C O N T RIB U ȚIO N S A L’ETUDE STRATIGRAPHIQUE DU NUMMULITIQUE DE LA DEPRESSION GfiTIQUE (ROUMANIE OCCIDENTALE) (AVEC 16 COUPES, TROIS FIGURES, UN TABLEAU, DEUX CARTES ET CINQ PLANCHES.) INTRODUCTION En dtudiant la geologie de la rdgion de collines, situăe entre la valide de la Dâmbovița *) et celle de l’Oltu (48)**}—Muntenie occi- dentale, — je fus frappâ des le debut de mes Etudes par la grande dif- fdrence de facies petrographiques que presente le Nummulitique selon qu’on le considere soit â l’Est, soit â l’Ouest de la «ligne de la Dâm- bovița». Outre cette difference, leurs rapports tectoniques anormaux {48 pag. 234 et 271) constituaient dejă une raison suffisante de distinguer ces deux facies h6teropiques du Nummulitique. Dans mon travail recemment păru (48 pag. 225—235 et 241) j’ai eu l’occasion de traiter la stratigraphie du Nummulitique compris â l’E de la «ligne de la Dâmbovița», â savoir: l’Eocene supărieur et l’Oligo- *) Pour une juste prononciation des mots roumains cites dans le texte, il faut tenir comptc que la langue roumaine est ă peu preș phondtique, â voyelles sonores et que toutes les lettres se prononcent. Les sons qui ne se prononcent pas comme en frangais, ou qui n’existent pas dans la langue frangaise seraient les suivants : u — ou; ă — e dans le mais un peu guttural ; ă ou i, n’ayant pas de son correspondant dans la langue frangaise, on peut le reproduire en prononcant Vă (l’e dans le) un peu plus guttural et avec les dents ă peu prds serrees ; ș = ch ; / = ts. Les syllabes : chi, che, ci, ce, ge, gi se prononcent â l’italienne. **) Les numeros imprimds de cette manifere (48) reprdsentent le N°- d'ordre des travaux citds dans le chapitre «Bibliographie». Anuarul Institut. Geologic al României, Voi. III, Fasc. II. 1 Institutul Geological României 2^6 ION POPESCU-VOITEȘTI câne de la valide de l’Argeșelu et le calcaire nummulitique de : Albești- Cândești, Bogătești, Nămăiești et Corbișori. Dans le prâsent travail je me propose de traiter la stratigraphie du Nummulitique de la «Depression Getique» avec autant de ddtails que possible, ainsi que les rapports petrographiques, paldontologiques et tec- toniques de ces depâts avec ceux des nappes carpathiques. J’y ajouterai en appendice la description des espâces nouvelles ren- contrdes tant dans le Nummulitique de la Dâpression Gdtique que dans le calcaire nummulitique d’Albești. Les materiaux paleontologiques ont ete dtudies dans le Laboratoire de M. le professeur E. Haug, l’dminent geologue de la Sorbonne et je le prie d’agrder l’expression de ma profonde reconnaissance pour la haute bienveillance qu’il a temoignde â mon egard et pour les facilităs qu’il m’a grandement accorddes. Je ne manquerai pas cette agrdable occasion d’exprimer aussi ma profonde reconnaissance ă M. le professeur L. Mrazec, directeur de l’In- stitut Geologique de Roumanie, â qui je dois non seulement l’aide ma- târielle que l'Institut Geologique m’a toujours pretee pendant mes re- cherches, mais aussi l’amour pour les recherches geologiques qu’il a bien su m’inspirer par ses grandes conceptions sur la geologie et la tec- tonique generale de la Roumanie. Je remercie en tn^me temps M. J. Boussac qui, avec son inepuisable bienveillance a mis ă ma disposition ses vastes connaissances sur le Nummulitique de l’Europe centrale et occidentale. Je remercie aussi M.M. Pervinquiere, Blayac et Couffon pour l’in- terdt qu’ils m’ont toujours temoignâ pendant mes recherches dans le Laboratoire geologique de la Sorbonne. CJA Institutul Geological României Bl BLIO G R A P H I E. 1. Athanasiu (Sava). — Geologische Beobachtungen in den nordmoldauischen Ostkarpathen. Verhandl, k. k. geol. Reichsanstalt, pag. 127 — 147. Wien 1899- 2 — liber eine Eocănfauna aus der nord- moldauischen Flyschzone. Verhandl. k. k. geol. Reichsanstalt, pag. 256— 268. Wien 1899. 3. » » — Geologische Studien in den nordmol- dauischen Karpathen. Jahrb. k. k. geol. Reichsanstalt, pag. 429—492. Wien 1899. 4 » » — Morphologische Skizze der nordmol- dauischen Karpathen mit einem Uberblick ubcr die Tektonik. Bul. Soc. Sc. București 1899. 5. Bergeron (J). — Observations relatives ă la tectonique de la haute vallee de la Ialomița. Bull S. G. Fr., pag. 54 — 77. Paris 1904. 6. Bockh (I). — Die geologischen Verhăltnisse von Sosmezo und Umgcbung im Comitat Hăromszek, (1894). Mittheilungen a. d. Jahrb. d. Ung. Geol. Anstalt. XII, pag. 1 — 222. Budapest 1900. 7. Botez (Gh.) — Comunicarea preliminară asuprit Bartonianuluidin județul Prahova. Anuarul Inst. Geolog, al României, 11, 2. București 1906. 3. Boussac (J.). — Le Terrain nummulitique â Biarritz et dans le Vicentin. B. S. G. Fr. (4) VI, pag. 555—560. Paris 1906. 9. — Hote sur la succession des faunes nummulitiques ă Biarritz. B. S. G. Institutul Geological României SJGR 278 ION POPESCU-VOITEȘTI Fr. (4) VIII, pag. 237 — 255. Paris 1908. 10. Douville (H.). — Etude sur les Rudistes. Măm. Soc. Geol. Fr., Paleont., VII, pag. 187- 236. Paris 1896. 11. — Comparaison des divers bassins num- mulitiques. B. S. G. Fr. (4), V, p. 657— 659. Paris 1905. 12. — Evolutions des Nummulites dans les differents bassins de l' Europe oc- cidentale. B. S. G. Fr. (4), VI, pag. 13—42. Paris 1906. 13 — Sur quelques gisements ă Nummu- lites. de l’Est de l’Europe. B. S. G. Fr., (4), VIII, pag. 267—268. Paris 1908. 14. DrAghiceanu (M. M.), Ing. — Carta geologică a județului Mehe- 15. dinți. 1:450.000. București 1882. „ — Mehedinți. Studii geologice, tehnice și agronomice, (avec une carte). Bu- 16. curești 1885. „ — Erlăuterung zu einer geol. Ober- sichtskarte des Kbnigreiches Rumă- 17. Haug (E.). nien. Jahrb. d. k. k. Geol. R.-Anstalt, XL, pag. 399—420. Avec une carte geologique 1 : 800.000 Wien 1890. — Sur l’âge des couches â N. contortus et Cerithium diaboli. B. S. G. Fr. 18. 19. Heim (Arnoi.d). (4), II, pag. 483 — 498. Paris 1902. — Trăite de geologie. I. Paris 1907. — Die Nummuliten undFlyschbildungen der Schweizeralpen. AbhandI. d. schweizer. Palăont. Gesell. XXXV. 20. Helm Zurich 1908. Miltheilungen liber Bernstein. Schrif- ten d. Naturforsch. Gesell. in Danzig. VII, 4. 1891. 21. Herbich (Fr.). — Das Szeklerland mit Beriicksichti- gung der angrenzenden Landes- theile. Mittheilungen aus d. Jahrb. d. kon. ung. geol. Anstalt V,363pages. Budapest 1878. \JGBV Institutul Geological României BIBLIOGRAPHIE 279 22. Herbich (Fr.). — Ober Krcidebildungen der siebcn- burgischenOstkarpathen. Verhandk k. k. Reichsanstlat. pag. 368 — 374. Wien 1886. 23. Koch (A.). — Die TertiărbildungcndesBcckensder siebenbilrgischen Landeslheile. Mit- theilungen aus d. Jabrb. d. kdnig. ung. geol- Anstalt, X, Heft 6, pag. 179 — 398. Budapest 1894. 24. Mrazec (L.). — Essai d’une classifcation des roches cristallines dc la zone centrale des Carpathes roumaines. Archive des Sc. Phys. et Mat., 4“ serie, t. III, pag. 1—5. Geneve 1897. 25. Mrazec et Murgoci. — Dare de seamă asupra cercetărilor geologice din vara anului 1898 ; III, Munții Lotrului. Bul. Soc. Ing. Mine. București 1898. 26. Mrazec (L.). — Contributions â l’etude de la Depres- sion subcarpathique. Bul. Soc. Sc., IX, No. 6, pag. 637—639. București 1900. 27. — Aperțu geologique sur les forma- tions saliferes et les gisements de sel en Roumanie. București 1900. 28. Mrazec et Teisseyre. — Ober oligocăne Klippen am Rande der Karpathen bei Bacău (Moldau). Jahrb. k. k. Reichsanstalt. LI, pag. 235—246. Wien 1901. 29. — Aferțu geologique sur les for mations saliferes, etc. Moniteur du Petrol. București 1902. 30. Mrazec (L.). — Communication faite ă la Soc. des Sc. de București, en Fevrier 1904. 31. — Sur les schistes cristallins des Car- pathes meridionales. Congres g6ol. internațional, pag. 631 —648. Vienne 1904. 32. — Allgemeine geologische und tectonische Be.trachtungen iiber die Petroleum- lagerstătten in Rumănien. In Ar- beiten der mit dem Studium der Institutul Geologic al României 280 i ION POPESCU-VOITEȘTI Petroleum-Regionen betrauten Kom- mission. București 1904. 33. Mrazec (L.). — Despre prezența Bartonianului in districtul Prahova. Ann. Ac. Rom., XXVIII. București 1906. 34. Mrazec et Teisseyre. — Esquisse tectonique de la Roumanie. Congres internațional du petrol, IIP session, I. București 1907. 35. Mrazec (L.). — Formarea zăcămintelor de petrol din România. Discurs de recepție la Academia Română. București 1907. 36. — Zur Bildung der Ollagerstătten Ru- măniens. București 1907. 37. — L’ Industrie du petrole en Roumanie. Les gisements du petrole. Ministere de l’Industrie et du Commerce, 79 p. Bucarest 1910. 38. M.-Murgoci (G.). — Lesgisements du succin en Roumanie, avec une carte. Memor. Asoc. p. înaintarea Sc., Congr. Iași, p. 409- 440. 1903. 39. — Contribution ă la tectonique des Car- paihes meridionales. C. R. Ac. Sc. Paris 3 Juillet 1905. 40. — Sur l’existence d’une grande nappe de recouvrement dansles Carpathes meridionales. C. R. Ac. Sc. Paris 31 Juillet 1905. 41. — Sur l’ăge de la grande nappe de charriage des Carpathes meridio- nales. C. R. Ac. Sc. Paris 4 Sept. 1905. 42. — Tertiary formations of Oltenia, with regard to Salt, Petroleum and Mi- neral springs. Journal of Geology. XIII, No. 8, pag. 670—712. Chicago 1905. 43. — Terțiarul din Oltenia cu privire la sare, petrol și ape minerale. Anuarul Inst. Geol. al României, I, fasc. 1. București 1907. 44. Martonne (E. de). — Recherches sur l’evotution morpholo- H Institutul Geological României IGR/ BIBLIOGRAPHIE 281 gique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales). These. Paris 1907. 45. Oppenheim (P.). — Ubcr die Nummuliten des venetia- nischen Terliârs. Berlin 1894. 46. Paul u. Tietze. - - NeueStudien in der Sandsteinzone der Karpathen. Jahrb. k. k. geol. Reichsanstalt, XXIX,pag. 189—304. Wien 1879. 47. POPESCU VOITEȘTI (I.). — Abnormale Erscheinungen bei Num- muliten. Beitrăge zur Palaont. u. Geol. Ost-Ung. und des Orients, XXI, pag. 211—214, Wien 1908. 48. — Contribuțiuni la studiul geologic și paleontologic al regiunii Muscelelor dintre Dâmbovița si Olt. I, (avec un resume en frangais). Anuar. Inst. Geol. al Rom., II, fasc. 3 pag. 207— 280. București 1909. 49. Popovici-Hazteg. (V.). — Couches nummulitiques d’ Albești( Rou- manie). B. S. G. Fr., (3), XXIV, pag. 247—249. Paris 1896. 50. — Etude geologiquc des environs dc Câmpulung et de Sinaia (Rou- manie) ,Thhses,217 pages.Paris 1898. 51. Primics (Gh.). — Die geologischen Verhăltnisse der Fo- garascher Alpen und des benach- barten rumănischen Gebirges.muh. aus dem Jahrb. der kbnig. ung. geol. Anstalt. VI, pag. 283— 315. Budapest 1884. 52. Redlich (K.). — Geologische Studien in Rumănien. Verhandl. k. k. Reichsanstalt, pag. 77 et 492—502. Wien 1896. 53. — Geologische Studien im Gebiete des Olt und Oltetzthales in Rumănien. I, dic Kreide und das Eocăn im Oltthal (Rumănien). Jahrb. k. k. geol.Reichs- anstalt, 49, pag. 1 10. Wien 1899. 54. Reinhard (Max). — Der Coziagneisszug in den rumăni- schen Karpaten. Bul. Soc. Sc. Bu- curești 1906. Institutul Geological României 282 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. ion popescu-voitești Reinhard (Max) — Cer cetăriîn Munții Făgărașului, b) Ob- servațiuni geologice. An. Inst. Geol. al României. II, fasc. 3, pag. 374— 378. București 1909. — Șisturile cristaline din Munții Făgă- rașului (Die. kristallinen Schiefer des Făgărașer Gebirges). An. Inst. Geologic al României. III. București 1909. Simionescu (I.). Asupra câtorva pești fosili din ter- țiarul românesc. Publ. Ac. Rom. XII. București 1904; et An. Univ. lassy, III, fasc. 2. lassy 1905. Ștefănescu (Gr.). Revista Științifică. An. II. pag. 342. Bu- curești 1872. V — Notă asupra basenului terțiar și lig- nitului delă Bahna. Bul. Soc. Geogr. Române; et Revista Științifică, No. 2. București 1877. V r — Note sur le bassin tertiaire de Bahna (Roumanie). B. S. G. Fr. (3), V, pag. 387—393. Paris. 1877. — Anuarul Biuroului Geologic pe anii 1882—1883, pag. 14—21 et’46—70. București 1884. n 0 — Anuarul Biuroului Geologic No. 1, an. 1884. București 1885 et 1886. — Relation sommaire des traveaux du Bureau geol., etc. Ann. du Bureau Geol; edition francaise, pag. 57—82. București 1886. V — Harta Geologică Generală a Româ- niei, lucrată de membrii Biuroului Geologic sub direcțiunea d-lui Gr. Ștefănescu. (Carte Geologique Ge- nerale de la Roumanie) 1: 172.800. București 1888. — L'âge geologique du Conglomerat de Săcel. B. S. G. Fr. (3), XXII, pag. 502—505. Paris 1894. Ștefănescu (Sabba), — Memoriu relativ la geologia județu- lui Argeș. Anuarul Biur. Geologic, \ IGR Institutul Geologic al României BIBI.IOGR ABIIIE 2S3 67. Ștefănescu (Sabba). 68. 69. 70. 71. 72. Teisseyre (W). 73. Teisseyre et Mrazec. 74. Teisseyre (W.). 75. 76. Touea (Fr.). 77. No. 2, pag. 115— 147. București 1884. — Memoire sur la geologie du distr. de l’Argeș. Ann. du Bur. Geologique. Annee 1882—1883. Edit. franq., p. 157—168. București 1886. — Memoire rclatif â la geologie du district de Mehedinți, pag. 237—262. Ann. du Bur. Geol. An. 1882-1883, No. 3. București 1888. — L'âge geologique des conglomerats tertiaires de la Muntenie (liouma- nie). B. S. G. Fr. (3), t. XXII, pag. 229—233. Paris 1894. — L‘âge geologique des conglomerats tertiaires de la Muntenie (Rouma- nie). Analele Acad. Rom., pag. 412. București 1894. — Etude sur les terrains tertiaires de Roumanie. Contribution ă l’etude stra- tigraphique. Thcse, pag. 66 — 86. Lille 1897. — Zur Geologie derBacau' er Karpathen. Jahrb. k. k. Reichsanstalt, XLVII, pag. 567—736. Wien 1897. — Das Salzvorkommen in Rumănien. Ost. Zeitschr. Berg. und Hiittenw. LI. Wien 1903. — Ober die tektonischen Verhăltnisse der Sudkarpathen am Jalomilza- Fluss und in den Nachbargebicten. Soc. pentru înaintarea științelor. Bu- curești 1903. — Ober die maeotische, pontische und dacische Stufe. Anuarul Inst. Geol. al României. II, fasc. 3, pag. 283— 330. București 1909. - - Eine geologische Reise in die Transyl- vanischen Alpen Rumăniens. Neues Jahrb. f. Geol. u. Miner. I, pag. 142— 188 et 225 — 255. Stuttgart 1897. — Einige lllustrationen zu den vorlău- Institutul Geologic al României 284 ION POPESCU-VOITEȘTI 78. UHLIG (V.). 79. 80. 81. Zuber (R.). figen Berichten uber meine Reisen in den Transylvanischen Alpen Rumăniens. Neues Jarb. f. Geol. u. Miner. I, pag. 160 — 163. Stuttgart 1898. — Bau und Bild der Karpathen. Bau u. Bild Osterreichs, pag. 651—911. Wien 1903. — Ober die Klippen der Karpathen. Congres geol. internat., IX session, Vienne 1903, pag. 427—454. Wien 1904. — Ober die Tektonik der Karpaten. Sitzg. der k. k. Akad. der Wis- senschaften. Wien 1907. — Neue Karpathenstudien. Jahrb. k. k. geol. Reichsanstalt. LII, pag. 245— 258. Wien 1902. I. APERCU HISTORIOL'E. Letude du Nummulitique de la Depression Getique n’est pas un travail tout â fait nouveau, car, comme nous allons le voir, nombreux sont les geologues qui ont parcouru cette contree de la Roumanie, mais dans toutes les descriptions anterieures nous trouvons tres peu de don- nees sur les rapports de facies de ce Nummulitique avec celui des zones tectoniques voisines. Ainsi, en l’annee 1872, M. Gr. Ștefănescu donne une description geologique de la vallee du Rîu-Doamnei (^8) et du bassin tertiaire de Bahna (60). En 1884., sur la carte jointe â son travail sur les Alpes du Făgăraș, M. Primics (ți) indique les depâts nummulitiques dans la region du bassin de Titești (valide de l’Oltu), â Aref-Căpățineni (vallee de l’Ar- geș), et entre les vallees du Vâlsan et du Rîu-Doamnei. La mâme annde paraissent les recherches de M. Sabba Stefănescu {66 et 6y pag. 157) sur la geologie du district de Argeș avec une des- cription sommaire des depâts nummulitiques du bassin de Titești et de la rdgion des hautes collines, depuis la vallee de l’Oltu jusqu’â la valide du Rîu-Doamnei. Dans deux notes, parues en 1885 en roumain et en 1886 en fran- țais, sur le district de Muscel, M. Gr. Ștefănescu (62) mentionne l’Eocene dans la region de la valide du Rîu-Doamnei. Dans les traveaux des geologues groupds autour du Bureau geo- logique et publids dans son Annuaire, on trouve encore mentionnde l’existence du Nummulitique dans la region des collines de l’Oltenie orien- tale : â Gura-Văii, Dudași, Negoești, Apa-Neagră, etc., dans le district de Mehedinți (6} pag. 63 ; 68 pag. 2377 ; dans le district de Gorj â Săcel et en quelques autres points dans la region immediatement voisine de la haute montagne. Dans le district de Vâlcea {63 pag. 63) on trouve aussi signalee l’existence du Nummulitique dans le N et le NE du dis- trict et un îlot entre Slătioara et Obrocești. A partir de 1888 jusqu’en 1897, presque tous les travaux geolo- giques sur la Muntdnie occidentale et l’Oltenie ne s’occupent que ra- rement des depâts nummulitiques (14; 1$; 16; 42; 59; 60) exception Institutul Geological României 286 ION POPESCU-VOITEȘTI faite pour les recherches de MM. Sabba et Gr. Ștefănescu (63; 69; yo), qui engagent des discussions plus documentees sur l’authenticite de la presence du Nummulitique, marque sur la carte du Bureau geologique (64) en quelques points de l’Oltenie. En 1897, M. Sabba Ștefănescu (72 pag. 66) nous donne pour la premiere fois une etude plus approfondie du Nummulitique de notre re- gion, l’identifiant aux depâts synchroniques du flysch carpathique. En 1898, M.M. Mrazec et Murgoci (23) dans l’aperțu sur les Montagnes du Lotru decrivent avec beaucoup de detail le Cristallin et les depots sddimentaires du bassin de Brezoi et, dans la meme annee, M. Popovici-Hatzeg {40 pag. 144), dans le chapitre «Flysch-eocene» de son travail sur la geologie des environs de Câmpulung et de Sinaia, nous presente des donnăes precises sur le Nummultique des vallees de la Dâmbovița, de la Ialomița et de la Prahova, ainsi que sur celui de Ia vallee du Rîu-Doamnei. En 1899, M. Redlich (43 pag. 1 10) etudie le bassin de Brezoi-Titești et une pârtie comprise au Sud du massif cristallin de Cozia en ajoutant aux profils donnes une esquisse geologique gănerale de la region. Depuis lors nous ne trouvons qu’accidentellement menționnes les depots du Paldogene getique [Murgoci (48 et 42), Mrazec (30), Reinhard (34). Em. de Martonne (44)], jusqu’en 1907, date â laquelle M. G. Mun- teanu-Murgoci (43 pag. 25 — 38 et pag. 111 — 112), donnant une plus grande extension â sa publication «Tertiary of Oltenia», parue en 1905 (42), nous redonne une etude assez detaillee du Nummulitique de l’Oltenie, en notant en meme temps la prâsence de nouveaux affleurements dans la pârtie occidentale du district de Mehedinți. II. STR ATIGRAPH1E. A. Distribution. D’apres M. L Mrazec, qui introduisit pour la premiere fois dans la litterature geologique la denomination de «Depression Gâtique» (29 et 34), pag. 10) on entend par cette ddnomination Ia cuvette qui s’âten- dait au Sud du massif măsozoîco cristallin meridional, en comprenant l’Oltenie, une pârtie de la Serbie et de la Bulgarie jusqu’aux Pre-Balcans; cuvette limitde ver l’Est en Roumanie par la «ligne de Ia Dâmbovița» et en Bulgarie par la vallee du Vid. De cette cuvette qui" couvre une surface d’environ 36000 km2, les depots nummulitiques n’occupent qu’une tres petite etendue, localisee a sa pârtie septentrionale. Ces dâpots s’eten- dent en echarpe ininterrompue depuis la region de la vallee du Rîu- NUMMULITIQUE GETIQUE 287 Doamnei (Muntenie occidentale), vers l’Ouest jusqu’au massif calcaire de Bistrița (Oltenie, district de Vâlcea), longeant le bord Sud de la crete des monts Cozia et Năruțu. Entre les vallees du Vâlsan et du Rîu- Doamnei le Nummulitique contourne l’extremite orientale du massif cri- stallin de Cozia, passant au Nord de celui-ci, vers les «Câmpiile-Vâlsa- nului». Cette avancee du Nummulitique derriere le Cristallin de Cozia se trouve â la mâme latitude que les bassins de Brezoi et de Titești, dans la răgion de la vallee de l’Oltu, avec lesquels elle constitue l’en- semble des depâts nummulitiques internes par rapport au massif mesozoico- cristallin et separes de l’ensemble nummulitique de la region des collines par le Cristallin de la Chaîne du Cozia. Vers l’Ouest du massif calcaire de la Bistrița, en Oltenie, le Nummulitique, âtant presque entierement couvert par des depâts plus recents, apparaît seulement dans quelques affleure- ments comme â Săcel (district de Gorj); â Gura-Văii et â Dâlbocița (district de Mehedinți). Par consăquent le Nummulitique de la depression Getique, par rap- port ă sa distribution geographique, peut etre divisâ en deux masses principales: l’une, situee dans la răgion des collines, commence a l'Est, un peu au dela de la vallăe du Rîu-Doamnei et se suit jusqu’aux «Portes- de-Fer» vers l’Ouest; elle ne forme de larges affleurements que jusqu’au massif calcaire de la Bistrița. D’autre masse se trouve dans la region mon- tagneuse ă l’intdrieur du massif mesozoîco-cristallin et est representee par les depâts des bassins: de Brezoi, de Titești, de Câmpiile-Vâlsanului, et par un tout petit lambeau dans la region de Câmpulung, preș du village de Lerești (district de Muscel). Au lecteur qui voudrait aquârir une connaissance plus complete de la geographie de la rdgion, je me permets de recommander l'ouvrage de M. E. de Martonne (44) «Recherches sur l’evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales)», ou le lecteur trouvera toutes les donnees necessaires â la comprehension de l’orographie et de l’hydrographie de la Muntenie occidentale et de l'Oltdnie. B. Etude stratigraphioue. D’apres ce que nous avons vu dans le chapitre prâcedent, le Num- mulitique de la depression Getique peut etre separe geographiquement en deux masses, Pune situee dans la region des montagnes et l’autre dans la region des collines, fait qui est d’ailleurs en relation avec des phenomenes tectoniques comme nous le verrons plus tard. Institutul Geologic al României 288 ION POPESCU-VOITEȘTI 1. Le Nummulitique dans la region des collines. Pour la facilita de l’exposd j’aborderai cette etude en commcngant par la pârtie orientale de la region des collines. Vallee du Rîu-Doamnei. Sur les deux rives de cette riviere, de Corbișori au Sud, jusqu’au dela de Bahna Rusului au Nord, interrompues seulement entre Nucușoara et Slatina, ou elles sont recouvertes par des gypses miocenes, apparaissent de tres puissantes marnes greseuses, d’un noir-bleuâtre, feuilletees et fortement plissees. Vers l’Est, ces marnes sont recouvertes par les lambeaux de calcaire nummulitique (type d’Albești, 48 pag. 228 et 270) de Corbișori et par les gypses et les conglomerats barioEs miocenes qui constituent la colline de separation entre la vallee du Rîu-Doamnei et celle du Slănic. Vers le Sud du village de Corbi et de lâ â l’Ouest jusqu’au village de Brătieni (vallbe du Vâlsan) elles sont recouvertes par une puissante serie de greș jaunâtres, avec de tres faibles 1000 Cr Echelle 1 : 250.000 Fig. 1. —Coupe de la rive gauche du Rîu-Doamnei. Cr = Schistes cristallins de la nappe du conglomerat des Buccgi; N=Nummulitique: horizon des marnes, Nc = horizon des conglomerats et le «Greș de Corbi»; M= Mediterranecn. intercalations marneuses — le «greș de Corbi» de MM. S. Ștefănescu. (7/ pag. 79) et Popovici-Hatzeg (yo pag. 141)—, serie qui â son tour plonge vers le S sous les gypses et les conglomerats bariolbs miocenes 11 est tres intdressant de remarquer la maniere dont ces marnes appa- raissent, fait qui d’ailleurs les caractdrise partout ou elles affleurent. On a l’impression qu'elles dchappent ă de fortes pressions en faisant saillie dans les endroits ou elles arrivent au jour. Dans la region de la vallee du Rîu-Doamnei ces marnes sont pauvrement pourvues de restes organiques et je n’ai pu trouver que des traces tres mal conservbes de For aminiferes, entre les villages de Corbi et de Sboghițești, dans un greș fi- nement conglomeratique qui paraît etre intercale â leur pârtie superieure. M. Popovici-Hatzeg (yo pag. 140 et 146) cite la prescnce de petites Nummulites et de baguettes de Cidaris dans un greș en plaqucttes Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE 289 minces, intercale â la pârtie superieure des marnes et situe sur le sentier qui conduit de Corbi â la crete de la colline d’Aluniș. Vers le N, nous constatons que, entre le canton de Bahna-Rusului et le bord de la haute montagne, les marnes deviennent plus siliceuses, par place dysodiliques, ressemblant fortement aux veritables schistes md- nilitiques du flysch carpathique. Un fait tout ă fait intdressant est le sui- vant: tandis qu’au N de Bahna-Rusului Ies conglomerats qu’on trouve et qu’on a pris pour des conglomerats de base, occupent ă Ia fois les deux flancs de la valide du Rîu-Doamnei et les hauteurs voisines, les marnes n’apparaissent qu’au fond, preș du lit de la riviere, comme cela est particulierement visible sur la rive gauche de la vallee. Mais dans aucun point nous n’avons pu constatei’ Ies vrais rapports entre les conglomerats et Ies marnes. Ces conglomerats qui au N de Bahna-Rusului retrecissent la valide de maniere â former un petit defiU, sont constituds par des blocs de schistes cristallins [gneiss, micaschistes, etc. du premier groupe du Cristallin (24 et ji)\ et sont supportds au N directement par les schistes cristallins, avec un pendage vers le S, de 25° — 30°. Au N de la zone de ces conglomdrats, qui ont ici une puissance de 30 — 60 m, toujours sur la rive gauche de la vallee, nous retrouvons de nouveau les marnes, qui, ici encore, paraissent surgir non seulement Echclle 1: 125.000 Fig. 2. — Coupe de la colline de Nucșoara. O = Schistes cristallins de la nappe du conglomerat des Bucegi; Nm = Horizon des marnes nummulitiqucs ; Mm = Marnes â gypscs mdditerraneennes. de sous les conglomerats, mais meme de sous Ies schistes cristallins, comme j’ai eu l’occasion de l’observer avec M. Reinhard pendant une des excursion de l’etd passe. Si nous passons maintenant sur la rive droite de cette vallee, spe- cialement sur la colline qui la separe de celle de la riviăre Vâlsan et sur le sentier qui passe preș du poște de frontiere de Nucșoara, nous ob- servons que les marnes ressortent fortement plissees de sous le lambeau de gypses miocenes inentionnes plus haut entre le village de Nucșoara et le haineau Slatina, et contournent le lambeau de schistes cristallins qui forme le sommet isolă «Vârful Ulmului», ce dernier paraissant reposer sur elles. Un peu plus loin, tout preș de l’endroit appeld Steura, et sur 290 ION POPESCU-VOITEȘTI le versant qui donne sur la vallăe du Rîu-Doamnei, Ies marnes suppor- tent de nouveau un lambeau de gypses miocenes (coupe 2). Sur le versant de cette colline tourne du câte de la valide du Vâlsan on retrouve, jusqu’â la source du torrent «Valea Ulmului», les conglomerats et les brăches-conglomdratiques, inclinees de 25 — 30" vers le SW, en contact anormal avec les marnes, de la mâme maniere que V. Ulmului Fig. 3.— Coupe au niveau du cours superieur de la Valea Ulmului N = Nummulitique : Nm = horizon des marnes, Nc = horizon des conglomerats. le lambeau cristallin du Vârful Ulmului (coupes 3 et 4). Un peu avant le poște de frontiere de Nucșoara et quelques metres plus au N dc celui-ci, les bancs de greș intercales â la pârtie supârieure des marnes, sont tres riches en Foraminiferes, parmi lesquels je peux citer les formes suivantes : Nummulites gallensis Arn. Heim. » Tschihatscheffi d’Arch. Assilina granula sa d’Arch. Au niveau de l’endroit appele «Steura» et au N de la bande du GneiSs de Cozia, contre laquelle s’arretent les conglomerats, on constate que dans tous les ravins des torrents qui coulent vers Ia vallee du Vâlsan apparaissent de nouveau les marnes fortement plissees, mais avec un Echclle 1 : 16.500 Fig. 4. — Coupe entre le cristallin du Vf.-Ulmului et les conglome- rats du poște de Nucșoara Cr = Schistes cristallins de la nappe du conglomerat des Bucegi; Nummulitique:Nm-horizon des marnes, fVc=horizon des conglomerats. pendage gbnâral vers les N, et descendant du haut de la colline jusque dans le lit de la riviere Vâlsan, en causant, par leur prăsence, un puis- sant elargissement de la vallâe ă l’endroit appelle «Câmpiile Vâlsanului». Elles restent toujours en continuite evec celles mentionnees plus haut preș du poște de Nucșoara, avec les memes caracteres pdtrographiques et les mâmes formes de Nummulites. Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE 291 Cette pârtie des marnes, avanele â l’interieur du Cristallin, bien qu'appartenant geographiquement ă la masse nummulitique de la region des montagnes, je suis oblige de l’btudier ici non seulement â cause de sa continuitâ avec le Nummulitique de la râgion des collines, rnais aussi parce qu’elle contribue beaucoup â la comprehension des rapports exis- tant entre les conglomerats et les marnes et entre ces deux derniers et le Cristallin. Un fait d’une incontestable importance pour la tectonique gendrale de la răgion et qu’on peut y observer, est le suivant : tandis que les conglomerats sont intimement lies aux schistes cristallins ei apparaissent seulement lă oii ceux-ci apparaissent (le defilâ du Vâlsan, le defile du Rîu-Doamnei etc.) et disparaissent lâ ou le Cristallin disparait (entre le Echellc 1: 50.000 Fig. 5. — COUPE DE LA RIVE GAUCHE DE LA VALLEE DU VÂLSAN A CÂMPIILE VÂLSANULUI O= Schistes cristallins dc la nappc du conglomerat des Bucegi; Cri — Schistes cristallins du ler groupe du Cristallin (Chaîne du Cozia), Nm = Horizon des marnes nummulitiques. torrent de la Valea Ulmului et Steura, auN du poște dc Nucșoara); les mar- nes semblent tout â-fait independantes, aflleurant dans les endroits oii les conglomerats et le Cristallin, pour une cause quelconque, ne sont pas representes. De meme que dans la vallee du Rîu-Doamnei, je n’ai pu observer, dans aucun endroit de la colline de Nucșoara, les rapports normaux existant entre les marnes et les conglomerats. En considerant maintenant les faits exposâs plus haut, nous sommes conduits â conclure : 1° que les depots du Nummulitique dc la vallee du Rîu-Doamnei se divisent en deux horizons bien distincts, l’horizon des marnes, d’un noir-bleuâtre, et l’horizon des conglomerats et brechcs- conglomeratiques, celui-ci supportâ par le premier ; 2° que la position des marnes paraît etre infârieure non seulement ă l’horizon des conglo- mârats, mais meme aux schistes cristallins. Avânt de contineur la description des depots nummulitiques vers l’Ouest, je tiens ă remarquer que vers l’E de la valide du Rîu-Doamnei, ces depâts disparaissent â la «ligne de la Dâmbovița» sous les nappes du flyșch carpathique, le long de laquelle on trouve, â Corbișori, les Anuarul Institut. Geologic al României, Voi. 111, Fasc. 11. 2 Institutul Geologic al României ION POPESCU-VOITEȘTI vestiges du calcaire nummulitique chevauchant sur le facies hetăropique de la depression Gdtique (48 pag. 235, 271 et 278). Vallee du Vâlsan. En suivant le chemin qui conduit de Nucșoara dans cette vallee, apres que l’on a ddpassd la crete de la colline, les marnes apparaissent encore une fois dans les ravins qui entament lâ ce versant au niveau du haineau Prăpădiți, pour disparaitre vers le S sous le «greș dc Corbi» et â l’Ouest sous l’horizon des conglomerats qui y prend un grand ddveloppement. Les hauts escarpements qui bordent la vallee du Vâlsan sont tail- les, au N du village de Brădetu, dans des conglomerats et des breches- conglomeratiques, sur une longueur d’environ 5 km, jusqu’â l’dtroit pas- sage que la riviere s’est creuse dans le Cristallin de la Chaîne de Cozia. Les dlements conștitutifs de ces conglomdrats sont: des galets de gneiss, de micaschistes, de quartz gris et blanc et d’un calcaire mesozoi'que gris-blanc. Dans les partics brechiformes on observe des blocs de schistes cristallins, parini les quels il en est quelques uns qui peuvent atteindre, comme par exemple â «Joagăr», un volume de plusieurs metres cubes. L’dlement calcaire se presente presque toujours sous forme de ga- lets et on le trouve richement represente en deux niveaux assez eloignes l’un de l’autre. Le plus eleve, tres recherche pour la fabrication de la chaux vive, se trouve â l’cndroit ou commcnce le sentier qui conduit Echelle 1:250.000 Fig. 6. - Coupe de la rive gauche de la vallee du Vâlsan O Z-= Schistes cristallins du Ier groupe du Cristallin (Chaîne du Cozia); Nc = horizon des conglomerats nummulitiques, (bc = assise de la breche calcaire) Mc = Conglomerats barioles mdditerrandens. de «Joagăr» ă Nucșoara ; l’autre, inferieur, se trouve plus au N, au con- fluent du torrent Valea Ulmului et de la riviere du Vâlsan. Ce dernier n'est plus conglomeratique, par contre il est constitui* par une breche calcaire ă ciment greseux, qui, sur l’emplaceinent du confluent, commence par avoir une puissance d’un metre tout au plus et qui, augmentant vers l’E, finit par avoir en face du poște de Nuc- șoara une trentaine de metres d’epaisseur. Les parois tres abruptes de la riviere du Vâlsan rendant imposible l’acces de cette valide en amont Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 293 du confluent de cette riviere et de la Valea Ulmului, je n’ai pu voir le contact des conglomerats et du Cristallin du Cozia. M. Sabba Ștefănescu (71, pag. 74—75) mentionne ă la base des conglomerats, entre la localite de «Joagăr» et le village de Bradetu, une sdrie de depots formes par de minces couches de greș micaces et d’ar- gile verdâtrc, apres lesquelles, plus au S (ă Piatra Galeșu). apparaisscnt les marnes. Dans cette serie, M. Ștefănescu cite la presencc de fragmcnts de coquilles indeterminables. Vers le Sud nous constatons que le tout est recouvcrt par le «greș de Corbi» et les depots miocenes, les memcs que ceux de la vallee du Rîu-Doamnei. La presence du «greș dc Corbi» *) entre les vallees du Vâlsan et du Rîu-Doamnei restait jusqu’â present inexplicable, si on ne Hait pas ce greș aux nappes carpathiques. Ellc pourrait etre maintenant cxpliquee en considerant ce greș comme pârtie integrante de l’horizon conglome- ratique. Si les elements de cette roche sont plus fins, c’est une preuve qu’ils sc sont deposes ă une distance plus grande du rivage, que les conglomerats. Dans cc cas-lâ l’horizon des marnes semble afileurcr sur la ligne d’un faible anticlinal, affcctant les depots de 1 horizon superieur parallelement au bord du massif cristallin. Dans la vallee du Vâlsan, il y a encorc â rcmarquer la prdsence de deux abondantes sources sulfureuses, en amont de l’endroit appcle «Joagăr»; la premiere sur la rive gauche, la seconde sur la rive droite, toutes les deux ascendantes ct jaillissant tout preș de la riviere. Nous essaierons plus tard d’expliquer la presence de ces sources sulfureuses, qui longent vers l’Ouest le bord S de la montagne, sur une ligne qui suit de tres preș la limite meridionale des schistes cristallins. Valea Limpede. — Vers l’Ouest du Vâlsan, nous nc rencontrons plus les depots nummulitiques que dans la «Valea Turbure» etsonafluent «Valea Limpede» (tributaires dc 1’Argeș), par suite de la presencc d’une puissante terrasse de sables et graviers quaternaires. Dans cette terrasse on peut observer les vestiges d’une tres ancienne exploitation destinee probablement au lavage des sables auriferes(?). L’horizon des marnes apparaît tant dans le lit dc la Valea Tur- bure que dans celui de la Valea Limpede, preș de leur confluent. En suivant cet horizon vers le N, nous constatons, sur la petite colline qui separe la vallee de l’Argeș de celle de la Valea Limpede, vis-â-vis du village de Căpățineni, le fecouvrement des marnes par des greș micaces jaunâtres, avec de faibles intercalations marneuses, etpresentant par place la *) Dans ce greș et dans l’escarpement de la rive gauche de la vallee du Rîu-Doamnei, ă Corbi, se trouve tailUe une viciile et tres intiressante eglisc. 294 ION POPESCU-VOITEȘTI structure «curbicorticale» *). Sur les minces plaquettes de greș micaces, fai- blement charbonneux, abondamment răpendues sur le versant du câte de la Valea Limpede, j’ai pu observer la presence des petites Nummulites striees. Tout preș du dăfilă de cette vallăe et sur le versant sud du mont «Ghițu», qui domine la region comprise entre les rivieres du Vâlsan et de la Valea Limpede, commencent les conglomerats qui atteignent jusqu’â 60 în de puissance. Ils sont constitues, comme partout, par les mâmes galets et blocs de gneiss, de micaschistes, et de quartz. J’y signalerai comme remarquable un greș siliceux blanc-grisâtre, par place faiblement coloră en rouge-violacă, â ciment calcaire, et constitui par de fins grains de quartz et de petites paillettes de mica blanc. Ce greș se trouve in- terposă entre l’horizon des conglomărats et le Cristallin. II contient dans un tres mauvais ătat de conservation, beaucoup de restes de Lamcl- libranches et de Gasteropodes, parmi lesquels j’ai pu reconnaitre (48 p. 217 et 229) de nombreux fragments de coquilles d’Inoceramus,m Pecten et la valve dorsale d’un Brachiopode. D'apres les restes d‘Inoceramus, qui ne font nullement l’impression de s’y trouver par remaniement, je suis portă â considărer ce greș comme sănonien. Sa puissance peut at- teindre 30—50 m et prăsente, de meme que les conglomărats, un pendage sud de 50—60°, constituant ainsi la moitie meridionale du mont «Ghițu». On peut suivre ce greș, vers l’E, jusque dans la vallăe de 1’Argeș (torrent de «Căprișoara», sur la rive gauche) ou il se presente dans la mâine Fig. 7, — Coupe de la rive gauche de la valea Limpede Crl= Schistes cristallins du I-er groupe du Cristallin (Chaîne du Cozia); S^=Grds sănonien; N = Nummulitique: Nm = horizon des marnes; Nc= horizon des conglomărats. position, mais avec une moindre puissance (1 m seulement). II prăsente alors de nombreux galets bien arrondis, de la grosseur d’un oeuf de pigeon, d’un quartz blanc laiteux. Vallee de l’Arges. De mâine que jusqu’ici, nous trouvons repră- sentâs constaminent les dăpots nummulitiques par les deux horizons: 1° les marnes greseuses d’un noir-bleuâtre et 2° les conglomerats et breches- conglomeratiques. *) Curbicorticale = Strzalka = Krummschalig, d'aprăs M. Mrazec (77 pag. 40). NUMMULITIQUE GETIQUE 295 Par suite du grand developpement des marnes entre Căpățineni et Corbeni et de leur peu de resistence â l’erosion, la riviere de l’Argeș, â peine echappe aux gorges etroites des «Cheile Argeșului» creusees dans le gneiss de Cozia, s’elargit considerablement, nous permettant une etude plus detaillee de cet horizon dans tous les ravins. Cet horizon est tout spdcialement bien reprdsente dans deux des affluents de l’Argeș, Pun sur la rive gauche, la vallee «Dura» et l’autre sur la rive droite, la vallăe d’«Aref». Dans L vallee d’Aref, les marnes apparaissent sur les deux rives, au’ N jusqu’au sentier «Poteca de sub Plai» et au Sud jusqu’au village de Cor- beni. Au N, dans les ravins du Pârăul Surupatului et du Părăul Cupto- rului, elles sortent de dessous les conglomerats plies en genoux. Au village de Corbeni elles seperdent sous les depots miocenes eboules. Au fond de la valee d’Aref, un peu â I'Ouest du village d’Aref, les marnes sont moins greseuses et presentent un aspect feuillete; plus haut elles deviennent plus greseuses et constituent de veritables bancs for- tement cimentes. Vers la pârtie superieure, elles deviennent â nouveau feuilletees et alternent avec des greș durs micaces, gris-clair ou gris- jaunâtre. Tout Ie long de cette vallee, mais plus particuli&rement vers sa naissance, dans le ravin du «Isvorui Poieniței», les marnes presentent une faune assez riche, procurant des exemplaires assez bien conservăs. Voilâ la liste des fossiles que j’ai pu recolter dans cet horizon. Foraminiferes : Nummulites distans Desh. +*). » Tchihatcheffi d’Arch. + » atacicus Leym. r. *). » gallensis Arnold Heim, forme A et B. Assilina mamillata d’Arch. r. » granulosa d'Arch. + + Orthophragmina papyracaea. BoubEe -I- 4- Alveolina granum festucae Bosc. var. eleongata d’Orb. Gasteropodes: Melanopsis ancillaroides Desh. + » Haugi n. sp. Campanile sp. Cerithium sp. (du groupe de Cer. Corvinum). Natica sp. Neritina sp. Turritella sp., *) r = rarement rcncontre, + frequent, 4-4- tres frequent. Institutul Geological României 296 ION POPESCU-VOITEȘTI En outre on trouve de nombreux morceaux generiquement inde- terminables de Lamellibranches, tres peu de baguettes d’Echmides et de nombreux restes de Polypiers. Sur la rive gauche et tout preș du lit de l’Argeș, vis-â-vis du pont qui mene au village de Căpățincni, les marnes apparaissent avec les memes caracteres petrographiques, sauf quelques intercalations plus siliceuscs («Muchia Cremenei») â leur pârtie superieure. Un peu plus au Sud, dans les ravins de la vallee «Dura» dans la- quelle, ainsi que nous venons de le voir, les marnes sont tres bien re- prdsentees, elles ont fait l’objet d’une etude detaillee de la part de M. Sabba Ștefănescu qui y cite (71 pag. 84) les formes suivantes: Gasteropodes : Cerithium du groupe du Cer. giganteum Lam. » ampulosum Brongt. Melanopsis (?) Caputinensis Sabba *). Foraminiferes: Nummulites Murchisoni Brunner. » perforatus d’Orb. » striatus d’Orb. Orthophragmina (â surface pustuleuse). Polypiers: Coelosmilia. Stylophora, etc. et de nombreux moules appartenant â des Lamellibranches. Au N de Căpățineni jusqu’au «Cheile Argeșului» on ne trouve plus que l’horizon superieur congloineratique. Si nous etudions maintenant la rive droite de l’Argeș, nous allons trouver dans cet horizon {48 pag. 221) la succession suivante : Immcdiatemcnt au-dessus du Cristallin (voir Reinhard p/) se trouve le greș que nous avons rencontre dans la Valea Limpede, reduit â une puissance d’â peine Im et affectant la forme d’un coin dont la pointe serait dirigee vers le haut; au dessus, avec une tres faible discordance angulaire, se voit une serie puissante (50 m) de breches conglomeratiques, constituees par des galets et de volumineux blocs de «gneiss de Cozia», (Primics jz et Reinhard yy) de micaschistes, d’amphi- bolites, et de quartz blanc ou rougeâtre, le tout cimente par une pâte de greș calcaire â paillettes de mica. M. Reinhard a bien voulu me faire *) D’apres ce que je sais, cette espfece n’a pas encore 6le ni decrite, ni figurde et je n’ai pu savoir quclles sont, parini les formes tronvecs par moi, cclles qu’on pour- rait lui rapportcr. Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 297 connaître que dans ce meme niveau, mais sur la rive gauche de la vallee de l’Argeș, il a trouvi dans ces conglomerats un bloc de calcaire num- mulitique. La presence de ce bloc dans cet horizon, considere jusqu’â prisent comme horizon de base du Nummulitique, constitue un nouvel argument pour notre maniere d’interpreter les rapports entre les marnes et les conglomerats. Les brcches conglomeratiques sont couvertes d’une alternance de greș micaccs, gris-bleuâtre-foncc, â grandes pistes d’Annblides, et de conglomerats. Ces derniers sont tres riches en blocs et galets de cal- caire mesozoique blanc, jaune ou grisâtre. Les blocs calcaires sont con- stitues par un recif-calcaire devenu tres cristallin, dans lequel on peut observer de nombreuses coquilles de Gasteropodes appartenant au genre Nerinea (individus de grande taille), Picurotomaria, etc. et de nombreux restes dc Foraminifcres, Polypiers ct Algues calcaires. On trouve ces blocs calcaires dans toute la serie des congloinerats-graviers faiblement Echelle 1 : 125.000 Fig. 8. — Coupe de la rive droite de la vallee de l’Argeș Cri — Schistes cristallins du Ier groupe du Cristallin (Chaîne du Cozia); = Greș senonicn; N = Nummulitique: Nm = horizon des marnes Nc = horizon des conglomerats (Nc„ = niveau moyen; Nc^ niveau supe- rieur); M = Mediterraneen. cimentes qui suivent, leurs dimensions variant beaucoup, mais n’atteig- nant jatnais de dimensions enormes, si ce n’est dans le niveau superieur dc l’horizon. C’est ainsi par exemple, que, dans les ravins du Părăul Cuptorului, au N du villagc d’Aref, il-ya quelques blocs qui atteignent un volume de 15 m3. Sur la rive gauche de la vallee de l’Argeș, vis- â-vis de Căpățineni, on trouve encore un de ces grands blocs. La pre- sence de ce bloc sur la colline qui separe la vallee de l’Argeș de celle de la Valea Limpede est tres importante pour les rapports des deux horizons. Je rappellerai que cette colline est constituie, â sa pârtie su- perieure, par un greș jaunâtre, qui repose immediatement sur les mar- nes affleurant plus bas, preș du lit de la riviere. On rencontre ce greș symetriquement de l’autre cote de la vallee. Le bloc calcaire dont il s’agit se trouve preș de la cime de la colline et constitue probablement un dernier temoin du niveau des conglomerats gris-bleuâtre dans lequel on trouve, de l’autre cote de la vallee de l’Argeș, les grands blocs cal- caires cites plus haut. Institutul Geological României 298 ION POPESCU-VOITEȘTI Sur les surfaces de sdparation des bancs de greș, specialement du greș micace gris bleuâtre et des conglomerats (ravins du Părăul-Cupto- rului et du Părăul Surupatu), on observe de splendides pistes, teintes en vert, gemîralement paralleles â la stratification, rarement perpendiculaires (greș jaunâtre de Căpățineni). En dehors de ces pistes de vers, on ob- serve frequemment dans le greș jaunâtre des nodules de pyrite dc fer. Generalement la direction de la stratification de l’horizon conglomera- tique est EW, avec un pendage de 30—40° vers le S. 11 s’appuie vers le N sur le Cristallin, dans la vallee de l’Argeș par l’intermediaire du greș blanc siliceux senonien. Ce greș disparait rapidement, plus â l’Ouest, car â l’endroit appele «Fântâna Pietricelei», le conglomerat repose di- rectement sur les schistes cristallins, ceux-ci etant redfesses presque ver- ticalement. A mi-chemin entre la vallee d’Aref ct le bord du Cristallin, l’horizon conglomeratique est faiblement plic deux fois en genou. Dans Echelle 1: 125.000 Fig. 9. - Coupe de la rive gauche de la vallee de l’Argeș OZ= Schistes cristallins du I«r groupe du Cristallin (Chaînc du Cozia); = Greș senonien; N= Nummulitique : Nm = horizon des marnes; Nc = horizon des conglomerats (Nca= niveau moycn; Nc3 = niveau superieur). Ies graviers apportds par la Vallee d’Aref, parmi les blocs de schistes cristallins et de calcaire mesozoique provenant de la desagregation de l’horizon conglom6ratique, j’ai observi de nombreux galets de calcaire nummulitique du type d’Albești (48 pag. 225, 226 ct 270) qui doivent avoir la mâme origine. D’apres ce que nous savons, les greș micaces petris de petites Nummulites et intercales â la pârtie superieure des marnes, different trop du calcaire nummulitique du type d’Albești pour leur attribuer la presence de ces blocs. Sur la pente appelde «Pripor», un peu â l’Ouest du village d’Aref, au dessus des gres-micaces petris de petites Nummulites et intercales â la pârtie superieure des marnes, on rencontre de grands blocs brechi- formes de calcaire nummultique, ressemblant beaucoup â celui d’Albești pag. 235). Tout preș de ces blocs, un peu plus â l’Ouest et orientes E W, on observe des roches entidres de gneiss dont la presence, de meme que celle des blocs de calcaire nummulitique, ne peut etre expli- qu6e qu’en les considârant comme reprâsentant un reste de l’horizon Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE 299 des conglomerats et des breches conglomeratiques Ces blocs ont une position verticale ct un allignement paradele ă la bordura du massif cristallin. A l’Ouest du Pripor, sur Ia ligne de separation entre la val- lee de l’Argeș et celle du Topolog, les deux horizons sont recou- verts par des conglomerats et des graviers, au milieu desquels, dans des bancs plus calcaires, j’ai pu observer des moules de Bivalves, dont un Pectunculus. Ces graviers representent, probablement, soit la pârtie superieure de notre horizon conglomeratique, soit le Miocene ; bien que, dans cette region, ce dernier soit represente par un facies un peu diffe- rent, dans lequel, jusqu’â present, on n’a pas pu trouver de fossiles (voir 48, pag. 245—250). D’apres ce que nous avons vu sur le Paleogene getique de la vallee de l’Argeș, il ressort que nous y trouvons representes les deux horizons, l’horizon des marnes et celui des conglomerats. Bien que jus- qu’ici nous n’ayons que tres peu de points absolument convaincants pour mettre en cvidence les rapports entre ces deux horizons, cependant les marnes paraissent encore ici inferieures aux conglomerats. Notre maniere de voir s’appuie non seulement sur les observations stratigraphiques mais aussi sur la presence, dans les conglomdrats, de blocs de calcaire nuin- mulitique et sur celle de blocs de calcaire mesozoique, qui, d’apres ce que nous allons voir. dans les bassins de Brezoi et de Titești, caracte- risent des conglomerats identiques, mais cvidemment superieurs aux marnes. En outre, l’etude du profil de la valide de l’Argeș au niveau de Căpățineni, donne par M. Emm. de Martonne dans son recent travail sur la morphologie des Alpes de Transylvanie pag. 92, fig, 16) nous amene â la meme conclusion. Vallee du Topologu. Dans cette vallee, les marnes n'apparais- sant qu’un peu plus ă l’Ouest, sur le chemin qui conduit de Sălătrucul de Jos â PoianaPripoarăTitești, nous ne trouvons plus represente que l’horizon conglomeratique. Dans cette vallee, de meme que dans la val- lee du Vâlsan, nous avons une zone de faible ennoyage qui na pas permis â la riviere d’atteindre l’horizon des marnes. Environ 3 km plus au Nord du village de Sălătrucul de Sus, dans le lit de la riviere et sur le versant sud-ouest du mont Frunțile, l’horizon superieur commence par une puissante serie de greș micace gris-jaunâtre, dispose en bancs de 50 cm â 1 m de grosseur et qui ressemble exac- tement au greș que nous avons decrit immddiatement au-dessus des mar- nes dans la vallee de l’Argeș. Je n’ai pu voir son contact avec le Cri- stallin, mais, sur le versant sud du mont Frunțile, ce greș a une direc- tion generale EW, inclinant de 20° — 30° vers le SSW. Tout preș du Institutul Geological României 300 ION POPESCU-VOITEȘTI lit de la riviere apparaît, dans ce niveau, une source faiblement sulfu- reuse et qui m’a semble ICgerement salee. Cc greș se rencontre, avec les memes caracteres petrographiques, jusqu’â l’entree du village Sălătrucul de Sus, ou on trouve intercales â sa pârtie supcrieure des sables micaces marneux, d’un noir-bleuâtre, qui d’apres toutes les apparences, sont la continuation directe du niveau â grandes pistes cite au N d'Aref (Pârâul Cuptorului). Au dessus, on peut suivre jusqu’â Sălătrucul de Jos des conglome- rats fortement cimentes et constitues par des galets de : gneiss, mica- schistes, quartz blanc et gris, calcaire mesozo'ique â Foraminiferes et Li- thothamnium, etc. La presence du calcaire nummulitique dans ces conglo- merats nous est demontree par la trouvaille que nous y avons faite d’un Echelle 1 : 250.000 Fig. io. — CoupeJde la rive gauche de la vallee du Topologu Cri = Schistes cristallins du Icr groupe du Cristallin (Chaînc du Cozia) ; N — Num- mulitique : Nc = horizon des conglomerats (Nc^- niveau moyen; Nc^ = niveau su- perieur); Mc = conglomerats barioles mediterraneens. echantillon bien caractcrise. Au niveau du village de Sălătrucul de Jos, ces conglomerats sont couvcrts par une puissante serie (60 — 70 m) de sa- bles micaces jaunes, avec de faibles intercalations greseuses, passant par place â des conglomerats avec grands galets de schistes cristallins, de calcaire mesozîque et de tres nombreux blocs de calcaire nummulitique du type d’Albești. A la pârtie supcrieure de cette scrie, les clements deviennent plus fins et on y trouve frCquemment, intercalces aux sables fins, des marnes ligniteuses par place (Valea Bisericei). Un peu plus au S, vers le village de Șuiei, le tout est recouvert par les conglomerats bariolCs miocenes. M. Sabba Ștefănescu (7/, pag. 72) cite â «Râpa Hoțului» et â l’es- carpement situe preș de la caserne de Sălătrucul de Jos la presence de Nummulites, parmi lesquelles il reconnait : Nummulites perforatus d’Orb. » Lucasanus Defr. » Tchihatcheffi d’Arch. II m/a etc impossible de retrouver les endroits fossiliferes nommes par M. S. Ștefănescu, malgrc l’interet que j’y attachais, tant pour savoir si les fossiles ne proviennent pas par remaniement des blocs de calcaire NU MMULITIQUE GET IQU E 301 nummulitique qui abondent dans les conglomerats sabloneux superieurs, que pour verifier la presence de la N- perforatus, que je n’ai jamais rencontree. Si nous suivons maintenant le chemin qui conduit de Sălătrucul de Jos â ^ripoară-Titești, apres avoir contournâ le conglomerat dur de la rive droite du Topologu, nous allons repasser la serie des greș jaunes, qui repose au km 27,1 sur des greș micaces en plaquettes, forte- mcnt alteres, dans les quels j’ai observe des petites Nummulites striees. Ce greș ressemble beaucoup au greș â petites Nummulites qu’on trouve intercale dans la pârtie superieure des marnes de la vallee de l’Argeș. Un peu plus au N affleurent des marnes feuilletees, d’un noir-bleuâtre, qui rappellent beaucoup, par leurs efflorescences jaunes, les schistes dy- sodiliques de l’Oligocene des Carpathes. Elles ressemblent egalement aux marnes feuilletees de la pârtie superieure de l’horizon inferieur de Ia vallee du Rîu-Doamnei, en amont de Bahna-Rusului, en renfermant, de meme que celles-ci, des bancs minces de marnes siliceuses. On trouve une raison de plus en faveur de cette interpretation dans ce fait que, un peu plus â l’Ouest, les marnes affleurent, d’une fațon inintcrrompue, jusque dans la vallee de l’Oltu. Plus au N, les marnes sont recouvertes directement par des conglomerats et des sables con- glomeratiques, avec des galets de calcaire mesozoîque et nummulitique, qui constituent la colline separant ici la vallee du Vâlsan de celle de l’Oltu. Suivant toujours le meme chemin, apres avoir passe sur le ver- sant ouest de la colline, on voit affleurant encore une fois les marnes, inclinant faiblement vers le N et presentant, â leur pârtie superieure, un greș micace jaunâtre, dans le quel on observe des perforations perpen- diculaires â la stratification, dont le vide est rempli avec du sabie fin et fortement cimente. A l’cndroit oii le chemin contourne la petite colline «Dealul Fe- cenoiului» nous rencontrons de nouveau le niveau greseux-marneux, mi- cace, â grandes pistes d’Annelides ; au dessous duquel on constate le niveau du greș gris jaunâtre cn bancs puissants, qu’on peut suivre jus- qu’au delă de Poiana, ou il s’appuie contre le Cristallin de la Chaîne du Cozia. M. K. Redlich (jj; pag. 2, fig. 1) reunit ces depâts aux depots similaires du bassin de Titești par un anticlinal au niveau du village de Pripoară, fait que je n’ai pas pu observer, pas plus d’ailleurs que les autres autcurs qui se sont occupe avant moi de l’etude de cette region. En realite, le gneiss de Cozia est ici phis reduit qu’en d’autres endroits et se montre fortement entame par les eaux de la Valea Băiașilor qui le traverse du S au N, entre les villages de Poiana et de Băiași. Institutul Geological României 302 ION POPESCU-VOITEȘTI Vallee de l’Oltu. Dans cette vallee on trouve les deux horizons fortement developpes. Les marnes apparaissent de deux cotes de la vallee: sur la rive gauche dans tous les ravins ou coulent les torrents tributaires de la vallee de Coițca, et sur la rive droite de l Oltu, les marnes s’etendent en echarpe de Călimănești, vers l’Ouest, jusque de l’autre cotb de la valide de la Cheia, aux environs du massif calcaire de la Bistrița. Elles gardent ces memes caracteres que nous avons signales jusqu’ici, tant au point de vue pătrographique que paleontologique. Dans son tres interessant travail sur le Tertiaire de l’Oltenie, M. M.- Murgoci (44, pag. 30) mentionne, comme provenant du village d’Olănești ct de la vallee de Puturoșița (Călimănești) les formes suivantes : Nummulites Boucheri de la Harpe. » Tournoueri de la Harpe. » Budensis de Hantken. » Madaraszi de Hantken. Orbitoides papyracaea Boubee. » aspera GOmb. » applanata Gomb. Operculina cf. ammonea Leym. Alveolina cf. Bosci d’Orb. Nodosaria latijugata GCmb. » baccilum Defr. Heterostegina sp. Cidaris cf. tubularis d’Arch. Bourgueticrinus Thoienti d’Arch. » elipticus d’Orb, Maendroseris (?). De l’etude de ces formes M. Murgoci, tenant compte notamment de la presence de : Operculina cf. ammonea et Nodosaria latijugata, conclue que la pârtie inferieure des marnes correspond â l’Eocene moyen, tandisque leur pârtie supdrieure represente un terme de passage vers l’Oligocene infdrieur. M. Murgoci declare avoir recueilli cette interessante faune dans des greș intercales dans les marnes, â la pârtie qui se trouve immediatement au contact des conglomerats. En comparant cette faune avec celle trouvee par nous (48, pag. 229—231 dans le calcaire nummulitique d’Albești, on voit qu’il y a une grande ressemblance. Ce fait nous montre une liaison plus intime entre ces deux facies hcteropiques. Le contact entre les marnes et l’horizon conglomeratique n’est vi- sible que sur la rive droite de l’Oltu, vis-ă-vis de la gare de Jiblea, et Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 303 sur Ia rive gauche, au S de Jiblea et de l’etnbouchure de la vallee de Coițca. Dans cos endroits on peut tres bien voir les marnes passant au dessous de puissants bancs de greș et de conglomerats. D’apres les constatations de M. M.-Murgoci (43, pag. 30) et nos propres observations les marnes apparaissent ici — entre Călimănești et Căciulata — dans un petit anticlinal. Nous avons eu, d’ailleurs, l’occasion d’observer un peu partout jusqu’ici ce fait, auquel on doit l’alligneinent de tous les affleurements des marnes sur une ligne parallele â la bordure de la montagne. Dans le profil que M.-Murgoci (43^ pag. 30) donne pour montrer, dans la vallee de la Cheia, les rapports entre le calcaire mdsozoîque et les depots nummulitiques, on remarque la meme succession, c’est â dire que les marnes greseuses, d’un noir-bleuâtre, supportent l’horizon des conglomerats. L’horizon conglomeratique dans toute cette region est constitue par trois niveaux distincts: le niveau des greș marneux en dalles ; celui des greș gris-jaunâtre, et celui des conglomerats. Entre les vallees du Rîu-Doamnei et du Vâlsan nous avons vu que cet horizon est reprdsentd seulement par des conglomerats et des breches conglomeratiques, qui s’appuient dircctement sur le Cristallin. Dans la vallee de l’Argeș au contact immddiat des marnes, nous avons constate la presence d’un greș jaunâtre, qui gagne en puissance, Echelle 1: 250.000 Fig. 11. Coupf. de la rive gauche de la vallee de l’Oltu Cr — Schistes cristallins de la nappc du conglomerat des Bucegi; Cr/= Schistes cristallins du I-«r groupe du Cristallin (Chaîne du Cozia); N = Nummulitique ; Nm — horizon des marnes ; Nc = horizon des conglomerats (2Vc,=niveau infdrieur, Nc2=niveau moyen ct AV^niveau superieur); Mc — Conglomerats bariolcs mediterrandens. vers l’Ouest, dans la vallee du Vâlsan et â Poiana, et qu’on trouve dans la vallee de l’Oltu separe de l’horizon des marnes par l’intercalation du niveau des greș lins marneux en dalles. Le niveau inferieur en contact direct vers le S avec les marnes et vers le N avec le Cristallin du Cozia, est constitue par un greș fin mar- neux micace en bancs atteignant jusqu’â un decimetre d’epaisseur et al- ternant avec des marnes grises feuilletees, et dont les surface presentent 304 ION POPESCU-VOITEȘTI quelquefois de belles pistes et une structure «curbicorticale». Par endroit, les surfaces des bancs de greș contiennent des Foraminiferes et en ge- neral le facies petrographique de ce niveau rappelle beaucoup celui du Nummulitique de Șotriile (Prahova). Le niveau infdrieur est bien reprdsente sur les deux bords de la valide de l’Oltu. II commence un peu plus au N de Călimănești et se continue jusqu’au massif cristallin. On en trouve encore un tout petit lambeau â l’intdrieur du inassif cristallin, sur la rive gauche de la vallee, preș du Monastere de Turnu. Les sources minerales — sulfureuses et salees—si renommees, de Călimănești, de Căciulata et de Bivolari, jail- lissent de ce niveau. II est couvert par une serie de greș micace grisâtre, devenant par alteration gris-jaunâtre et dispose en bancs puissants, qui par Dăngești- Poiana sc lie avec le greș de la vallee du Topologu. Dans le gros du niveau infdrieur sont tailles les escarpements de la rive droite de l’Oltu au N de Călimănești et de la rive gauche, dc Căciulata jusqu’au „Cheile Oltului". Ce greș est recouvert par des conglomerats qui constituent toutes les parties hautes de la rdgion immediatement voisines de la montagne, tant dans la region de la valide de l’Oltu, que vers l’Ouest de celle-ci jusqu’au voisinage du massif calcaire de la Bistrița. M. de Martonne (44, pag. 191—192) mentionne la presence de cos conglomdrats meme sur la pârtie haute du Cristallin du Cozia, â l’alti- tude de 1.400 m, entre les sommets du Cozia et de l’Omu. Les elements qui constituent les conglomdrats sont les mdmes que ceux que nous avons trouves jusqu’ici dans cet horizon: gnciss, mica- schistes, quartz, calcaire mdsozoîque, etc.. M.-Murgoci (44, pag. 30) cite de l’horizon conglomdratique le Cer. giganteum Lamk., trouvd — dit il—en 1904 par M. Gr. Ștefănescu dans les conglomerats et les graviers du voisinage des bains de Călimănești. De meme que dans la region de la vallee du Topologu ces con- glomerats passent â leur pârtie superieure, par desagregation, â des gra.- viers sabloneux. Par suite du faible anticlinal que l’horizon supdrieur du Nummu- litique affecte a Jiblea-Căliinănești et au mileu duqucl apparaisscnt les marnes, il se trouve partagd en deux moities: l’une au N que nous venons dc decrire tout â l’heure, et l’autre au S de la ligne d’affleurement des marnes. Les depots de cette derniere moitie, sur la rive gauche de l’Oltu, pcuvent etre suivis jusqua Dăești, lids, comme nous l’avons dit plus haut, par la colline du flanc sud de la valide de la Coițca avec ceux de la vallee du Topologu; sur la rive droite, en coinmențant par le tour- nant de l’Oltu entre Jiblea et Dăești, on suit les conglomerats, vers Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 305 l’Ouest, â Muiereasca de Jos — Olănești — Cheia — Dobriceni ct Bărbă- tești (Murgoci 43, pag. 31). Une des caracteristiques du Nummulitique de l’Oltenie est la prd- sence du succin, cite (38. pag. 26 — 32) dans la vallee de Olănești et la valide de la Cheia. D’apres les coupes donnees par M.-Murgoci (38, fig. 9 et 11) le succin se rencontre dans la pârtie inferieure de l’horizon conglomeratique, au dessus des greș â petites Nummulites intercales ă la pârtie superieure des marnes. La presence du succin dans le Num- mulitique de l’Oltenie a ete depuis longtemps signalee, mais cest ă M.- Murgoci qu’on doit la publication d’une etude comparative avec le succin du flysch carpathique, contenu dans l’Oiigocene de la nappe marginale. Le Nummulitique ă l’Ouest de la Bistrița. A cause de la puissante serie de depots mio-plioceniques, qui avance dans la region des collines, â l’Ouest de la Bistrița, jusqu’au voisinage du Cristallin, nous ne rencontrcrons plus le Nummulitique que sous forme de petitsîlots, inisâjour par l’crosion des depots recents dans les anticlinaux L’île paleogene de Slătioara *). La presence de cette île paleogene â ete signalee pour la premiere fois par M. Gr. Ștefănescu (64, planche VI). M. Murgoci (43. pag. 35, fig. 28) en s’appuyant sur la ressemblance petrographique et sur la transgression qui separe les conglomerats du Miocene inferieur, attribue au Nummulitique supdrieur les graviers avec faibles intercalations conglomeratiques de «Măguricea» et des deux pentes dc la valide de la Cerna. M.-Murgoci montre, d’ailleurs, que les dlements qui constituent ces graviers, tout specialement les micaschistes â pyrite de fer et les dnonnes blocs dc calcaires mesozolques, sont identiques aux dlements des con- glomerats dc Cheia, de Dobriceni, etc. II est tout naturel que, par suite •) Toutcs les donndes regardant le Nummulitique gdtique â l’Ouest de la Bistrița, dc mdme qu’unc pârtie des donnees sur celui de la vallee de l’Oltu, ont ete puisdes dans le seul travail d’ensemble «Terțiarul Olteniei*, que nous possd- dions sur le Tertiaire de l’Oltenie et qui est du â M.-Murgoci {43}. L- Institutul Geologic al României V’GR, 306 ION POPESCU-VOITEȘTI de l’absence complete de donnees palăontologiques, on ne puisse dire rien de certain sur l’âge de ces graviers, malgre leur identită pătrogra- phiquc et leur position stratigraphique qui paraît suffisammcnt confirmer l’hypothese de M. Murgoci. L’île paleogene de Săcel (Gorj). Dans la vallee dc la Blahnița, â Săcel, avec un pendage de 50"—60° vers le SSE, apparaît au milieu des depots năogenes un puissant con- glomerat, qui constitue les parois de Ia vallee sur une distance d’en- virons 600 m. C’est â M. Gr. Ștefănescu (6l, pag. 51; 64, planche VI) que rcvient le mărite d’avoir signală pour la premiere fois en 1884 la presence de ce conglomerat. En 1894 M. Sabba Ștefănescu (69, p. 229; 70, pag. 412; 77, pag. 113) leur atribuant un âge miocănique, provoque de la part de M. Gr. Ștefănescu (65, pag. 502) une răponse avec de nouvcaux arguments en faveur de son opinion. M. Murgoci (43, p. 34, et fig. 27) trouve, tant dans ces conglomerats que dans les greș gros- siers siliceux affleurant au niveau de la «Villa Speranța», preș du pont de la Blahnița et au voisinage des sources sulfureuses, des Numinulites et des Orthophragmines, fait qui cxclut tout doutc sur l’âge nummuli- tique de ces dăpâts. Les îles paleoge.nes de l’Oltenie occidentale. Jusqu’ici, en se basant soit sur des restes fossiles soit sur des res- semblences petrographiques, on a pu etablir l’âge nummulitique des af- fleurements trouves sur le territoire des districts de Vâlcea et de Gorj. Dans le districts dc Mehedinți l’âge des affleurements, considăres comme paleogenes par diffcrents geologues, par suite de l’absence complete dc restes organiques et par suite des diffcrcnces petrographiques qu’ils pre- sentent, reste toujours douteux. M. Murgoci (43, pag. 32 — 33 ct fig. 26), se basant en pârtie sur des rapports stratigraphiques, en pârtie sur le facies pătrographique, con- siderait autrefois comme nummulitique une serie de dăpots, apparais- sant sous forme d’îles au beau milieu du Plateau de Mehedinți. Ce sont ceux situăs au SW de Baia de Aramă : â Fântânele, â Ponoare, et â Balta, et que maintenant il dăclare etre d’âge un peu plus ancien. Ce fait ressort aussi de la description de M. Fr. Toula (76, pag. 247—248). A Institutul Geologic al României 16 RZ NUMMULITIQUE GETIQUE 307 D’apres ces autcurs, ces depâts paraissent correspondre aux depots de la pârtie superieure des couches de Sinaia *). M. Murgoci (op. cit.) croit avoir vu, dans ces depâts (Părăul Cuțului, Ponoare), une petite Nuin- mulite qui malheureusement a ete detruite pendant l’extraction, ct c'est exactement ce fait qui nous a conduit â attirer l’attention sur ces af- fleureinents. M. Murgoci (43, pag. 32, fig. 24) mentionne egalement â Dâlbo- cita et â Rudina, au dessous des depâts mediterraneens fossiliferes, la prâsence de greș durs â pistes de vers et â structure «curbicorticale», differant des depâts mediterraneens non seulement par leur facies pe- trographique, mais aussi par une transgression. Cet auteur considere ces greș comme appartenant au Nummulitique moyen et superieur. L’affleurement le plus occidental qu’on cite en Oltenie, est celui â l’Ouest de Turnu-Severin, constitui par le greș de «Gura Văii». D’apres MM. Mrazec et Murgoci ce greș presente tous les caracteres pdtro- graphiques, stratigraphiques et de sedimentation du flysch, par consdquent il peut etre considdrd comme nummulitique (Murgoci yj, pag. 32). Tou- tefois c’est avec reserve que nous lui assignons cet âge. 2. Le Nummulitique dans la region de la haute montagne. A rintdrieur du massif mesozoîco-cristallin des «Monts du Făgăraș» le Nummulitique est reprâsente par les depâts des bassins : de Brezoi et de Titești; par ceux du bassin des Câmpiile Vâlsanului et par le tout petit lambeau de Lerești preș Câmpulung. Le bassin de Brezoi. Ce bassin compris en grande pârtie entre la valide de Călinești ct celle du Lotru, sur la rive droite de l’Oltu, s’etend au N jusqu’au Mo- nastere de Cornetu (Olt) ct le sommet «Măgura lui Popovici»; vers l’Ouest jusqu’â l’embouchure des vallees du Vasilatu ct du Stan ; passe de tres peu vers le S sur la rive droite du Lotru; â l’E, vis-â-vis de l’embouchure de la vallee du Lotru, il s’etend en dperon entre le Cris- tallin du Cozia et la vallee de Băiași. 11 se trouve, par ce point, se con- tinuer avec le bassin de Titești. *) Voir Popovici Hatzeg țo, pag. 106. Anuarul Instil» Geologic al României, rol. 11 lt Fasc. 11 3 1 Institutul Geological României IGR/ 308 ION popescu-voitești D’apres les recherches de MM. Mrazec (24), Murgoci (25 et 44), Redlich (44) et nos propres observations, les ddpots qui constituent la serie sedimentaire de ce basin sont les suivants. La breche de Brezoi. Sur le bord N et S du bassin de Brezoi —et de Titești — le contact entre les dâpâts sedimentaires et les schistes cristallins est marque par une puissante breche, quelquefbis d’une ex- treme finesse, parfois â grandes elements et constituie exclusivement de schistes cristallins du I-er groupe. Ces elements sont si fortement ci- mentes, au moins dans la pârtie en contact avec les schistes cristallins, qu’on peut ă premiere vue les confondre avec ces derniers. La breche passe â des conglomerats et aux schistes cristallins. Le nom de «breche de Brezoi» lui a ete donnă pour la premiere fois par MM. Mrazec et Murgoci (24, pag. 14), et, comme l’a reconnu depuis longtemps M. Mrazec, elle represente une breche de friction. NNE , M- Cornelii ssw Vallee du Lclru Echelle 1: 125.000 Fig. 12. Coupe de la rive droite de l’Oltu entre le Monasti>re DE CORNETU ET BREZOI. Cri— Schistes cristallins du I-er groupe du Cristallin ; Nc — Horizon des conglo- merats nummulitiques; Hr=Brcche de friction (breche de Brezoi). M. M. Murgoci (24 et 44) et Redlich (44) considerent cette breche comme le terme le plus infdrieur des depâts sedimentaires, qui couvri- raient le fond du bassin. D’apres M. Murgoci elle serait d’âge liasique et M. Redlich la compare avec le verrucano des Alpes et des Carpathes. En etudiant les endroits ou cette breche peut etre directement obser- vce, nous nous apercevons qu’elle reste toujours en liaison avec les grandes lignes de dislocation—comme celle qui limite au S les bassins de Brezoi et de Titești—et qu’elle se trouve en meme temps au contact de l'horizon superieur conglomeratique et des schistes cristallins (48^ note pag. 217). Si j’ai dit que cette breche marque le contact des conglomerats superieurs et des schistes cristallins, c’est que nulle part la position de ces conglomerats vis-ă-vis des marnes n’est plus evidente que dans les bassins de Brezoi et de Titești. Or, bien que cette breche ait ete con- siderde comme constituant le substratum des depots sedimentaires de ces bassins, on ne la cite dans aucun des points oîi l’erosion a mis au jour le Cristallin de base. Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 309 M. Murgoci (43, pag. 27) mentionne la presence de cette breche aussi au dessous du calcaire jurasiquc de la Bistrița (sur la pente septen- trionale). Dans ce massif et au dessous du sommet de Stogu, cet auteur cite encore des greș et arkoses semblables aux greș qu'on considere en Banat (Hongrie) comme liasiques. fe ne sais pas si la breche de Brezoi apparaît en cet endroit teile qu’elle est, ou si M. Murgoci considere ce greș comme la representant. Les calcaires noirs. MM. Mrazec et Murgoci (27, pag 21) citcnt dans la pârtie occidentale du bassin, sur la colline qui borde a l’Ouest la vallee du Stan -â Fântânița—-et dans la pârtie superieure de la pente septentrionale du sommet de Năruțu, la presence d’une etroite bande de «calcaire noir, compact, quelquefois tres schisteux et avec des veincs et intercalations de calcite». Cette bande de calcaires s’appuie directe- ment sur des micaschistes avec des filons de pegmatite grenatifere, et ils ressemblent beaucoup aux calcaires de Ciocadia (Gorj). Leur affleurement dans la pârtie occidentale du bassin est du au fait que les depâts sedimentaires ont un pendage general vers le SE. La presence de ces calcaires dans le bassin de Brezoi et immedia- tement au contact des schistes cristallins, est d’une grande importance pour la tcctonique gânâralc du massif cristallin. D’apres la description donnee par MM. Mrazec et Murgoci ces calcaires ressemblent autant aux calcaires de Ciocadia qu’aux couches de Sinaia, cos derniers consi- dârâs, en general, comme nâocomiens. D’apres les donnees tectoniques actuelles les couches de Sinaia, dans la vallee de la Prahova et dans celle de la Ialomița, sortent de sous la bordure du Cristallin de la nappe du conglomerat des Buccgi, et, d’a- pres M. Mrazec, ils presentent une ressemblance remarquablc avec Ies calcaires qui marquent dans la valide du Danube, aux «Portes de Fer», la ligne de charriage entre les schistes cristallins du I er ct du H c groupe. Des schistes calcaires pareils aux calcaires noirs du bassin de Brezoi, en dehors de ceux de Ciocadia ou ils paraissent supporter l’île nummu- litique de Săcel, se rencontrent dans le Plateau de Mehedinți, au S W de «Baia de Aramă» : ă Fântânele, â Ponoare et â Balta (77, pag. 33 et fig. 26 ; 76, pag. 247-248). Sur l’âge de ces calcaires, par suite du manque complet de fossi- les, au moins jusqu’â present, on ne peut dire rien de sur. Marnes et argiles grcseuses, noi r-bleuâtre. D’apres MM. Mrazec et Murgoci (27, pag. 21), si l’on fait exception dc ces calcaires noirs, le terme le plus inferieur du bassin de Brezoi serait constitui par des marnes et argiles grdseuses; d’un noir bleuâtre, â intercalations de Institutul Geological României 310 ION POPESCU-VOITEȘTI calcite spathique. Elles sont disposdes en bancs de differentes epaisseurs et affleurent seulement dans la pârtie occidentale du bassin. Cet horizon apparait immddiatement â l’Ouest du village de Bre- zoi et, d’apres nos observations, avec les memes caracteres petrographi- ques que dans la region des collines et dans le bassin de Titești. Mais, tandis que dans ces deux dernieres regions ces marnes sont fossiliferes, dans le bassin de Brezoi on n’a pas encore trouve de fossiles. M. K. Redlich £57, pag. 6), tout en les considerent avec, d’ailleurs, tous les depots de ce bassin comme cretace superieur (Senonien), dit avoir vu dans ces marnes «ein Nummulitenăhnlicher Durchschnitt». Con- siderant leur grande ressemblance petrographique et leur position stra- tigraphique, puissqu’clles apparaisscnt en dessous de l’horizon conglome- ratique qui constitue les parties hautes du bassin, nous croyons qu’elles sont la continuation directe des marnes fossiliferes du bassin de Titești. Echclle 1:75000 Fig. 13. Coupe de la rive gauche du Lotru entre i.’embouchure de la vallee du Vasilatu et la vallee de l’Oltu, fd’aprfts MM. Mrazec et Murgoci (24 pl. III, section IV)]. Cr/= Schistes cristallins du I-er grovpc du Cristallin; Sg — Greș s6nonicn; N — Nummulitique: Nm = horizon des marnes, Nc = horizon des conglomdrats. A l’extremite occidentale du village de Brezoi elles apparaissent for- tement plissees sur les deux rives du Lotru. Sur la rive gauche de cette riviere elles presentent meme un pli couche vers le NW, dans lequel on trouve egalement pince un lambeau de greș siliceux (vallee du Va- silatu, d’apres Mrazec ct Murgoci 2^ pag. 22) D’apres MM. Mrazec ct Murgoci ces marnes s’appuient directe- ment sur le Cristallin (micaschistes) tant dans la vallee du Vasilatu que dans la vallee du Stan. Le gres s i 1 i ceux micace. Au-dessus des calcaires et de l’horizon des marnes on trouve dans la vallee du Stan, sur la rive droite de la vallee du Vasilatu, et au S du sommet «Pietrile Dobrii», des greș sili- ceux mieaeds, gris-ciair, se debitant facilement, s’appuyant parfois directe- ment sur le Cristallin (25, pag. 22). On retrouve encore ces greș au N du bassin, preș du village de Bolovani (rive droite de l’Oltu), et M. Murgoci (44, pag, 27) les cite encore sur le sommet de Cândoaia, reposant dans les A Institutul Geologic al României 10 R NUMMULITIQUE GETIQUE 311 deux localitbs directement sur les schistes cristallins. Dans cette localite M. Murgoci dit avoir observe l’empreinte d'un Inoceramus. II est tres intbressant de retrouver, dans le bassin de Brezoi, ce greș presentanr les mâmes caracteres que celui que nous avons decrit dans le region des collines â la base de l’horizon conglomeratique dans les vallbes de la Limpede et de l’Argeș. Nous nous souvenons que dans la vallee de la Limpede le gros s’interposait entre le Cristallin et l’horizon conglomeratique, ct nous disions que vers le S il devait s’appuyer contre les marnes. Ce fait est atteste par MM. Mrazec et Murgoci en ce qui concerne sa position dans le bassin de Brezoi. D’ailleurs. son importance au point de vue tectonique est encore plus evidente, en raison du fait que sa presence entre les deux horizons du Nummulitique getique nous permet de separer ces deux horizons non seulement au point de vue petrographique mais mâine tectonique. Dans le profil de la vallee de l’Oltu donne par MM. Mrazec et Murgoci (2), pag. 15, planche 3, prof. 3), nous trouvons signalec entre Câineni et Rîu-Vadului, au Kilometre 5, une lentille d’un «greș cristallin et tres compact», pincee dans les micaschistes, qui y sont fortement re- dresses. Bien que je n’aie pas pu visiter la dite localite, d’apres toutes les probabilites, cette lentille ne represente qu'une pârtie du greș siliceux pince dans un pli synclinal du Cristallin. II est bon de remarquer en- core que cette lentille de greș, de meme que le lambeau cite ă Bolovani, se trouvent au N de la ligne de la breche de friction de Cornetu. Le conglomerat de Brezoi. La pârtie supărieure des depots du bassin est couronnee par de puissants conglomerats â intercalations gre- seuses, occupant presque toute la pârtie comprise au N, â l’E et au S du village de Brezoi. Ses elements consitutifs sont toujours des galets de micaschistes â grenats, d’amphibolites, de gneiss et de quartz, ci- mentes par un ciment grdseux. Vers la pârtie superieure des conglo- merats on rencontre des blocs de calcaire ă Hippurites^ parmi lesquels des exemplaires enormes, comme par exemple celui qui se trouve sur la rive gauche du Lotru et preș du pont qui conduit â Golotreni. Ces ments deviennent plus petits et mieux cimentes vers la base, ou le calcaire est rarement represente, quand il ne fait pas defaut, que dans ia pârtie supârieure. L’inclinaison generale des conglomerats est, sur la rive gauche du Lotru, ă Brezoi, de 45° vers le SSE, l’angle d’inclinaison augmentant, d’ailleurs, ă mesure que nous approchons du bord septentrional du bassin. D’apres ce que nous connaissons de la description de la breche de friction, au voisinage du Monastere de Cornetu, les conglomerats pas- ,,'A Institutul Geological României igr/ 312 ION POPESCU-VOITEȘTI sent insensiblement dans la breche de friction; cette deraiere, ă son tour, presente des passages insensibles aux schistes cristallins. Ce fait, nous le repătons, a une remarquable importance pour la tectonique ge- nerale de la region: car, de tous les dâpdts de ce bassin, dăcrits au des- sous des conglomerats, nous ne trouvons plus de trace ni entre la breche de friction et le Cristallin, ni entre la premiere et les conglomerats; bien que de l’autre cote de l’Oltu, dans le bassin de Titești, on voit resortir de sous les conglomerats l’horizon des marnes. A l’occasion de l’etude du Nummulitique de la răgion des collines, nous avons remarque qu’une des caracteristiques petrographiques de la pârtie superieure de l’horizon conglomeratique que nous venons de de- crire dans le bassin de Brezoi, est la presence de ces blocs enormes de calcaire ă Hippurites. M. Redlich fyj, pag. 4 ct 5) etudiant la faune de ces blocs, â Brezoi, y trouve Ies especes suivantes : Lithothamnium cf. turonicum Rothpletz. Orbitoides gensacica Leym. » secans Leym. Thamnastraea cf. agaricites Goldf. Centrastraea cf. cistella Defr. Cladocea cf. tenuis Reuss. Trochosmilia cf. didima Goldf. Orthopsis cf. miliares Cotteau. Cidaris subversicularis d’Orb. Eschara sp. Terebratula biplicata Brocc. » carnea Sow. » Mrazeci Redlich. Waidheimia Pascuensis Redlich. Terebratulina striatula Mant. Rhynchonella plicatilis Sow. var. pisuni Gein. Pecten cf. subgranulatum MOnst. » Dujardini A. Romer. » (Amusium) inversum Nilsonn. Lima ornata d’Orb. » tecta d’Orb. » divaricata Dujard. » aspera Mant. Sdondylus cf. striatus Lamk. Janira quinqueplicata Lamk. » aff. striatocostata Goldf. Ostraea ungulata Schloth. NUMMULITIQUE GETIQUE 313 Gryphaea vesicularis Goldf. Exogyra sp. Hippurites colliciatus Woodw var. Romanica Redlich. » Lapeirousei Goldf. Radiolites sp. (moule). Dentalium sp. Pleurotomaria sp. Trochus sp. Natica cf Hoernesi Favre. » » rugosa Hoening. Oxyrhina Mantelli Ag. Se basant sur la presence de Hippurites colliciatus, Orbit, gen- sacica et O. secans, M. Redlich range ces blocs calcaires dans le Cam- panien superieur, Ie parallelisant au troisieme horizon senonien ă Hip- purites de M. Douvilld (io). La prdsence des Hippurites dans ces blocs calcaires est particulierement interessante, car nulle part dans les Car- pathes meridionales nous ne trouvons cites des calcaires â Hippurites, ni par les geologues roumains ni par les geologues hongrois (Herbich 21 et 22) *\ Dans l’ancienne conception sur la position stratigraphique des conglomerats, la presence de ces blocs ctait suffisamment expliquee par Ie morcellement d'un niveau calcaire conținu (Redlich fj), ou par la destruction d’un recif calcaire (Voitești 48). Mais, si l’on considere que ces blocs calcaires exotiques sont con- tenus dans la pârtie superieure des conglomerats que nous avons de- montre appartenir â fhorizon nummulitique le plus supdrieur, alors leur presence ne peut etre expliquee autrement que par des phenomenes tec- toniques. Je tiens â remarquer qu’en mesurant le pendage des couches cal- caires dans deux des plus grands blocs, contenus dans le conglomerat de la rive gauche du Lotru â Brezoi, j’ai trouve que ces couches plon- gem egalement dans les deux blocs de 60° vers l’E. A la pârtie superieure de ces conglomerats, ă Brezoi, M. Redlich (op. cit.) cite, specialement dans les ravins du torrent de Stupenița, l’cxistence de quelques intercalations de marnes grâseuses, qui contiennent une riche faune de grands Inoceramus, parmi lesquels le plus commun serait In. Cripsi. Dans un greș inferieur â ces marnes, sur la rive gauche du *) Dans la Serbie orientale, Kt. Wlad. Pctkovic. (Descr. geol. de la Montagne de Tupijnitsa, Belgrade 1908) mentionne le Senonien represente par des couches â Hippurites et Inoceramus. Malheureusement ne comprenant pas la langue serbe, jc n’ai pu mc rendre compte ni du facifcs, ni des rapports tectoniques deces couches. 314 JON POPESCU-VOITEȘTI Lotru ct vis-â-vis de l’eglise de Brezoi, M. Redlich trouve la faune suivante: Orbitoides Faujasi Bronn. » secans Leym. Astrocoenia sp. Actinacis Haueri Rs. Șerpuia filiformis Sow. Pecten (Amusium) inversam Nilsonn. Anisoceras cf. subcompressum Forbes. Lytoceras sp. (du groupe de Timoteanum Major). Baculites anceps Lamk. M. Redlich declare que les marnes dans lesquelles il a observe la section du Foraminifere rappelant une Nummulite, se trouvent inter- calees dans ce greș. Si M. Redlich a trouve ces restes fossiles dans un niveau tout â fait supcrieur de l’horizon conglomcratique, ainsi qu’il l’a represente dans la figure accompagnant le texte, alors on ne pourrait pas expliquer leur presence autrement que par les deux hypotheses suivantes: Ou bien ces restes organiques proviennent par remanieinent des blocs calcaires mâmes, ou nous avons affaire â un flanc inverse d’un anticlinal renverse. Mais, si M. Redlich a confondu la position de ces greș et marnes — car il m’a etâ impossible de retrouver le gisement cite — alors on doit rapporter leur provenance au niveau du greș siliceux, qui, nous le savons, se trouve entre les marnes grcseuses, noir-bleuâtre, et les con- glomerats, et ou la presence des Inoceramus a ete reconnue aussi bien par M. Murgoci que par nous m£me. Sources sulfureuses. Dans ce bassin nous trouvons aussi des sources faiblement sulfureuses, comme celles qui apparaissement dans le torrent «Părăul Dobrei» sur la rive gauche du Lotru et dans les ravins du torrent ou la socidte «Lotru» a installe des fournaux pour la fabrication de Ia chaux vive sur l'exploitation d’un de ces grands blocs calcaires. II m’a păru que ces sources apparaissent sur la ligne de contact de l’ho- rizon des marnes et de celui des conglomerats. Le bassin de Titești. Nous avons dit que, vers I’E, le bassin de Brezoi se lie â celui de Titești, par la bande conglomcratique qui s’etend sur la rive gauche de l’Oltu, entre le Cristallin du Cozia et la riviere «Valea Băiașilor». Les Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 315 depots du bassin de Titești s’âtendent du Cristallin du Cozia vers le X, jusqu’â la crete qui descend vers l’Ouest du sommet de Zănoaga, et de l’Oltu vers l’E, jusqu’â la crete de separation entre les eaux du bassin de Titești et celles de Ia riviere du Topologu. Naturellement nous ne donnons ces limites que dans leurs grandes lignes, car le bassin affecte une forme ovale-allongec dans la direction NE-SW, direction qui correspond aussi aux axes des plis des schistes cristallins qui le bordent immediatement vers le N. Parmi les depots qui constituent ce bassin nous trouvons exactement les memes que dans la vallee de l’Oltu, â Călimănești, dans la region des collines. La seule differencc est qu’ici les marnes sont riches en fossiles et que leur rapport avec les conglomerats s’observe mieux que nul le part ailleurs. Le s marnes greseuses, n o i r-bl e u â t r e.—L’horizon inferieur du Nummulitique se trouve represente par les memes marnes greseuses, avec de faibles intercalations de bancs de greș mieaed, mais avec de plus puis- santes intercalations conglomeratiques dans leur pârtie superieure. Ces marnes affleurent partout au centre du bassin, spccialeinent sur une ligne NS: Perișani-Titești-Boișoara, avanțant dans les lits des cours d eaux Echelle 1 : 125.000 Fig. 14. Coupe du bassin de Titești entre Găujani et Perișani Cri — Schistes cristallins du Ier groupe du Cristallins ; N = Nummulitique : Hm — horizon des marnes, Ne -= horizon des conglomerats (Nc x = niveau inferieur, Nc 2 = niveau moyen, Nc s = niveau supericur). au dessous de l’horizon conglomeratique, comme par exemple: au S du hameau de Cucoi, au N et ă l’Ouest de Boișoara et â Bratovoești. Tant â Boișoara qu’â l’E et au S du village de Titești, elles contien- nent, intercalâs â leur pârtie superieure, des greș micaces et de fins con- glomerats gris-bleuâtre constitucs par des schistes cristallins et du quartz gris-foncc. A Perișani, dans la pârtie meridionale du bassin, cet horizon dtant decouvert, on le voit directement en contact avec le Cristallin du Cozia suivant la faille qui longe Ie bord nord de ce massif et penchant vers celui-ci de 25°—35°. Si maintenant on monte sur la colline du Spinu qui separe les 316 ION POPESCU-VOITEȘTI vallăes «Apa Băiașilor» et «Valea Titeștilor», on peut tres bien observer le pendage general des marnes au dessous des conglomerats qui con- stituent les hauteurs avoisinantes. En meme temps, on a un profil com- plet de la pârtie supârieure de l’horizon des marnes. Ainsi, on peut observer que les marnes greseuses et les argiles noir- bleuâtre de Perișani passent â des sables grossiers avec des bancs gre- seux, au dessus desquels se sont deposees de nouveau des marnes qui contiennent une faible couche de conglomerat â quartz gris, gneiss et tres peu d’eleinents calcaires. Cette couche passe â une argile bleuâtre avec bancs d’un greș grossier et enfin le tout est couronnb par des sables micacâs et par un conglomerat en pârtie transforme en graviers, avec de nombreux petits galets de calcaire mesozoi'que. La pârtie inferieure des marnes, bien que tres peu visible, paraît etre depourvue de restes organiques; par contre, on en trouve en abon- dance dans leur pârtie superieure. Parmi les restes que j’ai pu reconnaître, recoltbs â l’E du village de Titești: ă «Gropile Vulpilor», â «Stăiștea Mare» et au pied de l’es- carpement du sommet d’«Oca>, je puis citer les suivants : Foraminiferes : Nummulites Tchihatcheffi d’Arcii. » gallensis Arnold Heim. Assilina granulosa d’Arcii. Lamellibranches : Congeria cf. Bittncri Andr. Cytherea sp. Cardita sp. Gasteropodes : Neritina ( Velates) sp. (du groupe de V. Schmidtelf}. Natica sp. Natica sp. (du groupe de N. Crassatina). Ampullina parisiensis d’Orb. Turritella Murgocii nov. sp. » Savae nov. sp. » bellovacensis Desh. Diastoma cf. costellata Desh. Keilostoma sp. Melanopsis Haugi nov. sp. » ancillaroides Desh. » Parkinsoni Desh. var. Titesticnsis nov. var. Faunus (Mdanatria) cf. Archiaci Donciecx. Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 317 Cerithium conoideum Lamk. > cf. Vivarii Opp. » Vulcani Brong. » cf. emetum Brug. » » semigranulosum Lamk. var. a (testa minore) Desh. » Titestiensis nov. sp. » Boussaci nov. sp. » heptagonatum nov. sp. » Reinhardi nov. sp. Ovala (Gisortia) Hantkeni Hebert et Mun.-Chalm. Fusus Noe Lamk. ” cf. polygonus Lamk. » deformis Solander. Drillia Popovicii nov. sp. » Macoveii nov. sp. Borsonia sp. nov. D’apres ces formes l’âge de cet horizon, que nous discuterons plus tard, semble lutetien superieur. La puissance de cet horizon peut s’elever jusqu’â 200 m. Malgrd cette puissance et bien que vers le bord septentrional du bassin nous trouvions assez de vallees ayant entame profondement meme le Cristallin, je n’ai jamais pu observer leur presence entre l’horizon superieur conglomeratique et le Cristallin qui le supporte. Nous avons donc ici les memes rapports que ceux que nous avons trouves dans la region des collines entre les depots du Nummulitique et le Cristallin de la chaîne du Cozia. Ce fait est d’autant plus important, qu’entre Bratovoiești et Găujani nous pouvons suivre les deux horizons, et tandis que un demi-kilometre plus au N (au km 51,5 preș de Gău- jani) nous retrouvons, s’appuyant contre le Cristallin, seulement l’horizon superieur, celui des marnes n’apparaît pas. L’horizon conglomeratique. Dans la pârtie occidentale du bassin et dans les ravins dont les eaux ont entame les depots jusqu’â l’horizon des marnes, nous retrouvons, entre celui-ci et les conglomerats, le niveau inferieur de l’horizon conglomeratique. 11 est constitue par des marnes grises, feuilletees, avec intercala- tions de greș micace en dalles, moins puissants que ceux que nous avons rencontres dans la vallee de l’Oltu. Dans la pârtie occidentale du bassin ce niveau est constamment repr^sentă et on le retrouve avec la meme puissance, qui ne depasse Institutul Geological României 318 ION POPESCU-VOITEȘTI pas 4 m, immediatement au-dessus des schistes cristallins, â Găujani, entre les km 51 et 53 de la route qui conduit de Titești â Câineni. II m’a ete impossible de trouver entre ce niveau et l’horizon des marnes des termes de passage, me montrant que ce niveau remplace l’ho- rizon de marnes vers le bord nord-ouest du bassin. Au km 52 et sur le bord droit de la route, â Găujani, â la pârtie inferieure de ce niveau, nous trouvons une couche tres reduite de greș micace marneux, gris-bleuâtrc, dans laquelle sont parsemes sans aucune orientation des blocs de schistes cristallins - quelques uns arrondis les autres â aretes tranchantes — donnant l’itnpression d’avoir ete plutot enchasses dans cette couche que sedimentes. C’est le seul point ou j’ai pu observer la presence de cette petite couche qui pourrait etre un representant de l’horizon des marnes. On peut y remarquer que les schistes cristallins (micaschistes â mica noir) sont tellement fractures qu’ils forinent aux depots sedimen- taires un soubassement dentele. M. Sabba Ștefănescu (7/ pag. 70—71) a observe les memes rap- ports entre les deux horizons du Nummulitique de ce bassin. A ce sujet il dit: «Le village de Bumbuești est situe vers la limite nord ouest du Fig. 15. Coupe sur le bord droit de la route de GAujani, au Km 52. CrZ= Schistes cristallins du Ier groupe du Cristallin; A'Ăr —Grcs marneux â grands blocs brechiformes ; Nc = Horizon des conglomerats du Num- mulitiquc (Ak,= niveau infericur, Nc., = niveau moyen, Nc3 = niveau superieur). bassin, au pied d’une chaîne de montagnes qui le săpare de la vallee de l’Oltu, au niveau du village de Racovița. Si l’on s’ăleve sur ces mon- tagnes dans la direction E W et si l’on observe les parois des ravins creuses par les pluies, on constate qu’au pied de la montagne il y a des marnes qui, a la base, alternent avec de minces couches de greș. A mi-hauteurles marnes disparaissent et il ne reste que des greș: enfin preș de la cime il n’y a que des conglomerats qui reposent sur les schistes cristallins», etc. Laissant de cote la conclusion tiree de ces observations, M. Sabba Ștefănescu nous redonne dans ses lignes les rap- ports exacts entre l’horizon des marnes et celui des conglomerats qui comprend : 1° le niveau des marnes grises â minces intercalations de greș en dalles; 2° le niveau du greș gris-jaunâtre, et 3° le niveau des NUMMULITIQUE GETIQUE 319 conglomerats superieurs, tous les trois s’appuyant directement sur les schistes cristallins. Au dessus du niveau inferieur de l’horizon conglomcratique, nous trouvons des greș micaces, gris-jaunâtre, en bancs puissants, bien que n’egalant pas en Cpaisscur ceux de son homologue de la rCgion des col- lines. Ces greș sont surmontes par le puissant niveau de breches con- glomeratiques et des conglomerats qui, specialement developpe dans la pârtie occidentale du bassin, en couronnent le pourtour. Les Clements constitutifs des conglomerats et des breches- conglo- mCratiques sont: les micaschistes, les gneiss, le quartz blanc et gris-fonce, le calcaire â Ilippurites, celui-ci quelqefois represente par des roches entieres, et de calcaire nummulitique, seulement dans sa pârtie la plus 6lev6e. 11 est ă remarquer que le gneiss paraît netre pas represente par le type du gneiss de Cozia, mais par celui plus granitique que M. Reinhard (54 te 46) a distingue sous le nom de «Gneiss de Cumpăna». Parmi ces clcments, j’ai pu observer, dans les conglomerats de la pârtie N W du bassin, la presence des greș et des marnes grises tout â fait identiques aux roches qui constituent les deux niveaux iuferieurs de l’horizon conglomcratique. Des breches et des breches conglomeratiques s’observent seulement au contact de cet horizon ct des schistes cristallins, dans la pârtie oc- cidentale du bassin. La breche de friction proprement dite ne s’observc d’ailleurs qu’au Sud du bassin, le long de la faille qui le separe de la Chaîne du Cozia (Redlich 24, Pascu, etc.). Ce fait m’a conduit {48, note pag. 217) â distinguer la «brfeche de Brezoi», d’origine ex- clusivement tectonique, de cette breche conglomCratique, que je crois d’origine exclusivement sedimentaire. Mais si la presence de cette breche conglomcratique, preș des bords du bassin, pouvait etre envisagce comme normale ou expliquee par un tassement general des depots sedimen- taires, provoque par l’effondrement des schistes cristallins qui les sup- portent; sa presence sur la route qui conduit de Clocoticiu â Titești, tout preș du milieu du bassin, ne pourrait etre expliquee que par des phd- nomenes tcctoniques. Ce qui, â plus forte raison, nous suggere l’idee d’une explication tectonique, c’est que, dans cet endroit, les blocs de schistes cristallins â aretes tranchantes et les blocs de calcaire â Hippurites donnent l’im- pression d’avoir etc comprimes entre les clCments conglomeratiques. Ln tout cas y a-t-il lieu de distinguer, dans le bassin de Titești, deux zoncs de conglomerats: Pune dans la pârtie orientale du bassin, plus richc en element sabloncux, dans laquelle abondent de petits galets dc calcaire mesozoîque et de calcaire nummulitique, faiblement cimentec dans sa pârtie supCrieure et ayant des rapports intimes avec l’horizon Institutul Geologic al României igr/ 320 ION POPESCU'VOITEȘTI des marnes; l’autre, fortement ciinentee, riche en elements brechiformes et en blocs enormes de calcaire â Hippurites, qui predomine dans sa pârtie occidentale. II est â remarquer que c’est cette derniere zone conglombratique qui lie ensemble les deux bassins, celui de Titești avec celui de Brezoi et laquelle, a cause de ses rapports intimes avec la breche de friction, nous considerons comme charriee. Nous nous souvenons que, dans le bassin de Brezoi, M. Redlich (ff, PaS- attribue â ces conglomerats un âge senonien, tandis que pour leur continuation dans le bassin de Titești, specialement pour ceux qui bordent la vallee de la «Apa Băiașilor», il attribue un âge nummuli- tique. II a ete amene â cette derniere conclusion par la trouvaille qu’il a faite, dans cette vallee, tout preș du village de Băiași et probable- ment dans l’horizon des marnes qui y est bien represente, dc Forami- niferes, parmi lesquels il citc: Nummulites contortus Desh. » » perforatus d’ORB. Ramondi Defr. Orbitoides sp. 11 est tout naturel, etant donnees leur continuation et leur parfaite identitb petrographique, de considerer lensemble de ces conglomerats dans les deux bassins ou bien d’âge nummulitique, ou, comme le croit M. Redlich pour le bassin de Brezoi, d’âge cretace superieur. Quant â moi, me rangeant â l’opinion emise par MM. Gr. Ștefănescu (62 et 63), Primics (fi), Sabba Ștefănescu (66 et 61) ct Murgoci (4)( je les consi- dere comme appartenant â la serie nummulitique superieure. Sources sulfureuses. Dans le bassin de Titești, sur les indi- cations de M. l’instituteur Gh. Popescu (Titești), nous n’avons trouve qu’une tres faible source sulfureuse, situe entre les villages de Titești et de Boișoara. L’on m’a affirme que cette source est aussi un peu sal6c. Le bassin des «Câmpiile Vâlsanului». Les depots nummulitiques internes au massif cristallin, apres une interruption de plus de 20 km entre le bassin dc Titești et celui des Câmpiile Vâlsanului, trouvent leur continuation vers l’E dans ce der- nier bassin. \JCR Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 321 D’apres ce que nous savons deja, *) ici nous ne trouvons plus re- presente que l’horizon inferieur, se liant directement au meme horizon de la region des collines, entre la colline du «Plaiul Nucșoarei* et la vallee du Rîu-Doamnei. Ayant ddjă dăcrit ces depots â propos du Nummulitique de la vallee du Rîu-Doamnei, nous nous contenterons maintepant de rappeler que cette liaison de l’horizon des marnes de ces deux regions du Num- mulitique, gcographiquement bien distinctes, coincide avec l’interruption vers l’E du Cristallin de la Chaîne du Cozia et celle de l’horizon conglo- meratique intimement lie â ce Cristallin. Le lambeau nummulitique de la Colline du Village de Lerești. A l’E de la riviere du Rîu-Târgului et sur la colline du village de Lerești, preș de Câmpulung, j’ai cu l’occasion de ddcouvrir un lambeau de marnes grescuses, noir-bleuâtre, dont la position est particulierement intdressante pour la tectonique des schistes cristallins. Ce lambeau se trouve pincc sur la ligne de charriage entre les schistes cristallins du Ier groupe — micaschistes â faibles intercalations gneissiqucs et a tres fre- FlG. 16. — COUPE DE LA COLLINE PLAIUL LEREȘT1LOR, AU NIVEAU DU VILLAGE DE LEREȘTI PREȘ CÂMPULUNG. Cr = Schistes cristallins de la nappe du conglomerat des Bucegi ; Cr 1 = Schistes cristallins du Ier groupe du Cristallin; g = Granițe du type d'Albești; Nm = Horizon des marnes nummulitiques. quentes injections dc quartz blanc qui y constituent la bordure du massif cristallin — ct le Cristallin de la nappe du conglomerat des Bucegi. II est constitue par des marnes fortement plissees et bien que depourvues de restes organiques, leurs caracteres petrographiques et leur position tec- toniques nc laissent aucun doute sur leur identite avec l’horizon infe- rieur du Nummulitique getique. MM. Murgoci et Reinhard avec lesquels j’ai revu, un peu plus tard, la region, considerent ce lambeau comme pincc sur une ligne syn- *) Voir les coupes 2, 3, 4 et 5 dans le texte. 322 ION POPESCU VOITEȘTI clinale des schistes cristallins, qu’ils rattachent, specialement M. Murgoci, au Ier groupe. C’est â la suite de ces considerations que M. Reinhard, dans le profil VI de la carte qu’accompagne son recent travail (^6) sur les «Mon- tagnes de Făgăraș», represente ce lambeau dans un synclinal des schistes cristallins de Ia nappe du conglomerat des Bucegi. Raccordant la position dc ce lambeau avec celle que presentent les marnes dans le bassin des Câmpiile Vâlsanului, il ne semble pas douteux que ce lambeau ne se trouve pince sur la ligne de charriage des schistes cristallins de la nappe du conglomerat des Bucegi sur le Cristallin du Icr groupe. Ce lambeau reprdsente l’affleurement le plus oriental du Nummuli- tique de la depressions Getique qu’on puisse observer, car, vers l’Ouest, depuis ce point, Ia nappe du conglomerat des Bucegi avance rapidement vers la region des collines, nous empechant de suivre plus loin ce facies du Nummulitique. III CONSIDERATIONS GENERALES. 1. Resume de la description stratigraphique des depots NUMMULrnOUES. En resumant les donnees consignees dans le precedent chapitre, nous aboutirons aux conclusions suivantes: a) En cc qui concerne sa distribution geographique, le Paleogene gdtique se trouve represente dans deux regions bien distinctes; une pârtie de ces depots s’etend en dcharpe dans la region des collines, entre la vallee du Rîu-Doamnei ă l’E et le Danube â l’Ouest, et l’autre pârtie dans la region interne du massif mesozoico-cristallin meridional, ou ellc est representee par les bassins de Brezoi, de Titești, des Câmpiile Vâlsa- nului et le lambeau de la colline de Lerești. Ces deux parties du Num- mulitique se rdunissent â l’extremite orientale de la Chaîne du Cozia, entre la colline de Nucșoara et la valide du Rîu-Doamnei. b) Au point dc vue petrographique les depots nummulitiques se divisent en deux horizons; un horizon inferieur constitue par des marnes grdseuses, d’un noir-bleuâtre, avec des intercalations, vers la pârtie superieure, de greș micaces dOrs et de conglomerats fins, et un h orizon superieur que l’on petit diviser, en gendral, en trois niveaux, â savoir : le niveau des marnes grises feuilletees Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 323 avec des intercalations de greș en dalles; celui des greș jaunâtres, disposAs en bancs puissants, et celui des conglomerats et des bre- ches conglomeratique s. Le cachet petrographique special des de- pots des deux horizons du Nummulitique getique leur est imprime par la proximite immediate des schistes cristallins des monts Gâtiques. Nous avons note â la base de l’horizon inferieur, dans la pârtie occidentale du bassin de Brezoi' et dans la proximite des îles nummulitique de l’Oltenie occidentale, la presence d’une scrie de schistes calcaires noirs, qui pour- raient etre comparâs aux schistes calcaires de Sinaia. A la base de l’ho- rizon superieur se trouve un greș siliceux qui, â en juger d’apres la presence des Inoceramus, peut etre considere comme d’âge senonien, Le fait que chacun de ces deux horizons possede â sa base des depâts plus anciens et inegalement developpes, temoigne d’une indepen- dance tectonique de ces deux horizons. Cette independance se remarque meme dans les rapports rdciproques des deux horizons, car tandis que l’horizon des marnes apparaît independamment de l’horizon conglomc- ratique, ce dernier est intimement lie aux schistes cristallins tant dans la râgion des collines, que dans la region interne du massif cristallin. 2. Age des depots du nummulitique getique. D’apres les restes organiques citds, l’on peut conclure, en premiere ligne, que nous avons affaire â des depots neritiques et si nous consi- derons les genres de Gasteropodes, ainsi que l absence d’Echinides et de Brachiopodes, nous pouvons conclure que les eaux dans lesquelles ils se sont deposes âtaient fortement dessales. On connait suffisamment la pauvretâ en restes organiques du flysch nummulitique des Carpathes, le seul terme fortement developpc qui, par sa proximite, pourrait nous servir de base pour la determination exacte de l’âge nummulitique des depâts getiques. Preș du bord occidental des nappes carpathiques, j’ai eu I’occasion de decrire (48 pag. 228 — 235) un autre facies du Nummulitique, le calcaire d’Albești, qui au long dela ligne de la Dâmbovița» se trouve en lambeaux charriâs par dessus le Nummulitique getique. D’apres les formes que j’ai pu dhterminer dans ce calcaire, comme: N. distans; N. Tchihalcheffi ; N. irregularis ; N. Heeri;N. variolar 'ms; Conoclypeus conoideus; Amblypygus dilatatus; etc , especes qui sont en meme temps les plus repandues dans l’Eocenc moyen des Alpes, du Nord de l’Italie, du Sud de la France et de la region mediterraneenne-Varna-Dobrogea- Anuarul Inslit. Geologic al României, Voi. IL1, Fasc, II 4 Institutul Geological României 324 ION POPESCU-VOITEȘTI Crimăe, j’ai conclu que ce calcaire representait le Lutetien et peut etre l'Auversien. Ces lambeaux nummulitiques, les plus rapprochdes du Numinilitique gbtique, nous serviront de terme de comparaison. Mais, si les Gastero- podes paraissent y âtre faiblement representes, le calcaire de Porcești- Transylvanie-(Koch 2} pag. 285—288) identique comme facies â celui d’Albești (Roumanie) en est richement pourvu. M. Koch (op. cit. pag. 284, fig. 71) mentionne ă la base de ce cal- caire une mince couche (32 cm) constituee par une argile gris-bleuâtre, surmontee par un niveau (1—2 m) de marnes grcseuses conglometatiques, pdries de Nummulites petites et plates, parmi lesquelles nous trouvons citee la N. matnmilatus d'Orb. en compagnie de petits exemplaires d’Orbitoides papyracaea. Le calcaire nummulitique de Porcești se trou- vant disloque en deux tronțons, dans les marnes qui supportent le tronșon le plus eleve, M. Koch mentionne la prâsence de la N. Biarritzensis. Nous voyons donc que tant phtrographiquement qu’au point de vue paleontologique ces argiles et marnes de Porcești sont comparables â l’horizon infbrieur du Nummulitique getique. D’ailleurs dans la vallee du Rîu-Doamnei, le long de la «ligne de la Dâmbovița» nous avons trouve les tnemes rapports entre les lambeaux de calcaire nummulitique de Corbișori et l’horizon des marnes. Au N de Cândești (sur la riviere de la Bratia) et au dessous du lambeau de calcaire nummulitique qu’on rencontre preș de la source du torrent «Valea Pietrei», on constate les tnemes rapports, avec cette diffe- rence qu’ici les marnes qui le separent du Cristallin sont moins grcseuses, plus argileuses et richement pourvues en restes de poissons. Par contre, â Albești, au N des lambeaux calcaires et directemement sur le Cris- tallin, on trouve des greș faiblement conglomeratiques et des marnes, d’un gris clair, avecs de minces intercalations d’un greș fin siliceux, qu’on pourrait rattacher plutot et avec plus de raison aux facies du flyseh car- pathique qu’aux depots nummulitiques de la depression Getique. Maintenant que nous avons montrb les rapports existant entre le calcaire nummulitique type d’Albești et le Nummulitique getique passons â la discussion de l’âge de ces derniers depots. Parmi les Foraminiferes que nous avons cites dans l’horizon des marnes se trouvent: Nummulites distans; N. Tchihatcheffi, et Assilina granulosa. Ces trois especes representent en general des formes carac- t6ristiques du Lutetien [8; 9; ii; 12; 13, et 77) et les deux premieres se trouvent dans le calcaire nummulitique d’Albești, accompagnces par Amblypygus dilatatus, Echinide qui, par sa grande extension dans les d6p6ts lutetiens nous permet (Boussac 8, pag. 240) de faire un indubitable paralelisme de ces dcpâts. Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE 326 En realite, la N. distans est un peu plus petite et moins plate que celle du calcaire nummulitique*), en revanche sa compagne, la N. Tchihatcheffi, est un peu plus developpee. Ces petites differences. qu’on doit considerer comme imposces par les conditions biologiques, se constatent aussi chcz le ineme couple dans le calcaire d’Azarlâc et de TitechioT (Dobrogea) dans lequel ces deux especes sont plus grandes que celles du calcaire nummulitique d’Albești. Avec ces formes nous trouvons, dans l’horizon des marnes de la vallee de l’Argeș, N. atacicus Leym. (N. Biarritzensis d’Arch.**), espece citee par Koch dans les marnes de la base du calcaire nummulitique de Porcești et qui, ă Biarritz, se trouve (Boussac 8, pag. 238) associec aux formes lutetiennes. Tant dans les marnes de la văile de l’Argeș que dans celles du bassin de Titești, on trouve le couple N. gailensis decrit pour la premiere fois par M. Arnold Heim de la pârtie inferieure du groupe du flysch des Alpes — Einsiedler-Schichten (Enisiedeln et Flibach) —, oii il est accompagnd, de meme qu'â Aref, par N. distans et As. granulosa. M. Heim considere ce groupe comme appartenant au Lutetien superieur. Parmi les Gasteropodes, nous trouvons citâs : Fusus Noi’, commun dans le Calcaire grossier du bassin de Paris ct dans les depots du Nummulitique moyen du departement dc Gran, en Hongrie; Fusus deformis, commun dans la pârtie inferieure du Calcaire grossier du bassin de Paris, au Cotentin, etc.; Fusus cf. polygonus, qui ressemblc beaucoup â la forme typique du bassin de Paris, du Londonclay, de Ronca, et de: Forna, Piske, Dorogh, Kovacsi, Bagot, dans le departement de Gran, en Hongrie; Melanopsis ancillaroides, citee dans les depots infdrieurs du bassin de Paris, ă Meaux, Cuise etc.; et Gisortia (Ovula) Hantkeni, du Lutetien superieur de Monte-Pulli et de Monte-Postale. En considerant que ces formes proviennent de la pârtie superieure des marnes et des greș conglomeratiques et des conglomerats (dans l’Ouest du bassin de Titești) qui y sont intercales, nous pouvons conclure que Ies depots de la pârtie superieure de l’horizon des marnes corres- pondent au Lutetien superieur. Mais, en tenant compte de la grande epaisseur que presente l’horizon entier, nous pouvons generalement admettre que, dans cet horizon, nous avons represente le Lutetien au complet. *) Voir la planche I, fig. 2 et 3. **) Oppenheim (yy pag. 17) et Boussac dans Arn. Heim (zp PaB- 2-i)- A Institutul Geological României IGR/ 326 ION POPESCU-VOITEȘTI En ce qui concerne les greș et les conglomerats de l’horizon su- perieur, nous ne possedons que des donnees paleontologiques insuffisantes. En tout cas, la presence des petites Nummulites du groupe de striata dans le niveau grescux ct celle des blocs de calcaire nummulitique dans les conglomerats superieurs, nous indiquent que leur âge doit âtre compris entre l’Eochne moyen et le Miochne, qu’ils appartiennent donc probable- ment au Nummulitique Superieur. M. Murgoci (43) aboutit aux memes conclusions pour les conglo- mdrats nummulitiques de l’Oltu, mais je crois qu’on ne pourrait pas ex- clure la possiblite que, dans cet horizon, meme une pârtie du Miocene inferieur soit reprdsentee. En comparant la faune des marnes avec celle du calcaire nummu- litique du type d’Albești—les deux appartenant au Nummulitique moyen,— nous sommes oblige de conclure qu’ils rcpresentent deux facies hetero- piques du Nummulitique moyen et que, si les marnes supportent lelong de la «ligne de la Dâmbovița» le calcaire nummulitique, celâ est du, in- contestablement, â un chevauchement. Avânt d’avoir dtudie la faune du Nummulitique de la depression Getique, j’inclinais â considerer le calcaire nummulitique comme un facies neritique organogene du geosynclinal du flysch carpathique (48, p. 272). Maintenant, considerant la grande ressemblance faunistique qui le lie aux depâts de la depression Gâtique et leurs rapports tectoniques immediats, j’incline â le considerer comme un facies heteropique appar- tenant aux ddpots getiques. Dans ce cas lâ, la difficulte d’âxpliquer la prdsence des blocs de calcaire nummulitique du type d’Albești, que l’on trouve abondamment dans les conglomerats miocenes des Subcarpathes de la Muntenie et de la Moldavie, devient encore plus grande. II faut alors admettre que, ce que nous appelons aujourd’hui «De- pression Gdtique», n’est que la pârtie SW d’une cuvette qui s’etendait par dessous les nappes du flysch carpathique, nappes qui lacachent com- pletement ă l’E de la «ligne de la Dâmbovița». Dans cette hypothese, les geosyclinaux - ceux du flysch carpathique et celui des depots getiques se sont fait sentir depuis le commencement du Mesonummulitique, la ligne geanticlinale qui les sâparait favorisant la formation des recifs ;i Lithot/iamnium ct du calcaire organogene â Foraminiferes.C est par l’exhaussement de cette crete pendant l’Oiigocene moyen, que le calcaire nummulitique, etant amene au jour, a pu fournir des materiaux aux depots de l’Oiigocene superieur et du Miocene, et il n’est pas defendu d’admettre, qu’en meme temps, cette crâte ait pu fournir aussi les blocs exotiques du flysch carpathique. A Institutul Geologic al României \J6R/ NUMMULITIQUE GETIQUE 327 Ce n’est que pendant les puissants mouvements de la fin du Mio- cene moyen, que les plis du flysch carpathique ont ete deverses par dessus les depâts getiques. 3. COMPARAISON DU NUMMULITIQUE GETIQUE AVEC LES DEPOTS HETEROPIQUES DES NAPPES DU FLYSCH CARPATHIQUE*). (Voir l’esquissc tectonique). D’apres les travaux anterieurs et les nouvelles recherches de M. Mrazec et les miennes sur la tectonique generale du flysch **), le Num- mulitiquc s’y trouve represente par trois facies differcnts, dans trois des plus importantes nappes. Pour mieux faciliter leur comparaison avec le Nummulitique getique, je me permets de donner une esquisse gene- rale des formations qui constituent ces nappes et de leurs rapports re- ciproques. Dans le flysch carpathique on peut distinguer maintenant les nappes suivantes ***): — A. La nappe marginale (probablement les Subbeskides de M. Uhlig) est la plus externe des nappes du flysch et elle est constituie entierement par des depots appartenant au Nummulitique moyen et su- perieur. On a pu remarquer (Mrazec yj), dans sa pârtie inferieure, la presence du Sinonien en latnbeaux de poussee (region de la vallee du Trotuș- Moldavie). Cette nappe chevauche sur le Salifcre des Subcarpathes de la Bu- covine, de la Moldavie et de la Munteniejusqu’â «Slănicul de Prahova», ou elle se resout en des klippes sans racines — Buștenari — Gura Dră- gănesei—pour disparaître completemcnt, ă POuest, au dela de «Provița». — B. La nappe interne (probablement les Beskides de M. Uhlig), * ) Pour la comparaison du Nummulitique gdtique et de celui d’Albești avec le Nummulitique dc l'Europe meridionale voir Voitești 48, pag. 232—244 et 270—272. * *) M. Mrazec et moi, nous allons publier prochainement une etude plus dd- taillee sur la tectonique generale du flysch carpathique. * **) Je me bornerai â citer ici seulement les travaux qui ont le plus contribui ă l'etudc du Nummulitique des Carpathes roumaincs: Gr. Ștefănescu (78, 79, 6a, 63, 64 ct 67) : Sabba Ștefănescu (72); Mrazec (26, 27, 28, 29, 32, 33, }4 et 74); Sava Athanasiu (r, 2, 3 et 4); Popovici-Hatzeg (49 ct 70); V. Uhlig (78 et 79) ; Simio- nescu (77) ; Redlich (72 et 73) ; Zubcr (81) ; I. Bockh (6) ; Koch (27) ; Hcrbich (ar); Teisseyre (72, 73 et 74)6 Botez (7); Voitești (47 et 48), etc. Institutul Geologic al României IGR/ 328 TON POPESCU-VOITEȘTI constituee par des depots du Crctace superieur et du Nummulitique moyen et superieur, est susceptible d’etre divisee en deux tronțons : Bj. La nappe du greș de Fusaru, surle bord externe des Car- pathes, est constituee (excepte les complications dues aux ecailles se- condaires) exclusivement par des ddpâts nummulitiques ; et B2. La nappe du greș de Siriu, [greș de Măgura (Uhlig), ou greș de Uzu proprement dit (Paul)], dont les depots embrasscnt le Crctace superieur et le Nummulitique. En general, la nappe interne chevauche sur la nappe marginale jusqu’ă la riviere du Teleajcn, en disparaissant vers l’Ouest, au dela de cette riviere, presquc completement sous les nappes superieures et la couverture des depâts tnio-plioceniqucs. — C. La nappe du Conglomerat des Bucegi. (Les klippes internes de M. Uhlig), est constituee par les schistes cristallins du type de Leaota (Reinhard yy et 56) et par le conglomerat des Bucegi avec ses klippes calcaires. Cette nappe entre la vallee de la Prahova et la source du Teleajen et dans Ie NW de la Moldavie chevauche sur la nappe interne. Quoiqu’elle se trouve interrompue ă la courbure des Carpathes, nous trouvons encore, epargnes par l’erosion, quelques lambeaux qui nous temoignent de sa parfaite continuite. Bien qu’il paraisse que le Mesozoîque de cette nappe prâsente des indices de charriage par rapport aux schistes cristallins (Bergeron, yk d’apres les donnees que l’on possede jusqu’ă present, on ne peut la di- viser en deux. Tout au plus pourrait-on admettre que le mouvement du charriage de la nappe a entraine un glissement des depâts tnesozoîques par rapport au Cristallin. — D. La nappe des marnes rouges senoniennes, constituee par des dâpâts appartenant au Senonien, au Nummulitique moyen et superieur, et du Salifere qu’on attribuait autrefois au «Golfe de Slănic (Prahova)», chevauche sur toutes les autres nappes, depuis la valide du Teleajen jusqu’ă la «ligne de la Dâmbovița». Cette nappe laisse apparaître en fenâtres *) la nappe du greș de ♦) M. Teisseyre (yy voir la carte ci-jointe) considere ces fenStres («Sandstein- gebiet von Fusaru» op. cit, pag. 328) comme des zones douteuscs, dont les depots pourraient etre pris pour des sediments d’âge compris entre le Cietacc superieur et le Miocdne superieur (?). En dehors des schistes menilitiques qui y apparaissent abondamment et qu’on considere en gdndral comme d’âge oligocene, jc possede de Breaza meme des Nummulites. M. Botez avec qui nous avons trouve ces Nummu- lites tout rdcemmcnt, les a observdes aussi dans le gris du sommet du Fusaru. Institutul Geological României nummulitique getique 329 Fusaru le long de deux lignes anticlinales qui sont: Ia ligne Pucioasa- Fusaru-Breaza de Jos-Cornu-Cosmina, et un peu plus au N, la ligne Fieni-Culmea Bezdeadului-Șotriile-Bertea. Entre Vălenii de Munte et Gura Teghei, reduite â une tres âtroitc bande de depots saliferes et paleogcnes, elle est pincâe sous le bord me- ridional de la nappe du greș de Fusaru. Complexe des couches de Sinaia. Dans quelques endroits dans les vallees de la Ialomița et de la lalomicioara, dans le cours superieur de la vallee de la Prahova—au N de Comarnic — et vers l’E du bord oriental du massif inesozoi'co-cris- tallin meridional jusqu’â la source de la riviere du Teleajen, le com- plexe des couches de Sinaia *) apparaît sous les trois dernieres nappes, tant dans la Roumanie que dans la Transylvanie. Ce complexe qui supporte toutes les nappes de cette region, possede â sa pârtie sup6- rieure une serie de couches greso-marneuses, gris-fonce, avec des pistes et des Fucoîdes (â Comarnic), et des restes de Foraminiferes (ăMoroeni- Petroșița, vallee de la Ialomița), que je suis tentd de croire en comrnu- nication directe avec les marnes grâseuses grises ă poissons, apparaissant en fenetre au dessous de la nappe du greș de Fusaru: â Pucioasa-Mo- țăeni et â Țâța-Petroșița, dans la vallăe de la Ialomița, et â Bezdeadu dans la vallee du Bezdedel. Cette serie de couches â l’E de la vallee de la Prahova apparaît dans tous les ăcailles **) secondaires qui c.arac- terisent la tectonique locale de la răgion comprise entre les valMes de la Doftana et du Teleajen. Dans cette region, M. Mrazec les considere comme appartenant au , Nummulitique. A Comarnic cette sărie de couches passe â sa pârtie superieure (la vallee de Fetereni) â des marnes et argiles greseuses, gris-bleuâtre, et des greș micaces grisâtres avec des «ripple-marks» et des efflorescences sakes (sulfates et chlorures de sodium), et qui presentent en mdme temps une remarquable ressemblance avec les marnes et les greș de la Formation salifere de Ia Moldavie. Plus loin vers l’Ouest elle est cachee par les depots des nappes du conglomerat des Bucegi et des marnes rouges sdnoniennes. *) Voir Popovici-Hatzeg (yo, pag. 106 et la carte y jointe). *♦) A la structure des ecaillcs prennent part: les couches de la pârtie supd- rieurc du complexe des couches dc Sinaia, le greș de Fusaru et la nappe des mar- nes rouges senonicnneș. PaL- Institutul Geologic al României IGR> 330 ION POPESCU-VOITEȘTI Si nous comparons maintenant ces donnees avec ce que nous con- naissons deja de la description du Nummulitique getique, il semble que tout normalement une liaison de continuite s’impose entre le Nummu- litique gătique et la serie de couches de la pârtie superieure du com- plexe des couches de Sinaia. Les facies nummulitiques dans les nappes du flysch carpathique. 11 n’est pas facile de se faire une idee precise des differents facies du Nummulitique du flysch des Carpathes roumaines, surtout que jus- qua present le Nummulitique n’a pas ete trăite â ce point de vue et en outre on a cred une multitude de denominations pour de simples variations locales. Ce sont MM. Mrazec et Sava Athanasiu qui ont distingue les pre- miers ces facies en Moldavie, quand ils ont etabli les unites tectoniques de la nappe marginale et de la nappe interne. — A. Nappe marginale. Nous avons dit que cette nappe est cons- tituee presque entihrement par des depots nummulitiques. En Moldavie on a pu 6tablir que ces dbpâts peuvent etre rattaches au Nummulitique moyen et superieur. a) Le Nummulitique moyen est represente par des couches constituees de marnes argileuses, grcseuses, grises, par place d’un rouge-ver- millon-fonce, avec bandes verdâtres. On y trouve intercales aussi de minces bancs de marnes calcaires fînes, ou s’observent de petites et de- licates pistes et des Fucoîdes, et des greș gris micaces en dalles, pre- sentant la structure «curbicorticale». Mais ce que l’on trouve constamment representes dans ces depots, ce sont les conglomerats verts, quelquefois tres fms et petris de Nummulites, quelquefois ă grands elements. Dans ce dernier cas ils se trouvent cantonnes vers la pârtie suphrieure du Nummulitique. M. Teisseyre (72 pag. 572) distingue trois variations dans ce facies qu’il appelle «Couches de Târgu-Ocna >, mais ses profils (fig. 6, 7 et 11) ne correspondent plus aux nouvelles interpretationș tectoniques et lâ ou dans la nappe interne apparaît en fenetre la nappe marginale avec le Salifere autochtone (la vallee de l’Oituz, â Hârja), il confond les depots du Salifere et du Nummulitique moyen de sorte que nous ne pouvons pas savoir cc qu’il faut retenir de vrai 'pour les variations de facies du Mdsonummulitique. Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE 331 Aujourd’hui on sait que ce que M. Teisseyre considerait en Moldavie comme «palaeogene Saltzthonfacies» (op. cit. pag. 569) n’est que la For- mation salifere mcditerraneenne de l’autochtone, laquelle apparaît en fe- netres sous les deux nappes inferieures des Carpathes de la Moldavie. Ce qui a encore contribue â cette confusion, ce sont les conglo- merats verts du Nummulitique que M. Teisseyre confond avec les con- glomerată que M. Mrazec decrit â la pârtie superieure des massifs dc sel du Miocene de la Moldavie. D’apres M. Teisseyre dans la pârtie inferieure de ce facies on trouve intercalc, en quelques endroits, un greș — le «greș de Moinești» — dans Jequel M. Athanasiu mentionne le presence des Nummulites. Enfin, M. Athanasiu decrit encore â la base de ce facies mesonum- mulitique une scrie de schistes siliceux noirs, passant par place â dc vrais silex et qu’il a appele «Couches de Audia». b) Le Nummulitique superieur. L’Oligocene est represente dans cette nappe par une puissante serie, constituee par des alternances dc schistes menilitiques et de «greș de Kliwa» (jy, pag. 23). On le sepa- rait autrefois en deux horizons: un horizon inferieur, dans lequel pre- dominent les schistes meniliques, et un horizon superieur, ou predomine le «greș de Kliwa»; mais, d’apres nos observations, qui confirment celles de MM. Mrazec, rVthanasiu et Macovei, le «greș de Kliwa» se trouve intercale dans les deux horizons, avec simplement une plus forte puis- sance dans la pârtie superieure de la serie. Les conglomerats verts se trouvent aussi intercales d’ordinaire entre les schistes menilitiques, quelquefois meme dans le «greș de Kliwa». 11 faut remarquer que, dans cette scrie de couches oligocenes, on trouve du succin. Dans les schistes menilitiques sont compris: les schistes dysodiliques, les couches â silex et le calcaires siliceux, par place en bancs tres puissants, specialement â la pârtie inferieure de la serie (Schipoter- Schichten*) de M. Paul). Je tiens â mentionner que le« greș de Kliwa»— greș siliceux fin, blanc et sans calcaire -- - ne se trouve represente que dans l’Oligocene de la nappe marginale et qu’il est considere par M. Mrazec (29) comme representant une formation de dunes. B. Nappe interne. Nous y avons distingue deux subdivisions: Br La nappe du greș de Fusarii, au bord externe de la nappe interne et separce dc la nappe du greș de Siriu par une serie de marnes calcaires bariolees — les couches de Ropianca, de la vallee de l’Oituz, des gcologues hongrois (Bbckh 6 pag. 89) — serie qu’on peut suivre, sur la •) Ce sont ces couches que M. Athanasiu appelle «Couches de Audia» ct dont la position stratigraphique n'est pas encore bien etablie. ’A Institutul Geological României IGR/ 332 ION POPESCU-VOITEȘTI meme altitudc et toujours â la base du greș de Siriu, jusque dans la vallee de la Prahova. F.e greș de Fusaru'*), qui commence en Moldavie au niveau de la vallee du Trotuș, ne comprend, jusque dans la vallee du Buzău, que c Mesonummulitique, constitue par un greș micace, gris â l’etat frais, gris jaunâtre quand il est altere, avec des intercalations conglomeratiques, et laissant en saillie, sous rinfluence des agents atmospheriques, des masses spheroîdales plus resistantes, des plus variees comme forme. Ce greș est dispose gcneralement en bancs puissants, separes par de faibles intercalations de schistes marneux. A l’Ouest de la vallee du Buzău, tandisque sa pârtie inferieure garde les memes caracteres petrographiqucs, le greș dc Fusaru devient plus marneux â sa pârtie superieure, de fațon que les marnes devenant plus frequentes, l’element greseux n’est plus represente que par des in- tercalations tres reduites. A leur pârtie superieure ces marnes sont fortement feuilletees, pas- sant â de veritables schistes dysodiliques, dans lesquels on trouve in- tercales de minces bancs siliceux et par place de veritables schistes me- nilitiques avec des couches de silex, mais jamais dc «greș de Kliwa». Si dans Ia pârtie superieure de cette nappe, qui reprdsente l’equi- valent des schistes menilitiques de la nappe marginale, ne se trouvent que des restes de poissons; dans la pârtie inferieure, c’est ă dire dans le greș de Fusaru proprement dit, M. Mrazec et moi nous avons pu observer la presence de Nummulites, N Assilines et d' Orthophragmincs sur toute son etendue et specialement sur une ligne eloignde d’un kilo- metre â peu preș de son bord externe. Jusqu’â maintenant on n’a pas encore signale de grandes Nummu- lites, mais, d’apres la presence des Assilines, on pourrait conclure que la nappe du greș de Fusaru contient des depots nummulitiques qui commen- cent avec l'Auversien, ou tout au plus avec la pârtie superieure du Lutetien. En liaison avec la pârtie frontale de cette nappe, depassant meme la ligne de chevauchcment par dessus les depots de la nappe marginale, se trouve, â l’Ouest de la courbure des Carpathes, une serie de couches greseuses grisâtres, avec structure «curbicorticale» tres prononcce et pistes fines admirablement conservees, et contenant des intercalations de marnes verdâtres. Cette serie, en general, rappelle en quelques points le facies du Mesonummulitique de Ia nappe marginale de la Moldavie et de la Bu- covine, excepte les conglomerats vert; elle rappelle aussi le facies des ddpots que les geologues hongrois (Bockh 6 pag. 137) appellent «Obere *) Nommd ainsi d’apres le sommet de Fusaru preș de Pucioasa (I lâmbovița) ct qui correspond au «Sandsteingcbiet von Fusaru» de M. Teisseyre. Institutul Geological României _______ NUMMULITIQUE GETIQUE 333 Hieroglyphenschichten»—les schistes superieurs â hieroglyphes—qu’on trouve- au niveau du village d’Oituz (vallee de l’Oituz, Transylvanie), immediatement au dessus de la nappe du greș de Siriu (greș de Uzii proprement dit). Ces couches sont considcrces tant en Hongrie (Bockh op. cit; Paul ct Tictze 46 pag. 283) qu’cn Roumanie (Mrazec) comme appar- tenant au Nummulitique. A l'Ouest de la vallee de la Doftana elles sont conservces seu- lement en quelques endroits comme, par exemple, sur le sommet preș de la source du torrent de Comarnic et sur la colline qui s'ctend de ce sommet-ci vers Șotriile *). Dans ces deux localites elles sont, de meme qu’â Oituz, en liaison avec un greș petrographiqucment plus proche du greș de Fusarii que de celui de Siriu. Ce greș — Magyaroser-Sandstein (le greș de Magyaros), Bockh (6, pag. 137) est considere en Transylvanie comme eocene superieur. Le fait que cette serie de couches greseuses et de greș se trouve en liaison avcc les deux subdivisions de la nappe interne, s’explique par le fait que les deux tronțons de cette nappe constituaient primitivement une seule unite tectonique, comme c’est le cas pour la region de la vallee du Buzău. B2 . La nappe du greș de Siriu**) (greș de Uzu, greș de Măgura, etc.) est constituee par un greș micace gris, faiblement glauconieux, dispos6 en bancs puissants, ceux-ci separes par de tres faibles interca- lations de marnes feuilletees. Les restes organiques y font, au moins jusqu’â present, comple- tement defaut. Les geologues vicnnois et hongrois (Herbich 21; Bockh 6\ Paul et Tietze 46) considerent sa pârtie inferieure comme cretace superieur. Ils considerent en meme temps la serie des couches de sa pârtie superieure — Obere Hieroglyphenschichten et Magyaroser Sand- stein—intimement lides entre elles et avec le greș inferieur, comme num- mulitique. En ce qui concerne le greș qui represente cette nappe sur le tei- *) A l’Ouest de la Prahova nous trouvons un representant dc ces couches dans la seric des greș marneux, gris-vcrdâlre, â structure «curbicorticalc» qui affleurc sur une ligne aproximative Comarnic-Morocni-Rîu-Alb-Pucheni, separant les depâts de la nappe des marnes rouges senoniennes en deux zones: l’une septentrionale, qui avec sa couvcrture nummulitique reste intimement liee au Ccnomanien; l’autrc mcrdionale, en nappe proprement dite, charriee par dessus la nappe du greș dc Fusarii Cette serie dc greș marneux peut etre suivie jusquc dans la vallee de la Dâm- bovița, â Cotenești, presentant des rapports in limes avec la pârtie superieure gr6- seuse des depots cenomanicns. ** ) Nomme ainsi d’apres le mont dc Siriu (Buzău). 334 ION POPESCU-VOITEȘTI ritoire roumain, nous ne saurions dire si le Nummulitique y est repre- sente ou non. — C. La nappe du conglomerat des Bucegi. Dans cette nappe, â l’E de la «ligne de la Dâmbovița», on ne connait pas jusqu’ă pre- sent de depots qui soient attribues au Nummulitique. A l’Ouest de cclle- ci, ce sont, probablement, l’horizon conglomâratique du Nummulitique getique et les lambeaux de calcaire nummulitique du type d’Albești, qu’on pourrait avec beaucoup de raison rattacher ă cette nappe. — D. La nappe des marnes rouges senoniennes est la der- niere des nappes dans laquelle le Nummulitique soit bien represente. D’aprăs les recherches de MM. Mrazec (44 et Popovici-Ha- tzeg (40), Teisseyre (74), Botez (7) et Voitești (48), le Nummulitique y est constitue par une frequente alternance de marnes grises feuilletees et de greș micace gris en dalles, dont les extremites sur les parois des escarpements donnent un aspect particulierement strie. Les surfaces des bancs greseux presentent de belles pistes de vers et quelquefois ces greș sont petris de Foraminifercs. D’apres MM. Mrazec et Botez et nos pro- pres recherches, leur âge est compris entre le Lutetien superieur et l’Oli- gocene moyen. Le type que nous avons decrit tout ă l’heure correspond plus exactement au Nummulitique de la region de la vallee de la Prahova, entre le village de Breaza de Sus et le confluent de ia Valea Beliei. Mais, en general, ce facies qu’on a l’habitude d’appeler «Bartonien de Șotriile», presente des variations importantes, tant ă l’Ouest qu’ă l’E de ia vallee de la Prahova. Ainsi, ă l’E, il presente des intercalations d’un greș micace dur petri de Foraminiferes et de Lithothamnium. Vers la pârtie superieure de la serie, on trouve represente aussi le facies menilitique typique, mais toujours sans le «greș de Kliwa». Vers l’Ouest jusque dans la vallee de l’Argeșelu, la pârtie infârieure de la serie est caracterisee par la pre- dominance des bancs dc greș grossiers, epais de 0,50 m ă 1 m; tandis que dans la pârtie superieure predominent les schistes mcnilitiques â silex, richement pourvus de restes de poissons. Maintenant que nous avons un apergu general des depâts nummu- litiques dans les nappes du flysch carpathique, en nous souvenant, en meme temps, de ce que nous avons dit ă l’occasion de la description du complexe des schistes de Sinaia, nous nous apercevons que de tous ces facies c’est seuleincnt avec la serie que nous avons rencontree ă la pârtie superieure des schistes de Sinaia qu’on pourrait lier, tant tcctoni- NUMMULITIQUE GETIQUE 335 queinent qu’au point de vue petrographique, le Nummulitique de la d Institutul Geological României 354 ION POPESCU-VOITEȘTI dans la region du sommet; face inferieure convexe sur les bords et le- gerement pulvinee autour du peristome. Sommet tres excentrique en avant. Ambulacres droits, un peu saillants seulement sur la face supe- rieure; ce caractere s’observe specialement pour les trois aires ambula- craires anterieures. Zones poriferes ă double range de pores, â une seule rang6e sur les bords de la face inferieure et paraissant se continuei' jusqu’au peristome. Je dois ajouter que les exemplaires en ma possession etant un peu uses ces derniers caracteres relatifs aux ranges des pores n’ont pu etre suffisamment verifies. Pâristome central ou subcentral et un peu en arriere, elliptique â points acumines et oblique de 45° par rapport â l’axe longitudinal de l’animal. Les deux extremitds du pbristome correspondent ainsi aux aires ambulacraires: laterale droite anterieure et gauche posterieure, conside- rant l’Echinide en position normale. Periprocte elliptique, tres allonge dans le sens du diametre antero- postdrieur, mais un peu oblique de bas en haut et de gauche ă droite par rapport â celui ci; arrondi â son extremite inferieure, acumine â l’extremite superieure; il est peu visible de la face superieure et occupe â peu preș toute la pârtie posterieure de l’animal. L’appareil apical, en raison de l’usure du test, laisse voir seulement les quatre plaques genitales. II m’a semble que les tubercules sont scrobicules, dgaux et egale- ment râpartis sur les deux faces. Granules fins. Dimensions: Hauteur 14,5 mm Diametre antero-post. 19,6 » » transv. 14,7 » Cette espece par sa forme se rapproche beaucoup de P. ovulum *) du Senonien de la Sarthe, mais en differe par tous ses autres caracteres. Localitd. Calcaire nummulitique d’Albești (Muscel). EUSPATANGUS Cf. VlLANOVAE CoTTEAU **). Pl. XX (III), fig. 2 Euspatangus Pilanovae Cott. — Cotteau. Echinides eocenes de la province d'Alicante. Mem. S. G.Fr. (3/ V, pag. 10, pl. I, fig. 11 — 14. Paris 1890. *) Cotteau et Triger. Echinides de la Sarthe, pag. 285, pl. XLVII, fig. 5-9 Paris 1869. ”) Je dois la d^termination de cette espece ă M. I. Cottreau du Musdum d’Histoire naturclle de Paris que je prie dc recevoir ines chaleureux rcmcrcieinenls- Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 355 Euspatangus Vdanovae Cott. P.-Voitești. Contrib. la stud. geol. și pal. al regiunei Mus- celelor dintre Dâmbovița și Olt. Anuar. Inst. Geol. al României; An. II. pag.229. București 1909. Les cxemplaires d’Albești different un peu du type de l’Eocene d’Alicante (Callosa), par la forme des aires ambulacraires, tres peu pc- taloîdes, presque droites ct plus profondcinent echancrees. Aire interam- bulacraire impaire plus saillante. Les gros tubercules de la pârtie supe- rieure des aire interambulacraires paires plus fins. Fascioles peripctale et sousanale indistincts. Dimensions: Hauteur..............23,5 mm. Diamtere antero-post. 45 » » transv. . . 42 » Localites: Calcaire nummulitique, d’Albești, de Cândești et de Bogătești. Asterhjes. Rumanaster Uhligi nov. gen., nov. sp. Pl. XX (III), fig. 3, 3 a, 3 b et 3 c. Je designe sous cette denomination une multitude d’ossicules d’une grande Asterie qu’on trouve frequemment dans la pârtie greseuse supe- rieure du calcaire nummulitique d’Albești et qui assurement appartien- nent â un genre nouveau. La grande taille de ces ossicules se rapproche de celles des Astcries senoniennes du groupe de Pycinaster,*} mais leur forme s’en cloigne beaucoup. Ainsi, d’apres des observations faites sur plus de trente ossicules en bon etat de conservation et de diffe- rentes dimensions, on s’aperțoit qu’ils presentent constamment les ca- racteres suivants: Ossicules en general de grande taille, completement lisses et ge- neralement arrondis. Les exemplaires de grande taille plus larges que longs, ceux de taille plus petite plus allonges que larges. Face superieure convexe, plus ou moins bombec et â contour plus ou moins regulierement arrondi. Bord anterieur faibleinent echancre par *) The British fossil Echinodcrmata Voi. II, part. IV, pag. 95, pl. XXIX, fig. 6. London 1907. Anuarul Institut. Geologic al României, Voi. UI, lase. U. 6 Institutul Geologic al României 356 ION POPESCU-VOITEȘTI la continuation du sillon ventral qui, sur les examplaires de grande taille, y est bifurque. Bord posterieur regulierement concave autour d’une fossette d’empreinte musculaire. Les deux bords lateraux regulicre- ment arrondis. Face inferieure bombee et echancrde, plus profondement dans la moitie posterieure que dans la moitie anterieure, par un sillon longitudinal. Ce sillon finit vers la pârtie posterieure dans une fossette sdparde de celle du bord postdrieur par une lame saillante, l’eperon, â faces planes et â crete plus ou moins arrondie. La moitid postdrieure de la face infdrieure des ossicules porte des empreintes musculaires: sur le fond du sillon, sur les deux bords de celui-ci et tout autour de la lame saillante (de l’eperon). Fig. 17 et 18. Ossicules de Rumanaster Uhligi (gr. nat.). 17 Ossicule de grande taille, 18 de petite taille. a) face superieure; b) face inferieure ct c) vue de profil. E, eperon, FP, fossette du bord posterieur; S, sillon de la face inferieure; M, empreintes musculaires unies en mdandres ; FE, fossette de la base de l’dperon; EL, empreintes musculaires des bords lateraux du sillons; F, surfaccs d’articulations. Sur le fond du sillon on observe, en commențant par la fossette preș de la base de l’eperon, de 6 ă 8 stries transversales courtes et pa- ralleles, lesquelles s’unissant deux â deux, alternativement â droite et â gauche, donnent l’aspect d’une empreinte unie et rdgulierement mdan- driforme. Les stries sont sdparees par de petites cretes en biseau. Sur les bords du sillon il-y-a, en general, de chaque câte, trois empreintes d’ar- ticulations musculaires, dont les plus posterieures commencent au niveau de l’eperon, mais jamais des deux câtes â la mâme profondeur. Ainsi parmi les 30 pieces que j’ai sous les yeux, 20 ont le bord lateral—disons—droit plus excavâ par cette empreinte (pl. XX (III), fig. 3, 3 b et 3 c) et les autres ont le bord gauche (pl. XX (III), fig. 3 a). Ce fait M Institutul Geologic al României \|GR/ NUMMULITIQUE GETIQUE 357 provoque toujours I’inclinaison de la fossette du bord posterieur et de leperon vers Ia pârtie la plus entaillee de celuici. Cet accident est le seul qui puisse fournir une distinction entre les diffcrents ossicules. Sur les deux bords postero-latcraux de la face infe- rieure des ossicules l’on observe deux surfaces generalement planes, quel- quefois concaves, plus grandes sur Ies ossicules de petite taille, plus pe- tites sur les ossicules de grande taille et qui sont probablement des sur- faces de contact ou d’articulation avec les ossicules voisins. En general quand ces surfaces d’articulation sont tres developpăes, elles reduissent ou mâme masquent completement les facettes des em- preintes musculaires des bords du sillon; en meme temps elles ne sont pas du tout ăgales, celle qui se trouve sur la pârtie opposăe au sens d’inclinaison de la fossette du bord posterieur 6tant toujours la plus de- veloppee. Sur la place que ces ossicules occupait dans l’ensemble du test de l’Asterie il n’y-a que deux hypotheses plausibles: Ils proviennent soit d’une rangee d’ossicules abactinaux qui bordaient le corps de l’animal; soit d’une rangee radiale de l’extrdmite des bras, en disposition imbri- quee et de grandeur dberoissante vers l’extrâmite, comme, par exemple, sur la figure de Stauranderaster *), restauree d’apres un exemplaire (No. 4344 du Brit. Mus.) provenant du Cretace de Charlton, Kent. M. J. Cottreau, â qui je dois en grande pârtie les renseignements nbcessaires â l’etude de ces ossicules, incline pour Ia deraiere de ces deux hypotheses. Mais jusqu’â ce qu’on puisse faire des observations sur un exemplaire d’Asterie plus ou moins bien conserve, cette question reste encore â rdsoudre. Lo călit 6. Dans la pârtie superieure du calcaire nummulitique (Lutetien super.) d’Albești. Lamellibranches. Congeria cf. Bittneri Andrussow Pl. XX (III), Fig. 4 et 4'. Congeria Bittneri. Andri s. — N. Andrussow. Fossile und lebende Dreissensidae Eurasiens, pag. 148, pl. VIII, fig. 5, St. Petersburg 1897. ») The British fossil Echinodermata, Voi. 11, part. IV, pag. 132, fig. 34. London 1907. Institutul Geologic al României \igr/ 358 ION POPESCU-VOITEȘTI Je rapporte â cette espece un exemplaire, assez mal conserve, d’une congerie plus petite que celle figurce par M. N. Andrussow, mais ayant tous les caracteres de celle representec â la fig. 5 de cot auteur. Locali te. Gropile Vulpilor, preș Titești. Gasteropodes. Natica sp. (du groupe de N. crassatina Lamk.) Pl. XX (HI), Fig. 5. Je figure sous ce nom un exemplaire de grande taille, qui, par son aspect, la grandeur de ses dimensions et Pepaisseur de sa coquille, se rattache au groupe de N. crassatina Lamk. II en differe, pourtant: par une plus grande extension de la cal- losite de la levre interne ; par l’absence du sillon sutural et par la pre- sence d’une etroite bande, aplatie ou meme un peu concave, sur le bord sutural des tours. Cette bande commence des le troisieme tour et s’efiace presque completcment sur le dernier. Locali te. Cet exemplaire m'a etc communique par M. Gh. Po- pescu de Titești et a ete trouve dans les marnes de l’horizon inferieur du Nummulitique moyen preș du haineau de Cucoi, bassin dc Titești. Ampui.lina parisiensis D’Orb. Natica mutabilis Desh. — Deshayes. Description des am- maux sans vert. decouv. d. Ic bassin de Paris, II, pag. 175, pl. XXI, fig. 11 et 12. Paris 1861. Ampullina parisiensis D’Orb. — Cossmann. Calat, illustre des co- quilles foss. dc l”Eoccne des environs de Paris; IlI-e fasc., pag. 175. Bruxelles 1888. » » — Cossmann et Pissarro. Faune eoc. du Contentin, I, pag. 220 ; pl. XXIV, fig. 2, Le Havre 1900. NUMMULITIQUE GETIQUE Je possede plusieurs exemplaires de cette espece, qui correspondent non seulement â la diagnose donnee dernierement par Cossmann, mais aussi bien aux formes du Lutetien du bassin de Paris de la collection de la Sorbonne. Loca li te, Gropile Vulpilor Stăiștea Mare, preș Titești, Turritella Murgocii nov. sp. I>1. XXI (IV). Fig. 1 ct 1 a. Cette espece se rapproche d’une part de Turr. carinifera Deșii.*) et d'autre part de Turr. bellovaccnsis Deșii.**), en diiTerant par l'anglc plus petit dc la spire ct par l’ornementation des tours. Les tours de notre espece possedent â la base une carcne tont ă fait semblablc â celle de ces deux espcces, mais les cotes et les sillons longitudinaux se succedcnt de la maniere suivante: Apres la carcne vient une premiere cote separec dc cclle-ci par un sillon peu profond. A cette cote fait suite un sillon plus profond et plus large, pres- que du double du premier, apres lequel suivent trois cotes plus petites que la premiere, cgales et egalement espacees. On trouve ensuite un champ sillonne par deux filets, moitie moins hauts que les cotes et fi- nement granules. Lo c a 1 i t c. Source dc la Stăiștea Mare preș Titești. Turritella bellovacensis Desh. Turritella imbricataria Lamk. Deshayes. Description des co- quilles fossiles, etc., II, pag. 272, pl. 37, fig. 9 et 10. Paris 1832. » bellovacina Desh. — Deshayes. Description des ani- maux sans vertebres, etc., pag. 312. Paris 1861. *) DESHAYES. Descr. des coquilhs Joss. II, pag. 273, pl. 36, fig. 1 ct 2 ; Dcser des animau», etc., t. II, pag. 311; ct Cossmann ct Pissarro Iconographie, ele., t. II, pl. XX fig. 125-5. **) Deshayes. Idem pag. 272, pl. 36, fig. 9—10; idem, 11, pag. 312. Cossmann ct Pissarro. Idem, t, II pl. XX, fig. 125—8, 360 ION POPESCU-VOITEȘTI Turritella bellovaccnsis Desh. — Cossmann et Pissarro. Iconogra- phie complete des coquilles fos- siles de l' Eocene des environs de Paris; II, pl. XX, fig. 125— 8. Paris. La presence de cette espece a ete btablie d'aprbs un seul exem- plaire, qui, bien qu’incomplet est d’un bel etat de conservation. Loca li te. Source de la Stăiștea Mare preș Titești. Turritella Savae nov. sp. Pl. XXI (IV), fig. 2, 2a et 2b. Cette espece se rapproche de T. Murgocii- Elle differe de cette deraiere par la presence d'un large sillon median qui separe chaque tour en deux moities presque egales. La moitie antărieure prbsentant une carene large, peu saillante et faiblement arrondie dans les tours adultes et une cote longitudinale; la moitie posterieure a trois cbtes longitudinales, rarement quatre, les deux dernieres presque unies et constituant en- semble une sorte de bourrelet tres peu saillant et symetrique de celui de la carene. Locali te. Source de la Stăiștea Mare preș Titești. Keilostoma sp. (du groupe de K. minus Desh.) Pl. XXI (IV), fig. 3. Cette forme ressemble beaucoup aux exemplaires de petite taille de K. minus Desh. (op. cit., t. II, pag. 425) de la collection de la Sor- bonne et provenant des sables de Cuise; mais en differe pourtant par l’angle de la spire un peu moins grand, par les stries spriales qui sont tres peu prononcees et par la forme de l’ouverture en ovale-allongb. Loc aii te. Gropile Vulpilor preș Titești. Melanopsis Haugi nov. sp. Pl. XXI (IV), fig. 4, 4a-1. C’est une des especes les plus repandues parmi les Gasteropodes du bassin nummulitique de Titești. Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 361 Elle presente beaucoup de variations dans la forme ct dans l’orne- mentation de la coquille, qui constituent comme des termes de passage d’un echantillon â l’autre et qu’on ne saurait partager en especes dif- ferentes. On peut les grouper sous trois formes de variations principales. Les caracteres gcndraux distinctifs de cette espcce sont les suivants. Forme ovale ventrue, ă 4—5 tours et â angle tres ouvert; le pre- mier tour toujours usc, le dernier occupant s>5/io jusqu’â 9/10 de la lon- gueur totale de la coquille. Tours â suture faiblement marquee ct munis toujours d’un sillon sur le bord sutural plus ou moins profond. Ce sillon est quelquefois complctement efface sur la moitie anterieure du dernier tour. Tant le bord sutural que le bord externe du sillon portent de petits tubercules. Sur le bord sutural ces tubercules sont plus fins et disposcs en un seul rang; sur le bord externe du sillon, ils sont plus grands ct disposcs par double ou triple rangee, particulicrement dans les 'tours du milieu de la spire; quelquefois mâine les tubercules se soudent entre eux pour constituer des cotes transversales. Ouverture ovale, levre externe tranchante. Columelle torse, solide, tronquee a sa pârtie superieure et separde de la levre externe par un petit sinus. La levre interne presente une callosite qui est plus deve- loppee vers le milieu et sur ses deux extremites, ou elle constitue de petites bosselures. Forme A (pl. XXI (IV), lig. 4, 4a—4g), type de l’espece, de grande taille, a la moitie posterieure des tours aplatie et une ou deux rangees de tubercules. Cette forme se distingue de Melanopsis obtusa Desh., (t. II, pag. 123, pl. 14, fig. 22 — 23) du bassin de Paris, par l’angle de la spire un peu plus ouvert; par la faible convexite des tours du milieu; par la presence du sillon du bord sutural, et par la forme de la levre interne. Elle passe par des formes intermediaires ă la forme B. Forme B (carinata) (pl. XXI (IV), fig. 4h—i) plus courte que la precedente et â angle tres ouvert, en raison du grand developpement du sillon du bord sutural. Lbvre interne â collosite fortement dâveloppâe seulement â l’angle columellaire. Le dernier tour orne de stries spirales visibles au moins sur sa moitie posterieure. Forme C (striato-costata) (pl. XXI (IV), fig. 4j—1) plus petite que les deux anterieures, âangle tres ouvert; tubercules soudes en formant des costules ă crete arrondie, qui recoupees par des stries spirales donnent â la coquille un aspect particulicrement reticuie. Lo călite. Gropile Vulpilor preș Titești. Institutul Geological României 362 ION POPESCU-VOITEȘTI Melanopsis Parkinsoni Deshayes var. Titestiensis nov. var. Pl. XXI (IV), fig. 5. Cette variete se distingue de M. Parkinsoni type, du bassin de Paris (Deshayes, t. II, pag. 123, pk 17, fig. 3 et 4) par l’ange plus ou- vert de la spire et par le noinbre plus reduit de ses tours — cinq seu- lement—. Localite. Elle accompagne M, Haugi dans les marnes â Num- mulites de Gropile Vulpilor prbs Titești. Melanopsis ancillaroides Desh. Deshayes. Description des coquilles fossiles des environs de Paris ; II, pag, 121, pl. XV, fig. 1 et 2. Cette espece est richement representee dans le Nummulitique gd- tique, mais je n’ai trouve jusqu’â present que des exemplaires d’individus jeunes, qui ont tous les caracteres des formes jeunes de M. ancillaroides, provenant des sables de Cuise, de la collection de la Sorbonne. Localitds. Isvorul Poieniței-Aref (Argeș) et Gropile Vulpilor preș Titești. Faunus cf. Arciiiaci Doncieux. Pl. XXI (IV), fig. 6, 6a ct 6b. Faunus Ar eh iaci Donc. — Doncieux. Catalogue descript. desfoss. minimul. de 1' Aude et de l’Hirault. Annales de l’Universite de Lyon ; Sciences, fasc. 22 — Corbieres sep- tent. — pag. 210, pl. XII, fig. 1. Paris-Lyon 1908. Cette espece ressemble beaucoup ă celle decrite par Doncieux du Lutetien des Corbieres, elle en diffăre seulement par le fait que, les cotes transversales ont une tendance â s’cffacer sur les tours du milieu de la coquille. Les premiers tours portent chacun 8 cotes, un peu obli- ques et interceptees par des stries spirales; les tours du milieu ne mon- \ IGR Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE trent que tres faiblement les vestiges de celles-ci. Sur l’avant dernier tour les cotes sont tres fortes et le dernier n’en a qu’une, opposec â l’ou- verture. Elle se distingue facilement de Faunus Hantkeni'Aw.-Cwmm., chez cette espcce les premiers tours ctant presque lisses, et de Faunus Du- fresnei, qui possede des cotes sur toute la surface des trois derniers tours. Localites. Gropile Vulpilor preș Titești; Isvorul Poieniței-Aref. Cerithium (Potamides) cf. Vivarii Oppenheim. PI. XXI (IV), fig. 7, 7a el 7b. Cerithium elegans Desh. — Deshayes. T. II, pag. 33, pl. 51, fig. 10—12. Paris 1824. Weinkauffi Tourn. — Tournouer. Basses Alpes, pag. 496, pl. V, fig. 4; 1872. Vivarii Opp. - Oppenheim. Das Alttertiăr der Colli- Berici in Venetien; Die Stellung der Schichten von Priabona und die oligocăne Transgression im alpinen Europa. Zeitschr. d. deut- schen geol. Gesell., pag. 107, pl. V. fig. 3—4. Berlin 1896. Cette forme serait tout-â-fait identique â la forme oligocene d’Op- penheim, s’il ne lui manquait pas le pli columellaire, qu'on observe no- tamment sur les exemplaires de la collection de la Sorbonne et pro- venant des environs d’Etampes. Cette difTerence mise â part, on ne sau- rait les distinguer l’une de l’autre. II est possible que l’absence dc pli columellaire soit due au fait que la forme que nous figurons se trouve avec des especes nettement lutetiennes. L o călite. Gropile Vulpilor preș Titești. Cerithium cf. semigranulosum Lamk. var. a (testa minore) Desh. Pl. XXII (V). fig. i. Cerithium semigranulosum Lamk.—Deshayes. Descr. des coqudles foss. des env. de Paris; I, pag. 360, pl. 54, fig. 3, Paris 1824. L- Institutul Geologic al României 364 ION POPESCU-VOITEȘTI Cerithium semigramdosumC mw.— G. Vasseur. Eocene de Bre- tagne. Faune de Bois-Gouet, pl. III, fig. 53 Paris 1881. La resence de cette petite et elegante espece a ete ătablie d’a- pres un seul exemplaire qui me paraît avoir presque tous les caracteres des echantillons figures sous ce nom par Deshayes et Vasseur. Loca li te: Gropile Vulpilor preș Titești. Cerithium conoideum Lamk. Pl. XXII (V). fig. 2. Cerithium conoideum Lamk.—Deshayes. Bescr. des coquilles foss. des env. de Paris; II, pag. 333, pl. 45, fig. 14—15. Paris 1824. Je ne possede que deux exemplaires de cette espece et encore incomplets, mais bien semblables aux figures donnbes par Deshayes et aux exemplaires qui portent cette determination dans la collection de Ia Sorbonne. Locali te: Gropile Vulpilor preș Titești. Cerithium cf. cinctum Brug. Pl. XXII (V). fig. 3. Cerithium cinctum Brug. --Deshayes. II, pag. 388, pl. 49, fig. 12—13. „ „ „ —G. Vasseur. Eocene de Bretagne, etc., pl. VII, fig. 40—45. Paris 1881. Nous rattachons â cette espece deux echantillons incomplets, qui par l'angle de la lame spirale, par l’existence du pli columellaire et par le nombre des rangees de granules, peuvent lui etre rapportbs. Notre forme differe du type de Tespice seulement par la forme des granules qui est moins arrondie, moins perlee, et par le fait que les granules des trois rangees ne sont pas egaux, ceux de la premibre rangee btant les plus grands et ceux de la rangee moyenne les plus petits. Localitc: Gropile Vulpilor Titești. Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 365 Gerithium Titestiensis nov. sp. Pl. XXII (V), fig. 4. Tres rapprochc de Cer. involutum Lamk., en differe par l’absence du pli colutnellaire, par sa forme nettement conique, par ses tours plus aplatis et par l’ornementation de ces derniers. Forme conique allongee, tours en forme de cylindres courts em- boîtes. L’ornementation des premiers tours est constituee par deux ran- gees de granules, l’une au bord apical â granules plus grands et l’autre au milieu du tour. Entre ces deux rangees apparait de bonne heurc un filet granule dont les granules s’unissent par des costules â ceux du milieu du tour. Vers le quatrieme tour les granules du bord apical deviennent plus grands et subepineux, tandisque sur le bord anterieur du tour apparait encore un filet granule, dont les granules s’unissent aux costules existantes. Les tours du milieu ne portent plus de granules que sur le bord apical et un filet peu saillant sur la ligne mediane du tour. Sur les der- niers tours les ornementations ont dispăru compl^teinent. Localit6: Gropile Vulpilor preș Titești. Cerithium Boussaci nov. sp. Pl. V. fig. 5, 5 a et 5 b. Forme turriculee allongee, ă sommet aigu et â suture marqude par une fossette spirale. Les premiers tours portent chacun trois rangees dc granules fins, egaux et faiblement unis par des costules. Les granules de la rangee posterieure prennent rapidement l’avance en grosseur, devenant en meme temps plus grands et plus allonges dans le sens de la spire. Des filets granules s’intercalent entre les rangâes de granules et le premier qui apparait est entre la rangee du bord posterieur et celle du milieu du tour. Vers les tours du milieu les rangbes de granules s’effacent comple- tement ou sont encore marquees par des cdtes longitudinales lisses et faiblement prononcees. La rangee des grands granules reste toujours apparente quoique â granules moins prononces. Institutul Geologic al României 3 66 ION POPESCU-VOITEȘTI Cette espece differe de Cer. mutabile Lamk. par son angle moins ouvert et par les granules du bord posterieur des tours, qui ne sont pas epineux. L o caii tc: Gropile Vulpilor preș Titești. Cerithium Reinhardi nov. sp. Pl. XXII (V), fig. 6. Forme tres petite, turriculee; 5—6 tours â suture sinueuse et ornes de 8 cotes transversales arrondies, entre les quelles se trouvent tout autant de fossettes. Ces cotes et fossettes sont recoupees par quatre cotes longitudinales, dont les deux anterieures et la posterieure sont colorees en bleu. Le dernier tour occupe presque '/s de la longueur totale dc la coquille. Locălite: Stăiștea .Mare preș Titești. Cerithium sp. (du groupe du Cer. Corvinum) Pl. XXII (V), fig 12. Je figure sous ce nom un exemplaire de grande taille et incom- pletement conserve, qui, par sa forme, par la surface lisse de sa co- quille, par la suture visible des tours et par sa taille grande, se rap- proche de Cer. Corvinum Brong., espece tres repanduc dans le Num- mulitique de la Hongrie. Localite: Isvorul Poieniței-Aref (Argeș). Cerithium (Potamides) Vulcani Brong. Pl. XXII (V), fig. 7, 7a et 7b. Terebra Vulcani brong. — Brongniart. Vicentin, pag. 67, t. III fiig. 11, 1823. Institutul Geological României NUMMULITIQUE GETIQUE 367 Cer. (Potamides) Vulcani Brong Oppenheim. Dic tocane Fauna des Mie. Pulli bei Valdagno im Vicen- tino. Zeitschr. d. deutschen geol. Ge- scll., XLVI, pag. 386, pl. XXIV, fig. 5— 6. Berlin 1894. Cer. (Potamides) Vulcani Brong. — De Gregorio. Descr. de quel- qttes fossiles tertiaires de Mal te Annales de Geologic et de Paleont., 19e Livraison, pag. 72, pl. 8, fig. 31. Balerine 1895. Cette espece du Vicentin sc trouve representee dans les marnes greseuses, noir-bleuâtrc, du bassin de Titești par des formes un peu plus sveltes que dans le Nummulitique italien. J’en possede trois exemplaires, qui paraissent correspondre ă trois variations differentes. a) Forme typique(Pl. XXII(V, fig. 7) ă costules multiplesetarrondies, entrecoupees vers leur pârtie posterieure par un sillon spiral. Les costules qui marqucnt la place des anctennes ouvertures sont plus renflees. b) Forme semistr /«(semistriata) (Pl.XXII (V), fig. 7a) chez laquelle.au lieu d’un seul sillon spiral, on en observe deux, suivant de preș les deux sutures dc chacun des tours dc la moitie posterieure dela coquille. Dans les premiers tours on remarque encore un sillon moyen, assez attenue, de sorte que le tour apparait comme ornemente par trois series de gra- nules unis en costules. Les deux derniers tours portent des costules ty- piques. c) Forme â costules rares (raricostata), (PI, XXII (V), fig. 7b) un peu plus grande et ă costules deux fois plus espacces que celles de la forme type. Loca li te: Gropile Vulpilor preș Titești. Cerithium (Potamides) jieftagonatum nov. sp. (Pl. XX1I(V), fig. 8) Forme allongee, â tours ornes de 7 cotes transversales saillantes et arrondies, plus elargies vers la pârtie anterieure et terminees presque en pointe vers leur pârtie posterieure. Elles sont separees par des espaces concaves dont le fond est sil- lonne par de fines costules, au nombre de 2 sur les premiers tours, de 3 sur les tours du milieu et de 4 sur le dernier tour. Les cotes et les Institutul Geological României 368 ION POPESCU-VOITEȘTI costules sont divisees, par cinq stries longitudinale.*;, en granules, six pour chacttne d’elles, et dont le plus rapprochc de la suture posterieure est presque deux fois plus fort que les autres. Les granules des cotes affectent une forme saillante semicirculaire, tandisque ceux des costules affectent un contour quadrangulaire. Bien que l’exemplaire soit depourvu de son premier tour et d’une pârtie du dernier, il paraît avoir eu, en tout, neuf tours sur une lon- gueur de 20 mm. Locălită: Gropile Vulpilor preș Titești. Gisortia (Ovula) Hantkeni Hebert et Mun.-Chalm. Ovula Hantkeni Heb. et M.-Chalm. — Hebert et Mun.-Calmas. Nouvelles recherche sur les terrains tertiaires du Vicentin. C. R. Ac. Sc,. LXXXVI, pag. 1310 Paris 1878. » » Heb. et M -Ch.— Lefevre. Description de l' Ovule des environs de Bruxelles. Annales de la Soc. malacolologique de Belgique, XIII, pag. 33, pl. VII et VIII, fig. 1. Bruxelles 1878. Gisortia (Ovula) Hantkeni. Heb. et M.-Cu. — Oppenheim. Eocăne Fauna des Monte-Poștale. Paleontographica, 43, pag. 198. 1896—7. Cette grande espece que Hebert et Munier-Chalmas ont decrit pour le premiere fois des lignites de Monte Pulli et du calcaire de Monte Poștale (Lutetien superieur), se trouve representee aussi dans le Num- mulitique gătique, ă la pârtie superieure de l’horizon des marnes. Mal- heureusement l’exemplaire que nous avons trouve n’est pas complet, mais on tout cas la presence de deux carenes transverses nc laisse aucun doute sur sa detărmination. Local i te. Les sables marneux de la base de la colline d'Oca, preș Titești. Fusus Noii Lamk. Fusus Noe Lamk — Deshayes. Description des coquilles foss. des environs de Paris, II, pag. 528, pl. 75, fig. 8—9 et 12-13. Paris 1824. Institutul Geologic al României NUMMULITIQUE GETIQUE 369 Fusus Nor Lamk. — Von Hantken Neue Daten zur geolog. u.pal. Kentniss des sildlichen Bakony Mitteil. aus dem Iahrb. den kbnig. ung. geol. Anstalt; III, pag. 28, pl. XIX, fig. 11. Budapcst 1875. L’exemplaire que nous posscdons du Nummulitique de Titești, s’e- loigne un peu du type de cette espece par le bourrelet. sutural qui est moins developpe que de coutume. Localite: Stăiștea Mare preș Titești. FUSUS DEFORMIS SoLANDER. Clavilithes deformis. Sol. — Cossmann. Calai, illustre. IV, pag. 177. Bruxelles 1889. » » » —Cossmann. Faune eocene du Cotentin; I, pag. 99, pl. XI, fig. 11. Havre 1900. Cette espece est representâe par des exemplaires qui possedent des caracteres typiques. Localite. Stăiștea Mare ptes Titești. Fusus cf. POLYGONUS LAMK. Fusus polygonus Lamk. — Deshayes. Descr. des coquilles etc., t. II, pag. 563, pl. 71, fig. 5 et 6. 1824. Je crois pouvoir rapporter ă ce Gasteropode trois echantillons, dont le mauvais etat de conservation ne permet pas une determination plus precise. Localite. Stăiștea Mare preș Titești. Drillia Popovicii nov. sp. 1’1. XXII (V). fig. 9. Coquille ventrue, courte, composc-e de six tours anguleux, separ^s par une suturc qu’accompagne un bourrelet tres apparent et divisă en deux par une strie spirale. Institutul Geological României ION POPESCU-VOITEȘTI 370 ________ Ce bourelet porte des nodosites obliques, irregulieres et plus sa- illantes au niveau des costules. Huit costules arrondies, presque droites et s’arretant au-dessus de la depression qui les scparent du bourrelet. Sur la pârtie anterieurc des tours moycns s’observent trois fins fîlcts spiraux. Le dcrnter tour occupe la moitie de la longueur totale de la co- quille, mesurce de face et se termine par un canal assez large et tron- que. Columellc calleuse, rectiligne en avant et tres peu excavee en arriere. Longueur 18 mm, diametre 7 mm. Localitc: Gropile Vulpilor preș Titești. Drillia Macoveii nov. sp. pi. xxii (V). fig. io. Forme trapue, turriculee, conique un peu ren flec: 8 tours excaves au milieu, ă suture ondulee et peu profonde; câtcs noduleuses inter- rompues sur ia depression mediane, plus saillantes et un peu plus longues sur la moitie anterieurc que sur la moitie posterieure des tours. Ouverture piriforme, terminee par un canal etroit et assez court. Colu- melle un peu inflechie. Cette espece se distingue de Pleurotoma pachyozod.es Cossmann (Mollusques eocenes. Loirc infâr.— Extr. Bull. Soc. Sc. Nat. Ouest, t. 6; Voi. I, pag. 186, pl. V, fig.'3. Nantes 1898) par ses dimensions plus grandes, par un nombre plus grand de tours et par sa forme plus renflee. Dimensions : Long. 20 mm, diametre 7 mm. Localitc: Gropile Vulpilor preș Titești. Borsonia nov. sp. Pl. XXII (V). fig. ii. Je decris sous ce nom une espece qui ressemble beaucoup â Cor- diena iberica Rouault *) par sa forme et par ses cotes espacees, ren- *) Al. Rouault. Descr. des foss. ioc. des environs de Pan. Mern. S. G. Fr. HI, 2-e sdrie, pag. 32, pl. XVII, fig. 7. 1849 Institutul Geologic al României ________________________NUMMULITIQUE GETIQUE 371 Ades et arrondies. Elle en differe, pourtant; 1°, par un nombre plus re- duit de tours — seulement six— ;2°, par la presence d’un filet spiral saillant ă la pârtie posterieure des cotes et sur le dernier tour, il-y-en a un aussi â leur pârtie antărieure ; et 3°, par un canal un peu plus long. Dimensions. L’exemplaire que je viens de decrire n’etant pas com- plet, je nai pu mesurer que la longueur, qui est de 21'/2 mm. Local it6.- Gropile Vulpilor preș Titești. Cephalopodes. Rhyncholithes Albestii nov. sp. Pl. XXII (V), fig. 13. Je designe sous cette dănomination une mâchoire de Cephalopode trouv6e dans le calcaire nummulitique (Lutetien) d’Albești. Elle se rap- proche beaucoup de Rhyncholites sp. decrit par Oppenheim *) de l’ho- rizon de Mokatam (Wadi), Egypte; mais en differe par les caracteres suivants. La pârtie anterieure —le bec (B)—est plus long; les oreillettes (O), dependantes des parties laterales du bec sont plus developpees, et la pârtie posterieure—la racine (R)—est plus courte et plus forte que dans la mâchoire de Mokatam. Notre exemplaire ne possede aucune sorte d’excavation, ni dans l’interieur du col (C), ni dans le bec, ils sont donc massifs. En revanche le bord posterieur de la racine porte une excavation en croissant, forme qu’affecte la section de la racine dans cet endioit, Cette excavation ne paraît pas se prolonger trop loin â l’interieur; pro- bablement il s’y logeait une sorte de pulpe pour la nutrition de la mâ- choire. La face inferieure legcrement concave, porte au milieu de son axe longitudinal une large crete arrondie (cr), qui s’efface preș de la racine et porte un renflement tuberculiforme dans la region du col. Des deux câtds de ce renflement il y a deux fossettes allongees (f) courbees vers l’exterieur ă leur extremite anterieure. Le col presente un interet tout special, par les surfaces d’articu- *) Oppenheim. Zur Kenniniss alttertiărer Faunen in Aegypten. Paleontogra- phica XXX. pag. 345, pl. XXVII, fig. 24. Stuttgart 1906. Anuarul Institut. Geologic al României, Voi. 111, Fasc. II. 7 Institutul Geologic al României \JGRz 372 ION POPESCU-VOITEȘTI lations musculaires qu’il possede sur deux champs lateraux (cl), bordes vers la pârtie anterieure par la profonde echancrure des oreillet'tes et vers la racine par une ligne rugueuse (Ir). La surface de ces deux champs, qui s’unissent par dessus le crete superieure du col, a une couleur brune, elle est strice et presente un Fig. 19. Hhyncliolithes Albeslii nov. sp. B, bec; C, col; A’, racine; O, oreillette; cr, crete de la face inferieure; f, fossettes; cl, champ lateral; l>-, ligne rugueuse. aspect corne. Le bec seul a une structure compacte, les deux autres par- ties ont une texture lamellaire, qu’on peut tres bien distinguer par la difference nuancee de leur couleur. Dimensions : Long. aproximat. 43 mm I lăut. » 20 mm Localite: Calcaire nummulitique d’Albești (.Muscel). 1GR Institutul Geological României TABLEAU COMPARAȚIE DU NUMMULITIQUE GETIQUE AVEC LE NUMMULITIQUE DES NAPPES CARPATHIQUES, DE LA DOBROGEA ET DU BASSIN DE LA TRANSYLVANIE. Tabela 1 Institutul Geological României CONTRIBUȚIUN I LA AL NUMULITICULUI DEPRESIUNII GETICE (ROMÂNIA APUSANĂ) DE I. POPESCU-VOITEȘTI (Cu 16 profite, 3 figuri, un tablou, 2 hărți și 5 table). (Resumat) I. Partea stratigrafică 1. Cu privire la distribuția sa geografică, Paleogenul getic se gă- sește representat în două regiuni bine distincte: o parte se întinde ca o bandă îngustă în regiunea Muscelelor, dela Rîul-Doamnei spre W până la Dunăre, fiind bine deschis numai până la masivul Bistriței (Vâlcea); cealaltă parte se găsește coprinsă în regiunea internă a masivului me- sozoico-cristalin meridional, reprezentată prin depozitele basinurilor : Brezoi, Titești, Câmpiile Vâlsanului și petecul de pe Plaiul Cereștilor, lângă Câmpulung. Aceste două părți ale Numuliticului se reunesc Ia extremitatea orientală a cristalinului Coziei, între Plaiul Nucșoarei și Rîu-Doamnei. 2. Din punct de vedere petrografic depozitele numulitice se pot divide în două orizonturi: un orizont inferior constituit din marne gre- soase, vinete-negre, cu intercalațiuni către partea superioară de gresii micacee tari și conglomerate mărunte ; un orizont superior care la rân- dul său se poate divide în trei nivele: un nivel inferior de marne ce- nușii, în foi, cu bănci subțiri de gresie marnoasă cenușie; un nivel mij- lociu constituit din gresie cenușie-galbue în bănci puternice și un nivel superior alcătuit din conglomerate și brecii-conglomeratice. Caracterul petrografic distinctiv al acestor deposite, în general, le este imprimat prin imediata apropriere a șisturilor cristaline ale Munților Institutul Geological României 374 ION POPESCU-VOITEȘTI _________ _____________ Getici. La baza fiecărui din cele două orizonturi se găsesc roce mai vechi. Așă, la baza orizontului inferior, în basinul Brezoi și în insulele numulitice din apusul Olteniei, se găsesc niște șisturi calcaroase negre, comparabile cu șisturile de Sinaia, iar la baza orizontului superior, în basinul Brezoi și între muntele Ghițu-Valea Limpede și Ar- geș, o gresie silicioasă cenușie-deschisă, cu resturi de Inoceramus, care poate fi considerată ca având o vârstă senoniană. Faptul că fiecare din cele două orizonturi are la bază deposite mai vechi și în mod inegal desvoltate, le dă și o independență tectonică. Această independență tectonică a celor două orizonturi se observă și în raporturile lor reciproce, căci pe când orizontul marnelor apare in- dependent de acela al conglomeratelor, acesta din urmă apare strâns legat de șisturile cristaline, atât în regiunea Muscelelor cât și în partea internă a masivului cristalin. II. Vârsta depozitelor Nurnuliticului getic. Din studiul resturilor organice găsite în aceste depozite (v. pag. 25, 46 și 47) reese mai întâi că Numuliticul este reprezentat prin de- pozite neritice și având în vedere genurile de Gasteropode precum și lipsa Brachiopozilor și a Echinizilor, îndulcirea apelor în care s’au sedi- mentat eră destul de înaintată. Este cunoscută îndeajuns sărăcia în resturi organice a flișului car- patic, singurul termen, care prin marea desvoltare ce are cât și prin a- propierea sa ar putea să ne servească la o mai justă determinare a vârstei numulitice a depositelor getice. Aproape de marginea apusană a pânzelor flișului carpatic, am avut ocasiunea să descriu (48* pag. 228—235) un alt facies al Nurnuliticului, calcarul de Albești, care în lungul «Liniei Dâmboviței» se găsește ca petece încălecate peste orizontul inferior al Nurnuliticului getic. După fosilele ce am găsit în el, ca: N. distans, N. Tchihatcheffi, N. iregu- laris, N. Heeri, N. variotarius, Conoclypeus conoideus, Amblypygus dilatatus, etc., resturi cari sunt în acelaș timp cele mai răspândite în Eocenul mediu din Alpi, din Italia de nord, din sudul Franței și din regiunea mediteraniană, Varna-Dobrogea-Crimea, am conchis că acest calcar reprezintă Lutețianul și poate și Auversianul. Aceste petece numulitice, fiind cele mai apropiate de Numuliticul getic, ne vor servi ca termen de comparație în determinarea vârstei exacte. Dacă Gasteropodele, însă, par a fi slab reprezentate în calcarul de *) Numerile imprimate cursiv reprezintă No. de ordine al lucrărilor citate în capitolul «Bibliographie». 4 Institutul Geologic al României \IGR/ NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 375 Albești, în cel dela Porcești (Pasul Tur nu-Roșu), identic ca fa- cies celui de Albești, acestea sunt foarte numeroase (Koch 27 pag. 285—288). D-l Koch (op, cit. pag. 284, fig. 7) găsește la baza acestui calcar la Porcești un strat subțire de argilă vânătă albastră, peste care ci- tează marne gresoase-conglomeraticc cu Numuliți mici și turtiți, prin- tre care se găsește N. mammilata d’ORB împreună cu exemplare mici de Orbitoides papyracaea. Calcarul numulitic de Porcești se găsește dislocat în două petece, și în marnele ce suportă petecul cel mai su- perior d-l Koch menționează prezența lui Num. Biarritzensis (N. ata- cicus). Aceste marne atât petrograficește cât și din punct de vedere pa- leontologic sunt deci comparabile cu orizontul inferior al Numuliticuhii getic. De altfel în valea Rîului Doamnei, în lungul «Liniei Dâm- boviței», am văzut că avem aceleași raporturi între petecile de calcar numulitic dela Corbișori și orizontul marnelor numulitice. La N de Cândești (pe dreapta Bratiei) și dedesubtul petecului de calcar numulitic dela obârșia Văiei Pietrii, se găsesc aceleași ra- porturi, cu diferența că marnele ce-1 separă de cristalin sunt mai puțin gresoase și foarte bogate în resturi de pești. Din contră, la Albești, la N de petecile de calcar numulitic și direct peste cristalin, se găsesc gresii slab conglomeratice și marne cenușiu-deschise cu slabe intercala- țiuni de o gresie fină sfiicioasă, care s’ar putea alătură cu mai multă dreptate la faciesul flișului carpatic decât depozitelor Numuliticului getic. Acum după ce am arătat raporturile între calcarul numulitic de Albești și Numuliticul getic, să trecem la discuția vârstei depositelor acestuia din urmă. Printre Foraminiferele ce am citat din orizontul marnelor se găsesc: N. distans. N. Tchihatcheffi și Assilina granulosa. Aceste trei specii sunt caracteristice Lutețianului (8; 9; 11; 12; 1} și 77) în general, iar primele două se găsesc și în calcarul numulitic de Albești însoțite de Amblypygus dilatatus, echinid care, prin marea sa extensiune în de. positele lutețiene (Boussac 8 pag. 240), ne. permite un neîndoios para- lelism al acestor depozite. In realitate N. distans este mai mic și ceva mai turtit*) ca cel din calcarul numulitic, însă tovarășul său N. Tchihatcheffi este ceva mai mare. Aceste mici diferențe ce trebuesc considerate ca pricinuite prin condițiuni biologice diferite, se constată și între aceste forme din calca- rul de Albești și cele din calcarul numulitic dela Azarlâc și Ti te- cii i oi (Dobrogea) aceste din urmă forme fiind mai mari ca cele din calcarul numulitic de Albești. *) Vezi pl. I și H. .1 Institutul Geologic al României yicRy 376 ION POPESCU-VOITEȘTI In tovărășia acestor forme am găsit în orizontul marnelor din va- lea Argeșului și: N. atacicus leym {Biarritzensis d'ARCn)*), specie citată de d-l Kocn în marnele dela baza calcarului numulitic dela Por- cești și care la Biarritz se găsește (Boussac 8, pag. 238) întovărășită de forme lutețiene. Atât în marnele din valea Argeșului cât și în acelea clin basinul Titești, se găsește N. gallensis descris pentru prima oară de d-l Ar- nold Heim din partea inferioară a grupului flișului Alpilor—Einsiedeler- schichten (Einsiedeln, Flibach) — unde vine întovărășit, ca și la Aref, de N. distans și de Assdina granulosa. D-l Arnold Heim con- sideră acest grup al flișului alpin ca lutețian superior. Printre gasteropode am citat : Fusus deformis, foarte comun în partea inferioară a calcarului grosolan din basinul Parisului, din Cotentin, etc. Fusus Nod', comun în calcarul grosolan din basinul Parisului și în Numuliticul mediu din Gran (Ungaria). Fusus cfr. polygonus, care samănă mult cu forma tipică din ba- sinul Parisului și Londrei (Londonclay); dela Ronca (Italia) și dela: Forna, Piske, Dorogh, Kovacsi și Bagot din districtul Gran (Ungaria); Melanopsis ancillaroides, citată în depozitele inferioare din basinul Parisului: la Meaux, Cuise, etc; și Gisortia (Ovula) Hantkeni, citată în Lutețianul superior dela Monte-Pulli și M o nte-Post a 1e, din nordul Italiei. Având în vedere că aceste forme provin din partea superioară a marnelor și gresiilor conglomeratice și conglomeratelor (în partea de apus a basinului Titești) intercalate lor în această parte, putem conchide că depositele părții superioare a marnelor corespund ca vechime Lute- țianului superior. Dar ținând socoteală de puternica desvoltare a între- gului orizont inferior al Numuliticului get:c putem admite că el cores- punde Lutețianului întreg. In cea ce privește orizontul superior, datele paleontologice ce posedăm ne sunt absolut insuficiente. In tot cazul pre- zența N u m u li ț i 1 o r mici striați în nivelul dc gresie și blocurile de calcar numulitic din conglomeratele superioare, ne indică că vârsta de- positelor acestui orizont este coprinsă între Eocenul mediu și Mioccn, deci aproximativ ar corespunde Oligocenului. D-l Murgoci (43) ajunge la aceleași concluziuni pentru conglome- ratele numulitice din Oltenia, dar eu cred că n’ar fi exclusă posibilitatea de a avea reprezentat în partea superioară a acestui orizont și Miocenul inferior. Arn. Heim (19. pag. 221). *) Oppenheim (45 pag. 17) ct Boussac in NUMtn.rncuL depresiunii getice 377 Comparând fauna marnelor getice cu acea a calcarului numulitic de Albești — ambele aparținând Numuliticului mediu suntem obligați a conchide că aceste depozite reprezintă două faciesuri heteropice ale Numuliticului mediu și că dacă marnele suportă în lungul «Liniei Dâmboviței» calcarul numulitic, aceasta se datorește incontestabil unei încălecări. înainte de a fi studiat fauna numuliticului depresiunii getice, în- clinam a consideră calcarul de Albești ca un facies neritic organogen al geosinclinalului flișului carpatic (48 pag. 272). Azi considerând marea asemănare faunistică ce unește aceste deposite cu acelea ale depresiunii getice și raporturile lor tectonice imediate, înclin a-1 consideră ca un facies heteropic al depositelor Numuliticului getic. In acest caz greutatea de a explică prezență numeroaselor blocuri de calcar numulitic, de tipul de Albești, în conglomeratele miocene din Subcarpații Munteniei și Moldovei, devine și mai marc. Trebuie în cazul acesta să admitem că aceea ce numim azi «Depresiune getică» nu este decât partea sud-vestică a unei cuvete ce se întindea pe sub pân- zele flișului carpatic și acoperită azi dc aceste pânze dela «Linia Dâm- boviței» spre E. In cazul acestei ipoteze, geosinclinalele — acela al fli- șului carpatic și acela al depozitelor getice — încep a se individualiza dela începutul Numuliticului mediu, linia anticlinală ce le separă putând favoriza desvoltarea recifelor călcări de Lithothamnium și a calcarului organogen de Foraminifere. Prin ridicarea acestei creste în timpul Oligocenului mediu, calcarul numulitic, fiind scos la iveală, a putut procură material de sedimentare Oligocenului superior și Miocenului, și n’ar fi poate tocmai hazardat de a admite, că în același timp, tot această creastă a procurat flișului car- patic și blocurile exotice ce conține. Tocmai în timpul puternicilor mișcări dela finele Miocenului mediu cutele flișului carpatic au fost înpinse peste depositele getice, ascunzân- du-le dela «Linia Dâmboviței» spre E; această linie însemnând limita dintre regiunea pânzelor carpatice și autohtonul getic. III. Comparația Numuliticului getic cu faciesurile heteropice din pânzele flișului carpatic. (A sc vedea schița tectonică) După lucrările anterioare și noile cercetări ale d lui Mrazec (37) și ale noastre asupra tectonicei generale a flișului, Numuliticul se găsește reprezentat prin trei faciesuri deosebite în trei din cele mai importante pânze, și pentru o mai ușoară înțelegere a comparației lor cu Numuli- 378 ION POPESCU-VOITEȘTI ticul getic, îmi voi permite a da o schiță generală a acestor pânze pre- cum și a raporturilor lor reciproce *). In flișul carpatic se pot distinge astăzi următoarele pânze; — A. Pânza marginală (probabil Subbeskizi d-lui Uhlig), este cea mai externă pânză a flișului, constituită aproape exclusiv din depo- zite ale Numuliticului mediu și superior. La partea sa inferioară s’a putut constată (Mrazec 37) prezența marnelor senoniene ca petece de târâre (Moldova) Pânza aceasta este încălecată peste Saliferul Subcarpaților Bucovinei, Moldovei și Munteniei până la Slănicul de Prahova, de unde se reduce la clipe fără rădăcină— Buștenari, Gura Drăgănesei— dispărând cu totul spre apus de P r o v i ț a. — B. Pânza internă (probabil Besk'izi d-lui Uhlig), constituită din depozite cretacice și numulitice, este susceptibilă de a fi divizată în două părți: - - B, Pânza gresiei de Fusarii, pe marginea externă a Carpaților, este alcătuită — exceptând complicațiunile datorite solzilor secundari — numai din depozite numulitice. — B2 Pânza gresiei de Siriu (de Uzu propriu zis) în care sunt coprinse deposite cretacice și numulitice. In general pânza internă încalecă peste pânza marginală până la Teleajen, dispărând spre apus de acest rîu aproape cu totul sub pân- zele superioare și cuvertura mioplioccnică. - - C. Pânza conglomeratului de Bucegi (clipele interne ale d-lui Uhlig) este constituită din șisturile cristaline de tipul celor din Leaota (Reinhard 33 și 36) și din conglomeratul de Bucegi cu clipele sale calcare. Această pânză între valea Prahovei și isvorul Teleajenului și în nordvestul Moldovei încalecă peste pânza internă. Cu toate că ea se găsește întreruptă la curbura Carpaților, sunt însă câteva petece scăpate nedistruse de eroziune, care pun în destulă evidență perfecta ei continuitate în tot lungul marginei interne a Carpaților. Deși Mesozoicul acestei pânze prezintă urmele unei deplasări oare- care față de șisturile cristaline (Berjeron 3), după datele actuale nu o putem separa în două. Cel mult dacă se poate admite că prin mișcarea întregei pânze, s’a cauzat prin aceasta o alunecare a depozitelor meso- zoice față de șisturile cristaline. — D. Pânza marnelor roșii senoniene, este constituită din de- pozite aparținând Senonianului, Numuliticului și Saliferului ce se atribuia *) D-l Mrazec și eu, vom da la lumină în curând un studiu mai amănunțit asupra tectonicei generale a flișului carpatic. Institutul Geologic al României igr/ NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 379 odinioară așă numitului «Golf de Slănic>'-Prahova. Ea încalecă peste toate celelalte pânze dela „Linia Dâmboviței" până la Teleajen. In câteva ferestre, în lungul a două linii anticiinale : Pucioasa-Fusaru-Breaza d e J o s - C o r n u - C o s m i n a, și Fieni-C uimea B e z d e a d u l u i — Ș o - triile-Bertea, ea lasă să apară pânza gresii de Fusaru*). Intre Vălenii de Munte si Gura Teghii, redusă la o fâșie îngustă de Salifer și șisturi menilitice, această pânză este prinsă sub marginea meridională a pânzei gresiei de Fusaru. Complexul șisturilor de Sinaia. In câteva puncte pe valea lalomiței și lalomicioarei,pe tot cursul superior al văei Prahovei—la N de Comarnic—și spre răsărit de marginea orientală a masivului mesozoico-cristalin meridional, până la isvorul Te- leajenului, apare de sub ultirnile trei pânze atât în România cât și în Transilvania complexul șisturilor de Sinaia**). Acest complex care su- portă toate pânzele acestei regiuni, conține la partea sa superioară o serie de strate gresoase marnoase, cenușiu-închise, cu hieroglyphe și fucoide (M oro e ni - Pe t roși ța, val. lalomiței și Corn ar ni c-Prahova) pe care în- clin a o crede în direcță continuitate cu marnele gresoase cenușii cu pești, ce apar în ferestre sub pânza gresei de Fusaru la Pucioasa-Mo- Îăeni-Gura Bezdeadului și Ia Ț â ța-Pe t roși ța în valea lalomiței, precum și la N de Bezdeadu în valea Bezdedelului. La E de Prahova această serie de strate ia parte la constituția tuturor solzilor secundari ***) ce caracterizează tectonica locală a regiunii coprinsă între Doftanâ și Teleajen. In această din urmă regiune d-l Mrazec le consideră ca numulitice. La Comarnic seria aceasta de straturi — valea Feterenilor — trece la partea sa superioară în argile și marne gresoase cenușii-vinete cu și eflorescențe sărate (sulfați și cloruri de sodiu), care sea- mănă într’un mod isbitor cu marnele și gresiile marnoase ale Saliferului- moldovean. *) Aceste ferestre, in special cele de pe linia Pucioasa — Fusaru — Breaza — Cornii — Cosmina — (Măceșu-Melicești) corespund cu linia de separație in două ju- mătăți a așă numitului golf salifer dc Slănic, în lungul căreia D-l Teisseyre (7/ pag. 328 și în harta alăturată) le separă ca zone îndoelnice (cuprinse ca vechime între cretacicul superior și miocenul superior) sub numele dc «Gresie de Fusaru». In gre- siile din fereastra dela Breaza de Jos—Fricoasa și în cea dela Pucioasa d-nii Botez Schulze și cu mine am găsit Numuliți, ceeace exclude orice îndoeală asupra ve- chimii lor cocenice. **) Vezi și POPOVICI-Hatzeg 50 pag. 106 și harta alăturată. ”‘) I.a alcătuirea solzilor iau parte: seria dc strate dela partea superioară a complexului șisturilor dc Sinaia, gresia de Fusaru și pânza marnelor roșii senonicnc. Institutul Geological României 380 ION POPESCU-VOITEȘTI _________ Mai departe spre W această serie întreagă se ascunde sub depo- zitele pânzelor conglomeratului de Bucegi și marnelor roșii senoniene Comparând acum aceste fapte cu acea ce am găsit la descrierea Numuliticului getic, pare că în mod natural se impune o legătură între Numuliticul getic și seria superioară complexului șisturilor de Sinaia. Faciesurile Numuliticului în pânzele carpatice. Nu-i tocmai ușor lucru a-și face cineva o idee precisă despre fa- ciesurile Numuliticului din flișul Carpaților români, mai ales că până acum Numuliticul n’a fost studiat niciodată din acest punct de vedere si din cauza multelor denumiri create în cele mai multe cazuri pentru simple variațiuni locale. D-lor Athanasiu, Mrazec și Teisseyre datorim pentru prima dată deosebirea acestor faciesuri în Moldova, atunci când dânșii au stabilit unitățile tectonice ale pânzei marginale și pânzei interne. — A. Pânza marginală. Am spus că această pânză este consti- tuită aproape numai din depozite numulitice. în Moldova s’a putut sta- bili că ele corespund Numuliticului mediu și superior. 1. Numuliticul mediu este reprezentat prin marne argiloase gre- soase cenușii, uneori cu colorațiuni roșii-vișinii, alteori cu vărgi verzui, Deobicei aceste strate au intercalate: bănci de marne calcare fine- cu hierogylphe fine și cu splendide fucoide; gresii cenușii micacee în bănci subțiri și cu structura curbicorticală *). Dar acea ce nu lipsește nici odată din acest facies numulitic, sunt conglomeratele verzi, câte odată foarte fine și pline cu Numuliți mici, alte ori cu elemente mari și în acest caz se găsesc cantonate deobicei la partea superioară a seriei. D-1 Teisseyre (72 pag. 572) distinge trei variațiuni în acest facies, pe care-1 denumește „Straturi de Târgu-Ocna"; dar, lucru de altfel na- tural, interpretare profilelor sale (op. cit. fig. 6, 7 și 11) nu mai poate corespunde cu noile concepțiuni asupra tectonicei regiunii, așa că acolo unde în pânza internă apar în ferestre, pânza marginală și saliferul au- tohton (valea Oituzului la Hârja), aceste nu sunt separate. Astăzi se știe că „palaeogene Salzthonfacies" (op. cit. pag. 569!, nu este decât formațiunea saliferă mediteraniană apărând în ferestre față de cele două pânze inferioare ale Carpaților moldoveni. Ceeace a con- tribuit și mai mult la această confusiune sunt si conglomeratele verzi ale Numuliticului pe care d-1 Teisseyre le confundă cu acele conglomerate verzi ce d l Mrazec descrie în acoperișul masivelor de sare din Saliferul moldovean. ') Curbicorticală = Strzalka, după Mrazec (77J pag. 40. Ă Institutul Geologic al României \jGRy NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 381 După d-l Teisseyre, la basa straturilor acestui facies s’ar găsi in- tercalate în câteva puncte o gresie— „Greșia de Moinești"-în care d-l Athanasiu menționează prezența Numuliților. In fine d-l Athanasiu descrie încă la baza acestui facies mesonu- mulitic o serie de șisturi silicioase negre, trecând pe unele locuri la ade- vărate silexuri și pe care d-sa le denumește „Straturile de Audia." 2. Numuliticul superior. Oligocenul este reprezentat în această pânză prin o puternică serie alternantă de șisturi menilitice și de gresie dc Kliwa (34 pag. 23). I se deosebeau pe vremuri două părți: un orizont inferior in care pre- dominau șisturile menilitice și unul superior în care predomină gresia de Kliwa; dar după observațiunile noastre care confirmă pe deplin pe acelea ale d-lor Mrazec, Athanasiu și Macovei, gresia de Kliwa se găsește inter- calată în ambele părți, însă ceva mai puternic reprezentată în cea surpioară. Conglomeratele verzi se găsesc și în depozitele acestea oligocenice de obicei intercalate șisturilor menilitice, mai rar gresiei de Kliva. Țin să amintesc că în Oligocenul acestui facies numulitic se gă- sește chihlibarul în Muntenia. In șisturile menilitice sunt coprinse șisturile dysodilice, stratele cu silex și calcaruri silicioase, acestea câteodată în bănci foarte puternice mai ales în partea inferioară a depositelor (Schipoter-Schichten") după Paul). Țin de asemenea să reamintesc că gresia de Kliwa — gre- sie silicioasă albă, fină și fără calcar—nu se găsește intercalată decât Oligocenului pânzei marginale și este considerată de d-l Mrazec (29) ca reprezentând o formațiune de dune. — B. Pânza internă. Am deosebit aci două subdiviziuni: Bt Pânza gresiei de Fusaru**) la marginea externă a pânzei interne, este separată de pânza gresii de Siriu prin o serie de marne calcaroase vărgate — «R o p i a n c a-S ch i c h t e n» din valea Oituzului după geologii unguri (Bockh 6, pag. 89)—și care se poate urmări pe aceeași înălțime la basa gresiei de Siriu din valea Oituzului până în valea Pra- hovei (Ta 1 i a-C o m a r n i c). Gresia de Fusaru care începe în valea 1 re- tușului—Moldova —nu coprinde până în valea Buzăului decât Numuliticul mediu, reprezentat prin o gresie micacee, cenușie când este nealterată, devenită cenușie-galbcnă prin alterație, cu intercalațiuni conglomeratice și lăsând în relief, sub influența agenților atmosferici, părți mai resistente de mase sferoiJale foarte variate ca formă. Această gresie se presintă dispusă în bănci puternice separate prin slabe intercalațiuni de șisturi marnoase. *) Straturile de Audia după Athanasiu. **) Gresia de Fusaru ar corespunde în val. lalomițci cu «Sandstcingebit von Fusaru» al d-lui Teisseyre f/y^nuinsă și cu interpretarea tectonică ce dânsul i-o dă- ȚA Institutul Geological României 16 rȚ 38? ION POPESCU-VOITEȘTI _____________ Spre W de apa Buzăului, pe vreme ce partea sa inferioară păs- trează aceleași caractere petrografice, gresia de Fusaru devine la partea sa superioară mai marnoasă, așa că acestea devenind mai puternice, e- lementul gresos rămâne representat numai prin intercalațiuni de bănci foarte reduse ca grosime. Către partea lor superioară, aceste marne devin foioase, trecând la adevărate șisturi dysodilice, în care se găsește slabe intercalațiuni de bănci mai silicioase, câteodată chiar sișturi menilitice, dar nici odată gresia de Kliva. Dacă în partea superioară a acestei pânze care reprezintă un echi- valent al șisturilor menilitice nu se găsesc decât resturi de pești, in partea sa inferioară, în gresia de Fusaru propriu zisă, D-nii Mrazec, Sava Athanasiu, Botez, Schulțe și eu am putut observa presența Numuliților, Asilinelor și Orthophragminelor în toată intinderea sa și anume pe o linie depărtată de marginea sa externă cu aproape un kilometru. Până acum nu s’a semnalat prezența Numuliților mari, astfel că după presența Asilinelor s’ar putea conchide că pânza gresiei de Fusaru conține depozite numulitice cari încep cu Auversianul, ori cel mult cu Lutețianul superior, continuându-se și în Oligocen. In legătură cu partea frontală a acestei pânze, trecând în afară și peste linia de încălecare peste pânza marginală, se găsește la apus dc curbura Carpaților o serie de straturi gresoase cenușii, cu structura curbi- corticală foarte pronunțată, cu hieroglyphe fine admirabil conservate și cu intercalațiuni de marne verzui. Această serie, în general, amintește faciesul Mesonumuliticuiui pânzei marginale din Moldova și Bucovina, exceptând conglomeratele verzi ; ea amintește de asemenea faciesul de- pozitelor ce geologii unguri (BdCKH 6 pag. 137) numesc «Obere Hie- roglyphe nschichten» ce se găsesc imediat la partea superioară a gresiei de Siriu (de Uzu) în valea Oituzului la N de satul Oituz. Straturile acestea sunt considerate atât în Ungaria (Bockh op. cit. Paul și Tietze .[6 pag. 283) cât și în România (Mrazec) ca aparținând Numuliticului. Spre W de Doftana aceste straturi s’au păstrat numai în câteva puncte ca: pe vârful dela isvorul părăului Comarnic și pe culmea ce pleacă dela aceasta spre Șotriile *). In aceste două localități ele sunt, ♦) La apus de Prahova, un reprezentant al acestor straturi s’ar putea recu- noaște in șisturile dc gresie marnoasă, cenușie verzuie, cu structură curbicorticală și admirabile hieroglyphe, cc apar pc o linie aproximativa Comarnic- Morocni- 1< i u A 1 b - P u c h e n i, separând depozitele pânzei marnelor senoniene in două zone: una la N compusă din senonian și Numulitic intim legată de Ccnomanian și alta la S, în pânză încălecată peste pânza gresiei de Fusaru. Aceste șisturi se pot urmări până la Cotencști (malul drept al văiei Cotencștilor) in valea Dâmboviței și pre- zintă pc toate părțile raporturi cu partea gresoasă superioară a Cenomanului. Institutul Geologic al României NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 383 ca și la Oituz, in legătură cu o gresie ce petrograficește se apropie mai mult de gresia de Siriu decât de cea de Fusaru. Gresia aceasta—-«Magyaroser Sandstein»—este considerată în Tran- silvania (Bockh 6 pag. 137) ca eocenică superioară. Faptul că această serie de straturi gresoase-marnoase se găsesc în legătură cu ambele subdiviziuni ale pânzei interne, se explică prin acea că ambele subdiviziuni ale acestei pânze constituiau primordial o singură unitate tectonică, cum de exemplu constituesc în lungul văiei Buzăului. — B2. Pânza gresiei de Siriu (deUzu,propriu zis după Herbich etc) este constituită din o gresie micacee cenușie, slab glauconitică și dispusă în bănci puternice separate prin slabe intercalațiuni marnoase. Până acum din această gresie nu s’a citat nici un rest organic. Geologii austriaci și unguri (Herbich 21 BOkh 6 și Paul și Tietze 46) consideră partea sa inferioară, de altmintrelea singura care trece și pe teritorul românesc în câteva puncte, ca cretacică superioară. Ei con- sideră în acelaș timp seria de straturi dela partea sa superioară—«Obere Hi er ogl yphenschi c h t e n» si «Magy ar oser-San dstein , intim legate între ele și cu gresia inferioară, ca numulitice. Cu privire la porțiunea din această greșie ce trece pe teritorul ro- mânesc, n’ași puteâ spune dacă coprinde sau nu și depozite numulitice. — B. Pânza conglomeratului de Bucegi. In această pânză, la bl de «Linia Dâmboviței» nu se cunosc până acum depozite care să poată fi atribuite Numuliticului. Spre apus de această linie, poate că orizontul conglomeratic al Numuliticului getic și petecile de calcar numulitic de tipul de Albești, s’ar puteâ alătura acestei pânze, cu oare care probabilitate. — D. Pânza marnelor roșii senoniene este ultima pânză în care Numuliticul este bine reprezentat. După cercetările d-lor Mrazec Ly și 7/2 Popovici-Hatzeg (jo) Teisseyre (74) Botez (7) și Voitești (48), Nu- muliticul este reprezentat în această pânză printr’o alternanță de marne cenușii foioase și gresii micacee în bănci subțiri. Extremitățile acestor bănci de gresie rămasă în relief pe pereții văilor dau acestui facies un aspect particular vărgat, Suprafețele acestor bănci sunt ornate cu ad- mirabile hieroglyphe și câteodată se prezintă pline de Foraminifere. După studiile d lor Mrazec și Botez și după cercetările noastre proprii, vârsta acestor depozite ar fi coprinsă între Lutețianul superior și Oligocenul mediu. Tipul ce schițarăm în rândurile de mai sus, corespunde, exact vor- bind, Numuliticului din regiunea văei Prahovei, dintre Breaza de Sus și Gura Belii. Dar în general acest facies, ce se obicinuește a se numi «B ar t o n ianu 1 d e Șotriile» prezintă variațiuni importante atât spre W cât și spre E de valea Prahovei. 4 A Institutul Geologic al României \ igr/ 384 ION POPESCU-VOITEȘTi Astfel, spre E, el prezintă intercalată o gresie micacee tare, plină cu Foraminifere și Lithothamninm și către partea superioară a seriei găsim reprezentat faciesul menilitic tipic, dar fără gresia de Kliwa. Spre W, până în valea Argeșelului, puțin și în regiunea Albeștilor, partea inferioară a acestei serii este caracterizată prin desvoltarea mare ce o iau băncile de gresie, uneori chiar fin conglomeratică, alternând cu marne argiloase vinete ; iar în partea superioară predomină șisturile menilitice cu silex și foarte bogate în re-turi de pești. Acum după ce am văzut pe scurt care sunt faciesurile numuliticc în pânzele carpatice, amintindu-ne și cele ce am spus cu ocaziunea des- crierii complexului șisturilor de Sinaia, vedem că din toate aceste facie- suri numai cu seria dela partea superioară a șisturilor de Sinaia putem legă Numuliticul getic atât din punct de vedere petrografic cât și tectonic Mai găsim de asemenea că o asemănare oarecare ar putea fi fă- cută și cu mesonumuliticul pânzei marginale. Această din urmă asemă- nare pare confirmată nu atât prin faciesul petrografic care este întru câtva bine deosebit, cât prin prezența clementelor verzi exotice, cari deși slab reprezentate dar totuși există atât în seria superioară șisturilor de Sinaia cât și în unele părți mai conglomeratice din marnele gresoase ale Nu- muliticului getic (Nucșoara, câmpiile Vâlsanului, etc.). IV) Tectonica regiunii. Numuliticul getic fiind strâns legat dc masivul mesozoico-cristalin meridional, mișcările ce a încercat nu pot constitui decât un mic episod al mișcărilor ce întreg masivul a avut de încercat. Pentru o mai apropiată înțelegere a acestui mic episod, voi începe prin a dâ o scurtă privire asupra mișcărilor tectonice stabilite până azi în masivul cristalin meridional. După d-1 Murgoci <79, 40, 41, și 43), care interpretând faptele pune într’o nouă lumină resultatul cercetărilor d-lor Mrazec, Jnkey, Scha- farzic, Toui.a, Cvijic și pe ale sale propii, în masivul cristalin meridional avem o pânză, pânza grupului I cristalin cu cuvertura s’a mesozoică, în- călecată peste cristalinul grupului al II-lea și cuvertura sa de roce me- sozoice; înțelegând grupele de șișuri cristaline în sensul diviziunii făcută de d-1 Mrazec (31). D l Murgoci crede că aproape întreg masivul cristalin este constituit din rocele primului grup cristalin, rocele grupului al II-lea apărând numai în câteva ferestre ca: în masivul Parângului, în masivul Rătezatului și V ulcan, în Munte-mic și în valea Dunării. *) Linia de încălecare *) Vezi Murgoci 43, tabloul 2 și 3. jk Institutul Geological României XjGR/ NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 385 între ambele grupe este indicată prin prezența Mesozoicului metamor- fozat ținând parte de grupul autohton, parte de flancul invers al pânzei primului grup, foarte mult redus prin strivire. Șisturile cristaline ale am- belor grupe sunt considerate ca provenind din metamorfazarea unei serei, de roce sedimentare aparținând Paleozoicului *) antepermian. D-l Murgoci mai deduce că această încălecare a avut loc probabil între Barretnian și Cenomanian. Murgoci se bazează în stabilirea acestei vîrste pe următoarele fapte: pe când în transgresiune peste rocele pânzei grupului I cristalin se găsesc depozite corespunzând cretacicului superior (conglomeratul de Bucegi) și Nurnuliticului, peste rocele grupului al II-lea astfel de depozite nu s’au găsit și cele mai noi formațiuni atri- buite în Banat (Transilvania) și în Serbia Mesozoicului autohton sunt cel mult de vîrstă baremiană. D-l Murgoci mai învoacă în sprijinul acestei vârste a încălecării și faptul că în flișul cretacic superior și paleogen din Carpați, elementele constitutive sunt în majoritate alcătuite din roce aparținând grupului I cristalin și cuverturii sale mesozoice. Ținându-ne strict de faptele stabilite de D-l Murgoci, rezultă că în regiunea Oltului și dela Olt spre E, din punct de vedere tectonic, n’avem a face decât cu primul grup al cristalinului, așă că orice nouă observa- țiune pe acest teren, nu privește decât acest grup de șisturi cristaline. D-l Murgoci (4)) admite că și cristalinul grupului al II-lea trece la E de Olt, dar nu e încă scos la iveală, eroziunea găsindu-se la nivelu grupului I. Pe harta ce însoțește cercetările d-lor Mrazec și Murgoci (31 pl. I) asupra distribuțiunii șisturilor cristaline în Carpații meridionali, al II-lea grup se găsește indicat în regiunea Câmpulungului. Cu toate că faptul este în contrazicere cu concluziunile d-lui Murgoci, totuși, d-l Mrazec **) crede că grupul al II-lea să fie reprezentat pe marginea de S a ma- sivului cristalin din valea Dâmboviței, puțin mai sus de Stoenești (ma- lul drept), nu însă și în masivul Leaotei, cum este indicat pe sus nu- mita hartă. In acest masiv D-l Reinhard (55 și 46) a determinat petro- graficește existența unui grup foarte apropiat de grupul I, care după cercetările sale și ale noastre proprii, constitue tectonicește, împreună cu cuvertura sa mesozoică, o pânză independentă. D-l Reinhard (36) înclină a crede dc câtva timp că șisturile cris- taline ale grupului al II-lea nu înaintează de loc spre răsărit de Olt, această parte a masivului cristalin fiind după domnia sa constituită exclusiv din șisturi cristaline aparținând grupului I. *) D-l Reinhard, după cât știu, găsește că în masivul cristalin din nordul Moldovei printre rocele care poartă pecetia metamorfismului de contact sunt și calcaruri dolomitice triasice. *’) După o comunicare verbală. Institutul Geological României 386 IPX POPESCU-VOITEȘTI_________________________ • Astfel se prezintă faptele stabilite până în present. Să trecem acum la acele ce ne sunt puse în evidență prin studiul Numuliticului din Depresiunea getică. Ne amintim că: în regiunea câmpiilor Vâlsanului,**) în valea Rîului-Doamnei din sus de Bahna-Rusului și pe Plaiul Le- reștilor, cristalinul pânzei conglomeratului de Bucegi încalecă peste orizontul inferior al Numuliticului getic. Linia aceasta de încălecare co- incide cu «Linia Dâmboviței», deci cu marginea de SW a pânzelor flișului carpatic. In Valea Prahovei știm că grație puternicii eroziuni în cuvertura cenomaniană, complexul șisturilor de Sinaia se găsește scos la iveală. Posiția acestui complex atât în valea Prahovei cât și la E de a- ceasta, este inferioară pânzelor flișului, deci inferioară și față de pânza conglomeratului de Bucegi. Ne amintim că această pânză este constituită din cristalinul de tipul descris de d-l Reinhard în Leaota (44) și din cuvertura sa mesozoică, și că cu toate că în nici un loc nu s’a putut observă vre un raport direct între aceste șisturi cristaline și complexul șisturilor de Sinaia, cu toate acestea s’au putut stabili următoarele: mai întâi că întotdeauna șisturile de Sinaia apar sub conglomeratul de Bu- cegi și al doilea, or unde apare baza conglomeratului de Bucegi și a in- sulelor de calcar jurasic-neocomian prinsă în el, ele se reazămă fie direct fie prin intermediul potecilor de șisturi liasice peste șisturile cristaline ale pânzei, însă întotdeauna fără urmă de șisturi de Sinaia. In urma acestor constatări suntem forțați a admite că posiția complexului șistu- rilor de Sinaia este inferioară și față de șisturile cristaline. După concluziile la care ajunge d l Popovici-Hatzeg (40 pag. 106— 108), bazându-se pe identitatea stabilită de Paul (46) între șisturile de Sinaia și acelea în care Herbich (21) găsește la Kowasna (Transilva- nia) o faună neocomiană, șisturile de Sinaia ar reprezenta cretacicul in- ferior, desvoltat în faciesul flișului carpatic. Am arătat altădată că șisturile de Sinaia posedă la partea lor su- perioară o serie de straturi (Comarnic-Petroșița), care petrografi- cește seamănă în partea lor inferioară (gresie marnoasă vânătă-cenușie) cu faciesul Numuliticului getic, iar prin marnele verzui cu eflorescențe să- rate, dela partea lor superioară seamănă cu Saliferul moldovean. Am presupus atunci o legătură directă între partea inferioară a acestei serii (partea gresoasă marnoasă cenușie-vânătă) și șisturile oligo- cenice cu pești ce apar în ferestre, în văile lalomiței și Bezdedelului, sub pânza gresiei de Fusaru. **) Vezi hărțile alăturate aci, precum și cele alăturate lucrărilor 48 și ^6. jX, Institutul Geologic al României NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 387 Dacă racordăm acum toate aceste date, ajungem la următoarele concluziuni: a) Șisturile de Sinaia constituesc tectonicește o unitate compusă stratigraficește, în majoritate, din depozite neocomiene, dar care la par- tea superioară aparțin Numuliticului, mergând, probabil, până la Medi- teranian ; totul fiind puternic dinamo-metamorfozat. b) Acest complex are aceiași posiție tectonică vis â-vis de pânzele flișului carpatic ca și autohtonul acestor pânze în Moldova, Muntenia orientală și în Oltenia, ceeace implică a l consideră ca reprezentând le- gătură de unire între depozitele getice și autohtonul pânzelor flișului carpatic. c) Pânza conglomeratului de Bucegi încalecă în acelaș timp și peste Numuliticul getic (și Miocenul inferior) în regiunea Rîu-Doamnei- Câmpiile Vâlsanului, și peste complexul șisturilor de Sinaia în re- giunea văiei Prahovei. d) Acum, dacădeoparte, ne reamintim de asemănarea petrografică dintre: șisturile de calcaruri negre din vestul basinului Brezoi, șisturile calcare de deasupra calcarului jurasic de Ce r n ădi a■ Pol o vr aci (Red- lich pag. 14), dintre cele dela Ciocadia care par a suportă insula numulitică dela Săcel (Gorj), și dintre acele ce d-nii Murgoci (4}. pag. 33) și Toula (76, pag. 248) descriu ca apărând în fereastra Bai a-de- Aramă—Balta (Mehedinți), cu șisturile de Sinaia propriu zise; dacă de altă parte reamintim marca asemănare petrografică ce d-l Mrazec găsește între șisturile de Sinaia și șisturile de calcaruri negre prinse în valea Dunării la linia de încălecare între grupul 1 și al Il-lea cristalin, ne găsim forțați să admitem cel puțin sub formă de ipoteză, că prezența grupului al Il-lea cristalin în partea orientală a masivului inesozoic-meri- dional n’ar fi exclusă. Prin urmare părerea d-lui Mrazec asupra prezenței acestui grup în valea Dâmboviței la Stoenești pare destul de înte- meiată. * * * Am văzut că Numuliticul getic se poate divide din punct de ve- dere petrografic și tectonic în două orizonturi: Orizontul inferior marnos și orizontul superior gresos-conglomeratic, în care găsim blocuri enorme de calcar cu Hippurites. La baza fiecărui din aceste orizonturi am găsit prezența unor depozite mai vechi decât Numuliticul, anume la baza ori- zontului inferior, șisturi calcare negre (Brezoi) ce ar putea fi luate drept un omolog al șisturilor de Sinaia și la baza orizontului superior gresia silicioasă cu resturi de Inoceramus. Tocmai pe prezența acestor forma, țiuni mai vechi se bazează independența tectonică a acestor două ori- zonturi numulitice. Ănuarul Institut. Geologic al României, 'Voi. Ui, Fasc. II. 8 Institutul Geologic al României 388 ION POPESCU-VOITEȘTI Am arătat de asemenea că pe când orizontul superior apare în regiunea Muscelelor strâns legat de masivul cristalin al Coziei, cel infe- rior din contră prezintă o absolută independență atât față de orizontul superior cât și față de cristalinul Coziei. Această independență apare cu atât mai evidentă cu cât între Plaiul Nucșoarei și Rîu-Doam- nei, cristalinul Coziei și conglomeratele orizontului superior fiind între- rupte, marnele orizontului inferior din regiunea Muscelelor se unesc cu cele din Câmpiile Vâlsanului ce țin de fășia numulitică internă masivu- lui cristalin întreg, deci la spatele gneisului de Cozia. Știm de asemenea că atât în mijlocul basinului Titești cât și pe marginile, sudică și nordică, a basinurilor Brezoi și Titești se găsește o puternică brecie de fricțiune. In raport cu aceste constatări, două chestiuni de ordin tectonic se pun dela sine: 1° care sunt raporturile între gneisul de Cozia și orizon- tul marnelor numulitice, și 2° în ce raport stau conglomeratele orizon- tului superior cu cristalinul pânzei conglomeratului de Bucegi. D-l Reinhard ($6), cu care am avut ocaziunea de a revedea regiunea dintre Argeș și Rîu Doamnei și care de câțiva ani se ocupă cu studiul cristalinului Munților Făgărașului, crede că gneisul de Cozia care consti- tue aproape în întregime culmea Coziei s’a ridicat de jos în sus, ca o lamă înpărțind astfel în două depozitele sedimentare. Reinhard admite, prin urmare, că, din Plaiul Nucșoarei spre E de unde gneisul de Cozia nu se mai arată, el este acoperit de ambele ori- zonturi ale Numuliticului precum și de pânza conglomeratului de Bucegi. Noi am arătat însă că numai orizontul conglomeratic vine direct în contact cu cristalinul Coziei, deși am avut ocaziunea să demonstrăm suficient că marnele sunt inferioare acestui orizont. In cazul când lama de gneis s’a ridicat de jos în sus, ar fi trebuit ca ambele sale laturi să fie însemnate prin linii de ruptură și în lungul acestora, cel puțin din distanță in distanță să găsim brecie de fricțiune. In realitate linia de ruptură nu se găsește decât pe marginea sa de miază-noapte, în lungul căreia nu numai că esixtă brecie de fricțiune dar și depozitele sedimentare din basinurile interne, Brezoi și Titești, în- clină în spre gneisul de Cozia, pe când pe marginea sudică a acestui gneis găsim rezemându-se direct orizontul conglomeratic. D-l Reinhard ($>, pag, 377—378) într’o scurtă dare de seamă asupra cristalinului Munților Făgărașului conchide următoarele: Pe partea exterioară (sudică) a lamei gneisului de Cozia nu se găsesc în nici-o parte șisturi cristaline caracteristice grupului I, acest grup găsindu-se repre- zentat numai spre N de culmea Coziei. Faciesul filitic al șisturilor cris- taline de pe marginea sa sudică se apropie ca facies petrografic mai mult de grupul al II cristalin, cu deosebirea că lipsesc serpentinele ce Institutul Geological României NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 389 caracterizează acest grup în alte părți. Lentilele de gneis de Cozia, de granit, tipul de Albești si de calare de pe valea B ăd ean c a și de pe culmea Sf. 11 i e—Strunga se găsesc, probabil, pe o linie de încălecare a acestor roce filitice. Ca concluzie generală D-1 Reinhard spune că după toate observațiile sale, gneisul de Cozia apare pc o linie de încălecare între două grupe de șisturi cristaline. Din cele arătate mai sus vedem că spre E de Linia Dâmboviței gneisul de Cozia apare ca lentile, înpre- ună cu lentile de granit de Albești și de calcaruri, pe linia de încăle- care a cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi. Acest lucru sc verifică și pentru masivul cristalin din nordul Moldovei (Reinhard 77 pag. 376). Cea mai mare desvoltare însă a gneisului de Cozia o găsim la N și W de marginea apuseană a cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi, reprezentat prin lama dc gneis din Culmea Cozici și dc pe culmea Creme n ei. Lama gneisului de Cozia se întinde neântrerupt dela Cacova- Năruțu până în plaiul Nucșoarei. Vorbind de gneisul din culmea Cr e- menea, d'-l Reinhard (op. cit pag. 376) mai citează o lentilă de gneis în apropiere de Vf. Comisul, care sc prezintă în aceleași condițiuni ca cele din valea Bă dea nea. Judecând după observațiunile d-lui Reinhard, reese că gneisul de Cozia și cel din culmea Creme-nea a trebuit să sufere aceleași fenomene tectonice ca lantilele din Comisul și din valea Bădeanca. căci ar fi nelogic să admitem că cristalinul pânzei conglomeratului de Bucegi nu s’a întins altădată mai la apus de cât marginile sale actuale. La aceleași concluziuni am ajunge dacă studiem harta ce însoțește lucrarea recentă a d-lui Reinhard ($6), pe care cristalinul pânzei con- glomeratului de Bucegi este mărginit prin linii de ruptură și conține pe marginea sa nordică lentile puternice de gneis de Cozia (profil I). De asemenea în partea superioară a lamei de gneis de Cozia sunt indicate lentile de șisturi cristaline ale pânzei conglomeratului de Bucegi prinse pe linii sinclinale în tot masivul Coziei. D-1 Reinhard (56) găsește că aceste lentile din gneisul Coziei pre- zintă metamorfoza de contact cea ce arată o și mai intimă legătură între aceste două mase cristaline. Ținând socoteală de toate aceste considerațiuni, se pare că orizon- tul conglomeratic al Numuliticului este legat de șisturile cristaline ale pânzei conglomeratului de Bucegi. Faptul acesta este foarte probabil pentru conglomeratele din Rîu-Doamnei, de din sus de Bahna-Rusului, unde nu este reprezentat decât cristalinul acestei pânze, dar pentre partea orizontului coprinsă la W de Plaiul Nucșoarei rămâne încă de demonstrat dacă aceste depozite sunt legate numai de șisturile filiticu Institutul Geological României 390 ION POPESCU-VOITEȘTI ce D-l Reihard descrie pe marginea sudică a culmei Coziei și dacă a- ceste șisturi în realitate țin de șisturile cristaline ale pânzei conglome- ratului de Bucegi. Cât despre orizontul marnelor, poziția sa este cu totul clară față de cristalinul pânzei conglomeratului de Bucegi. Raporturile sale însă față de gneisul dc Cozia depind de modul cum considerăm acest cristalin. Dacă considerăm gneisul Coziei ca un lambou fără rădăcină, atunci orizontul marnelor este inferior nu numai față de cristalinul pânzei con- glomeratului de Bucegiî ci și față de cristalinul masivului Coziei. Dacă, din contră, îl considerăm ca un horst, posiția marnelor este superioară față de lama gneisului de Cozia dar inferioară șisturilor cristaline ale pânzei congloratului de Bucegi. Să discutăm puțin aceste două ipoteze în raport cu faptele de ob- servație culese din studiul Numuliticului getic. 1) Să considerăm deocamdată că gneisul de Cozia reprezintă un horst, rămas proeminent după scufundarea regiunilor învecinate în urma șariajului pânzei conglomeratului de Bucegi. El ar reprezenta în cazul acesta inima unui anticlinal orientat primitiv SW—NE cum par a fi și celelalte cute ale șisturilor cristaline ale grupului I cel puțin la limitea nordică a basinului Titești, de care, după d-nii Mrazec și Reinhard, ține gneisul de Cozia cu titlul de rocă eruptivă. In cazul acesta trebuește admis că orizontul conglomeratic al nu- muliticului din regiunea Muscelelor se reazămă pe șisturile filitice din marginea sudică a gneisului Coziei și că aceste șisturi represintă o parte a cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi. In cazul acestei ipoteze, orizontul conglomeratic a venit odată cu pânza conglomeratului de Bucegi, pe când orizontul marnelor numulitice care acoperea lama gneisului de Cozia, a fost complect distrus prin stri- vire la linia de încălecare a cristalinului pânzei conglomeratului de Bu- cegi peste lama gneisului de Cozia. Direcțiunea E—W a lamei gneisului de Cozia s’ar explică prin o deviațiune suferită în timpul și sub presiunea pânzei. In acelaș timD s’a întâmplat și ruperea legăturii ce probabil acest gneis a avut cu acela din culmea Cremenea. Ca o urmare a acestei deviațiuni s’a produs falia dela nordul masivului Coziei și scufundarea cristalinului regiunii ba- sinurilor interne, provocând în acelaș timp o îngrămădire a depozitelor sedimentare și o înclinare a lor spre SE, direcțiune ce corespunde cu acea a încălecării și cu maximul de deviațiune suferită de lama gneisului de Cozia. Natural că această ipoteză explică multe din faptele de observație. Astfel se explică prezența breciei de fricțiune pe marginile de nord si Institutul Geological României NUMULITICUL DEPRESIUNII GETICE 391 de sud, și în mijlocul basinurilor sedimentare interne, precum și prezența acestei brecii pe creasta vârfului Năruțu. Faptul că orizontul conglomeratic din regiunea basinurilor interne stă în legătură directă cu cristalinul, s’ar putea pune pe socoteala îngră- mădirii depozitelor sedimentare în urma scufundării suportului cristalin. Aceeaș ipoteză ar putea explica în fine faptul că în Câmpiile Vâlsanului și pe Plaiul Cereștilor, dedesubtul cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi nu se găsește reprezentat decât orizontul marnelor. Tot deodată însă acestei ipoteze i s’ar putea aduce între altele ur- mătoarele obiecțiuni: Dacă prezența enormelor blocuri de calcar cu Hip- puriți se explică pentru basinurile interne, peste care în tot cazul a tre- cut pânza conglomeratului de Bucegi, rămâne însă neexplicabilă pre- zența lor în orizontul conglomeratic din regiunea Muscelelor, fiindcă suntem obligați a admite că acest orizont a fost adus de cristalinul a- cestei pânze, deși prezența lor trebuește datorită acelorași cauze tecto- nice în ambele regiuni. O și mai mare dificultate însă ni se prezintă când am dori să ra- cordăm acest șariaj cu acela ce d-l Murgoci a stabilit în partea de apus a masivului cristalin. Astfel noi știm că brecia de fricțiune și orizontul con- glomeratic se pot urmări spre W până la poalele calcarului din masivul Bistriței. In cazul ipotezei noastre dacă întindem șariajul pânzei conglome- ratului de Bucegi până acolo, în mod implicit trebue să admitem că și masivul calcar, care se reazămă pe aceleași șisturi cristaline ca și orizontul conglomeratic (Murgoci ^7/ face parte din aceeași pânză. Ori vârsta șa- riajului stabilit de d-l Murgoci în această parte a cristalinului este ante- cenomaniană, pe când, după cum vom vedea mai la urmă, acea a pân- zei conglomeratului de Bucegi este miocenică. 2° In a doua ipoteză, s’ar considera cristalinul culmei Coziei ca re- prezentând regiunea frontală a unui anticlinal de șisturi cristaline ale grupului I, culcat, împreună cu cuvertura sa de depozite sedimentare (orizontul superior numulitic cu gresia senoniană), peste orizontul infe- rior al marnelor numulitice. Această ipoteză ar explică mai bine prezența breciei de fricțiune din jurul basinurilor Brezoi și Titești, precum și trecerile (tectonice) ce această brecie prezintă pe dc o parte cu șisturile cristaline, iar pe de alta cu orizontul conglomeratic (Mănăstirea Cornetu). Admițând că această cută anticlinală face parte dintr’un sistem de cute ale cristalinului grupului 1 care au luat naștere sub presiunea pânzei conglomeratului de Bucegi, avem de distins două cazuri : Sau că această cută anticlinală a fost în mare parte (flancul său Institutul Geological României 392 ION POPESCU-VOITEȘTI normal) distrusă prin trecerea cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi, sau lama întreagă a gneisului de Cozia trebuește considerată ca o lentilă mare adusă în locul în care se află de către cristalinul acestei pânze. In ambele cazuri resturile acestei cute anticlinale a grupului I cristalin, al cărui sâmbure îl forma gneisul de Cozia, trebuesc căutate în lentilele de gneis prinse în cutele cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi din valea Argeșului aproape de C u in p ă n a, din valea Bădeancași din aproprierea Comisului; după cum resturile cristalinului pânzei conglo- meratului de Bucegi, pre apus de «Linia Dâmboviței» trebuesc cău- tate în petecile prinse pe liniile sinclinale ale cristalinului culmei Coziei. Ipoteza aceasta, a doua, pare coraborată și de următorul fapt ce reese din studiul general al pânzelor munților noștri, și anume: cu cât înaintăm spre răsărit cu atât vom întâlni pânze mai noi. Adică, în partea de apus a masivului cristalin meridional avem pânza anteccnomaniană a cristalinului grupului I, și în partea sa de răsărit pânza conglomeratului de Bucegi. Din faptele înregistrate în cursul discuțiunii acestor două ipoteze, putem să ne oprim, cu privire la regiunea Numuliticului getic, asupra următoarelor concluziuni: Numuliticul regiunii muntoasă trebuește considerat ca apărând în fereastră față de pânza conglomeratului de Bucegi, iar conglomeratele din basinul Brezoi, precum și brecia-conglomerat și conglomeratele din ju- mătatea apusană a basinului de Titești, trebuesc considerate ca șariate peste orizontul inferior. In regiunea Muscelelor numai orizontul marnelor apare sub pânza conglomeratului de Bucegi, orizontul conglomeratic prezentând mai multe legături tectonice cu cristalinul acestei pânze decât cu gneisul de Cozia. Lama gneisului de Cozia, în ambeie ipoteze, a suferit o puternică dislocație orizontală sub presiunea cristalinului pânzei conglomeratului de Bucegi, cu maximul dc intensitate la extremitatea sa orientală. In fine ași ipai putea adăogâ că petecile de calcar numulitic. de tipul de Albești, tectonicește aparțin pânzei conglomeratului de Bucegi Vârsta șariajului pânzei conglomeratului de Bucegi, Din descrierea stratigrafică a Numuliticului regiunii Muscelelor se observă următoarele fapte: Ori de câte ori apare faciesul marnos cu gipsuri al Saliferului, el nu se găsea niciodată în legătură cu orizontul conglomeratic, ci întot- deauna cu marnele numulitice. și că, în văile în care orizontul conglo- meratic nu era așâ de adânc ros, spre a pune la iveală orizontul mar- nelor, Saliferul este reprezentat numai prin faciesul vărgat de conglome- Institutul Geologic al României ICR/ NUMULITICUI. DEPRESIUNII GETICE 393 rate superioare care se reazămă direct peste orizontul conglomeratic al numuliticului. Prima din aceste constatări se verifică în regiunea R î u 1 u i-D o a m n e i, unde am găsit pe plaiul Nucșoarei, la Nucșoara și sub Stă ura, gipsuri și marne gipsoase rezemându-se direct peste marnele numulitice. In același loc, între gipsurile dela Nucșoara și cele de sub Stăura, pe unde marnele cu Numuliți din regiunea Muscelelor se unesc cu cele din Câmpiile Vâlsanului, se găsește și un petic de șisturi crista- line înconjurat de marne și plecat peste ele. A doua din aceste constatări se poate verifica în lungul văiei To- pologului. In această vale, începând cu cristalinul culmei Coziei, găsim următoarea succesiune a depozitelor numulitice înclinând în general spre S. Peste cristalin avem gresie cenușie gălbuie în bănci puternice ce ține până la Sălătrucul de Sus; apoi Conglomeratele puternic cimen- tate și nisipurile conglomeratice dela Sălătrucul de Jos, reprezentând orizontul superior al Numuliticului, și care aproape de Șuiei se pierd direct sub conglomeratele faciesului vărgat al Saliferului (Mediteranian su- perior). Deci nici aflorimente de marne numulitice nici de gipsuri miocenice- Având în vedere că orizontul coglomeratic al Numuliticului regi- unii Muscelelor se găsește intim legat tectonicește de cristalinul culmei Coziei și de cristalinul pânzei conglomeratului de Bucegi, pe când ori- zontul marnelor numulitice cu care apare totdeauna în legătură faciesul marnos cu gipsuri al Saliferului este încălecat de cristalinul acestei pânze, suntem forțați a admite că șariajul pânzei conglomeratului de Bucegi a avut loc după depunerea faciesului marnos cu gips și sare al meditera- nianului și înainte de sedimentarea faciesului vărgat conglomeratic al mediteranianului superior. Admițând vârsta aceasta a șariajului, ușor se poate explica faptul de ce gipsurile apar în legătură numat cu marnele cu Numuliți, pe când conglomeratele vărgate au legătură numai cu orizontul conglomeratic. Și în cazul acesta, apariția isvoarelor sulfuroase sau sărate și ascen- dente prin prezența metanului (Murgoci pag. 35—37) în imediata apropiere a marginii sudice a masivului cristalin meridional n’are nimic neexplicabil; căci inplicit trebuie să admitem că faciesul marnos al Sa- liferului a fost apucat odată cu marnele numulitice pe linia de încăle* care a pânzei conglomeratului de Bucegi și în cazul acesta a putut pro- cura cu ușurință elementele minerale ce conțin aceste isvoare. Astfel hidrogenul sulfurat provine prin descompunerea gipsurilor, iar sulfații și clorura de sodiu au fost luate ca și metanul direct de la aceste marne salifere, căci noi știm că, în Subcarpați numai în acest fa- cies avem masivele de sare, iar după d-l Mrazec (35, 36 și 37) tot acest facies al mediteranianului este considerat și ca roc a mumă a petrolului. A Institutul Geologic al României 16 RZ TABLE DES MATIERES Pagcs Introduction............... ... ... ...................... 275 Bibliographic.... .................................................. 277 I. Apcrțu historique............................................. 285 II. Stratigraphie..................................................... 286 A. Distribution.................................................. 286 B. Etude stratigraphique.......................................... 287 1. Le Nummulitique dans la region des collines . .............. 288 Vallee du Rîu-Doamnei................................................ 288 Valide du Vâlsan....................................................... 292 Valea Limpede........................................................ 293 Valide de l’Argeș............................................. .... 294 Valide du Topologu ... 299 Valide dc l’Oltu....................................................... 302 Le Nummulitique â l’Ouest de la Bistrița....................... .... 305 L’ilc paldogdne de Slătioara........................................... 305 L'îlc paldogdne de Săcel (Gori)............................ . ... 306 Les iles paleogenes de l'Oltenie occidentale........................... 306 2. Le Nummulitique dans la rdgion de la haute montagne.......... 307 Le bassin de Brezoi.................................................... 307 Le bassin de Titești................................................... 314 Le bassin des «Câmpiile Vâlsanului».................................... 320 Le lambeau nummulitique de la colline du village de Lerești . . . 321 111. Cons iddrati ons gendrales...................................... 322 1. Rdsumd de la description stratigraphique des depots nummulitiques 322 2. Âge des ddpâts du Nummulitique getique................... . 323 3. Comparaison du Nummulitique getique avec les ddpâts heteropiques des nappes du flysch carpathique. Nappes du flysch................... 327 Complexe des couches de Sinaia . . •................................... 329 Les facies nummulitiques dans’ les nappes du flysch carpathique . 330 4. Tectonique dc la rdgion...................................... 335 Age du charriage de la nappe du conglomerat des Bucegi .... 344 Tablcau comparatif du Nummulitique getique avec le Nummulitique des nappes carpathiques, de la Dobrogea et du bassin de la Transylvanie........................................................ 346 IV. Appendice paleontologiquc........................................ 346 Resumat: I. Partea stratigrafică........ . .............................. 373 II. Vârsta depozitelor Numuliticului getic.......................... 374 III. Comparația Numuliticului getic cu faciesurile hcteropicc din pânzele tii- șului carpatic ...................................... 377 IV. Tectonica regiunii................................................ 334 Institutul Geologic ai României PLANCIIE XVIII (I) 1. Popescu-Voitești. — Nummulitique. JA- Institutul Geological României K3R/ Explications de la planche XVIII (1) Locali te Paf. Fig. 1. Nummulites distansDesh., forme type d’Ar CHIAC Titcchioi (Dobrogea) 347 1 Surface, grand. nat.; la, 1b, le, sec- tions medianes equatoriales, grand. nat.; lb,, sect. mdd. equat. gros., f. Fig. 2. — Nummulites distans Desh. var. depressa D’ARCH 2, 2a Surfaces, grand. nat.; 2b, sect. med. equator., grand. nat.; 2b,: section, mdd. equat., gros. f. Albești (Muscel) 347 Fig. 3. Nummulites Tchihatehefii d'Arch . . 348 3. Section mdd. equatoriale, gros. f. Institutul Geological României J. Popescu-Voitești. Nummulitique. PI. XVIII. (I.) Anuarul Institutul™ geologic al României. Voi. III. 1909 Institutul Geological României PLANCHE XIX (II) I . Popescu-Voitești. — Nummulitique. Explications de la planche XIX (II) Localite Fig. 1. — Nummulites distans Desh. var. minor. d’Ar- CHIAC Fig 1 Surface gros, f; fa section mediane 6quatoriale gros, f; 1b section mediane âquat. gros, f ; Ic section med. axiale gros. f. Nummulites TchihatchefR D’ARCH, A r c f (Argc ș) 347 347 2 , Section med. 6quatorialc. gros, f. FlG. 3. — Conoclypeus Leymeriei Cotteau..............Albești (Muscel) 35'2 3 Vue de profil, grand. nat., pârtie ante- ricure â gauche; 3, Peristome, grand. nat., pârtie anterieure en haut. Institutul Geological României L \ IGR J. Popescu-Voitești. Nummulitique. Pl. XIX. (II.) Anuarul Institutulni geologic al României. Voi. III. 1909. Institutul Geological României PLANCHE XX (III) I. Popescu-Voitești. — Nummulitique. Institutul Geological României Explications de la planche XX (III). Locali te Pag. Fig. 1. — Pyrina Mrazeci sp. nov. ............... Albești (Muscel) 353 1 Face superieure ; 7, face inferieure : 72 vue de profil. Grandeur naturelle. Parti e anterieure vers la gauche. Fig. 2. — Buspatangus cf. Yilanovae Cotteau . . » » 354 2 Face superieure ; 2, vue de profil. Grand. nat. Pârtie anterieure vers la gauche. Fig. 3. — Riunanaster Uhligi gen. nov., sp. nov. . . » » 355 3 , 3V 3.,, 3, et 3b, 3b „ 3b.,, 363’0ssicules de grande taille ă bord droit excave: vus de la face superieure, du bord anterieur, de la face inferieure ct de profil; grand. nat. 3a, 3a „Sa*, 3az Ossiculc de grande taille ă bord,gauche excave, vu de la face super., du bord anter., de la face infer. et de profil; grand nat. 3c, 3c,, 3 c,, 3c, Ossiculc de petite taille â bord droit excave, vu de la face su- per., du bord anter., de la face infer. ct de profil; grand. nat. l'IG. 4. — Congeria cf. Bittncri ANDRUSSOW . . . Gropile Vulpilor (Tit.) 357 4, grand. nat.; 4,, gros. f. Fig. 5.—Naticasp.(du groupedeN.CrassatinaI.AMK). Cucoi (Titești) 358 IGR/ Institutul Geologic al României Pl. XX. (III.) J. Popescu-Voitești. Nummulitique. 5 Anuarul Institutulni geologic al României. Voi. III. 1909 Institutul Geologic al României PLANCHE XXI (IV) I. Popescu-Voitești. — Nummulitique. Institutul Geological României Explications de la planche XXI (IV). Localite Pag. Fig. 1. — Turritella Murgocii sp. nov.......................Stăiștea Mare (Titești) 359 grand. nat. Fig. 2. — Turritella Savae sp. nov.......................... » » » 360 grand. nat. Fig. 3.—Keilostomasp.țdugroupe dc K.niinusllESH.), Gropile Vulpilor » 360 grand. nat. Fig. 4. — Melanopsis Haugi sp. nov.......................... » » » 362 Forme A (type de l'esp&ce) 4,4a, 4b, 4c, 4d, 4c, 4f et 4g; grand. nat. Forme B (carinata) 4h—i; grand. nat. Forme C(striato costata) 4j—1; grand. nat. Fig. 5. — Melanopsis Parkinsoni Desh. var. Tites- tiensis nov. var................................. » » » 362 Fig. 6. — Faunus cf. Archiaci Doncieux. fig. 6 provient de................ A r e f (M u s c e 1) 362 fig. 6a et 6b prov. dc ...........Gropile Vulpilor (Tit.) Fig. 7. — Ceritliium (Potamides) cf. Vivarii Opp. » » » 353 Institutul Geological României J. Popescu-Voitești. Nummulitique. Pl. XXI. (IV.) PLANCHE XXII (V) 1. Popescu-Voitești. — Nummulitique. Anuarul Institut. Geologic al României, Rol. III, fasc. Ii. 9 JA Institutul Geological României 16 șV Explications de la planche XXII (V) Localii Pag. Fig. 1. — Cerithium cf. semigranulosum Lamk. var. a (testa minore) DESH Gropile Vulpilor (Tit.) (1 grand. nat.. 1( gros. f). 363 Fig. ... — Cerithium conoideum Lamk » (grand. nat.). 364 Fig. 3. — Cerithium cf. ciuctum Brug » » (grand. nat.). 364 Fig. 4, — Cerithium 'fitestiensis sp. nov > » (grand. nat.). 365 Fig. 5. Cerithium Boussaci sp. nov ...... » (grand. nat.). 365 IjG. 6. - Cerithium Reinhard! sp. nov Stăiștca Mare » (6 grand. nat., 6, et 62 gros. f). 366 Fig. 7. — Cerithium (Potamides) Vulcani Brong . Gropile Vulpilor * Forme type, fig. 7 (grand. nat.). Forme semistriata, fig. 7a (grand. nat.). Forme raricostata, fig. 7b (grand. nat.). 366 Fig. 8. — Cerithium! Potamides)heptngonntuin sp nov. > (grand. nat.). 367 Fig. 9. — Drillia Popovici! sp. nov ....... » (grand. nat.). 369 Fig. 10. - -Drillia Macovei! sp. nov * » » (grand. nat ). 370 Fig. 11. Borsonia sp. nov » » (grand. nat.). 370 Fig. 1 - - Ceritliium sp.(du groupe du Cer. Corvinum). A r c f (A r g c ș) (grand. nat.). 366 Fig. 13. - Rhyneholithes Albeștii sp. nov. . . . A1 b e ș t i (M u s c e 1) 371 (grand. nat.). J. Popescu-Voitești. Nummulitique. Pl. XXII. (V.) Anuarul Institutulni geologic al României. Voi. III. 1909. Institutul Geological României A MXQRDAGE INTRE Echelle 1:1.000.000 iu Vadului Vălenii'ne Munte 4:500.000 ression WATHES ET IES MNTS OnȘIJES (Roumanie) Comarnic Beliet^6 Nappe du greș de Fusaru Mm. Formation salifere des Subcarpathes dela Moldavie (avec des conglomerats verts dans la pârtie superieure des massiFs de sei.) D Nappe interne* Nappe du greș de Siriu Nappe des marnes rouges senoniennes Schistes de Sinaia Mg. Cnl Formation salifere dela Depression Getique er Schistes cristallins du I-groupe cristallin . INST.„CAR0LGOBC S^LSTRASIDESCU BUCURESCi. Des. 5. TNicutescu. Institutul Geological României Diluvium et terrasses actuelles . 1+ + J Schistes cristallins' du 2* groupe I- —i I .1 Schistes cristallins du 1"groupe I 222Z3 Schistes cristallins de la nappe du congldeiBucegi tîi'HUl’J . I Tithonique - Neocomien F । Barțemien Cenomanien Senonien (nappe des marnes rouges senon.) Nummulitique getique {h7ix,dJ8 Calcaire nummulitique type d’Albești Nummulitique de la nappe des marnes rouges senon. I . I Miocene I Pliocene n i Nappe Institutul Geologic al României RĂSPÂNDIREA ȘISTURILOR VERZI, A JURASICULUI ȘI A NEOCRETACICULUi. IN DOBROGEA Die Verbreitung der Griinschiefer, der jurasischen und neo- cretazischen Schichten in der Dobrogea) DE RADU PASCU In campania anului 1908 am făcut ridicări geologice în regiunea mărginită la NE de linia Picineaga-Casapchioi, iar la SE de linia Hârșova-Canara, urmărind întinderea șisturilor verzi spre sud, răs- pândirea jurasicului, cretacicului și loesului în această regiune. Șisturile verzi. Cele dintâi iviri de șisturi verzi în partea de N a Dobrogei cu faciesul lor tufogen, grezos și conglomeratic, de regulă de coloare verde închisă, le întâlnim în valea A t tn a g e a (A r a m c i ș m e), în valea Dulgheru și pe valea Hornuri ar. Peste tot în aceste localități șisturile verzi se ivesc sub gresiile cretacicului superior, care ca o cu- vertură largă de aproape 14 klm. acopere transgresiv formațiunile mai vechi din partea centrală a județului Tulcea. Distanța relativ mică între ivirile șisturilor verzi, mai sus arătate și între acele ale șisturilor de Carapelit, ce iau parte însemnată la constituirea terenurilor din Nordul Dobrogei, pe de altă parte structura aproape identică a acestor două faciesuri, care nu se deosebesc unele de altele decât numai prin colorațiunea rocei, și în fine faptul că pe valea Alabahir, întâlnim șisturi, cari nu se pot deosebi de loc de șisturile tipice de Carapelit, ne duce la conclusiunea că șisturile verzi nu sunt decât o continuare spre sud a șisturilor de Carapelit și că mica de- osebire între ele nu se poate atribui decât influențelor rocelor eruptive cu cari șisturile de Carapelit stau în contact. Această concluziune este încă întărită și prin faptul că acolo unde șisturile verzi sunt în contact cu roce eruptive ca de pilda pe valea Slava Rusă, laCamena și la Altân-Tepe, ele sunt transformate în șisturi cloritoase și micacee, identice cu acele ce le întâlnim și între șisturile de Carapelit. JĂ Institutul Geologic al României 16 R/ 396 RADU PASCU Șisturile verzi iau o desvoltare foarte mare în partea centrală a Dobrogei și constituesc aproape în întregime fundamentul acestei regiuni Ele apar pe o linie de demarcare (falie) aproape dreaptă ce începe dela Pi ci ne aga lângă Dunăre și se întinde spre SE până în balta Smeica din Ezerul Rase Im. Pe o lățime de aproape 18 klm ele constituesc solul acestei părți a Dobrogei fiind acoperite în părțile înpădurite nu- mai de un strat subțire de pământ vegetal. De aici mai spre NE și SE ele sunt acoperite de un strat mai mult sau mai puțin gros de Loes și nu se mai ivesc decât în văile râurilor sau de alungul muchilor ridicate ale dealurilor, unde prin erosiune a fost desvălite de sub Loes. In strânsă legătură cu aceste iviri isolate stau șisturile verzi dela Cartai cari se întind spre SE până în Marea Neagră. In această regiune ele sunt aco- perite transgresiv de Jurasicul superior ce constituesce ivirile dela Tichi- lești, Alahbair, Chirislic, Seremet, Caramurat și Tasaul. Peste tot în aceste localități calcarurile jurasice se razimă discordant pe stratele de șisturi verzi, cari pe alocurea le înconjoară ca un brâu. Ivi- rea cea mai dela SE a acestor șisturi o întâlnim pe valea Cogea Aii, de unde ele dispar cu totul sub formațiunile secundare si terțiare. Șisturile verzi ca și șisturile de Carapelit sunt alcătuite din un complex de roci, cari pot fi compacte, grezoase sau conglomeratice. Rocile compacte formează bancuri până la 1 m grosime, de co- loare vânătă verzue. Ele au structura compactă, casura mai mult con- coidală și sunt adeseori vărgate prin strate subțiri de o coloare mai deschisă sau mai închisă. Bancuri tipice de astfel de roci se întâlnesc pe valea Casimcea între Căci a mac și Ci ucuchi oi, la Picineaga, la Cicracișiîn alte localități unde ele alternează cu șisturi grezoase. Șisturile gresoase au o șistuositate bine pronunțată și sunt de re gulă de coloare verzue. Structura lor variază după mărimea bobului ele- mentelor din care sunt compuse. Ea poate fi fină tufogenă ca acelea dela Sarighiol, Alahbair etc; sau cu bobul mijlociu ca la Pici- neaga, Topolog, Baidaut, Testemel, Casimcea, Haidar, C i c r a c c i, etc. Ele sunt constituite din un amestec intim de foițe de clorit, cu grăunțe de cuarț și feldspat roșu, printre cari se află foițe mici de mică albă. Adeseori printre aceste se mai observă și cristale mici de Magnetit și uneori unele din aceste strate cum sunt acelea dela P i c i n e ag a, Cail- dereși Baidaut, sunt pline de cuburi de pirită de fer, a căror lă- ture ajunge până la 1 cm. Duritatea acestor gresii depinde de elementele ce le compun. Acolo unde cuarțul și feldspatul preponderează ele sunt foarte dure (Picineaga, Rahman, Haidar, Cicracci); acolo însă Institutul Geological României RĂSPÂNDIREA JURASICULUI ȘI CRETACICULUI 397 unde sunt compuse mai mult din foițe de dorit și mică, ele sunt mai moi și sunt supuse foarte ușor la desagregațiune. Șisturile gresoase trec pe nesimțite în conglomerate, ale căror ele- mente ajung până la mărimea unui ou de găină. Compoziția conglome- ratelor este identică cu aceea a gresiilor: ele sunt compuse din fragmente de roci cloritoase și filitice și de roci eruptive cu cuarț, feldspat și mică albă. Bancuri de conglomerate întâlnim la Casi m ce a, Hai dar, R a li- man, Seremet, apoi în dreptul cătunului Palazu mic unde ele apar la baza calcarului jurasic și în fine în apropierea comunei Cier acei, pe o vale unde conglomeratul se exploatează pentru pavele și borduri și care numai din cauza durității lui a fost de multeori considerat ca granit. Direcția generală a șisturilor verzi este NW—SE, cu o înclinare mare spre SW. Cu cât însă înaintăm spre Sud, direcția lor se apropie de EW cu înclinarea când spre N când spre S (Râ m n i c-B ai r). In unele locuri ca spre pildă la Caciamac, Rah m an, șisturile formează cute strânse, iar în alte locuri cum ar fi îndreptul Palazului mic, de alungul văii Casimcea ele formează cute largi și aici se mai observă și o șistuozitate falșă. Caracteristic pentru zona șisturilor verzi mai sunt numeroasele iviri de filoane și cuiburi de cuarț alb sticlos, foarte răspândite mai ales în partea de Nord a zonei în apropierea rocilor eruptive, ca d. ex. pe d. Altân-Tepe, apoi la Esc hi baba unde întâlnim filoane până la 4 m. grosime, pe d. Râmnicu de jos etc. Cu cât ne scoborîm mai spre Sud, ele se ivesc mai rar și numai ca cuiburi mici printre șisturi. Șisturile verzi ca și șisturile de Carapelit se par a fi lipsite de fosile, din care cauză numai din caracterul lor petrografic și mai ales din presența verucanului intercalat între șisturile de Carapelit și a numeroaselor iviri de roci eruptive, s’ar puteâ admite că întreg acest complex de roci ar aparține formațiunei Permocarbonice. Șisturile verzi sunt exploatate în numeroase cariere, dând un ma- terial bun pentru șoseluire. Cele mai importante cariere sunt: Pici- neaga, Cicracci și Râmnicu de jos. Jurasicul este reprezentat în Dobrogea prin gresii calcaroase, cal- caruri argiloase și silicioase și prin calcaruri albe compacte, cari de re- gulă reprezintă partea superioară a acestei formațiuni. Jurasicul a fost determinat mai întâiu de Peters și în urmă prin studiile speciale făcute de d-nii V. Anastasiu și I. Simionescu. Noi am căutat a stabili numai răspândirea acestei formațiuni. Peters și după dânsul și d-1 V. Anastasiu au considerat ivirile de gresii și de calcaruri dela Tichi 1 ești, Erchesec șiAlah-Bair ca aparți- Institutul Geological României k I6R/ 398 RADU PASCU nând cretacicului mijlociu. D-l Simionescu însă bazându-se pe asemănarea petrografică a acestora cu calcarurile jurasice dintre H â r ș o v a și B o a s c i c bănuește că aparțin tot jurasicului superior, ceeace s’a confirmat în urmă prin prezența unui Perisphindes din grupa Per. Cotovui pe care l-am găsit pe Alah-Bair și a fost determinat de d-l Simionescu. Tot la această formațiune aparțin și calcarurile ce se razimă la Ghelencic, transgresiv peste șisturile verzi, constituind dealurile Bab- tepe, Chirislic, Seremet, Beristepe și Sutorman. Aceste dealuri sunt constituite din gresii și calcaruri compacte, identice cu acelea mai sus arătate și cu acelea dintre Tașaul și capul Midia considerate de Peters tot ca jurasice. Așezarea acestor strate este aproape orizontală, uneori cu o mică în- clinare spre sud. O dislocare mai pronunțată a acestor strate o observăm pe Valea Peșterii, între Chirislic și Seremet, care reprezintă o dislocațiune locală în care este săpată V. Peșterii, și care a dat loc la o scenerie dintre cele mai pitorești, singura în întreaga Dobrogea. Această vale largă de peste 100 m. este pretutindeni presărată cu blocuri, parte rostogolite, parte deabia desprinse prin crăpături de masivul calcaros, formând adevărate obeliscuri cu formele cele mai bi- zare. Păreții văii prezintă dese scobituri cari trec în peșteri mici, pro- duse de apele subterane ce circulau prin crăpăturile calcarului. Mai puțin bogată în scenerii este V. Visterna numită și gura Dobrogei, care constitue trecătoare între Cavargii și Ester. Pe această vale unde se mai zăresc ruinele unui sat vechiu, curge un pârâu cu apă destul de abundentă, alimentat de un isvor ce iesă pe la jumătatea lun- gimei văi, direct din stânca de calcar. Din sus de acest isvor în pe- retele abrupt din partea dreaptă a văii și la o înălțime aproximativă de 100 m., se deschide gura unei peșteri, care ar avea o lungime de mai multe sute de metri. Important este că gura peșterii este tapisată de Argonit alb în formă de coji subțiri, care ne ar indică existența de odinioară a unor isvoare termale. întreg acest masiv de calcar se pare a fi foarte sărac în fosile. Afară de tiparul unui Pecten găsit pe D. Sutorman și a unui spon- gier găsit pe D. Peșterii, toate căutările mele au rămas fără rezultat. Tot la jurasic aparțin și ivirile de calcar dela Dorobanțu, Ca rol 1 și Canar a, cari se par a fi o prelungire spre SE a calcarurilor dela T i c h i 1 e ș t i-A 1 a h b a i r. Calcarurile Jurasice dau un material foarte apreciat, atât pentru construcțiuni cât și pentru șoseluire precum și pentru fabricațiunea cimen- tului. Intre Ilârșova și Boascic, calcarurile sunt exploatate aproape pe întreaga lor întindere, în numeroase cariere dintre cari cele mai importante sunt cariera Mari el a (C i c h i r g e a) cc dă materialul calcaros pentru fa- Institutul Geological României RĂSPÂNDIREA JURASICULUI ȘI CRETACICULUI 399 bricarea cimentului, carierile dela Atârnați, Alvănești, Calachioi etc. care dau piatra de construcție, peatră brută și petriș, de asemenea carierile din Tichilești, Alahbair, Carol I și mai ales cariera Ca- nar a care alimentează aproape întreaga cantitate de peatră pentru con- strucția portului și a silozurilor din Constanța. Cretacicul. Dealurile: Madem Bair (Hamamgi), Cara-Burum și Cale sunt constituite din o pătură relativ subțire (0,50) de gresii calca- roase fosilifere cari trec pe nesimțite în conglomerate compuse din pe- trișuri de cuarț și silex. Aceste conglomerate a fost cosiderate de D nul V. Anastasiu ca aparținând sarmaticului. Legătura strânsă însă a acestora cu gresiile calcaroase dela Cane agi a, determinate ca cretacice, precum și ivirea acelorași conglomerate în mijlocul zonei largi a cretacicului ce constitue partea centrală a județului Tulcea, cum ar fi la nord de Ortachioiși împrejurul Atmagelei, pe de altă parte înfățoșarea fo- silelor conținute ‘în aceste gresii, ne îndreptățește a consideră și aceste iviri tot la cretacicul superior și astfel ele ar constitui extremitatea de SE a zonei cretacice, care atât la Madembair cât și la D. Cale se poate constata că acopere discordant șisturile verzi. Spre Sud în regiunea șisturilor verzi, cretacicul se mai arată numai prin niște rămășițe de gresii calcaroase deasupra șisturilor verzi din valea Caciamac și prin niște petice de argile albe și roșietice cu intercala- țiuni de pături subțiri de conglomerate înroșite de oxid de fer ce se ivesc pe D. Seremet și D. Visterna. Aceste iviri ne dovedesc că în partea aceasta cretacicul a fost supus la o denudațiune foarte întinsă. Loesul acopere toate depresiunile și văile ridicându-se pe dealuri până în apropiere de muchia lor. Grosimea lui este variabilă. In ge- neral se poate constată că în partea de NE a dealurilor și văilor depunerile de loes sunt mai subțiri și chiar lipsesc cu totul, pe când în partea de SW ele se îngroașe din ce în ce, ajungând în unele localități până la 30m. grosime, cum este de pildă la Picineaga, între Hâr- șova și Saraiu, la Dăeni etc. Această deosebire în grosimea loe- sului după regiuni se poate explică prin acțiunea vânturilor de NE ce predominează în această regiune. In ce privește constituția lui se mai constată că în interiorul re- giunei loesul este mai argilos, pe când în partea din spre Dunăre el este din ce în ce mai nisipos și de consistență mai mică și trece în unele locuri aproape în nisip, cum este pe platoul ridicat dela Dăeni. 'A Institutul Geologic al României \jGRy ASUPRA PREZENȚEI PLIOCENULUI IN DOBROGEA DE RADU PASCU In ridicările geologice făcute în anul 1909 am putut stabili pentru prima oară în Dobrogea, existența Pliocenului reprezentat prin etajul Dacic. Acestă formațiune se ivește mai întâi pe malul Dunării de sub un strat gros de loes, în dreptul portului Olt i na de unde se întinde în josul Dunării până în apropiere de lacul Mari ea nu.. Etajul Dacic este format din marne nisipoase de culoare cenușie-vânătă, printre care se ivesc dese concrețiuni de o marnă mai dură. Această marnă conține numeroase fosile foarte bine conservate, printre care s’au putut determină de d-1 lo- nescu Argitoaia următoarele specii : Stylodacna Heberti, Stylodacna sp., Prosodacna sp., Vivipara bi- farcinata Bieltz, Congeria sp. Un al 2-lea punct unde apare etajul Dacic, este pe malul de NE al lacului Bei li cu. Aici se observă strate orizontale de un calcar gresos de o coloare cafenie închisă, plin cu fosile, dintre care unele foarte bine conservate. Dintre fosile se pot distinge: Stylodacna. Prosodacna, Vivipara, Dreissensia, Congeria, etc. Un al 3-lea punct unde apare pliocenul este tot pe malul Dunării în dreptul gurii văi Cânii a, de unde se întinde spre SW până în dreptul punctului numit Dervent. In acest punct malul Dunării fiind bine descoperit se poate observă de sus în jos următoarea succesiune de stra- turi : Sub loess se află un strat de argilă marnoasă gălbue cam de 4m. gro- sime, lipsită de fosile. Sub aceasta, un strat de argilă marnoasă-cenușie cu numeroase tipare de Cardium. Aceste straturi se reazămă direct pe un calcar gălbui fosilifer care trece în calcar albicios de asemenea plin cu fosile și cari aparține cretacicului superior. 'A Institutul Geologic al României \JGRZ RĂSPÂNDIREA JURASICULUI ȘI CRETACICULUI 401 UBER DAS VORKOMMEN DES PLIOCĂN (DACISCHE STUFE) IN DER DOBROGEA. VON radu pascu R es u m e. Bis jetzt wurde in der Dobrugea die neogene Formation nur als sarmatische Stufe erwâhnt. Wăhrend der geologischen Aufnahme im Jahre 1909 konnte ich das Vorhandensein auch des Pliocăns und nament- lich der Dacischen Stufe fcststellen. Die erste Ablagerung dieser Stufe findet sich an der Ablade- punkt Ol tina und von hier lăngs der Donau-Ufer bis Marleanu See. An diesem Punkte erscheinen in dem sehr steilen Donau-Ufer unter einem măchtigen kocsdccke, Schichten von grau-blauen san- digen Mergel in denen zahlreiche Concretionen von einem harteren Mergel zerstreut sind. Diese sandige Mergel sind sehr reich an meiss- tens gut erhaltene Petrafacten unter welchen Herr Ionescu Argetoaia folgende Formen bestimmen konnte. Stylodacna Hebcrti. Stylodacna sp., Prosodacna sp., Vivipara bifarcinata Bielz ; Congeria sp. Ein 2-ter Punkt wo die Dacische Stufe zum vorschein tritt, ist am NO Ufer des Beilicu Sec gelegen. Es kommen hier, horizontale Schich- ten ei nes tiefbraunes sandigen Kalkstcines vor, reich an Petrefacten, da- runter welche sehr gut erhalten. Man kann auch hier ebenfalls, Stylo- dacn en, Prosodacn’en, Viviparen und Congerien unterscheiden. Ein 3-ter Punkt wo das Pliocăn erscheint ist an den Donau-Ufer an Stelle wo das Canliathal in Donau einmiindet. In dem steilen Donau- Ufer, erscheinen hier unter einer Decke von Eoes, eine 4m. machtige Schicht von gelblichen mergeligen Thon. Daruntereine Schicht von grauen mergeligen Thon, der zahlreiche Abdriicke von Cardien enthălt. Das ganze liegt auf eine zu obersten gelblichen. unten weislichen Kalkbanc, reich an Fossilien, die der oberen Kreideformation angehbren. RAPORT ASUPRA ACTIVITĂȚEI LABORATORULUI DE CHIMIE IN 1908—1909 DE Dr. L. EDELEANU In toamna anului 1908 instituindu-se de către Ministerul Indus- triei și Comerțului o secțiune națională română a Comisiunei internațio- nale pentru unificarea metodelor de analiză a derivatelor de petrol, au fost numite, ca membri ai Comisiunei, de către onor. Minister, 16 per- soane, dintre care din personalul Institutului geologic al României d-nii prof. Dr. Mrazec, directorul Institutului geologic, Dr. I.. Edeleanu, șeful laboratorului de chimie dela Institutul geologic și ing. G. Gane, in ca- litate de secretar al acestei secțiuni. Lucrările Comisiunei fiind impărțite între diferitele laboratorii de chimie ale Statului, precum și cele a marilor rafinerii de petrol din țară, laboratorul de chimie al Institutului Geologic a început o serie de cer- cetări particulare, cari pe de o parte servesc la studiul științific și tech- nic asupra petrolului în general, și mai cu seamă asupra petrolului din țară, iar pe de altă parte servesc la adunarea materialului necesar pentru stabilirea metodelor uniforme de analiză a petrolului și a derivatelor de petrol. In Maiu 1909 având loc cu ocazia congresului internațional de chi- mie aplicată la Londra, prima întrunire a Comisiunei internaționale pen- tru unificarea metodelor de analiză a petrolului, secția română, deși abea începuse a lucră, a redactat un memoriu asupra punctelor mai principale care trebue să fie tratate și a arătat modul cum s’au repartizat lucrările Comisiunei la cele IX subcomisiuni ale secțiunei române. D-nii Dr. L. Edeleanu, prof. Gr. Pfeiffer și Dr. Aisinman fiind delegați din partea Comisiunei române a o reprezenta la Londra, au redactat la întoarcerea d-lor din Londra un raport asupra desbaterilor ce au avut loc la întrunirea din Mai, raport care s’a publicat în urmă. Institutul Geological României raport asupra ACTIVITÂȚEI laboratorului de chimie 403 Din acel raport se constată că propunerile secțiunei române au fost luate în considerație de Comisiunea internațională și că programul stabilit pen- tru lucrările Comisiunei diferă puțin de cel propus de secția română. Lucrările executate în acest sens în laboratoriul nostru de chimie sunt: 1. Un studiu asupra petrolului lampant român de D-nii Dr. Edeleanu și ing. G. Gane, la care s’au asociat și D-nii prof. Pfeiffer și Many. Această lucrare s’a făcut în scopul de a determina proprietățile lampantelor ce sc pot obține din țițeiurile românești și anume din țițe- iurile dela Buștenari, Mo reni, Gura Ocniței, Câmpina nepara- finos și Câmpina parafinos, Glodeni, Policiori și Câmpeni- Părjol. Concluziunilc principale la care s’a ajuns sunt următoarele: 1. Din țițeiurile parafinoase, cum sunt cele dela Glodeni, Câmpina paraf., Policiori și Câ m p e n i-P ă r j o l se obțin cele mai bune petroluri lam- pante și ca rendiment și ca proprietăți de ardere ; 2. Cauza arderei de- fectuase a petrolurilor lampante române se datorește prezenței hidro- carburelor aromatice, ciclice nesaturate precum și a produselor rezinoase și asfaltoase, cari se află în cantități mai considerabile în lampantul ro- mânesc ca în cel de Pe n silvan ia. Indepărtându-se aceste hidrocar- bure din petrolul lampant se obțin lampante cu proprietăți de ardere asemănătoare celor americane. 2. Determinarea viscozităței uleiurilor de uns cu viscozimetrul Engler de Dr. Edeleanu si D-ra Silvia Dulugea. In executarea acestei lucrări s’a urmărit mai cu seamă un scop practic avându-se în vedere prescurtarea determinărei viscozităței la uleiurile de uns în așa mod ca aceste determinări să poată servi ca metode de control la distilarea și prelucrarea uleiurilor minerale în rafineriile de petrol. S’a stabilit astfel un coeficient pentru aparatul Engler-Ubbelohde și pentru scurgerea unui volum de 20 c.c., cantitatea inițială de ulei fiind de 240 c.c. Coefi- cientul însă fiind mare, pentru înlesnire, s’a întocmit o tabelă alăturată la lucrare în care s’a calculat direct viscozitățile dela 1 la 20. 3. Nouă metodă pentru determinarea repede și ușoară a hi- drocarburilor nesaturate și rezinoase dintr’un petrol brut, de Dr. Edeleanu și D-ra Silvia Dulugea. Influența acidului sulfuric conc. asu- pra petrolului fiind cunoscută, s’a căutat o metodă simplă și repede pentru determinarea practică a hidrocarburilor ce se pot îndepărtă din petrol cu ajutorul acidului sulfuric. S’au tratat în acest mod petroluri de proveniențe diferite cu acid sulfuric conc. la cald (70—80° c.) și s’au stabilit condițiunile de operațiuni pentru extragerea maximă de hidro- carburi și pentru obținerea unor rezultate concordante. 4. Coeficienții de dilatație a petrolurilor brute din România și a derivatelor lor de C. Petroni. Determinându-se după metoda Holde coeficienții de dilatație, s’a calculat în urmă coeficienții de corec- Institutul Geological României 404 DR. L. EDELEANU țiune pentru determinarea densităței la diferite temperaturi, și s’a examinat în urmă relațiunile ce există între compoziția chimică a unui petrol și între datele fizice: densitatea, inflamabilitatea și dilatarea. 5; Studiu comparativ între diferte aparate pentru determi- narea punctului de inflamabilitate de C. Petroni. S’au făcut com- parații între aparatele lui Abel-Pensky și a lui Granier, Abel-Pensky și Luchaire întru cât privește petrolurile lampante, și între aparatele Pensky-Martens, Brenken și Marcusson întru cât privește uleiurile lu- brifiante. S’au întocmit de asemenea și tabele comparative pentru determi- narea inflamabilităței cu diferite aparate. Aceste lucrări vor fi publicate succesiv în Anuarul Institutului Geo- logic. Pe lângă aceste lucrări s’au mai urmărit în cursul anului și di- ferite alte lucrări asupra petrolului, unele cu caracter științific urmărind constituția și compoziția petrolului, iar altele cu caracter technic, avân- du-se în vedere de a se studia mai de aproape produsele technice ce se pot obține din diferitele țițeiuri. Aceste cercetări sunt: 1. Un studiu technic și comparativ între țițeiurile de origini diferite de Dr. Edeleanu și ing. G. Gane. Această lucrare care se ur- mărește de mai mulți ani, n’a putut fi terminată decât acum în urmă din cauza dificultăței de a se procură țițeiu din toate țerile. Putându-se însă adună un material bogat s’au analizat toate aceste țițeiuri, stabilin- SO4 concentrat, în timp ce acelaș dis- tilat, rafinat la 70° cu 20 % H»SO+ fumans în o porțiune, dă un lam- pant de D|5 = 0,8145, și rafinat la 70° cu 20 % I LSOi fumans, în 4 por- țiuni, dă un lampant de Dl5 = 0,8105. Acelaș lucru se observă în tabloul V cu distilatul II, de densitate Du — 0,819, care dă lampantele V de D]5 = 0,817, VI de DI5 = 8145 .și VII de D1S = 0,813. Tot așa distilatul III de Dir, = 0,823 dă lampantul VIII dc D,;. =0,804. La lampantul IV, obținut prin rafinarea distilatului I de Buștenari cu bioxid de sulf lichid, se observă o descreștere aproape constantă a densităței în toate fracțiunile distilației. Acest lampant arde fără fum în lampa Kosmos 14"' și în lămpile cu fitil lat și fără tiraj, chiar când flacăra este micșorată până la minimum. Intensitatea luminoasă a flacărei acestui lampant este cu mult superioară celei a lampantului de Buște- nari rafinat în mod obicinuit. In adevăr acest lampant IV de densitate D)5 = 0,8045, extras din distilatul de Buștenari de D,r, =0,8185, are o intensitate luminoasă mijlocie de 14,85 Hefneri, pe când lampantul I, rafinat în mod obicinuit, din acelaș distilat, are DI5= 0,8165 și o inten- sitate luminoasă mijlocie de 5,94 Hefneri. De altfel, intensitatea lumi- Institutul Geological României STUDIU ASUPRA LAMPANTELOR ■119 noasă a acestui lampant IV s'a menținut cât se poate de constantă. In adevăr, la început a fost 14,5 Hefneri și a variat astfel : D U P A 1 oră 2 ore 3 ore 4 ore 5 orc 6 orc , I lefneri . . . 14,7 14,7 15,3 14,9 14,9 14,7 Prin procedeul de rafinare cu SO2 lichid se îndepărtează din dis- tilat atât hidrocarburile cât și alte produse ce influențează în rău arderea distilatului rafinat după metoda obicinuită. Aceste hidrocarburi și di- ferite alte produse grele formează «Extractul», care cum se vede în ta- bloul No. V are Di:, = 0,8635, și care aprins separat în lămpile obici- nuite, arde defectuos, filând abundent. Introdus din nou — în total sau în parte — în lampantul IV din care a fost extras,, comunică acestuia — în total sau în parte — defectele primitive ale distilatului. Atât în tabloul No. V cât și în graficele No V și VI se observă marea diferență ce există între densitățile fracțiunilor «extractului» și densitățile aceloraș fracțiuni din rafinatul IV și cele ale distilatului I din care au fost for- mate aceste produse. Așa, densitățile fracțiunilor distilatului I variază între 0,771 și 0,908, cele ale rafinatului IV variază între 0,761 și 0,880, iar cele ale extractului între 0,808 și 0,978. Această metodă de separare a produselor bune-lampante de pro- dusele rele-lampante, dă lămuriri asupra cauzelor arderei defectuoase a lampantelor noastre obicinuite : Când se rafinează la rece distilatul numai cu 2 % acid sulfuric concentrat, îndepărtăm din el numai produse asfaltoase și rezinoase și foarte puține hidrocarburi superioare care se polimerizează — pe când massa hidrocarburilor aromatice și a hidrocarburilor ciclice nesaturate nu se îndepărtează. Lampantele astfel obținute păstrează deci caracterele inherente acestor hidrocarburi, ca densitate mare, ardere defectuoasă etc. Când însă se rafinează distilatul la cald cu cantități mari de acid sulfuric concentrat, cu cantități mari de acid sulfuric fumans sau cu bioxid de sulf lichid, atunci se îndepărtează, în cât mai mare parte hidro- carburile aromatice și cele ciclice nesaturate pe lângă produsele as- faltoase și rezinoase, și atunci — pe deoparte — densitățile lampantelor ob- ținute sunt micșorate în proporții mai mari, iar - pe de altă parte — ca- litățile fotometrice ale acelor lampante corespund lampantelor sărace în asemenea hidrocarburi. Caracterele produselor ce se îndepărtează la cald cu cantități mari 420 STUDIU ASUPRA LAMPANTELOR de acid sulfuric au fost arătate și printr’o altă lucrare (1) în care s’a arătat că hidrocarburile, ce formează cu acidul sulfuric fumans derivați sulfonici, fiind reobținute prin distilarea gudroanelor cu vapori supraîncălziți, prezintă aceleași caractere ca și „extractul*1 separat cu bioxid de sulf lichid. S’a putut stabili că hidrocarburele astfel îndepărtate din lampant fac parte din seria aromatică, și anume hidrocarburele ce distilă până la215° fac parte din seria C„H,„ cele dela 215° până către 245° din seria C„I L>U. s și cele ce trec peste 245° din seria CnH2„- Asemenea derivați sulfonici solubili în apă sa obținut și prin tra- tarea fracțiunilor distilate cu SO3 [produs prin încălzirea acidului sulfuric fumans cu 27% anhidridă într’un curent de aer perfect uscat], Tratându-se astfel fracțiunea a 11-a a unui țiței de Buștenari, precum și un distilat de Buștenari s’a obținut derivați sulfonici ușor solubili în apă. O altă serie de încercări, ce s’a făcut pentru a se constată natura hidrocarburilor ce formează partea ce se îndepărtează prin rafinare din lampant, a fost formarea derivaților nitrici a acestor hidrocarburi. Din acești derivați nitrici se obțin amine prin reducțiune. Pentru a sc obține asemeni derivați nitrici, s’a luat partea extrasă cu bioxid de sulf lichid din un distilat de Buștenari și s’a distilat în frac- țiuni din 5" în 5°. Aceste fracțiuni au fost apoi tratate cu un amestec nitrant de acid sulfuric și acid azotic 4.1. Se obțin astfel cu multă ușurință derivați nitrici, în cantități mai mici la primele fracțiuni și mai mari la ultimele fracțiuni,- ultima fracțiune care distila între 240 —245° nitrificându-se complect. (1) Hidrocarbure extrase din gudroanele acide de petrol, de dr. L. Edeleanu și ing. G. Gane (Anuar. Inst. Geologic. 1908). \ igr/ Institutul Geological României STUDIU ASUPRA LAMPANTELOR 421 Caracterele acestor derivați nitrici sunt notate în tabloul următor: 7 | No. curent FRACȚIUNEA IN GR. La »/„ dori v a t nitric Aspect, proprietăți ctc. Hidro- ca rbură Derivat nitric 1 120—125° 5-20 ° 08 59.23 gălbui, cristalizat 2 140-145° 3-22 75.m gaiben-brun, cristalizat i 3 160—165° 5-;,, 7.„ 132.m brun-roșietic. uleios cu cristale i 4 180-185’ 5.,o 3 58 96.20 roș-brun, oleios cu cristale 5 200 -205° 5.;,, roș-brun închis, uleios curgător I 6 220 —225° 503 5 74 113.28 roș-brun deschis oleios Consistent j I 7 °-10 1.;; 240—245’ ■ 154.90 brun, vâscos ț pastă) 8 °-10 6'13 Analiza elementară a derivatului nitric obținut din fracțiunea 240— 245° a dat 17,92 % Azot, ceeace arată că în adevăr s’a format un de- rivat nitric și că prin urmare în această fracțiune se găsesc hidrocarburi aromatice în cantități preponderante. Tot astfel se comportă și fracțiunile superioare față de amestecul nitrant. In definitiv, toate aceste cercetări au condus la acelaș rezultat, anume că hidrocarburele ce influențează în rău arderea unui lampant sunt hidro- carburile aromatice, cele ciclice nesaturate, precum—fără îndoială—și produse rezinoase și asfaltoase a căror natură însă n’a fost încă bine definită. Institutul Geological României ETUDE SUR LES LAMPANTS OBTENUS DES PRINC1PAUX PETROLES BRUTS ROUMAINS PAR Dr. L. EDELEANO, Prof. D. G. MANY, Prof Gr. PFEJFFER et ing. G. GANE I. Dans le but de determiner les propriâtâs des lampants, qu’on peut obtenir des petroles bruts roumains, on a etudie les suivants qui repre- sentent Ies principaux types de petroles bruts du pays: 1. Buștenari 2. Moreni 3. Gura-Ocniței 4. Câmpina-nonparaffincux 5. Câmpina-paraffineux 6. Glodeni 7. Policiori 8. Câmpeni-Pârjol. Pour caractâriser d’une facon generale ces petroles bruts, on a fait tout d’abord l’analyse Engler, et Fon a note les resultats de ces analyses dans le tableau No. I. Afin de separer, de ces memes petroles bruts, des lampants aussi cmblables que possibles â ceux qu’on peut obtenir dans l’industrie, on a procede de la maniere suivante: 1. On a fait d’abord une distillation en operant sur 4 litres de petrole brut et en recueillant separement des fractions egales de du volume, et l’on a note les densit^s et les limites de temperature de distillation pour chaque fraction â part.' Les resultats en sont consignes dans le tableau No. II. Dans le graphique No. I les courbes tracees donnent pour chaque pCtrole brut, suivant OD, les densites des fractions obtenues, et suivant Institutul Geological României ETUDE SUR LES LAMPANTS 423 OT les tempcratures dcbullition de ces fractions. Le graphique No. II represente, suivant OD, les densitcs des fractions successives (OF), et le graphique No. III represente, suivant OT, les tempcratures les plus elevees, limites de distillation des fractions successives (OF). 2. Les premieres fractions, representant les produits distilles jusqu’â environ 150°, ont Cte fractionnees avec une colonne Le Bel-Henninger> afin d’en separer les benzines commerciales et d’en obtenir un residu de benzine â point d’inflammabilitc assez grand pour pouvoir etre melange au lampant. Les propriâtes des residus de benzine obtenus sont comprises dans le tableau No. III. 3. A ce residu de benzine on a ajoute le nombre des fractions suivantes qui a ete necessaire pour former le mdlange — nommc «distille lampant» ou simplement «distille» — de densite et â inflammabilite les plus rapprochees de celles des petroles lampants qu’on peut obtenir in- dustriellement des petroles bruts roumains. Les distilles ainsi formes ont ete raffines avec 2% d’acide sul- furique concentrC, comme il est d’usage dans l’industrie. Dans le tableau No. II on a note Je mode de formation de chaque distille â part, ainsi que les principales proprietes des lampants respectifs. Les courbes tracees dans le graphique No. IV representent, suivant OII, l’intensite lumineuse des lampants en Hefners pendant 6 heures (OA). Nous analyserons ici les resultats obtenus : Le graphique No. II montre que Ies pCtroles bruts de Câmpina para ffi n eux, Pol i ci or i, Câm p eni-Pâr j ol et Glodeni contiennent dans les fractions qui forment habituellement le petrole lampant, des hydrocarbures beaucoup moins denses que les petroles bruts de Moreni, G ura-O cn i ței, Buștenari et Câmpina-nonparaf fi ne ux. Cette in- ferioritC de densite se maintient jusqu’aux plus hautes limites des frac- tions qui peuvent entrer dans les lampants habituels. Ainsi par exemple, tandis que dans un petrole brut de Policiori les hydrocarbures qui distillent â 320° C. ont une densite de 0.839, dans un petrole brut de Buștenari les hydrocarbures qui distillent â 300° C. seulement ont la densite de 0.887, c’est- â dire une densite beaucoup plus grande. Cette constatation nous permet mCme — au point de vue de la den- site des fractions distillees comparativement aux limites de temperatura respective— une classification des petroles bruts en deux types: Glodeni Premier type — avec fractions â den- Câmpeni-Pârjol site inferieure Policiori Câmpina-paraffineux CM Institutul Geological României XJGR/ 424 ETUDE SUR LES LAMPANTS Deuxiemc type — avcc fractions â dcnsitd superieure Câmpina- nonparaffineux Buștenari Moreni Gura-Ocniței Le graphique No. II nous permet aussi la meme classification des pâtroles bruts, les fractions qui forment la masse des lampants habi- tuels ayant pour le premier type des densites infcrieures ă celles du deuxi&me type. Le graphique No. 111 nous montre que les tempdratures de dis- tillation des fractions successives sont en general plus elevees pour le deuxieme type de petroles bruts que pour Ie premier, exception faite pour le pbtrole de Câmpeni-Pârjol. Dans le tableau No. IV on voit le resuhat de la seconde distillation des lampants, dans le ballon Engler, en cinq fractions, savoir : Premiere fraction jusqu’â Deuxibme » de Troisieme » » 130° C. 130°—150° » 1500—270'’ » Quatrieme » Cinquieme » » 270°—300° » au dessus de 300° » La masse de lampant qui distille entre 150° et 270" varie, selon I’origine du lampant, entre 64,9% (Moreni) et 83,7% (Glodeni). Le re- sidu depassant 300" varie aussi selon l’origine du lampant, entre (Moreni) et 6,4% (Glodeni II). En examinant de plus preș les dernieres fractions, on constate que pour les lampants de Glodeni, Policiori, Campeni-Părjol et Campinaparaffineux ces fractions contiennent en dissolution des hydrocarbures solides. Pour ces lampants la fraction depassant 300" so lidifie completement â % 3’ C. et la fraction 270"—300" â—15° C., tan- dis que pour les autres lampants comme Buștenari, Moreni, Gura- Ocniței et Câmpina nonparaffineux mâme â —15" C., les fractions depassant 270" et 300" restent parfaitement liquides. Ces constatations se trouvent consignces dans la rubrique «Paraffine» (tableau No. IV). Elles nous permettent la classification iînmediate des lampants, selon la nature des petroles bruts dont ils ont 6te extraits, en deux types: Premier type — paraffineux Glodeni Policiori Câmpeni-Pârjol Câmpina-paraffineux Institutul Geological României ETUDE SUR LES LAMPANTS 425 Deuxieme type —nonparaffineux Câmpina-nonparaffineux Buștenari Moreni Gura-Ocniței Comme on peut le constatei’ la meme classification que plus haut. Dans le meme tableau No. IV on voit comment la densitb des lam- pants varie, selon leur origine, entre 0,7970 et 0,8205 — les densites inferieures correspondent en general aux lampants extraits des petroles bruts paraffineux, et les densites superieures â ceux nonparaffineux. Toujours dans le tableau No. IV—ainsi que dans le graphique No. IV — sont consignds les resultats des observations pbotometriques. Ces obser- vations ont ete faites avec la lampe Kosmos 14'". Les valeurs trouv^es pour l’intensite lumineuse des lampants caracterisent aussi deux types de lampants: l’un comprend les lampants qui ont une intensitc lumineuse de 10 jusqu’â 13 Hefners, l’autre les lampants ayant une intensitc lumineuse de 5,74 jusqu’â 8 Hefners. La classification des lampants au point de vue photometrique est la suivante : Glodeni II , = 0,8040 - . . 12,97 > I . = 0,8025 . . . 11,72 Premier type—ă Câmpeni P. I . . . . . = 0,7970 . . . 11,26 intensite lumi- Policiori II . = 0,8105 . . . 11,12 neuse plus grande. » I * . = 0,8060 . . . 10,75 Câmpeni P. II . . . . = 0,8040 . . . 10,17 Câmpina paraffineux . . = 0,8105 . . . 9,70 Câmpina nonparaf. II . . = 0,8100 . . 8,10 Deuxidme type— » » I . . = 0,8205 . . . 7,05 ii intensitc lumi- Buștenari . = 0,8190 . . . 5,94 neuse moindre Moreni . = 0,8170 . . . 5,81 Gura-Ocniței .... ■ = 0,8200 . . 5,74 Hefners » Le premier type correspond aux petroles bruts paraffineux et le deuxieme aux nonparaffineux, fait que l’on peut constatei’ â la rubrique «Paraffine» dans le tableau No. IV. L’intensită lumineuse est tres constante pour tous les lampants etudies (Graphique IV). La diminution de l’intensite lumineuse dans l’in- tervalle de 6 heures est, pour certains lampants paraffineux, plus grande que pour les nonparaffineux-. La classification des lampants au point de vue de la consommation dans l’intervalle de 6 heures, est la suivante : Ănuarnl Instit. Geologic al României, Fol. 111, Fasc. II. 11 Institutul Geologic al României 426 ETUDE SUR LES LAMPANTS Glodeni 11 » I . 270 grammes en . 249,6 6 heures » Premier type — â plus grande consommation de lampant Policiori I Câmpeni Pârjol II . . Policiori 11 Câmpeni Pârjol 1 . . Câmpina paraffineux . 247,8 . 244,2 . 234,6 . 223,8 . 210,0 » » » Deuxidme type— â moindre con- sommation de lampant Câmpina nonparaf. II . » > I . Gura-Ocniței .... Moreni Buștenari . . 205,8 » . 201,6 . 177,6 . 168,0 » . 159,6 » » » » » La consommation de lampant par rapport au nombre de Hefner- heure est toutefois en faveur des lampants paraffineux. Voici la clas- sification des lampants au point de vue de la consommation par Ilef- ner-heure: Câmpeni Pârjol II ... . 3,31 grammes Ilefner-heure Premier type — Glodeni II 3,47 ă consommation moindre de lam- Policiori II 3,51 pant par rapport Glodeni I 3,54 » ă la lumierc produite Câmpina paraffineux . Policiori I 3,61 3,84 » » Câmpina-Pârjol I . . . . 4,00 » Deuxieme type Câmpina nonparaffineux II 4,23 » » â consommation Buștenari 4,47 » » plus grande de lampant par Câmpina nonparaffineux 4,76 rapport ă la Moreni 4,81 » » lumitre produite Gura-Ocniței 5,15 » Dans le tableau No. IV on voit aussi que le nombre des fractions, qui peuvent etre englobees dans un lampant, varie d’un pbtrole brut â un autre. Tandis que dans un petrole brut de Câmpeni, Policiori ou Glodeni on peut introduire dans Ie lampant des fractions qui distillent jusqu’â 320°, dans un petrole brut de Gura-Ocniței, Buștenari ou Moreni, on ne peut introduire dans ce lampant que des fractions jus- qu’â 281"C, — et cependant le lampant du premier type a une den- sit6 bien inferieure et une intensitb lumineuse de beaucoup superieure â celui du deuxieme type. &TUDE SUR LES LAMPANTS 427 Une consequence de cette observation, c’est qu’en general on obtient de plus grandes quantitcs de lampant des petroles bruts du premier type que de ceux du deuxieme. Ainsi, tandis que d’un petrole brut de Glo- deni I on obtient, avec les fractions jusqu’â 320", un lampant de la den- sitc de 0,8025 representant 46,7% du poids du petrole brut, d’un petrole brut de Buștenari on n’obtient que 35,4% de lampant â densitc de 0,8190 et avec des fractions qui distillent jusqu’â 279°. Une autre consequence de l’observation ci-dessus c’est, que le răsidu depassant 300° est en general plus grand justement aux lampants du premier type (paraffineux) qui ont une intensite lumineuse plus grande et qui brâlent mieux. Ainsi, tandis que le lampant de Glodeni avec en moyenne 11,72 Ilefners a 6,4% en poids de râsidu depassant 300°, celui de Moreni, qui a 1,1% de rcsidu au dessus de 300°, briile avec seulement 5,81 Ilefners. II. Afin d’etudier de plus preș les causes qui produisent la combustion defectueuse d’un lampant, on a raffinc les distilles de differentes fagons et on a fait des recherches detaillees sur les lampants obtenus. Dans le tableau No. V on a note les râsultats obtenus par la distilla- tion de %0 de volume d’un «disti!16» industriei de Buștenari D I de DJ5 = 0,8185, et des lampants qu’on en a obtenu par la raffinage : 1) avec 2% d’acide sulfurique concentrd de D = 1,84, avec lequel le distille I a ete agite â 20° C pendant une demi heure (Lampant I); 2) avec 20% d’acide sulfurique fumant de D — 1,92, avec lequel le distille I a Ote agite â 70" C, le melange ayant etc fait d’un coup (Lam- pant II); 3) avec 20% d’acide sulfurique fumant de D = 1,92, avec lequel le distille I a ete agite â 70° C, le melange ayant ete fait par l’introduc- tion successive de 4 portions dgales d’acide sulfurique (Lampant III). 4) au bioxyde de souffre liquide, selon la methode preconisce par le Dr. L. Edeleanu (Lampant V); 5) ainsi que les resultats obtenus par la distillation dc la pârtie extraite du precedent distille apres avoir ete raffine au bioxyde de soufre liquide («Extrait»). Au moyen des donnees obtenues on a trace dans le graphique No. V les courbes de nature de ces distillations qui donnent la densitc des fractions (suivant OD) en fonction des limites de temperature (OT) entre lesquelles la distillation a ete faite. C’est aussi avec les donnees du meme tableau qu’on a trace dans le graphique No. VI les courbes qui indiquent, suivant OD, les densites 428 ETUDE SUR LES LAMPANTS des fractions de volume successives (OF), et dans le graphique No. VU les courbes qui donnent, suivant OT, les limites dc temperature de distil- lation en fonction des fractions de volume (OF). Toujoursdans le tableau No. V on a note encore les resultats obtenus paria distillation en %0 de volume du distille de Buștenari DII de D15=0,819, ainsi que des lampants qu’on en a obtenus par le raffinage: 1) avec 2% d’acide sulfurique concentre de D= 1,84, en agitant une demi-heure â 20° C. (Lampant V); 2) avec 20% d’acide sulfurique fumant de D=l,92, le melange ayant ete fait d’un coup et en agitant 6 heures â 70° (Lampant VI); 3) Avec 30% d’acide sulfurique fumant de D = l,92, le melange ayant ete fait par l’introduction de l’acide sulfurique en 4 portions bgales ă intervalles âgaux, pendant 6 heures, ă 70’C (Lampant VII). L’agita- tion du melange a ete faite en y introduisant un courant d’air sec. Au moyen de ces donnăes on a trace dans les graphique No. VIII les courbes de nature deces distillationsqui donnent, suivant OD, les den- sităs des fractions en fonction des limites de temperature entre lesquelles elles ont ete obtenues (OT). Avec les donnees du meme tableau on a trace aussi dans le graphique No. IX les courbes qui indiquent, suivant OD, les densităs des fractions en fonction des fractions de volume suc- cessives (OF); ainsi que Ie graphique No. X dans lequel on a tracă Ies courbes qui indiquent, suivant OT, les limites de temperature de distil- lation des fractions de volume successives (OT). . Dans Ie meme tableau No. V on a note aussi les resultats obtenus par la distillation en %0 de volume d’un distillă de Buștenari DIII de D,5 = 0,823, ainsi que du lampant qu’on en a obtenu par Ie raffinage avec 30% d’acide sulfurique fumant de D = l,92,—de mălange ayant ătă fait par l’introduction de l’acide sulfurique en 5 portions ăgales, â intervalles egaux, pendant 10 heures, â 70°C et en agitant au moyen d’un courant d’air sec (Lampant VIII). C’est â l’aide des donnăes cor- respondantes du tableau qu’on a trace dans les graphiques No. VIII, IX et X les courbes marquâes en lignes rouges. Du tableau No. V ainsi que des graphiques V—X il rcsulte que les hydrocarbures qui sont climines des distillăs â l’aide de l’acide sulfu- rique varient avec la temperature et le temps de raffinage, avec la concen- tration et la quantite d’acide employă, ainsi qu’avec le nombre de por- tions d’acide avec lesqulles a ete trăită le distille. En genăral, la diminution de la densite du lampant obtenu est di- rectement proportionelle avec ces variations. Elle dăpend aussi du mode d’operation. Ainsi le distillă I de densite 0,8185 donne un lampant de D15 = 0,8165 quand il est raffine â 20° avec 2% H2SO4 concentre, tandis que le măme distillă raffine ă 70" avec 20% H.>SO4 fumant, d’un coup, Institutul Geological României 16 R ETUDE SUR LES LAMPANTS 429 donne un lampant de D15 =0,8144, et raffine â 70° avec 20%H2SO4 fumant, en 4 portions, il donne un lampant de Dir, =0,8105. On remarque la meme chose dans le tableau V pour le distille II, de den- site D15 =0,819, qui donne Ies lampants V de D15 = 0,817, VI de DI5 = 0,8145 et VII de D|6 = 0,813. De meme le distille III de D15 = 0,823 donne le lampant VIII de D15= 0,804. Pour le lampant IV, obtenu par le raffinage du distille I de Buș- tenari au bioxyde de souffre liquide, on remarque une diminution pres- que constante de la densite pour toutes les fractions distillees. Ce lam- pant brule sans fumee dans la lampe Kosmos 14"' et dans les lampes â meche plate sans tirage, meme lorsque la flamme est baissee au mi- nimum. L’intensite lumineuse de ce lampant est de beaucoup superieure â celle du lampant de Buștenari raffine communement. En effet ce lampant IV de densite 0,8045, extrait du distille de Buștenari de D,5 = 0,8185, a une intensite lumineuse moyenne de 14,85 Hefners, tandis que le lampant I obtenu du meme distille, mais raffine avec 2% H2SO4 concentre, a une densite de 0,8165 et une intensite lumineuse moyenne de 5,94 Hefners. L’intensite lumineuse de ce lampant IV s’est main- tenue aușsi constante que possible. En effet, au commencement elle a ete de 14,5 Hefners et a varie ensuite comme il suit: A P R E s 1 heurc 2 heures 3 heures 4 heures 5 heures 6 heures Hefners . . . 14,7 14,7 15,3 14,9 14,9 14,7 Par le procede de raffinage avec le SO2 liquide on elimine du «dis- tille» les hydrocarbures et les autres produits qui ont une mauvaise influence sur la combustion du distille raffine avec 2% d’acide sulfurique concentra. Ces hydrocarbures qui en sont elimines forment l’Extrait qui a une densite de 0,8635, et qui allume separement dans les lampes communnes, brule defectueusement en fumant abondamment. Introduit â nouveau — au total ou en pârtie — dans le lampant IV, dont il a ete extrait, il lui communique — au total ou en pârtie — les defauts primitifs du distille. Dans le tableau No. V comme dans les graphiques V et VI on remarque la grande difference qui existe entre les densites des fractions de l’extrait et les densites des memes fractions du raffine IV et celles du distille I dont ces produits ont etc formes. Ainsi, Ies densites des fractions du distille I varient entre 0,771 et 0,908, celles du raffine IV varient entre 0,861 et 0,880, et celles de l’extrait entre 0,808 et 0,978. Institutul Geological României 430 ETUDE SUR LES LAMPANTS La separation des produits bons-lampants de ceux mauvais-lam- pants donne l’explication des causes de la combustion defectueuse de nos lampants ordinaires : Lorsqu’on raffine le distille â froid avec seulement 2% d’acide sulfurique concentre on n’en eloigne que les produits asphalteux et resi- neux et tres peu d’hydrocarbures superieurs qui polymerisent, tandis que la masse des hydrocarbures aromatiques et des hydrocarbures cicliques nonsatures, ne reagit pas avec cet acide. Les lampants ainsi obtenus conservent les caracteres inherents â ces hydrocarbures, telles que grande densite, combustion defectueuse etc. Mais lorsqu'on raffine le distille â chaud avec de grandes quan- tites d’acide sulfurique concentre ou fumant, ou â l’aide du bioxyde de souffre liquide, on eloigne alors en grande quantite, en meme temps que les produits asphalteux et resineux, les hydrocarbures aromatiques et cicliques nonsaturăs, et dans ce cas — d’une part — les densites des lampants obtenus sont diminuees dans de plus grandes proportions, et — d’autre part — les qualitds photomdtriques de ces lampants corres- pondent aux lampants denues de ces hydrocarbures. Comme appui â ce mode d’interpretation des resultats prccedents, nous citons plusieurs series d’essais. Ainsi: 1) Les proprietds des produits qu’on elimine ă chaud â l’aide de grandes quantites d’acide sulfurique ont ete etudiees dans un autre tra- vail (1), par lequel il a ete prouvd que les hydrocarbures qui forment avec l’acide sulfurique fumant des derives sulfoniques, etant rdcupdres par la distillation des goudrons ă l’aide des vapeurs surchauffees, pre- sentent les memes caracteres que l’extrait separe au moyen du bioxyde de souffre liquide. On a etabli alors que les hydrocarbures degagăs de la sorte d’un lampant de Buștenari font pârtie de la scrie aromatique, savoir : Ies hydrocarbures qui distillent jusqu’â 215° font pârtie dela serie C„[l2u_,;, ceux qui distillent de 215° jusque vers 245° de la serie C„IIj„ s, et ceux qui depassent 245° de la sdrie CML,. w 2) Des derives sulfoniques semblables, solubles dans l’eau, ont ete encore obtenus en traitant les fractions distillees avec SO3 (produit par le chauffage de l’acide sulfurique fumant. avec 27% d anhydride, dans un courant d’air parfaitement sec). En traitant de la sorte la llme fraction d’un petrole brut de Buș- tenari, ainsi qu’un distille de Buștenari, on a obtenu des derives sulfoniques facilement solubles dans l’eau. (1) Hydrocarbures extraits des goudrons acides, par Dr. I.. Edeleanu et G. Gane (Annuairc dc l'Institut Gdologiquc dc Roumanie. 1908). Institutul Geological României IGR/ ETUDE SUR LES LAMPANTS 431 Ces resultats sont compris dans le tableau suivant : TRA1TEMENT DU PRODUIT AVEC SO.., D E N S I 1 DU PRODUIT E Des liydro- carburcs du d^rivg sul- fonique Observations avant Je traitemcnt avec SOâ aprcs le traitement avec SO3 1 Fraction XI 0.875 0.808 — fderive sulfoni-, < que soluble ' 1 dans l’eau ! 2 1 Distille de Buștenari 0.819 0.804 0.862 (derive sulfoni- ] que soluble | dans l’eau 1 Une autre serie d’essais, qui ont ete faits pour constater la nature des hydrocarbures formes par la pârtie qu’on eloigne du lampant par le raffinage, comprend la formation des derives nitriques de ces hydrocarbures. De ces derives nitriques on obtient par reduction des a m i n e s. Pour obtenir ces derives nitriques on a soumis â la distillation de 5° en 5" la pârtie extraite au bioxyde de souffre liquide. d’un distille de Buștenari. Ces fractions ont ete ensuite traitees avec un melange nitrant d’acide sulfurique et d’acide azotique 4:1. On obtient de la sorte trbs facilement des derives nitriques, en quantites moindres pour les premieres fractions et plus grandes pour les dernieres, — la derniere fraction qui distille entre 240"—245° etant completement nitrifiee. L’analyse dlementaire du derive nitrique obtenu de la fraction 240—245° a donne 17,92% d’azote, ce qui prouve que reellement un derive nitrique a ete forme et que par consequent il existe dans cette fraction des hydrocarbures aromatiques en quantites preponderantes. Les fractions superieures se comportent de meme par rapport au melange nitrant. Eh definitive, toutes ces recherches ont abouti au mâine resultat, savoir, que les hydrocarbures qui ont une mauvaise influence sur la coinbustion d’un lampant sont les hydrocarbures aromatiques, Ies hydro- carbures cicliques nonsatures, et aussi — sans doute possible — des produits resineux et asphalteux dont Ia nature n’a pas encore ete bien definie. Institutul Geological României 432 ETUDE SUR LES LAMPANTS Dans le tableau suivant on a note les caracteres des derives nitri- ques, obtenus par le traitement des diffcrentes fractions 120—245°, d’un petrole de Buștenari, avec un melange nitrant 4 : 1. i ! FRACTION EN GR. Derive nitrique % &r- Aspect, proprietes etc. Hydro- carbure Derivi nitrique 1 120 -125» 5-20 59.23 jaunâtre, cristallisc ! 2 140-145» 16 3.92 ^*06 jaune-brun, crisiaUise 3 160 -165» 7..,. 132.h0 brun-rougeâtrc, huile i 4 180—185" ®so 5'38 96.20 rouge-brun, huile 5 200—205» 5-50 ^33 101.M rouge-brun fonce, huile 6 220 225° 5-08 5-h rouge-brun, huile consistente 7 5,0 1’77 240 -245» I 154m brun, visqueux (paste; 8 1 5.,o 6-18 Tableau No. X.. Analyse Engler de 8 petroles bruts roumains LOCALII^ • Densitc â 4- 15° C o/o VOLUM % P O I D S I jusqu’â 1500 1500—3000 -1 Residu 8 io 7 1500—3000 s CO 0) I £ 1 c. c. densitc c. c. densite 1 Bustenari. .... % 0,8615 26 0,743 32.4 0,841 41.. 23 32.4 44 8 I 2 Moreni 0,8880 23 0,756 32.4 0,858 44.6 19-5 31.2 49.10 I 3 Gura Ocniței . . . 0,8770 24 0,753 33.e 0,851 42.4 20.7 32.8 46,7 1 4 Câmpina nonpar. . 0,8645 23 0,745 34.8 0,837 42.2 19., 33.8 46.4 5 Câmpina par. . . . 0,8500 15.g 0,742 38.8 0,817 45.4 13.8 37.4 48.6 6 Glodeni 0,8495 15 0,747 38.Q ** 0,810 46.a 13.9 36.5 5°3 1 7 Policiori . . 0,8360 16.8 0,756 48.0 0.815 35.2 15.4 46.7 38.. I 8 Pârjol-Câmpeni . . 0,7965 35.2 a* 0,737 45.8 0,808 19-2 32.6 46.5 20.6 Institutul Geologic al României 3 10 -- o m Buștenari . Moreni Gura-Ocniței. Câmpina nonparafineux Câmpina parafineux Glodeni I » II Policiori I. II Câmpeni- Pârjol 0.8615 0.8880 0.8770 0.8645 0.8500 0.8495 0.8495 0.8360 0.8360 0.7965 (1) D est la densite des fractions DISTILLATION DE 8 PfiTROLES BRUTS ROUMAINS EN >/„ DE VOLUME Tableau No. II. Propriet6s phisiques tn O Q 0) ~ 0 ci M E (1) 10 11 12 13 14 15 16 17 D. Ț. D T. D. T. D. T. D. T. D. T. D. T. D. T. 1.49 1.96 1 79 1.58 1.79 1.38 1.38 1.09 0.696 0.712 0.707 0.699 0.715 0.728 0 729 0.736 0.736 0.693 0.725 0.743 0.757 0.771 0.784 0.798 0.816 0.835 0.858 0.875 0.887 108 109 110 114 116 137 124 130 132 100 0.746 0.738 0.730 0.742 0.750 0.748 0.757 0.757 0.716 respectives; T est la 122 128 127 133 139 151 145 153 152 113 0.766 0.757 0.750 0.759 0.764 0 764 0.776 0.768 0.732 135 145 139 147 158 170 165 170 167 123 0.781 0.771 0.764 0.773 0.775 0.775 0.781 0 779 0.744 147 157 152 162 177 189 180 185 183 132 0 7959 0.784 0.777 0.788 0.786 0.788 0.792 0.790 0.754 160 174 167 178 195 210 206 203 202 143 0.805 0.801 0.792 0.802 0.797 0.798 0.799 0.797 0.762 174 193 186 197 211 228 223 218 213 152 0.825 0.818 0.808 0.812 0.807 0.807 0.807 0.805 0.770 191 214 209 218 232 247 245 229 230 163 temperature, limite superieure de distillation des fractions Institutul Geologic al României 212 234 257 279 300 0.850 0 838 0.825 0 824 0.817 0.818 0.815 0.813 0.776 265 263 244 246 177 0.872 0.863 0.844 0.834 0.822 0.826 0.822 0.821 0.784 successives. 261 260 258 269 281 281 258 260 190 0.890 0.880 0.863 0.843 0.833 0.832 0.827 0.826 0.790 2 283 281 279 285 300 297 274 273 205 0.894 0.879 0.b51 0.837 0.836 0.835 0.832 0.797 3 300 300 300 310 311 287 286 218 0.851 1319 0.835 0.838 0.836 0.804 320 300 298 235 0842 0.838 0.814 0.845 8 313 310 254 323 320 9 0.824 274 0.830 0.836 0.837 10 294 310 320 Tableau No. III. Residus de benzine introduits dans le lampant. PETROLE BRUT DE : Melange dont on a obtenu le residu de benzine 1 1 RESIDU DE BENZINE Nombre des । fractions Le mălange distille jusqu’â °C Distille jusqu’â oC Densite â 4- 15» C Inflam, oC 0/0 poids par rapport au brut 1 1 Buștenari 1—5 160° 124° f 0.7855 i 20 1*0 p tM Moreni 1-4 157° 104° 0.7845 ! 9 1.13 3 Gura Ocnitei ..... • 1 -4 152° : • • 106° 0.7810 1 18 1*0 * Câmpina nonparaf. . . 1-4 162»- 124° 0.7800 19 * 5 1 » paraf. . . . 1—3 158° 116’ 0.7775 6 Glodeni I . 1—2 151° 1 107° 0.7655 16.5 10 • in tc 7 » II '. 1-4 180° 120° 0.7805 28.5 »... 1 8 Policiori I 1—2 153° 940 0.7680 6 2.o, | 9 • » II 1 — 4 183° 125’ 0.7870 28 2*0 10 Câmpeni-Pârjol .... 1 1 — 6 152° 9 121’ 0.7730 17-5 • 1*26 1 ii • Institutul Geologic al României PfîTROLES LAMPANTS OBTENUS DES PRINCIPAUX PETROLES BRUTS ROUMAINS Tableau No. IV. — ț Sr, O 1 d w E re cn o DISTIL ATION DANS LE BAL( DN ENGi LER PARAFFINE Observations photometriques es la 15° < ies fi e res o fi le te: oC dc ons t du 1 poid ilite ' — 130 0 13< — 150° 150° — 270° 270° — 300° Rdsidu 300 0 Fradicn 270- 300 Fract on residu Lampe Kosmos 14'" PROVENANCE E + • •—• N C O lites c ature fracti fi o O o* re E re 0/ /o TA 0/ /o 0/ Io 0/ /o A / Hefners apres: Consomma- 4-- '55 a c CD fi D % D % 0/ /o D % ©/ /o D 0/ Io Se sobdifie cza CD or» 03 CZ3 CD tion en fi 03 O CU Q c e ° O g c *- .e *cl Ikend 03 CX c V 15° C gr V 15° C gf V 15<>C gr V 15» C gr V 15° C gr â la temp. de Inițial «— = 03 =3 03 co 6 heures | gr* 1 Buștenari . . . • ,0.8190 6- 11 174—279 35., + 26 0.6 — 1,1. 16,0 0.781 16.2 77.8 0.821 77., 4.s 1.4 — 2.4 — • 5.87 6 09 5 03 5*78 159-, 2 Moreni . . . . • 0.8170 5- 9 174—261 te u w 19 6.4 — ■ 25., 0.786 24.4 64-2 0.827 64.. 3.e — — • 0.4 - -■ 1-1 < — 5 07 5.76 5-70 5.78 168.0 3 Gura-Ocnitii * • 0 8200 5 — 10 167—281 35., 19 4-3 ■ 1 1 ■ 21, 0.780 19-0 67., 0.828 69., 5.0 0 -•0 —— 0 —* 1 V» — — 5-92 5.92 5*71 5.42 177., 4 Câmpina nonparaf.I 0.8205 5- 11 178-300 38.7 28 O.j —w» — 10.5 MW» — 79., 0.820 79.s ^•0 •—- — 2., —— 1 3.8 — — — ^•20 L10 7*00 6-90 201., 5 » J> 11 0.8100 5- 10 178—279 33., 28.5 1*6 ■ ■ ■- — 170 0.770 16., 75.0 0.809 74., 4-8 - - — 1*6 — 1, ■ " —• ^•33 8*33 3*08 Les 205., 6 » paraf. . • 0.8105 5 - 11 195-300 37.6 4 28 0-6 80 — ■■ — 79-, 0.810 79., 8., — 4-, — 15° 4-3° ^•75 9*75 9*64 9*64 210., 7 Glodeni I . . • 0.8025 3 — 11 170 -310 46.. 24 0 “M — 13., 0.764 12., 66., 0.804 66.7 11.8 — 5*6 6-4 — 15» + 3° lL8g 11*65 ită 11*65 249., 8 » II . 4 0.8040 5— 10 206—297 31s 4 40 — 4-a — —— 83., 0.804 83., 9., — 8 — 3.9 - 15° 4-3’ 12.31 13*50 12,4 12-34 270., 9 10 Policiori I . . » II . . • • 0.8060 9 0.8105 3- 5- 12 12 170-300 202—298 53., 46., 21 38.E 4-4 0.3 —— 12.. •• 4., 0.770 11-8 70., 8I.4 0.808 0.808 70., 81., 9-3 lO.g — MW 3., 2-9 3., 3-, — 15° — 15° 4-3° 4-3’ 1^-98 11*42 1O.„ 11*12 10.43 1118 9-37 10-35 1 247., 234., 11 Câmpeni-Pârjol I 0.7970 -7 — 15 163 294 53 2 26.5 ■■ — 15., 0.772 15 2 77., 0.799 77., 5-6 — 1.1 MW» 1’8 — 15 + 3’ 11*26 11-M U-88 H‘26 223., 12 » » II 0.8040 7- 17 163—320 63.g 27„ 1? ■ .1, . 12., 0.766 11.4 69.4 0.804 69.4 12-, 0.820 11.6 4-e —— 5-, — 15» 4-3» 9-80 10.4, 19*4, 10.10 (1) Le residu de benzine est note dans le tableau No III. Institutul Geologic al României Tableau No. V. — — — — 1 7 — ■'1 ■ 111 A I 1 □ N s -— ' - — — . .. ■ . — — — ■ . ■ — — • PRODUITS site R AFFIN A GE 1 • 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 II 13 14 15 16 17 1 18 19 20 a — — — — . 1 o Q D T D 1 D 1? D D TT D T D D D 1 D [ D D 1 D T D T D D T D j? D * D T D • . 1 • 1 1 Distille I 0 8185 144 i48 152 155 159 162 166 1 171 174 176 181 189 200 204 220 232 0.858 0.854 243 0.869 0.862 257 0 882 0.874 283 0.908 0.893 —• 1 1 9 Lampant I . . . . 0.8165 Raffin6 avec 2%H2SO4 conc. J/2 heures ă 20° C. 0.771 0.767 145 0.774 0.775 148 0.779 3.778 152 0.781 0.779 155 0.784 0.781 158 0.786 0.786 161 0.790 0.789 - 164 1 0.795 0 792 172 0.797 0.799 175 0.800 0.800 1 178 0.804 0.802 182 0 809 0.809 195 0.820 0.818 1 200 0.825 0.823 210 0.835 0.835 224 0.847 0.844 229 241 254 273 2 3 » II . . . 0.8145 Raffine avec 2O°/o H2SO4 fum. en une portion, ă 70° C, 6 heures 0.770 140 0.775 • 146 0 777 '149 1 0.778 150 0.780 152 - 0.782 156 0.785 160 0.790 164 0 793 •I 167 0.798 175 0.800 180 0.806 184 0.813 198 0.823 205 0.832 218 0.841 226 0.851 240 0.860 250 0.870 267 0.891 —— 3 1 4 » III . . . 0.8105 Raffine avec 20% H2SO4 fum. en 4 portions, ă 70° C, 6 heures 0.767 148 0.772 151 0.773 153 0.776 154 0.777 157 0.779 159 0.781 165 0.786 1 170 0.791 178 0.796 181 0.799 187 0.804 192 0.809 201 1 0.817 210 0.827 222 0.836 232: 1 0.844 244 0.855 256 0.866 276 0.886 — 4 5 » IV. . . 0.8045 Raffin6 avec SO2 liquide (Procede Dr. L. Edeleanu.) 0.761 144 0.764 146 0.769 154 0.772 158 0.775 161 0.777 163 0.779 • 167 0.781 171 0.787 179 0.792 186 0.797 192 0 801 198 0.809 207, 0.815 216| 0 824 226 0.831 236 0.841 248 0.849 262 0.861 283 0.880 5 6 Extrait ✓ 0.8635 Pârtie extraite du «Distille I» avec SO2 liquide 0.808 144 0.810 148 0.813 153 1 j 1 0.819 156 1 0.823 159 0.827 162 0.829 165 • i 0.832 167 0 839 171 0.844 180 0.851 187 0.858 193 0.862 202 0.874 211 • 1 0.889 221 0 912 232 0.917 246 0.932 257 0.946 274 0.978 — 6 7 Distillă 11 ... . 0.8190 153 156 157 160 163 165 167 171 174 179 185 191 198; 1 206 212 0.834 999 i-J 232 0.856 245 0.868 264 0.899 — — 7 0.786 0.787 0.788 1 0.790 0.791 1 0 792 0.795 0.796 0.799 0.802 ( 0 808 0.811 j 0.813 0.821 0.827 0.843 8 Lampant V . . . • 0.8170 Raffine avec 2% H2SO4 con. J/2 heure ă 20° C 0.785 156 0.787 158 0.788 159 0.789 160 0.790 163 0 792 164 0.793 166 0.794 168 0.797 172 0.799 176 0.801 179 0.808 187 0.811 1 195 0.822 207 0.830 215 ! | 0.835 223 0.840 233 0.855 247 0.868 271 1 1 0.897 — 8 9 » VI. . . 0.8145 Raffine avec 20% H2SO4 fum. en une portion â 70° C, 6 heures 0 784 154 0.785 158 0.787 1 161 0.788 165 0.790 166 0.793 168 0.794 170 0.796 172 0.798 173 0.799 176 0.802 184 0.808 192 0.812 197 0.819 205 0.826 215 0.835 225 0 843 238 0.858 257 0870 278 0.899 III—■ 9 10 » VII. . . 0.8130 Raffine avec 30% H2SO4 fum. en une portion ă 70° C, 6 heures 0.782 155 1 0.783 156 0.784 157 1 0.784 159 0.785 162 0.787 165 0.789 167 0.791 170 0.794 172 0.798 177 0.799 182 0.803 187 0.810 198 I 0.817 208 * 0.823 • 215 0.830 226 0.841 238 0.852 1 254 0-869 276 0.897 ■ 1- 10 11 Distill6 III . . . , 0.8230 * — 0.765 1 123 0.769 139 0.777 142 0.781 148 0.786 154 1 0.789 159 0.794 165 0.799 171' 1 0.802 174 0 807 180 1 1 0.814 191 0.820 199 0.828 206 1 0.837 215 0.848 227 0.858 238 0.869 1 248 0.879 263 0.892 295 0.915 —- 11 12 Lampant VIII. . . 0.8040 Raffine avec 30% H2SO4 fum. en 5 portions, par 2 heures (total 10 heures), ă 70° C 0.763 137 0.765 142 0.768 149 • 0.773 155 0.776 158 A 0.782 166 0.784 171 0.786 I 175' 0.791 1 180 0.795 185 0.799 194j 0.805 202 0 814 209 0.819 1 217 0.827 1 228 0.835 241 0.844 253 0.855 275 0.864 292 0.887 — 12 %igr/ 0. 890 880 870 860 850 840 830 820 810 0.800 790 780 770 760 750 740 730 720 710 700 0.690 • » 1 1 ■ 14-44 Li . I J-L 4 I . L XLI 1 . 1-4 4 1.1.J—ui rJ - - • ■ rTȚȚ dȚȚ. Fțț i J Î'J ț‘l [ F • [ 1 Lr 1L j 1 î pȚI I r p Ț । H11114. di t ȚȚȚȚȚȚpȚTȚȚi^ l r r î 1 17 t : 1 r 1 41 t ii ~t t t t 1 m rHȚ w 1 1 TrT ( 17 ■ 1 1 1 ri m ' a" ■ *î "ț "* . 4 tu uuux^uuu. . .j-L-J. i.._ 1.-.^i.1-44 . k 4 .« |.».1,1. uui 4 . । ... 1....... □X lU-î . .. . LK ‘ W li. . , 14,ȚȚ 1 ,Țp p H \ L n IȚ HIL • | ■ y 1 — 1 ■■ ♦— —1 1 ■ 1 - - I-- I - ~ : t 1 ‘ r i 1 1 i ~ 1 ‘ 1 t 1 - TI! uL-L ±LU1U..,..L L . 4.mJ42W Wp_u^4-L: t-H-Lf-* r-^4i-444-4-d44444^}“44-4-j4444^~^* -4 r I- • •* i-'i 11 1t1 '-mH -T il"l,l 1 r 11 f H ? — 1 —H4 1 H II ? * H 1 I ; 1.1 ; 1 I ; T , 1 L | I ,4_1 , .1 1 , . 1 1 1 i , 1 ' i l J i 1 ,1 1 . • . a • □ r 1 ■■ 4- | . L . •' U” ;UT c £ -.^u-b- L— J .L L-. i_U . — Ulj L. ; J i -4.4..>..1.1 L4.4. U- -4^1— • h — -i• 1 H14! ȚhZ-fI-m! 1:n 1H4 îl 1l ■ -- c - xHittt• 1t~H ■ i Hx» Țttn ! 1 ■ * t ir t~î~Ttii# ttțt i2 XL ... TI XXTX ȚȚrXXXnȚXpXXțȚXp ȚȚ^^ upT ’Tr i ’H t ii"41 Ht* 1 ri’f i r-r411 h—l-H-41 t * . 1 x. *Ț 1 1 |> T *' pt ।|T~~ * । 71 :" 1 • r T . T “ • . T t"r“"T •* T? T 'r^rnnT *TT*’. r '•f*? * T ‘ 1 1 zf • » ! . • rr "brrl'f • • r r 1 : ri: 1 ț .1:1:: : .... ;—t±r t । • ' ‘ ’| n -ff ■— | •* • -♦ ț- •—♦—*-ț—t~T'ț ’^Ț''—T’ț - • — TțH ■■ L,.-. .4 4 l. . 1 L 1. ■« fc ■£ » 11. LI. -.. ■!.., ....—«. ■ -U ... ... ■ 4 ■ i —L.ț., 4.; i ȚdO#-1 [# ■:Ț# * ! F#Hu4#țfr Ț-P#-7hH: țt# T+’ 4'' . rm J.1—□tuIi..„Li 11u1 ■ ■ । 11: 1;... I .. îi îi tr ■ i R-T—H ' # 444 -4E4r--nTdTMr-r h -ȚnHr-T;:tfttWTtTtpî : . , . i . .Lp44j..11.4 i i. [ți ।.f 4.। lipi riȚ. rr»., 1114 ( pj 4-44-4— • 4- Tîrttrt "iTTirL'î i-ui Ttti i î 4 iȚj TI • 7 L * 111 t rr^r ~! 1 iuti ‘ ’ 7 rȚ- Î4~t!! iLu tlJXLPȚ# fi t ? j i : TȚ|- * 1 1 ,4 p tț. I tii t. ... [ ।. H jp + :iH' di r: H :1*■ l i ți d hH |: tH^^rd ■ 1 tv / / / / y / / / / r / . / / // 'X // f / / / / / / / / s // //X ' / Z z Z xZ / / // /? / / /' /r * / / ' /vS* k / // / /// * / '/ / /// / '/ ' Ă / / Z / 7/ / f V ' >7 / / f / 1 / / /r J J / Z .7 / r / // y y / /,’/ / / /' '/ ' / // / / //// / 11 / / / / // / —Z- fi / /11 r / / z / / / z / 'IV • X JI 1 1 / r 1 1 1 0 44A 4OA HRA 1 w 1 Iu IZv IOV i^U lOU 0 I Graphique •III Petrole brut » » >1 » » » » » » » VI » )) » » Policiori » » VIII 170 180 190 200 220 210 240 250 260 230 270 310 320° III IV er lype < IV •VII ’VIH LEGENDE Buștenari Moreni . » Glodeni o 8615 o 8880 0.8770 08645 0.85 00 0.8495 o.836o Institutul Geologic al României » Cânipeni-Pârjol 0.7965 006’0 Graphique III Graphique V Institutul Geologic al României ajisuaa nstitutul Geologic al României Institutul Geologic al României 270 260 250 240 ■ 200 t 190 4 180 170 160 150 140 10 0 ■ - t 1 , r* • —'1 —: î . . : . ! . ! ■ r i ■ 4 -r H r;Țtr,T. । |~i 4 « ■* i-4-« «-4- - f FT" — ***■ i —> —•-» — r »’t H 1.1»'IjTrrrrF ——~| i;--1--y---*-—1 t t f ~T *"*' i*~ _L; L* ’... UIT—j-T -• -*" • ■■ t ~* — —•* 1 • Xhfrtf: * r r; ■ 1 ■ 4- -tir 1 •/ I ::i; : \ ! J 4^ t trtH :ț-^ —p-*■ ■ tt!^ ; ■ ■ ' * ~ - r • * * ~ r— 1 . . y f-ț—rf * ' “T r4r ~ " — ■---■■ — - ? ■ .li" ■ 4u•— < • <■ I* XL-fi-LlJ 4. 4 1 ‘ L- ~ — L-—• r- !—r- — * ~ Hi? *41 H ' 7TÎ / 7 - ' ț—T~î—r— --•»— yȚ • "t r î ■ f I । । r 1 * "1 "1 » r " i i ’ ■ I 1 r 1 ' î r " T ■ ♦ i . U-L .1- - -- ■ 1 4 - i ri- Ti • • { r - - ►, • t^tr • * tr TI . . ' 1 - 7 mX r L F : | 1 • Lț-..^ L;.-, . |- 1 l- » Ț -r - 1 4—*— • ț - - ■■* ■ ■ _-L4-4 ; ~ - 1 . . .: . ... L. . • , ■ - 1 . ..... L .. X L htnfr'Tr: ; ~ rrbd - ' - --•- --. « •- *» - - 4 . : n* izrz. ~ 4“ txTtt -—*-*■ r * ■•—— - • ' T ! • {-H1T1 . a j^l | ț- fi 4 - |-t f y 4-ț-ț- r~ty dr T Htt:—’ > Tn—TT^- ’r f T 2 1— i ll ■■■■...■■ 1 1 1 ■ 1 . I . ■ » 1. L .1 •■■ - ■ T ■ *" < i j" ■ ■ * ! » ।—-.. I • ; H XllZ ‘tlxZZII u- -1- 1 - 4 ■ • <■[ ■» 9 ■ -Ț— . —A . 1 i . * 1 1 J L ; ■ -1 r 4 4 . > .. 1 ț i- * 1 ir rrȚî r ^Tt ^771 ” . - 4— 1 — -1— »-» L -- ... • • 1. i-» i • ■ -4- p— _i i——— -——;—4———- -4 -4——4-——i- " I: ■ : ■ . i . 1 . - —^-4 y-4-* .. l; . -H 1 ■ T M-n 9--f f" I... -4 . , i 1 t 1 ! L——t—:—ș 1 280*1 H—- —1 J—1 4 ..... . . ; . . L ——j- ——4- 1 1 I . . • 1 , . 1 AX 0) i. 4 ■*■ »■' 4'4 ■ < i-. ■ j Im LEGENDE 230 220 210 £ E DI LI LII LIII LIV LI E,L1V,DI Distille I _ Lampant I raffine avec 2% HaSO4 » II » III IV » » » " I Q » 20% » » » SO2 liquide Extrait du lampant (E) . . 13< ) *—t "TM ■1 "Ț 1 *1 * l-' 11 . I Graphique VII Fractions 20 19 . . o.8185 (LI) 0.8165 (LII) 0.8145 (LIII) o.8io5 (LIV) 0.8045 DI,LIV LIII LII Institutul IGR/ eologic al României IGR Institutul Geologic al României STUDIU COMPARATIV ÎNTRE ȚIȚEIURI DE ORIGINI DIFERITE DE Dr. L. EDELEANU și G. GANE In 1909 am publicat o parte din cercetările noastre asupra țițeiurilor de diferite origini sub titlul «Comparațiune între petrolurile ro- mâne și cele streine».(1) Complectând acest studiu publicăm în de- taliu analizele technologice relative la produsele comerciale ce se obțin din aceste țițeiuri, indicând și modul de procedare pentru separarea ace- stor produse. S’a făcut în total analiza a 29 de petroluri, și anume: 9 din România, 5 din Galiția, 3 din Rusia, 1 din Germania, 9 din America și 2 din Indiile neerlandeze. Aceste petroluri s'au studiat în gene- ral din punct de vedere a rendimentului în benzină și lampant. Pentru a ne da însă mai bine seama de deosebirea ce există între pe- trolurile de origini diferite, am făcut câte o analiză complectă pentru fiecare tip mai deosebit, pentru Europa am analizat un petrol de Buște- nari și unul de Moreni, pentru America unul de Pensilvania, iar pentru Oceania unul de Java, căutând a determină în mod technic toate produsele ce se pot obține dintr’un petrol, ca benzină, petrol lam- pant, ulei de gazeificare, uleiuri de uns, rezidiu și parafină. Și’n urmă pen- tru determinarea hidrocarburelor aromatice și a hidrocarburelor bogate în carbon am tratat fiecare produs în parte c’un amestec nitrant, putând stabili astfel o relațiune între cantitatea de hidrocarburi aromatice con- ținute într’un petrol și între proprietățile derivatelor ce se obțin. I. Analiza technologică a petrolurilor brute din diferite regiuni petrolifere. Această analiză s’a făcut în modul următor: 1. S’au distilat 4 litri de petrol brut în fracțiuni egale, reprezentând (1) Anuarul Institutului geologic al României. 1909. Al Il-lca an. Institutul Geological României 434 L. EDELEANU ȘI G. GANE 1/20 de volum (200 cc). notându-se pentru fiecare fracțiune temperaturile extreme de distilație și densitatea la 15’C. 2. Fracțiunile care distilă până la 150»C au fost fracționate cu coloana Le Bel-Henninger cu 6 bule, și fracționarea întreruptă când disti- latul obținut atinge densitatea 0,717 —0,720. Produsul ast-fel obținut a fost denumit «benzină». 3. «Rezidiul de benzină» rămas de la această fracționare a fost ameste- cat cu’n număr limitat de fracțiuni, formând astfel «distilatul lampant», c’un punct de inflamabilitate de cel puțin -|-24*C, si de densitatea 0,800—0,820. 4. In unele cazuri, rezidiul de benzină având un punct de imflamabili- tate prea jos, fracționarea a fost dusă mai departe, obținându-se astfel o «benzină grea» pe lângă cea de 0,720. Iar în alte cazuri la petrolurile ușoare, primele fracțiuni peste 150°C. având un punct de imflamabilitate prea jos au fost fracționate și ele împreună cu fracțiunile până la 150°, îndepărtându-se din ele părțile prea ușoare și obținându-se un «rezidiu de benzină» cu punct de inflamabilitate peste 4"12°C., putând fi ast-fel incorporat în lampant. In alte cazuri, la petrolurile grele, neputându-se obține un «distilat lampant» care să corespundă cerințelor comerciale, distilatul a fost re- distilat îndepărtându-se, ca rezidiu, părțile prea grele din el. 5. Pentru caracterizarea unei benzine s’a făcut în balonul Engler disti- lația a 100 cc. din 10° în 10°. Prin determinarea produselor care distilă până la 130° se pot avea indicațiuni mai precize asupra utilizării ben- zinei ca producătoare de forță în motoare. 6. Distilatul lampant obținut după cum s’a descris la punctul 3, a fost rafinat cu 1,5—2% H2SO4 conc., timp de o ]/2 oră, la rece. Produsul obți- nut este «lampantul», căruia i sau determinat densitatea, imflamabi- litatea, viscozitatea, și intensitatea luminoasă în lampa Kosmos 14"' și cu fotometrul lui Weber, în timp de 6 ore. La unele din ele s’a făcut și distilația în balonul Engler, determinând astfel porțiunile ce distilă până la 130° de Ia 130" „ 150° „ 150° „ 270° „ 270» „ 300" și rezidiu peste 300“ In tabelele I—XXIX sunt notate în detaliu toate aceste analize. Unele analize cari au fost urmărite și din alte puncte de vedere, sunt mai complecte, cele mai multe însă sunt restrânse la rezultatele privi- toare la rendimentul în benzină și lampant, ce se obține din acele țițeiuri. In tabloul XXX s’au notat toate țițeiurile analizate, după țări, notân- duse densitatea țițeiului, rendimentul în benzină și lampant, densitățile Institutul Geological României STUDIU COMPARATIV ÎNTRE ȚIȚEIURI DE ORIGINI DIFERITE 435 acestor derivate, precum și la % în gr. cantitatea de rezidiu ce rămâne, după îndepărtarea benzinei și a lampantului din petrolul brut. Din acest tablou putem trage următoarele concluziuni : 1. Petroluri mai ușoare se găsesc în România și’n Statele-Unite din America de Nord cum e țițeiul de Câ mpe ni-Pârj ol de Di3o = 0,7995 și cel de Pensylvania de D15» = 0,8010- In celelalte țări nu se gă- sesc în cantități mai importante petroluri atât de ușoare. 2. Afară de Germania, la Wietze, unde se extrage un țițeiu de Dis» = 0,9270, țițeiurile cele mai grele se găsesc în America, cum sunt cele de California de Dis» = 0,9225 și cele de Tex as de Di3° = 0,9190. Cel mai greu din toate e cel din Mexic de D150 = 0,9896, care însă după cum se costată din distilația făcută (vezi tabl. XXVII), e un țițeiu absolut lipsit de benzină, rezinifiat și asfaltizat în cea mai mare parte. 3. Densitatea medie a țițeiurilor astăzi în exploatare variază între 0,830 și 0,890, majoritatea țițeiurilor mai exploatate având densitatea peste 0,850. 4. Există o relațiune strânsă între densitatea țițeiurilor-și rendimentul lor în benzină și lampant. Petrolurile cele mai ușoare, cum sunt cele de Câmpeni-Pârjol, Policiori, Glodeni (România), Rogi (Galiția), Pensylvania și Ohio (Statele-Unite), conțin și cele mai mari cantități de benzină și lampant. Rendimentul benzinei pentru aceste țițeiuri variază între 14 și 18%, rendimentul lampantului între 40 și 60% ; excepții fac țițeiurile de Policiori și Glodeni cari n’au decât 4% benzină, precum și țițeiul de Țintea, care deși de densitate mare, peste 0,890, are totuși până la 10% benzină. Rampantele din aceste țițeiuri au o densitate mică, între 0,795 și 0,810, și o intensitate luminoasă mare. 5. Țițeiurile grele sunt aproape complect lipsite de benzină, cum sînt cele de Potok, (Galiția), Bibi-Eibath (Rusia), California și Texas (Statele-Unite). Rendimentul notat însă în tabloul XXX e puțin inferior celui adevărat, de oare-ce prin lungul transport ce l’au suferit țițeiurile de Ia origină până în țară o parte din benzina ușoară s’a eva- porat în drum. 6. Pentru țițeiurile mijlocii, de densitatea 0,850—0,888, rendimentul în benzină variază între 6 și 13% (1), iar redimentul în lampant între 30 și 40%. Aceste țițeiuri formează majoritatea țițieiurilor astăzi în ex- ploatare și se găsesc aproape uniform răspândite în toate regiunile pe- trolifere mai importante (2). (1) Dintre toate, țițeiul de Buștenari, Di-,o = 0,8615, conține cea mai mare can- titate de benzină ușoară: 13.0% gr. de densitatea 0,719. (2) Având la dispoziție și alic petroluri străine din Europa, America și Japonia, ne propunem a complectă în curând acest studiu cu analizele ce vom mai face. -4^Institutul Geologic al României XJGRy 436 L. EDELEANU ȘI G. GANE II. După cum am spus mai sus, pentru a ne da mai bine seama de deosebirea ce există între țițeiurile de origini diferite, am ales trei tipuri diferite — și anume tipul Buștenari și Moreni pentru Europa, tipul Pensilvania pentru America și tipul Java pentru Indiile neerlan- deze — determinând toate produsele technice și comerciale ce se pot ob- ține din aceste țițeiuri. In acest scop s’au distilat 4 litri de țițeiu în fracțiuni egale, repre- zintând '/2„ de volum, și s’a procedat pentru determinarea rcndimentului în benzină și lampant, la fel ca pentru celelalte țițeiuri (pag. 434). Fracțiunile distilate și cari n’au intrat în lampant au fost amestecate împreună formând uleiul de gazeificare. S’au determinat în urmă și proprietățile fizice a rezidiului rămas, care poate servi atât la fabricarea uleiurilor minerale cât și ca combusti- bil (păcură). In tablourile XXXI—XXXIV s’a notat în detaliu mersul fiecărei analize în parte, iar în tabloul de mai jos rendimentul total a celor pa- tru țițeiuri analizate. i - PRODUSELE OBȚINUTE Pensilvania 0.8015 Buștenari 0.8575 Moreni 0.8955 Java 0.8625 । O o zG i °/o gr. D . la 15«C 1 D gr. lal5°C gr- D lal5’C % gr- D )al5«C 1 Apă — ■ 1., 1.000 — ! 2 Benzină ușoară . . 15., 0.717 17., 0.720 ' '6 0.721 1- 0.719 3 > grea . . . -- — — 3-; 0.762 4 Petrol lampant . . 5% 0.797 1 32.0 0.815 24.e 0.818 34.8 0.823. j 5 Poslete 15s 0.830 10.4 0.888 19.» 0.891 20.s 0.880 6 Rezidiu 15., 0.851 37., । 0.956 40., 0.971 37., 0.891 I 7 Cokc 0., — 4-, — o.g 1 1 8 i Perderi 1-, — 1., 1-, — 1-3 1 1 Institutul Geological României STUDIU COMPARATIV INTRE ȚIȚEIURI DE ORIGINI DIFERITE 437 Din datele adunate în tabloul de mai sus se constată că cea mai mare cantitate de benzină, de densitatea 0,720, se obține dela țițeiul de Buștenari și numai în al doilea loc de la cel de Pensii van ia, care însă conține până la 50% petrol lampant de densitatea 0,7915. Din țițeiul de Java s’au îndepărtat două feluri de benzină, una ușoară de 0,719 și una grea de 0,762 și cu toate acestea rezidiul de benzină rămas, de densitatea 0,7975, inflamează la —|— 10,5"C. Lampantul obținut de densitatea 0,823, inflamează la —|— 21,5flC. S’a mai preparat un lampant provenit din amestecul fracțiunilor 4 — 8 și rezidiul de benzină. Acest lampant e incolor, are densitatea 0,8180 și inflamează la -}- 18,50C. Evaporând părțile ușoare prin ajutorul unui curent de aer, petrolul perde, în timp de 4 ore, aproape 4% în pondere, densitatea lui se urcă la 0,8195, iar inflamabilitatea la -|- 20"C. Densitatea uleiului de gaz variază între 0,880 și 0,890, afară de cel obținut din țițeiul de Pensilvania, care are densitatea 0,830, deși distilă peste 327"C. Acelaș lucru se observă și pentru rezidiuri, densitatea cea mai mică fiind a rezidiului obținut din țițeiul american. Pe lângă aceste produse s’a mai determinat, după metoda Holde, cantitatea de parafină conținută în rezidiu, raportând-o apoi la țițeiu. Rendimentul în parafină, în petrolul brut, variază după cum urmează: Java...........................7,0% gr. Pensilvania....................1>2% » Buștenari......................0,9% > Moreni.........................0,4% * Pentru determinarea hidrocarburilor aromatice, precum și a hidro- carburilor bogate în carbon, s’au nitrificat diferitele produse technice obținute din aceste patru țițeiuri. In acest scop rezidiul a fost distilat sub presiune redusă în patru fracțiuni egale, notându-sc pentru fiecare fracțiune în parte limitele tem- peraturilor de distilație și densitatea la 20° C. (1). Produsele, ca benzină, lampant, etc. au fost tratate în proporție de 1 : 3 c’un amestec nitrant de acid sulfuric și acid azotic (4 : 1), iar derivații nitrici astfel obținuți au fost, după precipitare și diluare cu apă, (1) E de amintit aici că aceste distilațiuni nefiind făcute cu ajutorul vaporilor supra-încălziți, și în acelaș timp sub presiune redusă, produsele obținute la distilație sunt în parte descompuse și nu se pot compară cu produsele obținute în industrie pentru fabricarea uleiurilor de uns. Institutul Geological României 438 I.. EDELEANU șt G. GANE filtrați și spălați. Urmărindu-se aceste reacțiuni cantitativ s’au obținut ur- mătoarele rezultate : 1!" 1 No. curent 1 PRODUS TRATAT CU AMESTECUL NITRANT •/„ IN GR. DERIVAT NITRIC IN ȚIȚEIUL DE: Pensilvania Buștenari Moreni Java 1 Benzină ușoară . . . 5-5 11 29 2 » grea .... — — — 38 3 Rezidiu de benzină. . 15 36 28 75 4 Amestec lampant . . 13 43 39 55 5 Ulei de gazeificare . . 41 78 82 110 6 Rezidiu, distilat I . . 36 85 109 130 7 > » II . . 34 93 95 110 S > » III . . 44 119 104 97 9 » • IV . . 64 133 101 105 Derivații nitrici obținuți de la primele fracțiuni, benzină și rezidiu de benzină, sînt cristalini, de culoare galbenă deschisă; cei obținuți dela amestecul lampant și uleiul de gazeificare sînt în general semi-solizi la temperatura de 20—30°C și de culoare roșie închisă; iar derivații nitrici de la ultimele fracțiuni deși au aparența de a fi solizi și se lasă chiar a fi pulverizați la temperatura camerei, totuși după un timp mai îndelungat eau forma vasului în care se păstrează; acești derivați se trag în fire cu aspect strălucitor mătăsos (1). Culoarea acestor derivați viscoși devine mai inchisă, variind între brun și negru închis. Numai derivații nitrici obți- nuți din ultimele fracțiuni a țițeiului de Pensilvania sunt mai moi la tem- peratura camerii. S’a determinat ast-fel cantitatea, la °/0 în gr., de derivați nitrici ce se obțin dintr’un produs, nu însă și cantitatea de hidrocarburi întrate în reacțiune. Pentru țițeiul de Java însă s’a putut face, la ultimele fracțiuni, și această determinare. Diluindu-se cu apă amestecul nitrant, după reac- țiune, hidrocarburile neatacate se strâng deasupra apei acide și se solidifică (1) Dr. L. Edeleanu: Utilisation des derivds nitriques obtenus du petrole 1905, Moniteur du petrole roumain, Bucarest. Institutul Geological României STUDIU COMPARATIV INTRE ȚIȚEIURI DE ORIGINI DIFERITE 439 din cauza conținutului mare in parafină. Produsul ast-fel obținut, de culoare albă-gălbue, se separă ușor prin decantare și se poate determină cantitativ, iar prin diferență se obține cantitatea de hidrocarburi intrate în reacțiune. S’au obținut următoarele rezultate : După cum se constată, în aceste fracțiuni inai mult decât jumătate din hidrocarburile componente au reacționat cu amestecul nitrant. Cu ajutorul acestor date s’a construit graficul alăturat, reprezintând pe ordinată, în % gr., diferitele produse technice ce s’au obținut din aceste țițeiuri, iar pe abcisă, în gr., derivatul nitric obținut. Acest grafic ne reprezintă atât rendimentul în produse technice, cât și cantitatea de derivat nitric ce se obține din aceste produse (re- prezentate pe grafic prin liniile grase). Se observă o micșurare procentuală a produselor technice ușoare, benzina și lampantul, de la țițeiul de Pensilvania la cel de Buștenari, Moreni și Java, și o creștere procentuală a produselor grele în acelaș sens. După cum se vede în Tabloul de la pag. 436 perderile rezultate prin distilațiune au fost aproape constante la toate țițeiurile, astfel că cantitatea relatțvă de coke rămâne tot cea indicată în grafic. Țițeiul de Moreni lasă la distilație cea mai mare cantitate de coke, deși conține în mai mică cantitate, ca țițeiul de Java, hidrocarburi atacate de amestecul nitrant. Acest lucru se explică prin constituția lor diferită, țițeiul de Java fiind parafinos, iar cel de Moreni asfaltos. Acelaș lucru se observă și pentru lampantul de Java, care deși procentual e în mare cantitate ca cel de Moreni (fracțiunile superioare fiind mai ușoare), totuși din cauza con- stituției sale (hidrocarburi aromatice multe) e cu mult inferior acestui din urmă. Tot din graficul alăturat se constată că țițeiul de Pensilvania e con- stituit în cea mai mare parte din hidrocarburi bogate în hidrogen, din Institutul Geological României 440 L. EDELEANU Șt G. GANE seria alifatică, cari nu reacționează ușor cu amestecul nitrant (1) și că țițeiul de Java e constituit din potrivă în majoritate din hidrocarburi aromatice, bogate în carbon. Intre ele vin țițeiurile române, și anume întâi cel de Buștenari și apoi cel de Moreni, ca mai bogat în hidrocarburi alifatice. Din țițeiul de Pensilvania s’au obținut în total 24.3 % gr- de derivat nitric » » » Buștenari » > » » 62.,, » » » » » » » » Moreni » > » » 67.0 » » » » » » » » Java » » » » 85.» » » » » III. Din datele adunate în tablourile XXXI —XXXV se mai constată următoarele : 1. Relativ la modul de distilare. Analiza Engler nu ne dă nici o indicațiune preciză asupra valorii technice a unui țiței. Ast-fel dacă com- parăm între ele rezultatele obținute la analiza Engler și cele obținute la analiza technologică (tabele XXXI—XXXIV) avem : a) La analiza Engler pentru fracțiunea până la 150", care trebue să ne dea indicațiuni mai precize asupra părților ușoare conținute în- tr’un petrol brut: pentru țițeiul de Pensilvania .... 23)0% în gr. de D15» =0.7300 » » » Buștenari .... 24,4% » » » » =0,7405 » » » Moreni.............15,3% » » * » =0,7545 » » » Java...............16,5% » » »' » =0,7780 după cum se observă deci nici o concordanță în densitate, căci la ți- țeiul de Java găsim 16,,-,% benzină de 0,778, iar la țițeiul de Pensivania 23% benzină de 0,730, în timp ce analiza technologică ne dă benzina de D15o= 0,717—0,721 : pentru Pensilvania.............15,4% în greutate » Buștenari................17,4% » * " Moreni.......................7,0% » > » Java .... ..... 1,7% » » b) Pentru fracțiunea 150—300°, care trebue să ne “dea indicațiuni asupra petrolului lampant, găsim la analiza Engler următoarele rezultate : pentru țițeiul de Pensilvanie 42,s % în gr. de Dis» = 0,7945 » » » Buștenari 35,3 % » » » » = 0,8045 » Moreni . . 34,5 % » » » » = 0,8560 » » » Java . . . 50,3 % » » » » = 0,8535 (1) E de observat că, pe când la rece amestecul nitrant nu reacționează cu hidrocarburile alifatice, la cald aceste hidrocarburi se nitrifică în parte și se oxi- dează, și că uneori reacțiunea e atât dc violentă încât toată masa se carbonizează, se aprinde sau explodează chiar. Institutul Geological României STUtHU COMPARATIV între ȚIȚEIURI DE ORIGINI DIEERITE 441 Iar la analiza technologică găsim : pentru țițeiul de Pensilvania 51,4 % în gr- de » » » Buștenari 32,0 % * * » » » » Moreni . . 24,9% » » » » » » Java . . '. 34,., % » ® » După analiza Engler deci arn găsit cel mai mult Du» = 0,7970 » = 0,8150 » = 0,8180 » = 0,8230 lampant la petrolul brut de Java, cu densitate chiar inferioară celui de Moreni, pe când după analiza technologică constatăm adevăratul rendiment, așa cum se obține și în industrie. Analiza Engler poate totuși da unele indicațiuni importante asupra naturei unui țiței, mai cu seamă dacă se observă cu băgare de seamă și densitatea fracțiunei distilate. Analiza technologică, bazată pe distilația petrolului brut în 7^ de volum (volume egale) e o metodă de analiză satisfăcătoare pen- tru obținerea produselor industriale dintr’un țiței. In adevăr notându-se temperaturile, limite de distilație, și densitatea la 15"C. pentru fiecare fracțiune în parte avem date îndestulătoare pentru formarea amestecului de benzină brută, precum și pentru formarea distilatului lampant. 2. Relativ la proprietățile produselor obținute. Cunoscând temperatura, limita superioară de distilare, a unui produs, precum și den- sitatea lui medie, putem avea indicii destul de precize asupra calității a- celui produs. O benzină ușoară va fi cu atât mai apreciată ca producătoare de forță pentru motoare, cu cât părțile sale componente vor fi mai ușor vo- latile, indiferent de natura lor. Temperatura de ferbere însă ne dă in- dicațiuni asupra naturei hidrocarburelor constituente. Astfel o benzină de densitatea 0,7175, care distilă până la 140° C., și care a fost obți- nută din țițeiul de Pensilvania (Tabloul XXXI) e constituită în cea mai mare parte numai din hidrocarburi din seria grasă, bogate în hi- drogen, iar o benzină dc aceeași densitate, care distilă până la 80° C, cum e cea obținută din țițeiul de Java (Tabloul XXXV), conține în can- tități mari hidrocarburi din seria aromatică, bogate în carbon. Și din a- ceste două benzine cea din urmă va fi mai apreciată. Pe de altă parte un petrol lampant de o densitate mică și care distilă sus va fi superior în calitate unui lampant mai greu și care dis- tilă jos, de oarece proprietățile combustibile a celui dintâi vor fi supe- rioare celui din urmă. Ast-fel petrolul lampant obținut din țițeiul de Pensilvania de densitatea 0,791 distilă peste 300° C, în timp ce lampantele obținute din țițeiurile de B u ș t e n a r i, M o r e n i și J a v a deși mai grele, de densitatea 0,815—0,823, distilă numai până la 240° — 270° C. Cauza acestei deosebiri depinde tot de constituția diferită a a- cestor lampante, cel de Pensilvania fiind format în majoritate din hi- Anuarul Institut. Geologic al României, Voi. III, Vase. 11. Institutul Geological României 442 L. EbELEANU și G. GANE drocarburi parafenice, în timp ce celel’alte conțin în cantități însemnate (uneori până la 3O*/o) hidrocarburi aromatice. Aceasta se confirmă de alt-fel și prin celelalte proprietăți ale ben- zinei și ale lampantului, precum și prin comportarea lor față de acidul sulfuric fumans, de amestecuri nitrante, și de bioxid de sulf lichid. Intru cât privește celel’alte produse, constatăm că cele obținute din țițeiul de P en si 1 van i a au o densitate mai mică și un punct de in- flamabilitate mai jos, ca cele obținute din celel’alte trei țițeiuri. Pentru fabricarea uleiurilor de uns e necesitate de distilate cu viscozitate mare și punct de inflamabilitate înalt. Produsele superioare de distilație din- tr’un (iței de Buștenari sau Moreni îndeplinesc aceste condițiuni mai avantagios ca acelea-și produse a unui țițeiu de Pensilvania. Această deosebire depinde de asemenea de constituția lor, căci în timp ce pri- mele țițeiuri conțin în fracțiunile superioare de distilație hidrocarburi bogate în carbon (mai cu seamă naftene), țițeiul de Pensilvania con- ține și’n fracțiunile superioare în majoritate tot numai hidrocarburi pa- rafenice, cari au o viscozitate inferioară celor aromatice. După cum se constată din cele expuse mai sus o simplă distila- ție în două sau trei fracțiuni nu e îndestulătoare pentru caracterizarea unui petrol din punct de vedere technic. Printr’o analiză mai amănun- țită însă, cum sînt cele patru analize descrise mai sus, se pot avea date îndestulătoare chiar asupra calităților, și prin urmare a valorei comer- ciale, a produselor ce se pot obține dintr’un țiței. Prin determinarea produselor nitrice s’a urmărit de asemenea ace- laș scop, căutându se a se dovedi influența compoziției chimice a țițeiu- lui asupra calităților unui derivat de petrol, și’n special influența dău- nătoare a prezenței hidrocarburilor aromatice în distilatele lampante(l). Ar fi poate interesant de a aminti aici, fără însă a trage vre-o con- cluziune din această observație, că din aceste patru tipuri diferite de țițeiuri analizate, cel de Pensilvania, care e constituit în cea mai mare parte din hidrocarburi parafenice, aparține unei epoce geologice mai veche, ca cele de Buștenari, Moreni și Java, cari sunt con- stituite, mai cu seamă în distilatele superioare, în majoritate din hidro- carburi aromatice. (1) Tablourile și graficele se găsesc după textul francez. 4 'A Institutul Geological României V’^rV ETUDE COMPARATIVE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIEFERENTES PAR Dr. L. EDELEANU et G. GANE En 1909 nous avons public une pârtie de nos recherches sur les petroles bruts d’origines difierentes, sous le titre «Comparaison entre les petroles roumains ct les petroles etrangers> (1). Afin de coinpleter cette etude, nouspublions en dctail les analyses technologiques reiatives aux pro- duits commerciaux qu’on obtient de ces petroles bruts, en indiquant en meme temps le procede dont nous nous sommes servis pour la separa- ti o n de ces produits. On a fait en total l’analyse de 29 petroles bruts differents: 9 de Roumanie, 5 de Galicie, 3 de Russie, 1 d’Allemagne, 9 d’Amerique et 2 des îndes neerlandaises. Ces pdtroles ont ete etudies gcneralement au point de vue du rendement en benzine et en lampant. Afin de nous rendre mieux compte de la difference qui existe entre les petroles d’origines diffărentes, nous avons fait une analyse complete pour chaque type plus important; pour l’Europe nous avons analysâ un petrole de Buștenari et un de Moreni, pour l’Amerique un de P e n- sylvanie, et pour l’Oceanie un de Java, et nous avons ddtermin6 techniquement tous les produits qu’on peut obtenir de ces petrols, tel que benzine, lampant, huile de gazdification, huiles lourdes, residu et pa- raffine. Ensuite pour determiner les hydrocarbures aromatiques et les hy- drocarbures riches en carbone, qui y sont contenus, nous avons trăite chaque produit â part avec un melange nitrant, ce qui nous a permis d’dtablir une relation entre la quantitd d’hydrocarbures aromatiques con- tenus dans un petrole et entre les proprietes des derives qu’on en obtient. I Analyse technologique des petroles bruts de difierentes re- gions petroliferes. Cette analyse a ete faite de la maniere suivante : 1. Nous avons distille 4 litres de petrole brut en fractions egales, (1) Annuaire de l’Institut Geologique de Roumanie. 1909, ir annee. i Institutul Geologic al României reg/ 444 L. EDELEANU ET G. GANE representant ’/ao de volume (200 cm8), en notant pour chaque fraction les temperatures extremes dc distillation et la densite â 15°C. 2. Les fractions qui distillent jusqu’â 150°C ont ete fractionnees â l’aide de la colonne Le Bel - IIen ninger â 6 bulles, et le fractionne- ment interrompu lorsque le distille atteint la densite de 0,717—0,720. Le produit obtenu de Ia sorte a ete denomme «benzine*. 3. «Le residu de benzine», qui est restc â la suite de ce fractionne- ment, a ite mdange avec le nombre des fractions suivantes qui etait ne- cessaire pour former de la sorte un «distille lampant», ayant un point d’inflammabilite d’au moins -|- 24°C, et une densite de 0,800—0,820. 4. Dans certains cas, le residu de benzine ayant un point d’inflam- mabilite trop bas, le fractionnement a ete pousse plus loin, et on en a obtenu une «benzine lourde» â cote de celle de 0,720. Dans d’autres cas encore, pour les petroles legers, les premicres fractions depassant 150"C ayant un point d’inflammabilite trop bas, ont ete fractionnees ensemble avec les fractions jusqu'â 150°, pour en cloigner les hydrocarbures trop legers. On a obtenu de la sorte un «residu dc benzine» â point d’inflam- mabilite au-dessus de -f- 12‘'C, pouvant âtre, par ce fait, incorporc au lampant. Dans d’autres cas, pour les petroles lourds, ne pouvant obtenir un «distille lampant» qui corresponde aux exigences commerciales, le dis- till6 lampant a ete redistille, en y cloignant comme residu les hydro- carbures trop lourds. 5. Afin de caracteriser une benzine, nous avons fait dans le ballon Engler la distillation de 100 cm8 de 10° en 10°. En determinant les produits qui distillent jusqu’â 130° on peut avoir des indications plus prCcises sur l’emploi de la benzine comme productrice de force dans les moteurs. 6. Le distille lampant obtenu de la maniere indiquce au point 3 a ete raffine avec 18/2 â 2% de II4SO4 conc. (1,84) pendant une J/2 heure, au froid. Le produit ainsi obtenu est le «lampant* dont on a de- termini la densite, l’inflammabilite, la viscosite, et l’intensite lumineuse durant six heures, dans la lampe Kosmos 14"' et avec le photometre de Weber. Pour quelques-uns de ces pitroles on a fait aussi la distillation dans le ballon Engler, determinant les portions qui distillent: jusqu’â 130°, de 130° â 150°, de 150° â 270’, de 270° â 300° et le residu au-dessus de 300". Dans les tableaux I—XXIX toutes ces analyses sont notees en de- tails. Certaines analyses, qui ont 6 te poursuivies aussi â d’autres points de vue, sont plus completes, mais la plupart sont restreintes aux resultats concernant le rendement en benzine et en lampant qu’on obtient de ces pdroles bruts. t Institutul Geologic al României \jGRy ETUDE SUR l-ES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIEFERENTES 445 Dans le tableau XXX on a note tous les petroles bruts analyse%d’apres Ies pays, ainsi que la densite du petrole brut, le rendement en benzine et en lampant, la densite de ces derives, et les pourcentages en gr. du residu restant. De ce tableau nous pouvons tirer les conclusions suivantes: 1. Les petroles legers se trouvent en Roumanie et dans les Etats-Unis de l’Amerique du Xord, tel le petrole brut de Câmpeni- Pârjol de Di-,o = 0,7995 et celui de Pensylvanie de Di5" = 0,8010. Dans les autres pays on n’exploite pas de petroles aussi legers en quan- tites importantes. 2. En dehors de Wietze, en Allemagne, oii l’on extrait un pe- trele de Di-,» = 0,9270, les petroles bruts les plus lourds se trouvent en Amerique, tels ceux de Californie de Di5»= 0,9225 et ceux de Texas de Dir,o = O,919O. Le plus lourd de tous est celui du Mexique de Di-,o = 0,9896, mais, comme il a ete constate par la distillation qu’on en a fait (voir tableau XXVIII), c’est un petrole brut absolument prive de benzine, rbsinifie et asphaltise en majeure pârtie. 3. La densite moyenne des petroles bruts en exploitation aujour- d'hui, varie entre 0,830 et 0,890, la majorii des petroles bruts les plus exploites ayant la densite au-dessus de 0,850. 4. 11 existe une relation etroite entre la densite des petroles bruts et la quantite de benzine et de lampant qu’ils contiennent. Les petroles les plus legers, tels ceux de Câmpeni-Pârjol, Policiori, Glodeni Roumanie) Rogi (Galicie) Pensylvanie et O hi o (Etats-Unis), con- tiennent aussi les plus grandes quantites de benzine et de lampant. Le rendement en benzine pour ces petroles bruts varie entre 14 et 18%, et le rendement du lampant entre 40 et 60% > les petroles de Policiori et de Glodeni qui n’ont que 4% de benzine, ainsi que le petrole brut de Țintea, qui quoique d’une grande densite (au-dessus de 0,890) a tout de meme jusqu’â 10% de benzine, font exception, Ies lampants de ces petroles bruts ont une petite densite, entre 0,795 et 0,810, et une grande intensite lumineuse. 5. Les petroles bruts lourds sont presque totalement depourvus de benzine, tels ceux de Potok (Galicie), Bibi-Eibath (Russie), Cali- fornie et Texas (Etats-Unis). Cependant le rendement note au tableau XXX est quelque peu in- ferieur â la realite, une pârtie de la benzine legere s’en etant evaporee au cours du long transport des petroles bruts, de leurs pays d’origine jusqu’ici. 6. Pour les petroles bruts moyens, d’une densite de 0,850—0,888, le rendement en benzine varie entre 6 et 13% (1), et le rendement en (1) Parmi tous les petroles bruts, c’est celui de Buștenari, D,, = 0,8615, qui contient la plus grande quantite de benzine legere : 18% gr. d’une densite de 0,719. Institutul Geological României 446 L. EDELEANU ET G. GANE lampant entre 30 et 40%. Ces pătroles bruts ferment la majorite des petroles bruts en exploitation aujourd’hui, et se trouvent presque unifor- mement repandus dans toutes les regions petroliferes les plus importantes. II. Afin de mieux nous reridre compte de la diffcrence qui existe entre les petroles bruts d’origines differentes, nous avons choisi trois types differents— le type Buștenari et Moreni pour l’Europe, le type Pensylvanie pour l’Amerique ct le type Java pour les îndes neer- landaises — et nous avons determină tous les produits techniques et comerciaux qu’on en peut obtenir. Dans ce but nous avons distille 4 litres de petrole brut en frac- tions egales, representant 1/20 de volume, et nous avons procădă pour la determination du rendement en benzine et en lampant de la meme maniere que pour les autres petroles bruts (pag. 444). Les fractions distillees et qui ne sont pas entrees dans le lampant, ont ete melangees ensemble formant ainsi l'huile de gazeification. On a determine aussi les proprietes physiques du residu restant, qui peut servir â la fabrication des huiles minerales ou bien comme com- bustible. Dans les tableaux XXXI — XXXIV on a notă en detail la rnarche de chaque analyse â part, et dans le tableau ci-dessous le rendement total des quatre petroles bruts analyses. No. RRODUITS OBTENUS Pensvlvanie 0.8015 Buștenari 0.8575 Moreni 0.8955 Java 0.8625 0/ / 0 en poids D âl5’C 0/ /o en poids D âl5»C °/o en poids D âl5’C 0/ /o en poids D ăl5»C : 1 Eau — — — — !•« 1.000 — — 2 Benzine legere . . . 15., 0.717 17-4 0.720 7-. 0.721 1.; 0.715 3 » lourdc . . . — — — — — — 3.7 0.762; ■1 Lampant 51.., 0.797 32.0 0.815 24.a 0.818 34.8 0.823 5 Huile dc gazeification 15.# 0.830 10.4 0.888 19.0 0.891 20.5 0.880. 6 Residu 15*9 0 851 37.9 0.956 40.. 0.971 37., 0.891 7 Cokc 0< — l-> — 4... — 0.8 — 8 Pertes 1» 15 — 1., — 1.9 — Institutul Geologic al României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIFFERENTES 447 D’apres les donnces du tableau ci dessus on constate que la plus grande quantite de benzine, de densite 0,720, provient du petrole brut de Buștenari. Celui de Pensylvanie ne vient qu'en second lieu, en ce qui concerne le rendement en benzine, mais il contient jusqu’â 50% de lampant, de densite 0,7915. Du pbtrole brut de Java on a extrait deux especes de benzines, l’une legere de 0,719, et l’autre lourde de 0,762, et malgrc cela le residu de benzine qui en est reste, s’enflamme â-}■ 10,5° C. et le lampant qu’on en obtient, de densite 0,823, â—}— 21,5° C, (tableau XXXIV). Nous avons essaye d'obtenir un meilleur lampant en melangeant les fractions 4 — 8 avec le residu de benzine. Ce lampant est incolore, de densite 0,8180, et s’en- flamme ă-|- 18,5° C. En evaporant les hydrocarbures legers au moyen d’un courant d’air le petrole perd, en 4 heures, presque 4% de son poids, sa densite augmente â 0,8195, et son inflammabilite ă + 20° C, mais ses pro- prietes combustibles n’en sont pas ameliorces. La densite de l’huile de gazeification varie entre 0,880 et 0,890, excepte pour l’huile obtenu du petrole brut de Pensylvanie, qui a la densite de 0,830, quoique distillant â au-dessus de 327° C. On remarque la meme chose aussi pour les residus, la densite moindre etant celle du residu obtenu du petrole americain. On a determine aussi, en dehors de ces produits,, d’apres la me- thodc Holde la quantite de paraffine contenue dans le residu, et on l’a rapportee au petrole brut. Le rendement en paraffine, dans le petrole brut, varie comme il suit: Java...........................7,0 % gr. Pensylvanie....................1,2 % » Buștenari..................... 0,9 % » Moreni.........................0,4 % » Pour determiner la quantite des hydrocarbures aromatiques, ainsi que des hydrocarbures riches en carbone on a nitrifie les diffdrents produits techniques obtenus de ces quatre petroles bruts. Dans ce but, le residu a ete distille sous pression reduite en quatre fractions cgales, en marquant pour chaque fraction â part les limites des temperatures de distillation et la densite â 20° C (1). Les produits tels que benzine, lampant etc., ont ete traites en pro- portion de 1 : 3 avec un melange nitrant d’acide sulfurique et d’acide (1) Ces distillations n’etant pas faites au moyen de vapeurs surchauffees, et en meme temps sous pression reduite, les produits obtenus par la distillation sont en pârtie decomposes et ne peuvent etre compares avec les produits obtenus dans l'industric pour la fabrication des liuilcs dc graissage, Jp- Institutul Geological României 44S I.. EDELEANU ET G. GANE azotique (4 : 1), et les derives nitriques ainsi obtenus, apres precipitation et dilution avec de l’eau, ont ete filtres et laves. En poursuivant ces reactions quantitativement on a obtenu les resultats suivants : 1- - — — — — , PRODUITS TRAITES % EN POIDS DE DERIVE NITRIQUE DANS LE PETROLE BRUT DE: AVEC LE MELANGE NITRANT Pensylvanie Buștenari Moreni Java 1 Benzine legere .... 5-3 8.c 11 29 2 » lourde .... — — — 38 3 Residu dc benzine . . 15 36 28 75 4 Melange lampant . . 13 43 39 55 5 Huile de gazeification. 41 78 82 110 6 Rdsidu, distille I . • 36 85 109 130 7 » » 11 . . 34 93 95 119 s > » in.- 44 119 104 57 9 » » IV . 64 133 101 105 Les derivds nitriques obtenus des premieres fractions, benzine et ră- sidu de benzine, sont cristallins, de couleur jaune clair ; ceux obtenus du melange lampant et de l’huile de gazeification sont generalement semi- solides â la temperature de 20-300C et de couleur rouge fonce ; les derives nitriques des dernieres fractions paraissent etre solides et peu- vent meme etre pulverises â la temperature de la chambre, mais ils prennent ndantnoins, apres un laps de temps plus ou moins prolonge, la forme du vase dans lequel on les conserve ; ces derives s’allongent en fils ayant un aspect luisant et soyeux (1). La couleur de ces derives visqueux devient plus foncee, et varie entre le brun et le noir fonce. Seuls les dărives nitriques obtenus des dernieres fractions du petrole brut de Pensylvanie sont plus mous â la temperature de la chambre. Nous avons determine de la sorte la quantite % en grammes des derives nitriques qu’on obtient d’un produit, mais non pas la quantite d’hydrocarbures entree en reaction. Toutefois pour les petroles bruts de Java, on â pu faire, pour les dernieres fractions, aussi cette deter- mination. En diluant dans de l’eau le melange nitrant, les hydrocarbures non attaques s'amoncellent au-dessus de l’eau acide et se solidifient â cause de leur grand contenu en paraffine. Le produit obtenu de la sorte, de couleur blanche-jaunâtre, peut etre determine quantitativement, et (1) Dr. L. Edeleanu: Utilisation des derives nitriques obtenus des petroles, 1905. Moniteur du pdtrolc roumain. Bucarest. ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIEFERENTES 449 par diffârence on obtient la quantited’hydrocarbures qui a reactionne avec le melange nitrant. On a obtenu en operant de Ia sorte les rcsultats suivants : Rdsidu du petrole brut dc Java trăite avec le melange nitrant % cn poids Hydrocarbures qui ont rdagi Hydrocarbures qui n'ont pas rdagi avec le melange nitrant Pour la fraction l. . . 72 28 » » II . . 60 40 » » III . . 54 46 » » IV . . 60 40 II reșulte de ce tableau que plus de la moitie des hydrocarbures de ces fractions a reagi avec le melange nitrant. A l’aide des rcsultats obtenus on a construit le graphique ci-joint, en indiquant sur l’ordonnee les pourcentages en gr. des differents pro- duits techniques obtenus de ces petroles bruts, et sur l’abcisse, en gr., le derive nitrique obtenu. Ce graphique nous montre le rendement en produits techniques et la quantite de derives nitriques qu’on obtient de ces produits. On constate une diminution pourcentuelle des produits techniques legers, benzine et lampant, du petrole brut de Pensylvanie â celui de Buștenari, Moreni et Java, et une augmentation procentuelle des produits lourds dans le meme sens. Comme on peut le voir dans le tableau de la page 446 Ies pertes resultant de la distillation ont ete presque constantes pour tous les petroles bruts, de sorte que la quantite relative de coke est toujours celle indiquee sur le graphique. Ce petrole brut de Moreni donne â la distillation en ’/20 de volume la plus grande quantite de coke, quoiqu’il contienne en moindre quantite, que le petrole brut de Java, les hydrocarbures aro- matiques. Cc fait est expliquc par leur constitution dificrente; le petrole brut de Java etant paraffineux et celui de Moreni asphalteux. On remarque la meme chose pour le lampant de Java qui, quoique pourcen- tuellement est en plus grande quantite que celui de Moreni (les fractions superieures en etant plus legeres), est cependant, â causc de sa con- stitution (beaucoup d’hydrocarbures aromatiques), de beaucoup inferieur â ce dernier. On constate de meme que le petrole brut de Pensylvanie Institutul Geological României 450 L. EDELEANU ET G. GANE est constitue en majeure pârtie d’hydrocarbures de la serie grasse, riches en hydrogcne, qui ne rcagissent pas facilement avec le melange nitrant (1) et que le petrole brut de Java est au contraire constitue en majeure pârtie d’hydrocarbures aromatiques, riches en carbone. Entre ces deux prennent place les petroles roumains, en premier lieu celui de Buște- nari et ensuite celui de Moreni, comme etant plus riche en hydrocar- bures de la serie grasse. Du petrole de Pensylvanie on obtient au total 24,3% gr. de derive nitrique » Buștenari » » 62,«% » » » » Moreni » 67,„% » » > » Java » » 85,;i% - » III. Des donnees consignees dans les tableaux XXXI — XXXIV on con- state aussi ce qui suit : 1. Par rapport ă la distillation. L’analyse Engler ne nous donne aucune indication precise sur la valeur technique d’un petrole brut. Ainsi, en comparant entre eux les resultats obtenus par l’analyse Engler et ceux obtenus par l’analyse technologique nous avons: a) A l’analyse Engler, pour la fraction jusqu’â 150°, qui doit nous donner des indications plus prccises sur les essences contenues dans un petrole brut: Pour Ic petrole de Pensylvanie . 23,0% » » » » Buștenari . . 24țl°/0 » » » » Moreni . . . 15,3°/0 » » » » Java .... 16,5°/o il n’y a, par consequent, aucune concordance en poids de Diâ« =0,7300 » » » » =0,7405 » » » » =0,7545 » » » » =0,7780 par rapport â la densitd, car pour le petrole brut de Java nous trouvons 16,5% de benzine 0,778, et pour le petrole brut de Pensylvanie 23% de benzine 0,730, tandis que l’analyse technologique nous donne la Di5« = 0,717—0,721 : Pour le pdtrole de Pensylvanie...........15,4% en » » » » Buștenari.............17,4% » » » » » Moreni...................7,9% » » » » » Java.....................1,7% ” de de de benzine poids )) » (1) II est ă remarquer que, tandis qu’â la temperature ordinairc Ic mdlangc nitrant ne reagit pas avec les hydrocarbures dc la s^rie grasse, au chaud ces hy- drocarbures se nitrifient en pârtie et s'oxydent, et que parfois la reaction est si violente que toute la masse se charbonne, s’enliammc ou meme fait explosion. Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIEEERENTES 451 b) Pour la fraction 150—300°, qui doit nous donner des indica- tion sur le lampant, nous trouvons â I’analyse Engler: Pour le petrole de Pensylvanie 42,5 % en poids de » » » » Buștenari . 35,3 % » » » » » » » Moreni . . 34,5% » » » » » » » Java . . . 50,3 % ” » » tandis qu’â I’analyse technologique nous trouvons: Pour ie petrole de Pensylvanie 5%% en poids de » » » » Buștenari . 32,0 % » » » » » » » Moreni . . 24,9 % » » » » » » » Java . . . 34,9 % » » » D’apres I’analyse Engler nous avons donc trouvâ Di5o= 0,7945 » =0,8045 » = 0,8560 » =0,8535 Du» =0,7970 » =0,8150 » =0,8180 » =0,8230 le plus de lam- pant dans le petrole brut de Java, tandis que d’apres I’analyse techno- logique nous constatons le rendement tel qu’on l’obtient dans l’industrie. D’analyse Engler peut tout de meme donner certaines indications importantes sur la nature d’un petrole brut, surtout si l’on observe avec attention la densite de la fraction distillee. L’analyse technologique basbe sur la distillation du petrole brut en %0 de volume (volumes egaux) est une methode d’analyse satisfai- sante pour obtenir au laboratoire, d’un pâtrole brut des produits tels qu’on en obtient dans l’industrie, car en marquant les temperatures, li- estmi de distillation, et la densitd â 15°C pour chaque fraction â part, nous avons des donnees suffisantes pour former le melange de benzine brut, ainsi que le distille lampant. 2. Par rapport aux proprietes des produits obtenus. Lorsqu’on connaît la temperatura, limite superieure de distillation, d’un produit, ainsi que sa densite moyenne, on peut avoir des indications assez pre- cises concernant les qualites de ce produit. Une benzine legere sera d’autant plus apprcciee comme productrice de force pour les moteurs que les hydrocarbures seront plus facilement volatiles, indifferemment de leur nature. Sa temperatura d’ebullition nous donne des indications sur la nature des hydrocarbures. Ainsi, une ben- zine de densite 0,7175 qui distille jusqu’â 140°C et qui a ete extraite du petrole brut de Pensylvanie (tabl. XXXI) est constituee, en ina- jeure pârtie, uniquement d’hydrocarbures de la serie grasse, riches en hydrogene, tandis qu’une benzine dela meme densite qui distillejusqu’â 80°C, telle que celle obtenue du petrole brut de Java (tabl. XXXIV) con- tient en grandes quantitcs des hydrocarbures de la serie aromatique, riches en carbone. De ces deux benzines c’est la derniere qui est la plus appreciee. D’autre part, un lampant de petite densite et qui distille â une haute temperatura, sera superieur en qualite â un lampant lourd et qui Institutul Geological României 452 I- EDELEANU ET G. GANE distille â une temperature basse, les proprietes combustibles du premier etant superieures â celles du dernier. Le lampant obtenu du petrole brut de P e n s y 1 v a n i e de densite 0,791 distille au-dessus de 300’C, tandis que les lampants obtenus du petrole brut de Buștenari, Moreni et Ja va, quoique plus lourds, de densite 0,815 —0,823, ne distillent que jusqu’â 240"—270°C. La cause de cette difference se trouve aussi dans la constitution dif- ferente de ces lampants, celui de Pensylvanie etant forme en majeure pârtie d’hydrocarbures paraffineux, tandis que les autres contiennent en assez grande quantite, parfois jusqu’â 30 %, des hydrocarbures aromatiques Ceci est d’ailleurs confirme aussi par les autres proprietes de ces derives, ainsi que par la maniere dont ils se comportcnt vis-â-vis de l’acide sulfurique fumant, du melange nitrant et du bioxyde de sou- fre liquide. Quant aux autres produits, nous constatons que ceux obtenus du petrole brut de Pensylvanie ont une densitb moindre et un point d’inflammabilite plus bas que ceux extraits des autres trois petroles. Pour la fabrication des huiles de graissage on a besoin de distilies â grande viscosite ct â point d’inflammabilite eleve. Les produits obtenus des petroles de Buștenari ou Moreni remplissent ces conditions plus avantageusement que les memes produits d’un petrole de Pen- sylvanie. Ceci depend auSsi de leur constitution, car tandis que les premiers de ces petroles bruts contiennent dans les fractions supe- rieures de distillation des hydrocarbures riches en carbone (surtout des naphtenes), le petrole brut de Pensylvanie contient meme dans les frac- tions superieures en majorite des hydrocarbures paraffineux, qui ont une viscosite inferieure â ceux aromatiques. Ainsi qu’on peut le constatei-, d’apres ce que nous avons exposc, une simple distillation en deux ou trois fractions n’est pas suffisante pour pouvoir caractcriser un petrole au point de vue technique. Tan- dis que par une analyse plus detaillee, tcllcs les quatre analyses decrites, on peut avoir des donnees suffisantes meme sur les qualites, et par consequent sur la valeur commerciale des produits qu’on peut obtenir d’un petrole brut. De meme en determinant les produits nitriques on a poursuivi le meme but, c’est-â-dire prouver l'influence de la composition chimique sur les qualites d’un derive de petrole, et spccialement l’influence perni- cieusc de la presence des hydrocarbures aromatiques dans les distilies lampants. II serait peut-etre interessant de mentionner ici, sans toutefois tirer Institutul Geological României KTUDE SUR LES PETROLES BRUTS d’oRRUNES DHTER ENTES 453 de conclusion de cette observation, que de ces quatre typcs differents de petroles bruts analyses, celui de Pensylvanie, qui n’est constituc en majeure pârtie que d’hydrocarbures paraffineux, appartient â une epoque geologique plus ancienne que ceux de Buștenari, Moreni et Java, constitues en majeure pârtie d’hydrocarbures aromatiques. 1. Dr. L. Edeleanu & Gr. Filiti : Bulletin de la Soc. chim, de Paris 20 Mai, 1900. 2. Dr. L. Edeleanu : — The chemistry of Roumanian Pe- troleum. Petroleum Review, Sept. 1900. 3. Dr. L. Edeleanu & I.Tănăsescu: — Etude du petrole roumain, Buca- rest, 1903 & 1905. 4. Dr. L. Edeleanu : — Utilisalion des derives nitriques obtenus du petrole. Monit. du petrole roumain, Juin 1905. 5. Dr. L. Edeleanu & G. Gane : - Hydrocarbures extraits des gou- drons acides du petrole. IIP' Congres du petrole, Bucarest 1907, et Anuarul Institutului geo- logic al României, 1908. 6. Dr. L. Edeleanu en collaboration avec I. Tănăsescu & C. Petroni : — Das rumănische Erdol. Anuarul Institutului geological României, 1908. Voi. 11. 7. Dr. L. Edeleanu & G. Gane : — Comparaison entre les petroles roumains et les petroles etran- gers. Anuarul Institutului geo- logic al României, 1909. 8. Dr. Edeleanu, prof. Gr. Pfeiffer, prof. D. G. Many & Ing. G. Gane : — Etude sur les lampants obtenus des principaux petroles bruts roumains. Section naționale rou- maine de la Commission inter- naționale pour l’unification des methodes d’analyse du petrole, 1910. Institutul Geological României 454 t. EDELEANU ET G. GANE PETROLES BRUTS DE ROUMANIE. I. Analyse du petrole brut de C âmpeni-P âr j o 1. Proprietes physiques Densite â 15° — <>,7965 Couleur jaunc-brun Inflammabilitc au dessous de O° Viscosite a 20" . 1,09 Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D A 15° Inflamm. I — 100 0,693 sous 0” 2 100—113 0,7 16 •• 3 1x3—X23 «>732 » 4 X23—132 o,744 w 5 132-143 o,754 U 6 U3—«5« 0,762 w 7 152—163 0,770 H- 80 8 163-177 0,776 16,50 9 177—190 0,784 21,5° Io X90—205 0,790 35" 11 205- -218 0,797 45,5» 12 218—235 0,804 au des- sus 50» 13 235 254 0,814 w «4 254 - 274 0,824 J, ’5 274 -294 0,830 16 294 3x0 0,836 » l7 310—320 0,837 W RENDEMENT Produits obtenus D 6 15" % en poids Benzine 0,719 17,9 Lampant 0,804 63,8 Residu et pertes — 18,3 ANALYSE ENGLER Temperature Dă 15" «4 en volume poids Fraction 58 — 150» °,737 35.2 32,6 „ 150-306» 0, 808 45,6 46,5 Residu au-dessus dc 300» — 19.2 20,6 Caracteres du residu paraffineux BENZINE provenuc par rectification des fractions 1—6 (0,736) Incolore. | Densite A 100=0,7x9 Distillation dans le ballon Engler Fraction — 100 Fraction 100—130 Residu 75,6 ccm. 2r,8 ccm. 2,6 ccm. Residu de benzine D A 150 = 0,773 | Inflamm. = 17,50 | 1,250 0 en poids Distille lampant provenu des fractions 7—vet du residu de benzine Densite «A 150=0,8045 Imflammab. = 260 LAMPANT I provenu du distille lamp. raffine avec ii/o% H2 SOt conc.l Couleur: jaunâtre I D A 150 = 0,804 I Inflam. = 27,50 Distillation dans le ballon Engler Temperature D A 15» “Io en volume i poids Fraction —130» — 1,2 — ,, 130-150» 0,766 12,0 X 1,4 „ 150-270» 0,804 69,4 69,4 >1 270—300 0,820 12,6 IX,6 Residu — 4,8 5,9 intensitd lumineuse en Hefners Lampe apres 1 heure 4 heures|6heures Kosmos 14"' 9,So 10,40 IO,XO Observation: Le residu du lampant (fraction au-dessus de 300°) se solidific ă -f" 3° C. Institutul Geologic al României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIFFERENTES 455 Ia Analyse du petrole brut de Câmpeni-Pârjol. Proprietes physiques Densite ă 15" «.7965 Couleur jaune-brun Infiammabilite au dessous de On Viscosite â 20° 1,09 ANALYSE ENGL Temperat urc | D â 15b ER % «n voIume| poids Fraction 58 150“ ^737 32,6 ■r 150—300» 0,808 45/ 46.5 Residu au-dessus de 300" Caractcres du residu P< traffmeu 20.6 X Distillation en 1/20 de volume No. Temperat urc D â 15° Inflamm. i IOU 0,69.3 sous on 2 100—113 0,716 3 113—123 0,732 4 123—132 0,744 » 5 *32-143 o,754 n 6 143—152 0,762 n 7 152—163 0,770 -j- 80 8 '63—177 0,776 16,50 9 177—190 0,784 21,5° io 190—205 0,790 35° ii 205—218 °,797 4S,5» 12 oiS — 235 0,804 au des- sus 50» ’3 235—254 0,814 n *4 254-274 0,824 n 15 274—294 0,830 n io 194—310 0,836 n *7 310—320 0,837 n BENZINE provenue par rectification des fractions i—6 (0,736). încolo r e. | Densite â 150=0,719 Distillation dans le ballon Engler Fraction — 100 Fraction 100 — 130 Residu 75,6 ccm. 21,8 ccm. 2,6 ccm. Residu de benzine D ă 150 = 0,773 Inflamm. = 17,50 1,25% en poids Distille lampant provenu des fractions 7—15 et du residu de benzine Densite = 0,7975 I Inflammab. = 250 RENDEMENT Produits obtenus D â 15° » oen poids Benzine 0,719 17,9 Lampant o,797 53,2 Residu et pertes — 18.9 L A M P A N provenu du distille lamp. raffine avec 1 r 11 H. SOjConc. Couleur: jaunâtre ! D â 15» = 0,797 | Inii. = 26,50 Distillation dans le ballon Engler Temperature D A 15» % en volume poids Fraction —130» — 0,6 — „ 130—150» 0,772 i5,7 15,2 150-270» °>799 77,° 77,2 „ 270—300° — 5,6 — Residu — I. I 1.8 Intensitb lumineuse en Hefners Lam pe apres r heurep heuresjfiheures Kosmos 14"' 11,26 ",=6 11,26 ObservatiOD.: Le residu du lampant (fraction au-dessus de 300») se solidific ă. 4- 30 C. Institutul Geological României 456 L. EDELEANU El G. GANE II. Analyse du petrole brut de Policiori. Proprietds physiques . _— -= Densite A 15° 0.836 Couleur brune Infammabilitc 4- 9» C Viscosite A 200 1.38 ANALYSE ENGLER Temperature D a 150 ".'0 e» volume poids Fraction 75 — 150° o,7S7 16,8 *5,1 150—300» 0,815 48,0 46,7 Residu au-dessus dc 300° Caracteres du residu — 35,-2 38,3 paraffineux Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D a 15» Inflamm. 1 —132 0,7365 sous 0° 2 132-152 0,757° » 152—167 0,7680 n 4 ■ O7-1S3 0,7790 + 9,3" 5 183—202 0,7900 19,5° 6 202—213 0,7970 3©° 7 213—230 0,8050 44,5° 8 230 — 246 0,8130 au des* sus 50» 9 246—260 0,8210 u IO 2DO — 273 0,8260 n 11 273—'«86 0,8320 a 12 286 —298 0,8360 n 13 298-310 0,8380 •< 310 - 320 0,8390 u >5 — — » 16 — 11 *7 — BENZINE provenue par rectification des fractions 1 — 4 (0,7165) Incolore. DensitA A 150=0,743 Distillation dans le ballon Engler Fraction — 100 Fraction 100 — 130 Residu 60,4 ccm. 34,4 ccm. 1,8 ccm. Residu de benzine D A 150 = 0,787 | Inflamm. = 28° | 2,7% en poids Distille lampant prevenit des fractions 5—12 et du residu de benzine Densite â 15» = 0,811 Inflamm. = 38,5® LAMPANT provenu du distille lamp. rafîinc avec i» .2%il2 SO4 conc. Couleur:jaunâtre | D A 150 = 0,8105 | Inii. = 39° Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT Produits obtenus D A 150 % en poids Benzine °,743° 4,s Lampant 0,8105 46,4 Residu et pertes — 48,s Temperature D ă 15» % en volume poids Fraction —130° — 0,2 — „ 130—150» — 4,7 — ,, 150—270» 0,808 81,4 8i,o „ 270-300O — 10,8 — Residu — 2,9 2,4 Intensitb lumineuse en Hefners Lam pe apr As t heure 4heures 6heures Kosmos 14'" 11,42 11,12 10,85 Observation: Le residu du lampant (fraction au-dessus de 301»°) se solidifte A 4-3® C, Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D'ORIGINES DIFFERENTES 457 III. Analyse du petrole brut de Glodeni. Proprietes physiques Densite â 15° 0,98-15 Couleur brune Infiammabilite + 5° C Viscosite ă 20° L79 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 15O % en volume poids Fraction 95—150° o,747 15.0 i3,9 „ x 50-300" 0,810 38,0 36,5 Residu au-dessus de 300». — 46,8 50,3 Caractcres du residu paraffineux Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D â 15° Inflamm. X -137 0,7285 sous o" 2 >37-’5« 0,7500 » 3 151—170 0,7640 + 3° 4 17d— 189 0,7750 14« 5 189—210 0,7860 28,5° 6 210—228 0,7970 43’ 7 228—247 0,8070 au des- sus 50O 8 247—265 0,8175 n 9 265—281 0,8225 n io 281—800 0,8330 W I X 300—310 0,8375 W 12 3x0 -320 0,8350 V 13 - — - 14 — — — 1S - — — 16 — - — ’7 — — — BENZINE provenue par rectification des fractions. t—2 (0,741) I n c o- 1 0 r e. | Densite ă i5*)=o,7i9 Distillation dans le ballon Engler Fraction — xoo Fraction 100 — 130 Residu 80 ccm. 18 ccm. 2 ccm. Residu de benzine D ă 15° = 0,7655 I Inflamm. = 16,5° I 2,52% cn poids Distille lampant provenu des fraction 3- 11 et du residu de benzine Densite â 150 = 0,803 j Inflammab. = 23,50 LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avcc x’/.//0 SO4 conc. Couleur: jaunâtre I D â 15° = 0,8025 I Infl. = 24° Distlillation dans le ballon Engler RENDEMENT Produits obtenus D & «5» o/t) en poids Benzine 0,7190 4,2 Lampant 0,8025 46.7 Residu et pertes — 49,i Temperature D îi 15» % en volume | poidș Fraction —130° — 2,4 — .. 130—150» v,7O4 ■3,6 X2,9 „ 150 — 270° 0,804 66,6 66,7 „ 270—300» — xi,8 —- Residu — 5,6 6,4 Intensit6 lumineuse en Hefners Lampe apr^s 1 heure 4heures 6heures Kosmos 14'" 11,95 11,65 11,65 Observation: La fraction de lampant 270—300O se solidifie ă —15° et le residu â + 3° C. timarul Tns/il. Geologic al României, I ol. III, Fasc. 11^ 1 3 A Institutul Geologic al României IGRZ 458________ L. EDELEANU ET G. GANE IV. Analyse du petrole brut de Câmpina-paraffineux. Proprietes physiques Densit^ iso 0,8500 Couleur brune Infiammabilite +’>5" C Viscosite ă 20° 1,58 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 150 “Io en volume) poids Fraction 93—150O 0,742 «5,8 «3.8 „ 150-3000 0,817 38,8 37,4 Residu au-dessus de 300» — 45,4 48,6 Caracteres du res:du paraffineux Distillation en 1/20 de volume No. j Temperature | Dă 15» Inflamm. 1 — 116 0,7’5 sous 0» 2 116—139 0,742 ir 3 139-158 o,759 » 4 158-177 O,773 4- 8» 5 177—»95 0,788 20» 6 195—2ix 0,802 33» 7 211—232 0,812 4o<> au des- 8 232 — 253 0,824 sus 50° 9 253—269 0,834 n IO 269—285 0,843 ir I X 285—300 o,85’ n 12 300-319 0,851 n ’3 — — — «4 — — — ’5 — — — 16 — — — ’7 - — — BENZINE provenue par rectification des fractions 1—3 (o,7385). Incolore | Densite ă 150=0,7x9 Distillation dans le ballon Engler Fraction —100 72,2 ccm. Fraction 100—130 25,6 ccm. Residu 2,2 ccm. Residu de benzine D ă 15°= 0,7775 I Inflamm. = ’7,5° I 2,32<>/0 en poids Distille lampant provenu des fractions 5—11 et du residu de benzine Densite = 0,8x1 I Inflammab. = 27,50 LAMPANT provenu du distile lamp. raffine avec j >/2% H2 S04 conc. Incolore | D â X50 = 0,8105 | Infi. = 280 Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT jroduits obtenus D a 150 % en poids Benzine 0,7190 7.6 Lampant 0,8105 37,9 Residu et pertes — 54,5 Temperature Dă 15" % en volume! poids Fraction — 130° — 0,6 — „ 130—1500 — 8,0 — , 150—2700 0,8x0 79,2 79,' „ 270—360O — 8,6 — Residu — 3,6 4/5 Intensite luminoase en Hefners Lam pe apres x heure 4heures|6heures Kosmos 9.75 9,64 9,64 Observation: La fraction du lampant 270—300» se solidific ă —15O et le residu ă 4" 3° C. Institutul Geological României ETUbE SUR LES PETROLES BRUTS DORIGINES DIFFERENTES 459 V. Analyse du petrole brut de Câmpina-nonparaffineux Proprietes physiques Densite â 15° 0,8645 Couleur olive Infiammabilite sous O® C Viscosite ă 20® 1,72 ANALYSE ENGLER Temperature Dă 150 »/» en volume poids Fraction 78—150® <>,745 23,0 i9,9 „ 150—300» 0,837 34,8 33,8 Residu au-dessus dc 300® — 42,2 46,4 Caracteres du residu traces de paraffine Distillation en 1/20 de volume No. Temperature d a 15» Inflamm. I — xt4 0,699 sous 0® 2 114—133 0,730 n 3 «33—M7 0,750 n 4 147—162 0,764 + 3" 5 162—J 78 0,777 9,5» 6 178—197 0,792 23® 7 197—218 0,808 35» S 218—235 0,825 48,5» 9 «35—«5® 0,844 au des- sus 50® TO 258—279 0,863 n 11 279—300 0,879 ir 12 — — — ’3 — — — 14 — — — 15 — — — 16 — — V — — - BENZINE provenue par rectification des fractions. 1—4(0,758). încolo re. j Densite ă 150=0,7195 Distillation dans le ballon Engler Fraction—ioo Fraction 100—130 Residu 68,2 cmm. 29,0 cmm. 2,8 cmm. Residu de benzine Dă 150 = 0,780 Inflamm. = 19® I 1,91% en poids Distille lampant provenu des fractions 5—it et du residu de benzine Densite ă 15® = 0,8220 • Inflammab. = 27,5® LAMPANT RENDEMENT Produits obtenus D ii 15» ®/0 en poids Benzine °.7T95 10,7 Lampant 0,8205 38,7 Residu et pertes — 50/> provenu du distille lamp. raffine avec i1/»" o IL SO4 conc. Incolore. | D â 15® = 0,8205 | Infl. = = 28» Distillation dans le ballon Engler Temperature D â 15» volume en poids Fraction —130° — 0,2 — , 130—150» — i°,5 — „ 150—270» 0,820 79,® 79,5 „ 270—300® — 7,° — Residu — 2.7 4,0 InUnsitb lumineuse en Hefners Lam pe apres 1 heure 4heures oheures Kosmos n'" 7,20 7,00 6,90 Observation : La fraction du lampant 270—300® et celle au-dessus de 300® ne se solidiGent pasencoreâ — 15» C. 460 L. EDELFANU ET G. GANE VI. Analyse du petrole brut de Buștenari. Proprietes physiques Densite ă 15° 0,86:5 Couleur olive Infiammabilite sous 0° C Viscosite â 20® >,49 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 15® en volume poids Fraction 56—1500 0,743 26,0 23,0 „ I50-300O 0,841 32,4 32,4 Residu au-dessus de 3000 Caracteres du residu 4: ,6 liquide •M, 3 Distillation enl/20 de volume No. Temperature D ă 15° Inflamm. 1 -.108 0,696 sous O® 2 108—122 0,725 0 3 122—135 o,743 4 >35- N7 o,757 M 5 147—160 °,77> P 6 160—174 0,784 4- IO® 7 >74“«9> 0,798 20” 8 191 — 212 0.816 32® 9 212—234 0,835 46" au des- IO 234—«57 0,858 sus 50» 1J 257—279 0,875 a 11 279—300 0,887 n 13 — >4 — — - 15 . — - — 16 — — — >7 — — — BENZINE provenue par rectification des fractions 1—5 (0,7395) Incolore | Densite ă 15° = 0,7195 Distillation dans le ballon Engler Fraction - :oo 66,6 cmm. Fraction 100—130 21.4 cmm. Residu 2,0 cmm. Residu de benzine D ă 150 = 0,7852 Inflamm. =20° . 1,5% en poids Distille lampant provenu des fractions 6—11 et du residu de benzine Densite ă 15® = 0,819 | Inflammab. = 25® LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec SO4 conc. Couleur: jaunâtre Dă 150 = 0,819 j Infl. = 26° Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT Produits obtenus D ă 15® %en poids Benzine °»7>95 13,i Lampant 0,8190 35,4 Residu ct pertes — î’1-5 Temperature Dă 15’ % en volume) poids Fraction —>30° — 0,6 — „ 130—150’ 0,781 16,0 >5.2 „ 150-370’ 0,821 77,8 77,9 „ 270-300’ — 4,2 — Residu - >,4 2,1 laiensite lumineuse en Hefners Lampe apres |i heure|4heur Î6heures Kosmos | 5,87 j 6,03 I 5,76 Observation : La fraction du lampant 270— 300® et le residu au-dessus de 300° ne se solidifient pas encore â — 15® C. Institutul Geologic al României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS DORIGINES DIFFERENTES 461 VII. Analyse du petrole brut de Moreni. Proprietes physiques Densite ă 15° 0,8880 Couleur brune Infiammabilite sous O° Viscosite ă 20° 1,96 ANALYSE ENGLER Temperature D â 150 % en volume | poids Fraction 62—150'» 0,756 23,0 ’9. 5 „ 150—3006 0,858 32.4 31,2 Residu au-dessus dc 3006 — 44,6 49,1 Caracteres du residu visqueux Distillation en 1/20 de volume -— ——— — - No. Temperature D â 15» Inflamm. i — îoy 0,7x25 sous 0° 2 109—128 0,7465 n 3 1:8—145 0,7665 4 145-157 0,7810 n 5 157—174 o»7955 4- n» 6 174-193 0,8055 21° 7 193—214 0,8235 33» 8 214-538 0,8500 480 9 238—261 0,8720 au des- sus 50'» IO 261 —283 0,8900 — XI — - — 12 — — — *3 — — — 14 — - - x5 — — 16 — — - i? — — — BENZINE provenue par rectificat ion des fractions 1—4 (0,753) 1 n c 0 1 are j Densite â i5°=o,7195 Distillation dans le ballon Engler Fraction - 100 Fraction 100 — 130 | Residu 87,6 ccm. 10,4 ccm. 2,0 ccm. Residu de benzine D â 150 = 0,7845 Inflamm. =90 1,1% en poids Distille lampant provenu des fractions 5- 9 et du residu de benzine Densite â 150 = o,81S I Inflammab. = 18° RENDEMENT Produits obtenus D ă rș> 0 0 en poids Benzine 0,7195 7,5 Lampant 0,8170 32,2 Residu et pertes — 60,3 LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec i»/go/o I<2 SO4 conc. Couleur: jaunâtre] D ă 15° = 0,817 1 Inii. = 2 I9» Distillation dans le ballon Engler Temperature D a 15’ en volume po'ds Fraction —1306 — 6,4 — „ 230—150» 0,786 25,4 24,4 „ 150—2706 0,827 64,2 64.9 „ 270—300O — 3.'’ — Residu — o,4 T. I Intensitb luminoase en Hefners Lampe apres 1 heure 4 heures|6hcures Kosmos 14'" 3,97 5,76 1 5,76 Observation : La fraction du lampant 770 — 3000 et le residu au-dessus de 3oo° ne se solidifîent paș encore â — 15° C 462 L. EDELEANU ET G. GANE VIII. Analyse du petrole brut de Gura-Ocniței. Proprietes physiques Densite ă 15° 0,877 Couleur brune Infiammabilite sous 0° Viscosite â 20° 1,79 ANALYSE ENGLER Temperature Dă i;« •/o volume en poids Fraction 150'J °>753 24,0 2°, 7 „ 150—300° 0,851 33>* 32,8 1 Residu au dessus de 300” — 42,4 46,7 1 Ceractfcres du residu traces de paraffine Distillation en 1/20 de volume =-=f 1 No. Temperature D ă 15» Inflamm. 1 1 ——- — i no 0,707 sous 0« 110-127 “,738 n 3 127—189 «>757 » 4 139—152 0,771 » 5 152 — 167 0,784 4- 60 6 167—186 0,801 17" 7 186—209 0,818 30,5° 8 209—227 0,838 45» 9 227—260 0,863 au des- sus 50° IO 260 —281 o,S8o » ii 281 —300 0,894 n 12 — - — 13 — — — 14 — — -■ 15 — — — 16 - — i? — — — BENZINE provenue par rectification des fractions 1—4 (0,744) Incolore î Densite ă i5°=o,7x85 ________ Distillation dans le ballon Engler _______________ Fraction—100 | Fraction 100—130 | Residu 84,8 cmm. 13,8 cmm. 1,4 cmm. Residu de benzine D ă 150 = 0,781 | Inflamm. = x8” j 1,4 % en poids Distille lampant provenu des fractions 5—10 et du residu de benzine Densite â 150 = 0,82x5 I Inflammab. = 18° LAMPANT rendement Produits obtenus D ă 15» o/oen poids Benzine 0,7185 9,2 Lampant U,82CO 85,3 Residu et pertes — «5,3 provenu du distille lamp. raffine avec D/20 o H2SO4conc- Couleur: jaunâtre | D â 15° = 0,820 | Infl. = 19“ Distillation dans le ballon Engler Temperature D ă 150 % en volume | poids Fraction —X30» — 4,8 — „ I3°'—15°° 0,780 21,0 19,9 „ 150—2700 0,828 67,2 69,0 „ 270—300° — — Residu — 2,0 2,9 IntensiU lumineuse en Hefners Lampe apres 1 heure 4heures oheures Kosmos 14'" 5,9» 5,71 5,42 Observation : La fraction du lampant 270 — 300“ et le residu au-dessus de 300” ne se solidifient pas encore ă—150 C. Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS DORIGINES DIFFERENTES 463 IX. Analyse du petrole brut de Țintea. Proprietes physiques = — - — : Densite ă 15° 0,8945 Couleur bruri fonce Infiammabilite sous O° C Viscosite â 2o° — ANALYSE ENGLER Temperature D A 150 % volume en poids Fraction 1300 0,732 13,8 XT,2 „ 130—150» 0,778 5,0 4,5 „ 150—270» 0.830 22,0 20,4 „ 270— 300O 0,893 5,8 5,9 Residu au-dessus de 300° 0.978 53,0 59.° Distillation en 1/20 de volume - — — No. Temperature D ă 15» Inflamm. I — 0,682 2 —115 0,727 — 3 n5—HO 0,752 — 4 140—162 0,772 — 5 162—185 0,790 — 6 185—210 0,805 - i 7 210—240 0,832 1 8 240—278 0,860 — 9 278—300 0,882 — i io — — — ; li — — ■ 12 — — — 13 — — — ; I4 — - — 15 — — — 16 — — V — — BENZINE provenue par rectification des fractions. i—5 (0,7445). Incolore Densite A i5°=o,72o Distillation dans le ballon Engler Fraction—ioo | Fraction 100—130 | Residu 86,1 ccm.12.7 ccm.j 0,8 ccm. Residu de benzine D A 15° = 0,7925 Inflamm. = 22» ! 7,9 % en poids Distille lampant provenu des fractions 6—8 et du residu de benzine Densite = 0,820 Inflammab. = 29,50 LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec x^oIL, SO4 conc. ' Couleur: S.W. | Dâ 150 = 0,819 | Infl. = 30° j Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT i Produits obtenus D a xjo % en poids - — Benzine 0,720 10.= 1 Lampant 0,819 23,9 Residu et pertes 65,9 Temperature Dâ 15» "/o en volume poids Fraction —130° — — — „ IJO-I5O» 0.787 13.6 13,0 „ 150—270» 0,817 80,3 80, X „ 270—300O — 4,2 — Residu — L3 — Intensitd lumineuse en Heîners Lampe apr&s 1 heure'4 heures'oheurcs Kosmos 14"' 8,06 7,50 7,50 Observation : Ce petrole est asphalteux. Institutul Geological României •464 L. EDELEANU ET G. GANE PETROLES BRUTS DE GALIC IE. X. Analyse du petrole brut de Boryslaw. Proprietes physiques Densite â 15° s O.S571 Couleur brune Infiammabilite 4-tO" C Viscosite â 20° paraffineux Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D ă i5« Inflamm. i — 94 0,7166 2 94—150 0,7484 — 3 150—174 0,7670 — 4 174—202 0,7824 — 5 202—221 0,7945 — 6 221—242 0,8075 — 7 242—270 0,8 xSo — 8 270—282 0,8295 - 0 282—306 0,8372 — IO 306—317 0,8452 — 11 3*7—323 0,8452 — 12 3«3 -33» 1 paraffi- — J3 331—336 j neux — *4 — — — >5 — — - 16 - — - ANALYSE ENGLER Temperature D â 150 “in en volume poids Fraction —130° — 3>o — 130-1500 0,7502 6,0 5,4 1, 150-270” 0,7989 28,7 26,7 „ 2?O—300° 0,8390 7,* 6,9 Residu au-dessus de 300° — 55, - 61,0 _ | Caracteres du residu trds paraffineux BENZINE provenue par rectification des fractions 1—3 (0,7478) I n c 0 I r e | Densite â 150=0,718 Distillation dans le ballon Engler Fraction — 100 Fraction zoo —130 Residu 84,3 ccm. 15,1 ccm. 0,3 ccm. Residu de benzine D ă 150 = 0,7703 I Inflamm. = 130 ' 6,o4<>/0 en poids Distille lampant provenu des fractions 4—11 et du residu de benzine Densite ă 150 = 0,8125 Inflammab. = 23,50 LAMPANT RENDEMENT Produits obtenus D â 15» %en poids Benzine 0,718 5,8 Lampant 0,8x2 44,3 Residu et pertes — 49,9 provenu du distille lamp. raffine avec xL'2% H* SO4 conc. Couleur: S.-W. | D â 150 = 0,8120 1 Infl. = 250 Distillation dans le ballon Engler Temperature — : —— Fraction — 130” D â 15” - °ln en volume poids „ 130-1500 0,768 6,2 5,6 „ 150—270" 0,804 69,9 68,0 Rdsidu 0,858 23,5 35,9 IntensiU lumineuso en Hefners Lampe apres 1 heure j jheures i heures Kosmos 14'" 10,6 — Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIFFERENTES 465 XI. Analyse du petrole brut de Rogi. Proprietes Densite ă 15» physiques 0,832 Couleur brune Infiammabilite sous 0" Viscosite â 20° 1,28 Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D a 15» Inflamm. 1 — 97" 0,687 - 2 97-x .2 0,7x8 — 3 II2— X23 o»737 - 4 X23—134 0,748 — 5 134—147 °>757 — 6 147-158 0,765 — 7 158—180 °>774 - 8 180-193 0,785 — 9 193—212 °>795 — io 212—233 0,810 — ii 233—251 0,825 - 12 251—274 0,842 — >3 274—297 0,857 — >4 297-331 0,868 — 15 321—32S o,s?4 - 16 — — — ANALYSE ENGLER Temperature d a 150 "'o en volume poids Fraction - 130» 0,7300 22,2 19>5 11 130—150» 0,7605 7i« 6,4 „ 150—270» 0,8060 30,0 21,6 „ 270- 300» 0,8560 5.o 5»’ Residu au-dessus de 300» 0,9320 35/4 38,» Caracteres du residu liquide BENZINE provenue par rectification des fractions 1—6 (0,7361 I n c 0 l □ re | Densite ă 150 = 0,7175 Distillation dans le ballon Engler Fraction — ioo Fraction ico — 130 Residu 85,4 ccm. 13,0 ccm. 0,5 ccm. Residu de benzine D A 15» = 0,769 | Inflammab. =15» 11,0 % en poids | Distille lampant provenu des fractions 7-14 et du residu de benzine Densite â 150 = 0,8130 I Inflammab. = 21,5° RENDEMENT Produits obtenus D â 15» % en poids Benzine 0.7175 15,6 Lamoant 0,8120 52,0 Residu et pertes -■ 32,4 LAMP provenu du distille lamp. raft' A N T ne avcc 1 ’/WqHoSCL conc. | Couliur: S.-W. D a 15° = 0,812 | Infl. = 22,5» Distillation dans le ballon Engler 1 Temperature d a 15» % en volume poids_ Fraction —130° — — . 130-150» 0,766 16,0 15.1 . 150-070° 0,805 67,6 67,° Residu o,S68 x6,o *7,3 Jntensit6 lumineuse en Hefners Lampe a preș 1 heure 4 heures 6heures = . =— ------r. - — ■ • —3* Kosmos 14'" Institutul Geologic al României 466 L. EDELEANU ET G. GANE XII. Analyse du petrole brut de Wolanka. Proprietes physiques Densite â 15° — 0,8605 Couleur brun-fonce Infiammabilite sous O<' Viscosite ă 20“ »,73 Distillation enl/20 de volume No. Temperature D A 15» Inflamm. 1 1 — 100 0,696 — 2 100 — 128 o>735 — 3 128—145 o,753 — 4 I45-X73 0,770 — 5 173-200 0,787 — 6 200 — 223 0,799 — 7 223-243 0,816 — 8 243—058 0,828 — 9 258—483 0,841 — 10 283—301 0,852 — n 301—3» 1 0,857 — 12 | 311—330 0,859 — 330—348 0,876 — 14 — — - x5 — — — 16 - — — J7 — — — ANALYSE ENGLER Temperature d a 15» "ia en volume | poids Fraction - -130° 0,725 10,4 9,4 130—1500 0,760 6,3 5,6 . 150-270» 0,807 25,4 24,2 „ 270-300O 0,852 8,5 8,4 | Residu au-dessus de 300» 0,951 49,0 53,1 BENZINE provenue par rectification des fractions. 1—4 (0,739) Incolore Densite â 15=0,7175 Distillation dans le ballon Engler Fraction—ioc 86,1 ccm. Fraction 100—130 13,2 ccm- Residu I 0,4 ccm. Residu de benzine D a 15° = 0,7735 । Tnflamm. = 19» | 7,1 en poids Distille lampant 1 provenu des fractions 5—ii et du residu de benzine Densite a 150 = 0,8x6 j Inflamm. = 24,50 LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec 2%H2 S04 conc. Couleur: S/W. | Dâ 15° =0,811 | Infl.= 26fl Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT Produits obtenus d a 15» Sen poids Benzine 0,7175 10,c Lampant 0,8160 40,s Residu ct pertes — 49,2 Temperature D â 15’’ % en volume poids Fractions —1300 o,73i 5,5 4,9 „ 130—150° 0,760 8,3 7,8 „ 150—270** 0,810 60,5 65,2 Residu 0,855 19,3 20.5 Intensite lumineuse on Hefners Lampe aprts 1 heure 4heures 6 heures Kosmos 14"' 9,4 - - Obs. D’un petrole de D a 150=0,852 on a obtenu : Benzine de .... 0,719 12,2%gr. Lampant „ .... 0,816 38,5% « Residu et pertes . . . • 49,3% „ Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS DORIGINES DIFFERENTES 467 XIII. Analyse du petrole brut de Potok. (i) Proprietes physiques Densite ă 15® 0,886 Couleur noire Infiammabilite au dessus de 500 1 Viscosite ă 20° ANALYSE ENGLER Temperature D â 15° »0 en volume | poids Fraction 150--2700 0,8200 42,0 38,8 1» 270—3000 0,8725 6,8 6,9 Residu au-dessus de 3000 0,9320 5o,9 53,6 Distillation en 1,20 de volume No. Temperature D a 150 Inflamm. i —208 0,7940 + 43° 2 208—213 0,8000 au des- sus 500 3 213 225 0,8065 » 4 225—227 0,8x25 n 5 227—240 0,8230 6 240—250 0,8305 n 7 250 - 265 0,8400 u 8 165—276 0,8495 n 9 276—290 0,8580 » IO 290 -300 0,8650 XX 300—315 0,8700 n 12 — — 13 — — — 14 — — — Distille lampant provenu du melange des fractions 1—7. Densite ă 15°= 0,816 | Inflammab. = 550 Intensitâ lumineuse en Hefners Lampe apres | 1 heure |4heures|6heures Kosmos 14"' 1 n* 1 - i - RENDEMENT Produits obtenus D â 15» o/0 en poids Benzine — Lampant 0,816 32,8 Residu et pertes 67,3 Observation: Ce petrole brut ne contient pas dc benzine. (x) A Potok l’on exploite aussi un petrole leger de densite o,Soi- 0,850 â 15° et de cou- leur brune foncee, riche cn benzine. 468 L. EDELEANU ET G. GANE XIV. Analyse du petrole brut de Weglowka. Proprietes physiques Densite ă 15° 0,883 Couleur brun fonce Infiammabilite sous 0° Viscosite â «o» 2J9 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 15» ";6 volume en poids Fraction 130° 0,7363 13.2 11,0 „ t 30 - 150° 0,7^30 6,2 5,3 „ 150 2700 0,8280 25,8 23,1 „ 270—300° o,8S8o 7,o 7,o Residu au-dessus de 300° o,9735 47,2 52,1 Distilation en 1 20 de volume No. Temperature D â 150 Inflamai». I — 0,7160 — 2 - 130 0,7350 — 3 130—147 0,7560 — 4 147-103 0,7670 — 5 163-181 0,7820 — 6 181 — 200 0,7980 — 7 200—225 0,8230 — 8 225—250 0,8425 — 9 250-277 0,8625 — io 277-297 0,8795 — ii — — — 12 — — - »3 — — — 14 — • - BENZINE provenue par rectification des fractions 1 -4 (0,7465) incolore Densite ă 15° = 0,7175 Distillation dans Ie ballon Engler Fraction 100 Fraction 100 130 Residu 88,3 ccm. 10,9 ccm. 0,5 ccm. Residu de benzine D a 15" = 0,7650 Imnamab. = io° I 9,1 •/» en poids Distille lampant provenu des fractions 5—10 et du residu de benzine Densite â 15° = 0,816 Imflamab. = 17,5” RENDEMENT Produits obtenus n . „• Ojo en poids Benzine ",7175 6,0 Lampant 0,8140 34,5 Residu et pertes 59,5 LAMPANT provenu du distille lamp. r* iîinc avec 2«/0 H2 SO, conc- Couleur: S. W. D â 150 = 0,814 , Inii. = 190 Distillation dans le ballon Engler Temperature D a 150 0/0 en volume 1 poids 1 Fraction 130*» 3.9 —. „ 130—150° 0,765 20,4 18,0 „ 150—27c® 0,820 66,2 66,6 1 Residu - 9,’ — Intensitb lumineuse en Hefners. Lampe apr&s |i heure U heures;6 heures Kosmos 14'" 10,2 — 1 — Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS DORIGINES DIFFERENTES 469 PETROLES BRUTS DE RUSSIE. XV. Analyse du petrole de Grosny. (i) Proprietes physiques Densite â 15° 0,8745 Couleur brune Infiammabilite sous O0 Viscosite â 20° ANALYSE ENGLER Temperature | D â i5» "/» «1 volume | poids Fraction —150® c,7455 12,4 10,4 150-.300'» 0,8205 3«,8 33,9 Residu au-dessus de 300° ... 50,8 55.7 Caractcres du residu liquide Distillation en 1/20 de volume No. Temperature d a ,5» In 11 amin. 1 — 130 0,7'7 sous 0° 2 130 -153 0,747 u 3 >53—«4 0,762 + 3“ 4 164—200 o,779 + V" 5 200 — 210 o,79s + 33" 6 210—243 0,8 T 4 -1- 48» 7 243—27O 0,829 au des- sus 50® 8 27O — 283 0,844 » 9 283—29I 0,855 H TO 29I—299 0,863 W I I — - - 12 — «3 — — 14 — — — BENZINE provenue par rectification des fractions i — 3 (0,743) Incolore Densite ă 15’2=0,7185 Distillation dans le ballon Engler Fraction -100 Fraction 100—130 Residu 66,6 ccm. 31,8 ccm. 1,6 ccm. Residu de benzine D â 150 = 0,772 1 Inflamm. = 22,50 I 6,o7n/n en poids Distille lampant provenu des fractions 4—10 et du residu de benzine Densite â 150 = 0,8180 I Inflammab. = 30,5° LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec 2% H2 SO4 conc. Couleur: jaunâtre ' D â 15 = 0,8135 | Jnfl. = 35° Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT Produits obtenus D â 15» % en poids Benzine 0,7185 5,85 Lampant o,Si8o 39,, 6 Residu ctpertes ^,99 Temperature Fraction —,30» — 0,8 o,7 n 130—150® 0,763 8,4 7,9 n 150—270° 0,80/ 72,4 71,8 Residu 0,864 ■ 8,4 19,6 Intensitd lumineuse en Hefners Lampe apres |t heurepheurespheures Kosmos 14"' 6,49 — ■ — (1) Par C. Petroni. Institutul Geological României L. EbELEAfitl ET G. GANE XVI. Analyse du petrole brut de Bibi-Eybath. (i) Proprietes physiques Densite â 15“ 0,8825 Couleur brune-olive Infiammabilite 28° Viscosite â 20° - ■ ANALYSE ENGLER en Temperature D A 150 "/o volume poids Fraction 150" —- S.s 4,6 >1 150—300» 0,8325 42,4 40,1 Residu au-dessus de 300» ~ — 5 5.3 Caract^res du residu liquide Distillation enl20 de volume No. Temperature D â 15» Inflamm.. 1 —160 0,7640 sous O® 2 160—170 Oj783° 4- 60 3 170—186 0,7960 4~ 20» 4 186—205 0,8115 + 34" 5 205—226 0,8265 + 49" 6 226—247 0,8380 au des- sus 50» 7 247—256 0,8490 n 8 256—279 0,8585 n 9 279- 305 0,8670 u IO 305—328 0,8735 n 11 — - — 12 — — — U — — — i4 — — — 15 — 16 — (1) Par C. P e t r o n i. BENZINE provenue par rectification des fractions 1—2 (0,774) Incolore Densite ă i5°=o,723 Residu de benzine DA 15» = 0,785 j Inflamm. = 12» j 7,7 <% en poids Distille lampant provenu des fractions 3—8 et du residu de benzine Densite = 0,820 I Inflamm. = 28,5° RENDEMENT Produit obtenu D A 15» % en poids Benzine 0,723 1,09 Lampant 0,820 35,80 Residu et pertes — 63, n Institutul Geological României feTUOE SUR LES PETROLES feRtJTs DORIGINES DlEPERENTES 471 XVII. Analyse du petrole braț de Balachany. Proprietes physiques Densite ă 15® 0,873 Couleur brune Infiammabilite sous 0° Viscositi ă 20® Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D â 15® Inflamm. J — 170 0,7665 — 170-199 0,7825 3 199—212 o,7993 — 4 212—236 0,8190 — 5 536— -5“ 0,8330 — 6 256 — 267 0,84.0 — 7 267—282 0,8485 8 282— 300 0,8565 9 300—312 0,8635 — ro — — XI — — - 12 - - — >3 — — - 74 — — 15 — — 16 — - - i ” ANALYSE ENGLER Temperature Dl 150 % volume en poids Fraction —150® — 2.2 n 150—270° 0,813 3X,° 28,9 „ 270 -300® 0,854 9,5 9,0 Residu au-dessus de 300° — 57,3 BENZINE provenue par rectification des fractions. 1—2 (0,774) Incolore Densite â i5®=o,7i7o Residu de benzine Densite ă 15® C = 0,783 | Inflammab, = 120 Distille lampant provenu des fractions 3—7 et du residu de benzine Densite â i.5°=o,817 ' Inflammab. = 21® RENDEMENT Produits obtenus D â 15“ 0/0 en poids Benzine o>7*7 ®>9a Lampant 0,817 31,49 R6sidu et pertes 1 37,59 Obs. I/on constate des analyses technologiques ci-dessus (XVXVU), que le petrole brut de Russie est pauvre en benzine. Institutul Geologic al României 472 t. eeelEanu et g. gane PETROLES BRUTS D’ALLEMAGNE. XVIII. Analyse du petrole de Wie t z e. Proprietes physiques —' Densite â 15° 0,9270 Couleur brun fonce Infiammabilite — Viscosite â 20” 3.5. Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D ă is® Inflamm, i —228 0,7985 2 228 26 c 0,8270 — 3 761 773 0,8.35 — 4 273 aSS 0,8526 5 286 -300 0,8560 6 300—319 0,8615 — RENDEMENT Produits obtenus D ă 150 %en poids Benzine — Lampant 0,8225 13.3 Residu et pertes 867 ANALYSE ENGLER Temperature D a i5« 17 en volume poids Fraction —1 50° — 0,2 — „ 150-770" 0,825 16,2 *3,4 „ 270 300° 0,856 u,4 10,5 Residu au-dessus de 300® - 72,2 76,0 Distille lampant provenue du melange des fractions x—3 Densite ă 150 = 0,824 Imflamm.= — LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec ao/oH2 S04 conc. Couleur: S. W. j D â 150 = 0,8225 Imflammab. = - Distillation dans le Temperature Fraction —130° JalIonJ D A 15" ngler % en volume poids „ 130—150° „ 150—770» „ 270—300” 0,8140 0,8535 8.,5 80,6 11.9 Residu 5,5 — Observation : Ce petrole brut ne con- tient pas de benzine. Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIFFERENTES 473 PETROLES BRUTS D’AM E R I O U E. XIX. Analyse du petrole brut de Pensylvanie(i). Proprietes physiques Densite â 1 0.810 , Couleur jaunc-brun j Infiammabilite sous O° Viscosite â 20° 113 ANALYSE ENGLER Temperature D A 15» % volume en poids Fraction —*30° o,7*4 xx,4 Tl > . T „ ,30 1500 0.737 9,3 8,5 „ 150 -2700 0,782 38,5 37,2 „ 27O-3CO» 0,822 7,o 7. r Residu au-dessus de 300° ?A8- 37 A Caract^res du residu paraffineux Distillation en 1/20 de volume No. 1 emperature D a 15" Inflamm. 1 XI> “/W — 1 2 115 - 131 0,7150 — 3 131 140 0,7310 — 3 140-I5S 0,7440 I 5 >58 174 0,7555 1 6 1'4 '89 “>7635 -- 7 189 199 0,7715 — 8 199—210 0,7810 — 9 219—239 0,789; IO 239—352 0,7975 - I X 252- 272 0,8050 — 12 272 -287 0,8130 — ’3 287—304 0,8200 3—344 0,8330 - T7 344 -339 0,8310 — 18 - *9 — — 20 — BENZINE provenue par rectification des fractions x 5 (0,728). Incolore Densite ă 150 = <.,7175 Distillation dans le ballon Engler Fraction xoo Fraction 100—130 Residu 42,6 ccm- 48,2 ccm. 8,8 ccm. Residu de benzine _ _-------------------------:-----। Densite â 15°= 0,7721 Imflamabilite = 43° LAMPANT provenu des fractions 6—14 et du residu de benzine Densite ă i5°=o,794o Imflammab. = 37,3° _______Intensitfe lumineuse en_Hefnerș Lampe apres 1 heure 2 heures sheures Kosmos 14"' i 10,4 9,8 9,4 RENDEMENT Produits obtenus D a 15° % en poids Benzine o,7*75 17,3 Lampant o,794o 49,s Residu et pertes — 32,9 (1) Voir aussi tableau XXXI. Anuarul Institut. Geologic al României, Kol. III, Flasc. II. 14 Institutul Geologic al României 474 L. EDELEANU ET G. GANE XX. Analyse du petrole brut d * O h i o . Proprietes Densite ă rn° Couleur physiques 0,8330 brune ANALYSE ENGLER Temperature D â 15” .—— 11 r 1 ■ volume cn poids Fraction —130O 130 — 150° 0,7» 4 0,744 _Q>792 0,830 12,2 - 5,0 29,2 _ 10,4 .4,4 =7.9 "M | , Infiammabilite Viscosite â 20» sous O 1,63 150-270» 270-300" Residu au-dessus de 300» 0.897 45,' 4S/> juisrmauon en No. Temperature T -| -«44 1 ue voiume D â 15° Inflamm. 0,6865 — «,7235 — of739s 0,733® — 0,7656 — 0,7780 0,7910 — 0,8020 , — 0,8130 — 0,8225 0,8310 — 0,8370 — 0,8435 : — 0,8470 — BENZINE provenue par rectification des fractions. i 4 (0,7275). Incolore Densite ă i5°=o,7i7 Residu de benzine Infiammabilite = 47° S <44 <56 Densite â 150=0,735 4 156. - t8o 180—195 195—219 2x9-237 5 fi Distille lampan provenu des fractions 5—6 ct du re Couleur =Jaunâtre Inila t sidu de benzine nmab. = 38° 8 2:17-253 9 253—=75 ><> 275-295 LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec conc.j Couleur: S.-W. Dă 15” = 0,7940 | Infl. = 38,5° 12 1 .4 310—330 330—338 338—34r 34»~347 Distillation dans le ballon Engler Temperature Fraction —130” D..3» • _ % volume 2 en poids paraffi- neux „ Ij.J-.50» » . 50—270" 270—300° Residu - 0,7864 85,9 85,4 8,?_ 5,3 RENDEMENT 0,8224 - 8,5 4,5 IntensiU luminoase en Hefners 1 1 Lampe aprts 1 heure^heures Oheuresj Kosmos 14'" <3.4 ",9 10,9 | tten Lan Resi zinc ipant — 0,717 o,795 28.6 Observation : Ce petrole brut est pa- du ct pertes 57,7 raf'fineux. Institutul Geological României &TVDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIFFERENTES 475 XXI. Analyse du petrole brut de l’Illiuois (Lawrencefield). Proprietes physiques Densite â 15” 0,8520 Couleur olive Infiammabilite sous O(l Viscosite â 2o« 1,90 ANALYSE ENGLER i Temperature D a 15“ % volume en poids Fraction t 150») 0,729 ■8,4 *5,= u 150—3060 0,804 29>9 28,2 1 Residu au-dessus de 30a0 5S9 Caracteres du residu visqueux Distillation eu 1/20 de volume 1 No. Temperature D â .5» Inflamm. 65 W ■ 0,6800 sous 0 -4 «37 0,7230 n 3 137—53 0,7440 4 >53-'?S 0,7640 4- 4,5’ 5 178—205 0,7840 160 6 205—229 0,7980 36,5» 7 229—252 0,8090 45" 8 252—278 0,8220 au des* sus 500 9 278—297 0,8350 IO 297—310 0,8400 n 11 3’0 -325 0,8490 n 12 325 - 34» 0,8520 it >3 340 — 350 0.8600 >4 — — — BENZINE provenue par rectification des fractions x 3 (0,723) Incolore Densite ă 15 — 0,7185 Residu de benzine Densite â 15» = 0,790 en volume Distille lampant. provenu des fractions 4—7 et du residu de benzine Densite ă 150 = 0,8075 Inflamm. = 240 C LAMPANT provenu du distilld lamp. raffine avec. il/s% H8SO4 Couleur:jaunâtre D â 15° = 0,807 Inflamm. = 28,5° Distillation dans le ballon Engler RENDEMENT Produits obtenus D â X50 % en poids Benzine 0,7815 10,2 Lampant 0,8075 20,. Residu et pertes — 69,7 Temperature D ă 150 “o en volume poids Fraction —13°“ - 0,5 cc. 2>4 „ 130—150» — »,8 „ 2,4 „ 150—270» 0,796 65,4 „ 64,5 Residu 0,839 31,8 „ 33»’ Observation: Le residu contient jusqu’â 7,62 % en poids d’asphalte. Institutul Geological României 476 L. EDELEANU ET G. GANE XXII. Analyse du petrole brut de Tlllinois (Cumberland). Proprietes physiques Densite â 15" 0,8610 Couleur noire Inflammabilite sous 0° [ Viscositc â 20° 2,08 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 15» % volume en poids Fraction 150*1 0,726 1 ^.2 12,8 „ 150 -300° 0,808 30,0 I 28,8 Residu au-dessus de 300» 54,8 I 58,8 Caracteres du residu isphaltei ■ X Distillation enl, 20 de volume No. Tempera tu re | d a .5" Inflamm. 1 1 120 «$$93 sous O" 1 2 »20 143 0,729 3 143 ■164 0,750 4 164 188 0,769 + 8" 5 188 214 0,788 22» 6 214 231 0,805 39.5“ 0,820 au des- sus 50“ s 262 279 0,835 n 9 279 2yS 0,845 » 10 298 312 0,854 12 — BENZINE provenite par rectificatiou des fractions x 3 (0,726) încolo re Densite â 150=0,7x7 Distillation dans le ballon Engler । Fraction — mo 1 48,4 ccm. Fraction 100 130 Residu t 42,4 ccm. | 9,2 ccm. Residu de benzine Densite â 15» = 0,788 x,2% en po’^s Distille provenu des fractions 4 lampant 10 et du residu de benzine — J Densite ă 15» = 0,8155 Inilamntab. = 27° LAMPANT provcnu du distille lamp. raflme avec 1’ .>%H2 SO4 conc. Couleur:jaunâtre | D â 150 = 0,8150 Jnfl. = 29° RENDEMENT Produits obtenus D A 150 %en poids Benzine 0,7170 10,0 Lampant 0,8x50 35,0 Residu etpertes — 55,o Distillation dans le ballon Engler_____________ Temperature D îi 15” % volume en poids Fraction - 130° O,! „ 130 4500 3,4 „ 150 270” 0,801 77,2 7$,3 Residu 0,854 19,3 20,7 Observation: Le residu est asphalteux. Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS d’oRIGINES DIEFERENTES 477 XXIII. Analyse du petrole brut de FIllinois. Proprietds Densite ă 15° physiques V.871» ANALYSE Temperature ENGLI IR % eh volume poids Couleur ' brun-olive Fraction 1501* 0,730 12,0 10,4 sous O11 m X50 300° 0.809 3o,4 28,2 Infl ammabilitc 57/> 61,4 3,2v hl-muu au'uessus ue Viscosite ă 20° Caracteres du residu tres visqueux Distillation en 1 20 de volume BENZINE provenue par rectification des fractions 1 2 0,7195 1 No. Temperature D a 15° Inflamai). Incolore Densite ă 150 = i 2 4 5 6 7 8 9 IO 11 12 ‘3 >4 131—161 161 —164 164-185 185-214 214—238 538 — 261 261 282 2S2—300 300—311 311—323 323—327 0,718 0,755 0.772 o.Voo 0,810 0,827 0,840 0,049 0,854 0,869 o,S6o sous” + 3,5° 40,5° au dessus de 50° Residu de benzine Densite ă 150 = 0,790 *>96% en volume LAMPANT provenu du melange des fractions 3 9 avec le residu dc benzine, raffincc avec i’/2% HsSO< conc. Couleur : jaunâtre Densite â 150 = 0,8135 RENDENEMENT Produits obtenus I) ă 150 “„en 1 poids Benzine 0,7195 5 Lampant 0,8135 34,5 Residu ct pertes 60,1 Observation: Le residu contient jusqu'â 5,7% en poids d'asphalte. 478 L. EDELEANU ET G. GANE XXIV. Analyse du petrole brut de Lima. Proprietes physiques Densite ă 15° 0.8450 Couleur brune (nflammabilite sous 0° Odeur de soufre ANALYSE ENGLER Temperature D â 150 % en volume poids Fraction — 130 0,705 4.8 4,0 „ 130 -1500 o,735 5.4 4,7 150—270® <>>784 27,4 25,2 „ 270—300° 0,829 10,6 10,4 Residu au-dessus de 300° — 51,8 55,7_ Distillation enl 20 de volume No. Temperature D ii 15“ Inflamm. i —>37 0,7090 - 2 >37 >44 o,7335 — 3 144—168 0,7500 — 4 l68 201 0,7650 -• 5 201 - 2l6 9,78*5 6 216—232 o, 793° — 7 23> »55 0,8055 8 255—270 0,8170 — y 270 287 0,8225 — lo 287 302 0,8320 — 11 302—315 0,8360 — 12 — — «3 H — — *5 — — 16 — >7 - 18 — BENZINE provenue par rectification des fractions j 4 (0,7375) Incolore Densite â 15° = 0.7175 Distillation dins le ballon Engler Fraction — 100 1 Fraction 100—130 Residu 54,3 ccm. | 43.4 ccm. | 2,3 ccm. Residu de benzine Densite ă 15° — 0.7705 Inflammab. = — LAMPANT provenu des fractions 5 10 et du residu de benzine Densite ă 15° = 0.8005 ! Couleur: jaunâtre RENDEMENT Produits obtenus D ă îs» % en poids Benzine o>7>75 9.3 Lampant 0,8005 36,5 Residu et pertes — 54,3 Observation; Ce petrole brut contient en grande quantite des composcs avec le soufre. &TUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DIFFERENTES 479 XXV. Analyse du petrole brut du Texas. Proprietes physiques Densite ă 15° 0,919 Couleur brun fonce Odeur de soufre ANALYSE ENGLER Temperature D a i6« 0 j volume en poids Fraction 150 270O o,84. «5» 23,» „ 270-300° 0,896 . 12,3 11,8 R6sidu au-dessus de 300° 1 0,950 1 62,3 1 ^5,1 1 1 Distillation en 1/20 de volume No. Temperature D â 15» Inflamm, i 209 0,7880 — 1 2 209 233 0,8290 3 233 254 o,8555 - 4 254 271 0,8690 — 5 271 281 0,8810 6 28 T 292 0,8870 7 292 300 0,8930 — S JOC 312 0,8975 312 318 0,9020 — ’ xo 11 318 323 0,9010 — Distille lampant provenu du melange des fractions 1 — 5 Densite â i5° = 0,8530 Tnflammab. = 23° Ce melange des fractions 1 5 a ete redistillc jusqu’â ce qu’on aie obtenu le densite â 150 de 0,823, avec point d’inflammabilite 22». RENDEMENT Produits obtenus D ă 15» % en poids Benzine ■ i Lampant 0,8225 8,4 । Residu et pertes ■ 91,6 LAMPANT provenu du distille 0,823 raffine avec SO4 conc. Couleur: jaunâtre D ă 150=0,8225 Infl. = 22,5° Distillation dans le ballon Engler Temperature D â 55° 1 ; volume en poids Fraction —130'’ । - î „ 130-150» . x 1 0,7000 7.5 J „ 150-270» 0,8245 Residu — 1 7,.| 3,8 Intensite lumineuse en Hefners Lampe apres 1 heure 4heures ,6 heures1 Kosmos 14"' 10,6 1 9>4 Observation: Ce petrole brut ne con- tient pas dc benzine. 480 L. EDELEANU ET G. GANE XXVI. Analyse du petrole brut de Californie. । Proprietes physiques Densite â i5’> 0,9»60 Couleur brun-fonce Infiammabilite sous 0° Viscosite â 20" 2,2 ANALYSE ENGLER - —- ■ - . • — C—Oi Temperature D A 150 , volume | poias Fraction 130—1580 ; 0,755 । | 2>$ 2,3 . 1 „ 150—2700 — 0,836 24,5 ! 22,3 ,, 2/0—300° ! 0,878 ! ! 9.0 8,6 -i 1 .< i_ I | R6sidu au-dessus de 300° 63,0 1 66,8 • Distillation en 1/20 de volume! No. Temperature D ă i5° Inflamm. . 1 1 — ‘75 0,7710 - 2 ‘75—205 0,8960 — 3. 205—231 0,8290 — 4 33»-253 0,8505 — 1 5 253—271 0,8645 — 1 6 271 — 286 0,8760 — 7 2$6—300 0,8830 - 8 - — 9 - — - IO - — i» - — — 12 — — BENZINE provenue par rectification dc la premiere fraction. Incolore. Densite ă 150=0,718 Residu de benzine D 5 150 = 0,706 Inflammab. = 12» | 2,0% en poids Distille lampant provenu des fraction 2 -5 et du residu de benzine Densite ă 15" = 0.8345 Inflammab. = 28“ LAMPANT provenu du distille lamp. raffine avec 20/0HeSO4 conc. Coleur : W.-W D â 150 =0,831 Infl. = 28,5“ RENDEMENT Produits obtenus D ă 15» % en poids Benzine 0,718 1.0 Lampant 0,831 21,2 Residu et pertes — 77,8 Distillation dans le ballon Engler Temperature Da 15» •/o en volume poids Fraction 130“ — . 130 >50" °,774 14,0 ‘3,‘ . 150-270» 0,828 75,8 75,5 Residu 0,881 11,2 it,4 Intensitd lumineuse en Hefners Lampe apres 1 heure jheures oheures Kosmos 14"' 6,5 6,5 6,5 Observation : Par redistillation du distille lampant de 0,8345 on a obtenu 15,9% d’un laiupailt (Ic 0,823 qui brule dans la lampe Kosmos 14'", pendant 6 heures, avec une intensite de 9,2 ă 9,0 Hefners. Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES D1FEERENTES 481 XXVII. Analyse du petrole brut du M e x i que. l Distillation en 1/20 de volume i ___ - No. Temperature i’ —197 “ 197-238 31 238—282 4: 28a- 297 6i 297 298 6 7 i 8i 10j Dă 15° Melange T o,78x ( 0,836 0,885 | o,89o 0,891 Benzine Densite a 15° 0,9896 Couleur noir fonce Proprietes physiques RENDEMENT Produits obtenus j D â 152 I *»'„ en poids Lampant 0,824 8, a Residu et pertes . — 89,3 Eau r,ooo Observations : Cc petrole brut est complețemcnt asphaltise. Transporte du Mcxique en Roumanie il contenait encore 2,5% d’eau, qui ne pcuvcnt en etre sepa- res que par la distillation. II sc presente sous un aspect ’ compacte, visqucux seu- lement au-dessus dc 20’C. Pendant la distillation il se degage â partir dc la troisieme fraction (au-dessus dc 280°) de l’hydrogenc sulfuri (H2S) en grande quantite, ct â partir dc 290“ l’on ob- serve encore plus dvidemment les phenomencs dc cracking. La presence du sotifre est un indice dc plus dc la nature asphalteuse dc ce petrole, que l’on a trouve d’aillcurs, dans les couches superieures de petrole du Mexique. Par la distillation faite ă l’aide des vapeurs surchauffees on obtient 9 fractions jusquâ 306°, l’hydrogenc sulfuri se fait sentir au-delă dc ISO’ ct la densite des frac- tions obtenues est dc bcaucoup superieure â la densite des fractions obtenues par la distillation directe. 482 L. EDELEANU ET G. GANE PETROLES BRUTS DES ÎNDES H O L L A N D A I S E S. XXVIII. Analyse du petrole brut de Java. (1) Proprietes physiques ANALYSE ENGLER Densitd A 15* 0,8625 T . k ~ „ % en Temperature D a 150 - -- — 1 volume poids vert olive | 1 l 1 Fraction 1500 0,7780, 19,0 16,5 Couleur 1 j . 150-300» 0,8535: 5»,8 | 50,3 | Inllammabil iu- _ Residu au-dessus de 3000 — 28,2 33,4 Viscosite & 20° 1,07 Caracteres du residu paraffineux 1 Distillation en 1 '20 de volume ----- ■ No. Temperature D ă 15’ Inflamm. 1 — IOȘ 0,7520 sousof 2 x 05—130 0,7790 n 3 130—260 0,7880 1» 4 160—185 0,8000 + 6>s" 5 185—202 0,8400 ’5,5° 6 202—215 0,8220 26,5° 7 215-227 0,8350 39* 8 227—238 0,8500 au des- sus 50* 9 238—252 0,8585 n xo 252—368 0,8705 <■ 268 —277 0,8780 w 12 277—289 0,8825 i. T3 289—305 0,8845 «4 — — i — - 1 , 1 ,6 — — RENDEMENT Produits obtenus D ă 15» '^en poids B ■ 1 1 0,7x90 0,7625 3,7 Lampant OjSirjȘ H9 Residu et pertes — 59,7 BENZINE provenue par rectification des fractions, 1—3 (0,774). Incolore. | Densite ă 15° = 0,7x9 Distilation dans le ballon Engler Fraction —xou Fraction roo -120 Residu 96,4 cmm.2,o tmm.i,6 cmm. Benzine lourde Incolore Densite â 15°= 0,7623 Residu de benzine Dă 15° = 0,7975 Inflamm. = 10,5» 6,a % en poids Distille lampant provenu des fractioas. 4—9 et du residu de benzine Densite A 150=0,8235 Imflamm. = 19» L A M P A N provenu du distille lamp. raffine avec i T /t’/o H2SO4 conc. Incolore | Dă 150 = 0,8235 Infl. = SJ.S’ Distillation dans le ballon Engler Temperature d a 15» V» volume en poids । Fraction —130* — 3,4 ^,8 „ 130— x 50» 0,7950 23.0 22,3 „ x5° — 27O'> 0,8300 69,4 7c,i Residu 0,9530 4.2 Intensitâ lumineuse en Hefners Lam pe apres x heure'2 heures sheures Kosmos 14'" 5,1 5,0 (1) Voir aussi tableau XXXIV. Institutul Geological României ETUDE SUR LES PETROLES BRUTS D’ORIGINES DtEFERENTES 483 XXIX. Analyse du petrole brut de Borneo. Proprietes physiques Densite A 150 0,959° Distillation de 25° en 25° C. r No. Temperature D â 15» .—1 Inflamm. i 175 200 0,832 2 200- 225 0,858 - i 3 225-250 0,884 - 1 4 250—275 0,905 - 5 275—300 0,9=3 — 6 — — 1 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 15» °7o volume en poids Fraction 150’' — 1,2 x,o ! „ 150—300" 0,895 37.5 35.. Residu au dessus de 300° —- 61,2 63.9 Observation: Ce petrole brut que l’on exploite dans les possessions hollandaises est un petrole lourd, exempt de benzine et de lampant, mais tres propice pour la fabrica- tion de bonnes huiles minârales, â grandes viscosite et densite, (1) Ayant â notre disposition encore d’autres petroles bruts d'Europc, d’Ameriquc etdu Japon, nous nous proposons dc completei' prochaincmcnt cette ^tudc. 484 L. EDELEANU ET G. GANE Tableau XXX. 1 P R O V E N ANCE Densite + 15° C B E N Z I N E LAMPANT Residu 1 % en poids PAYS L O C A L I T E o 0 en poids Densite âl5»C ; 0 / 10 en poids Densite âl50C 1 Roumanie Câmpeni-Pârjol . . . 0.7965 0.719 63., 0.804 1S„ 1 2 Policiori 0.8360 4- ! 0.743 46M 0 811 48, 3 Glodeni 0.8495 4, 0.719 46.; 0.802 49, 4 > Câmpina paraf. . . . 0.8500 7, 0.719 3 / .Q 0.S10 54,-. 5 » nonparaf. . 0.8645 10 „ 0.719 38.; 0.820 50, 6 Buștenari 0.8615 13.„ 0.719 35, 0.819 51, ' 7 Moreni 0.8880 7 c 0.719 32.3 0.817 60.3 8 » Gura-Ocnițci . . . 0.8770 9, 0.718 35.3 0.820 55, 9 » Țintea 0.8945 io- 0.720 2 3. <, 0.821 65, 10 Galicie Boryslaw 0.8571 5-s 0.718 44.a 0.812 49, : 11 » Rogi 0.8320 15, 0.717 52,, 0.813 32, 12 » Wolanka 0.8605 10, 0.717 40% 0.816 49, ! 13 Potok 0.8860 — — 33, 0.816 67, 14 Weglowka 0.8827 6, 0.717 34,-. 0.814 59, i 15 Russic Grosny . . ... 0.8745 5., 0.718 39, 0.818 55, 16 Bibi-Eibath .... 0.8825 1-, 0.723 35, 0.820 63, 1 17 Balachany 0.8730 0.9 0.717 31..-, 0.81.7 67.,; 18 Allcmagnc Wietze 0.9270 13,, 0.824 86, 19 Amerique Pensylvanie . .' . 0.8010 17-3 0.717 49.e 0 794 32,, 20 > Ohio 0.8330 13.; 0.717 28,, 0.795 57, 21 » Illinois-Lawrencc . ■ 0.8520 10,. 0.718 20., 0.807 69, 22 » Cumberland . 0.8610 10, 0.717 35, 0.815 55, 23 0.8715 P-5 0.719 34,, 0.814 60, 24 » Lima 0.8450 9-, 0.717 36 0.801 54,, 25 » Texas 0.9190 — — 8-4 0.823 91, 26 Californie . 0.9225 1-0 0.718 21-3 0.831 77, 27 » Mexique 0.9896 — — 8-3 0.824 91, 28 Oceanic Java 0.8625 1.. 0.719 38.; 0.817 59, 29 Born6o 0.9590 — — — 99, Institutul Geological României XXXI. ANALYSE TECHNOLOGIQUE DU PETROLE BRUT DE PENSYLVANIE. > DISTILLATION EN 1/20 DE VOLUME No. Temperature °C Densite â + 15° C Inflamm. Melange I 2 3 4 5 6 7 8 9 IO 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 —117 117—129 129—144 144—157 157—169 169 —180 180-193 193-207 207—22 I 221—243 243 —258 258 — 272 272—288 288 —303 303—327 327 —332 332 —340 • • — — 0,7010 0,7200 O?73O5 0,7440 0,7530 0,7620 o,77io 0,7800 0,7885 0,7965 0,8055 0,8120 0,8175 0,8245 0,8345 0,8330 0,8240 * SOUS O° •• V +6,5° 15’ 24,51 36° 45,5° au des- sus 50° w 77 w V 1 huile â gaz dulampant de benzine PROPRIETES PHYSIQUES Densite â 150 C 0,8015 Couleur • < olive rougeâtre Infiammabilite sous O° C Viscosite â 200 C 1,20 ANALYSE ENGLER Temperature D ă 150 C % en volume poids Fraction —1500 „ 150—300° Residu au-dessus de 3000 0,7300 0,7945 25,0 42.6 32,4 23,0 42,6 9 34,3 •• Caracteres du residu liquide, verdâtre provenue par le melange des fractions 1—4 Couleur Densite ă 150 % en poids Incolore 0,7235 18,05 Distille lampant provenu du melange des fractions 5 — 14 et du residu de benzine Couleur Densite â 150 Inflammab. Jaune 0,7919 4- 28° Huile de gazeification provenue du melange des fractions 15—17 Couleur Densite â 150 Distille entre jaune fonce 0,8305 * 327 -34O°C RENDEMENT Produits obtenus Densite â 150C 0/ /0. en poids Benzine 0,7175 15,4 Petrole lampant 1 0,7915 51,4 Huile de gazeification 0,8305 15,8 Residu au-dessus de 340° 0,8510 15,9 Coke ' - 0,4 Pertes — 1.1 BENZINE provenue de la precedente par rectification Couleur Densite â 150 1 Distille jusqu’â Incolore o,7i75 1400 C Distillation dans la ballon Engler Temp. ccm. Temp. ccm. Temp. ccm. —50 1 50—60 60 — 70 °/5 4,5 3/5 70—80 80—90 90 —100 3/2 15/0 24,8 100—110 110— 120 120—130 14,0 5,o 11,6 Fraction—100 Fraction 100 -- 130 Residu 51,5 ccm. ^5,6 ccm. • 17,9 ccm. Residu de benzine Residu de la rectification de la benzine brute Couleur Densite â 150 Inflamm. °/0 en poids Incolore o,7975 io,5° — O Institutul Geologic al României PETROLE LAMPANT provenu du distille lampant raffine avec i72% H2 SO4 conc. (1,84) Couleur Densiteâ 150 Inflamm. Incolore o,79io + 31° Distillation dans le ballon Engler Temperature Densite ă 15° 7o en volumeț poids Fraction —130» „ 130—150° 150-270° Residu 0,7855 0,8255 o,3 78,2 18,2 | 3,5 77,6 18,9 Intensiv luminease en Hefaers Lampe apres Consomma- tion par heure. 1 heure 2 heures Kosmos 10'" 13,40 12,80 31 gr. Viscosite du lampant â 20' = 1,06 (d’apres Engler). Residu de la distillation en 1/20 au-dessus de 340° • ♦ Couleur Densite â 150 Inflamm. brun fonce o,97io sous 8o° Distillation sous pression rbduite Fraction Tempera ture — Densite ă 15° Fraction I 260 — 310 0,8540 11 310- 34c > 0,8575 III 340—354 0,8470 IV 354 -36c ) 0,8005 Residu coke noir • Obs. La prcssion pendant la distilla- cion a varie entre 10 et 250 m m. PARAFFINE d’apres la methode Holde n/0 en poids dans le residu petrole brut 7,25 1,20 XXXII. ANALYSE TECHNOLOGIQUE DU PETROLE BRUT DE BUSTENARI. 5 DISTILLATION EN 1/20 DE VOLUME No. Temperature °C Densite â 4- 150 C Inflamm. Melange 0,6840 - 93 sous 2 6 9 10 12 19 20 93—107 130—141 153-169 169—191 2i5—235 235—268 298—307 o,7i35 0,7330 0,7520 0,7660 0,7780 0,793° 0,8070 0,8245 o,8475 0,8690 0,8875 0,8890 Produits obtenus 19,5° o 42,5° au-des- sus 500 V w Densită Benzine Petrole lampant Huile de gazeification Residu au-dessus de 3071’ Coke Pertes PROPRIETES PHYSIQUES Densite â 150 C Couleur Inflammabilite 0,8575 vert olive sous 0° C o CJ N O o huile o ă i5°C en poids 0,7210 0,8880 0,9565 Viscosite â 200 C provenue par le melange des fractions 1—6 | Couleur Densite â 150 % en poids Incolore 0,7380 24,7 provenue de la precedente par rectincation Couleur Densite ă 150 Distille jusqu’â Incolore 0,7210 1290 c Distillation dans le ballon Engler Temp. ccm. Temp. ccm. Temp. ccm. ■ -50 2,6 \ • 70 — 80 20,6 100—110 13,0 50—60 6,4 80—90 J9,4 110 — 120 °,4 60—70 9,o 90 — 100 14,2 120—130 3,2 Fraction- — 100 Fraction 100 -130 Residu 22,6 ccm. 72,2 ccm. 5,2 ccm. 17,4 32,o 10,4 1 Residu de benzine Residu de la rectification de la benzine brute | Couleur Densite â 150 Inflamm. °/0 en poids Jaunâtre o,79i 5 , 25,5‘ 7.2 Institutul Geologic al României ANALYSE ENGLER Temperature Dă 15° C 0/ /o en volume poids Fraction —1500 0,7405 28,5 24,4 „ 150—300’ 0,8450 36,0 35,3 Residu au-dessus de 3000 — 35,5 40,3 Caracteres du residu liquide Distille lampant provenu du melange des fractions 7—11 et du residu de benzine Huile de gazeification provenue du melange des fractions Couleur Densite ă 150 Inflamm. Jaune-rou- geâtre 0,7170 + 31’ PETROLE LAMPANT provenu du distille lampant raffine avec 172% H2 SO4 conc. (1,84) Couleur Densite â 150 1 Inflamm. 1 Incolore 0,8155 A 4-31,5° Distillation dans Ie ballon Engler Temperature Densite â 150 1 % en volume poids Fraction —1300 — — 8,2 130—1500 7,9 7) Răsidu 88,0 88,7 IntensiU lumineuse en Hefners Lampe Kosmos 10 Consomma- tion par heure apr£s ■ ■ ■ r ■ ■ 1 -- 1 heure 2 heures 9,53 9,42 30 gr. Viscosite du lampant â 20° — 0,988 (d'apres Engler). Couleur Densite ă 15° Distille entre Jaune 0,8880 268—3070 Residu de la distillation en 1/20 au-dessus de 307° Viscosite 50° * V * • Densite ă 150 Inflamm. & j 24,7 0,9565 -4- 126° Distillation sous pression rdduite Fraction t Tempera- ture °C Densite ă 150 Fraction I . II „ III . IV Residu 165 — 290 290 — 342 342—366 366—375 coke 09255 • 0,9432 0,9260 0,9290 noir Obs. La pression pendant la distilla- * tion a varie entre 5 et 200 m/m. d’apres la m^thode Holde % en poids dans le residu petrole brute 0,86 XXXIII. ANALYSE TECHNOLOGIQUE DU PETROLE BRUT DE MORENI. DISTILLATION EN 1/20 DE VOLUME No- Temperature «C Densite ă 4- 15° C Inflamm. Melange I — 9° 0,7040 sous o*» 2 90— 98 9,7390 nzine 0) 3 98—138 0,7625 Q 4 138—158 0,7820 + 20 • - 5 158—176 0,8000 12° 1 6 I76—202 0,8175 25,5° c OS 7 202—223 0,8365 39,5° lu lam] 8 223—242 0,8605 au-des- sus de 500 - 9 IO 11 242—261 • 261 —278 278 — 292 0,8840 0,8970 0,9020 w * : huile â gaz 12 292 — 3OO 0,8820 J 13 — — 14 — ■ ■ ■ * ■ I 15 - —— ■ 16 — a 1 17 -- —— 18 — i -— IO —— 20! — «MW ■ 1 ■■ ■ ■ ■ PROPRIETES PHYSIQUES \ , _ J . - ■ ■ * 1 ■ Densitd â 150 C - ■...... 0,8935 1 . - ■■ — “ ‘ ■ Couleur brun-olive Inflammabilite 1 sous 0° C Viscosite â 200 C 2>3° Temperature volume poids % en Fraction —150° o>7545 18,2 *5,3 150—300° 0,8560 36,0 34,5 Residu au-dessus de 3000 45,8 5°^ liquide visqueux Caracteres du residu D ist 1116 lampant provenu du melange des fractions 5 — 8 et du rdsidu de benzine Couleur Densite â 150 Inflamm. rose 0,8185 + 22,5° Huile de gazelfication provenue du melange des fractions 9—12 Couleur Densitâ ă 150 — Distille entre jaune foneme 0,8910 242—3000 i i B E N Z 1 [ N E provenue de la precedente par r.nectification Couleur Densite ă 15° ] Distille jusqu’ă Incolore 1 0,7210 1 io° C Distillation dans le ballon Engler Temp. ccm. Temp. ccm. Temp. ccm. —50 - 70—80 22,6 100 — 1IO 7,2 50—60 0,8 I 80—90 20,2 no —120 3,4 60—70 24,2! 1 90 — 100 19,4 120 —130 Fraction- -100 Fraction 100- -130 Rdsidu 87,2 ccm. 11,8 ccm. 1,0 ccm. Residu de benzine Residu de la rectification de la benzine brute Couleur Densite ă 15’ Inflamm. % en poids Jaunâtre o,79io -f-160 6,5 IGR/ PETROLE LAMPANT provenu du distille lampant raffin£ avec i7a°/o H2SO4 conc. (1,84) Couleur Densite â 150 Inflamm. Incolore 0,8180 + 23° Distillation dans le ballon Engler Tep^rature Densitd â 15° »/o en volume poids Fraction —1300 — 2,0 „ 130—150» 0,7840 25,4 24,3 « 150—270» 0,8250 69.6 69,7 Residu 3,0 3,9 Intensitb lumineuse on Hefners Lampe apres Consomma- tion par heure 1 heure 2 heures Kosmos 10'" 10,34 10,10 3i gr. Residu de la distillation en 1/20 au-dessus de 3°°0 i Couleur Densite ă 150 1 Inflamm. noire-fonc£e 0,9710 + II7° 1 Distillation sous pression râduite 1 1 - — . - 1 Fraction Tempdra ture °C Densite ă 150 | Fraction 1 195—285 0,9367 i [I 285—355 0,9587 1 III 355—405 0,9370 1 » 1 [V 405-420 0,947° Râsidu cokc b noire Obs. La pression pendant la distilla- tion a vari6 entre 5 et 300 m/m. Viscosite du lampant â 200=0,985 (d'apr&s Engler). XXXIV. ANALYSE TECHNOLOGIQUE DU PETROLE BRUT DE JAVA. DISTILLATION EN 1/20 DE VOLUME No. Temperature °C Densite ă 4- 150C Inflamm. Melange i 0,7520 sous o° 2 0,7780 » ești, media diferențelor între viscozitățile aflate cu acest coeficient și viscozitățile aflate direct cu Engler e 0.07 (col. △ 11), maximum fiind 0,3. Timpul de scurgere fiind și el mai scurt, variațiunea tempe- raturii și a presiunii aproape nici nu joacă rol în această determinare, așa că acest coeficient se poate întrebuința cu mare ușurință în practică. Coeficientul fiind însă mare, pentru înlesnirea calculelor s’a întoc- mit tabela II aci alăturată, în care s’au calculat direct viscozitățile dela 1 la 20. In coloana I s’a notat timpul de scurgere a 20 cc., iar în col. 2 6 viscozitatea raportată la 200 cc. pentru viscozimetrul Engler, la care timpul de scurgere al apei (la 20n C) variază între 50" și 52". Prin ajutorul unor tabele se pot determina cu aparatul Engler în timpul cel mai scurt viscozități de la 1,20 la 20,84, timpul de scurgere pentru viscozitatea 20 fiind mai mic ca o minută și jumătate. In această tabelă am calculat viscozitățile cuprinse între 1—20, iar nu între 12 și 72 cum a făcut’o D-1 Ubbelohde pentru cantitatea de 50 cc., de oarece aceasta ni se pare a corespunde mai bine necesităților practice. Intr’adevăr, in practică, când avem a examina un ulei cu viscozi- tate mare, determinarea se face laast-fel de temperatură încât viscozitatea să nu treacă peste 12. Numai rare ori viscozitatea ajunge până la 20, ca de ex,: la rezidiuri. Ast-fel la uleiurile de uns pentru mașini, deter- minarea viscozității se face la temperatura de 50° C., viscozitatea cores- punzătoare acestei temperaturi e rare ori mai mare de 12. La uleiurile de cilindre și la rezidiuri de distilație, la care visco- zitățile luate la 50° C., sunt mai mari ca 12, determinarea viscozităței se face la 100° C. și la această temperatură aproape nici odată nu se va obține o viscozitate mai mare de 20. Anuarul Institut. Geologic al iiomdniei, Val. UI, Fasc. U. 15 Institutul Geological României DETERMINATION DE LA VISCOSITE DES HUILES DE GRAISSAGE AVEC LE VISCOS1M&TRE ENGLER PAR Dr. L. EDELEANU ET SILVIA DULUGEA Le meilleur criterium de contrele pour determiner les qualităs des huiles de graissage est l'examen de leur viscosite1. II existe plusieurs appareils differents qui servent â determiner la viscosite des huiles, mais parmi tous ces appareils, celui dont l’usage est le plus g£n6ralement re- pandu, est l’appareil d’ENGLER, dont la manipulation este aisee et dont les resultats concordent parfaitement. II presente neamoins l’inconve" nient d’exiger trop de temps pour une determination, et cet inconve- nient se fait surtout sentir pour les huiles â grande viscosite. On sait que le precede est le suivant : On fait ecouler 200 cc. d’huile â une temperature determinee et on divise par le temps d’ecoulement de 200 cc. d’eau distillee â 20° C. Pour les huiles tres visqueuses la determination peut durer plus d’une heure, c’est pourquoi dans certaines circonstances dans lesquelles la de- termination doit etre faite rapidement, comme par exemple pour les produits des raffineries, ce precede ne peut etre employe efficacement. En outre, lorsque l’operation dure trop longtemps, les resultats ne pcuvent âtre assez exacts, â cause de la difficultO de maintenir- une tem- perature constante pendant toute la duree de l’operation. Holde a essaye de parer â cet inconvenient et d'abreger l’opera- tion d’ecoulement, en faisant ecouler une moindre quantite d’huile de la quantite de 240 cc., qu’on introduit dans l’appareil, et en introduisant un coefficient de calcul au moyen duquel on peut aisement arriver ă la viscosite de 200 cc. Gans a aussi essaye d’amcliorer la methode en introduisant des le debut une moindre quantite d’huile dans l’appareil, dont il laisse ecouler un volume plus reduit. Lui aussi introduit un coefficient de calcul â l’aide duquel on peut rapidement calculer la viscosite de 200 cc. Institutul Geological României bETERMtNATlON DE LA VISCOSITE DES HUILfiS DE GRAtSSAGE 491 Ubbelohde ensuite a complete le travail de Holde en formant des tableaux â l’aide desquels, en connaissant le temps d’6coulement, on peut lire directement toutes les viscosites depuis 1 jusqu’â 12 pour 200 cc. et 100 cc,. et depuis 12 jusqu’â 17 pour 200 cc.. et 50 cc. Nous avons repris les travaux de Holde et de Gans et les avons controles au laboratoire â l’aide du viscosimetre Engler et du viscosi- metre Engler-Ubbelohde. Holde abroge I’operation par le fait qu'il introduit aussi dans l’ap- pareil 240 cc. (comme Engler), mais il mesure le temps d’ecoulement seulement pour 100 cc., ou bien pour 50 cc. Dans le premier cas il multiplie le resultat obtenu par le coefficient 2.35, et dans le second cas (pour 50 cc.) par le coefficient 5. Apres avoir fait une serie de de- terminations sur les huiles du pays en nous servant des coefficients de Holde, nous avons constatei qu’on obtient des resultats exacts et qu’ils peuvent âtre utiliscs pour determiner la viscosite â n’importe quelle tempbrature. Gans procede autrement. En partant du point de vue qu'on ne peut toujours avoir â sa disposition 240 cc., d’huile, il emploie pour ses determinations une quantite plus petite d’huile, soit : 120 cc., 60 cc., 50 cc. Le volume ecoule est lui aussi proportionnelleinent plus petit, ainsi ]u’on peut le voir dans le tableau ci-dessous : Volume intro- duit dans Pap- pareil Volume ecoule 1. 120 cc. 100 cc. 2. 60 cc. 50 cc. 3. 50 cc. 40 cc. 4. 45 cc. 25 cc. Le coefficient determine par Gans est: pour le 1 1.65 » » 2 2.79 » >3 3.62 » » 4 5.55 II a 6te constate â la suite des determinations faites au laboratoire, que ces facteurs peuvent aussi etre utiliscs pour la determination de la viscosite. Mais la methode de Gans a sur celle de Holde les ddsavantages suivants : 1. La difficultd de mesurer exactement les quantites d’huiles de 120, 60 cc. etc. car le viscosimetre d’ENGLER n’est gradue que pour 240 cc. Institutul Geological României 492 t. EDELEANU ET SILVIA DULUGfcA 2. En travaillant avec les quantites indiquees par Gans, la hauteur de la colonne d’huile etant plus petite, le temps d’ecoulement se trouve augmente â cause dc la diminution de la pression, ce qui fait que quoi- que en travaillant avec des petites quantites, la duree de l’operation est rclativement grande. Le tableau No. 1 contient les rcsultats que nous avons obtenus, en determinant la viscosite des huiles roumaines d’apres les methodes d’EN- gler, Holde et Gans. Dans la premiere colonne nous avons consigne les huiles commer- ciales roumaines d’apres l’ordre de leur viscosite, dans la seconde leur provenance, dans la troisicme le poids specifique, dans la quatrieme la temperature â laquelle la determination a ete faite, dans la cinquicme la viscosite d’apres Engler, dans la sixieme et septieme la viscosite ob- tenue â l’aide des coefficients Holde, et dans Ies colonnes 8, 9 et 10 la viscosite obtenue ă l’aide des coeflicients de Gans. Afin de pouvoir analyser plus minutieusement chaque proc^de, nous avons note pour chaque determination : 1. le temps d’ecoulement de la quantite respective d’huile (t) ; 2. la viscosite par rapport ă 200 cc., et calculee â l’aide des coef- ficients respectifs de Holde ou de Gans (V); et 3. la difference entre la viscosite obtenue directement pour 200 cc. et la viscosite calcule (△). II ressort clairement de ce tableau que plus la quantite ecoulee sera petite, la quantite inițiale btant toujours de 240 cc.. plus le temps d’e- eoulement sera bref, par exemple : pour une huile qui â 20’ C.. presente une viscosite de 3.15, le temps d’ecoulement varie de la maniere suivante: 1. Engler 200 CC. 2'.39"4 2. Holde 100 CC. 1'.8".2 2. » 50 CC. 0'.32".2 La methode de Holde est donc applicable au viscosimetre d’ENGLER ct aux huiles roumaines. Les degres de viscosite Engler qu’on obtient en calculant â l’aide des facteurs de Holde, different tres peu des de- gres de viscosite obtenus directement, comme on peut le voir dans les colonnes 6 et 7 △ ; leur moyenne est de 0.14 pour 100 cc., et 0,11 pour 50 cc.; la plus grande variation est de 0.4, ce qui est parfaitement ac- ceptable pour une determination tcchnique. Passant ensuite aux coefficients de Gans, nous observons ici aussi une diminution du temps d’ecoulement par rapport â la methode d’EN- GLER, mais aussi une augmentation du temps de determination par rap- port â la fațon d’operer de Holde. Ainsi, en prenant par exemple l’huile Institutul Geological României TABLEAU No. 1 1 • 2 3 4 5 6 < >. 7 8 9 10 11 -O 1 CQ 240 240 240 120 60 45 240 Denomination des huiles ♦ Provenance » 4 eo »Tempe o t u r ( 200 100 50 100 50 25 20 » minerales ■ 15° C t t V. C=2.35 t - a < Ol % t V. C=1.65 t C=2.79 t V. C=5.55 t V. C=11.95 1 Huile ă gaz Raf. „St. Română" 0.8600 20° 1'27 ".4 1.73 37" 1.72 0.01 17 "8 4 1.76 0.03 52 "6 1.71 0.02 32" 1.76 0.03 15 "4 1,69 0.04 7",2 1.70 0.03 2 Mischoel V 0 8870 20° 2'.39 "4 3.15 1'. 8 "2 3.17 0.02 3 2 "2 3.18 0.03 1'.39 "8 3.26 0.11 58".8 3.24 0.09 27" 2.96 0.19 13".4 3.17 0.02 3 Vegolina 00. M Vcga 0.9570 100° 2'. 59" 3.54 l'.16"8 3.57 0.03 34 "2 3.38 0.16 1'.56 ir 3.79 0.25 59" 3.25 0.29 32" 351 0.03 15" 3.54 0.01 4 Vacuum Prima . ... V 0.9210 50° 3'.16" 3.88 1\25" 3.95 0.09 40" 3.96 0.08 1'.56 u 3 79 0.09 l'.6"8 3.68 0.20 34" 3.73 0.15 16" 3.78 0.10 5 Valvolina 00 W „St. Română" 0.9370 100° 3'.40" 4.35 l'.24"6 3.93 0.38 46" 455 0.20 2'. 8 4.20 0.15 l'.15"6 4.17 0.18 42"2 4.63 0.28 18".4 4.35 0 01 6 Vacuum Extra .... M »Vega“ 0.9225 50° 3'.50" 4.55 l'.40" 4.65 0.10 46 "4 459 0.04 2'.18 "2 4.51 0.04 r.i8"2 432 0.13 41" 4.50 0.05 19" 4.49 0.06 7 Vegolina 000 » w 0.9590 100° 4'.17"4 5.09 r.47"6 5.00 0.09 52 "2 • 1 5.16 0.07 2'.44 "2 5.36 0.27 l'.26"2 4.76 0.33 4 6 "6 512 0.03 21 "6 5.11 0.02 8 Huile legere W „St. Română" 0 8910 20° 4'.39"8 5.54 l'.59"6 5 56 0.02 58" 5.74 0.20 2'.58 u 5.81 0.27 1'.46" 585 0.31 50 "2 • 5.51 0.03 23 ".6 5.58 0.04 9 Huile Regal 00 ... . V 0.9290 50° 5'.17" 6.27 2'.18" 642 0.15 1'. 4" 6.33 0.06 3'.10 u 6.20 0.07 1'.49" 6.02 0.25 55 "2 6.06 0.21 26 ".4 6 24 0.03 10 Vacuum Industriei. . w „Vega“ 0.9235 50° 6'.5 "2 7.23 2'.44 "4 7.65 0.42 l'.13"8 7.29 0.06 3'.52 // 7.58 0.35 2'. 15 "6 7.49 0.26 l'.l" 6.70 0.47 32" 7.57 0.35 11 Vacuum Ideal w 0.9340 50’ 7'.8" 8.47 3'. 1"2 8.43 0.04 l'.23"6 8.27 0.20 4'.24 "8 8.65 0.18 2'.37"6 8.70 0 23 l'.18"8 8.66 0.19 36" 8.51 0.05 12 Vacuum Superfin . . . w w 0.9185 20° 7'.12"6 8.56 3'. 5 "4 8.62 0.06 1'.26" 8.51 0.05 4'.16 "6 8.38 0.18 2'.32"6 843 0.13 l'.2O" 8.79 0.17 36 ".2 8.56 0.01 13 Vacuum Extra-lourd . V 0.9295 50’ 8'.56" 10.61 3'.44"6 1045 0 16 l'.45"4 10.43 0.18 5'.18 u 10.39 0.22 3'.16"6 10.86 0.25 T.34"2 10 35 0.26 45" 10.64 0.03 14 Vacuum Rural M 0.9190 20’ 9'.46" 11.60 4'. 6 "6 11.47 0.13 T.55"2 11.40 0.20 5'.54 "8 1159 0.01 3'.27"8 11.48 0.12 1'.43" 11.31 0.29 49" 1159 0.01 15 Huile Prima „St. Română“ 0.9180 20’ L2'.4O" 15.04 4 5'.28" 15.26 0.22 2'.32" 15.04 0.00 7'.28 "2 14.64 0.40 4'.29" 14.86 0.18 2'.21" 15.49 0.45 1' 2 "6 14.85 0.19 16 Huile Extra » W V 0.9220 20° 17',33" 20.85 7'.24" 20.66 0.19 3'.32"2 21.00 0.15 ll',5 "6 21.74 1.09 6'. 30 "8 ■ • 21.59 0.64 1 3'.11"6 21.05 0.20 l'.29"2 21.11 0.26 NOTE. — V = Viscosite. t = Temperature. c = Coefficient pour l’obtention de la viscosite Engler. △ = Difference entre la viscosite indiquee dans la colonne 5 et celle indiquee dans les colonncs suivantes (6—11). Institutul Geologic al României DETERMINATION DE I.A VISCOSITE DES HUII.ES DE GRAISSAGE 493 cidessus ayant une viscosite de 3.15 â 20nC., Ic temps d’ecoulement varie dela maniere suivantc : 1. 2. 3. 4. 5. 6. Engler 200 cc. Holde 100 cc. » 50 cc. Gans 100 cc. « 50 cc. » 25 cc. 2'.39"4 1'. 8". 2 O'.32"2 1'.39'.88 58".8 27". Cette variation provient, comme il a ete dit plus haut, de la diffe- rence de la quantite inițiale d’huile, dont dccoule une variation de la pression; la quantite d’huile etant plus petite, la pression exercee pen- dant l’ecoulement sera aussi moindre, d’oîi il s’ensuit une augmentation du temps d’ecoulement. En ce qui concerne la difference entre la viscosite pour 200 cc., et celle calculce â l’aide des coeffîcients de Gans, elle ne ddpasse pas 0.4 (comme on peut le voir â la colonne △) leur moyenne âtant de 016 â 0.19. Ces differences plus sensiblcs concernent principalement Ies huiles qui contenaient encore des traces d’eau. En ce qui concerne la derniere huile du tableau 1, la viscosite en a ete determinee â 20’C., uniquement pour servir comme exemple, car dans la pratique on ne de- termine cette viscosite qu’â une temperature de minimum 50°C. Ici nous observons que reellemcnt les methodes de Holde ct Gans faillissent, et qu’elles ne peuvent âtre employees qu’avec certaine apro- ximation. Pour les huiles minerales prepardes au laboratoire, a viscosite infe- rieure â 10, on est arrivc â la diffârence maximale de 0.05 â 20° et 50°C. et â la difference maximale de 0.1 ă 100"C- Quoiqu’il semblerait ă premiere vue que la methode de Gans se. rait â prdferer, neamoins, â cause des inconvenients citds plus haut, la methode Holde est tout de meme prâferable pour les appareils Engler tels qu’on les construits aujourd’hui, c’est-â-dire pour un point de re- pere de 240 cc. Comme il est souvent necessaire, pour le controle de la distillation dans les laboratoires de raffinerie, de faire dans le plus bref delai un grand nombre de determinations, nous avons tâche d’abreger d’avantage la determination de la viscosite en suivant la voie indiqude par Holde. Dans ce but nous avons determine un coefficient pour l’ecoulement d’un volume de 20 cc., la quantite inițiale d’huile etant de 240 cc. Les avan- tages que presente cette determination sont les suivants : 1. Le temps d’ecoulement n’etant que pour 20 cc., est beaucoup plus court. Institutul Geological României 494 L. EDELEANU ET SILVIA DULUGEA 2. La quantite du volume ecoulee etant plus petite la variation de pression influencera moins sur la determination exacte de la viscosite, et 3. Le temps d’ecoulement, etant tres bref la temperature pourra etre inaintenue plus constante pendant la duree de la manipulation. Si nous considerons: Vom, — viscosite calculee de 200 cc-, d’huile. t = temps d’ecoulement de 200 cc., d’eau â 20"C. 1200 — temps d’ecoulement de 200 cc. c = coefficient cherche. On calcule la viscosite de 200 cc., â l’aide de la formule ; V200 = (1) Mais cette viscosite peut aussi etre calculee â l’aide d’un coeffi- cient d’apres la formule : V2M = (2) D’oît l’on peut deduire le calcul du coefficient c : c = (3) t’o Le coefficient calcule de la sorte est pour 20 cc. 11.9^ qui, ainsi qu’on peut le voir dans le tableau I col. 11, s’applique tres bien aux huiles roumaines ; la moyenne des differences entre les viscosites trou- vees ă l’aide de ce coefficient et les viscosites trouvees â l’aide directe de l’appareil Engler, est de 0 7 (col. A 11). le maximum etant de 0.3. Le temps d’ecoulement etant aussi plus bref, la variation de tempera- ture et de pression n’a presque pas d’importance dans cette determina- tion, de sorte que ce coefficient peut etre utilise avec une grande faci- lite dans la pratique- Neamoins, comme le coefficient est grand, afin de faciliter les cal- culs, nous avons forme le tableau II ci-joint, dans lequel nous avons calcule directement les viscosites de 1 â 20. Dans la colonne 1 nous avons indique le temps d’ecoulement de 20 cc., et dans les colonnes 2 — 6 la viscosite par rapport ă 200 cc., pour le viscosimetre Engler, pour lequel le temps d’ecoulement de l’eau (â 20°C.) varie entre 50"et52". A l’aide de ces tableaux on peut determiner au moyen de l’appareil Engler dans le plus bref delai des viscosites de 1.20 â 20,84, le temps d’ecoulement pour la viscosite 20 etant au dessous de 90 secondes. Dans ce tableau nous avons calcule les viscosites contenues entre 1 et DETERMINATION DE LA VISCOSITE DES HUILES DE GRAISSAGE 495 20, diflerement de la maniere dont l’a fait Ubhelohde, qui pour la quan- tit6 de 50 cc. les a calcule entre 12 et 72 degres Engler. Ceci nous semble correspondre mieux aux necessites pratiques. En effet lorsque nous avons dans la pratique ă examiner une huile â grande viscosite, on fait la determination â une temperature telle que la viscosite ne depasse pas 12. Rarement la viscosite arrive jusqu’â 20, comme par exemple pour les residus. Ainsi pour les huiles de graissage pour les machines on fait la determination de la viscosite â la tempe- rature de 50"C. la viscosite correspondant â cette temperature est rare- ment au dessus de 12. En ce qui concerne les huiles de graissage pour les cylindres et les residus de distillation dont les viscosites prises â 50"C. depassent 12, on fait la determination de la viscosite â 100"C., et â cette temperature on n’obtiendra presque jamais une viscosite depassant 20. Institutul Geologic al României ic Ry -196 EDELEANU ET SILVIA DULUGEA TABLEAU des degres Engler calculă pour 20 c.c. avec le coefficient 11.95 Temps d’ecoulement CONSTANTE DU VISCOSIMETRE (L’EAU Ă 20°) dc l’huile I T 50".0 50"5 51".O 51"5 . 52".O 5". 1.19 1.18 1.17 1.16 1.14 5".2 1.24 1.23 1.21 1.20 1.19 5".4 1.29 1.27 1.26 1.25 1.24 5".6 1.33 1.32 1.31 1.29 1.28 5"8 1.38 137 1.35 1.34 1.33 6". 1.43 1.41 1.40 1.39 1.37 6".2 1.48 1.46 1.45 1.43 1.42 6"4 1.52 1.51 1.49 1.48 1.47 6".6 1.57 1.56 1.54 1 53 1.51 6".8 1.62 1.60 1.59 1.57 1.56 7". 1.67 1.65 1.64 1.62 1.60 7"2 1.72 1.70 1.68 1.67 1.65 7".4 1.76 1.75 1.73 1.71 1.70 7 ".6 1.81 1.79 1.78 1.76 174 7".8 1 86 1.84 1.82 1.80 1.79 8". 1.91 I.89 1.87 1.85 1.83 8".2 1.95 1.94 1.92 1 90 1.88 8".4 2.00 1.98 1.96 1.94 1.93 8".6 2.05 2.03 2.01 1.99 1.97 8"8 2.10 2.08 2.06 2.04 2.02 9". 2.15 2.12 2.10 2.08 2.06 9".2 2.19 2.17 2.15 2.13 2.11 9".4 2.24 2.22 2.20 2.18 2 16 9"6 2.29 2.27 2.24 2.22 2.20 9",8 2.34 2.31 2.29 2.27 2.25 10". 2.39 2.36 2.34 2.32 2.29 10"2 2.43 2.41 2.39 2.36 2.34 10".4 2.48 2.46 2.43 2.41 2.38 10".6 2.53 2.50 2 48 2.46 2.43 10".8 2.58 2.55 2.53 2.50 2.48 11". 2.62 2.60 2.57 2.55 2.52 , 11 ".2 2.67 2.65 2.62 2.59 2.57 11 ".4 2.72 2.69 2.67 2.64 2.62 11" 6 2.77 2.74 2.71 2.69 2.66 11 "8 2.82 2.79 2.76 2.73 2.71 12" 2.86 2.83 2.81 2.78 2.75 12" 2 2.91 2.88 2.85 2.83 2 80 12" 4 2 96 2.97 2.90 2.87 2 84 12"6 3.01 2.98 2.95 2.92 2.89 12" 8 3.05 3.02 2.99 i 2.97 2.94 Institutul Geologic al României DETERMINATION DE l.A VISCOSITE DES 1IUILES DE GRA1SSAGE 497 ■ — - 1 cmps d'dcoulemcnt . de l'huilc T CONST 50".0 ANTE DU VISCOSIME 50".5 51".O l’RE (L’EAU 51 "5 Ă 20°) 52".O 13" 3.10 3.07 3.04 7 3.01 2.98 13"2 3.15 3.12 3.09 3 06 3 03 13".4 3.20 3.17 3.13 3.10 3.07 13" 6 3.25 3.21 3.18 3.15 3.12 13".8 3.29 3.26 3.23 3.20 3.17 14" 3.34 3.31 3.28 3 24 3.21 14"2 3.39 3.36 3.32 3.29 3.26 14".4 3.44 3.40 3.37 3.34 3 30 14" 6 3.48 3.45 3.42 3.38 335 14" 8 3.53 3.50 3.46 3.43 3.40 15" 3.58 3 54 3 51 3.48 3.44 15"2 3.63 3.59 3.56 3.53 3.49 15",4 3.68 3.64 3 60 3.57 3.53 15".6 3 72 3.68 3.65 3.61 358 15".8 3.77 3.73 3.70 3.66 3.63 16" 3.82 3.78 3.74 3.71 3.67 16".2 3.87 3.83 3.79 3 75 3.72 16".4 3.91 3.88 3.84 3.80 3.76 16".6 3.96 3.92 3.89 3.85 3.81 16".8 4.01 3.97 3.93 3.89 3 86 17". 4.06 4.02 3.98 394 3.90 17".2 4.10 4.07 4 03 3.99 3.95 17"4 4.15 4 11 4.07 4.03 3.99 17"6 4 20 4.16 4.12 4.08 4 04 17" 8 4.25 4.21 4.17 4.13 4.09 18". 4.30 4 25 4.21 4 17 4.13 18".2 4.34 4 30 4 26 4 22 4.18 1 8".4 4.39 4 35 431 4 26 4.22 18"6 4.44 4.40 4-35 4.31 4-.27 18".8 4.49 4.44 4-40 4 36 4.32 19". 4.54 4.49 4 45 4.40 4.36 19" 2 4.58 4.54 4 49 4.45 4.41 19".4 4 63 4.59 4-54 4 50 4.45 19".6 4 68 4.63 4.59 4 54 4 50 19" 8 4.73 4.68 463 4 59 4.55 20". 4.78 4.73 4 68 464 4.59 20" 2 4.82 4.78 4.73 4.68 4.64 20".4 4.87 4 82 4'78 4.73 4.68 20" 6 4.92 4.87 4 82 4.78 4.73 2O".8 4 97 4.92 4-87 4.82 4.77 21" 5 01 496 4.91 4.87 4 82 21".2 5.06 5 01 4-96 4.91 4 87 21 "4 5 11 5.06 5.01 4 96 4.91 21" 6 i 5.21 5.11 1. 5 05 i 5.01 4.96 Institutul Geological României 49S L. EDELEANU ET SILVIA DDL UGEA Temps d'ecoulemcnt de l’huilc T CONST 5O".O ANTE DU VISCOSIMETRE (l’EAU Â 20°) 50". 5 51".O 51" 5 52".O | i 21 "8 5.25 5.15 5.10 5.05 5.00 22" 5 30 5.20 5.15 5.10 5.05 1 22".2 535 5.25 5.19 5.15 5.10 22" 4 5.40 5.30 5.24 5.19 5.14 22" 6 5.44 5.34 5.29 5.24 5.19 22".8 5.49 5.39 5.33 5.29 5.23 23". 5.54 5.44 5.38 5.33 5.28 23" 2 5.59 5.48 5.43 5.38 5.33 23".4 5.64 5.53 5.48 5.42 5.37 • 23".6 5.68 5.58 5.52 5.47 5.42 23".8 5.73 5.63 5.57 5.52 546 24". 5.78 5.67 5.62 5.56 5.51 24".2 5.83 5.72 5.65 561 5.56 24"4 5.87 5.77 5.71 5.66 5.60 24".6 5.92 582 5 76 5.70 5.65 24".8 5.97 5.86 5.81 5.75 5.69 25". 6.02 5.91 5.85 5.80 5.74 25"2 6 06 5.96 5.90 5.84 5.79 25".4 • 6.11 6.01 | 5.95 5.89 5.83 25".6 6.16 6 05 5 99 5.94 5.88 25". 8 6.21 6.10 6.04 5.98 5.92 26". 6.26 6.15 6.09 | 603 5 97 26".2 6.29 6.19 6.13 6.08 6.02 ' 26" 4 6 30 624 6.18 6 12 6.06 26"6 6 35 6.29 6.23 6.17 6.11 26".8 6.40 6.34 6.27 6.21 6.15 27". 6.45 6 38 6.32 6.26 6.20 27".2 6.50 6.43 6.37 6.31 6.25 27"4 6.54 6.48 6.42 6.35 6.29 27".6 6.59 6.53 6.46 6 40 6.34 27".8 6.64 6 57 6.51 6.45 6.38 28". 6.69 6.62 6.76 6.49 6.43 28".2 6.73 6 67 6.60 j 6.54 6.48 28".4 6.78 6.72 6.65 6 58 6 52 28".6 6 83 6.76 6.70 6-63 6.57 28".8 6.88 6.81 6.74 6.69 661 29". 6.93 6.86 6.79 6.72 6.66 29".2 6.97 6.90 6 84 6.77 6.71 29".4 7 02 6.95 6.88 6.82 . 6.75 29".6 7.07 7.00 6.93 6.86 6.80 29".8 7.12 7.05 . 6.98 6.91 6.84 30". 7.17 7.09 7.02 6.96 6.89 30".2 7.21 7.14 7.07 7.00 6.94 30". 4 7.26 7.19 7.12 7.05 i 6.98 1 Institutul Geological României DETERMINATION DE LA VISCOSITE DES HUILES DE GRAISSAGE 499 Temps d’ecoulement de l’huile T CONSTANTE DU VISCOSIMETRE (L’EAU Ă 20°) 5O".O 50".5 51".O 51"5 52".O 30".6 7.31 7.17 7.10 7.03 30".8 7.36 7.28 7.21 7.14 7.07 | 31". 7.40 7.33 7.26 7.19 7.12 31".2 7.45 7.38 7.31 7.23 7.17 31".4 7.50 7.43 7.35 7.28 7.21 31 "6 7.55 7.47 7.40 7.33 7.26 31 ".8 7.60 7.52 7.45 7.38 7.30 32". 7.64 7.57 7.49 7.42 7.35 32".2 7.69 7.61 7.54 7.47 7.39 32".4 7.74 7.66 7.59 7.51 7.44 32".6 7.79 7.71 7.63 7.56 7.49 , 32".8 7.83 7.76 7.68 7.61 7.53 | 33". 7.88 7.80 7.73 7.65 7.58 33".2 7.93 7.85 7.77 7.70 7.62 33".4 7.98 7.90 7.82 7.75 7.67 33".6 8.03 7.95 7.88 7.79 7.72 33".8 8.07 7.99 7.91 7.84 7.76 34". 8.12 8.04 7.96 7.89 7.81 34".2 8.17 8.09 8.01 7.93 7.85 34".4 8.22 8.14 8.06 7.98 7.90 34".6 8.26 8.18 8.10 8.02 7.95 1 34".8 8.31 8.23 8.15 8.07 7.99 35". 8.36 8.28 8.20 8.12 8.04 35"2 8.41 8.32 8.24 8.16 8.08 35".4 8.46 8.37 8.29 8.21 8.13 35".6 8.50 8.42 8.34 8.26 8.18 35"8 8.55 8.47 8.38 8.30 8.22 36". 860 8.51 8.43 8.35 8.27 36".2 8 65 8.56 8.48 8.39 8.31 36".4 8 69 8.61 8.52 8.44 8.36 1 36".6 8.74 8.66 8.57 8.49 8.41 36".8 8.79 8.70 8.62 8.59 8.45 37". 8.84 8.73 8.66 8.56 8 48 37".2 8.89 8.80 8.71 8.63 8.54 37".4 8.93 8.85 8.76 8.67 8.59 37".6 8.98 8.89 8.81 8.72 8.64 37".8 9.03 8.94 8 85 8.77 8.66 38". 9.08 8.99 8.90 8.81 8.73 38"2 9.12 9.03 8.95 8.86 8.77 38".4 9.17 9.08 8.99 8.91 8.82 38".6 9.22 9.13 9.04 8.95 8.87 38"8 9.27 9.17 9.09 9.00 ' 8.91 39". 9.32 9.22 9.13 9.04 8.96 | 39".2 936 9.27 9.18 9.09 9.00 Institutul Geological României 500 L. EDELEANU ET SILVIA DULUGEA Temps d'ecoulcmcnt de l’huilc T CONSTANTE DU VISCOSIMETRE (L’EAU Ă 20°) 5O".O 50".5 51".O 51"5 52".O 39".4 941 9.32 9 23 9.14 9.05 39".6 9.46 9.37 9.27 9.18 910 39"-8 9.51 9.41 9.32 9.23 9.14 40". 9.56 9.46 9.37 9.28 9 19 40".2 9.60 9.51 9.41 932 9.23 40".4 9.65 9.56 9.46 9.37 9 28 40".6 9.70 9.60 9.51 942 9-33 40". 8 9.75 9.65 9.56 9.46 9 37 41". 9 79 9.70 9.60 9.51 9.42 41 "2 9.84 9.74 965 9 56 9.46 41 "4 9.89 9.80 9.70 9.60 9.51 41 ".6 9.94 9.84 9.74 9.65 9.55 41 ".8 9.99 9.89 9.79 9 69 9 60 42". 10.03 9.93 9.84 9.74 9.65 42".2 10.08 9.98 9.88 9.79 9 69 42".4 10.13 10.03 9.93 9.83 9.74 42"6 10.18 10.08 998 9.88 9.78 42".8 10 22 10.12 10.02 9.93 9.83 43". 10.27 10.17 10.07 9.97 9.88 43".2 10.32 10.22 10.12 10.02 9.92 43".4 10.37 10.26 10.16 10.07 9.97 43".6 10.42 10.31 10.21 10 11 10.01 43"8 10 46 10.36 10.26 10.16 1006 44". 10.51 10 41 10.30 10.20 10.11 44",2 10 56 10.45 10.35 10.25 10.15 44".4 10.61 10.50 10.40 10.30 10.20 44".6 10.65 1055 10.45 10.34 10.25 44"8 10.70 10.60 10.49 10.39 10.29 45" 10 75 10.64 10 54 1044 10 34 45".2 10.80 10 69 10.59 10.48 10.38 45". 4 10.85 10.74 10.63 10.53 10.43 45"6 10.89 10.79 10 68 10.58 10.47 45".8 10.94 10 83 10.73 10.62 10.51 46". 10.99 10.88 10.77 10 67 1056 46".2 11.04 10.93 10.82 10.72 10 61 46"4 11.08 10.97 10.87 10.76 10 66 46" 6 11.13 11.02 10.91 1081 1070 46".S 11.18 11.07 10 96 10 85 10 75 47". 11.23 11.12 11.01 1090 10.80 47 ".2 11.28 11.16 11.05 10.95 10.84 47"4 11.32 11.21 11 10 1099 10.89 47"6 11.37 11.26 11 15 11.04 1093 47".8 11.42 11.31 11.20 11.09 1098 48". 11.47 11.35 11.24 11.13 11.03 Institutul Geological României DETERMINATION DE LA VISCOSITE DES HUILES DE GRAISSAGE 501 ! Temps d’ecoulement de l'huile 1 T CONSTANTE DU VISCOSIMET RE (L’EAU 51 "5 Â 20«) 52".O 50"0 50".5 51".O 48".2 11 51. 11.40 11.29 11.18 11.07 48"4 11.56 11.45 11.34 1123 11.12 48"6 11.61 11 50 11.38 11.27 11.17 48".8 11.66 11.54 11.43 11.32 11.21 49". 1171 11.59 11.48 11.37 11.26 49"2 11.75 11.64 11.52 11.41 11.30 49".4 11.80 11.68 11.57 11.46 11 35 49".6 11.85 11.73 11.62 11.51 11.39 49".8 11 90 11.78 11.66 11.55 11.44 50". 11.95 11 85 11.71 11 60 11.49 50". 2 1199 11.87 11.76 11.64 11.53 50".4 12 06 11.94 11.80 1169 11.58 50"6 12.09 11.97 11.85 11.74 11.62 50". 8 12 14 12 02 11.90 11 78 1167 51". 12.18 12 06 11.94 11.83 11.72 51" 2 12.25 12 13 11.99 11.88 11.76 51 ".4 12.28 12.16 12 04 1192 11.81 51 "6 12.33 12.21 12 09 11 97 11.85 51" 8 12.38 12.25 12.13 12.01 11.90 52". 12.42 12 30 12 18 12 06 11.95 52" 2 12.47 12.35 12.23 12.11 11.99 52".4 1252 12.39 12.27 12.15 12.04 52".6 12 57 12 44 12 32 12.20 12 09 52"8 1261 12 49 12 37 12.25 12.12 53". 12 66 12 54 12.41 12.29 12.18 53".2 12.71 12 59 12.46 12.34 12.22 53".4 12.76 12 63 1251 12.39 12.27 53" 6 1281 12.67 12 56 12.43 12.31 53".8 12.85 12.73 12.60 12.48 12.36 54". 12.90 12.77 12.65 12.52 12.40 54".2 12.95 12.82 12.70 12.57 12.45 54".4 13.00 12.87 12.74 12.62 12.50 54"6 13 04 12.92 1279 12.67 12.54 54".8 13 09 12 96 12.84 12.71 1259 55". 13.10 1301 12.88 12.76 12.63 55" 2 13.19 .13 08 12.93 12.80 12 68 55".4 13.24 13.09 12 98 12.85 12.72 55"6 13 28 13.15 13 02 12.90 12.77 55".8 13.33 13.20 13 07 12.94 12.82 56". 13 38 13.25 13.12 12.99 12.88 56"2 13 43 13.29 13 17 13.04 12 91 56".4 13.47 13 34 13.21 13.08 12.95 56".6 13 52 13.39 13 26 13.13 13.00 56".8 13.57 13 44 13.30 13.18 13.05 Institutul Geological României 502 L. EDELEANU Et SILVIA DU1.UGEA Temps d’ecoulement de l'huile T CONSTANTE DU VISCOSIMETRE (L’EAU Ă 20°) 5O".O 50".5 51".O 51".5 52".O 57" 13.62 13.48 13.35 13.22 13.09 57".2 13.67 1353 13.40 13 27 13.14 57",4 13.71 13.58 13.44 13.31 13.17 57".6 13.76 13.62 13.49 13.36 13.23 57".8 13.81 13.67 13.54 13.41 13.27 58" 13.86 13.72 13 59 13.45 13.32 58",2 13.90 13.77 13.63 13.50 13.37 58"4 13.95 13.81 13.68 13.54 13.42 58".6 14.00 13.86 13.73 13.59 13.46 58".8 14.05 1391 13.77 13.64 13.51 59" 14.10 13.96 13.82 13.68 13.55 59".2 14.14 14.00 13.87 13 73 13.60 59".4 14.19 14.05 13.91 13.78 13.64 59" .6 14.24 14.10 13.96 13.82 13.69 59".8 14.29 14.15 14.01 13 87 13.74 l'.O" 14.34 14.19 14.05 13.92 13.78 l'.0".2 14.38 14.24 14.10 13 96 13 83 i'.o"4 14.43 14.29 14.15 1401 13 88 l'.0".6 14.48 14.34 14.19 14.06 13.92 l'.0".8 14.53 14.38 14 24 14.10 13.97 l'.l" 14.57 14.43 14.29 14.15 14.01 1'.1".2 14.62 14.48 14.34 14 20 14.06 l'.l ".4 14.67 14.54 14.38 14.24 14.12 r.i".6 14.74 14.59 14.43 14 29 14.17 r.i".8 14.79 14.64 14.48 14.34 14.22 1'.2" 14.83 14.69 14.52 14.40 14.26 1'.2".2 14.88 14.73 14.57 14.45 14.31 1'.2".4 14.93 14.78 14.62 14.49 14.35 1'.2".6 14.98 14.83 14.66 14.54 14.40 l'.2"8 15.02 14.88 14.71 14.59 14.45 1'.3" 15.07 14.92 14.76 1463 14.49 l'.3"2 15.12 14.99 14.80 14.68 14.56 1'.3".4 15.17 1502 14.87 14.73 14 58 1'.3".6 15.20 15.04 14.90 14.76 14.61 1'.3".8 15.24 15.09 14.94 14.80 14.65 1'.4" 15.29 15.15 • 14.99 14.85 14.70 l'.4"2 15 34 15.19 15.04 14.89 14.75 1'.4".4 15.39 15 23 15.08 14.94 14.79 1'.4".6 15.43 15.28 15.13 14.98 14 84 l'.4"8 15.48 15 33 15.18 15 03 14.89 1'.5" 15.53 15.36 15.22 15.08 14.92 1'.5".2 15.58 15.42 15.27 15.12 14.98 1'.5".4 15.63 15.47 15.32 15.17 15.02 1'.5".6 15.67 15.52 15.37 15.22 1 15.07 \ igr/ Institutul Geological României Determination de la viscosite des huiles de graissage 503 Temps d'ecoulement ' de l'huile T CONSTANTE DU VISCOSIMETRE (l/EAU Ă 20°) 50".0 50".5 51".0 51".5 52".O | r.5".8 15.72 15.56 15.41 15.26 15.12 1'.6" 15.77 15.61 15.46 15.31 15.16 1'.6".2 15.82 15.66 15.51 15.35 15.21 1'.6".4 15.86 15.71 15.55 15.40 15.26 1'.6".6 15.91 15,75 15.60 15.45 15.30 1'.6".8 15 97 15.80 15.65 15.50 15.35 r.7" 16.01 15.85 15.69 15.54 15 39 16.06 15.90 15.74 15.59 15.44 1 r.7".4 16.10 15.94 15.79 15.64 15.48 1'.7".6 16.15 15.99 15.83 15 68 15.53 1'.7".8 16.20 16.04 15.88 15.73 15.58 r.8" 16.25 16.09 15.93 15.77 15.61 1'.8".2 16.29 16.13 15.97 15.82 15.67 r.8". 4 16.34 16.18 16.02 15.87 15.71 1'.8".6 16.39 16 23 16.07 15.91 15 76 1'.8".8 16.44 16.28 16.12 15.96 15.81 1'.9". 16.49 16.33 16.16 16 00 15.85 1'.9".2 16.53 16.37 16.21 I6.O5 15.90 1'.9".4 16 58 16.42 16.26 16.10 15.94 1'.9".6 16.63 16.46 16.30 16.14 15.99 1'.9".8 16.68 16.51 16 35 16.19 16 04 I'.IO" 16.73 16.56 16.40 16.24 16.08 l'.10".2 16.77 16.61 16.44 16.28 16.13 l'.10".4 16.82 16.65 16.49 16.33 16.17 . 1'.IO".6 16.87 16.70 16.54 16.38 16.22 l'.10".8 16.92 16.75 16.58 16.42 16.26 l'.ll" 16 96 16 80 16.63 16.47 16.31 1'.11".2 17.00 16.84 16.68 16.52 16.36 1'. 11".4 17.06 16.89 16.73 16.56 16.40 l'.ll ".6 17.10 ' 16 93 16.77 16.61 16.45 l'.ll",8 17.16 16.99 16 82 16.66 16.50 1'.12" 17.20 17.03 16.87 16-70 16.54 1'.12".2 17.25 17.08 16.91 16-75 16.59 1J2".4 17.30 17.12 16.96 16-79 16.63 1'.12".6 17.35 17.17 17.01 16-84 16.68 1'.12".8 17.39 17.22 17.05 16-89 16.73 1'.13" 17.44 17.27 17.10 16-93 16.77 1'.13".2 17.49 17.32 17.15 16-98 16.82 1'.13".4 17.54 17.36 17.19 17.03 16 86 1'.13".6 17.58 17.41 17.24 17.07 16.91 1'.13".8 17.63 17.46 17.29 17.12 16.95 1'.14" 17.68 17.51 17.33 17.17 17.00 1'.14".2 17.73 17.57 17.38 17.21 17.05 1'.14' .4 17.78 17.60 17.43 17.26 17.09 Institutul Geological României 504 L EDELEANU ET SILVIA DULUGEA Temps d’ecoulement dc l'huilc T CONSTANTE DII VISCOSIMETRE (l’eau 51".5 Ă 20") 52"0 50"0 5O".5 51".O 1'.14".6 17.82 17.65 17.47 17.30 17.14 l'.14"8 17.87 17.70 17.52 17.35 17.18 1'.15". 17.92 17.74 17 57 17.40 17.23 1'.15".2 17.97 17.79 17.62 17.44 17.27 1'.15".4 18.01 17.84 17 66 17.49 17.22 l'.15"6 18.06 17 88 17.71 17.54 17.36 l'.15"8 18.11 17.93 17.76 17.58 17 40 1'. 16". 18 16 17.98 17.80 17.63 17.46 1'.16".2 18.21 18.03 17.85 17.68 17.51 l'.16'4 18.25 18.07 17.90 17.72 17.56 1'.16".6 18.30 18 12 17.94 17.77 17.60 l'.16"8 18.35 18.17 17.99 17.81 17 64 1'.17'. 18.40 18.22 18 04 17 86 17.69 1'.17".2 18.45 18 26 18 08 17.91 17.74 1'.17".4 18.49 18.31 18.13 17.95 17.78 I 1'.17".6 18.54 18.36 18.18 18 00 17 83 l'.17"8 18.59 18.41 18.22 18.05 17 87 r.i8 18.64 18 45 18.27 18.09 17.92 1'.18".2 18.68 18.50 18.32 18.14 17.96 1'.18".4 18.73 1 8.55 18.37 18.19 18.01 l'.18"6 18.78 18.59 18 41 18.23 18.06 1'.18".8 18.83 18.64 18.46 18.28 18.10 l',19". 18.86 18.69 18.51 18 33 18.15 1'.19".2 18.93 18.74 18.55 18.37 18.20 l'.19"4 18.97 18.78 18.60 18.42 18.24 1'.19'.6 19.02 18.83 18.65 18 47 18.29 1'.19".8 19 06 18 89 18 70 18.52 18.34 l'.20". 19.10 18.93 18.74 18.56 18.38 l'.20"2 19.16 18.97 18.79 18.60 18.42 l'.20".4 19.21 19.02 18.83 18.65 18.47 l'.20".6 19 26 19.07 18 88 18.70 18.52 l'.20".8 19.31 19.11 18.93 18.74 18.56 1'.21". 19.35 19.16 18 97 18.79 18.61 1'.21".2 19.40 19.21 19.02 18.84 18.66 1'.21".4 19.45 19.26 19.07 18 88 18.70 l'.21"6 19.50 19.30 19.12 18.93 18.75 1'.21".8 19 55 19.35 19 16 18.98 18.79 1'.22'‘. 19.59 19.40 19.21 19.02 18.84 l'.22"2 19.64 19.45 19.26 19.07 18.89 | 1'.22".4 19 69 19.49 19.30 19.12 18.93 1'.22".6 19.74 19.54 19.35 19.16 18.99 1'.22".8 19.78 19.59 19.40 19.21 19.02 1'.23". 19.83 19.64 19.44 19.25 19.07 T'.23"2 19.88 19.68 19.49 il 19.30 . 19.12 Institutul Geological României determination de la viscosite des huiles DE GRAISSAGE 505 Temps d’ecoulement de l'huile : T CONSTANTE DU VISCOSIMETRE (L’EAU Â 20») 5O".O 50".5 51".0 51".5 52".O 1'.23".4 19.92 19.73 19.54 19.35 19.16 1 '.23"6 19.98 19.78 19.58 19.39 19.21 1 '.23".8 20.02 19.82 19.63 19.43 19.25 1 '.24". 20.07 19.87 19.68 19.48 19.30 1'.24".2 20.12 19.92 19.72 19.53 19.34 1'.24".4 20.17 19.99 19.77 19.58 19.39 1'.24".6 20.21 20.01 19.82 19.63 19.44 l 1 '.24".8 20.26 20.06 19 87 19.67 19.48 1'.25". 20.31 20.11 19.91 19.72 19.53 1 '.25".2 20.36 20.16 19.96 19.76 19.58 1'.25".4 20.41 2020 20.01 19.81 19.62 1'.25".6 20.45 20.25 20.05 19.86 19.67 1'.25".8 20.50 20.30 20.10 19.90 19.71 • 1'.26". 20.55 20.35 20.15 19.95 19.76 1'.26".2 20.60 20.39 29.19 20.02 19.80 1'.26".4 20.64 20.44 20.24 20.04 19.85 1'.26".6 20.69 20.49 20.29 20.09 19.90 1 '.26".8 20.74 20.53 20.33 20.14 19.94 1'.27". 20.79 20.58 20 38 20.18 19.99 1 '.27".2 i 20.84 20.63 i 20.43 20.23 10.03 Anuarul Institut. Geologic al României, Voi. III, Fasc. II. O METODĂ DE SEPARAȚIUNE A HIDROCARBURILOR AROMATICE ȘI A PRODUSELOR REZINOASE DIN PETROLURILE BRUTE DE Dr. L. EDELEANU și SILVIA DULUGEA Petrolurile brute reprezintă un amestec de diferite hidrocarburi, con- ținând în mici cantități și compuși cu oxigenul și sulful. Unele din ma- teriile constitutive ale petrolului reacționează cu acidul sulfuric și pot fi eliminate prin ajutorul acestui reactiv. Materiile eliminate prin acțiunea acidului sulfuric au o influență vătămătoare asupra proprietăților produselor comerciale ale petrolului mai ales asupra proprietăților lampantelor. Din care cauză această reac- țiune a fost și este întrebuințată ca un procedeu de rafinare a distila- telor petrolului. Relațiunea ce există între proprietățile derivatelor petrolului și con- ținutul lor în materii eliminabile cu ajutorul acidului sulfuric ne-a îndemnat să cercetăm în ce măsură această reacțiune, aplicată direct la petrolul brut, poate fi întrebuințată ca o metodă de laborator pentru obținerea unor rezultate, ce să poată servi ca elemente de apreciere a valoarei industriale a unui petrol brut. Se știe că acțiunea acidului sulfuric asupra petrolului se manifestă printr’o reacțiune foarte complexă, care depinde de proporția de acid sul- furic întrebuințată la reacțiune, de concentrațiunea acidului sulfuric, de temperatură, precum și de durata în care are loc reacțiunea. Când se tratează un petrol brut sau un distilat de petrol cu o cantitate mică de acid sulfuric, la rece, se eliminează materiile rezinoase și numai o foarte mică cantitate de hidrocarburi aparținând seriilor mai bogate în carbon. Hidrocarburile ciclice din seria benzenului sau aro- matice propriu zise nu pot fi eliminate când lucrăm în aceste condițiuni. Mult mai intensă e această reacțiune când se lucrează la cald și wRV Institutul Geologic al României X IGRX O METODĂ DE SEPARAȚIUNE A HIDROCARBURILOR AROMATICE 507 cu cantități mari de acid sulfuric concentrat. Lucrând în acest mod se pot elimina în mod complect toate hidrocarburele din seria benzenului, precum și cele din seriile nesaturate mai superioare ; în cazul acesta se petrec și oarecari reacțiuni. Dintre acestea trebuesc să relevăm în primul rând oxidațiunea, ce se manifestă prin reducerea acidului sulfuric, urmată de o degajare abondentă de bioxid de sulf și une-ori chiar, dacă lucrăm cu rezidiurile grele ce rămân la distilația petrolurilor brute, reducerea acidului sulfuric merge până la formarea de hidrogen sulfurat și sulf. O altă reacțiune ce se produce, când acțiunea acidului sulfuric e mai energică, e carbonizarea parțială a elementelor constitutive ale pe- trolului mai cu seamă a hidrocarburilor bogate în carbon și uneori chiar și a homologilor superiori din seria metanului. Pentru a ne servi de această reacțiune ca o metodă de laborator pentru determinarea cantităților eliminabile dintr’un petrol, e deci necesar ea să conducem reacțiunea ast-fel încât să evităm pe cât posibil printr’o reacțiune prea violentă producerea acestor reacțiuni secundare cc ne-ar da rezultate greșite. O nouă greutate care se prezintă când vrem să ne servim de această metodă pentru a obține rezultate cantitative e, dificultatea cu care se depune gudronul acid și obținerea unei linii distincte de de- inarcațiune între acest gudron și hidrocarburile rămase neatacate. S’au mai servit de această reacțiune, pentru dozarea hidrocarburilor aromatice din distilatele petrolului Krâmer și BOttcher (1), dar con- dițiunile în cari au lucrat ei nu le-au permis să aplice această metodă decât la distilatele lampante având un conținut maximum de 13°/,) hi- drocarburi aromatice. Scopul nostru fiind a aplica această metodă la analiza petrolurilor brute am studiat efectele acestei reacțiuni asupra unui număr de petro- luri brute de diferite origini. Ne-am servit pentru aceasta de un acid sulfuric de concentrațiune 66 Be. și de un acid sulfuric fumans con- ținând 30% SO3, variind cantitatea de acid sulfuric, temperatura, și durata reacțiunii. Dăm aci descrierea aparatului și modul de procedare, cu care am obținut rezultate comparabile și suficient de exacte pentru a fi utilizate ca elemente de apreciere a calității unui petrol brut. Aparatul de care ne-am servit e o buretă gradată în 2 zecimi de c.c. ce se termină în partea inferioară cu o bulă de o capacitate de 50 c.c., gradația începe în partea superioară a bulei cu 50 c. c. și se con- tinuă până la 100 c.c. Mai sus de marca 100 c.c. aparatul c prevăzut cu a a 2-a bulă de capacitate 100 cc., pentru a facilita agitarea. La aparat (1) Verhandlung der Vcreins filr Gewerbefleiss (1887). JA Institutul Geological României IGR/ 508 L. EDELEANU ȘI SILVIA DULUGEA e adaptat și un dop șlefuit pentru a evita pierderi în timpul agitării, când reacțiunea are loc. Modul de procedare a fost următorul : Se introduce în aparat 50 c.c. de petrol brut, se adaogă 50 c.c. acid sulfuric de D= 1,84 și se agită cu mare precauțiune, aparatul fiind prevăzut cu un dop șlefuit ce se deschide la dese intervale ( ) pentru a lăsa să iese bioxidul de sulf format și aerul dilatat prin căldura reacțiunii. Deschiderea aparatului trebue făcută cu multă în- gfijire pentru a evita proecțiuni. f >ooA Se așează aparatul într’o bae de apă de 50" C și se x. înlocuește dopul șlefuit printr’un tub refrigerent terminat cu o capilară. Se agită bureta din 30 în 30 minute, timp 4 „ de 5 minute, cu precauțiune, ast-fel ca bioxidul de sulf ce se degajează să nu proecteze în afară și petrol. 2“ După 3 ore de agitare se lasă aparatul în bae încă 5 ore, și apoi la temperatura camerii vre-o 40 ore, pentru a obține chiar la țițeiurile cele mai grele o sedimentare j complectă. Lucrând în aceste condițiuni se obțin 2 straturi ; -L unul superior a petrolului neatacat de acid sulfuric, iar ' ' altul inferior format din gudron și acidul sulfuric ce n’a intrat în reacțiune. Linia de demarcațiune între aceste 2 straturi se poate observa foarte bine mai ales la petrolurile de culoare deschisă ; iar pentru petrolurile a căror culoare este prea închisă se înclină aparatul și atunci se vede distinct, pe sticla buretei, linia de separațiune. Pentru a calcula cantitatea absorbită de către acidul sulfuric se citește gradațiunea în dreptul căruia se găsește linia de demarcațiune și se scade cantitatea de c.c. a gudronului plus acidul sulfuric din cei 100 cc., ce se aflau la începutul reacțiunii, diferența ne va da în volum can- titatea de hidrocarburi ce au fost atacate de către acidul sulfuric. Pentru a afla procentele în greutate, îmmulțim greutatea specifică a petrolului rămas neatacat cu volumul citit, și produsul se scade din greutatea celor 50 c.c. de petrol, raportând la % S’a ales ca temperatură de operațiune 50° C din 2 motive: 1. Pentru a evita o distrugere a hidrocarburilor ce s’ar putea pro- duce operîndu-se la o temperatura superioară și spre a evita perderile produse prin evaporarea hidrocarburilor ușoare, și 2. Pentru că la o temperatură mai inferioară atacarea e prea slabă și eliminarea hidrocarburilor aromatice se face în mod incornplect. E de notat că procedând în aceste condițiuni eliminarea hidro- IGR ic al României O METODĂ DE SEPARAȚIUNE A HIDROCARBURILOR AROMATICE 509 carburilor aromatice nu e absolut complectă, iar pe de altă parte se produce și oarecari perderi datorite degajării bioxidului de sulf care antrenează o parte din hidrocarburile rămase neatacate, precum și con- tracțiunii ce are loc în timpul reacțiunii. Aceste perderi se urcă maximum la 3%. Cu toate erorile inerente acestui procedeu rezultatele obținute sunt destul de satisfăcătoare pentru a ne da o măsură de apreciere a calității unui petrol brut. Pentru a se putea vedea mai bine relațiunea ce există între rezul- tatele obținute prin tratarea petrolurilor brute cu acid sulfuric și pro- prietățile produselor technice ce se obțin dintr’un petrol, s’a notat în tabela alăturată rezultatele obținute prin metoda de mai sus, precum și analiza technică a petrolurilor indigene și străine asupra cărora s’a operat. Referindu-ne la coloana 3 din tabela alăturată unde sunt notate procentele în greutate a hidrocarburilor extrase prin tratarea petrolurilor brute cu acidul sulfuric, se observă, că pentru Câmpeni-Pârjol avem 15% iar la Moreni 52,6%. Există deci o diferență vădită între aceste petroluri, și dacă ne raportăm la analiza technică a acestor pe- troluri vom constata, că există o legătură strânsă între cantitatea părților eliminate prin acid sulfuric și rendimentul în lampant; așa pe când pe- trolul din Câmpeni-Pârjol cu 15,14% hidrocarburi extrase cu acidul sulfuric ne dă 63,8% lampant, Policiori cu 23,49% ne dă 46,40% lampant, iar Moreni 32,2%. Acelaș lucru putem spune și pentru petrolurile străine, petrolurile americane de Pensilvania și Lima, cari conțin hidrocarburi aromatice în cantități mai mici, sunt mult mai bune ca rendiment și calitate în lampant petrolurilor din Texas și California. Tratând un petrol brut cu acid sulfuric în condițiuni bine stabilite vom obține în totdeauna re- zultate concordante, iar cantitatea de hidrocarburi extrase ne va putea da indicațiuni destul de precize asupra rendimentului unui petrol brut și asupra calității produselor sale technice. Ast-fel în general putem considera : 1. Un țiței ca bogat în lampant de calitate superioară, când părțile eliminabile prin acid sulfuric nu trec de 25% în greutate. 2. Un țiței ca propriu pentru fabricarea unor lampante mijlocii, când cantitatea de hidrocarburi absorbabile de acid sulfuric variază între 30 și 5O°/o, și 3. Un țiței ca sărac în lampant și de calitate inferioară, când con- ține peste 60% părți absorbabile de către acidul sulfuric. Natural că în apreciarea valorei unui petrol brut trebue luat în con- siderație și proporția relativă a fracțiunilor ce reprezintă produsele co- merciale ca: benzină, lampant, uleiuri minerale și rezidiuri. De asemenea % Institutul Geologic al României SJCRZ 510 L. EDELEANU ȘI SILVIA DULUGEA va trebui să se ție seama și de densitatea petrolului brut, care încă alăturea de celelalte caractere poate da oare-cari indicațiuni asupra valorii lui technice. Așa de exemplu: dacă considerăm petrolul din O hi o după cantitatea părților eliminabile prin acid sulfuric (30,82%) ar trebui să ne dea mult lampant, și dacă nu se obține decât 28,6% cauza este că aci avem un rendiment mare de benzină. Petrolul din Glodeni ne dă un rendiment mai mare în lampant în raport cu părțile extrase prin acid sulfuric, fiind-că rendimentul în benzină e relativ mai mic. Cât privește petrolul din Texas, la care nu găsim decât 8,4% lampant, cauza e că în acest petrol lipsesc aproape în total fracțiunile ce re- prezintă lampantul. La acest petrol mai e de observat că produsele eli- minabile prin acid sulfuric sunt totuși în mai mică cantitate decât ar corespunde la un petrol de densitatea aceasta Aceasta e datorită faptului că la acest petrol fracțiunile superioare lampantului conțin naftene care nu reacționează ușor cu acidul sulfuric. Pentru petrolurile brute din care se poate extrage mai mult de 60% cu acid sulfuric metoda devine mai puțin sensibilă, fiind-că gudroanelc fiind prea vâscoase rețin petrol rămas neatacat, așa că rezultatele deter- minărilor la unul și acelaș petrol nu sunt destul de concordante. E de notat încă că, prin eliminarea hidrocarburilor atacabile cu acid sulfuric, densitatea petrolului brut scade în mod simțitor și cu cât den- sitatea inițială a petrolului brut e mai mare cu atât descrește mai mult. Ast-fel dacă luăm spre exemplu petrolul brut din Moreni a cărui densitate inițială este de 0,888 vedem că a scăzut la 0,843 deci cu 0,045, pe când la Glodeni a cărui greutate specifică inițială a fost de 0,8495 n’a descrescut decât la 0,812 adică cu 0,037, și mai departe dacă luăm în considerație petrolul din Câmpen i-Pârjol și Pensilvania vedem că aci descreșterea nu e decât cu 0,010. De asemeni trebue remarcat că prin eliminarea produselor rezinoase și asfaltoase care de asemenea sunt absorbite de acidul sulfuric se pro- duce adesea o decolorare a petrolului, în genere cu atât mai mare cu cât densitatea petrolului brut e mai mică. Institutul Geological României SEPARAT ION DES HYDROCARBURES AROMATIQUES ET DES PRODUITS RESINEUX DU PETROLE BRUT PAR L’ACIDE SULFUR1QUE PAR Dr. L. EDELEANU et SILVIA DULUGEA Les petroles bruts reprăsentent un melange de differents hydrocarbures avec de petites quantităs de composăs avec l’oxygene et le soufre. Cer- taines matieres constitutives du petrole răactionnent avec l’acide sulfu- rique et peuvent etre ăliminees ă l’aide de ce reactif. Les matieres ăliminables par l’acide sulfurique ont une influence nuisible sur les proprietes des produits commerciaux, surtout sur les proprietes des lampants, et c’est pourquoi cette răaction est employăe comme procădă de raffinage des distillăs du pătrole. La relation qui existe entre les propriătăs des dărivăs du petrole et leur contenu en matieres eliminables au moyen de l’acide sulfurique, nous a conduit â chercher jusqu’â quel point cette răaction appliquee directement au petrole brut, peut âtre employee comme methode de laboratoire pour obtenir des răsultats qui puissent servir d’ălăments d’a- prăciation de la valeur industrielle d’un petrole brut. On sait que l’action de l’acide sulfurique sur le petrole se mani- feste par une reaction tres complexe qui depend de la proportion d’acide sulfurique employă pour cette răaction, de la concentration de l’acide sulfurique, de Ia tempărature, ainsi que de la durăe de la reaction. Lorsqu’on trăite un pătrole brut ou un distille du pătrole avec une petite quantită d’acide sulfurique â froid, on elimine les matieres ră- sineuses et rien qu’une tres petite quantită d’hydrocarbures appartenants aux săries plus riches en carbone. Les hydrocarbures cycliques de la scrie du benzene ou aromatiques proprement dits, ne peuvent etre ălimines en travaillant dans ces conditions. La răaction est beaucoup plus intense lorsqu’on travaille â chaud Institutul Geological României 512 L. EDELEANU ET SILVIA DULUGEA et avec de plus grandes quantites d’acide sulfurique concentrc. En tra- vaillant de cette maniere on peut dliminer completement tous les hy- drocarbures de la serie du benzene, ainsi que ceux des series non saturdes superieurcs et dans ce cas ont lieu certaines rdactions, parmi lesquelles nous devons relever en premiere ligne l’oxydation qui se manifeste par la rdduction de l’acide sulfurique suivie d’un dâgagement abondant de bioxyde de soufre. Si l’on travaille avec les residus qui restent â la distillation des petroles bruts, la reduction de l’acide sulfurique va jusqu’â la formation de l’hydrogene sulfure et du soufre. Une autre reaction qui se produit lorsque l’action de l’acide sulfu- rique est plus energique, c’est la carbonisation partiellc des elements constitutifs du petrole, surtout des hydrocarbures riches en carbone,. et parfois la destruction s’etend mâme aux homologues superieurs de la serie du metane. Afin de nous servir de cette reaction comme d’une methode de laboratoire pour la determination des produits eliminables d’un petrole, il est donc necessaire de conduire la reaction de maniere â eviter autant que possible qu’elle devienne trop violente et donne lieu â des reactions secondaires qui faussent les resultats. Une autre difficultd qui se presente lorsque nous voulons nous servir de cette methode, pour obtenir des resultats quantitatifs, c’est la difficulte avec laquclle le goudron acide se depose, et l’obtention d’une ligne de cUmarcation distincte entre ce goudron et les hydrocarbures qui n’ont pas etc attaques. Krâmer et Bottciier (1) se sont aussi servis de cette reaction pour le dosage des hydrocarbures aromatiques des distilles du petrole, mais les conditions dans lesquelles ils ont travailles, ne leur a permis d’appliquer cette methode qu’aux distillds lampants ayant un contenu de maximum 13% d’hydrocarbures aromatiques. Notre but btant d’appliquer cette mdthode â I’analyse des petroles bruts, nous avons etudie les effets de cette reaction sur un nombre de petroles bruts de difibrentes origines. Nous nous sommes servis â cet effet d’un acide sulfurique de concentration 66°Bd, et d’un acide sulfurique fumant contenant 30 % SO3, en variant la quantite de l’a- cide sulfurique, la temperature et la duree de la reaction. Nous donnons ici seulement la description de l’appareil et la maniere de proceder par lesquels nous avons obtenu des resultats com- parables et suffisamment exacts pour etre utilises comme elements d’apre- ciation des qualites d’un petrole brut. L’appareil dont nous nous sommes servis est une burette gradude (1) Verhandlung des Vcreins fiir Gewerbefleiss. (1887). Institutul Geological României SEPARATION DES HYDROCARBURES AROMATIQUES 513 en 2 diziemes de c.c. qui se termine â sa pârtie inferieure par une boule d’une capacite de 50 c.c. ; la graduation commence â la pârtie supâ- rieure de la boule avec 50 c.c. et continue jusqu’â 100 c.c. Au-dessus de la marque 100 c.c, l’appareil est pourvu d’une deuxieme boule d’une capacite de 100 c.c, pour faciliter l’agitation. Un bouehon â Icmeri est adapte â l’appareil pour eviter des pertes pendant l’agitation. ba maniere de proceder â dte la suivante : On introduit dans l’appareil 50 c.c. de petrole brut, on y ajoute 50 c.c. d’acide sulfurique de D= 1,84 et on agite avec beaucoup de precauțion, l’appareil etant pourvu d'un bouehon â l’emeri que l’on ouvre â intervalles rapprochds pour laisser echapper le bioxyde de soufre ct l’air dilate par la chaleur de la reaction. L’ouverture de l’appareil doit etre effectube avec beaucoup de precauțion alin d’cviter des projections. On place l’appareil dans un bain-marie â 50" C et on rcmplace le bouehon par un tube refrigerent termine par une capillaire. On agite avec precauțion la burette de 30 en 30 ininutes pendant 5 minutes de maniere â ce que le bioxyde de soufre qui se degage n’entraine pas du petrole. Apres 3 heures d’agitation on laisse l’appareil dans le baiu pendant 5 heures et ensuite de 20 — 40 heures â la temperature de la chambre. Quarante heures suffisent pour obtenir une sedimentation com- plete meme avec les petroles les plus lourds. En travaillant dans ces conditions on obtient 2 couches: une su- perieure du petrole qui n’a pas et6 attaquâ par l’acide sulfurique, et une autre inferieure formee par le goudron et l’acide sulfurique qui n’est pas entre dans la reaction. La ligne de demarcation entre ces deux couches est trâs distincte surtout pour les petroles de couleur claire; pour les petroles dont la couleur est trop foncee, on incline l’appareil et alors on voit distincte- ment la ligne de separation. Pour calculer la quantite absorbee par l’acide sulfurique, on lit la graduation â laquelle se trouve la ligne de dbmarcation, on retranche la quantite de c.c. du goudron et d’acide sulfurique des 100 c. c. qui se trouvaient au commencement de la reaction, la difference nous donnera en volume la quantite des hydrocarbures qui ont ete attaques par l’acide sulfurique. Pour trouver les en poids, on multiplic le poids spăcitique du petrole, qui n’a pas ete attaquâ, avec le volume trouve, on retranche le produit du poids des 50 c.c. initials du petrole brut et on calcule le pourcentage. Institutul Geologic al României 514 L. EDELEANU ET SILVIA DULUGEA On a pris la tempărature de 50° C pour les raisons suivantes: Â une temperature superieure on pourrait avoir une destruction des hydrocarbures superieurs, et des pertes produites par 1’âvaporation des hydrocarbures legers. A une temperature inferieure l’attaque est trop faible et Mimination des hydrocarbures aromatiques a lieu d’une maniere incomplete. II faut ajouter que, en procedant mânie dans ces conditions l’eli- mination des hydrocarbures n’est pas absolument complete ; d’un autre cote il se produit aussi certaines pertes dues, d’une part, au degagement du bioxyde de soufre qui entraine une pârtie des hydrocarbures restâs non attaques, et d’autre part â la contraction qui a lieu pendant la reaction. Ces pertes atteignent au maximum 3%. Malgre les erreurs inherentes â ce procede les râsultats obtenus sont assez satisfaisants pour donner une mesure d’apreciation de la qualitâ d’un petrole. Afin de mieux voir la relation qui existe entre les resultats ob- tenus en traitant les petroles bruts avec l’acide sulfurique et les produits techniques qu’on obtient d’un petrole, nous avons note dans le tableau ci-joint ies resultats obtenus par la mâthode decrite plus haut, ainsi que l’analyse technique des petroles de differentes origines sur lesquels nous avons travaille. En nous rapportant ă la colonne 3 du tableau ci-joint dans lequel sont notâs les % en poids des hydrocarbures extraits des petroles bruts par le traitement avec l’acide sulfurique, nous remarquons que pour Câmpeni-Pârjo 1 nous avons 15% et pour Moreni 52,6%. 11 existe donc une difference evidente entre ces petroles, et en nous rapportant â l’analyse technique nous constaterons qu’il existe une etroite liaison entre la quantite des parties eliminees par l’acide sulfurique et le ren- dement en lampant; ainsi, tandis que le petrole de Câmpeni-Pârjol avec 15,14°/,, d’hydrocarbures extraits au moyen de l’acide sulfurique, nous donne 63,8% de lampant, Policiori avec 23,49% nous donne 46,4% de lampant, et Moreni seulement 32,2% lampant. Nous pouvons dire la mdme chose aussi pour les petroles d’autre provenance, les petroles americains de Pensylvanie et Lima, qui contiennent des hydrocarbures aromatiques en moindres quantites, sont de beaucoup meilleurs comme rendement et qualite en lampant, que les petroles du Texas et de Californie. En traitant un pâtrole brut avec de l’acide sulfurique dans des conditions bien etablies nous obtiendrons toujours des resultats concor- dants, et la quantite d’hydrocarbures extraite pourra nous donner une indication suffisamment precise sur le rendement d’un petrole brut et sur les qualites de ses produits techniques. Institutul Geological României SEPARATION DES IIYDROCABURES AROMATIQUES 515 Nous pouvons par consequent considerer: 1) un petrole brut comme 6tant riche en lampant de qualite su- perieure lorsque ses parties eliminables par l’acide sulfurique ne dc- passent 25% du poids. 2) un petrole brut comme etant propre ă la fabrication de lampants moyens, lorsque la quantite d’hydrocarbures absorbables par l’acide sulfurique varie entre 30 et 50%, et 3) un petrole brut comme etant pauvre en lampant et de qualite inferieure, lorsqu’il contient plus de 60% de parties absorbables par l’acide sulfurique. Naturellement que dans l’apreciation de la valeur d’un petrole brut il faut aussi prendre en consideration la proportion relative des fractions qui representent les produits commerciaux, tels la benzine, le lampant, les huiles lourdes et le residu. De meme il faudra tenir compte aussi de la densite du petrole brut, qui joint aux autres caracteres, peut donner certaines indications sur sa valeur technique. Ainsi par exemple, si nous considârons le petrole d ’ O h i o d’apres Ia quantitd des parties eliminables par l’acide sulfurique (30,88%) il de- vrait nous donner beaucoup de lampant, et si on n’en obtient que 28,6% la cause en est dans la proportion relativement elevee de benzine con- tenue dans ce petrole. Le petrole de Glodeni nous donne un rendement plus grand en lampant par rapport aux parties extraites par l’acide sulfurique, parce que le rendement en benzine dans ce petrole est relativement petit. En ce qui concerne le petrole du Texas dans lequel nous ne trouvons que 8,4% de lampant, la cause en est que dans ce petrole les fractions qui representent le lampant manquent presque totalement. II faut remarquer en plus que, dans ce petrole les parties elimi- nables par l’acide sulfurique, sont en quantite relativement petite par rapport â sa grande densite; cela est due aux naphtenes qui se trouvent dans les fractions superieures et lesquels, quoique ayant une grande densite, ne reagissent pas facilement avec l’acide sulfurique. Pour les petroles bruts dont on peut extraire plus de 60% â l'acide sulfurique, la măthode devient moins sensible ; les goudrons etant trop visqueux ils englobent du petrole non attaque, ce qui fait que les resul- tats des determinations pour le meme petrole ne sont pas assez con- cordants. II est aussi â remarquer que par l’elimination des hydrocarbures attaquables par l’acide sulfurique, la densite du petrole brut diminue sensiblement, et plus la densitâ inițiale est grande plus elle diminue. Ainsi, en prenant par exemple le petrole brut de Moreni, dont la densitâ inițiale est de 0,888, nous voyons qu’elle a diminue â 0,845, donc de 0,45,— { Institutul Geologic al României \IGRz 516 L. EDELEANU ET SILVIA DULUGEA tandis que le petrole brut de Glodeni dont le poids specifique inițial a ete de 0.8495 n’a diminue qu’â 0,812 c’est-â-dire de 0,37, et plus loin, si nous prenons en considerat ion le petrole de Câmpeni--Pârjol et Pensylvanie nous voyons que pour ceux-lâ la diminution n’est que de 0,010. II est encore â remarquer que par l’elimination des produits rcsineux et asphalteux, egalemcnt attaquablc par l’acide sulfurique, il se produit une dccoloration du petrole, generalement d’autant plus grande que la densite du petrole brut est moindre. SEPARA I ION DES HIDROCARBIRES AROMATIQUES 517 P61ro 1e brut Traitement a l'acid sulfurique 1 5 Analyse Technique i 3 4 6 7 8 io r—1 0 III GIN E o Hydrocarbures ; 4? % extraits par l’acide „ £ sulfurique de. = £.5 0 = 1.84 0 Ij " î;2 2 Benzine Lampant 1 i Il s Q Volume -a O g 5 Dcnsit trai teme sul Per pour °/oen Poids ■ș 1 V I 7»cn Poids S 1 2 1 'O ii l|| Câmpeni-Pârjol . . 0,7965 14,o 15,14 0,786 2 17,» 0,719 63,s 0,804 2 Pensylvanie |; 0,8010 18,4 19,11 0,806 3 17,3 0,717 49,s 0,794. OO lyo 3 Policiori . . . . 0,8360 22,6 23,49 0,807 2 4„ 0,743 46,4 0,811 48,9„ 4 Balachany ■ . . 0 8730 28,o 29,31 0,863 3 o„» 0,717 31,4 0,817 ’50 5 Ohio 0,8330 29,2 30,82 0.816' 2 13„ 0,717 28,B 0,795 >70 1 9 7 Lima. ...... o,8470 31,.. 30,881 0,822 2 9„s 0,717 36,;, 0,800 54,33 Glodeni ' o,8495 32,o 34,44 0,812 2 ^>2 0,719 46, 0,802 49,J ! 8 Câmpina-paratineux . 0,8500 32„ 34,89 0,814 3 0,719 3^79 0 810 ! 9 Illinois , 0,8610 34,o 35,57 0,837 2 10,0 0,717 35,0 0,815 iio Bibi-Eibat • . . . 0,8820 36,o 39,59 0,857 3 L, 0,723 0.820 Buștenari 0,8615 38,o 40,73 0,820 3 0,719 35., 0,819 1 12 Texas 0,9190 42h 44,09 0,895 3 — — li 8,4 0,823 91 »(ioj 13 Câmp, non-paratincux. 0,8610 42u 45,51 0,818 3 10,6 0,719 38,; 0,820 50.;» 44 Gura-Ocnițci .... 0,8770 44,o 46,68 o,835 3 9» 0,718 35.;, 0,820 55, • 15 Doicesti ..... 0,8770 il Moreni . . . . 0,8880 48,o 50,48 0,829 3 11,2» 0,719 28, 0,810 60,,, 16 48.0 52.59 0,843 3 7,: 0,719 32,2 0,817 60,33 117 Țintea 0,8930 54,o 56.33 0,843 3 8,. 0,720 22.( 0.820 6?nio 18 Californie | 0,9220 6S,o 69.91 0,871 2 0,718 21„ 0,831 19 1 Wiclzc. . • 0,9280 64,o 67,43 0,879 2 — 1 ’l 13,; 0,824 86„„ (') Ducs ă la contraction, au degagcmenl dc SO2 ct ă drocarbures Idgers. l’evaporation des hy- Institutul Geological României COIFICENȚII DE DILATAȚIE PETROLURILOR BRUTE DIN ROMÂNIA ȘI A DERIVATELOR LOR CONST. TH. PETRONI Cunoașterea coificenților de dilatație a petrolurilor brute și a deri- vatelor lor, prezintă un interes deosebit din mai multe puncte de vedere- 1. Pentru inmagazinarea în rezervoare și transportul în vagoane și va- poare tancuri, unde cu ajutorul acestor coificenți se calculează spațiul liber ce se rezervă dilatațiunei. 2. De asemenea fiind o strânsă legătură între coifîcentul de dilatație a unui liquid și densitatea sa, ne putem servi, cu- noscând acest coificent, la calcularea densității pentru diferite temperaturi. 3. Intr'o măsură oarecare, cunoașterea coificenților de dilatație,ne poate servi și la diferențiarea între ele a petrolurilor brute, mai ales când se consideră această proprietate în relațiune cu alte proprietăți fizice, ca densitatea, punctul de inflamabilitate etc. Asupra coificenților de dilatație a petrolurilor americane și rusești, sau făcut mai multe lucrări. Markownikow și Oglobin au determinat coificenții de dilatație a petrolurilor Nord-americane, D. Mendelejew a lucrat mult în această direcțiune asupra uleiurilor rusești, tot asupra ace- stor petroluri au mai lucrat, Ragosin, Reedwood, Gintl, St. Claire- Deville și alții. Asupra petrolurilor românești afară de. lucrarea d-lui Dr. L. Singer și unele determinări a d-lor Ragosin, Kick și Gintl, nu avem date mai noui și mai precize. în lucrarea sa d-l L. Singer a determinat coificenții de dilatațiune a petrolurilor din Câmpina, Buștenari, Băicoi și Glodeni, dar din datele obținute de d-sa, se pare că a lucrat asupra unor probe din care parte din benzină s’a evaporat. In lucrarea de față mi-am propus a face un studiu mai complect Institutul Geologic al României V1GR COIFICENȚII DE DILATAȚIE A PETROLURILOR BRUTE 519 asupra acestei proprietăți, fizice relativ la petrolurile române și a deri- vatelor lor. Se știe că determinarea coificcntului de dilatație a unui liquid, se face încălzind un volum V de la o temperatură inițială /, dc un număr oare-care de grade, de ex. până la f. Prin încălzire volumul V mărindu-se devine V', .și coificentul de dilatație a se poate calcula din următoarea formulă: C este coificentul de dilatație a sticlei și e egal cu 0,000025. Coficen- tul de dilatație ast-fel obținut, se numește coificent de dilatație mediu între temperaturile / și t'. Coificenții de dilatație la liquidc variind însă cu temperatura, ar urma că în formula de mai sus să se mai introducă și alți factori. Având însă în considerație că determinările s'au făcut mai mult din punct de vedere practic și in limite de temperaturi destul de restrânse, eroare e prea mică pentru a putea avea vre-o influență asupra rezulta- telor. Ținând seamă de acestea, m’am servit de această formulă în cal- cularea coificcntului de dilatație a pctrolurilor brute și a derivatelor lor. Determinările s’au făcut după metoda și cu dilatometrul I Ioi.de. Cu ajutorul coificenților de dilatație ast-fel obținuți, am calculat și coificentul de corecțiune a densităților pentru un grad de tempera- tură, coificent pe care l’am denumit p. Se știe că în practică se obișnuește a se da densitatea petrolului brut și a derivatelor sale, la temperatura de 15" C. Cum însă în mai toate cazurile, liquidul nu se găsește la această temperatură, ar trebui pentru a determina densitatea, ca liquidul să fie mai întâi adus la această tempe- ratură și apoi a se face determinarea.' Dar aceasta în practică, unde ade- sea se cere a se face un număr mare de determinări într’un timp foarte scurt, aducerea liquidului la temperatura de 15°C prezintă mari incove- niente. De aceea s’a stabilit coificenții de corecțiune, cu ajutorul cărora obținând densitatea la o temperatură oare-care, se poate reduce această densitate la temperatura de 15° C. Formula din care se poate calculă acest coficent de corecțiune pentru trecerea de la o densitate determinată la temperatura t, la o alta la temperatura t' se deduce îm modul următor: Se știe că Această cantitate Ja / va fi Dt“v. Dt' - 520 CONST. TU. PETRONI Luând unitatea ca volum, aceste două egalități devin în cazul când /'>/. 1) Dt = — H- a (t'—t) Coificentul de corccțiune între aceste două limite de temperatură, va fi egal cu diferența între densitatea la / și t' vom avea dar, însem- nând prin ,3 acest coificent: P P 1 1-Ț a (t — t) Dar din formula (1) Dt = P rezultă: _ Dt (t' — t) x ~ 1 + (t' - t) a In cazul când t e mai mic ca t' formula (5) devine 6) 8 = Dt a ' 1 1 — a (t - t') Aceasta e formula generală din care se poate calculă p pentru ori-ce liquid a cărui coificent de dilatațiune e cunoscut în acele limite de tem- peratură. Dacă observăm tabelele alăturate, care cuprind aceste date fizice asupra petrolurilor brute, lainpante, benzine, și uleuri,se observă în ceea-ce privește petrolurile brute, că nu cel mai mic coificent de corecțiune co- respunde celui mai mic coificent de dilatație. Așâ petrolul din Țintea cu o densitate de 0,9095 are cel mai mic coificent de dilatație 0,000735, iar ca coificent de corecțiune 0,0006676, pe când cel de Gura Ocni- ței cu o densitate de 0,8870 are un coificent de dilatație mai mare 0,000793, iar coificentul de corecție mai mic 0,0006528. Observând însă rezultatele analizei a acestor două petroluri brute se vede că petrolul de Țintea are cu 10% mai puțin lampant ca cel de Gura Ocni- ței și cu 10% mai mult rezidiu. Din această cauză densitatea acestui petrol e mai mare și influențează asupra calculului coificentului de co- recțiune în acest sens. Petrolul din Tețcani-Antal cu densitatea de 0,8045 are ca coificent de corecție a densității 0,0006789 cu foarte pu- țin mai mult ca cel de Țintea, a cărui greutate specifică e de 0,9095. Institutul Geologic al României COIFICENȚII DE DILATAȚIE Â PETROLURILOR BRUTE \\^I Din analiză se vede că acest petrol de Te țcâni are cu 30% mai pu- țin rezidiu ca cel de Ținte a, are însă lampant mult și benzină relativ puțină, cu alte cuvinte un petrol la care benzina s’a evaporat în parte; de asemenea rezidiu fiind parafinos, influențează asupra coificentului de dilatațic, micșorându-1 de oare-ce parafina are 0,000390 ca coificent de di- latație între 16°—38° care sunt tocmai limitele dc temperatură între care s’a determinat coificentul de dilatație a petrolurilor brute. Toate aceste la un loc,fac ca coificentul de dilatație a petrolului de Tețcani să se micșoreze și din această cauză și coificentul de corecție se micșorează apropiindu-se de cel a petrolului de Țintea. Petrolurile brute din Mati ța și Câmpeni-Bacău au cel mai marc coificent de dilatație 0,000937 cel întâi, și 0.000926 cel al II-Iea. Iar coificenții de corecțiune sunt aproape egali 0,000758 și 0,000752- Analiza ne arată că cel dintâi e mai bogat în benzină și nu conține decât foarte puțină parafină, iar cel de al Il lea e mai bogat în lampant și-i parafi- nos. Aceasta face ca coificentul de dilatație la primul să fie mai mare, iar al doilea să fie mai dens. Aceste două cantități compensându se în- tre ele, fac ca coificentul de corecțiune care e funcțiune de ambele a- ceste două variabile, să fie acelaș. Din toate aceste observațiuni ajungem la următoarele concluziuni relativ la petrolurile brute : Pentru stabilirea unui coificent de corecțiune mediu în calcularea densităților, trebuie de ținut seamă și de compoziția petrolului, nu nu- mai de greutatea sa specifică. De aceea împărțim petrolurile brute în trei grupe: Grupa I, petrolurile benzinoasc, cum sunt cele de Matița și Câm- pcni-Bacău pentru caro putem utiliza ca coificent de corecțiune 0,00075. Grupa II, petrolurile cu mai puțină benzină cum sunt cele de B u- s t e n ar i, Câmpina, Sărata M o n t e o r u etc., pentru care putem utiliza ca coificent de corecțiune 0,00070. Grupa III, petrolurile cu puțină benzină, cum sunt cele din Țintea și Gura Ocniției pentru care putem utiliza ca coificent de corecțiune 0,00065. Dacă căutăm a stabili un raport între densitatea și coificentul de dilatație a unui petrol brut, putem trage oare-care concluziuni relativ la compoziția sa în ce privește conținutul în benzină, lampant și rezidiu. Asâ, un petrol brut cu o densitate mică cuprinsă între 0,780 și 0,820, ar trebui să aibă un coificent de dilatație cuprins între 0,0009 și 0,0010. Dacă la un astfel de petrol coificentul e inferior lui 0,0009, însemnează că acel petrol a pierdut în parte părțile volatile; dacă e su- perior lui 0,0010, avem de aface cu un distilat ce cuprinde numai benzină •și lampant. Anuarul Insf. Geologie al României, Voi. HL Fasc. II. 17 Institutul Geological României 522 CONST. ÎH. PETRONI Un petrol de o densitate mijlocie cuprins între 0,830 și 0,870 trebuie să aibă un coiflcent de dilatație cuprins între 0,0008 și 0,0009, dacă e superior lui 0,0009 avem de aface cu un destilat lampant conținând puțin rezidiu. Un petrol cu o greutate specifică mare, cuprins între 0,870 și 0,910 urmează să aibă un coiflcent de dilatație cuprins între 0,0007 și 0,0008 dacă coificentul de dilatație e superior lui 0,0008 avem un amestec de benzină și rezidiu. La benzine coificentul de dilatație variază de la 0,0013 până la 0,0010. In ceeace privește coificentul de corecțiune, pentru benzina brută s’ar puteâ utiliză 0,00085, pentru eterul de benzină 0,00093 și pentru benzinele grele 0,00075. Pentru lampante nu se poate stabili o relațiune mai strânsă între coificentul lor de dilatație și densitate ca la petrolurile brute, ele fiind un produs industrial. Din tabele se observă însă, că un lampant cu o densitate de 0,830 are un coificent de dilatație de 0,00093, și un altul cu o densitate de 0,804 are un coificent de dilatație mai mic de 0,000865, cu alte cuvinte un lampant mai ușor are un coificent de dilatație mai mic ca un lampant mai greu. Dar dacă pe lângă densitate se ia în con- siderațiune și punctul de inflamabilitate, atunci ne putem explica de ce lampantul de Gura-Ocniței a cărui densitate e de 0,830 are un coi- ficent de dilatație mare ca cel de Glodeni a cărui densitate e 0,804. Lampantul de Gura-Ocniței are punctul de inflamabilitate 23° pe când cel de Glodeni are punctul de inflamabilitate 40°. De aici urmează, că petrolul de Gura-Ocniței conține părți ușoare care-i mărește coificentul de dilatație, amestecate cu părți grele care-i mărește densitatea. Pe când petrolul de Glodeni e un lampant lipsit de părți ușor volatile și părți grele. In ceea ce privește coificentul de corecțiune a densităților, putem împărți petrolurile lampante în două grupe: 1) Lampantele ce conțin părți ușoare, a căror punct de inflamabilitate e cuprins între 20° și 25° pentru care putem utiliza ca coificent de corecțiune 0,00075 și, 2)'lampante, cu un punct de inflamabilitate ridicat, pentru care putem utiliza ca coi- ficient de corecțiune 0,00070. Acești coificenți de corecțiune pot fi utilizați între 19° și 35°. Pentru corecțiunile făcute la temperaturi mai ridicate coificentul de corecție se schimbă, de oare-ce și coificentul de dilatație variază, așa: coificentul de dilatație a unui petrol lampant de 0,819 la 15°C este de 0,000967 între 20° și 33°3, și între 68° și 95° este de 0,00101. Rezidurile de petrol și uleiurile de uns au un coificent de dilatație ce variază între 0,0007 și 0,00067, prin urmare o mică diferență între diferitele varietăți. In raport cu temperatura coificentul de dilatație a acestor derivate JA Institutul Geologic al României IGRy COIFICENȚII DE DILATAȚIE A PETROLURILOR BRUTE crește proporțional până le un maximum de la care încep a se micșora, cea- ce nu se observă la benzine și lampante. Explicația acestui fenomen la reziduri și lubrifiante ar fi, că aceste derivate prin încălzire la presiune normală nu pot trece în stare de vapori fără descompunere. Ca coificent de corecțiune a densităților pentru un grad de tem- peratură în cele mai multe cazuri se pot utiliza 0,0006. Pentru temperaturi mai înalte, cunoscând coificenții de dilatație, se poate calcula cu ușurință din formula indicată. Dr. L. Singer. — UeberdieAusdehnungscoeffîcenten der Mineralele und ihre Beziehun- gen zur Bestimmungen der Ziind- punkte. Chemische Revue, 1896. G. F. Rodwell. — Ber. chem. ges. 7.1794. Df. Edeleanu, TânâSEsCu și PetrONl — Das Rumănische Erdol. Anuarul Dr. S. Aisinman. Institutului Geologic, 1908. — Taschenbuch fiir die Mineralol-In- dustrie, 1896. Institutul Geological României LES COEFFICIENTS DE DILATATION DES PETROLES BRUTS DE ROUMANIE ET DE LE URS DERIVES ' PAR CONST. TH. PETRONI La connaissance des coefficients de dilatation des petroles bruts et de leurs d6rives, presente un interet particulier â plusieurs points de vue. Pour l’enmagasinage en rcservoires et Ic transport en bateaux et wagons citernes c’est â I’aide de ces coefficients qu’on calcule l’espace libre qu’on reserve â la dilatation. Coinme il existe une liaison etroite entre les coefficients de dila- tation d’un liquide et sa densite, en connaissant ce coefficient, nous pou- vons nous en servir pour calculer la densitâ â diffcrentes temperatures. Jusqu’â un certain point, la connaissance des coefficients de dila- tation, peut nous servir â diff6rencier les petroles bruts entre eux, surtout si nous considărons cette propriete comme etant en relation avec d’autres propri6tăs physiques, comme la densită, le point d’inflammabilite etc. Plusieurs travaux ont ete executes concernant les coefficients de di- latation des petroles americains et russes. Markownikow et Oglobin ont determine les coefficients de dilatation des petroles nord-americains, D. Mendelejeff a beaucoup travailld dans cette direction pour les liuiles russes, on peut citer encore Ragosin, Reedwood, Gintl, St. Claire- Devile et d’autres. Pour les petroles roumains, en dehors du travail de M. le Dr. L. Singer et quelques determinations de M. Ragosin, Kick et Gintl, nous n’avons pas de donnees nouvelles et precises. Dans son travail M. le Dr. L. Singer a determini les coefficients de dilatation des petroles de Câmpina, Buștenari, Ba ic oi et Glo- deni, mais des donnees obtenues, il semblerait qu’il a travaille sur des 6chantillons dont une pârtie dela benzine s’est dvaporee. Dans le present travail je me suis imposc de faire unc etude plus complete sur cette propri6t6 physique, relativement aux petroles rou- mains et leurs derives. Institutul Geological României \jGRy LES COEFEICTENTS DE DILATATION DES PETROLEȘ BRUTS On sait que la determination du coefficient de dilatation d’un li- quide se fait en chauffant un volume V de la temperature inițiale t, d’un certain nombre de degres, p. ex. jusqu’â ț'. Par le chauffage le vo- lume V augmentant devient V' et le coefficient de dilatation peut etre deduit de la formule suivante •’ V' — V a V(t'-t) + C C, etant le coefficient de dilatation du verre et egal â 0,00025. Le coef- ficient de dilatation obtenu de la sorte, s’appelle le coefficient de dila- tation moyen entre les temperatures t et t'. Mais, comme les coefficients de dilatation des liquides varient avec la temperature, il s’ensuivrait que d’autres facteurs devraient etre intro- duits dans la formule ci-dessus. Neamoins, considerant que les deter- minations ont ete faites principalement au point de vue pratique et en- tre des limites de tempdratures assez restreintes, l’erreur est trop petite pour avoir une influence quelconque sur les resultats obtenus. En tenant compte de ceci, je me suis servi de la formule ci-des- sus pour le calcul des coefficients de dilatation des petroles bruts et de leurs derives. Les determinations ont ete faites selon la metode et au moyen des dilatometres Holde. A l’aide des coefficients de dilatation obtenus de la sorte, on a cal- cule aussi le coefficient de correction des densites pour un degre de tem- perature, coefficient que j’ai d&igne par p. On sait que dans la pratique il est d’usage de donner la densite, du petrole brut et de leurs derives â la temperature de 15°C. Mais, comme dans la pluspart des cas on ne trouve pas le liquide â cette temperature, il faudrait pour en determiner la densite, que le liquide soit premie- rement portâ â cette temperature et faire ensuite la determination. Dans la pratique, comme on est souvent obligb de faire un grand nombre de determinations dans un laps de temps tres court, cette methode pre- sente des grands inconvenients; c’est pourquoi on a etabli les coefficients de correction â l’aide desquels en obtenant la densite â une tempera- ture quelconque, on peut reduire cette densite â la temperature de 15’C. Ce coefficient de correction pour passer d’une densite determinee â la temperature t, â une autre densite qui corresponde â la temperature t' est ddduit de la maniere suivante: On sait que Dt = Cette quantite â t' sera Dt' — 526 CONST. TH. PETRONI En prenant l’unite pour volume, les deux egalites deviennent au cas ou t' > t: p 1) Dt= — p 2) Dt = l + a(tz—t) Le coefficient de correction entre ces deux limites de temperature sera egal â la difference entre la densitb ă t et nous aurons donc en marquant par p ce coefficient: P P 3) ? = — P l-ț-a^-t) Mais de la formule (1) Dt = P il resulte: ' P 1 + t' — t) a Dans le cas ou t! est inferieure ă t la formule (5) devient: fi Dt (t — t') a 6) p (t-1-) Ceci est la formule generale dont on peut calculer pour n’im- porte quel liquide, dont le coefficient de dilatation’est conu entre les li- mites de temperature indiquees. Si nous examinons les tableaux ci-joints qui contiennent ces don- nees physiques sur les petroles bruts, lampants, benzines et huiles minerales, on remarque, en ce qui concerne les pbtroles bruts, que ce n’est pas le plus petit coefficient de correction qui correspond au plus petit coeffi- cient de dilatation. Ainsi le petrole de Țintea ayant une densitb de 0,9095 a le plus petit coefficient de dilatation 0,000735 et comme coef- ficient de correction 0,0006676, tandis que celui de Gura-Ocniței avec une densite de 0,8770 a un plus grand coefficient de dilatation 0,000793 et un plus petit coefficient de correction 0,0006528. Mais, en examinant les resultats de l’analyse de ces deux petroles bruts ou voit que le petrole de Țintea a 10% rnoins de lampant que celui de G.ura-Ocniței et 10% plus de residu, cause pour laquelle la densite- de ce petrole est plus grande et influence sur le calcul du coefficient de correction dans ce sens. Le petrole de Tetzcani-Antal â den site de 0,8045, a pour coefficient de correction de la densite 0,0006789 Institutul Geological României LES COEFFÎCIENTS DE DILATATION DES PETROLES BRUTS un tout petit peu plus que celui de Țintea, dont le poids specifique est de 0,9095. A l’analyse on constate que le petrole de T e ț c a n i a 3O’/o de moins en residu que celui de Țintea, mais beaucoup de lampant et relativement peu de benzine. C’est â dire, un petrole dont la ben- zine s’est cvaporee en pârtie ; le residu etant paraffineux influence sur le coefficient de dilatation en le diminuant, etant donne que la paraf- fine a 0,000390 comme coefficient de dilatation entre 16°—38° qui sont tout juste les limites de temperature entre lesquelles les coeffîcients des pe- troles bruts ont etc determines. Toutes ces causes reunies font que le coefficient de dilatation du petrole de Tețcani diminue, raison pour laquelle le coefficient de correction diminue aussi et se rapproche de celui du petrole de Țintea. Les petroles bruts de Matița et Câmpeni-Bacău ont le plus grand coefficient de dilatation, 0,000937 pour le premier et 0,000926 pour le second, et leurs coeffîcients de correction sont â peu preș egaux 0,000758 et 0,000752. L’analyse nous montre que le premier est plus riche en benzine et ne contient que tres peu de paraffine, et le second est plus riche en lampant et paraffineux, ce qui fait que le coefficient de dilatation du premier soit plus grand et le second est plus dense. Ces deux quantites etant compensables font que le coefficient de correc- tion qui est fonction de ces deux variables soit le meme. De toutes ces observations nous tirons les conclusions suivantes re- latives aux petroles bruts: Pour etablir un coefficient de correction moyen dans le calcul des densites, il faut tenir compte pas seulement du poids specifique mais aussi de la composition du petrole; c’est pourquoi nous divisons les petroles bruts en trois groupes: Groupe I, les petroles benzineux tels ceux de Matița et C â m pe n i- Bacău pour lesquels nous pouvons utiliser comme coefficient de cor- rection 0,00075. Groupe II, les petroles contenant moins de benzine teis ceux de Buștenari, Câmpina, Sărata-Monteoru etc. pour lesquels nous pouvons utiliser comme coefficient de correction 0,00070. Groupe III. les petroles contenant peu de benzine tels ceux de Țintea et Gura-Ocniței pour lesquels nous pouvons utiliser comme coefficient de correction 0,00065. Si nous tâchons d’etablir un rapport entre. la densite et le coefficient de dilatation d’un petrole brut, nous pouvons tirer certaines conclusions relatives â sa composition en ce qui concerne leur contenu en benzine, lampant et residu. Ainsi un petrole brut â petite densite entre 0.730 et 0,820 devrait avoir un coefficient de dilatation entre 0,0009 et 0,0010. Si dans un pâtrole semblable Ic coefficient est inferieur â 0,0009 cela sig- Institutul Geological României 528 CONST. TU. PETRONI nifie que ce petrole a perdu une certaine quantite de ses parties volatiles ; s’il est superieur â 0,0010 nous avons â faire â un distille qui contient seulement de la benzine et du lampant. Un petrole d’une densite moyenne entre 0,830 et 0,870 dpit avoir un coefficent de dilatation entre 0,0008 et 0,0009 si’l est superieur ă 0,0009 nous avons ă faire â un distillâ lampant contenant un peu de râsidu. Un p6trole â grand poids specifique, entre 0,870 et 0,910 devrait avoir un coefficient de dilatation entre 0,0007 et 0,0008 ; si le coefficient de dilatation est superieur a 0,0008 nous avons un melange de benzine et râsidu. Pour les benzines le coefficient de dilatation varie de 0,0013 jusq’â 0,0010. En ce qui concerne le coefficient de correction, pour les benzines brutes on pourait utiliser 0,00085, pour l’dther de benzine 0,00093 [et pour les benzines lourdes 0,0075. Pour les lampants on ne peut pas etablir une relation plus etroite entre leurs coefficients de dilatation et leurs densitâs comme pour les pdtroles bruts, car ils sont un produit industriei. Toutefois on peut voir dans les tableaux qu’un lampant ă densite de 0,830 a un coefficient de dilatation de 0,00093 et un autre â densite de 0,804 a un coefficient de dilatation plus petit, de 0,000865. En d’autres termes, un lampant leger a un plus petit coefficient de dilatation qu’un lampant plus lourd. Mais si en mâme temps, que la densitd, on prend en consideration aussi le point d’inflammabilit6, alors on peut s’expliquer pourquoi le lampant de Gura-Ocniței dont la densite est de 0,830 a un coefficient de dila- tation, plus grand que celui'de Glodeni, dont la densite est de 0,804. Le lampant de Gura-Oc ni tei a son point d’inflaminabilite â 23° tandis que celui de Glodeni a 40°. II s’ensuit que le petrole de Gura-Ocni ței contient des parties legt'res qui en augmentent le coefficient de dilatation inelangăes â des parties lourdes qui en augmentent la densite, tandis que le petrole de Glodeni est un lampant dâpourvu des parties legeres volatiles et des parties lourdes. En ce qui concerne le coefficient de correction des densites nous pouvons diviser les petroles lampants en deux groupes : I Les lampants qui contiennent des parties legeres dont le point d’inflammabilitâ est compris entre 20° et 25°, pour lesquels nous pouvons utiliser comme coefficient de correction 0,00075. II. Les lampants â point d’inflammabilite elev6 pour lesquels nous pouvons utiliser comme coefficient de correction 0,00070, ces coefficients de correction peuvent etre utiliser entre 19° et 35°. Pour les corrections faites â des temp6ratures plus elevâes le coefficient change, par la raison que le coefficient de dilatation varie aussi. Ainsi le coef- ficient de dilatation d’un lampant de 0,819 â 15°C est de 0,000967 LES COEFFICIENTS RE DILATATION DES PETROLES BRUTS 529 entre 20° et 33°3 et entre 68° et 95° il est de 0,00101. Les residus de petrole et les huiles lubrifiantes ont un coefficient de dilatation qui varie entre 0,0007 et 0,00067, donc une petite difference entre Ies differentes varietes. En rapport avec la temperature les coefficients de dilatations de ces derives montent proportionnellement jusqua un maximum, apres ils commencent â descendre, fait que l’on n’observe pas pour la benzine et les lampants. L’explication de ce phenomene pour les răsidus et les huiles lubrifiantes, serait que ces derives ne peuvent passerâ l’etat de vapeur par un chauffage â pression normale sans cracking. Comme coefficient de correction des densites pour un degre de temperature, on peut utiliser dans la plupart des cas 0,0006. Pour des temperatures plus elevees, le coefficient de dilatation etant connu, on peut facilement calculer le coefficient de correction â l’aide des formules indiquees. Dr. L. Singer. — Ucberdie Ausdehnungscoefficienten der Mineralele und ihre Beziehun- gen zur Bestimmungen der Ziind punkte. Chemische Revue 1896. G. F. Rodwell. — Ber. chem. Ges. 7;1794. Dr.Edeleanu,TânăsescucIPetroni.— Das Rumănische Erdbl. An. Inst. Dr. S. Aisinman. Geologic 1908. — Taschenbuch fiir die Mineralol-In- dustrie, 1897. Institutul Geological României 530 CONST. TH. PETRONI Tabl. I. Coefficients de dilatation des petroles bruts de Roumanie. O Chantier Exploatateur Puits ou Sonde Densitd | 15° C ; O. pour 1° 1 Tețcani-Antal . . Soc. Rom. Americ. P. Cercatura 0,8045 0,000844 0,0006789 2 Matița-Ochișor . . Soc. St. Română P. No. 4 0,8105 0,000937 0,0007580 3 | Câmpeni-Bacău . Soc. Italo-Română S. No. 1 0,8135 0,000926 0,0007520 4 Bâicoi Soc. St. Română S. No. 1 08310 0,000864 0,0007173 5 Policiori . . » » $ P. No. 4 0,8335 0,000843 0,0007200 !6 Buștenari-Făget . » » » S. No. 1 0,8340 0,000887 0,0007391 7 Berea » » » S. No. 3 0,8365 0,000851 0,0007112 8 Câmpina . . . » » > S. No. 58 0,8375 0,000823 0,0006887 9 Câmpina .... Soc. Traian S. No. 1 0,8420 0,000842 0,0007083 10 Glodeni S. Stamatin P. No. 1 0,8425 0,000816 0,0006869 11 Buștenari . . . Soc. Telega-Oil S. No. 44 0,8540 0,000834 0,0007116 '12 Colibași S. Grigorescu P. No. 36 0,8605 0,000827 0,0007110 13 Moreni Soc. Câmp.-Moreni S. No. 14 0,8690 0,000850 0,0007380 14 Lucăcești .... Gh. Buruiană P. Schinoasa 0,8710 0,000784 0,0006823 15 Gura-Ocniței . . Soc. Internațională S. No. 9 0,8870 0,000793 0,0006528 16 Sărata-Monteoru . Soc. St. Română P. No. 3 0,8910 0,000789 0,0007025 17 Moinești .... H. Theiler. P. Sigmunda 0,8945 0,000776 0,0006935 '18 Țintea Soc. Alfa S. No. 7 0,9095 0,000735 0 0,0006676 Hhy Institutul Geologic al României 16 r/ LES COEFFICIENTS DE DILATATION DES PETROLES BRUTS f/531 Tabl. IL Coefficients de dilation des fractions de la distillation en V20 de volume d’un petrole brut de Moreni. Densite â 15’0 = 0,8880. Le petrole ne contient pas de paiaffine. 0 K Temperature Densitd â 15» C t» V v, a 1 0’—109° 0,709 17»,3 33»,5 29,1625 29,7725 0,001295 2 109»—124’ 0,743 17»,3 33»,5 30,0925 30,6675 0,001204 3 124’—142» 0,766 17»,3 33»,5 29,4050 29,9300 0,001127 4 142»—idO’ 0,782 17»,3 33»,5 28,5805 29,0655 0,001053 5 160»—178» 0,795 16»,7 33»,5 30,2575 30,7275 0,000949 6 178»—195» 0,810 17»,8 33»,2 28,6205 29,0235 0,000938 7 195»—215» 0,826 17»,8 33»,2 31,7125 32,1525 0,000925 8 215»—237» 0,848 17’ 33»,5 29,3200 29,7350 0,000883 9 237’—262» 0,868 17’ 33»,5 30,3675 30,7800 0,000848 10 262»—286» 0,887 17» 33»,5 29,5225 29,9025 0,000846 11 286»—304’ 0,901 17» 33»,5 28,7655 29,1255 0,000783 12 304»—321’ 0,907 17»,1 33»,5 30,5075 30,8650 0,000739 i 13 321’—339’ 0,909 17»,1 33»,5 31,8100 32,1825 0,000737 14 339’—340» 0,909 17»,6 32»,7 30,2175 30,5525 0,000759 i 15 340’—343’ 0,903 17»,6 32»,7 30,4025 30,7350 0,000749 16 343» -340’ 0,899 16», 1 33»,2 30,3825 30,7575 0,000746 17 340’-340» 0,895 16»,1 33»,2 28,7705 29,1280 0,000751 532 CONST. TH. PETRONI Tabl. III. Coeffîcients de dilatation des fractions de la distillation en ’/so de volume d’un petrole brut de Câmpina. Densite â I5°C = 0,850. Ce petrole contient de la paraffine. No. Temperature Densite ă 15’C t’ t°. V V a 1 00—124° 0,714 16’,1 33°,2 29,5875 30,1850 0,001206 2 1240—148“ 0,751 15’,7 33’,2 30,2025 30,7975 0,001148 3 148’—164“ 0,760 15’,7 33’,2 29,9850 30,5475 0,001073 4 1640—178’ 0,773 15’,7 33’,2 31,5950 32,5475 , 0,001042 5 1780—200’ 0,788 17°,8 33’,2 30,1175 30,5750 0,001012 i 6 200’ -220’ 0,802 15’,7 33’,2 29,4425 29,9275 0,000966 | 7 220’ 238’ 0,813 14’,2 33°,1 29,2775 29,7420 0,000864 ; 8 238’—252’ 0,822 14’,2 33°,1 29,5475 30,0025 1 0,000839 9 252’—270° 0,833 14°,2 33’1 30,1900 30,6450 0,000822 10 270’—290’ 0,842 14°,2 33’,1 28,6870 29,1020 0,000790 11 290’—311’ 0,850 140,2 33°,1 30,1225 30,5425 0,000762 12 311’—329’ 0,861 17’ 32’,8 30,2650 30.6450 00,00823 13 329’—344“ 0,866 17’ 32°,8 28,7405 29,0955 0,000806 14 344’ 363“ 0 875 17°,6 32°,7 29,1400 29,4800 0,000797 15 363’—363’ 0,880 38’ 48" 29,9675 30,1875 0,000759 LES COEFFICIENTS DE DILATATION DES PETROLES BRUTS 533 Tab. IV. Coefficients de dilatation des petroles lampants roumains. No. Lampant de Densite â 15’C Infiamm. t’ V V, a p.pourl’ 1 Gura-Ocnițci . . 0,8300 23° 190,8 33’,4 29,1225 29,4825 0,000933 0,0007746 2 Buștenari . ■ . 0,8260 27° 190,8 33’,4 30,2475 30,6175 0,000924 0,0007635 3 Policiori . . . 0,8060 21<> 19°. 8 33’,4 29,5125 29,8800 0,000940 0,0007550’ 4 Câmpeni-Bacău. 0,8040 27»,5 190,8 33’,4 28,5805 28,9380 0,000944 0,0007582 5 Moroni . . . 0,8270 21°,5 16’,2 33’,5 29,3825 29,8150 0,000875 0,0007130 6 Glodeni.... 0,8040 40° 16’,2 33’,5 30,3450 30,7900 0,000865 0,0006948 7 Policiori .... 0,8105 39° '16’,2 33»,5 29,6025 30,0275 0,000854 0,0006915 I 8 Câmpina . . . 0,8110 28° 16’,2 33’,5 28,7505 29,1755 0,000879 0,0007122 9 „Vega" . . . 0,8190 28°,5 20’ 33’3 29,5275 29,8975 0,000967 0,0007912 10 „Vega" ... 0,8190 28°,5 51’ 71’ 29,5325 30,1100 0,000993 0,0008124 11 „Vega" .... 0,8190 28°,5 68’ 95’ 29,4150 30,2075 0,001010 0,0008263 12 „St. Română" . 0,8080 29°, 5 20’ 33°,3 29,2225 29,5875 0,000964 0,0007782 Tab. V. Coefficients de dilatation des benzines roumaines 1 0 PRODUIT Densite ! 15» C. t’ t», V. V, a 3. pour 1’ 1 Benzine brute . 0,7530 16’9 33’3 29,3725 29,9075 0,001135 0,0008537 2 Benzine 16g6re . 0,6820 16»9 33’3 30,0350 30,7025 0,001380 0,0009398 3 Benzine lourde. 0,7140 16’9 33’3 30,1525 30,7750 0,001056 0,0007531| Institutul Geologic al României 534 CONST. Th. PETRONI Tab. VI. Coefficients de dilatation des huiles lubrifantes et des r&sidus de pătrole No. PRODUITS Densite 15° C t’ t’, V v, a 3 pour 1°1 1 Vacuum extra . . 0,9220 440 54’ 29,9125 30,1550 0,000667 0,000614 2 » 54° 75’1 30,1550 30,5825 0,000697 0,000638 3 » 100° 123’4 30,0295 30,5725 0,000711 0,000630 4 » 125° 155’ 30,0050 30,5125 0,000700 0,000599 5 » ». . . » 150° 171’ 30,0375 30,5575 0,000690 0,000590 6 Residu ..... 0,9490 2104 35’1 30,2325 30,5025 0,000676 0,000641 7 * ..... » 35’1 57’ 30,5025 30,9375 0,000676 0,000635 8 » » 57’5 91’1 30,2475 30,9175 0,000684 0,000633 9 » » 102’ 136’4 30,3025 30,9675 0,000662 0,000592 10 » , , . , » 137° 166’ 30,3975 30,9525 0,000654 0,000572 11 » 158’ 185’ 30,4175 30,9275 0,000648 0,000567 12 Vacuumext. lourd. 0,9295 32’1 36’1 30,0850 30,1650 0,000679 0,000631 13 » > » 137’2 162’6 30,0750 30,5775 0,000674 0,000581 14 Vacuum Ideal . . 0,9340 13’8 33’5 30,3525 30,7475 0,000683 0,000637 STUDIU COMPARATIV ÎNTRE PUNCTELE DE INFLAMABILITATE A PETROLURILOR LAMPANTE DETERMINATE CU APARATELE ABEL-PENSKY ȘI GRANIER DE CONST. TH. PETRONI Pentru determinarea punctului de inflamabilitate a petrolurilor lam- pante, se utilizează în România, Germania, Austria și în cele mai multe state, aparatul Abel-Pensky. In Franța, aparatul cel mai întrebuințat în controlul lampantelor, e al lui Granier. Având în vedere extenziunea pe care exportul de petrol românesc îl ea în Franța, pentru a ușura controlul acestui produs în ceeace privește această dată fizică, am căutat a stabili pe cât posibil o relațiune între aceste două aparate. Ast-fel de studii comparative mai găsim în «Le petrole» de Riche și Halphen : la pag. 334 se află o tabelă comparativă din acest punct de vedere pentru petrolurile americane. D-1 D-r C. Zamfirescu, fost chimist la Ministerul de Domenii, a făcut iară-și asemenea comparații pentru petrolurile române. Din aceste studii după cum se vede din tablouri (1) nu se poate deduce decât următoarele: Punctele de inflamabilitate determinate cu aparatul Granier sunt mai ridicate ca cele determinate cu aparatul Abel. Din punctul de vedere al precisiunii, aparatul Abel e superior aparatului Granier. Cu toate aceste avându-se în vedere simplicitatea și ușurința de manipulare a aparatului francez, am căutat se găsesc cauzele care produc aceste variațiuni, precum și lipsa unei diferențe constante între deter- minările făcute cu aparatul Abel și aparatul Granier. Din experiențele făcute se poate deduce următoarele: Diferența între punctele de inflamabilitate a două sau mai multe determinări con- ți) Tablourile se găsesc reproduse la finele articolului. ?U*-r Institutul Geologic al României 536 CONST. TH. PETRONt secutive asupra unuia și acelaș petrol, precum și lipsa unei diferențe con- stante între punctele de inflamabilitate a diferitelor petroluri lampante, luate cu aceste două aparate, provin din cauza erorilor ce se fac prin modul de experimentare cu aparatul Granier, erori, cari mai sunt am- plificate cu acelea provenite din construcția aparatului. 1. Erori provenite din construirea aparatului. Aparatul Gra- nier (1) se compune dintr’o capsulă metalică de alamă, prevăzută cu două tuburi unul în mijlocul aparatului și unul lateral, tubul central conține fitilul, celalt servește ca indicator al nivelului. Această capsulă se acopere cu un capac prins cu balamale, capacul are la mijloc o deschidere pentru flacără, aproape de balamale se află o a doua deschidere pe unde sc introduce un termometru destinat a indica temperatura. Erorile de construcție la acest aparat sunt următoarele: a) Tubul lateral ce servește ca indicator având un diametru de 8 m.m., petrolul formează împrejurul lui un menise, care în virtutea capilarităței și a adesiunei, oprește petrolul să se reverse în el când nivelul e prea ridicat. Când nivelul petrolului e mai jos decât indicatorul, meniscul ce se formează împrejurul lui înșală ochiul, și având în vedere suprafața relativ mare a capsulei, aceste două cauze dau o diferență de volum aproape de unu până la doi centimetrii cubi fiecare, așa că între două determinări consecutive poate fi o diferență dela 2 la 4 cm. cubi. b) Aparatul nu are o poziție orizontală fiind necontenit mișcat din cauza diferitelor manipulări, deasemenea nu totdeauna putem avea la dispoziție o suprafață perfect orizontală pe care să experimentăm, c) Căldura provenită de Ia flacăra fitilului nu e condusă ca sa încălzească în mod omogen petrolul din capsulă, d) termometrul nu e destul de sensibil. Pentru a înlătura erorile provenite din aceste cauze, s’ar putea aduce la acest aparat următoarele modificări: Tubul lateral să fie înlocuit cu un vârf ascuțit așa că meniscul să fie redus la minimum. Să se adapteze la cutia aparatului o placă de metal cu șuruburi nivelatoare, o mică nivelă cu bulă de aer și o lampă .de spirt. Aparatul să fie construit fără suduri metalice așa ca să se poată lua punctul de inflamabilitate și la uleiuri mai grele ce inflamează la temperaturi mai înalte. Conductibilitatea căldurei să se facă prin 4 sau 5 fire metalice dispuse în formă de raze împrejurul flacărei, nu prin un fir care taie flacăra cum e la aparatul actual. Termometrul să fie devizat în Va de grade și deviziunele să fie direct pe sticlă sau pe o placă de porțelan. în interiorul tubului, adaptarea la capac să se facă prin o armătură metalică. 2. Erori de manipulație. Pentru a determina punctul dc inflama- (1) Holde-Gautier: Trăite d’analyse des huiles mindrales, pag. 57. L- Institutul Geologic al României STUDIU COMPARATIV ÎNTRE PUNCTELE DE INFLAMABILITATE 537 bilitate a unui lampant cu aparatul Granier (1) se deschide capacul, ne asigurăm că fitilul merge până la fundul tubului central, și nu iese afară din tub decât atât cât trebue să fie aprins, aproape un milimetru, se varsă în urmă încetișor lampantul de încercat pe mijlocul fitilului atât până ce se umple și revărsându-se umple capsula până la înălțimea tubului lateral, se închide capacul se introduce termometrul și se aprinde fitilul. Flacăra fitilului încălzește petrolul prin conductibilitatea metalului, din acestă încălzire se dezvoltă gaze, care venind în contact cu flacăra se aprind, producând o mică explozie care stinge totul. Procedând în acest mod, am observat următoarele : Tubul central având forma tronc-conică, prezintă o suprafață destul de mare, petrolul fiind turnat în mijlocul fitilului se revarsă prelingându-se pe această su- prafață. Acest tub fiind de metal și în contact direct cu flacăra se în- călzește imediat la o temperatură destul de mare pentru-ca petrolul ce rămâne la suprafață să se vaporizeze, vaporii formați venind în contact cu flacăra se aprind producând o mică explozie și aparatul se stinge. Ori în acest caz termometrul nu indică temperatura la care s’a format acei vapori ci temperatura petrolului din cuvetă care nu e aceea a punctului de inflamabilitate. Acestor vapori care se degajează de pe conul metalic datorim că nu avem o diferență constantă între punctele de inflama- bilitate determinate cu aparatele Granier și Abel. Aderența de păreții tubului tronc-conic depinde de compoziția petrolului, de proporția ce există între părțile ușoare și cele grele. Ori această proporție e foarte variabilă, prin urmare și diferența între determinările făcute cu aparatul Abel și Granier va fi variabilă. Așa în tabloul dat de Riche și Halphen se văd petroluri care cu aparatul Abel au acelaș punct de inflamabilitate pe când cu Granier sunt între ele diferențe de două grade. De asemenea pentru diferitele petroluri americane, diferența între aceste două aparate variază dela -j- 0°,5 până la -j- 5°. In experiențele făcute de mine, după cum se poate vedea din tabloul de la sfârșit, acesta diferență variază dela — 0°,7 la —|—5®. Ori cu acest mod de experimentare limitele de variații find prea mari, nu putem stabili o constantă pentru transfor- marea gradelor Abel în grade Granier, și vice-versa. Găsind cauza care dă naștere variațiunii am căutat să o evit, și am modificat modul de experimentare ast-fel: Cu ajutorul unei mici pipete, am introdus petrol în tubul central cam 2/s din volumul lui, în urmă păzind că marginele laterale ale tubului să nu se ungă, am umplut cuveta până la indicator și am continuat apoi după instrucție. Cu acest mod de procedare, după cum se poate vedea din tabloul (1) Holde-Gautier, pag. 58. Anuarul Inst. Geologic al României, Voi. 111, Fasc. II. ÎS 538 CONST. TH. PETRONI alăturat diferența între inflamabilitățile luate cu aparatul Granier și Abel nu mai prezintă variațiuni așa mari, ci se menține între 5° și 6°,5 adică într’o limită de 1°,5, și care variație ar putea fi cu siguranța atri- buită erorilor provenite din construcția aparatului. Prin urmare din aceste experiențe deduc, că cu aparatul Granier așa cum se găsește și expermentând în modul indicat de mine, putem admite cu oare-care aproximație, căunpunctdeinflama- b i 1 i t a t e Granier e superior cu ș e a s e grade unui punct de- inflamabilitate determinat cu aparatul Abel. Introducându-se modificările în ceeace privește construcția apara- tului, această eroare cred că s’ar putea reduce la minim Vs grad. Și avându-Se în vedere înlesnirile ce aparatul Granier prezintă, ar putea fi utilizat cu succes în controlul lampantelor. Institutul Geologic al României ETUDE COMPARATIVE ENTRE LES POINTS D’INFLAMMABILITE DES PETROLES LAMPANTS DETERMINES Â L’AIDE DES APPAREILS ABEL-PENSKY ET GRANIER PAR CONST. TH. PETRONI Pour la ddtermination du point d’inflammabilitd des petroles lampants on se sert en Roumanie, Allemagne, Autriche, et dans la phispart des pays, de l’appareil Abel-Pensky. En F ra n c e l’appareil le plus employd pour le controle des lampants, est celui de Granier. Etant donnee l’extension que le petrole roumain prend en France, et afin de faciliter le controle de ce produit en ce qui concerne le point d’inflammabilite, nous avons tâchd autant que possible d’etablir une reia- tion entre ces deux appareils. Des etudes comparatives semblables ont deja etd faites ; ainsi dans «Le Petrole» de Riche et IIalpiien, page 334 on trouve un tableau comparatif â ce point de vue, pour les petroles lampants americains. Mr. le Dr. C. Zamfirescu, ex-chimiste au Ministere des Domaines, a aussi execută des comparaisons semblables pour les petroles roumains. Ainsi qu’on peut le constater en consultant les tableaux ci-joints, on ne peut deduire de ces dtudes que ce qui suit : Les points d’inflammabilitd determines aux moyen de l’appareil Granier sont plus eleves que ceux determines au moyen de l’appareil Abel. Au point de vue de la prccision l’appareil Abel est superieur â l’appareil Granier. Considerant la simplicite et la facilita de manipula- tion de l’appareil franțais, j’ai tâche de trouver les causes qui produisent ces variations, ainsi que le manque d’une diffdrence constante entre les determinations faites au moyen des appareils Abel et Granier. On peut deduire ce qui suit des experiences que nous avons fait : La difference entre les points d’inflammabilite de deux ou plusieurs ddtdr- A Institutul Geologic al României 540 CONST. 'III. PETRONI minations consdcutives sur Ie meme petrole, ainsi que le manque d’une difference constante entre les points d’inflammabilitd des differents lam- pants, determinds â l’aide de ces deux appareils, proviennent des erreurs qu’on ’ fait par la maniere d’experimenter avec l’appareil Granier, erreurs qui sont augmentdes par celles provenant de la construction de l’appareil. 1. Erreurs provennues de la construction de l’appareil. L’ap- pareil Granier (1) est compose d’une capsule metallique en cuivre, pourvue de deux tubes, l’un au milieu de l’appareil et l’autre latdral. Le tube central contient la meche, l’autre sert d’indicateur de niveau. On recouvre cette capsule d’un couvercle attache avec des charnieres, le couvercle a au milieu une ouverture pour la flamme; preș des charnieres se trouve une seconde ouverture par laquelle on introduit un thermometre, destine ă indiquer la temperatura. Les erreurs de construction de cet appareil sont les suivantes: a) A cause du tube latdral qui sert d’indicateur, d’un diametre de 8 m. m., le petrol forme autour de la paroi un menisque, qui en vertu de la ca- pillaritd et de l’adhesion empeche le petrole de se rdpandre dans le tube lorsque le niveau est trop eleve, ou lorsque le niveau du pdtrole est plus bas que l’indicateur; le menisque qui se forme tout autour trompe l’oeil, etant donnde la surface relativement grande de la capsule. Ces deux causes donnent une difference de volume de presque 1 — 2 cen- timetres cubes chacune, ce qui fait que entre deux determinations con- sdcutives il peut y avoir une difference de 2 ă 4 centimetres cubes. b) L’appareil n’a pas une position horizontale, etant bouge sans cesse â cause des dififerentes manipulations, et ne pouvant avoir toujours â notre disposition une surface parfaitement horizontale sur laquelle nous puissions experimenter. c) La chaleur produite par la flamme de la meche n’est pas conduite de la sorte ă chauffer d’une maniere ho- mogene le petrole contenu dans la capsule, d) Le thermometre n’est pas assez sensible. Pour ăviter les erreurs produites par ces causes, on pourrait introduire les modifications suivantes dans l’appareil: Remplacer le tube lateral par une pointe aigue, afin que le menisque soit reduit au minimum ; adapter â la boite de l’appareil une plaque en metal a mem- brures nivellatoires, un petit niveau â bulle d’air et une lampe a al- cohol; l’appareil doit etre construit sans soudures mdtalliques afin qu’on puisse determiner aussi le point d’inflammabilite des huiles plus lourdes qui s’enflamment ă des tempăratures plus dlevdes ; la conductibilite de la chaleur doit etre faîte au moyen de 4 â 5 fils mdtalliques disposds en rayons autour de la flamme, et non pas par un seul fii qui coupe la flamme (1) Holde-Gautier: Traife d’analyse des huiles mindrales, page 57. Institutul Geological României ETUDE COMPARATIVE ENTRE LES POINTS D’iNFLAMMABILITE 541 comme dans l’appareil actuel. Le thermometre doit etre divise en */2 de- gres et les divisions gravdes directement sur le verre ou sur une plaque en porcelaine â l’interieur du tube ; l'adaptation au couvercle doit âtre faite par une armature m^tallique. 2. Erreurs de manipulation. Pour determiner le point d’infla- mabilite d’un lampant ă l’aide de l’appareil Granier (1), on ouvre le couvercle, on s’assure que la meche descend jusqu’au bas du tube central, et ne laisse ressortir du tube que la pârtie qui doit âtre allumee, soit presque un millimetre. On verse ensuite lentement le lampant â essayer sur le milieu de la meche jusqu’ă ce qu’elle soit completement imbibde et que le lampant remplisse la capsule jusqu’ă la hauteur du tube lathral, on ferme ensuite le couvercle, on introduit le thermometre et on allume la meche. La flamme de la meche chauffe le petrole par la conductibilite du m6tal, et ddveloppe les gaz qu’il tient en suspense, ceux-ci en venant en contact avec la flamme s’alument en produisant une petite explosion qui eteint le tout. En procbdant de la sorte nous avons remarque ce qui suit: le tube central ayant la forme de cone tronqud presente une surface assez grande, et en versant le petrole sur le milieu de la meche il deborde et enduit cette surface. Ce tube ătant en metal et en contact direct avec la flamme, est immediatement chauffe â une assez haute temperature pour que le pâtrole qui reste â la surface s’bvapore, et les vapeurs degagees en venant en contract avec la flamme, s’allument en produisant une explosion qui eteint la flamme. Or, dans ce cas le thermombtre n’in- dique pas la temperature â laquelle les vapeurs se sont form^es mais la temperature du pbtrole de la cuvette qui n’est pas celle du point d’in- flammabilite. C’est ă ces vapeurs qui se degagent du cone metallique que nous devons le fait de ne pas avoir une difference constante entre les points d’inflammabilite determines au moyen des appareils Granier et Abel. L’adherence aux parois du tube en cone tronque ddpend de la composition du petrole, et des proportions qui existent entre les parties legeres et les parties lourdes. Or, ces proportions ătant tres variables, la difference entre les determinations faites avec les appareils Abel et Granier sera aussi variable. Ainsi dans le tableau donne par Riche et Halphen on voit des petroles qui avec l’appareil Abel ont le meme points d’inflam- mabilite, tandis qu’avec l’appareil Granier il y ă entre eux des diff6rences de deux degres. De mânie pour les differents petroles americains, la difference entre ces deux appareils varie entre -j- 0°,5 et 5°. Dans les experiences faites par moi, comme on peut le voir dans le tableau de la fin, ces differences varient de —0°,7 ă + 5°. Or, avec ce mode (1) Holde-Gauticr, page 58. Institutul Geological României 542 CONST. TH. PETRONI d’experimentation, les limites de variation etant trop grandes, nous ne pouvons ătablir une constante pour la transforination des degres Abel en degres Granier et vice-versa. Ayant trouvă la cause qui produit ces variations j’ai tâche de l’eviter et j’ai modifie le mode d’experimentation comme il suit: A l’aide d’une petite pipette j’ai introduit le petrole dans le tube central, preș de 2/3 de son volume, ensuite en ayant soin de ne pas enduire les parois latârales du tube, j’ai rempli la cuvette jusqu’â l’indicateur etj’ai continue ensuite selon les instructions. Avec ce moyen de proceder, comme on peut le voir dans le tableau III, la difference entre les inflammabilites prises avec les appareils Granier et Abel ne presentent plus de si grandes variations, et se maintient entre 5° et 6°,5 c. â. d. dans une limite de de 1°,5, variation qui pourraient etre surement attribuees aux erreurs de construction de l’appareil. Donc, de ces experiences je deduis qu’en determinent le point d’inflamabilitâ avec l’appareil Granier tel qu’il est, et en experimentant de la fațon indiquee, nous pouvons admettre, avec certaine aproxi mation, que son point d ’ i n fl am ma b i 1 i t e est supe- rieur de six degres au point d’inflamabilite determine au moyen de l’appareil Abel. En introduisant les modifications concernant la construction de l’appareil, je crois qu’on pourrait răduire cette erreur â minimum 1li degre. Et ayant en consideration les avantages de l’appareil Granier, il pourrait etre utilisâ avec succes pour le controle des petroles lampants. ETUDE COMPARATIVE ENTRE EES POINTS D’INFLAMMABILITE 543 TABLEAU COMPARAȚIE Tab. I entre les points d'inflamabilite des lampants americains determines avec l’appareil Abel et l’appareil Granier (d’apres Riche et Halphen). Densite Ap. Abel Ap. Granier Differcncc 1 0,776 38°,9 42°,0 + 3’,1 0,785 41°,5 42°,0 + 0’,5 0,785 25°,0 29’,0 4- 4’,0 0,780 41°,3 44’,0 + 2’,7 0,798 29°, 0 33’,0 + 4%0 0,789 45’,0 47’,0 + 2°,0 0,775 28’,0 31’,0 + 3’,0 0,777 43°,0 45’,0 + 2’,0 0,800 56’,0 61’,0 + 5’,0 0,776 27°,0 31’,0 + 4’,0 0,783 26°,0 30’,0 + 4’,0 0,778 . 43’,0 47’,0 + 4’,0 0,788 21’,0 25’,0 + 4’,0 0,782 42",0 43°,0 + i°,o 0,795 43’,0 45°,0 + 2’,0 0,792 44’,0 45°,0 + i’.o Institutul Geological României 544 CONST. TH. PETRONI TABLEAU COMPARAȚIE Tab. II entre les points d’inflammabilite des petroles roumains dăterminesavec l’appareil Abel et l’appareil Granier par Dr. C. Zamfirescu Appareil Granier a) Petrole B, 5 (fract. 5 — 10) b) Petrole B, 5 (fract. 5 — 11) 1) P. I. = 31°,3 1) P. I. = 330,5 6) P. I. = 35o,2 2) » = 31°,5 2) » = 34°,0 7) » = 330,5 3) = 31°,9 3) » = 330,3 8) » = 33o,5 4) > = 31°,3 4) » = 33°,2 9) » = 33o,2 5) = 31°,3 5) > = 35o,2 10) » = 330,0 Appareil Granier Appareil Abel-Pensky Pătrole I 1) P. I. = 27°,5 2) » = 26°,5 3) > = 27°,0 1) P. I. = 21°,5 press. 760 mm. 2) » = 21°,5 » » Pătrole II 1) P. I. = 30°,0 2) » = 29°,8 3) » = 30°,2 1) P. I. = 24°,5 » 2) » = 24°,5 > » Petrole III 1) P. I. = 32°,0 2) » = 32°,5 Petrole IV 1) P. I. = 39°,5 2) » = 40°,0. 1) P. I. = 27°,5 > 2) » = 27°,5 » 1) P. I. = 360,5 > » 2) » — 36°,5 » » Institutul Geological României ETUDE COMPARATIVE ENTRE LES POINTS D’INFLAMMABILITE 545 Q > CC £ 2 < 75 O a re E 3 O CU ’o k—4 d O Q. T5 O- 75 03 4-» c o < CU 75 O 03 Qh £4 H W S o s O V > 03 2 X O re «5 O "H o CC ’p a 4-* 75 CU CC E 3 Oi 75 4-» z o U -o Q H •X5 ■•u 4-» LS a E 5 C= Î5 O CD ȘȘ *5 o I 90U9J9JJIQ S‘o9 o9 o9 4lo9 o9 S‘o9 o9 4‘o9 MOYENNE Abel 2 6°, 5 28° 29°,7 31°,5 33° 35° 36° 25» 27»,5 Granier' co o* O*- o~ O** O O O O O o cococococo'^''rcoco Point d'infla- mabilit^ Granier modific 32» 35» 35» 38» 39» 41» 42° 31» 31° 31» 34» 36» 38»,5 39» 41» 42» 31» 32» 31» 34» 36» 37»,5 39» 40» 42» 31» 31» 93U0J?JJia cc x> co co^ co e~ o o* o*' ©*~ o o o*" ooocooaco’TtQco MOYENNE Granier 1 26»,8 1 28» 29’ 34»,7 35»,3 38»,8 40° 30» 31»,3 Abel 26», 5; 28» 1 29° 7j 31», 5 33» 35» 36» 25» । 27»,5j 1 POINT DINFLAMABILITE Granier 27» .28» 31» 34»,5 36» 39» 41» 29» 33»,5 o"~ O O ~ O O O*' o o o OCOl>’r'©OOOOOQ CJCMCMCOMCO^COCO 27» 280 28»,5 35»,5 34» 39» 39» 31» 34» Abel-Penski 26»,5 28» 30» 31»,5 330 35» 36» 25» 27»,5 26°,5 28» 29°,5 31»,5 33» 35» 36’ 25» 27»,5 26»,5 28» 29°,5 31»,5 33» 35» 36» 25» 2 7»,5 1 OoSTV ?)ISU0Q 0,8030 0,8065 0,8090 0,8130 0,8165 0,8175 0,8195 0,7995 0,8050 onbu -șqdsotniE U0JS9JJ ■ 0,7593 0,7587 0,7555 0,7577 0,7582 0,7583 0,7506 0,7530 0,7570 Institutul Geological României COMPOZIȚIUNEA GAZULUI OBȚINUT PRIN DISTILAȚIUNEA USCATĂ A LIGNITULUI DIN ROMÂNIA (COMUNICARE PREALABILĂ) DE V. DUMITRU) Pentru a cunoaște compozițiunea gazului, care rezultă prin disti- lațiunea uscată a lignitului din țară, am experimentat asupra unei probe de lignit, cu structura lemnoasă, de la mina Mărgi ne ane a, din jud. Dâm- bovița; a unei probe de lignit, cu structura lemnoasă, de la mina J i d a v a, din jud. Muscel și a unei probe de lignit, cu aspectul negru strălucitor de la mina Vermești, din jud. Bacău. M’ain servit în acest scop de o retortă de cupru, cu capacitatea, de aproximativ 500 cin3 care, pentru-ca vaporii să fie condensați, s’a pus în comunicare cu un tub de cupru, lung de 1 m, având lărgimea de 4 cm și cu un refrigerent metalic. Produsele condensate s’au strâns într’un balon răcit. Pentru-ca gazul brut să fie spălat de bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc, a fost trecut prin 2 vase spălătoare cu soluțiune de potasă caustică (D = l,3) și un al 31ea cu petrol lampant, în care să se rețină și ultimile părți gudronoase solubile, ce ar mai fi scăpat. Am distilat câte 100 grame de lignit de odată, încălzind retorta repede până la roșu închis. Iată rezultatele obținute: 1. Proba de lignit de Mărgi nea nea, asupra căreia am expe- rimentat, avea compozițiunea următoare : La suta de gr. Umiditate................................................13,05 Materii volatile (obținute prin calcinarea unui gram de lignit în pulbere, la roșu, într’un creuzet de platină bine închis). 41,57 Carbon fix plus cenușă...................................45,38 100,00 Cenușă...................................................12,10% gr. Institutul Geologic al României DISTILAȚ1UNEA USCATĂ A LIGNITULUI 547 Prin tratare cu o soluțiune concentrată de potasă caustică, la cald, se extrag materii humice în cantitate mare. Din 100 grame din acest lignit am obținut prin distilațiune uscată, în condițiunile mai sus specificate: Cocs..................................55 grame Apă amoniacală plus gudron . . . 34,5 grame Gaz brut..............................15,6 litri Gazul brut conține 28% bioxid de carbon. Gaz spălat prin soluțiune de potasă caustică s’a obținut 11,5 litrii la 100 grame lignit, mai conținând 2,6% CO2. In compozițiunea gazului spălat de bioxid de carbon am găsit In volum Hidrocarburi etilenice...................3,70% Oxigen (datorit aerului din aparat) . . . 2,20% Protoxid de carbon................ . . 15,20% Metan................................ 37,50% Hidrogen................................13,89% Puterea calorifică, determinată cu calorimetrul Junker, a acestui gaz este de 4853 calorii. Atât cantitatea, cât și compozițiunea gazului, variază cu temperatura de distilațiune. Cocsul analizat a dat: Cenușă................................ 33,24% gr. Apa amoniacală e de culoare galbenă-brună. D,-, = 1,014. După câtă-va vreme depune un precipitat brun-cafeniu, iar soluțiunea rămâne colorată în roșiatic. Are reacțiune pronunțată alcalină. Conține în cea mai mare parte apă, având în disolțiune săruri amoniacale, fenoli etc. Rezidiu la litru a dat............. 17,1980 grame Cu eter s’a extras din această apă un amestec format din crezol, gaiacol, fenol, în proporțiune de 0,4209 la 100 cm3. Gudronul este o materie vîscoasă, de culoare neagră, cu miros caracteristic. E format din 83,93% de grame părți solubile în benzină (D = 0,710), iar restul cărbune. Conține parafină. Am obținut aproximativ 5,5 grame gudron la suta de grame de lignit. Cantitatea de ape amoniacale si gudron variază de asemenea cu temperatura de distilațiune, fiind mai mare pentru o temperatură de distilațiune mai joasă și vice-versa. ' 548 V. DUMITRIU 2. Proba de lignit de Jidava avea compozițiunea: La suta de gr. Umiditate.......................12,95 Materii volatile.................46,12 Carbon fix plus cenușă .... 40,93 100.00 Cenușă.......................... 5-96% gr. Prin tratare le cald cu soluțiune de potasă caustică se extrag ca si din lignitul de Mărgineanca materii humice în cantitate mare. Din 100 grame din acest lignit s’a obținut, fiind distilat în condi- țiunile de mai sus : Cocs...............................50 grame Apă amoniacală plus gudron . . 29 » Gaz brut...........................20,1 litri Gazul brut conține 28,8 % bioxid de carbon. Gaz spălat prin soluțiune de potasă caustice s’a obținut 14,6 litri la 100 grame de lignit mai având 2,5 % CO2. In compozițiunea gazului spălat de bioxid de carbon s’a găsit : In volum Hidrocarburi etilenice............... 2,6 % Oxigen (datorit aerului din aparat). 2,8 % Protoxid de carbon...................16,6 % Metan................................35,2 % Hidrogen.............................20,1 % Puterea calorifică, determinată cu calorimetrul Junker este de 4073 calorii. Cantitatea și compozițiunea gazului variază de asemenea cu tem- peratura de distilațiune, crescând când temperatura de distilațiune e mare și vice-versa. Cocsul analizat a dat: Cenușă............................15,47 •/» gr- Puterea calorifică .............................6313 calorii. Aspectul acestui cocs se aseamănă mult cu al cărbunelui de lemn. Apa amoniacală e de culoare galbenă-roșiatică. D16 = 1,010. Atât apa amoniacală, cât și gudronul, au compozițiunea analoagă cu a acelor de Mărgineanca. Cantitatea în care se obțin variază cu temperatura de distilațiune. Institutul Geologic al României PISTILAȚIUNEA USCATĂ A LIGNITULUI 549 3. Proba de lignit de Vermești avea compozițiunea: Lasutadegr. Umiditate..................10,89 Materii volatile...........34,96 Carbon fix plus cenușă . 54,15 100,00 Cenușă......................13,83 % gr. Prin tratare la cald cu soluțiune de potasă caustică se extrag de asemenea în soluțiune materii humice. Din 100 grame din acest lignit prin distilațiune uscată s’a obținut : Cocs..............................60 grame Apă amoniacală plus gudron . . 34 » Gaz brut..........................16,5 litri Gazul brut conține 27 % bioxid de carbon. Gaz spălat prin soluțiune de potasă caustică s’a obținut 12,5 litri, mai conținând încă 3 °/o CO2. In comparațiunea gazului, spălat de bioxid de carbon, s’a găsit : In volum Hidrocarburi etilenice.............. 3,10 Oxigen (datorit aerului din aparat) 3,92 % Protoxid de carbon...................11,40 % Metan............................... 32,22 % Hidrogen.............................18,31 °/0 Puterea calorifică, determinată cu calorimetrul Junker, este de 4073 calorii. Cu privire la compozițiune, cantitatea de gaz și gudroan, ce se poate obține din acest lignit prin distilațiune uscată, se constată aceeași observațiune ca și pentru varietățile precedente de lignit. Apa amoniacală e de culoare gălbue. D15 = 1,0135. Cași gudronul, are compozițiunea analoagă cu a varietăților precedente. Din datele de mai sus rezultă că din lignitul nostru din țară, prin distilațiune uscată, la roșu închis, se obține gaz în proporțiune de 150—200 metri cubi la tona de lignit. Acest gaz e încărcat cu mult bioxid de carbon. Gazul spălat de CO2, diferă în compozițiune de gauzl de luminat, obținut din hulie, prin conținutul mai mare în protoxid de carbon și mai mic în etilenice și hidrogen. Poate fi carburat cu gaz obținut din rezidiu de petrol, sau din poslete, constituit aproape în total din metan și hidrocarburi etilenice și dă un gaz de luminat cu puterea luminoasă ca și a gazului obținut din hulie. Pentru lignitele al căror Institutul Geologic al României 550 V. DUMITRIU cocs rezultat, în urma distilațiunei uacate, are cenușă re- lativă puțină și putere calorifică mare, cum e lignitul de Jidava, și poate prin urmare fi utilizat în locul cărbunelui de lemn sau sub formă de brichete, o utilizare în direcți- unea obținerei de gaz de luminat pe această cale este po- sibilă. Și pentru lignitele al căror cocs nu s’ar putea utiliza, din cauza conținutului prea mare în cenușă, cum sunt lig- nitele de tipul Mărginea nea, o utilizare în direcțiunea fa- bricărei gazului de luminat este de asemenea posibilă prin transformarea acestui cocs în gaz de apă și carburarea cu gaz obținut; din poslete sau din rezidiu de petrol. Institutul Geological României NOTE PR&LIMINAIRE SUR LA COMPOSITION DU GAZ QUI RESULTE DE LA DISTILLATION SECHE DU LIGNITE ROUMAIN PAR V. DUMITRII! Afin de connaître la composition du gaz qui resulte de la distil- lation seche du lignite roumain, j’ai experimente sur un echantillon de lignite â structure Hgneuse de la mine de Mărgineanca, district de Dâmbovitza, sur un echantillon â structure ligneuse de la mine de Jidava, district de Muscel, et sur un echantillon de lignit â aspect noir luisant de la mine de Vermești, district de Bacău. Je me suis servi ă cet effet d’une retorte de cuivre, ă capacită d’â peu preș 500 cm3 qui, afin que la vapeur soit condensee, est mise en communication avec un tube en cuivre d’un metre de longueur, ayant une largeur de 4 cm., et avec un refrigerant metallique. Les produits condenses ont etă retenus dans un ballon refroidi. Afin que le gaz brut soit lavă du bioxyde de carbone, de l’hydrogene sulfure etc. il â ete passe ă travers deux vases â laver contenant une solution de potasse caustique (D = 1,3), et â travers un troisieme contenant du pătrole lampant, dans lequel sont retenus les derniăres parties goudroneuses solubles qui au- raient ptl etre entraînees par le gaz. J’ai distille par 100 gr. de lignite â la fois en chauffant rapidement la retorte jusq’au rouge foncă. Voici les resultats obtenus : 1. L’echantillon de lignite de Mărgineanca analyse avait la composition suivante: Pour ioo gr. Humidită . ................................................13,05 Matiăres volatiles (obtenues par la calcination d’un gramme de lignite en poudre, au rouge, dans un creuset de platine bien ferme).........................................41,57 Carbone fixe plus la cendre................................45,38 100,00 Cendre......................................................12.10 % gr. Institutul Geological României 552 V. DUMITRII) Par le traitement avec une solution concentree de potasse caustique, on extrait en grande quantite des matidres humiques. J’ai obtenu de 100 gr. de ce lignite par la distillation sdche, dans les conditions specifides ci-dessus: Coke................................................55 gr. Eau amoniacale plus goudron..............34,5 gr. Gaz brut............................................15,6 litres. Le gaz brut contient 28% de bioxyde de carbone. On a 6t£ obtenu 11,5 litres de gaz lavă, par îa solution de po- tasse pour 100 gr. de lignite. Ce gaz contient encore 2,6% CO2. Dans la composition du gaz, separe du bioxyde de carbone, j’ai trouve: En volume Hydrocarbures ătileniques.......................... 3,70 % Oxigene (du ă l’air contenu dans l’appareil) . 2,20 % Protoxyde de carbon................................15,20 % Metane............................................ 37,50 % Hydrogene..........................................13,89 % La puissance calorifique de ce gaz determin6e ă l’aide du calori- metre Iunker est de 4853 calories. La quantite ainsi que la compositon du gaz varient avec la tempe- rature de distillation. Le coke analyse a donne: Cendre....................................... 33.24 %. L’eau amoniacale est de couleur jaune-brun. D = 1,014. Apres un certain temps il se depose un precipită brun-maron? et la solution reste coloree en rougeâtre, avec reaction alcaline prononcee. La solution est form^e en majeure pârtie d’eau, ayant en dissolution des sels amonia- caux, fenols etc. Le residu est de 17,1980 gr. par litre. Avec de l’ăther il a 6te extrait de cette eau un mdlange forme de cr^sol, gaiacol, fenol etc. en propotition de 0,4209 pour 100 cm3. Le goudron est une matiere visqueuse, de couleur noire, ă odeur caracteristique. II est forme de 83,93 % gr. de parties solubles dans la benzine de petrole (D = 0,710) et le reste de carbone. 11 contient de la paraffine. J’ai obtenu aproximativement 5,5 gr. de goudron pour 100 gr. de lignite. La quantite d’eau amoniacale et de goudron varie aussi avec la tempărature de distillation etant plus grande pour une temperature de distillation plus elevee et vice versa. DE LA DISTILLATION SECHE DU LIGNITE ROUMAIN 553 2. L’echantillon du lignite de J i d a v a avait la composition suivante: Pour 100 gr. Humidită...........................................12,95 Matieres volatiles ...".......................46,12 Carbone fixe plus cendre..................40,93 100,00 Cendre.............................................. 5,96 % gr. Par le traitement au chaud avec une solution de potasse caustique on en extrait, comme du lignite de Margine anca, des matieres humiques en grande quantite. De 100 gr. de ce lignite il a etâ obtenu par la distillation faite țlans les condition ci-dessus: Coke............................... Eau amoniacale plus goudron . . —, Gaz brut........................ / %e gaz brut contient ...... 50 29 20,1 gr- gr- litres 28,8% de bioxyde de carbone. On a obtenu 14,6 litres de gaz lav6, par la solution de potasse caustique, pour 100 gr. de lignite. Ce gaz contient encore 2,5 % C O'2. Dans la composition du gaz separe du bioxyde de carbone on a trouve. En volume Hydrocarbures etileniques........................... 2,6 % Oxygene (dii â l’air contenu dans l’appareil). 2,8 % Protoxyde de carbone................................16,6 % Metane..............................................35,2 % Hydrogene...........................................20,1 % La force calorifique determinee â l’aide du calorimetre Junker est de 4073 calories. La quantite et la composition du gaz varie aussi avec la tempe- rature de distillation, augmentant lorsque la temperature de distillation est grande et vice-versa. Le coke analysâ a donne: Cendre 15,47 Vo gr- La force calorifique..................................6313 calories. L’aspect de ce coke est tres ressemblant â celui du charbon de bois. L’eau amoniacale est de couleur janne-rougeâtre. DJ5 — 1,010. L’eau amoniacale ainsi que le goudron ont une composition analogue â ceux de Mărgi ne an ca1. Les quantites qu’on en obtient varient avec la temperature de distillation. 19 Anuarul Inst. Geologic al României, Fol. III, Fasc. II. 55-1 V. bUMITRW 3. L'echantillon de lignite de Vermești avait la composition suivante : Pour 100 gr. Humidite . >.......................................10,89 Matieres volatiles ................................34,96 Carbone fixe plus cendre . ».......................54,15 100,00 Cendre..............................................13,83 % gr. Par le traitement au chaud avec une solution de potasse caustique, on en extrait en solution des matieres humiques. 11 a bte obtenu par distillation seche de 100 gr. de ce lignite Cobe...............................................60 gr. Eau amoniacale plus goudron.............34 gr. Gaz brut...........................................16,5 litres. Le gaz brut contient 27% de bioxyde de carbone. On a obtenu 12,5 litres de gaz lavh ă la solution de potasse causti ue. Ce gaz contient encore 3% C O2. Dans la composition du gaz separe du bioxyde de carbone on a trouve: En volume Hydrocarbures etileniques........................... 3,10% Oxygene (du â l’air contenu dans l’appareil). 3,92®% Protoxyde de carbone........................... • 11,40% Metane . . •...................................... 32,22 % Hydrogene..........................................18,31 % La force calorifique determince â l’aide du calorimetre Junker est de 4073 calories. Relativement ă la composition et â la quantite de gaz et de goudron qu’on peut obtenir de ce lignite par l’a distillation seche, on fait Ies mâmes remarques que pour les varietes de lignite prâchdents. L’eau amoniacale est de couleur janne roujeâtre. D]5 — 1,0135. De mâme que le goudron, elle est de composition analogue ă celle des va- rietes precedentes. Des donees ci-dessus il resulte qu’on obtient du lignite roumain par la distillation seche au rouge fonce, du gaz en proportion de 150 — 200 metres cubes par tone de lignite. Ce gaz est chargb de bioxyde de carbone en grande quantite. Le gaz lave de bioxyde de carbone diffâre comme composition du gaz d’ecla- irage obtenu de la houille, par son contenu plus riche en protoxyde de car- bone est plus pauvre en etileniques et hydrogene. II peut etre carbure avec. Institutul Geological României DE LA DISTILLATION SECHE DU LIGNITE ROUMAIN 555 le gaz obtenu du residu de phtrole ou de l’huile ă gaz, constitue presque totalement de mătane et d’hydrocarbures ătileniques, et donne un gaz d’eclairage qui a une intensite lumineuse egale â celle du gaz obtenu de la houille. Pour les lignites dont le coke, r6sultant de la di- stillation seche, a relativement peu de cendre et une grande puissance cal ori fi que, tel que le lignite dejidav-a, et peut consequemment âtreemployă au lieu de charbon de bois ou sous forme de briquettes, une utilisation dans ladirection de l’obtention du gaz d’ăclairage par cette methode est possible. De mâme, les lignites dont le coke ne pourrait etre utilisâ ă cause de leur trop grand con- tenu en cendres, tels que les lignites du type de Mărgi- neanca, peuvent aussi 6tre utilisăs dans la direction de la fabrication du gaz d’ăclairage, par la transformation dc ce coke en gaz âl’eau, carburâ avec du gaz obtenu de l’huile de gazăification ou du residu de petrole. Institutul Geological României ANALIZE EXECUTATE IN LABORATORUL DE CHMIE I. Analize de minereuri și roce. Pirite cuprifere. Chimist: V. DUMITRIU Probe de pirite cuprifere de la Altân-Tepe, (1) comuna Cea- m uri ii de sus, plasa Babadag, jud. Tulcea. Probele s’au trimis în săculețe, având indicațiunile: Conține la sută Cupru: Probă din galeria No. 19 ... . 5,73 gr. » » » No. 22 . . . . 0,19 » » » » No. 20 ... . 5,48 » » » » No. 18 .. . . . 1,57 » » > » No. 20 E . . • 10,20 » » » > No. 22 ... . 1,38 » » » » No. 19 X • • 3,78 > * » lentila No. 15 .... 2,01 » » » > No. 12 ... . 1,13 » » » » b .... 7,18 » Pirotină de la Cernădia (plasa Novaci, jud. Gorj) Chimist: V. DUMITRIU Conține la sută: Sulf .... Fer ... . . 39,75 gr. . 48,88 » Rezidiu insolubil în acid clorhidric..........................12,04 » (1) Vezi anuarul Inst. Geolog. Voi. II Pag. 469. Ț Institutul Geologic al României ICR ANALIZE DIN LABORATORUL DE CHIMIE 557 Minereu de Zinc de la G o r n ea- B e la- R ec a (Bulgaria) Chimist: V. DUMITRIU Conține la sută: Zinc........................ 36,40 gr. Plumb........................8,71 » Fer . .......................2,05 » In afară de aceste elemente s’au mai constatat calitativ: bioxid de carbon, sulf, silice, alumină, calciu și magneziu. Șist silicios liasic din muntele Gornenți (jud. Mehedinți) Chimist: V, Dumitriu Conține la sută: Silice................ 82,83 gr, Sesquioxid de aluminiu. 8,95 > Sesquioxid de fer . . . 6,20 » Oxid de calciu ...» 0,95 » Oxid de magneziu . . 0,31 » Gips de la O iești (jud. Argeș) din formațiunea saliferă Chimist: V. DUMITRIU Conține la sută : Sulfat de calciu............... 74,94 gr. Silice............................2,48 » Apă............................. 22,58 » Marnă cenușie de la Breșnița (jud. Mehedinți) cu globigerine și cu ostree din mediteranul superior. Chimist: V. DUMITRIU Conține la sută: Umiditate.................8,21 gr. Silice . • ■............ 45,72 » Institutul Geological României 558 V. DUMITRIU Sesquioxid de aluminiu 16,94 gr. Sesquioxid de fer . . • 8,28 ». Oxid de calciu .... 6,07 » Oxid de magneziu . . 1,39 » Bioxid de carbon . . - 5,80 » Acid sulfuric (SO4) . . 0,82 » Apa de compozițiune . 6,95 » II. Analize de ape. Isvorul Puturosul (Călimănești). Chimist: V. DUMITRIU Probă de apă înaintată de Ministerul Industriei și Comerciului cu adresa No. 6.866/909, Rezidiu fix la litru..............16,7190 gr. In compozițiunea apei se află la litru : Clor............................. 10,1740 gr. Alcali (Na,K).................... 5,3500 > Calciu........................... 0,8322 » Magneziu......................... 0,2090 » Acid carbonic (CO:i)............. 0,1283 » Iod .............................. 0,0054 » Silice............................0,0210 » Hidrogen sulfurat (în proba tri- misă laboratorului) ..... 0,0758 gr. Apa din Lacul Sărat (jud. Brăila). Chimist: V. Dumitriu Probă de apă înaintată de Ministerul Industriei și comerciului cu adresa No. 6.866/909. Rezidiu fix la litru . . . 70,9725 gr. In această apă se află la litru: Clor................. 21,6648 gr. Acid sulfuric (SO4).... 25,6300 » ANALIZE DtN LABORATORUL DE CHIMIE 559 Alcali (Na,K)............ 19,9760 gr. Magneziu.................. 3,0700 » Calciu.................... 0,4386 > Iod....................... 0,0002 » Materii organice în disolu- țiune, dozate prin titrare cu permanganat de po- tasiu (l/ioo)........... 0,1896 gr. Nomol dela Lacul Sărat (analizat cu privire Ia conținutul în materii organice solubile în dizolvanți organici). Chimist: V. Dumitriu Din nomolul dela Lacul-Sărat, uscat la aer, mai conținând 4,09 % apă, s’a extras cu acetonă, făcând uz în acest scop de un aparat de extracțiune Soxlet: Sulf liber........................... 0.2050 % gr. Materie vâscoasă brună-verzue . . . . 0.1715% » Materia vâscoasă este ușor solubilă și în cloroform si în sulfura de carbon. In potasă caustică (’/io) se dizolvă parțial la cald și la rece. So- luțiunea alcalină precipită cu acizi. Prezența sulfului liber precum și materii ceroase și reșinoase se indică de Dr. Paul Cartellieri în nomolul de la Franzensbad și de Dr. Bernard Landney în nomolul dela Lacul-Sărat. (Raport-Programme de travaux a executer a Lacul-Sărat par Louis Blanc, V. I. Istrati et Dr. Bastaky. 1895). Sulf liber s’a găsit și în limanurile rusești. Probă dintr'o pungă de apă din zona de cimcntațiune, adâncimea 58 m., a zăcământului de pirite cuprifere din mina de la Altân-Tepe (Concesiunea Wolff) Chimist: V. DUMITRIU Densitatea la + 15° C 1,0307 gr. Rezidiu fix la litru 41,4580 » Rezidiul conține : Sulfat feros............................. 75,47% gr. Sulfat de cupru 24,42% » C % Institutul Geologic al României ÎGR 560 V. DUMITRIU Sonda No. 26 de la Chiciura. (Schela Buștenari) (Exploatația fraților D. & N. N. Seceleanu). Chimist: V. DUMITRIU De la această sondă s’au trimis laboratorului trei probe de apă. Aceste probe conțin la litru: J. Probă de la Gura puțului. Rezidiu fix............................. 13.2570 gr. Clor.....................................7.9010 » Acid sulfuric (SO).......................... — Iod.................................. 2. Probă de la mijlocul puțului la adâncimea de 195 metri. Rezidiu fix........................ 48.66400 gr. Clor................................. 29.08500 » Acid sulfuric (SO4)................... 0.00160 » Iod................................... 0.00518 » 3. Probă de la fundul puțului la adâncimea de 387,95 metri, înainte de a se întâlni acest strat de apă, a fost puț. Apă dulce a fost băgată de afară. Puterea apei 45 admosfere. Rezidiu fix........................ 66.34400 gr. Clor ................................ 39.97700 » Acid sulfuric (SO4)................... 0.00360 » Iod................................... 0.00635 » Sonda din valea Manga dela Pietrari (Exploatația Winter) Chimist: V. DUMITRIU Probă de apă luată dela adâncimea de 334—451 metri. Densitatea Ia —15° C.................. 1,0529 Rezidiu fix la litru.................. 73,3740 gr. Institutul Geological României ANALIZE DIN LABORATORUL DE CHIMIE 561 Jn compozițiunea apei se află la litru; Clor....................... 45,1601 gr. Calciu.......................2,5130 » Magneziu.................... 0,8680 » Acid sulfuric (SO . 0,1310 » Fer........................ 0,0051 » Bioxid de carbon .... 0,0043 » Alcali (Na,K)............. 24.6410 » Sonda No. 71 de la Mi slișoara-de-j os (Soc. Colombia) Chimist: V. DUMITRIU Probă de apă luată dela adâncimea de 381 metri. Densitatea ia -|- 15° C.............' 1,0844 Rezidiu fix la litru................ 122,1600 gr. In compozițiunea apei se află la litru: Clor.................... 74,87100 gr Calciu................... 2,70700 » Alagneziu................ 1,41500 » Alcali (Na,K)........... 42,82000 » Iod.......................0,01016 » Apă pentru cazane Chimist: V. DUMITRIU Probă de apă din balta de la Băilești (jud. Dolj), trimisă la analiză de «Administrațiunea Principelui Barbu Știrbei». Această probă conține la litru: Oxid ce calciu..... 0,0890 gr. Oxid ue magneziu .... 0,1230 » Acid sulfuric (SO *).... 0,0250 ». Clor...................0,0194 » Spre a fi bună de Întrebuințat pentru cazane se va adăogâ 375 gr. CaO și 132,5 gr. CO3Na2 la 1 m. c. apă. 562 V. DUMITRIU III. Analize de gaze Probe de gaze captate de d-l Ing. G. Gane, din sonde productive de la Moreni, Buștenari și Doicești Chimist: V. Dumitbiu c 1 1 3 PROVENIENȚA Localitatea Moreni Stavropoleos Buștenari Bordeni . . Doicești. . Conține la sută în volum Societatea Regatul Român Concordia (1) ANALIZA CHIMI Calorii: 5821 18 268 89, 8312 92,So 814 2, 1 63J91 Astra . . Determinându-se puterea calorifică cu calorimetrul Junker la o probă medie de gaz din sondele No. 18, No. 25, No. 28 și No. 8 a Societății Regatul Român de la Moreni s’a găsit 7357 calorii. Probă de gaz (Grisou) din mina de lignit Jidava (jud. Muscel) Chimist: V. DUMITRIU Proba a fost captată și adusă la laborator de d-l Ing. G. Gane Metan..................................................97 Q/„ Bioxid de carbon........................................1 % Oxigen . . . . .................... . 0,4 % Azot..............................■...................l,6°/<, Puterea calorifică determinată cu calorimetrul Junker 8296 calorii. (1) Gazele provin din nisip meotic uscat de la adâncimea de 230 m. ANALIZE DIN LABORATORUL DE CHIMIE 563 IV. Analize de cărbuni. Cărbune de Ia Oiești Pământeni (jud. Argeș) Chimist: G. Gane Acest cărbune e compact, cu aspect bituminos. 1. Analiza complectă: Apă și substanțe volatile până la 105°C • 13,4% Substanțe volatile...........................37,9% Carbon fix...................................47,1% Cenușă (rezidiu)..............................1,6% Cenușa e formată aproape în totalitate din sesquioxid de fer. 2. Substanța bituminoasă extrasă cu cloroform, într’un Sohxlet, reprezintă 0,46%; e de culoare brună, cu miros aromatic. 3. Determinarea puterei calorifice: cu bomba Mahler în calorimetrul Berthelot, (determinare făcută de d-1 V. Dumitriu) 6160 calorii. 4. Marna găsită în jurul zăcământului de cărbune c de culoare ce- nușie și conține 0,04% substanțe bituminoase, extrase cu cloroform într’un Sohxlet. Cărbune din Turcia. (trimis la analizat de D-1 M. Rădulescu din Constantinopole). Chimist: C. PETRONI Apă............................3,00% Materii volatile..............31,17% Carbon fix................... 60,03% Cenușă.........................5,80% Cărbunele are o putere calorifică de 7626 calorii, coksifică și con- ține pirite. Institutul Geological României 564 V. DUMITRIU Chimist: C. PETRONI No. curent o Rezidiu —150° Rezidiu 1 [ CC te c c 2 594 0,8705 1 1 1 1 Verde închis 1 1 cx 'o > M 4 CO 0,729 30,0 0,814 31,8 27,8 30,0 30,1 57u 0,732 30,5 0,816 52,7 14,1 28,7 57,2 — S = 2 o Q pj w o O O 3 p Adâncimea in m. Densitatea 15°C Viscbsitatea î 20»C Inflamabili' tatea Culoarea Mirosul 31,4 63,5 p p 150-300» Sil Distilația în-1! cepe la p 2- P 22 O 2 p< C — □ ftî O O o P as 5 o w > 1 $ p a> pi V. Analize de petroleuri brute din țară. Institutul Geological României 1NSTITUȚIUNILE CU CARE INSTITUTUL GEOLOGIC AL ROMÂNIEI ESTE IN SCHIMB SAU CĂRORA LISE TRIMITE ANUARUL EUROPA Austro-Ungaria. Agram. Laborat. dc geologie — Universitd. Budapesta. Foldtani Kdzlony. Fdldtani Intdzdt. Institut gdographique de l’Universitd. Laborat. geologique du Polytechnicum. Cracovia. Academie de Sciences. Gras. Geolog. Institut der Universitat. Leoben. Montanistische Hochschule. Prag-Praha. Comită f. d. naturwiss. Landesdurchforschung von Bdhmen. Verein ) Office of Experiment Station. United Staates geological Survey. Smithsonian Institution. AUSTRALIA. Adelaide.. Brisbane. Melbourne. Perth. Noua Seelanda. Wellinglon. Geological Survey of SoutlvAustralia. » » » Queensland. » » » Victoria. » » » Western-Australia. Geological Survey of New-Zealand. Institutul Geological României 16 RZ CUPRINSUL Pag. Dr. Ion PopESCU-Voitești. Contribuțiuni Ia Studiul statigrafic al numuliticului depresiune! getice (România apusană) ................................... 373 Radu Pascu. Răspândirea șisturilor verzi, a jurasicului și neocretacicului in Dobrogea................................................................ 395 Radu Pascu. Asupra prezenței pliocenului în Dobrogea.......................... 400 Dr. L. Edeleanu. Raport asupra activității laboratorului de chimie în 1908 — 1909 ..............■.................'........................... 402 Dr. L. Edeleanu, Prof. D. G. Many, Prof. Gr. Pfeiffer, și In j. G. Gane. Studiu asupra lampantelor obținute din principalele țițeiuri românești. 412 Dr. L. Edeleanu și G. Gane. Studiu comparativ între țițeiuri de origini diferite............................................................... 433 Dr. L. Edeleanu și Silvia Dulugea. Determinarea viscosității uleiurilor de uns cu viscosimețrul Engler. ........................................ 485 Dr. L. Edeleanu și Silvia Dulugea. O metodă de separațiune a hidro- carburelor aromatice și a produselor rezinoase din petrolurile brute . 506 Const. Th. Petroni. Coificienții de dilatație a petrolurilor brute din Ro- mânia și a derivatelor lor.............................................. 518 Const. Th. Petroni. Studiu comparativ între punctele de inflamabilitate a petrolurilor lampantc determinate cu aparatele Abel-Pensky și Granier. 535 V. DUMITRIU. Compozițiunea gazului obținut prin distilațiunea uscată a lig- nitului din România (Comunicare prealabilă)............................. 546 Analize executate în laboratorul de Chimie ................................ 1 556 ) CONTENU — IN HALT Pag. Dr. Ion Popescu-Voitești. Contributions ă l’etude stratigraphique du num- mulitique de la ddpression getique (Roumanie occidentale)............. 275 RadU Pascu. Die Verbreitung der Grtinschiefer, der jurasischen und neocre- tazischen Schichten in der Dobrogea................................... 395 RADU Pascu. Ober das Vorkommen des Pliocăn (dacische Stufe) in der Do- brogea ............................................................... 401 Dr. L. Edeleanu. Rapport sur l’activitd du Laboratoire de Chimie en 1908— 1909 .................. fr-r-................................. 407 Dr. L. Edeleanu, Prof. D. G. Many, Prof. Gr. Pfeiffer et Ing. G. Gane. Etude sur les lampants obtenus des principaux petroles bruts roumains 422 Dr. L. Edeleanu et G. Gane. Etude comparative sur les petroles bruts d’o- rigines differentes................................................... 443 Dr.L. Edeleanu et Silvia Dulugea. Dătermination de la viscosite des huiles de graissage avec le viscosimfetre Engler...................... 490 Dr. L Edelenu ct SILVIA Dulugea. Separation des hydrocarbures aroma- tiques et des produits rdsineux du petrole brut par l’acide sulfurique 511 Const Th. Petroni. Les cceficients de dilatation des pdtroles bruts de Rou- manie et de leurs, ddrives . ......................................... 524 Const. Th. Petroni. Etude comparative entre les points d’inflammabilite des petroles lampants determinds â l’aide des appareils Abel-Pensky et Granier............................................................ 539 V. Dumitriu. Note pr61iminaire sur la composition du gaz qui resulte de la distillation seche du lignite roumain................................. 551 .Z" A Institutul Geologic al României IGR