ASUPRA
CALCARURILOR SARMATICE
DIN NORDUL MOLDOVEI
DE
Prof. Dr. I. SIMIONESCU.
Ca o variațiune în monotonia depozitelor sarmatice din răsăritul
Europei, de mult încă *) s’a semnalat prezența unor coline călcăroase,
cari încep din Galiția de răsărit — aproape de Brody — și se țin lanț
de a curmezișul Volhiniei, Podoliei și Basarabiei. La 1899 am arătat că
aceste calcare se întind și pe pământul Moldovei, aducând prin câteva
notițe 2) oarecari lămuriri asupra acestei formațiuni, scăpate din vedere
puținilor ceretători, cari s’au îndeletnicit cu geologia Moldovei de Nord.
Având ocazie — prin însărcinarea ce mi s’a dat de către direcția Insti-
tutului geologic al României — de a studia mai amănunțit regiunea
Prutului din Jud. Botoșani și Dorohoi, voiu complecta aici datele publi-
cate anterior.
Calcarurile sarmatice apar răzlețe pe o distanță lineară de peste
26 km. fiind tăiate în latul lor de Prut, dela Livenii vechi (J. Do-
rohoi) și până la Stefănești (J. Botoșani). La suprafață nu se ivesc
decât din distanță în distanță, sub formă de creste albe, lipsite de o
vegetație bogată, în contrast astfel cu dealurile învecinate, largi, aco.
perite de întinsul covor al pajistelor ori al ogoarelor. Prin caracterele
morfologice legate de natura rocei, aceste creste dau pitorescului local
*) Barbot de Marny în Sitzungsb. d. K. Akad. d. WlSS. Wicn 1866.
’) I. Simionescu Uber d. Auftreten des Toltry-Kalkes in Rumănien. Verhandl.
<1. K. gcol. R. Anstalt. Wicn. 1899.
— Constituția geologică a țărmului Prutului din nordul Moldovei. Publ.
fond. V. Adamachi. Acad. Rom. No. VII. I9OI.
— Contribution ă la geologie de la Moldavie. Annales sc. de l'Universitd
dc lassy 1903.
1
Institutul Geologic al României
140
I. SIMIONESCU
o variațiune, împrumutând văei Prutului din regiunea pomenită, un far-
mec deosebit; sceneriile stâncilor colțuroase, rupte în bolovani asvârliți
unii peste alții, ce se văd la fiecare pas prin părțile muntoase, se îm-
bină cu liniștea coturilor deschise, croite de apa întinerită pentru mo-
ment, silită să dea printre colții ce i se pun în drum. Vegetațiunca
însăși capătă un caracter propriu, flora calcarurilor, fiind diferită de
aceea obișnuită de prin prejur, formând ca niște insule floristice cores-
punzătoare insulelor petrografice.
Creasta cea mai de sud, apare lângă Stefănești, la Stânca, de unde
și numele de «Calcaruri de Stânca» ce am dat acestor sedimente. Deși
se ridică cu puțin deasupra liniei de 100 m. și are abia o lungime de
trei km., totuși din cauză că e erodată mai în adâncime de apa Prutu-
lui ce o ocolește din trei părți, ea apare din spre sud-est ca un masiv
de calcar puternic, despărțit numai prin lărgimea râului de stâncele de
pe țărmul basarabean. Natura calcarului e destul de variată. Când compact
Fig. 1. Calcarul miodoboric dela Stânca (Stefănești Jud. Botoșani).
In dreapta Stânca din Basarabia a cărei continuare cu cea din România c tăiată de albia
îngustă a Prutului (Fotografiat G. Macovci).
și fără nici o urmă de fosile, când plin de Șerpuia gregaris, ori de
tiparuri de Cardium protractum, C. ruthenicum, Modiola navicula cu
rari urme de Mohrensternia înfiata, Hydrobia sp. Trochus efr affinis.
Bryozoerii, care în Rusia par a fi jucat un rol însemnat în clădirea cal-
carurilor, aci sunt pe planul al doilea, deși nu sunt rari bucăți de
calcar pe care briozoerii se întind cași lichenii, acoperind tuburile sub-
țiri de Șerpuia ori fiind străbătuți de elc.'După cum am arătat aiurea
(Constit. geol. a țerm. Prutului etc.) nu se observă nici o urmă de stra-
tificare vădită în calcar. Ceeace cred că trebuie de scos în relief, sunt
faptele următoare :
Institutul Geologic al României
ASUPRA CALCARURILOR SARMATICE
141
a)	La bază, calcarul e în mare parte compact, fără urme de fosile
ori cu rari tiparuri de Cardium. La microscop se arată foarte fin granu-
lar, cu numeroase crăpături umplute cu calcită mai limpede.
b)	Tranziția către partea superioară, un adevărat aglomerat de
scoici' învelite într’o crustă călcăroasă fibroasă, e făcută de calcarul
cu Șerpuia. Tuburile acestor vermi sau îmbracă scobiturile calcarului
păstrate și azi așa cum desigur trăiau în mările de pe atunci sau sunt
cimentate de un calcar mai compact ori numai învelite cu o pătură
destul de groasă (uneori de 5 mm) de crustă călcăroasă. In această zonă
de tranziție am găsit câtevă scoici de Ostrea, cu tuburi de vermi pe ele.
Partea vestică a Stâncei, ca și cea nordvestică, dispare sub man-
taua de lut galben ce formează malul Prutului până la Lihnești. Urmă-
rind însă ruptura malului, calcarul apare continuu, căci se ivește sub
satul Râșca în formă de colți, mai bine prinși când apa râului e scăzută.
La curba de nivel de 70m, deci cam 30m. sub vârful calcarului
dela Stânca, între această din urmă localitate și Lihnești, apar argile
în pături subțiri, acoperite de prundișurile ce suportă lutul galben. Aceste
argile sunt fosilifere, dar fosilele sunt într’o stare de păstrare cam rea,
fiind turtite ori numai ca tiparuri, improprii de cele mai multe ori pentru
o determinare sigură.
Majoritatea faunei dela Lihnești e formată de genul Cârdium ;
unele exemplare sunt mult apropiate — atât prin conturul lor cât și
prin neegalitatea coastelor de C. Barboti Hoern, (1) pe când altele
par a fi identice cu C. protractum, așa de numeroase în călcaturile în-
vecinate. In argilele dela Râșca, pe lângă scoici de Cardium mici, se
găsesc destul de multe valve strivite de Ervilia podolica var. dissita
Eichw, precum și exemplare mai bune, aparținând, prin scoica lor puțin
inaequilaterală, la acele forme de trecere între E. trigonula Sok și E.
podolica Eichw, care au fost studiate de Laskarew (2) din păturile de
Buglowka.
Dela Lihnești și până la Movila-Ruptă, țărmul e alcătuit din lutul
cuaternar, ce acopere cu năruiturile sale, tot ce s’ar putea află sub el. In
schimb cotul dela Movila-Ruptă e săpat în întregime în stânca de cal-
car, dar care nu se ridică până la nivelul celeia de lângă Stelănești, căci
drumul ce duce Ia Serpenița, cam corespunzător în unele locuri nivelu-
lui de 100 m., este săpat în argilă. Ceiace eră de presupus la Lihnești,
se arată ca un fapt sigur la Movila-Ruptă: argilele sarmatice sunt de-
asupra calcarului, care trebue să fi avut primitiv un profil neregulat. In
(1) N. Andrusow. Die siidrussischen Neogenablagerungen. 3-ter Th. 1902 Tab.
LX. fig. 10-14.
(2) Die Fauna cier Buglowka-Schichten in Volhynien. Mem. com. geol. St.
Petersburg Nouvelle Serie Licf. 5. I9O3.
142	i. S1MIONESCU
unele puncte «reciful» continua a se înălță prin activitatea vermilor, în
alte puncte condițiunile fizice erau favorabile depunerii mâlului fin ce a
alcătuit argila. Preexistența călcaturilor în vremea când s’au depus ar-
gilele, este arătată prin bolovanii de Calcar de Stânca, nerostogoliți, în-
conjurați de elementul argilos cu scoici izolate de Cardium protrac-
tum. Marnele calcaroase sau calcarurile mărnoase ce se intercalează ar-
gilelor și acoper bolovanii de calcar, arată triturarea unor stânci calca-
roase din apropiere. Aceste marne, în straturi subțiri, sunt uneori ade-
vărate lumachele, formate din scoici diferite așa de dese, încât alcătuesc
în întregime roca. Abia de se poate însă recunoaște printre ele bucăți
de Cardium ori de Modiole costate (probabil M. navicula ca și în Pâ-
rău! lui Istrati).
Calcarurile dela Movila-Ruptă sunt în totul identice cu acele dela
Stânca ori dela Ripiceni. Când compacte și cu tuburi rezlețe de Șerpuia
ori tiparuri de Cardium, Modiola, Trochus, Rissoa inflata, când un
aglomerat de Cardium protractum și Mod. navicula alături de tuburi
numeroase de Șerpuia învălite de calcită și printre care s’au păstrat câte
un tipar de Hydrobia și Rissoa.
Dela Movila-Ruptă și până la Ripiceni, din nou calcarul nu poate
fi urmărit, din cauza lutului cuaternar dezvoltat, în care s’au găsit nu-
meroase resturi de Elephas primigenius, păstrate de direcția fabricei de
zahar ca și în Muzeul laboratorului de geologie al Universității din Iași.
Stânca dela Ripiceni ridicată până aproape de 120 m., pe o lun-
gime de cam 1 km., e alcătuită din calcar la fel cu acel de lângă Ste-
făneștL Exploatări mai temeinice pentru fabricarea varului, arată că în
lăuntrul ei roca este străbătută de numeroase diaclaze, umplute cu o
substanță marno-calcaroasă, de sigur la fel - ca origine — cu terra rossa
din alte părți. Calcar compact, cu tuburi rezlețe de Șerpuia, cu tipa-
ruri de Cardium, Modiola, rari Trochus, apare la microscop alcătuit
din grăunțe strâns alipite ca și cel dela Stânca. Tuburile de Șerpuia
sunt pline cu calcită limpede ca și cimentul ce le înconjură și care li-
pește părțile mai dense. Alte ori calcarul din contra e alcătuit numai
din tiparuri de Cardium protractum, Modiola navicula; în cimentul
calcaros ce înglobează aceste scoici se pot prinde tuburi rari de Șerpuia
și numeroase urme de Rissoa angulata, inflata. In sfârșit sunt părți
alcătuite numai din tuburi de Șerpuia, unele întregi, altele sfărâmate,
rupte și cimentate locului, alăturea de puține scoici de bivalve asvârlite
de valuri.
Dacă in malul Prutului nu se vede continuarea calcarului dela Mo-
vila-Ruptă cu acel dela Ripiceni, săparea unei fântâni în ograda fabri-
cei de zahăr, dovedește existența lui în adâncime fiind acoperit de ar-
Institutul Geologic al României
ASUPRA CALCARURILOR SARMATICE
143
gile la fel cu acele dela Lihnești. Profilul luat în acest punct e ur
mătorul:
Lut galbăn și pământ	vegetal................................6m-5
Prundiș.............................................................2m
Argilă vânătă, fosiliferă, după mărturisirea d-lui inginer Xignesse,
directorul fabricei..................................................8m'
Calcar.
Din spusele fântânarilor, calcarul a fost întâlnit și la săparea unei
fântâni din satul Ripiceni, ca și la Bold, mai către nord.
Deși în această din urmă localitate nu am întâlnit calcarul in-situ,
elementul calcaros apare în albia pârăului Volovăț sub formă de marne
calcaroase dure, analoage celor dela Movila-Ruptă, deasupra argilelor și
dedesubtul prundișului acoperit de lutul cuaternar. Mai sus însă, sub
curte, calcarul răsare din învelișul superficial, arătându-și prezența.
Sub satul Stroici, calcarul se ivește numai la fața apei; mai către
nord însă, în dreptul pichetului flrițeni No. 64 creasta de calcar se ri-
dică din nou, mai sus de 110 m. ca prelungirea stâncelor din Basarabia.
La Manoleasa, Prutul își taie albia tot în calcar, care se ridică din
ce în ce mai în înălțime, întâi la fața apei, apoi până la jumătate din
mal, formând în urmă Stânca lui Botez, ce ajunge cam la 100 m. Intre
cele două creste rădicate Stânca lui Botez spre nord și cea dela Ripi-
ceni spre sud - e vădit că condițiunile de formare ale calcarului nu au
fost prielnice; în depresiunea născută s’au depus elemente argiloasc, ce
cuprind bolovani de calcar năruiți din vecinătate. In adevăr într'o râpă
din apropierea satului Manoleasa, se poate observă următorul profil (fig. 2).
a)	Bolovani de calcar de Stânca,
înconjurați de argile friabile
b)	Deasupra acestora, marne argi-
loase intercalate argilelor, ce devin către
partea superioară — în care e săpat dru-
mul la Serpenița din nou marnoase.
Marnele sunt fosilifere și din cauza ma-
relui număr de Rissoa — mai mult R.
înfiata — ce domină, pot fi denumite
Marne cu Rissoa. Pe lângă aceste mici
scoici, se mai găsesc: Bulla sp., Hydrobia
Fig. 2. Secțiune' in malul Prutului
la Manoleasa. (M. dans la fig. 4).
c = blocuri de calcar (blocs cal ca ireal; « =
argile (argilcs); m = marne cu Ri^oa
(marnes A Rissaa)
sp., Ervilia podolica var., Cardium sp., tuburi rezlețe de Șerpuia.
Mai în sus de Manoleasa, ultima creastă e aceea din coada satu-
lui Livenii vechi, care e și cea mai înalt răsărită (134 m.). Calcarul e
la fel cu cel descris. Mai spre nord de Liveni, roca despre care fu vorba
aci, e subordonații elementului argilos; din schimbarea cam bruscă a
stratigrafiei s’ar putea deduce că marginea nordică, relativ apuseană, a
Institutul Geologic al României
144
I. SIMIONESCU
« reciful ui» călcăros e sub forma unui părete abrupt. In adevăr, în pâ-
râul Armașului, ce înconjoară capătul Livenilor-noi, succesiunea pături-
lor (Fig. 3) e următoarea (din jos
in sus):
a)	Argile vinete, moi, fosilifere.
b)	Calcar oolitic cenușiu, pro-
venit numai din sfărămături orga-
Fig. 3. Secțiune in Pârâul Armanului
(A dans la fig. 4)
a = argile (argilcs); co = calcare oolitice cu fora-
minifcre (calc. ool. îi foram.); a = argile; «>h =
argile mărnoase; c = calcar (calcaire toltri*
que); q = cuaternar (quatcrnairc).
nice. Structura
oolitică manifestă
în secțiuni, nu este însă așa de
pronunțată ca în calcarurile similare
din pârâul lui Istrati. Foraminifejele
din grupa Miliolidelor, joacă U'n rol
însemnat la constituirea rocei, dar
în acelaș timp și fragmente de alge călcăroase, care nu pot fi decât
NuUipore^ provenite din sfărâmarea marnelor friabile mediterane ce se
întâlnesc mai către nord. Secțiuni de Șerpuia se întâlnesc mai rar ca
și gasteropode indeterminabile.
c)	Deasupra calcarului oolitic și cuprinse în marne argiloase, apar
calcaruri analoage celor de Stânca, dar numai ca o pătură subțire și
deopotrivă de groasă.
d)	Marne argiloase, din ce în ce mai albe, formează suportul pă-
mântului arabil, după cum am putut constată într’o săpătură de fântână.
Mai spre nord încă, profilul se complică prin aparițiunea păturilor
marine, după cum se poate constata din toată regiunea până la Mitoc.
In pârâul lui Istrati ca și în cele câteva pârâiașe ce se varsă în
Prut, se poate observă succesiunea următoare de pături (iarăși de jos
în sus):	•	•
a)	Marne albe cretacice.
b)	Conglomerate silicioase, peste 2 m. grosime.
c)	Bancuri de calcar litotamnic.
d)	Marne cu Nullipore.
e)	Argile foioase vinete groase cam de 2 m, D.
f)	Calcaruri oolitice în pături de 3—4 dm., despărțite prin șuvițe
argiloase, în totul având o grosime de 1 m. a 2 m.
g)	Calcaruri de Stânca sub formă de bolovani cavernoși cu Car-
dium ori compact și nefosilifer.
h)	Marne argiloase cu Ervilia și Modiola cuprind bolovanii căl-
căroși din toate părțile, îi acopăr și la rândul lor sunt acoperite de:
i)	Prundișurile și pământul vegetal.	:
Din întreaga succesiune, importante sunt calcarurile oolitice, mult
mai tipice decât acele din valea Armașului. Sunt mai gălbii, iar micros-
copul arată structura oolitică în toată deplinătatea ei.
Institutul Geologic al României
ASUPRA CALCARURILOR SARMATICE
145
Sâmburele bobului oolitic, e de cele mai multe ori o scoică de
Miliola (Biloculina, Tr iloculina, Quinqueloculina), Truncatulina, No-
dosaria ori de gasteropode (Rissoa, Bulla) învălite în o crustă de cal"
cită radiar dispusă; boabele oolitice sunt cimentate intre ele prin cal
cită granulară, limpede.
Sub formă de lespegioare colțuroase, în această văiugă am găsit
aceleași calcaruri puțin mărnoase—adevărate lumachele compacte—cari
au fost observate in silit la Movila-Ruptă. Aci scoicclc sunt cevâr mai
bine păstrate așâ încât s a putut recunoaște următoarele formei
Polistoniella sp.	mai pronunțate decât la C. pictum,
Modiola navicula.	asemănând-se prin aceasta cu C:
— cfr. volhynica.	deforme.
Ervilia apropiată de E. Trigo-	Rissoa înfiata,
nula.	„ angulala	1 . ■ ii
Cerithium sp. cu nodulele mult	Trochus cfr. affinis.
1 _• . ' 1
Generalități. Acest din urmă profil e însemnat nu numai pentru
determinarea vremei când s’au depus calcarurile de Stânca, dar și prin
stabilirea unei zone de trecere între mediteranul marin și sarmaticul in-
ferior (Volhinianul) așâ de dezvoltat in toată regiunea deluroasă din
Moldova. Prin lipsa formelor comune cu Volhinianul moldoveneșc, a
cărui faună a fost arătată aiurea, (1) prin numărul mare de foraminifere
și de exemplare de Ervilii asemănătoare cu E. trigonula, argilele, cal-
carurile oolitice și lumachelele citate ce acopăr sau baza calcarului de
Stânca (Lihnești, Ripiceni, Manoleasa) la nivele deosebite sau se sprijină
pe păturile marine (Pâr. Istrati), pot li cu drept cuvânt luate ca cores-
punzând păturilor de Buglowka, care arată, în Vclhinia trecerea pături-
lor marine la cele sarmatice. Condițiunile stratigrafice din Moldova nu
sunt neasemănătoare cu acele din această provincie, (2) întru cât să poate
compară două regiuni depărtate între ele de peste 200 km, luându-se
în seamă insă puțina complecsitate ce s’a observat până acum în dis-
tribuirea păturilor sarmatice. Nicăeri, în regiunea studiată, fauna argile-
lor, a marnelor ori a calcarelor oolitice nu cuprinde în marc număr
fosile de ale sarmaticului inferior, iar speciele de Cardium, Ervilia ci-
tate au mult mai mare asemănare cu cele descrise de Lascarew. Din
această cauză se impune studiul paleontologic al faunei acestor pături,
ce va fi dat atunci când se vor întâlni pături mai fosilifere ori fosile
mai bine păstrate.
(1) I. SiMlONESCU. Descrierea câtorva fosile terțiare din nordul Moldovei. Publ.
fond. V. Adamaclii Acad. Rom. No. VI. 1901 și Annalcs sc. de l'Univ. d. lassy 1902.
(2) W. Lascarew. Bemcrkungen Uber die Mioc.'lnablagerungcn Volhyniens.
Iahrbuch d. K. geol. Reichsanst. Bd. 49 1899 p. 517
Institutul Geologic al României
146
I. SIMIONESCU
Din observațiunile de mai sus, se pot trage oarecari concluziuni
și asupra vrâstei calcarurilor de Stânca. Teisseyre (1) a fost cel dintâiu
care a arătat vârsta sarmatică a Myodoborelor din Galiția; Michalski (2)
mai târziu, a redus calcarul sarmatic numai la un învăliș superficial de
Șerpuia și Bryozoeri, ce acopere adevăratele recife, de vârstă mediterană.
In Moldova, baza calcarului nu e fosiliferă. Coralii, Permetus,
Pecten cari s’au găsit chiar și în Basarabia (3), lipsesc la noi cu desă-
vârșire, cel puțin au rămas până acum neobservați. Ceeace mă face să
cred că la noi n’a putut fi o excepție și că recifele au început a fi clă-
dite încă din vremea mediterană, este tocmai dezvoltarea calcarului ne-
fosilifer dela bază, în cari orice urmă de organizm a dispărut, după cum
se întâmplă în cea mai mare parte din calcarurile recifale. Numai cele
câteva scoici de Ostrea, găsite la Stefănești, ar fi un indiciu de natura
marină a calcarului. Totuși existența acestor praguri călcăroase înainte
de vremea sarmatică, poate fi dedusă la noi și prin pozițiunea tuburilor
de șerpuia. Acești vermi sedentari, nu încep a fi în mare număr repre-
zentați decât către vârful recifelor, căptușind uneori scobiturile calcaru-
rilor preexistente, după cum se întâmplă și azi la marginea mărilor.
La noi nu se arată, pe o suprafață mai mare, decât scoarța su-
perficială sarmatică, fie din cauză că partea sudică a calcarului e ruptă
și lăsată mai în jos (Michalscki, 1. c. pag. 887), fie că aici condițiunile de
Fig. 4. Profil dealungul Prutului (Profil le long <1. Pruth).
Scara: Lungime i:rooooo; InAJțime 1:5000.
ca = calcar de St&ncafcnl-
caire toltrique)
j = marne cretacice (cre-
ta cc)
= conglomerate mioccne]
,	' (miocene)
j = calcar și marne cu |
Nullipore
/. o = argile cu blocuri de calcar I !cuuches
7 = calc, oolitice cu foramimferc J tion.
R = Râpiccni; V = VolovAJ; M. = Mano!casa
Ba = Stânca lui Botez; L=Livenî; A =
pir. Armașului;
PP = linia Prutului
/= PârAul lui Istrati
formare ale calcarului marin erau mai nefavorabile decât în spre nord.Capătul
fiind mai puțin dezvoltat, mai larg, deci mai lăsat chiar decât acel din
Basarabia, valea Prutului nu a tăiat decât învălișul extern și acela acoperit
(1)	Der podolischc Hligclzug d. Miodoborcn als cin sarmatischcsBryozOcn-Riff
Iahrb. d. k. k. gcol. R.-Anst. 1884. Bd. 34. p. 299.
(2)	Sur la nature giologiquc dc la chainc dc collines dc Podolie, nommdes.
«Toltrv». Bu). corn. gcol. St. Petersburg 1S95. Voi XIV.
(3)	A. Michalski. I.cs Myodobory en Bessarabic, ibid. 1903. Voi. XXI, p. 835.
Institutul Geologic al României
ASUPRA CALCARURILOR SARMATICE
147
în mare parte de mantaua sarmatică ori de lutul cuaternar, care a făcut
cu putință ca râul, să taie o vale epigenetică și să nu înconjure spre
apus șira de calcar. Tot pe seama acestor condițiuni nefavorabile de zi-
dire a calcarului e de pus probabil și profilul său neregulat chiar de pe
la începutul vremei sarmatice. Pe când colinele toltrice din Podolia—
cel puțin judecând după profilul schematic dat de Mihalski — repre-
zintă coame înalte și continue, în Moldova sunt ca niște valuri împie-
trite; unele mai dezvoltate, arătând cum trebuia să fie în toată lățimea
lor când condițiunilc de formare ar fi fost favorabile, altele rămase la
un nivel mult mai inferior, peste ele depunându-se argile și marne ce
conțin bolovani năruiți din crestele învecinate. Pe când emersiunea de-
finitivă a bandei miodobarice, a avut loc în Basarabia (1) către mijlocul
sarmaticului, în Moldova, formațiunea ei trebue să fi contenit încă îna-
inte sau la începutul depunerii Volhinianului, deci cam în fază de tre-
cere dintre miocenul marin și sarmatic. întreaga faună cunoscută la noi
din călcările toltrice nu conține nici o formă caracteristică pentru Vol-
hinian. Nici Tapes, nici Mactra ori Cerithium nu au fost până acum
întâlnite.
In schimb atât formele de Cardium {C. protractum, C. rutheni-
cum) cât și gasteropodele mărunte (Rissoa inflata, angulata) se găsesc
în toiul lor în păturile de trecere dintre miocenul marin și sarmatic.
Procesul de formațiune al stâncilor de calcar de pe teritorul țării
noastre poate fi rezumat astfel:
încă de pe vremea miocenică, când în spre Rădăuți se depuneau
călcaturile cu nullipori, între Liveni și Stefănești se ridicau fie (2) prin
activitatea coralilor (Michalski) mai mult însă (3) prin îngrămădiri de
alge, edificii reciforme. Din cauza neegalei lor dcsvoltări sau prin ero-
siuni postincditcranc, suprafața lor prezintă un relief neregulat, ac-
centuat mai târziu prin activitatea vermilor sedentari {Șerpuia) și în
mică parte a briozoerilor, cărora se întovărășesc îngrămădirile în mare
număr de bivalve (Cardium, Modiola). In văgăunele longitudinale, ur-
marea neregularității reliefului, se depuneau în acelaș timp argile — în
(i)	A. Michalski 1. c. p. 891.
(2)	Faptul că în păturile meditcranc, desgolite în toată grosimea lor la Mitoc
și împrejurimi, nu ara găsit nici cu, nici D-L MACOVEI, care a studiat regiunea în
vara aceasta, cea mai mică urmă de corali, deși se află în apropierea, «recifelor,
cc se formau, mă face să mă îndocse de origina coraliană a calcarurilor din Mol-
dova, înclinând mai mult spre părerea lui Laskarew, că el ar li putut proveni
prin îngrămădirea algelor nulliporc.
(3)	Recherches geologiques dans la pârtie sud. ouest de la feuille 17. Bul.
corn. geol. Voi XXIII. 1904. pag. 178.
Institutul Geologic al României
148
l. SIMIONESCU
spre partea sudică cu apă mai liniștită, — ori marne și calcaruri oolitice
în partea nordică îndreptată către largul mării ce se întinde peste Bu-
covina și Galiția. Bolovani de calcar rupți din creste se amestecau cu
argilele bazale, sau materia călcăroasă provenită din triturarea lor se
depunea în pături subțiri de calcar ori marne călcăroase. Ele au fost
acoperite peste tot de mantaua năsipurilor sarmatice inferioare, înlătu-
rate apoi prin erosiune.
SUR LES CALCAIRES SARMAT1QUES (MYODOBORY OU TOLTRY)
DE MOLDAVIE
La bande calcaire miodoborique de Russic, se continue sur le
territoire roumain et y affleurent, sous forme de cretes peu accen-
tu6es comme relief, de Livenii noi (Jud. Dorohoi) jusqu’â Stânca preș
de Stefanesti (Jud. Botoșani), sur une largeur de 26 km. La pârtie
basale, marine, du calcaire, observee en Basarabie et Volhynie, est tres
peu manifestee en Moldavie, soit qu’elle est peu developpee — comme
en Galicie, — soit qu’elle est plus profonde que le lit du Pruth (P. P.
dans le profil), riviere que a creuse sa vallee epig6netique â travers la
bande. Neanmoins, on peut deduire l’existence d’un support presarma-
tien par Ies quelques valves d’Ostraea trouvees ă Stânca et par Ies
Serpules qui tapissent le calcaire caverneux. L’^corce des cretes. la seule
pârtie bien denudee, est formee par le calcaire â Serpules; Ies bryozo-
aires y ont jou6 un rble secondaire. Au contraire Ies bivalves (Cardium,
Modiola) et quelque fois Ies petits gasteropodes (Rissoa) sont en si
grand nombre, qu’ils constituent presque entierement la roche. La puis-
sance du calcaire n’est pas uniforme. 11 y a des endroits ou l’activitâ
des organismes a ete favorisce, en bâtissant Ies proâminances des crâtes,
Dans Ies ddpressions qui alternent avec celles-ci (voir le profil general).
1 element calcaire a ete* remplacâ par l’616ment argileux ou marneux.
L’argile ă Cardium, Ervilia et Syndesmya remplit Ies escavations de
Lihnești; Ies marnes â Rissoa cclles de Movila-Ruptă et de Manoleasa,
tandisque sur le versant nord de la bande miodoborique, Ies calcaires
oolitiques â foraminifî-'rcs s’intercalent aux argilcs et marnes, qui compren-
nent des galcts non arrondis et du calcaire toltrique sans fossiles,
analoguc â celui qui forme le support du calcaire â Serpules. Les assises
marno-argileuses et les calcaires oolitiques sont importantes par leur
faune qui n’est pas encore franchement sarmatienne, mais contient des
formes analogues â ceux des couches de Bouglowka. Je les considere
commes des couches de transitions reposant sur les calcaires â Nulli-
pores et sur les marnes â Pecten elegans et suportant le volhynien si
bien developp6 dans le reste de la Moldavie.
Institutul Geologic al României
IGRZ
ASUPRA CALCARURILOR SARMAT1CE
149
Le rapport de ces argiles avec Ies calcaires ă Serpules, le manque
des lormes caracteristiques pour le volhynien dans la faune du calcaire,
me font croire que la fonnation de celui-ci a cess6 avant le ddpOt du
sarmatien inferieur, en tont cas avant le Bessarabien ; donc, avant L’6m-
merssion definitive de la bande miodoborique de Bessarabie (Michalski
1. c. pag. 891).
Vu le fait que dans Ies couches marines de Mitoc, quelques kilo-
mutres sculeinent plus au nord du calcaire toltrique, on ne trouve aucunc
trace de coraux, l’auteur doute de l’origine coralienne de la bande mio-
doborique et incline plutot â l’opinion de Lascarew, qui atribue la for-
mation des «recifs» â l’activitd des Nullipores. Ces algues forment entie-
rement Ies couches calcaires de Pârăul lui Istrati (I dans le profil ge-
neral), mais elles se prolongent probablement sous le calcaire toltrique,
parceque des debris de Lithothamnium se trouvent dans Ies oolites
d’Armaș.
Institutul Geologic al României
DESCRIEREA GEOLOGICĂ
A
REGIUNII CODAEȘTI ȘI RADUCANENI
DIN
MOLDOVA DE NORD
(FOILE SERIA VIII, COI.. X ȘI Y).
DE
R SEVASTOS
I.
Regiunea Codăești.
Relieful rcgiunei e format de ramificațiunilc dealurilor Repedea-
Bârnova. Ele se îndreaptă cam către SE. și sunt despărțite între ele prin
Vaslueț și afluenții săi pârâul Dobrovăț și pârâul Cuțicna. La răsăritul
foaei avem dealurile, ce formează linia despărțitoare a apelor între Vas-
lueț și Crasna. Astfel cea mai mare parte din suprafață aparține baze-
nului Bârladului, afară de o mică porțiune, colțul NE. al foaei, care își
scurge apele sale către Prut, anume scobitura Covasnei.
Cursurile mai însemnate, care drenează regiunea sunt trei: Vaslucțul,
Dobrovățul și Cuțicna. Vaslucțul are un șes cu aluviuni începând la sud
de Schitul Ducăi prin o lățime de 500 m. In fața confluenței părâului
Tabăra și a Pocreacăi se lărgește puțin, însă în general rămâne mai în-
gust de 1 km. Dobrovățul are un șes cam tot atât de îngust și prezintă
aluviuni pe o lungime de 14 km. Cuțicna arc aluviuni începând din
dreptul satului Cujba până la confluența sa cu Dobrovățul, ce arc loc
la Codăești, adică pe o lungime de 12 km. Șesul său e mai argilos de-
cât al precedentului.
Bazenul Covasnei.
Bazenul Covasnei face parte din trei județe: Iași, Vaslui și Fălciu.
Hotarul s'a tras fără a se ține scamă de configurațiunea topografică și
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODÂEȘTi ȘI RÂDUCĂNENI
151
ușurința de comunicație a locuitorilor. Astfel cei din satul Hilița trebue,
să urce dealul de 300 m. pentru a se scoborî la Primărie la Poiana-
Cârnului, cei din Covasna iarăși peste deal trebue, să meargă la Cozia,
pe când natural se impune unirea acestor sate cu Costulenii și deci ali-
pirea la jud. Iași, unde pe de altă parte și capitala județului le vine mai
aproape decât Vasluiul sau Hușii.
Bazenul Covasnei cu al afluentului său Hilița este alcătuit din de-
pozite sarmatice in cari putem deosebi 4 orizonturi petrografice: 1. Ar-
gilele inferioare impermeabile. 2. Nivelul arenaceu fossilifer. 3. Marnele
și argilele marnoase superioare formând al doilea nivel aquifer. 4. Nisi-
purile superioare fără fossile.
Satele Covasna și Hilița sunt așezate în aceleași condițiuni geolo-
gice ca și satele din valea Bohotinului, anume în scobituri unde pătura
arenacee a fost roasă și subsolul rămâne pe argila impermeabilă, pentru
a avea la îndemână nivelul de apă determinat de acest strat.
Dealul Stânca (Boiștea). Această colină mărginește la N. ba-
zenul Covasnei și e alcătuit aproape în totul din argilele inferioare im-
permeabile acoperite de către loess galben, fin, poros. Muchia de nord e
povârnită chiar abruptă descoperind grosimea loessului, mai mult de 10
metri, unde la cota 120 m. am aflat oseminte de mici vertebrate și o
falcă de Crzcr/zrs.Sub loess urmează argilă impermeabilă, care dă naștere
pe coasta de miază-noapte, la numeroase pornituri și isvoare sărate.
Vârful dealului Rotund e alcătuit din greș sarmatic cu tiparuri de
Bivalve, începând dela cota 160 in. In acest greș se află următoarele spe-
cii: Cardium Fittoni d’ORB, Cardium ir regulare Eich., Modiola navi-
cula Dub., Solen subfragilis Eichw., Mactra vitaliana d’ORB, var del-
toides Dub. (in sensul lui Andrus), Mactra podolica Eichw., Cerithium
disjunctum Sow., Bulla Lajonkajreana Bast. Acest nivel formează și
vârful dealului Frasin.
Solul ce acoperă basenul e de culoare neagră foarte închisă, în gro-
sime de 1 metru și mai bine. Cred că poate fi numit un Tchernozom
gras. Pe el prosperă toate culturile: porumb, grâu, orz, ovăz. Secară se
seamănă foarte puțină.
Coasta de răsărit a basenului Covasnei. Alcătuirea coas-
tei răsăritene am reprezintat-o în fig. 1.
I.	Argila de bază impermiabilă 1 se vede în marginea de vest a
satului Costuleni, pe care curge părîul Covasna; apoi pe pârâul Mărturiei,
în sus de pod, unde e puțin boltită după axa văei (către 160 m.), și e
acoperită de hleiu vărgat 2, gros de 4 m.; de asemenea ea mai ese la
iveală chiar în satul Covasna.
II.	Orizontul arenaceu apare sub forma de nisip în dealul Movila, mai
Institutul Geologic al României
I6RZ
152
it. sevastos
sus de 160 m., unde s’a exploatat un greș. Astă-zi locul e acoperit de
cultură de porumb. Solul e nisipos galben și cu fragmente de greș. Sus
pe vârf găsim marne calcare întărite 4 cu Hydrobii și Neritina iar d’a-
supra gresiuri cu aceleași scoici și apoi un calcar 5 alcătuit în întregime
din Hydrobii.
//
1 Argilă sarm.>ofrric*ri
2 Hleirărgsl
J Hitip.omonrul^oisUifer
Podi*
26 -	tir Amu
b.Martunei
F‘»g.1 Profil geologic pe vale» pâridui CcvwfK». In .
rrarqinew b r«Mrt bazend KCSlui pârâu S«r. lunț
Mame cv Hydrobii
Grtt cu Hydrobiisau culca-
Grei. fosiHifer enpbatab
Argile marnoase impermeab
Mame albe nisip cu
Cerdhium dnjuncrum
9 Mame firi finite
10 Ni&puri superioare.
11 Loess
*
5
6
3

La Părul Strâmb, se află cariere în exploatare. Piatra e un greș 6 foarte
fraged și moale, cu numeroase scoici și sfărmăturile lor: Cardium Fi-
ttoni d’ORB. Cardium irregularc Eichw. Solen subj'ragilis Eichw f.
des, Mactra podolica Eichw. Mactra vitaliana d’ORB, f. rar și Con-
ger ia Neumayri Andr. var. moldavica Andr.
III.	Imediat deasupra găsim marne argiloase, cafenii, ruginite 7, im-
permeabile, bine stratificate, ajungând până la 3 m. grosime. Ele se crapă
vertical și nu conțin fossile. Cu acest strat începe orizontul impermiabil
superior. Mai găsim marne albe nisipoase 8 cu foarte mulți Cerithium
disjunctum Sow., Solen subfragilis Eichw și Cardium irregularc Eichw.
Apoi o successiunc de marne mai mult sau mai puțin nisipoase 9, ce se
termină cu un strat impermeabil formând isvoarele dela obârșia Covasnei
(Șipotul Mitorea) 320 m.
IV.	Dealul Mărturiei e alcătuit din nisip, care la suprafață devine loes-
soid. Acest nisip 10 se întinde fără întrerupere constituind creasta dea-
lurilor Podișu, Bunga și Rediul Calcioaei.
Coasta de sud a Bazenului Covasna prezintă aceiași alcă-
tuire. In fundul Covasnei la înălțime 230—240 m. se afiă un greș cu Hy-
drobii și mici Modiola. Dealul Hilița are la bază marne argiloase aco-
perite de loess gros de mai bine de 10 m. galben, poros, eolian. Argila
se ridică până la 160 m. La cota 168 m. se află un zimțe de calcar oo-
litic sarmatic fossilifer, la 249 nivelul marnelor albe cu nisip având Ce-
rithium disjunctum Sow. Deasupra greș sarmatic în bancuri cu aceiași
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTt ȘI RÂDUCĂNENt 1^3
fossilă. Mai sus de 260 m. urmează nivelul marnelor impermeabile su-
perioare, ce dau naștere mai multor șipote și lunecări pe coasta Porni-
turilor. Pe creastă întâlnim nisipurile superioare.
La cota 220 m. am găsit într’o ruptură, lespezi mari de un gres calcar,
dur alcătuind trepte orizontale despărțite prin straturi de nisip, în care
se află: Neritina Constantiae Sabba, Melanopsis Sinzoivi Brus și Hy-
drobia. Nu pot afirma pentru moment, dacă aceste straturi aparțin Sar-
inaticului sau unui etaj mai nou, care s’ar fi instalat după eroziunea, ce a
avut loc în depozitele sarmatice; însă semnalez acest fapt, mai cu seamă
din cauza concordanței de înălțime, ce se constată între aceste straturi
pe de o parte și greșurile cu Hydrobia din fundul Covasnei și cele de
pe vârful Movilei de altă parte.
Pleistocenule reprezentat prin loess, care ia înfățișări deosebite după
împrejurările topografice și alcătuirea substratului, pe care se razemă.
Cel mai caracteristic și mai curat loess eolian îl întâlnim în d. Stânca
(Boistea), Frasin, Hancea și Râșca, unde și pământul vegetal e mai gros
și mai prielnic agriculturii. Pe Movilă și Părul strâmb, locssul zace pe
orizontul arenaceu sannatic. EI e de culoare galbenă deschisă, tot poros
vermicular cu firul fin, dar c mai calcaros. Pe dealul Mesteacăn e un
loessoid nisipos rezultat din alterarea superficială a nisipurilor superioare.
Pe coasta aceluiași deal mai jos găsim un loess nisipos, cafeniu roșietic
gros de un metru, ce zace pe un loessoid cenușiu închis, nisipos cu Suc-
cinea oblonga.
Aluviunile. La confluența Covasnei cu p. Ililița depozitele se află des-
golite în malul drept arătând: 1“ la bază hleiul marnos vărgat cu su-
prafețe ondulțite de crosiune 2“. Urmează 1.30 m. nisip cu bolovani din
gresiurile sarmatice, 3° mai bine de 1 in. pământ vegetal negru, 4“ a-
proape doi metri de nisip acoperit de 4° al doilea strat de pământ negru
mai subțire de 1 m., 5° în fine 2 m. nisip cu pământ vegetal la suprafață,
In Costuleni în malul stâng al părâului Covasna găsim următoarea
succesiune:
1° La bază se află descoperite marne nisipoase loessoide poroase
terminate la suprafață prin un strat înroșit cu Planorbis subcarinatus și
Succinea oblonga. Ele au o grosime de 2.50 m;
2° mai sus nisip cu prund;
3° Loess negru poros cu mult humus cu Chondrula tridens.
Această deosebire în constituțiunea aluviunilor aceluiaș părâu pe o
distanță atât de mică cred, că se poate explica prin faptul, că la Cos-
tuleni suntem în șesul larg al Jijiei unit cu Prutul, de aci și prezența
prundului, ce nu se observă în amont. Cele trei pături negre de pământ
vegetal arată trei stadii de întreruperea aluviunilor.
Institutul Geologic al României
154
R. SEVAST0S
Coasta răsăriteană a Vasluețului.
La Schitul Ducăi argila sarmatică se întâlnește la E de sat pe coastă
până la cota 260 m. acoperită cu năruituri de nisip sur sarmatic și gre-
șuri moi cu scoici sarmatice. Deasupra urmează nisipul și greșul orizon-
tului arenaceu fossilifer, ce se exploatează într’o groapă pe podiș la ho-
tarul cu moșia Comarna. Aci greșul sarmatic devine oolitic și conține: Mo-
diola navicula Dub. Mactra podolica Eichw., Car diurn ir regulare Eichw.,
Solen subfragilis Eichw., Cerithium disjunctum Sow. Trochus podolicus.
El e acoperit de 4 metri loess cafeniu poros cu puțin pământ vegetal.
De aci nivelul arenaceu se pleacă în chip simțitor spre Sud, căci la nisi-
părie pe drumul, ce duce dela Schitul Ducăi la Costuleni, îl întâlnim la
240 m. El își păstrează nivelul spre miază-zi la Poiana Cârnului, la Ceor-
tolum și la Coropceni pe valea Cărbunarului îl găsim tot la 240 pe ar.
gila impermeabilă. Aci formează bancuri de greș scoicos cu Cardium
Fittoni d’ORB. Cârd, irregulare Eichw. Mactra podolica Eichw., Modiola
navicula Dub., Solen subfragilis Eichw. Cerithium disjunctum Sow.
Trochus biangulatus. Unele bancuri sunt infiltrate de calcar și dau o
piatră dură, ce ades organizează trepte pe fundul adâncului rigol al pă-
râului. Deasupra urmează 6 metri loess galben.
In dealul Budăioasa greșul sarmatic începe la 218 m. cu Cardium
irregulare Eichw., Mactra podolica Eichw., Solen subfragilis Eichw. ;
apoi un oolit cu Hydrobia, Cerithium disjunctum Sow. și speciile pre-
cedente din greș. Golitul e acoperit de un subțire strat de nisip; peste
care urmează marne dure ce formează marginea dealului și începe seria
marnelor superioare.
La Deleni nivelul arenaceu se vede dela 200—230 m., alcătuit din
nisip curonat de un fin oolit, peste care urmează marnele superioare
dând naștere unui izvor, ce curge chiar prin sat; iar pc deal în apro-
piere de cariere se află o mică bahnă cu graminee aquatice (265 m.).
Acest orizont se ridică până la 270 m. Mai sus de această curbă ur-
mează nisipurile superioare, ce se cimentează pe alocuri și formează ban-
curi de un greș foarte dur, exploatat în carierele Deleni la cota 280 m.
Nisipul e acoperit numai de un subțire strat de pământ vegetal. Acest
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
155
orizont formează pe coaste scobituri semicirculare foarte caracteristice ce
le-am observat și în alte regiuni mai îndepărtate în acelaș orizont.
Coasta dela Ciortești cât și cele dela Serbești sunt acoperite de
dărâmături nisipoase, ce se prefac necontenit, de aceea solul este slab,
de proastă calitate.
Dealurile dintre Vaslueț și Dobrovăț.
Dealurile coprinse între Vaslueț și Dobrovăț în partea de miază-
noapte a foii se ridică până la 400 m. Pe coama lor se află hotarul între
jud. Vaslui și Iași. Ele sunt învestmântate cu codru întemeiat nepătruns,
cunoscut sub numele de codru Dobrovățului. Crestele înguste la Nord
se pleacă încetul cu încetul spre Sud Est desfașurându-se în podișuri din
ce în ce mai late, până ce se isprăvesc prin măguri cu cline lin aduse
în șesul celor două părâuri.
Alcătuirea geologică a acestor dealuri se vede în figura 3, ce în-
fățișează un profil dus dela Slobozia Cantemir NV spre SE prin dealul
Podișu apoi pe șesul Dobrovățului până la Codăești.
Pe planul al doilea se ivește dealul Cazacului, în lungul căruia urcă
șoseaua spre Iași. In fund se înalță d. Periu la 406 m. (înălțime neo-
bișnuită pe foaia Codăești) a cărui creastă se leagă prin d. Roșu și Cozir
cu d. Teiului pe a cărui coastă apusană stau răvărsate casele Dobro-
vățului Moldoveni.
Depozitele sarmatice și aci prezintă cele patru orizonturi, ce le vă-
zurăm și în bazenul Covasnei și pe coasta apusană a Vasluețului.
Dealul Slobozia Cantemir și Podișu au în partea de jos orizontul I
format din argile marnoase impermeabile alterate și transformate de a-
genții atmosferici într’un hleiu cafeniu. Această rocă se albește la supra-
față, dând culoarea caracteristică a solului cenușiu de pădure. Argilele
impermeabile se urcă până la cota 304—5 m., probă e vioiul izvor, ce-1
găsim la această înălțime pe coasta răsăriteană, care e acoperită de nu-
meroase dărâmături provenite din orizontul nisipos de deasupra. Nenu-'
mărate movile lungărețe de nisip stau aruncate la voia întâmplării pe
întreaga înălțime a coastei începând dela 300 m., până în părâu. Ele ezesc
apele ploilor și cele din desgheț formând smârcuri și băltoage, ceeace ne
8
Institutul Geologic al României
156
R. SEVAbtoS
arată natura impermeabilă a subsolului. Pârâul de asemenea curge pe un
pat argilos în valea Stubeiușuna Lungă.
Dela curba de nivel 310 m. în sus urmează orizontul al II-lea
arcnaceu fossilifer, cu o grosime de vreo 40 metri și compus din nisip
curonat de un calcar oolitic, ce apare ici și colo în marginea de NE a
podișului, pe care e clădit satul. Golitul cuprinde Cerilhium disjundum
Sow și Madra podolica Eichw. Nisipul e alb iar la suprafață se înroșește
prin oxidarca provocată de apele dc infiltrațiune. Pe alocuri găsim con-
crețiuni albe mari de 0,10 m. de un calcar pulverulent, în interiorul
nisipului. Formele lor sunt neregulate ovoide sau rotunde, iar nașterea
lor e aceeași ca și a concrețiunilor calcare din interiorul loessului nu-
mite <loess piippchen» adică apele de infiltrațiune disolvesc calcarul din
părțile superioare și apoi il depun în adâncime adunându 1 în jurul unor
sâmburi de argilă sau chiar Iară a avea punct inițial.
Vârful dealului e ocupat de marne în straturi mai mult sau mai
puțin nisipoase. Ele dau naștere unui mic isvor în partea de miază-zi a
satului. Acest fapt explică ființa satului pe vârful dealului. Marnele re-
prezintă al IlI-lea orizont sau al marnelor impermeabile superioare.
Orizontul al IV-lea sau al nisipurilor superioare lipsește aci, de
asemenea și în vârful d. Perju, ca și la Poiana cu Cetate (situată spre
sud de Slobozia Cantemir).
Urmărind depozitele către Sud-Est constatăm, că întreg sistemul
de pături se pleacă pe nesimțite în această direcțiune. La Dobrovățul
moldoveni pe pârâul Cozări întâlnim huma până la cota 270 m., unde
e acoperită de un strat de nisip gros de trei metri, cu care intrăm în ori-
zontul II-lea, apoi alternanță dc argile vinete și înroșite cu Madra po-
dolica Eichw și Cardium ir regulare Eichw; iarăși marne cenușii argi-
loase; în fine nisip cu numeroase fossile foarte fragede și greu de
obținut: Cardium irregulare Eichw. Solen subfragilis Eichw, Madra
podolica. Eichw. Modiola navicula Dub. Hydrobia ventrosa. Cu această
pătură se isprăvește orizontul Il-lea la curba 310 m.
O mantă de loess groasă de 15 m. acopere sus nisipul. Cu 2 metri
mai jos de suprafață locssul e întrerupt prin un subțire strat negru de
pământ vegetal. Pământul vegetal se află dc asemenea și la suprafață.
Pe aceiași coastă, mai jos de jităria de lângă cimitir între curbele
270 și 280 am observat o fântână în lucru. Săpătura pătrunsese 10 metri
în loess, 2 m. în greș sarmatic, apoi în argilă nisipoasă șistoasă cu
bande ruginite, numită de către locuitori humoi, ca un metru jumătate,
oprindu-se în huma curată (argilă impermeabilă), a cărei nivel acî ar fi
mai sus de 260 m.
•
Nivelul argilei de bază se mai constată în vâlceaua de lângă co-
tuna Deleni, unde are înălțimea de 265 m.
REGIUNfcA C0DĂEȘT1.ȘI RĂDUCÂNENI
Alternanța de argile vinete și înroșite semnalată în partea infe-
rioară a orizontului II pe părâul Cozări se ivește și pe pârâul Pahomia;
iar deasupra avem un strat de nisip roșcat cu Cerithium disjunctum
Sow. Neritina Grateloupiana Fer, Hydrobia ventrosa. Acest strat de
argilă explică ființa fântânei dela Poiana Paraschivei la cota 285 m.,
în banda, ce am însemnat-o ca orizont arenaceu.
In fine nivelul arenaceu sus se isprăvește în general prin straturi
de greș, ce se văd în rupturile de deasupra satului, acoperit de loess.
Dela cota 310 m. în sus avem marnele orizontului al Hl-lea, în-
vălite de puțin loess, după cum se vede în valea Răclariei. Ele se ri-
dică până la 335 m. în Dealul Teiului și formează pânză de apă dela
fântâncle Cheșcului și a Zahariei.
Vârful dealului Teiului e alcătuit din nisipul superior — orizontul
IV'lea, care se găsește și în d. Cozir și Roșu, precum și în d. Leurdiș
(ce nu se află pe secțiune).
Nisipul e descoperit în dealul Roșu la marginea de sus a porni-
turilor, către Iazul lui Dumnezeu. Nisipul e alb, aspru, cu foițe de mica,
fără fossile, cu concrețiuni calcare albe de 5 mm., la suprafață se înro-
șește. Sub nisip sunt marne, ce alcătuesc coasta către Iazul lui Dumnezeu,
dând loc la numeroase mici mlaștini cu Equisctum, mocirle și băltoage,
provocate de lunecările repețite.
La 285 m. începe un greș sarmatic cu Cardium irregulare Eichw.
Mactra podolica Eichw. Modiola navicu/a Dub. Solen subfragilis Eichw.
Ily drob ia ventrosa.
Urmărind secțiunea noastră spre Sud-Est de d. Teiului constatăm,
că orizontul al IV-lea dispare, orizontul 111 se reduce foarte mult, iar
o. II se subțiează în mod simțitor. Ultimul orizont se arată la iveală în
dealul Pietrăriei (2-14 m.) și în coasta Hârtopului. De aci înainte o groasă
manta de loess învălește totul neînvoind geologului pătrunderea sub-
solului. Insă fiindcă pe coasta răsăriteană a Vasluețului la această lati-
tudine la Deleni, Ciortești apare nivelul 11-lea arenaceu la 200 m. pu-
tem deduce, că el există în adâncime, înclinându se astfel ca prelungirea
sa să atingă această cotă în localitățile citate.
Părâul Dobrovăț are aluviuni începând dela confluența părâului
Pietrosu. Albia sa e stabilă, închisă fiind în maluri drepte, ce învelesc
studiarea aluviunilor. Jos avem 2 m. de nisip aspru cu sfărâmături de
scoici sarmatice și alte recente, actuale chiar, astfel e un Helix mare.
Peste el vine un lehm nisipos în grosime de 5 m. In apropiere de po-
dul șoselei, ce unește ambele Dobrovețe, am observat o mică terasă
de lehm, până unde se opresc revărsările mari.
Institutul Geologic al României
R. SEVASfOS
Valea Pocreaca.
Partea de jos a coastelor e acoperită de depozite quaternare, ce
zac peste argila impermeabilă. In d. Chicera lângă pădure ea se urcă până
la 230 m., iar în valea Ursoaia ajunge la 260 m.
Orizontul II arenaceu se găsește în Pădurea Chicera la cariera
de piatră (240 m.) exploatată cu activitate. Roca e un oolit calcar, pe
unele locuri infiltrat cu desăvârșire de calcar încât nu se mai pot cu-
noaște elementele, și atunci e foarte tare. El coprinde Cardium irre-
gularc Eichw., Mactra podolica Eichw., Cerithium disjunctum Sow.,
Hydrobia, Mclanopsis. Unele straturi au tiparuri negative de Mactra
podolica Eichw. și Modiola navicula Dub. și în acelaș timp tiparuri ne-
gative ale crăpăturilor de retragere.
Pe coasta Dumbrăvei dela 240 m. în sus, întâlnim nisip, apoi gre-
șuri și sus la 270 m. un oolit masiv gros de mai bine de trei metri,
în bancuri puternice. Aci găsim următoarele specii:
Mactra vitaliana d’ORB, var deltoidea Dub., Mactra podolica Eichw.,
Cardium Fittoni d’ORB, C. irregulare Eichw, Cerithium disjunctum
Sow., Hydrobia ventrosa.
Cobălcescu citează la Pocreaca, Mactra podolica, Cerithium pic-
tum, C. rubiginosum, Cardium Fittoni. Nedând amănunte asupra lo-
calităței, nu știu dacă aceasta e gisimentul, ce l-a vizitat.
Peste oolit urmează un metru de marne vinete, cu care se începe
orizontul al Ill-lea.
Calcarul oolitic fiind mai rezistent decât depozitul de sub el (ni-
sip și greșuri slabe) și decât marnele de deasupra sa, se trădează la ex-
terior prin prispe continui pe coasta spusană a văei Pocreaca. Și din
depărtare vedem limpede cum el se pleacă spre sud.
Pe valea Ursoaia se mai vede nisipul și greșul acestui orizont înce-
pând dela cota 260 m. Lângă drumul, ce din Pocreaca urcă la d. Te-
iului, se vede o alunecare de marne vinete deasupra loessului.
Partea de jos a coastei c constituită din marne amestesate cu bu-
căți de greș și de calcar sarmatic. Ele aparțin probabil Pleistocenului
și zac peste argila de bază. Aluviunile părâului provin din loess rema-
niat, iar deasupra lor găsim un loess nou de tot, ce se ridică și pe
coastă puțin.
Trestiana și Coasta Ciobăneștilor.
Pe valea Trestiana contactul între l-iul și al Il-lea orizont sarma-
tic se vede pe stânga părâului cu un km. mai sus de sat, la poalele
micului podiș și pe curba de 260 m. Jos e humă vânătă și deasupra ni-
sip nefosilifer.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI KĂDUCANENI
159
Pe coasta Ciobănești la vestul Trestianei se arată dela 260 m. în
sus greșuri sarmatice moi sau nisip, ce organizează bancuri de o mo-
lasă slabă pe o înălțime de 10 metri, cu Car diurn irregularc Eichw.,
Mactra podolica și alte scoici sarmatice. Un greș foarte moale se ex-
ploatează în marginea drumului. La baza acestor pături se află o alter-
nanță de nisip argilos și de argilă, ce are o grosime de 3 metri.
Dela 290 in. în sus urmează marne argiloase vinete și nisipoase-
Ele se acoper numai de 0,60 m. loes.
Patul părâului Trestiana în sat e pe argilă și malul său drept a-
brupt arată următoarea alcătuire: La bază argilă vânătă; apoi 3 metri
de argilă vânătă cu bande roșcate, poroasă loesoidă acoperită de o
fâșie de pământ negru vegetal; mai sus urmează 2m-50 loess remaniat
de apă cu un subțire strat negru de pământ vegetal, apoi loes nisipos
cu al treilea strat negru.
Dealurile dintre Dobrovăț și Cuțicna.
Dealurile dintre Dobrovăț și Cuțicna se leagă nemijlocit cu cul-
mea dela gara Bârnova prin d. Stejar și Poiana cu Cetate.
Depozitele sarmatice în această regiune au numai trei orizonturi,
cel de al patrulea adică nisipurile superioare lipsește.
întinderea și înălțimea până la care se ridică argila orizontului I iu
a fost înregistrată pe charta 1:50.000, de aceia nu stăruesc asupra ei.
Orizontul al 11-lea prezintă o însemnătate deosebită în d. Cetățuia
de lângă Dobrovățul	MV
rus, din cauza numă-
rului mare de specii fo-
sile, ce conține, într'o
stare de conservare
foarte bună, fig. 4.
In malul drept al
Dobroviciorului, la poa-
lele Movilei Roșioru (co-
ta 200 m.) argila vâ-
nătă e descoperită pe
gilă nisipoasă. Urcând dealul Cetățuia întâlnim argila impermeabilă până
la 241 m. Apoi nisip fin fără 'fosile, ce urmează până la 270 m., unde
apare un calcar oolitic în bancuri conținând Hydrobia ventrosa Montf.,
Modiola navicula Dub. mică și Neritina sp. (1).
(1) Oolitul mai arc și nodulc neregulate provenite dinHidrobii și Neritina în-
velite în o peliculă calcară, altele dc-o formă lunguiață și lată cu o cavitate dreaptă
liniară pe secțiune transversală, altele sferici izolate cu secțiunea liniară, sau mai
multe sfere aglomerate la un loc.
160
R. SEVASTOS
Cu vre-o 10 metri mai sus peste calcar găsim nisipuri de culoare
deschisă foarte fosilifere, mai cu seamă pe coasta despre răsărit, în
punctul T fig. 4. Din aceste nisipuri am determinat următoarele specii:
Cardium Filtoni d'ORB.
Cardium irregulare EICHW.
Mactra podolica Eichw.
, Fabreana d’ORB.
Tapes gregaria PARTCH mică.
Modiola navicula Dub.
„ volhyuica Dub.
Solen subfragilis ElCH.
Pholas pusilla Nord.
Donax novorosicus Sinz.
Cerithium disjunctum Sow.
Neritina Grateloupiana Fer
Bulla Lajonkajreana Bast.
Hydrobia ventroia Mont f.
„ Frauenfeldi M. Hoernes.
Trochus biangulatus EICHW.
„	sar mato auceps Sinzow.
Trochus noduliformis SINZOW.
Trochus subanceps Sinzow.
Peste acest nisip sus pe deal, unde se află cota 313 apar marne
vinete, cu care se începe orizontul III al Marnelor superioare.
Din lista precedentă de fosile, cinci specii sunt citate pentru întâia
oară în Moldova: Pholas pusilla Nord. Donax novorosicus Sinz., Tro-
chus sarmatoanceps Sinz., Tr. noduliformis și Tr. subanceps Sinz. Ele au
fost găsite de către d. Sinzow în Basarabia în păturile cu Nubecularii
de la Kasperovka-Nikolajevka sau dela Kișinău, Orgejev. Astfel ele devin
un prețios indice pentru stabilirea vrâstei sarmaticului nostru, și ne per-
mit a afirma, ca oolitul și nisipul de sus din dealul Cetățuia-
Dobrovăț represinta Bassarabi an ul.
Urmărind la S. de Cetățuia depozitele sarmatice se arată în dealul
Budei lângă pădure sub forma de greș sarmatic zăcând pe argilă, ce dă
naștere unui șipot, a cărui apă adunată în mai multe treuci servă de
adăpătoare. Alături la cota 250 m. pe marginea dealului se află o ca-
rieră de greș și calcar oolitic, prelungirea orizontului dela Cetățuie. Suc-
cesiunea straturilor aci e următoarea:
Deasupra argilei de bază se află nisip acoperit de o pătură subțire
30 cm.) de marne, apoi greșul și sus c calcarul oolitic. Pe dealul Ce-
tățuci și a Budei nu e loes.
Acest orizont orenaceu se arată în vâlceaua dela răsăritul satului
Dumasca la cota 240—250 m. sub forma de nisip cu Mactra podolica
Eichw. Cardium Filtoni, C. irregulare Eichw. Modiola navicula; iar
deasupra nisipului e calcarul oolitic. Sub nisip se află izvoare și terenul
e mlăștinos, care probează existența orizontului argilei inferioare.
Dealul Tăcuta-Dumasca dela 260 m. în sus e alcătuit din depozite
sarmatice; argila sc arată foarte puțin pe coasta dela răsăritul satului
Tăcuta, apoi nisip acoperit cu un calcar oolitic cu nodule mari nere-
gulate provenite din Ilydrobii învelite de o coajă calcară și altele. I'.l
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCÂNENI
161
formează piatra, ce se exploatează în mai multe cariere pe muchia dea-
lului. Intre tufișurile dela sudul viei de pe coama dealului am găsit ca-
riere părăsite de un greș cu Mactra polodica Eichw. Cardium Fittoni
d’Orb C. irregulare Eichw. Cerithium disjunctum Sow; grosul se vede
și în marginea malului abrupt către Duinasca la c. 270 m., unde are a-
celeași fosile și Neritina Cd'ateloupiana Fer. Loess nășește sus pe deal
Părțile de jos ale coastelor atât către Tăcuta cât și către Dumasca
se acoper de depozite mai noui, ce vor fi descrise mai jos, deosebit de
Sarmatic.
Nivelul arenaceu se întinde spre N pe la Cujba și Potropești, unde
îl găsim dela 250 m.—310 m. La 250 m. în localitatea din urmă lângă
biserică e calcarul oolitic, peste care urmează un greș cu Cardium irrc~
gularc Eichw și Mactra polodica Eichw.
1	.a Pripoare partea de jos a coastei c acoperită de un berglehm cu
firul mare și de culoare cafenie pronunțată. In rupturile de lângă casa
proprietarului între 280—290 m. se află calcarul oolitic sub berglehm;
deasupra urmează iarăși greșul la 290 m. cu Cardium Fittoni d’Orb.
Cârd, irregulare Eichw. Modivta navicula Dub., Cerithium disjunc-
tum Sow.
Al treilea orizont sarmatic sau al marnelor superioare se arată în
d. Cetățuia dela 310 m. în sus și formează coama dealurilor, ce se lățește
foarte mult în dealurile Cujba, Siliștea, unde întâlnim lucru neașteptat
mai multe lacuri deasupra, pe podiș, la cota 340 — 350 m. De aci marnele
se întind pe culme spre NE legânduse cu podișul Poiana cu Cetate.
Ființa acestui sat e datorită tocmai acestui nivel impermeabil, care deter-
mină o pânză de apă utilizată do fântânile de lângă drum și din sat,
condițiuni geologice asemene cu cele dela Slobozia Conachi.
Peste aceste marne nu sc află loes.
Depozitele pontice.
De ambele părți ale satului Duinasca și la răsărit de Tăcuta poa-
lele dealurilor sunt alcătuite de la 200 250 metri din nisipuri cu o faună
deosebită de a Sarmaticului și zac pe argila sarmatică inferioară sculp-
tată prin o erosiunc fluviatilă.
La răsărit de Tăcuta lângă cimitir la 200 m. se ivesc marne în-
roșite nisipoase cu Congcria Neumayri var., moldavica Andr. și Mela-
nopsis Sinzoivi Brusina.
Deasupra urmează nisip cu o grosime de mai multe zeci de metri
până la cota 250 m. Ele au Congcria Neumayri Andr. v. moldavica,
Andr, Limnium moldavicum Sabba. Mclanopsis Sinzoivi Brus., și Hv-
drobia. In ponoarelc dela N de sat sc vede contactul între nisipul cu
Institutul Geologic al României
162
R. SEVASTOS
Conferii și huma sarmatică. Mâncătura de apă taie nisipul și chiar huma,
care e acoperită pe fața verticală cu un subțire
/ Argilă sarma^câ de bați, 2 fHnp 13 Cafer oo^ihc. iprmaric, 5 Hi&p pontian,
plei$rocer>c
strat de nisip, dar
înlăturând nisipul am
observat linia lor de
lipire, desemnată în
fig. 6. Linia e ne-
regulată, formează
trepte, iar argila al-
terată la suprafață.
Clina de sus a
nisipului cu Congerii e în continuitate cu cea a argilei, dar de îndată
clina se schimbă în spre E devenind pronunțată, din cauza nisipului
sarmatic curonat de calcarul oolitic. Mai mult în lungul coastei mar-
ginea oolitului iesă la ivea-
lă, printr’o muche vădită
deși nu e descoperită de-
cât în puține puncte și
acele datorită omului, în-
cât ne face impresia, că
avem în fața noastră fer-
mul unui lac. Nisipul e aco-
perit de o pătură de marnă.
Pe coasta de Vest a
văei Dumasca se arată de-
pozitele cu Congerii în po-
noarele, ce încep dela 240 m. și se continuă în jos pe câteva zeci de
metri. Ele constau din nisipuri cenușii ca și la Tăcuta. In ele am găsit
următoarele forme:
Concerta Neumayri Andr. var. moMavica ANDR.
Anodonta unioides SlNZ.
Anodonla sp.
Limnium moldavicum Sabba. care după d. SlNZOW ar fi= Unio cf. atavus
PARTSCH.
Melanopsis Andrussowi Bri'S.
Nerilina Constantiae Sabba o varietate cu puncte alterne, nici aceste exem-
plare nu au marginea collumclară crenelată, apoi Hydrobia.
Acest nisip cu Congerii se mai poate vedea și pe coasta răsări-
teană a văei Dumasca într’un pripor aproape dc fundul satului cu spe-
ciile următoare:
Melanopsis Andrussowi Bros.
» Sineowi Bros.
Planorbis cornu Brogn. v. Mantelli Dunker.
Congeria Neumayri Andr. var. moldavica Andr.
Limuium moldavicum Sabba.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RÂDUCÂNENI	163
Speciile, ce le-am găsit în aceste nisipuri, nu mă îndreptățesc a
trage o concluziune sigură asupra vrâstei depozitelor, de aceea voiu
menționa aci și alte straturi cu Congerii de pe versantul sudic al Cu-
țicnei, cari deși nu fac parte din dealurile descrise în acest capitol, dar
ele aparțin aceluiaș basin împreună cu nisipul cu Congerii dela Tăcuta
și Dutnasca, se află la aceeași înălțime și evident au aceiași vrâstă.
Lângă Rădiu Galian (Codăești) în vâlceaua cu malul povirnit dela
răsărit de dealul Pașcani am găsit argile nisipoase vinete și ruginite
având Congeria Neumayri Andr. var. moldavica Andr. și o altă specie
de Congerie (1) mai mare și mai groasă, ce se aseamănă foarte mult
cu C. subcarinata.
Prezența Congeriei subcarinata} și numărul cel mare de exem-
plare, al acestor două specii în argilele dela Rădiu Galian arată împre-
jurări prielnice dezvoltărei și înmulțirei lor, condițiuni deosebite de cele
dela Bohotin, unde numai sporadic ici și colo apare câte o Congerta
Neumayri Andr. var moldavica Andr.; în acelaș timp nici una din
speciile caracteristice ale Sarmaticului nu se găsește în straturile cu
Congeria din basenul Cuțicnei, de aceia trebue, să admitem, că a trecut
un timp îndelungat între aceste două soiuri de depozite, pentru ca spe-
ciile sarmatice să se fi stâns cu desăvârșire.
Dacă mai considerăm încă, că depozitele Congeriane din bazenul
Cuțicnei sunt instalate în văi de erosiune, pe coaste argiloase, alterate
de agenții atmosferici, la înălțimi joase, unde de ordinar nu găsim de-
pozitele arenacec sarmatice, vom fi naturalmente induși a conchide, că
păturile cu Congeria dela Tăcuta, Dumasca, Rădiu Galian reprezintă
o fază poster ioară meoticului, în timpul căreia sau exercitat pe o scară
foarte întinsă erosiunile continentului din pături sarmatice, care fază
nu poate fi decât Ponticul, vrâstă adeverită și prin specia Congeria
subcarinata? Aceste straturi corespund diviziunei mijlocii a Ponticului
cu Congeria romboidea după tabloul dat de Sauba Stefănescu (Stratigra-
phie p. 167); iar după diviziunea d. N. Andrussow (Dreinssnsidae Eura-
siens) orizontului inferior cu facies nisipos.
Depozite pleistocene.
Pe ambele maluri ale părâului Aguzilor, ce trece prin satul Tăcuta,
găsim depozite pleistocene reprezintate prin nisipuri vinete cu bande ru-
(1)	Exemplarele aceste de Congeria nefiiind inir'o bună stare de conservare,
iar pe de altă parte știută fiind greutatea cea marc a determinărilor specifice ale
acestui gen, le-am trimis adâncului cunoscător al faunei neogene din regiunile noas-
tre, d-1 Prof. N. Andrussow, care a binevoit a-mi răspunde următoarele: „Con-
„geria schcint auch keiner der russischcr und rumănischer pontischen und măotischen
„Arten indentisch zu sein, gehort jedcnfalls zu Gruppe der stib-earinaiae, und
„sclieint doch am meistens mit C. subcarinata verwandt zu sein».
Institutul Geologic al României
164
R. SEVASTOS
ginite, acoperite de o argilă tarcată cu vânăt și cafeniu. Ea are o struc-
tură puțin poroasă, deci loessoidă și conțin Succinea oblonga.
Argila loessoidă nu se ridică decât aproximativ până la cota 200 m-
Ea se întinde dela Tăcuta pe la poalele dealului Chiclău, d. Prisaca și
d. Miclei; mai în amont pe valea Cuțicnei o întâlnim mai jos de Cujba
și Potropești, unde însă se ridică mai sus de cota 200 m.
Nisipul zace pe argila sarmatică și alcătuește un rcceptacol aquifcr,
argila loessidă servind drept filtru.
Argila loessoidă la rândul său are însemnătate în agricultură dând
un sol foarte fertil, ceace se observă la poalele dealului Prisaca, unde
am constatat un tschernozom negru închis și vegetația foarte viguroasă.
Dealurile dela Sud-Vestul Cuțicnei.
Dealurile din dreapta Cuțicnei sunt reprezintate în colțul Sud-Vestic
al foei Codăești. Pentru simplificare le putem numi d. Rulcni, Tufești-
Mircești.
In această regiune întâlnim cele patru orizonturi sarmatice. In ge-
neral din punct de vedere geologic nu am găsit lucruri interesante afară
de argilele cu Congerii semnalate la Rediu Galian.
Straturile sarmatice se pleacă către Sud Est. Astfel, I. argilă sar-
matică inferioară la Ruleni și în fundul părâului Focșasca o găsim până
la 250 m., pe când la Codăești pe pârâul Grădinăriei e la 220 m. II. Ori-
zontul arenaceu formează bancuri de greș masiv groase de 4 metri la
carierile Focșasca, crăpat numai ici și colo de diaclase verticale, pe când
fața expusă către miază-noapte e sculptată și potricălită de ploaie în chip
singular. In partea de sus greșul devine oolitic. Mai sus pe coastă gre-
șuri cu scoici sarmatice greu de scos din piatra. Am recunoscut în ele
Mactra podolica Eichw. și Cer iți.
In fața Mirceștilor, în d. Goian se află o molasă și nisip cu fossile
sarmatice: Cardium Fittoni d’ORB. Mactra podolica Eichw. Cerithium
disjunctum Sow. Melanopsis Andrussowi Brus, Hydrobia ventrosa
Monte. La Rediul lui Galian se prezintă Cardium obsoletum marc și Mo-
diola marginala tot mare într'un oolit cu fire de prund menilitic. In
dosul Codăeștilor se găsește greș scoicos cu Mactra podolica Eichw.
Cardium irregulare Eichw., Congeria Neumayri Andr. var moldavica
Andr. Cerithium disjunctum Sow. Hydrobia. Pe podiș, calcar oolitic
până la 250 m. Loess nu se afla pe platou, iar pe coaste putem să i
întâlnim până la 235 m.
Iii.	Orizontul marnelor superioare există și aci având straturi im-
permeabile dând naștere pânzei de apă, ce alimentează isvoarele și fân-
tânele situate sus pe coaste.
Institutul Geologic al României
XJGRZ
REGIUNEA CODAEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
165
IV.	Orizontul nisipului superior ia o mare dezvoltare în dealul
Codrului de sus și d. Șurănești. Nisipul e alb, la suprafață se înroșește
și prezintă lentile de greș. Astfel în marginea de sus a rupturei lângă
pădurea Holmu (d. Goian) se află greș chiar sub pământul vegetal. In
d. Mircești spre Tufeștii de Sus, coasta prezintă către 310 320 m. rărunchi
de greș în nisipul superior, de unde deslipindu-se cad mai la vale apoi
crăpându-se din cauza intemperiilor atmosferice se sfarmă. In această
zonă am observat forme topografice caracteristice, ce constau în niște
scobituri circulare, așezate sus pe muchia dealului. Am întâlnit foarte
multe scobituri de aceste pe partea de miază-noapte a culmei Holmu și
Șurănești asemănându-se în totul cu cele, ce le-am semnalat în carierele
Deleni-Ciortești precum și în alte localități vizitate de către mine.
Depozite pontice.
In valea Luncei, ce curge prin satul Șurănești, la poalele dealu-
rilor Morii-de-Vânt și a Dumbravei, întâlnim în malul stâng al părâu-
lui, abrupt și nalt de 15 m. nisipuri de culoare deschisă cu o faună
asemănătoare cu cea dela Dumasca raportată la Pontian.
Formele culese din aceste straturi sunt următoarele:
Concerta Neiintayri Andr. var moldavica Andr.
.biodonta mare ca și cca dela Dumasca, care sc sfarmă lesne
Melanopsis Sinsowi Brusina.
„ Andrussowi Bros.
Neritina (Ncritodonta) Constanliac Sabba.
„	„ Bcssarabica Sinzow.
Planorbis cornii v. Mantelli Dunk, Planorbis sp. Val vata s\>. Hydrobia.
' ssrffiăfâ
2 Orizontularenxeu
farne supcrlvre
Nisip superior cuccncrețiuni
depozite pandane
Un prund ved:i depus de un
râu vccAi geologic h cota?.6Om.
Valoa Luneci
Hq.1? Secțiune pHn dealul' Mc ni dc vânt Șurănești pani h» Onerqhcleu
Pentru a arăta raporturile acestui deposit cu Sarmaticul dăm aci
o secțiune fig. 7 Ponticul e însemnătat cu 5. In acest desemn am mai
figurat încă sub No. 6 un
petec de aluviuni ale unui
vechiu râu. Pe tăpșanul unde
e curtea d-lui G. RacovitA,
proprietarul moșiei Șurănești,
cam la cota 275 m. s’a să-
pat o fântână adâncă de
16 m., oprindu-se într’o pă-
tură de marne argiloase im-
permeabilă. Peste argilă zace un strat de prund în grosime de 20 cm.;
deasupra căruia se află nisip, acoperit de marne argiloase. Deasupra
prundului în marne s’a găsit oseminte de mamifere și resturi din defensa
(incisivul) unui Proboscidian fosil. O bucată din acesta mi-a oferit-o
cu amabilitate d. RacovitA.
Institutul Geologic al României
166
R. SEVASTOS
II.
Regiunea Răducăneni.
Regiunea reprezintată pe foaia Răducăneni e împărțită în două
printr’o linie diagonală dela NV spre SE. In partea răsăriteană a aces-
tei linii avem șesul larg al Jijiei unit cu cel al Prutului, pe care ambele
râuri desinează meandre capricioase; iar la apus și lăturalnic de ea în-
tâlnim dealuri, a căror creste se pleacă încetul cu încetul către Sud-est,
pentru a se termină în șes prin coaste de ordinar destul de înclinate.
Ne vom ocupă mai întâiu de șes și apoi de dealuri.
Șesul. — In N. foci șesul e alcătuit din albiile majore a Jijiei și a
Prutului, cu o lățime de 10 km. dela apus la răsărit — Costuleni-Măcărești.
El are o suprafață netedă, oferind un întins câmp de pășune, fânaț și
chiar fertile ogoare. Pe ici și colo se mai văd încă mici făgașe sinuoase
fără apă, ce se îndreaptă către Jijia. Intre satele menționate avem șesul
la Rediu cu ogoare de porumb de o rodnicie neobicinuită. Solul fiind
mai puțin nisipos decât în celelalte părți, datorită aluviunilor argiloase
cărate de către Jijia, rezistă secetelor din Iulie păstrânduși umiditatea
mai mult timp, condițiune prielnică porumbului; pe când în punctele,
unde solul e mai nisipos, evaporațiunea apei făcându-se mai repede, po-
rumbul după o secetă de 2 săptămâni începe să tânjască.
Șesul Braniște despărțit de precedentul prin sinuosul dar co-
rectul pat al Jijiei are numeroase rigole seci, ca: Gârla Plopului, G.
Lanza, P. Lunguța, ce se apropie de poalele dealului. El e preserat cu
pâlcuri de tufișuri cu salce și arin etc. Mai are și o carieră de pietriș
mărunt dar bun, ce se întrebuințează chiar la betoane de poduri.
Șesul Voloaca din o pădure răruță de stejar (Quercus pedun-
culata Ehrh) astăzi tăiată, a dat trunchiuri destul de groase, ce au ser-
vit la fabricare de traverse.
De aci spre sud șesul îngustânduse devine din ce în ce mai mlăș-
tinos. Băltoagc mari și dese se țin lanț pe laturile Jijiei. Cele mai mari
sunt: Tochila la gura Bohotinului lungă de 3 km. și balta Vladnic la
Satul Nou, primejdioase generatoare continuu de infecțiuni malarice și de
țințari. In acelaș timp șesul român se îngustează și la sudul foaei valu-
rile Prutului lovesc poalele dealului Câlcca.
Intre Jijia și Prut avem de amintit nenumărate bălți lungărcțe în
formă de lațuri sinuoase, ce deschid brațele lor către Prut ingustându-seT
Toate aceste nu sunt decât meandrele reslețe ale unui Prut nu tocmai
vechili, poate chiar istoric.
Cursul Prutului. începând dela Măcărești, j. Iași până la d. Câl-
cea malul român e jos și format din aluviuni, iar cel rusesc e mai înalt
Institutul Geologic al României
167
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCÂNENI
și în multe locuri ese la iveală huma sarmatică vânătă acoperită de către
loess, cum e la Frăsinești fig. 8.
La Măcărești există un cot în-
gust, care în curând va ajunge al
României. Malul drept fiind mult mai
jos, Prutul a făcut inundațiuni înspăi-
N.
s.
Frâsmest*
mântătoare în această localitate dela Ete- 8- Malul stâng al Prutului in Fața Măca''«V'or
t ArgiU iarmttkS, 2 Loets
1891—1897, ceacc a necesitat ridicarea
unor lungi diguri, cu mari cheltuieli. Ele au fost pe alocuri rupte și
spălate de către apele furioase în creștere, care se revărsau asupra
satului dărâmând casele și nimicind tot avutul locuitorilor; încât î° mal
multe rânduri s’a recurs la caritatea publică, pentru a alină nenorocirea
locuitorilor din acest sat.
încercările făcute cu piloți bătuți cu berbecele, pentru a întări
malul în fața valurilor, nu au dat rezultate bune, căci apele în creștere
îi desrădăcinau cu înlesnire terenul fiind nisipos. Rcchițile plantate la
poalele și pe povârnișul malului au avut aceeași soartă. Cheiuri pavate
nu s’a încercat, căci ar fi fost prea costisitoare. Insă a reușit în parte un pro-
cedeu, care grăbește depunerea aluviunilor. Un caz instructiv se vede la
cotul din satul Măcărești. Un dig de pământ fusese ridicat urmând de
aproape convexitatea râului, dar fiindcă malul se surpa necontenit și in
curând digul eră să dispară în valuri, s’a ridicat un al doilea dig niai
departe de râu în formă de laț ezind o scobitură, ce eră urma unui
vechi crac al Prutului, pe unde eră posibil să înainteze apele și sa se
reverse în Jijia. Mai târziu s’a întâmplat, lucru neprevăzut, că apele nă-
vălind peste digul vechiu, au acoperit suprafața până la noua construc-
țiune. Aci însă apele având o mică adâncime, liniștindu-se, au depus o
pătură groasă de nămol, încât au înălțat foarte repede malul român- In
fiecare an se repetă fenomenul adăugându-se noui cantități de mater'al-
Astfel cred, că procedeul acesta e foarte potrivit și eftin pentru a aS1'
gură țărmul nostru.
Din acest fapt trebuie, să tragem următoarea învățătură. Să re-
nunțăm pentru totdeauna la lucrări costisitoare de piloți. Plantarea de
răchiți se poate întrebuințâ, dar terenul trebue să fie prealabil tăiat în
unghiu de 30° 40" cu orizontala; apoi să se înfigă mlădițe tinere
foarte des pentru a întări repede malul prin rețeaua rădăcinilor l°r- ^ar
digurile, când se fac, trebue așezate cel puțin la 30 sau 40 m. de mar-
ginea malului.
Cu toată spaima și alarmarea noastră, că Prutul mănâncă dela noi
și depune în Russia, ceeace exprimă țăranii în partea locului, că la Roman
păgubește și la Rus câștigă, cercetarea amănunțită a țărmului m’a con‘
Institutul Geologic al României
Us
R. SEVASTO&‘
vins, că din protivă Prutul șe mută necontenit spre răsărit, după cum
se arată în figura 9. Astfel dela Măcărești vechia vale purcedeâ din col-
țul sud-estic al cotului și trecea prin covăți-
tura Bordona, Arișoara și Mișina către satul Co-
tul Cornei, se scoboară spre Sud de cotul Băl-
inuge.ști, pe la Grindul Tătoaei și al lui Giur-
gică apropiindu-se de albia actuală în sus de
satul Grozești, la cotul Prutețu. De ambele
părți ale satului nu de mult două coturi au fost
lăsate pe teritorul românesc: Cotul Prutețu și Co-
păceanu, a căror proaspătă despărțire de râu e
vădită pentru fiecare.
Puțin mai jos de aci Cotul Morei va fi
lăsat în curând Russiei, căci îngustul istm, ce-1
mai ține de teritoriul nostru, a ajuns numai de
Grozești.
Fig. 9. Vechia matcă
Prutului intre Măcărești și
a
60 m. lățime, pe când ambele maluri ale sale
sunt abrupte. După spusa locuitorilor în dreptul
Grozeștilor există un cot numit al Curtenilor»
care a trecut în Russia de vre-o 50 de ani.
Dela Sbieroaia în jos, spre dealul Câlcea
mai sunt pe șes vre-o 6 vâlcele în formă de
laț, cari ni spun, că tot atâtea coturi au fost
câștigate de România. In curând vom mai do-
bândi două: unul lângă satul Sbieroaia și altul
imediat mai sus de confluența Jijiei, cotul Po-
ponic.
Fiind-că apărarea țărmului nostru e o
chestiune, care interesează mult din punct de
vedere economic, am inspectat digul ridicat în
lungul Prutului, spre a mă convinge <de visa»
despre starea sa. El se întinde dela Măcărești
până la Sbieroaia pe o distanță mai bine de 25
km. In general el s'a lăsat mult, încât ar tre-
bui întreținut. Lângă cotul Sălăgeni prin sur-
parea malului s’a dus și digul, însă s’a construit un altul în formă de
arc. De asemenea mai jos de Grozești, în punctul însemnat pe hartă Bi-
serica vechie, Prutul a înaintat spre vest de digul însemnat pe foaie cu
cel puțin 10 metri, dar și aci s’a ridicat o nouă ezetură. In acest loc «se
mai afla o groapă conică de vreo 20 m. în diametru cu apă în ea
numită Hulboca. Locuitorii spun, că a fost săpată de către râu mai
de mult în timpul unei revărsări. La început fusese mult mai adâncă,
dar încetul cu încetul s’a nămolit.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI Șt RĂDUCĂNENI
160
I,a poalele dealului Câlcea se vede astăzi o terrassă inferioară a Pru-
tului la cotul lui Boboc. împreună cu loessul ea are o înălțime de vreo
20 m. deasupra apei.
1)	I.a baza ei se afla prund ce conține și menilit și e exploatat
pentru șosele. In acest strat se află Unio pictor um I.. și Lythoglyphus
naticoîdes Zig. împreună cu fossile sarmatice remaniate: Cardium Fi-
tloni și Cerithium disjunctum Sow.
2)	Nisip lin argilos în grosime de 1 ni.
3)	Deasupra un loessoîd nisipos, poros și stratificat în grosime de
peste 2m.
Către Drânceni începe a se desină mai bine terrasa inferioară.
Constituția aluviunilor. Prin sondajele făcute în valea Prutului
pentru studiul alimentarei cu apă a orașului Iași s’a aflat alcătuirea alu-
viunilor. Ele nu au o adâncime mai mare de 10 m., deci sunt compa-
rabile cu ale Bahluiului 12 m. și ale Șiretului 12 m. In partea de jos e
prund și deasupra nisip cu o grosime totală de 6m. iar deasupra avem
un nisip argilos. Stratul permeabil ocupă în general întreagă lățimea
văei până la 5 km. și formează pânza de apă subterană a văei (Grund-
wasser). Această apă conține mari cantități de Clor și mult oxid de fer,
ce întrec cu mult limitele admise, pentru a fi întrebuințate spre alimen-
tarea orașului.
Solul șesului. Pe șesul unit al Jijiei cu Prutul, este un sol aluvial,
ce trebue raportat la Tchernozom nisipos. Revărsările regulate de pri-
măvară depun un subțire strat de nisip puțin argilos sau marnos, iar
după retragerea apelor iarba crește cu mai mare iuțeală.
Prin primăria de Grosești am trimis Onor. Institutul Geologic probă
de sol depe șes
Dealurile. — Dealurile de pe foia Răducăneni sunt îndreptate dela
NV-SE și le putem grupă în trei diviziuni, cari corespund atât alcătuirei
geologice cât și înfățișărei orografice.
a)	Intre valea Jijiei și pârâul Bohotin, avem dealul Cozia-Șurpa cu
promontorul caracteristic Marmora și aripa septentrională Cocoș, Vo-
loaca, Rediu.
b)	Dealurile Răducăneni-Bohotin între pârâul Bohotin și p. Moșna,
c) Dealurile Crasna, Crăsnița și Dolhești, ce limitează de jur-împrejur
basinul superior al Crasnei.
Aceste trei grupe sunt legate între ele în partea de vest a foaei,
căci dealul Mesteacănului, de unde pleacă culmea Cozia-Șurpa, e în con-
tinuitate cu Muche Crasna, de unde se desface culmea Răducăneni și
d. Crasna, iar spre apus această Muchea se leagă prin înaltul Podiș (pe
foaia Codăești), cu dealurile Crăsnița Dolhești etc. ce alcătuesc costișa
occidentală al părâului Crasna.
Institutul Geologic al României
17o
R. SEVASfOS
Dealurile Doi Lei, Cozia-Șurpa. Pentru cine cunoaște măgurile
dela N Bahluiului, cari le-am numit dc mai mulți ani dealuri mici, e
lesne, să regăsească caracterele acestora în <1. Cozia-Șurpa. înălțimea cea
mai mare a culmei e 295 m. (Doi Lei, Cozia). Ele sunt îmbrăcate cu o
groasă manta de loess cafeniu, sub care lipsește calcarul sau greșurile
sarmatice. Coastele lor omogene și netede fără scobituri, ci numai cu fă-
gașe rectilinii puțin pronunțate, ni arată, că avem a face cu un subsol
omogen și impermeabilul stăpânește fără întrerupere sub loess. Pe de
altă parte existența locuințelor și a fântânilor pe culme în dealul Crețu
și Roșu ni spune, că impermeabilul nu e tocmai adânc, împrejurări ana-
loage cu cele, ce vedem pe dealul Copou-Breazu.
Excepțiune face d. Marmora, dar înfățișarea ei e alta și către vârfu-i
găsim greșuri sarmatice.
Dealurile Răducăneni Bohotin, sunt caracterizate prin prezența
nivelului de greșuri scoicoase sau nisipuri sarmatice. Ca înfățișare topo-
grafică avem un fapt cu totul particular. Coastele lor contrastă cu desă-
vârșire cu cele ale precedentelor, prin existența a numeroase văgăuni,
care despoaie nivelul arenaceu până la impermeabil, determinând ast-
fel accessul pânzei de apă, ceace înlesnește, ba chiar hotărește așe-
zarea locuințelor omenești în aceste scobituri ale coastelor. Toate satele
fără excepțiune din această regiune sunt stabilite în condițiuni topografice
asemenea.
Spre SE însă culmile se scoboară, se întind și dau naștere la forme
mai late, mai turtite, prin scoborârea nivelului arenaceu fossilifer. Totuși
îl mai regăsim până la Răsun în fața Satului Nou. Partea de Sud a a-
cestor dealuri e lipsită dc greșuri sau calcaruri și argila se acoperă de
un loess cafeniu cu concrețiuni albe tari.
Dealurile, ce formează basinul Crasnci superioare, sunt cu mult
mai înalte; dela 360 m. culmile se ridică până la 400 sau chiar 420 m.
Sus stăpânesc fără întrerupere nisipuri nefossilifere acoperite de frumoase
păduri de fag, unde cerbul mai poate trăi încă liniștit și alergă neîmpie-
decat pe sub înalții arbori. Caracterul topografic este formarea de creste
înguste și lungi despărțite prin vâlcele de asemenea lungi, înguste și a-
duse pe nesimțite spre miază-zi.
DESCRIEREA GEOLOGICA.
Dealurile Cozia-Șurpa.
Dealurile Cozia-Șurpa au o ramură nordică d. Cocoși-Voloaca-Rediu.
Această culme e cuprinsă între șesul Braniștea și valea Cozia. Ea e al-
cătuită din argila sarmatică impermeabilă acoperită de către un gros strat
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
171
de loess, ce se poate vedea descoperit în tranșeele șoselei, ce duce din
Costuleni la Cozia. Aci am găsit Helix Buchii Dubois in loess. Am mai
găsit câteva Gasteropode și în loessul de lângă pădurea Rediu, unde am
ridicat și o secțiune, fig. 10 care arată
alcătuirea coastei. Jos avem aluviunile 1.
Apoi se arată argila mamoasă imper-
meabilă sarmatică 2; pe care zace la
poale un strat de lehm aluvial 3; mai
sus un loess 4 cu gasteropode terrestre.
Dela 90 m. în sus găsim pe coasta
alcătuită din argile sarmatice bucăți de
greș sarmatic întărit prin silice, iar la
130 m. găsim blocuri mari cu: Cardium
Fittoni d’Orb. C. irregulare Eichw.,
Mactra podolica Eichw., Trochus po-
s.	N.
Fig 10. Secțiune In dealul Rediu Imediat
la apus de pădurea cu acelaș nume.
dolicus Dub., Hydrobia.
Peste ele urmează argile marnoase vinete scruhoase; iar deasupra
avem un subțire strat de 0.1 m. nisip înroșit fluviatil.
După cum vedem, nivelul arenaceu e redus cu desăvârșire. Nu ne
putem explică acest fapt decât prin o abrasiunc.
Peste loess există un Tchernozom ordinar.
Dealul Cozia-Șurpa, ce începe din dealul Mesteacănului și ține până
la Gura Bohotinului, unde se isprăvește prin Coasta Ochiului și Capu
Dealului, e acoperit de către loess, care nu îngăduește observarea sub-
solului; totuși după considerentele teoretice, ce urmează, pot afirmă, că
nu se află în acest deal calcar sau nisipuri sarmatice.
a)	înfățișarea coastelor e cu totul asemene celor ale colinelor mici
din jurul lașilor. Coastele sunt omogene și nu prezintă râpi, ponoare sau
scobituri, ci observăm numai niște mici făgașe puțin pronunțate, rec-
tilinii, în care se îndrumează apa ploilor. Aceste făgașe se urcă în sus
până la marginea îngustului platou format de creastă, ceeacc arată, că
până acolo se ridică impermeabilul.
b)	Deasupra pe podișul dealului Crețu și Roșu se află locuinți și
ântâni, ca și pe dealurile Copou-Breazu etc., de unde urmează, că imper-
meabilul nu este la o mare adâncime; apoi sub loess nu există calcar
sau gresiuri, ce ar îngreuiâ facerea fântânelor, sau nisipul sarmatic, care
prin grosimea păturii și fineța firului constitue o împrejurare neprielnică
pentru săparea puțurilor, și de aceia nicăeri n’am observat puțuri, cari
să pătrundă nisipurile sarmatice de-a dreptul de sus, de pe platou. Lo-
cuitorii sunt destul de practici, de aceia în regiunile cu nisip sarmatic
satele se stabilesc în apropierea humei sarmatice pe coaste.
c)	Prezența fântânilor de pe platou ne mai spune ceva, anume că
3
Institutul Geologic al României
172
R. SEVASTOS
sub loess trebue, să se afle nisipuri quaternare, cari permit existența
pânzei de apă.
Dealul Marmora deși în legătură cu culmea Surpa formează un pro-
montoriu deosebit prin constituția sa geologică. Dela cota 150 m. în sus
întâlnim un greș calcaros sau chiar un oolit fin cu Cerithtum disjunc-
tivii Sow. Mactra podolica Eichw. mică, Hydrobta\ iar sus de tot ni-
sipuri cu Hydrobii. Pe partea de N a Marmorei se află gresiuri infil-
trate posterior de calcar, dând naștere la un calcar cavernos cu impre-
siuni de Cerithium disjunctiva Sow. Cardium Fittont d’Orb. Mactra
podolica Eichw. Modiola navicula Dub.
Pe coasta dela Sud de satul Cozia am observat într’o râpă, ce în-
cepe la cota 210 in. un fenomen de alunecare pe coastă posterior for-
mării loessului. In malul răsăritean am ridicat figura următoare: Fig. 11.
1 Pimint vegeta!
2 Loess
3 Argila vărgat?
His ip
Se văd trei cute de
argilă schistoasă cu extremi-
tățile ascuțite. Intre cutele
din aval loessul a căpătat o
stratificare din cauza presi-
unii. Cuta din amont e su-
frig. 11. Secțiune tn loess pe o'râpj la sud de satul grumată poate din Cauza pie-
Cozia* Loessul a căpătat o șistuositate din causa presiune/	,	,
exercitată prin lunecare, iar argila de desupt formează ondu- deCll QC nisip, CC a întâlnit
tații și cute ascuțite și sugrumate.	.	.	%
și care a amorțit întru câtva
dezvoltarea sa. Mai în amont la baza loessului se vede argila ondulată ușor.
Aceasta este o pânză de lunecare cu mișcarea oprită.
Iată ce am scris în 1904 (Bulletin de la Soci6te Gcologique de France
p. 851); Si la nappe rencontre un obstacle, quelle ne peut repousser,
elle est arrâtee, se bombe d’abord et ensuite se ride, se plisse de Pavai
vers l’amont... A la rencontre de l’obstaclc la nappe ne se detache pas
pour s’âlever, mais se bombe en se plissant localcment davantage.
Această descripțiune concordă cu cea a d-lui A. P. Pavlow «Eboule-
ments de la rive droite de la Volga de Simbirsk et de Saratow» pu-
blicată în rezumat în Geologisches Centralblatt din 1905. Și anume co-
respunde lunecărilor de tipul b împingătoarc sau detrusive. In
acest tip mișcarea începe de sus sau are o mai marc iuțeală în par-
tea superioară, b ormarea de cute, gheburi și covățituri în partea infe-
rioară a clinei este trăsătura caracteristică a mișcării de acest gen.
Pe patul acestui părâu se văd bolovani de greș cu scoici sarma-
tice: Mactra podolica Eichw. Solen subfragilis Eichw. Cardium irre-
gulare Eichw etc. La Cozia se mai văd nisipuri cu aceleași fosile. Alai
sus coasta dealului este acoperită.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCÂNEN1
Dealurile Răducăneni-Bohotin.
Dealurile Răducăneni-Bohotin sunt despărțite de precedentele prin
valea părâului Bohotin acoperită cu aluviuni noui nisipoase, ce se în-
groașe necontenit prin materialul adus de către părâurilc afluente de pe
dreapta atât în timpul desghețului de primăvară cât și în urma ploilor
torențiale, astfel nu rare ori se întâmplă, ca ogoare de porumb prășit
să fie inundate și nămolitc.
Coasta de sud a părâului Bohotin este alcătuită din marne argi-
loase sarmatice impermeabile până la înălțimi diferite. La obârșiea
Bohotinului și a p. Secătura pătura impermeabilă o găsim la 210 m. la
Bazga și Răducănen,i 170, la Bohotin ISO și la Isaia ea se scoboară la
160 m., pentru a ajunge în Dealul Răsun la 140 m.
Deasupra urmează nivelul arenaceu, nisipuri sau gresiuri sar-
matice, ce se exploatează in mai multe puncte, ca piatră de construcție
sau de șosele. Începând dela Valea Isvorului acest nivel se prezintă cu
o grosime de 50 m., adică dela 210 260 m. La 250 m. avem o carieră
de greș sarmatic.
Isvorul Pietrei are malurile din dreapta abrupte și tăiate în greș
sarmatic. Piatră mai bună se scoate de pe părâul Ursoaia, tot greș sar.
matic. El a servit ca piatra de cioplit la zidăria bisericei din Bazga.
Acest greș pe unele locuri e infiltrat de calcar cu desăvârșire, încât de-
acelaș timp se cioplește lesne.
vine destul de tare și în
Nivelul arenaceu se
vede la Bazga, pe drumul,
ce urcă la d. Gorgului,
unde a fost studiat de
către d-lS. Ștefănescu(I)
și la confluența p. Bazga
cup. Păgubii, unde am de-
semnat figura 12. La bază
în fața confluenței (170 m.)
se arată argila vânătă sar-
Fig. D Deposiiel* unrMtae <k lingi Bazga.» confluența părâuluicupkwi Pagube!
/Argila vAnitâ. 2 Alame cafenii fhielu	Nisip, * 6rta maah ae scoici ■
matică impermeabilă și fără fossile,'descoperită pe o grosime de 3 metri,
(1)	SABBA ȘTEFĂNESCU. Etudc sur Ies terrains tertiaires dc Routnanic, 1897,
p. 119. «Sur Ic chcmin qui de Raducaneni conduit â Crasna, dans le district de Vaslui,
se trouve le dealul Gorgului (Fig. 20) constitui par des calcaircs â la base, puis par
des marnes jaunâtres sableuse, pleines de Cerithium disjunctum Sow. et dc tres rares
Mactra podolica Eichw., dans la pârtie moyenne et enfin des sablcs sans fossilcs,
rccouvertes de loess, dans la pârtie supcrieurc. Ces couches setendent vers le
villâge de Crasna, ou apparaissent Ies couches de deux divisions inferieures recou-
verts de terre noire (tchernoizem)».
Institutul Geologic al României
R. SEVASTOS
peste ea se află marne cafenii închise vărgate (hlețul vărgat) în grosime
de 6 metri; după care urmează nisip până la cota 220 m. încununat de
un strat de greș, format bine înțeles prin cimentarea nisipului.
Aci găsim fossilele următoare: Modiola navicula Dub., Mactra
podolica Eichw., M. variabilis Sinzow, Cardium irregulare Eichw.
Solen subfragilis Eichw., Cerithium disjunctum Sow. Cerithium ru-
biginosum Eichw.
Pe părâul Bazga depozitele sarinatice sunt desvălite pc o mare
înălțime (mai bine de 50 m.) malurile fiind tăiate vertical.
La Răducăneni nivelul arenaceu se vede în coasta dealului pră-
păstios, ce domină târgul la miază-zi cu mai bine de 50 m. Am urmă-
rit argila pe pârâul Răducăneni. Ea se află la aceiași înălțime ca și la
Bazga 170 m. și o întâlnim mult mai în amont de sat.
Peste argilă urmează nisip, care acoperă cu dărâmăturile sale toată
coasta; apoi un nivel de calcar oolitic (1) cu aceleași fossile ca și la
Bazga, pe lângă care mai sunt Melanopsis AudrusoiviMws și Hvdrobia
vitrella Brus. ; iar deasupra găsim nisip cu concrețiuni de greș formând
place cu suprafața bulbucată și având Cerithium disjunctum Sow. și
Cardium Fittoni d’ORB.
Calcarul oolitic se vede de asemene și pe pârâul Ilămciosul cu:
Modiola navicula Duh. Solen subfragilis Eichw. Cardium irregulare
Eichw. Cerithium disjunctum Sow și Hvdrobia vitrella Brus.
Acest nivel arenaceu cu calcar oolitic constitue și dealul Bohotin,
aflător între satul cu acelaș nume și Moșna, conținând: Cardium irre-
gulare Eichw. Mactra podolica Eichw. Solen subfragilis Eichw. Ceri-
thium disjunctum Sow. l'rochus biangulatus M. Hoernes, Neritina gra-
teloupiana Fer Hydrobia, fossile ce le-a găsit și d-1 Simionescu în dosul
satului Bohotin.
Dealul Pietrișu lângă Bohotin, numit Pietroasa în harta Statului
Major, e o localitate fossiliferă foarte însemnată atât din punctul de ve-
dere al numărului mare de specii, ce conține, cât și din cauza ameste-
cului de forme curat sarinatice cu altele mult mai noui. Acest culcuș a
fost descoperit de către d-l prof. Sabba Ștefănescu, menționat pentru
prima oară în memoriul paleontologic (1896) și descris în 1897. D-sa
citează:
Cerithium lignitarmn EICHW.
„ disjunctum Sow.
„ rubiginosum Eichw.
Buccinium duplicatum Sow.
„ Doutchinae d'ORB.
Turbo Neumayri Cob.
Neritina ( Theodoxus) Constau-
tiae Sabba.
Neritina (Theodoxus) ro-
mana Sabba.
Melanopsis (Canthidomus) sin-
jana Brusina.
11)	I.S1M10NESCU, Contribuțiuni la geologia Moldovei între Șiret și Prut, 1903, p. 21.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
175
Melanopsis (Canthidomus)
Bonei Fer.
Hydrobia vi trei la Bros.
Valvata sp.
Modiola marginata EICHW.
Cardium Fittoni d’ORB.
Cardium obsoletum Eichw.
Mactra podolica Eichw.
Solen subfragilis E1CHW.
Tapesgregaria Partsch.
Limnium moldavicum Sabba
Dreissensia polymorpha PALL.
D-l S. Șteeănescu observă, că avem aci < un amestec de specii sălcii
ca Mactra și Cerithium cu altele sub-sălcii: Melanopsis, Neritina, Hy
drobia, Dreissensia și specii numai de apă dulce ca Unio, ce au fost
aduse de cursurile de apă venite de pe continent și raportează aceste
straturi la partea superioară a etajului sarmatic, anume la Meotic.
DM T. Simioneșcu aduce oarecari modificațiuni listei precedente.
Din exemplarele de Melanopsis Sinjana Brusina, figurate de către d-l
Sinzow (1) dela Lăpușna și după care d-l Ștefănescu determinase a-
ceastă specie dela Bohotin, d-l Brusina a recunoscut două specii noui
M. Andrusowi și M. Smzowi, numiri cari le pune și d-l Simioneșcu în listă;
Neritina Constantiae Sabba e indentică cu N. Hneata Sinzow; Drei-
nesia poly morpha—Congeria Neumayri Andr. var moldavica Andr.
Mai adaugă formele găsite de d-sa Mactra fabreana d’ORB, Buccinium
Pauli, Neritina bcssarabica Sinz. După d-l Andrusow (2) însă Neritina
Constantiae ar fi indentică cu N. bcssarabica. Aceste două specii, după
părerea mea, nu se pot identifică, de oarect N. bcssarabica are ornamen-
tațiunea sa externă formată de linii în zigzag, pe când N. Constantiae de
linii longitudinale.
D-l l’rof. Simioneșcu discutând această faună arată, că e formată
din specii comune IVolhy titanului și Bassarabianului și în acelaș timp
specii frecvente în Miocenul marin ca Cerithium lignitarum Eichw., a-
mestecate cu forme dc apă dulce. D-sa conchide, că avem a face cu de-
pozite sarmatice având o condițiune faunistică greu de explicat și com-
pară păturile dela Bohotin cu cele dela Lăpușna din Basarabia, unde
deasupra păturilor typice sarmatice se întâlnesc nisipuri cu specii de ape
dulci, pături pe cari d-l Andrusow le raportează la Bassarabian.
In cercetările mele am căutat, să văd succesiunea depozitelor și a-
nume în cari pătură se află amestecul de fossile. Pentru a ne dă seama
dc alcătuirea geologică a d. Pietrișu, avem nevoie dc două figuri: una
reprezintă partea povArnită a dealului, unde păturile sunt desgolite, pri-
vită de față fig. 13 și cealată o secțiune cu direcția N S fig. 14.
1°	Privind aceste desemne vom constată, că partea inferioară și mij-
locie a dealulului e formată din marne vinete cu pături înroșite nisi-
(1)	OniKMiiie iiobmvi. it Miijon;ie.Tt>.WB»ntiMX’J> paitmnnn. cte.
(2)	N. Andrusow. Die Siidrussischcn Neogenablagerungen 3ter Theil 1902,45&
176
R. SEVASTOS
225 T
Fig* 13. Coasta prâpâstioasă a Pietrișului (Bohotin)
1 Marnet 2N/stp, 3 Gresturi și otft, 4- Marne rinoM
i Marne șarmante
2	Nisip
3	Greș și ooftt in blocuri
Nisip Fm
5	Mame
6	Nisip ce acoperă coasta
7	Muschelkulk s^rmides
8	Loess	x
Seșui
Bohoîinului
■tio
100

ioo

poasc tară fossile, în uncie locuri prezintând cristale de gyps în mărime
dc 5 mm. Marnele se găsesc până la cota 180 m.
2° Deasupra lor urmează nisip cu Ccrithium disjunctum Sow. Mactra
podolica Eichw.
mică, Modiola na-
vicula Dub. Car-
dium obsoletum
și Hydrobia vi-
trella Brus.
3° Mai sus
avem bolovani de
greș sau chiar un
lin oolit, cașî blo-
curile ce se întâl-
nesc la poalele malului povârnit pe o mică platformă. Aci găsim iarăși
Modiola navicula Dub. și Mactra podolica Eichw. mică, și un muschelkalk
foarte sfărmicios, ce conține fossilelc
din listă.
4° Nisip fin, gros de câțiva metri
cu Hydrobia și numeroși Ccrithium
disjunctum Sow remaniați.
5° Marne vinete nisipoase, ce alcă-
tuesc creasta dealului dela 202 m. în sus.
Marnele 1 și nisipul 2 sunt aco-
perite de nisip 6 in care se găsesc
toate speciile semnalate de d. Sabba Stefănescu și apoi de d. Simi-
onescu, dar mai cu scamă într’un muschelkalk foarte sfărmicios 7 ce
se poate urmări în lungul coastei în mod orizontal. Intre el și marnele 1
am găsit blocuri din greșul sarmatic 3 cu Mactra podolica mică și Mo-
diola navicula. Muschelkalkul e alcătuit din fragmente de Lameilibranchiate
sarmatice și fire dc prund menilitic. Aceste împrejurări ne spun, că avem
aface cu o lucrare de apă posterioară depunerii păturilor sarmatice, o
erossiune datorită unui curent, ce veniâ dinspre nord, căci și actualmente
atât în aluviunile Prutului (Țuțora și Braniște) cât și în terrasa sa infe-
rioară (Câlcea) găsim prund menilitic.
Eauha dela Bohotin a fost subiectul unei discuțiuni din partea d.
Simionescu, din care reese precum o constatase și d. S Ștefănescu, că
avem aface cu un amestec de faună curat sarmatică, cu o altă faună
mai nouă, care după toata probabilitatea ar conține elemente meotice.
Am văzut mai sus, că nici una din păturile orizontale superpuse
marnelor de bază nu cuprind toate fossilelc din lista Bohotinulul, ci nu-
mai Muschelkalkul și nisipul, ce acoper coasta.
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
177
Dacă stratul, ce conține amestecul de faune, s’ar află deasupra pă-
turilor orizontale sau în locul nivelului 4 și deci în concordanță cu
celelalte pături sarmatice, susținerea tezei mele ar fi mai anevoioasă; dar
fiindcă muschelkalkul este lipit în lungul coastei la un nivel mai jos de-
cât pătura cu blocuri sarmatice 3, demonstrațiunea mea este cu mult
ușurată.
E vădit, că muschelkalkul este posterior gresiului din 3. Pozițiunea
muschelkalkulut, fiind așezat mai jos decât orizontul 3, lipsit de mar-
nele 1, apoi faptul că atât in interiorul său cât și sub el la contactu-
cu marnele, am găsit bucăți din gresiurilc 3, ne demonstrează, că mus-
chelkalkul e format în urma gresiului.
Prezența prundului menilitic în muschelkalk spune, că avem a face
cu o depunere agitală, cu un curent, ce aducea de departe aceste ele-
mente, cu siguranță dinspre nord, căci în localitate nu se află această
rocă.
Atrag atențiunea, că numărul speciilor dela Bohotiu (Pietriș) e foarte
mare, ceacc nu se observă nicăirea în această localitate. Astfel nici la
Bazga, nici la Răducăneni, nici în dealurile dintre Bohotin și Moșna, nici
la Isaia nu se află decât puține specii, ce le-am citat mai sus și aceste
curat sarmatice. De unde provine la Pietriș această profuziune dc forme î
Mai mult chiar, unele specii ca Cerithium lignitarum și Latirus Pauli
Cob. nu se află în împrejurimi. Ambele au fost găsite de Cobălcescu în
depozitele fluviolacustre dela Cârlig (Iași), unde sunt roase, deci rema-
niate. Culcușurile primitive a acestor două forme nu se cunosc nici as-
tăzi, de oarece Cerithium lignitarum nu s’a găsit (1) în spre nord de lași,
iar Latirus Pauli se găsește numai la Cârlig și Bohotin. Aceste două
specii le-am găsit la Solești jud. Vaslui, într’un depozit de terrassă, al-
cătuit din sfărămătuii sarmatice deci și aci provine tot din alte straturi
prefăcute. Cerithium rubiginosum Eichw. typic se află după d. Sinzow
numai în păturile sarmatice inferioare (wolhynian).
Prin urmare această diversitate de forme nu poate fi explicată alt-
fel, decât prin faptul că speciile sarmatice, ce nu se găsesc în nivelul
arenaceu sarmatic al regiunei, au fost aduse din alte localități, unele de
sigur îndepărtate. Astfel în această listă de specii dela Pietriș, vom deosebi
trei feluri de elemente: a) forme sarmatice rezistente aduse din depărtare,
b) forme sarmatice regionale și c) forme mai noui decât sarmaticul:
a)	Certihium lignitarum, Buccinium duplicatum, Latirus Pauli
Cob. Turbo Neumavri și Tapes gregaria, Maetra variabilis (ponderosa.
mare).
(1) D. I. Simionescu, citează această specie dela Urzici (Roman) și Bohotin.
La faunne sarmalique et tortoniene de la Moldavic.
UhA Institutul Geologic al României
IGRZ
178
R. SEVASTOS
b)	Cerithium rubiginosuns, C. disjunctum, Hydrobia vitrdla, Mo-
diola navicula, Cardium Fittoni, C. obsoletum, Mactra podolica, Solen
subfragilis.
c)	Neritina Uneata Sinzow. N. Bessarabica Sinzow, N. rumana
Sabba, Mdanopsis Andrusowi Bros și M. Sinzowi Brus. Limnium
moldav icum Sabba, Congeria Neumayri Andr. var. moldavica Andr.
Găsesc interesant și oportun a da un exemplu de un amestec a
unor forme sarmatice cu o faună nouă de tot, în care intră și Corbicula
fluminalis. El se află în depozitele fluvio-lacustre dela Cârlig, și Ciric
(lași) și pe care Cobălcescu le raportă la Pliocen sau Post pliocen. (1)
Cerithium pictum Bastelol.
>	rubiginosum EiCH.
»	disjunctum Sow.
lignit anim Eichw.
Latirus Pauli Cob (2).
Buccinium baccatum.
Trophon
Trochus podolicus Dub.
Turbo Neumayri Cob.
Tapes gregar ia PARTSCH.
nu se află la Bohotin.
se află și la Bohotin.
Idem
Idem
Idem
Idem
nu se află la Bohotin.
se află la »
Idem
Idem
Aceste specii alcătuesc materialul prefăcut și purtat de către ape.
Cobălcescu cu discernământul său puternic și favorizat în acelaș timp
de împrejurarea, că formele faunei întâia erau roase .și rupte în bucăți iar
cele ale faunei a doua erau foarte noui, a separat de cele precedente
speciile de apă dulce ce urmează:
Pivipara Romaloi Cob.
>	• Maldarescui COB.
Biihynia.
Mdanopsis n. sp.
Lythoglyphus naticoides
»	n. sp.
Pisidium lassyensis Cob.
Corbicula lassyensis Cob.
Neritina Danubialis.
Cyclas nobilis.
In prundul din terrassa inferioară a Prutului la Cotul lui Boboc
dealul Câlcea, am găsit Cardium Fittoni, Cerithium disjunctum, Ly-
thoglyphus naticoides împreună cu Unio pictorum, ce trăește și astăzi
în Prut. Naturalmente în cazul din urmă amestecul de forme vechi re-
zistente este vădit și lesne de cunoscut, dar când e vorba de două faune
(1)	Aceste depozite le-am raportat la l-a vârstă pleistoccnă în 1903 B. S. G.
Fr. 179; iar în 1906 Prundul vcchiu și Pleistocenul din Moldova, le pun în inter-
glaciarul 11-lea Mindel-Riss.
(2)	G. Cobălcescu în Studii geologice și Paleontologice, în lista ce o dă la
p. 43 pune Cerithium Pauli. Probabil e o greșală, căci în partea paleontologică p.
156 scrie că, Latirus Pauli a fost aflat în dcp. fluvio-lacustre dela lassy.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
apropiate, cum e cazul dela Pietriș, negreșit e mai anevoie de surprins și
de înțeles.
Dacă avem în vedere, că din 10 forme sarmatice dela Ciric 8 se
află și la Bohotin, aceasta se explică prin împrejurarea, că ele sunt re-
sistente; iar Modiola și Solen dela Bohotin deși fragede dar totuși aflân-
du-se în muschelkalk, au rezistat fiindcă ele se găsesc în păturile ime*
diat învecinate, chiar în orizontul însemnat cu 3.
Considerând listele speciilor meotice date de către geologii Ruși
vom vedea o asemănare până la identitate cu fauna dela Bohotin. Așa
d. Prof. Sinzow divide fauna mcotică în două:
1)	Una comună cu a Sarmaticului, și 2 a, cu forme în parte nouă și
altele noui de tot.
Insă fiind-că condițiunile de existență a faunei a doua sunt cu
totul deosebite decât a celei dintâi, e posibil, să avem aface și în Bassa-
rabia tot cu un amestec mecanic, mai cu seamă ca în lista d. Sinzow
este o specie lithofagă Pholas pusilla Nqrdm. Toate Pholadidele
sunt specii perforante, care își sapă locuința lor în stân-
cile de țărm, și prezența lor are o importanță particulară
pentru stabilirea vechilor linii de țărm.
D. Simionescu a găsit Pholas dactylus K la Scheia, unde exis-
tența unui țărm e fără îndoială. Am arătat cu altă ocaziune, că la poa-
lele acelor dealuri a fost un lac pontic.
Eu am găsit această specie la Isaia lângă Bohotin într’un greș fin
schistos; am mai aflat un Pholas la Podoleni.
Deci avem probabilitatea științifică de a afirma, că păturile, ce
cuprind Pholas, au fost depuse lângă un țărm stâncos. Prin urmare stra-
turile sarmatice, alcătuite din greșuri cu Mactra podolica Eichw, Car-
dium, Solen și celelalte specii, trebuia, să-existe ca țărm, pentru ca
Pholadele să se stabilească. Acest fapt explică și raritatea speciei, căci
până acum în Moldova s’a găsit numai câtevâ exemplare.
Dacă mai considerăm în acelaș timp și împrejurarea, că Meoticul
e o fașă de regresiune față cu Sarmaticul și chiar cu Ponticul, fasa în
care toți geologii de comun acord recunosc, că erosiunile pe continent
s’au înfăptuit cu o marc iuțeală săpându-sc și adâncindu-se văile râuri-
lor, iar materialul prefăcut s’a adunat în micele lacuri ale acestei epoce,
vom putea conchide în mod logic, ca fauna amestecată dela Bohotin
reprezintă Meoticul.
La Isaia marnele impermeabile ajung numai până la 160 m. apoi
avem nisip și un calcar cu Foraminifere cu: Cardium irregulare Eich.
Mactra podolica Eichw. Modiola navicula Dub. Solen subfragilis Eich,
Cerithium dis/unctum Sow. Trochus biangidatus M. I Ioernes, Hydrobia;
sau chiar un oolit.
Institutul Geologica! României
180
R. SEVASTOS
Către vârful dealului dela sud-estul satului se află un greș -fin schis-
tos cu: Pholas dadylus Linne. Cardium ir regulare Eichw. Cardium Ftf-
toni d’Orb. Solen subfragilis Eichw., Madra podolica Eighw. Modiola
navicula Dub. Donax sp. Cerithium disjundum Sow. Trochus bian-
gulatus, Hydrobia.
Ca și la Pietriș am aflat și la Isaia acea rocă sfărmicioasă alcă-
tuită din bucățele de bivalve, un fel de greș cu Cerithium disjundum,
C. rubiginosum, Melanopsis și alte specii dela Bohotin, având în ea și
un fragment din greșul sarmatic, ce mai poartă pe el o parte din scoica
unei Modiole. Deci și aci vom avea reprezintat orizontul Meotic.
Dela Isaia spre sud-est orizontrul cu calcar oolitic se pleacă cu în-
cetul în această direcțiune; îl mai întâlnim la Răsun pe muchia dealului
în fața confluenței Jijiei cu Prutul la cota 150 m., unde se exploatează
ca piatră de șosele. Golitul e cu firul potrivit mai mic decât cel dela
Câlcea și conține în el Madra podolica Eichw. și Cardium obsoletum.
Peste calcar urmează 20 cm. argile înroșite și apoi un metru nisip gal-
ben fără fossile, apoi loess tipic cafeniu 0.80 m. și 1.00 m. pământ
vegetal.
Pe coasta de sud a dealului Răsun la cota 150 m. se mai află o
carieră veche, din care se scot lespezi mai mari, ce pot servi ca trepte
și chiar colace de fântâni.
Pe coasta Zariște, ce scoboară lin spre sud-est către pârâul Mosniș,
ce o desparte de dealul Câlcea, nu se află oolitul, iar sub-solul e alcătuit
din loess.
In d. Câlcea lângă șoseaua ce duce la Drânceni, se văd frumoase
cariere de oolit la cota 60 -80 m. Oolitul este dc culoare deschisă pu-
țin galben cu bobul mare până la 2 mm. și cu impresiuni de Modiola
și Madra. El formează bancuri groase până la 0.50 m. și dă o piatră bună,
tare și în acelaș timp lesne de cioplit, de aceea se și exploatează cu
activitate.
După d. Sabba Stefănescu: (1) «Golitele sunt constituite din fire
de quarz înconjurate de o zonă de calcită concreționată. Partea lor ex-
ternă se confundă în ciment, care e cu desăvârșire calcar și prezintă o
cristalinitate confusă»; iar după d. Simionescu: (2) «Ooliturile sunt în
mare parte formate..... din gasteropode mici (probabil Hydrobia} învelite
în o coaje de calcită». Insă proba, ce am luat-o din această localitate
e alcătuită din fire de mărime ș! forme deosebite, unele lungărețe sau
discoidale altele rotunde. In secțiune ele prezintă o cavitate rotundă sau
(1) Op. cit. Stratigraphie p. 118.
(2; Geologia Moldovei între Șiret și Prut p. 22.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
181
lineară. N’am observat decât foarte rar fire de forma turiculată a Hydro-
biilor, sau desemnele cavităților alterne, ce prezintă pe secțiune aceste
gasteropode, încât sunt înclinat a crede mai degrabă, că avem aface cu
niște foraminiferc.
In acclaș timp trebuie, să adaug, că în unele părți mai compacte
ale rocei am găsit și oolite, ca și acele descrisă de d. S. Stefănescu, de
aceea cred că secțiunile d-sale au fost făcute numai din părțile com-
pacte. Golitul zace pe nisip, iar acesta peste marne de culoare deschisă
cu cristale de gyps, ce ajung până la 8 cm. lungime. Deasupra o alter-
nanță de marne argiloase, nisipuri și calcaruri oolitice amestecate puțin.
Rămâne de explicat, cum a ajuns nivelul cu oolit act așa de jos
la 60—80 m., căci știut este că în toate dealurile dela Bazga și până la
Răsun el se ține la înălțimea de 170—140 m.
Partea de miază-zi a dealurilor Bohotin, adică dealurile: Arborașu
Mălăiștea, Unguru cu ramificațiunilc sale, Roșasca, Dolinca și Zăriște sunt
lipsite de zona arenacee sarmatică. Ele sunt alcătuite din argile mar-
noase, baza impermeabilă a sannaticului, acoperite de loess cele mai
multe ori prin intermediul unui nisip quaternar. Coastele sunt line în ge-
neral și omogene. Singura mâncătură de ape, ce se arată în această re-
giune, e pe vâlceaua Epei în d. Ungurului, proba despre permeabilitatea
subsolului, al cărui loess galben cu concrețiuni albe tari de 1—2 cm .aco-
peră totul, nelăsând să se trădeze ce se află dedesubt. Prin deducțiunile
noastre întemeiate pe cunoștința formelor topografice determinate de al-
cătuirea geologică a subsolului, am ajuns a conchide,că nivelul arenacen
lipsește. In partea de sus a coastelor pătura de pământ vegetal e sub-
țire, iar la poale (ceeace am observat pe valea Epei) pământul vegetal
ajunge grosimea de 2m.
D. Sabba Stefănescu, menționează în Dealul Gorgului deasupra
marnelor gălbii nisipoase pline cu Cerithium disjunctum Sow. și cu puține
Mactra podolica Eichw., nisipuri fără fossile acoperite de loess, care se
întind către Crasna.
Urcând drumul din satul Bazga, ce duce pe dealul Gorgului,
marnele argiloase (baza sannaticului) nu se pot vedea, dc oarece sunt
acoperite dc către loess; însă ele se văd, (după cum am menționat-o
pag. 173) pe pârâul Bazga la cota 170 m. Eșind din sat dela cota 190-
220 găsim gresiurile și nisipul sarmatic 3 și 4 din fig. 6. Apoi la cota
230 într’o mică ruptură la E de drum găsim marnele deschise gălbii f.
nisipoase cu Cerithium disjunctum Sow. descrise dc d. Ștefânescu, cu
care se încheie nivelul arcnacnu fossilifer sarmatic.
Deasupra urmează o argilă marnoasa vânătă deschisă (un hleiu),
ce acopere podișul Gorgului sus, formând și un neînsemnat nivel de
apă, probă existența unei fântâni la 265 m. lângă drum. Apoi alternanțe
Institutul Geologic al României
182
R. SEVASTOS
de argilă marnoasă cu nisip și în fine la 320 m. avem iarăși nisip Ură
fossile, ce domină de aci in sus. Deci deasupra nivelului arenaceu fos-
silifer avem un orizont de argilă marnoasă impermeabil și apoi nisip
Orizontul impermeabil superior se constată în Poiana Bacalu vechiu prin
isvoare la cota 260 m. El se află pe dealul dintre Bazga și Răducăneni
și chiar pe podișul acestui târgușor. In Pietrișu Bohotin el e puțin des-
voltat și de aceia nu l-am figurat pe hartă.
Pe dealurile Răducăneni-Bohotin, afară do partea meridională, lip-
sită de nivelul arenaceu, nu am aflat loess adevărat. Partea de jos a coas-
telor e acoperită de dărâmăturile nivelului arenaceu și prin urmare sub-
solul și solul e nisipos până la 220 m. Mai sus pe podișuri avem nivelul
superior impermeabil, pe care e un sol hleios sau argilo-marnos, un tcher-
nozom subargilos ușor. In părțile nisipurilor superioare sub-sohil e for-
mat dintr’un loessoid foarte nisipos; iar solul este un nisip argilos cu
tcher nozom.
Depozite pontiane.
In 1903 am publicat (1) rezultatul unor cercetări din districtul Vaslui,
în care stabilesc existența bazinurilor lacustre dela Căzănești și Borești, ce
conțin multe specii dela Bohotin. Discutând vârsta acestor depozite am
ajuns la concluziunea, că ele trebue să reprezinte Pontiantd. De atunci
alte observațiuni pe teren și mai cu scamă studiul regiunii Codăești, unde
am aflat la Șurănești, Rediu Galian, și Duinasca depozite cu Congcria
Neumayri Andr. var. moldavica Andr. și Congcria subcarinata ? m’au
întărit în convingerea, că aceste depozite trebue, să aibă aceeași vrâstă
pontiană. Cu toate că am discutat în mod amănunțit această chestiune,
când am descris regiunea Codăești, pentru moment nu pot trece cu
vederea un fapt, ce am observat în vecinătatea satului Bazga pe părâul
Ursoaia (ce curge între dealul Ursoaia și Poiana Bacalu vcchiu).
La cota 190 - 200 m. am găsit un calcar cu Hidrobia, Melanopsis
și Congcria ce nu se pot determină specific. Puțin mai în amont în
malul drept al părâului se ailă un nisip cu Hy drobii, ce zace peste marnele
sarinatice cu numeroase blocuri de greș sarmatic aruncate în mod nere-
gulat. Aci vedem contactul între nisipul cu Hydrobii și coasta sar-
matică desgolită de pătura arenacce până la marne, natural printr’o ero-
ziune anterioară. Nisipul acesta având o mică întindere nu l’am însemnat
pe hartă, îl menționez numai sub titlu de inventar. Lipsa fossilelor aci
(1)	Les couchcs A Drcissensia du district de Vaslui, Ann. Scientifiques de l’U-
niversite dc lassy, 1903.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA „CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
is:;
se poate explică prin o împrejurare topografică particulară, anume loca,
litatea e așezată într’o înfundătură și prin urmare adăpostită de un cu-
rent, ce ar fi venit despre N. ’
Trebue să menționez, că d. Sabba Ștefănescu (1) în dealurile dintre
Bohotin și Răducăneni, n a văzut decât rare exemplare de Dreissensia.
Probabil, că d-sa a mers pe vale, căci sus pe deal se află, după cum vă-
zurăm pagina 174, nivelul arenaceu cu o faună sarmatică tipică. Bolovani
cu asemene fossile sunt aduși în vale pe pârâul Hămeiosul. Prin urmare
ceace a observat d. Ștefănescu, ar fi orizontul depozitelor cu Hiiirobia
și Congeria, ce le-am găsit pe pârâul către Poiana Bacalu vechiu.
Fig. 15. Contactul intre marnele sarmatice Ași nisipul cu Hydrobii IJ pe pârâul Ursoaia.
Aceste depozite instalate în o vale dc eroziune săpată în straturi
sarmatice, trebuesc raportate la Pontian; de oarece în timpul Meoticului
s’a înfăptuit mai pretutindeni în regiunile noastre însemnate lucrări de
drenare a uscatului sarmatic de către cursurile de ape dând naștere la
văi largi, în care mai târziu intră apele pontice și depun sedimentele
acestui etaj. Deci avem o ingresiune a Ponțianului în spre
N. In sudul Rusiei după studiile d. Sokoi.ov (2) se constată, că limita
septentrională a meoticului este mult mai spre Sud decât a Sarmaticu-
(1)	S. Ștefănescu. Etude desTcrrains tertiaires, contribution â l\'tude stra-
tigraphique, p. 119.
(2)	N. SOKOLOW. Guide des excursions du VIII Congres geologique Interna-
tional, St. Pctcrsbourg 1897. Excursion au Sud de la Russic XXI, Carte hypsome-
triquc du cours infărieur du Dniepre.
184
k. SEVASTOS
lui, pe când Pontianul e în transgresiune ridicându-se mult mai spre N.
decât Meoticul, iar d. Sidorenko (1) spune, că la începutul perioadei
Pliocene adică al Pontianului basinurile meotice se schimbară în lacuri
foarte întinse și cu o apă puțin sărată (faiblement saldc).
Dealurile Crasna.
Partea sud vestică a foaei Răducăncni c ocupată de dealurile Crasna,
Hrusca, Coșmești, Crăsnița și Dolhești. Valea Moșnei le desparte de partea
meridională a d. Bohotin. Această vale prezintă aluviuni puțin însemnate,
care se îngroașă în chip simțitor și astăzi prin nisipurile aduse de către
afluenți, ceeace am observat pe șes în fața satului Cozmcști.
Pe coasta apusană a părâului Moșna, ce se întinde dela satul cu a-
cclaș nume până la Podoleni, se prezintă Ia bază argila marnoasă, ce se
pleacă către sud astfel la Moșna (satu) ea ajunge până la ISO m. înăl-
țime, pe când la Podoleni deabiâ atinge 125 m. Dar faptul, că la N dc
Cozmești în Piscul Babei argila ajunge tot 180 m., spune, că la Podo-
leni este o scoborîrc bruscă.
Ca să ne dăm seama de alcătuirea geologică a costișei apusanc
a Moșnei, să urcăm dealul dela N de Coșmești, începând din șes până
pe creastă.
La poale întâlnim dealul Lutăriei, care după cum numele arată, c
format din marne argiloase impermeabile, căci pe el găsim numeroase
râmnice și ochiuri de apă cu graminee dc mlaștină și Cyperacee. Mai
sus la cota 180 m. în piscul Babei se vede nisip sarmatic desgolit în-
tr’un mal, ce e figurat în harta 1:50000. Nisipul conține Mactra podo-
lica V.\c\\w mică. Peste el urmează argile remaniate cu fragmente de scoici
sarmatice: Mactra podolica și Cardium Fittoni.
Deasupra alt nivel de argilă stratificată neregulat de culoare în-
chisă cu blocuri de greș sarmatic; desigur e un depozit de râu. Loessul
e subțire și acoperit de pământ vegetal gros. La 205 m. peste nisip zac
marne vinete și înroșite, acoperite de un strat dc argilă (40 60 cm.)
ambele neregulat stratificate și urmând suprafața actuală. Probabil că
marnele și argila reprezintă un depozit quaternar. Pământul vegetal are
grosime de 1 metru. Nivelul arenaceu se urcă până la 230 m.
Mai sus de această cotă urmează orizontul impermeabil superior,
căci la 240 in. găsim o fântână lângă drumul, ce duce din satul Cos-
mești la Hrusca. Acest nivel se continuă până la 280 m.
De aci începe nisipul superior, ce alcătuește muchia tutulor dealu-
(1)	Sidorenko Mio-plioccnc B. S. G. Fr. 1893, pag. 369.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNEN1
185
rilor clin această regiune. El conține greș în formă de plăci sau bolo-
vani cu suprafața rotundă neregulată, fără fossile și foarte dur.
In dealul Podolcni la sud de Cosmești nivelul arenaceu fossilifer
sarmatic e bine reprezintat. Marnele argiloasc inferioare nu se ridică de-
cât până la 130 m., când începe un oolit calcar cu Modiola volhinica
Dubois, Modiola navicula, Cardium irregulare Eich., Cardium Fittoni
d’Orb. Mactra podolica Eichw., Pholas daclvlus Lînne.
Sub creastă la 150 m. în malul abrupt se ivesc nisipuri cu Mo-
diola navicula. Cardium obsoletum Mactra podolica Eichw., Solen sub-
fragilis Eich., Cerithium disjunctum Sow. Hydrobia ventrosa Brus.
Aci găsim și oolite rotunde și lungărețe.
In valea p. Crasnei nivelul arenaceu fossilifer este acoperit și nu
se poate vedeă. D. Sabba StefAnescu menționează lângă satul Crasna
aparițiunea calcarului și a marnelor de sub nisipurile superioare, ni-
vele descrise în dealul Gorgului; în nomenclatura noastră avem orizontul
arenaceu fossilifer, marnele impermeabile superioare și nisipurile su-
perioare.
Nu am putut vedea decât într’un singur loc, în valea Crasnei, ni-
velul arenaceu inferior, însă de astădată fără fossile, anume în d. Ul-
mului la S. de satul Pietriș la cota 200—220 m. se află în niște maluri
abrupte sfarâmături de greșuri fără fossile. După altitudinea, la care se
află, ele par a reprezintă nivelul în chestiune.
Lângă Dolhești dealul Rusului, care face parte din hotarul între
județul Fălciu și Vaslui, ne permite a observă mai bine marnele și ni-
sipurile superioare în coasta dela apusul satului.
Poalele dealului prezintă sub-sol argile marnoase cafenii și ruginite
impermeabile, ce se văd lângă șoseaua, ce duce ‘la Șerbești, la cota
240 m. Ele dau naștere unui sol de tipul tehernozom ordinar greu. De
asemenea observăm câteva ochiuri de apă cu graminee de mlaștină.
Urcând calea dela 260—290 m. găsim marne sure nisipoase, iar
deasupra acestora un nisip fin albicios fără nici o întrerupere. El alcă-
tuiește coama dealului și se poate vedea descoperit pe o grosime de 40 m.
în malul prăpăstios tăiat aproape vertical pe creastă la N. de șosea.
Acest nisip dă naștere unui sol nisipos cenușiu (terre grise) caracteristic
pentru pădurile cu frunze căzătoare. Intr’adevăr până nu de mult și
versantul oriental al dealului Russu eră împădurit. Astăzi se află pădure
numai dincolo de hotar în j. Vaslui. In această pădure se observă Quer-
cus sessiliflora Smith. Quercus pubescens Wild. Fraxinus excelsior L.
Acer pseudoplatanus L., Acer campestrc L., Carpinus betulus L., Fagus
sylvatica L., Prunus avium L., Juglans regia L. în stare spontanee.
Pe coastă unde lipsește acest sol nisipos cenușiu, deasupra nisipu-
lui alb, se află un sol de nisip argilos cu tehernozom.
Institutul Geologic al României
186
R. SEVAStOS
In râpele dela S DolheStilor la cota 260 m. se văd descoperite
marnele albe nisipoase, ce dau naștere la surpături și ponoare. Din mal
Se desprind de obiceiu primăvara șuvițe late de 10 metri și lungi 30—40
m., ce se scoboară formând trepte, apoi se fragmentează lunecând la vale.
Solul de pe aceste marne e un tchernozom sub argilos ușor.
Probe de aceste soluri am trimis Onor. Institut prin Primăria Corn
Dolhești.
Dela 280 m. in sus în aceste ponoare întâlnim nisipul superior, care
aci formează bancuri de greș, ce se exploatează în mod activ în cariera
>g- 1®- Cariera Brădicești
1 Nisip argilos cu Tchernozom,2 Nisip, 3 Argilă cu C Os Fe. N-Greșul
fi* cioatat.
numită Brădicești, unde
am ridicat figura 15. Sus
e nisip galben portocaliu
în grosime cam de 4 me-
tri, infiltrat de humus Ia
suprafață ca 1 metru și
devenit cafeniu (e nisipul
argilos cu Tchernozom de
care vorbirăm mai sus).
In nisipul galben sunt con-
crețiuni de greș sub forme
tabulare sau lenticulare. Mai jos bancuri orizontale compacte în grosime
de 50—60 cm. sau și mai mult. In general greșul e dur, vânăt și fără
fossile, totuși am găsit un Helix, cu cavitatea scoicei plină cu greș. Dea-
supra păturilor de greș se află o subțire învâlitoare (20 cm.) de argilă
neregulat stratificată, cafenie sau ruginită, fiindcă e încărcată de CO3Fe.
Ea are bucăți din greșul subjacent și din o altă argilă compactă sură
In părțile de sus și greșul ea culoarea cafenie din cauza infiltrațiunilor
de Carbonat de fier. Crăpăturile din bancurile de greș sunt umplute cu
nisip provenit din părțile superioare.
Concluziuni.— Depozitele Sarmatice de pe foaia Răducăneni, au
patru nivele petrografice bine deosebite. Marnele argiloase dela bază șț
nisipurile împreună cu calcarul oolitic fossilifere reprezintă partea inferi-
oară a Sarmaticului, Volhynianul. Marnele superioare și nisipul de dea-
supra lor neavând fossile nu putem afirmă în chip sigur vrâsta lor, dar negre-
șit că ele reprezintă un nivel superior celui precedent, mai cu seamă dacă
avem în vedere observațiunca d-lui I. Simionescu (1) bazată pe afirmațiunca
d-lor Sinzow și Andrusow, că Tapes gregar ia, Mactra variabilis, Cardium
irregulare iau dimensiuni deosebit de mari în orizontul mijlociu (Basara-
bian), s’ar putea deduce, că paturile superioare din sarmaticul fossilifer
al Moldovei s’au depus la începutul Bassarabianului.
(1)	Op. cit. p. 33.
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCÂNENI
1«7
D. Simionescu a găsit Tapes incrassata (varietate mare de Tapes
gregaria Partsch) la Lespezi în dealul Pietrăiiei și la Tătăruși. Eu am
găsit-o împreună cu mari și frumoase exemplare de Mactra variabilis
la Băiceni j. Iași. Prin urmare în mod provizor, până se vor găsi fos-
sile în aceste nivele superioare, le putem raportă cu probabilitate la Bas-
sarabian (1).
Depozitele dela Bohotin aparțin Meoticului.
Nisipul dela Ursoaia Ic raportăm iarăși în mod provizor la PonțiaH.
Quaternarul e reprezintat prin loess și argile depuse de râuri.
In ce privește solul, el stă în strânsă legătură cu sub-solul și de-
aceea variază după nivelele petrografice. Astfel pe aluviunile șesului avem
un Tchernozom nisipos, iar pe loess un Tchcrnozom ordinar în dealu-
rile Cozia-Surpa și în partea meridională a ramificațiunilor dela sudul
Bohotinului. Pe argile quaternare un Tchernozom ordinar greu de pildă
la Dolhești și Cozmești.
Peste nisipurile superioare în părțile înpădurite sau cari au fost
odinioară cu pădure, există un sol nisipos cenușiu, în celelalte părți se
află nisip argilos cu Tchcrnozom. Infine pe marnele superioare găsim
un Tchernozom ordinar sub argilos ușor.
DESCRIPT1ON GEOLOGIQUE
DE la
REGION CODĂEȘTI ET RĂDUCÂNENI
LEVEE EFFECTUEE EN 1907.
RfiSUME
PAR
R. SEVASTOS
Cette region repr^sente Ies feuilles Codăești et Răducâncni dc la carte de
l'Etat major 1:50000, VHI-cmc Seric, col. X ct Y.
Le relief de la feuille Codăești est constitui par Ies ramifications
des collines Repedea-Bârnova. Elles se dirigent vers le SE et sont s6-
parees par le ruisseau Vaslueț et ses affluents de droite le Dobrovăț et
la Cuțicna. Ainsi presque toute la surface appartient au bassin du Ber-
lad, excepte la dâpression de Covasna qui est drainde par le Prut.
La surface figuree sur la feuille Răducăneni est divisâe en deux
parties par une diagonale NV—SE. A l’Est nous avons la plaine de la
(1)	In dealul Cetățuia-Dobrovăț, pe foaia Codăești, am găsit mai multe fossile
caracteristice ale păturilor cu Nitbecttlarii, deci ele aparțin cu siguranță Bessara-
bianului.
Institutul Geologic al României
188_________ R. SEVASTOS________________________	'
Jijia rdunie â celle du Prut, sur laquelle Ies deux rivieres dessinent-leurs
meandres capricieux; tandis qu’â l’Ouest se dressent Ies collines ndo-
genes â contours arrondis descendant doucement vers le SE.
En gdndral la p 1 aine est mardcageuse et surtout vers le confluent
de ces deux rivieres, engendrant des grands dtangs â roșeau et eau
stagnante parmi lesquels Ies plus etendus sont: le Tochila et le Vlad-
nic, dangereux gendrateurs permanents de malaria.
Le cours du Prut. A partir de Măcărești jusqu’â Sbieroaia la
rive roumaine est menacee par Ies inondations, qui ont dtd particuli-
erement ddsastreuses depuis 1890—1897. Pour obvier â ces ravages
l’Etat a eleve une digue de terre long de 25 km. entre ces villages.
Malgrd le fameux dicton roumain „que la Russie gagne du territoir
au ddpens du nâtre, j’ai constată le contraire que le Prut recule vers
l'Est Fig. 2. Le rive gauche montre par place largile sarmatienne de
ba se Fig. 1, et l’autre seulement des alluvions.
Les collines se divisent en trois groupes:
a)	Entre le valide de la Jijia et le ruisseau du Bohotin nous avons
la col. Cozia-Șurpa avec le promontoir caracteristique Marmora et la
ramification septentrionele Cocoș, Voloaca, Rediu.
b)	Les collines Răducăneni-Bohotin entre le r. Bohotin et le r.
Moșna.
c)	Les collines Crasna, Crăsnița et Dolhești qui limitent de tous
c6tds le bassin supdrieur du r. Crasna.
Ces trois groupes sont rdunis dans la pârtie occidentale de la feuille.
La rdgion est constitude par le sarmatien, le pontien et le qua-
temaire.
Le sarmatien.
Le Sarmatien. Les bassin de Covasna et de Hilița sont
constituds par le Sarmatien, qui montre quatre horizons pdtrographiques:
1. L'argile infdrieure impermdable. 2. Le niveau ardnacd fossilifdre. 3. Les
marnes ou argiles marneuses du second niveau aquifdre. 4. Le sabie su-
pdrieur sans fossiles.
La constitution gdologique se voit dans la figure 1 page l52 ainsi
que les fossiles dans le texte roumain. Ils appartiennent au sarmatien
infdrieur; ndanmoins j’attire l’attention sur les marnes calcaires et le cal-
caire ă Hydrobia qui forme le sommet de la Movila et sur le greș â
Hydrobia de Fundul Covasnei.
Le versant oriental dc Vaslueț. Le constitution gdologique
du versant oriental du Vaslueț peut etre dtudide dans la figure 2. On y
voit les quatre horizons pdtrographiques doucement inclinds vers le S. Le
sabie supdrieur prend un grand ddveloppement dans la col. Podișu et
la col. Romanului. Les fossiles trouvds appartiennent au sarmatien infd-
rieur (Wolhynien).
Les collines situdes entre le Vaslueț et le Dobrovăț.
Le coupe 3 montre les 4 niveaux du sarmatien. L’argile de base 1 vers
le NO monte jusqu’â la cote 304 m. Les fossiles du 2-eme horizon
ardnacd reprdsentent le sarmatien inferieur. Le sabie du 4-eme horizon
est trds rdduit et constitue seulement les sommet des col. Roșu, Cozir
kEGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
ISO
et Teiului. Les couches plongent vers le SE, ou Ies ramifications des
collines sont recouvertis d’un puissant manteau de loess, qui ne permet
pas l’observation du soussol.
Les collines si tu ies entre le Dobrovăț et Cuțicna.
Le 2-eme horizon arinaci dans la col. Cetățuia preș de Dobrovăț ruși
prend une importance particuliere A cause de la faune qu’il contient:
Cardium Fittoni d’ORB.
r irregulare ElCHW.
Mactra podolica Eichw.
„ Fabreana d’ORB.
Tapes gregaria I’artsch..
Modiola navicula Dub.
„ volhynica Dub.
Solen subfragilis ElCHW.
Pholas pusilla NORD, signale pour
premiere fois en Moldavie.
Donax novorosicus SiNZ., idem.
Cerithium disjunctum SOW.
Neritina Grateloupiana Fer.
Bulla Lajonkajreana Bast.
Hydrobia ventrosa Mont f.
„ Frauenfeldi M. HOERNES.
Trochus biangulatus ElCHW.
„ sarmato anceps SINZ., pour la
premiere fois signald cheznous.
la „ noduliformis SiNZ., idem.
„ subanceps SiNZ., idem.
Cinq especes de cette liste sont cite pour la premiere fois en .Mol-
davie. Elles ont 6t6 trouvi par M. Sinzow en Bessarabie dans les cou-
ches â Nubecularia de Kasperowka-Nikolajewka ou preș de Kichi-
ncw, Orgejew; ainsi elles deviennent un pricieux indice pour fixer l’âge
de nos couches sarmatienneș, et nous permettent d’affîrmer d’une maniere
catigorique, que l’oolithe 3 et le sabie 4 de Cetățuia-Dobrovăț
reprisente le Bessarabien. C’est le seul endroit oii l’ou puisse avec
certitude affirmer jusqu’â ce jour la prdsence de ce sous itage en
Moldavie.
Les collines Cozia-Șurpa sont recouvertcs d’un puissant manteau
de loess, qui ne permet pas l’observation du soussol; neanmoins je puis
affirmer, que le sabie ou le calcaire sarmatien y manque, base sur les
considirations theoriques suivantes:
a)	Les pentes sont homogenes et sans aucune anfractuositi ou ra-
vin, ce que prouve la permiabiliti du loess et l’homogeneite du sub-
stratum impermdable.
b)	Sur le plateau Crețu et Roșu on trouve des habitations et des
puits, il en suit que l’impermeable n’est pas â une grande profondeur;
que le greș, les sables ou le calcaire sarmatien manque, car la presence
de ces roches constitue des circonstances defavorables pour le creuse-
inent des puits; en effet dans les endroits ou ces rochcs se montrent les
villages s’itablissent au voisinage de l argile.
c)	La prdsence des puits sur le plateau nous dit encore, que sous
le loess doit exister du sabie quaternaire, qui sert â la formation d une
nappe aquifere.
La colline Marmora presente le niveau sarmatien arenacd avec un.
greș ou un fin oolithe renfermant: Cardium Fittoni, Mactra podolica,'
Cerithium disjunctum, Hydrobia, Modiola navicula, etc.
Sur le flanc d’un coteau preș du village Cozia, j’ai observi une
nappe de glissement posterieur â la formation du loess. Fig. 4.
On y voit trois plis d’argile schisteuse. Entre les plis de l’aval le
loess mime presente une stratification â cause de la pression. Le troisi-
eme pli a subi un etranglement provoqui par l’obstacle de sabie, qu’il
100
R. SEVASTOS
a rencontre. Ce fenomene concorde du reste avec la description,- que
j’ai faite en 1904, dans le Bul. Soc. geol. de France, p. 851.
Les collines Răducăneni-Bohotin. Le versant meridional
du r. Bohotin est constitue par des marnes argileuses impermdables du
Sarmatien. Vers la source de ce ruisseau on les trouve jusqu’â la hauteur
de 210 m.; â Bazga et Răducăneni ă 170 m.; â Bohotin ă 180 m.; â Isaia
elles descendent â 160 m.; et dans la colline Răsun ă 140 m.
Largile est recouverte par le niveau arenace representd par des
greș et des sables.
A Bazga Fig. 5 on trouve: Modiola navicula Dub, Mactra podolica
Eichw M. variabilis Sinzow. Cardium irregulare Eichw., Solen sub-
fragilis Eichw, Ceritium disjunctum Sow., Cerith. rubiginosum Eichw.
A Răducăneni le sabie est couronne par un oolithe.
La colline Pietrișu Bohotin a et6 etudiee par M. Sabba StefAnescu
et ensuite par M. Simionescu. Comme la faune de Bohotin est tres inte-
ressante, nous en insisterons beaucoup plus, que nous n’avons fait sur
les autres localites.
Nous avons dessinâ deux figurcs: une de face 6 et l’autre 7 de
profil de l’escarpement, noustrouvons:
1.	Les marnes argileuses grises avec couches rubefiees sableuses
et avec du gypse jusqu’â la cote 180 m.
2.	Du sabie avec Ccrithium disjunctum Sow. Mactra podolica
Eichw., Modiola navicula Dub., Cardium obsoletum Eichw ct Hidrobia
vitrella Brus.
3.	Des blocs de greș ou meme un petit oolithe et une espece dc
calcaire coquillaire (breche) tres fragile, qui contient les fossile de la
liste (page 174).
4.	Du sabie fin, quelques metres d’epaiseur avec Hidrobia et nom-
breux Ccrithium disjunctum remanies.
5.	Marnes grises sableuses qui constituent le sommet de la col. ă
partir de la cote 202 m.
Les marnes 1 et le sabie 2 sont recouverts par le sabie 6 qui
renferme toutes les especes signalees par M. S. StefAnescu et surtout
la breche fragile 7, qu’on peut suivre le long du coteau. Cette roche est
composee de fragments de Lamellibranches de greș sarmatien avec co-
quilles, des petits gallets m^nilithiques. De plus â Isaia â trois km. de
Petriș j’ai trouvă dans le greș sarmatien vers le sommet de la colline
un Pholas dactylus L.
De ce qui precede il rdsulte, que cette roche fragile est posterieure
au d6pât des couches sarmatiennes, c’est le resultat d’une erosion du
â un câurant descendant du Nord, car on trouve du menilithe dans les
alluvions du Prut aussi bien que dans le gravier de sa terrasse inf&ieure.
Et comme les Lithofages sont des especes perforantes, qui creusent leurs
habitations dans les roches de rivages leur existence nous dit, que nous
sommes en prăsence d’une ancienne ligne de rivage.
Dans le mdlange des formes de Bohotin j’ai sâpard trois categories:
a)	des formes sarmatiennes resistantes ammen^es de loin.
Ccrithium lignitarum Eichw., Buccinium duplicatum Sow., La
tirus Pauli Cob., Turbo Neumayri Cob., Tapcs gregaria Partsch.,
Mactra variabilis Sinzow.
REGIUNEA CODĂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
191
b)	des formes sarmatiennes răgionales Cerithium rubiginosum
Eichw., C. disjunctum Sow., Hydrobia vitrella Brus, Modiola navi-
cula Dus. Cardium Fittoni d’ORB, C. obsoletum Eichw., Solen subfra-
giles Eichw.
c)	des formes plus răcentes que le sarmatien.
Neritina lineata Sinzow, N. bcssarabica Sinzow, N. rumana Sabba,
Melanopsis Andrusowi, Brus., M. Sinzow i Brus., Limnium moldavi-
cum Sabba, Congeria Neumayri Andr, var moldavica Andr.
La discussion des faits materiels nous â conduit â la conclusion,
que la faune de Bohotin reprăsente le Meotique.
A Isaia sur Ies marnes impermăables ă 160 m. repose le sabie
et l’oolit avec:
Cardium irregularc Eichw., Mactra podolica Eichw., Modiola na-
viculaDm., Solen subfragilis Eichw., Cer ithium disjunctum Sow., Trochus
biangulatus M. Hoernes. Hydrobia.
Vers le sommet de la colline se trouve le greș schisteux ou j’ai
trouvă Pholas dactylus L.
Le niveau arănacă plonge vers le Sud-Est: â Răsun il est â
150—140 in. et ă Câlcea â 68—80.
Au dessus du niveau arănacă fossilifere, que nous venons de nous
occuper, fait suite une argile marneuse gris claire, qui couvre le plateau
de Gorgu engendrant un faible niveau d’eau, preuve Ies puits creusăs â
265 m. h. Ce niveau, que nous avons dăsignă sous le nom de timper-
meable superieur, se rencontre dans la clairicre Bacalu vechiu (une source
â 260 m.) et sur le plateau Bazga et de Răducăneni.
Dans la colline de Gorgu â 320 m. commence le sabie, qui con-
stitue sans partage le sommet. Nous l’avons dăsignă sous le nom de
sabie superieur, donc le quatrieme niveau pătrographique de sarmatien.
Les colii nes Cras na. Dans ccttc răgion j’ai observă ăgalement
Ies quatre niveaux pătrographiques du sarmatien.
1)	Le premier niveau d’argile impermăable se trouve au
village de Moșna jusqu’ă la hauteur de 180 m.; tandis que vers le Sud
â Podoleni â peine il arrive jusqu’ă 125 m.
2)	Le niveau arănacă fossilifere â Cozmești a une ăpaisseur
de 50 m. (180—230 m.) avec Mactra podolica Eichw. et Cardium Fit-
toni d’ORB.
A Podoleni il commence (130 m.) par un oolithe calcaire avec Mo-
diola volJiynica Dubois, M. navicula Dub., Cardium irregularc Eichw.,
C. Fittoni d’ORB., Mactra podolica Eichw., Pholas dactylus Lin.ne; en
suite dans les escarpements â la cote 150 m. apparaît le sabie avec les
memes fossiles et en outre Solen subfragilis Eichw. Cerithium disjunc-
tum Sow. et Hydrobia ventrosa.
3)	Le niveau des marnes impermăables supărieures se
montre ă Cozinești ă la cote 240 m., sur le chemin, qui de ce village
conduit â Hrusca et se mentient jusqu’ă 280 m.
4)	Le sabie supărieur commence â partir de la cote prăcă-
dente et constitue les sommets de toutes les collines dela răgion. Par
place il renferme des dalles ou des gros rognons ă surface irreguliere
de greș tres dur et sans fossiles.
Dans la valăe supărieure dc la Crasna j’ai reconnue de măme les
quatre niveaux du sarmatien. Fig. 9.
Institutul Geologic al României
IGRZ
192
R. SEVASTOS
Le Pontien.
Sur Ies deux versants du village Dumasca et â l'Est de Tăcuta
Ies flancs de coteaux sont plaquees depuis la cote 200 jusqua 250 m.
par des sables sur l’argile sarmatienne du 1-er horizon, rubefiee et ra-
bot6e prealablement par une erosion fluviatile; tandisque vers le som-
met de la colline aparaît le greș du 2-eme horizon sarmatien fossilifere.
A Tăcuta j’ai trouvâ:
Congeria Neumayri var. Moldavica Andr.
Limnium moldavicum Sabba.
Melano/>sis Sinzowi Brus.
Hydrobia.
A Dumasca le sabie renferme:
Congeria Neumayri var. Moldavica
Andr.
Anodonia unioldes Sinz.
» sp. ?
Limnium moldavicum Sabba.
Melanopsis Sinzoiui Bros.
Melauopsis Andrussowi Brus.
Neritina Constantiae Sabba.
Hydrobia.
Planorbis cornu var. Mantelli Dunk.
Preș de Rădiu Galian (Codăești) j’ai trouve des argiles sableuses
rubefiâes avec Congeria Neumayri var. moldavica Andr. et une autre
Congeria qui appartient au groupe de subcarinatae et se rapproche d’a-
vantage de C. subcarinata.
La prăsence de Congeria subcarinata ? et le grand nombre de
ces deux especes (car la roche en est exclusivement pâtrie) dans Ies
argiles de Rădiu Galian montre des circonstanccs favorables pour leurs
dăveloppement et multiplication, conditions difterentes de celles de Bo-
hotin, oii Congeria Neumayri var., moldavica Andr. apparaît sporadi-
que; en meme temps aucune espece sarmatienne caractăristique ne se
trouve dans Ies couches â Congeria du bassin de la Cuțicna; donc il
faut admettre, qu’un grand laps de temps s’est ecoule entre ces deux
depbts, pour que Ies especes sarmatiennes proprement dites soicnt tout
ă fait disparues.
Si nous considerons cncore, que Ies depots â Congeria du bassin
de la Cuțicna sont instales dans des vallees d’erosion et plaques â flanc
de câteau sur l’argile sarmatienne infdrieure du 1-er horizon et alteree par
Ies agents atmosphâriques, ă basse altitude, oii ordinairement on ne
trouve pas Ies couches arenacecs du sarmatien nous serons naturelle-
ment induits â conclure: que Ies couches de Tăcuta, Dumasca et Rădiu
Galian representent une phase posterieure au Meotique, pendant lequel
se sont effectuees des grands erosions fluviatiles sur le. sarmatien emerge.
Cette phase apres le Meotique ne peut etre que le Pontien, âge certific
mente par la Congeria subcarinata reste en temoin dans ces couches.
Elles correspondent â la division moyenne du Pontien ă Conge-
ria rhomboidea d’apres M. S. Stefanescu (Stratigraphie p. 167); tandis-
que d’apres M. Andrussow (Dreissensidae Eurasiens) â l’horizon inf6-
rieur â facies sableux. Ce Pontien prâsente une ingression vers le Nord.
Les collines situees au SO de Cuțicna montrent de meme Ies quatre
horizons du sarmatien, n’oflrant rien de remarquable â l’exception des
Institutul Geologic al României
REGIUNEA CODÂEȘTI ȘI RĂDUCĂNENI
193
couches â Congeria de Rădiu Galian. En meme temps sur leur versant
meridional preș de Șuvănești le Pontien affleure â Valea Luncei fig. 7,
dans une falaise de sabie avec:
Congeria Neumayri var., Moldavica Andr. Planorbis cornii v. Mantelli
Anoaonte sp. grandc cotnme celle de Dumasca. Dunk.
Melanopsis Sinzowi Brus.	Planorbis	sp.
»	Andrussowi Brus.	l'alvata sp.
Neritina Constantiae Sabba.	Hydrobia
»	Bessarabica Sinz.
J’ai rapportd avec probabilite au Pontien Ies sables â Hydrobia, Me- •
lanopsis et Congeria, que j’ai trouve dans le ravin du ruisseau Ursoaia
preș de Bazga reposant sur Pargile marneuse inferieure sarmatienne mel6e
de blocs de greș et avec la surface rabotee et ravinee prâalablement.
Fig. 15.
Le Quaternaire
Le Pleistoc&ne. Au pied de lacolline Câlceail y auneterrasse
de 20 m. au dessus de la riviere. Dans cette terrasse nous trouvons une
couche de gravier avec des Gements menilithiques. II est exploite pour
l’empierrement des routes et renferme: Unio pictorum L., Lythoglyphus
naticoides Zig. et en m6me temps des fossiles remanids du sarmatien:
Cardium Fittoni d’ORB. et Cerithium disjunctum Sow. Le gravier est
recouvert par 1 m. sabie argileux, qui fait suite â un loessoîde sableux
stratific depassant deux metres d’epaisseur.
Le Loess. La pârtie meridionale descollines Bohotin,c’est-â-dier
Ies col.: Arborașu, Mălăiștea, Unguru avec ses ramifications: Roșasca,
Mălinca, Zăriște sont ddpourvues de la zone arenacee. Elles sont consti-
tuies par largile marneuse, la basc impermeable du sarmatien, recouverte
de loess le plus souvent par l’intermfede du sabie quaternaire. Les coteaux
sont douces et en general homogenes. Le seul ravinement qu'on rencontre
dans la rdgion est celle de Eapa dans la col. Unguru, ce qui nous prouve
la permeabilite du soussol, dont le loess jaune avec des concr6tions cal-
caires dures enveloppe le substratum.
Dans le bassin de la Covasna, le loess prend des aspect diferents
d’apres les cîrconstances topographiquțs et la constitution pdtrographi-
que du substratum.
Le plus caractdristique loess 6olien se trouve sur la coli. Boiștea,
Frasin, Ilancca et Rașca oii la terre vegetale est plus 6paisse, noire et
tres fertile. Sur la Movila et Părul Strâmb le loess recouvre le 2-eme
horizon arenace. II est plus claire, plus calcaire, pourtant poreux. Sur
le Mesteacăn il y a un loessoid sablouneux nisultant de l’alteration du
sabie sup^rieur (4-eme horizon).
Les alluvions. Les alluvions du Prut ont une profondeur de
10 metres, fait constate â l’occasion des sondages effectu6s pourl’alimen-
tation en eau de la viile de lassy. Les alluvions de fond qui contien-
nent la nappe d’eau de la plaine sont constituees par un peu de gravier
et du sabie fin avec une epaisseur de 6 m. Cette couche permâable
occupe toute la vallee, de sorte qu’elle mesure 5 km. de largeur. L’eau
souterraine de cette nappe contient de grandes quantites de Chlore et
d’Oxide de fer, qui la rendent impotable. Au dessus il y a du sabie
argileux. \^solalluvial delapleine doit etre rattache au Tchernozom sableux.
194
R. SEVASTOS
Les alluvions dc la Covasna reposent sur l’argile marneuse du 1-er
horizon sarmatien rubdfiee et rabotâe et montrent trois couches noires
de terre vegetale, y comprise la superficielle, qui prouvent deux solu-
tion de continuitâ de ralluvionement.
Les alluvions du Dobrovăț sont formees de sabie et ensuitc du
limon sablouneux.
Conclusion
Le sarmatien presentc quatre niveaux peitrographiques bien dis-
tinctes. Les argiles marneuses inferieures et le sabie avec l'oolithe reprd-
sente le Sarmatien inferieur ou le Wolhynien. Le sabie de Cetățuia
Dobrovăț est equivalent aux couches â Nubecularia donc au Bessara-
bien. Les marnes sup<5rieure et le sabie superieur n’ayant pas de fossiles
ou ne peut affirmer d’une maniere certaine leur âge; mais avec proba-
bilitâ on peut les rapporter au Bessarabien.
Les couches de Bohotin avec le melange de faunes appartient au
Meotic/uc. Les couches â Congeries de Rădiu Galian, Tăcuta, Dumasca
et Surănești representent avec certitude le Ponfien. Le sabie de Ursoaia
doit etre d’une maniere provisoire rattachd au Pontien.
Le Pleistocene est represeutâ par le loess avec le sabie sous
jacent, par des argiles fluviatiles et par une terrasse de 20 mctfes du Prut.
Le sol varie d’apres les niveaux petrographiques ou nous le con-
siderons. Sur le loess existe le Tchernozom ordinaire dans les col. Cozia-
Șurpa et les ramifications meridionales des col. du Bohotin. Sur les argiles
quaternaires un Thcernozom ordinaire lourd p. ex. Dolhesti et Cozmești.
Sur les sables supdrieures dans les contrees forestieres a feuilles caduques
nous trouvonsla terregrise ou sol des steppes forestieres; p. ex. Dolhesti,
d. Rusului. Dans les autres endroits sur le sabie supârieure, il y a un
sabie argileux ă Tchernozom. Sur les marnes supdrieurs on rencontre
un Tchcrnozom ordinaire subargileitx leger. Sur les alluvions du Prut
nous trouvons un Tchernozom sableux.
zjnu.oito
••Ht.ji.i-; • =	,	Fivrier 1908.
.livizi' .	. 
Institutul Geologic al României
COMUNICARE PRELIMINARĂ
» ' .«l ■ • ■	Ol ’• .
ASUPRA
BARTONIANULU! DIN JUDEȚUL PRAHOVA
DE
G. BOTEZ.
Prezența bartonianului în județul Prahova a fost indicată de prof.
Mrazec tu 1906 și anume la vârful cu Tei, lângă Măneciu pe Telcajcn
și la Șotrile 11). Iată pe scurt după D-sa (2) tectonica acestor iviri de
bartonian. Ambele localități se găsesc în marea zonă a flișului carpatic
pe o linie de ‘dislocație ce desparte cutele zonei flișului de cutele neo-
gene, dislocație care trebuie considerată ca o linie de încălicarc a cu-
telor flișului peste saliferul miocenic.
Linia de încălicare a marginei flișului la Șotrile prezintă o struc-
tură imbricată, căci dealungul marginii generale a flișului apar aici doi
solzi formați din saliferul miocenic, oligocen, bartonian și senonian (3) (în
solzul de sud și cenomanian).
In comunicarea de față nu mă voi ocupă decât de bartonianul din
solzul de sud dela Șotrile. In acest solz bartonianul e reprezentat prin
gresii cuarțoase bogate în foițe de mica albă, cu puțin ciment calcaros
și prin calcare gresoase fără mică, dure și uneori cu hieroglife. Prof.
Koch (4) din Budapesta a determinat în calcarul gresos:
Înainte dc a începe aceasta scurtă comunicare, îmi fac o plăcută datorie
mulțumind d-lui prof. KOCH din Budapesta precum și d-lui prof. LORENTHEY, pentru
bunăvoința ce mi-au arătat precum și pentru consiliile și indicațiunilc prețioase ce
mi-au dat in timpul lucrării.
(1)	Mrazec : Despre prezenta bartonianului in județul Prahova. Bul. Soc.
Științe Romania, An. XVI, No. 1 și 2.
(2)	ibidem.
(3)	Pentru harta geologică vezi L. Mrazec et W. Teissevre: Guide des
escursions. IH-e Congrds internațional du Petrole 1907 PI. I, 2; iar pentru profil vezi
pl. II prof. 4 in MRAZEC și TEISSEVRE:
«Comunicare preliminară asupra structurei geologice a Regiune! Câmpina-
Buștcnari» în Analele Academiei Române Seria II, Tom. XXVIII.
(4)	Koch in Mrazec 1. c.
Institutul Geologic al României
196
C. BOTEZ
Orbitoides papyracea BOUBEE.,
♦ aspera Gr MB,.
» stella »
» stellata D’Arch.,
Bourgeticrinus Thorenti D'Arch., (fragmente)
Cidaris (ace),
In iarna trecută am studiat, în laboratorul d-lui prof. Koch, mai
cu deamănuntul atât gresiile micacee cât și calcarele gresoase; în ele
am găsit o bogată microfaună în care pe lângă spețele determinate de
d-1 prof. Koch (pe care le-am regăsit, afară de Bourgeticrinus Thorenti
D’Arch.,) am putut determină încă alte 27 de spețe sau genuri așa că
în prezent fauna cunoscută în bartonianul din solzul de sud este urmă-
toarea:
Protozoare
1.	Orbitoides aspera GOmb. sp.
2.	,	papyracea Boubee sp.
3.	„	radians D'Arch.
4.	„	stella GOmb. sp.
5.	„	stellata D'Arch.
6.	Cornuspira polygira REUSS.
7.	Globigerina btdloides d'ORB.
8.	„	triloba Reuss.
9.	Dentalina elegans D'ORB.
10.	„	cfr. pungens Reuss.
11.	Nodosaria anmdifera GOmb.
12.	Nodosaria cfr.obliqualMtn. sp.
13.	Textularia cfr. laevigata D’ORB.
14.	Gypsina globulus Reuss. sp.
15.	Truncatulina pl. sp.
16.	Haplophragmium sp.
17.	Nodosaria pl. sp.
18.	Nonionina sp.
19.	Textularia pl. sp.
20.	Cristellaria sp.
21.	Fragmente de numuliți mici din
grupa plicatae D'ARCH.
Echinoderme
1.	Bourgeticrinus Thorenti D'Arch.
2.	Cidaris cfr. Hungarica Pavay.
.	Briozoare
1.	Bathopora scrobiculata Kosch.
2.	„ cfr. conica Hantk.
3.	Idmonea gr aci Ui tn a Reuss.
4.	Farcimia bitubercidata Cannu.
Moluște
5.	Stichoporina simplex KOSCH.
6.	Vincularia Haindingeri Reuss.
7.	Biflustracfr.macrostomaReuss.
8.	Eschara sp.
Fragmente indeterminiabile de brachiopode mici.
Ostracode
Cypridee (câteva valve indcterminabile mai de aproape).
Pești
1.	Lamna contortidens Ag.
Din această faună singure orbitoidele și echinodermele pot fi luate
ca bază pentru stabilirea unei paralelizări, de oarece toate celelalte ge-
nuri și spețe, prețioase pentru recunoașterea faciesului, au o răspândire
verticală prea mare.
Institutul Geologic al României
BARTONIANULUI DIN JUDEȚUL PRAHOVA
Pentru a determină mai precis locul orizontului dela Șotrile în cla-
sificația admisă pentru eocenul superior, vom compară fauna sa mai întâiu
cu fauna terțiarului paleogen din țerile învecinate cu țara noastră.
Prof. Koch pe baza faunei determinate de D-sa, consideră calcarul
gresos dela Șotrile ca un calcar cu briozoare care ar corespunde marnelor
cu briozoare dela Buda și dela Cluj. Dacă comparăm fauna de mai sus
cu cea din paleogenul basinului terțiar al Transilvaniei vedem că cea mai
mare asemănare o prezintă cu fauna orizontului superior al bartonianului
canoscut sub numirea de ■"Straturi cu briozoare» sau «Marga de Bred» (E;)
Tablou de răspândirea verticală a formelor din eocenicul de
la Șotrile în terțiarul paleogen din basinul terțiar al
Transilvaniei (1).
FAINA DE LA ȘOTRILE
Cornuspira polygira Reuss . .
Dcntalina Elegans d'Orb . . .
>	cfr. pungens Reuss . .
Globigerina bulloides D'Orb
♦	triloba Reuss. . .
Gypsina globulus Reuss . .
Nodosaria annulifera GCMB . .
» cfr. obliqua L1NN. sp .
Orbitoides aspera GCMB sp. . .
»	papyracca Boub.	sp	.
»	radians d’Arch .	.	.
»	stella GCmb..........
»	stcllata d’Arch.	.	.
Bathopora scrobiculata KOSCH.
>	• cfr. conica IlANTK. . . .
Bitluslra cfr. macrostoma REUSS.
Idmonea gracillima Reuss. .
Stichoporina simplex Kosch. .
Vincularia Haidingeri (2) Reuss
Bourgeticrinus Thorcnti d’Arch
Cidaris cfr. hungaricus PAVAY .
Farcimia bitubcrculata CaNU .
Terțiarul paleogen din basinul Transilvaniei
(1)	Datele pentru alcătuirea acestui tablou au fost extrase din: «Die Tertiar-
bildungen des Bcckens des Siebcnbilrgischen Landcstheilc» Vom. A. Koch. Bu-
dapest 1894.
(2)	Această speță nu e citată in lucrarea dc mai sus însă am constatat-o
într’o colecțiune ce proveniă din straturile cu briozoare din împrejurimile Clujului
Institutul Geologic al României
198
C. BOTEZ
După tabloul imediat următor s’ar părea că fauna bartoniană dela
Șotrile are, în terțiarul paleogen din jurul Buda-Pestei, asemănarea cea
mai mare cu fauna oligocenului inferior.
Tablou de răspândirea verticală a formelor din eocenul dela
Șotrile în terțiarul paleogen din jurul orașului
Buda-Pesta (1).
FAUNA DE LA ȘOTRILE
Comuspira polygira REUSS. . .
Dentalina clegans D'Orb. . . .
cfr. pungens Reuss .
Globigerina bulloidcs D'Orb. .
» triloba REUSS. . .
Gypsina globulus Reuss ....
Nodosaria annulifera GOmb. . .
» cfr. obliqua LlNN. sp .
Orbitoidcs aspera GOMB. sp. .	.
»	papyraceaBoUB sp..
»	radians D'Arch. .	.
»	stclla GOMB.........
•	stellata D’Arch. . .
Bathopora cfr. conica IlANTK. .
»	scrobiculata Kosch. .
Biflustra cfr. macrostoma Reuss.
Farcimia bitubcrculata Canu . .
Idmonca gracillima Reuss . . .
Stichoporina simplex KoSCli.
Vincularia Haidingeri REUSS. .
Cidaris cfr. hungaricus PAVAY .
Hourgeticrinus Thorenti D’Arch
S. 01i go c e n
E. Ligurian il e E. Cathiaiv
(1)	Datele sunt extrase din: «Die Umgebung von Budapest und St. Endrc
1904» de F. Schafarzik și din toate lucrările pe care le citează.
(2)	+ Forme foarte frecucnte.
Institutul Geologic al României
BAkTONIANULUI DIN JUDEȚUL PRAHOVA
109
Aceasta este însă numai o aparență, căci trebue să facem urmă-
toarea rectificare:
Cele mai multe din datele ce au servit de bază acestui tablou sunt
extrase din lucrările lui Ilantken care sub numirea de «marga de Buda»
cuprindea atât straturile cu bryozoare cât și marga de Buda s.str.; iar cea
mai mare parte din fauna (și mai cu seamă orbitoidele) pecari Ilantken
o indică din «marga de Buda» provine din straturile cu bryozoare.
Așâ dar în paleogenul terțiar din jurul orașului Buda-Pesta fauna
eocenă dela Șotrile prezintă cea mai mare asemănare cu fauna orizon-
tului celui mai superior al Bartonianului (Straturi cu briozoare=Str. de
Priabona).
La aceași concluzie ajungem dacă observăm și tabloul următor:
III.
Tablou de răspândirea verticală a formelor din eocenul de
la Șotrile în terțiarul paleogen din comitatul Gran
(Ungaria) (1)
FAUNA EOCENÂ
DE LA
ȘOTRILE
Comuspira polygira REUSS. . .
Dentalina elegans D'ORB. . . .
» cfr. pungens REUSS. . .
Globigerina triloba REUSS . . .
Gypsina globulus Reuss. . . .
Nodosaria annulifera GOmb. . .
» cfr. obliqua LlNN. sp. .
Orbitoidcs aspera GOmb. sp. .
« papyracea Boub. sp.
» radians D’ARCH. .
» stclla GOmb. .	. .
» stcllata L'Arch. .
Textularia cfr. lacvigata D'ORB.
Batopora cfr. conica (3) llANTK.
Bourgcticrinus Thorcnti D’ARCH.
Globigerina bulloides d’Orb. .
S. Oligoccn
I. Eocen
str. marino in*
fecioare (21
in •
• (4)
Eh
(1)	După I1ANTKEN: Die Verhaltnissc des Graner Braunkohlengebietes.
Mitth. a. dem. Iahrb. der K. U. G. Anstalt I. B. I. H. 1872 Best.
(2)	HANTKEN cuprinde sub această denumire:
a)	O grupă inferioară foarte bogată în bryozoare și orbitoide pe care o para-
lelizează cu Str. de Priabona.
b)	O grupă superioară in care bryozoarelc și orbitoidele sunt extrem de rare
iar foraminiferele sunt foarte numeroase.
(3)	D’intre bryozoarelc din fauna dela Șotrile uumai această speță se găsește
citată în terțiarul paleogen din comitatul Gran. E de observat că deși HANTKEN
spune că bryozoarele sunt f. numeroase în aceste straturi totuși nu citează decât
f. puține cccace arată câ acea faună de bryozoare e puțin studiată.
(4)	In straturile cu Nummulites Tchihatchefi.
Institutul Geologic al României
200
C. BOTEZ
care ne arată că fauna eocenă dela Șotrile are cea mai mare asemă-
nare în paleogenul terțiar din ținutul (iran cu fauna grupei inferioare
a straturilor marine inferioare din oligocen, grupă pe care însuși Hantken
o paralizează cu straturile de Priabona.
Fauna eocenă dela Șotrile are cea mai evidentă asemănare cu în-
săși fauna straturilor de Priabona după cum se poate vedea din tabloul
de mai jos. In special e dc observat că toate spețele de orbitoide din
solzul de sud dela Șotrile se găsesc reprezentate în fauna straturilor dc
Priabona.
IV.
FAUNA EOCENĂ DELA ȘOTRILE
| Cornuspira polygira Reuss. . . .
Dentalina elegans D’Orb............
» cfr. pungens REUSS. . .
Globigerina bulloides D’Orb. . .
» triloba Reuss. . . .
Nodosaria annulifera GOmb. . . .
» cfr. obliqua L1NN. sp. .
Orbitoides aspera GOmb. sp.. . .
» papyracca Boub. sp. .
radians D'Arch. . .
» stella GOmb........................
» stellata D'Arch. . . .
Gypsina globulus REUSS ....
Batopora cfr. conica Hantk. . . .
» scrobiculata KOSCH. . .
Bifiustra cfr. inacrostoma Reuss .
Idmonea gracillima Reuss............
Stichoporina simplex Koscil. . .
Vincularia llaidingcri REUSS . . .
Cidaris cfr. hungaricus PAVAY . .
। Bourgeticrinus Thorenti D’Arch .
(r)	Die Priabona-schichtcn und ihre Fauna von Dr. Paul Oppcnheim. Palaeon-
tographica, Stuttgart 1900—901.
(2)	Uebcr cine Mikrofauna aus dem Alttertiaer der Westgalicischen Karpa-
thcn von V. Uhlig. Iahrbuch de K. K. Gcol. Reichsanstalt 1886 B-d. 36. Heft. 1.
(3)	Grzybowski: Bulletin de 1’Academie des Sciences de Cracovie r894 pag. 54
(4)	G. M. Murgoci: Gisemcnts du succin de Roumanie.
(5)	S. Athanasiu: Geol. Beobachtung. in den Nordmoldauischen Ostkarpathen
Verii, den K. K. geol. Reichsanstalt 1889 No. 5.
Institutul Geologic al României
hARTONiANULUI DIN JUDEȚUL PRAHOVA
201
■Concluzia la care ajungem după aceste comparațiuni este așa dar
că straturile bartoniane din solzul de sud dela Șotrile trebuiesc conside-
rate ca reprezentând orizontul straturilor de Priabona, straturi cari for-
mează orizontul cel mai superior al Bartonianului. Această concluzie con-
cordă și cu prezența numuliților mici din grupa «plicatae» D’Arch. (1).
In Carpați, afară din țara noastră, (2) găsim faune întrucâtva ase-
mănătoare în Moravia (3) și în Galiția la Wola Luzănska (4) și la
Dukla (5). Grzybowski după ce arată că straturile dela Dukla sunt în pre-
lungirea celor dela Wola Luzănska și după ce enumără fauna celor dintâi
zice: «Vrâsta acestor straturi este deci, după cum a spus și Uhlig, la
limita între eocen și oligocen». Prezența brahiopodelor mici în fauna
priaboniană din Solzul de sud dela Șotrile ne arată un facies mult ase-
mănător cu al straturilor dela Wola Luzănska, însă în privința aceasta
voiu reveni mai târziu de oarece am colectat în eocenul ce apare la nord
de Șotrile, chiar în zona flișului, un material mai bine conservat pe care
nu am avut încă timp să i studiez.
In țara noastră în Carpați se găsesc faune asemănătoare cu cea de
care ne ocupăm în următoarele localități:
1.	La Neagra Șarului unde dr. Sa va Athanasiu indică numuliți mici,
briozoare și orbitoide în depozite paleogene pe care le consideră ca
formând limita între eocen și oligocen (Etajul Bartonian-Ligurian);
2.	In valea Puturoasă la Călimănești și în valea Purdoi la Olănești
de unde prof. Koch a determinat o faună pe care o aseamănă cu acea
a orizonturilor superioare ale eocenicului superior din Transilvania.
Cum vedem comparația cu depozitele terțiare paleogene din Car-
pați confirmă concluzia formulată mai sus că straturile bartoniane din
solzul dc sud dela Șotrile aparțin orizontului straturilor de Priabona,
orizontul cel mai superior al bartonianului.
De oarece fauna indicată în această comunicare nu reprezintă decât
o parte din fauna eocenului solzului de sud dela Șotrile este încă pre-
matur a judecă asupra faciesului depozitelor respective; aceasta îmi pro-
pun a face numai după ce voi fi studiat complect această faună precum
și fauna sedimentelor bartoniane ce apar la nord de Șotrile chiar în
zona flișului.
(1)	Din solzul de sud dela Șotrile nu posed decât fragmente dc numuliți mici
indeterminabile mai de aproape.
(2)	Vezi tabloul precedent.
(3)	Rzehak: Vorkommcn von orbitoidenkalkstein bei Frankstadt in Mahren.
Verh. der K G. R. 1901 p. 264.
(4)	Vezi pag. preced, nota 2.
(5)	Vezi pag. preced, nota 3.
Institutul Geologic al României
202
C. BOTEZ
communication prEliminaire
SUR LE
BARTONIEN DU DISTRICT DE PRAHOVA
PAR
GH. BOTEZ
R & S U M £
La presence du bartonien dans le district de Prahova fut indiqu^e
par Mr. le Prof. Mrazec en 1906 â Vârfu cu Tei, preș de Măneciu, sur
la riviere de Teleajen, et â Sotrile (1). Voici en r6sumc d'apres Mr. le
Prof. Mrazec (2) la tectoniquc de ces affleurements du bartonien : Les
deux localites se trouvent dans la grande zone du flysch des Carpates
sur une ligne de dislocation qui separe les plis de la zone du flysch
des plis nbogenes, dislocation qu’on doit considerer comme une ligne
de chevauchement des plis du flysch sur le salifere miocene.
Cette ligne de chevauchement presente â Șotrile une structure imbri-
quee car le long du bord g6n6ral du flysch apparaissent ici deux 6cailles
form^es chacune par le salifere miocene, l’oligocene, le bartonien et le
senonien (l’ecaille meridionale aussi par le cenomanien) (3).
Dans la presente communication je m'occuperai seulement du bar-
tonien de lecaile meridionale de Șotrile. Dans cette ecaille le bartonien
est reprcsentâ par des greș quartzeux riches en paillettes de mica blanc
avec un peu de ciment calcaire et par des calcaires grcscux sans mica,
durs et quelque fois avec hidroghyphes.
Mr. le Pof. Koch (5) de Budapest a determini dans le calcaire greseux:
Orbltoides papyracea	BOUBEE.,
»	aspera	GOmb.,
»	stella	»
•	stellata	D’Arch.,
Bourgeticrinus Thorenti D’Arch., (des fragmenta)
Cidaris (radioles)
Durant l’hiver dernier j’ai etudie, dans le laboratoire de Mr. le
Prof. Koch, d’une maniere detaillee, tant les greș mieaedes que les cal-
caires gr6seux; j’y ai trouve une riche microfaune dans laquelle, en sus
des esp&ces dcterminâes par Mr. le Prof. Koch (que j’ai retrouvees â
l’exception de Bourgeticrinus Thorenti d’ARCH.,) j’ai determine vingt
sept especes ou genres et par cons^qucnt la faunne connue â present
dans le bartonien de l’ecaille meridionale de Șotrile est la suivante:
Jc reniplis un agreable devoir en rcmerciant -Mr. le Prof. Koch de Budapest
et Mr. Prof LORENTHEY, pour les conseils ct les prdcicuscs indications qu'ils ont
bicn voulu me donner pendant l'execution de ce travail.
(1)	Mrazec: Despre prezența bartonianului in J. Prahova. Bul. Soc. Șliințc
România, An. XVI. No. 1 și 2.
(2)	ibidem.
(3)	Voycz pour la carte g^ologiquc: Mrazec ct Teisseyre : Guide des
excursions. IIl-c Congres internațional du Pitrolc. 1907 PI. I, 2; et pour le profil;
Mrazec și Teisseyre: Comunicare preliminară asupra structurii geologice a re-
giunii Câmpina-Buștenari. Anal. Acad. Rom. Scria II Tom. pl. II prof. 4.
(5)	Koch in Mrazec 1. c.
Institutul Geologic al României
BARTONIANULUI DIN JUDEȚUL PRAHOVA
203
Protozoaires
1.	Orbitoides aspera GOmb. sp.
2.	»	/a/jTaceaBoUBfeEsp.
3.	»	radians d’Arch.
4.	•	sleita GOmb. sp.
5.	»	stellata D’ARCH.
6.	Cornuspira polygira Reuss.
7.	Globigerina bulloides d’Orb.
8.	■- triloba Reuss.
9.	Dentalina elegans d’Orb.
10.	» cfr. pungens Reuss.
11.	Nodosaria annulifira GOmb.
12.	Nodosaria cfr. obliqua LlNN. sp,
13. Textularia cfr. laevigata d’Orb
14. Gypsina globulus REUSS. sp.
15.	Truncatulina pl. sp.
16.	Haplophragmium sp.
17.	Nonionina sp.
18.	Texttdaria pl. sp.
19.	Cristellaria sp.
20.	Nodosaria pl. sp.
21.	Fraginents de petites nummuli
tes du groupe «plicatac, d’Arch.i
Bryozoaires
1.	Bathopora scrobicidata Kosch.
2.	» cfr. conica Hantk.
3.	fdmonea gracillima Reuss.
4.	Farcimia bituberculala Cannu.
5.	Stichoporina simplex KOSCH.
6.	Vincularia Haidingeri REUSS.
7.	Biflustra cfr. macrostomaRnuss.
8.	Eschara sp.
BrachiopodoN
Des fraginents inddterminables dc petits brachiopodes.
Ostracodes
Des Cyprides (quelques valves inditerminables).
Ediinodermes
1.	Bourgeticrinus Thorenti d’Arch
2.	Cidaris cfr. hungarica Pavay.
Poissons
1.	Lamua contortidens Ag.
•
De toute cette faune scules les Orbitoides et les dchinoderines
peuvent etre employees pour dtablir un parallelisnie, car toutes les autres
formes, precieuses pour la connaissance du facies, ont une trop grande
r6partition verticale.
Pour dOterminer plus precisement la place de l’horizon de Șotrile
dans la division etablie pour l’eocene superieur nous allons comparer
sa faune d’abord â la faune du tertiaire paleogene des pays voisins de
notre pays.
Mr. le Prof. Koch, en s’appuyant sur la faune qu’il a detennind, con-
sidere le calcaire greseux de Șotrile comme etant un calcaire â bryo-
zoaires qui correspond aux marnes â bryozoaires de Buda et de Kolozs-
vâr. Si nous comparons la faune dnumdree plus haut â celle du tertiaire
paleogene (1) de Transylvanie nous voyons que notre faune presente la
ressemblance la plus grande avec la faune de l’horizon superieur du
(1)	Voir dans le texte roumain le premier tablcau (Tableau de la rdpartition
verticale des formes du bartonien de Șotrile dans le tertiaire paleogene du bassin
tertiaire de Transylvanie) forme d'aprcs les donndes extraites de: <Die Tertiaerbil-
dungen des Beckens des Sicbcnbiirgischcn Landcslheiles • von A. KOCH. Budapest
1894. Vincularia Haidingeri REUSS n’est pas indiquee dans ce travail, mais je l'ai
trouve dans une cellection qui provenait des couches a bryozoaires des environs
dc Kolozsvâr.
»
204
C. BOTEZ
bartonien, horizon connue sous la dânomination de «Couches â bryozoai-
res» ou «Margue de Bred» (E7).
D’apres le tableau suivant (1) il parait que la faune bartonienne
de Șotrile a, dans le tertiairc paleogene des environs de Budapest, la
ressemblance la plus grande avec la faune de l’oligocene inferieur. Ce
n’est qu’une apparence car il faut faire la rectification suivante:
A peu preș toutes les donn^es qui ont servi pour former ce ta-
bleau sont extraites des travaux de IIantken qui sous la denomination
«Marne de Buda» comprenait tant les couches â bryozoaires que la
marne de Buda s. str.; d’autre part la plus grande pârtie de la faune
(et spâcialement les orbitoides) que IIantken cite comme provenant de
la marne de Buda provient des couches [marnes] â bryozoaires.
Par consâquent dans le paUogcnc tertiaire des environs de la viile
de Budapest la faune bartonienne de Șotrile nous parait avoir son equi-
valent stratigrafique dans l’horizon supârieur du bartonien (Couches â
bryozoaires, Couches de Priabona).
La meme conclusion s’impose si nous examinons le tableau suivant
(2) qui montre que la faune bartonienne de Șotrile a, dans le tertiaire
paleogene du Comite de Gran, son correspondant dans la faune des
couches du groupe inferieur des couches marines inf^ricurcs de l’oligocene,
groupe que IIantken lui meme compare au couches de Priabona.
La faune l artonienne de Șotrile a la plus evidente ressemblance
avec la faune meme des couches de Priabona comme on peut s’en con-
vaincre d’apres le tableau suivant (3). II est specialement â remarquer
(1)	Voir dans Ic texte roumain Ic dcuxicinc tableau. (Tableau de la repartition
verticale des fbrmcs du bartonien de Șotrile dans la tertiaire paleogene des envi-
rons de la viile de Budapest). Cc tableau est forme d'aprts les donnecs extraites
du travail de F. Schafarzik: -Die Umgebung vom Budapest tind St. Endre.» 1904.
ct de tous les travaux cit<!s dans ce travail.
(2)	Voir dans le texte roumain le troisieme tableau (Tableau de la repartition
verticale des formes du bartonien dc Șotrile dans le tertiaire pal6ogi:nc du comite
de Gran [Hongrie]) dont les donnecs sont extraites dc: «Die Verhaltnisse des Granei
Braunkohlengebietes von M. IIantken. Mitth. aus dem Iahrb. der K. U. G. Anstalt
I. B. I. H. 1872 Pest.» Dans cc travail Hantken reunit sous la denomination dc
«couches marines inferieures dc l'oligocenc»: '
b) un groupe superieur dans lequel les bryozoaires et les orbitoides sont cx-
trâmement rares tandis que les foraminiferes sont tres nombreux.
a) un groupe inrerieur tres riche en bryozoaires et en orbidoides, qu’il
compare aux conchcs de Priabona.
Dans cc mâine travail IIANTKEN dit que les bryozoaires sont tres nombreux
dans les couches tertiaires pallog&nes du comite dc Gran mais il n'en cite que
quciques especes cc qui montre que cctte faune de bryozoaires est peu dtudiâe.
C’est pourquoi on ne trouve sur notre tableau que Bathopora cfr. conica Hantk,
qui est la seule especc dc bryozoairc commune ă la faune dc Gran et â celle dc Șotrile.
(3)	Voir dans Ic texte roumain Ic tableau IV dont les donn6es sont extraites
pour les couches dc Priabona de: «Die Priabonaschichten und ihrc Fauna von Dr.
P. Oppenheim. Palaeontographica Stuttgart 1900-901.» Pour les couches dc Wola
Luzanska dc: Uebcr cine Mikrofauna aus dem Alttcrtiaer der Wcstgalicischen Kar-
pathen von V. Uhlig. Iahrbuch der K. K. Geol. Reichsanst. 1886 Bd. 36 II. 1.
Pour les couches de Dukla: Grzybowski: Bullctin de rAcadcmic des Sciences
dc Cracovie 1894 pag. 54.
Pour les couches dc Călimănești et Olănești de:
Giessements d» succin de Roumanie par G. M. MURGOCI. Asociatiunea Română
pentru înaintarea și rrspândirea sciințelor, Memoriile Congresului dela Iași 1903.
Pour les couches de Neagra Șarului de:
Geol. Beobacht. in den Nordmoldauischcn Ostkarpaten von S. AthanăSIU.
Verii, der K. K. geol. Reichsanst 1899 No. 5.
BARTONIANULUI DIN JUDEȚUL PRAHOVA
205
que toutes les especes d'orbitoîdes qu’on trouve dans la faune barto-
nienne de Șotrile sont reprcsentees dans la faune des couches de Priabona.
D’apres ces comparaisons nous devons donc conclure que les cou-
ches bartoniennes de l’ecaille meridionale de Șotrile doivent etre con-
sider^es comme representant l’horizon des couches de Priabona, couches
qui forment l’horizon superieur du bartonien. Cette conclusion concorde
aussi avec la presence des petites nummulites du groupe «plicatae d’Arch».
Dans les Carpathes, en dehors de notre (1) pays, on trouve des
faunes plus ou moins comparables â celle de Șotrile, en Moravie (2) et
en Galicie â Wola Luzanska (3) ct â Dukla (4). Gryzbowski (5), apres avoir
montre que les couches de Dukla sont le prolongement de celles de
Wola Luzanska, dit: «L’âge de ces couches est donc, ainsi que Uhlig
la d6jâ dit, â la limite entre l’eocene et l’oligocene». La prCsence de
petits brachyopodes dans la faune priabonienne de l’ecaille meridionale
de Șotrile nous indique un facies tres ressemblant â celui des couches
do Wola Luzanska, mais sur cette question je me rdserve de revenir
plus tard parce que j’ai trouve dans l’eocene qui affleure plus au nord
de Șotrile en pleine zone du flysch, un materiei mieux conservi que je
n’ai pas encore eu le temps d’dtudier.
Dans les Carpathes de notre pays on trouve des formes compa-
rables â celle dc Șotrile dans les localit6s suivantes:
1)	A Neagra Șarului, S. Athanasiu indique des petites nummulites,
des bryozoaires et des orbitoîdes dans des sediments paldogenes qu’il
considere comme formant la limite entre l’eocene et l’oligocene. (Etage
Bartonien-Ligurien). (6)
2.	Dans la Valea Puturoasă, preș de Călimănești, et dans la Valea
Purdoi, preș de Olănești, oii Mr. le Prof. Koch a determine une faune
qu’il compare â celle des horizons superieurs de l’eocene superieur de
Transylvanie. (7) Donc la comparaison avec les depots tertiaires palco-
genes des Carpathes confirme la conclusion formulie plus haut c’est â
dire que les couches bartoniennes de l’ecaille meridionale de Șotrile
apartiennent â l’horizon des couches de Priabona, l’horizon superieur
du bartonien.
La faune (-numeree dans cette communication representant seule-
ment une pârtie de la faune eocene de l’ecaille meridionale de Șotrile,
il serait encore premature de se prononcer sur la facies des depots qui
contiennent cette faune; c’est ce que je me propose de faire seulement
apres avoir etudie completement cette faune et aussi la faune des s6di-
ments bartoniens qui affleurent plus au nord de Șotrile dans la zone
m&me du flysch.
(1)	Voir dans Ic texte routnain le tableau IV.
(2)	Rzehak: Vorkommcn von Orbitoiden Kalkstcin bei Frankstadt in Măhren.
Verii, der K. G. R. 1901 pag. 264.
(3), (4) Voii- â la page precedente la note 1.
(5), (6), (7) Voir â la page precedente la note 1.
Institutul Geologic al României
’SCHITĂ GEOLOGICĂ A REGIUNEI CODĂEȘTI-RĂDUCĂNENI
» •
Anuarul Institutului Geologic l/ol.U
IGR/
Institutul Geologic al României