:o tectonică iar alții sedimentară. Intre anii 1933 —1937 M. G. Filipescu (16, 17, 18) a studiat masivele de sare din Buzău și Prahova, ajungând la următoarele constatări în ceea ce privește materialul component al învelișului sării: unele masive au învelișul alcătuit numai din elemente aparținând formațiunilor din Fliș (Slănic, Vulcănești, Drajna, Lopătari, etc.); alte masive au învelișul format dintr’un amestec de elemente din Fliș cu elemenete exotice, ultimele predominând (Podeni, Săreni-Lopătari, Pietrari, Lapoș-Bădila, etc.). Admițând ipoteza vârstei aquitaniene a sării —așa cum făceau majoritatea geologilor noștri pe atunci — autorul de mai sus explică în felul următor ori- ginea celor două categorii de învelișuri ale sării: învelișurile sării cu materia din Fliș provin din pânzele Flișului care au încălecat peste autohtonul cu sare; sarea străpungând aceste pânze a smuls blocurile pe care le întâlnim în spi- narea sa, formându-i un înveliș de origine tectonică; învelișurile sării cu material predominant exotic au o origine sedimentară și au luat naștere în lagunele aquitaniene aflate la exteriorul geosinclinalului Flișului, prin sfărâmarea prelun- girilor vestice ale horstului dobrogean și ale platformei podolice, cu constituții geologice foarte diferite, după cum indică varietatea materialului acestor blocuri exotice (șisturi verzi, șisturi cristaline, granițe roșii, calcare mesozoice, etc.). Pentru a sprijini originea sedimentară a unei categorii de învelișuri ale sării, M. G. Filipescu utilizează următoarele argumente: Nu toate masivele de sare au elemente exotice; Există blocuri gigantice (până la 1000 m3) care arată nu remanieri de con- lomerate ci distrugeri de creste stâncoase sau insule; Există intercalațiuni stratificate cu material exotic în sarea unor masive (Lopătari, Podeni, V. Păcăloaia); Argilele din învelișul sării sunt impregnate cu oxizi hidratați de fer și mangan, care dovedesc condițiuni de formare numai într’o mare puțin profundă și sub un regim deșertic. In 1942 Gr. Popescu (40) și Fl. Olteanu (39) separă în Muntenia de E complexul breciei sării ca o subdiviziune stratigrafică, pe care o atribue părții inferioare a Tortonianului superior și în care sunt cuprinse sedimente brecioase, sedimente nebrecioase și sare masivă. Sedimentele brecioase au o matrice compactă marno-argiloasă albăstrue cu lentile și dungi cenușiu-închise sau roșcate, în care sunt înglobate elemente de dimensiuni variind dela câțiva centimetri la mai mulți metri, de formă angulară sau rotunjită, aparținând succesiunii Eocen'-Tortonian inferior. Rapor- tul dintre componente și matrice variază între cele două extreme. Sedimentele nebrecioase constă din intercalațiuni groase de 1 — 20 m de nisipuri concreționare, marne cenușii, conglomerate, gresii calcaroase, șisturi a* . Institutul Geologic al României 20 T. IORGULESCU silicioase și calcaroase, gresii glauconitice, etc. In intercalațiile negricioase se observă mineralizări. Sarea masivă, cu grosimi de 1 — 20 m, este considerată de autorii mențio- nați ca reprezentând intercalațiuni în complexul breciei. Macrofosile nu au fost observate în brecie. Complexul breciei sării prezintă variațiuni de aspect litologic. Astfel Fl. Olteanu a separat Brecia de Pietrarii și Brecia de Slavu în partea de E a regiunii, iar Gr. Popescu Brecia de Cosmina, în partea de W. La Atârnați, Chiojdeanca și Pietraru au fost întâlnite împreună Breciile de Pietraru și Cosmina. Deosebirile principale dintre cele trei varietăți faciale ale breciei sării sunt următoarele: Brecia de Pietraru: material helvețian predominant și prezența fenomenelor de mineralizare; Brecia de Cosmina: material eocen-{-oligocen predominant și lipsa feno- menelor de mineralizare; Brecia de Slavu: material helvețian predominant, iar elementele de talie uniformă. Grosimea stratigrafică a complexului breciei sării variază după Gr. Popescu și Fl. Olteanu dela câțive metri la 500 m. Acest complex este dispus transgresiv atât peste Oligocen cât și peste Helvețian, sau poate lipsi cu totul în regiunile mai ridicate, cum este cazul pe flancul nordic al Anticlinalului Dobrota. pe structura Tohani și pe capătul de NE al structurii Aposto- lache. Formarea complexului breciei sării a avut loc, după Fl. Olteanu și Gr. Popescu, la începutul Miocenului superior. 4. Complexul argilo-silicios. Acest complex litologic separat și descris de Gr. Popescu și Fl. Olteanu în 1942, odată cu complexul breciei sării, constă din argile cenușii închise, foioase sau conchoidale, cu eflorescențe de sulfați pe suprafața de strat, în cea mai mare parte silicifiate; marne cenușii vărgate, conchoidale, cu resturi de Plante și vinișoare de cărbuni; tufuri cenușii deschise, groase dela câțiva centimetri la mai mulți metri; în fine, nisipuri predominante local (Dâlma, Năeni) și unele calcare silicifiate (Slănic, Trestioara) și argile sau marne de culoare închisă, amintind înfățișarea Straielor de Pucioasa. Macrofosilele conservate constau din solzi de Pește și fragmente de Plante Grosimea acestui complex poate ajunge până la 100 m. După observațiile lui Gr. Popescu și Fl. Olteanu complexul argilo-silicios este concordant cu brecia sării de dedesubt și în unele locuri se observă tran- ziție gradată spre acel orizont. 5. Complexul nisipos cu Spirialis. Peste complexul argilo-silicios Fl. Olteanu și Gr. Popescu au separat, tot în 1942, un complex alcătuit din nisipuri în -iCjJX Institutul Geologic al României \lICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 21 bancuri până la 5 m grosime, gresii calcaroase și marne cenușii subordonate. Macrofosilele întâlnite sunt foarte rare (Cardiacee la Gornetul Cuib). Grosimea sa variază până la 250 m (P. Sărățelu și V. Tisei). Raporturile sale cu complexele adiacente sunt de concordanță perfectă și de tranziție gradată. 6. Complexul marnos cu Spirialis. Acest complex final al Tortonianului superior constă dintr’o alternanță de marne cenușii și cenușii-violacee, nisipuri, gresii calcaroase și rare tufuri. Macrofosilele întâlnite sunt numeroase și con- stituesc o faună marină de felul aceleia din Tegelul de Baden, studiată la noi de Popescu-Voitești (63), la Stupina-Ogretin. Forme din lista celor descrise de autorul menționat au fost întâlnite de Fl. Olteanu la Crivineni și de Gr. Popescu în Cuveta Slănic. Grosimea Complexului marnos cu Spirialis variază până la 280 m. In concepția stratigrafică —care este discutabilă — a princi- palilor colectori ai profilelor studiate în această lucrare micropaleontologică, succesiunea, care cuprinde Complexul breciei sării, Complexul argilo-silicios, Complexul nisipos cu Spirialis și Complexul marnos cu Spirialis, aparține Tortonianului superior. Rezumând caracterele Tortonianului superior din Muntenia de E, Fl. Olteanu a alcătuit următorul tablou: Zona mio-pliocenă Zona paleogen-miocenă Grosimea: o — 750 0 — 1500 m. Subdiviziuni: distincte. nedistincte. Complexul breciei: Brecia de Pietraru depozit continentale - lagunar; ci- ment practic lipsă; fără stratificație; material exo- tic; mineralizări; predomi- nanța materialului helve- țian. Brecia de Cosmina: depozit lagunaro-marin; ciment a- bundent; stratificație mai frecventă; predominanța e- lementeloi' eocen-oligocene material exoctic lipsă. Complexul argilo-silicios: unul singur. două. Complexul marnos cu Spirialis'. lipsit de maciofosile. cu macrofosile. Răspândirea: în zonele anticlinale. în zonele sinclinale. 7. Complexul marnos cu Ervilia (Sj. Complexul marnos cu Ervilia constă din marne cenușii cu filme calcaroase, rare gresii și intercalațiuni de tufuri gipsuri. Local gresiile pot predomina (Dâlma). D. M. Preda (43) a paralelizat acest complex cu Stratele de Buglov pe baza amestecului de microfaună tortoniană și sarmațiană, observat la Scăioși. Grosimea sa maximă, observată de Fl. Olteanu, atinge 420 m. Institutul Geologic al României 22 T. IORGULESCU Acest complex este dispus concordant, în majoritatea cazurilor, peste Com- plexul marnelor cu Spirialis. 8. Complexul marno-nisipos (S2). Complexul marno-nisipos care urmează în succesiunea normală stratigrafică constă dintr’o alternanță de marne cenușii sau vinete, fine până la nisipoase, cu filme albe tufacee-calcaroase caracteris- tice; nisipuri care ating local 6 m. grosime de banc; în fine gresii cu hieroglife mai ales în partea mijlocie a complexului. Complexul începe uneori cu un orizont caracteristic de marne cu Șerpuia, Ervilia și Cardiacee. Grosimea sa maximă este estimată de Fl. Olteanu la 1100 m. 9. Complexul marno-gresos cu gresii oolitice (S3). Acest complex marno-gresos cu gresii oolitice a fost separat de Fl. Olteanu și diferă de complexul adiacent inferior prin prezența constantă a unor gresii oolitice foarte fosilifere. El pre- zintă la partea superioară intercalațiuni de marne slab nisipoase, cenușii închise; marne nisipoase cenușii-verzui sau albăstrui; nisipuri marnoase; în fine, cal- care concreționare feruginoase. Macrofauna întâlnită constă din numeroase forme de apă dulce, ca: Unio, Planorbis, Limnaea, Helix, etc., care se adaugă formelor marine salmastre. Grosimea maximă observată de Fl. Olteanu este de 700 m. 10. Complexul calcaros (S3). Ca alcătuire litologică, acest complex este similar celui precedent, cu deosebirea că aci sunt întâlnite numeroase bancuri de calcare cu Mactra. El este discordant peste formațiuni mai vechi, inclusiv Complexul marno- nisipos. A fost întâlnit mai ales în sectorul de SE al Munteniei de E. Macrofauna sa este asemenea aceleia din complexul precedent. Complexul marnos cu Ervilia (Sj, Complexul marno-nisipos (S2), Complexul marno-gresos cu gresii oolitice (SJ și Complexul calcaros (S3) nu reprezintă etaje în sensul stratigrafie ci doar orizonturi într’un Sarmațian în care nu s’au putut încă identifica etaje. 11. Complexul nisipos-marnos. Acest complex litologic este reprezentat prin marne, nisipuri și argile, cu predominanța depozitelor nisipoase și calcaroase în care sunt întâlnite forme de apă salmastră. La ± 100 m mai sus de limita sa inferioară se află un banc caracteristic cu Dosinia exoleta. El corespunde părții inferioare a Meoțianului. Local, cum este cazul la Rușavățu, în V. Buzăului, Meoțianul inferior are un aspect asemănător depozitelor levantine pe o grosime stratigrafică de 160 m. Meoțianul inferior este discordant peste formațiuni mai vechi și concordant peste complexul calcaros al Sarmațianului. .YXfX Institutul Geologic al României X ICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN' MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 23 IV. DETALII ASUPRA PROFILELOR STUDIATE Profilele examinate aparțin atât zonei de margine a Flișului cât și zonei miocene a Subcarpaților din partea Munteniei de E cuprinsă între V. Pra- hovei și V. Buzăului. Profilele zonei de margine a Flișului dela Slănic, Stupina-Posești și Predeal- Sărari se caracterizează prin aceea că Tortonianul și Complexul marnelor cu Ewilia sunt bine reprezentate, atingând grosimile lor maxime cunoscute, în timp ce Sarmațianul mediu este în general mult redus, iar Sarmațianul superior poate lipsi cu totul. Profilele zonei miocene a Subcarpaților pot fi grupate, la rândul lor, în două categorii și anume: una, care aparține unei zone mai interne, largă de 8 — 10 km, pe care am putea-o denumi Zona depresionară intermediară și care ia contact cu marginea Flișului, și-o alta, situată mai la exterior, denumită Zona subcarpatică externă. Profilele Zonei depresionare intermediare dela Gornetul Cuib, Chioj- deanca și Bădila-Pietraru sunt caracterizate printr’o desvoltare deopotrivă de completă a întregii succesiuni Tortonian-Sarmațian, care atinge aci maxima sa grosime. In fine, profilele zonei precarpatice externe dela Salcia,"Mârlogea și Chioj- deanca (Segmentul III) prezintă importante lacune în succesiunea stratigrafică, în special formațiile mai vechi decât Sarmațianul superior putând lipsi parțial sau chiar cu totul. Sarmațianul superior este dispus transgresiv peste Complexul breciei sărate, Tortonian inferior, Helvețian și alți termeni inferiori ai Sarma- țianului. Gruparea geologică de mai sus a profilelor studiate, către care ne-au condus rezultatele micropaleontologice obținute, concordă de altfel cu sensul evoluției basinului sedimentar dela exteriorul arcului carpatic în timpul Miocenului mediu și superior, când axul depresiunii subcarpatice se deplasa gradat către SE (anexa I). Detaliile privitoare la profilele normale studiate sunt expuse în acest capitol, observându-se gruparea lor din zonele menționate mai sus, iar în fiecare zonă profilele corespunzătoare fiind urmărite dela W spre E. Pentru a ușura pe de o parte memorizarea diferitelor zone micropaleonto- logice stabilite acum și a înlesni pe de altă parte, paralelizarea lor cu subdivi- ziunile stratigrafice și complexele litologice cunoscute, denumirea zonelor micropaleontologice a fost făcută prin folosirea de simboluri, după următoarea regulă: Primul simbol, o literă mare, reprezintă ințiala etajului stratigrafie core- spunzător (H= Helvețian, HT= Tortonian inferior, T = Tortonian superior, S = Sarmațian, M =Meoțian); Pjr institutul Geologic al României 24 T. IORGULESCU Al doilea simbol, o cifră arabă, indică poziția stratigrafică relativă a șub- etajului corespunzător (S2 = Sarmațian mediu); Al treilea simbol, o literă mică în ordine alfabetică curentă cu semnificație stratigrafică (T2a, Tab), sau o literă mare care reprezintă inițiala unui grup sistematic paleontologic caracteristic (T2R în care litera R înseamnă Radio- lari); In fine, al patrulea simbol, o cifră arabă cu semnificația stratigrafică este folosită numai în cazul zonelor micropaleontologice cu caracter intercalar și repetat (TZRV T2R2). A) PROFILELE DIN ZONA DE MARGINE A FLIȘULUI 1. PROFILUL SLĂNIC a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Acest profil a fost colectat de Gs. Popescu în campania de lucru a anului 1943. Intervalele stratigrafice, corespunzătoare probelor luate, variază între 4 —6 m. O grijă specială a fost dată intercalațiunilor de marne și argile din cuprinsul breciei în scopul obținerii prin spălări a unui cât mai bogat conținut ' micropaleontologic propriu, care ar fi putut ajuta la fixarea vârstei sale. Gro- simile stratigrafice au fost calculate grafic pe baza orientării stratelor. Profilul Slănic este alcătuit din două coloane stratigrafice, denumite Slănic I — II și Slănic III —IV, după numerotarea curentă a segmentelor pe care le cuprinde. Slănic I — II este situat la NE de Tg. Slănic și a fost urmărit în segmentul I Muntele Piatra Verde—V. Zapodea (probele 331 P — 336 P) și segmentul II, V. Pietrei (probele 270 P — 330 P). Această coloană stratigrafică cuprinde următoarele formațiuni: Helveți an, deschis pe + 70 m, în care au fost colectate probele 331 P — 337 P; constă din marne gălbui-roșcate și unele nisipuri în tranziție gradată către formația adiacentă superioară; Tortonian inferior, deschis pe ± 54 m, în care au fost colectate probele 338 P—356 P, alcătuit din marne tufacee albe-gălbui, cu Globigerinide mari, în alternanță cu nisipuri și tufuri fine, tari, în general verzui și parțial silicifiate; Tortonian superior reprezentat prin: Complexul breciei sării, gros de 186 m, în care aii fost colectate probele 357 P —364 P; începe cu gipsuri grosiere de ± 40 m, situate imediat deasupra tufurilor verzui, silicifiate; urmează apoi brecia foarte bogată în elemente eocene, în general slab expusă ; la partea sa superioară apar nisipuri și gresii, conținând foarte multe resturi de Lamellibianchiate și nodule de Lithothamnium, care amintesc Faciesul de Leitha. Institutul Geologic al României \ igr/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 25 Complexul argilo-silicios, gros de 46 m, în care au fost colectate probele 365 P și 50 P; este format din marne și argile închise, cuprinzând la partea inferioară intercalațiuni de brecie și unele marne. Complexul marnos deschis pe 396 m, în care au fost colectate probele 366 P și 270 P — 330 P; este desvoltat în Cuveta de Slănic sub facies predominant brecios; intercalațiunile de marne observate conțin adesea Spirialis-, în partea inferioară apare un banc de gips gros de ± 10 m, care a fost folosit de Gr. POPESCU pentru corelarea segmentelor I și II ale acestei coloane. Slănic III —IV —V este situat la SE de Salina Slănic, pe flancul de E ăl masivului de sare și a fost urmărit în segmentul III, V. Turburea (probele 180 P — 243 P), segmentul IV, V. Salinei (probele 244 P—269 P) și segmentul V, sonda 10 C. A. M. (probele 393 P —286 P). In această coloană stratigrafică au fost identificate următoarele complexe litologice ale Tortonianului su- perior : Complexul breciei sării, deschis pe ± 90 m grosime stratigrafică, în care au fost colectate probele 180 P —209 P; acest complex este desvoltat într’un facies marnos nebrecios, conținând local Spirialis. Complexul argilo-silicios, gros de ± 14 m, în care au fost ridicate probele 209 P —213 P; este alcătuit dm argile cu eflorescențe de sulfați și intercalațiuni rare de calcare marnoase, marne și argile marnoase, local pot fi observate Globi- gerinide și Spirialis. Complexul marnos, urmărit pe o grosime de 212 m, în care au fost colectate probele 214 P —232 P, 243 P —269 P și 392 P —386 P; este desvoltat parțial în facies brecios, asemenea ca în secțiunea I —II; forme de Spirialis au fost observate chiar imediat deasupra complexului precedent;, corelația segmentelor III și IV s’a făcut pe baza unui strat de tuf cu biotit, după cum un al doilea strat de tuf, care apare în segmentul IV la proba 250 și în talpa sondei 10 C.A.M., a servit la corelarea segmentelor IV și V; în V. Turburea a fost observată o bogată macrofaună, cuprinzând forme marine aparținând genurilor: Cerithium, Ostrea, Coralieri, etc. O trăsătură caracteristică a Tortonianului superior din Cuveta de Slănic o constitue, după Gr. Popescu, faciesul său marno-brecios, cu excepția com- plexului argilo-silicios, mai puțin invadat de acest facies. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE Mai înainte de a discuta detaliile micropaleontologice ale profilului Slănic, trebue să subliniem existența unei nepotriviri între felul nostru și acela al geo- logului de teren de a considera succesiunea stratigrafică colectată în coloanele I —II și III — IV — V. Din nefericire, această problemă nu a putut fi defi- nitiv rezolvată, deoarece extinderea colectării segmentului II dela proba 330 P în sus sau a segmentului III dela proba 183 P în jos, nu a mai fost executată. Institutul Geologic al României \ IGR/ 26 T. IORGULÎESCU SLĂNIC I—II Slănic I— II cuprinde zonele micropaleontologice H, HT, Tv T2R1 și T2a. Zona H. Această zonă micropak ontologică corespunzătoare Helvețianului superior este expusă pe o grosime stratigrafică de 70 m; s’au colectat numai 6 probe (Nr, 331 P — 338 P), în care au fost identificate următoarele forme: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ................. fr ^/sporadic2) Cassidulina crassa d’Orbigny........................ fr r/sporadic Cibicides conoideus (Czjzek)........................... fr-r/sporadic Dentalina sp. . . ........... ............... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... r/'sporadic Eponides pygmaeus (Hantken)............................ fr-r/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny......................... r-f/sporadic Globigerina triloba Reuss................................ fr/sporadic Globorotalia sătula (Brady)......................... fr-m sporadic Gyroidina danvillensis Howe et Wallace . . . fr/local Nonion commune (d’Orbigny)............................. fr-r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr/local Pullenia bulloides (d’Orbign/) .......................... fr/local Robulus limbosus (Reuss) ............................... fr/local Rotalia beccarii (Linne) .............................. fr-r/sporadic Triloculina oblonga (Montagu)............................. r/local Spongieri silicioș' Spiculi conici, masivi, de Tetractinellide . . . fr-r/sporadic Echinoderme Spiculi calcaroși de Echinide, cu striațiuni longitudinale r/locale Din acest tablou reiese că microfauna zonei H este relativ săracă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Globigerinidele sunt formele care predomină în general. Ele sunt de talie mică și au peretele subțire. Formele care însoțesc Globigerinidele au o repartiție pe verticală locală sau foarte sporadică. Zona HT, corespunzătoare complexului marno-tufaceu al Tortonianului inferior, din care au fost colectate probele 339 P — 358 P, prezintă o grosime stratigrafică de 68 m. Numărul probelor ridicate a fost suficient de mare pentru a permite formarea unei imagini destul de clare asupra microfaunei, care constă din următoarele specii de Foraminifere și Radiolari: P Frecvența în probe (fr — foarte rar,, r = rar, rri = moderat, f= frecvent, ff = foarte frecvent). 2) Modul de răspândire pe orizontală (sporadic, local sau continuu). Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 27 Foraminifere Candorbulina universa Jedlitschka...................... ff/continuu Eponides carolinensis Cushman........................ r/local Globigerina bulloides d’Orbigny ...................... r-f/continuu Globigerina triloba Reuss ...........................r-f£/continuu Globigerina concinna Reuss ............................. r/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).....................r-m/sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady) ................... ff/continuu Globorotalia scitula (Brady) . . .....................r-ff/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).................. fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Lagena marginala Walker et Boys...................... fr/local Orbulina universa d’Orbigny . ......................... ff/continuu Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . fr/local Această microfaună, spre deosebire de aceea a zonei precedente, se carac- terizează prin marea abundență a formelor pelagice de Globigerinide și Globo- rotaliide și prin talia mare și peretele gros al specimenelor. Tufurile verzui dela partea superioară a Complexului marno-tufaceu, din care au fost examinate 4 probe (355 P —358 P), pot fi considerate cu totul sterile, iar cele câteva exemplare de Globigerine întâlnite, provin probabil din contaminarea cu marnele învecinate sau din intercalațiunile subțiri de marne prezente în tufuri. Limitele zonei HT cu zonele adiacente sunt foarte clare. Zona T^. Tortonianul superior începe cu niște gipsuri complet lipsite de microfaună. Porțiunea coloanei stratigrafice Slănic I — II, din care au fost culese probele 358 P —364 P, este caracterizată din punct de vedere micro- paleontologic printr’o asociație în care intră următoarele resturi de Foramini- fere, Radiolari, Spongieri, Echinide, Gasteropode și Ostracode: Foraminifere. Asterigerina planorbis d’Orbigny....................... r/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)................... fr/local Cibicides mexicanus Nuttall............................. fr/local Cibicides conoideus (Czjzek)......................... fr-r/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll).................m-f/sporadic Elphidium advenum (Cushman) .........................r-m/sporadic Elphidium laminatum (Terquem)......................... r/sporadic Elphidium crispum (Linne) ........................... fr/sporad:c Globigerina bulloides d’Orbigny .......................r-m/sporadic Globigerina triloba Reuss....................... . . m-f/sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady) r-m/sporadic Institutul Geologic al României 28 T. IORGULESCU Globorotalia crassa (d’Orbigny) ......... fr/local Globorotalia scitula (Brady) ..........fr-m/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)................... r/sporadic Globulina gibba d’Orbigny ......................... fr/locai Gibnbelina globosa (Ehrenberg) ........... fr/sporadic Gyroidina soldanii (d’Orb.) var. umbilicata d’Orb. . r/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady) ................. r/local Haplophragmoides emaciatus (Brady) ................ fr/local Nonion pompilioides (Fichtel et Mole) .... fr/local Orbulina universa d’Orbigny........................... r/sporadic Pullenia bulloides d’Orbigny.................... . ■ fr/local Quinqueloculina seminulum (LlNNi).................. fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel).................... fr/local Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis HaeCKEL . . fr, sporadic Spongieri silicioși Spiculi cu canal de Tetractinellide........................ r-f/sporadic Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale de Echi- nide.............................................. r/local Gasteropode Spirialis andrussowi Kittl......................... fr/local Ostracode Cytherideis curvata Bosquet.......................... fr/sporadic Deși asociația paleontologică de mai sus cuprinde un număr destul de mare de forme, totuși numărul specimenelor este relativ mic și modul lor de răs- pândire pe verticală, în general, limitat și sporadic. Zona T2Rv Intervalul stratigrafie de ± 70 m grosime, care corespunde Complexului argilo-silicios și unei părți din Complexul breciei, în cuprinsul căruia au fost culese probele 365 P — 366 P din segmentul I Muntele Piatra Verde —V. Zapodea și probele 271 P —274 P din segmentul II V. Pietrei se caracterizează prin amestecul în proporțiuni variabile a resturilor de Fora- minifere, Radiolari, Spongieri, Echinide, Lamellibranchiate, Gasteropode și Ostracode, după cum urmează: Foraminifere Ammodiscus incertus. d’Orbigny ....................... r sporadic Asterigerina planorbis d’Orbigny . ................... m local Candorbulina aniversa Jedlitschka ....... m, continuu Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)............. fr/local Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............... r/local Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 29 Cibicides conoideus (Czjzek) . ............................... fr/local Discorbis vilardeboana (d’Orbigny) ....... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...............fr-m continuu Elphidium advenum (Cushman)........................ fr local Elphidium laminatum (Terquem).................................. m/local Elphidium crispum (LinNe) ..................................... r/local Eponides carolinensis Cushman................................. fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny.................................r-m continuu Globigerina triloba Reuss......................................r-f/continuu Globigerina concinna Reuss ................................... fr/local Globigerinoides conglobatus (Brady)...........................fr-m/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny; .............................. fr/local Globorotalia scitula (Brady)..................................fr-m/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).......................... fr/sporadic Globulina gibba d’Orbigny.................................... r/local Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis.............................. r/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady; ................. fr/local Haplophragmoides emaciatus (Brady) ...........................fr-m/sporadic Haplophragmoides coronatus (Brady) ............................ fr/sporadic Hyperammina elongata Brady................................... r/local Nonion commune (d’Orbigny) .................................. m/local Orbulina universa d’Orbigny .................................... m/continuu Planulina wuellerstorfi (Schwager) ... ... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ........................... r/local Quinqueloculina seminulum (Linne) ........................... r local Quinqueloculina oblonga (Montagu) ............................... r/local Quinqueloculina sp............................................ fr/local Triloculina oblonga (Montagu) ................................ fr/local Triloculina circularis Bornemann.............................. f/rlocal Valvulineria rugosa (d’Orbigny)................. . fr/local Virgidina schreibersiana Czjzek ...................... r/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) fazosa Haeckel . . fr-r/sporadic Cenosphaera (Phormosphaera) vespzma Haeckel . . fr-r/sporadic Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Hafck.fi. . fr-r/sporadic Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . ff/sporadic Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haf.ckf.i. . . . m-ff sporadic Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehren- BERG............................................. ff; local Sethocapsa pyriformis Haeckel .......................m-ff sporadic Institutul Geologic al României \ iGRy 30 T. IORGULESCU Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel.........................................' . . f/local Spongieri Spiculi cilindrici compacți de Tetractinellide . . . r/local Spiculi cilindrici cu canal de Tetractinellide . . . r-f/sporadic Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni paralele de Echinide fr-f sporadic Laniellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)................ r-f sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf. (mulaje)...................fr-ff/sporadic Spirialis andrussom Kittl............................ m local Ostracode Cytherella sp........................................... m/local Cytherideis curvata Bosquet............................ fr/local Plante Diatomea 2 (piritizate)................................ r/local Fructificați! 4, sferice, de Phanerogame............... fr/local Datorită abundenței foarte mari a Radiolarilor, acest segment al coloanei stratigrafice aparține zonei TgRj. Radiolarii, împreună cu Globigerinidele dintre Foraminiferele pelagice, predomină net asupra celorlalte forme. Zona T2a. Restul coloanei Slănic I — II, în grosime de ± 360 m, din care au fost colectate probele 275 P —330 P, a fost atribuit zonei T2a. Conținutul său micropaleontologic cuprinde: Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer........................ fr/sporadic Ammodiscus incertus d’Orbigny ........................ fr/sporadic Asterigerina planorbis d’orbigny..................... fr/sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny......................... fr/local Bulimina inflata Seguenza ........................ . . fr-r/sporadic Candorbulina universa Jedlitschka....................fr-f/continuu Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cush- man................................................ fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny ....................... fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) .............. fr/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman).................fr-r/sporadic Cibicides mexicanus Nuttall .............fr-r/sporadic Cibicides conoideus (CzjzeK)....................... fr-r/sporadic Cyclammina pusilla Brady ........................ fr/local Dentalina sp........................................ fr/sporadic STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 31 Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)............................ fr/sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny) ................................ fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)..........................fr-m,continuu Elphidium advenum (Cushman)..................................... fr/sporadic Elphidium minutum (Reuss)....................................... fr/sporadic Elphidium translucens Natland ................................ fr/local Elphidium laminatum (Terquem)................................. fr-r/sporadic Elphidium crispum (Linne) .....................................fr-f/continuu Eponides carolinensis Cushman.................................. fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny ...............................fr-f/continuu Globigerina triloba Reuss......................................fr-f/continuu Globigerina concinna Reuss ..................................... r/local Globigennoides rubrus (d’Orbigny)................................ r/sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady)............................fr-f/continuu Globorotalia crassa (d’Orbigny).............................. fr-r/sporadic Globorotalia scitula (Brady)...................................fr-f/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)............................fr-m/continuu Globulină gibba d’Orbigny ........................................ r/local Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis................................ fr/local Gumbelina globosa (Ehrenberg)................................... fr/sporadic Gyroidina damillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady)............................. fr/local Haplophragmoides coronatus (Brady).............................. fr/sporadic Hyperammina elongata Brady...................................... fr/sporadic Nonion commune (d’Orbigny) ..................................... fr/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)........................... fr/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ................................. fr-f/continuu Planulina wuellerstorfi (Schwager).............................. fr/sporadic Quinqueloculina laevigata d’Orbigny............................. fr/sporadic Quinqueloculina seminulum (Linne)..............................fr-r/sporadic Reussella spinulosa (Reuss) . . ................................ fr/sporadic Robulus alato-limbatus (Gumbel)................................fr-r/continuu Robulus limbosus (Reuss)...................................... fr/ local Rotalia beccarii (Linn ) ... fr-r/sporadic Sphaeroidina bulloides d’Orbigny.............................. fr/local Spiroloculina tenuis Czjzek ................................... fr/local Triloculina oblonga (Montagu)..................................fr-r/sporadic Triloculina laevigata d’Orbigny ........ fr local Uvigerina mexicana Nuttall ..................................... fr/sporadic Valvulineria rugosa (d’Orbigny)................................. fr/sporadic Virgulina schreibersiana Czjzek......................... r local ir Institutul Geologic al României 32 T. IORGULESCU Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel fr/local Spongodiscus (Spongodisculus ) inedit erraneus Haeckel .............................................. r/local Spongieri Spiculi conici compacți de Tetractinelide .... r local Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale de Echi- nide.................................................fr-r/continu Ostracode Cytherideis curvata . Bosqu et . ................... fr/local Cytherella sp..................................... fr-m/sporadic Vertebrate Dinți conici curbați ................................. fr/sporadic Plante Diatomea 1 . . ................................. fr/local Diatomea 2 (piritizate)............................. fr/local Caracterul brecios al acestei zone se oglindește și în conținutul micropaleon- tologic prin prezența unui important număr de Foraminifere remaniate, apar- ținând genurilor Globotruncana, Giimbelina etc, care însoțesc microfauna in situ, destul de bogată în forme, însă relativ săracă în specimene. In concepția geologului de teren, segmentul stratigrafie, atribuit zonei T2a, a fost sincronizat cu Complexul marnelor cu Spirialis. Din datele micro- paleontologice de mai sus, ca și din cele obținute prin examinarea coloanei stratigrafice Slănic III—IV—V, se vede că această corelare este eronată. SLĂNIC III - IV - V In această coloană stratigrafică, succesiunea depozitelor cuprinde urmă- toarele zone micropaleontologice, începând din bază: T2a, T2R3 și T3b. Zona T^a. Probele 180 P —208 P, culese dealungul unui interval strati- grafie de ± 88 m, în partea inferioară a segmentului III din V. Turburea, conțin o microfauna destul de bogată, în care predomină Globigerinidele dintre Foraminifere și formele mici de Spirialis dintre Pteropode,. ambele grupe fiind pelagice. Restul microfaunei prezintă o răspândire mai sporadică, după cum se poate vedea din lista de mai jos a formelor întâlnite: Foraminifere- Allomorpbina macrostoma Karrer ...... fr/local Ammodiscus incertus d’Orbigny ...................... r/local Asterigerina planorbis d’Orbigny..................... fr/local Candorbulina universa Jedlitschka.................fr-f/continuu Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 33 Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) . . . . fr/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)................fr-r/sporadic Cibicides mexicanus Nuttall.................................. r/local Cibicides conoideus Czjzek...................................fr-r/sporadic Cyclammina pusilla Brady ........................................ fr/local Dent alina sp.................................................... fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny).................................... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Mollj.........................fr-r/sporadic Elphidium advenum (Cushman) ................................. fr/local Elphidium translucens Natland ............................... fr/local Elphidium laminatum (Terquem).................................fr-r/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ..............................fr-r/continuu Globigerina triloba Reuss.....................................fr-f/continuu Globigerina concinna Reuss .................................... fr/sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady)............................fr-m/continu Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ............................fr-m/continu Globorotalia crassa (d’Orbigny) ................................. fr/local Globorotalia scitula (Brady)...................................fr-f/continu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) ...... fr-r/sporadic Globulina gibba d’Orbigny . . ....... fr/sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ................................. fr/sporadic Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Haplophragmaides scitulus (Brady) ....... fr/continu Haplophragmoides coronatus (Brady) . .... r/sporadic Karreriella chilostoma (Reuss)............................... fr/local Nonion commune (d’Orbigny) .................................. fr/local Nonion granosum (d’Orbigny).................................. fr/local Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) ... . fr-r/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ....................................fr-f/continu Planulina wuellerstorfi (Schwager)............................... fr/local Pullenia bulloides (d’Orbigny)................................fr-r/sporadic Robulus limbosus (Reuss) ........................................ r/local Rotalia beccarii (Linne) ........................................ r/local Sphaeroidina bulloides d’Orbigny................................. fr/local Uvigerina mexicana Nuttall ..... ... fr-r/sporadic Valvulineria rugosa (d’Orbigny)................................... r/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr/local Echinodemre Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale de Echi- nide...............................-.................. fr/local 3. — c. 697 Institutul Geologic al României IGR/ 34 T. IORGULESCU Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)...................... fr/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf. (mulaje interne) . . r/local Spirialis andrussowi Kittl.........................m-f/sporadic Ostracode Cytherella sp.............................................. r/local Plante Fructificați! sferice...................................... r/local Intre segmentele zonei T2a din Slănic I—II și Slănic III—IV — V nu s’a putut stabili nici o corelație litologică sau macropaleontologică precisă; prin urmare, grosimea sa stratigrafică rămâne necunoscută. Zona T^. Succesiunea de probe 209 P —213 P depe un interval strati- grafie de ± 10 m grosime stratigrafică se caracterizează printr’o nouă erupție de Globigerinide și Radiolari, după cum reiese din lista de forme de mai jos: Foraminifere Candorbulina universa Jedlitschka.................... r/local Globigerina bulloides d’Orbigny .................... ff/continuu Globigerina triloba Reuss............................ m/local Globigerinoides conglobatus (Brady) . ............... m/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).................. ff/local Orbulina universa d’Orbigny ......................... r/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . r-f/sporadic Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . r-f/sporadic Dictyocephalus cavea Haeckel......................... r/local Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr. . r-f/local Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . . f-ff/continuu Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenberg........................................ r-f/continuu Sethocapsa pyriformis Haeckel......................f-ff/local Spongodiscus ( Spongodisculus ) mediterraneus Haeckel m-ff/continuu Plante Fructificații sferice................................ r/local Limita superioară a zonei T2R2 a fost fixată la proba 214 P, unde apar formele mari de Spirialis, cantonate exclusiv în zona adiacentă de deasupra. Zona T^b. Restul coloanei Slănic III —IV —V, cuprinzând probele 214 P — 232 P din segmentul III, 243 P — 269 P din segmentul IV și 393 P — 386 P din segmentul V (sonda 10 C.A.M.) conțin o microfaună caracteristică zonei Institutul Geologic al României XJGR/ _____________________________________________/___________________________ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 35 T2b prin formele mari de Spirialis și unele forme de Foraminifere care dispar la sfârșitul Tortonianului superior. In partea bazală a zonei T2b există un segment de tranziție de ± 22 m grosime stratigrafică, în care o parte dintre formele de Radiolari, caracte- ristice zonei precedente, continuă a avea o răspândire destul de importantă, după cum reiese și din lista de mai jos a formelor conținutului micropaleon- tologic: Foraminifere Ammodiscus incertus d’Orbigny....................... fr/local Asterigerina planorbis d’Orbigny.................... fr/local Candorbulina universa Jedlitschka................... fr-f/continuu Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cush- man ................................................ fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny.......................... fr/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman) ... . . fr-r/sporadic Cibicides mexicanus Nuttall .......................... fr/sporadic Cibicides conoideus (Czjzek) .... .... fr-r/sporadic Dentalina sp. (fragmente)........................... fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny)....................... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) . ... fr-r/sporadic Elphidium advenum (Cushman) .........................fr-r/sporadic Elphidium translucens Natland ...................... fr/local Elphidium laminatum (Terquem)......................... fr/sporadic Elphidium crispum (Linne) ....... . . fr-m/sporadic Eponides carolinensis Cushman....................... fr/local Glandulina laevigata d’Orbigny . ................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny ..................... r-f/continuu Globigerina triloba Reuss . . .........-C. . r-f/continuu Globigerina concinna Reuss.......................... fr/local Globigerinoides conglobatus (Brady).................fr-ff/continuu Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)..................fr-m/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ...................... fr/sporadic Globorotalia scitula (Brady) ........................r-f/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) ..... fr-r/sporadic Globulina gibba d’Orbigny .......................... fr/local Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis................................ fr/local Gumbelina globosa (Ehrenberg)........................fr-m/sporadic Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Haplophragmoides scitulus (Brady)..................... fr/sporadic Haplophragmoides emaciatus (Brady) ...... fr/sporadic Haplophragmoides coronatus (Brady; .............. fr/local Kt Institutul Geologic al României \IGRZ 36 T. IORGULESCU Hyperammina elongata Brady ..........................fr-r/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)..........................fr-r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)................ fr/local Orbulina universa d’Orbigny .........................fr-f/continuu Pseudotextularia varians Rzehak.....................fr-r/local Pullenia bulloides (d’Orbigny)....................... fr/local Reussella spinulosa (Reuss).......................... fr/local Rhabdammina linearis Brady......................... fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel)....................... fr/sporadic Rotalia beccarii (Linn^).............................fr-r/sporadic Uvigerina asperula Czjzek............................. fr/sporadic Uvigerina mexicana Nuttall ........................... fr/sporadic Valvulineria rugosa (d’Orbigny)....................... r/local Radiolari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel fr/sporadic Dictyocephalus cavea Haeckel.......................... fr/sporadic Dictyocoryne (Dictyocorynarium) pentagona Stohr r/local - Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel............................................ r/local Spongieri Spiculi compacți de Tetractinellide................ fr/local Spiculi cu canal median de Tetractinellide . . . fr/local Echinoderme Spiculi calcaroși de Echinide cu striațiuni lon- gitudinale .......................................... fr/local La mei libranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)................fr-/rsporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf............................ fr/local Spirialis andrussowi Kittl..........................fr-ff/continuu Spirialis hospes Rolle ..............................fr-f/continuu Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko................fr-f/continuu Spirialis nucleatus Zhizhchenko......................fr-f/continuu Spirialis koeneni Kittl..............................fr-m/continuu Spirialis stenogyra (Philippi).......................fr-m/continuu Ostracode Cytherella sp.......................................... fr/local Plante Diatomea 2 (piritizate)..............................fr-m/sporadic Fructificați! ovoide, carbonifiate..................... fr/local XJGR/ Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 37 Limita superioară a zonei T2b din coloana Slănic III — IV —V nu a fost atinsă. Din punct de vedere micropaleontologic coloana Slănic III— IV —V se apropie ca înfățișare mai mult de profilul Stupina — Posești, datorită existenței a două zone cu Radiolari; singura deosebire între cele două coloane stratigrafice constă în faciesul litologic al Tortonianului superior, care la Stupina—Posești este predominant nisipos, pe când la Slănic, predominant brecios. 2. PROFILUL PREDEAL—SĂRARI a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Acest profil a fost colectat de Gr. Popescu în 1943. El este situat în Cuveta Predeal-Sărari, dealungul Văii Turburea și cuprinde următoarele formațiuni: H e 1 v e ț i a n superior, gros de 80 m, în care au fost colectate pro- bele 399 P —430 P; constă din marne cenușii cu intercalațiuni de gips; la partea superioară au fost observate numeroase exemplare de Hydrobia. T o r t o n i a n inferior, în grosime de 50 m; cuprinde probele 431 P — 450 P și este alcătuit din marne tufacee cu intercalațiuni de tufuri groase. Tortonian superior. Complexul breciei sării, constituit în bază din 4 m de brecie tipică cu componente din gresii eocene, în care a fost luată proba 451 P, peste care urmează marne cn Globigerine și unele intercalațiuni de gipsuri fibroase la partea sa superioară; la W de V. Turburea Complexul breciei se desvoltă gradat și atinge în partea axială a cuvetei o grosime de 200 m, în timp ce către E brecia descrește până la totala dispariție. Complexul argilo-silicios, cu o grosime vizibilă de 3 —4 m, în care au fost colectate probele 456 P —457 P și care urmează peste gipsurile complexului breciei; el constă din argile șistoase cu eflorescențe de • sulfați, amintind disodilele. Complexul rnarnos cu Spirialis, gros de ± 120 m, în care au fost colectate probele 458 P —486 P; este alcătuit din marne fine și nisipoase, bine strati- ficate cu intercalațiuni subțiri de 10—20 cm de tufuri bentonitice; forme mari de Spirialis piritizate pot fi observate adesea și cu ochiul liber. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE Din punct de vedere micropaleontologic, coloana stratigrafică Predeal— Sărari a fost împărțită în zonele H, HT, T2R și T2. Zona PI. Această zonă corespunde părții inferioare a coloanei stratigrafice, groasă de 80 —82 m, probele 389 P —429 P, și se caracterizează printr’o microfaună cu forme destul de numeroase însă în general sărace în indivizi, după cum reiese din lista următoare: -4^^. Institutul Geologic al României VIGRZ 38 T. IORGULESCU Foraminifere Bulimina aculeata d’Orbigny.......................... fr/local Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman ......................................... fr/local Cibicides mexicanus Nuttall..........................r-m/'sporadic Cibicides conoideus (Czjzek)........................... r/sporadic Dentalina sp, (fragmente)............................fr-r/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll).................. fr/sporadic Elphidium laminatum (Terquem)......................... fr/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny .....................fr-r/sporadic Globigerina triloba Reuss............................fr-m/sporadic Globigerina concinna Reuss........................... fr/local Globigerinoides conglobatus (Brady)................... r/local Globorotalia sătula (Brady)..........................fr-r/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)................... r/local Gyroidina soldanii (d’Orbigny) var. umbilicata d’Orbigny......................................... fr/sporadic Nonion commune (d’Orbigny).......................... fr/local Nonion granosum (d’Orbigny) . . . .............fr-r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)................fr-r/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ................... fr/local Pullenia bulloides (d’Orbigny)........................ fr/sporadic Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ................. f/local Quinqueloculina oblonga (Montagu) . .................. m/local Robulus limbosus (Reuss) ............................. r/local Rotalia beccarii (Linn^j............................fr-m/local Uvigerina mexicana Nuttall ....................fr-r/sporadic Valvulineria rugosa (d’Orbigny)..................... fr/local Virgulina schrăbersiana Czjzek....................... fr/local Radiolari Genosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . fr/local Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . . fr/local Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr-m/sporadic Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel......................... fr-r/sporadic Spongieri . Spiculi compacți de Tetractinellide..................fr-f/sporadic Spiculi cu canal de Tetractinellide ................r m/sporadic Echinoderme Spiculi calcaroși de Echinide, cu striațiuni longi- tudinale .......................................... f-m/sporadic Institutul Geologic al României \Tgrz STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 39 Ostracode Cytherella sp..........................................fr -ff/sporadic Cytherideis curvata Bosquet ......................... m/local Este de remarcat că în partea superioară a zonei H se întâlnesc unele nivele la care abundă Miliolide, Ostracode și Gasteropode, care constituesc desigur o excepție față de condițiile bionomice generale ale Helvețianului. Explicația s’ar datora unor modificări temporare intervenite local în condițiile de sali- nitate ale lagunei, probabil ca urmare a reluării legăturilor sale cu marea de condițiuni normale. Zona HT. Probele 430 P —455 P depe un interval stratigratic de 60 m, care corespunde din punct de vedere litologic atât Complexului marno-tufaceu al Tortonianului inferior, cât și Complexului breciei sării din baza Tortonianului superior, se prezintă din punct de vedere micropaleontologic ca o zonă unitară în care predomină net formele pelagice de Globigerinide de talie mare asupra câtorva forme bentonice însoțitoare de Foraminifere, după cum se poate vedea din următoarea listă: Foraminifere Candorbulina universa Jedlitschka...................fr-ff/continuu Cibicides pseudoungerianus (Cushman).................fr-r/continuu Eponides carolinensis CUSHMAN.........................r-m/continuu Globigerina bulloides d’Orbigny.................. . r-ff/continuu Globigerina triloba Reuss . . . r-ff/continuu Globigerinoides conglobatus (Brady).................fr-ff/continuu Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)...................f-ff/continuu Globorotalia scitula (Brady) ........................r-ff/continuu Gyroidina soldanii (d’Orbigny) var. umbilicata d’Or- bigny ................................... . • . fr/local Orbulina universa (d’Orbigny) ......................fr-ff/continuu Pullenia bulloides (d’Orbigny)..................... fr/local Robulus alai o-limb atu s (Gumbel)................. fr/local Este de remarcat absența elementelor remaniate, așa cum ne-am fi putut aștepta pentru scurtul segment de ± 18 m dela partea superioară a zonei, care corespunde unui material brecios. Zona T2R. Probele 456 P — 462 P, depe un interval de ± 20 m, corespun- zând în bază Complexului argilo-silicios iar la partea superioară unor marne nisi- poase, conțin deopotrivă numeroși Radiolari și Globigerine după cum urmează: Foraminifere Candorbulina universa Jedlitschka...................fr-m/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny....................fr-ff/continuu Orbulina universa d’Orbigny ...................... fr-m/sporadic Institutul Geologic al României 40 T. IORGULESCU Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . r-f/sporadic Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . r-f/sporadic Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel r-f/sporadic Dictyocoryne (Dictycorynium) pentagona Stohr. . ff/local Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenb erg ff/local Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel ...................................... ff/local Spongunts (Spongurantha) stuparius Haeckel . . r/local Limita superioară a zonei T2R, căreia i-au fost atribuite probele cu micro- fauna de mai sus, apare mai puțin clară decât limita inferioară. Zona T^. Probele 463 P —486 P, de pe intervalul de ± 104 m dela partea superioară a coloanei stratigrafice Predeal—Sărari; au fost atribuite zonei T2, conținând o microfaună bogată și continuă de forme mari de Spirialis, după cum urmează: Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer ....... fr-m/sporadic Angulogerina angulosa fWiLLiAMSON)..................... m/local Biloculinella globulă (Bornemann)................... r-m/sporadic Bolivina punctata d’Orbigny .......................... fr/local Bolivina danvillensis Howe et Wallace................. fr/local Bolivina spatulata (Williamson) . ................r-m/sporadic Candorbulina universa Jedlitschka . ............fr-ff/sporadic Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cush- man..............................................r-m/sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny .......................fr-m/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman).................. . fr-m/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)................ r-f/continuu Discorbis saulcii (d’Orbigny)..................... m-ff/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll)................fr-m/sporadic Glandulina laevigata d’Orbigny........................ r/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ........ r-ff/continuu Globigerina triloba Reuss............................ ff/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ,............... ff/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... r-m/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady)...................fr-m/sporadic Hyperammina elongata Brady........................... fr/sporadic Karreriella chilostoma (Reuss)......................fr-m/sporadic Martinottiella communis (d’Orbigny)..................r-m/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............... r-f/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ......... fr-ff/sporadic Institutul Geologic al României IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 41 Planulina wuellerstorfi (Schwager) ..............................fr-f/continuu . Pullenia bulloides (d’Orbigny).................................. fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny .............................m-ff/local Quinqueloculina seminulum (Linne)................................fr-f/sporadic Quinqueloculina ovalis Bornemann................................... r/local Robulus alato-limbatus (Gumbel)................................... fr/local Rotalia beccarii (Linne) ........................................fr-r/sporadic Sphaeroidina bulloides d’Orbigny’................................r-ff/sporadic Spiroloculina tenuis Czjzek .................................... r-ff/sporadic Triloculină oblonga (Montagu)..................................... fr/local Triloculină circularis Bornemann.................................. fr/local Uvigerina asperula Czjzek....................................... f-ff/sporadic Uvigerina mexicana Nuttall.......................................fr-m/sporadic Spongieri Spiculi cilindrici, compacți, de Tetractinellide • . r-m/sporadic Lamei libranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)............................fr-m/sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenfeld.....................................r-ff/sporadic Teinostoma woodi M. Hoernes..................................... r/local Spirialis hospes (Rolle).........................................r-ff/continuu Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko.................r-ff/continuu Spirialis nucleatus Zhizhchenko..................................r-ff/continuu Spirialis koeneni Kittl..........................................r-ff/continuu Spirialis andrussowi Kittl................................... . m-f/continuu Ostracode Cytherideis curvata Bosquet........................................ r/local Vertebrate Dinți conici...................................................... fr/local Plante Fructificați! sferice............................................ fr/local Aspectul conținutului micropaleontologic al profilului Predeal-Sărari are mai multă afinitate cu acela dela Stupina-Posești decât cu cel dela Slănic, prin variația formelor și densitatea mare a indivizilor. 3. PROFILUL STUPINA-POSEȘTI a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Profilul Stupina—Posești a fost colectat în două etape, de Ing. Cr. Mari- nescu, în 1937, când au fost colectate probele 1 M — 47 M în V. Rupturilor și de către Gr. Popescu, în 1943, care a completat partea inferioară a acestui 42 T. IORGULESCU profil în V. Solducu, de unde a ridicat probele 504 P — 554 P dintr’un complex nisipos și proba 555 P din complexul argilo-silicios. Acest profil conține următorii termeni stratigrafie!: Tortonian superior. Complexul argilo-silicios, deschis pe ± 30 m; constă din argile și marne șistoase de tipul Stratelor de Pucioasa, în alter- nanță din ce în ce mai frecventă, către partea superioară, cu marne gipsifere, gipsuri și nisipuri, care fac trecerea către complexul superior adiacent; limita cu brecia sării n’a fost atinsă. Complexul nisipos, gros de + 180 m, considerat în 1937 ca aparținând Helvețianului; el este format din nisipuri în strate, care ating până la 5 m grosime și are intercalațiuni de marne și argile, bogate în resturi de plante; proba 549 P a fost corelată de Gr. Popescu cu proba 47 M din colecția din 1937. Complexul argilo-silicios superior, gros de ± 8 m, care constă din argile și marne foioase de tipul Stratelor de Pucioasa. Complexul marnos cu Spirialis, gros de ± 200 m, alcătuit în mod pre- dominant din marne bogat fosilifere, din care au fost colectate Solenastraea, Ervilia, Cardium, Cerithium, Turritella, Murex, Pleurotoma, Neritina, Buccinum, etc. Meoțianul este dispus transgresiv peste ultimul termen al Tortonia- nului superior. El conține numeroase forme de Moluște, printre care Unio, Helix, Hydrobia, Planorbis, etc. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE In coloana stratigrafică a profilului Stupina—Posești au putut fi separate următoarele zone micropaleontologice, începând din bază: TjRp T2a, T2R2, T2b și Mp Zona TZRV Probele 555 P și 504 P —507 P, care se eșalonează pe un interval de 16 m grosime stratigrafică, în partea de jos a coloanei Stupina-Posești, se caracterizează printr’o abundență de Radiolari și Globigerine, care predomină asupra celorlalte forme întâlnite, după cum urmează t Foraminifere Asterigerina planorbis d’Orbigny..................... fr/local Elphidium minutum (Reuss)............................r-m/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ....................r-ff/sporadic Globigerina triloba Reuss.......................... r-m/sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady)................... r/local Globorotalia scitula (Brady)......................... r-f/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)............................ fr/local Quinqueloculina oblonga (Montagu)....................... m/local Institutul Geologic al României \ ICR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 43 Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr-r/sporadic Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . fr-r/sporadic Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . fr/local Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehren- berg............................................ m/local Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . m/local Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel.........................................r-ff/sporadic Spongurus ( Spongurantha) stuparius Haeckel . . r-m/sporadic Spongieri Spiculi conici, compacți, de Tetractinellide . . . . m/sporadic Echinoderme Spiculi calcaroși cu strii paralele de Echinide . . r/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf............................ m/local Spirialis andrussowi Kittl........................... f/local Ostracode Cytherideis curvata Bosquet ........................ fr/local Plante Diatomea 2 (piritizate)............................m-f/sporadic Extinderea zonei T2R1 nu este cunoscută în profilul Stupina-Posești, de- oarece acesta este tăiat de o falie. Limita sa superioară nu pare să fie prea clară, unii dintre Radiolari extinzându-se în mod difuz și mai sus pe o grosime stra- tigrafică de mai mulți metri. Zona Tza. Seriile de probe 508 P — 554 P și 47 M — 44 M, aparținând respectiv segmentului superior din V. Solducu și segmentului inferior din V. Rupturilor care din punct de vedere litologic corespund Complexului nisipos cu Spirialis, conțin următoarea microfaună: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ................ fr/local Asterigerina planorbis d’Orbigny....................fr-f/continuu Bolivina spathulata (Williamson) .................... fr/sporadic Borelis melo (Fichtel et Moll)...................... fr/sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny.........................fr-m/continuu Candorbulina universa Jedlitschka ....... fr-f/continuu Cassidulinoides bradyi (Norman)................ . . fr/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ............... fr/ sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)................fr-r/ sporadic Cibicides mexicanus Nuttall .......................fr-r/ sporadic Institutul Geologic al României 44 T. I0RGULESCU Cibicides conoideus (Czjzek)..................................fr-m/ sporadic Dentalina sp..................................................fr-m/ sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)............................ fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny) . . .............................fr-r/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll)..........................fr-ff/continuu Elphidium translucens Natland................................. r/ sporadic Elphidium laminatum (Terquem) . ..............................fr-m/ sporadic Elphidium minutum (Reuss).....................................r-m/ sporadic Elphidium crispum (Linne;...............................■ . . fr-f/sporadic Eponides carolinensis Cushman.................................fr-r/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss).................................... r/local Glandulina oviformis Terquem............................... . . fr/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ...............................fr-m/continuu Globigerina triloba Reuss......................................r-ff/continuu Globigerina concinna Reuss . . , ............................. fr/local Globigerinoides conglobatus (Brady)...........................fr-f/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)............................ fr/local Globorotalia scitula (Brady) ..................................fr-f/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)............................fr-r/sporadic Globulina gibba d’Orbigny......................................fr-m/continuu Glomospira charoides (Jones et Parker) var. corona Cushman et Jarvis............................... fr/sporadic Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Haplophragmoides scitulus Brady..................... fr/local Hyperamina elongata (Brady) ........................ m/local Martinottiella communis (d’Orbigny)................. fr/local Nonion commune (d’Orbigny)...........................fr-m/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)..........................fr-m/continuu Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) ..... fr-m/continuu Orbulina universa d’Orbigny .................... . fr-f/continuu Pseudotextularia varians (Rzehak)............................. r/local Pullenia bulloides (d’Orbigny)............................... fr-r/continuu Quinqueloculina sp. (fragmente)............................... fr/local Reussella spinulosa (Reuss)..................................... fr/sporadic Robulus alato-limbatus (Gumbel)............................... fr/local Robulus limbosus (Reuss) .................................. . . fr/local Sphaeroidina bulloides d’Orbigny...............................fr-m/sporadic Uvigerina asperula Czjzek......................................fr-m/continuu Uvigerina mexicana Nuttall ....................................fr-m/continuu Virgulina schreibersiana Czjzek ...............................fr-m/continuu Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr-r/sporadic Institutul Geologic al României k IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 45 Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr-f/sporadic Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . fr-f/sporadic . Spongieri Spiculi conici, compacți, de Tetractinellide . . . fr-m/continuu Spiculi conici cu canal central................... fr-m/sporadic Spiculi prismatici ............................... fr/local Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni paralele de Echinide fr-m'continuu Ostracode Cytheridea perforata Romer........................... fr/ sporadic Cytherideis curvata Bosquet ......................... fr/ sporadic Zona T2a amintește într’o largă măsură, prin conținutul său micropaleonto- logic, zona T,b. Zona T.^. Succesiunea de probe 44 P—37 P, corespunzătoare unui segment stratigrafie de ± 32 m grosime, în baza căreia se situează Complexul argilo-silicios gros de ± 8 m, se caracterizează printr’o mare abundență de Radiolari și Foraminifere pelagice, primii predominând net asupra celor din urmă. Analizele acestor probe au dat următoarele rezultate: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) .........................fr-r/sporadic Asterigerina planorbis d’Orbigny.................... fr/local Bolivina punctata d’Orbigny ........................ r/sporadic Bolivina danvillensis Howe et Wallace .... fr-r/continuu Bulimina aculeata d’Orbigny ........................r-m/sporadic Bulimina pyrula d’Orbigny........................... m/local Candorbulina universa Jedlitschka................... r-f/continuu Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman ........................................ r/local Cassidulinoides bradyi (Norman)..................... r/ sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)................ r/local Discorbis saulcii (d’Orbigny) ......................r-m/ sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-m/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss)..........................r-m/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny .....................m-ff/continuu Globigerina triloba Reuss .............................. m/local Globorotalia scitula (d’Brady)......................r-m/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)............................. r/local Rotalia beccarii (Linne)............................r-m/ sporadic Spiroloculina tenuis Czjzek............................ fr/local Triloculina oblonga (Montagu) ...................... r/sporadic Institutul Geologic al României 46 T. IORGULESCU Uvigerina asperula Czjzek................................. fr/ sporadic Virgulina schreibersiana Czjzek ............................ fr/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . r/local Cenosphaera (Phormosphaera)vesparia Haeckel . . r/local Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . r/local Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . r-m/ sporadic Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . m-ff/continuu Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehren- berg . ........................................ r-m/continuu Sethocapsa pyriformis Haeckel ...............................m-ff/continuu Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . r-ff/continuu Ecbinoderme Spiculi cilindrici cu striațiuni longitudinale de Echinide .................................... r/local Gasteropode Spirialis andrussowi Kittl ............................ fr/local In timp ce Foraminiferele se întind peste limitele acestei zone, Radiolarii se opresc brusc atât la limita superioară cât și la cea inferioară, ceea ce dă acestor limite caracterul unor praguri delimitante clare și foarte prețioase în corelațiuni. Zona T^b. Ultima zonă micropaleontologică aparținând Tortonianului supe- rior corespunde succesiunii de probe 36 P — 4 P, care se întinde pe un interval stratigrafie de ± 194 m. Conținutul său micropaleontologic constă din urmă- toarele resturi: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ...... fr-m/continuu Asterigerina planorbis d’Orbigny.....................r-m/ sporadic Bolivina punctata d’Orbigny ........................ fr-m/continuu Bolivina danvillensis Howe et Wallace .... r-m/sporadic , Bolivina gracilis Cushman et Applin .................... r, sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny......................................fr-f/continuu Bulimina inflata Seguenza...................................... r/local Bulimina pyrula d’Orbigny........................................ r-f/continuu Candorbulina universa Jedlitschka.................................r-m/sporadic Cassidulina laevigata d’Orbigny' var. carinata Cush- man ................................................fr—ff/continuu Cassidulinoides bradyi (Norman)..................................fr-m/continuu Cibicides pseudoungerianus (Cushman).............................fr-m/sporadic Cibicides conoideus (Czjzek) . ................................ fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny)...................................fr-f/continuu. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 47 Elphidium macellum (Fichtel et Moll)..........................fr-m/continuu Elphidium minutum (Reuss).....................................fr-r/sporadic Eponides umbonatus (Reuss)................................. . r-m/continuu Glandulina laevigata d’Orbigny................................fr-r/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny .............................. r-f/continuu Globigerina triloba Reuss......................................r-m/sporadic Globorotalia scitula (Brady) . r-f/continuu Gumbelina globosa (Ehrenberg) ................................fr-r/ sporadic Lagena marginata Walker et Boys ............................... fr/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)...................................fr-m/continuu Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)........................r-m/ sporadic Orbulina universa d’Orbigny....................................r-m/sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager)........................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ..........................fr-r/sporadic Quinqueloculina-seminulum (Linn£).............................fr-r/sporadic Quinqueloculina costata d’Orbigny............................ r/local Reussella spinulosa (Reuss) ..................................fr-r/sporadic Rotalia beccarii (Linne) • ? . ...............................fr-m/continuu Rotalia calcar (d’Orbigny)...................................fr-r/ sporadic Sphaeroidina bulloides d’Orbigny...................... r/sporadic Triloculină oblonga (Montagu)..................... fr-m/continuu Uvigerina asperula Czjzek ...........................f-m/sporadic Virgulina schreibersiana Czjzek ...................fr-m/ sporadic Spongieri Spicuii cilindrici, compacți, de Tetractinellide . . .r-m/sporadic Gasteropode Spirialis andrussowi Kittl..........................fr-m/ sporadic Spirialis hospes (Rolle).............................. m/local Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko . ... . m/local Spirialis nucleatus Zhizhchenko....................... m/local Spirialis koeneni Kitti..............................r-m/ sporadic Din lista de forme de mai sus, reiese că microfaună zonei T2b din profilul Stupina-Posești este relativ foarte bogată și cu o repartiție destul de unitară pe toată grosimea stratigrafică. Zona Mv Probele 2 P și 1 P, cu care se termină la partea de sus profilul Stupina — Posești, conțin câteva exemplare de Globigerina bulloides d’Orbigny dintre Foraminifere și un număr apreciabil de fructificații de Characee (Chara- ceites accuminata Tuzson). Aceste probe sunt considerate ca aparținând zonei Mp care corespunde Meoțianului inferior; conținutul său micropaleontologic îl vom cunoaște mai complet din examinarea altor profile, în care a fost colectat pe intervale stratigrafice mai importante. Institutul Geologic al României 48 T. IORGULESCU B) PROFILE DIN ZONA DEPRESIONARĂ INTERMEDIARĂ 1. PROFILUL CORNETUL CUIB —NUCET a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Acest profil a fost colectat încă în anul 1939 de fng. Cr. Marinescu, la care Gh. Voicu a făcut o serie de completări în vara anului 1942. Din cauza condițiunilor locale, acest profil este alcătuit din 8 secțiuni, în care Fl. Olteanu a indentificat următoarele formațiuni și complexe litologice: Tortonianul superior. Complexul breciei sării, expus incomplet în coloana Gornetul Cuib — Nucet VI, cuprinde elemente, variind în diametru dela câțiva cm la peste 1 m; materialul lor îl constitue marne, gipsuri, gresii gipsifere, calcare albicioase-cenușii, calcare argilo-silicioase gălbui și gipsuri stratificate fin și puternic strivite către partea superioară. Complexul argilo-silicios, deschis deasemenea fragmentar în coloana Gor- netul Cuib — Nucet VI, pe un interval de 43 m grosime, este alcătuit din argile în care se dispun intercalațiuni de marne, argile marnoase, gresii cal- caroase și tufuri rare; contactul cu brecia sării de dedesubt este acoperit, în timp ce către complexul de deasupra se observă o tranziție gradată. Complexul nisipos cu Spirialis, gros de ± 92 m, este format în bază din nisipuri predominante, la care se adaogă gresii calcaroase și intercalațiuni de marne, către partea superioară se întâlnesc mai ales marne cu intercalațiuni nu prea groase de nisipuri, gresii și tufuri. Complexul marnos cu Spirialis, în grosime de 18 m și este format din marne cenușii-violacee cu intercalațiuni de nisipuri cu Spirialis. Sarmațianul inferior (B u g 1 o v i a n u 1). Complexul marnos cu Ervilia, gros de 168 m, este format din marne cu filme de nisip și intercalațiuni de gresii și nisipuri; în partea superioară cuprinde un banc de gips de 130 cm dispus între depozitele fosilifere cu Ervilia. Sarmațianul mediu-i nferior. Acest complex are o grosime de 583 m și începe cu o zonă cu Serpulide, Ervilia și Cardiacee, care constă din marne cenușii-violete, fine până la nisipoase, cu filme de nisip și intercalațiuni de gresii și n:sip; unele nisipuri ating o grosime până la 6 m; gresiile întâlnite în partea mijlocie au, pe planul inferior al stratului, hieroglife; marnele din partea inferioară prezintă filme caracteristice dintr’un material calcaros-tufaceu, alb și intercalațiuni de nisipuri adesea bine impregnate; macrofosilele mai des întâlnite sunt Ervilia, Cardium, Cerithium și Serpulidele. Sarmațianul superior. In grosime de ± 300 m, acest complex este format din marne cenușii-violete cu intercalațiuni de nisipuri și gresii parțial oolitice; în partea superioară, nisipurile sunt parțial concreționare. Tot aici apare deasemenea lin banc de peste 1 m de gresie calcaroasă oolitică cu Mactra, Cerithium și Cardium., care ar reprezenta probabil echivalentul stra- J Ă Institutul Geologic al României \ IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 49 tigrafic al calcarului cu Mactra, întâlnit peste tot în regiunea dinspre SE; printre macrofosilele mai frecvente se citează: Cardium, Cerithium, Mactra, Ervilia, Bulla și Modiola. M e o ț i a nul, urmărit pe o grosime de ± 100 m, este constituit din nisipuri cu marne și adesea cu intercalațiuni de gresii; bancul de gresie calca- roasă cu Dosinia a fost întâlnit la ± 44 m deasupa limitei Meoțian-Sarmațian; ca macrofosile, se observă: Neritina, Unio, Dreissensia, Dosinia și Hydrobia. Diferitele segmente ale profilului Gornetul Cuib —Nucet sunt situate pe flancul nordic al structurii Scăioși. După Fl. Olteanu, această structură repre- zintă un anticlinal răsturnat către S, în axul căruia apare Complexul breciei sării din coloana Gornetul Cuib —Nucet VI. Noi am considerat că această brecie reprezintă o intercalație între două complexe argilo-silicioase, așa cum este cazul și în alte regiuni (Slănic, Stupina-Posești, etc.). Corelațiunile indicate de geologii de teren între diferitele segmente ale profilului Gornetul Cuib —Nucet sunt următoarele: Coloanele I (492 V) și IV (± 18 m la Sud de 812 M): limita complexelor argilo-silicios și nisipos cu Spirialis', Coloanele VI (527 M) și VII (1532 V): limita complexelor argilo-silicios și cel nisipos cu Spirialis', Coloanele IV (812 M) și VI (538 M): idem; Coloanele I (339 M) și V (751 M): un banc gros de nisip; Coloanele I (499 V) și II (545 V): un banc de gresie oolitică cu o clară continuitate pe teren; Coloanele II (556 V) și III (550 V): bancul cu Dosinia. Secțiunea VIII n’a putut fi corelată pe teren. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE GORNETUL CUIB —NUCET I Această coloană stratigrafică a fost întocmită în lungul Văii Păpucești și cuprinde următoarele zone micropaleontologice: T2R2, T2b, Sj, S2 și Ss, dintre care primele trei sunt foarte slab deschise, iar limitarea lor are un Caracter puțin precis. Zona T^. Probele 498 V —494 V, din partea de jos a coloanei stratigrafice, conțin o microfaună în care predominanța locală a Radiolarilor asupra celorlalte forme ar arăta că ne găsim într’o zonă cu Radiolari, care este deschisă abia pe 6 —8 m din grosimea sa totală de mai multe zeci de metri. Formele întâlnite în aceste probe sunt următoarele: Foraminifere Elphidium minutum (Reuss) ......................... m/local Globigerina bulloides d’Orbigny ................. fr/local 4. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 -4 .1 Institutul Geologic al României 50 T. IORGULESCU Globigerina triloba Reuss .......................... f/local Globorotalia scitula (Brady)....................... fr/local Rotalia broeckhiana Karrer......................... fr/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr/local Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . ff/local Spongieri Spiculi cilindrici, compacți, de Tetractinellide . . r/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf........................... r/local Oștracode Pontocypris sp . . . . ........................... fr/local Limita superioară a acestei zone T2R2 a fost fixată la nivelul dispariției Radiolarilor, Zona T2b. Conținutul micropaleontologic al acestei zone este foarte slab înfățișat prin următoarele forme întâlnite în probele 493 V —492 V, din partea sa inferioară: Foraminifere Elphidium macellum (Fichtel et Moll)................ r/continuu ■ Elphidium minutum (Reuss).................................... r/continuu Eponides umbonatus (Reuss)........................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny...................... fr/local Globigerina triloba Reuss •.......................... r/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)...................... f/local Globorotalia scitula (Brady).........................fr-r/ sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ...................... r/local Orbulina universa d’Orbigny ..............•. . . . r/continuu Rotalia broeckhiana K rrer............................ r/local Zona Sv întocmai ca celelalte două zone precedente, și zona SA este foarte nesatisfăcător deschisă în V. Păpucești. Conținutul micropaleontologic al acestei zone își găsește o imagine incompletă în rezultatele de analiză ale pro- belor 491 V —487 V: Bolivina spathulata (Williamson)................... fr/local Candorbulina universa Jedcitschka.............. . r/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob).............. r-f/continuu Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............... r/local Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) . . fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...............fr-f/continuu Elphidium minutum (Reuss).......................... r-f/continuu Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 51 Eponides umbonatus (Reuss)........................... fr/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ..................... r/sporadic Globigerina triloba Reuss............................r-m/sporadic Globogerinoides rubrus (d’Orbigny)................... r/sporadic Globobulimina pacifica Cushman....................... fr/local Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..................... fr/ sporadic Globorotalia scitula (Brady)..........................fr-f/continuu Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Nonion gr anostim (d’Orbigny)........................... r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............ fr/local Reussela spinulosa (Reuss)........................... fr/local Rotalia beccarii (Linne)............................. r-f/ sporadic Uvigerina asperula (Czjzek).......................... fr/local Nici una dintre limitele zonei Sj, nu a fost întâlnită în V. Păpucești. Zona S2. Probele 501 V —499 V și seria extrem de deasă de probe 109 M —432 M, atribuite împreună zonei S2 ne dau o imagine destul declară asupra conținutului micropaleontologic al Sarmațianului mediu, așa cum vom vedea mai departe în toate coloanele stratigrafice analizate. Această microfaună cuprinde un important număr de forme, după cum reiese din lista de mai jos. Foraminifere Articulina conico-articulata (Batsch) .............. fr/local Articulina mayori Cushman.............................fr-f/ sporadic Bolivina punctata d’Orbigny ...................fr-f/ sporadic Bolivina danvillensis Howe et Wallace...............fr-m/ sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin.................fr-f/sporadic Bolivina spathulata (Williamson)....................... fr/ sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny............................fr-m/sporadic Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman .......................................... fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny . .................fr-f/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman) ....................fr-m/sporadic Cibicides lobatulus Walker et Jacob...................fr-m/ sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)................fr-r/ sporadic Cibicides conoideus (Czjzek)...........................fr-r/sporadic Cibicides variabilis (d’Orbigny) ................... fr/local Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)..................fr-r/ sporadic Elphidium mac llum (Fichtel et Moll)...................fr-f/continuu Elphidium minutum (Reuss) . :..........................fr-f/continuu Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)..................fr-f/sporadic Elphidium translucens Natland........................... fr/sporadic Eponides umbonatus (Reuss).............................fr-r/sporadic Institutul Geologic al României \ 16 R 7 52 & T. IORGULESCU Globigerina bulloides d’Orbigny ....................fr-f/ sporadic Globigerina triloba Reuss ............................fr-m/sporadic Globigerina concinna Reuss .........................fr-r/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ....... fr-r/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ....................fr-r/sporadic Globorotalia scitula (Brady)..........................fr-m/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).................fr-r/ sporadic Giimbelina globosa (Ehrenberg) .......................fr-r/sporadic Giimbelina striata (Ehrenberg) . . .•............... fr/local Lagena marginata Walker et Boys .................... fr/local Nonion granosum (d’Orbigny) .........................fr-ff/continuu Nonion perforatum (d’Orbigny)....................... r/local Planulina wuellerstorfi (Schwager)..................... fr/sporadic Pullenia sphaeroides d’Orbigny ..................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny...................fr-f/continuu Quinqueloculina ovalis Bornemann....................fr-f/ sporadic Quinqueloculina costata d’Orbigny . ................... fr/sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu).....................fr-f/continuu Reophax pilulifera Brady ...................... fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel) .................... r/local Rotalia beccarii (Linne).............................fr-ff/continuu Rotalia broeckhiana Karrer..........................fr-f/ sporadic *Semseya lamellata Franzenau.....................................fr-m/sporadic Sphaeridiapapillata Heron Allen et Earland . . fr-m/sporadic Triloculină oblonga (Montagu) ........................fr-m/sporadic Triloculină circularis Bornemann................. . fr-f/ sporadic Triloculină laevigata d’Orbigny ........ fr-f/sporadic Uvigerina asperula Czjzek........................... fr-r/sporadic Virgulina schreibersiana Czjzek..................... fr/local Radiolari Sethocyrtis oxycephalis Haecket..................... fr/local Lamellibranchiate Spâniodontella intermedia (Andrussow)............fr-m/sporadic Gasteropode Bulla truncahila Brug............................fr-m/sporadic Hydrobia immutata Frauenf........................fr-m/sporadic Hydrobia punctum Eichw...........................fr-m/ sporadic Teinostoma woodi M. Hoern........................fr-m/sporadic Ostracode Cytherideis curvata Bosquet ........................ fr/sporadic Cytheridea aff. perforata Romer.....................fr-m/sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 53 Pontocypris sp..................................... fr-m/ sporadic Cythere sp.......................................... r/local Vertebrate Dinți conici.......................................... Dinți turtiți......................................... Otolite .............................................. Formațiuni minerale fr/ sporadic . fr/local fr-m/continuu Ooide calcaroase.....................................fr-r/ sporadic Glauconit........................................... fr/local Limita superioară a zonei S2 nu este prea tranșantă și se bazează mai, mult pe caractere negative, cum ar fi încetarea Bolivinelor și a anumitor forme de Miliolide. Zona Sj. Probele 433 M —465 M și 499 V —507 V din pareta de sus a coloa- nei stratigrafice Gornetul Cuib—Nucet I au fost atribuite zonei S3 în care au fost întâlnite următoarele forme, mult mai reduse ca număr față de zona inferioară: Foraminifere Ammodiscus incertus d’Orbigny .................... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... f— ff/local Globigerina bulloides d’Orbigny .................. r/local Globorotalia scitula (Brady) ...................... r/local Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)................ fr/local Nonion granosum (d’Orbigny) ........................r-m/continuu Nonion perforatum (d’Orbigny) .................... r/local Quinquelocidina laevigata d’Orbigny................ r-f/continuu Rotalia beccarii (LîNNjâ) ........................r-ff/continuu Triloculina oblonga (Montagij) .....................f-ff/continuu Radiolari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . m/local Gasteropode Bulla truncatula Brug................................r-m/sporadic Hydrobia. immutata Frauenf. ...................... r-f/continuu Hydrobia punctum Eichw...............................r-m/sporadic Ostracode __________ o Pontocypris sp.................................... r/local Cytheridea perforata RoMER......................... r-f/sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase ................................... s-ff/sporadic In această zonă se observă că Foraminiferele sunt într’o vădită descreștere din punct de vedere calitativ, în schimb crește în microfaună numărul formelor de Metazoare, dintre care Gastropodele și Ostracodele predomină, Institutul Geologic al României 54 T. IORGULESCU GORNETUL CUIB-NUCET II Această coloană cuprinde trei zone micropaleontologice: S2, S3 și Mr Zona S2. Probele 805 M — 806 M din partea de jos a acestei coloane au fost atribuite zonei S2. In conținutul său micropaleontologic abundă unele forme de Quiqueloculina, Elphidium și Nonion, după cum urmează: Foraminifere Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ............. fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll).................m-f/continuu Elphidium minutum (Reuss).......................... fr/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny................. . r/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)........................f-ff/continuu Quinqueloculina laevigata d’Orbigny................ m/local Quinqueloculina ovalis Bornemann...................m-f/continuu Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf........................... fr/local Ostracode Cythere sp................................................ r/local Cytheridea perforata Romer ........................ fr/local Vertebrate Otolite............................................ r/continuu Zona S2. Probele 807 M—811 M și 510 V — 549 V, depe un interval stratigrafie de 4- 180 m, au fost atribuite zonei S3, în care abundă forme de Elphidium și Nonion asupra tuturor celorlalte resturi de organisme: Foraminifere Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... r-ff/co'ntinuu Elphidium minutum (Reuss)..............................fr-r/ sporadic Elphidium translucens Natland ........................fr-m/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ................. . fr-m/ sporadic Globorotalia scitula (Brady)........................ r/local Nonion granosum d’Orbigny...........................r-ff/continuu Quinqueloculina laevigata (d’Orbigny)............... m/local Rotalia beccarii (Linne) ........................ . fr-r/ sporadic Triloculina oblonga Montagu ........................ m/local Gasteropode Bulla truncatula Brug............................. . fr-r/sporadic Hydrobia immutata Frauenf. ..........................fr-f/sporadic Hydrobia punctum Eichw. ............................. fr/local Teinostoma woodi M. Hoern............................ fr/ sporadic Ostracode Cythere sp...........................................fr-r/sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 55 Pontocypris sp..................................... r/local Cytheridea perforata Romer .................... . fr-f/sporadic Cytherella sp..................................... m/local Vertebrate Otolite...........................................fr-m/sporadic Plante Fructificați! ovoide, carbonifiate................ fr/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase..................................fr-ff/continuu Zona Mv Probele 550 V —557 V, corespunzătoare bazei Meoțianului inferior, se caracterizează prin lipsa Foraminiferelor și prezența mai multor specii de Ostracode, după cum reiese din lista de mai jos: Ostracode Cythere sp. . . . •............................. r-f/continuu Pontocypris sp....................................... r/continuu Cytheridea perforata Romer ......................... fr/sporadic Cytheridea sp..................................... fr-r/continuu Formațiuni minerale Ooide calcaroase.................................. r/ sporadic GORNETUL CUIB-NUCET III Zona Mv Probele 558 V —577 V, care alcătuesc această scurtă coloană stratigrafică, aparțin zonei M, din Meoțian și se caracterizează prin abundența mare a resturilor de Metazoare asupra celor câtorva forme de Foraminifere, care apar în proporție cu totul neînsemnată: Foraminifere Ammodiscus incertus d’Orbigny................... . fr/local Bolivina punctata d’Orbigny ....................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny.................... fr/local Globigerina triloba Reuss...................... . fr/local Globorotalia crassa (d’Orbigny) ...................... r/local Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)................... r/local Rotalia beccarii (LinN^)..........................fr-r/sporadic Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haf-CKUL . fr/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf.......................... r-f/continuu Melanopsis sp....................................... r-ff/continuu Institutul Geologic al României 56 T. IORGULESCU Ostracode Cythere sp................................................... fr/local Pontocypris sp...................................... fr-f/continuu Bairdia sp......................:.................... fr/local Plante Characee (fructificații) . . ......................... r/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase............................................. fr/local GORNETUL CUIB - NUCET IV In această coloană stratigrafică, colectată pe P. Viilor, sunt reprezentate zonele T2b, Sj și S2. Zona T2A Probele 812 M —832 M, din partea inferioară a coloanei Gor- netul Cuib —Nucet IV, corespund zonei T2b în care microfauna prezintă numeroase elemente caracteristice, după cum urmează: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ...................fr-r/sporadic Biloculinclla globula (Bornemann) ................... m/local Bolivina punctata d’Orbigny ...................... . r-m/ sporadic Bolivina danvillensis Howe et Wallace................fr-m/ sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin ..................fr-r/sporadic Bolivina spathulata (Williamson).....................fr-ff/continuu Bulimina aculeata d’Orbigny .................. . . . fr-f/continuu Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman .......................................... r-f/continuu Cassidulina crassa d’Orbigny........................ fr-r/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman) ........ fr-m/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman).................fr-f/sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)..................... fr/sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny)........................fr-f/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-m/sporadic Elphidium minutum (Reuss) ............................fr-r/sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny) ...................fr-m/sporadic Elphidium translucens Natland ....................... r/local Elphidium laminatum (Terquem)........................ r/local Eponides umbonatus (Reuss)............................fr-m/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ......................r-ff/continuu Globigerina triloba Reuss ...........................fr-f/sporadic Globigerina concinna Reuss ..........................fr-f/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)...................fr-ff/ sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 57 Globorotalia scitula (Brady)........................fr-m/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..................... fr/sporadic Globobulimina pacifica Cushman......................... r/local Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)................ fr/local Gumbelina globosa (Ehrenberg).......................fr-m/sporadic Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr-m/ sporadic Karreriella chilostoma (Reuss).......................fr-m/sporadic Lagena marginata Walker et Boys........................ m/local Lagena globosa (Montagu) ........................ . fr-m/sporadic Martinottiella communis (d’Orbigny) ............... r-f/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)........................ - r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)..............r/-m sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager) ................ r/sporadic Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ...... fr/local Quinqueloculina seminulum (Linne).....................m-f/sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu)...................... r/local Reophax pilulifera Brady . ............................ fr/local Rotalia beccarii (Linne)........................... fr-r/sporadic Sphaeroidina bulloides d’Orbigny ...........fr-m/ sporadic Triloculina oblonga (Montagu) ......................fr-r/ sporadic Triloculina circularis Bornemann ................... m/local Uvigerina asperula Czjzek...................... fr/local Virgulina schreibersiana Czjzek .................... fr/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr/sporadic Gasteropode Spirialis koeneni Kittl.............................f-/ff sporadic Limita superioară a zonei T2b apare foarte clară și a fost trasată la proba 803 M. Ea este situată cu aproape 110 m mai sus decât limita dintre Tortonian superior și Buglovian, așa cum a fost fixată de geologul de teren. Zona. Sv Probele 834 M — 850 M, ridicate depe un interval de ± 72 m grosime, se caracterizează prin erupția de Cibicides lobatulus (Walker et Jacob), care predomină net în majoritatea probelor asupra celorlalte resturi ale conținutului micropaleontologic, alcătuit după cum urmează: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) .................. r/local Articulina mayori Cushman............................ r-f/ sporadic Bolivina punctata d’Orbigny ......................... fr/sporadic Bolivina danvillensis Howe et Wallace) .... m/local Bolivina gracilis Cushman et Applin.................. r/local Institutul Geologic al României 58 T. IORGULESCU Bulimina aculeata d’Orbigny ......................... r/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) .............fr-ff/continuu Cibicides conoideus (Czjzek)........................ fr/local Cibicides variabilis (d’Orbigny) ..................... m/local Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) . m/ sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... m/local Elphidium minutum (Reuss) . . ..................... m/local Eponides umbonatus (Reuss)........................._ fr-m/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ..... ... fr-m/sporadic Globigerina continua Reuss ........................ r/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)............................ r/local Globoratalia scitula (Brady)..................................fr-m/ sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) ...... fr-r/ sporadic Lagena globosa (Montagu)........................... r/local Nonion granosum (d’Orbigny).................................... r-f/ sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr/local Orbulina universa d’Orbigny ....................... r/ sporadic Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ...............fr-m/ sporadic Quinqueloculina seminulum (Linne .................. r/local Quinqueloculina ovalis Bornemann................... r/local Quinqueloculina costata d’Orbigny.................. m/local Quinqueloculina subrotunda (Montagu) .........................fr-ff/sporadic Rotalia beccarii (Linne)............................ f/local Triloculina circularis Bornemann . . ........... fr/local Triloculina laevigata d’Orbigny ................................r-m/sporadic Viermi Șerpuia bilaqueata Boettger .................................. r/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)......................... m/local Gasteropode Bulla truncatula Brug......................................... r/local Hydrobia immutata Frauenf.....................................r-m/ sporadic Teinostoma zooodi M. Hoernes ................................■ fr-r/sporadic Ostracode Pontocypris.............................;....................... fr/sporadic Cythere sp....................................................fr-m/ sporadic Cytheridea. perforata Romer................................... r/local Cytherella sp................................................. fr/local Cytherideis curvata Bosquet..................................... fr/sporadic Vertebrate Otolite .........................•..........................r-m/sporadic k IC R/ Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 59 Formațiuni minerale Ooide calcaroase.................................r-m/ sporadic Limita superioară a zonei Sx este indicată de scăderea bruscă a marei frec- vențe a lui Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) și coincide aproape exact cu limita fixată pe bază litologică între Sarmațianul inferior (Buglovian )și Sarmațianul mediu. Zona S2- Probele 851 M —898 M din partea superioară a coloanei Gorne- tul Cuib — Nucet IV a fost atribuit zonei S2, deschisă aci pe o grosime de5" ± 75 m. Conținutul său micropaleontologic cuprinde următoarele forme: Foraminifere Articulina mayori Cushman ..................................fr-f/ sporadic Articulina conica-articulata (Batsch) ............... f/local Bolivina punctata d’Orbigny ....................... fr/local Bolivina danvillensis Howe et Wallace.................r-m/ sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny .............•. . . . fr-m/ sporadic Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) . r-m/ sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)................. fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...............fr-r/ sporadic Elphidium minutum (Reuss) .........................fr-m/sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)..................fr-m/sporadic Elphidium translucens Natland .....................fr-f/sporadic Eponides umbonatus (Reuss)......................... fr/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ....................fr-m/sporadic Globigerina triloba Reuss .........................fr-f/sporadic Globigerina concinna Reuss .........................fr-r/sporadic Globorotalia scitula (Brady)........................fr-r/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ....................fr-r/sporadic Gilmbelina globosa (Ehrenberg)......................fr-r/sporadic Pseudotextularia varians Rzehak.................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ...... r-f/continuu Quinqueloculina oblonga (Montagu).................... r-m/sporadic Rotalia beccarii (Linne) ...........................fr-m/sporadic Sphaeridiapapillata Heron Allen et Earland . . fr-m/sporadic Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr/local Dictyocephalus cavea Haeckel Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)................fr-m/ sporadic Gasteropode Bulla truncatula Eichw. ........................... r/local Ipp-r Institutul Geologic al României ICR/ 60 T. IORGULESCU Hydrobia inimutata Frauenf..................................... r-f/sporadic Melanopsis sp. .............................................. fr/local Ostracode Cythere sp. ................................................fr-m/sporadic Pontocypris sp. . . ........................... fr/local Cytherellă sp. .............................................. r/ sporadic Vertebrate Otolite (dif. forme)........................................fr-m/continuu Dinți conici................................................. fr/ sporadic Plante Fructificați! ovoide cărbunoase ........................... fr/local Formațiuni minerale . Glauconit.................................................... fr/ sporadic GORNETUL CUIB NUCET V Această coloană stratigrafică reprezintă un mic fragment, de 70 m grosime, din zona S2, cu o microfaună comparativ bogată: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ........................... fr/local Articulina mayori Cushman....................................: fr-r/sporadic Bolivina punctata d’Orbigny- . fr-m/continuu Bolivina danvillensis Howe et Wallace.........................fr-r/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin............................... r/sporadic Bulimina acultata d’Orbigny ...................................... fr/sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny ..................................... fr/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman).................................. fr/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ........................... fr/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-m/continuu Elphidium minutum (Reuss) . . . '.....................fr-f/continuu Elphidium translucens Natland ................................fr-r/sporadic Eponides umbonatus (Reuss) ...................................... fr/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ................................ r-f/continuu Globigerina triloba Reuss.....................................fr-r/sporadic Globigerina concinna Reuss *..................................fr-r/sporadic Globorotalia scitula (Brady) ...................................fr-m/continuu Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..............................fr-r/sporadic Gumbelina globosa (Ehrenberg) ................................ fr/ sporadic Lagena marginata Walker et Boys ................................. fr/sporadic Martinottiella communis (d’Orbigny) .......................... fr/local Nonion granosum (d’Orbigny)..................................... r-f/continuu Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 61 Orbulina universa d’Orbigny .......................fr-r/ sporadic Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ................fr-m/continuu Quinqueloculina costata d’Orbigny..................fr-r/local Quinqueloculina oblonga (Montagu) .................fr-m/ sporadic Rotalia beccarii (Linne)............................fr-m/continuu Sphaeridia papillata Heron Allen et Earland . . fr/local Triloculină oblonga (Montagu)...................... fr/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia. (Andrussow)............. fr/ sporadic Ostracode Cythere sp......................................... fr/local Plante Fructificați! ovoide, carbonifiate................. fr/local Formațiuni minerale Glauconit.......................................... fr/local GORNETUL CUIB - NUCET VI In această coloană stratigrafică au fost separate de jos în sus următoarele zone micropaleontologice: T2RV T2a, T2R2, T2b, Sv Zona Acestei zone micropaleontologice îi corespund probele 578 V— 584 V și 466 M —476 M depe un interval stratigrafie de ± 36 m, în care predomină Radiolarii. Conținutul său micropaleontologic cuprinde următoarele forme: Foraminifere Ammodiscus tenuis Brady . ................... fr/local Bolivina danvillensis Howe et Wallace.............fr-r/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin............... fr/local Bolivina spathulata (Williamson) ................. fr/local Bulimina aculeata d’Orbigny ........................ fr/sporadic Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman........................................... fr/local Elphidium minutum (Reuss).......................... fr/local Elphidium alvarezianum d’Orbigny..................... fr/local Eponides umbonatus (Reuss)........................ r/local Globigerina bulloides d’Orbigny . . ...............m-ff/continuu Globigerina concinna Reuss .......................fr-r/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).................. r/local Globorotalia scitula (Brady) ......................fr-m/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).................. fr/local Vwi Institutul Geologic al României N igrz 62 T. IORGULESCU Haplophragmoides scitulus (Brady) .................. fr/local Lagena globosa (Montagu) ........................... fr/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny) ........................ fr/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ........................ fr/local Rotalia beccarii (Linne) ........................... fr/ sporadic Rotalia broeckhiana Karrer . . '.................... fr/local Virgulina schreibersiana Czjzek .................... fr/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . m-ff/sporadic Cenosphaera {Phormosphaera) vesparia Haeckel . m-ff/sporadic Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel m-ff/sporadic Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . . fr/local Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . . fr/sporadic Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehren- berg ........................................... fr-m/local Sethocapsa pyriformis Haeckel......................... fr/sporadic Spongodiscris (Spongodisculus )mediterraneus Haeckel r-ff/ sporadic Spongodiscus (Spongospira) florealis Haeckel . . r/sporadic ' Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . r-ff/continuu Spongieri Spiculi cilindrici, compacți, de Tetractinellide . . fr-r/sporadic Formațiuni minerale Glauconit............................................fr-r/sporadic Limita superioară a acestei zone este destul de clară, datorită încetării bruște a Radiolarilor. Zona T^a. Probele 471 M —481 M și 617 V—621 V dintr’un segment deschis sporadic al complexului breciei sării corespunde, după noi, zonei T2a desvoltată aci sub facies brecios, și nu zonei T,, cum o socotește Fl. Olteanu. Microfauna întâlnită în aceste probe conține următoarele forme: Foraminifere Ammodiscus tenuis Brady..............................fr-r/sporadic Cyclamina pusilla Brady ............................ r/local Glandulina oviformis Terquem........................f-ff/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny .................... r-f/sporadic Globigerina triloba Reuss............................. r-f/ sporadic Globigerina concinna Reuss ........................... r/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).................. fr/local Globorotalia scitula (Brady).........................gr-f/continuu Glomospira charoides (Parker et Jones) var, corona Cushman et Jarvis ................................ fr/sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 63 Haplophragmoides scitulus (Brady) ....... r/local Haplophragmoides emaciatus (Brady) ................fr-r/ sporadic Haplophragmoides coronatus (Brady)................... r/local Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............ fr/local Orbulina universa d’Orbigny ..................... m/local Reophax pilulifera Brady............................. r/local Rotalia beccarii (Linne)......................... fr/local Rotalia broeckhiana Karrer....................... fr/local Radiolari Spongurus ( Spongurantha) stuparius Haeckel . . r/local Formațiuni minerale Glauconit........................................... fr/local Abundența mare de Glandulina oviformis Terquem constitue un element pozitiv de mare importanță în a considera acest segment brecios ca o formație net marină și nu continental-lagunară. Zona T2R2. Probele 494 M — 527 M, depe un interval stratigrafie cu o grosime vizibilă de ± 30 m, corespunde celei de a doua zone cu Radiolari T2R2, foarte bine individualizată. Conținutul său micropaleontologic constă din: Foraminifere Bolivina danvillensis Howe et Wallace................ fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny ........................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny......................fr-ff/sporadic Globigerina triloba Reuss ............................fr-r/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)....................... r/local Globorotalia scitula (Brady) ........................ r/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)............................ r/local Nonion perforatum (d’Orbigny).......................... r/local Pullenia sphaeroides d’Orbigny.......................... fr/local Rotalia beccarii (Linne) ............................... fr/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haechel. . r-ff/continuu Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . r-ff/continuu Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . r-ff/continuu Dictyocoryne (Dictyocorynium} pentagona Stohr . fr/local Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum berg- . . ■.................................• . . fr-ff/sporadic Sethocapsa pyriformis Haeckel......................fr-ff/sporadic Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckei.................................... fr-ff/continuu Institutul Geologic al României 64 T. IORGULESCU Spongodiscus (Spongospira) fiorealis . r/sporadic Spongurus ( Spongurantha) stuparius Haeckel . fr-ff/continuu Spongieri Spiculi cilindrici, compacți, de Tetractinellide . . r/local Formațiuni minerale Glauconit .......................................... fr/local Ambele limite ale acestei zone au fost fixate arbitrar, datorită prezenței celor două lacune de probe care o mărginesc. Zona T2b. Probele 528 M—625 M corespund zonei T2b, în grosime de ± 100 m. Ea se carcaterizează printr’o microfaună unitară și bogată care constă din: Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer .............................fr-m/ sporadic Biloculinella globula (Bornemann) .................. f/local Bolivina punctata d’Orbigny ........................ fr/ sporadic Bolivina danvillensis Howe et Wallace................. fr/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin................. fr/ sporadic Bolivina spathulata (Williamson) ...................fr-ff/continuu Bulimina aculeata d’Orbigny ........................fr-ff/continuu Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman . . . ...................................fr-f/continuu Cassidulina crassa d’Orbigny .......................fr-f/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)................fr-ff/continuu Cibicides variabilis (d’Orbigny) ...................m /local Cyclammina pusilla Brady ...........................fr-m/ sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny).......................fr-ff/continuu Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr/sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny).................... r/local Elphidium minutum (Reuss) ............................. fr/local Eponides carolinensis Cushman .'.....................fr-m/sporadic Eponides umbonatus (Reuss)............................. fr/local Glandulina laevigata d’Orbigny ......................fr-r/sporadic Glandulina oviformis Terquem .......................... m/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ....................fr-ff/continuu Globigerina triloba Reuss...........................fr-ff/sporadic Globigerina concinna Reuss .........................fr-f/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).................. m/local Globorotalia scitula (Brady)..................... . fr-m/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) .................... m/local Globobulimina pacifica Cushman ..................... r-f/ sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 65 Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).................fr-m/sporadic G'.lmb elina globosa (Eeirenberg)................... fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady) ..........fr-f/ sporadic Hyperammina elongata Brady.............................fr-r/sporadic Karreriella chilostoma (Reuss)......................fr-m/ sporadic Martinottiella communis (d’Orbigny) ...... fr-f/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny) .......... fr-r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)...................r-m/sporadic Orbulina universa d’Orbigny .......................... r/local Planulina wuellerstorfi (Schwager)................. . fr-m/sporadic Pullenia bulloides (d’Orbigny)........................fr-f/ sporadic Pyrgo depressus (d’Orbigny)......................... fr/local Quinqueloculina laevigata l’Orbigny ..................fr-m/ sporadic Quinqueloculina seminulum (Linne i....................fr-f/ sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ................... r/local Rotalia beccarii (Linne) . . . ..................... r/local Sphaeroidina bulloides d’Orbigny ........ fr-f/continuu Spiroloculina tenuis Czjzek..........................fr-m/continuu Uvigerina asperula Czjzek............................ fr-r/ sporadic Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel r/local Echinoderme Spiculi cilindrici, calcaroși, cu striațiuni paralele de Echinide . . . .................................. fr-f/sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf............................... r/sporadic Spirialis andrussowi Kittl.............................r-ff/sporadic Spirialis hospes (Rolle)...............................r-ff/sporadic Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko .................r-ff/sporadic Spirialis nucleatus Zhizhchenko........................r-ff/sporadic Spirialis koeneni Kittl............................ r-m/sporadic Spirialis stendgyra (Philippi)........................... r/sporadic Vertebrate Otolite................................................ fr/sporadic Formațiuni minerale Glauconit ........................................> - fr/sporadic • Limita superioară a zonei T2b reprezintă un prag microfaunistic foarte clar. Zona Sr Probele 628 M —715 M, din partea superioară a coloanei strati- grafice Gornetul Cuib — Nucet VI, reprezintă un segment bazai ăî zonei Sp 5. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 607 . Institutul Geologic al României 66 T. IORGULESCU deschis pe o grosime stratigrafică de ± 50 m. Conținutul său micropaleonto- logic, deși mai sărac în comparație cu acela al zonei adiacente inferioare, este tot atât de caracteristic prin predominanța specimenelor de Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) asupra celorlalte forme din următoarea listă: Foraminifere Articulina mayori Cushman ..................................fr-m/sporadic Bolivina punctata d’Orbigny ....................... r/local Bolivina danvillensis Howe et Wallace................r-m/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin ...............fr-r/ sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny ....................... fr/ sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny ...................... ' fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ..............r-ff/continuu Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) fr/local Elphidium translucens Natland ..................... r/local Elphidium minutum kRsuss) . . . •.................. r-local Globigerina bulloides d’Orbigny' ...................fr-m/sporadic Globigerina triloba Reuss .........................fr-r/sporadic Globigerina concinna Reuss ........................ f r/local Globorotalia scitula (Brady).......................fr-m/ sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ................... fr/local Gumbelina globosa (Ehrenberg) ....................... fr/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny) ........................... r/local Orbulina universa d’Orbigny .......................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny................fr-f/sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ...............fr-m/sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu) ....................r/sporadic Quinqueloculina sp.................................... fr/local Rotalia beccarrii (Linne) .........................fr-r/sporadic Rotalia brosckhiana Karrer............................. r/local Triloculina oblonga (Montagu) ........................ fr/local Triloculina laevigata d’Orbigny ....................... r/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)................. fr/local Gasteropode - Hydrobia immutata Frauenf............................. fr/local Teinostoma woodi M. Hoernes........................... fr/local Ostracode Cythere.............................................fr-m/sporadic Cytherideis curvata Bosquet........................fr-r/ sporadic Vertebrate Otolite............................................ fr/local Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 67 Formațiuni minerale Glauconit . r/local GORNETUL CUIB—NUCET VII Această coloană stratigrafică, situată puțin mai spre E de precedenta, cuprinde câte un segment din zonele T2R2 și T2b. Zona T^R,. Probele 1532 V — 1534 V au fost atribuite zonei T2R2, în microfauna căreia Radiolarii sunt reprezentați în mod apreciabil, după cum urmează: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ................ fr/local Bolivina danvillensis Howe et Wallace.............. fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr/local Elphidium translucens Natland ..................... fr/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss)......................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny . .................... f/continuu Globigerina triloba Reuss ........................... r/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ................... fr/local Globorotalia scitula (Brady)....................... r/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)........................... fr/local Rotalia beccarii (Linne) ............................. fr/local Rotalia broeckhiana Karrer ........................... fr/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) Javosa Haeckel . . m/continuu Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel ....................................... r/local Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . fr-m/continuu Limita superioară a acestei zone constitue un nivel stratigrafie clar, care coincide pe de o parte cu dispariția Radiolarilor, iar pe de altă parte cu apariția formelor mari de Spirialis, care caracterizează microfauna zonei de deasupra. Zona T„b. Probele 1535 V —1540 V și 500 M — 525 M, eșalonate pe un interval de ± 170 m grosime, oferă o imagine nu prea completă a microfaunei zonei T2b, datorită existenței unor importante lacune de probe. Totuși, pre- zența formelor mari de Spirialis la ambele capete ale segmentului indică în mod clar poziția sa stratigrafică. Conținutul său micropaleontologic constă din: Foraminifere Bolivina danvillensis Howe et Wallace............... fr/local Bolivina gracilis Cushman et Applin................. fr/local Bolivina spathulata (Williamson) ...................fr-r/sporadic a» Institutul Geologic al României 68 T. IORGULESCU Bulimina aculeata d’Orbigny ....................... Candorbulina universa Jedlitschka................... Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman ........................................... Cassidulina crassa d’Orbigny ........................ Cassidulinoides bradyi (Norman) . .................................. Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) .............. Cibicides pseudoungerianus (Cushman) .:.... Cyclammina pusilla Brady............................ Discorbis vilardeboana (d’Orbigny).................. Discorbis saulcii (d’Orbigny)....................... Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............... Elphidium minutum (Reuss) .......................... Elphidium alvarezianum (d’Orbigny).................. Elphidium translucens Natland ....................... Eponides umbonatus (Reuss).................. Glandulina laevigata d’Orbigny ............. Globigerina bulloides d’Orbigny ................ * Globigerina triloba Reuss ......................................... - ' . Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).................. Globorotalia scitula (Brady)....................... ■ Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)............... Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... Haplophragmoides scitulus (Brady) ................. Martinottiella communis (d’Orbigny) ................ . Nonion granosum. (d’Orbigny) ......... Orbulina universa d’Orbigny ...................... Planulina wuellerstorfi (Schwager).................... Pseudotextularia varians Rzehak.................... Rotalia beccarii (Linne) ............................ Sphaeroidina bulloides d’Orbigny..................... Spiroloculina tenuis Czjzek ......................... Uvigerina mexicana Nuțtall ......................... Echinoderme Spiculi calcaroși, cilindrici, de Echinide, cu stri- ațiuni longitudinale............................... Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)..................... Gasteropode Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko ........... Spirialis nucleatus Zhizhchenko ................... fr-f/sporadic r-f/ sporadic fr-r/ sporadic fr/local fr/local fr/local . r-f/local fr/local ~ fr-r/ sporadic fr-f/ sporadic fr-m/sporadic r/local fr/local fr/sporadic fr/local fr/local r-ff/ continuu r-ff/ sporadic fr-ff/ sporadic r-ff/ sporadic fr-r/ sporadic fr/local fr-f/ sporadic fr-r/ sporadic fr/local r-f/ sporadic fr-r/ sporadic . fr/local fr/sporadic fr-r/ sporadic r/local r/local m/local fr/local fr-f/ sporadic fr-f/ sporadic 4||vt Institutul Geologic al României \JCRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 69 Spirialis koeneni Kittl............................ r-f/sporadic Spirialis stenogyra (Philippi) . .'................ r-f/sporadic Ostracode Cythere sp...................................... . fr/lbcît Plante Fructificați! ovoide, carbonifiate ................fr-r/spbradic GORNETUL CUIB - NUCET VIII ' O In fine, ultima secțiune din regiunea Gornetul Cuib — Nucet, care cuprinde probele 716 M — 803 M, reprezintă un segment gros de ± 360 m din zona S2. Deși microfauna apare destul de bogată, totuși frecvența lacunelor de probe împiedică formarea unei idei juste asupra modului de repartiție pe verticală al componentelor sale mai importante. Formele întâlnite sunt urmă- toarele: Foraminifere ' / Articulina mayori Cushman ..........................fr-f/local Articulina conico-articulata (Batsch) r/local Bolivina punctata d’Orbigny .........................fr-f/continuu Bolivina danvillensis Howe et Wallace . . . . . fr-m/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin ................r-m/ sporadic Bolivina spathulata (Williamson)..................... fr/sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny ....................... fr/local Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman.......................’...............fr-r/ sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)..............fr-r/sporadic Cornuspirella difusa (Heron Allen et Earland) . . fr-r/sporadic Discorbis vilardeboana d’Orbigny ...................fr-r/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-m/ sporadic Elphidium minutum (Reuss) ..........................fr-ff/cotinuu Elphidium translucens Natland .....................fr-ff/continuu Globigerina bulloides d’Orbigny ...................■ . fr-f/ sporadic Globigerina triloba Reuss ............................ fr/sporadic Globigerina concinna Reuss ........................... fr/local :.. Globorotalia scitula (Brady).......................fr-m/ sporadic Gumbelina globosa (Ehrenberg) .......................fr-r/sporadic Lagena marginata Walker et Boys ...................... fr/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny) .........................fr-m/continuu Orbulina universa D’ORBIGN: ......................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ................fr-f/local Quinqueloculina subrotunda (Montagu) . . . . . fr-ff/continuu Rotalia beccarii (Linne)......................... . fr-m/sporadic iGRy Institutul Geologic al României 70 T. IORGULESCU Rotalia broeckhiana Karrer........................ fr/ sporadic Sphaeridia papillata Heron Allen et Earland . fr-f/ sporadic Triloculina oblonga (Montagu) ...................... r/local Radiolari Sethamphora mongolfieri Haeckel .................. fr/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)..............fr-m/sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf...........................fr-m/ sporadic Hydrobia punctum Eichw................................ r/ sporadic Teinostoma woodi M. Hoernes .......................fr-m/sporadic Ostracode Cythere sp........................................ r-f/sporadic Pontocypris sp....................................fr-m/sporadic Cytheridea perforata Romer........................ r/sporadic Cytherideis curvata Bosquet........................fr-r/sporadic Cytherella sp.....................................fr-m/ sporadic Vertebrate Otolite (diferite forme)..........................fr-f/sporadic Plante Fructificați! ovoide, încrețite...................fr-r/ sporadic Formațiuni minerale Glauconit................................................... r/local Rezumând datele micropaleontologice ale profilului Gornetul Cuib — Nucet, se poate conchide că zonele micropaleontologice separate T2Ri, T2a, T2R2, T2b, Sv S2, S3 sunt caracterizate prin asociațiuni micropaleontologice destul de bogate și distincte între ele. Dintre limitele acestor zone micropaleontologice o importanță deosebită o are aceea care separă zonele adiacente T2b și Sv care corespunde limitei dintre Tortonianul superior și Sarmațianul inferior și reprezintă un prag microfaunistic extrem de valoros pentru corelațiuni stra- tigrafice pe arii întinse. In adevăr, la nivelul stratigrafie al acestei limite, un mare număr dintre Foraminifere dispar cu totul, datorită desigur modificărilor pe care le-au suferit condițiile bionomice ale mediului de depunere. 2. PROFILUL (IHOJDEAMA a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Acest profil a fost colectat de Gh. Voicu în campania de lucru a anului 1942. Au fost urmărite și întocmite 3 coloane stratigrafice, dealungul cărora au fost colectate 631 probe. Coloanele Chiojdeanca I și Chiojdeanca II au fost Institutul Geologic al României k 16 RZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 71 colectate pe flancul de NW al anticlinalului asimetric, faliat, cu același nume, în timp ce coloana Chiojdeanca III pe flancul său de SE. Formațiunile întâlnite în aceste trei coloane stratigrafice sunt urmă- toarele : Tortonianul superior. Complexul argilo-silicios, expus pe 63 m grosime și format din argile închise, de nuanță cenușie, brună-violetă, cu eflorescențe de sulfați pe suprafețele de stratigraficare; ca intercalațiuni mai importante se întâlnesc calcare total silicioase, cu grosimi de ± 10 cm; tufuri nisipoase în strate până la 60 cm grosime; intercalațiuni din brecia sării, cum sunt cele două bancuri de ± 70 cm observate în P. Stânei, constituite din ele- mente marnoase cu muchii ascuțite; în fine, intercalațiuni de marne gipsifere cu diaclaze de gips secundar; trecerea către complexul de deasupra se face gradat; caracteristic pentru argilele acestui complex este mirosul de bitumen și de sulf. Complexul nisipos cu Spirialis, este gros de 48 m, constând dintr’o alter- nanță de marne și nisipuri cu unele intercalațiuni mai rare de gresii; în general, acest complex este lipsit de fosile mari. Sarmațianul inferior (Buglovianul). Complexul marnos cu Ervi- lia, gros de 306 m, este format din marne fine până la nisipoase, violet-cenușii, cu rari intercalațiuni mai nisipoase; marnele predomină mai ales în bază pe o grosime de 36 m; dintre macrofosilele întâlnite, se menționează: Ervilia, Cardium, Hydrobia, Cerithium, Bulla, etc. Sarmațianul mediu, care atinge o grosime de 580 m, este consti- tuit din marne fine până la nisipoase, cenușii-violete, cu intercalațiuni de nisi- puri; macrofosilele citate mai sus sunt întâlnite și aci. Sarmațianul superior, cu o grosime de ± 427 m, constituit din nisipuri fine până la grosiere, adesea concreționare și oolitice, în alternanță cu marne; dintre macrofosilele mai frecvente menționăm: Cardium, Ervilia, Solen, Cerithium, Neritina, Bulla, etc; limita acestui complex cu Meoțianul inferior a fost fixată la apariția primelor forme de Planorbis și Helix. Meoțianul inferior, observat pe o grosime vizibilă de 115 m, format dintr’o succesiune de marne și gresii mai rare; bancul cu Dosinia reprezintă nivelul terminal al acestei subdiviziuni stratigrafice; dintre formele mari de fosile sunt menționate genurile: Planorbis, Helix, Unio, Dreissensia, Neritina, Hydrobia etc. Corelația coloanelor Chiojdeanca I și Chiojdeanca II nu este prea sigură, reperele considerate de geologul de teren fiind numai de ordin litologic și anume: Chiojdeanca I ( 910 V) —Chiojdeanca II (1069 V): un banc de nisipuri cu structură încrucișată; Chiojdeanca I (1082 V) —Chiojdeanca II (1440 V): un pachet de strate de nisipuri. M kt Institutul Geologic al României \IGRZ T.' IORGULESCU b) DATE MICROPALEONTOLOGICE " CHIOJDEANCA I Această coloană stratigrafică, care constitue împreună cu coloana Chiojdeanca II o secțiune completă în flancul normal al anticlinalului Chiojdeanca, cuprinde următoarele zone micropaleontologice: T2R, T2, Sp S2 și S3. Zona T2R. Probele 841 V —816 V, corespunzătoare complexului argilo- silicios din partea inferioară a coloanei, se caracterizează printr’o microfaună sporadică, în care predomină net Rădiolarii asupra puținelor Foraminifere prezente, după cum urmează: Foraminifere Globigerina bulloides d’Orbigny....................... m/local Globorotalia scitula (Brady) ......................... m/local Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . f/local Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulat'a Haeckel . f/local Dictyocoryne (Dictyocorynutm) pentagona Stohr fr-r/sporadic Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . . r/local Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Haeckel r/ sporadic Sethamphora mongolfieri Haeckel ................... r/local Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . r-f/sporadic Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel ......................................... r-f/ sporadic Statirosphaera (Staurosphaerantha) cruciata Haeckel f/local Spongieri Spiculi silicioși, compacți de Tetractinellide . . . fr-m/continuu Formațiuni minerale Glauconit .................................................fr-ff/continuu Limita inferioară a acestei zone nu a fost atinsă, în schimb, limita superioară este foarte clară. Zona 1\. Probele 815 V —708 V, colectate pe P. Neagoș din Complexele nisipos și marnos cu Spirialis, conțin cea mai bogată microfaună întâlnită în zona T2, după cum urmează: Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer . ...........fr-f/sporadic Angulogerina angulosa (Williamsson).................fr-r/sporadic Articulina conico-articulata (Batsch)..............fr-r/ sporadic Asterigerina planorbis d’Orbigny.....................fr-m/continuu Biloculinella globula (Bornemann).................. . f/local ICR Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 73 Bolivina punctata d’Orbigny.................................fr-f/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin........................... fr/sporadic Bolivina spathidata (Williamsson)............................fr-m/continuu Bulimina aculeata d’Orbigny.................................fr-ff/continuu Bulimina inflata Seguenza ...................................fr-r/sporadic Bulimina pyrula d’Orbigny....................................fr-r/sporadic Candorbulina aniversa Jedlitschka............................. fr/continuu Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman fr-f/continuu Cassidulina crassa d’Orbigny .......................fr-r/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman).....................fr-m/ sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)....................... fr/local Cibicides pseudoungerianus (Cushman)........................fr-ff/continuu Cibicides mexicanus Nuttall.................................fr-ff/continuu .Cibicides conoideus (Czjzek)...............................fr-m/sporadic Cibicides variabilis (d’Orbigny) ...........................fr-m/ sporadic Dentalina sp................................................fr-r/ sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)...........................fr-r/sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny)...............................fr-f/ conținu Elphidium macellum (Fichtel et Moll).........................fr-f/continuu Elphidium advenum (Cushman) . ...............................fr-m/continuu Elphidium minutum (Reuss) ...................................fr-f/continuu Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)...........................fr-m/continuu Elphidium translucens Natland ..............................fr-r/ sporadic Elphidium laminatum (Terquem)...............................fr-m/sporadic Elphidium crispum (Linn£) ...................................fr-f/continuu Eponides carolinensis Cushman................................fr-f/continuu Eponides pygmeus (Hantken) ..................................fr-m/continuu Eponides umbonatus (Reuss) .................................fr-ff/sporadic Glandulina laevigata d’Orbigny .............................fr-r/ sporadic Glandulina oviformis Terquem .................................fr-r/sporadc Globigerina bulloides d’Orbigny .............................fr-ff/continuu Globigerina triloba Reuss . .................................fr-ff/continuu Globigerina concinna Reuss ' . . fr-m/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ..........................fr-m/sporadic Globigerinoides conglobatus Brady ..........................fr-m/ sporadic Globobulimina pacifica Cushman..............................fr-m/ sporadic Globorotalia scitula (Brady)................................fr-r/continuu Globorotalia crassa (d’Orbigny) .............................fr-m/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)..........................fr-m/continuu Globulina gibba d’Orbigny . . . ............................ fr-r/sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ..............................fr-r/ sporadic Institutul Geologic al României IGR/ iii T. IORGULESCU Giimbelina globosa (Ehrenberg) ............................... fr/ sporadic Giimbelina striata (Ehrenberg) ...............................fr-r/ sporadic Gvroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr-ff/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brbdy) .................... fr/local Haplophragmoides emaciatus (Brady) .............................. fr/local Karreriella chilostoma (Reuss)................................... fr/local Lagena marginala Walker et Boys ................................. fr/local Martinottiella communis (d’Orbigny) .......................... fr-f/continuu Nonion granosum (d’Orbigny) . . . fr-m/continuu Nonion germanicum (Ehrenberg) ..................................fr-r/sporadic Nonion commune (d’Orbigny) .....................................fr-r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr-m/continuu Orbulina universa d’Orbigny .........................fr-f/continuu Orbulinaria rhumbleri Franke..................................... fr/local Planulina wuellerstorfi (Schwager)..............................fr-m/continuu Pseudotextularia varians Rzehak . ............................... fr/local Pullenia bulloides (d’Orbigny)..................................fr-r/continuu Quinqueloculina seminulum (Linn )...............................fr-r/sporadic Reussella spinulosa (Reuss) . . fr-r/sporadic Robulus alato-limbatus (Gumbel).................................fr-r/sporadic Robulus limbosus (Reuss) .......................................fr-r/sporadic Robulus sp...................................................... fr/local Rotalia beccarii (Linn )....................................... fr-r/continuu Rotalia calcar (d’Orbigny)......................................fr-r/sporadic Sphaeridia papillata Heron Allen et Earland fr/local Sphaeroidina bulloides d’Orbigny................................fr-f/continuu Spiroloculina tenuis Czjzek ...................................... r/local Textularia agglutinans d’Orbigny................................fr-m/sporadic Triloculina oblonga (Mont gu).................................... fr/sporadic Triloculina circularis Bornemann........................... . m/local Triloculina laevigata. d’Orbigny..............................fr-m/ sporadic Uvigerina asperula Czjzek.......................................fr-m/sporadic Uvigerina pvgmaea< d’Orbigny..................................fr-f/sporadic Uvigerina sp. (fragmente)..................................... fr/local Uvigerina mexicana Nuttall .....................................fr-m/continuu Valvulineria rugosa (d’Orbigny).................................fr-m/sporadic Virgulina schreibersiana Czjzek ................................fr-m/sporadic Radiolari Sethocapsa pyriformis Haeckel..............................fr-r/ sporadic Spongellipsis (Spongellipsarium) /«eziA Haeckel . . fr-r/sporadic Spongieri Spiculi silicioși, conici, cu.tub central........................ fr/sporadic ICR Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 7 5 Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale de Echi- nide ............................................ fr-r/sporadic Lamellilbranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow).......................... r/sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf...................................... fr-m/sporadic Hydrobia punctum Eichw......................................... fr-r/sporadic Spirialis andrussowi Kittl.....................................fr-m/ sporadic Spirialis nucleatus Zhizhchenko................................fr-f/sporadic Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko............................fr-f/sporadic Spirialis koeneni Kittl..................................... . fr-f/ sporadic Spirialis stenogyra (Philippi) .......... fr-f/sporadic Teinostoma woodi M. Hoernes ......................... fr/local Ostracode Cytheridea perforata Romer...........................' . . . . fr/local Vertebrate > Otolite ....................................................... fr/ sporadic Dinți conici....................................................fr-r/sporadic Plante Diatomea 2 ..................................... f/1 ocal Fructificați! ovoide, carbonifiate, încrețite .... fr-r/ sporadic Fructificații sferice.......................................... fr-m/sporadic Formațiuni minerale . Ooide calcaroase................................................. fr-f/ sporadic Glauconit......................................................fr-r/ sporadic Limita superioară a zonei T2, care coincide aproximativ cu limita superioară a Complexului marnos cu Spirialis, corespunde unei micșorări brusce a numă- rului de forme și indivizi care trec deasupra. Este de remarcat că între complexele litologice cu Spirialis, marnos și nisipos, nu se poate face nici o deosebire din punct de vedere micropaleontologic. Zona Sv Probele 708 V — 642 V, colectate în P. Neagoș din complexul marnos cu Ervilia, conțin o microfaună bogată în care predomină Cibicides lobatulus (Walker et Jacob). După cum se poate vedea din lista de mai jos a formelor întâlnite, alcătuirea microfaunei apare schimbată în raport cu zonele interioare. Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer ............................... fr/local Articulina mayori Cushman........................................ r-f/sporadic Institutul Geologic al României IGR/ T. IORGULESCU Articulina conico-articulata (Batsch) .....................fr-r/ sporadic Bolivina punctata d’Orbigny ............................ . . fr/local Bolivina gracilis Cushman et Applin........................ fr/local Borelis melo (Fichtel et Moll).............................fr-r/ sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny ...............................fr-r/ sporadic Bulimina pyrula d’Orbigny . .............................. fr/local Cassidulina crassa d’ORBiGNY ..............................fr-r/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman)............................ fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)......................fr-ff/continuu Cibicides pseudoungerianus (Cushman).......................fr-r/ sporadic Cibicides mexicanus Nuttall.................................fr-m/sporadic Cibicides conoideus (Czjzek)............................... fr/local Cibicides variabilis (d’Orbigny) .......................... ff/local Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) fr/local Dentalina sp.................................... fr/sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny) ............................. fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) . . . . fr m/sporadic Elphidium advenum (Cushman) ....................... fr/sporadic Elphidium minutum (Reuss).............................'. . fr-m/ sporadic Elphidium translucens Natland ............................. fr/ sporadic Elphidium crispum (Linne) .................................fr-m/ sporadic Eponides carolinensts Cushman..............................fr-m/ sporadic Eponides pygmaeus (Hantken)................................fr-m/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss)..................................fr-r/continuu Glandulina oviformis Terquem .............................. fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny . . '...........fr-m/continuu Globigerina triloba Reuss ..................................fr-m/sporadic Globigerina concinna Reuss .................................fr-m/sporadic Globigerinoides conglobatus /Brady)........................fr-r/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ....... fr-r/ sporadic Globobulimina pacifica Cushman............................. fr/local Globorotalia scitula (Brady)................................fr-m/continuu Globorotalia crassa (d’Orbigny) ........................... fr/local Globulina gibba d’Orbigny ............................... . „ fr/sporadic Gumbelina globosa (Ehrenberg) ............................. fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Haplophragmoides coronatus (Brady) .......................... fr/local Nonion granosum (d’Orbigny).................................fr-m/sporadic Nonion germanicum (Ehrenberng)............................... fr/sporadic Nonion commune (d’Orbigny) .................................. fr/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)...................... r/local Orbulina universa d’Orbigny ...............................fr-r/sporadic o -jT" JX Institutul Geologic al României \ IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 77 Planulina wueUerstorfi (Schwager)............................ fr/local Pullenia bulloides (d’Orbigny)..............................■ r/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny...........................fr-r/ sporadic Quinqueloculina seminulum (Linne)............................ fr/local Quinqueloculina subrotunda (Montagu)..........................fr-f/ sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu).............................fr-m/ sporadic Reussella spinulosa (Reuss)............................. fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel) ..... ... fr/ sporadic Rotalia beccarii (Linn^).......................................fr-r/continuu Rotalia broeckhiana Karrer...................................fr-r/ sporadic Sphaeridia papillata Heron Allen et Earland fr/local Sphaeroidina bulloides d’Orbigny............................. fr/local Triloculina oblonga (Montagu)................................ fr/local Triloculina circularis Bornemann............................. fr/local Triloculina laevigata d’Orbigny................................fr-r/sporadic Uvigerina pygmaea d’Orbigny....................................fr-r/sporadic Uvigerina mexicana Nuttall................................... fr/ sporadic Valvulineria rugosa (d’Orbigny)................................. fr/sporadic Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/sporadic Spongodiscus fSpongodisculus) mediterraneus Haeckel ........................................ fr/ local Echinoderme Spiculi calcaroși, de Echinide, cu striațiuni longi- tudinale ............................................... fr/local Viermi tubicoli Șerpuia bilaqueata Boettger ................................. fr/local Lamellibrachiate Spaniodontella intermedia (Andrussow).........................fr-f/sporadic Gasteropode Hydrobia punctum Eichw....................................... r/local Spirialis andrussowi Kittl.....................................fr-m/sporadic Teinostoma woodi M. Hoernes...................................r-m/sporadic Ostracode Cythere sp....................................................fr-m/sporadic Pontocypris sp................................................ fr/sporadic Cytheridea perforata Romer • ■................................fr-r/ sporadic Cytherideis curvata Bosquet . . ..............................fr-r/ sporadic Vertebrate Otolite.............................'........................ fr-r/sporadic Institutul Geologic al României 78 T. IORGULESCU Plante Fructificați! ovoide, carbonifiate...................... fr/local Fructificați! sferice.................................... r/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase.......................................fr-f/ sporadic Glauconit .............................................fr-f/sporadic Este de remarcat aspectul oarecum confuz al conținutului micropaleon- tologic al zonei Sx din coloana stratigrafică Chiojdeanca I, datorită prezenței unui important număr de specimene, aparținând unor forme care apăreau cantonate mai riguros în zona T2 (T2b) din alte profile examinate. Prezența acestor forme la nivele mult superioare din punct de vedere stratigrafie limitei dintre zonele T2 și Sx ar reprezenta, fie fenomene de persistență biologică, datorite ritmului foarte atenuat pe care l-a avut local evoluția condițiunilor biono- mice, fie fenomene de remaniere interdepozițională, ca răsunet al unor mișcări pendulare, care antrenau fundul marin de mică adâncime pe o arie re- strânsă. Zona S.^. Acestei zone i s’au atribuit probele 641 V — 623 V din P. Neagoș, probele 892 V — 901 V din P. Chiojdeanca și probele 902 V —1021 V din P. Timișoara. Extinsele lacune de probe creează o mare dificultate în fixarea exactă a grosimilor stratigrafice și a corelațiilor dintre segmentele de mai sus. Microfaună cuprinde un număr important de forme după cum reiese din lista de mai jos: Foraminifere Articulina mayori Cushman........................ r/local Articulina conico-articulata ( Batsch) ........ r/local Asterigerina planorbis d’Orbigny........... fr/sporadic Bolivina punctata d’Orbigny...................... fr/local Bolivina gracilis Cushman et Applin................ fr/sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny...................... fr/local Bulimina înfiata Seguenza .......... fr/local Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman...................................... fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny ................... fr-r/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)............fr-r/local Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............... fr/sporadic Cibicides mexicanus Nuttall ................... . fr-r/sporadic Cibicides conoideus (Czjzek)......................fr-m/sporadic Cibicides variabilis (d’Orbigny)................. fr/local Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) fr-r/sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny).................... fr/local -4=1^ Institutul Geologic al României k iGRy STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 79 Elphidium macellum (Fichtel et Moll)................fr-f/continuu Elphidium minutum (Reuss)..........................fr-m/ sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)................... fr-r / sporadic Elphidium translucens Natland fr-r/sporadic Elphidium laminatum (Terquem)...................... fr/local Elphidium crispum (Linne) ......................... fr/ sporadic Eponides carolinensis Cushman...................... fr/local Eponides pygmaeus (Hantken)........................fr-m/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss) Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba Reuss Globigerina concinna Reuss . .............. Globigerinoides rubrus (d’Orbigny/................. Globigerinoides conglobatus (Brady)................. Globorotalia scitula (Brady)................. Globorotalia crassa (d’Orbigny) ................... Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)................. Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis................................... Gilmbelina globosa (Ehrenberg) Giimbelina striata (Ehrenberg) ..................... Gyroidina danvillensis Howe et Wallace . . . . Haplophragmoides emaciatus (Brady) ................. Lagena emaciata Reuss............................... Nonion granosum (d’Orbigny)......................... Nonion commune (d’Orbigny) ......................... Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............... Orbulina universa d’Orbigny ........................ Pullenia bulloides (d’Orbigny)...................... Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ................ Quinqueloculina costata d’Orbigny . . ............... Quinqueloculina subrotunda (Montagu)-.............. Robulus alato-limbatus (Gumbel)..................... Rotalia beccarii (Linne)............................ fr-r/ sporadic r-m/continuu fr-r/ sporadic fr-r/ sporadic fr-r/ sporadic fr/sporadic fr-r/ sporadic fr-r/ sporadic fr-r/ sporadic fr/ sporadic fr/local fr/local fr/ sporadic fr/local fr-m/ sporadic fr-m/continuu fr/local fr/local fr-r/ sporadic fr/local m/local fr-m/ sporadic fr-r/ sporadic fr/local fr-r/ sporadic Rotalia broeckhiana Karrer........................... fr/ sporadic Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland fr-r/ sporadic Triloculina oblonga (Montagu).................................... fr/sporadic Triloculina laevigata d’Orbigny..................................... fr/sporadic Uvigerina mexicana Nuttall ...................................... fr/local Valvulineria rugosa (d’Orbigny).................................. fr/local Virgulina schreibersiana (Czjzek).................................. fr/local ICRZ Institutul Geologic al României 80 T. IORGULESCU Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/sporadic Staurosphaera ( Staurosphaerantha) cruciata Haeckel fr/local Spongieri Spiculi conici, compacți. de Tetractinellide . . . fr-r/ sporadic Spiculi prismatici ........................................... r/local Viermi tubicoli Șerpuia bilaqueata Boettger .................................. fr/local Lamellibrancbiate Spaniodontella intermedia (Andrussow) ....'. r/sporadic Gasteropode Bulla truncatula Bruguiere.................................... fr/local Hvdrobia punctum Eichw........................................fr-r/ sporadic Spirialis andrussowi Kittl .................................'. fr-r/sporadic Teinostoma woodi M. Hoernes .................................. r/local Ostracode Cythere sp................................................. r/sporadic Pontocpris sp................................................. fr/local Cytheridea perforata Romer.................................... fr/local Cytherella sp...........................................:..... fr-f/sporadic Vertebrate Otolite.......................................................fr-m/ sporadic Plante Diatomea 2.................................................... m/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase.................................••...........m-f/sporadic Glauconit .....................................................fr-f/sporadic Limita superioară a zonei S2 are un caracter oarecum arbitrar, deoarece este fixată pe baze cantitative. Zona SA. Probele 1022 V— 1093 V, colectate în segmentul terminal al Pârâului Tinișoara, au fost atribuite zonei S3, care corespunde Sarmațianului superior. Ele conțin, în linii generale, aproape aceeași microfaună ca și probele zonei precedente, cu predominanța genurilor Nonion și Elphidium. Conținutul micropaleontologic este alcătuit din următoarele forme: 'Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) . . . .... fr/local Asterigerina planorbis d’Orbigny ..............................fr-r/ sporadic Bolivina punctata d’Orbigny ...................................• fr/local Bolivina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local L Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 81 Bolivina gracilis Cushman et Applin......................... fr/ sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny •...................... . . fr/sporadic Bulimina inflata Seguenza .......... fr/ sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny ............................... fr/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman)............................... fr/ sporadic Cibicides lobatulus ^Walker et Jacob) ......................fr-r/ sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman).........................fr-r/ sporadic Cibicides mexicanus Nuttall................................. fr/local Cibicides conoideus (Czjzek) . . . .........................fr-r/local Cibicides variabilis (d’Orbigny) ...........................fr-r/ sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny) .........................fr-r/ sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny)............................... r/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-r/continuu Elphidium advenum (Cushman)................................. fr/local Elphidium minutum (Reuss) ..................fr-r/sporadic Elphidium translucens Natland ..............................fr-m/continuu Elphidium laminatum (Terquem)............................... fr/ sporadic Elphidium crispam (Linne) .................................. fr/ sporadic Eponides carolinensis Cushman...............................fr-r / sporadic Eponides pygmaeus (Hantken) ...............................fr-r/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss)..................................fr*r/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ...........................fr-m/continuu Globigerina triloba Reuss..................................fr-m/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)...........................fr-r/sporadic Globorotalia scitzila (Brady) .............................fr-f/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny)..............................fr-m/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)..........................fr-r/sporadic Globulina gibba d’Orbigny ................................. fr/local Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis.............................f fr/local Gilmbelina globosa (Ehrenberg)............................. fr/local Gumbelina striata (Ehrenberg) ............................. fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Haplophragmoides emaciatus (Brady )............... fr/ sporadic Hyperamina elongata Brady......................... fr/local Lagena marginata Walker et Boys .................. fr/local Lagena emaciata Reuss............................. fr/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)........................fr-f/continuu Nonion germanicum (Ehrenberg) .....................fr-r/sporadic Nonion roemeri Cushman................................... . m/local Nonion commune (d’Orbigny)................................. fr/lbcal Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr/local t 6. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 -Ol^. Institutul Geologic al României 82 T. IORGULESCU Orbulina universa d’Orbigny .................................fr-r/sporadic Pullenia bulloides (d’Orbigny)............................... fr/local Quinqueloculina laevigata l’Orbigny............................fr-r/ sporadic Quinqueloculina seminulum (Linn£)................ fr/local Quinqueloculina costata d’Orbigny............................ r/local Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ............fr-r/sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu)................................ r/ sporadic Robuhis alato-limbatus (Gumbel)................................. fr/ sporadic Rotalia beccarii (Linne) ..........................fr-f/continuu Rotalia calcar d’Orbigny..................................... fr/local Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland fr-f/ sporadic Triloculina oblonga (Montagu) ....................... fr/sporadic Triloculina laevigata d’Orbigny .....................fr-m/sporadic Uvigerina asperula Czjzek.................................... fr/local Uvigerina mexicana Nuttall ...................................... fr/sporadic Valvulineria rugosa (d’Orbigny).................................. fr/sporadic Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)........................ fr/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf....................................fr-r/sporadic Ostracode Cythera sp................................•.................. fr/local Cytheridea perforata Romer................................... r/local Vertebrate Otolite (diferite) . . ............................... fr/sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase................................................fr-m/continuu Glauconit....................................................fr-r/sporadic Limita superioară a zonei S3 nu a fost atinsă în coloana stratigrafică Chioj- deanca I. CHIOJDEANCA II Această coloană stratigrafică, urmărită dealungul Pârâului Capul Mielului, cuprinde zonele micropaleontologice S2, S3, S3—Mx și Mr Zona Sy Probele 1091 V — 1121 V și 1122 V — 1165 V, separate între ele printr’o mare lacună, au fost atribuite zonei S2, în care au fost întâlnite urmă- toarele forme: Foraminifere Asterigerina planorbis d’Orbigny..................................fr-r / sporadic Biloculinella globula (Bornemann) ................................fr-r/sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 83 Bolivina punctata d’Orbigny ................................ fr/local Bolivina gracillis Cushman et Applin........................ r/ sporadic Bolivina spathulata (Williamson) ............................fr-r/sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny................................... fr/sporadic Cassidulina crassa. d’Orbigny .......... fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob).......................fr-r/ sporadic Cibicides mexicanus Nuttal ..................... fr/local Cibicides conoideus (Czjzek) ...............................fr-r/ sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)...........................fr-m/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... r-f/continuu Elphidium minutum (Reuss) .........................fr-f/sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)...................fr-r/sporadic Elphidium translucens Natland ...............................fr-r/sporadic Eponides carolinenmsis Cushman........................... . fr/local Eponides pygmus (Hantken)...................................fr-r/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss)...................................fr-r/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny .............................fr-f/continuu Globigerina triloba Reuss . ... '............................fr-r/sporadic Globigerina sp.............................................. fr/local Globorotalia scitula (Brady) ................................. fr-m/ sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny)............................... fr/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)..........................fr-r/sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis................................ fr/sporadic Giimbelina globosa. (Ehrenberg) ............................. fr/local Haplophragmoides emaciatus (Brady) .......................... fr/local Lagena emaciata Reuss.................................... . r/local Nonion granosum (d’Orbigny).................................. r-f/local Nonion roemeri Cushman.......................................fr-m/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)....................... fr/local Orbulina universa d’Orbigny ..........................■ ■ • r/local Planulina miellerstorfi (Schwager) ......................... fr/local Pullenia bulloides (d’Orbigny) ............................. fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny .........................fr-m/sporadic Quinqueloculina costată d’Orbigny . ........................fr-r/sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu) .......................fr-f/sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu) ..........................fr-r/ sporadic Rotalia beccarii (Linne).....................................fr-m/sporadic Sphaeridia papillata Heron Allen et Earland . r-f/ sporadic Triloculina oblonga (Montagu).....................r-m/sporadic Triloculina laevigata d’Orbigny ............................fr-f/continuu Uvigerina mexicana Nuttall ................................ fr/local 6* L Institutul Geologic al României 84 T. IORGULESCU Echinoderme Spiculi cilindrici, cu striațiuni longitudinale de Echi- nide .......................................... fr/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)..................... r/sporadic Gasteropode Bulla truncatula Brugui^re ............................... fr/local H drobia immutata Frauenfeld................................. fr/sporadic Spirialis andrussowi Kittl..................................... fr/local Ostracode Cythere sp................................................ fr/local Cytheridea perforata Roemer ..................................fr-r/sporadic Pontocypris sp................................................. fr/sporadic Cytheridea sp................................................ fr/local Vertebrate Otolite .................................................... fr-r/ sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase.......................................... r-f/continuu Glauconit....................................................fr-m/ sporadic Limita superioară a acestei zone, coincizând cu o lacună de probe, a fost fixată arbitrar deasupra nivelului stratigrafie la care încetează formele Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland, Quinqueloculina subrotunda (Montagu), etc. Zona Sâ. Probele 1166 V — 1184 V, atribuite zonei S3, se caracterizează prin marea abundență în specimene a mai multor forme, aparținând genurilor Nonion, Elphidium, Quinqueloculina și Triloculină. Conținutul său micropaleon- tologic cuprinde: Foraminifere Bolivina punctata d’Orbigny ................................... fr/sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin..........................fr-r/ sporadic Bolivina spathulata (WilliamsOn) ............................ fr/local Bulimina aculeata d’Orbigny ..................................fr-r/sporadic Bulimina injlata Seguenza ................................... fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny .................................. fr/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman)................................ fr/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob; ............... fr/sporadic Cibicides conoideus (Czjzek) ................................ fr/local Cibicides variabilis (d’Orbigny).............................fr-r/ sporadic Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)........................... fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny)................................ fr/local STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 85 Elphidium macellum (Fichtel et Moll)........... r-f/continuu Elphidium minutum (Reuss) .....................■. . r/ sporadic Elphidium translucens Natland........................fr-m/ sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)....................r-m/continuu Eponides pygmaeus (Hantken) ......... fr/local Eponides umbonatus (Reuss)...........................fr-r/continuu Globigerina bulloides d’Orbigny....................... r-f/continuu Globigerina triloba Reuss .................................... fr/ sporadic Globorotalia scitula (Brady) . i................................r-m/continuu Globorotalia crassa (d’Orbigny) .............................. fr/local Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).............................. r/sporadic Giimbelina globosa (Ehrenberg) ................................. fr/sporadic Lagena emaciata Reuss............................................ fr/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny).................................... r-f/continuu Quinqueloculina laevigata d’Orbigny............................fr-m/sporadic Quinqueloculina costata d’Orbigny............................. fr/sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ......................... fr/ sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu)................................. r/ sporadic Reussella spinulosa (Reuss)................................... fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel)............................... fr/local Rotalia beccarii (Linne).......................................fr-m/sporadic Triloculina oblonga (Montagu)..................................fr-m/continuu Triloculina laevigata d’Orbigny ...............................fr-m/continuu Uvigerina asperula Czjzek...................................... fr//sporadic Radiolari Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel............................................ fr/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)......................... fr/local Formațiuni minerale Glauconit..................................................... r/ sporadic Zona S3—Mv Probele 1185 V — 1211 V au fost atribuite zonei S3—Mj, cu o desvoltare mai mult sau mai puțin locală, care în concepția autorului ar corespunde unei faze transgresive pre-meotice. Numărul relativ mare de forme remaniate (în special Foraminifere și Radiolari), pe lângă stingerea bruscă a unor specii importante de Quinqueloculina, Triloculina, etc., ca și apariția altora (de ex. unele Ostracode) care ating chiar.din primul moment o frecvență maximală, constituesc argumentele pe care se poate sprijini acest punct de vedere. In conținutul micropaleontologic al acestei zone au fost întâlnite urmă- toarele componente: Institutul Geologic al României IGR/ 86 T. IORGULESCU Foraminifere Aster'gerina planorbis d’Orbigny........................... fr/sporadic Bolivina ptmctata d’Orbigny .................................. fr/ sporadic Bolivina danvillensis Howe et Wallace......................... fr/ sporadic Bolivina gracilis Cushman et Applin.............................. r/local Bolivina spathulata (Wiliamson).................................. r/local Bulimina aculeata d’Orbigny ....................................fr-m/sporadic Bulimina injlata Seguenza ...................................... fr/local Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman ........................................ fr/local Cassidulina crassa d’Orbigny.................................. fr/local Cassidulinoides bradyi (Norman)............................... fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ..........................fr-m/sporadic Cibicides mexicanus Nuttall................................... fr/local Cibicides conoidezis (Czjzek) . ..............................fr-r/ sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny)...................................fr-r/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............................fr-m/continuu Elphidium minutum (Reuss)....................................t fr-r/ sporadic Elphidium translucens Natland................................... fr/local Elphidium crispum Linne.......................................fr-r/sporadic Eponides carolinensis Cushman.................................... r/local Eponides pygmaeus (Hantken)...................................fr-r/ sporadic Eponides umbonatus (Reuss) ...................................... r/local Globigerina bulloides d’Orbigny ..............................fr-f/continuu Globigerina triloba Reuss ...................................... fr/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).............................. fr/ sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady)............................. fr/ sporadic Globorotalia scitula (Brady)....................................fr-f/continuu Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..............................fr-r/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)............................fr-m/ sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis............................... fr/sporadic Giimbelina striata (Ehrenberg) ............................... fr/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny).....................................fr-m/continuu Nonion commune (d’Orbigny) ................................... fr/local. Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............ fr/local Orbulina universa d’Orbigny .................................. fr/local' Pullenia bulloides (d’Orbigny)................................ fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel)............................ . fr/local Rotalia beccarii (Linne)......................................fr-r/ sporadic Uvigerina mexicana Nuttall ................................... fr/local Virgulina schreibersiana Czjzek . ............................... fr/sporadic Institutul Geologic al României ICR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 87 Radiolari < Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr/local Spongellipsis ( Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr-r/sporadic Spongieri Spiculi conici, compacți, de Tetractinellide . . . fr/local Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale de Echinide . . . ................................. fr/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf.......................... r/local Hydrobia punctum Eichw...........................fr-r/ sporadic Ostracode Cythere sp...................................... fr-f/continuu Pontocypris sp. ...............................fr-f/continuu Cytheridea perforata Romer.........................fr-f/continuu Cytherella sp......................................fr-f/continuu Bairdia sp. ....................................... r/local Plante Characee (fructificații) ..........................fr-r/sporadic Formațiuni minerale Glauconit ......................................... r/local Zona Mv Proba 1212 V din capătul superior al coloanei stratigrafice Chioj- deanca II a fost atribuită zonei Mj, iar conținutul său micropaleontologic o deosebește mult de restul probelor examinate. Formele întâlnite în această probă sunt: Foraminifere Rotalia beccarii (Linn£) Ostracode Cythere sp. Formațiuni minerale Ooide calcaroase 3. PROFILUL BĂDILA—PIETRARII a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Acest profil a fost urmărit pe teren de Fl. Olteanu și Gh. Voicu în cam- pania de lucru a anului 1941. Primul a colectat 584 probe din basinul Pârâului Sărățelul iar al doilea 103 probe în V. Scărișoara la NE de Bădila. Ar Institutul Geologic al României 88 T. IORGULESCU După M. G. Filipescu (J8), cele două segmente stratigrafice Băd'.Ia și Pie- traru aparțin la două unități tectonice diferite; segmentul Bădila este situat pe Anticlinalul Lapoș—Robești iar segmentul Pietraru pe aripa de NE a Sincli- nalului Scărișoara—Rușavățu, străbătând Miocenul din depresiunea Șoimari. Profilul Bădila—Pietraru este situat pe aripa nord-estică a Sinclinalului Salcia—Rușavățu și cuprinde 5 segmente în care sunt reprezentate următoarele formațiuni și complexe litologice: Tortonian superior Sarmațian inferior (Buglovian) Sarmațian inferior-mediu Sarmațian superior Complexul breciei sării Complexul argilo-silicios Complexul nisipos cu Spirialis Complexul marnos cu Spirialis Complexul marnos cu Ervilia Datorită caracterului fragmentar al acestei coloane stratigrafice, grosimea diferitelor complexe litologice nu a putut fi calculată exact. Corelațiile dintre cele 5 segmente colectate se bazează pe repere litologice- macrofaunistice locale. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE Zona T}. Probele 200 FO —235 FO și 236 FO —244 FO, separate printr’o lacună de peste 190 m, reprezintă segmente scurte din Complexul breciei sării. Conținutul micropaleontologic al acestei zone apare destul de bogat din punct de vedere calitativ, datorită numărului mare de componente proprii și remaniate; totuși, aspectul general al microfaunei pare difuz din cauza frec- venței reduse a specimenelor celor mai multe forme, după cum reiese din lista de mai jos: Foraminifere Bolivina punctata d’Orbigny...................... fr/ sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............. fr/local Cyclammina pusilla Brady ......................... r/local Discorbis saulcii (d’Orbigny)...................... fr/local Elphidium laminatum (Terquem) ........ fr/sporadic Eponides pygmaeus (Hantken)........................ r/local Globigerina bulloides d’Orbigny' ................ r/sporadic Globigerina triloba Reuss ........................fr-m/sporadic Globulimina pacifica Cushman....................... fr/local Globorotalia scitula (Brady)....................... fr/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..................fr-r/sporadic Institutul Geologic al României icr/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 89 Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)...................fr-r/sporadic Giimbelina globosa (Ehrenberg) .................... fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Haplophragmoides scitulus (Brady) ................. r/local Lagena globosa (Montagu) .................................... fr-r/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)....................................fr-m/sporadic Nonion commune (d’Orbigny) ...................................fr-f/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)......................... fr/local Orbulina universa d’Orbigny .................................... fr/sporadic Pyrgo depressus (d’Orbigny)................................... fr/local Reussella spinulosa (Reuss)................................... fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel)...............................fr-r/sporadic Rotalia beccarii (Linne) . . ........................... . . fr-r/sporadic Rotalia broeckhiana Karrer....................................r m/ sporadic Uvigerina asperula Czjzek . . . ...............................fr-r/sporadic Radiolari Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . fr-r/ sporadic Spongieri — Spiculi compacți, conici, de Tetractinellide . . . fr-r/ sporadic Formațiuni minerale Glauconit .....................................................fr-f/continuu Se remarcă prezența unei microfaune proprii și a frecvenței mari și continui de Glauconit, Zona TJR. Probele 26 FO — 69 FO din V. Cismăgioi și 107 FO —152 FO din P. Sărățel conțin o microfaună extrem de bogată în forme de Radiolari, care au același timp o repartiție mai mult sau mai puțin continuă în lungul ambelor segmente, după cum reiese din lista de mai jos: Foraminifere Elphidium macellum (Fichtel et Moll).......................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny...............................fr-ff/sporadic Globigerina triloba Reuss......................................fr-r/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbignyj ...........................fr-m/ sporadic Globorotalia scitula (Brady)........................ fr/locai Orbulina universa d’Orbigny.......................... r/local Rotalia beccarii (Linne).............................. fr/local Radiolari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . fr-ff/sporadic Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr-ff/ sporadic Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr-ff/ sporadic Dictyocephalus cavea Haeckel ......................... r-f/ sporadic Institutul Geologic al României \ 16 RZ 90 T. IORGULESCU Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . . fr/sporadic Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenberg.........................................m-ff/sporadic Sethocapsa pyriformis Haeckel .....................fr-ff/ sporadic Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel...........................................fr-ff/continuu Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . . fr-ff/sporadic Spongieri Spiculi conici, compacți, de Tetractinellide . . . fr-r/sporadic Vertebrate Dinți turtiți...................................... fr/local Plante Diatomea 2.........................................fr-f/sporadic Ambele limite ale zonei T2R apar ca nivele stratigrafice clare. Zona T2. Probele 257 FO —359 FO, corespunzătoare complexelor nisipos și marnos cu Spirialis, din baza' segmentului colectat în V. Tisa, cuprind o microfaună foarte bogată, care amintește pe aceea a zonei T2b dela Gornetul — Cuib și zonei T2 dela Chiojdeanca. Această microfaună constă din formele care urmează: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ...... r/local Asterigerina planorbis d’Orbigny................ . r/local Borelis melo (Fichtel et Moll).....................fr-m/sporadic Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman .........................-............. fr/ sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny ......................fr-r/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)...............fr-m/continuu Cvclammina pusilla Brady............................ fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny)......................fr-m/sporadic Elphidium macellum (^Fichtel et Moll) .... fr-m/sporadic Elphidium minutum (Reuss) .........................fr-r/sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)................fr-m/ sporadic Elphidium translucens Natland .......fr-m/sporadic Elphidium laminatum (Terquem)....................... fr/local Eponides umbonatus (Reuss).......................... fr/local Glandulina laevigata d’Orbigny ..................... r/local Glandulina oviformis Terquem......................fr-r/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny...................fr-ff/continuu Globigerina triloba Reuss ........................fr-f/sporadic Globigerina concinna Reuss . . ................... fr/local Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 91 Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)........................fr-f/sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady) ...................fr-r/sporadic Globobulimina pacifica Cushman.................................. fr/sporadic Globorotalia scitula (Brady)..................................fr-m/ sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)...................................... fr/ sporadic Globulina gibba d’ORBiGNY.....................................fr-m/ sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis............................... fr/local Gyroidina danvillensis Hgwe et Wallace .... fr-r/ sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady) ..................fr-r/ sporadic Haplophragmoides emaciatus (Brady) ...... fr-m/sporadic Haplophragmoides sp................................ fr/local Hyperamina elongata Brady ................................. fr/local Karreriella chilostoma (Reuss) ............................ fr/local Martinottiella communis (d’Orbigny) ....................... fr/local Nonion granosum (d’Orbigny) ...»...............fr-r/ sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr-m/continuu Orbulina universa d’Orbigny ....................fr-f/ sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager) ................ fr/ sporadic Pullenia bulloides (d’Orbigny).......................fr-r/sporadic Quinqueloculina laevigata d’ORBiGNY ............... fr/local Rotalia beccarii (Linne)............................fr-r/ sporadic Rotalia broeckhiana Karrer..........................fr-r/ sporadic Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland fr-r/ sporadic Sphaeroidina bulloides d’Orbigny....................fr-m/ sporadic Triloculina oblonga (Montagu).............................. fr/local Uvigerina asperula Czjzek......................................fr-m/sporadic Uvigerina mexicana Nuttall ....................................fr-r/sporadic Radiolari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel ff/local Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . ff/local Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . . ff/local Dictyocephalus cavea Haeckel................................ r/local Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . m/local Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenberg.............................................. m/local Sethocapsa pyriformis Haeckel............................. ff/local Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel........................................ ff/locai Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . ff/local Spongieri Spiculi silicioși, conici, compacți, de Tetractinellide fr/ sporadic Institutul Geologic al României 92 T. IORGULESCU Echinoderme Spiculi calcaroși de Echinide cu striațiuni longitudinale ....................................fr-r/sporadic Lamellibranchiate - Spaniodontella intermedia (Andrussow)........................fr-f/sporadic Gasteropode Bulla tnmcatula Brug................................ m/local Hydrobia immutata Frauenf...........................fr-f/ sporadic Spirialis koeneni Kittl.............................fr-ff/sporadic Spirialis nucleatus Zhizhchenko..............' . . . fr-ff/sporadic Spirialis hospes (Rolle)............................fr-ff/ sporadic Gasteropode Cythere sp.......................................... fr/local Cytheridea perforata Romer..........................fr-r/sporadic Cytherideis curvata Bosquet......................■. . fr/sporadic Cytherella sp....................................... fr/ sporadic Cytherideis sp...................................... fr/ sporadic Vertebrate Otolite......................................... . fr/ sporadic Dinți conici ....................................... fr/ sporadic Plante Fructificați! ovoide, carbonifiate.................. fr/local Formațiuni minerale Glauconit ..................................... fr-r/sporadic In partea bazală a acestei zone se remarcă, pe un interval stratigrafie de ± 6 m, abundența mare a Radiolarilor menționați mai sus, în amestec cu micro- fauna caracteristică zonei T2. Grosimea relativ redusă a zonei Ta în acest profil se datorește probabil unui accident tectonic și anume existența unei falii pe care a întâlnit-o și geologul de teren între probele 333 FO și 334 FO. Este deasemenea interesant că, contrariu regulei generale, microfauna apare mai bogată din punct de vedere cantitativ în partea inferioară, mai nisipoasă, a Complexului cu Spirialis, decât în partea sa superioară, de facies marnos. Zona Sv Probele 360 FO —463 FO din segmentul V. Tisei, gros de aproape 100 m, au fost atribuite zonei Sv în care microfauna este caracterizată prin abundența extraordinară de Cibicides lobatulus (Walker et Jacob), după cum reiese și din lista de forme de mai jos: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) .................fr-r/sporadic Articulina mayori Cushman...................... fr-f/sporadic / ■ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 93 Articulina conico-articulata (Batsch) ..................... fr/local Asterigerina planorbis d’Orbigny........................... fr/local Bolivina punctata d’Orbigny ...............................'. fr/local Bolivina gracilis Cushman et Applin........................fr-m/ sporadic Bolivina spathulata (Williamson) .......................... fr/local Borelis melo (Fichtel et Moll)............................. fr/local Cassidulinoid.es bradyi (Norman)........................... fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)...................... r-ff/continuu Cibicides pseudoungerianus (Cushman).......................fr-r/ sporadic Cibicides variabilis (d’Orbigny) ............................fr-r/sporadic Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... . r-m/ sporadic Elphidium advenum (Cushman)......................... m/sporadic Elphidium minutum (Reuss).................................. fr/local Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)........................... r-m/ sporadic Elphidium translucens Natland . . ■........................ r/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ...........................fr-ff/sporadic Globigerina triloba Reuss....................................fr-r/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ........................ fr/ sporadic Globorotalia scitula (Brady).................................fr-r/sporadic Globotruncana linneiana (d’Orbigny) ....................... fr/local Globulina gibba d’Orbigny....................................fr-r/sporadic Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............... fr/ sporadic Orbulina universa d’Orbigny.........................fr-r/sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager)......................... fr/local Pullenia bulloides d’Orbigny............................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny .......................r-m/ sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ........................fr-f/continuu Rotalia beccarii (Linne)...................................fr-f/sporadic Rotalia broeckhiana Karrer.................................fr-f/sporadic Semseya lamellata Franzenau................................ m/local Sphaeroidina bulloides d’Orbigny........................... r/sporadic Triloculina circularis Bornemann........................... fr/local Triloculina laevigata d’Orbigny............................m-f/sporadic Uvigerina asperula Czjzek..................................fr-r/ sporadic Virgulina schreibersiana Czjzek............................ fr/local Radiolari Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . r/local Echinoderme Spiculi calcaroși de Echinide, cu striațiuni longitu- dinale ........................................ fr/local Institutul Geologic al României 94 T. IORGULESCU Lamei libran chi ate Spaniodontella intermedia (Andrussow).....................r-m/ sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf..........................fr-r/ sporadic Spirialis andrussowi Kittl.......................... fr/local Teinostoma woodi M. Hoernes........................fr-f/ sporadic Ostracode Cythere sp.........................................fr-m/ sporadic Cytheridea perforata Romer . . ...................... r/local Cy thereas curvata Bosquet ........................fr-m/ sporadic Cytherella sp,....................■ .'..............fr-r/sporadic Vertebrate Otolite ...........................................fr-m/ sporadic Plante Diatomea 1.......................................... f/local Fructificați! ovoide, carbonifiate.................. fr/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase ............................... m/local Zona S2. Datorită importantelor lacune, seriile de probe 465 FO — 606 FO din V. Tisei și 384 V —430 V din V. Scărișoara nu ne pot da o imagine completă asupra modului de repartiție pe verticală a microfaunei zonei S2, căreia i-au fost atribuite. In general, microfauna acestei zone apare comparativ mai săracă, atât ca număr de forme cât și de specimene, după cum reiese din lista următoare: Foraminifere Ammodiscus tenuis Brady.............................. fr/sporadic Articulina mayori Cushman............................ m/local Asterigerina planorbis d’Orbigny...................fr-r/sporadic Bolivina punctata d’Orbigny .......................fr-r/ sporadic Borelis melo (Fichtel et Moll)..................... r/local Cassidulinoides bradyi (Norman)......................fr-r/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ...............fr-r/sporadic Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............... fr/ sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny)......................... fr/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............fr-ff/continuu Elphidium minutum (Reuss)............................fr-f/continuu Elphidium translucens Natland ................. fr/sporadic Eponides umbonatus (Reuss) ..........................fr-r/sporadic Glandulina laevigata d’Orbigny .................... fr/local Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 95 Globigerina bulloides d’Orbigny .............................fr-r/ sporadic Globigerina triloba Reuss ....................................fr-m/continuu Globorotalia scitula (Brady).................................fr-r/ sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) .............................fr-r/ sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)...........................fr-r/sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis .............................. fr/local Giimbelina globosa (Ehrenberg)................................fr-r/sporadic Haplophragmoides scitulus (Brady)............................. fr-r/ sporadic Nonion granosum d’Orbigny . . :...............................fr-m/continuu Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)........................ fr/ sporadic Orbulina universa d’Orbigny ................................. r/ sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager)........................... fr/local Pullenia bulloides d’Orbigny ............................. frlocal' Quinqueloculina laevigata d’Orbigny.........................fr-f/local Quinqueloculina ovalis Bornemann.............................. r/local Quinqueloculina subrotunda (Montagu).........................fr-ff/sporadic Robulus alato-limbatus (Gumbel) ............................... fr/sporadic Rotalia beccarii (Linne) .....................................fr-f/continuu Rotalia broeckhiana Karrer.............................< . . fr-f/ sporadic Semseya lamellata Franzenau...................................fr-m/sporadic Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland fr-f/local Textularia agglutinans d’Orbigny.................... r/local Triloculina oblonga (Montagu)................................fr-r/ sporadic Uvigerina asperula Czjzek.....................................fr-r/sporadic Uvigerina- mexicana Nuttall ................................. fr/ sporadic Radiolari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel fr-r/ sporadic Spongodiscus (Spongodisculus J mediterraneus Haeckel ........................................fr-r/ sporadic Spongieri Spiculi conici, compacți, de Tetractinellide . . . fr/local Echinoderme Spiculi calcaroși de Echinide, cu striațiuni longitudinale........................................ fr/sporadic Viermi tubicoli Șerpuia bilaqueata Boettger ................................... fr/sporadic Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)........................ r/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf................................ . fr-r/ sporadic jX Institutul Geologic al României \ ICR/ 96 T. IORGULESCU Hydrobia punctum Eichw....................................... r/local Spirialis andrussowi Kittl .................................. r/ sporadic Teinostoma woodi M. Hoernes..................................fr-f/ sporadic Ostracode Cythere sp..................................................fr-m/ sporadic Pontocypris sp............................................... fr/local Cytherideis curvata Bosquet .................................r-m/ sporadic Cytherella sp.................................................fr-r/sporadic Vertebrate Otolite......................................................fr-f/continuu Dinți conici.................................................fr-f/sporadic Dinți lăți................................................... fr/ sporadic Plante Fructificății ovoide, carbonifiate........................... fr/ sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase............................................. r/local Glauconit ................................................ r/local Zona S3. Probele 447 V —486 V cu care se termină segmentul V din V. Scărișoara a fost atribuit zonei S3, în care predomină unele forme de Nonion, Elphidium și Rotalia, după cum urmează: Foraminifere Asterigerina planorbis d’Orbigny............................... fr/sporadic Bolivina punctata d’Orbigny .................................fr-r/sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny .................................. fr/sporadic Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)........................ fr/ sporadic Discorbis saulcii (d’Orbigny)................................ r/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............fr-m/continuu Elphidium minutum (Reuss) ...................................... r/sporadic Elphidium translucens Natland ..................fr-r/sporadic Eponides umbonatus (Reuss)................................... fr/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ..............................fr-m/sporadic Globigerina triloba Reuss.....................................fr-r/sporadic Globorotalia scitula (Brady) .......... fr-r/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ....................fr-r/sporadic Globotruncana linnaeana d’Orbigny............................fr-r/sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ............................ fr/local Giimbelina globosa (Ehrenberg) .............................. fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Nonion granosum d’Orbigny ..........................fr-f/continuu -^7 Institutul Geologic al României \ ICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 97 Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)...................... fr/local Orbulina universa d’Orbigny ............................... fr/local Planulina wuellerstorfi (Schwager) ....... r/local Rotalia beccarii Linne .....................................fr-m/sporadic Uvigerina asperula Czjzek ................................. fr/ sporadic Radiolari Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel ...................................... fr/local Spongieri Spiculi conici, compacți, de Tetractinellide . . . fr/local Viermi tubicoli Șerpuia bilaqueata Boettger ............................... fr/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)...................... fr/local Gasteropode Bulla truncatula Bruguiere . ..............................fr-r/ sporadic Hydrobia immutata Frauenf..................................fr-r/sporadic Vertebrate Qtolite.................................................... fr/local Plante Fructificați! ovoide, încrețite, negre .................... fr/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase......................................... fr-r/local Glauconit .................................................fr-ff/ sporadic Limita superioară a zonei S3 nu a fost atinsă în colectarea acestui profil. C) PROFILELE DIN ZONA PRE-CARPATICĂ EXTERNĂ 1. PROFILUL MÂRLOGEA a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Acest profil scurt a fost urmărit de Gh. Voicu în campania de lucru a anului 1942, când a colectat cele 97 probe care au fost examinate din punct de vedere micropaleontologic. Următoarele formațiuni au fost identificate-pe teren: M e o ț i a n u 1 superior — Complexul Stratelor de Câmpeni, expus pe ± 290 m și constituit, din marne cenușii predominante, la care se adaugă nisipuri cu bobul fin până la grosier și gipsuri, ambele dispuse în bancuri groase până la 1 —1,5 m; acest complex conține numai resturi cărbunqase de Plante. 7 — Anuarul Geologic — c. 697 InstitutuI Geologic al României 98 T. IORGULESCU Tortonian u 1 superior — Complexul breciei sării, cu o grosime vizibilă de ± 50 m, alcătuit dintr’o alternanță de marne grosiere, gresii micacee și nisipuri lenticulare; brecia este lipsită, practic vorbind, de strati- ficație; ea conține sare masivă și prezintă uneori miros puternic de țiței. Sarmațianul superior este reprezentat printr’o alternanță de nisipuri grosiere la bob, neregulat concreționare; gresii calcaroase, în general mai slab cimentate, și marne fine până la nisipoase, de culoare cenușie-violetă și cu intercalațiuni de nisip; fosilele mari întâlnite mai des aparțin genurilor Ervilia, Modiola, Cardium, Cerithium, etc. Sarmațianul superior urmează transgresiv peste complexul breciei sării. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE In coloana stratigrafică Mârlogea au fost separate trei zone micropaleon- tologice: H, Tn și S3. Zona H. Probele 1213 V —1291 V, eșalonate pe un segment stratigrafie de peste 290 m grosime, conțin o microfaună relativ sărăcăcioasă, însă cu o repartiție pe verticală destul de omogenă, mai ales în partea inferioară a coloanei stratigrafice. Formele care au fost întâlnite în analizele micropaleontologice sunt cele de mai jos: , Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson)...................... fr/sporadic Bolivina spathulata (Williamson).......................fr-r/sporadic Bulimina aculeata NOrbigny.............................fr-r/sporadic Cassidulina crassa d’Orbigny .......................fr-r/sporadic Cassidulinoides bradyi (Norman)..................... fr/ sporadic Elphidium macellum (Fichtel et MollJ .... fr-r/sporadic Eponides pygmaeus (Hantken)...................... . fr-m/continuu Eponides umbonatus (Reuss)..................................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny..................................fr-f/continuu Globigerina triloba Reuss ........... fr/sporadic Globorotalia scitula (Brady)....................................fr-m/ sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny)................................ fr/local Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis................................. fr/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)....................................... fr/sporadic Nonion commune (d’Orbigny) . . ?...............fr-r/sporadic Nonion pompilioides (Fichtel et .Moll)......................... fr/ sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager) ....... fr/local Robulus alato-limbatus (Gumbel)................................... fr/sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 99 Rotalia beccarii (Linne)...........................fr-m/ sporadic Rotalia calcar d’Orbigny.......................... fr/local Valvulineria rugosa (d’Orbigny)................... fr/local Radiolari Sethamphora mongolfieri Haeckel .................. fr/ sporadic Spongellipsis ( Spongellipsariunt) laevis Haeckel . fr/sporadic . Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale . . . fr/ sporadic Formațiuni minerale Glauconit..........................................fr-m/ sporadic Zona Tp Probele 1292 V —1303 V, corespunzătoare unui segment de ± 60 m din brecia sării, conțin o microfaună care se apropie ca înfățișare de aceea a zonei precedente, numărul formelor fiind încă și mai limitat. Se remarcă mai ales abundența relativă a formelor remaniate de Globotruncana și Globo- rotalia, după cum reiese din lista de mai jos; Foraminifere Ammodiscus tenuis Brady.................................. fr/local Bulimina aculeata d’Orbigny .................... fr/sporadic Bulimina inflata Seguenza ........................ fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Boys).............. fr/local Cibicides mexicanus Nuttall................. fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............. fr/local Eponides pygmaeus (Hantken)........................fr-r/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ..................fr-m/continuu Globorotalia scitula (Brady)......................fr-m/ sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..................fr-m/continuu Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)............... r-f/continuu Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis.............................. fr/local Giimbelina globosa (Ehrenberg) ................... r/ sporadic Nonion granosum d’Orbigny......................... fr/local Orbulina universa d’Orbigny ...................... fr/local Pseudotextularia varians Rzehak................... fr / sporadic Rhabdammina linearis Brady........................ fr/local Rotalia beccarii (Linne).......................... fr/local Spongieri Spiculi prismatici, compacți............................. r/ sporadic Formațiuni minerale Glauconit........................................ . . ■ fr-m/continuu 100 T. IORGULESCU Zona S3. Probele 1304 V —1309 V din scurtul segment final de ± 14 m grosime al profilului Mârlogea a fost atribuit zonei S3 și se caracterizează prin predominația formelor de Nonion, Elphidium, Rotalia, și Ostracode, după cum urmează: Foraminifere Bolivina spathulata (Williamson).................. fr/local Cibicides variabilis (d’Orbigny)..................r-m/ sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............... fr/local Elphidium minutum (Reuss)......................... r/sporadic Elphidium translucens Natland....................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny...................fr-r/continuu Globigerina triloba Reuss ......................... r/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).................. fr/local Globorotalia scitula (Brady)......................fr-r/ sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)....................... r-f/continuu Nonion roemeri Cushman............................r-m/sporadic Nonion commune (d’Orbigny) ....................... fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ............... fr/sporadic Rotalia beccarii (Linne).......................... m/local Triloculina circularis (Bornemann)................ fr/local Triloculina laevigata d’Orbigny-.................. fr/local Gasteropode Hydrobia immutata Frauenfeld...................... fr/local Ostracode ' > Cythere sp........................................fr-m/sporadic Pontocypris sp.................................... m/local Formațiuni minerale ț Ooide calcaroase.................................. m/local 2. PROFILUL SALCIA a) INFORMAȚIUNI DE TEREN Profilul Salcia,, format din două coloane stratigrafice, Salcia I și Salcia II, a fost colectat de Gh. Voicu în campania de lucru a anului 1942 pe flancul nordic, normal, al structurii Apostolache. In acest profil au fost întâlnite urmă- toarele formațiuni: Helvețianul (Complexul Stratelor de Câmpeni) în grosime vi- zibilă de ± 283 m și format din marne nisipoase, alterate, de culoare violetă-cenușie-găîbue, cu intercalațiuni rare de nisip și altele mai frecvente de gipsuri groase dela câțiva cm la mai mulți metri, însoțite de marne foioase; Institutul Geologic al României IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 101 deasupra unui banc de gips de 3 m, din partea superioară, au fost întâlnite marnele tufacee cu Globigerine, la baza cărora a fost fixată limita dintre Hel- vețian și Tortonianul inferior. Tortonianul inferior (Complexul marnelor tufacee cu Globi- gerine), dispus peste Helvețian și având o grosime de ±100 m; este format dintr’o alternanță, de tufuri albe, calcaroase, fine la bob, cu striațiuni paralele stratificării; marne fine până la nisipoase, adesea tufacee; nisipuri și gresii. Sarmațianul superior, care urmează transgresiv peste Tortonianul inferior și are o grosime de ± 290 m; el este alcătuit din marne fine și nisipoase, cenușii-violacee și nisipuri fine până la grosiere, concreționare, adesea oolitice. Limita superioară este marcată de prezența unui banc de 15 m grosime de calcare cu Mactra. Dintre macrofosile, cele mai frecvente forme aparțin genu- rilor : Ervilia, Cardium, Mactra, Bulla, Cerithium, Trochus, Hydrobia, etc. Sarma- țianul superior trece gradat la Meoțian prin niște pachete de marne verzui,cenu- șii-negricioase sau violacee, cu concrețiuni ca aluna sau mai mari, în alternanță cu nisipuri fine până la conglomeratice. Fosilele din acest segment transițional sunt: Unio, Planorbis, și Helix. Contactul cu Meoțianul a fost fixat la baza nisipurilor conglomeratice. Meoțianul, urmărit pe o grosime vizibilă de ± 95 m, constituit din marne cenușii-vierzui, însoțite de nisipuri frecvente, conglomeratice în partea de bază. Macrofosilele mai frecvente sunt: Unio, Planorbis, Neritina. Intre cele două coloane stratigrafice Salcia I și Salcia II a fost stabilită o corelație nu prea sigură între probele 1388 V și 1424 V, folosind ca reper un banc de gresie oolitică. b) DATE MICROPALEONTOLOGICE SALCIA I In această coloană stratigrafică, urmărită în V. Rotăriei, au fost separate următoarele trei zone micropaleontologice: H, HT și S2. Zona H. Probele 1310 V — 1349 V conțin o microfaună foarte săracă și cu o răspândire locală sau sporadică, constând din următoarele forme: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) fr/local Bolivina spathulata (Williamson) ................. fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ............ fr/ sporadic Eponides pygmaeus (Hantken)....................... fr/local Globigerina btdloides d’Orbigny ..................fr-r/continuu Globigerina triloba Reuss..................... fr-r/ sporadic Globigerina concinna Reuss .......................fr-r/sporadic IC R./ Institutul Geologic al României 102 T. IORGULESCU Globigerinoides rubrus d’Obrigny................. . fr/local Globigerinoides conglobatus (Brady)................fr-r/sporadic Globorotalia scitula (Brady).......................fr-r/continuu Nonion granosum (d’Orbigny)........................fr-r/= sporadic Nonion commune (d’Orbigny) ........................ fr/local Orbulina universa d’Orbigny ....................... fr/local Rotalia beccarii (Linne)........................... fr/local Triloculina circularis BcRxemann................... fr/local Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/local Ostracode Cytherella sp...................................... r/sporadic Formațiuni minerale Glauconit.......................................... f/local In această microfaună săracă predomină formele pelagice de Globorotalia și Globigerina. Deasemenea este de remarcat prezența câtorva Ostracode. Zona HT. Probele 1350 V —1386 V atribuite zonei HT se caracterizează printr’o microfaună limitată la un număr de specii, reprezentate printr’o mare abundență de specimene de talie mare și cu peretele gros, după cum reiese din următoarea listă: Foraminifere Asterigerina planorbis d’Orbigny...................... fr/local Cibicides lobatulus (Walker. et Jacob) ............... fr/local Discorbis vilardeboana (d’Orbigny).................... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll)..................fr-r/sporadic Eponides umbonatus (Reuss)............................fr-r/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny .................... fr-m/continuu Globigerina triloba Reuss...........................fr-ff/continuu Globigerina. concinna Reuss ........................ fr-r/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) . :..............fr-ff/ sporadic Globigerinoides conglobatus (Brady)..................fr-ff/continuu Globorotalia scitula (Brady)........................fr-f/sporadic Nonion granosum (d’Orbigny)...........................fr-r/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ........................fr-ff/sporadic Rhabdammina linearis Brady............................fr-m/ sporadic Rotalia beccarii (Linne) .............................fr-r/sporadic Triloculina circularis Bornemann....................... fr/sporadic Radiolari Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel.............................•.................. fr/ sporadic ir Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 103 Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale deEchi- nide............................................ fr/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)...................r-m/sporadic Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf....................... fr/ sporadic Hydrobia sp. ............................■ . . . fr/local Ostracode Pontocypris sp.......................................... fr/sporadic Cytheridea perforata Romer...................... fr/local Cytherella sp................................... r/local Ambele limite ale zonei HT sunt foarte clare. Zona S2. Probele 1387 V —1391 V, cu care se termină coloana Salcia I oferă o microfauna caracteristică zonei S2. Conținutul său micropaleontologic constă din: Foraminifere Articulina mayori Cushman............................ f/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)............... fr/local Elphidium macellum (Fichtel et Moll) ^ . . . . r-f/continuu Eponides umbonatus (Reuss)............................ fr/sporadic Globigerina bulloides To’OtwGiW...................... r/local Globigerina triloba Reuss............................. r/local \ Nonion granosum (d’Orbigny).......................... r-f/continuu Quinqueloculina subrotunda (Montagu) .................f-ff/continuu Rotalia beccarii (Linne).............................fr-m/ sporadic Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland fr/local Triloculina oblonga (Montagu)......................... m/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)..................r-m/ sporadic Ostracode Pontocypris sp...................................... fr/local Cytheridea perforata Romer.......................... fr/local Vertebrate Otolite . /................................................fr-r/sporadic Dinți conici curbați.................................. fr/sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase..................................... r/local 104 T. IORGULESCU / SALCIA II Această coloană stratigrafică, urmărită în P. Salcia, cuprinde zonele mi- cropaleontologice S2 și S3— Mr Zona S>. Probele 1392 V —1436 V, din partea bazală a coloanei, conțin o microfaună cantitativ bogată, cu elemente caracteristice zonei S2, după cum reiese din lista de mai jos: Foraminifere Articulina mayori Cushman...........................fr-m/continuu Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...............fr-ff/continuu Elphidium minutum (Reuss)............................. r/sporadic Eponides umbonatus (Reuss) ........................fr-r/local Globigerina bulloides d’Orbigny . ................. r/local Globigerina triloba Reuss...........................fr-r/sporadic Globigerina concinna Reuss . . ....................fr-r/ sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ........ fr-r/local Nonion granosum (d’Orbigny)....................... m-ff/continuu Orbulina universa d’Orbigny........................ fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny................ fr/ sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu)...............fr-r/continuu Quinqueloculina oblonga (Montagu) ...... fr/local Gasteropode Bulla truncatula Bruguiere.........................fr-m/ sporadic Hydrobia immutata Frauenfeld....................... m/local Spirialis andrussowi Kittl............'............ fr-r/local Ostracode Cythere sp. . ..................................... fr/local Pontocypris sp. . . <...............................fr-r/sporadic Cytheridea perforata (Romer).......................fr-m/ sporadic Cytherella sp........................................ fr/local Vertebrate Otolite............................................ fr-r/continuu Zona Ss—Mv Restul coloanei stratigrafice Salcia II, din care au fost colec- tate probele 1437 V —1489 V, cuprinde o microfaună de amestec, constituită din elemente ale celor două zone adiacente S3 și Mx și din elemente mai vechi remaniate. Ele au fost atribuite în consecință zonei S3—M^ care face tranziția către zona Mx (Meoțian inferior). Conținutul său micropaleontologic, care arată o repartiție în general difuză, este alcătuit din următoarele formele menționate mai jos: Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 105 Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ............................ fr/local Bulimina aculeata d’Orbigny ................................fr-r/ sporadic Cassidulinoides bradyi Normann................................. fr/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob).......................... r/local Cibicides pseudoungerianus (Cushman)........................... fr/local Cibicides variabilis (d’Orbigny)............................... fr/local Discorbis saulcii (d’Orbigny) . . . i.......................... fr/sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) ..... fr-m/sporadic Elphidium minutum (Reuss) .................................... fr/local » Eponides umbonatus (Reuss)................... .... fr/sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ............................fr-m/ sporadic Globigerina triloba Reuss.....................................fr-m/sporadic Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)............................fr-r/sporadic Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..............................fr-r/sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).........................fr-m/ sporadic Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis..............................fr-r/sporadic Giimbelina globosa (Ehrenberg).............................. fr/local Gilmbelina striata (Ehrenberg).............................. fr/local Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/local Nonion granosum (d’Orbigny) ..................................fr-r/sporadic Orbulina universa d’Orbigny.................................fr-r/sporadic Planulina wuellerstorfi (Schwager)..........................fr-r/ sporadic Robulus alato-limbatus (Gumbel)............................. fr/local- Rotalia beccarii (Linne)............................... . . fr-ff/sporadic Rotalia broeckhiana Karrer................................ fr-r/ sporadic Triloculina laevigata d’Orbigny ............................... r/local Radio lari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata HfLECKEL r/local Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow) ..... r/local Gasteropode Hydrobia- punctum Eichw .................................... fr/local Ostracode Cythere sp..........................................fr-m/ sporadic Pontocypris sp...................................... r-f/ sporadic Cytheridea perforata Romer.......................... m/local Cytherella sp....................................... m/local Cytheridea sp...............:.....................fr-r/sporadic Institutul Geologic al României XJGRZ 106 T. IORGULESCU Vertebrate Otolite........................................................fr-r/ sporadic Plante Characee (fructificații) .................................... . fr-r/sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase............................................... r-f/sporadic Glauconit . . . •..............................................fr-r / sporadic Intre cele două coloane stratigrafice ale profilului Salcia nu au putut fi stabilite corelațiuni micropaleontologice. 3. PROFILUL CHIOJDEANCA III In această coloană stratigrafică, ce a fost urmărită în P. Neagoș pe flancul de SE al structurii Chiojdeanca, au fost identificate zonele micropaleonto- logice T2, S2 și MP Zona T2 (TJj). Probele 842 V și 843 V din partea de jos a profilului Chioj- deanca III au fost atribuite zonei T2 (T2b) datorită prezenței formelor mari de Spirialis care dau notă caracteristică următoarei m crofaune întâlnite: Foraminifere Bolivina punctata d’Orbigny.................................. fr/local Elphidium minutum (Reuss) ................................... fr/local Globigerina bulloides d’Orbigny .............................. r/local Globigerina triloba Reuss...................................... ff/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)............................. ff/local Globorotalia scitula (Brady)................................... ff/local Orbulina universa d’Orbigny ........................... . . r/local Gasteropode Spirialis koeneni Kittl.............................fr/local Spirialis stenogyra (Philippi)..................... fr/local Spirialis nucleatus Zhizhciienko.................... r/local Vertebrate Otolite........................................................ fr/local După datele litologice și microfaunistice, această zonă a fost confundată pe teren cu Sarmațianul inferior - mediu. Zona S2. Probele 844 V — 879 V din P. Neagoș aparțin zonei S2 cu o micro- faună foarte bogată, mai ales în partea mijlocie a segmentului corespunzător. Această microfaună constă din următoarele forme: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ........................... fr/local Articulina mayori Cushman..................................'. r-ff/sporadic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 107 Bolivina punctata d’Orbigny...............................fr-r/ sporadic Bulimina aculeata d’Orbigny . .................. fr/local jCassidulina crassa d’Orbigny.....................fr-r/local Cibicides lobatulus (Walker et Jacob).............fr-r/local Cibicides conoideus (Czjzek).....................fr-r/local Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) . . fr/local Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)..................fr-f/ sporadic Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-f/sporadic Elphidium minutum (Reuss) ................fr-m/ sporadic Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)........................ fr/local Eponides umbonatus (Reuss)................................fr-f/ sporadic Globigerina bulloides d’Orbigny ..........................fr-f/sporadic Globigerina triloba Reuss .................................. fr/local Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ......................... fr/local Globorotalia scitula (Brady) . .»..................... fr-m/ sporadic Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)......................... fr/local Giimbelina globosa (Ehrenberg) ............................. fr/local Lagena globosa (Montagu).................................... fr/loeal Lagena emaciata Reuss.....................................fr-f/sporadic Orbulina universa d’Orbigny ................................ fr/local Quinqueloculina laevigata d’Orbigny .................fr-f/continuu Quinqueloculina ovalis Bornemann.....................fr-r/sporadic Quinqueloculina subrotunda (Montagu)...............fr-ff/sporadic Quinqueloculina oblonga (Montagu)..................fr-r/ sporadic Rotalia beccarii (Linne).............................fr-r/sporadic Semseya lamellata Franzenau...................... . . r/sporadic Sphaeridia papillata f ?) Heron Allen et Earland . fr-ff/continuu Triloculina oblonga (Montagu) ......................fr-r/sporadic Triloculina circularis Bornemann...........................fr-f/continuu Triloculina- laevigata d’Orbigny.....................fr-m/sporadic Radiolari . ______ / Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/local ■Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr-m/sporadic Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow).....................r-m/ sporadic Gasteropode ’ Hydrobia immutata Frauenf...............................fr-m/ sporadic Ostracode Cythere sp................................................r-m/sporadic Pontocypris sp............................................ fr/local Cytheridea perforata Romer................................ fr/ sporadic Institutul Geologic al României 108 T. IORGULESCU Cytherideis curvata Bosquet........................... r/local Cytherella sp. ■ ■ ................................ m/local Vertebrate Otolite . , ;......................................... fr-m/local Plante Frunctificații sferice ............................. r/ sporadic Formațiuni minerale Ooide calcaroase ..................................... r/sporadic Glauconit .........................................fr-m/sporadic Zona Probele 880 V —890 V, cu care se încheie la partea superioară profilul Chiojdeanca III, aparțin zonei Mi, caracterizată de o microfaună limi- tată ca număr de specii, în care predomină resturile foarte abundente de Meta- zoare și Rotalia beccarii (Linne) dintre Foraminifere, după cum reiese din lista de mai jos: * Foraminifere Globigerina bulloides d’Orbigny............................. r/local Rotalia beccarii (Linne)............................fr-f/ sporadic Ostracode Cythere sp..................................................fr-f/sporadic Pontocypris sp......................................fr-f/ sporadic Cytheridea sp.........................................fr-m/sporadic Cytherella sp.......................................fr-m/ sporadic Bairdia sp.......................................... fr/local Formațiuni minerale Ooide calcaroase.............................................fr-ff/sporadic Glauconit ..........................................fr-r/ sporadic Coloana stratigrafică Chiojdeanca III arată o succesiune de strate cu impor- tante lacune stratigrafice, care n’au putut fi identificate exact pe teren. Probabil că zona Sr lipsește datorită falierii axiale a structurii Chiojdeanca și încălecării flancului său nordic peste cel sudic. Zona S3 și o bună parte din zona S2 lipsesc din cauza eroziunii ce a avut loc înaintea transgresiunii zonei Mj (Meoțian inferior). V. REZULTATE BIONOMO-STRATIOAFICE Din examinarea tabelei de distribuție a formelor întâlnite în profilele studiate (anexa III), reiese că succesiunea stratigrafică Helvețian superior — Meoțian inferior din Muntenia de E posedă o microfaună destul de bogată și de variată în distribuția pe verticală a componentelor sale, spre a putea conchide în mod pozitiv asupra valorii stratigrafice a criteriului micropaleontologic și, deci, Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC JN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 109 asupra posibilității practice de a-1 utiliza la identificarea și corelarea diferitelor subdiviziuni stratigrafice, cartate adesea numai pe bază de însușiri litologice inconstante, deoarece resturile de forme mari lipsesc sau, când sunt întâlnite, nu prezintă o valoare diagnostică suficientă. In adevăr, unele discontinuități mai importante care intervin în repartiția pe verticală a elementelor micropaleontologice, cum sunt apariția și dispariția unor forme sau fluctuațiile brusce de frecvență ale specimenelor altor forme, ne permit a distinge 12 asociațiuni diagnostice care caracterizează un număr egal de subdiviziuni stratigrafice denumite «zone micropaleontologice », după cum urmează: Zona micropaleontologică Mx Zona micropaleontologică S.Mj Zona micropaleontologică S3 Zona micropaleontologică S2 Zona micropaleontologică Sj Zona micropaleontologică T2b Zona' micropaleontologică T2R2 Zona micropaleontologică T2a Zona micropaleontologică T2Rj Zona micropaleontologică Tj Zona micropaleontologică HT Zona micropaleontologică H Privite din punct de vedere al condițiunilor bionomice, cele 12 zone micro- paleontologice pot fi grupate în următoarele trei complexe micropaleonto- logice: Complexul micropaleontologic lagunar; Complexul micropaleontologic marin de mică adâncime; Complexul micropaleontologic salmastru. Complexele micropaleontologice reflectă faze evoluționare ale mediului de depunere cu mult mai distincte decât acelea corespunzărtoare zonelor micro- paleontologice. Modificările suferite de anumiți factori bionomici la începutul unui complex micropaleontologic au afectat, în general, un număr mare de organisme, dintre care unele neputându-se adapta s’au stins, iar altele au fost silite să evolueze mai rapid, dând specii sau varietăți noi, care vor constitui elemente pozitive distinctive ale microfaunei noului complex micropaleon- tologic. । Limitele complexelor micreopaleontologice apar și ele ca niște nivele stra- tigrafice comparativ mult mai importante decât limitele dintre zonele micro- paleontologice. Ele reprezintă totdeauna adevărate praguri microfaunistice care pot fi urmărite pe arii foarte întinse și devin prin aceasta foarte impor- tante din punct de vedere practic, căci, pot fi folosite ca repere pentru core- lațiuni de coloane stratigrafice în regiuni mai îndepărtate. ,’A Institutul Geologic al României IGRZ 110 T. IORGULESCU In tabloul de mai jos sunt redate în mod paralel subdiviziunile stratigrafice și complexele litologice ale succesiunii stratigrafice Helvețian superior — Meo- țian inferior din Muntenia de E: Subdiviziuni mi cropalepntologice Subdiviziuni stratigrafice Complexul litologic Complexul Zona Salmastru ■ * • i Meoțian inferior Complexul nisipo-marnos SsM s3 Sarmațian neorizcntat ■ ■ . Complexul superior (Sa) Marno- • nisipos ooliti: C a 1 c a r 0 s Marno-nisipos oolitic s2 Complexul mediu (Ss) M a r n 0 - n 1 s 1 p 0 s Complex, inf. (Buglovian) (S ) Marnos cu Ervilia Marin de mică adâncime T2 T2 b Tortonian superior Marnos cu Spirialis Marnos cu Spiralis T2R2 Nisipos cu Spirialis T2 a Nisipos (brecios) t2r T2R, Argilo-silicios Lagunar T, Brecios cu sare (?) HT Tortonian inferiori ?) Marno-tufaceu H Helvețian superiori?) Cenușiu al Saliferului Trebue să menționăm că între rezultatele micropaleontologice și orizon - țările diferitelor complexe litologice stabilite de geologii colectori ai profilelor studiate nu este totdeauna o concordanță perfectă. VI. DESCRIEREA SUBDIVIZIUNILOR MICROPALENTOLOGICE In acest capitol sunt expuse câteva considerațiuni asupra subdiviziunilor micropaleontologice care au putut fi stabilite în succesiunea stratigrafică Hel- vețian superior—Meoțian inferior din Muntenia de E. Astfel sunt indicate la fiecare subdiviziune micropaleontologică numărul de probe analizate, locul de unde provin, alcătuirea conținutului micropaleontologic întâlnit, cu indi- cați111^ asupra frecvenței specimenelor în probe și a răspândirii pe orizontală a fiecărei componente, alcătuirea asociațiunii diagnostice (formele cele mai Institutul Geologic al României \ ICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 111 răspândite și caracteristice), valoarea stratigrafică a limitei subdiviziunii respec- tive cu subdiviziunile adiacente, etc. Conținutul micropaleontologic este alcătuit în general din forme proprii, formațiunii respective (forme in situ) și forme remaniate pe contul formațiunilor preexistente. Studiul micropaleontologic al Miocenului mediu și superior din Muntenia de E ne-a arătat că fenomenul remanierii de forme mici este foarte răspândit în unele subdiviziuni stratigrafice și poate creea mari dificultăți — mai ales când sunt examinate probe izolate —în fixarea vârstei depozitelor și desci- frarea condițiunilor bionomice ale mediului de sedimentare. In consecință, atențiunea cercetătorului trebue să fie foarte bine fixată continuu asupra deta- liilor de înfățișare a resturilor pe care le examinează, spre a putea detecta prezența eventualelor forme străine conținutului micropaleontologic al subdiviziunii stratigrafice respective. In atingerea acestui scop, nu pot fi neglijate fenomenele de coroziune, colorațiune mai intensă a unei părți a țestului, tocirea ornamentației por- țiunilor reliefate ale zidului, fețele vechi de ruptură, suprapunerea de fenomene diagenetice, prezența formelor de biofacies străin sau a formelor aparținând riguros unor formațiuni mai vechi. Trebue deasemenea menționat că în legătură cu problema stabilirii rema- nierilor, micropaleontologul se găsește adesea în situațiuni foarte dificile, datorită unor fapte de observație aparent paradoxale, cum ar fi predomi- nanța formelor remaniate asupra celor in situ, ca și starea lor de perfectă conservare. Ordinea adoptată în tratarea acestui capitol este cea stratigrafică ascendentă care coincide în același timp și cu sensul evoluției biologice a basi- nului de sedimentare. 1. COMPLEXUL MICROPALEONTOLOGIC LAGUNAR In comparație cu celelalte complexe micropaleontologice, complexul de condițiuni lagunare prezintă un microconținut mai puțin bogat și omogen. In alcătuirea sa intră resturi de forme proprii și forme remaniate, aparținând următoarelor grupuri sistematice: Foraminifere, Radțplari, Spongieri, Echi- noderme, Gasteropode, Ostracode, Vertebrate. Formele remaniate sunt adesea puternic corodate și se recunosc ușor; uneori însă prezintă o stare de perfectă conservare. In marea majoritate ele aparțin genurilor: Globotruncana, Giimbelina, Pseudotextularia, Ventilabrella, etc., socotite de cei mai mulți autori ca fiind cantonate exclusiv în Cretacicul superior, iar de câțiva ca trecând și în baza Paleogenului. Acest complex cuprinde următoarele trei zone micropaleontologice: H, HT și Tv .Ă Institutul Geologic al României V ICRZ 112 T. IORGULESCU Zona H. Această zonă corespunde Saliferului cenușiu, atribuit Helveția- nului superior. Conținutul său micropleontologic ne este cunoscut din examinarea a 167 probe, colectate în patru segmente stratigrafice de diferite grosimi și fără nici o corelație litologică sau macropaleontologică între ele, aparținând următoarelor profile analizate: Slănic I — II ....................probele 331 P — 338 P Predeal —Sărari...................probele 389 P— 429 P Mârlogea .........................probele 1213 V—1291 V Salcia I..........................probele 1310 V—1349 V El constă din următoarele forme mai principale, care au fost întâlnite în profilele de mai sus, după cum urmează: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ..........................fr')/regional2) Bolivina spathulata (Williamson) ........................ fr/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny ............................fr-r/limitat Cassidulina laevigata d’ORBiGNY var, carinata Cushman........................■...................fr-r/limitata Cassidulina crassa d’Orbigny .............fr-r/limitat Cassidulinoides bradyi (Norman).......................... fr/limitat Cibicides mexicanus Nuttall............................. r-m/limitat Cibicides conoideus (Czjzek)............................fr-r/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ...... fr/limitat Dentalina sp. (fragmente)..............................fr-r/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...................fr-r/ regional Elphidium laminatum (Terquem)............................ fr/limitat Eponides pygmaeus (Hantken)..............................fr-m/ regional Eponides umbonatus (Reuss).............................. fr/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny ...............fr-r/ regional Globigerina triloba Reuss ............................. fr-m/ regional Globigerina concinna Reuss .............................fr-r/limitat Globigerinoides conglobatus (Brady).....................fr-r/limitat Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ......... fr/limitat Globorotalia scitula (Brady).............................fr-m/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) ........................fr-r/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)....................... r/limitat Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ..... ....... fr/limitat *) Frecvența în probe (fr = foarte rar, r = rar, m = moderat, f = frecvent, ff = foarte frecvent). 2) Modul de răspândire pe orizontală (regional sau limitat). Institutul Geologic al României IGR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 113 Gyroidina soldanii (d’Orbigny) var. umbilicata d’Or- bigny . . • ........................................ fr-f/limitat Nonion granosum (d’Orbigny).........................fr-r/limitat Nonion commune (d’Orbigny) .........................fr-r/ regional Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)............fr-r/regional Orbulina universa d’Orbigny . . .' . . .... fr/limitat Planulina zuuellerstorfi (Schwager).................... fr/limitat Pullenia bulloides d’Orbigny........................... fr/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny .................... f/limitat Quinqueloculina oblonga (Montagu)....................... m/limitat Robulus limbosus (Reuss) .............................fr-r/regional Rotalia beccarii (Linne) .............................fr-m/regional Rotalia calcar (d’Orbigny) ........................... fr/limitat Triloculină oblonga (Montagu).......................... r/limitat Triloculină circularis Bornemann...................... fr/limitat Uvigerina mexicana Nuttall ..........................fr-r/limitat Valvulineria rugosa (d’Orbigny) ...................... fr/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek....................... fr/limitat Radiolari Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel fr/limitat - Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . . fr/limitat Sethamphora mongolpieri Haeckel....................... fr/limitat Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/limitat Spongieri Spiculi silicioși, cilindrici, compacți, de Tetracti- nellide ......................................... . fr-r/limitat Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale de Echi- nide.................-..............................fr-r/limitat Ostracode Cytherella sp. ........................................fr/limitat Formațiuni minerale \ ----------------------- Glauconit.......................................... fr-m/limitat Din tabloul de mai sus reiese că microfaună zonei H constă din resturi de Foraminifere, Radiolari, Spongieri, Echinoderme și Ostracode, la care se adaugă uneori glauconitul, dintre formațiunile minerale. Deși această microfaună cuprinde un număr relativ mare de specii, totuși frecvența lor individuală variază, în general, între foarte rar și moderat. In ceeace privește răspândirea pe verticală, constatăm că mai toate formele de mai sus sunt întâlnite local sau sporadic, cu excepția ■ câtorva forme pelagice de Foraminifere, care au o răspândire regională. 8. — Anuarul Comitetului Geologic. C. 697 Institutul Geologic al României \ iGRy 114 T. IORGULESCU Un alt caracter distinctiv al acestei microfaune constă în talia redusă a specimenelor și zidul subțire al țestului lor, ceeace dovedește existența unor condițiuni bionomice puțin favorabile în mediul lagunar. Apariția cu totul sporadică la anumite nivele stratigrafice din această zonă a unor forme de Miliolide și Ostracode, care ating frecvențe maximale brusce și apoi dispar, dovedesc că gradul de salinitate oscila după condițiuni locale în laguna helvețiană. Asociația diagnostică a acestei zone constă din următoarele forme cu o ră- spândire regională: Angulogerina angulosa (Williamson) Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Eponides pygmaeus (Hantken) Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba (Reuss) Globorotalia scitula (Brady) Nonion commune (d’Orbigny) Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) Robulus limbosus Reuss Rotalia bece arii (Linne) Niciuna din formele de mai sus nu este strict localizată în această zonă micropaleontologică. Zona HT. Această zonă micropaleontologică corespunde Complexului marno-tufaceu, considerat acum de majoritatea geologilor noștri, ca aparți- nând Tortonianului inferior. Conținutul micropaleontologic al acestei zone este cunoscut din examinarea a 83 probe colectate din trei profile studiate: Slănic I — II...........................probele 339 P — 358 P Predeal — Sărari .......................probele 430 P — 455 B Salcia I................................probele 1350 V — I385 V El cuprinde următoarele forme mai principale: Foraminifere Asterigerina planorbis d’Orbigny........................... fr/limitat Candorbulina ztniversa Jedlitschka.....................fr-ff/continuu Cibicides lobatzilus (Walker et Jacob).................... fr/limitat Cibicides pseudoungerianus (Cushman).....................fr-r/limitat Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)........................ fr/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moli.)...................... fr/limitat Eponides carolinensis Cushman.............................r-m/limitat Eponides umbonatus (Reuss) , . . .'......................fr-r/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny .........................r-ff/ regional Institutul Geologic al României . ICR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 115 Globigerina triloba Reuss . ...................................r-ff/ regional Globigerina concinna Reuss ......................................fr-r/limitat Globigerinoides (d’Orbigny) ...................................r-ff/ regional Globigerinoides conglobatus (Brady)...........................fr-ff/ regional Globorotalia scitula (Brady) . . . ...........................fr-ff/ regional Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)............................... fr/limitat Gyroidina soldanii (d’Orbigny) var. umbilicata D’ORBIGNY ............................................... fr/limitat Lagena marginata Walker et Boys ....................................... fr/limitat Nonion granosum (d’Orbigny).................................fr-ff/ regional Orbulina universa d’Orbigny.................................fr-ff/ regional Pullenia bulloides (d’Orbigny)............................... fr/limitat Rhabdammina linearis Brady .................................fr-m/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel)...........................z' fr/limitat Rotalia beccarii (Linne)....................................fr-r/limitat Triloculina circularis Bornemann............................. fr/limitat Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel fr/limitat Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale de Echinide ................................................. fr/limitat Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)........................r-m/limitat Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf.................................... fr/limitat Ostracode Cytherella sp............................................... fr/limitat Cytheridea perforata Romer .................................. fr/limitat Pontocypris sp............................................... fr/limitat Din lista de mai sus reiese că conținutul micropaleontologic al zonei HT cuprinde resturi de Foraminifere, Radiolari, Echinoderme, Lamellibranchiate Gasteropode și Ostracode. El se caracterizează printr’un număr comparativ mai redus de forme, lipsa aproape totală a formelor remaniate, abundența extraordinară și continuă în repartiția pe verticală a formelor pelagice de Fora- minifere (Globigerinide și Globorotaliide), talia excepțională a specimenelor și grosimea mare a zidului. Din enumerarea acestor caractere reiese că condi- țiunile bionomice ale zonei HT au fost mult mai favorabile decât acelea ale zonei precedente, probabil ca o consecință a reluării legăturilor vechei lagune helvețiene cu marea de condițiuni normale. Numărul limitat al formelor bento- nice dovedește însă că pe fund, condițiunile continuau să fie nefavorabile, fapt Institutul Geologic al României \ IGr/ 116 T. IORGULESCU care s’ar putea explica prin caracterul temporar și oscilant al acestor legături. Asociația diagnostică a zonei HT o constituesc următoarele forme: Candorbulina universa Jedlitschka Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba Reuss Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) Globigerinoides conglobatus (Reuss) Globorotalia scitula (Brady) Orbzdina universa d’Orbigny Nici una din formele de mai sus nu este localizată strict în această zonă micropaleontologică. Limitele zonei HT cu zonele adiacente apar totdeauna foarte clare. Zona Tv Zona micropaleontologică Tj corespunde Complexul breciei sării, așa cum a fost descris și separat de Popescu și Olteanu în diferitele regiuni ale Munteniei de E, care l-au atribuit bazei Tortonianului superior. Conținutul micropaleontologic al zonei Tj a fost cunoscut din examinarea celor 138 probe colectate în următoarele profile: Slănic I —II ...................probele 274 P — 365 P Bădila — Pietraru...............probele 206 FO — 233 FO Mârlogea .......................probele 1292 V — 1303 V El cuprinde următoarele resturi de forme mai importante: Foraminifere Ammodiscus tenuis Brady................................... fr/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny......................... r/limita.t Bolivina punctata d’Orbigny.............................. fr/limitat Bulimina aculeata d’Orbigwc............................... fr/limitat Bulimina inflata Seguenza . ’..................... fr/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ................... fr/limitat Cibicides pseudoungerianus (Cushman)..................... fr/limitat Cibicides mexicanus Nuttall.............................. fr/limitat Cibicides conoideus (Czjzek)........................ . fr-r/limitat Cyclammina pusilla Brady ................................. r/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny) ........................... fr/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-f/limitat Elphidium advenum (Cushman)..............................r-m/limitat Elphidium laminatum (Terquem)...........................fr-r/limitat Elphidium crispum (Linne) ............................... fr/limitat Eponides pygmaeus (Hantken).............................fr-r/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny .....................fr-m/ regional Globigerina triloba Reuss ..............................fr-f/limitat Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 117 Globigerinoides conglobatus (Br\dy).........................r-m/limitat Globobulimina pacifica Cushman.............................. fr/Iimitat Globorotalia scitula (Brady)................................fr-r/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..................fr-m/ regional Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) ...... fr-f/regiona 1 Globulina gibba d’Orbigny ........................... fr/limitat Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ......................................... fr/limitat Giimbelina globulosa (Ehrenberg) . .........................fr-r/ regional Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/limitat Gyroidina soldanii (d’Orbigny) var. umbilicata d’Orbigny.................................................... r/limitat Haplophragmoides scitulus (Brady) ........................... r/limitat Haplophragmoides emaciatus (Brady) .......................... fr/limitat Lagena globosa (Montagu) ....................fr-r/limitat Nonion granosum (d’Orbigny)................................fr-m/limitat Nonion commune (d’Orbigny) '...................fr-f/limitat Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr/limitat Orbulina universa d’Orbigny ................................fr-r/ regional Pseudotextularia varians Rzehak............................. fr/limitat Pullenia bulloides (i’Orbigny) ............................. fr/limitat Pyrgo depressus (d’Orbigny)................................ fr/limitat Quinqueloculina seminulum (Linne)........................... fr/limitat Reussella spinulosa (Reuss)................................. fr/limitat Rhabdammina linearis (Brady)................................ fr/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel)............................fr-r/limitat Rotalia beccarii (Linne)...................................fr-r/limitat Rotalia broeckhiana Karrer..................................r-m/limitat Radiolari Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr/limitat Spongurus ( Sp'ongurantha) stuparius Haeckel . . fr-r/limitat Spongieri Spiculi silicioși, cilindrici, compacți, de Tetractinellide fr-r/limitat Spiculi prismatici, compacți............................... r/limitat Echinoderme Spiculi calcaroși cu striațiuni longitudinale de Echi- nide . ..................................: . r/limitat Gasteropode Spirialis andrussouri Kittl................................ fr/limitat Ostracode Cytherideis curvata Bosquet . , . ,....................... fr/limitat ic rP Institutul Geologic al României 118 T. IORGULESCU Formațiuni minerale Glauconit...........................................fr-f/ regional Din lista de mai sus, reiese că din punct de vedere calitativ, conținutul micropaleontologic al zonei Tj apare foarte bogat față de zonele precedente; totuși, cu mici excepțiuni, numărul de specimene este în general redus iar răspândirea lor pe verticală este de cele mai multe ori strict locală sau cu totul sporadică. Neomogeneitatea alcătuirii sale se datorește în cea mai mare măsură faptului că componentele sale provin din remanieri pe contul formațiunilor mai vechi, așa cum dealtfel se poate constata în foarte multe cazuri și din proasta stare de conservare a țestului lor. Fenomenul remanierii avea loc probabil într’un regim continental aproape de țărmul mării, unde se produceau ingresiuni marine cu aport de microfaună proaspătă, contemporană depunerii acestui complex litologic. Studiul micropaleontologic al intercalațiunilor de microfaună proprie ne-a permis descoperirea câtorva forme destul de sporadice a căror asociație se apropie de aceea a zonelor superioare aparținând Tortonianului superior. Formele sunt următoarele: Cibicides pseudoungerianus (Cushman) Discorbis saulcii (d’Orbigny) Globobulimina pacifica Cushman Globulina gibba d’Orbigny Gyroidina danvillensis Howe et Wallace Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) Pullenia bulloides (d’Orbigny) Pyrgo depressus (d’Orbigny) Quinqueloculina seminulum (Linne) Uvigerina asperula Czjzek Spirialis andrussowi Kittl Cytherideis curvata Bosquet Dealtfel, complexul breciei sării ar trebui privit' mai mult ca un facies și nu ca reprezentând în mod strict o subdiviziune stratigrafică, totdeauna bine individualizată. Astfel, în profilul Slănic, Complexul breciei sării apare atât dedesubt cât și deasupra unei zone cu Radiolari (Zona TgRJ, ca două ori- zonturi distincte ale Tortonianului superior, iar în regiunea Trestioara, o brecie cu aceleași caractere litologice conținea în mod indiscutabil microfaună Sarma- țianului inferior (zona SJ Asociația diagnostică a zonei Tx cuprinde următoarele forme: Globigerina bulloides d’Orbigny Globorotalia scitula (Brady) Globorotalia crassa (d’Orbigny) Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) Institutul Geologic al României \ ICR/’ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 119 Gumbelina globosa (Ehrenberg) Orbulina universa d’Orbigny Glauconit Limitele zonei micropaleontologice T2 apar foarte clare numai în cazul când ea este cuprinsă în succesiune stratigrafică continuă, având în bază zona HT iar deasupra zona T2R (T2Rj). 2. COMPLEXUL MICROPALEONTOLOGIC MARIN DE MICĂ ADÂNCIME Acest complex micropaleontologic prezintă o microfaună foarte bogată atât ca număr de forme cât și ca frecvență a specimenelor. Răspânidrea for- melor apare mult mai omogenă decât în complexul micropaleontologic de condițiuni lagunare. El cuprinde câteva grupuri sistematice net marine, cum sunt Radiolarii, Echinodermele și Pteropodele. Deasemenea dintre Foraminifere, genurile Textularia, Karreriella, Martinottiella, Pyrgo, Spiroloculina, Globulina, Glandulina, Borelis, Globobulimina, Allomorphina, Pullenia, Sphaeroidina, etc. și unele specii ca Quinqueloculina seminulum (Linne), Nonion pompilioides (Ficthel et Moll), Bulimina pyrula d’Orbigny, Cibicides pseudoungerianus (Cushman), etc. trebuesc considerate ca forme de viață adaptate deasemenea exclusiv ace- lorași condițiuni bionomice, de oarece dispar la același nivel stratigrafie ca și grupurile sistematice menționate. In complexul micropaleontologic de condițiuni marine de mică adâncime au putut fi separate în unele dintre profilele examinate, două zone micropaleonto- logice (zonele T2Rși T2), iar în. alte patru zone micropaleontologice (zonele T2 Rn T2a, T2R2 și T2b, dintre care T2a și T2R3 au un caracter intercalar cu o răspândire locală). Zona T^R {T^R^). Această zonă micropaleontologică corespunde comple- xului argilo-silicios, descris și separat prima oară de Fl. Olteanu și Gr. Po- PESCU, care l-au folosit pentru fixarea poziției stratigrafice a Complexului, breciei sării în subetajul Tortonian superior. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din examinarea a 235 probe colectate în următoarele profile: Slănic I - II ■ • probele 365 P ~ 366 P 274 P 271 p - Predeal - Sărari ■ ■ probele 456 p - 462 P Stupina — Posești . . probele 555 p 5°4 p - 5°7 P Gornetul Cuib-Nucet VI . . . ■ . probele 578 V - 584 v 466 M - 476 M Chiojdeanca I . • probele 815 V - 708 V Bădila Pietraru . . probele 26 FO - 69 FO 107 FO- 152 FO IGR/ Institutul Geologic al României ■120 T. IORGULESCU El constă din următoarele forme: Foraminifere Ammodiscus incertus (d’Orbigny) . . . '........... r/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny ...................fr-m/limitat Bolivina danvillensis Howe et Wallace...............fr-r/limitat Bolivina gracilis Cushman et Applin.................. fr/limitat Bolivina spathulata (Williamson) .................... fr/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny ......................... fr/limitat Candorbulina universa Jedlitschka...................fr-m/limitat Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman ......................................... fr/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ............... fr/limitat Cibicides pseudoungerianus (Cushman).................. r/limitat Cibicides conoideus ('Czjzek) ....................... fr/limitat Discorbis vilardeboana (d’Orbigny).................. fr/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moll) .... fr-m/limitat Elphidium advenum (Cushman).......................... fr/limitat Elphidium minutum (Reuss)............................ fr/limitat Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)................... fr/limitat Elphidium laminatum (Terquem)......................... m/limitat Elphidium crispum (Linne) ............................ r/limitat Eponides carolinensis Cushman........................ fr/limitat Eponides umbonatus (Reuss)........................... r/limitat Gobigerina bulloides d’Orb.gny ... . ................r-ff/regional Globigerina triloba Reuss ..........................fr-r/limitat Globigerina concinna Reuss .........................fr-r/limitat Globigerinoides rubrus (d’Orbigny)..................fr-m/limitat Globigerinoides conglobatus (Brady).................. fr-m/limitat Globorotalia scitula (Brady) .................. fr-f/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) ....................... fr/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).................... fr/limitat Globulina gibba d’Orbigny............................... r/limitat Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis •............................... r/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace . ... fr/limitat Haplophragmoides scitulus (Brady).................... fr/limitat Haplophragmoides emaciatus (Brady) .................fr-m/limitat Haplophragmoides coronatus (Brady) .................. fr/limitat Hiperammina elongata Brady ........................... r/limitat Lagena globosa (Montagu)....................... . . fr/limitat Nonion granosum (d’Orbigny).......................... fr/limitat Nonion commune (d’Orbigny) .......................... r/limitat A Institutul Geologic al României NIGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 121 Orbulina universa d’Orbigny...................................fr-m/limitat Planulina wuellerstorfi (Schwager) . . . . . . . fr/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ...... r/limitat Quinqueloculina seminulum (Linne)................... . r/limitat Quinqueloculina oblonga (Montagu).................r-m/limitat Rotalia beccarii (Linne).......................... fr/limitat Rotalia broeckhiana Karrer.................................... fr/limitat Triloculina oblonga (Montagu) ................................. fr/limitat Triloculina circularis Bornemann................................ fr/limitat . Valvulineria rugosa (d’Orbigny)............................... fr/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek ..............................fr-r/limitat Radiolari Coenosphaera (Phormosphaera) /hzw« Haeckel fr-ff/regional Coenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr-ff/ regional Coenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel fr-ff/regional Dictyocephalus cavea Haeckel........................ r-f/limitat Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr fr-ff/ regional Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel . . . fr-ff/limitat Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehren- berg ...........................................fr-ff/ regional Sethamphora mongolfieri Haeckel ..............................r-ff/limitat Sethocapsa pyriformis Haeckel ...............................fr-ff/limitat Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . m/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel.........................................fr-ff/ regional Spongodiscus (Spongospira) Jlorealis Haeckel . . r/limitat Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . fr-ff/ regional Staurosphaera (Staurosphaerantha) cruciata Haeckel....................................... • f/limitat Spongieri Spiculi cilindrici, compacți, de Tetractinellide ■ • fr-m/ regional Spiculi cilindrici cu tub median de Tetractinel- lide .. . .............................» . . . . r-m/limitat Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale de Echinide........................................... fr-f/limitat Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow) . . . . . r-f/limitat Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf....................................... m/limitat Spirialis andrussow Kittl . ...................................m-f/limitat Institutul Geologic al României \JGRZ 122 T. IORGULESCU Ostracode Cytherella sp..................................................... m/limitat Cytherideis curvata Bosquet...................... . . fr/limitat Vertebrate Dinți turtiți de Pești........................................ fr/limitat Plante Diatomea piritizate.............................................fr-f/limmtat Formațiuni minerale Grăunți de glauconit...........................................fr-ff/limitat Deși formele zonei T2R (T2Rj) sunt în număr mare și aparțin la mai multe grupe sistematice ca: Foraminifere, Radiolari, Spongieri, Echinoderme, Lamellibranchiate, Gasteropode, Ostracode, Vertebrate și Diatomee, totuși ele sunt predominate din punct de vedere cantitativ de Radiolari, ceeace îndrep- tățește denumirea dată ei. Formele acestui grup sistematic caracterizează această zonă atât prin abundență cât și răspândirea aproape continuă pe verticală și ■orizontală. Asociația diagnostică a zonei T2R (T2Rj) constă din următoarele forme: Globigerina bulloides d’ORBiGNY Globotoralia scitula (Brady) Coenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel Coenopshaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel Coenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel Dicrtyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenberg Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel Limitele zonei T2R (T2Rt) apar clare, datorită modului brusc de apariție și dispariție al Radiolarilor; Ia unele profile însă, se observă că limita superioară are un carcater transițional pe o grosime stratigrafică de câțiva metri. Zona T2a. Această zonă micropaleontologică are un caracter intercalai' și este întâlnită mai mult sau mai puțin local. Grosimea sa este foarte variabilă iar litologicește prezintă caractere diferite, după condițiuni locale; astfel, la Slănic și Gornetul Cuib — Nucet, afectează un facies brecios, iar la Stupina — Posești, unul nisipos. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din analiza a 152 probe, colectate în următoarele profile: Slănic I — II ............ Slănic III - IV - V . . Stupina — Posești .... Gornetul Cuib — Nucet VI ■ • probele 275 P — • ■ probele 180 P — 33° P 208 P ■ ■ probele 508 P - 554 M 47 M - 44 M . ■ probele 47i M - 481 M 617 V - 621 V Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 123 El cuprinde un foarte mare număr de forme, după cum reiese din lista de mai jos: Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer................................ fr/limitat Ammodiscus tenuis Brady...................................fr-r/limitat Ammodiscus incertus (d’Orbigny)............................ fr/limitat Angulogerina angulosa (Williamson) ........................ fr/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny.......................... fr/regional Bolivina spathulata (Williamson)........................... fr/limitat Borelis melo (Fichtel et Moll)............................. fr/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny...............................fr-m/limitat Bulimina inflata Seguenza ................................fr-r/limitat Candorbulina universa Jedlitschka....................fr-f/regional Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman............................................ fr/limitat Cassidulina crassa d’Orbigny ............................ fr/limitat Cassidulinoides bradyi (Norman)........................ fr/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ..................fr-r/ regional Cibicides pseudoungerianus (Cushman)....................fr-r/ regional Cibicides mexicanus Nuttall .......................•. fr-r/ regional Cibicides conoideus (Czjzek)............................fr-m/ regional Cyclammina pusilla (Brady)..............................fr-r/ regional Dentalina sp...........................................fr.-m/ regional Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)......................... fr/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny) ..........................fr-r/ regional Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...................fr-ff/ regional Elphidium advenum (Cushman)................................ fr/limitat Elphidium 'minutum (Reuss)................................. fr/limitat Elphidium translucens Natland ..........................fr-r/ regional Elphidium laminatum (Terquem)...........................fr-m/ regional Elphidium crispum (Linne) ............................fr-f/limitat Eponides carolinensis Cushman.............................fr-r/limitat Eponides umbonatus (Reuss) ................................. r/limitat Glandulina oviformis Terquem ...........................fr-ff/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny......................fr-f/ regional Globigerina concinna Reuss................................ fr/limitat Globigerina triloba Reuss............................. fr-f/ regional Globigerinoides rubrus (d’Orbigny).....................fr-m/ regional Globigerinoides conglobatus (Brady)....................fr-f/ regional Globorotalia scitula (Brady).........................fr-f/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) .....................fr-f/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)....................fr-m/ regional igr/ Institutul Geologic al României 124 T. IORGULESCU Globulina gibba d’Orbigny ..........................fr-m/ regional Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ............................. fr/ regional Gumbelina globosa (Ehrenberg) ...................... fr/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace ... fr/ regional Haplophragmoides scitulus (Brady) ....... fr-r/ regional Haplophargmoides emaciatus (Brady) .................... r/limitat Haplophragmoides coronatus (Brady) ..................fr-r/limitat Hyperamina eloganta Brady-............................ fr/limitat Karreriella chilostoma (Reuss)........................ fr/limitat Martinottiella communis (d’Orbigny)................... fr/limitat Nonion granosum (d’Orbigny)..........................fr-m/limitat Nonion commune (d’Orbigny) ..........................fr-m/limitat Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) .... fr-m/limitat Orbulina universa d’Orbigny ........................fr-f/ regional Planulina wuellerstorfi (Schwager)................... fr/limitat Pseudotextularia varians Rz.ehak....................... r/limitat Pullenia bulloides (d’Orbigny).......................fr-r/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny".................. fr/limitat Quinqueloculina seminulum (Linne)....................fr-r/limitat Reophax pilulifera Brady............................... r/limitat Reussella spinulosa (Reuss)........................... fr/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel)......................fr-r/limitat Robulus limbosus (Reuss).............................fr-r/limitat Robulus sp................ ......................... fr/local Rotalia beccarii (Linne)............................fr-r/ regional Rotalia broeckhiana Karrer............................ fr/limitat Sphaeroidina bulloides d’Orbigny....................fr-m/regional Spiroloculina tenuis Czjzek .......................... fr/limitat Triloculina oblonga (Montagu)........................fr-r/limitat Triloculina laevigata d’Orbigny ...................... fr/limitat Uvigerina asperula Czjzek...........................fr-m/limitat Uvigerina mexicana Nuttall..........................fr-m/ regional Valvulineria rugosa (d’Orbigny)......................fr-r/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek......................fr-m/limitat Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr-r/ regional Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel fr/limitat Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . fr-f/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel . .......................................... r/limitat Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . fr-m/limitat Institutul Geologic al României \jgrZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 125 Spongieri Spiculi silicioși, cilindrici, compacți, de Tetracti- nellide..........................................fr-m/limitat. Spiculi silicioși, cilindrici, cu tub de Tetractinel- lide........................................... fr-m/limitat Spiculi silicioși, prismatici ........................ fr/limitat Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale de Echi- nide ................................................ fr-m/limitat Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow).................. fr/limitat Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf. (mulaje interne) . . r/limitat Spirialis andrussowi Kittl.............................m-f/limitat Ostracode Cytherella sp........................................ fr-m/limitat Cytheridea perforata Romer............................. fr/limitat Cytherideis curvata Bosquet ;.......................... fr/limitat Vertebrate Dinți conici, curbați ................................. fr/limitat Plante Diatomea 1 _........................................... fr/limitat Diatomea 2 (piritizate) ............................... fr/limitat Fructificați! sferice..................................... r/limitat Formațiuni minerale Glauconit....................................... ... fr/limitat După cum reiese din tabloul de mai sus, conținutul micropaleontologic al zonei T.2a cuprinde un număr important de resturi de Foraminifere, Radiolari, Spongieri, Echinoderme, Lamellibranchiate, Gasteropode, Ostracode, Verte- brate și Plante, dintre care Foraminiferele reprezintă formele predominante. Majoritatea formelor arată o densitate relativ mică a specimenelor și o repe- tiție pe verticală și orizontală sporadică. Frecvențe maximale ating unele specii de Foraminifere, aparținând genurilor Candorbulina, Elphidium, Glandulina, Globigerina, Globigerinoides, Globorotalia, Nonion, Orbulina, care prezintă în același timp și o răspândire pe verticală continuă. Local sunt întâlnite destul de frecvent și forme net remaniate, aparținând genurilor: Globotruncana, Pseudotextularia, Giimbelina, Robulus, etc. Pro- porția formelor remaniate este mai mare în cazul când această zonă afectează un facies litologic brecios, așa cum este cazul coloanelor stratigrafice Slănic I — II, Slănic III — IV —V și Gornetul Cuib VI. Institutul Geologic al României 126 T. IORGULESCU Asociația diagnostică a zonei T2a cuprinde următoarele forme: Asterigerina planorbis d’Orbigny Candorbulina universa Jedlitschka Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) Cibicides pseudoungerianus (Cushman) Cibicides mexicanus Nuttall Cibicides conoideus (Czjzek) Cyclammina pusilla Brady Dentalina sp. Discorbis saulcii (d’Orbigny) Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Elphidium translucens Natland Elphidium laminatum (Terquem) Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba Reuss Globigerina concinna Reuss Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) Globigerinoides conglobatus (Brady) Globorotalia scitula (Br dy) Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) Globiilina gibba d’Orbigny Glomospira charoides. (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis Gyroidina danvillensis Howe et Wallace Haplophragmoides scitulus (Brady) Orbulina universa d’Orbigny Rotalia beccarii (Linne) Sphaeroidina bulloides d’Orbigny Uvigerina. mexicana Nuttall Nici una din formele enumerate nu este cantonată exclusiv în această zonă. Zona T2R2. Cea de a doua zonă cu Radiolari are un caracter intercalar și o apariție mai mult sau mai puțin locală. Grosimea sa merge până la maxi- mum câteva zeci de metri. Conținutul său micropaleontologic a fost analizat într’un număr de 5.4 probe colectate în următoarele profile: Slănic II - IV - V ............... Stupina — Posești Gornetul Cuib — Nucet Gornetul Cuib — Nucet VI . . . . Gornetul Cuib — Nucet VII . . . . și este alcătuit din următoarele forme: probele 209 P — 213 P probele 44 P — 37 P probele 498 V — 494 V probele 494 M — 527 M probele 1532 V — 1534 V Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 127 Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ...........................fr-r/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny........................... . fr/limitat Bolivina punctata d’Orbigny ................................ fr-r/limitat Bolivina danvillensis Howe et Wallace.........................fr-r/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny ...................................r-m/limitat Bulimina pyrula d’Orbigny....................................... m/limitat Candorbulina universa Jedlitschka............................. r-f/limitat Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman ......................................., . r-fr/limitat Cassidulinoides bradyi (Norman)................................. r/limitat Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............................ r/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny)..................................r-m/limitat ' Elphidium macellum (Fichtel et Moll).........................fr-m/limitat Elphidium minutum (Reuss) ...................................... m/limitat Elphidium translucens Natland.................................. fr/limitat Eponides umbonatus (Reuss) ...................................fr-m/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny..............................fr-r/ regional Globigerina triloba Reuss ...................................fr-f/ regional Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ...........................r-ff/limitat Globigerinoides conglobatus (Brady) ............................ m/limitat Globorotalia scitula (Brady) . ...............................fr-m/limitat ■* Nonion granosum (d’Orbigny)............................... fr-r/limitat Nonion perforatum (d’Orbigny) ........ r/limitat Orbulina universa d’Orbigny . .'....................... r/limitat Pullenia bulloides (d’Orbigny)........................ fr/limitat Rotalia beccarii (Linne)............................ fr-m/limitat Rotalia broeckhiana Karrer..................................... fr/limitat Spiroloculina tenuis Czjzek ................................... fr/limitat Triloculina oblonga (Montagu)................................... r/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek ............................... fr/limitat Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . r-ff/regional Cenosphaera (Phormosphaera) Haeckel . r-ff/regional Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel..........................................r-ff/limitat Dictyocephalus cavea Haeckel...................................r-m/limitat Dictyocoryne (Dictycorynium) pentagona Stohr . . r-f/limitat Halicapsa (Echinocapsa) papillata Haeckel) . . . m-ff/limitat Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehren- berg .............................................r-ff/ regional Sethocapsa pyriformis Haeckel ...............................fr-ff/ regionsl Institutul Geologic al României •128 T. IORGULESCU Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel...........................................fr-ff/limitat Spongodiscus (Spongospira) florealis Haeckel . . r/limitat Spongurus (Spongurantha) cruciata Haeckel . . r-ff/limitat Spongieri Spiculi cilindrici, compacți, de Tetractinellide . . r/limitat Gasteropode Hydrobia immutata Frauenf............................. r/limitat Ostracode Pontocypris sp...................................... fr/limitat Plante Fructificații sferice............................... r/limitat Formațiuni minerale Glauconit.......................................... fr/limitat Acest conținut micropaleontologic, alcătuit din resturi care aparțin la: Foraminifere, Radiolari, Spongieri, Gasteropode, Ostracode și Plante, se carac- terizează, ca și acela al zonei T2R (TaRJ, prin predominanța Radiolarilor, care ating frecvențe maximale în mai toate probele examinate. Dintre Fora- minifere, frecvența maximală o ating formele pelagice aparținând genurilor Globigerina și Globigerinoides. Asociația diagnostică a zonei T2R2 cuprinde următoarele forme: Globigerina bulloides d’ORBiGNY Globigerina triloba Rțuss Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenberg Sethocapsa pyriformis Haeckel Nici una din formele de mai sus nu este limitată exclusiv în această zonă. Limitele zonei T2R2 sunt în general clare : totuși, în unele profile se obsearvă că la limita superioară a zonei T2R2 se desenează o zonă de tranziție în care Radiolarii, în abundență mare, se amestecă cu asociația diagnostică a zoneî T2 (Tab). In asemenea cazuri limita a fost fixată la apariția primelor forme mari de Spirialis. Zona l\(I\b). Această zonă micropaleontologică corespunde celor două complexe litologice, nisipos și marnos, cu Spirialis, din care I. P. VoiTEȘTi (102) a descris pentru prima oară macrofauna tortoniană dela Stupina—Ogretin, echivalentă aceleia din Tegelul de Baden și Calcarul de Leitha din Basinul Vienei. Institutul Geologic al României \J6r7 STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 129 Conținutul micropaleontologic al zonei T2(T3b) este cunoscut din analiza a 383 probe', colectate în următoarele profile: Slănic III — IV — V..................probele 214 P — 232 P 243 P — 269 P 393 P — 386 P Predeal — Sărari ....................probele 463 P — 486 P Stupina — Posești .................. probele 36 P — 4 P Gornetul Cuib — Nucet I . . ■ ■ probele 493 V — 492 V Gornetul Cuib — Nucet IV ... probele 812 M — 832 M Gornetul Cuib — Nucet VI ... probele 528 M — 625 M Gornetul Cuib — Nucet VII . . probele 1535 V — 1540 V 500 M — 525 M Chiojdeanca I .......................probele 815 V — 708 V Bădilă— Pietraru.....................probele 257 IO— 359 FO Chiojdeanca III......................probele 842 V — 843 V El constă din următoarele forme mai importante: Foraminifere Allomorphina macrostoma Karrer ........................r-m/limitat Ammodiscus incertus d’Orbigny ......................... fr/limitat A'igulogerina angulosa (Williamson).....................rm-/ regional Articulina conico-articulata (Batsch) ................. fr/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny......................fr-m/limitat Biloculina globula (Bornemann) ........................m-f/limitat Bolivina punctata d’Orbigny...........................fr-m/limitat Bolivina danvillensis Howe et Wallace.................fr-m/limitat Bolivina gracilis Cushman et Applin...................fr-r/limitat Bolivina spathulata (Williamson)..................... r-f/ regional Borelis melo (Fichtel et Moll).......................... r/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny ...........................m-f/limitat Bulimina inflata Seguenza .............................. r/limitat Bulimina pyrula d’Orbigny............................. r-m/limitat Candorbulina universa Jedlitschka.....................r-ff/limitat Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman.........................................fr-f/ regional Cassidulina crassa d’Orbigny ........................fr-r/ regional Cassidulinoides bradyi (Norman)......................fr-r/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) ........... fr/limitat Cibicides pseudoungerianus (Cushman) ...... fr-f/ regional Cibicides mexicanus Nuttall...........................fr-f/limitat Cibicides conoideus (Czjzek)........................... fr/limitat Cibicides variabilis (?) (d’Orbigny)...................r-m/limitat Cyclammina pusilla Brady...........................r . fr-r/limitat 9. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 Institutul Geologic al României . 130 T. IORGULESCU Dentalina sp..................................................fr-r/limitat Discorbis vilardeboana (d’Orbigny)............................fr-r/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny) ................................fr-f/ regional Elphidium macellum (Fichtel et Moll)..........................fr-m/ regional Elphidium advenum(Cushman)...................................... r/limitat Elphidium minutum (Reuss) ....................................fr-m/limitat Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)............................fr-r/limitat Elphidium translucens Natland ................................fr-r/limitat Elphidium laminatum (Terquem).................................fr-r/limitat Elphidium crispum (Linne) .....................................r-m/limitat Eponides carolinensis Cushman.................................r-fm/limitat Eponides pygmaeus (Hantken)..................................... r/limitat Eponides umbonatus (Reuss)................................. . fr-f/liiriitat Glandulina laevigata d’Orbigny ...............................fr-r/ regional Glandulina oviformis (Terquem)................................fr-f/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny ..............................fr-f/ regional Globigerina triloba Reuss ........................;...........fr-ff/ regional Globigerina concinna Reuss ...................................fr-m/limitat Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ........................... r-f/ regional Globigerinoides conglobatus (Brady)........................... r-f/limitat Globobulimina pacifica Cushman................................fr-m/limitat Globorotalia scitula (Brady)..................................fr-ff/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) ..............................r-m/regional Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)...........................fr-r/limitat Globulina gibba l’Orbigny ....................................fr-r/limitat Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis................................. fr-r/limitat Gumbelina globosa (Ehrenberg) ................................fr-r/limitat Gumbelina striata (Ehrenberg) ............................. . r/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr-f/ regional Haplophragmoides scitulus (Brady) ..................fr-m/ regional Haplophragmoides emaciatus (Brady) ...........................fr-r/limitat Haplophragmoides coronatus (Brady) ............................ fr/limitat Hyperammina elongata Brady....................................fr-r/limitat Karreriella chilostoma (Reuss)................................fr-r/ regional Lagena marginala Walker et Boys............................. fr-r/limitat Lagena globosa (Montagu) ....................................... r/limitat Martinottiella communis (d’Orbigny)...........................fr-m/ regional Nonion granosum (d’Orbigny)................................ . fr-m/ regional Nonion germanicum (Ehrenberg)................................... r/limitat Nonion commune (d’Orbigny)...................................... r/limitat Nonion pompilioides (Fichtel et Moll).........................fr-m/ regional STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 131 Orbulina universa d’Orbigny ..........................r-ff/ regional Orbulinaria rhumbleri Franke . ...................................... fr/limitat Planulina wuellerstorfi (Schwager)..............................fr-f/ regional Pseudotextularia varians Rzehak.....................................fr-r/limitat Pullenia bulloides (d’Orbigny)......................................fr-m/limitat Pyrgo depressus (d’Orbigny).......................................... fr/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny.................................fr-f/limitat Quinqueloculina seminulum (Linn/)................................... r-f/limitat Quinqueloculina ovalis (Bornemann) ................................... r/limitat Quinqueloculina costata d’Orbigny..................................... r/limitat Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ................................. r/limitat Quinqueloculina oblonga (Montagu) .................................... r/limitat Reophax pilulifera (Brady) .......................................... fr/limitat Reussella spinulosa (Reuss).........................................fr-r/limitat Rhabdammina linearis (Brady).......................................... r/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel).....................................fr-r/limitat Robulus limbosus (Reuss).............................................. r/limitat Rotalia beccarii (Linne)............................................fr-r/limitat Rotalia broeckhiana Karrer............................................ r/limitat Rotalia calcar d’Orbigny............................................fr-r/limitat Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Ear- land .............................................fr-r/limitat Sphaeroidina bulloides d’Orbigny................................ r-f/ regional Spiroloculina tenuis Czjezk......................................fr-f/ regional Textularia agglutinans d’Orbigny...................................... r/limitat Triloculină oblonga (Montagu).......................................fr-r/limitat Triloculină circularis Bornemann.................................. fr-m/limitat Triloculină laevigata D’OiWGXY........................................ r/limitat Uvigerina asperula Czjzek....................................... r-ff/ regional Uvigerina pygmaea d’Orbigny . ........................................ m/limitat Uvigerina. mexicana Nuttall ........................................fr-r/limitat Valvulinma rugosa (?) (d’Orbigny)..................................... r/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek.....................................fr-r/limitat Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . ff/limitat Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr-ff/limitat Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . fr-ff/limitat Dyctyocephalus cavea Haeckel.......................... fr/limitat Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr . r-m/limitat Rhopalodictyum (Rhopalodictyd) subacutum Ehrenberg........................................... m/limitat Sethocapsa pyriformis Haeckel.......................................r-ff/limitat nstitutul Geologic al României 132 T. IORGULESCU Spongellipsis ( Spongellipsarium) laevis Haeckel . . r/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel................................................. ff/limitat Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . ff/limitat Spongieri Spiculi compacți de Tetractinellide...................fr-m/limitat Spiculi cu tub median....................................... fr/limitat Echinoderme Spiculi calcaroși, cu strii longitudinale de Echi- nide...................................................fr-m/regional Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)................• fr-r/limitat Gasteropode Bulla truncatula BRUGUifeRE............................. m/limitat Hydrobia immutata Frauenfeld..........................fr-f/limitat Hydrobia punctum Eichwald .............................. r/limitat Teinostoma woodi M. Hoernes............................ fr/limitat Spirialis andrussowi Kittl............................ r-f/limitat Spirialis hospes (Rolle)................................m-f/ regional Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko...................m-f/ regional Spirialis nucleatus Zhizhchenko........................ r-f/ regional Spirialis koeneni Kittl...............................fr-ff/ regional Spirialis stenogyra (Philippi).........................fr-m/ regional Ostracode Cythere sp............................................. fr/limitat Cytherella sp.........................................fr-r/limitat Cytheridea perforata Romer............................fr-r/limitat Cytherideis curvata Bosquet...........................fr-r/limitat Vertebrate Dinți conici......................•...................fr-r/limitat Otolite .............................................fr-ff/limitat Plante Diatomea 2 (piritizate)............................... r-f/limitat Fructificați! ovoide, carbonifiate.....................fr-r/limitat Fructificații sferice..................................fr-r/limitat Formațiuni minerale Ooide calcaroase.....................................' m/limitat Glauconit.........................■...................fr-r/limitat Conținutul micropaleontologic al zonei T2(T2b) cuprinde cel mai mare număr de forme cunoscut în Miocenul mediu și superior din Subcarpați. Deși formele remaniate nu lipsesc în această zonă, ele sunt într’o proporție cu totul redusă Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 133 față de formele proprii formațiunii. Foraminiferele pelagice sau bentonice și Pteropodele își găsesc acum condițiunile bionomice optime. Asociația diagnostică a zonei T2(T2b) cuprinde următoarele forme cu o repartiție regională: Angulogerina angulosa (Williamson) Bolivina spathulata (Williamson) Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman Cassidulina crassa d’Orbigny Cibicides pseudoungerianus (Cushman) Discorbis saulcii (d’Orbigny) Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Glandulina laevigata d’Orbigny Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba Reuss Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) Globorotalia scitula (Brady) Globorotalia crassa (d’Orbigny) Gyroidina danvillensis Howe et Wallace Haplophragmoides scitulus (Brady) Karreriella chilostoma (Reuss) Martinottiella communis (d’Orbigny) Nonion granosum (d’Orbigny) Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) Orbulina universa d’Orbigny Planulina vouellerstorfi (Schwager) Sphaeroidina bulloides d’Orbigny Spiroculina tenuis Czjzek Uvigerina asperula Czjzek Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale, de Echinide Spirialis hospes (Rolle) Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko Spirialis nucleatus Zhizhchenko Spirialis koeneni Kittl Spirialis stenogyra (Philippi) Dintre formele de mai sus, speciile de Spirialis menționate sunt singurele cantonate exclusiv în această zonă; toate celelalte forme ating în această zonă frecvențe maximale. Limita superioară a zonei T2(T2b), care delimitează în același timp com- plexul micropaleontologic de condițiuni marine, reprezintă cel mai important orizont microfaunistic din tot Miocenul mediu-superior, < Institutul Geologic al României KICRZ 134 T. IORGULESCU 3. COMPLEXUL MICROPALEONTOLOGIC SALMASTRl Acest complex corespunde stadiului de evoluție al mării miocene, în care salinitatea apelor scade și devine mai mult sau mai puțin asemănătoare aceleia pe care o are Marea Neagră. Datorită acestei împrejurări, toate formele steno- haline sunt silite să dispară brusc sau să mai supraviețuiască prin unele spe- cimene rar întâlnite în partea inferioară a acestui complex. Microfaună care caracterizează acest complex biofacial constă din Fora- minifere, reprezentate mai ales prin genurile: Elphidium, Nonion, Rotalia, Cibicides, Quinqueloculina, Triloculina, Articulina și un mare număr de Meta- zoare, printre care mai frecvente sunt unele genuri de Lamellibranchiate, Gasteropode și Ostracode. In acest complex au fost separate următoarele zone micropaleontologice: Sj, S2, S3, S3 — Mj și Mr A* fit' O' O J ’ J Zona S}. Această zonă micropaleontologică corespunde, din punct de vedere litologic, Complexului marnos cu Ervilia atribuit Sarmațianului inferior (Buglo- vianului) care a fost considerat de diferiți autori ca reprezentând tranziția dintre Tortonian și Sarmațian. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din examinarea a 281 . probe provenite din colectarea următoarelor profile: Gornetul Cuib — Nucet I............probele 491 V — 487 V Gornetul Cuib — Nucet IV .... probele 834 M — 850 M Gornetul Cuib — Nucet VI .... probele 628 M— 715 M Chiojdeanca I ....................... probele 708 V — 642 V Bădila — Pietrarii .................. probele 360 FO — 463 FO El cuprinde următoarele forme mai importante: Foraminifere Allomorphina macrostomăKjCKRW.......................... fr/limitat Angulogerina angulosa (Williamson)...................... r/limitat Articulina mayori Cushman.............................. m/ regional Articulina conico-articulata (Batsch) ...... r/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny....................... fr/limitat Bolivina punctata d’Orbigny ........................fr-r/regional Bolivina danvillensis Howe et Wallace................... m/limitat Bolivina gracilis Cushman et Applin..................fr-r/ regional Bolivina spathulata (Williamson)..................... fr/limitat Borelis melo (Fichtel et Moll)......................fr-r/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny . . . ..................fr-r/limitat Bulimina pyrula d’Orbigny . . . ..................... fr/limitat Candorbulina universa Jedlitschka..................... r/limitat Cassidulina crassa d’Orbigny ......... r/limitât im Institutul Geologic al României 16 R/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 135 Cassidulinoides bradyi (Norman)................................. fr/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob).........................m-f/ regional Cibicides pseudoungerianus (Cushman)............................ r/limitat Cibicides mexicanus Nuttall . .................................. r/limitat Cibicides conoideus (Czjzek).................................... fr/limitat Cibicides variabilis (d’Orbigny) .............................r-ff/ regional Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) . fr-m/ regional Dsntalina sp......................................... fr/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny).................................. fr/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moll)............fr-m/ regional Elphidium advenum (Cushman)...................................fr-m/limitat Elphidium minutum (Reuss) ....................................fr-m/ regional Elphidium alvarezianum (d’Orbigny).............................. m/limitat Elphidium translucens Natland.................................fr-r/limitat Elphidium crispum (Linn^) ..................................... r/limitat Eponides carolinensis Cushman . . ............... r/limitat Eponides pygmaeus (Hantken)..................................... r/limitat Eponides umbonatus (Reuss)....................................fr-r/limitat Glandulina oviformis Terquem.................................. fr/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny ..............................fr-f/ regional v Globigerina triloba Reuss ...............................■. . r-m/limitat Globigerina concinna Reuss ..................................... r/limitat Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ...........................fr-r/limitat Globigerinoides conglobatus (Brady)............................. r/limitat Globobulimina pacifica Cushman................................ fr/limitat Globorotalia scitula (Brady)..................................r-m/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) ............................... fr/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).................fr-r/limitat Globulina gibba d’Orbigny...........................fr-r/limitat Gilmbelina globulosa (Ehrenberg) .................... fr/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/limitat Haplophragmoides coronatus (Brady) .................. fr/limitat Lagena globosa (Montagu) ........................... fr/limitat Nonion granosum (d’Orbigny)......................... • r-m/ regional Nonion germanicum (Ehrenberg)........................ fr/limitat Nonion commune (d’Orbigny) .......................... fr/limitat Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)...............fr-r/limitat Orbulina universa d’Orbigny ........................fr-r/limitat Planulina wuellerstorfi (Schwager) . '............... fr/limitat Ptdlenia bulloides (d’Orbigny)....................... fr/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny....................r-m/regional Quinqueloculina seminulum (Linne)...................fr-r/limitat A Institutul Geologic al României ICRZ 136 T. IORGULESCU Quinqueloculina ovalis (Bornemann) ................... r/limitat Quinqueloculina costata d’Orbigny........................ m/limitat Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ...................fr-m/regional Reussella spinulosa (Reuss)............................. fr/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel)........................ fr/limitat Rotalia beccarii (Linne).............•............... r-f/ regional Rotalia broeckhiana Karrer.............................r-m/limitat Semseya lamellata Franzenau............................. m/lmiitat Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland fr/limitat Triloculina oblonga (Montagu).......................... fr/limitat Triloculina circularis Bornemann ...................... fr/limitat Triloculina laevigata d’Orbigny .....................' r-f/ regional Uvigerina asperula Czjzek...................... r-r/limitat Uvigerina pygmaea d’Orbigny.................... fr/limitat Uvigerina mexicana Nuttall ............................. fr/limitat Valvulineria rugosa (?) (d’Orbigny)............ fr/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek ........................ fr/limitat Radiolari Spongellipsis ( Spongellipsarium) laevis Haeckel . fr/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel fr/limitat Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel . . fr/limitat Echinoderme Spiculi de Echinide ................................... r/limitat Viermi Șerpuia bilaqueata Boettger...........................fr-r/limitat Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow) ..... fr-m/ regional Gasteropode Bulla trucatula Bruguiere.......................... r/limitat Hydrobia immutata Frauenfeld.....................fr-m/limitat Hydrobia punctum Eichwald ......... r/limitat Teinostoma woodi M. Hoernes ....................fr-m/regional Spirialis andrussowi Kittl.......................fr-r/limitat Ostracode Cythere sp....................................... r/regional Cytherella sp. . . . :...........................fr-r/limitat Cytheridea perforata Romer................'. . . r/ regional Cytherideis curvata Bosquet . ...................fr-r/regional Pontocypris sp. ................................ fr/limitat Vertebrate Otolite......................................... fr-m/ regional Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 137 Plante Diatomea 1............................................ fr/limitat Fructificați! ovoide, carbonifiate..................... fr/limitat Fructificați! sferice .................................. fr/limitat Formațiuni minerale Ooide calcaroase.......................................fr-m/limitat Glauconit................................................ r/limitat Din lista de mai sus reiese că conținutul micropaleontologic al zonei Sj este alcătuit din resturi care aparțin la Foraminifere, Radiolari, Echinoderme, Viermi tubicoli, Lamellibranchiate, Gasteropode, Ostracode, Vertebrate și Plante. Foraminiferele predomină în general, însă la anumite nivele strati- grafice unele forme de Lamellibranchiate, Gasteropode, Ostracode și Vertebrate sunt întâlnite în foarte mare abundență. Asociația diagnostică a zonei Sj cuprinde următoarele forme cu răspândire regională: Articulina mayori Cushman Bolivina punctata d’Orbigny Bolivina gracilis Cushman et Applin Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) Cibicides variabilis (d’Orbigny) Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Elphidium mimitum (Reuss) Globigerina bulloides d’Orbigny Globorotalia scitula (Brady) Nonion granoszim (d’Orbigny) Quinqueloculina laevigata d’Orbigny Quinqueloculina subrotunda (Montagu) Rotalia beccarii (Linne) Triloculina laevigata d’Orbigny Spaniodontella intermedia (Andrussow) Teinostoma woodi M. Hoernes Cythere sp. . Cytheridea perforata Romer Chytherideis curvata Bosquet Otolite Dintre toate formele de mai sus, Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) manifestă chiar dela baza acestei zone, limita T2(T2b) cu Sx, o densitate extra- ordinară a specimenelor, comparabilă întru totul cu aceea a unor forme de Globigerinide și Globorotaliide în zona HT și a diferitelor forme de Radiolari din zonele T2R (T2Rj) și T2R2. Institutul Geologic al României Vicrz 138 T. IORGULESCU Niciuna din formele enumerate mai sus nu aparține în mod exclusiv acestei zone. Limita sa superioară este în general foarte clară, datorită încetării tot atât de brusce a erupției de Cibicides lobatulus (Walker et Jacob). Zona S;,. Această zonă micropaleontologică corespunde din punct de vedere litologic complexului marno-nisipos atribuit Sarmațianului mediu, întrucât orizontarea stratigrafică precisă a acestui complex este încă discu- tabilă, noi am considerat că el reprezintă un complex mijlociu, bine indivi- dualizat din punct de vedere petrografic și micropaleontologic al Sarmațianului neorizontat, pe care l-am notat cu S2. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din analizele efectuate asupra 772 probe colectate în următoarele coloane stratigrafice: Gornetul Cuib — Nucet I........................probele 501 V — 499 V 109 M — 432 M Gornetul Cuib — Nucet II ..... probele 805 M — 806 M Gornetul Cuib — Nucet IV probele 851 M— 898 M Gornetul Cuib — Nucet V probele 775 M — 751 M Gornetul Cuib — Nucet VIII .... probele 716 M — 803 M Chiojdeanca I .................................probele 641 V — 623 V 892 V — 901 V 902 V — 1021 V Chiojdeanca II.................................probele 1094 V — 1165 V Bădila — Pietraru . .............probele 465 FO — 606 FO 384 V — 430 V Salcia I.......................................probele 1387 V — 1391 V Salcia II .....................................probele 1392 V — 1436 V Chiojdeanca III ...............................probele 844 V — 879 V EI cuprinde următoarele forme mai importante: Foraminifere Ammodiscus tenuis Brady........................................... fr/limitat Angulogerina angulosa (Williamson) ...... fr/limitat Articulina mayori Cushman........................................ r-f/ regional Articulina conico-articulata (Batsch) ........................... r-f/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny . . •...........................fr-r/limitat Biloculinella globula (Bornemann) ................................. r/limitat Bolivina punctata d’Orbigny ......................................fr-r/ regional Bolivina danvillensis Howe et Wallace.............................. m/limitat Bolivina gracilis Cushman et Applin...............................fr-r/ regional Bolivina spathulata (Williamson).................................. fr/limitat Borelis melo (Fichtel et Moll)..................................... r/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny .....................................fr-r/limitat Bulimina inflata Seguenza ........................................ fr/limitat Institutul Geologic al României XjGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 139 Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman .......................................;..... fr-m/limitat Cassidulina crassa d’Orbigny ..............................fr-m/limitat Cassidulinoides bradyi (Norman)............................fr-r/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)......................fr-r/general Cibicides pseudoungerianus (Cushman).......................fr-r/limitat Cibicides mexicanus Nuttall.................................. r/limitat Cibicides conoideus (Czjzek)...............................fr-r/limitat Cibicides variabilis (d’Orbigny)............................ fr/limitat Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) . r-m/limitat Discorbis vilardeboana (d’Orbigny).........................fr-r/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny)..............................fr-r/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moll).......................fr-f/general Elphidium minutum (Reuss) .................................fr-f/general Elphidium alvarezianum (d’Orbigny)........................... m/limitat Elphidium translucens Natland ............................. r-f/general Elphidium laminatum (Terquem)................................ fr/limitat • Elphidium crispum (Linn ) fr/limitat Eponides carolinensis Cushman..............................fr-r/limitat Eponides pygmaeus (Hantken).................................. r/limitat Eponides umbonatus (Reuss).................................fr-r/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny ...........................fr-m/general Globigerina triloba Reuss '................................fr-m/general Globigerina concinna Reuss .................................. r/limitat Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) .......................fr-r/limitat Globigerinoides conglobatus (Brady)....................... r/limitat Globorotalia scitula (Brady) ................................ r/limitat Globorotalia crassa (d’Orbigny) ...........................fr-r/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)........................fr-r/limitat Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ........................................... fr/limitat Giimbelina globosa (Ehrenberg) ............................fr-r/limitat Giimbelina striata (Ehrenberg) ............................. fr/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/limitat Haplophragmoides scitulus (Brady) ..................... r/limitat Haplophragmoides emaciatus (Brady).......................... fr/limitat Lagena marginata Walker et Boys ............................ fr/limitat Lagena globosa (Montagu) ................................... fr/limitat Lagena emaciata Reuss.......................................r-m/limitat Martinottiella communis (d’Orbigny)......................... rf/limitat Nonion granosum (d’Orbigny).................................fr-f/regional Nonion perforatum (d’Orbigny) . . ............................r/limitat Institutul Geologic al României \ ICRZ 140 T. IORGULESCU Nonion roemeri Cushman........................, . . . r/limitat Nonion commune (d’Orbigny) ............................ fr/limitat Nonion pompilioid.es (Fichtel et Moll)................fr-r/limitat Orbulina universa d’Orbigny ............................fr-r/limitat Planulina vniellerstorfi (Schwager)..................... fr/limitat Pseudotextularia varians Rzehak......................... fr/limitat Pullenia bulloides (d’Orbigny).......................... fr/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ...................fr-m/ regional Quinqueloculina ovalis Bornemann........................ r-f/limitat Quinqueloculina costata d’Orbigny.......................fr-r/limitat Quinqueloculina subrotunda (Montagu) ..................r-ff/regional Quinqueloculina oblonga (Montagu).....................fr-m/limitat Reophax pilulifera Brady .............................. fr/limitat Reussella spinulosa (Reuss)............................. r/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel).......................fr-r/limitat Rotalia beccarii (Linne)............................... r-f/ regional Rotalia broeckhiana Karrer............................fr-r/limitat Semseya lamellata Franzenau........................... r/limitat Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland . fr-f/ regional Textularia agglutinans d’Orbigny........................ r/limitat Triloculina oblonga (Montagu) ...................................fr-m/ regional Triloculina circularis Bornemann......................... m/limitat Triloculina laevigata d’Orbigny ..............................fr-m/limitat Uvigerina asperula Czjzek........................................ r/limitat Uvigerina mexicana Nuttall ................................... fr/limitat Valvulineria rugosa (d’Orbigny)......................... fr/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek ................................. fr/limitat Radiolari Cenopshaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . r/limitat Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel . fr/limitat Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . r/limitat Dictyocephalus cavea Haeckel.............................. r/limitat Sethocyrtis oxycephalis Haeckel......................... fr/limitat Spongellipsis (Spongellipsarium) laevisTAKVCKVL . . fr/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel..................................... r/limitat Staurosphaera (Staurosphaerantha) cruciata Haeckel.................................... fr/limitat Spongieri silicioși Spiculi de Tetractinellide (compacți)...................fr-r/limitat Spiculi prismatici ........................................... r/limitat Institutul Geologic al României — \Tcrz STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 141 Echinoderme Spiculi calcaroși, cu striațiuni longitudinale de Echinide............................................ fr/limitat Viermi Șerpuia bilaqueata Boettger .................................... fr/limitat Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)..........................fr-m/regional Gasteropode Bulla truncatula Brugui^re.....................................fr-r/limitat Hydrobia immutata Frauenfeld...........................fr-m/ regional Hydrobia punctum Eichwald ................................ r/limitat Hydrobia sp.............................................. fr/limitat Teinostoma woodi M. Hoernes..............................r-m/limitat « Melanopsis sp..................................................... fr/limitat Spirialis andrussom Kittl................................. r/limitat Ostracode Cythere sp.....................................................fr-m/regional Cytherella sp..........................................fr-m/regional Cytheridea perforata Romer.........................fr-r/regional Cytherideis curvata Bosquet...............................fr-m/limitat Pontocypris sp. . i....................................fr-r/regional Vertebrate Dinți conici...................................................... fr/limitat Dinți turtiți.......................................... fr/limitat Otolite.................................................. r/regional Plante Diatomea 2 (piritizate) .......................................... m/limitat Fructificați! ovoide, carbonifiate....................... fr/limitat Fructificați! sferice.................................... r/limitat Formațiuni minerale Ooide calcaroase................................................ r-f/limitat Glauconit.......................................'■ . • fr-r/limitat El este alcătuit în general din resturile acelorași forme care au fost întâlnite și în conținutul micropaleontologic al zonei Sj, cu deosebirea că raporturile cantitative dintre ele sunt în oarecare măsură schimbate. In ceeace privește frecvența specimenelor, se constată o oscilare în lungul segmentului strati- grafie corespunzător zonei S2 din fiecare profil menționat, fapt care pare să concorde foarte bine cu caracterul alternant al litologiei acesteia (pachete alter- nante de marne și nisipuri). Institutul Geologic al României 142 T. IORGULESCU Asociația diagnostică a zonei S2 cuprinde următoarele forme cu o distri- buție regională: Articulina mayori Cushman Bolivina punctata d’Orbigny Bolivina gracilis Cushman et Applin Cibicides lobatuhis (Walker et Jacob) Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Elphidium minutum (Reuss) Elphidium translucens Natland Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba Reuss Nonion gr anostim (d’Orbigny) Quinqueloculina laevigata d’Orbigny Quinqueloculina subrotunda (Montagu) Rotalia beccarii (Linnl) » Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland Triloculina oblonga (Montagu) Spaniodontella intermedia (Andrussow) Hydrobia immutata Frauenfeld Cytheridea perforata Romer Otolite Deși din comparația asociațiunilor diagnostice a zonelor Sj și S2 nu reiese nici un fel de deosebire mai importantă din punct de vedere calitativ, totuși criteriul cantitativ negativ al încetării brusce a erupției de Cibicides lobatuhis (Walker et Jacob) ne ajută să deosebim în mod practic, zona S2 de zona adiacentă inferioară. Limita superioară a zonei S2 este fixată arbitrar la nivelul stratigrafie al diminuării până la dispariție a speciei Quinqueloculina subrotunda (Montagu). Zona Sy Această zonă micropaleontologică corespunde complexului marno- gresos oolitic și complexului calcaros cu Mactra, atribuite Sarmațianului superior. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din examinarea a 277 probe colectate în următoarele coloane stratigrafice: Gornetul Cuib — Nucet I ............probele 433 M — 465 M Gornetul Cuib — Nucet I ............probele 499 V — 507 V Gornetul Cuib — Nucet II ...........probele 807 M — 811 M 510 V- 549 V Chiojdeanca I .........................probele 1022 V — 1093 V Chiojdeanca II........................probele 1094 V — 1165 V Bădila — Pietraru.....................probele 447 V — 486 V Mârlogea .............................probele 1304 V — 1309 V Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 143 Conținutul micropaleontologic al zonei S3 cuprinde următoarele forme mai principale ca distribuție stratigrafică și geografică: Foraminifere ■Ammodiscus incertus d’Orbigny ......................... fr/limitat Angulogerina angulosa (Williamson) ..................... fr/limitat Asterigerina planorbis d’Orbigny.......................fr-r/limitat Bolivina punctata d’Orbigny ...........................fr-r/limitat Bolivina danvillensis Howe et Wallace.................fr-r/limitat Bolivina gracilis Cushman et Applin.................... fr/limitat Bolivina spathulata (Williamson)........................ fr/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny ......................... fr-r/limitat Bulimina inflata Seguenza ......................... . fr/limitat Candorbulina universa Jedlitschka....................... fr/limitat Cassidulina crassa d’Orbigny ........................... fr/limitat Cassidulinoides bradyi (Norman)......................... fr/limitat Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) .................fr-r/limitat Cibicides pseudoungerianus (Cushman)..................... r/limitat Cibicides mexicanus Nuttall............................. fr/limitat Cibicides conoideus (Czjzek)...........................fr-r/limitat Cibicides variabilis (d’Orbigny).......................fr-m/limitat Discorbis vilardeboana (d’Orbigny).....................fr-r/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny)..........................fr-r/limitat Elphidium macellum (Fichtel et Moll)...................fr-f/ regional Elphidium advenum (Cushman).............................. fr/limitat Elphidium minutum (Reuss) ............................... r/regional Elphidium alvarezianum (d’Orbigny) .?.... m/limitat Elphidium translucens Natland..........................fr-r/ regional Elphidium laminatum (Terquem) ......... fr/limitat Elphidium crispum (LinNe.................... r/limitat Elphidium sp...........................................fr/limitat Eponides carolinensis Cushmann.............. r/limitat Eponides pygmaeus (Hantken)............................fr-r/limitat Eponides umbonatus (Reuss .............................fr-r/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny .......................r-m/ regional Globigerina triloba Reuss .............................fr-r/limitat Globigerinoides rubrus (d’Orbignz) ...................... fr/limitat Globorotalia scitula (Brady)...........................r-m/ regional Globorotalia crassa (d’Orbigny) .......................fr-r/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)....................fr-r/limitat Globulina gibba d’Orbigny ................................ fr/limitat Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis........................■ . . . . fr/limitat ' Institutul Geologic al României IGRZ 144 T. IORGULESCU Giimbelina globosa (Ehrenberg)...................... fr/limitat Giimbelina striata (Ehrenberg) ..................... fr/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/limitat Haplophragmoides scitulus (Brady) ..................... fr/limitat Hyperammina elongata Brady ........................... fr/limitat Lagena globosa (Montagu) ............................. fr/limitat Lagena emaciata Reuss............................... fr/limitat Nonion granosum (d’Orbigny).........................m-f/regional Nonion perforatum (d’Orbigny) ........................ r/limitat Nonion germanicum (Ehrenberg)......................... r/limitat Nonion roemeri Cushman................................ m/limitat Nonion commune (d’Orbigny) .......................... fr/limitat Nonion pompilioides (Fichtel et Moll)................ fr/limitat Orbulina universa d’Orbigny ........................fr-r/limitat Planulina wuellerstorfi (Schwager).................... r/limitat Pullenia bulloides (d’Orbigny)....................... fr/limitat Quinqueloculina laevigata d’Orbigny ..................fr-m/regional Quinqueloculina seminulum (Linne).................. fr/limitat ■ Quinqueloculina costata d’Orbigny ................fr-r/limitat Quinqueloculina subrotunda (Montagu) .............fr-r/limitat Quinqueloculina oblonga (Montagu)................... r/limitat Reussella spinulosa (Reuss)............................ fr/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel)........................ fr/limitat Rotalia beccarii (Linne)........................... r-f/regional Rotalia calcar (d’Orbigny) . . . .................... fr/limitat Sphaeridia papillata (?) Heron Allen et Earland m/limitat Triloculină oblonga (Montagu).......................fr-f/limitat Triloculină circularis Bornemann..................... fr/limitat Triloculină laevigata d’Orbigny ................. . . fr-r/limitat Uvigerina asperula Czjzek............................ fr/limitat Uvigerina mexicana Nuttall .......... fr/limitat Valvulineria rugosa (?) d’Orbigny.................... fr/limitat Radiolari Cenopshaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel m/limitat Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckei............................................. fr/limitat Spongieri Spiculi silicioși, cilindrici, compacți, de Tetracti- nellide............................................ fr/limitat Viermi Șerpuia bilaqueata Boettger ......................... fr/limitat « Institutul Geologic al României XjgrZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 145 Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow) ................. fr/limitat Gasteropode • Bulla truncatula Brugui^re ............................r-m/limitat Hydrobia immutata Frauenfeld ........................fr-m/regional Hydrobia punctum Eichwald............................fr-m/limitat Hydrobia sp..........................................fr/limitat Teinostoma woodi M. Hoernes............................ fr/limitat Ostracode Cythere sp............................................fr-r/limitat Cytherella sp........................................... m/limitat Cytheridea perforata Romer............................fr-m/limitat Pontocypris sp. . . . ..............................r-m/limitat Cytheridea sp............................................ m/limitat . Vertebrate Otolite ..............................................fr-r/limitat Plante Fructificații ovoide, carbonifiate....................fr-r/limitat Formațiuni minerale Ooide calcaroase..................................... r-f/regional Glauconit ........ i................................. r-f/limitat Din tabloul de mai sus reiese că conținutul micropaleontologic al zonei S3 constă din resturi de Foraminifere, Radiolari, Spongieri, Viermi tubicoli, Lamel- libranchiate, Gasteropode, Ostracode, Vertebrate și Plante. Această zonă este definită numai pe baza criteriului cantitativ, datorită abundenței mari în specimene aparținând unui număr limitat de specii de Foraminifere și Gaste- ropode. In asociația diagnostică a zonei S3 intră următoarele forme cu răspândire regională și frecvență mai mare în probe: Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Elphidium minutum (Reuss) Elphidium translucens Natland Globigerina bulloides d’Orbigny Globorotalia scitula (Brady) Nonion granosum (d’Orbigny) Quinqueloculina laevigata d’Orbigny Hydrobia immutata Frauenfeld Ooide calcaroase Limita superioară a zonei S3 a fost fixată la dispariția ultimelor forme de Elphidium și Nonion, atunci când această zonă este urmată în succesiunea stratigrafică de zona Mr IU. — Anuarul Geologic. C. 697 Institutul Geologic al României \IGRZ 146 T. IORGULESCU ZonaS.A—Această zonă micropaleontologică formează un interval strati- grafie de importanță locală, care nu a putut fi separat pe teren de Sarmațianul superior sau Meoțianul inferior. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din examinarea unui număr de 80 probe, colectate în următoarele coloane stratigrafice: Chiojdeanca II........................probele 1185 V — 1211 V Salcia II ............................probele 1437 V — 1489 V El este constituit din următoarele forme mai importante: Foraminifere Angulogerina angulosa (Williamson) ..................... fr/limitat Asterigerina planorlis d’Orbigny ....................... fr/limitat Bolivina punctata d’Orbigny ............................ fr/limitat Bolivina danvillensis Howe et Wallace................. fr/limitat Bollivina gracilis Cushman et Applin.................. fr/limitat Bolivina spathulata Williamson ......................... fr/limitat Bulimina aculeata d’Orbigny...........................fr-r/regional Bulimina inflata Seguenza............................... fr/limitat Cassidulina laevigata d’Orbigny var. carinata Cushman................................................. fr/limitat Cassidulina crassa d’Orbigny ............................ fr/regional Cassidulinoides bradyi (Norman).......................... fr/regional Cibicides lobatulus (Walker et Jacob)................... r/regional Cibicides pseudoungerianus (Cushman)...................... r/limitat Cibicides mexicanus Nuttall...................- . . . fr/limitat Cibicides conoideus (Czjzek).............................. r/limitat Cibicides variabilis (d’Orbigny) ........................ fr/limitat Discorbis saulcii (d’Orbigny).........................fr-r/regional Elphidium macelum (Fichtel et Moll)................... r/regional Elphidium minutum (Reuss).............................fr-r/regional Elphidium translucens Natland............................ fr/limitat Elphidium crispum (Linne) ................................ r/limitat Eponides carolinensis Cushman............................. r/limitat Eponides pygmaeus (Hantken) .............................. r/limitat Eponides umbonatus (Reuss)............................fr-r/regional Globigerina bulloides d’Orbigny .......................r-m/regional Globigerina triloba Reuss ............................fr-r/regional Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) ............... . fr-r/regional Globigerinoides conglobatus (Br dy)..................... fr/limitat Globorotalia scitula (Brady)............................. m/limitat Globorotalia crassa (d’Orbigny) ........................ r/regional Globotruncana linnaeana (d’Orbigny)..................... r/regional Institutul Geologic al României IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 14" Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis ................................. fr-r/regional Giimbelina globosa (Ehrenberg)......... fr/regional Giimbelina striata (Ehrenberg)........... fr/limitat Gyroidina danvillensis Howe et Wallace .... fr/limitat Nonion granosum (d’Orbigny)............................. r/limitat Nonion commune (d’Orbigny)............................. fr/limitat Nonion pompilioides (Fichtel et Moll).................. fr/limitat Orbulina universa d’Orbigny ......... fr/regional Planulina wuellerstorfi (Schwager).................. r/limitat Pullenia bulloides (d’Orbigny)...................... fr/limitat Robulus alato-limbatus (Gumbel)....................... fr/regional Rotalia beccarii (Linne)............................. r-f/regional Rotalia broeckhiana Karrer....................... r/limitat Triloculina laevigata d’Orbigny .................... fr/limitat / Uvigerina mexicana Nuttall ......................................... -fr/limitat Virgulina schreibersiana Czjzek .................... fr/limitat Radiolari Cenosphaera (Phormosphaera) favosa Haeckel . . fr/limitat Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel . r/limitat Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel . . r/limitat Spongeri Spiculi de Tetractinellide ......................... fr/limitat Echinoderme Spiculi de Echinide................................. fr/limitat Lamellibranchiate Spaniodontella intermedia (Andrussow)............... r/limitat Gasteropode Hydrobia immutata Frauenfeld........................ r/limitat Hydrobia punctam Eichwald ...........................fr-r/regional Ostracode Bairdia sp............................................. r/limitat Cythere sp........................................... r-m/regional Cytherella sp.........................................r-m/regional Cytheridea perforata Romer............................. m/regional Pontocypris sp....................................... m/regional Cytheridea sp.......................................... r/limitat Vertebrate Otolite ............................................ r/limitat Plante .Characee (fructificații) ............................. r/regional 40» \ Institutul Geologic a! României KIGRZ 148 T. IORGULESCU Formațiuni minerale Ooide calcaroase................................. m/limitat Glauconit.......................................... r/regional In conținutul micropaleontologic al zonei S3— Mj intră resturi de Forami- nifere, Radiolari, Spongieri, Echinoderme, Lamellibranchiate, Gasteropode, Ostracode, Vertebrate și Plante. El se caracterizează prin marele număr al componentelor sale, dintre care o bună parte reprezintă resturi remaniate. In această categorie considerăm că intră neîndoios, Radiolarii, spiculii de Echinide și dintre Foraminifere următoarele specii: Angulogerina angulosa (Williamson), Asterigerinaplanorbis d’Orbigny, Bolivina spathulata (William- son), Cassidulinoides bradyi (Norman), Cibicides lobatulus (Walker et Jacob), C. pseudoungerianus Cushman, C. mexicanus Nuttall, C. conoideus (Czjzek), C. variabilis (d’Orbigny), Discorbis saulcii (d’Orbigny), Eponides carolinensis Cush- man, E. pygmaeus (Hantken), E. umbonatus (Reuss), Globotruncana linnaeana (d’Orbigny), Glomospira charoides (Parker et Jones) var. corona Cushman et Jarvis, Giimbelina globulosa (Ehrenberg), Gyroidina danvillensis Howe et Wallace, Nonion commune (j’Orbigny), N. pompilioides (Fichtel et Moll), Planulina wuellerstorfi (Schwager), Robulus alato-limbatus (Gumbel), Uvige- rina mexicana Nuttall și Virgulina schreibersiana Czjzek, etc. Din lista de măi sus a formelor remaniate se poate deduce că zona S3—Mj reprezintă o fază transgresivă premeotică, ceeace reiese și din importanța mult sporită a Ostracodelor și altor grupe de Metazoare față de Foraminiferele care pot fi considerate in situ.. Asociația diagnostică a zonei S3—Mx cuprinde următoarele forme care ating o frecvență mai mare și o răspândire regională pe orizontală: Bulimina aculeata d’Orbigny Cassidulina crassa d’Orbigny Cassidulinoides bradyi (Norman) Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) Discorbis saulcii (d’Orbigny) Elphidium macellum (Fichtel et Moll) Elphidium minutum (Reuss) Eponides umbonatus (Reuss) Globigerina bulloides d’Orbigny Globigerina triloba Reuss Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) Globorotalia crassa (d’Orbigny) Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) Glomospira charoides (Parker et Jones var. corona Cushman et Jarvis Giimbelina globosa (Ehrenberg) InstitutulGeologic al României \ ICRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 149 Orbulina universa d’Orbigny Robulus alato-limbatus (Gumbel) Rotalia beccarii (Linne) Hydrobia punctum Eichwald Cythere sp. Cytherella sp. Cytherides perforata Romer Pontocypris sp. Fructificații de Characee Glauconit Limita superioară a zonei S3Mj a fost fixată la nivelul dispariției ultimelor forme de Nonion și Elphidium. Zona Mv In fine, ultima zonă aparținând complexului micropaleontologic de condițiuni salmastre, este zona Mx, care corespunde Meoțianului inferior. Conținutul său micropaleontologic este cunoscut din examinarea a 42 probe .colectate în următoarele coloane stratigrafice: Stupina — Posești ..............probele 2 M — i M Gornetul Cuib — Nucet II .......probele 550 V— 557 V Gornetul Cuib — ■ Nucet III ..... probele 558 V — 577 V Chiojdeanca II..................probele 1212 V Chiojdeanca III ................probele 880 V — 890 V El cuprinde următoarele forme mai principale: Foraminifere Ammodiscus incertus d’Orbigny .................. fr/limitat Bolivina punctata d’Orbigny .................... fr/limitat Globigerina bulloides d’Orbigny ...............fr-r/limitat Globigerina triloba Reuss ...................... fr/limitat Globorotalia crassa (d’Orbigny) ................. r/limitat Globotruncana linnaeana (d’Orbigny).............. r/limitat Rotalia beccarii (Linne)......................fr-f/regional Radiolari Cenosphaera {Phormosphaera) vesparia Haeckel fr/limitat Gasteropode Hydrobia immutata Frauenfeld..................... m/limitat Melanopsis sp.................................... f/limitat Ostracode Bairdia sp.................. fr/limitat Cythere sp. .................................fr-m/regional Cytherella sp.................................... r/limitat Cytheridea perforata Romer ...................... r/limitat Pontocypris sp..................................r-m/regional Cytheridea sp............................ ... r/limitat 150 T. IORGULESCU Plante Characee (fructificați!) ....... r-m/limitat Formațiuni minerale Ooide calcaroase......................................fr-ff/regional Glauconit..................... i .... t ... . r/limitat Din lista de mai sus reiese că conținutul micropaleontologic al zonei Mt cuprinde resturi de Foraminifere, Radiolari, Gasteropode, Ostracode și Plante. In comparație cu acela al zonei precedente, conținutul micropaleontologic al zonei apare mult mai sărac din punct de vedere calitativ, datorită stingerii unui mare număr de forme, dintre care cele mai multe aparțineau Foraminiferelor. Se remarcă și aci prezența câtorva resturi sporadice de forme remaniate, cum ar fi Ammodiscus incertus d’Orbigny, Bolivina punctata d’Orbigny, Glo- borotalia crassa (d’Orbigny), Globotruncana linnaeana d’Orbigny, dintre Fora- minifere, și Cenosphaera (Phrrmosphaera) vespariaPikECK'EL, dintreRadiolari. Asociația diagnostică a zonei Mj cuprinde forme cu o răspândire regională și o frecvență mai importantă: Rotalia beccarii (Linne) Cythere sp. Pontocypris sp. Ooide calcaroase Limita superioară a zonei coincide cu dispariția ultimelor exemplare de Rotalia beccarii (Linnii), singura dintre Foraminifere care a putut rezista condiției de treptată desărare a mediului. VIL DESCRIEREA SPECIILOR PROTOZOARE CLASA MIZOPODA ORD. FORAMINIFERA In descrierea acestui grup urmăm clasificarea lui J. A. Cushman. FAM. ASTRORHIZIDAE Genus Rhabdammina M. Sars, 1869 Rhabdammina linearis H. B. Brady (Pl- L fig- i) 1879 Rhabdammina linearis BRADY. Quarl. Journ. Micr. Sci., voi. XIX, N. S. p. 37, pl. III, fig, 10 — 11 Descriere. Țest drept sau curbat, alcătuit dintr’o cameră centrală ovală, cu două brațe tubulare lungi în aceeași direcție; zidul din nisip fin, colorat deschis; apertura formată din capetele libere ale tuburilor. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 151 Observațiuni. Fragmentele atribuite acestei specii se prezintă ca niște tuburi cilindrice, uneori ușor umflate la capăt și cu zidul fin arenaceu. Răspândire. Rar în zona HT dela Salcia; foarte rar în zona Tt dela Mârlogea; rar în zona Tgb dela Slănic. FAM. SACCAMMINIDAE Genus Orbiilinaria Rhumbler, 1906 Orbulinaria rhumbleri Franke 1898 Reophax placenta GOZYBOWSKI, Rozprawn Ak. Umijet, p. 276, tab. X, fig. 9, 10. 1925 Orbulinaria rhumbleri FRANKE. Abh. a. d. geol. palăont. Inst. d. Univ. Greifswald p. 6, pl. I, fig. 2. 1932 Saccammina rhumbleri (FRANKE) (?) CUSHMAN and JARVIS, Proceed. of ihe U. S. National Museun, voi. 80, art. 14, p. 5, pl. i, fig. 3. 1940 Placentamminâ placenta (GRZYBOWSKl) MAJZON. Mitteil. a. d. Jahrb. d. kgl. ung. geol Anst. Bd. XXXVII, Heft I, p. 15. Descriere. Țest sferic, turtit prin presiune; zidul fin arenaceu, neted la exterior; apertura circulară dispusă, la unele exemplare, pe o proeminență mamelonară, iar la altele într’o scorbitură. Observațiuni. Exemplarele din colecția noastră au aspect lenticular, cu suprafața neregulată prin turtire; apertura lor este dispusă într’o scobitură a țestului și are adesea buza îngroșată. Răspândire. Foarte rar în zona T2(Tgb) dela Chiojdeanca Genus Thurammina H. B. Brady, 1879 Thurammina papillata H. B. Brady 1875 « Orbulina lituola » CARPENTER. The Microscope, 3th ed., p. 533, fig. 273, g. h. 1879 Thurammina papillata, BRADY, Qtiart. fourn. Micr. Sci., voi. XIX. N. S., p. 45, p 1. V, fig. 4—8. D e s c r i e r e. Țest dintr’o cameră sferică cu suprafața prevăzută cu papile perforate, dispuse neregulat; zidul foarte subțire din grăunți de nisip, deschiși la culoare. Observațiuni. Exemplarele noastre prezintă formă sferică, zidul subțire și o culoare albă sau ușor galben-brună; zidul cu numeroase papile per- forate. H. E. Thalmann (96) atribue exemplarul figurat de Brady (8), cu care formele noastre seamănă perfect, la specia T. castanea Heron Allen et Earland. Ele sunt de talie mai redusă față de exemplarele lui Moreman (Journ. of. Pal. voi. IV/1, pl. 5, fig. 13) . Răspândire. Foarte rar în zona FI dela Predeal—Sărari. j-i Institutul Geologic al României IGRZ 152 T. IORGULESCU FAM. HYPERAMMINIDAE Genus Hyperammina H. B. Brady, 1878 Hyperammina friabilis H. B. Brady 1878 Hyperammina elongata (pars) BRADY, Ann. and Mag. Nat. Fist., ser. 5, voi. 1, p. 433. 1884 Hyperammina friabilis BRADY, Voy. of Challenger, voi. IX, p. 258— 259, pl. XXIII fig. I, 2, 3, 5, 6. Descriere. Țest subcilindric drept sau ascuțindu-se, cavitatea internă începe cu o cameră subglobulară la capătul larg, iar restul formând un tub de aproape acelaș'i diametru; zid gros din nisip slab cimentat și cu suprafața externă aspră. Observațiuni. Cele câteva fragmente tubulare, găsite de noi, core- spund descrierii de mai sus. Răspândire. Rar în zona T2RX dela Slănic, foarte rar-moderat în zona T2a dela Slănic și Stupina—Posești, foarte rar-rar în zona T2(T2b) dela Slănic, Predeal — Sărari, Gornetul Cui b—Nucet șiBădila— Pietraru; foarte rar în zona S3 dela Chiojdeanca. FAM. REOPHACIDAE Genus R e o p h a x Montfort, 1808 Reophax pilulifera H. B. Brady 1884 Reophax pilulifera BRADY. Voy. of Challenger. pag. 292, pl. XXX, fig. 18 — 20. Descriere. Țest drept sau curbat, alcătuit din 3 —5 camere sferice, cu creștere gradată; zid arenaceu grosier, cenușiu-închis cu exterior neted; apertura simplă, terminală, adesea pe o protub.eranță mamelonară. Observațiuni. Posedăm numai fragmente alcătuite din 1 — 3 camere, sferice, disproporționate ca talie; zidul cu mult ciment, în care se observă prinși grăunți grosieri. Răsp ândire. Rar în zona T2a dela Gornetul Cuib — Nucet, foarte rar în zona T2(T2b) și zona S3 din aceeași localitate. FAM. AMMODISCIDAE Genus Ammodiscus Reuss, 1861 Ammodiscus tenuis H. B. Brady (Pl. I, fig. 2, 3) 1881 Ammodiscus tenuis BRADY. Quart. Journ. Micr. Sci., V9I. XXI, N. S. p. 51. Descriere. Țest circular, planispiral, foarte subțire, constând din puține ture, largi, ușor acoperindu-se unele pe altele; muchia periferică rotun- jită. Brady consideră această formă (Challenger, voi. IX, p. 332) ca reprezentând probabil mai mult o varietate locală a lui A. incertus d’Orbigny, iar H. Thal- *GR/ Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 153 mann (Ecl. geol. Helv. voi. 25/2, 1932, p. 300) ca fiind identică cu A. incertus d’Orbigny. Ob se r.v ați u n i. Exemplarele atribuite de noi speciei de A. tenuis H. B. Brady se apropie foarte mult și de A. glabratus Cushman et Jarvis (Contr. Cushman. Foram. Res. voi. IV/4 p. 86, pi. XII. fig. 6) prin forma țestului și alcătuirea zidului, care seamănă foarte mult cu acela al formei de Glomo- spira charoides prin proporția mare a cimentului. Răspândirea. Foarte rar în zona T^.dela Mârlogea și zona T2R (T2Rj) dela Gornetul Cuib —Nucet; rar în zona T2a dela Gornetul Cuib, foarte rar în zona S2 dela Bădila-Pietraru. Ammodiscus incertus (d’Orbigny) (PI- I, fig- 4) 1839 Operculina incerta D’ORBIGNY. Foram. Cuba, p. 71, pl. VI, fig. 16, 17. 1860 Trochammina squamata incerta, lONES and PARKER, Quarti Journ. geol. Sci., voi. XVI, P- 304 • 1862 Trochammina squamata var. incerta PARKER et JONES, Introd. Foram. Appendix, p. 312. 1876 Trochammina incerta BRADY. Monogr. Carb. and Perm. Foram., p. 71, pl. II, fig. 10—14. 1878 Ammodiscus incertus BERTHELIN, Foram, de Bourgneuf et Pornichet, p. 23, Nr. 17. Descriere. Țest planispiral cu muchia periferică rotunjită, alcătuit din mai multe ture cu creștere gradată în diametru; apertura însăși deschiderea tubului; zidul fin arenaceu, cu exterior neted. Observați u ni. Exemplarele noastre au 7 — 14 ture la forma micro- sferică și 3 — 5 ture la forma macrosferică; culoarea albă sau cenușie, rar gălbue; zidul cu mult ciment silicios fin arenaceu, neted la exterior. Este foarte greu de distins această specie de A. cretaceus Reuss. Dimensiuni. Diametrul țestului 0,45 — 0,99 mm. Diametrul maxim al tubului 0,06 — 0,21 mm. Răsp ândire. Rar în zona T2R (T2R2) dela Slănic; foarte rar-rar în zona T2a dela Slănic; foarte rar în zona T2(T2b) deja Slănic; zonele S3 și M, dela Gornetul Cuib. Genus Ammodiscoides Cushman, 1909 Ammodiscoides turbinatus Cushman (Pi- I, fig- 5) 1909 Ammodiscoides turbinatus CUSHMAN. Proc. U. S. Nat. Mus. voi. 36, p. 424, pl. 33, fig. 1—6. 1931 Ammodiscoides turbinatus J. CUSHMAN și P. W. JARVIS, Proc. U. S. Nat. Mus., voi. 80, Art. 14, p. 9, pl. 2, fig. 4 — 5. Descriere. Țest liber, constând dintr’unproluculumși o cameră secun- dară tubulară lungă; spirele vechi formează o parte conică a căsuței, pe când cele mai noi devin planispirale; zidul fin arenaceu, de culoare albă; apertura situată la capătul deschis al tubului. .A Institutul Geologic al României \ 16 r7 154 T. IORGULESCU Observați uni. Cele două exemplare, admirabil conservate, pe care le avem în colecție, provin din zona T2 b dela Gornetul Cuib. Genus Glomospira Rzehak, 1888 Glomospira charoides Jones et Parker 1860 Trochammina squamata charoides JONES et PARKER. Quart. Journ. Geol. Soc. voi. 16, p. 304 1862 Trochammina charoides CARPENTER. Introd. Foram., p. 141, pl. XI, fig. 3. 1878 Ammodiscus charoides BERTHELIN. Foram, de Bourgneuf et Pornichet, p. 23, Nr. 18. 1928 Glomospira charoides WHITE. Journ. Pal., voi. 2, p. 187, pl 27, fig. 8. Descriere. Țest spiral subglobular sau biconvex rezultat din răsu- cirea unui tub într’un număr de spire dispuse în general ca la fructificația de Chara-, zidul foarte neted și lucios, cu apertura la capătul tubului ușor stricturat. Observațiuni. Exemplarele noastre se apropie mai mult de Glomospira charoides (Jones et Parker) var. corona Cushman et Jarvis (Contr. Cush- man Lab. Foram. Res. Voi. IV, p. 89, pl. XII, fig. 9— 11), care diferă de forma tipică prin porțiunea neregulat răsucită la un capăt al țestului șt nu peste toată suprafața lui. Răspândire. Foarte rar în zonele H și Tx dela Mârlogea; rar în zona TSR(T2RX) dela Slănic; foarte rar în zona T2a dela Slănic, Stupina—Posești și Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar în zona T,(T2b) dela Slănic, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S2 dela Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S3 dela Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia. Genus Lituotuba Rhumbler, 1895 Lituotuba lituiformis (H. B. Brady) 1879 Trochammina lituiformis H. B. BRADY. Quart. Journ. Micr. Sci., voi. 19, p. 59, pl. 5, )• fig. 16. 1895 Lituotuba lituiformis RHUMBLER. Nachr. konigl. Ges. Wiss. Gottingen, p. 84. D e s c r i e r e. Țest dintr’un tub pseudoseptat, răsucit ca o cârjă la început și apoi dispus linear; segmente neregulate ca mărime, de formă subcilindrică sau umflate; suturi marcate de constricțiuni externe, apertura simplă, terminală, suprafața netedă. Observa țiuni. Unicul exemplar întâlnit în zona Tx dela Slănic, corespunde întru totul descrierii și figurii lui Brady. FAM. LITUOLIDAE .Genus Haplophragmoides Cushman, 1910 Haplophragmoides scitulus (Brady) (Pl- n, fig. 1) 1881 Haplophragmium scitulum BRADY, 1881. Quart. Journ. Micr. Sci., voi. XXI, N. S. p. 50. 1932 Haplophragmoides scitulus THALMANN. Fel. geol. helvetiae, voi. 25, part. 2, p. 299. Descriere. Țest nautiloid, turtit, scobit lateral, cu periferia rotunjită, compus din trei ture, ultima cu 8— 11 camere, aranjate compact; ultima tură IGRZ Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 155 ușor evolută, lasă să se vadă turele mai vechi; zidul fin arenaceu, neted la exterior. Observațiuni. Exemplarele noastre, care se apropie în foarte mare măsură și de H. lalidorsatus (Bornemann), au în general culoarea diferită: cenușie-deschisă, cenușie-închisă, verzue sau roșcată; deasemenea proporția cimentului este variabilă, predominând în multe exemplare asupra granulelor. Răspândire. Rar în zona Tx la Slănic și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona dela Slănic și Gornetul Cuib; foarte rar-rar-în zona T2a Slănic, Stupina—Posești și Gornetul Cuib; foarte rar-moderat în zona Ț^Tjb) dela Slănic, Predeal—Sărari, Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca; rar în zona S2 dela Salcia; foarte rar în zona S3 dela Chiojdeanca. Haplophragmoides emaciatus (Brady) (pi. II, fig. 2) 1884 Haplophragmium emaciatum BRADY. Challenger, voi. IX, p. 305, pl. XXXIII, fig. 26 — 28. 1932 Haplophragmoides emaciatus THALMANN. Ecl. geol. helv., voi. 25/2 p. 209. Descriere. Țest planispiral, concav pe ambele fețe laterale, compus din circa două ture, mai mult sau mai puțin evolut; muchea periferică subțire, ascuțită sau ușor rotunjită; camere numeroase, cam 7 în ultima tură, slab umflate; suturile adâncite; apertura o crăpătură transversală la baza ultimei camere; zidul arenaceu grosier, bine cimentat. Observațiuni. La formele noastre, cimentul este puternic calcaros încât prin reacția cu acid se poate distruge ușor forma, dând un reziduu de grăunți de cuarț. Răsp ândire. Foarte rar în zona H dela Slănic; rar în zona T2R (TgRJ dela Slănic; foarte rar-rar în zona T2a dela Slănic și Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona T2(T2b) dela Slănic, Chiojdeanca și Pietraru; foarte rar în zona S2 dela Chiojdeanca. Haplophragmoides coronatus (H. B. Brady) 1879 Trochammina coronata H. B. BRADY. Quart. Journ. Micr. Sci., voi. 19, p. 58, pl. st fig- 15- 1910 Haplophragmoides coronata CUSHMAN. U. S. Nat. Mus., Bull. 71, pl. 1, p. 99, fig. 145 — 147 (în text). 1932 Haplophragmoides coronatus THALMANN. Eclogae geol. helmtiae, voi. 25, Nr. 2, p. 300. Descriere. Țest nautiloid, biconcav, compus din 3 — 6 ture mai mult sau mai puțin vizibile la exterior, cu muchea periferică rotunjită și lobulată; segmente 6—7 în ultima tură, umflate; apertura o crăpătură pe fața camerei terminale la baza sa; suprafața netedă. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și figurilor din Brady și Cushman; variază mult însă ca talie, numărul spirelor și adâncimea suturilor. . Institutul Geologic al României 156 T. IORGULESCU Răsp ândire. Foarte rar în zona T2R(T2RX) la Slănic; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Gornetul — Cuib; foarte rar în zona T2 (T2b) la Slănic și zona S1 la Chiojdeanca. Genus Cyclammina H. B. Brady, 1876 Cyclammina pusilla Brady (Pl. II, fig. 3) 1881 Cyclammina pusilla BRADY. Quart. Journ. Micr. Sci., voi. XXI, N. S. ,p. 53. Descriere. Țest lenticular, fețele laterale convexe, scobite în regiunea ombilicală; muchea periferică ascuțită și ușor lobulață; ultima tură are până la 15 camere; suturile ușor scufundate și curbate către periferie; aspectul labirintic al interiorului vizibil la exterior. Observațiuni. Formele noastre corespund întru totul descrierii și figurii din Brady (8). Răspândire. Rar în zona Tx dela Bădila—Pietraru; foarte-rar în zona T2a dela Slănic și Gornetul Cuib — Nucet ca și în zona T2(T2b) dela Gornetul Cuib și Bădila — Pietraru. FAM. TEXTULARIIDAE Genus Textularia Defrance, 1824 Textularia concava (Karrer) 1868 Plecanium concavum KARRER. Sitzungsb. d. k. k. Ak. Wiss. Wien., voi. LVIII, p. 129, pl. 1, 3- 1884 Textularia concava BRADY. Challenger, p. 360. pl. XLII, fig. 11. Descriere. Țest turtit, triunghiular, cu fețele laterale concave iar muchea periferică pătrată; zidul fin arenaceu; apertura o crăpătură cu marginea îngroșată. Observațiuni. Specimene corespunzând descrierii și imaginii din Brady însoțesc uneori pe Karreriella chilostoma (Reuss). Răsp ândire. Foarte rar în zona T2(T2b) dela Stupina —Posești. Textularia agglutinans d’Orbigny 1839 Textularia agglutinans D’ORBIGNY. Foram. Cuba, p. 136, pl. I, fig. 17, 18,32— 34. 1862 Textularia agglutinans SEGUENZA, Atti dell’Ac. Gioena, voi. XVIII, ser. 2, p. 112. Pl- II, fig. 4- 1869 Plecanium agglutinans REUSS. Sitzungsb. d. k. k. Ak. Wiss. Wien, voi. LIX, p. 452, pl. I, fig- 1, 2. Descriere. Țest alungit, ascuțit la capăt, puțin turtit lateral; zidul grosier arenaceu în ciment calcaros; apertura o crăpătură dreaptă la baza ultimei camere. Observațiuni. Exemplarele noastre variază în ceeace privește gradul de turtire laterală, numărul camerelor și asprimea zidului. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 157 Răspândire. Rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca și zona S2 la Bădila — Pietraru. FAM. VALVULINIDAE Genus Kar reri el 1 a Cushman, 1933 Karreriella chilostoma (Reuss) 1852 Textularia chilostoma REUSS. Zeitschr. d. deutsch. geol. Ges., voi. IV, p. 18. 1866 Gaudryna chilostoma REUSS. Denkschr. d. k. Ak. Wiss. Wien, voi. XXI, p. 120, pl. I, fig. 5. ■ 1884 Gaudryna pupoides, var. chilostoma Brady. Challenger Exped., voi. IX, p. 379, pl. XLVI, fig- 5, 6. 1932 Gaudryna chilostoma THALMANN, Ecl. geol. helv., voi. 25, pt. 2, p. 301. 1937 Karreriella chilostoma CUSHMAN. Cushman Lab. Foram. Res., Special Publication Nr. 8, p. 126 — 127, pl. 15, fig. 1—8. 1947 Karreriella chilostoma CUSHMAN. Cushman Lab. Foram. Res. Special Publ. Nr. 8 A,p.43. Descriere. Țest triunghiular puțin turtit, ceva mai lung decât lat, forma microsferică mai ascuțită decât cea macrosferică, periferia ușor lobulată, rotunjită, camere distincte, umflate, dispuse câte 5 în tura cea mai veche, apoi triserial și în fine biserial la adult, suturi distincte, scobite, aproape orizontale la adult, zidul fin arenaceu, neted; apertura un orificiu alungit cu buza îngro- șată, la baza sau peste baza feții aperturale. Observațiuni. Exemplarele noastre seamănă foarte mult cu figurile din Brady atribuite la Gaudryna pupoides var. chilostoma. Porțiunea biserială constă din 4 — 6 perechi de camere, cu suturi ușor curbate către periferie. Zidul foarte fin arenaceu, de culoare cenușie deschisă. Dimensiuni. Lungimea 0,50 —0,69 mm, lățimea 0,33 —0,43 mm. Răsp â n d i r e. Foarte rar în zona T2a la Slănic; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Predeal—Sărari, Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru. Genus Martinottiella Cushman, 1933 Cushman (Cushman Lab. Foram. Res., Special Publ. Nr. 8 A, 1947, p. 48) arată că genul Martinottiella cuprinde acele specii, atribuite anterior genului Listerella, la care stadiul biserial este absent sau redus mult. Martinottiella communis (d’Orbigny) (Pi. 11, fig. 4) 1826 Clavulina communis d’Orbigny, Arm. Sci. Nat., yo\. 7, p. 268, Nr. 4. 1933 Martinottiella communis CUSHMAN,.Contr. Cushman Lab. Foram. Res., voi. 9. p. 37, pl. 4, fig. 6—8. 1937 Listerella communis CUSHMAN, Cushman Lab. Foram. Res., Special Publ. Nr. 8, p. 148, pl. 17, figs. 4—9- 1942 Schenckiella communis THALMANN, Amer. Midland Nat., voi. 28, p. 463, pl. 48, fig. 3, 4, 7, 8, 13 din Challenger Rept). 1947 Martinottiella communis CUSHMAN, Sp. Publ. Nr. 8 A, Cushman Lab. Descriere. Țest fusiform în porțiunea inițială, cilindric în porțiunea ultimă, cu secțiunea transversală circulară; stadiul cel mai vechi cu 4—5 Institutul Geologic al României 158 T. IORGULESCU camere, următorul triserial, neregulat, uneori urmat și de un stadiu scurt biserial, iar stadiul adult uniserial bine desvoltat; camere distincte în stadiul uniserial, în rest puțin clare; suturi ușor scobite în stadiul uniserial; zidul arenaceu variabil până la grosier; apertura circulară la capătul unui gât scurt. 6 Observațiuni. Exemplarele noastre, deși corespund descrierilor și diferitelor figuri ale autorilor menționați, prezintă variațiuni în ceeace pri- vește talia, raporturile dintre lungimile diferitelor stadii și asperitatea zidului. Dimensiuni. Lungimea 0,36 —1,65 mm, diametrul secțiunii trans- versale 0,20 —0,33 mm. Răspândirea. Foarte rar în zona T2a la Stupina—Posești; foarte rar-moderat în zona Ti(T2b) la Predeal — Sărari, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet. FAM. MILIOLIDAE Genus Quinqueloculina d’Orbigny, 1826 Quinqueloculina laevigata d’Orbigny 1826 Quiiupueloculina laevigata D’ORBIGNY, Ann. Sci. Nat., voi. 7, p. 301, Nr. 6. Descriere. Țest oval, de aproape două ori mai lung decât lat, slab turtit, cu periferia rotunjită; camere puțin umflate, cu capetele puțin ieșite; suturi distincte, ușor scobite; zidul neted; apertura aproape circulară, ter- minală, cu un dinte simpîu. Observațiuni. Formele din colecția noastră corespund descrierii de mai sus, totuși prezintă variațiuni mai importante în ceeace privește talia, raportul dintre lungimea și lățimea testului și gradul de reliefare al camerelor. Răsp â n d i r e. Frecvent în zona H dela Predeal—Sărari; rar în zona T2R(T2R1) dela Slănic; foarte rar în zona T2a dela Slănic; foarte rar-frecvent în zona T2b dela Predeal—Sărari, Stupina-Posești Gornetul Cuib—Nucet și Bădila—Pietraru; rar-moderat în zona Sx dela Gornetul Cuib—Nucet, Chioj- deanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-moderat în zona S3 dela Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; foarte rar-moderat în zona S3 dela Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Mârlogea. Quinqueloculina seminulum (Linne) (Pl. II, fig. 5) 1767 Șerpuia seminulum L’NNAEUS, Syst. Nat. Ed. 12. p. 1264. 1826 Quinqueloculina seminulum D’ORBIGNY, Ann. Sci. Nat., voi. 7, p. 303. Descrierea. Țest oval cu lărgimea maximă la mijloc, camerele di- stincte, periferia rotunjită; suturi puțin scobite, zid neted, lucios, apertura largă cu dinte simplu. Observațiuni. Am întâlnit un număr destul de mare de exemplare, caracteristice prin zidul alb mat sau ușor lucios, care le distinge de toate cele- lalte specii de Quinqueloculina. H&A- Institutul Geologic al României IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 159 Răspândire. Rar în zona T2R(T2Rj) și zona T2a dela Slănic, rar-frec- vent în zona T2(T2b) dela Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib—' Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-rar în zona Sx dela Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S3 dela Chiojdeanca. Quinqueloculina ovalis Bornemann 1855 Quinqueloculina ovalis BORNEMANN, Septarienthon, Berlin p. 351, pl. XIX, fig. 9. Descriere. Țest oval, cu secțiunea transversală triunghiulară, cu peri- ferie rotunjită, cu capetele trunchiate; camerele periferice puternic reliefate și puternic umflate, ca și cea mai mare dintre camerele laterale; apertura semi- circulară dispusă oblic față de camera penultimă; zidul neted, lucios. Observațiuni. Printre exemplarele noastre se găsesc unele cu dintele scurt și bifid; suturile sunt destul de adânci ceeace dă un relief mai pronunțat camerelor laterale. In general, aspectul acestei forme este variabil datorită atât raportului neconstant dintre lungime și lățime, cât și gradului diferit de bombare al camerelor laterale. Aproape toate exemplarele prezintă unele camere colorate cenușiu închis. Răspândirea. Rar în zona T2(T2b) dela Predeal—Sărari și zona S2 dela Gornetul Cuib —- Nucet, rar până la frecvent în zona S2 dela Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru. Quinqueloculina costata. i/Orbigny 1826 Quinqueloculina costata D’ORBIGNY, Ann. Sci. voi. 7, pag. 301, Nr. 3. 1915 Miliolina costata HERON ALLEN et EARLAND. Trans. Zool. Soc. London, voi. 20, pt. 2, P- 579, Pl- 44, fig- 9 - 12- Descriere. Țest alungit până la de două ori mai lung decât lat; peri- feria rotunjită; camere distincte umflate; suturile puțin adâncite; zidul orna- mentat de coaste longitudinale fine, puțin oblice; apertura cu o buză slabă și un dinte scurt. Observațiuni. Exemplarele noastre prezintă variație în contur și în raportul dintre lungime și lățime; unele forme sunt mai lățite decât altele; suturile foarte clare la unele specimene, abia se disting la altele; deasemenea coastele ornametale sunt vizibile pe toată suprafața țestului la unele specimene iar la altele numai pe suprafața camerelor periferice. Răspândirea. Rar în zona T2(T2b) dela Stupina—Posești, moderat în zona S2 dela Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona S2 dela Gor- netul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și în zona S3 dela Chiojdeanca. Quinqueloculina subrotunda (Montagu) 1784 «Șerpuia subrotunda dorso elevata » WALKER et BOYS. Test Min., p. 2, pl. I, fig. 4. 1803 Vermiculum subrotundum MONTAGU, Test. Brit., part. 2, p. 521. 1826 Quinqueloculina subrotunda D’ORBIGNY, Ann. Sci. Nat., voi. VII, p. 302, Nr. 36. | 1 Institutul Geologic al României JGRZ 160 T. IORGULESCU 1865 Miliola (Quinqueloculina) subrotunda, PARKER et JONES, Phil. Trans., voi. CLV, p. 411, pl. XV, fig. 38. 1870 Miliola subrotunda FlSCHER. Ades Soc. Linn. Bordeaux, voi. XXVII pag. 3 6. Nr. 4. 1884 Miliolina subrotunda BRADY. Challenger Voy., voi. IX, p. 168, pl. V, fig. 10, ir. Descriere. Țest slab turtit, suborbicular, cu marginea periferică groasă și rotunjită; el este neregulat ca formă, dispoziția camerelor și înfățișarea aper- turei. Observațiuni. Exemplarele din regiunea noastră seamănă cu exem- plarele figurate de Bagg (lit. 2, pl. VI, fig. 3), pe care le-a atribuit speciei de Miliolina circularis (Bornemann). Ca și Brady, autorul de mai sus sub- liniază dificultatea de a distinge formele sale de Miliolina subrotunda (Montagu). Răspândire. Rar în zona T2(T2b) dela Gornetul Cuib —Nucet; rar- moderat în zona S, dela Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pie- traru ; rar-foarte frecvent în zona S2 dela Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; foarte rar-rar în zona S3 dela Chiojdeanca. Quinqueloculina oblonga (Montagu) 1803 Vermiculuni oblongum Montagu. Test. Brit., p. 522, pl. XIV, fig. 9. 1826 Triloculina oblonga D’ORBIGNY, Ann. Sci. Nat., voi. VII, pag. 300, Nr. 16, modale Nr. 95. 1858 Miliolina seminulum var. oblonga WILLIAMSON. Rec. Foram. Great Britain, p. 80, pl. VIII, fig. 186 — 187. 1865 Miliolina (Quinqueloculina) oblonga. PARKER et JONES. Phil. Trans. voi CLV, p. 411, pl. XV, fig. 34- 41, p], XVII, fig. 85 - 86. Descriere. Țest alungit și elegant; camerele paralele între ele; uneori cele dela mijloc ușor diagonale față de cele periferice, suturi distincte, zidul neted; apertură semicirculară cu buza ușor îngroșată și cu dinte lățit. Observațiuni. Specimenele din colecția noastră corespund descrierii de mai sus, după cum sunt foarte asemănătoare și cu Q. rostrata Terquem (E. Paris, 1882, p. 174, P. XVIII), de care se deosebesc prin dimensiunile mai mici. Răspândire. Rar în zona H la Predeal—Sărari; rar-moderat în zona T2R (T2Rx) la Slănic și Stupina-Posești; rar în zona T2(T2b) la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca, foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila— Pietraru și Salcia; rar în zona S3 la Chiojdeanca. Genus Spiroloculina d’Orbigny, 1826 Spiroloculina tenuis Czjzek Quinqueloculina tenuis CZJZEK, 1847, Haidinger's Naturto. Abhandl., voi. II, p. 149, pl. XIII, fig- 31 - 34- Spiroloculina tenuis BRADY, 1884, Challenger Rept., voi. 9, p. 152, pl. X, fig. 7 — 11. Descriere. Țest oval, foarte turtit, prelungit la capete și cu periferia convexă; zidul neted, camerele înguste, încovoiate, convexe la exterior; suturi Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 161 puțin adânci; apertura dispusă la capătul unei mici prelungiri și prevăzută cu un dinte simplu. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și figurilor din lucrările menționate; ele prezintă mici variațiuni ale liniei de contur a țestului și în aspectul camerelor din regiunea centrală. Răspândire. Foarte rar în zona T2a și T2R2 la Slănic; foarte rar-frec- vent în zona T2(T2b) la Predeal—Sărari, Gornetul Cuib—Nucet și Chiojdeanca. Genus Articulina d’Orbigny, 1826 Articulina mâyori Cushman (Pl. II, fig. 6) 1921 Articulina mayori CUSHMAN. Publ, 311, Carnegie Institut, Washington, p. 71, pl. 13, fig. 5- Descriere. Țest quinqueloculin în porțiunea veche, linear la adult; ultimele camere fusiforme, alungite; țestul cu suprafața ușor striată neregu- lată; apertura terminală cu buza îngroșată. Observațiuni. Exemplarele noastre au porțiunea veche tipic quin- queloculină cu contur foarte neregulat; articolele porțiunii terminale variabile în reportul dintre lungime și lățime; zidul de culoare alb-gălbuie, puțin lucios, adesea foarte îngroșat. Răspândire. Rar-moderat în zona Sx la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru; rar-frecvent în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia. Articulina conico-articulata (Batsch) (Pl. II, fig. 7) 1791 Nautilus (( Orthoceras) conico-articulatus BATSCH, Conchyl. de Seesandes, p. 3, pl. III, fig. 11. 1865 Vertebralina conico-articulata, PARKER, JONES and BRADY. Ann. and Mag. Nat. Hist. ser. 3, voi. XVI, p. 22, pl. I fig. 2. 1884 Articulina conico-articulata BRADY, Challenger, p. 185, pl. XII, fig. >7, 18, pl. XIII, fig. 1 — 2. Descriere. Țest quinqueloculin cu contur oval neregulat, ușor turtit în porțiunea veche, linear în porțiunea adultă; camerele porțiunii lineare, 3 —4 la număr, periforme, elegante, discrete; suturile clare, adâncite; zidul cu supra- fața acoperită de striațiuni longitudinale paralele, apertura circulară, cu buza îngroșată. Observațiuni. Exemplarele dela noi corespund descrierii și figu- rilor din lucrările menționate; este de remarcat neregularitatea porțiunii quin- queloculine și variațiile taliei sale. Răsp ândire. Foarte rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca; rar în zona Sx la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-frecvent în zona S2la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca. ii. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 Institutul Geologic al României \IGRZ 162 T. IORGULESCU Genus Triloculina d’Orbigny, 1826 Triloculina laevigata d’Orbigny 1826 Triloculina laevigata D’ORBIGNY. Tabl. meth., p. 134, Nr. 15. Pl. in^dites, pl. IV, Nr. I5. 1882 Triloculina laevigata TERQUEM. Soc. Paris, p. 168. pl. XVII, fig. 22 — 23. Descriere. Țest alungit, neted, trunchiat anterior, rotunjit posterior și periferic; camere alungite, puțin curbate, umflate; suturi strâmte; apertura alungită cu un dinte bifurcat. Observ ațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și figurilor lui Terquem; suprafața țestului netedă și de culoare albă porțelanoasă; zidul subțire Și puțin rezistent, ceea ce explică turtirea prin presiune a majorității specimenelor. Răsp ândire. Foarte rar în zona T2a la Slănic, rar în zona T2 (T2b) la. Chiojdeanca; rar-frecvent în zona SI la Gornetul Cuib — Nucet, Chioj- deanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S3 la Chiojdeanca și Mârlogea; foarte rar în zona S3M1 la Salcia. Triloculina oblonga (Montagu) (Pl. II, flg. 8) 1803 Vermiculum oblongum MONTAGU, Test. Brit., p. 522, pl. 14, fig. 9. 1826 Triloculina oblonga D’ORB. Ann. Sci. Nat., voi. 7, p. 300, Nr. 16. 1880 Miliolina oblonga TERRIGI. Atti Accad. Pont. Nuovi Lincei, voi. 33, p. 51, pl. 1, fig. 2. 1858 Miliolina seminulum (LlNNAEUS), var. oblonga WILLIAMSON, Rec. Foram. Great Britain p. 86, pl. 7, f-g. 186, 187. Descriere. Țest alungit, svelt, cu marginile ușor curbate și rotunjite, triunghiular în secțiune transversală; cele trei camere vizibile, ușor umflate, sunt de mărimi diferite, ultima mai largă la capătul inițial se subțiază către capătul apertural, care iese în afara țestului, suturi distincte, scobite; zid neted și lucios; apertura ovală cu un dinte îngust, simplu sau bifid. Observațiuni. Această formă cu caractere relativ constante, variază mult în ceea ce privește talia specimenelor. Răspândire. Rar în zona H la Slănic; foarte rar în zona T2(T2RX) la Slănic; rar în zonele T2a și T2R2 la Slănic; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Predeal— Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona Sx la Gornetul Cuib—Nucet și Chiojdeanca, foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila— Pietraru și Salcia; foarte rar-frecvent în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca. Triloculina circularis Bornemann 1865 Triloculina circularis BORNEMANN. Zeitschr. deutsch. geol. Ges., voi. 7, p. 349, pl. XIX, fig. 4. Descriere. Țest puțin turtit cu periferia rotunjită, cele 3 camere bom- bate strâns involute; suturi distincte, scobite; zidul neted, lucios; apertura o tăetură cu buza îngroșată și cu un dinte semicircular turtit. • JA Institutul Geologic al României ICR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 163 Observațiuni. Unele exemplare care arată și stadiul mai vechi, quinqueloculin, fac trecerea către Quinqueloculina subrotunda (Montagu). Răspândire. Foarte rar în zona H și HT la Salcia, în zona T2R(T2R!) la Slănic; foarte rar-moderat în zona T2(T2b) la Predeal—Sărari, Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona Si la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; moderat în zona S2 la Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S3 la Mârloea. Genus Pyrgo Defrance, 1824 Pyrgo depressa (d’Orbigny). 1826 Blloculina depressa D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat., voi. 7, p. 298, Nr. 7. 1929 Pyrgo depressa CUSHMAN, U. S. Nat. Mus. Bull. p. 71, pl. 19, fig. 4— 5. Descriere. Țest alb, lucios, foarte mult turtit, cu periferia carenată; zidul alb porțelanos; apertura îngustă alungită, cu un dinte lățit, care o închide aproape complet. Observațiuni. Exemplarele întâlnite de noi, au o talie comparativ mare, iar zidul relativ subțire și puțin rezistent la presiune. Răspândire. Foarte rar în zona Tj la Bădila — Pietraru și zona T2(T2b) la Gornetul Cuib —Nucet. Genus Biloculinella Wiesner, 1931 Biloculinella globula (Bornemann) (Pl. III fig. 1) 1855 Blloculina globosus BORNEMANN. Zeitschr. deutsch. geol. Ges., voi. 7, p. 349, pl. 19, fig- 3- ' 1932 Pyrgo globula CUSHMAN, Bull. 161 U. S. Nat. Mus. Washington, p. 65, fig. 6 — 8. 1947 Biloculinella globula CUSHMAN. Foraminifere, ediția III, Cambridge Massachusets, pl. 15, fig. 11 a, b. Descriere. Test oval în secțiune frontală, neregulat în secțiune trans- versală; camere umflate mult; suturile slab scobite; zidul neted, alb; apertura semicirculară cu un dinte lat care o acoperă în cea mai mare parte. Observațiuni. Această formă, relativ mică, prezintă variațiuni în ceeace privește rotunjimea țesutului. Răspândire. Mqderat-foarte frecvent în zona T2(T2b) la Predeal — Sărari, Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; rar în zona S2 la Chiojdeanca. FAM. OPTHALMIDIIDAE Genus Cor nu spira Schultze, 1854 Cornuspira involvens Reuss (Pl. III, fig. 2) . 1850 Operculina involvens REUSS. Denkschr. Akad. Wiis. Wien, voi. I, p. 370, pl. 46, fig. 3°- -4" \ Institutul Geologic al României ? XjGR/ T. IORGULESCU 1863 Cornuspira involvens REUSS. Sitzungsb. Akad. Wiss. Wien, voi. 48, Abt. t, p. 39, pl. 1, fig- 2. Descriere. Țest circular alcătuit dintr’un proloculum și o cameră se- cundară plan-spirală, răsucită strâns și cu diametru aproape egal în tot lungul ei; sutura distinctă, puțin scobită; zid neted și lucios; apertura însăși capătul deschis al tubului. Observațiuni. Unele dintre specimenele întâlnite au tura ultimă cu o creștere mai bruscă în diametru, fiind și turtite, fără a avea propriu zis o carenă; aceste exemplare manifestă o tendință de apropeire de Cornuspira carinata (Costa). Răsp ândire. Foarte rar în zona T2(T2b) la Gornetul Cuib — Nucet. Genus Cornuspirella Cushman, 1928 Cornuspirella diffusa (Heron Allen et Earland) 1913 Cornuspira diffusa CUSHMAN. Contr. Cushman Labor. Foram. Res., voi. 4, pt. 1, p. 4, pl. x, fig. 14. Descriere. Țest la început plan-spiral, strâns răsucit, tubular, nedi- vizat, mai apoi desvoltând ramificațiuni neregulate la periferie, zid calcaros imperforat, cu linii de creștere; apertura la capetele ramiticațiunilor. Observațiuni. Numeroasele resturi pe care le avem în colecție repre- zintă fragmente ale ramificațiunilor, în general de același diametru. Răspândire. Foarte rar-moderat în zona Sx la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca. Genus Wi es n er el la Cushman, 1933 Wiesnerella auriculata (Egger) 1893 Planispirina auriculata EGGER. Abh. kg. bayr. Akad. Wiss. Munchen, cl. II, voi. 18, p. 245 Pl- 3, fig- 13 — iS- 1933 Wiesnerella Cushman, Contr. Cushman Lab. Foram. Res., voi. 9, p. 33. D e s c r i e r e. Țest oval în contur, biconvex, constând din câteva camere milioline, cu capătul apertural extins puțin și întors; zid translucid; suturi distincte; apertura eliptică sau rotunjită cu o buză îngroșată. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund întru totul descrierii și figurilor din lucrările menționate; culoarea lor este de nuanță galben-brună. Răspândire. Foarte rar în zona S2 la Chiojdeanca. FAM. LAGENIDAE Genus Robulus Montfort, 1808 Robulus alato-limbatus (Gumbel) (Pl. in, fig. 3) 1868 Robulina alato-limbata GUMBEL. Abhandl. kbn. bayr. Ak<^. Wiss. Miinchen, cl. II, voi. 10, p. 641, pl. 2, fig. 70 a. b. ig Ry Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 165 1926 Cristelaria alato-limbata CUSHMAN. Bull. Amer. Assoc. Petr. Geol. voi. 10, pag. 171, pl. 8, fig- 8. 1932 Robulus ala'o-limbata H. V. HOWE et WALLACE, Louisiana, Depart. of Conservation, geol. Bull. Nr. 2, p. 37, pl. III, fig. 2 a. b. 1935 Robulus alato-limbata CUSHMAN. U. S. Geol. Survey. Prof. Paper. 181, pag. 15, fig, 2 a. b. Descriere. Țest strâns spiralat, biconvex, cu regiunea centrală slab umbonată și periferia carenată; camere distincte, 7 în ultima tură; suturi di- stincte, puternic curbate, zidul neted; apertura radiată. Observațiuni. La formele noastre variază atât talia cât și lățimea carenei; suturile sunt distincte și neadâncite. Răspândire. Foarte rar în zona H la Slănic, Mârlogea și zona HT la Predeal—Sărari; foarte rar-rar în zona Tx la Slănic, Bădila — Pietraru; în zona T2a la Slănic, Stupina—Posești; în zona T. (T2b) la Slănic, Predeal—Sărari, Chiojdeanca; foarte rar în zona Sx la Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și zona S3Mj la Chiojdeanca și Salcia. Robulus limbosus (Reuss) 1863 Robulina limbosa REUSS. Akad. Wiss. Wiert. Sitzungsb., voi. 48, pl. 1, p. 55, pl. 6, fig. 69. a. b. 1935 Robulus limbosus CUSHMAN. U. S. A. Geol. Survey Prof. Paper 18Washington, p. 16, pl. 6, fig. 5- Descriere. Țest involut, umbonat; periferia circulară, cu o carenă lată și subțire; camere 9 —10 în ultima tură; suturi distincte, curbate, slab limbate; zidul neted; apertura radiată dispusă la colțul periferic al feței aper- turale concavă. Observațiuni. Exemplarele noastre variază ca talie, lățimea carenei și numărul camerelor. Răsp â n d i r e. Rar în zona H la Slănic; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca. Robulus umbonatus (Reuss) 1851 Robulina umbonata REUSS. Zeitschr. deutsch. geol. Ges., voi. 3, p. 68, pl. IV, fig. 26 a. b. Descriere. Țest cu contur circular, ușor turtit, periferia carenată și regiunea centrală umbonată; ultima tură cu 6 camere; suturi puțin distincte, yizibile prin măriri mai puternice; zidul neted și lucios. Observațiuni. Exemplarele atribuite acestei specii se caracterizează prin numărul mai redus al camerelor, suturile greu de distins și umbonul foarte desvoltat. Răsp ândire. Foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca. Institutul Geologic al României IGRz 166 ' T. IORGULESCU Genus Dentalina d’Orbigny, 1826 Dentalina sp. Observațiuni. Un număr de fragmente cu zidul calcaros, camere dispuse linear și suprafața netedă, aparținând genurilor Dentalina sau Nodo- saria au fost întâlnite relativ rar în probele succesiunii stratigrafice examinate. Răspândire. Foarte rar-rar în zona H la Slănic și Predeal—Sărari; zona T,a la Slănic și Stupina—Posești;'zona T2(T2b) la Slănic și Chiojdeanca; zona Sj la Chiojdeanca. Genus La g e na Walker et Boys, 1784 Lagena globosa (Montagu) 1784 Șerpuia (Lagena) laevis globosa SSmTKer et BOYS. Test. Min. p. 3, pl. 1, fig. 8. 1803 Vermiculum globosum MONTAGU. Test, Brit. p. 523. 1857 Entosolenia globosa PARKER et JONES. Ann. and Mag. Nat. Hist., ser. 2, voi. XIX, p. 278, pl. XI, fig. 25 — 29. 1863 Lagena globosa REUSS. Sitzungsb. d. k. Ak. Wiss. Wien, voi. XLVI, p. 318, pl. I. 1865 Lbgbna sulcaia var. (Entosolenia) globosa. PARKER et JONES. Phil. Trans. voi. CLV, p. 348. pl. XIII, fig. 37, pl. XVI, fig. 10. 1876 Lagenulina globosa TERQUEM. Anim. Plage de Dunkerque, fasc. 2, p. 67, pl. VI, fig. 3, 4. Descriere. Țest subglobular, piriform sau eliptic; apertura situată pe un gât entosolenian; suprafața zidului netedă. Răspândire. Rar în zona Tx la Bădila—Pietraru; foarte rar în zona T2RX la Gornetul Cuib — Nucet; rar în zona T2b și zona S, la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar în zona S2 și S3 la Chiojdeanca. Lagena marginala Walker et Boys 1784 Șerpuia (Lagena) marginala WALTER et BOYS. Test. Min. p. 2, pl. I, fig. 7. 1803 Vermiculum marginatum MONTAGU. Test. Brit., p. 524. 1848 Entosolenia marginatd WlLTMiMSWl. Ann. and Mag. Nat. Hist., ser. 2, voi. I, p. 17, pl. II, fig. 15 — 17. . 1884 Lagena marginata BRADY. Challenger Voy., voi. IX, p. 476, pl. LIX, fig. 21 —23. Descriere. Țest turtit cu o carenă periferică pronunțată și tub anto- solenian; apertura ca o fisură la capătul extern al acestui tub. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și figurilor din Brady; zidul este translucid și lucios; carena periferică de lățime variabilă. Răspândire. Foarte rar în. zona HT la Slănic; foarte-rar în zona T2 (T2b) la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S2 la Gor- netul Cuib. Lagena emaciata Reuss 1862 Lagena emaciata REUSS. Sitzungsb. d. k. Akad. d. Wiss. Wien, Bd. 46, p. 319, pl. I, fig. 9. Descriere. Țest ovoid, alungit, rotunjit posterior, ascuțit anterior; zid neted, fin-poros, lucios, apertura radiată. Institutul Geologic al României X IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 167 Observațiuni. Exemplarele atribuite acestei forme prezintă o talie redusă și zidul alb-bruniu mat. Răspândire. Rar-moderat în zona S2 și foarte rar în zona S3, la Chioj- deanca. FAM. POLYMORPHINIDAE Genus G1 o b u 1 i n a d’Orbigny, 1839 Globulina gibba d’Orbigny (Pi. III, fig. 4) 1826 Globulina gibba D’ORB., Ann. Sci. Nat. voi. 7, p. 266, Nr. 10, Mcdfe'.es Nr. 63. 1857 Polymorphina (Globulina) gibba EGGER. Neues Jahrb. fur Min., Jahrg. 1857 p. 289, pl. 13, fig- 1—4- 1870 Polymorphina gibba H. B. BRADY, PARKER and JONES. Trans. Linn. Soc. voi. 27, p. 216, Pl- 39, fig- 2 a — b. 1928 Gu'.tulina (Globulina) gibba CUSHMAN. Bull. Soc. Sci. Seine et Oise, ser. 2, voi. 9, p. 50, pl. I, fig, 4 a — c, 5 a — b. Descriere. Țest aproape sferic, ușor alungit anterior, larg și rotunjit posterior; cele 3 camere, vizibile la exterior, bine strânse și acoperitoare; suturi marcate de linii fine; apertura în forma unui orificiu la capătul anterior. Observațiuni. Exemplarele noastre variază în sfericitatea țestului, unele dintre ele apărând ușor deformate; deasemenea la unele exemplare vizi- bilitatea suturilor este slabă din cauza opacității zidului. Răspândire. Foarte rar în zona T3 la Slănic; rar în zona TjRj la Slănic; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; în zona T (T2b) la Slănic, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; în zona Sj la Chiojdeanca și Bădila—-Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca. Genus Glandulina d’Orbigny, 1826 Glandulina laevigata d’Orbigny (Pl. III, fig. 5) 1826 Nodosaria (Glandulina) laevigata D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat. voi. 7, p. 252, Nr. 1, pl. 10, fig. 1 — 3. 1846 Glandulina laevigata D’ORBIGNY. Foram. Foss. Bass. Terț. Vierme, p. 29, pl. 1, fig. 4 — 5. Descriere. Țest fusiform cu capătul anterior rotunjit iar capătul posterior ascuțit și cu spine, circular în secțiunea transversală; camere așezate la început biserial apoi uniserial; suturi distincte; zidul neted și lucios; apertura radiată. Observațiuni. Exemplarele noastre au zidul subțire, translucid; suturile în general puțin distincte. -Ră s p ândire. Foarte rar în zona T2a la Stupina — Posești; foarte rar- rar în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal—-Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S2 la Bădila — Pietraru. Institutul Geologic al României 16 RZ 168 T. IORGULESCU Glandulina oviformis Terquem 1878 Glandulina oviformis TERQUEM. Mim. Soc. Giol. France, ser. 3, voi. I, p. 12, pl. I, fig. 1 — 2. Descriere. Țest piriform, rotunjit la extremități; zid neted, opac ultima din cele 4 camere foarte desvoltată; apetura radiată. Observațiuni. Specimenele din colecția noastră prezintă o mare variație în forma țestului, unele fiind ascuțite mai mult la extremități, altele mai puțin; zidul alb, opac; gura radiată. Brady socotește această formă sino- nimă cu Glandulina rotundata Reuss. Răspândire. Foarte frecvent în zona T2a la Gornetul Cuib — Nucet, rar-frecvent în zona T2(T2b) la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; foarte rar în zona Sx la Chiojdeanca. FAM. NONIONIDAE Genus Nonion Montfort, 1808 Nonion granosum (d’Orbigny) (Pl. HI, fig. 6) 1826 Nonionina granosa D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat. voi. 7, p. 294, Nr. 8. 1939 Nonion granosum CUSHMAN. Geol. Survey Prof. Paper. 191, p. n, pl. 2, fig. 17. 18. Descriere. Țest aproape complet inVolut, ușor turtit, puțin scobit în regiunea ombilicală umplută cu noduri, preriferia rotunjită; camere distincte, aproape egale, ușor umflate, 9 —10 în ultima tură; suturi ușor limbate, slab curbate; zidul neted, grosier perforat; apertura la baza feții aperturale. Observațiuni. Exemplarele din colecția noastră corespund descrierii și figurilor lui d’ORBiGNY și Cushman; ele prezintă variațiuni ale taliei țestului, ale diametrului porilor și ale densității granulațiunilor care acoperă regiunea ombilicală. Răspândire. Foarte rar în zona H la Predeal—Sărari, Mârlogea și Salcia; rar în zona HT la Salcia; foarte rar-rar în zona Tx la Bădila—: Pietraru și Mârlogea; foarte rar în zona T2R (T2Rj) la Stupina—Posești și Gornetul Cuib—Nucet; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina — Posești; în zona T2R2 la Stupina—Posești și Gornetul Cuib —Nucet; în zona T,(T2b) la Slănic, Stupina — Posești, Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; rar-frecvent în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila — Pietraru și Salcia; în zona S3 la Gornetul Cu—ib Nucet, Chiojdeanca, Bă- dila Pietraru și Mârlogea; rar în zona M3 la Chiojdeanca și Salcia. Nonion perforatum (d’Orbigny) 1846 Nonionina perforata D’ORBIGNY. Foram. Foss. Bass. Terț. Vienne, p. no. pl. 5, fig. 17, 18. 1939 Nonion perforatum CUSHMAN. Geol. Survey Prof. Paper 191, 1939, p. 12, pl. 3, fig 3. Descriere. Țest invohit, turtit în regiunea ombilicală, unde se află și niște ridicături rotunde, periferia rotunjită, camere distincte, slab umflate, Institutul Geologic al României IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 169 uniforme, 9 — 10 în ultima tură; suturi curbate, slab scobite, nelimbate; zid grosier perforat; apertura la baza feții aperturale a ultimei camere. Observațiuni. Este foarte greu de a separa totdeauna această specie de precedenta, de oarece diametrul porilor variază foarte mult; câteva exem- plare cu porii mai mari au fost atribuite acestei specii. Răspândire. Rar în zonele T2R2, S2 și S3 la Gornetul Cuib — Nucet. Nonion germanicum (Ehrenberg) (PI. III, fig. 7) 1839 Nonionina germanica EHRENBERG. K. preuss. Akad. Wiss. Abh. p. 133, pl. 2, fig. 1 - a-g. 1930 Nonion germanicum CUSHMAN. U. S. Nat. Mus. Bull. 104, pt. 7, p. 8, pl. 3 fig. 4 — 5. Descriere. Țest involut complet, cu simetrie bilaterală, turtit, cu ombilicul umplut și periferia rotunjită; camere distincte uniforme, 9 în ultima tură; suturi scobite, ușor limbate, îngroșate către ombilic; zid neted, fin perforat; apertura la baza feței aperturale. Observațiuni. Această formă comparativ mică prezintă uneori pori distincți dealungul liniilor suturale, ceea ce îl apropie de unele forme de Elphi- dium. Răsp ândire. Rar în zona TȚTȚb) la Chiojdeanca; foarte rar în zona Sj la Chiojdeanca; rar în zona S3 la Chiojdeanca. Nonion roemeri Cushman 1936 Nonion roemeri CUSHMAN. Contr. Cushman. Lab. For. Res., voi. 12, p. 65, pl. XII, fig. 2 a. b. Descriere. Țest ușor turtit, puțin scobit la ombilic și umplut cu material scoicos, periferia rotunjită; camere puțin umflate, crescând treptat, 8 — 10 în ultima tură; suturi ușor scobite, curbate; zid neted; apertura un șir de orificii mici la baza feței aperturale. Observațiuni. Exemplarele colecției noastre prezintă variațiuni în numărul camerelor ultimei ture și în proporția îngroșărilor umbonale. Răspândire. Rar în zona S2 la Chiojdeanca; moderat în zona S3 la Chiojdeanca și Mârlogea. Nonion commune (d’Orbigny) (Pl. IV, fig 1) 1846 Nonionina comunisD'OvsiGîn. Foram. Foss. Bass. Terț. Vierme, p. 106, pl. 5, fig. 7, 8. 1939 Nonion commune CUSHMAN. Geol. Siirvey. Prof. Paper 191, p. 10 — 11, pl. 3, fig. 2. Descriere. Țest puțin alungit, turtit, regiunea umbilicală slab scobită și umplută cu o masă granulară, periferia rotunjită; camere puțin umflate și cu creștere treptată, 10 în ultima tură; suturi slab scobite, curbate; zid neted; apertura la baza feței aperturale ca o tăetură. Institutul Geologic al României IGRZ ' ■ 170 T. IORGULESCU Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și desenelor lui d’ORBiGNY și ale lui Cushman. Se remarcă totuși unele deosebiri ca fina porozitate a zidului, caracterul ușor limbat al suturilor și forma circulară a deschiderilor ombilicale. R ă s p â n d i r e. Foarte rar-rar în zona H la Slănic, Predeal—Sărari, Mâr- logea și Salcia; moderat în zona Tj la Bădila — Pietraru; rar în zona T2R1 la Slănic; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca; foarte rar în zona S3 și S2 la Chiojdeanca și zona S3 la Chiojdeanca și Mârlogea; zona SvM1 la Chiojdeanca. Nonion pompilioides (Fichtel et Moll) (Pl. IV, fig. 2) 1798 Nautiloides pompilioides FICHTEL et MOLL. Testacea microscopica, p. 31, pl. 2, fig. a — c. 1826 Nonionina pompilioides D’ORBIGNY. Annales Sci. Nat. voi. 7, p. 294, Nr. 15. 1929 Nonion pompilioides CUSHMAN. U. S. Nai. Mus. Bull. 104, pt. 7, p. 4, pl. 1, fig. 7 — n, pl. 2, fig. 1 — 2. Descriere. Țest involut în întregime, ombilicii adânc scobiți, peri- feria foarte larg rotunjită; camere uniforme cu creștere treptată, neumflate 8 — 10 în ultima tură; suturi limbate, nereliefate, ușor îngroșate către ombilici; zidul neted, perforat grosier; apertura la baza feței aperturale. Observațiuni. Exemplarele noastre variază în ceea ce privește talia țestului și aspectul liniei suturale, unele prezentând îngroșări, iar altele nu. Răspândiri. Foarte rar-rar în zona H la Slănic, Predeal—Sărari și Mârlogea; foarte rar în zona Tx la Slănic și Predeal—Sărari; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic, Stupina—Posești și Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar- moderat, în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona Sila Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru; în zona S2 la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; zona SjMj la Chiojdeanca. Genus Elphidium Montfort, 1808 Elphidium macellum (Fichtel et Moll) (Pl. IV, fig. 3) 1798 Nautilus macellus FICHTEL et MOLL. Testacea microscopica, p. 66, var. B, pl. 10, fig. h—k. 1808 Elphidium macellum MONTFORT. Conchyliologie systematique, voi. 1, p. 15, 4-e gerire. 1860 Polystomella macella PARKER et JONES. Ami: and Mag. Nat. Hist., ser. 3, voi. V, p. 104, Nr. 8. Descriere. Țest lenticular, planispiral, involut; periferia ascuțită, slab carinată și ușor lobulată; camere slab arcuate, ± 17 în ultima tură; suturi slab scobite, curbate mai puternic spre periferie cu pori puțin clari; zidul subțire - Institutul Geologic al României ÎGR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 171 - cu numeroase procese retrale relativ lungi, distanțate și reliefate ușor; apertura, un șir de pori mici la baza feții aperturale bombate. Observațiuni. Multe din specimenele atribuite acestei forme prezintă spini periferici. Este probabil că asemenea specimene reprezintă forme de Elphidium macellum (Fichtel et Moll) var. aculeatum (Silvestri) Cushman (U. S. Geol. Survey, Professional Paper Nr. 191, 1939, p. 52, pl. 15, fig. 11 —13). Datorită tranziției gradate dintre forma tipică și această varietate, ele nu au mai fost separate în fișele noastre de analiză. Răspândire. Foarte rar în zona H la Slănic, Predeal—Sărari și Mârlogea; rar în zona HT la Salcia; fr-frecvent în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar-rar în zona T2R2 la Stupina—Posești și Gornetul Cuib—Nucet; foarte rar-moderat în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal—Sărari, Stupina—Posești; Gornetul Cuib, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; rar-moderat în zona Sx la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-frecvent în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; în zona S3la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Mârlogea; rar în zona SgMj la Chiojdeanca și Salcia. Elphidium reginum (d’Orbigny) 1846 Polystomella regina D’ORBIGNY. Foram. Foss. Bass. Terț. Vienne, pl. 6, p. 129, fig. 23. 24. 1939 Elphidium reginum CUSHMAN. U. S. Geol. Survery, Prof. Paper 191, Washington, p. 44, pl. II, fig. 19. Descriere. Țest turtit, biumbonat, periferia puțin ascuțită, cu 4 —6 spini acicularî lungi; camere cu creștere gradată, 18 — 20 în ultima tură; suturi slab curbate, procese retrale distincte; zid perforat; apertura din mai multe orificii la baza feței aperturale. Observațiuni. Cele câteva exemplare întâlnite în zona S2 la Gornetul Cuib corespund cu descrierea și figurile autorilor menționați. Ele prezintă variațiuni în gradul de turtire al țestului, numărul camerelor și al țepilor. Elphidium advenum (Cushman) 1922 Polystomella advena CUSHMAN. Publ. 311, Carnegie Instit. Washington, p. 56, pl. 9, fig. 11 — 12. 1930 Elphidium advemlm CUSHMAN. U. S. Nat. Mus. Bull. 104. p. 25, pl. 10, fig. 1—2. Descriere. Țest mult turtit, periferia acută cu o carenă îngustă puțin lobulată, scobit la ombilic și uneori umplut cu material scoicos; camere slab umflate, 10 —15 la ultima tură; suturi scobite, marcate de procese retrale scurte; zidul translucid, distinct perforat; apertura din orificii mici la baza feții aperturale. Observații. Exemplarele noastre prezință unele variațiuni în con- vexitatea țestului, numărul camerelor și gradul lor de reliefare, precum și în întinderea umbonului din regiunea ombilicată. TiĂ- Institutul Geologic al României igrZ 172 T. IORGULESCU Răspândire. Moderat în zona Tx la Slănic; foarte rar în zona T2 (T2Rj) și T2a la Slănic; rar în zona T2(T2b) Ia Slănic, Stupina—Posești și Chiojdeanca; foarte rar-moderat în zona Sj la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru. Elphidium minutum (Reuss) 1864 (1865) Polystomella minuta REUSS. Akad. Wiss. Wien Sitzungsber. vo]. 50, pt. 1, p. 478, pl. 4, fig. 6 a — b. 1939 Elphidium minutum CUSHMAN. U. S. Geol. Survey. Prof. Paper 191, p. 40, pl. 10, fig. 22 — 25. Descriere. Țest turtit, ușor scobit la ombilic, periferia rotunjită; camere uniforme, puțin umflate, cu creștere progresivă, 10 — 14 în ultima tură; suturi curbate, ușor scobite, cu pori mici dealungul lor; apertura din câteva orificii mici la baza feței aperturale. Observațiuni. Exemplarele noastre se apropie mai mult de cele ale lui Reuss din Oligocenul superior al Germaniei, prin periferia ușor lobulată și camerele scurte și umflate. Răsp ândire. Foarte rar-moderat în zona T2R (T2Rj) la Stupina- Posești; foarte rar la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-moderat în zona T2 (T2b) Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; în zona Sx Ia Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila — Pietraru și Mârlogea: foarte rar-rar la Chiojdeanca și Salcia. Elphidium alvarezianum (d’Orbigny) 1839 Polystomella avareziana D’ORBIGNY. Voyage dans l’Amerique meridionale, voi. 5, pl. 5, Foraminiferes, p. 31 pl. 3, fig. 11 — 12. 1929 Elphidium alvarezianum CUSHMAN et KELLETT. U. S. Nat. Mus. Proc,, voi. 75, art. 25, p. 6, pl. 2, fig. 5 a, b. Descriere. Țest turtit, periferia subacută necarinată, regiunile ombili- cale neumbonate; camere neumflate, cel puțin 10 —12 în ultima tură; suturi plane, cu procese retrale scurte; apertura din orificii circulare la baza feții aperturale. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și figurilor lui Cushman și Kellett; ele prezintă variațiuni în ceeace privi ște numărul camerelor din ultima tură, număr care este mai mare decât acela indicat în descriere. Răsp ândire. Foarte rar în zona T2R(T2R1) la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; moderat în zona Sx la Bădila — Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; moderat în zona S3 la Chiojdeanca. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 173 Elphidium translucens Natland 1938 Elphidium translucens NATLAND. Scripps. Inst. Oceanography Bull., Techn. ser., voi. 4 p. 144, pl. 5, fig. 3—4. D e s c r i e r e. Țest turtit, periferia rotunjită, slab lobulat; camerele 12—13 în ultima spiră; suturi slab curbate, scobite, cu procese retrale înguste, mici; zidul translucid, sticlos, perforat, spirele mai vechi vizibile prin transparența zidului ultimei spire; apertura din orificii mici la baza feței aperturale. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii de mai sus, ele se deosebesc de alte specii ale genului prin transparența țestului care per- mite observarea turelor mai vechi. Răsp ândire. Foarte rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar în zona T2R2 la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Slănic; Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila — Pietraru și zona Sr la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-rar în zona S3la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila — Pietraru, Mârlogea; foarte rar în zona S3Mj la Chiojdeanca. Elphidium laminatum (Terquem) 1878 Polystomella laminata TERQUEM. Soc. Geol. France, Mim. ser. 3, voi. I, p. 16, pl. 1 (6), fig. 8 a — b. 1939 Elphidium laminatum CUSHMAN. U. S. Geol. Survey. Prof. Paper 191, p. 49, pl. 13, fig. 6. Descriere. Țest turtit, mult scobit în regiunile ombilicale și puternic carenat. După Cushman, caracterele acestei specii nu par prea clare, din cauză că exemplarele lui Terquem nu sunt cu totul identice. Observațiuni. Exemplarele noastre prezintă variațiuni ale taliei țe- stului, gradului de turtire și numărului de camere; se remarcă de asemenea lățimea mică a carenei, spre deosebire de indicația din descriere. Răspândire. Foarte rar în zona H la Predeal — Sărari; foarte rar-rar în zona Tj la Slănic și Bădila — Pietraru; moderat în zona T2R (T^) la Slănic; rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar-rar la Slănic, Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S2 și zona S3 la Chiojdeanca. Elphidium crispum (Linne) • ■ (Pl. IV, fig. 4) 1758 Nautilus crispus LlNNE. Systema naturae, ed. 10, p. 709. 1822 Polystomella crispa LAMARCK. Histoire des animaux sans vertfebres voi. 7, p. 625. 1927 Elphidium crispum CUSHMAN et GRANT. San Diego. Soc. Nat. History Trans. voi. 5, nr. 6, p. 73, pl. 7, fig. 3, a — b. Descriere. Țest mare, lenticular, involut, regiunea ombilicală îngro- șată și prevăzută cu găuri rotunde mici; periferia ascuțită, fără carenă, adesea lobulată; camere lungi, înguste, 20 —40 la ultima tură; suturi adesea sigmoide, Institutul Geologic al României \ igr^ 174 T. IORGULESCU parțial acoperite de procese retrale, cu pori adânci și mari la ultima parte a țestului; zidul fin perforat și cu relief neregulat datorită proceselor retrale; apertura o serie de orificii mici la baza feții aperturale. Ober vațiu ni. Exemplarele atribuite acestei specii ating comparativ cea mai mare talie a țestului cunoscute la acest gen. Ele prezintă unele varia- țiuni mai importante în ceea ce privește numărul camerelor, convexitatea țe- stului, îngroșarea zidului, aspectul lobulat sau ușor carenat al marginii peri- ferice, etc. Răspândire. Foarte rar în zona Tt la Slănic; rar în zona T2Rj la Slănic; moderat în zona T2a la Slănic și Stupina — Posești; rar-moderat în zona T2(T2b) la Slănic și Chiojdeanca; rar în zona Si la Chiojdeanca; foarte rar în zona S2 și zona S3 la Chiojdeanca; rar în zona S3Mi la Chiojdeanca. FAM. PENEROPLIDAE Genus Dendritina d’Orbigny, 1826 Dendritina elegans d’Orbigny (Pl. IV, fig. 5) 1846 Dendritina elgansD’ORBIGNY. Foram. Foss. Bass. Terț. Vienne, p. 135, pl. VII, fig. 5 — 6. Descriere. Țest turtit lateral, puțin evolut, ombilicat, cu periferia puțin ascuțită; camere ușor umflate, 13 în ultima tură; suturi limbate, netede, ușor arcuate; țestul stricat longitudinal pe intervalele dintre suturi; apertura ovală alungită, puțin ramificată, dispusă în mijlocul feței aperturale. Observațiuni. Exemplarele atribuite acestei specii prezintă stria- țiuni longitudinale pe suprafața zidului, suturi limbate și apertura dendri- formă. Răsp ândire. Poarte rar la Gornetul — Cuib în zona S3. FAM. ALVEOLINELLIDAE Genus Borelis Montfort, 1808 Borelis melo (Fichtel et Moll) (Pl. IV, fig. 6) 1803 Nautilus melo FICHTEL et MOLL. Testacea microscopica, p. n, pl. XXIV. 1826 Alvsolina melo D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat. voi. VII, p. 306, nr. 2. 1854 Borelis melo EHRENBERG. Mikrogeologie, pl. XXXVI, (sect. X. 10) fig. 1, a — f. Descriere. Țest globular sau ușor fusiform, complet involut; camerele 6 — 8 în ultima spiră, divizate în cămăruțe; suturi joase, urmând cei doi ombi- lici; zidul alb, imperforat; apertura' un rând de orificii pe fața aper- turală. Observațiuni. Exemplarele noastre sunt de formă aproape sferică și prezintă în general 8 camere vizibile. Institutul Geologic al României ICRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 175 Răspândire. Foarte rar în zona T2a la Stupina—Posești; rar în zona T2(T2b) la Bădila — Pietraru; foarte rar-rar în zona S1 la Chiojdeanca și Bă- dila— Pietraru; rar în zona S2 la Bădila — Pietraru. FAM. HETEROHELICIDAE Genus Giimbelina Egger, 1899 Giimbelina globulosa (Ehrenberg) 1838 Tex'ularia globulosa EHRENBERG. Abh. k. Ak. Wiss. Berlin, Phys. Math. Ci, 1838 (1840), p. I35> Pl- 4, Pt- V, fig. B (Kreide von Moen). 1899 Giimbelina globulosa EGGER. Abh. k. bayer. Akad. Wiss. cl. II, voi. XXI, pl. I, p. 32, pl. XIV, fig. 43. Descriere. Țest triunghiular, ascuțit posterior, larg anterior, puțin turtit, rotunjit și lobulat la periferie; camerele 3—5 perechi, sferice cu creștere gradată; suturi adânci; zidul subțire, neted, translucid; apertura arcuată la baza feței interne a ultimei camere. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund întru totul descrierii de mai sus. Unele dintre ele prezintă zidul subțire și translucid, în timp ce altele îl au de culoare albă și mai gros. Răsp ândire. Foarte rar-rar în zona Tx la Slănic, Bădila—Pietraru, Mârlogea; foarte rar în zona T2R2(T2R1) și zona T2a la Slănic; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Slănic, Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet și Chioj- deanca; foarte rar în zona Sx la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și zona S3Mj la Chioj- deanca și Mârlogea. Giimbelina striata (Ehrenberg) 1838 T.xtularia striata EHRENBERG. Bericht. Preuss. Akad. Wiss. p. 135, pl. IV, fig. 2. 1899 Giimbelina striata EGGER, Arh. d. k. bayer. Akad. Wiss., 2. cl., Bd. 21, p. 38, pl. XIV, fig. 5i 6, 7, 10 11, 32, 38, 39. 1925 T.xtularia globulosa f. striata FRANKE. Abh. d. geol. pal. Instit. d. Univ. Greifstoald, IV, p. 11. Descriere. Țest triunghiular, cu unghiul celor două muchii laterale variabil; camerele dispuse pe două rânduri, în număr variabil, zidul prezintă coaste fine, vizibile prin măriri mai puternice; apertura o tăetură lată pe partea internă a ultimei camere. Observațiuni. Exemplarele noastre prezintă zidul cu coaste lon- gitudinale fine, vizibile chiar și la măriri mai mici; camerele sunt în general mai puțin globulare decât în figurile lui Egger. Răspândire. Rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca; foarte rar în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; în zona S3 la Chiojdeanca; în zona SgMj la Salcia. Institutul Geologic al României IGR/ 176 T. IORGULESCU Genus Pseudotextularia Rzehak, 1886 Pseudotextularia varians Rzehak 1895 Pseudotextularia varians RZEHAK. Ann. k. k. naturhist. Hofmusetlms, voi. io, p. 217, pl. 7, fig. 2, 3. Descriere. Țest conic sau piramidal, biserical ca Giimbelina în porți- unea inițială; multiserial cu camere globulare dispuse la periferia conului în stadiul final; zidul fin perforat, cu striațiuni verticale; apertura deschisă într’un vestibul central. Observațiuni. Toate formele acestui gen sunt considerate a fi can- tonate exclusiv în Cretacicul superior din America și Europa (lit. 40, p. 347 — 348), așa că prezența lor în depozitele miocene se datorește neîndoios remani- erelor care au avut loc. Răsp ândire. Foarte rar în zona Tx la Mârlogea; rar în zona T2a la Stupina—Posești; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Slănic, Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet. Genus Planoglobulina Cushman, 1927 Planoglobulina acervullinoides (Egger) 1899 Giimbelina acervulinoides EGGER. Abh. k. bayer, Ak. Wiss. Miinchen, Math-Phys. el., voi. 21, pt. I, p. 36, pl. 14, fig. 14—18, 20, 22. ■ 927 Planoglobulina acervulinoides CUSHMAN. Cushman Lab. Foram. Res., voi. 2 (4). p. 77. Descriere. Țest în formă de evantai; camerele subsferice, în stadiul vechi planispiral apoi biserial la forma microsferică și numai biserial la forma megasferică, în stadiul final ca un evantai la ambele forme; zidul fin perforat; apertura la tânăr ca la Giimbelina, la adult două orificii la baza fiecărei camere. Observații. Ca și precedenta, forma aceasta este remaniată din formațiuni mai vechi. Exemplarele noastre prezintă partea anterioară ruptă. Răspân dire. Foarte rar în. zona Tx la Slănic. Genus Ventilabrella Cushman, 1928 Ventilabrella eggeri Cushman 1928 Ventilabrella eggeri CUSHMAN. Contr. Cushman Lab. Foram. Res. voi. 4, pl. 1, fig. io — 12; Special Publ. nr. 5, 1933, pl. 26 fig. 14, 15. Cont, etc., voi. 14, part. i,.p. 25, pl. 4, fig. 12 —14. Descriere. Țest la început biserial apoi în evantai, turtit; camere distincte, într’un plan; suturi scobite; zid cu strii longitudinali; apertura din două orificii situate la baza camerei de fiecare parte câte una. Observațiuni. Unele exemplare sunt cu suprafața aproape netedă, făcând trecere spre Ventilabrella austiniana Cushman. Aceasta .reprezintă pro- babil Ventilabrella eggeri Cushman var. glabrata Cushman. Răspândire. Foarte rar în zona T. la Slănic. ? Institutul Geologic al României \ IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 177 FAM. BULIMINIDAE Genus Bulimina d’Orbigny, 1826 Bulimina aculeata d’Orbigny (Pl. V, fig. I) 1826 Bulimina aculeata D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat., voi. VII, p. 269, nr. 7. Descriere. Țest conic alungit, constituit din 4—5 ture desfășurate nu prea rapid, cu țepi groși la primele 2 — 3 ture; camere umflate câte trei la o tură, cu creștere gradată; suturi adânci; zidul alb lucios, neted la ultimele camere; apertura virgulină plasată în mijlocul părții interne a ultimei camere. Observațiuni. Specimenele noastre variază în numărul turelor, aspec- tul globular al camerelor, numărul și dispoziția țepilor. Răspândire. Foarte rar-rar în zona H la Predeal—Sărari și Mârlogea; foarte rar în zona Tj la Mârlogea și zona T2R(T2R3) la Gornetul Cuib —Nucet; rar în zona T2a la Stupina—Posești; moderat în zona T2R2 la Gornetul Cuib — Nucet; moderat-frecvent în zona T2(T2b) la Stupina—Posești, Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; în zona S3 la Chiojdeanca; zona S3—Mj la Chiojdeanca și Mârlogea. Bulimina injlata Seguenza (Pi. V, fig. 2) 1862 Bulimina inflata SEGUENZA. Atti del' Acc. Gioenia, voi. XVIII, ser. 2, p. 107, pl. 1, fig. 10. D e s c r i e r e. Țest conic, ascuțindu-se brusc îndărăt, constituit din 4 — 5 ture; camerele câte trei la o tură, acelea ale ultimei ture umflate, toate camerele extinse îndărăt; suturi clare, ușor scobite, numai la camerele ultimei ture; zidul alb cu reliefări în forma unor coaste longitudinale scurte, ocupând mai ales porțiunea extinsă îndărăt a camerelor și terminându-se în afară cu niște țepi scurți teșiți; apertura virgulină pe partea internă a feței apertuale a ultimei camere. Observațiuni. Exemplarele noestre corespund descrierii de mai sus; ele prezintă variațiuni în ceea ce privește talia și raportul dintre lungimea și grosimea maximă. R ă s p â n d i r e. Foarte rar în zona Tj la Mârlogea; rar în zona T2a la Slănic; zona T2(T2b) la Stupina — Posești și Chiojdeanca; foarte rar în zona S și zona S3 la Chiojdeanca și zona S3—Mi la Chiojdeanca. Bulimina pyrula d’Orbigny (Pl. V, fig. 3) 184.6 BuliminapyrulaD’ORBIGNY. Foram. Foss. Bass. Terț. Vienne, p. 184,. pl- XI, fig. 9 — 10. Descriere. Țest oval, alungit; camere drepte, acoperitoare, ultimele trei foarte mult desvoltate; suturi distincte, ușor scobite; zidul subțire, 12. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 Institutul Geologic al României \ IGR* 178 T. IORGULESCU translucid lucios, cu pori fini și foarte clari; apertura ovală cu buza în- groșată. Observațiuni. Unele dintre exemplarele atribuite acestei specii fac trecere spre genul Globobulimina prin reducerea părții inițiale a țestului și desvoltarea exagerată a ultimelor trei camere. Răspândire. Moderat în zona T2R2 la Stupina—Posești; rar-moderat în zona T(Tgb) la Stupina — Posești și Chiojdeanca; foarte rar în zona Sj la Chiojdeanca. Genus Globobulimina Cushman, 1927 Glojobulimina pacifica Cushman 1927 Globobulimina pacifica CUSHMAN. Cushman Lab. Foram. Res., voi. 3, pt. 1, p. 67, pl. 14, f.g. 12. Descriere. Țest subglobular cu ultimele trei camere închizând pe precedentele; zidul foarte subțire, neted, fin perforat; suturi distincte; aper- tura virgulină cu o buză slabă și un dinte larg. Observațiuni. Cele mai multe dintre specimenele colecției noastre par a fi, după indicațiile lui Cushman, forme megalosferice, deoarece ultimele nu acopăr complet pe cele vechi. Răspândire. Foarte rar în zona Tx la Bădila— Pietraru; foarte rar- moderat în zona T2(T2b) la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S, la Gornetul Cuib și Chiojdeanca. Genus Virgulină d’Orbigny, 1826 Virgulină schreibersiana Czjzek 1847 Virgulină schreib’rsiana CZJZVK. Hardinger’s Natu>w. Abhandl. voi. II, p. 147, pl. III, f.g. 18 — 21. 1862 Virgulină schreibersi PARKER et JONES. Introd. Foram., Apendix. p. 311. 1865 Bulimina presli var. (Virgulină) Schreibsrsi, Id., PhiJ. Trans. voi. CLV, p. 375, pl. XV, f.g. 18, pl. XVII, fig. 72 — 73. D e s c r i e r e. Țest alungit, puțin turtit asimetric, ascuțit la ambele capete, cel posterior adesea cu țep; camere în număr variabil, ușor umflate, dispuse altern ușor răsucit, cu creștere gradată; suturi distincte și scobite; zidul subțire, translucid, neted, cu porii fini; apertura alungită, relativ mare. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii și figurilor din lucrai ea lui Czjzek. Ele prezintă variațiuni ale taliei țestului și numărului camerelor. Răspândire. Foarte rar în zona H la Predeal—Sărari; foarte rar-rar în zona T.R (T2R!) la Slănic și Gornetul Cuib —Nucet; rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar în zonaT2R2la Stupina—Posești; foarte Institutul Geologic al României K icrA « STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 179 rar-rar în zona T2(T2b) la Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet și Chioj- deanca; foarte rar în zona S1 la Bădila—Pietraru, în zona S2 la Gornetul Cuib— Nucet și zona S3—Mj la Chiojdeanca. Genus Bolivina d’Orbigny Bolivina punctata d’Orbigny (Pl. v, fig. 4) 1839 Bilivina punctata D’ORBIGNY. Voy. Amer. M^rid. voi. 5, p. 63, pl. 8, fig. 10 — 12. Descriere. Țest alungit, turtit, capătul posterior ascuțit ușor, ce anterior obtuz, periferia ascuțită și uneori slab carenată; camere variabile ca număr, 10 —14 perechi, cu creștere continuă; suturi distincte, zidul subțire acoperit de pori, apertura îngustă, alungită. Observațiuni. Exemplarele atribuite acestei specii sunt în general de talie mică, svelte, cu marginile periferice aproape paralele, capătul posterior ușor rotunjit și zidul foarte dens perforat. Răspândire. Foarte rar în zona 1Ț la Bădila — Pietraru; rar în zona T2R2 la Stupina — Posești; foarte rar7moderat în zona T2(T2b) la Predeal — Să- rari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona Sj la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-rar în zona S3 la Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S3—Mj la Chiojdeanca și zona Mx la Gornetul Cuib — Nucet. Bolivina danvillensis Howe et Wallace (Pl. V, fig. 5) 1932 Bolivina danvillensis HOWE et WALLACE. Louisiana Dep. of Conserv. Geol. Bull. nr. 2, p. 56 — 57, PL XI, fig. 8 a, b. Descriere. Țest alungit, slab turtit, periferia lobulată și rotunjită; camere numeroase, ±18 vizibile, ușor umflate; suturi oblice, acelea ale părții adulte formează câțiva lobi, zidul perforat; deschiderea alungită în planul de turtire al țestului este situată la baza feței interne a ultimei camere. Observațiuni. Exemplarele noastre sunt ascuțite brusc posterior și tăiate oblic anterior; ele se deosebesc de celelalte specii ale acestui gen, prin suturi încrețite ale ultimelor perechi de camere. Răspândire. Rar în zona T2R(T2Rj) la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona T2R2 la Stupina — Posești și Gornetul Cuib—Nucet; foarte rar-moderat în zona T2(T2b) la Predeal — Sărari, Stupina — Posești și Gornetul Cuib —Nucet; moderat în zona Sx la Gornetul Cuib —Nucet; rar- moderat în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S3 la Chiojdeanca; foarte rar în zona S3—Mx la Chiojdeanca. w 180 T. IORGULESCU Bolivina gracilis Cushman et Applin 1926 Bolivina gracilis CUSHMAN et APPLIN. Am. Assoc. Petrol. Geologists Bull., voi. 10, p. 167, pl. 7, fig. 1, 2. Descriere. Țest alungit, ușor curbat, puțin turtit,; camerele numeroase, slab umflate; suturi oblice, ușor scobite; zidul grosier perforat; apertura vir- gulină cu o ușoară îngroșare. Observațiuni. Exemplare atribuite acestei specii se apropie destul de mult de Bolivina punctata d’Orbigny, de care se deosebesc totuși prin talia mai mare, perforațiile mai' grosiere și înfățișarea mai sveltă a țestului. Răspândire. Foarte rar în zona T2R(T2R1) la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet și Chiojdeanca; în zona Sx la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chioj- deanca; foarte rar în zona S3 și zona S3—M2 la Chiojdeanca. Bolivina spathulata (Williamson) (Pl. V, fig. 6) 1858 Textularia variabilisWlLULAMSOH, var. spathulata WILLIAMSON. Rec. Foram. Gt. Britain p. 76, pl. 6, fig. 164—165. 1930 Bolivina spa.hulata MACFADYAN. Geol. Survey Egypt, p. 57, pl. 4 fig. 20 a, b. Descriere. Țest alungit, cu vârful inițial subacut, lărgimea maximă la ultima pereche de camere, foarte turtit, periferia ascuțită și slab carenată; camere numeroase, ușor umflate, foarte late și scurte, cu creștere treptată; suturi curbe, ușor scobite și ușor limbate spre linia mediană; zidul perforat! apertura alungită în planul turtirii. Observațiuni. Exemplarele noastre se deosebesc de acelea figurate de Cushman (Special Publ. nr. 9, pl. 115, fig. 20 —24) prin caracterul mai ascuțit al păi ții inițiale a țestului și prezența unui țep posterior foarte subțire, adesea ramificate. _ ■ Răspândire. Foarte rar-rar în zona H la Mârlogea și Salcia; foarte rar în zona T2R(T2R1) la Gornetul Cuib—Nucet și zona T2a la Stupina—Posești; rar-frecvent în zona T2(T2b) la Predeal — Sărari, Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona SL la Gornetul Cuib— Nucet și Bădila-Pietraru; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și Mârlogea și în zona S3—Mx la Chiojdeanca. Genus Reussella Galloway, 1933 Reussella spinulosa (Reuss) 1850 Vernenilina spinulosa REUSS. Denkschr. k. Akad. Wiss. Wien, Math. Naturw. CI., voi. I, p. 374, pl. 47, f.g. 12 a — c (M.dd.e Miocene, Baden, near Viena, Austria). 1933 Reussella spinulosa GALLOWAY. A manual of Foram, p. 360, pl. 33, fig. 4. Descriere. Țest piramidal, trunchiat anterior, triserral, fețele laterale plane-ușor concave; camere numeroase, turtite; zidul hialin fin perforat, neted Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 181 sau granular, cu țepi pe muchii corespunzători camerelor și capătului inițial; apertura arcuită, pe capătul trunchiat al țestului la baza ultimei camere. Observațiuni. Țestul exemplarelor noastre variază în ceea ce privește raportul dintre lungime și grosimea țestului, mărimea porilor și lungimea spinilor depe muchiile laterale. Răspândire. Foarte rar în zona Tx la Predeal — Sărari și zona T2a la Slănic și Stupina — Posești; foarte rar-rar în zona T? (T2b) la Slănic Stupina — Posești și Chiojdeanca; foarte rar în zona Sj la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; rar în zona S2 la Chiojdeanca; foarte rar în zona S.la Chiojdeanca. Genus Uvigerina i’Orbigny, 1826 Uvigerina asperula Czjzek (Pl. V, fig. 7) 1847 Uvigerina asperula CZJZEK. Haidinger’s Nalurw. Abhandl., voi. 2, p. 146, pl. XIII, .fig. 14— îs- Descriere. Țest oval, alungit, terminat anterior cu un tub subțire; camere umflate; suturi scobite; zidul prevăzut cu spini mici, dispuși uneori în serii longitudinale; apertura deschiderea tubului anterior. Observațiuni. La unele exemplare ultima cameră are zidul neted, fără spini. Răspândire. Rar în zona Tx la Predeal — Sărari și zona T2a la Stupina — Posești; foarte rar în zona T2R2 la Predeal—Sărari; foarte rar-foarte frecevent în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal — Sărari, Stupina-—Posești, Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-rar în zona S3 la Gornetul Cuib — Nucet și Bădila — Pietraru; rar în zona S2 la Bădila— Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și Bădila — Pietraru. Uvigerina mexicana Nuttall 1932 Uvigerina mexicana NUTTALL. journ. of. Pal., voi. 6/1, p. 22 — 23, pl. 5, fig. 12, 13. Descriere. Țest scurt, porțiunea veche subacută, grosimea maximă la ultima treime din lungime; camerele ultime netede, umflate și cu suturi scobite iar camerele mai vechi acoperite de coaste longitudinale, continui; apertura la capătul tubului terminal. Observațiuni. Exemplarele din colecția noastră corespund descrierii și figurilor lui Nuttall; ele diferă însă prin raportul dintre lungimea și grosimea țestului. Răsp â n d i r e. Rar în zona H la Predeal — Sărari; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Predeal -Sărari; în zona T. (T%b) la Slănic, Predeal — Sărari, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona Sj la Chiojdeanca, în zona S2 la Chiojdeanca, Bădila—Pietraru, în zona S3 la Chiojdeanca și în zona S3—Mx la Chiojdeanca. Institutul Geologic al României IGR/ 182 T. IORGULESCU Uvigerina pygmaea d’Orbigny 1826 Uvigerina pygmaea D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat., voi. VII, p. 269, pl. XII, fig. 8 — 9. Descriere. Țest ovoid, cu zidul îngroșat și ornamentat de coaste puțin ascuțite. FL Thalmann atribue exemplarele figurate de Brady la Uvigerina mediterranea Hofker și U. bifurcată d’Orbigny, după cum mai înainte Brady și Reuss consideraseră această formă identică cu U. striata Costa și U. semiornata Reuss. Observațiuni. In lipsa unei descrieri mai amănunțite, am atribuit acestei specii toate exemplarele de Uvigerina' întâlnite, care se prezintă cu o formă ovoidă, zidul îngroșat și'ornamentat de coaste numeroase, puțin ascuțite. Răspândire. Moderat în zona T„(T2b) la Chiojdeanca și foarte rar în zona S3 la Gornetul Cuib — Nucet. Genus Angulogerina Cushman, 1927 Angulogerina angulosa (Williamson) (Pl. V, fig. 8) 1858 Uvigerina angulosa WILLIAMSON. Recent Foram. Great Britain, p. 67, pl. V, fig. 140. 1927 Angulogerina angulosa CUSHMAN. Contrib. Cushman Lab. Foram. Res., voi. 3, p. 69. D e s c r i e r e. Țest alungit cu extremități ascuțite, triunghiular în secțiunea transversală și cu muchile laterale carenate; camere numeroase; septe scobite, drepte sau ușor curbate; apertura circulară la capătul tubului terminal. Observațiuni. Exemplarele noastre prezintă variațiuni ale taliei, rapor- tului dintre lungimea și grosimea țestului și ascuțimea muchiilor laterale. Răspândire. Foarte rar în zona H la Slănic, Mârlogea, Salcia și în zona T2a la Stupina — Posești; foarte rar-rar în zona T2R2 la Stupina — Posești și Gornetul Cuib—Nucet; rar-moderat în zona T2(T3b) Predeal— Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; rar în zona Sj la Gornetul Cuib — Nucet și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S2la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca; în zona S3 la Chiojdeanca și în zona S3— Mj la Salcia. FAM. ROTALIIDAE Genus Discorbis Lamarck, 1804 Discorbis vilardeboana (d’Orbigny) (Pl. V, fig. 9) 1839 Rosalina vilardeboana D’ORBIGNY. Foram. Amer. Mirid. p. 44, pl. VI. figs. 13 —15 1872 Discorbina vilardeboana Parker et JONES. Quart. Journ. Geol. Soc. voi. XXVIII, p. 115. 1932 Discorbis vilardeboana THALMANN. Eclogae geologicae helv. Voi. p. 308. Descriere. Țest turtit dorso-ventral, fața dorsală convexă, cea ven- trală concavă, periferia circulară netăiaosă, lobulată; camere puțin numeroase, cu creștere treptată la început, rapidă ulterior; septe scufundate; zidul perforat Institutul Geologic al României XJGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 183 fin; apertura alungită către ombilic sau către marginea umflată a ultimei camere. Observațiuni. Această formă se deosebește de alte specii ale genului prin talia comparativ mai mică a țestului și numărului mai redus al camerelor în ultima tură. Răspândire. Rar în zona HT la Salcia; în zona T£R (T^Rj) la Slănic și în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar-rar în zona TȚȚb) Ia Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; în zona S3 la Chiojdeanca. Discorbis saulcii (d’Orbigny) (Pl. V, fig. io) 1839 Rosalina saulcii D’ORBIGNY. Foram. Amer. Mirid. p. 42, pl. II, figs. 9 — 11. 1872 Discorbina saulcii. PARKER et JONES. Quart. Journ. Geol. Soc. vot. XXVIII; p. 156. 1932 Discorbis spec. ( ?) CUSHMAN (non D. saulcii D’ORBIGNY) după THALMANN, Ecl. Geol. Helv. voi. 525/2 p. 308. Descriere. Țest turtit plan pe partea dorsală, convex pe cea ventrală, cu muchea periferică subacută; camere foarte clare, cu creștere treptată, tri- mițând ventral lobi care închid în parte vestibulul ombilical; suturi curbate; zidul cu pori vizibili; apertura pe partea ventrală, dând în vestibulul ombilical adânc. Obsrvațiuni. Exemplarele noastre seamănă în general, foarte mult cu acela figurat de Brady; unele exemplare prezintă fața dorsală ușor bombată. Răspândire. Foarte rar-rar la Slănic și Stupina — Posești; moderat în zona T2R2 la Stupina—Posești; foarterar-frecvent în zona T.(T 190 T. IORGULESCU nic, Predeal— Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S2, la Bădila — Pietraru; foarte rar- rar în zona Sx și zona S3, la Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona S3—Mj la Chiojdeanca. Cassidulina crassa d’Orbigny (Pl. VI, fig. 3) 1846 Cassidulina crassa D’ORBIGNY. Foram. Foss. Bass. Terț. Vienne, p. 213, pl. XXI, figs. 42 ~ 43- Descriere. Țest subsferic turtit, oval în contur, biconvex, cu periferia rotunjită, camerele puține (4 — 8), scurte, umflate; suturi distincte, ușor sco- bite; zidul neted; apertura alungită cu un dinte turtit și buza ușor îngroșată. Observațiuni. Această formă este puțin mai groasă și camerele ușor mai umflate decât C. laevigata. Răspândire. Rar în zona H la Slănic; foarte rar în zona T2a la Slănic și T2R2 la Gornetul Cuib—Nucet; foarte rar-moderat în zona T2(T2b) la Slănic, Stupina — Posești, Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; rar în zona Sj la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar- moderat în zona Sj la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca, Bădila — Pietraru și în zona S3—M2 la Chiojdeanca. Genus Cassidulinoides Cushman, 1927 Cassidulinoides bradyi (Norman) (Pl. VI, fig. 4) r88o Cassidulina bradyi (NORMAN M. S.) Wright, Proc. Belfast Nat. Field Club. App. p.152. 1927 Cassidulinoides bradyi CUSHMAN, Bull. Scripps Institution of Oceanography, Techn. series, voi. I, Nr. 10, p. 168. 1932 Cassidulinoides bradyi THALMANN, Ecl. geol. helv. voi, 25/2, p. 302. Descriere. Țest alungit, ceva turtit, porțiunea veche spirală, porțiunea adultă biserială, dreaptă, marginea periferică ușor subțiată; camerele distincte; suturile plane; zidul neted, lucios; apertura alungită. Observațiuni". Exemplarele dela noi corespund întru totul descrierii de mai sus. Răspândire. Foarte rar în zona H la Mârlogea, în zona Tj la Slănic și în zona T2a la Stupina — Posești; rar în zona T2R2 la Stupina — Posești; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Predeal — Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona Sxla Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Bădila— Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și zona S3—la Chiojdeanca și Salcia. — Institutul Geologic al României 16 RZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 191 FAM. CHILOSTOMELLIDAE Genus Al 1 o mo r p hi na Reuss, 1850 Allomorphina macrostoma Karrer (PL VI, fig. S) 1861 Allomorphina macrostoma KARRER. Sitzungsber. k. k. Ak. Wiss. 44. Bd. Wien, p. 448, pl. 11, fig. 4. Descriere. Țest oval ușor alungit și turtit, rotunjit posterior, tăiat oblic anterior, cu colțurile anterioare și periferia rotunjite, camera finală mare, penultima puțin vizibilă; zidul alb; apertura o tăietură așezată transversal pe toată lățimea părții anterioare a țestului, cu o buză dreaptă și ascuțită. Observațiuni. Exemplarele colecției noasti-e corespund descrierii și figurii lui Karrer; ele prezintă variațiuni importante ale taliei. Răsp ândire. Foarte rar în zona T2a la Slănic; rar-moderat în zona T2(T2b) la Predeal—Sărari, Gornetul Cuib—Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona Sj la Chiojdeanca. Genus Pullenia Parker et Jones, 1862 Pullenia bulloides (d’Orbigny) 1825 Nonionina bulloides D’ORBIGNY. Tab. des C !ph. p. 127, nr. 2. 1866 Pullenia bulloides REUSS. Denkschr. d. k. Akad. Wiss. Wien. voi- XXV, p. 150. Descriere. Țest sferic, de aceeași înălțime și grosime; 4 camere ușor umflate, suturi lineare, ușor scobite, legând cei doi ombilici puțin vizibili; zidul neted; apertură lineară la baza ultimei camere. D’Orbigny subliniază că această formă este cea mai globuloasă dintre toate speciile genului. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii de mai sus, mai ales prin sfericitatea țestului, slab turtite bipolar; totuși unele dintre ele se deosebesc prin numărul camerelor care este uneori de 5 — 6. Răspândire. Foarte rar în zona H la Slănic, Predeal—Sărari, rar în zona HT la Predeal—Sărari, foarte rar în zona Tx la Slănic, rar în zonaT2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar în zona T2R2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar în zona Sx la Bădila — Pietraru, în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila — Pietraru; în zona S3 și zona S3—Mr la Chiojdeanca. Genus Sphaeroidina d’Orbigny, 1826 Sphaeroidina bulloides d’Orbigny 1826 Sphaeroidina bulloides D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat. voi. 7, p. 267; Modfeles Nr. 65. Descriere. Țest subsferic, camere bombate puțin numeroase, 3 în ultima tură care acoperă complet restul; suturi slab scobite, lineare; zidul neted și lucios, perforat mărunt; apertura o deschidere semicirculară mică, uneori cu dinte lățit- , \ igr/ Institutul Geologic al României 192 T. IORGULESCU Observațiuni. Exemplarele noastre prezintă variațiuni ale taliei și numărului de camere vizibile exterior. Răspândire. Foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; rar-frecvent în zona T2(T2b) la Predeal — Sărari, Stupina — Posești, Gor- netul Cuib— Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-rar în zona Sj la Chiojdeanca și Bădila — Pietraru. FAM. GLOBIGERINlDAE Genus Globigerina d’Orbigny, 1826 Globigerina bulloides d’Orbigny (Pl. VII, fig. i) 1826 Globigerina bulloides D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat. voi. VII, p. 277. Descriere. Țest trochoid, neegal biconvex, dorsal mai mult decât ventral, cu periferia rotunjită și lobulată; camere globuloase, dintre care 4 în ultima tură; suturi adânci; zidul aspru și dens perforat; apertura fiecărei camere deschisă ventral în vestibulul ombilical. Observațiuni. Această formă prezintă variațiuni în talia țestului, diametrul porilor, grosimea și asperitatea zidului. Răspândire. Este cea mai răspândită formă, atât pe verticală cât și pe orizontală, nelipsind din nici o zonă micropalentologică a vreunui profil. Atinge frecvențe maximale în zonele BIT, T2Rj, T2R2 și T2(T2b) și descrește din punct de vedere cantitativ în zonele S2, S3, S3—Mx și h r Globigerina triloba Reuss 1849 Globigerina triloba REUSS. Denkschr. d. k. Akad. Wiss. Wien, voi. I, p. 374, pl. XLVII, fig. 11, a — e. 1873 Pylodexia atlantica EHRENBERG. Abhandl. d. k. Akad. Wiss. Berlin 1872. p. 388, pl. IV, fig- a. 1884 Globigerina bulloides var. triloba REUSS. Brady Voy. Challenger, Zool.,vol. IX, p. 595, pl. LXXXI, figs. 1 - 2, pl. LXXXI, figs. 2, 3. Descriere. Aceleași caractere ca și G. bulloides d’ORBiGNY, cu singura deosebire că ultima tură constă din 3 camere globuloase. Observațiuni. Și la această formă se observă variațiunile menționate la G. bulloides. Răspândire. In general, mai puțin abundentă decât G. bulloides, pe care o însoțește pretutindeni atât pe verticală cât și pe orizontală. Globigerina concinna Reuss 1849 Globigerina concinna REUSS, Denkschr. d. k. Akad. Wiss. Wien, voi. I, p. 373, pl. XLVII, fig. 8. Descriere. Formă asemănătoare G. bulloides d’Orbigny cu singura deosebire că are 5 camere în ultima tură. Institutul Geologic al României XjGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 193 Răspândire. Are aproape aceeași distribuție ca și G. bulloides, este însă mult mai puțin frecventă, lipsind cu totul în anumite zone. Globigerina bilobata d’Orbigny (Pl. VII, fig. 2) 1846 Globigerina bilobata D’ORBIGNY Foram. Foss. Bass. Vienne, p. 164, pl. IX, figs. 11 — 14 Observațiuni. Țest mare, oval, din 2 camere vizibile, cu zidul gros străbătut de pori mari. Exemplarele atribuite acestei specii au fost întâlnite cu o frecvență mai limitată numai în zona HT, însoțind formele Orbulina universa d’ORBiGNY și Candorbulina universa Jedlitschka. Genus Globigerinoides Cushman, 1927 Globigerinoides rubrus (d’Orbigny) 1839 Globigerina rubra D’ORBIGNY. Foram. Cuba, p. 94, pl. IV .fig. 12 — 14. 1876 Globigerina bulloides u’ORB. var. rubra van DEN BROECK, Ann. Soc. Helge Micr., voi. II, p. 125, pl. III, figs. 9 — 10. 1933 Globigerinoides rubra CUSHMAN, Foraminifera, p. 262, pl. 27, fig. 6. Key, plate 34, fig- 6—9. Descriere. Țest trochoid, mai mult sau mai puțin înalt, cu periferia lobulată; camere .globulare, câte trei de fiecare tură; suturi scobite; zidul aspru, străbătut de pori mari; apertura principală semicirculară la marginea ombilicală a ultimei camere, aperturile suplimentare, 1 — 2 la număr, ca niște orificii rotunde, deschise în șanțurile suturale ale feței superioare. Răspândire. Foarte rar în zona H la Salcia; moderat-foarte frecvent în zona HT la Slănic, Predeal — Sărari și Salcia; rar în zona T2(T2R1) la Gorne- tul Cuib — Nucet și Bădila-Pietraru; în zona Ț>a la Slănic, Stupina — Posești și Gornetul Cuib —Nucet; rar-foarte frecvent în zona T2b la Slănic, Predeal — Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pie- traru; foarte rar-rar în zona ST la Gornetlil Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; în zona S2 la Chiojdeanca și Salcia; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și Mârlogea; foarte rar-rar la Chiojdeanca și Salcia. Globigerinoides conglobatus (Brady) (PL VII,, fig. 3) 1879 Globigerina conglobata BRADY, QUart. Journ. Micr. Sci., voi. XIX, N. S., p. 78. 1932 Globigerinoides conglobatus THALMANN. Ecl. Geol. Helv., voi. 25/2 p. 307. Descriere. Țest subglobular; camerele mai vechi aranjate compact, cele trei mai mari, care formează ultima tură, umflate; suturile scobite, zidul gros, în general spinos și perforat grosier; apertura principală arcuită la marginea ombilicală a camerei finale, aperturile secundare mai multe situate dorsal în depresiunile suturale. 13, — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 A Institutul Geologic ăl României X IGRZ 194 T. IORGULESCU Observațiuni. Brady consideră această formă ca o modificare a tipului G. rubrus (d’Orbigny) prin numărul mai mare al camerelor vizibile și con- vexitatea aproape egală pe toate fețele. Răspândire. Rar în zona H la Predeal — Sărari și Salcia frecvent- foarte frecvent în zona HT la Slănic, Predeal—Sărari și Salcia, moderat în zona Tx la Slănic; rar-moderat în zona T2(T2b) la Slănic, Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; rar în zonele Sx și S2 la Chiojdeanca; foarte rar în zona S3MX la Chioj- deanca. Genus Globigerinella Cushman, 1927 Globigerinella aequilateralis (H. B. Brady) 1879 Globigerina aequilateralis H. B. BRADY. Quart. Journ. Micr. Sci., voi. 19, 1879, p. 71; Rept. Voy. Challenger, Zoology, voi. 9, 1884, p. 605, pl. 80, fig. 18 — 21. 1927 Globigerinella aequilateralis CUSHMAN. Bull. Scripps Instit. of Oceanography, California, . 1927, voi. 1, p. 174. Descriere. Test trochoid în tinerețe, simetric bilateral ca adult; camere numeroase globulare, cu creștere rapidă, lateral vizibile 5—6 dintre ele, suturi scobite, zidul poros, apertura arcuată la baza ultimei camere. Observațiuni. Câteva exemplare corespunzând descrierii de mai sus au fost întâlnite cu totul sporadic în zona H și zona Tx Ia Slănic și Predeal— Sărari. Genus Orbulina d’Orbigny, 1839 Orbulina universa d’Orbigny 1839 Orbulina universa D’ORBIGNY, Foram. Cuba, p. 3, nr. 1, pl. I, fig. 1. Descriere. Țest sferic, cu o singură cameră vizibilă la exterior, care acoperă complet partea politalamă de felul Globigerinelor, zidul acoperit de spini și pori, apertura un orificiu circular, vizibil numai la unele specimene. Observațiuni. Orbulina universa d’Orbigny se deosebește de Candor- bulina universa Jedlitschka prin aceea că are o singură cameră vizibilă. Răsp â n d i r e. Orbttlina universa d’Orbigny are o distribuție foarte largă atât pe verticală cât și pe orizontală. A fost întâlnită în toate zonele micropaleontologice afară de zona Mx. Frecvențe maximale atinge în zonele HT și T2(T2b) în toate profilele examinate. Genus Candorbulina Jedlitschka, 1933 , Candorbulina universa Jedlitschka (Pl. VII, fig. 4) ■933 (1934) Candorbulina universa JEDLITSCHKA. Verhandl. Naturforschenden Vereins in Brtinn. Jahrg. 65, p. 20. Descriere. Țest globulos, camere sferice, ultima acoperă complet pe cele mai vechi care se prezintă ca o porțiune reliefată a țestului; țest grosier Institutul Geologic al României k icr/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 195' perforat; apertura constă dintr’o serie circulară de orificii, deobicei dealungul suturii. Observațiuni. Exemplarele cu două camere au fost denumite de Jedlitschka Candeina biloba-, Cuschman (Contr. Cushman Lab. Foram. Res. voi. 16/2, p. 41 —42) consideră atât formele bilobate, cât și pe cele multi- camerate, ca reprezentând numai Candorbulina aniversa, care este caracteri- zată prin inelul de orificii aperturale. Noi am întâlnit tot felul de aspecte transi- ționale dela forma monocamerată, la formele multicamerate. Răsp ândire. Rar-foarte frecvent în zona HT la Slănic, Predeal — Să- rari și Salcia; foarte rar-rar în zona T2R(T2Rj la Slănic și Predeal — Sărari; mo- derat-frecvent în zona T2a la Slănic și Stupina — Posești; foarte rar-moderat în zona T2R2 la Slănic și Stupina — Posești; foarte rar-frecvent în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib—Nu- cet și Chiojdeanca; rar în zona S3 la GorneturCuib; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca. FAM. GLOBOROTALIIDAE Genus Globotruncana Cushman, 1927 Globotruncana linnaeana (d’Orbigny) (Pi. vn, fig. s) 1839 Rosalina linnaeana D’ORBIGNY. Foram. Cuba, p. 106, pl. V, fig. io — 12. 1884 Globigerina linnaeana H. B. BRADY, Challenger Exped. voi. IX, p. 599, pl. CXIV, fig. 21, a — c, pl. LXXXII, fig. 12 — a. 1932 Globotruncana linnaeana H. E. THALMANN, Ecl. Geol. Helv., voi. 25/2. p. 312. Descriere. Țest subcircular din trei ture, turtit puternic, bicarenat la periferie, puternic ombilicat; camere câte 6 la o tură alungite și turtite; suturile reliefate; Jdul alb, aspru la exterior; apertura la marginea dinspre ombilic a camerelor. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii de mai sus; deși remaniate, ele sunt foarte abundente în anumite probe miocene și pre- zintă o stare de perfectă conservare. Răsp ândire. Rar în zona H la Predeal—Sărari; foarte rar în zona HT la Slănic; rar în zona Tx la Slănic, Bădila—Pietraru și Mârlogea; foarte rar-rar în zona T2R(T2R1) la Slănic și Gornetul Cuib — Nucet; rar în zona Taa la Slănic și Stupina—Posești; foarte râr-rar în zona Ta(T2b) la Slănic, Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru în zona Sa la Gorfietul Cuib—Nucet și Bădila—Pietraru, în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; în zona S3 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; rar în zona S3— Mi la Chiojdeanca, Salcia și în zona la Gornetul Cuib — Nucet. ia* * • Institutul Geologic al României x igr/ 196 T. IORGULESCU Genus Globorotalia Cushman, 1927 Globorotalia scitula (H. B. Brady) 1882 Pulvinulina scitula H. B. BRADY. Proc. Roy. Soc. Edinburg; voi. n, p. 716. 1884 Pulvinulina patagonica H. B. Brady (ncn. Rotalina patagonica d’ORB.). Rpt. Voy. Chal- lenger, Zoclogy, voi. 9, p. 693, pl. 103, fig. 7 a — c. 1927 Globorotalia scitula CUSHMAN. Bull. Scripps Instit. of Oceanography, voi. I, p. 175. Descriere. Țest subcircular, cu marginea rotunjită și lobulată, cu fața ventrală convexă și ombilicată iar cea dorsală aproape plană sau slab con- vexă; camere turtite dorsal, slab umflate ventral, cu creștere gradată; suturi clare, ușor adâncite; zidul neted, lucios, de culoare albă; apertura mare, cu o buză ușor îngroșată, dispusă lateral între ombilic și periferie. Observațiuni. Exemplarele atribuite acestei specii prezintă varia- țiuni importante în ceeace privește convexitatea părții dorsale, aspectul mai globulos sau mai turtit al camerelor și exteriorul zidului. Răspândire. Această specie prezintă o foarte largă distribuție, înso- țind aproape în toate zonele micropaleontologice (afară de zona Mx unde n’a fost întâlnită) speciile Globigerina bulloides d’Orb. și Globigerina triloba Reuss, bineînțeles cu o frecvență mult mai limitată decât acestea. Densitatea maximă este atinsă de această formă, în zonele HT, T2a, și T (T2b) și descrește treptat către partea superioară a succesiunii stratigrafice studiate. Globorotalia crassa (d’Orbigny) 1840 Rotalina crassa D’ORBIGNY. Geol. France, vel. IV, p. 32, pl. III, figs. 7—8. 1867 Pulvinulina crassa OWEN. Journ. Linn. Soc. Rond., voi. IX, Zool. p. 148, pl. V, figs. 8 1935 Globorotalia crassa CUSHMAN. Geol. Survey, Profess. Paper, 181, p. 50. Descriere. Țest mic, puternic convex ventral, plan dorsal, periferia subacută; camere ușor umflate, 4 în ultima tură; suturi oblice și ușor curbate pe partea dorsală, drepte, radiate și mai adânci pe partea ventrală; zidul poros și aspiu; apertura arcuată și alungită între ombilic și periferie. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii de mai sus. Răspândire. Această formă este răspândită sporadic în probele suc- cesiunii studiate, fiind întâlnită în toate zonele micropaleontologice cu frec- vențe variind între foarte rar și moderat. FAM. ANOMALINIDAE Genus Planulina d’Orbigny, 1826 6> Planulina wuellerstorfi (Schwager) (Pi. VII, fig. 6) 1866 Anomalina wuellerstorfi SCHWAGER. Novară — Exped., Geol., pt. 2, p. 258, pl. VII, figs. 105 — 107. 1884 Trui.catulina wuellerstorfi BRADY, Challenger Rept., voi. 9, p. 662, pl. XCIII, figs, 8, 9. ’Ț Institutul Geologic al României IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 197 1894 Planorbulina miellerstorfi Goes. Kbngl. Svenska Vetens-kaps-Akad. Handl., Bd. 25, nr. 9, p. 89, pl. XV, fig. 777. 1932 Planulina wiiellerstorfi Thalmann. Ecl. Geol. Helv. voi. 25/2, p. 309. Descriere. Țest plan convex, turtit, puțin convex ventral, aproape plan dorsal, ușor evolut, cu periferia ascuțită; camere puternic curbate, puțin înalte și umflate; suturi limbate; apertura la baza ultimei camere pe linia mediană. Observațiuni. Exemplarele atribuite acestei specii corespund de- scrierii de mai sus; ele prezintă variațiuni ale convexității părții centrale și ale ariei ombilicale umplute cu material scoicos secundar. Răspândire. Foarte rar în zona H la Mârlogea; în zona Tx și T2a la Slănic; în zona ^(T^B) la Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib— Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona Sx la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; în zona S.2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; rar în zona S3 la Bădila — Pietraru și zona S3 — Mj la Salcia. Genus Cibicides Montfort, 1808 Cibicides lobatulus (Walker et Jacob) (Pl. VIII, fig. 1) / 1798 Nautilus lobatulus WALKER et JACOB. Adam’s Essay, Kanmacher’s Ed. p. 642, pi.XIV, fig- 36. 1803 Șerpuia lobatula MONTAGU. Test. Brit. P. 515, Suppl. p. 160. 1839 Truncatulina lobatula D’ORBIGNY. Foram. Canaries, p. 134, pl. II, figs. 22 — 24. 1927 Cibicides lobatula CUSHMAN. Journ. Paleontology, voi. I, p. 170, pl. 27, figs. 12 — 12. 1932 Cibicides lobatulus H. E. THALMANN, Ecl. Geol. Helv. voi. 25/2, p. 309. Descriere. Țest plan-convex, plan pe partea dorsală, moderat convex pe partea ventrală, periferia ușor rotunjită; camere numeroase, 7 — 8 în ultima tură; suturi scobite mai ales pe partea ventrală; zid clar punctat; apertura la baza ultimei camere pe linia mediană. Observațiuni. Fața dorsală a specimenelor variază foarte mult ca înfăț’șare din cauză că forma este fixată la adult. Răspândire. Această formă a fost întâlnită cu frecvențe limitate și în mod sporadic în toate zonele micropaleontologice stabilite, afară de zona T2R2 și zona Mx. Frecvența sa maximală este atinsă în zona Sx din toate pro- filele studiate, unde predomină cantitativ toate celelalte componente ale con- ținutului micropaleontologic. Cibicides pseudoungerianus (Cus.'MAN) (Pl. VIII, fig. 2) 1884 Truncatulina ungeriana H. B. BRADY. Challenger Rept. Zoolcgy, voi. 9, pl. 94, figs. 9 a — c, (not Rotalina ungeriana D’ORBIGNY). 1922 Truncatulina pseudoungeriana CUSHMAN. U. S. Geol. Survey, Profess. Paper, 129, p. 97 și 136, pl. 20, fig. 9. Institutul Geologic al României 198 T. IORGULESCU 1930 Cibicides pseudoungeriamis COLE et GlLLESPIE. Bull. Ani. Paleontology, voi. 15, Nr. 57 b, p. iS> Pl- 3, fig- 10 — ii- Descriere. Țest egal de biconvex, cu periferia subacută și ușor lobulată; camere 9 —11 în ultima tură; suturi distincte; zidul grosier punctat dorsal, neted ventral și cu îngroșări în regiunea ombilicală; apertura pe linia periferală. Observațiuni. Exemplarele noastre variază ca talie și număr al came- relor; periferia prezintă o îngroșare continuă, fără a constitui o carenă propriu zisă. Răsp ândire. Această formă a fost întâlnită cu frecvențe foarte mici în toate zonele micropaleontologice, afară de zona H și zona Mx. Densitatea maximă însă o atinge în zona T2(T2b). Este interesant că nivelul stratigrafie al bruscei' încetări a frecvenței sale maximale coincide cu acela al începutului marei erupții a lui Cibicides lobatulus (Walker et Jacob). Cibicides mexicanus Nuttall (Pl. VIII, fig. 3) 1932 Cibicides mexicana NUTTALL. Journ. Paleontology, voi. 6, nr. 1, p. 33, pl. 9, figs. 7—9. Descriere. Țest plan-convex; plan sau chiar concav dorsal, foarte convex ventral, periferia subacută, camere mai ușor de distins pe partea ventrală, circa 10 în ultima tură; suturi ușor limbate, îngroșate și relie- fate; zidul grosier perforat, cu îngroșări în special pe partea dorsală, unde sunt mascate turele mai vechi; apertură alungită între periferie și ombilic, dealungul ultimei camere. Observațiuni. Specimenele noastre corespund descrierii și figurilor lui Nuttall; se remarcă mai ales talia mare a țestului și puternica îngroșare din regiunea ombilicală. Răspândire. Moderat în zona H la Predeal — Sărari; foarte rar în zona Tx la Slănic, Mârlogea și zona T2R(T2Rj) la Slănic; foarte rar-rar în zona Taa la Slănic și Stupina-Posești; foarte rar-frecevent în zona T2(T2b) la Slănic și Chiojdeanca; rar în zona Sj și zona S2 la Chiojdeanca; foarte rar în zona S3 și‘ S3 — Mj la Chiojdeanca. Cibicides conoidetts (Czjzek) (Pl. VIII, fig. 4) 1847 Rotalina conoidea CZJZEK. Wiener Becken, p. 145, pl. XIII, fig. 4—6. Descriere. Țest conic, plan dorsal, conic și lipsit de ombilic ventral, cu periferia circulară și acută; camere neumflate, aproape patrate pe partea dorsală, triunghiulare și adunate în centru pe partea ventrală, 9 — 10 în ultima tură. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii de mai sus și reprezintă specia de cea mai mică talie a genului. Institutul Geologic al României ICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 199 Răsp ândire. Rar în zona H la Slănic și Predeal—Sărari; în zona T, la Slănic; foarte rar în zona ToR^jRj) la Slănic; rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Slănic, Stupina—Posești și Chiojdeanca; foarte rar în zona Sx la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; în zona S3 la Chiojdeanca; rar în zona S3— Mx la Chiojdeanca. Cibicides variabilis (d’Orbigny) 1826 Truncatulina variabilis D’ORBIGNY. Ann. Sci. Nat. voi. VII, p. 279, Nr. 8. Descriere. Țest trochoid, turtit, plan-convex sau concav-convex, plan sau concav dorsal, convex ventral; zidul perforat grosier. Observațiuni. Sub acest nume d’ORBiGNY a grupat numeroase forme variate ca înfățișare, având cam aceeași distribuție ca și C. lobatulus (Walker et Jacobj. Exemplarele întâlnite de noi au o talie comparativ mare, sunt mult turtite și au zidul grosier perforat; ele se apropie astfel mult de partea răsucită a exemplarelor figurate de Brady sub numele acestei specii (lit. 8, pl.XCIII, fig. 6 —7); menționăm însă că la nici un exemplar n’am observat în stadiul adult vreun început de desrăsucire sau de dispoziție neregulată a camerelor ca la forma de Cibicidella variabilis (d’Orbigny) considerată de Cushman ca genotip (contr. Cushman Lab. Foram. Res. voi. 3, p. 93). Răsp ândire. Rar-moderat în zona T2(T2b) la Chiojdeanca și Bădila— Pietraru; rar-foarte frecvent (local) în zona Sx la Gornetul Cuib —Nucet Chiojdeanca și Bădila—Pietraru, foarte rar în zona S2 la Chiojdeanca; foarte rar-moderat în zona S3 la Chiojdeanca și Mârlogea; foarte rar în zona S3—M, la Salcia. FAM. RUPERTIIDAE Genus Semseya Franzenau, 1893 Semseya lamellata Franzenau 1893 Semseya lamellata FRANZENAU. Math. Naturwiss. Ber aus Ungarn, voi. II, p. 358, p). 25, figs. 1 — 4. Descriere. Țest unilocular, globular, cu o zonă de atașare în forma unei benzi ondulate dispusă în jurul țestului; zidul gros și perforat grosier; apertura unică, ușor reliefată și cu buza îngroșată. Observațiuni. Exemplarele întâlnite de noi corespund întru totul descrierii și figurilor lui Franzenau. Ele se disting ușor prin talia comparativ foarte mare, zisul gros de coloare brună și toate celelalte detalii menționate în descriere. Răspândire. Moderat (local) în zona Sx la Bădila—Pietraru; rar în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet și Bădila-Pietraru. Institutul Geologic al României 200 T. IORGULESCU ORD. RADIOLARIA In descrierea formelor aparținând acestui grup urmăm clasificarea lui E. Haeckel (Challenger, voi. XVIII). SUBORD. SPUMELLARIA SUPRAFAM. SPHAEROIDEA. FAM. LIOSPHAERIDA Genus Cenosphaera Ehrenberg, 1854 Cenosphaera (Phormosphaera) javosa Haeckel 1887 Cenosphaera favosa HAECKEL. Challenger, voi. XVIII, p. 62, pl. 12, fig. 10. Descriere. Țest cu pereți groși, aspri, cu pori regulați, circulari cu rame hexagonale, 10 —12 pori pe un quadrant. Răspândire. Rar-foarte frecvent în zona T2R(T2Rj) la Slănic, Predeal— Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pie- traru; foarte rar-rar în zona T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar-frecvent în zona T2R2 la Slănic, Stupina—Posești și Gornetul Cuib —Nucet; foarte frec- vent (local la bază) în zona T2(T2b) la Bădila—Pietraru; rar în zona S2 la Chioj- deanca; foarte rar în zona S3 — la Chiojdeanca. Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia Haeckel (Pl. VIII, fig. 5) 1887 Cenosphaera vesparia HAECKEL. Challenger, voi. XVIII, p. 62, pl. 12, fig. 11. Descriere. Țest cu pereții groși, netezi, cu pori regulați, circulari, cu rame hexagonale, 10 — 12 pori pe un quadrant. Răsp ândire. Rar-frecventîn zona T2R(T2Rj) la Slănic, Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib —Nucet și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona T2a la Stupina—Posești; rar-frecvenț. în zona T2R2 la Slănic, Stupina—Posești și Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar-foarte frecvent (local în bază) în zona T2(T»b) la Gornetul Cuib —Nucet și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S2 și zona 1a Gornetul Cuib —Nucet. Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata Haeckel 1862 Cyrtidosphaera reticulata HAECKEL. Mcnogr. d. Radiol., p. 349, pl. XI, fig. 2. 1887 Cenosphaera reticulata HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 66. Descriere. Țest cu zidul subțire, neted, acoperit de pori neregulați, poligonali, 15 — 20 pe un quadrant; porii mai mici dispuși în grupuri de 4 — 8, diseminate și separate de șiruri reticulare de pori mari. Răsp ândire. Foarte rar în zona H la Predeal—Sărari, rar-foarte frecvent în zona T2R(T2R1) la Slănic, Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib— Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; rar-frecvent în zona T2R2 la Stupina— Institutul Geologic al României 16R/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EȘT . 201 Posești și Gornetul Cuib—Nucet; foarte rar-foarte frecvent (local în bază) în zona T2(T2b) la Slănic și Bădila—Pietraru; rar în zona S2 la Bădila—Pietraru; moderat în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet; rar în zona S3— M,. FAM. STAUROSPHAERIDA Genus Staurosphaera Haeckel, 1881 Staurosphaera (Stailrosphaerantha) cruciata Haeckel (Pl. VIH, fig. 6) 1887 Staurosphaera cruciata HAECKEL. Challengcr, voi- XVIII, p. 153. Descriere. Țest cu zidul subțire,’neted cu pori hexagonali regulați de aceași mărime,. 10 — 12 pe un quadrant; cu 4 spini radiari dispuși în.cruce, de formă piramidală, cu 3 fețe laterale, de lungime egală eu a diametrului țestului. Răspândire. Frecvent în zona T2R(T2Rj) la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; rar în zona S2 la Chiojdeanca. SUPRAFAM. PRUNOIDEA. FAM. SPONGURIDA Genus Spongellipsis Haeckel 1887 Spongellipsis (Spongellipsarium) laevis Haeckel 1887 Spongellipsis laevis HAECKEL. Challenger, voi. XVIII, p. 342. Descriere. Țest elipsoidal cu raportul dintre axul mare și axul mic. 3:2; suprafața netedă; zidul spongios foarte compact; pori foarte mici. Observațiuni. Exemplarele noastre au țestul de culoare alb-lăp- toasă,.iar zidul foarte compact, cu porii extrem de mici. Răspândire. Foarte rar-rar în zona H la Slănic, Predeal—Sărari, Mâr- logea și Salcia; foarte rar în zona HT și Tx la Slănic; moderat în zona T2R(T2Rl) și zona T2a la Stupina—Posești; rar în zona T2(T2b) la Chiojdeanca; foarte rar în zona Sx la Chiojdeanca, zona Sa la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; rar în zona Ss — Mj la Chiojdeanca. Genus Spongurus Spongurus (Spongurantha) stuparius Haeckel ' (Pl. VIII, fig. 7) 1887 Spongurus stuparius HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 243. Descriere. Țest elipsoidal, cu raportul dintre axul mare și axul mic P/ail; suprafața aproape netedă și cu structura zidului uniform spongioasă; porii miei. Răspândire. Rar în zona T3 la Bădila-Pietraru rar-frecvent în zona T^ȚjRi) la Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chioj- deanca și Bădila—Pietraru; rar -moderat în zona T2a la Stupina—Posești și Gor- netul Cuib — Nucet; rar-foarte frecvent în zona T2R2 la Stupina—Posești și Institutul Geologic al României 202 T. IORGULESCU Gornetul Cuib —Nucet; foarte frecvent (local la bază) în zona T2(T2b) la Bădila—Pietraru; rar în zona Sx la Bădila—Pietraru. SUPRAFAM. DISCOIDEA. FAM. SPONGODISCIDA Genus Spongodiscus Ehrenberg 1854 Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus Haeckel (Pl. Vin, fig. 8) 1862 Spongodiscus mediterraneus HAEKCEL, Monogr. d. Radiol., p. 461, pl. 12, fig. 14 — 15. Descriere. Disc spongios, plan pe ambele părți, cu țesătura aproape neregulată, însă aceeași peste tot; fără inele concentrice și fără intrânduri radiare Răspândire. Rar în zona H la Predeal—Sărari; rar în zona HT la Mâr- logea; moderat-foarte frecvent în zona T2R(T2Rj) la Slănic, Predeal—Sărari, Stupina—Posești, Gornețul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona T2a la Slănic; rar-foarte frecvent în zona T2R2 la Slănic și Gornetul. Cuib — Nucet; foarte frecvent (local în bază) la Bădila—Pietraru ; foarte rar în zona Sj la Chiojdeanca; rar în zona Sa la Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S3 la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru. Spongodiscus (Spongospira) florealis Haeckel (Pl. VIII, fig. 9) 1880 Spongospira florealis STOHR, Palaeontogr., voi. XXVI, p. 120, pl. VII, fig. 6. 1887 Spongodiscus florealis HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 578. Descriere. Țest lenticular, în partea centrală mai groasă cu 5—6 ture spirale, în zona periferală spongios-neregulat fără intrânduri radiare. Răspândire. Rar în zona T2R (T2RX) și zona T2R2 la Gornetul Cuib — Nucet. Spongodiscus (Spongospira) spiralis Haeckel (Pl. VIII, fig. 9) 1881 Spongospira spiralis HAECKEL, Prodromus. 1887 Spongodiscus spiralis HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 378. D e s c. r i e r e. Țest plan pe ambele părți, cu 12 — 16 ture în partea centrală, spongios neregulat în partea externă care este străpunsă de intrânduri radiare. Răsp ândire. Această formă însoțește cu o frecvență limitată forma precedentă. Genus Rhopalodictyum Ehrenberg, 1860 Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehrenberg (Pl. VIII, fig 10) 1861 Rhopalodictyum subacutum EHRENBERG, Monatsbericht d. k. preuss. Akad. d. Wiss., Berlin, p. 301. Descriere. Țest cu 3 brațe egale ca mărime și echidistante, umflate Ia capăt, de 3 ori mai lungi decât diametrul discului central, capătul distal al brațelor cu un spine terminal piramidal, Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 203 Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii, cu excepția capătului distal al brațelor, la care nu a fost observat nici odată un spine terminal. Răspândire. Foarte rar-foarte frecvent în zona T2R (T2RX) la Slănic, Predeal—Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; moderat-frecvent în zona T2R3 la Slănic și Gornetul Cuib — Nucet; moderat (local la bază) în zona T2(T2b) la Bădila — Pietraru. Genus Dictyocoryne Ehrenberg, 1860 Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona Stohr (Pl. VIII, fig. ii) 1880 Dictyocoryne pentagona STOHR. Paleaontogr., voi. XXVI, p. 118, pl. VII, fig. 2. Descriere. Brațe la distanțe diferite, umflate la capăt, puțin mai lungi decât late, cu capătul distal rotunjit; brațele pereche mai mici și apropiate față de cele nepereche; patagium complet, foarte desvoltat, îmbrăcând întregul țest și formând un pentagon cu colțuri rotunjite. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii, cu deose- birea că aspectul total al țestului este mai mult cordiform cu capăt larg rotunjit iar celălalt drept sau ușor scobit. Răspândire. Foarte rar-frecvent în zona T2R(T2R1) la Slănic, Predeal— Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pie- traru ; foarte rar-moderat în zona T2R2 la Slănic, Stupina—Posești și Gornetul Cuib-—Nucet; rar-moderat (local pe bază) în zona T2(Tsb) la Slănic și Bădila— Pietraru. ■ SUBORD. NASSELLARIA SUPRAFAM. CYRTOIDEA. FAM. CYRTOCALPIDA Genus H a 1 i c a p s a Haeckel, 1881 Halicapsa (Echinocapsa) papillata, Haeckel 1887 Halicapsa papillata HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 1190. Descriere. Țest ca o butelie, raportul dintre lungime și lățime P/2: 1, papilat, cu pori circulari mai mari spre mijlocul țestului decât spre poli; cornul piramidal trilateral, cam 1/3 din lungimea țestului. Observațiuni. Exemplarele noastre corespund descrierii, însă în lipsa figurii tipului speciei este foarte greu de sezisat deosebirile; cornul terminal la exemplarele noastre apare proporțional mai mic decât este indicat în descriere și prezintă o formă conică. Răspândire. Foarte rar în zona H la Predeal — Sărari; foarte rar- frecvent în zona T2R(T2Rj) la Slănic, Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca frecvent-foarte frecvent în zona T2R2 la Slănic și Stupina — Posești Institutul Geologic al României 204 T. IORGULESCU FAM. LITHOCAMPIDA Genus Stichocapsa Haeckel Stichocapsa macropora Vinassa 1900 Stichocapsa macropora VINASSA. Mem. Acad. Sci. Inst. Bologne, ser. V, voi. VII, p. 253 pl. III, fig. 47. Descriere. Țest aspru, piriform, cu 2 — 3 gâtuitun mai mult sau mai puțin distincte; cephalis mic subsferic; restul articolelor de aproximativ aceeași lungime; porii mari, neregulați ca formă și dimensiuni. Răspândire. Foarte frecevent în zona T2R(T2R1) la Chiojdeanca. FAM. ANTHOCYRTIDA Genus Sethamphora Haeckel, 1887 Sethamphora (Dictyoprora) mongolfieri Haeckel (Pl. IX, fig. 1) 1854 Eucyrtidium mongolfieri. EHRENBERG. Mikrogeol. pl. XXXIV, fig. 18. 1887 Sethamphora mongolfieri HAECKEL. Challenger, voi. XVIII, p. 1251. Descriere. Scoica urceolată, netedă, cu o gâtuitură colară distinctă, raportul de lungime al celor 2 articole 2:9, lărgimea 3:7; cephahs campanulat, cu 18 coaste cu pori mici; thray aproape elipsoidal cu 18 coaste proeminente și 18 rânduri de pori circulari între ele; apertura constrictă, lată numai 1/3 din lărgimea thoraxului. Observațiuni. Exemplarele cu cephalis hemisferic și țep terminal au fost atribuite la Dictyocephalus cavea Haeckel. Răspândire. Foarte rar în zona H la Mârlogea, rar în zona T2R(T2R1) la Chiojdeanca. FAM. SETHOCYRTIDA Genus Sethocyrtis Haeckel, 1860 Sethocyrtis oxycephalis Haeckel 1887 Sethocyrtis oxycephalis HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 1299, pl. 62, fig. 62. Descriere. Țest aspru, subconic, cu o structură colar slabă, raportul de lungime al celor 2 articole 4:9, iar al lărgimii 3: 8; cephalis oval cu un corn piramidal cât jumătatea lungimii; thoraxul campanulat, cu pori regulați cir- culari, de două ori mai lat decât caphalisul; gura constrictă, cu diametrul jumă- tate față de al thoraxului. R ă s p ândire. Foarte rar numai în zona S2 la Chiojdeanca. Genus Sethocapsa Haeckel, 1881 Sethocapsa pyriformis Haeckel (Pl. IX, fig. 2) 1887 Sethocapsa pyriformis HAECKEL, Challenger, voi. XVIII, p. 1310, pl. 57, fig. 2. Descriere. Țest aspru, piriform, cu o structură colară slabă, raportul de lungime dintre cele două articole 3:10, iar cel de lățime 3:8; cephalis sub- . A Institutul Geologic al României IGR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 205 sferic, cu numeroși pori mici și cu un con piramidal sau conic, scurt; thorax ovoid, cu pori circulari mai mult sau mai puțin neregulați. Răsp ândire. Foarte rar-frecvent în zona T2R(T2R]) la Slănic, Gor- netul Cuib—Nucet și Bădila—Pietraru; frecvent-foarte frecvent în zona T2R2 la Slănic-, Stupina—Posești și Gornetul Cuib—Nucet; rar-foarte frecvent (local în bază) în zona T2(T2b) la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru. CLASA BRYOZOA ORD. CYCLOSTOMATA FAM. CRISIIDAE Genus Crisia Crisia hornesii Reuss (Pl. IX, fig. 3) 1874 Crisia hornesii REUSS. Denhschr. d. math.-naturwiss. Classe d. k. Akademie d. Wiss. Wien. Descriere. Zoarium rămuros, fragil; orificiile zoeciale dispuse marginal pe una din fețe; lungimea întrenodurilor mai mare decât distanța dintre orificii. Răsp ândire. Foarte rar în zona T(T2b) la Gornetul Cuib — Nucet și zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca. VERMES SUBORD. TUBICOLA FAM. SERPULIDAE Genus Șerpuia Șerpuia bilaqueata Boettger 1906 Șerpuia bilaqueata BOETTGER. Ver. Naturw. Hermannstadt, voi- 54, 55, p. 216, nr. 10. 1934 Șerpuia bilaqueata A. ZlLCH. Senckenbergiana, voi. 16, p. 197, pl. I, fig. 9. Observațiuni. Tuburi grose, răsucite spiral, mai mult sau mai puțin regulat, fixate pe partea inferioară plană; suprafața cu zone inelare de creștere, neregulate; unele tuburi sunt netede iar altele prezintă coaste longitudinale în număr variabil (4—5). înălțimile acestor coaste sunt deasemenea diferite. Desigur că avem deaface cu mai multe specii. Răspândire. Foarte rar-rar în zona Sț la Gornetul Cuib — Nucet și Chiojdeanca; foarte rar în zona S2 la Chiojdeanca, Bădila — Pietraru și zona S3 la Bădila—Pietraru. ................................. _ - JA Institutul Geologic al României IGR/ 206 T. IORGULESCU CLASA PELECYPODA FAM. KELLVELLIDAE Genus Spaniodontella AnOrussow Spaniodontella intermedia (Andrussow) (Pl. IX, fig. 4) 1889 Spaniodon intermedium ANDRUSSOW. Noui cercetări geologice pe peninsula Kertsch., p. 68. 1910 Spaniodontella intermedia BAYARUNAS. Fauna nisipurilor miocene din regiunea Stavropol, p. 243, pl. I, fig. 5 — 8. Descriere. Țest mic, triunghiular-rotunjit adesea rotund; umbone mic, ușor proeminent; valve cu zone de creștere, fine; țâțâna celor două valve se poate examina numai la exemplare foarte bine păstrate și este foarte complicată (vezi Zhizhchenko, Akad. d. Wiss. d. U.S.S.R. Palaentologie der U.S.S.R. Bd. X, Teii 3, 1936, p. 280 — 1. pl. VI, fig. 14 —23). Observațiuni. Exemplarele examinate reprezintă mulaje interne piri- tizate; foarte rar au putut fi întâlnite valve întregi bine conservate din cauza subțirimii lor. Răspândire. Rar în zona H la Salcia; moderat în zona T2R(T2R1) la Slănic; foarte rar-moderat în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal—Sărari, Gor- netul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; în zona Sj la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; foarte rar în zona S3 la Chioj- deanca și Bădila—Pietraru; rar în zona S3—Mi la Salcia. CLASA GASTEROPODA FAM. UMBONHDAE Genus T e i n o s t o m a H. et A. Adams Teinostoma woodi Hoernes 1856 Adeorbis woodi M. HOERNES. Abh. d. k. k. geol. R. A. Bd. III, p. 440, pl. XLIV, fig. 4. 1897 Teinostoma woodi SACCO. I molluschi dei tereni terziari del Piemonte e della Liguria. Part. XXI, p. 52, pl. 4, fig. 64. Descriere. Cochilia foarte mică turtită, cu ultima tură mare, con- vexă și lipsită de ornamentațiuni; apertura mare, circulară; ombilic mare, deschis. \ Observațiuni. In fauna examinată noi am întâlnit numai mulaje interne piritizate. Răspândire. Foarte rar în zona T2(T2b), la Predeal — Sărari și Chioj- deanca; foarte rar-moderat în zona Sx și zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona S3 la Gornetul Cuib—Nucet. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 207 FAM. RISSOIDAE Genus Hydrobia Hartmann, 1821 Hydrobia punctam (Eichwald) 1853 Paludina puncttimElCHEWALD. Lethea rossica, Derni&re periode, p. 290, pl. io, fig. ia. 1923 Hydrobia punctum FRIEDBERG. Mollusca miocenica Poloniae, Pars. I, Gastropoda et Sca- phopoda, p. 404, pl. XXIV, fig. 14. Descriere. Cochilie mică, globuloasă, formată din trei ture convexe cu creștere repede, ultima tură mai mare decât jumătatea înălțimii totale a cochiliei; deschiderea circulară cu peristom continuu. Observațiuni. Exemplarele noastre seamănă cu acelea descrise de Simionescu și Barbu (Mem. Inst. Geol. Rom. voi. III, 1940, p. 69, pl. VI, fig. 23). Răspândire. Rar în zona T2(T2b) și zona ST la Chiojdeanca; în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar- moderat în zona S3 la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-moderat în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet; în zona S3Mi, la Chiojdeanca și Salcia. Hydrobia immutata Frauenfeld 1856 Paludina immutata M. HOERNES. Abh. d. k. k. geol. R.-A. Bd. III, p. 587, pl. XLVII, fig. 23. 1923 Hydrobia immutata FRIEDBERG. Mollusca miocenica Poloniae, Pars I, Lwow et Posen, p. 404, pl. XXIV, fig. 14. Descriere. Cochilie conică, cu creștere repede; turele convexe, netede, 4*/2 la număr, ultima mai înaltă și convexă decât celelalte, suturi distincte, deschiderea circulară, peristom continuu. Observațiuni. Această specie este mai mare ca talie și mai alungită ca precedenta. Răspândire. Foarte rar în zona HT la Salcia; moderat-frecvent în zona TgRț^Rj) la Slănic și Stupina — Posești; rar în zona T2a la Slănic; zona T2R2 la Gornetul Cuib —Nucet; foarte rar-frecvent în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal — Sărari, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru; foarte rar-moderat în zona Sj la Gornetul Cuib—Nucet, Chioj- deanca și Bădila—Pietraru; în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; în zona S3 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Mârlogea; foarte rar-rar în zona S3Mj la Chiojdeanca; moderat în zona Mi la Gornetul Cuib — Nucet. FAM. BULLIDAE Genus Bulla Linne, 1757 Bulla truncatula Brugui^re 1856 Bulla truncăta M. HOERNES. Abh. d. k. k. geol. R.-A. Bd. III, p. 621. 1882 Retușa truncatula BUCOUOY DAUTZENBERG et DOLLFUSS. M^m. Soc. Giol- France, p. 527, pl. LXIV, fig. ia—14. ’ jJA Institutul Geologic al României 208 ... ' ..................T. IORGULESCU ■ .......' 1916 Tornatina (Retușa) truncatula CERULLI-lRELLI, Palaeont. italica p. 34, pl. III, fig. 69 — 72. 1928 Tornatina truncatula FRIEDBERG. Mollusca miocaenica Poloniae. Pars I, p. 544, pl. XXXVI, fig. 1 — 2. 1940 Bulla truncatula SlMIONESCU et BARBU. Meni. Inst. Geol. Rom. ,vol. III, p. 129, pl.VI, fig- 44 — 45- Descriere. Cochilia foarte mică, cilindracee, trunchiată, cu o depre- siune centrală în care se văd primele ture; ultimul tur, singurul vizibil. Observațiuni. Foarte rar se păstrează forme întregi, așa că determi- narea specifică este dificilă. Răspândire. Moderat în zona T2(T2b; la Bădila — Pietraru; rar în zona S1 la Gornetul Cuib — Nucet; foarte rar în zona S2 la Gornetul Cuib — Nucet, Chiojdeanca și Salcia; rar-moderat în zona Sa la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru. FAM. SPIRIALIDAE ..Genus Spirialis Eydoux et Souleyet,’1840 Spirialis andrussowi Kittl (Pl. IX, fig. 5) 1886 Spirialis andrussom'K.YTTL. Amțal. d. k. k. nalwhist. Hofmus., Bd. 1/2 p. 71, pl, II, fig. 41. Descriere. Cochilie comparativ mică, răsuc'tă spre stânga, partea spirală plană, aproape de gură partea superioară ușor scobită; ombilicul lipsă; gura situată oblic, cu o prelungire în apropierea axului columelar. ■Observațiuni. Exemplarele analizate reprezintă în marea majoritate mulaje interne piritizate. Este specia cu talia cea mai mică a genului. Răspândire. Foarte rar în zona Tx la Slănic, moderat-frecvent în TR(T2R1) la Slănic, Stupina—Posești; frecvent în zona T a la Slănic; foarte rar în zona T,R, la Stupina—Posești; rar-frecvent în zona T£(T2b) la Slănic, Predeal—; Sărari, Stupina — Posești, Gornetul Cuib—Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar la Chiojdeanca. și Bădila—Pietraru; în zona S2 la Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia. Spirialis hospes (Rolle) (Pl. IX, fig. 6) JLimacina hospes F. ROLLE Sitzungsb. d. Wiener Akad., voi. XLIV, p. 205, pl. I, fig. 2. 1886 Spirialis hospes KlTTL. Annal. d. k. k. naturhist. Hofmuseums,.voi. 1/2, p. 69,.pl. II, fig. 39. Descriere. Cochilie foarte subțire răsucită spre stânga, cu partea spi- rală proeminentă puțin, cu 4 ture rotunjite, iar pe partea ventrală un ombilic îngust; gura semicirculară ușor ieșită în jos. Observațiuni. Această formă seamănă până la identitat» cu Sp. val- vatina Reuss; Kittl distinge numai o mică diferență și anume că la Sp. hospes ^Rolle) unghiul părții spirale este mai deschis; Reuss (Sitzungsb. d. Wiener Institutul Geologic al României ICR STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 209 Akad., voi. LV/1, p. 146) și Koci (Archiv d. Vereins d. Freunde d. Naturwiss. in Mecklenburg, voi. 30, p. 182) le consideră identice. Exemplarele noastre repre- zintă în cea mai mare parte mulaje piritizate. Este un fosil localizat în zona TO). R ă s p â n d i r e. Moderat-frecvent în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal — Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila — Pietraru. Spirialis subtarchanensis Zhizhchenko (Pl. IX, fig. 7) 1936 Spirialis subtarchanensis ZHIZHCHENKO. Pal. d. U. S. S. R-, vel. X/3. p. 311, pl.XXVI, fig- *3 — 16, Moskau-Leningrad. Descriere. Scoica din 4 — 5 ture umflate, netede, cu o muchie; partea spirală conică, foarte scurtă; ultima tură reprezintă 0,9 din înălțimea întregii căsuțe. Observațiuni. Deosebirea față de Sp. tarchanensis Kittl constă în talia mai mare și muchia turelor. Au fost întâlnite numai mulaje piritizate. Este localizat în zona T2(T2b). Răspândire. Moderat-frecvent în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal — Sărari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib —Nucet șt Chiojdeanca. Spirialis nucleatus Zhizhchenko 3934 Spirialis nucleatus ZHIZHCHENKO. Moluștele miocene din Precaucazul de Est, p. 80. Descriere. Se deosebește de Sp. valvutina Reuss prin talia mai mare și scoica mai înaltă. Au fost întâlnite numai mulaje piritizate. Este localizat în zona T2(T2b). Răspândire. Rar-frecvent în zona T2(T2b) la Slănic, Predeal—Să- rari, Stupina—Posești, Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pie- traru. Spirialis koeneni Kittl (Pi. IX, fig. 8) 1886 Spirialis koeneni KITTL. Annal. d. k. naturhisl. Hofmuseums, voi. 1/2, p. 68, pl. II, fig.37. Descriere. Scoica alungită, cu vârful părții spirale de 90°, turele um- flate și rotunjite, suturi adânci, ombilic larg. Observațiuni. Se apropie de Sp. stenogyra Philippi prin unghiul părții spirale și se deosebește prin prezența ombilicului și abruptul mai moderat al căsuței. Este un fosil localizat în zona T2(T2b). Răspândire, Foarte rar-frecvent în zona T2(T2b) la Slănic, Stupina— Posești, Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru. .14. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 Institutul Geological României «3r7 210 T. IORGULESCU Spirialis stenogyra (Philippi) (Pl. IX, fig. 9) 1844 Scala stenogyra PHILIPPI. Enumeratis Moli. Siciliae, voi. II, p. 164, tav. 25, fig. 20. 1855 Limacina stenogyra PlCTET, Trăite de Palecnt. T. III, pag. 317, pl. 70, fig. 13. 1859 Spirialis stenogyra CHENU. Manuel de Ccnchiliolcgie, vel. I, p. 113, fig. 499, Descriere. Căsuța netedă; partea spirală brusc ridicată, formând un unghiu de 50°; cel puțin 7 ture netede, umflate, cu dungi de creștere fine, gura lărgită cu peristomul alungit în direcția columelei și desfăcut în jos; ombi- licul lipsește la exemplarele tinere, deoarece se desvoltă mai târziu. Observațiuni. Spirialis stenogyra atinge cea mai mare talie dintre toate formele genului. Este un fosil localizat în zona T. (T2b). Răspândire. Foarte rar-moderat în zona T2(T2b) la Slănic, Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca. CLASA CRUSTACEA ORD. OSTRACODA FAM. CYTHERIDAE Genus Cythere Mui.ler, 1875 Cythere sp. Descriere. Specie comparativ mică, cu valvule îngroșate și capătul posterior mai îngust decât cel anterior, suprafața valvelor ușor convexă, cu neregularități variabile ca formă și mărime și numeroase perforațiuni. Răspândire. Foarte rar în zona T2(T2b) la Gornetul Cuib — Nucet și Bădila—Pietraru, rar în zona<Ș1 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru, foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; foarte rar-rar în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Mârlogea; rar-moderat în zona SgMj; la Chioj- deanca și Salcia; foarte rar-moderat în zona Mx la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca. Genus Cytheridea Bosquet, 1852 Cytheridea perforata Romer 1838 Cytherina perforata ROMER, Neues fahrb. f. Min., voi. VI, p. 516, pl. VI, fig. 11. 1856 Cythtridea perforata JONES. A monograph of the Tertiary Entomcstraea of England,. P- 44, pl- 4, fig- 14- 1936 Cytheridea perforata MlHES GYULA. Geologica Hungarica, Ser. Pal., Fasc. 12, p. 31, pl. IV, fig. 1 — 5. Descriere. Valve groase umflate, ovoide, posterior terminate într’un vârf rotunjit, anterior rotunjite, periferia ventrală puțin curbată și scobită înaintea mijlocului; periferia dorsală puternic arcuată; suprafața lucioasă, cu pori nere- gulați și puncte fine. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 211 Observațiuni. Exemplarele noastre, foarte variabile în ce privește gro- simea și porozitatea valvelor, se apropie de figurile lui Mehes indicate mai sus. R ă s p â n d i r e. Foarte rar în zona HT la Salcia, în zona T2ala Stupina- Posești, foarte rar-rar în zona T (T2b) la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; rar în zona Sj la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraru și Salcia; rar-moderat în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; moderat în zona SiM1 la Chiojdeanca și Mârlogea; foarte rar în zona M, la Gornetul Cuib—Nucet. Cytheridea sp. Descriere. Valve variabile în contur, subovate, aproape egal de convexe, puțin mai înguste posterior decât anterior; linia periferică ventrală mai puțin arcuată decât cea dorsală; suprafața valvelor cu pori mici și unele neregularități datorită unor îngroșări sau încrețituri. Probabil că aceste exemplare reprezintă mai multe varietăți sau chiar și specii. Răsp ândire. Foarte rar în zona S la Chiojdeanca; moderat în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet; rar în zona Ss—la Salcia; rar în zona Mr la Gornetul Cuib — Nucet. Genus Cytherideis Jones, 1857 Cytherideis curvata Bosquet 1852 Bairdia curvata BOSQUET, Descr. des Entomcstraces fossiles des terr. tert. de la France et de la Belgique. Bruxelles p. 55, pl. II, fig. 2. 1941 Cytherideis curvata MEHES GtULA. Geologica Huijgarica, Ser. Pal. Fasc. 16, p. 26, pl. VI, fig. 12 — 13. D'e scriere. Valve mult alungite, subțiri, curbate; marginea periferică ventrală scobită, cea dorsală arcuată; capetele rotunjite, cel posterior mai ascuțit decât cel anterior; suprafața netedă, probabil cu pori foarte fini. Observațiuni. Exemplarele noastre reprezintă mulaje interne piritizate. Răspândire. Moderat în zona H la Predeal — Sărari foarte rar în zona T, la Slănic; în zona T2R(TSR1) și T2a la Slănic și Stupina—Posești; foarte rar-rar în zona T2(T2b) la Predeal—Sărari, Bădila—Pietraru; în zona Sj la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca și Bădila—Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Chiojdeanca și Bădila—Pietraru. FAM. CYTHERELLIDAE Genus Cytherella Jones, 1849 . Cytherella sp. Descriere. Valve ovoide-ehptice, cu capetele rotunjite larg, aproape de aceeași convexitate; marginea ventrală ușor curbată, cea dorsală dreaptă sau deasemenea ușor curbată; ambele capete mărginite de un tiv clăi; suprafața zidului netedă, lucioasă. 14* Institutul Geologic al României 1 • • xjgrz 212 T. IORGULESCU Răspândire. Rar-frecvent în zona H la Predeal—Sărari, Slănic; rar în zona HT la Salcia; moderat în zona T2R(TiR1) la Slănic, rar în zona T2a la Slănic, foarte rar în zona T (Tfb) la Slănic și Bădila—Pietraru; foarte rar-rar în zona S_ la Gornetul Cuib — Nucet, și Bădila—Pietraru; foarte rar-moderat în zona S2 la Gornetul Cuib—Nucet, Chiojdeanca, Bădila—Pietraruși Salcia; moderat în zona S3 la Gornetul Cuib —Nucet și Mârlogea; rar-moderat în zona SăMi la Chiojdeanca și Salcia; rar în zona Mj la Chiojdeanca. FAM. CYPRIDAE Genus Pontocypris G. O. Sars, 1865 Pontocypris sp. Descriere. Valve comparativ mari, ovoide; cu capetele ușor ascuțite și larg rotunjite, cu lărgimea maximă în mijloc; linia periferică arcuită pe partea dorsală, scobită pe partea ventrală; suprafața valvelor netedă, cu pori relativ mici. Răspândire. Foarte rar în zona T2R la Gornetul Cuib — Nucet și în zona Sj la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca; foarte rar-rar în zona S2 la Gornetul Cuib —Nucet, Chiojdeanca și Mârlogea; moderat în zona S Mj la Chiojdeanca și Salcia și zona Mj la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca. Genus Ba ir di a M’Coy, 1844 Bairdia sp. Descriere. Valve ușor convexe, cu contur periferic trapezoidal neregulat, alungite, cu capătul anterior ascuțit și rotunjit, iar cel posterior trunchiat-rotun- jit; unghiul posterior ventral este cel mai ascuțit și legat de unghiul posterior dorsal printr’o linie de contur concavă; linia de contur a valvelor este deasemenea concavă pe partea ventrală și dreaptă-convexă pe partea dorsală; zidul com- parativ subțire, cu suprafața netedă și fin perforată. Răspândire. Rar în zona S la Chiojdeanca; foarte rar în zona Mj la Gornetul Cuib —Nucet și Chiojdeanca. CLASA ALUAE ORD. CHAROPHYTA FAM. CHARACEAE Genus Characeites Characeites acuminato Tuzson 1914 Characeites acuminato TUZSON. Mite, a: d. Jahrb. d. k. ung. geol. Am.'., voi. XXI, p. 234, Pl- 13, fig- 3- Descriere. Oogonul oval, ușor alungit la ambele capete, cu diametrul transversal cam 1/2 din diametrul longitudinal; celulele aspirale formează T 10 ture înguste, ușor proeminente și separate prin suturi clare, adâncite. Institutul Geologic al României ICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE FST 213 Observațiuni. Aceste fructificații de Characeae seamănă cu acelea întâlnite de C. Stoica în Meoțianul inferior (59) și atribuite speciei de mai sus. ' Răspândire. Rar în zona S3MX la Chiojdeanca și Salcia; rar-moderat în zona Mx la Stupina—Posești și Gornetul Cuib — Nucet. ORD. DIATOMACEA FAM. COSCINODISCEAE Genus Coscinodiscus Ehrenberg Coscinodiscus sp. Descriere. Țest cilindric cu înălțimea mai mică decât diametrul fețelo bazale ușor convexe și mă g'nite de muchii subacute. Observațiuni. Diatomea 1 și 2, sub care au fost trecute aceste restur în diferitele liste de forme din text, aparțin porbabil acestui gen. Diatomea 1 se caracterizează prin talia sa comparativ mai redusă, muchiile rotunjite și prezența unei zone ușor scobite din partea centrală a fețelor bazale Ea a fost întâlnită foarte rar în zona T2a, la Slănic și zona S1, la Bădila—Pietraru Diatomea 2 se prezintă totdeauna piritizată sau limonitizată șl se deose- bește de Diatomea I prin talia sa mai mare (atât înălțimea cilindrului cât și diametrul bazelor), muchiile de contur ale bazelor clare și lipsa scobiturilor din partea centrală a fețelor bazale. Această formă a fost întâlintă rar-frecvent în zona T2R(T2R1) la Slănic, Stupina—Posești și Bădila—Pietraru; foarte rar în zona T2a la Slănic; rar-trccvent în zona T2(T2b) la Slănic și Chioj- deanca; moderat în zona S2 la Chiojdeanca. CONCLUZIUNI Din studiul micropaleontologic al unor profile normale, colectate în suc- cesiunea stratigrafică Helvețian superior—Meoțian inferior din Muntenia de E (Prahova și Buzău) se pot deduce următoarele concluziuni: Conținutul micropaleontologic al acestei succesiuni stratigrafice constă din resturi care aparțin la grupuri taxonomice foarte diferite: Foraminifere, Radiolari, Spongieri, Echinide, B:yozoare, Viermi tubicoli, Lamei libranchiate, Gasteropode, Ostracode, Pești, Diatomee, Characee, etc. Din punctul de vedere al originei, componentele conținutului micropaleon- tologic reprezintă forme proprii (in situ), contemporane sedimentelor, și forme remaniate pe contul formațiunilor preexistente; cele din urmă pot genera erori grave în fixarea vârstei relative a depozitelor și în descifrarea condițiunilor bionomice ale mediului de sedimentare; în detectarea acestor forme se ridică adeseori dificultăți mari, printre care trebuesc menționate și unele fapte de observație aparent paradoxale, cum ar fi: concentrarea lor în anumite orizonturi 0^ Institutul Geologic al României \ 16 R/ 214 T. IORGULESCU unde predomină în mare măsură microfaună in situ, starea lor de perfectă con- servare, continuitatea în distribuția lor pe segmente stratigrafice foarte lungi, etc. Formele in situ sunt rareori cantonate în mod riguros între limitele sub- diviziunilor stratigrafice sau ale complexelor întâlnite, așa încât utilizarea lor în scopuri stratigrafice este relativ de mică importanță. Unele discontinuități importante, care se observă în distribuția pe verticală a majorității componentelor conținutului micropaleontologic, datorită fluctua- țiilor brusce în frecvența specimenelor unor forme, precum și apariția și dispariția altor forme, permit a se distinge 12 asociațiuni de forme, diagnostice pentru un număr egal de subdiviziuni, denumite zone micropaleontologice. Zonele micropaleontologice corespund în general complexelor litologice care au fost identificate pe teren; totuși limitele lor nu sunt aceleași totdeauna. Dintr’un punct de vedere bionomic mai general, cele 12 zone micropaleon- tologice pot fi grupate în trei complexe micropaleontologice de condițiuni diferite: lagunare, marine de mică adâncime și salmastre. Limitele subdiviziunilor micropaleontologice (zone și complexe) consti- tuesc în general repere de corelare regională de o mare valoare stratigrafică; în consecință criteriul micropaleontologic a putut fi folosit cu succes în ultima decadă la rezolvarea a numeroase probleme geologice din industria petroliferă dela noi, atât în lucrările de cartare (prospecțiuni) cât și în cele de explorare și exploatare. Primit : Iunie 1949. Institutul Geologic al României BIBLIOGRAFIE r. ARADI JUN. V. Asupra microfaunei Terțiarului regiunii Câmpina-Buștenari. Analele Aca- demiei Române. Seria II, Tom. XXVIII, 1905 — 1906, p. 396 — 403. 2. ATANASIU ION și SAULEA-BOCEC Emilia. Ccntribuțiuni la cunoașterea faunei Meoțianului. Rotalia beccarii L. Notationes biologicae, voi. VI/i — 2, București. 3. BOTEZ G. Comunicare preliminară asupra Miocenuiui din regiunea Păcureț-Matița- Apostolache. D. d. S. Inst. Geol. Rom., voi. VII, 1915 — 16. 4. BRODSCHI A. A. Foraminifere (Polithalamia) din izvoarele deșertului Cara-Cum. Publi- cațiile Universității Tașchent din Statul Asiatic Central. Zool., No. 5. 5. BUCOVA N. K. Foraminiferele din depozitele Cretacicului superior și ale Paleogenului din Fergana. Publicațiile Institutului de Geologia Petrolului (A), fasc. 121, p. 1 — 39, pis. I - 4, 1939- 6. CALININ N. A. Foraminiferele din Cretacicul din Bactigarin (Provincia Actiubinsc, U.R.S.S.). Studii micropaleontologice, voi. 1 (2), 7 — 59, pis. 1 — 8, 1 tablou, 1937- 7, CANTUNIARI ȘT. Cercetări pețrcgrafice și tehnologice asupra unor probe de tuf dacitic dela Govora și Ocnița (jud. Vâlcea). D. d. S. Inst. Geol. Rom., voi. VII, 1915 — 6 p. 154. 8. CHELER B. M. Microfaună Cretacicului superior din basinul Nipru-Doneț și unele ținu- turi vecine. Sul. Soc. Nat. Moscova, ser. Geol-, voi. 13, 522— 55, 3 pis., 1935. 9. — Stratigrafia depozitelor din Caucazul de Vest. Bul. Acad. Științe a URSS-ului. Ser. Geol., No. 5. 619— 656, 1936. 10. — Foraminiferele din depozitele Cretacicului superior din U.R.S.S. Publicațiile Inst. Geol. Petrol, Ser. A., No. 121, p. 1 — 39, pis. 1 — 4, 1939- 11. CHERDINȚEV V. A. Date asupra microfaunei din depozitele cazaniene din Sistemul Permian. Mem. St. Univ. Cazan, 97 (3 — 4), Geol. 8—9, 303 — 312, 1 pl., 1937. 12. DAVID M. Date noi pentru determinarea vârstei argilelor basale din Platoul Moldo- vei. An. St. Univ. Iași, Tom. VIII, fasc. 3, 1914. ■ 13. DJAFAROV D. I. Rezultatele studiului microfaunei din depozitele petrolifere ale penin- sulei Apșeron și importanța sa pentru stabilirea de corelațiuni. Congres. Geol. Intern. VXII, rezumate, p. 30, 1937. 14. DUTCHEVICI G. A. Asupra importanței microfaunei pentru corelația Permianului din partea meridională a U.R.S.Ș.-ului. Congres. Geol. Intern. XVII, rezumate, P- 95 - 96, 1937- 15. FlLIPESCU M. G. Cercetări geologice între V. Teleajenului și V. Doftanei (jud. Prahova). An. Inst. Geol. Rom., Tom. XVII, p. 545 — 648, 1932. ■ BmA Institutul Geologic al României \ igr/ 216 T. IORGULESCU 16. FILIPESCU M. G. Calcarul de Bădila (Buzău) și câteva ccnsiderațiuni asupra învelișului sării. D. d. S. Inst. Geol. Rom., voi. XXII, 1933. 17. — Studiul geologic al regiunii cuprinse între V. Teleajenului și a Slănicului- Bâșca Mare (Buzău). D. d. S. Inst. Geol. Rom., voi. XXIII, 1935. 18. — Studiul geolcgic al regiunii cuprinse între V. Teleajenului și văile Slănic și Basca Mică. Bul. Labor. Mineral, generală, Univ. București, voi. II, 1937. 19. — Notă asupra vârstei conglomeratelor de pe flancul sudic al Cuvetei de Slănic.. D. d. S. Inst. Geol. Rom., voi. XVIII, p. 31. 20. — Depozitele cu Silicoflagellidee și Radiolari din Miocenul regiunii subcarpatice a României. Bul. Acad. Rom,, voi. XXVI, No. 4, p. 261 — 270 (1 — 10),. pis. t — 2, București, 1942. 21. GHERCHE A. A. Variația speciilor Miliolina akneriana (d’Orb.) și Sigmoilina tschokra- kensis nov. sp. Probleme de Paleontologie, Moscova, voi. IV, 293 — 319, cu planșe, 1938. 22. GLEBOVSCAIA E. M. Ostracode siluriene din U.R.S.S. Ac. St. U.R.S.S., Paleont. URSS, 2(1), 96 o, 26 fig., 8 pis., 1936. 23. GLAESSNER M. F. Desvcltarea familiei de Foraminifere Buliminidae. Probleme de Paleontologie, Moscova, 2 — 3, 411 — 422, 1937. 24. — Genurile de Foraminifere Pseudctextularia și Amphimorphina. Probleme de Paleon- tologie, Moscova, 1, 116— 134, 1 pl., 1936. 25. — Studii asupra Foraminifeielor d.n Cretacicul și Terțiarul Caucazului. I. Forami- niferele celor mai vechi strate terțiare ale Caucazului de NW. Probleme de Paleon- tologie, Moscova, vel. 2 — 3, p. 349 — 410, 4 pis., 1937. 26. — Problemele practice și bazele științifice ale Micrcpalecntologiei. Al 2-lea Congres Mondial de Petrol Paris, 1(1), 391 — 394, 1938. 27. LASCAREV V. Fauna Stratelor de Bugiovca în Volhinia. Mem. Comit. Geol. Seria nouă. No. 5, 1903. 28. LUBER A. A. Metcde pentru corelarea depozitelor de cărbuni din basinele paleozoice, după spori. Congres Geol. Intern. XV, rezumate, 61, 1937. 29. — și VALȚ, I. E. Clasificarea și valoarea stratigrafică a sporilor d n unele depezite de cărbuni carboniferi din U.R.S.S. Publ. Inst. Central de Prosp. Geol., 105, 3 — 43, 1938. 30. MACOVEI G. Structura geologică a Văi Buzăului între Păltineni și Cislău. D. d. S. Inst. ■ Geol. Rom., voi. VII, 1916. 31. — Privire geologică asupra Carpaților Orientali. Asoc. avans. Geol. Carpaților. Ghidul excursiunilor. București, 1927. 32. MALĂȘEV V. T. Metcda analizei polenului. Bacu, Az Neft. Hoz., Nr. 5, 1938. 33. — Analiza polenului ca metedă de corelație a sedimentelor argiloase de grosime mare. Bacu. Az. Neft. Hoz., Nr. 9, 1939. 34. MlRCINC M. F. Geologia Petrolului. București, 1950. 35. MOTAȘ I. C. Asupra prezenței unei faune terteniene la baza Miocenului dela Pucioasa (jud. Dâmbovița). Notationes biologicae, voi. VI/3, Bucutești, 1948. 36. MlATLIUC E. Foraminiferele din depozitele Jurasicului superior — Cretacicuiui inferior din regiunea Volga mijlocie, și Obșiei Sirt. Publicațiile Inst. Geol. petrolif., seria A, fasc. 120, 76 p., 4 pis., 1939. 37. MOROZOVA V. G. Asupra strat.grafiei depozitelor Cretacicului superior — Terțiarului inferior în districtul petrolifer Emba și fauna de Foraminifere. Bal. Soc. Nat., Moscova, n. s., yol. 47. (Secț. Geol. 17), p. 59 — 86, 2 pis., 1939. 38. NAUMOVA S. N. Sporii și polenul d.n cărbunii U.R.S.S.-ului. Congres. Geol. Intern. XVII, rezumate, 1937. Institutul Geologic al României 1GR- STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 217 39. OLTEANU FL. Observațiuni asupra « breciei sării 9 cu masive de sare din regiunea mio- pliocenă dmtre Teleajen și P. Băiăneasa (cu privire specială pentru regiunea Pietraru (jud. Buzău). Comunicare la Inst. Geol. Rom., 17. XII. 1943. 40. POPESCU Gr. T. Observațiuni asupra « breciei sării » și a unor masive de sare d.n zona paleogen-miocenă din jud. Prahova. Comunicare la Inst. Geol. Rom., 17.XII. 1943- 41. PREDA D. M., VOITEȘTI I. P. și GROZE3CU H. Clasificarea Mediteranului în România. Considerațiuni generale asupra Formațiunii sălifere. D.d. S. Inst. Geol. Rom., voi VII, p. 76, 1915 — 1916. 42. — Geologia regiunii subcarpatice din partea de Sud a districtului Bacău. An. Inst. Geol. Rom., voi. VII, 1917. 43. — Geologia V. Teleajenului. Asoc. avans. Geol. Carpaților. Ghidul excursiunilor. București, 1927. 44. PROTESCU O. Comunicare preliminară asupra prezenței etajului tortonian în regiunea Melicești (jud. Prahova). D. d. S. Inst. Geol. Rom., voi. IV, 1915; 45. — Contribuțiuni la studiul faunei de Foraminifere terțiare din România. An. Inst. Geol. Rom., voi. IX, (1915 — 20), p. 221 — 372, pl. 1 — 4. 46. — și MURGRtNU G. Geologia văii Prahova. Asoc. avans. Geol. Carpaților. Ghidul excursiunilor, p. 195 — 238. București, 1927. 47. RAUSER-CERNUSOVA D. M. și CHIREEVA G. Asupra polimorfismului și variabilității la Fusulina mir.ima. Paleont. z., 17, 244— 257, 1935. 48. — Asupra vârstei Permian inferior a sedimentelor cu Pseudofusulina lutugini, depe versantul vestic al Uralilor. Bul. Soc. Nat. Moscova. Sec. Geol., voi. 13, p. 129 — 154, 2 pis., 1935. 49. — Asupra problemei importanței stratigrafice a Fcraminiferelor d'n Paleozoicu] superior. Bul. Acad. Științe URSS., Seria Geol., 1, 61 — 84, 1936. 50. — BELIAEV G. și REITLINGER E. Foraminiferele Paleozoicului superior d.n ținutul Peciora (marginea vestică a Uralilor de Nord). Publ. Comis. Polare a Acad. Științe URSS., voi. 28, 159 — 232, 6 pis., 1936. 51. — și FURSENCO A. V. Un determinator al Fcraminiferelor din URSS., Pt. i,Lenin- grad-Mcscova, 1937. 52. — Asupra Fusulinidaelor și stratigrafie! Carboniferului superior și a depozitelor Artin- schian depe versantul vestic al Uralilor. Bul. Soc. Nat. Moscova, Sec. Geol., voi. 15, P- 473 - 480, 1937- 53. — Foraminifere din Paleozoicul superior din sectorul Samara și regiunea Trans-Volga. Lucrările Inst. Geol. Acad. Științe URSS., voi. 7, p. 69— 167, 9 pis., 1930. 54. SIM IONESCU ION Crida superioară și calcarul cu Lithothamnium. Iași, 1887. 55. — Constituția geologică a țărmului Prutului d:n Nordul Moldovei. Publ. Fond. Adamachi. Nr. VII, 1902. 56. SNEIDER G. F. Ostracode miocene din regiunea Crimeia-Caucaz. Probi. Paleont., voi. 5 (176 — 202), pis. 1 — 4, 1939- 57. SOCHINA V. A. Genul Hantkenina și distribuția sa stratigrafică în Caucazul nordic. Probi. Paleont. Moscova, voi. 2—3, 425 — 452, 2 pis., 1937. 58. ȘTEFĂNESCU SABBA. Studii asupra terenurilor terțiare din România Paris, 1890. 59. STOICA CORIOLAN. Câteva Characee fosile din Mio-Pliocenul subcarpaților. Rev. Muz. Mineral. Univ. Cluj-Sibiu, voi. 8, Nr. 1, 1943-44. 60. SUBOTINA N. Investigații asupra Seriei de Maicop din Caucazul de NW. Publ. Inst.Geol. Petrol., seria A., fasc. 104, p. 43—63 1 pl., 1938. 61. — Foraminiferele din depozitele Terțiarului inferior din URSS. Publ. Inst. Geol. Petrol., seria A, fasc. 116, p. 31 — 66, 3 pis., 1939. Institutul Geologic al României 218 T. IORGULESCU 62. SVEIER A. Rezultatele studiului Ostracodelor mesozoice și kainozoice din URSS. Publ. Inst. Geol. Petrol., seria A, fasc. 116, p. 93 — 103, 1939. 63. VOITEȘTI I. P. Date noi asupra prezenței Tortonianului fosilifer în zona Flișului Sub- carpaților Meridionali, cu ccnsiderațiuni asupra vechimei Saliferului în general, An. Inst. Geol. Rom., voi., VI, fasc. 2, București, 1912. 64. VOI.OȘINOVA N. Asupra Foraminiferelor din depozitele petrolifere ale coastei de răsărit a Sacalinului. Publ. Inst. Geol. Petrol., seria B, fasc. 51, p. 1 — 11, 1 pl., 1935. 65. — Asupra Foraminiferelor din depozitele terțiare ale Sacalinului și Kamciatkăi. Publ. Inst. Geol. Petrol., seria A, fasc. 116, p. 70 — 89, 3 pis., 2 tablouri, 1939. 66. — și PetrOV A. Foraminiferele care apar în golfurile Mării de Ocoțc (Coasta estică a Sacalinului). Publ. Inst. Geol. Petrol., seria A, fasc. 125, 22 p., I pl., 1939. 67. VOSOEVICI N. B. Câteva observațiuni asupra răspândirii Radiolarilor și spiculilor de Silicospongieri în Cenomanianul și Lutețianul din Caucaz. Bul. Acad. Științe URSS., seria 7, Nr. 5, 1935. 68. — Flișul și metodele sale de studiu. Ed. Topogr. și Tehnică de Stat, p. 1 — 250, 1948. 69. ZERNOV S. A. Contribuțiuni asupra studiului vieții din Marea Neagră. Publ. Acad. Științe, voi. 32, Nr. 1, 1913. 70. — Hidrobiologia generală. Ed. Biologie-Medicină, p. 1—503, 1934. 71. ZHIZHCHENKO B. Moluștele din Formația de Ciocrac. Paleontologia U.R.S.S. Voi. X, partea 3, Moscova, 1936. z igr/ & Institutul Geologic al României INDEX ALFABETIC AL SPECIILOR DESCRISE Pag. Allomorphina macrosloma KARRER ................................................... 191 Am nodiscoides turbinatus CUSHMAN ................................................ 153 Ammodiscus incertus (D’ORBIGNY) .................................................. 153 Ammodiscus tenuis BRADY .......................................................... 152 Angulogerina angulosa (WILLIAMSON)................................................ 182 Ar iculina conico-articula'a (BATSCH) ............................................ 161 Articulina ntayori CUSHMAN...................................................... 161 Asterigerina planorbis D’ORBIGNY ................................................. 189 Bairdia sp.................................................................... 213 Biloculinella globula (BORNEMANN)................................................. 163 Bolivina danvillensis HOWE et WALLACE............................................. 179 Bolivina gracilis CUSHMAN et APPLIN ............................................. 180 Bolivina punctata D’ORBIGNY....................................................... 179 Bolivina spathujata (WILLIAMSON) ................................................. 180 Borelis melo (FICHTEL et MOLL) ................................................... 174 Bulla truncatula BRUGUlERE ....................................................... 207 Bulimina aculeata D’ORBIGNY ...................................................... 177 Bulimina inflata SEGUENZA ....................................................... 177 Bulimina pyrula D’ORBIGNY ........................................................ 177 Candorbulina universa JEDLITSCHKA ............................................... 194 Cassidulina crassa D’ORBIGNY...................................................... 190 Cassidulina laevigata D’ORBIGNY, var. carinata CUSHMAN............................ 189 Cassidulinoides bradyi (NORMAN)................................................... 190 Cenosphaera (Cyrtidosphaera) reticulata HAECKEL................................... 200 Cenosphaera (Phormosphaera) favosa HAECKEL........................................ 200 Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia HAECKEL ..................................... 200 Characeites acuminato Tuzson..................................................... 213 Cibicides conoideus (CZJZEK)...................................................... 198 Cibicides-lobatulus (WALKER et JACOB)............................................. 197 Cibicides mexicanus NUTTALL •..................................................... 198 Cibicides pseudoungerianus (CUSHMAN)............................................. 197 Cibicides variabilis (D’ORBIGNY).................................................. 199 —Institutul Geological României 220 T. IORGULESCU Cornuspira involvens REUSS ........................................................... 163 Cornuspirlla diffusa (HERON ALLEN et EARLAND) . ...................................... 164 Coscinodiscus Ehr. N3ERG.............................................................. 213 Crisia hornesii REUSS .......................................... t........... . . 205 Cyclammina pusilla BRADY............................................................ 156 Cy h re sp............................................................................ 210 Cyh.r.lla sp........................................................................ 211 Cy :erid a perforata ROMER .......................................................... 210 Cy'herid.a sp. ..........................................'............................ 211 Cy'.herideis curvata BOSQUET ....................................................... 211 Dendriina elegans D’ORBIGNY........................................................... 174 Dentalina sp ......................................................................... 166 Dia omea ................................................................. • . . . . 213 Dictyocoryne (Dictyocorynium) pentagona STOHR ........................................ 203 Discorbis saulcii ( ’ORBIGNY)......................................................... 183 Discorbis vilardeboana (D’ORBIGNY) ............' ............................. 182 Elphidium advenum (CUSHMAN)........................................................... 171 Elphidium alvarezianum (D’ORBIGNY) ................................................... 172 Elphidium crispum (LlNNIÎ) ................................................... • • • *73 Elphidium laminatum (1ERQUE vi) ...................................................... 173 Elphidium macellum (FICHTEL et MOLL).................................................. 170 Elphidium minutum (REUSS)............................................................ 172 Elphidium reginum (D’ORBIGNY)......................................................... 171 Elphidium translucens NATLAND......................................................... 173 Epistomina elegans (D’ORBIGNY)........................................................ 187 Eponides carolinensis CUSHMAN ...................................................... 185 Eponides pygmaeus (HANTKEN) ........................................................ 186 Eponides umbonatus (REUSS)............................................................ 185 Glandulina laevigata D’ORBIGNY........................................................ 167 Glandulina oviformis TERQUEM .....'................................................... 168 Globigerina bilobata ’ORBIGNY......................................................... 193 Globigerina bulloides D’ORBIGNY...................................................... 192 Globigerina concinna REUSS............................................................ 192 Globig rina triloba REUSS........................................................... 192 Globigerinella amuila eralis (BRADY)................................................. 194 Globig rinoid-s congloba us (BRADY) .................................................. 193 Globig rinoides rubrus (D’ORBIGNY) ................................................... 193 Globobulimina pacifica CUSHMAN ................f ... ...................... , . 178 Globorotalia crassa (D’ORBIGNY)....................................................... 196 Globoro’alia scitula (BRADY) ........................................................ 196 Globo runcana linnaeana (D’ORBIGNY) . . . . x......................................... 195 Globulina gibba D’ORBIGNY ........................................................... 167 Glomospira charoides (P RKER et JONES) var. corona CUSHMAN et JARVIS ................. 154 Giimbelina globulosa (EHRENBERG) -.................................................... 175 Giimbelina striata (EHRENBERG) . . ................"........................... 175 Gyroidina danvillensis HOWE et WALLACE ............................................... 184 Gyroidina soldanii (D’ORBIGNY) var. umbilicata D’ORBIGNY.............................. 184 Institutul Geologic al României IGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC IN MIOCENUL DIN MUNTENIA DE EST 221 Halicapsa (Echinocapsa) papillata HAECKEL ........................................... 203 Haplophragmoides coronatus (BRADY)................................................... 155 Haplophragmoides emacia'us (BRADY) ................................................. 155 Haplophragmoides scitulus (Brady).................................................... 154 Hydrobia immutata FRAUENFELD ........................................................ 207 Hydrobia punclum (ElCHWALD) ......................................................... 207 Hyperammina friabili s BRAD 7 152 Karrerirlla chilostoma (REUSS) ...................................................... 157 Lagena emaciata REUSS.............................................................. 166 Lagena globosa (MONTAGU)........................................................... 166 Lagena marginala WALKER et BOYS.............................................'..... . 166 Lituotuba lituiformis (BRADY)........................................................ 154 Mariinottiella communis (D’ORBIGNY) ................................................. 157 Nonion commune (D’ORBIGNY) ......................................................... 169 Nonion germanicum (EHRENBERG).................................................. • • 169 Nonion granosum (D’ORBIGNY) . • ■ ................................................... 168 Nonion perforatum (D’OBRIGNY) ...................................................... 168 Nonion pompilioides (FICHTEL et MOLL) .............................................. 170 Nonion roemeri CUSHMAN ............................................................. 169 Orbulina universa D’ORBIGNY .....................................................• 194 Orbulinaria rhumbleri FRANKE ......................................................... 151 Planoglobulina acervtillinoides (EGGER) ............................................. 176 Planulina wuellerslorfi (SCHWAGER).................................................. 196 Pontocypris sp ....................................................................... 212 Pseudo.extularia varians RZEHAK ..................................................... 176 Pullenia bulloides (D’ORBIGNY)....................................................... 191 Pyrgo depressa (D'OBRIGNY) .......................................................... 163 Quinqueloculina costata D’ORBIGNY ................................................... 159 Quinqueloculina laevigata L’ORBIGNY ................................................. 158 Quinqueloculina oblonga (MONTAGU) .................................................. 160 Quinqueloculina ovalis BORNEMANN .................................................... 159 Quinqueloculina seminulum LINNE ..................................................... 158 Quinqueloculina subrotunda (MONTAGU).................................................. 159 Reophax pilulifera BRADY ............................................................. 152 Reuss Ha spinulosa (REUSS)............................................................ 180 Rhabdammina linearis BRADY .......................................................... 150 Rhopalodic yum (Rhopalodic’ya) subaciiium EHRENBERG .................................. 202 Robulus alato-limba’us (GUMBEL) ................................................... 164 Robulus limbo us (REUSS)............................................................. 165 Robulus umbonatus (REUSS).......................................................... 165 Rotalia beccarii (LINNE)............................................................. 186 Rotalia broeckhiana KARRER..................................................... . 187 Rotalia calcar (D’ORBIGNY) .......................................................... 187 'A Institutul Geologic al României 1GRZ 222 T. IORGULESCU Semseya lamellata FRANZENAU ............................................................. 199 Șerpuia bilagueata BOETTGER............................................................ 205 Sethamphora (Dic'yoprora) mongolfieri HAECKEL ........................................... 204 S.thocapsa pyriformis HAECKEL............................................................ 204 Sethocyrtis oxycephalis HAECKEL ......................................................... 204 Siphonina reticulata (CZJZEK).......................................................... 188 Spaniodontella intermedia (ANDRUSSOW).............................................. ... 206 Sphaeridia papillata ( ?) HERON ALLEN et EARLAND......................................... 188 Sphaeroidina bulloides D’ORBIGNY........................................................ 191 Spirialis andrussctoi KITTL............................................................. 208 Spirialis hospes (ROLLE) ............................................................... 208 Spirialis koeneni KITTL ................................................................. 209 Spirialis nucleatus ZHIZHCHENKO . ....................................................... 209 Spirialis stenogyra (PHILIPPI)........................................................... 210 Spirialis subtarchanensis ZHIZHCHENCO.................................................. 209 Spiroloculina tenuis CZJZEK............................................................ 160 Spongillipsis ( Spongellipsarium) laevis HAECKEL......................................... 201 Spongodiscus (Spongodisculus) mediterraneus HAECKEL ..................................... 202 Spongodiscus (Spongospira) florealis HAECKEL ........................................... 202 Spongodiscus (Spongospira) spiralis HAECKEL.............................................. 202 Spongurus (Spongurantha) stupariUs HAECKEL ............................................ 201 Staurosphaera (Staurosphaerantha) cruciata HAECKEL . .................................... 201 Stensidina cxculpta (REUSS).............................................................. 185 Stichocapsa macropora VlNASSA.......................................................... 204 Teinostoma woodi M. HOERNES............................................................. 206 Textularia agglutinans D’ORBIGNY......................................................... 156 Textularia concava (KARRER) ............................................................. 156 Thurammina papillata BRADY............................................................... 151 Triloculina circularis BORNEMANN . ..................................................... 162 Triloculina laevigata D’ORBIGNY.......................................................... 162 Triloculina oblonga (MONTAGU).......................................................... 162 Uvigerina asperula CZJZEK................................................................ 181 Uvigerina pygmaea D’ORBIGNY .............................................' .......... 182 Uvig.rina mexicana NUTTALL............................................................... 181 Valvulimria rugosa (D’ORBIGNY) ......................................................... i8j Ventilabrdla egg ri CUSHMAN.............................................................. 176 Virgulină schreibersiana CZJZEK ......................................................... 178 Wiesnerella auriculata (EGGER) .......................................................... 164 Institutul Geologic al României PLANȘA 1 Institutul Geological României PLANȘA I Fig. i.— Rhabdammina linearii FI. B. BRADY. Cel. 46, Gornetul Cuib 483, X60. Fig. 2. — Ammodiscus tenuis H. B. BRADY (formă miere sfori că). Cel. 5, Gornetul Cuib 482, X 60. a, vedere laterală; b, vedere aperturală. Fig- 3- — Ammodiscus tenuis H. B. BRADY (formă megalcșferică). Cel. 4, Gornetul Cuib 4S2, X 60. a, vedere laterală; b, vedere aperturală. Fig. 4.— Ammodiscus incertus D’ORBIGNY (formă megalcșferică). Cel. 6, Gornetul Cuib 575, X30. Fig. 5.— Ammodiscoides turbinatus CUSHMAN. Cel. 3, Gornetul Cuib 576, X 60. a, vedere laterală concavă; b, vedere laterală convexă; c, vedere aperturală. Institutul Geological României T. I' irui.ESCU: Miocenul superior din Muntenia de Est. PI. I. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Dcs' Angola Bodeagă Institutul Geologic al României PLANȘA II Institutul Geologic al României PLANȘA II Fig. i. — Haplophragmoides scitulus (H. B. BRADY). Cel. 151, Gornetul Cuib 832, X 30. a, vedere, laterală; b, vedere orală. Fig. 2. — Haplophragmoides emaciatus (H. B. BRADY). Cel. 152, Slănic Prahova 360, X 60. a, vedere laterală; b, vedere orală. I'ig. 3- — Cyclammina pusilla H. B. BRADY. Cel. 129, Chiojdeanca 707, X 60. a, vedere laterală; b, vedere aperturală. Fig. 4. — Martinottiella communis (D’ORBIGNY). Cel. 113, Slănic 474, X 60. a. vedere late- rală; b, vedere orală. Fig. 5. — Quinqueloculina seminulum (LINNE). Cel. 153, Stupina 8, X 60. a și b, vederi late- rale; c, vedere orală. Fig. 6. — Articulina mayori CUSHMAN. Cel. 35, Gornetul Cuib 11.7, X 60. Fig. 7.— Articulina conico-articulata (BATSCH). Cel. 36, Gornetul Cuib 858, X 90. Fig. 8. — Triloculina oblonga (MONTAGU). Cel. 154, Est Muntenia 1127, X 60. a și b, vederi laterale; c, vedere crală. JA Institutul Geologic al României IGRZ T. IORGULESCU: Miocenul superior din Muntenia de Est. Pl. II. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Les nngem umum Institutul Geologic al României PLANȘA III Institutul Geologic al României PLANȘA III Fig. i.— Biloculinella globula (BORNEMANN). Cel. 50, Slănic 482, X 60. a, vedere laterală; b, vedere orală. Fig. 2.— Cornuspira involvens REUSS. Cel. 155, Slănic 474, X 90. a, vedere laterală; b, vedere orală. Fig. 3-~ Robulus alato-limbatus (GUMBEL). Cel. 122, Slănic 83, X 30. a, vedere laterală; Fig. 4. — Globulina gibba (D’ORBIGNY). Cel. 156, Slănic 543, X 60. a vedere laterală; b, vedere orală. Fig. 5.— Glandulina laevigata D’ORBIGNY. Cel. 157, Est Muntenia 1078, X 60. a, vedere laterală; b, vedere orală. Fig. 6. — Nonion granosum (D’ORBIGNY). Cel. 18, Gornetul Cuib 334 X 90. a, vedere late- rală; b, vedere orală. ■Fig. 7.— Nonion germanicum (EHRENBERG). Cel 23, Cornetul Cuib 441, X90. a, vedere laterală; b, vedere orală T. IORGULESCU: Miocenul superior din Muntenia de Est. Pl. III Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Des. Angola Bodeagă Institutul Geological României PLANȘA IV Institutul Geological României PLANȘA IV Fig. i.— Nonion commune (D’OrBIGNY). Cel. 30, Chiojdeanca 1009, X90. a, vedere late- rală; b, vedere aperturală. Fig. 2. — Xonion pompilioides (FlCHTEL și MOLI.), Cel. 32, Slănic 366, X 90. a vedere laterală’; b, vedere aperturală. Fig. 3. — Elphidium macellum (FlCHTEL și MOLL). Cel. 158, Năeni 700, X90. a, vedere late- rală; b, vedere aperturală. Fig. 4 — Elphidium criipum (LlNXL). Cel. 159, Chiojdeanca 717, X 60. a, vedere laterală; b, vedere aperturală. Fig. 5. — Dendritina elegans D’ORBIGNY. Cel. 133, Pietrarii 305, X 60. a, vedere laterală; b, vedere orală. Fig. 6. — Borelis mello (FlCHTEL și MOLL). Cel. 71, Pietrarii 305, X 60. a, vedere laterală;, b, vedere polară. T IORGULESCU: Miocenul superior din Muntenia de Est. Pi. IV. Anuarul Comitetului Geologic Voi. XXVI. Des. Angela Bodeagă Institutul Geologic al României PLANȘA V Institutul Geological României PLANȘA V Fig. i. — Bulimina aculeata D’ORBIGNY. Cel. 160, Gornetul Cuib 575, x6o. Fig. 2.— Bulimina înfiata SEGUENZA. Cel. 76, Chiojdeanca 739, X 90. F>g- 3- — Bulimina pyrula D’ORBIGNY. Cel. 80, Stupina 6, X 90. Fig. 4.— Bolivina punctata D’ORBIGNY. Cel. 14, Gornetul Cuib 315, X 90. a, vedere late- rală; b, vedere aperturală. Fig- 5- ~ Bolivina danvillensis HOWE și WALLACE. Cel. 53, Gornetul Cuib 821, X 90. a, vedere laterală; b, vedere aperturală. Fig. 6. — Bolivina spathulata (WILLIAMSON). Cel. 57, Gornetul Cuib 829, X 90. a, vedere laterală; b, vedere aperturală. Fig. 7.— Uvigerina asperula CZJZEK. Cel. 162, Gornetul Cuib 824, X 90. Fig. 8.— Angulogerina angulosa (WILLIAMSON). Cel. 13, Chiojdeanca 747, X90. Fig. 9. — Discorbis vilardeboana ( D’ORBIGNY). Cel. 135, Slănic 364, X 60. a, ventral; b, dorsal; c, apertural. Fig. 10. — Discorbis saulcii (D’ORBIGNY). Cel. 137, Slănic 473, X60. a, ventral; b, dorsal; c, apertural. Fig. 11.— Gyroidina danvillensis HOWE și WALLACE. Cel. 163, Gornetul Cuib 563, X 60. a, ventral; b, dorsal; c, apertural. Institutul Geologic al României IGRZ T. IORGULESCU: Miocenul superior din Muntenia de Est. Pi. V. Anuarul Comitetului Geologic Voi. XXVI. Des. Angela Bodeagâ iGRy Institutul Geologic al României PLANȘA VI Institutul Geological României PLANȘA VI Fig. i.— Siphonina reticulata (CZJZEK). Cel. 164, Năeni 250, X90. a, ventral; b, dorsal; c, apertura!. Fig. 2. — Cassidulina laevigata D’ORBIGNY, var. carinata CUSHMAN. Cel. 165, Gornetul Cuib 277, X 90. a, ventral; b, dorsal; c, periferic. Fig- 3- — Cassidulina crassa D’ORBIGNY. Cel. 91, Mârlogea 1223, X 90. a, ventral; b, dorsal c, periferic. Fig. 4.— Cassidulinoides bradyi (NORMAN). Cel. 92, Văleni 49, X 90. Fig. 5. — Allomorphina macrostoma KARRER. Cel. 1, Chiojdeanca 754, X 90. aj ventral; b, dorsal; c, periferic. JA Institutul Geologic al,României IGR/ T. Iorgulescu: Miocenul superior din Muntenia de Est. PL VI. Anuarul Comitetului Geologie Voi. XXVI. Des- Angola Bodeaga Institutul Geological României PLANȘA VII Institutul Geologic al României PLANȘA VII Fig. i. — Globigerina bulloides D’ORBIGNY. Cel. 166, Slănic 480, X 90. a, ventral; 1 c, periferic. Fig. 2. — Globigerina bilobata D’ORBIGNY. Cel. 167, Est Muntenia 1113, X 60. Fig. 3.— Globigerinoides conglobatus (H. B- BRADY). Cel. t68, Slănic 480, X 90. a b, dorsal. Fig. 4. — Candorbulina universa JEDLITSCHKA. Cel. 169, Văleni 276, X 60. Fig. 5. — Globotruncana linnaeana (D’ORBIGNY). Cel. 170, Est Muntenia 546, X 60. a b, dorsal; c, periferic. Fig. 6. — Planulina miellerstorfi (SCHWAGER). Cel. 102, Gornetul Cuib 570, X 60. a b, dorsal; c, periferic. t>, dorsal; , ventral; ventral; , ventral; Institutul Geologic al României T. Iorgulf.scu: M’ocenul superior din Muntenia de Est. Pl. VII. Des. Angcla Bodeag: Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Institutul Geologic al României PLANȘA VIII î Institutul Geologic al României PLANȘA VIII Fig. i. — Cibicides lobatulus (WALKER și JACOB). Cel. 171, Est Muntenia 1126, X 60. a, ventral; b, dorsal; c, periferic. Fig. 2. — Cibicides pseudoungerianus (C'J sil MW), Cel. 98, Est Muntenia' 1078, X 30. a, ventral; b, dorsal, c, periferic. Fig- 3- — Cibicides mexicanus NUTTALL. Cel. 99, Est Muntenia 719, X 60. a, ventral; b, dorsal; c, periferic. Fig. 4. — Cibicides conoideus f CZJZEK). Cel. 104, Chiojdeanca 715, X 90. a, ventral; b, dorsal; c, perferic. Fig. 5. — Cenosphaera (Phormosphaera) vesparia HAECKEL. Cel. 172, Est Muntenia 1057, X 90. Fig. 6.— Staurosphaera (Staurosphaerantha) cruciata HAECKEL. Cel. 173, Gornetul ^Cuib 476, X 90. Fig. 7.— Spongurus (Spongurantha) stuparius HAECKEL. Cel. 174, Gornetul Cuib 471, X 90. Fig. 8.— Spongodiscus (Spongodisculus ) mediterraneus HAECKEL. Cel. 175, Slănic 457, X 90. a, lateral; b, periferal. Fig. 9.— Spongodiscus ( Spongospira) spiralis HAECKEL. Cel. 176, Gornetul Cuib 476, X 90. Fig. 10.— Rhopalodictyum (Rhopalodictya) subacutum Ehre.xberg. Cel. 177, Slănic 457, X 90. Fig. 11. — Dictyocoryne Dictyocorynium pentagona STuHR. Cel. 178, Slănic 210, X 90. T. Iorgulescu: Miocenul superior din Muntenia de Est. PI. VIII. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Angcia liodeagă Institutul Geologic al României PLANȘA IX Institutul Geologic al României PLANȘA IX Fig. i. — Sethamphora (Dyctyoprora) mongolfieri HAECKEL. Cel. 179, Gornetul Cuib 476, X90. Fig. 2.— Sethocapsa pyrijormis HAECKEL. Cel. 180, Est Muntenia 1376, X 90. Fig- 3- ~ Crisia hornesi REUSS. Cel. 181, Slănic 550, X 30. Fig. 4. — Spaniodontella intermedia (ÂNDRUSSOW). Cel. 182, Gornetul Cuib 157, X 30. Fig. 5. — Spirialis andrussowi KriTL. Cel. 183, Gemetul Cuib 130, X30. Fig. 6. — Spirialis hospes (ROLLE). Cel. 184, Siănic 482, X 30. a, lateral; b, apical. Fig. 7. — Spirialis subtarchanensis ZHIZHCENKO. Cel. 185, Est Muntenia 1154, X30. Fig. 8. — Spirialis koeneni KITTL. Cel. 186, Est Muntenia 1154, X 30. Fig. 9.— Spirialis stenogyra (PHILIPPI). Cel. 187, Slănic 476, X 30. Institutul Geologic al României T. Iorgulescu: Miocenul superior din Muntenia de Est. Pl. IX. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Des. Ancelâ Rodeagă Institutul Geologic al României Planșa I T.T.IORGULESCU : Studiul Micropaleontologic al Miocenului din Muntenia de Est Imprim. Atei. Comit Geologic ANUARUL COMITETULUI GEOLOGIC : voi. XXV| Institutul Geologic al României IGR/ T.T.IQRGULESCU • Studiul Micropaleontologic al Miocenului din Muntenia de Est Planșa E ■» ANUARUL COMITETULUI GEOLOGIC: voi.XXVI Imprim. Atei. Comit. Geologic Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU DEPE FLANCUL SUDIC AL CUVETEI DE SLĂNIC, INTRE V. PRAHOVEI ȘI V. VĂRBILĂULUI DE GH. VOICU CONȚINUT Pag- I. Introducere ..................................................................... 224 II. Metoda de lucru ................................................................. 224 III. Date geologice.................................................................. 225 1. Profile de colectare ......................................................... 225 2. Istoric...................................................................... 226 IV. Date paleontologice.............................................................. 228 1. Descrierea diviziuniloi micropaleontologice................................... 228 a) Zona O..................................................................... 229 b) Zona Mi,................................................................... 231 Subzona Bg.............................................................................. 234 Subzona H............................................................................... 236 2. Considerațiuni asupra remanierilor .......................................... 237 V. Considerațiuni asupra biofaciesurilor............................................. 246 VI. Rezultate microbiostratigrafice.................................................. 249 Apartenența Stratelor de Cornu.......................................................... 250 Vârsta Stratelor de Cornu............................................................... 253 Vârsta depozitelor burdigaliene ........................................................ 255 Apartenența gipsurilor.................................................................. 255 Raporturile stratigrafice dintre Stratele de Cernu și Oligocen ......................... 257 Raporturile stratigrafice dintre Stratele de Cornu și depozitele burdigaliene ■ 260 Bibliografie .......................................................................... 263 Institutul Geological României 224 GH. VOICU I. INTRODUCERE Lucrarea de față cuprinde studiul micropaleontologic al Stratelor de Cornu și al formațiunilor adiacente —partea superioară a Oligocenului și Burdiga- lian-Helvețianul inferior — depe flancul sudic al Cuvetei de Slănic, între V. Prahovei și V. Vărbilăului. Au fost cercetate Stratele de Cornu în profilele din V. lui Sărăcilă, V. Cior- tanului, Crucea Domnitorului, V. Frasinului, V. Sgheboaia, V. Bertea, și V. Dobreasa (v. planșa). Aceste profile, pe care le denumim profile de colectare, au fost indicate de Gr. Popescu în urma unei cartări detailate și au fost colectate tot de el cu excepția profilului din V. Ciortanului, pe care l-am colectat personal. Colectarea probelor s’a făcut în 1941 în V. Ciortanului și în 1947 în restul profilelor. Datele geologice asupra profilelor colectate, pe care le voi da în această lucrare la Cap. III, sunt extrase din lucrări geologice anterioare, întocmite de noi pentru V. Ciortanului (8) și de Gr. Popescu (3, 4, 29, 31) pentru cele- late profile. Totalul probelor colectate din cele 7 profile de colectare enunțate a fost de 706 și toate au fost cercetate din punct de vedere micropaleontologic. Rezul- tatele acestor 7 profile sunt confirmate de încă două mari profile făcute în cei doi pinteni, unul în Bâsca Chiojdului prin Pintenul de Homorâcij (28) și celălalt în V. Muscelului prin Pintenul de Văleni (27), profile ale căror rezultate vor fi comunicate într’o lucrare viitoare. Odată cu examenul micropaleontologic al probelor am alcătuit și colecția-tip pentru Stratele de Cornu, colecție care se află în Laboratorul de Micropaleon- tologie dela Câmpina. II. METODA DE LUCRU Colectarea probelor s’a făcut, în general, din deschiderile naturale (malurile expuse ale văilor), care au fost descoperite prin săpare, dela 0,20 m la 0,50 m, pentru obținerea în stare proaspătă a formațiunilor. Săpături mai mari, uneori chiar șanțuri, s’au făcut la limitele dintre formațiuni, când.se urmărea lămu- rirea contactului, sau atunci când se bănuia vreo dislocație. Probele au fost colectate depe intervale stratigrafice de 1 —2 m grosime, mai rar 3 m. Materialul unei probe a fost luat din mai multe puncte depe inter- valul respectiv. Desigur că dela această normă generală ne-am abătut ori de câte ori am întâlnit strate care ni-se păreau caracteristice, luând probe din fiecare. Am căutat să evităm scăparea vreunui strat cu microfosile. Aceasta n’a fost posibil acolo unde am întâlnit lacune de colectare, adică intervale stra- tigrafice acoperite de vegetație sau pornituri. Institutul Geologic al României igr/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 225 Ideal ar fi fost să se facă colectarea probelor, ținând seamă de natura litologică a materialului, fără să punem în aceeași probă material diferit din punct de vedere lithologic. Acest lucru a fost îndeplinit în mare parte, încăr- când mult costul lucrărilor, numai în profilul de colectare V. Ciortanului (Melicești). In laborator metoda întrebuințată a fost cea obișnuită. Materialul unei probe (600 — 800 gr), a fost supus operațiilor de desagregare, spălare, culegere a rezidiului organic din rezidiul integral (= mineral organic) și apoi exa- menului microscopic. Culegerea rezidiului organic (= totalitatea microfosilelor), a glauconitului și a concrețiunilor de pirită s’a făcut direct din material rezultat din spălare! III. DATE GEOLOGICE 1. PROFILE DE COLECTARE In cele ce urmează vom da câteva date asupra profilelor de colectare, înce- pând dela W spre E, referitoare la formațiunile colectate, grosimea stratigra- fică de pe care s’au luat probe, numărul probelor colectate precum și date asupra corelațiilor dintre diferitele segmente ce alcătuesc profilele. P r o f i Iu 1 V. 1 u i S ă r ă c i 1 ă (v. planșa). Acest profil este alcătuit din patru segmente notate I —IV, care se suprapun parțial între ele. Corela- țiunile dintre segmente precum și gradul de siguranță se vede în anexa 1. Core- lațiile dintre segmentele I—II și II—III sunt aproximative, fiind făcute pe complexe de strate. Intre segmentele III și IV corelația este făcută după gipsuri. Aici au fost colectate 115 probe, repartizate pe formațiuni astfel: 102 probe din Stratele de Cornu, depe o grosime stratigrafică de aproximativ 140 m. 13 probe din Burdigalian-Helvețianul inferior, depe o grosime strati- grafică de cca 41 m. Profilul V. Ciortanului (v. planșa). Din acest profil, alcătuit dintr’un singur segment, am colectat 383 de probe repartizate pe formațiuni astfel: 210 probe din Oligocen (Strate de Pucioasa), depe o grosime stratigrafică de cca 360 m. 77 probe din Stratele de Cornu, depe o grosime stratigrafică de cca 116 m și 96 probe din Burdigalian-Helvețianul inferior, depe o grosime strati- grafică de cca 90 m. Profilul Crucea Domnitorului (v. planșa). Acest profil s’a colectat într’o lentilă de conglomerate situată la N de Crucea Domnitorului, conglomerate care erau atribuite când Tortonianului, când complexului Stra- telor de Cornu. 15 . — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 Ă Institutul Geologic al României Xjgr/ 226 GH. VOICU De aici au fost colectate 11 probe, depe o grosime stratigrafică de cca 35 m, atât din conglomeratele și nisipurile interstratificate cât și din unele compo- nente-blocuri ale acestor conglomerate. In urma analizelor micropaleontologice s’a constatat că aceste depozite conțin aceeași microfaună ca Stratele de Cornu din celelalte profile, așa încât trebue să li se atribue aceeași vârstă. M. FiUPESCU le-a atribuit Stratelor de Cornu încă din 1933. Profilul V. Frasinului (v. planșa). Profilul este alcătuit din trei segmente notate I—III, corelate între ele astfel: Segmentul I — II prin corelație sigură, făcută pe strat. Segmentul II — III prin corelație nesigură, făcută după direcția stratelor. Au fost colectate 103 probe repartizate pe formațiuni astfel: 4 probe din Oligocen, depe o grosime stratigrafică de 12 m și 99 probe din Stratele de Cornu, depe o grosime stratigrafică de 245 m. Profilul V. Sgheboaia (v. plarșa). Profilul este alcătuit din trei segmente notate I — III, corelate între ele în mod nesigur, după media direc- ției stratelor. Din acest profil au fost colectate numai 38 de probe, din cauza numeroaselor lacune de colectare datorită porțiunilor acoperite. Probele au fost colectate numai din Stratele de Cornu depe o grosime stratigrafică de cca 164 m. Profilul V. B e r t e a (v. planșa). S’au colectat 31 de probe din Stra- tele de Cornu, deschise pe o grosime stratigrafică de cca 72 m, și o probă din Burdigalian-Helvețianul inferior suprapus. Profilul V. Dobreasa (v. planșa). Acest profil este alcătuit din două segmente corelate în mod nesigur. Au fost colectate 7 probe din Stratele de Cornu, descoperite numai pe o grosime stratigrafică de 13 m, și 2 probe din Burdigalian-Helvețianul inferior. 2. ISTORIC In acest capitol voi aminti părerile exprimate în literatura noastră geologică asupra vârstei Stratelor de Cornu, asupra raporturilor lor stratigrafice cu formațiunile adiacente și voi aminti pe scurt caracterele lor petrografice. M. Filipescu dă în lucrarea: «Cercetări geologice între V. Teleajenului și V. Doftanei (jud. Prahova)», un istoric destul de complet, până în 1933, în ce privește acest subiect, pentru ca să nu mai fie, în mod esențial, nimic de adăogat. Reținem din acest istoric că Mrazec denumește aceste depczite « Strate de Cornu », iar D. Preda le denumește « orizontul gipsurilor inferioare » (20),. denumiri rămase în literatura geologică și că majoritatea geologilor le atribue* vârsta aquitaniană, considerându-le în baza Formațiunii salifere. Institutul Geologic al României ÎCR STUDIU MICR0PALE0NT0L0GIC AL STRATELOR DE CORNU 227 In lucrarea amintită, și care se referă la regiunea din care am studiat pro- filele colectate, M. Filipescu atribue Stratelor de Cornu vârsta Oligocen supe- rior - Aquitanian și Ie consideră ca aparținând ciclului de sedimentare al Oligocenului, deci Flișului. In cadrul lucrărilor geologice de teren, atât Gr. Popescu cât și noi, în regi- unea de care ne ocupăm, atribuim Stratelor de Cornu aceeași vârstă ca și M. Filipescu. In ce privește raporturile stratigrafice între Stratele de Cornu și Oligocen, M. Filipescu, ca și parte din autorii citați în istoricul său, le consideră în această regiune în concordanță cu depozitele oligocene tipice. Tot astfel au fost interpretate pe teren între V. Doftanei și V. Vărbilăului de Gr. Popescu și de noi în V. Ciortanului. F. Olteanu, în regiunea Urseiu-Câmpina, într’o ședință la Institutul Geologic în 1949 (21), afirmă că Aquitanianul reprezentat prin gipsuri ar putea fi discordant. In aceeași ședință Gr. Popescu spune că a lucrat în regiunea Urseiu și că este de aceeași părere cu F. Olteanu. Tot în 1949, cu ocazia simpozionului asupra Flișului paleogen dintre V. Buzăului —V. lalomiței (15), Gr. Popescu afirmă că în profilul din V. Iui Sărăcilă Aquitanianul « are o poziție stratigrafică neobicinuită pentrucă, deși iese de sub Burdigalian, stă peste Oligocenul Pintenului de Homorâciu și peste depo- zitele roșii senoniene din fruntea zonei interne ». Se întreabă dacă acest contact este tectonic sau de transgresiune. înclină să creadă că este un contact de trans- gresiune « pentru motivul că acest Aquitanian vine în contact cu două unități tectonice importante, aceea a Pânzei interne și a Pintenului de Homo- râciu ,». .. . In ce privește raporturile stratigrafice dintre Stratele de Cornu și Burdi- galian-Helvețianul inferior, majoritatea geologilor consideră depozitele bur- digalian-helvețiene ca fiind transgresiv discordante peste Stratele de Gornu. In simpozionul amintit Gr. Popescu, vorbind despre poziția transgresivă a depozitelor burdigaliene, spune: «pe ambele flancuri ale Cuvetei de Slănic, pe flancul N al Cuvetei de Drajna și pe flancul N al bazinului Șoimari-Calvini se constată că depozitele Helvețianului, în care se cuprind și conglomeratele burdigaliene, nu depășesc aproape niciodată Aquitanianul, așa încât în aceste bazine nu s’ar putea vorbi decât de o foarte slabă transgresivitate a Helve- țianului. Prezența locală a discordanțelor între Helvețian și Aquitanian tfebue pusă în mare parte și pe seama unei cutări disarmonice, dată fiind diferența în consistență a acestor două formațiuni ». Este de bănuit, zice Gr. Popescu, că « faza anteburdigaliană care a cutat zona internă n’a avut decât un efect slab în zona pintenilor paleogeni. In această fază, sub presiunea pânzei interne, s’au schițat abia crestele anticlinale ale celor doi pinteni, local ceva mai pro- nunțat, separând ciivetele largi, în care sedimentația s’a continuat neîntre- rupt ». 15* Institutul Geologic al României X IGR/ 228 GH. VOICU In ce privește caracterul p e t r o g r a f i c, amintim, deoarece are importanță pentru microfaună, că Stratele de Cornu, pe lângă depozitel pelitice reprezentate prin șisturile disodilice cu resturi de Pești, facies oligocen, conțin și depozite grosiere importante, reprezentate prin gresii, marne cu pietriș și conglomerate. Stratele de Cornu cuprind deasemeni depozite importante de gipsuri can- tonate în baza lor. M. Filipescu menționează însă gipsuri și la partea supe- rioară a Stratelor de Cornu, imediat sub conglomeratele burdigaliene. Intr’o excursie făcută împreună la 9 Septembrie 1949, între V. Teleajenului și V. Doftanei, mi-a atătat în V. Bertea, în V. Sgheboaia și în două profile situate imediat la W de V. Sgheboia, un banc de gipsuri de 1 — 2 m grosime, imediat sub conglomeratele burdigaliene. Intr’un profil am observat chiar două inter- calații de gipsuri, dar foarte apropiate și tot sub conglomerate. Pe baza observațiunilor făcute de M. Filipescu se poate conchide că în Stratele de Cornu, în regiunea studiată, am avea două nivele cu gipsuri: primul, cel important, în baza Stratelor de Cornu, gros în general de 10 m, dar poate atinge și 30 m (V. lui Sărăcilă), și al doilea la partea superioară a Stratelor de Cornu, imediat sub conglomeratele burdigaliene, gros de 1 —2 m. IV. DATE PALEONTOLOGICE In acest capitol vom face: descrierea diviziunilor micropaleontologice și considerațiuni asupra remanierilor. 1. DESCRIEREA DIVIZIUNILOR MICROPALEONTOLOGICE Analiza tabelelor *) care cuprind distribuția pe verticală a formelor întâl- nite, ne-a permis să stabilim în seria stratigrafică: Oligocen superior, Strate de Cornu și Burdigalian-Helvețian inferior, două zone, două subzone și un important prag bionomic. O diviziune micropaleontologică, zonă sau subzonă, se caracterizează prin- tr’un ansamblu de forme pe care-1 numim asociație specifică. Această asociație poate fi alcătuită în trei moduri și anume: Din forme caracteristice și forme comune, în majoritatea cazurilor. Din forme comune, atunci când într’un interval stratigrafie, lipsind formele caracteristice, acesta se caracterizează prin modul constant de apariție și asociere a unor forme comune și prin frecvența crescută a acestora, cazul Helvețianului. Dintr’o asociație specifică, alcătuită câteodată numai pe baza formelor remaniate, care fiind cantonate, uneori masiv, în anumite intervale stratigra- l) Reproducerea acestor tabele (8 buc.) precum și a planurilor de situație (4 buc.) fiin dificilă, nu se poate face deocamdată. Institutul Geologic al României X IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 229 fice, lipsite și acestea de alte forme, caracterizează acele intervale. Exemplu, depozitele breciei tortoniene. $ Prin forme caracteristice înțelegem acele forme care sunt cantonate într’un anumit interval stratigrafie mai mare, adică zonă, sau mai mic, adică subzonă. In opoziție cu formele caracteristice stau formele comune, adică acele forme care au o răspândire mai mare pe verticală, putând să treacă prin mai multe zone. Un prag bionomic reprezintă o limită tranșantă între două zone micro- paleontologice. Exemplu, pragul bionomic dintre Eocen și Oligocen și pragul bionomic dintre Oligocen și Stratele de Cornu. Zonele stabilite sunt următoarele: Zona O, pentru Oligocen, Zona Mij pentru Stratele de Cornu și depozitele atribuite Burdigalian-Helvețianului inferior. a) ZONA O Această zonă micropaleontologică, întâlnită în profilele din V. Ciortanului, V. lui Sărăcdă și V. Frasinului, corespunde din punct de vedere stratigrafie cu partea superioară a Oligocenului desvoltat în faciesul Stratelor de Pucioasa și cu gipsurile din baza Stratelor de Cornu (v. planșa). Zona O cuprinde o asociație specifică relativ săracă, alcătuită din: Fora- minifere, resturi de Spongieri, Lamellibranchiatul Erycina, Pteropodul Spirialis Coleoptere, dinți și alte resturi de Pești, Diatomee și Fructificații. Foramini- ferele calcaroase predomină asupra Foraminiferelor aglutinante, atât în ce pri- vește numărul de genuri și specii ( = calitativ), cât și în ce privește numărul de indivizi (= cantitativ). In caracterizarea acestei zone intră și două concrețiuni minerale de pirită, asupra cărora vom reveni. Ceeace constitue o notă distinctivă a zonei O este piritizarea, uneori limoni- tizarea, majorității formelor întâlnite. Apariția constantă și numărul mare al dinților și resturilor de Pești, deși forme comune, prezintă o altă notă caracteristică a zonei O. In zona O am întâlnit 35 de forme caracteristice și 16 forme comune. Formele caracteristice sunt: Foraminifere aglutinante: Ammodiscus incertus (d’Orbigny), formă microsferică Ammodiscus glomeratus Grzyb. Dendrophrya latissima Grzyb. Dendrophrya excelsa Grzyb. Glomospira charoides Park. și Jon. Haplophragmoides scitulum Brady Haplophragmoides cf. horridum Grzyb. Ifi Institutul Geologic al României IGR/ 230 GH. VOICU Reophax difflugiformis Brady Rhabdammina cf. linearis Brady Thurammina papillata Brady Foraminifere calcaroase: Bolivina pygmaea Brady Bulimina exilis Brady Bulimina elongata d’Orb. Bulimina pupoides d’Orb. Bulimina sp. Bulimina gracilis Cushman Chilostomella oolina (Schwager) Chilostomella tenuis Born. Globobulimina sobrina Galloway și Morrey Nonionella pauciloba Cushman Virgulina ?sp. Virgulina (Virgulinella )miocenica Cush. și Ponton Virgulina (Virgulinella) cf. iniocenica Cush. și Ponton Spongieri (resturi): Spicul de Tetractinellid sp. 2 (megascler) Spicul globulos de Tetractinellid (microscler) (după M. Filipescu) Lamellibranchiate: Erycina. sp. Gasteropode: Spirialis umbilicata Born. Coleoptere Diatomee: Coscinodiscus sp. (biconvex), după K. Staesche și H. Hiltermann Coscinodiscus sp. (biconcav), după K. Staesche și H. Hiltermann Coscinodiscus sp. 1 Coscinodiscus sp. 2 Isthmia enervis Ehrenb. Triceratium mucronatum Schmidt Fructificați!. Elementele minerale caracteristice zonei O sunt: Concrețiumle moruli- forme de pirită și concrețiunile sferice de pirită. Primele sunt de formă sferică sau ovoidă și au un aspect exterior moruliform. Secundele sunt concrețiuni sferice (de pirită) cu suprafața mai mult sau mai puțin netedă. Formele caracteristice ale asociației zonei O sunt însoțite de următoarele forme comune.: B'oraminifere aglutinante: Hyperammina elongata clavatula Howchin . ■ \ Institutul G&ologic al României X. igr/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 231 Foraminifere calcaroase: Boli vuia antiqua d’Orb. Bolivina floridana Cushman Cibicides cf. ungerianus d’Orb. Globigerina bulloides d’Orb. Globigerina cf. bulloides d’Orb. Globigerina triloba Reuss Globigerina concinna Reuss Globigerina cf. triloba Reuss Globigerinella aequilateralis Brady Globigerinella subcretacea (Lomnicki) Globotruncana sp. Nodosaria annulifera Gumbel Orbulina universa d’Orb. Rotalia mexicana (Nuttall) Spongieri (resturi): Spicul de Tetractinellid sp. 1 Pești (dinți și alte resturi). b) ZONA Mi! Această zonă micropaleontologică, întâlnită în toată regiunea dintre V. Prahovei și V. Vărbilăului, corespunde din punct de vedere stratigrafie Stra- telor de Cornu de deasupra gipsurilor bazale și depozitelor atribuite Burdi- galian-Helvețianului inferior. Zona Mij posedă o asociație specifică foarte bogată, în care Foraminiferele calcaroase predomină, și aici, net asupra celor aglutinante. Această asociație este alcătuită din 139 de forme caracteristice și 19 forme comune. Din cele 139 de forme, 87 sunt caracteristice zonei Mij, propriu zisă, ele întâlnindu-se de jos în sus pe tot intervalul stratigrafie al acestei zone, iar restul de 52 de forme sunt caracteristice subzonelor separate în zona Mir Despre acestea din urmă se va vorbi mai jos, la descrierea subzonelor re- spective. Formele caracteristice zonei Mij sunt: Foraminifere aglutinante: Martinottiella communis (d’Orb.) Sigmoilina schlumbergeri H. Silvestri Sigmoilina sigmoidea (H. B. Brady) Spiroplectammina gracilis (von Mark) Textularia sagittula Defrance Foraminifere calcaroase: Angulogerina carinata Cusn. Asterigerina subacuta Cush. Institutul Geologic al României 232 GH. VOICU Ăsterigerina carinata d’Orb. Bolivina advena Cush. Bolivina marginata Cush. Bolivina arta Macfadyen Bolivinoides decorata (Jones) var. delicatula Cush. Bulimina elegans d’Orb. Bulimina marginata d’Orb. Bulimina corrugata Cush. și Siegfus Buliminella cf. brevior Cush. Cancns cf. sagra d’Orb. Cassidulina crassa d’Orb. Cassidulina margareta Karrer Cassidulina subglobosa Brady Cibicides lobatulus (Walker și Jacob) Cibicides mundulus (Brady, Parker și Jones) Cibicides cf. lobatulus (WALKER și Jacob) Dentalina multilineata Born. Elphidium crispum (Linne) Elphidium fichtellianum d’Orb. Eponides affinis (Czjzek) Eponides umbonatus Reuss Eponides aff. praecinctus Karrer Glandulina laevigata d’Orb. Globorotalia cf. hirsuta d’Orb. Globorotalia sp. Globulina gibba d’Orb: Gyroidina soldanii d’Orb. Lagena hispida Reuss Lagena sulcata Walker și Jacob Lagena gracillima Seguenza Marginulina subbulata Hantk. Marginulina aculeata Neugeboren Marginulina arcuata Phil. Marginulina cf. aculeata Neugeboren Marginulina cf. subbulata Hantk. Nodosaria paupercula Reuss Nodosaria spinicosta d’Orb. Nodosaria raphanistrum (Linne) var. caribbeana Hedberg Nodosaria deceptoria (Schwager ?), după Cushman Nodosaria parexilis Cush. și Stewart Nodosaria cf. perversa Schwager Nonion ibericum Cush. STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 233 Nonion depressulum (Walker și Jacob) Nonion belridgense (Barbat și Johnson) Nonion umbilicatulum (Montagu) Nonion cf. umbilicatulum (Montagu) Planularia sp. Pseudoglandulina conica (Neugeboren) Pullenia bulloides d’Orb. Pullenia salisburyi (R. E. și C. Stewart) Pyrgo murrhina (Schwager) Quinqueloculina seminula (Linne) Quinqueloculina linaeana d’Orb. Quinqueloculina cf. seminula (Linne) Reussella spinulosa (Reuss) Reussella subrotundata Cush. și Thomas Robulus aff. Cristellaha rotulata Brady, după Thalmann Robulus sp. Robulus limbosus Reuss Robulus submamiligerus (Cush.) Robulus clericii (Fornasini) Robulus cf. calcar (Linne), după Kleinpell Robulus vortex (Fichtel și Moll) Robulus subalata Reuss Rotalia beccarii Linne sp. Rotalia cf. aculeata d’Orb. Siphonina tenuicarinata Cush. Sphaeroidina bulloides d’Orb. Spiroloculina tenuis (Czyzek) Trifarina brady Cushman Triloculina trigonula Lamarck Uvigerina beccarii Fornasini Uvigerina benoniensis Fornasini Uvigerinella. californica Cush. Valvulineria philippinensis Cush. Virgulina schreibersiana (Czjzek) Spongieri (resturi): Spicul de Lithistidae, după M. Filipescu Echinoderme (resturi): Spin de Spatangid, după K. Staesche și H. Hiltermann Briozoare: Crisia sp., după Staesche și H. Hiltermann Ostracode: Cytherella fabacea Born. 1 Institutul Geologic al României \ IGRZ 234 GH. VOICU Formele comune zonei Mij sunt: Foraminifere aglutinante: Gaudryina oxicona Reuss Foraminifere calcaroase: Bolivina floridana Cush. Bolivina incrassata Reuss Cibicides cf. ungerianus d’Orb. Dentalina inornata d’Orbigny Globigerina bulloides d’Orb. Globigerina cf. bulloides d’Orb. Globigerina triloba Reuss Globigerina concinna Reuss Globigerina cf. triloba Reuss Globigerinella aequilateralis Brady Globigerinella subcretacea (Lomnicki) Globotruncana sp. Nodosaria annulifera (Gumbel) Nodosaria aspera Reuss Orbulina universa d’Orb. Pseudotextularia elegans Rzehak Rotalia mexicana (Nuttall) Spongieri (resturi): Spicul de Tetractinellid, sp. 1. Subzonele separate în zona Min pe baza celor 52 de forme amintite, sunt: Subzona Bg și Subzona H. Subzona Bg corespunde Stratelor de Cornu (con- siderate în literatură ca aquitaniene) de deasupra gipsurilor bazale, iar subzona H corespunde Burdigalian-Helvețianului inferior. Subzona Bg. Aceasta se individualizează ca subzonă în cuprinsul zonei Mij printr’un grup de 40 de forme caracteristice, cantonate numai în acest interval. Dintre aceste 40 de forme, 24 forme sunt calcaroase și 16 forme sunt aglutinante. Foraminifere aglutinante: Ammodiscus cf. incertus d’Orb. forma microsferică Ammodiscus cf. incertus d’Orb. forma macrosferică Bathysiphon sp. (?), după Cushman Bigenerina ciscoensis Cush. și Waters Clavulinoides szaboi (Hantken) Cyclammina cf. incisa (Stache) Cyclammina gracilis Grzyb. Cyclammina cf. gracilis Grzyb. Haplophragmoides sp. ■A Institutul Geologic al României 16 R A STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 235 Haplophragmoides Waltery (?) Grzyb. Rhizammina algaeformis Brady Schenckiella occidentalis Cush. Textularia sp. Verneuilina affixa Cush. Verneuilina sp. Vulvulina spinosa Cush. var. miocenica Cush. Foraminifere calcaroase: Bitubulogenerina aperta Cush. Bolizinella folia (Parker și Jones) var. ornata Bulimina ouat a d’Orb. Buliminella elegantissima (d’Orb.) Cibicides pseudoungerianus Cush. Cibicides americamis Cush. Conorbina patelliformis Brady Cymbalopora squamosa d’Orb. Discorbis vilardeboana d’Orb. Discorbis sp. (?) Cush. (non Discorbis saulcii d’Orb.), după Thal- mann. . Discorbis assulata Cush. Discorbis sp. Ehrenbergina spinosissima Cush. și JarviS Elphidium ungeri Reuss Eponides nanus Reuss Globulina sp. Karreria fallax Rzehak Nodosaria longiscata d’Orb. Operculina complanata Defr., după M. Filipescu Patellina corrugata Williamson Uvigerina tenuistriata Reuss Vaginulina elegans d’Orb. var. mexicana Nuttall Pteropode: Spirialis andrusovi thchokrakense Spirialis cf. umbilicata Born. Dacă se observă repartiția în cuprinsul acestei subzone a formelor de aglu- unante și calcaroase, se constată că formele aglutinante merg în toată subzona, în timp ce formele calcaroase se cantonează în anumite pachete de strate. Ne apar astfel nivele care cuprind Foraminifere aglutinante împreună cu Forami- nifere calcaroase și nivele care cuprind numai Foraminifere aglutinante. Bazați pe această observație, deosebim în subzona Bg două asociații speci- fice și anume: una pe care o numim asociația de calcaroase, alcătuită din cal- .caroase și aglutinante, primele predominând ultimele și o a doua asociație tjpty Institutul Geological României \ IGRZ 236 GH. VOICU specifică pe care o numim asociație de aglutinante, alcătuită exclusiv dm aglu- tinante. Se mai observă că asociația de calcaroase este legată de depozite predo- minant marnoase, în timp ce asociația de aglutinante este legată de depozite predominant argiloase. După natura litologică a depozitelor Stratelor de Cornu, în diferitele pro- file studiate, aceste asociații se întâlnesc fie amândouă, alternând de mai multe ori, cum este cazul în profilele: V. Frasinului, V. Sgheboaia, V. Bertea și V. Dobreasa (v. planșa), fie numai asociația de calcaroase cum este cazul în profilele V. lui Sărăcilă, V. Ciortanului și Crucea Domnitorului, profile în care depozitele sunt predominant marnoase (v. planșa). Rezultă de aci că ne găsim în fața unor asociații de faciesuri sincrone. Aceste asociații au valoare stratigrafică egală pentru depozitele Stratelor de Cornu. Szibzona H. Această subzonă, după cum s’a spus mai sus, corespunde din punct de vedere stratigrafie Burdigalian — Helvețianului inferior. Subzona H (v. planșa) se caracterizează printr’o asociație ceva mai săracă decât subzona Bg, alcătuită aproape exclusiv din calcaroase. Ea se detașează ca a doua subzonă a zonei Mit în primul rând prin aceea că în intervalul ei nu mai apar cele 40 de forme care caracterizau subzona Bg. In afară de aceasta, Subzona H se separă și pe baza următoarelor 11 forme din cele 52 amin- tite. Foraminifere aglutinante: Gaudryina (Pseudogaudryina) jarvisi Cush. Foraminiiere calcaroase: Cibicides cf. pseudoungerianus Cush. Globigerina cf. concinna Reuss Globorotalia crassula Cush. și Stewart Globotruncana linnei d’Orb. Globotruncana stuarti (de Lapparent; Gumbelina globulosa (Ehrenberg) Gumbelina striata (Ehrenberg) Pseudotextzilaria fruticosa (Egger) Slensidina cf. exculpta Reuss Ventilabrella eggeri Cush. Cristale de gips, calcifiate, după M. G. Filipescu. Aceste 11 forme nu sunt caracteristice Subzonei H, în sensul că sunt cantonate numai în cuprinsul ei, cum este cazul celor 40 de forme caracteri- stice din subzona Bg. Ele sunt forme comune care vin de mai jos, însă capătă valoare de caracterizare a acestei subzone prin aceea că prezintă aci un mod constant de apariție și de asociere și o frecvență crescută. Foaite important Institutul Geologic al României IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 237 de remarcat, și să reținem acest lucru, este faptul că forme noi în subzona H., respectiv în Burdigalian-Helvețianul inferior, nu mai apar. O caracteristică a subzonei H, o constitue și frecvența cristalelor de gips ■calcifiate, determinate ca atare de M. Filipescu. 2. CONSIDERAȚIUNI ASUPRA REMANIERILOR Deoarece în seria cercetată de noi am întâlnit, forme remaniate și deoarece formele remaniate îngreuiază uneori mult folosirea criteriului micropaleonto- logic în stratigraîie, credem necesar să facem câteva considerațiuni asupra acestui fenomen al remanierii de microfosile, bazat pe constatările făcute de noi în cercetările de până acum. Problema esențială constă în descifrarea criteriilor de identificare a microfosilelor remaniate. Din datele pe care le furnizează această lucrare, precum și din datele lucrărilor anterioare, putem spune că nici gradul de conservare, adică păstrarea integrității cochiliei și a ornamentațiilor: spini, coaste, carene etc., nici gradul de diagenizare, nici coroziunea, nici culoarea etc., nu pot fi criterii sigure de identificare a formelor remaniate. Dăm câteva exemple: Formele din depozitele breciei tortoniene, deși în mod sigur remaniate, sunt bine conservate. Formele întâlnite în Stratele de Cornu, deși proprii lor, in situ, sunt în general rău conservate. Multe forme, deși in situ, sunt diagenizate, altele, deși remaniate, nu pre- zintă o diageneză evidentă. In ce privește culoarea, cea roșie de exemplu, ar fi greșit să spunem despre o formă întâlnită în Helvețian și colorată în roșu, că este remaniată din Seno- nianul sau Eocenul roșu, deoarece se știe că această culoare este frecventă în Helvețianul inferior și poate fi întâlnită și în Helvețianul superior, și chiar mai sus stratigrafie. Dar nici chiar prezența într’o formațiune mai nouă, a unor forme presupuse ca dispărute, aparținând unor formațiuni mai vechi, nu poate fi în todeauna considerată ca un criteriu sigur de recunoaștere a remanierilor. Pentru aceasta dăm cazul speciei Globotruncana linnei d’Orb. Vorbind despre această formă* trebue să amintim că acela care a introdus-o și popularizat-o în literatura geo- logică românească este G. Murgeanu (22, 23). Deasemeni trebae să amintim că M. Filipescu o citează în studiul micrografic al marnelor roșii senoniene (12). Se știe din literatura, fie mai veche, fie mai nouă, că această formă este cantonată și caracteristică pentru Cretacicul superior. Cercetătorul care nu va ține seamă de observațiile pe care le poate face el însuși și va accepta fără spirit critic acest punct de vedere, este obligat să consi- dere forma de Globotruncana ca remaniată, ori de câte ori o va întâlni într’o formațiune mai nouă decât aceea în care ea ar fi cantonată și caracteristică. Institutul Geologic al României igr/ 238 GH. VOICU In ce ne privește, urmărind distribuția pe verticală a acestei forme din Cretacicul superior până în Sarmațian inclusiv, am constatat că ea se găsește- în Eocenul inferior de Șotrile cu frecvența din Senonian, scade în frecvență, urcând stratigrafie în Eocen, este slab reprezentată în Oligocen, este din nou frecventă în Stratele de Cornu și foarte frecventă în Burdigalian-Helve- țianul inferior. In această ultimă formație s’au întâlnit în cel puțin 20 de probe peste o sută de exemplare de fiecare probă, iar în probele 59, 62, 76, 90, etc. (profil V. Ciortanului) s’au numărat peste o mie de exemplare de iiecare probă,. In Senonian, adică în formația considerată de origine, noi n’am găsit forma de Globotruncana într’o asemenea frecvență. In ipoteza că în Burdigalian-Hel- vețian această formă ar fi remaniată din Senonian, ar trebui să apară împreună cu ea dacă nu toate, cel puțin o mare parte din celelalte forme senoniene. Ori,, noi constatăm că din cele 134 de forme caracteristice marnelor roșii senoniene nu mai apar în Burdigalian-Helvețianul inferior decât 7 forme, ceea ce repre- zintă numai 5,3%. Astfel stând lucrurile, nu putem considera genul Globotruncana ca remaniat, ci ca o formă care a continuat să trăiască și în Burdigalian-Helvețianul inferior, dar asupra acestei probleme vom reveni.. Această formă întâlnindu-se și mai sus în serie stratigrafică, până în Sarmațian inclusiv, este foarte probabil ca ea să fie în loc și în Miocenul superior. După Galloway, această formă trăiește și astăzi, iar Cushman o dă cu semn de întrebare. Modul de apariție, prezentare și frecvență a formelor remaniate în diverse formațiuni este diferit: a) In formațiunile pelitice, de exemplu în Stratele de Pucioasa, alcătuite dinți’o alternanță de marne și argile, ele apar foarte rar, rău conservate și cu un număr de indivizi foarte redus; b) In formațiunile detritice-grosiere, de exemplu în Stratele de Cornu și în Burdigalian-Helvețianul inferior, numărul formelor remaniate este apreciabil. Formele sunt în general destul de bine conservate în raport cu formele in situ. Să nu ni-se pară un non sens faptul că formele remaniate sunt mai bine conservate decât formele proprii. Conservarea bună s’ar putea datora fie unei consolidări a formelor prin diageneză, în care caz au rezistat mult mai bine acțiunii valurilor decât formele proprii, fie protejării formelor în roca expusă remanierii ca în cazul breciei tortoniene. c) In brecia considerată astăzi de vârstă tortoniană, care s’a depus în condițiuni speciale, în care elementele formațiunilor de origine, foarte ușor de recunoscut, sunt reprezentate masiv și nerulate (24), calea de transport fiind foarte scurtă, formele remaniate protejate fiind de roca însăși care se remania, se prezintă în condițiuni optime, uneori chiar ca în formația de origine, în aceeași asociație, cu același număr de forme, același număr de indivizi și foarte bine conservate. Institutul Geologic al României IGRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 239 In acest caz, dacă brecia tortoniană este remaniată pe seama unei singure formațiuni, a Eocenului de Șotrile de exemplu, determinarea vârstei, ținând cont numai de datele pe care ni-le poate furniza microscopul, este cu nepu- tință. Atunci când brecia tortoniană este remaniată pe seama mai multor for- mațiuni, determinarea vârstei este simplă. Supunând unei analize totalitatea criteriilor care ne apar, putem să con- chidem, în mod probabil, dacă o formă este sau nu remaniată. In ce ne privește, criteriile cele mai sigure pentru identificarea formelor remaniate sunt: cunoașterea asociațiilor specifice ale formațiunilor și cunoa- șterea sigură a distribuției pe verticală a formelor. Referitor la acest ultim criteriu n’am fi obiectivi dacă am pretinde că se cunoaște în mod sigur distribuția pe verticală a formelor întâlnite. Acest lucru n’ar fi posibil decât examinând zeci de profile și nu într’un singur basin sedi- mentar, ci în mai multe și poate nici atunci n’am fi în totdeauna siguri. Pentru acest motiv, n’ar fi exclus ca o parte din formele pe care noi le considerăm emaniate, să fie în loc și tot pentru acest motiv determinarea vârstei formați- unilor o facem pe baza asociațiunilor specifice și nu pe baza unor forme luate individual. Plecând dela criteriile enunțate, am putut identifica în seria cercetată de noi forme remaniate din Senonian și din Eocenul de Șotrile. In regiunea stu- diată de noi se pare că Eocenul de Șotrile este singurul facies de Eocen repre- zentat prin forme remaniate în Stratele de Cornu și Burdigalian-Helve- țianul inferior. La sfârșitul acestui subcapitol vom da pentru fiecare diviziune micropaleon- tologică lista formelor, pe care noi le presupunem remaniate, pe formațiuni de origine. Un caz de remaniere care merită să fie remarcat îl prezintă proba 1497 A. Această probă reprezintă, litologic, componente de marne eocene într’un con- glomerat din Stratele de Cornu din V. Frasinului. Din matricea acestui con- glomerat s’a luat proba 1497. Această probă a prezentat, după spălare, o aso- ciație netă pentru Stratele de Cornu, iar proba 1497 A, fiind constituită numai din elemente de marne eocene, componente ale conglomeratului, după ce a fost mai întâi decontaminată, adică degajată de matricea care adera de ele- mente, și apoi spălată, a prezentat o microfaună net caracteristică Eocenului de Șotrile. In cazul când elemente de roce remaniate se spală împreună cu elemente de roce proprii formațiunii studiate, și aceasta nu se întâmplă prea rar, rezultă o microfaună de amestec, care poate duce ușor la confuzii în determinarea vârstei, pe cercetătorul care nu cunoaște în prealabil, cel puțin asociațiile spe- cifice ale formațiunilor respective. Dăm acum lista formelor remaniate pe formațiuni de origine pentru fiecare diviziune micropaleontologică. Institutul Geologic al României 240 GH. VOICU ZONA O In această zonă sunt remaniate forme care se întâlnesc atât în Senonian cât și în Eocen, deci ele pot fi remaniate; fie din prima, fie din a doua, fie din ambele formațiuni. Din Senonianul marnelor roșii sau Eocenul de Șotrile: Foraminifere aglutinante: Haplophragmoides subglobosus (G. O. Sars) Rhabdammina linearis Brady Foraminifere calcaroase: Pleurostomella clavata Cush. Din Eocen. Foraminifere aglutinante: Ammodiscus incertus d’Orb., formă macrosferică (formă caracteristică) Foraminifere calcaroase: Allomorphina macrostoma Karrer (formă caracteristică) Globigerinoides conglobata (H. B. Brady) (formă caracteristică) Globorotalia hirsuta d’Orb. (formă caracteristică) Plariulina refulgens Montfort SUBZONA Bg Din Senonianul marnelor roșii: Foraminifere aglutinante: Reophax ovulum Grzyb. (formă caracteristică) Foraminifere calcaroase: Bulimina limbata White (formă caracteristică) Gyroidina florealis White (formă caracteristică) Planulina ornata d’Orb. (formă caracteristică) Pulmnulinella velascoensis Cush. (formă caracteristică) Stensibina exculpta Reuss (formă caracteristică) Din Eocenul de Șotrile: Foraminifere aglutinante : Ammodiscus incertus d’Orb., formă macrosferică (formă caracte- ristică) Cyclammina amplectens Grzyb. (formă caracteristică) Textularia bolivinoides Reuss (formă caracteristică) Foraminifere calcaroase: Allomorphina macrostoma Karrer (formă caracteristică) Anomalina aff. grosserugosa Brady (formă caracteristică) Bolivinella sp. (formă caracteristică) Chilostomella ovoidea Reuss (formă caracteristică) Dentalina annulata Reuss (formă caracteristică) Ellipsolingulina sp. (formă caracteristică) Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 241 EUipsonodosaria nuttali Cush. și Jarvis, var. gracillima Cush. și Jar vis (formă caracteristică) Globigerinoides conglobata (H. B. Brady) (formă caracteristică) Globorotalia aragonensis Nuttall (formă caracteristică) Globorotalia hirsuta d’Orb (formă caracteristică) Nodosarella subnodosa (Guppy) (formă caracteristică) Nodosaria velascoensis Cush. (formă caracteristică) Planulina bredyi Tolmachof (formă caracteristică) Planulina refulgens Montfort (formă caracteristică) Plectofrondicularia interrupta -Karrer Siphonodosaria abysorum (H. B. Brady), (formă caracteristică) Stensioina sp. Ostracode: Cysterella sp. (formă caracteristică) Din Senonianul marnelor roșii sau Eocenul deȘotrile: Foraminifere aglutinante: Haplophragmoides subglobosus (G. O. Sars), întâlnită în Turonian, Senonian și Eocen. Haplophragmoides coronatus Brady, întâlnită în Turonian, Seno- nian și Eocen. Haplophragmoides coronatus Brady, întâlnită în Turonian, Seno- nian și Eocen. Rhabdamina linearis Brady, în Turonian, Senonian și Eocen. Foraminifere calcaroase: Dentalia consobrina d’Orb. (formă caracteristică) Eponides triimpyi Nuttall (formă caracteristică) Gyroidina depressa (Alth.) (formă caracteristică) Lagena cf. hispida Reuss (formă caracteristică) Lagena orbignyana (Seguenza) (formă caracteristică) Pleurostomella alternans Schwager (formă comună) Pleurostomella clavata Cush. (formă caracteristică) SUBZONA H Din Senonianul marnelor roșii: Foraminifere aglutinante: Gaudryina asiphonia (Andreac) (formă caracteristică) Foraminifere calcaroase: Gyroidina florealis White (formă caracteristică Planulina ornanta d’Orb. (formă caracteristică) Pulviniilinella velascensis Cush. (formă caracteristică) Din Eocenul de Șotrile: Foraminifere calcaroase: Allomorphina macrostoma Karrer (formă caracteristică) 16, — Anuarul Comitetului Geologic. — C 697 Institutul Geological României igr/ GH. VOICU Anomalina aff. grosserugosa Brady (formă caracteristică) Bolivinella sp. (formă caracteristică) Dentalina annulata Reuss (formă caracteristică) Globigerinoides conglobata (H. B. Brady) (formă caracteristică) Globorotalia aragonensis Nuttall (formă caracteristică) Globorotalia hirsuta d’Orb. (formă caracteristică) Planițlina bradyi Tolmachof (formă caracteristică) Planulina refugens Montfort (formă caracteristică) Stensidina sp. (formă caracteristică) Syphonodosaria abysorum (H. B. Brady) (formă caracteristică) Din Senonianul marnelor roșii sau E o c e n u I de Șotrile: Foraminifere calcaroase: Dentalia consobrina d’Orb. (formă caracteristică) Eponides trumpyi Nuttall (formă caracteristică) Gyroidina depressa (Alth.) (formă caracteristică) Atât în Stratele de Cornu (Subzona Bg) cât și în Burdigalian-Helvețianul inferior (Subzona H) am întâlnit cinci forme de Orbitoizi. Aceștia neputându-se determina, lipsindu-ne mijloacele necesare, nu putem ști care dintre ei sunt remaniați și care se găsesc in situ. Dintr’un studiu al nostru anterior, referitor la microfaună Flișului cretacic- eocen (9), știm că în Senonian se întâlnește un grup de 76 de forme caracteri- stice, iar în Eocen un grup de 68 forme caracteristice. Atât în Senonian cât și în Eocen se mai întâlnește un grup de 58 de forme caracteristice ambelor for- mațiuni. Formele remaniate provin din aceste grupe de forme. Raportând numărul formelor remaniate în formațiunile studiate, la numărul total al formelor caracteristice ale formațiunilor de origine, adică ale formați- unilor din care ele s’au remaniat, rezultă următoarele: In zona O, respectiv în Oligocen, se întâlnesc trei forme remaniate din Senonianul marnelor roșii sau Eocenul de Șotrile, adică din grupul de 58 de forme care se întâlnesc atât în Senonian cât și în Eocen, ceeace reprezintă 2,4%, și 5 forme din Eocenul de Șotrile, ceeace reprezintă 4%. In subzona Bg, respectiv în Stratele de Cornu, apar 6 forme remaniate din Senonian, ceeace reprezintă 4,4%, 20 forme din Eocen, ceeace reprezintă 16% și 10 forme din Senonian sau Eocen, ceeace reprezintă 8%. In subzona H, respectiv în Burdigalian-Helvețianul inferior, avem 4 forme remaniate din Senonian, ceeace reprezintă 3%, 11 forme din Eocen, ceeace reprezintă 9% și 3 forme din Senonian sau Eccen, ceeace reprezintă 2,4%. Comparând aceste cifre între ele observăm că: In Stratele de Pucioasa (Oligocen) numărul formelor remaniate este foarte redus. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 243 In Stratele de Cornu numărul formelor remaniate crește simțitor, iar în Burdigalian-Helvețianul inferior, considerat ca o formațiune transgresivă numărul formelor remaniate scade la jumătate față de Stratele de Cornu, care sunt considerate ca depozite regresive și în continuitate de sedimentare cu Oligocenul. Se mai observă că numărul speciilor și varietăților, care rezistă fenome- nului remanierii, este foarte scăzut, el atingând în formațiunile studiate maxi- mum 16%, în Stratele de Cornu. Deasemeni se constată că formele care au rezistat fenomenului remanierii se prezintă cu un număr foarte redus, în medie 5 exemplare. După ce am văzut câteva aspecte ale fenomenului remanierii, revenim la forma de Globotruncana pe care o considerăm în loc în Burdigalian-Helvețianul inferior. Pe baza datelor de literatură se susține că Globotruncana este remaniată oridecâteori se găsește în formațiuni mai noi decât Danianul. In ce ne privește, considerăm că această formă nu dispare cu Danianul ci continuă să trăiască și mai sus în serie stratigrafică și că ea se găsește in situ în depozitele Burdigalian-Helvețianului inferior pentru următoarele argu- mente : 1. Continuitatea ei de apariție din Turonianul superior până în Miocen inclusiv, continuitate pe care am văzut-o și despre care am vorbit. La cele spuse mai adăogăm faptul că pentru a explica prezența Globotruncanei în Eocenul inferior de Șotrile, care se găsește cel puțin în regiunea de care ne-am ocupat, dintre V. Dâmboviței și V. Prahovei, în perfectă continuitate de sedi- mentare cu Senonianul marnelor roșii, este suficient s’o considerăm în loc, pe motivul că ea continuă să apără cu aceeași frecevnță și în aceeași asociație. In sprijinul continuității de apariție a formei de Globotrumcana mai aducem un alt exemplu, pe care-1 luăm din lucrarea care a format obiectul de teză a lui T. Iorgulescu (6). Acesta are în profilul dela Slănic, colectat de Gr. Popescu din V. Zăpodea, o probă (proba Nr. 347) luată din Complexul tufurilor cu Globigerine, cu zeci de exemplare de Globotruncane. Ne întrebăm: de unde vine această Globotruncană ? Pentru a putea răspunde, să analizăm puțin litologia. Complexul, tufurilor cu Globigerine este alcătuit, în general, din tufuri cu intercalați! de marne tufacee. In ce privește tufurile, din analizele făcute de M. Filipescu (12, pag. 138), rezultă că ne găsim în fața unor tufuri propriu zise, materialul detritic, practic lipsind. Marnele tufacee, fiind alcătuite din mai mult de 90% Globigerine, con- stituesc un sediment de adâncime, echivalent al mâlurilor cu Globigerine din mările actuale. Pentru acest motiv marnele tufacee nu pot fi considerate ca un depozit rezultat din remanierea uscatului și cu atât mai puțin tufurile. Astfel stând lucrurile, Globotruncana neputând fi de origină detritică, noi 16*' • Institutul Geologic al României \ IGRZ 244 GH. VOICU suntem obligați s’o considerăm in situ și în Complexul tufurilor cu Glo- bigerine. 2. Al doilea argument pentru care considerăm forma de Globotruncana în loc în Burdigalian-Helvețianul inferior, este frecvența ei foarte mare în această formațiune, cunoscut fiind că formele se remaniază într’un număr redus de indivizi. Din observațiile noastre asupra formațiunilor studiate se constată, s’a mai spus dealtfel, că numărul de indivizi al formelor remaniate este foarte redus, în general de 1 — 5 exemplare, astfel că numărul mare, de multe ori peste 1000 de exemplare, al formei Globotruncana, nu se poate explica decât admițând-o in situ. 3. Al treilea argument este prezența ei constantă pe verticală în Burdigalian- Helvețianul inferior, pentru care motiv considerăm forma de Globotruncana în capul asociației specifice, care servește la determinarea vârstei Burdigalian- Helvețianului inferior. Această formă a fost întâlnită întotdeauna de noi în depozite sigur helvețiene (Helvețianul roșu) într’o frecvență medie de peste 20 de exemplare, în materialul de carote din nenumărate regiuni, între care menționăm: Doicești, Teiș, Priseaca, Răzvad, Gorgota, Moreni, Călinești, Câmpina, Aricești etc. 4. Al patrulea argument este prezența ei constantă pe orizontală, în supra- față, în toate cele 8 profile de Burdigalian-Hclvețian inferior, cercetate de noi între V. Dâmbovței și V. Buzăului (anume: V. lui Sărăcilă, V. Ciortanului V. Bertea, V. Dobreasa, Mârlogea, Salcia, V. Muscelului și Bâsca Chiojdului). 5. Al cincilea argument este absența asociației specifice a marnelor reșii senoniene. Trecând peste argumentele precedente și admițând totuși ipoteza că ea este remaniată, ar trebui să întâlnim alături de ea microfaună senoniană în aceeași frecvență; ori, după cum am văzut, nu se întâlnește decât 5,3% din microfaună senoniană și într’un număr de 1 —5 exemplare, iar o remaniere selectivă cu preferință, practic, exclusivă pentru Globotruncana este cu nepu- tință de conceput. 6. La argumentele de mai sus se mai poate adăoga și unul secundar și anume: starea bună în care se prezintă în general această formă. Până la argumente contrare, dej aceeași natură, izvorîte din studiul evoluției acestei forme pe verticală, rămânem la acest punct de vedere pe care în cadrul Laboratorului dela Câmpina l-am avut cu cel puț’n 4 ani în urmă. In ce privește valoarea stratigrafică a speciei Globotruncana linnei d’Orb., pentru noi ea nu este o formă caiacteristică, ci o formă comună care circulă din Turonianul superior până în Sarmaț’an inclusiv. Luată individual, ea nu poate servi decât pentru a afirma că formația în care o întâlnim este mai nouă decât Turonianul inferior. Luată în asociație cu alte forme, ea servește la iden- tificarea Sencnianului și a Burdigalian-Helvețianului inferior. Institutul Geologic al României %ICR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 245 Astăzi întrebuințându-se nomenclatura trinară, Globotruncana linnei d’ORB. poartă numele (datorită lui Vogler) de Globotruncana lapparenti lapparenti. In sprijinul tezei noastre ne îngăduim să prezentăm câteva argumente din lucrările lui T. Iorgulescu. 1. In lucrarea « Cercetări asupra profilului-standard paleontologic V. Lupa (flancul sudic al Cuvetei de Slăn‘c)» din 1948, tot regiunea noastră, vorbind de exact același complex al Burdigalian-Helveț’anului inferior și referindu-se la asociația acestuia, spune la pag. 6: « Următoarele forme ale asociației dia- gnostice prezintă o importanță deosebită prin frecvență și modul constant de apariție: Cibicides, Globorotalia, Globotruncana, Gimbelina și Spiculi de Spon- gieri ». Considerăm că această importanță «deosebită prin frecvența și modul constant de apariție » este o dovadă că Globotruncana este în loc. 2. In lucrarea: «Cercetări paleontologice asupra unor probe din regiunea Câmpina », 1947, referindu-se tot la Burd:galian-Helveț:anul inferior și vorbind de asociația acestuia, spune la pag. 8: « Nota caracteristică a asociției diagno- stice o imprimă mai ales abundența constantă a formelor de Globotruncana, Globorotalia, Giimbelina, Cibicides, Spiculi de Spongieri etc. Această abundență constantă a formei de Globotruncana este o altă dovadă că ea este în loc. 3. Al treilea caz îl luăm dintr’o lucrare a susnumitului autor (19), ce se referă la Complexul roșu al Saliferului, considerat ca Burdigalian-Helvețian inferior, de astă dată situat pe flancul nordic al Cuvetei de Slănic, la Mâneci, pe Teleajen. Este important de remarcat faptul că T. Iorgulescu găsește un conținut micropaleontologic foarte bogat și variat, ca în cazul nostru. Deci și la Nordul cuvetei și la Sudul ei, condițiile de sedimentare ale acestor depozite erau la fel. Autorul menționează în asociația diagnostică a complexului amintit, între formele « cu o distribuție pe verticală mai constantă », și Globotruncana, Giim- belina etc. (19, pag. 4). Această distribuție constantă pe verticală cât și faptul că T. Iorgulescu dă în toate cazurile citate formele de Globotruncana, Giimbelina, etc., în aso- ciația diagnostică a Burdigalian-Helvețianului inferior, sunt alte dovezi că Globotruncana, Giimbelina, etc. sunt în Icc. In V. Leurzei, deci mult mai la W, T. Iorgulescu găsește întocmai micro- fauna dela Mâneci. 4. In sfârșit, cităm un ultim exemplu din lucrarea: « Studiu paleontologic asupra profilelor-standard din Miocenul mediu și superior din Muntenia de Est», 1946, lucrare care a format obiectul tezei lui T. Iorgulescu (6). -l Ă Institutul Geologic al României - nTgr/ 246 gh. voicu La pag. 5, vorbind de Helvețian, acesta afirmă: «Numeroase specimene de Globotruncana, Giimbelina, etc., apar în aproape toate probele acestei zone (adică Helvețianul) și local aceste forme arată atât de mare frecvență încât sunt predominante. Destul de curios este faptul că ele sunt foarte bine conser- vate » (6, pag. 5). Faptul pare curios pentru motivul că T. Iorgulescu le con- sideră remaniate. Pentru noi, care le considerăm în loc, este normal sa apară foarte bine conservate. In ce ne privește, considerăm că faptele de observație din acest ultim caz al lui T. Iorgulescu sunt suficient de concludente pentru a conchide că formele de Globotruncana, Giimbelina, etc. se găsesc in situ, și că sunt deci nere- maniate. V. CONSIDERAȚIUNI ASUPRA BIOFACIESURILOR Studiul micropaleontologic permite și considerațiuni asupra regimului de sedimentare în care s’au format depozitele cercetate de noi. Oligocenul. Stratele de Pucioasa (v. tabel p. 261). Acestea s’au depus într’un regim de mare puțin adâncă, puțin aerată și în zonă neritică. Faptul că marea era puțin adâncă și că depozitele se depuneau în zonă neritică, o dovedesc următoarele Constatări: 1. Prezența Spongierilor tetractinellizi care trăiesc până la adâncimea de cca 100 m. 2. Prezența Diatomeelor și a fructificațiilor, care sunt legate de soclul con- tinental. 3. Prezența, în special, a Coleopterelor. Prezența acestora dovedește că Stratele de Pucioasa s’au depus în apropiere de țărm, Coleopterele neputân- du-se îndepărta prea mult în largul mării. Faptul că ele sunt bine conservate probează că n’au fost transportate de ape depe continent, ci că au murit la suprafața mării, depuse fiind în ape liniștite. Coleopterele sunt foarte caracteristice pentru Stratele de Pucioasa. Ele au fost întâlnite de noi, mai întâi în depozite similare, într’un profil colectat de N. Grigoraș în P. Vinețișu (10). Pe urmă le-am întâlnit în V. Ciortanului și apoi în câteva sonde din Prahova. Faptul că marea era puțin aerată și că prezenta un mediu puțin favorabil vieții, fiind infectată cu H2S, este indicat de numărul redus de Foraminifere. Dintre acestea numai Globigerinele prezintă o frecvență mai mare. Ele fiind planctonice, au trăit în stratele aerisite dela suprafața apei. Același lucru îl putem spune de Pteropodul Spirialis. O altă dovadă că marea conținea H2S sunt limonitizările și piritizările majo- rității formelor, precum și numărul mare de concrețiuni de pirită întâlnite în Stratele de Pucioasa. Institutul Geologic al României \JGR/ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 247 Prezența foarte redusă a glauconitului denotă deasemeni un mediu aquatic, puțin aerat, mediu care favorizează formarea în mare cantitate a sulfurii de fer; se știe că glauconitul se formează într’o mare de zonă neritică, bine aerată. Șișturile disodilice (v. tabel). Aceste depozite s’au sedimentat într’o fază prelagunară cu o concentrație în săruri atât de avansată încât viața a fost, practic, cu neputință. In acest timp n’au trăit nici Foraminiferele, nici Spon- gierii, nici Diatomeele și nici chiar formele planctonice tipice, Globigerinele. Gipsurile din baza Stratelor de Cornu (v. tabel) repre- zintă ultima fază a mării oligocene. Apele sunt atât de concentrate încât gipsul se depune. Viața este total cu neputință. Stratele de Cornu (v. tabel). In ce privește regimul de sedimentație al Stra- telor de Cornu, cercetările noastre micropaleontologice arată că ele s’au depus într’un regim net marin. Acest regim este demonstrat cu prisosință de apariția bruscă a 127 de specii și varietăți de Foraminifere, forme marine. Viața exuberantă a Foraminiferelor din Stratele de Cornu (Subzona Bg), nu găsește egal decât în marnele rcșii senoniene și în Eccenul de Șotrile. In marnele roșii senoniene am întâlnit 134 de forme caracteristice, iar în Eocenul de Șotrile 126 de forme caracteristice. Important de remarcat este faptul că această erupție de viața a Foramini- ferelor în Stratele de Cornu se manifestă simultan cu depunerea depozitelor conglomeratice peste gipsurile dela sfârșitul Cligccenului. Depozitele conglomeratice ale Stratelor de Cornu au fost atribuite aproape de toți geologii, fazei de regresiune a mării oligcccne. Erupția de Foraminifere marine odată cu aceste conglomerate ne conduce însă la interpretarea contrară acesteia și anume, că aceste depozite aparțin unei faze marine cu care începe Miocenul. Regimul net marin în care s’au depus Stratele de Cornu este dovedit și de prezența masivă a glauconitului în aceste depozite. Abundența acestui mineral indică, după cum se știe, un regim marin, o mare bine aerată. Observarea mai amănunțită a distribuției microfaunei în Stratele de Cornu conduce la o serie de constatări- pe care le dăm mai jos. In V. lui Sărăcilă și în V. Ciortanului, asociția microfaunistică a Stratelor de Cornu (Subzona Bg) prezintă un caracter omogen de jos până sus în serie stratigrafică. Acest caracter omogen nu se menține în aceleași depozite mai spre E, în V. Frasinului, V. Sgheboaia, V. Bertea și V. Dobreasa. Aici asistăm, după cum s’a arătat, la două feluri de asociații microfaunistice legate de facies. In aceste profile (v. planșă) observăm cum alternează nivele foarte bogate în microfaună (= asociația de calcaroase) cu nivele foarte sărace în microfaună (= asociația de aglutinante). S’a constatat că nivelele foarte bogate în microfaună corespund din punct de vedere litologic depozitelor alcătuite predominant din marne, nisipuri, Institutul Geologic al României 248 GH. VOICU gresii și conglomerate cu intercalați! de argile, pe când nivelele foarte sărace corespund depozitelor predominant argiloase (argile și argile disodilice) cu intercalații de conglomerate și nisipuri. In timpul sedimentării depozitelor predominant marnoase, viața s’a des- voltat deci luxuriant, având condiții optime, pe când în timpul depunerii sedi- mentelor argiloase, viața Foraminiferelor a fost stânjenită, formele calcaroase în număr de 132 dispărând complet și rămânând să supraviețuiască numai Foraminiferele aglutinante în număr de 16 forme. Reiese de aici că Foraminiferele calcaroase arată o dependență strictă de faciesul marnos, în timp ce Foraminiferele aglutinante trăiesc atât în faciesul marnos, cât și în faciesul argilos. Urmărind pe coloana stratigrafică . succesiunea pachetelor de strate marnoase și argiloase și distribuția formelor, această dependență apare foarte riguroasă. Constatarea dependenței dintre formele de viață și litologie confirmă o observație similară semnalată cu ocazia comunicării de anul trecut, referitoare la « Microfauna Flișului cretacic-eocen din regiunea Comar- nic-Vulcana ». Atunci spuneam: «în ce privește relația dintre formele de viață și litologie, s’a observat că Foraminiferele calcaroase sunt legate de un facies marnos, pe când Foraminiferele aglutinante se desvoltă la fel de bine într’un facies marnos ca și într’un facies argilos, iar Radiolarii sunt legați de un facies argilos. » Urmărind apoi distribuția, glauconitului în seria Stratelor de Cornu, con- statămcăacest mineral se desvoltă la fel de bine, uneori chiar mai bine, în nive- lele foarte sărace în microfaună, respectiv în depozitele argiloase. Prezența în mare cantitate a glauconitului dovedește că și depozitele argiloase sărace în microfaună s’au sedimentat, ca și argilele dela nivelele bogate în micro- faună, într’un regim marin aerat. Pe de altă parte, prezența abundentă a glauconitului în depozite sărace în microfaună, cum sunt cele argiloase, nu confirmă părerea exprimată în lite- ratură că geneza acestui mineral este legată de viața organică. Se mai remarcă totodată prezența foarte redusă a concrețiunilor de pirită și a piritizărilor, care imprimau o notă caracteristică Stratelor de Pucioasa, ceeace indică lipsa mediului reducător. Intemeiați pe cele arătate, ne socotim îndreptățiți a considera Stratele de Cornu ca niște depozite sedimentate într’o fază marină. Prezența locală a unor gresii gipsifere de 1 — 2 m grosime la partea supe- rioară a Stratelor de Cornu indică fără îndoială un stadiu lagunar cu caracter de distribuție locală, dar numai în faza finală a depozitelor Stratelor de Cornu. Faze marine în Stratele de Cornu au fost identificate de M. Filipescu (12) pe baza argumentelor macropaleontologice și a prezenței glauconitului, dar au fost considerate în alternanță cu faze lagunare. IX Institutul Geologic al României \ ICRZ STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 249 Deasemeni, Gr. Popescu în V. Bertea (4) și noi în V. Ciortanului (8), am găsit genul Dentalium care este o formă marină de adâncime mare. Burdigalian-Helvețianul inferior (v. tabel). Urmărind distribuția pe verti- cală a microfaunei zonei Mq, constatăm că această microfaună devine din ce în ce mai rară, cu cât urcăm mai sus în Burdigalian-Helvețianul inferior. De aci putem presupune că marea Burdigalian-Helvețianului inferior își pierde din ce în ce caracterul marin, tinzând spre faza lagunară a Helvețianului superior cu gipsuri, unde microfaună este extrem de săracă. Urmărind apoi distribuția galuconitului pe verticală se constată o reducere sensibilă față de Stratele de Cornu și o scădere treptată urcând în scară strati- grafică. Acest fenomen se acordă cu reducerea treptată a microfaunei, ambele fenomene produse fiind de aceeași, cauză: concentrarea salinității apei. Referitor la glauconit amintesc că cercetătorul E. Wayne Gallihe , într’un studiu intitulat « Geologia Glauconitului» și publicat în 1935, se ocupă de modul recent de formare a glauconitului în apele golfului Monterey (Califor- nia). După vaste lucrări de dragaj pe o suprafață de 400 km2 și mai mulți ani de studiu, ajunge la o serie întreagă de concluzii din care reținem următoarele două: 1. Glau eoni tul se formează din biotit, prin alternarea acestuia într’un mediu oxidant și soluție alcalină, apa de mare. 2. Sursa de biotit o constitue rocele plutitoare și metamorfice, care formează țărmul basinelor marine. In legătură cu aceste concluzii și cunoscută fiind prezența în mare număr a componentelor de roce metamorfice și plutonice în depozitele Stratelor de Cornu, poate fi explicată abundența glauconitului în aceste depozite. Reducerea sensibilă a glauconitului în Burdigalian-Helvețian nu poate fi pusă pe seama absenței detritusului metamorfic și granitic care este prezent în aceeași măsură ca în Stratele de Cornu, ci probabil pe seama absenței mediului alcalin corespunzător. Apa marină a crescut în salinitate și are tendințe lagunare. VI. REZULTATE MICROBIOSTRATIGRAFICE Urmărind-se distribuția pe verticală a conținutului microfaunistic al seriei de depozite considerate în literatura noastră ca Oligocen, Aquitanian (Stratele de Cornu) și Burdigalian-Helvețian inferior, se remarcă în primul rând exi- stența unui important prag bionomic, situat între gipsurile bazale și primele depozite conglomeratice ale Stratelor de Cornu. Acest prag notat O/Mix, întâlnit în V. Ciortanului, în V. lui Sărăcilă și în V. Frasinului (v. planșă), desparte două zone micropaleontologice net deosebite. Una relativ săracă, zona O, respectiv Oligocenul, de una foarte bogată, zona Mix, respectiv Stratele de Cornu plus Burdigalian-Helvețianul inferior. Institutul Geologic al României IGR 250 GH. VOICU Pragul bionomic dintre Oligocen și Stratele de Cornu, O/Mi1( este marcat prin dispariția asociației care caracterizează Oligocenul, zona O, și apariția bruscă a unei noi asociații, foarte bogată, care caracterizează Stratele de Cornu, plus Burdigalian-Helvețianul inferior, zona Miv Prima asociație numără 35, iar a doua 139 de forme caracteristice. Această nouă asociație este necunoscută de noi în succesiunea stratigrafică Turonian- Oligocen. Noua microfaună a Stratelor de Cornu se continuă în sus în seria depozi- telor burdigaliene cu un număr de 99 de forme (87+12) ceeace reprezintă 71%, așa încât depozitele burdigaliene apar strâns legate din punct de vedere micropalentologic cu depozitele Stratelor de Cornu, deosebirea dintre ele fiind de ordinul subdiviziunilor (Subzona Bg și Subzona H), așa cum a fost arătat în capitolul «Date paleontologice». Urmărind deci seria stratigrafică amintită Oligocen-Aquitanian (Stratele de Cornu) — Burdigalian-Helvețian inferior, constatăm că deosebirea fla- grantă micropaleontologică apare între Oligocen și Stratele de Cornu, în timp ce între Stratele de Cornu și Burdigalian-Helvețian avem o continuitate m:crofaunistică atât de izbitoare, încât ne-a determinat să punem aceste două formațiuni în aceeași zonă micropaleontologică (Zona Mq). Asupra acestei probleme vom reveni mai jos. APARTENENȚA STRATELOR DE CORNU In ce privește apartenența Stratelor de Cornu, conținutul lor micropa- leontologic ne indică cu certitudine că ele aparținxMiocenului, așa cum au fost considerate înainte de 1933 în literatura noastră geologică. La această concluzie s’a ajuns: Prin compararea microfaunei noastre cu microfaună considerată ca mio- cenă în Basinul Vienei, în California și Jamaica (Antilele Mari). Prin considerarea evoluției microfaunei dela Turonian până la Oligocen inclusiv (9, 10 și 11). Prin urmărirea distribuției pe verticală a microfaunei întregului Miocen până la Sarmațian inclusiv, în regiunea Mârlogea-—Chiojdeanca — Salcia (Muntenia). In acest ultim scop s’a alcătuit o tabelă de distribuție a formelor, din urmă- toarele segmente de profile: Segmentul Mârlogea pentru Helvețianul superior cu gispuri, Segmentul Salcia pentru Complexul tufurilor cu Globigerine, Segmentul Chiojdeanca pentru Complexul cu Spirialis al Tortonianului. Din această tabelă reiese că microfaună, care apare brusc și masiv odată cu Stratele de Cornu, se menține astfel până în partea inferioară a Helveția- nului și apoi începe să scadă treptat atât ca număr de genuri și specii, cât și Institutul Geologic al României \ 16 R/' STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 251 ca număr de indivizi, până ajunge foarte săracă în Helvețianul superior cu gipsuri. Se menține astfel în tufurile Tortonianului inferior. Ea reapare odată cu începutul Tortonianului superior (care la Posești și Ogretin este fosilifer), alcătuind o altă asociație specifică, mult mai redusă ca număr de genuri și specii, în schimb cu frecvența individuală mai mare decât în Stratele de Cornu. Din cele 139 de forme caracteristice întâlnite în Stratele de Cornu (Sub- zona Bg) reapar în Tortonian 43 de forme, ceeace reprezintă 31%. De remarcat este și faptul că în Tortonianul superior nu apar ca Forminifere noi, față de Stratele de Cornu, decât patru forme aparținând genurilor Pyrgo, Borelis, Cassidulina și Textularia. Apar în schimb Radiolarii. Continuând să urmărim această microfaună mai sus în scara stratigrafică la Chiojdeanca, constatăm că începând din baza Buglovianului și până în baza Meoțianului, microfauna își reduce sensibil numărul de genuri și specii și, cu excepția câtorva forme, această reducere se observă și în ce privește frecvența indvizilor. Cu variațiunile menționate, microfauna nouă apărută în Stratele de Cornu rămâne în ansamblu aceeași în toată seria de deasupra acestor strate până în Sarmațian, așa încât se poate afirma că întregul Miocen — zona Mij + zona Mi2 (Tortonian, Buglovian și Sarmațian) — are o microfaună caracte- ristică comună, care își are obârșia în microfauna Stratelor de Cornu și care este net deosebită de microfauna depozitelor oligocene. Din totalitatea formelor întâlnite în Stratele de Cornu, numai 13% repre- zintă microfauna oligocenă, iar restul de Ș7% reprezintă microfaună miocenă. Cum Tortonianul este determinat ca atare la Posești—Ogretin pe bază de macrofaună comparată cu Basinul Vienei și ținând seamă de constatarea de mai sus, considerăm că Stratele de Cornu aparțin Miocenului inferior. Vârsta miocen-inferioară a Stratelor de Cornu mai este susținută și de comparația microfaunei lor cu microfauna Miocenului din California și Jamaica, singura care ne-a fost posibil să o facem din cauza lipsei de literatură. In Miocenul inferior din California și Jamaica sunt citate următoarele 46 de forme, întâlnite de noi în Stratele de Cornu: Nonion belridgense (Barbat și Johnson) Bathysiphon sp. (?) CUCHMAN Bolivina advena Cush. Bolivina marginala Cush. Bolivina arta Macfadyen • Bolivinella folia (Parcker și Jones) var. ornata' Cush. Bulimina corrugata Cush. și Siegfus Buliminella cf. brevior Cush. Buliminella elegantissima d’Orb. Cancris cf. sagra d’Orb. Institutul Geologic al României \ igr/ 252 GH. VOICU Cassidulina margareta Karrer Cibicides americanus Cush. Robulus clericii (Fornasini) Robulus cf. calcar (Linne) după Kleinpell Robulus vortex (Fichtel și Moll) Cyclammina cf. incisa (Ștache) Ehrenbergina spinosissima Cush. și Jarvis Eponides nanus Reuss Eponides affinis (Czjzek) Glandulina laevigata d’Orb. Eponides umbonatus Reuss Globigerina cf. concinna Reuss Globulina gibba d’Orb. Gyroidina soldanii d’Orb. Uvigerina bononiensis Fornasini Lagena sulcata Walker și Jacob Marginulina aculeata Neugeboren Marginulina cf. aculeata Neugeboren Nodosaria spinicosta d’Orb. Nodosaria raphanistrum (Linne) var. caribbeana Hedb. Nodosaria longiscata d’Orb. Nodosaria deceptoria (Schwager ?) după Cush. Nodosaria cf. perversa Schwager Schenkiella occidentalis (Cush.) Pullenia bulloides d’Orb. Pullenia salisburyi R. E. și K. C. Stewart Pyrgo murrhina (Schwager) Gaudryina (Pseudogaudryina') Jarvis și Cush. Rotalia cf. aculeata d’Orb. Sigmoilina schlumbergeri A. Silvestri Sigmoilina sigmoidea H. B. Brady Siphonina tenuicarinata Cush. Spiroplectammina gracilis von Mark Uvigerinella californica Cush. Uvigerina beccarii Fornasini Uvigerina cf. beccarii Fornasini Vulvulina spinosa Cush. var. miocenica Cush. In concluzie, pe considerentul microfaunistic, Stratele de Cornu nu pot fi trecute în ciclul de sedimentare al Oligccenului, cum se opinează (12 pag. 50), ci trebuesc trecute în baza ciclului de sedimentare următor, adică acela al Mio- cenului, ele aparținând Miocenului celui mai inferior din regiunea noastră (v. tabel). Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 253 VÂRSTA STRATELOR DE CORNU Pentru stabilirea vârstei de etaj a Stratelor de Cornu am comparat micro- fauna acestora cu microfauna burdigaliană a Stratelor de Coruș și a Stratelor de Hida din Basinul Transilvaniei. Vârsta burdigaliană a Stratelor de Coruș și a Stratelor de Hida este determinată pe bază de macrofaună comparată cu Basinul Vienei. Probele colectate din Stratele de Coruș se datoresc lui R svan Givu- lescu, asistent la Universitatea din Cluj, iar probele colectate din Stratele de Hida se datoresc lui I. Pătruț (17, 30). R. Givulescu a colectat probe dela limita Stratelor de Sân Mihai cu Stratele de Coruș, din com. Coruș lângă Cluj. El a făcut schița profilului de colectare din fig. 1, cu indicațiile locului de unde a luat probe. Probele din Stratele de Coruș au fost colectate chiar din aflorimentul din care Hauer, Hofmann și Koch au recoltat o faună bogată de Moluște, pe baza căreia au dat vârsta burdigaliană Stratelor de Coruș. Profilul a fost făcut în D. Bliduțelor, nume legat de valvele de Pecten și Pectunculus care se găsesc în orizontul fosilifer și cărora localnicii le spun bliduțe. In Stratele de Coruș s’au întâlnit următoarele forme: Bulimina ovata d’Orb. Cibicides mundulus (Brady, Parker și Jones) Robulus clericii (Fornasini) Robulus aff. cristellaria rotidata Brady (Thalman) Marginulina arcuata Phil. Marginulina subbulata Hantk. Nodosaria deceptoria (Schwager ?) după Cush. Nodosaria longiscata d’Orb. Uvigerina beccarii Fornasini Bathysiphon sp. (?) Cush. Nonion umbilicatulum (Montagu) Haplophragmoides sp. Spiroplectammina gracilis (von Mark) Cyclanrnina cf. incisa (Stache) Elphidium ungeri Reuss Globulina gibba d’Orb. Cymbalopora squamoza d’Orb. etc. Microfauna Stratelor de Coruș, deosebită de a Stratelor de Sân Mihai, o paralelizăm, pe baza asemănării microfaunistice, cu microfauna Stratelor de Cornu. Stratele de Sân Mihai au o microfaună săracă, dar destul de concludentă pentru a putea fi luată în considerație într’un studiu viitor. Institutul G'eologic al României 254 GH. VOICU In ce privește probele colectate de I. Pătruț, pe baza lor s’a putut face o paralelizare a microfaunei neogene din Subcarpații Munteniei cu a Neogenului din Transilvania mai puțin Stratele de Coruș, din care dânsul n’a colectat probe. Această paralelizare s’a făcut anul trecut, când am comunicat rezultatele analizelor micropaleontologice ale probelor colectate de I. Pătruț în regiunea Beclean (Cluj) (30), din următoarea succesiune stratigrafică: Aquitanian-Hel- vețian (Strate de Salva), Tuful de Dej, brecia cu sare, orizontul Șisturilor cu Radiolari, Tortonian propriu zis, Buglovian șl Sarmațian. Atunci, pe baze microfaunistice, am spus că ori- zontul Șisturilor cu Radiolari, Tortonianul superior, Buglovianul și Sarmațianul se paralelizează cu forma- țiunile echivalente lor din Subcarpații Munteniei. Din lipsă de probe nu s’a putut paraleliza Tuful de Dej și brecia cu sare, lucru pe care l-a făcut, litologic, I. Pătruț (17). Tot atunci am spus că partea superioară a Stra- telor de Salva, în grosime de cca 700 m, care su- portă Tuful de Dej, se echivalează cu orizontul cenușiu al Helvețianului din Muntenia. Restul Stra- telor de Salva le-am paralelizat cu Stratele de Cornu. După I. PĂTRUȚ, Stratele de Salva, termen ce-i aparține, « reprezintă cu siguranță echivalentul stra- tigrafie al depozitelor separate de Koch în Vestul Basinului Transilvaniei sub denumirea: Strate de Fig. i.—Profil schematic la limita Stratelor de Sân Mihai cu Stratele de Coruș. Dealul Bliduțelor (versantul de S), corn. Coruș (Cluj). După R. GivULESCU i, intercalații argiloase; 2, mar- ne; 3, Orizontul fosilifer al Stra- telor de Coruș; 4, nisipuri. Ci- frele romane arată numărul probei. Sân Mihai, Strate de Coruș și Strate de Hida » (17, pag. 3). In Estul regiunii, Stratele de Salva includ poate și o parte din Oligocen, —spune autorul. Probele examinate de noi din Stratele de Salva aparțin Stratelor de Hida care au fost atribuite de cercetătorii anteriori, pe bază de macrofosile, comparate cu Basinul Vienei, Burgalianului. Sprijinindu-ne pe faptul că Stratele de Cornu au microfaună Stratelor de Coruș și a Stratelor de Hida, atribuim Stratelor de Cornu vârsta burdigaliană. La aceeași concluzie ajungem analizând microfaună citată de Koch din Stratele de Hida. Se remarcă, de exemplu, în microfaună citată de Koch, prezența unui număr mare de specii aparținând genurilor: Robulus, Mar- ginulina, Dentalina și Nodosaria, prezență care constitue o caracteristică p entru Stratele de Cornu. Urmărind evoluția generală a microfaunei, observăm că dacă în Stratele de Coruș și în partea inferioară a Stratelor de Hilda avem o microfaună (CR. Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 255 bogată, în partea superioară a acestor din urmă strate_.această microfaună este aproape absentă. Acest lucru se observă și în Muntenia, unde în Stratele de Cornu microfaună este abundentă, descrește treptat urcând în scara stratigrafică, pentru ca în complexul Helvețianului superior cu gipsuri să fie foarte slab reprezentată. Pe baza considerentelor de mai sus, atribuim Stratelor de Cornu, până la o paralelizare a microfaunei lor cu basinele clasice, vârsta burdigaliană. I. Pătruț, pe baza paralelizărilor microfaunistice făcute de noi încă în 1947 și 1948, a unor probe luate de el din Stratele de Hida, una chiar dela Hida, atribue Stratelor de Cornu, într’o notă din 30 Ianuarie 1950, vârsta burdi- galian-helvețiană (25). VÂRSTA DEPOZITELOR BURDIGALIENE In ce privește vârsta depozitelor burdigaliene, I. Motaș, în ultima vreme (26), plecând dela un afloriment fosilifer dela Pucioasa, pe V. lalomiței, care ar avea o faună tortoniană, atribue depozitelor din Subcarpați, considerate în literatură ca burdigaliene, vârsta Tortonianului inferior. T. Iorgulescu (19) găsește în chiar aflorimentul dela care pleacă I. Motaș o microfaună oligocenă. Rezultă de aci că vârsta tortonian-inferioară, atribuită de către I. Motaș aflorimentului dela Pucioasa, este discutabilă, iar cu vârsta tortonian-inferioară, pe care I. Motaș o atribue depozitelor burdigaliene din Subcarpați, noi, pentru motive de ordin micropaleontologic, fiu putem fi de acord. In ce ne privește, până la o paralelizare cu regiunile clasice, menținem pentru Conglomeratele de Brebu și depozitele grosiere de deasupra lor vârsta burdigaliană, atribuită și până aci, pentru motivul că ele nu pot fi despărțite microfaunistic de Stratele de Cornu, cărora le-am atribuit aceeași vârstă burdi- galiană. Pentru noi, Stratele de Cornu ar reprezenta Burdigalianul inferior, iar Conglomeratele de Brebu și depozitele grosiere de deasupra lor ar reprezenta Burdigalianul superior. APARTENENȚA GIPSURILOR Dacă Stratele de Cornu aparțin Miocenului, 6 altă apartenență stratigrafică trebue dată însă gipsurilor care stau în baza lor. Aceste depozite sunt lipsite de microfaună în regiunea noastră, așa încât nu avem niciun criteriu paleonto- logic pozitiv pentru vârsta lor. Ținând seamă însă de criteriul biofacial, apare logic ca aceste depozite să aparțină seriei oligocene, reprezentând faza lagunară dela sfârșitul acesteia, și nu Stratelor de Cornu care reprezintă depozitele marine cu care debutează Miocenul. Dealtfel, pe teren se constată tranziții litologice gradate între depozitele oligocene și gipsurile bazale, fapt care justifică trecerea la Oligocen a acestor Institutul Geologic al României 256 GH. VOICU gipsuri. Intr’adevăr, din coloanele stratigrafice alcătuite de Gr. Popescu în V. lui Sărăcilă (4), V. Muscelului (28j, Bâsca Chiojdului (în preparare) șt coloana stratigrafică din V. Ciortanului (8) alcătuită de noi, precum și din coloanele stratigrafice alcătuite de I. Pătruț (13), reiese limpede o tranziție litologică dela șisturile disodilice la gipsurile bazale (fig. 2). Gr. Popescu, referindu-se la regiunea situată între V. Vărbilăului și V. Bu- zăului, regiune care se suprapune parțial cu aceea cercetată de noi și în care Fig. 2. — Limita Oligocen — Strate de Cornu (coloană stratigrafică sintetică). I, Strate de Pucioasa; 2, șisturi disodilice; 3. gip- suri; 4> depozite grosiere. depozitele noastre se continuă cu ace- leași caractere, spune că gipsul bazai « este gros de 5 — 40 m și conține in- tercalații de șisturi disodilice frecvente, în deosebi la partea superioară » (28, pag. 4). Tot Gr. Popescu, în 1941, descriind gipsurile bazale din regiunea Cornu — Provița (29), citează între bancurile de gips intercalații de disodile lentiliforme, groase uneori până la 2 m, cu cristale de gips și solzi de Pești. I. Pătruț, în lucrarea de teză « Geo- logia și tectonica regiunii Vălenii de Munte — Cosminele — Buștenari », de- scriind Stratele de Cornu, arată că ori- zontul Stratelor de Cornu «începe cu un strat de gips de cca 30 cm grosime, peste care stau marne și argile brun-șo- colatii de cca 3 m grosime. Aceste argile suportă un banc de gips de aproximativ 10 m grosime ». Aceste tranziții litologice între Oli- gocen și gipsuri au fost dealtfel observate în regiunea noastră și de cercetă- torii anteriori, în deosebi de M. Filipescu. Asemenea tranziții litologice nu se observă însă și între gipsuri și Stratele de Cornu suprapuse, dat fiind că acestea din urmă încep brusc cu depozite conglomeratice. Trecând pentru aceste motive gipsurile bazale la seria Oligocenului vom înțelege în această lucrare prin Strate de Cornu numai depozitele cuprinse între aceste gipsuri și Conglomeratele de Brebu. In această interpretare, aceeași vârstă oligocenă revine și eventualelor depozite de sare atribuite Aquitanianului, a căror depunere trebue să fie legată de faza lagunară a gipsurilor și nu de faza marină a depozitelor Stratelor de Cornu. ICR Institutul Geologic al României STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 257 Dacă noi n’am găsit microfaună pe baza căreia să atribuim gipsurile bazale Oligccenului, acest noroc 1-ă avut în schimb T. Iorgulescu, care într’o comu- nicare anterioară (19) a prezentat și rezultatele micropaleontologice ale unui profil de colectare dela Mâneci—Ungureni pe V. Teleajenului, profil care cuprinde depozite ale Stratelor de Pucioasa și ale Complexului gipsurilor infe- rioare cu intercalații pelitice. Din Stratele de Pucioasa el a examinat 26 de probe, iar din Complexul gipsurilor inferioare 65 de probe. T. Iorgulescu, referindu-se la microfauna Complexului gipsurilor inferioare, spune: «Conținutul micropaleontologic al probelor prezintă aceleași caractere ca și acela al Stratelor de Pucioasa, neintervenind nici un element paleontologic în plus ». Continuitatea microfaunistică dintre Stratele de Pucioasa și Complexul gipsurilor este dovada cea mai bună că aceste gipsuri bazale aparțin Oligoce- nului și că argumentele biofacial și litologic prezentate de noi au fost juste. T. Iorgulescu, bazat pe continuitatea microfaunistică și admițând vârsta aquitaniană pentru gipsuri, conchide că este o continuitate de sedimentare dela Oligocen la Aquitanian. Faptele de observație ale lui T. Iorgulescu sunt juste, raționamentul foarte bun: continuitatea microfaunistică dovedește neîn- doios continuitatea de sedimentare. Exact același raționament îl facem și noi în ce privește raporturile dintre Stratele de Cornu și conglomeratele burdi- galiene: continuitatea microfaunistică dela Stratele de Cornu la Burdigalian indică o continuitate de sedimentare, dar această chestiune o vom trata la locul ei. Dacă faptele de observație și raționamentul făcut de T. Iorgulescu sunt juste, concluzia sa, credem noi, nu mai este justă și iată de ce: avem într’a- devăr o continuitate de sedimentare, dar nu dela Oligocen la Aquitanian, ci dela Stratele de Pucioasa la Complexul gipsurilor bazale, deci în cadrul aceleiași formațiuni oligocene. • Concluzia pe care a tras-o T. Iorgulescu se datcrește faptului că el nu a examinat din Stratele de Cornu, sens vechi, decât microfauna gipsurilor bazale, deoarece în profilul colectat de el, seria de deasupra gipsurilor nu poate fi observată. Argumentele biofacial, litologic și micropaleontologic prezentate ne obligă să conchidem că Gipsurile bazale aparțin Oligocenului și nu Miocenului, respectiv Stratelor de Cornu, cu care n’au nici o afinitate. RAPORTURILE STRATIGRAFICE DINTRE STRATELE DE CORNU ȘI OLIGOCEN Acestea capătă o interpretare diferită în urma studiului micropaleontologic prezentat mai sus. La începutul acestui capitol am scos în evidență că din punct de .vedere microfaunistic pragul bionomic important apare între Oligocen și Stratele de Cornu și nu între Stratele de Cornu și Burdigalian, cum ar fi de 17. — Anuarul Comitetului Geologic. C 697 Ă Institutul Geologic al României \ igr/ 258 GH. VOICU așteptat, dacă ținem seamă de părerile majorității geologilor, care consi- deră că depozitele burdigaliene corespund unei faze importante de trans- gresiune. Dacă punem în legătură aportul masiv de microfaună nouă cu invazia apelor marine, atunci trebue să admitem că transgresiunea cea mai importantă se află la baza Stratelor de Cornu deasupra gipsurilor bazale. Această legătură dintre microfauna nouă și invazia apelor ne este impusă de faptul bine cunoscut că marile transgresiuni corespund cu apariții de tipuri noi, așa numitele tipuri criptogene, forme cu origine și evoluție anterioară necunoscute, ce vin din regiuni inaccesibile cercetărilor noastre, așa cum este și în cazul Stratelor de Cornu, pe când regiunile marine corespund cu dispariții de forme ca în cazul Burdi- galian-Helyețianului. Această interpretare a transgresivității Stratelor de Cornu este susținută și de alte considerente micro- și macropaleontologice, precum și de conside- rentele litologice pe care le dăm mai jos. 1. In primul rând este remanierea de Foraminifere senoniene și eocene în Stratele de Cornu. Despre acesta am vorbit. Rămâne să adăogăm faptu- interesant de remarcat că Stratele de Cornu, formațiune dată în continuitate de sedimentare cu Oligocenul și considerată ca regresivă, prezintă un număr dublu de forme remaniate față de Burdigalian-Helvețianul inferior, care este considerat ca o formațiune transgresivă. Acest fapt se acordă perfect cu punctul nostru de vedere și anume: caracterul puternic transgresiv al Stratelor de Cornu și caracterul slab transgresiv al Burdigalianului. 2. Deasemeni Stratele de Cornu conțin, remaniate, macrofosile din Senonian și Eocen. M. Filipescu citează în conglomeratele mari poligene, între V. Aluniș și V. Cosmina « marno-calcare senoniene cu Pycnodonta vesicularis și Inocerami», calcare și marno-calcare eocene cu Polipieri și Nummuliți mari (12, pag. 54). Gr. Porpescu citează din V. Frasinului resturi de Ostreide și fragmente de Inocerami. 3. Regimul de sedimentație se schimbă brusc, odată cu primele depozite ale Stratelor de Cornu, din lagunar cu gispsuri, în curat marin cu depozite conglomeratice. 4. Prezența depozitelor grosiere-conglomeratice cu care încep Stratele de Cornu și a căror formare o punem pe seama transgresivității acestei formațiuni. Prezența acestor depozite grosiere peste gipsuri este remarcată în lucrarea cunoscută a lui M. Filipescu (12), precum și în lucrările lui Gr. Popescu și în teza lui I. Pătruț (13). Gr. Popescu citează, în V. lui Sărăcilă, peste gipsuri, gresii pământoase, foarte grosiere, chiar conglomeratice. (elemente cât nuca), slab cimentate (29). Tot Gr. Popescu dă, între V. Vărbilăului și V. Buzăului (28), referitor la aceste depozite, următoarea descriere: «peste complexul de gipsuri, urmează în general o serie de sedimente grosiere și anume: conglomerate lenticulare Institutul Geologic al României fCR ____________STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU 259 cenușii, dese gresii cu elemente de șisturi cristaline, marne și argile negricioase cu rare componente de cuarț și elemente de șisturi cristaline ». I. PĂTRUȚ, în ce privește aceste depozite, în lucrarea de teză amintită (13, pag. 25), descriind Stratele de Cornu, spune: peste gipsuri «stau conglomerate poligene lenticulare, a căror grosime variază între 0 și 20 m și chiar mai mulți metri (V. Runcului) ». Din aceste exemplificări reiese clar caracterul grosier-conglomeratic al depozitelor din baza Stratelor de Cornu. 5. In sfârșit, ultimul argument pentru transgresivitatea Stratelor de Cornu ar fi lacuna stratigrafică corespunzătoare etajului Aquitanian, în cazul când acest etaj aparține Miocenului. Admiterea acestei lacune ne este impusă de vârsta burdigaliană pe care am atribuit-o Stratelor de Cornu. Dacă Aquitanianul ar aparține seriei oligocene și dacă el ar fi reprezentat prin depozitele dela partea superioară a Oligocenului, nu s’ar mai putea vorbi de o lacună stratigrafică. In acest caz concordanța dintre Stratele de Cornu și Oligocen s’ar putea explica admițând că Stratele de Cornu din regiunea noastră s’au depus în zona basinului unde sedimentația s’a continuat neîntrerupt, păstrându-se astfel concordanța, în timp ce în zonele de creastă o discordanță unghiulară a Stratelor de Cornu ar fi putut să existe. Această supoziție o face Gr. Popescu (15) când discută transgresivitatea depozitelor burdigaliene și când afirmă că pe flancul sudic al Cuvetei de Slănic, la W de V. lui Sărăcilă Stratele de Cornu apar ca transgresive. Dacă pe flancul sudic al Cuvetei de Slănic lacuna stratigrafică, în ipoteza că Aquitanianul aparține seriei oligocene, nu poate fi dovedită cu certitudine, pe flancul sudic al Pintenului de Văleni, în profilul de colectare V. Muscelului, o lacună stratigrafică chiar mai mare este marcată micropaleontologic prin lipsa microfaunei Stratelor de Cornu, deci prin lipsa depozitelor corespunză- oare acestor strate. Microfaună care se dispune peste gipsurile bazale, deci peste Oligocen, este microfaună Helvețianului inferior din flancul sudic al Cuvetei de Slănic. Amintesc că în această regiune Gr. Popescu, care a colectat profilul din V. Muscelului (28), dă succesiune normală, fără accidente tectonice, dela Gresia de Kliwa superioară și Menilitele superioare la Complexul cu gipsuri, care suportă concordant Helvețianul cu nisipuri, gresii și marne. In concluzie, întemeiați pe argumentele arătate mai sus — pragul bio- nomic, cel mai important din succesiunea Turonianu-Meoțian; apartenența Stratelor de Cornu la Miocen; vârsta burdigaliană a Stratelor de Cornu; remanierile de micro- și macrofosile din Senonian și Eocen; schimbarea bruscă a regimului de sedimentație din lagunar cu gipsuri în marin cu glau- conit; prezența depozitelor grosiere conglomeratice; lacuna stratigrafică, așa cum am prezentat-o — suntem îndreptățiți să considerăm Stratele de Cornu ca o formațiune transgresivă. Transgresivitatea trebue admisă fără discordanță 17* Institutul Geologic al României 260 GH. VOICU unghiulară, care în profilele de colectare cerectate nu a fost observată, concor- danța existentă între Oligocen și Stratele de Cornu fiind numai'aparentă. RAPORTURILE STRATIGRAFICE DINTRE STRATELE DE CORNU ȘI . DEPOZITELE BURDIGALIENE Majoritatea geologilor au considerat că Stratele de Cornu și depozitele Burdigalian-Helvețianului inferior se găsesc între ele în raporturi stratigrafice anormale, în sensul că depozitele burdigaliene stau discordant transgresiv peste Stratele de CorȘu. In regiunea noastră aceste raporturi sunt evidențiate de M. Filipescu și ilustrate în lucrarea sa de teză. In excursia despre care am vorbit, am văzut împreună cu M. Filipescu, în V. Segheboaia, discordanța conglomeratelor burdigaliene. Studiul evoluției Stratelor de Cornu și Burdigalian-Helvețianului inferior nu arată însă vreo discontinuitate la baza conglomeratelor burdigaliene care să reflecte transgresivitatea acestor depozite. Din contră, pe lângă faptul foarte impoitant, că nu mai apare nici o formă nouă, ceeace nu-i compatibil cu o invazie marină, depozitele Burdigalian-Helvețianului inferior și depozitele Stratelor de Cornu formează împreună o zonă micropaleontologică omogenă, zona Mi1; fapte care trebue să ne conducă la interpretarea că depozitele acestor două formațiuni sunt în continuitate de sedimentare. Dacă totuși ar fi să admitem o transgresiune, ținând cont de discordanța locală din regiunea V. Sgheboaia, atunci ne-am ralia lui Gr. Popescu (28), care susține că în regiunea de care ne ocupăm, depozitele burdigaliene nu depășesc limitele Stratelor de Cornu și că deci transgresivitatea lor este un fenomen de amploare mică, mai mult local, iar discordanța observată tot local s’ar putea datori diferenței de consistență a formațiunilor care s’au comportat deosebit în timpul cutării. N’ar fi exclus să ne găsim chiar în fața unor alunecări submarine. Parte din rezultatele microbiostratigrafice analizate se găsesc ilustrate în tabelul alătutat. Dacă prin studiul nostru micropaleontologic s’a putut lămuri definitiv apartenența Stratelor de Cornu la Miocen, o verificare a vârstei burdigaliene a Stratelor de Cornu s’ar putea face, în condiții probabil optime, printr’o para- lelizare a microfaunei Stratelor de Cornu cu microfaună basinelor clasice. Cum acest lucru este foarte dificil din multe puncte de vedere,' îmi propun, în scopul verificării vârstei Stratelor de Cornu, colectări de probe din două regiuni: 1. Din Basinul terțiar dela Bahna, al cărui studiu geologic și macropaleon- tologic a fost făcut de G. Macovei încă din 1909. Acest basin ar prezenta urmă- toarele avantaje: a) Cuprinde macrofauna primului Mediteranean din regiunile clasice. b) Aquitanianul și Burdigalianul nu pot fi separate litologic, după cum în regiunea studiată de noi cele două etaje nu pot fi separate micropaleontologic. jiA Institutul Geologic al României IGRZ 261 STUDIU MICROPALEONTOLOGIC AL STRATELOR DE CORNU CU « ). In regiunea Vărghiș Șisturile cristaline nu sunt cunoscute. In restul regiunii cercetate, Șisturile cristaline apar ca petece cu suprafe- țele reduse, reprezentând manifestări ale fundamentului. Aparițiile lor, sub formă de butoniere în mijlocul sedimentelor, mesozoice, marchează prezența anticlinalelor sau a solzilor. Șisturile cristaline din V. Sărata și P. Calului desenează axul anticlinalelor jurasice dela Măgura, iar cele dela Poienița și P. Vâlceaua reprezintă nucleele anticlinalelor cretacice. In P. Bursucului, Șisturile cristaline marchează un anticlinal asimetric, având flancul sudic acoperit de calcare jurasice iar cel nordic, de Cretacicul inlerior. In P. Smălțuit, șisturile filitoase se prezintă sub forma unei lame solzate situată între masa diabazelor și depozitele cretacice. Un astfel de solz de Cris- talin am indentificat și în Defileul Oltului, la Strâmtura. Modul diferit de prezentare al Șisturilor cristaline din Perșanii de Sud ne indică deci două stiluri tectonice diferite: în regiunea Veneția, o masă unitară, -^0^; Institutul Geologic al României \ iGRy 317 STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI încadrata de sedimente jurasice, alcătuește un antichnorium, iar în regiunea Cuciulata — Lupșa — Comana, petecele reduse desenează axe de anticlinale simple și izolate în mijlocul depozitelor mesozoice. Cristalinul Perșanilor demonstrează legătura de continuitate dintre Cris- talinul Făgărașului și Cristalinul Carpaților orientali. Triasicul. Depozitele triasice sunt localizate la N de V. Comanei. Rapor- turile tectonice dintre diferitele lui subdiviziuni sunt următoarele: Anisianul desenează un bombament larg, ale cărui flancuri sunt marcate de petecele mari dela Măgura —Pleșița Corbului și Pleașa Lupșei —Pleașa. Partea boltită expusă eroziunii a fost fragmentată în numeroase petece. Schitianul a fost descoperit în bună parte de eroziunea normală. Intre Schi- tian și Anisian se constată o cutare disarinonică, produsă de diferența materia- lului sedimentar: calcarele compacte anisiene sunt larg ondulate, pe când com- plexul șistos schitian a suferit o cutare intensă. Carapacea de calcare anisiene suportă câteva funduri sinclinale de Ladi- nian, situate în partea cea mai înaltă a reliefului (Pleașa Lupșei — Lupșa), precum și placa groasă de calcare jurasice dela Fântâna. Partea frontală a acestei carapace prezintă un caracter cu totul particular. La N și S de Dosul Piscului calcarele anisiene se desvoltă sub forma unor benzi asociate cu gresiile doggeriene și calcarele tithonice. Aceste benzi nu se află în succesiune normală și prezintă aspectul unor cute-solzi, ce alcătuesc o unitate tectonică distinctă, pe care am numit-o « Zona de solzi V. Comana— V. Lupșa >'. Raporturile Triasicului cu fundamentul indică fenomene tectonice dintre cele mai interesante. Pe malul drept al Văii Comana, dela Comana de Sus până în P. Vâlceaua, se observă o suprapunere inversă a Triasicului față de Cretacicul inferior. Căderile depozitelor cretacice sub Calcarele de Guttenstein și modul reprezentării cartografice a contactului Triasic-Cretacic arată clar existența unei suprafețe de șariaj între aceste subdiviziuni geologice. încălecarea suportată de Cretacicul inferior poate fi considerată ca un feno- men local, petrecut în fruntea masei de sedimente triasice. Examinând în restul regiunii raporturile Triasic-Cretacic, am constatat aceeași superpoziție inversă atât în zona de solzi frontali cât și în partea internă a zonei triasice (Poienița — Piscul Stâncos). Extinderea acestui fenomen indică prezența unei structuri alcătuită dintr’o suprapunere de unități mari tectonice. Jurasicul prezintă următoarele caractere tectonice: a) Zonele jurasice asociate Anticlinorium-uluiVe- n e ț i a. La Nord-Estul masei cristaline se află zona jurasică dela D. Cer- bului — Măgura Neagră, alcătuită din depozite liasice, în care nu se pot descifra elemente tectonice și care sunt asociate cu calcare tithonice dispuse discordant. Institutul Geologic al României Igr/ 318 MIRCEA D. ILIE La N de Cristalinul Veneția, zona jurasică este reprezentată prin toate subdiviziunile și conține câteva elemente structurale distincte. Prezintă elemente tectonice scoase în evidență de alternanța stratigrafică și de sensurile contrare ale înclinării stratelor. Forma triunghiulară ascuțită se datorește acoperirii discordante de către Cretacicul inferior. La Dosul Măgurei — Fața Măgurei, zona atinge cea mai mare lărgime, iar complicațiile tectonice ajung la maximum de desvoltare. Urmărind această zonă dela E spre W, putem analiza toate deformările tec- tonice. InV. Comana ea este alcătuită uneori din calcare liasice, care arată încli- nări uniforme spre NW, sunt suportate normal de Șisturile cristaline și aco- perite discordant de Cretacicul inferior. Intre. V. Comana și Muntele Peștera se menține această situație tectonică simplă. La Piciora se desvoltă două sinclinale formate din Liasic și Dogger, iar unul din ele cuprinde și Tithonicul ușor discordant. In V. Sărata se desenează în masa calcarelor liasice un anticlinal, în axul căruia apar șisturi cristaline. Deasemenea se desvoltă un sinclinal de gresii doggeriene suportat de Liasic și în axul căruia s’au infiltrat depozite tortoniene. Acest sinclinal reprezintă continuarea spre SE a unuia dintre sinclinalele dela Piciora. La extremitatea vestică a zonei jurasice intervin următoarele elemente tec- tonice: Sinclinalul liasic Vf. Calului —Dosul Măgurei, suportat la N de către anticlinalul de Șisturi cristaline din P. Bursucului; anticlinalul din P. Calului scos în evidență de apariția de Șisturi cristaline și Sinclinalul Fața Măgurei la a cărei constituție iau parte toate subdiviziunile jurasice. b) Zona de solzi V. Comanei—V. Lupșei. Regiunea cuprinsă între V. Comanei și V. Lupșei se caracterizează prin prezența subdiviziunilor jurasice asociate cu depozitele triasice. Malmul se înfățișează sub forma unor benzi, desvoltate în lungul Văii Racila și Pârâului Vâlceaua, precum și pe ambii versanți ai Văilor Lupșa și Comana. In regiunea Văii Racilei —P. Vâlceaua, Malmul este suportat de calcarele triasice și numai în D. Steghii și fundul Pârâului Vâlceaua apar în baza lui petece de gresii doggeriene. Banda de calcare tithonice dela D. Bulzilor — Dosul Piscului apare izo- lată în mijlocul Cretacicului inferior. In lungul său prezintă raporturi anormale, anume calcarele jurasice sunt suportate de depozitele cretacice. La extremitatea de NE, Jurasicul se reazimă direct pe fundamentul cris- talin. Flancul nordic fiind acoperit de depozitele cuarternare precum și de formații discordante (Cenomanian, Tortonian), nu putem face precizări de ordin tectonic. La Sudul Văii Comana se întâlnesc petece de calcare jurasice izolate de banda principală prin eroziune și care păstrează aceleași raporturi anormale față de Cretacicul inferior. 'A- Institutul Geologic al României k iGRy STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI 319 In V. Lupșei, calcarele jurasice nu mai sunt asociate cu Doggerul, însă păstrează aceleași raporturi tectonice față de Triasic și Cretacic, iar în amont, pe aceeași vale, baza lor manifestă raporturi tectonice față de sedimentele cretacice. cj Jurasicul dela F â n t â n a. La E de localitatea Fântâna se află masa cea mai întinsă de calcare jurasic-superioare, cu un facies deosebit față de cele dela Comana — Lupșa. Ele sunt acoperite la extremitatea sudică de sedimente terțiare, iar la E de către produsele vulcanice bazaltice. Petecele dela Pleșile reprezintă continuarea calcarelor dela Fântâna, izolate prin for- mații terțiare. Singurul punct unde Jurasicul dela Fântâna ia contact cu fundamentul se află la extremitatea sudică. Aci calcarele jurasice cu faciesul recifal se reazimă normal peste calcarele triasice dela Măgura (Cuciulata). Cretacicul. Depozitele cretacice, reprezentate prin cele două mari subdi- viziuni (Cretacicul inferior și Cretacicul mediu) prezintă însușiri tectonice deosebite. Cretacicul inferior din V. Comana ocupă o suprafață triun- ghiulară ca și banda jurasică dela Măgura —Peștera. Din punct de vedere tectonic poate fi considerată ca un sinclinal larg recutat. Flancul său sudic se reazimă normal pe Jurasic, pe când flancul nordic este deversat. Ne găsim deci în prezența unui sinclinorium deversat. Deversarea se datorește presiunii exercitată de masa calcarelor triasice, care a încălecat toată marginea de N a zonei cretacice din V. Comanei. In interiorul acestei zone am deosebit două anticlinale: Anticlinalul Radila — Vâlceaua și Anticlinalul P. Rău. Orientarea lor este ENE —WSW și coincide cu direcția întregei zone. Sunt evidențiate prin sensul contrar al căderilor de strate și prin apariția axială a Valanginian-Hauterivianului. In restul regiunii, Cretacicul inferior apare sub formă de petece izolate în mijlocul depozitelor triaso-jurasice, ocupând poziții geometrice inferioare față de aceste depozite. Fundamentul Cretacicului inferior din petecele izolate (Vâlceaua, V. Lupșa, Poienița —Piscul Stâncos) este alcătuit din șisturi cristaline, fapt ce demon- strează raporturi tectonice normale. Absența Jurasicului, pe care-1 întâlnim imediat la S în contact direct cu masa cristalină, dovedește că transgresiunea neocomiană s’a instalat direct pe fundamentul cristalin. La partea superioară, depozitele cretacic-inferioare arată relațiuni tec- tonice dintre cele mai importante; ele suportă calcarele triaso-jurasice. Apa- rițiile lor nu se manifestă ca sinclinale ci sub forma de anticlinale ce apar din fundament asociate cu șisturi cristaline. Acest fenomen ne-a indicat calea de descifrare a unei unități tectonice superioare ce caracterizează întreaga catenă. Institutul Geological României 320 ’ MIRCEA D. ILIE Cretacicul mediu. Depozitele cenomaniene prezintă o independență față de Cretacicul interior, precum și fața de toate formațiile mai vechi. Dis- poziția lor discordantă este evidentă prin faptul că se situează diagonal față de depozitele din fundament. Cenomanianul acoperă direct masa cristalină dela Veneția; petecele salvate de eroziune dela Dumbrava și Gârbova o dovedesc suficient. Deasemenea intersectează oblic zona cretacică dela Comana și s$ suprapune peste masa diabazelor din bazinul Văii Lupșa. Petecele reduse de conglomerate din Văile Racila și Vâlceaua se explică prin existența unei scufundări situată pe zona de solzi V. Comana — V. Lupșa, mulțumită căreia ele au scăpat de sub influența eroziunii. Cenomanianul demonstrează existența unui geosinclinal aflat la exteriorul catenei și din care s’a păstrat o parte importantă. A invadat catena dela E spre W și se prezintă acum sub forma unei serii de cute largi, evidențiate prin gresiile superioare cenomaniene. Cutele cenomaniene suferă la N o ridicare axială puternică, care se datorește deplasării pe verticală a părții mijlocii a Perșanilor și o scoborâre axială la S, unde Cretacicul mediu ocupă întreaga catenă, cu maximum de lărgime. Terțiarul. După retragerea apelor cenomaniene, o nouă invazie marină s’a petrecut în Cretacicul superior care a afectat marginea actuală de E a Perșanilor. Apele mării paleogene s’au instalat în Depresiunea Vlădeni. Depozitele eocene (Facies de Șotrile) și oligocene dela Vlădeni — Șinca dovedesc exis- tența unei depresiuni tectonice întinse, scoasă în evidență chiar de conglome- ratele cenomaniene. Depresiunea Vlădeni reprezintă o scufundare axială a catenei, care a servit drept comunicație între apele din Cuveta Transilvaniei și cele din Depresiunea Bârsei. In timpul Tortonianului, Perșanii se desenează ca o catenă exondată care față de apele marine s’a comportat ca un obstacol. Marginea actuală de W a Munților Perșani reprezintă totdeodată marginea de E a Cuvetei Transilvaniei. Dovezile transgresiunii tortoniene sunt: prezența bandei de tufuri dela Veneția de Sus —Perșani și a petecelor dela Comana de Sus și Cuciulata, care se reazimă discordant pe formațiile cristalino-mesozoice. Raporturile simple de discordanță se schimbă în interiorul catenei. Astfel la Mlăcile, tufurile dacitice desenează un sinclinal suportat de Șisturile crista- line. In zona de solzi din V. Comanei, prezența tufurilor dacitice indică o com- partimentare a fundamentului; compartimentele apar în evidență prin desvol- tarea conglomeratelor cenomaniene și a tufurilor dacitice Ia nivele scoborîte față de suprafața de discordanță normală. La N de V. Lupșei, Tortonianul pătrunde adânc în zona mesozoică, con- turând marginea nordică a regiunii noastre. Tufurile dacitice marchează mar- ginea de SW a Depresiunii Bogata, care a funcționat ca atare dela sfârșitul .JA Institutul Geologic al României igrV STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI 321 Cretacicului inferior. In afară de depozitele tortoniene, bazaltele demonstrează continuarea deformărilor tectonice din Tortonian până în Pliocen. Bazaltele dela Mlăcile prezintă curgeri în sensul invers pantei actuale a reliefului, fapt ce demonstrează deformări tectonice ulterioare efuziunilor bazaltice. Șisturile cristaline au manifestat ridicări pe verticală dela începutul Jurasicului și până la sfârșitul Terțiarului. Bazaltele, care astăzi arată sensul de curgere inversat, pledează pentru deplasări pozitive ale Șisturilor cristaline din Anticlinorium-ul Veneția. Curgerile bazaltice dela Fântâna—Lupșa însoțesc tufurile dacitice și conturează Depresiunea Bogata, a cărei umplutură nouă o reprezintă. In timpul Cuaternarului, în afara jocului pe verticală, care a dat naștere teraselor Văii Oltului, intervenția depozitelor pleistocene dela Dosul Piscului arată menținerea târzie a compartimentului tectonic, ce s’a suprapus zonei de solzi V. Comanei — V. Lupșei. STRUCTURA IN PÂNZĂ A MUNȚILOR PERȘANI Raporturile anormale dintre depozitele tnaso-jurasice și cele cretacice constatate de noi în Perșanii de Sud ne-au determinat să afirmăm existența unei structuri în pânză. In cele ce urmează vom expune întâi rezultatele obți- nute în regiunea noastră și apoi vom examina întinderea acestei structuri în celelalte sectoare al Perșanilor. PERȘANII DE SUD Superpoziția tectonică dintre Triasic și Cretacic produce un dublu stil tectonic în ansamblul catenei. Succesiunea normală a Triasicului și prezentarea lui sub forma unui bom- bament larg ne-ar conduce, la prima analiză, la admiterea unei structuri normale. Urmărind însă raporturile dintre complexul triasic și fundament constatăm următoarele: Depozitele triasice nu se reazimă nicăieri direct pe Șisturile cristaline, care reprezintă formațiunea cea mai veche din regiune. Raporturile de bază ale Triasicului sunt tectonice și ele se manifestă printr’o discontinuitate struc- turală față de Cretacic. Depozitele Flișului cretacic, în loc să se reazime pe calcarele triasice, din contra indică raporturi anormale. Contactul tectonic dintre aceste subdiviziuni atât de diferite în timp este demonstrat de încălecarea din V. Comanei și de ferestrele tectonice cuprinse între Văile Lupșa și Comana. Șariajnl din V. Comanei. Pe malul drept al Văii Comana, începând din dreptul satului Comana de Sus și până la E de P. Vâlceaua, se poate urmări 21. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 69" A Institutul Geological României 322 MIRCEA D. ILIE limita sudică ă Triasicului. Aici se observă contactul Triasic-Cretacic, figurat pe schița geologică întocmită de II. Wachner. Linia de demarcație prezintă intrânduri accentuate pe afluenții de pe dreapta ai Văii Comana (Racila, Vâlceaua). Această linie nu este lipsită de semnificație tectonică așa cum reiese din reprezentarea cartografică simplă citată. Poziția geometrică superioară a Trias’cului este demonstrată de menți- nerea lui pe cote ridicate față de depozitele cretacice. Căderile spre N ale tuturor stratelor în lungul acestui contact arată deasemenea superpoziția inversă a Triasicului. Contactul anormal Triasic-Cretacic ar putea să reprezinte numai un feno- men local de o importanță restiânsă. Urmărind însă eXlinderea raporturilor tectonice din V. Comanei am ajuns la concluzia că între depozitele triasice și cele cretacice există o suprafață de șariaj, ce se manifestă frecvent sub formă de ferestre tectonice. Depozitele cretacic-inferioare sunt descoperite prin eroziune de sub pătura groasă a calcarelor triasice. Ele apar în părțile joase ale reliefului și în zonele anticlinale, având contururi închise și căderi perianticlinale. Șisturile cristaline, apai ținând fundamentului, apar deasemenea în mijlocul depozitelor de Fliș sub forma unor butoniere anticlinale. Asociația dintre Cristalin și Cretacic inferior și modul lor de prezentare perianticlinală de sub masa calcarelor triasice dovedesc extinderea suprafeței de șariaj Triasic-Cretacic trădată prin prezența unor ferestre tectonice. Ferestre tectonice. Fereastra tectonică Vâlceaua se carac- terizează printr’un contur închis al depozitelor cretacice însoțite de o butonieră redusă de șisturi filitoase. Deși aflorimentele sunt reduse ca suprafață, căderile gresiilor cretacice marchează clar existența unui anticlinal sub învelișul calcarelor triaso-jurasice. Fereastra tectonică E Lupșa are forma literei T, se desvoltă în basinul superior al Văii Lupșa și se prelungește până în P. Smălțuit. Depozitele cretacice se reazemă pe un fundament vechi format din șisturi cristaline și diabaze mesozoice. Ele suportă în partea de S a Văii Lupșa calcarele triasice, pe când la N susțin calcarele jurasic-superioare. Fereastra tectonică Poiana R ă d u ț i i se desenează prin- tr’un contur închis în m jlocul calcarelor anisiene și este alcătuită din depozite de Fliș, fără intervenția șisturilor cristaline. Fereastra tectonică Poienița — Piscul Corbului este orientată N — S și reprezintă forma structurală de acest gen cea mai vestică și cea mai întinsă. Conturul său nu este închis complet ci prezintă întreruperi la ambele extremități. Eroziunea a descoperit fundamentul alcătuit din Șisturile cristaline dela Poienița și depozitele cretacic-inferioare. Flancurile ferestrei tectonice se Institutul Geologic al României STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI 323 prezintă sub forma unui anticlinal și sunt alcătuite din calcare anisiene, cu excepția sectorului median al flancului estic unde intervin șisturile schitiene. Șariajul din V. Comanei și ferestrele tectonice descrise mai sus arată exis- tența unei suprafețe de șariaj, ce ocupă întreg amplasamentul actual al depo- zitelor triasice și a cărei prezență ne-a determinat să afirmăm existența unei pânze în Munții Perșani. Suprafața de șariaj din baza Triasicului nu este plană ci prezintă ondulațiuni scoase în evidență de eroziune sub forma de ferestre tectonice. Masa încălecată a suferit deformări de aceeași natură. Petecele triasice de dimensiuni diferite dela Cuciulata reprezintă o ondu- lați e largă a pânzei. Corpul pânzei a fost accidentat din ce în ce mai intens spre E. La Pleașa Lupșei, N Comana de Sus, se desfășoară șase sinclinale, iar la N și S de Dosul Piscului intervin complicațiile maxime, care se constată în zona de solzi. Succesiunea normală a Triasicului este afectată de laminări locale și care devin mai pronunțate în zona de solzi. Eroziunea a atacat învelișul discordant și parte din pânză, ajungând în punctele de ondulație maximă a fundamentului să descopere și Autohtonul, sub forma ferestrelor tectonice. Petece de acoperire. Mărturii ale extinderii pânzei sub forma unor petece de acoperire sunt rare. Ele se manifestă la Vf. Calului, în P- Băieșilor și la N de P. Gârbovei și sunt reprezentate prin calcare anisiene sau prin calcare jurasic- superioare. Suprafața acestor petece de acoperire este redusă și sunt situate la o dis- tanță foarte mică față de corpul principal al pânzei. Petecul de acoperire Vf. Calului se află situat la S de localitatea Comana de Sus, este alcătuit din calcare jurasice și suportat pe toată întinderea de Barremian-Apțian. Petecul de acoperire P. Gârbovei reprezintă partea cea mai avansată a calcarelor jurasic-superioare dela Vf. Bulzului, suportate de Cretacicul inferior. Petecul de acoperire P. Băieșilor este alcătuit din calcare anisiene care se reazemă pe următoarele formații autohtone: masivul diabazic, Șisturile cris- taline și Valanginian-PIauterivianul. Aci este singurul punct unde Triasicul este suportat de fundamentul său normal. In restul regiunii, depozitele triasice plutesc peste Cretacic și nu apar nică- ieri sub forma de anticlinale înrădăcinate și acoperite de celelalte subdiviziuni jurasico-cretacice. Caractere generale. Superpoziția tectonică a Triasicului se constată dela marginea de W a Perșanilor de Sud, de pe linia Cuciulata —Comana de Sus 21’ Institutul Geologic al României 324 MIRCEA D. ILIE și până în avant-fosa Comanei. Extinderea spre E a pânzei nu poate fi con- statată din cauza intervenției conglomeratelor cenbmaniene, care acoperă toate formațiile vechi. Masa cristalină dela Veneția pare să fi jucat rolul unui obstacol în fața pânzei. Desvoltarea spre N este observată mulțumită ridicărilor axiale din Defileul Oltului și Perșanii de N. In Perșanii de Sud, pânza se prezintă sub forma unui bombament impor- tant și o zonă solzificată în partea ei frontală. Aci, elementele constitutive, în afară de corpul propriu zis, sunt ferestrele tectonice, clar desvoltate pe toată zona încălecată și care reprezintă fundamentul cristalin și cretacic în contururi închise. Petecele de acoperire, din cauza eroziunii puțin avansată, se întâlnesc numai în regiunea frontală a pânzei acolo unde masa încălecândă se prezintă cu o grosime redusă. Din punct de vedere mecanic, unitatea tectonică superioară se înfățișează ca o lamă de șariaj importantă, desprinsă de fundament dintr’o regiune mai internă și antrenată apoi spre E. Tectonica, prin decolare, a determinat rolul pasiv al cuverturii mesozoice. Acțiunea gravității a făcut ca masa sedimentară desprinsă de fundament să fie antrenată către zona depresivă cretacică din vecinătate. Lama de șariaj astfel transportată a fost acumulată în avant-fosa Comana, zonă sinclinală aflată în interiorul catenei. Ea nu a putut depăși obstacolul reprezentat prin masa cristalină, iar dovezile extinderii spre E nu sunt cunos- cute. Zona de decolare scapă observațiilor directe; ea intră în domeniul scu- fundat sub amplasamentul actual al Cuvetei Transilvaniei. Deplasarea dela distanțe mari nu poate fi admisă, deoarece în unitățile din W nu găsim regiuni cu complexe sedimentare similare. In Munții Apuseni, fenomenul desprinderii unei lame de șariaj și antrenarea ei peste Flișul cretacic este cunoscut, însă natura ei litologică nu concordă cu aceea din Munții Perșani. Mișcările ulterioare punerii în loc a pânzei au o importanță secundară. In aspectul general al cutelor nu se observă un conflict între două sensuri con- trare ale orientării cutelor. Mersul cutelor corespunde cu’ sensul general de mișcare a lamei de șariaj. Discontinuitatea structurală, evidențiată de prezența lamei de șariaj, poate fi localizată în timp, bazându-se pe următoarele constatări: Seria încălecândă prezintă relații geometrice dominante față de șisturile barremian-apțiene, ceeace dovedește o vârstă post-apțiană. Transgresiunea cenomaniană, cu o extindere largă pe catenă, a dat naștere primei serii discor- dante față de pânză și Autohtonul ei. Cenomanianul indică deci limita geologică superioară în care a avut loc punerea în loc a pânzei. Fenomenele tectonice desvoltate în Perșani în timpul cuprins între Apțian și Cenomanian au dat naștere «pânzei mesocretacice a Munților Perșani». t Institutul Geologic al României klGR/ STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI 325 Autohton. Formațiunile care suportă pânza sunt bine delimitate datorită poziției lor geometrice inferioare. Cele mai vechi aparțin Șisturilor cristaline care se desvoltă sub forma de anticlinorium și de mici butoniere situate în mijlocul depozitelor mesozoice sau în interiorul ferestrelor tectonice. Mesozoicul este reprezentat prin toate subdiviziunile cu excepția Triasi- cului, care se desvoltă exclusiv în unitatea tectonică superioară. Jurasicul, repre- zentat prin Liasic, Dogger și Malm, este situat simetric față de Anticlinorium-ul Veneția. Masa eruptivă diabazică din basinul superior al Văii Lupșa, ce apare ca o intrusiune de semi-profunzime în masa Șisturilor cristaline, aparține deasemenea Autohtonului. . Flișul cretacic, o serie geosinclinală cutată, suportă direct pe cea mai mare extindere pânza mesocretacică. Se prezintă ca un sinclinorium afectat de câteva cute cu direcția generală a stratelor. In partea lui vestică se constată o răstur- nare datorită presiunii pânzei în deplasarea ei dela W către E. Blocurile lenticulare de diabaze, cu o dispoziție discontinuă și o interstrati- ficație aparentă în masa Flișului, pot fi considerate ca lame smulse din funda- ment în timpul șariajului și căpătând caracterul de Parautohton. Gresiile doggeriene și calcarele recifale ale Malmului din partea frontală a pânzei aparțin Autohtonului, însă au fost prinse în fruntea pânzei și trans- formate în solzi iar părțile mai avansate au fost împinse peste fundamentul cretacic. Aceste benzi mesozoice smulse din Autohton, se află în aceleași condiții ca și lamele diabazice și pot fi considerate ca făcând parte din Parautohton. Istoria post-tectonică. După cum structura în pânză constrastează cu Autoh- tonul, tot astfel învelișul post-tectonic se distinge de unitățile tectonice de- . scrise mai sus. Prezența Cenomanianului demonstrează existența a două unități structurale: o unitate compusă de Autohton și pânză și o alta, formată de pătura discordantă a conglomeratelor transgresive pe unitățile tectonice anterioare. In urma orogenezei mesocretacice, transgresiunea cenomaniană s’a întins larg pe întreaga catenă care se transformase într’o zonă de înnecare întinsă. Mișcările ulterioare care au influențat Munții Perșani sunt de importanță secundară. Cutele largi ale depozitelor cenomaniene dovedesc o independență totală față de Autohton și pânză. Deformările post-cenomaniene nu au ajuns să influ- ențeze formațiile mai vechi, fapt ce reiese din contactul normal dintre cuver- tura cenomaniană și fundamentul mesocretacic cu structura complicată. Cenomanianul nu a suferit decât o cutare largă; încălecări locale nu sunt - semnalate. Pânza nu a fost accidentată în mod serios după punerea ei în loc. Istoria post-tectonică se rezumă la pătrunderi locale și temporare ale diferitelor invaziuni marine, remarcate prin discordanțe stratigrafice. Depozitele torto- Institutul Geologic al României ig r/ MIRCEA D. ILIE 326 niene, desvoltate între V. Comanei și V. Lupșei, s’au conservat grației unor compartimentări creeate pe teritoriul avant-fosei Comana și a zonei de solzi frontali. Compartimentarea se pare că s’a produs după îndeplinirea orogenezei mesocretacice, deoarece în această regiune s’au conservat la un nivel inferior și conglomeratele cenomaniene. Cuvertura parazită a efuziunilor, atât de desvoltată la N de Defileul Oltului, apare redusă în Perșanii de Sud. Prezența lavelor bazaltice indică pe o supra- față relativ redusă relieful corespunzător Dacianului. Deasemenea ele demon- strează ridicările'în bloc ale catenei în timpurile cele mai recente. Sensul de curgere în contra-pantă al lavelor dela Mlăcile arată ridicarea pe verticală a masei cristaline dela Veneția în faza ce a urmat efuziunilor. ■ Sinteza structurală a Perșanilor de Sud, expusă mai sus, care a pus în evi- dență existența a două stiluri tectonice, ce contrastează puternic, a servit la descifrarea structurii geologice a întregii catene. Vom trece acum la examinarea extinderii pânzei mesocretacice în restul catenei. DEFILEUL OLTULUI Din analiza structurală detailată a Defileului rezultă prezența unor fenomene de încălecare desvoltate pe toată întinderea, care ne-au condus la afirmația extinderii pânzei mesocretacice și în Perșanii de mijloc. Unitatea tectonică superioară este alcătuită din complexul schitian și cal- carele jurasic-superioare; calcarele anisiene lipsesc. Decolarea suferită de petecele jurasice se manifestă prin independența relativă dintre ele și depozitele triasic-inferioare. Această decolare și lipsa calcarelor anisiene indică laminări importante în cuprinsul pânzei. Eroziunea a atacat mai adânc unitatea tectonică superioară, descompunând-o în numeroase petece de acoperire (Pietrele Albe, Tipia, Pietrele Șoimului, Pietrele lui Voitești, Tipia Ormenișului, Pietrele lui Murgoci). Ferestrele tec- tonice, așa cum se cunosc în Perșanii de Sud, sunt redus?. Autohtonul din Defileul Oltului este alcătuit în cea mai mare parte din roce eruptive mesozoice și depozite cretacic-inferioare. Șisturile cristaline nu apar în regiunea centrală ci formează un anticlinorium izolat la N de Racoșul de Jos. Liasicul, reprezentat prin Faciesul de Adneth, apare independent de cele- lalte subdiviziuni jurasice, arătând importante solicitări tectonice. Doggerul apare deasemenea ca lame independente și cu deformări tectonice diferite. In general, formațiile autohtone au fost antrenate puternic de masa șariată, dând naștere unui Parautohton, alcătuit din roce eruptive bazice (diabaze, ser- pentine), Calcare de Hallstatt, Calcare de Adneth și gresii doggeriene. HkV Institutul Geologic al României . igr/ STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI 327 PERȘANII DE NORD (VÂRGHIȘ) In partea de N a Perșănilor se constată următoarele modificări structurale: La alcătuirea pânzei mesocretacice iau parte calcarele tithonice, care for- mează cea mai mare parte din misa pânzei. Stratele de Werfen sunt reduse la benzi înguste în baza Jurasicului, iar Calcarele de Guttenstein au o extindere redusă. Autohtonul este alcătuit în cea mai mare parte din Strate de Sinaia, Bar- remian-Apțian și masa eruptivă din V. Cherecului și V. Hăghimașului, care a jucat și rolul de Parautohton. Formațiile post-tectonice (Cenomanian-Dacian) și cuvertura parazită a efuziunilor acoperă puternic Autohtonul și elementele pânzei rămase depe urma eroziunii. Din această cauză, nu se pot urmări decât raporturile tectonice pe care le oferă deschiderile văilor; în restul regiunii trebue să recurgem la reconstituiri prin îndepărtarea succesivă a formațiilor post-tectonice. Unitatea tectonică superioară împrumută aspectul unei cute largi la extre- mitatea nordică a catenei. Boltirea anticlinală este pusă în evidență de calcarele jurasice. Prin eroziunea datorită Văii Vărghișului s’a descoperit Autohtonul, reprezentat în cea mai mare parte din Cretacic inferior. Cum Autohtonul apare înconjurat jur împrejur —cu mici excepții —de calcarele jurasice, l-am consi- derat ca reprezentând o fereastră tectonică. Urmărind extinderea pânzei în Estul regiunii observăm că s’a păstrat pe cotele cele mai înalte ale reliefului. Calcarele jurasice, izolate în masa conglomeratelor cenomaniene din Nord- Estul catenei reprezintă o zonă sinclinală a pânzei mesocreta.cice, descompusă într’o serie de petece de acoperire. Legătura inițială dintre elementele componente.ale pânzei, (fereastra Alrna- șului și petecele de acoperire Peștera, Picioara, Vf. Corbului) a fost întreruptă de fenomenele de eroziune care au intervenit după punerea în loc a pânzei și a continuat până astăzi. Desvoltarea axială a unităților tectonice arată o ridicare continuă pronun- țată dela N spre S. In N, la Peștera Mereștilor, se desvoltă masa calcarelor jurasic-superioare, pe când la Piciora, de sub aceste calcare, apare Autoh- tonul, reprezentat mai ales prin Cretacicul inferior. In V. Cherecului, prin ridicarea axială accentuată, apare fundamentul eruptiv, ce face parte constitutivă tot din Autohton. Ridicarea axială s’a menținut până în vecinătatea localității Vărghiș, unde constatăm o fragmentare a calcarelor jurasice. In regiunea Văr- ghiș — Racoșul de Sus se observă îngustarea catenei, cu tendința de dispariție. Cenomanianul ca și celelalte formațiuni post-tectonice au contribuit la restrân- gerea catenei și la acoperirea ultimelor mărturii ale unităților tectonice superioare. Din cele expuse mai sus, constatăm extinderea unităților tectonice desci- frate în regiunea Cuciulata —Lupșa —Comana și în Defileul Oltului ș>. Perșanii Institutul Geologic al României njcrV 328 MIRCEA D. ILIE de N. Ele se mențin cn aceleași caractere generale privind componența, meca- nismul de formare și vârsta. Deosebirile locale constau în desvoltarea calcarelor jurasice din unitatea tectonică superioară și în tendința de reducere a subdiviziunilor triasice. Independența calcarelor jurasice față de Triasic, trece prin toate stările intermediare în Defileul Oltului, iar în Perșanii de Najung să reprezinte petecele de acoperire cele mai estice suportate de fundamentul cretacic. Fenomenul de dispariție a Calcarelor de Guttenstein și independența calcarelor jurasice devin mai accentuate dela S spre N și dela W spre E, adică sunt în funcție de deplasarea mai înaintată a pânzei. Deformările cele mai intense ale Autohtonului se manifestă în Defileul Oltului, unde părți importante din ei au jucat rolul de Parautohton,... Primit: 1 Aprilie 1953. BIBLIOGRAFIE i. ANDRUSOV D. A. MATEJKA. Aperțu de la geologie des Carpates occidentales de la Slova- quie centrale et des regions avoisinantes. Guide des excursions dans Ies Carpates occidentales. Praha, 1931. zzț. BEUDANT F. S. Voyâge mineralogique et geologique en Hcngrie pendant l’annee 1818. Paris, 1820. /3THAUER FR. și STACHE E. Geologie Siebenbiirgens. Wien, 1863. 4. HERBICH FR. Das Szeklerland. Mitt. a. d. Jahrbuch. d. k. ung. geol. R.-A. Budapest, 1878. 5. — Geologische Karte des Szeklerlandes 1:40.000. Budapest, 1878. 6. — Die Keresztenfalver (= Cristian) und Rzozsanauer (= Râșnov) Liaskohle bei Brasso. Erdely Museum. 1878. 7. ILIE MIRCEA. Problema jaspurilor și radiolaritelor din Carpații români. 8. — Discuțiuni asupra legendei hărții geologice a României. (1 : 500.000). 9. JEKELIUS E. Tithonfauna der Siidostkarpaten. Jahresb. d. k. ung. geol. Anst. XXIV, Buda- pest, 1916. 10. — Die mesozoischen Bildungen des Kereszteny havas (— Cristian). Jahresb. d. k. ung. geol. R.-A. fiir 1913. 11. — Die Molluskenfauna der dazischcn Stufe des Beckens von Brașov. Meni. Inst. Geol Rom., 1932, Voi. II. .02 . — Der weisse Triaskalk von Brașov und seine Fauna. An. Inst. Geol. Rom. Voi. XVII, / București, 1935. 13. — Die Tertiărbildungen des Beckens der Siebenbiirgischen Landesteile. II. Neo- gen. Budapest, 1900. 14. LOBONȚIU E. și SELAGIAN V. Scurtă privire, generală asupra geologiei Transilvaniei. D. d. S. Inst. Geol. Rom. Voi. VIII (1919 — 1920). București, 1926. 15. LOCZY L., TELEKI PAL și PAPP K. Harta geologică a Ungariei și a părților limitrofe ale țărilor vecine (1 : 900.000). Budapest, 1922. 16, LORENTHEY J. Die pontischen Faunen von Galt (=Ungra) und Hidegkut (= Fântâna) im Gr.-Kokelburg er Komitat. Orvos. Term. Tud. Er teșit 6 XV. Cluj, 1893. Institutul Geological României STRUCTURA GEOLOGICĂ A MUNȚILOR PERȘANI 329 17. MAXIM L Forma și timpul de erupțiune a bazaltelor celor două Detunate (Bucium, Munții Apuseni, România). Muz. Min. Geol. Voi. VIII, Nr. I. Cluj, 1943 — 44. 18. PASCU R. Carierele și apele minerale din Jud. Târnava Mare. Inst. Geol. Rom. St. Techn. și Econ. Voi. VI, fasc. 5. 19. POPOVICI-HATZEG. Sur l’âge des ccnglcmerats de Bucegi (Roumanie). Bull. Soc. Geol. Fr. Ser. 3, T. XXV. Paris, 1897- ''2 0.. PREDA D. și ILIE MIRCEA. Presence des calcaires â Megalodus dans Ies Monts Perșani (Roumanie). C. R. des Seances de 1'Academie des Sciences de Roumanie. Tome IV, * / București, 1940. , ^aw-TOROK Z. Cercetări geologice în Jud. Târnava Mare. Sighișoara, 1933- L 8 8 1/L 22. TOTH M. Uber die Basalte Siebenbiirgens. Foldtany Kdzlony. V. 1875. 22. ToTH M. Uber die Basalte Siebenbiirgens. Foldtany KSzlony. V. 1875. 23. UHLIG V. Bau und Bild der Karpathen. Wien, 1903. 24. VOITEȘTI I. P. Aperțu synthetique sur la structure des regions carpatiques. Rev. Muz. ■/■' Geol. și Min. Cluj. Voi. III, Nr. 1. 1929. <25?. WACHNER H. Einige Bemerkungen uber die Galter (= Ungra) Basaltbreccie und das Alter der Basaltvulkane am Altknie. Verhandl. u. Mitt. d. siebenb. Ver. f. Natur- wissensch. Sibiu, 1909. — Die geologischen Verhaltnisse d. siidl. Teiles des Persânyer Gebirges. Jahresb. d. . ; ; k. ung. geol. R.-A. Budapest, 1915. ^7? — Bericht uber die im Sommer des Jahres 1915 im Persânyer Gebirge, ausgefiihrten geol. Aufnahmen. Jahresb. d. k. ung. geol. R.-A., Budapest, 1915. Institutul Geologic al României PLANȘA I Fig, I. — Costidiscus recticostatiis D’ORB. Valanginian-Hauterivian. V. Băeșilor, Lupșa. Fig. 2. — Leopoldia leopoldi D’ORB. Valanginian-Hauterivian. V. Băeșilor, Lupșa. Fig- 3- ~ Phylloceras (Phyllopachyceras) infundibulum D’ORB. V. Băeșilor, Lupșa. Fig. 4. — Lytoceras (Metalytoceras) tiriboleti UHL. Valanginian-Hauterivian. V. Băeșilor, Lupșa. VIGR, V Institutul Geologic al României m dL /' <-/—4------- MlRCF-A D. Ilie: Munții Perșani (Reg. Cuciulata—Veneția). PI. I 1 Anuarul Comitelului Geologic, Voi. XXVI. Institutul Geological României CONTRIBUȚIUNI LA CUNOAȘTEREA LIASICULUI DIN PERȘANI x) DE D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU I. CONSIDERAȚIUNI GENERALE Prin Culmea Perșănilor se înțelege lanțul muntos, orientat N — S, care desparte partea de SE a Depresiunii Transilvaniei de Depresiunea Țării Bârsei, cuprinsă între Culmea Perșănilor și Culmea Baraoltului. Capătul nordic al Culmii Perșănilor se unește cu Culmea Hărghita—Căliman, alcătuită din roce eruptive efusive. Cel sudic se termină în Depresiunea Codlea — Șercaia—Făgăraș, dealungul căreia trece șoseaua națională Brașov—Făgăraș. Prin mijlocul ei își face drum cursul Oltului, care o taie transversal, formând Defileul Augustin—Racoșul de Jos, pe unde el trece din Depresiunea Țării Bârsei în Depresiunea Transilvanei. In ansamblul unităților geologice structurale ale Orogenului carpatic, Munții Perșani fac parte din zona centrală cristalină a Carpaților orientali. Această zonă înglobează Perșanii cu Sedimentarul lor mesozoic, Masivul Leaota cu Sedi- mentarul reprezentat în Masivul Bucegilor și în Basinul Dâmbovicioarei, pre- cum și Insula cristalină de răsărit cu Sedimentarul ei mesozoic. Toate aceste masive, separate astăzi prin depresiuni adânci ocupate de depozite cretacice și terțiare, au format încă înainte de Mesozoicul inferior o singură unitate structurală. La această concluzie ne conduce alcătuirea lor geologică și evoluția lor tectonică similare. Fundamentul geologic ai celor trei masive menționate mai sus este repre- zentat prin același Cristalin, alcătuit din clorito-șisturi, cu sau fără cuarț, cu porfiroblaste de albit, din șisturi clorito-sericitoase, din micașisturi și din apari- țiuni de Gneiss de Cozia. Caracteristice sunt cuarțitele negre, fin stratificate, l) Considerațiunile generale (I) revin lui D. M. PREDA. Partea paleontologică și concluziunile de ordin stratigrafie, ce privesc Liasicul din Defileul Oltului (II), revin lui GR. RĂILEANU. Institutul Geologic al României \JGRZ 332 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU în care, uneori, apar zăcăminte de grafit și de mangan. In unele părți apar și calcare cristaline. Rocele eruptive reprezentate prin granit, spilite, cuarț filo- nian, etc., nu lipsesc (Atanasiu, Băncilă, Krâutner). Cuvertura Cristalinului celor trei masive este reprezentată atât prin roce sedimentare cât și eruptive, identice. Sedimentarul este format din Triasic, Liasic, Dogger, Malm și Cretacic inferior și superior. Eruptivul este reprezentat prin roce bazice, gabbrouri, diabaze, porfirite, porfire și serpentine. întreaga cuvertură, formată din depozitele sedimentare și eruptive, men- ționate mai sus, a fost interesată de repetate mișcări tectonice, începând cu mișcări chimerice vechi și terminând cu mișcări laramice. Cele terțiare sunt de mai puțină importanță. Datorită acestor mișcări, depozitele au fost sfărâmate, brecifiate și rapor- turile dintre ele modificate prin decolări și încălecări, încât ele se prezintă astăzi ca imense brecii tectonice, alcătuite din mase impunătoare sau sfărâmături foarte mici, cu variațiuni la tot pasul. Din această cauză, descifrarea unităților tectonice și caracterizarea lor este foarte anevoioasă. Spre a o putea face trebuesc puse la contribuție rezultatele cercetărilor de pe suprafețe întinse, din cuprinsul tuturor celor trei masive. In primul rând, trebue dată o deosebită atenție faciesurilor sub care se prezintă diferitele formațiuni. In cuprinsul acestor masive, Liasicul are o răspândire regională mare, dar aparițiunile lui, reduse prin fenomenele tectonice, sunt rare și izolate și, din această cauză, greu de găsit. Importanța lui geologică și tectonică este însă cu totul remarcabilă, prin faptul că el prezintă faciesuri legate de anumite zone de sedimentație, faciesuri care sunt repartizate astăzi la unități tectonice deosebite. Triasicul și Liasicul, cu diferitele lor faciesuri și rocele eruptive, constituesc elementele de bază pentru caracterizarea unităților tectonice. Prin coordonarea datelor obținute, prin studiile personale din Perșani și Insula cristalină de răsărit, unele, împreună cu Mircea Ilie și altele, culese din literatura geologică, am separat două grupe de unități tectonice, unele, chimerice vechi și altele, ulterioare, în special laramice. A) UNITĂȚILE CHIMERICE VECHI ' In această grupă am cuprins trei unități tectonice, formate înainte de Dogger, reprezentate prin: Un autohton, Un parautohton (pânză), O pânză superioară (Pânza de Comana). _jCȚĂ Institutul Geological României \JGR/ LIASICUL DIN PERȘANI 333 i. AUTOHTONUL Este bine reprezentat în Perșani și Insula cristalină de răsărit. Prezența - lui în Leaota poate fi dedusă însă numai după blocurile remaniate în Conglo- meratele de Bucegi. In primele două masive, Autohtonul este format din Șisturi cristaline și Triasic. a) Insula cristalină de răsărit. Triasicul se găsește bine păstrat în două cuvete principale care se urmăresc în tot lungul insulei cristaline, începând din basinul superior al Trotușului (P. Rana) și până în Nordul Bucovinei, cu o mică întrerupere în basinul superior al Bistriței. Ele sunt cunoscute în litera- tura geologică sub numele de Cuveta externă marginală a Transilvaniei(sieben- burgische Ostfandmulde) și Cuveta Bucovinei (bukowinische Randmulde). In ambele cuvete, Triasicul, așezat discordant peste Cristalin, ocupă o poziție sinclinală și este bine reprezentat pe ambele flancuri ale sinclinalelor, în următoarea succesiune stratigrafică: Werfenianul inferior, determinat pe bază de fosile (I. Atanasiu), este repre- zentat prin conglomerate (Strate de Seis), cunoscute în literatura mai veche sub denumirea improprie de conglomerate verrucanice. Conglomeratele sunt alcă- tuite din blocuri remaniate din Cristalinul de dedesubt și au o coloare roșcată. Ele alternează cu șisturi gresoase silicioase, bariolate. Grosimea lor normală este de cca 30 m. In multe locuri, din cauza decolării masivelor dolomitice de deasupra, această serie este laminată, în unele cazuri, până la dispariția ei completă. Triasicul inferior-Triasicul mediu este reprezentat prin dolomite masive, a căror grosime trece uneori de 400 m. In baza lor s’au întâlnit fosile werfe- niene (Atanasiu, Băncilă). Bănuim însă că în dolomite este cuprins și Tria- sicul mediu în parte sau total. Triasicul mediu-Triasicul superior este reprezentat printr’o serie de șisturi silicioase, bariolate, cunoscute sub numele de « șisturi de jasp ». Ele fac tranziție continuă la dolomitele de dedesubt. Partea lor superioară este denu- dată. Grosimea maximă întâlnită este de cca 60 m. Ținem să remarcăm în mod special că în Triasicul autohton nu există nici un fel de rocă eruptivă, nici măcar filonașe cât de fine. b) Perșani. In cuprinsul acestei catene, Autohtonul este reprezentat prin acelsțși Triasic ca și în Insula cristalină de răsărit. Depozitele triasice sunt reprezentate în partea de S a catenei în două sin- clinale cu direcția NNE — SSW. Sinclinalul vestic începe la N de Veneția de Sus și se continuă spre NNE până în valea Râului Comana, unde se ascunde sub depozite cretacic-superioare. Sinclinalul de răsărit este situat la 5 km A Institutul Geologic al României I6RA 334 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU de precedentul și paralel cu el. El începe la S, din V. Veneției (V. Largă) și se continuă spre NNE până la fundul Pârâului Comana (V. Cerbului), unde se ascunde sub conglomerate cretacic-superioare. Primul are o lungime de 6 km și o lățime cuprinsă între 300— 1500 m, iar al doilea, o lungime de 5 km și o lățime de 400 m. In ambele sinclinale, stratele de jasp lipsesc, probabil prin eroziune. Con- glomeratele de sub dolomite sunt reprezentate numai în baza sinclinalului vestic în două puncte: pe P. Sărat, afluent al Râului Comana, unde sunt repre- zentate prin șisturi silicioase, bariolate, stratificate, situate între dolomite și Cristalin, pe un afluent al Pârâului Sărat, unde sunt reprezentate prin con- glomerate situate în aceeași poziție. Lipsa din restul celor două zone se datorește laminării prin decolarea masivelor de dolomite pe fundamentul cristalin. c) Leaota. Depozitele Autohtonului nu sunt cunoscute nicăeri in situ. Prezența lor odinioară aci nu poate fi pusă la îndoială, căci conglomeratele werfeniene se întâlnesc destul de des remaniate în conglomeratele din Bucegi și cele din Zăganu care sunt decolate și aduse în poziția actuală de pe Zona cristalină. 2. PARAUTOHTONUL Depozitele Parautohtonului sunt reprezentate atât prin roce eruptive: gab- brouri, serpentine, diabaze, diabaz-porf-irite, cinerite și porfire granitice, cât și prin roce sedimentare, reprezentate prin Triasic (Seria neagră și Calcarele de Hallstatt) și prin Liasic (Marnocalcare de Adneth). a) Insula cristalină de răsărit. Depozitele Parautohtonului ocupă axa Cuve- telor transilvană externă și bucovineană și se găsesc întotdeauna deasupra depozitelor Autohtonului. Seria neagră reprezintă formațiunea lui cea mai importantă. Este o formație tipică de Fliș, fiind alcătuită din gresii curbicorticale, micafere, calcaroase și cu hieroglife, apoi din marne negricioase, compacte, șisturi ardeziene, cuarțite negre. Câteodată rocele sunt coapte la contactul cu diabazele. In total, Seria neagră este puternic frământată și brecifiată. O socotim de vârstă triasic-superioară, echivalentă Stratelor de Lunz. Singura fosilă găsită este reprezentată prin genul Spiriferina, găsită de Alth, Băncilă și Preda în același loc, P. Rana, afluent al Trotușului. Calcarul de Hallstatt se întâlnește numai sub formă de blocuri rare, fră- mântate în Seria neagră. După fosilele determinate în ele, calcarele de facies Hallstatt aparțin Ladinianului și Noricului. Calcarele de Adneth, de coloare roșcată caracteristică, se întâlnesc tot numai sub formă de pachete mici de câțiva metri pătrați, prinse deasemenea în Seria neagră. Uneori stau deasupra dolomitelor Autohtonului, alteori la un loc cu Institutul Geologic al României XjgrZ LIASICUL DIN PERȘANI 335 diabazele și cu Seria neagră. Pretutindeni calcarele sunt foarte bogate în fosile și aparțin Liasicului inferior. Rocele eruptive menționate mai sus se prezintă cu o frecvență deosebită. Ele apar ca blocuri mici și mari, toate frământate cu Seria neagră. Uneori, însă, formează adevărate masive. Majoritatea celor vizitate sunt deslipite de fundamentul lor. Ih alte cazuri, însă, nu s’a putut vedea acest fundament. Suntem de părere că Parautohtonul se găsește în poziție tectonică sub forma de pânză de șariaj și adus din W. După cum am arătat mai înainte, în Autohton nu se găsesc nici cele mai mici urme de filoane sau fisurațiuni, pe care să se fi ridicat materia eruptivă din care s’a consolidat rocele eruptive. Deasemenea, Seria neagră nu poate fi considerată că s’a depus acolo unde se găsește astăzi, ci a venit odată cu rocele eruptive, căci arată contacte termice indiscutabile la contactul lor. b) Perșani. Depozitele Parautohtonului sunt reprezentate le fel ca pe insula cristalină de răsărit. Seria neagră, ori unde apare, este puternic brecifiată. In ea sunt prinse blo- curi izolate de Calcare de Hallstatt fosilifere, uneori cu filoane de porfirite diabazice. La fel se prezintă marno-calcarele roșii de Adneth; ele includ o faună excepțional de bogată de Ammoniți. Răspândirea acestora este cu totul remar- cabilă. Rocele eruptive și în special, diabazele, porfiritele și porfirele se întâlnesc la tot pasul sub formă de sfărâmături prinse în Seria neagră. Uneori, însă, ele formează masive puternice, cu mult mai mari decât în Insula cristalină de răsărit. Modul de prezentare al acestora nu ne permite să afirmăm dacă ele sunt sau nu desrădăcinate. înclinăm însă pentru această interpretare. c) Leaota. Nu se cunoaște până acum prezența Parautohtonului în acest masiv. Judecând însă după prezența blocurilor de porfirite diabazice și alte roce eruptive în Conglomeratele de Bucegi, socotim că el a existat și aici, însă a fost distrus, iar vestigiile lui sunt reprezentate prin rocele de mai sus. 3. PÂNZA SUPERIOARĂ (PÂNZA DE COMANA) o Este foarte bine reprezentată în Perșani. Unele din formațiunile ei consti- tutive se întâlnesc însă atât pe insula cristalină de răsărit cât și pe Leaota. a) Insula cristalină de răsărit. Pe această insulă cristalină, pânza este repre- zentată numai prin petece sporadice de Strate de Werfen, atât în Cuveta Buco- vinei cât și a Transilvaniei. In cele mai multe locuri ele au dimensiuni de câțiva metri până la câteva zeci de metri pătrați. k Institutul Geologic al României igr/ 336 D. M. PREDA ȘI GR. RÂILEANU Pe P. Cailor, din Bucovina, am găsit și un petec de Calcare de Gutten- stein. întinderea lor cea mai mare se întâlnește la fundul P-ârâului Sec la S de Hăghimaș, unde ocupă câteva sute de metri pătrați. De sub Stratele de Werfen apare o fereastră formată din Seria neagră, diabaze și Calcare de Adneth. Dealtfel, oriunde apar, resturile pânzei se găsesc peste Parautohton. b) Perșani. In această catenă muntoasă, pânza se poate urmări în tot lungul ei, începând dela N de Vărghiș și până la S de Comana. Este cu totul evidentă în Defileul Oltului și, în special, în regiunea cuprinsă între P. Lupșa și P. Comana. Elementele componente sunt: Triasicul inferior, desvoltat sub un alt facies decât în Autohton, cuprinde o serie șistoasă-calcaroasă, cu intercalațiuni de gresii micafere, în special Ia partea inferioară. Conține numeroase resturi organice, reprezentate prin Ger- villea, Myophoria, Turbo rectecostatus, Natria costata și fragmente de Ammoniți. Ele aparțin Werfenianului. Stratele sunt brecifiate într’o largă măsură. Către partea superioară, Stratele de Werfen trec în mod gradat la calcare vinete, desvoltate în bancuri puternice, asemănătoare Calcarelor de Guttenstein, care ar aparține Virglorianului. Triasicul inferior ocupă întinderi importante. In special este bine repre- zentat în Defileul Oltului și regiunea Comana și în Valea Ghimbavului, la Cristian și Vulcan. Triasicul mediu și superior este reprezentat prin calcare masive ladiniene, carnice și norice, cunoscute, în special, în Defileul Oltului, la S de Orașul Stalin (Jskelius), și pe pâraiele Lupșa și Comana. Liasicul socotim că aparține pânzei. El este desvoltat sub Facies de Gresten în regiunea Văii Ghimbavului, dela Cristian și Vulcan. Sub pânza superioară, pe care altădată am numit-o Pânza Calcarelor de Guttenstein sau Pânza de Comana, Parautohtonul, reprezentat prin toate for- mațiunile lui descrise mai înainte, apare în numeroase ferestre. Ele sunt cu totul remarcabile în Defileul Oltului, pe V. Lupșei și la apus de Comana. c) Leaota. In ultima vreme a fost găsit de D. Patrulius un petec de Triasic de Werfen, în Masivul Bucegilor. , Existența lui aci ne face să admitem că pânza superioară (de Comana) a fost reprezentată și în această regiune. B) UNITĂȚI TECTONICE POST-CHIMERICE Depozitele formate după cutările post-chimerice pe zona centrală cristalină a Carpaților orientali arată două cicluri de sedimentare bine individualizate: unul, care începe cu transgresiunea Doggerului și se termină la sfârșitul Neoco- .A Institutul Geological României 16 R/ LIASICUL DIN PERȘANI 337 mianului și al doilea, care începe cu transgresiunea din Gault-Cenomanian și se termină la sfârșitul Senonianului. Alte transgresiuni se cunosc și mai târziu. După Senonian a avut loc o mișcare tectonică importantă (laramică), în timpul căreia întreaga cuvertură, începând cu Doggerul, a fost deslipită de fundament și împinsă spre răsărit, peste zona Flișului. Unitatea tectonică for- mată a fost numită « Pânza moldavă » (Preda). Din zona ei frontală se cunosc Masivul Ceahlăului, al Zăganului și conglomeratele de pe Muntele Silfa, la Satul Lung. II. LIASICUL DE ADNETH DIN DEFILEUL OLTULUI A) CONSIDERAȚIUNI STRATIGRAFICE Acest Liasic din care s’a colectat toată fauna determinată de Gr. Răileanu, face parte, după cum s’a arătat mai înainte (D. M. Preda), din Parautohtonul pânzelor chimerice. El este reprezentat pe ambele versante ale Oltului, în Defileul Augustin— Racoșul de Jos, prin petece prinse în Seria neagră, la un loc cu Calcarele de Hallstatt și masele eruptive descrise. Cea mai importantă apariție este situată pe malul stâng al Oltului, pe P. Tipia, la 1 km în amonte de gura lui. Ea are o lungime de cca 20 m pe o lățime de 10 m. Se reazămă când pe porfire, când pe diabaze, când pe Seria neagră și este acoperit de un calcar care aparține Triasicului din pânză. Rocele Liasicului sunt reprezentate aci, ca pretutindeni în Parautohton, de marnocalcare roșii, care cuprind o faună extraordinar de bogată de Ammo- niți, Ortoceri, Gasteropode, Lamellibranchiate, etc. Fosilele se separă greu din rocă, însă din cauza intemperiilor îngheț și desgheț, ape de șiroire, prepararea s’a făcut în mod natural. Separate din rocă, fosi- lele cad în P. Tipia, care le poartă până la gura lui, unde formează un con de dejecție înainte de vărsarea în Olt. Aproape totalitatea fosilelor a fost culeasă de pe P. Tipia și în special din conul lui de dejecție. Liasicul din Defileul Oltului conține o faună cu un procent de cca 95% Cephalopode, în majoritate de talie mijlocie. In materialul colectat se observă că restul faunei, de cca 5%, îl reprezintă resturile nedeterminabile de Lamellibranchiate, Gasteropode, . Echinoderme și Crustacee, iar în secțiuni subțiri se pot observa, în unele cazuri, Foraminifere. Din analiza faunei determinată și comparată cu faunele din diferitele etaje ale Liasicului, în Faciesul de Adneth, din Europa, se constată că majoritatea formelor au o mare frecvență în Sinemurian și Lotharingian. Sunt însă specii ca: Rhacophyllites (Paradasyceras) urmosensis Herb., Rh. (Dasyceras) rackosensis Herb., Rh. ( Schistophylloceras) aulonotus Herb. 22. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 /X Institutul Geologic al României \ igrU 338 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU și Ectocentrites petersi Hai ep, care, chiar dacă nu sunt toate strict hetangiene totuși au o mare frecvență în Hetangian, la care se mai adaogă abundența genului Schlotheimia care deasemeni are o mare frecvență în această subdiviziune a Liasicului. De remarcat, însă, cum a observat și E. Vadâsz, că nu avem nici o indicație despre zona cu Psiloceras planorbis, afară doar de Wahneroceras toxo- phorus Wâhn., care însă se găsește ceva mai sus, în baza Liasicului. Acest fapt ne-ar face să credem în existența unei lacune între Triasicul superior și Liasicul inferior și să admitem, dealtfel, ca și Herbich și Uhlig, că aflorimentele izolate de Liasic din Carpații orientali sunt resturile unor sedimente ce s’au depus pe un substrat erodat și care la rândul lor au fost erodate în Liasicul superior. O altă categorie de forme, după cum rezultă din cercetările noastre și din lucrările lui Herbich și Vadâsz, trec în Liasicul mediu, ca: Rhacophyllites (Kochites) limatus Rosenb. var. asiatica Pia, Phylloceras cylindricum Sow., Ph. cylindricum v&r. compressa Sow., Ph. cylindricum var. bielzii Herb., Lytoceras Jimbriatus Sow. Lytoceras forujulense Mgh. și Peripleuroceras perisphynctoides Foc. care se întâlnesc adeseori în Pliensbachian. Acest fapt duce la concluzia că în Munții Perșani avem reprezentat cu certitudine, Liasicul inferior și o parte din Liasicul mediu. B. DESCRIEREA FAUNEI Rhacophyllites gigas Fuc. (PI. III, fig. 2) 1908 Rhacophyllites gigas FUC. VADÂSZ, pag. 325. Taf. VI. fig. 1. a. Diametrul...................................78 mm Distanța ombilicală.........................21% înălțimea ultimei spire.....................49% Grosimea....................................26% Sunt forme cu secțiunea spirei ovală, alungită, cu marginea externă a cochi- liei ușor rotunjită. Camera de locuit este ornamentată de coaste care "trec neîn- trerupt peste marginea sifonală, unde formează o buclă îndreptată înainte. Coastele sunt mai puternice la partea externă, iar către interior devin din ce în ce mai slabe, în așa fel, că pe marginea ombilicală sunt complet șterse. Rhacophyllites gigas Fuc. var. intermedia Vad. (PI. I, fig- 4) 1908 Rhacophyllites gigas FUC. var. intermedia VAD. pag. 327, Taf. V. fig. 2, 2a (cu o sino? nimie). Diametrul.....................................61 mm Distanța ombilicală........................ . 19% înălțimea ultimei spire ......................46% Grosimea......................................29% (CR/ Institutul Geologic al României LIASICUL DIN PERȘANI 339 > Sunt forme cu secțiunea spirelor oval-alungită, cu marginea externă mai subțire. Peretele ombilical abrupt. Camera de locuit lipsește la exemplarul nostru. Pe restul mulajului se observă niște ușoare șanțuri, din care trei sunt mai evidente. Vadâsz nu le citează (deoarece le consideră ca efectul eroziunii), însă ele se pot observa și la exemplarele figurate de acest autor, deaceea noi credem că ele ar fi un caracter al varietății. Rhacophyllites transilvanicus Hauer var. dorsoplanata Fucini 1908 Rhacophyllites transilvanicus HAUER var. dorsoplanata FUCINI VADÂSZ pag. 324. Diametrul................................... 88 mm Distanța ombilicală...........................23% înălțimea ultimei spire.......................43% Grosimea......................................28% La formele adulte secțiunea spirei este aproape quadrangulară. La formele tinere, marginea externă este ascuțită și se îngroașă treptat, în așa fel că la partea terminală a cochiliei adulte secțiunea ajunge să fie quadrangulară. Camera de locuit este mare, ocupând jumătate dintr’o spiră și este ornată de coaste groase, care în regiunea ombilicală, sunt îndreptate spre partea ante- rioară. Ele trec peste marginea sifonală, unindu-se cu cele din partea opusă și formează un fel de buclă. Aceste forme pledează, după Vadâsz (pag. 327), pentru înrudirea dintre Rhacophyllites transilvanicus Hauer sp. cu Rhacophyl- lites nardii Mgh. Rhacophyllites (Dasyceras) rackosensis Herb. var. acuticostatus (nov. var.) (Pl. I, fig. 2, 2a) Diametrul .................................85 mm Distanța ombilicală........................23% Lățimea ultimei spire......................45% Grosimea...................................28% Sunt forme cu secțiunea spirei ovală, alungită, cu marginea externă ușor rotunjită. Flancurile cochiliei sunt plate și peretele ombilical abrupt. Camera de locuit este ornamentată de cca 24 coaste proeminente, rare și ascuțite, care , pe marginea ombilicală se unesc două câte două, iar către marginea externă se curbează spre înainte și trec neîntrerupte peste marginea sifonală, formând o buclă. Linia lombară asemănătoare cu cea de Rhacophyllites (Dasyceras) rackosensis Herb. Prin faptul că exemplarul nostru are coastele rare și ascuțite, ceeace îl deosebește de forme-tipus și prin faptul că este mai ombilicată, credem că forma noastră este o varietate a speciei Rhacophyllites rackosensis Herb. 22* A Institutul Geologic al României 340 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Rhacophyllites (Paradasyceras) iirmosensis Herb. (Pi. I, fig. i; Pi. II, fig. i) 1908 Rhacophyllites iirmosensis HERB. sp. VADASZ, pag. 330 (cu o sinonimie). 1936 Rhacophyllites iirmosensis HERB. GUGENBERGER pag. 159. 1938 Paradasyceras iirmosensis HERB. ROMAN, pag. 11. Diametrul ...................120 mm Distanța ombilicală .... 29% . înălțimea ultimei spire . . -41% Grosimea......................25% 75 mm 72 mm 68 mm 27% 24% 25% 44% 43% 43% 25% 26% 26% Rhacophyllites (Paradasyceras) iirmosensis Herb. var. tenuilobata (nov. var.). (Pl. III, fig. 1; Pi. V, fig. 2) Diametrul.................................80 mm 107 mm Distanța ombilicală.....................-25% 28% înălțimea ultimei spire..................43% 39% Grosimea.................................25% 22% Sunt forme cu secțiunea spirei oval-alungită. Peretele ombilical este abrupt. Pe suprafața cochiliei nu se pot observa ondulațiuni așa cum există la forma- tipus. Camera de locuit nu are coaste. Distanța ombilicală este mai mică decât la Rhacophyllites iirmosensis Herb. Linia lobară se deosebește de cea dela forma tipică mai ales prin suplețea ei. Atât lobii cât și șelele sunt foarte fine. Primul lob lateral este divizat în trei lobi auxiliari de aceeași valoare. Al doilea lob este mai mic decât primul și divizat tot în trei lobi auxiliari dar care nu sunt de aceeași valoare. Ceilalți lobi interni sunt din ce în ce mai mici. Rhacophyllites (Kochites) limatus Rosenb. var. asiatica Pia 1913 Rhacophyllites limatus ROSENB. var. asiatica PIA, PlA, pag. 357 Taf. XIII, fig. 2. Diametrul . . . ...........................67 mm Distanța ombilicală.........................22% înălțimea ultimei spire.......................48% Grosimea.....................................-27% Rhacophyllites (Kochites) aff. lunensis de Stef. 1901 Rhacophyllites lunensis DE STEF. FUCINI, pag. 61. Taf. XI, 1—4. Diametrul .................................. . 74 mm Distanța ombilicală . . . ...............22 înălțimea ultimei spire .....................48% Grosimea....................................38% Institutul Geologic al României LIASICUL DIN PERȘANI 341 Sunt forme cu secțiunea spirei quadrangulară, mai înaltă decât groasă. Marginea sifonală este ușor rotunjită. Camera de locuit lipsește la exemplarul nostru. t Rhacophyllites (Schistophylloceras) aulonotus Herb. sp. (Pl. IV, fig. i) 1908 Rhacophyllites (Kochites) aulonotus HERB. VADĂSZ, pag. 336 (cu o sinonimie). 1938 Schistophylloceras aulonotus HERB. ROMAN, pag. ir. Diametrul ...................................87 mm Distanța ombilicală .........................23% înălțimea ultimei spire......................49% Grosimea . ..................................27% Phylloceras persanense Herb. (Pl. IV. fig. 2, 2 a) 1908 Phylloceras persanense VADĂSZ pag. 341, Taf. VII, fig. 1, I a (cu o sinonimie). I II III IV V Diametrul . 120 mm 111 mm 99 mm 67 mm 62 mm Distanța ombilicală ■ H% 9% 9% 12% 12% înălțimea ultimei spire • 54% 57% 57% 55% 55% Grosimea • 38% 38% 41% 41% 41% Sunt forme cu secțiunea spirei ovală, alungită. Marginea externă (sifonală) este rotundă și groasă, iar suprafața exterioară netedă (fără coaste). Ombilicul este mic, iar de jur împrejurul acestuia se pot observa niște ușoare brăzdături (mici șanțuri), pe care Vadâsz (pag 341), le consideră ca un rezultat al eroziunii. Noi, ca și Uhlig, nu putem socoti acestea ca un fapt întâmplător deoarece există la toate exemplarele acestei specii și păstrează oarecare regularitate. Phylloceras cylindricum Sow. var. compressa Fucini (Pl. IV, fig. 4) 1908 Phylloceras cylindricum var. compressa FUG. VADĂSZ, pag. 339 (cu o sinonimie). I II III Diametrul . 53 mm 40 mm 35 mm Distanța ombilicală • 7% 9% 6% înălțimea ultimei spire • 53% 54% 54% Grosimea • 34% 39% 35% Secțiunea spirei se apropie de forma pătrată, însă marginea sifonală este rotunjită nu dreaptă ca la Phylloceras cylindricum Sow. Sunt forme involute cu ombilicul foarte redus. Grosimea spirei descrește dela partea sifonală spre qjr.; Institutul Geological României 342 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU ombilic, dar foarte încet, în așa fel că aproape nici nu se observă. Linia lobară tipică la fel ca la Phylloceras cylindricum Sow. Această varietate a fost înglo- bată de Herbich (pag. 113) și Canavari (pag. 99) Ia Phylloceras cylindricum Sow. Fucini (pag. 20) este primul care fundează această varietate; ulterior ca este confirmată și de Vadâsz (pag. 339) pe motivul că var. compressa are partea sifonală rotunjită și nu dreaptă ca la Phylloceras cylindricum Sow. Roman consideră Phylloceras cylindricum Sow. ca un subgen de Rha- cophyllites, introducându-1 în clasificație ca Rhacophyllites (Geyroceras) cylin- dricum Sow. Faptul că linia lobară este tipic de Phylloceratid și că este o formă involută ne împiedică să adoptăm punctul de vedere al lui Roman. Phylloceras cylindricum Sow. var. bielzii Herb. (Pl. II, fig. 2 a, b, c) 1908 Phylloceras cylindricum SOW. var. bielzii HERB. VADĂSZ, pag. 349 (cu o sinonimie). Diametrul .............................46 mm 40 mm Distanța ombilicală ....... 5% 7% înălțimea ultimei spire..............56% 55% Grosimea...............................35% 32% Sunt forme circulare cu partea sifonală ovală. Maximum de grosime a cochiliei este către marginea sifonală; descreșterea se face treptat dela exterior spre ombilic, fapt care deosebește fundamental această varietate de Phyl- loceras cylindricum Sow. var. compressa Fucini. Altă caracteristică a acestei varietăți este camera de locuit, care la exemplarele noastre și la cele figurate de Fucini (pag. 79, taf. III, fig. 1 — 4) se desvoltă foarte mult în raport cu restul cochiliei. Linia lobară este la fel cu cele dela Phylloceras cylindricum Sow. Phylloceras leptophyllus Hauer sp. 1913 Phylloceras leptophyllus HAUER, PlA pag. 525, Taf. XX, fig. 10, (cu o sinonimie). Diametrul...................................55 mm Distanța ombilicală .........................16% înălțimea ultimei spire......................53% Grosimea.....................................47% Phylloceras oenotrium Fuc. var. Vadâsz (PI. VIII, fig 1, 1 a) . 1901 Phylloceras oenotrium FUCINI pag. 34, Taf. V, fig. 8—9, Taf. VI, fig. 1. 1908 Phylloceras oenotrium FUCINI var. VADĂSZ pag. 352, Taf. IX, fig. 1, a Diametrul...................................105 mm Distanța ombilicală...........................12% înălțimea ultimei spire.......................55% Grosimea......................................28% \igr/ Institutul Geological României LIASICUL DIN PERȘANI 343 Posedăm un singur exemplar la care se poate observa bine că secțiunea spirei este ușor ovală, alungită în sensul înălțimei, subțiindu-se puțin spre mar- ginea sifonală; către ombilic peretele cade brusc. După aceste caractere, după raportul dimensiunilor, trebue să alăturăm exemplarul nostru la Phylloceras oenotrium Fucini. Linia lobară însă prezintă o anomalie, care a fost observată și de Vadâsz (pag. 352). Deaceea se întreabă dacă nu este vorba de o altă specie. Totuși, consideră că această anomalie n’ar fi un motiv suficient pentru fundarea unei alte specii și deaceea înclină mai mult spre o varietate a lui Phylloceras oeno- trium Fucini. Cum noi nu posedăm decât- un exemplar și nici material comparativ nu putem discuta mai mult asupra acestei forme, rămânând deci, cu aceeași obser- vație, la determinarea făcută de Vadâsz. Phylloceras oenotrium Fucini var. complanata Vad. (Pi. iii, fig. 3> 3 a) 1907 Phylloceras oenotrium FUCINI var. complanata VADÂSZ, pag. 352, Taf. VIII, fig. 6, 6 a. Diametrul.............*.....................52 mm Distanța ombilicală...........................10% înălțimea ultimei spire.......................56% Grosimea......................................33% Sunt forme cu secțiunea spirei, în general, tronconică. Peretele ombilical cade brusc, așa că flancurile cochiliei merg subțiindu-se dela ombilic spre marginea sifonală încât, în secțiune, capătă aspectul unui trunchi de con. Ectocentrites petersi Hauer (PI. VI, fig. 1.) 1898 Ectocentrites petersi HAUER, WĂI-INER, pag. 264, Taf. IX, fig. 6 — 7, Taf. X, fig. 1 — 5 (cu o sinonimie). 1908 (Nan) Ectocentrites petersi HAUER sp. VADÂSZ pag. 357, Taf. X, fig. 1. 1939 Ectocentrites petersi HAUER, ROMAN, pag. 30. Diametrul................................... 205 mm Distanța ombilicală............................44% înălțimea ultimei spire....................... 40% Grosimea . .................................. 24% Sunt forme cu secțiunea spirei ovală și rotunjită către marginea sifonală. Coastele, în număr de 78 —80, sunt drepte și ascuțite; spre partea externă se îndreaptă puțin înainte și se termină printr’o ușoară umflătură. Linia lobară evidentă; primul lob lateral este divizat în alți trei lobi auxi- liari și mai adânc decât al doilea lob. Prima șea laterală este mai decupată decât a doua, iar a treia este slab desvoltată. Institutul Geologic al României 344 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Ectocentrites sp. ind. Pl. III, fig. 4 Posedăm un singur fragment de Ectocentrites, la care ies în evidență urmă- toarele caractere: Secțiunea spirei este quadrangulară, mai înaltă decât groasă. Coastele sunt drepte, groase și par că se opresc în regiunea sifonală. Linia lobară tipic de Ectocentrit. Primul lob lateral este divizat în trei lobi auxiliari cam de aceeași valoare. Prima șea laterală prezintă multe ramificații, iar a doua șea laterală este cam de aceeași mărime cu prima. Lytoceras fimbriattim Sow. (Pl. VII, fig. i) 1913 Lytoceras fimbriatum SOW. sp. PlA, pag. 356, Taf. XV, fig. 7, (cu o sinonimie). 1939 Lytoceras fimbriatum SOW., ROMAN, pag. 32. Diametrul..................................175 mm Distanța ombilicală...........................41% înălțimea spirei..............■...............35% Grosimea ................................... 25% Este o formă cu cochilia larg ombilicală, cu secțiunea spirei circulară sau eliptică. Mulajul poartă gâtuituri, în număr de șase. Linia lobară este desvoltată. Primul lob lateral este caracteristic de Lyto- ceratid, fiind împărțit în două ramuri, din care cea externă merge mai mult în afară și ajunge până spre marginea sifonală. Al doilea lob este mai mic, despărțit și el în doi lobi secundari mai mici. Prima șea laterală este foarte desvoltată și împărțită în două șele secundare. A doua șea laterală este la fel de desvoltată și divizată și ea în două șele mai mici. Lytoceras elegans nov. sp. Diametrul................................ . 57 mm Distanța ombilicală..........................33% înălțimea ultimei spire.................. . 44% Grosimea.....................................33% Sunt forme cu secțiunea spirei eliptică, prezentând șase gâtuituri (dacă socotim și una terminală). Linia lobară foarte fină și mult decupată. Primul lob lateral este desvoltat și împărțit în trei lobi secundari cam de aceeași valoare. Al doilea lob lateral se prezintă mai suplu, însă tot atât de adânc ca primul. Prima șea laterală, desvoltată și împărțită în două șele secundare care, la rândul lor, prezintă șele de al treilea ordin. Șeaua secundară, dinspre sifon, este împărțită în două iar cea dela interior, în trei șele mici. A doua șea laterală LIASICUL DIN PERȘANI 345 este ceva mai desvoltată și împărțită inițial tot în două șele secundare, care la rândul lor se divid în câte trei șele de al treilea ordin. Exemplarul nostru, prin faptul că prezintă șase gâtuituri, se apropie de Lytoceras fimbriatum Sow., de care se deosebește prin raportul dimensiunilor și linia lobară, care la exemplarul nostru este cu mult mai fină și mai decupată. Lytoceras cfr. forojulen.se Mgh. 1901 Lytoceras cfr. forojulense MGH. FUCINI, pag. 83, Taf XIII, fig. 1. Diametrul..................................... .120 mm Distanța ombilicală...............................37% înălțimea ultimei spire...........................39% Grosimea......................................... 27% Exemplarul nostru, prin faptul că prezintă secțiunea spirei oval-alungită și deoarece coastele sunt subțiri, radiale pe marginea sifonală, curbate puțin către înainte și prin faptul că din loc în loc prezintă coaste mai proeminente, credem că trebue alăturat la Lytoceras forojulense Mgh. Lytoceras sp. ind. Vadâsz. 1908 Lytoceras nov. sp. ind. VADĂSZ, pag. 356. Posedăm un exemplar de Lytoceras care, după linia lobară, credem că poate fi alăturat de Lytoceras sp. ind. Vadâsz. Lytoceras (Tragolytoceras) herbichi Bonar. (Pl. V, fig. 1, 1 a) 1878 Acgoceras adnethicum HAUER, HERBICH, pag. 108, Taf. XXC, fig. I. 1886 Aegoceras adnethicum HAUER, GEYER, pag. 261, Taf. IV, fig. 3. 1899 Lytoceras herbichi BONAR. BoNARELLI, pag. 69. Diametrul ....... .67 mm Distanța ombilicală ........................37% înălțimea ultimei spire.....................35% Grosimea.....................................29 %? Exemplarul nostru are partea terminală erodată, deaceea ml putem să ne dăm seama precis de secțiunea spirei și de modul cum se termină coastele. La spirele interioare, care sunt neerodate, se poate observa că secțiunea este trapezoidală, marginea externă rotunjită. Ultima spiră se pare că are secțiunea ovală, mai strâmtă spre marginea externă și mai largă către interior. Coastele, în număr de 28, sunt drepte, rare și evidente. Primele spire au coastele termi- nate cu un tubercul, fapt ce nu se poate observa la coastele de pe porțiunea terminală a ultimei spire. Institutul Geological României 346 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Linia lobară este sveltă și adânc decupată. Lobul sifonai ocupă 2/3 din adâncimea celui lateral. Primul lob lateral este divizat de o șea secundară în două-ramuri perfect simetrice, care, la rândul lor, sunt divizate fiecare în două ramuri mai mici. Șeaua externă se desface în două ramuri, una externă, care ajunge până pe marginea sifonală, și alta, internă, mai puțin ramificată. Prima șea laterală, ceva mai mică, se desface și ea în două ramuri. A doua șea laterală este mult mai puțin desvoltată. Lytoceras ( Tragolytoceras ) altecinctum Hauer 1878 Lytoceras altecinctum HAUER, HERBICH, pag. n6, Taf. XX, K. fig. a. 1899 Lytoceras altecinctum HAUER, BONARELLI, pag. 70, Taf. IX, fig. x. 1908 Ectocentrites petersi VADĂSZ, pag. 357, Taf. X, fig. 1. Diametrul ...................................48 mm Distanța ombilicală ...................f . . 38% înălțimea ultimei spire......................38% Grosimea.....................................27% Sunt forme cu secțiunea spirei quadrangulară, mai înaltă decât groasă. Pe flancuri are un număr de 38 de coaste slabe, care merg drept spre partea sifonală, unde se termină prin niște noduri. Suprafața sifonală rămâne netedă și plată. Linia lobară este tipică de Lytoceras și nu de Ectocentrit. Lobul sifonai adânc, pe aceeași linie cu cel lateral. Primul lob lateral se ramifică în trei lobi, de aceeași valoare. Al doilea lob lateral este mai puțin desvoltat. Șeaua sifonală mică. Prima șea laterală se bifurcă în două ramuri, una externă care se bifurcă la rândul ei și ajunge până la sifon și una internă, mai simplă. Șeaua a doua, laterală, bifurcată și ea în două ramuri secundare, una internă mai decupată și una externă mai simplă. Peripleuroceras perisphynctoides Fucini (Pl. VIII, fig. 2) 1903 Deroceras perisphynctoides Fuc. FUCINI, pag. 177, Taf. XXVI, fig. 6 a — g. Diametrul ...................................81 mm Distanța ombilicală .........................39% înălțimea ultimei spire......................35% Grosimea.....................................28% Cochilia are spirele ovale-alungite. Partea externă a spirelor este rotunjită. Coastele, în număr de cca 68, sunt dese și șterse. Spre partea ombilicală ele sunt mai strânse, iar altele chiar se unesc între ele. Pe partea sifonală ele se continuă cu. cele de pe partea opusă. LIASICUL DIN PERȘANI 347 Linia lobară foarte complicată. Lobul sifonai mai puțin complicat. Primul lob lateral este mai adânc și cu trei ramuri principale de aceeași valoare. AI doilea este mai redus și împărțit în două ramuri principale. Prima șea laterală este cu mult mai desvoltată decât cea sifonală și cu trei ramuri cam de aceeași valoare. A doua șea laterală este ceva mai complicată, având două ramuri principale: una, spre partea sifonală, care-i simplă și alta, către partea ombilicală, care are trei ramuri secundare. Wahneroceras toxophorus Wăhner (Pl. V, fig. 3, 3 a.) 1884 Aegoceras toxophorus WÂHN. WĂHNER, pag. 109, Taf. XII, fig. 5—7. 1934 Psiloceras toxophorus WÂHN. DACQUfi, pag. 434. Diametrul ..................................64 mm Distanța ombilicală ........................38% înălțimea ultimei spire.....................38% Grosimea....................................38% Secțiunea spirei la exemplarul nostru este aproape conică. Marginea externă a spirei se subțiază mult, iar către ombilic se îngroașe și se termină brusc. Pe flancuri sunt coaste rare, bine pronunțate care pe marginea cochiliei sunt arcuite spre partea anterioară. Ele se întind până pe marginea sifonală, unde se ating cu cele de pe partea opusă, dând astfel o carenă slab pronunțată. Pe jumătatea ultimei spire se găsesc intercalate trei coaste secundare scurte. Una din ele este chiar la începutul ultimei jumătăți, iar celelalte două la sfârșitul spirei. Numărul coastelor este de 38. Linia lobară apare foarte evidentă. Primul lob lateral este, comparativ cu cel sifonai, mai desvoltat. Al doilea lob lateral este ceva mai subțire ca primul. Dintre șele, prima, laterală, este cea mai groasă. Shlotheimia donar Wăhner (Pl. IX, fig. 1) 1886 Aegoceras donar WÂHN. WĂHNER, pag. 172, Taf. XIX, fig. 4, Taf. XXI, fig. 1—2. 1934 Schlotheimia donar WÂHN. DACQU&, pag. 343. Diametrul ..................................98 mm Distanța ombilicală ........................36% înălțimea ultimei spire.....................37% Grosimea....................................23% Sunt forme cu secțiunea spirei ovală, la exemplarele tinere, și devine din ce în ce mai alungită la spirele mai bătrâne. Coastele sunt puternice, dese, ascuțite și simple (nebifurcate). Către mar- ginea ventrală, ele se arcuesc puțin către înainte. Institutul Geologic al României 348 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Schlotheimia donar Wăhn. var. pachygaster Suttn. 1908 Schlotheimia donar WĂHN. mut. Pachygaster SUTTN., VADÂSZ, pag. 362, (cu o sinonimie). 1934 Schlotheimia donar WĂHN. Pachygaster SUTTN. DACQUJÎ, pag. 434. Diametrul . ................................85 mm Distanța ombilicală .........................34% înălțimea ultimei spire......................39% Grosimea.....................................26% Secțiunea spirei este oval-alungită, cu înălțimea mai mare decât grosimea. Coastele sunt bine desvoltate și se bifurcă chiar din prima treime. Linia lobară este ceva mai grosolană decât la Schlotheimia donar Wăhn. Schlotheimia marmorea Opp. sp. 1908 Schlotheimia marmorea OPP. sp. VADÂSZ, pag. 363 (cu o sinonimie). 1938 Schlotheimia marmorea OPP., ROMAN, pag. 71. Diametrul . . ......................... 30 mm Distanța ombilicală .........................27% înălțimea ultimei spire......................40% Grosimea.....................................28% Sunt forme cu secțiunea spirelor oval-alungită, mai înaltă decât groasă. Coastele foarte fine, evidente, falciforme, se opresc pe marginea sifonală prin ușoare îngroșări, mărginind un jghiab sifonai. Schlotheimia marmorea Opp. (nov. var.). Diametrul ..........................32 mm 103 mm Distanța ombilicală.................31% 31% înălțimea ultimei spire ....... 40% 41% Grosimea......................... . 22% 20% Secțiunea spirei este oval-alungită. înălțimea spirei întrece cu mult gro- simea, ajungând câteodată de două ori mai mare. Spirele sunt late și mai subțiri ca la Schlotheimia marmorea Opp. Ombilicul mai mare ca la Schlotheimia mar- morea Opp. Coastele sunt simple în regiunea ombilicală apoi se bifurcă chiar din prima treime. Sunt mai groase ca la forma-tip și nu sunt ondulate; numai spre marginea sifonală sunt ușor îndreptate înainte. La formele mici ele se termină prin ușoare îngroșări, formând un jghiab sifonai. La formele adulte ele se termină fără a forma jghiab. Numărul lor este de 50 la formele mici și de 80 îa formele mari. Lobul sifonai puțin mai scurt ca cel lateral, însă destul de desvoltat. Primul lob lateral este mai îngust și mai adânc. Al doilea lob lateral este mai puțin desvoltat, iar celelalte sunt din ce în ce mai mici. Institutul Geological României LIASICUL DIN PERȘANI 349 Șeaua sifonală puțin desvoltată. Prima, laterală, este de două ori mai înaltă și cu mult mai groasă, are mai multe ramuri secundare, dintre care două mai desvoltate, una spre sifon, mimare, și a doua, spre interior, mai mică. A doua șea laterală ceva mai înaltă ca prima și trifurcată. Celelalte sunt mici și des- cresc din ce în ce spre interior. Se apropie mult de Schlotheimia angusticula sp. și de Schlotheimia tra- pezoidale Sow., însă secțiunea spirei deosebește forma noastră de aceste specii. Schlotheimia trapezoidale Sow. (Pl. IV, fig. 3, 3 a.) 1882 Aegoceras trapezoidale Sow., CANAVARI, pag. 165, Taf. XVIII, fig. 8—9. 1886 Aegoceras trapezoidale SOW., WĂHNER, pag. 185, Taf. XXIX, fig. 6, Taf. XXIII, fig. 1 - 4. 1907 Schlotheimia trapezoidale SOW., VADĂSZ, pag. 365. 1934 Schlotheimia trapezoidale SOW., DACQUD, pag. 434. Diametrul ..........................54 mm 41 mm Distanța ombilicală ................31% 30% înălțimea ultimei spire ...... 40% 41% Grosimea............................30% 30% Secțiunea spirei este trapezoidală, cu baza mică spre exteriorul cochiliei. Coastele sunt drepte și puternice; ele se bifurcă chiar din prima treime. Spre partea sifonală, ele sunt îndreptate puțin înainte. Numărul lor este de 48 — 49 și se termină prin ușoare îngroșări mărginind un jghiab sifonai. Schlotheimia trapezoidale Sow. stă foarte aproape de Schlotheimia ventricosa Sow. Schlotheimia boucaultina d’Orb. var. ombilicala (nov. var.). Diametrul ..................................76 mm Distanța ombilicală ........................26% înălțimea ultimei spire.....................48% Grosimea . . . . ,........................ . 28% Este formă discoidală, comprimată lateral, având secțiunea spirei oval- alungită, puțin mai subțire spre partea sifonală. Coastele proeminente, ce se termină pe partea sifonală prin ușoare nodule, sunt drepte, puțin arcuite către înainte. Unele sunt simple (foarte puține), însă majoritatea se bifurcă pe marginea ombilicală și apoi se trifurcă. Ombilicul este larg deschis în comparație cu Schlotheimia boucaultina d’Orb. Linia lobară este complicată , cu lobul sifonai foarte ramificat, iar cel lateral înclinat și puțin desvoltat. Șeaua sifonală este puțin ramificată în comparație - cu prima și a doua, cea laterală, care sunt cu mult mai desvoltate și mai rami- ficate. Lărgirea ombilicului cât și terminarea bruscă a coastelor pe partea sifonală Institutul Geologic al României 350 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU ne-au determinat să considerăm exemplarul nostru ca o varietate de SMotheimia boucaultina d’Orb. Dealtfel, varietatea deschisă de noi este în strânsă legătură cu celelalte varietăți de Schi, boucaultina d’Orb, și anume cu var. ausenia și var. etrusca. Schlotheimia scolioptycha Wâhner 1886 Aegoceras scolioptychum WÂHN., WÂHNER, pag. 188, Taf. XXIII, fig. 13 — 14. 1934 Schlotheimia scolioptycha WÂHN., DACQUfi, pag. 434. Diametrul ...................~. .................25 mm Distanța ombilicală ............................28% înălțimea ultimei spire.........................44% Grosimea........................................39% Este o formă a cărei spire cresc puțin în înălțime, deaceea secțiunea spirei este ovală. înălțimea spirei mai mare decât grosimea. Coastele sunt rare, drepte, puțin arcuite înainte, din care majoritatea se bifurcă. Ele sunt puțin rotunjite spre partea sifonală, unde se termină cu noduri, lăsând un jghiab sifonai. Numă- rul coastelor este de cca 32. Arietites (Asperoceras ) spiratissimus Quenst. sp. var. simplex Vadâsz. 1908 Arietites spiratissimus var. simplex VADĂSZ, Taf. XI, fig. 1 — 1 a. Diametrul .......................................87 mm Distanța ombilicală .............................56% înălțimea ultimei spire..........................23% Grosimea.............................’...........21% Secțiunea spirei este patratică. Pe marginea sifonală, formele prezintă o creastă înaltă și ascuțită, mărginită de două jghiaburi largi. Flancurile cochiliei sunt ornamentate cu 42 coaste puternice, ușor arcuite spre înainte; spre marginea sifonală coastele se lățesc puțin. Arietites (Asteroceras ) obtusus Sow. var. vulgaris Vadâsz. (Pl. IX, fig. 2) 1878 Arietites stellaris (nov. SOW.) HERBICH, pag. 104, Taf. XX, C. fig. 2 a, b. 1907 Arietites obtusus SOW. sp. var. vulgaris VAD., VADĂSZ, pag. 377, Taf. X, fig. 2, 3, 4, 4 a, 5. Diametrul ..............v............ . . .86 mm Distanța ombilicală ..........................42% înălțimea ultimei spire.......................35% Grosimea......................................29% Sunt forme ale căror spire cresc proporțional. Secțiunea, subtrapezoidală, puțin mai înaltă decât groasă. Partea ombilicală a spirei ceva, mai groasă decât , - N Institutul Geologic al României & LIASICUL DIN PERȘANI 351 marginea sifonală. Pe marginea ei ventrală cochilia este prevăzută cu o creastă ascuțită și puternică, ce nu este mărginită de jghiaburi. Flancurile spirelor sunt ornamentate de coaste drepte, ascuțite, care, spre partea sifonală, dau niște umflături (noduri) dela care pleacă câte o prelungire subțire spre înainte, ce se unește cu tija. Numărul coastelor, după Vadâsz (pag. 377), este între 22 —28. La exemplarul nostru se pot număra 26 de coaste. Linia lobară apare în mod clar, cu primul lob lateral puțin mai adânc ca cel sifonai. A doua șea laterală este aproape de două ori mai mare decât prima. Arietites (Asteroceras) stellare Sow. 1903 Asteroceras cfr. stellare SpW., FUCINI pag. 130, Taf. XIX, fig. 5, 1929 Asteroceras stellare SOW., FlEGE, pag. 92. Diametrul ...................................76 mm Distanța ombilicală .........................36% înălțimea ultimei spire......................35% Grosimea.....................................24% Sunt forme cu secțiunea spirei quadrangular-alungită. Spirele cresc repede în înălțime. Pe marginea sifonală are o creastă proeminentă, puternică și însoțită de două șanțuri (jgheaburi) adânci, bine marcate. Coastele evidente, mai ascuțite spre ombilic, se șterg spre marginea sifonală, unde sunt puțin arcuite spre partea anterioară. Arietites (Asteroceras) aff. stellare Sow. (var.?). (Pl. IX, fig. 3, 3 a.) 1903 Asteroceras cfr. stellare SOW., FUCINI, pag. 130, Taf. XIX, fig. 5. 1929 Asteroceras stellare SOW-, FlEGE, pag. 92. Diametrul ..................................58 mm Distanța ombilicală .........................40% înălțimea ultimei spire .....................37% Grosimea.................................. . 30% Sunt forme cu secțiunea spirei subtrapezoidală, datorită faptului că scoica este mai largă către interior și mai strâmtă spre marginea externă. Spirele se acoperă mult unele pe altele și cresc repede în grosime. Creasta este proemi- nentă, puternică și este însoțită de jgheaburi. Coastele sunt groase și drepte; spre partea externă prezintă o nodositate rotunjită, din care pleacă o mică prelungire care merge până la creastă. Aspectul coastelor face ca exemplarul nostru să nu fie identic cu cel figurat de Fucini. Institutul Geologic al României 352 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Arietites (Arnioceras) semicostatus Y. et B. var. propinque Fucini 1902 Arnioceras semicostatus Y. et B. var. propinque FUC., FUCINI, pag. 203, Taf. XXII, fig. 5 — 10, 14. 1908 Arietites semicostatus Y. et B. var. propinque FUC., VADĂSZ, pag. 378. Diametrul ...................................42 mm Distanța ombilicală ........................51% înălțimea ultimei spire.....................29% Grosimea....................................24% La această varietate spirele sunt mici și au secțiunea ovală; înălțimea depă- șește grosimea. Pe marginea sifonală formele prezintă o creastă cu două jghia- buri mici. Coastele sunt drepte, ascuțite și se termină pe partea sifonală prin câte o mică umflătură. Linia lobară evidentă, prima șea laterală este divizată în două ramuri bine distincte, separate între ele prin mici lobi. Șeaua a doua laterală este mai subțire și mai înaltă, cea sifonală mai mică, cam de valoarea unei ramure dela prima șea laterală. Lobul sifonai este mic, iar cel lateral mai larg și mai adânc. Arietites (Arnioceras) cfr. obliquecostatus ZiET. 1902 Arnioceras obliquecostatus ZIET., FUCINI, pag. 189, Taf. XXIII, (XXVI), fig. 11. 1908 Arietites obliquecostatus ZiET., VADĂSZ, pag. 379. Posedăm un fragment dintr’o spiră a unui Arietites de talie mijlocie, la care se poate vedea că spira este mai înaltă decât groasă. Coastele sunt mai dese, ușor arcuite înapoi, bine desvoltate și fără noduri. Pe marginea sifonală există o creastă al cărei plan desparte cochilia în două jumătăți asimetrice (o jumătate de spiră mai înaltă și cealaltă mai joasă). Asimetria este posibil să se datorească condițiilor de fosilizare, însă fragmentul pe care îl posedăm prezintă aceleași deformări ca și Arnioceras obliquecostatus Ziet., figurat de Fucini în planșa XXII, fig. 11. Arietites (Arnioceras) rejectus Fucini sp. 1902 Arnioceras rejectus FUC., FUCINI, pag. 170, Taf. XIV, fig. 12 și 14. Taf. XVI, fig. 1 — 6. 1908 Arietites rejectus FUC. sp. VADĂSZ, pag. 381. Diametrul ..................................52 mm Distanța ombilicală ........................54% înălțimea ultimei spire.....................27% Grosimea....................................21% Cochilia este ușor plată cu secțiunea spirelor quadrangulară, mai înaltă decât groasă. Spirele se acoperă puțin unele pe altele și cresc încet în înălțime. Coastele sunt drepte, dese, rotunjite la spirele mai bătrâne și mai ascuțite la cele tinere; către marginea ombilicală sunt puțin îndreptate către înapoi. Către marginea sifonală există o creastă evidentă. Institutul Geologic al României LIASICUL DIN PERȘANI 353 Arietites (Arnioceras) subrejectus Vadâsz 1908 Arietites subrejectus VAD., VADÂSZ, pag. 381, Taf. X, fig. 6. Diametrul...................................72 mm Distanța ombilicală ........................58% înălțimea ultimei spire.....................26% Grosimea....................................24% Sunt forme ovale din cauză că ultima spiră are o creștere mai rapidă. Forma ei în secțiune este aproape patratică. Creasta de pe marginea sifonală destul de proeminentă, este însoțită de două jghiaburi. Pe flancuri cochilia prezintă coaste ascuțite, care spre partea sifonală se lățesc și urmăresc șanțurile sifonale. La exemplarul nostru coastele sunt în număr de 30. Arietites (Arnioceras) pseudospiralis Vadâsz (PI. IX, fig. 4) 1908 Arietites pseudospiralis VAD., VADÂSZ, pag. 384, Taf. XI, fig. 4 (cu o sinonimie). Diametrul ...................................67 mm Distanța ombilicală..........................53% înălțimea ultimei spire......................25% Grosimea...............,.....................22% Sunt forme rotunde; spirele cresc încet. Secțiunea spirelor este aproape patratică, puțin mai înaltă decât groasă. Pe marginea sifonală prezintă o creastă mărginită de două jghiaburi. Coastele sunt drepte, ascuțite la primele spire și mai groase la cele termi- nale. Spre partea externă ele se îngroașă, dând noduri mici. Coastele în număr de 34 nu însoțesc tija. Linia lobară este evidentă, cu lobul sifonai odată și jumătate mai adânc ca cel lateral. Șeaua laterală împărțită în două ramuri. Exemplarul nostru prezintă asemănare cu Arnioceras dimorphum Par., prezentat de A. Fucini, pag. 190, Taf. XXIV, fig. 1 — 7. Motivul pentru care nu alăturăm exemplarul nostru la Arnioceras dimorphum Par. este faptul că linia lobară nu este identică cu aceea a lui Ar. dimorphum. Ne întrebăm totuși dacă aceste două forme descrise ca specii diferite nu reprezintă una și aceeași specie cu două varietăți. Arietites (Arnioceras) carenatus Fucini, cfr. var. antiqua Vadâsz 1908 Arietites carenatus var. antiqua VAD., VADÂSZ, pag. 384, Taf. X, fig. 7 — a, b. Diametrul...................................56 mm Distanța ombilicală.........................53% înălțimea ultimei spire................. 27% Grosimea....................................18% 23. — Anuarul CoiniteUijui Geologic. — C. 697 \ Institutul Geologic al României .-icrV 354 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Sunt foime cu secțiunea spirei quadrangulară, înălțimea mai mare decât grosimea. Flancurile cochiliei sunt ornamentate de coaste drepte, ascuțite, în număr de 28, care se îngroașă către exterior. Pe marginea sifonală se vede o creastă proeminentă mărginită de două jghiaburi. Arietites (Arnioceras ) semilaevis Hauer (Pl. X, fig. 2 a, b) 1902 Arnioceras semilaevis HAUER, FUCINI, pag. 188, Taf. XXIV, fig. 11 — 13. 1908 Arietites semilaevis HAUER sp. VADĂSZ, pag. 384. Diametrul...................................51 mm Distanța ombilicală.........................46% înălțimea ultimei spire.....................31% Grosimea....................................29% Posedăm două exemplare, la care se poate observa că sunt forme circu- are cu secțiunea spirei aproape patratică, puțin mai înaltă decât groasă. Maxi- mum de grosime a spirei este către exterior. Pe marginea externă cochilia pre- zintă o creastă mărginită de două jghiaburi. Coastele, în număr de 26, sunt drepte, ascuțite și se termină prin ușoare nodule. La exemplarele figurate de A. Fucini coastele sunt în număr de 36, iar pe forma noastră se pot număra numai 26 de coaste. Fucini (pag. 108) admite această variație a numărului de coaste în cadrul acestei specii, pentru cazul când toate celelalte caractere se aseamănă. Arietites (Asteroceras) cfp. turneri Sow. sp. 1908 Arietites turneri SOW. sp. VADĂSZ, pag. 375 (cu o sinonimie). Diametrul ..................................52 mm Distanța ombilicală ..........................46% înălțimea ultimei spire ......................32% Grosimea ...................................... ? Este o formă înaltă cu secțiunea spirei mai înaltă decât groasă. Spirele cresc relativ încet și proporțional. Coastele sunt drepte, înalte și se opresc pe marginea sifonală. Tija este evidentă și mărginită de două jghiaburi bine pro- nunțate. Numărul coastelor este de 34. Raportul dimensiunilor și caracterele arătate mai sus ne-au permis să alăturăm exemplarul nostru la forma descrisă de Vadâsz ca Arietites (Asteroceras) cfr. turneri Sow. sp. Arietites (Coroniceras) aff. rotiformis Sow. sp. (Pl. X., fig. i, i a) 1891 Arietites rotiformis SOW., WĂHNER, pag. 259, Taf. XIX, XX, XXI, (cu o sinonimie. 1908 Arietites rotiformis sp. VADĂSZ, pag. 388, Taf. XI, fig. 2. LIASICUL DIN PERȘANI 355 1929 Arietites rotiformis SOW., FIECE, pag. 88, Taf. VII, fig. 22 — 25, Taf. XII, XIV. 1933 Arietites (Coroniceras ) rotiformis SOW., DACQUft, Taf. XI, fig. 3. Diametrul ............................... 66 mm Distanța ombilicală . . ....................56% înălțimea ultimei spire....................... 25% Grosimea....................................28% Forme larg ombilicate; spirele Se desvoltă proporțional în înălțime și gro- sime, încât secțiunea spirei ajunge patratică. Uneori însă, grosimea întrece înălțimea. In aceste cazuri, spirele sunt mai groase (largi) spre partea externă, încât secțiunea spirei tinde să devină trapezoidală. Pe marginea externă, for- mele prezintă o creastă puternică, mărginită de două șanțuri adânci. Pe flancuri sunt coaste puternice, prevăzute pe marginea sifonală, cu un nod din care se prelungește o ușoară inflexiune către înainte. Linia lobară evidentă, are șeaua a doua laterală de două ori mai înaltă decât prima, caracter ce deosebește linia lobară a exemplarului nostru de cea a lui Arietites (Coroniceras) rotiformis Sow., în schimb se apropie, prin acest caracter, de Arietites (Coroniceras) latisulcattis Quenst. (Schmidt, pag. 22, Taf. C., fig. 36 —38), de care însă se deosebește prin raportul dimensiunilor și prin numărul mic de coaste (29), pe care le prezintă exemplarul nostru. Arietites (Coroniceras) cfr. solarium Quenst. 1885 - 1888 Ammonites solarium QUENST. QUENSTAEDT, pag. 59, Taf. VIII, fig. 1, 2, 3. Posedăm o bucată dintr’o spiră care provine dela un individ de talie foarte mare. Secțiunea spirei este patratică, creasta evidentă, coastele puternice și se. termină cu ușoare umflături. După aspectul general al spirei și după linia lobară, care este identică cu aceea a lui Arietites solarium Quenst., credem că fragmentul nostru poate fi alăturat acestei specii. Arietites ( Vermiceras) juliae Bonar. var. retroversicostatus (nov. var.). (Pl. X, fig. 3) Diametrul ...................................43 mm Distanța ombilicală ........................60% înălțimea ultimei spire.....................23% Grosimea....................................28% Cochilia discoidală, larg ombilicată, spira crește încet în înălțime. Flan- curile sunt boltite (convexe) încât secțiunea spirei devine eliptică, mai groasă decât înaltă. Cochilia este ornamentată cu 26 coaste care sunt îndreptate către înapoi. Pe marginea externă prezintă o creastă mărginită de două jghiaburi bine pronunțate. Institutul Geological României \ 16 R 356 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU Arietites sp. Posedăm un fragment de Arietites, pe care se poate observa că spirele sunt subțiri, înalte; creasta este puternică și mărginită de două șanțuri. Coastele sunt dese, arcuite către înainte și se termină spre partea sifonală fără noduri. Se apropie de Arnioceras ceratitoides Fuc. (Fucini, pag. 165, Taf. XV, fig. 11). Nautilus striatus Sow. (Pl. X, fig. 4) 1908 Nautilus striatus SOW., VADASZ, pag. 32 (cu o sinonimie). 1934 Nautilus striatus SOW., DACQUfi, pag. 435. Diametrul.......................................116 mm Distanța ombilicală........................ 15% înălțimea ultimei spire.........................56% Grosimea........................................39% Atractites sp. ind. Posedăm un fragment din rostrul unui Atractites, care are o grosime în diametru de 4,5 cm. Belemnites sp. ind. In materialul colectat sunt mai multe fragmente de Belemnites care după aspectul lor se apropie de Belemnites paxillosus Schloth. var. B Quenst. Balanus sp. ind. (Pl. VII, fig. 2) Pe cochiliile diferitelor specii de Ammoniți se observă adeseori exem- plare nedeterminabile de Balanus. Institutul Geological României LIASICUL DIN PERȘANI *357 TABEL SINOPTIC NUMELE SPECIILOR Frecvența formelor liasice din Munții Perșani în diferite etaje ale Liasicului din Europa. Metan- j gian 1 Sinemu- rian Lotha- rigian Pliens- bachian Dome- rian Toarcian i. Rhacophyllites gigas Fuc 2. Rhacophyllites gigas Fuc. var. in- ter medis Vadâsz 3. Rhacophyllites transilvanicus Hauer var. dorsoplanata Fuc 4. Rhacophyllites (Dasyceras) racko- sensis Herb. var. acuti cost atus (n- v ) 5. Rhacophyllites (Paradasyceras) iirmdsensis Herb 6. Rhacophyllites (Paradasyceras) iirmdsensis Herb, var, teniilo- bata (n. v.) 7. Rhacophyllites (Kochites) limatus Rosenb. var. asiatica Pia. . . 8. Rhacophyllites (Kochites) aff. Zw- nensis de Stef 9. Rhacophyllites (Schistophylloceras) aulonatus Herb 10. Phylloceras persanense Herb. . . . 11. Phylloceras cylindricum Sow. var compressa Fuc 12. Phylloceras cylindricum Sow. var- bielzii Herb 13. Phylloceras leptophyllus Hauer 14. Phylloceras oenotrium Fuc. var. ? . 15. Phylloceras oenotrium Fuc. var. com- planata Vadâsz 16. Ectocentrites petersi Hauer . . - 17. Lytoceras fimbriatum Sow. . . . + 4- 0 0 0 + 4- + + + o + o + + o o o + - 4“ o o + o i ° + 18. Lytoceras elegans n. sp 19. Lytoceras cfr. forojulense Mgh. 20, Lytoceras {Tragolytoceras) herbi- chi Bonar O 1 ° o Institutul Geologic al României 358 D. M. PREDA ȘI GR. RĂILEANU NUMELE SPECIILOR Frecvența formelor liasice d n Munții Perșani în diferite etaje ale Liasicului d n Europa Hetan- gian Slnemu- rian Lctha- ringian PLens- bachian Domc- rian Toarcian 21. Lytoceras (Tragolytoceras) altecin- ctum Hauer 22. Peripleorocerasperisphynctoides Fuc. 23. Wahneroceras toxophorus Wâhn. . 24. Schlotheimia donar WÂHN. . . . 25. Schlotheimia donar Wâhn. var. pa- chygaster Sutter 26. Schlotheimia marmorea Opp. . . 27. Schlotheimia marmorea Opp. n. var. 28. Schlotheimia trapezoidale Sow. . . 29. Schlotheimia boucaultina d’Orb. var. ombilicata n. var 30. Schlotheimia scoloptycha Wâhn. . 31. Arietites (Asteroceras ) spiratissimus Quenst. var.- 'simplex 32. Arietites (Asteroceras) obtusus Sow. var. milgaris Vadâsz 33. Arietites (Asteroceras) stellare Sow. 34. Arietites (Asteroceras) aff. stelllare Sow. (var. ?) 35. Arietites (Arnioceras) semicostatus Y. et B. var. propinqua"Fvc. . - . 36. Arietites (Arnioceras) cfr. oblique- costatus Ziet 37. Arietites (Arnioceras) rejectus Fuc. 38. Arietites (Arnioceras) subrejectus Vadâsz 39. Arietites (Arnioceras) pseudospiralis Vadâsz 40. Arietites (Arnioceras) carenatus Fuc. cfr. var. antiqua Vadâsz .... 41. Arietites (Arnioceras) semilaevis Hauer 42. Arietites (Asteroceras) cfr. turneri Sow 4 4 4 4 4 O O 4 4 4 * 4 + + + 4 + 4 + + 4* 4 4 4 4- + 4 4 4 4 4 4- O 4 4 4 4 4 ■ o ■ 1 LIASICUL DIN PERȘANI 359 NUMELE SPECIILOR 43. Arietites (Coroniceras) aff. rotifor- mis Sow................................. 44. Arietites (Coroniceras) cfr. solarium Quenst............................... 45. Arietites (Vermiceras) juliae Bokar. var. retroversicostatus (v.) . . . 46. Nautilus striatus Sow............... Frecvența formelor liasice din Munții 4 = Forme frecvente O — Forme rare. Primit: 8 Decembrie 1951. Institutul Geologic al României BIBLIOGRAFIE i. ATANASIU I. Cercetări geologice în împrejurimile Tulgheșului (Jud. Neamț) An. Inst. Geol. Rom. Voi. XIII, 1932. 2. BĂNCILĂ I. Recherches geologiques dans Ies Monțs Hăghimaș-Ciuc. An. Inst. Geol.. Rom. Voi. XXII, 1941. ... V 3. HElțBICH Fr. Das Szecklerland mit Beriicksichtigung der angrenzenden Landesteile^ Mitt. d. k. ung. geol. Anstalt. T. V. Budapest, 1878. 4. JEKELIUS E. Das Gebirge von Brașov. An. Inst. Geol. Rom. Voi. XIX, 1938. 5. KRĂUTNER TH. Cercetări geologice în cuveta marginală mesozoică a Bucovinei cu privire specială la regiunea Rarăului. An. Inst. Geol. Rom. Voi. XIV, 1930. 6. ONCESCU N. Region de Piatra Craiului-Bucegi. Etudes geologiques. An. Inst. Geol. Rom. Voi. XXII, 1945. 7. UHUG V. tîber eine unterliasische Fauna aus der Bukowina, 1900. 8. VADÂSZ M. E. Die unterliasische Fauna von Alsorakos. Mitt. a. d. Jahrb. d. kgl. ung. geol.' R. - A. Bd. XVI, 1907 - 19o9. 9. VADÂSZ M. E. Geologische Beobachtungen im Persanyer Gebirge und Nagy-Hagymas. Jahresb. der k. ung. geol. R. - A. 1914. ro. WĂHNER F. Beitrăge zur Kenntnis der tieferen Zcnen des unteres Lias in den nord-ostli- chen Alpen. Beitr. zur Palaeontologie Oesterreich-Ungarns. Bd. II, 1882; Bd. IV 1886; Bd. VI, 1888; Bd. VIII, 1891. Institutul Geologic al României igr/ PLANȘA 1 Institutul Geological României PLANȘA 1 Fig. i. - Rhacophyllites (Paradasyceras) iirmosensis HERB. Fig. 2. — Rhacophyllites (Dasyccras) rakoserisis Herb. var. aculicostalns (nov. Fig. 2 a. —Rhacophyllites (Dasyccras) rakosensis FIERB, var .acutieoslatus (nov. vas Fig. 3- — Rhacophyllites (Kochites) limatus ROSENB; var. asiatica. J. P1A. Fig. 4. Rhacophyllites gigas FUC. var. intermedia VAD. var.). ), linia loba Institutul Geologic al României D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Persan:. Pi. I. Anuarul Comitetului Geologie, Voi. XXVI. X IGR/ Institutul Geological României PLANȘA II Institutul Geological României PLANȘA 11 Fig. iRhacophyllites (Paradasyceras) iirmiisensis HERB. Fig. 2. a-b-c. - Phylloceras cyliitdricum SOW. var. biehii HERB. Institutul Geologic al României I D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. Pl. II. Anuarul Cuntilvl uitii Voi. Institutul Geological României PLANȘA III Institutul Geological României PLANȘA III u<*. i. Rhacuphyllites ( Parauasyceyas) HERB. wh. imuilobata (nov. var). •i h • 2. Rhacophyllites gigas I n'. •\g. 3. Phylloceras oeantritftu î i c. var. coniplfinulu \*A1>. «’jg. 3 a. Phyl Iove rus Gcuoirhi'u i;rc. var. cianhlaualti V.W., linia lobară. ?îg. 4. Rctocentrit^ sp. Institutul Geological României D. M. Preda și Gr. RăileanU: Liasicul din Perșani. PI. III. Anuarul (jmiilclului Geologic. Voi. XXVI. XJGR ic al României PLANȘA IV Institutul Geological României PLANȘA IV Fig. 1. Hhacaphyllites (Schistophylloceras) aulonotus HERB.. Fig. 2. — Phylloceras persanense HERB. Fig. 2 a. — Phylloceras persanense HERB., linia lobară. Fig- 3, 3 a. — Schlotheimia trapesaidale SOW. Fig. 4. - Phylloceras cylindricum SOW. var. compressa FUC. Institutul Geological României D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. Pl. IV. Anuarul Comilclulul Geologic, Voi. XXVI. Institutul Geological României PLANȘA V Institutul Geological României PLANȘA V Fig. i. — Lytoceras (Tragolytoceras) herbichi BONAR. Fig. i a. — Lytoceras (Tragolytoceras) herbichi BONAR., linia lobară. Fig. 2.— Rhacophyllites ( Paradasyceras) ilrmbsensis HERB. var. tenuilobata (nov. var.). Fig. 3. — Wahneroceras toxophorus WÂHN. Fig. 3 a. - Wahneroceras toxophorus WÂHN., linia lobară. Institutul Geological României D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. Pl. V. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Institutul Geological României i • PLANȘA VI Institutul Geological României PLANȘA VI Ectocentrites petersi HAUER D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. PI. VI Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI, M Institutul Geological României 16 R/ PLANȘA VII » Institutul Geological României PLANȘA VII Fig- i. Fig. 2. — Lytoceras fimbriatum SOW. — Balama sp. Institutul Geologic al României D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. PI. VII. 1 Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. Institutul Geological României PLANȘA VIII Institutul Geological României PLANȘA VIII Fig. i. — Phylloceras oenotrium FUC. var. : Fig. i a. — Phylloceras oenotrium FUC. var.?, linia lobară. Fig. 2. — Peripleuroceras perisphynctoides Fw. Fig- 3- “ Atractites sp. D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. Pi. VIII. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. 1G R/' Institutul Geologic al României PLANȘA IX Institutul Geological României PLANȘA IX Fig. 1. — Schlotheimia donar WÂHN. Fig. 2. — Arietites (Asteroceras) obtusus SOW. var. vulgaris VAD Fig. 3.— Arietites (Asteroceras) aff. stellare SOW. (var.?). Fig. 3 a.— Arietites (Asteroceras), linia lobară. Fig. 4. — Arietites (Arnioceras) pseudospiralis VAD. IGRZ Institutul Geological României D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. Pi. IX. Anuarul Comitetului Geologie, Voi. XXVI. jA Institutul Geological României iGRy PLANȘA X Institutul Geological României PLANȘA X Fig. i. Fig. i i Fig. 2 Fig. 3- Fig- 4- — Arietites (Coroniceras) aff. rotiformis SOW. i. — Arietites (Coroniceras) aff. rotiformis SOW., linia lobară. a-b. — Arietites (Arnioceras) semilaevis HAUER — Arietites (Vermiceras) juliae BONAR. var. retroversicostatus (nev. var.). — Nautilus striatus SOW. Institutul Geological României D. M. Preda și Gr. Răileanu: Liasicul din Perșani. Pl. X. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. IGR> Institutul Geological României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL' MASIVULUI ȚIBLEȘ DE LAZĂR PAVELESCU SUMARUL Pag. Descrierea geologică și petrografică............................................... 363 A) Răspândirea și descrierea megascopică a rocelor masivului ............... 366 1. Andezitul bazic de Arcer............................................. 366 2. Andezitul de Țibleș ............................................. 366 3. Andezitul cuarțifer de Grohot-Tomnatec .............................. 366 4. Dioritul de Arsuri ................................................ 367 B) Descrierea microscopică a mineralelor ................................... 367 C) Descrierea microscopică a rocelor ....................................... 371 1. Andezitul bazic de Arcer............................................ 371 2. Andezitul de Țibleș.................................................. 373 3. Andezitul cuarțifer de Grohot-Tomnatec .............................. 375 4. Dioritul de Arsuri .................................................. 375 D) Metamorfismu] de contact . .............................................. 377 E) Depozitele sedimentare și produsele activității vulcanice . ............. 378 Considerațiuni chimice și genetice ................................................ 380 Planșe (I — IV).................................................................... 390 In campania de lucru a anului 1951, am cercetat Masivul Țibleș. Pe lângă o cartare amănunțită, am colectat foarte mult material documentar pentru un studiu petrografic și chimic cât mai detailat. Pentru acest studiu am utilizat mai ales literatura și metodele de cercetare ale petrografilor sovietici. In U.R.S.S., petrografia rocelor magmatice a fost dusă la un grad înaintat de perfecțiune, din toate punctele de vedere: genetic, de.scriptiv-fiziografic și fizico-chimic. Institutul Geological României 362 L. PAVELESCU Pentru studiul general al rocelor, tratatul de Petrografie al lui Lucițchi, oferă cele mai largi posibilități de orientare în clasificare și în studiul asociaților naturale a rocelor. Pe lângă tabloul clasic de tipuri magmatice, se introduce clasificarea preconizată de către Zavarițchj, pe baza bogatelor date și noilor metode de interpretare a analizelor chimice desvoltate în lucrarea « Introducere în Petrochimia rocelor eruptive », distinsă cu premiul Stalin. In studiul de detaliu al mineralelor, cea mai avansată metodă de determi- nare a feldspaților este aceea a marelui cristalograf rus FedOROV, generalizată astăzi în toată lumea. Au fost aplicate însă și ultimele perfecționări aduse acestei metode, prin utilizarea noilor curbe de temperatură înaltă (Zavarițchj, Plagio- clazii de temperatură înaltă. Bul. Soc. de Mineralogie, 1951), trăgând în același timp învățăminte prețioase din sugestiile aceluiași savant asupra unor modificări *n construcția măsuței pentaaxiale. Complexele magmatice care fac parte din prezentul studiu sunt puse în deplină valoare prin încadrarea lor în rândul complexelor magmatice analoage din teritoriile învecinate și în primul rând cu cele din U.R.S.S.: Ucraina Trans- carpatică și Mții Caucazului. Caracterele generale ale acestor complexe au fost puse în evidență în lucrarea lui Soloviev asupra răspândirii rocelor magmatice în U.R.S.S. Astfel studiate, în legătură strânsă cu complexele geologice, studiul de față va încerca să aducă o contribuție nouă la cunoașterea petrografiei noastre' * Masivul Țibleș este lanțul muntos alcătuit din roce eruptive, ce se ridică din sedimentele paleogene pe culmea ce leagă Mții Rodnei cu masa vulcanică a Gutâiului și constitue limita dintre Bas. Tisei și Bas. Someșului Mare și Lăpușului. Către N, masivul se întinde până în hotarul comunei Dragomirești la E, până la cătunul Fiad, spre S, comuna Suplai și Târlișiua și la W, până la comuna Groși. Accesul în masiv este foarte dificil din cauza lipsei drumurilor. Din Drago, mirești pătrunderea este posibilă numai pe V. Baicului, spre S și pe afluenții lui- V. Arcerului și V. Călimanului, însumând o distanță de cca 19 km, din Groși, pe V. Pârâului Rău, distanță de cca 16 km; din Fiad distanța este de 16 km, dar poteca^este aproape impracticabilă, din Suplai distanța este de cca 18 km, dar drumul este foarte puțin practicabil. Din punct de vedere morfologic, el prezintă un relief foarte accidentat dominând împrejurimile prin cele trei vârfuri mai mari: Arcerul (1828 m), Țibleșul (1840 m), Branul (1848 m) și printr’o serie de culmi ce pornesc din aceste vârfuri. Astfel, din Vf. Arcerului spre W se desvoltă Culmea Tomnatecului (1462 m), Sătrița (1357 m), Stedioara (1472 m) și Hudieșul. Prin acesta din urmă Arcerul se leagă cu Masivul- Hudinului. Spre S, din Vf. Branului se desface Culmea Arsuri (1598 m), Măgura Neagră (1590 m) și Plaiul Muntelui. Spre N și SW -U JX Institutul Geologic al României X 16 r/ STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ ‘ 363 din fiecare din cele trei vârfuri pornesc culmi scurte, care se pierd prin câte un abrupt în depozitele sedimentare. Masivul Țibleșului fiind situat pe hotarul dintre Maramureș și Transil- vania, formează totodătă și cumpăna apelor maramureșene și transilvaniene din această regiune. Spre S, toate izvoarele ce pornesc de sub cele trei vârfuri principale și culmile lor, formează două văi mai importante: V. Țibleșului cu afluentul său principal Isvorul Netedului, care își drenează apele sale spre1 localitatea Suplai și Beclean; V. Bradului cu afluenții principali: V. Rea, V. Prelucilor și V. Stedioara, își îndreaptă cursul său din direcția NE spre SW, spre localitatea Groși, unde se unește cu V. Minghetului. Spre N, pornesc deasemenea o serie de izvoare cu văi adânci și abrupte ce se adună și formează V. Baicului. Datele de literatură geologică asupra acestei regiuni sunt aproape inexistente... Primul geolog care a străbătut regiunea aceasta între anii 1881.— 1896 a fost dr. Anton Koch, care ocupându-se cu geologia Transilvaniei, dă o de- scriere foarte sumară a Țibleșului în « Die Terțiărbildungen des Beckens der Siebenbiirgischen Landestheile » partea If-a, care a apărut în 1900 la Buda- pesta. In această lucrare Koch a prezentat Masivul Țibleșului, ca fiind format dintr’o serie de cupole de natură andezitică, ce se dirijează NW — SE și care s’au consolidat subcrustal fără să fi dat curgeri de lave. Până în anul 1942, asupra Munților Țibleșului n’a mai apărut nici o lucrare geologică. In 1942, G. Panto, ocupându-se cu inventarierea minereurilor din regiunea Munților Țibleșului, dă și o descriere geologică și petrografică însoțită de o schiță, însă destul de sumară și confuză. Intre 1948 —1950, Munții Țibleșului au fost cercetați de Prof. E. Stoico- vici, care a prezentat două rapoarte și două schițe în variante diferite. Dsa a făcut numai o încercare de a schița conturul masivului, iar în rapoarte se ocupă mai mult cu partea economică a regiunii. DESCRIEREA GEOLOGICĂ ȘI PETROGRAFICĂ Cu Masivul Țibleșului în partea de N a Transilvaniei începe lanțul erup- țiunilor vulcanice noi, el este însă mai puțin unitar ca acel al Munților Căliman- Hărghita. Rocele eruptive din această regiune fac parte din seria de erupțiuni terțiare ce se înlănțue dealungul unei direcții aproximativ E — W, apoi SE, la mar- ginea de E și N a Basinului Transilvaniei. L Ă Institutul Geologic al României \ IGRZ 364 L. PAVELESCU Cercetările noastre s’au rezumat numai asupra masivului propriu zis, cuprins între Poiana Cuților și Plaiul Muntelui spre Sud, Poiana Runcului spre Est, Turcușescu și Piciorul Călimanului spre Nord și Culmea Sătrița spre Vest. Spre S, masivul se ascunde sub depozitele sedimentare, probabil ale Eoce- nului, spre N ale Oligocenului, iar spre W se leagă cu masa eruptivă a Hudi- nului. In Masivul Țibleșului rocele eruptive formează un corp eruptiv mai mare, care la suprafață dă aspectul unor cupole sau coloane despărțite între ele, din cauza unor petece și a unor fâșii a depozitelor sedimentare, care-1 maschează și-1 divizează. Asociate cu acest masiv, apar deasemenea o serie de apofize și filoane dispuse, îndeosebi, dealungul unor zone fracturate în părțile situate la S de masiv. Astfel de petece se găsesc pe culmea dintre Vf. Arcer și Vf. Țibleș, pe Vf. Țibleș pe culmea dintre Vf. Arsuri și Vf. Măgura Neagră, apoi între Măgura Neagră și Vârful La Țiglă. O serie numeroasă de astfel de petece se mai găsesc și pe Piciorul Călimanului, Culmea Grohotului și Păltiniș. Acest corp eruptiv al Țibleșului străbate fundamentul cristalin, intens fragmentat ca și depozitele paleogene, în direcția aproximativă E —W, apoi SE, între Hudinși Suplai. Datorită acțiunii neegale a eroziunii se întâlnește în acest masiv o variată succesiune pe verticală, de tipuri de roce care s’au consolidat unele, în partea mai apropiată de suprafață, unde condițiile de consolidare au fost aproape analoage cu cele ale lavelor și altele, care s’au consolidat în regiuni mai adânci, în care regimul de consolidare era asemănător cu acela al rocelor de profunzime. Astfel, în sectorul de NW al masivului se observă partea care s’a consolidat mai aproape de suprafață, cum este cazul rocelor care formează Culmea Grohot și Tomnatec; Culmea Țibleș-Branul, ne prezintă roce consolidate în regiuni mai profunde și, în fine, în regiunea de S, Culmea Arsuri și Măgura Neagră, se văd roce consolidate la o adâncime și mai mare, în care au luat naștere roce dioritice. Ca o dovadă că acest masiv s’a consolidat la o oarecare adâncime sub depo- zitele sedimentare, este grosimea mare și desvoltarea puternică a rocelor sedi- mentare din acoperiș, metamorfozate sau asimilate parțial printr’o acțiune termo-causțică a magmei. Actualmente, Masivul Țibleșului se prezintă ca un corp eruptiv, aproape unitar, excluzând toate petecele și prelungirile sedimentare, a cărui boltă se ridică din V. Bichigiului, cuprinzând Culmea La Țiglă, Măgura Neagră, Arsuri, Branul, Țibleș, Arcer, Tomnatec și Sătrița, și care se prelungește spre W ca o spinare îngustă. Acest corp eruptiv, se prelungește la S mai mult decât este figurat pe hartă, fapt care s’a dovedit printr’o galerie pe V. Zimbrului (care după 30 m dela gura galeriei aceasta a dat de roce eruptive). „Mr Institutul Geologic al României 16 R/ STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 365 Sub acoperișul depozitelor sedimentare ale acestui corp eruptiv a domnit o atmosferă de neliniște și de labilitate continuă care explică variabilitatea compoziției mineralogice, a structurii și texturii rocelor. Afară de aceasta, în regiunile periferice din acoperiș, rocele sedimentare au suferit transformări pneumatolitice-hidrotermale intense, fiind impregnate sau străbătute de diverse tfiloane. Cu această ocazie trebue să menționez și faptul că acest masiv a avut și o fază efuzivă care a străpuns dealungul unor fracturi de direcție NE — SW, cca 45° masivul revărsându-și o parte din material atât ca lave cât și ca aglo- merate și tufuri vulcanice care se găsesc sub formă de petece mici, uneori incar- tabile, în jurul masivului. Această răbufnire a masivului a avut loc în timpul consolidării lui întrucât toate aceste aglomerate și tufuri au suferit în aceeași măsură intensitatea meta- morfismului de contact. Această formă de manifestare a masivului, era însă de o amploare destul de mică, după cum se vede de altfel și din cantitatea produselor care le-a dat și răspândirea lor. De rocele care s’au consolidat mai aproape de suprafață, cum este cazul acelora care formează Culmea Grohot și Tomnatec și mai puțin de acele care formează Culmea Țibleș, este legată și o puternică acțiune a fenomenelor hidrotermale care se manifestă pe deoparte printr’un aport mare de siliciu, care a silicifiat atât rocele eruptive cât și rocele din acoperiș, pe de altă parte prin mineralizări cu sulfuri complexe dela cele epitermale la cele meso- și hipotermale. Aceste manifestațiuni ale fazei hidrotermale au afectat într’o foarte mică măsură Andezitul de Țibleș și n’au afectat cu nimic Andezitul de Arcer și Dioritul de Arsuri. De Dioritul de Arsuri și Andezitul de Țibleș sunt legate însă unele manifestări pneumatolitice, caracterizate printr’un aflux puternic de bor, dând naștere la impregnațiuni și aglomerări mari de turmalină în Dioritele de Arsuri, Andezitul de Țibleș și mai ales în rocele din acoperiș din partea de N a masivului, precum și pe culmea dintre Branu și Țibleș. Frecventele variații în structură și în compoziția mineralogică procentuală împreună cu tot felul de tranziții, ce există între diferitele roce, fac ca o clasi- ficare a lor să fie o problemă destul de dificilă. Ținând seama de variațiile de structură, de compoziția mineralogică a rocelor și de sugestiile diferitelor clasificări și mai ales a petrografului sovietic Lucițchi, am clasat rocele din Masivul Țibleș în: 1. Andezite bazice de Arcer, 2. Andezite de Țibleș, 3. Andezite cuarțifere de Grohot-Tomnatec și 4. Diorite de Arsuri. Institutul Geological României 366 L. PAVELESCU A) RĂSPÂNDIREA ȘI DESCRIEREA MEGASCOPICĂ A ROCELOR MASIVULUI 1. Andezitul bazic de Arcer. In partea de NW a Masivului Țibleș, formând Vf. Arcerul, dealungul unei fracturi, Masivul Țibleș și-a revărsat o parte din magmă dând naștere unui andezit foarte bazic căruia i-am dat denumirea de Andezit bazic de Arcer. Acest andezit este de culoare brună închisă, uneori negricioasă și cu o struc- tură și textură compactă. Cu ochiul liber se recunosc cristale mari de plagioclazi albăstrui-violeți și piroxeni bruni-verzui, împlântați într’o pastă sticloasă amorfă, de culoare neagră-verzuie. Aspectul general al rocei indică o origine efusivă; ea putând fi produsul unei erupțiuni mai noi, întrucât astfel de roce se găsesc străpungând sub formă de filoane sau siluri, uneori atât de fine încât nu se pot carta toate celelalte tipuri de roce. Astfel de filoane și siluri foarte subțiri se găsesc frecvent pe Culmea Arsuri, Măgura Neagră și Pietrile. 1 2. Andezitul de Țibleș. Spre E de masa principală a Andezitului bazic de Arcer, apare un alt tip de andezit, pe care l-am denumit Andezit de Țibleș. La acest andezit, din punct de vedere al structurii, putem deosebi două tipuri principale: un andezit cu structură porfirică, și altul cu structură holo- cristalină microgrăunțoasă. Aceste două tipuri de roce prezintă o serie întreagă de treceri și variații, încât este imposibil de a carta la scara 1:25.000 toate aceste varietăți, mai ales din cauza capriciozității lor și din cauza că cele mai multe nu se pot urmări decât microscopic. Acest andezit formează Culmea Țibleș-Branu și o parte din culmile ce se desprind din ele. Andezitul cu structură porfirică, prezintă uneori și un aspect spongios- faguros (aspect superficial, datorit alterării feldspaților sub influența atmos- ferei). Cu ochiul liber se observă cristale mari de plagioclazi, de culoare cenușie cu nuanțe albăstrui-violete, care pot ajunge uneori la 1 cm grosime. In spărtură este sticlos și se observă striațiunile clivajului. Cu ochiul liber se mai observă și piroxeni brun-verzui și amfiboli verzui în prisme alungite. La andezitele cu structură holocristalină-microgrăunțoasă se observă un amestec format dintr’un feldspat proaspăt, de culoare cenușie și un piroxen lamelar. 3. Andezitul cuarțifer de Grohot-Tomnatec. In partea de SW și de NW a Masivului Țibleș, apare un alt tip de andezite pe care le-am denumit Andezite cuarțifere de Grohot-Tomnatec. Institutul Geological României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 367 Acest andezit prezintă un aspect mult mai leueocrat și o structură mult mai microgrăunțoasă. Culoarea lui este gri-verzue sau brună-verzue'. In el se observă cu ochiul liber pe lângă plagioclazi mărunți și hipersten, epidot și pirită. Acest andezit formează Culmea Grohot-Tomnatec și câteva iviri pe Culmile Sătrița, Pietrile, Stedioara și Preluca Arcerului. 4. Dioritul de Arsuri. Către S și SE de Culmea Branului apare o rocă conso- lidată în profunzime pe care am denumit-o Diorit de Arsuri. Acest diorit formează Culmea Arsuri, Măgura Neagră și o serie de iviri pe Piciorul Cuților. Dioritul prezintă și el două aspecte diferite din punct de vedere al structurii și anume: o structură microporfirică și una porfirică propriu zisă. El prezintă o textură masivă și este de culoare brună-cenușie sau cenușie- verzue. Cu ochiul liber nu se poate observa decât un amestec de plagioclazi cu minerale melanocrate. Din studiul microscopic al andezitelor și al dioritelor din diferite părți ale masivului, se desprinde impresia generală că aceste roce sunt mai acide în partea W și SW, excluzând Andezitul de Arcer, iar către E și SE, rocele devin ceva mai bazice. Asta nu împiedică să găsim și aici roce mai acide, mai deschise la culoare, cu structură holocristalină și microgrăunțoasă care fac între ele diverse treceri. Ivirile acestea mai acide în rocele mai bazice se găsesc sub formă de separații foarte fine; uneori nu trec de jumătate metru. B) DESCRIEREA MICROSCOPICĂ A MINERALELOR In constituția rocelor Masivului eruptiv al Țibleșului iau parte următoarele minerale în ordinea preponderenței lor: Plagioclazii, prezenți în toate tipurile de roce, mineral predominant; Piroxenii apar ca și plagioclazii, însă mai reduși cantitativ; Amfibolii apar mai ales în andezitele de tip Grohot și mai puțin în celelalte tipuri și își afirmă însă o importanță crescândă în rocele mai acide; Biotitul ca și amfibolii; Cuarțul, frecvent în rocele mai acide și dispare aproape completamente în cele bazice. Plagioclazii au fost studiați amănunțit cu ajutorul mesei universale Fedorov, a indiciilor de refracție, a culorii de birefringență, a statisticii extincțiilor maxime și a extincțiilor în indivizii maclați după legea Albit-Karlsbad. Plagioclazii, în general, sunt proaspeți, nezonați în Andezitul de Arcer și zonați în celelalte tipuri de roce și se prezintă sub formă de cristale idiomorfe, prismatice sau tabulare, cu conture nete cu desvoltarea de fețe: (001), (101), (102), (101), (102), (110) și (110) de dimensiuni variabile: dela microlite de 2u până la fenocristale de 1 cm, uneori însă se prezintă și sub formă de cristale complet rotunjite. Acestea din urmă sunt cristale căzute dintr’o magmă în ascensiune în timpul consolidării. -.. ... .....' Institutul Geologic al României 368 L. PAVELESCU Maclele cele mai frecvente sunt simple sau polisintetice după legea albi- tului, în asociație uneori cu lamelele de maclă după legea periclinului. Se întâl- nesc destul de des și macle după legea Baveno. In unele secțiuni am întâlnit și indivizi maclați după legea albitului, periclinului și Karlsbad, însă cu orien- tări optice diferite. Cu ajutorul mesei universale Fedorov am determinat 14 secțiuni din rocele cele mai tipice, întrebuințând curba migrării polilor în maclele polisintetice ale albitului și numai câteva și ale periclinului. In tabelul rezumativ de mai jos sunt redate toate măsurătorile făcute asupra plagioclazilor. Din acest tabel reiese clar că conținutul în anortit din rocele Masivului Țibleș, variază între 51 —78%, ceeace corespunde labradorului și bytowni- tului. Nr. secț. Denumirea rocei și locul de proveniență Nr. măsurătorilor Conținutul în An. după metoda Fedorov. Conținutul în An. după indicii'de refracție Conținutul în An. după extincții ..... Conținutul în An. după birefringență Conținutul în An. după extincții pe curbele Kohler și Tersch 27 Andezit bazic tip Arcer, Culmea Arcer 3 68—78% 75 60—82% 72% 52—72% S Idem Vf. Arcer 4 70—77% 75% 63-81% 73% 56-^71% 4 Idem Culmea Arcer 5 53—73% 73% 50—81% 7t% 42—71% , 17 Idem V. Prelucilor 2 65-67% 75% 6i—77% 68% 54-68% ■ 77 Andezit de tip Țibleș V. Rea 3 68—76% 70% 60—78% 75% 52—78% 68 Andezit de tip Țibleș Cul- mea Pietrile 2 55—70% — 52—78% 61% 43-68% 4i Diorit Culmea Arsuri 2 59—6o% 63—73% 68% 44—64% 3i Diorit cuarțifer Izvorul Țibleșului 2 51-68% 48—76% 67% 38—61% 35 Idem V. Netedului 2 65—67% 63—7°% 67% 56—61% 48 Diorit Plaiul Muntelui 4 58—68% 51—70% 66% 43-66% 49 Idem Culmea Pietrile 3 55—62% 74% 48—72% 60% 40—64% 36 Idem Vf. Arsuri 3 54—62% 50—71% 62% 42—64% U8 Idem Culmea Arsuri 4 55—6o% 52—68% 58% 44—59% IO ! Andezit de tip Țibleș Cul- mea Țibleș 2 68-72% 66-75% 68% 62—65% Luând în considerare noile cercetări și experiențele făcute asupra plagio- clazilor cristalizați la temperatură înaltă, se constată că ele au arătat că dacă se determină poziția indicatricei cu ajutorul mesei universale și se raportează la X IGRZ Institutul Geologic al României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 369 un plan de clivaj sau maclare, așa cum a fost arătat de Nikitin, Reinhard și Berek, se observă că în mod general direcțiile planurilor deviază dela poziția așteptată, întrucât temperatura înaltă de cristalizare a plagioclazilor în roce vulcanice produce caractere optice ce diferă de cele ale plagioclazilor de aceeași compoziție chimică din șisturi cristaline sau din roce plutonice cristalizate la temperatură mai joasă. Ceeace este mai important e faptul că plagioclazii (andezin-labrador) celor două temperaturi dau diferențe mari și net separabile, iar curbele se încrucișează între 80 — 90% An. Deaceea, am întrebuințat toate metodele de determinare a plagioclazilor și am căutat să aplic rezultatele măsurătorilor făcute mai ales acelor cu ajutorul extincțiilor pe fața (010) pe noile curbe de variație a compoziției în anortit al rocelor consolidate la temperatură înaltă. Comparând rezultatele diferitelor măsurători se pot desprinde următoarele fapte: 1. Pentru Andezitul de Arcer, măsurătorile făcute cu ajutorul mesei Fedorov dau o compoziție ce variază între 53 — 78, deci o diferență de 25, cu ajutorul extincțiilor, s’a putut constata că diferența variază între 50 — 82, deci o dife- rență de 22, după curbele vechi, iar după noile curbe conținutul variază între 42 — 72, deci o diferență de 30. Toate aceste variații se datoresc îndeosebi zonării plagioclazilor. Diferențele între măsurătorile aplicate pe vechile curbe și noile curbe sunt de 12 pentru plagioclazii mai acizi și tot de 12 pentru plagio- clazii mai bazici, iar între măsurătorile făcute cu ajutorul mesei Fedorov și cele rezultate prin întrebuințarea noilor curbe de 6 pentru plagioclazii mai bazici și de 11 pentru cei mai acizi. 2. La Andezitul de Țibleș, după măsurătorile făcute cu ajutorul mesei Fedorov compoziția variază între 55 — 76, deci o diferență de 21, după extincții pe vechile curbe, 50 —78% o diferență de 28, după noile curbe 43 —68 deci o diferență de 25, iar între Fedorov și noile curbe diferența este de 12 pentru plagioclazii mai acizi și pentru cei mai bazici 8. 3. Pentru Dioritele de Arsuri, compoziția variază între 51 —68 pentru Fedorov, deci o diferență de 17, pentru extincții pe vechile curbe 48 —76, diferență de 28, pentru noile curbe 44 — 66, deci o diferență de 22, iar între acestea din urmă și Fedorov este de 7 pentru cele acide și 2 pentru cele bazice. Din aceste comparații reiese clar că diferențele sunt mai frapante la plagio- clazii de compoziție intermediară și mult mai mici la cei mai bazici. Tot din această comparație reiese că pentru măsurătorile făcute asupra Ande- zitului de Arcer și Țibleș, diferențele de compoziție a plagioclazilor diferă destul de mult între măsurătorile pe curbele vechi și cele pe curbele noi, iar pentru Dioritul de Arsuri, aceste diferențe sunt mai mici, uneori chiar cu totul neglijabile, ceeace denotă că în aceste din urmă roce, plagioclazii au avut un regim de cristalizare aproape asemănăto rocelor plutonice consolidate la temperatură mai joasă. 24. — Anuarul Comitetului Geologic. — C. 697 dC ^.. Institutul Geologic al României XjgrȚ 370 L. PAVELESCU Comparând rezultatele obținute cu celelalte metode, am constatat că acestea prezintă unele diferențe cu totul neregulate și mari în ceeace privește indicele de refracție și diferențe foarte mici în ceeace privește culoarea de birefringență maximă. Andezitul de Grohot n’a fost analizat în întregime, cu toate aceste metode, întrucât plagioclazii din aceste andezite sunt intens caolinizați. In toate rocele plagioclazii prezintă structuri zonate recurent. Uneori trecerea între sâmburele bazic și zonele marginale se face printr’o succesiune treptată, alteori brusc și în cazul din urmă sâmburele bazic prezintă conture corodate sau suferă fenomene de albitizare. Peste sâmburele bazic se în- tinde o rețea cu aspect arborescent prin care se ivesc resturi de plagioclaz bazic. Compoziția sâmburelui bazic este în general formată dintr’un labrador mai bazic sau un bytownit mai acid (66 —78% An), zonele intermediare variază între 64 —58% An, iar zonele marginale între 51 ■—57% An. Studiind și unele microlite de plagioclazi am constatat că au aceeași compo- ziție în anortit ca și fenocristalele și numai arareori sunt mai acide. Piroxenii sunt reprezentați de augit și hipersten. Augitul deobicei apare în cristale larg desvoltate cu habitus prismatic scurt sau în granule cu aspect isometric, cu o extincție ce variază între 41 —46° pe fețele (010), în secțiunile perpendiculare pe (100) este de 0—4°. Hiperstenul este deobicei idiomorf, în cristale prismatice alungite, iar culoarea lui variază cu conținutul în fier. Foarte adeseori piroxenii atât cei rombici cât și cei monoclinici sunt corodați și rotunjiți. Frecvent prezintă fenomene de bastitizare, uralitizare și biotitizare. A m f i b o 1 i i sunt reprezentați prin hornblendă; cea mai frecventă este hornblenda comună verde sau verde-brună. Amfibolii apar mai frecvent în rocele mai acide, nu se găsesc decât rar în cele de tip Arcer. Ei apar în cristale larg desvoltate cu marginile neregulate, ciuruite de inclu- siuni de microlite de plagioclazi, biotit, apatit, minereu și titanit. Foarte adeseori apar opacitizați și cloritizați periferic, sau în concreștere cu hipersten și biotit. Uneori se întâlnesc sub formă de microlite cu conture idiomorfe, alteori în cristale mai larg desvoltate, însă secundare. C 1 o r i t u 1 ca mineral secundar apare sub formă de clinoclor mai rar penin. B i o t i t u 1 este brun închis-galben deschis sau brun-oliv. El poate să apară și primar și atunci este frecvent numai în pastă sau secundar, formând adevărate pseudomorfoze, după piroxeni și amfiboli sau îngrămădiri de solzi parazitari în special în amfiboli. Uneori apare pe crăpături, chiar în plagioclaz când roca prezintă unele fenomene, de recristalizare. C u a r ț u 1 se prezintă sub formă de granule rotunjite și uneori înconjurate de coroane de reacțiune formate din hornblendă verde. Aceste grăunțe în general sunt xenolitice. Institutul Geologic al României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 371 Mineralele accesorii ce se întâlnesc sunt: apatit în cristale uneori larg desvoltate, titanit sub formă de cristale idiomorfe, turmalină, rutil, pirită, etc. Mineralele secundare. Afară de amfiboli și biotit am întâlnit și bastit, epidot, dorit, calcit, sericit, caolin, cuarț, etc. In ce privește structura acestor roce, cea mai frecventă este cea porfirică. Fenocristalele su'nt formate îndeosebi din plagioclazi, piroxeni, rar amfiboli și bastit. In general, structurile porfirice sunt seriate, întrucât avem o gamă întreagă de mărimi intermediare între megafenocristale și microfenocristale. In rocele de tip Arcer, structura este vitrofirică. Textura rocelor este în general masivă și numai arareori în Andezitul bazic de Arcer se vede și o ușoară textură fluidală. In ce privește succesiunea de cristalizare a mineralelor din Masivul Țibleș în afară de rocele andezitice de tip Arcer, se poate spune în linii generale că primele consolidate sunt mineralele accesorii și microlitele de plagioclazi, piroxeni, hornblendă și biotit. O dovadă că aceste minerale sunt primele care s’au consolidat este faptul că ele apar întotdeauna idiomorfe și incluse în toate celelalte minerale. După ce s’au consolidat aceste mmerale, au început să se formeze și fenocristalele de piroxeni, care includ microlitele de amfiboli, de biotit și chiar de plagioclazi mici. După aspectul idiomorf al plagioclazilor reiese în orice caz, foarte clar, că acestea au avut cel mai lung timp de consoli- dare, dar se observă și cazuri când piroxenul sau hornblendă mulează cristalele de plagioclaz; deci și ele au cristalizat cam în același interval de timp. In unele secțiuni se observă exemple tipice de resorbțiune prin reacție de relație; unele minerale mai vechi sunt înlocuite de altele. Așa, spre exemplu, piroxenii rombici prezintă o coroană de piroxeni monoclinici, plagioclazii mai bazici sunt corodați de cei mai acizi. Frecvent se observă resorbțiunea piroxenilor de hornblende sau biotit sau hornblendele sunt resorbite la rândul lor de biotit. In unele secțiuni am mai observat și unele fenomene de albitizare și epi- dotizare. C) DESCRIEREA MICROSCOPICĂ A ROCELOR 1. Andezitul bazic de Arcer. Rocele acestui andezit sunt de culoare brună cenușie-neagră, cu structură vitroasă porfirică și textura masivă cu un ușor aspect fluidal. într’o pastă masivă de culoare cenușie, amorfă, sunt răspândite cristale larg desvoltate de plagioclaz idiomorf, maclate polisintetic după legea albitului și a periclinului. Plagioclazul Sub formă de fenocristale formează cca 35—46% din compoziția mineralogică a fenocristalelor și se pot deosebi micro- scopic două tipuri de plagioclazi: unii foarte mari și ciuruiți de pasta sticloasă, iar alții mult mai mici, proaspeți, ușor zonați și lipsiți de aceste inclusiuni ale pastei. A Institutul Geologic al României XÎGRZ 372 L. PAVELESCU Compoziția plagioclazului variază între 70 —78% An, în plagioclazii mari, ciuruiți și între 53 —77 % An, în cei mai mici și zonați. In acești din urmă plagioclazi, zona centrală variază între 77 —65% An, iar periferiile între 65 — 53% An. Din calculul mineralelor normative am obținut 69 — 46% An în plagioclazi. Unghiul 2 V variază la acești plagioclazi între 83 — 84% ceeace corespunde la 61% anortit. Semnul lor optic variază: când pozitiv, când negativ. Din toate metodele întrebuințate reiese destul de clar că plagioclazul este un labrador mai bazic, uneori un bytownit mai acid, cum rezultă dealtfel și din tabelul de mai jos al măsurătorilor cu masa universală Fedorov. Pentru verificare am aplicat rezultatele măsurătorilor făcute pe curbele de variație de 42 — 72% An. Locul de proveniență a rocei I II III IV V Culmea Arcer Vf. Arcer Poalele Arcerului . ■ . V. Prelucilor 65% An 75 68 67 73% An 75 78 81 60% An 70 68 65 60% An 75 53% An 77 Compoziția mineralogică procentuală ți dimensiunile mineralelor în mm. Mineralul Limite Medie Dimensiunile Plagioclaz 35,3—46,9 41% 3/6—2/3—z/i Piroxeni i,5i—4,12 2,8 % 2/1—1/1 Bastit 1,43—5,28 3,35% 2/1—1/1—0,20/0,30 Hornblenda 0,25—r,5° 0,87% 0,2/0,3—0,1/0,2—0,02 Pasta 49,73—55,04 52,38% Augitul se prezintă fie sub formă de cristale prismatice scurte, secțiuni octogonale, fie sub formă de granule izometrice. E ușor verzui cu o nuanță ușoară violetă sau chiar incolor și cu unghiul 2 V = 57°. E frecvent maclat și ciuruit de pasta sticloasă ca și plagioclazii. In unele secțiuni prezintă fenomene de uralitizare destul de înaintate. Hiperstenul se prezintă în cristale prismatice alungite, mai rar în granule. E pleocroic cu ng = verzui; nm = galben-verzui și np =maro; 2 V =71°. Majoritatea cristalelor prismatice se transformă sau sunt complet trans- formate în bastit, care prezintă o frumoasă structură macro-lamelară și e de culoare gaibenă-verzue cu culori de birefringență scăzute. In secțiunile subțiri se observă foarte bine că în aceste roce avem două tipuri de fenocristale: unele mari și proaspete, iar altele mai mici și mai alte- Institutul Geologic al României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 373 rate, mai ales mineralele melanocrate. Fenocristalele mari sunt ciuruite de pasta - sticloasă în timp ce fenocristalele mici nu prezintă acest aspect. In unele secțiuni se vede cum în locul piroxenilor rombici apare doritul și calcitul, iar pasta prezintă unele manifestări incipiente de cristalizare. Andezitele acestea de tip Arcer, în ivirile lor de sub Culmea Arcerului, V. Prelucilor, Culmea Pietrile sau Păltiniș, se prezintă într’un stadiu mult mai avansat de cristalizare a pastei, printr’o abundență mare a cristalelor mici idio- morfe de augit, hipersten, amfiboli și unele granule xenolitice de cuarț. Struc- tura acestor roce nu mai este vitroasă, ci porfirică ceeace ne face să credem că aceste iviri n’au ajuns la suprafață înainte de consolidare și deci s’au consolidat sub o pătură de depozite sedimentare și apoi au fost scoase la iveală datorită eroziunii. Unele roce din aceste iviri prezintă chiar unele aspecte aparte, datorite sili- cifierilor ceeace nu se observă la rocele tipice de Arcer. 2. Andezitul de Țibleș. După cum am spus mai sus, aici distingem din punct de vedere al structurii două tipuri de andezite: a) andezit cu structură holocristalină și b) andezit cu trecere spre diorite cu structură granoporfirică. a) Andezitul cu structură holocristalină, microgrăunțoasă prezintă frecvent treceri treptate spre andezite cu o structură hipidiomorf grăunțoasă. Aproape fiecare secțiune prezintă un alt aspect atât din punct de vedere al structurii cât și al compoziției mineralogice procentuale. In unele secțiuni se întâlnesc minerale desvoltate mai mult sau mai puținizometric, înaltele, alungite și dispuse divergent. Câte un cristal de plagioclaz, piroxen sau hornblendă e mai desvoltat decât celelalte minerale, în general, însă, mineralele prezintă un aspect echigranular. In formele de transiție aspectul microscopic al rocei se schimbă, structura este inechigranulară, cu fenocristale de plagioclazi, piroxeni și hornblendă, iar pasta este formată din granule când mai mari, când mai mici și cu aspect divergent. Textura în general este masivă. Plagioclazul se prezintă sub formă de cristale tabulare, uneori larg desvol- tate, frecvent maclate după legea albitului și periclinului și slab zonate. E de culoare alb-verzuie. Compoziția în anortit variază între 55 — 76% după măsu- rătorile făcute cu masa Fedorov. Și la acești plagioclazi se observă foarte adeseori că sâmburele care este bazic este resorbit de un plagioclaz mai acid care îl corodează în mod neregulat. Uneori prezintă și inclusiuni din pastă și acest lucru se observă mai ales în plagioclazii rocelor de transiție. Foarte adeseori prezintă și fenomene de sericitizare. Piroxenii (augit și hipersten) apar uneori preponderent și prezintă fenomene de transformare autometamorfică prin trecerea lor în bastit, hornblendă fibroasă (uralit), biotit, calcit și epidot. Sub microscop se observă adeseori cum piro- xenul este transformat aproape în întregime în amfibol fibros în părțile periferice ale cristalelor, iar în părțile centrale, cristalele apar străbătute de formațiuni Ă Institutul Geologic al României \ igr/ 374 L. PAVELESCU mărunte de amfibol. In această transformare, amfibolul este însoțit întotdeauna de cristale mărunte de calcit. Acest fenomen se datorește, pe de o parte, fenomenului de reacție, pe de altă parte, soluțiunilor hi drotermale. Elementele necesare pentru formarea amfibolului provin pe de o parte din transformarea plagioclazilor în sericit și calcit, trans- formare care se petrece în același timp cu transformarea piroxenilor și eliberează A12O3 necesar pentru formarea amfibolului, pe de altă parte, din transformarea ilmenitului în titanit. Soluțiunile hidrotermale care au adus prin circulație alcalii și CO2 au scos Ca din piroxeni și au transportat A12O3 Fe" ; Fe'" și TiO2 din transformarea plagioclazului și titanitului, dând astfel naștere amfi- bolului fibros-uralit. Fenomenul acesta este foarte amănunțit descris de către geologul sovietic V. I. Lebedev în diverse filoane pegmatitice din regiunea Porojencinaia (Carelia). b) Andezitul cu structură granoporfirică, are cea mai largă răspândire mai ales în formele lui de trecere spre diorite. In acest andezit, fenocristalele sunt formate din plagioclaz zonat, piroxeni, hornblendă și mai rar biotit. Pasta cu structură microcristalină este alcătuită din microlite de plagioclazi, piroxeni, hornblendă, biotit, apatit, titanit, pirită, epidot, clorit, calcit și cuarț. Microlitele de plagioclazi din masa fundamentală sunt deobicei fin pris- matice până la fin aciculare, pe când cristalele mici de piroxeni, care joacă dea- semenea un rol destul de important în masa fundamentală, sunt în formă de prisme scurte, cristalele mici de hornblendă, sunt mai lungi, iar biotitul este deobicei puternic resorbit. Plagioclazul prezintă aceleași aspecte ca în andezitul (a), iar piroxenii sunt foioși, fibroși și uralitizați. Hiperstenul este aproape întotdeauna bastitizat. Uneori la hornblendele primare se observă fenomene de resorbție mag- matică, datorită îndeosebi efectelor caustice ale curentului de magmă care se manifestă prin formarea unei margine de opacit iar în unele secțiuni se observă cum hornblendă a dispărut complet și este înlocuită de o masă negricioasă, masă ce păstrează încă net conturul hornblendei dispărute. Compoziția mineralogică procentuală și dimensiunile mineralelor în mm. Mineralul Limite Medie Dimensiunile Plagioclaz 42,12—51,60 46,86% 3,2— 5,5 —10 Piroxeni L33— 5,2 3,26% 0,40—0,45—0,60 Bastit . • . .... . 3,16— 6,15 4,65% 1,40—2,30—5,10 Cuarț 0,06— 1,00 o,53% 0,60—0,30—0,50 Masa fundamentală . . . 43,02—52,36 47,19% Institutul Geological României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 375 3. Andezitul cuarțifer de Grohot-Tomnatec. Andezitul este de culoare alb-verzue sau cenușie cu structură holocristalină și porfirică. In ce privește structura și textura acestor andezite ele sunt asemănătoare cu a Andezitelor de tip Țibleș, predomină însă structura porfirică, îndeosebi cea microporfirică. In general, rocele prezintă urmele unei intense activități a fenomenelor hidrotermale pe care le-au suferit. Rocele sunt puternic silicifiate, caolinizate, sericitizate, piritizate și uneori carbonatate. Din cauza acestor fenomene, cu greu se mai pot determina plagioclazii, amfibolii și piroxenii. Numai arareori rocele acestea prezintă și aspecte proaspete și în aceste cazuri se pot determina fenocristalele de plagioclazi ușor zonați. Zona centrală, bazică, are 62—65% An și e larg desvoltată, în timp ce zona periferică este foarte îngustă ca o ramă și are între 52 — 60% An, uneori chiar 42% An. Frecvent plagioclazii sunt transformați într’un agregat format din cuarț, caolin, calcit, sericit și epidot. Amfibolii sunt în general secundari, proveniți din transformarea augitului și sunt reprezentați prin varietatea fibroasă (uralit). Fenomenul acesta a adus după sine apariția numeroaselor granule de calcit alături sau întrețesute cu uralitul. Hornblendele primare sunt și ele descompuse în dorit și epidot, pe lângă care mai apare calcitul și cuarțul. Cuarțul apare ca inclusiune exogenă sub formă de granule mici, izometrice, echigranulare uneori însă în granule mai larg desvoltate, cu pregnante alveole și escavațiuni de resorbție magmatică. Prezența acestor granule de cuarț în pasta unui andezit atât de bazic s’ar datora cuverturei formate din gresii; prin înglobarea și digerarea materialului acestora, cuarțul a rămas și a fost doar resorbit numai parțial și anume periferic. Printre aceste granule de cuarț menționate mai sus se întâlnesc și granule sferolitice, radiar fibroase, optic negative care se datoresc silicifierilor din faza hidrotermală. Uneori se observă chiar și unele infiltrațiuni secundare de cuarț dealungul crăpăturilor din masa rocei. 4. Dioritul de Arsuri. Aceste roce se pot plasa din punct de vedere al struc- turii în două tipuri principale: diorite cu structura porfirică și diorite cu struc- tură holocristalină grăunțoasă. Textura lor este masivă. Aceste două tipuri de diorite nu se pot deosebi decât numai din punct de vedere al structurii căci compoziția lor mineralogică este în general aceeași, excluzând tipul de diorit-porfirit cuarțifer care apare cu totul subordonat primelor două tipuri și în care apare sub formă de reparații cu totul neînsemnate. După clasificările savanților sovietici, dioritele, îndeosebi cele piroxenice (augi- tice și hiperstenice), cum este cazul Dioritului de Arsuri nu se pot separa decât după conținutul în anortit al plagioclazilor. Rocele cu plagioclazi conținând mai puțin de 50% An, se consideră diorite, iar cele cu un conținut mai mare șe atribue gabbroului. ' iȚ Institutul Geologic al României igr/ i L. PAVELESCU 376 Compoziția mineralogică procentuală ți dimensiunile mineralelor în mm. Mineralul Limite Media Dimensiunile Fenocristale 46,84—78,47 63,65% 3,80/5—2,50/2 Plagioclaz 31—56 43,5 % 4/5—3,80/5—2,50/2— 0,02/0,01 Piroxeni 13—20 16,5 % 2,37/2—1,50/1,50— 0,0/0,01 Amfiboli 0,06—1,33 0,69% 0,50/0,20—0,10/0,06 Cuarț 0,84—1,44 1,14% 0,06/0,05—0,01/0,01 Biotit 0,08—0,50 o,47% sub 0,01 Masa fundamentală . . . Mineralele din această masă Plagioclazi Piroxeni 21—52 36,5 % Amfiboli Q o^—0 —0>02—OOI șj Biotit Cuarț Accesorii sub 0,01 Plagioclazul este un labrador-bytownit, zonat recurent cu alternanțe dese și subțiri de zone mai bazice și mai acide. El este maclat, polisintetic, după legea albit, periclin și albit-Karlsbad și numai cu totul întâmplător se întâl- nesc indivizi maclați după legea Baveno. Frecvent se prezintă sub formă de prisme alungite și larg desvolate, sau sub formă de cristale mai mici prezen- tându-se în secțiuni cu aspect izometric. Cristalele prismatice mari sunt mai slab zonate, în timp ce cele mici sunt foarte puternic zonate. De multe ori cristalele mari prezintă coroziuni ce au o compoziție în anortit care variază între 42 — 58%. Compoziția în anortit a plagioclazilor variază după cum se vede mai jos. Din acest tabel rezumativ reiese clar că procentul în anortit variază între 51 — 78% în măsurătorile făcute cu ajutorul mesei universale Fedorov, după cele- lalte metode ea variază aproximativ în limitele acelorași diferențe, iar calculul mineralelor normative arată o compoziție între 54,55 —48% An. Locul de proveniență I r 11 III IV Culmea Arsuri 60% 55% 57% 56% Valea Netedului 65% 67% Culmea Pietrii 55% 56% 70% Culmea Arsuri 68% 59% Culmea Arsuri 54% 55% 62% Izvorul Țibleș 5i% 68% Plaiul Muntelui 58% 60% 61% 66% Institutul Geological României IGRz STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 377 Piroxenii se prezintă ca augit și hipersten. Augitul apare sub formă de cristale prismatice scurte, mai rar sub formă de granule neregulate cu aspect izometric. Foarte adeseori prezintă macle și structură zonară. Frecvent sunt transformați într’un dorit cu structură fibroasă, epidot și calcit. In unele secțiuni se poate surprinde fenomenul de alterare care începe dela margini și se insinuează spre centru, dealungul clivajului; alteori, suferă fenomene de uralitizare. Augit individualizat și în cantitate mult mai mare apare sub formă de microgranulațiuni diseminate în pastă. Hiperstenul prezintă un pleocroism accentuat după: np =galben-roz; nm = galben-brun și după ng — galben-verzui. Apare foarte frecvent concrescut cu hornblendă și biotit. Cristalele mai mici de hipersten sunt transformate în bastit, iar prin fenomene de reacție prin relație, formează bordura piroxenilor monoclinici. Hornblendă este verde-brună, are marginile neregulate verzui și este găurită de cristale mici de plagioclazi sau este plină de foițe de biotit brun-roșcat. In unele secțiuni se văd hornblende, în parte opacitizate, în parte cloritizate (clinoclor). In masa fundamentală, pe lângă piroxeni, plagioclazi și biotit apare într’o cantitate destul de mare apatit, titanit și turmalină. In unele tipuri de diorite pe lângă mineralele descrise mai sus apare și cuarțul, uneori într’o cantitate destul de mare, dând astfel naștere la tipul de diorite cuarțifere. Prin transformarea intensă a piroxenilor în hornblende uralitice, fenomen care este destul de frecvent în aceste roce, rezultă o altă varietate de diorite și anume diorite uralitice. In mod cu totul special în unele diorite de pe V. Netedului apare și tur- malina în granule mărunte sau agregate prismatice fibroase și dispuse radiar. D) METAMORFISMUL DE CONTACT In legătură cu punerea în loc a rocelor Masivului Țibleș s’au desfășurat și intense fenomene metamorfice de contact care au transformat atât rocele din acoperișul masivului cât și cele eruptive. Soluțiunile și volatilele fazei pneumatolitice-hidrotermale, au dat naștere la fenomene de alterație, endogene și hexogene, extrem de variate printre care se disting: silicifierile, sericitizările, caolinizările, epidotizările, bastitizările, uraliti zările, mineralizările, etc. Aceste fenomene de alterare sunt legate îndeosebi de fenomenele hidro- termale și mai puțin de cele pneumatolitice. Fenomenele metamorfismului de contact endomorfic au afectat în aceiași măsură mineralele melanocrate ca și plagioclazii. Descrierea acestor fenomene s’a făcut la descrierea atât a mineralelor cât și a rocelor masivului. Masivul Țibleșului fiind acoperit în parte și înconjurat de depozite sedimentare eocene și oligocene în care se disting bancuri de câțiva metri Institutul Geological României 378 L. PAVELESCU grosime de gresii cu intercalați! de argile, marne și calcare, a exercitat asupra lor un metamorfism de contact destul de intens. Astfel, soluțiunile hidroter- male au produs transformări importante prin fenomene de silicifiere. Exemplu, prin impregnare cu silice, gresiile s’au transformat în cuarțite silicioase, iar celelalte roce sedimentare, s’au transformat în diferite șisturi cuarțitice sau chiar corneene cuarțitice micacee. In aceste roce se observă o puternică îmbo- gățire în cuarț pe lângă care mai apar: biotit brun-cărămiziu, oligoclaz, titanit, muscovit, etc. In alte roce se observă cum aceste gresii prin adaosuri mai mari de biotit și feldspați potasici, trec în corneene feldspatice. Cor- dieritul și andaluzitul în aceste roce nu s’a putut forma, din cauza apei care a dat naștere muscovitului. In gresiile, care erau cimentate cu o substanță marnoasă, pe lângă mine- ralele specificate mai sus, mai apar în cantități destul de însemnate, granule și ace mărunte de epidot, calcit și actinot; în cele cu ciment cărbunos apare grafitul și oxizii de mangan. Șisturile argilo-marnoase sub influența acestor fenomene au trecut în diverse corneene bogate în biotit, epidot, hornblendă verde, etc. Sub influența metamorfismului pneumatolitic rocele sunt impregnate din ce în ce mai mult cu turmalină și uneori chiar cu sillimanit, dând naștere astfel la corneene cu turmalină sau cu sillimanit. Astfel de corneene găsim pe V. Netedului, V. Izvorul Rău sau chiar pe culmea dintre Arcer și Țibleș. Structura acestor roce este frecvent mărunt grăunțoasă, uneori corneană sau heteroblastică, iar textura lor este masivă sau rubanată. * * ♦ Tot ca un rezultat al metamorfismului sunt mineralizațiile. Printre acestea mineralul cel mai important este pirita asociată cu blendă, galenă, tetraedrit, calcopirită, mispichel, pirotină, cupru nativ, etc. Ganga este compusă în proporții dominante de silice sub formă de cuarț. El se prezintă, în general, compact, uneori, însă, tapisează geodele. Intr’o pro- porție mai mică apare calcitul, fie masiv, fie sub formă de cristale. Baritina apare cu totul excepțional și se prezintă sub formă de cristale, în general, slab desvoltate. E) DEPOZITELE SEDIMENTARE ȘI PRODUSELE ACTIVITĂȚII VULCANICE Rocele sedimentare acoperă, în cea mai mare parte, regiunea Munților Țibleș și sunt îndeosebi constituite din gresii, alternând cu diverse șisturi. Aceste gresii sunt compacte, în bancuri de grosimi variabile, în general, subțiri, trecând Ia gresii în plăci de câțiva centimetri. Granulele sunt mărunte și uni- forme, uneori foarte fine, formate din cuarț rotunjit și puțin muscovit; cimentul este argilos, adesea marnos. Pe alocuri prezintă slabe intercalațiuni de hiero- _£ A Institutul Geologic al României \ igr/ STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 379 glife la partea lor inferioară și conțin numeroase urme de Plante. Uneori printre aceste gresii apar argile șistoase negre, în strate de mai mulți metri și marne vineții. In partea de S a masivului (V. Bichigiului, V. Zimbrului etc.), am întâlnit sub aceste gresii cu intercalați! de argile și marne, conglomerate în bancuri de câțiva metri grosime ce includ fragmente de roce metamorfice, ca micașis- turi, șisturi cloritoase sau filite. Uneori aceste fragmente pot să apară chiar sub formă de blocuri care pot atinge dimensiuni de 1 m3. La partea superioară a gresiilor apar și unele intercalații de calcare, cum sunt cele de pe Culmea Netedului. Peste complexul acesta grezos, în apropierea masivului, se pot găsi strate subțiri și reduse ca întindere de aglomerate și tufuri andezitice. Tufurile au fost semnalate sub formă de iviri cu totul neînsemnate sub Culmea Tomnatecului, pe Culmea Călimanului și pe Culmea Păltinișului. Aglomeratele și breciile vulcanice se găsesc pe V. Prelucilor și sub Culmea Pietrile, deasemenea în iviri cu totul neînsemnate. Atât tufurile cât și aglomeratele sunt intens silicifiate. In tufuri se observă o pastă foarte fin cristalizată și formată din cristale mărunte de cuarț, feld- spați și hipersten. In aglomerate, în pasta sticloasă, se disting cristale de cuarț, hipersten, plagioclazi și-bucăți colțuroase de andezite și cuarțite. Dealungul unor dislocații și falii apar și unele manifestări post-vulcanice. Astfel, dealungul unei falii de pe stânga Văii Călimanului se observă puternice emanații de hidrogen sulfurat. Dealungul Văii Izvorul Fundăului, pe lângă cele trei izvoare de borviz, se observă și unele depuneri silicioase. Ele au forma unor curgeri care tulbură apa și formează pături subțiri de opal a căror grosime este de ordinul zecimilor de milimetri. Izvoare de borviz se mai întâlnesc și pe partea de S a Munților Țibleș și anume pe V. lui Ștefan. Asupra vârstei, punerii în loc, și consolidării acestui masiv nu se poate spune momentan decât că el s’a consolidat după depunerea depozitelor Burdi- galianului, întrucât marne argiloase cu Teinostoma (determinate de T. Iorgu- lescv) au fost găsite sub formă de blocuri în breciile vulcanice ale Arcerului, iar depozitele acestea prezintă intense fenomene de metamorfism. In general, sedimentele sunt larg cutate cu o direcție NE 60° și inclinarea variabilă. Din cercetarea mai amănunțită a masivului, atât în ce privește fracturile prin care masivul a dat naștere Andezitului bazic de Arcer cât și a zonelor de alterație a rocelor eruptive și sedimentare, am putut distinge trei zone princi- pale de fracturi și anume: 1. Zona Izvorul Țapului — Stedioara — Călim an. Acestei zone îi corespund o serie de fracturi dirijate NW — SE, cea prin- cipală aflându-se pe traseul părții superioare a Văii Stedioara. Pe această vale Institutul Geological României k iGRy . 380 L. PAVEESCU apar mai multe iviri de andezite foarte alterate, iar în șisturile negre se întâlnesc zone de livigație sau impregnațiuni de pirită pe clivaje și fisuri. Trecând Culmea Sătriței, pe afluentul de W al Pârâului Călimanului, apare o alterație intensă astfel că limita între rocele eruptive și cele sedimentare este complet voalată. Pe această linie apar silicifieri, sericitizări, epidotizări, și mineralizări destu de intense, după zone dirijate, în general, NE — SW, iar în partea de W sub Culmea Călimanului se desenează foarte bine o falie de direcție NE 45°. 2. Zona Hobanul — Grohot — Arcer. Pe această zonă, se găsește Andezitul cuarțifer de Grohot și Andezitul de tip Arcer. In partea de S ies în evidență, zone intens alterate, dirijate deasemenea NE — SW și trec în lungul părții superioare a Văii Izvorul Rău. 3. Z o n a V. Fundăulu i—V. Netedului. Zona cea mai slab evi- dențiată, este zona ce trece din V. Fundăului în V. Netedului. Dealungul acestei zone apar o serie de izvoare de borviz, depuneri silicioase și alterații pneumatolitice. CONSIDERAȚIUNI CHIMICE ȘI GENETICE Pentru o mai bună documentare a celor spuse până acuma, s’a executat de către Laboatorul de Chimie 6 analize (tabel pg. 383) din rocele cele mai tipice ale masivului, totodată am ținut seama și de o analiză mai veche (1872) a lui O. Volkner. Locul de proveniență al eșantioanelor: 1. Diorit de pe cota 1588 m, Vf. Arsuri. 2. Diorit de sub cota 1464 m, Plaiul Muntelui. 3. Andezit de pe Vf. Arcer. 4. Andezit dela cea de a doua cascadă de pe V. Pi ducilor. 5. Andezit de pe V. Prelucilor dela Izvor.. 6. Andezit de pe primul afluent al Pârâului ce vine de sub cota 1031—Grohot. 7. Andezit de Țibleș (colectat și analizat de Volkner). Unele din rocele analizate se încadrează cu o oarecare dificultate în com- plexul de parametri ce definesc tipurile magmatice după Niggli, (tabel pg. 383), în sensul că unul sau chiar mai mulți parametri prezintă diferențe sen- sibile de câteva unități față de tipurile standard. Atribuim aceste diferențe stării de ușor autometamorfism a tuturor acestor roce, deși ne-am străduit a prezenta la analiză materialul cât se poate de proaspăt. Slabe transformări sunt totuși aparente mai în toate exemplarele analizate. In mod deosebit unul din Andezitele de Grohot este silicifiat în mod apreciabil. Reamintim astfel, fenomenele de albitizare incipientă a plagioclazilor și de uralitizare și cloritizare a piroxenilor. Totuși apartenența la tipurile magmatice este clară și confirmă oscilația chimismului în domeniul dintre tipurile de roce tonalitice, dioritice și granodioritice; oscilații ce reies atât din conside- ■tL- Institutul Geologic al României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 381 Analize de roce eruptive din Masivul Tibleșului (Analizat de SANDA LUPAN) Diorit de Arsuri; A, Andezit de Arcer; T, Andezit de Țibleș; G, Andezit de Grohot. Institutul Geologic al României IGR 382 L. PAVELESCU TABEL de minerale normative I II III IV V V! VII Q 13,07% 8,20% 10,23% 11,36% 31,83% 23,8 % 1,46% Or n,74% 1,57% 8,80% 8,29% 13,64% 10,43% n,7 % Ab 23,33% 26,53% 18,11% 3°>92% 33,07% 32,63% 22,53% Ari 25,50% 31,68% 41,18% 25,31% 7,oo% 20,00% 39,65% Wo 4,47% 13,37% 1,73% — — — 0,66% En 15,07% 15,51% 13,73% 10,80% 4,10% 3,94% 10,42% Mt 4,o6% — — o,55% o,i3% 1,53% 11,00% Hm 1,00% 1,71% — — —— - — — 11 1,42% 0,92% 0,82% 1,10% 0,39% 0,67% — Ap o,32% 0,54% 0,30% 0,29% 0,28% 0,28% — C — — — 1,19% 2,80% 1,49% — Ru — 0 06% — — — — -— Mo 0,06% 0,06% — — — — — Fs — — 0,55% 10,10% 7,34% 7,22% 2,79% rarea compoziției lor masive cât și chiar din studiul microscopic. Am arătat astfel că unele roce sunt andezite, altele, diorite și diorite cuarțifere, și însfârșit altele tind spre o compoziție granodioritică. In amănunt dioritele corespund magmei tonalitice, Andezitele de Arcer și Țibleș celei pelitice, iar Andezitul de Grohot corespunde unei magme pla- gioclaz-granitice sau cuarț-dioritice. întrucât n’a fost posibil să determinăm compoziția modală, am încercat să folosim compoziția normativă (tabela pag. 382) pentru a fixa oarecum poziția zonei în cadrul clasificării mineralogice cantitative. Institutul Geologic al României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 383 Valorile Niggli ale rocelor eruptive din Masivul Țibleș tonalitic pelitică idem plagioclaz granitic cuarț dioritic Coeficienții An. Zavarițchi X© Tf HȚ 00^ b 4 i< co d X© C< \0 I> c* % 0 14,3 8 7,05 -8,7 —32 —17,6 g 45,4 41,19 47,67 48,7 41 46 a xb m *■< o 0 co M M O O C^ d O O d O O d Fs xb oo O x© x© O >-< C^ N *1 o' d o* o* d* o" o” « x© 01 x© 0 x© M hî Xp 0 t^ of m N xt- m 00 Ls M H X© Os xb O CO x© x© x© x© in d' d' d d d cT d 00 cn b* CA 00 N . *1 d o” d- d d d w n M- xb m 00^ xf ca co oo~ in in ca Cx cf X© xO x© x© b* t>- 1,87 1,32 i,°3 i,54 0,84 1,14 qz »n x© 00 m cn -b *-< CA 00^ O~ 00 CA O O xp cn 00 cn cT 00* ci m m cj co M* ci M -0 »n x©^ o~ 0^ b' d in of in 00 M O* H M c/fm o,66 1,5 1 o,55 0,31 0,67 1,19 6,6 8,45 11,14 0,09 3,6 7,38 mg 0 xo m ci ci xf |> S© rf co o* d' 0” 0” d' d* 0" x© N tn N m m ri- cn co N ^2 d d d d d d d x© 00 xb m xț ci *n Ox rC bC 0* N m' MMM alk 12,02 8,75 8,44 I3,7i 24,9 17,84 11,61 23,47 37 28,62 18,34 8,4 17,86 25,72 36 48 5 20 26 73 Jm >O N N c> 0^ * Tt r* in in od x©* xd* cf r> N N 0 N N N 'q 29,12 28,58 34,48 34,76 40,28 40,09 38,77 Si 173,03 148,86 151,82 178,79 330,53 220 168,35 Institutul Geologic al României \ 1GRZ 384 L. PAVELESCU Din diagrama variației conținutului în cuarț, ortoză și plagioclaz (fig. 1) reiese destul de clar, că în rocele din Masivul Țibleș, compoziția în plagio- Fig. 2 clazi variază între 45 —83%, cel în ortoză.dela 3 — 18% și cel în cuarț dela 53-3%. Din diagrama variației valorilor k și mg a rocelor eruptive din Masivul Fig. 3 Țibleș în raport cu variația valorii si reiese deasemenea destul de clar că pe măsură ce scade cantitatea de si, curba k coboară brusc apropiindu-se de valoarea 0. Curba aceasta prezintă și unele ne regularități în cursul desemnării ei mai ales pentru valorile si cuprinse între 151 —174, ce prezintă valori anormal Institutul Geological României 'STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 385 observăm că toate andezitele se proectează Fig. 4 de ridicate pentru ca, atât la Andezitele de Arcer și Țibleș, cât și pentru Dioritul de Arsuri (fig. 2). Din proecția valorilor k și mg într’un sistem de coordonate rectangulare și trăgând diagonale 10 mg la 10 k, sub și deasupra diagonalei 0,6 mg— 0,6 k, afară de dioritul (Plaiul Muntelui) care se proectează ime- diat sub diagonala superioară din cauza procentului ridicat în mg față de k. Din această situație se poate trage concluzia că pe măsură ce crește procentul în mg, scade cel în A (fig. 3). Din diagrama repartizării si- liciei, asupra componentelor nor- mative leucocrate și melanocrate, se observă că rocele eruptive din Masivul ?Țibleș se proectează în spațiul de saturare (fig. 4). Din diagrama variației conți- nutului ^normativ în plagioclazi și feldspați alcalini am obținut deasemenea o serie de puncte ce se localizează spre colțul 100% anortit. Se vede destul de clar din proecția acestor valori că rocele eruptive din Țibleș sunt bogate în plagioclazi și minerale mela- nocrate (fig. 5). Din diagrama raportului c/fm și mg se observă că unul din An- dezitele cuarțifere de Grohot se proectează pe limita dintre spațiul Fe, Ca, Mg, și Fe, Mg, Ca, celă- lalt în spațiul caracterizat prin Ca, Fe, Mg, iar Andezitele de Arcer, Țibleș și Dioritul de Arsuri se proectează în spațiul caracterizat de Ca, Mg, Fe (fig- 6). Fără îndoială, că interesul cel mai mare al studiului chimic reiese din sugestiile ce ar putea să reiasă privind raporturile genetice între rocele asociate. In această privință diagrama simplă de variație ni se pare cea mai interesantă, întrucât aici apar pregnant toate raporturile:de „compoziție. In cazul nostru Fig. 5 25. — Anuarul CeSnileHilui Geologic. — C. 697 gA Institutul Geologic al României 386 L. PAVELESCU diagrama prezintă unele trăsături interesante. Principalele roce se grupează la un conținut în siliciu variind în jurul lui 58%. Trebue să menționăm chiar dela început că Andezitul cuarțifer de Grohot analizat, arată o însemnată silicifiere, având drept rezultat, o deplasare spre dreapta a tuturor componentelor fără ca raporturile dintre celelalte mergând până la 5 — 6 procente, pentru componente să fie sensibil afec- tate. Astfel, curba sodiului și mag- neziului sunt aproape paralele cu axul absciselor, curba potasiului și fierului arată o pantă extrem de dulce, deaceea nu vom lua în considerație această rocă în ob- servațiile ce urmează. Analizele celorlalte roce, pre- zintă pentru oxizi variații consi- derabile, fapt care arată că ele nu pot deriva una di ntr’alta prin evo- luția normală a unei magme, de- venind din ce în ce mai acidă, grație separației cristalelor for- mate de timpuriu. Dacă compa- răm aceste analize cu media anali- zelor de andezite piroxice (după DALY)care ar reprezenta caracte- rul unei magme puțin diferențiate, constatăm că atât Andezitul de Arcer, Andezitul de Grohot cât și Diorițul de Arsuri arată deosebiri unii oxizi, ca de exemplu pentru Fig; 7 oxidul de calciu și numai Andezitul de Țibleș, care dealtfel este și masa principală a masivului, corespunde foarte deaproape acestor valori medii, ceeace \ IGR> Institutul Geological României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 387 ne îndreptățește să tragem concluzia că dintre toate aceste magme cea de Țibleș este cea mai puțin afectată acestei diferențieri. In raport cu această magmă, constatăm că Andezitul de Arcer și cel de Grohot stau într’un raport remarcabil, întrucât punctele reprezentative pentru fiecare din oxizi se situează cam pe aceleași linii cu valorile Andezitului de Țibleș (fig. 7, 7 A și 7 B). Aceste raporturi remarcabile ar arăta că rocele andezitice ar putea deriva Fig. 7 A unele din altele; astfel, în acumularea de cristale, ar rezulta magma Andezitului de Arcer, iar în bolta cuptorului, lichidul rezultat prin separația acestor cristale s’ar apropia de compoziția Andezitului de Grohot. In ceeace privește cristalele separate în acest caz, rezultă din creșterea importantă a conținutului în aluminiu și calciu asociată cu constanța elemen- telor feromagneziene, ceeace pledează pentru natura preponderent plagioclazică a mineralelor separate. Deci, Andezitul de Arcer ar putea deriva dintr’o magmă 25* Institutul Geological României 388 •L. PAVELESCU născută prin acumularea de plagioclaz, în magme inițiale, în timp ce Andezitul de Grohot ar deriva din magma reziduală. In acest sens trebue să semnalăm și prezența cristalelor corodate de pla- gioclaz foarte frecvente în diorite și Andezitul de Arcer, dovedind astfel nemij- locit, migrația și acumularea acestor cristale. In ce privește rocele dioritice, raporturile par mai complexe. Noi menționăm totuși că și Dioritul de Arsuri poate deriva din magma Țib- Fig. 7 B leșului prin acumulare de cristale în special de piroxeni mai puțin amfiboli, întrucât se constată paralel cu creșterea însemnată în fier și magneziu și mai puțin a calciului și descreșterea aluminei. Compoziția chimică a complexului de cristale separate ar corespunde con- ținutului în silice a magmei de Țibleș, ceeace ar avea drept rezultat vecinătatea imediată a acestor roce în diagrama de variație. Institutul Geologic al României STUDIU GEOLOGIC ȘI PETROGRAFIC AL MASIVULUI ȚIBLEȘ 389 Aceste sugestii date de studiul chimic nu sunt contrazise de raporturile observate pe teren. Toate acestea ne permit ca să considerăm următoarea evoluție a procesului eruptiv în acest masiv. într’o primă fază magma puțin diferențiată a dat naștere corpului principal al masivului, Andezitul de Țibleș, mai târziu au fost injectate produsele de diferențiere realizate, într’un capăt de adâncime prin separația și acumularea de cristale și anume: magma de Grohot, magma Dioritului de Arsuri, ultima venire corespunzând Andezitului de Arcer. Primit: 8 Mai 1953. Institutul Geologic al României Institutul Geological României Institutul Geological României PLANȘA I Fig. i. — Andezit bazic de Arcer. Fig. 2. — Andezit bazic de Arcer, cu plagioclazi ciuruiți de pastă. Fig- 3- — Bastitizarea piroxenului în Andezitul bazic de Arcer. Fig. 4. — Andezit de tip Arcer. Institutul Geologic al României \IGRZ L. PAVELESCU: Geologia și petrografia Masivului Țibleș. pi. r. Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. IGR? Institutul Geological României PLANȘA II Institutul Geological României PLANȘA II Fig. i. — Andezit de tip Țibleș. Fig. 2. — Andezit de tip Țibleș. Fig. 3. — Diorit cuarțifer de Arsuri. Fig. 4. — Diorit de Arsuri. Institutul Geological României L. Pavelescu: Geologia și petrografia Masivului Țibleș. Pl. IL ABuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. \ igr/ Institutul Geological României PLANȘA III M Institutul Geological României iGRy PLANȘA III Fig. i. Diorit cuarțifer de Arsuri. Fig. 2. — Andezit de tip Grohot-Tomnatec. Fig. 3. — Andezit bazic de Arcer cu fenocristale de piroxeni maclate. Fig. 4. — Sori de turmalină în cuarțite. Institutul Geologic al României î.. PAVELESCU: Geologia și petrografia Masivului Țibleș. PI. IU Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. (GR Institutul Geological României PLANȘA IV JA Institutul Geological României iGRy PLANȘA IV Fig. i. — Andezit de tip Țibleș, cu plagioclazi (macla Baveno). Fig. a. — Andezit de tip Grohot-Tomnatec, cu amfiboli opacitizați marginal. Institutul Geological României L. Pavelescu: Geologia și petrografia Masivului Țibleș. Pl. IV. 1 2 Anuarul Comitetului Geologic, Voi. XXVI. IGR. Institutul Geological României Institutul Geologic al. României Redactor de carte: și Tehnoredactor: C. Olteanu. Corectori: Anca Petrescu și Gabriela Cazaban. Dat la cules: 25.IV.1953. Bun de tipar: 5.XII.1953. Tiraj: 700. Hârtie Cărți școlare de 45,5 gr. m, p. Ft. 70x100, 45,5. Coli edi- toriale: 27,3. Coli de tipar: 35,3. Comanda 697/1953. Pentru bi- blioteci indicele de clasificare: 55 (058). Tiparul executat la Întreprinderea Poligrafică Nr. 4 Calea Șerban Vodă — 135. București — R.P.R. Institutul Geologic al României Institutul Geological Ro INTKKPBINDE,âEAPOLX&RAneĂ Nr. 4 BUCUREȘTI C. 697 Institutul Geologic al României