ANUARUL INSTITUTULUI GEOLOGIC AL ROMÂNIEI VOLUMUL IX 1915-1920 CU 70 FIGURI IN TEXT 8 TABLE, 2 HĂRȚI ȘI 2 TABELE. BUCUREȘTI ,,CARTEA ROMÂNEASCĂ'1. — Inst. de Arta Grafice, „Carol Bobi" S-r. I. St. BasidesCtt 16, Strada Paris (Fosta Doamnei’, 16. Institutul Geologic al României \JGRZ ANUARUL INSTITUTULUI GEOLOGIC ROMÂNIEI VOLUMUL IX 1915-1920 CU 70 FIGURI ÎN TEXT 8 TABLE, 2 HĂRȚI ȘI 2 TABELE. BUCUREȘTI ,,CARTE ROMÂNEASCĂ11. — Inst. de Arte Grafice, S-r. I. St. Easidesod 16, Strada Paris (Fostă Doamnei), 16. 1922 Institutul Geologic al României Redacțiunea Anuarului Institutului Geologic al României, este sub îngrijirea Dlui Profesor Sava Atanasiu. Institutul Geologic al României Membrii Institutului Geologic al României căzuți pe câmpul de onoare în răsboiul pentru unitatea națională, 1916—1918: GHEORGHE BOTEZ Geolog șef, Locot. de infanterie, Reg. 6 Mihaiu-Viteazu, născut în Bacău la 1832, căzut în luptele de lângă Sibiu în Septembrie 1916. CONSTANTIN GHEOCALESCU Geolog-asistent, Sublocot. de infanterie, născut la 1833, în Câm- pulung, decedat la Galați în 1917. STANCIU MANOLESCU Geolog-asistent, Căpitan de infanterie, născut în comuna A- lexieni (Ialomița) în Aprilie 1835, decedat în Vaslui la 7 Octom- vrie 1917. EDUARD SCHULZE Geolog colaborator, Locot. de infanterie, născut în București la 7 Oct. 1879, decedat în tabăra de prisonieri dela Hascovo (Bulga- ria) la 7 Februarie 1917. ȘTEFAN CIUCĂ Laborant, Sergent de infanterie, căzut în Transilvania, Septem- vrie 1916. Institutul Geologic al României PERSONALUL INSTITUTULUI GEOLOGIC ANUL 1920. Director: Dr. L. Mrazec, prof. universitar, Director general cl. I. Sub-director: Dr. V. Popovici-Hateg, Director cl. 111. ■Geologi: Dr. Sava Athanasiu, prof. universitar, geolog șef cl. I. Radu Pascu Inginer Inspector general cl. II de mine. I. Tânâsescu Inginer-șef cl. 1 de mine. Dr. G. Macovei, geolog-șef cl. 1. Dr. St. N. Cantuniari geolog-șef cl. II Dr.D. M. Preda, geolog cl. I. C. Niculescu, geolog cl. I. Dr. E. Jekeuus geolog cl. II. Ion S. Atanasiu, geolog cl. 111. Dr. Emil Lobontiu, geolog stagiar. Dr. V. Selâgianu, geolog stagiar. Marcel Popescu, geolog stagiar. I. E. Bujoiu, Inginer ord. cl. 111. Secțiunea Agrogeologică Șef: Dr. G. Munteanu-Murgoci, geolog șef cl. I. Dr. Th. Saidel, chimist șef cl I. P. Enculescu, geolog șef cl. II. Em. Protopopescu-Pake, geolog șef cl. II. Laboratorul de Chimie. G. Gane, inginer, chimist șei cl. I. V. Dumitriu, chimist cl. I. Petre Petrescu, chimist cl. I. Bibliotecar: Moisil I. Cancelaria: Nrc. Ghimbășanu, șef de serviciu cl. II. Elena Gamber, sub-șef de biurou cl. 1. Cezar Botez, sub-șef de biurou cl. I. Institutul Geological României yicR PERSONALUL INSTITUTULUI GEOLOGIC PE ANUL IȘ20. Desenator cartograf: G. T. Niculescu. Geologi colaboratori: Ing. Mathei Drăghiceanu, membru de onoare, Brașov. Dr. I. Simionescu, Prof. universitar, Iași. Dr. I. Popescu-Voitești, Prof. universitar, Cluj. R. Sevastos, prof. secundar, lași. Dr. I. P. Ionescu-Argetoaia, prof. secundar, Craiova. Dr. D. Rotman, șef de lucrări, Universit. București. D. Cădere, Asistent, Universit., Iași. St. Mateescu, prof. secundar, Cluj. Personalul de serviciu. Mimai Marin, intendent. Ilie Negulescu, mecanic constr. Paul Rauch, „ automob. Dumitru Voicu preparator cl. II. St. Drăghici, laborant cl. II. Teodor Ionescu » cl. TI. Const. Popovici, laborant cl. III. Teodor Teodorescu laborant cl. III. Const. R. Fota, » cl. HI. Simion Andrei, » cl. III. Institutul Geologic al României CUPRINSUL. — CONTENU I. TAnâSESCU. Condițiunile fisicc de acumulare ale hidrocarburelor și normele pentru evaluarea zăcămintelor dc petrol. Les conditions physiques d’accumulation des hydrocarburcs ct Ies nor- mes d’6valuation des gisements de pctrole. M. David. Cercetări geologice în podișul moldovenesc. Recherches gdologiquc dans le plateau moldave. O1TO PROTESCU. Contribuțiuni la studiul faunei de foraminifcrc terțiare din Ro- mânia. Contributions â l’ctude de la faune des foraminiferes tertiaires dc Roumanic. R. SEVASTOS. Limita Sarmatianului, Mcotianului și Pontianului intre Șiret și Prut. Depozitele cuaternare din șesul Prutului și al Jijici. N. L. COSMOVICI. Proidotea Haugi, isopod din Oligocenul mediu din România. Proidotea Haugi, isopode de l’Oligocene de Roumanic. 1. SlMIONESCU. Fauna vertebrată dela Măluștcni, distr. Covurlui. Les vertebres fossiles dc Malusteni. Moldavie. Institutul Geological României C0NDIȚ1UN1LE FIZICE DE ACUMULARE ALE HYDROCARBURELOR Șt NORMELE PENTRU EVALUAREA ZĂCĂMINTELOR DE PETROL DE I. TĂNASESCU INGINER DE MINE Institutul Geologic al României CONDITIUNÎLE FIZICE DE ACUMULARE ALE HYDROCÂRBURELOR si NORMELE PENTRU EVALUAREA ZĂCĂMINTELOR DE PETROL A. — CONSIDER AȚIUNI GENERALE. Zăcămintele de petrol, independent de formațiunile geologice în care se găsesc, sunt caracterizate și se diferențiază printr’o serie de ele- mente fizice cari îndreptățesc a privi fenomenul acumulării hydrocarbu- relor în zăcăminte exploatabile ca un fenomen fizico-dinamic. In zăcămintele exploatabile se întâlnesc asociate hydrocarbure apar- ținând la cele trei stări fizice: gazeiformă, lichidă și solidă. Masa principală o formează hydrocarburele lichide. La temperatura ce există la adâncimea zăcământului, hydrocarburele solide sunt dizolvate în masa hydrocarburelor lichide. In petrolul acumulat în zăcăminte., hydrocarburele lichide sunt aso- ciate cu hydrocarburele gazeiforme sau cu alte gaze în proporțiuni cari pot să varieze. După proporția ce există între gaze și petrolul lichid, ză- cămintele se deferențiază putând fi sărace sau bogate în gaze. Fenomenul migrațiunei hydrocarburelor, datorit în mare parte mișcărilor orogenice desfășurate în scoarța pământului, a determinat acu- mularea hydrocarburelor lichide și gazeiforme în terenuri constituite din roci poroase sau cu un volum mare de interstiții. Sub impulsiunea forțelor interne, această acumulare s’a produs sub un volum redus. Atât gazele cât și petrolul lichid sunt compresibile și grație acestei proprietăți, ambele produse au acumulat o mare cantitate de energie care se manifestă prin tensiunea internă a zăcământului. Această energie ră- mâne în stare latentă atât timp cât prin dislocări naturale sau prin sondaje nu se strică echilibrul de zăcământ. Institutul Geological României 4 I. TĂnASESCU Tensiunea internă care în unele cazuri poate atinge, în starea ini- țială, mai multe sute de atmosfere, apare ca o funcțiune de cantitatea gazelor și a petrolului lichid acumulat într’un volum determinat, prin ur- mare e dependințe de proporția ce există între gaze, petrolul lichid și volumul interstițiilor. Energia acumulată sub formă de tensiune se traduce printr’o con- centrațiune a masei. Cu privire la starea fizică a hydrocarburelor gazeiforme în zăcă- minte, se pune întrebarea dacă în condițiunile de temperatură și de pre- siune din zăcăminte, hydrocarburele gazeiforme sau alte gaze asociate cu petrolul își conservă această stare, sau se găsesc parțial condensate în stare lichidă. • Dacă trecem la raporturile fizice între petrol și roca de acumulare, intervin o serie de fenomene cari prin natura lor determină condițiunile de exploatabilitate sau productivitate ale unui zăcământ. Condițiunea esențială pentru formarea unui zăcământ exploatabil este ca roca de acumulare să aibe un volum mare de interstiții sau pori. Această condițiune necesară, nu este însă și suficientă. In rocile de acumulare petrolul se află localizat în stare capilară și circulațiunea lui liberă este influențată pe de o parte, de forțele de atracțiune capilară ce se exercită pe suprafețele de contact între petrol și elementele constitutive ale rocei, pe de altă parte, de cohesiunea mo- lecură a petrolului. Rezultatul este că roca cedează liber numai o parte din petrolul acumulat. Partea cedată liber constituie petrolul exploatabil. Restul care nu se mai poate scurge în mod liber, fiind reținut în interstițiile rocei, constituie petrolul remanent. Volumul petrolului remanent depinde pe de o parte de forma și mărimea interstițiilor sau golului capilar, pe de alta, de proprietățile fizice ale petrolului. Rocele cu pori numeroși dar foarte mici, cedează foarte greu petrolul ce ar fi acumulat în ele. Astfel argilele și marnele au un volum total de interstiții sau pori care reprezintă circa 47,5 ° 0, adică un volum de pori mai mare decât al nisipului, și prin urmare ar putea acumula cantități însemnate de pe- trol; totuși argilele și marnele nu formează zăcăminte productive, căci porii fiind foarte mici, forțele capilare opresc circulațiunea și roca nu cedează liber petrolul. Din contră, o gresie sau un nisip constituit din elemente de dimen- siuni mai mari, poate să aibă un volum total de interstiții mai mic de Institutul Geological României ACUMULAREA HYDROCARBURELOR IN ZĂCĂMINTE fi cât o argilă sau gresie fină cu pori mici dar numeroși; totuși dacă in- terstițiile nisipului sunt mari, influența forțelor capilare asupra circu- lațiunii petrolului prin interstiții este mai slabă și roca cedează liber o parte din petrolul acumulat. Prin urmare, în ce privește roca de acumulare, productivitatea unui zăcământ stă în strânsă legătură nu numai cu volumul total al intersti- țiilor, dar mai ales cu forma și mărimea interstițiilor. ¥ * * Prin analogie cu zăcămintele substanțelor minerale, s’a pus și la zăcămintele de petrol, problema evaluării rezervei de petrol acumulat într’un zăcământ. Din punct de vedere practic, productivitatea unui zăcământ este caracterizată'prin cantitatea de petrol cedată în mod liber de roca acu- mulatoare, deci prin cantitatea de petrol exploatabil. Prin urmare la zăcămintele de petrol, problema evaluării va co- prinde două părți: evaluarea petrolului acumulat într’o rocă, și evaluarea rezervei de petrol exploatabil. Problema este complexă și soluțiunea ei depinde de numeroși fac- tori, fiecare influențând într’un anume sens. .Evaluarea unui zăcământ presupune cunoașterea, cel puțin în mod aproximativ, a elementelor fizice ce caracterizează zăcământul, printre cari în primul rând sunt următoarele: 1. Cubul de zăcământ. 2. Capacitatea de acumulare a rocei. 3. Puterea rocei de a reține petrol în interstiții, sau raportul de volum între petrolul remanent și rocă. 4. Temperatura la adâncimea zăcământului. 5. Tensiunea zăcământului în starea inițială. 6. Proporția între gaze și petrol acumulate în zăcământ, această proporție considerată în volum, atât la presiunea atmosferică cât și în condițiunile de presiune din zăcământ. Este evident că o evaluare nu ar putea fi încercată decât în re- giuni suficient cunoscute prin explorări. In cazul cel mai simplu al unui zăcământ stratiform, cubul zăcă- mântului presupune cunoașterea a trei coordonate: lungimea, lățimea și puterea sau grosimea zăcământului. Prin sondajele efectuate într’o regiune se poate cunoaște, din aproape în aproape, extinderea zăcământului’într’o suprafață limitată: în ce privește grosimea sau puterea zăcământului, de cele mai multe ori acest element a rămas nedeterminat, cu toate că operațiunea se reduce la o simplă înregistrare de date, în toate cazurile când un strat petrolifer superior I. TĂNĂSESCU exploatat printr’o sondă a fost străbătut spre a ajunge la un alt strat mai profund, șau când in cursul exploatării unui strat foarte bogat, adâncimea sondei se mărește progresiv în măsura extracțiunei (1). Dacă se determină extensiunea în suprafață și puterea zăcământului în diferite puncte, evaluarea cubului zăcământului este posibilă cu apro- ximațiune suficientă. O rezervă se impune însă din cauza neregularităților ce pot șă pre- zinte unele zăcăminte, atât ca extensiune în suprafață cât și ca grosime. De aceia evaluarea trebuie să se facă numai din aproape în aproape, și prin urmare ea trebuie restrânsă numai în zona explorată și într’o zonă periferică imediat învecinată. Pentru evaluarea rezervei de petrol acumulat sau de petrol exploa- tabil, este necesar să se cunoască celelalte elemente fizice ce caracteri- zează zăcământul. Aceste elemente pot fi apreciate sau determinate cu aproximațiune suficientă, unele prin experiențe sau prin măsurări fizice directe, altele pot fi deduse din datele statistice culese în cursul exploa- tării zăcămintelor. Neapărat că aci nu e vorba de niște valori constante; în unele ca- zuri trebuie să ne mulțumim cu niște valori-limitc între cari pot să oscileze valorile reale ale elementelor fizice. * * * Problema ce mi-am pus, și care cred că trebuie să se puie în cursul exploatării unui zăcământ, ește următoarea: A determina volumul de zăcământ corespunzător la unitatea de volum de petrol exploatabil, sau la unitatea de volum de petrol acumulat. Ca un corolar al acestei probleme va rezultă: Determinarea volumului de zăcământ ce se poate con- sidera sleit de o sondă, pentru o producțiune anumită. Soluțiunea acestor probleme va rezulta din examenul condițiunilor de acumulare ale hydrocarburelor în zăcăminte. Este evident că între volumul total de zăcământ și între elemen- tele fizice menționate, trebuie să existe relațiuni cari să permită deter- minarea apropiată a unui element, când celelalte sunt cunoscute. Asemenea relațiuni fiind deducțiuni bazate pe fapte de observa- țiune și pe legi fizice, au în primul rând o valoare teoretică. Gradul de preciziune ce se poate obține în determinarea volumului de zăcământ corespunzător la unitatea de volum de petrol acumulat sau de petrol (1) Date prccizc asupra putcrci zăcământului în punclcle străbătute prin sonde sunt foarte rare și este ulii ca asemenea observațiuni să se facă în mod regulat și sistematic, la toate sondele și pentru toate stratclc petrolifere. ” A Institutul Geologic al României IGR/ ACUMULAREA HYDROCARBURELOR tN ZĂCĂMIN1E exploatabil, depinde de gradul de aproximațiune ce se poate atinge în determinarea sau aprecierea elementelor fizice ce caracterizează zăcământul. Din punct de vedere practic, utilitatea unor asemenea relațiuni se poate considera suficient dovedită, când se constată că ele se verifică între valorile-limite ale elementelor fizice. * Q * Studiul zăcămintelor de petrol, din punctele de vedere enunțate mai sus, ne poate sugera nuoi orientări și criterii în multe chestiuni re- feritoare la zăcăminte, dar în special la fixarea programului de lucrări pentru extracțiunea rezervei exploatabile de petrol, cu minimum de investiți uni. In cadrul considerați uni lor generale expuse mai sus și în vederea stabîlirei relațiunilor analitice între elementele fizice ce caracterizează un zăcământ, vom trata în cele ce urmează, fiecare element fizic în parte, în scop de a căpăta o orientare generală asupra condițiunilor fizice de acumulare ale hydrocarburelor în zăcăminte și asupra limitelor între care pot să oscileze valorile reale ale elementelor fizice. B. — CONDIȚIUNILE FIZICE DE ACUMULARE ALE HYDROCARBURELOR. 1. Capacitatea de acumulare. Ca tip de rocă de acumulare vom con- sidera nisipul, acesta fiind, în România, roca în care se găsesc acumu- late cele mai mari cantități de petrol. Nisipul în al cărui volum de interstiții se găsește acumulat petrol, cedează în mod liber o parte din petrolul acumulat. Cantitatea cedată în mod liber .constituie petrolul exploatabil. Restul petrolului care nu se mai poate scurge în mod liber ci ește reținut în interstiții, constituie petrolul remanent. Un nisip înbibat cu petrol până la un astfel de grad, în cât nu mai cedează în mod liber lichidul interstițial, se găsește într’o stare de saturațiune capilară, corespunzătoare cu volumul golurilor dintre grăunțele de nisip. Neapărat că prin compresiune, un atare nisip saturat poate să mai cedeze o parte din petrolul ce conține în interstiții. Prin compresiune interstițiile capilare se micșorează, forțele de atracțiune capilară ce se exer- cită între grăunțe, prin intermediul lichidului interstițial, opresc circula- țiunea, nisipul își pierde mobilitatea devine plastic, se poate tăia după suprafețe plane și numai cedează petrol nici chiar sub presiuni crescânde. In opozițiune cu starea de saturațiune, Profesor Mrazec a distins Institutul Geologica! României I. TĂNĂSESCU starea specială a nisipului care cedează liber o parte din petrol și a nuinit-o stare de suprasaturațiune (1). După această definițiune, nisipul petrolifer din formațiunile cu ză- căminte exploatabile da petrol se găsește în stare de suprasatura- țiune sub tensiune. . . Această stare este caracterizată prin mobilitatea sau fluiditatea nisipului. Structura unui asemenea nisip suprasaturat se prezintă astfel; fie- care bob sau grăunte de nisip se prezintă învelit de un strat subțire de lichid sub tensiune, care umple golurile dintre boabele de nisip. Neapărat că nu este posibil a cunoaște a priori gradul de supra- saturațiune al unui nisip petrolifer dintr’un zăcământ, sau raportul între volumul interstițiilor și volumul nisipului' suprasaturat. Se poate pleca însă dela ideia, că un nisip suprasaturat cu petrol are un volum de interstiții mai mare decât ar avea acelaș nisip pre- supus spălat de petrol prin esențe ușoare, apoi uscat și a- vând boabele de nisip așezate într’o dispozițiune liberă, fără a fi comprimat. Această premisă este reală și ea se deduce și din comparațiunea structurilor unui nisip suprasaturat și unui nisip spălat, uscat și având grăunțele așezate în dispozițiunea liberă. Determinând raportul (VP : V), între volumul de interstiții Vp și volumul V al unei mase de nisip uscat, liber așezat, obținem o valoare care poate fi considerată ca o limită inferioară a aceluiaș raport referitor la un nisip suprasaturat de petrol. Faptul că putem cunoaște cel puțin o limită inferioară a acestui raport (Vp : V), prezintă o deosebită importanță și ne dă posibilitatea să apreciem în limitele realității, asupra cantității minime de petrol ce poate fi acumulată într’un strat și în special asupra rezervei minime de petrol exploatabil. a) Volumul de interstiții al unei masse de nisip uscat. In mod general un volum determinat de nisip reprezintă suma a două volume parțiale: volumul propriu zis al grăunțelor de nisip și vo- lumul de interstiții dintre grăunțe. însemnând cu V volumul total al massei de nisip și cu Vp volu- mul interstițiilor, raportul Vp : V reprezintă porozitatea nisipului sau a rocii. (1) L. Mrazec. «Ueber die Bildung der rumănischen Petroleumlagerslatten» din 1907, lucrare publicată în «Compte-Rendu du 36me Congris internațional du P6troleo Tom. II, pg. 130—131, anul 1910. L. MRAZEC. Cursul de «Geologia Petrolului» profesat la Școala de Poduri și Șosele din București. > • Institutul Geologic al României ACUMULAREA UADROCAKBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE ’ Acest raport se exprimă de regulă în procente, adică : 100 V, P» = ~V"J Volumul interstițiilor depinde de forma grăunțelor, de gradul de uniformitate și de modul cum sunt dispuse sau așezate grăunțele de nisip. Așa de ex. pentru un nisip ce ar li constituit numai din grăunțe sferice, de acelaș diametru, raportul între volumul interstițiilor și volumul nisipului (porozitatea) este independent de diametrul grăuntelui și variază numai după modul de dispozițiune al grăunțelor în masșa de nisip. Pentru un nisip constituit din grăunțe sferice, uniforme, așezate în dispozițiunea din Fig. 1, se demonstra că volumul interstițiilor reprezintă 47, 67 % din volumul nisipului. Dacă grăunțele sferice, uniforme, sunt dispuse ca în Fig. 2, inter- stițiile devin mai mici și volumul lor reprezintă aproximativ numai 26% din volumul nișipului. In natură nisipul este în general constituit din grăunțe cu forma mai yA-WxW XaJCLI mult sau mai puțin neregulată și de CXXXzQ XXXXX mărimi diferite. Acesta este cazul ni- rYYYYt IUXV șipurilor din zăcămintele de petrol. ....... Porozitatea sau volumul de inter- F>g. 1. Fig. 2. știții al unui asemenea nisip se poate determina pe cale fizică, lucrând cu o massă de nisip în prealabil spălat cu esențe ușoare de benzine și apoi complet uscat și în care grăunțele sunt presupuse așezate liber, fără a se comprima massa de nisip. Se poate utiliza în acest scop metoda bazată pe determinarea greu- tății specifice a nisipului. Fie : V = volumul unei masse de nisip. Vn = volumul efectiv al grăunțelor de nisip. Vj> = volumul interstițiilor. d = greutatea specifică a mineralului din care sunt constituite gră- unțele de nisip. Acest element fizic se determină cu ajutorul picnome- trului. P = Greutatea massei de nisip al cărui volum este V. Această greutate se determină prin cântărire la o balanță de pre- ciziune. Valoarea ce rezultă la cântărire pentru P, reprezintă în fapt greu- tatea grăunțelor de nisip, adică greutatea volumului V„. 10 ~ I. TĂNĂSESCU, Deci: P = Vn . d. Dacă ne închipuim că interstițiile volumului V al massei de nisip ar fi complect umplute cu nisip, prin urmare că nu ar mai exista interstiții, volumul V al massei de nisip ar avea o greutate Pn mai mare de cât P. Greutatea P, se poate exprimă prin relațiunea : P, = V. d. Atât P cât și Pj sunt cunoscuți, prin urmare, diferența lor (Ft — P) este și ea cunoscută. P» - P = (V - Vn ) d. De altă parte avem: V = Vn + Vp. Se deduce din relațiunile de mai sus. P, - P = VP . d . v P> ~ P sau: Vp =—-— d Această din urmă relațiune ne dă volumul interstițiilor în volumul V al massei de nisip. Am făcut atari determinări pentru nisipul petrolifer de Buștenari după ce a fost prealabil spălat cu esențe ușoare de benzine și complect uscat. Massa de nisip a fost luată într’o așezare liberă a grăunțelor, prin urmare fără a fi comprimată. Din experiențe s’a dedus că nisipul de Buștenari prealabil spălat și uscat, într’o asemenea așezare liberă, are un volum de interstiții care reprezintă 42, 72 % din volumul nisipului. Greutatea specifică a nisipului este 2,6365. Prin urmare, pentru un nisip uscat ale cărui grăunțe sunt așezate în dispozițiune liberă, fără compresiune, volumul de interstiții determinat mai sus poate fi considerat ca un maximum a cărui valoare oscilează în jurul cifrei de 42,7 % din volumul nisipului uscat. Suntem conduși a admite că în nisipul suprasaturat cu petrol, astfel cum el există în zăcământ, proporția Vp : V trebuie să reprezinte cel puțin câteva procente în plus peste valoarea de 42,7 % constatată Ia nisipul uscat, liber așeșat» Proporția de 42,7 % poate fi considerată prin urmare ca o limită inferioară pentru zăcămintele de petrol exploatabile, nisipul fiind roca de acumulare. b. Petrolul remanent. Volumul petrolului remanent într’un volum determinat de nisip, depinde de suprafața grăunțelor, de forma și mărimea interstițiilor și de proprietățile fizice ale petrolului. O serie de experiențe făcute în 1914, ne-au dat câte-va indicațiuni în această chestiune. Experiențele s’au făcut cu un singur tip de nisip— nisipul de Buștenari — făcând să varieze petrolul, întru cât nisipul din Institutul Geological României ACUMULAREA hydrocarburelor ÎX ZĂCĂMINTE 11 stratele de petrol nu prezintă variațiuni prea mari dela o regiune Ia alta, în ce privește dimensiunile și forma bobului. Intr’un vas prevăzut la bază cu un robinet de scurgere, s’a introdus un volum determinat de nisip de Buștenari, prealabil spălat și uscat. Volumul interstițiilor intr’o asemenea massă de nisip uscat reprezintă, după cum am văzut, în mijlocie 42,7 %. Prin cântărire s’a determinat greutatea volumului de nisip. Nisipul a fost suprasaturat cu un exces de petrol, astfel ca acesta să plutească deasupra nisipului. S’a lăsat apoi să se scurgă liber prin nisip, la temperatura camerii (-ț- 200 C), tot excesul de petrol și s’a de- terminat prin cântărire greutatea petrolului remanent în nisip; pe baza greutății specifice a petrolului, s’a dedus volumul petrolului remanent. In tabloul ce urmează se indică pentru fiecare din cele patru pe- troluri supuse la experiență, volumul petrolului remanent în nisip, Ia temperatura camerii. Acest volum este exprimat în procente din volumul nisipului spălat și uscat. (p0 = 42,7) Proveniența petrolului: Proprietăți fizice: d = greutate specifică ia 15.C. v2o— viscozitate la20’C. Volumul petrolului rema- nent, în procente din volu- mul nisipului uscat P, = 42,7. 1. Câmpeni-Pârjol . d = 0,8170 v20 =1,01 parafinos 28% 2. Buștenari . . . d = 0,8480 v20 = 1,28 neparafinos 30 % 3. Câmpina . . . 1 J_ . d = 0,8090 v20 = 1,60 neparafinos 32% 4. Moroni .... d = 0,8830 v20 = 1,70 neparafinos 38% Valorile de mai sus pentru volumul petrolului remanent, se referă la scurgerea liberă a petrolului, sub presiune ordinară și la temperatura camerii. Trebue să observăm însă că în zăcăminte, condițiunile de scurgere ale petrolului prin nisip diferă întrucâtva de condițiunile alese în ex- periențele de mai sus. Pe de o parte, temperatura în cele mai multe zăcăminte de petrol Institutul Geological României 12 I. TÂNĂSESCU este superioară temperaturii de -ț—20° C, iar pe de alta, gazele acumu- late influențează scurgerea. La o temperatură mai ridicată viscozitatea petrolului descrește, for- țele de coheziune moleculară ale lichidului interstițial descresc, petrolul devine mai fluid și se scurge mai ușor; în consecință, stratul de petrol ce învăluie grăunțele de nisip devine mai subțire. Cantitățile de petrol remanent la diferite temperaturi sunt în raport invers cu temperaturile. In determinarea volumului petrolului remanent în zăcământ trebuc prin urmare, să se țină compt de temperatura ce există la adâncimea zăcământului. Această temperatură la adâncimi dela 600 m. In sus, este superioară temperaturei de -[-30° 0. și ea poate atinge -j-40°C. la adâncimea de 1000 m. In ce privește influența gazelor asupra scurgerii petrolului, sunt de observat următoarele : . La zăcămintele cu caracter eruptiv, în faza erupțiunii, marea ten- siune a gazelor antrenează întreaga massă de nisip pe care o pune în mișcare. In această fază nu avem propriu zis o scurgere a petrolului prin nisip, ci un transport în massă, de nisip și petrol, spre gaura sondei. Abia după terminarea fazei de erupțiune începe scurgerea liberă a petrolului prin nisip. Gazele ce au rămas în petrolul interstițial con- tinuă a se degajă și în această degajare ele antrenează și o parte a li- chidului interstițial, care altfel ar rămâne aderent de grăunțele ni- sipului. Fenomenul trebue să se petreacă în mod analog ca în cazul când printr’o massă de nisip înbibat cu un lichid se accelerează scurgerea liberă a lichidului, fie trecând un curent de aer sau alt gaz prin nisip, fie făcând un vid relativ, cum adesea se operează în laboratoare cu aju- torul unei trompe de vid, la filtrarea unor anumite precipitate chimice. Pentru a obține o orientare în această direcțiune, s’au făcut încer- cări cu petrolul de Moreni, determinându se volumul petrolului remanent, la temperaturi din 5° în 5°, între temperaturile 20° C și -j- 35° C> prin scurgere liberă sub simpla acțiune a gravității, cât și prin scurgere sub un vid parțial. Pentru petrolul din Moreni, cu greutate specifică de 0,8830 Ia 15° C. și viscozitate la 20° C egală cu 1,70, rezultatele au fost; Institutul Geologic al României 16 R/ ACUMULAREA HYDROCARBURELOR In ZĂCĂMINTE iă j—— - * Petrol r e m a n e n t ț Temperatura dc prin scurgere liberă sub pre- siune ordinară ' ■ ■■■ prin scurgere sub un vid ' parțial în procente din volumul nisipului spălat, uscat si liber așezat (^=42,7) + 20° C 38 % 32 »/0 25° C 36 »/0 29 % + 30» C 34 0 0 25 + 35» C 32 »'o 20-1. Din rezultatele de mai sus putem trage următoarele concluziuni: 1 .— Volumul petrolului remanent într’o massă de nisip uscat va- riază după proprietățile fizice ale petrolului; pentru unul și acelaș nisip, cu un volum determinat de interstiții, volumul petrolului remanent crește cu viscozitatea și cu greutatea specifică a petrolului. 2 .— Pentru unul și acelaș petrol, cantitățile de petrol remanent la temperaturi diferite ale scurgerii, sunt în raport invers cu temperaturile. 3. Gazele acumulate în petrolul interstițial micșorează coheziunea moleculară a lichidului și facilitează scurgerea petrolului. Gazele, în de- gajarea lor, antrenează o parte a petrolului interstițial și prin urmare micșorează cantitatea de petrol remanent în nisip. 4. In general, volumul petrolului remanent, în scurgerea liberă sub presiunea ordinară și la temperatura camerii, este mai mic decât volumul interstițiilor massei de nisip spălat si uscat și în care grăunțele de nisip sunt așezate liber. Am văzut că în această dispozițiune volumul de in- terstiții reprezintă 42,7% din volumul nisipului uscat, pe când volumul petrolului remanent în scurgerea sub presiune ordinară într’un asemenea nisip variază, după natura petrolului, între 28 % și 38 % din volumul nisipului. Pentru explicarea acestui rezultat trebue să admitem că fenomenul se poate produce în unul din următoarele două moduri ; a) Sau, petrolul remanent umple complet golurile nisipului, după ce acesta a cedat liber excesul de petrol, și în acest caz trebue să ad- mitem că nisipul trece într’o stare de saturațiune capilară în care volumul inițial al interstițiilor se micșorează prin acțiunea forțelor de atracțiune capilară între grăunțe. In acest caz, sub acțiunea acestor forțe, grăunțele de nisip s’ar de- plasa unele față de altele, și ar rezultă o dispozițiune nouă a grăunțelor de nisip, cu un volum mai redus de interstiții de cât în starea inițială când nisipul era uscat. \ Institutul Geologic al României klGR/ ' I. TÂNÂSESCU •b) Sau, volumul inițial al interstițiilor rămâne aproape acelaș ca în cazul când nisipul era uscat, însă petrolul remanent nu mai umple complet golurile massei de nisip ; anume interstiții, cari au un volum mai mare, cedează o parte din petrol, astfel că asemenea interstiții ră- mân numai parțial umplute. Petrolul rămas într’un asemenea interstițiu aderă ca un strat subțire pe suprafața grăunțelor de nisip ce limitează aceste goluri. In fapt, este probabil că ambele fenomene se produc simultan în massa de nisip. 5. Intre limitele de temperatură fi- 20° C si 35° C, se poate ad- mite că volumul petrolului remanent în scurgerea sub un vid parțial, se reduce în mijlocie cu 0,8 pentru fiecare creștere a temperaturii cu 1° C. Numim în mod general K volumul petrolului remanent exprimat în procente din volumul ce are massa de nisip prealabil spălat și uscat, când grăunțele sunt liber așezate. Valoarea coeficientului K trebue determinată prin experiență, peir tru fiecare petrol și la temperatura ce există în zăcământ. Din experiențele făcute la un petrol de Moreni cu greutate speci- fică de 0,8830 la -p 15n C și o viscozitate de 1,70 la 20° C, în scurgerea sub un vid parțial, la diferite temperaturi, rezultă pentru coeficientul 1< următoarele variațiuni: j Temperatura scurgerii t = Scurgere liberă la presiune ordinară Valoarea coefi- D‘™™a>eacoef. cicntului K 1 P^tru 1«C [creștere de temp. Scurgere sub Valoarea coefi- cientului K un vid parțial | Diminuarea coef. K, pentru 1° C creștere de temp. 20° C - 25» C 30» C 35° C 38 36 34 32 0,4 0,4 0,4 32 29 25 20 0,6 0,8 1,0 Pe baza rezultatelor de mai sus, să examinăm acum în ce raport se găsește volumul petrolului remanent față de volumul massei de nisip suprasaturat, sau față de petrolul acumulat. Institutul Geologic al României ACUMULAREA HYDROCAfcBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 15 c.— Determinarea volumului petrolului remanent în funcțiune de volumul massei de nisip suprasaturat cu petrol. Fie : V — Volumul unei masse de nisip spălat, uscat și liber așezat. V„ = Volumul efectiv al grăunțelor de nisip uscat. VP — Volumul interstițiilor. p» = Porozitatea nisipului uscat, liber așezat. Pentru nisipul de Buștenari p0 = 42,7. W = Volumul massei de nisip suprasaturat cu petrol. p = Porozitatea massei de nisip suprasaturat cu petrol în vo^ lumul W. WP= Volumul interstițiilor în volumul W al nisipului suprasaturat. V, = Volumul petrolului remanent în nisip. K = Cantitatea de petrol remanent exprimată în procente din volumul masșei de nisip spălat, uscat și liber așezat, a cărui porozitate este p„ = 42/7. Intre elementele de mai sus se pot scrie următoarele relațiuni: v ioo sau' x 100-Po in mod analog avem : xv v i P W . ... 100 V„ (2) W-V.+ 1W) sau: W=100:p Experiențele de mai sus ne-au dat volumul petrolului remanent, exprimat în procente (K) din volumul massei de nisip uscat, liber așezat (V). Avem deci: (3) V, = = K- V" ■ W 100 100-p0 In această relațiune valorile coeficientului (K) variază după natura petrolului, după temperatură și după condițiunile de presiune în care are loc scurgerea. Când scurgerea se face sub presiunea ordinară și la temperatura camerii (-j-20°C), am văzut că valorile coeficientului K pentru cele 4 petroluri supuse la experiență, sunt : 28, 30, 32 și 38. Valoarea coeficientului K se micșorează când temperatura crește. Pentru zăcământul dela Moreni, cu adâncime între 700 și 800 metri, trebiie să se ia Ca bază o temperatură de aproape + 35° C. La această temperatură valoarea coeficientului K este 32; iar dacă ținem lompt și de degajarea gazelor prin 1 dudul interstițial, degajare care facilitează scurgerea, se poate lua pentru K,' alcarea K = 20. Institutul Geologic al României 16 I. TÂNÂSESCU Volumul petrolului remanent Vr se poate exprima în funcțiune de volumul W al massei de nisip suprasaturat cu petrol. Pentru aceasta, în relațiunea (3) înlocuim pe V„ prin expresiunea dată de relațiunea (2). Se obține : K(100—p)W W r 100(100—f») De asemenea, putem exprima volumul petrolului remanent (Vr)în funcțiune de volumul interstițiilor (WP), prin urmare în funcțiune, de vo- lumul total acumulat în massa de nisip. Intr’adevăr, între \VP și W avem relațiunea : (5) WP = p W 100 Din relațiunile (4) și (5) se deduce: (6) K (100 — p) WP " P (100 — Po) ’ In vederea aplicării acestor relațiuni, să considerăm un strat de nisip petrolifer în stare de suprasaturațiune, prin urmare cu un volum de interstiții mai mare de 42,7% din volumul nisipului uscat, liber așe- zat. Să admitem de ex. că stratul de nisip petrolifer are, în starea ini- țială, un volum de interstiții exprimat prin p = 50. Presupunem de ase- menea, că scurgerea petrolului se face la presiunea ordinară și la tem- peratura camerii. In tabloul ce urmează se indică volumul petrolului remanent pre- cum și volumul petrolului exploatabil, în procente din volumul total al petrolului acumulat: Proveniența petrolului: P % Po % K la tempera- tura de -ț-20’ C. Petrol Petrol remanent exploatabil In ’/„ din volumul petro- lului acumulat 1. Moreni (neparafinos) . . . 2. Câmpina (neparafinos) . . . 3. Buștenari (neparafinos) . . . 4. Câmpeni-Pârjol • (parafinos) . . . 50 50 50 50 42,7 42,7 42,7 42,7 38 32 30 28 66,3 % 55,9 % 52,3 % 48,8 % 33,7% 44,1 % 47,7 0 0 51,2 % Institutul Geological României ACUMULAREA HYDfcOCARBURELOR fN ZĂCĂMINTE 1? Proporțiunile de mai sus, între petrolul exploatabil și petrolul re- manent, se modifică dacă ținem compt de temperatura ce există la adân- cimea zăcământului precum și de influența gazelor asupra scurgerii pe- trolului acumulat în nisip. Pentru zăcământul dela Moreni, la adâncime între 700 și 800 metri, se poate luă pentru K valorile : I<=32, pentru scurgerea liberă la presiune ordinară și la tempe- ratura de -p 35°. K — 20, pentru scurgerea sub un vid parțial și la temperatura de + 35». In aceste cazuri rezultă, pentru petrolul remanent și petrolul ex- ploatabil, următoarele proporții : Nisip suprasaturat cu petrol, p = 50. Volum, prin scurgere liberă, i Volum, prinscurgere la—f-35°C,i la 35’C., sub presiunea sub influența gazelor(analoagă' ordinară. cu scurgerea sub vid parțial). K = 32.— 1 K = 20.— în % din volumul petrolului acumulat. Petrol remanent . Petrol exploatabil . 55,8 % 44,2 »/0 34,9 »/0 65,1 % Din cele expuse mai sus se pot deduce următoarele concluziuni, cu privire la zăcăminte : 1. In zăcămintele de mică adâncime, până la circa 300 metri, unde temperatura ar oscila în jurul cifrei de-p20»C, și care ar fi sărace în gaze, volumul petrolului exploatabil, adică al petrolului care se scurge liber din nisip, reprezintă în general mai puțin de 50% din volumul pe- trolului acumulat. La petrolurile vîscoase cari s’ar găsi în zăcăminte în condițiunile de acumulare de mai sus, petrolul exploatabil reprezintă circa 1/3, iar petrolul remanent circa 2/3 din volumul petrolului acumulat. Prin raport la nisipul suprasaturat, volumul petrolului exploatabil repre- zintă circa 1/6, sau 16%—17%, iar petrolul remanent 1/3, sau 33%—34%. 2. In zăcămintele de mare adâncime, unde temperatura depășește de regulă % 30° C și cari conțin petroluri ușoare și bogate în gaze, pro- porțiunile de mai sus se inversează și volumul petrolului exploatabil re- prezintă aproximativ 2/3, pe când petrolul remanent numai 1/3, din volumul total al petrolului acumulat. Aceste rezultate pot avea o însemnătate și din punct de vedere economic: zăcămintele de petrol nu pot fi epuizate complet numai prin Ahhoi hZ histil. Geologic al RomGnieG 2 IN i. TÂNĂSESCU sonde și va fi o problemă a viitorului ca, exploatării prin sonde să-i urmeze o âltă metodă de exploatare care să aibe de scop extracțiunea petrolului reținut în nisip. Se va putea desvolta în asemenea regiuni o exploatare analoagă cu aceea a zăcămintelor de cărbuni, prin săpare de puțuri și executare de lucrări subterane în zăcământ (1). * Chestiunea petrolului remanent în nisipuri a fost studiată de Domnuț Paul de Chambrier, Directorul General al Minelor din Pechelbronn. După datele publicate de Domnul Prof. I. P. Voitești în darea de seamă făcută în «Analele .Minelor din România» No. 2, (Februarie-Mar. tie) 1920, asupra lucrării Domnului de Chambrier: «Historique de Pe- chelbronn» Edition Attinger Freres, Paris et Neuchatel, 1919, rezultatele obținute de Domnul de Chambrier, asupra petrolului remanent, la expe- riențele făcute cu diferite feluri de nisipuri, au fost următoarele: Felul nisipului Petrol absorbit Petrol scurs prin scurgere liberă (48 orc) Petrol rămas în nisip % în voi u m Nisip silicios, uscat dar nespălat 45 % 15°' .0 30 % Nisip silicios, spălat și uscat 35 % 16 % 19 % 1 i Nisip pământos 47 % 17 % i 30 ’/0 In celelalte țări, și în special-în America, sunt de relevat urmă- toarele rezultate: (2) Carrl în «Second Geol. Surv. ol Pa» Voi. III p. 2517, arată că fragmentele celui de al treilea strat din Oii City, Perm'sylvania, sunt ca- pabile de a absorbi, fără presiune, 7% — 10% petrol și afirmă că, sub presiune, această absorbțiune s’ar ridica până la 12,5%. Bell în Evaluarea rezervelor de petrol ale Californiei, presupune (1) Experiențele asupra petrolului remanent în nisip au fost făcute în 1914 în vederea stabilirii unor telațiuni analitice între elementele de zăcământ. O atare felațiune a fost publicată în 1917 în lucrarea: «Sistemele de organizare ale pro- prietății miniere și politica minieră în diferite state» apărută în publicațiunea Insti- tutului Geologic al României: «Studii technice și economice». (2) lOHNSON & HUNTLEY. «Oii and Gas Production». Institutul Geologic al României X 1GR ACUMULAREA HYDROCÂRBURELOR în ZĂCĂMINTE iț> că 10% din petrol se poate extrage. Luând în considerare proporția în- semnată. de petrol ce este reținută în roce și nu se poate extrage prin metodele actuale de extracțiune, se vede că rezultatul indicat de Bell diferă sensibil de acela indicat de Carrl. Washburne, în «Bull. American Institute of Mining Engineers» February 1915 (Evaluarea rezervelor de petrol}, indică un factor de sa- turațiune de 15% pentru nisip petrolifer obișnuit și presupune că numai 75% din nisipul petrolifer exploatat într’un mare șantier, este saturat. Mai departe, el presupune că 60—75 °/0 din petrol se poate extrage prin metodele de extracțiune uzitate în prezent. Evaluarea propusă de Washburne se traduce prin expresiunea: 0,15 X 0,75 X 0,60 = 0,0675 sau 6,75% petrol exploatabil. O Washburne admite că ultimii doi factori trebuie modificați potrivit condițiunilor de zăcământ. _ A. Beeby Thompson în «The Oii Fields of Russia» presupune o saturațiune de 25% pentru nisipurile petrolifere din Baku, întru cât aceste nisipuri nu sunt consolidate și deci porozitatea lor trebuie să fie mai mare decât la nisipuri consolidate. Aplicând evaluarea propusă de Washburne la o saturațiune de 25% pentru nisipurile din Bacu, se obține petrol extractibil: 0,25X0,75X0,60 = 0,1125, sau 11,25° 0. In general, trebuie recunoscut că s’au făcut prea puține experiențe spre a examina nisipurile asupra volumului lor de interstiții și asupra proporției de petrol reținut in nisip. 2 .:LTemperatura. — In zona superficială a scoarței pământului temperatura crește de regulă treptat cu adâncimea, Măsurările de tem- peratură efectuate până'în prezent, au arătat că în regiunile al căror subsol este constituit din .roce sedimentare, lipsite de substanțe cari să dea loc la reacțiuni chimice, variațiunea temperaturii și prin urmare dis- tribuținea căldurii prezintă o oarecare regularitate. Treapta geotermică în asemenea regiuni are o valoare coprinsă între 33 m. și 35 m. pentru 1° C. In regiunile cu zăcăminte de petrol și gaze, fenomenele de com- presiune a gazelor sau de mărire a volumului lor, pot să producă va- riațiuni debemperatură într’un sens sau într’altul. In formațiunile petrolifere, regimul termic poate fi înfluențat de nu- meroși factori cari lipsesc în alte regiuni și a căror influență poate să se exercite în diferite sensuri. Așa de ex. menționăm fenomenul disolvării sării în apă, fenomen care se produce cu absorbțiune de căldură, de unde rezultă o descreștere a temperaturii. Măsurările de temperatură efectuate în diferite regiuni petrolifere, 20 I. TÂNÂSESCU în zăcământ chiar, sau în apropiere de el, au indicat valori de tempera- tură la care corespunde în general o treaptă geotermică mai mică decât treapta geotermică normală (33 m.— 35 m. pentru 1° C). Menționăm că măsurările de temperatură efectuate în sonde duse până la adâncimea zăcământului, nu indică exact temperatura inițială ce avea zăcământul înainte de exploatare. Prin degajarea gazelor din ză- cământ și scăderea presiunii se produce o scădere de temperatură, scă- dere cu atât mai mare, cu cât degajarea se face mai repede. Valorile de temperatură constatate în asemenea măsurări, trebue privite ca niște valori minime în raport cu temperatura inițială la adâncimea zăcământului. Tabela ce urmează indică temperaturile măsurate in câteva sonde din regiunile petrolifere Câmpina și Filipeștii de Pădure. In'general treapta geotermică este mai mică decât cea normală, nu diferă însă prea •mult de aceasta. (Anuarul Inst. Geol. al României. Voi. V, 1911, Fasc. l-a.— Studii preliminare asupra regimului termic). Regiunea petroliferă și No. sondei Adâncimea metri Temperatura în C" Treapta geotermică metri Observațiuni Câmpina Sonda No. 168 (Steaua Română) . 660.— 32°,0 ■ 30,2 Strat bogat de petrol, la 660m. Sonda No. 166 (Steaua Română) . 831.— 37’,4 30,5 Fără petrol Filipești de Pădure Sonda No. 3 । (Astra Română) 886, - 37°,4 - 32,5 In săpare, cu slabe cmanațiuni de gaze la 850 m In general pentru zăcămintele de petrol din România, temperatura la adâncimi între 600 m. și 1000 m. poate să varieze între -j-32’C și -|- 40° C. 3 . Tensiunea. Amestecul de hydrocarbure lichide și gazeiforme dintr’un zăcământ exploatabil, fie primar, fie secundar, s’a acumulat acolo sub un volum redus prin influența mișcărilor orogenice ce a în- cercat scoarța pământului. Atât gazele cât și petrolul lichid se găsesc sub compresiune. In această stare ambele produse au acumulat o mare cantitate de ACUMULAREA 11YDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 21 energie care rămâne în stare latentă atât timp cât prin dislocări natu- rale sau prin sondaje nu se strică echilibrul zăcământului. Tensiunea zăcământului se mai mărește încă sub influența căldurii ce există la adâncimea zăcământului. Această tensiune devine liberă când prin sondaje se strică într’un punct echilibrul de zăcământ și se manifestă prin erupțiuni și alte fe- nomene dinamice de o intensitate foarte mare. Măsurările de presiune făcute la gura unora din sondele produc- • tive, au arătat presiuni cari depășesc 100 atmosfere. Astfel în Pennsyl- vania, ia sonda Monroe s’a măsurat o presiune de 103 atmosfere. In regiunea Nineveh, tot în Pennsylvania, gazele aveau o presiune de 102 atmosfere. In Transilvania, la Sărmășelul mic, șonda No. 3 a întâlnit un pu- ternic zăcământ de gaze (Metan), care s’a manifestat începând aproape dela suprafață, dela adâncimea de 22 in., până la adâncimea de 301 m. Debitul gazelor în 24 ore a fost evaluat la aproape 1.000.000 metri cubi, iar viteza de degajare la 193 metri pe secundă. Prin tensiunea acumulată în zăcământ, petrolul și nisipul sunt luați într’o mișcare ascensională și aduși ta suprafață într’o coloană eruptivă a cărei înălțime, socotită dela gura sondei în sus, a depășit în unele cazuri 100 m. Astfel sonda No. 62 din Câmpina (Steaua Română) arunca petrolul într’o coloană a cărei înălțime dela gura sondei erea de circa 120 metri. O orientare generală asupra mărimii tensiunii unui zăcământ, la începutul fazei de erupțiune, se poate căpăta la examinarea unora din fenomenele dinamice ce însoțesc erupțiunile violente. Dintre numeroasele efecte dinamice ale erupțiunii, vom consideră următoarele două: I. Multe sonde, în timpul săpării și înainte de a fi ajuns la zăcă- mântul sub tensiune, sunt pline cu apă pe toată adâncimea. In momentul când erupțiunea începe, întreaga coloană de apă de înălțime de mai multe sute de metri, este asvârlită afară cu violență. II. In faza unei erupțiuni violente, coloana de lichid în mișcare poate să antreneze ultima coloană'de burlane,—în greutate de mai multe tone —, când aceasta este liberă, adică nu e prinsă în teren, și să o salte pe oarecare distanță. (Acest caz s’a întâmplat la erupțiunea sondei No. 12 din Câmpina). * * I. In primul caz, să evaluăm în mod analitic forța necesară spre a pune în mișcare o coloană de apă ce umple gaura son- dei pe toată adâncimea ei. \ IGR/ Institutul Geologic al României I. TĂXĂSESCU Introducem următoarele notațiuni : H = Adâncimea stratului de petrol, prin urmare înălțimea co- loanei de apă. D = Diametrul interior al ultimei coloane ce tubează gaura sondei. S = Suprafața secțiunei drepte, circulare a burlanului prin ur- mare a coloanei de apă. p = Greutatea specifică a apei. Q = Greutatea totală a coloanei de apă de înălțime H. g = Accelerațiunea gravității. m = Massa coloanei de apă. In primul moment al eruptiunii, coloana de apă pornește din stare de repaus spre a ajunge la o viteză V, cu care continuă în mod uniform mișcarea ascendentă. Fie : G = Accelerațiunea mișcării în momentul când coloana de apă e pusă în mișcare. v = Iuțeala cu care se continuă mișcarea ascendentă a coloanei de apă. ha = Presiunea, exprimată în metri de coloană de apă de den- sitate p, exercitată pe unitatea de suprafață și care e ne- cesară spre a imprima massei de apă m, accelerațiunea sau variațiunea de viteză dela zero la V. F = Forța necesară spre a pune în mișcare coloana de apă și a-i imprima iuțeala v. Această forță trebue să învingă în pri- mul rând, presiunea exercitată la fundul găurii de coloana de apă în repaus de înălțime H, și în al doilea rând, să imprime massei de apă m o mișcare astfel încât iuțeala după prima unitate de timp să atingă valoarea V. Cu notațiunile introduse mai sus avem : Forța necesară, spre a produce accelerațiunea G șau variațiunea de viteză de la zero la V a massei lichide, se exprimă prin : F = S. p. ha De altă parte, forța F reprezintă produsul massei m prin accele- rațiunea G a coloanei lichide, adică : F = m. G. - Deci se poate scrie : F = P- H- S-G- — S. p. ha Sau : h.A H. G._H. G. g ~ 9,81 Institutul Geologic al României ACUMULAREA IIYDRQCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 23 In prima unitate de timp, când massa de apa pornește din starea de repaus spre a ajunge la viteza V, viteza a variat dela zero la V, prin urinare accelerațiunea G = V. Deci se poate scrie: a 9,81 Este evident că presiunea totală 1’, exprimată în metri de coloană de lichid de densitate p și care trebue exercitată de jos în sus la baza coloanei de apă în repaus, spre a o pune în mișcare ascendentă așa ca după prima unitate de timp să capete iuțeala V, se compune din: a) o presiune de jos în sus care să facă echilibru presiunci hydro- statice a coloanei de apă de înălțime H- Această presiune, exprimată în metri de coloană de apă, este H. b) o presiune de jos în sus care să imprime massei de apă m, ac- celerațiunea G. Această presiune, exprimată în metri de coloană de lichid, este dată de expresiunea ha. Prin urmare presiunea totală P pe unitatea de suprafață, se poate exprima prin: P = Hrf-ha, în metri de coloană de lichid. Această presiune se poate exprimă în atmosfere. Fie: h, înălțimea coloanei de lichid de densitate p, și care face echilibru presiunei atmosferice. Presiunea P exprimată în atmosfere, e;te: 1 h = atmosfere Exemplu: O sondă plină cu apă pe adâncime de 1000 metri. Coloana de apă este pusă în mișcare ascendentă cu o iuțeală V = 2 m. Avem; H = 1000 m., adâncimea sondei. v = 2 m., iuțeala mișcării ascendente a apei. P — 1> greutatea specifică a apei. înlocuind aceste valori în relațiunile de mai sus. avem: G 2 1-Hil + w!= 1000 (1 +w’ sau : P = 1203,8 metri coloană de apă. P — 120,38 atmosfere. Prin urmare energia acumulată în zăcământ trebue să exercite asupra coloanei de apă la baza ei, o presiune de cel puțin 120 atmos- fere spre a o pune în mișcare cu o iuțeală de 2 metri pe secundă. Institutul Geological României 24 I. TĂNĂSESCU II.- Un alt fenomen dinamic poate fi săltarea burlane, în timpul erupțiunii, prin presiunea laterală de lichid în mișcare asupra burlanelor. Pentru examinarea acestui fenomen dinamic evalueze: ultimei coloane de ce exercită coloana este necesar să se a) presiunea totală exercitată de o coloană lichidă, pe suprafața laterală cilindrică a coloanei de burlane. b) forța de frecare produsă prin mișcarea eruptivă a coloanei de lichid, în burlane. Să determinăm presiunea totală exercitată de o coloană de lichid pe suprafața laterală internă a coloanei de burlane. Figura (3) alăturată, reprezintă schematic gaura unei sonde, iar M c. N A ■p X A D- dz 2 Fig. 3. H B notațiunile au semnifîcațiunile următoare: CD = nivelul solului. AB — nivelul la baza găurii, la adâncimea de H metri, H = adâncimea sondei, prin urmare înălțimea co- loanei de lichid. h — înălțimea coloanei de lichid ce face echilibru presiunei atmosferice. Pentru apă, h = 10,33 metri. » petrol, h= 12.— metri, în cifră rotundă. XY — un nivel de adâncime la distanța z dela fun- dul sondei. D = diametrul interior al coloanei. In mod general la un nivel de adâncime X Y, presiunea pe unitatea de suprafață este reprezentată prin înălțimea coloanei de lichid între nivelele X Y ș* CD, mărită cu înălțimea coloanei de lichid echiva- lentă cu presiunea atmosferică. Această presiune pe mosfere, de expresiunea: unitatea de suprafață (cm3) este dată, în at- H + h — z h Presiunea medie, pe metru pătrat de suprafață laterală, la nivelul mediu X Y, exprimată în Kgr. este: 10.000 (H + h — z) h Kgr. Presiunile pe suprafața laterală variază cu adâncimea. Pentru a ex' primă valoarea presiunii totale exercitate pe suprafața laterală, ne închi- puim această suprafață descompusă prin secțiuni orizontale într’o infini- tate de elemente de suprafață cilindrică, de diametru D și înălțime dz„ Institutul Geologic al României ACUMULAREA HYDROCÂRBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 25 Suprafața laterală a unui asemenea element de suprafață este: n. D. dz. Presiunea laterală p în kilograme și pe care o exercită coloana de lichid la nivelul de adâncime XY asupra elementului de suprafață, este dată de expresiunea: 10.000 nD (H 4- h — z) J p=---------------h------------ Se obține presiunea totală P exercitată de coloana de lichid pe toată suprafața laterală, pe adâncimea H, dacă însumăm presiunile par- țiale p exercitate pe elementele de suprafață. Integrând expresiunea de mai sus, între limitele z=O și z = H, se obține: w.000 K.Drlt(H + h_z) dz h Jo sau.' n 10.000 k. D. II n , H.. r P =---------—--------(h + in Kgr. Această presiune se exercită normal pe suprafața laterală a ultimei coloane ce tubează gaura sondei pe înălțimea H. In momentul când coloana de lichid este adusă prin erupțiune, în mișcare ascendentă, se produce o frecare între lichid și pereții burlanelor. Fie f = coeficientul de frecare între lichid și burlane, pentru o anumită viteză. Forța totală de frecare ce ia naștere în momentul inițial, când co- loana lichidă pe înălțimea H se pune în mișcare, se exprimă prin: f. P. Exemplu. Fie o sondă de adâncime H = 500 m. Diametrul D al ultimei coloane de burlane fie: D = 7" = 0.177 metri. Presupunem că sonda este plină cu petrol pe toată adâncimea H iar coloana de lichid se află în mișcare ascendentă cu iuțeală v = 2 metri. Coeficientul de frecare f pentru o iuțeală v = 2 metri are valoarea: f= 0,0002. înălțimea h a coloanei de petrol ce face echilibrul presiune! at- mosferice este: h = 12 metri, în cifră rotundă. Substituind valorile de mai sus în formula care dă valoarea pre- siunei totale pc suprafața laterală a coloanei de burlane, se obține : P = 60.697.000. — kilograme. Forța de frecare produsă pe întreaga coloană, în momentul când lichidul se află în mișcare ascendentă, este: F = 60.697.000 X 00002 = 12.139 kgr. Institutul Geological României 26 I. TÂNĂSESCU La începutul mișcării lichidului fenomenul se petrece ca și cum pe suprafața laterală internă a burlanelor lucrează o forță dirijată de jos în sus, în valoare de 12.139. — kilograme și care tinde să ridice co- loana de burlane. Presupunem că coloana de burlane nu este prinsă în teren, prin urmare e liberă. In acest caz singura rezistență de învins este greutatea coloanei de burlane. Burlanele de diametru D—0,177 m., cântăresc aproximativ 22 kgr. pe metru liniar. Prin urmare greutatea coloanei de 500 metri este aproximativ de 11.000 kgr., adică mai mică de cât forța cu care lichidul tinde să an- treneze burlanele. Prin urmare într’o asemenea mișcare eruptivă, este posibil ca co- loana de burlane să fie antrenată și săltată, cel puțin pentru un moment. Suntem deci conduși, atât prin măsurări directe cât și prin consi- derațiuni asupra efectelor dinamice produse în faza erupțiunilor, să ad- mitem că tensiunea inițială a zăcămintelor productive este însemnată și în multe cazuri ea poate atinge câte-va sute de atmosfere. 4. Natura gazelor și starea lor fizică probabilă în condițiunile de temperatură și de presiune din zăcământ. Gazele naturale se găsesc acumulate în scoarța terestră, fie în ză- căminte proprii de gaze, fie asociate cu petrolul în zăcămintele de petrol. Distribuțiunea gazelor poate să varieze de la un zăcământ la altul, și adesea ea este inegală chiar în acelaș zăcământ. In general gazele se găsesc acumulate în cantități mai mari în păr- țile sedimentului unde porozitatea este mai mare. Gazele sunt acumulate sub o tensiune mare care în multe regiuni poate să atingă câteva sute de atmosfere. In zăcământ, gazele trebue să se găsească prin urmare sub un volum redus. Compozițiunea. Gazele naturale reprezintă un amestec de hydro- carbure cu alte gaze, în proporțiuni variate. In compozițiunea lor intră hydrocarbure aparținând la următoarele două categorii: Hydrocarbure parafenice: Metan, Etan, Propan, Butan. Hydrocarbure olefinice: Etylena, Propylena, Butylena. In afară de hydrocarbure șe mai pot întâlni și alte gaze și anume: Bioxid de Carbon, Oxid de Carbon, Hydrogen, Azot, Hydrogen sulfurat, și câteodată, urme de Oxigen. Din toate aceste gaze, hydrocarburelc parafenice și în special Me- tanul predomină în compozițiunea gazelor, după cum se indică mai jos; ACUMULAREA 11 YDRQgARBUREpOR ÎN ZĂCĂMINTE 27 Proveniența gazului Conținutul în Metan Moreni . . . 64 % în volum | Buștenari . • . 85 % » » Bordeni.... 90% * » Sărmășelul Mic (Transilvania) . 99% » • In mod general în compozițiunea gazelor, propozițiunea hydrocar- burelor reprezintă de regulă pes(e 90”,'0, iar restul, alte gaze de cât hydrocarbure. In mod excepțional, la analiza unui gaz captat la Moroni, s’a con- statat un conținut însemnat de Bioxid de Carbon (aproape 19%)- Tabela de mai jos indică pentru o serie de gaze din diferite regiuni, proporția hydrocarburelor și a celorlalte gaze; Proveniența gazului: Hydrocarbure: ’/0 în volum Alte gaze ) % in volum ROMÂNIA Buștenari, 89,22 10,78 Bordeni, 94,20 5,80 Moreni, 65,33 34,67 Doicești, 94,20 5,80 Sărmășelul Mic, (Transilvania) . 99,00 1,00 Statele Unite ale Americei de Nord 1 Pennsylvania și Virginia de Vest. 94,85 5,15 Ohio și Indiana, 93,90 6,10 Kansas, 1 93,90 6,10 Starea fizică probabilă a gazelor în zăcăminte. Cu privire la starea fizică a hydrocarburelor gazeiforme și în ge- nere a gazelor în zăcăminte, se pune întrebarea dacă în condițiunile de temperatură și de presiune din zăcămint, gazele își conservă starea gâzei- formă, sau se găsesc parțial condensate în stare lichidă. Institutul Geologic al României 28 I. ȚĂNĂSESCU Din complexul de hydrocarbure și alte gaze ce intră în compozi- țtunea gazelor naturale ce însoțesc petrolul, am văzut că Metanul este reprezentat în cea mai mare cantitate. Celelalte hydrocarbure se găsesc în cantități mai mici și proporția lor variază între 1 % și 4 %. Punctele de fierbere ale hydrocarburelor gazeiforme din seria Me- tanului și a Etylenii sunt în general sub 0°: Hydrocarbure gazeiforme Puncte de fierbere Metan......................... Etan,......................... Propan,....................... Butan,........................ Etylcn,....................... Propylen,.................. . Butylen,...................... - 164°, O C. — 84°, 1 » — 37°, O » Ou, 5 » — 102". 7 » — 48°, 2 » — 5'’, 0 » Olszewski, căruia i se datoresc experiențe asupra lichefierii gazelor fiind consultat de Prof. H. v. Hoefer asupra stării fizice a gazelor în zăcăminte, scrie: «Teoretic nu se poate tăgădui că Etanul și Propanul pot să existe în stare lichidă în stratele mai adânci. I.a o temperatură de 20’ C aceste gaze pot fi lichefiate sub opresiune de 38 atmosfere, pentru primul și de 8,8 atmosfere, pentru al doilea.» (1). Să examinăm această chestiune pentru câteva hydrocarbure și gaze ce intră în compozițiunea gazelor naturale din zăcăminte. După Andrews, care a introdus în Fizică concepțiunea tempera- turii critice a gazelor, corpurile gazeiforme reprezintă starea fizică a unei substanțe la o temperatură superioară temperaturii critice. Un corp ga- zeiform menținut la o temperatură superioară temperaturii critice, nu poate trece în stare lichidă la o atare temperatură, oricât de mare ar fi presiunea la care ar fi supus. Condensarea unui gaz în stare lichidă este posibilă numai atunci când gazul va fi menținut la o temperatură inferioară temperaturei critice. Când această condițiune de temperatură este satisfăcută, presiunea (1). — H. v. HtoEFER, — «Das Erddl tind seine Verwandten» A II-a Ediție, pag. 255. ACUMULAREA HYDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 29 necesară pentru liehefiarea gazului este cu atât mai mică, cu cât tempe- ratura la care are loc liehefiarea este mai scăzută față cu temperatura critică; reciproc, această presiune este cu atât mai mare, cu cât tempe- ratura la care se efectuează condensarea este mai apropiată de tempe- ratura critică. Rezultă de aci că la temperatura critică, lichefierea unui gaz se efectuează sub maximum de presiune (presiune critică), Dacă se cunoaște pe deoparte condițiunile de temperatură și de presiune ce există în zăcămintele de petrol și gaze, iar pe de alta, da- tele fizice cu privire la temperatura critică și la presiunea critică a hy- drocarburelor gazeiforme, se pot face oarecari deducțiuni asupra stării fizice probabile sub care trebue să se găsească gazele în zăcăminte. Tabela ce urmează indică, după-Dr. A. Winkelmann (1) tempera- tura critică și presiunea critică pentru câteva hydrocarbure gazeiforme și alte gaze ! Gaze Temperatura critică Presiunea critică • Observator j Metan Etan Propan Etylena Acetylena Azot Hydrogen Oxid de Carbon .... Bioxid de Carbon .... Hydrogen sulfurat.... — 81°,8 C + 34°,0 » 4- 97’,0 > + 9»,2 » -|- 37°,0 » — 146’,0 » — 240°,8 > — 139°,5 » + 31»,3 > + 100»,0 » 54,9 atm. 50,2 » 44,0 » 58,0 » 68,0 » 35,0 » 13,4-15,0 » 35,5 » 72,9 » 91,9 » Olszewski » » Van der Waals' Ansdell Olszewski * » Amagat Olszewski Acele gaze cari în zăcământ se găsesc la o temperatură inferioară temperaturei critice a gazului respectiv, pot să-și modifice starea fizică condensându-se în stare lichidă, întru cât există presiunea necesară pen- tru lichefiere. In zăcămintele de petrol la adâncimi între 400 m. și 1000 m. tem- peratura variază cu adâncimea, între limitele de -f- 30° C și —40’ C. In ce privește tensiunea inițială a zăcămintelor am văzut că ea atinge cel puțin câteva zeci de atmosfere șl în multe cazuri depășește cu mult 100 atmosfere. In asemenea condițiuni de temperatură și de presiune ale zăcă- mintelor, s’ar putea face următoarele deducțiuni asupra stării fizice a ga- zelor în zăcământ. (1) Handbuch der Physik, Bând. IU. Institutul Geologic al României 30 I. TĂNĂSESCU Metanul. Temperatura zăcămintelor fiind cu răult superioară tem- peraturii critice a Metanului, este evident că acesta n’ar putea să existe în zăcământ în stare lichidă, ori cât de mare ar fi presiunea în zăcământ. Etanul. In zăcămintele unde temperatura este mai mică de-j-34<)C, iar tensiunea de cel puțin 50 atmosfere, Etanul ar putea să existe în stare lichidă. In zăcămintele dela adâncimi mari, unde temperatura este de re- gulă superioară temperaturii critice de 34” C, Etanul nu poate trece în stare lichidă ori cât de mare ar fi tensiunea zăcământului. In asemenea zăcăminte, Etanul rămâne în stare gazeilormă. Propanul. Temperatura zăcăminteior de petrol este cu mult in- ferioară temperaturii critice a Propanului, astfel că acesta ar putea să se găsească în stare lichidă chiar când tensiunea zăcământului este mai mică decât presiunea critică (44 atmosfere). Prin urmare în zăcămintele a căror tensiune este superioară pre- siunii critice de 44 atmosfere, precum și în acele a căror tensiune, deși inferioară presiunei critice, nu diferă prea mult de aceasta, Propanul poate să existe in starfe lichidă. Etylen. Temperatura în zăcăminte fiind de regulă superioară tem- peraturei critice, Etylena urmează să existe în zăcământ în stare gazei- formă, ne putând fi condensată în stare lichidă ori cât de mare ar fi presiunea în zăcământ. Bioxidul de Carbon. In acele zăcăminte a căror temperatură este inferioară sau cel mult egală cu temperatura critică de iar ten- siunea este de cel puțin 73 atmosfere, Bioxidul de Carbon ar putea să existe în stare lichidă. Hydrogen Sulfurat. Temperatura zăcămintelor este cu mult in- ferioară temperaturei critice a gazului (Ț- 100° C). Prin urmare în zăcă- mintele sub tensiune mare, superioară presiunei critice a acestui gaz, (91,9 atmosfere), Hydrogenul Sulfurat poate să existe în stare lichidă, întru cât condițiunile de temperatură și de presiune sunt satisfăcute. In ce privește, Oxigenul, Azotul, Hydrogenul și Oxidul de Carbon, când aceste gaze sunt prezente în zăcăminte, ele trebue să existe în stare gazejformă, temperatura zăcămintelor fiind cu mult su- perioară temperaturilor critice respective. Ținând compt de datele fizice de mai sus, proporția între gazele condensabile și gazele necondensabile, în condițiunile de temperatură și de presiune din zăcăminte, se prezintă astfel: Institutul Geological României . 16 R/' ACUMULAREA HYDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE §1 - .... ... Hydrocarbure Hydrocarbure i Proveniența gazului condensabile necondensabile . 1 % în volum % în volum 1 România I 1. Buștenari 6,92 % 93,08 0'0 2. Bordeni 10,40 11 „ 89,60 « 0 3. Moreni 20,39 ° 0 79,61 »/0 4. Doicești 2,20 97,80 5. Sărmășelul Mic,(Transilvania) 100,00 Statele Unite ale Americei de Nord 6. Pennsylvania și Virginia de Vest 14,05 “'o 85,95 ^1. 7. Ohio și Indiana 0,65 «/« 99,35 °0 8. Kansas 0,55 % 99,45 ®/0 | 5. Proporția între gaze și petrol în zăcămintele de petrol. Asupra raportului între gaze și petrolul acumulat în zăcăminte, se poate căpăta o orientare generală din datele statistice asupra producțiunei obținute dintr’un zăcământ și anume, comparând volumul petrolului extras, într’un interval cât mai lung, cu volumul gazelor captate în acelaș interval. Zăcământul de Ia Câmpina ne poate da în această privință, câteva indicațiuni mai apropiate de realitate, de oarece gazele au fost cap- tate în ultimii ani pe o scară mai întinsă de cât în alte regiuni, unde gazele au fost lăsate să se piardă în aer. Tabela ce urmează indică producțiunea de petrol și de gaze a ză- cământului de la Câmpina, în intervalul de la 1909—1913 inclusiv, precum și raportul dintre gaze și petrolul extras în fiecare an: Anul 1 Petrol brut Greutatea specifică medie — 0,850 Gaze captate (amestecate cu aproximativ 30 % aer Lai m.c. petrol extras a corespuns: Gaze captate amestecate cu 30 °/0 aer Gaze pure Tone Metri cubi Metri cubi Metri cubi Metri cubi 1909 311.412 364.352 835.000 2,3 — 1910 332.950 389.551 30.837.132 79,0 55,3 1911 312.813 365.991 52.603 872 143,7 100,7 1912 295.405 345.623 74.691.588 216,1 151,3 1912 243.715 285.146 65.000.000 228,0 160,0 Institutul Geologic al României $2 I. TĂNÂSESCU In interpretarea cifrelor din tabloul precedent, trebue să ținem compt de următoarele împrejurări: Zăcământul de la Câmpina se găsea în exploatare de peste 16 ani, la epoca când s’a început captarea gazelor (1909). In perioada de exploatare anterioară captării gazelor, foarte multe sonde erau eruptive și în general gazele s’au degajat din zăcământ mai repede de cât s’a putut extrage petrolul. Captarea gazelor s’a început mai întâi la un număr restrâns de sonde și apoi s’a extins, din an în an. Prin urmare cifrele din tabloul precedent, care exprimă raportul între gaze și petrolul extras, trebue să le considerăm ca niște valori minime, sensibil inferioare raportului real ce a existat inițial în ză- cământ, între gaze și petrol. Fără a depăși limitele realității, se poate admite că raportul între gazele degajate și petrolul extras trebue să 11 fost cel puțin 250, adică cel puțin 250 metri cubi gaze la presiunea ordinară, pentru 1 metru cub petrol extras. Dacă socotim greutatea specifică medie a gazelor egală cu 0,7 kgr. pentru 1 metru cub, iar a petrolului lichid 0,850, proporția de mai sus de 25o metri cubi gaze la 1 metru cub petrol extras, reprezintă în greu- tate 175 kgr. gaze pentru 850 kgr. petrol, sau aproximativ 20% gaze din greutatea petrolului exploatabil. C. - RELAȚIUNI ANALITICE ÎNTRE ELEMENTELE DE ZĂCĂMÂNT. Este evident că între elementele fizice tratate mai șus: tensiune, temperatură, capacitate de acumulare, proporția de petrol exploatabil și petrol remanent în nisip, proporția între gaze și petrol, de o parte, și între volumul de zăcământ de altă parte, trebue să existe relațiuni cari să permită determinarea unor elemente când altele sunt cunoscute. Problema fundamentaiă ce trebue să se pue în cursul exploatării unui zăcământ de petrol ale cărui elemente fizice sunt presupuse cu- noscute, se poate reduce la următoarea: determinarea volumului de ză- cământ ce corespunde la unitatea de volum de petrol exploatabil, precum și a volumului de zăcământ epuizat de o sondă pentru o pro- ducțiune anumită de petrol. Ca un corolar al problemei de mai sus, se mai pot pune urmă- toarele probleme: Determinarea ariei influențate (ca întindere, nu însă ca formă) de ACUMULAREA iiydrocarburelor În zăcăminte o sondă, pentru o producțiune anumită de petrol, grosimea stratului pe- trolifer fiind presupusă cunoscută, Repartizarea sondelor și fixarea distanțelor între ele, după grosimea stratului, și după proporția între gaze și petrol, pentru ca să nu se su- prapue ariile de protecțiune cari asigură fiecărei sonde o producțiune minimă. Evaluarea rezervei de petrol și de gaze acumulate într’un zăcă- mânt explorat. Determinarea volumului de zăcământ corespunzător la unitatea de volum (1 m c.) de petrol exploatabil, sau de petrol acumulat. Introducem următoarele notațiuni : Vz = Un volum determinat al stratului de petrol, explorat și cunoscut atât în ce privește grosimea cât și extensiunea în suprafață. p = Raportul între volumul interstițiilor și volumul stratului, sau capa- citatea specifică de acumulare a stratului petrolifer. Vp = Volumul interstițiilor în volumul de zăcământ Vz. V„ — Volumul efectiv al grăunțelor de nisip (fără interstiții). p„ = Rapportul între volumul de interstiții și volumul corespunzător al massei de nisip, în cazul special când nisipul este spălat și com- plet uscat, iar grăunțele de nisip sunt liber așezate, fără a com- prima massa de nisip. S’a văzut că pentru nisipul de Buștenari p„ = 42,7% din volumul nisipului uscat. P = Tensiunea inițială a zăcământului, exprimată în atmosfere. Va = Volumul total al petrolului acumulat în volumul de zăcământ Vz. Vc = Volumul petrolului exploatabil, în volumul de zăcământ Vz. Vr = Volumul petrolului remanent în nisip. Vg = Volumul gazelor acumulate în volumul de zăcământ Vz. Acest volum este considerat la presiunea atmosferică. vg = Volumul de mai sus (Vg) de gaze, sub presiunea de P atmosfere cât este în zăcământ. Intre elementele menționate există, prin definițiune, următoarele relațiuni: in v ______________(2) V — V V = (1)Vp— 100 W V„— \z vP 1Q0 (3) Vz ~ Ve 4- vE Vn Vr sau (4) Ve + vg — Vz — (Vn + Vr ) Urmărim să stabilim o relațiune între Ve, Vg, Vz. adică o relațiune între volumul de zăcământ și volumele corespunzătoare de petrol exploa- tabil și de gaze. Anuarul Instii. Geologic al României. * 34 î. TĂNÂSfeSCU Pentru aceasta trebue ca tn relațiunea (4) să exprimăm pe Vn și Vr în funcțiune de Vz. Relațiunea (2) ne dă volumul efectiv Vn al grăunțelor de nisip în funcțiune de volumul de zăcământ Vz. Mai rămâne să exprimăm pe Vr în funcțiune de Vz. Ne reamintim că volumul de petrol remanent s’a putut determina prin experiență. Acest volum a fost exprimat în procente din volumul massei de nisip spălat uscat și liber așezat. Am notat cu p0 porozitatea nisipului uscat și așezat în această dispozițiune. Notăm în mod general, K, cifra care exprimă petrolul remanent în procente din volumul massei de nisip uscat. S’a văzut că pentru nisipul și petrolul de Buștenari po = 42,73%, iar K = 30. Reamintindu-ne aceste elemente, să vedem pe ce cale se poate ex- prima Vr în funcțiune de Vz. Vom căuta mai întâi să exprimăm pe Vr în funcțiune de V„ adică în funcțiune de volumul efectiv al grăunțelor de nisip. Dacă ne închipuim că grăunțele de nisip al căror volum efectiv este Vn, sunt spălate, uscate și apoi liber așezate, ele vor ocupa, în această dispozițiune, un volum pe care-1 notăm cu V'n, și care se com- pune din volumul efectiv Vn al grăunțelor de nisip, sporit cu volumul interstițiilor corespunzătoare la porozitatea p0. Prin urmare între volumele V'n și Vn se poate scrie relațiunea: V . = V. + «u (5) V'. = Această relațiune ne dă volumul V'n al massei de nisip uscat, liber așezat, cu porozitate po și în care grăunțele de nisip ocupă volumul efectiv V„. Am văzut că petrolul remanent reprezintă în volum, K%. din vo- lumul V'n al massei de nisip uscat. Prin urmare putem scrie relațiunea: (6) Vr — ' 100 Sau, înlocuind pe V'„ prin expresiunea dată de (5) avem: (7) vr = —— k ’ r 100—p» In aceestă relațiune putem exprima pe Vn în funcțiune de Vz cu ajutorul relațiunei (2). Făcând substituirile, se obține: V _ K (100 - p) Vz v % r 160 (166 — poî adică relațiunea stabilită sub No. (4) în capitolul B, lit. c, pag. 16. Institutul Geologic al României ACumeLarea hydrocarburelor În zăcăminte 35 (10) Vz=- 1 100 - po 1 Revenind la relațiunea (4) putem exprima V„ + vg în funcțiune de volumul de zăcământ Vz cu ajutorul relațiunilor (2) și (8). Făcând sub- stituirile, se obține : (9) + + sau: _ Ve -p Vg__________ 100—p 100 Această relațiune ne dă volumul de zăcământ Vz exprimat în funcțiune de volumul Vc al petrolului exploatabil și în funcțiune de vg vo- lumul ce ocupă gazele în zăcământ, sub tensiunea dc P atmosfere. Volumul vg se poate exprima în funcțiune de volumul Vg al ga- zelor degajate, volum măsurat la presiunea atmosferică. Prin măsurări directe putem obține indicațiuni asupra temperaturei și tensiunei inițiale ce există într’un zăcământ. Asemenea, dacă .gazele sunt captate cu îngrijire, putem avea indi- cațiuni asupra raportului dintre volumul VK al gazelor la presiunea atmos- ferică și volumul petrolului extras. Să ne închipuim că reconstituim starea inițială a unui zăcământ exploatat, adică introducem în zăcământ (Vz), atât volumul dc petrol extras (Ve) cât și volumul de gaze degajate (Vg ). Va trebui ca volumul Vg al gazelor degajate să fie comprimat până ce capătă tensiunea inițială P a zăcământului. Intre volumul, presiunea și temperatura, corespunzătoare la cele două stări ale gazelor, la suprafață și în zăcământ, se pot scrie urmă- toarele relațiuni: Introducem următoarele notațiuni în ce privește volumul, presiunea și temperatura corespunzătoare la cele două stări ale gazelor. Presiunea Volum Vg va După legea 1 emperatura atmosfere ti C° 1 (Starea gazelor la suprafață). to » P (Starea gazelor în zăcământ). Mariotte-Gav Lussac, avem: Vs P- vR . 1.11.1 -------= ——;--------in care « = 0,00366 reprezintă valoarea medie a coeficientului de dilatațiune a gazelor. Inversul coeficientului de dilatațiune, adică = 273, reprezintă temperatura absolută a gazului prin raport la 0°. Institutul Geologic al României 36 I. TÂNĂSESCU Din relațiunea (11) se deduce: (1 + « to) Vg = (273 4-J^V. (1+atJP (273-f-ti)P Insă parantezele (273 t0) și (273 ti ) reprezintă temperaturele ab- solute, To și Ti, corespunzătoare la cele două stări fizice ale gazelor, la suprafață, unde au temperatura ti .și în zăcământ, unde au temperatura t0. Relațiunea de mai sus se poate scrie deci : (12) vs I» Ti' P T De regulă raportul este aproape egal cu unitatea, căci între t, și t,, diferența poate fi numai de câteva grade. Relațiunea (12) se poate utiliza deci, cu aproximațiune suficientă, sub forma simplă: (13) vg = Atât Vg cât și P pot fi determinați, cu aproximațiune suficientă, măsurând volumul gazelor degajate și tensiunea inițială în zăcământ. înlocuind în relațiunea (10), vg prin expresiunea dată de relațiunea (13), se obține volumul de zăcământ Vz în funcțiune de Vc, VK și P adică: ’ . 100—p. , K 100 ‘ + lOO-p^ Relațiunea precedentă (14) se poate pune sub forma: 100 (V. + ) (15> v-“ -ȚW^p) P 100—p„ Aceasta este formula generală care dă volumul de zăcământ în funcțiune de Vc, Vs, P, p, p0, și K. Relațiunea care dă volumul de zăcământ corespunzător la unitatea de volum de petrol exploatabil (1 m. c.) se obține din relațiunea de mai sus făcând Ve = 1. Dacă numim: Vz- — Volumul de zăcământ corespunzător la 1. m. c. petrol exploatabil. Vg- = Volumul gazelor corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil. \ igr/ Institutul Geologic al României ACUMULAREA HYDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 37 (17) Vz = N. V Avem: V,.- 100 (1 + > ) i< (ioo—pi P 100 —p0 Pentru un volum de zăcământ Vz care ar conține o rezervă de N metri cubi petrol exploatabil, relațiunea devine: 100 N (14- p4') KI100--P) p ■ (100 -p0) In ce privește valoriile ce trebue să capete diferitele elemente ale relațiunei de mai sus, sunt următoarele de observat: Volumul gazelor (Vg>) corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil, precum și tensiunea (P) a zăcământului, se pot deduce din rezultatele primelor sonde în exploatare, sau prin analogie cu'alte zăcăminte similare în exploatare. Volumul de interstiții p, trebue să fie întotdeauna mai mare decât p0 — 42,7, porozitatea nisipului prealabil spălat si uscat. In mod general, se poate luă la zăcăminintele de petrol sub tensiune, pentru p valori de la p = 45 până la p = 50. Coeficientul K depinde, după cum am văzut, de proprietățile fizice ale petrolului și de temperatura ce există la adâncimea zăcământului. Gazele conținute în zăcământ influențează de asemenea scurgerea petro- lului lichid din nisip și prin urmare modifică întro oarecare măsură, valoarea coeficientului K. Pentru petroluri acumulate în strate de nisip la mică adâncime, până la circa 300 m., unde temperatura nu ar depăși 4 20° C și care ar fi sărace în gaze, valoarea coeficientului K poate să varieze între 28 și 38, după proprietățile fizice ale petrolului. Pentru petroluri bogate în gaze și acumulate în strate de nisip la adâncimi mari, unde temperatura poate atinge chiar 4 35° C, valoarea coeficientului K va trebui să fie determinată prin experiență, la tem- peratura ce există în zăcământ, asupra petrolului și nisipului respectiv. Când valoarea coeficientului K este determinată, relațiunea (16) ne dă volumul de zăcământ corespunzător la 1 m.c. petrol exploatabil în funcțiune de Vg- P și p. Așa de ex. pentru K = 30 și K = 20, relațiunea (16) care ne dă volumul de zăcământ Vz, corespunzător la 1 m.c. petrol exploatabil, se prezintă sub următoarele forme; Institutul Geologic al României 38 I. TĂNĂSESCU Pentru K = 30 Pentru K = 20 100 (1+-J) (18.1 Vz' = 3 523 p —52(3 100 (1 4- -V-B-) (19) V,-—• -—— ' ' '■ 1,349 p—34,9 Relațiunile (15) și (16) ne arată că volumul de zăcământ Vz va- riază in raport direct cu volumul Vs al gazelor și în raport invers cu tensiunea P a zăcământului. Pentru zăcămintele în cari raportul este foarte mic, volumul P de zăcământ Vz, care corespunde la 1 m. c petrol exploatabil, tinde către o valoare-limhă al cărei minim este când: —p-=0. Intr’un asemenea caz, zăcământul în starea inițială nu ar conține gaze ci numai hydrocarbure lichide și relațiunea (16) care dă volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil, se prezintă sub forma: (20) v.-__________100_____________________122.______ 1 J 1 ~ K (100 - p) ~ K (100 — p) P “ ~ (100’— Po) P 57^ Iar pentru K = 30, avem: (21) Vz- =---------—--------- ' ’ 1 1,523 p — 52,3 In tabelele se urmează s’a calculat valorile volumului de zăcământ (Vz ) corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil, pentru diferite valori ale elementelor Vg- P, p, și în ipoteza că coelîcientul K are valorile: K = 30 și K = 20. Notă. In stabilirea rclațiunilor (15) și (16) nu s’a ținut compt de comprcsi- bilitatea petrolului lichid. Lichidul a fost considerat ca incompresibil. Dacă ținem compt de acest fapt și numim r procentul de compresibilitate al petrolului lichid la tensiunea de P atmosfere, relațiunea (16), care ne dă volumul de zăcământ co- respunzător la 1 m. c, petrol exploatabil sub presiunea de 1 atmosferă, se prezintă sub forma următoare: 100 [ (i--^-0-) + K (100 -p) p ~ 100 — p0 Cu privire la compresibilitate, notăm experiența d-lui Ing. G. Constanti- NESCU: Intr’un volum de 3 litri apă, sub o presiune de 2000 atm., s’a putut in- troduce încă 250 centimetri cubi, adică aproximativ 8 % din volumul inițial Pentru presiunile din zăcăminte, r trebue să aibă o valoare mult mai mică, Institutul Geological României ACUMULAREA IIVOROCARBURELOR tN ZĂCĂMINTE 39 Tabloul 1. Zăcământ K = 30 p Vg- P 1 Vz' I % m. c. atmosfere m. c. I 45 50 10 37,000 11 45 50 100 9,242 III 45 200 100 18,484 IV 50 50 100 6,289 1 V 50 200 100 12,580 VI 50 200 300 6,988 VII 50 50 10 25,160 1 VIII 50 50 200 5,241 Tabloul II. 1 Zăcământ 1 K = 20 p Vg’ P W 0/ ■ Io m. c. atmosfere m. c. | I 45 50 10 23,255 II 45 50 100 5,813 III 45 200 100 11,628 IV 50 50 100 4,608 V 50 200 100 9,216 VI 50 200 300 5,120 VII 50 50 10 18,433 1 VIII 50 50 200 3,840 । Aria de zăcământ influențată sau epuizată de o sondă prin care s’a extras un volum de (N) m. c. petrol. Relațiunile (16 și (17) ne dau volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. sau la un volum de N m. c. petrol extas. Aeelaș volum de zăcământ se poate exprima însă și prin produsul ariei de zăcământ epuizat, cu grosimea zăcământului, adică prin produsul S X în care S este aria influențată sau epuizată, iar H grosimea mij- locie a stratului. Prin urmare, dacă se cunoaște grosimea H a stratului se poate determina aria epuizată pentru o extracțiune de N m. c. petrol. Dacă luăm pentru K valoarea K = 20, se poate scrie relațiunea. V,. 100N(l+^) S II — N V,- =---------—-- z 1, 349 p-34,9 40 I. TÂNĂSESCU Din această relațiune se deduce valoarea lui S. In ipoteza că aria de influențare ar fi circulară, ceea ce de regulă nu e întotdeauna cazul, se poate obține valoarea razei de influențare sau de epuizare. Aceiași relațiune ne poate da rezerva de petrol exploatabil, core- spunzătoare la o suprafață de 1 hectar sau la 1 m. p., pentru un ză- cământ de o anumită grosime H. S V H Avem: S X H = N X Vz- sau: N = Dacă S=1 relațiunea de mai sus exprimă rezerva exploatabilă pe 1 m. p., adică: Exemplu. 1) Fie un zăcământ de tipul V din tabloul II. Stratul se găsește la o adâncime de circa 800 metri și are o grosime mijlocie 11 — 20 metri. Volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil este: Vz- = 9,216 m. c. Un asemenea zăcământ ar conține pe 1 m. p. suprafață, o rezervă exploatabilă de petrol; N — 20 = 2 170 m c 9,216 1 Prin urmare la hectar ar fi o rezervă de 21.700 m. c. petrol ex- ploatabil. 2) Un zăcământ de tipul IV și cu aceiași grosime H = 20, ar con- ține pe unitatea de suprafață de 1 m. p. o rezervă exploatabilă de pe- trol de: 20 N = a gno — 4,340 m. c. petrol. 4,608 r sau pe hectar: 43.400 m. c. petrol exploatabil. Volumul de zăcământ corespunzător la 1 m.c. de petrol acumulat (petrol exploatabil -j- petrol remanent). Relațiunea (16) ne dă volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. de petrol exploatabil. In fapt, în volumul de zăcământ Vz- se găsesc acumulate urmă- toarele volume : 1 m. c. petrol exploatabil. Vr m. c. = volumul petrolului remanent. Institutul Geological României ACUMULAREA HYDROCARBURELOR tN ZĂCĂMINTE Vg' m. c. — volumul gazelor la presiunea ordinară, corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil, volum care în zăcământ sub presiunea de P atmosfere este redus la volumul vg. Dacă considerăm tot petrolul acumulat, volumul VK- va corespunde la un volum de petrol exprimat prin: (1 + Vr'). Rezultă că la 1 m. c. petrol acumulat corespunde un volum de gaze care, măsurat la presiunea atmosferică, se exprimă prin: Vg' 1 + Vf- Asemenea volumul de zăcământ Vz- dat de relațiunea (16) cores- punde la un volum de petrol acumulat exprimat prin: (l + Vr ). Prin urmare, la 1 m. c. de petrol acumulat va corespunde un volum de zăcământ Vz» exprimat prin: _VZ- 1 + Vr- Avem deci: (22) Vz- Insă volumul petrolului remanent Vr- se exprimă în funcțiune de volumul de zăcământ Vz-, printr’o relațiune analoagă cu aceia stabilită anterior sub numărul (8), adică : K (100-p) Vz- r' 100 (100 — pj Prin urmare relațiunea (22) care dă volumul de scăzământ VZ”, corespunzător la 1 m. c. petrol acumulat, se poate scrie : (23) Vz« V Vz- 100(100 —P„) ' însă : V vs- P _ 100 - p 100 100 — po relațiune analoagă cu acea stabilită sub No. (14). Făcând substituirile în (23), se obține pentru Vz* expresiunea : (24) VZ" = 100 (l+ ps') Pentru cazul special al K = 30 nisipului Ș> (W0 -p) Vg- (100-po) ' P și petrolului de Buștenari, avem : Po = 42,7. Institutul Geologica! României 42 I. TĂNĂSESCU Expresiunea de mai sus devine : 100 (1 +^) (25) Vr= —--------------------------- p 4- 0,523 (100 - pl Această relațiune ne dă volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. de petrol acumulat. D. RELAȚIUNI LA ZĂCĂMINTELE DE GAZE. Relațiuni analoage se deduc pentru zăcămintele de gaze naturale. Aci chestiunea se simplifică pentru că lipsesc hydrocarburele lichide. Introducem notațiuni analoage ca și la zăcămintele de petrol și anume : Vg = volumul gazelor la presiunea atmosferică și la temperatura t,. P = tensiunea inițială a zăcământului exprimată în atmosfere Vg = volumul ce ocupă gazele în zăcământ sub presiunea de P atmosfere. Acest volum reprezintă chiar volumul porilor stratului. t0 = temperatura la adâncimea zăcământului. To și Tj — temperaturile absolute corespunzătoare la temperatu- rile t0 și tr p = porozitatea stratului. După legea MARIOTTE-GAY-LUSSAC, se poate scrie relațiunea: Insă volumul vg ce ocupă gazele în strat, reprezintă chiar volu- mul porilor Vp al stratului. Deci, V„=vg = -^. p V Dar prin definițiune avem : Vp = ——. 100 Se obține deci : (2) V p — p ' p T, De oarece raportul • ® este foarte puțin diferit de unitate, se poate ACUMULAREA HVDR0CARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 43 scrie, cu aproximațiune suficientă, relațiunea (2) șub forma ; v - p. P Această relațiune exprimă, cu aproximațiune suficientă, volumul de zăcământ ce se epuizează pentru o producțiune de gaze care la presiunea atmosferică reprezintă un volum de Vg m. c. In stabilirea acestei relațiuni nu s’a ținut seamă de cantitatea de gaz remanent în rocă, dar din punct de vedere practic, diferența nu poate să fie sensibilă. Porozitatea p depinde de natura rocei. La gaze acumulate în nisipuri mobile, porozitatea maximă trebue să oscileze în jurul valorii, p = 43, adică porozitatea unui nisip uscat, liber așezat. In general, dacă stratul acumulator este nisip mai mult sau mai puțin comprimat, valoarea lui p trebue să fie mai mică decât 43%- Tensiunea inițială trebuie să fie măsurată direct. Exemplu 1. — Fie un strat de porozitate p = 43, în care s’ar găsi acumulate gaze sub o tensiune inițială P = 100 atmosfere. Un asemenea strat conține pe metru cub de zăcământ (Vz — 1). un volum de gaze Vg care la presiunea atmosferică, reprezintă: p. P. Va _ 43. x 100 x 1 100 ~ 100 = 43 m. c. Fie : H metri, grăsimea zăcământului. La 1 m. p. de suprafață, zăcământul de grosime H metri, con- ține o rezervă de gaze care la presiunea atmosferică reprezintă volu- mul 43 H metri cubi, sau la 1 Hectar, volumul 430.000 H. metri cubi. Presupunând că zăcământul are o grosime 11 — 20 m. rezultă pe Hectar o rezervă de gaze egală cu 430.000 X 20 = 8.600.000 metri cubi, la presiunea ordinară. La o producțiune anuală a zăcământului de 100.000.000 m. c. la presiunea atmosferică, se sleiește un volum de zăcământ: V2 = 100 Vg _ 100 X 100.000.000 p. P ~ 43 X 100 = 2.325.690 m. c. Zăcământul având o grosime medie II = 20 m., el se găsește sleit pe o suprafață de 116.280 mp. Această suprafață este echivalentă cu aceia a unui cerc de diametru d = 385 metri. Institutul Geological României 44 I. TĂNÂSESCU 2. — Sonda No. 2 din Sărmășel (Transilvania) produce zilnic 860.000 metri cubi gaze. Tensiunea P a gazului este P — 26, 5 atmosfer?. Admitem pentru porozitatea p a nisipului, valoarea p = 43. Volumul de zăcământ ce se slciește zilnic prin această produc- țiune este: „ 100. V„ 100X860.000 vz = ~= 73.471 m. c. p. P 43 X 26,5 Grosimea zăcământului nu e cunoscută; admițind că ea ar fi de 40 metti, rezultă că pe fiecare zi se sleiește o suprafață de zăcământ de 1887 metri pătrați, echivalentă cu suprafața unui cerc de diametru d = 49 metri. In timp de un an această sondă ar fi produs circa 300.000.000 metri cubi gaze. J.a aeest volum de gaze corespunde un volum de zăcământ sleit Vz = 26,3 milioane metri cubi. La o grosime de zăcământ H=40 metri, zăcământul este sleit pe întreaga grosime, pe suprafața S=657.500 metri pătrați, sau aproape 66 Hectare, echivalentă cu un cerc al cărui diametru este d = 915 metri. * 3. — Producțiunea anuală de gaze naturale a Statelor Unite ale Americei de Nord se estimează in ultimii ani la aproximativ 15 miliarde de metri cubi. Admitem ipoteza că gazele s'ar găsi acumulate în zăcăminte, in con- dițiunile din exemplul de sub No. 1, adică: tensiunea P = 100 atmosfere» porozitatea p = 43. Se deduce pentru volumul de zăcământ corespunzător la produc- țiunea anuală V„ = 15 miliarde metri cubi, valoarea de mai jos: = 100 VK _ 100 x 15.000.000.000 z “ p. P — 43 x 100 sau : Vz = 348.849.00* metri cubi. Dacă zăcământul de gaze ar avea o grosime medie de 40 metri de ex., în acest caz aria epuizată pe această grosime reprezintă o su- prafață de aproximativ 872 hectare. S’ar epuiza prin urmare, pe fiecare an, la producțiunea de 15 miliarde metri cubi gaze o suprafață de zăcământ de 872 hectare, echi- valentă cu un cerc al cărui diametru este d = 335O metri, Institutul Geologic al României ACUMULAREA HYDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 4o E. — A P 1.1 C A Ț I U N I. I. Presupunem un zăcământ de petrol cu caracter eruptiv, explorat prin mai multe sonde, atât în adâncime cât și în întindere pe o anu- mită suprafață. Din primele date asupra producțiunei de petrol și de gaze, se cu- noaște o valoare medie a raportului Vg între gaze și petrol. Asemenea presupunem că se cunoaște aproximativ grosimea medie II a stratului petrolifer, precum și valoarea apropiată P ?. tensiunei ini- țiale în zăcământ. Această tensiune ar putea fi măsurată la una sau la mai multe sonde productive, la începutul productivității, sau, în caz de erupțiune, să fie dedusă din efectele dinamice ce însoțesc erupțiunea. In ce privește volumul de interstiții al stratului de nisip petrolifer sau capacitatea de acumulare a stratului, admitem că p are o valoare medie : p = 50. In aplicațiunei ce voim să tratăm, presupunem că elementele ce caracterizează zăcământul explorat, ar avea următoarele valori: Vg — 50 m. c. Volumul de gaze măsurat la presiunea atmosferică și care corespunde la 1 m. c. de petrol exploatabil. P — 200 Atmosfere. Tensiunea inițială a zăcământului. p = 50 Porozitatea medie a stratului petrolifer. H = 20 metri. Grosimea medie a stratului în regiunea explorată. In ce privește valoarea coeficientului 1< presupunem că zăcământul s’ar afla la adâncimea de circa 800 m. La această adâncime temperatura ar fi -f- 35° C. In acest caz, valoarea coeficientului K este aproximativ K = 20, dacă ținem compt și de influența gazelor asupra scurgerii petrolului din nisip. * ♦ a) Volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. petrol exploatabil. Din relațiunea (16) se deduce că volumul de zăcământ care corespunde la 1 m. c. petrol exploatabil are valoarea V7/ = 3, 840 m. c., adică pentru a obține un volum de 1 m. c. petrol, se epuizează un volum de zăcământ egal cu 3,840 m. c. Invers, un volum de 1 m. c. de zăcământ ar ceda liber, circa 280 litri petrol. b) Rezerva de petrol și de gaze conținute în volumul de zăcământ limitat la suprafața de 1 hectar. Zăcământul având grosime medie de 20 metri, volumul de zăcă- mânt pe hectar reprezintă: 10.000 X 20 = 200.000 m. c. Institutul Geological României 46 i. TĂNĂSESCU Prin urmare rezerva de petrol exploatabil este : 200.000 ' 3,840 = 52.080 m. c. La acest volum de petiol exploatabil corespunde un volum de gaze care la presiunea atmosferică reprezintă : VK = 50 X 52.080 = 2.604.150 m. c. Volumul petrolului remanent în volumul de zăcământ limitat la suprafața de 1 hectar, se deduce din relațiunea generală (8) în care p0> p și K au următoarele valori: p0 = 42.7 Porozitatea nisipului uscat, liber așezat. p =50 Volumul de interstiții al stratului petrolifer K = 20 Coeficientul care indică volumul petrolului remanent în scurgerea sub vid parțial, la temperatura de -f- 35° C, în funcțiune de volumul nisipului spălat, uscat și liber așezat, înlocuind aceste valori în relațiunea (8), se obține : V, = 0,1745 Vz, în care Vz = 200.000 in. c. sau : V, = 34 900 m. c. Prin urmare, volumul total al petrolului acumulat în zăcământul limitat la suprafața de 1 hectar și cu grosime medie de 20 metri, este : Va = V, + Vr = 52.080 4- 34.900 = 86.980 m. c. Volumul gazelor în aceiași porțiune de zăcământ limitată la 1 hectar, este : Vg = 2.604.150 m. c. la presiunea ordinară. Acest volum de gaze sub presiunea de 200 atmosfere din zăcă- mânt, va ocupa un volum redus care este aproximativ: vg = 13.020 m. c. Prin urmare, volumul total al hydrocarburelor acumulate în zăcă- mântul limitat la suprafața de 1 hectar, este cumpus precum urmează: i 1- Volum In in. c. Volum în % din volumul inter- stițiilor Volum în % din volumul de zăcământ 1. Petrol exploatabil (Ve). 52.080 m. c. 52,0 % 26,0 «/o 2. Petrol remanent (Vr ) . 34.900 » » 35,0 •/. 17,5 ° 0 3. Volumul gazelor sub pre- siunea de 200 atm. din zăcământ (vg) . . . . 13.020 » » 13,0 % 6.5 «A Totalul hydrocarburelor acumulate 100.000 m.c. 100,0 ®/0 50,0 % A Institutul Geologic al României IGR/ • ACUMULAREA HYDROCARBURELOR tx ZĂCĂMINTE . 47 Proporțiunea gazelor la presiunea atmosferică prin raport la pe- trolul acumulat se evaluează la : Vs V, 2.604.150 86.980 = 30 m. c., adică la 1 m. c. de petrol acumulat în zăcământ corespunde 30 m. c. gaze la presiunea atmosferică. Acest volum de gaze sub presiunea inițială » 3 70.000 » » 1500 » mai sus, se găsesc instalate trei Fig. 4. La acea dată, fiecare din sondele menționate mai continuă să producă zilnic: Sonda No. 1.............20 m. c. petrol » » 2 . . . . . 15 » » >> » » 3.............10 » » » Se pune acum întrebarea dacă în aceste condițiuni, mai există vre-un avantaj de a se instala sonde în interiorul perimetrului limitat de sondele No. 1, 2 și 3. In condițiunile de acumulare admise, volumul de zăcământ Vz co- respunzălor la 1 m.c. de petrol exploatabil, estet Vz = 3,840 m.c. Fiecare sondă, în raport cu producțiunea ce a dat până la o anu- mită dată, a epuizat zăcământul pe o suprafață determinată. ■ Forma acestor suprafețe poate să fie mai mult sau mai puțin neregulată, după condițiunile în cari se face scurgerea petrolului către gaura sondei. Institutul Geologic al României' I. TĂNÂSESCU Dacă admitem că scurgerea ar fi uniformă, ariile epuizate repre- zintă suprafețe circulare și în acest caz, fiecare sondă epuizează zăcă- mântul pe o anumită rază. In tabela de mai jos se indică pentru fiecare sondă, volumul de zăcământ epuizat, precum și aria și raza de epuizare: 1 No. j sondei i Producțiunea extrasă m. c. Volumul de zăcământ epuizat, m. c. Aria epuizată m. p. Raza de epuizare presupunând suprafața circulară No. 1 30.000 m. c 115.200 m. c. 5.700 m. p. 43 m. 9 50.000 „ „ 192.000 „ „ 9.600 „ „ 55 „ „ 3 70.000 „ „ 268.800 „ „ 13.440 „ „ 65 „ In schița de mai sus sunt reprezentate prin cercuri în scara 1 : 4000, ariile de influențare corespunzătoare la cantitățile extrase din fiecare sondă. Se vede că aceste arii se suprapun în parte. O sondă nouă ce s’ar instala într’o pozițiune centrală, de ex. în pozițiunea indicată sub No. 4, deși s’ar afla la distanță de aproximativ 60 metri de fiecare din sondele vechi, va întâlni stratul de nisip petrolifer aproape epuizat; în cazul cel mai favorabil, sonda nouă va fi alimentată din zona externă, pe aceiași cale de scurgere prin care se alimentează sondele vechi, dar atunci va influența producțiunea acestor sonde. In condițiunile de producțiune admise, este foarte probabil că sonda nouă nu va putea produce de cât un timp scurt și o cantitate insuficientă spre a putea acoperi cheltuelile de foraj, extracțiune, etc. Cu atât mai puțin justificată va apare i ns tala ți u nea unui număr mare de sonde la distanțe de câte 30 metri una de alta, în mijiocul altor sonde aflate în producțiune de timp îndelungat, și fără un examen prealabil al con- di ți uni lor de zăcământ, grosime, etc. * * III. Să considerăm porțiunea de zăcământ dela Moreni (Țuicani), în regiunea exploatată de sondele No. 3 (Concordia) No. 1 (Colombia) și No. 8. P (Româno-Americană), și să evaluăm volumul de zăcământ epuizat precum și aria influențată prin producțiunea obținută din aceste 3 sonde. Soeda No. 3 (Concordia) situată în Valea Frasinului, la o altitudine de 285 m. deasupra nivelului mării, a atins zăcământul de petrol la adâncimea de 648 m.; a devenit productivă prin erupțiuni în Ffebrua- ACUMULAREA hydrocarburelor în zăcăminte 49 rie 1912 și a produs cantitatea de 34.000 tone până la începutul lunei Iunie ăcelaș an, când Cinci în erupție a fost incendiată. Incendiul a ținut 13 zile, iar prodiicțiuriea arsă în acest interval se poate estima la aproximativ 8000 tone. După ce s’a stins incendiul odată cu încetarea erupțiunii, lucrările nu au mai putut fi continuate din cauza sondei învecinate, No. 1 (Cdlom- bia), care devenise eruptivă. Sonda No. 1 (Colombia) situată la distanță de 30 m. spre N dâ sonda No. 3 (Concordia), la o altitudine de 295 m., a atins zăcământul la adâncimea de 633 m. Această sondă a devenit productivă în Iulie 1912, și a produs în timp de 1 an și câteva luni, numai prin erupțiuni, cantitatea de 410.000 tone. Sonda No. 8. P (Româno -Americană), situată la 65 m. spre E de sonda No. 1 (Colombia), a produs cantitatea de circa 200.000 tone. In total, producțiunea celor trei sonde se estimează la 650.000 tone, în cifră rotundă, sau un volum de circa 750.000 m. c. Cantitatea de gaze nu s'a măsurat, însă din punctul de vedere al proporției între gaze și petrol, zăcământul de la Moreni se prezintă în condițiuni cel puțin egale cu cel din .Câmpina, și ca atare se poate admite pentru această proporție valoarea 200, adică Ia 1 m. -c. petrol extras, corespunde aproximativ 200 m. c. gaze la presiunea atmcsfcrică. Tensiunea inițială a scăzământului în această porțiune, având în ve- dere violența erupțiunilor, o presupunem egală cu 200 atmosfere. Asupra grosimii zăcământului se cunosc puține date. O sondă situată la circa 200 m. spre E de sonda No. 1 «Colombia» s’a adâncit, în timpul extracțiunei petrolului, cu 24 m., fără a fi eșit din stratul de nisip petrolifer. Putem admite pentru perimetrul în chestiune exploatat prin sondele menționate, o grosime mijlocie de 30 metri. Pentru volumul de interstiții al stratului petrolifer, admitem p = 50. Datele problemei sunt: Capacitatea de acumulare a stratului, sau volu- mul de interstiții,.............................p = 50. Tensiunea zăcământului................................P = 200 atm, Grosimea zăcământului, ..............................II = 30 metri Producțiunea de petrol extras,........................Q = 750.00'1 m.c. Proporția între gaze si petrolul exploatabil, . Vg = 200. Volumul gazelor degajate din zăcământ la pre- siunea ordinară: . , 750.000 X 200 =........................... 150.000.000 m. c. Anuarul Instit. Geologic al României. Institutul Geologic al României o t. TĂNĂSESCU ■ Valoarea coeficientului, K, referitor la petrolul re- manent, este pentru petrolul de Moreni, la adâncimea de 700—800m., unde e o tem- peratură de circa + 35° C.,.........................IC = 20. Pe baza acestor date se deduce : Volumul de zăcământ corespunzător la 1 m.c. petrol exploatabil este ........ Vz- — 6,144 m.c. Volumul de zăcământ epuizat pentru producțiu- . nea de 750.000 m.c. petrol extras, este, Vz = 4.608.000m.c. Volumul petrolului remanent dedus din relațiu- nea (8) se evaluează la: Vr = 0,1745 Vz sau ...............................................Vr = 804.000 m.c. Volumul gazelor degajate (150.000.000 m.c.) re- prezintă în zăcământ sub presiunea de 200 atmosfere, volumul,............................vg = 750.000 m.c. , ■ Volumul total al hydrocarburelor acumulate în zăcământul epuizat prin cele 3 sonde menționate, este compus precum urmează: Volum m. c. Procente din volumul zăcă- mântului Procente din .! volumul inter- stițiilor Volumul petrolului exploa- tabil 750.000 m. c. 16,3 % 32,6 % Volumul petrolului rema- nent. 804,000 m. c. 17,4 % 34,8 % Volumul gazelor sub pre- siunea de 200 atm. din ză- cământ 750 000 m. c. 16,3% 32,6 % Totalul hydrocarburelor || acumulate 2.3O4.000 m.c. 50,0% . 1 100,0 % ' Volumul efectiv al grăun- | unțelor din nisip 2.304.000 m.c. 50,0 % Totalul volumului de ză- cământ epuizat prin cele 3 sonde.- 4.608.000 m.c. 100,0 % Aria și Raza de Influențare. Presupunem că prin extracțiunea can- tității de petrol de 750.000 m.c. și a volumului de gaze de 150.000.000 m. c., la presiunea ordinară, zăcământul a fost influențat pe întreaga grosime de 30 metri. In acest caz aria influențată se evaluează la : 4.608.000 : 30 = 153.600 m.p., adică o suprafață de peste 15 hectare. Institutul Geological României ACUMULAREA HYDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE Presupunând că această arie este circulară, raza de influențare este R = 221 m. Cele trei sonde menționate aparținând la 3 societăți diferite, mar- chează pe teren un triungaiu a cărui suprafață este de aproximativ 1000 m. p., pe când aria influențată pe o grosime de 30 metri, prin produc- țiunea extrasă de cele trei sonde, reprezintă peste 15 hectare. Se învederează prin acest exemplu cât de inechitabil și iluzoriu este în realitate principiul pus la baza regi- mului de proprietate minieră, după care proprietarul su- pr a feții este proprietar și al subsolului petrolifer, în limi- tele determinate jprin planurile verticale duse prin ho- tarele terenului dela suprafață. IV. Zăcământul Moreni-Țuicani-Stavropoleos (exclusiv regiunea Bana). Să considerăm porțiunea de zăcământ dela Moreni, care se întinde din apa Cricovul, spre Vest peste dealul Țuicanilor. Exploatarea zăcământului în această regiune a început în anul 1904. Prima sondă instalată a intrat în producțiune pe la finele anului 1904 și în acel an a produs 4350 tone. In anii următori ea a continuat să pro- ducă, prin erupțiuni, dând o producțiune totală de peste 40.000 tone. Stratul petrolifer în regiunea exploatată de prima sondă este la adân- cime de 240 metri. Din 1904, sonde noui au fost instalate în flecare an, atât spre vest cât și spre Sud, astfel că în 1913 dintr’un număr de 94 sonde produc- tive, a rezultat o producțiune de 982.000 tone. Producțiunea totală a zăcământului menționat, în intervalul dela 1904 până la August 1920, a fost de 7.200.000 tone, ceeace la o greu- tate specifică a petrolului de 0.870 reprezintă un volum de 8.276.000 m: c. Principalele strate în exploatare în ultimii ani se găsesc la adân- cimi între 600 m. și 800 metri. La aceste adâncimi, temperatura variază intre -p- 30° C și -f- 35° C. In ce privește celelalte condițiuni fizice de acumulare, admitem că sunt aceleași ca în cazul tratat sub No. III, și anume: Volumul de interstiții al nisipului suprasaturat, sau capacitatea de acumulare.........................p =50. Tensiunea inițială a zăcământului.................P = 200 ațm. Grosimea totală a straielor . exploatate, în țifră rotundă . , .. , . . ... . . . , . H =_30 metri. Proporția între gaze și petrolul exploatabil, sau) . volumul gazelor la presiunea ordinară, core- spunzător îa 1 m. c. petrol exploatabil, . Vs- = 200 m. c. Institutul Geologic al României 52 TÂnASESCU Temperatura in zăcământ,.........................t0 = + 35° C, Porozitatea nisipului spălat, uscat și liber așezat, p0 = 42,7. Valoarea coeficientului K, în condițiunile de adân- cime și de temperatură, pentru petrolul dela Moreni ....................................K = 20. Producțiunea de petrol in intervalul dela 1904 până la August 1920 . ... Ve — 8.276.000 m. c. Volumul gazelor la presiunea ordinară, core- spunzător la volumul de 8.276.000 m.c. petrol, este: 8.276.000 X 200 . . . Vg = 1.655.200 000 m.c. Volumul de mai sus la presiunea de 200 atm. din zăcământ se reduce la, . . vg = 8.276.000 m. c. In condițiunile de acumulare de mai sus se deduce: Volumul de zăcământ corespunzător la 1 m.c. petrol exploatabil,........................Vz-= 6,144 m.c. I.a producțiunea de 8.276.000 m. c. petrol extras, corespunde un volum de zăcă- mânt epuizat: 8.276.000 X 6,144 sau Vz = 50.848.000 m. c. Volumul petrolului remanent se evaluează la Vr = 0,1745 Vz sau......................Vr = 8.872.000 m. c. Prin urmare în compunerea zăcământului, proporția hydrocarburelor acumulate, exprimată în procente din volumul de zăcământ și pe unitate de volum de zăcământ, se prezintă astfel : Componentele volumului i de zăcământ Volum m. c. Procente din volumul de zăcământ 0/ 1 metru cub de zăcământ coprinde: m. c. । 1. Volumul petrolului extras în interv. de 8.276.000 m. c. 16,3 % 0,163 m. c. la 1904—Aug. 1920. | 2. Volumul petrolului remanent .... 8.872.000 » » 17,4 0,174 » » j 3. Volumul gazelor j sub tensiunea de 200 atm 8.276.000 » » 16,3 °, 0 0,163 » » 4. Volumul hydrocar- burelor acumulate în volumul de ză- cământ epuizat . . 25.424.000 m. c. 50,0 % 0,500 m. c. i 5. Volumul efectiv al grăunțelor de nisip. 25.424.000 » » 30,0 0 0 0,500 » » 6. Volumul de zăcă- inânt epuizat. . . 50.848.000 » » 100 ’/0 1,000 m. c. Institutul Geological României ACUMULAREA IIYDROCAR BUR ELOR ÎN ZĂCĂMINTE 53 Zăcământul se mai poate caracteriza evaluând următoarele rapor- turi între gaze și petrol: Raportul între volumul petrolului acumulat (Ve + Vr) și volumul gazelor sub tensiunea de 200 atm. este: 33,7 : 16,3 = 2,06, adică pe- trolul lichid ocupă în interstițiile nisipului un volum de două ori mai mare decât volumul gazelor sub presiunea de 200 atmosfere. La 1 m. c. de petrol acumulat în zăcământ corespunde un volum de gaze de 16,3 : 33,7 = 0,483 m.c, la presiunea de 200 atmosfere. La presiunea ordinară, acest volum reprezintă aproximativ 96,6 m. c., sau în greutate, 67 kgr., socotind că 1 m. c., gaze cântărește 0,7 kgr. Rezultă că la 1 m. c., de petrol acumulat care cântărește aproxi- mativ 870 kgr. corespunde o cantitate de gaze de 67 kgr. Prin urmare prin raport la totalul hydrocarburelor acumulate în zăcământ, în condi- țiunile menționate, proporția hydrocarburelor gazeiforme în greutate este: Gaze . • . . . . 7,7 % în greutate , Petrol.............92,3 % » » Aria și Raza de Influențare. Prin extracțiunaa volumului de 8.276.000 m. c. petrol și a volumului corespunzător de gaze, presupu- nem că zăcământul, în regiunea exploatată, a fost influențat și epuizat pe grosimea totală a complexului de strate exploatabile, adică pe 30 m. grosime, Aria influențată va fi deci: 50.848.000 : 30 = 1.694.933 m. p. sau o suprafață de aproaoe 169,5 hectare. Suprafața marcată de sondele instalate până la August 1920 în această regiune, este de 200 hectare. Prin urmare în perimetrul limitat actualmente de sondele periferice mai rămâne o suprafață de zăcământ de circa 80 hectare, care poate fi considerată ca neepuizată. In condițiunile. de acumulare menționate și la o grosime a tutulor stratelor exploatabile, reprezentând un total de 30 metri, rezultă pe 1 m. p. suprafață de zăcământ o rezervă exploatabilă de petrol de 30 : 6,144 = 4,8828 in. c. petrol exploatabil, sau pe hectar, un volum de 48.828 m. c. petrol exploatabil. La suprafața de 80 hectare considerată ca rămasă neepuizată la August 1920, în perimetrul în exploatare, s’ar mai putea compta pe o rezervă de 80X48.828 — 3.906.240 m.c., petrol exploatabil, sau în greu- tate, o cantitate de aproape 3.400.000 tone. Institutul Geologic al României 5 I. TĂNĂSESCU V. Zăcământul dela Câmpina. Porțiunea de zăcământ exploatată prin sonde reprezintă o supra- față de aproximativ 200 hectare. Zăcământul în stare inițială conține gaze acumulate sub mare ten- siune și este caracterizat prin erupțiuni violente. Datele statistice îndrep- tățesc a admite că în starea inițială la 1 m. c. de petrol exploatabil a trebuit să corespundă circa 2f’O metri cubi gaze la presiunea ordinară. Temperatura la adâncimea principalelor strate petrolifere exploatate (490—650 m.,) variază între + 25° C și + 32°. Producțiunea totală de petrol a zăcământului în intervalul dela 1896 până la finele anului 1920 se evaluează la 3.800.000 tone, repre- zentând un volum de circa 4.884.000 m. c. Tensiunea zăcământului a fost foarte mare și s’a manifestat la început prin erupțiuni violente; în unele cazuri, coloana de petrol eruptiv a atins o înălțime de peste 100 metri dela suprafața terenului. Rămânând în limitele realității, putem admite pentru elementele ce caracterizează zăcământul dela Câmpina, în starea inițială, următoarele valori: Volumul de interstiții în stratul de nisip suprasa- turat, sau capacitatea de acumulare, . . . . p = 50. Tensiunea inițială a zăcământului................P = 200 atm. Proporția între gaze și petrolul exploatabil, sau vo- lumul gazelor la presiunea ordinară, cores- punzător la 1 m.c. petrol exploatabil . . . Vg- = 200 m.c. Temperatura inițială, medie, în zăcământ . . . . t0 = + 25° — 32° C. Valoarea coeficientului K, la temperatura inițială, din zăcământ........................•............K = 22 Producțiunea de petrol extrasă în intervalul dela . . '1 1896 până la finele anului 1920 .................Ve — 4.884.000 m.c. Volumul gazelor la presiunea ordinară, corespunză- tor la volumul de petrol de mai sus, este 4.884.000X200 =,.. . . . ........................Vg =976.800.000 m.c. Volumul de mai sus al gazelor sub presiunea de 200 atm., din zăcământ, se reduce la, . . . vg = 4.884.000 m.c. In condițiunile de acumulare de mai sus, volumul de zăcământ corespunzător la 1 m.c. petrol exploatabil se deduce diu'relațiunea (16), înlocuind notațiunile prin valorile de mai sus. Se obține : Volumul de zăcământ corespunzător la 1 m.c petrol exploatabil, ....... V^ = 6,494 m.c. \ IGR/ Institutul Geological României ACUMULAREA HYDROCARBURELOR ÎN ZĂCĂMINTE 55 Volumul, petrolului remanent corespunzător la vo- lumul de zăcământ de mai sus, se deduce din relațiunea (8). Se obține : V,' = 0,1919 X 0,494; . . . V,< = 1,247 m.c. Volumul de gaze dc 200 m.c. la presiunea ordi- ' nară și care corespunde la 1 m c. de petrol - •• exploatabil, se reduce în zăcământ șub pre- siuuea de 200 atm., la volumul, . . .. . . vg- = 1 m.c. Prin urmare, în compunerea zăcământului, proporția hidrocarburelor acumulate, exprimată în % din volumul de zăcământ și pe unitate de volum de zăcământ, se prezintă astfel : j Componentele volumului de zăcământ 1 corespunzător la 1 m.c. petrol exploatabil Volum m.c. In % din volu- mul de zăcă- mânt % 1 m.c. de zăcă- mânt coprinde: m.c. 1. Voi. petrolului exploatabil . 2. Volumul petrolului remanent 3. Volumul gazelor sub tensiu- ) nea de 200 atm. . . . . . • . 4. Volumul hydrocarburelor ,a- cumulate ...... • . . . 5. Volumul efectiv al grăunțe 1 lor de nisip 1 6. Volumul de zăcământ cores- punzător la 1 m.c. petrol exploa- 1 tabil 1 1,247 1 3.247 3,247 6,494 15,4% 19,2% 15,4% 50,0% 50,0% 100,0% 0,154 m. c. 0,192 m. c. 0,154 m. c. ■ I 0,500 ml c. 0,500 m. c. . 1,000 m. c. i Zăcământul se mai poate caracteriza prin următoarele raporturi între gaze și petrol: Raportul între volumul petrolului acumulat (Ve + V,) și volumul co- respunzător al gazelor sub tensiunea inițială de 200 atm., este: 34,6: 15,4 = 2,24, adică petrolul lichid ocupă în interstiții un volum de 2,24 ori mai mare de cât volumul gazelor sub tensiunea de 200 atm. La 1 n>. c. de petrol acumulat în zăcământ, corespunde un volum de gaze de 15,4: 34,6 = 0,445 m.c. Ia presiunea de 200 atmosfere. La presiunea ordinară, acest volum reprezintă 89 m. c. * * * Să ne închipuim acum că redăm zăcământului atât petrolul extras până la finele anului 1920, cât și gazele degajate în acest interval, și să vedem ce volum de zăcământ poate fi considerat ca epuizat, pentru această producțiune. Institutul Geologic al României 56 I. TĂNÂSESCU La o producținne de 4.884.000 m. c. petrol extras, corespunde un volum de zăcământ epuizat: Vz = 4.884.000 X 6,5 = 31.806.000 m. c. Volumul petrolului remanent corespunzător la acest volum de zăcământ, este: Vr = 0,1919 X 31.806.000 = 6.106.000 m. c. Dacă admitem că grosimea tutulor stratelor de petrol exploatate însumează în total 20 metri, aria epuizată pe această grosime prin pțo- ducțiunea extrasă până la finele anului 1920, este: S = 31.806.000: 20= 1.590.300 m. p., sau în cifră rotundă, o suprafață de 159 hectare. Prin urmare, în perimetrul de 200 hectare ocupat de actualele sonde, ar mai rămâne o suprafață de zăcământ de circa 41 hectare, care poate li considerată ca neepuizată. In condițiunile de acumulare presupuse, și în cazul când zăcămân- tul ar avea efectiv o grosime medie de 20 metri, rezultă la hectar o rezervă de petrol exploatabil de 30.770 m. c., sau aproximativ, 26.450 tone. Prin urmare, în suprafața de 41 de hectare, considerată ca nee- puizată, ar exista o rezervă de 1.084.450 tone petrol exploatabil. In exemplul de mai sus am admis pentru p, valoarea p = 50, adică volumul interstițiilor într’un strat de nisip suprasaturat sub tensi- une, reprezintă 50% din volumul stratului sau zăcământului. Este util să ne oprim puțin asupra valorii ce trebue aleasă pentru acest element. Zăcământul de la Câmpina fiind exploatat pe o durată mai îndelungată și în interiorul uuui perimetru mai mult sau mai puțin bine definit, ne dă posibilitatea de a ne orienta întru câtva asupra valorii lui p. Perimetrul care cuprinde în mod larg toate sondele productive din regiunea Câmpina-Poiana, între Doftana și Prahova, are o suprafață de circa 200 hectare. Asupra grosimii zăcământului nu se cunosc date sufiiciente; totuși din câteva informațiuni izolate, se poate admite că complexul stratelor de petrol formând zăcământul în acest perimetru atinge o grosime totală de 20 metri. In acest caz, volumul de zăcământ limitat la suprafața de 200 hectare, este de 40.000.000. m. c. Să presupunem pentru moment că nisipul suprasaturat din zăcă- V'GR Institutul Geologic al României ACUMULAREA 11 VDROCARBURELOK ÎN ZĂCĂMINTE 57 mânt ar avea acelaș volum de interstiții, ca al unei inasse de nisip spălat, uscat și liber așezat, adică: P = 42,7. Ne referim la relațiunea (16) care exprimă volumul de zăcământ corespunzător la 1 m. c. de petrol exploatabil, anume: 100 (1 + w v-=%km ■ . p (100-p0) In cazul nostru, notațiunile au următoarele valori: Vr = 200 m. c. P = 200 atm. P = Po = 42,7 K = 22. Se obține, făcând înlocuirile în formula de mai sus: VZ'~ 9,661 m. c., adică pentru 1 m. c. petrol extras sar epuiza 9,661 m. c. de zăcământ. Prin urmare, la producțiunea de 4.884.000 m. c. petrol extras până la finele anului 1920, ar ti trebuit să se epuizeze un volum de zăcământ : Vz = 4.884.000 X 9,661 = 47.184.324 m. c. adică, un volum mai mare decât volumul de zăcământ evaluat în peri- metrul de 200 hectare, la o grosime totală de 20 metri. Ar rezulta de aci că zăcământul limitat la perimetrul de 200 hectare, nu numai că ar fi trebuit să fie complect epuizat pe grosimea de 20 metri, dar ar trebui să se găsească influențat afară din acest perimetru. Insă, zăcământul dela Câmpina nu este încă epuizat; pe de o parte producțiunea zilnică actuală a sondelor vechi atinge aproape 180 tone, iar pe de alta, în perimetrul menționat mai sunt incă suprafețe libere pe cari s’ar putea instala noui Sonde. , Prin acest exemplu suntem prin urmare conduși a admite, pentru volumul de interstiții al unei masse de nisip suprasaturat sub tensiune, o valoare mai mare de cât a volumului de interstiții într’o massă de nisip prealabil spălat, uscat și liber așezat, adică mai mare de 42,7%, ♦ ♦ De altă parte, să ne închipuim că zăcământul limitat la perimetrul de 200 hectare și reprezentând un volum total de zăcământ Vz = 40.000.000 Institutul Geological României 58 I. TĂNĂSESCU m. c. ar fi complet epuizat prin producțiuuea de petrol și de gaze ob- ținută până la finele anului 1920, adică: Vc = 4.884.000 m. c. petrol și Vg = 977.800.000 m. c. gaze la presiunea ordinară. Să ne închipuim că redăm volumului de zăcământ producțiunea de mai sus, restabilind condițiunilc inițiale de tensiune ale zăcământului, adică am introduce gazele sub o tensiune de 200 atmosfere. Valoarea ce ar trebui să aibe p, adică volumul de interstiții pen- tru cantitatea de petrol extrasă, se poate deduce din relațiunea (17), în care volumul Vz este presupus cunoscut. 100 N ( 1 + —1~) In relațiunea: (17) Vz =---------------------; K (100 — p) P (100 — Foi notațiunile au următoarele valori : Vz = 40.000.000 m. c. N = 4.884.000 m. c. Vg ’= 200 m. c. P = 200 atm. K = 22 Po = 42,7 Introducând valorile de mai sus în relațiunea (17), se obține pen- tru p valoarea : p = 45,3. Prin urmare, chiar în cazul când zăcământul în interiorul perimetrului de 200 hectare ar fi complet epuizat prin pro- ducțiunea obținută până în prezent, ceea ce nu este cazul, volumul de interstiții ar reprezenta 45,3°/u din volumul de zăcământ, adică un volum mai mare decât volumul intersti- țiilor unei mase de nisip prealabil spălat, uscat și liber așezat (42,7). Valoarea admisă pentru p în cazul zăcământului dela Câmpina, este o valoare care se apropie de realitate și poate fi luată ca bază și la alte zăcăminte similare. Les conditions physiques d’accumulation des bydrocarbprcs et les normes d’evaluation des gisements de petrole PAR I. TANASESCO (RESUME) Au point de vue physique, un gisement de pătrole (sabie petro- lifere) est caracterise par une serie d’eiements dont Ies principaux sont: 1. La capacite d’accumulation du sabie (degre de sursaturation) ou Ie rapport entre le volume des interstices et le volume total de la masse du sabie sursatur6. 2. La puissance du sabie de retenir la petrole dans Ies interstices (petrole restant), ou Ie rapport entre le volume du petrole restant et celui de la masse du sabie. 3. La temperature â la profondeur du gisement. 4. La tension du gisement â l’6tat inițial. 5. La proportion entre les gaz et le petrole emmagasinds dans un gisement. L’evaluation d’un gisement de petrole suppose, en dehors du cube du gisement, la connaissance, au moins approximative, de tous ces elements physiques. Pratiqucment, la productivite d’un gisement est dâfinie par la quan- tite de petrole qui s’ecoule librement dans le sabie, donc par la qaan- tite de petrole exploitable. 11 est evident qu’il doit exister des relations analytiques entre le volume total du gisement et les elăments physiques mentionn6s. De telles relations peuvent permettre la determination d’un dlement quand les autres elăments sont connus. Ces relations etant des deductions basees sur des ’ faits d’observa- tion et sur des lois physiques, ont d’abord une valeur theorique et leur importance pratique depend du degre d’approximation qu’on pcut Institutul Geological României 60 I. TANASESCO atteindre dans la ditermination ou l’apriciation des elements physiques qui caracterisent un gisement. Le probleme fundamental pose dans cette etude est le suivant: Determine r le volume de gisement correspondant â 1’ unite de volume de petrole expl oi table, ou ă 1’uni te de volume de petrole accumule dans la roche (sabie sursaturi). Comme corrolairc de ce probleme ii resulte le probleme suivant: Detcrminer le volume de gisement qui peut 61re considere comme ipuise. par une sonde, pour une pro- duction d o n n 6 e. Avânt d’etablir Ies relations analitiques entre Ies 616'ments physi- qucs qui caracterisent un gisement, on trăite, dans cette etude, chaque element physique ă part, cn vue d’obtenir une orientation generale en ce qui concerne Ies conditions physiques d’emmagasinage des hydrocar- bures dans le gisement, ainsi que țes limites entre lesquelles peuvent osciller Ies valeurs reelles des elements physiques. Dans cette etude, toutes Ies donnees se referent au sabie, celui-ci etant en Roumanie, la roche qui emmagasine Ies plus grandes quantites de petrole. a) Capacite d’accumulation des sables petrolifires (Degre de sursaturation). On peut admettre apriori, qu’un sabie sursaturi de petrole, tel qu'il se presente dans un gisement de pitrole, a un volume d’interstices plus grand que celui du meine sabie, completement libre de petrole et sec. Un pareil sabie peut etre obtenu par un lavage prealable avec des essences legeres, et dont la masse n’est pas comprimee. La valeur du rapport Vp : V entre le volume des interstices VP et le volume V d’une masse de sabie pur et sec, represente donc une valeur minima du memc rapport se referant â un sabie sursaturi de petrole. Le volume des interst’ces Vp d’une masse de sabie sec, a ete de- termini en utilisant une metode basee sur la determination du poids specifique du sabie. Soit: V — le volume dlune masse de sabie sec. Vn = le volume effectif des grains de sabie. VP = le volume des interstices de la masse de sabie. d = le poids specifique du sabie. P = le poids de la masse de sabie dont le volume est V. Pi — le poids de la meme masse de sabie, en supposant que Ies interstices sont completement remplis de sabie. Institutul Geological României i.’accumulation des hydrocarbures des gisemeHts 61 On peut 6crire : P,—P = (V—Vn ) d = VP . d. v Pi~P d De telles detcrminations ont et6 faites pour le sabie oligocene du gise- ment de Buștenari et on a trouve que le volume d’intersticcs represente 42, 7% du volume du sabie. Cette valeur, ddsignăe par p0, peut etre consideree comme une valeur minima pour le sabie sursature de pdtrole. b) Le pdtrole restant c’est le petrole retenu dans le sabie, â l’ecoulement libre du petrole â travers le sabie; son volume depend de la surface des grains, de la forme et de la grosseur des interstices ainsi que des proprietes physiques du pâtrole. Des indications â cet egard, ont 6t6 obtenues par des expărie'nces en laissant le petrole s’ecouler librement dans un volume determine V d’un sabie oligocene de Buștenari, lave prăalablement avec des essences 16gcres et ensuite seche. Pour un tel sabie lave et sec de Buștenari, le volume d’interstices represente, comme nous l’avons vu, en moyenne 42, 7% du volume du sabie sec. , Par pesage on determine le poids du volume V du sabie, avant et apres l’ecoulement. De ces donnees on deduit le poids du petrole restant et par consequent son volume (Vr ). On exprime ce volume en pourcentâge (K) du volume primitif V du sabie lave et sec, de po- roșitc p0 = 42, 7 etTon obticnt pour K l’expression K = r . De telles ddterminations ont ete faites en 1914, avec 4 types de pătrole de Roumanie (Moreni, Campina, Buștenari, Campeni-Pirjol), en utilisant comme sabie, un seul type: le sabie ohigocene de Buștenari. Les resultats, indiquant Ies valeurs du coefficient K = ——— sont reunis dans le tableau de la page 11 (texte roumain). Dans le cas d’un ăcoulement libre du petrole, â la temperature normale (20° C) et sous la pression ordinaire, le coefficient K varie, d’a- pres les propridtes physiques du petrole, entre K=28 et K = 38. A une temperature plus elevee, tel que dans les gisements de grande profondeur, le petrole devient plus fluide et son libre âcoule- ment par les interstices du sabie est facilite, ce qui fait diminuer Ie volume du petrole restant. La presence des gaz dans le gisement facilite egalement l’ficoule- ment du petrole. 62 I. TANASESCO Ces deux influences ont potir effet de diminuer la valeur du coefficient K. Les essais faites avec le pdtrole de Moreni, en laissant ce pâtrole s’ecouler â travers le sabie, â des tempâratures variant de 5° cn 5° entre 20° et 35° sous la pression ordinaire, ainsi que sous un vide pârtiei, ont donn6 pour K, les valeurs indiqudes dans le tableau de la page 13 (texte roumain). Dans ces expăriences le coefficient K? represente le volume du pe- trole restant exprime en pourcentage du volume du sabie prăalablement lave et seche. On peut exprimer le volume du petrole restant en fonction du volume du sabie sursatur6, ou en fonction du volume du petrole ac- cumu!6 dans le sabie. Soit: V = le volume de la masse de sabie lavă et sec. Vn = le volume effectif des grains de ce sabie. Vp = le volume des interstices. p„ — la porosite de la masse de sabie pur et sec. (pour le sabie pur de Buștenari p0 = 42,7). W — le volume de la masse de sabie V, supposde sursatur^e de pâtrole. P = la porosită du sabie sursature. Wp — le volume des interstices dans le volume W. Vr = le volume du petrole restant. K = le volume du petrole restant en % du volume du sabie lavb et sec, dont la porosite est p0 = 42,7. Entre ces blements ou peut ecrire les relations suivantes: (d 1 00 Po 100 p D’autre part nous avons: f3) V - KV KV° 1 r 100 100—p0 Des relations (2) et (3) on deduit: K aco-c) W '' ' 100 (100-p,)' Entre W et WPj il existe la relation : Wp = On peut ecrire donc, la relation (4) sous la forme: _ K(100-p) Wp ( ' r p(ioo-Pu) • Dans ces relations les coeficients K et p„ sont determinds par exp6rience. Institutul Geological României i .'accumuj.ation des hydrocarbures des gisements Le coefficient p qui repr^sente le degră de sursaturation du sabie petrolifere, peut vârier d’un gisement â l’autre.' Sa valeur ne descend en general pas au desșous de la valeur pn — 42,7 qui represente un mi- nimum correspondant ă la porosită du sabie lav§, sec et non comprimi. En restant dans Ies limites reelles on peut admettre pour le degr6 de sursaturation p du sabie des grands gișements exploitables de petrole, des valeurs comprises entre p — 43 et p = 50. A l’aide des relations (4) et (5) on peut determiner le volume du petrole restant en % du volume du sabie sursature (Wl, ou du volume du petrole emmagasinb dans le sabie (Wp). Les tableaux des pages 16 et 17 (texte roumain) indiquent Ies resultats de ce calcul, exprimes cn % du volume du petrole emmaga- sine (WP). On a admis pour p la valeur p = 50 et pour K des valeurs correspondant aux pStroles de differente provenance, ă l’^coulement libre du petrole par le sabie, â des temperatures variables et sous la pression normale, ou sous un vide pârtiei. Le tableau qui suit indique la repartition des volumes du petrole restant et du petrole exploitable par rapport au volume du sabie sur- saturA Les valeurs( du coefficient K se răferent â un petrole de Moreni, s’ecoulant â travers le sabie silicieux sous un vide pârtiei et â des temperature de-f-20° et -f-30° C qui correspondent ă des profon- deurs de gisement de 300 et de 700 metres. ■ Le degre de । sursaturation du sabie pe- trolifere o La profondeur du gisement Metres La temperature d’ecoulement correspondant â la profondeur de 300 m. et de 700 m. du gi- sement C’ La valeur du coeffi- cient K. (Ecoule- ment sous un vide pârtiei) Petrole Le rapport Ve : Vr restant !!exploitable en % du volume du sabie sursaturd ~VT Ve P — 45 P = 45 300 m. 700 m. + 20" C + 30" C 32 25 30% 24% 15 % 21% 1 : 2 1 : 1,14 "O "O II II Ui Ul o o 300 m. 700 m. + 20" C -L 30" C 32 23 28 % 21,8 % 22 % 28,2 % 1 : 1,27 1 : 0,77 Ș A le les rdsulta p — 45 p = 45 coulement 1 ts sont: 300 m. 700 m. ibre du men + 20" C + 30" C re pâtrole 38 34 sous pre 36% 34 % Jssion or 9 % 11% dinaire 1 : 4 1 : 3,1 P = 50 p = 50 300 m. 700 m. + 20" C -f- 30" C 38 34 33 % 29,7 % 17% 20.3 % 1 : 1,9 1 : 1,4 M i. tanasKsco En tenant compte des conditions des experiences, Ies resultats sont comparables â ceux obtenus par M. de Chambrier avec des sables silicieux dans le cas ou le volume du petrole absorbe represente 45% ou plus, du volume du sabie. De toutes ces experiences on peut formuler Ies conclusions gene- rales suivantes: 1. Le sabie petrolifere des grands gisements exploitables se trouve en etat de sursaturation (L. Mrazec. Compte Rendu du 3-eme Congres internațional du Petrole. Teme II. pag. 130—131). 2. Le degre de sursaturation d’un tel sabie peut varier autant d’un gisement â l’autre, que dans le gisement meme, d’un point â l’autre; en general ce coefficient reste. supdrieur â la valeur p„ — 42,7. Dans Ies grands gisements de petrole on peut admettre pour le coefficient p des valeurs variant entre p — 45 et p = 50. 3. Le sabie filtrant etant le meme, le volume du pbtrole restant varie d’apres Ies proprietes physiques du petrole, d’apres la temperature et la pression â laquelle se fait l’ecoulement du pbtrole par le sabie. 4. La repartition entre Ies volutnes du petrole restant et du petrole exploitable par rapport au volume du sabie sursature ou par rapport au volume du sabie lave, sec et non comprimb (p„ — 42,7), ddpend du degre de sursaturation (p) et varie avec la temperature qui existe â la profondeur du gisement. En general, dans tous Ies gisements, le volume du petrole restant dans le sabie est plus grand que le volume du petrole extrait. Parti- culierement, le volume du petrole restant, correspondant ă l’unitb de volume de petrole exploitable, est plus grand dans Ies gisements de petite profondeur que dans Ies gisements de grande profondeur. Ainsi par exemple, pour un gisement* de sabie petrolifere se trou- vant â la profondeur de 300 m., correspondante â une temperature de % 20" C, et ou p aurait la valeur p = 45, le petrole exploitable represente 15% et le petrole restant 30 % du volume du sabie sursature. Donc, 1/3 du petrole emmagasine est seul exploitable, le reste etant retenu par le sabie. La proportion se modifie pour Ies gisements de grande profondeur bu la temperature est plus elevee. c) La temperature. D’apres Ies mesures concernant la variatlon de la temperature en profondeur, dans Ies regions petroliferes de Rou- mâine, il resulte une augmentatinn de DC pour 30 32 metres. d) La tension. Dans beaucoup de cas, la tension inițiale des gise- ments depasse 100 atmospheres. Des mesures effectuees â l’orifice des L^ACCUMUtATIOX des hydrocarbures des GISEMENTS 63 sondes ont indiqu£ ces tensions. Ce resultat est aussi obtenu par le calcul si l’on considere les effets dynamiques produits dans les sondes en 6ruption, tel que l’expulsion violente de toute la colonne d’eau qui remplit la sonde. e) La proportionalite volumetrique des gaz et du petrole li- quide. Des donnâas statistiques cencernant l’exploitation du gisement de Campina, pendant la p6riode 1910 —1913, il răsulte pour les annâes 1912 et 1913, pour 1 mâtre cube de pâtrole extrait, une proportion de 150— 160 metres cubes de gaz, â la pression normale. Par rapport â l’6tat inițial du gisement, cette proportion repr^sente un minimum, vu que le gisement de Campina se trouvait â cette epo- que (1913) en exploitation depuis plus de 16 ans et pendant cette păriode la dăgaseification a eu une marche plus rapide que l’^puisement du petrole liquide. Sans depasser les limites rdelles, on peut admettre pour les grands gisements de pâtrole et â l’^tat inițial, une proportion de 200—250 m&tres cubes de gaz â la pression normale, pour un volume de 1 metre cube petrole exploitable. Relations analytiques entre les dements physiques du gisement. Le probleme pos6 est le suivant: Ddterminer le volume de gisement (Vz) qui correspond ă l’unitd de volume de petrole exploitable. Nous posons les notations suivantes: Vz = un volume de gisement. p = le degrâ de sursaturation du sabie, ou le rapport entre le volume des interstices et le volume du sabie sursaturd. VP = le volume des interstices dans le volume de gisement Vz . Vn = le volume effectif des grains de sabie, volume consid£r6 sans interstices. po — le volume des interstices par rapport â une masse de sabie lav£e, seche et non comprim6e. (p„ = 42,7 pour le sabie de Buștenari. P = la tension inițiale du gisement, en atmospheres. Va = le volume du pâtrole emmagasine dans le volume de gise- ment Vz . Ve = le volume du pătrole exploitable. Vr = » » » » restant. Vg = le volume des gaz accumulăs dans le volume de gisement Vz . Le volume Vg est considere â la pression atmosph^rique. Anuarul Geologic al României. 5 Institutul Geological României 66 f. TANA^ESCO ■ vg = le volume des gaz (Vg) consideră sous la pression de P at- mospheres. K = le volume du pătrole restant en % du volume du sabie lave, sec et non comprimă. II existe, par definition, entre les ălements mentionnes, les rela- tions suivantes: (1) VP = pv. 100 (2) Vn = Vz-Vp (100 — p) Vz ‘100 (3) Ve + Vg = Vz - (V» + Vr). D’autre part, nous avons dtabli plus haut entre Vr et Vz la reia- tion suivante : v = JL&z+LXl 100 (100-p„). Donc, on peut ecrire la relation (3) sous la forme: /1 + — 100 T 100 — p,/J ou: _______Ve + Vg (1 + — 100 \ ^100—pj Entre vgl Vg et P il existe la relation approximative vg = Vg P On peut ăcrire la relation (4) sous la forme: (5) Vz = 100 (ve + K (100 —p) 100 — P„ Si l’on pose Ve — 1, la relation ci-dessus donne le volume de gisement Vz correspondant â l’unite de volume de petrole exploitable. Dans ce cas, Vg exprime le volume des gaz ”qui correspond â 1 m. c. de pătrole exploitable. On obtient: 100 (i+4K) (6) Vz = ~ K(100 — p) p 100—p0 A l'aide de cette relation il a ete ăvalue le volume de gisement cor- respondant â 1 m. c. de petrole exploitable, pour diffărents types de gi- sement, et pour les valeurs du coefficient IC =30 et IC = 20. Institutul Geological României l’accumulation des hydrocarbure^ des gisements 67 Les râsultats sont indiques dans Ies tableaux de la page 39 (texte roumain). On voit que le volume de gisement correspondant â 1 m. c. de petrole exploitable, peut varier dans des limites trks larges. Pour les types de gisements considerds dans ces tableaux, ce volume varie en chiffre rond entre 4 m.c. et 37 m.c., d’aprds les valeurs des coef- ficients K, p, Vg et P. Des relations analogues peuvent âtre dăduites pour les gisements de gaz naturels. En conservant les mâmes notations qu’aux gise- ments de petrole. on peut ăcrire: T (i) vP = vî--^-.-Ar To et T, repr^sentent les temp6ratures absolues correspondantes aux temperatures ta et ti qui existent ă la profondeur du gisement et ă la surface. D’autre part nous avons; » V’ = T> Des relations (1) et (2) on duduit: __100.Vg To p p . Tj, 100 V T ou' (4) V« =------7^-, vu quedifere tres peu de l’unită. p. P. li Cette relation approximative donne le volume de gisement dpuisă pour une production de Vg m^tres cubes de gaz, ă la pression ordinaire. Le coefficient p d6pend de la nature de la roche. Pour des sables non consolida et gazeifbres, la valeur du coefficient p peut osciller au- tour de la valeur p = 43. Si le sabie est comprimi, la valeur de p est inferieure â p = 43. L’etude se termine par quelques applications se r6f£rant aux gi- sements de petrole de Roumanie. Institutul Geological României Conținut Pagina A. CONSIDERAȚIUNI GENERALE..............................•........... 1 B. Condițiunile fizice de acumulare aLE hydrocarburelor . . . 7 1. Capacitatea de acumulare....................................... 7 a. Volumul de interstiții al unei mase de nisip spălat și uscat .... 8 b. Petrol remanent.............................................. 10 c. Volumul petrolului remanent în funcțiune de volumul masei de nisip suprasaturat. . -.................................................. 15 2. Temperatura...................................................■ 19 3. Tensiunea ....................• . . . ...................... 20 4. Natura gazelor și starea lor fizică probabilă în condițiunile de tem- peratură șl de presiune din zăcământ . . .......................... 26 5. Proporția între gaze și petrol în zăcămintele de petrol...... 31 C Relațiuni analitice intre elementele DE ZĂCĂMÂNT 32 Determinarea volumului de zăcământ corespunzător la unitatea de volum 11. M. C.) de petrol exploatabil....................... 33 Aria de zăcământ influențată sau sleită de o sondă pentru o produc- țiune de N metri cubi......................................... 39 Volumul de zăcământ corespunzător la 1 M. C. petrol acumulat (petrol exploatabil -f- petrol remanent)...................... 40 D. Relațiuni cu privire la zăcămintele de gaze..................... 42 E. Aplicațiuni . ................................................. 45 ResumE '......................................................... . 59 L- Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC > (Lucrare ce a servit în Iunie 1919 la obținerea titlului de doctor în geologie) de Dr. MIHAI D. DAVID Șe-f de lucrări al Laboratorului de Geologie, Universitatea din Ia$i Institutul Geologic al României CONȚINUTUL Pag- Introducerea............................................................ 73 Cap. I. MORFOLOGIA REGIUNEI . . . ................................... 75 Cap. II. ISTORICUI.................................................... 78 Cap. III. GEOLOGIA REGIUNEI............................................ 94 A. Descrierea geologică regională.................................... 94 1. Depozitele ce constituesc versantul bahluian al ramei nordice a Po- dișului moldovenesc.............................................' , 95 Regiunea Păun-Repedea . . . ■........................................... 93 » Bârnova-Mogoșești-Voinești.............................. 98 2. Regiunea cuprinsă între râurile Prut și Vaslui..................... 102 Coasta podgoriilor Tomești și Goruni................................... 103 împrejurimile Comarnei și Schitului Duca............................... 103 Basenul pârăului Covasna..............................■................ 106 Coasta de răsărit a răului Vaslui...................................... 110 Valea Crasna........................................................... 112 Regiunea dintre culmea Crasnei și Prut................................. 115 Culmea Cozia-Gura Bohotin.............................................. 116 Valea Bohotinului.................................................... 117 La Răducăneni.......................•........................« . . . . 118 La Bohotin și Isaia.................................................... 121 Pârăul Moșna........................................................... 124 3. Porțiunea podișului cuprinsă între râurile Vaslui și Rebricea . . . 127 Valea Pocreaca......................................................... 130 » Dobrovățului....................................•.......... 131 Depozitele de la Tăcuta și Dumasca..................................... 140 Pârăul Focșasca....................................................... 141 4. Valea Rebricei..................................................... 144 5. „ Stavnicului...................................................... 148 Platforma Șcheia....................................................... 148 Platforma Ipatele...................................................... 153 6. Depozitele de pe cursul inferior al pârăelor Șacovăț și Dagâța . . . 154 7. Dealurile de la sud de cursul superior al Bârladului între BAcești și Buhăești......................................................... 155 B. Stratigrafia...................................................... 158 1. Orizonturile petrograflce..................•....................... 158 2. Vrâsta orizonturilor șl formațiunilor petrograflce ................ 163 Institutul Geologic al României 72 DR. MIMAI D. DAVID Pag. I. Miocennl..................................................... 164 a. Mediteranul II. Păturile de Buglowka ........................ 164 b. Sarmaticul. 1. Volhynianul................................... 169 2. Basarabianul..................................... 173 II. Pliocenul. a. Meoticul....................................... 178 b. Dacianul......................................... 187 Vrâsta păturilor de Bohotin......................................... 195 III. Quaternarul................................................. 196 C. Modul de construcție al podișului moldovenesc................ 196 Cap. IV. REZULTATE PRACTICE........................................ 201 Cap. V. CONCLUZIUNI GENERALE....................................... 204 Resume.............................................................. 209 Literatura mai des întrebuințată.................................... 216 Institutul Geological României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC CU O SCHIȚĂ GEOLOGICĂ PE 1 : 200000 DE Dr. MIHAI D. DAVID INTRODUCERE Sub îndemnul d-Iui Profesor I. Simionescu, am început a studia regiunea Podișului moldovenesc cuprinsă în această lucrare încă din pri- măvara anului 1914, continuând’o în anii 1915 și 1916. Problemele asupra cărora mi s’a atras mai mult atențiunea au fost: 1°. Succesiunea pă- turilor și 2°. Evoluția acestui petec de pământ din trupul țării noastre. In vederea deslegării acestor două probleme, având în vedere că această regiune fusese deja cercetată și descrisă în cea mai mare parte a ei, — după cât se poate vedea din Caț>. IL, — mi-am impus o încor- dată atențiune atât pe teren cât și în laborator. Mai ales pe teren am dat o deosebită valoare ridicării profilurilor la mici distanțe unele de altele, utilizând orice deschidere naturală, ori cât de mică era. Partea a IlI-a a lucrării redă cea mai mare parte a acestor cercetări pe teren* Chestiunile puse în ultimii ani de D-l R. Sevastos, relativ la părți din această regiune, erau destul de importante ca să nu-mi atragă toată atențiunea. Pentru prima problemă ce mi se pusese, acea a succesiunei păturilor, deja regiunea căpătase o deslegare ce părea definitivă. Aten- țiunea încordată, însă, și degajarea de orice idei preconcepute, au făcut ca această lucrare să aducă o complectare în tabloul reprezentării for- mațiunilor, în senzul că se face cunoscut existența Buglowianului, ex- tinderea generală a Sarmaticului II, existența Meoticului cu două orizonturi bine definite și determinarea exactă a păturilor cu Congerii, Dacicul. Separarea, în special, a Meoticului a cerut destulă încordare prin faptul că de multeori se găsește cu acelaș facies petrografic și lipsit de fosile ca și Basarabiannl, și chiar de multe ori lipsind acesta din urmă, Meoticul se află direct peste Volhynian. Numeroasele forme Institutul Geoldgical României 74 DR. MIHAI D. DAV1D însă, pe care le-am recoltat în ambele etaje, mi-au dat putința să fac separarea acestor două complexe de roci asemănătoare, însă deosebite ca vrâstă. Această separare, numai, mi-a dat putința să pătrund și cea de-a Il-a problemă, a Evoluției podișului, care în aceasta lucrare for- mează ultimul capitol. Dacă ambele probleme au fost satisfăcător soluționate, va arăta-o viitorul. Prin problemele noi, pe care această lucrare le ridică, las poarta deschisă cu voioasă plăcere viitorilor geologi mai plini de avânt și a- tențiune ! CAPITOLUL I. MORFOLOGIA REGIUNE!.1} Regiunea al cărui obiect de studiu este lucrarea de față, este o porțiune redusă din cunoscutul „Podiș moldovenesc" și anume regi- unea centrală a Moldovei cuprinsă între râurile Bahlui, la nord, Bârlad la sud, Prutul la răsărit și culmea înaltă ce se află pe stânga Șiretului, Ia apus. Din punct de vedere geografic regiunea nu are nici un studiu până azi, ci doar tot ca studiu introductiv se poate vedea în lucrările lui Cobălcescu, (14,15) D-nii Simionescu (52) și Sevastos cari au tratat chestiunea mai pe larg din punct de vedere geologic. Toți autorii cari s’au ocupat direct de această regiune, sau care în compara- țiune cu alte părți din țară pomeniau și de acest cuprins, au căzut de acord a socoti întreaga regiune cuprinsă între Șiret și Prut și chiar și Nistru, ca pe-o singură unitate morfologică denumind’o „Podiș moldo- venesc". O socoteau ca o depresiune extracarpatică răsăriteană umplută de depozite miocene și ridicată ca o platformă cam la 600 m. deasupra apelor, pe care apoi într’o lungă și netulburată evoluțiune, văile au străpuns’o în toate direcțiunile, lăsând formele plane sau slab ondulate. Din studiile pe cari le-am întreprins, însă, în regiunea ce-o descriemi cât și din diversele excursiuni pe care le-am făcut în toată porțiunea dintre Șiret și Prut, am putut culege date; cari mă determină să privesc altfel evoluțiunea morfologică a acestei părți din țară. In toată această întindere se pot distinge trei regiuni cu caractere mor- fologice aparte formând, deci, trei unități diferite. Râurile Bahlui și cursul superior al Bârladului sunt «liniile» ce împart această suprafață. La nord de «linia Bahluiului» se întinde regiunea joasă a «dealurilor mici», a căror înălțime nu trece 250 m., — unde văile sunt neobișnuit de largi, — lăsând impresiunea unei regiuni îmbătrânite. Ea se întinde spre apus până în culmea cea înaltă ce întovărășește pe (1) Asupra"acestui capitol, în această lucrare, se va da numai câteva lămuriri asupra precizării limitei regiune! în cuprinsul dintre Șiret și Prut, asupra aspectului și evoluțiunii,, întrucât studiul morfologic mai amănunțit a făcut singur obiectul unei note:— M. David: O schiță morfologică a podișului sarmatic din Moldova. Bulet. Soc. R. R. de geografie. Tom. 39. Institutul Geological României 76 DR. MIHAI D. DAViD stânga Șiretul, iar spre răsărit dincolo de Prut în regiunea Bălți. Este o regiune tipică de stepă erboasă. Prin faptul că în parte (pe linia Ba- hluiului) măcar, este limitată de-o linie cu caracter tectonic denumesc . această regiune „Depresiunea Prutului". La sud de valea Bârladului, dealurile mari a căror înălțimi ating la Colonești-Tutova, 560 m., se pleacă necontenit spre răsărit, dar mai ales spre sud, pcrzându se la contactul cu «Câmpia română». — De și spinările acestor culmi se profilează pe orizont în forma unei linii slab sinuoase, totuși nu sunt îndemnat să le consider ca făcând parte din podișul tipic. Și iată de ce. Formele plane nu se întâlnesc de cât foarte rar și în mod întâmplător, — iar forma generală este redată prin culmi lungi, înguste cu creste ascuțite, cu povârnișuri mari, și rețeaua hidro- grafică, care a dat această înfățișare, păstrează încă un paralelism foarte accentuat; arătându-ne-o prin aceasta, ca pe o regiune destul de tânără în raport cu celelalte mai de la nord de ea. Pe lângă aceste fapte morfologice, vine să se adaoge un argument destul de puternic tras din modul cum e alcătuită regiunea din punct de vedere geologic. Dealurile în întregime sunt alcătuite dintr’un complex de roci mobile (nisipuri, argile, rar grezii etc.), care în partea nordică a regiunei repre- zintă Meoticul iar spre sud, Dacianul. Lipsește aproape complect pătura rezistentă care să fi putut imprima caracterul de podiș. — Cred cel mai nimerit a distinge această regiune prin denumirea de „Pfatforma pli- ocenică a Moldovei meridionale". Intre aceste două unități morfologice, prin urmare între liniile Babluiului la nord și a Bârladului la sud, se află cea de a III-a unitate morfologică, asupra căreia se întinde lucrarea de față. Ea se leagă spre nord-vest la porțiunea înaltă de pe stânga Șiretului, iar limita sa sudică se pleacă puțin spre sud-vest de la isvoarele Bârladului.—Numai această regiune corespunde și morfologic, și geologic, în adevăratul senz al cuvântului, vechii noțiuni de «podiș moldovenesc» dintre Șiret șt Prut, (vezi fig. 1). Căci numai aici și structura indicată de autorii care s’au ocupat de această regiune și numai aici morfologic, se întâlnesc formele de teren corespunzând noțiunei de podiș. Și fiind-că placa rezistentă care a dat putință creerij acestor forme este a Sarmaticului, cred nimerit a pune de-o parte această regiune sub denumirea de „Podișul sarmatic moldovenesc". Această unitate morfologică reprezintă o porțiune de teren cu o evoluțiune destul de sbuciumată, după cum se va putea constata din datele geologice. Dar nu numai datele geologice ci și privirea regiunei din punct de vedere morfologic, adică al aspectului ultimei manifestări de viață, ne spune cu prisosință același lucru. Și anume, în loc de forme plane întinse, după cum s’ar aștepta cineva dela o structură tabulară, din Institutul Geologic al României Cercetări geologici: N podișul moldovenesc contra, aceste fețe plane sunt foarte reduse. Dar ceea ce ne spune și mai mult este forma văilor neobișnuit de .largi și încă direcțiunile diverse ale cursurilor de apă (vezi fig. i). Datele geologice ce vor urma, ne-au dat prețioase indicațiuni că această regiune a fost supusă activității a trei cicluri de eroziune. întâiul și cel mai vechiu, al Sarmaticului superior, îl putem lăsa deoparte din punct de vedere al creerii formelor, întrucât Fig. 1. — Regiunile naturale ale Moldovei dintre Șiret și Prut. a fost complect mascat de depozitele meotice. Al doilea însă, al Pon- ticului a fost foarte puternic și a lăsat urme foarte vizibile prin existența terasei de 200 m., ce corespunde tocmai fețelor de podiș de astăzi. — Iar ultimul Levantin-Quaternar ne-a lăsat terasele de 100 m., 60 m., 20 m., deasupra actualelor văi. In afară de culmile mari și de podișurile regiunei, cari ating maxi- mum de înălțime de 466 m., în Platforma Tansa, se mai observă în regiune și dealuri mici1 de jur împrejurul podișului sarmatic, excep- tând linia sudică, — precum și în interiorul podișului. Insă între dealurile Institutul Geological României DR. MI HAI D. DA VID mici externe șt cele interne există o diferență de alcătuire. Pe câtă vreme cele exterioare reprezintă o învelire quaternară peste argila marină de bază, cele din interior sunt alcătuite din nisipurile daciene ce învelesc foarte gros aceiași argilă marină de bază. Relieful cel mai jos îl formează pe rama de nord și răsărit șe șurile Bahluiului și a Prutului, care în mediu au abia 40 m. înălțime. In interior valea Bârladului și a afluenților lui e mult mai ridicată și păstrează, după cum foarte bine a arătat D-l G. Vâlsan în Câmpia Română, caracterul unui liman uscat. Direcțiunea văilor a fost determinată la început de primordialul plan de înclinare al păturilor podișului de la NV — SE; se remarcă însă astăzi abateri mari de la această direcțiune. Aceste abateri au fost determinate de liniile de inflexiune pomenite (Bahlui, Bârlad) și de-o întoarcere aproape cu 90°, a părții răsăritene a podișului (Crasna-Lohanul — Bârla- dul de la Vaslui spre Sud) și a platformei pliocene, determinată de o tragere spre regiunea câmpiei române ce se scufunda treptat, treptat. Imaginea actuală a rețelei hidrografice, în cea mai bună parte a ei, este făurită în vremea celui mai puternic ciclu de eroziune, Pontic. CAPITOLUL II. ISTORICUL Privire critică asupra lucrărilor de geologie RELATIV LA REGIUNEA. STUDIATĂ. Regiunile cu subsoluri bogate ca și acele unde datele geologice sunt numeroase prin bogăția de forme fosile, a faciesurilor petrografice sau a structurii complicate, au atras în totdeauna, în primul rând, aten- țiunea geologilor. In țara noastră ca pretutindeni. Regiunile petrolifere, a zăcămintelor de sare și cărbunilor de pământ au atras mai de timpuriu și mai des încordarea geologilor străini și români. Cu toate acestea, însă, regiuni unde se bănuia că din punct de vedere economic nu ar prezentă aproape nici un interes, au fost studiate de mai mulți geologi. In acest caz se află regiunea a cărei descriere o dau în lucrarea de față. Deși lip- sită complect de bogăția subsolului, totuși a atras atențiunea câtorva geologi, când alte părți din țara noastră se cunosc abia rudimentar sau aproape nu sunt cunoscute din punct de vedere geologic. Citarea în ordinea apariției lucrărilor, ce tratează în total sau în parte această regiune, nu este lipsită de interesul de a vedea mersul evolutiv, al cunoștințelor din ce în ce mai complecte relativ la geologia ei. Primele date apar în anul 1842. Expedițiunea cu caracter științific întreprinsă de Demidoff în sudul Rusiei și țările românești, s’a făcut cu- \ IGRZ Institutul Geologic al României Cercetări geologice in podișul iioLDovENEsc noscut prin lucrarea lui J. I. Huot „ Voyage dans la Russie meridionale sous la direction de Demidoff". (voi. II. 1842). In această lucrare po- menindu-se de Moldova se insistă asupra împrejurimilor orașului Iași. Arată că acest ținut este alcătuit din o serie de dealuri mici și altele mari fiind formate din «marne», «nisipuri galbene» iar vârful dealurilor din pături calcaroase. In privința vrâstei arată că marnele și nisipurile aparțin „molasei" iar calcarul ar corespunde ultimului „etaj al terenurilor siipra- cretacice". După două-zeci de ani apare lucrarea marelui nostru geolog Gri- gore Cobâlcescu. Anul 1862 este o dată de mare însemnătate în evo- luția culturii științifice în țara noastră. Este data apariției primei lucrări de geologie scrisă de un român în românește. Este începutul geologiei noastre cu studiarea regiunei situată la sud de Iași. Autorul deabia întors din Franța unde își complectase studiile, într’un câmp aproape virgin, plin de iubirea științii pe care o îmbrăți- șase, plin de avântul tinereții și de dragostea mare de moșia strămoșască se pune cu stăruință la lucru ca să facă cunoscută țara sa. A plecat dela ideia că predecesorii săi,—geologi străini—cari tre- cuseră prin țară și dăduse unele date relativ la constituția pământului ei, au făcut marea greșală de-a intra întâi în munți cu alcătuirea cea mai complicată, în loc să plece dela regiuni mult mai simple. Citează chiar greșelele mari la care au ajuns geologi ca Beaudant, considerând «Grezia carpatică» drept formațiune carboniferă. Formându-și acest sănătos plan de lucrări el începe studiile sale pe teren dintr’o regiune simplă. A plecat din Valea Prutului de lângă Iași. Această primă lucrare este însoțită de o hartă colorată cuprinzând parte din județul Iași, Fălciu, porțiunea limitrofă din Basarabia si județul Vaslui aproape în întregime. Pe lângă aceasta figurează o planșă cu fo- sile și alta cu profiluri. Dă întâi descrierea morfologică a regiunii arătând-o Ca provenind dintr’un podiș întins cu altitudinea de 250 m. a cărui pozițiune nu a fost perfect orizontală, ci «făcând oare care luare aminte, ne încredințăm că se pleacă spre sud deși într’un chip nesimțit». Făcându-și studiile de geologie în Franța, care pe vremea aceea stătea încă sub covârșitoarea influență a marelui Cuvier, nu a putut scăpă neînfluențat de ipoteza ca- taclismelor. Astfel el explică ruperea acestui podiș întins prin formarea de văi ca Prutul, etc. prin acțiunea unui «curent cataclismic» ce venea dinspre nord-vest, contimporan omului. Tot prin curente cataclismice explică formarea loessului și a ciornoziomului. El dă următoarea succesiune a păturilor în podiș, «bluma» îi for- mează temelia a cărei grosime o constată că este foarte mare. Vorbind de condițiunile hidrologice a regiunilor învecinate lașului arată că această «humă»constitue pânza impermeabilă ce suportă apa de infiltrațiune. Peste aceasta urmează «nisipul ca Ic ar os» și la partea superioară «calca- rul groși ar». Insistă mult asupra faciesului petrografic cu care se pre- zintă acest calcar, distingând calcarul oolitic, calcarul bun pentru varul hidraulic și calcarul cu duritate mare impregnat de Mn O2; pe care-1 crede bun «spre a face cuburi de pavat». In afară de aceste depozite dă descrierea amănunțită a «lutului galbăn» acoperitor numindu-1 «diluvial galbăn». Institutul Geological României 80 DR. MIMAI D DAVtD In privința stratigrafiei, el deosebește în calcarul de Repedea două sisteme, în legătură cu modul cum au luat naștere. Primul reprezintă calcarul dur silicios ce «trece câte odată spre piatra de moară», câte odată având «aspect lutos». In această zonă citează fosilele care sunt reprezentate în planșă și anume, cele mai principale: «Limnee» ^Pla- norbe», mai rar «Cyrenele'» și frunze de «Dicotiledonate».V)vcp& aceste forme conchide că acest calcar e de natură lacustră. Sistema superioară e alcătuită din «calcarul grosiar» de natură marină, întrucât «lacul s’a prăbușit și marea a venit». Acest calcar marin se «depunea într’un golf ce venea dela sud». Este demn de amintit că Cobâlcescu consideră aceste depozite marine ca fiind salmastre, întrucât conținea „Cyrene" și „Ceriți". Explică această salinitate scăzută a mării prin bogăția de apă dulce pe care o aduceau râurile de pe continent. In privința vrâstei, Cobâlcescu care nu cunoștea nici un studiu re- lativ la astfel de depozite din țările vecine și pe timpul când încă nu se diferențiase terenurile sarmatice, determină depozitele studiate de dânsul ca fiind mai nouă, de cura se făcuse cunoscut în lucrarea «Voyage dans la Russie meridionale....», sau după cum le consideră d’ARCHiAC drept Eocene. El le determină vrâsta „Miocenică medie" găsind un termen de comparațiune în „Falunele dc Tourraine", corespunzătoare Helveția- nului de azi. Vedem, dar că se apropie mult de adevăr. Prin găsirea măselei de Rhinoceros megarhinus (?) în calcar la partea lui cu totul superioară, conchide că e baza Pliocenului. In privința determinării fo- silelor, D-l Profesor Sava Athanasiu (11) a atras atențiunea că în ade- văr, Cobâlcescu a greșit în parte, neavând literatura trebuitoare. Tot domnia sa atrage atențiunea asupra păcatului în care a căzut Cobâlcescu, «geo- logul începător de pe atunci» considerând sistema inferioară ca o for- mațiune de apă dulce, datorit tot faptului determinării neexacte a faunei. Cu mult mai târziu Dl. R. Sevastos (48) caută a-și da seama de unde provine greșala lui Cobâlcescu. Arată că în această regiune stu- diată și de D-sa nu se află calcar sarmatic silicios, dar nu poate admite ca marele Cobâlcescu să se fi înșelat în determinarea genului Planorbis, conchizând că în adevăr trebue să-l fi găsit undeva, mai ales că se gă- sește figurat în planșa cu fosile. Dar fiindcă d-sa a găsit grezia dură «pontică» la Căzănești-Vaslui și depozite cu Planorbe la Tăcuta-Dumasca (Vaslui), crede că Cobâlcescu a luat aceste depozite «ponțiane» drept baza calcarului de Repedea, și asta cu atât mai mult, crede, cu cât foarte greu se poate prinde contactul între aceste depozite și argila de bază. Cu toate acestea să-mi fie îngăduit a atrage atențiunea asupra fap- tului că Grigore Cobâlcescu nu a fost atât de greșit. Există, în adevăr, în regiunea studiată de dânsul un grez puțin calcaros, foarte dur și foarte fosilifer, având chiar aspectul «de piatră de moară». Astfel e în cariera Mocanului din dealul Stoian dela Comarna de sus în județul Iași, localitate în mare apropiere de Repedea. Intre formele ce se întâlnesc în acest grez pe lângă cele salmastre, se văd și Planorbi. Iar mai la sud de aici se întind o serie de dealuri mari alcătuite din nisipuri și grezuri dure având frumoase impresiuni de frunze (18), Helicidae și Planorbi. Cred mai nimerit că Cobâlcescu a văzut grezia dură de la Comarna cu Mactre și Planorbi, care în adevăr vom vedea, mai de- parte, că stă direct pe argila bazală. Vrâsta lor însă, ca și a depozitelor Institutul Geologic al României K3R/ cercetări geologice In PODIȘUL MOLDOVENESC cu Helicidae, Planorbi, frunze de dicotiledonate este Meotică. Prin faptul că nici Dl. Sevastos nici eu nu am găsit impresiuni de plante în gre- zia «daciană», ci le-am întâlnit numai în Meotic mi se întărește credința că în adevăr Cobâlcescu a văzut depozitele amintite mai sus și le-a luat drept baza sistemei inferioare. Ceeace este încă demn de remarcat e faptul că Cobâlcescu ci- tează măseaua de Rinoceratid (megahrinits?) la partea cu totul superi- oară a calcarului de Repedea. In aceasta văd un sâmbure de adevăr, căci Meoticul care e baza Pliocenului conține oase de mamifere și este transgresiv peste sarmatic. Această primă lucrare a lui Cobâlcescu apare ca ceva izolat în opera sa, căci timp de douăzeci de ani nu a mai publicat nimic, în care timp, însă, a cutreerat țara în lung și în lat pentru a se putea orienta asupra constituției pământului ei. La anul 1870, regiunea aceasta este din nou pomenită de Foet- terle (19). Este prima lucrare privitoare la geologia României care pomenește de depozite sarmatice în Moldova. Cu un an mai târziu de la apariția primei lucrări a lui Cobâlcescu, Barbot de Marny (1863) a in- trodus în știință acest termen, pe care marele geolog Suess la 1866 l’a desvoltat la adevărata sa valoare. Foetterle a vizitat regiunea de nord a Moldovei cu ocaziunca facerii liniei ferate Cernăuți-Pașcani-Iași, urmărind pe acest traseu depo- zitele cari alcătuesc regiunea. A vizitat, însă, și împrejurimile Fălticeni- lor și pe valea Șiretului a întins cercetările până la Roman. El distinge două orizonturi. I. La bază Argila, care e desvoltată mai ales la Fălticeni, în care se află cărbuni, și a doua zonă e cea su- perioară alcătuită din nisipuri și grezii din seria „Cerithienschichten". Citează pentru acest nivel localitățile Ruginoasa, Costești, Târgu Frumos, Podul-Iloaiei (?) și Repedea. Dă și o listă de fosile culese la Costești ară- tând că aceleași forme se găsesc și la Repedea-Iași. Argila bazală a putut-o vedea numai în câteva puncte în regiunea dela sud și est de Pașcani și crede că pe valea Prutului trebue să (ie mai vizibilă. Arată că depozitele sarmatice din Moldova de nord sunt continuarea celor din Podolia prin Basarabia și Bucovina. El mai atrage atențiunea că în Moldova de nord «par» a lipsi depozitele cu Congerii. In anul 1883 reapare din nou în literatura geologică parte din re- giunea care ne interesează, și anume în două lucrări ale lui Cobâlcescu (14). In lucrarea publicată în Verhandlungen, dă o schiță asupra for- mațiunilor sedimentare, afară de păturile cu Congerii din cuprinsul Mol- dovei. Arată extensiunea Paleogenului și Miocenului. Pentru păturile sarmatice dă o limită spre sud formată de-o linie ce ar pleca dela Sas- cut, și ar trece pe la Scărișoara pe Șiret până la Cârja pe Prut, dispă- rând sub păturile cu Congerii. Insistă mai mult asupra desvoltării lor în partea de nord a Moldovei, în culmea ce mărginește Șiretul. Pomenește însă și de localitățile Repedea, Bârnova, Scheia și Fodirești din regiu- nea pe care o studiase cu douăzeci de ani în urmă. De data aceasta distinge trei subdiviziuni ale terenurilor sarmatice bazate pe caracterele petrografice și faunistice. La bază stau argilele, nisipurile și greziile moi cu concrețiuni grezoase mai Anuarul Instit. Geoloțjic al României Institutul Geologic al României 82 DR. mihai d. david dure. In acestea se remarcă lipsa complectă a speciei Mactra podolica (înălțimile Șiretului), și prezența în stare de bună păstrare a formelor: Donax intermedia Ervilia podolica Cardium plicatum Modiola marginala 2. Le urmează un orizont format din grezie dură silicioasă și calea roasă, printre care observă straturi subțiri de nisip și argile, desvoltat mai ales în împrejurimile Hârlăului. Observă lipsa formelor Mactra podolica (varietăți mici și subțiri), Mactra Fabreana, Solen subfragilis și Cardium Zamphiri(?). Remarcă, însă, prezența urmă- toarelor specii: Mactra podolica var ponderosa. Trochus podolicus Tapes Gregaria Cardium Abichii Cardium protractum. 3. Partea superioară o ocupă „Calcarul grosiar" pe care 11 iden- tifică calcarului de stepă (Eichioald), desvoltat în regiunea Repedei, conținând următoarele forme: Mactra podolica Mactra Fabreana Solen sub/ragilis Cardium protractum Cardium ZamphirH?) Acest nivel superior își schimbă înfățișarea petrografică după lo- calități. La Bârnova e oolit mașcat, iar mai în spre sud devine din ce în ce mai compact și mai dur ajungând la Sclieia și;Todirești un grez dur și foarte puțin fosilifer. Probabil că aici Cobâlcescu a observat gre- zia meotică. Ceea ce mă surprinde este faptul că Cobâlcescu la Scheia nu a observat greziile moi și nisipurile care conțin fauna cea mai bogată a Sarmattcului moldovean și a observat tocmai grezia meotică superioară care în adevăr e foarte consistentă și cu foarte rari forme'fosile. Ceea ce este demn de remarcat în această lucrare e faptul că Cobâlcescu caută să facă și dânsul o împărțire a Sarmaticului, pe care^mai târziu Sinzow, Andrussow, etc. l’a adus cu succes la îndeplinire. Tot în acest an apare opera (15) cea mai de seamă a lui Cobâl- cescu scrisă în românește cuprinzând munca sa până la acea vreme pusă pentru cunoașterea terțiarului din țara noastră. • O întovărășește și de o descriere paleontologică a principalelor forme întâlnite. In partea stratigrafică vorbește de „Tărâmul cu Congerii“, De- pozitele sarmatice, Formațiunea saliferă și „Tărâmurile oli- gocene“. In privința depozitelor sarmatice amintește pe acele dela Repedea dând și un profil pe cursul păr. Vămeșoaia cu următoarea succesiune a păturilor. La temelie este un «lut albastru plastic» în care citează 9 Mac- tra podolica var ponderosa (?)', acestuia îi urmează un „lut albas- tru micafer» gros de 15 m. peste care se razemă «luturi galbene» foarte plastice cu straturi subțiri pe o grosime de 100 m., formând dea- lurile mici de-o parte și alta a Bahluiului. Pe cursul Vămeșoaiei aceste luturi galbene alternează către partea lor superioară cu luturi albastre L IGRZ Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 83 până la Isvorul pârăului. De aici în sus urmează . DAVID Acestea sunt toate datele pe care le avem până astăzi relativ la regiunea care mă interesează. După cât vedem ea a fost cu mult mai mult vizitată și descrisă decât alte regiuni din țara noastră, asupra că- rora nu se știe aproape nimic, sau există câteva date izolate. Din cele expuse mai sus putem trage următoarele concluziuni în privința felului cum e privit terțiarul în Podișul moldovenesc, până acuma. Baza o formează argilele, care în partea lor cea mai adâncă, pare să fie de vrâstă miocenică marină, ca și for- mațiunea saliferă din regiunea dealurilor subcarpatice» (Simionescu), partea superioară a acestor argile e sarmatică (Cobâlcescu, Simionescu, Sevastos). Peste aceasta urmează nisipuri, grezuri, dar mai ales calcare oolitice cu o faună relativ saracă ce se întâl- nește mai des în “Păturile cu Ervilii» din Rusia,— reprezentând Volhynianul D-lui Simionescu. Aceeași părere o are și D 1 Sevastos. Peste acestea urmează orizontul III și IV petrografic sarmatic (Sevastos), care e probabil Bassarabian (Simionescu) și privit sigur ca atare de D-l Sevastos, indicând la Dobrovăț forme noi ce sunt caracteristice “Păturilor cu Nubecularii» din Ba- sarabia. In privința Pliocenului, ni se indică un singur punct ce aparține Meoticului (Ștefănescu, Sevâstos), contestat de D nii Simionescu și Andrussow. Se remarcă o veche eroziune a podișului în Meotic(?) (Sevastos). Se arată prezența „Ponticului^ de faciesul apei dulci și liniștite (Sevastos). CAPITOLUL III GEOLOGIA REGIUNEI A. —DESCRIEREA GEOLOGICA REGIONALĂ. Lucrarea de față aduce o nouă contribuțiune la cunoașterea geo- logică a „Podișului sarmatic al Moldovei“. Dar pentru a se vedea rezultatele la care am ajuns, cred necesar a face cunoscut întăi descrie- rea geologică a acestei părți din țara noastră, cât se poate mai detaliat, întovărășind-o de cât mai numeroase profiluri, căci numai astfel, socotesc, se poate ajunge, mai cu folos, la interpretarea fenomenelor geologice care s’au petrecut în cuprinsul ei. In acest scop, dau în cele ce urmează descrierea locală a păturilor cu faciesul lor petrografic și paleontologic din toate localitățile pe care le-am cercetat după foile Statului Major 1 : 50,000, urmând succesiunea în care au fost vizitate. In această privință, am adoptat sistemul înaintașilor mei, plecând , cu cercetările din nordul regiunei; după care am vizitat porțiunea situată Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 95 între Păr. Vaslui și Prut, apoi centrul podișului dela nord spre sud și dela est spre vest până în râul Bârlad și până la o linie ce trece mai la vest de satul Voinești-Iași, la vest de Țibana, Tansa, la Băcești-Roman. Iar în cele din urmă am cercetat înălțimile dela sud de apa Bârladului până în Stemnic. , Această ordine, dar, voiu urmări-o în această descriere geologică regională. < 1. Depozitele ce constituesc versantul bahluian al ramei nordice a Podișului sarmatic moldovenesc. La sud de orașul Iași se ridică o culme a cărei direcțiune este, cu mici variațiuni, vest est, întinzându se dela Șiret până la Prut. Ea domină spre sud vasta depresiune a Prutului cu cel puțin 200 m. Să ur- mărim depozitele ce se pot observa pe versantul nordic. Pentru acest scop, am râdicat mai multe profiluri, dinspre șesul Baliluiului și a aflu- enților lui de pe dreapta, către vârfurile acestei culmi, utilizând fie pro- filurile date de pâraele ce se scurg către Bahlui, fie privind direct coas- tele abrupte spre depresiune. Regiunea Păun-Repedea. Urcând spre capătul oriental al Culmei, către dealul Păun, care în tot lanțul acesta de înălțimi prezintă altitudinea cea mai înaltă, nu ai alt drum, decât să te strecori prin gârlele ce taie dealul pe marginea dela apus a satului Vlădiceni Regiunea aceasta e complect acoperită de întinse și bogate pod- gorii. Micile înălțimi, cum sunt acea pe care stă satul Vlădiceni, sau dealul Blănarului între acest sat și 'Pornești, sunt formate, la bază, din o argilă vânătă unsuroasă, ce iese la iveală pe ici pe colo de sub man- taua acoperitoare formată dintr’un lehm aluvionar conținând și blocuri sarmatice. Această argilă se vede bine pe drumul Florilor, ce urcă fie din satul Vlădiceni, fie din Buciumi către satul Păun. Pe alocuri, sub acțiunea agenților atmosferici, care au lucrat mai îndelung asupra ei, au produs o schimbare, observându-se cu o culoare roșietică, în loc de vâ- nătă. Pe vremuri ploioase, drumul devine impracticabil, din cauza acestei argile plastice, care înmuindu-se cu apa, se prinde într’atâta de roate în cât e cu neputință ca chiar vehiculele goale să urce panta destul de pronunțată. Pe râpele ce taie coasta către vârful Ciobanului din dealul Holmul cel Mare, se poate urmări această argilă până Ia cota 320 m. Cam dela această înălțime se întâlnesc blocuri de grezie calcaroasă fo- siliferă, rupte mai de sus. Ceeace urmează normal, însă, peste argilă, este un strat de nisip, alternând cu bancuri de-o grezie slab cimentată și care conține următoarele forme: Mactra podolica Cardium irregulare Cerithium disjunctum Modiola volhynica. Acesta constitue punctul cel mai dinspre nord, unde apare sarma- ticul. fosilifer, în această culme. Institutul Geologic al României ti DR. MIMAI D. DAVIb , . înaintând spre sud, est si vest din acest punct, orizonturile de deasupra argilelor se pot urmări mai cu ușurință, fiind și mai fosilifere. Spre sud de vârful Ciobanului, se află dealul Păun cu vârful 404 m. De jur împrejurul satului cu același nume, în formă de semicerc, se în- tind cariere de piatră, care formează o ocupație principală a locuitorilor pe lângă aceea a recoltei viilor. Carierile sunt deschise într’un orizont de grezie calcaroasă slabă și pentru construcții de clădiri și mai ales pentru șosele, unde mai cu osebire, este întrebuințată; sfărmându se lesne, se transformă într’o pulbere atâta de fină, producând în timpurile sece- toase, la cea mai mică adiere a vânturilor, nouri de praf. Către partea superioară a acestui grez friabil, se observă bancuri de un calcar fin oolitic nisipos, alternând cu pături subțiri de nisip. Aici, fața argilei de bază, se pune în evidență prin câteva iazuri, cum este acel din via Paiului (astăzi Petriceanu). Ea atinge cota de 310 m. Cal- carele oolitice sunt' pline de scoici, devenind câte odată adevărat lumar chel de slabă rezistență în care Mactra podolica Cerithium disjunctum domnesc. In grezurile calcaroase slabe, dar mai ales, în lentilele de nisip ce stau între acestea și calcarul fin oolitic, se găsesc forme mai nu- meroase : Mactra podolica Cardium cfr. Donginki Ervilia cfr. podo'ica (f. rar) Cerithium disjunctum Modiola navicula Trochus biangulatus Cardium irregulare Hydrobia ventrosa Cardium Fittoni (rar) Neritina grateloupiana. Cel mai bun profil, însă, se poate obținea tot pe cursul Păr. Vă- meșoaia, cunoscut în literatura geologică, din lucrările amintite ale lui Cobâlcescu, și D-lor Simionescu și Sevastos. Va fi totdeauna profilul clasic al dealului Repedea; întrucât și accesul e mai ușor și poate cu- prinde în întregime toate depozitele care alcătuesc această regiune (fig. 2). Acest pârău își are albia în întregime, sapată în argilă. Cobâlcescu ci- tează în cuprinsul ei o alternanță de diferite «luturi». Dar observarea D lor Simionescu și Sevastos, care au atras atențiunea că aceste «luturi» diferite, nu sunt decât aceeași argilă de bază cenușie, albăstrie, care suferind din loc, în loc, transformări sub acțiunea agenților modificatori, și-a schimbat numai colorațiunea, rubcficându-se, o găsesc întemeeată. Această temelie de argilă este acoperită pe coastă din loc, în loc, de o manta aluvionară de lehm nisipos conținând și blocuri de calcar sau grezie carate de sus. Argila se poate urmări până la vechile băi de la Repedea, sau până la Schitul Tărâța. Ea ține chiar în grădina acestui schit un mic heleșteu. Impermeabilitatea ei, face cu putință crearea unei pânze de apă? pe care, mulți ani s’a întemeeat speranțele edililor ora- șului Iași pentru alimentarea cu apă bună și suficientă, care din lipsa aceșteia, ajunsese înainte de aducerea apei dela Timișești, orașul Febrei tifoide. Cercetările dese care s’au făcut, în acest scop, au arătat că pânza de apă dela Repedea este absolut insuficientă pentru trebuințele orașului Iași. Pe frumoasa șosea lași-Vaslui, chiar în fața vechilor băi dela Re- CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 97 pedea, pe la cota 300 m., se află un «șipot» destul de puternic, al cărui debit, insă, variază cu precipitațiunile atmosferice. EI reprezintă vâna’de apă, a pânzei care se găsește, sub forma unei albii largi între Păuniși Petrăria Bârnovei. De unde, pe cursul acestui pârău, până la Schitul Tărâța, se în- fățișază un profil cu o pantă dulce, dela Mănăstire în sus, linia profilului se schimbă brusc, râdicându se aproape de verticală. Este un exemplu tipic de eroziune după diferența de rezistență a rocelor cari alcătuesc regiunea. In adevăr, mai sus de schit, fie că urci direct la Repedea pe platou, fie prin petrăriile Bârnovei, se poate lesne observa, că peste argilă, stă următoarea serie de depozite. Imediat deasupra urmează nisipuri albe, calcaroase, cu lentile de grezuri moi și argile nisipoase și calcaroase, în care se află Mactra podolica. Grosimea acestui strat variază între 30—40 metri, fiind mai bine vizibil la Petrăria Bârnovei. Către partea sa supe- rioară se află cimentat într’o grezie ceva mai dură, în care se observă Podișul Repedea Schit."Tă rața Fig. 2. — Profil geologic prin podișul Repedea, pe cursul păr. Vămeșoaia. 1. argila bazată. {II meditcraii)»— 2. nisipuri cu lentile și straturi de grezie.-- 3. ooliuc nisipos. — 4. grezuri în plachete. — 5 și 6. manta de lehm aluvionar. o stratificațiune fină încrucișată. Ea formează bancuri groase până la 10 m., prezentând fețe tăiate vertical pe această grosime. Se detașază blocuri enorme și cad pe panta repede, pe lângă așchiile rupte din stâncă prin variațiunea de temperatură, mai ales când roca e infiltrată cu apă și atunci lucrează mai cu intensitate asupra stâncilor. Se formează «gro- hotișuri» ca într’o adevărată regiune de munte. Trecând orizontal, dar în genere, stând peste aceste grezuri se află un calcar oolitic cu boabele fine și galbene cu o proporțiune însemnată de nisip. Are o duritate slabă și se întrebuințează la zidărie cu puțin succes. In acesta se observă rar prunduri menelitice. Formează bancuri, cari ating și 2 m. grosime. In timpul războiului nostru «cel mare», îm- prejurimile lașilor devenise suprapopulat. Acestui fapt i se uni și lipsurile de toate categoriile, așă că bolile cumplite se iviră și secerau lumea. Lipsa dezinfectantelor a făcut să se gândească la această piatră calea* Anuarul luat îi. Geologie al României. T Institutul Geologic al României 98 OR. MtHAI D. DAViD roasă, care Iu transformată, cu activitate, în var, înlocuind materialele care lipseau aproape complect. Roca este foarte fosiliferă, în cât blocuri întregi sunt alcătuite din mulajele interne ale scoicilor a căror carapace a fost înlăturată prin di- solvirea în apa încărcată cu CO4 ce a circulat în inassa poroasă a ace- stui oolit. Pe lângă formele descrise în același orizont în dealul Păun, se mai găsesc următoarele: Cardium latesulcatum Miinst. Buccinium duplicatum Donax lucida Cerithium rubiginosum Solen subfragilis Bulla Lajonkaireana Trochus pictus. Risoa sp. Peste aceste calcaruri oolitice se văd în deschiderile făcute sus, pe tăpșanul Repedea, niște grezuri moi gălbui în formă de plachete subțiri în- care se întâlnesc foarte rari forme de : Mactra podolica Solen subfragilis. In unele puncte se prinde peste aceste grezuri o pătură subțire de argilă mărnoasă nefosiliferă. Cu cât am înaintat cercetările asupra acestei culmi spre apus, cu atâta nu am mai putut obține un profil mai complect ca acesta de pe pârâul Vămeșoaia. Argila bazală se pune în evidență în cuprinsul podgoriilor Vișan, prin faptul că numeroase fântâni săpate conțin apă bogată în săruri de SO4 Mg, Mg CI2, Na Cl, etc, adică sărurile apei de Breazu de lângă Iași recunoscută ca o apă purgativă și care c dovedit că-și tiage aceste să- ruri din argila bazală. Pe pârâul Bârnova, în fund la Todirelul, apar pe culme numai ni- sipuri albe, roșietice cu vine de argilă, continuându-se spre apus. Argila bazală este bine desvoltată la localitatea Ciurea, unde chiar cea mai sistematică fabrică de cărămidă presată și țigle a C. F. R.» în- trebuințează această argilă plastică, — de altfel destul dc transformată, nemai având colorațiunea ei albăstrie, ci roșictică. Regiunea Bârnova-Mogoșești-Voinești. In această parte culmea descrie un semicerc adânc concav către nord. Pantele neobișnuit de abrupte către depresiune oferă profiluri na- turale care pot fi cu folos studiate. Toată greutatea cercetării constă numai în aceea că cere o atențiune încordată datorit faptului că vârful culmei fiind alcătuit din nisipuri mobile, sunt transportate în vale, pe pantă, pe care o acopere; pe lângă care se mai adaogă și acel că regiu- nea este obișnuit supusă fenomenului dc alunecări de pături » pe distanțe destul dc apreciabile, astfel că s’ar putea câte odată interpreta greșit altitudinea la care se ivește capătul fiecărei pături în aceste secțiuni na- turale ale coastelor. Coasta Bârnovei. In împrejurimile stațiunei Bârnova, argila de bază ia o mare desvoltare. O putem urmări de jos, din șesul Ciurei, până deasupra acestei stațiuni. In adevăr, ea c foarte bine desvoltată pe tra- Institutul Geologic al României ____________Cercetări geologice ix i-omșut moldovenesc 99 seul drumului prăpăstios, care se desparte din șoseaua Bordea,—-ce trece culmea dela Iași la Vaslui prin șaua Poiana Ulmului,-- și se urcă fie la stația Bârnova, fie prin podișul Bordei, către satul Poiana cu cetate. Acest drum e săpat în argila bazală. Se prezintă sub formă de straturi subțiri, care crăpată în sens vertical, dă plachete fine. Este destul de nisipoasă, din care cauză se prezintă cu o colorațiune cafenie. Impreg- nându-se cu apă, alunecă pe coastă fie sub formă de gloduri, fie în maluri întregi. D1 Sevastos citează în ea un Solen subfragilis și Mactra sp. Forma dintâi nu am găsit-o în aceste argile, însă din eșan- tioanele luate am determinat: Mactra fragilis var buglovensis Lask. Ervilii mici ele tipul Trigonula Lask. Coasta Curaturilor e în întregime alcătuită din argilă, însă a suferit transformări, prezentându-se ca un «hleiu’ galben. Tunelul dela Bârnova este săpat în aceste argile, căci ele se ridică ceva mai sus de cota Fig. 3. — Profil în D-l- Rusului lângă gara Bârnova. 1. argila bazală 'Medii. IT cu buglowian. 2. Calc, oolitic (volhynian).= 3. argila cupraoolitic?» (basarabian) 4. complex meotic. = â. le hm aluvionar. 300 m. Pe șoseaua noua făcută dela Gara Bârnova spre Dobrovăț, se poate vedea argila bazală devenită mai bogată în nisip și mai săracă în' efloresccnțe saline, la cota 310 in. Aici se găsesc desgolite dc traseul șoselei pe o bună distanță, unde se poate observa păturile perfect ori- zontale mai groase și mai compacte. In ea am recoltat următoarele specii: Mactra fragilis var, buglowensis Modiola submarginata Lask. Ervilia sp. Solen subfragilis Mohrensternia inflala Dela cota 310 m., unde argila bazală la partea ei superioară devine și mai nisipoasă și glauconioasă, atât în dealul Nisipului, dar mai ales în al Rusului, (fig. 3) stă peste dânsa un staat gros de nisipuri cu lentile de argilă și grez friabil feruginos. Grosimea trece chiar de 60 m. Nisipul este alb, micafer, puțin cal- caros, cu bobul fin. Se găsește într’o stratificațiune puțin încrucișată. In aceste nisipuri, pe lângă blocuri mai mari și mai mici de calcar oolitic sarmatic, am mai găsit și fosile sfărmate și derulate ca: Institutul Geologic al României 100 DR. MIHAI D. DAVID Mactra podolica Cardium Fittoni Cerithium disjunctum. Pe lângă acestea, însă, nisipurile conjin și o extrem de importantă faună proprie. Către partea inferioară în argile și nisip predomină forme sal- mastre ca: Mactra Venjukowi Andr. Mactra Ososkovi „ Potamides caspius var. transversa Andr. Cerithium rubiginosum » » var. longislriata n. f. Modiola navicula var. minor n. f. Cu cât însă urci în părțile mai superioare a acestor nisipuri, cu atâta am constatat că se înmulțesc formele de apă mai puțin sălcie, de apă dulce chiar și forme continentale. Astfel am determinat încă: Neritina crenulata Neritina capillacea Brus. Hydrobia melanoides „ Frauenjeldi Anodonta unioides Sinz. Anodonta sp. Apoi forme de crustacei: Cypris cjr. faba Helix involutaeformis Helix coarctata Klein. Helix cfr. Godarti Mich. Hyalina subnitens Planorbis Zieteni Planorbis cornii var. Apendice de crustacei mari Iar din clasele mai superioare, din vertebrate, am găsit: Oase nedeterminate de pești. » » » pasări. Peste nisipuri, în dealul Rusului, stau argile vinete și verzui, sfăr- măcioase, în care se întâlnesc mai rar forme de Helixi și Planorbi mici. In împrejurimile acestei gări, tot pe versantul nordic al culmei, am întâlnit și nivelul calcarului oolitic. Pe micul platou al Bordei, pe care de câțiva ani s’a clădit spitalul de Tuberculoși, se găsesc și astăzi urmele unei cariere de piatră, formată din un calcar oolitic pronunțat și roșietic. Deci aici calcarul oolitic se găsește peste argila bazală la cota 320 m. In acest oolit se află următoarele forme: Mactra podolica Modiola volhynica Modiola navicula Hydrobia ventrosa Bulla Lajonkaireana. Peste dânsul se află un fel de berglehm quaternar. La isvoarele pârăelor ce se scurg către valea Bârladului, nivelul calcarului oolitic e mai bine desvoltat. Insă le voiu descrie, când voiu urmări depozitele de pe clina sudică a acestei culmi. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 101 Coasta satului Mogoșești. Clina de nord a dealului Mogoșești, pe care se cațără satul cu același nume, prezintă o pantă foarte accentuată, redată prin o denivelare de 200 m, la km. Și aceasta se acccntuiază cu atât mai mult, cu cât regiunea este alcătuită din depozite mobile și cu cât despădurirea s’a făcut în mod cu totul nerațional. Poalele acestei coaste sunt învălite de o groasă manta aluvionară, formată din lehm, nisip, argile cu blocuri de calcare oolitice. Urmând cursul pârăelor Petroșița, Petroasa care trec prin capătul de apus al satului, către coasta zisă «La Galata», am constatat că grosimea acestei» mantale este de aproape 20 m. Ea stă răzămată pe coasta formată din argila de bază. Cu cât privim mai sus sedimentul aluvionar, cu atâta se constată că ia aspectul unui berglehm roșietic cu forme de mici gasteropode quaternare. Solul acestui sat este supus frecvent fenomenului de alunecare tocmai datorit existenței acestei man- tale infiltrabile. Apa pătrunzând-o, ajunge la temelia de argilă imper- meabilă a cărei față superioară o înmoaie, transformând-o într’o supra- față înclinată de alunecare. Gravitațiunea lucrează în toată voia, se des- prind porțiuni mari din această manta, si pe panta atât de pronunțată pleacă la vale cu tot ce se găsește pe ele. In toamna anului 1912, în urma deselor ploi ce au căzut în această regiune, s’a pornit, mai ales, pe Pârâul Staniște o porțiune destul de întinsă, ducând la ruină peste șasezeci de gospodării țărănești. Martor al nestabilității solului la Mogo- șești, stă și astăzi biserica Sf. Neculai care cu toate precauțiunile luate, totuși s’a crăpat, s’a ruinat ca în urma unui puternic cutremur de pământ. Alunecările mantalei quaternare pe coasta argilei bazale, ii im- primă aceșteea o plisare caracteristică, aducând după ele formarea pe coa- stă a unor contrapante, care îndiguite și de material detritic carat de apele sălbatice, face să se adune în urma lor apele alcătuind pe coastă la diferite înălțimi mici lacuri a căror adăncime la unele e destul de pronunțată. Așa e lacul „fără fund‘: de pe coasta Staniștea. Infiltrațiunele pronunțate în aceste terenuri permeabile și desgo- lite de o vegetați une viguroasă, și panta prea pronunțată, face ca feno- menul de „alunecare1, să atingă și pături chiar mai solid construite, cum sunt greziile si calcarele oolitice, ce se întâlnesc concordant pe argila de bază la cota 300 m. Către isvoarele păr. Petroasa, a/n întâlnit aceste depozite într’o pozițiune cu totul neobișnuită de cum se prezintă ele. In cariera de pia- tră, de unde se exploatează calcarul oolitic, dar mai ales o grezie cal- caroasă dură și fosiliferă, se vede că păturile sunt răsturnate din poziția lor orizontală. Calcarul chiar e sfarmat în blocuri mari și-i frământat cu argila ce stă în serie normală peste acesta și ch;ar cu nisipuri superi- oare. E fără îndoială o puternică alunecare de pături. In calcar și grezie am determinat formele: Mactra podolica Cardium irregulare Modiola volhynica CardiumFittoni Modiola uavicula Cerithium disjunctum So'cn subjragdis. Peste calcare, care de obiceiu, sunt și mărnoase stau marne ar- giloase cu forme foarte friabile de Mactrc mici și Modiolae, peste care Institutul Geological României 102 DR. MIHA1 D. DAVID se razămă nisipuri albe, roșietice, cu bancuri subțiri de grezie cenușie. Mergând din acest punct către răsărit, pe maiginea prăpăstioasă a „Râpei lui Chiriac“, vedem că lateral și mult mai jos, faciesul petro- grafic se schimbă. In loc de calcare și grezuri, am întâlnit numai un pu- ternic banc de nisipuri, albe, tnicafere, cu bobul extrem de fin, având o stratificațiune torențială (încrucișată cu șuvițe de argilă). Fosilele for- mează strate subțiri. Ceea ce este interesant, e faptul că ele stau direct peste argila de bază. Formele întâlnite, deși reprezintă mai puține specii ca în nisipurile de Ia Bârnova, totuși numărul indivizilor e mai mare. Am determinat : • Mactra Karabugasica Andr. Mactra Venjukowi Andr. Mactra cfr. subcaspia. » Modiola navicula, var minor n.f. Formele de apă dulce și continentale sunt, însă aici, foarte rari, reprezintate prin Anodonta, Helix, Planorbis cu speciile întâlnite la Bârnova. Atrag deocamdată numai atențiunea asupra pozițiunei acestor nisipuri față de argila de bază și față, mai ales, de nivelul calcarului oolitic care e mai vechiu ca aceste nisipuri. Acest fapt unit și cu acel ce ni-1 indică fauna, îmi dă-un argument hotărâtor în determinarea vrâs- tei acestor depozite, nisipoase, și a mișcărilor cu consecințele lor la care a fost supus podișul sarmatic al Moldovei. Le voiu face cunoscut la lo- cul cuvenit. Coasta Budești-Voinești. Cu cât am înaintat pe clina nordică a acestei culmi, cu atât am observat, că argila bazală.ia o mare desvoltare. Ea formează în între- gime coasta de la Budești. La suprafață se află transformată înti’un „hleiu roșietic“, însă mai în profunzime, se vede păstrând colorațiunea sa tipică albăstrie. Ea iese în evidență pe coasta de la Mânjești spre Hadâmbu. Tot astfel și la Voinești. Nicăiri n’am întâlnit aici nivelul calcarului oolitic sau a grezului corespunzător Iui, formând pături regu- late, ci se întâlnesc numai blocuri fie aduse de pârăe sau în lehmul a- luvionar de coastă. Pe ici pe colo, cum e în dealul Custura, peste ar- gilă am găsit nisipul cu faciesul petrografic celui dc Mogoșești, însă nefosilifer. 2. Regiunea cuprinsă între râurile Prut și Vaslui. Această regiune, constitue, după cum am aratat, rama de răsărit a podișului sarmatic moldovenesc. Din punctul trigonometric Păun pleacă spre sud-est 0 culme principală, tăiată de pârae adânci și cu flan- curile disimetrice. Din aceasta, care, pănă la fundul Covasnei formează linia de despărțire a apelor Prutului de ale Bârladului, se desparte, de aici, în alte două culmi, cea de răsărit continuând aceiași linie despărți- toare, iar cea de vest separând Crasna de râul Vaslui. Voiu urmări, în cele ce urmează, regiunea de la nord spre sud și de la vest spre est. Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE lN PODIȘUL MOLDOVENESC 10'3 Coasta podgoriilor Tomești și Goruni. Flancul răsăritean al d-1 Păun, constitue o întinsă podgorie, con- tinuând-o pe cea de la Vlădiceni-Buciumi de pe flancul de nord și vest Ea reprezintă și continuarea acelorași depozite pe care le-am făcut cu- noscut pe versantul dinspre depresiunea Bahluiului. Dealuri, cum c al Tomeștilor, Opincei, a Vulturului etc. formează o seric dc „dealuri mici“ la capătul nord-estic al podișului. Ele sunt formate în întregime din argilă bazală, păstrând, mai în adâncime colorațiunea sa albastră-cenușie iar fața sa pe o grosime destul de apreciabilă, asupra căreia au lucrat intensiv agenții atmosferici din direcția nord est, au transformat-o în cu- noscutul „lut“ galbăn. Nisipurile carate au constituit un învăliș discon- tinuu de lehm nisipos acoperit în genere de loess în bună parte de- calcifiat. Argila bazală lasă să se depună bogatele sale eflorescențe saline pe văile care o brăzdează, scoase la suprafață de apa ce se ridică prin capilaritate în timpurile secetoase. Cu cât, însă, privii această argilă mai sus, cu atâta cfiorescențele scad, iar proporțiunea în nisip crește. Pe coasta înaltă, spre Fundul Opincei, argilele bazale se ridică până la cota 320 m. Peste dânsa iese la iveală aceeași grezie calcaroasă cu puține fosile reprezentate prin speciile ; Mactra podolica Modiola volhynica Cardium irregulare Cerithium disjunctum Am mai întâlnit acest grez calcaros conținând aceleași forme, ceva mai la sud, pe marginea pădurei la isvoarele pârăului Ilumăria. Iar și mai spre miazăzi, grezia dispare, întrucât în dealul Năsipăriei-Goruni, peste argila bazală, ștau direct, mai jos, de cota 300 m. nisipuri roșietice nefosilifere. Blocurile de grezie ce se întâlnesc pe coastă, sunt remaniate. Intre Tomești și Osoiu se continuă dealurile mici a căror alcătuire am aratat-o. Pe laturile acestor dealuri se poate urmări un nivel de prund cam la 60 m. deasupra albiei Jijiei și Tatarcei, indicându-ne o terasă. împrejurimile Comarnei și Schitului Duca. Cu cât mi-am întins cercetările, în această culme spre sud, cu a- tâta am putut constata că depozitele sedimentare care o alcătuesc, va- riază și ca facies petrografic cât și paleontologic. Nu numai înspre șesul Prutului, unde eroziunea a săpat mai adânc în podiș, dar chiar pe pârăe mai mici, cum e cel al Comarnei, se prinde succesiunea sedimentelor, evident. Ridicând coasta dealului Parale ce se află în fața satului Osoiu, am urmărit profilul acesta. La poalele dealului, acolo unde torenții apelor sălbatice au tăiat adânc coasta, apare argila vânătă în pături com- pacte, orizontale. Fața sa superioară e alterată, însă mai profund păs- trează colorațiunea ei originală. Ea lasă bogate eflorescențe saline. Cu cât, însă, am urcat mai sus, cu atât coloarea ei se schimbă, în una brună-cenușie, din cauză că se îmbogățește în nisip, și eflorescențele șe împuținează din ce în ce. Intre cotele 260 și 270 m., am găsit în această argilă nisipoasă- 104 DR. MIHAI D. DAViD brună stratificată orizontal in plăci subțiri sfărmăcioase, câteva forme fosile din care am determinat: Mactra Jragilis var. buglowensis Lask. Ervilia podolica var. dissila » Ervilia trigonula » Modiola sp. Am urmărit acest orizont până la coti 280 m. Direct peste dânsa stă un banc de nisip roșietic micafer nefosilifer. Trecând în spre apus de acest punct, în dealul Stoian, pe pârâul Malcoci și în carierile deschise în acest deal, se poate mai cu folos ur- mări orizontul care stă direct pe argila de D S.toian bază. Aici, această temelie de argilă, nu se ridică atât de sus ca pe coasta dela Osoiu, ci mult mai puțin, până la cota 250 m. In cariera Mocanului (fig. 4) care e deschisă pe partea sudică a acestui deal, peste argilă stă un complex de pături ce se succed în ur- mătorul mod: Direct pe argilă se observă cam 0 m. 50 de nisip albi- cios, trecând în sus, în ban- curi alcătuite din o grezie calcaroasă atât de puternic cimentată, încât lovind o cu ciocanul lasă scântei. Unele bancuri sunt compacte de fo- Car.iera^Tnocanului Fig. 4. — Profil pe Pârâul Malcoci și Cariera Mocanului în d-1 Stoian la Comarna lași. 1 și 2 argila bazaU (II medii, cu buglovian. = 3. complex de roci meotice (nisip, argilă, grezie foarte dură). sile, alcătuind un lumachel de tipul «pietrei de moară» de Deleni- Botoșani. Aceste bancuri au o grosime de aproape 10 m. La partea lor su- perioară devin mai slabe, trecând apoi în nisipuri groase de 1 m., și peste acestea argilă nisipoasă, calcaroasă, cu concrețiuni de calcar cridos. Formele foarte numeroase care formează lumachelul sunt bine păs- trate, putând determina : Mactra variabilis var. Mactra Karabttgasica Mactra Ossoskowi Solea subfragilis Ccrithium disjunctum Fabreana (f. rari) Bulla convoluta Hydrobia sp. Planorbis cornii var. Unio sp. (fragmente). Ceeace este caracteristic pentru aceste sedimente, c faptul, că într’o regiune unde păturile păstrează o pozițiune aproape orizontală, ele au o înclinare către sud-sud-est de aproape 30°. Aceasta, împreună cu faciesurile petrografic și paleontologi? ne dau cele mai sigure indicii pentru determinarea vrâstei lor. Prin faptul că acest nivel de grezie Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 105 dură se găsește atât de jos și direct peste argila debază, — au condus probabil pe Cobâlcescu, în a considera în prima sa lucrare de geo- logie, nivelul de «calcar silicios» cu «Cyrene» (Mactra variabilis), Planorbi, etc., ca baza Sar mati cui ui. Pe pârâul Curăgău, afluent al Comarnei, argilele bazale sunt foarte bine deschise, între cătunul cu același nume și Comarna de jos. Ele stau în o pozițiune aproape orizontală, în pături compacte păstrând co- lorațiunea lor originală albastră. Ele se ridică până deasupra sătucului acestuia, peste care la cota 230 m. se află nisipuri roșietice conținând formele : Madre mici de lip caspic. Modiola volhynica var. minor? Solen sp. de argile nisipoase, calcaroase, cu Fig. 5. — Profil în dealul Schitului. 1. argila bazală. 2. calcar oolitic. 3. nisipuri și In dealul Curmătura și al Bourului, dintre Comarna și Poeni, peste acest nisip roșieîic urmează o sciie concrețiuni calcare. Fața lor e al- terată și transformată într’un lehm murdar. Intre pârâul Comarna și șesul Jijiei, dealul Parale se continuă spre sud cu dealul Stânca, a cărui maximă altitudine e 170 m. Din valea pârăului Comarna, mai jos de sat, unde apar argilele la- zale alterate, suindu-ne pe coasta a- cestui deal, se poate observa pe la cota 90 m. un prundiș ce conține blocuri mai mari și mai mici din gre- zia .dură de la Cariera Mocanului, constituind o terasă a acestui pârău la 20 m. înălțime deasupra actualei albii. Aceasta a fost săpată în argilă. Dealul Stânca e acoperit ca de un coif de loess, în bună parte decalcifiat. Acest loess se poate urmări pe creasta răsăriteană a dealului, prezentând o secțiune de aproape 10 m. La bază e mai argilos, iar sus e vermicular, — nisip alb-calcarost a . grezie ce- nușie dura, d — nisip cu Hyatina sitbnUens, argila uisipoa«n. mama calcaroasă, dura, losiliferâ și deasupra, / . argila măiiioasâ cu gips. g ni- sip cu g^ezmi cu bogata iinprcsiuut de plante l'n- sile} h = nisipuri roșcate cu straturi subțiri de grezie, cu trunchiuri siliciliap. până la această cotă se află un strat puternic de argilă impermeabilă. Nicăiri, însă, acest nivel nu poate fi observat direct. Coasta de jos a dea- lului e acoperită de nisipuri ames- tecate cu argile, cu blocuri de grezie dură, cărate de sus Pe aceste râpi, am observat la cota 200 m. nisip alb calcaros și micafer, cu vine ar- giloase, cu o slabă structură încruci ■ șată, cu sfărmături de Helixi. A- ceasta e o serie ce am urmărit-o până la cota 280 m. La această cotă am întâlnit un banc puternic format din o grezie cenușie deschisă, destul de tare, for- mând în albia pârăului trepte. Până la 290 m. îi urmează nisip în care am găsit: Hy alina subnitens. Deasupra stă un pat de argilă ni- sipoasă, groasă de 2 m., trecând într’o marnă calcaroasă, cu nodule de argilă, în grosime de 1 in. Este foarte dură, deabia poți reuși s’o sfărmi în bucăți. Este, însă, foarte fosiliferă, speciile fiind bine conser- vate. Am determinat: Helix cfr. turonensis Desh. Helix de tipul pommiformis A.Br. Helix insignis var. steinheimensis Helix osculum var. giegensis. Helix inflexa v. Martens. Helix sylvana Klein. Planorbis Helix cfr. pseudoligata Sinz Helix Chaixii Micii. Helix coarctata Klein. Hyalina subnitens. Planorbis cornii var. Planorbis Mar ia e. Zicteni Braun. Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODÎȘUL MOLDOVENESC 115 Trece într’un strat de argilă mărnoasă groasă de 2 in., — nefosili- feră, însă bogată în cristali de gips. Peste dânsa vin iarăși nisipuri albe, roșietice, cimentându-se la partea superioară în forma unui grez dur ce se găsește în unele puncte chiar cu o grosime de 2 m. Acest strat su- portă O’"'5O de marnă compactă și foarte calcaroasă, de culoare aproape albă. La cota 300 m. am întâlnit grezia exact cu aceeași înfățișare pe trografică ca cea din carierile de la Brădicești, având aceeași compoziție și aceeași duritate. Aici, însă, ea păstrează o frumoasă colecțiune de plante dicotile donate, unde impresiunea frunzelor, admirabil păstrate până în cele mai fine detalii, e redată într’o colorațiune aproape negricioasă, contrastând cu culoarea rocii, care e deschisă. Flora e bogat reprezentată și din numeroasele eșantioane luate, nu am reușit a determina de cât puține specii,'din cauza literaturei care mi-a lipsit. Până când voiu putea avea la îndămână lucrările marilor paleobo- taniști care au studiat flora fosilă a terțiarului mai nou, dau pentru moment, numai următoarele specii: Oslrya cjr. atlantidis Sap. Carpinus grandis Heer. Quercus robur pliocenica Sap. Planera Ungeri Cowats. Ulmus Bronnii Ung. Hedera acutaelobata Sap. Iar dintre viețuitoare, următoarele întovărășau frunzele pe care le-a acoperit nisipurile : Helix coarctata lly alina subnitens Peste această grezie se razămă groase pături, de nisipuri roșietice în care structura torențială e evidentă, și care conțin trunchiuri de arbori, silicillați ajungând unii la dimensiuni destul de mari: Im. în diametru și 4-5 m. lungime. Locuitorii îi numesc «crohuri», întrebuințându i ca apă- rători la colțurile împrejmuirilor. Tot în aceste nisipuri, am întâlnit și șarniere de Unionizi, care nu mi au permis, însă, determinarea specifică. /Xceste nisipuri complectează profilul până la cota cea mai înaltă a acestei regiuni. Regiunea dintre Culmea Crasnei și Prut. Nicăiri, poate, în cuprinsul Podișului sarmatic moldovenesc, ca în această parte, nu se pot urmări mai cu înlesnire depozitele sedimentare care îl alcătuesc. Din cele ce am arătat la basenul Covasna, se poate constata că talvegul jos al Prutului, care abia atinge înălțimea de 40 m., față de puternicul zid de înălțimi de la apus, care îl desparte de apele Bârladului, permite urmărirea sedimentelor pe-o grosime de 350 m. La acest fapt se mai adaogă și acela, că marginea podișului spre această mare vale, prezintă pante foarte pronunțate și chiar rupturi, dând profiluri naturale ce pot fi urmărite cu folos; în primul rând se clarifică succesiunea sedimentelor și apoi se evidențiază situațiunea plăcii sarmatice, permițând astfel a putea trage importante concluziuni. Institutul Geologic al României . 116 UR. MIitAI D. DAVID Culmea Cozia-Gura Bohotin. Din Movila Costulenilor pleacă spre sud-est o culme cu pante domoale, cu înălțimi joase, cel mai înalt punct fiind dealul Mesteacăn ul-Cozia cu 307 m.; care cu cât înaintează spre Prut, cu atâta își încovoaie treptat, treptat, spinarea, până se perde în seșul acestui mare râu, la satul Gura-Bohotinului. De și întreaga culme este învălită în depozite eluviale quaternare și apoi acoperită de loess, totuși am putut prinde în câteva locuri suc- cesiunea depozitelor care o alcătuesc. La Cozia (foaia Răducăneni), văiugile care trec prin sat prezintă pe flancurile lor un lehm roșietic, nisipos, aluvionar, acoperit de loess. Deci depunerea loessului a găsit formate aceste văiugi. Pe coasta răsă- riteană a dealului, aspectul nu-1 deosebește întru nimic de acel al dea- lului Stânca de la Comarna. Probabil, datorit unei activități mai puter- nice a agenților atmosferici ce lucrau dinspre nord-est, muchile sunt abrupte, și loessul ia o colorațiune mai roșietică, fiind în bună parte de- calcifiat. Către vârful la 2 Lei Cozia, pe o râpă ce se îndreaptă către sat, se observă o manta acoperitoare, formată din un nisip loessoid, care mai sus de soșea ia aspectul unui lehm aluvionar (argilos-nisipos cu bu- căți de grez și calcar sarmatic) cu o stratificațiune torențială, tipică Micile gasteropode quaternare care se întâlnesc în aceste depozite, ne arată vrâstă lor. Acesta acopere complect argila de bază. Existența a- ce.șteea ne-o arată numai pânza de apă, care alimentează fântânele satului. Nu se poate preciza până la ce altitudine ea se ridică, întrucât contactul ei cu acel al depozitelor ce-i urmează, nu se poate prinde: Pe la cota . , în patul râpei am observat un nisip alb micafer conținând rari Hydrobii, iar peste acesta, sub formă de trepte iese la iveală, un grez calcaros consistent și fosilifer, de sub mantaua acoperitoare. In acest nivel am determinat : Mactra podolica Tapes Gregaria Mactra variabilii var. Fabreana. Modiola navicula Solen subfragilis Cerithium disjunctum Cardium Fittom Hydrobia Frauenfeldi Peste acest grez impregnat de oxizi de fer la suprafață, și în gro- sime de aproape 3 m., urmează o marnă argiloasă alburie. Aceasta sus- ține pe deal o pânză de apă făcând cu putință existența fântânelor în această parte, pe ogoarele de lucru. Pe coasta răsăriteană a acestei culmi, se pot observa în unele locuri argila bazală vânătă, însă la nivele deosebite. Toată culmea pare a fi clădită din această humă, și acope- rită de loess, dând tipul «colinelor joase» de pe marginea podișului. Nici pe vârful dealului, la sătucul Roșu, saparea fântânelor nu a dat peste alte depozite de cât de o pătură destul de groasă de pământ arabil (cior- noziom), sub dânsul loess — la bază fiind mai nisipos și cu prundiș fin — și sub acesta argila vânătă care susține pânza de apă. In această culme, am mai întâlnit, în frumosul deal Marmora, la partea lui cu totul superioară, un grez calcaros compact, în care calcarul s’a infiltrat sub formă de vine spatice; el a fost scos la lumină de mâna omenească și exploatat. In cuprinsul lui se întâlnesc cam aceleași fosile ca și în grezia de la Cozia. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC H7 Valea Bohotiriului. Flancul apusan al acestei văi tăiat adânc de pârăe, ne prezintă profiluri naturale unde am putut prinde întreaga succesiune a păturilor, cu toate particularitățile petrografice și faunistice. Pe când flancul răsă- ritean, coasta culmei pe care am descris’o, nu ne dă absolut nici o dată geologică, întrucât și mantaua solului arabil și cu atât mai mult a loes- sului învălește complect sedimentele de dedesupt. Deci, în cele ce urmează, voiu descrie flancul apusan al văii, începând de la nord spre sud, astfel. Imprejurimele satului Bazga, ne arată complecta succesiune a sedi- mentelor. Aici, am urmărit mai toate pârâiașele ce se scurg către pârâul Bohotin. Pe părăiașul Ursoaia, dintre dealul cu același nume și dealul Poiana Bacalu vechiu, cel mai jos nivel îl ocupă argila de culoare albăs- trie, compactă, conținând o proporțiune de nisip slab micafer. Pe pârăile Bazga și afluentul său Pagubei, se urmărește argila mai cu înlesnire, fiind desgolită pe o întindere și grosime remarcabilă. Aici stă în pături groase orizontale, și arătând din loc în Ioc câte o pătură subțire de culoare verzue. Limita ei superioară, însă, nu am putut-o prinde nicăiri. Pe a- ceste două pârăie din urmă am urmărit-o până la cota 190 m., rămâ- nând însă cu impresiunea că se continuă și mai sus pe sub mantaua a- luvionară de nisip care o acopere. Concordant cu dânsa, îi urmează un strat destul de gros de nisip care se ridică până la cota 250 m. La partea lui cu totul superioară am recoltat fosilele, care le-am găsit și în nivelul imediat superior, format din o grezie cu oolite albe mărunte și cu prundiș rar carpatic. Acesta are o grosime de 1.50 m. Constitue roca care se exploatează activ nu numai pentru trebuințele șoselelor, dar și Ia construit case. Are o duritate mij- locie, astfel că se lasă a fi lucrată cu destulă ușurință. Conține o faună bine păstrată, din care am determinat speciile următoare: Mactra podolica Modiola volhynica Modiola navicula Cardium irregulare Solen subfragilis Cerithium disjunctum Acest orizont, în ultimii ani a fost desgolit în coasta dealului Gor- gului, dar mai ales în Poiana Bacalu vechiu, exploatându-se cu mare ac- tivitate. Pe pârâul Ursoaia, am observat că peste acest strat de grez, urmează o pătură groasă cam de 3 m. de argilă mărnoasă alburie, com- pactă, conținând cristali de gips și o faună reprezentată prin speciile: Modiola cjr. Fuchsi Barb. Pholas sp. (o formă neobișnuită Cardium obsoletum în podișul moldovenesc). Cerithium disjunctum Hydrobia ventrosa. li urmează un strat subțire de nisip argilos roșietic și apoi un grez calcaros cu oolite fine roșii, având Ia partea superioară o crustă de oxid dc fer. Acest strat are o grosime de 1 m. conținând formele. Mactra variabilis Cerithium disjunctum Cardium obsoletum Hydrobiac Institutul Geological României 118 DR. MIUAI D. DAV1D Peste acest de al doilea orizont dc grez oolitic roșietic stă un strat de marnă nisipoasă nefosiliferă. Mai în sus pe coastă apar din loc în loc nisipuri albe, micafere, alternând cu nisipuri roșietice și cu concrețiuni de grez dur cenușiu. Acestea sunt depozitele ce se succed concordant. Există, însă, atât pe pârăul Ursoaia, dar mai cu seamă pe acel a Bazgei și Pagubei, o serie destul de groasa (aproape 60 m.), de nisipuri albe, micafere, alternând cu vine înroșite și cu argilă nisipoasă. Am întâlnit chiar în cuprinsul acestui nisip și un strat subțire de grezie friabilă Pozițiunea acestui com- plex e aproape orizontală, însă am observat în câteva puncte că el este lipit de o coastă, formată din argila bazală, întinzându-se în sus până la nivelul greziei ooliticc inferioare. In aceste depozite nisipo-argiloase am recoltat și o faună cu totul deosebită de cea pe care o cuprind păturile ce se succed concordant. Aici avem forme de apă aproape dulce: Anodonta sp. Melanopsis S ruj ana Bros. Neritina bessarabica Sinz. Planorbis Mantclli Dunk. . Planorbis carinatus Mcll. var. Sandberg. Limnea peregrina Moll. Hydrobiae. Blocurile de diferite dimensiuni, formate din calcar și grez sarmatic, pe care le-am găsit remaniate în acest complex, ne dau și mai multă convingere despre vrâstă lor cu mult posterioară depunerii păturilor sar- matice concordante între ele. La Răducăneni. — Succesiunea sedimentelor se prinde și mai cu înlesnire în coasta apuseană, la acest târgușor, unde depozitele orizontale formează un mic podiș. Coasta aceasta a fost descrisă și de D-nii Si- mionescu și Sevastos. Cu toate acestea voiu insista, întru cât seria de- pozitelor prezintă o deosebită importanță. Aici se prinde contactul între toate orizonturile petrografice și faunistice. Cel mai inferior orizont (fig. 9) este alcătuit din argila bazală, care se ri- dică pe coastă deasupra târgușorului, până la cota 200 m. Deși păstrează colorațiunea albastră, este însă puțin plastică din cauza matei cantități de nisip micafer pe care îl conține. Am observat-o într’o secțiune de 2m. Este fosiliferă, cuprinzând speciile: Mactra J răgii is var. bugloivensis Modiola submarginata Risoa angulata Hydrobia sp. Ea trece pe nesimțite într’un nisip roșietic și apoi albicios, con- ținând cristali de gips. Ele se găsesc pe o grosime dc 2 m., cuprinzând pe lângă forma de mactră citată în argilă, încă următoarele forme; Modiola. Solen subfragilis. llydrobii în abundență. Institutul Geologic al României 119 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC Peste acest banc de nisip stă un strat puternic de 6—8m., masiv de grez cu oolite calcare. Este destul de tare, dând o piatră bună de construcție, care chiar se exploatează pentru acest scop. Bobul mărunt și fosilele fiind răspândite în masa sa rar, dau tăria acestei roci. Din esan- tioanele luate, am determinat : Mactra podolica Solen subfragilis Modiola volhynica Modiola navicula Cardium irregulare Cerithium disjunctum Cerithium rubiginosum Turbo Neumayri Hydrobia Frauenfeldi. Am întâlnit, ca și Domnul Sevastos, lipite prin ciment calcaros pe fața externă a acestui grez oolitic, forme mult mai nouă, astfel: Melanopsis Andrussowi. Congeria Neumayri var. moldavica. In eșantioanele luate, cât și în porțiunile de grezie sfarmate acolo Fig. 9. — Profil în podișul Răducăncni. 6 = argila bazată buglouiană, b — nisip presat fosilifer, c — calc, oolitic (Volhynian), ti argilă supruoo- 1;cică (basarubian), c nisipuri cu lentile de grez (basarab.), / — un strat subțire de ooiît grczos (basarab.), h — complex ineotic, i — manta de loess. j => nisipuri dacicne. pe loc, nu am întâlnit, însă, în cuprinsul rocii aceste forme. Prezența lor aici, e strâns legată de prezența nisipurilor, care se întâlnesc lipite de aceste depozite, în care, pe lângă formele sarmatice remaniate, se în- tâlnesc ca specii autohtone, formele mai nouă citate. Aceste nisipuri de coastă, fiind lipite și de grezia oolitică, rarii indivizi venind în contact cu țărmul stâncos, cimentul calcaros i-a fixat pe fața exterioară a stân- cilor. Nici într’un caz nu voiu considera aceste două forme contim- porane speciilor greziei oolitice. Concordant, însă, peste această grezie ștă o pătură de 1.50 m. Institutul Geologic al României 120 DR. MIlfAI D. PA VJP grosime de argilă mărnoașă conținând și o cantitate apreciabilă de nisip, și având: Madre mici fragile. Modiola cfr. Fuchsii. (PerUhiitm disjundum. Ii urmează imediat deasupra un foarte puternic strat de nisipuri albe, micafere, calcaroase, conținând în cuprinsul lor «trovanți» cu fețe rotunzite, formați dintr’o grezie cenușie foarte dură. Se observă în unele puncte o ușoară stratiiicațiune încrucișată. Conțin și o faună destul de importantă, atât prin numărul speciilor, cât și prin buna lor păstrare. Și anume : Mactra podolica (forme mici). Mactra vâri abil is var. Fabreana. Tapes gregaria (forme mici). Cardium Fittoni. Cardium obsoletum. Modiola navicula Helix Solen subfragilis. Cerithium disjundum. Cerithium rubiginosum. Trochus subanceps. Trochus valvatoides. Neritina Grateloupiana Acest orizont de nisipuri se ridică până la cota 280 m., unde îi urmează o pătură de argilă mărnoașă groasă de 2 m. Fața superioară a nisipului nu prezintă o față plană, arătând continuitate de sedimenta- țiune, ci ondulațiuni, arătând tocmai o discontinuitate. Peste marnă stă sol arabil. Urcând, însă, mai sus de Podișul Răducănenilor, către înălțimea cea mai mare a întregii regiuni, PT. 412, succesiunea depozitelor se prinde cu o foarte mare greutate. In genere se prezintă cu o alternanță de depozite nisipoase și argiloase, după tipul celor văzute în Valea Crasna, a căror continuare și sunt. Mai ia sud de această localitate, înainte dea ajunge la cunoscuta localitate Bohotin, am urmărit depozitele, care formează un frumos profil natural pe pârâul Hămeiosu. Și aici tot cu aceeași ușurință se prinde contactul între diversele faciesuri. Nu ași avea nimic de adăogat nici asupra faciesului petrografic și faunistic, doar că grezia e ceva mai oolitică și mai puțin consistentă ca la Răducăneni. Aceasta asupra pă- turilor ce se succed concordant. In ceeace privește, însă «depozitele de coastă», aici am constatat nisipuri cu vine de argilă înclinate spre vale și stând razamate de argila de bază. Ele conțin următoarea faună: Congeria Neumayri var. Moldavica. Melanopsis Andrussoivi. Melanopsis Siiizo&i. Neritina bessarabica. Limnea peregrina. Helix Naylesi. Pe coasta răsăriteană a dealului Ilămeiosul aceste depozite iau o mai mare desvoltare, învălind coasta aproape în întregime. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 121 La Bohotin și Isaia. In sfârșit ajungem la vestita localitate, de unde s’au descris «Pă- turile de Bohotin", a căror interpretare stratigrafică a ajuns în literatura geologică într’o interesantă discuțiune. Pentru moment mă voiu mărgini a da numai descrierea locală a păturilor cu faciesul lor petrografic și fa- unistic, cu raportul dintre diferite pături lăsând discuțiunea vrâstei aces- tor depozite să o fac Ia locul cuvenit, întru cât’ am ajuns la o convingere' cu totul alta în privința' acestor pături de Bohotin. j Să urmărim depozitele care alcătuesc dealul Pe- troaia, pe coasta răsări- teană unde e abruptă și succesiunea di verselor pă-, turi se observă mai bine (fîg. 10). Ridicând această coastă dinspre valea Pârău- lui,către capătul nordic, am observat că poala dealului e învâlită într’o manta aluvionară quaternară, for- mată de nisip argilos pă- tat, cu blocuri de grezie. In râpele ce taie coasta, însă, am observat că sub ea stă o argilă vânătă- nisipoasă, în paturi ori- zontale, dar nefosil iferă. Ea se ridică până la cota Fig 10. — Profil pc Coasta Petroaia cu dealul cu același nume de lângă Bohotin-Fălciu. a — argila bazală, b — nisip argilos tosilil’cr, c — calc, oolitic, <{ - marnă nisipoasă, e - nisipuri, f -: nisipuri dacicne, g -- luma- cbel dacian, // — lehm aluvionar, i = loess. 170 m. Concordant cu aceasta, se află un strat de nisip, către care trece gradat argila de jos. Grosimea acestuia e de 3—4 m. In el se găsesc: Mactra podolica Cerithium disjunctum Hydrobiae * Ii urmează, tot concordant, o grezie calcaroasă de tipul Repedea conținând formele : Mactra podolica Solen subjragdis Modiola navicula Cerithium disjunctum Capătul acestui strat gros de 1 m., nu iese Ia iveală ca un pat conținu în tot lungul coastei, ci din loc în loc, fiind acoperit de nisip de coastă. Peste dânsul stă un strat subțire de marnă nisipoasă, trecând pe nesimțite în nisipuri, în care am întâlnit: Cardium Fittoni Trochus cjr. biangulatus. Peste acest strat se află loess. Dar în afară de aceste depozite care se succed concordant, ceva 122 DR MIHAI D. DAViD mai sus de cota 150 m., se observă, în afară dc mantaua aluvionară și loess, și o altă îmbrăcăminte a coastei, care se razemă direct pe argilă și suportă .în parte mantaua aluvionară și loessul. Astfel în aceleași răpi, sub mantaua de deasupra am observat nisipuri argiloase presate, având o stratificațiune slab înclinată spre valea Bohotinului. La partea sa mai de jos am găsit porțiuni dc Hydrobii, dai mai sus, am întâlnit în aceste nisipuri o bogăție de forme păstrate mai bine unele decât altele. Căutând să fac o repartizare a acestei bogate faune după mediul în care speciile trăiau, am găsit următoarele; a) Faună marină salmastră: Mactra podolica Mactra variabilis var. b'abreana Maci re mici de tip caspic Modiola navicula Modiola volhynica Cardium irregulare Cardium obsoletum Cardium Fittoni Turbo Neumayri. Solen subfragilis Pholas dactylus Tapes gregaria Cerithium disjunctum Cerithium rubiginosum Cerithium lignitarum Buccinum duplicatum Latyrus Pauli b) Faună de apă prea puțin sălcie (aproape dulce); Congeria Neumayri var. moldavica Melanopsis Sinzowi Melanopsis Andrussowi Melanopsis Sinjana Melanopsis Lanzeana var. rugosa Melanopsis decollata Brus. Neritina line ala Neritina bessarabica- Hydrobia vitrella Hydrobia cfr. melanoides Sinz. c) Faună complect de apă Limnium rumanum • Limnium moldavicum d) Faună continentală: dulce; Anodonta cjr. unioides. Planorbis cornu var. Helix Naylesi Micii. Aceste nisipuri, conținând acest important amestec de faună, se ridică pe coastă mai sus de grezia calcaroasă oolitică, deci până aproape de cota 200 m. In ele, pe lângă fauna citată, am găsit blocuri mai mari și mai mici de calcar și grezie oolitică, prundiș carpatic (menelitic) și chiar bucățele de cremene, cristali de gips. Intre cota 170—180 m., acest nisip se află cimentat sub forma unor straturi discontinui (mai propiu zis, lentile) de grez sfărmăcios și extrem de fosilifer conți- nând toată fauna pe care am arătat-o în nisip. Lentilele acestea se ob- servă din loc în loc pe coastă, mai sus și mai jos între cele două cote amintite. Acesta este «Lumachelub descris de autorii anteriori. Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN' PODIȘUL MOLDOVENESC 123 Mobilitatea materialelor detritice din care este alcătuit dealul Pc- troaia de aici, de la Bohotin, a făcut ca pozițiunea diferitelor pături să se prindă cu mare greutate, astfel că urmărirea lor a putut da loc la interpretări deosebite; și cu atât mai mult, cu cât fauna prezintă un amestec de faune de vrâște și de mediuri de viață deosebite. Dar cer- cetarea în mare amănunțime nu numai a acestor depozite, ci și a re- giunilor imediat învecinate, mi au dat argumentele hotărâtoare să privesc în alt mod aceste «pături de Bohotin». Astfel peste dealul Petroaia, la sud-est, se află satul Isaia, așezat în valea pârâiașului cu același nume. Cercetarea depozitelor de pe această vale, mi-au adus întreaga lumină. Argila de bază albastră și compactă se poate urmări foarte bine, fiind dezgolită chiar în malul pârăului. La- oeral ește acoperită de nisip fin albicios ce conține blocuri de calcar olitic sarmatic și forma Congeria Neumayri var. moldavica. Argila, m urmărit-o până în fundul pârăului, unde la cota 170 m., trece pe nesimțite în nisip gros de 6 m. iar peste acest nisip, concordant stă un strat de calcar oolitic fin, albicios, conținând speciile: X * Mactra podolica. Cardium irregulare. Solen subfragilis. Modiola navicula. Modiola volhynica. Cerithium disjunctum. Hydrobia Frauenfeldi. Acest strat atinge grosimea de 2 m. Peste dânsul se află nisip, apoi o mantă aluvionară și în fine loess gros. Ceea ce, însă, prezintă o deosebită importanță, e faptul că tocmai Ia aceeași altitudine 170 180 m., unde la Bohotin am arătat acele nisipuri și «lumachelul» cu bogata faună amestecată, aici în fundul Pâr. Isaia, am găsit acoperind coasta, numai nisipuri, cu intercalațiuni argiloase, cu blocuri sarmatice remaniate, având o stratificațiune puțin încrucișată, conținând o faună autohtonă bogată nu numai în indivizi, dar și în specii. Am determinat: Congeria Neumayri var. mol- davica. Congeria subcarinata cfr. var. botenica Andr. Melanopsis decoilata Bros. Melanopsis visianiana „ Melanopsis cfr. camptograma Brus. Melanopsis Nesi'ci Brus. Melanopsis Sostarici Brus. Melanopsis Sinjana Brus. Melanopsis Andrussowi Brus. Melanopsis Lanzeana var. ru- gosa Brus. Melanopsis Entzi. Staja obtusaecarenata. Staja acutaecarenata. Neritina cfr. obtusangula. Neritina Miljkovici. Planorbis Borelli. Limnea peregrina. Anodonta cfr. unioides. Atrag atențiunea că numărul speciilor e și mai mare, dar cu foarte mare greutate s’ar putea transporta speciile extrafragile de Limneae, Ano do ni ae, etc, pe care le-am observat și recoltat, dar pe care nu le-am putut obține a le aduce întregi și determinabile până la laborator. Spre sud-est de această localitate, regiunea c alcătuită din o serie de dealuri mici, cu fețe largi rotunde, a căror înălțime maximă atinge Institutul Geological României 124 I>R. M1IIAI P. DAVID abia 235 m.; ele scad treptat, treptat spre sud, spre Valea Moșnci. Ele sunt în întregime alcătuite numai din argila bazală, peste care s’a așternut o învălitoare groasă a unui lehm aluvionar format din nisip argilos patat roșietic, cu stratificațiune torențială, în care am găsit și blocuri de calcar oolitic și grezie sarmatică. Grosimea acestei mantale variază; în genere, însă, e groasă de 7-8 in. și cuprinde o importantă faună quaternară. Peste acest lehm se găsește loess. Către Valea Bohotinului, însă, pantele mai repezi ne arată că al- cătuirea în substrat e alta. In adevăr, în lungul coastei Răsunului, ese la iveală și placa tare, alcătuită pe o grosime de 6 m., dintr’un oolit mascat, alb, conținând, într’o stare de perfectă conservare, formele: Mactra podolica. Cardium irregulare. Modiola volhymca (forme mari). . Modiola navicula, mai rar. Cerithium disjunctum. Solen subfragilis. Trochus angulatus. Hydrobia Frauenjeldi. Acest orizont stă direct peste argila de bază ; dar înălțimea la care se află, 140 m., față de cum se află la Isaia, ne arată o cădere destul de pronunțată a acestui orizont spre sud, deci tocmai a acelei mai piin- cipalc pături ce imprimă întregii regiuni caracteristica de podiș. Aici'pe coasta Răsunului, mai jos de ivirea bancului oolitic și mai spre nord, am întâlnit, răzămânduse de argilă, nisipuri albe micafere de tipul celor dela Isaia. Și ceeace este interesant, e faptul, că mai aproape de satul Gura Bohotinului, lângă drumul ce merge spre Coz- mești, la săparea unei fântâni destul de adânci, am putut obține urmă- torul profil: sol arabil Im., loess 2 m., lehm aluvionar 4 m., nisipul micafer cu vine argiloase 4 m., în care am găsit : Congeria Neumayri var. moldavica. Iar acestea stau direct, aici, peste argila de bază, lipsind complect calcarul oolitic. Așa dar, în aceste dealuri mici, au rămas din steva calcarului oolitic ici și colo sloiuri mai mari sau mai mici, pe care apele de spalare nu le-au putut complect digera. Loessul ia o mare des- voltare mai înspre sud în dealul Copacii rari, a Zariștei, etc. Pârâul Moșna. Pe acest pârău am urmărit păturile cu aceeași ușurință, ca și pe pârâul Bohotinului. In special coasta apusană a vâiei, care formează flancul abrupt al culmei Crasna, ce desparte basenul Bâr- ladului de apele Prutului prezintă profiluri naturale. Satul Moșna e așezat pe un strat g'ros aluvionar, alcătuit din nisip argilos loessoid, cu stratificațiune torențială, cu blocuri sarmatice, având o faună proprie quaternară. Aceasta stă direct pe argila de temelie, pe care am urmărit-o până în sus de sat, la cota 200 m., punându-se aici în evidență prin șipotele pe care le alimentează cu apă pânza pe care o suportă. Aici, la confluența Moșnei cu pârăeșul Cetățuia, am observat peste dânsa, un strat de nisip gros de 2 m., conținând Ia partea sa su- perioară formele: CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 125 Mactra podolica Solen subjragilis Tapes gregar ia Cardium obso/etum Trochus cjr. biangulatus Cerithium disjunctum Iiydrobia Frauenfeldi Neritina Grateloupiana. Ii urmează pe o grosime de 3 m. un grez calcaros cu colite fine ce conține aproape aceleași forme ca și nisipul de sub dânsul. Acest grez este exploatat pentru trebuințele locale, în special pentru șosele. Ii urmează un strat subțire de nisip argilos (0.50 m.), trecând în nisipuri ce iau o mare desvoltare, alternând cu vine de argilă și marne. La cota 280 in., am întâlnit în coasta spre Răducăneni un strat gros de marne albicioase, iar deasupra iarăși nisipuri roșietice. La sud de satul Moșna, pe această coastă, se poate urmări din loc în loc argila bazală cum îi scade altitudinea pe nesimțite, căci în Piscul Babei se menține încă aproape de 180 m. La Cozinești, satul e așezat pe malurile unei râpane adânci. Lehmul aluvionar și loeșsul acopere tot. Ceva mai la sud, însă, în dealul Podo- lenilor, am rădicat următorul profil important prin altitudinea la care am găsit păturile corespunzătoare de Ia nord de satul acesta. Ridicând coasta din șesul Moșnei, am întâlnit jos pe poale, sub o subțire manta aluvionară, niște depozite argilo-nisipoase cu stratiticațiune torențială și înclinată spre vale. Vădit stă rezemată de argila bazală. Am recoltat următoarea faună: Congcria Neumayri var. moldavica Melanopsis Sinjana Melanopsis Kacici Bros. Melanopsis Sinzowi Melanopsis Entzi Neritina bessarabica Neritina cfr. grateloupiana Planorbis grandis. Halavâts. In cuprinsul acestor nisipuri, am observat lentile mici de «lumachel» cu o faună identică celei dela Bohotin. Aceste depozite se ridică pe coastă până la cota 120 m. La cota 130 m., însă, am aflat partea su- perioară a argilei. Altitudinea aceasta joasă a feței de deasupra a argilei, față de 180 m., cum am văzut-o ceva mai la nord de Cozmești, ne arată o cădere deștul de rapidă a temeliei de argilă. li urmează un strat de calcar oolitic grezos, conținând: Mactra podolica Modiola navicula, etc. Solen subfragilis Nu-i vizibil decât prea puțin fiind acoperit de nisipuri carate de sus. Intre cotele 140 -150 m, am observat în rupturile pronunțate niște nisipuri roșii cu stratificațiune în bună parte încrucișată. Nisipul se pre- zintă și sub forma unui grez friabil și când conține oolite numeroase îl poți socoti drept un grez oolitic roș. In el se află și prundiș mic car- patic. Conține o importantă faună din care am determinat: Institutul Geological României 126 DR. MIHAI I>. DAVID Mactra podolica Mactra variabilis var Fabreana Cardium irregulare Cardium obsoletum Cardiuni Fittoni Modiola navicula Modiola volhynica Tapes gregar ia Solen subfragilis Donax lucida Phollas dactylus Cerithium disjunctum Cerithium rubiginosum Trochus sarmato-anceps. Trochus subanceps Bulla convoluta. Hydrobia ventrosa Hydrobia Frauenfeldi Neritina Grateloupiana. La partea superioară stau In grosime cam de 2 m., argile nisipoase cenușii, ce conțin forme de Mactre mici friabile, Modiolae, etc. Fața superioară a acestora formează ondulațiuni, nefiind plană. Peste dânsa stă complexul superior alcătuit în genere din nisipuri cu stratificațiune încru- cișată, cu pături argiloase din loc în loc; iar către partea superioară a dealului, pe coasta Ruptura, am întâlnit bancuri puternice de o grezie foarte dură cenușie, având același fel de stratificație. In acest complex am întâlnit numai porțiuni de Helixi îndetermi- nabili. Spre sud de această localitate, Pârăul Moșna, cam din dreptul satului Podoleni, își schimbă direcțiunea spre est. La sud, deci, de a- ceastă vale șe află un capăt de culme joasă ce avansează până în dealul Câlcea. Este coasta Petrăria dela Podul Hagiului (foaia Drânceni-Huși}. Pozițiunea păturilor în această coastă, prezintă o deosebită impor- tanță prin faptul că aruncă o lumină destul de clară și aici, asupra va- lorii păturilor de Bohotin. Urcând coasta dinspre șesul Moșnei, se ob- servă, în gârle, sub o manta nu tocmai groasă de loess și lehm aluvio- nar, niște nisiputi fme albe-micafere cu o stratificațiune încrucișată, și totul înclinat spre nord. Acest lucru l-am observat la cota 90 m. Ceva mai sus, se află în cuprinsul nisipului un banc puternic de argilă nisi- poasă vânătă, micaferă, trecând iarăși în nisipuri până la cota 120 m. Aici sub forma unui strat lentilifonn nu tocmai întins și gros de 0.50 m., având aceiași stratificațiune torențială, se observă „lumachelul" de tipul Bohotinului, conținând și aici aceiași faună. Fauna proprie e re- prezentată și aici prin : Congeria Neumayri var. moldavica- Melanopsis Andrussojvi Melanopsis decoltata. Limnium moldavicum. E foarte interesant faptul că de la capătul vestic al acestui puțin întins lumachel, exact la aceeași înălțime, se întinde desgolit de nisipuri calcarul oolitic, cu puține forme de : Mactra podolica Solen subfragilis Modiola volhynica E gros de 2 m., și stă direct pe argila de bază. Nisipul, argila intercalată și lumachelul sunt, așa dar, depozite posterioare, de coastă. Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE îhî PODIȘUL MOLDOVENESC 1217 împrejurimile Ghermăneștilor. sânt acoperite de o manta puternică qualernară. La cotul Câlcea ies la iveală prundișurile terasei inferioare, fiind exploatate pentru trebuințele șoselei. • înainte de a termina descrierea acestei importante regiuni de pe mar- ginea răsăriteană a podișului sarmatic moldovenesc, mai rămâne să arăt depozitele care alcătuesc dealul Câlcea, ce apare ca o înălțime izolată, de care se lovesc apele Prutului. Pârâul Moșna care odinioară utiliza șaua pe care trece im- portanta șosea lași-Huși, as- tăzi își in dreaptă apele spre nord. Ceeace isbește, însă, e alt fapt mult mai impor- tant. Pe câtă vreme, pe coasta Vologa-Răsun, sau la Podul-Hagiului nivelul cal- carului oolitic atingea cel puțin cota de 120 m., aici, (vezi fig. 11) el se arată nu- mai la cota 60 m. Asupra a- cestui important fapt voiu reveni la alt capitol al acestei lucrări. Aici, calcarul oolitic e format din oolite de di- mensiuni neobișnuit de mari Fig. 11.— Profil prin dealurile Petrăria și Câlcea de lângă satul Ghermăneșli-Fălciu. a argila bazală, b — calcar oolitic, c nisip dacian, z/ terasă quaternară, e loess. având în genere, ca nucleu, mici gasteropode. El alternează cu marne calcaroase, aproape cridoase. Potul are o grosime mai mare de 10 m. Sub dânsul e un strat de nisip; ce stă direct pe argila bazală. In calcarul oolitic am găsit formele: Mactra podolica Modiola 'volhynica Solen subfragilis Cardium irregulare Hydrobia ventrosa. Fața superioară a dealului având aspectul boltit, are prundișuri, ce alcătuiesc terasa de 60 unui mic platou puțin m. a Prutului. 3. Porțiunea podișului Cuprinsă între râurile Vaslui și Rebricea. Dacă versantul sudic traganat al ramei podișului, care desparte apele Bârladului de ale Bahluiului, nu oferă cercetărilor aceeași ușurință pe care am constatat-o, când am studiat versantul ei nordic, aceasta se dato- rește în bună parte și faptului că aici străvechii codri au pastrat locu- lui depozitele pe care apele sălbatice ar fi putut să le sape, formând profiluri de coastă ca pe versantul bahluian. Se poate, însă, urmări suc- cesiunea depozitelor în profilurile naturale ale diverșilor afluenți de a I, II, III categorie a râului Bârlad. — Plecând cu cercetarea dinspre is- voarele Vasluiului, am constatat: Institutul Geologic al României IGR/ 128 bR. MlliÂl I). DAVlfi La satul Poeni—Iași, argilele bazale predomină în totul. Ele se prezintă compacte, albastre, cu fața superioară, însă alterată, căpătând colorațiunea cunoscută roșietică. Ea este acoperită în bună parte de loess. Am urmărit, plecând, de aici, această argilă bazală, înspre apus, pe tot cursul păr. Cărbunarului. Pretutindeni are același aspect. E lip- sită de bogate eflorescente și de fosile. Pe pârâul lui Stan, partea su- perioară a acestei temelii de argilă devine mai nisipoasă și deci și mai cenușie. Peste dânsa, pe cursul acestui pârău, urmează un strat de nisip roșcat, care la partea.superioară e cimentat în forma unei grezii dure. Peste aceasta stă un al doilea strat de argilă ce conține sfârmături de scoici nedeterminabile, iar peste dânsa nisipuri albe, roșietice, un al Ul-lea strat de argilă nisipoasă ce suportă, grosimea mare de nisipuri roșii care *lcă- Fig. 12. — Profil pc Pârâul Vâlcelelor. a ~ argila bazală, A — nisip argilos, e — grezie albăstrie I. dură biighniană, calc, oolitic (volhynian), c — argilă nisipoasă meutică» / nisipuri cu lentile de grezie. tuesc dealul Perju — Poeni. Nici într’un facies petrografic nu am găsit, vre-un indiciu fosilifer. Din acest punct de vedere, însă, profilul pe care l’am putut obține pe pârâul Vâlcelele, (vezi fig. 12) prezintă o deosebită importanță. Trecând din pârâul lui Stan, în acest din urmă pârău, am constatat la isvoarele lui, aceleași nisipuri roșii. Aceste nisipuri au o stratificațiune torențială și conțin trunchiuri de lemn silicifiat. Se întind în jos până la cota 280 m. La partea inferioară a lor am observat o ^traficațiune orizontală regulată cu foarte numeroase scoici, din care am determinat: Mactra Karabugasica Cerithium disjunctum Mactra cfr. Venjukovî Cardium obsoletum Uydrobia s/>. Sub acest strat, am aflat depozite argiloase având o proporțiune Institutul Geologic al României cercetări GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 129 de nisip. Stratul e gros cam de lin. Am găsit în el următoarele specii de apă dulce și continentală: Helix coarctata Helix bakonicus- Halav. Helix sylvana Planorbis sp. Limnea sp. Acest strat de argilă trece în jos pe nesimțite în nisipuri care stau direct pe un banc puternic de 2 m. grosime format din calcare oolitice albe. Acesta constitue trepte de cădere a apei pârâiașului. In el am găsit formele caracteristice acestui facies petrografic, și anume: Mactra podolica Cardium irregulare Solen subfragilis Modiola navicula. Sub acest calcar oolitic am întâlnit un strat de nisip argilos, tre- când în jos în nisipuri fine albe, micafere. în cuprinsul acestor nisipuri am întâlnit un strat nu tocmai gros de grezie cu bobul extra'fin. de colorațiune albăstrie și foarte dură. Ea conține o importantă faună, a cărei specii mi-au atras atențiunea în mod deosebit. Dintre aceste forme, am determinat: Mactra cfr. podolica (formă mică). Donax cfr- rutrum Sokol. Solen subfragilis. Cardium cfr. scyloticum Sokol. Phollas sp. (de talie mare). Trochus angulatus. Hydrobia sp. Tapes sp. Nisipurile și cu bancul acesta dc grezie l’am urmărit pe o gro- sime de mai bine dc 10 m. La cota 265 m., am întâlnit fața superioară a argilei de bază, l’c cursul acestui pârău ca se pune în mod deosebit în evidență. Am observat-o pe o grosime de mai bine de 12 m. Se pre- zintă într’o admirabilă stratificațiune orizontală în pături nu tocmai groase. Este cu aceiași colorațiune albăstrie, iar pe fețele de separarea păturilor patată de oxid de fer, roșietic. în ca nu am observat nici, eflorescențe saline și nici fosile. Coasta sudică a acestui pârău, în fața satului Blaga este adânc, săpată sub Creasta Roșului, de torenți. Ea oferă profiluri naturale foarte importante în micul basenaș numit „Iazul lui Dumnezeu". Și aici am constatat că fața superioară a argilei de bază nu se ridică mai sus de cota 260 m. Peste dânsa stă un banc puternic de nisipuri fine albe mi- cafere, conținând: Cerithium disjunctum. Cerithium rubiginosum. Hydrobiae. Acest banc de nisip are o grosime de aproape 10 m. La partea sa superioară am observat un strat de grez foarte fărămicios, conținând aceleași forme. Peste acest grez se află un subțire strat de argila, care ține un Ăniiagal JnsHL Geologic al României. 9 130 DR. MIHAI D. DAVID banc se grezie oolitică groasă de 1 m., conținând aceleași forme ca și argila de desubt; Mactra podolica. Modiola volhynica. Dar cel mai interesant orizont este acel care stă imediat deasupra acestui banc tare. E orizontul format petrograficește din o argilă strati- ficată orizontal când compactă, când nisipoasă, de colorațiune albastră- cenușie. Stratul e gros de 3 m. Conține o importantă și bogată faună cât se poate de bine conservată în acest facies petrografic, care per- mite și o preparare în laborator a formelor pe care le conține. Am determinat: Helix sylvestrina Ziet. Helix Doderleini Brus. Helix cfr. Bakonicus Halav. Helix Naylesi Mich. Helix striatoformis Lorenth. Planorbis Mantelli Dunk. Litoglyphus indiferens Br. Limnea Bouilleti Mich. Planorbis cornii var. Planorbis grandis Halav. După cum se vede e o faună de apă dulce și continentală, cores- punzând aceluiași orizont descris mai sus chiar pe cursul pârăului Vâl- celele. Aici este desgolit la cota 270—275 m. Această argilă suportă nisipuri roșietice cu cimentări locale în forma unei grezii friabile, iar ceva mai sus, pe la cota 280 m., am în- tâlnit o grezie cu oolite roșii și acoperită cu o crustă de oxid de fer conținând formele următoarei Mactra Karabugasica Modiola navicula var. minor Mactra Ossoskovi Potamides caspius. reprezentându-ne un facies de apă salmastră. în sus se arată o succesiune de nisipuri argiloase și roșietice alcătuind puterea dealului Roșul. Cu cât am înaintat spre valea râului Vaslui, cu atât am observat că pe coaste iau o mare dezvoltare depozitele de învălire quaternare. Pe pârâul Trestiana însă, ies la iveală depozitele care alcătuesc, concordante între ele, regiunea. Porțiunea din dealul Capra, care înain- tează către sat, prezintă o față aproape plană, care topografic ar putea însemna terasa de 100 m. a râului Vasluiul. Nu am găsit, însă, de loc prundișuri caracteristice teraselor. Pe marginea acestui mic podiș, pe la cota 260 m., am întâlnit deasupra argilelor de bază nisipuri și apoi un strat nu tocmai gros de grezie sfărmicioasă, care conține : Mactra podolica. Solen subfragilis. Modiola volhynica. Cardium irregulare. Acelaș orizont se află mai bine încă dezvoltat, la aceeași altitu- dine pe partea dreaptă a pârăului, în coasta dealului Ciobănești, unde rupturile sânt și mai numeroase și mai pronunțate. Deasupra acestui ni- vel nu am întâlnit decât nisipuri, alternând cu argile nisipoase. Valea Pocreaca. — Am urmărit depozitele pe această vale, în- cepând tocmai din fundul pârăului Slobozia Meiului, care sânt conti- Institutul Geologic al României OCR/ i___________cBrcetÂri geologice ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 131 nuarea depozitelor descrise dela Iazul lui Dumnezeu. Ceva mai sus de satul Slobozia, am observat următoarea succesiune de pături. Argila bazală și aici se ridică până la cota 260 m. Este nisipoasă, lipsită de eflorescente dar și de fosile. Peste dânsa se află nisipuri albe-micafere, în grosime de 1.50 m. care trec apoi într’o pătură mult mai subțire de nisipuri roșcate presate, ce conțin următoarele specii: Mactra podolica. Modiola navicula. Solen subfragilis. Modiola volhynica. Cardium irregulare. Trochus cjr. angulatus. Acest strat suportă bancul de grezie roșcată slab oolitică, ce con- ține aproape aceleași forme ca nivelul de dedesubt. Acest strat are o grosime de 1.20 m. Peste dânsul am întâlnit un strat subțire de nisip vânăt trecând în argile vinete nisipoase, ce, cu cât, privim acest strat mai sus, cu atâta devine mai nisipos, mai alburiu, trecând în nisipuri albe micafere. Pe pârăul Pocreaca, am observat că valea strâmtă, este tăiată sub forma unui mic canon, în bancuri mai rezistente. Mai sus ceva de con- fluența sa cu pârâul Slobozia-Melului, am întâlnit argila bazală pe fun- dul pârâului chiar pe la cota 265 m. Peste dânsa nisipul inferior ia o mai mare dezvoltare, văzându-1 pe o grosime cam de 8 m. Este alb, micafer și la partea superioară e cimentat în grezie alburie, friabilă. Atât nisipul cât mai ales grezia conține cam aceleași forme ca și ban- cul puternic de calcar tipic oolitic ce stă deasupra. Acest calcar e o masă de oolite prea frumoase albe. Arc o grosime de 2.50 m. El alcă- tuește în lungul pârăului o treaptă netedă care, însă se lasă necontenit în jos, cu cât înaintează spre răsărit. Astfel că chiar în dreptul satului Pocreaca, în coasta dealului Dumbrava, unde se exploatează acest cal- car oolitic, se găsește numai la 240 m. altitudine. In el am găsit for- mele tipice acestui orizont petrografic : Mactra podolica. Modiola navicula. Cardium irregulare. Trochus angulatus. Modiola volhynica. Cerithium disjunctum (f. rari). Hydrobia venirosa. Nu am întâlnit nici Mactra vitaliana, nici Cardium Fittoni, și cu atât mai puțin Cerithium pictam, forme citate aici de D l Sevas- tos și Cobâlcescu. Acest orizont suportă o argilă hieioasă nefosilifcră peste care se găsește nisipul roșcat ce alcătuește culmea dealului Teilor. Și aici, ca și la Valea Trestienii poalele dealurilor, mai ales spre râul Vaslui sunt îmbrăcate în lehm aluvionar, iar jos aproape de vale loess subțire. Valea Dobrovațuîui. ~ Datele pe care le-am obținut cercetând această vale și a afluenților ei, sânt din cele mai importante. Nu numai variațiunea faciesurilor petrograflce, dar și bogăția de forme fosile și altitudinea la care se găsesc aceste faciesuri unite, pot spune, că ne dă întreaga lumină asupra întregului podiș moldovenesc, Institutul Geologic al României 132 DR. MIMAI D. DAVID începând cu cercetările dinspre nord, am constatat următoarele fapte. Această vale își trage cele mai principale isvoare de pe versan- tul sudic al ramului de înălțimi din nordul podișului ; — prin urmare vom urmări acest versant pe cursul pârâiașelor acestora. Mai ales în porțiunea cu totul superioară a acestor văiugi, deci pe scurte distanțe se pot prinde profilurile în întregime. Astfel e pe pârâul Vărăria de lângă satul Slobozia Cantemir. Urmărind acest profil natural de sus în jos, am constatat. Sus de tot, nisipurile albe-micafere ca o continuare directă a celor arătate pe coasta dealului Rusului, dea- supra tunelului dc calc ferată, de la Bârnova. Aici nisipul e tot atât de fosilifer ca și cel arătat, însă am putut constata și specii deosebite pen- tru care lucru voiu da următoarea listă : Mactra subcaspia. Mactra Ossoskovi. Planorbis cornii var-Sandbg. Cerithium disjunctum. Solen subfragilis. Bulla convoluta. Hydrobia melanoides. Neritina Capillacea- Helix coarctata. Limneus pachygaster. Helix sylvestrina. Helix Bernardi. Hy alina subnitens. Planorbis MantelH. Planorbis (/eniculatus. La partea inferioară a nisipului se găsește un strat de grezie cal- caroasă în plachete, destul de dură având elementele fine. In aceasta am constatat tipuri noi, păstrând caracterul unei faune salmastre, căci am determinat formele : Mactra Karabugasica Mactra Ososkovi Solen subfragilis Modiola navicnla. Cardium obsoletum (tip mic). Donax novorosicum Tapes gregaria (forme mici) Trochus sp. Baza acestui grez se află la cota 365 m. Sub acesta am găsit un nisip argilos cu porțiuni de scoici nede- terminabile iar dedesubt marnă nisipoasă alburie până la cota 355 m., unde apare un banc puternic de calcare oolitice fine, nisipoase. Acest strat are o grosime aproape de 10 m. E masiv și piatra are o duritate potrivită, pretându-se la o ușoară lucrare de cioplire. Este mult exploa- tată pentru șosele și construcțiuni. Eața superioară a acestui calcar ooli- tic alb; e acoperit de o crustă puternică de oxid de fer roșietic, arătând cu siguranță o expunere la insolațiune a plajei lasată de apa mării; și ce este și mai important de amintit, este faptul că această față supe- rioară prezintă fenomenul de Rîppelmarks : mișcarea valurilor ce-au transformat fundul prea puțin adânc al mării care a lăsat aceste depo- zite, într’o suprafață des ondulată. E lucru vădit că pe această față, a calcarului oolitic, exondată, au năvălit din nou apele mai adânci, lăsând marna de deasupra cu elementele ei fine. In aceste calcare am întâlnit formele : Mactra podolica Cardium ir regulare CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 133 Modiola navicula Modiola volhynica Solen subfragilis Trochus angulatus Hydrobia ventrosa Acest orizont constitue placa tare ce dă caracteristica de podiș a dealului pe care stă satul Slobozia Cantemir. Sub acesta se află o argilă nisipoasă, care conține numai câteva forme din cele constatate în calcar. La confluența acestui pârâiaș cu acel al Nastei, la cota 290, argila bazală având o cantitate apreciabilă de nisip, nu e în pături orizontale, ci deranjate, în boite scurte, plecate spre sud. Acest fapt îl pun pe socoteala unei împingeri a depozitelor groase de sus pe fața argilei. Aici am recoltat și fosilele următoare ; Mactra fragilis var. bugloxvensis. Risoa angulata. Ervilia trigonula. Modiola sp. Rerium sp. (urma acestei frunze e dată în coloare negricioasă). Pe versantul răsăritean al dealului Podișul, sub Slobozia Cantemir iesă la iveală tot atât de bine orizonturile inferioare; mai ales argila bazală ia o mare desvoltare prezentându se cu colorațiune albastră des- chisă și cu eflorescente saline. Urmărind depozitele care alcătuesc înăl- țimele dela răsărit de valea Dobrovățului, am căutat a utiliza profilurile pe care mi le oferea diversele pârâiașe ce taie aceste înălțimi. Pe pârâul VărăriaDobrovăț am observat succesiuneaurmătore: Argila bazală se află desgolită pe o grosime de aproape 10 m., păstrând o stratificațiune orizontală, în pături nu tocmai groase, din cele mai atrăgătoare. Ea se prezintă cu o colorațiune albăstrie închisă, iar pe fețele de separațiune a păturilor, patată de oxizi de fer. Se ridică până la cota 275 m. Urmează concordant cu dânsa un puternic strat de nisip alb roșcat cu buzunare argiloase pe o grosime de 8 m. In el am găsit formele s Mactra fragilis var. buglowensis. Hydrobia sp. La partea superioară acest nisip se află cimentat într’o grezie foarte dură, unde se poate observa rari Hydrobii. Peste dânsul stă un al Il-lea strat de nisip vânăt, argilos gros de 2 m., și care conține pe lângă formele întâlnite în nisipul inferior, .și : Ervilia trigonula. El trece pe nesimțite într’un strat cu mult mai puternic (6 m.) de nisip alb și apoi roșcat conținând cam tot aceleași forme, judecând numai după porțiunile de scoici care nu permit o determinare sigură. Intre cotele 290-295, apare direct peste aceste nisipuri bancul puternic de calcare oolitice, a cărui grosime trece de 10 m. El este fin, de o colo- rațiune puțin gălbue și e de o duritate potrivită. Am găsit formele; Mactra podolica. Modiola navicula. Modiola volhynica. Solen subfragilis. Cerithium disjunctum. Cardium irregularc, Hydrobia ventrosa, Institutul Geological României 134 DR. M1HAI D. DAVID Deasupra urmează o succesiune de nisipuri și argile nisipoase, terminându-se cu nisipurile roșii care alcătuesc vârful Perju-Poeni. Spre sud de confluența pârăului Vărăria cu Dobrovățul, am ob- servat pe partea stângă a acestui din urmă râu, jos pe coastă nisipuri și argile păstrând o altă înfățișare de cât nisipurile patate, argiloase cărate de sus și așternute peste alte depozite. Acele nisipuri se găsesc obișnuit sub lehmul aluvionar de coastă și stau razamate pe argilele bazale. Acestea le-am observat pe gârlele satului Dobrovăț. Este destul de important profilul pe care l-am obținut pe pârâul satului Deleni- Dobrovăț. Urcând pe acest pârău, ceva mai jos de coada de sud a sa- tului, la Pahomia, am întâlnit stând razamate pe argila bazală straturi înclinate către valea Dobrovățului, alcătuite din nisipuri roșietice presate, alternând cu altele argiloase și conținând următoarele forme de apă dulce și continentale: Anodonta cfr. pontica. C onger ia Neumayri var. moldav ica. Melanopsis Sinzozvi. Helix sp. Acestea reprezintă depozitele de coastă. Ele sunt în bună parte acoperite de lehmul aluvionar. Avem aici reprezentat și depozitele se- dimentare concordante foarte bine. Limita superioară a argilei bazale nu am putut-o aici de cât deduce după isvoarele mai numeroase ce iese din maluri de la cota 260-270, dar nu se poate spune dacă în adevăr reprezintă nivelul argilei de bază sau a unui alt strat de argilă, întru cât în acest profil nu am găsit nicăiri reprezentat calcarul oolitic, care e așa de bine reprezentat mai la nord în această culme, sau dincolo peste deal, în pârăul Pocreaca. In sus de cota 270 m., am observat, însă, niște nisipuri albe, apoi argiloase, și un grez friabil cu elemente de calibru deosebit. Acest complex e destul de fosilifer, conținând formele: Mactra podolica var. mică Cardium Fittoni Modio'a navicula. Modiola volhynica. Cardium obsoletum Trochus sarmato-anceps Trochus subanceps m Hydrobia ventrosa Hydrobia Fraucnfeldi. Peste dânsul am observat, în grosime de 1 m. un grez roșietic foarte puțin oolitic, care pe lângă formele citate mai sus, mai conține: Solen subfragilis Mactra podolica tip. Peste acest banc urmează niște argile nisipoase pe o grosime de 4 m., capabile să țină o mică pânză de apă care alimentează, pe cursul acestui pârău un șipot pe care l’am întâlnit pe la cota 285 m. Deasupra sunt nisipuri albc-micaferc. La partea cu totul superioară stau argile mărnoase alburii. Pe coastă în afara trajectului pârăului se află pe lângă nisipuri aluvionate și loess a cărui grosime variază, putând atinge spre sud de acest sat chiar grosimea de 7—8 m. Urmărind tot mai departe spre sud acest flanc răsăritean al văiei \ IGR/ - Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 133 Dobrovăț, am constatat că calcarul oolitic destul de nisipos iese iarăși la iveală în dealul la Petrărie și dealul Hârtopului. Are-formele corespun- zătoare acestui facies petrografic, după cum l-am întâlnit aproape pre- tutindeni. Jos pe coastă se continuă spre sud depozitele argilo-nisipoase cu formele de apă dulce și continentale întâlnite la Pahomia, însă sunt mult mai sărăcăcioase în fosile. Lehmurile aluvionare și loessul iau o mare desvoltare, atât pe îngusta vale a Pribeștilor, cât și în dealul Lupoaica, dar mai ales Dumbrăvița. Pe partea dreaptă a râului Dobrovăț nu am putut urmări, în tot lun- gul văii, cu aceeași ușurință succesiunea depozitelor. Numai către isvoa- rele pârăeașelor de pe dreapta ce ies din rama de nord a podi- șului și pe coastele dealului Budei se poate prinde concordanța depozite- lor; restul fiind acoperit de păduri seculare nu oferă coaste cu râpi a- dânci ce ăr fi de utilizat pentru cercetare. în partea cu totul nordică, cam în dreptul satului Slobozia Cantemir, trece șoseaua Bârnova—Do- brovăț. La vest de această șosea în interiorul pădurei se află pârâul Nastea. Pe traseul acestui pârău, de sus în jos, am observat: Intăi ni- sipuri albicioase cu vine de argilă iar sub dânsele o pătură destul de groasă formată din argile mărnoase cu concrețiuni calcaroase stând într’o perfectă stratificațiune orizontală și cu crăpături perpendiculare pe direcția stratelor. Conține puține forme de: Mactra podolica. Cardium obsoletum. Mactra fragilis? Modiola navicula. Sub acest strat a cărui giosime poate atinge 8 m., se află calca- rele oolitice. Pârăul prezintă valea sub forma unui mic canon și chiar cade din treaptă în treaptă alcătuite - din bancurile de calcar oolitic ce alternează cu subțiri straturi de nisip și marnă argiloasă. Către partea « superioară calcarul e alcătuit din oolite de dimensiune potrivită, cam de același calibru având colorațiunea albă. Este o rocă bună pentru construcțiuni, pentru care cauză e și exploatată în cariera numită „Casa Dracilor". Către partea inferioară devine mai grezos, mai compact. Totul are o grosime de circa 12 m. Este destul de fosilifer și anume, conține: Mactra podolica, Modiola volhynica Solen subfragilis Cardium irregulare Donax lucida Cerithium rubiginosum Modiola navicula Trochus angulatus . Hydrobia Frattenjeldi. Sub aceste puternice pături tari stau nisipuri albe, roșietice, lipsite de fosile. Profilul în jos este complectat de argila de bază pe care deja am văzut-o la confluența pârăului Nastea cu acel al Vărăriei de la Slobozia Cantemir. Cu mult mai complecte și deci și mai interesante sunt profilurile naturale pe care le oferă coasta abruptă a dealului Budei. Lipsa aproape complectă a pădurilor, aici, au lăsat toată activitatea to- rentilor de-a mușca adânc din coasta acestei culmi, scoțând astfel la iveală depozitele concordante. Pe pârău! Dobrovicior, în afară de argila de bază vânătă, compactă, am găsit până pe la cota 260 m., pe coastă Institutul Geologic al României 136 t>R. MIMAI D. DAVID nisipuri, dar mai cu seamă argile nisipoase răzamate de flancul văii, având o ușoară inclinațiune. In acest facies petrografic am recoltat o faună de apă aproape complect dulce, din care am putut determina: Anodonta angusta. Anodonta unioides Melanopsis Sinzozvi Congeria Neumayri var. moldavica Limnea peregrina. Urcând coasta dealului Cetățuia-Dobrovăț, am putut observa unul din cele mai principale profiluri pe care l-am putut obține în cuprinsul podișului (vezi fig. 13). Șesul Dobrovățului este bogat aluvionat de un lehm nisi- D.Ceiăiuia Fig. 13. — Profilul dealului Cetățuia-Dobrovăț. 1 — bufflovian; a — argilă vânătă. 2 — volhynidH; b = nisip, c calcar oo'itic. 3 — basat-abian; d — argilă supraooliucâ, e — nisip, f — grezie friabilă, oolîl roș, h — nisipuri cu stratif. încrucișată și f. fosili fer. 4— meolic; i argile mănoase, 5 nisip și argilă dacian#. pos-argilos. Acesta se ri- dică și pe coastă, fiind mai argilos și aici pro- vine din materialul ca- rat de apele sălbatice, de sus. Sub dânsul am ob- servat un depozit mai re- gulat argilos ce conține aceleași forme de apă a- proape dulce citate pe cursul Dobroviciorului. Acest facies stă răzămat de argila bazală care se ridică pânăla cota260m. Nivelul argilei bazale se găsește destul de jos față de cum se prezenta în partea de nord a re- giunei, unde atinge cota dc 300 m. Argilei bazale îi urmează un strat sub- țire de nisip argilos, iar peste acesta calcarul oolitic a cărui grosime e de cel mult 1 m. Se prezintă sub un aspect alb, cu oolite mari de diferite forme, cu prund mai mare și mai mic. Lateral, însă trece într’o grezie roșietică cu oo- lite, având aspectul unui microconglomerat. Conține mai ales, sub acest de al 2-lea facies petrografic formele: Mactra podolica Solen subfragilis Modiola volhynica Modiola navicula Cardium irregulare Ervilia podolica Cerithium rubiginosum Cerithium disjunctum Bulla Lajonkaireana Hydrobia ventrosa Depozitele argilo-nisipoase cu Congerii râdicându-se pe coastă până la înălțimea acestui strat oolitic, din cauza alunecărilor, în câteva puncte am găsit aceste depozite cu mult mai nouă, prinse sub placa calcarului oolitic care e cu mult mai veche, CERCEIjăRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC . 13? Peste nivelul acestei plăci tari am găsit stând concordant un strat gros cam de vre-o doi metri de argilă nisipoasă conținând ;. Mactre mici fragile Modiola navicula Hydrobia ventrosa Acest strat suportă un complex alcătuit în următorul mod. La bază nisipuri albicioase cu vine argiloase, ceva mai sus o grezie fri- abilă de aceeași culoare apoi argilă, iarăși nisipuri, un strat subțire de oolit roș, tot nisip, care la partea sa superioară este alb-micafer cu bo- bul fin arătând o tipică stratificațiune torențială. In straturile subțiri de argilă, dar mai ales în nisipul acesta alb-micâfer, am recoltat o bogată faună admirabil păstrată, putând determina : Mactra variabilis var. Fabreana Mactra podolica C ar diurn Fittoni Gardium obsoletum Cardium ir regulare Solen subfragilis Tapes gregar ia spre var. cre- nelata Modiola volhynica Modiola navicula Donax novorosicum Phollas daclylus Phollas pu-sila Cerithium rubiginosum Cerithium lignitarum (probabil remaniat) Cerithium disjunctum tip. Cerithium disjunctum spre Pot. caspius Trochus biangulatus Trochus afj. angulato-sarmates S1NZ. Trochus sar mato- anceps Trochus subanceps Turbo Neumayri? Hydrobia Frauenfeldi Neritina grateloup ia na Unio mactroides n. f. Planobis cornii var. Helix pseudoligata S:nz. Helix sp. Fauna salmastră predomină aproape exclusiv în faciesurile inferioare ale acestui complex, pe când în nisipul superior, custratificațiune torențială, (vezi fig. 14) apar din ce în ce mai numeroase formele de apă dulce continentală. Deși vom reveni asupra acestor fapte, totuși țin de pe a- cutna să atrag atențiunea asupra lor, arătându-ne o importantă schim- bare în condițiunile batimetricc ale apelor salmastre ce-au lasat aceste depozite. Peste acest complex, a cărui față superioară nu formează un plan drept, ci ondulat, se găsesc niște marne argiloase albicioase ce coin- plectează acest important profil. Pe toată coasta răsăriteană a dealului Budei acesta este profilul unde se poate prinde contactul între toate formațiunile. Mai la sud ies la iveală ici și colo numai unele pături, restul fiind învălit de materia- lul carat de sus. Către muchea dealului, lângă pădurea Budei ies la iveală orizon- turile superioare reprezentate prin nisipuri, apoi bancuri alterne de- gre- zuri si oolite exploatate, cu frumoase fenomene de diageneză,—cruste, stalactite de Co3Ca, iar pe fața superioară cu o groasă pojghiță de oxid de fer roșietic. Conține atât nisipul, cât și grezia și calcarul oolitic în mare Institutul Geologic al României 138 DR. MIHAÎ D. DAVID parte formele întâlnite în complexul de la Cctățuia-Dobrovăț. La cota 290 m. muchea dealului fiind ruptă, am observat la partea ei cu totul superioară prundișuri conținând nu numai fauna sarmatică remaniată, dar și Congerii remaniate. Este rămășița terasei de 100 m. a văiei Do- brovățului. Ceva mai la sud, în dealul Perdelei, fața superioară, cât și Dum- brăvița de la Dumasca, ne arată și topografic această terasă de 100 m. Valea Cuțicna este afluentul cel mai principal al Pârăului Do- brovăț, fiind format din mai multe pârăiașe ce-și trag isvoarele fie din rama de nord a podișului, fie din culmile ce pleacă din această ramă spre sud. Valea este destul de adâncă, astfel că permite cercetarea de- pozitelor pe grosimi destul de mari. Pâraele ce isvorăsc din rama de nord, cum sunt: Cetățuia, Călu- Fig. 14. — Coasta ruptă a dealului Cetățuia-Dobrovăț unde se observă; 1: nisipurile basarabiene cu stratificațiunc încrucișată și 2: marnele alburii ineotice. (fotugr. M. Da vid). gărul scot la iveală în primul loc, argila bazală între cotele 280—300 ce se prezintă cu acelaș, aspect caracteristic acestui orizont. Deasupra îi urmează un foarte puternic orizont de grezuri și călcaturi oolitice, albe, feruginoase cu formele corespunzătoare. Este continuarea acelorași puternice bancuri pe care le-am făcut cunoscut la Slobozia Cantemir, Casa dracilor, etc. Ele constitue placa tare ce imprimă atât de carac- teristic regiunei acesteia fețe de podișuri care se țin unul lângă altul. Astfel e frumosul platou pe care stă clădit satul Poiana cu Cetate, acel de la Livada Armeanului, care e mai jos ca acel de la Bordea (unde e clădit Sanatoriul). CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC W Obișnuit aceste puternice straturi solide ale calcarurilor oolitice țin pe dânsele marne impermeabile făcând cu putință menținerea unei slabe pânze de apă. Datorită prezenței acestei nape aquifere s’au făcut acele mici așe- zări omenești la altitudini așa de mari în podișul moldovenesc. Pe versantul răsăritean al Cuțicnei, apare în preajma satului Pri- poarele, pe coastă, nisipuri alternând cu argile independente de sub- stratul argilos al podișului. Altitudinea la care le-am găsit, pozițiunea lor față de păturile concordante, de și sunt lipsite de fosile, mă îndeamnă a le considera de aceeași natură și vrâstă ca depozitele similare întâlnite pe coasta de la Potropești Cujba, unde am găsit și fosile. In vecinătatea acestor sate se poate observa mai cu înlesnire succesiunea păturilor. In genere am observat că înălțimile la care se ridică nivelurile sunt destul de scăzute față de cele observate în spre nord. Astfel la Potro- pești nivelul calcarului oolitic e numai la 260 m., pe când la Cujba probabil să fie ceva și mai jos. Pentru a putea trage concluziunile de care avem nevoie cred su- ficient a da pe acest versant al văiei Cuțicna un singur profil. Și anume voiu descrie profilul natural pe care-1 oferă coasta de la Cujba. Poalele dealului dinspre valea Cuțicna sunt acoperite de lehm aluvionar nisipos, pătat, .conținând blocuri de calcar oolitic și grezie sar- inatică. Pe această coastă, însă, între cotele 230—270 ies la iveală de sub această manta aluvionară depozite nisipoase cu vine de argilă, cu o stratificațiune torențială. Ele conțin pe lângă blocuri și forme sarma- tice remaniate următoarele forme autohtone: Congeria Neumayri var. mcldavica Melanopsis Sinzovi Anodonta unioides Hydrobii mici. Ele învălesc în așa fel coasta, în cât n a fost cu putință să observ nici argila bazală și nici păturile care ar urma peste dânsa imediat. La cota 270 m. o așezătură a locului acoperită de mlaștinile năs- cute de isvoarele ce ies din coastă, ne arată că la această cotă avem fața unei argile impermeabile, care cred mai degrabă a corespunde ar- gilelor și marnelor supraoolitice. Ooliticul nu este vizibil. Ceeace este vizibil, sunt orizonturile pe care le-am întâlnit de la această cotă în sus, și care corespund păturilor superioare calcarului ooli'tic. Intre cota 270—280 m. se ivesc nisipuri roșcate argiloase con- ținând formele : Cardium obsoletum Modiola navicula Cerithium disjunctum. La cota 285 m. sc află o pătură subțire de grezie dură conținând pe lângă formele citate și Mactre mici asemănătoare celora de tipul caspic. Peste acest strat vin iarăși nisipuri până la cota 300 m. unde dealul prezintă muchi rupte. Aici iesă la iveală pe o grosime de aproape 3 m. straturi de grezie calcaroasă slab oolitică foarte fosiliferă, consti- ■140 DR. MIIIAI 1). DAVID tuind un adevărat lumachel consistent. Din numeroasele forme foarte bine păstrate, am determinat Mactra variabilis var. Fabreana Phollas dacjtylus Tapes gregaria (talie mijlocie) Mactra podolica Cardium Fittoni Cardium obsoletum Tapesgregaria var. crenelata n. f. Donax lucida Cerithium disjunctum Trochus sarmato-anceps Bulla convoluta Hydrobia ventrosa Hydrobia Frauenjeldi Hydrobia vilrella. deasupra stau marne argiloase în pături destul dc groase. Acestea țin pânza de apă ce a făcut cu putință așezarea satului Cujba la o înălțime deasupra cotei de 300 m., iar deasupra acestui sat fața podișului — parte din platforma structurală Dobrovăț-Cujba — ține pe dânsa la o în- nălțime de 350 m., o mlaștină ce ocupă o suprafață de aproape 5 hectare. Depozitele de la Tăcuta și Dumasca. Mai spre sud de satul Cujba, pârăul Cuțicna primește pe stânga două pârâiașe, Tăcuta și mai la vest Dumasca, ce au tăiat adânc fruntea platformei structurale pomenite. Pe cursul acestora, pe care stau fru- moasele sate cu același nume, se întâlnesc depozite sedimentare destul de importante pe care d. Sevastos ni le-a făcut cunoscut întâia oară. Pe Tăcuta, aluviunile dc coastă sunt abundente stând în parte pe argila bazală, iar în parte pe altă formațiune mai nouă. Pe coasta ră- săriteană a satului, am observat, în sus de cota 200 m., în râpile ce brăzdează coasta, argilă nisipoasă roșietică apoi nisipuri roșii cu cimentări locale de grezie slabă. Acest complex având o stratificațiune puțin încli- nată spre vale stă răzămat de coasta alcătuită din argila bazală. Aceasta ți-o arată nu numai adâncimea deosebită a diverselor fântâni sapate în lungul coastei la diferite înălțimi, dar am putut- o prinde și într’o gârlă mai adâncă spre capătul nordic al satului. Din formele recoltate în aceste depozite argilo-nisipoase am determinat : Melanopsis Sinzovi. Melanopsis Andrussowi. Congeria Neumayri var. moldavica. Conyeria subcarinata. Anodonta unioides. Anodonta sp. (o formă mare). Hydrobii de tipul șepulcralis Dr. La cota 250 m., apare, însă, concordant peste argila bazală o pă- tură orizontală de nisip alb-micafer ce suportă, — eșind din coastă ca o treaptă în tot lungul dealului,— un calcar oolitic cu bobul de talie mij- locie, având colorațiunea gălbue. Grosimea acestui banc nu trece de 1.50 m. El conține puținele forme caracteristice acestui facies, repre- zentate aici mai ales prin : Mactra podolica. Modiola volhymca. V Institutul Geologic al României CERCETĂRI geologice în podișul moldovenesc 141 Peste dânsul -stă un strat de marnă-nisipoasă în grosime de aproape 1 m., conținând, Mactre mici jragile. Cardium obsoletum. Cerithium disjunctum. Acest strat suportă orizontul superior format din nisipuri. Păturile argilo-nisipoase de coastă sunt încă și mai bine reprezentate pe cursul pârăului Dumasca. In râpele adânci ce taie coasta dealului situat între cele două sate, am observat aceste depozite mai ales către partea de miazăzi a satului Dumasca. Aici am găsit straturi puternice de nisipuri fine albe micafere cu vine argiloase având o perfectă stratifi- cațiunc bine înclinată către pârău. Aici am constatat că acest complex e și mai fosilifer ca la Tăcuta. Din numeroasele forme recoltate am determinat: Congeria Neumayri var. moldavica. Congeria subcarinata var. alata Andr. Melanopsis Andrussoni. Melanopsis Sin soci. Melanopsis Sinjana. Limnium moldavicwn- Anodonta pontica. Anodonta unioides. Neritina militaris dec osia ta Brus. Neritina'Licherdopoli Sabba. Neritina BaraPovici Brus. Planorbis Mantelli.- Helix sp. Și aici, ca și la Tăcuta aceste depozite nu se ridică mai sus de cota 250 m. Tot până la aceeași altitudine se întâlnesc, aproape cu aceleași forme pe coasta dealului Budei în fața satului Dumasca. Este interesant de amintit că pe această coastă la cota 250 in. iese la iveală nivelul calcarului oolitic, pe care pe coasta răsăriteană înspre valea Do- brovățului nu l'am putut observa, fiind învălit de aluviunile de coastă. Pârâul Focșasca.— Cuțicna primește pe dreapta pârâul Focșasca ceși trage apele din culmea ce desparte valea Rebricci de a Cuțicnei. Către isvoarele acestui pârău sub punctul trigonometric cu același nume, orizontul grezurilor și calcarurilor oolitice apare la suprafață sub formă de stânci puternice. Nivelul lor e foarte scăzut, fiind la înălțimea de 250 m. numai față de cum se găsește calcarul oolitic cu câțiva km. mai spre nord, pe pârâul Călugărului, la Duruitoare, etc. Acest orizont se pleacă destul de repede spre sud. Aici la Focșasca peste argila bazală se văd întăi grezuri calcaroase, alternând cu nisipuri. Grezurile au o structură fină încrucișată, au eroziuni curioase datorite agenților externi. E foarte puțin fosilifer. Samănă în totul cu același orizont de la Repedea-Iași. Numai către partea superioară a acestor bancuri se ivesc calcarele ooli- Institutul Geologic al României 142 DR. MIMAI D. DAVli) tice, care în timpul războiului au fost întrebuințate la facerea varului. El conține puține forme fosile: Mactra podolica Modiola volhynica Modiola navicula Cerithium disjunctum. Peste aceste puternice bancuri stau marne argiloase pe o grosime de 4 m. având rari forme de Mactre mici fragile, iar în sus nisipuri. Pe coasta apuseană a acestei culmi în dreptul acestui punct, la Boro- sești vom vedea că aceste nisipuri conțin o importantă faună. Mircești — Rădiul Galian — Codăești. Pârâul Mirceștilor în prelungire cu acel al Recei formează de la vărsarea acestuia din urmă în Cuțicna, și în continuarea ei, o vale cu direcțiunea aproape vest-est. Spre sud o mărginește o culme având aceeași orientare. Coasta nordică a acestei culmi este abruptă, tăiată de râpi adânci, pe când coasta dinspre sud e traganată. Pentru acest motiv pantele nordice oferă cercetărilor profiluri na- turale ce se pot urmări cu un deosebit folos. La satul Mircești, se poate obținea unul din cele mai complecte și importante profiluri. Aproape de capătul vestic al satului se află o gârlă adâncă pe care am utilizat-o și care scoate la iveală foarte clar vizibil diversele pături. Intrând pe această gârlă, chiar Ia marginea satului, am observat sub o manta de lehm aluvionar, argilos cu forme quaternare, niște ni- sipuri albe, micafere, în pături puțin înclinate, conținând: Congeria Neumayri var. moldavica Congeria subcarinata Melanopsis Sinzovi. Melanopsis Andrusșowi Anodonta unioides Hydrobia sp. Aceste nisipuri stau lipite de o coastă alcătuită din argilele bâ- zâie. Se ridică pe coastă până la cota 240 m. Peste argila de bază, însă, concordant, se văd nisipuri presate, albe, conținând o faună, în care, către partea inferioară predomină Car- diace ele, Solen și Modiolele, pe când la partea superioară mai mult Hy- drobiile. In total am determinat : Mactra sp. (forme mici friabile). Ervilia podolica ? Solen subfragilis Cardium irregulare Modiola navicula. Cerithium disjunctum. Hydrobiae. Peste acest strat de nisipuri presate am aflat un strat de calcar oolitic roșietic, în grosime de 1 m. Acesta conține și prundiș de dife- rite dimensiuni. Conține formele caracteristice: Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 143 Mactra podolica Modiola volhynica Cardium irregulare Modiola navicula. Peste acest strat se află nisipuri și argilă conținând cristali de gips și Cardium obsoletum, iar către partea de sus a dealului predomină nisipurile ce conțin trovanți și lentile de grezie cenușie, micaferă foarte dură. Mai spre răsărit, aproape de Rădiul Iui Galian, în gârlele adânci și pe coastele aproape verticale se observă bine în special trei nivele. Jos, de sub mantaua aluvionară, ies la iveală argilele bazale în pături compacte, cu culoarea lor albastră. Caracteristic e faptul că ele nu păstrează pozițiunea lor orizontală, ci se prezintă cu o înclinare des- tul de pronunțată spre sud. Am găsit în cuprinsul lor și câteva forme de : Mactra fragilis var. Imglowensis. Din loc, în loc, sub mantaua aluvionară și răzămat de această ar- gilă bazală, se află nisipuri și argile înroșite nisipoase înclinate din potrivă, în spre valea Cuțicnei. Ele cuprind atâtea Congerii, încât for- mează adevărate lumachele cu aceste specii. Intre formele luate, am determinat : Congeria Neumayri var. moldavica Congeria subcarinata Congeria subcarinata var. alata. Andr. Congeria Rhodanica. Andr. Al treilea orizont care se poate obșerva, e acel al marnelor și ni- sipurilor pe care le-am întâlnit deasupra cotei 250 m. Sunt foarte fosi- lifere. In special e domnia Mactrelor, dar mai ales a Ceriților : Mactra podolica? Mactra Karabugasica Mactra Ossoskovi Potamides caspius var. sidacensis Potamides caspius var. rotundispira Cerith ium disjunctum. Mai sus de acestea urmează nisipurile roșietice cu trovanți și len- tile de grezie dură întocmai ca deasupra Mirecștilor. Grezia și calcarufile oolitice care predomină pretutindeni, aici sunt învălite de depozitele de coastă. înspre Codăești, pe poalele dealului, ia o mare desvoltare loessul vermicular. La acest din urmă târgușor nivelul argilei bazale e mult scăzut, fiind cu ceva abia mai sus de cota 200. Aici, în dealul Podișul se află ultimile indicii ale orizonturilor inferioare pe care le-am văzut până acuma în cuprinsul podișului sarmatic. Mai jos de Codăești nici D-l Sevastos și nici eu nu am găsit urme care ar fi putut să ne arate pre- zența acestor orizonturi ce conțin fauna exclusiv salmastră. Direcțiunea văiei Cuțicna în cursul ei inferior și în prelungire cu pârâul Mirceștilor, nu e străină de acest important fapt. T.a sud de culmea ce se întinde de la Mircești la Codăești, dealurile Institutul Geologic al României 06 RZ 144 op MIHAI IX DA VID sunt în întregime alcătuite din nisipuri și cu pături subțiri argiloase în cuprinsul lor, lipsite în regiunea Șoroneștilor de indicii losilifcre. L.a acest sat, însă, pe cursul pârăului Lunca, în malul .înalt se găsesc'nisipuri de coastă conținând formele de Melanopsidae și Con- geria Neumayri var. moldovica pe care le-am întâlnit în atâtea părți. 4. Valea Rebricea. își trage isvoarele de pe versantul sudic al ramei de nord a po- dișului, tocmai din regiunea unde Depresiunea înaintează ca un bot de corabie în podiș și tocmai de acolo, unde această mare culme, ce se întinde intre Șiret și Prut, prezintă cea mai joasă șea utilizată de a doua cale importantă de comunicație, în lungul Moldovei. Este o vale adâncă și cu fundul destul de larg chiar aproape de isvoarele sale. Atât pârăele ce vin din rama de nord, cât și cele ce ies din coastele dealurilor ce o mărginesc la răsărit și apus, au ros adânc, scoțând la iveală depozitele ce pot fi urmărite cu înlesnire. Pe partea sa stângă pârâiașele ce vin din nordul podișului aproape se în- tâlnesc cu acele ce se scurg, spre Bahlui. m partea cu totul superioară a acestor gârle, ies la iveală orizonturile inferioare pe grosimi apreciabile. Calcarurilc ooliticc tipice masive lac trepte dc cădere a apelor,'cum e pe pârăul Duruitoarea, dând un deosebit farmec minunatului codru al Bârnovei. Aici argila bazală se ridică peste cota de 300 m. Pe cursul păr. Cocoara ea conține Mohrenstcnii și efiorescențe saline cu atât mai bogate cu cât o privim mai jos. Pe aceste pârae au pătruns apele Con- geriilor, lăsând bogate depozite de nisipuri, cu Hydrobii. Ceva mai spre sud, în preajma Boroseștilor am putut constata plecarea destul de rapidă a păturilor podișului. Pentru a vedea acest lucru mă voiu folosi de profilul râdicat din șesul Pârăului Cocoarei către punctul trigonometric Borosești. Șesul cât și partea de jos a pantei sunt aluvionațe de nisipuri amestecate cu argile carate de sus. Dar cu cât m’am urcat pe coastă3 cu atâta am observat mai clar straturi puternice de nisipuri ce formează trepte etajate care se văd de la marc depărtare. în cuprinsul acestor nisipuri se găsesc plăci subțiri de grezie friabilă, care ies în coastă fiind spalate de nisipuri. Peste aceste straturi stă un strat de argilă gros de aproape doi metri; grosimea însă, lateral variază în plus și îh minus. Este de culoare'albastră cenușie conținând o apreciabilă cantitate de nisip și cristali de gips. Cuprinde și o faună mai mult de apă dulce și continentală : Congeria Neumayri var. moldavica. Melanopsis decoltata. Planorbis cornii var. Mantelli (numeroși). Anodonta sp Helix sp. Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN POn’ȘOL MOLDOVENESC 14n Aceste depozite se ridică pe coastă până aproape de cota 270 m. Către muchea ruptă a dealului ies la iveală depozitele ce stau concordant pe argila bazală. Calcarurile oolitice deabia se observă, fiind aproape complect învălite de sfărmăturile rocilor și nisipuri carate de pe deal. Se observă, însă, bine o serie de nisipuri peste calcarele oolitice, ce trec către partea superioară în grezii moi cu oolite și atât de plin de fosile în cât ia aspectul unui lumachel. Din nisip cât și din lumachel am determinat următoarele forme : Mactra variabilis var. Fabreana. Mactra podolica. Cardium obsoletum. Phollas dactylus. Cerithium disjunctum. Trochus sarmato-anceps. Hydrobia Frauenfeldi. Tapes gregaria (forme mici). Cardium Fittoni Donax dentiger. Trochus subanceps. BuUa Lajonkaireana. Hydrobia ventrosa. Acest facies petrografic și paleontologic întâlnit la cota 290, care re- prezintă un orizont superior calcarurilor oolitice, ne arată că depozitele con- cordante între ele, care alcătuesc podișul, se pleacă de la Bârnova până aici cu cel puțin 50 m. Dintre afluenții de pe stânga cel mai important e pârâiașul Tufeștilor. Mai cu osebire versantul răsăritean prezintă pante foarte repezi și rupturi mari, intre Tufeștii de Sus și de Jos, pe această coastă am întâl- nit argile impermeabile nefosilifere pe Ia cota 240, în sus urmează un strat gros de nisip alb-micafer de, peste 20 m., conținând Hydrobii și având o stratificațiune încrucișată; peste dânsul stă un strat subțire de oolit roș cu sfârmături de scoici nedeterminabile. El suportă un pat de argilă gros de 5 m. trecând în sus în nisipuri roșcate, argiioase cu trovanți și lentile de grezie cenușie dură. Caracteristic la acest complex este că lateral si nu pe mari distanțe faciesurile se incrucișază, se sub- țiază, sau se mai îngroașă sau le înlocuesc nisipuri cu alte aspecte. — Este, dar, un complex cu o încrucișare de faciesuri și chiar în cuprinsul aceleiași pături stratificațiunea torențială e evidentă. Sub acest aspect, depozitele se întind spre sud, unde la satul Dracseni apar pe coasta prăpăstioasă la răsărit și sud de sat. Aici, însă, am găsit jos de tot, sub cota de 200 m. argilele bazale nisipoase, ascunse de loess. Ele sunt deschise, după cum am aratat și cu o altă ocaziune (16) pe gârla adâncă a satului pe-o grosime destul de apreciabilă. Sunt destul de fosilifere, însă numărul speciilor e redus numai la: Mactra fragilis var. buglowensis Cardium cjr. obsoletum Ervilia podolica var. dissita Sokol Modiola cfr. submarginata. Prin împingerea puternică a depozitelor groase de deasupra, ele au fost scoase din poziția lor orizontală și încrețite în valuri destul de înguste. Pe cursul pârăului Rebricea, pe coasta răsăriteană, în jos de Boroseșți nu am mai întâlnit orizontul superior cu fauna salmastră de cât în podișul dela Bodești sub formă de nisipuri și grezii slabe con- /hiifarit/ Inutil. nl Ifontnniii. 10 146 DR. MlRAI D. DAVID ținând în bună parte fauna dela Borosești. Spre sud dispar complect, sau mai clar fiind, numai sunt vizibile. Depozitele argilo-nisipoase cu Congerii si Melanopsidac iau o mare desvoltare. Astfel e la Sasova, Rădiu. Peste acestea se întinde pături groase,de loess. Pe versantul drept al Pârăului Rebricea, începând din cursul său superior, am constatat că muchea dealului de deasupra satului Cărbunari este alcătuită din nisipuri albe și roșietice, suportând în punctele cele mai înalte straturi de grezie de o mare duritate ce conțin impresiuni de frunze și Ilelicide. Pe pârăul Cărbunarului, unde totul este acoperit de nisipurile cărate de sus, se văd blocuri enorme din acea grezie dură cenușie prăbușită de pe muchea dealului. Satul Grajdurile este așezat pe depozite argilo-nisipoase ce conțin Congerii. Fântânele care s’au săpat au traversat aceste depozite pe grosimi destul de mari ca să ajungă la stratul impermeabil, — argila bazală — pe care stau direct. Aceste depozite nisipoase cu vine de argilă iau o marc desvoltare, fiind lipite de coasta apuseană a dealului Movilița. Se poate urmări în gârlele foarte adânci ce le taie,— pe o grosime ce trece 60 m. In aceste nisipuri, dar mai ales în faciesul argilos am recoltat: ('ongeria Neumayri' var. moldavica Melanopsis Sinzovi Anodonta unioid.es Planorbis Manlelli Helix sp. Se ridică pe coastă chiar peste cota de 300 m. Lateral se vede și argila bazală care la suprafață e puternic transformată în luturi hlei- oase galbene. Stratul calcarului oolitic nu este vizibil. Sus pe creastă, însă, deasupra cotei de 300 m. apar grezuri cu faună salmastră. In sus urmează imediat un strat de marne conținând aceeași faună salmastră cu Cardium obsoletum, Modiola navicula, etc. Obișnuit peste acest strat de marne fosilifere, între cotele 340-360 apar sus pe tapșan. porțiuni acoperite pe o grosime de aproape 1 m. de blocuri mai mari și mai mici de calcare și grezii oolitice dar mai ales formați din grezie cenușie foarte dură care se găsește în vârfurile cele mai înalte. Blocurile arătând fenomenul de rulare ne arată exis- tența terasei de 200 m., pe care am aratat-o ca fiind de vrâstă pon- tică s. str. (Vezi morfologia regiunei). Către punctul trigonometric Șcheia apar nisipuri roșietice, alter- nând cu altele argiloase, având stratificațiunea torențială. De jur împre- jurul punctului trigonometric și chiar aici sunt deschise cariere, unde am putut observa că se află bancuri puternice de o grezie dură cenușie, puțin micaferă, cu nodule de argilă, cu aspect scorburos. Intre bancurile acestea se găsesc nisipuri și argilă ce conțin gips cristalizat. Și aici te izbește stratificațiunea torențială. Proveniența acesteia se explică ușor prin faptul că această grezie conține în primul rând o faună și o floră fosilă continentală. Este exact orizontul corespunzător care e atât de bine desvoltat în valea Crasnei, și pe care fam descris. In eșantioanele luate am aflat următoarele forme faunistice: Institutul Geologic al României cercetări geologice în podișul moldovenesc 147 Helix coarctata Hyaliiia subnitens Helix inflexa v. Martens Planor bis Mariae Helix Bernardii Vertebră de Aceratherium și următoarele specii de Dicotile donate, a căror frunze au lăsat în această grezie impresiunile în culoare roșietică a oxidului de fer anhidru Carpinus grandis Populus latior Laurus princeps Nerium sp. începând cam din dreptul satului Cărbunari, spre sud pe poalele dealurilor s’a așternut loessul în pături când mai groase, când mai sub- țiri. Astăzi au rămas numai peteci ici și colo, fiind spălat în cea mai bună parte de apele sălbatice. Ceva mai spre sud de Grajduri, pe coastele de la Valea Satului Corcodel, Ciocărlești reapar ici și colo depozitele nisipoase cu Congerii. In coasta dealului Faurului, deasupra satului Valea Satului iese la iveală marginea ruptă vestică a "platformei structurale Șcheia». Grezurile cu Mactra variabilis, Cerithium disjunctum, Cardium obsoletum, Pholas dactylus, ies la iveală sub formă de placă groasă masivă. Aici apare argila bazală până la cota 290 m. întrucât profilul pe care l-am obținut aici e aproape identic cu acel căpătat pe marginea răsăriteană și sudică a platformei, îl vom da în întregime acolo. Pârâiașele afluente ale Rebricei de pe dreapta, cum e acel al Căueștilor, își trag apele din pânza puternică a argilei bazale care se ridică până aproape de altitu- dinea dată. Ele scot la iveală de jur împrejur depozitele care alcătuesc această frumoasă platformă. Spre sud de. satul Căuesti, placa tare a calcarurilor oolitice si a grezurilor dispare complect. Dealurile care ating chiar cota de 300 m. formează regiunea dealurilor mici din interiorul podișului. Pe acest flanc al Rebricei, și pe afluenții din această parte a sa, se constată numai exis- tența argilei bazale, care e foarte scăzută din punctul de vedere al altitudinei, datorită, în primul rând unei puternice, chiar ași putea spune- extraordinar de puternice eroziuni, care a spălat toate depozitele, pe care în. toate părțile am văzut, că le suportă argila bazală, și chiar din a- ceasta, o mare grosime. Argila aceasta de temelie e învălită de o foarte groasă manta alcătuită de depozitele argilo-nisipoase ale Congeriilor. Iar peste dânsele se află în mare parte loess. întrucât pe Valea Stavni- cului, aceste depozite sunt mult mai bine deschise și mai fosilifere, le vqiu descrie cât mai amănunțit din acea parte, când voiu vorbi de a- ceastă vale. ... Pe valea Rebricei, se continuă până în valea Bârladului. Pe ici pe colo, se văd urmele teraselor, care au fost săpate în aceste de- pozite. . a Institutul Geologic al României 148 DR. MINAI D. DAV1D Valea Stavnicului. In partea sa cu totul superioară păstrează o direcțiune vest-est. începând, însă, cam din dreptul satului Hadâmbu, spre sud ea păs- trează o direcțiune nord-sud, paralelă cu acea a Rebricei. Este atât de adâncă, în cât pe flancurile ei se poate urmări succesiunea diverselor pături pe grosime de cel puțin 200 m. Pe partea sa stângă și în regiunea superioară, dealurile sunt alcă- tuite în întregime de argilă bazală, transformată în hleiu galbăn ; iar peste dânsele nisipuri. E tocmai ceeace am observat pe versantul nor- dic al culmei de la Voinești, Budești. Aceste nisipuri superioare au fost mult spălate de apă și cărate în bună parte pe coastă. In afară de a- ceste aluviuni, sub formă de lehm pătat nisipos, în regiunea cătunului Găunoasa, sub formă de petece reduse apar, lipite de coasta argiloasă, nisipuri cu Congerii, care în trecut îmbrăcau de jur împrejur soclul argilos al Platformei Șcheia. Platforma Șcheia. Studiul depozitelor care alcătuesc această frumoasă platformă este, cred, cel mai interesant. Ași putea spune, cu drept cuvânt, că istoria acestei platforme, ne arată pe acea a întregului podiș moldovenesc. Aici sunt reprezentate aproape toate faciesurile și petrografice și pa- leontologice pe care le-am descris în podiș. In adevăr, reprezintă nucleul întregii regiuni studiate. Variațiunea faciesurilor și raporturile între toate orizonturile re- prezentate aici, ies în perfectă evidență în profilurile naturale care le reprezintă ruperea platformei spre apus și sud. Pe aceste coaste, am urmărit argila bazală, în parte transformată la față in hleiu roșietic și acoperită de petece de aluviuni nisipoase și blocuri de grezie și calcare oolitice, aduse de apă de sus. La cota 310 m. de jur împrejurul dealului se înșiră șipote, din care Isvorul cel Mare are un puternic debit de apă excelentă la băut. Ele arată fața superioară a argilei de bază impermeabilă. In mod concordant urmează peste dânsa un subțire strat de nisip roșietic iar peste acesta puternicul banc de grezie oolitică. Pe partea de sud a platformei, în special la carierile Inima Florești, se exploatează de un mare număr de ani această piatră. Bancul acestui oolit, care în total atinge grosimea de aproape 8 m., este alcătuit din pături perfect >paralele între ele și separate prin strate foarte subțiri de nisip. Aceste strate ating grosimea și de 2 m. Ele în carieră sunt exploatate, sco- țându-se lespezi de dimensiuni mari cu fețe perfect paralele. Se cunoaște această piatră chiar în Iași, unde se întrebuințează foarte mult în con- strucțiile și monumentele din cimitire, apoi ca postamente de grilajuri. Roca aceasta constitue una din principalele bogății ale locuitorilor de prin satele apropiate. Locuitorii din Șcheia sunt mai toți exploatatorii petrii de «Inima Florești». Către partea superioară, bancurile devin mai oolitice și mai fosili* Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎX podișul moldovenesc 149 fere. Stratele inferioare conțin rari unde și unde. în întreg cuprinsul acestui calcarul oolitic roșietic mărunt de formele : forme care se găsesc în masa rocii orizont, dar mai cu deosebire în la partea superioară am recunoscut Mactra podolica. Cardium irregulare. Solen subfragilis. Modiola volhynica. în cuprinsul bancurilor oolitice superioare s’a petrecut puternice fenomene de disolvire a cal- carurilor și cristalizarea a- cestora pe fețele externe sub formă de cruste spatice roze, stalactite, perdele, etc. Imediat deasupra lorsevăd strate fine alcătuite din o ar- gilă vânătă puțin nisipoasă, (fig. 15). Grosimea totală a păturei atinge aproape 4 m. Argila e foarte sfărmăcioasă, crăpată perpendicular pe di- recția de păturare, în cât, în multe locuri e alcătuită din plachete fine. Ea cuprinde câteva forme: Mactra fragilis ? Modiola navicula. Cardium obsoletum. Hydrobia ventrosa. Alge carbonizate. Aceste argile fiind imper- meabile, fac cu putință for- marea unei a doua pânză de apă incomparabil mult mai săracă ca cea inferioară Fjg ig> _Exploatareacalcarului oolitic ]a Cariera dara prin faptul ca pe dealul Inima Florești-Șcheia. Muncel, pe fața platformei, j calc, ooliiic, -' argila supraoolitică, 3 ni>ip ți grez. ele se ivesc la suprafață, (fot«gr. m. DavM). dau putința stagnării apelor sub formă de mlaștini destul de întinse. Peste acest strat argilos, în muchea ruptă vertical dinspre șe- sul Găunoasei, unde această muchie este mat înaltă, se arată un complex de faciesuri petrografice încrucișându-se unele cu altele, pe-o grosime de aproape 15 m. Iată în acest punct cum aceste pături, unele mai subțiri altele mai groase, se succed. Imediat deasupra argilei supraoolitice („humoiul") urmează în mod gradat marne nisipoase trecând pe nesimțite în nisipuri roșietice cu plăci subțiri de grez cu aceeași colorațiune. Peste acest strat urmează 160 DR. MIHAI D. DAVID Fig. 16. — Profil geologic prin Platformele Scheia și Borosești. argila bazală a Medii 11. 2 nisip și calc, oolitic volkynian. 3 = argilă, nisip, grez, oolit, etc. basarabiene. 4 = complexul meolic. 5—nisipuri daciene. 6— lehm aluvionar quaternar* un grez calcaros sub for- mă de plachete, cu nisip printre acestea, iar la partea superioară’ ia as- pectul unui grez cavernos, ca și cum ar fi fost con- centrațiuni de calcar și apoi a fost ■ disolvit și cristalizat pe fețele gre- zului sub formă de cruste de calcită și stalactite. Ii urmează un strat mai puternic de nisipuri albe puțin micafere^ și destul de calcaroase. în acesta, mai ales, se observă una din cele mai frumoase stratificațiuni încrucișate. La partea sa superioară am observat un strat sub- țire de o grezie cu oolite, iar deasupra ei nisipuri și plăci de grezie friabilă. E foarte interesant de re- marcat faptul că fața cu totul superioară a acestor plăci de grezie prezintă o puternică crustă de oxid de fer roșie, capatată sub acțiunea puternicei inso- lațiuni la care era expusă plaja foarte joasă a mării ce a lasat aceste depozite. Se văd crăpăturile sub acțiunea uscăciunei în ni- sipul lăsat de apă, și apoi cimentat; și ceeace ne face să credem că cu de- punerea acestor ultime depozite regiunea se a- propia de un regim con- tinental prin retragerea apelor, e faptul, că pe aceleași fețe se văd im- presiunile picăturilor de ploiae, dar mai ales fru- moasele «coprolite» ce ne arată ’ că în adevăr avem a considera o re- giune de țărm pe care tră- iau păsările acelei vremi. Acest complex conține una din cele mai bogate faune. în special în nisi- Institutui Geologic a României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 151 purile cu stratificațiunea tipică încrucișată fosilele formează bancuri compacte întocmai ca intr’o plajă marină. Nisipul fiind prea ușor luat de ape, formele sidefoase admirabil conservate, spalate de nisip, le gă- sești gata pregătite pe prispele de grezie ce iesă din mal desgolite de apă. lată speciile pe care le-am găsit în acest orizont: Mactra variabilis var. Fabreana. Mactra podolica tip. Mactra podolica var. Mactra fragilis ? Modiola navicula. Modiola volhynica. Cardium Fittoni. Cardium obsoletum spre. C. Dom- bra. Andr. Tapes gregaria (forme mici). Tapes Gregqria var. crenelata n. f. Donax novorossicum. Solen subfragilis. Pholas dactylus. Pholas pusilla. Cerithium disjunctum. Trochus sar mato-anceps. Trochus subanceps. Trochus cfr. biangulatus. Trochus margaritoideus. Sinz. Trochus striato-sulcatus. Bulla Lajonkaireana, Bulla convoluta, Hydrobia ventrosa Hydrobia Frauenfeldi Unio mactroides n. f. Unio cfr. moravicus Hoern. Helix pseudoligata Sinz. Oase de pasăre, Dinte de Squalid. Gheburile (fig. 16) ce stau pe fața superioară a platformei sunt al- cătuite din nisipuri albe, roșietice, argiloase ce alternează între dânsele. Profilul îl complectează grezia dură pe care am descris’o la punctul trigonometric Șcheia. Fruntea acestei platforme a fost complect învălită de depozitele argilo-nisipoase ale Congeriilor, însă o puternică eroziune a degajat această frunte lăsând în fața ei un orizont larg deschis. Numai pe capătul sud-estic se mai razămă acele depozite care, după cum am arătat, constituesc culmile joase până în valea Bârladului. Pe tăpșanul larg în forma unei terase, care se întinde între satul Șcheia și Drăgușeni, loessul ia o desvoltare mai mare acoperind depozitele de desubt. Dealul Tatomireștilor este complect alcătuit dintr’un nucleu pu- ternic de argilă bazală învălită gros de depozitele nisipoase. Aici predomină nisipurile albe, micafere, puțin calcaroase, în care se văd din loc în loc vine roșietice și altele argiloase. In dealul Anina care e acoperit de pădurea dela Drăgușeni, spre vârful lui, iese, scos la iveală de apă, un banc de grezie destul de dură. Acest facies, însă, nu-i general, întru cât nu am constatat, acest grez de cât în câteva puncte. Nisipul are stratificațiune torențială. In dealul Anina este destul de fosilifer. Din numeroasele forme recoltate am determinat: Congeria Neumayri var. mol- Melanopsis Entzi. daviea. Neritina millepunctata Bros. Congeria Gnezdai. Neritina (Theodoxus) semiplicata Congeria subcarinata. Neum. Congeria subcarinata var. cjr. Neritina Licherdopoli Sabba. botenica. Staja cfr. obtusaecarinata. Melanopsis Sinzovi. Anodonta unioides. Melanopsis Andrussowi. Limnea sp. 152 DR. MIHAI D. DAVID Hydrobia ajf. sepulcralis Brus. Sphaerium Stoiaiiovici Bros. Planorbis Medici Brus. In cuprinsul nisipului am găsit și blocuri de calcar oolitic rema- niate, precum și forme izolate, în special Cerithium disjunctum și ru- biginosum, păstrând adânci urme de rostogolire. Mai la sud de Drăgu.șeni, am întâlnit depozitele acestea bine des- chise și în dosul satului Căzănești, pe cursul râpei Călugărița cât și pe coasta dealului ce se află între acest sat și Glodeni. Aici pe lângă ni- sipuri se găsesc și paturi mai groase de argilă, iar lentilele de grezie moale și dură cenușie sunt mai puternic desvoltate. In aceste depozite am recoltat: Congeria Neumayri var. moldavica. Melanopsis decoltata. Limnium moldavicum. Anodonta unioides. Planorbis Mantelli. Limneus cf. social is. Hydrobiae. In același orizont la satul Glodeni formele sarmatice remaniate ca și blocurile de calcar oolitic sunt foarte numeroase. I.a această loca- litate se poate vedea terasa cu prundiș a quaternarului inferior. Pe coastele culmelor ce închid valea Stavnicului către vest suc- cesiunea diverselor pături se prinde cu foarte mare greutate din cauză că materialul detritic sub forma unui lehm aluvionar nisipos și argilos, cu blocuri de calcare ooltice și grezuri provenite din orizonturile su- perioare ale podișului, ascunde aproape complect capătul păturilor. Cu toate acestea în câteva puncte am putut observa măcar unele pături. Astfel la Hadâmbu pe coastă spre Schit se vede bine argila bazală care e profund transformată de agenții modificatori, într’un hleiu galbăn. La Schitul Hadâmbului, forma tipică de podiș o dă o puternică placă de grezie calcaroasă, care la partea superioară e oolitică, conținând formele caracteristice ale acestui orizont inferior. Peste dânsul stau marne și nisipuri. Interesant de amintit aici, e faptul că lângă străvechiul Schit, în săpături apar blocuri mai mari și mai mici, până la adevărate prun- dișuri alcătuite în cea mai mare parte .din un calcar oolitic alb, mașcat. Acestea mi-au lăsat iinpresiunea existenței celei mai înalte terase, acea de 200 m., a cărei vrâstă am determinat-o a fi pontică. In dealul Comorei sunt, mai ales, desvoltate marnele și nisipurile conținând cristali de gips, iar în dealul Șanțurilor, în rupturile dela fundul Ursitei, cât mai ales în rupturile ce se țin lanț dela Cheia Do- mniței spre punctul zis la Laița, iau o mare desvoltare nisipurile albe, roșietice cu vine argiloase și cu lentile de grezie foarte tare, cenușie. La partea inferioara a nisipurilor se găsesc rari formele de Mactre de tip caspic, Modiola navicula, iar în partea superioară și în grezie sfărmături de Plelicidae și Planorbi nedeterminabili. Aceste depozite cu totul supe- rioare desvoltate puternic stau probabil pe placa dură a orizontului calca- rului oolitic. Nu am putut-o, în acest podiș nicăiri observa direct din cauza depozitelor de coastă formate din materialul carat de ape de sus. Ceva Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE I.N PODIȘUL MOLDOVENESC 153 mai la sud, însă, în culmea care desparte Mironeasa de Țibana, pe partea dinspre cel dintâi sat s’au deschis în coasta dealului pe la cota 350 cariere de unde se scoate calcarul oolitic întrebuințându-se la fa- bricarea varului în cuptoare cu totul primitive. In timpul războiului mai ales ales, aceste cuptoare au funcționat mult. La sud de Mironeasa și până la satul Șendreni (Bâcu), coasta apu- seană a Stavnicului pe lângă mantaua lehmului aluvionar nisipo-argilos, cuprinzând o faună de gasteropode quatcrnare, sunt bine reprezentate și nisipurile, și argilele cu stratificațiunea torențială, cu blocuri de grezie și calcare oolitice remaniate. Aici, mai ales, pe coasta Doschina cât și pe aceea a Piciorului, în nisipurile care alternează cu strate argiloase verzui, am recoltat o frumoasă faună, din care se vede, că în apele ce au lăsat aceste depozite Neritinele și Melanopsidaele erau acele care domniau: Congeria Neumayri var. moldavica Mclanopsis Sinzovi Nelanopsis Andritssowi Melanopsis Lanzeana var. rugosa Melanopsis Sinjana Melanopsis Entzi Neritina bessarabica Neritina semiplicata Neritina Barakovici Neritina Licherdopoli Neritina utiliepunctata. Platforma Ipatele. Deasupra satului Șendreni muchea este ruptă aproape vertical. Suin- du-te pe această muche, sus se deschide ochilor o față plană. E fața platformei Ipatele. Dacă pe coasta Doschina sau a Piciorului nu am putut prinde alcătuirea ei, pe partea tot atât de prăpăstioasă dela Slo- bozia se poate constata cu ușurință succesiunea păturilor care o for- mează. Aici sunt deschise, ca și deasupra satului Ipatele, cariere mari unde se scoate foarte activ piatra, ca și în carierile de la Șcheia. Pe coasta de la Slobozia acoperită în cea mai bună parte de materialul carat de sus, iar fruntea platformei fiind complect înfășurată de groase nisipuri cu Congerii, contactul între argila bazală și orizontul imediat superior nu l’am putut prinde, ci pe isvoare, l-am dedus a fi ceva mai. sus de cota 300 m. Argila bazală pare a se ridica ceva mai sus în coasta dela Slobozia ca în cea a dealului Holciu. Peste argila bazală ur- mează o pătură de nisip argilos cu plăci de grezie calcaroasă, peste care vin bancurile puternice de grezie calcară de o duritate potrivită. Se lu- crează ușor de aceea se caută tot atât de mult această piatră ca și cea de la Șcheia. Către partea superioară bancurile se subțiază lăsând o mai mare desvoltare argilelor roșii nisipoase care conțin și lentile de calcar oolitic roșietic. Atât în grezia inferioarâ^cât și în acest facies argilos am întâlnit formele':' 'Mactra podolica. Solen subfragilis. \ Institutul Geologic al României 16 R/ 154 DR. MIMAI D. DAVID Cardium ir regulare. Cardium Fit Ioni (rar). Modiola volhynica. Modiola navicula. Hydrobia Frauenfcldi. Peste acest puternic banc astfel alcătuit urmează numai marne ni- sipoase albăstrii. Ele formează impermeabilul ce face ca pe fața plat- formei, întocmai ca la Șcheia, să stagneze apele sub formă de mlaștini întinse. Pe fruntea acestei platforme se razămă o lungă colină joasă ce trece pe la Alexesti, Halița, deasupra târgușorului Negrești, perzându se în șesul Bârladului la satul Parpanița. Ea este la fel alcătuită ca cea de la Drăgușeni-Căzănești-Glodeni. Atât pe flancul ei răsăritean, la Fren- ciugi, cât și la Halița, pe cel apusean, predomină nisipurile albe mica- fere, cu vine de nisip argilos. Nu am întâlnit acele numeroase forme ca în culmea de sub Șcheia. Aici am găsit numai Congeria Neumayri var. moldavica, Melanopsis Sinzovi, Unio și Anodonta. E mai fosilifer la Halița și Frenciugi. 6. Depozitele de pe cursul inferior al pârăelor Șacovăț și Dagâța. In cursul inferior al acestor pârăe depozitele concordante ce alcă- tuesc podișul se văd numai în câteva locuri, din cauză că sunt mai în toate părțile acoperite de bogate depozite de coastă, fie quaternare sub- formă de lehm aluvionar și loess, fie de depozitele mai groase ale Con- geriilor. Intre aceste două pârăe, spre cursul lor inferior, se întind o serie de înălțimi joase a căror alcătuire nu diferă întru nimic de a ce- lor ce se întind între platformele structurale și valea Bârladului. In acea- stă parte, însă, predomină tot atât de mult depozitele argiloase ca și nisipurile. La Borăști, pe Velna, la Cotic, Tungujci, Țibănești, Jigoreni sunt desvoltate numai aceste depozite, care stau direct pe argila bazală. Pe valea Șacovățului se ridică spre nord până în dreptul Țibanei. Ceea ce, însă, e aproape constant la aceste depozite, în această parte a podi- șului, e lipsa de fosile aproape, complectă. Rar unde și unde am aflat Congeria Neumayri var. moldavica. La Găureni (foaia Dagâța) aceste depozite alcătuite în marea lor majoritate de nisipuri albe, micafere, cu vine argiloase, cu blocuri de calcar oolitic și grezie dură din cele mai superioare straturi ale podișu- lui, se ridică pe coasta dealului către Suhuleț până la o altitudine, ne- obișnuită (cu mult mai sus de cota 300 m.) Cuprinde și cristali de gips, mai ales, în faciesul argilos, iar din formele rău conservate nu am putut recunoaște decât un Limneus mult apropiat dc specia Limneus socialis. Platforma Suhuleț-Tansa. — In cursul inferior al Dagâței se individualizează această înaltă platformă. Satele mari și frumoase se cațără pe coasta apuseană a acestei platforme, căutând pânza de apă care e foarte sus. Aici argila bazală se ridică deasupra cotei de 400 m. Ea este compactă, unsuroasă. Dea- CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 155 supra ei stă placa de grezie calcaroasă exploatată în carierile de la Tansa, care nu are grosimea pe care o are același orizont în Platfor- mele Ipatele și Șcheia. Argila la contactul cu această grezie are Ceri- thium disjunctum și Trochus sp. Iar în grezie se văd formele de Mac- tra podolica, Cardium irregulare, Solen subjragilis. înspre punctul trigonometric Tansa se văd deasupra acestei plăci de grez, marne nisipoase și apoi nisipuri. Pe coasta dealului, dintre Tansa și Suhuleț se văd și aici acele ni- sipuri roșietice de coastă. Capetele sudice a acestor dealuri mici de sub această platformă ca și acele de pe cursul pâraelor Șacovăț și Stavnic, prezintă terasele care sânt acoperite de loess decalcifiat. /. Dealurile de la sud de cursul superior al Bârladului între Băcești și Buhăești. Această înșirare de înălțimi ce se ține pe dreapta râului Bârlad și paralelă cu el, constitue în bună parte, rama de sud a podișului sar- matic moldovenesc. Cercetând o hartă a podișului, unde înălțimile sunt reprezentate prin cote, te isbește în primul loc deosebirea figurării acestor înălțimi față de ceeace observi la nord de valea Bârladului. Ba sud de acest râu cotele se îndesesc foarte mult și devin de o sinuozitate accen- tuată, în care sinusurile dese sunt scurte. E caracteristica unei regiuni foarte accidentată, cu pante extrem de repezi, mai ales către valea Bârladului, lăsându-ți impresia unei puternice „coaste". Pantele rupte, câte odată aproape vertical, pâraele scurte dar foarte adânci, ce taie mădularele acestei culmi ne scot la iveală capătul păturilor care o formează, în profiluri naturale. Pe un astfel de pârău adânc, fie cum este acel al Ezerului, dela Băcești, dar mai ales Petrosul Dumeștilor, iese la iveală o extrem de importantă succesiune de pături, și prin variațiunea faciesurilor dar cât mai ales și prin altitudinea la care se ivesc diversele orizonturi. Pe coasta Petrosului, și pe tot parcursul acestui pârău am întâlnit până pe la cota 230 m. depozitele argilo-nisipoase cu Congerii, stând într’o pozițiune tare înclinate spre valea Bârladului. Nisipul e roș, găsindu-se chiar ci- mentat într’o grezie friabilă cu acest aspect. In el predomină specia Congeria Gnezdai Brus. Aceste depozite stau vădit lipite de coasta formată din argila ba- zală. Aceasta din urmă se ridică mai sus ca depozitele cu Congerii. Fata superioară a acestor argile compacte, conținând o mică proporțiune de nisip, se ridică până la cota 240 m Ele cuprind, forma caracteris- tică a acestui orizont : Mactra fragilis var. buglovoensis. Concordant peste argilă urmează orizontul greziei puțin oolitice în grosime de 5 — 6 m. Este alcătuită clin puternice bancuri cu nisip și argilă nisipoasă între ele. Fața lor superioară e învălită de o pojghiță de oxid de fer roș și prezintă fenomenul de Rippelmarks. Conține următoarele forme : 156 or, mhiai D. DAVID Mactra podolica Modiola volhynica Modiola navicula Cardium irregulare Trochus biangulatus Hydrobia ventrosa Hydrobia Frauenfeldi Aceratherium austriacum Peters.—(măsea). Altitudinea de 240 — 250 m. la care se află aici acest orizont față de cum se găsește în Platforma Suhuleț-Tansa deasupra cotei de 400 m., ne arată până Ia evidență că între aceste două localități dis- tanțate numai cu 7. km,pă'urile podișului cad spre sud cu o treaptă de 150 m. De sigur că această cădere o judecăm astăzi la această dis- tanță lineară, fără a ține seamă de puternica eroziune a plăcii tari sar- matice, care i-au îndepărtat capetele astăzi la 7 km. In trecutul înde- părtat această cădere era și mai pronunțată, întrucât capătul păturilor fiind mai apropiate această denivelare în podiș trebuia raportată la o mai mică distanță. Peste orizontul acesta dur, urmează aici la Petrosul, marne vinete nisipoase conținând Madre mici fragile și Cardium obsoletum. In sus înspre vârful La Căprărie de deasupra Dumeștilor Vechi, urmează în sus de argilă o alternanță de nisipuri albe, roșietice, argiloase, conținând lentile de grezie dură micaferă și cenușie. Vârful dealului fiind rupt de ape, ies la iveală nisipuri fine albe micafere ce conțin o importantă faună. Către partea inferioară predominând formele salmastre iar către partea superioară forme continentale : Cerithium disjundum Helix Sylvana Mactra Karabugasica Helix Pigeriana Planorbis cornii var. Mantelli Helix inflexa v. Martens Helix coarctata Helix Sylvestrina Hyalina subnitens. înspre sud și înspre răsărit aceste depozite iau o desvoltare con- siderabilă, întocmai după cum am constatat pe valea Crasnei. Lângă satul Dumeștii Vechi se ridică o creastă de deal mult mai joasă, numită dealul Liciului (în foaia Băcești, unde’e figurat, nu-i în- semnat). Această mică culme a cărei față superioară pare a reprezenta topografic terasa de 100 m., este alcătuită la fel cu culmile joase de la nordul Bârladului. Scheletul dealului e format din argila bazală care e învălită de o puternică manta de nisipuri, argile și Ia partea superioară pături de grezie argiloasă compactă. Materialul e așezat în pături a- proape orizontale. In grezie, în special, e domnia Congeriilor, iar în tot complexul am recoltat : Congeria Neumayri var. moldavica Congeria subcarinata Congeria Gnezdai Anodonta pontica Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 157 Anodonta unioides Limnea afj. Kobelti. Bruss. La răsărit de această localitate, se pot urmări aceste depozite nu numai pe flancurile dealului care formează direct thalvegul Bârladului dar și pe toate pârâiașele ce ies din această culme. Foarte bine des- voltate, însă, le-am găsit pe Valea Plopoasa și Mahalagia. Aici alter- nează nisipurile cu argilele. Predomină, însă, nisipurile albe și roșietice cu structura torențială, cu blocuri și forme de ale orizonturilor inferioare ale podișului cât și blocuri de grezie dură din orizontul cel mai supe- rior. Se ridică pe coastă până la cota 280 m., învălind totul. In depo- zitele de pe aceste văiugi am recoltat : Congeria subcarinata Neritina crenulata Congeria .Gnezdai Neritina niillepundata Zagrabica sp. Pe aceste pârae poalele culmelor fund învălite până la altitudinea pomenită, în sus de ea am observat complexul din dealul Petrosului de la Căprărie. Aici însă, iau o mai mare desvoltare argilele nisipoase în care am găsit foarte numeroase forme, dar din cauza relei conservăr nu am putut determina decât: Hyalina subnitens Planorbis Mariae In împrejurimile satului Rafaila acest complex ia o desvoltare foarte mare. In pădurea lângă Schitul Rafaila, se află rupturi mari fn coa- sta dealului între cotele 320—360. In aceste rupturi am constatat că peste nisipuri și argile, urmează bancuri puternice de grezie cenușie ex- trem de dură, apoi o grezie scorburoasă de aceeași duritate conținând trunchiurile de arbori silicifiați. In special într’un facies de grez cu no- dule de marnă dură și impregnat puternic de oxizi de fer, se întâlnesc Helicidae ca Helix inflexa, coarctata; urmează apoi un strat de nisip, o marnă foarte dură ce suportă argile foarte bogate în cruste și cristali de gips, iar peste acestea, nisipuri de un roș intens și apoi albăstrui. Piatra dură e foarte exploatată. La sătucul Huc, de sub mantaua de loess, care se ridică pe coastă și mai sus, depozitele argilo-nisipoase ale Congeriilor libere se fac cu deosebire vizibile, conținând: Congeria Gnezdai Congeria Neumayri var. moldavica Anodonta augusta Anodonta unioides Dar foarte interesant pe această coastă e faptul, că pe la cota 225 în rupturile pronunțate ies la iveală de sub nisipurile Congeriilor, pături orizontale de argilă fosilifere în care am recunoscut formele : Mactra karabugasica Mactra subcaspia Modiola navicula Depozitele cu Congerii se continuă spre răsărit, găsindu-le fosili- fere la Valea Mare și Poiana, râdicându-se cel mult pană la cota 260 m. La Poiana predomină nisipurile roșietice cu formele ; Institutul Geologic al României 158 DR. MIHAI D. DĂ VID Congeria Neumayri var. moldavica Anodonta unioides Helix. aff. Doderleini In capătul nord vestic al dealului Oșeștilor deasupra Poenii, pe vârful dealului se află grezuri de tipul exact al celor din dealul Liciului Dumești. Deasupra satului Voinești, am găsit pe la cota 180 m. depozite foarte importante. De sub nisipul Congeriilor, în rupturi, iesă la iveală grezuri moi roșietice foarte fosili fere, conținând o faună salmastră cu totul deosebită de cea a nisipurilor care se razămă pe dânsele. Intre numeroasele forme, am recunoscut principalele specii care ne arată că avem orizontul imediat superior de peste calcarul oolitic. Tapes gregaria (forme mici) Modiola navicula Cardium Fittoni Cardium obsolctum Peste acest orizont stau puternicele depozite argilo-nisipoase con- ținând Ilelicidae. Ele iau o mare desvoltare, mai ales, în zarea de la Oșești. B. STRATIGR AF1 A. i. Orizonturile pe.trografice. Căutând să trag concluziunile ce isvorăsc din înșirarea faptelor pe care mi le-a dat un studiu amănunțit pe teren, constat că podișul sar- matic moldovenesc este alcătuit din o succesiune de straturi destul de variate. După cum am aratat ele ies bine în evidență în tot cuprinsul regiunei. Contactul între aceste pături se prinde ușor în profilurile na- turale foarte numeroase pe care flancurile văilor adânci le scoate în evidență. Acolo unde, în profilurile locale, nu se poate prinde pe ace- lași plan vertical acest contact, la dreapta sau la stânga pe o mică dis- tanță ese, de sub depozitele ce acopăr coasta, tocmai ceeace în profilul studiat nu prezintă toată claritatea. Având în vedere că partea cea mai înaltă a podișului este alcătuită din depozite mobile, sub forma nisipurilor necimentate sau nici macar presate, pe gțosimi destul de mari, re- giunea totuși se poate studia cu ușurință, distingând depozitele- in situ, de cele carate de apele sălbatice și depuse de multe ori chiar sub formă de pături orizontale, cât de sus, pe coastă. Dacă ași imagina un profil sintetic al întregii regiuni, constat că înălțimea acestuia, în care sunt reprezentate toate orizonturile în groși* mea lor maximă, ar fi aproximativ de cel puțin.600 m. întrucât pătu- rile care îl alcătuesc sunt înclinate spre sud est, acest profil trebue de A Institutul Geologic al României IC R d CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 159 urmărit în această direcțiune pe un plan ipotetic, înclinat, ce cade spre nord și care s’ar întinge în șesul Bahluiului. Aceasta se poate urmări, în special, pe valea cea mai adâncă, a Prutului, și care păstrează și aceeași orientare aici ca și înclinarea păturilor. In acest profil succesiunea păturilor ar fi reprezentate în următo- rul mod : I. La bază pe o grosime de aproximativ 250 m. stă argila vânătă de bază. Această grosime o găsim în profilul de pe pârăul Vămeșoaia dela Repedea-Iași. Ea trece în multe puncte ale regiunei prin argilă ni- sipoasă în nisipuri ce cuprind în interiorul lor strate lentiliforme de o grezie foarte dură albastră, cum e pe pârăul Vâlcelelor, cenușie pe pârăul Vărăria-Dobrovăț, și alcătuită din foarte fine nisipuri ci- mentata. .Aceste nisipuri stau într’o strânsă dependență de puternicile straturi ale argilei. Nisipurile au grosimi, câte odată, destul de aprecia- bile cum le-am constatat tot pe pârăul Vărăria-Dobrovăț, unde ating în totul o grosime de peste 20 m. Argila bazală cu straturile de nisip și grezie dură pe care le sus- ține și care stau într’o perfectă concordanță de păturare și geneză, formează în podișul moldovenesc primul orizont petrografic. II. Peste acest orizont urmează în mod concordant, de păturare nu- mai, un orizont care se prezintă și mai uniform Încă în tot cuprinsul regiunei. Este orizontul cunoscut, în genere, sub denumirea de < Cal- care oolitice». Acesta, în profilul sintetic atinge o grosime de peste 60 m., având cea mai mare desvoltare în rama de nord a podișului, în culmea Păun-Repedea-Bârnova. Chiar acolo, unde orizontul nu-i alcătuit în întregime de bancuri masive, ci între ele se interpun nisipuri și ar- gile nisipoase, predominarea o au tot calcarele. Lateral, însă, și chiar acolo unde calcarurile oolitice sunt foarte bine reprezentate, orizontul începe fie prin nisipuri (Răducăneni, etc.) fie prin grezii calcaroasc cu o structură fină încrucișată cum e la Repedea, la Eocșasca, etc., și iau, aceste grbzuri, o desvoltare atât de mare, încât alcătuesc în întregime orizontul. Se recunoaște însă ușor nu numai după fauna către o conține ab- solut identică cu a calcarului, ci și prin faptul că în cuprinsul grezului se observă și fine oolite răspândite rar sau concentrate într’un fel de buzunare. (Petrosu-Dumești, Scheia-Vaslui, Ipate, etc). Acest fapt dă caracterul de uniformitate orizontului. Prin urmare, cu drept cuvânt voiu putea spune că: al doilea orizont petro- grafic din podișul moldovenesc e acel al calcarurilor oolitice. Institutul Geologic al României 160 DRi. MIMAI D. DAVID III. In ordinea normală peste acest orizont, în profilul sintetic, este reprezentat un complex de pături a cărui întindere e mult mai re- dusă ci a orizonturilor inferioare, și care se caracterizază prin o mare variațiune a faciesurilor petrografice atât vertical cât și ori- zontal. Tipul acestui complex nt-1 redă desvoltarea lor în dealul Cetă- țuia Dobrovăț, dar mai ales în platforma Scheia. Grosimea sa astăzi e redusă numai la aproximativ 20 m ; cu mult înainte de a se depune peste dânsul păturile de la partea superioară a podișului, acest complex a fost cu mult mai gros, însă fața sa superioară prezentând vădite urme de eroziune, ne arată că mare parte din materialul său mobil a fost spalat, transportat de ape. Acest complex începe pretutindeni cu marnele supraoolitice, care lateral pot fi argile vinete și unsuroase, sau argile nisipoase. Este o pătură în podiș care e intim lipită pe calcarele oolitice, și a că- rei grosime poate atinge aproximativ 5 m. De multe ori am găsit-o des- voltată în dauna faciesurilor petrografice pc care le suportă de obiceiu. Restul e alcătuit din o alternanță de straturi subțiri de nisipuri de dife- rite colorațiuni (albe, vinete, roșii) de grezii moi sau dure, de grezuri scorburoase, sau cu oolite și chiar calcaruri oolitice de obiceiu roșietice și cu prund carpatic. Predomină, însă, nisipurile cu fină stratificațiune încrucișată, după cum chiar aceste faciesuri lateral se încrucișează între dânsele. Pentru a-1 deosebi de complexul cu desvoltarea enormă de de- asupra lui, acestuia, care urmează în ordinea normală peste calcarurile oolitice, îi voiu da numele de «complexul inferior» al podișului reprezentând al treilea orizont petrografic. IV. în mod aparent concordant peste complexul inferior de pături urmează «puternicul complex superior» al podișului și care spre sud de limita dată în această lucrare podișului sarmatic, alcătuește aproape în întregime regiunea dintre Șiret și Prut. Acesta, în regiunea care mă privește, a fost luat la un loc îm- preună cu completul inferior, de cățre Domnul Sevastos. Dacă din punct de vedere petrografic deosebirea între ambele complexe e pronun- țată, apoi din punctul de vedere al faciesului faunistic, deosebirea e atât de mare, în cât nu mai poate lașa loc nici unei discuțiuni. Pe rama de est și pe cea de sud, acest complex superior, ia proporțiuni conside- rabile în raport cu cel inferior. Obișnuit, seria o încep marnele calcaroase sau argiloase (marnele superioare ale D lui Sevastos) conținând și o proporțiune însemnată de Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 161 nisip. Ele sânt albastrealburii. Grosimea lor variază de la o localitate la alta. Cea mai mare grosime e de cel mult 10 m. Considerând acest fa- cies în tot cuprinsul regiunei, iesă clar în evidență, că mai cu seamă în- spre partea nordică este mult mai desvoltat și cu caractere faunistice salmastre, iar înspre sud e mai redus, prezentând aceleași caractere con- tinentale. Seria, însă pretutindeni începe cu aceste marne. Deasupra ur- mează o succesiune foarte variată și in sus și lateral. Profilul de la Bunești, de pe valea Crasnei, dă într’o bună măsură ideea acestei succe- siuni. Peste marne, nisipuri albe, calcaroase, micafere cu vine argiloase cu structura torențială, apoi grezie dură cenușie, iarăși nisipuri care su- portă argile nisipoase și acestea la rândul lor marne calcaroase dure cu nodule de argilă. Ii urmează marne argiloase cu gipsuri, care supor- tă nisipuri roșietice și acestea, grezuri foarte dure albastre. Peste acest banc lentiliform, care se poate urmări pe o lărgime mai mare, stau marne foarte dure calcaroase pe fața cărora sunt bogate cruste de gipsuri. Prin argile sfărmăcioase se face trecerea la bancuri puternice de nisipuri albe roșietice, albăstrii, pretutindeni caracterizate prin prezența trunchiurilor de arbori silicifiați («crohuri»). Toate faciesurile prezintă mai mult sau mai puțin vizibil stratificațiunea torențială, dar mai cu deosebire nisipu- rile prezintă această stratificațiune cu totul caracteristică. Faciesurile chiar, in tot cuprinsul regiunei. nu prezintă caracterul de pături continui ci sub formă lentiliformă, se încrucișază între ele. In totul acest complex superior atinge grosimea de 250 m. Toate aceste caractere individualizază perfect de bine complexul superior, constituind astfel, în cuprinsul podișului moldovenesc, cel de al patrulea orizont petrografic. Aceste patru orizonturi petrografice, în succesiunea în care le-am aratat, alcătuesc podișul propriu zis. V. Există în cuprinsul său, însă, și alte formațiuni petrografice, care stau pe orizonturile concordante într’o pozițiune cu totul discor- dantă. Sânt păturile „orizontului petrografic de coastă'*, și pentru a’l deosebi de faciesurile mult mai nouă, ale quaternarului, îi voiu adăoga încă denumirea „cu Con ger ii'1. Acest orizont este alcătuit din depozitele argilo-nisipoase, cu lentile și strate lentiliforme dc grezie în cuprinsul nisipului. Astăzi reprezintă, din punctul de vedere al întinderii în această regiune, petece din o haină ruptă de ape, ce a îmbrăcat, odată, incomplect un relief foarte sculptat. Astăzi se prinde cațarat numai de coaste, ținându-se până la nălțimea orizontului al Il-ea, al calcarurilor oolitice. Din această cauză, în Anuarul Inutil, (icHto"ir al Româniți. Institutul Geologic al României 162 DR. MIHAI D. DAVID cuprinsul podișului, unde fenomenele de alunecare sunt frecvente, se în- tâlnesc puncte unde calcarul oolitic este împins peste aceste depozite de coastă, și care, neobservate cu toată încordarea, ar putea să te con- ducă la mari încurcări stratigrafice- Observate deoparte și de alta a văilor actuale până la aceeași altitudine, îți arată că altă dată ele au astupat aceste văi până la o înălțime destul de remar- cabilă. In special în cursul inferior al afluenților de pe stânga Bârla- dului, pe care îi primește până la Vaslui, ar putea reprezenta acest orizont o grosime de aproximativ 180 m. Sau aceșt orizont învălind complect orizontul I, al argilelor bazale, alcătuește în întregime culmile joase de la linia plat- formelor înspre valea Bârladului, sau aceleași mici înălțimi de la sud de Bârlad, ce stau lipite de marile culmi de la sud de această vale. Orizontul de coastă al Con ger iilor presintă straturi cu o structură torențială evidentă. VI. Pentru a complecta acest tablou, voiu adăoga și pe acele for- mațiuni petrografice formate cu mult mai târziu. Este învălișul forma- țiunii aluviale de coastă și formațiunea loessului. în special cea dintâi are o mare desvoltare, ca întindere. Este pânza care acopere coastele și de atâtea ori ascunde contactul între diversele pături și mai ales pe pantele joase ale coasteloi, ascunde orizonturile inferioare. Formarea acesteia e ușor de explicat, când știm că podișul moldovenesc e format la partea superioară din orizonturile al IlI-ea și al IV-ea petrografice în care nisipurile mobile iau o mare desvoltare. Acestea, împreună cu o în- semnată cantitate de argilă și cu blocurile tari de grezie, ori calcare oolitice pe care variațiunea de temperatură, sub formă de îngheț și desgheț și ero- ziunea apelor le a detașat din paturile de stâncă, — au fost carate de apele sălbatice ce se scurgeau pe pante și depuse în cea mai mare parte pe clina dealurilor. Fenomenul are loc și astăzi, nu numai într’un îndepărtat trecut. Roca la care a dat naștere e în general un lehm nisipo-argilos cu blocuri, cu aspect loessoid. Cealaltă formațiune, a loessului, e mai puțin întinsă. Este, mai ales bine dezvoltată pe partea externă răsări- teană a podișului și pe cea nordică. Se întinde pe toate văile mai prin- cipale. In valea Bârladului acopere în diferite puncte, cum e în dreptul Negreștilor, — chiar albia majoră, și apa râului taie mici canone în această rocă. Se ridică pe terasele inferioare, și în rari locuri se găsește tocmai sus pe platouri. In general expus mult timp la acțiunea directă a agenților externi, straturile exterioare au perdut aproape complect cal- carul, rămânând un lehm loessoid, unde prefacerile în rocă și acțiuni vechi de formarea solului, au adus și o îmbogățire în oxizi de fer, 7 XJGR, Institutul Geologic al României 163 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC dându-i o colorațiune mai roșietică, mai brună. Ar putea fi considerat în unele orizonturi ca o varietate de „terra rossa“. Către partea in- ferioară pe lângă că este mai calcaros, dar conține și concrețiunele de calcar; spalat de apă din păturile de deasupra, sub forma acelor figuri fantastice de „poupees de loess“. Loessul este plin de tubulețe vermi- culare și conține buzunare de pământ negru, — «crotovinile» — cuibarele animalelor vertebrate (rozătoare) de stepă. Ambele aceste formațiuni îmbrăcând, mai mult una de cât alta argila bazală, formează dealurile mici de pe marginele exterioare ale podișului, — fie în valea Bahiuiului, fie în acea a Prutului. Răspândirea mare a faciesurilor nisipoase și argiloase nu numai a orizonturilor superioare, dar mai ales a mantalei lehmului coluvial de coastă, față de cea a loessului, ne explică de ce sânt așa de mult răs- pândite în cuprinsul podișului moldovenesc, podzolurile în dauna cior- iioziomurilo)'. Acest fapt adăogat la altitudinea și relieful accidentat a) solului, ne arată de ce podișul sarmatic moldovenesc este o întindere de păduri, livezi, vii și nu o regiune eminamente agricolă. 2. VRÂSTA ORIZONTURILOR ȘI FORMAȚIUNILOR PETROGRAFÎCE. Intr’o regiune ca a podișului moldovenesc, alcătuit dintr’o succe- siune de pături aproape orizontale, avem deja un criteriu stratigrafie. Cu toate acestea, acest fapt e departe de a ne spune adevărata vrâstă a fiecărui orizont sau formațiune. Deosebirile importante de la un orizont petrografic la altul, fac să apară ca individualități, născute prin prefa- cerile ce s’au succedat în timp, în mediul în care au luat ființă. Pri- virea intimă în cuprinsul fiecărui orizont, și trecerea de Ia unul la altul ne dau un marc ajutor la determinarea vechimei lor. Dar totul stă în considerarea urmelor de viață animală sau vegetală pe care aceste ori- zonturi le păstrează în cuprinsul lor. Schimbările în mediile care au dat naștere orizonturilor petrografice cu individualitatea lor, nu au fost in- diferente vieții care trăia în acele mediuri. Succesiunea vieții în depo- zitele acestui podiș, ne dă, în primul rând criteriul de a vedea vechimea sa, trecutul său cu toate prefacerile la care a fost supus într’o așa de mare perioadă de timp. Din descrierea păturilor în numeroasele profiluri pe care le-am dat, am aratat la fiecare și fosilele pe care le conțin. Din acest punct de vedere, constat că formele caracterizază cât se poate de bine ori- zonturile petrografice și împreună ne dau măsura aprecierii vrâstei depozitelor care alcătuesc regiunea. Arătându le în ordinea vechimei lor, constant că în podișul moldo- venesc sunt reprezentate: 164 DR. MIHAI D. DAvib I. M 1 O CE N U L. a. Mediteranul II. Păturile de Buglowka. Soclul podișului moldovenesc, îl formează orizontul foarte pu- ternic al argilelor bazale. Grosimea acestora, am aratat-o, a fi de 250 m. Aceasta reprezintă puterea acestui orizont, vizibilă, redată în profi- lurile naturale pe care ni le oferă versantul bahluian al ramei de nord din podiș. Nu pot afirma că aceasta este grosimea reală a argilelor de bază. Cu cât ea se află și sub această grosime, nu o pot preciza. Son- dajul făcut lângă Iași (38,50) în valea păr. Calcaina în anul 1894, de către Ministerul de Domenii, pentru a obține un debit de apă necesar Școlii de Arte și Meserii, a pătruns 200 m., numai în argila bazală. Dar aceasta nu-mi dă deslegarea dea adăoga această grosime la acea a profilurilor naturale, socotind împreună puterea argilei de bază la cel puțin 450 m., din cauză că sondajul s’a făcut în cuprinsul depre- siune! Prutului, unde păturile se găsesc cu mult mai jos ca în cuprinsul podișului. De sigur că parte din grosimea argilelor în sondaj repre- zintă aceleași straturi argiloase, care în rama de nord se ridică până la peste 300 m. înălțime. Faptul că la 130 m. în acest sondaj s’a găsit o pătură subțire de lignit 2—3 cm.), nu ne dă măsura de a aprecia că chiar această pătură s’ar găsi sub baza profilului nostru, întru cât în părțile cu totul superioare ale acestor argile de bază am găsit frunze de Neriumr carbonizate și chiar porțiuni mici dc lemn lignitizat. Un sondaj făcut în regiunea de la Trei fântâni, sau pe șes la Mogoșești ne-ar indica în adevăr grosimea reală a păturilor de argilă de la baza acelor din profilurile naturale. Minima grosime de 250 m., constatată în aceste profile, ne dă totuși ideea de putere a acestui orizont. In cuprinsul acestui puternic orizont deosebim două faciesuri având între ele o deosebire, dar trecerea de la unul la altul se face atât de gradat, în cât aproape nu se observă. Primul facies este acel mai dela bază; sânt argilele plastice, albastre, unsuroase la pipăit care conțin o prea , neînsemnată cantitate de nisip ; pe când faciesul al doilea, care stă dea- supra celui dintâi, reprezentat la partea cu totul superioară, este o ar- gilă în pături subțiri, chiar câte odată atâta de subțiri că se rup în pla- chete fine (Osoiu, Coasta Bârnovei). Sunt din ce în ce mai bogate în nisip, de aici și coloraliunea numai este cea albastră, ci una cenușie, cafenie sau chiar brună. Dar principala deosebire stă în aceea că faciesul inferior e sarat, pe când acel superior nisipos e lipsit a- proape complect de săruri. In special în partea cu totul nordică a podișului, dar mai cu deo* M Institutul Geologic al României IGR/ CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 165 sebire la imediata vecinătate a acestuia cu depresiunea, pe Valea Bahlului și a afluenților săi, sau pe cea a Jijiei, după, vremuri secetoase, în care timp evaporarea apei din subsol se face activ prin capilaritate, la suprafața pământului aduse și lăsate de această apă, se observă acea pulbere fină albă, ce contrastează cu subsolul argilos vânăt, alcătuită din săruri deliquescente ca: CINa, Cl3 Mg, Cl-Ca, MgSo‘, etc. In spe- cial predomină sulfații. Existența acestor săruri fac ca și apa de circu- lâțiune internă, apa isvoarelor, să conție aceleași săruri. Sunt recunoscute isvoarele de apă minerală de la Breazu cu efectul lor purgativ. Aici( însă, predomină sărurile de Mg. La lucrările noi făcute pentru calea ferată Buhăești-Băcești, la stațiunea Todîrești pe valea Bârladului, chiar un mic sondaj a dat peste apă sarată conținând și H’S. Ceeace este și mai caracteristic pentru acest facies sarat e faptul, relatat de d-1 P. Poni in lucrarea pomenită, că în apa pe care sonda a întâlnit’o la r6o m, cu putere ascensională, predomina clorura de sodiu. Toate aceste fapte ne vor da o însemnată mână de ajutor la de- terminarea vrâstei argilei bazale saratc, în care lipsa de fosile e complectă. Chiar acest orizont inferior sărat al’ argilei bazale, a fost considerat de către Foetterle (19) și Cobâlcescu (15) drept orizontul cel mai inferior al Sarmaticului. D-1 Simionescu (52), a aratat destul de clar încă din anul 1903 că partea mai profundă a argilelor bazale, ce formează temelia podișu- lui, care petrograficește întru nimic nu se deosebește de Tegelul de Hoernals, s’a depus în apele miocenice marine, pe timpul când tn Carpați se depunea o parte a Schi ier ului, iar pe marginea platfor- mei rusești, care atinge Moldova în colțul ei nord-estic, se depuneau calcarurile cu Lithothamnium și marnele cu Pecteni (Tor- tonian). Pentru aceasta s’a bazat pe puternice argumente isvorâte din ur- mătoarele fapte : a) Din punct de vedere chimic, condus fiind de aceleași date pu- blicate de Domnul P. Poni, arată că apele ce ies din aceste argile con- țin, în genere, cam aceleași principii chimice ca și apele ce circulă în regiunile salifere. b) Din punct de vedere paleontologic,, arată că puținile fosile scoase din sondajul dela Cârligi-Roman, au în cuprinsul lor forme, care deși sânt într’o stare de rea conservare, totuși face să se întrevadă oarecare diferențe de formele sarmatice tipice. c) iar în al teilea loc ne dă următorul argument de ordin strati- grafie. In urma cercetărilor lui Hilber (23) în Galiția, rezultă că Sar- maticul acolo stă direct peste Saliferul miocenic. Tot astfel și Teisseyre (62) a aratat că asemenea se prezintă lucrurile la noi, în Râmnicul- \ Institutul deological României 166 DR. MIHAI D. DAVID Sărat, unde între Mioccnul marin și Sarmatic nu există nici o lacună stratigrafică, iar în Bacău, la Brătești a găsit (63) pături cu Nulipore, intercalate aproape la limita între Salifer și Sarmatic. Iar pe marginea «Platformei rusești», pe Prut, a găsit că Tort o- nianul fosilifer trece pe nesimțite la Sarmaticul ce cuprinde ace- leași forme cu acel ce se găsește peste argila bazală în cuprinsul podișului. Bazându-se pe aceste importante motive conchide că legătura între Tortonianul neritic de pe marginea platformei rusești și cu același din Carpați, se face neapărat prin argilele de sub Sarmatic, al căror fa- cies arată că ele s’au depus în largul basenului unde adâncimea era mare. Paralelizarea aceasta o găsesc cu atât mai întemeiată cu cât, după cum a arătat D-l Poni, partea mai profundă a acestor argile bazale (la 160 m. în sondajul amintit), conține săruri mai bogate în Clorură de Sodiu, care în Carpați, în lagunele ce se formau dealungul ridicării Carpaților, au dat concentrațiuni puternice șub forma zăcămintelor de sare, iar în largul mării adânci sarea bogată, pe care o conțineau apele, a făcut prin proprietatea ei electrolitică, să se precipite elementele cu totul fine împreună cu o cantitate de sare, cu ființele mici planctonice și cu rare bucățele de lemn și frunze ce erau împinse departe de țărm. Astfel s’au obținut argilele sărate și cu hidrocarburile gazoase din «ochiurile de gloduri»; aceste hidrocarburi sunt rezultatul des- compunerii materiei organice a acestui mic și sărac plancton. Lipsa formelor care ar fi putut lăsa urme mai evidente de viața lor, atunci, nu întimpină nici o greutate a o explica. Argilele mai de la suprafață, care totuși conțin săruri, în care clo- rura de sodiu e mai puțin reprezentată ca celelalte, arată că apele-mume depunând întâi NaCl., mai păstrau în ele cantități suficiente de săruri delicvescente care s’au depus la fel odată cu argila. Este o succe- siune absolut normală a păturilor, care, în felul cum sunt alcătuite îți arată până la evidență că depunerea lor este sincronică depunerii schlierului în Carpați, și anume a părții celei mai noi. Prin urmare orizontul cel mai infe- rior, acel al argilelor de bază sărate, reprezintă în podi- șul moldovenesc, mai ales desvoltat pe rama de nord și în bună parte de est, mediteranul II. Din considerațiunile care vor urma asupra celui de-al doilea fa- cies nisipos și lipsit aproape de săruri a acestor argile de bază, va re- zulta și mai evident vrâstă vindoboniană a primului facies sărat. Păturile de Buglowka. Chiar sub steva calcarurilor oolitice, aspectul argilei bazale se schimbă. Nici aceeași culoare, întrucât aici această argilă prezintă colo- rațiunea cenușie, până la brună, CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 167 E bogată în nisip, trecând în multe părți, la partea superioara cu totul în nisipuri albe, roșietice, în care se găsesc straturi lentiliforme de o grezie foarte dură formată din elemente foarte fine, ca cele con- statate pc pâraele Vâlcelele și Vărăria Dobrovăț (foaia Codăești). Nici forma de păturare nu e aceeași ca a argilei mai profunde, ale Medit. II. Aici, la partea superioară se observă o șistozitate; păturile ajung uneori subțiri, se crapă lesne pe fețele de păturare și în profiluri apar ca teancuri de plachete. Dar ceeace este și mai deosebitor, e faptul că conținerea în săruri c atât de redusă, încât nu se fac niciodată vizibile pe suprafața ei, sub formă de eflorescențe. Acest fapt mă indrituește să le consider aparte, ca un facies nisipos al argi- lelor bazale. In raport cu grosimea argilelor sărate ale Mediteran. II, ele se prezintă cu o putere de cel mult 60 m. Privind grosimea în total a argilelor bazale, cum c bunăoară în spre Bârnova, Mogoșești, sau pe margenea răsăriteană cum e la Osoiu, etc.,se poate constata cum trecerea dela faciesul inferior sărat la cel nisipos se face atât de nesimțit, încât aproape nu se observă. Prezența nisipuri- lor în cuprinsul faciesului superior al acestei argile bazale și apoi tre- cerea acestora în nisipuri, care iau o desvoltare mare pe cele două pâ- rae amintite mai sus, ne arată că în condițiunile batimetrice ale mării care lăsa aceste depozite, s’a petrecut o importantă schimbare. Fie prin umplerea lentă a basinului cu materialul detritic, fie prin ridicarea fun- dului prin o lentă mișcare pozitivă, adâncimea apelor e mică, dând putința ca în loc de simple argile să se depună și material detritic de calibru mai mare. — nisipurile). Această schimbare batimetrică a făcut cu putință ca să apară în aceste ape și forme mai bine organizate, lăsându ne probe evidente de existența lor. Mai în toate părțile, unde iese la iveală de sub orizontul calcare- lor oolitice, capătul păturilor argilei nisipoase de bază, ele nu sunt lip- site de scoici. Pe rama de nord, la Bârnova, pe cea de est la Osoiu, Covasna, Răducăneni, în spre centrul podișului, la Dracseni, pe pâraele Nastea, Vărăria-Dobrovăț, Vâlcelele, Rădiu Gaiian, ca și pe rama de sud, în coasta Petrosului-Dumești, am întâlnit în acest facies fosile. Formând o singură listă din cele căpătate în toate aceste localități vom avea: Mactra fragilis var. buglowensis. Lask. Mactra cfr. podolica. Eichw. (formă mică). Ervilia sp. Ervilia podolica var. dissita. Eichw. Ervilia trigonula. Lask. Tapes sp. (de talie mică). Institutul Geologic al României 168 ' DR. MIHAI D. DAVLD Cardium cfr. obsoletum. Lask. Cardium cfr. Scyloticwn. Sokol. Modiola submarginata. Lask. Modiola sp. Donax cjr. rutrum. Sokol. Solen subfragilis. Eichw. Phollas sp. (de talie neobișnuit de mare). Trochus angulatus. Eichw. MohrCnsternia (Risod) inflata. Andr. Mohrensternia (Risoa) angulata. Eichw. Hidrobiae. Pe lângă formele indiferente, care se găsesc și în orizonturile su- perioare argilei bazalc, cum este de ex. Solen subfragilis, Trochus angulatus și chiar Risoinele, rămân forme care sunt cantonate exclu- siv în aceste pături. Laskarew (28) în Volhynia și Sokolow (59) în spre sudul Rusiei, în golful dela Konka, și mai în urmă Andrussow (2) în peninsula Kertsch și Taman, ne arată că aceste forme păstrează o mare afinitate cu formele mediteraneene miocenice, și se diferențiază mult de tipurile sarmatice. Sunt adevărate forme de trecere, mutațiuni, după acești autori, a unei părți a faunei me- diterane miocenice la formele salmastre ale Sarmati- culu i. Atât în Volhynia, cât mai ales în basenul golf. Konka și penin- sulele Kertsch și Taman pe lângă formele citate de aici din argilele nisipoase nesărate, mai sunt și alte forme care se ridică în sus din Me- diteranul al 11 lea, fiind tipuri complect marine. Acolo intimitatea formelor de trecere se vede clar cu a celor ma- rine. La noi, însă, reprezentanții pur marini lipsesc și aceasta se poate ușor explica prin condițiunile batimetrice, care aici au fost defavorabile desvoltării faunei cu un caracter mai vechiu. Când condițiunile batimetrice au permis, atunci s’a făcut emigra- rea speciilor noi, mai puțin marine, întrucât și mediul mai îndulcit per- mitea numai acestora traiul în aceste ape. Totuși intimitatea legăturilor mai mari cu fauna pur marină mediterană e mai ‘strânsă decât cu cea sarmatică, de aceea și citații autori le consideră mai mult forme mediteraneene. In Volhynia păturile care Ic conțin sunt: Păturile de Buglowka Lask, iar în golful Konka și peninsulele Kertsch și Taman sunt cunoscute în păturile de Konka. Majoritatea formelor citate din aceste pături la noi, în podiș, sunt bine reprezentate în aceleași pături volhynice, pe când tipurile ca: Donax cfr. rutrum, Cardium Scylo- ticum, Phollas sp. păstrează numai mari afinități cu tipurile identice din golful Konka. Pe lângă acest fapt se mai adaogă și acel aratat, în Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE tN PODIȘUL MOLDOVENESC 169 special de Andrussow, că păturile de Konka nu sunt sincronice cu cele de Buglowka, ci numai homotaxe, întrucât cele dintăi sunt mai marine, și ceva mai vechi. Toate aceste fapte mă îndreptățesc a considera for- mele citate ca o faună buglowiană, de unde rezultă că ulti- mile pături de argilă bazală cu faciesul nisipos și nesarat, pe care stau calcarele oolitice, sunt Păturile de Buglowka, reprezentându-ne ul ti mile timpuri ale Mediteranului II. Cu totul caracteristic în aceste pături, mai ales în nisipurile de la par- tea cu totul superioară a lor, este prezența în număr covârșitor față de celelalte forme, a Ilidrobiilor. Ne arată că îndulcirea apelor e chiar, ași putea spune, subsalmastră. Nici nu s’ar fi putut o terminare a acestor pături mai normală, ca în felul acesta, arătându-ne că umplerea basi- nului moldovenesc la linele vindobonianului s’a efectuat aproape complect. b. Sarmaticul. 1. Volhynianul. Imediat peste Păturile de Buglowka urmează al doilea orizont petrografic, acel al „Ca 1 car uri 1 or joolitice“. Grosimea sa nu trece de 60 m., fiind mai puternic organizat în partea cu totul nordică a podișului. De la calcarurile constituite numai din oolite mari frumoase, până la grezuri, trecerea se face gradat. în general calcarurile predomină în partea de nord și est, pe când grezurile înspre interiorul podișului și rama de sud.. Calcarul oolitic curat se găsește mai ales la partea su- perioară a orizontului, iar la partea inferioară începe prin nisipuri de cele mai multe ori, sau grezuri calcaroase în care se observă și o fină structură încrucișată. Foarte rar orizontul începe cu argilă ; cunosc în toată regiunea un singur caz, în Platforma Tansa-Suhulcț. Oolitilc le-am întâlnit și sub formă de concentrațiuni, de buzunare, în nisipurile ce se găsesc între bancurile de grezie, cum e la Repedea, sau în argilă cum e între bancurile de grezie cu oolite din Platforma Ipatele. Formează, însă, de cele mai multe ori bancuri puternice de oolite mari frumoase albe cum e la dealul Câlcea, Coasta Răsunului (Foaia Răducăneni), sau de oolite mărunte albe ca pe Valea Pocreaca (foaia Codăești) sau oolite mici roșietice ca în culmea Bordei. — Golitele sunt în genere formate dintrun nucleu alcătuit din un fir de nisip, când e mai ‘mare dintr’un mic Gasteropod sau Foraminifer, învălit în pături concentrice de calcar. Orizontul acesta în cuprinsul podișului, se află aproape pretutindeni Foarte rar se întâmplă să lipsască, și formațiuni mai nouă să stea direct, pe argila bazală. Cunosc un singur caz către interiorul podișului, la Comarna, și altul pe versantul bahluian al ramei de nord, în regiunea Bârnova-Mogoșești-Voinești etc. jJfeL Institutul Geologic al României 16 R/ 170 DR. MIHAI D. DAVID Materialul din care e provenit orizontul calcarurilor oolitice este aproape numai carpatic, pe lângă elementele fine, am constatat chiar existența prundurilor carpatice, ca bucățele de menelite, grezie de Măgura etc. ca în Repedea, Cetățuia Dobrovăț etc. Din cauza aceasta chiar predomină colorațiunea cenușie, căci predomină în totul mai mult greziile calcaroase și oolitice. Din acest punct de vedere e o mare deosebire între cele ce am constatat aici și cele văzute în toamna anului trecut asupra acelorași orizonturi în Basarabia. Dincolo peste Prut e tocmai domnia calcarurilor, căci margenea platformei rusești cridoase a oferit cu îmbelșugate materialul său orizonturilor care s’au format în vremea sarmatică. Aceste din urmă considerațiuni sunt de mare importanță căci ne explică bogăția cea mare a formelor reprezentate în orizonturile basa- rabene, față de relativ puținele forme ce se găsesc în aceleași orizonturi aici în Moldova. Și ceva și mai mult, am avut chiar ocaziunea să constat că aceleași specii ating în Basarabia dimensiuni pe care în Moldova nu le ating. Condițiunele de desvoltare erau mai prielnice acolo, din cauza abondenții de calcar. Acest facies cridos al acestui orizont, în tot cuprinsul podișului, nu l’am întâlnit de cât în două puncte.' la Schitul Duca și la dealul Câlcea, deci în porțiunea cea mai răsăriteană a regiunei studiate. Faciesul oolitic al acestui orizont ne dă o lumină destul de vie asupra două fapte. Intăiul este asupra condițiunilor batimetrice a apelor care au lasat aceste depozite și în al doilea rând ne dă o idee bună de climatul timpului când aceste depuneri s’au efectuat. In adevăr, formarea oolitelor cere două condițiuni esențiale, întâi agitarea apei și al doilea o temperatură caldă, cel puțin echivalentă climatului mediteranean de astăzi. Când oolitele se formează în mare, atunci agitarea apei cere ne- apărat o mică adâncime a apelor. Astfel că prezența oolitelor în acest orizont ne arată clar că marea care le’a depus avea o foarte mică a- dâncime și un fund plat, întrucât acest orizont are o așa de mare în- tindere. In legătură cu aceasta se cere și îndulcirea apei mării neaparat. Dar nu numai prezența oolitelor ne spune starea batimetrică a mării sălcii, ci poate și mai mult de cât aceasta următorul Dpt deja semnalat la descrierea acestui orizont în unele localități ca pe Pârăul Vărăria — Slobozia Cantemir sau Cetățuia — Dobrovăț etc. Fața superioară a oolitului am găsit-o mai pretutindeni acoperită de o pojghiță grosuță de oxid de fer în colorațiunea caracteristică roșietică. Prezența aceșteia ne arată că depunerea ultimelor sedimente ale acestui orizont s’a făcut într’o climă cu puternică insolațiune și că aceasta a lucrat direct asupra feței sedimentelor pe care apa le părăsea. Dar ceva și mai mult, fața aceasta superioară prezintă fenomenul de Rippelma>'ks așa de carac- CERCETĂRI GEOLOGICE 1.N PODIȘUL MOLDOVENESC 171 teristic. Ne arată până la evidență adâncimea foarte redusă a apei’ care mișcată, agitată în valuri a lasat aceste urme împetrite. Pre- zența rarelor prundișuri carpatice în sinul acestui orizont, dar mai ales prezența unei măsele (17) de Aceratherium austriacuni și altor oase de vertebrate, pe care le-am găsit în grezia calcaroasă a acestu1 orizont pe pârăul Petrosu-—Dumești înspre dealul Rafaila,.(foaia Băcești) ne mai arată că regiunea avea porțiuni chiar exondate la finele de- punerii acestui orizont petrografic, unde regimul continental deja dăinuia, Caracterul de mică adâncime al apei salmastre și aici ca în alte regiuni ale Europei iese în evidență. Acest orizont petrografic cuprinde și o faună nevertebrată reprezentată prin tipurile caracteristice acestui mediu — salmastră^ cu foarte puține tipuri marine pr. zise, ași putea spune, rătăcite în acest mediu. In alăturatul tablou voiu înșira formele pe care le-am întâlnit în acest orizont petrografic, iar alăturea voiu însemna în ce straturi s’au găsit în regiunile cele mai apropiate, adică în Basarabia, Volhynia și Rusia dc sud Tabloul No. 1. Speciile întâlnite în orizontul calca- rurilor oolitice in Podișul moldovenesc. In Basarabia, Volhynia, Rusia dc sud. (după SlNZOW(57). AndRUSSOW il) (3) etc. I.ASKARE.V 128), SOKOLOW (59).) Melit. II Volhynian Basarabian Krsor.ian Meoti-t Observațiuni (Yolhyninnul) 1. Mactra podolica Eichw. f. des. + 4 +1 9 Mactra variabilis var. Fabreana rar 4- 4 3, Cardium irregulare ElCHW. des + + 4 4 Citează iu buglovka La$- karew- 4. Cardium latisulcatum MONST. f. rar + * 5. Cardium Fittoni d’ORB. f. rar 4 + 6. Cardium Dongingki Sinz. f. iar 4- 7. Ervilia cfr. podolica ElCHW. rar + + 8. Modiola navicula Dub. f. des 4- + 9. Modiola volhynica ElCHW. f. des + 4- 4 4 W. Solen subfragilis Eichw. des •4 4. 11. Donax lucida Eichw. f. rar 4 12. Tapes Gregaria PARTSCH. f. rar + 4 4 13. Cerithium rubiginosum ElCHW. 4- 14. Cerithium disjunctum Sow. des 4- 4- 15. Buccitium duplicatum Sow. rar + 4 + + 16. Turbo Neumayrispre Hoernesi rar Sarmatic Serbia. 17. Trochus cfr. angulatus Eichw. des + 4- In Bnglow. citează Laskarew 18. Trochus biangulalus ElCHW. 4 Citează Eichwald. 19. Trochus pictus ElCHW. rar 4 4- + 20. Risoa inflata Andr. rar 4- 21. Bulla Lajonkaireana Bast. des + + + In șarmantul din comit. Oe denburg. 22. Hydrobia ventrosa MONTE, des 23. Hydrobia Frauenfeldi HOern. des + + 24. Neritina Grateloupiana Fer. f. rar i Sarmatic. Basca vicncz. MAMIFERE 1 25. Aceratherium austriacum PETERS. Mioccn Eibiswald. Institutul Geologic al României 172 DR. MIHAI D. DAVID Cercetând caracterul acestei faune constatăm. Sunt forme care se ridică din Vindobonian,~mai ales din păturile de Buglowka, cum sunt Ervilia podolica, Buccinum duplicatum, Trochus angulatus, Risoa (Mohrensternia) inflata; și chiar forma de Turbo Neumayri care e foarte aproape de T. Hoernesi descrisă de Radovanovici și Pavlovici (4i) din Serbia c o formă cu caractere pur marine. Unele din aceste forme, după cum se constată în tabloul de sus, se stâng în volhynian astfel este Ervilia podolica, care tot în Volhynian ajunge și maximum de desvoltare {Păturile cu Ervilii Sinz). Tot astfel și cu Trochus an- gulatus, care nu mai apare în orizonturile superioare. Specia iUson {Mohrensternia} inflata nu o găsesc citată de cât în păturile de Bu- glowka. Iar alte specii, cum e Mactra podolica, slab reprezentată în păturile de Buglowka trece în orizonturile superioare din ce în ce mai bine reprezentată, ajungând apogeul în Basarabian. Cardium irregulare, de și foarte des în orizontul calcarurilor oolitice dela noi, din acest tablou putem deduce că este o formă indiferentă. Maximum de ’desvoltare, însă, este în Volhynian-Bassarabian. Exact în a- celeași condițiuni separată și Modiola volhynica și Solen subfragilis, care totuși sunt printre cele dintâi forme reprezentate în calcarul oolitic al podișului moldovenesc. Pe lângă acestea, sunt reprezentate aici și forme care își încep des- voltarea în Volhynian ajungând maximum de desvoltare în Basara- bian, cum sunt: Modiola navicula, Tapes Gregar ia, Cerithium dis- junctum, Bulla Lajonkaireana. Adevăratul caracter al faunei citate, însă, reesă din acest tablou, dela următoarele forme: Cardium iatisul- catum, Cerithium rubiginosum, Trochus angulatus, Trochus biangu- latus, Trochus pictus (cu aproape exclusiva desvoltare în Volhynian), care sunt, după marii autori, citate numai în Volhynian. Prin urmare din caracteristic a faunei, rezultă că orizontul al doilea petrografic, al calcarurilor ooltice, din cuprinsul podișului moldovenesc, reprezintă Volhynianul. Dar prin faptul că în această asociație de forme, reprezentate în acest orizont, predomină mai mult'speciile ce trec în Basarabian {Mactra podolica, Solen subfragilis, Modiola volhynica, navicula'', unde ajung maximum de desvoltare, și specia atât de caracteristică Ervilia podolica se află foarte slab reprezentată, ajung la aceeași concluziune cu Domnul Simionescu că Volhynianul în podișul moldovenesc reprezintă o fază mai nouă a Vo 1 h y n i a n u 1 u i [Păturile cu Ervilii} din Vo 1 hynia și Podolia. Aceasta ne arată o întârziere a transgresiunei Volhynianului în regiunea noastră. Aici nu există aproape nici o legătură de continuitate J.A Institutul Geologic al României 16 RZ CERCETĂRI GEOLOGtCE ÎX PODIȘUL MOLDOVENESC 173 între paturile de Buglowka și Volhynian și aceasta ne-o spune fauna care afară de Rtsoa înfiata nu mai este nici o specie comună acestor două formațiuni; pe câtă vreme înspre nordul Moldovei această tre- cere se face pe nesimțite ca și în I’odolia și Volhynia. 2. Basarabianul. — Asupra acestui subetaj în Moldova, întăiași dată a atras atențiunea Domnul Simionescu (2), arătând că formele de Mactra variabdis, Tapes gregar ia (incrassata) și Cardium irregulare ajungând în cele de pe urmă pături sarmatice de dimensiuni neobișnuit de mari, ne-ar arata că s’au depus la începutul Basarabianului, «când din condițiuni fizice deosebite, încă nu s’au diferențiat fauna așa de ca- racteristică din împrejurimile Kișinăului». Aceste afirmațiuni, pe care le găsesc foarte justificate, le-a tras din cele constatate, mai ales, înspre nordul Moldovei (Lespezi, Tătăruși-Suceava). In cuprinsul podișului, Andrussow consideră drept basarabene, «păturile dela Bohotin» pe care le paralclizază cu cele de la Lă- pușna, după lista formelor dată de d. S. Ștefănescu, care mai înainte le considera meotice. După cum voi arata, însă, la Bohotin nu-i repre- zentat nici Basarabianul nici Meoticul. Se găsesc, însă, formele tuturor orizonturilor remaniate în depozite mult mai nouă. In mod sigur, însă, d. Sevastos (47), ne arată prezența Basara- bianul ui la localitatea Dobrovăț, în dealul Cetățuia. Se bazează pe exis- tența speciilor: Phollas pussila, Donax novorosicum, Trochus sarmato- anceps, Trochus noduliformis și Trochus subanceps, care sunt exclusiv reprezentate în Basarabianul dela Kișinău. Numai cât domnia sa consi- derând straturile de nisip care conține această faună ca al IV-lea ori- zont petrografic, a luat împreună două orizonturi petrografice deosebite, acel al complexului inferior, orizontul al treilea și complexul superior, orizontul al patrulea. Atât se cunoaște asupra acestui important subetaj sarmatic în cu- prinsul podișului moldovenesc. Am aratat că peste orizontul al doilea petrografic, reprezentându-ne Volhynianul, stă orizontul al treilea, alcătuit din complexul inferior pe- trografic. Privind în intimitatea acestui orizont, vom trage lumini și asupra cauzelor care au provocat formarea sa în felul cum este alcătuit. Mai întăi, întinderea sa astăzi este mult mai redusă ca a celorlalte două orizonturi. A fost complect erodat în rama de nord a podișului. A fost, la sud de această ramă, erodat în cea mai mare parte, căci din tot complexul nu am găsit reprezentat de cât cel mai jos nivel, acel a argilei sau marnei supraoolitice, care în tot cuprinsul podișului stă \JICR, Institutul Geologic al României 174 DR. MIHAI D. DAVID lipit de placa tare a orizontului al II-lea și l-am găsit în multe puncte atât pe rama de est, cât și în centrul podișului sau chiar pe rama sudică (Voinești-Poiana) reprezentat foarte bine ; iar la Bazga, Rădu- căneni, Cozmești, (foaia Răducăneni) ca și în platformele Dobrovăț-Cujba, Borosești și mai ales Șcheia, este reprezentat în toată forma care m'a îndrituit să-l consider ca un complex (inferior) cu o individualitate pronunțată. Baza acestui complex este alcătuită pe o grosime de 5 m. de argilă vânătă îmbogățită de nisip, sau o marnă argiloasă. Este nivelul cu caracterul cel mai general al orizontului. Acest facies este în strânsă legătură cu o adâncire a apelor care depusese o- rizontul calcarurilor oolitice, sau mai clar fiind, cu o năvălire a apelor aducând departe de pe țărmurile carpatice elementele foarte fine care depu- nându-se au dat naștere argilelor supraoolitice. In Basarabia, la Mărculești, Gura Găinarului, Suvirowa, localități pe care le-am vizitat în toamna anului 1918, am avut putința de a constata că această argilă supra-oo- litică există și acolo, și încă ceva mai mult, la baza lor se găsesc chiar blocuri mai mari sau mai mici, rotunjite, formate din calcaruri oolitice arătându-ne și mai evident această năvălire a apelor în «goljulgalițian'n Andr. după depunerea Volhynianului. Dar după depunerea acestei argile, condițiunile batimetrice sunt de așă natură, încât în toată întinderea podișului variațiunea mare în sens vertical și orizontal, cu predominarea nisipurilor, ne arată că aproape toată întinderea acelei mări, în cuprinsul regiunei noastre, păstra o adân- cime foarte mică,—o adevărată plajă marină joasă,— în care depozi- tarea materialului detritic se făcea într’o statificațiune încrucișată, Această stratificațiune nu o prezintă numai elementele aceluiaș facies, dar chiar faciesurile între ele sunt încrucișate. Fauna bogată pe care am întâlnit-o în acest complex, chiar păstrează caracterul unei plaje marine. Pholadidele abundă, și pe lângă aceasta se găsesc pretutindeni concen- trațiuni faunistice alcătuite din bancuri puternice de scoici reprezentând aceeași specie. Așa am găsit în platforma Scheia, mai ales, unde se văd pături întregi cu Ceriți cu Modiolae. etc. Umplerea complectă a basenului acestei mări cu totul joase ne-o arată și următoarele fapte foarte caracteristice. La partea cu totul su- perioară a acestui complex, am întâlnit, mai ales în Platforma Șcheia și Dobrovăț, o structură torențială tipică, unde elementele salmastre se reduc considerabil, și unde urinele de viață continentală se înmul- țesc. Astfel e prezența Unionizilor și llelicidelor în aceste pături cu totul superioare ale complexului. Că exondarea a fost chiar complectă mi-au arătat-o fața grezurilor cu totul superioare, care poartă vădit ur- mele vieții continentale și influențele fizice ale acestui nou mediu. Apa Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 1115 care se retrăgea a lasat nisipurile umede sub directa influență a usca- ciumei și a insolațiunei, producând acele crăpături caracteristice si acea crustă de oxid de fier roșie, ce am remarcat-o la partea superioară a orizontului calcarurilor oolitice; și cu totul caracterizând exondarea e faptul că aceleași fețe au «-Coprolite»., rămășița, împreună cu oasele gă- site în grezie, a pasărilor marine de țărm. Toate aceste caractere luate împreună dă individualitatea acestui complex inferior, sau al treilea orizont petrografic în cuprinsul podi- șului moldovenesc. Bogata faună nevertebrată care o conține ne dă și indiscutabila valoare cronologică a acestor depozite» Voiu întrebuința și aici același procedeu ca și pentru Volhynian, adică voiu da lista complectă a formelor găsite în acest orizont petrografic, arătând în coloanele alăturate în ce pături s’au găsit. în special, în Ba- sarabia și Rusia de sud, și pentru a avea și mai mare claritate, voiu pune o rubrică și pentru Volhynianul din podiș, pentru a se vedea dacă majoritatea formelor aici, la noi, sunt comune în ambele orizonturi. (Vezi Tabloul No. 2). O simplă ochire a acestui tablou ne luminează asupra valorii cro- nologice a celui de al treilea orizont petrografic care ia parte la alcă- tuirea podișului moldovenesc. Din cele 43 de forme pe care le-am re- coltat din acest orizont, 17 sunt comune și Volhynianului de la noi. Din acestea, însă următoarele specii: Mactra podolica. Eichw Modiola volhynica. Eichw Solen subfragilis » Cardium irregulare. Eichw Cerithium rubiginosum. Eichw Bulla Lajonkaireana Bast care sunt tipurile caracteristice Volhynianului, aici în podișul mol- dovenesc, sunt foarte slab reprezentate față de următoarele specii comune: Mactra variabilis var. Fabreana. doRB Modiola navicula. Dub. Cardium Fittoni d’ORB. Tapcs Gregaria. Partsch. Donax lucida. Eicw. Cerithium disjunetum. £ Institutul Geologic al României 176 DR. MIHAI D. D\V rar + 4" rar 4“ rar 4”f. rar + + + + •T + । + + + + + + + ++-H—F-F +++ + + + + +++ +++ + + + + + + + I 4- +? H- + +? + +-; Am constatat aceste forme și în Basarabianul dela Cărpi- neni-Basarabia. In podișul moldovenesc. Nu- mai în argila supraoulitică. Iu podișul moldovenesc nu- mai in aigila supraoulitică. » Răspândite mai ales in argila suprxoolitică. i Formă cu marginea scoicii crcnelată-necunosciiiă. Formă f. caracteristică ace- stui orizont. Necitată în Ba- sarabia si Rusia dc sud. La Bazga, 0 formă cu totul deosebită in argilele snpra- oolitice. Formă cu totul nouă. Arc marc afinitate Cu U. Mo- ravicuș HOERN din plio- cen. ba-, vicuez. Această formă mar'mă găsită la Cetăpiia-Dobrovăț prob, că-i remaniată. In Meotianul 4- 4- ' 4- H + 1- J + 4- 4- 4- + 4- +4-+++ + + 182 DR. MIHAl D. 0AV1D formele întâlnite în orizontul IV-lea petrografic (complexul superior) în Podișul moldovenesc (Meoticul) România Rusia Franța < Pi X. Moldova Basarabian Moldova Meotje Munt. Oltenia Meotic , ueirpuvsu^ 1 Kersonian o 5 V Ti Păt. de Akt- ! schaghyl c rt c c o s C o o £ Molnssa super, <1 iSannaticr) (l (Panonic) Meotit Slavonia, Au Ungaria Observațiuni 54. Planorbis genictdalus Sandblrg. 55. Planorbis grandis HALAVATS. 56. Planorbis sp. 57. Limneus Bottilelli Micii. 58. Limneus cfr. pachygaster T1IOMA. 59 Limnea sp. 60. Lithoglyp/ms indiferens Bros. 61. Hyalina subnitens Klein. 62. Helix cfr. turonensis Desh, var. 63. Helix cfr. pommiformis A. Br. 64. Helix insignis var. shinheimensis Klein. 65. Helix osculum var. giengensis Kraus. 66. Helix inflexa v. Martens. 67. Helix sylvana Klein. 68. Helix involutaeformis Sinz. 69. Helix pseudoligata S1NZ. 70. Helix coarciata Klein. 71. Helix Ligeriana C. MAYER. 72. Helix sylveslrina Zieten. 73. Helix ^oniostoma SANDBERG. 74. Helix Doderleinii Brusina. 75. Helix Bernardii MlCH. ,76. Helix Godarti MlCH. ■77. Helix Cbaixii MlCH. 78. Helix Naylaisi Mich. 79. Helix Bakonicus Halav. 80. Helix strialaformis LORENTHEY. Plante: 81. Oslrya cfr. Atlantidis Sap. 82. Carpinus grandis Heer. 83. Ulmus Bronnii Ung. 84. Planera Ungeri CoWATS. 85. Qnerctis robur pliocenica Sap. 86. Populus latior HEER. 87. Laurtts princeps HEER. 88. Hedera acutaelobata Sap. 89. Nerium sp. 90. Chara Sp. (sporogoane). + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + 1- 1- 1- 1- 1 1- 1- 1- f- 1- I- + + + + + H citează și descrie Hh- lavnts in oriz. cu Con- ifer ia rhomboidea. In aqMttanian la Hoch- h«im. La Steinheim in calc, cu Ca rin i/ex. multifo rm Is 1 tortonian). Iu cale, cu Carinifex. Stcinhciin (Tortonian}’ 11 citează și Loreuthey in nivelul cu Con- geria rhotnboidea si Unio JUetzleri. 11 citează și descrie Lo- rOMtliey la O. Kurd- Ungaria. 11 descrie Ifalaviits in orizontul cu Cong. rhomboidea (pontic). fl citează Uircnthcy in oriz. cu Cong. rhont- boidea (pontic). Descrie Saporta in a- quitanian de Monosque. Citat de Kocll si in plioceu (pontiC'dacian). > » » » » » Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC După cum ne arată acest tablou numărul formelor găsite în acest complex superior este destul de mare. Și dacă s’ar adăoga încă formele de plante fosile întâlnite și care au ramas încă nedeterminate, acest număr s’ar înmulți și mai mult. Căutând să trag unele concluziuni din prezența acestor specii în al IV-lea orizont al podișului moldovenesc, constat că ceea ce te isbește la prima ochire este existența a două faune ce trăiau în mediuri deosebite. Este o faună sahnastră și o jaună de apă dulce și continentală. Am- bele sunt cam tot una de bine reprezentate. Fauna șalmastră păstrează temeinice legături cu Basarabianul. In adevăr următoarele 15 forme pe care le-am întâlnit în acest complex sunt formele conducătoare ale acestui subetaj sarmatic : Mactra variabilis var. Fabreana. Camptograma » 7. > cfr. Nesici » 8. Congeria Gnezdai » 9. Neritina bessarabica. Sinzov 10. » Miljkovici. Brusina 11. » Barakovici » 12. » miUepunctata* 13 » obtusangu/a. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 193 Dar am constatat că în tot cuprinsul acestui orizont numai for- mele arătate la numerile 1, 2, 8, 12 sunt ceva mai frecvente, pe când celelalte forme sunt foarte rari. Mai principale decât acestea, sunt, însă, următoarele forme : Congeria subcarinata. Desh. » » var. alata. A nor. Limnea peregrina. MOll. care se găsesc sub formă de conccntrațiuni faunistice. Ele au fost citate mai cu deosebire în Ponticul din basenul euxinic, mai ales în fa- ciesul fa lu ne lor de Kamischburun. In special e caracteristică prezența Congeriei subcarinata, care în straturile din ce în ce mai superioare de Kamischburun dă variațiunile descrise de Andrussow. Cu totul caracteristică este prezența, aici, în podișul moldovenesc a varietăților : Congeria subcarinata var. Botenica. Andr. » Rodanica. Andrussow. care până acuma nu sau găsit, în special prima, decât în Dacianul de la Boteni din Muntenia. Dintre Melanopsidae și Reritinae, următoarele forme se țin de speciile citate de Congerii: Melanopsis decoltata. Brusina. » Entzi » » sostarici » Neritina militaris decostata. Brusina. » semiplicata. Neumayr, care în afară de Melanopsis Entzi, și mai puțin M. decodata, se găsesc în păturile inferioare și medii cu Paludine din Slavonia, deci în Da- cian, după cum în bună parte sau găsit reprezentate în acest etaj în România. Pe lângă acestea, mai găsim formele de: Limnium (Unio) rumanum. Tourn. „ moldavicum. Sabba. dintre care, cel dintâi, eo formă caracteristică Dacianului cu facies levantinic. Avem, asa dar, în totalitate considerând această faună, forme vechi meotice panonice ce vin slab reprezentate, de se întâlnesc cu formele Congeriilor euxinice, care au o desvoltare mai mare către finele ^Hilarul hixtif, G&logiv al R antet ufei, 1II 194 DR. mihai o. davio Ponticului, și cu forme ce trec în spre Levantin, în special în rândul Neritinelor. Toate aceste motive, și faptul că lipsește Con- geria rhomboidea, formă cu totul caracteristică Ponticului, mă determină a trage concluzia că această faună de Con- ger ii reprezentată în acest orizont de coastă, în podișul moldovenesc ne arată ultima desvolta re a Congeriilor din basenul dacic și euxinic, aducând cu dânsa în desvoltarea ei din timpuri atât de vechi și dela vest spre est și c a r a c - teri le faunei ce le întovărășau în basenul panonic. La aceste date paleontologice, din care trebue să re- ținem lipsa complectă a formei de Congeria rhomboidea, adăogând și faptul foarte important că aceste depozite sunt instalate în văi de eroziune, putem deduce în mod sigur că; orizontul argilo nisipos de coastă cu Congerii din cuprin- sul podișului moldovenesc reprezintă Dacicul. Este echivalent păturilor superioare de Kamischburun sau păturilor cu limonit din basenul euxinic Intre depunerea meoticului și a acestui orizont, s’a scurs un timp destul de îndelungat ca eroziunea să taie în podiș văile pe care posterior apele celor de pe urmă Congerii le-au invadat. Acest timp de eroziune corespunde tocmai vremei, când de la curbura Carpaților spre apus (în basenul dacic și panonic) trăia în toată domnia ei Congeria rhomboidea, deci se depunea Ponticul, după cum în Rusia de sud (bas. euxinic) se depunea Calcarul de Odessa și Falunele de Kamischburun. Lucrurile se prezintă la fel după cum Ionescu-Argetoaia (26) a constatat în județul Râmnicul-Vâlcea că Dacicul stă nu peste Pontic, care lipsește, ci pește Meotic. Dacă acolo, însă, apele prin mișcarea provocată dc lăsarea regiunei au avut posibilitatea să cuprindă tot us- catul, aici, în podiș, mișcarea redusă a făcut cu putință ca numai văile să fie invadate, lăsând păturile meotice dc pe cuhne libere. Mai la sud de podișul sarrnatic moldovenesc, în cuprinsul Platfor- mei pliocenice a Moldovei dinspre sud, D-nii Simionescu și Teodorescu (56), ne-au făcut cunoscute păturile daciane de la Berești. In fauna ci- tată se vede că predomină Cardiacecle iar Congeriile lipsesc cu desă- vârșire. Ceea ce este, însă și mai caracteristic în această faună este nu- mărul mare al speciilor dc Unionizi față de celelalte forme amintin- du-ne de faciesul levantinic, cu care de altfel păstrează mai intime le- gătufi. In adevăr reprezintă mai vizibil transițiunea de la faciesul Conge- riilor, la faciesul levantinic complect îndulcit. Pe lângă aceasta legă- turile cu vechea faună pe care Ie aduce faciesul Congeriilor din timpuri destul de vechi e aproape ștearsă. Din acesterr se poate vedea clar, atunci că chiar în Institutul Geologic al României IGR ■' ' CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 195 cuprinsul Moldovei dintre Șiret și Prut, avem Dacicul reprezentat prin două faciesuri, unul cu Congerii în po- diș și altul cu Cardiacee în platforma pliocenică de la sud. z\cel cu Congerii păstrează mai intime legături cu faciesurile simi- lare ale Ponticului, pe când celălalt desvoltat în platforma pliocenică, mai mult cu Levantinul. E tocmai ceea ce a constatat Teisseyre că în Dacic desvoltarea faciesurilor e de așa natură că la baza sa predo- mină acele cu Congerii, iar la partea superioară acele faciesuri în care elementele complect de apă dulce predomină. Ășâ dar Dacianul in podișul Moldovenesc este reprezentat cu faciesul cel mai inferior al său, inarcândii-ne începutul transgresiunii acestui etaj. Vrâstă „păturilor de Bohotin“. Înainte de a termina cu acest etaj se ivește chestiunea păturilor de Bohotin, în jurul cărora au fost discuțiuni. Chiar din descrierea regională se vede că aceste pături nu sunt decât depozite argilo-nisipoase de coaste cu ihtercalațiuni de grez foartej friabil și bogat în fosile având aspectul unui lumachel. Aceste straturi păstrează absolut aceeași pozițiune față de celelalte orizonturi ca toate depozitele de Congerii din cuprinsul podișului. Încurcătura care a rezultat a provenit din amestecul faunei autohtone de tipul exact a aceleași forme întâlnite în depozitele daciane, cu o faună bogată sal- mastră remaniată. Aceste depozite trec, însă, lateral în imediată apro- piere fie pe pârăul Isaia, fie pe coasta răsăriteană a dealului Hămeiosul în depozite unde elementele remaniate din Sarmatic și Meotic aproape nu există, ci numai fauna citată caracteristică Dacicului din podișul Moldovenesc. De altfel tipul acestor depozite dc la Bohotin l'am mai întâlnit în multe locuri, la Podoleni-Cozmești, la Podul Hagiului, (foaia Răducăneni și Drânccni), la Glodcni foaia Negrești;, însă cu o dcsvol- tarc mult mai redusă. In aceste localități «lumacbelul» cu fauna ames- tecată, în care mai ales formele remaniate predomină, este redus ia lentile mici cuprinse foarte vizibil în nisipurile cu fauna daciană au- tohtonă. Din toate fenomenele care au concurat la depunerea păturilor cu Congerii în podișul Moldovenesc, se poate deduce că fenomenul de remaniare a depozitelor mai vechi ca dacicul e cevă general și nu-i câtuși de puțin surprinzător, ci tocmai ceva cât se poate de normal. Toate acestea pledează temeinic în a considera «păturile de Bohotin» nu ca un etaj străin Dacicului, ci o formă de .remaniare mai puternică în cuprinsul păturilor daciene Institutul Geological României 196 DR. MIHAI D. DAVID Quaternarul. Pe lângă că este alcătuit din orizontul de coastă sub forma leh- mului aluvionar și de învălișul discontinu al loessului, dar, după cum am făcut cunoscut, el este reprezentat și prin trej terase, afară de albia majoră. Dacă cele mai superioare nu ne dau nici o indicație fosiliferă, cea inferioară dcsvoltată în special pe valea Bârladului, la Vulturești, ca și la Vaslui, la Hulubăț prezintă pe lângă o fauna de mici gasteropode și lamelibranchiate. dar și o importantă fauna de mamifere, în care formele : Elephas primigenius Rhinoceros tichorhinns Ros primigenius Cervus (Megaceros) Euryceros Ne arată că avem asociațiunea corespunzătoare celui de al treilea grup pe mamifere quaternare (Haug), cunoscută încă și sub numele de «Fauna rece», corespunzătoare după vederile marelui Ilaug qua- teYnarului mediu. Aceasta este tot ce se poate în mod absolut sigur precisa din punct de vedere al vrâstei asupra învălișului quaternar din podișul Moldovenesc. C.—MODUL DE CONSTRUCȚIE AE PODIȘULUI MOLDOVENESC. Mă feresc de a întrebuința cuvântul de Tectonică, întru cât nu numai aparent, dar chiar și în mod real, regiunea nu prezintă nici un semn de la care am putea trage concluziuni despre mișcări puternice Ia care ar fi fost supuse sedimentele care o alcătuesc. Din acest punct de vedere, regiunea s’a bucurat, relativ, de destulă liniște. Cu toate acestea mișcările lente, basculare au avut loc de atâtea ori, când cu o undă mai puternică, când mai joasă. Aceste mișcări, însă, le voiu arata în urmă, ca întrupând toată istoria podișului. Păturile podișului, în modul lor de aranjare după ori- zonturile petrograflce văzute, se prezintă cu o slabă inclinațiune generală spre sud și est. In special în thalwegul adânc al Prutului avem pu- tința de a urmări această înclinare pas cu pas. Orizontul cel mai uniform, — în afară de argila bazală, — al cal- carului oolitic formează placa tare ce imprimă caracterul de podiș. Po- zițiunea acestei plăci îți dă caracteristica de construcție. Inclinațiunea acesteia nu se face deopotrivă de puternic în tot cuprinsul regiunei, so- cotit zonar de la nord spre sud. Pe versantul răsăritean înclinarea este regulată plecând din dealul Păunului și se pleacă încetul cu încetul până \I6R, Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 197 la sud dc Moșna. Spre interiorul podișului, însă, cam în dreptul plat- formei Borosești, panta de coborâre spre sud a plăcii oolitice se face mult mai rapid. Cu cât înaintăm spre apus, cu atâta înălțimea plăcii oolitice crește, ajungând în podișul Schitului Hadâmbu și Cheia Dom- niței la 400 m., și mai spre vest încă se găsește această înălțime iar mai la sud o întâlnim până aproape de Valea Bârladului, chiar deasupra lui 400 m. în platforma Suhuleț-Tansa. Porțiunea aceasta în partea de la nord de râul Bârlad stă în strânsă legătură cu o mișcare a podișului provocată de tragerea întregei re- giuni în spre câmpia română, căutând să se pue în acord cu regiunea scufundată a acestei unități geo morfologice. Ea a produs o torsiune a podișului, ridicând mult aripa de vest și mai puțin aripa de răsărit. Aceasta a făcut ca în mijlocul podișului să se accentueze o foarte largă albie disimetrică, care cu cât o consideri mai spre sud, cu atâta pare a fi mai adâncă. Acest fapt pare a avea o con- firmare practică prin aceea că în regiunea de strângere a apelor dintre Orașul Vaslui și Crasna, la Munteni1), sondajul a dat peste o pânză captivă de apă, care face ca apa să iasă cu putere în sus. Râurile se strâng către mijlocul podișului, pe axa subsequentă Crasna-Bârlad, arătând maximul de adâncire al acestei largi albii. Fenomenul acesta cu siguranță a avut loc în timpul Cuater- narului. Văile subsequente Crasna și Lohanul, care sunt rezultatul acestei mișcări nu prezintă pe coastele văilor lor de cât depozite qua- ternare și nu depozite dacice cum prezintă toate râurile, afluenții Bârladului de pe stânga, care au o direcțiune, conscquentă. Și pe lângă aceasta depozitele dacice se țin lipite de coastă până la înălțimea plăcii oolitice, ori cât de sus s’ar urca ea. Prin urmare această mișcare a avut loc după depunerea păturilor cu Congerii daciene. Mai principale însă, sunt mișcările care au determinat formarea limitelor spre nord și spre sud ale podișului. In adevăr pornind pe valea Bârladului de la vest spre est, se poate observa diferența de altitudine la care se ivește placa oolitică. Pe câtă vreme în platforma Suhuleț-Tansa placa volhynică se ridică la o alti- tudine deasupra lui 400 m., cu câțiva chilometri (7km.) numai spre sud, dincolo de apa Bârladului ea ese la iveală cu mult mai jos. Intre înălțimea ei de la Platforma Tansa Suhuleț și până la acea unde se ivește pe coasta Petrosului Dumești este o denivelare de cel puțin 150 m. Denivelarea aceasta raportată astăzi Ia depărtarea de 7 km., la care se găsesc distanțate capetele plăcii Volhynianului, nu ne-ar da de cât o 1) Din comunicarea verbala ce mi-a făcut-o d-l Prof. Murgoci, Institutul Geologic al României 198 DR. MIHAI D. DAVID pantă destul de pronunțată. Socotind, însă că valea Bârladului s'a lărgit spre sud, mutându-și mereu în această direcțiune cursul și lăsând terasele pe stânga, puteam trage concluziunea că denivelarea în trecut se accentua din ce în ce mai tare, fiind raportată la o mai scurtă distanță. Aceasta ne dă noțiunea unei trepte de cădere a podișului spre sud. Ea se poate vedea continuându-se spre răsărit în tot lungul Bârladului până la Cotitura care îl scoate din direcțiunea vest-est și-l aduce pe direcțiunea consec- ventă a podișului; și se poate urmări și mai departe spre răsărit. Astfel la sud dc platforma Boroșești ca și la sud de Mircești, Codăești, Coropceni, păturile sarmatice nu se mai fac de loc vizibile, găsindu-se probabil sub thalwegul văilor; tot astfel de la Coropceni spre sud, pe valea Crasnei, până în valea Moșnei nu se mai observă de loc. Intre Moșna și Podo- leni, insă, avem și semnul vizibil al acestei căderi, întru cât capătul pă- turilor pot ii scoase mai ușor la iveală datorită marii adâncimi a văiei Prutulului și a afluenților săi ce vin din podiș. înălțimea acestei trepte însă, se atenuiază din ce în ce spre răsărit. Această linie a utilizat-o, în partea unde căderea ei e mai pronunțată, valea Bârladului, de acea îi și dau numele de: Linia Bârladului. Ea însă se continuă până în valea Pru- tului prezentând o sinuozitate înspre Coropceni. Mișcarea de torsiune a podișului i'a atenuat înălțimea de cădere înspre marginea răsăriteană; probă că Bârladul a putut eși de sub influența sa și a apucat calea planului consecvent în podiș. De la această linie spre sud depozitele sar- matice abia ies la iveală ici și colo pe fundul thalwegului văilor, iar înălțimile mari sunt alcătuite numai din depozitele complexului superior, M e o t i c u 1. Această linie limitează la sud podișul sarmatic Mol- dovenesc. Mai principală, încă de cât aceasta este cea a Bahluiului, care îl limitează în întinderea regiunei studiate, spre nord- Rama de nord a podișului alcătuită din șira dc culmi ce se întind între Șiret și Prut, predomină cu cel puțin 200 m. regiunea situată la nord de aceste culmi. Topograficește se întinde la nord de podiș o vastă de- presiune încercuită în cuprinsul Moldovei de un arc de elipsă spre vest și sud. Dar aceasta nu corespunde numai unei depresiuni, morfologice, ci și unei depresiuni tectonice. Am aratat deja aceasta cu altă ocaziunc (16) Insă considerațiunea pe care mă bazam atunci, punând înainte argumentul ce-1 dădea înălțimea pe care o atinge Buglowianul în culmea Repedea și pe acea joasă, deabia de 100 m,, de pe malul Prutului din Jud. Dohoroi și Botoșani, nu poate fi ho- tărâtoare. S’ar putea, cu drept cuvânt obiecta, că la o distanță lineară atât de mare această denivelare s’ar fi putut face în chip cu totul ne- simțit. Cel mult ar fi de considerat o râdicare a Sarmaticului în culmea i Institutul Geologic al României \J6RZ _____ CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 195 Repedei sub forma unei foarte largi boite. Alte argumente, însă vin să sprijine afirmația că în adevăr această denivelare corespunde unei zone de cădere a Sarmaticului spre nord, și nu unei simple înclinări. Avem acum motiv de-a considera astfel lucrurile, trase din unele observațiuni culese pe teren în imediata apropiere a marginei nordice a podișului. Astfel la Ungheni, în malul adânc al Prutului, iese aproape la fața apei, de sub o mantă de loess, argilele buglowicne fosilifere, întocmai cu aceleași forme pe care le-am întâlnit în această formațiune în podiș. Ori, aici ele se află la o înălțime de cel mult 35 m. Considerând că ele se ridică chiar în marginea nordică a podișului la altitudini de peste 300 m., ar rezulta că grosimea Buglowianului ar fi de peste 250 m. Este o imposibilitate de admis acest lucru.- Denivelarea prin scufundare singura care poate să ne lămurească pozițiunea Buglowianului care de- altfel, am aratat că, nu poate să atingă de cât cel mult 60 m. grosime. In al doilea loc, în sondajul despre care am pomenit că s’a făcut chiar în marginea orașului Iași, Domnul Poni (38) ne spune că la 160 m. sonda a pătruns într’o argilă mai nisipoasă care conținea apă ce s’a urcat până la suprafață. D-sa crede că această forță ascensională a apei stă în strânsă legătură cu presiunea gazurilor. Cred, însă, că această pre- siune este accentuată de faptul nu atâta a existenței acelor gazuri, ci mai mult datorită faptului că păturile care conțin acea pânză de apă se află într’o cădere pronunțată față de aceleași pături din marginea nordică a podișului. Neaparat, în cazul când ar fi numai o lasare înceată a Sarmaticului către nord, ajungând în jud. Dorohoi, pe Prut la alti- tudinea de 120 m., nu ar fi nici un motiv ca apa să se ridice. Mai degrabă cred că păturile căzând au format în mișcarea lor o contrapantă închizând între aripa înaltă a podișului și această contrapantă un sin- clinal, în care apa stă sub forma unei pânze captive. Toate aceste fapte ne arată cu prisosință existența acestei depre- siuni, a Prutului datorită nu numai eroziunei puternice, ci înainte de ori-ce, scufundării păturilor, în care caz neaparat eroziunea a putut lucra mai cu putere, lărgind-o din ce în ce mai mult prin distrugerea păturilor ce se găseau, peste temelia de argilă. In acest caz avem cu drept cuvânt motivul de a considera linia Bahluiului, ca o linie limită tectonică a podișului sarmatic în partea sa nordică. Consider aceste linii, însă, nu sub formă de falii, ci sub formă de flexuri. Neaparat, dacă în fundamentul tare, fundul depresiunei Moldo—Basarabene, s’au putut produce falii, în materialul gros și atât de plastic alcătuit, în primul loc, din argilele mediteranului II, căutând să urmeze acelor căderi ale temeliei lor, s’au mutat pe acest subasse- . 200 DR. MIHAI D. DAVID ment, întocmai ca ori-ce substanță plastică, afectând și aceste pături sedi- mentare forma de cădere, însă fără rupere; — cel mult dacă placa tare sarmatică a putut suferi această frângere. Când s’au efectuat aceste linii de flexură care au de- limitat podișul? Pentru deslegarea acestei chestiuni foarte importantă, cred nimerit să mă adresez la existența Meoticului și anume la modul cum acest complex se găsește față de celelalte formațiuni în cuprinsul podișului sarmatic ca și în regiunile învecinate. Din cele relatate până acuma, în această lucrare, s’a putut vedea că acest complex meotic stă pe fața unei vechi platforme de eroziune înfăptuită în timpul Sarmaticului superior (Kersonian). Ciclul de eroziune corespunzător a tăiat obl'c orizonturile alcătuitoare ale pri- mordialului podiș sarmatic, mergând, la nordul regiunei noastre, până în temelia de argilă subsarmatică, ceva mai la sud până la placa oolitică și mai la sud, încă, numai până in complexul Basarabianului. In general acesta este contactul Meoticului cu formațiunile mai vechi ale podișului. La sud dc linia Bârladului, însă, ca și în regiunea Codrilor Bacului ’) din Basarabia (deci în o regiune limitrofă spre N-E a podi- șului sarmatic), complexul meotic ia așa proporțiuni încât alcătuește dealurile în întregime. Dar totuși aceste dealuri nu se ridică mai sus de cât înălțimile podișului sarmatic. Când privești de pe dealurile înalte ale Hârlăului, putând cuprinde deodată înălțimile mcotice ca și podișul sarmatic, ți se înfățișază platforma erozivă cea mai înaltă a mijlocului Moldovei extracarpatice, pe care a tăiat-o ciclul cel mai puteruic-pont ic și cu multă probabilitate în întâia jumătate a acestui etaj; căci prezența sedimentelor daciene, foarte jos, pe văi de eroziune, ne arată cu toată siguranța că această platformă a fost străpunsă adânc de apele celei de a doua jumătăți a Ponticului, lăsând să se profileze astăzi, pe orizont, în forma platformei superioare numai creste meotice la un loc cu reduse podișuri sarmatice. Existența acestei platforme erozive superioare (pontice) în cu- prinsul Moldovei de mijloc, în felul în care ea există, ne arată că deni- velările după cele două inflexiuni trebuie să se fi produs înainte dc vremea pontică. Ea s’a produs cu toată probabilitatea la sfârșitul Kerson ianul ui, în cât transgresiunea mcotica s’a întins peste plat- forma de eroziune Kcrsoniană denivelată prin flexurile pomenite, pu- tându-se numai astfel explica grosimea complexului meotic în regiunile învecinate podișului sarmatic, care s’au lăsat în urma acestei mișcări. 1) Asupra acestei importante regiuni voiu avea ocaziunea să revin într’o notă specială. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 2°1 CAPITOLUL IV. REZULTATE PRACTICE .Dacă din punct de vedere pur științific regiunea podișului sarma- tic moldovenesc poate să ofere date de o vădită importanță, din punct de vedere practic, am putea să spunem că este o regiune a țării noas- tre, care contribue cu prea puțin economiei naționale. Aici nu avem acea bogăție a subsolului care ar putea să atragă atențiunea în mod deosebit. Materialele care se găsesc au abia o întrebuințare locală. In primul rând apa, fiind elementul esențial de care așezările o- menești țin socoteală mai înainte de orice, — putem afirma că mă- car din acest punct de vedere regiunea este prielnică așezărilor ome- nești, a căror populațiune, însă, să nu fie prea numeroasă. Apa în podișul moldovenesc, se găsește în general în două pânze. Cea inferioară, pe care o ține pe fața ei puternica temelie de argilă vindoboniană, și cea superioară susținută de argila supraoolitică a bazei Basarabianului. Dintre acestea două, care au o răspândire generală, cea mai puternică este desigur cea inferioară, căci în ea se colectează în definitiv și parte din pânza Il-a și a altora locale pe care le ține stra- turile lentififorme de argilă ale Meoticului. Această pânză de bază mai are și avantajul că e suportată de un strat impermeabil puternic. Ea se face cunoscut prin puternice isvoare, care au fost captate în mod primitiv sub Torina șipotelor. E cunoscut șipotul cel mare de la Repedea, isvoarele cu debit destul de mare din platforma Șcheia, de la Bordea, de la Dobrovăț, etc. Așezările principale se leagă de existența acestei pânze. Ea urmă- rește înclinarea pe care o are pătura ce o susține. Aceasta e principalul motiv că și așezările omenești se scoboară tot mai jos cu cât ne cobo- râm din podiș spre sud. Satele care se găsesc la altitudinile cele mai înalte, însă, s’au for- mat datorită existenței celei de a doua pânză de apă. Schitul Hadâmbu, Poiana cu Cetate, Potropești, Cujba, etc. stau în cea mai mare parte pe podișuri alimentându-se cu slabul debit de apă al acestei pânze. Și s’ar putea trage și o paralelă între slabele așezări omenești și slaba putere de alimentare cu apă. Dacă în podișul sarmatic se observă o mai mare regularitate a așezării satelor în raport cu aceste două pânze de apă, în regiunea co- linelor formate numai din depozitele complexului meotic, ași putea 20' ' ; ur, mihai n: pavid spune că așezările se găsesc la întâmplare, când pe vârful dealurilor (Deleni, Chetrișu, Rafaila, etc.) sau cățărate pe coastele repezi la dife- rite altitudini. Acestea caută micile pânze de apă ținute dc straturi re- duse de argilă, care se găsesc la diferite altitudini. Din cele văzute la modul de alcătuire al podișului, se prea poate ca în spre partea sud-estică a acestei unități pânza inferioară de apă, mai cu scamă, să se găsească sub presiune, dat fiindcă păturile Vindo- bonianului și Volhynianului și cele rămase de la eroziunea Kersoniană, ale Basarabianului se găsesc în forma unui larg sinclinal disimctric, ce se accentuiază, se parc, și mai mult sub platforma plioccnică dc sub podișul sarmatic. Sondajul de la Munteni ar veni să confirme aceasta. Mai multe sondaje făcute în regiunea dintre orașele Vaslui și Bârlad, ajungând până la temelia dc argilă bazală ar fi de o deosebită impor- tanță în această privință. In special apa primei pânze este o apă de bună calitate. Pe lângă acestea, sunt însă, ape ce se infiltrează în aluviunile văilor și care se susțin în podiș tot pe argila bazală, a căror debit e și foarte neconstant și apa de o calitate proastă, — ape mâloase. Bogăția mare a sărurilor pe care le conține argila vindoboniană, face ca apa de infiltrațiune să ia cu dânsa în circulațiunea ei internă în aceste straturi importante cantități de săruri deliquescente, și ivirile la suprafață a acestor ape să dea naștere la isvoare de ape minerale. Sunt vestite astfel de isvoare de la Strunga, de Ia Breazu, deci la limita podișului cu depresiunea Prutului. In interiorul podișului ivirile de astfel de apă sunt mai rari, însă, din cauză că faciesul argilelor sarate vin- doboniene plecându-se spre sud în mersul general al păturilor es mai slab la iveală. Afară de isvorul sarat și sulfuros de la stațiunea de cale ferată Rafaila din valea Bârladului nu am mai întâlnit nicăiri astfel de isvoare. Mai la sud, însă, de podișul sarmatic, în cuprinsul platformei plio- cene, pe valea Racovei, am întâlnit isvoare pe care le pomenește Pro* fesorul Simionescu1) bogate în substanțe ferice și sulfuroase. Astfel în șesul de sub satul Poenești Mănăstire! ese la iveală apă sulfuroasă și feruginoasă. Aici, însă, e legată de faciesul nisipurilor roșii feruginoase și cu cristali de gips ale Meoticului. 2. Materiale de constructiune. Regiunea, în schimbul altor produse ale subsolului,’ e dotată cu bogate materiale de construcțiune. «Lutul» plastic galbăn și fin rezultat din transformarea argilelor bazale sub înrăurirea agenților externi chiamă către dânsul o puternică industrie de facerea cărămizilor, a țiglelor și 1) I. Simionescu : Geologia Moldovei Intre Șiret și Prut, (op. citat,). Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE IN PODIȘUL MOL DOVEDESC 203 ceramicei. Deja fabrici de cărămizi și țiglă de bună calitate s’au început a se instala de mai mulți ani, cum este fabrica de la Socolâ, de la Abator lângă Iași și mai principală e fabrica cea mai sistematică din țară, cea de la durea, cu al cărui produs, foarte bun, s’au clădit toate stațiunile de căi ferate pe liniile mai noi. Calitatea acestui *lut> e din cele inai bune pentru astfel de produse. Cu siguranță că în viitor această indus- trie va lua o și mai puternică desvoltare. Desvoltarea unei industrii sistematice a olăritului cu acest material în această regiune, e sigură în viitor. In al doilea rând, petre de construcție se află cu îndestulare. Roca cea mai exploatată este, însă, cea mai slabă, acea a calcarurilor și gre- zurilor volhyniene. Sunt vestite carierile de la Schcea, Ipatele, Tansa, apoi de la Focșasca, și mult mai spre nord la Bordea, la Cassa dracilor. Se exploatează activ această rocă și la Schitul Ducăi, la Bazga, Rădu- căneni. Dintre toate acestea, acolo unde grezia calcaraosă e mai pre- sată și mai lipsită de fosile, se poate obține o piatră relativ destul de bună pentru construcțiuni. Cu deosebită atențiune, însă, ar trebui exploatată grezia foarte dură meotică, care ar da o piatră admirabilă de construcție. Exploatarea pri- mitivă, însă, cum se face în genere asupra materialului de construit, nu poate da putința formării carierilor în această rocă foarte puternică a Meoticului. Am găsit numai următoarele cariere primitive din care se scoate acest material. La Cariera Mocanului, tip de piatră de moară, la Brădicești, la Pt. Șcheia și la Rafaila. Piatra, însă, se întrebuințează numai pentru șosele. Roca aceasta exploatată în viitor sistematic va da putința a se scoate blocuri mari, ca cel întâlnit pe pârâul Cărbunarului (foaia Mogo- șești) care lucrat și șlefuit ar putea să rivalizeze cu rocile scumpe aduse în lași de la așa mari depărtări. Mai ales grezia vânătă, aproape albastră ce conține elemente feroase negre, dă rocii o înfățișare împestrițată pu- tând servi ca piatră de ornament. Calcarul oolitic conținând o însemnată cantitate de Co3 Ca, prin ardere dă un var prost, care cu toate acestea a avut foarte mare în- trebuințare în această regiune în timpul războiului. Cuptoarele primitive care s’au făcut la Repedea, Focșasca, între Mironeasa și Țibana nu uti- lizau decât cea mai inferioară piatră calcaroasă care se găsia mai la îndămâna trupelor care aveau nevoe de var. Sânt, însă în regiune cal- caruri oolitice destul de curate, în care proporțiunea de nisip este atât de redusă, încât ar fi capabilă să dea un var de foarte bună calitate. Astfel e calcarul alb oolitic mașcat din dealul Câlcea, sau de pe coasta Răsunului (foaia Răducăneni). Țârgușoarele Răducăneni și mai ales Drănceni, nu ar avea nevoie |P^.r Institutul Geologic al României 16 RZ 204 DR, MIHAI I). DAVID să aducă varul trebuitor lor și satelor învecinate și mai ales bogatelor sate de peste Prut din această regiune de la mari depărtări, când s’ar putea face la Câlcea cuptoare care să dea un var foarte bun. Bogăția mare de nisipuri, mai ales nisipurile albe puțin calcaroase oferă un material și pentru construcțiune, dar mai ales cum sunt nisi- purile de lângă stația Bârnova, ar putea să dea naștere în viitor unei industrii de sticlărie ordinară. CAPITOLUL V. CONCLUZIUNI GENERALE. Ce ar putea să cuprindă în întregime toată istoria formării podi- șului sarmatic al Moldovei, de cât studiul mișcărilor epirogenetice, care au făcut să oscileze această regiune a țării românești, în atâtea rânduri. Lupta necontenită dintre uscat și apă în a doua jumătate a Terțiarului dă adevarata valoare istorică, a necontenitelor prefaceri la care a fost supusă regiunea podișului moldovenesc. Marea Meditcrană miocenică, care lasă bogăția de sare, sub un climat cald și secetos, în lagunele ce se formau dealungul lanțului car- patic prin ridicarea pliurilor lui, înspre răsărit, pe pământul Moldovei de astăzi dintre Șiret și Prut, își avea adâncurile sale în depresiunea Moldo-Basarabeană. Ea lasă aici elementele fine ce puteau sta mai mult timp în suspenziune și deci puteau fi duse mai departe de țărm. Sărurile deliquesccnte din aceste ape-mume ale bogatelor depuneri de sare ordinară lasată în lagune, — prin puterea lor electrolitică, fac ca această preci- pitațiune a elementelor dctritice fine, să se facă activ. Ele se depun odată cu acele săruri deliquesccnte și prin proprietățile lor coloidale atrag cu ele și planctonul fm ce vagabonda pe fața întinsă a acestei mări sarate neobișnuit. Puterea păturilor argiloase, cu bogate eflorescențe sa- line și isvoare minerale, care formează temelia groasă a pământului Mol- dovei dintre Șiret și Prut, ne ilustrează aceasta în mod evident. Ochiu- rile de gloduri ce se ivesc la marginea nordică a podișului, în depre- siune, care degajază hidrocarburi ne-ar arăta existența acelor mici orga- nisme planktonice, a căror materie organică descompunându-se, a dat hidrocarburile gazoase, care caută să se degajeze pe unde pot. Păturile ce urmează deasupra acestei argile de bază, bogate în nisip și sarace, mult sarace in săruri, ne arată că în condițiunile bati- metrice ale acelei mări s’a produs a schimbare. Adâncimea scădea, dând putința desvoltării nisipurilor caracteristice regiunilor joase de țărm. Institutul Geologic al României \I6R_ CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 205 Formele de viață care se găsesc în aceste pături ne arată schimbarea în mediu: sunt forme de țărm și care s’au putut desvolta numai în mediul marin cu salinitatea scăzută mult. Fundul mării se ridică, mișcarea epirogenetică pozitivă se accentuiază, căutând să transforme o adevărată mare în una ale cărei caractere de continentalitate sunt vădite. Sunt ulti- mile timpuri ale Mării Mediterane larg deschise: e vremea buglowiană. La depunerea ultimelor pături buglowicne uscatul își arată puternic influențele prin apropierea sa. Apa prin transportul râurilor de pe con- tinent se îndulcește din cale afară permițând cu îinbelșugare traiul Hydro- biilor. Ivirea frunzelor {cie Nerium) îți arată clar că uscatul era aproape. Dar uscatul nu învinge definitiv în această regiune. Pământul din nou se pune în mișcare de aplecare, apele îl acopăr mai binișor, ființele vețuitoare alungate de o prea mare îndulcire a apelor se reîntorc cu alte forme în această regiune. Vântul suflă peste fața mării salmastre continentale, o agită, căldura dă putința desvoltării carbonatului de calciu, care se depune în pături concentrice în jurul unui firicel de nisip sau a unei mici scoicușoarc, construindu-se astfel oolitele ce s’au tot depus unele peste altele, s’au cimentat dănd o placă tare cu grosimi variabile. E vremea volhyniană, începutul Sarmaticului. Ultimile pături de calcar oolitic ce poartă impetrite pe dânselc urmele lasate de valurile de țărm, precum și crusta de oxid de fer roș ce s’a putut forma numai prin o insolațiune puternică directă, ne arată că marca aceasta salmastră era gata de umplere. O nouă mișcare de lasare se accentuiază, apele arată o adâncime mai pronunțată de scurtă durată permițând sedimentarea păturilor argiloase supraooliticc, în care viața, judecând după puținele forme care se întâlnesc, nu avea tocmai bune condițiuni de desvoltare. Dar mișcarea în loc să se accentueze adâncind fundul mării, din contra imediat începe o altă mișcare de semn contrar, aducând adâncimi din ce în comai mici, formând aproape în întreg ținutul o întinsă plajă marină, unde depozitele aduse se dispun neregulat în stratificațiune încrucișată, și unde Lamelibranchiatele și Gasteropodele salmastre trăiau într’o stare deosebit de înfloritoare. Schimbările repezi ale mediului, aduc schim- bări necontenite în forma viețuitoarelor. Eo altă lume acuma ca cea ce și-a depus rămășițele trupului odată cu calcarurile oolitice. E altă vreme, acea a Basarabianului, mijlocul Sarmaticului. Ridicarea ținutului se face relativ repede, apele continentale dulci aduc bogate materiale detritice,- nisipuri,—depunându-se în apa acestei mări ce pierea, în forma structurei torențiale. Aceste ape aduc probe și mai evidente de continent: Uni o- ni zi și Helicidae. Ridicarea face ca apa mării să se retragă, părăsind mereu plaje de nisipuri pe care soarele puternic le crapă le formează crusta de oxizi de fer caracteristică, iar pasările de țărm trăiesc în toată libertatea lor lăsându-ne urme vădite. Institutul Geologic al României IGR/ 2'>6 MIHAI D. DAVID Continentul învinge definitiv murea. Mișcarea, pozitivă, însă, se continuă mereu, continentul crește, se înalță sus, sus de tot. E sfârșitul Sarmatrcujui în podișul moldovenesc, Kersonianul. Precipitațiunile atmosferice, care deja încep a se semnala în vremea basarabiană, prin urma picăturilor de ploaie ce se găsesc pe fața grezu- rilor cu crusta de oxizi de fer, devin puternice, și nu ași greși dacă ași spune chiar, fenomenal de puternice. Aceste supta-abundente precipitațiuni încep dăltuirea suprafeței întinse, a podișului primitiv înfăptuit in domnia apelor mării, dar rădicat cu mult deasupra lor. Cu cât se accentua râdicarea cu atâta și apa rodea mai adânc în podiș. Dar pe lângă aceasta, în vremea kersoniană, râdicarea podișului, se pare că este acea a unui sloiu împins în sus prin strângerea între alte două sloiuri. In adevăr, se pare că în fundamentul tare ce alcă- tuește temelia depresiunei inoldo-basarabene s’au produs ruperi în formă de sloiuri mari, și prin mișcarea ce se exercită tangențial în scoarța-pă- mântească, sloiul care se găsește sub actualul podiș, strâns, a alunecat în sus treptat, treptat ridicând și toate depozitele lăsate dc marea mio- cenică, ce se găseau pe dânsul. Astfel că primordialul podiș în ridica- rea sa lasă aripi în jos, — depresiuni, pe linia Bahluiului la nord și pe cea a Bârladului spre sud. Păturile lui, însă nu se rup, doară cel mult placa calcarului oolitic și grezurile slabe ale Basarabianului,—- pe când temelia de argilă plastică se mulează pe aceste sloiuri, trăgându-se puțin. Podișul sa rin atic al Moldovei în chipul acesta, s’a individualizat. Eroziunea desgolește păturile de deasupra tăindude oblic de la nord spre sud, de la temelia de argilă subsarmatică până la complexul Basarabianului. Acestei vieți continentale a regiunei podișului sarmatic moldove- nesc, îi urmează îndată o viață marină. Mișcarea cpirogenetică negativă readuce uscatul din nou în stăpânirea apelor. Mișcarea nu a fost însă atât de puternică, căci păturile marine nu sunt atât de groase. Era marea cu apa încă și mai puțin sălcie, cu o faună care amintește numai în mod vag de adevărata mare de la care pornisem în depărtatul tre- cut. Forme care se desvoltase în depărtatul basin al Caspicei (fauna de Akischaghvlj năvălesc, dcsvoltându-se în condițiuni prielnice în maiea care acoperea acum podișul. Depozitele în genere argiloase ale acestei mări dulcii înfundă golurile săvârșite de eroziune și in depresiunile ce imitau podișul, îndată însă se începe cea mai puternică mișcare de ri- dicare a podișului din toate oscilațiunile pe câte le-a avut. Se desprind din această mare, basenuri mici și puternicile precipitațiuni atmos- ferice aduc în formă torențială, din Carpați bogat, material detritic, nisi- puri rezultate din măcinarea greziilor și a marnelor carpatice, argile și gipsuri ale formațiunii salifere, apoi trunchiuri de arbori și frunze,, de p.e Institutul Geologic al României 16 R/ CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 207 continentul ce se înfiripa. Era un transport vijelios de ape torențiale. Legătura continentală se făcea cu apusul Europei. Pădurile ce îmbrăcau continentul apusean, și care au lăsat atâtea dovezi în Molassa superi- oară din Alpi, —se întind spre răsăritul Europei aducând cu ele fauna continentală,în primul rând al H el ic i d e 1 or. Reprezentanți ai acestei flore și faune, la care s’au adăogat și forme ce abia apar, le cuprind aceste pături formate pe cale fluvio-lacustră. Formele vechi se sting, iar for- mele care apar vor dăinui în viitor. E vremea prefacerilor mari în partea răsăriteană a Europei. E începutul unei noi pe- rioade de vreme în viața pămân tului, —e vremea Meotică începutul Pliocenului. începutul Meoticului aici în podiș se des voltă sub influența mediului răsăritean, sfârșitul sub influența factorilor continentali apuseni. Basenurile mici se umplu cu material detritic, mișcarea epiroge- netică însă continuă a înălță puternic podișul ale cărui asperități erau netezite, astupate î,n cea mai marc parte. Uscatul triumfă, apa este alun- gată departe. Apa prccipitațiunilor, însă, își continuă opera sa. Dacă mai înainte refăcuse sedimentând, acuma pe înălțatul podiș se deslănțuie cu furie opera lor de distrugere. Se taie văi foarte adânci. Limi- tele podișului, în special cea sudică (pentru care avem date sigure) devine un șghiab de strâns apele podișului, după cum spre nord s'ar fi putut ca alt șgheab pe aceeași direcțiune de la vest spre est să fi strâns apele actualei depresiuni. Se formează o puternică rețea hidrografică, care până și în amănunte este cea de astăzi. Aceasta s’a petrecut în vremea ponțiană, în timp ce în basenul dacic se depuneau păturile Congeriilor țCongeria rhomboidea) iar în cel euxinic calcarul de Odessa și Falunele de Kamischburun. Această puternică eroziune a scos la iveală structura tabulară a podișului. Ea a lăsat urmele primelor terase pe spinările cele mai înalte ale dealurilor, ea a scos la iveală, zăbovind un timp pe dânsa, până a străpuns'o, placa tare a călcaturilor oolitice, care, astăzi, îți lasă convingătoarea înfățișare a primordialului podiș ; sunt platformele structurale în primul rând. Acestei mari mișcări epirogcnetice pozitive, îi urmează o altă miș- care contrară. Podișul se lasă, și nu numai podișul, dar toată regiunea de la sud de dânsul. Apele din basenul dacic și euxinic înaintează în- spre podiș, pătrund adânc pe văile sale, le acopere cu apa aproape dulce cu o adâncime destul de mare (aproape 200 m.); dar înălțimea podișului era aproape întreită, astfel că mare parte deasupra văilor ră- mâne deasupra apelor de invaziune. Văile, astfel, submergeate se prefac într’un fel de limanuri unde apa puțin sălcie se prefăcea necontenit cu apa dulce adusă de râurile scurtate mult. Aceste râuri, însă, aduc bogat material detritic,—nisipurile meotice și basarabene, — și înfundă pe în- Institutul Geologic al României 208 KR. MIHAI D. DAVlD cetul cu conurile lor de dejecțiune aceste limanuri. Fauna ce trăia este acea potrivită acestui mediu prea puțin sălciu, păstrând o puternică re- miniscență din înfloritoarea desvoltare a Congeriilor, care pe rând, din timpuri din ce în ce mai noi, au dăinuit întâi în Meoticul și Ponticul base- nului panonic, apoi în Ponticul basenului dacian, ajungând la capătul desvoltării lor, cu revenirea acestor ape în podiș în vremea daci ană (in- ferioară). Nu apucă timpul ca să se înceapă bine desvoltarea, de altfel prielnică, a faciesului levantinic al Dacianului, că podișul se urcă com- plect, și până în ziua de astăzi, din domnia apelor. Râurile își lungesc albiile din nou, săpându-și terasele chiar în co- nurile lor de dejecțiune. Rețeaua hidrografică se desăvârșește în toate detaliile ei. Formarea teraselor post daciene, în special acelor quaternare, este legată fie de mișcările ce se pregătiau pentru formarea câmpiei ro- mâne, fie de continuarea ridicărei podișului cu intervale dc repaos. E vremea levantină-quaternară. Scufundarea în regiunea Câmpiei române în Quaternar a influențat mult toată regiunea Moldovei dintre Șiret și Prut. In podiș se produce o torsiune, care aduce înălțarea ramei de apus și mai puțin cea de răsărit, care determină formarea văilor subsequente: Crasna în prelungire cu Bârladul. Planul de scurgere al apelor se în- toarce, astfel, cu o direcțiune aproape perpendiculară pe primul plan consequent. Față de cele petrecute în basenul dacic propriu zis și basenul euxinic în a doua jumătate a terțiarului, unde se ob- servă o continuare aproape neîntreruptă în se di men t a ț i e, în Moldova în general, și în special în podișul sarmatic al ei este o luptă puternică și continuă întreuscat și apă, provocată de o deasă mișcare basculară. In Kersonian și Ponțian și post Dacian uscatul a învins în celălalt timp apa stăpânea complect sau numai în parte (în dacian) uscatul. Sânt repercusiunea mișcărilor postume ale funda- mentului var ist ic. Iunie 1910. Mihai D. David Laboratorul tiv Geologie (’nlversiUd^a a Voi h jnipn Basarabean ‘TOe ©tic Dacian Anuarul Inslit. Geologic al României. Institutul Geologic al României Dr. Mihai D. David : Cercetări geologice în podișul moldovenesc. Anuarul Instit. Geologic al României. Institutul Geologic al României l RECHERCHES GEOLOGIQUES DANS LE PLATEAU MOLDAVE (resume) La region du plateau moldave limitce par la riviere Bahlui au nord, le cours superieur du Bârlad au sud, â l'est par le Prut cl â l’ouest par le Șiret, contient les formations stratigraphiques suivantes. I. A la base des depots qui maintiennent une position ă peu prcs horizon- talc, on trouve une couche asscz epaisse d'argile plastique bleue dc teintes diffdrentes qui vont jusqu’au gris-brun. L'epaisseur dc ces argiles peut etrc reduite au minimum â 250 m. dans le profil du ruisseau Vameșoaia (voir fig. 2, dans le texte roumain). Certainement cette epaisseur continue encore dans la profondeur. Cette argile basale est elairement visible sur toute l’etcndue de la region etudiec, mais surtout sur les pentes du nord vers la vallee du Bahlui. Si nous ne tenons compte que d ■ 1'aspect petrographique nous pouvons distinguer deux series dans toute son dtendue. La pârtie la plus infdrieure tout en gardant la couleur bleue est tres riche en sels tels que: NaCl, SOMg, SO4Ca, MgCl2, etc. Le chlorure de Na se trouve plus en abondance dans ]es parties profondes (sondage de Iași), tandis que les sels plus deliquescents plus â la surface, âtant emmenes par les eaux dc circulation capillairc determinee par l’dvaporation, sont depos^s dans les valldes sous forme d’dfflorescences salines. (La valide du Bahlui, de Jijia, etc.l. Dans le facies ârgilcux basal nous n’avons pas rencontrc de fossiles. Plus en haut on passe sans s'en aperțevoir A des argiles pauvres cn sels mais riches en sables, avec une coloration grisâtre mânie brunâtre. Si la serie des couches basales nous montre des ddpots purement marins, cette argile sablonneuse brune de la pârtie supdrieure nous fait connaître une diminution dans la profondeur des eaux ct d'aprâs la faune rccolten on est sur que la mer qui a laisse ces depots a prit dc plus en plus le caractere d’une mer saumâtre. Les fossiles recoltes dans ce facies supdrieur de l'argile, en divers en- droits: â Osoiu, dans la region de Bârnova, â Covasna, Răducăneni, Dracseni- Petrosu-Dumești, etc. ct indiques dans le texte roumain â la page . , nous mon- trent des formes de transition dc la faune marine du second mediterraneen aux fonnes saumâtres du sarmatique, gardant tout de meme des liaisons plus grandes avec la faune marine. Les formes sont celles qu'a rencontrees LASK.AREW dans les cou- ches de Bouglowka en Volhynie. Par consâqucnt, on peut considdrer avec raison la serie toute entiferc des argiles basales du plateau moldave comme appartenant au II-eme Medit&rraneen, dont la pârtie superieure est equivalente aux couches dc Bouglowka. En g'ndral, c’est une succcssion absolument normale de couches dc- posees dans une grande d'pression extracarpathique. Anuarul Instit. Geologic al României 14 Institutul Geologic al României II. Au dessus de cct horizon. petrographique on trouve le calcaire oolithique. C’est la plaque râsistante qui imprime le caractere de plateau â cette rcgion. Les sables ct les grâs commcnccnt la seric dans la plus grande pârtie des localites et passcnt ensuite en des calcaircs et des greș â oolithcs. L’âpaisscur de ces cou- ches varie entrc 1—60 m. ct csț d'autant plus grande que nous la considârons plus au nord de la r.'gion. L’existence des oolithes de memc que la prâsence du phi’nomânc connu sous le nom de «Rippelmarks» dans la pârtie supârieurc, nous ont fourni des indiccs prâcieux en ce qui concerne la petite profondeur dc la mer saumâtre qui a fait deposcr ce faciâs petrographique. La faune rdcoltec dans l’horizon des calcaincs oolithiques ropr6sent6e dans le tableau No. 4 {du texte roumain) nous montre des formes que I’on rencohtre aussi dans le bouglowian comme Ervilia podolica, Buccinum duplicatum, Trochus angulatus, Mohrensternia inflata, etc. ayant des caractdrcs marins plus âvidents, de mâine que des formes qui commencent â apparaître dans cet horizon et qui atteignent leur maximum de dâveloppement dans l’horizon immâdiatement supdrieur, comme: Modiola na- vicula, Tapes gregaria, Cerithium disjunctum, etc. II y a des foimcs qui prâdo- minent, ayant une dispersion generale dans le calcaire oolithique comme par exemple: Mactra podolica, Cardium irregulare, Modiola volhynica, â câte des celles qu’on rencontre seulcment dans cet horizon: Cardium latisulcatum. Cerii i.ium rubigi- nosum, Trochus angulatus, Trochus biangulalus, etc. D’aprâs ce que cette faiine represente, on doit attribuer l'âge de ce calcaire oolithique au sarmatique inferieur (avec Ervilia Sinz. ou Volhynien Sim. Malgrâ cela la prâsence tout â fait rare de l’espfece Ervilia podolica et la prâdominance des formes qui atteignent le maximum dc dâveloppcment dans le sarmatique moyen nous conduisent ă considârer que le volhynien dans le plateau moldave reprâsente une phase plus jeune du sousâtage si caraclârislique dâveloppâ en Volhynie et en Podolie. III. Au dcșșns du calcaire oolithique repose le troisidme horizon pâtro- graphique, que j’ai dânpmmd complcxus infârieur. On le trouve sous forme de lambeaux de recouvrcment plus ou moins râduits, plus âtendus vers la pârtie centrale et dans le șud-est de la râgion, manquant complâtement dans les hauts plateaux du nord (Repedea, Bârnova, Hadâmbu, etc.). II a une dpaisseur de 20 m. au maximum. II eșt forme d’une alternance d’argiles, de sables, de grâs et de lentilles de calcaires oolithiques rougeâtrcs. A la basc predomine â peu preș partout l'argile simple, sablonneuse ou marncuse qui peut atteindre une âpaisseur allant jusqu’ă 5 m. (Scheia-Vaslui). Gendralement, la prâsence â la basc du com- plcxus de cette couche argilcuse fort pauvre en formes saumâtres, nous montre un changement batymâtrique, un approfondissement des eaux qui dâposaient les sediments sarmatiqucs, — tandisque la succession et l’entrecroisement des dâpâts sablonneux, des grâs ct des calcaires oolithiques qu’on trouve au dessus nous font voir assez elairement une oscillation de ces eaux saumâtres. L'examen intime de ces sâdiments â leur pârtie supârieure nous dâmontre que l’eau fut dans une continuellc retrăite, par le fait que la face des grâs supârieurs prâsente le phe- nomene de la crâute d’oxide de fer rouge, obtenu par l'action directe des rayons du soleil. On aperțoit mâine les crcvasses qui se sont formâes dans le sabie aban- donnd par les eaux, par dessâchement. On voit aussi la trace des gouttes de pluie et les «coprolithes> laissâș par les oiseaux de rivage. Evidemmcnt la faune râcoltec ă Șcheia-Vaslui de mâme que celle de la collinc Cctățuia-Dobrovăț nous fait voir une exondation complete. Râellement, plus on regarde les couches de plus eh plus supârieures de ce complexe pâtrographique, plus on peut constater qu’aux formes saumâtres s’ajoutent les formes d’eau douce comme par ex.: Unio mactroides -h ■ A Institutul Geologic al României VjGRy RECHF.RCHES GEOLOGIQUES DANS LE PLATEAU MOLDAVE 211 n. f., Utiio moravictis Hoern, dc meme que des Helicidae contincntales. Le rd- gimc continental se fait cntrevoir de plus en plus. Les 43 formes fossiles recoltees dans ce complexus nous donnc en abon- dancc le criterium stratigraphique. Elles comprennent des formes communcs re- pandues dans le volhynien, des formes qui apparaisscnt dans le volhynien et qui dans cet horizon prcdominent par leur nombre. Ce sont notamment les formes de: Mactra variabilis var. Fabreana, Tapes gregari a avec de grandes dimen- sions, Ctrithium disjunctum et Cardium FiUoni, qui sont bien reprdsentds et qui sont repandus â peu preș partout dans cet horizon. Outre cela il y a des formes tont â fait caracteristiques â cet horizon, notamment les formes de Trochus (voir le texte roumain pag. . . ). Ces indices faunistiques nous donnent le cri- terium de considdrer l’âge du complexus inf rieur comme sarmatique moyen [Bes- sarabien Sim). II garde toutes les caracteristiques dc ce sous-dtage rdpandu dans le bassin de Konka, la peninsule de Kertsch, la steppe crimdenne de la Russie, de mcme que de celui qui se trouve en Bessarabie. Mais ce qui est representd aujourd'hui de ce sarmatique, ce ne sont que les couches de sa pârtie infdrieure, car celles de la pârtie superieure ont ete crodes et c’est sur cette face d’erosion que nous trouvons depose le quatrieme horizon du platcau moldave. Nous l’avons denomme le ^Complexus supMeur». IV. En effet on trouve ce complexus, en apparence seulement, reposant con- cordant sur le sarmatique moyen. Car il ne s’appuie pas seulement sur le bessa- rabien mais aussi sur tous les horizons decrits jusqu’â prdsent. Sur la limite nord du platcau, ă Todirclul, â Bârnova, â Mogoșești, de mime qu’ă l’intdrieur du plateau, â Comarna, Schitul Duca, Costul eni, etc. on le trouve soute.nu direc* tement par Largile basale marine, gardant, comme on peut le constatei' â Comarna, une discordance angulairc avcc les cquches parfaitement horizontales du second mediUrranden. Ailleurs, comme cela se passe aux environs du village de Do- brovăț-Vaslui, sur le ruiSseau Focșasca, â Mircești, Rădiul lui Galian, il s’appuie sur le calcaire oolithyque volhynien. La distribution la plus grande tant com.m, dimension que comme epaisseur est lă oii cet horizon se trouve appuyd sur le complexus bessarabien et surtout vers le sud et â l'est de la region. En ce qui concerne les facies petrographiques nous avons constate une grande variation dans le sens vertical de meme que dans le sens horizontal. Gândralement ce sont les marnes calcaires ou argileuses avec une remarquable quantite de sabie, de couleur bleu-blanchâtre et avcc une dpaisseur dp 10 m., qui commencent la sfrie. Viennentensuite aprfes diff& ents facies petrographiques formes.par des sables blancs, calcaires, micafdres,—des greș durs, grisâtres, encore des sables avcc des lentilles d'argile, des marnes calcaires dures â nodules d’argile, des marnes argileuses avec du gyps, des sables rougeâtres, deș grds durs blcus, des greș caverncux et des sables bleuâtres, ferugineux avec du bois silicifie, etc. A pcu prds tous les facifes, moins le marneux infericur nous prdsentent une stratification torrentielle. Mais aussi les facies s'entrecroisent dc sorte que les divers profils pris dans ce com- plexus ne montrent pas la mâine succcssion de facifes, mais quelques uns d’entr’eux seulement. L'epaisseur. totale dc ce complexus supdrieur, dans notre rdgion est assez grande, arrivant â 300 m., â peu preș. 11 devient plus dpais â mesure que nous avanțons vers le sud tant dans la valide du Prut que vers le sud de la valide du Bârlad oii il constitue en totalitd les collines de la pârtie centrale de la Moldavie. Nous avons rdcoltd dans ce complexus de nombreuses formes fossiles. Le tableau No. 3 du texte roumain, nous montre les formes qui nous ont Institutul Geological României 212 DR. MtHAl D. DAV10 donne des indices dvidents, non seulemcnt en ce qui concerne l’âge dc ces couches, mais aussi en ce qui regarde les conditions physiques qui ont ddtcrmine lafor- mation de cclles-ci. En general d'aprCs les formes nous pouvons deduirc qu'il y a eu deux milieux de vie differents, l’un. regime saumâtre qui predomine â la basc du complexus, 116 davantage anx marnes et aux sables inf^ricurs et l’autrc, fluvio- lacustre par consequent avpc un caractere continental fort prononcd, predominant dans les facies petrographiques sup<5rieurs. La prddominancc du facies marneux et saumâtre â la basc, de meme que sa position envers les horizons subjacents, nous ont conduit â l'id<5e d’une importante transgression des eaux qui ont fait ddposcr ces couches. Et celâ plus que la faune saumâtre du complexus nous montre des reprâsentants d’une faune qui a pu d river d’une faune sarmatique dans la rdgion de la Caspique et qui maintient tres peu dc liens avec la faune sarmatique du platcau moldave. La prddominance du facifes fluvio-lacustre â la pârtie sup6- rieure de ce complexus nous montre que le bassin moldave s'est fermd dans ce temps de bonnc heure, jouant le role d'un lac qui recevait de riches eaux torrentiel- les provenant d’abondantes prdcipitations atmospheriques (d’apres ce que nous mon- tre l’association des plantcs) qui apportaient le matdriel ddtritique enlevd dc la region carpathique. Le matdriel de la formation salifaire a ete d6pos6 sous forme de gypse qu’on rencontre dans les facies superieurs. Dans le • tableau citd nous pouvons constater qu’il y a 15 formes que nous avons aussi rencontrees dans le Bessarabien. Mais ces formes on les rencontre assez rarement dans le com- plexus superieur, atteignant des dimensions tres reduites, comme par exemple le genre Trochus avec les especes citdes. Mais il y a une faune saumâtre proprement dite avec une dispersion gdnd- rale â la base du complexus, reprdscntde par Mactra subcaspia Andr., Mactra Karabugasica ANdR., Mactra Ossoskovi ANDR., Mactra Venjukovi, ANDR. (voir la liste du texte roumain), qui nous montre le facies saumâtre [A'Aktschagyl (ANDRUSSOWj des environs dc la mer Caspienne. Outre cela, il y a aussi une autre association palâontologique repr^sentee par Modiola Volhynica var. minor ANDR. (voir la liste du texte roumainl qui nous prouve que nous avons aussi des reprd- sentants du facifes euxinique, auque) il manque seulement la forme la plus carac- 16ristique: Dossinia exoleta LIX. Excepta cette association faunistique saumâtre, il y a encore la faune lacustre et continentale qui est de meme assez bien developpee. La faune saumâtre garde des liaisons avec l’Est de l’Europe, tandis que la faune lacustre-continentale surtout par les H6Iicides qu’elle contient nous montre la liaison avec la meme faune continentale de l’Europe centrale et de l’Ouest,—oii le continent ătait â cete cpoque â pcu pr&s complfetement forme. On peut observer cncore dans le tableau No. 3 que, en ce qui concerne les formes lacustres et continentales de mâme que les formes fossiles des plantcs, elles nous apparaissent comme formant une association, ou les uncs sont plus vieilles, montant du myocfene et d'autres quijont leur maximum dc d<5veloppement et d’extension dans le plioefene. Tous ces faits viennent nous confirmer que. le complexus superieur est l'ceuvrc d’un temps de transformation dans la vie de la terre. Cest justement le TEMPS meotique, c’est â dire le commenccment du pliocene dans l’Europe sud-orientale. Bien que le MEOTIQUE soit si bien ddveloppd tant dans Ies Sous Carpathes de la Valachie que dans ceux de la Moldavie [39], cependant on ne peut pas arriver â une classiflcation, due â une grande variation et ă un entrecroisement entre les facies saumâtres et les facifes fluvio-lacustres. Cependant m6me lâ [31,40] il paraît RECHERCHES''GIsOLOGIQUES DANS LE PLATEAU MOLDAVE 213 que le facies saumâtre predomine â la base, tandis que le facies continental se trouve â la pârtie superieure. Mais dans le plateau moldave la sdparation est assez nette, d’apres ce que nous avons vu, laissant faire unc classification du Meolique ce que nous avons essaye, quoiqu’il existe ddjâ une classification de cet dtagc duc â Andrussow que nous ne connaissons pas parccque son oeuvrc Meotische Stuffe nous manque. Nous avons denomme l'horizon infdrieur saumâtre: Ak ischagylien (parcc- qu’il contient la faune typique d'Aktschagyl) et l’horizon superieur fluvio-lacustre: MOLDAVIEN. V. Outre ces quatre formations qui se succddent, constituant le plateau ct la region des hautes collines, il y a encorc d’autres formations qui s'appuient â flanc dc coteau. Cest ainsi que nous avons â considercr l’horizon â Congeries, c’est ă dire le cinquifeme horizon pctrographique. 11 contient dans la plus grande pârtie des sables avec des intercalations de lentillesfd’argilc et tres rarement de greș. II prd- sente en gdneral une structure torrentielle. Mais en ce qui concerne sa position, cile est tres intdressante. On le trouve dans des valldes d’drosion assez profondes et larges en s’appuyant aux cotes formees par l’argile meditcrrandenne et atteignant la hauteur de la plaque oolithique. II est bien ddvelopp’ non sculcment dans la vallfe supdricure du Bârlad ainsi que de ses afl'luents de gauche, mais on le trouve dans la valide du Prut, surtout sur les flancs des valldes afiluentes. II avancc sur ces valldes â peu preș jusqu’â la limite nord de la rdgion, comme on peut le con- stater dans la rdgion de Grajduri (Vaslui) et Hilița (Iași). Ainsi nous pouvons ddduirc que cet horizon a etd depose dans un temps oii le relief s’dtait ddjâ formd. A en juger d'aprds la faune rdcoltde, les eaux qui l’ont deposd dtaient soussaumâtres, analogues a celles de certains des limans actuels de lamerNoirc. II parait que le milieu dc la region dludide, comprise entre les plateformes qui se rangent â peu prds en ligne droite de l’ouest â l’est: Tansa, Ipatele, Șcheia, Borosești etc, et les grandes collines en formes de «cotes» qui se trouvent au-dclâ de la valide du Bârlad vers le sud, dtait occupde par un liman â digitations du lac soussaumâtre qui â ccttc dpoque s'dtendait dans la region de l'Oltdnie, de la Valachie, du sud de la Moldavic (y compris la Bcssarabie), en liaison avec le bassin panonique et de la Russie mdridionalc. Ainsi donc, les eaux qui ont depose l’horizon â Congdries nous apparaissent comme des eaux de submersion dans des valldes assez profondes pour avoir dd- posd des couches sur une dpaisseur de 200 m environ, mais qui tout dc mdme, ctant profondement creusdes n’ont pu cnvahir Ic relief tout entier. Les torrents qui tombaient des sommets ddcouverts ont transporte un richc materiei d ’triiique qui a recouvert le liman. La richc faune rdcoltde dans l’horizon â flanc dccdtcaux est reprdscntde dans le tableau No. 4 du texte roumain. Ce sont les Congdries, les Melanopsidae et les Neritinae qui dominent nous donnant l'impression d une faune appartenant â un milieu tres peu saumâtre. Ce sont les Congeries qui im- priment le caractdre faunistique en les trouvant^assez souvent exclusivement seules sous forme de lumachel. On remarque l’absence complete des Cardiacees et des yivipares qui s'as- socient d’ordinaire aux Congdries autant dans le bassin dacien que dans le bassin ■euxinique. Mais selon Andrussow et Teisseyre, les Congdries apparaissent en divers dtages d’autant plus vieux que l'on va vers l’Europe centrale. En d’autres termes Institutul Geologic al României 214 DR. MIHAI D. DAVID on les trouve dans des horizons de plus en plus jeunes, ă mcsure que l'.on avance du bassin wiennois vers l’est dc l’Europe. Mais la question se pose de savoirâ qucl sous ’tage du Pliocene appartient l’horizon ă Congfirics du plateau moldave. Ce sont des formes que l’on trouve dans le meotien et le poniicn (panonique) du bassin panoniquc. Mais ces formes nc pre- dominent pas en rapport avcc d’autres formes, comme par exemple en rapport avec: Congeria subcarinata Deșii, ct Congeria subcarinata var. alata Andr, qu’on rcncontre dans les horizons de plus cn plus supfiricurs des faluns dc KAMISCH- BURUN, et aussi en rapport avcc Congeria subcarinata var Botenica Andr, Con- geria Bodanica Andr, qu’on citc dans le DACIEN dc la Roumanie. Les formes les plus nombreuses dc ntelanopsidae, se trouvent plus souvent dans les couches (inffirieures et moyennes) â Paludinae de Slavonie qui sont equi- valentes aux couches dacienncs du bassin euxiniquc et daciquc. II existe encore des formes d’eau douce comme par ex: Lininium rountanum Sabba. » moldavicum » qui sont des formes qui appartienncnt cxclusivemcnt au Dacien du bassin daciquc. Les faits rclates ei-dessus et l’absencc dc l'cspfice de Congeria rkomboidea, de infime que la position dc l’horizqn dans le plateau moldave, reprfisentent, Ic Dacien Teiss iKiinerien Andr) â Congâries et non le facifis Ifivantinique indiqud par Mm. SiMtONESCU et Teodorescu dans la pârtie meridionale de la plate- forme plioc.nique dc la Moldavie. J’attribuc aussi ă cc sous îtage les couches de Bohotin qui jusqua present, ă cause du mfilange mecanique dc la faune fitaient considfrees par les uns comme faisant pârtie du Sarmatien moyen, et par d’autres comme nteotiques. En dehors de ces formations tertiaires, le Quaternaire est representd autant par les graviers des trois terrasses connues, dont l'inffirieure conticnt Ic troisifime groupe de faune ddnommce «froide* par Haug (quaternaire moyennc), que par le loess. On peut dislingucr deux sortes de loess: l'un superieur plus vicux appuye sur les terras- ses supericures, l'autrc plus recent se trouvant dans le lit majeur de la vallfic du Bârlad, que ses eaux ont creuste. En cc qui concerne LA TECTONIQUE, j’ai pu constatcr ce qui suit. La region accuse gdneralement une structure tabulairc dfiformee. Ainsi les couches inf rieures miocencs gardent cette structure dfilimitfic au nord par la vallfic du Bahlui, â l’est par celle du Prut ct au sud par la vallfic supi’rieure du Bârlad. Les plateformcs Tansa, Schitul Hadâmbu et Repedea nous indiqucnt la ligne de la plus grande hauteur â laquelle on trouve la plaque oolithiquc dans le plateau sarmatique. A partir de cette ligne les couches commenccnt â etre incli- nfies. Cclles de la region de l’ouest sont inclinfies vers le sud et â l’est, tandis que les couches de l est sont â peine inclinfies â l’ouest. Lcur position nous indiquc un fort large et peu profond synclinal tout â fait inclinfi vers le sud est. Les val- lees aflluentcs du cote gauchc du Bârlad, dans cette rfigion nous montrent les plâns d’ficoulement des eaux comme s’ils fitaient deux ailes du synclinal ct oii la vallfic du Bârlad elle-meme, â partir dela station de voie ferree Buhăești jusqu’ă Crasna, nous indique le fond dc ce synclinal. Cet arrangement des couches a fitfi determine pendant le quaternaire comme unc consdquencc des mouvcments qui ont eu lieu plus au sud ct qui ont conduit ă la formation dc Ia dfipression de l'cxtrfimite dc l’est ct du nord dc la plniuc rou- Institutul Geologic al României RECHERCHES GEOLOGIQUES DANS LE PLATEAU MOLDAV?: 215 mâine. Cc mouvemcnt a eu une grande infiuencc en ce qui concerne Ia plateforme de la Moldavic du Sud, en l’attirant vers la plaine, determinant ainsi une torsion qui a et-,' rcsscntie meme plus au nord, jusque dans la region du platcau sarmatique. En second lieu les ddlimitations de la region vers le nord et vers le sud (voir fig. 1 texte roumain) sont de nature tectonique. Cc sont deux ligncs qui cor- respondent comme direction â la valide du Bârlad vers le sud et â celle du Bahlui vers le nord. Dans la vall'e du Bârlad on observe entre Tansa et Dumești une denivdlation de 150m. environ, sous forme d’inliexion qui devient plus attenuec ă mesure que l’on avancc vers lest. Dans la valide du Bahlui on peut saisir aussi une inliexion assez remarquablc. Ces accidents ont pris naissancc dans la premiere, moitie du sarmatique supdrieur. II parait qu’ils ont ele ddterminds par un rcleve- ment plus prononce de notre region dans les mouvements d’oscillation qu’a 6te soumisc l’dtenduc entibre comprisc entre le Șiret et le Prut. Ces oscillations ont c 6 sans doute ddtermindcs par les mouvements posthumes du fondement varis- tique enfoui sous les sddiments de la ddpression moldave extracarpathique issue elle-meme de la lutte continuelle entre le continent et la mer dans notre region. flp&p Institutul Geologic al României \jgr7 LITERATURA MAI DES ÎNTREBUINȚATĂ 1. Andrussow N. : Die Sudrussischen Neogenablagerungen II. Th. St. Petersburg 1899. 2. » » : Die Fossilien Bryozoerenriffe der Halbinseln Kertsch und Taman. Voi. II. 1911. 3. » » : Fortschritte im Studium der tertiăren Ablagerungen in Russland 1903. 4. * » : Die Schichten von Kamyschburun und der Kalk- stein von Kertsch in der Krim. Jahrbuch d. K. K. geol. Reichsanstallt 1886. 5. » » : Environs de Kertsch. Guide des exc. du VII. Congres geol. intern. 1897. 6. » » : Kurze Bemerkungen liber einige Neogenablagerun- gen Rumftniens. Verhandlg. d. K. K. geolog. Reichsanstallt. 1895. 7. » » : Beitrage zur Kenntniss des Kaspischen Neogen 1. Aktschagylschichten. Mem. du com. geol. Peters- burg. Voi. XV. No. 4 1902. 8. » » : Fossile und lebende Dreissensidae Eurasiens 1898. Dorpat. 9. > » : Beitrage zur Kenntniss des Kaspischen Neogen. (Pontische Schichten des Schemachinischen Dis- trictes). Mem. comite geol. N-elle serie Livraison 40. 1909. 10. Atanasiu Sa va. : Clasificarea terenurilor neogene și limita stratigra- • fică între miocen și pliocen. Voi. omagiu Petru Poni. 190G. Iași. 11. » » : Grigore Cobâlcescu, o pagină din istoria științelor în România. Buletinul Soc. de Științi din Ro- mânia. Buc. 1902—1903. 12. Brussina S. : Materiaux pour la faune malacologique neogene de la Dalmatie, de la Croație et de la Slavonie. 1897. 13. » » ; Jconographia molluscorum fossilium 1902. Institutul Geologic al României CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 217 14. Cobâlcescu Gr.: Ueber einige Tertiiirbildungen in der Moldau. Verhandlg. d. K. K. Geol. Rdchsanstallt. 1883 pag. 149. 15. » » : Studii geologice și paleontologice asupra unor tă- râmuri terțiare din unele părți ale României. Me- moriile geologice ale școalei militare din lași. 1883. 16. David D. AIuiai : Faits nouveaux pour la determination de l’âge des argilcs basales du plateau moldave. Ann. scien- tifiques de l’Univ. de lassy 1914. 17. * » » » : Aceratherium austriacum Pet. en Roumanie. Ann. scient. de l’Univ. de lassy. 1915. 18. . » » ; Note sur les plantes fossiles des couches plioce- nes du plateau Moldave. Ann. scientifiques dc l’Univ. de lassy Voi. X. 19. Foetherle T. : Die Verbreitung der Sarmatișchen Stuffe (Cerit- hien-Schichten) in der Bucovina und der nbrdli- chen Moldau. Verhandlg d. K. K. geol. Reichs- anstallt. 1870 p. 314. 20. Gorjanovici Kramberger C.: Das Terțiar des Agrammer Gebirges Iahrbuch d. K. K. li. A. 1897. 21. Haug I : Trăite de geologie Voi. III. pag. 1712. 22. Halavats Gyula : Die Fauna der pontischen Schichten in der Um- gebung des Balatonsees. 1903. 23. Hilber : Die Stelle des Ostgal. Gypses und sein VerhaJt- niss zum Schlier. Verhandhtngen 1881. 24. Hoernes R. : Tertiârstudien. Iahrbuch d. K. K. geol. R. A. Bd. XXIV. 25. : Bau und Bild der F.benen Oesterreichs Wien. 1893. 26. Ionescu-Argetoaia 1.: Pliocenul Olteniei. Ah. Inst. geol. al Romă- nici 1918. 27. Koch A nt. : Die Tertiărbildungen des Beckens den Sieben- biirgischen Landstheile II. Th. Neogen i900. 28. J.ASKAREW W. : Die Fauna der Buglowka-Schichten in Volhynien Mem. du Comite geol. N-elle serie. Livraison ș. 29. Lorenthey : Beitrăge zur Fauna der pannonischen Schichten des Balatonsees 1906. 30. » : Pontische Fauna von Kurd. 31. Mateescu St. : Comunicare preliminară asupra geologiei regiunei colinelor subcarpatice din R. Sărat. Dări de Sama ale ședințelor Inst. geologic al României Voi. Vil. Institutul Geologic al României 218 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. DR. Ml HAI D. DAVID Mrazec L. și Teisseyre W.: Esquisse tectonique de la Roumanie Quide du III Congres du Petrole. Mrazec I.. și Popescu-Voitești I: Contribuțiuni la cunoașterea pân- zelor flișului carpatic în România. An. Inst. geol. al Rom. 1915. Murgoci Gh> și Popa-Burca : România și țările locuite de Români 1902 București. Murgoci Gh. : Terțiarul Olteniei cu privire la sare, petrol etc. An Institut, geologic al României Voi. 1. 1907. » » : Cercetări geologice în Dobrogea nordică, An. Inst. geol, al Rom. voi. V. Neumayr și Paul: Die Congerien und Paludinen Schichten Slavo- niens und deren Fauna. Poni Petru : Etude sur les minâraux de la Roumanie. Ann. scient. de l' Universite de lassy Rol. I. 1900. Preda M. David: Regiunea colinelor subcarpatice din partea de sud a districtului Bacău. An Institut, geologic al Rom. 1915. Prottescu O. : Cercetări geologice în regiunea subcarpatică a dis- trictului Buzău. Dări de Seamă ale ședințelor Inst. geologic Rom. voi. III. Radovanovici A. S. & P. S. Pavlovici: Ueber die geolog Verhalt. des Serbischen Theiles des unterem Timock-Be- ckens. Ann. geol. de la Penn. Balcanique voi. IV. Saporta Comte de: Bassin aquitanian de Manosque. Bull.geol. de France III. * » » : Le monde des plantes avant l’apparition de l’homme. Paris 1879. Sandberger Fr. C.: Die Land und siisswasser Conkilien der Vor- welt. Wiessbaden 1870—75. Sevastos R. : Les terrasses de la Vallâe du Săreth (Roumanie) Bull. de la Soc. geol. de France IV-eme Serie T. III. * » ; Les couches â Dreissenssia du District de Vaslui, Roumanie. Ann. scientifiques de lUniv. de lassy 1903. » » : Descrierea geologică a Regiunei Codăești și Rădu- căneni din Moldova de nord. An. Inst. geol. al Rom. voi. II. Sevastos R. : împrejurimile orașului Iași. An. Inst. geol. 1911. * » : Geologia regiunei Mogoșești din nordul Moldovei. An. Inst. geol. 1910. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN PODIȘUL MOLDOVENESC 219 50. Sevastos R. : Ridicări geologice în regiunea Solești și Negrești. Raport asupra activ. Inst. geologic pe anul 1910. 51. Simionescu Ioan : Constituția geologică a țărmului Prutului din nordul 52. » » 53. » » 54. » » 55. » » 56. » » 57. Sinzow I. 58. Sokolov N. 59. Moldovei. Anal. Academiei române. Public, fond. V. Adamachi 1901. : Contribuțiuni la geologia Moldovei dintre Șiret și Prut. Anal. Academiei române 1909. : Descrierea câtorva fosile terțiare din nordul Mol- dovei. Anal. Academiei române. Public, fond. V- Adamachi voi. VI. : Asupra calcarurilor sarmatice din nordul Moldovei: Anuar. Inst. geologic al României voi. II. : Erreicht die russische Taffel Rumănien? Verhand. 1903. : și Teodorescu Vasile: Note preliminaire sur une faune pontique de Moldavie. Ann. scient. de l’Univ. de lassy 1909. : Geologische und palăontologische Beobachtungen in Sîidrussland. Odessa 1910. : Die Entstehung der Limanen Sudrusslands. Mcm. du comite geologique St. Petersburg. X 1895. : Die Schichten mit Venus Konkensis am Flusșe Konka Meni- d. Corn. geol. St. Petersb. IX No. 5. 60. Ștefănescu Saba: Etude sur leș terrains tertiaires de-la Roumanie Lille 1897. 61. Stur D. Beitrăge zur Kenntniss der Flora des siisswasser- quarze der Congerien und Cerithienschichten in Wiener und ungarischen Becken. Iahrbuch d. K. K. g. R. An stalIt 1867. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. Teisseyre W. & Mrazec L.: Aperțu geol. sur la formation sali- Teisseyre W. » » Teisseyre W. Vâlsan Gh. Zuber R fere de la Roumanie. Monit. ini. petrolifere 1902. : Zur geologie der Bacauer Karpathen Iahrbuch. 1897. : Asupra etajelor meotic, pontic și dacic din regiunea subcarpatică a Munteniei de răsărit. An. Inst. geol. “a Rom. voi. II. : Geologische Untersuchungen im districte Buzău tn Rumănien. Verhandlg d. geol. R. A. 1897. : Neogene moluskenfauna Rumăniens. An. Inst.geol. Rom. 1907. : Câmpia Română Bul. Soc. R. R. de geografic 1915. : Neue Karpathenstudien. Iahrbuch d. k. k. geol R. A. 1902. Institutul Geologic al României Institutul Geologic al.României CONTRIBUȚIUNI LA STUDIUL FAUNEI DE F0RAM1N1FERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA (Cu 4 Planșe, 6 Profile Geologice, 6 Tablouri Comparative și x Tablou Synoptic) de O. PROTESCU Asistent al Labcmat.. de Paleontologie, Universitatea din București Geolog la Institutul Geologic al României. INTRODUCERE Cunoștiințele restrânse ce le-avem cu privire la microfauna terțiară clin carpații români, lipsa aproape totală de macrofosile în terenurile noastre paleogene și neogene vechi, precum și dificultățile de orizontare provenite din cauze tectonice pentru unele din etajele geologice mau determinat să urmăresc: 1) Dacă nu cumva pe baza microfaunei și în special a faunei de foraminifere s’ar putea face o orizontare stratigrafică a depositelor noastre terțiare. 2) Microfauna marină ce schimbări încearcă prin desărarea trep- tată a mediului din miocen și până la sfârșitul pliocenului. 3) Legătura cu microfaunele din țările învecinate cu noi. 4) Descrierea diferitelor genuri și specii în comparație cu forme din alte bazinuri învecinate. Pentru cunoașterea în deaproape a subiectului am întreprins o serie de escursiuni în diferitele puncte ale țărei, unele deja cunoscute fosilifere, altele descoperite de noi pentru prima oară. Materialul adunat l-am studiat parte în laboratorul de paleontologie al universităței din A Institutul Geological României igr/ 222 O. BROTESCU București, iar altă' parte în laboratorul de geologie al universităței din Paris precum și în laboratorul secțiunei geologice a muzăului imperial din Viena. Pentru ca să pot trage oarecari concluziuni relative la condițiunile de viață ce au existat în trecut am examinat microfauna din golful Neapole, fixându-tnă mai ales asupra raportului de legătură ce există între recifele coraligene și prezența faunei foraminifere. Ca rezultat al acestor cercetări se prezintă lucrarea de față, care este împărțită pe capitole. In primul capitol se găsește trecut istoricul studiilor mai însemnate cu privire la răspândirea orizontală și verticală a foraminiferelor în di- ferite formațiuni geologice terțiare din țările învecinate cu țara ro- mânească. Al doilea capitol cuprinde în ordine cronologică o serie de notițe si menționări, date de diferiți autori referitoare la foraminiferele din depozitele terțiare din carpații români. Un mic capitol privește modul de preparare al foraminiferelor; apoi urmează un capitol în care am trecut observările și concluziunile trase din studiul microfaunei terțiare. In acest capitol se găsesc descrise amănunțit microfaunele întâlnite de noi în diferitele etaje geologice terțiare, dela cele mai vechi și până la cele mai noi, însoțind cu o descriere geologică fiecare cuib fosilifer, iar acolo unde raporturile stratigralice sunt mai complexe descrierea este întovărășită de un profil geologic. Câteva tablouri comparative de răspândirea foraminiferelor în bazinurile învecinate cu țara noastră arată legătura între microfauna românească și aceia din țările vecine. Ultimul capitol privește partea paleontologică a lucrărei de față. Aci se găsesc descrise tipurile cele mai importante în legătură cu for- mele străine. Unele din ele sunt specii noi și descrise pentru prima oară. Posibilitatea de a termina această lucrare o datoresc în primul rând profesorului meu, d-l Sabba Ștefănescu, căruia să-mi fie permis ai exprima aci, mulțumiri respectuoase pentru sprijinul ce mi l-a dat la înfăptuirea acestei lucrări. Simt de asemeni o datorie de a aduce cele mai călduroase mulțumiri d-lui profesor L. Mrazec, directorul institu- tului geologic al României, pentru ajutorul material și interesul ce l-a purtat în tot timpul cât a durat acest studiu dându-mi posibilitatea de a studia colecțiunile din străinătate. Mulțumesc din suflet și d-lui prof. Sava Athanasiu pentru bunele sfaturi ce mi-a dat în unele chestiuni în legătură cu această lucrare. Tot deodată îmi permit de a aduce pe această cale, în mod egal mulțumiri d-lor Dr. Dohrn,. directorul sta- țiunei zoologice din Neapole și Dr. Cerutti, asistentul acestei stațiuni, pentru buna voință ce mi a arătat-o în cercetările zoologice întreprinse Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINlf.ERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 223 de noi la această stațiune. Deasemenea d-lui profesor E. Haug direc- torul laboratorului dc geologie dela universitatea din Paris și d lui Dr. Schaffer, prodirectorul laboratorului de geologie al muzăului imperial din Viena, pentru amabilitatea arătată, punându-ne la dispoziție intere- sante colecțiuni de foraminifere, ce ne-au servit ca material de com- parație- In lucrarea de față, tratarea materiei o vom face în ordinea ur- mătoare : I. Considerațiuni generale cu privire la studiul fora- miniferelor în țările învecinate cu țara românească. II. Notițe și menționări cu privire I i foraminiferele din depozitele terțiare ale României. III. Modul de preparare al forami ni ferelor. IV. Răspândirea 1 or a m i n i fere lor în depozitele terțiare din România. A) Microfauna perioadei paleogenă. 1) Microfauna din eocen-oligocen. B) Microfauna perioadei neogenă. 1) Microfauna etajului burdigalian. 2) Microfauna etajului helvețian. 3) Microfanna etajului tortonian. 4) Microfauna etajului buglovian. 5) Microfauna etajului sarmațian. 6) Microfauna etajului meotian. 7) Microfauna etajului ponțian. C) Concluziuni generale. V. Partea paleontologică. A) Con tri b uțiu ni la studiul faunei foram ini f e r e 1 or ter- țiare din România. 1) Descrierea diferitelor .genuri și specii. 2) Tablou synoptic de foraminiferele întâlnite în depozitele ter- țiare din România. Bibliografie.—Planșe. — Cupri ns. Institutul Geologic al României 224 O. PROTESCU 1. Considerațiuni generale cu privire la studiul foraminiferelor în țările învecinate cu țara noastră. înainte de a prezenta rezultatele pe care le-am căpătat din stu- diul faunei foraminifere în carpații români, se impune o ochire istorică de cele ce s’au scris cu privire la foraminifere în țările vecine cu noi. Prima oare când întâlnim pomenindu-șe ceva despre foraminifere este în lucrarea lui Fichtel și Moli. (86) imprimată la Viena în 1803. Acești autori au descris, păstrând nomenclatura binară a lui Linne, numeroase specii actuale și fosile adunate de pe țărmul Mediteranei, Adriaticei, Mării Roșie, din împrejurimile Sienei (Italia) și din terenurile terțiare ale Austriei. In 1844, Alcide d’Orbigny deter- mină nu mai puțin de 228 specii de foraminifere, culese de Joseph von Hauer din depozitele terțiare din împrejurimile Vienei, pe cari le găsește comparabile cu formele terțiare subapenine din împrejurimile Sienei (Italia). Pentru d Orbigny resturile de foraminifere au o deosebită impor- tanță și pot servi la determinarea vârstei unui strat geologic. La pagina XXXV spune că: «L’etude speciale que depuis vingt-huit annees j’ai faite des Fo- raminiferes, m’a donne l’entiere conviction que, dans tous les cas, ils peuvent seuls servir â determiner surement l’âge d’un terrain geologique, l’orsqu’on apportera dans leur comparaison la precision d’observation indispensable â tout travail conscicncieux de zoologie et d'anatomie comparee». In 1847 Johan Czjzek (23) ridică numărul speciilor cunoscute în bazinul Vienei dela 228 la 338; iar Foetterle (42) în 1851 publică o dare de seamă asupra unor cercetări făcute la Glinsko aproape de Lemberg (Galiția) și citează o microfaună identică cu aceia a calcarului de Leitha din basinul Vienei. In acelaș an A. Reuss*) dă o listă de 22 specii de foraminifere, pe cari le-a întâlnit în nisipul terțiar din Lemberg; iar trei ani mai târziu urmărind argilele terțiare din Porstendorf, Turnau, Gewitsch, Jaromeritz, Hausbriin, Kinitz, Pamictitz, Boskowitz, Sebranitz, Dirnonitz, Reitz, a găsit numeroase genuri și specii de foraminifere, pe cari parte le-a identificat cu cele găsite în tegelul din Rudelsdorf (Boemia) parte *) A. E. Reuss. Jalirbuch d. K. K. Geol, Reichsanstalt. 1851. No. 1. pag. 163. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 225 cu formele din tegelul de Baden, Nussdorl, Stcinabriinn, Grinzing și Mollersdorf, (Viena) (102). Cele mai multe forme le-a găsit în tegelul din Boșkowitz (96 specii), din Kinitz (77 specii) și Sebranitz (75 specii). In 1855 Roi.le (109) citează din tegelul și calcarul de Leitha, ce apare în drumul de la Graz spre Marburg, numeroase resturi de fora- ininifere, pe cari le găsește identice cu cele studiate de Reuss. In 1856 I. L. Neugeboren (82) publică o listă de foraminifere din tegelul dela Ober-Lapugy asupra căreia însă revine în 1860 cu o mică corectură (83) relativ la determinările făcute. In 1862 Dyonis Stur (120) colecționează o serie de foraminifere din depozitele terțiare neogene din vestul Slavoniei, pe cari le pre- zintă lui Karrer spre a fi determinate. Foraminiferele enumerate provin parte din tegelul cu Vaginella depressa Daud. dela Benkovac, iar parte din calcarul cu nullipore de la Gorni Caglic, Gredistje și Pozeg. După Karrer inicrofauna din aceste localități seamănă mult cu aceia din tegelul și calcarul de Leitha din basinul Vienei. In 1863 F. Stoliczka (122) într’o comunicare, ce interesa de- pozitele terțiare din sud-vestul Ungariei, atrage atențiunea asupra a două eșantioane pline cu foraminifere: Un nisip cules din straturile superioare de la Vecsezlavecz și o argilă cu oxizi de fer găsită la Vizlendva d’a- supra unui calcar cu ceriți. Foraminiferele din aceste eșantioane a fost determinate de Karrer*), care în acelaș an a publicat și o listă de forme-tipice culese din tege- lul Modlingului. In 1864 Reuss’*) ne dă rezultatul cercetărilor sale asupra schlie- rului din Ottnang, din care citează 21 specii, majoritatea lor deja cu- noscute în tegelul din Baden. Asemenea, din mai multe probe de pământ provenite dintr’un sondaj săpat în localitatea Voslau, determină 25 de specii de forami- nifere. In 1865 D. Stur (121) publică o listă de foraminifere culese din depozitele neogene de la Holubica (Galiția) și determinate de F. Karrer. Sunt 45 specii cari demonstrează că microfauna din Holubica are foarte multă analogie cu microfauna orizontului cu briozoare a calcarului de Leitha din^basinul Vienei. *) Felix Karrer.—Uber die Lagerung dcr Tertiârschichten am Randc des Wiener Beckens bei Modling.— Jahrbuch d. K. K. Geol. Reichsantst. 1863 Bd. 13 pag. 31. **) A. Reuss.—Jahrbuch d. K. K. Geol. Reichsanst. 1864. Nd. 14. Verhandl. pag. 20-21. Anuarul Instil. Geologic al Rovuiniet. 16 Institutul Geological României 2?6 6. PROTESCU Studiul sărei din salinele de la Sugatag, Slatina, Ropăszâk (Mara- mureș), Murăș-Uioară (Transilvania) și în special al argilelor salifere din Wieliczka (Galiția) urmărite de A. Reuss în 1866, a dat la lumină cu- noașterea unei faune (98) cu 150 specii de foraminifere, din cari 52 specii asemănătoare cu acele din tegelul de Baden, din calcarul de Leitha și tegelul de Lapugy. In acelaș an Karrer (61) a determinat din gresiile paleogene ce apar între Hiitteldorf și Mariabriinn aproape de Viena câteva forme silicioase, iar doi ani mai târziu, în 1868, descoperă în niște argile nisipoase miocene din împrejurimile Kostejului (Banat) 280 de foraminifere, dintre cari 50 specii noi. Autorul consideră mi- crofauna din Kostej (60) asemănătoare cu aceia din Lapugy și cores- punzătoare marnelor din Gainfahrn sau tegelului de Grinzing și Viislau din basinul Vienei. In 1869 Karrer se ocupă cu foraminiferele din tegelul de Her- nals (59) și din tegelul ce apare la Goys lângă Lacul Neusiedler*), pe cari le consideră ca sarmatiane. In același timp stabilește că, depozitele marine din Berchtolsdorf și Maria-Enzersdorf la sud de Viena, aparțin prin caracterul moluștelor și foraminiferelor orizontului superior al te- gelui de Baden. Tot în 1869 L. Neugeboren(84) a determinat 4 specii noi de Spi- roloculina găsite în depozitele miocene din Ober-Lapugy; iar F. Karrer**) demonstrează că foraminiferele din marnele de la Hiitteldorf aparțin oligocenului mediu iar nu Cretacicului. După Karrer, prezența speciilor: Cornil&pira Hornesi și Tro- chammina proteus, amintesc speciile Cormispira polygyra Reuss și Trochammina planorboides din argilele cu septarii din Offenbach, Pietzpuhl, Nicolschiitz considerate ca tipice pentru oligocenul mediu. In 1870 E. Bunzel (18). izolează din câteva probe din tegelul de lângă Briinn numeroase specii de foraminifere. Prezența în cantitate mare a genurilor Orbulina, Globigerina, Uvigerina, Nodosaria și Cristellaria arată analogia acestei microfaune cu aceia din tegelul de Baden. In acelaș an, foraminiferele determinate de F. Karrer (62) din depozitele sarmatiane de la Dobling. Grinzing și Briinn (Viena) confirmă rezultatele obținute asupra răspândirei speciilor de foraminifere în de- pozitele salmastre din basinul Vienei, iar cercetările geologice făcute de *) F. Karrer și Tu. Fuchs.— Geologischc Studien in den Tertiărbildungen des Wiener Beckens. Jahrb. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1868 Bd. 18, pag. 270 - 273. **/ F. Karrer.— Berichtigende Bcmerkungen Ubcr das Altor der Foramini- fercn der Zwisehenlagen des Wiener Sandsteins bei Hiitteldorf. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1869 No. 13. pag. 295 — 296. Institutul Geologic al României studiul Faunei de foraminifere terțiare din românia 227 Th. Fuchs și F. Karrer*) în basinul Vienei au permis acestui din urmă autor să găsească forme sarmațiane și în marnele nisipoase dc la Atzelsdorf. II. Wolf(151) studiind împrejurimile orașului Odenburg citează în tegelul de la Loipcrsbach și Ober-Lower o serie de foraminifere ci- tate și de Karrer în «44. Bd. I. Abt. der Sitzungsberichte der K. Akad. d. Wiss. pag. 430—458». D. Stur ”) în urma cercetărilor făcute în regiunea calcarului dc Leitha din basinul Vienei distinge 3 faune speciale: I. Fauna calcarului de Leitha și a stratelor de Steinabrunn. II. Fauna tegelului gălbui de Gainfahren și a tegelului albăstrui din Berchtoldsdorf și Mollersdorf. III. Fauna tegelului de Baden. In ce privește această din urmă faună autorul spune că, fap- tele nu sunt destul de concludente, de oarece nu se poate trage o linie de separație distinctă între fauna tegelului de Mollersdorf și fauna te- gelului de Baden. La pagina 323 spune: «Der erste Blick zeigt das Fehlen aller Cristellarien, sozusagen aller Nodosarien, also der Badner Typen das gănzliche Fehlen aller Amphisteginen, Heterosteginen, beinahe aller Polystomeliden u. s. w., also auch der Leithakalk-Typen, wir konnen es also hier entschieden nur mit einer Zwischenstufe. die weder Tifsee-noch Uferbildung bedeu- tet, sohin nur mit dem Gainfahrner, d. i. dem hoheren marinen Tegel des Wiener Beckens zu tun haben, was auch durch die Hâufigkeits verhăltnisse der vorhandenen Arten, wenn man sie mit den ubrigen typischen Lokalităten dieser Facies vergleiclit, vollkommcn bestătigt wird». In 1871 A. Koch (66) distinge în depozitele nummulitice din regiu- nea Bakony 3 orizonturi: 1. Orizontul cu Nummulites Lucasana. 2. Orizontul cu Nummulites striata. 3. Orizontul cu Nummulites Tchihatchejfi. In 1872 Neugeboren (85) descrie și figurează 14 specii de cristei* larii și 21 specii de robuline găsite în tegelul miocen din Ober- Lapugy. •) Th. Fuchs Și Krraer.— Geologische Studicn in den Tcrtiiirbildungen des Wiener Beckens. Jahrb. d. K. Geol. Reichsanst. 1870 Bd. XX. pag. 127. '*) D. Stur.— Beitrăge zur Kenntnis der stratigraphischcn Verhăltnisse der marinen Stufe des Wiener Beckens. Jahrb. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1870. Bd. XX. pag. 321—323. Institutul Geologic al României \|CR 228 O. PROTESCU In 1875 Max von Hantken (50) urmând clasificația dată de Reuss, cu privire la straturile cu Clavulina Szăboi ce apar în regiunea Ba- kony (Ungaria), deosebește două diviziuni: 1. Diviziunea inferioară cu «-Clavulina Szăboi^ corespunzătoare marnelor de Ofen, în strânsă legătură cu calcarele cu orbitoide, ce trec, fie la straturile cu Clavulina Szăboi fie la marnele de Ofen, ambele ne deosebindu-se decât numai prin caracterul petrograficși cari la Mogyoros stau în strânsă legătura cu straturile cu Nummulites Tchihatchejfi. 2. Diviziunea superioară corespunzătoare tegelului de Kleinz, care se deosibește de cea inferioară prin lipsa genului Clavulina Szăboi și a tutulor speciilor de nummuliți în special O perculiua granulosa Leyn, a heterosteginelor, a orbitoidelor și a briozoarelor. In 1882 A. Rzehak 106) descoperă la Haiden și Steinberg niște gresii calcaroase, unele puțin conglomeraticc în alternanță cu niște argile șistoase-verzui, pe suprafața cărora a putut distingeresturi de nummuliți în special orbitoide, foarte multe apropiate de forma Orbitoidcs aspera Giimb. Rzehak consideră aceste straturi cu orbitoide identice cu cele descrise de Toula la Kirchberg (Jahrb. d. geol. Reichsanst. 1879 pag. 123) și de aceiaș vârstă cu partea superioară a straturilor de Priabona, sau cu orizontul cu orbitoide a lui Hofmann apropiindu-se astfel mai mult de caracterul âlpin decât de cel carpatic. In 1884 E. Dunikowski (30) făcând o escursie în carpații de est ai Galiției, pe valea Rybnica, la sud-west de Kossow găsește un complex de roci format la bază din gresii șistoase ce trec la niște brecii con- glomeratice verzui, iar la partea superioară din gresii nisipoase verzui. Caracterul petrografic al brecii, ne spune autorul, a condus pe Zuber să le considere ca fiind de vârsta eocenă, iar straturile gresoase de sub aceste brecii ca aparținând cretacicului. Prin găsirea însă a câtorva forme de nummuliți apropiați de Dunikowski de grupa lui Nummulites striatus și a lui Nummulites Ramondi Defr., întregul complex a fost considerat ca aparținând eocenului. După SchwaGER aceste forme indică eocenul inferior. In aceiaș an A. Franzenau *) citează din marnele și tegelul scos dintr’un sondaj de lângă Budapesta numeroase foraminifere din grupa Rotalia, printre cari un gen nou «■Heterolepa'» foarte apropiat de genul Pseudotruncatulina găsit de Andreae în argilele cu septarii din «Unter-Elsass». *i A. Franzenau.— llelerolepa, eine ncuc Gattung aus der Ordnung der Foraminiferen. Verhandl. d. K. K. geol. Reichsanst. 1884. No. 15. pag. 323. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 229 Tot în 1884 studiile făcute de Tu. Fuchs*) în terțiarul din îm- prejurimile «Rohitsch-Sauerbrunn» au arătat prezența dc orbitoide și în calcarele cu nullipore (Vezi Nota 1). In 1886 V. Uhlig(148) a studiat microfauna nummulitică din lo- calitățile Cieklin, Kobylanko, Wolaluzanska, Szalowa, Biala, Michalczowa și Rajbrot din vestul Galiției, și a aratat că Ne poate obține cu ajutorul foraminiferelor puncte de sprijin pentru paralelizarea și orientarea stra- tigrafică a depozitelor nummulitice. Cercetările sale paleontologice în Wo- laluzanska și în celelalte localități au dus la concluzia că gresia calca- roasă organogenă cu nummuliți, briozoare și lithothammii reprezintă de- pozite formate într’o mare puțin profundă, corespunzătoare timpului dintre eocenul cu totul superior ÎBartonianul superior) și oligocenul inferior (Ligurian). In 1891 A. Rzehak (105) a stabilit cu ajutorul foraminiferelor vârsta depozitelor eocene din Bruderndorf. Orizonturile din cari autorul a putut culege materialul paleontologic sunt următoarele: a) «Tegeligersand» cu 181 specii de foraminifere. După ca- racterul general al microfaunei autorul a dedus pe deoparte că aceste depozite reprezintă niște depozite de adâncimi mari aparținând barto- nianului inferior, pe de alta că multe din specii arată o înrudire cu for- mele cretacice. *i Th. Fuchs. — Uber einige Fossilien aus dcm Terțiar der Umgcbung Rohitsch-Sauerbrunn und Uber das Auftreten von Orbitoiden innerhalb des Mic- câns. Verhand. d. K: K. geol. Rcichsanst. 1884. No. 18. pag. 378—382. Nota 1).— BlTTNER a găsit resturi de orbitoide în depozitele mioccnc cele mai inferioare din valea Kotredescha la Vest de TrifaiLși în straturile dc Sehio din Maltas. GOMBEI. citează forma Orbitoides Bitrdigalensis in împrejurimile din Bo:- deaux. Seguenza determină orbitoide în depozitele miocene din Messina El dă- următorul profil: 1) Calcare cu briozoare cu dinți de peș i, pactcni mari și brachiopode. 2) Nisipuri și argile cu intercalări de gresii cu briozoare, cchinide, brachi- opode și Pentacrinus Gastaldi. 3i Argile șl molasă, cu intercalări de gresii șistoase și cu orbitoide ca: . Orbitoides marginala Orbitoides irregtdaris » Meneghini Opercidina complanata 4) Conglomerate fără fosile. In sfârșit Abich citează deasemenea, într’un calcar zoogen plin cu briozoare și foraminifere din Mamachatan (Armenia) asemănător după Fuchs cu calcarul dc Leitha următoarele specii dc Orbitoide mioccne: Orbitoides dispansus Sow. Orbitoides ephippium Schlth. » Fortisii Sow. » sp. Institutul Geologic al României 230 O. PRO1ESCU La pagina 209 ne spune: «Ein hochst interessanter Zug in der Gesamtphysiognomie der verliegenden Fauna ist das hăufige Auftreten von Formen die sich teils an cretacische Typen eng anschliessen, teils mit solchen vollig identisch sind». b) «G1 auconitischer Sand» cu 28 specii de foraminifere. c) «Orbitoidenkalk» caracterizat prin abundența orbitoidelor și prezența lui «.Nummulites Bancherii». d) «Bryozoenschichte» cu Nummuliles cf. Tschihatscheffi. e) «Melettamergel» cu o microfauna ce păstrează caracterul bartonianului și care după Rzehak n’ar putea fi mai tinere ca eocenul superior sau oligocenu1 inferior. In 1893 Vlad. Jos. Prochazka (93) examinând mai multe probe de pământ scoase dintr’un puț săpat în depozitele miocene din apro- pierea satului Gross-Opatovice a reușit să separe mai multe resturi de foraminifere, pe cari le-a apropiat de microfauna calcarului de Leitha. In acelaș an Rzehak(94) ne face cunoscut o faună interesantă de foraminifere găsită în argilele și șisturile menilitice din localitățile: Zborowitz, Zdounek, Koberschitz, Nikoltschitz și Krepitz din regiunea Steinitz. El raportează fauna din Zborovitz și Zdounek la bartonianligu- fian, pe cea din Koberschitz puțin asemănătoare cu cea bartoniană iar cea din argilele din Nikolschitz ca reprezentând baza tongrianului. C. AI. Paul consideră gresia de Steinitz 'Steinitzer Sands- tein) ca reprezentând un facies din «Obcren IIierogl yph e n- schichten» sau orizontul cu totul inferior din «Alagurasandstein» (Karp. Sandst. d. Mahrs.— Ung. Grenzgeb. Jahrb. 1891). Din cauza că gresiile de Steinitz sunt stratigraficește strâns legate de șisturile menilitice-. ele ar putea fi considerate după acest autor și ca un «Sandsteinfacies der Menilitschiefer» sau «Sandstein der Menilitschiefer-Grouppe». Tot în 1893 Leopold von Tausch’) publică o listă de foramini- fere găsite în tegelul din Raussnitz și determinate de J. Prochazka. După caracterul acestei faune, de altfel asemănătoare cu a tutulor tegelurilor ce țin de calcarele cu nullipore din basinul Vienei, aceste depozite sunt considerate ca equivalente cu cele din Steinabrunn. *i Leopold von Tausgil — Rezultate der geologischcn Aufnahme des nord lichen Teiles des Blattes Austerlitz nebst Bemerkuagcn liber angebliche Kohlenvorkommnisse im untersuchten Culmgebictc. Jahrbuch d. K. K. Geol- Reichsanst. Bd. XLIII. 1893. pag. 268 -269. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 231 Studiile geologice făcute mai departe de F. Karrer*) în basinul Vienei au dus la noi ob^ervațiuni, mai cu seamă în ce privește fre- quența foraminiferelor în depozitele mcditerane din Mbdling, Mauer și în nisipurile și argilele sarmațiene din Nussdorf. In 1894, F. Schrodt(134) studiind materialul paleontologic pro- venit din spălarea molasei miocene din Cisnădioară (Transilvania) a găsit 56 specii de foraminifere, dintre cari 46 citate și în basinul Vienei. In ce privește importanța foraminiferelor, acest autor crede că ele singure nu pot determina vârsta unui strat. Din cercetările lui A. Franzenau (41) cu privire la foraminiferele din depozitele pontiene din Markusevec rezultă că foraminiferele din aceste depozite nu sunt autochtone, ci aduse secundar din straturile neo- gene marine din vecinătatea localităței Markusevec. In susținerea acestei păreri el se sprijină pe faptul, că cele mai multe din specii aparțin la depozite marine neogene și că cochiliile lor sunt rău conservate. Din 169 de forme Franzenau a determinat specific 125, dintre cari 43 specii sunt caracteristice straturilor neogene din Austro-Ungaria, 47 întâlnite și în alte formațiuni mai vechi sau mai noi, iar 15 sunt forme noi. Dintre formele noi cea mai interesantă este „Semseya“ cu specia Semseya lamellata creată de autor. In 18^5 J. Grzybowski a adunat din flișul carpatic din împreju- rimile Krosno (Galiția) un material bogat în foraminifere și a căutat ca cu ajutorul lor să stabilească o paralelizare a diferitelor faune din diferitele orizonturi ale gresiei carpatice. Studiul argilelor roșii din Wadowice i-a permis lui Grzybowski (46) cunoașterea a 112 genuri de foraminifere oligocene identice cu cele din Nikolschitz și din orizontul superior al straturilor cu Clavulina Szaboi. Ceeace pare curios pentru aceste depozite oligocene este prezența unui fragment de Belemnit, pe care însă autorul îl consideră a nu fi în situ. In 1895 F. .Karrer, ca o continuare a studiilor geologice începute în basinul Vienei, publică o listă de foraminifere întâlnite în tegelul sarmațian din Viena. El stabilește**) că, specia Polystomella regina formă stelată cu 4 uneori cu 5 prelungiri, stă în depozitele sarmațiane ca o specie de sine stătătoare alături de Polystomelia aculeata, formă cu pre- lungiri numeroase și deci contrar părerei lui Reuss ambele aceste specii nu pot fl contopite într’o singură specie. •) F. Karrer. — Geologischc Studien in den tertiăren und jiingeren Bil- dungen des Wiener Beckens. Jahrbuch d K. K. Geol. Reichsanst. Bd. XLIII. 1893. pag. 278—391. •q F. Karrer. — Geolog. Studien in den tertiăren u. jungeren Bildungen des Wiener Beckens. Jahrbuch d. K. K. Geolog. Reichsanstalt Bd. XLV. 1895 pag. 65. Institutul Geologic al României 232 O. PROTESCU In același an L. v. Tausch*), în descrierea geologică pe care o face cu privire la foile cartate Boskowitz si Blanskg situate la N. de Brunn, enumera foraminiferele citate de A. Reuss în depozitele miocene din localitățile Boskowitz, Sebranitz, Braslawetz-Drnowitz, Czernahora, Raitz și cele întâlnite de J. Prochazka în depozitele miocene din Boratsch, Tischnowitz, Lomnitschka, Ewanovitz și de F. Karrer în depozitele din Laschanek (Ruditz). Studiul microscopic al conglomeratelor verzi din Juraszov, la S de Saybusch, situat în westul Galiției, a permis lui Grzybowski *) să determine în aceste conglomerate în afară de resturi de lithothamnii, briozoare și numeroase resturi de foraminifere. In lucrarea lui A. Koch (65) asupra terțiarului din basinul Tran- silvaniei găsim citate următoarele microfaune: 1- Tegelul cu foraminifere din Kettosmezo, (rom. Tetiș = Chechiș) introdus în literatură de K. Hofmann încă din anul 1878 și așezat de A. Koch în complexul de straturi denumite «Schichten vonHidalmâs» (Str. de Hida) unde acest tegel ocupă locul de orizont inferior. După Koch straturile de Hidalmăs = str. de Hida se împart în două orizonturi: a) Orizontul inferior în care intră așa numitul «Kettosm ezOer Foraminiferen Tegel s> cu 42 specii de foraminifere bine conser- vate, forme din cele întâlnite mai cu seamă în oligocen și yi straturile neogene. £) Orizontul superior, un tegel cu 28 specii de foraminifere. Ambele aceste microfaune sunt după Koch asemănătoare cu cele din sclilierul de Ottnang și reprezintă I-ul mediteran (Burdigalian). 2. Marnele cu globigerine din straturile de Mezoseg. Din aceste marne A. Reuss, L. Martonfi și A. Koch au determinat numeroase specii de foraminifere pe cari le-au raportat la 2-lea mediteran. 3. Microfauna depozitelor superioare din Lapugy, Pane, Buituri, Cisnădioară, Blaj, Cetea precum și din calcarurile recifale de la Varfălău, Răchișel, Selistea etc. e socotită de Koch asemănătoare cu aceia din basinul Vienei și din basinul unguresc. In 1900 Schubert (123) publică o listă de 77 specii de forami- nifere din tegelul miocenic din Karwin (Austria), pe cari le apropie de tegelul din Măhr.— Ostrau socotit ca reprezentând depozitele cele mai vechi ale mediteranului. *) L. v. Tausch. — Ober die Krystallinischen Schiefer und Massengestcine sowie iiber die sedimentăren Ablagerungen ndrdlich von BrUnn. Jahrbuch d. K. K. geoi. Reichsanst. Bd. XLV 1895 pag- 411—48o. *) Grzybowski. — Mikroskopische Studicn iiber die griinen Conglomerate, der ostgalizischen Karpathcn. Jahrb. d. K, K. Geol. Reichsanstl 1896. Bd. 46 No. 2 pag. 302—303. |£L- Institutul Geologic al României igr/ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 233 Tot Schubert îndică în regiunea Tirol, la Val di Non, prezența orizontului cu Clavulina Szăboi, întâlnit de GCmbel încă din 1896 în regiunea sudică a Tiro’ului (Alpii sudici) (124). Din cele 52 specii întâlnite în acest orizont 31 specii se găsesc și în orizontul cu Clavulina Szăboi din Ungaria, 7 în straturile de Haering din nordul Alpilor, 5 în depozite mai noi, iar una Lagena trigono- ornata Brady e recentă. Schubert apropie depozitele din Val di Non de orizontul inferior al straturilor cu Clavulina Szăboi (marnele de Ofen). In aceiaș an LOrentheV (72) se ocupă de chestiunea prezenței fora- miniferelor în depozitele pannonice din Ungaria. El citează din orizontul mijlociu al stratelor pannonice din Budapest-Kobânia următoarele forme: Rotalia beccarii L. sp. Nonionina depressula W. u. J. sp. [=granosa D’Orb) Polystomella macella T. u. M. sp. striata-punctată F. u. M. sp. {=Listeri D’Orb) iar din orizontul superior al stratelor pannoniene din Kurd citează: Rotalia beccarii L. sp. Miliolina seminulum E sp. {—Mayeriana D’Orb). LOrenthey consideră foraminiferele din depozitele pannonice ca fiind autochtone iar nu aduse din depozite mai vechi, după cum susține Franzenau că s’ar găsi în fauna pannonică din Mărkusevecer (Croația). In 1902 Schubert*) s’a ocupat cu înrudirea diferitelor forme ce aparțin genului «Tex fular ia» Defr. și a aratat că cele 3 tipuri de « Textu- laria» descrise sub numele de Gaudryma, Spiroplecta și Pseudotextu- laria sunt forme polyphiletice. însemnată este indicațiunea pe care o dă Schubert cu privire la prezența speciei Clavulina Szăboi în depozitele eocenului mediu din Misec de lângă Banjevac Polje (Dalmația), ceeace demonstrează că aceas ă specie apare nu numai în straturile bartoniane-Iiguiiane ci și în depo- zitele eocenului mediu (127). Depozite identice se mai găsesc la sudest de Zara**) și pe insula Eavsa lângă coasta Dalmației. Din 2 probe de marne pline cu globi- gerine Schubert a determinat pe lângă resturi dc Clavulina Zaboi și alte numeroase forme identice cu cele din Misec de lângă Banjevac. *) R. î. Schubert. • Uber die Eoraminiferen, Gattung ^Textularia" Defr, u. ihre Verwandsverhăltnisse. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichsanst 1902 No, 3 pag. 8o—85, R. Schubert. Globigerincn und Clavulina Zaboi Mcrgel von Zara. Vcr- handl. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1904. No. 4. pag, 115—117. 1CR, Institutul Geological României 234 O. PROTESCU In 1903 acest autor a publicat rezultatul cercetărilor sale microsco- pice, asupra materialului de Schlier scos din sondajul din Wels (Austria), cu care ocazie arată că foraminiferele ce le-a întâlnit la diferitele adân- cimi prezintă o foarte mare analogie cu formele din Wieliczka, fără însă să prezinte în totul caracterul acestei faune, apoi cu cele eocene din împrejurimile Krosno și în fine cu cele din schlierul din nordul Austriei dela Linz și Ottnang cum și cele din sudul Austriei, din localitățile Grubern, Platt, Grussbach, Laa, Enzersdorf, Orlau și Jaklowetz *). O altă microfaună stabilită de Schubert este aceia din marnele cu Solenomya Doderleini Mey, dela Dolnja-Tuzla (Bosnia), pe care o apropie de microfauna schlierului din partea de nord a Austriei (126). In 1906 Schubert arată că specia Heterostegina cycloclypeus întâlnită de el la Sestola (Apenini) și citată de A. Silvestri în calca- rele cu Lcpidocycline din Spoleto (Italia) este o formă de trecere între Heterostegina și Cycloclypeus, pentru care propune denumirea generică de „7leteroclypeus", iar pentru grupul întreg denumirea de «Hetero- clypeinae» **). Pentru formele Nodosaria, Lagena, Glandulina ce au legături genetice cu Ellipsoidina ellipsoides, cunoscute de A. Silvestri sub nu- mele de Ellipsoglandulina și EHipsonodosaria, Schubert le socotește ca și Silvestri ca forme ce pleacă din forma Ellipsoidina. In ce pri- vește însă forma din care s’a desvoltat Ellipsoidina el crede, contrar păi arei lui Silvestri, că nu este Eniolagena ci Bulimina, aceasta cu atât mai mult cu cât din punctul de vedere al dispozițiunei cameri- lor există legături mari între Ellipsoidina și Bulimina prin forma Ellip- sobulimina.\n\MCV&re3. sa***) din 1906 dă următoarea schema filogenetică; {Ellipsopleurostomella Ellipsoglandulina ( Nodosaria) In descrierea geologică pe care o face Eberhard Fugger (43) asupra regiunei Salzburg și Untersberg menționează exitența de straturi nummu- litice superioare reprezentate prin calcaruri mai mult sau mai puțin ni- sipoase, marne nisipoase și gresii cu o faună foarte bogată în nummuliți, orbitoide, spongieri, coralieri, crinoide, brachiopode și moluște. *) R. Schubert. Die Ergebnisse der mikroscopichen Untersuchung der bei der ărarischcn Tiefbohrung zu Wels durehteuften Schichten. Jahrb. d. K. K. Geol- Reichs. Bd. LIII, 1903. pag. 385—421. **) R. ScHUBERȚ. H. teroclypeus eine Ubergangsform zwischen Heteroste- gma und Cycloclypeus. Separat-Abdruck aus dem Zentralblatt Min. etc. Jahrg. 1906’ No. 20. pag. 640—641. ,M) R. J. Schubert. L'ber Ellipsoidina und einige venvandte Formen. Sepa- ratabdruck a d. Zentralblatt f. Min etc. 1906. No. 20. pag. 642—645. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 235 R. Schubert în lucrarea sa „Beitrăge zu einer natiirlichen Sistematik der l?oraminiferen“ dă câteva contribuțiuni privitoare la clasificarea foraminiferelor. El arată cum multe din genurile de fora- minifere grupate în diferite familii au o origină comună, și cum la baza tulpinei tutulor formelor de nummuliți stă forma Nummulostegina din carbonifer. In privința operculinelor crede că se trag din nummuliți, spre deosebire de Henri Douville care susține contrariu, mai cu seamă că în sprijinul acestei evoluări vine și faptul geologic care ne arată că nummuliții și ainphisteginele apare din carbonifer, pe când operculi- nele nu încep decât din jurasic. Pentru lepidocycline Schubert crede că ele rezultă din orthophragmine. In 1910 Wilhelm v. Friedberg stabilește existența unei foarte importante microfaune în cele două orizonturi ale miocenului podolic din Galiția (44). In împrejurimile din Szczerzec (Galiția) există un complex de straturi formate din argile verzui, nisipuri verzui sau roșietice cu in- tercalări de gresii pline cu foraminifere și cu diferite specii de pecteni. Aceste straturi cunoscute sub numele de «Untere Pecten Schichten» sunt considerate identice cu «Baranower Schichten». După Lomnizki s’ar mai găsi la partea superioară a acestor «straturi cu pecteni» niște conglomerate cu Terebratula afj. grandi Blum. Peste aceste straturi vin în transgresiune niște depozite argiloase tot cu resturi de pecteni și foraminifere. Din studiul acestor foraminifere rezultă că fauna din ori- zontul superior este identică cu aceia din argilele de bază. La început straturile inferioare cu pecteni au fost considerate ca reprezentând partea inferioară a miocenului equivalent cu schlierul; Hilber, dar mai cu seamă Friedberg în urma examinărei microfaunei arată că ele aparțin tortonianului. La pag. 177 Friedberg spune: «Was das Alter anbelangt, selbstădigen Horizont einzureihen, vielmehr miissen wir sie mit den oben liesenden Schichten dem Tortonien zuzăhlen». Desvoltarea continuă a literaturei asupra protozoarelor a determinat pe Karl Beutler să publice o bibliografie*), în care se găsesc trecute aproape 4000 de lucrări referitoare la morphologia, physiologia, struc tura, systematica, nomenclatura, phylogenia și răspândirea geografică a foraminiferelor fosile și recente cunoscute până la 1910. In 1911 A. Liebus (69) s’a ocupat cu foraminiferele eocene din regiunea nordică a Dalmației. Localitățile cercetate sunt: Ljubae, Grgu- rica, Smokovic, Viduk, Vrhe, Prkos, Korlat, Gorica, Benkovac, Ruine Ka- pelica, Ostrovica, Krucine, Miranje, Miranjska jaruga, isvorul Bielobrieg, Karl Beu fler. Palăontologisch-stratigrapische unii zoologisch-systcmatische Literatul' liber marine Forarniniferen, Fossil un rezent bis Ende 1010. Munchen, 1911- Institutul Geologic al României 236 O. PROTESCU Kolarune, Crkvina, isvorul Tocak, Svi sveti, Velim, Grabovci, Mrdakovica, Scârdona și Veliătak. Din aceste localități Liebus a determinat 230 specii de foraminifere, în afară de nummuliții și orbrtoidele întâlnite în 5 probe din Bencovac. In general speciile citate de autor aparțin formelor silicioase ben tonice. In 1912 R. Schubert a publicat o mică lucrare cu privire la înru- direa dintre genul Frondicularia și Vaginulina*)', iar în 1913 s’a ocupat cu determinarea mai multor resturi de nummuliți, orbitoide etc. din niște calcaruri nummulitice întâlnite în regiunea Siliman Tot în 1913 Schubert a publicat rezultatul cercetărilor sale asupra foraminiferelor din tegelul miocen de lângă Olmiitz și a găsit că depozitele din Nebotein, Topolan, Gross-Latein și Waischowitz lângă Prossnitz conțin o faună identică cu a tegelului de Baden. In același timp s’a ocupat cu forami- niferele culese din 2 probe de pământ luate din Hlucliow și a stabilit ca ele aparțin la 2 adâncimi diferite, de oarece într’una din probe a găsit foraminifere din cele ce trăesc în ape puțin adânci pe când în cealaltă din cele ce trăesc la adâncimi mari ***), In 1914 Robert Jaeger (56) a publicat o listă de foraminifere în- tâlnite în depozitele miocene din Steiermark, cunoscute în parte încă din 1855 prin lucrările lui Rolle; iar Adalbert Liebus a determinat din niște marne gresoase eocene ce apar la Tasello lângă Triest câteva foraminifere bentonice și pelagice *”*). In acelaș an Franz Toula (147) s’a ocupat cu foraminiferele din schlierul de lângă Ottnang și din Kimpling, pe cari le-a descris din punct de vedere paleontologic. La sfârșitul lucrărei sale face și câteva observațiuni de ordin lilogeneti.'. J. M. Zujovic (152) a publicat in 1888 o mică notiță cu ] rivire la microfauna din tegelul mediteran de lângă Belgrad, iar G. Halavats *1 ’a determinat 7 specii de foraminifeie din marnele mediterane de la Golubac. In 1908 P. S. 1’avlovic (88) aduce o conți ibuție importantă cu privire la foraminiferele din depozitele mediteranului II, dela Vinsnjica, *) R. Schubert. — Ubcr die Verwadtschaftsvcrhalnisse von Frondicularia. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1912 No. 6 pag. 179—184. ") R. SCHUBERT. — Ubcr mittelcocanc Nummulitcn aus dem mahrischen und niederbsterrcichischen Flysch. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1913 No. 1 pag. 123—128. ***i R. SCHUBERT. — Zur miocancn Foraminiferenfauna der Umgebung von Oltmtitz. Verhandl. d. K. K. Geogl. Reichsanst. 1913 No. 5 pag. 142—152. Adalbert Liebus.— Ober einige Foraminiferen aus dem „Tasello“ bei Triest. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1914 No. 5 pag. 141-145. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 237 Vilin Potok, Zajaca, Veliki Mokri Lug, Belgrad, Rakovica, Glubac, Vo- jilovo, Duloki Potok, Veliki izvor, Suvi Potok prin numeroasele deter- minări generice și specifice pe cari le face. Zlatarski a găsit resturi de foraminifere în depozitele miocene din centrul și nordul Bulgariei cu caractere de uniformitate faunistică, deși aparțin mediteranului II și sarmațianului **). In fine în afară de lucrările lui Terquem asupra foraminiferelor jurasice din împrejurimile Varșoviei, ale lui Wisniowski asupra forami- niferelor din argilele cu Amm. ornatus din împrejurimile Cracoviei și ale lui Jakoby, cu privire la foraminiferele din basinul carbonifer din Donetz, cunoaștem lucrarea lui F. Karrer și Sinzow (63) din 1876, în care acești autori atrag atențiunea asupra nisipurilor cu «Nubecularii» ce umple golurile din calcarjirile sarmatice din Chișinău, descrise de către Eichwald, sub numele de Spirorbis nodulus, cu 20 ani înainte în lucrarea sa «Zur Naturgeschichte des Kaspischen Meeres» precum și lucrările lui ToUtkowski ’**) cu privire la foraminiferele din terenurile terțiare din împrejurimile orașului Kie.v (143). Toutkowki în ultima sa lucrare cunoscută nouă, aceia din 1895, se ocupă cu foraminiferele me- diterane si sarmațiane din Podolia**’'*) precum și cu cele din depozitele paleogene de lângă Poltawa * ) J. Ualavats - Foldtany Kozleny 1888 pag. 92. * *) Zlatarski. — La seric miocenc en Bulgarie 1908. • “) P. Toutkowskl — Note sur la faune des argiles bigarees du village Tchaplinka du Gouvernement de Kiew Mem. Soc. Nat. ă Kiew VIII 1886 pag. 173—183. * "•) p toutkowskl — Sur le caractere geologique de la microfaune de quelques dcpdts tertiaires du Gouv. de Podolie. Mem. Soc. Nat. â Kiev. T. XIII 1895 pag. 6-13. * ”•*) Idem. - Quelques observations sur la microfaune de l’6tage â Spon- dilus. Sur la microfaune de la marne de Gradijsk. Mim. Soc. Nat. â Kiew. T. XIII 1895 pag. 17—25. 238 O. PROTESCU II. Notițe și menționări cu privire la foraminiferele din depozitele terțiare ale României. In literatura noastră, lucrări speciale cn privire la foraminifere lip- sește aproape cu desăvârșire, Nu găsim decât scurte notițe și menționări referitoare Ia foraminiferele din depozitele paleogene și neogene. Prima menționare o găsim făcută de Michel (75) în 1856, care a întâlnit în două localități din Dobrogea la Rasova și Cerna-Voda bucăți de calcar nummulitic cu numeroși nummuliți fără să citeze vre-o specie. In 1867 Pe pers citează prezența genului Po/ystomel/a în calca- rurile sarmațiane din apropierea lacului Canara (Dobrogea); iar Capellini indică în 1866 la Matița, pe valea Păcureți (Prahova*), un calcar oolitic format în întregime din Orhulina universa d’Orb, formă întâlnită des în miocenul și în pliocenul din Italia. Gr. ȘtefAnescu în lucrarea sa asupra basinului terțiar din Bahna menționează în calcarul de Cu'rchia (Bahna) existența unor resturi de foraminifere (116). In 1880 M. Tchermak chemat de epitropia spitalului Sf. Spiridon ca să studieze apele minerale din Slănic găsește pe haldele puțurilor de petrol din jurul ocnei, pe valea Trotușului la Comânești și la Moinești, (Bacău) un material argilo-marnos plin cu foraminifere. Aceste forami- nifere au fost studiate de Karrer și raportate la genurile Rotalia, Glo- bigerina, Polymorphina și Nodosaria. Cunoașterea acestei microfaune i-a permis lui Tchermack să stabilească vârsta depozitelor din Moinești. considerate de Coquand ca eocene, iar de Karrer ca miocene. Tscher- mack în lucrarea sa*’) se exprimă la pag. 334—335 astfel: ,,Ich vermisse durchaus Typen der Kreide, des Eocăn und Oligo- căn, linde keine Frondicularien, Nummuliten, Orbitoiden u. s. \v. Es ist sohindie Probe entschieden miocăn. Der Mergel scheint mir aber, wiel so viei von Rotalien und Nodosarien darin ist, Mediterran und nicht sarmatisch zu sein, obșchon ich in einem Schliffe eine Foraminfere sehe, die immer schwarz ausgefiillt ist und welche meiner Vertebralina sarmatica nicht unăhnlich st. Eine Speciesbestimmung lăsst sich in Diinnschliffe leider nicht wohl ausiifhren". *) Capellini. Giacimcnti pctroleiferi di Vălachia etc. 1868. pag. 24. **) TSCHERMACK- Der Bodcn und die Quellen von Slănic. 1880 pag. 334—335. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 239 In 1880 D-I Sabba Ștefănescu a găsit in Dobrogea, la Azăr- lâc depozite de calcar numinulitic, pe cari Ie-a raportat Ia eocenul in- ferior (118). Din aceste calcare d-sa citează următoarele foraminifere: Nummulites distans, Desh. » Ramondi, Defr. » Gueftardi, d’Arch. Orthophragmina sp. Fauna citată este apropiată de D-l Sabba Ștefănescu de fauna calea* rului din Crimea descrisă in 1836 de Verneuil și aceea din împreju- rimile Varnei descrisă în 1855 de [• Hamilton. Cobâlcescu în 1882 — 1883 a indicat în depozitele eocene din județele Buzău, Bacău și Neamțu existența unui nummulit mare având pe flecare față câte o proeminență fără să-l determine specific; iar Grigore Ștefănescu în 1885 într’un rezumat asupra cercetărilor geo- logice făcute de membrii biroului geologic în județul Mușcel pomenește de existența foraminiferelor în gresiile eocenului superior (117). In 1888 D l Sabba Ștefănescu (119) descoperă la Bresnița (Me- hedinți) pe coasta dealului dinspre Severin și la Rudina pe valea Or- zești niște marne albicioase pline cu Orbuline și Globigerine socotite de D-sa ca fiind de vârstă sarmațiană. Aceste marne au fost întâl- nite în urmă și de FucHScare le-a apropiat de nomolul cu globigerine, atât de răspândit în miocenul și pliocenul din Italia. In anul 1895 Redlich cercetând munți Gorjului a dat la Cernădia peste depozite tortoniane, de unde semnalează câtevâ foraminifere, pe cari Karrer le-a atribuit genurilor: OuiiAueloculina, Triloculma, Alveolina, Polystomella, Sphacroidina și Truncatulina. Caracterul acestei microfaune este dat de Redlich la pag. 334 astfel: „Diese Tegel und Sande sind daher nach ihrer Fauna wahrschein- lich eine Facies des oberen Teiles der 2. Mediteranstufe und kbnnten am besten mit den Ablagerungen von Gainfahren und Șteinabriinn ver- glichen werden". Aceiaș autor a determinat*) din gresiile eocene din regiunea Brezoi-Ti- tești următoarele specii de foraminifere : Alveolina Ion ga Cz. Nummulites contorta Desh. » perforata D’Orb. W. Teisseyre (138) citează din straturile de Târgu-Ocna (Bacău) resturi de globigerine, orbitoide și nummuliți mici din grupa Nummulites intermedia d’Arch. și N. Vichteli d'Arch. Institutul Geological României 240 O. PROTESCU După Teisseyre aceste straturi reprezintă eocenul superior și oli- gicenul inferior și sunt echivalente cu straturile de Iloja din Țransilvania. 'fot Teisseyre a determinat din calcarul cu nullipore întâlnit în con- glomerate din împrejurimile Viișoarel resturi de Alveolina melo d’Orb., Polystomella, Orbiculina și Polytrema. Dl V. Anastasiu (’) studiind depozitele nummulitice de la Kni- semli și Asarlâk a determinat pe lângă formele citate de DI Sabba Ște- fănescu și altele ca : Nummulites irregularis, Desh. » R iar rit sen sis, d’Arch, forma A și 13. Bazat pe nummuliți D-1 V. Anastasiu a separat 2 orizonturi: 1) La bază un calcar cu Nummulites Biarritzensis d’Arch. și Nummulites Guettardi, d’Arch. forme caracteristice eocenului inferior 2) La partea superioară un calcar cu Nummulites distans. Desh. și N. irregularis Desh. pe care îl raportează la eocenul mediu. In lucrarea D-lui Popovici-Hatzeg (s9) găsim citate cu privire la depozitele nummulitice din regiunea Albești (Muscel) următoarele specii de nummuliți: Nummulites distans Desh, Forma A. și B. » irregularis Desh. Forma A. și B. Nummulites sp. Assilina exponens. J. de C- Sow. Forma A. și ii. Operculina ammonea, Leym. Această regiune a fost vizitată și de D l Sabba-ȘtefAnescu, care menționează pe lângă formele citate mai sus și pe următoarele : Nummulites Ramondi Defr. Orthophragmina sp. După D-sa calcarele nummulitice din Albești sunt identice cu cele din Azarlâc (Dobrogea), din Crimea (Rusia) și din Varna (Bulgaria). In descrierea geologică pe care Teisseyre o face cu privire la regiunea dintre Tg.-Ocna și Perchiu ne vorbește de existența unor marne cu globigerine, pe cari le caracterizează astfel: (139) „Der Globigerinen-Mergel von Caraboiu bei Onești, enthălt der Hauptsache nach Orbulinen (O. universa d’Orb). Doch diirften auch Polyniorphinen, Rotalinen und Globigerinen vereinzelt darunter sich vorfinden. Vergleichbar ist vor aliem das Globigerinenschlamm-Vor- kommnis, welches neulich von J. Bbckh aus Dragomer falva beschrieben wurde, wo stellenweise gleichfalls, Orbulinen (O. universa d’Orb.) vorherrschen". *) ReoLICH. Geologische Studien im Gebiete des Olt und Olletztales In Ru- manien. Jahrb- d. K. K. Geol Reichsanst. 1899. pag. 16 — 17. STUDIUL FAUNEI DE l'OR ÂMINIF ERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 241 D 1 Sabba-Ștefănescu în importanta sa lucrare asupra terțiarului din România (118), menționează câteva resturi de foraminifere din pa- leogen. Bazat pe nummuliți, D-sa stabilește pentru gresia carpatică eo- cenă 2 orizonturi. lj Orizontul inferior cu Nummu/ites Lacasani Defr. și N. per- forata d’Orb. (Eocenul mediu), sincronic cu calcarul de Albești cu Nwn- mulites distans Desh. și N- irregularis Desh. 2) Orizontul superior cu OrthopUragmine și specii de nummuliți din grupa lui N. Murchisoni Brunn, N. perforata d’Orb, N. striata d’Orb. (Eocenul superior). Cercetările D-sale asupra acestor straturi sunt rezumate în urmă- torul tablou: Muntenia (Valachia) Occidentală Muntenia Orientală ■ și Moldova Dobrogea Faciesul gresiei carpatice Faciesul mediteran Faciesul gresiei carpatice Faciesul mediteran Oligocen Nivel 1 g • sos superior Gresia de Corbi (Mușcei) Lipsește Gresia dc carâmbu, Purcelu Niculelc, etc. (R.-Sărat), de Coza, Andrișoaia etc. (Putna), de Podei, Măgura, etc. (Bacău). Lipsește [ Eocenul superior Nivelul ș i s t o s Zona cu Ceri- thimn cf. am- pullosumlMongt. (Capatzineni) Zona cu Ortho- phragmiae cu polipieri și cu Melanopsis Ca- putinensis Sabba țCapatzineni). Zona cu Ceri- Ihium din grupa C, giganteum. Lamck. (Capa- tzineni) Lipsește Șisturile de Carâmbu, Purcelu, Niculele etc. (R.-Sărat', de Coza, An- drișoaia, ele. (Putna', de Podci, Măgura, etc. (Bacău), etc. Lipsește Eocenul mediu .1 Nivelul gresos superior Conglomerate și gresii din Va- lea Oltului, To- pologului. Arge- șului, Vălsanu- lui etc. cu Num- muliies Litca- sana Defr. și N. perforata d'Orb. Calcarul de la Albești cu Hînnmulites distans Desh. și .V. irregularis Desh. (Mușcei). Calc, dc la Azarlâc cu Nummu.lites distans Desh. șiNummulites irregula- ris Desh. Anuarul Irislit. Geologic al Româniți. 16 242 O. PROTESCtl In anul 1899 D-l Sava Athanasiu cercetând zona flisului carpatic din Moldova a găsit resturi de foraminifere în următoarele puncte: 1. La granița dinspre Bucovina, la Bîtcele Andreenilor un calcar conglomeratic cu : Nummulites striata, d’ Orb. » perforata, d’Orb. » cf. complanata, Lam. Alveolina sp. După D-l S. Athanasiu acest calcar reprezintă orizontul superior al eocenului mediu. 2. Tot în apropiere de granița Bucovinei, pe valea Șasea Ijud. Suceava) determină următoarele specii de nummuliți: Nummulites perforata obesa Leym » Lucasana Defr. » curvispira Menegh 3. La Neagra Șarului, (jud. Suceava) din niște gresii cu intercalări de marne și calcare cu litbothamnium, orbitoide și nummuliți citează: Nummulites Boucheri de la Harpe, » Lamarki, d’Arch. » scmicostata, Kaufm. Orbitoides papyracea,, Boubă. » aspera, Gumb. » dispansa, Sow. In ce privește vârsta acestor straturi, D-sa le consideră ca repre- zentând eocenul superior (Bartonian) sau mai bine zis limita dintre eocen și oligocen (Bartonian-Ligurian). Studiul făcut de DII. Simionescu cu privire la depozitele torto- niane dintre Rădăuți și Motoc (N. Moldovei), a avut ca rezultat cunoaș- terea unei importante microfaune, determinată de R. Schubert. Speciile întâlnite aci sunt următoarele : 1. Miliola sp. 2. Lageria globosa, Mont var. 3. » sulcata, W & J. 4. Nodosaria longiscata, d’Orb. 5. Dentalina soluta, Rss. 6. » sp. consobrina, d’Orb. 7. Glandulina rotundata, Rss. 8. Uvigerina tenuistriata, Rss. 9. . » pygmaea, d’Orb. 10. Textularia concava, Karr. H. »‘ cfr dentata, Alth. 12. Șpiro^fecta sagdtulla, Defr. 13. » agglutinans d’Orb. 14. Spiroplecta carinata, d’Orb. I5. Bigenerina nodosaria, d’Orb. 16. Clavulina communis, d’Orb. 17. Bolivina dilatata Rss. 18. » elegantissima d’Orb var. 19. Globigerina bulloides d’Orb. 20. Pullenia sphaeroides, d’Orb. 21. Sphaeroidina bulloides d’Orb. 22. Truncatulina Ungeri'ana, d’Orb 23. » Dutemplei, d’Orb. 24. » Boueana, d’Orb. 25. » cfl. Haidingeri d’Orb. 26. Rotalia Soldania, d’Orb. Institutul Geologic al României Studîul faunei de foraminifere terțiare din România 243 După D-l Simionescu speciile citate sunt caracteristice celui d’al 2-lea stadiu mediteranian (Tortonian). D-l L. Mrazec și W. Teisseyre menționează pentru prima oară marne cu globigerine, în formațiunea saliferă din împrejurimile Râmnicu- VAlcei, în golful de Slănic și în Moldova (136). In 1906 D-l Mrazec (77) a descoperit niște calcare și gresii nummu- litice în vârful cu Tei și Șotrile (Jud. Prahova) conținând o microfa- ună ce a fost determinată de A Koch și raportată la următoarele specii: Nummulites Tschichatscheffi, d’Arch. » complanatus, Dam. Orbitoides papyracea, Boubee. » aspera. După Koch acest calcar corespunde Ia calcarul cu Nummulites Tschichatscheffi d’Arch din regiunea (iran și Bakony (Ungaria). Din gresiile ce însoțesc aceste calcare, Aradi a determinat pe : Nummulites Bouillei, De la Harpe. » Tschichatscheffi D’Arch. Globigerina sp. Textularia sp. Triloculina sp. După D-l Mrazec straturile nummulitice din vf. cu Tei și Sotrile aparțin bartonianului superior și se pot paraleliza cu straturile cu brio- zoare și orbitoide din Ungaria. In regiunea Câmpina-Buștenari V. Aradi (9) a semnalat prezența unei microfaune terțiare pe care a studiat-o. iar rezultatul obținut la rezumat în următorul tablou : Pontic Foraminifere nu s’au găsit; O-itracode comune. Bairdia pusilla Egger. » exitis Reuss. Nu prezintă nici o ase- mănare cu microfauna pontică a Ungariei, se apropie însă dc a ponti- cului din Rusia. Meotic Rotalia Beccari L. PolystomeUa macella F. și M. Asemenea cu microfa- una ponticului Ungariei Sarmatic Depozitele de necton cu: Polyslomella crispa Lmk. Nonionia granosa d'Orb. Asemenea cu microf auna sarmatică din Ungaria. Faciesul cenușiu al formațiunei sali- fere mioccnicc Marne cu fosile de plancton Clobigerinide. Ca și în straturile de Mezoseg Oligocenic Facies al etajului menilitic Straturi argiloase cu eflorescente galbene de sulfați bazici cu pirite cu gips, cu spicule de monacti- nelidc și cu foraminifere. Nici o asemănare cu tongrianul Galiției; se apropie însă de tongri- anul Ungariei centrale. 244 6. PRQTESCU, D-l Munteanu Murgoci în lucrarea sa asupra terțiarului din Oltenia înregistrează resturi de nummuliți și orbitoide în paleogenul din zona Sălătrucu-Călimănești-Cheia. D-sa împarte paleogenul în trei zone deosebite : 1. Zona de gresii cu hieroglife, conglomerate și marne cu fucoide, așezată la N. de linia Călimănești-Muereasca de sus-Olănești cu nummuliți (/V. Lucasana, N. Perforata} și orbitoide, reprezentând eocenul mediu și baza eocenului superior. 2. Zona de argile, marne, gresii și nisipuri dintre Jiblea-Călimănești Muereasca de sus-Olănești-Cheia cu următoarele specii bartoniene deter- minate de Koch. Nmnmulites Boucheri Dela Harpe » Tournoiieri Dela Harpe » Budensis Hant » aff. Madariszi Hantk Orbitoides papyracea, Boubâe » aspera, Giimb » applanata, Giimb Operculina cf. ammonea, Leym Alveolina cf. Bosci, D'Orb Nodosaria latijugata, Giimb » baccilum, Defr. Heterostegina sp. Pentru D-l Murgoci specia Operculina ammonea, Leym. repre- zintă trecerea spre eocenul mediu iar Nodosaria latijugata, Giimb. transiția către oligocenul inferior. 3. Zona de conglomerate, pietrișuri, nisipuri, gresii, și marne de lângă Dăești-Muereasca de jos-Olănești-Cheia-Dobriceni-Bărbătești cu num- muliți și orbitoide, ce aparțin oligocenului. In aceiași lucrare găsim indicațiuni cu privire la existența marne- lor cu globigerine la Baia-de-sus și Dălbocița, cari se găsesc în strânsă legătură cu depozitele mediterane din Bahna. In 1908, DI Popescu Voitești a descris două cazuri patologice de concreșteri la nummuliți (90); iar în 1909 într’un studiu amănunțit asupra geologiei «Muscelelor dintre Dâmbovița și Olt» menționează exis- tența în calcarele și gresiile nummulitice din Albești-Cândești, Nămăești, Bo- gătești apoi în petecele dela Corbișori și Aref precum și din faciesul con- glomeratic gresos (Flișul eocen) al regiunei depresiunei getice coprins între râul Doamnei până dincolo de_01t, pe lângă nummuliți citați de d-niiSabbaStefănescu, Popovici-Hatzeg și alte resturi de foraminifere. (91). Despre o diviziune strictă a nummuliților în raport cu distribuția STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 245 lor verticală, nu poate fi vorba aici. In ce'priveste nummuliți mari ca N. distans, N. irregularis, N. Pratti și N. Bellardi îi găsim concen- trați la partea mijlocie a calcarului nummulitic, pe când la partea infe- rioară și superioară a acestui orizont se găsesc nummuliții mici. Judecând după distribuția nummuliților mari, D-sa crede că legă- tura mărei eocenice cu basinul Transilvaniei era foarte slabă în timpul lutețianului, pe când cu regiunea mediteraniană Crimea, Dobrogea Varna. Vicenția, Franța de sud (Bos. d’Arros.) unde se întâlnesc forme ca N. distans, N. irregularis, N. Pratti, N. Heeri, comunicația era perfectă. D-l Popescu Voitești ne dă și un tablou sinoptic al depozitelor paleogene în raport cu distribuția verticală a nummuliților pe etaje și subetaje. In acelaș an D l Simionescu (115) ne-a indicat, în calcarurile sarma- țiane din nordul Moldovei existența câtorva specii din grupa miliolidelor cari după D-sa au jucat un rol însemnat la formarea oolitelor sarmațiane. Tot în 1909 G. Botez (15) a studiat tnai cu deamănuntul gresiile eocene din Șotiile și a determinat pe lângă o serie de resturi de echi- noderme, briozoare. brachiopode, cypride (Ostracode), pești și următoa- rele specii de foraminifere; 1. Orbitoides aspera Giimb. 2. » papyracea,l$m\>te 3. » radians, d’Arch 4. » stella, Giimb 5. » stellata, d’Arch 6. Cornuspira polygira, Reuss. 7. Globigerina bulloides d’Orb. 8. » triloba, Reuss. 9. Dentalina elegans, d’Orb. 10. » cfr. pungens Reuss. 11. Nodosaria amtllifera, Gumb. 12. Nodosaria cfr. obtiqua, Lnn. 13. Textularia cfr.laevigata d’Orb 14. Gypsina globulus, Reuss. 15. Truneatulina sp. 16. Haplophragmium sp. I7. Nodosaria sp. 18, Nonionina sp. \^i\Textularia sp. 20. Cristellaria sp. 21. Fragmente de nummulți mici din grupa plicatae d’Arch. Botez raportează microfauna aceasta la Priabonian, adică la partea superioară a eocenului. După D-l Popescu-Voitești (78) faciesul cu orbitoide și briozoare din Șotrile corespunde la eocenul mediu și în parte la eocenul superior. In lucrarea lui Beutler (14) cu privire Ia marnele cu globigerine întâlnite de Pompecky la Bahna se găsesc înșirate următoarele specii de foraminifere. 1. Gaudryina siphonella, Reuss. 4. Nodosaria proxima Silv. var. 2. Lagena reticulata, Macg. non — costata 3. Nodosaria ambigua Neug. 5. » calomorpha, Rss. Institutul Geological României 246 O. PRO1ESCU 6. Nodosaria inarticulata^zM.^ 7. Pentaiina elegans, d’Orb. 8. » inermis, Czj. 9. » Benningseni. Rss. 10. » capitata, Boli. 11. » -pauperata d’Orb. 12. Frondicularia sp. 13. Vaginulina badenensis, d’Orb 14. » (Dentalina) bre- vissima, n. sp. 15 .6landulinach./acvigata,d’Orb 16. Marginu/ina pediformis, Born. 17. » transversa-sulca- ta, n. sp. 18. Robulina depauperata, Rss. 19. » radiata, Born. 20. » cullrata, Montf. 21. PulleniaspXNonionind},&Qfi\> 22. Bulimina Buchiaua, d’Orb. 23. » pupoides, d’Orb. 24. Uvigerina urnula, d’Orb. 25. » pygmaea, d’Orb. 26. Pirgulina Mustoni, Andraee. 27. Guttulina communis, d’Orb. 28. Globulina irregularis. d’Orb. 29. Textularia sp. 30. Bolivina antiqua. 31. » elongata, Hantk. 32. Globigerina bulloides, d’Orb. 33. » bilobata, d’Orb. 34. » regularis, d’Orb 35. Orbulina universa, d’Orb. 36. Truncatulina lobatula, d’Orb. 37. » (Rotalina) Dutem- piei, d’Orb. 38. Pulvinulina pygmaea, Hantk- 39. Rotalina So/danii, d’Orb. 40. » zit.punctulata, Terd- 41. Polystomella subumbilicata, Czs. var. centro non depressa n.sp. După Beutler aceste marne cu globigerine aparțin pontianului și sunt equivalente cu straturile cu congerii, conchidere fundamental gre- șită, la care Lorenthey, răspunde prin următoarele observațiuni juste ; 1. In România, celui mai vechiu pliocen îi corespunde meotianul. In acest etaj nu se cunoaște până astăzi existența marnelor cu globi- gerine, cunoscute de alttel numai în depozitele mediterane. 2. Nicăeri în sedimentele aralo-caspice nu se întâlnește faciesul planctonic. 3. Pliocenul nu este cunoscut în depozitele de la Bahna. 4. Din lucrările lui Teisseyre (137) rezultă că formațiunea saliferă miocenică în România este caracterizată prin marne cu globigerine și tufuri dacitice: iar d-l Murgoci (80) arată că la Bahna marnele cu globi- gerine se găsesc în strânsă legătură cu calcarele tortoniane din Curchia. Schafarzik găsește marne cu globigerine în apropiere de Orșova pe cari le paralelizează cu tegelul de Baden, iar Koch (65) arată, că în Transilvania marnele cu globigerine alternează cu tuful dacitic. Bazat pe aceste considerați uni Lorenthey conchide că marnele cu globigerine găsite de Beutler trebuesc considerate ca mediterane, iar nicidecum pontiane. In 1912, D-l G. Macovei (74) a indicat prezența nummuliticului în diferite puncte dintre Tetichioi și Azarlâc (Dobrogea) și citează din fa- Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 247 ciesul inarin al lutețianului, ce apare pe valea Cișmelei între Cernavodă și Azizia, următoarele specii de nummuliți mici : Nummulites laevigata » » distans tip. » var. depressa, Asilina exponens. După D-1 Macovei, această faună prezintă 2 caractere importante: 1) Abundența speciei Nummulites laevigata, 2) Coexistența speciilor N. distans tip și N. distans var depressa, pe baza cărora s’a făcut di- ferențierea dintre faciesul de Albești și cel de Azârlac. III Modul de preparare al foraminiferelor. înainte de a cunoaște răspândirea foraminiferelor în depozitele noastre terțiare, îmi permit, de a arăta procedeul întrebuințat de noi, la separarea foraminiferelor din rocă. Una din operațiunile cele mai grele și poate tot atât de grea ca și determinările specifice, este izolarea lor din rocă. Această operațiune este anevoioasă și răușita depinde numai de abilitatea șrrăbdarea celui ce o execută. Dacă roca este o gresie sau calcar cu un ciment slab, atunci resturile microorganice (Foraminijere, Briozoare, Ostracode, etc.) se pot separa ușor cu ajutorul unui ac de disociat sau a un eiperii metalice. Când însă cimentul este puternic și resturile organice se găsesc strâns legate de rocă, separarea lor este aproape imposibilă și atunci trebue să facem secțiuni microscopice. In cazul când avem o marnă sau o argilă cu foraminifere, izola' rea se face prin spălarea rocei. Această operațiune se execută astfel: Se înmoaie argila sau marna în apă până ce se transformă în noroiu și se trece la un curent de apă, printr’o sită metalică sau de mătase, cu 121 până la 529 ochiuri pe cm. pătrat. Această sită permite trecerea materialului fin argilos și reține resturile organice. In cazul când marna sau argila este puțin compactă, iar transformarea în noroiu se face anevoie, atunci se accelerează operațiunea înmuierei, prin fierbere. Materialul rezultat prin spălare se usucă la un curent de aer cald. După uscare se separă materialul organic de cel petrografic cu ajutorul unui ac de disociat și al unei lupe. Această operațiunea este grea și cere multă răbdare. Resturile de foraminifere odată separate se pun pe o lamă de sticlă unsă cu puțină ceară și se trec sub microscop; iar dacă resturile organice sunt formate din cochilii cu pereții subțiri, se aplică o picătură de glicerină, care face preparatul să devie mai vizibil, mărind indicile de refracțiune. Institutul Geological României 248 O. PRO IEȘCU IV Răspândirea foraminiferelor în depozitele terțiare din România. In cele ce urmează se găsesc trecute observările și concluziunile la care am ajuns, trase din studiul microfaunei terțiare. înainte de toate ește necesar să arăt în tabloul alăturat caracterele litologice și faunis tice ale fiecărei serie urmărită de noi. Succesiunea depozitelor este următoarea : Grupa Sistem Etaj Orizonturi și Faciesuri Fosile <1 1-4 £ N E O G E N Levantin Nisipuri cu Unio pro- cumbens marne cu llelixf. Foraminifere nu s’au găsit. Ostracode comune. Dacian Marne nisipuri, gresii cu Prosodacne și Pivipare Ostracode comune Bairdia pusilla „ exilis Pontian Marne cenușii cu Conge- ria rhomboidea Nu conțin decât Ostracode Bairdia pusilla „ exilis Meoțian Marne cenușii, nisipuri cu IJydrobii, gresii cu Congeria novorossica Nonionina granosa, RoA talia broeckhiana, Poly- stomella crispa, Miliolina injlata. .Sarmațian S Buglovian Calcare, gresii, nisipuri, cu Mactra podolica, M. caspia, nisipuri cu Car- diurn Fittoni. Polystomella crispa, P., regina, P. tricostata, P. imperatrix, Nonionina granosa, Miliolina ve- nusta, Nubi cularia novorossica. Marne cenușii cu Ervilia trigonula. Nubecularia novorossica Cpsolitaria.Spiroloculina tenuis, Sp. Mediterranen- sis, Miliolina depressa, \ M. lunula, Virgulina Schreibersiana, Gypsina, vesicularis, Clavulina ■ communis, Uvigerina se-\ miornala, Alveolina ine- lo, Orbiculina rotella, Sphairoidina austriaca, Nodosaria abyssoriun, | Globigerina aniversa, Gl, bulloides. Dentalina com- munis, Lagena longiscata etc. Tortonian Calcare'recifale, marne cu Globigerine, marne conglomeratice S Institutul Geologic al României IGR/ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 247 Grupa Sistem Etaj Orizonturi și Faciesuri Fosile H ti h ■ NEOGEN H e 1 v e ț i a n Orizontul superior. Con- glomerate, nisipuri mar noase cenușii sau roșia- tice, marne cu Globigeri- ne, gips, tuf dacitic. Orizontul inferior. Șis- turi marnoase negre, argile nisipoase, marne cenușii salifere. Lagena gracillima,. Ao- dosaria longiscata, Den\ talina communis, Boli- vina antiqua, Spiroloctt- lina alternans, Polymor l phina problema, Frondi-\ cularia linearis, Bigene-, rina nodosaria. Tritaxia (Rhabdogonium) tricari- natum, Globigerina bul-, loides, Gl. aniversa, Gl.\ regularii, etc. liurdigalian Argile cenușii negricioase cu Ostrea crassissima. Reophax lenticularis, Mi Holma bicornis, Globige- rina regularis, Pulvinu- lina concentrica, 1 PALEOGEN 1 Ol igocen Gresie nisipoasă cu solzi dc pești, șisturi disoddice din grupa șisturilor mc- niliticc, gresia conglomc- ratică asemănătoare gre- siei Fuzaru. Gresie mica- cec nisipoasă cu forme silico-aglutinante. Nummulites Fichteli, Or- bitoides aspera, Opercti-\ lina complanata Reophax placenta, II iperamntind elongala, Haplophrag- 1 ntium tuba, Aminodiscus gordialis. Nummulites striata, Or-, bitoides slella, O. stellata, 0. aspera, Gypsina glo\ bulus, Clavulina Ssaboi} etc. E o c c n Gresia de tipul Șotrile cu Orbitoide. și Nummu- liti. Gresie calcaroasă mi cacee, gresie cu hieroglife, gresie cu structură curbi- corticală. marne albicioase cu fucoide. ' A Microfauna paleogenă. In județul Prahova sistemul paleogen, îl găsim reprezentat sub fa- ciesul de fliș și cuprinde straturi ce aparțin la seria eocenă și oligocenă. Eocenul, este alcătuit din roci, cari denotă un caracter litoral de adâncime mică, fiind reprezentat prin gresii cu bobul mărunt cu num- muliți, gresii cu orbitoide și briozoare, gresii cu hieroglife, gresii cal- caroase cu structură curbicorticală, gresii șistoase micacee cenușii, marne sistoase argiloase, marne cenușii albicioase, sau cenușii verzui sau brune roșiatice cu sau fără fucoide. Oligocenul, este reprezentat prin gresii nisipoase șisturi disodi- lice cu solzi de pești din grupa șisturilor menilitice apoi gresii conglo- meratice asemănătoare gresiei de Fuzaru. O Institutul Geological României 250 ■ O. PROTESCU Cercetările făcute în regiunea Șotrile Petriceaua-Șreaza ne au dat posibilitatea, de a recolta de pe suprafața gresiilor eocene și oligocene un material foarte bogat în foraminifere. Izolarea lor de pe suprafața rocei se face foarte anevoe din cauza cimentului ce le fixează de rocă. Rocile cari au dat cele mai multe resturi organice sunt gresiile eocene cu ciment calcaros, pe când cele eocene cu ciment silicios si cele conglomeratice oligocene le-am găsit sărace în fosile. Din șisturile disodilice cu resturi de pești și din șisturile menilitice (Oligocen) n’am putut obține resturi de foraminifere. Examinând materialul gresos organogen de la bază lui, adică de unde gresia eocenă ia contact cu marnele roșii senoniene și până la partea superioară unde avem gresii conglomeratice nisipoase și șisturi disodilice cu solzi de pești, am constatat că putem distinge atât din punct de vedere petrografic cât și din punct de ve- dere paleontologic două orizonturi distincte: 1. Orizontul Inferior, format din gresii micacee șistoase cenușii cu ciment calcaros în alternanță cu argile șistoase cenușii, gresii orga- nogene, gresii cu ieroglife, gresii cu structură curbicorticală, marne cenușii albicioase sau roșietice cu fucoide. Gresiile organogene conțin numeroase resturi de foraminifere, în special Orbitoide și Nummuliți. 2. Orizontul Superior, format din gresii șistoase micacee bogate în silice de culoare cenușiu gălbui în alternanță cu șisturi argiloase, gresii organogene, gresii conglomeratice mai mult sau mai puțin nisipoase. Gresiile organogene conțin resturi de foraminifere în special forme silico- aglutinante. In cele ce urmează, se găsesc trecute microfaunele acestor 2 ori- zonturi. Orizontul Inferior. Acest orizont apare bine desvoltat la nord de vf. Cucuiatu (Șotrile), apoi între valea Șchioapei si vf. Pietrișu (Șotrile), în valea Șerbuloaia, în valea Boncului (Șotrile-Vistierului), sub vf. Comăr- niceanul din valea Rea (Petriceaua) și în fine în valea Tărsei din re- giunea Breaza. In toate aceste puncte avem gresii cu orbitoide ce se reazămă pe marnele senoniane și sunt acoperite de straturile cu operculine cari în regiunea Șotrile reprezintă seria oligocenă. Microfaunele întâlnite sunt următoarele : a) Din gresiile mi-.acee organogene de pe valea Șerbuloaia (So trile-Vistierului) am determinat : 1. Nummulites striata d’Orb. r. 2. » variolaria Sow. ff- 3. » Brongniarti d’Arch. r. 4. » Boucheri de la Harpe r. 5. Heterostegina simplex d’Orb. r. 6, Orbitoides stellata Giimb ff. 7. » stella Giimb f. 8. » aspera Giimb ff. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 251 ^.Orbitoidestenuicostata Giimb r. 10. » dispansa Sow. r. 11. » papyracea Boubde ff. 12. Dentalina intermedia Hantk. r. 13. » consobrina d’Orb r. I4 Robu/ina arcuato-striata Hantk. r. 15. » simplex, d’Orb. r. 22. CristeUa 16. Robulina depauperata Rss r. 17. » rosetta Giimb. r. 18. Truneatulina gros ser ugosa Giimb. 19. Textularia cfr. laevigata d’Orb. 20. Gypsina globulus Reuss. f. f. 21. Triloculina gibba d’Orb. r. '■ia sp. r. apoi câteva specii de briozoare : 1. Lepralia eonjluens Rfs. r. 2. Entalophora virgula Hag.sp.r. ”. Biflustra clathrata Phil. sp. f. 7. Petalopora Dumonti Hag sp. r. 4. Salicornaria rhombijera Gld. f. 5. Ceriopora spongites Gldf. r. 6. » spongioasa Phil. r. precum și un rest de brachiopod aparținând la specia RhynchonelHna afp. Hauerii Bittner. r. și fragmente de alge calcaroase ca: Lithotham- nium nummuliiicum Giimb f. Din punct de vedere numeric se remarcă Orbitoidele și mai cu seamă Tinoporinile cu specia Gypsina globulus Reuss. Dorinele sunt mari și se pot recolta cu ochiul liber. Nummuliți propriu ziși sunt rari și ii găsim reprezentați numai prin nummuliți de talie mică din grupa lui N. striata d’Orb. b} Acealeași gresii apar pe valea Buncului (Sotrile-Vistierului) cu următoarele specii de foraminifere: 1. Nummulites striata d’Orb. f. 2. Orbitoides papyracea Boubee f. 3. » dispansa Sow. ff. 4. » aspera Giimb f. 5. » stellata d’Arch. f. f. 6. » stella Giimb. f. f. 7. Gristellariacumulicostata Giimb r. 15. Truneatulina sp. r. 3. Robulina arcuato-striata Hantk 9. Dentalina elegans d’Orb. r. 10. » solida Reuss. r. 11. » nummulina Giimb. 12. Gypsina globulus Reuss. f. f. 13. Globigerina bulloides d’Orb. r. 14. 'Textularia sp. r. apoi câteva resturi de briozoare reprezentate prin : 1. Ceriopora spongiosa Phill. r. 2. » spongites Gldf. r. 3. Pioniera gracilis Phill. f. 1. 4. Proboscina echinata M. sp. r. precum și radiole de echinide, fragmente de pecten sp. și resturi in- determinabile de dinți de pești. c. Intre valea Șchioapei și vf. Pietrișu (Șotiile), putem urmări gresiile cu orbitoide chiar la contactul cu marnele senoniane. \ ig Ry Institutul Geologic al României 252 O. PROTESCU Din aceste gresii am putut culege : 1. Nummulites striata d’Orb. r. 2. Orbitoides stellata d’Arch. r. 3. » ste.Ha Giimb r. 4. » aspera, Giimb. f. 5. Dentalina saluta Reuss. r. 6. » approximata Reus. r. 7. Robulina arcuatostriata Hantk r. 8. Rotalina Partschiana d’Orb. r. 9. Polystomella crispa Lamk.r. 10. Truncat alina grosserugosa Giimb. r. 11. Heterostegina simplex 12. Globigerina bulloides d’Orb. r. 13. Pulvinulina sp. r. 14. Textularia sp. r. Microfauna din această localitate se prezintă săracă în genuri și indi- vizi. Nutnmuliții sunt rari ca si orbitoidele și celelalte resturi de foraminifere. d. Din gresiile micacee ce se trile) citez următoarele specii: 1. Nummulites striata d’Orb. r. 2. Orbitoides papyracea Boubee f. 3. Nodosaria Neugeboreni Reuss. fr. 4. Dentalina elegans d’Orb’ r. 5. » consobrina d’Orb fr. 6. » intermedia Hantk. r. 7. » pungens Reuss. r. precum și câteva resturi 1. Cryptaxis alloporoides Reuss. r. găsesc la nord de vf. Cucuiatu (Șo- 8. Rotalia bimammata Giimb. r. 9. Textularia cariiiataâ'Orb.t. 10. Gaudryna rugosa d’Orb. r. 11. Robulina arcuatostriata Hantk. r. 12. Globulina gibba d’Orb. r. 13. Dentalina sp. r. 14. Tritaxia sp. r. de briozoare : 2. Diastopora Oceani d’Orb. r. 3. Retepova marginala Rss. Caracterul acestei microfaune stă mai cu seamă în frequența celor câtorva specii de nodosarii. c. In spre est gresiile cu orbitoide apar sub vf. Comărniceanu pe valea Rea (Petriceaua) de unde am determinat următoarele specii: 1. Orbitoides papyracea Boubee r. 2. » stella Giimb. r. 3. » aspera Giimb. r. 4. Dentalina elegans d’Orb. f. 5. » saluta Reuss r. 6. » approximata Reuss.r. 7. Robulina simplex d’Orb. r. 8. Robulinaarcuatostriata Hantk.r. 9. Gypsina globulus Reuss. r. 10. Clavulina aff. Szaboi Hantk. r. W.Truncatulina cryptomphala Rss.r. 12. » aff. humilis Brady r. 13. Heterostegina costala d’Orb r. 14. » simplex d’Orb r. Printre briozoare citez pe Hornera gracilis Phill. Aceasta microfaună se prezintă ca și cea din valea Șchioapei săracă în indivizi și se remarcă în special prin prezența genului Cla- vulina care, după toate caracterele pare a se apropia de specia Gl. Szaboi Hantk-. Litera r, f, ff. după fiecare specie înseamnă: r = rar; f—frecvent fi'= foarte numeroase. % Institutul Geologic al României 16 Rz7 STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 253 Aceleași gresii le întâlnim și am determinat următoarele specii : 1. Nummulites striata d’Orb. f. 2. Orbitoides aspera Giitnb ff. 3. » papyracea Boubâe sp. r. 7. Rota/ina sp. r. pe valea Tărsei (Breaza) de unde 4- Orbitoides stei la Gumb r. 5. » tenuicostata Giitnb r. 6. Gypsiva globulus Reuss f. precum și resturi de Lithothamnium nummuliticum Giimb. Comparate între ele aceste microfaune constatăm că, microfauna din Șotrile este mult mai bogată în specii și indivizi ca cea din Breaza și Petriceaua. Aceasta se poate vedea și din următorul tablou recapitulativ: 1 No. F O R A M 1 N l F E R E Straturi cu Orbitoide din regiunea Șotrile Straturi cu Orbitoide din regiunea Breaza Straturi cu Orbitoide din regiunea Petriceaua 1 Nummulites striata d’Orb. • O 2 » variolaria Sotv. • '* 3 » Brongniarti d'Aich. c 4 » Bancheri de la Harpe. • 5 Orbitoides papyracea Boub^e. • © • 6 > stella Giimb. • • • 7 t stellata d’Arch • 8 » aspera Giimb. • • • 9 » temiicostata Giimb. 0 • 1 10 » dispansa Sow. • 11 Nodosaria Nengeboreni Reuss. • 12 Dentalina intermedia Hantk. • i 13 • consobrina d’Orb. • 1 14 » elegans d’Orb. • • 15 » saluta Reuss. • • 16 » nummulina Giimb. • 17 » approximata Reuss. • 18 » pungens ReuSs. • 19 Cristellaiia cumulicostata Giimb. • 20 Robulina arcuatostriata Hantk. • • i 21 » simplex d’Orb. o • 22 » depauperata Reuss. • 23 » rosetta Giimb. • 24 Rotalina Partschiana d’Orb. • • 25 » bimammala Giimb. • 26 PolystomeHa crispa Lamk. • 27 Clobigerina bulloides d’Orb. • _ 1 28 Gypsina globulus Reuss. • • 29 Globulina gibba d’Orb. • 30 Triloculina gibba d’Orb. • 31 Truncatulina grosserugosa Giimb • • 32 s cryptomphala Reuss • 33 » aff. humilis Brady. 34 Textularia carinata d’Orb • 35 b cfr. laegivata d’Orb. • 36 Clavulina ajf. Szaboi Hantk. • 37 Gaudryna rugosa d’Orb. • 38 Heterostegina simplex d’Orb, • 39 » costata d.Orb. 40 Pulvinulina, sp. ■ • L4! Tritaxia sp. • Institutul Geological României 254 O. PROTESCU Determinările noastre au ridicat numărul speciilor de foraminifere dela 14 la 39. Din totalul de 39 specii, 9 se găsesc citate și de Botez (!">' iar restul de 30 sunt forme noi. Microfauna din orizontul cu orbitoide se poate caracteriza astfel: 1. O abundență în orbitoide mai cu seamă cu speciile O. stet/ata d'Arch, O. stel/a Giimb și O. aspera Giimb. Aceste specii deși le găsim și în eocenul mediu (I.utețian) iar după Haug (51) chiar în eocenul infe- rior (Montian), totuși maximul lor de desvoltare l-avem în eocenul su- perior (Bartonian). 2. Nummuliții sunt rari, talia lor este redusă, ceeace ne arată o schimbare în caracterul fizic al mărei eocene datorită curenților reci ce veneau din nordul Europei. Deși răcirea mărei nummulitice a început cu eocenul superior totuși, marea și’a mai păstrat în acest timp și chiar după acest timp puțin caracterul equatorial, probă prezența de nummu- liți în depozitele eocene cu totul superioare. Nummuliții din orizontul cu orbitoide aparțin în general la grup il lui Nummulites striata d’Orb. 3. Specia Gypsina g/obuius Reuss apare cantonată numai în ori- zontul acesta cu orbitoide. După Uhlig (148) în Galiția a fost întâlnită la partea superioară a eocenului superior. 4. Cele mai multe din foraminiferele orizontului cu orbitoide sunt forme benthonice, iubesc adâncimi mici și stau strâns legate de zona neritică litorală recifală. Caracterul litoral apare deslușit dacă luăm în considerație resturile de lithothamnium precum și cele de briozoari cari, după cunoștințele de astăzi, trăesc la adâncimi moderate și nu de- parte de țărm. Din punct de vedere al înrudirei cu microfaunele din Galiția și Ungaria constatăm, că devine comparabilă cu următoarele microfaune: 1. Cu microfauna din Wola luzanska, Ciecklin, Szalowa și Tolusz dela Dukla (Galiția) de unde Uhlig citează o gresie calcaroasă organo- genă cu nummuliți de talie mică, orbitoide, briozoare și lithothamnii ce reprezintă limita dintre eocen și oligocen. 2. Cu microfauna din orizontul marnelor cu briozoare din regiunea Buda (Ungaria) stabilită de’HoFMANN și Hantken. Acești autori disting în seria depozitelor eocenului superior două diviziuni: 1. Straturi de Priabona (Bar- tonian). 1. Calcarul nummulitic din Ofen (Orizontul inferior cu orbitoide) 2. Marnele cu briozoare (Orizontul superior cu orbitoide) 2. Straturile oligocenului inferior (Ugurian) 3. Marnele de Ofen. 4. Tegelul de Kleinz. După Hantken, marnele cu briozoare din regiunea Buda sunt șin- \|GR L Institutul Geologic al României SÎUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 255 cronice ca partea superioară a stratelor de Priabona (Bartonianul superior). 3. Microfauna noastră devine comparabilă încă cu inicrofauna din orizontul inferior a stratelor cu Clavulina Szabm din regiunea Bakony (Ungaria), (50) caracterizată prin orbitoide, briozoare și lithothamnii. Asemenea cu inicrofauna straturilor de Priabona din nordul Italiei, sta- bilită de Oppenheim (87) și cu cea din Kressenberg din nordul Alpilor studiată de GOmbel, (48) după cum se poate vedea din tabloul alăturat; Microfauna paleogenă din orizon- tul inferior cu orbitoide și nummuliți, din regiunea «Șotrile-Breaza Petriceaua» • • • 0 • •©••• Straturile de Priă- bona N. Italiei """ ' o •Straturile nummuli- • ••• • • • • • • • • • | tice din Kressen- 1 _____ i bcro 1 । e > e • o © • • [Straturile din Wo-j jaluzanska (Galiția)î e©e© • •• o • • Straturile din Fo«| : lusz dela Dukla | 1 Straturile cu Clavulina Szâboi Orizontul * a a • • •••• •••••• • inferior • • • • • • (Marne de i Ofen) 1 j Orizontul • •• • • • ••••• i suPcr’or ; * * (tagclul de • Kleinz) 1 2 1 3 ; 4 . 5 6 ! 7 8 9 110 11 )12 113 14 15 116 17 118 i 19 20 ! 21 22 |23 24 25 26 27 1 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Nummulites striata d’Orb. » variolaria Sow. » Brongniarti d’Arch. » Bouchcri de la Harpe Orbitoides papyracea Boubee. » stella Giimb. » stellata d’Arch. » aspera Giimb. » tenuicostata Giimb. » dispansa Sow. Nodosaria Neugeboreni Reuss. Dentalina intermedia Hantk. » consobrina d’Orb. » elegans d’Orb. » solida Reuss. » mimmulma Giimb. > approximata Reuss. » pungens Reuss Cristelaria cumiiHcostata Giimb. Robulina (Cristelaria) arcuato-striala Hantk. Robulina simplex d’Orb. » depauperaia Reuss. » rosetta Giimb. Rotalina Partschiana d’Orb. Polystomella crispa Lamk. Rotalina bimammală Giimb. Globigerina butloides d’Orb. Gypsina globulus Reuss. Globulina gibba d’Orb. Triloculina grosserugosa Giimb. Truncatulina grosserugosa Giimb. » cryptomphala Reuss. » aff. humilis Brady. Textularia carinata d’Orb. » sfr. laevigata d’Orb. Clavulina aff. Ssaboi Hantk. Guadryna rugosa d’Orb. Heterostegina simplex d’Orb. » costala d’Orb. Pulvinulina sp. Tritaxia sp. Institutul Geologic al României 256 O. PR0TESCU La noi analogia cu unele din aceste microfaune a fost arătată încă din 1897 de D 1 Prof. Sabba Stefănescu. D-sa, după ce stabilește vârsta diferitelor orizonturi din flișul carpatic se oprește puțin și asupra spe- ciilor de Orbitoide arătândune că ele caracterizează o zonă apropiată de eocenul superior (118). D sa spune: «Ces Orbitoides, (Orthophragmina) caracterisent une zone qu’on peut rattacher â IT.ocene superieur. En effet Hantken cite les mâmes, Orbitoides i.Orthophraginina) pustuleuses dans les «Marnes de Buda» qui, d’aptes lui, apartiendraient â l’Eocăne supârieur ou â l’Oligocen inf^rieur. M. Hofmann, dans l'Eocene superieur des montagnes d’Ofen. Kovacs â distingue deux horizons caractdrisd par des Orbitoides (Or- thophragmina) et, Al. BOckh considere *les Marnes de Kbleskepearok», riches en Orbitoides (Orthophragmina) comme identiques aux «Couches de Priabona» qui d’apres M. M. Hebcrt et Munier-Chaemas, doivent etre rapportâes â l’Eocdne superieur». La acelaș rezultat ajunge Prof. Athanasiu(7), Boțez (15), Teis- seyre (138) Preda"), Grozescu*), cari au descris strate cu orbitoide în alte regiuni ale flișului, raportândule la eocenul cu totul superior. Din toate aceste fapte rezultă că în orizontul nostru inferior cu orbitoide se găsesc răspândite tocmai acele specii de foraminifere, cari în faunele din Galiția și Ungaria apar ca adevărate fosile conducătoare pentru depozitele eocenului superior asa că ele reprezi ntă pentru noi Bar- tonianul. Orizontul superior. Deasupra gresiei cu Orbitoide și Nummuliți se găsesc niște gresii nisipoase uneori conglomeratice, micacee de culoare cenușiu-gălbui pline cu foraminifere și briozoare. Disocierea lor din rocă se face greu din cauza cimentului dur. Orizontul superior apare desvoltat în regiunea Șotiile la punctul numit Gimilia în apropiere de vf. Pietrișu, unde se pot urmări atât gre- siile din orizontul inferior cât și cele din orizontul superior, apoi în regiunea Breaza de Jos pe valea Cacova și în regiunea Cornu pe valea Sărăcilei sub vf. Străjiștea, unde se găsesc frământate cu șisturile negre (Straturi de Cornu) de sub conglomeratele miocene salifere. La vf. Gimilia (Șotrile Vistierului), gresiile superioare apar prinse tn cutele marnelor senoniane din zona marginală a flișului. *) D. Preda — Regiunea colinelor subcarpatice din partea de sud a Distr. Bacău 1915. pag. 16 — 17. *) II. Grozescu.— Geologia regiunei subcarpatice din partea de Nord a Distr. Bacău. 1915. pag. 20. CJr-r Institutul Geologic al României XJGR/ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 257 Din aceste gresii am putut determina următoarele specii: 1. Orbitoides aspera Giimb. r. 2. Operculina complanata Defr. ff. 3. Nodosaria latejugata Giimb.r. 4. Dentalina elegans d’Orb. f. 5. Reophax placenta Grzyb. f. 6. Hyperammina elongata Brad f. 7. Ammodiscus gordialis Jones and > Park. f.f. 8. Ammodiscus tenuissimusGrzyb f.f. 18. Resturi de nummuliți mici de 9. Haplophragmium tuba Giimb f. f. 10. Gaudrina siphonella Reussf.f. 11. Pulvinulina umbonata Reuss r. 12. Robulina arcuato-striata Hantk f. 13. Robulina depauperata Reuss r. 14. » simplex d’Orb r. 15. Globigerina trilobata d’Orb f. 16. Rotalina Akneriana d’Orb r. 17. » Dutemplei d’Orb r. >ul lui Nummulites Fichteli Mich. r. Caracterul acestei microfaune constă: 1. Prezența operculinelor reprezentate prin specia Operculina com- planata Defr. = O ammonea Leym forma des Întâlnită în straturile cu Clavulina Szâboi din Ungaria; 2. Frecuența, formelor silicoaglutinante reprezentate prin Haplo- phragmium tuba Giimb, Ammodiscus gordialis Jones și Park, Reophax placenta Grzyb și Hyperammina elongata Brady; după 'Grzybowski aceste forme sunt caracteristice tongrianului din Galiția. De remarcat este raritatea orbitoidelor și a nummuliților. Printre orbitoide n’am întâlnit decât specia O. aspera Giimb, iar printre num- muliti nu-mi stă înainte decât specia N. Fichteli. Cu acelaș caracter se prezintă microfauna din greșurile conglo- meratice ce apar la nord de satul Cornu în valea Sărăcilă sub vf. Stră- jiștea, unde le găsim frământate cu șisturile negre (Straturile de Cornu). Formele întâlnite sunt: 1. Orbitoides papyracea Boubee r. 2. Operculina complanata Defr. fr. 3. Heterostegina simplex d’Orb f. 4. Amphistegina mamillata d’Orb ff. 5. Haplophragmium tuba Giimb f. .6. Ammodiscus tenuissimus Grzyb ff. 7. » gordialis Jones and Park. 8. Gaudryina siphonella Reuss r. 9. Truncatulina pygmea Hantk r. 10. Plecanium caseiporme Grzyb f. 11. Hyperamminaelongata Brady r. 12. Globigerina bulloides d’Orb r. 13. Nodosaria latejugata Giimb. r. 14. Robulina arcuato-striatalAnnrV ff. 15. Robulina simplex d’Orb r. 16. Robulina depauperata Reuss r. 17. Polystomella crispa Lamk r. precum și câteva resturi de briozoare ce se pot apropia de specia Ce- riopora spongites Gldf. Anuarul Instit. Geologic al României. Institutul Geological României 258 O. PROTESCU în valea Cacova (Breaza de jos) 11. Robulina ar cuato-striata Hantk r. 12. Robulina depauperata Reuss. r 13. Frondicularia tenuissima Hantk r. 14. Spirolocu/ina simplex Grzyb. r 15. Globigerina injlata d'Orl^. r. 16. Pu/vinul ina umbonata Reuss r. 17. Truncatulina sublobatula Giimb. r. 18. Rotalina depressa n. sp. r. 19. Hetercsfegina simplex d’Orb. r. 20. Polystomella crispa Lamk. r. Din gresiile organogene ce apar se pot cita următoarele forme: 1. O per culma complanata Defr. ff. 2. Ammodiscus gordialis Jones a. P. f. 3. » tenuissimus Grzb. r. 4. Plyperammina subnodosifor- mis Grzyb. r. 5. Nodosaria latejugata Giimb r. 6. » Piki n. sp. r. 7. » {Dentalina) globuli- cauda Giimb r. 8. Dentalina consobrina d’Orb. r. 9. » semilaeviS Hantk r. 10. Cristellaria nummulitica Giimb. r. Ca și în celelalte două regiuni cei mai de seamă reprezentanți în aceste microfaune sunt formele aglutinante. Ele par a li niște fo- sile conducătoare în acest orizont. Comparate microfaunele acestor trei regiuni le găsim identice; însă față de microfauna orizontului inferior se deosibește întrucâtva deși păstrează ceva din caracterul ei. Prezența celor două specii de orbitoide: Orbitoides aspera Giimb și O. papyracea Boubâe reprezentate în număr restrâns, ne a ată legătura cu orizontul infe- rior. Nummuliții perzistă însă în număr foarte mic și reduși în taliei, ceeace demonstrează că apele s’au răcit într’atâta încât au împiedicat desvoltarea lor. Acest caracter se observă și la fauna orizontului superior din re- giunea Bakony care după Hantken (50) corespunde la tegelul de Kleinz. Interesantă devine comparația cu microfauna oligocenă din împrejurimile Krosno (Galiția’) de care se apropie foarte mult, după cum se poate vedea din tabloul alăturat, mai cu seamă în ce privește răs- pândirea formelor de lituolide reprezentate prin speciile: Reophaxplacenta Grzyb., Haphlophragmium tuba Giimb., Ammodiscus tenuissimus Grzyb. și A. gordialis Jones și Parkes. *) J. Grzybowski.— Otwornice paklodow naftondsnych Okolicy. Krosrio pag. 6-10, 1897. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA ^59 Microfauna paleogenă din orizontul superior din regiunea Șotrile-Breaza- Cornu Orizontul superior din vf. Gimilia (Șotrile Vistierului Orizontul superior din valea Cacova (Breaza) Orizontul superior din valva Sârăcilei (Cornul 1 Straturile cu Qlavulitta Szâboidin Ungaria Straturile din îm- prejurimile Krosno din Galitia Straturile din Wadovice. Galica i Inferioi Supe- rior. Foraminifere 1 Nummulites Fichteli • o 'Orbitoides papyracea Boub^e © • 3 » aspera Giimb. • 9 4 Operculina comptanata Defr. sp. o • • o 5 Heterostegina simplex d’Orb. © • 6 Amphistegina mamiHata d’Orb. 9 7 Ammodiscus tenuissimus Grzyb. • • <3 • Q 8 » gordialis Jones an Park. • o • 9 9 Haplophragmium tuba Giimb. • © o 10 Hyperammina elongata Brady. • • O 11 » subnodosiformis Grzyb. • o 12 Reopl.ax placenta Grzyb. • o 9 13 Gaudryina siphonella Reuss. • o O (14 Plecanium caseiforme Grzvb. • 0 15 Nodosaria iatejusiata Defr. o o O • o 16 » Piki n. sp. • 17 » (Dentalina) globulicauda Giimb. • 18 Dentalina elegans d’Orb. . o • • 19 » consobrina d’Orb. • • • » semilaevis Hantk. o • 21 Cristellaria nummulitica Giimb. • © • 22 Robulina arcuato-striata Hantk. • o o O © 23 » depauperata Reuss. • • • • 24 » simplex d’Orb. o • 25 Rotalma Akneriana d’Orb. • 26 » Dutemplei d’Orb. • 27 Rotalina depressa n. sp. o 28 Polystomella crispa Lamk. ® • -9 Globigerina bulloides d’Orb. • • © • • 30 31 » trilobata d’Orb. » inflata d’Orb. o o • • • • 32 Spiroloculina simplex Grzyb. • 33 Frondiculara tenuissima Hantk. 9 • • 34 Pulvinulina umbonata Reuss. e • o 35 Truneatulina sublobatula Giimb. • • 36 » pygmea Hantk. • Briozoare . 1 Ceriopora spongites Goldf. • Echinoderinc 1 1 Radiole și plăci indeterminabile. 1 • Microfauna din orizontul gresos superior are analogie și cu fauna argilelor din Nikoltschitz (Austria) stabilită de Rzeuak*). ') Rzehak.-- Jahrbruch der K. Geol. Reichsanstalt 1893. pag. 2 >8. I.Institutul Geologic al României XJGR/ 260 O. PROTESCU Prezența operculinelor, raritatea orbitoidelor, dispa- riția aproape complectă a nummuliților și mai cu seamă frecuența formelor silico-agluti nante dă un caracter de individualitate orizontului superior care din punct de ve- dere faunistic se apropie cu totul de fauna oligocenă din lGaliția. Foraminiferele determinate de noi se deosibesc de cele din orizontul de bază și precizează pentru gresiile superioare vârsta oligocenă probabil Oligocenul inferior. Viitoarele cercetări amănunțite ce se vor face în seria depozitelor din flișul paleogen ne vor arăta dacă cele două orizonturi pe cari noi le-am distins în regiunea Șotrile-Breaza-Petriceaua din jud. Prahova, se pot sau nu generaliza în tot lungul arcului carpatic. Microfauna neogenă. înainte de a ne ocupa cu descrierea microfaunei neogene din dife- ritele etaje și subetaje stabilite de geologii, țiu să amintesc că există păreri deosebite cu privire la interpretarea unora din termenii strati- grafici aplicați în literatura noastră. Deosebirea de păreri se explică prin faptul că între diferiți termeni stratigrafie! nu se găsesc condițiuni stratigrafice normale și din cauză că lipsesc fosile caracteristice pentru o clasificare exactă a depozitelor neogene. Ținând seama de toate aceste greutăți voi căuta să urmez aci, clasificația obișnuită de geologii noștri. Cercetarea microfaunei neogene mi-a dat putința să stabilesc ur- mătoarele fapte. 1. O separațiune bazata pe microfaună între depozitele primului etaj mediteran (Aquitanian-Burdigalian) și a celui d’al doilea etaj medi- teran (Helvețian-Tortonian-Buglovian) este greu de făcut de oare ce de- pozitele din seria 1 lui mediteran se prezintă cu o faună foarte săracă în genuri și specii : 2. Cele mai multe din microfaunele miocene aparțin celui d’al 2 lea mediteran ; deosebirea între ele este numai de natura zoogeografică. Aci intră și microfauna bugloviană care are un caracter marin și aparține tot celui 2 lea mediteran. 3. Cu sarmatianul aspectul microfaunei se schimbă întrucât pri- mește caracterul faunei salmastre orientale din ținuturile [aralo-caspice. In cele ce urmează se găsesc descrise diferitele microfaune întâl- nite de noi, în seria depozitelor neogene. V Institutul Geologic al României 1 STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 261 Seria 1-lui Mediteran. Microfauna Burdigaliană. In partea de vest a platoului Mehe- dinți la nord de Vârciorova, izo'at între șisturile cristaline, se găsește ba- zinul terțiar al Bahnei. Gr. Ștefănescu (116), Drăghiceanu (29), Fuchs (33) Sabba Ștefănescu (118), Murgoci (80), De Martonne*) iar în ultimul timp Macovei (73) au descris depozitele acestui bazin și au arătat că în afară de șisturile cristaline ce mărginesc bazinul către NW și SE se mai găsesc depozite ce aparțin laneogen.DupăD-1 Macovei am avea repre- zentat aci, toată seria stratigrafică coprinsă între burdigalian și sarmațian. Mulțumită Junor împrejurări favorabile am cercetat argilele cenușii mi- cacee nisipoase cu resturi de O st rea crassissima, Cerithium plicatum, C. margaritaceum ce se găsesc pe haldele puțurilor din dreptul vechei exploatațiuni de cărbuni din Bahna. Păturile cari compun aceasta sub- diviziune nu sunt vizibile din cauza porniturilor și materialului aluvio- nar depus de pârâul Bahna. Din argilele culese de pe suprafața halde- lor, de unde se pot scoate exemplare foarte frumoase de Ostrea cra- ssissima Lamk, am obținut prin spălare următoarele resturi de fo- raminifere : 1. Rheophax lenticularis Grzyb. r. 2. Miliolina bicornis Walk a J. r. 3. Pulvinulina concentrica P. a. J. r. 4. Globigerina (Orbulina) aniversa d’Orb. r. 5. Clobigerina triloba Rss. r. 6. » regularis d’Orb. Această microfaună se prezintă foarte săracă în genuri și indivizi. Singurele forme frecuente sunt globigerinele cari însă nu ne spun nimic, fiind socotite ca forme cosmopolite ; totuși ele se găsesc mai răs- pândite în argilele salifere din Wielizcka (Reuss), în nămolul cu globi- gerine din straturile de Mezosdg, în miocenul din bazinul Vienei (d’OR- bigny, Reuss, Karrer) și în miocenul și pliocenul din centrul și sudul Italiei (Costa, Terrigi). Nici un reprezentant mai de seamă care să stabilească legătura cu microfauna depozitelor inferioare neogene din Ungaria stabilită de Kocn"*) în cele 2 orizonturi din complexul straturilor de Hidalmas și mai cu seamă în tegelul cu foraminifere de la Kettbsmezo. In depozitele burdigaliane din bazinul Bahnei lipsesc formele silico- aglutinante atât de caracteriste în Austria pentru baza neogenului în schimb însă se găsesc forme ce țin de seria medie a neogenului. *) Em. de Martonne. Recherches sur l’evolution morphologique des Alpes . de Transylvanie. Revue dc Geographie. 1907. **) A. Koch. Die Tertiărbildungen der Siebenburgischen Landesteile. 1900 pag. 42 — 57. ;f. JA Institutul Geological României XjGRy 262 O. PROTESCU Seria celui 2-lea Mediteran. Microfauna helvețiană. In înțelesul pe care îl are astăzi, Hei ve- ți anul corespunde la Schi ier sau la Formațiunea saliferă sub- carpatică. Această formațiune apare in România sub un aspect uni- form; rocele ce o constituesc sunt puțin diferite între ele, pretutindeni aceleași marne gipsifere, șisturi argiloase, gresii, marne cu globigerine și tufuri dacitice. Fosile lipsesc și din cauza aceasta aprecierea autorilor, cu privire la vârsta și clasificarea acestor depozite în seria neogenă, di- feră mult unele de altele. O orizontare bazată pe date paleontologice nu avem, toate ori- zontările făcute se bazează pe considerațiuni stratigrafice sau petrografice. Din cercetările făcute de noi, în regiunea golfului de Slănic unde am urmărit formațiunea helvețiană între Breaza —Câmpina și Telega rezultă că trebue făcută următoarea orizontare : 1) Orizontul inferior (Straturi de Cornu) în care intră depozitele de la bază formațiune! salifere și de sub conglomeratele cuvetei de Slănic. Acest orizont este alcătuit din marne cenușii negricioase, șisturi argiloare bituminoase, gresii, marne cenușii cu globigerine, tuf daeitic, gips și corespunde la orizontul inferior cu sare (Mrazec și Popescu- Voite.ști). 2) Orizontul superior în care intră depozitele cuvetei golfului de Slănic reprezentate prin conglomerate, gresii, nisipuri marnoase cenușii vinete sau roșcate, marne nisipoase, marne cu globigerine, tuf dacitic și gips. Paralel cu studiul geologic al acestei formațiuni am urmărit și desvoltarea microfaunei în aceste două orizonturi pe cari le descriem în cele ce urmează: Microfauna din straturile de cornu. La marginea de nord și sud și în lungul cuvetei golfului de Slănic d’asupra oligocenu- lui de tipul menilitic și sub conglomeratele miocene mediterane, apar straturi alcătuite din șisturi argiloase negre bituminoase în alternanță cu bancuri subțiri de gresii si nisipuri precum și gipsuri albicioase. Aceste straturi puternic cutate apar sub formă de lentile uneori prinse și frământate cu șisturile disodilice oligocene și chiar cu orizontul grezos conglomeratic cu operculine (Oligocenul inferior). Straturile de Cornu formează baza depozitelor helvețiane din regiunea cuvetei golfului de Slănic și sunt sincronice cu depozitele salifere ce însoțesc masivele de sare în regiunea Câmpina și Telega. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 263 Ele apar desvoltate în tot lungul cuvetei de Slănic dar mai cu seamă în regiunea Cornu pe valea Sărăcilă, apoi pe valea Cacova la Breaza de jos și pe valea Doftanei sub cheile Doftanei (Șotrile). vezi profilul fig. 1. Cheile Doftanei Brebul Fig- Profil prin Cheile Doftanei (Șotrile). Scara 1’: 50000 i : Gresii eocene ; 3 : șisturi disodilice (oligocenul) ; 3 : gipsuri inferioare ; 4 ; straturi de Cornu ; 5; conglomerate, gresii și gipsuri superioare ale cuvetei dc Slănic ; 6 : terasa quaternară. Pe valea Sărăcilă sub vf. Străjiștea (Cornu de sus) — șisturile ne- gre cari sunt frământate cu gipsurile inferioare, prezintă intercalați uni de gresii cu foraminifere. De pe suprafața acestor gresii am separat câte-va resturi de foraminifere, moluște, viermi și briozoare. Iată lista formelor adunate de mine: Foraminifere : 1. Nodosaria incerta Sil vestii r. 2. Rotalina Partschiana d’Orb. r. 3. » Brongnartii d’Orb. r. 4. Folystomella crispa Lam. r. 5. Globulina punctata d’Orb. r. 6. Anomalina austriaca d’Orb. r. 7. » rotula d’Orb. r. 8. Miliolina [Quinqueloculina) Akneriana d’Orb. r. 9. Miliolina (Ouinqueloculina] triangularis d’Orb. r. 10. » [Quinqueloculina) Badenensis d’Orb. r. 11. » (Quinqueloculina) Mayeriana d’Orb. r. 12. » Quinqueloculina} contorta d’Orb. r. Briozoare : 1) Salicornaria rhombifera Gldf. r. Viermi. 1) Șerpuia fastigiata Eichw. r. 2) » gregalis Eichw. r. Institutul Geological României 264 O PROl'ESCU Moluște. 1. Pleurotoma incrassata Duj. r. 2. » submarginata Bon.r. 3. Odontostoma Vindobonensis Horn. r. 4. Eulima afi. Eichwaldi Horn. r. 5. Cerithium aff. scabrum Olivi. 6. Cardium sp. r. 7. Pecten sp. r. Pești. Dinte de Scoliodon Kraussi Probst. Să vedem acuma care este importanța acestei faune. In ce privește foraminiferele găsim că toate sunt citate de Koch în depozitele mediteranului II (Helveți an-Tortonian) din bazinul Tran- silvaniei. Tot așa și cu moluștele cati sunt reprezentate prin specii ce se întâlnesc des în depozitele inediterane din Steinabrunn în bazinul Vie- nei și la Lapugy in Transilvania. Cele 2 specii de pleurotome PI. sub- marginala Bon. și PI. incrassata Duj., apar după M. HOrnes în tege- lul de Baden dar mai cu seamă în nisipurile ce stau în legătură cu cal- carul de Leitha din Steinabrunn, Nikolsburg, Porstendorf și Lapugy din Transilvania. (52). Asupra formelor de briozoare nu putem spune decât ca spec'a Salicornaria rhombifera Gldf. sinonimă cu Vincularia rhombifera Rom. este citată de Reuss (103) atât în depozitele oligocene cât și miocene din Austria, iar cu privire la resturile de pești nu avem decât un singur dinte de un rechin comun Scoliodon Kraussi, Probst, vecin de genul Charcharias Cuv. Cum vedem toate formele citate aparțin mediteranului II. Prin urmare din acest punct de vedere numai încape nici o în- doială că șisturile negre (Straturi de Cornu) de la baza cuvetei de Slănic aparțin la mediteranul II și în nici un caz nu țin deseria mediteranului I. De acest lucru ne convingem și mai mult, dacă urmărim șisturile negre (Str. de Cornu) în spre partea superioară la contactul cu conglo- meratele cuvetei de Slănic. Sub vf. Cucuiata (Șotrile) — șisturile negre trec in niște argile șistoase roșiatice cu intercalări ’de bande subțiri nisipoase cu forami- nifere și cari iau contact cu conglomeratele miocene ale cuvetei de Slănic. Din aceste nisipuri am obținut următoarele specii: 1. Nodosaria longiscata d’Orb. f. 2. » ambigua Neug. f. 3. » rugosa d’Orb. r. 4. » papillosa Sil vestii, r. 5. » aff. badenensis d’Orb, r. 6. » (Dentalina') globuli- gera Neug. r. k igr/ Institutul Geologic a României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMANIA 265 7. Dentalina (Nodosaria} com- munis d’Orb. r. 8. » Boueana d’Orb. r. 9. » inermis Czjz. r. 10. » Reussi Neugeb. r. 11. Robulina intermedia d’Orb. r. 15. Bolivina antiqua d’Orb. f. 12. Truncatulina Ungeriana d’Orb. r. 13. Frondicularia bicostata Krr r. *14. Polymorphina problemă, d’Orb. f, 16. Globigerina bulloides d’Orb.r. Cu o deosebită importanță se prezintă formele culese din stratul nisipos de la baza conglomeratelor miocene din dosul gărei Breaza de pe valea Cacova. Acest banc nisipos ține tot de complexul șisturilor negre și din el am putut culege specii ce se întâlnesc frecuent în de- pozitele mediteranului 11. Formele întâlnite sunt următoarele : 1. Lagena gracillima Sequenza r. 2. Glandulina laevigata d’Orb r. 3. Nodosaria longiscata d’Orb ff. 4. » gemina Silvestri r. 5. » Adolphina d’Orb r. 6. » Abyssorum Bradyr. 7. » raphanus Lin ne r. 8. » radicala Linne r. 9. Dentalina (Nodosaria) com- munis d’Orb. 1. 10. » Boueana d’Orb f. 11. » consobrina d’Orb r. 12. Cristei Iar ia cultrata d’Orb r. 13. » aff. reniformis d’Orb r. I4. » aff. cymboides d’Orb. r. 15. Marginulinaglabra d’Orb. r 16. Bolivina antiqua d’Orb. ff. 17. Polymorphinaproblema d’Orb.f. 18. » augusta Egger. r. 19. Bulimtna Buchiana d’Orb. 20. Frondicularia bicostata Karr. f. 21. Vaginulina multilinearis n. sp.r 22. Spiroplecta agglutinans d’Orb.f. 23. Bigenerina nodosaria d’Orb. r. 24. Tritaxia (Rhabdogonium) tri- carinatum d’Orb. r. 25. Planorbulina Mediterranen- sis d’Orb. r. 26. Spirillina vivipara Park. r. 27. Haplophragmium turbinatum Egger. ff. 28. Miliolina (Planispirind) corn- munis Park. f. 29. Spiroloculina tenuis Czjz. r. 30. Pleurostomella alternans Schw.r. 31. Uvigerina tortilis Reuss. r. 32. Globigerina inflata d’Orb. r. 33. » bulloides d’Orb. ff. 34. Polystomella crispa Lamk. f. 35. Rotalina Akneriana d’Orb. r. 36. »■ Haidingerii r. 37. Truncatulina sp. r. In afară de foraminifere am găsit valve de ostracode, spicule triaxe de spongii, radiole mici de echinide, precum și un pteropod Vaginella depressa Daud. sinonim cu Cleodora strangulata Desh. citat de M. HOrnes în tegelul de Baden, Steinabriinn, Mbllersdorf și Voslau (basinul Vienei) apoi de Neugeboren la Lapugy în Transilvania iar de Dionys Stur în tegelul cu Vaginella depressa Daud. ce înso- Institutul Geological României 206 O. PROTESCU țește calcarul de Leitha la Benkovac în vestul Slavoniei. Din toate for- mele citate se găsesc în mare număr nodosariile, dentaline, miliolide și globigerine, adică tocmai acele genuri cari sunt frecuente în depozitele mediteranului II. Globigerinele sunt atât de numeroase încât nisipul are înfățișarea unui nămol nisipos cu globigerine și ne amintește fauna de plancton din straturile de Mezozeg. Privite în ansamblu și în comparație cu alte microfaune străine vedem că din 56 specii, 7 sunt citate de D l Simionescu (114) în calca- rul tortonian din nordul Moldovei; 7 de Beutler (14) în marnele cu globigerine de la Bahna ; 18 de Pavlovici în tegelul mediteran de la Visnjica și Vilin Potok în Serbia (88); 26 în tegelul de Baden din ba- zinul Vienei (86); 25 în depozitele litorale ale mediteranului II din Buj- tur, Dapugy în Transilvania (65); 14 în miocenul din Steiermark (56); 11 în depozitele mediterane miocene cu Ostrea Cochlear Poli, din Olmiitz*); 16 în argilele salifere din Wieliczka în Galiția (38) și numai 3 în depo- zitele de Hidalmas cari formează baza mediteranului în Transilvania. Frin urmare din acest punct de vedere numai poate încăpea nici o în- doială că straturile de Cornu aparțin mediteranului II. Tablou comparativ de răspândirea foraminiferelor din șisturile negre (Str. de Cornu) în diferite depozite mediterane din România, Serbia, Austria și Ungaria FORAMINIFERE 1 Lagena gracitlima Sequenza 2 Glandulina laevigata d’Orb. 3 Nodosaria 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 incerta Silvestri longiscala d’Orb. ambigua Neugcb. rugosa d’Orb. papilosa Silvestri aff. badenensis d’Orb. gemina Silvestri Adolphina d’Orb. abyssorum Brady. raphanus Linne. radiația Linne. (Dentalina) globaligera Neug. 15 Dentalina INodosaria\communis d’Orb 16 17 Boueana d’Orb. inertnis Czjz. Basinul Transilvaniei Basinul Bahnei I £ v.: •§ Straturi o ' de Hi- 2 \ dalmas c — | o « R. SCHUBERT. — Zur miocănen Foraminitercnfauna der Umgebuug vom Olmiitz. Verb. d. K. K, Geol. Rcichsanstalt 1913. No. 5. pag. 142-152. STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 267 1 o Z FORAMINIFERE Basinul Bahnei Calcarul cu 1 ithotham*J mium din N. Moldovei 1 Basinul Transilvaniei Depozite meditcranului 1 11 din Seibia T.cgelul de Baden din basinul Vienei Depozite mediterane cu Ostrea cochlear din Olmtitz Miocenul din Steier- mark Miocenul din Szczer- 1 zec (Lcmberg) 1 Argilele salifere din ! 1 Wieliczka cu O-f ‘gări- 1 niane lia Marnele cu globi- : gerine fortoniane । Straturi de Hi- dalmas Straturi de Mezoscg Facies literal al jnediter. H din Bujtur Lapugy Argile in fer. rllhium mai tliaceii» Argile torto din Cure? Orizontul ; inferior L Orizontul j superior ' 18 Dentalina Reussi Neug. X 19 » consobrina d’Orb. X X X x X 20 Cristellaria (Robulina) cultrata d’Orb. x x X X X 21 » aff. reniformis d’Orb. X X x X 22 » aff. cymboides d’Orb. X 23 » (Robulina) intermedia d’Orb. X X 24 Marginulina glabra d’Orb. X X X 25 Bolivina antiqua d’Orb. X X X X X 26 Polymorphinn problema d’Orb. X X X .27 » angusta Egger X 28 Globulina punctata d’Orb. X 29 Anomalina austriaca d’Orb. X X 30 » rotula d’Orb. x 31 Globigerina bulloides d’Orb. X X X X X X X X X X X /X X X 32 » iuflata d’Orb. M iliolina ( OiAnqueloculina) Akueriana d’Orb. x 33 X X X' 34 Miliolina triangularis d’Orb. X X X X 35 » Baaenensis d’Orb. X X 36 o Mayeriana d’Orb. X XÎ 37 » contorta d’Orb. X X X X 38 » (Planispirina) communis Park. X 39 Spiroloculina (Massilina) tenuis Czjz. X x X X! •10 Polystomella crispa Laink. X X X X X X X 41 Rotalina Akneriana d’Orb. X X 42 » Haidingerii d’Orb. X X X X 43 » Partschiana d’Orb. X X >44 » Brongnartii d’Orb. X 45 Truncatulina Ungenana d’Orb. X X X x X X 146 Uvigerina tortilis Reuss. X 47 Pleuroslomella alternans Schw. x 48 Haplophragmium turbinatum Egger. X 49 Spirillina vivipara Park. X 50 Planorbulina Mediterranensis d’Orb. X 51 Tritaxia (Rhabdogonium) tricarina- tuni d’Orb. X 52 Bigenerina Nodosaria d’Orb. X X X 53 Spiroplecta agglutinans d’Orb. X 54 Vaginulma multilihearis n. sp. X 55 Frondicularia bicostata Karr. X X |56 Bulimina Buchiana d’Orb. var. x X X x x X X xl In 1906 d-l Profesor Mrazec a considerat aceste straturi ca reprezentând probabil oligocenul exceptând gipsurile inferioare pe cari le-a atribuit la saliferul miocenic (77), iar mai târziu în 1911 când aceste straturi au primit denumirea de «Straturi de Cornu» le-a considerat împreună cu d-l Popescu-VoItesti reprezentând primul mediteran (78). Din studiul microfaunei rezultă, că majoritatea formelor a- parțin tipurilor acelora cari se găsesc răspândite mai mult 268 O. PROTESCU în al doilea mediteran și dacă luăm în considerație poziția stratigrafică a acestor depozite cari în totdauna se găsesc sub depozitele cuvetei de Slănic rezultă că avem aface cu baza mediteran ului II probabil baza Helvețianului. Lip- sesc complect formele silico-aglutinante și în special re- prezentanți din grupul Lepidociclina atât de caracteris- tici pentru întâiul mediteran (126). Bazat pe aceste fapte, voi considera straturile de Cor nu ca aparținând baza Helvețianului. Microfauna marnelor helvețiane din anticlinalul «Câmpinița». In regiunea Câmpina formațiunea helvețiană este alcătuită din marne cenușii, gresii, nisipuri, marne cu globigerine, tuf dacitic și gips. La Câmpinița helvețianul formează un anticlinal normal care se vede păs- trat pe valea Prahovei drept în fața gărei Câmpina. Bolta îi este erodată și acoperită de prundișurile terasei Câmpina (vezi pro’.lul No. 2). l’Plarne cenuși: gipsiFere cu intercalațiuni c/e gresii și nisipuri; Z-Marne cu g/obigerine ) 3 - Tu f dacitic ; f-Pietrișuri/e terasei CămpinașF^Fa/ii.- D . . Profil prin anticlinalul Câmpinița Scara t:£000 I’e flancul de nord al acestui anticlinal se vede o bandă de tuf dacitic sub care stă un strat subțire de marne cu globigerine cari au o spărtură concoidală și o culoare cenușie albicioasă. Din aceste marne am obținut 1. Nodosaria radicula Linne r. 2. Dentalina Reussi Neugeb r. 3. » Boueana d’Orb. r. 4. » Scharbergana Neug. r. 5. Cristellaria (Robulina) cui tra- ta d’Orb r. 6, Globigcrina (Orbulina) uni- versa d’Orb ff. In afară de foraminifere se le-am apropiat de speciile : următoarele specii de foraminifere : 7. Globigerinabulloides d’Orb. ff 8. bilobata d’Orb. ff. 9. » inflata d’Orb. f. 10. » regularis d’Orb. f. 11. Picurostomclla alternans Schw. ff. 12. Spiroloculina Mediterranen- sis. n. sp. f. găsesc resturi de ostracode pe cari 1. Cythera squamosa, Terq. f. 2. Cytherina apfottnangensis Toul. r. 3. Cytherina reda Rss. Din formele citate în număr mare sunt globigerinele. Aceste glo- bigerine sunt numericește atât de desvoltate încât formează un nomol cu globigerine. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA Interesantă este prezența unei specii noi de Spiroloculina foarte apropiată de Spiroloculina (Massilina) tenuis pe care am trecut-o sul; numele de Spiroloculina Mediterranensis- Din lista de mai sus se vede ca ceiace caracterizează microfauna din Câmpinița este desvoltarea formelor planctonice. Din cunoștințele de astăzi, se știe că planctonul își are optiinum de viață în interiorul mări- lor deschise departe de țărm, în regiunea curenților calzi (22). Prezența formelor planctone în depozitele noastre lagunare se poate explica ca fiind aduse în lagune de curenții maritimi sau de vânt. Aceste lagune tre- buesc considerate ca niște basinuri moarte destul de adânci caracterizate printr’o salinitate foarte mare. Viețuitoarele aruncate în aceste lagune pu- teau să trăiască atât timp cât salinitatea nu era prea mare, imediat însă ce apele din lagune atingeau maximum de concentrațiune în Na. CI. ele tre- buiau să moară, iar corpurile lor să cadă la fund și să se îngroape în no- rnolul din fundul lagunei. Dacă urmărim în spre nord aceste marne cu globigerine le găsim din nou pe valea Câmpiniței aproape de gura văii Balita unde ele apar păs- trând acelaș raport stratigrafie față de tuful dacitic. Din aceste marne am determinat speciile : 1. Globigerina (Qrbulina} ani- versa d’Orb. ff. 2. Globigerina bulloides d’Orb ff. 3. » bilobata d’Orb. f. 4. Globigerina triloba Rss. f. 5. » regularis d’Orb. f. 6. Dentalina Reussi'Sttugefc r. 7. Rotalina Ungeriana d’Orb. r. Despre această micofraună nu putem spune decât că prezintă acelas caracter faunistic cu acea din anticlinalul Câmpinița. Și aici apar în număr mare globigerinele cari formează aproape 9O’/o din masa totală a rocei. Pentru regiunea Câmpina marnele cu globigerine au importanta unui fosil conducător fiind în strânsă legătură cu existența formațiunei helvețiane. Ele au fost întâlnite la adâncimi variabile în diferite sonde săpate în această regiune. Așa Aradi (9) ne dă o listă de speciile întâlnite în sonda 75 a Societăței «Steaua Română» la adâncimea 300 m. Formele citate de acest autor 1. Qrbulina universa Lam. 2. Sphaeroidina sp. 3. Globigerina conglomerata Sw. 4. » trilobata d’Orb. Cum vedem și aici, ca și în voltate formele plactonice. In ce privește legătura cu microfaunele străine din tabloul alăturat se constată o înrudire cu faunele celui d’al 2-lea mediteran, în special sunt următoarele : 5. Globigerina regularis d’Orb. 6. » bulloides d’Orb. 7. » quadrilobata d’Orb. 8, » equalis d’Orb. anticlinalul Câmpinița se găsesc des- cu acele din straturile de Mezosâg din Transilvania, fapt de altfel ară- tat și, de Aradi. O. PROTESCU O» co Anomalina rohila d’Orb. o o 6 o* o $ Cn 3 o o O 3 05 05 tj, o 3 s; O »■ o St O 3 O Z o c o C5 c o o X 2 M Arglila nferioara cu Cerîlhiumm mar- garilhateum. ! XI 15 n 5’ £ Argile torto- niane din Cur- eh ia Marne cu glo- bigerine i r 3 3 Orizontul inferior ș â S» 3 । Straturi de ' Basinul Transih Orizontul superior Straturi de Me- zbseg Faciesul litoral al mediteranuhu 11 din Bujtur, Lapugy Depozitele med ranului II din Serbia 2. n‘ te- Tegelul de Baden din- basirrnl Vienei Schlierul din Dolnja Tuzla (Bosnia) Schlierul din Wels Argilele salifere din Wieliczka (Galitia i Miocenul dinSzczer- zcc । Lemberg) Schlierul din Steiermark Tablou comparativ de răspândirea foraminiferclor în marnele mediterane eu globigerine din regiunea Câmpina și în diferite depozite mediterane din Serbia, Austria, Ungaria și România. Depozitele medite- rane cu Ost rea cocii lear din Olmutz j Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 271 Microfauna marnelor helvetiane din Tei.ega. — La Telega for- mațiunea helvetiană aproape de linia masivului de sare este alcătuită dm marne cenușii nisipoase cu intercalări de gresii fine și cu gips în formă de plăci subțiri. La Cipăroaia ele apar sub depozitele tortoniene. Din aceste marne am căpătat o microfaună bogată în specii, înrudită cu microfau- nele studiate. Formele întâlnite sunt următoarele : 1. Globigerina (Orbulina) ani- versa d’Orb. r. 2. Globigerina in flata d’Oib. r. 3. - » bulloides d’Orb. ff. 4. » bilobata d’Orb. r. 5. » triloba Rss. r. 6. » regularis d’Orb. f. 7. Uvigerina canariensis d’Orbr. 14. Trurcatul i 8. Virgulina Schreibersii Czj. f. 9. Bulimina pupoides d’Orb. r. 10. » subtereș Brady. r. 11. 'Polystomella crispa Lamarck r. 12. Miliolina (Planispirina) comu- nis d’Orb. r. 13. Miliolina (Quinqueloculina) contorta d’Orb. r. lobatida d’Orb. Toate formele citate aparțin la mediteranul II. Nici aici nu găsim reprezentanți din 1 mediteran. Microfauna depozitelor cuvetei de Slănic.— Aci intră conglo- meratele și nisipurile marnoase helvetiene din cuveta de Slănic. Nu intră depozitele de la baza cuvetei (Straturi de Cornu) cari după cum am văzut țin de orizontul inferior. Am urmărit această cuvetă pe porțiunea de teren coprinsă între Breaza-Cornu și Petriceaua-Brebu. Acest sinclinal are o lărgime aproxi- mativă de 5 km. și in alcătuirea lui intră conglomerate cenușii sau roș- cate, nisipuri marnoase cenușii sau roșiu gipsifere, tuf dacitic și marne cu globigerine. Depozitele sunt lipsite de fosile. Nu se citează decât resturi de nummuliți remaniați (118). Intr’adevăr pe valea Prahovei în fața.gărei Breaza cum și pe valea Câmpiniței sub vf. Fetei se văd în conglomeratele helvetiane ce desenează marginea de nord a cuvetei de Slănic nummuliți mici remaniați, cari sunt aduși dc pe spinarea fli- șului paleogen. Studiul geologic, al cuvetei de Slănic mi-a înlesnit să dau peste niște marne nisipoase cu globigerine ce apar la zi chiar în axa sincli- nalului pe valea Doftanei sub terasa Brebu. Din aceste marne am cules următoarele specii: 1. Globigerina (Orbulina) universa 4. Polystomella aff. aculeata d’Orb.f. d’Orb. r. 5. Pulvinulina Karsteni Park. aj.r. 2. » bulloides d’Orb. f. . 6. Bulimina Buckiana d’Orb. r. 3. Polystomella crispa Lam. f, 7. Virgulina Schreibersii Czj. r. 272 O. PROTESCU Aceleași marne cu globigerine apar și pe valea Lupa în fața vău Seciu (Brebu) însă de data aceasta însoțite de tuf dacitic. Speciile culese sunt urmă- toarele : 1. Globigerina (OrbuUna) ani- versa d’Orb. f. 2. » bulloides d’Orb. f. 3. » * bilobata Rss. r. 4. » triloba d’Orb. r. 5. » regularisA'O^.t. 6. Rotalina Boueana d’Orb. r. Din cele arătate aci, rezu'tă că microfauna orizontului supe- rior se prezintă ca și aceea din orizontuljnferior săracă în in- divizii, iar formele citate comune celui d’al 21ea mediteran. Un fapt care trebue să ne atragă atențiunea este prezența tufului dacitic alături de mar- nele cu globigerine. Legătura lui cu marnele cu globigerine dovedește raporturi identice cu cele din straturile de Mezo- s6g în Transilvania stabilite de Koch. Microfauna Tortoniană.— In basinul Bahnei și dealungul marginei de sud a munților Ge- tici, precum și în subcarpații orientali se întinde la marginea flișului sau a formațiunei helve- tiene strate cari după fosilele ce le conțin aparțin în chip neîndoios etajului tortonian. L$ Curchia (Bahna,/ tortoni- anul se reazămă pe șișturile cristaline și este format la bază din calcare recifale cari trec pe nesimțite la niște marne albicioase albăstrui cu globigerine iar la partea superioară din marne argiloase cenușii cu numeroase fosile tortoniane. Institutul Geological României &TODIUI. FAUNEÎ DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA Din marnele albicioase am determinat următoarele specii de fora- minifere: 1. Globigerina (Orbulina) uni- versa d’Orb. 2. » bulloides d’Orb. f. 3. » bilobata d’Orb. r. 4. Sphaeroidina austriaca d’Orb. f. 5. Lagena globosa Mont. r. 6. » striata d’Orb. r. 7. Glandulina laevigata d’Orb. r. 8. Nodosaria aculeata d’Orb. f. 9. » hispida d’Orb. f. 10. » ambigua Neug. f. 11. » venusta Rss. r. 12. » favorita n. sp. f. 13. » abyssorumBrady r. 14. » radicula Linn6 r. 15. » gemina Silvestri r. 16. » affinis d’Orb. r. 17. Dentalina (Nodosaria) com- 20. Dentalina Boueana d’Orb. r. 21. Marginulina triangularis d’Orb. f. 22. » Behmi Reuss. r. 23. Cristellaria reniformis d’Orb. ff. 24. simplex d’Orb. f. 25. )) cassis Lamk. r. 26. » crassa d’Orb. r. 27. » (Robu/ina) interme- dia d’Orb. r. 28. » cultrata d’Orb. f. 29. Robulina austriaca d’Orb. f. 30. Pleurostomella alte' nansSchw. r. 31. Bolivina punctata d’Orb. f. 32. Uvigerina semiornata f. 33. Polymorphina problemaA(A\r f. 34. Guttulina austriaca d’Orb. f. 35. Bulimina Buchiana d’Orb. f. 18. » 19. » munis d’Orb. f. Verneuli d’Orb. f. Reussi Neug. f. 36. Spiroloculina sp. f. 37. Rotalina Dutemplei d’Orb. r. 38. Rotalina Ungeriana d’Orb. r. 39. Amphistegina Hauerina d’Orb. r. 40. Truncatulina Boueana d’Orb. r. După cum se vede din listă caracteristica acestei microfaune este numărul mare d.e forme planctonice în special globigerine, apoi bo- găția de nodosaride și cristellaride. Formele recifale pe cari avem să le întâlnim atât de des în marnele argiloase fosilifere tortoniane lipsesc. Mult mai numeroase și mai variate sunt foraminiferele adunate din marnele argiloase fosilifere din porumbiște (Curchia) de unde D-mi Drâghiceanu, Sabba Ștefănescu și Macovei, citează un număr foarte mare de fosile tortoniane. Speciile întâlnite de noi sunt următoarele : 1. Alveo/ina melo d’Orb. ff. 2. » Haueri d’Orb. f. 3. Orbiculina adunca Ficht. a. Moli. f. Anuarul luslit. Geologic a! României. 4. Amphistegina Hauerina d'Orb.ff. 5. Heterostcgina simplex d’Orb. f. 6. » costala d’Orb. f. 7. Nodosaria rugosa d’Orb. r. ts Institutul Geologic al României 2^4 6. PROTESCU 8. Dentalina elegans d’Orb. r. 9. Cristellaria intermedia d’Orb. r. 1<*. » gibba d’Orb. r. 11. » simplex d’Orb. r. 12. Bulimina Buchiana d’Orb. r. 13. Uvigerina semiornata d’Orb. r. 14. Polymorphina digitalis d’Orb.r. 15. Clavulina communis d’Orb. r. 16. Gypsina vesicularîs Park a. J. r. 17. Globi gerina {Orbulinâ) uni- versa d’Orb. r. 18. » bilobata d’Orb.r. 19. » triloba Rss. f. 20. » bulloides d’Orb. r. 21. Globulina gibba d’Orb. r. 22. Miliolina [Adelosina) depressa d’Orb. r. 23. » {Adelosina) pulchella d’Orb. aff. Linnacana d’Orb.f. 24. Miliolina (Articulind)gibbosula d’Orb. f. 25. » (Biloculind) ringens Lamck. r. 26. » [Biloculinâ) cuneata Karrer r. 27. Miliolina {Biloculinâ) clypeata d’Orb. r. 28. » [Triloculina] pulchella d’Orb. r. 29. Miliolina (Triloculina) austri- aca d’Orb. r. 30. » [Quinqueloculind) con- torta d’Orb. f. 31. » [Quinqueloculind) tri- angularis d’Orb. f. 32. » {Quinqueloculind) Un- geriana d’Orb. f. 33. » [Quinqueloculind) se- mi/unum Linne f. 34. » {Quinqueloculind) tri- gonula Lamarck. r. 35. Spiroloculina canaliculata d’Orb. r. 36. Spiroloculina arenaria Brady r. 37. » planulata Lam. r. 38. Textularia carinata d’Orb. 39. PolystomeUa obtusa d’Orb. 40. » crispa Lamarck. r. ,4 1. » rugosa d’Orb. r. 42. » jlexuosa d’Orb. r. 43. Rotalina Boueana d’Orb. r. 44. » Dutemplei d’Orb. f. 45. Rotalina Haidingerii d’Orb. f. 46. » Partschiana d’Orb/f. 4?. Truncatulina lobatula d’Orb. r. 48. Nonionina Soldanii d’Orb. r. 49. Asterigerina planorbis d’Orb. f. 5b. Dentritina Juleana d’Orb. r. Afară de foraminifere se remarcă resturi de briozoare dintre cari cele mai frecuente sunt următoarele : 1. Salicornaria rhombijera Gldf. 1 2. Hornera d’Achiardii Rss. f. 3. Pustulipora curta Eichw. r. 4. Crisia Haueri Rss. r. 9. Thalamopora 5. Cellepora escharoides Rss. r. 6. » pertusa Eichw. r. 7. » Solaris Eichw, r. 8. Ceriopora orbiculata Rss. f. cribrosa Gldf. r. precum și câteva resturi de ostracode pe cari le-am raportat la specia Cythere concentrica Rss. După cum se vede microfauna din regiunea studiată se carac- terisează: Institutul Geological României SttjbIUL FaUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 1) Prin prezența în mare număr a formelor recifale reprezentate mai ales prin genurile: Alveolina, Orbiculina, Amphistegina și Hete- rostegina. Toate aceste forme își au astăzi reprezentanți in mările calde și după Walther *) populează mai ales regiunile coraligene. Nu apar niciodată în mările reci și iubesc adâncimi relativ mici. 2) Prin răspândirea mare specifică a Miliolidelor. Din datele cu- rente se știe, că în zona neritică a mărei mediterane, se desvoltă în jurul pajiștelorde briozoare, lithothamnii și coralieri o fautlă de benthos, în care miliolidele joacă un rol prepoderant. Acest fapt a fost constatat și de noi în golful Neapoli unde ori de câte ori recoltam un material din jurul insulelor coraligene (Secca di Benda .Palumno, Secca della Gajolla) cădeam peste foarte multe specii de Miliolide. 3) Un fapt bătător ia ochi este raritatea formelor din grupul Rhab- doidea cari nu sunt reprezentate decât prin exemplare de Nodosaria. Cum vedem cea mai mare parte din speciile citate sunt forme recifale spre deosebire de cele din marnele cu globigerine cari sunt planctonice. Rezultă d’aici, că microfauna din aceste marne argiloase fosilifere deși de aceiași vârstă cu cea din marnele albicioase cu globigerine, este totuși deosebită de cea dintâiu, ceia ce ne demonstrează că s’a desvoltat în alte condițiuni geografice și faciesale. Calcarul de Curchia stă în strânsă legătură cu marnele cu globigerine și este considerat de D-l Murgoci ca o recifă în mijlocul acestor marne (80). In ce privește legătura acestei microfaune cu faune de aceiaș vâr- stă din alte țări, ea poate fi arătată în comparație cu microfaunele mediterane din basinul Vienei, al Transilvaniei, din Galiția și Serbia. Datele de repartițiune a foraminiferelor sunt luate pentru basinul Transilvaniei după Koch (65); pentru basinul Vienei și depozitelor dela nord de Briinn după Karrer**), d’ORBiGNY (86), Reuss (1(’9) și Tausch***); pentru cele din depozitele mediterane din Serbia după Pavlovic (88); iar pentru cele din Galiția după Reuss (98). *) WalTher. — Bionomie des Meercs pag. 210, ♦*) F. Karrer. — Geologische Studien in den tertiaren und jilngeren Bil- dungen d. Wiener Beckens țahrb. d. K. K. Geol. Reichs. 1896. pag. 72—73. Idem Jahrb. d. K. K. Geol. Reichs. 1868 p. 570-584. *♦*) L. Tausch.—Jahrbuch d. K. K. Geol. Reichs. 1896 pag. 431—468. 276 O. PROTESCO Tablou comparativ dc răspândirea fcramjniferelor în depozitele toitoniane din Bahna și în depozitele mediterane din Austiin, Ungaria și Serbia. 6 x F O RA M1NIF E R E Basinul Transilva- niei Steinabrttnn Pasinul Vienei Depozitele mediterane din Steiermarck Defori'ele midilemv tu Ostrea tathlear la 11. di Brunn Argile sâlifere uin Wieîiczka 'Galiția) Depozitele me- diterane din Serbia Bujtur l Cisnădioara •d > ' (Quinqueloculina') Unge- riana d’Orb. Spirolocullna (S'gmoilina) tenuis Czjz. Orbiculina rotella d'Orb Virgulina Schreibersiana Czjz Pleurostomella aff. rapa Giimb. Bulimina elegans d’Orb. Clavulina communis d’Orb. Textularia carinata d’Orb. Perneuilina variabilis Brady. Haplophragmium Jcntinense Terq. Cornuspira involvens Rss. Polystomella crispa Lamarck. Rotalina Kalembergensis d'Orb. » Dulemplei d'Orb. > Haidingerii d’Orb. Truncatulina lobatula d’Orb. > Boueana d’Orb. Nubecularia novorossica tip solitaria Karr. X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X- XXX XX - Institutul Geologic al României \ 1GR stubiuL faunei de foraminifere terțiare din românia 285 Privită în ansamblu constatăm: 1. Toate formele întâlnite sunt de origină marină. 2. Tulpina din care s’a desvoltat este tortoniană. Intr’adevăr din 16 specii cunoscute, 8 specii se găsesc în argilele tortoniane din Curchia (Bahna), 11 în depozitele tortoniane din Wieliczka (Galiția), 9 în depo- zitele miocene din Sibiu, 5 în stratele de Alezozâg, 11 în depozitele tor- toniane din Bujtur, Lapugy (Transilvania), 8 în basinul Vienei și 9 în mamele tortoniane din Visnjica (Serbia). 3. Toate formele citate poartă caracterele formelor mediterane ceea ce ne dovedește că ele au trecut nemodificate în buglovian ex. Spiro- loculina (Sigmoi)ina) tenuis Czj, Miliolina /unuia d’Orb, Clavulina communis d’Orb. Valabilitatea formelor este datorită numai mediului înconjurător. Speciile se desvolta în raport drect cu prezența sau ab- sența recifelor, cu gradul de oxigenare al apei, cu circulațiunea curen- ților, cu l.rana și natura sedimentului. Fig- Profil între Gura Drăgănesei și Provița p Scara T75-000- Gura Drăgănesei Piatra Provița^x^" 7. = Sa/ifer. 2. = Sarmatian. 3. * Meotiar?. fy. = Pontian 5. = Dac/an. F* £ inie c/e c/rs/ocazie. - Din toate aceste fapte rezultă-i că microfauna bugloviană stă în strânsă legătură cu microfauna tortoniană, fondul ei faunis ti c fiind marin. Influența formelor sarmați ane cu caracter de îndulcire a apelor nu există, deoarece în- dulcirea basinului sarmatian și migrațiunea formelor o- rientale nu a avut loc propriu-zis decât odată cu depu- nerea conglomeratelor, gresiilor și calcarelor cu mactre și cardiacee. Acest fapt are o importanță deosebită de oarece ne arată că depozitele bugloviane trebuesc scoase din seria depozitelor salmastre și considerate ca depozite marine ale celui d-al 2-lea mediteran. Microfauna sarmațiană. Nu ne ocupăm aci de marnele și argi- lele plastice dela baza sarmațianului cari din punct de vedere faunistic Institutul Geological României -86 6. PR0TESCU am văzut că țin de tortonian-buglovian, ci de sarmațianul propriu zis constituit din conglomerate, calcare, gresii și nisipuri cu mactre de tiptil Mactra podolica Eichw. M. caspia, Eichw. care în înțelesul de astăzi corespund la Volhynian-Basarabian. In județul Prahova la sud de Provița se ridică Vf. Piatra alcă- tuit în întiegime din calcare oolitice și argile nisipoase cu Mactra podo- lica Eichw., formând un sinclinal ascuțit prins în cutele helvetianului. Calcarele le găsim desvoltate d’asupra cătunului Măgura și din ele am cules următoarele foraminifere : 1. Miliolina (Oitinqueloculina) venusfa Karr. f. 2. Miliolina tricarinata d’Orb. f. 3. Polyslomel'la crispa Lamk. r. 4. Nonionina granosa d’Orb. r. întreaga faună foraminifcră ne arată că avein aface cu forme ce trăiau la adâncimi moderate. Astăzi miliolidele Ca forme benthonice trăesc nu departe de țărm iar .polystomelele iubesc adâncimi mici. Aradi citează aceste specii în depozitele sarmațiane din .Buștenari iar Koch le găsește în sarmațianul dela NagySâros și Bârâykut în Tran- silvania (65). In județul Buzău calcarele cu Mactra podolica Eichw. apar bine desvoltate în regiunea Istrița unde iau contact cu marnele helvetiane. La Piatra Șoimului (Istrița) calcarele au o grosime de aproape 50 m. și alternează cu marne cenușii albicioase. La partea superioară calcarele sunt alterate așa că se pot culege cu ușurință exemplare de Mactra podolica Eich v. și foraminifere ca : 1 Nonionina granosa d’Orb. r. 2. Plecanium sp. r. 3. (Miliolina Ouinqueloculina') sp. f. Din nefericire, exemplarele se găsesc rău conservate și nu pot fi determinate specific, totuși prin genurile ce se găsesc aci identificarea se poate face ușor cu fauna sarmațiană din Piatra (Prahova) de care se deosibește numai în ce privește genul Plecanium, pe care nu-1 gă- sim în fauna din Piatra. Acest gen este citat de Karrer în sarmați- anul din basinul Vienei (62). In județul Fălciu la Răducaneni sarmațianul este reprezentat prin calcare oolitice cu Mactra podolica Eichw. peste cari urmează nisipuri cu Gardium Fittoni d’Orb. Din aceste nisipuri am putut culege urmă- toarele specii de foraminifere. 1. Polystomella crispa Lamck. f. 2. Miliolina (Ouinqueloculina) venusta Karr. 3. Anomalina austriaca d’Orb. r. Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA Dacă trecem în județul Iași găsim resturi de foraminifere în nisi- purile cu Polystomelle ce apar pe creasta dealului Cucuteni-Băiceni, cari la Repedea sunt întovărășite de gresii și calcare oolitice cu Mac- tra podolica Eichw. și Mactra ponderosa Eichw. Din aceste nisipuri am cules următoarele specii de foraminifere: 1. Polystomelle Crispai amar ck..ff. 4. Polystomella imperatrix var. 2. » Listeri d’Orb. ff. Cucuteni n. f. ff. 3. » regina d’Orb. f. 5. » tricustatan.s’p.ii. 6. Nonionina aff. canar iense d’Orb. f. Această microfaună este caracterizată printr’un mare număr de Po- lystomelle ca în microfauna sarmațiană din Chișinău de unde Karrer și Sinzow menționează, în nisipurile cu Nubecularii din împrejurimile Chiși- năului, următoarele specii: 1. Nubecular ia novorossica tip soli tar ia 3. Nubecularia novorossica tip deformis. 2. Nubecularia novorossica tip ■ 4. Triloculina inflata nodala 5. Polystomella crispa 6. Polystomella aculeata subumbi/icata Aceiași analogie o găsim că o are cu microfauna sarmațiană din ba- sinul Vienei, Ungaria și Turcia de care se deosibește numai prin prezența genului Nubecularia, formă caracteristică după Karrer și Sinzow ori- zontului Basarabian din Chișinău. Noi am întâlnit aceste nubecularii și în depozitele bugloviane alături de forme tortoniane. Pentru depozitele noastre sarmațiane o importanță deosebită o au formele ornamentate de Polystomelle ca Polystomella regina, P. im- peratrix, P. aculeata cari sunt proprii Basarabianului, precum și a- sociația lor cu miliolidele caracter ce se menține atât la noi cât și în basinul Vienei, apoi în sudvestul Ungariei și în Basarabia. 3) SERIA PLIOCENĂ Microfauna meoțiană. Sunt considerate ca depozite meoțiane stratele de tranziție dintre sarmațian și pontian. Ele conțin o faună ce își are origina în lacurile salmastre orientale. O orizontare a depozitelor meoțiane este greu de făcut din cauză că nicăeri nu avem seria stratigrahcă complectă. Unii termeni lipsesc și când există nu se prezintă în totdeauna cu acelaș facies cî sub fa- ciesuri deosebite. In ce privește fauna de foraminifere se constată că cele câte-va forme întâlnite de noi, dovedesc legăt ura cu microfauna sarmațiană. Institutul Geologic al României 288 O. PROTfiSCb Așa în județul Mehedinți la Bârzești depozitele meoțiane sunt al- cătuite din marne cenușii nis'poase cu intercalări de gresii cu congerii mici, hydrobii, neritine, ostracode și foraminifere. Dnii Murgoci și Ionescu-Argetoaia (54) consideră aceste marne comparabile cu acele descrise de Radovanovici și Pavlovici pe valea Ti- mocului, precum și cu acele descrise de Teisseyre în Muntenia. Din a- ceste marne am determinat următoarele specii de foraminifere : 1. Rosalina aff. complanata d’Orb. r. 2. MHiolina {Triloculina} inflata d’Orb. ff. 3. Miliolina (Triloculina} aube- riana d’Orb. ff. 4. Miliolina {Oiiinqueloculina} Hanerina d’Orb. ff. A.ci sunt reprezentate în număr mare iniliolidele. Cu acelaș caracter se prezintă microfauna meoțiană în județul Vâlcea. I.a Slătioara, coada Măgurei, depozitele sarmațiane trec aproape Profil între Poiana și Vrăji-toarea (malul drept al văiei Prahova) Scara 1150.000 1= Săli fer. DrMeofian . 3=Fordian. Dacian .PLinie dedis/ocatie pe nesimțite la meoțianul alcătuit din marne nisipoase cu neritine, ostra- code si foraminifere. Aci se recunosc ușor următoarele specii de foraminifere: 1. Miliolina {TrilocuHna} injlata 2. Miliolina (TrilocuHna) auberi- d’Orb. ff. anei d’Orb. ff. 3. Miliolina (Ouinquelocnlina) Hanerina d’Orb. ff. In județul Prahova la Câmpina, meoțianul apare reprezentat prin fa- ciesul gresos ca congerii, hydrobii și unioni. Din gresiile cu Congeria novorossica Sinz ce apar în sinclinalul ascuțit de pe dealul Răcmanu din fața gărei Câmpina, am determinat următoarele specii: 1. Nonionina granosa d’Orb. r. 3. 'Polystomella crispa Lam. r. 2. Globigerina bulloides d’Orb. r. 4. Rota Ha broeckhiana Karr. iar din niște marne cu hydrobii întâlnite la Caranicea în Sonda No- 5. Institutul Geologica! României STUblUL FAUNEI DE FORAMiNIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 289 «Germano-Româna» la adâncimea 274 metri, am obținut următoarele specii: 1. Rotalina broeckhiana, Karr. 2. Robulina clypeiformis, d’Orb. 3. Polystomella crispa. Lam. La lista de mai sus se adaogă și cele 2 specii citate de Aradi din regiunea Buștenari: 1. Rota/ia Beccari, [Rotalina vienncnsis d’Orb.) 2. Polystomella măcel la, F. și M. pe cari le consideră ca fosile conducătoare în tot complexul de strate meoțiane. Cum vedem microfauna meoțiană este săracă în specii. Se observă Polystomelle, Rotaline, Nonionine, forme între ele înrudite ce se în- tâlnesc des în depozitele salmastre din bazinul euxinic și panonic. An- drussow*) menționează în depozitele meoțiane din sudul Rusiei urmă- toarele specii : Noniomna depressula W. et. J. Rotai ia sp. MiHola sp. Toate aceste forme amintesc fauna actuaiă de foraminifere din marea caspică. Aceiași grupare de forme o găsim și în bazinul panonic. LOrintuey (72) citează din depozitele panoniene inferioare adică din stratele ce se gă- sesc sub orizontul cu Congeria rhomboidea următoarele specii : Nonionina depressula, W. și J. Rotalia beccarii, Lin. Polystomella striato-puncta'a, F. și M. » macella F. și M. Miliolina (Quinqueloculind) siminulum, L. Rezultă d’aici că microfauna din de pozi t ele noast re m eo- țiane păstrează caracterul faunei de foraminifere din ba- zinul euxinic și panonic și nu se îndepărtează mult de fauna salmastră din sartnațian. Microfauna pontiană. — In 1900 Franzenau (41) cercetând fa- una de foraminifere din depozitele pontiane din Markusec (Croația) arată că formele găsite, întrucât sunt rău conservate și reprezentate prin specii ce aparțin depozitelor marine neogene, nu sunt autochtone ci aduse pe cale secundare din depozite mai vechi. *) Andrussow. — Maotische Stufe etc. 1906. A uitatul hislit. Geologic al României, 19 290 O. PROTESCU Lorenthey contrar părerei lui Franzenau susține existența lor primară în depozitele panonice de lângă Buda-Pesta și citează din nisi- purile cu vivipare, anodonte, hydrobii, dreissensii și congerii, urmă- toarele specii: 1. Rotalia beccari, L. 2. Miliolina [Quinqueloculind) semimtlum L.=Mayeriana d’Orb. iar din argilele cenușii nisipoase cu congerii de lângă Budapest KObanya speciile : Rotalia beccarii L. Nomonina depressula = granosa, d’Orb. Polystomella striata-punctata F. și M. = Listcri d’Orb. » macella F. și M. D-sa bazat pe faptul că depozitele panonice sunt sedimente aralo-caspice și că în marea caspică trăesc astăzi după Andrus- sow, genurile Rotalia și Textularia, deduce posibilitatea existen- ței lor, ca forme autochtone și în depozitele panonice din Ungaria. Aici trebue să atrag atențiunea că în straturile ponțiane ale Ungariei intră echivalentul timporal al meoțianului așa că foarte probabil să avem aface aici cu meoțianul de facies fluvio-lacustru. In stare actuală aceste foraminifere sunt citate de Walther*) ca forme adaptative ce trec ușor din mediu marin în cel de apă dulce a estuarului fluviului Dee din Australia. Am urmărit pontianul din regiunea Câmpina și am găsit că marnele cu Congeria rhomboidea desvoltate la Câmpina pe valea Prahovei și pe valea Cricovului la Gura Drăgăneșei, ca și cele de pe valea Telega nu conțin decât ostracode de tipul: Bairdia pusilla Egger, » exilis Reuss. Nicăeri n’am dat peste foraminifere. Ele lipsesc în pontian și tot așa în dacian și levantin. Aradi nu citează decât ostracode în depozi- tele ponțiane din regiunea Câmpina-Buștenari iar Andrussow n’a găsit foraminifere în depozitele pliocene din Rusia. Acest fapt are o deose- bea importanță, întrucât ne arată că în pontian apele s’au în- dulcit în așa grad în cât foraminiferele n’au mai putut viețui. *) J. Walther. Bionomie des Meeres. 1893 pag. 208 — 230. Studiul faunei de foraminifere terțiare din românia 291 C. ConciuziunL Din studiul general al faunei de foraminifere rezultă următoarele concluzii : 1. Depozitele paleogene din regiunea Șotrile Breaza-Petriceaua conțin o faună reprezentată prin Nummuliți, Orbitoide, Operculine și Lituo- Ude. Ele caracterizează timpul geologic cuprins între eocenul superior (Bartonianul) și până la oligocenul inferior (Latorfianul) inclusiv. 2. In regiunea Breaza — Șotrile — Petriceaua gresia paleogenă se des- face din punct de vedere petrograic și paleontologic în 2 orizonturi distincte: a) Orizontul inferior cu Orbitoide și câțiva Nummuliți de talie mică din seria N. variolaria Sow. *și N. striata d’Orb. și cu Gypsina globulus Reuss. Acest orizont este equivalent cu Bar- tonian ul. b) Orizontul superior cu Operculine și câți-va Nummuliți, fără Gypsina globulus Reuss. dar în număr mare formele silico- aglutinante. Acest orizont corespunde la Oligocenul inferior. 3. Fauna de foraminifere din orizontul de bază prezintă toate ca- racterele microfaunei studiată de Uhlig la Wola Luzanska, de Grybow- ski la Folusz de la Dukla (Galiția) și de Hantken la Bakony (Ungaria). Nummuliții sunt mici, piperniciți din cauza curenților reci ce veneau din nordul Europei. 4. Fauna de foraminifere din orizontul superior păstrează toate caracterele microfaunei oligocene din Galiția și Ungaria. 5. In ce priveșie microfauna neogenă se observă următoarele : a) O separațiune bazată pe foraminifere între depozitele primului etaj mediteran (Aquitanian-Burdigalian) și celui de al doilea etaj medi- teran (Helvețian-Tortonian-Buglovian) nu se poate face din lipsă de fosile conducătoare. Cele mai multe faune de foraminifere neogene aparțin celui de al doilea mediteran. 6. Microfauna burdigaliană nu are nici un reprezentant care să ne arate legătura cu microfaunele depozitelor neogene inferioare din Austria șj Ungaiia. Lipsesc formele silico-aglutinante și reprezentenți din grupul Lepi- docyclina atât de caracteristici pentru baza neogenului. 7. Microfauna helvețiană aparține celui de al doilea mediteran ș este în totul comparabilă cu aceea din straturile de Mezoseg din Tran- silvania reprezentată prin forme planctonice. 202 O. PROTESCtf 8. Marnele cu globigerine apar în strânsă legătură cu tuful dacitic. 9. Microfauna tortoniană se prezintă în unele regiuni cu un ca- racter litoral recifal. Cele mai multe forme aparțin la tipuri litorale ca: Alveolina, Orbiculina, Amphistegina, Heterostegina, Gypsina, TruncatuHna, Rotalina, Uvigerina, Cristellaria, Polymorphina, etc. Foime ce trăesc fixate ca Rupertia, Carpentaria, nu se găsesc deși avem aface cu o faună recifală. In alte regiuni în l<5cul faunei recifale s’a desvoltat o faună de plancton adusă din interiorul mărei, reprezen- tată în special prin Globigerine, Pteropode, și Copepode. Toată fauna de foraminifere s’a desvoltat sub protecțiunea unei vegetațiuni calca- roase și la adâncimi moderate. Această microfaună stă în legătură cu faunele de aceeiași vârstă din Lapugy, Bujtur, Cisnădioară (Transilvania), cu faunele din Steina- briinn, Baden, Nussdorf, Berchtoklsdorf din bazinul Vienei, cu cca din Wieliezcka [Galiția) și cea de la Visnjica, Vilin Potok din Serbia. 10. Microfauna bugloviană se prezintă cu un caracter marin și ține geneticește de tortonian. Toate forn ele bugloviane poartă caracterele formelor mediterane, ceeace dovedește, că au trecut nemodificate în buglovian. Variabilitatca formelor stă în legătură cu mediul încon- jurător unde ele s’au desvoltat în raport cu prezența sau absența reci- felor, cu gradul de oxigenare al apei, cu circulațiunea curenților, cu hrana și cu natura sedimentului. 11. întreaga fauna de foraminifere sarmațiană este caracterizată prin Mdtolide, Nomomne dar mai ales prin forme ornamentate de Po- lystomelle asemănătoare celor din basinul euxinic și panonic. Nu găsim tipurile faunei mediterane. 12. In ce privește microfaună pliocenă se constată că microfauna meoțiană iși păstrează în totul caracterul microfaunei salmastre din basinul euxinic și panonic. Găsim aci aceeiași grupare de Rotalii, Po- lystomelle, Nomomne, Mdioline ca și ’n depozitele meoțiane din sudul Rusiei și din Ungaria. Aceste sunt tipuri adaptative ce suportă ușor schimbări de mediu. In depozitele ponțiane foraminiferele par a lipsi. Microfauna este caracterizată numai prin ostracode ca: Bairdia pusilla Eger. » exilis Reuss. forme ce se întâlnesc des în depozitele noastre daciane și levantine în cari de asemenea nu se găsesc foraminifere. Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 293 V. PARTEA PALEONTOLOGICĂ. A. Contribuțiuni la studiul faunei de foraminifere terțiare din România. Microfauna întâlnită în depozitele Terțiare din țară, după cuin am văzut in partea stratigrafică, este formată din Foraminifere, Briozoare și Ostracode. Foratniniferele le întâlnim des în depozitele terțiare mai ales în depozitele marine ale celui de al doilea medite- ran, unde le găsim cu caractere foarte apropiate de formele din basenul Transilvaniei și al Vienei. Privită fauna de foraminifere în totalitatea ei, găsim multe din ele cu caracterele tipice formelor din regiuni similare așa cum se găsesc în Ungaria, Transilvania și Rusia, iar parte cu carac- tere și variații locale. In cele ce urmează se găsesc descrise formele cari mi s’au părut că prezintă oarecari particularități din cari a și putea trage concluziuni cu privire la condițiunile de viață ale foraminiferelor. Clasificarea urmată de noi este aceia a lui Brady, împărțind grupul direct în familii naturale. Și de oarece în literatură se găsesc interpretări greșite cu privire la termino- logia unora din genuri și specii, am crezut neinerit spre a înlătura a- ceste confuziuni să arăt sinonimiile cu care sunt trecute fiecare gen și specie în parte. Din formele citate în lucrarea de față unele sunt descrise pentru prima oare. Originalele se găsesc în colccțiunea laboratorului de Paleon- tologie. CLASA FORAMINIFERELOR Sinon:me după Rhumbler. 1825. Asiphonoidea (de Haan) Monographiae Ammoniteorum et Goniatiteorum Lugduni. Batavorum. 1826. Foraminifera (d’Orbigny1. Tableau mdthodique de la classe des Cephalo- podes. Annales des Sciences naturelles Voi VII. 1835. Symplectomeres (Dujardin) Recherches sur les pretendus cdphalopodcs. Ann. Scien. Nat. Ser. 2. Voi. III. 1841. Rhisopoda (Dujatdin). Histoire naturelle des Zoophytes Infusoires compre- nant la physiologie et la classification de ces animaux et la maniere dc les etudier â l'aidc du microscope. 1854. Testacea (Schultze). Uber den Organismus der Polythalamien Foramini- feren nebst Bemerkungen uber die Rhizopoden im allgcmeinen. 1859. Foraminifera (Clapar&de și Lachmann). M6m. Inst, Geneve. Voi. VI. pag. 432. 1868. Acyt/iaria (Haeckel). Jena Zeitschrift. Voi 4. pag, 122. 1876. Thalamophora (Hertwig), Jena Zeitschrift. Voi. 10. pag. 53. Institutul Geologic al României 294 O. PROTESCU 1880. Polylhalamia (Butschli) Protozoa in Dr. H. G. Bronn’s Klassen und Ord- nungen des Tierreiches. Bd. I. 1894. Reticularia (Haeckel). System. Phylog. Voi. I. pag. 177. 1895. Thalamophora (Rhumblen. Entwurf eines natiirl. Systems des Thalamo- phoren. Nachr. d. K. Ges. der Wissenschaften in Gottingen Math. phys. Klas. 1907. Foraminifera (Steinmann). Einfiihrung in die Paleontologie. 1910. Foraminifera (F. Broili). Grundziige der Paleontologie von K. ZiTTEL. Această clasă de animale este reprezentată prin numeroase forme în depozitele terțiare din România Am obținut 253 specii din cari 66 aparțin depozitelor paleogene, iar 187 depozitelelor neogene. Din numărul de 187 specii 176 se găsesc răspândite în diferite formațiuni miocene, iar 11 în pliocen. Cele mai multe din forme sunt benthonice desvoltate în condițiuni normale aproape de țărm la adâncimi moderate ; restul își duceau viața departe de țărm în largul mărei ca Pulvinulina, Sphaeroidina, Globi- gerina și ajungeau la țărm aduse numai de furtună sau de curenți maritimi. I. - IMPERFORATA. Familia Miliolidae. Această familie este cunoscută încă din sec. 18-lea. In 1739 Plancus a găsit la Rimini pe coasta Adriaticei câteva exemplare de Miliolina pe cari le-a descris sub numele de «Conchula minima arcte in se con- torta». După dânsul Gualtieri (1842) a figurat în „Index Testarum" forma Miliolina seminulum Linne, sub numele de „Tubulus mari- nus irregulariter intortus vermicularis". Alcide d’Orbigny (1826) a menționat în „Ann. Sci. Nat“. Voi. Vil. pag. 297-304, 6 genuri distincte de miliolide: Biloculina, Spiro- loculina, TrilocuHna, Articulina, Ouinqueloculina și Adelosina pe cari în 1846, le grupează (86) în jurul a 2 familii: 1. Miliolidae cu 4 genuri : 1) Uni/oculina, 2) Biloculina, 3) Fa- bularia, 4) Spiroloculina. 2. Multiloculidae cu 6 genuri: 1) Triloculina, Cruciloculina Articulina, Shaeroidina, Quinqueloculina și Adelosina. Câțiva ani mai târziu W. C. Williamson (1858) ne arată în „Recent Foraminifera of Great Britain Ray Society" că 3 din genurile stabilite de d’ORBiGNY și anume: Triloculina, Quinqueloculina și Adelosina au ca tip comun pe Miliolina semilunum Linne și pot fi grupate sub numele generic de Miliolina. Acest gen este distinct de Biloculina care are ca tip pe Biloculina ringens și distinct de Spiroloculina cu tipul Spiroloculina depressa d’Orb, Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 295 Termenul generic de Miliolina îl găsim aplicat de Parker și Jones (1860) în „Ann. Mag. Nat. Hist. ser. 3. Voi. V. pag. 469“ la o serie de forme distincte de Bilocullna, Fabularia și Spi- roloculina. Existența ditnorfismului la unele foraminifere a determinat pe Munier Chalmas și Schlumberger să caute forme dimorfice și la milio- lide (76). In acest scop ei au preparat cu multă îngrijire foarte multe sec- țiuni din care reese existența dimorUsmuIui la următoarele forme de miliolide: Biloculina, Dillina, Fabularia, Lacazina, Triloculina, Tril- lina, Quinqueloculina, Penicilina, Heterillina, Idalina, Adelosina, Periloculina, Massilina, Spiroloculina și Sigmoilina. In 1884 Brady (10) a consacrat în monograiia sa „Report on the Foraminifera“ un capitol destul de mare pentru familiaMiliolidelor, pe care o împarte în 6 subfamilii bazându-se pe forma cochiliei, natura mineralogică și dispozițiunea camerilor față de axa principală a cochiliei. Tot aci este de amintit încercarea lui Terquem (1886) de a grupa Mi- liolidele (140) după forma gurei și înfățișarea cochiliei în 7 grupe: 1. Cochilii biloculare. 2. Cochilii triloculare. 3. Cochilii quadriloculare. 4. Cochilii quinqueloculare. 5. Cochilii neregulate cu un singur orificiu oral. 6. Cochilii neregulate cu 2 orificii orale. 7. Cochilii arenacee. Din această familie voi încerca a descrie acele forme cari sunt inte- resante din punctul de vedere al particularităților ce le prezintă, Subfamilia Miliolininae. Genul Miliolina Lamarck Sinonime după Brady Șerpuia Linn ' C1758', Walkerși Jacob, Adams, Maton și Rackctt, Dillwyn. Vermicitlum Montagu (1803), Fleming, Maggillivray, Thorpc. Miliolites Lamarck (1804), Parkinson. Miliola Lamarck (1801) Parkinson, Defrance, Blainville, Schultze, Egger, Parker și Jonnes, Carpenter. Pollonites Montfort (18081. Triloculina, Quinqueloculina d’Orbigny (1826), Brown, Roemer, Reuss, Baiky Bornemann, Costa, Terquem, Parcker și Jones, Karrer, Carpenter, Sequenza, M. Sars, Hantken. Adelositta d’Orbigny (183a) Cruciloculina d’Orbigny (1839) Miliolina Williamson (I858) M. Sars, Alcock, Parfitt, Witeaves, Brady, Siddall, Terrigi, Wright. Se pare că din toate formele de Miliolide întâlnite în fauna noas- tră genul Miliolina este cel mai răspândit. Institutul Geological României 296 O. PROTESCU In total se cunosc 28 specii de Miliolina cele mai multe recol- tate din marnele tortoniane din Curchia (Bahna). Aci, nu voi expune decât caracterele speciei Miliolina seminulum Linne care este dată de Williamson ca forma tip pentru genul Milio- lina. Miliolina seminulum Linnc. Tab. III. fig. 3. Sinonime după Parker. Jonnes, Brady, De Amicis, Silvestri și Bagg. «Conchula minima arde in se contorta» Plancus, 1739 C. L. pag. 19 tab. II. fig. 1 A. B. C- Conch. min. not. «Tubulus marinus irrcgulariter intortus vermicularis» Gualticri, 1742. Index. Tcs- tarum, tab. X. fig. 8. «Porcellana toracica» Id. Ibid. Tab. XIV. fig. 1. «/•rumentaria speciei» Soldani 1780; pag. 110 tab. VIII. fig. 49- «.Șerpuia siminulum» Linnc, 1767; Syst Nat. 12. ed. pag. 1264. S » Id. i788. Ibid. 13. cd. (Gmelin) p. 3739. «Tubulus vermicularis» Martini 1769, Conchylien Cabinet Voi. I. pag. 61. tab. III fig. 22. a. b. «Frumentaria s minula» soldani, 1795. Tcstac, Voi. I. pag. 228 tab. CLII. fig. A. B. Șerpuia ovalis Adams. 1800 Trans. Linn. Soc. Lond. Voi. V. pag. 4. tab. I. fig. 28 — 30. Fermiculum intortum iVor.Ugu 1103. Test. Brii. pag. 502. » » Fleming 1822. Mem. Wcrn. Nat. Hist. Soc. Voi. IV. pag. 564. tab. XV. fig. 3. Quinqueloculina laevigata d'Orbigny 1826. Ann. Sc. Nat. Voi. VII, pag. 301, No. 6. ,, aspera. 1b. Ibid. pag. 301. No. 11- » seminulum Id. Ibid. pag. 303. No. 44. » meridionalis d’Orbigny, 1839. Foram. Amor, Mcrid. pag. 75. tab. II. fig. 1—3. Qitinqueloculina isabellei. Id. Ibid. pag. 74. tab. IV. fig. 17—19. » auracana Id. Ibid. pag. 76. tab. IX. fig. 13—15. » magellanica d'Orbigny, 1839. Foram. Amer. Mcrid. pag. 77. tab IX. fig. 19-21. Quinqueloculina haite rina Id. 1846. Foram, foss. Vienne. pag. 286. tab. XVII, fig. 25-27. Quinqueloculina mayeriana. Id. Ibid. pag. 287, tab. XVIII, tlg. 1—3. » regularis Reuss. 1849. Denkshr. d. K. Ak. Wicn. Voi. I. pag. 384. tab. I. fig. 1, a. b. c. Quinqueloculina concinna Id. Ibid. pag. 384. tab. I. fig. 2. a. b. c. » impressa Id. 1851 Zcitschr. d. deutsch. geol. Gesell. Voi. III pag. 87. tab. VII. fig. 59 a. b. c. Quinqueloculina occidentalis Bailey, 1851. Smilhsonian Contrib. Voi. II. pag 13, fig. 46 — 48. Quinqueloculina ermani Eorncmann 1855, Zcitschr. d. deutsch. geol. Gcscllschaft. Voi. VII. pag. 353, tab. XIX, fig. 6. a. b. c. Quinqueloculina cognata. Id. Ibid. pag. 352, tab XIX. fig. 7. a. b. c. Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 297 Ouinqueloculina ovalis Id. Ibid. pag. 353, tab XIX, lig. 9. a. b. c. Miliolina seniinulum Williamson, 1858. Rec. Foram. Gt. Br. pag. 85, tab. VII. fig. 183—185. Ouinqueloculina lamelliilens Reuss. 1863, Sitzungsb. d. K. Ak. Wiss. Wicn, Voi. XLVIII, pag. 41, tab. I. fig. 12. Ouinqueloculina ludwigi Id. 1866, Denkschr, d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. XXV. pag. 126, tab. I. fig. 12. Quinuueloculina seminulum Jonnes, Parker, și Brady. 1866. Foram. Crag. pag. 9. tab. III. fig. 35—36. Qttinqtteloculina ovala Id. 1868, Ibid. Voi. LVII, pag. 147, tab. II, fig. 9. » oblonga Terquem, 1875, Anim. s. la Plage dc Dunkcrquc fass. I, pag. 40, tab. VI. fig. 8. Ouinqueloculina pauper a ta Id. Ibid, pag. 40, tab. VI, fig. 8. » plana Id. 1878, Mem. Soc. Geol Fr. Ser. 3. Voi. I, pag. 63, tab. X I. fig. 6. Ouinqueloculina vulgaris Id. Ibid, pag. 66. tab. XI, fig. 20 -21. Miliolina seniinulum Parker și Jonnes (1860), Vanden Broeck (1876), Terrigi (1882), Brad}' (1884), Mariani (1888), Corii (1892), Silvestri (1896). Această specie care este trecută în literatură cu atâtea sinonime are înfățișarea unei căsuțe mici de formă ovală și are un aspect de por- celan. Camerile sunt așezate în jurul axului principal în 5 direcțiuni deosebite. La exterior ele sunt puțin bombate și carenate. Foramenul este mic semirotund și estepievăzut de un dinte care la M. seniinulum este simplu spre deosebire de M. triangularis care îl are bifurcat. Culcuș. Se găsesc foarte multe exemplare în marnele tortoniane din Curchia (Bahna). Subfamilia Hauerininae. Genul Articulina d’Orbțgny Sinonime după Brady. Nautilus Gmelin 11788) Batsch. Articulina d’Orbîgny (1826) Bronn. Reuss. Vertebralii™ Parker Jones și Brady (1865), Karrcr. Ca și pentru forma precedentă menționez aci pe cea mai caracteristică. După Brady genul Articulina seamănă mult cu Triloculina și Quinqueloculina de care se deosibește numai prin depresiunea din ju- rul gurei. Articulina sulcata. Reuss. Tab. III. fig. 14. Articulina sulcata. Reuss. 1949. Denkschr. d. K. Akad. Wiss. Vicn. Voi. 1. pag. 383. pl, XL,IX. fig. 13 — 17. Reuss figurează sub numele de Articulina sulcata niște forme Institutul Geological României 298 O. PROTESCU găsite în miocenul din Felsolapugy și Wielicska. Posed un singur exem- plar găsit în marnele tortoniane din Ogretin (Prahova) care corespunde diagnosei data de Reuss. Din comparația cu figurile lui Reuss rezultă câteva deosebiri. Exemplarul nostru are forma unei căsuțe mici de culoare albicioasă, cu aspect de porcelan și cu înfățișarea a doua urne răsucite. Fiecare urnă prevăzută cu câte o gură largă, rotundă cu bordura resfrântă. Gura primei urne este mai mică decât acelei d’a doua și este fără dinte. Suprafața cochiliei poartă striuri fine longitudi- nale ce se întind în tot lungul urnei, in comparație cu forma figurată de Reuss deosebirea stă în desvoltarea ultimei camere care tinde la forma noastră să acopere pe celelalte apoi în dispozițiunea primei urne care în loc să fie așezată în sensul desvoltăreî urnei celei mari, are o poziție oblică. Culcuș. Brady o dă ca trăind astăzi la Bermuda, Ilonolulu, Kan- davu la adâncimi de 70—800 m. Exemplarul descris de noi, provine din marnele tortoniane din Ogretin județul Prahova. Subfamilia Peneroplidinae. Genul Cornuspira Schultze. Sinonime după Brady. Soldania d’Orbigny (1826). Orbis Philippi (1844). Operculina Reuss. (1845) Czjzek, Costa. Cornuspira Schultze (1854), Parker .și Joncs, Reuss, Carpenter, Seguenza, Stache, Brady, Schwager, Terquem, Karrer, Gumbel, Hantken, Norman, Tale și Blake etc. Spirillina Williamson (1858), Parfitt, Terquem. Acest gen are cochilia încolăcită într’un singur plan și turtită în formă de disc și cu aspect de porcelan. Formele recente se întâlnesc după Brady în diferite puncte ale Atlanticului la adâncimea 60 )-1200 m. Cornuspira foliacea Philippi. Tab. III. fig. 6. Sinonime după BRADY, Rupert și JONES. Orbis foliaceus Philippi, 1844, Enum. Moli. Sicii. Voi. II. p. 147. pl. XXIV. fig. 26. Operculina striata Czjzek, 1848, Haidinger’s Nat Abhandl. Voi. II. pag. 146. pl. MII. fig. 10. 11. Operculina plicata Id. Ibid. p. 146. pl. XIII. fig. 12—13. Cornuspira planorbis Schultze 1854. Organism. Polythal. p. 40. pl. II. fig. 21. Operculina aminoniliforniisCost^', 1856, Atti dell Acead. Pont. Voi. VII. p. 209. pl. XVII. fig. 10. Institutul Geologic al României \igr^ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 299 Spirillina fol acea Williamson, 1858, Rec. Form. Gt. Br. p. 91. pl. VII. fig. 199—201 Cornuspira foliacea Parker și Jones, 1865, Phil. Trans. Voi. CLV. p. 408. pl. XV fig. 33. Din argilele negre de la baza comglomeratelor helvetiene, din valea Străjistea (Cornu) am obținut câteva forme aparținând acestei specii. Exemplarele nu se găsesc tocmai în bune condițiuni de con- servare. Specia figurată de noi, se apropie puțin de Cornuspira poly- gyra figurată de Reuss de care se deosibește prin aceia că la forma noastră încolăcirea tubului se face neregulat, aspectul cochiliei este lucios, pă- retele cochiliei spre partea centrală este mai subțire iar ultima învărtitură a tubului are un diametru cu mult mai îngust ca la primele învărtituri. Cornuspira cordiforma n. sp. Fab. IV. fig. 6. Nu posed decât un singur exemplar, care totuși prin caracterele ce le prezintă îmi dă indicațiunea că mă găsesc în fața unei specii rioi. In toată literatura ce mi-a stat la îndemână n’am găsit o formă asemă- nătoare cu forma mea. înfățișarea acestei specii este cordiformă. A- spectul îl are de porcelan. Tubul este încolăcit în formă de inimă cu partea superioară mai largă, iar cu partea inferioară îngustă și ascuțită. Culcuș. Exemplarul provine din marnele tortoniene din Ogretin (Prahova). Genul Orbiculina J.amarck. Sinonime după Brady. Nautilus Fichtel și Moli (1803). /Ircbaias, Heleuis, Hotus, Monfort (1808). Orbiculina Lamarck (1816), Deslongschamps, Defrance, Blainville, d’Orbigny, Bronn, Williamson, Carpcnter, Parker și Jones, Morris și .Quekett, Reuss, Cartes, Pourlales. Ceeace J.amarck a trecut în literatură sub numele de Orbiculina este o cochilie discoidală de formă regulată, equilaterală cu particulari- tatea când este tânără are spira îmbrățișătoare, iar când este adultă o are desfăcută în formă de evantaliu. Camerile sunt turtite și împărțite în cămăruțe mici prin păreți transversali. Acest autor citează 3 specii de Orbiculiue dintre cari două actuale, ce viețuesc pe lângă Antile și insulele Mariane și a treia fosilă întâlnită în depozitele terțiare din Bujtur (Transilvania). După Brady (Challenger pag. 208) cochilia de Orbiculina are pe suprafața ei foarte multe găuri sau depresiuni, cari n’au nimic comun cu porii perforatelor. Rigr ir Institutul Geologic al României 300 O. PROTESCU Orbiculina rotella d’Orbigny. Tab. IV fig. 1 Orbiculina rotella d’Orbigny, Foram, foss. d. bass. Viennc. 1846 pag. 142. tab. VII, fig. 13. 14. Exemplarele ce le posed, au toate caracterele specii O. rotella din basinul Vienei. Căsuța lor este mică, în formă de disc, cu camerile turtite și împăițitc în cămăruțe mici prin pereți transversali. Ultima cameră prevăzută cu două rânduri de orificii capilare. Culcuș. Această specie are o distribuție orizontală destul de mare. In Transilvania este frecuentă în marnele tortoniane din Bujțur, în Ser- bia se întâlnește după Pavlovici, des în marnele tortoniane din Rako- vica. Ea noi, se găsește ca formă recifală în tovărășia Alveolinelor, în marnele tortoniane din Bahna (Mehedinți) și în marnele bugloviane din regiunea Apostolache (Prahova). Subfamilia AlveolininSe. (lenul Alveolina d’Orbigny. Sinonime după d’ORBlGNY și Brady. Discoliles Fortis (1801J. Nautilus Fichtel și Moli (1803) Borelis Montfort, (1808), Bronn, Ehrcnberg. Mili olițe?, Clatisulus Montfort (1808) Fasciolites Parkinson, (1811) Sowcrby. Melon ites Lamarck (1812). Alveolites Defrance ? (1816) Brongniart. Oryzaria Defrance (1820) Melonia Defrance \1824j, Blainvillc, Dcshaycs, Eichwald. Reuss. Alveolina (d’Orbigny) (1826) Deshayes. Reuss. Leymcric, Czjzek, Riitimcyer, Carter, Arcbiac și Haime, Carpcnter, Gemmcllaro, Parker și Joncs, Karrer, Giimbcl, Brady, Moebius, etc. Orbiculina d’Orbigny ^1846) Acest gen a fost confundat de Fortis cu genul nummulites și descris sub numele de Discoliles. In 1803 Fichtel și Moll l-a trecut sub numele de Nautilus nume sub care erau trecute mai toate cochiile polythalame. Bosc, într’un memoriu publicat în „Bull. des seances dela soc. philo- matique No/6l“, arată deosebirea ce există între acest gen și Nau- tilus și creiază genul Alveolites. Montfort, în 1808 fără să dea vreo importanță Jucrărei lui Bosc a creat genurile Borelis, Clatisulus și Miliolites ; iar Duvernoy a con- Institutul Geologica! României â StUdIul faunei de foraminifere terțiare DIN ROMÂNIA fundat genul Alveolites descris de Bosc cu un polipier descris de La- marck sub numele de Alveolites. Câțiva ani mai târziu Lamarck (1812) fără să țină seamă de ge- nurile lui Montfort și fără să citeze pe Bosc a dat acestui gen numele de Melonia, termen aplicat de Montfort la alte cochilii. Cuvier și Ferussac întrebuințează terminologia dată de Montfort. Defrance propune în 1820 numele Orizaria iar în 1846 d’ORBiGNY revizuind a- ceste denumiri arată inutilitatea lor și le înlocuește pe toate cu numele generic de Alveolina. In lucrarea sa (Foram, foss. d. bas. Vienne, 1846, pag. 144—145) găsim citate 9 specii de Alveoline dintre cari 7 forme fosile și 2 actuale. Brady, descrie în «Report on the Foraminifera» câteva forme fosile și recente de Alveoline pe cari generic Ie caracterizează astfel: Cochilii rotunde, eliptice sau fusiforme, cu spiră îmbrățișătoare, camerele turtite și împărțite în o mulțime de cămăruțe mici prin păreți tranversali. Gura prevăzută cu un singur rând de orificii capilare. Alveolina Hauerii d’Orbigny Tab. IV. fig. 9. Alveolina Hauerii d’Orbigny. Foram, foss. d. bass. Vienne, 1846, pag. 148, Tab. VII, fig. 17-18. La identificarea acestei specii m’am condus de originalele lui d’ORBiGNY, ce se găsesc în colecțiunea muzeului imperial din Viena. După cât mi se pare naturaliștii nu sunt încă bine Axați asupra accep- țiune! acestei specii, pe care mulți o confundă cu A. melo. D’Or- bigny arată că între A. melo si A. Hauerii există deosebiri fun- damentale. Brady crede că A. Haueri, A. pulchra și A. costulata sunt varietăți ale speciei A. melo. Koch le menționează ca forme distincte în depozitele tortoniane din Lapugy, Bujtur și Cisnădioara din Transilvania «Terțiarbild. Siebenburg. Landst. pag. 142». Exemplarele noastre se prezintă cu toate caracterele date de d’ORBiGNY pentru orginalele A. Hauerii. Are înfățișarea unei căsuțe compacte cu o culoare albicioasă, în formă de fus, spre deosebire de A. melo Fichtel și Moli care este sferică. Cochilia este formată din 9 camere turtite înguste și alungite în direcția axului longitudinal. Aceste camere sunt împărțite prin păreți tran- sversali în cămăruțe mai mici. Ultima cameră este prevăzută cu un rând de orificii capilare. Pe suprafața cochiliei se văd coaste dispuse în sensul desfășurărei cochiliei. Culcuș. Se găsesc foarte multe exemplare în marnele tortoniane din Curchia (Bahna). 302 O. PROTfiSCU Familia Astrorhizidae In această familie intră o serie de forme neregulate în felul genului Astrorhiza descris în 1857 de Sandahl, sau a genului Dendrophrya menționat în 1861 de Strethii.l Wright și cari nu pot fi socotite nici ca perforate nici ca imperforate. Cele mai multe forme au înfățișarea unui tub simplu cum este Rhabdammina, Jaculella și Hyperammina. Unele ca Psammosphoera au cochilia globuloasă, altele ca Saccamina se pre- zintă în forma unui șir de mărgele. Pilulina și Technitella au cochilia tot globuloasă, însă formată din spicule de spongieri. In general ele- mentul constructor al Astrorhizidelor este grăuntele de nisip, cimentat cu calcar sau cu fragmente de cochilii. Genul Hyperammina H. Brady Sinonime după BRADY Hyperammina Brady (1878), Norman, Balkwill și Wright, Ifaeuslcr. Girvanella (?) Nicholson și Etherindge (1878). Psanimatoilendron (Norman) Brady (1881J. Genul Hyperammina are forma unui tub lung, arenaceu, simplu sau ramificat, închis la partea inferioară și deschis în partea opusă. Interiorul tubului este neted. Hyperammina elongata Brady Tab. Iii. fig. 13 Hyperammina elongata Brady 1878, Ann. and. Mag. Nat. Hist. ser. 5. Voi. I. pag. 4 33, p. XX, fig. 2, a. b. Exemplarele ce le posed prezintă asemănări cu forma PI. elon- gata figurată de Brady. Această specie este una din cele mai simple forme arenacee. Are înfățișarea unui tub puțin încolocit cu un diame- tru aproape uniform. Partea inferioară închisă și rotunjită iar cea supe- rioară liberă și prevăzută cu un orificiu. Suprafața cochiliei neregulată din cauza boabelor de nisip cari îi dă un aspect arenaceu. In interior tubul este neted. Culcuș. După Brady această specie trăește astăzi în toate oceanele mari, la adâncimi dc 82—5714 metri. La no:, sunt frecuente în otizontul gresos superior cu operculine și forme silico aglutinante ce aparțin oligocenului inferior din localitatea Șotiile Vistierului, județul Prahova. Institutul Geologic al României igr/ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 30-1 Familia Lituolidae Ca și în familia precedentă se găsesc și aci forme cari în majoritatea lor sunt arenacee. Cele mai multe se prezintă cu un contur mai mnlt sau mai puțin regulat foarte asemănătoare cu Cornuspira, Miliolina, Pe- neroplis, Lagena, Nodosaria, Cristellaria, Globigerina, Rotalia, No- nionina etc. Natura mineralogică a cochiliei este foarte variată, dar de cele mai multe ori cochilia este silicioasă. La Rheophax scorpiurus Montfort, materialul din care este formată cochilia sunt resturi de globigerine, bucăți de calcar luate de pe spinarea recifelor coraligene, spicule de diatomee, etc. Genul Ammodiscus Reuss Sinonime după Brady Operculina d'Orbigny, (1839), Reuss, Pourtales, Brauns. Orbis. Strickland (1848). Spirillina Rupert, Jonnes (1850), Williamson. Trochammina Jones și Parker (1860) Carpenter, Brady, Karerr Robertson, Norman, Siddall, Wright. Ammodiscus Reuss, (1861) Bornemann, Karrer, Bcrthelin, Brady, Siddall, Butschli. Cornuspira Reuss, (1852), Karrer, Schwager, Terquem, Kubler și Zwingli. Involutina Terquem (1862;, Șerpuia Schmidt (1867). Cochilia are forma unui tub încolăcit cu înfățișarea unui ghem și fără să aibă pereți despărțitori în interiorul tubului. Marginea cochiliei este rotundă iar gura simplă. Aminodiscus gordialis Jones și Parker. Sinonime după Brady. Trochamina squamala gordialis Jones și Parker. 1860. Quart. Journ. Geol. Soc. voi. XVI. p. 304. » gordialis Carpenter, 1862, Introd. Foram, p. 141. p. XI, fig. 4. » squamala var. gordialis Parker și Jones, 1865, Phil. Trans, voi. CLV p. 408 p. XV. fig. 32, » proteus Karrer, 1866, Situngsb. d. K. Ak. Wiss. Wien. Voi. LIII. p. 494. p. I, fig. 1—3. Cornuspira variabilis Kubler și Zwingli, 1870. Foram, d. schweiz. Jura p. 33. p. IV. fig. 4. b. Trochammina gordialis Brady, 1876. Monogr. Carb. Perm. Foram, p. 77. pl. III. fig. 1—3- Ammodiscus gordialis Siddall. 1879. Catal. Brit, Rec. For. p. 6. Institutul Geologic al României ftO-i O. PROTESCU rlimnodisciis gaiiltimus, Berthelin, 1880, Mem Soc. gdol. France, ser. 3., voi. I. M6m. 5 p. 19. pl. I. fig. 3 a. b. Trochainmina gordialis Haeusler, 1882. Ann. and Mag. Nat. Hist., ser. 5. voi. X. p, 55. p. III. fig. 8—20. Iată o formă caracteristică pentru oligocenul din Galiția. Această specie este descrisă de Jones și Parker și figurată de Brady (Chal- lenger, pl. XXXVIII, fig. 7=9) Exemplarele noastre aparțin fără îndo- ială acestei specii cu înfățișarea și caracterele tipului dat de Brady. Toate au forma unor ghemușoare microscopice, silicioase, neregu- late, asimetrice. Ea unele din ele partea ultimă a tubului nu ia ime- diat contact cu cochilia ci tinde să se desfacă de ca. Culcuș. ■— Am găsit numeroase exemplare în orizontul gresos supe- rior cu operculine și forme silico-aglutinante ce aparțin olijocenului infe- rior din regiunea Șotrile Vistierului și Breaza, Județul Prahova. PERFORATA. Familia Textularidae. D’Orbigny așează în ordinul Enallostega (evaĂXo? = alternativ și arsȚi] = camera) 2 familii distincte caracterizate astfel: 1. Fam. Poly morphinidae cu cochilia vitroasă, translucidă, de cele mai multe ori netedă. 2. Fam. Textularidae cu cochilia rugoasă, opacă și perforată. Pe aceasta din urmă Brady o subimparte în 3 subfamilii: Textil- larinae, BuHminae și Cassidulinae și crează genul Textilaria ca tip bazai iar pe Polymarphimde le consideră ca o subfamilie a lagenidelor. Din familia Textularide avem reprezentate în fauna noastră de foraminifere, 11 genuri cu 25 specii. Cele mai multe au cochilia cal- caroasă perforată, puține sunt arenacee. Camerile sunt alterne și așezate pe 2 sau mai multe rânduri. In cele ce urmează sunt descrise acele forme cari mi s’au părut că prezintă un interes deosebit. Genul Clavulina d’Orbigny. Sinonime după Brady. Spirolinites Lamarck (1804). Nodosaria Lamarck (1816), d’Orbigny, Morris. Clavulina d’Orbigny (1826), Munster, Brown, Reuss, Costa, Karrcr, Sequenza, Sta- che, Schwager, Giimbel, llantken. Orthocerina d’Orbigny (1826;. Verneuilina Parker ș; Jones (1860) Vanden Broeck. Valviilina Parker, Jones și Brady. (1865). VlGR L- Institutul Geologic al României stuDîuL Faunei de foraminifere terțiare din românia 305 După d’ORBiGNY diagnoza acestui gen este următoarea : «Conquille libre, spirale, turriculee dans la jeunesse, comme Ies Uvigerina, mais dcnt les loges se projettent ensuite en ligne droite ă la maniere des'StichostegUes, s’empilant sur le meme axe que celui de la spire. Leur ouverture ronde, terminale et centrale, est placee au som- met de la derniere loge». Astăzi este pus alături de Bigenerina și Textularia de cari se dcosibește numai prin particularitatea de a avea ultimele camere așe- zate ca la. Nodosaria pe un singur rând. [n terțiarul nostru se întâlnesc 3 specii : Clavulina Szaboi în gresia cu orbitoide din Șotrile; CI. communis în marnele tortoniane din Curchia și CI. cylindrica în marnele cu globigerine tortoniane din Brcsnița. Aci nu dau decât particularitățile speciei Clavulina cylindrica. Clavulina cylindrica Hantken. Tab. II. fig. 5. Sinonime după Hantken, Brady, Silvestri și A. de AMicis. tfossilia minima ad glandis pineae similitudinem conformații" Soldani 1780, CXCVI1I. pag. 135. tab. XIX. fig. 92 Z. 1798. Testac voi II. pag. 145. «Orthocera radicala" Modeer, 1789. Tcstac. voi. I. pag. 43. tOrthoceras trochus» Soldani 1798. CCII. pag. 16. tab, II. fig. c. c. • Clavulina cylindrica» d’Orbigny 1826. Ann. Sc. Nat. voi. VII. pag. 268. • Glandiilina rudis» Costa, 1855. Mcm. Acc. Sc. Napoli Voi. II. pag. 142. tab. I. fig. 12. 1!. • Lituola Soldanii» Jones și Parker 1860. Quart. Journ. Geol. Soc. Voi. XVI. pag. 307. • Clavulina robusta» Stacke 1864, Novara Exped. Geol. Teii. part. 1. pag. 169. tab. XXI. fig. 9, 10. » » Hantken, 1868, Magyar. foldț. tărs. munkâl, voi. IV. pag. 84. > cylindrica Hantken 1871, FOldtani KozlOny. Voi. I. pag. 58. » « Karrer 1877. XCV. pag. 373. tab. XVI. a. fig. 4. » rudis Fornasini 1883. LXVIII, pag. ISO. —184. tab. II. fig. 4. > cylindrica Brady, 1884. Foram. Challenger pag. 396. tab. XLVIII, fig.32-38. Această specie descrisă de Hantken și citată cu mult înainte de d’ORBiGNY în «An. Sc. Nat. voi. VIL pag. 268», frecuentă în depozi- tele cu Clavulina Szaboi din Ungaria și în straturile de Priabona din Italia, este sinonimă cu Clavulina rudis care a fost descrisă în mod incomplect de Costa. Pentru Fornasini, De Amicis, Silvestri priorita- tea descripțiunei o are Costa. Cele câteva exemplare găsite de noi, au asemănare cu figurele date de Hantken (Clavulina Szaboi Schichten tab. I. fig. 8). Aseme- nea prezintă asemănări cu Haplostiche Soldanii Jones și Parker Anuarul Instit. Geologic al României. 20 So6 O. PROTESCU formă figurată de Brady în «Challenger Tab. XXXII, fig. 12, 13 » de care însă în realitate se deosibește prin înfățișarea internă a camerilor. Formele noastre au cochilia cilindrică arenacee, cu camerile al- terne și așezate pe două rânduri, afară de ultimele cari sunt așezate pe un singur rând. Gura este mică, rotundă și terminală. La formele ungurești linia de sutură dintre camere este distinctă, pe când la for- mele noastre este superficială. Culcuș. Exemplarele ce le posed provin din marnele cu globige- rine tortoniane din Bresnița (Județul Mehedinți). Genul Bolivina d’Orbigny. Sinonime după Brady și Rupert Jones. Bolivina d’Orbigny (1839), Reuss,Egger, Parker și tones, Carpentcr, Karrer, Brady. Schwager, Hantken, Robcrtson, Vanden Broek, Wright, Mariani, Terrigi, MObius, Costa, de Amicis, Guppy. etc. ViUvulina d’Orbigny (I839), Carpentcr, Sequenza. Pirgulina Reuss (1845) Wright. Grammostomum (Strophoconus, Textilaria, Polymorphina, Proroporus) Ehren- berg (1854) Brisalina Costa (1856). Acest gen descris de d’ORBiGNY se apropie mult de formele: Tex- tularia, Vulvulina și Sagrina de cari se deosibește numai prin forma și poziția gurei. Brady îl așează alături de Bulimina printre ultimele forme din familia Textularidae. Egger consideră cele mai multe forme de Bolivine derivând din două forme evolutive: Bolivina dilatata și B. textularioides. (Foram. «Gazella» 1893, pag. 101.). Formele tipice de Bolivina se prezintă cu toate caracterele genu- lui Textularia care are cochilia vitroasă, netedă, translucidă, turtită, camerile în număr variabil, alterne și dispuse pe 2 rânduri. Se deosibesc de Textularia prin forma gurei care este virgulară și alungită vertical. Exemplarele găsite de noi, aparțin la speciile: Bolivina antiqua d’Orb. ; B. dilatata Reuss. aff. aenariensis Costa și B. punctata d’Orb. Din acestea, forma cea mai răspândită este B. punctata pe care am în- tâlnit-o în număr mare în marnele cu globigerine tortoniane din Bres- nița și Rudina. Bolivina punctata d’Orbigny. Tab. III. Fig. 2. Sinonime după Brady, Rupert, Jonfs, Bagg, Silvestri, și De Amicis Bolivina punctata d’Orbigny. 1839. Foram. Amâr. Mdrid. pag. 61. tab. VIII, fig, 10 — 12. » antiqua Id. 1846. Foram, foss. Vienne pag. 240. tab. XIV. fig. 11 — 13, Institutul Geologic al României studiul Faunei de foraminiferf?terțiare din românia 307 Grammostonium polystigma Ehrenberg, 1854. Mikrogcologic Tab. XIX. fig. 84. » calaglossa Idem, 1854. Ibid. tab. XXV. fig. 17. 18. » polytheca Idem. 1854. Ibid. tab. XXV. fig. 19. 20. Bolivina punctulata Parker și loncs, 1860. Quart. Journ. G6ol. Soc. voi. XVI; pag. 3o2. No. 60. » catanensis Scqucnza, 1862. Rhizopod. Foss. Pleist. Catania, p. 113. pl. II. fig. 3. 3a. 3b. Bulimina presli var. (Bolivina) punctata Parker și Jones. 1865. Phil. Trans. CXLV pag. 376. tab. XVII. fig. 74. Bulimina (Bolivina) punctata. Goes. 1882. K. Sv. V. Ak. Handl. Vo. XIX. No. 4. pag. 69. tab. IV. fig. 114-126. Textularia inflata Andrcae, 1884. Abhandl. Geol. Spec. Karti. Elsass-Loth. Voi. II. pag. 306. tab. VI. fig. 6. 6a. b Bolivina Melettica Andreae 1884. Ibid. pag. 527. și 262. tab. XI. fig. 5. Bolivina punctata Carpenter (1862) Brady, (18647 Vanden Broeck (1874), Moebius (1880), Terrigi (J880), Scqucnza (1880), Fornasini (1885), Sherborn și Chapman (1886), Mariani (1888', Malagoli (1888), Neviani (1889), Sacco (1889), Dervieux (1392), Dc Amicis (1893), Corti (1894). In Brady, Silvestri și de Amicis găsim specia Bolivina antiqua pusă printre sinonimiile speciei B. punctata. Brady pune și pe B. elon- gata alături de B. antiqua. La noi, în marnele cu globigerine torto- niane din Bresnița și Rudina, aceste forme se găsesc cu caractere dis- tincte una față de alta. După figurele.pe cari ni le dă Brady și Silvestri nu ne putem orienta decât pentru forma lip. B. punctata, pentru cealaltă specie B. antiqua avem figurele date de d’ORBlGNY (Tab. XIV. fig. 11—13) cari se deosebesc de B. punctata prin existența unei lame transparente ce marchează marginea cochiliei. Față de B. elongata figurată dc Hant- ken (Tab. VII. fig. 14) forma noastră, este mult mai lungă și mai dreaptă. Culcuș.—Această specie o găsim în marnele cu globigerine tor- toniane dinCurchia, Rudina și Bresnița din Județul Mehedinți. Genul Pleurostomella Reuss. Pleurostomella Reuss (1860), Schwager, Giimbel, Hantken, Wright, Marssoh, Moorc. Berthelin, Brady, Terrigi. Creat de Reuss în 1860, acest gen a fost considerat mult timp ca făcând parte din grupul Rhabdoidea. Autorii englezi în frunte cu Brady au așezat-o printre Textularide alături de Virgulina, pe cari unii din ei au confundat-o cu Pleurosto- mella deși între aceste 2 forme există remarcabile deosebiri mai cu seamă în ce privește forma gurei. Mult timp s’a crezut că acest gen aparține exclusiv terenurilor 308 Q. PROTESCU cretatice mijlocii și superioare. Schwager a arătat că se găsește și în terenurile terțiare de Ia Kar-Nicobar ; Terrigi și Silvestri au gă- sit-o în iniocenul și pliocenul din Italia ; Gombel în terțiarul din Ger- mania, iar Hantken în terțiarul din Ungaria. Forma întâlnită des în terțiarul nostru este Pleurostomella alternant. Pleurostomella alternans Schwager. Tab. III. fig. 4. Sinonime după Brady și SILVESTRI. Pleurostomella alternans Schwager, 1866. Novara Expcd. geol. Teii Voi. II. pag. 238. tab. VI. fig, 79. 80. » eocaena Giimbel, 1868. Abh. d. K. baycr. Ak. Wiss. Voi. X. pag. 630. Tab. I. fig. 53. » cbtusa Berthelin 1880. M6m. Soc. geol. France, sâr. 3. Voi. I., meni V., pag. 29. tab. I. fig. 9. » Reussi Id. Ibib. pag. 28. tab. I. fig. 10 — 12. » alternans Terrigi (1880), Brady (1884). Această specie întrunește caracterele formei figurată de Brady (Tab. 1J. fig. 22 — 23.) și seamănă întru câtva și cu Virgu/ina Schreiber- slana figurată de Czjzek (Tab. XIII, de fig. 18 — 20) de care se de- osibește numai prin mărimea și forma gutei. La 'Pleurostomella al- ternans gura este semirotundă și bine desvoltată, pe când la Virguliua Schreibersiana este îngustă, virgulară și alungită. In ce privește dispoziția camerilor, mărimea și convexitatea lor, forma noastră seamănă mult cu formele italienești din pliocenul din nordul Italiei pe cari Silvestri le trece sub numele Pleurostomella al- ternans cu varietatea „tubulata" (Foram. Pliocenice de li provincia d. Siena. Tab. II. fig. 9. a. b. c.). Culcuș. — In colecțiunea noastră se găsesc exemplare foarte fru- moase culese din stratul nisipos de la baza conglomeratelor miocene din dosul gărei Breaza, de pe valea Cacova, apoi din marnele cu globige- rine din Câmpina precum și din mamele cu globigerine tortoniane din Curchia, Rudina și Bresnița. Familia Lagenidae. In această familie intră forme cu cochilia calcaroasă, perforată, unicelulare sau pluricelulare, fără interschelet și fără sistem canalicular și cu camerile așezate în linie dreaptă, arcuată sau spirală. Gura termi- nală simplă sau ferestruită. Brady împarte această familie în 4 subfamilii: Institutul Geological României XJGR STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 309 „ 1. Subfamilia Lageninac în care așează toate formele, de tipul Lagena. 2. Subfamilia Nodosarinae în care intră genurile: Nodosaria Lamarck, Lingulina d’Oi bigny, Frondicularia Defrance, Rhahdogontum Reuss, Marginulina d’Orbigny, VagimiHna d’Orbigny, Rimulina d’Orbigny, Cristellaria Lamarck, Amphicoryne Schlumbergcr, Lingu- linopsis Reuss, K labellina d’Orbigny, Amphimorphina Neugeboren, Dentalinopsis Reuss. Aceste din urmă 5 genuri sunt socotite ca forme dimorphice. 3. Subfamilia Polymorphininae reprezentată prin genurile: Poly- morphina d’Orbigny, Dimorphina d’Orbigny, Uvigerina d’Orbigny, Sagrina Parker și Jones d’Orbigny? 4. Subfamilia Ramulininae cu genul Ramulina Rupert Jones. In depozitele noas're paleogene și miocene se găsesc reprezentate 90 specii din această familie. Unele din ele prezintă caractere specifice nouă, ceeace m’a determinat să le descriu și să le figurez ca specii noi Subfamilia Lageninae. Genul Lagena Walker și Boys Sinonime după Brady, Rupert Jones, Terquem etc. Orthoceras Soldani (1780). Șerpuia (Lagena) Walker și Bois, (1784), Adams, Kanmacher. Cernuculum Montagu (1803) Lagenula Montfort '1808), Fleming, Macgillivray, Thrope. Amygdalites Costa (1828). Apiopterina Zborzcwski (1834). Miliola Ehrcnberg (1839). Terquem o trece sub denumirea de Hiliola Ehrcnberg (Foram, tocene d. env. d. Paris, 1882 pag. 24); (dolina d’Orbigny 1830). Reuss, Diesing, Dicsing, Czjzeck, Costa, Eggcr, Terquem, Karrer, Kiibler și Zwingli. Cenchridium Ehrcnberg )1834\ Amphorina d’Orbigny (1846 ?| Costa, Sequenza. Lagena, Williamson, (1848), Harvey, și Bailcy, Parker și Jones, Reuss, Giimbel. Carpenter, Stache, Brady, Karrer, Schwager. Ilantkcn, Rymer, Jones, e'.c. Enlosolenia (Ehrenberg', Williamson (1848 , Parker și Jones, J. W. Dawson, Fischcr, Berthelin, Mdbius. Fissurina Reuss, (1849', Bornemann, Sequenza, Eggcr, Karrer, Schwager. Ovulina Ehrenberg, (1854), Bornemann, Sequenza. Amigdalina Costa (1856) Sequenza. Phialina Costa (1856) Sequenza. Holococcus (?) Ehrenberg (1859). Trigonulina Tetragonulina, Obliquina, Sequenza (1862,', Ovolina Terquem (1866). Lagenulina Terquem, (1876) Capitellina Marsson 4878), \Tgr i Institutul Geologic al României 310 O. PROTESCU Nici- unul din genurile cunoscute de noi, nu a primit atâtea sino- nime ca genul Lagena. Se pare că asupra accepțiunei cuvântului Lagena a existat chiar o confuziune de oarece Klein a aplicat în 1753 acest nume unui gasteropod Triton clandestinum Lam. (141). După unii autori (Reuss, Terquem, Rupert 'Jones) acest gen este creat de Walker și Jacob; după alții (Brady) de Walker și Boys. Denys, Montfort îl trece sub numele de Lagenula iar BOrbicny îl confundă cu Oolina. Williamson bazat pe faptul că în interiorul cochiliei de Lagena se găsește un tub ia dat numele de Entosolenia, iar Terquem după ce arată că astfel de tuburi există și la genurile Glandulina, Bigenerina, îl descrie sub numele de Fissurina. Cauza confuziunei este datorită în primul rând variabilităței formelor de Lagena, autorii căutând să pre- cizeze prin nume nou, formele cari prin unele caractere se depărtau de forma tip. Locul lui în sistematica este pentru Terquem, d’ORBiGNY, Czjzek alături de Orbulina, iar pentru Reuss alături de Nodosaria, Vaginu- Una și Frondicularia principalii reprezentanți ai grupului Rhabdoidea. Acest din urmă autor împarte Lagenele în 5 secțiuni: 1. Laevigatae 2. Compressae 3. Striatae 4. Reticulatae și 5. Asperae. Brady le se- pară în: a) forme rotunde b) forme ovale sau eliptice (Challenger pag. 444—448). In microfauna noastră se găsesc reprezentate 5 specii de Lagena : Lagena gracillima Seguenza, L. globosa Mont, L. hexagona Will., L. striata d’Orb. și L. sulcata Walk. a Jac. Din acestea n’am descris și figurat decât pe L gracillima Seguenza, ca una care se depărtează mult de celelalte specii prin forma și particularitățile ei. Lagena gracillima Seguenza. Tab. I. fig. 1 și 2. Sinonime după Silvestri, Bagg, Rupert Jones și Brady „Teslae ovales, oliviformes, pyriformes, fusiformes" Soldani 1798. Testac. voi. II. pag. 37. tab. XII. fig. Q. Miliola laevis Ehrenbcrg. 1845. Mikrogeologic, tab. XXVI, fig, 2. Amphorina gracilis Costa, 1856. Atti. Acc. Pontan; pag. 121. tab. XI fig. II. Lagena laevis Parker și Jones. 1857. Ann. N. Hist, 2 and. ser. voi. XIX p 278 pl, II. fig. 23. Amphorina gracillima Seguenza, 1862. Foram. Monotal, Mess, pag. 51 tab. I. fig. 37. » acuminato Id. Ibid. pag. 51. tab. I. fig. 35. » cylindracea Id. Ibid. pag. 51. tab. I. fig. 36. > distona Id. Ibid pag. 52 tab. I. fig. 38. Lagena stikala var. distoma-polila Parker și Jones. 1865. Philos. Trans. voi. 155, p. 357. tab. XIII. fig. 21. tab. XVIII, fig. 8. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 311 Lagena gracillima Jones. Parkei și Brady. 1866. Monogr. Foram. C rag. p. 45. p. I. fig. 36. 37. Brady, 1880. Vandcn Broeck. 1874. Fornasini 1866, Corti 1894. etc. Formele figurate de noi, sunt două exemplare ce corespund în totul la figura dată de Seguenza (tab. I. fig. 37) și la forma figurată de Brady (tab. LV1II. fig. 11—15) sub numele de Lagena distoma Parker și Jones, de care insă se îndepărtează prin costulele fine de pe suprafața cochiliei. In afară de aceasta, la specia lui Brady se observă o variație de forme fără însă ca ele să reprezinte o specie nouă. Sunt numai tipuri de trecere de la L. gracillis la L. distoma și cari se pot urmări ușor în figurile date de Brady. Specia noastră preziniă asemănări și cu figurile date de Bagg (Tab. XIII. fig. 1. a. b., 2. a. b.) sub numele de Lagena dentaliformis cari nu se deosibesc de L. gracillima se pare ceeace acest autor a figurat sub numele de L. dentaliformis nu este decât specia L. gracillima. Culcuș. Aseastă specie a fost întâlnită în miocenul și pliocenul din sudul Italiei (Seguenza); în cragul din Anglia (Jones Parker și Brady) și în depozitele post-terțiare din Norway (Cros Key și Robertson). La noi, se găsesc în straturile de Cornu (Prahova) și în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița și Rudina (Mehedinți). Subfamilia Nodosarinae. Genul Nodosaria Lamarck. Sinonime după d’ORBiGNY, Brady și Rupert Jones. „Cornu Hammonis* Plancus (1739). Orthocera, Orthoceras sau Orthoceratium Gaultieri (I742) Soldani, Batsch, La- marck, Defrance, Blainville, Fleming, Brown. Nautilus Linn£, (1767), Martini, Batsch, Montagu, Maton și Rackett, Dillwyn Pennant, ctc. Glandiolus Rheophagus, Montfort, (1808). Nodosaria Lamarck (1816), Defrance, Blainville, d’Orbigny, Ehrcnberg, Roemer, Cornuel, Reuss, Bornemann, Parker și Jones, Egger, Williamson, Car- penter, Karrer, etc. Mucronina d'Orbigny. Glandulina d'Orbigny (1826), Reuss, Alth, Bornemann, Neugeboren, Costa, Egger, Terquem, Carpentcr, Seguenza, Brady, Stache, etc. {Psecadium, Reuss, Neugeboren, Karrer, Seguenza. Atractolina, Schlicht.) Dentalina d’Orbigny (1826), Czjzek, Reuss, Cornuel, Alth, Bailey, Bornemann, Costa, Egger, Williamson, Terquem, Gumbcl, Schwager, etc. Encorycium Ehrenberg, (1859) Nodosarina Parker și Jones (1859[. Frondicularia Berthelin (1879), Institutul Geological României 3 12 O. PROTESCU D’Orbigny, Berthelin, Karrer, Williamson etc. separă genul Nodosaria de anume forme apropiate acestuia ca Glandulina, Den- talina, Cristellaria. Acești autori luând în considerație forma gurei și înfățișarea generală a cochiliei, au arătat că forma tip Nodosaria se prezintă fără mamelon cu un orificiu rotund neferăstruit ca Ia Lagena și Marginulina, pe când la Cristellaria, Polymorphina și Dentalina gura este așezată pe un mamelon ferăstruit. Genul Nodosaria a fost împărțit de d’ORBiGNY în 5 subgenuri: 1. Glandulina; 2. Nodosaria; 3. Dentalina ; 4. Orthocerina ; 5. Mn- cronina. Brady înțelege sub numele de Nodosaria atât formele drepte (tip Nodosaria) cât și cele arcuate considerate de unii autori ca repre- zentând genul Dentalina. Pentru acest autor Înfățișarea dreaptă sau ar- cuată a cochiliei nu constitue un caracter de importanță mare de oare ce se observă că există numeroase treceri de la una la alta chiar la Armele cele mai simple. Asemenea nu există deosebiri mari nici Intre Nodosaria și Glandulina. In fauna noastră se găsesc 28 specii de nodosarii cu toate parti- cularitățile formei tip. Nodosaria. Formele noastre au camerile globu- loase aranjate în linie dreaptă, ultima cameră este prevăzută cu o gură terminală și centrală. La cele mai multe specii suprafața cochiliei este neornamentată, afară de câteva cari au cochilia acoperită de coaste lon- gitudinale. In cele ce urinează sunt descrise formele cele mai răspândite șl cu particularități cele mai distincte. Nodosaria radicula Linne Tab. I. fig. 9 Sinonime după Brady, De Amicis, Egger și A. Silvestri «Cornu Uamntonis siliquam radiculac referens* Plancus, i739, Conch. Min p. 14 pl. I. fig. 5. «Orthoceras» Breyn, 1743, XXIII, pag. 188. «Nautilus radicala* Linnd, 1758, Syst. Nat. CVI pag. 711. «Corne d'Ammon* Ledermiiller, 1764, CIV, pag. 23. «Orthocerăs* Martini, 1/69. CXXV, voi. I. pag. 38. Orthocirata perfecte globularia* Soldani 1780, CXCV1II, pag. 108, tab. VI, fig.43. „Orthoceratia Arthrocenae" Soldani. 1789, CXC1X, pag. 95, tab. CI. fig. K. K- „Orthoceras Arthroccnau Soldani, 1789, CXCIX, pag. 98, tab. CV. fig. P. O. R. „Orthocera radicala* Modeer, 1789, CXXVIII, pag. 43. n. 10. „Orthocerata perfecte globularia* Soldani. 1798, CCII. pag. 141. „Nodosaria radicala* d’Orbigny, 1826, Ann. Sc. Nat. Vo). VII, pag. 252, No. 3,— model No. 1, Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 313 «Dentalina oligostegia» Reuss, 1850, OLIV. pag. 25, tab. II, fig. 10. * l.lli » » » » » > » 11. » soluta » I85I, CLV, pag. 60, tab. III, fig. 4 a. b. „Nodosaria geinitziana" Neugeboren, 1852, Verhandl. u. Mittlg. siebenb. Vcreins. f . Nat. Jahrg. III, pag. 37, pl. I, fig. 1. «Nodosaria glandnlinoides» Id. Ibid. pag. 37, pl. I, fig. 2. » inconstans Id. Ibid. pag. 38, pl. I, fig. 6, 7. Glandulina tenuis Borncman, 1854, Liasforination, p. 31, pl. II, fig. 3 a. b. » major Id. Ibid. pag. 31, pl. II, fig. 4 a. b. Nodosaria geinitzi Reuss. 1854, Jahrb. d. Wetterauer iGesellschaft, 1851-1853. pag. 77, fig. 12. Nodosaria ovularis Costa, 1855, XXXIX, pag. 141, tab. I, fig. 8, 9. Dentalina globifera Reuss, 1855, CLVII, pag. 323, tab. I, fig. 3. Nodosaria soluta Borneman, 1855, XIII, pag. 322, tab. XII, fig. 12. Glandulina elegans Neugeboren, 1855, Dcnkschr. d K. Akad. Wiss. pag. 69, pl. I.fig. 5. » Reussi Id. Ibid. pag. 69, pl. I, fig. 6. Nodosaria Beyrichi Id. Ibid, pag. 72, pl. I. fig. 7—9. » incerta » » p. 72, pl. I. fig. 10 — 11. » ambigua Costa, 1856, XL. pag. 137, tab. XII, fig. 9. Dentalina globuligera, Neugeboren, 1856, CXXXV. pag. 81, tab. II, fig. 10. » distincta Reuss, 1860, CLIX, pag. 184, tab. II, fig. 5. » catenula » » » » 185, tab. III, fig. 6. » discrepans » » » » 184. tab. III, fig. 7. Nodosaria duplicans (Richter), 1861, Geinitz’s Dyas, pag. 120, tab. XX, fig. 26. » Kirkbyi Richter, 1861, Geinitz’s Dyas, p. 121, pl. XX, fig. 30. » subacicula (?) Id Ibid. p. 121, tab XX, fig. 27. Glandulina conica Tcrquem, 1862, Foram, du Trias, 2-ieme mem. pag. 435, pl. V fig. 10 a. b. Nodosaria jonesi Reuss, 1862, Sitzungsb, d. K. Ak. Wiss. Wien, voi. XLVI, p. 89, pl. XII, fig. 6. Nodosaria Ningi Reuss. Ibid. pag. 121, tab. XX. fig. 29. Dentalina soluta Stadie, 1864, CCIII, pag. 203, tab. XXII, fig. 29. Nodosaria (Dentalina) grandis Reuss, 1865, CI.XVIII, pag. 131, tab. I, fig. 26—28, » soluta Reuss, 1865, CLXVIIL pag. 131, tab. II, fig. 4 — 8. * gutlifera Parker și Jones, 1865. CXLV. pag. 343, tab. XIII, fig. 11. * claviformis Terquem, 1866, Foram, du Lias, 6-i6me mem. pag. 477, pl. XIX, fig 17-18. Nodosaria conferta Schmid, 1867, Neues Jahrb. 1867, pag. 585, tab. VI, fig. 49. Dentalina ovularis Sequenza, 1880, CLXXXVIII, pag. 306. Nodosaria radicala Brady, 1867, Fornasini, 1883, Malagoli, 1887, Corti 1894, Der. vieux 1894, Jones, Burrows și Holland 1895/97. Pentru identificarea acestei specii m’am servit de figurile dale de Brady (Tab. LXII, fig. 1—3). Forma noastră după caracterele ce le pre- zintă seamănă mai mult cu Nodosaria radicula var annulata Terq. și Berth., decât cu varietatea ambigua Neugeb. Comparată cu figurile Iui Egger forma noastră se îndepărtează întrucâtva de forma figurată de acest autor sub acest nume și se apropie mai mult de figura Nodosaria solida Reuss. și N. continua Reușs- (Tab. VII 1 3). Institutul Geological României 314 O. PROTESCU Asemenea nu suferă comparație nici cu figura N. radiația dată de De Amicis la care camerile sunt mai alungite și nici cu Dentalina soluta vecină cu forma figurată de Hantken (Tab. II. fig. 5) sub numele de N. Neugeboreni Reuss. Forma figurată de noi, este o cochilie dreaptă cu 7 camere globuloase, neegal desvoltate. Prima cameră rotundă de a- ceiaș mărime cu camerile 2 și 3 și n’are nici un apendice calcaros. Res- tul camerilor se prezintă cu dimensiuni mai mari, afară de ultima care este de mărimea celor dintâi. Gura este terminală, rotundă și centrală. Camerile despărțite între ele printr’o sutură nu prea adâncă. Suprafața cochiliei netedă. Culcuș. Această specie am intâlnit-o în straturile de Cornu, în marnele helvetiene cu globigerine din Câmpina (Prahova), apoi în marnele tortoniane din Curchia precum și în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Nodosaria simplex Silvestri aff. scalaris Batsh Tab. I, fig. 4. Exemplarul figurat de noi este o formă intermediară între Nodosaria simplex Silvestri și N. scalaris Batsch. Cochilia este formată din 2 camere cam de aceiaș mărime. Prima cameră este ceva mai alungită și termi nată printr’un apendice calcaros excentric, iar cea d’a doua cameră glo- buloasă și prevăzută cu un gât scurt care poartă la extremitatea sa gura. Coasteie ce se văd pe suprafața cochiliei ne amintesc forma Nodosaria scalaris Batsc. var proxima Silvestri (Tab. IV. fig. 12—15). Culcuș. Această specie a fost întâlnită numai într’un singur punct și anume în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Nodosaria ambigua Neugeboren. Tab. I fig. 7. Sinonime după De Amicis și Hantken. Lingulina rotundata d’Orbigny, 1846. LVIII. pag. 61. tab. II. fig. 48-51. Glanditlina annnlata Tcrquem și Berthelin, 1875, CCXI pag. 22 fig. 25. Nodosaria radicala var annulata Brady, 1884, XXI. pag. 496 tab. LXII. fig. 1-2 ’ 8 » Sherborn și Chapman, 1889. CXC. pag. 485. tab. XI. fig. 15. Nodosaria ambigua. Neugeb. Denkschr. d. Kais. Akad. d. Wissensch. B. 12. pag. 716. Tab. I. fig. 13., 14., 15., 16. » 8 Fornasini, 1889. LXXIV. tab. fig. 9. Brady a figurat sub numele de Nodosaria ambigua o specie în- STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 315 rudită cu specia N. radicala. Forma noastră trebue apropiată de forma figurată de Neugeboren (Tab. I. fig. 13-16). Cochilia este formată din 6 camere sferice dispuse în linie dreaptă și despărțite una de alta prin tr’o sutură adâncă. Ultima cameră este ceva mai mică și prevăzută cu un gât scurt terminat cu un orificiu rotund. Culcuș.— Această specie se întâlnește în straturile de Cornu (Pra- hova), în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna și în cele din Bresnița (Mehedinți.) Nodosaria ambigua Neugeb. var globuligera n. f. Tab. I. fig. 8. Pe lângă exemplarele de Nodosaria ambigua am găsit în marnele cu globigerine din Bresnița câteva forme, cari deși seamănă cu forma precedentă totuși, se deosibește de prima prin aceia că în loc de 6 ca- mere sunt numai 5, iar distanța dintre camere cu mult mai mare ca la N. ambigua Neug. Prin acest caracter se apropie de N. globuligera. Culcuș.— Se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Nodosaria antennula Silvestri. Tab. I. fig. 5. Sinonime după A. Silvestri Orthocerata perfecte globularia* Soldani. 1780. Saggio. pag. 108. tab. VI. Dentalina antennula (?) d’Orbigny, 1846 Foram, foss. Vicnnc pag. 53. tab. II fig. 29 30. Nodosaria antennula (?) Costa 1856, Atti Acc. Pontan. Voi. VII. pag. 140, tab. XVI. fig. 3. » Silvestri, i872. Atti. Acc. Gioenia, ser. 3-a. Voi. VI. Estr. pag. 89. tab. XI. fig. 252-259. Fornasini, 1894. Foram. Collez. Soldani pag. 15. In lista sinonimilor sunt trecute 2 specii cari privite mai de aproape corespund la două forme diferite. Am comparat figurile date de d’On- bigni sub numele de Dentalina antennula (Tab. II. fig. 29, 30) cu fi- gurile reprezentate de Silvestri pentru Nodosaria antennula (Foram, pliocenice Tab. III. fig. 19 a. b., 20) și am găsit că nu poate fi vorba de două forme identice, întrucât specia lui d’ORBlGNY este marcată de câteva coaste scurte longitudinale cari nu există la Nodosaria an- tennulla Silvestri, așa că trebue considerate ca două specii distincte. Forma noastră se apropie mult de Nodosaria antennula Silvestri. Cochilia este formată din 3 camere, neegal desvoltate prima prevăzută '\jgr_ 1 Institutul Geologic al României 316 O. PROTESCU cu un apendice mic calcaros, a doua îngustă și alungită, iar ultima mare sferică și prelungită cu un gât lung și subțire care poartă gura. Linia de despărțire dintre camere adâncă. Culcuș.— Exemplarele culese de noi, provin din marnele cu globi- gerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Nodosaria venusta Reuss. Tab. I. fig. 6. Nodosaria venusta Reuss. Dcnkshr. d. Kais. Akad. d. Wisscnsch. B. I. pag. 367 tab. 46. fig. 5. Această specie are cochilia formată din 4 camere, prima rotundă și prevăzută cu un apendice mic calcaros, ca la Nodosaria antennula Silvestri, a doua și a treia puțin mai alungite iar ultima marc ovoidă și prelungită cu un gât scurt. Linia de despărțire dintre camere profundă. Pe suprafața cochiliei coaste longitudinale. Culcuș.— Se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna și Bresnița (Mehedinți). Nodosaria abyssorum Brady. Tab. I fig. 11. Nodosaria abyssorum, Brady. 18S1. Qnart. Journ. Micr. Sci. Voi. XXI. pag. 63. Eorma figurată de noi, prezintă asemănări cu Nodosaria abyssorum figurată de Brady (Tab. LXII. fig. 8. 9). Cochilia este dreaptă puțin arcuată formată din 5 camere subglo- buloase neegal desvoltate. Prima cameră mare, sferică și prevăzută la partea inferioară cu niște prelungiri calcaroase sub formă de spini. Acești spini sunt foarte reduși in comparație cu cei din figura N. abyssorum Brady. Celelalte camere au forma subglobuloasă și prezintă o linie de sutură care este mai accentuată între primele 2 camere decât între cele 3 din urmă. Ultima cameră este prelungită cu un gât scurt și larg, care poartă la extremitatea sa un orificiu foarte larg mărginit de o buză. Culcuș. Această specie n’a fost întâlnită pănă acum în nici una din formațiunile terțiare din Austria, Ungaria, Italia și Rusia. Brady o citează trăind astăzi pe fundjl oceanului Pacific. La noi, se întâlnește în straturile de Cornu (Prahova) apoi în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia, Bresnița și Rudina (Mehedinți), Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 31^ Nodosaria Sabbae n sp. Tab. I. fig. 12. Această specie după particularitățile ce le are, este o formă dis- tinctă de N. abyssorum. Cochilia este dreaptă și formate din 3 camere neegal desvoltate, primele 2 camere construite după tipul N. antennula Silvestri, iar ultima este semiglobuloasă și prevăzută cu un gât scurt și larg ce deși ne amintește specia N. abyssorum Brady, totuși se înde- părtează de această prin strangulațiunea cc există între a două și ultima cameră. Camera inițială poartă la partea inferioară câteva prelungiri cal- caroase scurte în formă de spini. Culcuș. Am întâlnit această specie în marnele cu globigerine tor- toniane din Bresnița (Mehedinți). Nodosaria Victori n. sp. Tab. I. fig. 3. O altă specie distinctă de N. abyssorum este N. Victori n. sp. Cochilia este dreaptă formată din 3 camere subglobuloase, cu prima camei ă mai desvoltată și mai rotundă ca celelalte două și are la partea inferioară 3 prelungiri scurte calcaroase în formă de spini. Ultima cameră poartă un orificiu larg terminal așezat la extremitatea unui gât scuit. Culcuș. Această specie se întâlnește în marnele cu globigerine tor- toniane din Bresnița (Mehedinți). Nodosaria favorita n. sp. Tab- I- fig- 10 Printre numeroasele specii de Nodosarii întâlnite în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna se găsește una cu o înfățișare elegantă și cu particularități deosebite ce amintesc în parte, forma figurată de Brady sub numele de Rheophax nodulosa (Tab. XXXI. fig. 1—9). Aci este de observat că figurile date de Brady nu seamănă între ele. Figura 6, 7 și 8 se prezintă cu o înfățișare regulată de Nodosaria, pe când figurele 1—6 au înfățișare arenacee și o formă neregulată. Exemplarul nostru se apropie Ca înfățișare de figura 8, dar prin toate celelalte caractere se îndepărtează de această figură și se prezintă cu caracterele unei specie nouă. Cochilia este dreaptă subțire, lungă și formată din 10 camere subglobuloase. Primele 6 camere mai mici ca cele din urmă patru. Ultima cameră prevăzută cu un gât scurt și larg. Institutul Geological României V’CR MS O. PROtESCU Culcuș. Această specie se întâlnește în marnele cu globigerine tor- toniane din Curchia, Bresnița și Rudina (Mehedinți). Genul Dentalina d’Orbigny. Sinonime după RUPERT Jones. Orthoceras Gualtcri, Martini. Nautilus Linnâ, SchrOter, Batsch. Gmelin, Turton, Montagu, Maton și Rackett, Pennant, Dillwyn, Wodarch. Orthoccra Lamarck, Brown, Fleming, Hanley, Thorpe. Nodosaria Lamarck, Defrance, d’Orbigny, Brown, Nilsson, Hisinger, Munster și Roemer, Michelotti, Parker și lones, Reuss, Carpenter etc. Dentalina d’Orbigny, Risso, Brown, Ehrenberg, Macgillivray, S. Wood, și Morris, Reuss, Czjzek, Alth, Cornuel. Jones, Bayley, Eichwald, Schultze, Bor- nemann,-Parker și lones, Williamson, Tcrquem, Neugeboren, Karrer, Brady, Stachc. Diagnoza acestui gen a fost dată pentru prima oară de d’ORBiGNY (1826) care l-a considerat ca un gen distinct de Nodosaria spre deo- sebire de Reuss, Brady, Silvestri și de Amicis, cari îl raportează la genul Nodosaria. Noi, am păstrat denumirea de Dentalina de oarece prin caracterele generale acest gen nu poate fi confundat cu genul Nodosaria. Diag- noza genului Dentalina este următoarea: Cochilia dreaptă sau arcuată formată din o serie de camere dis- puse linear cu linia de sutură dintre camere dreaptă sau oblică. Gura terminală, rotundă simplă sau radiară de cele mai multe ori excentrică și așezată în vârful unui mamelon, caracter ce nu se observă la Nodo- saria. Suprafața cochiliei netedă sau acoperită cu coasta longitudinale, granulațiuni mai mult sau mai puțin proeminente, spini etc. In depozitele noastre terțiare am găsit 20 specii de Dentalina cele mai multe cu caracterele formelor din bazinul Vienei. Aci, nu voi expune decât pe cele mai interesante menționând caracterele lor parti- culare în comparație cu cele ale formelor tipice. Dentalina Boueana d’Orbigny. Tab. 1. fig. 13. Dentalina Boueana d'Orb. Foram, foss. d. bas Vienne. 1846. Tab. 2. fig. 4—6. La identificarea acestei specii m’am servit de originalele lui d’Oa- bigny din colecția muzeului imperial din Viena. Nu posed decât 2 ex- emplare în stare nu tocmai bună de conservare. La ambele exemplare Institutul Geologic al României ȘfUDIUI. FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA $ le lipsește camera inițială și ultima cameră, ceia ce face ca determi- narea să fie mai anevoioasă totuși după forma generală a cochiliei, as- pectul și gradul de desvoltare al camerilor în comparație cu forma tip, putem spune că forma noastră aparține fără îndoială la specia D. Dou- eana d’Orb. Cochilia este lungă, subțire puțin arcuată și formată din o serie de camere oviforme cu o linie de sutură superficială. Cochilia netedă neor- namentată. Culcuș. — In basinul Vienei această specie e întâlnită în marnele de Baden. La noi, se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia (Mehedinți). Dentalina Reussi Neugeboren. Tab. I. fig. 14. Dentalina Reussi Neugeboren Foraminiferen voi. Felsâ-Lapugy, 1850. Forma figurată de noi, corespunde la specia Dentalina Reussi Neugeboren înrudită de aproape cu D. fărcimen Soldani. Cu privire la această specie este de observat că figurele date de diferiți autori nu se potrivesc. Așa, ceia ce figurează Brady sub numele de D. fărcimen (Tab. LXII. fig. 17. 18) nu seamănă cu figura dată sub acest nume de Egger (Tab. VI. fig. 12.) care aduce mat mult cu formele figurate de Reuss sub numele de Nodosaria legumen. (Tab. VI, fig. 1—3). Forma noastră este lungă arcuată, cu 8 camere proeminente și cu o linie de sutură superficială. Cele din urmă 3 camere sunt ceva mai umflate și prezintă o sutură adâncă, iar camera inițială prezintă la par- tea inferioară 2 prelungiri calcaroase. Gura este excentrică și așezată în vârful unui mamelon. Culcuș. — Se întâlnește în straturile de Cornu și în marnele cu globigerine din Câmpina (Prahova), apoi în marnele cu globigerine tor- toniane din Curchia, Bresnița, Gura Văi și Rudina (Mehedinți). Dentalina'Reussi var. recta n. f. Tab. I. fig. 15. Printre exemplarele tipice de Dentalina Reussi Neugeboren, se găsesc unele cu o înfățișare mai dreaptă și cu 9 camere proeminente. Pe acestea le consider ca o varietate a specii D. Reussi. Culcuș.—Am întâlnit această varietate alături de forma tip Dentalina Reussi în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia (Mehedinți). Institutul Geologic al României 320 O PROTESCU Dentalina pauperata d’Orbigny. Tab. I. fig. :6. Sinonime după Brady și Bagg. Dentalina pauperata d’Orbigny 1846. Foram. Foss. Vien. p. 46. pl. I. fig. 57, 58. » inermis Czjzek, 1847, Haidinger’s Natunv. Abhandl. Voi. II. p 139. pl. XII. fig. 3 - 7. > ler/piemi d’Orbigny, 1850, Prodrome de Pal^ont. Voi. I.pag. 242. No. 257. » anemiata Reuss. 1850, Haidinger’s Natunv. Abhandl. Voi. IV. p. 26. pl. II. fig. 13. » communis, (o parte) Jones, Parker și Brady 1866. Monogr. Foram. Crag. p 58. pl. I. fig. 15. Noilosaria pauperata Brady, 1884, Challenger, Rept. Voi. 9. p. 500. fig. 14. » » Goes. 1894, Kongl. Svenska Vctcnskaps. Akad. HandI. Bd. 25. No. 9. p. 68. Pl. XII. fig. 672 — 688 (fig. 674, 675 și 686 probabil .V. consobrina var. emaciata Reuss). Această specie descrisă pentru prima oare de d’ORBiGNY se apro- pie foarte mult de specia Dentalina elegans |Tab. I. fig. 52 —56) de care însă se deosibește prin înfățișarea primelor camere. Pentru Rupert Jones, Parker și BradY această specie este o sub- varictate a genului D. communis d’Orb. (Foram, of the. Crag 1866 pag. 63'. In comparație cu D. communis figurată de Brady forma noastră D. pauperata are cochilia scurtă, puțin arcuată, cu primele ca- mere neproeminente și cu linia de sutură superficială iar ultimele camere proeminente și cu o linie de suturii adâncă. Față cu iigurele date de Bagg (Pliocene and Pleistoccne Foram 1912 Tab. XVI. fig. 2). deosebirea stă tot în conformația primelor ca- mere. La forma noastră ele sunt neproeminente și depotrivă de mari pe când la formele lui Bagg sunt proeminente și neegal desvoltate. Prima cameră este cu mult mai mare ca celelalte. Din această specie posed 3 exemplare dintre cari unul cu înfăți- șarea unei cochilii rupte regenerată. Acest exemplar l-am figurat în (Tab. I. fig. 16) și prezintă următoarea particularitate. Se observă după ca- mera a 4 a o deformațiune care corespunde exact punctului unde s’a rupt cochilia, iar ceia ce apare după cameja a 4 a este partea regenerată. Culcuș. Se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Dentalina inermis Czjzek. Tab. I. fig. 17. Dentalina inermis Czjz. Bcitrag z. Kenntnis d. foss. Foraminiferen d. Wiener, etc. 1847. Tab. XII. fig: 3 -■ 7. studiul faunei de foraminifere terțiare din românia 321 Brady consideră această specie sinonimă cu Nodosaria (D.) pau- perata d’Orbigny. Jn urma comparațiilor făcute m’am putut convinge că specia D. inermis se prezintă ca o formă independentă de D. paupe- rata care prezintă particularități ce nu le găsim la D. inermis. Așa la D. inermis primele camere sunt mai proeminente și ultima mai puțin alun- gită ca la D. paupcrata. Camera inițială fără prelungiri calcaroase iar ultima prevăzută cu un orificiu rotund înconjurat de un șanț separat care lipsește la I). pauperata. Specia noastră stă mai aproape de Ggurele lui Czjzek (Tab. XII. fig. 3 — 7) decât de ale lui d’ORBiGNY (Tab. I. fig. 57, 58) sau ale lui Brady (Tab. LXII, fig. 14). Culcuș. Seînțâlnește în straturile de Cornu [Prahova) apoi în marnele cu globigerine toitoniane din Breșnița (Mehedinți). Dentalina capitata Boli. Tab. t. fig. 18. Dentalina Capitata Boli. Reuss. Denkschr. d. Kais. Akad. d. Wiss. B. 28. S. 134. Reuss a întrunit sub numele de Dentalina capitala Boli. formele: D. Sandbergeri, D. Girardana, D. Buchi și D. Philippii pe cari le-a considerat de varietăți strâns legate de forma tipică menționată mai sus. Asemănătoare acestei specii este Dentalina antennula d’Orbigny (Tab; II. fig. 29 — 30) care Ia rândul ei stă alături de D. semicostata d’Orb. (Tab. II. fig. 26 — 28). Pare mi-se că între D. semicostata d’Orb D. antennula d’Orb. și D. capitata Boli, există o înrudire specifică atât de mare încât cred, că ele ar putea fi considerate ca reprezentând una și aceiași specie. Exemplarele noastre prezintă următoarele particularități ; Cochilia scurtă, masivă, formată din 4 camere puțin proemi- nente cu linia de sutură dreaptă, profundă și marcată cu o serie de cos- tule mici longitudinale, ce se găsesc pronunțate numai în dreptul sutu- rilor. Prima cameră ascuțită și turtită în sens diagonal, iar ultima sferică și prevăzută cu un mic mamelon pe care se află așezată gura. Culcuș. Această specie se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Gura Văi (Mehedinți). Dentalina communis d’Orbigny Tab. I fig. 19—20 Sinonime după Silvestri, Rupert Jones, Brady și De Amicis «■Orthocerala perfecte globular ia* Soldani, 1780, Saggio, pag. 107, tab. VI. „Orthoceras obliquuin" Id. 1791, Testac, Voi. I, pag. 98, tab. CV, fig. N. » Farcimen Id. Ibid, pag. 98, tab. CV. fig. 0. Anuarul Instit. Geologic al României. 21 322 0. PROTESCU Nautilus.(Orthoceras) legumi niformis (parte) Batsch, 1791, Conch. Seesand, pl. 3, fig- 8 b. Nautilus redus Montagu, 1808, Test. Brit. Supplem, p. 82, pl. 19, fig. 4, 4', 7. Nodosaria dentalina Lamarck, 1822. Anim. sans. Vert. Voi. II, p. 596, No. 2. » laevigata Nilsson, 1825, Act. Acad. Holm. 1825, p. 342, 1827, Petrii’. Sued. p. 8, pl. 20, fig. 20. Nodosaria (Dentalina) communis d’Orb, 1826, Ann. Sc. Nat. Voi. VII p. 254, No. 35. » » gracilis d’Orb, 1840 M6m. Soc. G6ol. France, IV, p. 14, pl. 3, fig. 5. Dentalina communis. Id. 1840, M6m. Soc. G6ol. de France. Voi. IV, pag. tab. I, fig- 4. Nodosaria (Dentalina) nodosa Id. Ibid, fig. 6, 7, » » Lorneiana Id. Ibid, fig. 8. 9. » linearis Rocmer, 1840, Verst. Nord. Kreid. p. 95, pl. 15, fig. 5. Dentalina clava, D. attenuata S. Wood, 1843, Morris's Catal. Britt. Foss. p. 61. Nodosaria legumea Reuss, 1845, Verst. Bolim. Kreid. pag. 28, tab. XIII, fig. 23, 24. Dentalina badensis d’Orbigny, 1846, Foram, foss. Vienne, pag. 44, tab. I, fig. 48, 49. » inornata Id. Ibid. pag. 44, tab. I, fig. 50, 51. » fersiliana Czjzek, 1847, Haidinger’s Naturw. Abhandlg. Voi. II, pag. 140, tab. NU, fig. 10 —13. Dentalina Haueri Neugeboren, 1856, Denkschr. d. K. Ak. Wiss. Wicn. Voi. XII, pag. 81, tab. II, fig. 12. Dentalina Orbignyana Id. Ibid. pag. 81, tab. III, fig. 1—3. . , subarcuata Williamson, 1858, Rec. Foram. Gt. Br. pag. 18, tab. II, fig. 40, 41. Dentalina torta Terquem, 1858, Foram, d. Lias, meni. I-a, p. 599, tab. II, fig. 6. » vetusta Id. Ibid. pag. 598, tab. II, fig. 4. » intermedia Reuss, 1860, Sitzungsb. d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. XL, pag. 186, lab. II, fig. 8. Dentalina deflexa Reuss. 1862, Sitzungsb. d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. XLVI, pag. 43, tab. II, fig. 19. Den ta tina boettcheri Reuss, 1863, Ibid. pag. 44, tab. II, fig. 17. Nodosaria Neugeboreni Schwager, 1866, Novara. Exped. Geol. Teii, Voi. II. pag. 2 32, tab. VI, fig 67. Nodosaria gracilescens Id. Ibid, pag. 234, tab. VI, fig. 70. Dentalina intorta Terquem, 1870, Foram, d. syst. Oolith, mem. 3-a, pag. 262, tab. X XVII, fig. 25—34. Dentalina badensis Hantken, 1875, Mittheil, Jahrb. d. K. ung. geol. Anst. Voi. IV, pag. 34, tab. III, fig. 12. Nodosaria (Dentalina) Roemeri Brady, 1884 Foram. Challenger, pag. 505. tab. LXIII, fig. 1. Dentalina communis d’Orbigny, Reuss, 1860, Jones, Parker și Brady, 1866; Brady 1865—66; Tale și Blake 1876; Wanden Brocck, 1876; Berthelin, 1878; Tcr- rigi, 1883; Koenen, 1885; Fornasini, 1886, Haeusler, 1887; Goess, 1889; Sacco, 1889; Fornasini, 1890 ; Mariani, 1891; Corti, 1892, etc. Această specie a fost creată de d’ORBiGNY (1826) pentru figurele lui Soldani (Testac. Voi. 1, pag. 98 tab. CV. fig. 0). In ce privește si- nonimiile vedem că sunt foarte numeroase probabil din cauza variabili- Institutul Geological României ____STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA $-3 țaței acestei forme. Pentru Brady toate aceste sinonime nu reprezintă decât una și aceiași specie. Exemplarele ce le posed, le-am determinat după originalele lui D’Orbigny din colecția muzeului imperial din Viena. Aproape toate sunt în totul identice cu originalul lui d’ORBiGNY care este tipul cochiliei dentaliforme. Cochilia este arcuată, camerile se prezintă cu o creștere regulată și cu o linie de sutură oblică. Ultima cameră este mult mai alungită de cât celelalte și poartă un mamelon pre- văzut cu o gură ferestruită. Se găsesc printre formele adunate de no', unele cari sunt ceva mai ascuțite și au un contur mai drept și cari o- cupă un loc intermediar între forma tip și Dentalina mucronata Neugeb. Culcuș. — Se întâlnesc numeroase exemplare în straturile de Cornu Prahova), în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna, Rudina, Gura Văi și Bresnița (Mehedinți). Dentalina mucronata Neugeboren, Tab. 1 fig. 21. Sinonime după BradY. «Ortkoccras intortum» Soldani 1791, Testaccographia, Voi. I. pt. 2. p. 98. pl. CV. fig. V. «Nodosaria (Dentalina) obligna» d'Orbigny, 1826. Ann. Sci. Nat. Voi. VII p. 254. No. 36. «Dentalina mucronata» Neugeboren, 1856. Denksclir. d. K. Akad. d. Wiss. Wien, Voi. XII. p. 83. pl. IU. fig. 8-11. «Nodosaria plebeian Terquem, 1870. Foram, d. Syst. Oolith. p. 267. pl. XXIX, fig. 3-11. » cornuformis» Id. Ibid. p. 268. pl. XXIX. » b ic omis o fig. 13-17. » mucronata» Reuss. 1870. Sitzungsb d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. LXII. p. 475. No. 30. «Dentalina communis» subvar. obligua Parker, Jones și Brady 1871. Ann. and Mag. Nat. Hist. ser. 4. Voi. VIII. p. 264. pl. IX. fig. 47. » obligua» Wright, 1880. Proc. Belfașt. Nat. Field. Club 1879 80. Ap. p. 207. Pe lângă exemplarele de Dentalina communis, d’Orb. posed câteva exemplare cari prin forma cochilie se îndepărtează de specia menționată mai sus și se apropie de forma figurată de Neugeboren sub numele de ZZ mucronata (Tab. III- fig. 8 —11), care are înfățișarea unei semilune cu cele două capete ale cochiliei cam deopotrivă de desvoltate. Marginea in- ternă puțin arcuată pe când cea externă bombată. Linia de sutură oblică. Ultima cameră prevăzută cu un mamelon care poartă o gură ferestruită. Dacă comparăm forma noastră ca figurele date de Brady (Tab. T>XII. Gg. 27. 28.) vedem că se deosebește de această formă prin 324 O. PROTESCU conturul margine! externe. Forma lui Brady este mai umflată spre ex- termitatea ultimei camere iar camera inițială tinde să capete o pre- lungire calcaroasă care nu se observă la nici una din formele noastre. Culcuș.:—Exemplarele culese de noi, provin din marnele cu glo- bigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Genul Marginulina d’Orbigny. Sinonime după Brady și Rupert Jones. Nautilus (în parte) Linnă (1767) Walker. Orthocera, Otrhoceras, Orthoceratium, Orthocerina (în parte) Soldani (1791). Lamarck, Defrance, Blainville, Marginulina d’Orbigny (18?6), Cornuel, Bronn, Rocmer, Philippi, Reuss, Czjzek, Bailey, Bornemann, Costa, Neugeboren, Terquem, Parker și Jones, etc. Cristellaria, Hemicristellariâ (în parte) Williamson (1858j Sequenza, Berthelin, etc. Acest gen reprezintă trecerea între forma Nodosaria și Cristella- ria. Unele forme au caracterele tipice de Nodosaria cu gura rotundă, came- rile subglobuloase [M.cristellarioides Czjz) iar altele se prezintă cu forma de ( ristellaria cu ultima cameră ascuțită înainte și prevăzută cu un mamelon ce se deschide cu un orificiu ferestruit (M. glabrâ}. Cele mai multe din cochiliile de Marginulina sunt helicoide și acoperite cu costule iar unele au cochilia dreaptă sau arcuată și sunt netede. In depozitele noastre terțiare, se găsesc 8 specii de Marginulina cele mai multe culese din marnele cu globigerine tortoniane din Bahna și Bres- nița. In cele ce urmează sunt descrise particularitățile a următoarelor 4 specii: Marginulina cristellarioides Czjzek Tab. II. fig. I. Marginulina cristellarioides Czjzek, Beitrag zur Kenntnis d. foss. Foram, d. Wiener Beckens. 1847. pag. 140. Tab. XII fig. 14-16. Forma figurată de noi, se apropie de Marginulina hirsuta d’Orb (Tab. III fig. 17, 18) de care se deosibește prin aspectul ultimei camere, care nu are nici un fel de ornament. Cu acelaș caracter se prezintă și fața de forma figurată de Czjzek. (Tab. XII. fig. 14—16.) Până la un punct se apropie și de Cristellaria rhomboidea Czjz. (Tab. XII. fig. 21—23). care este însă netedă și mult mai încolăcită ca M. cristellaroides. La forma noastră, primele camere sunt încolăcite și puțin dinstincte, iar celelalte sunt așezate în linie dreaptă și prevăzute cu o linie de sutură profundă. Suprafața cochiliei este acoperită de granulațiuni afară de 1 Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 325 ultima cameră care este netedă. Această din urmă cameră se prelun- gește înainte și se deschide în afară printr’un orificiu rotund. Culcuș. — In basinul Vienei această formă se întâlnește mai cu seamă în tegelul de Baden. La noi, se găsește în marnele ca globigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți), Marginulina Behmi Reuss. Tab. II. fig. 2. Marginulina Behmi Reuss, Denkschr. d. Kais. Akad. d. Wissensch. B. 25. S. 138. Tab. 2. fig. 38. La determinarea acestei specii m’am servit de figurile date de Hantken și trecute sub numele de M. Behmi (Tab V. fig. 1—2) cu cari din toate punctele de vedere se aseamănă. Reuss prezintă această specie ca fiind identică, cu Marginulina hirsuta d’Orb. pe când Hahtken o arată ca o specie distinctă de aceasta întrucât specia M. Behmi Reuss are suprafața cochiliei acope- rită cu coaste longitudinale cari lipsesc la M. hirsuta d’Orb. Dacă comparăm forma noastră eu M. cristellarioides Czjz cu care are multă asemănare, se vede că se deosibește de aceasta prin forma generală care este mai puțin încolăcită și prin prezența unor coaste longitudinale ce se întind din vârful cochiliei și până în dreptul gurei și cari sunt întrerupte din distanță în distanță. Gura este rotundă ca și la M. cristellarioides. Culcuș.— Această specie a fost întâlnită de Hantken în straturile cu Clavulina Szăboi din Ungaria. La noi, se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna și Bresnița (Mehedinți). Marginulina glabra d’Orbigny. Tab. II fig. 3, Sinonime după Brady, Rupert Jones, Silvestri și De Amicis. „Orthoceratites Serrulae species" Soldani. 1791.Testac. Voi. I. pag. 95. tab. C.fig. b.b „Orthoceratia Li tui tata" Id. Ibid. pag. 95. tab. C. fig. CC. „Orthoceras Serrula^ Id. Ibid. pag. 99. tab. CVI. fig. aa., bb. „Marginulinaglabra" d’Orb. 1826. Ann. Sc. Nat. Voi. VII. p. 225 No. 6 model No. 55. laevigata Id. Ibid. No. 10. lituus Id. Ibid. No. 11. Soldani, Testac. Voi. II p. 99 pi. 106 fig. aa.. bb. Webbiana d'Orb. 1839. For. Canaries, p. 124. pl. I. fig. 7-11. Crisiellaria Berthelotiana Id. Ibid. p. 125. pl. I fig, 14. 15. Marginulina compressa d’Orb. 1840- Mem. Soc. Geol. Fr. VoJ. IV. Voi, 17. pl. | fig. I8-I9. Institutul Geological României \7gr 326 O. PROTESCU Marginulina elongata Id. Ibid. fig. 20-22. „ comma Roemer, 1840. Verst. Nord. Kreid. p. 96. pl. 15. fig. 15. „ elegans Wood. 1843. In Morris’s Cat. Brit. Foss. p. 62. „ bullata Reuss. 1845. CLII. pag. 29. tab. XIII. fig. 34-38. „ regularis d’Orb. 1846. For. Foss. Vierme. 68. pl. 3. fig. 9 12 „ p^dum Id. Ibid. fig. 13. i4. „ similis Id. Ibid. p. 69. pl. 3 fig. 15. 16. Crislellaria Hanerina Id. Ibid p. 84. pl. 3 fig. 24. 25. rhomboidea Czjz. 1848. Haîd, Abhandl. Voi. II. pl. 12. fig. 21. 23. „ Listi Bornemann, 1854. Lias. Form. p. 40. pl. 4. fig. 28. Marginulina pediformis Bornemann, 1855. Zeitschr. d. deutsch. geol. Gesell- schaft. Voi. VII. pag, 326. tab. XIII. fig. 13. Marginulina inaequalis Costa 1855. Mem. R. Acc. Sc. Napoli, Voi. II. pag. 118 tab. I. fig. 2. A. „ contracta Costa. 1856. XL. pag. 186 tab. XIII. fig. 10. „ bachei Bailey, 1857. Smith’s Contrib. Voi. II. 1861. Voi. III. pl. 1. fig. 2-6. Crislellaria subarcuatula var elongata, Williamson, 1858. Rec. Form. Gt. Br. pl- 2. p. 30 fig 62 Marginulina sublituus Parker și Joncs. 1860, Quart Journ. 1860. Geoi. Soc. Voi. XVI. p, 457. pl. 20. fig37. „ abbreviata Karrer. 1861. Sitzungsb d. K. Ak. Wiss. Wien. Voi. XLIV, pag. 445. tab. I fig. 7. „ infarcta Reuss. 1863. CLXI1I. pag. 48. tab. 111. fig. 36-37. „ opaca Stadie, 1864. CCIII. pag. 214. tab. XXII. fig. 47. „ angistoma Id. Ibid. pag. 213. tab. XXII. fig. 46. „ mucronulata Id. Ibid. pag. 215. tab. XII. fig. 48. , , subregularis Hantken. 1868. Magyar. Foldt. Tars. Munkâlatai, Voi. IV. pag. 90. tab. I. fig. 20. „ subbullata Hantken, 1875. LXXXVI. pag 46. Tab. IV. fig. 9. 10. , , splendens Id. Ibid. pag. 47. tab. IV. fig. II Crislellaria articulata Sequenza, 1880. CLXXXVIII. p. 140. m. 639. t. XIII. „ trunculata Berthelin, 1880. VIII. pag. 53. tab. 111. fig. 26. 27. Marginulina glabra d’Orb. Brady 1870. Vanden Broeck, 1876. Sequenza 1880. Fornasini 1883. Basset, 1884. Balkwill și Wricht, 1885. Terrigi, 1891, De Amicis, 1893, Silvestri 1893. Corti 1894 etc. Exemplarele pe care le posed, corespund cu figurile date de d’ORBlGNY (Tab III. fig. 15—16) sub numele de Marginulina similis d’Orb. După Brady, Silvestri și Fornașini această specie este sino- nimă cu M. glabra d’Orb. In comparație cu formele precedente, specia noastră este dis- tinctă și se deosibește în special de M. Behini prin aspectul neted al cochiliei. Camerile sunt oblice și prevăzute cu o linie de sutură pro- fundă.UItima camera prevăzută cu un mamelon care se termină cu un orificiu (gura) ferestruit. Culcuș. In basinul Vienei sc întâlnesc în tegelul de Baden. La noi se găsesc în. straturile de Cornu (Prahova). Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA Marginulina triangularis d’Orbigny Tab. III. fig. 1. Marginulina Iriangularis d’Orbigny, Foram, foss. d. bass. Viennc, 1846, pag. 71, tab. III, fig. 22, 23. In marnele cu globigerine tortoniane din Bahna am găsit alături de Marginulina Behmi câteva exemplare mici cari aduc mult cu Marginii- lina glabra. După caracterele pe care le prezintă forma noastră ar ocupa un loc intermediar între Marginulina glabra și Cristellaria cymboides d’Orb. (Tab. III, fig. 30~32). Cochilia este puțin curbată și formată din o serie de ca- mere mici înguste, oblice, triunghiulare. Ultima cameră este ceva mai proeminentă puțin ascuțită în partea din înainte și se termină cu un orificiu ferestruit. Culcuș. . Se întâlnesc în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna și Bresnița (Mehedinți). Genul Vaginulina d’Orbigny' Sinonime după Brady și Rupert Jones "Corint Haminonis* Plancus, (1739). tOrthocera, Orthoceras, Ortioceratiinnv (în parte) Gualtieri. 1742, Soldani, Batsch Lamarck, Defrance. Nautilus (în parte) Linne (1767Batsch, Walker, Montagu, Dillwyn, W. Wood. Planularia Defrance, (1824i, Blainville, d’Orbigny, Cornuel, Parker și Jones, Brady, Blake, Walford. Vaginulina d’Orbigny (1826) Roetner Michelotli. l’hilippi, Reuss, Borncmann, Nou. geboren, Costa. Parker și Jones, Gumbel. Karrcr, Sequcnza, etc. Citharina d’Orbigny (1839) Reuss. Marginulina (în parte) Reuss, (1851), Terqucm. Dentalina (în parte) Macgillivray, Williamson (1858), Parfitt. Spiralina Brown. Am întâlnit în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița (.Mehedinți) două forme cari au toate caracterele genului Vaginulina. Aceste forme prin unele paiticulatități se aproprie de genurile Marginulina și Nodosaria iar prin altele de Cristellaria. D’Orbigny ca- racterizează genul Vaginulina astfel : „Coquille libre, allongee, dquilaterale, conique, deprimSe ou an- guleuse, formee de loges superposees les unes aux autres, sans recou- vrement; elles sont obliques sans jamais montrer de tendance â la spi- rale, la deraiere dtant tronquee et sans prolongement. Ouverture arrondie, marginale, toujours placăe dans un des angles saillants de la coquille». Aci descriu 2 specii de Vaginulina : Vaginulina aff. (egumen Institutul Geological României 328 O. PROTESCU Lin și K margaritifera Batsch diferite de cele două specii des- crise de Beutler din marnele cu globigerine dela Bahna sub numele de Vaginulina Badenensis d’Orb și V. brevissima n. sp. figurate în «Jahrbuch f. Mineralogie» 1909 tab. XVIII, fig. 4, 10, 12) pe cari noi nu le-am găsit. Vaginulina aff. legumen Linne Tab. I, fig. 22 Sinonime după Brady, Rupert Jones, Silvestri și De Amicis „Cornii Hammonis vaginulam gladii referens" Plancus. 1739, Conch. min. not. pag. 16 și 82, tab. I, fig. VII. „Orthoceras thalamis inflexis latioribus, compressum, marginâtum"Gualticri, 1742, Index. Test. tab. XIX. „Orthoceras" Breyn, 1743, Mem. Fis. Ist. Nat. Voi. I. pag. t89. „Nautilus legumen'1 'Linnc, 1758, Syst. Nat. ediz. 10-a, pag. 711, No. 248. „Corne d’Ammon" Ledermuller, 1764, Amus. Micr. pag. 23. „ Orthocerata vaginulam gladii referenția" Soldani, I78O, Saggio Oritt, pag. 108, tab. VI, fig- 44, m. M. «Nautilus laevigatust (?) Walker și Boys, 1784, Testac. min. «Orthocera legumen* Modeer, 1789, in Soldani, Testac. Voi. I. pag. 44. «Nautilus (Orthoceras} leguminiformis^ Batsch, 1791; Conch. Seesandes, pag. 3, tab. III, fig. 8-a. «Nautilus margaritiferiis* Batsch, 1791, pag. 3, tab. IV, fig. 12 a. b. c. Vaginulina legumen d’Orbigny 1826, Ann. Sc. Nat. voi. VII, pag. 256 No. 2. Marginulina legumen Dcshayes, 1830, Encycl. Method. «Vers», voi. 11. pag. 417. Vaginulina lens Costa. 1755—57, Mem. Acc. Sc. Napoli. voi. II. pag. 144, tab. II, fig. 16, A. B. Vaghiulina gigas Id. Ibid. pag. 143, No. 1. Dentalina legumen Williamson, 1858, Rec. Brit. Foram, pag. 21, tab. II, fig. 45. » Soldani Doderlcin, 1862, Atti X Congr. Sc. It. Siena pag. 93. Vaginulina legumen Var, ar<,uata Brady, 1884, XXI, pag. 531, tab. CXIV, fig. 13. » margaritifera Brady, 1884, XXI, pag. 532, tab. LXVI, fig. 16. Posed un singur exemplar, în stare nu tocmai bună de conservare, care însă totuși după particularitățile ce le prezintă ne spune fără în- doială că este specia V. legumen Linn6 Pentru identificarea aces- tei specii m’am servit de figurele lui Brady și Silvestri. Este de observat, în privința modului cum este înțeleasă această specie, deosebiri de vederi între autorii italieni și englezi. Pentru Brady și Bagg specia Vaginulina legumen conține un număr restrâns de forme pe când De Amicis și Silvestri lărgesc foarte mult conținutul acestei specii. Forme cu caractere specifice distincte ca Vaginulina margaritifera Batsch. sunt trecute de autorii italieni sub numele de V. legumen. Dacă comparăm forma noastră cu figurile date de Brady (Tab. Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 329 LXVI fig. 13—15) vedem că nu există nici o deosebire între ele. Față însă de figurile^ date de Egger (Foram. în Ostrak. etc. 1899. tab. IX. fig. 29. 30) găsim deosebiri în ce privește forma liniei suturale, care este dreaptă la forma noastră pe când la figura dată de Egger este desem- nată oblică. Dacă privim figurile dată de Silvestri (Tab. I. fig. 12) gă- sim că ace t autor așează alături de forme netede și pe cele ornamen- tate. Cu aceste figuri forma noastră nu are nici o asemănare. Exemplarul cules de noi, are cochilia puțin arcuată formată din 11—12 camere turtite și neproeminente, cu linia de sutură dreaptă și superficială. Camera inițială proeminentă, rotundă și distinctă de celelalte. Culcuș. — Această specie am întâlnit-o în marnele cu globigerine tortoniane din Breșnița (Mehedinți). Vaginulina margaritifera Batsch. Tab. II. fig. 4. Sinonime după Brady și SlLVFSTRI. Nautilus {Orthoceras) murgaritiferus Batsch. 1791. Conchyl. des Deesandes, p. 3. pl. IV. fig. 12. a c. Vaginulina elegans d’Orbigny, 1826 Ann. Soi. Nat. Voi. VII p. 257. No. 1. Mo- del No. 54. » ligata Reuss. 1863. Sitzungsb. d. K. Ak. Wiss. Wien. Voi. I. 467. pl. I.. fig. II. Vaginulina italica Costa 1855. Mem. Accad. Sci. Napoli. Voi. II. p. 145. pl. II. fig. 15. ■» legumea var. elegans. Fornasini, 1886. Boli. Soc. G6ol It. voi. V. pag. 29. tab. I. fig. I. 2.-8. « subvar. margaritifera Id. Ibid. pag. 25. tab. I. fig. 9—11. » margatifera Fornasini 1893 —1891. Mem. R. Acc. etc. voi. V. pag. 8, tab. IV. fig. 23. Această specie, prin particularitățile deosebite ce le prezintă trebue considerată ca o formă distinctă de Vaginulina legumen. Brady o figu- rează (Tab. LXVI, fig. 16) și o apropie de V. elegans d’Orb. pe când Fornasini de V. legumen. Pentru Silvestri această specie nu este decât o varietatea formei V. legumen. (Foram. Pliocen. pag. 159. tab. VI fig. 12) iar Costa o reprezintă sub numele de Vaginulina italica (Tab II. fig. 15 A—C). Aci trebue să atrag, atențiunea că Brady a figurat sub numele ca V. margaritifera specia V. italica a lui Costa. In ce pri- vește forma noastră ea seamănă cu formele din Italia. Cochilia este turtită și alungită în formă de teacă cu 12 — 13 camere așezate paralel și. despărțite prin o sutură oblică. Fiecare cameră este prevăzută cu câte o coastă transversală. Camera inițială proeminentă și terminată la partea in- ferioară cu 2 prelungiri calcaroase. Institutul Geological României 16 Rg 330 O. PROTESCU Culcuș. — In Italia această specie e întâlnită în marnele miocene din Messina. La noi, se găsește în marnele cu globigerine tortoniane din Gura Văi (Mehedinți). Genul Cristellaria Lamarck, Sinonime după d'ORBiGNY, Rupert Jones și Brady. Nautilus (in parte) Plancus (1739) Linne. Soldani, Walker, Fichtel și Moli Maton și Rackett. Montagu, Dillwyn, Sowerby. Turton, Fleming. Brown. Lenticulites țin parte). Lamarck (1804i. Defrance, Blainwille, Nilson, Hisinger. JJut/'uris Oreas, Montfort (1808), Defrance, Blainville. Phonenius. Pharamus, Autemor, Robulus, Patrocles, Sphinclentlim Clisiphon- tes, llerion, Rhinocurus, Macrodites, Lampas, Scorlimus, Astacolus, Peri- ples (Montfort) 1808, Cristellaria Lamarck. (1816), Defrance, d'Orbigny, Roemcr, Philippi, Reuss, Czjzck Cornuel, Bornemann, Costa. Egger. Williamson, Parker și Jones, Karrer, Carpentcr, etc. Lenticulina (in parte) Lamarck (1822), Defrance, Blainville. Polystomella (in parte) Lamarck (1822) Blainville, Macgiliivray, Thorpe. Crepidulina Deftance 1824), Blainville. Saracenariă Defrance (1824), Blainville, d’Orbigny. Pldnuldriă Defrance (1824), d'Orbigny, Miinster, Roemer. Hagenow, Philippi, Kar, sten, Boli, Jones și Parker, Brady, Wright, Blake, Sequenza. Nummulind (în parte) d'Orbigny. Robulina d’Orbigny (1826) Roemer, Bronn, Michelotti, Reuss, Czjzek, Bailey, Bor- nemann. Abich, Costa, Egger, Terquem, etc. Marginulina Sowerby, (1834', Philippi, Cornuel, Jones. Bornemann, Parker și Jo- ncs, Brady, Giimbel. l-'rondicutaria (în parte), Costa (1856). 1 femicristellaria Hemirobulinâ, Stache, (1864). Formele întâlnite de noi, corespund diagnozei date de d’ORBiGNY Cele mai multe din ele sunt discoidale învolute și aduc cu forma Ro- bulina iar altele prezintă asemănări cu Marginulina. Toate sunt netede afară de Cr. cassis Lam. care este ornamentată. Reuss (108) împarte genul Cristellaria în 3 secțiuni : a) Margi- nulina b) Cristellaria c) Robulina', iar Brady bazat pe faptul că între Cristellaria și Robulina există treceri gradate dela una la cealaltă le reunește sub un singur nume acela de Cristellaria. Noi, vom considera acest gen în înțelesul dat de d’ORBiGNY, socotind-o ca pe o forma dis- tinctă de Robulina, de oarece printre formele noastre se găsesc specii ce se îndepărtează mult de tipul Robulina. Aci, voi încerca să descriu 6 specii, Institutul Geological României studiul faunei de foraminifere terțiare din românia 331 Cristellaria simplex d’Orbigny. Tab. H. fig. 6. Cristellaria simplex d’Orbigny, Foram, teri, de Vienne 1846. pag. 85 pl. III. fig 26 - 29. Din formele culese majoritatea seamănă cu originalele lui d’Oie- bigny din colecția muzăului imperial din Viena. Unele din ele păstrează întrucâtva și particularitățile speciei Marginulina subbulatta Hantken (Tab. IV. fig. 9. 10). Culcuș. Se întâlnesc în faciesul recital și în marnele cu globige- rine tortoniane din Bahna, Gura Văi și Bresnița (Mehedinți). Cristellaria nummulitica Gumb. Tab. II. fig. 7. Cristellaria nummulitica Gumbe'l, Beitrag z. Foraminiferenfauna d. Nordalp. Eo- caengeb. pag. 56. Tab. I. fig. 63. a, b. Această specie seamănă mult cu forma figurată de Hantken sub numele de Cr. nummulitica (Tab. VI. fig. 4-a). In colecția noastră se găsesc totuși unele cari se deosibesc puțin de forma ungurească întru- cât marginea externă a cochiliei este lipsită de dantelă transparentă înconjurătoare. La forma tip cochilia este formată din 15—16 camere, înguste și triunghiulare cu camera inițială rotundă și proeminentă. Culcuș. In Ungaria se întâlnesc în marnele eocene cu Clavulina Szăboi din împrejurimile BudaTestei. J.a noi, se întâlnește în orizontul gresos superior cu operculine și forme silico-aglutinante ale oligocenului inferior din Breaza (Prahova) și în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița (Mehedinți). Cristellaria lepida Reuss. Tab. II. fig. 8. Sinonime după Egger, gobulimi lepida Reuss. Die Versteinerungen der bdhmischcn Kreideforraațion 1845. Cristellaria lepida Reuss., Egger. Foram, u. Ostrak. 1899. pag. 117 tab. XII. fig. 27. 28. E>te o formă intermediară între Cristellaria simplex d’Orb. și Cristellaria renijormis d'Orb. Cochilia este involută, netedă cu ultima cameră alungită în partea d’inainte și terminată cu un mamelon pe care se poate vedea o deschidere ferestruită radiar. Culcuș. Se întâlnește în argilele tortoniane din Curchia, (Mehedinți), Institutul Geological României VjGR 332 O. PROTESCU Cristellaria reniformis d’Orbigny. Tab. II. fig. 9. Sinonime după Silvestri „Exuviae Marinorum yermium Nautiliformes vel. Hammoniformes subsemi- circulares" Soldani, 1789. Testac. Voi, I. pag. 61. tab. LI. fig. g. g. „Cristellaria reniformis" d’Orbigny I846. Foram, foss. Viennc pag. 88. No. 57. tab. III, fig. 39 — 40. » reniformis Pictet. 1857. Jones și Parker 1860; Karrer, 1867 ; Neu- geboren, 1872; Brady 1884; Fornasini, 1886; De Amicis, 1895. etc. Cochilia este aproape involută, netedă și se apropie până la un punct oarecare de Cristellaria crassa (Tab. II. fig. 7). de care se deosibește prin aceia că cochilia este mai puțin involută și are un număr mai mic de camere. Dacă comparăm exemplarul nostru cu figurile lui d’ORBiGNY (Tab. III. fig. 39, 40) vedem o mică deosebire care constă în aceia că la formele din basenul Vienei există o lamă dantelată de jur împrejurul cochiliei, care lip- sește la forma noastră. Acest caracter cred că reprezintă o variație locală care nu poate fi luat în considerație la crearea unei specii deosebite. Culcuș. Se întâlnesc numeroase exemplare în straturile de Cornu (Prahova), în marnele cu globigerine tortoniane din Bahna, Breșnița și Rudina (Mehedinți). Cristellaria crassa d’Orbigny. Sinonime după SILVESTRI și De AMICIS. ' Cristellaria crassa d’Orbigny. 1846. Foram, foss. Viennc, pag. 90. tab. IV. fig. 1-3. Robulina deformis Reuss. 1851 Zeitschr. d. dcutsch. geol. Gcsellschaft. Voi. III. pag. 70. tab. IV. fig. 30. Cristellaria durâcina Stache, 1864. Novara-Expcd. geol. Teii. Voi. I. pag. 237, Tab. XXIII, fig. 16. » crassa d’Orb. Karrer. 1867 ; Zwingli. și Kubler 1870 ; Seguenza, 1880; Brady, 1884; Terrigi 1891. Dervieux, 1891; De Amicis 1893. Exemplarele culese de noi, aparțin formelor tipice din bazinul Vie- nei cu singura deosebire că sunt mult mai involute și au un număr mai mare de camere. Culcuș. Se întâlnesc în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia, Rudina și Breșnița din județul Mehedinți. 'A Institutul Geological României 16 R/ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 333 Cristellaria cassis Fichtel și Moli. Tab. II. fig. 10. Sinonime după d’ORBlGNY, Brady, Silvestri, și De Amicis. „Cornii Hammonis" etc. Planciis, 1739. Conch. min. not. pag. 13. tab. I. fig. IV. L. M. N. — 1760. Id. pag. 85. tab. I. fig. XI. Q. R. „Nautili Lituitati majores" Soldani, 1780. Saggio, Oritt, pag, 97, No. 1 tab. I fig. A. C. „Nautili semilunares" Id. Ibid. pag. 97 No. IV. tab. I fig. 2 D. „Lituus rarus" Id. Ibid. pag. 64. tab. LVI. fig. R. „Orthocera crispata" Moder 1789, In Soldani. Testac. Voi. I. pag. 41. „Nautilus cassis" var. A. B. Y. D. Fichtel și Moli. 1789. Test. Micr. pag. 95. tab. XVII. fig. a-1. „ galea Id. Ibid. pag. 103. tab. XVIII, fig. d. f. „Linthurus cassidatus" Montfort, 1808. Conch. Syst. Voi. I. 255 gen 64. „Cristellaria cassis" Parkinson,18Ll. Organic. Rem. former. Voi. II tab. II. fig. 30. „ cassis" Lamarek. 1822. Hist. nat. anim. s. vert. Voi. VII pag. 607-608. „ papillosa" Lamarek 1882. Hist. Nat. anim. s. vert. pag, 607. No. 2. „ laevis" Id. Ibid. pag. 6o8 No. 3. „Linthurus cassis" Defrance, 1823. Dict. Sc. Nat. Voi. XXVI. pag. 555-1824. Id. Voi. XXXII, pag. 188. Atlas. Conch. tab. XIX fig. 3. „Robulina marginala" d’Orbigny, 1825. Tab. M^th. C^phal. pag. 288-289, No. 6. „Cristellaria producta" (C. papillosa) Lamarek. 1830. Encycl. Method. Voi. II. pag. 29. tab. CDLXVII. fig. 3. e g. „ serrala (C. papillosa) Id. Ibid. pag. 29. tab. CDXV1I fig. 4, a-b. „ papilionacea (C. laevis) LI. Ibid. pag. 29. tab. CDLXVII fig. 4 c. d. „ unduia (C. papillosa) Id. Ibid. pag. 29 tab. CDLXVII fig. 5. „ galea Id. Ibid. pag. 31. tab. CDLXVII fig. 6. Planularia laevis Scqucnza, 1880. Atti. R. Acc. Lincei. ser. 3-a. Voi. VI pag. 141 tab. XIII, fig. 16. 16 a Cristellaria discogranulata" Mariani și Parona, 1887. Atti. Soc. it. Sc. Nat. Voi. XX. pag. 24. No. 39. Nu posed decât un singur exemplar și acesta în stare rea de con- servare, totuși după forma și ornamentația cochiliei înclin să cred că este specia Cristellaria cassis Ficht. Cochilia este involutâ, are 7 camere distincte, triunghiulare și mar- cate în dreptul liniilor de sutură cu câte o coastă traversală. De jur împrejurul cochiliei o dantelă transparentă, care este foarte mare la formele din basinul Vienei. Culcuș.— Această specie se întâlnește în marnele tortoniene din Curchia (Mehedinți). Genul Robulina d’Orbigny. Sinonime după d’ORBlGNY Nautilus Plancus. Phoneme, Pharame, Herione, Clisiphonte, Patrocle, Lampadie, Anlenore, Robiile, Rhinocure și Spincterule Montfort. Lenticulina, Polystomella Blainville. *~institutul Geologic al României 334 b. PROTESCU Acest gen l-am diagnozat în sensul interpretare! lui d’ORBiGNY socotindu-1 distinct de Cristellaria, întrucât cochilia este în totdeauna complect involută. Robulina austriaca d’Orbigny. Tab. 11. fig. 11. a Robulina austriaca d’Orb. Foram, foss. d. bass. Vierme. 1846. pag. 102. Tab. V. iig. 1, 2. Intre forma noastră și cele din basinul Vienei există cea mai mare asemănare. Identificarea am făcut-o în comparație cu originalele lui d’ORBiGNY din muzăul imperial din Viena. Cochilia este învolută cu un contur decagonal cu 10 camere ce converg toate spre centrul cochi- liei care este proeminent și cu linia de sutură dintre camere dreaptă. La formele lui d’ORBiGNY această linie este puțin arcuată. Culcuș.— Foarte multe exemplare se găsesc în marnele cu glo- bigerine tortoniane din Curchia, Rudina și Bresnița din județul Mehedinți. Robulina cultrata Montfort. Tab. II. fig. 13., 14. Sinonime după d’ORBiGNY, Brady, Silvestri și De Amicis. a Coran Hammonis» Plancus, 1739. Conch. min. not. pag. 12. «Nautilus» (parte), Martini i769. Conch. Cab. Voi I. pag. 20 fig. 180. 181. «Nautili Circumalati, marginali grandiusculi» Soldani, 1780. Saggio Oritt. pag. 9 7. N, VI. tab. I. fig. 4. G. «Nautili (Lenticulae marginalae) minusculi» Soldani, 1789. Testac. Voi. 1. pag. 54, tab. XXXIII, fig. A, B. C. «Nautilus calcar» (o parte) Linnă, 1789. Syst. nat. ediz. XIII, (di Gmclin) pag. 3370. No. 2. «Orbulite» (o parte) Montfort, 1802. Hist. nat. Mollusques, Voi. IV. pag. 45. Robulus cultratus Montfort, 1808. Conchyl. Syst.. voi. I. pag. 214. gen. 54. «Lampas Trithemus» (o parte) Id. Ibid. pag. 243. gen. 61. «Patrocles querelans» Id. Ibid. pag. 218. gen 55. I.enliculiiia trithemus» Blainville 1825. Malac, pag. 39J. » culturala Id. Ibid. pag 390. » querclans Id. Ibid. pag. 390. Robulina cultrata d’Orbigny, 1825. Tabl. C6phal. pag. 121, No. 1. » orbiculdris Id. Ibid. pag. 121. No. 2. » ranariensis d’Orbigny, 1839. Foram. Canaries, pag. 127. Tab. III fig. 3 4 » subcultrata Id. 1839. Foram. Am6r. Merid. pag. 26. tab. V. fig. 19 — 20. » crenata Hagcnow. 1842. Neucs Jahrb. f. Min. pag. 572. Cristellaria planicosla Id. Ibid. pag. 572. No. 24. » lobata Reuss. 1845. Verstein. bdhm. Kreidef. Tab. XIII. fig. 59. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA Robulina similis d’Orbigny. 1846. Foram, foss. Vienne, pag. 98. No. 64. Tab. IV. fig. 14. 15. » clypeiformis Id. Ibid. pag. 101. No. 68. tab. IV. fig. 23 24. » nitidissima Reuss. 1851. Zeitsehr. d. dcutsch. Geol. Gescllsch. Voi. III. pag 68. tab. IV. fjg. 25. Cristellaria plâtypleurâ Jones, 1852, Quart. Journ. geol. Soc. Voi. VIII, pag. 267. tab. XVI. fig. 12. » hoffmanni Ehrenberg, 1854. Mikrogeologie, Tab. XXVI. fig. 53. » navis, Bornemann, 1855. Zeitsehr. d. deutsch. geol. Gesellscht. Voi. VII. pag. 333. Robulina clypeijormis var. festona tă Costa. 1856. Alti Acc. Pontan. Voi- VII. pag. 196. Tab, X. fig. 11. A—C. tab. XIX. fig. 1. « câncellala Costa, 1856. Atti. Acc. Pont. Voi. VJI. pag. 230. tab. XIX. fig. 5 A —B. Cristellaria calcar (o parte) Williamson, 1858, Rec. Foram, Gr. Brii. pag. 23. » mieroptera Reuss. 1860. Sitzungsb. d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. XL. pag. 215. tab. VIII, fig. 7. Robulina glauca Doderlcin. 1862. Atti. X. Congr. Sc. It. Siena. pag. 93. » limbosa Reuss. 1863. Sitzungsb. d, K. Ak. Wiss. Vien. Voi. XLVIII, pag. 55. tab. VI. fig.-69. Cristellaria gyroscâlpum Stache 1864. Novara Exped. geol. Teii Voi. I. Paliiont. pag. 243. tab. XXIII, fig. 22. a-b. Robulina cullrâta var. anlipodium Id. Ibid. pag. 251. tab. XXIII, fig. 30 a—b. » tâellowăta Id. Ibid. pag. 253, tab. XXIII, fig. 32. a —b. Cristellaria calcar var cultralâ, Reuss. 1866. Denkschr. d. K. Ak. Wiss. Wien. Voi. XXV. pag. 145. Robultina stellMa Sequenza, 1879. Atti R. Acc. Lincei. șcr. 3-a. Voi. VI. pag, 144. tab. XIII. fig. 29. * dubia Id. Ibid. pag. 144. tab. XIII. fig. 30. Robulina tenuis Sequenza 1880. Atti. R. Acc. Lincei. spr. 3-a. Voi. VI- pag. 143 225. tab. XIII. fig. 26. 26-a. Robulina vitrea Id. Ibid. pag. 144. tab. XIII. fig. 27. 27 a. » glâuca Malagoli 1885. Atti. Soc. Nat. Modena, ser. 3-a. Voi. II. estr. pag. 3. Cristellaria antipodum Dervieux. 1891. Bell. Soc. Geol. it. Voi. X. pag. 565. No. 19. » curvicosta Id. Ibid. pag- 584. No. 104. » Magdeburgica Id. Ibid. pag. 608. No. 265. Nici una din speciile de Robuliiie, din cauza numărului mare de varietăți, nu are atâtea sinonime ca R. cultrata d’Orb. Pentrn d’ORBiGNY această specie este vecină cu R. similis d’Orb. iar pentru Brady are aceleaș caractere morfologice pe care le are Cristellaria rolulata Dacă comparăm formele noastre cu figurile date de Brady (Tab. LXX. fig. 4—6) se constată o mică deosibire în ceeace privește existența la formele noastre a unei depresiuni în punctul unde liniile de sutura se unesc. Prin acest caracter ele ar corespunde mai repede cu ferma figurată de Brady (tab. LXX. fig. 14) sub numele C. calcar Linne. care este însă o specie ornamentată. Institutul Geological României 336 O. PROTESCU Figurile lui d’OuB gny Ac Cristellaria cassis (Tab. IV. fig. 10—13)se îndepărtează de forma noastră și de fig'urele date de Brady, prin aceia că sunt mai bombate și au discul central mai proeminent, iar linia de sutură ornamentată. Exemplarele culese de noi, au cochilia involută, turtită și în- conjurată de jur împrejur de o lamă transparentă. Camerile triunghiu- lare în număr de 8—10. In mijlocul cochiliei la punctul de unire a liniilor de sutură se observă o depresiune ca la Cristellaria calcar. Culcuș. — Se întâlnesc în argilele inferioare din Cornu, în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia, Bresnița și Rudina (Mehedinți). Robulina budensis Hantken. Tab. III. fig. 7. Robulina budensis Hantken. Die Fauna der Clavulina Szăboi Schichten- 1875. pag. 58. tab. VII. fig. 1. Am un singur exemplar care seamănă cu forma figurată de Hant- ken sub numele de Robulina budensis din straturile cu Clavulina din re- giunea Buda-Pesta și cu Cristellaria Moravica Karrer (Tab. 2. fig. 9) din basinul Vienei. Față de forma ungurească specia noastră este mai puțin involută și are camerile ceva mai proeminente caracter pe care îl găsim de altfel la formele din basinul Vienei. Din nefericire extrema raritate a acestei forme mă împedică să urmăresc mai de aproape legătura cu formele ungurești și austriace. Culcuș. — Exemplarul este cules din marnele cu globigerine tor- toniane din Bresnița, județul Mehedinți. Robulina intermedia d’Orb. Tab. II. fig. 12 și Tab. III. fig. 8. Robulina intermedia d’Orbigny. Foram, foss. Vienne. 1846. pag. 104. tab. V. fig. 3. 4. Această specie corespunde diagnozei dată de d’ORBiGNY. Din com- parația cu figurile respective (Tab. V. fig. 3. 4.) rezultă o asemănare perfectă cu formele din basinul Vienei. Singura deosebire stă în faptul că la unele din exemplarele noastre marginea cochiliei este prevăzută cu o lamă înguștă, transparentă care nu există la formele austriace. A- cest caracter îl găsim la toate formele ungurești descrise de Hantken sub numele de Robulina arcuato-striată Hantk. (Tab. VII. fig. 2). din straturile cu Clavulina din împrejurimile Buda-Pestei. La forma noastră Robulina intermedia cochilia este involută, netedă și formată din 5—6 camere triunghiulare ce se unesc la centru. Institutul Geological României XjGR STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA Culcuș. — Se întâlnește în gresiile cu Orbitoide din paleogenul de tipul Șotiile, județul Prahova, precum și in marnele cu globigerine tor- toniane din Bresnița (Mehedinți). Aci este de menționat faptul că for- mele din tortonian sunt de dimensiuni mult mai mici ca cele din gre- siile eocene. Robulina Pompiliae n. sp. Tab. IV. fig. 8. In colecțiunea noastră se găsesc 2 exemplare, cari după caracterele ce le prezintă trebuesc considerate ca specii nouă. După forma generală a cochiliei și după numărul mare de camere această specie ocupă un loc intermediar între 7?. austriaca d’Orb. (Tab. V. fig. 1. 2) și R. Imperatora d’Orb. (Tab. V. fig. 5. 6). Ca și la forma R. Imperatora camerile sunt înguste, puternic arcuate și desfășurate în jurul unui disc central, care este foarte mic la exemplarul figurat de noi. In pliocenul din Italia mai există specia Cristellaria vortex Fichtel și Moli, var orbicu/aris (Silvestri Tab. II. fig. 10. Foram. Plioce- nica della Prov. di Siena) cu care forma noastră are asemănare. Culcuș. Această specie se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița, județul Mehedinți. Genul Frondicularia Defrance. Sinonime după Brady Nautilus {Orthoceras) (parte), Batsch (1791). Orthoceras, (o parte), Soldani, 1798. Frondicularia, Defrance (1824) Blainwille, d’Orbigny, Bronn, Hagcnow, Reuss, Bornemann, Williamson, Terquem, Parker și Jones, Carpenter, Neugeboren, Karrer etc. Renuliha io partej Blainwille (1825). Plamdaria, Nilson, (1827) Hisingcr, Munstcr. Frondiculina (Munstcr), Romer, (1838). Textularia (o parte), Potiez și Michaud (1838). Variațiunile sub care se prezintă cochilia de Frondicularia care oscilează de la forma turtită foliacee la forma dentaloidă, arată legătura ce există între Frondicularia și diferitele genuri vecine cu ea. Prin subgenurile Amphimorphina Neug. și Denta/inopsis Rss. se stabilește legătura cu genul Nodosaria, prin Flabellina d’Orb. cu Cristellaria, iar prin particularitatea dc a avea camera embrionară unilaterală se apro- pie de Marginu/ina. Berthelin susține că ar avea legătura și cu Polymorphina întru- Anuarul Instit. Geologic ai României. 22 Institutul Geological României 338 ■ o. PROTESCU cât se găsesc forme pliocene cari în faza tânără au înfățișarea de Poly- morphina. In majoritatea cazurilor ele se prezintă cu înfățișarea unei cochilii turtite netedă sau ornamentată formată din camere înguste su- prapuse și prelungite înainte în formă de tub. Gura este terminală, ro- tundă și simplă. Din cele 5 specii de Frondicularia cunoscute în terțiarul nostru, nu voi descrie aci decât două din ele pe Frondicularia silicula Costa și Frondicularia foliula Karrer. Frondicularia silicula Costa. Tab. HI. fig. 11. Frondicularia silicula Costa. Marne terțiare di Mesina, 1855. tab. III. fig. 19. Cochilia inequilaterală foliacee formată din 4-6 camere mari îmbră- țișătoare. Partea inferioară prevăzută cu 6 coaste subțiri paralele, ce pleacă din marginea de jos si se ridică până aproape de mijlocul co- chiliei. Culcuș. Este o formă destul de rară, ce se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Gura Văi, județul Mehedinți. Frondicularia foliula Karrer. Tab. III. fig. 12. Frondicularia foliula Karrer. — Die miocene Fauna von Kostej. 1868. Tab. IV fig- 4. Cochilia equilaterală cu înfățișarea unei butelii, formată din 7 ca- mere înguste îmbrățișătoare. Camera inițială mare și proeminentă. Par- tea inferioară a cochiliei mult mai lată ca cea superioară. Ultima cameră prelungită înainte sub forma de gât ce se termină cu un orificiu rotund. Pe suprafața cochiliei se văd coaste subțiri longitudinale, ce merg până în regiunea gâtului. Culcuș. Această specie se întâlnește în marnele cu globigerine tortoniane din Gura Văi, județul Mehedinți. Subfamilia Polymorphininae. Genul Polymorphina d’Orbigny. Sinonime după Brady. Polyniorphium Soldani, (1781). Șerpuia Walker (1784) Kanmacher. Femiculutn Montau, (1803). Fleminp, Macgillivray. Ărelhusa Montfort (1808), Bowditsch, Fleming, Thorpe, Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 339 Misilus. Canlharus Montfort, (1803). Polymorphina d’Orbigny il826\ Ehrenberg, Roemer, Karret. etc. Globulina d’Orbigny (1826), Sandcr Ranp, Roemer, R uss, Alth, Bornemann, Costa- Karrer, etc. Guttulina d’Orbigny (1826), Sander Rang, Roemer, etc. Pyrulina d'Orbigny, (1826', Sander. Rang. Reuss. Morris, și Jones, Ehrenberg, Schlicht. Renoidea' (o parte), Brown 11827). Raphanulina (o parte). Apiopterina (o parte) Zborzewski, (1834). Proroporus (o parte), Ehrenberg (1844), Reuss. Aulostomella Alth (1850 . Grammostomum (o parte', Bigenerina (o parte), Loxostomum io parte) Ehren, berg (1854). Pleurites Ehrenberg (1854>, Ktibler și Swingli. Onchobotrys? Ehrenberg (1856). Rosirolina. Atractolina io parte) Schlicht (1869). Din sinonimiile menționata mai sus se vede că multe dțn genurile stabilite <^e d’ORBiGNY (Guttulina, Globulina, Pirulina, Dimorphina) sunt trecute astăzi sub numele de Polymorphina. Acest gen are co- chilia formată din camere așezate în mod neregulat pe 2 rânduri, une- ori alterne. Gura este ca la Cristellaria. Am determinat trei specii de Polymorphina și nu descriu aci, de cât pe Polymorphina gibba d’Orb. Polymorphina gibba d’Orbigny. Tab. HI. fig. 16. Sinonime după Brady,‘De AmicIs și Silvestri. «Polymorpha subcordifarmia vel Ovifarmia* Soldani, 1791, Testaceographia. Voi. I. pag. 114. pl. CXI1I. fig. zz. C. Polymorphina (Globulina} gibba d'Orbigny, 1826. Ann. Sci. Nat. Voi. VIL p. 266. No. 20.—Model No. 63. Globulina gibba Id. 1846. For. Foss. Vien. p. 227. pl. XIII. fig. 13. 14. o punctata Id. Ibid. p. 229. pl. XIII. fig. 17. 18. » amplectens Reuss. 1855- Zcitschr. d. deutsch. geol. Gesellsch. Voi. III. p. 81. pl. VI. fig. 44. » inflala Id. Ibid. p. 81. pl. VI. fig. 45. Polymorphina communis (o parte) Parker și Jones, 1857, Ann. and. Mag. Nat. Hist. ser. 2. vok. XIX. p. 283 pl. XI. fig. 32. Polymorphina (Globulina) gibba Egger. 1857. Neucs. Jahrb. fur. Min. p. 288. pl. XIII. fig. 1-4. Polymorphina (Globulina) var. ovoidea, Id. Ibid. p. 289. pl. XIII. fig. 6,— 7. » » var. subgibba, Id. Ibid. p. 289. pl. XIII. fig. 8, — 10. 5 » var. pyrula, Id. Ibid. p. 290. pl. XIII. fig. 11, 12. » lactea Parker și lones, 1864. Phil. Trans. voi. CLV. p. 359. pl. XIII. fig. 45, 46. > gibba. var. orbictilaris Karrer, 1868. Sitzungsb. d. K. Akad. Wiss, Wien, Voi. LVIII. p. 54. pl. IV. fig. 8. M Institutul Geologic al României IGR/ 340 O. PROTESCU Rostrolina sp. Schlicht, 1S7J. Foram. Pietzpuhl. p. 73 No. 415. pl. XXVI. fig. 25—27. Polymorphina. punctata Sequenza, 18S0. CLXXXVIIl. pag. 90. 146. Această specie se prezintă cu particularitățile formei tip din ba- sinul Vienei. Cochilia este globuloasă, compactă, netedă formată din 3 camere alterne. In comparație cu exemplarele din colecția muzăului im- perial din Viena, se observă deosebiri cu privire la forma Oamerilor, cari la formele noastre sunt mai puțin proeminente de cât la cele din bazinul Vienei. Culcuș. — Această specie are o răspândire destul de mare în torto- nianul din Transilvania precum și în cel din basinul Vienei. In depo- zitele noastre se întâlnește des în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia și Bresnița, județul Mehedinți. Genul Uvigerina d’Orbigny. Sinonime după Brady. Polymorpha (o parte) Soldani (1791). Uvigerina d’Orbigny (1826), Reuss, Czjzek, Costa, Egger, Parker și Jones, Wil- liamson, Carpenter, Karrer, Brady, Alcock, M. Sars, Schwager, etc. Formele ce aparțin asestui gen, se prezintă cu înfățișarea unui ciorchine cu camerile proeminente aranjate în mod neregulat și cu ultima cameră prevăzută cu un tub ce se termină cu un orificiu rotund. Se cunosc în depozitele noastre 4 specii, din cari cea mai răspân- dită este Uvigerina seiniornata d’Orb. Uvigerina seiniornata d’Orbigny. Tab. III. fig. 5. Sinonime după Brady, De Amicis și Silvestri. Naulili amphorarii etc. So'dani, 1780, Saggio Orilt, pag. 108. No. LXIX. tab. VII. fig. 46. B. Polymorpha Pineiformia Id. 1791. Tcstac. Voi. I. pag. 11«. tab. CXVI, fig. xx — zz. A. B. ’J'estae pineiformis Id. Ibid. pag. 119. tab. XXX. fig. ss., tt. Uvigerina pygmaea d’Orbigny. 1826. Ann, Sc. Nat. Voi. VII. pag. 269. No. 2. tab. XII. fig. 8—9. Model No. 67. » iiodosa Id. Ibid. pag. 269. No. 3. » bifurcată d’Orbigny, 1839, Foram. Am6r. Mdrid. pag. 53. tab. VII fig. 17. » seiniornata Id. 1846. Foram, foss. Vienne. pag. 189. tab. XI. fig. 23. 24. f striata Costa. 1856. Atti Acc. Pont an. vof. VII. pag. 266. Tab. XV. fig. 3. » paucicosla Id. Ibid. pag. 268. tab. XII. fig. 7. Paginii lina pygmaea Franzenau. 1894. Glasnik. hravatsk. naravoslow drustva, fasc. VI. pag. 284. & Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA îmi stau Ia îndemână nenumărate exemplare bine conservate de Uvigerina semiornata. Ele se prezintă cu particularitățile formelor din basinul Vienei. Din comparația pe care am făcut-o cu originalele lui d’ORBiGNY din colecțiunea muzăului imperial din Viena, am constatat că nu există altă deosebire decât că formele noastre sunt mai mici si au un gât ceva mai scurt ca cele din basinul Vienei. Toate exemplarele noastre au înfățișarea unui ciorchine prevăzut cu o serie de coaste longitudinale ce merg numai până la mijlocul co- chiliei, spre deosebire de Uvigerina pygmaea d’Orb care are coastele întinse până în dreptul gurei și de Uvigerina urnula d’Orb cu coaste numai pe primele două camere. Culcuș. — Se întâlnesc în marnele tortoniane din Curchia precum și în marnele cu globigerine tortoniane din Bresnița, Rudina și Gura Văi (Mehedinți). Familia Globigerinae. Din această familie fac parte 6 genuri: Globigerina (d’Orbigny), Orbulina (d’Orbigny), Hastigcrina (W. Thomson), Pullenia (Parker și Jones), Sphaeroidina (d’Orbigny) și Candeina (d’Orbigny). Asupra genului Orbulina unii autori ca Owen, Terrigi, Forna- sini, Malagoli sunt de părere că trebue raportată genului Globige- rina de oare ce forma Orbulina nu este altceva decât macrosfera ge- nului Globigerina. Majoritatea formelor sunt planctonice și le găsim cu o răspândire universală legată de toate timpurile geologice. Genul Globigerina d’Orbigny. Sinonime după Brady. Globigerina d’Orbigny (1826), Roemcr, Bailey, Ehrenberg, Costa, Parker și Jones. Egger, Williamson, Pourtales, Karrer, Carpenter etc. Rosalina (o parte) d’Orbigni (1839), Ehrenbcrg, Reuss, Rupert Jones. Rotalia (o parte) Ehrenberg (i854', Kubler și Zwingli. Phanerostomum (o parte). Ptygostomum (o parte), Planulina (o parte) Ehren- berg, (1854). Rhynchospira Ehrenbcrg (?) Reuss, Karrer (1877). Pylodexia Ehrenberg (1859). Rotalina (o parte) Sepuenza (1862). Arislerospira (o parte) Ehrenberg (1873). Acest gen se prezintă cu următoarele particularități: Cochilia glo- buloasă perforată formată din o serie de cămăruțe mici sferice, aran- jate în așa mod că să formeze o spiră. Foramenul larg și de cele mai multe ori în formă de semilună. X. I6R, A Institutul Geologic al României 342 O. PROTESCU Globigerina înfiata d’Orbigny. Tab. III. fig. 15. Sinonime după Brady și SILVESTRI. ^Orthocerata unilocularia» etc. Soldani 1780. Saggic Oritt. pag. 108. No. LXVII, tab, VII. fig. 45. T. Globigerina înfiata d’Orbigny, 1839. Foram. Canaries. pag. 134. tab. II. fig. 7—9. rubra (o parte) Bailey, 1851. Smithsonian, Contrib. Voi. II. pag. II. fig. 20 — 22. Rotalina aradasii Sequenza, 1862. Atti Acc. Gioenia. ser. 2-4. voi. XVIII, pag. 101. tab. I. fig. 5, 5a, 5 b. Globigerina bulloides var. inflata Parker și lones. 1865. Phil. Trans. Voi. CLV. pag. 367. tab. XVI. fig. 16. 17. Printre nenumăratele exemplare de globigerine întâlnite în depo- zitele helvetiane din golful Slănic, șe găsesc unele ce aparțin la specia Globigerina inflata. Această specie se aseamănă foarte mult cu Gl. regularis d’Orb. de care se deosibește numai prin înfățișarea triunghiulară și turtită a camerilor și prin șanțul despărțitor dintre camere care este aproape drept. O asemănare perfectă există dacă se compară cu forma reprezen- tată de Brady (Tab. LXXIX. fig. 8—10) sub numele de Globigerina inflata d’Orb. Din figurile date de autor se pare că formă Gl. inflata d’Orb duce spre tipul Gl. sacculifera Brady, care are ultimele camere alungite în formă de sac. Culcuș. — Se întâlnesc în marnele salifere cu globigerine din Câm- pina și Telega, Județul Prahova. Familia Rotalidae. In această familie intră forme trochoide sau rotaliforme calca- roase perforate cu interschelet și sistem canalicular cari sunt reparti- zate, după clasificațiunea lui Brady, la următoarele 3 subfamilii : 1) Spirillinae 2) Rotalinae 3) Tinoporinae. Subfamilia Rotalinae. Genul Truneatulina d’Orbigny. Sinonime după Brady și d’ORBlGNY. Nautilus Walker și Bois (1784 , Fichtel și Moli, Maton și Rackett, Turton, Pen- nant, Dillwyn. Șerpuia (o parte) Montagu (1803). Rotalia io parte), Lamarek, 1804), d’Orbigny, Roemer, Reuss, Karrer, Stache, Giimbel. Institutul Geologic al României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 343 Polyxenus Montfort, (1808). Cibioides Montfort (1808), Blainville. Cristellaria (o parte) Lamarck (1822). Truncatulina d’Orbigny (1826), Bronn, Munstcr, Roemcr, Reuss, Costa, Egger. Parker și Jones, Williamson, Karrer, etc. Lobattda Fleming (1828), Thorpe. Rosalina d’Orbigny (1839’, Alth, Reuss, Stachc, Giimbel. Rotalina d’Orbigny, (1839', Czjzek, Reuss, Bailey, Bornemann, Egger, Karrer. Sequenza. Martonfi. Discorbis Macgillivray, (1743(. Anomalina d’Orbigny. (1846), Schwagcr. Siphonina Reuss, 11849) Costa, Karrer, Tcrrigi, Sequenza. Planorbulina Parker și Jones 1860', Carpcnter, Brady, Sinddall, Acest gen are înfățișarea de Rotalia cu fața inferioară plană iar cea superioară convexă. Camerile distincte și prevăzute cu pori. Pe fața inferioară se văd toate încolăciturile spirei pe când pe cea superioară numai ultima. Se cur.osc in terțiarul nostru 7 specii din cari cea mai frecuentă este Truncatulina Boueana d’Orbigny a cărei descriere o dau aci. Truncatulina Boueana d’Orbigny. Tab. III. fig. 10. Truncatulina Boueana d’Orb. Foram, foss. d. bass. Vicnne. 1846. pag. 169. tab. IX, fig. 24 — 26. Pentru identificarea acestei specii m’am servit de figurile lui d’Oit- BIGNY. Exemplarele noastre seamănă cu niște rotalii turtite având fața in- ferioară plană iar cea superioară bombată. Sub microscop pe fața supe- rioară se văd 9 camere proeminente ombelicate, iar pe fața inferioară 3 șiruri de camere plane, îmbrățișătoare. Cochilia este perforată și are un aspect translucid. Culcuș. — In basinul Vienei această specie este frecuentă în mar- nele din Nussdorf.— In Banat în argilele tortoniane din Kostej. — In Transilvania la Bujtur și Lapugy. La noi, se întâlnesc în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia și Breșnița (Mehedinți) prețum și în marnele buglovianc din Telega (Prahova). Truncatulina Ungeriana d’Orbigny. Tab. III. fig. 9. Sinonime după Brady și Silvestri. Rotalina Ungeriana d’Orbigny, I846, Foram, foss. Vienne, pag. 157. tab. VIII, fig. 16-18, Institutul Geological României 344 O. PROTESCU » granosa Reuss, 1851. Zcitschr. d. dcutseh geol. Gesellschaft, Voi. III, pag. 75. tab. V. fig. 36. » semipundata Bailey, 1851. Smithsor.ian Contrib. Voi. II. Art. 3-a. pag. II, fig. 17 — 19. » peraffinis Costa, 1853. Atti. Acc. Pontan. Voi. VII. tab. XXII. fig. 17. Rolalia Roemeri Reuss, 1855. Sitzungsb. d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. XVIII. pag. 240. tab. IV, fig. 52. a—c. Marloni Id 1861. Sitzungsb, d. K. Ak. Wiss. Wien, Voi. XLIV. pag. 337 tab. VIII. fig. 1. Planorbulina Ungeriana Brady, 1864. Trans. Linn. Soc. London, Voi. XXIV, pag. 469. tab. XLVIII, fig. 12. - farda var. Ungeriana, Parckcr și Jones, 1865. Phil. Trans. Voi. CLV. pag. 382. tab. XVI. fig. 23—25. Truncatulina Ungeriana Reuss, 1866. Denksehr. d. K. Ak Wiss. Wien. Voi. XXV. pag. 161. No. 10. Această specie spre deosibire de cea precedentă are cochilia ceva mai bombată și marginea prevăzută cu o lamă transparentă ce o încon- joară de jur împrejur. Dacă comparăm formle noastre cu cele din basinul Vienei, găsim că se aseamănă între ele. Singura deosebire stă în exis- tenta unor granulațiuni dealungul linii de sutură, ce nu se văd la exem- plarele lui d’ORBiGNY Față cu forma figurată de Brady (Tab. XCIV. fig. 9) există o deosebire în ce privește fața superioară unde camerile sunt mai puțin proeminente și linia de sutură în loc să fie arcuată este frântă. Culcuș.— Se întâlnesc în straturile de Cornu și în marnele cu glo- bigerine helvetiane din Câmpina (Prahova) precum și în marnele cu globigerine tortoniane din Curchia și Breșnița (Mehedinți). Genul Rotalina d’Orbigny. Sinonime după brady. Nautilus o parte) Linne (1767), Walker și Boys, Adams, Montagu, Maton și Ra- kett, Parki son, Pennant, Dillwyn, Turton, etc. Rolalia Lamarck <1804- d’Orbigny, Fleming. Bronn, Michclotti, Hagenow, Macgil- livray, Thorpe, Parker și Jones, Reuss, Carpcntcr, Sowcrby, Brady, M. Sars, Schwager, Karrer, Schulze, etc. Discorbula Lamarck il816;. St redus Fischer, 1819 . Gyroidina d Orbigny, (1826 Bronn. Turbinulina lo parte) d’Orbigny, (1826). Cakarina 'o parte) d’Orbigny, (1826>, Carpenter, Parker și Jones, Brady. Rotaii/es Defrance .1827). diterigerina (o parte) d’Orbigny 1839). Rotalina (o parte) d’Orbigny (1839) Reuss, Czjzek, Bornemann, Williamson, Karrer, Sequenza, Alcock, Hantken, Parfitt, Schlicht, Stewart, Terquem, Normau, Martonfi, etc. 4 M Institutul Geologic al României Vicr/ STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 345 Rosalina (o parte) d’Orbigny, (1839), Reuss, Costa, Egger, Karrer, Schlicht. Discorbis Macgillivray (1843). Fatijasina Williamson (1853). Acest gen are înfățișarea unui con trunchiat asemănător genu- lui Discorbina și Pulvinulina- La forma tip Rotalina beccari cele două fețe sunt convexe; pe când la forma Rotalina nitida fața supe- rioară este convexă sau conică și cea inferioară plană iar la forma R. Soldanii și R. Schroeteriana cea inferioară este convexă iar fața supe- rioară plană. La cele mai multe forme, indiferent de cochilia care poate fi dextră sau senestră, camerile sunt aranjate în așa mod'în cât formează o spiră trochoidă cu toate caracterele date de d Orbigny. Am determinat 12 specii de Rotaline ce în majoritate corespund la formele obișnuite din basinul Transilvaniei și Vienei. Aci dau des- crierea unei specii, care după toate caracterele ce le prezintă, pare a fi o formă nouă. Rotalina depressa n. sp. Tab. [II. fig. 17. Printre speciile de Rotalina culese din gresiile conglomeratice oii- gocene din valea Cacova, Breaza (Prahova), am găsit un exemplar care după particularitățile ce le prezintă ne arată că avem alace cu o spe- cie nouă. Nici una din figurile date de Brady, Terquem, Berthelin, d’OR- bigny, etc. cu privire la Rotaline nu seamănă speciei noastre. După convexitatea celor două fețe exemplarul nostru se apropie de forma tip Rotalina beccarii figurată de Brady la Tab. CVI! fig. 2.3 de care însă se deosibește prin depresiunea din dreptul fiecărei camere. Acest caracter se găsește Ia forma Truncatulina Akneriana d’Orb. (Brady Tab. XCIV. fig. 8) care are însă o altă înfățișare. Forma noastră trebuește considerată ca o formă intermediară între Truncatulina Ak- neriana și Rotalina beccarii. Culcuș.— Se întâlnește în gresiile conglomeratice oligocene din Breaza, județul Prahova. Familia Nummulinidae. Din această familie fac parte cele mai complicate forme de forami- nifere. In general ele au o cochilie orbiculară, discoidală, turtită, perforată cu camerile aranjate în așa mod încât formează o spiră învârtită într’un singur plan rar în zone concentrice. Au interschelet și un sistem cana- licular complicat. Institutul Geological României 346 O. PROTESCU Subfamilia Polystomellinae. Genul Polystomella Lamarck. Sinonime după Brady. Nautilus Linnc (1767), Walker și Boys, Adams, Fichtel și Moli, Montagu, Maton și Rackett, Pennant, Fleming. Elphidium, Pelorus, Andromedes, Sporilus, Themeon, Cellantl.us Montfort 1808). Geophonus ( Geoponus) Montfort (1808) Ehrenberg. Vorticialis Lamarck (1816), Defrance, Blainwille. Polystomella Lamarck (1822), Defrance, Blainville, d'Orbigny, Bronn, Michelotti, Reuss, Czjzek, Rutimeyer, Abich, Sowerby, Costa, Egger, Parker și Jones, Williamson, Carpentcr, Karrer, Moebius, etc. Robulina (o parte) Miinster (1838). Nonionina (o parte). Boli (1846), Egger. Helicoza Moebius (1880). Acest gen are puține specii. In depozitele noastre teițiare se găsesc 10 specii, cele mai multe sarmatiane. Dacă din punct de vedere specific acest gen este sărac în forme nu se poate spune tot așa și din punctul de vedere al mulțimei indivizilor. Polystomella crispa se întâlnește în abundență în depozitele paleogene și în cele mio-pliocene, iar Polysto- mella imperatrix, P. regina și P. tricostata se găsesc în număr mare în nisipurile sarmatiane din dealul Cucuteni de lângă Iași. Speciile cele mai răspândite și mai bine conservate sunt următoarele: Polystomella crispa Lamarck. Sinonime după Brady, De Amicis și Silvestri. „Cornu Hammonis orbiculatum" Plancus 1739. Conch. Min. p. 10. pl. I. fig. 2. Nautilus minimus Gaultieri, 1742. Index Test. pl. XIX. fig. A. D. Nautilus crispus Linnd 1767, Syst. Nat. 12. th. ed. p. 162—275. Nautilus spiralis geniculis crenatis Walker și Boys. 1784. Test. Min. p. 18. pl. III. fig. 65. NaulUi striali coinmunes (crispi Linnaei) Soldani 1789. Testaceographia, voi. 1. pt. 1. p. 54. pl. XXXIV, fig. C. C. e. c. C. H. I. Orbulilc (o parte) Montfort 1802. Hist. Nat. Mollusques, voi. IV. fig. 45. Themeon rigatus Montfort, 1808. Conchyl. System, voi. I. p. 203. 51 genre. Polystomella crispa Lamarck, 1822. Anim. s. Vcrt. Voi. VII. p. 625. No. 1. Vorticialis crispa Defrance 1824. Dict. Sci. Nat. Voi. XXXII, p. 181 Blainville 1825, Malacologie, p. 375. Polystomella oweniana d’Orbigny 1839. Foram. Amer. Merid. p. 30. pl. III. fig. 3. 4. » lanuri Id. 1839. Foram. Cuba p. 74. pl. VII. fig. 12. 13. » flexuosa Id. 1846. For. Foss. Vien. p. 127. pl. VI. fig. 15. 16. » strigilata Schultze, 1854. Organ. Polythal. p. 64. pl. IV. » spinulosa Costa, 1858. Atti dell’Acad. Pontan. voi. VII. pl. XIX. fig. 14. » ornala Id. Ibid. p. 215. pl. XIX. fig. 16. Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 347 Nonionina helicina Id. Ibid. Tab. XIV. fig. 13. A—0. Polystomella striolala Id. Ibid. pag. 215 pl. XIX. fig. 18. » minima Sequenza, 1880 CLXXXVIIl. pag. 333. tab. XVII. fig. 38, 38 a. » costifera Terquem, 1882. Mdm. Soc. G6ol. de France, ser. 3 voi. II. Mem. III. p. 47. pl. II. fig. 26. Printre exemplarele culese de noi se găsesc unele cu caracterele tipice speciei Polystomella crispa din basinul Vienei iar altele cu mici variațiuni. Așa la unele există o regiune ombilicală care le apropie de P. subumbilicata Czjz. (Tab. XII. fig. 32—33) de care însă se deosi- bește prin faptul că cochilia este mai puțin bombată și arc marginea carenată. Altele au porii pe suprafața camerilor profunzi și largi ca la Polystomella aculeata d’Orb. (Tab. VI. fig. 27, 28) fără însă să aibă ornamentele caracteristice formei tip. In ce privește talia animalului este de observat faptul câ speciile paleogene sunt de dimensiuni cu mult mai mici decât cele din sarmațian și meoțian cari ajung până la 3 mm. în diametru. Culcuș. — Această specie care este atât de caracteristică zonei li- torale și apelor puțin profunde se întâlnește la noi în gresiile paleogene de tipul Șotrile la Breaza și Șotrile (Prahova) apoi în straturile de Cornu și în marnele helvetiane cu globigerine din Telega și Câmpina (Prahova), în argilele și marnele tortoniane din Curchia, Breșnița (Mehedinți), în marnele tortoniane din Ogretin (Prahova), în marnele bugloviane din Apostolache (Prahova), în nisipurile și calcarurile sarmațiane din Piatra (Prahova) dar mai cu seamă în nisipurile sarmațiane din dealul Cucu- teni (Iași). Polystomella imperatrix Brady var. Tab. IV. fig. 2 și 3. Polystomella imperatrix Brady, 1881. Quart. Journ. Micr. Sci. Voi. XXI. N. G. p. 66. Posed numeroase exemplare culese din nisipurile sarmațiane din dealul Cucuteni lângă Iași. Ca ornamentare unele din exemplare seamănă cu Poystomella aculeata d’Orb. (Tav. VI. fig. 27 28) de care se deo- sibește prin particularitatea ultimei camere care este umflată și prevă- zută cu două coaste externe. Cele mai multe exemplare se apropie de forma Polystomella im- peratrix Brady (Tab. CX. fig. 13 —15) vecină cu P. regina d’Orb. (Tab. VI. fig. 23—24) la care prelungirile externe în număr de 4 —10 sunt tot atât de pronunțate și neegale ca la P. imperatrix. Se înde- părtează însă de P. imperatrix prin forma lor generală care este mai puțin turtită și prin umflăturile externe de pe ultima cameră. Și fiindcă 348 O. PROTESCU există deosebiri față de forma lui Brady am considerat forma noastră ca o varietate a speciei Polystomella imperatrix. Culcuș.— Această specie am întâlnit-o într’un singur loc Ia Cucu- teni județul Iași. Polystomella tricostata n. sp. Tab. IV. fig 4 și 5. In afară de exemplarele de Polystomella imperatrix Brady și P. crispa Lamarek am găsit în nisipurile sarmațiane din Curteni nu- meroase forme cari aduc mult cu Polystomella macclla Fichtel și Moli. (Brady Tab. CX. fig. 8, 9, 11) de care insă se îndepărtează prin absența depresiunei ombelicale și prezența pe buza externă a ultimi camere a 3 coaste ce nu există la Polystomella macella. Suprafața cochiliei este prevăzută cu pori in formă de șănțulețe dispuse radiari. Culcuș. — Sc întâlnesc des la Cucuteni județul Iași. Subfamilia Nummulitinae. Genul Opcrculina d’Orbigny. Sinonime după BRADY. Nautilus (o parte), Gronovius (1781), Schroeter, Gmclin. Lenticulites (o parte), Defrance (1822), Bastcrot. Operculina d’Orbigny (1S26), Bronn, Michelotti, Reuss, Leymcric, Cornuel, Riiti- meyer, d’Archiac și Haime, Carter, Parker și Jones, Carpcnter, Brady, M. Sars, Kaufmann, Hantken, etc. Amphistegina (o parte) d’Orbigny (1826), Reuss. Noniouina (o parte) Williamson (1852), Fischcr. Nuinmulina (o parte) Parker și Jones (1865). După d’ORBlGNY diagnosa acestui gen este următoarea: «Coquille libre, cquilaterale, ovale ou discoidale, tres comprimee formee d’une spire non embrassante, rcguliere, egalement apparente de chaque cote, â tours contigue et croissant tres rapidement. Loges nombreuses, ctroites, la derniere formant saillie de toute la largeur de la spire, â tous les âges percee d’une ouverture visible, triangulaire, contre le retour de la spire». In gresiile superioare paleogene din regiunea Șotrile și Breaza se găsesc numeroase exemplare de Op er caline^ ce aparțin unei singure specii O- complanata Defrance. yiGR. L- Institutul Geologic al României Studiul faunei de foraminifere terțiare din românia 349 Operculina complanata Defrance Tab. III. fig. 18. Sinonime după Brady. Operculum minimum Plancus 1739, Conch. Min. p. 18 pl. III. fig. 1. A. B. C. Lenticulites complanata Defrance 1822. Dict. Sci. Nat. voi. XXV. p. 453. „ „ Bastcrot, 1825. Mem. Geol. Env. Bordeaux, pt. I. p. 18. Operculina complanata d’Orbigny 1826 Ann. Sci. Nat. Voi. VII. p. 281. pl. XIV. fig. 7—10. Modfele No. 80. » ammonea Leymerie 1846. Mdm. Soc. G^ol. France, ser. 2. Voi. I. p. 359. pl. XIII. fig. 11 a. b. » arabica Carter, 1853. Journ. Bombay. Br. R. Asiatic Soc. Voi. IV. p. 437. pl. XVIII. » hardici d'Archiac și Haime 1853. Descr. Anim. Foss. du groupe num- mulitique de l'lnde p. 346. pl. XXXV. fig. 6. a. b. c. » studeri Kaufmann. 1867. Geol. Beschrcib. d. Pilatus. p. 151. pl. IX. fig. 1—2. » marginala Id. Ibid. p. 152. pl. IX. fig. 4. » complanata var. granulosa Leymerie (Brady pl. C. XII. fig. 6, 7, 9, 10). Amphistegina Jleuriansi d’Orbigny 1826. Ann. Sci. Nat. Voi. VII. p. 304 No. 7. Operculina granulosa Leymerie, 1846. Mem. Soc. G6ol. de France. Ser. 2 Voi. I. p. 359. pl. XIII. fig. 12. a. b. » irregularis Reuss. 1864. Denkschr. d. K. Akad. Wiss. Voi. XXIII p. 10 pl. I. fig. 17. 18. » granulata Giimbel, 1868. Abhadl. <1 K. bayer. Akad. d. Wiss. II CI. vok X. p. 663. pl. II. fig. 111. a. b. Brady deși consideră pe Operculina complanata Defr. O. granit losa Leym., O. granulata Giimb. și O ammonea Leym, ca formând o singură specie, totuși în lucrarea sa «Report on the Foram in i- fera“ dă descripțiunea speciei O. complanata (Tab. CXII. fig. 3, 4, 5, 8). în comparație cu specia granulosa Leymerie (Tab. CXII. fig. 6, 7, 9, 10) descriind-o ca pe o specie care are granulațiuni pe suprafața co- chiliei spre deosebire de O. complanata care n’are granulațiuni. Pentru Hantken, Gumbel etc. specia Operculina granulosa Leym este distinctă de restul operculinelor. Forma noastră întrunește toate caracterele formei figurată de Hant- icen sub numele de O. ammonea Leym. (Tab. XII fig. 1, 2). Nici o deosebire între forma noastră și specia din calcarele nummulitice din îm- prejurimile Budapestei. Dacă însă o comparam cu figurile date de Brady sub numele O. complanata, găsim mici deosebiri în ce privește mărimea și alungirea ultimelor camere. Forma noastră în loc să fie orbiculară este alungită in sensul desvoltărei ultimelor camere așa că apropierea trebuește făcută de formele eocene din vestul Galiției și împrejurimile Budapestei cu caii stă în strânsă legătură. Institutul Geological României 350 6. PROTESCU Culcuș. Această specie este legată în westul Galiției după Uhlig de călcaturile cu numulițl, briozoare și lithothamnium. I.a noi, se întâlnește în gresiile eocene apoi în gresiile conglome- ratice oligocene din regiunea Șotrile Vistierului; în valea Sărăcilă sub Vf. Strajistea (Cornu); în valea Cacova (Breaza de jos) din județul Prahova. Subfamilia Cycloclypeinae. Genul Orbitoides d’Orbigny. Sinonime după G Om BEL. Nummulites și Lenticiilites part, auct.: Discolithus Fortis, Mem hist. naturclle de l’Ifalie. Voi. II 1802. Lycophris. Defrancc 1816—1830 (Dict. des scien. natur. t. XXIV. 271, 2725). Asteriacites Schlotheim 1922 (Nachtrăge z. P. S. 71). Orbitulitcs Michelin 1840 — 1847 (Iconograph. Zooph. p. 278). Orbitoides d’Orbigny 1847- 1850. Prodromc II. p. 334. Orbituliles și Calcariua: d'Archiac. 1846 Mem. d. 1. soc. giol. de France II. ser. t. II. p. 194. tab. VI. fig. 6. a; 1848. id. II. ser. T. II. p. 404. Tab. VIII, 1850. Hist. d. progres d. 1. geol. V. III. p. 230. Cyclosiphon Ehrenberg 1856 (Abh. d. Beri. Ac. d. Wis. 1855 S. 1681. Hymenocyclus și Aslerodisciis Schafhîiutl 1453 Sudbayern, Lethaea geogn S. 106 u ff. Hymenccyclus Bronn: Lethaea geogn. 1853. S. 250. 1860. (d. Klass. u. Ordn. d. Thierr. I. S. 71). Orbitoides Ehrenberg 1856, Reus. 1861, Carter 1861, Carpenter 1862, Kaufmann 1867, Gilmbel. 1868, Hantken 1875, Uhlig 1885 etc. Orthophragmina Munier Chalmas 1888. Variațiunile formelor cuprinse în acest gen, atât de caracteristice depozitelor numulitice, sunt așa de numeroase încât s’a simțit nevoia a se face subgenuri. Studiile amănunțite făcute în această direcțiune de Gombel, care a publicat o monografie cu privire la Orbitoide (48), arată că se pot despărți următoarele subgenuri: 1) Subgenul Discocy clina în care intră speciile: Orbitoides papyracea Boubee, O. ephippium Schloth, O. tenella Giimb, O. aspera Giimb, O. applanata Giimb, O. dispansa J. de Sow. 2) Subgenul Rhipidocyclina cu speciile : Orbitoides nummulitica Giimb, O. multiplicata Giimb, O. strop- hiolata Giimb, O. Karakaiensis d’Arch. 3) Subgenul Aktinocyclina cu speciile: Orbitoides radians d’Arch, O. teuuicostata Giimb, O. patellaris Schloth și-O. variecostata Giimb. 4) Subgenul Asterocyclina cu speciile : Orbitoides stellata d’Arch, O. priabonensis Giimb, O. stella Giimb. Institutul Geological României \ IGR STUDIUL FAUNEI DE FORAMINiFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 351 5) Subgenul Lepidocyclina cu speciile: Orbitoides Mantelli Morton, O. dilatata Michelotti și O. bur- digalensis Giimb. Aceste secțiuni au fost create de GOmbel după forma cochilei, fe- lul și dispozițiunea ornamentelor, forma și mărimea camerei inițiale, gro- simea păreților despărțitori și numărul camerilor laterale. In gresiile nummulitice de tipul Șotrile "se găsesc următoarele 3 subgenuri: 1) Discocy clina (Orbitoides papyracea Boubee, O. aspera Giimb. O. dispansa Sow. 2) Aktiilocyclina (O. tenuicostata Giimb. 3) Aste- rocyclina (O. stella Giimb, O. stellata d’Arch). Lipsesc din fauna noastră: Rhipidocyclinele și Lepidocyclinele ca la microfauna din stra- turile eocene din vestul Galiției și din straturile cu Clavulina Ssaboi din împrejurimile Budapestei. In descripțiunea care urmează sunt trecute caracterele speciei Or- bitoides dispansa. Subgenul Discocyclina. Orbitoides dispansa So.v. Tab. IV. fig. 7. Sinonime dupâ GOMBEL. Lycophris dispansus J. de Sowerby (Geol. Transact. 2 ser. voi. 5. pl. 24. fig. 15., 16). OrbituliUs dispansa d'Archiac 1850. (Hist. d. progres d. 1. Geo). Voi. III. p. 250). Orbitoides dispansa d’Arc. 1854. (Dese. d. an. foss. d. 1, înde II. p. 349.) „ „ „ Carter 1861 (Id. p. 446. pl. XVI. fig. I. a. pl. XVII. fig. I.) Exemplarele noastre corespund la descripțiunea dată de Gumbel, Hantken, Uhlig etc. Cochilia are înfățișarea unui bob de linte cu marginea subțire, iar cu mijlocul îngroșat sub forma de buton. Mărimea butonului stă în le- gătură cu desvoltarea camerei inițiale. Suprafața cochiliei pustuloasă în cât capătă un aspect neregulat. Broboanele din dreptul butonului sunt mai mari decât cele de pe restul cochiliei. Cele 2 fețe ale cochiliei ne- egal desvoltate. Fața superioară convexă pe când cea inferioară aproape plană și de cele mai multe ori fără umflătură mediană. Culcuș. Această specie am întâlnit-o în giesiile nummulitice de tipul Șotrile (orizontul inferior cu Orbitoide}, alături de O. papyracea Boub., O. aspera Giimb pe valea Șerbuloaia (Șotrile Vistierului) și în valea Șchioapei (Șotrile) din județul Prahova. V Institutul Geologic al României 352 O. PftOTESCU ALTE RESTURI MI CR00RGANICE MOLUȘTE Grupul Pteropode. Genul Balantium Leach. Balantium pedemontanum Bellardi. Tab. IV. fig. 10. Sinonime după Kittl. Cleodora pedemontana Mayer 1868. Description de coq. fossiles des terr. tert. în «Journal de conchyliologie». Voi. XVI. pag. 104 pl. 11. fig. 2. Balantium pedemontanum Bellardi 1872. Molluschi terz. del. Piemonte e della Liguria Voi. I. pag. 31. tab. III, fig. 10. Clio pcdemontana Mayer 1886 Kittl. Uber die miocănen Pteropoden von Osterrcich- Ungarn. pag. 64. Tab. II. fig. 28—33. Exemplarele noastre se prezintă sub formă de tiparuri ce păstrează caracterele speciei figurată de Kittl, sub numele de Balantium pede- montanum Bellardi (Tab. 11. fig. 33). Sunt comparabile și cu figura dată de Audenino Ludovico sub numele de Clio pcdemontana Mayer (Pte- ropodi miocenici del Monte Cappucini del Torino 1897 Voi. XX. Tab. V. fig. 6.) Forma este conică dreaptă prevăzută cu o cameră embrioară. Suprafața cochiliei acoperită de coaste transversale, fiecare coastă formată din 4—5 costule. Vârful și marginea cochiliei netedă și marcată de o depresiune longitudinală. Față de formele din basinul Vienei deosebirea stă numai în mărimea coastelor transversale. Culcuș. In Italia această specie e frecuentă în marnele schlierului din Serravalle di Scrivia de lângă Novi, în miocenul din Muntele Cap- pucini lângă Torino, iar în Austria a fost întâlnită de A. Rzehak în depozitele celui d’al 2-lea mediteran lângă Briinn. La noi, se întâlnește rar în marnele cu globigerine tortoniane din Rudina (județul Mehedinți). Balantium Fallauxi Kittl. Tab. IV. fig. 11. Balantium Fallauxi Kittl 1889. Uber die miocănen Pteropod. von Osterreich- Ungarn Tab. II. fig. 26. Această specie corespunde diagnosei dată de Kittl. Din comparația cu figura respectivă rezultă câteva mici deosebiri. Asa pe când forma noastră este conică dreaptă turtită, aceia figurată de Kittl este arcuată având vârful cochiliei puțin recurbat și coastele transversale puțin on- dulate caracter ce nu se observă la exemplarui nostru. In comparație cu specia B. pedemontanum Belardi cochilia este mai lată, iar coastele mai înguste și mai dese. Culcuș. Se întâlnește rar în marnele cu globigerine tortoniane din Rudina județul Mehedinți. OONTBIBDTIONS A L'fiTUDE DE LA FAUNE DES FORAMiNIFEEES TERTIAIRES DE ROUMANIE (resumE) Les connaissances restreintes que nous avons actuellement sur la microfaune tertiaire des carpathes roumains m’ont conduitent â suivre : 1. S'il n’est pas possible de faire une horizontation stratigraphique de nos formations tertiaires sur la base de la faune des foraminiferes. 2. Quelle sont les changements subies par la microfaune marine comme consequence de la desalaison graduelle du milieu â partir du miocene jusquau pliocene. 3. Quelle est la relation de notre microfaune avec celle des pays voisins. 4. La description des divers genres et especes des foraminiferes tertiaires de Roumanie comparăes aux formes des basins des pays voisins Les resultats de nos recherches sont les suivants: I. Microfaune paleogene. Dans le district Prahova nous avons le paleogene represente par la sârie eocene et oligocene. Les couches eocdnes sont formâes par des greș calcaires, marnes schisteux argileux, marnes avec fucoides, des greș organogentts qui con- tiennent des restes.de nummulites, orbitoides et autres foraminiferes. Les couches oligocenes sont representâes par des greș sablonneuses avec des restes de foraminiferes, en particulier des formes silico-aggluti- nantes, des greș conglomeratiques, schistes argileux avec âcailles des poissons, schistes disodiliques de l’etage menilitique. Dans la region Șotrile — Breaza — Petriceaua on trouve les cou- ches eocenes bien developpees au nord du sommet Cucuiatu (Șotrile) et sur la valide Șerbuloaia et -la valide Boncul (Șotrile Vistierului), â Comârniceanu dans la vallee Rea (Petriceaua) et dans la vallăe Târsei de la rdgion Breaza. Dans ces localitees j’ai recuilli des nombreuses restes de forami- niferes. La faune preșente les caracteres suivants. ĂHicaritl bistiC Geologic a! României. 23 Institutul Geologic al României 354 O. PROTESCO i. Abondance d’orbitoides surtout les especes Orbitoides stella Gumb., O. stellata d’Arch, O. aspera Giimb. Ces especes ont leurs maximum de developpement dans l’eocene superieur (Bartonien) quoiqu’on en trouve dans l’eocene moyen (Lutetien) et d’apres Haug, mâme dans l’eocene inferieur (Montien). 2. Les nummulites sont rares, leurs taille est reduite ce que nous montre q’un changement a eu lieu dans le caractere physique de la mer eochne du aux courants froids qui venaient du nord de l’Europe. Quoique le refroidissement de la mer nummulitique a commence de l’eocene superieur pourtant la mer ă conserve dans ce temps et meme apres le caractere equatorial; la preuve en est la presence des nummulites dans les depots eocenes superieurs. Cans cette serie strati- graphique les nummulites appartiennent en general au groupe du Num- mulites striata d’Orb. 3. L’espece Gypsina globulus Reuss apparait seulement dans ces couches avec orbitoides. D’apres Uliiig cet espece fut trouv^e dans l’âocene superieur des carpathes orientales. 4. La plus part des foraminiferes de J’orizont des orbitoides sont les formes benthoniques qui aimaient les petites profondeurs et qui 6ta- ient liees â la zone neritique litforal. Le caractere littoral est bien defini par les restes de lithothamnium et celui des briozoaires qui d’aprăs nos connaissances actuelles vivent dans les profondeurs moderees et non eloignees du bord de Ia mer. Au point de vue de la patente de cette faune avec les microfau- nes des pays voisins on constate qu’elle est comparable avec la mi- crofaune de Wola luzanska, Ciecklin, Szalowa et Tolusz de la Dukla (Galicie), ou Uhlig cite une microfaune analogue. Elle est comparable aussi avec la microfaune de la rtâgion Buda ătablie par Hofmann et Hantken, ainsi qu’avec la microfaune de l’horizont inferieur des couches â Clavulina Szăboi caracterisees par orbitoides, briozoaires et lithothamniums. Elle est comparable de meme avec la microfaune des couches de Priabona du nord de l’Italie dtabliâ par Oppenheim et celle de Kressemberg etudiâe par Gumbel. De tous ces faits il resulte pour nous que dans les couches â or- bitoides de la region Șotrile Breaza-Petriceaua on trouve les memes especes de foraminiferes qui determinent. dans les couches eocenes de Galicie et d’Hongrie Ia limite entre I’eocen superieur et l’oligocen in- ferieur. Les couches greseuse conglomeratique superieures (Oligocene) sont clairement visible dans la region Șotrile au point dit «Gimilia» et puis dans la vallee Cacova (Breaza) et dans la vallăe Sărăcită (Cornu). La FAUNE DES F0RAMÎN1FERES TERTIAIRES DE ROUMANIE 355 faune recoltee dans ces couches nous montrent les caracteres suivants.: 1. La prăsence des Operculines representees par l’espece Oper- culina complanata Defrance = O. ammonea Leym. 2. La frequence des formes silicoagglutinantes reprâsentăes par les genres: Haplophragmium tuba Giimb, Ammodiscus gordialis^m, et Park, Reophax placenta Grzyb. et Hypperammina elcngata Brady. D’apres Grzybowski ces especes sont caracteristiques pour le ton- grien de Galicie. 3. Un fait dont l’importance ne doit ăchapper est la raretă dans cet horizon superieur des orbitoides et des nummulites. Je n’ai pas trouve parmi les orbitoides que les especes O. asperă Giimb. et O. papyracea Boubăe qui nous indiquent la liaison avec l’hb: rizon inferieur. Les nummulites sont tres rares et leurs taille tres răduite ce qui demontre que les eaux se sont tellement refroidies que la temperature basse a empăche leurs developpement. Quoique le refroidissement de la mer ăocene, du aux courants qui venaient du nord de l’Europe, a commence avec le bartonien toute fbis la mer a conservă encore un peu le caractere equatorial pendant et apres le bartonien preuve la presence des nummulites. Ce caractere s’observe aussi dans la faune des couches superieureg nummulitiques de la răgion Bakony qui d’apres Hantken corespond au «Tegel von Kleinz» avec la quelle elle est comparable. La faune des nos couches grâseuses supărieures est comparable aussi avec la microfaune oligocene des environs de Krosno (Galicie) ou les especes des lituolides representăes par: Reophax placenta Grzyb, Haplophragmium tuba Giimb, Ammodiscus tennuissimus Grzyb. et A. gordialis Jones et Park, fossiles caracteristiques pour l’oligocene de Galicie, sont tres răpanduees. II est donc certain que cette faune con- serve tous les caracteres de la microfaune tongrienne de Galicie et Hongrie. J.e dăveloppement des formes silico-agglutinantes, la raretă des orbitoides (Orthophragmines) et la disparition presque complete des nummulites donnent a cette faune un caractere d’individualite. Des recherches futures etabliront si les deux horizons que nouș avons trouvă dans la region Șotrile — Breaza — Petriceaua de district Prahova, peuvent etre generalises dans tout le long de Parc carpathique. Microfaune neogene. Nos recherches sur la microfaune neogene nous ont conduit aux conclusions suivantes: 1. II est presque imjJossible de faire une săparation entre les depâts du prămier etage meditărranâen (Aquitanien—Burdigalien) et celui du second mediterranăeh (Helvctien-Tortonien-Buglovien) basee sur la mi- Institutul Geologic al României 356 O. PROTESCO crofaune puisque Ies depâts du premier mediterraneen sont trop pauvres en genres et especes de foraminiferes. Dans les depâts burdigaliens de Bahna (Mehedinți) les seules formes frecuentes sont les globigerines qui ne peuvent rien nous dire parcequ’- elles sont considerees cosmopolites. Elles se trouvent de mânie repandues dans les argiles saliferes de Wieliczka ainsi que dans la boue a globigerines des couches de Mezbseg, dans le miocene du basin de Vienne et dans le impcâne et pliocâne de la pârtie centrale et sud de l’Italie. 11 n’y a pas aucun representant caractâristique qui dtablisse la liaison entre cette microfaune burdigalienne et les microfaunes des cou- ches inferieures neogenes de l’Autriche et Hongrie etablie par Koch dans les deux horizons des couches de Hidalmâs et surtoîit dans le tegel a foraminiferes de Kettosmezb. Dans les depots burdigaliens du basin Bahna manquent les especes caracteristiques pour la pârtie inferieure du neogene de l’Autriche. 2. La plus part des microfaunes miocenes appartiennent au second mediterraneen. La distinction faunistique des divers etages du second mâditerraneen est seulement de nature zoogeographique. Nous y avons introduit aussi la microfaune buglovien puisqu’elle â un caracter marin et appartient au second mdditerranden. Dans les depots helvetiens inferieurs (Couches de Cornu) qui appa- raisent, au long de la cuvette de Slănic comme lambeaux ou de petites îles laminâes et pinedes, au dessus des schistes disodiliques et sous les conglomerats miocenes de cuvette, se trouve une microfaune qui en general appartient au second mediterraneen. Les especes du groupe Lâpidocyclina tellement caracteristiques pour le premier mdditdrraneen, manquent. Dans les depâts helvetiens de Câmpina et Telega nous trouvons une microfaune caracterisee par le developpement de formes planctoni- ques (Globigerines, Qrbulines, Spheroidines etc). Ces genres, d'apres nos connaissances actuelles ont leurs optimum de vie dans l’interieur de la mer loin du liman dans les rdgions des courants marins chaudes. La presence des formes planctoniques dans nos depots lagunaires peut etre dxpliquee par le fait qu’elles ont etc portdes par les courants marins ou par les vents dans ces lagunes qui doivent etre considerees comme „ba- sins morts“ tres profondes et avec une grande suprasalinite, oii les dtres penetrant dans ces lagunes vivaient aussi longteinps que la salinitd n’dtait pas trop grande, mais sitot que les ea’ux des lagunes ataignaient le maximum de concentration en NaCl. ils devaient mourir et leurs corps tombaient et s'enfoncaient dans la boue du fond de la lagune. Dans ies couches helvetiens de Câmpina et Telega ‘les globigcri- Institutul Geological României FAINE DES FOKAMINIFERES TERT1AIRES DE ROl MANIE 357 nes forment ă peu preș 90% de la masse totale de Ia roche. Cette microfaune helvetienne est comparable avec celle deș couchcs de Me- zozeg de Transilvanie. Les depots supărieurs de la cuvette de Slănic de la râgion de Breaza-Cornu-Brebu contiennent aussi des formes planctoniques qui app'ar- tiennent a l’^tage helvetien. La microfaune tortonienne dans le basin de Bahna et le long de la bordure du sud des montagnes getiques ainsi que dans les carpathes orientales est caracterisee: 1. Par la presence en grande nombre des genres recifales repre- sentees par Alvcolina, Orbiculina, Amphistegina, Heterostegina. Tous ces genres ont leurs representants actuels dans les mers chaudes et ils populaient d’aprcs Wai.ther les regions coraliennes. Ils n’apparaissent pas du tout dans les mers froides, ils șc trouvent dans les mers chau- des et aiment les profondeurs relativement petites. 2. Par la grande distribution specifique des Miliolides. D’aprcs nos connaissances actuelles on sait que dans la zone neritique de Medite- rann6ains se developpe dans Ies environs des buissons des briozoaires lithothamniums et corailles, une faune benthonique dans laquelle les miliolides jouent un role preponderant. Ce fait a ete constate par nous dans le golfe Neapoli ou toutes les fois que je recoltais un material dans les environs des îles coralliennes (Secca di Benda Palumno, Secea della Gâjolla) je trouvais de nombreuses especes de Miliolides. La microfaune des marnes tortoniennes â globigerines qui appa- rait a Breșnita, Gura Vai, .Rudina, Băsesli nous presente un autre carac- tere qui contient seulement des formes plactoniques ce qui nous montre qu’elles se sont developpees dans d’autres conditions geographiques et faciesales comme celles des marnes argileuses fossiliferes de Bahna. En ce qui concerne la liaison entre cette faune tortonienne et la microfaune de meme âge des autres pays on constate qu’elle est com- parable â la faune de Lapugy (24 especes), Bujtur (22 especes), Cisnă- dioara (17 especes); on y trouve de meme 11 representants de la faune de Steinabriinn, 32 de Nussdorf, 26 de Baden, 15 de Voslau, 20 de Berchtoldsdorf. Elle presente encore d’analogie avec la microfaune de Wieliczka (Galicie) et les depots mediterranben de Visnjica, Vilin Potok de Serbie. Dans la microfaune de Bresnița j’ai trouve parmi les especes des foraminiferes une forme tres curieuse de Dentalina pauperata qui pre- sentait un caractere de râgeneration dc la meme nature que celui indi- qu6 par Rhumbi.er pour l’espece actuelle de Peneroplis pertusus Forsk. Cette espece est une varietc du genre Dentalina communis d’Orb. figuree dans le travail de d’ORBiGNY au tabele 1 lig. 16. glie presente la par- Institutul Geological României 358 O. PROTESCO ticularite qu’apres la quatrieme chambre il y a une deformation qui corespond exactement au point ou la coquille s’est cass6 et ce qui appa- raît apres la quatrieme chambre est la pârtie regeneree. A Rudina j’ai trouvd en plus Ies foraminiferes, des restes de Pteropodes qui appar- tiennent a deux formes: Les unes larges et ornamentees representbes par Balantium Fallauxi Kittl et B. (Clio) pedemontanum Mayer, les autres btroites et plates representees par Creseis (Vaginella) acutissima Andenio. J’ai expliqu6 cette delicate forme â la maniere de Kittl, la considerant apportee de l’interieur de la mer par les courants marins tout â la fois avec les autres formes planctoniques et jettde par les ora- geș dans les regions litoralles. Dans plusieurs points de la region subcarphatique on peut suivre au long de la bordure externe du tortonien des couches bugloviens qui contiennent une microfaune tres caractâristique qui genetiquement est liee au tortonien. Les couches bugloviens apparaissent dans le district Prahova sur la vallee Telega a Cipăroaia preș de Melicești et encore a Poiana Ver- bilau. La microfaune buglovienne presente les caracteres suivants: 1. Tous les especes ont leurs origine de la faune marine de șecond meditenan^en, le fond faunistique dont elles se sont developpe est tor- tnnienne. Eu veritâ des 16 especes connues 8 especes se trouvent dans les argiles tortoniennes de Curchia (Bahna), 11 identiques aux formes tortoniennes de Wieliczka (Galicie) 9 avec celles des depots miocenes de Sibiu, 5 dans les couches de Mezoseg, 11 dans les depots tortoniens du Buitur, Lapugy (Transilvanie). 2. Toutes les especes portent le caractere des especes mbditer- raneen et si’l y a parmi elles quelques unes qui presentent des variations specifiques cela est due au milieu car nous savons que les especes se developpent en rapport direct avec la presence ou l’absence des recifs, avec le grade d’oxigenation de l’eau, avec la circulation des courants, avec l'alimentation et meme avec la nature du sediment. La microfaune buglovien est ressemblante avec la microfaune tor- tonienne. Aucun relation avec la microfaune sarmatienne. L’influence des forme saumâtres du sarmatique avec la caractere adoucissant des eaux n’existe pas car l’adoucissement du basin sar- matien et la migration des formes orientales ne fut faite a vrai dire qu’avec le deposement des greș et calcaires a Mactres et Cardiacdes- Base sur ce fait je considere les depots bugloviens de meme que les depâts marins appartenant au tortonien. Dans le sarmatien l’aspect de la microfaune se change ayant les caracteres de la faune saumâtre orientale des regions Aralo Caspienne. 'M Institutul Geological României 16 R/ FAI NE DES FORAMINIFERES TERTIAIRES DE ROLMANIE 359 La faune entiere des foraminiferes cueillie des calcaires sarmatiens de Vf. Piatra (Prahova) et de Piatra Șoimului (Buzău) nous indique des formes par ex: les miliolides qui vivaient aux profondeurs moderdes. Dans le district Fălciu â Răducăneni et surtout dans le district lassy a Cucuteni, Băiceni preș de lassy, la microfaune est caracterisee par nom- breuses especes des Polystomelles en special par des formes ornamen- tees apartenant aux especes: Polystomella regina, P. imperatrix, P. aculeata. En general notre microfaune sarmatienne porte les caracteres de la microfaune sarmatienne du basin de Vienne, du sud-ouest de l’Hon- grie et des depots aralo-caspiennes de Bessarabie. En ce qui concerne la microfaune meotienne rencontree dans les marnes mâotiennes a Bârzești (Mehedinți), â Slătioara (Vâlcea) elle nous montre la liaison avec la microfaune sarmatienne. A Câmpina (Prahova) on trouve les memes especes des petites profondeurs les plus nombreuses sont les Polystomelles, Rotalines, No- nionines formes parentees entre elles et que nous trouvons souvent dans Ies depots saumâtres du basin euxinique et panonique. Ce caractere faunistique nous le trouvons aussi aux depots meoti- ennes du sud de Russie etudie par And rus sow. Nous avons le meme groupement dans le basin panonique. 11 est a remarque que les depots meotiens contiennent des formes qui sont des types adaptatives et qui supportent facilement les changements du milieu. Dans les depots pontiens les foraminiferes semblent manquer. La microfaune est caracterisâe seulement par leș osțracodes, de celles qu’on rencontre souvent dans Ies eaux douces. De meme je n’ai pas trouve des foraminiferes dans les depots daciennes et levantinnes ce qui prouve qu’a la fin du pliocen les eaux se sont tellement adouci que les foraminiferes qui aiment un milieu marin ou saumâtre n’ont pu pas vivre. i jAr- Institutul Geologic al României icr/ LISTA lucrărilor ce mi-au servit la studiul faunei foraminifere din depozitele terțiare ale României. 1. V. Anastasiu. Note preliminaire sur la constitution geologique de la Dobrogea Bull. d. I. Soc. geol. de France. Tom XXIV, 1896. 2. S. Awerinzew. Zur Foraminiferen Fauna des Sibirischen Eismee- res. Mem. de l’Acad. Imper. des Sciences d. St. Pe- tersbourg Vil serie voi. XXIX No. 3 (1911). 3. A. G. de Amicis. Contribuzione alia conoscenza dei Foraminiferi Pliocenice. I. Foraminiferi del Pliocene Interiore di Tri. nite Victor Bull. de la Soc. geol. Ital. voi. XII fasc 3, 1893. 4. „ „ I. Foraminiferi del Pliocene Inferiore di Bonfornello presso Termini-Imerese în Sicilia. Extr. dai Naturalista Siciliano. Anno XIV No. 4-5 1895. 5. L. Audenino. I. Pteropodi miocenice del Monte dei Cappucini în Torino. Estratto dai Bulletino Societa Malacologica Ita- liana voi. XX 1897. 6. Sava Athanasiu. Geologische Beobachtungen in den Nordmold- auischen Ost Karpathen. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichs. 1899. 7. „ „ Uber eine Eocănfauna aus der Nordinoldauischen Flysch- zone, Verhandl. d. K. K. Geol. Reichs. 1899. 8. , „ Esquis e geologique des regions petroliferes du District de Bacău 1907. 9. V. Aradi. Asupra Microfaunei terțiarului regiunei Câmpina Buște- tenari An. Acad. Române ser. II Tom XXVIII 1906. 10. H. Brady. Report on the scientific Results of the voyage of H. M. S. Challenger Zoology. voi. IX Contents. Report on the Foraminifera dredged by H M. S. Challenger during the years 1873—1876. (1884). Institutul Geological României STUDIUL FAUNEI DE FORAMINIFERE TERȚIARE DIN ROMÂNIA 361 11. H. Brady. Ober einige arktische Tiefsee-Foraminiferen gesammelt wăhrend der Ost.-Ung. Nordpol-Expedition in den Jahren 1872—74. Denkschritt d. Math. Natur. Wissenschaft. d. K. Akad. d. Wissenschaften. Bd, XLIII, Wien 1881. 12. G. I. Bornemann. Die Mikroskopische Fauna (Forarniniferen u. En- tomostraceen) des Septarienthones von I-Iermsdorf bei Berlin 1859. 13. M. R. Bagg. Pliocene a. pleistocene Foraminifera from South-Ca- lifornia, Washington 1912. 14. K. Beutler. Ober Forarniniferen aus detn jungterțiaren Globigeri- nenmergel von Bahna im Distrikt Mehedinți. Separat- Abdruck aus dem neuen Jarhbuch fiir Min. Geol. u. Palaontologie Bd. II. 1909. 15. G. Botez- Comunicare preliminară asupra Bartonianului din Județul Prahova Ann. Inst. Geol. al României voi. II fasc. 2 (1909). 16. ,. „ Comunicare preliminară asupra miocenului din regiunea Păcurești-Matița-Apostolache. Dări de scamă voi. VII, 1915—1916. 17. Berthelin. Sur les Foraminiferes foss. de l’etage Albicn de Montclcy. Paris 1880. 18. E. Bunzel. Die Forarniniferen des Tegels von Briinn. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichsanst. 1870. 19. J. Cushman. A monograph of the Foraminifera of the North Pacific Ocean I-1V 1910. 20. \¥. Carpenter. Introduction to the study of the Foraminifera Lon- don (The Ray. Society) 1862. 21. Carl Chun. Die pelagische Tierwelt in grbsscren Meerestiefen u. ihre Beziehungen zu der Oberflachenfauna. Cassel 1887. 22. „ „ Ober die geographische Verbreitung der pelagisch le- - benden Seetiere (Sep. Abdruck d. Zool. Anzeiger) 1886. 23. I. CzjzbK. Beitrag zur Kenntnis der fossilen Forarniniferen des Wie’ ner Beckens. Naturwiss. Abhandl. Bd. II. 1847. 24. Costa OrionzoGabriele,FaunadelRegno di Napoli Foraminiferi 1838. 25. „ „ „ Foraminiferi fossili delle marne Terziarie di Messina. (Memorie per le scienze naturali) 1857. 26. M. David. Faits nouveaux pour la determination de l’âge des ar- giles basales du Plateau Moldave, Extr. Ann. scienti- fiques de l’Universite de Jassy, T. VIII, fasc. 3 1914. 27. R. Douville. Sur les Foraminiferes oligocenes et miocenes de Madagascar, Bull. Soc. geol. de France 1908. Institutul Geological României 362 O. PROTESCU 28. E. Dervieux. Studio sui Foraminiferi Pliocenici di Villarvenia. Estr. dagli Atti della R. Academia delle Scienze di Torino, voi. XXVII 1892. 29. M. DrAghiceanu. Mehedinții. Studii geologice technice și agrono- mice, București 1885. 30. E. Dunikowskr Cber einige neue Nummulitenfunde in den ostga- lizischen Karpathen. Verhandl. d. K. K. Geol. Reichs- anst 1884. 31. G. I. Egger. Die Foraminiferen der Miocănschichten bei Ortenburg in Nieder-Bayern. Neues Jahrbuch Iiir Mineralogie, Geol. etc. 1857. 32. ,, „ Foraminiferen aus Meeresgrundpioben gelotet von 1874 —1876 von S. M. S. „Gazelle“ aus den Abhandl. d. K. Bayer Acad. d. Wiss. 11 cl. XVIII, Bd. 11 Abtl. 1893. 33. Tn. Fuchs. Tertiarfossilien aus dem Becken von Bahna (Rumănien). Verhahdl. d. K. K. Geol. Reichsanst 1885. 34. ,, ,, Cber Pteropoden und Globigerinenschlamm in I.agunen von Koralleninseln. B ana bicornis Walk a. Jac. communis Park. depressa d’Orb. pulchella d'Orb. aff. Linnae- d’Orb. Miliolina gibbosula d’Orb. > » D B D D D » » » » » aff. circularis Born. (Biloculina) clypeata d’Orb. o cuneata Karr. lunula d’Orb. ringens Lamck. {Triloculina austriaca d’Orb. Tj » » [Quinqueloc * B J) D D » auberiana d’Orb. gibba d’Orb. inflata d’Orb. inornata d(Orb. pulchella d’Orb. .) Akneriana d’Orb. Badenensis d’Orb. cont oria d’Orb. Hauerina d’Orb. Mayeriana dJOrb. triangularis d'Orb tricarinata d’Orb. trigonula Lamck. semilunum Linne. Ungeriana d’Orb. venusta Karr. Spiroloculina arenaria Brady. D D Asterigerina canaliculata d’Orb. planulata Lamck. simplex Grzyb. tenuis Czjz. Mediterranensis n. sp planorbis d’Orb. Dentritina Juleana d’Orb. Articulina șuteai a Reuss. Cornuspira involvens Rss. foliacea Philippi. > cordiforma n. sp. Orbiculina adunca Ficht. și Moli. » rotella d’Orb. Alveolina Hauerii d’Orb. » melo d’Orb. Hyperammina elongata Brady. » subnodosiformis Grzyb. Rheophax Itnticularis Grzyb. Rheopkax placenta Grzyb. Plecanium casei forme Grzyb. Haplophragmium foniinense Tcrq. tuba Giimb. > turbinatum Egger. Ammodiscus gordialis Jones și Park. » lenuissimus Grzyb. Textularia carinata d’Orb. » cfr. laevigata d’Orb. » trochus d’Orb. Verneuilina variabilis Brady. Tritaxia tricarinatum d’Orb. Bigenerina nodosaria d’Orb, Spiroplecta agglutinans d’Orb. Gaudriyna rugosa d’Orb. » siphonella Reuss. » » var. rumana n.f. Clavulina communis d’Orb. D Bu li mi na » B B B cylindrica Hantk. aff. Szaboi Hantk. aculeata Czjz. affinis d’Orb. Buchiana d’Orb. elegans d’Orb. pupoides d’Orb. subteres Brady. Virgulina Schreibersiana Czj. Bolivina antiqua d’Orb. » dilatata Reuss. aff. aenarien- sis Costa. Bolivina punctata d'Orb. Pleurostomella alternans Schw. Lagena » ► aff. rapa Giimb. gracillima Seguenz. globosa Mont. hexagona Williamson. striata d’Orb. sulcata Walk și Jac. Glandulina laevigata d’Orb. D Nodosaria abyssorum Brady. Sabbae n. sp. » B B B B 0 » » B . » B B B B » » )) » B B Batsch. aculeata d'Orb. affinis d’Orb. ambigua Neug. » var. globuligera Adolphina d’Orb. aff. Badenensis d’Orb. gemina Silvestri hispida d’Orb. incerta Silvestri latejugata Giimb. longiscata d'Orb. Neugeboreni Reuss. Piki n. sp. papillosa Silvestri perversa Schw. monilis Silvestri Reussi Neug. radicala Linne. rugosa d’Orb. » aff. pyrulla d’Orb. raphanus Linn6. venusta Reuss. Pictor n, sp. simplex Silv. aff. scalaris Nodosaria globulicauda Giimb. * glnbuligera Neug. » antennula d’Orb. Dentalina communis d’Orb. B D B B > B capitaia Boli. mucronata Neugeb. Adolphina d’Orb. approximata Reuss. Boueana d’Orb. bifurcată d’Orb. consobrina d’Orb. elegans d’Orb. intermedia Hantk. nummuiina Giimb. pungens Reuss. i Institutul Geological României J i 1 1 1 1 i 1 1 ) ( j I 1 1 • r 1 1 ■ i ■ Dentalina semîlaevis Hantk. (Urmare) Depozite paleogene (b'aciesul Flișului) Eocenul superior nian) Oligoce- nul inferior (Lator- fian) BASINUL BAHNEI 0 Marginulina * » & d 0 » Vaginulina 172 173 175 176 jl78 .179 180 181 182 183 184 185 186 187 188 189 190 191 192 ,193 194 195 196 197 198 199 200 201 202 203 204 205 206 207 208 209 210 213 214 215 216 218 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 234 235 236 237 238 (239 240 241 243 244 245 246 247 248 249 250 251 252 253 foliula Karr. mucronata Karr. silicula Cost. tenuissima Hantk. attenuata Neug. Behmi Reuss. cristellarioides Czj. glabra d’Orb. pedum d’Orb. triangularis d’Orb. semilis d’Orb. > aff. reda Hantk. italica Cost. aff. I egumen Silv. Cristellaria arcuata d’Orb. » i) » » » 0 0 0 0 0 Robulina T> 0 0 0 0 0 0 0 Bietzan a Neug. aff. cymboides .d’Orb. cassis Lamck. cras sa d’Orb. lepida Reuss. gibba d’Orb. cuvnulicostata Giimb. aff. nummulițica Giimb. renifomus d’Orb. simplex d’Orb. intermedia d’Orb. cultrata d’Oib. stelliferra Czj. austriaca d’Orb. arcuato striata Hantk. budensis Hantk. Poniplliae n. sp. intermedia d^Orb. clypeiformis d’Orb. aff. Imperatora d’Orb. simplex d’Orb. rosetta Giimb. Polymorphina angusta Egger. » D digitalis d’Orb. problema &Wo.~Gut- falina austriaca d’Orb. Guttulina communis d’Orb. Uvigerina canariensis d’Orb. 0 pygmea d’Orb. semiornata d’Orb. Uvigerina tortilis Reuss. Globigerina (Orbulina)aniversa d’Orb. 0 0 0 0 0 bttlloides d’Orb. bilobata d’Orb. înfiata d’Orb. regularis d’Orb. triloba Rss. Sphaeroidina austriaca d’Orb. Globulina gibba d’Orb. » punctata d’Orb. Spirillina vivipara Park. Planorbulina Mediterranensis d’Orb. Truncatulina Ungeriana d’Orb. 0 D 0 » » 0 0 Ano mălină Boueana d’Orb. cryptomphala Reuss. grosserugosa Giimb. aff. humdis Brady. lobatula d’Orb. sublobatula Gumb. pigmea Hantk. austriaca d’Orb. rotula d’Orb. variolata d’Orb. Pulvinulina concentrica Park si Jon. Rotalina » p 0 » 0 • Karsteni Park și Jon, umbonata Reuss. arcuata Reuss. aff. complanata d’Orb. Akneriana d’Orb. bimammata Giimb. Broeckhiana Karr. Brongnartii d’Orb. Dutemplei d’Orb. depressa n. sp. Haidingerii d’Orb. Kalembergensis d’Orb. Partschiana d’Orb. Rotalina stellata Terq. Gypsina globulus Reuss. » vesicularis Park și Jon. Ronionina canariense d’Orb. » granosa d’Orb. » Sol (anii d’Orb. Polystomella crispa Lamck. » » » 0 » » » 0 » » aff. aculeata d’Orb. flexuosa d’Orb. imperatrix Brady » var. Ciicuteni n.f. obtusa d’Orb. regina d’Orb. rugosa d’Orb. tricostata n. sp. Amphistegina Hauerina d’Orb. » mamillata d’Orb. Heterostegina costala d’Orb. 0 simplex d’Orb. Num mu lina radiata d’Orb. O berculina complanata Leym. Nummulites Boucheri de la Harpe 0 0 0 D Brogniarti d’Arch. Fichteli Mich. striata d’Orb. variolaria Sow. Orbitoides aspera Giimb. )) )) » (( » dispansa Sow. papyracea Boubee tenuicostata Giimb. stella Giimb. stellata Giimb. / I LEGENDA: Semnul 4~ înseamnă rar; -f-f- frecvent; î 1 1 j L n 4 ]—H+ foarte numeroase. TABELA I O. PROTESCU. Contribuțiuni la studiul faunei Foraminiferelor terțiare din România TABELA I. Fig. 1.—Lagena gracillima Seguenza...............20Xpag- 310 >■ 2. Lagena gracillima Seguenza var............20X » 310 » 3.—Nodosaria Victori n. sp...................20X * 317 >■ 4.—Nodosaria simplex aff scalaris Batsch . . • 20X * 314 » 5. -Nodosaria antennula Silivestri.............20X * 315 6 .—Nodosaria venusta Reuss.................20X ' 316 7 .—Nodosaria ambigua Neugeboren............20X * .314 8 .—Nodosaria ambigua var globuligera n. f. . . 20X ’ 315 9 .—Nodosaria radicala Linne ... ........20X 312 10 . — Nodosaria favorita n. sp...............20X » 317 >■ 11.—Nodosaria abyssorum Brady . . .............20X 316 i 12.—Nodosaria Sabbae n. sp.....................20X * 317 Y3—Dentalina Doueana D’Orbigny.................... 20X 318 r 14.—Dentalina Reussi Neugeboren................20X ’ 319 > 15.—Dentalina Reussi var. reda n. f......... 20X 319 » 16.—Dentalina pauperata D’Orbigny.............. 20X 320 » 17.—Dentalina inermis Czizek...................20X » 320 » 18.—Dentalina capitata Boli.................... 20X 321 19 și 20. Dentalina communis D’Orbigny . . . 20X " 321 » 21.—Dentalina mucronata Neugeboren .... 20X 323 22 — I aginulina aff. legumen Linne................20X ” 328 Institutul Geological României O. PROTESCU, Fauna Foraminiferelor terțiare din România. Tabela I. 1GR Institutul Geological României TABELA II O. PROTESCU. Contribuțiuni la studiul faunei Foraminiferelor terțiare din România T A B E L A II. Fig. 1.—Marginulina cristellarioides Czjzek . ... 20\pag. 324 2 .—Marginulina Hehmi Reuss.....................20X * 325 3 .— Marginulina glabra D’Orbigny............. 20X 325 4 .— Raginulina mărgărit: f era Batsch..........20X s 329 5 .—ClavuHna cylindrica Hantken ....... 20X? * 303 6 —Cristellaria simplex D’Orbigny.............. 20X ’ 331 7 —Cristellaria nummulitica Giimb...............2^X > 331 8 .—Cristellaria lapida Reuss.................. 20X ’ 331 > 9.—Cristellaria reniformis D’Orbigny............. 20X 332 » 10.—Cristellaria cassis Fichtel și Moli............20X » 333 11.—Robulina austriaca D’Orbigny...........................20X ” 334 » 12.—Robulina intermedia D’Orbigny..........................20X ■ 336 13 și 14—Robulina culfrata Montfort........................20X ” 334 a Institutul Geologic al României O. Protescu. Fauna Foraminiferelor terțiare din România. Tabela II. \ Institutul Geologic al României TABELA III O. PROTESCU. Contribuțiuni la studiul faunei Foraminiferelor terțiare din România Institutul Geological României TABELA UI. Fig. 1.—Marginulina triangularis D’Orbigny .... 20Xpag » 2. —Bolivina punctata D’Orbigny.................20X ” » 3.—Miliolina semimilum Linne....................20X 8 » F—Pleurostamella altcrnans Schwager............20X 8 » 5.— Uvigerina semiornata D’Orbigny .... 20 X 8 » 6.—Cornuspira foliacea Philippi......................20X 8 » 7.— Robulina budensis Hantken................. . 20X 8 » 9.-—Robulina intermedia D’Orbigny..................20X ” » 9.— Truncatulina Ungeriana D’Orbigny .... 20X 8 » 10.— Truncatulina Boueana D’Orbigny............20X 8 » 11.—Frondicularia silicula Costa...................20X 8 » 12.—Frondicularia politii a Karrer.............2(>X p » 13.—Hyperammina elongata Brady.....................20X 8 » 14. —Articulina siilcata Reuss..................20X 8 » 15.— Globigerina iuflata D’Orbigny..............20X 8 » 16.—Polymorphina gibba D’Orbigny...................20X 8 » 17.—Rotalina depressa n. sp........................20X 8 » 18. — Operculina complanata Defrance mărime naturală » 327 306- 296 30S 340 29S 336 336 343 343 33S 338 302 297 342 339 345 349- Institutul Geologic al României O. PROTESCU. Fauna Foraminiferelor terțiare din România. Tabela III. IGRz Institutul Geologic al Românie TABELA IV O. FROTESCU. Contribuțiuni la studiul faunei Foraminiferelor terțiare din România Institutul Geological României TABELA IV. Fig. 1.— Orbiculina rotclla D’Orbigny..............20Xpag- 30Ț » 2 și 3.—Polystomella imperatrix Brady var. . . 10X ” 347 » 4 și 5.—Polystomella tricostata n. sp. •.......10X s 348 » 6.—Cornuspira cordijorma n. sp. •..............20X * 299 » 7.—Orbitoides dispansa Sow......................6X * 351 » 8.—Robulina Pompiliac n. sp................... 20X ’ 237 » 9 — Alveolina Hauerii D’Orbigny................20X ” 301 » W.—Balantium pedemontanum Mayer (Pteropod) mă- rime naturală .........................................» 352 » 1\. -Balantiitm Fallauxi Kittl (Pteropod) mărime naturală » 352. 4. Institutul Geologic al României O. Protescu. Fauna Foratniniferelor terțiare din România. Tab:la IV. Institutul Geological României LIMITA SARMATIANULUI MEOTIANULUI ȘI PONTICULUI INTRE ȘIRET ȘI PRUT1) (Co o Schiță Geologică) de R. SEVASTOS I. DESCRIEREA GEOLOGICĂ. In lucrarea de față voiu căuta să stabilesc limita meridională a Sarmaticului cu aparițiunile sale sporadice mai spre Sud de aceasta, în- tinderea spre Nord a Meoticului precum și a Ponticului (sens restrâns) din Moldova între Șiret și Prut. Până astă-zi nu s’a determinat în mod hotărât pînă unde se întind spre Sud depozitele sarmatice în această regiune. Indicațîunile în această privință date de către Gr. Cobâlcescu, precum și limita figurată în hăr- țile geologice existente nu corespund realității, fiind-că în această regiune nu fusese făcute cercetări amănunțite. In 1903 am publicat un articols), în care descriu păturile cu Dreis- sensia din Valea Stavnicului și a Șocovățului afluenți pe stânga Bârladului in J. Vaslui, pe care le raportez la Pontian. Aceste localități sunt așezate cu 80 km. mai spre N. de marginea meridională arătată pentru Sarmatic de către Cobâlcescu. In 1909 a apărut descrierea mea asupra regiunei Codăești și Ră- ducăneni ’), iar în 1911 a regiunei Mogoșești4), ambele publicațiuni cuprind descrieri nouă de pături pontiane, dela Tăcuta, Dumasca, Rediu *) Lucrarea domnului Sevastos a fost primită spre publicare în Oct. 918. Din cauza înprejurărilor nu s’a putut publica până acum. ’) Les couches â Dreissensia, du district de Vaslui, Roumanie. An. scient. de l’Universitfc de lassy 1903). ’) Anuarul Institutului geologic al României Voi. 11, fasc. 2. 4) Idem An. IV. fasc, 1. Anuarul Geologic al României. 2 4 # 374 R. SEVASTOS Galian (f. Codăești) și alte numeroase aparițiuni pontiane pe foaia Mo- goșești. Limita meridională a depozitelor sarmatice. In lucrările mele asupra foaiei Codăești și Răducăneni am arătat cum păturile sarmatice se pleacă spre Sud si Est, cea ce se poate vedea în secțiunea prin dealul Slobozia Cantemir și profilul coastei depe stânga Dobrovățului cât și în profilul coastei răsăritene a Vasluețului. începând dela răsărit din șesul Prutului, localitatea cea mai de miază- zi, unde apar depozitele sarmatice e la Ghermănești (foaia Drânceni S. Fig. 1. Secțiune la Ghermănești nisip sarmatic, 2 argile, 3 deposit litoral a poalele unui mal tAiat îndep. sarmatice. IX. col. Y). In fundul râpei Ghermănești cam pe la cota 160 m. am ridicat fiigura 1. Jos avem nisip sarmatic (1) cu Car- dium Fittoni d’ORB. și alte bivalve, dar sînt puține și răspândite câte una, deasupra (2) vin argile tari, crăpate, groase de cîțiva metri și descoperite la suprafață. Depositul însemnat cu (3 e un nisip alb foarte aspru cu nume- roase fossile fragede: Buccimum duplicatum Sow. Trochus podolicus Bythinia tentaculata Ceritium disjundum Sow Cardium Fittoni D’Orb. „ obsoleium Planorbis Cornu v. Mantelli Dunk, și alte 2 specii in. mici. Mactrapodolica ponderosa Eichw Hydrobia, un Bulimus foarte fraged și numeroși Helix. Stratificațiunea acestei pături este neregulată, straturile subțiri ri- dicându-se către argila sarmatică. In asemenea împrejurări trebue, să conchidem, că sîntein în fața unui contact de țerm. Nisipul aspru resultă din remaniare, căci particulele fine luate de apă, ținute mult timp în suspensiune se depun departe de coastă în zona terrigenă, iar firele mai mari rămîn pe loc la poalele fermului. Numărul mare de fossile sar- matice ni arată, că ele provin din malul abrupt prin sfărîmarea și pre- facerea Iui de către valuri. In acelaș timp numeroasele scoici de Helix ni arată de asemenea, că avem aface cu un depozit țermurar, unde a- ceste scoici terrestre erau aduse de către apele dulci, sau chiar de ploi. In satul Ghermănești la cota 90 metri găsim nisipuri cu Congeria. Mai jos de aceste nisipuri la cota 80 m. avem argile impermeabile Institutul Geological României LIMITA SARMATIANCLUI MEOTIANCLIU ȘI PONTIANULli 375 ce se văd în valea Lucani și dau naștere la numeroase isvoare, ce țâș- nesc din coasta dreaptă. Pe aceiași foaie la 5 km. mai spre sud de localitatea precedentă, la Vărăria pe moșia Rîpi fostă a lui M. Cogălniceanu găsim un cordon litoral alcătuit din bolovani rotunziți de greș sarmatic împlîntați în nisip fin galben și acoperit numai de un subțire strat (0.70) m. de pământ vegetal. De aci în spre vest Sarmaticul este acoperit de deposite mai noui fără fossile, ce reprezintă Meoțianul, a căror vîrstă o vom stabili în această lucrare. Ele acopăr toată foaia Drînceni. Lîngă satul Armășem la cota 273 m. în nisipuri cu un strat de marne am găsit Helix, le vom raporta la Meoțian. Pe foaia Vaslui (Seria X, col X) la 4 km. spre Sud de gara Mun- teni în cariera Osoiu, corn. Lipovăț găsim o secțiune foarte importantă în d. Zizinca, căci avem contactul de jos la poalele dealului aproape greș sarmatic cu Ervilia podolica mică Eicu, Madra. Helix și bu- căți de lemn petrificat. Acest greș este exploatat pentru trebuințele șoselei. Deasupra urmează un strat de nisip ajungînd în unele locuri 10 metri grosime, iar în altele nu- mai 4 m. Suprafața sa este roasă în mod neregulat, ceace ni arată, că sedimentațiunea a fost între- între Sarmatic și Meotic. In partea de șesul Bîrladului găsim bancuri de i greș sarmatic, 2 nisip sarmatic, 3 argila meo- tică, 4 nisip, 5 argila cu Planorbis Mantelli, 6 nisip. ruptă și apoi aer. Mai sus stratificațiunea începutul altui depositul expus la avem o argilă cu neregulată, care nu are o mare grosime și reprezintă etaj, adecă Meoțianul. Apoi nisip, ce formează un strat foarte gros, loessificat la suprafața dînd naștere unui mal abrupt; îl în- tâlnim până mai sus de curba de 200 m. peste acesta urmează marne vinete cu Planorbis Mantelli Dunk. (fig. 2). La 3 km. spre Sud de d. Zizinca se află cariera de lîngă satul Deleni, chiar pe vîrful dealului 237 m, care e în exploatare dela 1862. Aci sub un strat subțire de lem cafeniu se află o pătură de nisip în grosime de 6 m. și sub el bancuri de greș în general de 20 c. m. gro- sime, galben la suprafață și în interior vînăt închis. Aci am găsit un os metacarpian dela un mamifer mare, un pro- boscidian. Deci la poalele d. Zizinca sarmaticul sub formă arenacee se afla foarte jos la cota 110 m, iar deasupra sa în mod aproape concor- dant urmează Meoțianul. De asemenea vrednic de semnalat este sondajul făcut de către D. Institutul Geologic al României 376 R. SEVASTOS Topalis la fabrica dc spirt de lîngă.gara Munteni. Am observat probele din sondaj și am recunoscut 2 fosile sarmatice la adâncime de 56 m. 0 — 1 m. pămînt vegetal x—4.50 nisip 4.50—5 argilă Dela 5—7.80 nisip cu prund 7.80—8.30 nisip 8.30—9.65 nisip cu sfârîmături dc scoici sarmatice și prund. Pînă aci sint aluviunile Bîrladului. 9.65—21 argilă vînătâ 21—36 argila vînătă nisipoasă 36—38 m. strat nisipos, 38—42' argilă compactă. 9.65— 42 m. Meotian.. 53—55 nisip cu scoici. 56—56.50 nisip concreționat cu Donax. și Cardium sarmatice 62—64 argila compactă cenușie. 64—68 nisip. 68—68.50 Lignit. 68.50—70 nisip. In curtea fabricei Topalis avem cota 100 m. deci Sarmaticul fos- silifer se află la 47 m. Păturile, ce urmează deasupra: argilele compacte cenușii, șisturile nisipoase și argile albastre represintă Meoțianul, iar dela 9 m. în sus avem aluviunile Bîrladului. Ridicându-ne spre N pe valea Vasluiului (FoaeSolcști Ser IX. col. X). la N de Muntenii de sus în gura văei Sîrbilor se găsește un nisip cu stratificare neregulată avînd vine de prundiș roșcat cu scoici sarmatice prefăcute în gisement secundar: Mactra fabreana D’Orb. Cardium Fit- toni D’Orb, Trochus biangulatus Eichw, bucăți roase de Cerithium și un Helix- Mai în amont pe valea Grumăzestilor la 190 m. părîul cară bolovani de greș sarmatic. Mai sus e un nisip roșcat, peste care se în- tinde o argilă vînătă poroasă crăpată în două sensuri cu un Helix mare, apoi un strat de pămînt vegetal 30 cm, Loess 3 metri și peste el are și pămînt vegetal. Argila vînătă poroasă cu Helix ar represintă Meoțianul. Dar mai interesant e la Solești pe valea I.ozana unde stratificațiunea e complicată. In d. Podișu găsim un deposit de terasă alcătuit din sfă- rămături de greș sarmatic cu nisip și numeroase scoici: Cardium Fittoni, Donax novorossicus Sinzov, Mactra fabreana D’Orb, Cerithium ligni- tarum, Trochus biangulatus, Lathyrus Pauli Cob. Ear pe valea părâului Lozana (de Nord) găsim numeroși bolovani și chiar blocuri mari de greș sarmatic amestecați cu nisip înroșit și lut galben, unde am găsit următoarele fossile : Cardium Fittoni d’Orb Mactra fabreana d’Orb Donax lucida Eighw Pholas busilla Nord. Trochiu biangulatus Eichw Bulla Lajonkajreana Baster Hydrobia ventrosa Montf. Va/vata Cobalcescui Brus. Cardium irregulare Eichw Mactra podolica mică Eichw Donax novorosicus Sinz. Modiola navicula Dub. Buccinium duplicatum Sow Bulla convoluta Brocchi Hidrobia FrauenfeldiFl. Hoernes Institutul Geologica! României I LIMITA SAR MATIANULUI MEOTIANULUI ȘI I’ONTIANUUH 377 Toate aceste specii, sânt sarmatice afară de cea din urmă: Valvata Cobalcescui, care e levantină. Modul lor de conservare și numărul cel mare al speciilor ne arată, că avem aface cu un depozit remaniat; Pholas pusilla Nord e o specie de țărm, deci în apropiere trebue să fi fost un litoral, dar mai curând cred, că era o mică insulă sarmatică, care a fost înconjurată de apele Pontianului, ear Valvata Cobălcescui ne încre- dințează că sîntem în presența unei remanieri posterioare în Levantin. Cu această ocaziune găsesc interesant a semnala pe părîul Lozanei sus către obîrșie la cota 320 m. presența unei argile cafenii închisă cu * bolovani colțuroși, în care am găsit numeroase bucăți de lemn silicificat o măsea de erbivor și o bucată de os. Acest deposit trebue să repre- zinte o fașă glaciară. Pentru a se înțelege alcătuirea geologică la Solești am făcut o sec- țiune N.S. ce trece prin d. Cășări și d. Lozana. (Fig. 3). Jos vedem în d. Lozana o insulă de sarmatic terminată în partea de sus prin straturi de de greș calcar (1); în jurul ei găsim argile verzi cu Planor- bis, foarte fragede și la supra- față presintă șarniere de Mactra variabilis. (3) Deasupra păturei precedente se află straturi de nisip alternînd cu lut marnos nisipos cu mai multe rînduri de sfărămături din greșul sarmatic scoicos, primul ce se vede pe coaste, cît și la suprafață pe d. Lozana. Acest deposit e o Fig. 3. Secțiune la Solești. i insula de sarmatic, 2 argile pontice cu Planorbis, 3 Terasa WUrm, 4 Loess, 5 Terasa Nco Wunn, 6 Loess recent. terasă quaternară, fiind-că în el în d. Pietrilor am găsit Helix stri- gella fossilă, care trăește și astă-zi. (4) Atît în d. Cășăriei cit și în d. Lozano terrasa este acoperită de loes; ear mai spre sud unde nisipul terasei încetează loesul se reazemă pe argilă vînătă, care are la supra- față un rînd de prundiș. In albia părîului găsim aluviuni mai recente (5), alcătuite jos din bolovani și mai sus un nisip fin, în care am găsit un Cyclas, la supra- față presintă un subțire strat de pămînt vegetal, apoi mai sus leos aco- perit la rândul său de pământ vegetal. Depositele însemnate cu (5) re- prezintă al 6-lea nivel al lui de Lamothe sau Neo Wurm Penck ; terrasa (3) este nivelul al 5-lea de Lamothe sau Wiirm. Movila lui Burcel este alcătuită din deposite sarmatice. Pe la 200 m. peste argilă sarmatică in rupturile figurate în harta S. M. R. începe nisipul cu Cardium Fittoni D’Orb și altele, ear mai sus nisip cu linți de greș. Acelaș fapt se constată și mai spre Nord după cum am figurat 378 R. SEVASTOS în foaie 1/50000 Codăcști (înaintată Onor. Institutul Geologic) în dealurile din stânga Vasluiului. Nivelul de greș și calcar oolitic fossilifer nu l’am găsit „în situ aci, dar bolovani de greș și calcar oolitic se găsesc pe văgăuna ce brăzdează poala occidentală a Movilei lui Burcel (de la 140 — 170 m.) In blocurile acestea se află Cardium Fittoni d’ORB, Mactra fabreana D’Orb, Solen subfragilis Eichw, Cerithium disjunctum Sow. Bolovanii sînt unii de greș și alții de oolit, prin urmare sînt amestecați, cărați fiind de către ape. sau din părțile mai înalte ale regiunei locale, cea ce e puțin probabil, căci asemenea bancuri fossilifere nu am găsit pe Movilă, ci e mai probabil că sînt aduși din amont. Studiind rîpa de la vestul Movilei cu atențiune am ajuns la convin gerea, că avem a face cu o alipire de deposite Ponțiane, către o coastă sarmatică. Fig. 4 ne arată în partea de răsărit argila sarmatică fără fossile, de care e lipită argila vînătă verzue cu Congeria subcarinata, Mela- nopsis Boitei Fer. un mic Planorbis, Anodonta mare de 8 cm. și foarte Dumasca și Valea Luncei lîngă Surănești 1). Un Helix și fructe de vegetale. Această argilă se ridică peste cea sarmatică și am văzut con- tactul ei. Deasupra ei este nisip cu Melanopsis Bonei Fer. și mai sus în nisip avem bolovani de greș sau oolit sarmatic. Nisipul resultă din remaniarea coastelor surmatice. Acelaș lucru constatăm și în coasta apuseană a văei Vasluiului în Groapa lui Deli Gheorghe Incepînd de jos întâlnim argila cu Anodonta, pînă la cota 140 m.; mai sus avem .nisip alb cu stratificațiunea neregulată și cu vine de ar- numeroase bucăți de Anodonta. Aceste fapte întăresc convingerea că nisipul este de origină fluviatilă și curentul, ce l-a depus, a ros și fărâmițat scoicele ce a întâlnit în patul său. Ori cum ar fi, deocamdară urmărim limita meridională a deposite- lor sarmatice și deci vom afirma, că cea mai meridională aparițiune pe această foaie e la Movila lui Burcel; la Solești fiind numai o mică insulă. De aci spre apus avem creasta sarmatică, ce alcătuește dealurile de la sudul Cuțicnei, adecă d. Ulmului, Dumbrava Holmu, Surănești, Mir- cești, Bitca, Tufești (foaia Codăești); apoi Borosăști, Șcheia, Ipate, Toaca- Tungujei (pe foaia Mogoșești); Suhuleț, Tansa, Păncești, d. Bourului (f. Dagâța); Averești (f. Roman). Dar după cum am spus-o deja de multă vreme aparițiunile pon- agedă ca și cea de Ia Fig. 4. Secțiune în râpa dela vestul Movilei lui Burcel. i argila sarmatică 2 argila cu Congeria 3 nisip cu Melanopsis gilă, ear în partea de jos *) Descrierea reg. Codăești. An. Institutului Geologic al României lș09 p. 16. < M Institutul Geologic al României \ IGr/ LIMITA SARMATIANULUI MEOTIANULUI ȘI PONTIANULLT 379 tiane se găsesc în văi de erosiune, va trebui deci și mai la sud de ele, să întilnim alte aparițiuni de Sarmatic. Pe foaia Negrești (S. IX Col. V.) la sud de valea Bârladului Sar- maticul esă la iveala la sud de Todirești în d. Plopoasa, unde chiar în huma Sarmatică se află Cerithium disjunctum Sow. și puțin mai sus un oolit cu scoici sarmatice (210 m.). Tot pe dreapta văei Bîrladului la Voi- nești (190 m.) bolovani de greș slab cimentat cu Cerithium disjunctum Sow., Cardium Fittoni D’Orb și o țîțînă de Mactra fabreana; la Bu- hăești pe gârla de spre Nord e greș sarmatic’cu Cardium Fittoni și Tapes gregaria Partich. In colțul S. V. al acestei foi în Tîrgușorul Pungești pe cînd se săpa o fântână (cota 180 tn.) de la adâncimea de vre-o 7 metri s’a scos argile, în care am recunoscut scoici sarmatice. Pe foaia Băcești (IX, U) în colțul NV depozitele sarmatice se arată pe dealul Băneasa formând un promontoriu între valea Moara Băneasa și valea situată imediat spre răsărit, ce se desenează neted prin maluri abrupte continue spre E până la cota 340 m. El e representat prin gresie Fig. 5. Secțiune prin dealul Bozieni. i aigila sarmatică, 2 nisip sarmatic, 3 oolitul sarmatic, 4 marne supei ioare șarm., 5 deposite cu congerii, 6 quaternar. și oolit fin cu Mactra podolica Eich, Modiola, Cardium irregulare sau numai cu Hydrobia. II mai întâlnim pe coasta sudică a pârîului Varniței către fundul acestei văi. Urmărind coasta Bozienilor spre satul cu acelaș nume îl mai găsim la sud de Bozieni reprezintat prin greș cu bivalve sau un calcar oolitic cu Hydrobia acoperit de marne. întreg dealul Bozienilor e alcătuit din depozite sarmatice (1), care au la bază argilă, ce se pleacă spre Sud și Est, după cum se vede din secțiunea Bozieni Oniceni (fig. 5). Această secțiune ne arată că argila sarmatică, care la Bozieni se ridică până la 236 m. în pârîul Onicenilor în sus dc sat e la 225 m. Deasupra avem nisipuri (2), ce sunt acope- rite de (3) un oolit cu Hydrobia ventrosa Mont, șau greș calcar cu Cardium iregulare Eich, Modiola marginala Eich, Hydrobia ven- trosa Mont. Pe coasta dela sud de satul Bozieni se exploatează un greș cu bivalve sarmatice, ce se sfarmă pentru șosele. Deasupra oolitului urmează marne calcare (4), ce alcătuesc subsolul întregului deal. Această secțiune ne mai arată că versantul de Nord este Institutul Geological României 380 K. SEVASTOS acoperit cu (5) nisipuri cu congerii pontice (sensu stricto) având la bază un mâl argilos, în care am aflat melci actuali Helix austriaca, ceeace probează, că avem aface cu un depozit de mîlire quaternar recent de tot, ce intră în o scobitură a Ponțianului, ca într’un fel de golf, rîpa Lu- pașcului. Nisipul cu Congeria în partea de sus se amestecă cu frag- mente de Cardium Fittoni, Mactra variabilis Sinz Ervilia; apoi mai sus un strat de bolovani rotunziți sub pământ vegetal. Fapte cari ne arată, că malurile lacului pontian erau alcătuite din depozitele sarmatice formând un țerm abrupt, de unde valurile isbind coastele aduceau frag- mente de scoici, ear sus de tot bolovanii rotunziți sub pământul vege- tal, ar fi dacă nu un cordon litoral în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă valurile lacului pontian nu puteau avea mărimea și violența celor marine, totuși ceva asemănător. Ear marnele, ce le găsim la partea de sus a Ponțianului, după cum se vede și în alte puncte de ex. în d. Schimbul lui Andronache (la N de Băcești), terminul final al lacului pontian. In partea de miază zi a d. Bozieni afloramentele oolitului și gresiei sarmatice sunt indicate în mod lămurit prin maluri abrupte figurate în harta S. M. 1/50.000 dela Oniceni și până la Georgeni, la vest de cari nu le mai întâlnim. Dar către sorgintile Bârladului la Valea Ursului nivelul oolitului albicios bun de cioplit esă la iveala la curba de 300 m. acoperit de argile compacte vinete, ce se îngălbenesc la suprafață. In dealurile dela sudul râului Bârlad oolitul sau greșul sarmatic apare numai pe ici colea, scoborându-se din ce în ce mai jos spre ră- sărit. Astfel în valea Muncelului îl găsim pe ambele costișe până la înăl- țimea de 270 m. In cariera Stoica prezintă bancuri groase până la 1.50 m., dar mai interesant pentru noi e coasta d. Săcătura de unde am determinat: Cardium Fittoni Eichw,. Ervilia podolica Eichw., Cerithium disjunctum Sow., Trochus? Bulla convoluta Brocchi. Hydrobia ven- irosa Monte. Și aici urmează deasupra marne vinete cenușii, ce se crapă foarte mult. Mai spre Est vedem sarmaticul în coasta apusană a d. Caracaș cu un nivel fossilifer la 283 m., într’un banc de nisip puțin cimentat cu Mactra podolica Eichw. Cardium Fittoni Eichw. Neritina gratelu- piana Fer. Modiola, nivel care se întâlnește și în fundul pârâului Chetrosu. In valea Băbușei pe d. Scaunelor avem pături de greș sarmatic cu Modiola marginala Eichw. la curba de 270 m. Pe valea Păltinișului la râpa Miresei între 260—27O m. greșuri în blocuri cu Cardium obsoletum Mactra podolica Eichw. Modiola', sau oolit tot cu bivalve la 264 m. La gura pariului lezeru se poate vedea la cota 170 m. argila sarmatică descoperită pe o grosime mai mult de Institutul Geologic al României LIMITA SARMATIANUEUI MEOTIANULUI ȘT PONTI ANULUI 381 • î; ‘h- « • . . 10 metri, ce se crapă în două sensuri și se alterează repede. Ea se asea- mănă cu cea de lângă gara Ciurea (Iași), unde se fac din ea țigle. Către Fundu-Iezerului dela 240—254 m. este un nisip sarmatic cu Cardium obsoletum, Mactra podolica Eichw., Modiola volhinica Du- bois, acoperit de marne vinete și înroșite. Cu această ocaziune, cred că e datoria mea să lămuresc o afirma- țiune a d-lui M. David1) că pe valea pâriului Chetrosu (în harta S. M. Pietrosu) argila sarmatică inferioară se urcă până la 290 m. înălțime. Deși nu am mers pe acest pârâu, dar la 2 km., spre vest de el în Fundu Iezerului se află nisipuri sarmatice amintite mai sus, deci argila ce o numește bazală trebue să fie mai jos de această cotă (240). De fapt ea nu se poate vedea decât la promontoriul ascuțit al dealului dela vest de gura pârîului. Și pentru a arăta, că nivelul arenaceu sarmatic se pleacă spre răsărit, menționez că în piciorul lui Rafailă îl găsim pe la 250—240 m. (nu ne putem înșela fiiindcă punctul e numit la Livăzuică, care e dese- nată în hartă). Deasupra sunt argile impermeabile, care le am menționat de atâtea ori pe foaia Băcești și care formează nivelul de apă, ce a permis stabi- lirea satului Rafailă atât de sus. Dar chiar la poarta Schitului Rafailă (340 m.) este o fântână însemnată în notele mele cu apa la 1 m. adân- cime. D. David de la 290 m. si până la 360 m. pune straturi permea- bile. Cum s’ar explica atunci existența acestui puț? Afirm că greșul dela Rafailă nu e Sarmatic, ci Meoțian, căci dea- supra Gîrcenilor la 320 m. înălțime în acest greș am găsit frunze de Fagus pristina Saporta. De altfel și greșurile în care a găsit d-sa plante fossile le raportează tot la Meotian. Cât despre Aceratherium austriacum Peters, ce l’a determinat d-sa din greșurile de la Rafailă, e o formă care a fost găsită de Peters la Eibisswald în Austria de jos în al doilea etaj mediteranean-Helvețian David se bazează mai întâiu pe dimensiunea colinei externe care zice că este identică cu cea dela A. austriacum, dar la măseaua dela Rafailă figurată la pag. 391, partea externă lipsește, deci cum a pu- tut-o măsură ? Al doilea argument este că valea mediană „nous offre semblet-il tant par sa forme que par sa position Ie dessin de notre molaire'1. In de- semnul, ce-I dă după Peters, valea internă se scoboară în jos încetul cu încetul și prin roadere n’ar putea fi cercuită, cum e valea mediană dela forma R. 1) Aceratherium austriacum PETERS en Roumanie An. Univ. lassy VIII f. 4 p. 384. Institutul Geologic al României 382 R. SEVASTOS Al 3-lea Conturul este trapezoîdal. Maseaua dela Rafaila are și partea posterioară stricată, din care se afla pe figura numai 6 m. m., deci nu se poate aprecia conturul coroanei dacă e trapezoidal, fiind-că sînt numai două laturi ale coroanei. Al 4-lea In ce privește valea posterioară spune David, că are aceiași formă, dimensiune și direcțiune. Din desenul măselei dela Rafaila nu resultă de loc această afirmare, căci pe lingă că în această măsea valea posterioară e cercuită formînd un triunghiu mult mai desvoltat, de cît valea figurată în măseaua dela Eibisswald, deși necercuită încă; prin urmare prin roaderea măselei acesteia din urmă nici odată nu ar putea ajunge forma și dimensiunea triunghiului interior dela măseaua Rafaila' (R. are virful anterior ascuțit de 30°, pe cînd a lui Peters are mai mult de 45°. Nici ca direcțiune, vîrful văei post, dela R. este îndreptat către exterior, pe cînd la forma austriacum e către interior perpendicular pe peretele posterior. Cît despre cingulum bazai nu joacă nici un rol. Astfel vedem, că toate argumentele D-sale nu rezistă. Cred că această masea e a unui A. incisivum, pentru că la această specie valea posterioară se închide de timpuriu, după cum se vede și din figura lui Cuvier (R. incisivus Cuv.) Ossements fossiles Tom. II, ea șe închide mai înainte chiar de cea mediană, deci înainte de a fi cer- cuită valea posterioară trebuia să fie mult mai desvoltată, ceace nu se potrivește de loc cu figura lui Peters. Faptul că sinusul extern al văei mediane este cu mult mai des- voltat de cît la A. austriacum, constitue un caracter dela incisivum Ar fi zadarnic a discuta mai departe determinarea acestei specii bazată numai pe o măsea necomplectă. Vom semnala numai că specia A. austriacum, după cît știu, n’a mai fost semnalată de alții în alte localități pînă acum. Meoțianul. In campania geologică din vara anului 1914 și 1915 m’am ocupat cu foile Bacău Răcăciuni, parte din Godinești și Obîrșia. In această regiune lipsită cu desăvîrșire de fossile, desolantă putem zice pentru geolog, dela început am găsit un singur punct de reper, cineritele andesitice ce fusese semnalate de către D. Prof. Sava Atha- nasiu *) pe valea Cleja in Bacău și la Cîmpurile de sus în Putna și de către D. P. Enculescu 2) în dealurile de pe stînga Șiretului. ') Dări de seamă ale Ședințelor Institutului Geologic al Romîniei 1911, p. 106. Asupra presenței cenușelor andesitice în straturile sarmatice etc, ’) Ibid. Notă preliminară asupra unei cenușe vulcanice găsită pe partea stingă a p. Șiret în Jud. Bacău. LIMITA SARMATIANULUI MEOTIANULUI ȘI PONTIANULIT 383 D. Prof. Athanasiu stabilește vrîsta sarmatică superioară a acestor pături de cinerite andesitice din valea Cleja, fiind-că ele se află peste straturi, în care s’a găsit Mactra și fragmente de scoici rău conservate. Iar d. Enculescu atribuie aceiași vîrstă acestor tufuri din spre răsărit de Șiret, prin analogie numai dar nefiind bazat pe fossile. D-nul David Preda a considerat Cenușele andesitice dela Cleja ca aparținînd la Meotian. Depositele ce alcătuesc dealurile din stînga Șiretului depe foaia Bacău seria X, col. T spre sud de valea Morei ce trece pe lingă satul Traian sînt formate din pături argiloase pînă la cota 230—240 m. unde încep straturi de nisip mai groase în partea de jos de 7—8 m. apoi alternînd cu marne în straturi subțiri, dar în general ■ domină deposite arenacee arare ori cimentate în gresiuri moi. Jn partea de sus găsim un nivel de marne cîte odată albicioase și friabile, ca in d. Măngălăriei alte ori cenușii și mai tari, peste această urmează tuful andesitic vînăt, ce se arată în punctul cel mai septentrional în d. Măngalariei dela cota 384 m. pînă la 430 întrerupt în sens vertical de un strat de nisip și în valea Porcăriei. De aci îl putem urmări spre sud în d. Mare, Perju între cota 410 si 420 m, in d. Găvanului pela 380 m, în d. Hleiu pe coasta de vest la 400 m., Hula de Nord fundul văei lazului 370 m, zarea Cu- răturilor Stînca 390 in, Hula de Sud fundul văei Varnița 360 m. iar de aci se întinde neîntrerupt pe lîngă satul Varnița și Tociloasa in straturi groase pînă la 2 m. cu firul fin. Aci pîrîul cară mari bolovani vineți de tuf andesitic în albia sa. Mai interesant se arată emeritele în înfun- dătura dela miază-zi de Tociloase numită la Gropu unde stratul are o grosime pînă la 8 metri și se reazemă pe marne cenușii închise con- sistente, în care am găsit Planorbis Mantelli Dunck, Gillia utriculosa și mai mulți Helix. Acest tuf se mai întîlnește pe coasta orientală a d. Țipirig pe o grosime de 12 m. (377—389). Aci în partea de jos el e cavernos și ruginit, aceasta ne arată începutul erupțiunei, mai sus firul devine mai mare, iar în partea de sus cînd erupțiuuea se mai liniștește firele devin mai mici. In vîrful Bobeica de lingă Coțeni cineritele andesitice încep dela 338 m. și Ie întîlnim pînă la 353 m. avînd deci o grosime de 15 m. Pe foaia Răcăciuni (Seria Xl, col T) pînă la pîrîul Răcătău întîlnim la răsărit de Șiret aceleași deposite formate în partea de jos din argilă vînătă, însă gresiurile și nisipurile se scoboară mult mai jos., căci laGroșeni întîlnim nisip la gura părîului Alexandroaia, de aceia și tuful andesitic se găsește cu mult mai jos. *) Geologia regiunii subcarpatice din partea de sud a destrictului Bacău. An. Inst. Geol. voi. VII pag. 476-480. Institutul Geologic al României 38 4 R. SEVASTOS Astfel pe valea p. Tamași afluentul Fuioaga el se găsește la 230 in. ; la poala de Sud a d. Drogu îl întâlnim în pături pe o grosime de 10 metrî în partea de apus, ear în partea răsăriteană ajunge o grosime cu mult mai mare. înaintând de aci spre N. pe drumul Aprodului în malul părâului în amont de confluența v. Sântului se vede tuful andesitic în pereți verticală pe o înălțime de 10 metri formând blocuri groase pâuă la 150 m. și se întinde până la eșirea din pădure. Mai spre N. îl găsim din nou spre gura părâului Secu, chiar șoseaua pe aci e făcută din asemenea blocuri. La Mileștii de jos cineritele se~află în sat la 253 in. unde se taie în formă de arc și servesc la pietruirea fântănelor. In satul Văleni tuful ese la iveală în drum formând două nivele, unul pe la 190 m. și altul puțin mai sus la 230 m. De asemenea în satul Horgești unul pe la 190 m. și altul pe văgăuna părâului din sus de sat. La sud pe p. Tamași acest tuf andesitic se află în valea Cărpeni- șului pe la 210 m. Apoi în d, de lângă Pietriș Ia 280 m. La Geoseni în d. Clopoțel înrâlnim cineritele într’un strat orizontal de vre-o 10 m. până la cota 240 m.; se mai presintă în d. Alexandroaia în d. Benchi și al Odăei, unde la cotitura șoselei (200 m.J se află cea mai sudică aparițiune a acestui tuf. Pe foaia Godinești (serie XI, col. U.) tuful andesitic se arată lângă Părincea în partea vestică a d. Giurgia 237—246 m, de asemenea în ambele dealuri între care e șoseaua, ce duce la Nănești, pe. clina apu- sană a d. Cățelușa și mai spre sud la poalele d. Cornetu în fața Hor- geștilor la 190 m. Cea mai meridională apariție de tuf andesitic pe această foaie cred că este la Valea Morei la N. E. de Păncești, unde am găsit un greș moale cu puține fire cenușii. Pe foaia Obîrșia (seria X, col. U) tuful andesitic se întîlnește la sud de o linie, ce plecând din Dealu Mare trece prin vîrful d. Nicu Mărăști, d. Prăjasca, pe creasta Bulău (460 m.) și apoi pe d. Danciu, ce face ho- tarul între J. Tecuci și Tutova. In partea de sud a foaei am găsit cine- ritele andesitice la Leca în d, Pietrăriei, Filipeni și până în colțul sudestic al foaei la Slobozia de Sus; în valea Săcului e un greș vînat tare, ce conține fire din cineritele andesitice. La răsărit întîlnim acest tuf pînă în d. Danciu, corn. Plopana, apoi în dealul lui Matei lingă Tîrgul Colo- nești și în d. Panului în fața satului cu. acelaș nume. Am făcut o secțiune de la Rusenii răzeși prin cariera Nuțasca în d. Danciu com. Plopana jud. Tutova, unde am găsit fosile. (Fig. 6) Acest sat e situat chiar la marginea șesului Tutovei (200 m). De la gura părîului, ce trece prin sat întâlnim o mîlitură pleistocenă, care ne împiedica a examina terțiarul subjacent. De la 250 m. în sus găsim în râpa părâului un strat de loess cafeniu nisipos gros de 150 m. cu LIMITA SARMATÎANULUI MEOTIANULUI ȘI PONTIANULUI 385 bolovani coborâți din arnont având suprafață neregulată si infiltrat de humus urmând clina terenului. In loes am cules Succhiea oblonga Drap. Helix Palida Solaria Menke, Condrula Tridens și alți melci pleisto- ceni. Sub el în concordanță avem un strat de marne vinete gros de 50 la 60 cm. Mai jos urmează un nisip cu prundiș tot pleistocen de oarece în el am aflat Triodopsis personala Lamarck. De la 300 m. în sus încep marne vinete alternând cu bande ca- fenii și concrețiuni albe de calcar mici (5 la 6 mm). Deasupra argile vinete compacte tari (318 —325 m). Peste ele nisip, ce în pattea de jos are grosimea de 7 m. ear în sus se ridică până la 348 m. De aci spre muchia dealului clina este a- coperită, dar cred că este un strat impermeabil. La 407 m. găsim argilă formând un nivel de apă și chiar mici ochiuri mlăștinoase, mai șus din nou nisip până la 436 m unde un subțire strat de argilă dă naștere la un mic isvor. De aci sântem în cariera Nuțasca (Fig. 6), unde până la 452 m. avem greșul masiv, ce ne intere- sează, vânat închis, calcaros, moale, în care am găsit Li- mnium Moldovicum Sabba. Peste greș urmează cinerite andesitice pe o grosime de 4 metri. Deasupra avem o pătură de 3—4 m. alcătuită din bolovani colțuroși, aco- perită de marne albicioase (40—60 cm.) ear sus de tot 1.50 m. Această carieră era se sfărâmă foarte lesne. Dar mai este încă o altă carieră, care în vara 1915 era exploatată cu mare activitate. Ea e situată puțin mai spre N. V. de precedenta tot sub coama d. Danciu și poartă numele de cariera Fundu-Văei. Bancul de greș exploatat se află sub tuful andesitic. Greșul este mult mai bine cimentat și e mai dur; în el am găsit următoarele fosile; Fig. 6. Secțiune cariera Muțasca-Ruseni răzeși. i marne albicioase, 2 bolovani colțuroși, 3 cinerite an- destice, 4 gresii^ cu LimmiuiH „tolqavtcum, 5 nisip, 6 ar- gile formând un nivel de apă, 7 nisip, 8 argilă. 9 marne vinete, 10 pleistocen. pământul vegetal puțin nisipos gros de părăsită, din cauză că greșul e moale si Hipparion gracile Kp. măsele dinfalca dreaptă de sus și una de jos, împreună cu metacarpianul din mijloc. Rhinoceros Schleiermacheri Kunt a treia premolară. Anuarul Instît. Geologic al României. R. pachignathus penultima molară de jos. Tragoceras Leskewitschi Borlssiak, a doua'molară. Helix Mrazeci n. sp. Helix Tutovana. n. sp. 2 5 Institutul Geological României 386 R. SEVASTOS Helix {Maculariâ) Klein. Limnium moldavicum Sabba. Hyalina cellaria Moller. Unio subatavus Teiss. Un singur exemplar cu regiunea cardinală nedescoperită. De aceia determinarea nu e sigură și e posibil să avem de aface cu o formă mare de Anodontă. Platforma carierei era la 3 sau 4 m. mai jos de tuful andesitic, apoi mai jos urma o coastă prăpăstioasă pe care se rostogolesc bolo- vanii tăiați, încât nu putem vedea grosimea exactă a păturei, totuși pare a fi mai puternică decât ia Nuțașca. Și aci avem argile ce dau naștere unui mic isvor la cota 407 m. Rămâne acum să discutăm, care este vrâsta tufului andesitic și a greșurilor sau alte depozite de sub el. La Zizinca (J. Vaslui) am văzut deasupra Sarmaticului argile și nisipuri cu Planorbis Mantelli Dunck, deși această formă se află și în Pontian (s. strâns) în regiunea noastră, însă pe când aceste din urmă depozite în- Moldova le întâlnim în văi de eroziune săpate în depozite sarmatice, și suprafața Ponticului mai jos decât a Sarmaticului, la Zizinca gasteropodul în chestiune l-am descoperit în straturile de deasupra Sar- maticului, iar Ia Gropu în marnele de sub tuful andesitic. Limnium moldavicum Sabba găsit în cariera Nuțașca se găsește la Bohotin în Meotian, la Căzănești în Pontian. Helix Sylvana Kleîn de la fundul Văei și Gillia utricidosa Sandberger sânt puse de către C. L. Fr. Sandberger în Miocenul su- perior, dar pe când s’a imprimat această lucrare (1870—75) tot Pontianul era considerat în Miocenul superior. Helix sylvana se găsește în Elveția în molasa superioară din Miocenul superior de apă dulce, un argument mai mult în favoarea ideci, ca depositele, în care s’a găsit aceestă formă nu aparțin Sarmaticului, care se știe că a fost depus într’o apă sălcie; în Meotian apa se mai îndulcește. La Zizinica în greșul din partea de sus a Sarmatianului am găsit un Helix mare ce se aseamănă foarte mult cu Helix Mrazeci, dar e o formă cu scoica mai groasă. Sarmaticul atunci era pe sfârșite, căci bo- lovanul în care e conținut acest Helix are și bucăți de lemn petrificat, cea ce ne indică condițiuni literale și o apă puțin adâncă. D. Prof. S. Athanasiu ’) în 1911 semnalează gresia andesitică în straturile Pliocene inferioare de lângă Comănești precum și între Dăr- mănești și Doftăna în marginea terasei de pe dreapta Trotușului, apoi2) pe valea Șușiței la Câmpuri în dealul Babei a găsit gresia andesitică deasupra marnelor cu Dostnia exoleta, și consideră deci grezia andezi- tică dela Câmpuri ca aparținând la partea superioară a Meoțianului. 1) Loc. citat. f' 2) Raport pe anii 1908—1910 pag. XXXIX. LIMITA SARMATIANULUI MEOTIANULUI ȘI PONTI ANULUI 387 D. W. Teisseyre raportează la Meotian straturile cu Unio su- batavus și Helix din j. Buzeu; de asemenea d. Andrussow marnele și nisipurile calcare cu forme mari de Helix și resturi de de pești din peninsula Kertsch. D. Preda consideră de asemenea cineritele andesitice de la Cleja de vrâsta meotiană 1). Dar argumentul decisiv pentru stabilirea vrâstei a- cestor deposite în mod peremtoriu la Meo'tian este pre- sența P e ri so d ac t i le lo r Hipparion gracile Kp. care cu Rhi- noceros Schleiermacheri, Rh. pachignatus găsite în gisiment pri- mitiv în carierele de la Fundul-Văei lângă Plopana. Din cele ce preced, resultă fără cea mai mică îndo- ială, că păturile de șub tuful andesitic cu Helix, ce se în- tind dela răsărit de Șiret dinBuhociu mare și până în Prut lângă Ghermănești, ear spre N. până în limita, ce se va arăta mai jos, așezate deasupra Sarmaticului sânt de vrâstă meotică. Să stabilim acum limita de Nord a Meotianului în regiunea noastră, începând dela Prut la Ghermănești am văzut litoralul de sarmatic în contact cu depozite mai nouă, ele trebuesc raportate la Meotian. De aci spre Vest el se întinde deasupra și în concordanță cu Sarmaticul dela Podoleni pe la Armașeni și Bunești (unde conține Helix mare 2) aco- perind toată foaia Drînceni; către vestul ei am găsit greș cu acest Helix lângă Stiuboreni în d. Toosti; mai spre Nord acest greș cu Helix l’am întâlnit pe foaia Răducăneni în d. Brădicești lângă Dolhești3), prin ur- mare colțul Sud-Vestic al acestei foi trebue pus la Meotian. In partea orientală a foaci Solești până în valea Vasluețului nisi- pul și greșul de sus sunt meotiane, afară de un mic petec din valea Țapu cu Melanopsis, Unio și Helix mici, care trebue să fie pontiane. Spre Vest de Vaslueț în pattea de sus a dealurilor este Meotian, asemenea și colțul S. V. al foaei Codăești d. Dracșeni-Tufești și Go- liei-Suraneștt. Pe foaia Negrești avem Meotian în d. Măcrești, Oncești si toată partea dela S. V. de valea Bârladului. In această din urmă regiune deși se află Sarmaticul în 4 puncte semnalate anterior în lucrarea de față, el este situat jos de tot, iar Meoțianul îl acopere. Semnalez gisementul. 1) David Preda: Geologia regiuuei subcarpatice din districtul Bacău. An. Inst. Geol. Voi. VII. 1913 pag. 434-475. 2) Helix mare ce se aseamănă cu H. Mraseci. 3) Descrierea geologică a regiunei Codăești și Răducăneni p. 37. 1909, An. Inst, Geol. al României. 388 R. SEVASTOS de Helix din d. Rapșa, valea la Uluce, de asemenea d. Rafailă, Dum- brăveni, Cursești, au în partea de sus Meotianul cu Helix ’). Pe foaia Băcești (IX, U) Meotianul urmând concordant deasupra Sarmatianului și cel dintâiu nefiind fossilifer se înțelege că numai con- duși de caractere petrografice și de puținii Helix sau frunze de vegetale fossile vom putea determina întinderea acestui etaj. Deasupra marnelor sarmatiane superioare încep greșiuri sau nisipuri nefoșsilifere cu 3 sau 4 km., mai la sud de cursul Bârladului. Astfel începând din d. Rafailă Gârceni, Meotianul se întinde spre vest formând culmea Scaunelor, d. Solea, Fundu Sistarulul și d. Muncelului, unde începe la vest de satul Valea Ursului. Deposite Pontiane. sensu stricto. In publicațiunile mele anterioare semnalate la începutul acestei lucrări, am descris depozitele pontiane din j. Vaslui și de pe foile: Ră- ducăneni, Codăești și Mogoșești. Pe foaia Dagîța (Seria VIII, col. U) depozite pontiane se pot vedea în d. Plolmu către vârf în coasta despre Jigorani, unde începând de la cota 344 m. până la 325 m. avem un mal de nisip cu greș șarmatian având în el resturi de Lamelibranchiate. La 325 m. întâlnim o mică prispă alcătuită din marne vinete și ruginite la suprafață, acoperite de un subțire strat de pământ vegetal și zăcând pe o piatră de mai mulți metri grosime de nisip sur deschis, în care am găsit: Planorbis Manteli Dunck Emericia rumana Tour. Melanopsis Sinzowi Brusina Lithoglyphus harpeformis Cob. Unio Andrusowi „ Aceste forme se găsesc în depozitele pontiane din diferitele loca- lități semnalate pe foaia Mogoșești, afară de Lithoglyphus harpefor- mis Cob., care este citat în păturile pontiane la Beceni și de d. S. Șie- fănescu în sondajul dela Mărculești. Sub nisipul fossilifer se găsește o argilă, care aparține tot depozi- telor pontiane. Aceste pături le întâlnim urmând muchia dealului către Sud Est lângă biserica din Jigorani și puțin mai departe în d. Mucului. In colțul sud-vestic al foaei Dagâța, în satul Săcăleni pârâul tae de vreo 7 metri o argilă crăpată alterată, peste care zace un nisip gal- ben având însă în el fossile, nu tocmai rari, dar foarte putrezite, din cauza apelor, ce se strecoară prin nisip. 3) Greșul cu Helix mare se mai găsește și spre Sud de această foaie la Poenești foaia Corodești, Seria X, col. V, unde a fost exploatat pe la 1910 dar fiindcă e foarte slab cimentat, în 1912 vizitând din nou cariera am găsit-o părăsită. fe- Institutul Geologic al României LIMITA SARMA HANULUI MEOTIANLLLT ȘI PONTIANULUI 389 Aci găsim următoarele gasteropode: Neritina roumana Sabba pontiană, la Bohotin și Seciuri. „ (Theodoxus) âemiplicata Neumayr. Melanopsis Sinzowi Bros pontiana. Melanopsis sp ? 0 formă mare foarte fragedă, ce nu s’a putut păstra. Hydrobia, Unio sp? în bucăți. De aci în amont găsim nisipul pe ambele laturi ale văei părâului Bădăranului, până către izvoarele lui. Nisipul dă naștere la rărunchi de greș și trovanți având aceleași specii fossile. Mai sus coasta este alcă- tuită din argila sarmatică, iar deasupra urmează greșul sarmatic. Speciile acestea arată origina lacustră a depozitelor, în care se gă- sesc. In toate localitățile descrise anterior de mine și în cele semnalate acum. Pontianul se găsește în văi de eroziune săpate în depozite sarma- tice, Pontianul (s. str.) are o limită mai septentrională decât Meotianul care îl preccdează ca și în Rusia meridională1); pe când Meotianul este în concordanță deasupra Sarmaticului și numai cu greutate se poate distinge de etajul subiacent. Pontianul pe foaia Băcești (IX, U), formează dealurile dela Nord de p. Boziani până la confluența sa cu Bârladul și de aci spre răsărit toate dealurile dela miază-noapte de acest râu. Se mai găsesc încă aparițiuni sporadice de depozite cu Congerii și în văile de pe dreapta Bârladului. Să începem dela răsărit spre apus. La N de Domnești coasta Căl- dărarilor ni descopere nisipuri cu fragmente de Congerii. In d. Schim- bul lui Andronache deasupra Arinășenilor se vede descoperit Pontianul dela înălțimea de 240 m. până la 300 m. Mai întâiu marne nisipoase, apoi argile vinete deschise Ia culoare ambele în grosime de vreo 7 m. apoi nisip cu Congeria cu 1 m. grosime, acoperit de o subțire pătură de argilă; apoi nisipuri moi, ce se continuă până aproape la 300 m. înălțime, întrerupte numai de un strat de marne vinete. Deasupra e quaternarul represintat prin 2 m. marne vinete ruginite, care probabil e ultimul termin al Pontianului, alterat din cauza expunerei sale la aer. Cam tot atât nisip peste care zace un lehm cafeniu 0.50 m. și apoi pământul vegetal 1 m. Pontianul se mai vede în d. Crăesti la sud de satul cu acelaș nume. începând de jos avem argile închise cu sfărmături de Congerii—235 m. ce formează nivelul de apă al dealului, apoi marne vinete permeabile până la 246 m.; mai sus nisip până la 280 m. cu țiține lungi de Congerii și cu sfărmături mici albe de scoici, iarăși nisip însă galben înroșit și peste el 7 m. loes galben, poros-vermicular și La carte hypsometrique de la rdgion du cours moyen inferieur du Dniepr. Excursion au Sud de la Russie par N. Sokolow e. P. Armachcvsky, Guide du VII congres gdol. 1S97. Institutul Geological României VJGRZ 390 R. SEVASTOS nisipos cu puține vine albe calcare. Mai întâlnim Pontianul la sud de satul Bozieni, semnalat anterior, iar mai spre apus îl găsim pe valea p. Varnița la apus de satul lucșa, peste argila vânătă cu pietre ce au scoici sarmatice zace un nisip alb cu Congeria simplex, Unio Moldavicum Saba Hydrobia. Deasupra este un nivel de marne vinete înroșite, ce conțin de asemenea o mică Congeria. La miază-zi de valea Bârladului pe valea Băbușa și coasta răsăriteană n dealului Boliac între cota 260 și 270 m. apar argile marnoase tari cu Congeria Neumayri ANDRUss.,iar deasupra 10 m. nisip cu aceeași Congeria și fragmente de Cardium Fittoni Eichw., care sunt prefăcute, căci mai sus sunt bolovani de greș sarmatic purtați și amestecați de către ape. Peste ei vedem un loes cu Succinea oblonga Drap., Bolovanii sarmatici pro- vin din părțile puțin mai înalte ale văei, nu sunt aduși de departe. Ne putem convinge de acest fapt observând ambele maluri ale râpei, în- tr’unul peste nisip avem un rând de bolovani numai, acoperiți de loes, iar în celălalt mal nisipul pontic este spălat în mare parte cărat și aco- perit de bolovani sarmatici aruncați neregulat. Deci țărmul de greș sar- matic nu era departe. Mai sus pe coasta Boliac nu găsim greșul sarma- tic, fiind acoperit de loes; însă pe coasta răsăriteană a văei Băbușa pe dealul Scaunelor avem greșul sarmatic cu Modiola marginata Eichw, pe la curba 270 m. Pe valea Păltinișului la Râpa Miresei chiar aproape de gura ei la 206 m. găsim bolovani mari de greș cu Congeria Neu- mayri Andruss., Neritina Gratelupiana Fer. Melanopsis mic și Ceri- thium disjunctum Sow. Mai sus pe această coastă întâlnim greșul cu bivalve sarmatice. iar blocuri de oolit sarmatic la 264 m. II. DESCRIEREA CATORVA FOSILE DIN MEOTIANUL DELA PLOPANA (TUTOVA). Helix Mrazeci n. sp. (Tab. V Fig. 1-3) Testa clause umbilicata, solidula, depressior, irregu- lariter striata costis arcuatis, lineisque spiralibus inter- ruptis tenuiter sculptis, spira convexa parumelata, summp obtuso. Anfractus 5 convexiusculi, sutura impressa, ulti- mus anfractus parum dilatatus, ad aperturam subito defle- xus, apertura obliquior lunato-o vata, peristoma aliquanto patulum, marginibus vix co n i v en ti b us, margo columel- laris declivis dilatatus et supra r e g i o ne m u m b ilic a- rem cum sqpero margine ca Ho ten ui punc.tq, Institutul Geological României 391 LIMITA SARMA IRANULUI MEOTIANULUI Șl FON TUNULUI Diam maj. 40 mm; min. 32 mm. alt. 25 mm. Scoica utnbelicată complect acoperită, puțin groasă, cam turtită, neregulat striată cu coaste arcuate și linii spirale întrerupte fin sculptate, spira convexă puțin ridicată, vârful turtit. Cinci întorseturi puțin convexe sutura bine pronunțată adâncită. Ultima întorsătură mai lățită, îndoită brusc către deschidere. Descinderea puțin oblică ovoidă lunată. Peristo- mul puțin resfrânt cu marginile ăbea apropiate. Marginea columellară îndoită, dilatată lipindu-se deasupra regiunei umbilicare și reunită cu marginea superioară prin o lamă subțire. Localitatea. L’am găsit în gresiurile masive negricioase din fun- dul văei Russeni. Corn. Plopana. Jud. Tutova. Varietas excelsior diam. maj. 4o mm., alt. 36 mm. Testa glo- boso-conoidea Extus concentrice striatum, 3 fasciis in- ter ruptis fusculis cincta. Această specie de Plelix face parte din subgenul Levantina men- ționat de Kobell în Iconograpuie der Land und sCrswasser Mollusken V Bând 1877, subgen care fusese stabilit anterior în Catalogul său. El considera subgenul Levantina ca propriu Asiei atingând de abea țăr- murile Europei, aflându-se puțin în insulele Cypru și Rhodos dar mai cu samă răspândit în Asia mică, Palestina, Mesopolamia, în Armenia până la poalele Caucazului, pe litoralul meridional al Mării Caspice și la ră- sărit până în Kurdistan. Subgenul Levantina se divide în două tipuri: unul H. guttata Olivier și altul H. spiriplana Olivier, fiecare co- prinzând câteva specii înrudite de aproape. a) Helix. guttata din nordul Asiei mici, Orfa. Diarbekir și Tigrul superior se înrudește cu H. Dschulfensis Dubois, care trăește în re- giunea Araxe, Jacul Van. Dschulfa. Ordabad; cu IL Michoniana din Me- sopotamia dc Nord si Kurdistan, acesta cu II. Bellardi Mousson din insula Cypru; II. Kurdistana Parr, din Kurdistan se aseamănă cu II. Michoniana și IL Dschulfensis, Pfeiffer a remarcat că se înru- dește cu II. Codringtonii. b) A doua serie de forme pleacă dela II. spiriplana Olivier din Creta șț Rhodus; aceasta se înrudește cu H. Coesareana Parr forma mare din valea Iordanului și Ierusalem, mai departe H. Malziana Parr din Rhodus. Aceste două tipuri se deosebesc între ele prin presența unei carene la grupa spiriplana care există la tururile mijlociil) iar față de deasupra *) Iată cum descrie acest caracter la Caesareaita Rossmassler în Iconog- raphie III B, 5 und 6 Hcft p. 8-1 «Umgange 41/. nicdergedruckt-bauchig, dic mit- tlern gekSrnclt, scharf gekielt und oben ganz flach, der kiel uber die naht oft, tibergreifend. Institutul Geologic al României 39 R. SEVASTOS a tururilor este plană încât dă înfățișarea abso’ut conică scoicei, de unde vine și numirea de spiriplana. In unele cazuri carena există și pe scoicile adulte, dar întotdauna se recunoaște pe cele tinere. H. Mrazeci trebue raportat la tipul guttata și se aseamănă mai mult cu H. Kurdistana, care e forma cea mai mare din această serie șt care se leagă în mod sigur, după cum a remarcat-o deja Pfeiffer cu Helix Codringtonii din Grecia. Pe de altă parte Ko- belt ocupându-se de Helix Bellardii Mousson, care se află în in- sula Cypru se exprimă, că regiunea lui H. guttata pare că se întinde mult mai departe spre vest, fapt care concordă cu observația lui Pfeif- fer. In asemenea împrejurați chestiunea se limpezește destul de bine. Pe uscat răspândirea speciilor de Gasteropode se explică lesne prin schimbările climaterice ; mai greu e de stabilit legătura între speciile din Grecia și cele din Asia mică fiind despărțite printr’un braț de mare. Pentru a elucida chestiunea în privința relațiunilor geografice și extensiunea în suprafață a acestor Gasteropode, să vedem, dacă nu s’au putut propaga din Grecia în Asia mică chiar prin apa mării. Quenot,') ne spune, că animalele terestre, care resistă mai mult în apa sărată sânt gasteropodele pulmonate: „Ies individus qui ont le mieux rasiste â l’eau salee sont Ies Gasteropodes Pulmonâs, dont le corp est fort peu per- mâable et la respiration entierement aerienne, ce qui supprime beaucoup des chances d’osmose." Deci Gasteropodele pulmonate, din care face parte și genul Helix au facultatee de a rezista mult timp în apa sărată. Acest fapt ar putea explica de ce H. Codringtonii se înrudește de aproape cu grupa PI. Guttata, căci ar fi putut să se propage prin apă din insulă în insulă; după cum cealaltă serie din s. g. Levantina, adecă H. spiriplana descrisă din Creta și Rhodos de către Olivier, e sem- nalată în Morea și insulele grecești de Rossmassler și chiar în împre- jurimile Triestului de Parreys și Rollet. Dar nu avem nevoe de această presupunere. In neogenul superior Marea Egee nu există încă și peninsula Balcanică era legată cu Asia mică prin o largă bandă de uscat, ce s’a scufundat la începutul Pleis- tocenului, deci în Neogenul superior s’a putut foarte lesne face retra- gerea speciilor de Helix amintite către răsărit în Asia mică. Fauna Mamiferelor fossile din insula Samos2,', a căror vrâstă Pon- tiană este perfect stabilită ne oferă un sprijin puternic al modului nostru de a vedea. Un mare număr de specii dela Pikermi lângă Athena se găsesc și la Samos. Pe lângă aceste e interesant de semnalat unele ele- l) L'innuence du milieu sur ies animaux, p. 75. 2) Max Schlosser. Die fossilien cavicornia von Samos Bcitr. Palăont. und Gcol. Ostcr. Ungarn. 1904. Institutul Geologic al României LIMITA -SARMATIANULUI MEOTIANULUt ȘI PONTIANULUI 393 mente africane Pliohyrax graccus, Orycteropus Gaudryi, și un struț Struthio Karatheodoris. Este și o girafă Samotherium Boissieri care e de origină asiatică, dar care lipsește la Pikermi. In peninsula Balcanică se găsește o girafă Sivatherium giganteum ’) tot în depozite pontiane lângă Adrianopoli. De aci rezultă două fapte: mai întâiu că între Peninsula Balcanică și Asia exista o legătură continentelă și al doilea că clima acestei părți din Europa era cu mult mai călduroasă decât astăzi încât puteau să trăiască Struți la Samos și Girafe până la Adrianopol. Ambele aceste fapte ne explică legătura între specia noastră Helix Mrazeci și 11. guttata. Anume în Meotic pe. când specia noastră fosilă trăia în ținutul Tutovei clima era mult mai caldă decât astăzi. Această afirmațiune se întărește în mod peremtoriu prin fosilele, ce s’au găsit în Basarabia Ia Taraclia, Dist. Benderului. I. Chomenko 2) citează în împrejurimile acestei localități: Antilope, gazele, giraffe, Rhino:eri, E’ephanti, Hipparion, Carnivore, Rozătoare, Broaște țes- toase și raportează aceste depozite la Meotic. Cele dintăiu cinci grupe dintr’aceste animale, dar mai cu seamă giraffele ne arată un climat cald, fapt ce nu se poete contesta. De asemenea S. Athanasiu3) ne spune «că- atât flora cât și fauna ne arată că în România a domnit în timpul pliocenului o climă subtropicală». Cu această ocaziune trebue să amintesc, că M. D. David4) bazân- du-se pe plantele fossile ce le-a găsit la Hârșova și alte localități ajunge la concluziunea, că în Meotic ar fi fost un climat temperat dulce și umad. Insă dacă ne gândim, că Hârșova se află la aceiași latitudine cu Plopana 46°,49' 1. N. și Taraclia 46°,37' lat N. unde s’a găsit o faună cu Giraje, Helladotheriwn Davernoy Gaudry, etc. ce nu pot să trăiască decât în- tr’un climat cald, nu admitem un climat temperat. Schimbările clima- terice, ce au urmat au avut de rezultat scoborârea către Sud a gastero- podelor Helix Mrazeci și răspândirea lor către răsărit în Asia Mică. Această îndrumare a fost possibilă chiar pe continent, de oarece un mare număr de specii fossile de Mammifcre dela Pikermi se găsesc în insula Samos, fiindcă exista o legătura de pământ uscat între Grecia și Asia Mică. Conclusiunea precedentă concordă pe de altă parte cu studiile fă- cute până acum în privința faunei moluscoide de apă dulce. Astfel se știe că fauna cu Paludine, care în Levantin trăia în Europa și în Asia !) O. Abel Ucber einen Fund von Sivatherium giganteum, bei Adrianopol 1900. ’) I. Chomenko Helladotherium Duvernoyi Gaudry. Chișineu 1910. 3) Contribuțiuni la Studiul faunei terțiare de Mamifere din România. București 1907. p. 136. 4) Note sur les plantes fossiles des couches plioednes etc. lassy 1916. 394 R. SEVASTOS Mică s’a retrăi în spre răsărit în regiuni mai călduroase și o găsim astăzi în Asia centrală și orientală.1) Se găsesc specii de Paludina înrudite cu cele Levantine din Europa trăind astăzi în bogata provincie chineză Yun-nan. De asemenea Vivipara Margeriana smMargerya melanoides o specie Levantină se găsește astăzi în China la Tali-fu. In apele calde dela Bischofsbade trăește astăzi un gasteropod Melanopsis Parreysi, care are cea mai strânsă legătură de înrudire cu speciile din Iordan. Origina acestei forme o explică W. Kobelt2) ca o rămășiță (Cberbleibset) clin terțiar; deci pentru această specie au existat forme ancestrale, ce trăiau în partea orientală a Europei în terțiar pe când clima era mult mai călduroasă decât astăzi. Temperatura în re- giunea noastră răcindu-se încetul cu încetul, aceste forme s’au retras spre miază-zi și răsărit. Formele intermediare au dispărut, iar în apele dela Bischofbade menționata specie de Melanopsis, găsind condițiuni favorabile de existență s’a perpetuat până în zilele noastre. Helix tutovana n. sp. (Tab. V. Fig. 4-6) Testa clause umbilicata, superne fere plana, basi con- vexa, irregulari ter punctata sculpta. Sutura impressa. Anfractus 5 convexiusculi, regulariter crescentes; ex- ceptis 2 levigatis initialibus, costulis transversis obli- quis, irregularibus et tenuibus vix conspicuis. Apertura transverse producta lunato-eliptica fere horizontalis. Pe- ristomum expansum labiatum incrassatum, margine co- lumellari latoreflexo supra regionem umbilicarem per- dilatato cum suoerocallo tenui iuncto. * J î Diam-major 34 mm.; min. 28 mm.; alt. 18—20 mm. Scoica cu umbilicul complect acoperit, partea superioară aproape plană, basa convexă, sculptată cu puncte împrăștiate neregulat. Sutura bine pronunțată. Cinci învârtituri puțin convexe, ce cresc regulat; afară de cele două inițiale, cari, sunt netede, întorsăturile sunt prevăzute cu coaste transversale oblice, neregulate subțiri, ce deabea se zăresc cu ochiul liber. Deschiderea lungită transversal lunată-eliptică, aproape ori- zontală. Peristomul larg deschis cu buza destul de groasă, cu marginea columellară, lat îndoită asupra regiunei umbelicare și reunit cu marginea superioară prin o calozitate subțire. *) E. Haug. Traitede Geologic pag. 1735. ’) Prof. Dr. W. Kobelt. D:e alten Flusslăufe Dautschlands. Frankfun a. M. i Institutul Geological României LIMITA SARMATIANULUI MEOTIANULUI Șt PONTIANULUI .395 Această specie se aseamănă cu H. ceratomma Pfeiffer (Rossmăss- ler’s Iconographie der Europăischen Land und Siisswasser Mollusken No. 1385), ce trăește astă-zi la Sud de Caucaz, prin pozițiunea deschi- ;derei așezată aproape orizontal, caracter ce se înfâlnește foarte rar la acest gen, și prin marginea bazală a peristomului lat resfrântă deasupra ombilicului. H. ceratomma face parte tot din grupul Levantina. Localitatea. In gresiurile ma'ssive din fundul văei Russeni, Corn. Plopana, jud. Tutova. Hipparion gracile Kalp. (Tab. VI, Fig. 1. 2) Am găsit în gresia dela Fundul-Văei, Corn. Plopana trei premolari întregi împreună cu cel dintăiu molar necomplecf fixate în maxilarul superior drept, precum și un molar inferior tot din dreapta. Cel întâtu premolar superior prezintă1) primul stâlp (pilier) a puțin desvoltat, a' bine eșit în afară dar simplu. Totuși la exterior se observă o slabă îmbrăzdătură longitudinală. Suprafața de masticațiune aproape triunghiulară. întâiul lob cu dințișorul extern E îngust și arcat; M puțin mai lat, iar dințișorul intern I mai desvoltat decât în ceilalți molari, el este lung de 8 mm. și cu vârful anterior ascuțit resfrânt către interiorul măselei. Spațiul între loburi foarte strâmt. Al doilea lob are dințișorul e mai lat decât precedentul E. Pe zidul extern o mică concavitate. Linia anterioară a mareei fin încrețită, iar cea posterioară aproape dreaptă. Dințișorul intern i mic. Al doilea premolar cu coroana aproape dreptunghiulară, cu doi stâlpi la exterior de aceiași mărime. Dințișorii externi E și e sunt întoc- mai ca o semilună și această alcătuire se resimte la zidul extern printr’o scobitură regulată. Cele două mărci au promontoriul lor antero-extern încrețit fin în partea dinainte. Dințișorul intern I triunghiular mai mic decât analogul său din primul molar și istmul, care s’ar părea la prima vedere, că este neîntrerupt, cu lupa se vede că e despărțit de dințișorul I. De asemenea aceiași dispozițiune este și pentru I dela primul molar.. *) Am întrebuințat nomenclatura lui Albert Gaudry. Zidul extern este partea de smalț tare dela exteriorul măselei, el are două' eșituri verticale numite stâlpi (piliers) cel dinainte însemnat cu a, cel dindărăt a’\ suprafața de mestecare este împărțită in lobi: întâiul lob este cel dinainte având trei dințișori, E cel din afară, M mijlociul, I cel dinlăuntru; al doilea lob cel dindărăt are și el 3 dințișori « externul, m mijlociul și i internul. ■ ' ■ ■ In lâuntrul coroanei sunt insule de dentină înconjurate de smalț, aceste insule sunt numite maree. Pe fața dinlăuntru a coroanei mai.găsim mici stâlpișori numiți colonete. - Institutul Geological României XJGR 396 . R. SEVASTOS Al treilea premolar cu aceleași carctere ca și al doilea molar, dințișorul I nefiind unit cu AI nici aici, faldul de dentina ce forma istmul s’a bifurcat. Rădăcinile acestor molari sunt fixate în maxilarul de sus astfel că nu se poate vedea decât înălțimea primului premolar și a primului molar, ea este de 44 mm. p. pa pa Lungimea 33 mm.; 27 mm.; 25 mm. Lățimea 23 » : 24 » ; 22 mm. Alolarul de jos are lungimea de 24 mm. și lățimea de 14 mm. Localitatea. Am găsit acești molari în excursiunile mele din 1916 în gresia meotică, acoperită de tuful andesitic în cariera dela Fundul Văei, corn. Plopana, jud. Tuto va. Tragoceras Leskewitschi A. Borissiak. (Tab. VI. Fig. 5) Al doilea molar AL. Privită de partea externă coroana se îngustează către rădăcină. Coroana pe partea externă prezintă'trei creste: una la marginea externă a primului lob și două pe al doilea lob, tot odată la basa coroanei între loburi se vede o mică ridicătură triunghiulară. Privind molarul pe fața de mestecare el se caracterisează prin forma unghiulară ascuțită a semilunelor interne, dintre care cea mai anterioară e mai ascuțită și înaintează mai mult către interior; marcele au vârful lor posterior îngustat longitudinal, astfel că se întinde în această direc- țiune, iar marca lobului posterior are vârful dinainte dilatat și rotunzit. Pe partea internă se văd două mici coloane, dintre care cea din- dărăt este mai înaltă. Cea dintâiu e așezată în valea dintre loburi și a doua mai subțire îndărătul celui de al doilea lob. AL având următoarele dimensiuni: Lungimea 16.5 mm. lățimea 9 mm. înălțimea 13 mm. Localitatea. Această masea am găsit-o în greșul Aleotic de sub tuful andesitic în cariera dela F'undul Văei, corn. Plopana, jud. Tutova. Alăseaua se găsește în Museul Institutului Geolpgic. București. Hipparion gracile Kâup. Nous avons trouvâ dans le gr6s de Fundul-Văei, corn. Plopana Ies trois premolaires entihres avec le premiere molaire cassee fixees dans leur maxilaire superieur droit, ainsi qu’une molaire inferieure droite. Institutul Geologic al României LIMITA SARMATIANULUI MEOTIANLLUI ȘI PONTIANULUI 397 La premiere premolaire supdrieure droits presente1) le premier pilier a peu ddveloppd, a' saillant n’dtant pas dddoublă ndanmoins on observe un faible sillon longitudinal lăgerement indiquâ. La surface de mastication pr&sque triangulaire. Le premier lobe avec le denticule ex- terne E ătroit, arque; M un peu plus large et le denticule interne I plus developpâ que dans les autres molaires, il est long de 8 mm. avec le pointe antărieure aigue reflechie vers l’interieure. L’espace interlobaire tres dtroît. Le second lobe avec le denticule e plus large que le precedent; sur la muraille externe une Idgere concavite. La ligne antdrieure del’île finement ddcoupde, la postdrieure preș* que droite. Le denticule interne i peu developpe. La seconde premolaire avec Ia couronne presque rectangulaire, avec deux piliers externes simples dela mcme grandeur. Les denticules externes E et e sont de veritables croissant et cette disposition s’accuse sur la muraille externe par une depression regulidre. Les deux îles ont leur promontoire antero externe finement ddcoupd en avant. Le denticule interne I triangulaire plus petit que celui de la premiere molaire, et l’istme, qui au premier abord paraît conținu, ă la loupe se montre isole de la denticule I. Du reste c’est la meme dispo- sition pour I de la premiero molaire. La troisieme premolaire avec les mâmes caracteres que la se- conde, en outre le denticule I n’etant pas reuni avec M, l’istme est bifurqud. Les racines sont fixees dans le maxilaire supdrieur, de sorte qu’on ne peut voir que la hauteur de la premiere premolaire et de la premiere molaire. Elle mesure 44 mm. P. 1% P3 Longueur 33 mm.; 27 mm.; 25 mm. Largeur 23 » ; 24 » ; 22 » La molaire inferieure a la longueur de 24 mm. et la largeur de 14 mm. Localite. J’ai trouve1 ces molaire dans mes excursions en 1916, dans le greș ineotique couvert par le tuf andesitique, dans la carriere de Fundul Văei, corn. Plopana, Dept. Tutova. ') J’ai employd la nomenclature d'Albert Gaudry. La muraille externe prd- sente deux piliers a antdricur et a' posterieur; la surface de mastication est di- visee en deux lobes; le premier lobe anterieur avec trois denticules E externe, M mddian, I interne; le second lobe posterieur de mdme e exterue. m mddian et i interne. Institutul Geological României 398 R. SEVASTOS Tragoceras Leskewifschi A. Borissiak. Seconde Molaire M2. La couronne se rătrăcit vers Ia racine du câtă externe, ou elle prăsente trois arătes, une sur Ie bord externe du premier lobe, et deux sur le second lobe, de măme ă la base de la couronne entre les lobes on voit une petite ăminence triangulaire. En regardant de face la molaire elle est caractărisăe par la forme anguleuse des croissants internes, dont I’antărieur est plus aigue et proemine beaucoup plus vers l’intărieur; les marques ont leur pointe posterieure comprimăe longitudinelment, de sorte qu’elles se prolongent dans cette direction, la marque posterieure prăsente la pointe antă- rieure dilatee. Du cotă interne nous voyons’deux colcnettes, dont Ia posterieure plus haute. La premiere au milieu entre les lobes, et la seconde plus grelle en arriere du deuxieme lobe M2. Longueur 165 mm. largeur 9 mm. hauteur de Ia couronne 13 mm. Localite. J’ai trouvă cette molaire dans Ie greș măotique, couvert par le tuf andesitique, dans la carricre de Fundul-Văei, corn. Plopana, jud. Tutova. La piece se trouve au Musăe de l’Institut geologique de Bucarest. LiMITA SARMATIANULU1 MEOȚIANULUI șl PANTIANCLU 3$ 9 LIMITA SARMĂTIANULUI, MEOȚIANULUI ȘI PONȚIANULUI INTRE ȘIRET ȘI PRUT IN MOLDOVA Scara 1 : aoo.oao. Institutul Geological României Institutul Geologic al României TABLA Va. Institutul Geological României TABLA V. Fig. 1— 5. Helix Mrazeci n. sp. Fundul Văei. Ruseni, corn. Plopana, jud. Tutova. Meotic. Fig. 6— 7. Helix Mrazeci n. sp. var. excelsior. Fundul Văei. Ruseni, corn. Plopana, jud. Tutova. Meotic. Fig. 8—12. Helix tutovana n. sp. Fundul Văei. Ruseni, corn. Plopana, jud. Tutova. Meotic. Fig. 13—14. Helix (Macularia) Sylvana. Klein. Fundul Văei. Ruseni, cotn. Plopana, jud. Tutova. Meotic. Fig. 15—17. Hyalina cellaria Miiller. Fundul Văei. Ruseni, corn. Plopana, jud. Tutova. Meotic. Institutul Geologic al României R. SEVASTOS. Limita Sarmatianului, Meotianului și Ponțianului intre Șiret și Prut. TABLA V. 10 13 14 15 16 17 Anuarul Institutului Geologic al Jiomâniei. Institutul Geologic al României TABLA VI a. Institutul Geological României TABLA VI. Fig. 1. Hipparion gracile Kp. (3 premolari superiori din dreapta. Fundul Văei. Meotic. Fig. 2. Hipparion gracile Kp. molar inferior din dreapta. Fundul Văei. Meotic. Fig. 3. Rhinoceros pachygnathus. Penultimul molar de jos. Mărime naturală. Fundul Văei. Meotic. Fig. 4. Rhinoceros Schleiermacheri Kunt. Al 3 lea premolar. Mărime naturală. (Annuaire Geol. et Mineral. Voi. VII. AFarie Pavlow). Fundul Văei. Meotic. Fig. 5. Tragoceras Leskewitschi Borissiak. a. fața internă, b. fața externă, c. fața de mestecate a doua molara M 2. Mărime naturală. Fundul Văei. Meotic. Institutul Geological României R. SEVASTOS. Limita Sarmatianului, Medianului și Pontianului intre Șiret și Prut. Tabla Vf Anuarul Institutului Geologic al României. Institutul Geological României DEPOZITELE COĂTERNÂRE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI ĂL JIJIEI (Foile Țjgănași și Sculeni. Ser. VI Cql. V și X. Scara 1:50.000) DE ROMULUS SEVASTOS TERASELE PRUTULUI In privința constituțiunei aluviunilor Prutului pe foile de care ne ocupăm nu s’au făcut sondaje, deci nu putem avea date sigure. In lu- crarea mea «Descriereă geologică a împrejurimilor orașului Iași» publicată în Anuarul Inst. geol. al României 1913, am menționat datele unui son- daj, ce s'a făcut în apropiere de Ungheni. Grosimea aluviunilor e de vre-o 10 metri; ele se reazămă pe argila sarmatică începând printr’un strat de prundiș si nisip gros de 6 m., iar deasupra nisip argilos. Terasele sunt însă bine desvoltate. Pe coasta dreaptă a Prutului întâlnim mai multe terase. Le voi descrie începând de jos în sus, adică dela cele mai nouă către cele mai vechi. Terasa cea mai nouă (Neowiirm). Ultima mâlitură se află în satul Probota mai la Nord de cotul șoselei (Fig. 1). Această terasă e alcătuită din nisip având un strat de prundiș în partea de jos. Ea se Fig. 1. Fig. 2. Terasa Neowiirm la Probota. Terasa Neowiirm la Cârniceni. 1. nisip cu prund. 2.' argilă, 1. pdmĂnt vegetal, 2. nisip roșcat, 3. nivel de 3. lehm, 4."aluviunile ^Prutului. prundiș, 4. alternanță de marne și nisip. reazemă peste argila mărnoasă sarmatică la vre-o 5 metri înălțime dea- supra șesului Prutului. Deasupra nisipul e amestecat cu pământ negru, deci loessul lipsește. Aceiași terasă se poate observa la miază noapte de satul Cârniceni lângăTșoșea (Fig. 2). Peste o alternanță de nisip și marne de 3—4 metri Anuarul instit, Geologic al Rnwâniei. 2 6 Institutul Geological României 402 R. SEVASTOS grosime, ce formează substratul, urmează un nisip roșcat, ce prezintă plăci de greș în partea de jos, iar mai sus un nivel de prundiș cafeniu. Acest strat de aluviuni vechi are grosimea de 3 metri și e acoperit de pământ vegetal gros de 0.30 m. Loessul lipsește și aci. La Movila Peni se arată nisip aspru din aluviunile vechi ale Pru- tului la 3 metri înălțime deasupra șesului. Nisipul e acoperit de 0.30 m. pământ vegetal. Mai spre Sud în șesul unit al Jijiei cu Prutul între Cotu lui Ivan și Icușeni se găsește un strat de nisip exploatat în mai multe puncte. In unele locuri el este cărat de pârae si întins pe șes. Acest nisip’ se vede și la Sud de Cotu lui Ivan într’o mâncătură de apă, ce brăzdează coasta. El zace peste argila sarmatică și este lateral foarte puțin acoperit de un lehm. Dar mai bine se vede nisipul acestui nivel în pădurea Stânca la intrarea drumului, ce din Golăești duce la Cilibiu. In tăetura șoselei de ambele laturi se vede un strat de nisip acoperit de puțin lehm. Din nisip am cules următoarele specii de gasteropode subfossile: Succinea oblonga Drap., Planorbis Tropodiscus septemgyratus Ziegler, Zua lubrida MOller, Helix (Hclicogena) pomatia Linne, Plelix Fruticicola hispide MOller, Valonia pulchella Moll. Această terasă e cea din urmă din punctul de vedere al timpului formărei sale si cea mai de jos în privința nivelului. Cred că trebue să o raportăm la terasa Neowiirm. Scoicile subfosile, ce se găsesc în acest nivel le-am întâlnit pe foaia Iași tot în nivelul mâliturei celei mai de jos, lângă gara Ciurea. Terasa a 2-a (Wiirrn). Pe coasta dintre Bălteni și Probota în trei Fig. 3. Terasa Wilrm. Nisipariă Probota. 1. pământ vegetal, 2. lehm vînăt Cu bande ruginite, 3. nisid strelificat neregulat. 4. prund, 5. nisip. locuri Se scoate nisip din o terasă având suprafață la 23 metri deasupra șesului Prutului puțin mai la Sud de Cantonul No. 11 și Km. 26 al șoselei (Fig. 3 și 4). Nisipul e aspru, în gro- sime ca de 5 metri, cu un nivel de prundiș mărunt; deasupra e acoperit cu un strat de marne vinete alterate, cu bande ruginite, alte ori cu pete albe, sau cu subțiri straturi de nisip. Aceasta arată, că după depunerea nisipului din terasă, ce a fost cărat și depus aci de un curs repede, a urmat o creș- tere a râului, nivelul apei s’a ridicat mult, iar repeziciunea ș’a micșorat, în cât în aceste condițiuni s’a depus mâlul argilos vânăt, ce se găsește astăzi peste nisip. Mâlul provine din degradarea malurilor, ce nemijlocit mărginesc' terasa de nisip, după cum se poate vedea în figura. 4. Institutul Geologic al României DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JljlEI 403 Am observat acelaș fapt și în sondajele după care am ridicat sec- țiunea prin podișul lui Chiriță și șesul Bahluiului.1) Adică peste prundul și nisipul terasei urmează un strat de argilă marnoasă, ceeace arată că în urma cursului repede, ce a așezat nisipul, a succedat o fază mai liniștită când s’a depus mîlul argilos. Această fază e tot într’un timp glaciar și anume către sfârșitul glaciarului. In epocile interglaciare cursurile și-au mărit intensitatea si atunci au să- * pat albiile lor adânc. AI treilea nivel (Riss). In dealul Porcului de lângă satul Perieni întâlnim al treilea nivel de aluviuni vechi. In coasta ori- entală a acestui deal la cota 110 m. se află un nivel de prundiș, ce zace peste argila sarmatică. Ace- laș lucru e și pe coasta vestică a acestui deal. Nisipul roșcat cu prundiș mărunt e acoperit de loess, Fig. 4. Secțiune transversală prin terasa Wurm, Nisipăria Probota. 1. mâine alterate cu subțiri straturi de nisip, 2. nisi- pul terasei Wurm, 3. argilă sarmatică, 4. aluviunile Prutului* ce ajunge 7—8 m. grosime. Acelaș nivel de nisip și prundiș roșcat se întâlnește și în malurile abrupte dela Sud de satul Perieni la cota 110—115 m. în d. Stânca. Nivelul de nisip se poate urmări și în spre Nord către satul Cândești. înălțimea lui deasupra ‘șesului este de 110—45=65 m. înălțimea e comparabilă cu aceea a nisipului din dealul Aroneanu (foaia Iași), unde s’a găsit Megaceros hibernicus Owen. Acest nivel de nisip și prundiș pare a se întinde spre Sud, căci pe coasta orientală a văei Blindești peste huma acoperită cu albe eflorescențe saline urmează un strat sul țire de ni- sip cu prundiș acoperit de un loess nisipos. Acelaș nivel de nisip l’am găsit și mult mai spre miază-zi pe coasta ce mărginește șesul unit al Prutului cu al unde trece drumul dela Stânca spre peste argila marnoasă sarmatică și are o grosime de cel mult 2 m. Deasupra urmează marne nisipoase vinete cafenii în grosime de 4 la 5 m. cu: Planorbis tropodiscus septemgyratus Fig. 5. Secțiune în d. Stînca în fata satului Cîrpiți. 1. loess, 2. marne nisipoase cu gasteropode, 3. nisip nivelul Riss, 4. Argilă mă moașă sarmatică. Jijiei în curmătura dealului, pe ig. 5). Aci nisi zace *i Descrierea geologică a împrejurimilor lașilor. An. Inst. Geol. al României. 1913. p. 273. Institutul Geological României 404 R. SEVASTOS Ziegler, Succinea oblonga Drap., Helix Volonia pulchella Moll., Helix patula solar ia Menk, Hyalina Sp., Papa muscorum L. și ose- minte de msmifere. Deasupra avem loess galben nisipos cvl Helix obvia în grosime de 6 m. Nivelul de nisip de sub marne se află la cofa 105—107 m.; iar șesul lângă Cârpiți la 45 m.; deci avem nivelul nisipului la 60 metri deasupra șesului. Prin urmare nivelul acestui nisip corespunde cu cel de la Perieni și îl raportăm la glaciarul Riss Penck = Polandian Geikie. Al patrulea nivel de nisip (Mindel). In dealul dela Sud de Icușeni (Fig. 6) se află sus un loess nisipos cu oseminte de mamifere împreună cu un Helix mare probabil pomatia. .Nisip aspru curat cu Pisidium lassiense Cob.; sub el argila sarmatică, ce se găsește des- Secțiune la sud de Cotu lui Ivan. 1. loess, 2. nisip cu Pisidium lassiense Cob., nivelul Mindel. 3. Neowtinn. 4 aluviuni. 5. argile sarmatice, 6. pământ purtat. Fig. 7. Secțiune aproape de leușeni. 1. pământ vegetal, 2. pământ purtat amestecat, 3 argila sarma- tică întărită. Fig. 8. Secțiune la Golăești. 3. Loess. 2. nivelul Mindel. 3. Terasa Neowiîrm. 5. aluviuni. 150 m., la intrarea în tăetura coperită pe toată coasta. Astfel o vedem în drumul ce scoboară spre Icușeni dând naștere la pereți verticali tari. In partea de sus (Fig. 7) ea e ravinată neregulat și acoperită cu un strat de pământ purtat și ames ■ tecat, scoborât de către apele de șiroire de pe coastă. Acelaș nivel de'nisip se întâlnește și în dreptul Golăeștilor (Fig. 8). Coasta este alcătuită din argila mar- noasă sarmatică, ce se poate vedea pe drumul ce duce către Coada Stâncei, unde e desgolită pe o înălțime de vre-o 3 metri. Ea se alterează lesne devenind galbenă și se crapă foarte mult; însă în adâncime, unde nu e in- fluențată de schimbările atmosferice, ea își păstrează culoarea vânătă. Nivelul de nisip șe găseste aci la curba de drumului, ce din Golăești duce spre Iași, dând naștere unui slab nivel de apă utilizat prin fântâni. Deasupra"ur- mează loess, a cărui margine de răsărit e desenată cu hașuri dese în harta S. M. R. 1/50000. In rezumat pe coasta dreaptă a Prutului avem 4 nivele de nisip C r- Institutul Geologic al României Njcr/ DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JIJIEI 405 1° Cel mai de jos raportat la Neowiirm cu numeroase gasteropode, ce trăesc și astăzi, șe afla la înălțime de vre-o 5 metri deasupra șesului actual al Prutului. 2° Terasa Wiirm se poate vedea între Bălteni și Probota alcă- tuită din prundiș și nisip aspru având suprafața sa Ia vre-o 23 metri deasupra șesului. 3° Terasa Riss se constată în dealul Porcului de lângă Perieni și în dealul Stânca de lângă Cârpiți. înălțimea acestui nivel e de 60 până la 65 m. deasupra șesului. In general deasupra acestor nivele de nisip se află o pătură de marne argiloase, ce provine din cauza micșorărei iuțelei cursului, ce a depus nisipul. Un curs de apă, în stare divagantă împrăștie aluviunile sale nisipoase pe toată lățimea albiei sale majore. Când se stabilește albia minoră, râul numai în creșterile sale mari inundează toată albia majoră cu undele sale noroioase, depunând astfel peste materialul mobil cărat de cursul divagant, mâlul marnos fin, ce-1 găsim astăzi peste nivelele de nisip ale acestor trei terase. 4° Terasa Alindel. Am semnalat lângă Icușeni și Golăești un nivel de nisip la înălțimea de 100 m. deasupra Prutului. Acesta este cel mai de sus nivel, ce-1 raportez la Mindel, prin comparație cu nivelele de prundiș și nisip din jurul lașilor, unde s’a găsit măselele de mamifere, ce le-am determinat. ȘESUL JIJIEI Pe foaia Țigănași, șesul Jijiei se unește cu al Prutului. El are o lățime de 2 la 3 km. și e mlăștinos și acoperit de trestii, începând dela nordul foaei până în dreptul satului Larga: iar de aci spre răsărit până în șesul Prutului e uscat și în timpuri ordinare servește de pășune, însă în anii ploioși, cum a fost vara 1913, și această parte e inundată. Pe șes lângă Țigănași d. I. Simionescu a descris vulcani de glod. Când am vi- zitat în Iulie anul trecut această localitate nu am văzut decât niște mo- cirle la nivelul șesului din care nu eșeau de loc gaze. Constituția aluviunilor Jijiei nu este cunoscută fiindcă până acum nu s’a făcut sondage în ele. Putem spune numai atât că grosimea lor trebue să fie puțin mai mică decât cea a aluviunilor Prutului. Lângă podul de peste Jijia a șoselei ce duce la Sculeni, în localitatea numită «la Bulgari», stricânduse podul vechiu s’a construit un altul. Cu această ocaziune, lângă podul vechiu s’a săpat o groapă de unde s’a scos nisip pentru noua construcție. Această săpătură ne-arată deasupra un strat de marne argiloase gros de 4,50 m., mai jos nisip sur deschis aspru, destul de curat. Lucrarea nu s’a adâncit până la substratul sarmatic în cât grosimea totală a aluviunilor nu se cunoaște. 406 R. SEVASTOS TERASELE JIJIEI Coasta estică a Jijiei, începând dela Nord și până Ia partea de Sud a dealului Suhatu mare, este în general abruptă și alcătuită din marne sarmatice, ce se alterează până la 2 m. adâncime devenind galbenă și asemănându-se cu loessul, însă mai jos e vânătă. Terasa Neowiirm. La miază zi de fostul Rateșu Iui Carp, în apro- piere de iazul cu acelaș nume, se află un promontoriu lung de vre-o 500 m. și înalt de 5 sau 6 m. deasupra șesului. El este un rest dintr’o ultimă terasă a Jijiei. Această ultimă terasă se mai vede și la poalele de miază-zi a podișului la Movila mare în localitatea numită la Uluce, (Eig. 9) unde se află un mic șipot. Aci găsim un strat de nisip acoperit de marne. Marnele sunt subțiri, nu ajung grosimea de un metru și conțin bivalve anume Cyclas subnobilis Cob., rău conservate. Nisipul are vre-o 2 metri grosime și se reazemă pe argila sarmatică. Apa șipbtului e captată în acest nisip. Tot din această terasă recentă face parte și promontoriul de la Vest de șoseaua nouă (nefigurată în harta S. M. R.), ce din șesul Jijiei duce spre Țigănași pe la Vest de dealul cu Movila Stânei. La poalele Fig. 9. Coasta Jijiei la Uluce. Terasa Neowiirm. 1. marne cu Cyclas subnobilis. 2. nisip. 3. argilă sarmatică. isvoare se arată la fiece de miază-zi a acestui îngust dâmb se găsește nisip, ce-1 putem urmări spre răsărit pe o distanță de o jumătate de km.; mai de- parte tot în această direcțiune îl întâlnim lângă Țigănași la Vest de șipotul de sub livadă. Pe distanța dela Movila Stânei și până la Blândești, afară de punctele mai sus amintite unde se află nisip, în tot lungul coastei întâlnim argila galbenă întărită, ce în adâncime are culoare vânătă. Numeroase pas, probabil datorite timpului ploios din vara 1913. Toate resturile de nisip semna- late fac parte din o ultimă terasă a Jijiei, care trebue să o raportăm la Neowiirm. Terasa Wiirm. Pe coasta de miază zi a podișului, la Movila mare, în punctul numit la Grădina lui Enache, se află un crâmpeiu din o terasă mai vechie, ce trebue raportată la Wiirmvereisung (Fig. 10). începând Fig. 10. Terasa Wiirm pe coasta de N a Jijiei, la grădina lui Enache. 1. loess, 2. Terasa Wiirm nisip cu prundiș. de sus în jos coasta ne arată următoarele: sub pământul vegetal gros de 0.50 m, urmează un strat de loess de 3 sau 4 metri grosime, ce DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JIJIEI 40 zace peste argila marnoasă de vrâstă sarmatică. Puțin mai jos pe coastă, argila marnoasă formează substratul unor aluviuni vechi de prund și puțin nisip acoperit de o subțire pătură de pământ vegetal. Alai jos coasta de marne se scoboară până în Jijia. Pe teren terasa se vede foarte bine. Ea are o înălțime mai bine de 20 metri deasupra șesului, prin urmare ar fi o terasă Wiirm. Resturi din terasa Riss nu am găsit pe coasta răsăriteană a Jijiei. Terasa Mindel. Pe vârful dealului Borșei, în apropiere de punctul cotat în harta S. M. R. 159 m. am găsit un nivel de nisip (Fig. 11). Sub un loess gros 'de 4 până la 5 m. urmează un strat de nisip de 8 m. cu prundiș în partea inferioară. El se reazemă pe argila sarmatică, ce conține numeroase cristale de gyps. Acelaș nisip se întâlnește mai spre Sud tot în acest deal, de unde se și scoate pentru trebuințele locale. Acest nisip se află la înălțimea de 155 in.; iar șesul e la 50 m.; deci aceste aluviuni ve- chi sunt la 105 m. deasupra șesului, prin ur- mare avem a face cu un nivel Mindel. Fig. 11. Secțiune in Dealul Borșei 1. Loess. 2. nisip, jos cu prundiș. 3. argila cn cristale de gyps. Pe coasta de vest a Podișului, la Movila mare, puțin mai Ia Sud de iazul la Prisacă la cota 140 m. întâlnim nivelul de prundiș cu nisip deasupra, gros de mai inulți metri, care la rândul său e acoperit de loess. In aceleași condițiuni nisipul se mai întâlnește spre Nord în cele trei vâlcele ce brăzdează coasta. Astfel înălțimea acestui nivel de nisip dea- supra Jijiei este de 140—48=92. In această regiune, dela Movila mare în spre Sud, pe o distanță de vre-o 4 km., cred că terenul a suferit o scufundare înceată de vre-o câțiva metri, căci atât în promontoriul dela Apus de Movila Stânei, nisipuld ultimei mâlituri (Neowiirm) se află la nivelul șesului; acelaș fapt se observă și pe coasta dreaptă a Jijiei la poalele Dealului lui Dumnezeu, unde se scoate nisip de lângă șosea din- tr’o carieră cu baza puțin mai jos de nivelul șesului. In aceste condi- țiuni aflându-se nisipul Neowiirm, tre’ue să admitem că după depunerea sa, terenul s’a lăsat în jos. Un alt fapt, ce mi-a atras atențiunea este, că pe șesul Jijiei, între aceste din urmă două puncte, la Nord de șoseaua nouă, ce duce la Țigănași, se află o suprafață mai ridicată, ce nu e aco- perită de ape în timpul inundațiunilor celor mai mari și de aceia pe ea se clădesc stoguri de fân. Pe harta S. M. R. această suprafață ridicată nu e desenată, deși puțin mai spre Nord avem două insule de ambele laturi ale Jijiei, figurate în alb, prin urmare cari nu sunt inundate. Dacă suprafața pe cate se clădesc stoguri ar fi fost, după cum este astăzi, pe când se ridica harta Statului Major, adecă cu 25 ani mai înainte, de sigur că ar fi fost și ea însemnată în hartă în alb fără hașuie. Deci cu Institutul Geological României 40â R. SEVASTOS multă probabilitate vom admite, că suprafața în chestiune e de curând ridicată. In asemenea împrejurări, va fi ușor de explicat mișcarea solului. Presiunile exercitate pe laturile văei au avut de efect o lăsare înceată pe ambele coaste, care a bombat aluviunile șesului. COASTA DREAPTĂ A JIJIEI Terasa Neowurm. Aluviunile nisipoase ale Jijiei dela sfârșitul quaternarului alcătuesc partea orientală a podișului Miseștilor, ce prezintă o slabă înclinare către răsărit, dar aci ele sunt acoperite și constituția lor nu se poate vedea. In fața mlaștinei formată de fijioara, este un dâmb, ce are descoperit subsolul sau în partea orientală. Intr’un mal înalt de 5—6 m. apar aluviunile nisipoase ale Jijiei quaternare cu următoarele gastropode subfosile: Helix patula salaria Menke, Helix Valonia pulchella MOller, Helix Fruticicola hispida MOller, Pupilla muscorum L. Această militură este de vrâsta neowiirm. Nisipul acestui nivel l-am mai găsit pe coasta de spre Vest de gara Larga, unde nu dă naștere unei terase .individualizate, ci se prezintă numai ca un rest. Mai spre răsărit întâlnim ultima terasă a Jijiei la poalele occidentale a dealului Cazacu sub forma unei mâlituri de lut galben cu numeroase Succinea olbonga Drap. și Helix. Spre răsărit de aci până în șesul Prutului, ea nu mai apare. Terasa Wiirm. Pe coasta dreaptă a Jijiei intr’un singur punctam întâlnit un rest dintr’o terasă cu vre-o 20 m. mai sus de șesul Jijiei, pe coasta orientală a podișului Larga în dreptul gărei C. F. R. cu acelaș nume. Stratul de nisip este subțire și în partea de răsărit se trădează în topografia locului, prin o linie de rupturi, figurate în harta S.M. R. 1/50000. Găsesc cu cale a aminti acum numeroasele movile de pământ, ce se află pe podișul Miseștilor, pe Larga si Movileni. Dela aceste movile probabil vine și numele satului din urmă. Istoria ne spune că la 18 April 1788 a fost o bătălie la Larga, în care Austriacii comandați de către colonelul Fabry au învins pe Turci. Movilele au fost făcute negreșit cea mai mare parte pentru observațiuni militare, însă cele de pe podișul Miseștilor cred, că trebue să conție și oasele luptătorilor căzuți. DEALURILE DELA MIAZĂ-NOAPTE DE JIJIA Dealurile de pe foaia Țigănași, ce se întind la Nord-Est de Jijia până în Prut fac parte din categoria dealurilor mici ajungând deabea până la 200 m. și nu prezintă în alcătuirea lor geologică zona sarmatică IGR/ Institutul Geologic al României DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JIJIEI 409 arenacee, ce formează coronamentul dealurilor mari dela Sud de Iași. In lucrarea mea „Descrierea geologică a împrejurimilor Iașilor" p. 280 am arătat cum se explică lipsa zonei arenacee din dealurile mici și anume prin erosiunea cursurilor de apă, ce au pribegit la voia întâmplărei pe platforma sarmatică. Ne vom ocupa mai întâiu de dealurile de pe foaia Țigănași, ce se întind la miază noapte de șesul Jijiei, iar spre răsărit până în cel al Prutului. In general suprafața acestor coline se înclină către Sud-Est dând naștere la clinuri aduse pe încetul în această direcțiune. In partea de apus a acestei regiuni, coastele sunt mai abrupte și desgolite de loess din cauza direcțiune! căderei ploilor. Această regiune din punct de vedere topografic se împarte în trei dealuri: 1) La apus avem dealul Bor șei cu Suhatu mare, ce se isprăvește spre Sud la Rateșu lui Carp, iar la răsărit e mărginit prin valea cu iazul la Prisacă; 2) Podișu la Movila mare, ce se întinde spre miază-noapte unin- duse cu d. Caraiman, iar spre răsărit se mărginește cu valea Plopului. 3) Podișul Stânca legat spre miază-noapte cu dealul Caraiman se lățește spre Sud-Est scoborându-se pe nesimțite până în șesul Prutului. Tot aci mai avem și culmea Porcului lungă și îngustă cu laturile abrupte. Toate aceste dealuri au o constituție geologică foarte simplă. Ele sunt alcătuite din argila marnoasă sarmatică, care ia aspecte deosebite după împrejurări. Astfel în coasta vestică a d. Suhatu mare, ea se alte- rează până la adâncime de 2 metri asemă- nându-se cu locssul, căci devine galbenă; mai jos e vânătă după cum se vede în râpa de lângă hotarul moșiei Țigănași pe coasta de Vest a dealului Suhatu mare. In dealul Puturosu marnele argiloase se acopăr de eflorescențe saline la suprafața coastei occi- Fig. 12 Secțiune la nord de Cârniceni. dentale până aproape de muchea dealului. 1 looss-.2-argUă 3. mal abrupt de argilă îngălbenită Acelaș lucru, pe coasta stângă de lângă ja suprafață. iazul la Prisacă. Pe pârâul Blândești huma se acopere de asemenea cu albe eflorescențe saline. Pe coasta de Sud a Podișului Rediului spre Vest de Țigănești argila e vânătă întărită și în unele locuri se îngălbenește. Numeroase isvoare se arată la fiece pas, care probabil sunt numai anul acesta din cauza timpului ploios. La Nord de satul Cârniceni în dreptul cantonului No. 9 al șoselei, se arată argila sarmatică compactă și înălbită sau gălbue la suprafață, dar în interior vânătă. In (flg. 12} avein următoarea constituțiune. Ince 410 R. SEVASTOS pând de sus dela cota 80 m. avem un mal abrupt de loess, poros nisipos în partea inferioară, în grosime de vre-o 10 metri, ce se reazemă pe un strat subțire de nisip; sub el urmează argila sarmatică impermeabilă, care reținând apa, dă naștere la isvoare, ce eș la iveală Ia poalele ma- lului de loess. Mai jos urmează o pantă lină acoperită cu erburi și Iris pseudoaeorus, iar jos de tot până la nivelul șoselei, argila îngălbenită la suprafață prezintă maluri abrupte pe o înălțime de 6 m. scoborându se până la șoseaua situată la curba de 50 m. DEALURILE DELA MIAZĂ-ZI DE JIJIA Dealurile dela Sud de Jijia și dela Vest de Prut figurate pe foaia Țigănași fac parte dintr’un podiș înalt de 150 m.—180 m. deasupra Mărei Negre. Substratul acestei suprafețe e alcătuit din argila sarmatică, care a fost descoperită de pătura arenacee, după cum am arătat în «Descrierea împrejurimilor lașilor» despre dealurile mici dela Nord de Bahlui. Această suprafață odată descoperită, pe ea s’au depus nisipurile teraselor ce le-am văzut, efectuându-se în acelaș timp modelajul regiunei prin scurgerea apelor șivoioase și de isvoare, spre a îndruma cursul lor în general către miază-zi, făcând astfel aproape întreagă această regiune tributară Bahluiului. In acelaș timp adică în Pleistocen se depune și locssul, ce aco- pere vârfurile dealurilor de obiceiu și despre a cărui vrâstă vom avea ocaziunea să ne ocupăm în descrierea noastră mai târziu. O mică parte numai din suprafața amintită, își scurge apele sale în Jijia. E o suprafață triunghiulară mărginită la NE de șesul acestui rău, la SE de o linie, ce plecând din d. Epureni se îndreaptă spre SV prin Podișul Ia lac până la tunelul C. F. R. Movileni și de aci prin d. Batea până în d. Corbului, iar la apus de d. Corbului, d. Cetrăroaei și marginea de Vest a foaei Țigănași. Pe lângă aceasta trebue să mai menționăm încă și numeroasele mici pârae da pe partea de N a podișului ce se scurg fără întârziere în șesul Jijiei. REGIUNEA TRIBULARA JIJIA. Să ne ocupăm mai întâiu de suprafață ce-și scurge apele sale către Jijia. Podișul Miseștilor este acoperit cu loess, ce poartă deasupra pă- mânt vegetal, iar în marginea lui orientală se pot vedea aluviunile nile nisipoase ale Jijiei quaternare, ca și în Movila de la Moară cu: Helix palula solaria Menke, Valonia pulchella Muller Helix hispida Pupa mitscorum L. Institutul Geological României DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JIJIEI 411 Dealul Movileni începând dela Movila Ponorului din spre Mălă- ești prezintă spre miazănoapte o muche îndreptată dela apus spre ră- sărit până la punctul trigonometiic Movileni, situată aproximativ la cota 100 m. La movila Ponorului in acest mal vedem sub un strat de pă- mânt vegetal negru gros de 0.80 m., loessul compact galben gros de 6 metri cu vine albe de concrețiuni calcare, iar în partea de jos nodule de concrețiuni albe calcare tari. Loessul se reazămă pe argila vânătă sarmatică și la contactul lor apar numeroase isvoare, ce dau loc chiar la mici mlaștini. Pe unele locuri loessul se subție până la 3 sau 4 metri; ear la N de Satul Movileni, unde creasta formează un unghiu spre sud loessul ajunge grosimea de 10 metri, grosolan sus, mai fin și nisipos în partea de jos cu concrețiuni albe vârtoase. Valea, în care se află satul Movileni, e din argila sarmatică, ce se îngălbenește la suprafață luând aspect loessoid, după cum se vede la poalele dealului Sbanț. Mai spre răsărit pe aceiași coasta apar două mici terase; de asemenea pe partea stângă a văei în dreptul cantonului C. F. R. 133 vedem o ultimă terasă de un loessoid nisipos. întreg dealul Sbanț e din argilă sarmatică având la suprafață cu- loarea cafenie și în adâncime vânătă. Argila nealterată se vede pe patul pârâului cu acelaș nume în dreptul viei părăginite de pe deal, în șanțul de răsărit al căreia se găsește nisip. Pe șesul Cetrăroaei se observă la suprafață eflorescențe albe saline. Dealul Neaințu e in aceleași condiți- uni geologice ca și Sbanțu. Sus la Movila Cetrăroaei este loess. Pe dru- mul, ce duce de aci spre dealul Corbului, ese la iveală argila îngălbe- nită. De asemenea la întretăierea drumului cu calea ferată, Ia sud de gara Movileni, apare argila în maluii naturale de 1.50 m, precum și în șanțurile, de unde s’a luat pământ pentru terasament. Aceieși argilă o întâlnim pe vale până la tunelul Movileni, ce este săpat în ea. Deasupra tunelului se vede argila cu un subțire strat de nisip, iar în malurile dă- râmate dela gura de N a tunelului se vede argila pe o adâncime de 3 m. Ea e galbenă vânătă și s.e crapă vertical. Valea Odăei, afluență pe dreapta pârâului Movileni, are coastele sale tăiate în argila sarmatică- Pe partea răsăriteană spre N de iazul Odăei, argila presintă eflorescențe saline albe. Acelaș fapt se vede și în fundul văgăunei cele mai occidentale, afluente a văei Odăei. Vâlceaua dela Rediu Largei e cercuită printr’un mal abrupt înalt de 8 la 10 m de loess nisipos în partea de jos, ce se reazămă pe argila sarmatică ca- fenie transformată, ce se ridică până la cota 130 m. De pe promontoriul ascuțit al dealului Greci privind pe coasta în spre miazănoapte, nărui- turile de jos ale argilei marnoase apar albicioase, pe când cele de sus ale loessului se arată galben cafeniu. Apele ce șiroesc la suprafața coa- stei, spălând aceste deposite, cară un nisip fin și-l întind pe thalweg. 412 R. SEVASTOS Dealul Grecei dela miazăzi de satul Larga e. alcătuit din argilă vânătă în adâncime și galbenă Ia suprafață; acelaș fapt în d. Cailor și în vâlceaua dintre ele, unde se găsesc râpi longitudinale formate de scurgerea apelor de ploi, în pereții cărora argila se vede alterată până la doi metri adâncime și colorată în cafeniu având în ea concrețiuni albe vârtoase de CO3 Ca, iar mai jos se arată argila vânătă. In partea de sus a argilei alterate, se află foarte puțin (20—30 cm.) pământ vege- tal negru. In dealul Plopilor apare loessul mărginit printr’o linie sinuoasă a- bruptă, în maluri înalte de 8 m. Loessul e galben închis, poros cu con- crețiunile albe și 0.5 m. pământ vegetal. In hârtopul Buciumu, argila sarmatică desgolită până sus de deal se îngălbenește pe suprafața expusă la aer și se întărește. Rigolele pâraelor sânt tăeate în toată lungimea lor în această argilă. Dealul lui Dumnezeu e din argilă și sus foarte puțin loessoid. REGIUNEA TRIBUTARA BAHLUIULUI. Această regiune cuprinde aproape cele două pătrimi sudice din foaia Țiganași, afară de colțul N-Vest, de care ne-atn ocupat mai sus. Urmând în spre miază-noapte valea, ce desparte dealul Copoului de al Șorogarilor, la o distanță de vre-o 15 km. de Iași, vom întâlni o întinsă desfășurare dc dealuri și podișuri ce formează un .lanț neîntrerupt și constituesc creasta despărțitoare a bazenului Jijiei spre Nord de cel al Bahluiului spre Sud. Aceste dealuri, începând de la apus spre răsărit, sunt următoarele: d. Epureni, al Isvoarelor, al Rediuiui, Jirinca, Piatra Albă, platoul Popiicanilor cu dealurile Olarilor și al Frasinului, iar mai spre răsărit e dealul Stânca. Spre Sud-Vest de dealul Epureni pleacă o altă salbă de dealuri formată din d. Plopilor, la Lac, Viișoara, Bâtca și Corbu. Toate aceste dealuri presintă o înălțime de la 160—180 in. și cea mai mare parte din suprafața lor se pleacă spre Sud. Aceste podișuri, făcând parte din regiunea dealurilor mici ale ver- santului stâng al Bahluiului, vor presintă analogie din punctul de vedere geologic cu dealurile mici de pe foaia Iași având aceiași istorie. Substratul impermeabil de argilă sarmatică se pleacă spre Sud, fapt ce resultă atât din înfățișarea topografică, fiind că toată această su- prafață scurge apele .sale spre Bahlui, cât și din presența a numeroase lacuri, ce se găsesc Ia marginea de miază-zi a acestor platouri. In d. Epureni argila se înclină spre Sud cu 6 m. la 1 km. • In partea de Nord a acestor dealuri straturile sînt tăiate și se ter- mină brusc într’o clină repede formând o coastă de erosiune acoperită Institutul Geologic al României DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI Șl AL J1JIE1 cu o pătură de dărâmături, dând uneori aspectul neregulat costișei. Ar- gila aflorează sus aproape de muchia dealurilor sau a podișurilor. In legătură cu coasta de Nord stă scobitura, în care e așezat sa- tul Epureni, ale cărei ape se scurg în șesul Jijiei. De aceia găsesc aci locul potrivit să mă ocup de ea. Pârâul Epurenilor are trei ramuri și după eșirea sa din sat se unește cu valea Rechiței, ce vine din fundul Jirincei, pentru a se îndrepta astfel spre miază-noapte și a se scurge în Jijiea. Cele două ramuri apusene ale pârăului Epureni au o albie adâncă tăiată în deposite pleistocene groase de cel puțin 10 la 11 metri. Sus găsim un loess nisipos, în aparență stratificat, cu mici concrețiuni de calcar tari având o grosime de 5 la 6 m. In el se găsesc următoarele gaste- ropode: Succinea ob/onga Drap, Puppila muscorum L, Helix Patu/a Solaria Mf.nke, Clausilia laminata Montagu. Chondrula tridens. Sub el urmează un strat de nisip puțin aspru, în care am găsit numai Pu- pil la muscorum L. Deci și aceste nisipuri sunt tot pleistocene. In jurul satului, coasta e din argilă, care la suprafață e acoperită de un strat de pământ vegetal gros de 0.50 m., sub care urmează 2 sau 3 metri de argilă cafenie alterată si mai adânc găsim argilă vânătă fin stratificată, ce devine albicioasă în părțile expuse la aer. Aceasta se vede într’o râpă la apus de sat. Dealul de la miază-noapte de Epureni, la râpa lui Toma, pe unde trece drumul, ce din sat duce în valea Jijiei, pre- dată maluri de loess nisipos poros ca la 10 m. înălțime, cu concrețiuni calcare mici având și scoici de gasteropode: Helix hispida MOller, Helix Patula Șolaria Menke. In d. Isvoare, la ruptura de lângă pădurea Rediu, e loess nisipos. Acelaș lucru în d. Epureni, d. Plopilor și Podișul la Lac. xÂm semnalat în capitolul precedent marginile septentrionale ale acestor platouri. Sub loess există un strat de nisip, ce dă naștere unei pânze de apă, din care ies numeroase isvoare, de unde vine și numele văei și dealului Isvoare. Podișul la Lac se întinde spre Sud-Vest până în lungul și îngustul deal al Viișoarei. Acest podiș este acoperit de loess; începând însă de la Hârtopul în Văi spre d. Viișoarei se găsește loessoid. Prelungirea po- dișului la Lac în partea de răsărit are trei hârtoape cu lacuri, toate săpate în argila sarmatică. La Șuri această argilă se alterează până la adâncimea de 2 m., devine galbenă și e acoperită de 20 —30 cm. de pământ vegetal negru. Marginea podișului la Hârtopul în Văi e acoperită de loessoid gros la fir, cafeniu și permeabil. In Hârtopul Alunei se află un isvor la 140 m., deci aci e impermeabilul. In Hârtopul Ursoaei iarăși avem un Iac între 120 și 130 m. Malul de răsărit al d. Viișoara e aco- perit cu un loessoid cafeniu cu concrețiuni albe tați, ce ajung mărimea în lung de 15 cm. Institutul Geological României 414 R. SEVASTOS Podișul Ciriteilor e acoperit cu loessoid, ce se poate vedea în mu- chia abruptă, ce începe la răsărit de iazul la Găinărie. Coasta de Vest prezintă numeroase lunecări de argilă. In aceleași condițiuni este Podișul Botezatului și prelungirea sa meridonială, d. din Mijloc. Valea pârăului Roșioru are coastele de argilă sarmatică. Pe coasta Viișoarei se află nu- meroase smârcuri; în dreptul hârtopului Cățanului se acopere cu albe eflorescențe saline, iar pârâul Roșioru, de unde până aci avea un pat glodos în cursul său superior, în fața acestui hârtop el curge pe o argilă, ce nu se moaie, în cât oile ce vin să bea apă, bătătoresc locul, de nu crește iarbă, dar noroi nu se face și apa curge limpede ca un isvor de munte. Valea Ilenei și cea a Bâtcăi, în care urcă calea ferată spre miază- noapte, e săpată și ea în argilă sarmatică, presentând în numeroase puncte eflorescențe saline. Dealul Dumești la Vest de PT 176 are o clină a- bruptă, pe care se găsește prundiș scos la suprafață de plug și concre- țiuni albe, calcare, tari. Prundișul acesta reprezintă resturi prefăcute din oarecare aluviuni vechi ale Bahluiului (probabil un nivel Mindel). Dealul Ignat are coasta vestică de argilă sarmatică acoperită pe alocuri cu să- raturi albe. Valea Văiluța Mare e săpată toată in argila sarmatică. Dealurile ce o înconjoară la Vest și Nord sunt acoperite cu loessoid, tot astfel e și d. Horlești, ceeace se poate vedea în muchia de apus a acestui deal. Dela hotarul Tautești Horlești în spre miază-zi însă este loess. El se arată în marginea de apus a d. Tautești, unde ajunge grosimea de 10 m. și e nisipos în partea de jos. Ambele coaste a Văei Odăei au sărături, ochiuri de apă și numeroase șănțulețe provenite din cauza isvoarelor, ce pe unele locuri dau naștere chiar la mlaștini. Lângă iazul Văiluța pe vâlceaua din spre apus cam la 500 m. spre N.V. de ezătură se află fântâna cu apă amară cunoscută de mult timp, căci a fost descoperită în 1836 de către C. Conachi fostul proprietar al moșiei Horlești, pe care se află această fântână; iar analiza acestei ape a fost făcută și publicată de d. Dr. S. Konya în 1870 în volumul LXI a publicațiunilor Academiei de Științe din Viena, partea Il-a pe Ianuarie. Această analiză mi-a fost pusă Ia dispoziție de către autorul ei, pentru a cărui amabilitate îi aduc mulțumirele mele. Analiza apei dela Vailuța Sulfatul de Magnesiu . » » Sodiu . . » » Potasiu . . » , " Calciu . . Cantitate conținută în 10C0 grame de apă 1,7900 5,8457 0,0235 0,5037 DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JlJlțl 415 Clorură de Magnesiu .... » » Amoniu .... » » Litiu 0,1541 0,0002 0,0029 Carbonat de Magnesiu . . . 0,0976 » » Calce 0,4430 » » Fer 0,0011 » » Manganes . . . 0,00017 Acid silicic anhidru .... 0,0082 Total . . . 8,87017 Astăzi fântâna este lăsată în părăsire. Dealul Horlești spre răsărit ia o mare desvoltare și e întrerupt de d. Mârzești printr’o îngustă curmătură (unde odinioară era rateșu Mârzești) ce ne arată constituția geologică a acestor două dealuri, anume sus avem loess, ce zace pe un strat subțire de nisip. In fântâna de lângă drum apa e la 3 m. adâncime dela suprafață. Dela gâtuitură, urcând pe d. Mârzești, întâlnim argila ce se întâlnește la suprafață și deasupra iarăși loess. întreg platoul este acoperit cu loess, ce se întinde și în localitatea numită la Ciocălău și d. Bursucăriei, unde către valea Rupeni loessul e nisipos fin, gros de 4 la 5 m. având mici concrețiuni calcare albe, iar în partea de Nord până la 7 m. grosime. Valea ce scoboară spre Rediu lui Tătar are în fundul său loess gros de 6 m. Puțin mai spre răsărit de șoseaua ce duce la Iași, la sudul foaei Țigănași, găsim podgoriile dela Breazu. Marnele, ce se văd pe coaste, au la suprafață un strat de pământ vegetal negru, gros numai de 10 cm. Ele sunt cafenii, poroase, au pete și concrețiuni albe calcare până la adâncime de 5 sau 6 metri. De aci resultă că sunt permeabile pe a- ceastă grosime. Aci se află două fântâni cu apă minerală, la depărtare numai de cinci pași, una numită «Breazu Alexandru cel Bun» și alta „Breazu fântâna No. II." Analisa chimică a acestor ape a fost făcută în anul 1888 de către d. Dr. S. KonYa’), care le și exploatează. >) O apa minerală purgativă descoperita la Breazu lângă Iași) 1888. Broșură care mi-a fost oferită cu amabilitate de către autor. Ț Institutul Geological României 16 R/ 416 R. SEVASTOS Cantitatea conținută în 1000 grame apă Breazu Alexandru cel Bun Breazu Fântâna No. II Sulfat de Magneziu » » Sodiu ... » » Potasiu » » Calciu Clorură de Sodiu Carbonat de Sodiu » » Fer Acid silicic anhydru 4 98162 9.96458 0.51930 1.17315 0.68432 1.20437 0.01416 0.00865 5.56812 6.93861 0.51814 1.27213 0.83442 1.36921 0.01264 0.01063 Totalul părților constitutive fixe . . . 18.55015 16.52390 Cu această ocaziune mai semnalez și apa minerală «Mircea» pro- prietatea d-lui loan S. lonescu, ce se află în regiunea podgoriilor Copou- lași pe foaia S. M. R. Iași 1/50000. Dau aci analiza imprimată pe eticheta buteliilor cu sus numita apă: Această apă după analiza făcută de Institutul de Chimie al Statului, conține 20 gr. 8761 substanțe fixe, care se împart astfel: Bromură de magneziu................0.0115 Clorură de potasiu.................0.3170 » » litiu...................0.0162 » » sodiu................... 0.2399 Sulfat de sodiu..................... 15.9630 » » magneziu................2.4165 » » calciu.................. 0.5045 Carbonat de calciu................ 0.5202 » » magneziu............... 0.0605 » » sodiu.................. 0.6796 » » fer.....................0.0182 Anhidridă silicică.................0.0100 Sescvioxid de aluminiu.............0.0100 Materii organice ..................0.1090 Suma părților fixe la litru . . . 20.8761 Anhidridă carbonică semicombinată. 0.3435 Cu drept cuvânt d. Konya regretă, că nu a găsit un studiu geo- logic asupra acestei regiuni, care sa lămurească chestiunea în privința originei acestei ape. Voi căuta, în rândurile ce urmează, să limpezesc această jntrebare. In marnele sarmatice se găsesc diferite săriri mmerale, ce se văd la L- Institutul Geologic al României __________DEPOZITELE CUATErJîARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JIJIEI 417 suprafață sub forma de cflorescențe saline și uneori gyps în mare can- titate, ceeace ain menționat în diferite puncte. In ceeace privește origina gypsului din păturile sediment ire avem următoarele posibilități: 1° Gypsul poate să provie din descompunerea piritelor, ce se află în argile pe marginea continentelor, în cât în depozitele dc țărm vom avea gyps. Pyrita (FeS2) se transformă în sulfat de fer (S0*Fe,7H2n) și ca dă naștere la liydroxid de Fer (limonită) punând în libertate acidul sulfuric, care în contact cu calcarele dă gyps și CO2. 2'1 Gypsul poate resultă din evaporarea apelor lagunelor. 3° Mai poate lua naștere din redisolvirea gypsului, ce există în pături superioare, scoborîrea sohițiunei prin fisuri și recr'stalizarea lui în pături mai de jos. 4" Rare ori pe linii de aflorimente carbonatul de calciu este transformat în gyps. Astfel se întâmplă la Mont Bernon (în apropiere de Rilly), unde Cerithium turis este tiansformat în gyps. Experiențele lui Janet1) în această privință sunt conchizătoare. El face să treacă apă încărcată cu mici cantități de SO*H2 peste fosile foarte fragede încetul cu încetul; astfel deasupra scoicilor fragede se formează o pătură de SO4Ca, care dă o mai mare consistență fosilelor. Din aceste patru posibilități numai origina a doua trebue, să o admitem pentru a explica presența gypsului în depositele noastre sar- matice. Apele mării când se evaporează în lagune, ce vin în comunica- țiune din când în când, adică în timpul marilor fluxuri, cu apa mării, ajung într’o stare de saturație, ast-fcl că diferitele substanțe ce le conțin, nu mai pot să stee în disoluțiune. Atunci ele încep să se depuc mai întâi cele mai puțin solubile. Astfel e cunoscut de mult timp, după M. Usiglio2) că apa mării Mediterane concentrându se în lagune, cea dintâi substanță, care se depune, este carbonatul de Calciu amestecat cu Oxid de Fer. Această depunere se face până când apa marină a pierdut 37% din volumul său inițial, după aceasta începe să se depue gypsul până când s’a evaporat 93% din apa marină; apoi cristalizează clorura de Sodiu, Sulfatul dc Mg și clorura de Mg; iar bromurile se precipită în cele din urmă. După J. H. Van’t IIoff2) condițiunile de temperatură și proporți- unile de săruri, ce se află în apa marină determină precipitarea gypsului sau a anhidritei. După depunerea gypsului apa scăzând la 1/10 din vo- lumul primitiv va depune NaCl. Da Stassfurt, deasupra nivelului anhydritei, avem acel al polyhalitei (2 Ca SO4, K?SO4, 2 H2O) al Kiseri tei ’) Cursul lui Munier CHALMA3 la Sorbonnc tS96. 2] M. Usiglio Ann. de Chimic ct Physique 3e sdrie XXVII p. 172. ’) Zur Bildung der oceanischen Salzablagerungen I 1 voi. Braunschweig 1905. Atutarul Geologic a! României. 2 7 Institutul Geologic al României 418 R. SEVASTOS * (Mg SO4, H2O) și Carnal iței (Mg C1.2KC1, 6H2O); sarea (NaCl) înto- vărășește aceste minerale. Afară de aceste mai avem Sylvina (KCl) Câini ta (Mg, SJ4, KCl), ce provin din transformări făcute după depu- nere. In fine Boracita formează intercalațiuni lenticulare. Toate aceste săruri sunt îndestulătoare pentru a explica compozițiunea apelor minerale dela Breazu.' Depozitele inarnoase, de cari ne ocupăm, conținând gyps si săru- rile amintite trebuie, să le considerăm ca formate în basenuri apropiate de țărmul mării și în care avea loc o evaporațiune puternică. Când ase- menea depozite le găsim ridicate și de multă vreme formează coastele unor văi, apele meteorice pătrund în ele mai întâiu în zona de decal- cificare (zona superioară, unde se dizolvește CO’Ca), apoi intră în zona numită de saturațiune hygrometrică, unde se întâmplă diverse ac- țiuni chimice, care modifică compozițiunea rocii, prin care străbat. Apele meteorice au în ele disolvit Oxigen și anhidnda carbonică ce provin din atmosferă, dar o oarecare parte de CO! vine și dela plante’). Apa încărcată cu aceste gazuri pătrunzând în marnele de pe coaste și întâlnind diferite săruri, le disolvesc încărcându-se cu ele în cantități din ce în ce mai mari, cu cât ne scoborâm mai jos. Dacă în calea lor vor întâlni un strat impermeabil de argilă, vor forma un nivel de satu- rațiune hygrometrică, de unde vor putea eși la iveală sub forma de is- voare, care vor acoperi coastele cu eflorescențe saline sau dacă vom face un puț se vor aduna în el. Valea Zahorna e săpată în argilă alterată și îngălbenită. Lângă satul cu acest nume în partea de Nord se vede un loessoid gros până la 6 m. galben cafeniu cu mici pori și rari concrețiuni albe tari. Pe coasta dreaptă în aval de iazul Zahorna, în dreptul podețului apar marne nisipoase, întărite, galbene cu șerpuituri de ploi, iar la suprafață aco- perite cu nisip, din cauza spălăturei efectuată de către apele meteorice. Valea Jirincăi afluență a precedentei are pe coastele sale mar- noase sărături albe. In dreptul podului de Lut, valea Zahornei e acoperită cu eflorescențe albe saline, de asemenea și valea lui Conachi. Podișul Popricanilor. Cuprind sub acest nume platoul, ce se întinde la apus din dealul Cazacului până la PT Popricani și Movila Vulturului spre răsărit. Vârful dealul Cazacului e acoperit cu loess, tot astfel e dealul Rechiței și Piatra Albă. Coasta de vest a Rediului Mitropo- liei prezintă la cota 160 m. maluri abrupte din loess nisipos înalte de 7 *) Apele meteorice mai conțin și cantități mici dar apreciabile de amoniac, acid azotic și azotos combinate sub formă de nitrate și nitrite de Amoniu, a căror origine este atmosferică, adecă se formează sub influența descărcărilor electrice, combinându-se O cu Az din aer. Institutul Geological României 419 DEPOZITELE CUATERNARE DIN ȘESUL PRUTULUI ȘI AL JIJIEI metri. El se reazemă pe o alternanță groasă ca de un metru de nisip fin galben și altul roșcat mai gros la fir. Loessul ce acoperă podișul Popricanilor îl mai putem vedea pe muchea dealului dela răsăritul sa- tului cu acelaș nume, tot nisipos, ajungând în malul de lângă vie până )a 10 m. grosime. Sub el în acest punct se găsește nisip. Acest nișip ca și cel dela Rediu Mitropoliei reprezintă un nivel Mindel al Jijiei. Mai spre răsărit, în ruptura Budei, loessul e cafeniu nisipos cu concrețiuni albe tari. Loessul acoperă Ciritei Mari, întinzându se pe Ia Movila Vul- turului și pe dealul dela Est de Moinești; dealul Frasinului, ce se pre- lungește din ultimul, are coama sa acoperită cu loess poros cafeniu, ce la Capul Dealului are Helix hisf ida. In dealul Olarilor, pe vârf sub coșare, se vede iarăși loessul galben, mai jos marne și isvoare. Coasta de Nord a dealurilor dela Cazacu și până la ruptura Budei e alcătuită din marne sarmatice în general alterate îngălbenite și cu să*- râturi albe, la Filipești, Popricani și Ruptura Budei. La poalele costișei despre Jijia, în cotitura drumului dela gura văei Rechiței, se află un lut galben mai gros de 4 metri amestecat cu granule negricioase, ce pro- vine din spălarea coastei. Acelaș lut îl întâlnim și la poalele dealului între Rediu Mitropoliei și Popricani. Valea Rotundă, a Moineștilor și a Cârligului sunt săpate în marne ■sarmatice, ce ies la iveală în numeroase puncte. Ploile spălând aceste coaste se depune în părțile joase ale văei o pulbere albă. Pe coasta apusană a dealului Cârlig, în dreptul satului Capul Dealului la cota 110 m. segăsește un nivel de nisip, ce este probabil depozitul unui alluent al Bahluiului din faza Riss. In partea sudică a acestei foi (Țigănași), în dreptul K 6 al șoselei, găsim o mică râpă, în care se arată 0.90 m. pământ vegetal și sub el marne gălbui, transformate, loessoide, permeabile, căci din ele iese un mic isvor- La sud de Capul dealului pe stânga viei și la poale chiar, găsim puțin nisip fin acoperit de loessoid în grosime de 1—2 m. iar sus pământ ve- getal. Din loessoid se fac cărămizi. El a fost luat de pe coaste de către apele șieoioase și depus jos. Dealul Olmu cel Mare are pe vârful său loess, nisipos în partea de jos, iar sus mai compact. La răsărit de valea Cârligului avem dealul Budâiu împuțit, al Pal- macelor și al Cârligului, a căror creste sunt acoperite de loess, ce se poate vedea în muchia de apus a dealului Budăi (loess poros nisipos cu con- crețiuni albe calcare) și a pădurei Verdișoia (6 m. loess nisipos). Mai la răsărit de dealurile din urmă avem valea Neagră, ce apro- piindu se de Iași, poartă numele de valea Aroneanu. Și aceasta e săpată tot în marnele sarmatice. Pe această vale nu apar efloresccnțe albe, poate Institutul Geological României 420 R. SEVASTOS chiar din această cauză se și numește valea Neagră, însă, în apropiere de Aroneanu, apar săraturi pe șes, iar aci valea ia numele satului în- vecinat. Loesul se arată iarăși în dealul Stânca, Coțman, Iliești și Ghidinca. In partea de apus a dealului Coțman, argila sarmatică întărită e alterată și seamănă cu loessul, dar mai .în adânc apare vânătă. Dela 150 m. în sus este loess. Dealul Cârpiți, Movila din Mijloc și dealul Mazărea sunt acoperite cu loess. El se poate vedea bine în muchea ponoarelor Luceni, unde se ar:.tă nisipos, fin poros, în grosime de 6 metri; sub el se află marnele cafenii închise cu gasteropode ce le-am descris în dealul Stânca Cârpiți raportându-le la nivelul Riss. In dreptul Eucenilor Băcăloaei loessul ajunge 8 metri și în partea inferioară e nisipos. Marnele de sub el sunt acoperite cu o pătură brună, ceea ce arată, că înainte de a se depune loessul peSte ele, au fost expuse la aer formându-se o pătură de pă- mânt vegetal. Tot astfel e și în curmătura drumului, ce duce în Lucenii Băcăloaei. Marnele se arată și în tăetura soselei,fce scoboară spre Sculeni între dealul Rusului și al Mănăstirei, iar deasupra lor e loess. Marnele acestea de culoare închisă cp Gasteropode represintă mâli- tura unor ape dulci, ce a avut loc după descoperirea păturei arenacee sarmatice. Ele sânt depuse de către ape noroioase după nivelul Riss, deci într’o fază înterglacială, și anume la începutul acestui interglaciar. Ea Sud de Icușeni e un loess nisipos cu oseminte de Mamifere și Helix pomatia. Dealul Stânca Crucii acoperit cu loess e abrupt în partea de apus formând maluri ca de 10 m., la poalele cărora cresc graminee aquatice, ceece arată existența impermeabilului și a nivelului de apă. Pe coasta de răsărit a văei Racului, constituită din marne sarmatice, se văd nu- meroase, ochiuri din săiături sau chiar mici mlaștine. Pe dealul Coada Stâncei e loess gros de la 6 până la 8 metri cu pământ vegetal negru. Acelaș fapt si pe d. Rediu Aldei unde loessul e poros nisipos și presintă o muche spre apus, mai jos de care apar sfăr- mături sau chiar mici plăci lungi până la 8 cm. de gresii sarmatice re- maniate și concrețiuni albe vârtoase de CO3Ca. De la Cârpiți în jos până la Coada Stâncei, coasta ce mărginește șesul unit al Jijiei cu Prutul este formată din argila mărnoașă sarmatică. Ea Cârpiți, în malul stâng al Jijiei, ese la iveală argila marnoașă nisi- poasă vânătă șcistoasă, ce se alterează puțin până la 10 cm., devenind galbenă la suprafață și pe alocuri se crapă în două direcțiuni. Pe coa- stă, puțin mai spre sud de Golăești, marnele sarmatice sunt desgolite pe o adâncime de 3—4 metri; ele se alterează lesne devenind galbene la suprafață și se crapă foarte mult. PROIDOTEA HAUGI IZOPOD DIN OLIGOCENUL MEDIU DIN ROMÂNIA DE Dr. N1COLAE L. COSMOVICI INTRODUCERE Pe când eram elev în Liceu, îmi petreceam vacanța la Piatra-Neamț, atras fiind de cercetările geologice, ce mă pasionau, căutând să’nbo- gățesc, pe cât posibil frumoasa colecție de pești fosili, începută de' tată! meu. Astfel, avui prilejul să găsesc (1905) câteva exemplare de Izopode fosile, pc muntete Cozla. Cunoștiințele ce aveam pe atunci, m’au împiedecat să’ntreprind studiul lor. Gândul că, până la terminarea studiilor mele universitare, s’ar putea ca alt cineva să le găsească și să le publice, m’a făcut să dau o notă în «zXrhiva»1) din Iași. Cam în acelaș timp apăru o lucrare asupra acestor Izopode dato- rită D lor Racovitzâ și Sevastos?) Deși colecțiunea mea numără 23 de exemplare, totuși, toate aparțin uneia și aceleași specie, acea descrisă de D-nii Racovitzâ și Sevastos sub denumirea de Proidotea Haugi. De oarece aceast fosil are ca reprezentant, astăzi, în marea Bal- tică, pe Mesidotea entomon, cu care se aseamănă foarte mult, m’am decis să întreprind un studiu comparativ. In vederea acestei lucrări făcând cunoștiința D-Iui Racovitzâ la Paris, und mi-am luat doctoratul în Științe, l am rugat să bine voiască a’mi pune la dispoziție materialul necesar comparației. D-sa cu amabi- ‘) Notă Paleontologică «Arhiva» din Iași. Anul XXI. Fascicula Noembrie- Decembric pag. 410. 1910. s) Proidotca Haugi. n. g. n. sp. Isopode Oligocene de Roumanic et Ies Mesi- doteini nouvcle sous-fatnille des Idotheidae. Archives de Zoologic experimentale ct generale. Tonic VI. N. 5. XLATc Volume 29 Dec. 1910. 422 DR. NICOLAE I. COSMOViCI litatea-i caracteristică, mi-a dat câteva exemplare de Mesidolea ento- mon și Idothea pelagica, pentru care țin să i aduc aci viile mele mul- țumiri. Din cele spuse, rezultă că lucrarea de față va fi de fapt un studiu amănunțit al formei dispărute, în comparație cu forma actuală de care se apropie mai mult. Deși voi tineâ în seamă natura petrografică a terenurilor în care a fost găsită, cât și chestiunile geologice cu care se găsește în strânsă legătură, totuși, față de modul de procedare, după cum și concluziunile către care tind, lucrarea de față va fi mai mult biologică. Cum asupra acestui subiect, nu există decât lucrarea D-lor Racovitza și Sevastos, bine înțeles că nu e nevoe de o bibliografie, fiind expusă în lucrarea autorilor citați. De asemenea nu voi cita în text numele vreunui autor, de cât acolo unde va fi de controversat sau dc confirmat vreo părere dejâ emisă. In descrierea animalului vom avea ca normă așezarea lui cu capul în sus, deci telsonul în jos și atuncea marginile inelelor care privesc capul sunt superioare, cele dinspre telson inferioare, și fața sternală este anterioară, iar cea tergală, posterioară. Terminând această scurtă introducere rog pe d-l. Profesor Sava Athanasiu să primească aci expresiunea recunoștinței mele pentru pre- țiosul concurs ce mi-a dat ca această lucrare să poată vedea lumina tiparului. Studiul exemplarelor. Mărimile. înainte de a insista asupra dimensiunelor izopodelor fosile culese, amintim următorul fapt: celor două exemplare ce au fost studiate de D-l E. G. Racovitză și R. Sevastos, li se dă ca mărime, lui A = 26 m.m. lungime și 9 m.m. lățimea maximă; lui B=19 m.m. lungime și 6 m.m. lațimea maximă (pereionitul IV). D l Racovitză adaugă relativ la B. (v. p. 178): „en realitd cette longueur doit etre au moins 22 ou 23 m.m. si l’on tient compte de la deformation de la region posterieure11. Din măsuraturile aci alăturate țin pentru moment să atrag atențiu- nea asupra faptului că există o strânsă legătură între dimensiunile cor- pului izopodelor și natura petrografică a păturilor ce le conțin. Institutul Geologic al României PROIDOTEA HAUGI 423 ' No. Lungimea teta ă Lungimea până la IV pereij- nll al IV cup- ! rits) L». eionit IV) Telsonulel Locurile unde au fost [ găsite Fosilele B. C. II. R. 1 2 3 4 23 in. m. Inc. 24 m. m. Inc. 22 m m. Inc. 27 m. m. 12 m. m. Inc 26 m. m. 14 m. m. Inc. 18 m. m. ■ 10 m.m. 6 m.m. 15 m.m. 7 m.m. 10 m.m. 6 m.m. 10 m.m/6,5 m.m. 5,5 m.m. 4,5 m.m. 10 m.m. 7 m.m. ? 3 m.m.; 7 m,m.i. 5 m.m. ? 10 m.m. ? 10 m.m. 6 m.m. Exemplare găsite pe i malul drept al Bistriței, în marnele argiloase de la poale- le muntelui Cernegu- ra (Piatra-Neamț). I A. E. F. G I. K. M. 0. P. U. 5 6 7 8 21 m. m. 15 m. m. 13 m. m. Inc. 15 m. m. Inc. 21 m. m. 12 m. m. Inc. 14,5 m. m. 15 m. m. 6 m. m. Inc. 16 m. m. Inc. 17 m. m. ? 14 m. m. Inc. 14 m. m. Inc. 11 m. m. Inc. 8 m. m. 6 m. m 4 m. m. 6 m. m. 8 m. m. 5 m. m. 5 5 m.m. 6 m. m. 6 m.m. 7 m. m. 6 m.m. 6 m. ni. 7 in. m. 5,5 m.m. 6 m.m. 4 m. m. 3,5 m.m. 4 m.m. 7 m.m. 4 m.m. 4 m.m. 4 m. m. 4 m.m. 5 m m. 6 in. in. 4 m.m. 4 m. in. 9 m.m. ? 5,5 m.m? 6 m. m. 8 m. m. 4,5 m.m. 5 m.m. 6 m.m. 6 m.m. ? ? I In marnele calcare din vârful muntelui Cozla. (Piatra-Neamț). L. 21 m. m. ? ,6 m.m. 8 m. m. I Marne pr. zise Cozla. (Piatra Neamț). Din cetirea tabloului alăturat mai constatăm: 1) Nici un exemplar din acelea găsite pe Cozla (marne calcaroase) nu are lungimea corporală totală maximă pe care o au exemplarele de pe Cernegura (marne argiloase). 2) Căutând media lungimei totale, atât pentru exemplarele de pe Cernegura cât și pentru.acelea de pe Cozla, luând ca termen de com- parație, nu lungimea totală — ce nu o putem avea decât arareori, atât din cauza deformărei pereionitelor V, VI, și VII, a pleonitelor sau a telsonului, cât și din lipsa unora din ele — ci lungimea de la cap (ba- za antenelor) până la segmentul al V (adică segmentul al IV fiind cu- prins), găsim aproape la toate exemplarele de pe Cernegura 9, 8 m.m., iar de pe Cozla 6, 1 m. m. Deci exemplarele de pe Cozla sunt mult mai mici ca celea de pe Cernegura, atingând cam 2/3 din talia acestora. Pe de altă parte exemplarele cele mai mari găsite pe Cozla (8 in.m.), 424 DR NICOLAE L. COSMOV1CI n’au atins niciodată mărimea maximă a acelora de pe Cernegura (10-15 m. m.), deși numărul Izopodelor găsite pe Cozia este dublu (14), față de acela de pe Cernegura (7). Sunt insă exemplare din cele culese pe Cernegura care au lungi- mea acelora de pe Cozia. 3) Tabloul dat ne mai arată un alt fapt însemnat: o egalitate aproape exactă între lungimea regiunei corporale sus arătate și acea a telsonului. Dacă însemnăm telsonul cu T. iar porțiunea de la baza antenelor până la pereionitul V cu P, vom putea spune pentru orișicare exemplar necomplect, fie că lipsește T, fie P, care este lun- gimea unuia și a celuilalt. Și cum în colecție avem câteva exemplare complecte ca R din tablou, ce are o lungime totală de 27 m. m. și No. 2 din acelaș tablou cu o lungime totală de 26 m. m., ambele având ca lungime a lui P și a lui T, 10 m. m.; putem făcând media (27+26 = 26.5) _ . . A . — .—. sa găsim un factor care sa ne înlesnească să cunoaștem care este lungimea totală a corpului oricărui exemplar fosil, mai mult sau mai puțin incomplect. In adevăr; însemnând prin L lungimea totală a corpului și care e de 26.5 m.m.: iar T și P, fiind fiecare de 10 m.m. lungime, urmează că atât P cât și T au valoarea de 2C5 din lungimea totală. De unde deducem: L — 2.05 T sau —2.6P P. De îndată ce pe un exemplar avem P, care îl găsim mai intot- deauna bine păstrat, sau pe T, mai rar bine păstrat, putem cu aproxi- mație găsi lungimea totală a corpului animalului, îmmulțind lungimea ace- lei regiuni P sau T cu constanta 2.85. Așa sp. ex. luăm exemplarele complecte înscrise prin A și I din tablou și care au P —8 m.m. Făcând operația: 2.65X8 = 21,3 m. m. găsim că Izopodile respective aveau 21.» m. m. lungime, iar măsură- tura directă ne dă numai 21 m. m. Diferența de 2 zecimi de mili- metru este o cantitatea absolut neglijabilă. Această încercare de măsurători își are însemnătatea sa. După cum am spus mai sus, fauna izopodică din Cozia e repre- zentată prin indivizi mici, pe când acei de pe Cernegura sunt indivizi mari ; ori localitățile sunt foarte apropiate (3 km. aproximativ). Urmează că în aceiași apă, condițiile biologice nu erau identice de unde diferențe și ’n desvoltarea corporală a acestor izopode. Colorația Exemplarele n’au colorațiuni identice: cele din marnele argiloase sunt brun închis, iar cele din marnele calcaroase brun-roșietic. Nici într’un caz însă nu putem deduce care a fost adevărata lor culoare înainte de fosilizate. Institutul Geological României PR0I00TEA 1IAUGI 425 cefalică inferioară. l-'ig. 1- Mcsidotea entomon. X. 6. A,. A2. Antenele 1 m 11. 1, Primul perciunii Capul. Mai toate exemplarele au capul bine păstrat așa că vom putea intra chiar în amănunțimi, în descrierea ce vom face. Capul de Proidotea se aseamănă celui de Mcsidotea entomon (fig. 1) fiind trapezoidal și prevăzut cu doi lobi superiori. Lobii laterali sunt mari, impărțiți fiecare printr’o tăietură foare în- gustă în câte două lobule rotunzite unul superior și celalt inferior, mai voluminos, ajungând cu marginea externă rotunzită la nivelul marginei externe a pereionitului l-a (v. pl.-I, 5-a și 5-b; pl.-ll. 7-a). Marginea superioară a capului este scobită, iar în mijlocul ei în loc să existe un șanț, ce ar indica separarea celor două loburi superioare, cum e Ia Mcsidotea entomon, prezintă din ' potrivă un mîc eșind, din vârful căru’a pleacă o creastă do: sală, proeminentă, și care se coboară în jos, pe linia mediană înspre marginea Acest eșind nu poate-fi confun- dat cu rostrul. In adevăr, pe exemplarul 7 a (v. pl-II.) și pe fig. 5, se vede foarte bine adevăratul rostru, între bazele ante- nelor ; mic, conic, mai desvoltat decât la forma actuală, situat într’un plan mai sternal decât eșindul, de care vorbim ce e situat dorsal și median, iar creasta lui ia parte la alcătuirea ri- dicăturei triunghiulare mediane de pe fața tergală a capului. Această față a capului mai pre- zintă ridicături ca și la forma actuală ; o ridicătură triunghiulară mediană și două laterale rotunzite. Ridicăturile laterale sunt vizibile pe exemplarul 5-b (v. pl-1.); marginele lor inferioare foarte eșite în afară, ca o creastă sucită în S se unesc pe linia mediană. Marginea inferioară cefalică, formează în regiunea mediană o creastă rotunzită și proeminentă. Ochii. Numai pe două exemplare s’au putut vedea ochii care fiind păstrați destul de bine, ne au permis să stabilim exact locul lor și să dăm și oare care amănunte în structura și conformația lor. Ochii, atât la forma actuală cât și la cea fosilă sunt așezați în acelaș loc; cum însă la Mcsidotea entomon, șanțul ce desparte lobii la- terali e cu mult mai lung (adânc) ochii care sunt așezați chiar la fundul acestui șanț, par așezați mai în față ca la forma fosilă, unde șanțul acesta fiind redus pe jumătate, ochii par a fi așezați mult mai îndărăt. 426 DR. NICOLAE L. COSMO\ ICt Măsurând distanța de la ochi la marginea externă a lobilor late- rali am găsit aceleași cifre pentru Proidotea ca și pentru Mesidotea entomon, ceiace arată că ochii se găsesc în acelaș loc la amândouă; pe când măsurătorile șanțurilor arată că unul (acel de la fosilă) e jumătatea celuilalt. Ochii Proidoteii sunt exact de aceiași mărime ca și acei ai Mesi- doteii. La fosilă ochii par așezați pe o mică ridicat ură. Pe exemplarul R (fig. 2), pe marginea ochiului -X se văd foarte clar niște puncte care nu sunt altceva decât fațetele corneei Deci o perfectă asemănare există între struc- r tura și așezarea ochilor la fosil și la forma actuală. \ Antenele 1. Sunt mai scurte decât perechea Fig. 2. Il-a de antene. In comparație cu forma actuală, c, d. oc. 3 oi.j. r. m [-jni III < lV=,/3 V; cifre absolut identice cu acelea căpătate pe antena II a exemplarului 7-b și care sunt identice cu acelea căpătate din măsurătorile făcute pe viu. Fig. 4. C. cl. Ocz. obj. F. 55 (Binocular). Redus Ar antena l-a, Aă antena Il-a. I-V. cele 5 articole ale hatnpei. Fig. 5. ch. cl. Ocz. obj. 55 (Binocular). (Redus '/?) m, Maxilipedul drept, r. Nostru, c. cadrul bucal. O așa de perfectă concordanță în cifrele obținute pe două exem- plare fosile diferite, nu mai lasă nici o îndoială asupra exactităței măsu- rătorilor făcute, cât și asupra marei asemănări, ce există între forma fo- silă și cea actuală. Articolul I este deci rudimentar ca și la forma actuală; al doilea e cel mai larg și ceva mai lung ca al lll-a,al IV de aceiași lărgime cu III dar ceva mai lung, pe când al V este cel mai lung (de 2 ori cât al IV) dar și cel mai îngust. Pe antena II a exemplarului 5-a, se observă pe articolul IV, și al V, câteva tije foarte bine păstrate. Flagelul e format din mai multe articole, al căror număr nu-1 putem preciza (8 pe un exemplar la care articolul distal lipsea) dar care trebue să fie aproximativ de 10; Primul articol al flagelului e de 2—2 FA, ori mai lung ca celelalte, care merg micșorându-se progresiv în lărgime până la cel din urmă. Piesele bucale. In genere aceste organe sunt complect distruse, totuși cercetând cu deamănuntul (cu microscopul opac) locul ocupat de aceste piese, am ajuns să disting pe un exemplar (c fig. 5) un maxi- liped, iar pe alt exemplar o parte din mandibulă, (fig. 6). Observând acest exemplar C, care se prezintă cu fața sa ventrală întoarsă spre noi, 428 DR. NICOLAE L. COSMOVlCI distingem destul de bine cadrul bucal ') de aceiași formă ca și la Me- sidotea entomon, un octogon, în care se găsesc cuprinse piesele bucale. Epistomul bine desvoltat pe care se reazămă rostrul, sunt foarte bine păstrate. Printre piesele acestea se distinge maxilipedul drept. Starea sa de păstrare ne împiedecă de a-i da o descriere complectă, totuși e îndestulătoare, pentru a ne face o idee „intoto“, de armătura bucală a izopodului fosil, armătură asemănătoare cu acea a izopodului actual. Se vede destul de bine, talonul bazai și talonul extern; întrucât privește pal pul, acesta nu e așa de bine păstrat încât să per- mită precizarea numărului de articole ce-1 compun. Exemplarul S, văzut tot pe fața ventrală, deși toate piesele sale sunt complect sfărâmate, totuși cercetând locul ce trebuia să fie ocupat de mandibule, se poate distinge foarte bine, ceiace luăm drept apofisa tri- turantă a mandibulei. l'orma (fig. 6) cât și zimții de pe margine atât de bine păstrați; Pig 6. Mesidotea entomon. Proido/ea. A și A' Apofisa iriluraniS a Mandibulei, ne îndreptățesc a o atribui ei. Urmează că apropierea ce facem între Proidotea și Mezidotea e evi- dentată și prin conformația pieselor bu- cale ce am putut observa, până’n pre- zent; piese ce lipsesc cu desăvârșire pe exemplarele studiate de D-nii RacovitzA și Sevastos. Pereion. Format din 7 peteionite, având somite libere și prevăzute cu epimere, caracter general la toate Ido- theidele. Raporturile dintre pereionite sunt aceleași ca și la forma actuală, urmând următoarea normă, după dimensiunele lor, lungime și lățime: pereionitele I, VII, VI, 11, V, III, IV. Pentru mai multă precizie, vom adăuga: I și VII sunt cele mai scurte; apoi vine II și VI, dintre care VI e ceva mii scurt și mai îngust ca 11; al V ceva mai lung se apropie de al III a, care împreună cu al IV sunt cele mai lungi, acesta din urmă însă, fiind și cel mai lung și cel mai lat. Toate aceste pereionite se acopăr unele pe altele, prin marginea lor inferioară Marginea internă a epimerelor e tot atât de lungă ca și mar- ginea externă a tcrgitelor, pe care se sprijin. Această linie ce separă tergitul de epimer, sau linia sutura!ă e p i m e r o-terga lă, e vizibilă (pe unele din exemplare) pe toate pereio- !) MU.NE edwards. Lccons sur la Physiologie et l'anatomie companie de l’hoinme cț des animaux, T. W-mc pag. 481 Nota 1. PROIDOTEA IIACGI 429 nițele, adică chiar și pe primul pereionit, ceia ce nu ar exista la exem- plarele studiate de D-l Racovitză și Sevastos. De altfel pe desenele făcute cu camera clară și anexate acestui studiu (fig 7, 8 și 9) după cum și pe fotografii (v. pl. I fig E, I? și 6-a). se vede perfect de I ine acea linie suturală și pe pereionitul I. Ținem să atragem luare aminte asupra următorului fapt: linia su- turală e p i m e r o t er g a 1 ă d e c a r e v o r b i m, e m ul t mai vizibilă pe exemplarele mici, (Cozla) decât pe cele mari. (Cernegura). Comparând pe Proidotea cu Mesidotea entomon,. rcesă că, pe când la forma fosilă, linia suturală epimero tergală e încă ușor vizibilă pe pereionitul I, la forma actuală această linie a dispărut, în schimb la celelalte pereionite c atât de largă, încât numai încape nici o îndo:ală asupra existenței unei adevărate articulații. Epimerele diferă între ele și n-.ai ales epimerele primului pereionit. Marginea superioară a pereionitului I, fiind adânc scobită, iar epi- Fig. 7. C. cb oc. 3. obj. F. 55. (Binocular) redus ’/s- I. Primul pereionist. a linia sonnală epimero- tergal^. Fig- 8. C. cl. oc. 3. obj. F. (Binocular) redus >/.». I-U l Pereionitcle I, II, și (II. a. linia suturală epimero-tergală (Binocular). Kcdns I-1II Pereionitcle I, II, și UI. a. linia snturaln epimero* tergală. merele ușor îndreptate înainte, capul se găsește îmbrățișat de epimere până la nivelul unghiului infero-extern al lobilor laterali. Forma epimerelor I e mai mult sau mai puțin quadrangulară, având unghiul supero extern mai mic ca un unghi drept, rotunzit, și cel infero- extern cu mult mai rotund. Urmărind figurele 7, 8 și 9 vedem că forma acestor epimere variază de la un exemplar la altul. Pe aceste figuri, se mai vede că marginea externă a ep:merelor e ușor scobită, (concavă). Fig. 1 arată o perfectă asemănare între forma fosilă și cea actuală, relativ la unghiuri, pe când mărginele externe ale pereionitului sunt dc data aceasta ușor convexe. Institutul Geological României 430 DR. NICOLAE L. COSMOVICt Făcând abstracție de aceste mici amănunte, forma primului perc- ionit de la Proidotea Haugi, rămâne aproape aceiași ca și la forma actuală. Fig. 11. ch. cl. oc 3 obj. F. 55 (Binocular). redus ’/e- VI-VII. Pereionitele I-1V. Pleonitelc VI și Vil I-1V. a. linia suturală epiinero«terga!5. Fig. io. (.. cl. oc 3. obj. F. 55 (Binocniar) redus >/., Vf, VIL Percionitcle VI și VII. I la IV. Pltonhele 1-1V. a. linia suni raia epiincro-tergalâ E. epimere. P. pleotelsnn, p. proiopodit. Celelalte epimere sunt triunghiulare, cu vârful ușor lungit în jos. Fig. 12. Mesidotea entomon. X 6. VI-VII Pereionitele VI-VII. LIV. Pleonitele I-IV P. pleotelsnn p. proto- podind uropodelor en. endopoditul uropodelor. Plecând de la epimerul II spre al VII, vâr- furile se lungesc din ce în ce, subțiinduse. Epimerul VII este foarte redus față de al VI, fiind în acelaș timp și cel mai scurt și cel mai îngust dintre toți. Din punctul acesta de vedere forma actuală are vârful epimerelor sale mult mai întinse, mai lungite și mai înguste. Chiar pe fosile găsim diferențe și anume; la exemplarul cel mai mic, (planșa fig. F) găsit pe Cozla, epimerele sunt ceva mai lungi și mai înguste ca Ia celelalte exemplare. In ceia ce privește epimerele VI și VII, măsurăturile făcute pe desenele căpătate cu camera clară, arată că a) IV epimer e cam de două ori mai lung ca al VII. Figurile 10 și 11 comparate cu fig 12, (reproducerea fig. XVI pag. 187 din lucrarea D-lor Racovtiză și Sevastosj, ce reprezintă forma actuală arată că și la Mesidotea ento- mon., al VI epimer e de două ori mai lung ca al VII. înainte de a încheia acest capitol cre- dem util de a da desemnele comparative ale pereionitului IV: fig. 13 Institutul Geologica! României PROIDOTEA HAUGI 431 reprezentând acest pereionit la fosil și fig. 14 la forma actuală (ambele făcute cu camera clară). Starea de păstrare e de așa natură, încât permite urmărirea celor mai fine amănunte așa bunăoară orificiile, ce reprezintă locul de articu- lație a pereiopodului săpate atât în sternit cât și’n epimer — sunt mai mult pe sternit — exact ca și la forma actuală. Ca deosebiri: epimerele sunt ceva mai înguste și vârful mai tras la forma actuală, iar linia suturală epimero-tergală mult mai adâncă si mai pronunțată la Proidotea. In rez imat, ceia ce trebue scos în relief din faptele analizate până aci, e că primul pereionit la Proidotea Haugi prezintă urma unei 13 Mesidotea entomon. ’ C. cl. oc. 3 obi. F. 55 (Binocnlar) redus ( .cl, oc. 3 obj. F na țBinoculnr). IV. letetonn IV, Pereionilui IV. E. epimer. (jumătatea e. epimer. (văzut pe fața tcrgala.) stângă văzută pe fața tcrgală). linii suturale epimero-tergală, linie atât de pronunțată pe celelalte per- eionite, încât nu mai încape nici o îndoială că epimerele celorlalte so- mite, erau cu totul libere, articulate, putându-se mișca, iar nu înțepenite ca la forma actuală. Apendice. Trecând la studiul apendicelor, e bine să atragem atenția usupra poziției normale ce au, când, pentru a le descrie contu- rurile, e nevoe a se ști cum le privim. Apendicile se termină prin câte o cange (dactylos) a cărei margi- ne concavă privește capul, deci e înturnată în sus. La cele dintăi 3 părechi, poziția lor în legătură cu funcția, face ca concavitatea dactylosu- lui să privească linia mediană sternală si atunci muchea respectivă a propodosului, privește și ea aceiași linie mediană. Ca să descriem aceste muchi, trebue să ținem seama dc raporturile ce au și deci trebue să le numim; muche sau margine internă și cele opuse externe; iar nu infe- rioară și superioară. Dovadă că nu sunt bune denumirile de inferior si superior, o gă- sim în observarea poziției dactilosurilor, celorlalte 4 pereiopode, la care concavitatea e întotdeauna înturnată în sus, înspre cap, pe când apen- Institutul Geologic al României 432 DR NICOLAE L. COSMOVlCI dicele sunt îndreptate în jos, încât în loc ca concavitatea să fie o mar- gine inferioară • în comparație cu acea a celor 3 de întăi părcchi — ei o margine superioară. Ceva mai mult, Fig. 15 care reprezintă pereiopodul III' drept, la Nosidotea entomon (animalul cu fața ventrală spre noi) arată că aceiași muche a două articole consecutive (dactylos și propodos) au poziții opu- se. Muchea internă a dactilosului dacă o privim față de susul și josul trupului animalului, e o muche inferioară. Aceiași muche internă a j>ropodusului însă, e superioară și nu inferioară. Fig 15. Mesidotca entomon. Redus Cli. cl. uC 1. obj 2 Nachet. Pereiopodul HI. S. spini mari ti. Așa încât, pentru ca descrierile să fie comparative, vom numi, muchile respective ale ori cărui articol dintr’un apendice si’n orice po- ziție s’ar afla acel articol, cu numirile de muche internă și nu inferi- oară și de muche externă iar nu superioară. Pereiopodele. Aceste apendice la tipul de astăzi sunt în număr de șapte, dintre care trei îndreptate, normal, în sus, pe când celelalte în jos. Tot în număr de șapte și’n aceleași pozițiuni le găsim și la tipul fosil (vezi planșa I lig. 5-a și planșa 7-a). Institutul Geologic al României proidotea haugi 433 Sunt dimorfe: cele trei dintâi fiind scurte, masive si prehensibile, celelalte lungi, subțiri și ambulatorii. Pe unele fosile, pereiopodele au o așa păstrare, încât ne permite chiar de a intra în amănunte, ce sunt de o mare însemnătate, arătându- ne cât de mare este asemănarea între pereiopodele fosilei și ale formei actuale. In ceia ce privește primele trei pereiopode, pe exemplarul 7-a (vezi planșa II), sunt bine păstrate numai pereiopodele I și II, din care nu se văd decât Propodosul și Dactylosul, pc când pe exemplarul 5-a (fig. 16) pereiopodul Hi se găsește aprope în întregime. Fig. 16. Ch. cl. ne. 3 obj. F. 55 (Binocular). I-HI. Percionitele I-III P. II și p, III. Pereiopodele II și III. Din măsurăturile făcute rezultă că Dactylosul e cam tot atât de lung ca și Propodosul al acestor apendice. Acest din urmă arti- col e larg, lățit având marginea sa externă arcată și netedă, pe când cea înternă, încrețită, mai poartă din distanță în distanță câte un spin mare, conic, fiind vizibili 4 din aceștia, iar între ei, alții mult mai mici, tot conici. Fig. 15 ce reprezintă pereiopodul IlI-a de la Mesidotea entomon luat ca termen de comparație, arată foarte bine aceiași dispoziție; așa că nu numai forma, dar chiar prezența acestor spini cât si așezarea lor, Amiirif? Tnsfil. o! Româniți. 28 Institutul Geological României 434 DR. NICOLAE L. COSMOVlCI unii mari, intercalați cu alții mici, arată marea asemănare ce există între ambele exemplare. Dactylosul, la toate,e mult mai îngust, ușor curbat și din di- spoziția ce are, rezultă că e în stare ca îndoindu-se, adică aplecându- se peste propodos să formeze cu acesta o pensă. Unghia foarte scurtă, conică, nu e vizibilă decât pe pereiopodul III (fig 16), și exemplarele noa- stre nu ne învoesc a spune dacă unghia era sau nu întovarvșită de un spin. Carp osul cu totul asemănătorcu acela dela Mesidotea .entomon, păstrează pe muchea sa interna, numai doi spini, cei mai mari și cei mai lungi, iar restul de spini nu se văd, însă prezența acestora, cât și fap- tul că marginea e festonată, ar fi o mărturie de existența celorlalți spini. Merosul, cel mai redus din toate articolele, identic cu cel de la Mesidotea entomon, prezintă în unghiul format de marginea externă cu cea distală un smoc de tige. Ischiumul și Bassisul fiind vârâte unul în altul, nu se pot delimita ușor, așa că e greu să ne pronunțăm asupra lungimei lor. Singurul lucru ce putem spune e că Bassisul ni se pare cu mult mai scurt In Proidotea decât la Mesidotea entomon. Aplicând formula lungimei proporționale ale articolelor pereiopo- dului III, pentru Mesidotea entomon avem: B = 4, 1=2, M=l, C = l, P = 2, D = 2. Măsurătorile făcute asupra pereiopodului III la Proidotea Haugi, dau B = ?, 1 = ?, M = l, C=l, P = 2, D = 2. Măsurătorile comparative pentru pereiopodul II. dă: Mesidotea entomon: B = 4, I = 2l/3, M = l, C = 1, P = 2‘/2, D=2x/2. Proidotea Haugi: B = ?, 1 = ?, M = l, C = l, P = 2’/8, D = 2’/4. Daci pensele merg crescând în mărime de la pereiopodul III spre I la fosilă ca și la forma actuală. Celelalte perechi de pereiopode, exeminate pe fosilă prezintă o păstrare de o fineță extremă, permițând, chiar descrierea felului de a fi a spinilor, exceptând, părechia IV, mai mult sau mai puțin bine păstrată. Fig. 17, reprezintă pereiopodele, V, VI și VII, desenate cu came- ra clară și cu toate amănuntele lor. Să le descriem pe rând. Pereiopodul V. Toate articolele sunt păstrate în întregime, afară de Bassis ce nu se poate vedea tot, fiind acoperit în parte de epimer. De altfel toate aceste trei pereiopode au fost desprinse din locu- rile lor, în momentul fosilizărei asa că nu se mai găsesc la locurile lor respective. ’ Pe. marginea internă a Bassisul ui se găsesc două tije penate. Institutul Geological României t’ROÎDOTEA HAUGÎ 435 ceia ce indică rândul de tije care împodobesc acea margine la for- ma actuală. Ischiumul prezintă zece din aceste tije pe marginea externă și 9 pe cea internă; modul lor de așezare urmează aceiași dispoziție ca și la Mesidotea entomon. Pe marginea sa distală se observă 3 peri, dintre care cel mai puternic șe fgăsește^'mai aprope de marginea externă. Fig. 17. C. cl. oc 3 obj. F 55 (Binocular) 1 IV-VIF. pereîonîtele IV-VII. P V, VI, VII. Pereiopodele V» VI și VII.S. spin mărit, U. uropod Forma pe care o prezintă magrinea distală e absolut identică cu cea de la forma actuală. Merosul, a cărui formă nu se deosebește întru nimic de acea a Mesidotei, are la capătul său distal 2 spini (in acelaș loc la formă ac- tuală sunt 3 spini). Cu ajutorul unui obiectiv puternic am putut vedea și structura unuia din acești trei spini, a celui mai mai mare, care e penat. Acelaș lucru vom spune și despre Carp os,care și dânsul păstrează 4 36 DR. XICOLaE L. COSMOV1CI pe marginea internă 4 spini cu aceiași structură, 4 numai clin ce> 6 ce se găsesc la Plesidotea entomon. Pe figura Indicată (17), este reprezentat unul din acești spini măriți (s) formă de spin ce se găsește și la tipul actual (fig. 15). Pe marginea distală-a carposului se află 4 spini înloc de 5 Pe aceiași margine, însă înspre muchea externă a articolului se văd două tije, dintre care una c cu mult mai lungă, făcând parte din grupul celor 5 tije, ce există în acel loc la forma actuală. Propodosul prezintă pe muchea internă, acelaș număr de spini 5, ca și la Mesidotea entomon, iar pe cea externă, un mare număr de tije penate. La baza Dac ty 1 os ului în unghiul ce-1 face acest articol cu pro- podosul, când se’ndoaie peste el pentru a forma pensa, se văd 2 spini, unul mai puternic și mai lung, altul mai mic și mai subțire, exact ca la Mesidotea entomon. Doctylosul, în acel loc, mai are o mică ridicătură, ce.nu lipsește nici la Proidotea. Deci în totul, asemănarea e perfeefă și dânsa devine mai evidentă când punem față’n față formula ce rezultă din măsurarea lungimei fie- cărui articol, atât la fosilă cât și la forma actuală. Mesidotea entomon : Pereiopod V. B=2VS, 1=2, M=l, C=1 P=P 2 D—P/s. Proidotea Haugi: Pereiopod V. B.=r. I=2'/3, M—1, C=P/0P=ls/4 D=P/5. Singura deosebire o face Propodosul ce e ceva mai lung la fosilă. Trecând la celelalte pereiopode VI și VII, ar însemna să ne repețim, dacă am încerca să dăm o descripție tot atât do. amănunțită ca și pen- tru pcreiopodul V, și de aceia ne vom mărgini să adăogăm următoarele: nu e articol care să nu fi păstrat fie din spini, fie din tijele penate. Intru cât privește forma lor, identitatea este perfectă între aceste două tipuri. Măsurătorile făcute dau următoarele formule. Mesidotea entomon Pereiopod VI. B=2’/2, I=P/4, M=L C=l, p=p/S( d=pa. ' » ’ » VII. B=2V4, I=P/2, M=l, C=l, P—P/3,D<1. Proidotea Haugi Preiopod VI. B=? I=2’A, M=l, C=i1/s’P=2> D=PA. » ’ vii. b=?i=?, m=i,c=p;, p=p,1 Dir.arală cphnero-tcrgală. P. pleotelson. P. u. protopoditul uro- podtlur.... (Pe fig. 23 se vede că aceste apendice sunt deviate din poziția lor normală). Pleotelson. începe prin a fi tot atât de larg ca si pleonul apo’ se îngustează pe măsură ce se apropie de vârf care e ascuțit, desemnându-se ca un triunghi cu baza în sus și cu laturile ușor curbate (fig. 23). De altfel pe exemplarul R (fig 24) se vede Pleotelsonul perfect păstrat, fără nici o deformare, ce ne arată forma exactă ce avea la tipul fosil.. Se deosebește de Pleotelsonul de la Mesidotea entomon (fig. 12) care e mult mai ascuțit, iar vârful terminal mai rotunzit. Uropodele. Au putut fi studiate nu- mai pe unele exemplare, la acelea ce le au resfrânte pe laturile Pleotelsonului. Protopoditul e întru totul asemănător aceluia de Ia Mesidotea entomon având mar- ginea sa superioară convexă. O brăzdătură largă, mai puțin oblică ca la forma actuală, împarte articolul în dou? părți neegale, (vezi comparativ fig. 25 ce reprezintă Uropodul exem- plarului fosil H și fig. 12 dela Mesidotea cntom'bnY Ca și la forma actuală, marginea sa superioară întrece ușor nivelul Fig. 22. Fig. 23, C. cl. oc. 3 obj. F 55 (Binocular) redus t/, "Ch. ci. o 3 obj. 55 (Binocular'. LIV. Plconitele LIV. El. pleopodu! I. redus 1/3. T. telson, partea terminală. vârfului epimerului pereionitului VI, iar capătul sau.inferior se îngus- tează puțin. Endopoditul, se găsește rău păstrat pe exemplarele mele și linia care-1 separă de protopodit, pe exemplarul desenat, e abea vizi- bilă (fig. 26). Vârful, în schimb, e bine păstrat și se vede că e ușor rotunzit. Institutul Geological României 440 DR. NICOLAE L. COSMOVlCI Deși marginele laterale ale endopoditului sunt abca impresionate, totuși se poate vedea că forma sa este triunghiulară. Infine comparativ cuendopoditul uropodului de la Mesidotea, la Proidotea el e mult mai lung. In adevăr endopoditul la Mesidotea întră de ă1,, ori în lungimea protopoditului, pe când la Proidotea numai P/z- Exopoditul n’a putut fi observat. Uropodele întrec în lungime Pleotelsonul, ceia ce nu au loc la Mesidotea, (fig 12); caracter ancestral, fapt arătat de D-l Racovitză. Deosebiri Sexuale. Cu neputință de determinat sexele exemplarelor fosile și cum la Mesidotea entomon masculul e mult mai mare decât femela și pe dealtă parte cum colecțiunea noastră are exemplare de talie mare și altele mici, e întrebarea dacă cele dintâi sunt masculi și cele din urmă femele. Fig. 24. P. pleotelsonul în între- gime. mai tură nici Vom vedea, după cum de altfel am spus’o și sus, că această diferență de talie nu e în legă- cu sexele. Taxonomic. Din studiul făcut nu 'mai încape o îndoială că Proidotea Haugi este un gen în- rudit cu Mesidotea entomon. In ceia-ce privește deosebirile dintre ei și pe care ne întemeiem să considerăm pe Proidotea ca un gen aparte, sunt următoarele: 1) Proidotea ar avea flagelul antenelor Ia multi- ar ti cu lat. (Racovitză și Sevastos). Cercetările noastre mărginindu-se, în ceia-ce privește acest flagel, la un singur exemplar, ce ne a permis un astfel de studiu, nu ne dă posibilitatea de a afirma acest lucru. Am putea spune tocmai contrarul, acest flagel e format dintr’o singură piesă. Confirmarea modului nostru de a vedea, ar face să cadă acest punct de deosebire preconizat de autorii sus-citați și când asemănarea dintre Proidotea Haugi și Mesidotea entomon ar deveni și mai strânsă. 2) Nu încape nici o îndoială că pleonitul IV la Proidotea era liber și nu sudat la Pleotelson cum e la Mesidotea entomon (Racovitză și Sevastos). 2) De asemenea protopoditul uropodelor e mult mai redus și uro- poditele mult mai desvoltate la Proidotea decât la Mesidotea. (Racovitză și Sevastos). 4) La Mesidotea primul pereionit își are tergitul său așa de intim șudat la epimerele sale că nu există nici o urmă de sutură epimero- Institutul Geological României PROIDOTEA HAUGI 441 tergală. pe când la Proidotea există astfel de linii suturale — bine în- țeles — foarte șterse comparativ cu acelea a celorlalte pereionite. (Cosmovici) 5) La Mesidotea, epimerele pleonitelor sunt cu totul sudate tergi- telor, fără nici o urmă de linie suturală, pe când la Proidotea, aceste linii sunt vizibile. (Cosmovici). Dacă urmărim cele enunțate in aceste cinci puncte (dintre care 4 și 5 sunt noi), constatăm că toate deosibirile citate nu reprezintă decât stadii de transformări ontogenetice, iar asemănările sunt toate datorite caracterelor de filiațiune. Proidotea Haugi e atât de aproape de Mesidotea entomon, încât dacă am ținea în seamă timpul scurs din momentul în care Proidotea populă apele mării oligocene, și astăzi, am [găsi că evoluția acestor forme s’a făcut cu o încetineală nespus de mare. Perilogie (Bionomie și Biografie) Exemplarele studiate de d-nii Racovitzâ și Sevastos sunt în număr Fig. 26. C. cl. oc. 3. obj. F 55 (Binocular) rvdus I-IV Pleonitcle 1-IV. P. pkotelson. P. u. pro- topoditul uropodului drept, en. cndopodiluL a. Linia ce ar arăta despărțirea dintre protopodit și endopodit. Fig. 25. C. cl. oc 3 “obj. 55 (Binocular) redus i/3 P. pkotokon. p. protopodil. de două și au fost găsite la colina lui Novac, lângă Băițățești, in siștu- rile argiloase de culoare închisă. Cum nu s’au găsit alte fosile în aceste terenuri, D-l Sevastos le aseamănă cu șisturile menilitice cu pești din muntele Cozia și Petricica din Piatra-Neamț, din acelaș județ, bazându-se pe considerațiuni strati- grafice și petrografice (v. p. 190). Toate' exemplarele noastre au fost culese în Piatra-Neamț, atât pe muntele Cozia cât și pe Cernegura, munți separați între ei prin larga vale a Bistriței. In păturile de pe muntele Cozia (vârf), alăturea de izopode. se gă- 442 DR. NIC0LAE L. COSMOVICI sesc solzi de pești și foarte rar exemplare de Meletta\ în schimb, pe Cernegura, chiar pe malul Bistriței, unde aceste pături sunt desvălite, abundă exemplarele de Meletta, diferite Clupeide și mai ales exemplare mari de pești carnasieri, voraci, ce ar putea forma subiectul unor noui cercetări și care ar complecta pe cele deja făcute. Printre acești pești, se găsesc și exemplarele de Proidotez. Refe- ’ rindu-ne la natura petrografică a acestor pături, găsim că pe Cozla, păturile sunt formate din marne calcaroase. Roca de culoare galbenă- brună imediat ce vine în contact cu aerul să înălbește. In schimb, pe Cernegura, marnele sunt argiloase. Ca duritate; sunt mult mai dure aceastea din urmă, compacte și de o culoare albăstrue-cenușie, întru totul asemănătoare ardeziei. De oare-ce izopodele găsite la Bălțătești, erau tot în marne argi- loase, ca și acelea de pe Cernegura, care la rândul lor se mai găsesc întovărășite și de pești, printre care foarte multe exemplare de Meletla, ce sunt considerate ca aparținând la complexul șisturilor menilitice ce face parte din Oligocenul mediu (etajul Tongrian), nu mai rămâne nici-o îndoială că, aceste izopode au trăit și s’au fosilizat odată cu acești pești, depunându-se în aceleași pături, în marea oligocenă. Deci e vorba de unul și acelaș orizont. Aceste izopode aparțin Oligocenulw- Mai este însă o chestiune asupra căreia vom insista. După cum spuneam, păturile nu sunt la fel, deși s’au depus cam în acelaș timp, acelea de pe Cernegura fiind formate din marne argi- loase; iar acelea de pe Cozla, din marne calcaroase. In acelaș timp, ceia ce ne a surprins și care fapt l’am atins și’n decursul acestui studiu, (v. pag. 423) e mărimea acestor îzopode; acelea din terenul calcaros, atingând cam 2/s din talia acelora din terenul argilos. Condițiunile, fiind mai prielnice în acelea în care s’au depus mar- nele argiloase, aceste izopode s’au desvoltat mai bine, de unde și mă- rimea exemplarelor găsite. Din potrivă, în regiunea Cozlei, unde se de- puneau marnele calcare, mediul fiind mai puțin prielnic, formele sunt mult mai mici — și păturile sunt mai sărace, puține izopode și pești foarte rar — căci cele mai mari exemplare găsite aci, nu depășesc media exemplarelor de pe Cernegura. Prezența de numeroși pești, și’n special Clupeide, cât și exempla- rele de pești carnasieri-, voraci, enormi, în apele care au depus argile, sunt încă o mărturie asupra influenței condițiunilor fizice și biologice în care s’au depus aceste pături.—Tot in Cozla, la un nivel mai inferior celui citat, în marne, de data aceasta, argiloase, dure, apropiindu-se deci de acelea de pe Cernegura, izopodul găsit (v, pag. 423 L), e de talie mare. Institutul Geologic al României PROIDOTEA HAUGI 443 Faptul acesta ne înputernicește a susținea cele de mai sus, că: felul de a fi al apei in care s’au depus aceste pături și iu care au trăit izopodele găsite, a influențat asupra desvoltărei lor corporale. De altfel lucrul acesta nu trebue să ne surprindă. Observațiunile actuale, ne arată că repartiția animalelor atârnă, pe lângă altele, de adâncime și de natura fundului. Ori, hrana, găsindu-se mai din belșug pe un fund vasos și izopodele s’au putut desvolta mai lesne. In aceste marne argiloase, mai ales în acele friabile, impresiunile vegetale sunt numeroase (alge) impresiuni ce n’am găsit niciodată în marnele calcare. De asemenea, prezența peștilor atât de numeroși, pledează în favoarea unor condițiuni mai prielnice pentru apele în care s’au depus aceste marne argiloase. Aceiași observație, relativ la diferența de talie, am gasit’o și la Lamellibranchiatele găsite în orizontul imediat superior aceluia cu izopo- de, atât pe Cozla cât și pe Cernegura, la care nivel natura petrografică a rămas absolut aceiași, adică tot marne calcare pe Cozla și marne argiloase pe Cernegura. De data aceasta lamellibranchiatele de pe Cozla sunt cu mult mai mari, mai ales speciile de Cardium, decât acelea din rocele argiloase. In nota publicată relativ la Lamellibranchiatele și gasteropodele de pe Cernegura *) reeșia că: toate sunt forme litorale și sub—litorale. Așa încât, toată fauna, atât acea ichtyologică, cât și acea a mo- luștelor, cât și aceasta a izopodelor, vorbesc pentru una și aceiași con- cluzie : că depozitele Oligocenului mediu (Șisturile menilitice) în cari se întilnesc aceste fosile, sunt depozite marine formate la o mică adincime. Aceiași concluziune rezultă și din referatul d-lui Sava Athanasiu asup- ra lucrării d-lor Racovitză și Sevastos 5). Păturile citate au direcția N V — S E și se găsesc, pe Cozla în vârful muntelui, iar pe Cernegura, la poalele muntelui, în malul săpat de Bistrița, ce taie aci, o vale transversală. Ținând seama de faptul că formele actuale înrudite cu Proidotea Haugi, lipsesc cu totul în regiunile arctice și subarctice IRacovitză); ar fi interesant de urmărit cât mai spre sud, răspândirea acestui cru- staceu în depozitele oligocene. Pentru moment, cercetările făcute, se limitează la o regiune cu totul restrânsă; Bălțătești (Racovitză și Sevastos), și Piatra Neamț (Cosmovici) situată la 24 Klm. S E de Bălțătești. N. L. Cosmovici. Note sur une faune Oligocene du Flysch Moldave. Bulle- tin de la section scientifique de 1’Academie Roumaine. l-ere anned N'o. 2. 19 13- 2) Dări de seamă ale ședințelor Institutului Geologic. Voi, II. 910 pag. 130 - 133. Institutul Geological României 444 DR. NICOi.Al. L. COSMOVlCi .Asupra condițiunilor în cari s’au format depozitele Oligocenului mediu cu Proidotea Haugi ne-am putea face o idee apropiată din ob- servațiunile pe cari am avut ocaziunea să le fac în vara anului 1920 în localitatea balneară Budachi din Basarabia, asupra izopodelor Idoteide cari trăiesc astăzi în Umanul Șabalat de pe țărmul Mării Negre. Acest liman, situat spre sudest de Cetatea Albă (Acherman) se întinde dea- lungul țărmului Mării Negre pe o lungime de 22 km. până în Umanul Nistrului, fiind separat de Mare prin o bară îngustă de nisip. Adâncimea sa nu c prea mare și pe fundul său se așterne, cași la lacul Techirghiol, un strat gros de nomol negru, fin, lipicios și cu miros pătrunzător, bogat în bromuri, cloruri, sulfuri și substanțe organice. Deși Umanul dela Budachi este în legătură cu limanul Nistrului» care îl alimentează cu apă dulce, totuși apa sa are un grad de salinitate mai marc decât a apei Mărei Negre din apropiere. In acest liman, pe fundul căruia se depune nomolul organic (Sapropel) trăiesc foarte nu- meroase izopode, împreună cu o faună destul de variată din pești, crus- tacci, anelide, moluște ș. a., ceeace face un contrast isbitor față cu fauna sărăcăcioasă dela țărmul nisipos al Mării din imediată apropiere, unde fauna este alcătuită mai numai din scoici si rare izopode. Este evident că condițiunile de trai din Uman (apa mai liniștită, noinohil, algele) sunt mai favorabile pentru desvoltarea izopodelor. Faptul că izopodul fosil se întâlnește în șisturile menihtice, carac- terizate tocmai prin șisturi argiloase și marnoase bituminoase, adică prin sapropelite, ne arată că condițiunile lor de formare nu erau esențial deosebite de acele în cari se formează astăzi nomolurile în limanurile Mării Negre ceeace confirmă de altfel cunoștințele cc le aveam până acum, adică că șisturile menilitice sunt formate la o mică adâncime, sub un regim lagunar, unde s’au putut desvolta o microfauna și o microfloră bogată. Pedealtă parte, părerea exprimată de unii geologi, nedovedită su- ficient până acum, că Grezia oligocenă superioară (Grezia de Kliva) de deasupra șisturilor menilitice, ar fi o formațiune de Dune de Coastă marină, s’ar putea exemplifica prin dunele actuale dela țărmul Mări Negre. h Dr. Emu. Țepoșu și Dr. Liviu CâmpeanU. Apele minerale și stațiunii Balneo Climaterice pag. 319-324. 1921. B.icurcsti. Institutul Geological României PROIDOTEA HAUGI 1SOPODE DE L’OLIGOCENE MOYEN DE ROUMANIE PAR DR. NICOLAS L. COSMOVlCI LYtude que je prcscnte, complete celui fait par M.M. Racovitza et Sevastos, sur les isopodes fossiles du Flisch carpatiquc. Je dois faire connaître, qu’en 1905 — encore lyccen -—j’ai trouve ce crustace dans le mont Cozia (Piatra Neamtz); et que j’ai public une petite note, dans les Archives de lassy, Decembre 1910, juste au mo- ment de l’apparition du travail citb des M. M. Racovitza et Sevastos. Comme nous posedons un grand nombre d’exemplaires dont quel- ques-unes bien conserves, il nous a ete permis d’etudier l’isopode en de- tail et de le reconstituer completement. D'autre part, l’isopode Mesidotea entomon de la mer Baltiqueayănt beaucoup de ressemblance avec notre fossile, nous avons comparative- ment etudie son organisation. Nous tacherons de resumer brievement les dissemblances entre ces deux genres et les faits nouveaux trouves. L’etude des exemplaires. Dimensions. Notre tableau (pag. 423) indique nos mensurations et en meme temps les localitcs, oii nous avons trouve chaque exemplaire. En lisant ce tableau on constate : une correlation etroite entre les dimensions du corps des isopodes et îa’nature petrographique des couches qui les renferment, En eft’et: 1) Aucun exemplaire de Cozia (marnes calcaires) n’atteint le maximum de longueur dc ceux de Cernegura, (marnes argileuses), 2) Isopodes de petites taille, dans les couches de Cozia, n’ayant, que 2/s â peu preș de la taille de ceux de Cernegura. 3) Les plus grands exemplaires de Cozia, n’atteignent jamais la grandeur maximum de ceux dc Cernegura, quoique le nombred’iso- podes trouves dans les couches de Cozia surpasse de beaucoup celui des couches de Cernegura (14 pieces pour 7). < A Institutul Geologic al României Vigrz 416 DR. NKOI.AS L. COSMOVICt Donc dans ces deux localitâs si proches [3 km. apr.) il y avait autrelois, dans l’une, des individus de petite taille et dans l’autre de grande taille. II s,en suit, que les conditions biologiqueș etaient diffă- rentes et qu’elles ont eu leur influence sur le developpement du corps des isopodes. Nos mensurations nous ont amene — en mâme temps — â trouver une formule, grâce â laquelle nous pouvons savoir quelle fut la vraie longueur totale du corps de n’importe quel isopode fossile plus ou moins incomplet. En eflet, indiquant par L la longueur totale du corps, par T le Telson, et par P la portion comprise entre la base des antennes et le V-eme pâreionite, on a : L — 2.65 XP ou 2,65 XT. (2,65 est une constante). Tete. La fente des lobes latâraux est deux fois plus longues chez M. entomon que chez Proidotea Haugi, Racovitza et Sevastos. Le bord superieur (anterieur) de Ia tâte est âchancrâ sans avoir une fente au milieu, indiquant la separation des deux lobes superieurs comme c’est le cas chez M. entomon. mai au contraire porte une petite eminence du bout de laquele part une crete dorsale saillante, qui se prolonge sur la ligne mediane jusqu’au bord inferieur de la tâte et qui prend part a l’orga- nisation de la bosselure mediane triangulaire de la face tergale de la tete (pl. I, 5’ et 5b; pl II 7a). Yeux. Ils ocupent la meme place chez Proidotea Haugi que chez .1/. entomon (Racovitza et Sevastos) car ils se trouvent, d’apres nos mensurations, ă la meme distance du bord externe des lobes lateraux corespondants et situes sur une petite eminence. Nous avons pu distin- guer des facettes corneenes (fig. 2). Antennes I. Elles sont plus longues chez fisopode fossile. La difference de longueur entre les deux paires d’antennes est bien mo- indre chez Proidotea Haugi que chez M. entomon. Proidotea H. aurait le flagelle des antennes I multiarticule (Racovitza et Sevastos). D’apres nos abservations il est forme par une piece unique comme chez M. entomon. (fig 3 et pl. I N). La question est â reprendre. Nous pouvons affirmer que le flagelle etait pourvu des lamelles olfactives,, car â son extremite et sur son bord distal on observe fort bien une empreinte circulalre juste ă l’endroit ou chez la forme actuelle se trouvent ces organes sensitifs. Antennes II. Identite entre les deux formes (fig. 4). Pieces bucales. Nous avons pu observer le maxillip^de droit et Institutul Geological României .PROIDOTEA HAUGI £47 l’apophyse triturante d’une mandibule (fig 5 et 6). Identitb avec la forme actuelle. Pereion. La ligne suturale epimero-tergale existe aussi sur le premier pbrbionite, moins prononcee pourtant que sur Ies autres pb- rbionites, (fig. 7, 8 et 9; pl I E, F et 6-a) et fait important, plus visible sur Ies petits exernplaires (Cozia) que sur Ies grandș (Cerrnegura). En comparaison avec M. entomon, cette ligne suturale visible sur le I-er pbrbionite du Proidotea, n’existe pas chez le vivant; en echange sur Ies autres perbionîtes, l’extreme largeur de la ligne sutu- rale, nous indique une veritable articulation, de sorte qu’il n’en reste aucun doute que Ies epimbres de ces articles du Proidotea eta- ient articulbs, mobiles, ce qui n’a pas lieu chez la forme actuelle. Appendices. Pereiopodes. Identitb entre Ies deux lormes, mbme dans Ies moindres details (fig. 15, 15 et 17; pl I 53 et pl II 7“). En tenant compte de la longueur proportionelle des articles (formule donnbe par M. Racoviiza) nous trouvons : Perbiopode II. M. entomon B=4, I—22/3,M=l, C=l, P=2'/2, D=2’/2. Proidotea Haugi B=?, 1= ?, M=l, C=l, P=2\ 3, D=2‘ 4. Perbiopode III, M. entomon B=4, 1=2, M=l, C=l, P=2, D=2 Proidotea Haugi B=?, 1=?, M=l, C=l, P=2, D=2 Perbiopode V, M. entomon B=2*/2, 1=2, M=l, C=l, P=l'/2, D=1V5 • Proidotea Haugi B=?, I=2’/3, M=l, C=l’/6>P=l3/4, D=l’/5 Perbiopode VI. M. entomon B=2'/4, I=18A> M=l, C=l, P=1‘A, D=1V4 Proidotea Haugi B=?, I=2’/3, M=l, C=l]/2,P=2, D=l’/4 Perbiopode VII M. entomon B=21/s, I=1V2, M=l, C=l, P=l>/3, D<1. Proidotea Haugi B=?> 1=?, M=l, C=l1/2, P=23/4, D1 I,. Edei.EANU și Silvia DULUGEA. Determinarea viscozității uleiurilor dc uns cu viscosimctrul Engler. Dctermination de la Viscosit6 des huilcs dc graissagc avec le viscosi- mutre Engler. L. Edeleanu și Silvia Dulugea. O metodă de separațiune a hidrocarburilor aro- matice și a produselor reșinoase din petrolurile brute. Sdparation des hydrocarbures aromatiqucs ct des produits rdsineux du petrole brut par l'acidc sulfurique. C. Tll. PETRONI. Cocficenții de dilatație a petrolurilcrr brute din România și a de- rivatelor lor. Les coefficientes de dilatation des petroles bruts de Roumanie et dc leur derivâs. C. Tll. PETRONI. Studiu comparativ în re punctele de înllamabilitate a pctrolurilor lampante determinate cu aparatele Abcl-Pensky și Granicr. Etude comparative entre les points d'inflamabilite des petroles lam- pants-determines â l'aide des apparelis Abcl Pcnsky et Granicr. V. DUMITRUL Compozițiunea gazului obținut prin destilațiunca uscată a Lignitului din România. Note preliminaire sur la composition du Gaz qui rcsulte de la distilla- tion seche du lignite roumain. Voi. IV. 1910. G. MURGOCI. Zonele naturale dc soluri în România. Die Bodenzonen Rumăniens. D. ROTMAN. Comunicare preliminară asupra masivului eruptiv dela Greci. Vorlâufige Mitteilung uber das Eruptivmassiv von Greci. St. Can'TUNIARI. Notă preliminară asupra Granitului cu Riebcckit și Egirin dela Muntele Carol și Piatra Roșie. Vorlăufîge Mitteilung,iîbcr den Riebcckit und Aegyringranit des Mun- tele Carol. Radu Pascu Cercetări preliminare asupra lacului Techirghio’. Vorlăufiger Bericht liber den Tcchirghiolsce. R. Sevastos. Geologia regiunii Mogoșești din nordul Moldovei. Description g^ologique de la region Mogoșești (N. de la Moldavic). Max Reinard. Cercetări în partea orientală a Munților Făgărașului. Geologischc Beobachtungen aus dem dstlichqn Thcil des Făgărașer- • gebirges. Max Reinard. Cercetări în regiunile șisturilor cristaline ale Carpaților meiidio- nali și orientali. Bericht Ober die geologischen Aufnahmcn im Gebicte der krysfalineir Schifer der Sud-und Ostkarpaten. I. Poi’ESCU-VoiTEȘTI. țontribuțiuni la studiul faunei calcarului numulitic dela Albești (Muscel). Contributions ă l'etude de la faune du Calcaire nummilutique d'Al- beșt (Muscel). / Institutul Geological României 462 SUMARUL I. SlMlONESCU. Jurasicul dela Cârjelar (Dobrogea). Note sur le jurassique de Carjelar (Dobrogea). D. M. Cădere. Notă asupra granitului dela Măcin. Note sur le Granit de Măcin (Dobrogea). Aurel Pană. Cursul inferior al Calmățuiului. Etude morphologique de la vallee inferieure dc Calmațui. Gr. Auriră. Das Ueberschwemmungsgcbiet der unteren Donau. G. PAMFIL et G. BAUME. Contributions ă l’etude des gaz des roches. Voi. V. 1911. Fr. BARON Nopcsa. Zur Geologie und Petrographie des Vilajets Skutari in Nord- albanien. L. EdeleaNU. La dissociation des produits de distillation du petrole. Disociația produselor dc distilație a petrolului. Silvia Dulugea. L’action pyrogenique sur les acides naphtâniques. Acțiunea pirogenică asupra acizilor naftenici. Max Reinard. Die granitisch-kornigen Gesteine der transylvanischcn Decke (Sild und Ostkarpathen). Rocele granitice-granulare ale pânzei transilvanice din Carpații de Sud și Est. I. TăNASESCU. Studii preliminare asupra regimului termic în regiunile petrolifere din România. Etudes prâiminaires sur le regime thermique dans les r^gions pâtroli liferes de la Roumanie. I. TanăSESCU. Statistique de la production miniere en Roumanie. R. Sevastos. Descrierea geologică a împrejurimilor orașului Iași. Description geologique des environs de Ia viile d'Iassy. G. Murgoci. Cercetări geologice în Dobrogea nordică. L. Mrazec et I. PoPESCU-VoiTEȘTL Contribution ă la connaissance des nappcs du flysch carpatique en Roumanie. Contribuțiuni la cunoașterea pînzelor flișului carpatic în România. Voi. VI. 1912. ST. N. Cantuniari. Masivul eruptiv Muntele Carol-Piatra Roșie (Județul Tulcea) Das Eruptiv-massiv Muntele Carol-Piatra Roșie (Distrikt Tulcea. Dobrogea). N. DAnăilă. Studiul ligniților românești. Zur Kenntniss der rumănischen Braunkohlen. C. PETRONL Recherches sur les products obtenus par la pyrogenation du pâtrol brut de Buștenari (Roumanie) ct des ses derives. I. TANĂSESCU. Considcrațiuni asupra variațiunei dc temperatură a petrolului brut în conducta Băicoi Constantza, Considcrations sur la variation de temperature du petrole brut dans la conduite de Ba'icoi-Constanța. ■A Institutul Geologic al României IGR/ SUMARUL 463 A. OSTROGOVICH. Etude chimique d’un petrole brut de Hârja, district de Bacău (Moldavie). I. PuPESCU-VoiTEȘTL Date noi asupra prezenței Tortonianului fosilifer în zona flișului Subcarpaților meridionali cu consideraținni asupra vechimii sa- liferului în general. Nouvelles donndes sur la presence du Tortonien fossilifere dans Ia zone du flysch des Subcarpath.es m6ridionales avec quelques considd- rations sur l’âge de la formations salifdre en general. Sava Athanasiu. Resturile de mamifere cuartcnare dela Mălușteni, în districtul Covurlui. MammifSres quaternaires de Mălusteni, district de Covurlui, Moldavie. Sava Athanasiu. Resturile de mamifere pliocene superioare dela Tulucești în districtul Covurlui. Mammiferes pliocânesde Tulucești, district de Covurlui, preș de Galatz. Sava Athanasiu. Fauna de mamifere cuaternare dela satul Drăghici, distr. Mușcel Mammiferes quaternaires de Drăghici district de Muscel. Sava Athanasiu. Capreolus cfr. Cusanus Croizet din lignitele daciane dela Aninoasa, Dâmbovița. Capreolus cfr. Cusanus CROIZEI du Dacien d'Aninoasa, district de Dambovitza. Sava Athanasiu. Cervus (Elaphus) cfr. Perrieri Croizet din terasa veche a Dunării dela Frățești lângă Giurgiu. Cervus cfr. Perrier Croizet de la terasse ancienne du Danube preș de Giurgiu. G. Murgoci Etudes gdologiques dans la Dobrogea du Nord, La tectonique de l’aire cimmeriene. V. DUMITRIU, Silvia Dulugea, G. Gane, C. Petroni. Analize executate în- laboratorul de Chimie. Voi. VII. 1913. Dk. Gr. Antipa. Wissenschaftliche Und wirtschaftliche Probleme des Donaudeltas Dr. David RotmaN. Masivul eruptiv dela Greci (jud. Tulcea, Dobrogea). Das Eruptivmassiv von Greci (Distrikt Tulcea, Dobrogea). Dr. David M. Preda. Geologia regiunii subcarpatice din partea de Sud a distric- tului Bacău. Geologie dela rdgion subcarpatique de la pârtie meridionale du district de Bacău. V. Ditmitriu, G. Ganea, C. Petroni, 'Silvia Dulugea. Analize executate în laboratorul de Chimie. Voi. VIII. 1914. Popescu-Voitești. Pânza conglomeratului de Bucegi în Valea Oltului cu date noi asupra structurei acestei văi în regiunea Carpaților Meridionali. 1. Popescu-Voitești. La nappe du conglomerat des Bucegi dans la Vallee de l’Oltu avec de nouvelles dondes sur la structure de cette valide dans la region des Carpathes Mcridionales. Institutul Geological României 464 Sumarul Horia G. Grozescu. Geologia rcgiunei subcaipatice din partea de Nord a distric- tului Bacău. Horia G, Grozescu. Geologic dela rdgion subcarpatique de la pârtie septentrio- nale du disttict de Bacău. L P. Ionescu-Argetoaia. Plioccnul din Oltenia. I. P. Ionescu-Argetoaia. Le Plioccne de l-Oltenie. I. P. Ionescu-Argetoaia. Contribuțiuni la studiul faunei molusce plioccne din Oltenia. Beitrăge zur Kentniss der pliocănen Molluskcnfauna Oltcniens. O. PROTESCU. Câteva date asupra Paleogenului din regiunea Șotrile-Brebu-Brcaza (Jud. Prahova). Orro Protescu. Quelque donces sur le Pafeogene de la region Șotrilc-Brcbu- Breaza (District de Prahova). Radu PasCU. Zăcământul de minereuri dela Altân Tcpe-Ciamurli de sus districtul Tulcea. V. D1MITRIU, C. Petroni, G. Gane. Analize executate în laboratorul de Chimic. Voi. IX. 1915-20. I. TĂNĂSESCU. Condițiunile fizice de acumulare ale hydrocarburelor și normele pentru evaluarea zăcămintelor de petrol. I. TĂNĂSESCU. Les conditions physiques d’accumulation des hydrocarbures et les normes d’cvaluation des gisements de pdtrole. M. David. Cercetări geologice în podișul moldovenesc. M. David. Recherches geologiques dans le plateau Moldave. Otto Protescu. Contribuțiuni la studiul faunei de foraminifere terțiare din România’ Contributions â l'etude de la faune des foraminiferes tertiaires de Rou manie. R. SEVASTOS. Limita Sarmatianului, Meotianului și Pontianului între Șiret și Prut. R. Sevastos. Depozitele cuaternare din șesul Prutului și al Jijiei. N. L. COSMOVICI. Proidotea Haugi, izopod din oligocenul mediu din România. N. L. CosmoviCI. Proiditeia Haugi, isopode de rOligocdne de Roumanie. I. SIMIONESCU. Fauna vertebrată dela Mălușteni. I. SimioneSCU. Les vertebres fossiles de Malustcni. Moldavie. Institutul Geological României Institutul Geologic al României PUBLICAȚIUNILE INSTITUTULUI GEOLOGIC. A. /lunarul Institutului Geologic. Voi. I. (1907)—Voi IX (1915—20), B. Dările de seamă ale Ședințelor Institutului Geologic. Voi. I. 1909 — 10 (în.pre- gătire). Voi. II. (1910—11'.—Voi. VII (1915—16). C. Comptes-Rendus des secances de l’Institut gcolpgique de Roumanie. Voi. II. (1910—11),—Voi. IV. 1912 — 13). D. Raport asupra activității Institutului Geologic anii 906— 1913. E. Studii technice și economice, — No. 1. Dr. G. N. Leon. Politica minieră în diferitele state și raportu- • rilc ei cu politică minieră din România. 1915. , No. 2. I. TanasesCU. Sistemul dc organizare a proprietății miniere și politica minieră în diferite state. 1916. F. Hărți geologice. Din harta ^ologică a României 1 : 50.000, a apărut foaia: Seria XVIII. Col. P. Văleni dc munte. G. Memo: ile Institutului Geologic. Voi. I., P. Enculpșcu :. Zonele de vegetație lemnoasă din România.