M. GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC La 11 Martie 1939 s'a stins, la Londra, în vârstă de 83 ani, marele învăţat care a contribuit într'o măsură covârşitoare la lămurirea atâtor probleme ale folklorulu'i nostru. Se cuvine deci să-i închinăm câteva pagini, scrise pe baza unor note biografice trimise nouă de el însuşi, acum mulfi ani. Vom da apoi scrisorile primite delà el între anii 1893-1937. Gaster s'a născut în Bucureşti, în 1856; a terminat liceul la „Matei Ba-sarab"; în 1873 şi-a trecut bacalaureatul şi apoi a plecat în străinătate şi a studiat, între altele, limba românească. Ca student la Universitatea din Breslau, a început să lucreze un dicţionar germano-român, ajutându-se de dicţionarul francez al lui Ponf-brianf. Şi-a trecut doctoratul cu teza despre „litera C guturală" în limba română, pentru care a încercat, pentru prima oară, să se folosească de vechile documente româneşti, urmărind schimbările suferite de această literă în cuvintele introduse din limba latină şi din celelalte limbi. Această teză de doctorat a fost întâia lucrare de acest fel şi este publicată în „Zeitschrift fCir romanische Philologie" a lui Groeber. în aceeaşi revistă a publicat şi o traducere, în limba germană, a „Povestii poamelor" de Anton Pann, precum şi „Trepetnicul". întors în ţară, în 1882, a început să lucreze la „Literatura populară română",1 pe care a tipărit-o în 1883, cum şi la „Chrestomafie". Pe atunci, astfel de studii nu erau luate în serios de intelectualii noştri şi când Gaster a prezentat această lucrare migăloasă Academiei, pentru un premiu, cărţile lui au fost ridiculizate, deşi mai târziu, s'a recunoscut că sunt cercetări de mare valoare. Pe când era încă student, a publicat, în „Columna lui Traian" a lui Haş-deu, câteva articole în legătură cu unele basme ale lui Ispirescu, pe care el îl îndemnase să-şi publice colecţia în volum* în cele nouă volume ale „Anuarului pentru Israeliţi", editat de Schwarzfeld, a dat o serie de articole de literatură comparată, în legătură cu lite- J Vezi bibliografia lucrărilor folklorice ale lui Gaster la paginile 4-6. 1 2 ARTUR GOROVEI ratura populară românească. A publicat două conferinţe ţinute, la Ateneul Român, una despre „Originea alfabetului", alta „Apocrifele în [literatura românească". în „Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie" a lui Tociiescu, a scris o seamă de articole, ca „Stratificarea elementului latin în limba română", apoi „Vieaţa sfântului Macarie", din manuscrise vechi şi din altele mai nouă, tot cu arătarea paralelelor din alte literaturi, ca în „Povestea lui Adam"; apoi o colecţie de „Cântece de stea", cu toate paralelele din literatura românească. în acest studiu a arătat legătura strânsă între cântecele de stea din manuscrisele vechi şi colecţia lui Anton Pann, atrăgând atenţia asupra modului cum lucra acesta, adeseori nefăcând altceva decât să publice texte mai vechi, modernizate de dânsul. Tot în revista lui Tociiescu a dat un text vechiu al „Alexandriei", deosebit foarte mult de celelalte texte cunoscute. în „Literatorul" a publicat, pentru prima oară, extrase din călătoriile lui Gofescu, până atunci aproape necunoscute; apoi legende din manuscrise vechi, cum este aceea a Arhanghelului Mihail, care a slujit patruzeci de ani pe egumen, şi o altă legendă, a Sfântului Nicolae, totdeauna însoţite de paralele din literatura universală. împreună cu Betfelmann a scos revista germană „Rumaenische Revue", în care, între altele, a tipărit o traducere nemţească a unei poveşti de Del a vrane ea. A mai scris o prefaţă la volumul de basme al lui Stăncescu. în revista „Contimporanul" din laşi, a publicat cel mai vechiu basm românesc: „Pavel cel nebun", dintr'un manuscris din secolul XVIII. Pentru motive asupra cărora nu putem insista aici, Gaster a fost silit să plece din ţară. El nu a făcut însă ca alţi savanţi, care după ce au lucrat cu spor în filologia românească, s'au supărat pe Români, au părăsit ţara şi întâlnindu-se cu unul din cei pe care-i cunoşteau, în Bucureşti, când acesta l-a salutat şi l-a întrebat ceva româneşte, i-a întors spatele spunân-du-i în franţuzeşte: „Je ne connais pas la langue que vous pariez." între alte multe lucrări, scrise în diferite limbi, a făcut complete dări de seamă asupra mişcării literare din România, mai ales cu privire la folklor, în „Vollmollers Krifischer Jahresbericht". în „Byzantinische Zeifschrift" a publicat, în traducere nemţească „Luarea Troiadei" din manuscrisul „Hro-nograf", în posesia sa. în „Archiva" lui Ascoli, a dat textul românesc cu traducere italiană şi notele paralele ale „Physiologului" şi tot acolo „Evanghelia lui Mateiu" (1892), cu introducere, după faimosul manuscris de la Britlsh Museum. în aceist timp şi-a terminat „Chresfomatia", în două volume, la care a lucrat zece ani, începând din 1881. A publicat în „Proceedings" ale So- M. GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC 3 cietăţii de arheologie biblică; „Apocalipsul lui Avram", în româneşte şi englezeşte. în 1892 avea gata lucrarea „Evangheliarul", din manuscrisul dela British Museum, împreună cu „Praxiul" dintr'un manuscris al său, foarte preţios din punct de vedere al textelor româneşti ale Evangheliei. Cu ocazia unei vizite făcute la Londra, unde locuia Gaster, Take lonescu i-a cerut manuscrisul lucrării, ca să-l publice Ministerul Cultelor la Imprimeria Statului. Take lonescu şi-a ţinut făgăduinţa: cartea lui Gaster s'a tipărit, dar... întreaga ediţie a dispărut. , Pentru ce? Două 'exemplare au rămas din această lucrare: unul este în biblioteca lui Gaster şi al doilea în Biblioteca Academiei Române. Gaster presupunea că al treilea exemplar ar fi ajuns în mâna unei persoane,, al cărei nume-nu-l ştia. Nedescurajaf de această stranie dispariţie a unei lucrări care îi ceruse o muncă de un an şi jumătate, Gaster a publicat în „Jurnalul Societăţii Asiatice", în româneşte şi în englezeşte, „Povestea Savilei", dintr'un manuscris dela Sofia, făcându-i şi o Introducere; apoi „Archir şi Anadam", dintr'un manuscris al său; de asemenea „Visul Iui Sehaci" şi, în „Journal of Folk-lore", un studiu amănunţit asupra „Avestiţei aripa Satanei" şi cântece despre Sfânta Măria. în 1915, „The Folk-Lore Sociefy" i-a publicat „Rumanian Bird ad Beast Stories" în care a adunat mai tot ce se cunoştea în .legende, despre animale şi păsări. Apoi altă colecţie, numai de basme româneşti, frumos ilustrată, sub titlul „Children's stories from Rumanian Legends and FairyTales". Lucrarea cu care se mândrea Gaster a fost „Istoria literaturiii române" (1899), alcătuită după o muncă de treizeci de ani, în care a încercat o grupare sistematică a întregei literaturi româneşti, folosindu-se de aprpape 400 de manuscrise, neatinse de nimeni până la el. Lucrarea aceasta a fă-cut-o fiind departe de ţară şi de bibliotecile ei. Gaster nu uita niciodată să pomenească literatura românească în cercetările sale. Aşa, în marea lui lucrare „Exempla of the Rabbis", ca şi în publicaţia faimoasei cărţi cunoscută sub titlul „Secretum Secretorum" a lui Arisfotel, vorbeşte de literatura noastră, atrăgând atenţia în cea din urmă carte, asupra învăţăturilor iui Neagoe Vodă şi a lui Alexandru Machedon, din Chronograf. La Oxford a făcut o prelegere despre „Descântecele româneşti" şi a pregătit o carte despre aceste descântece, dar a renunţat să mai tipărească această lucrare, în urma studiului făcut de mine şi tipărit de Academia Română („Descântecele Românilor"), după cum se va vedea dintr'o scrisoare ce mi-a adresat. , 4 ARTUR GOROVEI Aceasta este activitatea folklorică românească a lui M. Gaster.1 Deşi expulzat, a obţinut autorizaţia de a veni în ţară, unde a fost primit cu onoruri, dar eu nu am putut să-l văd. Ca o recompensă pentru excelentele lui lucrări privitoare la foikloru! nostru, Academia Română l-a ales membru onorar în şedinţa dela 30 Mai 1929. ♦ Cu Gaster am dus corespondenţă timp de 44 de ani, dela 16 Noemvrie 1893 până la 30 Noemvrie 1937. în cele 12 scrisori ce am păstrat dela el sunt lucruri interesante şi găsesc necesar să le dau în întregime. în volumul II din „Şezătoarea" (1893, pag. 117), am publicat o snoavă veche românească, — snoava „cea mai veche de care am dat până acum în literatura veche" •—■ după cum spune Gaster; cu această ocazie am primit dela el întâia scrisoare (I). Ea e scrisă în întregime şi iscălită de el însuşi* Au trecut 18 ani, în care timp am mai primit scrisori dela'Gasten, care, însă, mi s'au pierdut cu ocazia unei mutări din casa în care locuiam; la 26 Decemvrie 1911, primesc o scrisoare (II), care m'a pus pe gânduri: 1 NOTA EDITORULUI. O bibliografie a lui Gasfer lipsind încă în româneşte, credem că facem un serviciu cercetărilor noastre folklorice indicând, după lista lui BRUNO SCHINDLER, apărută în Gasfer Anniversar/ Volume, publicat de acelaşi (Londra 1936, P- 21—36), lucrările folklorice ale lui Gaster, în ordine cronologică. 1. Apropos de articolul d-lui P. Ispirescu: „Basme româneşti şi basme franceze". Columna lui Traian 1877, p. 447—449. ~ 2, Istorii şi poveşti talmudice. Anuarul pentru Israeliţi III (1879), p. 25—29. ~ 3. Beiträge zur vergleichenden Sagen- und Märchenkunde. Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums, Dresden, XXIX (1880), p. 35—44, 78—84, 115—131, 215—225, 316—322,422—427,472—480, 549—565; XXX (1881), p. 78—82, 130—138, 368—374, 413—423. ~ 4. Zigeunerische Märchen aus Rumänien. Ausland, München 1880, p, 257—259; 1881, p. 745—749. ~ 5. Lilith şi cei trei îngeri. Anuarul pentru Israeliţi IV (1881), p. 73—91. ~ 6, Basme şi istorii talmudice. Ibid., IV (1882), p. 21—29. ~ 7. Legerjde talmudice şi legende române. Ibid., V (1883), p. 27—37. ~ 8. Ein Zigeunermärchen aus Rumänien. Bukarester Salon I (1883), p. 281—287. ~ 9. Die Jungfrau von Cozia. Ibid., I (1883), p. 237—241. ~ 10. Der Krug geht so lange zum Brunnen, bis eV bricht. Ibid., I (1883), p. 511—518, 554—561. ~ 11. Zug der Alexander nach dem Paradiese. Ibid., I (1883), p. 108—112,. 150—158. ~ 12. Literatura Populară Română. Bucureşti 1883, 605 p. ~ 13. Scholo-monar, d. i. der Garanbancijas dijak nach der Volksüberlieferung der Rumänen. Archiv für Slavische Philologie VII (1883), p. 281—290. ~ 14. Colinde, cântece populare şi cântece de stea inedite. Rev. pentru ist. Arh. şi Fii. II (1883), p. 313—336; III (1884), p. 99—110. ~ 15. Ţiganii ce şi-au mâncat biserica. Ibid., I (1883), pi. 469—475. ~ 16. Cârâiţii. Studiu istorico-literar. Anuarul pentru Israelifi. VII (1884), p. 1—12. ~ 17. Had-gadia şi Cocoşelul. Ibid., VII (1884). ~ 18. O poveste talmudică în li te. ratura româna. Ibid., VI (1884). ~ 19. Apocrifele în literatura .română. Ath[eneul?j M. GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC 5 Gaster, grav bolnav de ochi, nu mai scrie singur, deşi iscăleşte bine, ca şi în prima lui scrisoare. Pe atunci lucram la studiul meu despre descântece. Ştiam că Gaster are nişte manuscrise în care sunt o seamă de descântece, din care publicase fragmente în „Literatura populară românească" şi în „Chrestomatie roumaine". l-am scris, rugându-l să-mi comunice cöpii de pe acele descântece şi să-mi permită să le utilizez în luorairea mea. Abia la 17 Aprilie 1912 primesc 21 de fotografii ale tuturor descântecelor din manuscrisele sale, împreună cu scrisoarea Iii. La 13 Iunie 1912 primesc altă scrisoare (IV). La 19 Februarie .1914 îmi răspunde de primirea „Şezătorii" (V). A urmat războiul, în care timp orice corespondenţă era cu neputinţă. La 1919 îi scriu ca să aflu despre el şi-mi răspunde cu o cartă poştală (VI). Abia după zece ani primesc din nou dela Gaster o scrisoare frumoasă (VII), dar cu 'o iscălitură care nu mai seamănă cu cele de până atunci: boala de ochi făcea progrese. în acelaşi an,' la 30 Octomvrie 1929, altă scrisoare (VIII), în care se plânge de secătuirea folklorului românesc şi de schimbarea vieţii poporului. în volumul XXIII (1927) al „Şezătorii", am publicat „Descântece" trimise de Gaster, cu o scrisoare care s'a rătăcit, iar în volumul XXV am publicat [Român?], 1884. ~ 20. Das Gold im Morser. Bukaresfer Salon II (1884), p. 341—344. ~ 21. D\e Lüge zerstört auch das von Steinen erbaute Haus. Ibid., II (1884), p. 389—394. ~ 22. Rumänische Wappensagen. Ibid., II (1884), p. 288—292. ~ 23. Die Prinzessin mit der Zauberfeder. Ibid., 11,(1884), p. 488—492. ~ 23. Wie der hl. Erzengel Gabriel dreissig Jahre lang einem Einsiedler diente. Ibid., II (1884), p. 421—424. ~ 24. Legende inedite: a) Viaţa sfântului Ion Decapolifa; b) Sf. Alexie, omul lui Dumnezeu; c) Eustachie Plachida; d) Macarie. Rev. pentru Ist., Arh. şi Fii. III (1884), p. 335—352; IV (1884), p. 629—645; V (1885), p. 88—112. ~ 25. Despre superstiţiuni la Români şi la alte popoare. Revista literară 1885. ~ 26. Die rumänische „Miracles de Nofre-Dame". Miscellania din Filologia, Florence 1886, p. 333—334. ~ 27. îngerul şi Săhasfrul. Anuarul pentru Israeliţi XI (1888), p. 133—152. ~ 28. Refeta sufletească. Ibid., XII (1889), p. 12—30. ~ -29. II Phisiologus rumeno. Archivio Glotfologico Italiano X (1889), p. 273—304. ~ 30. Chresfomatie Română, Bucureşti 1891. 2 vol. ~ 31. La versione rumena dei Vangelo di Matfeo. Archivio Glotfologico Italiano XII (1891), p. 197—254. ~ 32. Judecata lui Dumnezeu. Anuarul pentru Israeüfi XIV (1891), p. 51—60. ~ 33. Alexandria Bucovineană publicată pentru istoria , . . Rev. pentru Ist., Arh. şi Fii. VII (1893), p. 334—366. ~ 34. The Apocalypse of Abraham. From fhe Roumanian Text. Transactions of fhe Society of Biblical Archaeology XI, Part. I (1893), p. 195—226. ~ 35. Istorie nebunului Pavăl. Şezătoarea II (1893), p. 117—121. ~ 36. Nigrodha-miga Jataka and the life of St. Eustachius Placidus. Journal of fhe Royal Asiatic Society, 1894, p. 335—340. ~ 37. Die rumänische Version der trojanischen Sage. Byzantinische Zeitschrift 1895, p. 528—552. ~ 38, Basme ovreeşti de o mie de ani. Anuarul pentru Israeliţi XVIII (1896), p. 161—177. ~ 39. Rumänische Literatur, 1891—1898. Krif. Jahresbericht der Romanischen Philologie IV, 1 (1899), p. 115—145. ~ 40. Contribution to fhe History of Ahikar and Nadan. Journal of fhe Royal Asiatic Society 1900, p. 301—319. ~ 6 ARTUR GOROVEI „Povesfea poamelor", pe oare mi-a lrimis-o cu scrisoarea din August 1929. La 28 Decemvrie primesc o nouă scrisoare (IX). Iscălitura dele sfârşitul ei arată că Gasfer era orb. în 1928 călătoream, cu trenul, deîa Praga la Brno; mă duceam să vad pe Hedvig Jamik, profesor la Universitate, fiu! prietenului meu loan Urban-jarnik. In compartimentul meu era o doamnă, care, fără să mă cunoască, mi-a oferit 'o bucată de şocolată. Astfel am făcut cunoştinţă ou o englezoaică din Londra. Era o prietenă a lui Gasfer, despre care am vorbit amândoi mai multă vreme. ; A'm rămas surprins de această întâmplare şi mulţămît că am putut să rog pe doamna să transmită sincerele mele salutări prietenului Gasfer, El mi-a mai scris referitor la lucrarea mea „Descântecele Românilor" (X). Acestea au fosf singurele aprecieri ce mi s'au făcut, de către învăţaţii noştri despre „Descântece". Cu privire la volumul meu „Ouăle de Paşti" în 1933 m'am adresat lui Gasfer, corându-i să-mi dea informaţii asupra acestui obîceîu în "Anglia, despre care aveam prea puţine cunoştinţe. El îmi răspunde prin scrisoarea XI. Ultima scrisoare am prîmît-o la sfârşifuî anului 1937 (XII). ÄRTUR GOROVEI 4t. Geschichte der rumänischen Literatur. Grundriss der Romanischen Philologie Ii (1900), 3, p. 262—428. ~ 42. Chanukah. Das Fest der Frauen. Die Weif (Köln), 1907, Nr. 48, p. 11—12. ~ 43. Liahf in Custom and Supersfition. The Illuminating Engineer (London), 1909, p. 660—662; 731—733; 804—806. ~ 44. The Sibyl and the dream of one hundred uns. An old Apocryphon. Journal of the Royal Asiafic Society 1910, D. 601—623. ~ 45. Rumanian Bird and Beast Stories. London 1915. The Folk Lore Sociefy, XX+ 381 p. ~ 46. Tobif und Ahikar. Journal of Apocrypha (London), 1915 (Ian.), p. 4—7. ~ 47. Roumanian Popular Legende of the Lady Mary. Folk Lore 1923, p. 45—85. ~ 48. The Exempla of the Rabbis. Leipzig, 1924. Asia Publ. Co., 314 + 208 p. ~ 49. Studies and Texts in Folklore, Maqic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology. London 1925—1928. 3 vol., XVI+ VT + VI +1356+ 278 p. ~ 50. Children's stories from Rumanian Legends and Fairy Tales. London (1927), 135 p. ~ 51. Povestea Poamelor. Şezătoarea 1929, p. 3. ~ 52. Conjurations and the ancient Mysteries. Search (London), 1932, p. 102—116; 211—236. ~ 53. Povesfea lui Pafnufie sau Tovarăşul în Rai. Sinai (Bucureşti) 1933, 10 p. ~ 54. Roumanian Ballads and Slavonic Epic Poefry. Slavonic Review (London) XII (1933), 34, p. 167—180. ~ 55. Gypsy Musician in Moldavia. Journal of fhe Gipsy Lore Sociefy XII (1933), p. 109. ~ 56. Rumanian Gypsies In 1560. Ibid., XII (1933), p. 61. - 57. Rumanian Gypsy Folk Tales. Ibid., XII (1933), p. 166—189. ~ 58. Beifräqe zur verqleichenden Saoen- und Märchenkunde. Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaff des Judentums LXXVH (1933), p. 431—435; LXXVIII (1934), p. 273—278, 324—343; LXXX (1936), p. 32—52. ~ 59. Anfon Pann. Povesfea Vorbii cu introducere de Dr. M. Gasfer. Craiova, 1936. XCV + 326 p. ~ 60. Rumanian Gypsy Folk Tales. Journal of fhe Gipsy Lore Sociefy XV (1936), p. 10—21. ~ 61. Arfico'lele Hasdeu, Stürza sî Văcărescu. Encyclopaedia Brîfanni'-a XI, p. 241; XXI D. 485; XXII, p. 921. ~ 62. The Educational Importance of Folk Lore. M, GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC 7 I, .Londra, 37 Maida Vale, 16. XI. 93. Domnul meu, Lipsa mea din Londra — căci eram dus la mare pe vreo 6 săptămâni — este cauza întârzierii răspunsului meu la cartea de poştă a d-tale. Intr'adevăr n'am primit ultimul No. al „Şezătoarei" şi voiu fi foarte recunoscător da-că-l vei trimite. Cu aceeaşi ocaziune mă grăbesc a fe felicita de fericita idee ce ai avut a întreprinde o atare publicafiune, şi totdeodată a-fi mulfumi pentru amabilitatea ce o ai a mi-o frimife. Cum de mă voiu vedea pufin uşurat de greul lucrului ce stă acuma pe mine, voiu scrie o dare de seamă despre „Şezătoarea" în „Revista Societăţii Folkloru-lui" de aci. Iţi trimet aci alăturat şi o snoavă veche românească ce am copiat-o întocmai cu ortografia originalului dinfr'un manuscris al meu. Ms. este de pe la sfârşitul veacului trecut. Povestea sau snoava pe care o consider a fi cea mai veche, de care am dat până acuma în literatura veche, este foarte hazlie. Precum vezi este scrisă în dialectul moldovenesc, pe care l-am reprodus cu sfinţenie. Unele foarte mici lacune — hârtia fiind cam ştirbită pe la margini — le-am umplut după analogia cu restul textului. Când o publici fe rog, trimefe-mi vr'o 10—12 exemplare din această snoavă. Al d-tale devotat Dr. M. GASTER II. London, 26 Dec. 1911. Stimate Domnule Gorovei, Mă iarfă, fe rog, că nu ţi-am răspuns până acuma la scrisoarea d-tale din 27 Noem-brie trecut. Nu este vina mea. Din nenorocire încă din Ianuarie anul curent sufer de boală de ochi şi n'am voie să citesc sau să scriu. Altfel de mult ţi-aş fi scris şi ţi-aş fi trimes copii după descântece din manuscriptele mele. Am trebuit însă să aştept ca un prieten din România care a ajuns Englez, dar vine şi-mi citeşte acuma româneşte să găsească vreme slobodă să vie şi să-mi scrie scrisoarea de faţă, el cu condeiul, eu cu gândul. Mă bucur foarte mulf că faci o culegere câf se poafe de complectă a descântecelor şi, nu mă îndoesc că o să fie o lucrare pe atât de bogată pe cât de ştienfifică. Eu voiu face tot ce-mi stă prin putinţă ca să fe ajut, dar nu ştiu cum să o fac. Prietenul meu n'a uitat încă literele, a uitat însă buchile şi cu greu o să-l învăţ să citească slova în trei caturi. Voiu căuta însă să găsesc tot ce mi se pare mai important şi-ţi voiu fri-mete fotografiile. D-ta vei fi în stare să citeşti însuşi originalul, ba vei putea chiar să reproduci unul sau altul din descântecele acestea. Mai am printre hârtiile mele nişte descântece foarte primitive culese de mine în Târgovişfe acuma vreo 35 de ani, numai doar de le-aş putea găsi. Am o bibliotecă uriaşă şi cu ochii mei slăbiţi îmi vine cam greu să pun mâna îndată pe cartea sau manuscrisul ce-l caut. Oricum sunf sigur că le găsesc şi cum le-oi găsi o să le trimit îndafă. Cunoşti Dta broşura întitulată „O carte de desfăcuf farmecile", tipărită de Klosius, fiindcă acolo descântecul „De desfăcuf pentru fapt" esfe tipărit complect. în împrejurările de faţă ştiu că voi înfimpina mari greutăţi de a găsi foile din manuscrisele mele ce conţin descântece, totuşi nădăjduesc să reuşesc şi fără greş îţi voi frimete fotografiile. Primeşte, te rog, încredinţarea cinstei mele celei mai alese. 8 ARTUR GOROVEI Ci. , „ Londra, 17 April 1912. Stimate Domnule Gorovei, Mă bucur că în fine am reuşit a aduna toate descântecele din manuscrisele mele gmaielor ş, ve, putea face o transcriere corectă din foafe punctele de vedere. Vei vedea ca ele sunt scoase d,n trei manuscripte ale mele, anume din: 1- Cod. 57 din anul 1780—1800, paginile 47—512. Cod. 66 din anul 1820—1850, paginile 352—359' 3. Cod. 94 din anul 1784, paginile 109a—112b Nu^daÎ^ Mrrm PUb'iCat P3rte "Li*—PoP^ră», pflgi„a4,9. fotografi "fi vo fi rf. fol 1" """f" ^ ** " Bm PU,Ut 9ăsL S^ ^ - si ^ ^ »" * ^ ^ ■f ;s stăL^îf j^t.t.rr-- - - IV. Londra, 13 Iunie 1912, îmi spu-bucuraf văzând bo-Eu tot mai nu nu- Stimate D-le Gorovei, J™\oZ^e£ renTrând fi,ele,a,i 9faH că >nhM •«■«2^ p— î Sezăt^ dtfa^Ta TmiVtt ° ■ T ^ ^ ^ ^ d<" lume, adecă dela vil U ' " C°'eC,ia- ^ ^ P°Seda"' celelalfe primirea lor mă^g^ " 7 ^ notele, dar şi biblioteca si „„ ! ? Sa"m' comPlede* nu numai starea rl^^Z^ * ^ ^ ' ^ . , , „ Londra, 19. 2. 14. stimate d-le Gorovei, populară, simt mirosul f orilor s d l ^ ™ îndelef"!— cu literatura e numai penfruTc'/Nma "d " P*!W ?l '""«""i' ~ chi- ^acă teşugit, ne face şi ma '1 7 , 9°t ^ M ce SS,e na,ural ?! fâfea9 jertfe d. tot sol ^ ^ 3 ^ m™» ^ ™ i JK^.1! Urma Urmei°r fe V6i ^ ~ recunoaşterea din partea acelora ce * -fă adunare a Daca ,m, dai voe îţi atrag atenţiunea că Filosofi, babelor a ,ui A. Geanoglu Le.vio- M. GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC 9 dax a fost pomenită de mine în Literatura populară p. 516. Pomii împleticiţi în baladele populare, ibid., p. 483 şi 576. De asemenea am vorbit pe larg de povestea lui Melchisedec ib. p. 301—306. Toate aceste se află în volumul din Şezătoarea şi văd că Literatura populară a mea fot mai poate fi de folos. De asemenea vezi cu câtă băgare de seamă am cetit cartea Dtale. Inca odată muljămindu-fi rămâiu al Dfale . . . VI. 193, Maida Vale, Londra, 24. 3. 19. Stimate D-le Gorovei, Mult m'am bucurat primind azi c. p. a Dtale anunţându-mă că ai scăpat teafăr de urgia timpului, dar că nu ai reluat încă studiile folklorice. Nu mă mir, din potrivă m'aşi fi mirat dacă după toate ce s'au întâmplat ar putea cineva găsi deja cumpătul şi pacea sufletească trebuincioasă pentru astfel de cercetări. Eu aci caut să mă odihnesc puţin de munca sufletească şi trupească ce am avut şi o mai avem, totuşi mai lucrez şi dacă pot să te slujesc cu ceva n'ai decât a scrie la al Dfale devotat . . . VII. 193, Maida Vale, Londra W. 9, 29. 8. 29. Stimate Domnule Gorovei, O domnişoară din ţara îşi petrece vacanţele la mine. Ea mă ajută să răsfoesc teancurile cele vechi. Am găsit acolo câteva lucruri, care cred că vor fi interesante pentru cititorii Şezătoarei. Deocamdaiă îţi trimet aci un crâmpei. Se poate că ar fi bine să transcriu şi fextul cel vechiu din Chresfomatia mea, dar totuşi să-i lăsăm să citească slova veche. Bine ar fi dacă s'ar îndeletnici ei cu cititul cărţilor vechi, ca doar o să scape limba de toate bazaconiile ce au băgat în limbă. Oricum mă mulţămesc cu a-ceasfă mică bucăţica până la mai mulfe mai tărziu. Te rog să ai bunăvoinţă să mă înştiinţezi de primirea acestei scrisori. Cu toată stima ce fi-o păstrez pentru munca îndelungată şi rodnică pe tărâmul folk-lorului român, mă închin Dumitale cu toată cinstea..-. VIII. Londra W. 9, Maida Vale, 193, 30. X. 1929 Stimate Domnule Gorovei, Am aflat cu multă plăcere, că te pregăteşti să publici volumul 25 al „Şezătoarei", ajungând astfel la prăznuirea unui jubileu, care, precum mi se pare, n'are seamân în ţara românească, în ce priveşte publicaţie ştiinţifică. Meritul acestei publicafiuni va creşte cu cât va frece mai multă vreme. Orice s'ar zice, isvorul folklorului român începe a se seca. înrâuririle cele noi gonesc cu desăvâşire din sufletul poporului alât credinţele cele vechi, obiceiurile casnice, credinţele religioase, chiar şi poesia. N'are cineva decât să compare ceea ce ai publicat în primele volume, cu materialul ce se adună acuma din gura poporului, spre a vedea, cum sărăceşte din ce în ce mai mult. Cazarma, şcoala, poate şi chiar biserţca schimbă cu totul viaţa poporului. Naivitatea din vremurile trecute dă loc acuma la o subtilitate spirituală, care nu mai dă păs poporului să răsufle; pentru mine distanţa de acum 50 de an»' este atât de mare, încât îmi vine să cred că am trăit câteva veacuri. Cine îşi mai aduce astăzi aminte de „aga", „ipîstat", „zafciu", cine mai ştie de „sfanţ" şi „carboavă", de „zlot", „firfirică", ,,les- 10 ARTUR GOROVEI cae" şi multe altele în felul ăstora, cum trăia lumea de pe atunci. în ce priveşte hainele cele vechi, pantalonii cu creţi ai mifocanilor, de „pod" şi „uliţă", de lăutarii cari cântau cu of! of!. Barbu Lăutarul a ajuns o legendă. Încă va mai frece puţină vreme şi toate astea vor fi legende. Atunci lumea va începe să înţeleagă, va preţui munca desăvârşită, ce ai depus-o Dta, în culegerea acestui material. Ai venit focmai la vreme, de a aduna tot ce se mai poate aduna, ca să nu se piardă pentru totdeauna. Toate cercetările ştiinţifice, toată clădirea cea nouă, se va ridica pe temeliile puse de Dta. Eu te felicit din toată inima, că fi-a dat Domnul răbdarea şi puterea de a duce munca aceasta frumoasă până la sfârşit. Adică n'aşi dori să spun „până la sfârşit", căci nădăjduesc, răsfoind cele 25 de volume, că vei reîntineri din nou, şi vei începe iar lucrul cu experienţa câştigată şi cu dorul nestins pentru literatura populară. Eu am învăţat mulf dela Dta, şi mai sper de a învăţa. De aceea îţi doresc la mult înainte! IX. 193, Maida Vale, Londra W. 9, 23. 12. 1929. Stimate Domnule Gorovei, Am primit Şezătoarea No. XXV, şi văd cu plăcere că ai publicat acolo articolul meu despre „Povestea poamelor". Dacă se poate te aşi ruga să mai îmi trimeţi 2 exemplare din acest număr, căci numărul primit eu îl leg la olaltă cu celelalte numere, aşa că am un volum întreg, iar celelalte 2 numere le voi pune în colecţia mea personală, la articolele scrise de mine. Totodată te aşi ruga să binevoeşti a-mi scrie dacă ai, primit bibliografia mea şi aprecierea muncei Dtale rodnice, ce ai desfăşurat timp de 38 de ani, aşa ca să-ţi fie hărăzit să isprăveşti anul al 25 lea al „Şezăfoarei". Aşi mai dori să-fi atrag atenţia asupra următorului lucru. Cănd se tipăreşte o bibliografie, să se tipărească mai întăi locul, pe urmă editorul, care a tipărit cartea, şi apoi preţul ei. Câfe odată aşi dori să am una din cărţile menţionate şi nu ştiu cui să mă adresez. Aşa de pildă cu revista „Făf-Frumos". Unde aşi putea să mi-o procur? Cu o strângere de mână prietenească rămân al Dfale . , . X. 193, Maida Vale, London, 13. 11. 31. Stimate Domnule Gorovei, Am primit frumoasa Dfale carte „Descântecele Românilor" şi cu multă bucurie mă grăbesc nu numai a-ţi mulţămi pentru darul cărţii, dar mai ales a te felicita că ţi-a fost dat să duci o lucrare ca atare până la sfârşit. îmi pot uşor închipui câtă muncă şi strădanie1 fe a costat până ai ajuns să aduni o comoară atât de bogată, dar să adaugi şi nofele\în care nî dai şi variantele. Te înspăimânţi când vezi o sumedenie de 2500 descântece la un loc. Eu începusem să adun pe fişe o listă de descântece din diferite publicaţiuni, şi am ajuns la vreo 1000 şi m'am speriat şi am stat locului. Văz că bine am făcut, de oarece Dta cu o măesfrie neasămuifă ai început şi isprăvit lucrul. Cartea Dfale va rămâne un monument nepreţuit şi baza nestrămutată pentru cercetările ştiinţifice asupra originei a-cesfor descântece şi paralelele lor în literatura universală. Cu mulţămirile mele cele mai călduroase, urându-ţi la mai mult înainte cu spor şi sănătate- , . . M. GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC XI. 193, Maida Vale, London, W. 9, 19 feb, 933. Stimafe Domnule Gorovei, Nu fe mira te rog că nu fi-am răspuns până azi la scrisoarea Dtale privitoare la ouăle încresfate. Nu-mi e obiceiul de a nu răspunde îndată, dar deoarece am vrut să te satisfac pe deplin, am discutat chestia mai întăi pe larg cu membrii asociaţiei noastre de folklor. Din partea lor au făcut cercetări în diferite părţi ale ţării, dar rezultatul pretutindeni a fosf negativ. Niciunul până acum n'a văzut ouă de Paşti cu desenuri, nici măcar ca amintire nu se cunosc astfel de ouă pe aci. Numai alocurea au auzit de ouă roşii, dar şi asta ca un obiceiu care s'a perduf pretutindenea. Studiile Dtale asupra astfel de ouă din ţară cu trăsături şi colori, care se aseamănă dacă-mi aduc aminfe bine cu ţesăturile pe broboade şi cămăşi şi alte haine ţărăneşti, va fi deci o contribuţie foarte preţioasă pentru istoria arfei populare româneşti, mai ales în legătură cu arta populară dela popoarele învecinate. Se aseamănă cu dânsa şi se deosebeşte de dânsa şi astfel reiese din studiul comparativ caracterul individual al spiritului poporului român, urându-fi cel mai deplin succes. Se vede că noi bătrânii tot mai stăm la muncă. Ce fac cei tineri? Rămân cu toată cinstea . . . XII. Maida Vale, London, 22, 9. 9 Noembrie 1937. Stimate Domnule Gorovei, Sper că nu m'ai uitat. Aşa fiind, fe rog frimete-mi biografia lui N. Gane care, după cum am aflat, ai publicat-o acu de curând. Voi căuta să acopăr cheltuelile printr'un prieten din ţară. Cu nădejdea că această carte poştală te găseşte în deplină sănătate şi vigoare sufletească şi frupească, rămân, cu toată prietenia M, GASTER ..MOCANII" UN JOC DRAMATIC AL ROMÂNILOR DIN DOBROGEA Păstorii ardeleni din ţinuturile de „margine" ale Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului — cunoscuţi mai ales sub numele de Mărgineni, Ţuiueni şi Mocani — au trecut din cele mai vechi timpuri în Principatele Române în căutarea păşunilor necesare turmelor, Străbătând cărările tăinuite ale munţilor, coborînd pe plaiurile sudice ale Carpaţilor, ei se îndreptau, pe nenumăratele „drumuri ale oilor", cu turmele la iernat, în bălţile şi deilta Dunării. Mulţi dintre aceşti Ardeleni, găsind aici locuri mai largi şi mai mănoase decât în ţinuturile de baştină, s'au stabilit definitiv cu turmele lor, formând cu timpul sate întregi de „Ungureni" sau „Mocani", între pământurile care au constituit o adevărată atracţie pentru vieaţa pastorală, frebue socotită în primul rând Dobrogea. în special în judeţele Tulcea şi Constanţa, pe lângă Dunăre şi prin bălţi, dar şi prin stepele întinse ale Dobrogei, sunt presărate peste tot târle de-ale Mocanilor sau Ţuţuienilor. Trăind în Dobrogea ani îndelungaţi, înforcându-se acasă doar la bătrâneţe, păstorii ardeleni s'au constituit in unităţi de vieaţă socială cu fotul aparte de amalgamul pestriţ al popoarelor dobrogene. Aceste unităţi de intensă — şi uneori chiar complexă — vieaţă socială, economică şi spirituală, erau târlele. La târlă era stâna, cu întreaga instalaţie tehnică pentru transformarea laptelui în telemea şi caşcaval. Acolo locuia baciul şi scu-tarul, care supraveghiau întreaga ierarhie ciobănească: mânzărari, strungari, berbecari. Fiind legaţi de târlă prin turmele de oi, ciobanii trăiau izolaţi de vieaţa satelor, de cele mai multe ori necăsătoriţi şi în cea mai mare curăţenie sufletească, conform orânduielilor din etica pastorală. „Ciobanul nu ştia nici femeia, nici hora. Oile asta cer, nici să nu treacă femeia prin ele." Femeile veneau la stână, cel mult pentru ducerea lânei şi a brânzei. Ciobănia fiind astfel mai mult o vieaţă de om singuratic, petrecerile ciobăneşti sunt rare. Doar sărbătorile, seara la lumina focului sau noaptea, în vreme de iarnă, se întâlneau mai mulţi la târlă pentru a petrece în cântece de fluier, glume sau poveşti. Unii erau dela o târlă, alţii dela alfa şi toţi se socoteau „fraţi de cruce". Cântau cântece de dor, de jale, de străinătate, „Porneala oilor", „Şireagurile" şi altele. La sărbătorile mai mari (Sf. „MOCANII 13 Gheorghe, Crăciun, Anul nou), alături de cântece, ciobanii din bătrâni obişnuiau să improvizeze şi un tel de joc dramatic, numit „Mocanii", cu subiectul luat din vieaţa pastorală şi pe care îl jucau la târle sau chiar în satele vecine. Motivul lui este următorul: Oile dela o târlă se rătăcesc din cauza lipsei de grijă a ciobanilor şi a cânilor şi sunt fugărite de lup. Ciobanii prind de veste, se întristează şi cântă un cântec de jale. Mai târziu găsesc turma, se bucură, joacă şi cântă. Cum acest joc, odată foarte răspândit în Dobrogea, începe să dispară împreună cu vieaţa pastorală, a cărei autentică expresie este, am socotit că e util să-l prezentăm amănunţit, pentru a contribui la cunoaşterea creaţiei dramatice în domeniul folklorului. întâia oară am văzut jucându-se „Mocanii" în casa bătrânului Toma Neagu din comuna Başpunar (Tulcea), în anul 1937. L-am reconstituit apoi, în Februarie 1940, în bordeiul bătrânului Niţu Nedelcu-Mocanu, în comuna Regele Carol, lângă Tulcea, împreună cu Ion Ichim Două-Paie, Ion lencea şi Niţu Nedelcu-Mocanu. Cu ajutorul lui Ion Ichim am făcut a doua reconstituire a obiceiului, împreună cu fotografiile (vezi planşele), în comuna Câşla (Tulcea), în casa Duţulesei lui Cârlan, în ziua de 15 Aprilie 1940. Aici au luat parte următorii Mocani-ciobani: 1. ion lencea, 71 ani (= Baciul); 2. Niculiţă Oprea, 28 ani (= Scutarul); 3. Ion Ichim Două-Paie, 66 ani (= Ciobanul). Pe lângă aceste trei personaje, la joc mai iau parte cinci până la zece oi, doi-trei câni şi un măgar. La reconstituirea jocului, bătrânii informatori 1 manifestau o adevărată bucurie şi se întreceau în aduceri aminte, ca „să dea lumii vieaţa ciobanilor, că din ăi cu oile s'a făcut ţara, s'a vecuit neamu", cum se exprimă 1 Informatorii principali sunt indicaţi cu un număr roman în paranteză. Ei sunt: 1. Ion Ichim Două-Paie, zis „Mocănaşu cu flueraşu" (I); 2. Niţu Nedelcu-Mocanu (II); 3. Toma Neagu (III). Ion Ichim Două-Paie, de 66 ani (în 1940), cioban în Balta Nr. 23 şi Grinda din Delta Dunării, originar din Somova-Tulcea; bunicul venit din Săcelele Braşovului, ciobani „neam din neam". Nu ştie carte. Şi-a făcut o turmă „la stăpân". A făcut războiul, ajungând până la Budapesta. Cu ciobănia a umblat pe la Ciobanu, Megiclia, Somova, Nicu-liţel, Domniţa Măria, Deltă. Niţu Nedelcu-Mocanu, cioban din Orumbei-Tulcea, de 69 ani (în 1940), e Mocan „neam din neam". Tatăl lui, venit copil „în dăsagi", cu bunicul din Săcele, fugit de cătane. A crescut la fârlă în cotul Brezoiesei şi aici a învăţat carte dela Baciu Neculai Găureanu dela târla lui Bocioagă, care urmase seminarul din Blaj. A umblat cu ciobănia prin jud. Constanţa. A făcut războiul. în 1900 şi-a făcut târla în Orumbei-Tulcea. In 1940, după moartea soţiei, s'a mutat în comuna Regele Carol-Tulcea. Toma Neagu, Mocan secelean, de 105 ani, din Başpunar-Tulcea, mort în 1938. A învăţat carte la târla lui Bocioagă, unde venise de mic cu tatăl său. A făcut războiul. A fost cioban pe la mai multe târle din jud. Constanţa. 14 TATIANA GĂLUŞCĂ bătrânul Niţu Nedelcu-Mocanu. Dar vremurile de înflorire păstorească au apus de mult, subliniază acelaşi informator: „Azi s'au trecut toate. D'apăi unde mai sânt Mocanii ăia şi câmpurile alea mari? Ei, ei, s'a dus Mocanii ăia bătrâni! Am rămas cu turma pe moghilă." II. PREZENTAREA OBICEIULUI Costumaţia. Ciobanii sunt îmbrăcaţi „mocăneşfe, ca'n Transilvania" (vezi planşele), în sarici albe, iţari strânşi pe picior („cioareci"), cămaşă mare cusută pe la poale, bundă mocănească, chimir ori brâu alb, ghebă, vânări şi opinci, căciuli mari cu fundul lat sau pălării; în mână au o moacă, în-cresfată ca şi fluerul. îmbrăcămintea ciobanului, scutarului şi a baciului era la fel (ill). La reconstituirea obiceiului, baciul poartă moacă; ciobanul: fluer, traistă şi ciomag; scutarul: după funcţiunea pe care o are în stână, o piele de oaie înfăşurată, pe care o ţine subţioară (planşa I, 1). In chimir, ciobanii poartă cremenea şi amnarul, la brâu „cuţit de hier cu prăsăli de aramă ori de corn de berbece", care serveşte la sângeraful oilor (I). Bătrânul Neagu şi-a îmbrăcat nepoţii în haine mocăneşti.1 Pe baciu, ca să pară mai bătrân, l-a îmbrăcat cu un cojoc ars, mai vechiu şi i-a făcut barba cu tăciune. Cânii poartă cojoacele pe dos. „Din mânecile întoarse ale cojocului îi faci urechi" (III). De obiceiu sunt doi câni. Lupul are un cojoc negru (planşa I, 2). „Faci numaidecât un lup . . . Cum să strige ciobanu: Lupu! şi el să nu fie?" (II). „Oile îs câţiva copii care sânt acoperit cu piei de oaie, să fie ca oile" (II). „Pieile pot fi legate numai pe spate; pe cap să aibă căciuli fumurii, să să potrivească cu pieile" (III). Toate oile au câte un nume: Mioriţa, Jurcana, Bârsana, Bălăioara; la fel şi cânii: Ciobănică, Lupu, Bucal ici. „Câte o oaie mai dragă poartă clop'fu. Le punem clop'te mari, acioi, le zicem noi Mocanii; cloap'fe mici, troace şi cloap'te de hier, banaturi" (II). „Mai faci ş'un măgar. îi pui pe spate un cojoc cafeniu şi deasupra samar şi fărhat" (Vezi planşa I, 1). Pornesc pe la zile mari: Sf. Gheorghe, lăsatul secului, pe 'la nunţi, a treia zi de Paşti şi mai cu seamă de Anul^nou. „Să zicem, s'a strâns pă câmp câţiva mai năzdrăvani şi-i sărbătoare: —■ Hai, zice unu, să pornim şi noi cu jocul Tot din ciobănie juca, c'alfa nu ştia" (II). 1 Costumul mocănesc se mai vede azi doar la câţiva bătrâni. La cei mai mulţi a dispărut aproape cu desăvârşire. S'au mai păstrat doar brâul alb, bunda, căciula şi opincile (vezi planşele). „MOCANII" 15 Cel mai vioiu dintre ciobani conduce obiceiul. Tot el porunceşte plecarea: —■ No, hai să merem în sat ori la cutare târlă! — Eeei, no hai să merem, sântem Mocani neam din neam . . . (II). Şi pleacă cu jocul. Intră 'n sat, mândri, să arate ce pot Mocanii. „Arată şi ei obiceu mocănesc şi arată la lume ce-au învăţat Mocanii la stână" (I). Astfel ajung la casa omului. Venirea. Baciul şi cu scufarul trec înainte, ciobanul cu fluerul rămâne mai la urmă. Lângă cioban sunt cei doi câni: unul la dreapta, altul la stânga, mai la urmă câteva oi. Acestea stau în cerc, „grămadă, ca 'n obor ori la târlă" (II), Lupu stă ascuns mai la o parte, ca să nu fie văzut (planşa I). Intre oi este şi un măgar: „Nu să poate fără măgar, asta-i casa ciobanului, acolo-s tacâmurile, sarea, cămaşa, mălaiu" (I). în timp ce baciul şi cu scufarul ciocănesc la uşă, ciobanul stă aproape de oi şi le cântă „Şireagurile" sau „Porneala" (vezi ariile la p. 17). „Oile au cânfecu lor: la muls, la cină, la porneala . . ., stai, vorbeşti cu iele, le chemi!" (I). în Başpunar, baciul şi cu scufarul întră 'n casă. Mai la o parte, ori în tindă, stă ciobanul cu oile şi cu cânii. Cânii trec înainte cu ciobanul. După puţină vreme, când este chemat şi ciobanul în casă, vin şi cânii (III). Primirea. Formula de primire variază după gazdă: Ardelean gospodar în sat, Cojan sau Mocan la târlă. Să zicem că vin la un Ardelean, în satele cu Mocani vechi: Coimpunar, Cârjălari, Orumbei, Topologu. Baciul şi cu scufarul întră 'n casă. — „Bună sara! Ne prihiţi ori nu? — De unde sânte}? întreabă gazda. —• Sântem tocmai din Transilvania . . ., tocmai dă dincolo, de pe la noii —• Heei, Mocani întărit, tocmai de pe la noi? Poftim, sântem tare bucuroşi să jucat obiceu." Dacă gazda e un Cojan, baciul şi cu scufarul spun: —■ „Ne prihiţ, nu? Să vă facem un joc ca 'n Transilvania!" Cinstea satu cu obiceu ăsta! (III). ■—• „Da, vă primim, cum nu! . . . Bucuroşi să vedem un joc ca 'n Ardeal, un joc de ciobani!" în vremea aceasta ciobanul cântă „Şireagurile". lată-i la o târlă: — Bună sara! la mulţ ani, bade Neculai! Şi cu oi cu fot întrau în târlă şi 'ncepea baciul dela uşă şi scufarul după baciu: — Să vă facem un joc din Transilvania! 16 TATIANA GÂLU$C* Mai sbiară ciobanul la câni, căci ei vin lângă dânsul şi el îi trimife la oi: — Nea la oi! . . . La oi! la oi! . . , Unul dintre câni se duce la aripa oilor. Chiamă şi pe cioban, ca să zică cu fluerul o „ardelenească". Vine ciobanul cu unul din câni, „care nu să poate lipsi de cioban" şi stă în tindă de-l aşteaptă, la o parte ori în pragul uşii; celălalt câne rămâne cu oile. Jocul. Dacă obiceiul se joacă în sat, oile stau în tindă, cânii 'n uşă. în vreme ce ciobanul cântă, baciul şi cu scutarul joacă. Intră'n joc toţi din casă. Doi inşi se'nvârtesc. Unu, doi, trei paşi îjnainte; unu, doi, trei paşi înapoi, apoi se'nvârtesc cu paşi mici (II). Dacă-s mai multe pe'rechi, se aşează în formă de cerc. Jocul se mai numeşte şi „ciobănaşul". Ciobanul care comandă jocul, strigă: „Ardelean de pe pârloage, ' O trânteşti şi suna vie! O trânteşti şi sun'a doage! Ciobănaş la oi am fost Ardelean, cioareci de pânză, Doo zile, doo nopţi. Bate mâţa, să dea brânză! A venit-un vânt ş'o ploaie Ardelean de pe câmpie, N'am mai văzut nicio oaie!" (I). Cu ochinci de ciocârlie, Pierderea turmei. Ciobanii chiuesc şi joacă. Baciul şi cu scutarul se iau cu jocul; de bucurie, joacă cântând şi ciobanul. Oile au rămas afară, cânii, Ciobănică şi Lupu, lângă prag. în vremea aceasta lupul vine şi „sa-re'n târlă". Oile se grămădesc una'ntr'alta şi dau să fugă. Cânii simt şi aleargă. Ciobanul, în grija căruia erau date oile, n'a auzit clopotul acestora, în furtuna jocului. „El s'a gândit.,, sânt cânii, nu mă tem!" (II). „Când aude zgomot, ciobanul chiuie" (I). Baciul zice: — „Uite, frate ciobane, că s'a speriat oile, ia vezi! ia vezi, mai sânt oile? S'o hi răpezit lupu'n oi, frate scutare!" Ies cu toţii afară, văd că nu-s oile: — „Hai să pornim, să le căutăm!" Se face zarvă în casă. Unul din câni dă de veste pe dincoace, altul cu baciul şi cu scutarul pe de altă parte (II). Numai ce se aude baciul: \ — „A tăbărît lupchii, mă frate-h-o! . . .\Bine, mă frate! la şi găseşte-le! Turma-i viaţa mea, viaţă de Mocan!" ' Rămâne trist baciul, înfipt în băţ. „Aşa-i un Mocan! Când are un necaz, să odineşte ori să gândeşte înfipt în bâtă. . ., aşa-l cunoşti" (II). Nu-s oile. Gazda le spune, îngrijorată: — „Duce-vi-ţ, .băieţi!" „Mocanii" .ŞIREAGURILE' 17 p—--^— 4—4 4'--4 4<-4—4—E--4—* 4—4 suerai 1111....... ^ TURMA PIERDUTĂ La jân-iâ-ni-|a din deal jru-rnos doar-me d'un cio- ban H5t d— 4-—0- cu glu• ga la că-pă -tai cu bâ-la de-a-su-pra ei gasef- -4—4—4- 4—4 ~9~^—W c —.-i*j— and îşi gă 5cşte oile... ~ -gjj^l**'*^-- ^3 —— 3ja *--w (Arii culese delà Ion Ichim Două-Paie, din Câşla-Tulcea, de Prof. Andrei Sandu) 18 TATIANA GĂLUŞCĂ Ciobanul, care-i răspunzător de oi, strigă la câne: — „Nea la oi! Dormit ca morţii, păziţi pragu şi oile nu-s! . . ." Apoi chiuie: — „La oi! ... îs jumătate de om, dacă nu le găsesc!" Cânii au plecat „în răcnetu ăsta" (II), dau roată. — Hau .. hau .. hau ..! Haul hau .. Latră ca la lup! (I). Atunci ciobanul strigă: — „Lupu, măăăă! Pune, mă, gura pă iei! Roată, mă!" Baciul întreabă repede: — „Oare a luat?" «i ~u"°°ar n'aadusi" «spunde ciobanul şi văzând cânele numai goană il îmbărbătează: —- „Lupu, mă! . , . roata, mă! Uite, mă!" Scutarul cântă cu jale „Pierderea turmei" sau „Turma pierdută", ca o plângere (I), (Vezi textul la p. 31-33 şi aria la p. 17). „Poate hi cântată cu vorbe ori zisă cu glasu" (II). Căutarea turmei. Baciul, scutarul ş, ciobanul au plecat prin ogradă după oi, cântând „Turma pierdută". Ei îndeamnă cânii: — „Lupu, mă! Pune gura pă el, Ciobănicăl Nea, Bucălicăl O nea Ciobanica! Pă el, măi Tine, nu |ăsa|" Când aude strigătul stăpânului, cânele-i numai goană— „Uite, mă!" Cânii dobândesc putere. în Başpunar (III) „aşa strigă ciobanu cătră câni: — „Duce-vi-ţ! La oi! Roată, mă! O, nea! Căutaţi-le! Dunărea zicea Că mi le-o'neca!" în acest timp, lupul a plecat cu o oaie, împrăştiindu-le pe celelalte: „Nea, Ciobănică! flueră ciobanul. — Oh! Oh! . . . vine cânele şi'ncepe să să gudure pă lângă cioban" (I) încep sa se audă clopotele oilor: tronca-troncal Se veseleşte ciobanul şi sare de bucurie: — „lo-te, oiţelel" Scutarul cântă „Găsirea turmei". Baciul, ca cel mai cu experienţă, e încă neîncrezător: — „Mai staţii poate-i o părere!" \ în vremea aceasta, cânii se muncesc cu lupul, dincolo-dincolo' Hau!... Haul Scutarul cântă iar „Pierderea turmei". — „Roată, mă! strigă baciul cânilor. — lo-te mă, nu lăsal Pune gura pă el! Daţi roata!" „MOCANII" 19 Chiue şi ciobanul, ca să îmbărbăteze cânii. De câte ori i se pare ciobanului că le găseşte, se bucură. In sfârşit, clopotele încep chiar să se audă: ' — „Blago... Troco-troco . . . Placo . . . Drang! Drang! Drang!" (I). Ciobanii se bucură şi chiuesc. Găsirea turmei. Lupul, văzând că-l ajung cânii, dă drumul oii şi-şi caută de drum. — „Oh! . . . Ooh! vine cânele cu oaia şi să gudură pă lângă cioban (I). — Lăbuş, cânele taichii!" Ciobanul şueră oile. „Bela, Buzata . . . Phiufi . . . Phiuti . . . Prr! , . . Prr!" Pune fluerul de le cântă, apoi iar le cheamă. Ciobanii se sfătuesc: — „Măi, frafilor, slavă fie, Dumnezeule, c'am venit, ne trântea toate oile lupu! Mare noroc am avut!" — „No, bine frate, hai să pornim iar" . . . — „Să aşezăm bine oile . . . Bem, jucăm, da şi de oi să gândim!" In Başpunar, la târla lui Toma Neagu (III), se cântă jalnic până 'ncep a veni cann cu câteva oi; unul cu v'o două, altul cu v'o două. „Să laudă careş-de-care, că le-a. căutat prin pădure: Cobora, cobora, Pă cea vâlcea, To' hiori cornute; P'ale vâlcele mari, To' oi d'alea mari. Pă vâlcele nici, To' heluşei nici." — „Unde-s ălelalte oi?", întreabă baciul. Una din oi răspunde: „Oile bălai A rămas sara'n văi, A rămas printre hârtoape; Oile alea şchioape, Ar veni şi nu mai poate ..." în vremea aceasta vin tofi: — închide oile'n {arcuş, ciobane! —- Prr! Prr . . . Bălăioară, Miorică! le'ndeamnă cu joarda (II). Când s'adună turma, baciul stă de vorbă cu oile: — „Unde-aţ fost?" — „Am fost la iarbă!" — „Era să mă mance lupu'n cale", zice Miorica. 2' 20 TATIANA GĂLUŞCA Baciul strigă la ea şi atunci Miorica plânge s'o ierte, că nu se va mai duce; — „Io aveam nădejde'n tine, Bucălaie! Tu mergi în trunfea oilor, Mânci floarea florilor, De simţ de vreme rea, Tragi oile'n perdea! De simf de vreme bună, Tragi oile'n păşune!" — ... „Eeeei, da haidef să facem un joc, de bucurie c'am găsit oile!" Scutarul cântă „Găsirea oilor", o melodie jucăuşă (planşa II, 2), apoi merg iar spre gazdă, cântând şi jucând. — „Ei ţin obiceu, ce face la târlă, face şi la noi , , . Ei, să vă trăiască oile şi dumiavoastră să trăit, la mulţ ani! Anu nou — ori Sfântu Gheor-ghe, ziua când se face obiceu — să vă ajute!" (II). — „Staţi să vă cinstesc", zice gazda. îi aşează la masă. — „Bun vin ai, da rar îl dai!" — „La cules, l-oiu da mai des!" Jucau cât jucau, pe urmă mai cântau vreo doină ciobănească. „Cânta ciobanii: Mioriţa, Turma pierdută, Porneala oilor, cântece bătrâneşti, cântece de dor şi mai ales cântece ciobăneşti" (II). — „Vezi câte oi am?" să laudă baciu către gazdă (III). — „Câte oi ai? Io am mai multe!" „Cânii" spun: — „Daţi-ne vin, de bucurie c'am găsit oile!" Stăpânul le dă un pahar de vin şi apoi joacă toţi: brâuleţul, chindia, ciobănaşul. în buna dispoziţie creată de gustarea vinului, Mocanii cu jocul şi cei de gazdă îşi mai aduc aminte de trecut şi cântă cântece de dor, pline de nostalgia depărtărilor şi a singurătăţii: „Străin sunt, străin îmi zice, Străin sunt pă un' Woiu duce." Sau: „Bate vântu vârfurile Şi pă mine gândurile." Plecarea. Baciul urează gazdei „la mulţi ani"! şi dă semnalul de plecare. Ciobanul adună oile chiuind şi cântând „Porneala". — „Ne-aşteaptă oile!" zice baciul către cei din casă. „MOCANII" 21 Dacă gazda le dă un colac (în cazul când se juca în sat, la casă cu fată mare), scutarul spunea „mulţumirea": „Scol din cap de masă, Dîn gazdă frumoasă . . . Rrinde-aş mulţumi Cetaşi şi vătaşi. Dîn gazdă frumoasă" (II). — „No, hai să merem cu Dumnezeu", zice baciul, Scutarul îşi ia iar sulul de piele de oaie, înfăşurată, subţioară.1 Pleacă oile înşirate: Cânele, măgarul, oile . . . Ciobanul stă de le cheamă cu fluerul. Când şi unde se juca. Obiceiul variază. Jucat pe la târle, avea o înfăţişare cu adevărat ciobănească; jucat în sat, pe la case, se reduce la pierderea şi găsirea turmei, „mai pe scurt, cât stau de vorbă ciobanii cu stă-pânu casei . . ., într'o clipă, oile nu-s!" (II). , „Era 'nainte pădure, târle, ş'acolo să juca tot obiceu" (III). Numai la nunţi, alături de desfăşurarea obiceiului, aduceau Mocanii în jocul lor şi o notă umoristică, după cum povestesc bătrânii lăutari din Do-brogea: „Să făcea la nuntă, la masă mare, sana, după terminarea mesei, când să lua daru, mai juca câteva [hjo'ri, După ce să obosea, să sfătuia dîn nuntaşi: — „Hai să ne facem „Mocani"! Azi obiceiul este simplificat. Partea dramatică, cu impresionanta atmosferă a târlei, a dispărut. Pe la târle, bătrânii învăţau pe tineri obiceiul, cum să-l joace, şi înainte de a porni făceau probe. Desfăşurarea obiceiului o deprindeau tinerii Mocani în special dala cel mai înţelept bătrân, care era şi educatorul lor: baciul. - lată ce ne spune Ion Ichim Două-Paie, despre aceasta: — „întâi făcea şcoală la târle, iarna înainte de sărbători, cu bătrânii. Dintre tineri, ăl mai vioi, mai isteţ, poruncea, făcea mişcări mai frumoase, striga. Dacă venea din străinătate, să simţea străini. Mai cânta, mai. juca, să ducea în sate. Rămânea cel mai nic în cârd, ăilalt să ducea în sat. Când venea în sat, lumea striga: — Iaca Mocanii! Şi jocu să zice „Mocanii" ori „Jocu Mocanilor"! Să făcea probe, înainte de-a pleca pentru sărbători. Ăl mai isteţ, care comanda jocu, îi aşeza pe toţ: — „Tu, ciobane, cânt cu flueru, fu ai să hii oaie, fu batal, berbec, ălalt iar oaie!" ! „Scutarul e cu grija oilor, la pielea, dacă pe câmp a pierit v'o oaie şi o aduce a stăpân. Dacă iarba să termină, după voia stăpânului, porunceşte mutarea" (I). 22 TATIANA GÂLUŞC — „Tu, mă Neculai, să hii lup, tu, Panait ai să hii măgari" Ei râdeau, făceau hazuri atunci. Unii nu vroia să hie măgar. — „Măi băiet, să facem haz, să cunoaştem că-i Crăciunu, să facem o veselie la lumea noastră, să ştim că-i sărbătoare, că ăsta-i obiceu vechi din bătrâni şi nu trebue să-l lăsăm!" Să făcea probe înainte de-a pleca: — „Hai să vedem dacă iese!" Dacă-i plăcea lui baciu, iera bine. Punea baciu de făcea întrebare cu iei şi dacă-i plăcea baciului, apoi spunea baciu: — „Bravo băiet! No bine! Acuma pornit, cu Dumnezeu înainte! Mere}!" Intrau în sat, mândri să arate ce pot Mocanii! III. RĂSPÂNDIREA OBICEIULUI Şl DECADENŢA LUI Răspândirea obiceiului în Dobrogea coincide cu zonele de transhumantă şi geografia lui e pe drumul târlelor celor mai vechi, unde surprindem şi amintirile cele mai vii. „Iera ici o târlă, colo nici zare de sat!" (II). Azi, târle nu mai sunt decât câteva: Bocioaga, Bu}u, etc, sunt sate, Târlele s'au împuţinat, din cauza intensificării agriculturii, Nefiind susţinut de tradiţia vechilor târle, obiceiul a dispărut ori a degenerat. „Să juca în Dobrogea, cam peste tot unde iera târle şi sat de Mocani vechi" (I). In toate satele din jud. Tulcea şi Constanţa, pe unde a existat, a fost părăsit pe rând, prin moartea bătrânilor, prin amestecul cu valuri de Români veniţi din ţinuturi diferite, prin prezenţa străinilor într'unele sate şi prin introducerea noului calendar (a stilului nou). „Pă la târle era obiceu de mult. A murit bătrânii, locurile s'a strâmtat, merejele, câmpii." 1 „Să obişnuia de mult, l-a adus Mocanii în Dobrogea. îl juca mai de mult, apoi s'a părăsit." 2 îl ştiu vechii Mocani, din cei veniţi înainte de 1877. Cei veniţi după 1877 nu l-au jucat, aşa că'n satale mai nouă, ca'n Casimcea (jud. Tulcea), obiceiul nu este cunoscut. lată ce ne spune Dumitru Crisfea, 8'6 ani, din Topologu-Tulcea, sat format din Mocani de amestecătură: \ „Io am venit când eram mic, după 1877. Am auzit de ăst obiceu, da nu l-am văzut." Soţia lui, din neamul Ţuţuianu, venită mai de mult, ştie: „Juca pă la târle, ca pă dincolo, ardeleneşte şi striga: •—■ Ei hiu, hiu, hiu!" 1 Neculai Dancu, 76 ani, Niculiţel-Tulcea, Mocan, mort în 1939. 2 Ion Gală, 41 ani, Sarina-Suf-Tulcea. „MOCANII" 23 Se ştie că în Dobrogea, în satele cu Mocani vechi, veniţi din Săceîe,', Făgăraş, Bran, s'au aşezat colonişti veniţi din judoţele Brăila, Râmnicul-Sărat, de exemplu la Topologu: „La noi în Topologu, satu are mai multe părţ de lume, oamenii să râd şi obiceiurile nu să mai fac." 1 La fel e şi în alte sate cu neamuri amestecate: „Aici chişcare cu obiceiurile lui. La urmă să râd şi nu fac nimica." 2 Mocanii vechi s'au răzleţit în mai multe sate, ca în Coimpunar, Măgurele, Cârjălari, Topologu, Orumbei, Nistoreşti, etc. Şi aici obiceiul a dispărut, căci bărbaţii veneau din Ardeal fără soţii, numai cu feciorii şi ştiut este că femeia ţine mai mult Ia obiceiuri. „Bărbaţii, însurându-să, a împrumutat alte obiceie şi s'a părăsit jocu „Mocanii". 3 ^ Şi acum să pornim la descifrarea tradiţiei, prin unele precizări. a) Sate în care se mai juca obiceiul In ultimii ani: In Semeii-Mari, jud. Constanţa, s'a jucat în anul 1937. In Başpunar,4 s'a jucat în acelaşi an, de bătrânul Toma Neagu cu nepoţii lui. După moartea bătrânului, s'a mai jucat în 1939, de nepoţii şi strănepoţii aceluiaşi: „A murit tata, flăcăii s'au împrăştiat şi s'a părăsit obiceu."5 b) Sate unde s'a jucat şi nu se mai joacă: Se juca înainte de războiu în Măgurele, Coimpunar, Cârjălari „şi peste tot unde era mocănime. După războiu n'am mai văzut." 6 „Pe la 1900, am jucat „Mocanii" pe la târlele dela Topolog. Bunicu meu îl făcea cu alţ fraţ Mocani, de străinătate" (II). c) Sate In care despre obiceiu există date multe, amintiri puternice: în Orumbei, Măgurele, Coimpunar, Cârjălari, jud. Tulcea, în Nistoreşti, jud. Constanţa, şi în alte sate de Mocani vechi, trăiesc amintiri puternice despre ciobanii de altă dată. „Ştiu dela bunica, că'n Cucichioiu (Nistoreşti) să făcea datina Mocanii. Era târle, păduri, acolo să juca."7 „P'aici, în Coimpunar, Orumbei, Topologu . . , Tata spunea de ăst obiceu, la fel şi bunica după mamă."8 1 Ileana Bancă Crăciun, 41 ani, Topo'logu-Tulcea. 2 Dumitru Stan Crăciun, 72 ani, Regele Carol-Tulcea. 3 Ileana Bancă Crăciun, 41 ani, Topologu-Tulcea, * In acest sat de Ruşi sunt câteva familii de Mocani: Neagu, Dragnea, Dobre. Jocul se face numai în casele Mocanilor. „Ruşii au obiceiurile lor" (Toma Neagu). 8 Toma Neagu, 48 ani, fiul bătrânului cu acelaşi nume. 6 Niculai Ţujuianu, 72 ani, Pecineaga-Tulcea. 7 Ioana Cerghet, 51 ani, Nistoreşti-Constanţa, 8 NijăTălpău din Nistoreşti, azi în Cazimcea. Gh. Pană, 54 ani, din Topologu, Mocani din Săcele. 24 TATIANA GĂLUŞC \ „Aşa am auz.il rJela fata şi tata-moşu, că p'aici, pîn târlele din pădqrile Ţuicii era obiceu" (I). „Bătrânu meu făcea obiceu, eram nicuşor. Era pîn târlele din pădurea Săricei, Ciobanu, Megidia." d) Sa/e unde mai există doar o amintire de tot vagă despre ob/ceiu: „în Cara-Murat (azi Fer'dinand), judejul Constanţa, sat în parte mocănesc, eagur,e- e un It ^ V— aceasta • k Ca"'a 'a vale c n/ " ^ P'eCa '-mna oile T"™ ^ - Bună , în'ră în "să. P 3 de Vale< ^nosc si ele. Buna sara! Ne prirniţ orf ny? ;ndS SUn,ef? -treabă omu ^Ht^-*------- ° fa- ^curosi să juca, un JOC« E chem , ■ ^ unu, ^ tJZ" CVCU,3rU ^'taJ;i0b^ B ^ «• «-U cu/ui i să mai Zlce ^ ^ "ei ™Poi 1 sS " D°'' U"u dintre ciob " ?" ' " CU P3?' rtici' J°" ^omot. Toate oi, 3sr^ * * du" d* unde a 'v ^ P^ W prin_ Cofa-n,-,- în vreme 9rafnadeSC' U"a ^ alta, ca fuqT '! ° °a'e' a<-< să Uite, mă că s JOaCl aude ^omot ciob \ ?' a Toc ,a rSPer,a' °"e' ,u S;,, V'n JU«"d. Scutaru cântă r~ • ' ,e' 0'-fele mele; «Gas.rea turmei" 5; h . . lo-fe rnăăă..,,, ?l baciu Joacă, spunând' Canf din fluer s; ;„ • . , ,haaaa' joacă ş^l°eC' S,nlUr °ri -ergi ?i canf ' pa?l Pe loc, /uf jj „Apoi "ÎUrma pierdu>ă" -rde ,.un fi Do pe^ea că mi-s gaspa ^ '»"»na de sub deal, 0ife'e că ,. b,ga 93363 ^ măre, un cioban Sar,ca ş-o aşiernea D'n "ui- 51 din caval. ?' ** da de să culca Cat C3Va' C3n,a? o,Pre!,mU"Că -dormea â?a " • 0,,e ^ă'nşuruia Star"'' V'°ară Ca dl" «val., f n'r'° V3,e 'nfra. *Pan-mocan Stăpân-mocan să deş)epta °'e'e,e-ad- Micio oaie nu găseai ^ amUn'e,eP-ea... Mâ"a caval punea j an,a numai melodia.) ?un cântec de dor trăgea " Pa dr^ -l să ducea (Cânfă ^ dor.) ■ Asia -rbă că-mi spunea, 32 TATIANA GĂLUŞCÂ" După oi că mi-ş pleca, Cată ici, cată colea, Nicio oaie nu găsea. Şî'n cale că să găsea C'un lăutar că să'ntâlnea, Din ţara ungurească cân' venea, Cu vioara că cânta. ■ Stăpân-mocan ce-i spunea? — [H]ai noroace, măi frăţioare! Te văz că ştii să cânt bine cu vioara. Ai patru ştreanguri coarde pă ea, Să faci d'un cântecel, Să-mi sară ochinca din picior , . . 'Cepea bătrânii d'a cânta Ungureşte, cum ştia . . . Stăpân-mocan ce făcea? Mâna'n chimir cân' băga, D'un gălbior că scotea 'N mâna lăutarului că-l da . , . — Ţine, frafe, gălbioare, Că de cân' am venit din ţara mea, Niciunu nu mi-a cântat aşa! To' nainte că-mi pleca, Cată ici, cată colea, Nicio oaie nu-mi găsea. C un ţambalagiu că să găsea, Din ţara turcească iei venea. — [H]ai noroace, măi frate, Te văz că ştii să cânf bine cu (ambala Ş ai patru sute dă ştreanguri pă el, Să-mi faci d'un cântecel, Să sară ochinca din picior! 'Cepea ţambalagiu d'a cânta El turceşte, cum ştia. (Cântă o turcească.) Stăpân-mocan ce-mi făcea? —■ Ţine, frate, gălbioru, Că de cân' am venit din ţara mea, Nimeni nu mi-a cântat aşa! To' nainte că-mi pleca, Cată ici, cată colea, Vremea prânzului venea, Nicio oaie nu găsea. C'un lăutar că să găsea Din ţara bulgărească el venea. — [H]ai noroace, măi frăţioare, Te văz că ştii să cânt cu gaida bine. Să-mi faci d'un cântecel, Să sară ochinca din picior. 'Cepea lăutaru d'a cânta, Bulgăreşte, cum ştia. (Cântă o bulgărească.) Stăpân-mocan ce-i spunea? — [H]ai încolo, mumă-fa, Că nu-mi place cântecu, Nici nu-j dau galbenul Astă vorbă i-o spunea, To' nainte că pleca, Cată ici, cată colea, Nicio oaie nu găsea. C'o babă că să găsea Din Cârjălari că iera. —- Alei, babo, dumiata, Te văz -că ştii să dai cu ghiocii bine, Să-mi gâceşti şi mie, Să văz găsăsc oile, Ori s'a dus dracului? Aşa baba c'auzea, Ghiocii că mi-l scotea, Ciobanului îi ghicea ... — Măi ciobane, uite oilefale'n cen valel Aşa stăpân-mocan auzea, Când acolo să ducea, Nicio oale nu găsea. Nişte chetre că-mi găsea, ţ Sarica ş'o aşfernea \^Şi să da de să culca. Şi prea mult că nu-ş dormea. Cân' iei, mări, că să trezea, Măgaru că-l auzea Intr'o vale cum zghera Ahî . . . Ahî . . . (Cântă ca măgaru.) Şi mocanii ce-mi făcea? „MOCANI!" 33 După zgheraf să lua, Mergea iei cât mi-ş mergea, lei şedea şi-mi asculta, Unde cânii auzea. Şi 'ntr'o vale că-mi întră, Da cum, frate? Uite-aşa! (Scoate sunete cu vioara, urlă lungea pentru lup.) To' nainfe că-mi pleca, Mergea iei cât mergea, Şedea, frate, şi-mi asculta, Cocoşii că-i auzea, Da cum, frate? Uite-aşa! (Cântă cu vioara ca un cocoş.) To' nainte că-mi pleca Şi 'ntr'o vale că-mi întră, Turmuliţa ş'o găsea Ş'unde începea de-a cânta. Da cum, frate? Uite-aşa! (Cântă o arie foarte vesel.) To' de doru oilor, în samă turma ş-o lua, La măgar că să ducea, După gât că mi-l lua, Drept în bot că-l săruta. Turmulifa ş-o lua Ş'afară mi-o scotea Şi la munte să ducea. Acolo stâni că făcea, Şedea şi să [hjodinea Şi, frate, să pomenea." Cules dela Costache Trandafir, 83 ani, din Pecineaga-Tulcea, analfabet, lăutar neam din neam, TATIANA GĂLUŞCĂ 3 HARTA REGIUNII CERCETATE mm Willi nan MP CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN SUDUL JUDEŢULUI BIHOR I. PREZENTAREA ETNOGRAFICĂ A REGIUNII Cadrul antropogeografic Ţinutul Bihorului, cu o veche şi masivă populaţie românească, răsfirată din Câmpia Tisei până sus pe culmile Bihariei, prezintă o atracţie deosebită pentru cercetătorul îndrăgostit de satul românesc. Puţinele cercetări, ce le avem din această regiune, nu constitue decât îndemnuri pentru exploatarea unei regiuni folklorice, care mai păstrează încă mult din farmecul ineditului. Incursiunea noastră din vara anului 1940, făcută din iniţiativa şi cu sprijinul „Arhivei de Folklor a Academiei Române", a avut darul de a ne întări această convingere. Pentru puţinul timp de anchetă, pe care l-am avut la dispoziţie (21—28 August 1 940), am ales satele de munte din plasa Vaşcău cu un caracter mai arhaic, fiind mai puţin atinse de prefacerile oraşului; Câmp, So-hodol, Călugări, Criştiorul-de-Jos şi de-Sus, Poiana, Sălişte, Fânaţă, Măgură, Chişcău şi Brădet. Aceste sate —• aşezate pe izvoarele ce formează Crişul Negru —• constitue punctele extreme din partea sud-sudvestică a judeţului Bihor, ce pătrunde adânc prin depresiunea Beiuş-Vaşcău între culmile înalte ale Bihariei la Est şi Munţii Codrului şi masivul Moma la Vest şi Sud-Vesf. in această depresiune cu fertile terenuri cultivabile şi climă domoală întâlnim o bogată vegetaţie. Lunca Crişului Negru e plină de cereale, în special de porumbişti, precum şi de câmpuri întregi de floarea soarelui. Teiul argintiu, dudul, nucul şi alţi pomi formează frumoase grădini, producând varietate în peisajul agricol. Coastele domoale — expuse mai mult soarelui —■ ce se prelungesc din Munţii Codrului până aproape de malurile Crişului, sunt acoperite de păduri tinere, reamintind în parte măreţia „codrilor" de odinioară, care au dat numele masivului muntos, azi şi el tocit. Pe unde solul de pădure n'a fost încă spălat de pe straturile cal-caroase, hărnicia omului a creat aşa numitele „câmpuri", culturi în terasă, ameninţate mereu de spălarea puhoaielor. în schimb, în partea dreaptă a Crişului, lunca e mult mai largă şi satele mai numeroase. Aci dealurile sunt mai puţin împădurite, fiind acoperite cu gjrădini şi fanate. Dar părăsind regiunea propriu zisă de dealuri, terenul se urcă brusc, prin coaste piezişe împădurite, continuate sus, la altitudine 3' 36 GH. PAVELESCL) de peste 1500 m. prin păşuni alpine. De pe aceste platforme ale Bihorului (Cârligata, 1693 m., Măgura Vânătă,'1638 m.), ale căror repezi prelungiri spre Vest par mai de grabă nişte masive contraforturi, depresiunea Beiuş-Vaşcău, apare ca o câmpie netedă, a cărei fertilitate a atras marea densitate de populaţie din satele ce par aşezate unul lângă altul. E adevărat că bogăţia o cunosc mai mult cei din luncă, în timp ce satele mărginaşe, de sub păduri, nu cunosc decât un palid reflex al acestei bogăţii, luptând din greu pentru câştigarea unei existenţe mizerabile. Asupra acestor oameni, pe care natura i-a făcut mai duri şi mai puţin comunicativi, dar nu i-a privat de bogăţii sufleteşti — adesea nimicite de primatul Jeconomic ■—, dela care am smuls, aproape cu forţa, în scurta noastră anchetă, aceste materiale folklorice, ne oprim un moment, pentru a le schiţa câteva aspecte. Satele. Satele cercetate de nai se împart dela sine — prin numeroasele asemănări ce există între ele — în mai multe grupe, formând un fel de „familii" de sate. Prima familie o formează satele din Vestul Vaşcăului: Câmp, Sohodol şi Călugări; a doua: Criştiorul-de-Sus şi de-Jos, Sălişte şi Poiana; a treia: Fânaţe, Săghiştel şi Băiţa, şi a patra: Măgura, Chişcău şi Brădet. Trecerea dintr'un sat în altul, în cadrul aceleiaşi grupe, se face aproape pe nesimţite, atât din punct de vedere antropogeografic — satele fiind aproape în continuare sau la mică depărtare — cât şi sociologic, locuitorii fiind legaţi prin numeroase înrudiri şi interese, dar în acelaşi timp şi prin aspectul folkloric unitar. Această constatare ne-a mărturisit-o şi un informator din Călugări: „Călugăranii şi Sodolanii sunt înrudiţi. Şi cu ăi din Criştior sântem înrudiţi. Sântem ca şi dintr'o comună. Şi portul şi obiceiurile, toate cântecele, tot la fel" (Ion Mătiuţă, 80 ani). Natural că această înrudire a satelor ne-a fost deosebit de utilă, deoarece informaţiile culese dintr'un sat se completează cu cele din satul vecin. Dar înainte de asemănările folklorice ale satelor te izbesc aspectele an-fropogeografice şi etnografice. Satele Călugări, Sohodol şi Câmp sunt aşezate în Vestul Vaşcăului, despărţite de acesta prin nişte „dâmburi" acoperite cu arbuşti (corni, măceşi, rugi), pe care le străbaţi prin cărări şerpuitoare cu piciorul, în cel mult o V2 de oră. De fapt, numai satele Sohodol şi Călugări sunt aşezate de-a-lungul unei gârle,\ destul de mici, deoarece regiunea fiind calcaroasă, la ieşirea din Sohodo^j valea intră sub deal pentru a ieşi tocmai la Vaşcău. Comuna Câmp ne mai fiind aşezată pe vale, primeşte o configuraţie cu totul aparte, pe care nici n'o bănuieşti în drumul tău dela Vaşcău la Câmp. Urcând pe poteca ce trece peste dealul Cornetului, nici nu te-ai apropiat bine de culme şi auzi spre sfârşitul verii zgomotul 'caracteristic al maşinilor de treerat sau chiar al meliţelor. De ■ sigur, bănuieşti că satul se întinde undeva în apropiere, după o pădurice la poalele dealului. Nu mică ţi-e mirarea când ajuns pe culme şi începi CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 37 să „urli în sat", în loc să găseşti „câmpul" aşteptat, te afli în faţa unor diverse forme de relief amestecate înfr'o adevărată desordine, ca în peisajele din stampele populare. Poteca ocolind pe pantă coboară printre grădini şi bolovani. Ici-colo se zăresc printre pomi mici grupuri de case, iar ceva mai departe biserica străjuită de câteva gospodării. Satul constă astfel din o mulţime de cătune sau „crânguri", denumite după numele familiilor ce locuiesc în ale: Moşuleşti, Borteşeşti, Hăiculeşti, Rădăceşti, Hur-juleşti. Ceea ce impresionează mai mult în Câmp este tocmai neregu-laritatea şi desordinea în care se prezintă formele de relief. Nu există o direcţie principală a dealurilor, ci o întretăiere a lor, ridicându-se şi cobo-rându-se în fiecare moment. Satul câştigă astfel în întindere prin aceste ridicaturi numite „câmpuri" sau „dâmburi". De altfel, aci „câmp" nu mai însemnează loc neted, câmpie, ci loc fără păduri. Tradiţia spune că locul unde este astăzi comuna Câmp era altă dată înconjurat de păduri şi numai aci era un „câmp" căruia îi zicea „Câmpu Boului",1 Prin tăierea pădurilor oamenii au înmulţit numărul „câmpurilor" câştigând astfel loc pentru arătură. Cătunele Câmpului fiind răspândite prin diferite padini, hârtoape, sau cleanţuri, satul — afară de un mic nucleu central — nu se poate vedea decât succesiv, în grupuri de câte 6—10 case. Dela un grup la altul duc uliţi împrejmuite de garduri cu straşina de paie — gardul „sfrăşinat" sau „străşinit" —, caracteristic zonei agricole. Caracterul agricol al regiune! îl mai reprezintă şi arăturile pe dâmburi, de pe coastele înconjurătoare, sau acele care se ridică chiar în centrul „satului", sprijinite din cauza pantei, contra spălării apelor, de „dâlme" sau răzoare. Pornind dela comuna Câmp în spre Sud pe o „padină", care de fapt e o luncă a cărei apă s'a furişat subteran, întâlneşti din când în când câte un „hârtop", sau câte un „tău", care mai variază aspectul neted al „padinii". Abia au dispărut cele din urmă case ale Câmpului şi se zăreşte satul vecin Sohodolul, iar cu cât te apropii, un zgomot ca de cascadă îţi atrage tot mai mult atenţia. E Valea Călugărilor, care părăsind Sohodolul întră sub pământ pentru a ieşi la Vaşcău. înaintând pe vale în sus eşti obligat mai întâi să treci prin grădini cu pârleazuri, printre case distanţate, până când, la un moment dat, satul se aşează într'o oarecare ordine în două şiruri de case, pe malurile gârlei, ce se împleteşte cu uliţa satului. Sohodolul şi Călugării 2 •—■ aşezat în continuarea celui dintâiu — devin astfel safe de-a-lungul văii cu mici ramificaţii pe coastele domoale. Aceste ramificaţii se accentuează tot mai mult în satul Călugări. Grădinile cu pomi însoţesc pe- 1 Indicai şi pe harfa 1:7S.000, executată de Serviciul geografic al armatei austriace. 2 Tradiţia spune că numele comunei este în legătură cu o mănăstire din localitate, întemeiată de Măria Tereza. 38 GH, PAVELESCU ste tot gospodăriile sărăcăcioase, iar biserica — aproape întotdeauna de lemn — străjuieşte undeva pe un dâmb mai ridicat, în centrul satului sau chiar afară din sat, pentru a fi ferită de incendii. Dela Călugări, trecând peste câteva dealuri cu minunate doline, întâlneşti primele cătune ale Criştiorului-de-Jos, sat aşezat ceva mai departe în direcţia Sud-Est p6 ŞOSG6U3 naţională ce leagă Vaşcăul, peste Dealul Mare, cu Hălmagiu-Brad, Astfel Criştiorul-de-Jos, cât şi satele din Sudul Vaşcăului: Cărpinet, Lejieceni şi Sălişte, intră în categoria celor „de-a-lungul drumului", deşi se mai poate observa foarte bine forma lor primitivă de sate cu case resfirate. De sigur că toate satele din regiune sunt foarte vechi, tradiţia nepomenind nimic despre colonizări. Chiar şi întinderea actuală a satelor datează din vremuri străvechi, doar casele s'au mai îngrămădit una lângă alta prin sporul populaţiei. „Satu tăt aici o fost, tăt aşe o fost de lung, numa o fost fălef'urile mai mari".1 Mergând în sus pe Valea Criştiorului, după vreo jumătate de oră ieşim la „ţarină", cum numesc Criştiorenii hotarul pe care e aşezat Criştiorul-de-Sus. Comuna e formată din o mulţime de cătune sau ,,crânguri" cu case risipite sau izolate, aşezate pe pantele însorite, între 500—700 m. altitudine. Numele de „ţarină" se referă probabil la puţina agricultură în terase, ce se făcea mai de mult, astăzi fiind aproape părăsită din cauza spălării terenului. Pe valea numită Izvorul Bihariei, paralelă cu cea a Criştiorului, se întinde comuna Poiana, cu o mulţime de cătune pe coaste, amestecate prin poieni şi pâlcuri de pădure. Venind dinspre Criştiorul-de-Sus, când ajungi în culmea dealului, deasupra Poienii, ţi se desfăşoară la picioare o mare căldare în care e aşezat satul (vezi planşa I, 1). Pe aceeaşi vale, însă mult mai jos, sunt aşezate Săliştea, o parte din Leheceni şi Cărpinetul. Ultimele sate sunt mult mai îngrămădite, cu oasele înşirate de-a-lungul uliţii sau ale apei. Ajuns din nou la Vaşcău, dacă porneşti spre Nord-Est, trecând pe la comuna Vărzari, formată din trei uliţe paralele (vezi planşa II, 2), ajungi la Fânaţă, aşezat pe apa Băiţei şi Săghiştel, pe un afluenf al acesteia. Acelaşi caracter de sat de-a-lungul văii îl are şi Chişcăul. Singură Măgura e aşezată pe culmea dealului şi Brădetul pe un platou foarte puţin accidentat. Populaţia. Populaţia celor 1 1 sate cercetate de noi este curat românească. ; De altfel, în întreaga regiune singur Vaşcăul cuprinde Unguri, câţiva Germani şi Evrei, cei mai mulţi fiind comercianţi şi meseriaşi. în sate, abia ici-colo, a pătruns câte un Evreu, cu cârciuma sau dughiana lui. Cu toate că satele nu sunt prea mari, având în vedere densitatea lor 1 Criştiorul-de-Jos, Crăciun Ana, 74 ani. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 39 şi, în al doilea rând, fertilitatea redusă' a terenului, regiunea Vaşcăului este suprapopulată, înfrecând media densităţi din România, revenind cam 68 locuitori pe km-. De aceea locuitorii au trebuit să înveţe diferite meşteşuguri, să lucreze la păduri sau să se ocupe cu negoţul şi- chiar cu meserii ambulante. Populaţia1 satelor cercetate: Nr. Localitatea Totalul Români Unguri - Germani Alfii 1, Brădet ...... 683— -712 683— 712 — — — -2- 324— 376 323— 376 — — 1 3. 1236 1217 1228—1211 —• — 8— 6 4. 1283 1326 1283—1326 — — — 5. 638 685 638— 668 — — 17 6. 1046 1185 1041—1181 — — 5— 4 7. Criştior ...... 1331—1281 1323—1281 — — — 8. 600 653 600— 653 — — — 9. 1265 1199 1262—1199 — —. — 10. 646— 629 646— 624 —. — 5 11. 393 417 393— 417 — — — 12. 787 787 787— 784 — — 3 13. 661 686 661— 686 — —. — 14. Vaşcău ...... 1287 1371 1 127—1284 1 42—58 5—6 11—23 Ocupaţiile. Şi agricultura a fost încercată de localnici, dar fără prea mult succes, din cauza solului sărac şi expus degradării. în Câmp şi la Criş-tiorul-de-Sus, la „ţarină", se mai păstrează încă urmele acestei agriculturi sărăcăcioase prin terasele caracteristice şi prin amintirea plugului de lemn, cu care „s'a 'nfiinţat arăturile". Astăzi însă foarte puţini îşi pot procura pâ-nea necesară din propriul pământ. Ocupaţii complimentare sunt creşterea vitelor şi pomicultura, mai ales la Călugări şi Criştior. Pentru asigurarea existenţii, locuitorii au trebuit să recurgă şi la alte surse de câştig. Astfel în satele din apropierea Vaşcăului (Leheceni, Căr-pinet, Criştior, Sălişte şi Vărzari) este foarte desvoltată industria casnică a. ceramicei, pe care o transportă, cu ajutorul căruţelor în toate pieţele mari ale Ardealului: Lugoj, Ineu, Pâncota, Siria, Lipova, Timişoara, Arad, Oradea, Satu-Mare, Sânnicolaul-Mare, Deva, Brad, Haţeg, Pui, etc. Vânzarea oalelor se face şi în satele pe care le străbat, de cele mai multe ori pe cereale,2 Tot subsolul oferă celor din Cărpinef şi Vaşcău posibilitatea de a se ocupa cu facerea varului, iar celor din Călugări, Câmp şi Băiţa cu exploatarea marmorei. La Băiţa există şi o industrie minieră desvoltată pentru extragerea bismutului şi a molibdenului, întrebuinţat la fabricarea becurilor electrice. 1 După Recensământul genera/ al populaţiei României 1930, voi, II, pj, 68—70, şi Recensământul general al României din 1941, date sumare provizorii, 1944, p. 41—42. 2 Crişfiorul-de-Jos, Balaj Ion, 21 ani. 40 GH. PAVELESCU Locuitorii satelor'de munte se angajează in industria forestieră ca tăietori de păduri, „stânjenari" („din stânjini trăim"), sau la facerea „jillpuri-lor", ajungând uneori până în Vechiul Regat, unde lucrează dela trei până la cinci luni pean. în acest timp gospodăria este condusă de soţie, care primeşte adesea prin poştă banii câştigaţi de bărbat. Unii dintre ei se ocupă şi cu facerea diferitelor unelte casnice: codirişti de coasă, războaie şi iţe de ţesut, funii de teiu, etc. Alte surse de existenţă sunt meseriile în care s'au specializat locuitorii din unele sate. Astfel cei din Vărzarii-de-Sus fac cărbuni de lemn pentru cei din Vărzan'i-de-Jos, care sunt fierari, meşteri de săcuri, coase, seceri cu zimţi, furci, cuţite, etc. Cei din Vărzarii-de-Mijloc sunt cismari. Coasele făcute în Vărzari erau cele mai bune şi numai în ultimul timp au fost întrecute de cele de fabrică. Săcurile şi secerile sunt însă mai bune ca cele de fabrică şi sunt căutate până în Vechiul Regat. Vărzărenii aveau dreptul din vechime, ca odată pe an, la târgul de Sâmpetru, să-şi desfacă aceste produse la Câmpeni.1 în ceea ce priveşte cismarii, unii din ei îşi iau adesea calapoadele cu talpa necesară şi umblă din sat în sat, lucrând acasă la oameni. Tot în direcţia specializării sunt vestiţi locuitorii comunei Sârbeşti, care se ocupă cu facerea sumanelor, pe care le vând la târguri. Cei mai bogaţi au adevărate ateliere, iar cei mai săraci se ocupă numai cu croitoria, făcând pe meseriaşii ambulanţi. La fel există în Vaşcău o uliţă, Băreşti, locuită de cojocari. Spiritul negustoresc se manifestă în deosebi la cei din Fânaţă, care fac „bazar" la târgurile bihorene (Vaşcău, Beiuş, Ceica, Oradea, etc), comercializând în acelaşi timp şi produsele Vărzărenilor, precum şi. la ce! din Poieni, care sunt vânzători de plante medicinale: breiu (Bryonia dioica), spânz (Helleborus foetidus), „ferici" (probabil Hercinium felix mas), etc, pe care le vând în toate regiunile ţării. Locuinţa. Casa locuitorilor din jurul Vaşcăului are două încăperi: Unda şi casa mare (vezi planşa II, 1). în faţă are un „târnaţ" sau cel puţin o prispă. Casa e acoperită cu paie, cu „ciripă", sau e „şindilită". Cele mai vechi au cuptor de „căhăli" cu „camniţă". Căhălile sunt colorate în verde şi sunt făcute la Cărpinet sau Leheceni. Fumul iese printr'un „coş" de nuiele lipit cu pământ. Uneori se întâlneşte şi'\ „băbura", Tavanul e sprijinit pe „grinzele" întărite prin „grindă". în casă se află, de obiceiu, două paturi de scânduri şi o masă, iar pe lângă ele câte o „lădoaie" (laviţă cu ladă) pentru şezut, un „podişor" pentru vase, blide şi icoane pe pereţi şi L C. P a v e I, Contribufii la etnografia Bihorului. Beiuş, 1926, p. 8—9. In această broşură se pot găsi şi alte informaţii asupra ocupaţiilor specializate ale Bihorenilor din jurul Vaşcăului. Vezi şi studiul amănunţit a lui Moise Popoviciu, Meseriaşi şi neguţători români în cercul Vaşcăului. In: Transilvania, XLV (1914), p. 469—480. CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD, BIHOR 41 două rânduri de „şterguri pă rudă". Drept ferestre, mai de mult erau trei „oblocuţă de iegu}ă", o fereastră fixă cu patru ochiuri.' Sub casă se află o „pemniţă". în jurul casei se întinde „ocolul" (curtea), în care găsim: fântâna, „cocinile" porcilor, coteţe pentru gâşte şi găini şi „şura" pentru „marhă" compusă din două „poeţi" (vezi planşa II, 3). Poarta ocolului se numeşte „căput". Ocolul se continuă în spatele casei printr'o grădină, îmbrăcămintea. Bărbaţii poartă „clop" cu gardini mari. Cei bătrâni le purtau cu gardinile în sus, iar părul le era lung până la şerpariu şi adesea împletit în două-trei chice. Cămaşa şi izmenele sunt largi, dar scurte. Bătrânii purtau cămăşi fără pumnare, Astăzi sunt cu pumnare, cu „tufie" şi „strunguţă" (dantelă) întoarsă. Peste cămaşe se încing cu o „curauă", lată cam de o palmă. Izmenele sunt susţinute de un „brăcinariu" din aţă de cânepă, care se bagă prin „brăcinăriţă" (borta izmenelor). Atât cămaşa cât şi izmenele sunt făcute din pânză de cânepă. Când e frig, poartă o căciulă ascuţită, neagră sau albă, şi un „cojoc" sau pieptar înfundat. Ciobanii şi cărăuşii au o „bituşe" (cojoc fără mâneci). Când e ploaie, se întrebuinţează „sumanu" sau „tundra", făcută din „pănură". Fetele poartă părul în două chici pe spate, legate cu „prime" şi „galante" (panglici şi şnururi). Nevestele fac părul „conciu". Fetele poartă pe cap cârpe roşii, nevestele negre, dar cu flori roşii, iar bătrânele negre fără flori. îmbrăcămintea fetelor se compune dintr'un „spătoiu" (iie) şi poale de cânepă. Spătoîul are mâneci cu „fodră" şi cipcă, iar ia gât „guleraş", care se încheie peste umăr. La gât se mai poartă „zgardă" de mărgele. Peste poale, dar numai în partea dinainte, se poartă „zadie" de bumbac albă cu „vârste" negre sau de cânepă albă curată. în picioare sunt încălţate cu opinci cu „gurgoi", legate cu „nojiţă". Acest port se găseşte până la satul Lunca. Deia Şteiu începe alt port. în satele Măgura, Chişcău, Brădet, Pietroasa, Gurani, Cociuba, Poienile, etc, femeile au un port cu totul deosebit de cel din jurul Vaşcăului. Deosebirea constă mai ales în purtarea „cormilor" făcuţi din păr şi lână (vezi planşa I, 3). De asemenea „chemeşile" sunt legate de poale, iar la mâneci au „scăfătură" (cusătură după tehnica ciupagului). Zadia este albă cu vărgi de arniciu negru, iar pentru sărbători din lână colorată. Sunt încinse cu un brâu de lână lat de 7 cm., ţesut la războiu. Peste* „cojocul" (pieptarul) înflorat poartă suman alb, cusut cu postav colofat. Mărgelele, câte cinci rânduri, nu lipsesc nici dela gâtul bătrânelor. Hrana. Alimentaţia locuitorilor e cât se poate de simplă. Aceasta în primul rând din cauza regiunii sărace, iar în al doilea din cauza vieţii nepretenţioase a locuitorilor, care se mulţumesc cu foarte puţin. Alimentele de bază sunt mămăliga şi cartofii şi, mai rar, pânea. Mâncările gătite se fac, în general, din legume. Astfel vara se mănâncă foarte des „curechiu 42 OH. PAVELESCU de curcubătă". Se taie dovleacul în felii subţiri, se pune sare pe el şi se frige în rântaş făcut din unsoare, ceapă şi făină. Se mai pune mărar, pătrunjel, se acreşte cu oţet sau zăr şi se mănâncă cu pâne. Alte legume care se consumă sunt: mazăre verde sau „păsulă", mazăre „pârgălită" (prăjită), „crumpene pârgălite", „curechiu", „chiparcă". Apoi mămăligă cu lapte, uloi de curcubătă cu mămăligă, chisăliţă de prune, fructe, etc. Iarna se mănâncă lapte, cartofi, curechiu, mazăre uscată, gătită cu „clisă" sau unsoare de porc. Se consumă de asemenea foarte multă ţuică, fie de prune, fie „monopol". Firea locuitoriilor. Caracteristicile sufleteşti ale oamenilor sunt mult prea greu de prins într'o simplă excursie de câteva zile, pentru a-ţi putea face o icoană adevărată despre firea locuitorilor. Singurul lucru posibil este notarea impresiilor şi a convorbirilor individuale, fără a frage însă din ele concluzii generale categorice. E greşit, de asemenea, să se ia ca unitate de măsură, pentru temperament şi caracter, comportarea locuitorilor faţă de propria-ţi persoană. Un cercetător străin va fi întotdeauna suspectat şi numai prin faptul că vine dela oraş,-adică de unde vin cu drept cuvânt „toate relele" ţăranului\impozite, amenzi, citaţii de procese, ordine de concentrare, etc). La acestea trebue să adăugăm, pentru noi, vremurile extrem de grele în care ne-am făcut cercetările din Bihor în 1940. Concentrările se ţinuseră lanţ de aproape doi ani, ruinând gospodăriile, mai ales că se adăugase în ultimul an o proastă recoltă, oamenii fiind ameninţaţi să moară de foame, De aceea peste tot ne-a fost dat să auzim aproape acelaşi refren; „ Vremurile-s grele, Dumnezeu o luat rodu pământului, îs bucate slabe , . . şi nu ne vine a cânta, că sântem oameni năcăjiţi" Din aceste motive, informaţiile se culegeau cu greu. îmi rezervasem intenţionat o duminecă întreagă pentru cercetarea Crişfiorului-de-Sus şi Poienei — pe care le credeam mai interesante — bazându-mă pe faptul că fiind sălrbătoare voiu putea scoate mai multe dela ei. Zadarnice mi-au fost toatei sforţările, în Criştior, într'un grup mai mare de oameni, îndată ce o băttjână binevoitoare se oferea să-mi dea informaţii de natură folklorică, bărbaţii o făceau să ţfacă, insinuând că informaţiile ei sunt „prostii", care nu se cunosc în sat şi dacă domnii vin la ei cu interes atunci să le spună că „nu au ce mânca". Acelaşi lucru s'a petrecut şi la Poiana, unde din 20—30 bărbaţi adunaţi într'o cârciumă, n'am putut convinge pe niciunul să-mi dea vreo informaţie. O singură nevastă, care era de faţă la insistenţele mele, mi-a strecurat discret o foaie de hârtie, pe care scrisese între timp balada „Vă-lean . La vremurile grele din vara anului 1940 se mai adăugau evenimentele politice, interne şi externe, care ameninţau cu pierderea Ardealului de Vest. Şi nu rar mi-a fost dat să aud cuvintele spuse ca un răcnet de fiară: CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 43 „Am auzit că vreau să ne deie la Unguri!?" Toate aceste motive determinau o ură organică şi spontană faţă de un „domn", care a venit să le „cerce obiceiurile", De aceea nu e de mirare că o bătrână din Sălişte — unde se spune că oamenii sunt mult mai de treabă — m'a alungat fără multă discuţie prin cuvintele: „Du-te dracului afară din casa mea!", adresând în acelaşi timp bărbatului — unul din cei mai buni informatori — tot felul de injurii pentru faptul că stătea de vorbă cu mine, Am greşi însă dacă din cazurile de mai sus am trage concluzia că locuitorii din satele cercetate sunt mult mai xenofobi şi mai închişi la suflet decât în alte regiuni ale ţării. în satele din jurul Vaşcăului, dar mai ales în Câmp, locuitorii sunt mult mai deschişi şi binevoitori. La fel şi cei dela Măgura, Brădet şi Broaşte. Cel mult despre cei din satele de munte (Criş-tior, Poiană, Fânaţă) am putea spune, cu oarecare aproximaţie, că sunt mai răi la suflet şi mai închişi. De altfel, şi 'aceste trăsături negative se manifestă mai mult când întri la om acasă sau îi ceri informaţii susceptibile, căci altfel „moţul" — aşa se numesc şi cei care locuiesc sub poalele Bi-hariei — ori unde l-ai întâlni, dar mai ales la drum, este un om deschis, răspunzându-ţi cu multă 'atenţie la salutul tău prin: „Noroc!" sau „Voie bună!", ori la întrebările pe care i le pui în legătură cu locurile şi oamenii. în privinţa moravurilor, n'am putea spune decât cuvinte de laudă, ne-semnalându-ni-se de nicăiri defecte capitale. Ba, uneori am fost plăcut surprinşi de anumite credinţe din domeniul moral, cum este următoarea: „A spune o sută de minciuni este un păcat tot atât de mare ca şi când ai omorî un om" (Poiana). Se ştie că furtul de asemenea nu se cunoaşte. Referitor la caracterul Bihorenilor a mai fost rgmarcată şi de alţii „tenacitatea uimitoare" 1 cu care ţin la sărăcia lor de acasă, precum şi dragostea faţă de obiceiurile, legea şi limba lor, manifestând un pronunţat sentiment de mândrie şi libertate. La Poiana, în timp ce mă retrăsesem, desarmat, în „casa de repaus" (de oaspeţi) a primăriei, a întrat singur, fără să-l chem, să stea de vorbă cu mine, un băiat de 14 ani, Micula Gheorghe. L-am pus să-mi povestească întâmplări din vieaţa lui şi a oamenilor cu care a trăit. Fusese slugă în Bănat, dar nu i-a plăcut şi după doi ani s'a întors acasă. Şi de ce te-ai întors, îl întreb eu: „N'am mai vrut eu să stau. Am venit acasă fa Crăciun şi ziceau copiii să nu mă mai duc slugă. îmi mai place la părinţi, că nu-i tot cu porunca'n mână să mă duc: Fă aia şi asta!" Trebue de asemenea să subliniem la locuitorii din jurul Vaşcăului prezenţa unei inteligenţe practice în direcţia tehnicei, unită cu o destoinicie manuală şi spirit întreprinzător, care au dus la înflorirea variatelor specialităţi de industrie casnică (olărie, fierărie, croitorie, etc), vestită până ia mari depărtări. Literatura populară ş.i obiceiurile destul de bogate, precum 1 C. P a v e I, op. cit, p. 14. 44 GH. PAVELESCU şi arta populară — mai ales cea religioasă,*cu frumoase biserici de lemn (vezi planşa II, 2) şi cimitire îngrijite — dovedesc cu prisosinţă că sufletul acestor oameni simpli n'a fost încă copleşit întru totul de „primatul economic", dovedind prin aceasta multă vigoare intelectuală şi morală. II. CONSIDERAŢII ASUPRA FOLKLORULUI Nu s'ar putea afirma că regiunile Munţilor Apuseni au fost ocolite de fqlklorişti şi mai ales de filologi. După monografia lui Frâncu-Candrea,1 arhaicul ţinut a atras pe cercetători ca Gustav Weigand,2 Ovid Densusianu? Tache Papahagi,4 Emil Petrovici,5 Dumiiru Şandru ş. a., ale căror lucrări prezintă importanţă în primul rând pentru studiul graiului şi numai în al doilea rând şi pentru folklor. De asemenea trebue să mai remarcăm că aproape toţi cercetătorii care au înaintat spre inima Munţilor Apuseni au pătruns pe văile ce se deschid în partea răsăriteană a masivului, dinspre Mureş şi Câmpia Transilvaniei, adică pe valea Ampoiului şi a Arieşului, şi foarte puţini pe cele din Vestul regiunei, adică pe văile Crişurilor, care şi ele întră adânc în centrul masivului. Dintre aceste văi, de sigur cea a Cri-şului Negru, cu depresiunea Beiuş-Vaşcău, este cea mai interesantă atât din punctul de vedere antropogeografic şi etnografic, cât şi folkloric. Cu toată această importanţă, foklorul regiunei Beiuş-Vaşcău nu este reprezentat decât de studiile lui Petru Hetcou/ Bela Bartok,8 precum şi 1 T. F r â n c u — G. C a n d r e a, Românii din Munţii Apuseni (Moţii). Bucureşti, 188B, IV + 303 p. 2 G. W e i g a n d, Körösch- und Marosch-Dialekfe. In: Vierter Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache (Rumänisches Seminar zu Leipzig), 1897, p. 250—336. Weigand a călătorit şi delà Beiuş la Vaşcău, unde, fiind zi de târg, a stat de vorbă cu doi ţărani din Călugări şi Sălişte, plecând mai departe peste Dealul Mare la Lazuri, fiind condus de învăţătorul Sala, vezi op. cit., p. 253. N'a publicat niciun text, vorbeşte numai despre graiul locului, la p. 276 şi 290, :'Ovid Densusianu, Originea Moţilor. în: Vieaţa Nouă. Bucureşti, An. XVII (1921), p. 164—165. Densusianu a mai făcut cercetări în comuna Petroasa şi împrejurimi, din jud. Bihor, fără să se publice nimic până acum din acest material. ''Tache Papahagi, Cercetări în Munţii Apuseni. In: Grai şi Suflet, II (1925), p. 22—89, 5 Emil Petrovici, Folklor delà Moţii din Scărişoara, în: Anuarul Arhivei de Folklor, V (1939), p. 111—175. 8 D. Şandru, Enquêtes liguistiques, etc. I. Pays de Mo/zi şi IV. Le Bihor. In: Rulletin Linguistique, II (1934), p, 201—237, şi IV (1936), p, 120—179. 7 Petru Hetcou, Poesia poporală din Bihor. Beiuş, Tip. Doina, 1912, 96 p. 8 Bel a Bartok, Cântece poporale româneşti din Comitatul Bihor, Bucureşti, Soce-, 1913. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 45 prin. câteva texte publicate de G. Alexici, Miron Pompiliu, 2 ş. a, E drept că Vaşcăul şi-a avut folkloristul său pasionat în persoana preotului şi învăţătorului Vasi/e Sa/a, care a adunat o mare parte din folklorul satelor din jurul Vaşcăului până la Beiuş, în special poveşti, hore şi strigături, colinde şi descântece, publicându-le în cele treizeci şi patru broşuri apărute până acum în „Biblioteca Vaşcăului" sau în revistele vremii: Familia, Revista critică şi literară a lui A. Densusianu, etc, dar mai ales în „Şezătoarea" ^ lui Artur Gorovei, sau, în calitate de colaborator, în lucrările lui S. FI. Marian.4 Dar toate aceste culegeri, cât şi altele mai puţin însemnate,5 sunt departe de a ne da o imagine completă a folklorului din jurul Vaşcăului, Aceasta în primul rând din motivul că unele capitole de tolklor, în special obiceiurile şi credinţele, au fost neglijate, iar în al doilea, din motivul că n'au fost cercetate decât un număr redus de sate. Hetcou a cules material, în regiunea cercetată de noi, dintr'o singură comună, din Leheceni,> iar Bartok a cules'cântece din Vaşcău, Câmp, Cărpinet, Criştior, Sălişte şi Poiana.0 Cât priveşte culegerile lui Vasile Sala, nu se indică decât foarte rar comuna în care au fost făcute, iar materialul se prezintă adesea modificat de culegător. De altfel, nu tot ceea ce a publicat Vasile Sala este autentic popular, o bună parte sunt creaţii personale ale autorului, în stil popular.7 Aceste motive, cât şi altele, ne-au îndemnat să facem excursia foiklo- 1 G. Alexici, Texte de literatură poporană română. I. Poesia tradiţională. Budapesta, 1899. 2 Miron Pompiliu, Balade poporale române, laşi, 1870. Referitor la activitatea de folklorist a lui M. Pompiliu, vezi monografia lui C. Pavel, M. Pompiliu, Vieaţa şi opera. Beiuş, 1930. 3 Vezi „Indicele revistei Şezătoarea", 1930, p. 12. 4 Asupra activităţii părintelui V. Sala, vezi articolul din revista „Izvorâtul", XV (1936), p. 20—22, cel din ziarul „România Nouă" din Sibiu, 9 Oct. 1940, p. 2, Intitulat „Un lolklorist bihorean" de I. E. N a g h i u, şi Necrologul lui I. M u ş I e a, în: Transilvania XXIII (1942), p, 971—73. r' în: „Monografia Almanah a Crişanei". Oradea, 1936, redactată de Aurel T r î -p o n, există şi un capifol de compilaţie asupra folklorului bihorean, p, 167—176. în comunele amintite Bartok a cules în total 179 de arii, din cele 371 câte cuprinde colecţia întreagă. în comunele Câmp şi Sălişte mai trăeşte vie amintirea anchetei lui Bartok, care „în vreme de pace aduna cântări cu granaforu". Noi înşine am chestionat pe Moş Irimie din Câmp, care a cântat din cimpoiu pentru Bartok pesie 20 de arii. 7 Cf. broşura „De ale poporului" (Biblioteca Vaşcăului, Nr. 30), p. 13: Nu mi-ai scris nicio scrisoare, încă odată ţi-l mai spun, Nu ştiu titlul îţi lipseşte Al meu nume prea frumos, Sau dorul nu te sileşte. Iscălit aici mai jos Dar eu am un suflet bun Vasilică Sala vost. 8 Dorinţa personală de a cunoaşte acest frumos şi interesant ţinut românesc; îndemnul şi sprijinul d-lui Ion M u ş I e a, directorul Arhivei de Folklor a Academiei Române. 46 GH. PAVELESCU rică în ţinutul Vaşcăului, pentru a completa materialul adunat de antecesori, contribuind astfel la cunoaşterea unei regiuni folklorice, ce mai păstrează şi astăzi multe caractere arhaice. De sigur că timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie, în comparaţie cu numărul satelor, anchetate, nu ne-a permis să stăruim mai mult asupra unor capitole şi * condiţiile defavorabile în care ne-am făcut cercetările nu ne-au adus poate randamentul aşteptat. Totuşi, am reuşit să culegem multe informaţii preţioase, fie prin aceea că n'au fost cunoscute până acum în folklorul românesc, fie prin faptul că afirmă prezenţa altora, generale pentru întreg teritoriul românesc. Pentru a da o idee clară asupra folklorului din regiunea cercetată de noi, vom face mai întâi câteva consideraţii generale asupra diferitelor genuri de literatură populară, precum şi asupra credinţelor şi obiceiurilor, tratând pe cele din urmă într'un capitol special, pentru a prezenta la sfârşit textele culese. Baladele. în jurul Vaşcăului baladele se numesc „cântece din bătrâni" sau „cântece bătrâneşti" sau chiar „corinzi", deoarece în vremurile vechi baladele.se cântau, adică se „corindau" la diferite ocazii. Astfel mi-a fost anunţată drept „corindă" recitarea baladei Mănăstirea Argeş. Cea mai populară baladă a regiunei pare să fie „cântecul lui Vălean" sau „Velian", care se cunoaşte în fiecare sat. Noi înşine am cules patru texte din această baladă, în colecţia lui G. Alexici 1 se găsesc două variante ale lui Vălean, foarte apropiate de cele culese de noi. De altfel, această baladă este foarte răspândită şi în alte regiuni.2 Probabil că popularizarea aceasta se datoreşte caracterului liric al baladei. Tema este otrăvirea unui voinic de către mândrele sale. în varianta întâia, culeasă de noi (text 2) motivul se contaminează cu cel al fetei care-şi otrăveşte fratele, găsită şi în Oaş, de I. A. Candrea. * A doua baladă, care se bucură şi ea de oarecare popularitate, este „Gruia lui Novac". Cu toate că mulţi informatori au auzit de ea, n'am putut culege decât un singur fragment, la care am mai putea adăuga contaminarea cu „Marcu Viteazu" din finalul basmului cu acelaşi nume (text 215). O altă variantă a lui Gruia lui Novac a fost culeasă într'o versiune mult mai completă de Hetcou, din Leheceni.3Se pare că această baladă a fost cândva foarte răspândită în Munţii Apuseni. Frârtcu-Candrea a cules, de pe celălalt versant al Munţilor, nu mai puţin de\şapte variante.4 Cât priveşte balada „Mănăstirea Argeş", ne-a fost comunicată din Să- 1 G. Alexici, Op. cit., p. 78—79 şi 189—190. Prima varianlă e culeasă din Sântie, jud. Arad, iar a doua din Nirmeghi, jud. Bihor. 2 Cf. Miron P o m p i I i u, Op. cit., p. 27—28. E. S e v a s t o s, Cântece moldoveneşti, p. 277—278, 315—316. 3 Hetcou, Op. cit., p. 33—37. Frâne u —• Candrea, Op, cit., p, 199—226. 4 CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 47 liste, într'o .frumoasă versiune plină de termeni specifici regiunii, Finalul baladei prezintă o uşoară contaminare cu motivul „Mioriţei". Referitor la această baladă, regiunea nefiind păstorească, o singură informatoare ne-a declarat că a „auzit" de „Mioriţa", dar probabil că a citit-o în cărţile de şcoală.1 iAceeaşi informatoare a ştiut cândva o baladă care pare a fi a Kirei Kiralinei: „O fată care a furat-o Turcii. Ea s-o ascuns în grădină la un hir de mociolină. Ei or aflat-o şi-or dus-o. Ea s-o ţîpat în apă." 2 Alte balade întâlnite de noi sunt: „Balaurul" (text 6) şi „Soarele şi voinicul" (text 8). Aceasta din urmă pare a fi mai de grabă un fragment de colindă. Motivul Lenore, „Lenuţa" (text 9), e de asemenea incomplet şi învăţat din cărţi. Am trecut tot la balade un fragment idilic (text 3) şi un fragment.epic (text 4), care pare a fi un început de baladă.3 Doinele şi strigăturile. In comparaţie cu balada, care se,prezintă anemică şi fragmentară, poesia lirică, cuprinsă în general sub numele de „cântece de-a codrului", „hore" sau chiar „descântece", este mult mai. variată,, fiind utilizată în toate momentele de explozie sentimentală, fn ceea ce priveşte terminologia, „cântece de-a codrului" sunt. toate poeziile lirice, iar „horele" sunt şi doinele (termen necunoscut în regiune) şi horele propriu zise; „descântecele" sunt chiuiturile, termenul este însă mai puţin întrebuinţat. „Horele", adică doinele, sunt totdeauna cântate. „Strigăturile" sau „descântecele" sunt spuse în timpul dansului, cu o anumită intonaţie, care serveşte şi ca tact muzical.4 Clasificarea poeziei 1 Bartok a cules din Beiuş o arie, executată la vioară, întitulată „Păcularul plânge pierderea oilor". Iar în nota 2 scrie: „Pare a fi melodia unei „doine" din partea locului executată pe vioară", op. cit., p. 307. Oare e vorba de aceeaşi „horă a fetei", cântată din „trâmbghiţă" în Maramureş şi Oaş? Cf. T. P a p a h a g i, Graiu/1 şi folklorul Maramureşului, 1925, p. XLVII—XLXIII, şi I. M u ş l e a, Cercetări lotklorice în Ţara Oaşului. în: Anuarul Arhivei de Folklor, I (1932), p. 136. 2 Poiana, Marifa Costea, 35 ani. Pentru variante vezi G. A I e x i c i, Op. cit., p. 70—72, balada „Lenea"; Jarnik-Bârseanu, Doine şi strigături din Ardeal, p. 491—496, „Chirufa"; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, p. 635—639, „llin-cuja Sandului"; Frâncu — Candrea, Op. cit., p. 230—233, „Floarea"; Familia,-XXXII (1896), p. 164 „llieana", culeasă din Luncşoara în Biharia, de Petru Cipou. 3 H e t c o u, Op. cit., p. 67—68, a cules, din Vaşcău, balada „Dragoste de frate şi soră" cu tema cunoscută din coleefia lui Alecsandri, sub titlul „Soarele şi luna". Regretăm că n'am putut vedea broşura „Balade şi legende" a lui Sala. (Bibi. Vaşcăului Nr. 4) şi nici cea a lui M. P o m p i I i u, cu balade culese din Şteiy şi jurul Beiuşului (Biblioteca Academiei Române nu o posedă). Cf, C. P a v e I, Op. cit., p. 37—38. 4 Dintre observafiile lui Bartok asupra muzicei doinelor din Bihor merită atenţie următoarele constatări: „Doinele sunt caracterizate printr'o mişcare lentă şi un ritm liber şi neprecizat. In ce priveşte textul în doine pot intra baladele şi legendele (foarfe rare pe aici), cântecele lirice, uneori chiar cântece ironice (parodii). Se cântă atât de bărbaţi, cât şi de femei, ori şi când fără a fi legate de ceremonii cu dată fixă." Op. cit,, p. IV. _ X „Se poate constata că melodiile doinelor şi ale cântecelor de dans (strigături, în 48' OH. PAVELESCti lirice în doine şi strigături este însă foarte labilă. Noi înşine ne-am dat seama dă multe din textele publicate puteau figura în ambele capitole/1 Totuşi, am clasificat sub numele de doine (textele 10—38), poeziile lirice, care în general sunt cântate pe anumite melodii şi cuprind sentimente de tonalitate minoră; jale, tristeţe, urît, dor, etc. Aceste stări sufleteşti sunt exprimate în legătură cu natura, părinţi, cunoscuţi,2 etc. Cele mai multe teme sunt cunoscute şi în alte regiuni, altele sunt, de sigur, creaţii locale. Unele texte culese de noi sunt contaminări de teme variate. Aşa sunt cele comunicate de informatorul Jude Gheorghe din Sălişte, care prezenta tendinţa 3 de a recita o serie întreagă de motive, legându-le între ele.4 . P. Hetcou. consideră „horele" ca nişte cântece vesele, bazându-se, probabil, pe versurile citate, care chiar dacă sunt culese din Bihor, exprimă un adevăr general pentru' Românul de pretutindeni.0 Dar oare din aceste versuri reiese că grijile şi supărările se pot alunga numai prin „cântece vesele"? Nu cumva durerea exprimată se sublimează? Se pare că „astâm-părarea" sufletului cu ajutorul „horelor" este un proces subtil ce utilizează procedeul sublimării. Cât priveşte ^strigăturile" propriu zise (textele 39—96) sunt foarte bogate, cele mai multe.fiind recitate sau strigate. Unele din ele, mai ales cele satirice, sunt improvizate în timpul dansului. Astfel cele mai multe din strigăturile comunicate de Moş Blagu din Câmp (textele 55—56 şi 58—65) sunt în mare parte creaţia acestui informator. în general, temele strigăturilor sunt din cele mai variate; în unele se ironizează defectele fizice ale rivalilor, se blestemă, iubiţi necredincioşi, în altele se exprimă sentimente de duioşie, întocmai ca şi în doine sau se descrie „patima din cotonie", suferinţa din armată, totuşi predomină sentimentul satiric. Strigă- Bihor: „descântece") cu cuvinte, nu-şi au textul lor special, adică textul şi melodia nu formează o unitate inseparabilă; cu alte cuvinte, pe o melodie de doină se poate cânta orice text. Colindele şi cântecele de ceremonii însă îşi au textul lor special." Op. ci/., p. VI. 1 Ci. şi Em. Pe.trovici, Folklor; dela Mo'ţii din Scărişoara. în: Anuarul Arhivei de Folklor, V, p. 121. 2 Vezi muzica mai multor doine culese din Câmp, în B a r t 6 k, Op. cit., p. 346—348, . 3 Aceeaşi tendinţă se observă şi la informatdrul George Indrei din Leheceni, chestionat de P. Hetcou. \ 4 Vezi textele 21 şi 69—70. în ceea ce priveşti» primul text, începutul lui se găseşte intercalat în „Dorea isteţul Drăgăne'ştilor", p, 28-\-29 de Sala. B a r 16 k, Op, cit,, p. 213, |-a cules din Şebiş împreună cu muzica şi din Vaşcău, p. 235. s Hetcou, Op. cit., p, 23—24: Cin'a rădit horile Că horile-s bune tare Aibă trup ca florile La omu cu supărare Şi obraz ca rujile Că io când mă cam supăr Treacă-i supărările. Cu horile m'astâmpăr. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 49 turile sunt folklorul cel mai circulant, găsindu-se' la toate vârstele, atât la femei cât şi la bărbaţi. Totuşi, bătrânii ezită să-ţi spună strigături, zicând că „nu se mai cade să vorbească astfel de lucruri". Colindele. în schimb „cbrindeie" (textele 97—110) sunt apanajul folk-loric al bătrânilor, deoarece în timpurile din urmă „corindatul" a început să fie părăsit.1 Toate colindele culese de noi sunt religioase şi se referă la Isus Christos şi Maica Precestă, numai trei din ele la Sănicoară, Sântilie şi Sânpetru. Ele .junt foarte vechi şi sunt cunoscute şi în alte părţi.2 Colinde ca: „Moş Crăciun", „Trei crai" şi altele sunt de dată recentă şi învăţate din cărţi, căci, „mai demult nu să cânta cu Moş Crăciun" spun bătrânii, de aceea nici nu le-am cules. Faptul că primele cinci colinde, cele mai frumoase de altfel, sunt comunicate de o femeie, nu însemnează că mai demult colindau şi fetele; informatoarea le-a învăţat dela fratele ei, în timp ce se făceau pregătirile pentru colindat.3 Descântecele trebue să fie foarte numeroase în jurul Vaşcăului. în scurta noastră anchetă n'am putut aduna decât un număr redus (textele 111—122). Vasile Sala publică şi el opt descântece culese din Bihor; neindicând localităţile decât foarte rar, e posibil ca unele să fie culese şi din regiunea cercetată de noi.4 A. Tripon 5 publică de asemenea mai multe descântece, dar majoritatea sunt luate dela V. Sala. P. Hetcou a cules şapte descântece din judeţul Bihor, dar nu din regiunea cercetată de noi." Cimiliturile încep aproape întotdeauna cu formula „ciumei, ciumei", sau „ciumelci" şi sunt foarte numeroase (textele 123—150), deşi n'am anche- 1 Vezi cele spuse mai jos, p. 53. -Astfel, colinde asemănătoare cu textele 100, 107, găsim la A J e x i c i, Op. cit,, p. 146—148; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, p. 27—28; A t. M a-rienescu, Colinde culese si corectate, 1859, p. 53; Frâncu — C a n d r e a, Op, cit, p. 189—190; la textul 101, vezi A I e x i c i, Op. cit., p. 169—171; Marienescu, Op. cit., p. 56; Bartok, Op. cit., p. 25 (culeasă din Câmp, dar fragmentară); Tripon, Op, cil:, p. 153; la textele 102, 106, vezi A I e x i c i, Op. cit., p. 164—168; Marienescu, Op. cit., p. 3; Jarnik-Bârseanu, Op, cit., p. 514—516; Bartok, Op. cit., p. 47 (culeasă din Beius), şi p. 167 (culeasă din Câmp); la fexful )03, vezi Alexici, Op. cit, p. 155—156; Frâncu — Candrea, Op. cit., p. 191; Bartok, Op. cit., p. 151—152 (culeasă din Leheceni), iar la textul 104, vezi Het-c o u, Op. cit, p. 47—50. 3 Alexici, Op, cit., publică şapte colinde din jurul Beiuşului, iar Hetcou, Op. cit,, cinci colinde culese din Leheceni. Cât priveşte broşura lui Sala „Colinde bătrâneşti" (Biblioteca Vaşcăului Nr. 7), .n'am putut-o vedea. Cf. şi broşura „Colinzi" (Bibi. Sămănătorul Nr. 22), cu material din jurul Beiuşului. 4 Vezi broşurile: „Descântece" şi „Descântece bihorene" (Biblioteca Vaşcăului, Nr. 33 şi 34), 1940. 5 Tripon, Op. cit., p. 167—172. 6 Hetcou, Op, cit,, p. 92—96. 4 50 GH. PAVELESCU tat decât două persoane. Unele prezintă note originale faţă de cele cunoscute în alte regiuni. Jocurile de copii (textele 151—-153) sunt de asemenea numeroase, deşi în această direcţie nu am putut stărui prea mult. Am adăogat tot la acest capitol şi jocurile dela priveghiu (textele 154—161), care sunt comune şi feciorilor. Cântecele de leagăn şi bocetele 1 fiind puţin numeroase, n'am putut înregistra aproape nimic în această direcţie.2 Credinţe, magie, medicină. De sigun că acest capitol este cel mai dificil de cules într'o simplă excursie folklorică, trecând dintr'un sat într'altul, fără a avea timpul necesar descoperirii şi familiarizării cu cei mai buni informatori. Astfel eşti silit să culegi ceea ce-ţi oferă întâmplarea. Date fiind condiţiile în care ne-am făcut cercetările, trebue să presupunem că acest capitol este, în regiunea cercetată, infinit mai bogat de cum apare din materialul cules de noi. Totuşi am putut nota diferite credinţe în legătură cu casa şi vieaţa familiară de toate zilele (textele 162—173), cu diferite ocupaţii, câteva în legătură cu sărbătorile de peste an 3 (textele 165—167), apoi cu luarea manei (textele 176—189), deşi n'am putut nota descântecul „pentru adusul laptelui";* am cules un text referitor la aducerea bărbatului pe mehţă (textul 175), sau pentru oprirea furtunilor şi provocarea ploii (textele 190—192) şi diferite alte practici magice, precum şi câteva credinţe şi povestiri despre strigoi (textele 194—199) în legătură cu morţii.* Tot aici ar trebui amintite şi descântecele, cara fac trecerea între magie şi medicina populară. fn ceea ce priveşte medicina populară (textele 200—208), deşi tinde să se emancipeze din magie, totuşi, datorită unei tradiţii străvechi, ea continuă să-şi prezinte chiar şi reţetele cu adevăruri empirice recunoscute de ştiinţa oficială, sub o haină magică. Un exemplu tipic în acest sens îl oferă facerea „feredeelor" sau a băilor (textul 203), a cărei reţetă e plină de prescripţiuni magice. E interesantă, de asemenea, reţeta pentru vindecarea „ariciului" sau a cancerului (text 207). De sigur că ceea ce am putut cu- 1 In ceea ce priveşte partea muzicală a bocetelor („vaietelor"), vezi B a r f 6 k, Op. cit., p, 177—178, 185, 203, care publică „vaiete'; din Vaşcău, Câmp, Delan şi Vaşcău primul este însă o parodie. \ - Vezi mai jos (p. 61 şi p. 68—69). " Vezi şi obiceiurile de peste an, dela naştere, nuntă şl înmormântare. ' Cules şi publicat de Sala în „Şezătoarea" VII (1902), p. 17—18 si în „Descântece" (Biblioteca Vaşcăului, Nr. 33) 1940, p. 3—4, reprodus şi de T r/ i p o n, Op. cit, p 164. Despre alte fiinţe fantastice, supranaturale ca: zmei, balauri, muma pădurii, etc, n'am putut afla altceva decât că au auzit „când eram copii". Să fi ajuns oare oamenii din partea locului la credinţa că aceste fiinţe sunt din domeniul purei fantezii? Cercetările noastre restrânse nu pot da un răspuns în această privinţă. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 51 lege noi nu reprezintă decât o infimă parte dintr'un vast material răspândit pretutindeni. 'Poveştile, nume generic sub care poporul cuprinde toate speciile în proză ale genului epic (snoave, poveşti, basme, legende, etc.) constitue un capitol important al folklorului, dar care a fost foarte mult neglijat de cercetători. E adevărat că e mult mai greu să culegi un basm decât o doină, sau o baladă decât o chiuitură. Căci dacă pentru descântece îţi tre-bue foarte mult timp pentru găsirea, familiarizarea şi câştigarea încrederii informatorului, pentru basme această încredere este acordată dela prima invitaţie — bine înţeles, dacă informatorul dispune de timpul necesar —, îţi trebuesc însă ore întregi pentru a înregistra un singur basm, dacă nu dispui de posibilităţi de stenografiere sau fonografiere. în scurtele noastre cercetări am reuşit să înregistrăm totuşi opt teixte din genul poveştilor (textele 209—216), dintre care cinci sunt culese din Câmp, iar celelalte trei din Sohodol, Măgura şi Brădet. De sigur că la basm, mai mult decât la oricare alt gen, nu poate fi vorba de specificul unei regiuni, motivele mitologice circulând ca fluidul magnetic peste provincii şi popoare, peste vârste şi epoci. Totuşi, putem presupune că basmele culese dintr'o regiune oarecare sunt preferate faţă de basmele care lipsesc. Unele din cele publicate de noi se găsesc şi în culegerile făcute din alte regiuni apropiate. Primele două fragmente (textele 209—210) se referă la „ursitoare", care după credinţele poporului „ursesc" sau torc firul vieţii omului dela naştere până la moarte. Dacă din unele povestiri se desprinde concluzia că „de ce ţi-e scris nu scapi", în altele acest fatalism este atenuat, „scrisa" poate fi schimbată, e adevărat, prin mari eforturi şi mai ales prin credinţă în Dumne-zeu (textul 214). Trecând peste textul 212 în legătură cu „graiul animalelor", credinţă de asemenea foarte răspândită la Români, remarcăm prezenţa celor două legende hagiografice (textele 211—212). „Povestea Iu Sântilie" se compune din două legende hagiografice: prima se referă la tinereţea lui llie şi uciderea părinţilor, iar a doua la prădarea Raiului de către luda, constituind un paralelism cu „corinda lui Sântilie" (text 99), culeasă din aceeaşi comună, care nu e decât o formă versificată a aceleiaşi teme. Povestea „Dumnezeu şi Sânchetru" este destul de cunoscută. Notăm că în varianta culeasă de noi a fost introdus un motiv, probabil din ciclul „Păcală", din care am cules şi un alt text, pe care nu l-am mai publicat. Tot o contaminare de teme este şi textul 216, „Marcu Viteazu", cu un frumos început de acţiune de basm, dar transpusă imediat pe plan de baladă, împrumutând acţiunea şi uneori chiar şi forma versificată a cunoscutei balade populare cu acelaşi nume, contaminată cu cea a lui Gruia lui 4* vţţ»~i pj-uir^pa pTWf* V™" 52 GH. PAVELESCU Novac.1 Poate cuvintele din formula iniţială: ,^Care inde se luăsc (potrivesc) acolo după uşe le proptesc", indică tocmai această conştientă, dar arbitrară intervenţie în desfăşurarea povestirei. Acest procedeu de contaminare a diferitelor elemente se poate vedea şi în cele două basme propriu zise „Feciorul de împărat şi lupul cu cap de fier" şi „Petrea Păcu-rariul" 2 (textele 214—215). Având în vedere că această contaminare între diferite specii de „poveşti" şi basmul propriu zis, precum şi între elementele diferitelor basme, constitue o notă constantă în folklorul nostru, se pune întrebarea: ce semnificaţie să dăm acestui fapt? E vorba de o degradare a basmului la forme inferioare de poveste în lipsa unui susţinut efort de creaţie mitică, sau de o tendinţă a speciilor de poveste spre basmul propriu zis? în orice caz, noi nu ne putem plânge că folklorul românesc e sărac în creaţii mitice. Mai de grabă se pare că miticul invadează de sus în jos celelalte specii de folklor: legende, balade, colinde, credinţe, etc. Iar contaminarea de motive trebue să o atribuim acelei veşnice spontaneităţi creatoare, atât de prezentă în toate genurile de literatură populară. Povestitorul, mai ales când are un talent deosebit, combină după inspiraţia momentului elementele de care dispune în memoria sa, trăgând adesea, cu ajutorul fanteziei, punţile necesare. în gura unui rapsod popular povestea nu este ceva dat, ci este o formă dinamică, ce renaşte de fiecare dată pe buzele povestitorului. Folklorisful trebue să ia act de această situaţie a „povestei" şi să o aprecieze în adevărata ei valoare. III. OBICEIURILE De sigur că majoritatea obiceiurilor din regiunea Vaşcăului sunt comune tuturor provinciilor româneşti şi menţionarea lor are rolul de simplă afirmare a unei prezenţe folklorice, pentru a se putea stabili mai târziu răspândirea geografică a diferitelor motive. Există însă şi obiceiuri, care se întâlnesc numai aci, sau în regiuni apropiate, fiind necunoscute în alte părţi. Astfel, se pot aminti câteva obiceiuri de sărbători cum este la Crăciun umblatul „cu pomişorul", tragerea clopotelor la Paşti, strigarea peste sat la Sân-giorz, sau altele în legătură cu naşterea, nunta şi înmormântarea. Sunt iarăşi o seamă de obiceiuri mai mult sau mai puţin generale la poporul român, dar care lipsesc, sau se prezintă modificate, în regiunea Vaşcăului. Despre toate aceste lucruri am ţinut să dăm indicaţiile necesare. 1 Vezi cele spuse mai sus, p. 46. - In ceea ce priveşte elementele asemănătoare, vezi, referitor la primul basm „Lupul cu cap de fier", cules din Vâlcelele Rele (Hunedoara) şi publicat de Pop-Rete-ganul in „Poveşti ardeleneşti" III, p. 27—42, iar referitor la al doilea „Petru Cenu-şotca" şi „Ileana Cosânzeana", culese de lângă Brad (Hunedoara) şi publjcate de F r â n c u - C a n d r e a, Op. cit., p. 243—258. CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 53 In ceea ce priveşte comunitatea de datini, deşi se spune că „în tot satu-i zănafu",1 regiunea cercetată se prezintă în general unitară. Se pot distinge totuşi mici nuanţe între două grupuri de sate, între satele din apropierea Vaşcăului: Câmp, Sohodol, Călugări, Criştior, Sălişte, Poiană, etc. şi cele mai îndepărtate: Fânaţă, Băiţa, Săghiştel, Câmpani până la Măgura. Dela Măgura încolo începe o altă regiune folklorică. De această deosebire locuitorii îşi dau foarte bine seama şi din portul şi graiul locului; „Dela Măgură încolo şi voarvele-s altele." 2 Se poate iarăşi face, în cadrul satelor cercetate, o anumită ierarhizare din punctul de vedere al conservatismului datinilor. Astfel, obiceiurile sunt mai bine păstrate în satele periferice: Câmp, Sohodol, Criştior, Poiană, Fânaţă şi Măgură; iar cele mai puţin conservatoare sunt cele din jurul Vaşcăului, aşezate la drumul mare, sau în apropierea lui: Vărzari, Căr-pinef, Leheceni, etc, Pentru a obţine o icoană aproximativă a acestor distincţii am ţinut să avem cel puţin un informator din fiecare grup de safe. De sigur, în primul rând am dat atenţie satelor periferice, mai conservatoare, care şi-au păstrat până astăzi datinele, comune altădată întregei regiuni. La sărbători.3 Obiceiul „corindatului" la Crăciun era altădată în toată regiunea foarte desvolfat. Mărturie despre aceasta stau frumoasele colinde, pe care le mai ştiu încă bătrânii trecuţi de şaizeci de ani, precum şi informaţiile primite dela aceştia. „Din vremea de demult colinda ficiorii care era tînări, făceau dube şi umblau cu dubele4 a doua zi după Crăciun" (Câmp). Colindau câte patru-cinci băieţi la un loc. Se pare că altădată „corindele" se cântau şi după sărbătorile Crăciunului şi erau singurele cântece admise până la lăsatul postului mare. „Mai de mult, la Crăciun până s'o apucat postu mare, nu mai era ertat să colinde altfel de cântări, de-a codrului" (Criştiorul-de-Jos). Ca şi în alte regiuni, astăzi colindatul nu a dispărut propriu zis în niciunul din satele cercetate, dar i-a scăzut amploarea şi importanţa de odinioară, „Ş-amu mai corindă, dar numa pruncii, îi învaţă dascălii" (Criştiorul-de-Sus). Şi peste tot. primeşti aceeaşi informaţie: „Corindatu la noi s'o cam lăsat" (Criştiorul-de-Jos). In schimb „pruncii", copiii de şcoală, care aproape întotdeauna sunt continuatorii tradiţiei căzute în desuetudine la generaţia anterioară, adică 1 Fanată, Sandu Cioară, 46 ani. „Zănatu" = obiceiu. Cf. şi „Tot satu cu zănatu" din Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, 1925, p. 234, '-' Fânaţă, acelaşi. ■' Informatori: Câmp: Irimie Moş, 68 ani; Raveica îeaha, 83 ani; Saveta Moş, 58 ani; Marină Moş, 20 ani; Călugări; Ileana Gută, 59 ani; Nicolae Tămaş, 79 ani; Criştiorul-de-Jos: Irimie Lazăr, 73 ani; Cristiorui-de-Sus: Anuţa Iu Tănasă, 55 ani. 4 Cf. F r â n c u - C a n d r e a, Op. cit., p. 142: „dubă din doage de brad în forma unui ciubăraş". 54 GH. PAVELESCU la feciori, au un colindat al lor special, încă în floare şi azi, numit „cu apîţura", obiceiu cunoscut de altfel în întreaga regiune a Munţilor Apuseni.1 „Cu apiţura" merg de Crăciun „pruncii" dela 8 la 15 ani, în grupuri de câte patru. Ei au cu ei „ciocane",2 pe care se „bagă colacii". Merg din casă în casă şi strigă la „gazde" să ie deschidă uşa. La care nu deschide, strigă „în ciufală": Bureţi pe păreţi, în vătruţa focului Rădăcina socului; Pitoace pe obloace! Dacă le deschide, întră în casă şi cântă: O ce veste minunată, Trîi păstori, Colo sus, Trîi crai dela răsărit, etc. După ce „corindă", gazda le împarte „colaci" şi iar corindă, încheind cu urarea: „Să rămâneţ sănătoşi şi să vă rodească bucatele!" (Câmp). Altădată însă ritualul intrării sau ieşirii din casă a colindătorilor era însoţit de versuri, ce erau la înălţimea colindelor pe care le. cântau. Astfel la apropierea de casă colindătorii începeau în cor; Slobozî-mă, gazdă-n casă, C-afară ploaie şi varsă, Că dacă, gazdă, nu credzi, Să ieşi afară să vezi Sau; Scoală-ţ, gazdă, slujnicile S-aprindă luminile Şi să mături sobile Cu mătură de mătasă Să iasă rău din casă. Iar la sfârşitul ultimei colinzi se adaugă o urare tot în versuri: Şi te-ntoarce cruce-n masă, Să fii, gazdă, sănătoasă, Cu t'ilediu de-a-mpreună Cu o mare voaie bună; înăuntru sănătate , Şi afară bogătate! \ (Călugări). Un alt ob iceiu străvechiu. de Crăciun şi Anul nou, care a început să fie 1 Vezi Frâncu-Candrea, Op. cit., p. 141; Ion M u ş I e a, Cercetări folklorice în Ţara Oaşului. Anuarul Arhivei de Folkor, I, 1932, p. 144; E m. P e t r o v i c i, Folklor dela Moţii din Scărişoara. Ibid, V, 1939, p. 127. Ct. şi T. Papahagi, Images d'ethnographie roumaine. Bucureşti, 1928, voi. III, p. 280 (Oltenia). 2 „Ciocan": un bă} de alun, de circa 1,50 m., la capăt cu un cui tot de lemn. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 55 şi el părăsit în ultimul timp, este „turca".1 Din evocările ce mi-le-a făcut Irimie Moş ,din Câmp, „cimpoeşul" care în tinereţea lui acompania „dan-ţul" turcei cu sunetele „cimpoiului", mi-am putut da seama cât de important era acum 30—40 de ani acest obiceiu, la care participa întregul sat: pruncii prin hârjoneli şi teamă, feciorii prin dansuri, iar bătrânii împrospătând în amintire trăirile de altădată. „Turcă să îmbracă un ficior tânăr, până la douăzeci de ani", mai sprinten, „rare poate umbla". Feciorul se îmbracă cu o pânză roşie, pă cap îi cu chele de hulpe şi cu. postav roşu şi cu ghiocei galbeni. Se adaugă apoi fot felul de „prime", „galante",2 pentru ca să fie „nilcoşe".3 „Are ochi, are bâtă şi on corbaciu, cu care o trage în joc." Cu turca umblă de obiceiu şase persoane: „Unul care e turcă, unul bate duba, unu „cimpoieş" care „zîce", unu care poartă „coasa" 4 cu bani şi trei-patru care schimbă pe cel din turcă. Din „coasă" nu se pot scoate banii până n'o sparge." 5 Dintre obiceiurile de Crăciun cunoscute în alte părţi lipsesc în regiunea Vaşcăului colindatul cu sieaua, vifleimul, pluguşorul 0 şi sorcova. Cât priveşte piesa „Irozii" ea a fost introdusă în timpul din urmă şi se întâlneşte destul de des. Alături de Irozi întâlnim însă o altă piesă populară, se pare importată şi ea, dar într'o epocă mai veche, numită „cu pomul", sau „cu pomnişoru". Această piesă, după cât ştim, are o frecvenţă mult mai redusă în alte regiuni, întâlnindu-se abia în judeţele Alba şi Hunedoara. în schimb în regiunea Vaşcăului şi a Beiuşului se întâlneşte în toate satele, jucându-se fie de trupele locale instruite de învăţători, fie mai ales de trupe de meseriaşi dela Beiuş. în jurul' Vaşcăului piesa e jucată adesea de trupe ambulante formate din ţrgani dela Băiţa, încât obiceiului i se spune în mod ironic şi „Dumnezeu dela Băiţa". Piesa „cu pomul" are ca subiect greşeala lui Adam şi alungarea lui din raiu. Personajele sunt, de obiceiu, în număr de şase: 1. Dumnezeu, reprezentat printr'un bătrân cu o barbă mare; 2. Adam; 3. Eva; 4. îngerul; 5. Dracul, cu faţa vopsită negru, cu haine negre şi strâmte, cu coadă, coif şi cu două coarne; 6. Unul sau doi păstori. Un păstor poartă pe cap pomul cu mere. 7 I Cf. Frâncu-Candrea, Op. cit,, p. 142—145. prime şi galante = panglici şi şnururi, 3 nilcoşe = frumoasă, mândră. II coasa — casa de bani. 5 Câmp, Irimie Moş, 68 ani. 0 Colinda pluguşorului întâlnită în regiune serveşte ca simplă urare şi încheiere in acelaşi timp la repertoriul de colinde. Să fi existat mai de mult obiceiul şi în această regiune, în unele părfi pronunfat agricolă sau a fost importată numai colinda? 7 Piesa a fost culeasă din Beiuş prin 1919—1920 dela „nenea Augustin Popovici", de către preotul Roşu, care a publicat-o în broşura „Colinzi" din Bibi. „Semănătorul" 56 OH, pavelescu Terminându-se ciclul sărbătorilor Crăciunului cu bogate şi variate obiceiuri, urmează restul sărbătorilor de peste an, însoţite şi ele de diverse credinţe şi datini. Astfel, în ajun de „Apăbotează", când umblă popa cu crucea, fetele nu mănâncă nimica în ziua aceea. Fata care vrea să se mărite, pune o „brâncă de tenchiu su poheavă să treacă popa peste el, Pune su poheavă şi mărgele, la din creanga busuiocului şi-l pune şara la cap. Face pogace din fărină de grâu, ia fărină câtă ţîi în brâncă, o bagă în gură şi o scoate şi o pune cu busuiocu su perină. Să-nvisă cu cine să mărită" (Câmp), In ziua de „Apăbotează" sunt ameninţaţi pomii ca să facă rod. Să răsteşte cu săcurea cătă pomi, să facă poame: „Faci prune, o te taiu? Faci prune, o te taiu?" (Câmp), La „Sânfoader" 1 să taie păru dintră coarne dela boi, să fie sănătoşi. Dela vaci nu, că nu umblă după boi, nu iq ghiţăi. Fetele se spală pe cap, fac leşie şi bagă frunză de salcă să crească păru" (Călugări), „Sântoader să fîne de marhă. Să rotunjeşte păru la fete şi la vaci. Fetele se spală pe cap şi zic: Sântoadere, Sântoadere, Crească chica fetelor, Ca şi coama iepelor! (Câmp). „La Sântoader taie, să tunde din coarne. Taie din coadă, dela vacă, să înfrăţesc mai fain. Fetele-ş spală păru cu floare de corn, să crească păru" (Criştiorul-de-Sus). „La Sfinţi, îi capu primăverii,2 de-atuncia se-ncepe brazda plugului, dacă poate pleca. Dacă-i sărin, iasă ursu afară din bârlog şi îşi vede umbra lui şi atunci să întoarce iar înapoi, că mai este iarna cea mică." „La Patruzăci-de-sfinţ ia un clopot, un „pirgăuaş", să duce de-a roata, înconjură de trei ori casa, „zângăleşte" cu clopofu şi zîce: „Ieşit, şerchi şi broaşte şi vă du-ceţ în codrii muţ şi tuţ" (vezi şi textele 115, 165—167). „Să aprinde focu pe deal 3 şi dacă să trage fumu cătră Bănat, acolo-i binele, dacă mere cătă Orade, atunci îi rău" (Câmp). Referitor la sărbătorile din ciclul Paştilor\am putut nota următoarele obiceiuri şi credinţe: La „Neazîpăreasa" se lucrează numai o jumătate de zi, dela Arad (Nr. 22—1925). Un studiu amănunţit asupra acestui obiceiu va publica în curând d-l Ion Muşlea, 1 Sărbători ca Haralampie, Sâmpietru de iarnă, Cercovii de iarnă, Trei Ierarhi, Filipii de iarnă, întâmpinarea Domnului, sf. Vasile, etc, sau nu sunt ţinute, nefiind cunoscute, sau nu este legat de ele niciun obiceiu. 2 „Dragobetele", cap de primăvară, nu e cunoscut. ■1 Obiceiuri similare la lăsatul Secului, Alexii, Sf, Gheorghe, Sâmedru, etc, nu există. CERCETĂRI FOLKLORICE lN JUD. BIHOR 57 înainte sau după masă. în Lunea Paştilor se face petrecere cu „hid'ed'e". Se crede apoi că „cine moare în Joi-mare, când să deschide ceru 1 să duce în raiu". în ziua de Paşti, la Dumineca Tomii şi la Rusalii, feciorii obişnuesc să tragă clopotele dela biserică.2 „Mai de mult erau şi un fel de treascuri". „Tot la RusaliTiasă popa la hotar. La Ispas să satură calu un ciaş" (Câmp). „La Sângiorz să pune dimineaţa frunză verde di salcă pi la poet, să sporească iorsagu ia poet ca sălciile. Pune „rugi" pentru bosorcaie şi strîge"^ (Călugări). în dimineaţa de Sângiorz, aducem frunză de fag verde în casă şi o punem bine. Cu e ne tămăduim cân să face ceva „gance". La „Sân-jiorzul vacilor" (22 Aprilie) punem la şuştar rug şi-pene de pe câmp. Atunci se face „improrătoarea", adică stropirea vacilor cu penele. Tot până la Sângiorz să culege „rostopască, aiuşul (aiu sălbatec) şi hodolean" pentru busorcăi, să nu poată mânca iorsagu". Aceste buruieni se dau vitelor amestecate cu sare şi „cheatră pucioasă". în ziua de Sângiorz „să udă" fetele.3 De sigur că, în vremurile mai vechi, grija principală a locuitorilor era la Sfântul Gheorghe, păzitul „manei", pentru a nu fi luată de bosorcăi sau strige în noaptea de Sângiorz.4 Se pare că din această credinţă, altădată foarte puternică, s'a păstrat, ca o reminiscenţă, obiceiul unei strigări peste sat, în care se face aluzie la luarea manei, dar astăzi, având un caracter cu totul distractiv. Astfel „în trîi sări înainte de Sânjiorz" (Câmp) sau „la Sânjiorzul marhălor" (Criştiorul-de-Sus), „ies pruncii sau boerii şi strigă de pe dealuri, „în râs": — Auli, Pauli! 5 — Ce ţ-î ţîie, Pauli? — Mă mâncară bosorcăile! 6 , ■ — Care din ele? — Eva şi cu Pavăl. — Da ce cerură dela tine? — Mana vacilor! — Dă-i în p . . . dracilor! — Mana oilor! — Dă-i în p . . . nevoilor!7 I Credinţa despre deschiderea cerului in noaptea de Anul Nou nu e cunoscută. '-' Semnificaţia acestui obiceiu nu se mai păstrează. Probabil însă că era aceeaşi pe care o are obiceiul în Bucovina: „Ca să se facă mai bune roadele pământului". Cf, A. G o r o v e i, Credinţi şi superstiţii ale poporului român. Bucureşti, 1915, p. 22 şi 289. 3 Vezi şi Frâncu-Candrea, Op. cit., p. 199. " Focul viu nu se cunoaşte, ca obiceiu la Sf. Gheorghe. 5 Sau: Aule, Paule (Criştiorul-de-Sus). II Sau: strîgele (Criştiorul-de-Sus), ' Câmp, Savetă Moş, 58 ani. Obiceiul se găseşte şi în regiunea Hălmagiului, după cum dovedeşte o aluzie a lui T. Mager din Universul, An. 59, 1942, Nr. 186 (11 VII), p. 6. 58 GH. PAVELESCU Obiceiul de a aduce verdeaţă la casă se continuă şi la Arminden şi la Sânziene. „La Irimie" (Arminden) aducem frunză verde. Cân o răstinit Jidovii pe Isus, o pus arminden". „La Irimie să aduce un „păhuieş" de fag, o crenguţă aclş. îl ţii până coci pită mai întâi, atunci faci focu cu armin-denu." Şi când bagi pită în cuptoriu, împlânt în pită „sporiş", să crească pita." 1 . „La Sânziene punem pene pe casă şi la măiefori, facem cunună de sânziene şi o zvârlim pe casă, pentru făt omu din casă" (Câmp). Astăzi însă nu i se mai dă nicio semnificaţie acestui obiceiu. în ceea ce priveşte sărbătorile mai mici din timpul anului, dar „răle de lucru" pentru vite, atât de numeroase în unele regiuni ale ţării, constatăm, că în jurul Vaşcăului numărul lor e foarte redus. Această nerespectare a sărbătorilor mărunte este justificată de cei mai mulţi prin schimbarea calendarului. „Noi am avut sărbători legate, alea a fost oprite de lucru, dar ne-o strămutat după Unguri. Amu nu mai ştim cân-u-s sărbătorile şi toate ne moare iorsagurile" (Câmp). O altă justificare au adus-o în ultimii doi ani concentrările în masă ale populaţiei. Totuşi, unele sărbători şi-au păstrat prestigiul până astăzi. Astfel, la „Vâr-tolomeie" se crede că „mejrge] cucu dela noi, de nu s'aude până alt an, Tot atunci se rupe rădăcina pă copt". „Sântilie să ţîne pentru tunet. Dacă-i face o căpiţă de fân astăzi, nu ştiu dacă o mai ai o nu, mâne. Până la Sântilie să nu „bătuceşti" merele, că le bate cheatra," „Foca tot pentru ţarini, să nu vie buholturii, d-estea mari. Foca iară-i cu „pricazuri" pentru trăsnit." „Precupul şi acela-i mănios. Dacă-i lucra azi, te trăzneşte. Marină, Măci-nica, Palia, Pamfilimonul, Tăierea, Obreja, pentru că să obrăzăsc bucatele, toate le fin" (Câmp). „La Ziua Crucii luăm tot felu de poame: prune, porodică, curcobătă sau ludaie, scâltăvete, flori, cimbru —, îs bune pentru bube, mai ales pentru zgaibă." „La Vinerea Mare să bagă berbecii în oi." „La Sâmiedru de iarnă să schimbă anu. Sântilie dă cheile la Sumedru să poarte iarna până la Sânjiorz." Sfântul Andrei este ziua lupilor. 2„lndreiu rău de lupchi, mancă iorsagu. Nu lucrăm la lână. Cheptenii de lână îi încleaştă şi-i pune în pod, până la 1 Un obiceiu asemănător se găseşte şi în judeţul Dolj şi probabil şi în alte regiuni. Cf. G o r o v e i, Credinţi şi superstiţii ale poporului român. Bucureşti, 1915, p. 141 şi 256: „Când se macină grâu de ăl nou, se fac doi colaci. Se leagă cu un fir de aţă roşu de ciutură, mai adăugând şi sporiş (o plantă), fiind credinţa ca să se sporească grâul. Se scufundă ciutura în fântână, se scoate afară, se frâng colacii şi se dau la copii." 2 Cf. şi T. P a m f i I e, Sărbătorile de toamnă la Români. Bucureşti, 1914, p, 135, CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 59 Apăbotează, până să desleagă luminile.1 La Apăbotează iei o lumină, o legi cu pânză albă şi cu primă roşie, o pui de-asupra meşii, după icoană ş-o Ieşi trîi zile, din ajun până la Sântion. După aceea o deslegi şi atunci pof să lucrezi" (Câmp). La naştere.2 Ca pretutindeni, femeea însărcinată, „groasă", trebue să respecte anumite restricţiuni. „Să nu să uite cătă fieşte ce-i prost, numa dacă să uită să-ş aducă aminte că aiesta îi prost. Să nu dea cu chicioru în câne şi mâţă, că face pruncu cu păr pe spate (Câmp),3 în comuna Fanată se observă chiar mai multe restricţii: „Să nu sufle în cuptor, că capătă suspin. Să nu se uite, să nu să mere, că face copilul aşş. Dacă cineva zvârle cu o cireaşă, în o femee groasă, o o loveşte cu o pană, rămâne la copil o cireaşă, un sămn, o pană. Muerea trebue să zică atunci: „Doamne, nu mă lăsa să nasc cu sămnele alea!" Când vede ceva urît, zice: „Doi sântem, doi vid'em, nicio gance să nu avem!" Când o femee groasă o vedea ceva şi i ruşine să ceară, pune mâna susuoară şi miroasă şi-ş aduce aminte să nu păţască ceva" (Fânaţă). Referitor la cunoaşterea sexului noului născut, înainte de naştere, se crede că acel care „mişcă pe su poale îi fată, dacă de-asupra îi băiat". Pentru ca o femeie să nască mai uşor „să ia lopata delà cuptor, o pune jos şi mătura şi rade de pe colţurile meşii răzătură de aluat". Trece peste lopată şi zice; „Atât să mă ţîie durerile, cât stă pita pe lopata/' Sau trece apă prin ciur deasupra şi zîce: „Atât să mă ţîie durerile cât ţîne apa în ciur!" Altele fac „feredee", apă cu flori de fân. încălzeşte chetrile albe din vale şi „ciorosclanu", fierul plugului, îl pune în apă şi face aburi". în acest timp „bărbatu să duce la crişmă. Sau un bărbat credincios i<ş o carte şi să roagă pentru uşurarea ei. Citeşte „Visul Maicii Domnului şi „Paraclisul" (Fânaţă). în comuna Câmp şi satele învecinate este obiceiul ca femeia, pentru uşurarea naşterii, să bea apă de pe „săjată din trăşnic" şi atunci de loc naşte. „Can trăsneşte, să bagă în pământ o săjată şi stă şapte ani şi iară iasă afară. 1 Filipii nu se |in şi nu se cunoaşte legatul foarfecilor. 2 Informatori: Câmp: Savefă Moş, 58 ani; Fânaţă: Iustină Cioară, 35 ani; Măguiă: Mărie Nistor, 65 ani. 3 Cf. şi S. fi, Marian, Naşterea la Români. Bucureşti, 1892, p. 17. i „Săgeata de trăsnet" se cunoaşte şi în alte părţi ale fării. Cf. G. F. C i a u ş a n u, Superstiţiile poporului român In asemănare cu cele ale altor popoare, Bucureşti, 1914, P 71—72. E cunoscută chiar şi la alte popoare. Cf. Fr. K r a u s s, Volksglaube und religiöser Brauch der Süd-Staven, Münster, 1890, p. 11, şi A. W u t f k e, Geschichte des deutschen Volksabergfaubens der Gegenwart. Berlin, 1869, p. 88. S. R e i n a c h spune că „cerauniile" (pietre de trăsnet) se găsesc în Laponia, Siberia, Tonchin, lava, Birma-nia, Congo, Madagascar, etc., fiind legate de ele cam aceleaşi credinţe magice. Cf. J. D é c h e I e 11 e, Manuel d'Archéologie préhistorique celtique et gallo-romaine. Paris, Tome I, 1910, p. 10. — La Slavii de sud se crede să săgeata intră nouă stânjeni :n GH. PAVELESCU 60 Se crede că „pruncii", 1 care se nasc vinerea păţesc multe, iar cei de lunia sunt lunatici, De asemenea cei care se nasc cu „peliţă" pe cap se fac strigoi, de aceea când le rupe „preveşteala", îl strigă să fie norocos pe ceva, de obiceiu pe animale sălbatice. 2 „Pentru pruncii morţ nebotezaţ îi păcat la şapte căsî în jos şi la şapte în sus, Ei se fac vârcolaci şi plâng la praznice" (Fânaţă). în prima scaldă se pune un ban de argint, „să fie norocos". Scalda întâia se „ţîpă" în loc curat, să nu se facă bube pe prunc (Câmp). „Buricul îl taie moaşa, îl pune într'o oală şi-l îngroapă unde-o stat bă-ietu". Urmează apoi „înfăşieful". Fâşiile le face femeea aceea care are băiet. Culorile nu joacă niciun rol, Leagănul se poate face din orice lemn şi se aruncă pe foc, când se strică. Pruncul po-afe fi scăldat în fiecare zi de trei ori, afară de Vineri, care „îi rea de bube, pentru opărit" (Câmp). Dacă trece de şase-şapfe ani, nu-l mai scaldă nimeni. Despre „ursîtori" numai au „auzît că sânt". Pentru aşteptarea lor nu se face însă nicio pregătire. Amintirea lor se păstrează totuşi în câteva povestiri (vezi textele 209—210). Botezul se face la şapte-opt zile, „care-i copilu vrenic, care-i slab de tot şi te temi că nu ajunge până la botez", se face la trei zile. Copilul îl duce la biserică moaşa şi-l aduce acasă nănaşe-sa. La biserică mai merge tata, sau o bunică, rudă, etc. Nănaşa îi dă „jolj" pentru faşă şi dacă moare, îi face cămaşă din el pentru îngropare, „veşmântul pe cea lume". „Nănaşii sânt cei dela cununie, care ţîne luminile la părinţ, ăia ţîne şi copii în braţă." In ceea ce priveşte raporturile dintre nănaş şi fin, se crede că ei „sânt ca rude" (Câmp).3 Când se întorc dela botez pruncul este pus pe masă „să fie cinstit ca masa şi căpătătoriu". Cei de acasă pregătesc un mic ospăţ: „Fierbe ghi-nars şi frige carne, care are.1" „Până la şasă săptămâni femeea nu poate me la biserică, 4 la şasă săptămâni mere să se „deslege". Moaşa se des-leagă la botez, îi face „molivă" la uşe" (Câmp), Numele noului născut se alege de acasă, de către părinţi. Sunt frec- pământ şi iese după nouă ani. La Germani numărul este redus la şapte, la fel ca în credinţa românească din jurul Vaşcăului. „Săjata de\ trăşnic" văzută de noi în comuna Câmp are forma unei sfere, cu diamefrul circa 2 'cm., asemănătoare unui cristal de sticlă, de culoare albastru deschis. 1 1 Terminologia este: prunc, fecior, fafă; copil însemnează nelegitim. - Cf. şi Ion M u ş I e a, Cercetări lolklorice in Ţara Oaşului. Anuarul Arhivei de Folk-lor, I, 1932, p, 150. 3 Obiceiul „răscumpărării" nu se cunoaşte. Cf. M a r i a n, Naşterea !a Români, p. 291 şi Ion M u ş I e a, Op. cit., p. 151. 1 „La fântână me". CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 61 vente, pe lângă numele obişnuite şi în alte regiuni, următoarele: Alexandru, Barbură, Docă, Gretă, Rafilă, Raveică, Sanda, Tudosie, Vuţă, etc. Se cunoaşte şi obiceiul ca, atunci când copilul e bolnav tare, „dacă are ceva fel de boală", să fie scos pe fereastră şi să-i schimbe numele. Pentru apărarea pruncilor de duhuri necurate, se pune în leagăn: tămâie, cuţit, pâne, sare, aiu, carte de visuri şi Visul Maicii Sfinte. De asemenea, dacă cineva", un străin, bea apă din casă, trebue să stea jos, să şadă puţin, să nu fure somnul copiilor. Cine intră în casă „şi să-ndură", cinsteşte copilul cu bani. In timpul cât „îi dai ţâţă, dacă să bagă cineva în casă, să şadă jos, ca să nu ducă ţâţa" dela femeie (Câmp). Laptele, „ţâţa", îi bun „dacă este cineva cu bube, spurc, şi face cu ţâţa dela femee balmoşel, cu făină de grâu şi pune pe bubă să coacă mai iute". „Dacă-i cutare copil cu suspin, să-i dee apă din pumni, dela un copil gemen şi dacă-l doare spatele pe cineva, să-l calce pe spate, că-i trece" (Fânaţă). Când se uită copilul înapoi, printre picioare, se spune: „Coată fu, că să uită copilu tău după altu acu" (Câmp). Când copilul face primii paşi, moaşa „îi taie paşii", „taie-nentea lui". Când plânge, îl ameninţă: „Coada mâţîi!" Despre venirea pe lume, copiilor li se spune că „i-o cumpărat dela Cou", i-o adus fată-so dela Oradea, i-o cumpărat dela „pogăcere". La înţărcat, mama se leagă şi-şi pune o perie la sân, să-l înţăpe, şi când copilul vrea să sugă zice: „Io te papă pepe (peria), o doare pe mamă". Se înplântă şi un ac, „să meargă ţâţa înapoi" (Fânaţă). Cântecele de leagăn nu se obişnuesc şi în general alintările materne sunt rare. „Cântă care are coraje, care nu, zîc: „Culcă-te, mânce-te moartea să te mance, o ce-ţ trăbă!" (Fânaţă). Copilăria dobândeşte o amploare folklorică abia dela vârsta de pafru-cinci ani în sus, când se desfăşoară în plină libertate la păscutul vitelor şi e scutită de grijile de mai târziu. Folklorul specific al acestei vârste sunt jocurile, versurile recitative şi frânturile de limbă, poreclele şi ghiciforile, iar uneori şi „horile". La vârsta mai înaintată, era obiceiul mai demult, acum e aproape părăsit, ca feciorii să se prindă „fârtaţ" şi fetele „surate",1 dădeau brânca şi beau vinars unul dela altul, cât pofteau!" (Măgură). La nuntă. 2 în general, fetele şi feciorii nu se căsătoresc la o vârstă prea timpurie. Mai demult, feciorul trebuia să aibă 24 de ani şi fata cel puţin 16. Iar în ceea ce priveşte gradul de înrudire: „să luau numai dela veri a doilea încolo" (Călugări). Azi însă aceste regiile nu mai sunt respectate întotdeauna. 1 Cf. şi Frâncu-Cancfrea, Op. cit., p, 126—127. 2 Informatori: Călugări: Ion Mătiufă, 80 ani; Poiana Vaşcăului: Vasîle Ţirlfia, 57 ani; Câmp: Marină Moş, 20 ani; Fânaţă: Iustină Cioară, 35 ani. 62 GH. PAVELESCU Pefiiul 1 se face de către „tata feciorului cu cumătru-so, la tata fetii, acar în ce zî, să cam duc duminecă sara". întrând în casă, lucrurile se petrec în felul următor: „Atunci cari ne-am băgat acolo am zîs: „Sară bună!" Atunci iei or zîs: „Şed'ef, hod'ihiţ pă scaon!" Noi şedem. Atunci o grăit cumătru: „Cumetre, noi am venit să dai pe Floare după hinu neu." Acesta răspunde: „D-apă, nu ştiu ce să fac cu voi, că nu facem nimica până întreb şi ieu neamurile meje." Dacă nu e vorba de un refuz din capul locului, mai adaogă: „Apu, nu mă feresc de voi, că sânfeţ oameni de omenie. Ş-apoi v-oi frimeje voarbă că poate c-om face, dacă ne-o ajuta Dumnezeu!" Atunci ne-o trimes vorbă şi-am mers de-am „dat brânca". La darea brâncii, cumătru merge cu „două litre de yinars de prune" şi cinsteşte cu socrul mic. în timp ce cumătrul discută cu tatăl fetii, fata „nu stă cu iei de faţă, pleacă în vecini". Când fata este din alt sat, deci e mai puţin cunoscută, e chemată şi ea în casă, „ca să o vadă". Dacă familiile nu se cunosc destul de bine, atunci îşi fac vizite: 2 „Să ghii până la mine, să-m vezi starea şi pruncu," După „darea brâncii" urmează „credinţa". Pentru aceasta se cheamă în-tr'o seară neamurile toate şi fac o petrecere ca şi nunta. -Nunta adevărată se poate amâna chiar şi jumătate an, după „credinţă". Timpul reglementar este de 15 zile, până le „ies cărţile", adică timpul necesar afişajului public la primărie, pentru dovedirea eventualei înrudiri între logodnici. Nu rar se întâmplă ca mireasa să treacă la mire chiar după „credinţă", nemaiaşteptând nunta. Ion Mătiuţă, de 80 ani, din Călugări, mărturiseşte că, la credinţă a spus: „Acar cununat, acar nu, eu tot o iau!" şi-a luat-o acasă. 3 La credinţă, fata „bagă într'o cârpă un inel şi atare coroană, Fecioru o băgat un florint şi iar un inel, ş-apă atunci când o făcut nunta iar le-o schimbat, „o împărţit credinţa". Dacă survin neînţelegeri, „oarecum s'o aflat ceva minciuni, o abzîs unu de altu, o stricat credinţa". în privinţa zestrei, se spune că „mai demult n'o cerut nime zestre, nu-ma fata, încolo nimic". „Amu cer zestre. Dacă-s ieu om gazdă, nu cere nimic zestre, că ştie că-i dau." în ultimul timp s'a întâmplat însă de multe ori ca pe motivul zestrei să se strice „credinţa". 1 Vezi şi V. Sala, Datinile poporului român la\nuntă in părţile Beiuşului şi Vaşcău-lui şi descântecul de mărit. (Bibi. Beiuşului, Nr. 2.) ^Beiuş, Tip. Doina, 1937, 61 p. Publicate prima dată în Familia, An. 1896—1897,'. Reproduse aproape identic şi de A. Tripon, A4onografia Almanah a Crişanei, p. 156—166. 2 Cf. E. Se vas tos, Nunta la Români. Bucureşti, 1889, p. 49—51 („Călătorii" sau „cercătorii") şi S. FI. Marian, Nunta la Români. Bucureşti, 1890, p.,130—134. 3 în Pravila lui Matei Basarab se spune: „Şi arvunele sunt asemenea nuntelor ce vor să fie şi se cheamă acea logodnă şi cea făgăduială ca o nuntă deplin." Îndreptarea legii, 1652, glava 172. cercetâri folklorice în jud. bihor 63 Nunta propriu zisă se face, de obiceiu, toamna şi vara. Probabil e mai mult timp liber şi oamenii sunt mai mult pe acasă. De asemenea bogăţia toamnei e mai prielnică pregătirii unor petreceri destul de costisitoare. Aceste petreceri ţineau, în timpurile bune, de dumineca până miercurea dimineaţa. Mai întâi să aleg. „cumetrii", adică nănaşii, şe aleg de cătră tata feciorului, de obiceiu dintre cunoscuţi şi prieteni. Formula e simplă: „Mă, Ioane, mă, ştii ce mă rog de. tine, să mei să fii cumătru la pruncu mheu!" Acesta răspunde: „Apă, măr[g] la dumneata!" „Chemători" se aleg doi prunci, dintre prietenii mirelui. „Iau o uiagă cu ghinars şi pleacă, unu pe un şer, ălălalt pe altu." Intrând în casă spune: „Bună zua, te pofteşte (cutare) la nuntă!" Scoate apoi uiaga şi-i dă să bea. „Cine a băut din uiagă, acela mere", adică primeşte invitaţia. Chematul se face dumineca, chiar în ziua nunţii, în timp ce sunt oamenii la biserică. Timpul dela invitaţie până la nuntă fiind abia de câteva ore, ei „cam ştiu dinainte", care vor fi chemaţi, pentru a se pregăti din vreme. Cununia se face după ce ies oamenii, din biserică. în timpul cununiei în biserică stau „numa oamenii lor", adică rudele şi prietenii. în timpul ceremonialului religios, cumătru „îi leagă pe miri de brânci cu un ştergar şi le pune la fiecare câte o lumină pe umăr şi să învârt de trei ori pe după masă". Tot atunci mirii îşi „schimbă" sau „îş împart credinţa". De sigur că vor fi existat, ca şi in alte părţi, diferite practici magice, observate cu discreţie în timpul cununiei,1 nouă nu ne-au fost însă comunicate. Singura menţiune în acest sens e că „să cam păzăsc să să întâlnească două steaguri laolaltă". După ieşirea din biserică, după cununie, fiecare merge unde este chemat. Oamenii mirelui se strâng la „mire}", unde fac „steagu" şi ai miresei la mireasă. Steagul se face din „o cârpă albă şi două roşii şi un zurgălău". Mirele cu oamenii săi şi cu steagul se duce duminecă seara la casa miresei. Aci, la intrare, dau: „Sara bună!" Apoi urmează un dialog între cumetri sau între doi oameni mai buni de gură: — Să ne dai sălaş! — Nu vă dau sălaş, că mai avem oameni, nu avem loc. Că sântem mulţ! — Dacă-on hi oameni de omenie om, închepe toţ! Atunci le deschide uşa. Apoi cumătru mare zice: „Noi am mai cere, că am hi avut un târg (cutare cu cutare), să vedem că stă-le târgu pe loc, o ba?" Atunci îi cheamă pe „cuscrii", adică pe socri: — „Stă-vă târgu la olaltă?" — „Stă!" — „Atunci daţ brânca laolaltă!" Dau încă odată brânca 2 în Poiana Vaşcăului tatăl miresei şi cumătrul întreabă pe celălalt cumătru: 1 Cf. V. S a I a, Op. cit., p. 19. - Toate informaţiile de până aici au fosf date de Ion Mătiuţă, 80 ani, din Călugări. 64 gh. pavelescu ce caută şi după cine? El răspunde: „Sântem 99, ne mai trebue unu să fim suta. Am înţăles că ar fi aici la dumneavoastră." Aduce pe mire şi zice că el are „păşuş" pe cine coată.1 S'alină fiecare la locul lui la masă. Oamenii mirelui stau după masă, ai miresei se mută în ceia cameră. Şi întreabă partea mirelui: „Sântem 99 şi ne mai trebue unu să fie suta!" Bagă cu-mătru o slugă, să-i aducă „mhireasa la mnireţ". Mai întâiu îi aduce o babă bătrână şi numai în urmă mireasa (Poiana Vaşcăului). După ce se aduce mireasa, „cumătru face cruce cu batista dela credinţă pe spate la fiecare şi zice: Logodeşte-să robul lui Dzău cu roaba lui Dzău". în acest timp „mriireţu" o calcă pe mhireasa" pe picior. Zic apoi „Tatăl nost" şi „prind a be şi prind a juca" (Câmp). Jocul sau „danţul" se încinge însoţit, bineînţeles, de cântecul ceterei, numită „hid'ed'eVşi a nedespărţitelor „hore" sau chiuituri.8 în aceste hore-, alături de teme obişnuite la orice dans, se aud din când în când aluzii la adresa miresei, mirelui sau soacrei.3 Altele însă sunt lipsite de duhul satiric, vizând mai de grabă anumite apetituri conjugale, ca în următoarele două exemple: Frunză verde de cireş, Dulce-i gura la mireţ; Frunză verde de cireaşă, Da-i mai dulce la mireasă. Sau: O săraca mhireasa, Oare inde s-a culca: O pa rudă ca ghina, O afară, o-n cămară, Da la noapte-n pat afară.4 Petrecerea la mireasă durează cam două-trei ceasuri. îp acest timp, se serveşte şi mâncare, compusă de obiceiu, din „crumpene, carne de oaie şi curechiu" şi, natural, vinul şi „ghinarsul de prune" (Călugări)... Pregătindu-se de plecare la casa mirejui, se aleg din ambele părţi câte doi „portarăi", care întreţin următorul dialog:5 1 Discujia poate dura şi două ceasuri, „după cum e de procopsit svornicul". Cf. V. Sala, Op. cit., p. 21. \ 2 Pentru partea muzicală a dansurilor din juru! Vaşcăului, vezi B a r 16 k, Op. cit., p. 287, 294—295, 299, 308—310, 317—318, 322-4323, 328—339, culese mai ales din Câmp. 3 Vezi V. Sala, Op, cit., p. 22—24, şi Hore. bihorene (Bibi. Vaşcăului Nr. 16), p 6—8, precum şi Familia (1896), p. 56: „Hora miresei", hore din Săbolciu (Bihor), publicate de Avram luga. 4 Câmp, Marină Moş, 20 ani. ' 5 Acest dialog se numeşte în jurul Beiuşului „Nevesteasca", iar pe apa Băiţei: „Cântecul lăcăţii". Cf. V, Sala, Datinele . . , fa nuntă, p, 26—31. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 65 (Portarăii fetii:) „Ce-aveţ voi cu noi, de ne zăbovit în ast cap de scară? Mire 1 dela masă de-aici nu-i eşi, până nu-i gîci: ce soi hi-ai mânat, sol întâia sol? (Portarăii feciorului:) Portare de port, lăsat poarta jos, că poarta-i a voastră, -— dobânda-i a noastră. Noi sol v'am trimes, pe drag Domn din cer. — Mire dela masă, ce sol h-ai mânat, sol de-a doia sol? — Sol a doia sol, v'am mânat pe socru mare. — Ce sol n-ai trimăs, sol a trîia sol? — Sol, a trîia sol, v'am trimăs pe cumăfru mare cu finii dumisale. ■—■ Mire dela masă, de-aici nu-i ieşi, până nu-i gîci: Ce munt'e-i mai mare munt'e peste munfe? — Munfe peste munfe este muşinoiu. — Ce umbră-i mai mare? — Umbra stogului. — Dacă-i rându-aşe: Frunză de lobodă Calea vi-i slobodă! (Călugări). In comuna Poiana Vaşcăului se obişnueşte ca la plecarea mirelui cu mireasa să se încuie poarta. Şi atunci urmează, între cumătrul. fetei şi al feciorului, un dialog apropiat de cel de mai sus: — Ce-aveţ voi cu noi, de ne-aţ încuiat în casă, la masă? — Mirel dela masă, nu te lăuda, că noi te-om întreba: ce sol ai avut, sol întâia sol? — Pă cumătru mare şi cu finii dumisale! — Ce sol ai avut. sol a doua oară? — Pe drag Domn din ceri! — Ce umbră-i mai mare peste toate umbrele? — Umbra nucului ş-a stogului. — Dacă-i treaba-aşa Şi noi te cinstim C-un veşmânt frumos, Pleacă sănătos! (Poiana). 1 In ceea ce priveşte muzica după care se cântă „cântecele miresei", vezi Bartok Op. cit., p, 186—189, care publică cinci cântece, dintre care trei din Sălişte, Lehecen şi Vaşcău. 66 OH. PAVELESCU După acest ritual,1 nuntaşii mirelui pleacă la „mireţ". E obiceiul ca la Intrarea în casa mirelui să-i stropească pe mire şi pe mireasă şi pe ceilalţi cu apă, „să le meargă bine" (Poiana). Sau să le bage „chicioarele la amândoi în jug de boi, să tragă unii la alţii" (Câmp). De asemenea, pentru noroc în căsnicie, se aruncă un ban de argint în patul nupţial, Se începe apoi şi aici jocul şi „după aceea la un dans două, o „învală" pe mireasă, o face din fată nevastă, îi face „conciu". „Conciul îl face cumătră, în timp ce o „învale",2 nuntaşii cântă „nevesteasca", din care un singur informator ne-a putut spune câteva versuri fragmentare: Răd'ită,3 pupită, mută-să, strămută-să: portul cel fetesc cu cel nevestesc. După ce se face conciul miresei, o duce la vale, o „adipă". Pentru aceasta se ia un colac, cu care se face cruce peste vale, apoi îl aruncă în apă. Feciorii sar după el şi-l prind.4 îl duc în casă şi-l rup mirii, trag de el; la care rămâne mai mult, „ăla îi mai credincios" (Călugări). Cam pe la patru ceasuri dimineaţa vin şi oamenii miresei, care se numesc „corintei", să vadă „cum s'or alinat" şi-i aduc şi hainele sau zestrea miresei. Cu această ocazie, „corinteii" o cinstesc cu haine şi cu bani. Oamenii miresei stau cam un ceas şi pleacă acasă. După ce pleacă aceştia, ai mirelui joacă mireasa 5 şi-i „plătesc"/' Astfel că mirelui „i se întoarce cheltuiala", la mireasă nu-i dă însă nimic din acest câştig, chiar în cazul unui eventual divorţ. La moarte şi înmonmântare.7 Dintre numeroasele prevestiri de moarte, se cunosc în regiunea cercetată următoarele: „Să -visează cu porcii, pom- 1 Vezi şi „cântarea miresei" şi „cântarea mirelui", culese din Leheceni de H e f c o u, Op. cit., p. 28—31, şi 65—67; precum şi „nevesteasca" şi „cântecul lăcăţii", la Sala, Op. cit., p. 26—38. 2 Sala, Op. cit., p. 43, spune că „învelitul" în jurul Beiuşului se tace sub un pom în grădină sau la cămară. 3 Rădită = „conciul ei". Poiana, Vasîle Ţîrlea, 57 ani. Cf. şi Sala, Op. cit., p. 40. „Răchită-n pupită, Bine-i stă'n vălită". E vorba poate de „coarnele" din lemn de răchită, care serveau de suport pentru găteala capului^ (Observafie făcută de d. T, Pa-pahagi). " Vezi şi Sala, Op. cit., p. 41, şi S. FI. Marian1, Op. cif., p. 691. 5 Pentru „jocul miresei", vezi melodia la B a r t 6 k, Op. cit., p. 293. 0 Sala, Op. cit., p. 51, spune că pentru jocul miresei se plăfeşte dela 40—100 lei. Pentru aceasta e jucată de 4—5 ori. Nuntaşii mai vin şi dimineaţa (sau vin soţiile lor) şi aduc doi colaci, dintre care unul îl primeşte înapoi, La Vaşcău nuntaşii primesc unul mai mic, numit „păşuş". ' Informatori: Călugări: Ileana Gufă, 57 ani; Fânafă: Iustină Cioară, 35 ani. CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 67 neşte masa, grinda" (Fânaţă). Sau: „Cân cântă ghina, cân te-nvisăzi că-ţ cade măselele, cân cântă „ţuica" (cucuvaia), cân joacă ochii, sau te-nvisez că-ţ pierzi clopu, atunci îţ moare cineva din neam" 1 (Călugări). Ca să nu se chinuiască bolnavul prea mult, se chiamă- şapte fete şi fac „mătănii".2 „Tătă fata face trîi „mafanii" (Călugări). în Fânaţă, „mataniile" le fac „cinci prunci şi fete, între ape unde să despart (sau să împreună) apele, sau la o ultoană şi zîce: „Doamne, tu-ş ajută, dacă o avea Petra zîle, Doamne dă-i sănătate, dacă n'o avş, Doamne, uşură-i sufletul" Când frece în agonie, i se pune muribundului, „lumină de ceară" în mână. „Dacă moare fără lumină, îi păcat la şepte numere". După ce bolnavul a murit, lumina se taie şi o face „cruce" şi o pune în mâna mortului pe piept. în această cruce se pune şi o jumătate de leu crepat pe prag cu toporul. Jumătatea care sare în casă, o pune în „grindă" şi care sare afară o pune în cruce (Călugări). îndată ce-a murit cineva în casă, se întoarce „coatătoarea" până a treia zi. De asemenea se închid ferestrele, „să nu între aer să-l înfoaie", să-l umfle, că negreşte". în timp ce mortu-i în casă, se crede că nu trebue să lucrezi nimic, că amorţesc manile (Fânaţă). Spălatul mortului îl fac străinii, de obiceiu oamenii săraci. Li se dă pentru aceasta două rânduri de haine sau bani (Fânaţă). Apa o „ţîpă" în loc ascuns, să nu calce oamenii şi marhăle pe ea. Uneltele cu care se face spălatul mortului nu se pun în sicriu (Călugări), Dacă se tem că mortul se va face strigoiu, ceea ce se cunoaşte după faţa Iui — „îi vesăl, rumen, roşcovan la faţă" —, i se taie păr din cap şi o bucată de pânză („din fachiol"), le pune bine. „Dacă-i bănat, să befe-geşte cineva din bănatu lui, îl afumă cu păr şi pânză" (Călugări şi Fânaţă). Atunci nu mai are putere să mai vie acasă. „Cân să ghisează cu morţ, atunci, dacă să afumă, nu mai ghisează". Pentru a apăra marhăle de strîgoi, „petrece sare pe su brâncă la mort şi acea sare o dă la marhă" (Călugări). Nu rar se întâmplă ca strigoilor să li se bată şi un cui de fier în piept (Fânaţă). în privinţa sufletului, se crede că este un „sufluş", „abur" (Fânaţă). în timpul celor trei zile cât stă mortul în casă, sufletul stă după „cotătoarea" întoarsă (Călugări). Sau se mai obişnueşte ca atunci când moare o femeie să se pună pe perete „două spăfoaie" şi o „cămeşe" şi la bărbat două „cămeşi" şi un „spăfoiu", să stea sufletul în ele. Când scoate mortul din casă, se iau hainele de pe perete (Călugări). Anunţarea morţii se face prin trasul clopotelor. La început se trage numai unul, care „dă de ştire", cu trei întreruperi, după aceea le trage în 1 Pregătiri pentru înmormântare, sau pomeni, în vieaţă fiind, nu se fac. - Cf. şi S. FI. Marian, Înmormântarea la Români. Bucuresci, 1892, p, 34—35. 5* 68 GH. PAVELESCU continuare pe toate. Clopotele se trag la fel, atât la copii cât şi la omul mare. După omul „gazdă", trag mai mult, „că plăteşte mai bine" (Fânaţă). Doliul se manifestă la bărbafi prin purtarea „capului, gol", timp de trei zile (Călugări, Fânaţă) sau chiar şase (Sălişte), iar femeile poartă negru, „zadie şi cârpă neagră". Doliul se poartă nurrfei de „cei din casă", nu şi de rude. Sicriul, „copârşeul" şi „crucea" se fac de un lemnar din sat. Groapa se sapă de oameni săraci. Pentru măsurarea gropii se întrebuinţează un „par", cu care se iau dimensiunile mortului şi care se „ţîpă" în groapă. în groapă se mai pune un ban. La copiii cei mici se mai pune o „bâtuţă" şi un leu crepat în două, leul dela botez. Groapa nu e bine s'o laşi singură noaptea, că „să bagă altu" (spirit) în locul celui mort şi „ăla umblă" pe lume (Fânaţă). Altfel sufletul călătoreşte numai până a treia zi (Fânaţă). Sau nu călătoreşte de loc, ci stă după „cotătoare" şi după hainele de pe perete (Călugări). Mortul se „pivideşte" (Călugări) două nopţi. La „privechiu" vin oameni de toate vârstele. Se joacă în mai multe feluri: „De-a fântâna, de-a mănuşa, de-a purecele, de-a peştele, de-a jaru" (vezi textele 154—161). La sfârşitul priveghiului, în special dimineaţa, când se văd zorile, „să cântă" neamurile după mort, „să vaită".1 Bocetele, „vaietele", sunt simple fraze improvizate, lipsite de cele mai multeori de valoare poetică. Sunt mai mult exprimarea amestecată cu plâns a unor situaţii material-sociale, create prin moartea respectivă. Impresionează totuşi prin elementarul exprimat în ele. lată un exemplu: „Anio, Mărî<= mş, scoală-te şi-ţ fă mâncare la prunci. Că de eri, de-alatăeri tot aşteptăm să te scoli, să-i îmbraci, să-i câştigi, că n'are cine" (Călugări). Aceste cuvinte par, mai de grabă, ale unei fiinţe lipsite de semnificaţia profundă a morţii, care se adresează mortului să se scoale. Alteori, aceeaşi idee este exprimată într'o qarecare formă poetică: Dragu meu şi soţu meu, Cine i-a îmbrăca Dragu meu şi stâlpu meu, Şi cine i-a câştiga Dragu meu, poganu meu, Pită să poată mânca? Dragu meu şi cinstea mea: şi natural, compătimirea trece ca un refren\ dela mort asupra acelora pe 1 Nu există bocitoare speciale. Termenul „bocet" nu se cunoaşte. Se întrebuinţează cel de „vaet". Cf. „Văietări după morţi", culese din Sabolciu (Bihor), de A. I g n a, publicate-în Familia (1896), p. 152. care i-a părăsit: Dragii mei, săracii mei, Dragii mei, orfanii mei! (Fânaţă.) CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 69 Dar chiar şi această simplicitate de gândire, care se mărgineşte la realitatea imediată, materialistă, la perpetuarea speciei, fenomenul morţii — copleşitor şi pentru cea mai simplă minte — poate să dea naştere la versuri, care exprimă alături de părerea de rău şi accente de revoltă faţă de moarte, sau de duioşie faţă de cei rămaşi: Bată-te focu pământ, Cât ai fost tu de flămând, Dar amu te-ai săturat Dacă pe Ion l-ai mâncat. Bată-te Dumnezău, moarte, Cum viniş tot cu apa Şi mâncaş pe Anuţa, De nu şezuş prin butuci Şi s'o Ieşi mamă la prunci, Doamne, bruma ce-o pchicat Şi himhica n'o stricat: Numa frunza din doi nuci Şi măicuţa dela prunci, Numai frunza din doi peri Şi măicuţa dintre ei. (Călugări.) Femeile se mai „vaită" şi în drum spre biserică, „atunci se vaită mai tare" (Sohodol) şi -chiar în timpul ultimei despărţiri, la coborîtul sicriului în groapă, când se pot auzi des versurile, ca un ultim strigăt de durere, dar şi de resemnare: Nu daţ cu pământu tare, Că-i tânăr Ion şi-l doare! S. FI. Marian aminteşte că în părţile Crişului Alb şi Negru, „în loc de-â boci pe cel mort, se caută un individ, care ştie bine zice din fluer şi acela apoi, aşezându-se la capul mortului, începe a zice dintr'un fluer ciobănesc câte o melodie foarte jalnică." 1 Noi n'am întâlnit acest obiceiu. In schimb Bartok publică o melodie de „vaet", cântată din cimpoiu şi culeasă din Câmp.2 Copârşeul cu mortul este scos din casă cu picioarele înainte, iar „neamurile ies de-a'ndăratele, să nu mai moară nime". Pe locul unde a stat copârşeul, „ţîpă boabe, o săcure şi hainele din părete. Mortul îl scoate în ocol, pe scaone şi aduce şi hainele pe copârşeu şi le dă la al de l-o spălat" (Călugări). „Scaonele pe care o stat mortul în casă, le „îmburdă". Strânge apoi „gozu" câtu-i în casă" (Fânaţă), în casă se mai deschid ferestrele, „să iasă mirosu" şi se întoarce oglinda. „Când slujeşte popa mai bine", se dau de „sufletu mortului" hainele şi marhăle, Pentru marhă se dă o „cleangă" de măr verde într'un colac cu lumină: „lacă-ţ dau o viţauă, o oaie!" „Ghini" nu se dau, căci se tem să treacă ghini pe sub copârşeu, că să face strigoiu" (Călugări). în schimb, la 1 S. FI. Marian, Înmormântarea la Român), p. 118, informafia este comunicată de „dl. învăţător loan Popovici" (din Beiuş?). 2 Bartok, Op. cit., p. 341. 70 GH. PAVELESCU Fânafă,1 se dă o găină la un „ciled" din casă: „răştie în cq lume înaintea mortului, face cărare". De asemenea se dă la un om sărac „un blid cu fărină şi o zdroabă d'i sare pe e", ca să lingă berbecele, când trece peste puntea iadului". „Dacă dai sare de pomană, nu te împunge ţapu pe lumea cealaltă". Se dă apoi „afă cât de lungă, să ai punte în lumea cealaltă." Tot în Fânaţă, se dă o lumină şi o „strîgeuă" de pită, când dai o junincă, sau altă marhă de sufletul mortului. Urmează apoi darurile la cei care au făcut diferite servicii. Oamenii care duc praporii primesc o lumină (Fânaţă). La cel care duce mortul cu carul, îi dai de mâncare şi băutură. La cine-o săpat groapa, îi dă „olcuţă" şi lumânare cu colaci (Călugări). După ce s'a terminat slujba prohodului şi împărţirea darurilor „de sufletul mortului", acesta e pus în car şi pornesc cu el spre „femet'eu". Când duc la groapă fete mari şi prunci mici, pun „pirgae" pe boi şi colaci în coarne (Fânaţă). în drum spre cimitir, preotul se opreşte odată la „rugă" şi a doua oară la biserică, unde iar face slujbă. Iarna îl bagă pe mort în biserică în timpul slujbei, vara nu-l bagă, „că miroasă". De acolo îl duc la groapă, (Călugări). Cimitirul e întotdeauna în jurul bisericii, în groapă se mai „ţîpă", pe lângă „păru" cu care a fost măsurat mortul şi un leu, să. plătească vamă.2 în cppârşeu se bagă un „ţov" (băţ) de lungimea mortului, dela brânca dreaptă până jos la tălpi, ca să se „proţo-pască" cân trece pe punte". De asemenea, se obişnueşte să se măsoare mortul cu o aţă, cu care se leagă apoi „grinda". în timp ce se astupă groapa, fiecare „dintre nărod ţîpă pământ după cap la cilezî", fără să observe ei, să uite mortu, să nu fot plângă după el (Călugări). La capul mortului, la mo>rmânt, se pune o cruce de lemn, atât la bărbaţi cât şi la femei, cu inscripţia numelui şi data decesului. Alături de cruce se mai pune uneori brad şi „ulfoană" şi pene (Fânaţă). Când se întorc acasă dela cimitir, se face „pomana". în satele din imediata apropiere a Vaşcăului: Câmp, Călugări, Criştior, etc, bărbaţii intră în casă, iar femeile rămân afară în ocol. începând însă dela Vărzari spre Fânaţă şi Măgură, atât bărbaţii cât şi femeile intră toţi în casă. Şi dacă nu încap foţi deodată, „îi bagă şi de şepte ori". La pomană se dă la fiecare om „ghinars şi câte doi colaci, apoi mâncare: carne, zamă de ghină şi cure-chiu". E de notat că servesc bărbaţii, nu femeile. Preotului i se face un „parastas" mare cât o pită (Fânaţă). După pomană, popa rămâne de face „feştanie" în casă. După ce îngroapă mortul, nu se mai dă nimic din casă până în ziua următoare (Fânaţă) sau până a treia zi (Călugări). 1 Aici se crede că „mâţa să nu treacă pe su copârşeu, că să face strigoiu". 2 Pe ochii mortului nu se pune „leu", ci pentru vamă serveşte numai jumătatea de leu din „cruce" şi leul din groapă. CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 71 La trei zile se tace „comandarea", sau „pune de a trîia zi". Cu această ocazie pregătirile pentru comandare ,nu mai privesc familia mortului, ci pe rudele lor. „Neamurile merg cu colac şi beutură de acasă." Familia mortului coace şi ea cinci chile de făină şi dă şi beutură. Vine şi popa şi slujeşte. Preotului i se mai plăteşte pentru aceasta douăzeci de lei (Fânaţă). După comandare, se lasă blidele pe masă, nu se ating de ele, să mănânce sufletul mortului (Fanată).1 Pomana se mai „pune" la şase săptămâni la biserică (Călugări) sau acasă (Fânaţă). De astădată se pune cu vase de lut. Fac „pomeni" ca „făpoile şi pune pe toate vasele şi lumină în toată pomeana şi bagă apă în oală. Tot aşa pune la jumătate an şi la un an" (Fânaţă). în satele din jurul Vaş-căului (Câmp, Călugări), pomana se pune numai la biserică şi anume la şase săptămâni şi în „Lunea Paştilor". în această zi fiecare familie care are un mort de pomenit, adică tot satul, cumpără douăsprezece „oluri" şi le dă la oameni: preotului, cantorilor, crâsnicului, iar ce mai rămâne' dau şi celorlalţi oameni. Acestei practice i se spune „punem oluri" (Călugări). Pentru a feri familia de revenirile mortului, se aprinde în casă tămâie sau se aduce cădelniţa dela biserică şi dă cu jar după mort, zicând: „Amin, Dumnezău să te hodinească!" Sau „ie o brâncă de mazăre sau de cucuruz sau de cenuşe din vatra focului şi: zup cu ie prin casă, că atunci mortu nu poate veni, până nu numără boabele şi-l apucă cântarea cocoşilor şi nu poate cotcoreza prin casă" (Fânaţă). Cu toate aceste precauţiuni, experienţa locuitorilor are adesea de lucru cu spiritele morţilor, mai ales cu ale strigoilor (vezi textele 194—199). TEXTE Deoarece cercetările noastre în jurul Vaşcăului au avut drept scop cercetarea exclusivă a folklorului, studiul graiului nu ne-a preocupat de loc. Din acelaşi motiv textele au fost transcrise cu literele alfabetului obişnuit. Am introdus doar pe d, n, t muiat (d', h, f) şi pe e deschis (ş). De asemenea am notat cu î sunetul derivat din i. Formele morfologice au fost păstrate însă întocmai, uneori completându-le în paranteză. Am înlocuit apoi apostroful prin liniuţă, pentru a evita confuzia cu semnul palatalizării. Trebue de asemenea să amintim faptul, în general cunoscut, că pronunţia nefiind consecventă, nici chiar la acelaşi informator, transcrierea textelor nu putea fi nici ea uniformă. " 1 Cf. şi I. M u ş I e a, Cercetări în Ţara Oaşului. Anuarul Arhivei de Folklor, I, 1932, p. 160. nu am mai 72 GH. PAVELESCU ^^^^^^^ .... Din motive redacţionale de oZ maf ,^ n°tate- Putut fi publicate Ele se „XI ' ° **** ^ ^ cule- Folklor", unde pot fi consultate (S^8 N? ma<™el* "Arhivei de iUITaTe (Manuscrise, Nr, 1123) in lor Tabloul textelor Balade ........ Doine . . ^ 9 Hore .. 10—38 Colinde 39—96 Descântece '97—110 Cimilituri 111-122 Jocuri........ 123—150 Credinţe, magiei medicină '." .'.' .'.'.'" J^OS Snoave, poveşti 6^—208 9.................... 209—216 B A 1- Gruia Iu Novac D-eleş, Gruia Iu Novac, Cu mustefe ca la rac, înodate după cap; Face nodu ca pumnu Şi râmneşte ca ursu Şi frămură pămânfu, De se sparie de dânsu. Şi el că mi-o ajuns în Ţăligradu turcesc, Că el o ajuns La birtuţu satului: jMai, Aniţă, crişmăriţă, Adă-h vin cât îi pofti!" LADE Anita din grai grăiş: (Aniţa s-o luat la casa satului:) „Măi, Aniţă, crişmăriţă, După ce aici ai venit, Ai bani să-hi dai?" Anifa1, din grai grăiş: —- „N-am nici bani de dat, Nici de cumpărat, Numa d'e frîi zîle Greu sălău ri-o picat, îrîi buţ de vin o golit Niciun ban nu mi-o plătit." — „Dă-i vin cât o pofti CERCETĂRI FOLKLORICE î Şi de bani nu-i pomini, C-acela-i Gruia lui Novac," (!-o dat vin până ce s-o strâns Turcii şi |-o prins şi |_Q băgaf in temniţă. O scris o cărticş Ş! o zis cătă un corb:) „Nare-ţ cărticeaua mş Şi me-ţ cu e la taica meu!" (S-o dus atunci. Novac s-o dus în Ţăligradu turcesc.) La casa oraşului 5i la birtu satului. L-o întrebat că di ce Acolo o venit? — Am auzîf că aveţ un rob de [pierit Şi după acela am venit." Şi Novac din grai grăiş: — „Turcilor, poganilor, Să iîi-1 daţ riie să-l spovedesc Şi de voi să-l mântuiesc!" Turcii l-o scos şi |-o dat la Gruia (la fată-so). Gruia o zîs: „Taica meu, Eu îs om cam uşurel, De poci bate marginile Pe de täte lăturile, Şi fu eşti un om greoi Stai cu ei de război!" Gruia când o dat cu paloşu lui Turcii toţ o pchicaf, ca frunza, ca iarba. (Atunci s-o prăpădit ăia). Călugări — Nicolae Tămaş, 79 ani. 2. Vălean Sâmbăta, dumineca, Vălean mândru să gătea Şi la uliţă ieşa. —■ „le-mă, tu Vălean, pe mine!" —■ „Eu, mândră, nu te-oi lua Până tu nu-i otrăvi ÎN JUD. BIHOR 73 Pe frătiuţu tău cel mare; Ala stă-n scaonu meu Şi mancă norocu tău." — „Bade, cu ce l-oi otrăvi?" — „ Du-te la nucu-n fundu grădinii, Acolo-i o şerpoaică sură, Din gură verin îi cură, Din coadă amar picură. Şi ie cânceu lui cel roşu, Din gură amar sprijină, Din coadă verin picură Şi dă la frătiuţu tău." —■ „Na, frătiuţu meu, Vin roşu din cânceu tău!" Şi berea de două ori Şi strîgă de nouă ori: — „Sorioară, sorioară, De badea nu te-a lua, Inimioara ţ-a strica!" Cân fusă de-a miazî sară Pandurii mi-o şi legară Şi-n temniţă mi-o băgară. Cântă cucu-n vârv de nuc, Pe Vălean la groapă-l duc. — „Păsărică, păsărică, Sboară până la măicuţa-n ţară, Să pui hainele pe şepte cară, Să le ducă-n trîi hotară, Să le dee foc şi pară, C-au robit fată fecioară. Pentr-un câne de păgân Omorîi un frăfiuţ bun." Criştiorul-de-Jos — Ion Bălaj, 21 ani. 3. La fântână la vâlcea, Vine mândra cea voinică In cârceag să-şi ie apă Şi Ş calcă cătă luncă Şi grăbeşte să să ducă. ■ „Stai, mândră, cu paş grăbit, 74 GH. PAVELESCU Că de săte-s ars şi fript!" — „Na cârceagu, taci şi bea!" — „Să trăieşti, mândrufa mea, Văd că ai de mine milă, Dar cârceagu vas de lut, Paie rău că e făcut. Vărsare-aş apa, n-aş bea, Că să-mi dai din gura ta." — „Bade, n-am apă-n guriţă, Dacă-n gurifă-aş avea Eu f-aş da să bei din ea, Nu gândi că ţ-ar mai trece Că mai tare ţ-ar fi sete. Criştiorul-de-Jos — Acelaşi. 4. Su poală de codru verde, Nu ştiu, Doamne, ce să vede: Focu-i mare potolit, Ori de hoţ îi ocolit. Zace sau cinsprăzăce, Numai frige pe-un berbece. Da nu-l frige cum să frige, Da-I frige tras în ţăpige. Nici nu-l mancă cum să mancă, Ce-I mancă cu puşca-n brâncă. Criştiorul-de-Jos — Irimie Lazăr, 73 ani. 5. Văiiean Frunză verde mugurean, Nu-i fecior ca şi Vălean. Sâmbăta, dumineca, Mare mândru să găta Şi eşş sara-n uliţă. Măicuţa Văleanului Scoate capu pe obloc: — „Măi Vălene, măi Vălene, Nu ieşi sara-n uliţă, Că te mancă trîi mândruţă: Cu una te vorovei, Cu una mâna dadei, Cu una din ochiu trăjei!" Maica după ce cina Vălean ia uşe strîga: — „Deschide, mamă, uşa Şi aşterne patu tău Că mă doare capu rău." — „Spusu-ţ-am eu, măi Vălene, Să nu mei sara-n uliţă Că te mancă trîi mândruţă!" Cându-i pe la mez de noapte Şi Vălean trage de moarte. Cându-i pe la cântători, Vălean e în scăldăfori, Cându-i joi de cătă-n zuă Şi Vălean îi pe scândură. Cântă cucu dintr-un fag, De Vălean clopote frag, Cântă cucu dintr-un nuc Pe Vălean la groapă-l duc. Poiana — Marifa Cosfea, 35 ani. s 6. Balaurul Su poală de codru verde Nu ştiu, Doamne, ce să vede, Nu ştiu, para focului, Ori ochiuţu şerpelui. Suge pe un voinicaş, II suge de jumătate, Jumătate nu-l mai poate, De cufîte ascuţite, De pistoale foitoite. Câţ drumari pe drum treceau; — „Faceţ bine şi cu mine De mă scoateţi dela câne!" (Şarpele:) —■ Drumărei, drumu l-aveţ, Cu mine treabă n-aveţ, . \ Că mă-sa riie l-o dat Cân pe ţâţă i-o plecat: —■ „O, sugă-te şerpele, Cân îţ cresc musteţele, Când ţ-a fi mustaţa neagră, Când ţ-a fi lumea mai dragă!" Poiana — Aceeaşi. cercetări fo 7. Mănăstirea Argeş Cei nouă zidari Pe zî ce zîdş, Tăt să hârbăiş. Ei să vorobe_ Unii cu alfii. Zidar Miclăuş, Cel fără credinfă, El nu s-o vorovit Cu a lui găzdoaie, Cu prânzu să nu vie Tare d'imirieafă, Că-n zid o zîd'i. Da ş să grăbi, Pita o făcu, Pruncul şi-l băgă Colş-n ciupă Şi ş să luă Cu prânzu în mână. Zidari o văi Şi el îi gând'i; — „Scoate-i, Doamne, scoate, In cale-i nişte spini, Doară s-o-nspina, Prânzu l-a vărsa, înapoi s-a-nfurna!" Dumnezău-i scoate Şi e_ să ferş, Tare apropiş, Zîdari o vid'ş Şi el îi gând'ş: —■ „Scoate-î, Doamne-n cale, Scoate-i nişte câni,. Doară o muşca, Până l-a vărsa, N-apoi s-a-nturnal" Dumnezău îi scoate Şi ş să ferş Şi tare apropiş. Dacă-n sosiiş: — „Haida şi prânzeşte, Că hie hi grabă, In jud. bihor 75 Că pruncu-i în ciupă Şi pita-n copaie!" — „Da noi n-om prânzi Până ti-om zîdil" în zid o pusără Şi ei o zîdiră Tot până-n genunchi. Şi ei tăt zîdiră. Cân fu până-n piept: — „Nu ţ-î ţie jele, De ţâţăle mele, Ceale albuţă, Că ţ-or fost drăguţă?" Cân fu mai în sus, Atunci grăiş: — „Că dacă-i rându-aşş, * Tu te du acasă, Să aduci pruncu meu din ciupă Şi tu că mi-l pune în cornu zîdului. Cân o ploaia, El a gândi, Că-i măicuţa sa Şi l-a ciupăi, Şi cân vânt a bate, El a gândi, Că-i măicuţa sa Şi l-a legâna. Sălişte — Gheorghe Jude, 55 ani. 8. Colo susu-i mai den sus, Colo sus, la răsărit Este-un tânăr de voinic. Nime-n lume nu şi-l vede Numa sora soarelui, Vine-n casă, Spune-n masă: — „Alelei, tu frate-meu, Să ştii, frate, o nu ştii: Colo sus, la răsărit, Joacă-un tânăr de voinic?" 76 GH, PAVELESCU Sfânt soare dac-auzea, Şaua pă cal o punş, La răsărit alerga, Cu voinicu să-ntâlnş: — „Bun joc, voinic tânăr!" —■ Hai să schimbăm cu caii!" -— „Ba, eu zău, că n-oi schimba, Că a dumitale-i calu mare, Să cuvine la Sfânt soare A dumimele-i calu mic, Să cuvine la voinic." Să liste — Acelaşi. 9. Lenufa [începutul nu şi-l aminteşte]. Cân o fost aproape de sat, Foarte mult s-o minunat, Cân or văzut satu lor, Plin de negură şi nor Şi porţile stricate, răle, De pufei sări pîn ele, (Cân s-o apropiat de sat o zîs cătă soru-sa:) — „Lenuţă, cu al tău căruţ Să mei mai cătălenuţ, Că eu, cu al meu căluşor O să merg mai tărişor, Ca să dau mamii de ştire Să-ţ facă bună primire, Să-ţ aştearnă mesele Să-ţ umplă păhărele." Şi el nu rămasă pă cuvânt Şi de-a dreptu la mormânt. (Lenuţa o întrebat pe mamă-sa: — „Da inde-i Constantin?) D O I 10. — Bradule, brăduţ cu jeje, Ce te legeni aşa tare? — Da cum nu m-oi legăna, — „Constantin, copil voinic, Gândul nu şi l-a-mplinit!" Fj în uşe să repede Şi uşa-ncuiat-o vede. ■— „Lasă-mă, măicuţă, lasă, Lasă-mă să întru-n casă. Că eu sunt scumpa ta fată!" —■ Du-te, ciumă, du-te, mumă, Că trîi feciori ce i-am avut, Pă toţ trîi i-am pus în lut, Pă toţ trîi i-am pus su glie, Bunul Dumnezău să-i ştie. Şi Constantin, copil voinic, Pământul să nu-l voiască, Ţărîna să nu-l primească!" —■ „Mamă, nu .mai blăstăma, Constantin pe mine m-o adus." La ţîntirim să dusără, Jos pe pământ să pusără. După Constantin strîgâ, Pământu nimic nu zîcea. Şi mama să tot ruga: — „Pământule, nu fi păgân, De-ri slobozi pă Constantin!" Groapa nimic nu zîcea, Groapa de râs hohotea. (El o zîs din groapă:) — „De eşti, mamă, cu dreptate, Fă acuma bunătate De-rî desleagă blăstămu, Că-h apasă sufletu!" (Din cărţ am auzît-o, dela y fraţii care au murit.) Fânafă — Iustină Cioară, 35 ani, analfabetă. N E Când îmi vine veste rej — Da ce veste }-o venit? — Trîi meşteri cu trîi topoară, CERCETÂRI FOLKLORICE La pământ să mă aboară, Să mă ciopiească-n patru ciungi . Să mă puie poduri pe lunci. Câmp — Moş Gavriş, 9 ani. 11. Vai de mine, să mor mâne, Nu şerbălui-i la nime. Şerbălui maichii o leacă ' Până m-or duce la groapă. Dacă-n groapă m-or băga Maica' de mine-ar zuita. Tăt mă tîir di ce nu pcheru, Să n-ajung atâta rău. Câmp — Marină Moş, 20 ani. 12. Cântă cucu-n par la vie, Las-să cânte-a sărăcie, Că ştiu că nu-m cântă mie. Da cântă la păcurari Să-ş întoarne oile, Să nu pască florile. Fiorile-s de trăbuială La-mpăratu de cerneală. Să cernească hainele, Să-mbrace cătanele; Să cernească cât de multe, Ca să-mbrace mii şi sute. Câmp — Aceeaşi. 13. Di doi ani de zîle Badea, nu-m mai vine, C-o venit odată Ş-o bătut la poartă, N'am ieşit afară, Bade-a plecat iară. Să mai vie odată Eu m-aş duce-afară, Să nu plece iară In jud. bihor 77 Cu căpela-n mână O vinit pă-o lună. Câmp — Sofie Moş, 50 ani. 14. Du-te, dor, şi iară vină, Nu şedş-n ţară strină. Ţara strină rău ti mancă, Ca pruncu pita din brâncă. Nici n-o mancă, nici n-o lasă, Numai o sfarmă pîn casă. Câmp — Rozalie Moş, 20 ani. 15. Ba' sama-n Banat îi bine, C-o mărs badea şi nu vine. Ba' sama-n Banat îi toamnă, C-o mărs badea şi nu-ntoarnă. Câmp — Aceeaşi. 16. Isăi, maică, cată tine Să fîi zîle panfu mine, Sa ma dai în sat cu tine. Maică, zîle nu ţînuş, Nici în sat nu ma daduş; Ma daduş a trîia safe Să-ţ vin cu deasagii-n spate, Cu deasagii-nbăeraţ Şi cu ochi-n-lăcrămaţ, Câmp — Aceeaşi. 17. Trenule, roatile tale, Mânce-ţi-le rugina, Cum ne poţ înstrăina Dintr-o ţâră în d-alta. Câmp — Blagu Moş, 20 ani. 18. Dusu-s-o badea meu, dus, Pe drumu Bistritîi-n sus, Nu mi-i jele că s-o dus, Mi-i jele că nu mi-o spus, Să-i pui. merinde de-ajuns. Să-i pui merinde de-un ban Să-i fie destul un an. Criştiorul-de-Jos — |rimie Lazăr, 73 an 19. Codrule cu frunză lată, Pice ghiaţă, nu te bată, C-am vărat în fine-odată; Taci, codrule, nu mă spune, C-am vărat o vară-n tine; Las să mă spuie frunza, Că e mi-o fînut umbra. Criştiorul-de-Jos — Acelaşi. 20. Codrule, măria fa, Lasă-mă su poala ta, Pe mine şi pe mândra, Că nimica n-oi strîca, Poate-o frunză ce-oi lua Să-m acupăr pe mândra. Crişfiorul-de-Jos — Acelaşi. 21. Răsai, lună, răsai dragă, Răsai, lună, mai de .grabă, Să să vadă pe livadă, Să cosăsc pelin şi iarbă, Să dau nanii să desfacă. „Deasfă, nană, ce-ai făcut, Că f-oi da un leu plăcut!" — „Băfar, să-m dai zece lei, Căci eu n'am făcut să pei, Eu am făcut să mă iei. Sălişfe — Gheorghe Jude, 55 ani. 22. Trandafir întră ogoară, Spune-h, bade, şi te joară PAVELESCU Că n-ai altă lelişoară. Că de ai alfa mai dragă, De-amu o lună şed beteagă Şi mă pun în drum la cară Să mă treacă carăle, Să să uite ş-altele, Ce ajunge dragostele. Că-s călcată ca tina, Ca tina de pe ogoară, Când o calcă multe cară. Măgură — Mărie Nistor, 65 ai 23. Trandafir întră girezi, Ca a mheu bade nu vezi. Pă iei îi chimeşe albă, Numai gura lui ri-e dragă. Pă din sus de gurişoară, Cunună d'e mustăcioară, Cunună de părut verde, Rău mă tem că mi-l-oi pierde, Că l-am mai pierdut odată Şi l-am cotat lumea toată Şi l-am aflat la o fată, în mioljocu codrului, La curţile dorului, Unde stau porţile -nchise, Mândrele pe tablă scrise. Doru prind'e-a mă-ntreba: — „Coţ, mândră, pe cineva?" „Cot pe cel cu pană verde, , Sus îi Dumnezău şi-l vede, Că m-o-nvăţaf a iubi Şi m-o lăsat a dori, <^>i m-o-nvaţat sărutată Şi m-o lăsat supărată, Susu-i Dumnezău şi-l bată! Măgură — Aceeaşi. 24. Eu mă duc, codru rămâne, Plânge-o frunză după mine. După mine-oi plânge eu, Când-oi vide că mi-i rău. Chiscău — Marină Cristea, 50 ani. 25. Duce-moi şi n-oi veni, Să văd cine m-o dori. Dar m-o dori focu rîeu, Că cu toţ am trăit rău. Chiscău — Aceeaşi. 26. Du-te, dor, şi iară vină, Nu şede, până la cină. — M-oi duce şi n-oi şide. Vino, mândră, câte-odată Şi fe razîmă pe-o cruce Şi-m şopteşte şoaptă dulce. Chiscău — Aceeaşi. 27. Pe drumeţ cată Inău, Arde-o lumină d'e său Şi n-o poate -nime stînge Numai ochii mei cân plânge. Măgură _ Aurel Roman, 46 ani. 28. Badea meu, de doru tău, Mă topesc, ca inu-n tău. ' 'nu să top.eşte-n baltă, Doru tău nu să mai gată. Mândra mş, d'e jelea ta, Ma topăsc ca cânepa, Cânepa să toapă-n baltă, Doru tău nu să mai gată.' Măgură — Acelaşi. 29. Vai d'e mine şi d'e mine Plânge pământu su mine Şi eu plâng de-asupra lui CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 79 Di binafu oarecui. Di bănafu maicii mele, Cum m-o strîns Neamţu'-n curele Şi curelele-s d'i vacă Nu-ngăduie nicio leacă. Măgură — Acelaşi. 30. D-irima mş cş stricată, Mai tomneşte-o, Doamne-odată, Cum o fost dinfâiaş dată. Măgură — Acelaşi. 31. Codrule, frunză rotundă, Lasă-mă-n tine, la umbră, Num-o creangă mi-oi tăiş Să-m acăţ armele-n ş, Armele şi sabia. Măgură — Acelaşi. 32. D-urîtu mă mănă-n lume, Dragostile-ri pune nume. Urîtu mă mână-n ţară, Dragostea m-aduce iară. Măgură — Acelaşi. 33. Câf'e flori îs pă pământ Tăfe vin la jurământ, Numa floarea scaiului Şed'e-n poarta raiului Ş-aşa judecă pe flori, Ca şi soacra pe nurori. Măgură — Acelaşi. 34. Şi mi-o spus maica plângân C-oi muri pă drum mergân. Văd, maică, că n-ai minţit, Căci, pe cum ai cuvântat, 80 GH. PAVELESCU Tof pe rând s-or întâmplat. Şi-m vine mie prin minte, Că-i blăstăm dela oriunde, Că m-o blăstămat mândra Să mă leagăn ca frunza; Ca frunza alunului, Pîn postu Crăciunului, Ca frunza cireşului, Pîn postu Sânchetrului. Chişcău — Lazăr Cristea, 21 ani. 35. Frunză verde plop şi salce, Tu .te duci, bade sărace, Eu cu doru tău, ce-oi face? —• Da, tu mândră-i face bine, Că rămâi în sat la tine, Tu, mândră, nu-i face rău, Că rămâi în satu tău, Cu ma-ta, cu tată-tău. Da eu, mândr-oi face rău, Că mă duc din satu meu, Unde nu cunosc pe nime, Numa. frunza şi iarba, Ce-i peste toată lumea. Frunzulifa plopului, Din marginea Oltului. HOR 39. Haida, mândră, ha! cu mine, Nu-i popă să ne cunune. Este unu zî de yin (?). De cunună om străin. Câmp — Marină Moş, 20 ani. 40. Bad'e, băd'işoru heu, Nu t'e ierte Dumnezău, C-ai mâncat norocu mheu. Cât fu vara şi iarna Tăt isăşi că mi-i lua. Poţi-mă, mândră, cânta, Dac-am trecut Dunărea. Chişcău — Acelaşi, 36. Cuculi, pasăre mândră, Dut'e-n păduri şi cântă. Pă cine-i ave. mânie Blastămă-I, blăstăm să fie, Ca şi mine pe vecie. Măgura — Aurel Roman, 46 ani, 37. D-irima-n mine-i cărbune Şi n-am cătă cine spune. Poate-oi spune la străini, La duşmani le pare bini, Când aud'e rău di mini. Măgură — Acelaşi. 38. D-atât'ea gânduri îm vin, Câte flori înt-o pagrin. D-atâtea gânduri mă bat, Câte flori am sămânat. Măgură — Acelaşi. E Trecu vara şi toamna Ş-acuş vine câşleaga Marseş, bade, la alta. La masdifa din mătură, La fîgana din Măgură, Lă pîzmariu gardului Şi la râsu satului. Câmp — Aceeaşi. 41. Alunei cu cloamba-n apă, Plânge nana, numa creapă. Las-să plângă, că-i de vină, CERCETĂRI FOLKLORICE lN JUD. BIHOR 81 C-o băgat capu-n gredină, C-o băgat capu pân flori Ş-o dat gură la feciori. Câmp — Cristină Borteş, 50 ani. 42. Mândra mea din ceala sat, Nu gând'i că f-am lăsat. Cân eu, mândră, t'-am iubit, Cu-amândoi ochi am dormit, Cân eu, mândră, te-aş lăsa Cu-amândoi ochi oi cota. Câmp — Rozalie Moş, 21 ani. 43. P-anga casa bad'ei mele, Nu mă tem de-a lui muere. P-anga casa bad'i-i trece, Nu mă tem, să aibă zăce. Câmp — Aceeaşi. 44. Frunza mazărei-i rotundă, Drăguţa badi-i bolândă. Bolânzească-o Dumnezău, Să-ndrăgesc pe badea eu. Câmp — Aceeaşi. 45. Poafe şti cine nu-i bat Că-i badea cu mine-n sat! Poate şti cine-i cuminte, Că badea-i pă şir nainte. Câmp — Marină Moş, 20 ani. 46. Casa bad'i-i cu ciripă, A'rd-o focu până-n paie, Dacă ieu nu-i fi găzdoaie. Ş-o ardă până-n sfrăşină, Dacă eu nu-i fi stăpână. Câmp — Aceeaşi. 47. Bade, bad'işoru mheu, Ajungă-te Dumnezău, Ajungă-te-un cerşitor, Să-te-nsori de nouă ori, Şi să-ţ faci o copilită, Să te poarte pe uliţă. Şi să-ţ faci un copilaş, Să te poarte pîn oraş; Să vii, bad'e şi la mine, Să-ţ dau coji arsă di pă masă, Di la slujii nei rămasă. Nici de cele nu ţ-oi da, Până nu te-oi întreba Că dragă ţ-am fost oda'? Câmp — Aceeaşi. 48. Bagă-mă, Doamne-n pământ, Să văd cine-o putrezit: Laibăru cu zalele, Brâncele, inelele, Gurmazî, mărgelele? Câmp — Aceeaşi. 49. Fă-mă, Doamne, ce mă-i face, Fă-mă pana rugului, în cormanu plugului, Să văd boii cum să mână Şi birişu cum să-ngână. Birişel cu pană mică, Dă pă boi, să poarte frică. Birişel cu pană mare, Dă pă boi, să margă tare. . Câmp — Cristină Borteş, 50 ani. 50. Din copilăria me. Tăt dragă mi-o fost lumş. Nici acuma nu-i urîtă Numa-m pare mohorîtă. Câmp — Marină Moş, 20 ani. 82 G'H. PAVELESCU 51. Spusu-h-o mândrele hie Să nu port pană mhirie, Că mă duce-n cătănie. De mândra n-am ascultat, Pană. mherie-am purtat, în catane_ m-o luat. Câmp — Aceeaşi. 52.. Că eu joc şi mă hurduc, Badea doarme pe butuc. Că eu joc şi diluiesc, De badea nu-m bănuiesc. Vie badea cu anii, Vie poşta cu banii. Câmp — Sofie Moş, 50 ani. 53. Frunză verde leuşteană, Am un frate dus cătană Ş-o rămas clopu cu pană Şi laibăru cu năframă. Dară cine le-o purta Multă jele l-o mânca, Ca pe mine acuma. Câmp — Aceeaşi. 54. Frunză verde lilior, Nici la toamnă nu mă-nsor, Că de gură nu mi-i dor; Nici mândra nu să mărită, Că de gură nu-i dorită. Câmp — Aceeaşi. 55. La Baiţa-i negurifă, La Fânaţă-i sloi de gheafă, La Câmpani îi rău d'e bani, La Hârsăşti-i foamete, în Săghişt'e-i lumea mej Câmp — Blagu Moş, 20 ani. 56. La Sodol îi pod de fer Şi mă duc, să ştiu că pier. La Sodol îi pod de iagă Şi mă duc, că mi-o fost dragă. Câmp — Acelaşi. 57. Bafe-I, drace, cui nu-i place, Gura d'e fată bărnace. Că şi mie mh-o plăcut, Numai minte n-am avut. Că şi hie h-o fost dragă, Numa minfe-am avut slabă. Câmp — Rozalie Moş, .20 ani. 58. Mori, mândră, să mor şi eu, Să he-ngroape-n femefeu, Cu capu cata hardău, S-aud vinu cioroind, Vinarsu picaturind. Câmp — Blagu Moş, 20 ani. 59. Ce gândeşti, bad'e, gând'eşt'i, Ca tine nu mai găseşti? , Numa uliţa oi trşce \ Şi ca fine-oi găsf zace; '.Mai mândru şi mai frumos, Wu ca t'ihe-un ţânaros., Mai mândru, mai sprâncenat, Nu ca fine buzălat. Mai mândru şi mai de viţă, Nu ca fine rămăşiţă. Câmp — Acelaşi. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 83 60. Bade, la voi-n poiată, Sărăcie spânzurată. Şi ma-ta marsă s-o mulgă, Sărăcia vru s-o-mpungă. Câmp — Acelaşi. 61. Umblă tata să . mă-nsoare, Nu-i ajute sfântu soare, Să-m aducă zestre mare. Zestrea-m place, nu glumăsc, Cu fata nu mă iubăsc. Câmp — Acelaşi, 62. int-on sat cu badea şăd, Nici mă vede, nici îl văd, Num-odată la luna Ş-atuncia cu minciuna. Câmp — Acelaşi. 63. Dela noi a trîia casă, Este-o fată ş-o nevastă. Cu nevasta mă am bine, Fata moare după mine. Cu nevasta mă iubăsc, După fată bolânzăsc. Câmp — Acelaşi. 64. Fata care-m place mie, N-o lasă mă-sa să vie, Că mi-o fîne-nchisă-n casă, Ca la mine să nu iasă. Câmp — Acelaşi. 65. Mândră-i mândra cu mărgele, Da-i mai mândră fără ele! Mândră-i mândra cu cercei, Da-i mai mândră fără ei! Mândră-i mândra şi di frică, Cu roşele d'in pofică! Mândră-i mândra cum nu poţ Cu galante dela tot! Câmp — Acelaşi. 66. Apă, tură, măi Vasîle, Păru mheu nu trăbă tuns, Numai periat şi uns; Păru mheu nu trăbă tras, Numa periat şi ras. Călugări — Ileana Gu}ă, 59 ani. 67. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, zdrob de sare ■ în vârvuţ la Dealu Mare, Să mă lingă oile, Să mă plângă nanele. Criştiorul-de-Jos •— Ion Bălaj, 21 ani. 68. De-amărît bad'a d'-asară, Că n-am putut ieşi-afară. N-am putut, c-am avut lucru Mi-o dat maica de cernutu. Şi mi-o dat o sîtă deasă, Să nu pociu ieşi din casă, Că de-ar fi fost sîta rară, Puteam mere şi afară. Poiana — Mariţa Costea, 35 ani. 69. Am o nană mândră tare, Să culcă sara cu soare Şi să scoală-n prânzu mare. Nici nu face nimica, Până-i cu brânca la pită, Nici pe ochi nu să spală, 84 GH. PAVELESCU Până ce-i cu brânca-n oală. Dac-o află nespălată Face cu q, hup, d'e vatră. Mş-n grăd'ină şi pleveşte, Vine-n casă,, să sfădeşte, Mq-n grădină după aiu, Vine-n casă, face baiu. E_ din grădină aduce ciapă Vine-n casă, n-are ceată. Sălişte — Gheorghe Jude, 55 ani. 70. Păcurar la oi am fost, Nanele nu mă cunosc. Numa urlai sara-n sat, Numa după de mâncat; Da nanele mă văzură Nume mândru ce-mi pusără: Spate lafe ghebălat'e, Buză groasă herminoasă. La toată uşa haiduc, La nane să nu mă duc. Fie la tătă uşş, Că la nane făt oi mq. Că d'e mine-i grija mş, Că-s copil de a fugire Peste gardu străşenif, Desculf şi desbrăcinit; Peste cela străşinat, Desculţ şi deschiotorat, Şi fără de clop în cap, Numa să mă văd scăpat. Sălişte — Acelaşi. 71. Cân eram eu holt'eraş Mergeam sara pin oraş Tot cântând şi fluerând; Câte mândre m-auzau, Tăt'e lămpi îş aprindeau Tăt gândş că merg la q. Chişcău — Marină Crisfea, 50 ani, 72. Mândra mş cq d'e d'emult Datu-ş-o gura-mprumut. la, vină, mândră, la noi, Să-ţ dau gurifa-napoi. Să nu să-ntâmple să mor, Să-t, rămân cu q detoriu. Măgură — Aurel Roman, 46 ani. 73. Să mor astăzi, să mor mâne, Eu pă mândra-o duc cu mine. Să mor astăz, să mor joi, Eu pă mândra-o duc cu noi. Măgură — Acelaşi. 74. Tăt mă mir ce-o putea fi, Că trecu mândra pe-aci, Nicio vorbă nu-m vorbi, Numa că mă sudui. Măgură — Acelaşi. 75. Trage, nană, la răşteu, Că bogat am tras şi eu, Trage, mândra mq, la ham, Trage-o, drace, că nu-s cal! Măgură — Acelaşi. 76. Pentru tine, măi Mărie, Multă ciudă şi manie; Peritru noi, pănfr-amândoi, Plinu-i satu de nevoi! Măgură — Acelaşi. 77. Marita-m-aş, mărita, Cu suveica nu ştiu da, Cu bâta mă ştiu juca! CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 85 Pita n-o ştiu frământa, Pa lopată n-o ştiu pune Până oi lega cu fuhe! Măgură -1— Acelaşi. 78. Brâu roşu pastă Măgură, Haidi, mândră, şi-m dă gură! Brâu roşu ca mătasa, Tot ţ-am dat şi ţ-oi mai da! Măgură — Acelaşi. 79. Astăvară ce-o trecut Am dus dor de mândră mult. Da la vara care vine Duce-a dor mândra de mine. Măgură ■— Acelaşi. 80. Cân cătană m-o luat, Mândra lângă mine-o stat. Iară cân oi ruculi, Mândra lângă mine-o fi! Măgură — Acelaşi. 81. Frunză verde şi una, Rău mă doare inima După oarecineva: Mândră, după dumneata. Chişcău — Lazăr Cristea, 21 ani. 82. Frunză verde rujmălin, După nori vine sărin, După dragoste suspin. După sărin vine nor, După suspin vine dor. Chişcău — Acelaşi. 83. Bagă-mă, Doamne-n pământ, De trîi metări de afund. Numa-o brâncă-m lasă-afară Să mai prind pe mândra iară. Chişcău — Acelaşi. 84. Trecu mândra uliţa, Treacă, ţucu-i guriţa. Trecu mândra spirleazu, Treacă, ţucu-i obrazu. Măgură — Aurel Roman, 46 ani. 85. Tăt pă drum,pă drum de pchiatră, Iar la mândra niciodată. Tăt pă drum, pă drum de ţară, Iar la mândra cân vin iară! Măgură — Acelaşi. 86. Bătut-o vântu frunza, N-are cucu ce mânca. Mânca-o cucu smicele Ş-o cânta mândrii de jele. Ş-o mânca cucu mugur Ş-o cânta mândrii de dor. Măgură — Acelaşi. 87. Hai, mândră, să ne iubim, La luat să nu gândim, Că luatu ne desparte Cum îi Cluju de Orade. Măgură — Acelaşi. 88. Ş-ajungă-fe, mândră-ajungă, Doru meu pe-o vale lungă. Să te-ajungă doru meu 86 OH. PAVELESCU Unde-o fi locu mai rău. Şi te-ajungă jele mq Unde-o fi calea mai rq\ Măgură —. Acelaşi. 89. Eu pă deal, mândra pe luncă, Nu ştiu luna cân să culcă Şi noaptea câtu-i de lungă. Eu pă deal, mândra-i pe vale, Nu ştiu luna cân răsare Şi zua câtu-i de mare. Măgură — Acelaşi. 90. Săracă curaua mea, Trîi cuţite zac în ea: Unu tace, unu plânge, Altu zîce c-ar bea sânge. Taci, cuţite, nu mai plânge, Că te-oi sătura de sânge! Măgură — Acelaşi. 91. Săracu cuţîfu rnheu, Şade-n ladă la birău. Să ştie birăiţa Pă fereastră mi l-ar da. Măgură — Acelaşi. 92. Fetele dela Chişcău Poartă pipă în jeşcău. Fetele dela Măgură Poartă pipă şi ciutură. Măgură — Acelaşi. COLI 97. Colinda Maicii Precesfii Colo sus, Doamne, mai sus, Şed'e-rî, Doamne, cine şede, Şed'e-h, Doamne, Maica Sfântă 93. Pestă văi, pestă dumbravă, Şi la Tiţa-n Valea Neagră. Valea Neagră, sat micuţ, Toată fata-i cu drăguţ, Şi Chişcău îi sat cam mare, Nicio fată drăguţ n-are. Măgură — Acelaşi, 94. Badea cu zăvun cu bumbi, Fereşte-I, Doamne, de plumbi. Iar pă lupu Măgurii, Nu-I feri, Doamne, de ii! Măgură — Acelaşi, 95. . Vonufu dela Boga, Acăr urli, acăr ba. Ce urli de pe Aleu, C-acolo-i bădiţa meu. Cându-i pela Vărării, Lasă vonufu să vii. Cându-i pela Valea Şasă Lasă vonutu să iasă, Să vie bădita-acasă. Măgură — Acelaşi. 96. Măi, bădiţă, măi tândală, Ce-ai cătat la noi asară, ,Nu ţ-a spus măicuţa bine, Că nu mă dă după tine? Şi f-a spus de-a doua oară, Decât mă dă, mă omoară. ^ Măgură — Acelaşi. N D E \ Cu-n Fieş micuţ în braţ. Să luă şi să ducş Tăt în jos pe lângă mare. Cân îş fu pe iângă-on loc, Cercetări folklorice In jud. bihor Până Maica fafa-ş la, Jos pe Fiu sfânt îl lăsa: Deasupra izvorului, La umbra bujorului. Cel cânele de luda, El bine să cumpăta, Că pân Maica fafa-ş la, El pe Fiu sfânt îl fura. Dacă Maica fafa-ş la, Făr de fiu sfânt să afla. Şi-ncă ş că să lua Tot în- jos, pe lângă mare, Cernită şi jelită. Ca ş-o maică pentru Fiu. Şi-ncă e îş întâlne O frîi ei pascarei: — „Bună zua, pascari buni!" — „Sănătoasă, Maica Noastră!" — „Eu, pascari, v-aş întreba O-ntrebare foarte mare, Nu ştiu şti hi spuhe-o ba" Şi pascari din grai grăia: — „Că noi tăt să-l hi vaită, Tăt nu l-am hi cunoascută!" — „Ce grăi|, pascari, greşit, Că Fiu heu îi cunoscut Su-aiest cer, pe-aiest pământ. Că eu la Fiu am curuit Un vcş vreşmânt, Până-n pământ Şi dejarg pe jur-pământ." — „Dacă-i rându, Maică-şş, Noi pe Fiu sfânt l-am văzut Colo jos, pe cel pământ, în curfile lui Pilat Greu răsboiu, Maică, fînând, Cu cânii de Jidovi Şi cu cânele de luda". — „Pă cum, Maică, noi văzum, Dobânda-i a Fiului, C-are arme de izbândă: Tunetul di vara Şi fulgerul di sara. Pă cum, Maică-ş fulgera, Aşş Maică-i săcera. Şi pă cum Maică îi tuna, Aşş, Maică-i aduna, Pe-o gură de iad în jos. Aicea, aicea fie, Pănă-n veacu de vecie, Până cân s-o judeca Ceru cu pământii, Trupu cu sufletu. Câmp — Raveica Teaha, 83 98. A Iu Sânicoară Cel domnu-s cam bun Bun gând ş-o gândit, Somnu l-o stârnit D-iispef ş-o chemat. Câţ o şi chemat, Tof o şi venit. Numa n'o venit Sfânfu-i sfânt Nicoară. Maica sfântă l-aştepfa Tăt cu meşi întinsă, Cu flăcâi aprinsă. Şi-n cale-i cofa Şi-I vede vitîin A trîia zî de zi. Şi Maica-I întreabă: — „Ce fî-ai zăbăvif, Nicoară, De nu h-ai venit Cân f-am poruncit?" — „O, iartă-mă, Maică, lartă-mă, dragă, Că eu h-am zăbăvit, Că h-am tâlnit O frîi corăbii, Grele-s, rătăcite, 88 GH. PAVELESCU Pline de suflete, Pe mare perite. Şi ei să rugară Să nu-i lăs să piară. Şi eu, Maică, n-am luat Crucea-n direapta Şi cartea-n stânga Şi eu h-am cefit, Tot din doscă-n doscă Şi din tablă-n tablă. Vânt am alinat, Mare-am aşezat, Suflefele-am scos Şi li-am direptat: Care căi ii—s drepte, Pe su mâna dreaptă - Şi care li-s mai strâmbe, Pe su mâna stângă. li de bucurie, Că nu-i las să piară Mrîie h-o cinstit Vo trîi buf de vin Şi eu, Maică, h-am zăbovit Pe-acelea bând, Bând şi diluind". — „De bine ai venit, Nicoară, Stăi şi-m ciumeleşte: Ce lină fântână în mhijloc de grăd'ină?" Nicoară a grăit: — „Nu-i lină fântână, Maică, De-i Fiu sfânt născut Pe aiest pământ!" — „De bihe-ai gîcit, Nicoară, Stai şi ţî-| botează. Nume ce i pune? — „Domnu cerului Şi a pământului Creştin tuturor!" > Câmp — Aceeaşi. 99. A Iu Sântilie Col o sus. Doamne, mai sus, Sus în d-umbra cerului, Scrisă-i masă d'e mătasă. Prejur mesî şi scaune. Da pe scaun cihş şşd'e, Că mi-ş şşd'e Dumnezău, -** Cu câţ sfinţ are cu toţ. Tof îmi beu şi îluiesc Zî de vară pănă-n sară. Cându-ş fusă lângă sară Grş veste ce le picară Dip-o albă di ficioară: C-o furat luda raiu Şi din raiu tot o cărat Şi în iad că le-o băgat. Groaşnic iadu-i luminat Şi mândru-i raiu-ntunecat. Dumnezău să obrăzş Şi-ncă din grai-h grăiş: —■ „Sfinfii mei şi dragii mei, Care din voi vi-fî afla Să pogorîfî pă luda?" Sântilie îi grăie?: — „Gata-s, Doamne,şi mh-oi mş, Numa-h dă ce-oi cere io, Numa-h dă armele tale". Dumhizău îi i grăiş: —■ „Sântilie, prunc tânăr, Armele mele-s foarte grele Şi te-i vătăma cu ele". Dumnezeu i le dădu Şi-ncă bine-l învăfa: —^ „Când-acolo-i propriş, Tună rar, fulgeră d'es"! Cân\ tună întâia oară, Nime-n samă nu-l băgară, Cân tună a doua oară, Groaşnic iadu slătinară. Cân tună a frîia oară Groaznic iadu-l răsturnară. CERCETĂRI FOLKLORICE lN JUD. BIHOR Şî luda-nfinsă fuga Su lespedea iadului, Sântilie grăiiş: — „Ţine-ţ, ludă, dobânda, Nu-nt'inde, ludă, fuga!" luda din grai grăiş: —• De cum dobânda s-o fîn, Dinţî-n gură nu-tî rămân!" Sântilie să băga Şi d'-acolo că scot'e: Scaonu Domnului, Cununa soarelui, Ciubăru botezului, Luna cu lumina Ş-o carte de lăturghie. Şi d'inapoi că le lua, Dinapoi, ca nişte oi Şi-n raiu le băga Ş-acolo le punş, Care ind'e să \ovq: — „Aice-s, aici să fie, Până-n vecii de vecie, Până cân s-o judeca Tot ceru cu pământu, Trupu cu sufletul" Câmp — Aceeaşi. 100. A Iu Cristos d'e cân l-o t'inzuit .întreabă-să, întreabă, Sfinf la Dumhezău: — „Din ce s-o velit Miru pă pământ?" — „Mă ispitif, sfinţ, Că voi bine sfii, Bine ca şi mine Şi-ncă şi mai bine: La mine — alergară Cânii jidovii, Mihe-nconjurară, Tot de nouă ori, Până-n cântători, Şi rnihe prinsără Şi mă pălmăliră Şi mă chinuiră, în faţă mă scuipară. Şi-ncă le părură Că nu-i fingea-ai mare'. De mhie-h făcură Brâu d'e ruguş verde Şi mriie-rîcinsără, Peliţa-tî frânşş, Jos de mi-ş pica. Tatăl tăt vid'e. Şi-ncă nu-l lăsa, Peliţă perită De mri-o{văliş Spicu grâului. Şi-ncă le păre, Că nu-i fingea-ai mare De mhie-h făcură Cunună d'e spine, In cap de mh-o băgară, Tare-o apăsară, Cu lopeţ de fer, Sfânt păru-h ciuntară, Jos de mi-ş pica. Tatăl tăt vid'ş. Şi-ncă nu-l lăsa, Sfânt păr peritoriu De mhi-l veli<ş Trus busuiocu Ca să să boteze Din păgâni creştini. Şi-ncă le părură, Că nu-i fingea-ai mare De mihe-ş făcură Cruce de brad, De brad tîe-atunat în patru despicat Şi mă răştinş. Şi hie-ş făcură Cuie de oţăl, Cu maiuri de fer Mie să le bată. 90 GH. PÂVELESCU Şi-ncă le părură Că nu-i fingea-ai mare. Cel Jidov îi orb, Din cetate albă, Cu sulifa neagră Mine slobozî Şi mihe-mpungş, Pela ţâţa dreaptă, Tare-mi-mpungş, Sânge-h zăletş, Jidov sprijine In pahar de har. Şi-ncă-l închinară Unii dela alţii. Câţ d'in sânge be, Tăţ îş bolunze; Câţ îl auzş, Tăţ îl asurzş; Câţ îl şi vid'ş, Toţ îs urbş. Şî mine sălş (?) Tot să-mbiu şi ieu Din sângele mheu. Eu în gură-l luam, Jos d'i hi-l ţîpam , Pă negru pământ. Tatăl tăt vid'ş Şi-ncă nu-l lăsa Sfânt sânge peritoriu, De mhi-l velie, j Loaza vinului, Vin d'i cej roşu, Care biu domnii, Tăt. la meşi întinse La făclii aprinse. Câmp — Aceeaşi 101. A pogorîtuilui Pogorît-o, pogorît, Dumhizău pe-aiest pământ, Dumhizău cu soţu său, Cu soţu său, cu Sânchetru. Luară-să, dusără-să Pân uraş, pân Făguraş. Cându-ş fură la un loc, Ei Doamne-ş nimeriră La cel mare d'i pârgar: —. „Bună zua, oameni buni!" — „Sănătoşi şi voi, culduşi!" — „N-aveţ prânzu să ni-l daţ, Ca de sfânta duminecă, Până-s popii în biserică?" —• Avem prânzu pă bogat, Da prânzu nost nu-i d'i voi, De nişt'e culduşi ca voi, li d'i oameni mari ca noi"! II, Doamne, să obrăzş Şi d'acole că eşq, Să lua şi să ducş Pin uraş pin Făguraş. Cându-ş fură la un loc, Ei, Doamne, îş nimeriră La cel mic şi săracu. — „Bună zua, oameni buni!" — „Sănătoşi şi voi mai buni!" — „N-aveţ prânzu să ni-l daţ, Ca de sfânta duminecă, Până-s popii în biserică?" — „Avem prânzu pă puţîn, Treceţ luntru să-l prânzim, Că din cât nu ne-ar ajunge Avem vecini foarte buni Şi ii ne-mprumută, Tăt de astăzi până mâne"! . Dacă prânzu prânzuş, D-\nd'e Sânchetru prânzş, Dumhizău mai mult velş. Dacă prânzu-l prânzuiră, Cruce-ai mândră ce-ş făcură Şi ia gazdă mulţămş. Dacă d'-acolo ieşş, Luară-să, dusără-să, Dacă din oraş ieşţ, CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR Dumhi'zău îhi-i grăiş: „Suie-te, Petre, suie, Pă umăr de-a-stângu mheu, Să vez, Petre, ce-i vid'e"! Şi Petrea că-m grăie: — „Nu măline, Doamne - aşş, Că ce văd, îmbătrânesc. Văd poarta iadului Şi-ncă iadu cu tofu, Cu vermufî-i ne-adormiţ, Tăt vitiind, din ce putând". — „Lasă-l; Petre, lasă-l, dragă, C-acela loc îi gătat La cel mare de pârgar, Care prânzu nu hi l-a dat, Ca de sfânta duminecă, Până-s popii-n biserică, la suie-te, Petre, suie, Pe umăr de-a dreptu heu, Coată-n jos şi coată-n sus Şi vez, Petre, şe-i vid'ş"? — „O fine -mă, Doamne, aşş Că ce văd, întineresc, Cân văd poarta raiului Şi-ncă raiu cu totu, Tăt viiîind, din ce putând. Nu te pot apropie, De frîi mile de pământ, De-amirosu florilor, De fumu tămâilor, De para făcliilor". — „Lasă-l, Petre, lasă-l, dragă, C-acel loc îi gătat La cel mişel şi sărac, Care prânzu hi l-o dat, Ca de sfânta duminecă, Până-s popii-n biserică". Câmp — Aceeaşi. 102. A lui Crăciun Trecu-m mi-ş, mai mărg, Vo doi drumărei. Drumari cine sunt? Una-i Maica Sfântă, Unu-i Sfânt losiv. Sara d'i-i prinde. Pă. drumul Vaflim, La curtea lui Crăciun. Maica-şi grăie: — „le-te mai du, losive, La Crăciun bătrân, De ne cei sălaş", losiv să ducş, Sălaş de cere, Crăciun grăiş: — „O, şti-vă mai ştiu, sălăi, Ce sălaş v-oi da, Că sobile-s pline, De sălăi de-asară. Poate io v-oi da Grajdiu cailor, Sau iesclea boilor", losiv să ducş, La Maica spune, Maica-ş grăiie: — „O, ie-te mai du, losive, De ne fă sălaş Grajdiu cailor". Noaptia, dintr-o vreme, Pă Maic-o ajungş Nişfe munci cam grele, C-ar fi Fiu să nască. Şi nu pute. naşte, De zîne, de frâne De rosuri de cai. Maica-ş grăiş: — „O, ie-t'i mai du, losive, în esclea boilor, Di ne fă sălaş". Maica să mufa în esclea boilor. Boii-o d-abora, Fiuţ sfânt năştea. Zuă să facş, 92 GH. PAVELESCU Crăciun grăiiş: — „O, ie-te mai du, măi slugă, La sălăi de-asară, Că pot fi perită, Că şi noi am fost Tăt d'e peritu, In sobe călduroasă Şi-m perini cam groasă". Sluga să ducş, Ciuda ce-ş vidş, Napoi întorcş; — „Crăciune, stăpâne, Că afară-i vară Şi din casă-i iarnă!" Crăciun nădăiş Şi el să lua în cofe şi-n genunchi La Maica rugându-să: — „O, iartă-mă, iartă, maică, Io să fi ştiut, Că io v-o avut da Sobe călduroase Şi perini cam groase". Maica-ş grăiiş: — „O, "iertu-te, iert, Crăciune, Dar tu să-m aduci Pă d-lleanca ta Moaşe fiului". Crăciun grăiiş: — O, cum-oi aduce, "Maică, Că di picioare-i şchioapă, Di brânci-i cioantă, De ochi îi oarbă?" Maica-ş grăiiş: — „Adu-o, numa, adă, Pă brafăle tale De cum îi pufş-o". Crăciun să ducş, în cămări să băgă, ■ El îi curuiş, Viguri de joljuri, Valuri de postav j Ş-atunci el mărgş , — Cu d-lleanca lui .iu ' Pă brafăle lui. Maica-i veliş Mâne lucrătoare, Picioare umblătoare, Ochi vederoş. ^ Sohodol — Tănase Ţigan, 61 ani, 103. A vânării Vânători de-a lui Pilat Cân eşiră pre vânat, Sus la codrii mândri verz, Tot vânară cât vânară, Zî di vară până sară. Şi când fu d'e cătă sară. Vin e-un vultur mândru sur, Cu clonjufu de taur. Vânătorii lui Pilaf Fluerară şoimilor Şi strîgă ogarilor, Jos cu şoimii să-l doboară, La ogară să-l omoară. Vulturu rupsă şi răspunsă: — „Vânător de-a lui Pilat, Nu mi-s fiară de vânat, , Da mi-s Ion Sântion. Că m-o trimăs Tatăl sfânt Să botez pe Fiu sfânt Şi nu ştiu inde-a născut Su-aiest cer, pă ist pământ. ^ Vânători de-a lui Pilat, ^ Voi multă lume a\ umblat, •De fiu sfânt voi n-aţ dat?" Vânătorii grăiiş: — „Nu, zo, noi că nu am dat, Ce noi c-am d-auzît, Că Fiul sfânt ar hi născut O asară, o alaftăsară. Colo sus, Doamne, mai sus, CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD, BIHOR Colo sus la Rusalim, La o tufufă de smochin, Lâng-o piatră năsălmată". Sânt'ion îş grăiiş: — „Vânători de-a lui Pilaf, Mânaf sol ihe-am botezaţi" Şi solu. că să luă Ş-acolo că sosiiş, Şi nu poate apropie, De fumul tămâilor, De para făclîilor. Şi-napoi că să-nforcş, Cum vidş, aşe. spunş. Sântion că să lua, Ca şi vântu pă pământ, Ca şi fulgeru pe ceriu Ş-acolo că sosiiş. Ş-acolo că să băga Pîntre cât'i, pentru tăfi. Fiul sfânt i s-arăta, De trîi ori în trîi chipuri, Şi pe Fiu d'e-l boteza, Nume mândru ce-i punş: Domnul cerului Stăpân pământului. Sohodol — Acelaşi, 104. A Iu Sânchetru Colo jos, Doamne, mai jos, Jos în poarta raiului. Dară poarta, cine-o poartă? C-o poartă Patru Iu Sânchetru. Iară vine iş vreme, Vine taica a lui Patru. — „D-aleş, Petre, puiu meu, Voieşfi mine-n rai cu tine?" — „Voiescu-fe, taica meu, Voiescu-te, primescu-te, Dumnezău nu fe voieşte, Nici raiu nu fe primeşte, Că tu, taică, că ţ-ai fost, Pân ai fost pe ce! pământ, Tăt birău sătesc ai fost, Birăuaş la oraş, Răvaş strâmb.ai încrestat, Loc în raiu, nu f-ai cotat, Pă săraci ai asuprit, Pe găzdaf ai suferit". Iară vine iq vremş, Vine sora a lui Patru. — „D-aleş, Petre, frate meu, Voieşfi mine-n rai cu tine?" Patru din grai îş grăiş: — „Voiescu-fef sora mea, Voiescu-te, primescu-fe, Dumnezău nu te voieşte, Ni raiu nu fe primeşte, Că tu, soră, că f-ai fost, Pân ai fost pe cel pământ, Tăt crişmărLfă ai fost, Apă-n vin că f-ai băgat, Bani cfeplin tu ai luat Şi fu, soră, să fe duci, Dela raiu luminos Cătă iadu-ntunecos" I larăş vine iş vremş, Vine şi maica Iu Patru. — „D-aleş, Petre, puiu meu, Voieşti mine-n rai cu tine?" — „Voiescu-te, primescu-te, Şi raiu că te primeşte, Că tu, maică, că f-ai fost, Pân ai fost pre cel pământ, Tăt prescurărifă-ai fost Şi tu, maică, fi le-ai dat La sfintele biserici, în sfintele dumineci. Şi tu, maică, să te duci Dela iadu-ntunecos Căfă raiu luminos". Călugări — Tămaş Nicolae, 79 ani. 94 GH. PAVELESCU 105. Colo sus Colo sus, Doamne, mai sus, Colo sus pe drumu mare, Da pă drum cine umbla? Trei soluri de boieri mari. Maica Sfântă-ş grăiiş: — „Stat, soluri, cam puţinei, C-avem treabă-a vă-ntreba, O-nfrebare, nu-i prea mare: N-aţ văzut pe Fiu Sfânt?" — „Noi, Maică, nu l-am văzut, Că tomna să-| fi văzut, Noi nu l-am fi cunoscut". Boierii din grai grăiiş: — „Dacă-i rându, Maică-aşe, Noi pe Fiu că l-am văzut In oraşu jidovăsc Greu război, Maică-înt'inzând Cu cânii, cu Jidovii", Maica Sfântă-ş grăiiş: — „Fii mei şi dragii mei, Da izbânda-a cui era?" — „Da izbânda-i a Fiului, Că cu tunu îi tuna, Cu fulgeru îi fulgera, Cu cuvântu îi mâna, Colo jos, Doamne, mai jos, Pă gura iadului, Pe la para focului". Călugări — Acelaşi, 106. A Iu Crăciun ăl bătrân O, frecuş mai mărgui, Doamne, Drumari cine sânt? D-unulu-i losiv, D-una-i Maica Sfântă. Sara-m însăraf, Sara d'i d-ajun, Pri dript Bulfărin. Maica-ş grăiiş: — „ie, du-fe, losive, La Crăciun bătrân, Di sălaş hi cere", losiv să ducş, Ca vânt pă pământ, Ca fulger pă cer, în curte să băga, Buheţa dădş, Sălaş-hi cerş, Crăciun grăiiş: Şti-vă Dumnezău, Ce sălaş v-oi da, Că sobele-s pline De sălăi d'e-a mei, Că am sluj cam mulţ Şi vin sara uz. în grajdiu cailor", losiv în+urna, La Maica ajungş, Mândnu-h cuvânta, Maica-ş grăiiş: Stăpâne, losive, Da ie-te şi te du La grajdiu cailor", losiv înturna, La Maica ajungş, Mândru-h cuvânta, Maică-ş grăiş: — „Stăpâne, losive, Te ie-te şi te du La grajdiu cailor, De pătuţ ne fă". , losiv se ducş, \ Pătuţ îi făcu Şi ei s-alina. r - Noapfa dint-o vrşme Pe Maica-o lovş Nişte munci cam grele, Ca Fiu Sfânt să nască. Şi nu-h putea naşte, De rosuri de cai, CERCETĂRI FOLKLORICE (N JUD. BIHOR 95 De sunef de frâne. Maica-ş grăiş: — „O, fe ie-fe, losive, le-te şi te du, în ieslea boilor, De pătuţ ne fă", losiv o lua, Pe Maic-o muta în ieslea boilor. Boii-o d-abora Şi munci o uşura. Zorile-h zore, Fiu sfânt năştş, Ca ş-o floricş. Fafa Fiului, Raza soarelui. Crăciun grăiş: — „O, ies sclugă-afară, La sălăi de-asară, Că h-o fi perită, Că nouă rî-o fost greu în sobe călduroasă Şi-n perini cam groasă" Sluga cân eşş, El ce hi-ş vedş, Napoi-nturna: — „Stăpâne, Crăciune, O, ieş, tu d-afară, Că d-afară-i vară în riioljoc de iarnă. Faţa Fiului, Raza soarelui, Şi-s făclâi aprinse". Crăciun să nădăiş, D-afară-h d-eşş, El ce mi-ş vedş, N-apoi înturna, Chei-n brânci prind'e, Şi el să lua, La Maica ajungş, în cofe şi-n genunţ, La maica ajunge. Şi el să ruga: — „O, iartă-mă, Maică, Că să fiu ştiută, Dacă-i rând d-aşe, Eu vouă v-amu da Sobe călduroase Şi perini cam groasă!" — O, ierfu-te, mă iert, Crăciune, Eu i-oi velii Ochi văzători, Brânci prinzătoare, Şi picioare umblătoare"! Crăciun înapoi o-nturnat Chei în brânci o prins, Cămări o descuiat Şi el s-o băgat, Ş-o curoit Viguri de jioljuri Şi valuri de postavuri, Şi faşe de mătasă. Şi leagăn de paltin. Maica-ş grăiiş: — „O, fire-ţ mai fi, Fire-aţ d-alduiţ, boi, Să merţ rugumân, Pă brazdă mărgân, Cu gura rupân!" Maica-ş grăiie/. — „Fire-aţ blăsfămaf, ăi cai, Şi de Dumhezău. Şi d'e-un Fiu d'-a meu! Şi să n-aveţ saţ, Numa odată în an în zua de Ispas, Da nici atunci c-un paiul" Călugări — Tămaş Nicolae, 79 ani. 107. A lui Crisfos şi Pluguşoirul Să-ntreabă, Doamne, Sfinţ la Dumnezău: Din ce s-o velit 96 GH. PAVELESCU Vinu şi miru? —■ Ce mă d-ispitiţ, sfinţ, Că voi bine ştij, Bine ca şi mine. în sară de Joi mari Pe Fiu Sfânt prinsără Cânii, Jidovii. Cel Jidov îi orb-i, Doamne, Cu suliţă neagră Să mi să sloboază, Pă Fiu Sfânt împungş, Cu suliţă neagră. Tare-I împungş, Sânge-i slobozş. Tatăl nu lăsa Sânge peritoriu, încă-l velia Loaza vinului, Spicu grâului. încă le părş, La câni, la păgâni, Că nu-i t'ina-ai mare. La Fiu Sfâ'nt făcş Cunună de spine Şi pe cap i-o pune, Tare-o apăsa, Sfânt păr îi ciuntă, Jos ind'e căd'ea, Pe negru pământ. Tatăl nu lăsa Sfânt păr perifor încă-l velia, Trunţ de busuioc, Tăt să mi-l mai poarte Albe boerese Pre la botezuri, Ca să să boteze Din păgâni creştini. Şi te veseleşte gazdă! Să te veselească Şi iastă colindă a noastă. (Boeru predică:) Hop, colindători. Bine aţ stat Şi aţ colindat. Jupânu gazdă, Bine o stat Şi s-o gătat Pentru Dumnevoastră: Un colac frumos Din peliţa Iu Cristos. Dar acesta nu să găseşte Umblând din uşe-n uşe Cu Sula prin cenuşe! (Colindătorii:) Gazda o prins patru tuluci în coarne lungi, O brăzdat brazdă neagră, Ş-o sămănat grâu roşu Ş-o prins caii la căruţă Galbănu şi albotu, Cu grumazi cât tortu. O săcerat şi o cosî, L-au cărat Mihaiu Iu Ghiorghioc Şi cu Florea lui Tiuteoc Cu două lemne, Hodolemne, Cu gurmazi de pele, Ca vai de de ele. Ţîra, bîra, Cioca, boca! Şi făcură grâu din paie \ Şi dusăm la moară \ Şi adusăm la fecioară > Fărină picluită, ' Cea mai bună de pită, Şi din iastă o a făcut. Dragii mei colindători Colacu al frumos Din peliţa lu Cristos. CrişIioru-de-Jos — Irimie Lazăr, 73 ani, CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 97 108. Colindă în oraş în Vicleim, Nouă ni s-au născut Domnul cel mai de demult, în oraşul Vicleim, Venif toţ, ca să-l vedem, Ce noă ni s-au născut Domnul cel făr de-nceput, Ce-i din viţa Iu Avram Mântuirea lui Adam. Poiana — Vasîle Jîrlea, 57 ani. 109. Colo jos Colo jos, Doamne, mai jos, Nu ştiu ciaţă-i, o d-albeaţă, O turmă de oi frumoasă. Da la oi cine-ş d-umbla? Dumhezău şi cu Sâmpetru, Tăt în fluer fluerân, Şi pe voi, oi, blăstămân: — „Eu pe voi, oi, vinde-voi!" — „Ba, tu, Doamne, nu n-i vinde, Că noi ţ-om face ţîi: Cojoc lung pănă-n pământ, Pa la poale polărit, Pa la guler arginţît Ş-o cinzăci de berbeci Şi cinci miluţă pitănguţă. Măgura — Aurel Roman, 46 ani. 110. Colo jos Colo jos, Doamne, mai jos, Este-un pom mândru frumos. în umbruţa pomului Scrisu-i patu Domnului. Dar în pat cine-i culcat? Un Fiuţ, mândru, curat. Scoală, Fiu, nu tăt durmi " Că iarbă fe-o năpădi Şi florile te-o-nflori. D-umblă-ş, Doamne, cine-ş d-umblă? D-umblă-ş Maica după Fiu, Câtu-i zua de văra Tăt d'eplin până sară. Când fu Joi, de cătă sară, Maica sfântă-ş d-întâlnş D-o cinci fete de Jidov: — „Bun tâlnitu, fetelor, N-aţ văzut, fete, văzut, N-aţ văzut Fiuţul meu? — „Nu, noi maică, n-am văzut, Că chiar să-l fi văzută, Noi nu l-am fi cunoscută". — „Ce vorbit, fete, greşit, Că Fiul meu îi cunoscut Că pe yegetul cel mic Poartă-un inelaş d-argint, Iar pe yegetul cel mare Poartă-un inelaş de sare." — „Aşş, maică, l-am văzut, La râufu lui Iordan Pă obraz cân să spăla Mâneci d-albe sufleca". Măgura — Acelaşi. DESCÂNTECE 111. Descântec de deochef şi de blăsfăm Nu stîng jaru aiesta, Numa stîng durerea, Deocheturile şi pociturile Şi blăstămurile Din ochi şi din cap dela Toma, Din täte osuţăle, Din täte măduuţăle. Täte vă stîng, Täte să merţ în codrii muţ, C-acolo-s munţ întregi, 98 GH. PAVELESCU Fântânile răci Şi v-o sătura şi v-o adipa, Că Torna mancă pită tănfoasă Şi be apă tulburoasă. Şi nu vă poate sătura Şi nu vă poate adipa. Torna să rămâie curat, luminat, Ca Maica sfântă ce l-o dat. Să descântă de 9 ori cu 9 jaruri, dacă o fost diochet s-alină cărbunii în fund. Bag aluat de trîi ori şi zîc: „Bag leacu Tomii". Fac cruce cu cutjtu: „Doamne, tu-ş ajută!" Bq cu ş de trîi ori, să spală pe cap şi din picioare până-n vărvu capului. Cărbunii îi jîpă pe fî|îna uşii. Călugări — Ileana Gufa, 59 ani. 112. De bubă Bubă năsădită, Bubă mohorîtă, Bubă albă, Bubă galbenă, Bubă roşie, Bubă neagră, Bubă verde, Bubă de 99 de feluri, Bubă în 99 de chipuri, Täte vă stîng, Täte vă mân, Täte vă-ndălui, Din.rădăcina dinfîlor Ş-a măsălelor, Din clerii capului, Din auzît-urechilor, Din zmârcu narelor, Din vederea ochilor, Din toate osufăle, Din toate măduutăle, Să margă în codrii mu\ Şi. tuf, Une vacă neagră nu răjeşte, Fată chică nu-mpleteşte! Acolo-s munf întregi, Fântânile răci, Toma nu vă poate sătura Şi adipa. Acolo să vă duceţi Că Toma mancă pită tărîfoasă Şi bea apă tulburoasă. Toma să rămâie curat Şi luminat, Ca Maica sfântă ce l-o dat. Tot în apă, dintr'un vas plin, bagi de 3 ori în pahar, o în oala în care descântă. Cu cărbuni. Să plăteşte duhan, oaă şi bani. Fără plată n-are leac. Călugări — Aceeaşi. 113. De deachiiet Doamne, tu-ş ajută, Sfântă zuă de astăzi, Aşş să să potolească Deocheturile, Bărbăteşti, Muereşti, Feteşti, Prunceşti, Vădueşti, Cum să potolesc Jerii eştia-n apă, Să să ducă-n codrii pustii Şi blăstămurile Şi primejdia cea ră, Inde cocoş nu cântă Găină nu cârcăeşte, \ • Pe Dumnezeu nu pomineşte, Fată nu să despleteşte, Vaca nu rage, Bou nu trage; '. Acolo vă ducef, ■ Pe fundu mării v-alinaf, Cercetări folklorice (n jud. bihor Că Ion nu-i harnic, 99 Nic Nic Nic, Nic Nic Nic să vă scoale, să vă prânzască să vă mrîezîzască, să vă cine, să vă adipe, să vă culce. Să descântă cu 3 cărbuni, face de trei ori cruce cătă Răsărit cu cufîfu. Apa să ie de in se nimere, dar până amiază}. Apa s-o bage pă gură cu o fîr de miere şi apă să stropească marha. La prunci îi spală pe trup. Era o descântătoare tare cu leac la Ţarină (Criştiorul-de-Sus), e tot mereu zîcea să în-văf, da nu am învăţat până nu m-am dus cu oale (dela o muere). Cnstiorul-de-Jos _ Ana Crăciun, 74 ani. 114. De sclintit Ajută-n, Doamne, Şi postului sfântă Mărie Să nod sclinfiturile De pe Petre, De pe picioru de-a direapfa, Cu nodurile sfintei Mărie Durere pe picioru lui să nu mai Pană-n vecii de vecie; [hje Că eu nod durerea De pe picioru Petrii De pe dreptu lui, mod cu 9 noduri De-a Iu Sântă Mărie Durori pe picioru Petrii Să nu mai hie, Până în vecii de vecie. De-a fi suduit, De-a fi blăstămat, De-a călcat în urmă ră, Să-I ispăşesc cu hercurea de astăzi Şi cu bunu Dumnezău S-audă cuvântu meu. Puie-}, Doamne, credinţă Cătă Petre şi cătă picioru lui, Cătă d'ireptu lui, Că şi eu h-o pun cătă tine, Doamne, să-l ispăşesc Din toate durorile, Din blăstămuri, Din deocheturi, Din sclintituri, Din oasele lui, Din trupu lui, Amin. Cum număr îndărăpt Nodurile postului Sfintei Mărie Aşş să meargă înapoi în codrii pustii, Inde găină nu cârcăeşte Pe Dumnezău nu pomeneşte, Fată nu să despleteşte, Săcure nu toncăneşte, Vacă nu rage, Bou nu frage, Acolo v-alina}, Pă fundu mării, Că Petrea nu-i harnic Nici să vă scoale, Nici să vă prânzască, Nici să vă mhezască, Nici să vă cine, Nici să v-adipe, Nici să vă culce. Să descântă cu tort de lână si m târâtă acre. Face cruce cu lâna şi pane pe cer, cătă pământ (în Picioare şi întoarsă spre Răsărit). Muerea care-i credincioasă la Dumnezeu, care nu gândeşte la rău, aia are de leac. Cristiorul-de-Jos — Aceeaşi. 7* 100 GH. PAVELESCU 115. La patruzăci de sfin{ (La patruzăci de sfinţi să scoală oamenii până în zuă şi înconjură casa de trîi ori cu clopote:) Ajută-h 44 de sfinţ, înaintea Blagoveşteniilor, Să scot şerchii, şopârlele Şi broaştele de su sălaşurile noastre, Să n-aibă putere Pe casa noastră, Pă iorsagu nost, Cum n-are putere Pe hjer să-l mance; Să n'aibă putere Pă'iorsagu nost, Cum n'are putere Să mance jaru; Să n-aibă putere Borsocăile, deocheturile, Blăstămurile pe iorsagu nost, Ca cum n-are putere Să mance jar şi foc Cu gura; Să n-aibă lupii, Spurcăciunile din pădure, Pe iorsagu nostu. Cum hine grosu după cârceauă Şi după boi, Aşa să d'ie iorsagu nost Cătă casă de une mq zua. Cum nu poate popa ţînş Lăturghie fără tămâie, Aşe să n-aibă putere Spurcăciunile de pe pădure, Lupii, pe iorsagu nost. înconjoară casa cu „cârceauă", jar şi tămâie. Criştiorul-de-Jos — Aceeaşi. 116. De junghiu Stai, junghiule, Nu-mpunge, Nu străpunge, Nu gâmfa, Nu umplea, Nu busurca, Lasă-I sfânt, Lasă-I blând, Lasă-I curat Şi luminat Ca argintul cel spălat Cum Dumnezău din cer l-o dat. în spemnă d-e, d'e vară. II înoz de 9 ori. Descânt, de 3 ori. Criştiorul-de-Sus — Anufa Iu Tănasă, 65 ani. 117. De sclintit Marsă Ion, Pă cale, pă cărare, Să-ntâlni cu Sfântă Mărie Mare. •Dede a se izbi şi a trînti, Picioru de-a drieapta-l prici. Da zîce Sfânta Mărie Mare: — „N-avea bai, că rănele Le-aş tomni, Sângele aduci-l-oi Cu cuvântu meu, Cu ştirea dela Dumnezău"! ^ — Sfânta Mărie Mare, Adă leacu tare! \ Cu lână, câhură părăsită, rămâne dela iţe, spată şi legi picioru, o brânca. Descânt odată şi faci 9 noduri. Criştiorul-de-Sus — Aceeaşi. 118. Dâ deocheturi, bubă, junghiuri Doamne, tu-ş ajută~hi, Sfântă Maică Precestă, Cum să potolesc jeri'i aişti, în apa Iu Iordan cş botezătoare, Cea ispăşitoare, Ispăşeşte robu Iu Dumnezău Ion, Aşe să să ispăşească Şi să să tămăduiască, Că cu apa Iu Iordan s-o botezat Din apa Iu Iordan să aibă leac. ^ De 3 ori cu 9 jaruri îi ţîpă pe rand în apă race, apă neîncepută. Apa o bş şi să spală pe ce-l doare. Cu cuţîtu şi cu smădifă de mătură şi cu sare. Criştiorul-de-Sus — Aceeaşi, 119. De sclintit M-an dus p-o cale mare, M-an întâlnit cu ce n-o fost bun [in ca/e Şi m-o izbit şi m-o smâcit Şi brânca mi-o scrântit. Şi io m-oi duce la bunu Dum- CERCETÄRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 120. Descântec Doamne, tu-ş ajută Iu Gheorghe La Domnu Cristos, [nezău, C-o-ntrebat după leac, Să mă tămăduiască, Să mă ispăşiască De täte boalele. Să n-aibă putere pe mine, Nici păcatu de muere, Nici de bărbat, Nici de prunc, Nici de fată. Odată. Cu cuţîtu şi cu clisă. Măsuri brânca câtu-i de groasă cu tort de iţe de oaie, faci noduri şi bei apă de 3 ori prin tort. Săliştş — Floare Ciune, 70 ani, Născut în plan în opt, Desfac în şepte; Născut în plan în frîi, Desfac în doi; Născut în doi, Desfac în unu. Fugi, fugi, că vă plătesc, Cu postu Sfintei Mărie, Pe Gheorghe durerea să nu mai fi Pe Gheorghe, să nu mai aibă Nici boare, nici vânt, [putere Să hie ispăşit, Hodinit. Sălişte — Aceeaşi. 121. Deochetură Doamne, tu-ş ajută la Gheorghe, Nu stîng focu, numa durerea, De pe om şi de pe iorsag. Şi te ţîp, durere, în apă, boală, Eu îţ dau sănătatea mea, Tu să-m dai sănătatea cea bună. Hin betegos şi să merg sănătos. (Te duci la vale şi ţîchi apă peste cap de frîi ori:) Gum spală apa toate putorile De pe vale şi curăţăşte, Aşe să mă curăţască şi pe mine, Că cu apă m-am botezat, Din apă să am leac. Cu apă din vale, de inde-o hi, cu cuţîtu şi cu zmădiţă de mătură şi hir de busuioc. Bagi 9 jeri. Sălişfe — Aceeaşi, 102 GH. PAVELESCU 122. De potcă Doamne, tu-ş ajută, Am pchicat în bolunzîi Şi-n farmice, In farmece muereşti, Ca să mă ieie De pe sămân}a muerească, De pe sămânţa bărbătească, Să mă ie de pe facirile lumii. Iară io vrau să-mi descânt, Cu Domnul Cristos, să mă boteze In sănătate şi-n putere. Să n-aibă putere farmecele, Nici zua, nici noaptea, Nici cân-oi durmi, Nici cân oi lucra, Nici cân-oi şicfe., Că s-o dus şepte fete în calea ta Şi şepte fete toate or fost fete bune, Numa una o fost fată ghiavo-lească Şi le-o luat mintea dela alealalte. Şi una o fost de şepte ani Şi aceea o învătat-o tată-so De-o ştiut să să roage la Dumnezău, Şi o perit fata aceia. Şi aşa să piară potca, Doamne, ajută, să mă dau In brânca Iu Cristos. Cu unsoare şi cu apă. Sălişte — Aceeaşi. CIMILITURI 123. 127. Ciumei, ciumei: Am o bâtă vărgată Pe câmp îndelungată. Şerpele, Câmp — Sofie Moş, 50 ani. 124. Leană, leană, popoiană, Ce să tîne ca ş-o doamnă? Hulpea. Câmp — Aceeaşi. 125. Ciumelciu, ciumelciu: Patru îmbrăcat, într-o cămeşe. Nuea. Câmp — Aceeaşi. 126. Mititel, mititel, Mai mare coada decât el. Acul, Câmp — Mjron Moş, 14 m- Ana grasa Umple casa. Lampa. 128. Ce-i la cap ca nuca, La coadă ca săcerea: Cocoş negru-i, Pricepe-te, măgarule. Cocoş negru. 129. Ciumelciu, ciumelciu, Am două vaci, \De coadă le duc la apă, ţ>e coadă le-aduc. Cănfile. \ 130. Ăm o vacă, Când o duc la câmp O duc sătulă, Când o aduc acasă O aduc flămândă. Irehta X CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 103 131. Ce tace flămând Şi plânge sătul? Tigaia, 132. Ce frece prin apă Şi nu să udă? V/fă/u-n vacă. Câmp — Toate dela Miron Moş, 14 ani. 133. Ciumelciu, ciumelciu:. Ce-i într'un deal, cionc! într-unu, bone! Şi-ntr-o vale ninge? Sîfa cân cerne. Măgură — Aurel Roman, 46 ani. 134. Tot o fost şi-o fi Şi nici acuma nu-i de-un an. Luna. 135. Ciumelciu, ciumelciu: Ce-i nici în casă, nici afară. 'Fereastra. 136. Ce-i: cureluşe unsă, La câmp ascunsă. 137. Ce-i untulufă unsă, în pădure ascunsă? 138. Ce-i par de fier La tăfă casa? 139. Ciumei, ciumei: Ursu-n sat, Cânii nu bat, Cupfon'u, Şerpele. lepurile. Acul. 140. Ciumelciu, ciumelciu: în tătă casa este babă groasă. 141. Camnifa. Am o iapă Ş-o duc de coadă la apă. Olu, canfa. 142. O fost şi n-o mai fi Şi la vară o mânca cireşe. Fafa dacă să mărită. 143. Ce-i domnişor cu haini scurfi, Ce cuprinde tăt ascunefi? Şoar/ci/e. 144. Strigă baba de su râpă, Ca să-i aduc jar de pipă, Că iş ar veni după foc, Da să fe_me c-o mancă găinile. Râma. 145. Ind'e să pune-un boian Să cunoaşte de-amu-n an. Focu. 146. Mere moşu pă su părete Cu ciuclufa pă ureche. Şioareci/e. 147. Urlă Bârna dela munte Cu ciucur roşu în frunte. Soarele. 148. Ce-i potcoava calului în vârvu dealului? Condu la nevastă, 104 GH. PAVELESCU 149. Ciumelciu, ciumelciu; Ce pică în apă şi nu să udă? Stropii. J O C 151. De-a ciobanii Unu, doi, trei, Patru, cinci, Tata cumpără opinci, Tata cumpără săcară, Tu, Ioane, mei afară! Numără jucătorii cu aceste versuri şi la cel care se termină, iese . afară. Numărul continuă până rămâne unul singur, care „pune ochi". Pune o haină jos şi să as-, tupă la ochi până strigă ceilalţi, de unde sunt ascunşi: „Cucurigu!" Dacă ajunge mai iute unul din cei ascunşi, îl „ciobăleşte". Cel care pune ochi, numără până la 40. Dacă găseşte pe unul, zice: „Ptiuu, cioban, Ciun Gheorghe!" (Numele celui ascuns). Câmp — Miron Moş, 14 ani. 152. De-a lopta Lopta se face din zdrenţe, o de burete de mesteacăn. Ne alegem două partide. Luăm o bâtă, o as-vârlim la celălalt şi el o prinde cu mâna, Punem manile una peste alfa, până să termină bâta. Cel care are mâna cea mai de sus începe să aleagă. Aleg pe rând, care sunt mai buni mai întâi. Unu bate „posti", ceilalţi prind mingea, unu ţîpă mingea la pârtia asta. Dacă o prind în mini, îi scot dela bătaie. Fuge cel care bate la 150. Ciumelciu, ciumelciu: Ce pică în apă şi nu face stropi. Frunza. Măgură — Toate dela Aurel Roman,.46 ani, U R I sămn. Bate frîi lopţ. Dacă-I însămnă până nu ajunge la sămn, îi scoate afară. Câmp —■ Acelaşi. 153. De-a răzuşu Se joacă patru persoane, Băieţi sau fete. Îşi face fiecare câte o groapă în aceeaşi linie. împlântă un băţ la oarecare distanţă. Unul loveşte cu bâta într-o bucată de lemn şi dacă nu loveşte, dacă nu poate „sămna", atunci trebue să fugă să lovească băţul din A. In acest timp cel care urmează îi sapă groapa şi-i duce pământul, încât el n-are cu ce o astupa. Atunci îl duce ca pe cal'să-şi aducă pământ de altundeva, pentru a-şi astupa groapa. 154. De-a fântâna Să ţîpă unu după uşe. şi strîgă: „Tulai, mă, că am pficat în fântână. Cine m-aude să mă scoată de aici, că moriu!" ( — „Pe cine pofteşti să te scoată oje aici?" — „Pe Mărie!" ■Primaru (îi ales dinainte) dă la fată pe fund (cu o cieaşca) să-l scoată. Fata să duce să-l sărute. —■ „Pă, că nu mă sărută bine"! Ş-o bate. Călugări — Ileana Ouja, 57 ani. CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 105 155. De-a mănuşea Să-nchie o roată d'i ficiori (stau pe scaone roată). înoadă o şfer-gură (o face „mânuse"). Unu stă în el şi o trec dela unu la altu mai departe, Zîc: „Ciucii, ciucii!" şi el trăbă să prindă ştergura. „Ciucii, ciucii, na mă!" (Or murit mulţ din bătătură). 156. De-a purecile Şeţde unu pe scam în mijlocu căsî. Iară ia primam cleaşca. Strigă primaru cătă el: „întoarce-te purece!" — „Nu mă pociuy nu mă pociu, până nu să sărută Saveta cu Trăian". Ei nu vreau să să sărute şi atunci el (primaru) dă cu cleaşca pe ei, până să sărută. 157. De-a peştele Să pune unu pă scam. Unu ie. claşca, să bagă slugă la el. El să duce şi-ş Iq o- grămadă de aşchii („peşti"), să duce pin sat cu ele, să cumpere peşti. Acela: „Bună zua!" — „Mulţămesc!" — „Să faci bine să-m spui ine stă primariu?" îi spune: „Bagă-fe acolo une este căput nou!" Să duce la primar.. „ Dumnezău să vă trăiască, domn primar, să faci bine să-m spui un om care s-ar băga slugă să-m poarte calu". îl mână ghirău la un om. „Nu te bagi slugă la mine?" „Mă bag!" „îi dau sâmbrie foarte bună, numa să câştigi la cal, îf dau „cinci smei" (cisme) şi „na te draci" („nădragi"), îş pune un căluş în gură. Sluga zice: „Calu-i gata, stăpâne!" Stăpânu să şuie pe cal (un scaun). Oamenii dau în cal şi pchică jos. Stăpânu bate sluga să gate calu. 158. De-a jaru Pune un jar în vârv la acu de cusut. Acu-i legat cu afă de grindă şi suflă în el, care suflă mai tare; să ard pe buză. Dacă să stânge, pune altu. 159. De-a oloiu Un ficior îi oloieru şi are o cântă cu apă în mână, o ştergură şi un alt fecior în spate îi „boşcă". Bagă ştergură în cântă şi întreabă: „Cumperi oloiu dela mine?" — „Cumpăr, cum să nu!" Atunci bagă ştergura. în apă şi dă cu q pe obraz: ^„Na, cuştuleşfe, că am oloiu foarte bun. Nici n-o mai umblat pe la voi cu oloiu d-esta"! Dacă zîce că nu cumpără, udă iar ştergura şi dă cu q în cel din spate. „îl bag în „boşcă"!" 160. De-a lingurile Sa leagă unu la ochi cu o ştergură şi altu mere cu lingurile şi le bate în" fafa lui. Şi ăla dă cu ştergura din mână şi loveşte pe cine-i în fafă. Călugări — Toate dela Ileana Gufa, 57 ani. 161. De-a rădăcina Să pune unu pă vatră „căproi", Unu să suie călare pe el. Trec o bâtă pe su el şi doi frag de bâtă de un cap şi de altu şi zîce că trage rădăcină din el. Da mai mult ăla nu-i om. 106 GH. PAVELESCU CREDINŢE, MAGIE, MEDICINĂ 162. Cân începe fundamentu, pune nişte lei, tămâie, grâu di vară şi le pune la hiecare despărţământ. Să pune şi o găină neagră, să nu prindă casa vâlvă (de cea care sboară pe sus), că atunci o dat cap să nu moară stăpânu căsî. Câmp — Moş Savetă, 58 ani. 163. Când termină acoperişul, cân „cornează" casa, pune busuioc şi cărujele. Măgură — Mărie Nistor, 65 ani. 164. Cân să găsăsc femeile punând război, face paşiu mare (când în-tră-n casă) şi zîce: „Să hie rostu mare, să meargă bine suveica!" Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 165. Să bagi urzîcă înainte de Sfinţi, până n-a ieşi alte flori, anglicei şi le pui în casă, să nu mai aibă putere purecii. Dacă o băga în oasă anglicei, atunci are haznă de ei. Să ceartă mama cu pruncii, că de ce-o adus anglicei în casă. Câmp —■ Aceeaşi, 166. La patruzăci de Sfinţi să înconjură casa cu clopote de trîi ori, să scoate şerpii, şopârlele, zicând: Vă mân în codri pustii, inde nu s-aude vacă neagră răgind şi cocoş negru cântând, în codrii mut, în codrii pustii, ieşit, ieşi}! Câmp — Ileana Gută, 59 ani. 167. La patruzăci de Sfinţi, până în zuă, învârte casa de 3 oi»i cu un clopot („pirgăuş") zicând: Ieşit Şerpi, ieşif broaşte, ieşi} Ş°-pârle, ieşit, că vă scot cu 44 de sfinf şi vă-ndălui în codrii pustii, une nu s-aude cocoş negru cântând şi vacă răgind. Tăt la Sfinţi să duce paie şi le aprinde cu ceva gaz să margă fumu printre pomi, să margă gheata de pă pomi. Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 168. Vinerea nu toarcem, nici leşie, nici pită. De laut da, numa pârluit nu. Aşş-i obiceiu şi martî sara. Eu am tors într-o marj sara ş-o venit o muere bărnace şi h-o tras o palmă. Am închis ochii şi h-o tras o palmă. Călugări — Ileana Gufă, 59 ani. 169. Cu vasă goale să nu-t iese în cale şi de popă să te fereşti. 170. Cân bei apă dint-o baltă, sufli peste ea, să nu capet beteşug. \ 171. * Să nu pui clopu, zadia şi brâu p\e masă, ca nu-i bine pentru marhă. 172. Cân să deschide uşa, îi sămn că nu-i bine, CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR 107 173. Cân iei o cămeşe nouă înfâi, bagi cufîtu de trîi ori. Măgură — Toafe dela Mărie Nistor, 65 ani. 174. Păcaiu merge până la al şaptelea şir. Fânafă — Ion Cioară, 46 ani. 175. Sânt mueri de bagă pişte bo-boane într-o oală şi le ferbe la foc şi face după bărbat să-l aducă de inde-i şi-l aduce pe melifă şi cu dârlu. Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 176. La junincă, stredele cornu, îi pune: tămâie, grâu de vară şi să-mânfă de cânepă. Măgură — Mărie Nistor, 65 ani. 177. Cân fată vaca întâi, îi stredele cornu şi-i bagă: tămâie, grâu di vară, le tomneşfe acolo. 178. Cân fată întâi o junincă, îi stredele cornu vacii cu un stredelaş sau cu un drod şi bagă grâu d'i vară, mai de mult o fost şi grâu d'i primăvară, chiperiu, irima pământului, cheatră pucioasă şi tămâie neagră, făcut un fel de colăcel din bolduri, măduă de dâlmoc, pufinel din fieştecare, astupi cu ceară. 179. Cân fată vaca, zîcem „tata nost" şi „credeu" şi „poruncile" câte le ştim, ne rugăm la Dumhezău. Bagă şi în corn „aur necântărit" şi altele. Criştiorul-de-Sus — Anufa Iu Tănasă, 65 ani. 180. Mana îi bunu din lapte. Moroan-cele, strîgile, numa vede cu ochii de departe şi strică vitele. Criştiorul-de-Sus — Aceeaşi. 181. „Strige" îi partea femeiască, îs femei. „Mana" ar fi bunu acela: iarbă mănoasă, vacă mănoasă, să lasă dela Dumhezău. Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 182. La strigoi li se spune „busor-căi", dar mai mult „strigi". Este strigă de pădure, aceea suge laptele dela vacă şi capră şi rămâne numa sângele. Ea-I borăşfe pe butuci, pă cale şi yihe iar la vacă. Sânt strîge di sat, de duce laptele făt dila iorsag, de pchiere iorsagu. Câmp — Aceeaşi. 183. Dacă duci aiu în bojenariu, o în brâncă, la biserică, care-i strigă de iş laptele, alea ies afară şi dacă faci cu aiu să amhinoasă pragu la biserică, atunci nu poate întră în biserică. Câmp — Aceeaşi. 108 GH. PAVELESCU 184. De adus iapfele. le din irîi izvoare apă, de unde nu sacă niciodată, mee la descântătoare şi-i dă la vacă. Criştiorul-de-Jos — Ană Crăciun, 74 ani. 185. Ca să nu strîce strîgile vacile, pune un lanţ la uşa poeţî înlon-tru, la pomnor, să freacă vaca peste el, să nu poată trece strîgoaia pastă el. Câmp —. Savetă Moş, 58 ani. 186. Aluatu ce rămâne dela pită îl stredele şi petrece apă prin el. Şi cu apa spală îndărăpt marha. Câmp — Aceeaşi. 187. Moţii, cei de pe lângă Biharia, zîc să nu sudui vaca nimănui, că fuge mana dela vaca ta. Criştiorul-de-Sus — Anuja Iu Tănasă, 65 ani. 188. Dacă vede o vită frumoasă, ice: „Ptiu, să nu să îmbolnăvească"! Că dacă te uiţ la popa cu daru, atunci poţ să deochi. Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 189. Cân vinzi o vacă, îi iei funia, pui o aţă. Măgură — Mărie Nistor, 65 ani. 190. Cân vine buholtu, luăm o sîtă şi faci cu e. şi împlânt săcurea în prag şi te rogi să ogoaie Dumne-zău, să oprească buholtu şi vijio-lia: „Ad-o mândră şi frumoasă pe holdele noastre!" Tot cu Dumnezău ne rugăm, al-duitu. Criştiorul-de-Sus — Anufa Iu Tănasă, 65 ani. 191. Cân vine vijelii, buholtu, să duce de cură la clopot, să oprească buholtu. Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 192. Când e secetă mare, se face „babarugă". îmbracă o fată curată cu sălcii, în vale, să nu să vadă nimica din ş şi o duc două fete de mână. Femeile ţîpă apă din o! şi-i dă ceva pită o ou şi cântă toate fetele şi pruncii satului, până la 10 ani (mai bătrâni de. 12 ani, nu!): Ploaie, Doamne, ploaie, Ploiţă curată, Din cântă vărsată, Dila Domnul dată, La spicu grâului Şi la roadă tenchiului. Alteori se prinde un rac d'in apă,\ îl îngroapă în pământ, în dunga apii şi-l lasă până o ploief cât trăbă, Sau să ia pământ de pe mormântul unui om spânzurat, îl pune în apă şi-l lasă până plouă destul. Câmp — Aceeaşi, CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 109 193. O mărs un om, o fost primar, s-o dus la cosălaie ş-o găsît o pă-reche de cai în iarba lui şi i-o împuns cu bâta. Dimineaţa s-o găsît că caii o murit, că o fost împuns şi l-o chemat pe omu acela, pe cel care i-o omorît, să vie să-i plătească, caii. Cela o zis că nu-i de vină. Cându-i colo, s-o apucat ş-o citit Saltirea ş-o bolnăvit omu şi cân o văst că-i beteag, s-o dus să să roage de el, da o fost prq târzîu. Fanată —■ Ion Cioară, 46 ani. ■194. O fost o muere din Măgură, o chemat-o Floare, care o venit după ce-o murit tata şi eu am fost culcat în casă în pat şi s-o suit p-o ladă, acole, lângă -mine ş-o hotrân-cat lăcat pă ladă. Eu am fost cu toporu de umăr şi am vrut să cţau şi n-am putuf nici cum,, până cân m-am dus cu fătului grămadă pă ladă. Aşq q s-o suit în pod şi s-o scoborît pa corn jos şi s-au dus pă drum în sus cu brâncile-n şolduri, tăt râzân. Io zîcşm: „Auzi, tată, cum râde de mini, dacă n-am putut-o lovi." Măgură — Aurei Roman, 46 ani. 195. La cine-i strigoi mare, bate cuiu în chept. Care-i strigoi mare, cân îi bate cuiu în chept, guiţă. Pe o muere din Sârbeşti o desgropat-o anii trecut. Eu m'am rugaf lui Dumnezeu: „Doamne, adivereşte-l, Doamne, să-l mai văd odată!" şi nu l-am mai văzut. Fânafă — Iustină Cioară, 35 ani. 196. Mortu, care-i strigoi, să-l des-gropi, să-i spargi chelea. Oamenii zîc că dracu nu să poate naşte în pielea lui, că răsuflă. Fânaţă — Ion Cioară, 46 ani. 197. Oare cândva am dormit într-o casă de ungur, unde-o murit un om. Am zis să stângă lampa, că nu ne trăbă. i], nevasta, o zîs că n-o stînge, că o murit un bătrân: „Cine ştie, Dumnezău cân o stingem?" Noi he tot certam. — „Mă, nu trage pătura de pe mine!" — „Mă, n-o trag!" Şi am văzut cum o deschis uşa ş-o ieşit afară. Şi q, gazda, ne-o spus în ceilaltă zi ce-o fost. Fânajă — Acelaşi. 198. Mortu să face în mai multe „colori": mâţă, capră, cal, muscă. Fânajă — Acelaşi. 199. Fata pruncului ăsta, cân o murit babă-sa ş-a rămas moşu, nu s-a mai hodinit sufletu ei pin casă, pă pod, vitele din grajdiu le-a dat afară şi nu pastă mult timp l-a o-morît pe bătrân, nu s-o suit în pat până l-o sugrumat. După ce-o murit bătrânu, la priveghiu la bătrâno, o chemat fată-so (ficioru bătrânului) privegheşi, cu o dimi-jeană plină de rachiu, să beie oa- 110 GH. PAVELESCU menii, să nu adoarmă. Din cauză că sufletu bătrânii i-o adurmit pe tot; ş-o stins lampa. Pe ficior nu l-o adormit, el tot striga la ceilalţi şi o scos marhăle afară. Şi şasă săptămâni nu s-o hodinit vecinii, până ci-o citit mai mult popi stâlpii. Fânafă — Acelaşi. 200. Cân te doare capu, să bagi apă înt-o troacă şi să sufli. Broaşte — Filimon Turlă, 75 ani. 201. Care o d'ioache, îi descântă. îi stinge 9 cărbuni. Câmp — Savetă Moş, 58 ani. 202. Buruieni la Zua Crucii, până n-a răsări soarele. Prescurărean, pentru urechi, de-l doare capu. Coada şoarecelui, iarba Iu Ţatin şi bobol-nicu, pentru vătămătură. Călugări — Ileana Gufă, 59 ani. 203. Mărie Teaha, soacra-mea, să du-cş la trîi mori cu o cânta în brâncă; lua dela fieştecare moară o litră de apă, de pe roata morii, vihş, lua bicăşei, le băga în apă, lua din furnicar, din miljocu lui şi băga în apă. Vine. la biserică şi o zîs cătă sfătu să deschidă biserica şi o spălat pe une o stat luminile şi o spălat şfeşnicu, tăt cu numele „să dea Dumnezău leac la cutare", şi ce-o rămas dela lumini, o pus cărugele şi ţîpa şi dintra-ele în apă de inde mancă boii în iesle, flori d'i fân şi atunci le băga într-o căldare cu apă şi face fere-deu. încălză apa, ave, un ciubăr mare, cu scăunaş în miljoc. Ţine. omu în aburii aceia, şi ţine. omu acolo, îl acopere, cu un lipideu. Lua bolovan de câte trîi chile, îl băga în foc, ţîpa câte unu, de ieşş aburii pe om/Trîi')zîle i-o făcut fe-redeu. Cân ţîpa, apa aceia, mers două fete, săpa, două gropuţă şi pe una o numit-o „di trai", una „di moarte". Fetele să fie văro-şeni, veri. Ele pleacă de-acolo. Femeia care face feredeu să duce şi ţipă apa şi în care îl îndreaptă Dumnezău. 204. Cân muşcă şe/pele, o năvâscă, o marhă, mş de" iş şqrpe luat la Sângiorz, îl pune d-amoi în apă caldă şi spală marha şi cu mâzgă de pe tufă. 205. De gălbănare, să spală cu găl-bănaş galben. 206. Buruieni de.leac: Trusclău, iarba Iu Tatin, chepfu pământului, cheia pământului, coada şoarecelui şi ffpri de fei, le bagă în ghinars de şp>. 207. Pentru ariciu. Aduce un lemn de arinden, îl taie dărăbuţ, îl stri-dele şi acolo bagă leacurile şi-l CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 111 înfundă c-o fârufă di pământ. Cumpără dela pofică fânabor, ţipirig, cheatră pucioasă, sare şi chime-moc, le amestecă, le pisă, le învălui, le bagă în ,strunga aceia ş-apă le arde în cuptor, cân coace, lese must de lemn şi cu mustu ăla di arine să plumădesc şi le mancă în toată dimineaja care-i befeag de arici. 208. Turusculău o bagă în fuică şi să face galbănă şi o be. pentru vătămătură, stricat, pe dilăuntru, stricat din zoala lucrului.. .Câmp — Toafe dela Măria Teaha, 56 ani. POVEŞTI 209. Ursîtorile S'o tâmplat odată că o muiere făcş tot fete şi bărbatu-so o zîs că dacă face tot fată, o omoară. Şi o muiere bătrână i-o dat sfatu, cân cheamă moaşa, să culce bărbatu lângă prag, să audă cine-i de vină că face tot fete. Şi muerea o zîs: „Ioane, fă bine şi te culcă noaptea asta aclea". Şi el s-o culcat. Şi ursitoarele o vihit şi o deschis. Ele o zis: „Ho, că nu ne putem băga, că-i sacu cel de fete aici". Şi atunci bărbatu s-o dus la muiere şi o spus că el îi de vină. Câmp — losiv Moş, 68 ani. 210. Ursitoarele S'o tâmplat odată c-o fost un săbău ş-o nimerit la o muere de-o fost groasă ş-o avut să nască în noaptea aceia. Şi omu s-o culcat aclea, la pragu uşii ş-o vint ursitoarele. Atunci cân s-o băgat ursitoarele în casă, o zîs: „Măi, ce ursim la ist prunc?" Una o is, ice: „Pruncu aiesta, ce i-om ursî lui? l-om ursî aşq: cân o hi de şepte ani,( să moară în fântână după casă". Omu o auzît ş-o scris carte ce se tâmplă. După şşpte ani ş-o prubulit să vadă ce să întâmpla la omu ăla, dacă să tâmplă. El s-o dus. să doarmă iar la omu ăla. Pruncu ăla o zîs că mă duc afară, mamă, mă duc afară. Da omu s-o dus ş-o încuiat fântâna, să vadă ce să întâmplă, dacă-i încuiată. — „Da ce faci tu, mamă dragă, afară?" I-o întrebat ma-sa. L-o lăsat afară. Ş-o văst că-i fântâna încuiată şi s-o suit pe fântână ş-o murit acolo. Câmp — Acelaşi. 211. Povestea lui Sântilie Cân o umblaf Dumnezău cu Sântilie şi cu Sfântu Patru pa pământ. Sânt-ilie o fost un băiat de vo 16—17 ani, da o fost tare şi luda o fost şi mai tare ca el. Şi luda fot o vrut să-l potopească pe llie şi nu l-o putut, c-o fosf mai tare ca el. Şi atunci Sântilie o avut tată şi mamă şi o fost bătrâni 112 GH, PAVELESCU şi ei, o mărs la preumblare ţînându-să de mâni. ' SâniiIie o mărs să să loapte afară. Sânfilie o luat pe luda şi l-o băgat de-o jumătate meter în pământ, luda iar l-o prins pe Sântilie şi nu l-o putut.băga pă Sânfilie decât-o palmă. A trăia oară, l-o băgat Sântilie pă luda până în gurmazi. — „No, o zîs luda cătă Sântilie, ne prindem fartaţ, că acum noi sântem tari şi nu ne mai poate bate nime"! — „Noi, zîce mai departe luda', noi am trăi bine, dacă n-ar fi oamenii ăşti care mărg la preumblare" (oamenii erau cu spatele cătă ei). — No, lasă, ice Sântilie, că-i găt eu de pe lume". S-o luai şi s-o dus şi o dat cu sabia în ma-sa ş-o picat jos. Ş-o dat cu sabia în tată-so şi l-o omorît". Da atunci tată-so s-o întors cu capu cătă el şi l-o văzut că-i tată-so. După ce l-o omorît, s-o dus Sântilie la nouăzăcişinouă de popi, să spuie ce păcate are el şi pe toţ i-o omorît, că niciunul nu i-o putut face canonu. Până o ajuns la un călugăr şi o zîs călugăru: „No, stai aci la masă, cu un pahar de vin şi un ţîpoi de pită". Şi călugăru o închis iute uşa pe el. Da aclea l-o găsît la anu şi llie avea barbă până la piept şi albă şi el o adur-mit acolo. Şi llie o zîs. că nu să poate scula. — „No, zice călugăru, te-n-burdă cu scaonul jos şi te roagă de pământ să te ierte, că Dumnezău te-o iertat". Şi s-o rugat şi s-o sculat iar tânăr, cum o fost şi s-o dus la Dumnezău: „Doamne, îmi dă armele tale să mărg eu a tuna cu ele". — „Mă llie!, armele mele îs foarte grele şi mă tem că te-i vătăma cu ele". — „N-ai bai, grija mea de ele". Şi i-o dat armele. Sântilie s-o apucat a trâşni după luda şi l-o prins şi l-o băgat în lanţ şi o zîs că atâta robie ai, până îs Pastile în Maiu (da Pastile totdeauna-s în Prier), luda tot aşa zîce: „Paşti în Maiu, Paşti în Maiu" până să scapă de zîce: „Paşti în Prier", Şi atunci iar să îngroaşe lanju şi nu poate scăpa. Cân o is' de-o mărs de faţă la Dumnezău, luda o făcut mare ciufală cu raiu. O furat, până o fost rob llie, ciubăru botezului, crucea, cădelniţa, hainele de lăturghie, cartia şi le-o adus în iad. Cân o cerut llie armele, o zîs: „Trăsneşte rar şi fulgeră des şi te du în iad şi prinde pe luda". El, cân s-o apropiat de luda, odată: „Bum!" de s-o legănat iadu. „Mă, o hi ieşit tâlharu acela din robie de o trâşnit spurcat aşş". Cân o trâşnit a doua oară, s-o legănat şi mai tare. A frîia oară: „Hâm!" şi s-o despicat iadu în trîi şi o tins fuga. llie o zis: „Nu fugi, leagă-le toate laolaltă şi ie-le în spate, să le punem ine o fost". 0\mărs apoi la Dumnezău şi o dat legea să hie rob până îs Pastile în Maiu. \ Câmp — Irimie Moş, 70 ani 212. O fost nişte oameni şi s-or dus la lucru şi ei mărgân pe drum li-o ieşit un şerpe alb pe drum şi l-o omorît. Ei n-o ştiut de ce-i bun, până o auzît, inde-o' durmit, de ce-i bun. Da acolo o fost o babă. — „Coată, babă, că CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR 113 noi am găsît un şerpe în drum şi l-am omorît?" „Apă inde-i?" — „Aici". Baba s-o pus ş-o tăiat şerpele tăf dărăburi şi l-o pus pe polifă şi atunci ş acleâ o zis (o crezut că dorm oamenii): „Asta-i bun, că cine o mânca din el, ştie ce vorbesc marhăle". Şi ice că o vorovit cocoşul cătă ghini: „Cucurigu, ice, din prag, săracu gazdă meu,, ce-o paji el astară, că, ice, muerea clocoteşte o oală de apă, să-l opărească la noaptea asta". Un popă s-o suit călare pe o iapă najosu, la vale. Iapa o zis: „Bată-te Dum-nezău, omule, cum nu te pot pricepe să te scobori de pe mine najosu, că greu nu-i mai mare decât aiesta, că te sui pe mine najosu. Câmp — Todor Nica, 80 ani. 213. Când o umblat Dumnezău cu Sânchetru pă pământ, atunce o nimerit la o muere săracă, de avş cinci copii, c-o fost băgată o baligă de vacă în foc să ogoaie pruncii, că-i pită. Pruncii tot cereau: „Scoate, maică, pogacea, ' că n-i foame". Da e,-i iera ruşine de Sfântu Patru. Da Sfântu Patru ştia şi o întrebat: „Da ai făcut pogace, scoate-o şi le dă la copii, că l-i foamei"! Ea n-o avut ce face şi i-o. spus la Sânchetru. „Da, ia coată, zîce Sf. Patru, de le dă la copii, să nu mai plângă"! Şi o scos*o pită, cât o roată de plug, ca neaua. O zîs: „Doamne, Doamne, ce ne-ai dăruit? Mulfamim Iu Domnu Dumnezău, că ne-a dat". Ş-o scos pogacea şi i-o rugat şi pe ei să mance. Tot Sâmpetru a fost vorovind, Dumnezău n-o fost vorovind. După ce o plecat, Patru o zîs: „Doamne, Doamne, ce mare bine ai făcut, că ai făcut pomană cu femeia aceia"! Şi s-o luat şi s-o dus de acolo. Cân o fost pă sară, o nimerit la un bghirău. Şi o fost muerea bghirău. Şi muerea o zîs cătă bărbat: „Eu mă duc în piajă, fu ai să faci aluatu şi coace, }îpă vijei la vaci şi le mulge şi ciupăeşte pruncu şi-l aluă şi mai pof lucra". El o pus apă la foc şi o băgat apa clocotind în ciupă şi copilu o fîpat odată ş-o murit. El o crezut că acum s-o alinat şi doarme. S-o dus să coacă. O băgat pita în cuptoriu. O avut nişte gâşte să le dea de mâncare. Gâştele o căfăit cătă el. El o dat cu bâta şi. Ie<-o omorît. Muerea o zîs să aleagă şi unt. El, cernând făină, o legat ghiobu deasupra fundului, că s-alege şi untu. Smântână toată s-o vărsat pe fund. O fîpat vifăii la vacă. Tăt o supt vacile. O vint un om să-i dee vinars ş-o lăsat vifăii la vaci, o luat cepu la bute. El ş-o dus aminte că-s vifăii la vaci şi o fugit cu cepu în brâncă la vaci. Vinarsul o curs pă jos din hărdău. Sara o venit Sânchetru cu Dumnezău şi o cerut sălaş. — „V^aş da, oamenii lui Dumnezău, da am o muere yiravă şi îi ghirău şi om avea bai cu ea"! — „Nu-i bai, că ne-om împăca noi cumva cu'ea". . . S-o suit în pat. Dumnezău o fost de cătă părete, Sfântu Patru de cătă răstalnifă. Şi atunci zop, muerea! — „Bună sara, bărbate!" 8 114 GH. PAVELESCU — „Bună sara"! — „Coaptă-i pita"? — „Coaptă"! — „Untu a!esu-l-ai"? — „Ales"! — „Da la gâşte dat-ai? Vacile mulsu-le-ai? Da pruncu l-ai ciupăit"? — „Pruncu l-am băgat în ciupă şi-o tot durmit"! S-o dus să-l vadă: „Da el îi mort!" Da i-o văit pe sălăii. — „Da ce sălăi ai tu acolo"? — „Da nişte oameni năcăjit"! Şi s-o apucat cu bâta de Sânchetru, până s-o rupt bâta. — „No, acum să mă duc să iau alta"! Dumnezău o zîs cătă Sânchetru: „Mută-te cătă părete, să nu mâne tot pă tine"! Şi ş o dat tăt pe Sânchetru. No, s-o culcat q, că a fost bată. Şi s-o sculat Dumnezău şi Sânchetru, de s-o dus afară: — „Doamne, Doamne, o zîs Sânchetru, nu mai lăsa să hie muerea bghi-rău!" Şi de atunci or cherdut ele coroana de bghirăijă. Şi s-o dus omu ş-o întâlnit un ficior durmin supt un păr şi de lene nu să scula să ridice perele. S-o tot mutai cu gura, să-i pchice în gură. — „Doamne, oare ce-o fi cu ficioru aiesta, că nu să poate scula să-ş bage în gură?" Şi s-o luat mai departe şi o nimerit la o fată săcerân la grâu. Da Sânchetru o zîs: „— N-ai, fată, un ol cu apă, să ne dai să bem?" Da e o zîs: „îs face bine şi hodini}, că odată mă jîp şi aduc apă rece!" Ş-or băut. Ş-amu d-acolea or purces. O zîs Sânchetru: — „Doamne, oare cum o trăi omu ăla lenios şi fata harnică, asta cum lucra?!" — „No, zice Dumnezău, fata asta după ficioru ăla să mărită". — „Da, Doamne, Doamne, cum să-şi mance fata zîlele cu leniosu ăla?" — „Vezi, cât poţ tu pricepe că pe le-nio'su ăla îl mancă porcii, dacă nu-l mişcă cineva de acolo". Câmp — Irimie Moş, 70 ani. 214. Feidioruil de împărat şi lupul ou cap de fier O fost un ficior de-mpărat. Cân s-o născut, i-o ursît ursîtorile că cân o fi de şepte ani, l-o tuna Sântilie sau *cân o mş la cununie, l-o mânca un lup cu cap de fer. Ş-atunci tata lui p înfăles ş-o făcut un zîd înt-acei şepte ani. Ş-atunce când o fost şşpte ani, o zîs împăratu, tata pruncului: „Să te bagi, pruncule, acolo în zîd, să nu te tune Sântiilie"! Pruncu o zîs: „Tată, io nu mă bag acolo, numa Dumhavoastră aduce} o masă şi scaon în mijlocu cur}î şi io m-oi ruga la Dumnezău. Facă Dumnezău ce-o vrea cu mine. Io acolo nu mă bagi" Şi când o fost la amhiază}, o trăsnit în zîd, tăt l-a sfărmat. Băiatu a rămas sănătos. ' Atunci cân o fost să margă la cununie, s-o luat cu armata şi cu tunu. Cercetări fo'lklorice in jud. bihor 115 Şi înt-o vreme vede napoi viriind un lup cu cap cfii fier şi dădeau cu tunu, el făt vmq. Atunci plruncu să iq şi fuge şi lasă armata şi să duce până pă sară la Sfânta Joie. Şi atunci spune ce s-o tâmplat cu eil. Sfânta Joie ii răspunde: „Băiete, te hod'ineşfe, că eu am o căţaua şi-l simte de trii mile de pământ ş-atuncia când a bafe, îi pleca şi-i fugi". Şi s-alinat bă-iatu. Noapt'ş, într'o vreme, aude căţaua bătând. Ş-atunci tătă zua făt fuge, până sara. Şi atunci sosăşte la Sfânta Vineri şi-ri spune baiu. Sfânta Vineri îi răspunde: „Te poţ hod'ihi, că am o căţaua şi-l simte de şasă mile de pământ şi când o bate căţaua, îi pleca şii îi fugi-mai departe". Aşş s-o alinat. Noaptş, înt-o vreme, bate căţaua, iar capătă un colac (căpătase şi dela Sfânta Joie!) şi pleacă la drum toată zua. Sara sosăşte la Sfârita Sâmbătă şi-i spune baiu. Sfânta Sâmbătă îi răspunde: „Ti—i hodini, că am o căţaua şi-l sîmt'e de nouă mile de pământ". Şi s-o pus la hodină'. Noapfş, într-o vreme, s-aude bătând căţaua ş-atunci îi dă un colac şl pleacă la drum toată zua. Sara sosăşte la Sfânta Duminecă şi-i spune baiu. Sfânta Duminecă zîce: „Ti-i hod'ini, că am o căţaua şi-l simte la douăsprăzece mile de pământ şi cân a bafe q, îi pleca ia drum". Aşş să alină. Noaptea, într-o vreme, aude căţaua bătând. Atunci capătă o ştergură şi pleacă la drum. Sfânta Duminecă i-o spus: „Să treci apa asta şi-i pune ştergura peste apă şi s-a face pod şi-i trece acolo. Acolo nu poate să te mance) că nu poate trece apa". Atunci o mărs până la apă ş-o ţîpat ştergura pă apă şi i s-o făcut pod. O trecut de ceea parte. Atunci o prins de pod puţin, i s-o făcut ştergură-napoi. ■ ' Atunci o mărs pen pustiu, o umblat multă vreme. A dat pe la o muere ce avş o fată şi avş vo căteva capre. Zîce fata: „Mamă, văd un om, ar fi bun păstoriu la caprele noastre". Mama zîce: „Cheamă-I în casă". Fata merge şi-l cheamă. Mama zîce: „Băiete, nu fi-i băga slugă la capre?" El zîce: „Ba, da, m-oi băga". Ş-o stat la capre câtva timp. (Din cei trei colaci s-o făcut trei câni. Pă unu Io- chemat „Aud'e-bihe", pe unu „Ved'e-bihe", pe unu „Greu-ca-pământu"). Şi sta câtva timp şi mama fetii zîce: „Să-I întrebi că ce fel de băiet, d-ind'e vine?" Fata l-o-ntrebat. El i-o răspuns: „Eu sunt fecior de-mpărat ş-am fugit, că o curs un lup cu cap de fejr după mine, să mă mance şi pentru aceia am fugit". Fata merge la mama iei şi-i spune. Mama fetii ice să-l întrebe cum o trecut el apa. El o spus: „Am o ştergură ş-am pus-o pă apă şi s-o făcut pod ş-aşş am trecut apa. Atunci puţin am tras de pod şi hi s-o făcut ştergura-napoi". Fata merge la mă-sa şi-i spune, că cum o trecut el apa. Mama fetii zîce să-l întrebe, că ind'e ţine el ştergura. Fata l-o-ntrebat că ind'e-i ştergura. „La mine", ice. Fata zîce: „Las-o acasă, să n-o perzi pe-acolo, pela capre". Şi o lăsat-o. Ş-atunci fata o mărs cu ştergura la apă şi o ţîpat ştergura pe apă şi o trecut lupu. Şi lupu ăla o fost frate d'e-al fetii. L-o fost blăstămat ma-sa, să-l facă Dumhezău lup cu cap 8* 116 GH. PAVELESCU de fer, să nu aibă sfare şi alinare până nu o mânca un -ficior de împărat. Ş-atunci lupu vini acasă şi să vorbe, cu mama lui, că cum să-l mance, că el nu-l poate să-l mance, că-l omoară cânii lui. Şi mama lui zîce: „Tu, fată, spune-i să lese cânii acasă, că tu ai mai merge cu el la capre şi nu mei, că te femi de câni, că te mancă". Şi aşş el o închis cânii într'on grajd şi atunci fata a mărs cu el la capre. Cându-i odată vede lupu, viiîe cătă el. Atunci să suie înt-on fag. Lupu sosîşte acolo şi zîce; „Acuma te cobor, să te mâne, că ştiţi că am umblat după fine". El zîce; „Na o opincă ş-o mancă întâie". în timpu acela el a grăit pe un câne, o zis; „Na, Aude-bine"! Cânele o auzît glasu stăpânu-so. Atunci grăieşte lupu; „Cobor!" zîce el. „Na şi astalaltă opincă!" Grăieşte pe altu câne. Cânele aude şi-i spune la cel mai mare, la „Greu-ca-pământu" şi zîce: „Taci, eu n-am auzit!" şi lupu zîce: „Cobor!" El zîce; „Mai na, mancă şi jumătatea iesta de cojoc!" Iară strigă pe altu câne. Cânele aude, spune la Greu-ca-pământu. Zîce: „Eu n-am auzit!" Lupu zîce: „Cobor!" Atunci strigă pă Greu-ca-pământu şi zîce Greu-ca-pământu cătă Uşor-ca-vântu: „Du-te şi-l ţîne pă loc, până sosăsc eu!" S-o dus cânele şi l-o ţînut în loc, până a sosît Greu-ca-pământu. Atunci o sosît Greu-ca-pământu ş-a pus o labă pă el ş-atunci i-o grăit, o zis ficioru de împărat cătă gazda lui, cătă fată. „Ce vrei să las nezdrob/it?" Zice gazda: „Totul zdrobeşte, numa maiu şi plumânile lasă-le nezdrobite". Atunci tăt l-o zdrobit şi numa maiu şi plumânile nu. Şi iei s-o coborît din fag şi o făcut un foc şi o făcut o frigare şi i-o tras maiul şi plumânile în frigare şi le-o fript şi tot pe obraz la fată o dat cu ele, până tot o fript-o. Şi fata mş acasă tătă friptă pă obraz şi spune la mamă-sa. „No, mamă, fratele meu îi tăt zdrobit şi iacă, ce-o făcut cu mine". Mama zîce; „Oase nu ai găsit din el? Zîce fata: „Oase poate că mai toţi băieţi dela ţară, să-şi întrebuinţeze vacanţele culegând din gura poporului cântece şi alt material folkloristic. Intrând în cariera dăscălească în 1889, ca profesor Ia Şcoala Normală (Institutul pedagogic) dela Caransebeş şi dorind să cunosc mai de aproape lumea sufletească a satului românesc, am socotit să urmez neapărat exemplul, vrednic de laudă, al profesorului dela Blaj în materie de folklor, Ion Micu-Moldovanu. Am început astfel, din anul 1890, a face culegeri, în împrejurări când ştiinţa folklorului era încă departe de propăşirea înfăptuită la noi în timpurile mai nouă. Am cules — mai rar — personal, şi — mai des — prin mijlocirea elevilor şi elevelor institutului, precum şi a unor membri din corpul didactic bănăţean. (Motivele, pentru care am apelat la şcolărime, sunt în parte, indicate în publicaţia mea Descântece, scrisă în 1905 şi apărută în 1912, (Sibiu, Editura „Asociaţiunii", pag. 6). Dintre amintirile deosebite din timpul culegerilor, reţin câteva din cele comunicate de elevi localnici (numele lor şi ale comunelor unde s'au făcut culegeri, sunt înşirase în prefaţa voi. I din: Poezii pop. din Banat). Aşa bunăoară, în ţinutul Almăjului şi în alte părţi, când ţăranul bănăţean vrea să audă un „cântec de bătrâneţe" (baladă), porunceşte lăutarului: — „Dzâ-mi una djin bătrâni" sau „dzâ-mi una dje, bătrâneţe!" Se mai zice: —■ „Dzâ-mi una dje masă", când, bunăoară,- nuntaşii se aşează la mâncare. E, de obiceiu, tot baladă. Când se ridică masa, lăutarul primeşte comanda: , — „Acuma trage-mi una dje joc" va să\însemne, nu mai zice din gură, ci trage din arcuş. Lăutarul frage: o horă, o ardeleană, o logojană, ori alt joc. 3 1 Ales în anul 1882. Răposat in 1897. 2 Pentru filologul şi istoricul care a fost canonicul blăjan Cipariu, balada ţăranului român — după chiar propria-i mărturisire — este lipsită de orice valoare estetică. 3 Alte amănunte a se vedea în voi. „Literatura Zilei" (Sibiu, 1941, pag. 99 ş. u.). ARTICOLE MĂRUNTE 125 în corespondenţă foklorică am stat cu Jarnik, ale cărui scrisori le-am dăruit „Arhivei de Folklor a Academiei Române". Cu folklorişti români n'am avut altă legătură, decât schimbul unor volume, cerute de învăţătorii Pop-Reteganul din Ardeal şi Gheorghe Cătană din Banat,1 precum şi comenzi primite dela profesorul Sîrcu din Leningrad (Petrograd). După plecarea din Caransebeş (1905), n'am mai făcut culegeri. Dar, la redacţiunea „Telegrafului Român", al cărei membru sunt, am primit multe cântece populare trimise de pe front; au şi apărut unele, ca documente grăitoare din războiul. dela 1914—1918. Am publicat, despre aceste cântece „cătăneşti", câteva notiţe în cartea pomenită: Literatura zilei (pag. 107). Sprijin moral pentru publicarea culegerilor, mi s'a dat peste aşteptare, atât din partea particularilor, cât şi a unor aşezăminte culturale; sprijinul material a fost, în schimb, mult prea redus pentru a putea continua cu zor o muncă plăcută, dar împreunată cu felurite greutăţi şi neajunsuri. ENEA HODOŞ MATERIAL ROMÂNESC ÎN CERCETĂRILE DE FOLKLOR COMPARAT în articolul nostru despre „Snoava cu femeia necredincioasă" (Anuarul II, p. 195), am arătat ce loc redus ocupă, în general, materialul românesc în cercetările de folklor comparat ale străinilor, în special ale nordicilor. Vina nu trebue aruncată pe autorii acelor studii, ci pe lipsa de culegeri suficiente făcute în toate ramurile folklorului românesc, de o parte; iar de alta, pe necunoaşterea limbii noastre de către acei cercetători. Cât i-a fost posibil, Arhiva noastră a încercat să completeze astfel de lipsuri, stând la dispoziţia învăţaţilor străini, atât cu informaţii bibliografice, cât şi cu anchete întreprinse anume, între corespondenţii Arhivei, pentru a găsi material inedit. Rezultatele au fost foarte satisfăcătoare şi mulţumirea noastră deosebită, când unii învăţaţi străini, ca acel despre care va fi vorba mai jos, au ajuns să nu ne mai considere între popoarele care nu răspund cererilor de informaţii folklorice ... în cele următoare vom prezenta două din cercetările făcute în ultimul timp de folklorişfii nordici, în care s'a utilizat şi material românesc, trimis de Arhiva noastră. Prezentarea acestor lucrări o socotim interesantă şi utilă. Aceasta nu numai pentru problemele puse, ci şi pentrucă cercetările de i-a cerut să-i revăd un manuscris de poveşti bănăfene. 126 ION MUŞLEA acest gen nu se găsesc, de obiceiu, în bibliografiile folklorice româneşti, deoarece din titlul lor nu se vede că ele se ocupă şi de folklorul nostru. Oskar Loorits, un foarte serios şi bine cunoscut cercetător eston, se ocupă în Pharaos Heer in der Volksiiberlieferung (Tartu, 1935), de oamenii-peşti, cunoscuţi la noi sub numele de „faraoni" sau „faraonoaice", care ar reprezenta pe urmaşii Faraonului şi ai armatei sale înnecate în Marea Roşie. I s'a putut trimite şi a şi utilizat. următorul, .material publicat în româneşte: Tudor Pamfile: /Mitologie românească, I (Bucureşti, 1916, p. 301) şi E. Ni-culiţă-Voronca: Datiine şi credinţe. . . (Cernăuţi, 1903, p. 999); iar, ca material inedit, două comunicări primite de Arhiva noastră, una din Valea Copcii-Mehedinţi (No. 420), alta din Miroşi-Teleorman (No. 445). „Spre deosebire de răspunsurile negative primite din Serbia — spune Loorits, la p. 158 — se constată deci o legătură între Faraon şi fiinţele omeneşti cu coadă de peşte cunoscute în România, precum am putut stabili, de altfel, pentru toată Europa estică. Acum se pune însă interesanta chestiune: au ajuns aceste ştiri, la Români, numai în timpurile mai nouă, dela Ucrainieni, sau putem pune, cu tot mai multă convingere, ipoteza, atât de elocventă din punct de vedere istoric-cultural, că miturile despre transformarea lui Faraon s'ar fi născut încă în Bizanţ, centrul de odinioară al ortodoxiei greceşti şi transmiţătorul atât al tradiţiilor antichităţii clasice, cât şi ale orientului apropiat, înspre Balcani, Europa estică şi ţările baltice şi scandinave, până în Nord, spre Islanda"? Dată fiind această problemă importantă, pusă în legătură cu materialul românesc, am continuat cercetările, reuşind să mai descoperim şase variante ale acestui motiv, pe care le dăm în cele următoare: a) „Faraoni. Despre ei poporul crede că-s jumătate om, jumătate peşte. Ei au scos şi scot cântecele de dragoste". (Arhiva de Folklor a Academiei Române, Manuscris No. 964, p. 27. Cules în 1937, din Uda-Tătăruşi, jud. Baia, de Elena Gh. Stoian, învăţătoare). b) „Sunt peşti care cântă: „Faraon, faraon". Jumătate-i peşte, în jos şi în sus îi om, numa trăieşte în apă. Ăia îs dela Faraon, când o trecut prin Marea Roşie şi l-o acoperit apa. Din Faraon şi din oamenii lui s'o făcut peşti". (Arhiva de Folklor, Ms. No. 863, p. 5, Cules în 1936, în Baru-Mare, jud. Hunedoara, de Prof. Victor I. Oprişu). \ c) „Faraoance. Zânele trăesc în apă şi până la brâu sunt femei frumoase, iar dela brâu în jos sunt peşti. Care sunt mai tinere, cântă de joc, iar cele mai bătrâne de jăle. Ele au stârnit jocurile şi cântecele". (Arhiva de Fojk-lor, Ms. Nr. 773, p. 2—3. Cules în 1935, în Boroaia, jud. Baia, de Ecat. C. Covataru, învăţătoare). ARTICOLE MĂRUNTE 127 d) D-l Prof. Emil Petrovici, dela Universitatea din Cluj, a binevoit să ne comunice următoarele informaţii culese din Limanul, jud. Constanţa, în anui 1939: Faraonii. Au fost „nişte oameni necredincioşi". Ei goneau pe Moise când a plecat cu ai lui din Egipt. Moise a ajuns la malul Mării şi a despărţit apele. A început să meargă ca pe uscat, să freacă dincolo. Faraonii au intrat după Moise, dar apele mării s'au încheiat peste ei şi ei „a rămas vii în apă, a rămas faraoni, oameni de apă". Au şi femei, „faraonoaice" şi copii, subt apă. Câte odată se văd ieşind la suprafaţă. Nu fac nimănui nici un rău. Se zice că la a doua venire vor ieşi cu toţii din apă şi se vor face ca ceilalţi oameni. e) în ancheta noastră personală pe Valea Gurghiului (jud. Mureş), am cules, în 1935, din Caşva, următoarea povestire: „L-o dus lângă Marea Neagră pe-un fişior din Ibăneşti, să robghiască, o făcut oareşeva. Şi el o adus câte şi mai câte cântece de-acolo şi ne povestea că atât de frumoase fete sunt, jumătate peşte, jumătate fată. Şi iera bărbaţi voinici, jumătate peşte, jumătate' bărbajţi! Un fişior, care umbla cu vaporu pe marea, ş-o prins o ibomnică d'elea de apă şî-i duşş struguri şi poame şî i le da. Fa-raoahe, aşa le zîc; la bărbaţi — faraoni". f) în vol. V al acestui Anuar, la p. 190, Petre Ştefănucă a publicat un text (222), cules din Cioburciu, în care e vorba de un „faraon — chip de om mititel—", care ieşea pe malul Nistrului şi striga: „Ni a mînca di cap di om!" Cine auzea, se 'nneca." Materialul românesc ocupă, e adevărat, un loc mai mic, deşi tot atât de important, şi în altă cercetare de folklor comparat a aceluiaşi O. Loorits: Das misshandelte und sich rächende Feuer (Tartu, 1935). E vorba, aici, despre dialogul între focurile din două case, privitor la felul în care e îngrijit focul. Faptul că variantele din Balcani lipsesc cu desăvârşire, pe când la Români se găseşte, totuşi, una (E.Niculiţa-Voronca, Daf'me şi credinţe. . ., Cernăuţi, 1903, p. 1201), face iarăşi pe autor să se întrebe dacă povestirea aceasta nu a iradiat tot din Bizanţ? Cercetările noastre ulterioare apariţiei studiului lui Loorits n'au mai descoperit nicio singură variantă inedită; de aceea apelăm la cei care cunosc sau pot culege povestiri cu aceste motive, ca — dându-şi seama de însemnătatea deosebită a materialului românesc pentru cercetările comparate şi pentru reala propagandă românească ce se poate face printr'o astfel de colaborare — să ne trimită, variante, spre a putea ajuta astfel, cu povestirile poporului nostru, cercetările universale de folklor. ION MUŞLEA 128 ION MUŞLEA PRACTICE MAGICE Şl DENUMIREA LOR IN CIRCULARELE EPISCOPEŞTI Şl PROTOPOPEŞTI DELA ÎNCEPUTUL VEACULUI TRECUT Practicele pentru alungarea strigoilor sunt vechi" la poporul nostru. Chirurgul austriac Georg Tallar1 le amintea încă pe la 1724. Dacă ele se mai întâlnesc, uneori şi astăzi, în corespondenţele de provincie ale marilor ziare,z acum o sută de ani nu numai că erau foarte frecvente, dar se făceau în faţa preoţilor. De aceea episcopii noştri se vedeau siliţi să adreseze circulare protopopilor, spre a interzice subalternilor să mai asiste la asemenea acte. Adeseori episcopul trimitea astfel de dispoziţii la îndemnul sau cererea guvernului ardelean. Tn „Protocolum pentru însemnarea Comisiilor arhiereşti şi gubernialiceşti din Marele Prinţipat al Ardealului", al bisericii din Râşnov (judeţul Braşov) — numit, mai scurt, „Cartea de porunci" —, întâlnim două circulare de acest fel, semnate de Vasile Moga, episcopul ortodox al Sibiului. in cea dintâi, datată 23 Sept. 1831, e vorba de desgroparea unei „muieri cu nume de strigoaie la satul Joseani din varmeghia Hinedoarii". Deoarece la acest act „au fost de faţă popa dela Joseani, să porunceşte ca să să leapede din preoţie şi să să arate la tistia din afară ca să să canonească". Se mai arată că fiecare protopop e dator „să iasă în protopopiat la fieştece biserică şi să propovăduiască norodului ca să nu crează în strigoi şi să nu desgroape morţii, că din desgroparea acea se sporeşte moartea colerii mai tare, precum s'au întâmplat şi la satul Turdaşu". în a doua circulară, datată 7 Iulie 1840, se arată că „credinţa în strigoi este credinţă deşartă, că s'au întâmplat pă la varmeghia (comitatul) Zaran-dului în satul Luncoiul dese moarte întră pricini şi oameni poporeni au des-gropat oarecâţiva morţi de s'au căutat de stregoi şi au fost de faţă şi preoţii locului". Protopopul va învăţa pe „subordinaţii preoţi să nu crează în stirigoi (sici) şi preoţii să înveţe pă poporeni fot aceia că strigoi nu sânt". Şi mai interesant ni se pare faptul că protopopul Braşovului, Simion Pop[ovici] Datcu, într'o circulară din 1831, comentând în câteva cuvinte circulara aceasta, numeşte practica desgropării strigoilor: credinţă superstiţioasă. Să fie întâia oară când termenul „superstiţie" apare scris în limba românească? Numele protopopului Datcu — mort în anul 1837 — ar rămâne legat astfel de terminologia noastră folklorică. Alt protopop braşovean, Radu Verzea — care, dacă nu era el însuşi un cărturar, îi susţinea pe aceştia (cu cheltuiala lui s'a tipărit la Sibiu, în 1 Anuarul Arhivei de Folklor II, p. 159—168. - Vezi, de exemplu, Universul din 14 Mai 1938 (Nr. 130, ediţia pentru provincie). ARTICOLE MĂRUNTE 129 1797, Gramatica lui Radu Tempea) — foloseşte aproape curent termenul credinţă deşartă. Aceasta într'o circulară protopopească din 30 Iulie 1820, găsită în aceeaşi „Carte de porunci" a Râşnovului: „Parohii curatori, care vor mai îngădui poporeanilor, cu prilejul îngropării a unui mort a săpa pesfe altul'de curând îngropat, şi nepufred, ori cu scoposul credinţii deşarte 1 spre oareşicare prepus, ori altmintrelea de pizmă spre batjocura familiei celui îngropat, să i se pue nume de afurisit, nefiind din destul acela putred; ori pentru scurtarea vremii, sau şi din firea rumânului, prin care să poate pricinui stricarea sănătăfii de obşte, şi celor slabi de naturi, nălucire şi frică a îngădui". Termenul pare să fi fost însă curent. într'o circulară din 16 Oct. 1823, episcopul Moga îl utilizează de trei ori: „Din actele profesului fişcuşeşti (sic!) împotriva lui Tabalan lacob din pricina că au propoveduit credinfa deşartă1 urzit (?)... şi prin tisturile Scaunului Cincului Mare la înălfatul Crfăesc] Gubernium aşternut, reyidăluindusă aceea precum între rumânii Sc[aunu!ui] aceluia credinţa deşartă1 aşa au sporit din zi în zi, cât ei cu fofii cred că cu sărindari va putea dela Dumnezeu dobândi aceaia ca ci-ne-fi este dujman să cază în boală, au să-l ajungă altă primejdie. Aşa T[na!~ ful] Gubernium prin milostivul său Decret dafo 13 Avgusf nro Gubern. 3735 a. c. eşif, s'au milostivit a porunci acestui Scaun Episcopesc, ca să să facă de aicia cuvincioasele orândueli la fofi preofii subordinafi, ca aceia să învefe pre norodul relighiia aceia adevărată, a crede drept, şi a lepăda credinţa cea deşartă1 în care s'au pomenit". Acelaşi termen apare şi în altă circulară a episcopului Moga (No. 585 din 22 Dec. 1824), în care e vorba de un alt gen de magie: „Prin milostiv decret gubemialicesc din 10 Dechemvrie cu No. 4898 se porunceşte să facă (cunoscut) fufulor preofilor neunîfi ca să nu amăgească norodul a crede întru descântece, precum au făcut popa losif dela Cârfişoară că au făcut lefurghie pe cămaşa arândatorului Gheorghe Ciorfolan din Ţara Românească fiind că să să prăpădească că şi-au bătut muierea adecă pe a-rândăşifa şi au fost plătit popii 20 [florini] nemţeşti şi o cupă de vin. Aşa vei avea datoria Frăfia Ta a înşfiinfa pre toţi preofii sobordinafi ca numitul popa losif ca a face rugăciune cu credinfa deşartă supt înconjurarea canonului greu". ' „Cărfile de porunci", în care preofii satelor au adunat circularele mai marilor lor, se dovedesc astfel interesante şi utile pentru cercetările noastre folklorice. Cei ce pot ajunge la astfel de „protocoale" — care frebue să se găsească în multe din satele noastre, mai ales din Ardea! — fac un rea! serviciu folklorului românesc copiindu~le şi publicându-!e. ION MUŞLEA Sublinierea noastră. 130: GH. PAVELESCU DESPRE „PASAREA — SUFLET" în ultimul volum al acestui Anuar (VI—1942, p. 34—41), am dat câteva informaţii asupra obiceiului de a se pune la unele morminte o pasăre cioplită din lemn. Concluziile noastre, bazate pe materialul cules din judeţele Hunedoara, Alba şi Sibiu erau mai mult provizorii întrucât nu aveam la îndemână un material mai bogat. Aşteptam ca interesul stârnit de studiul nostru să aducă la iveală alte precizări. Timpul, relativ scurt, care-a trecut dela apariţia articolului nostru şi mai ales condiţiile nefavorabile pentru difuzarea lucrărilor ştiinţifice, au făcut să nu putem înregistra până în prezent decât mici completări, în general informaţii anterioare studiului nostru, dar scăpate din vedere. Astfel d-l Tache Papahagi ne-a atras atenţia asupra existenţii obiceiului în judeţul Mehedinţi, comunele Goronenţi şi Schitu-Topolniţa, de unde a publicat două reproduceri în volumul al treilea din „Images d'efhnographie roumaîne", 1934, p. 275. De asemenea d-l Ion Muşlea a găsit în Ms. B. 5, No. 149 din „Colecţia Veche", întitulat „Die Bewohner Siebenbürgens", fila 34, din Biblioteca Brukenthal, un desen al preotului Leonard loseph (1816), în care se vede în curtea unei biserici o cruce cu o pasăre. Desenul reprezintă o biserică românească din Sibiu sau împrejurimi. D-l Petre Caraman, recenzând Anuarul în Balcania, VI, 1944, p. 570, şi ocupându-se şi de studiul nostru aminteşte datele publicate de d-l Papahagi, exprimându-şi părerea că obiceiul există şi în alte părţi ale Transilvaniei şi chiar la Românii din toate provinciile, deşi existenţa obiceiului 'în Oltenia crede că poafe fi pusă în legătură cu răspândirea lui "n Sud-Vestu! Ardealului, Adaugă apoi, fără a da date mai precise: „Acest motiv are o mare circulaţie eurasică. Se poate urmări în Orient până în China şi Japonia". Ö altă -recenzie analitică a publicat d-l Harald Krasser în „Deutsche Forschung im-Südosten", III, 1944, 7 p., sub titlul: „Grabpfahl und Taube. Germanische Herkunft einer rumänischen Besfattungssitte?", care aduce la sfârşit o preţioasă mărturie de natură istorică. Profesorul Ofto Lauffer din Hamburg, ţinând în 1926 o conferinţă la Sebeş, a amintit că în istoria Lon-gobarziîor de Paulus Dîaconus se vorbeşte* despre acest obiceiu ca existând la sfârşitul secolului la Vll-lea. Lonqobarzii, populaţie germanică înrudită cu Francii şi aşezată în Italia de Nord în secolul a! V!-!ea, obişnuiau să puie în vârful urieî prăjini la mormântul tinerilor morfî în războîu sau departe de casa un porumbel cioplit din lemn. Porumbelul avea capul îndreptat în direcţia în care a murit tânărul, pentru a şfî neamurile în care parte odihneşte trupu! îui. Personal am descoperit de asemenea în lucrarea lui G. Buschan: „îllu- ARTICOLE MĂRUNTE 131 strierfe Völkerkunde Europa", p. 942, fotografia unui cimitir dela Ceremişi, populafie finică de pe Volga, în care se poate vedea foarte bine o prăjină cu o pasăre de lemn în vârf. Din aceste informafii reiese în special vechimea extrem de mare a obiceiului. Aceasta nu numai pentru faptul că e amintit cu o mie de ani în urniă, ci mai ales pentru că se găseşte la popoare atât de îndepărtate în spafiu (Ceremişii, Românii, Longobarzii), care au încetat de mult de a mai avea raporturi între ele. Fireşte, aşteptăm şi alte informafii şi completări, pentru a putea să ne pronunfam mai precis asupra originii, răspândirii şi semnificafiei acestui interesant obiceiu, pe care îl mai păstrează unele sate ardelene. GH. PAVELESCU POEZII POPULARE INTR'UN MANUSCRIS ARDELEAN DIN 1831 în 1899 G. Alexici semnala existenfa unui manuscris „de mare valoare pentru folklorul nostru",1 pe care l-a dăruit Bibliotecii Asociafiunii din Sibiu, Manuscrisul, — necatalogat încă, de altfel ca toate manuscrisele Asfrei —, s'a crezut pierdut,2 în realitate el se găseşte tot la „Astra", o întâmplare norocoasă făcând să dăm peste el. Dată fiind însemnătatea lui, care constă miai cu seamă în poeziile populare sau de factură populară ce !le cuprinde, cu mult înaintea colecţiei lui Alecsandri şi înaintea culegerii lui N. Pauletti (1838), îl prezentăm aci, înlăturând astfel ispita de a se face fel de fel de supoziţii cu privire la cuprinsul lui.3 Manuscrisul de care ne ocupăm, de format 19,5X12,5, este bine păstrat, fiind legat în scoarţe de carton, şi are 79 foi, nenumerotate de autor, scrise citeţ şi estetic. Autorul manuscrisului este Dimitrie Ardelean, iar data Ia care s'a scris e anul 1831. Aceste indicaţiuni reies din cele două notiţe ce se găsesc în cuprinsul manuscrisului. Cea dintâi ifine loc de titlu: „Aceasta pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare este a Iui Ardelean Dimitrie, preparând în cursul al ll-lea, anul 1831", iar cealaltă, de pe faţa dinlăuntru a ultimei scoarfe, de încheiere: ,,Sfârşitu-s'au acesta pezmă cu cântări lumeşti şi 1 în Texte din literatura poporană română, voi. I, Budapesta, 1899, p. 126. 2 Vezi I. BREAZU, Versuri populare in manuscrise ardelene vechi, în „Anuarul Arhivei de Folklor", V, p. 80, nota 1. 5 Cf. ID„ ibid. 132 ROMULUS TODORAN veselitoare în 28 de zile a lunii lui Februarie, la 5 ceasuri după ameazăzi, adecă sâmbătă, prin mine Ardelean Dimitrie, preparând în cursul al ll-lea. Scrisă pe semestru de iarnă, anul 1831, spre aducere aminte de acum înainte". Locul unde Dimitrie Ardelean a scris aceste versuri nu e amintit nicăiri. Anumite localizări ale acţiunii poeziilor (cf. f. 66 r., 36 v., 37 v., etc.) ne fac să credem că autorul a fost „preparând" în Arad şi poate originar din Lipova sau din împrejurimi. Provenienţa bănăţeană a acestor versuri e dovedită şi de particularităţile dialectale specifice graiului din Banat, ca de ex.: golumbiţă (f. 74 r.), pioană (f. 69 v.), dopăsărea (f. 24 v.), m'o prindea (f. 24 v.), etc. în afară de versurile populare de care ne vom ocupa mai jos, manuscrisul cuprinde poezii ocazionale: Câniarea lui Maior (f. 5 v.), Cântarea lui Danciu R. (f. 6 v.), Cântecul bunului Împăratului frânt în /-/ea carele îl cântă supuşii săi la zioa numelui (f. 10 r.), Cântarea episcopului loan Ne-storovici (f. 22 r.), Câniarea lui Nicoară Moisie (f. 22 v.), Cântarea lui Moisi Aron (f. 78 r.), altele de natură religioasă: Cântarea lui Isus Hrisfos (f. 18 v.), Jalnica cântare care au cântat-o Romanii pre lângă apa Vavilonului (f. 38 r.), poezii care trădează o accentuată influenţă latinistă: Cântarea Romanilor (f. 25 v.), Plângerea neamului daco-roman din Transilvania sau Ardeal (f. 30 r.) şi în sfârşit „cântări lumeşti şi veselitoare". Multe din aceste „cântări lumeşti şi veselitoare" sunt poezii populare sau de factură populară. Cea care merită să fie mai întâi relevată este varianta baladei Toma A/imoş (I), preţioasă şi prin forma ei, dar mai ales prin locul şi timpul când este atestată.1 Fragmentară pe alocuri, confuză câteodată, varianta lui Dimitrie Ardelean nu se deosebeşte, în mare, ca acţiune, de cele mai complete variante ale baladei (cf. G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române, Buc, 1885, p. 581 ş. u., şi V. Alecsandri, Poezii populare ale Românilor, Sibiu, 1914, p. 40). Doar numele eroului principal apare schimbat: /os/7 Dalimos, Merită apoi să fie amintite două variante ale Brumarului mare (II şi III), dintre care cea dintâi e mai completă.2 în sfârşit menţionăm o Amantă turturea (IV), care în esenţă are acelaşi con--i 1 Pentru răspândirea acestei balade la Romani, v. T. "PAPAHAGI, Parafele folklorice (greco-române). Ac, Rom., Studii şi cercei ..i, LXVIII, Buc, 1944, p. 60. Bibliografia indicată aci nu e complefă. Subt anumite forme, f^oma Alimoş se găseşte şi în Argeş, cf. AL, ISTRÂTESCU, Epica populară din Argeş, în „Grai şi Suflet", V, p. 248, şi la Românii din dreapta Dunării, cf. „Sociologie Românească", II (1937), p. 233. 2 Variante ale acestei poezii găsim în O, GHIBU, Contribuţii la istoria poeziei noastre populare şi cu/fe, în Ac, Rom,, Mem. Sec). Lit., Seria III, Tomul VII, Mem. 1, Buc, 1934, p. 28 (într'un manuscris al Muzeului Ardelean din 1798); V. ALECSANDRI, op. cit., p. 21, G. DEM. TEODORESCU, op. cit,, p. 453 (cf. şi A, PANN, Spitalul amorului, IV, ed. II, p. 11—12), G. ALEXICI, op. cit., p. 115 ş. u. ARTICOLE MĂRUNTE 133 ţinut ca şi celelalte variante populare cunoscute.1 Restul poeziilor populare sunt de natură erotică. Dorul după fiinţa iubită e sentimentul mai des întâlnit în ele. Versuri ca: Venit-au vremea să mă duc, Cătră spurcatu de Turc, Să-m las plugu, să-m las boj, Să mă duc cătră război. Să-m las curtea şi sălaşul, Să mă duc cătră pizmaşul . . . (f. 13 r.) amintesc ceva din stările trecutului nu prea îndepărtat. Din lipsă de spaţiu nu putem reproduce decât câteva din aceste poezii, pe cele mai reuşite. Versuri.de cea mai autentică substanţă populară se pot spicui însă şi din alte poezii ale manuscrisului: — „Du-mă, bade, şi pre mine Că şi eu îţi voi 2 prinde bine. De ţi-i ruşine de mine, Fă-mă brâu pre lângă tine. De ţi-i greu de brâul mieu, Fă-mă lumină de său Şi mă bagă'n sânul tău. Măcar unde-i însăra, Eu, mândrule, ţ-oi lumina". (f. 33 v.) sau: De-ar fi dorul vânzători, M'aş face neguţători. Şatră albă întinde-o-aşi De grab dorul vinde-l-aşi. Până soarele ar răsări Dorul eu l-aş târgui. (f. 72 r.) sau: Cântă puiul cucului In creanga măslinului. Aşa cântă de frumos Să răstoarne codrii jos. Aşa -cântă de cu jale De stă apa'n loc nu mere . . . (f. 25 r.) sau: Bată-te Domnul nănaşi Cu cine- mă cununaşi, Cu urâta satului, Cu ciuma Bănatului, Cu urâta râtului, Cu ciuma pământului . . . (f. 74 v.) A compus Dimitrie Ardelean versurile din acest manuscris? Pe unele din ele se pare că da, pe altele însă, de origine cultă, cu un substrat popular, circulând în acea vreme mai ales printre tineretul şcolar, cu siguranţă le-a transcris numai. Concordanţa dintre Cântarea lumească (f. 59 r.) din manuscrisul lui Dimitrie Ardelean şi poezia din „Cântece câmpeneşti cu gla- • Pentru răspândirea variantelor populare ale Amantei turturele, v. D. GĂZDARU, Originea şi răspândirea motivului „amărită turturică" in literaturile romanice, laşi, 1935, pp. 143—151. 2 î/i voi pentru f-oi ; forma populară e literarizată. 134 ROMULUS TODORAN suri rumâneşti", tipărită în 1768, dată de O. Ghibu, op. cit., la p. 22, face dovada deplină a acestei afirmatiuni. Dăm paralel fragmente din cele două poezii. începutul e identic: Poezia din 1768: Poezia din 1831: D'ângă apa Someşului Lângă Valea Someşului Către Valea Mureşului... Cântă Valea Mureşului . . . Momentele acfiunii din poezie se desfăşoară în aceeaşi ordine. în amândouă e vorba de o despărţire. Iubita plecată lasă în urma sa un dor aprins. Iubitului îi apare în minte portretul ei: ii frumoasă ş' lată'n şele Oh! cum era de ciudată, Ca omătul albă'n piele . . . Oacheşă şi sprincenată ........................ La inima mea băgată . . . Are de bumbac rochie Avea haine frumuşele, Albă de jolj şi zăghie... Cu podoabe de mărgele . . . Când o văzui că se duce Când o văzui că să dusă în inimă'mi peatră-mi puse . . . Peatră la inimă-m pusă... . Tot aci e locul să amintim că Jalnica cântare carea au cântat-o Romanii pre lângă apa Vavilonului (f. 38 r.) nu e decât psalmul 136 din „Psaltirea în versuri" a Mitropolitului Dosofteiu, cu foarte mici şi neînsemnate modificări. în orice caz, fapt cert este că în transcrierea versurilor populare „pre-părandul" arădan, înşelat de memorie câteodată, a intervenit adeseori, dovedindu-se prin nedibăcia sa în făurirea versurilor lipsit de duhul poeziei. Interesul pentru poezia populară, în anul 1831, nu ne surprinde în chip deosebit. în Ardeal, după cum a arătat recent I. Breazu,1 preocupările folklorice ne întâmpină încă din secolul al XVIII-lea, cunoscându-se versuri mai mult sau mai puţin populare cu mult anterior anului 1831. I. Cântare vestitoare2 Jos, verile, jos, ioi 'a câmpii Nistrului, Jos, dragule, jos, \ Unde-i drag voinicului, 1 In Folklorul reviste/or „Familia" şi „Şezătoarea". Bibliografie cu un studiu introductiv, Sibiu, 1945, p. V ş, u.; cf. ID„ op. cit., p. 79, ş. u. şi I. MUŞLEA, Interes pentru folklorul românesc în Ardeal înaintea apariţiei baladelor lui Alecsandri (1852), în „Transilvania", 57 (1926), p. 555 ş. u. 2 In transcriere am notat i pentru ii (şi, veni în loc de şii, venii, etc), 'n în loc de în şi am pus linioară, când impunea ritmul. ARTICOLE MĂRUNTE 135 La izvorul cu cinci ulmi din trupină Ca şi cinci fraţi din o mumă. Dar la ei cine să umbrea? losif cu murgu să odihnea. losif Dalimos, Boieri din Jara de jos. Iară Manea cânii scornea Să i-o mance la ia să înfindea, El la losif închina Şi frumos se uspăta. Iară losif Dalimos, Boieri din Ţara de jos, Din gură aşa grăia Şi cu lacrămi suspina: — „Dară eu cui să închin Că n'am pre nime vecin? Inchinare-aşi mu. gului Ca şi losif vecinului. Murgul îi o vită mufă Şi nu ştie să răspundă, inchinar-aşi armelor, Armele îs neşte fere răci Ca şi neşte lemne săci. Inchinar-aşi ulmilor 1 frumoşi, Dar ei îs ca neşfe fere săci". Iară Manea cânii scornea Şi paloşul că-l scotea Şi pre losif că-l făia Şi prea rău că mi-l făia, Numai maţele că-i vărsa. Iară losif jos să apleca Şi maţele le strângea Şi în foaie le punea, In cea verde grădinufă laste o mică coconită, N'are taică, N'are maică, N'are fraţi, n'are surori Numai grădina cu flori. Cine trece Flori culege. Sub cel mare măr înflurit Zace un voinic războlit De grea boală betejit. Voinic din gură grăia: Brâu roşu că încingea Şi pre murgu să punea. —■ „Haida, murgule, de luat Că de buni rămaşi ai fost dat. Când pre tine fe-am luoaf, Dela altul te-am cumpărat. După cine vreu să fug Nici de cum nu-l ajung". Iară murgu aşa fugea, Cât numai pravu să vedea. Când pre Manea ajungea, Inainfea lui eşea Şi din gură aşa grăia: — „Nu-m fugi ca curvele Şi zbura ca vuiturile Că tu m'ai tăia[f] muereşte, Dară eu să fe fai voiniceşte. Nu prea rău că te-oi tăia ", Numai capu că-i reteza, Iară el cătră murguţu lui zicea Şi din gură aşa grăia: —■ „Auzi tu, murguţu meu, Du-mă tu la izvoru mieu, La izvoru cu cinci ulmi din trupină Ca şi cinci fraţi dintr'o mumă. Cu gura groapă să-mi faci Şi cu picioarele să mă îngropi". Murgu bine asculfa Şi acolo să ducea Şi cu gura groapă făcea, Cu picioare că-l îngropa Şi cu lacrămi îl scălda Şi în pustie să ducea. (f. 57 v. _ 58 v.) II. Cântare —• „Fată eşti, nevastă eşti, Cu mine nu fe iubeşti?" Iară ea din gură grăia: •— „Nici nu-s fată, Nici nu-s nevastă, Ci sânt floare de pe mare Cine mă iubeşte moare". El din gură aşa grăia: — „Eu sânt brumari de cel mare, Cad pre floare de cu sară Şi mă scol în prânzul mare. Scris urmi/or. iiiiiiiiiiiiiii|ii|yi||iiiiiii||i 136 ROMULUS TODORAN Şi floarea să vestejeşte Şi nimărui nu trebueşte". In grădina înflurită Găsii pre mândra adurmită Şi cu obrasul gătită Şi în brafă iarbă creafă, Subsioara Tămâioară, Iară sub Romonijă Pe la brâu, Folofiu, Săruta-te-aşi adurmită. Ea se fine 'nceluită. Bate-o-aşi cu jordija, Blăstăma-m'o cu guriţa. Bate-o-aşi cu degetelu, Blestema-m'o sufleţelu. N'avu murgu ce lucra îndată începu a striga Şi pre mândra o pomenea, Dragostea deplin o făcea. (f. 75 r. ■ 75 v III. Cântare Cântă cucu'n dumbrăvifă, Voinic trece pre ulifă. Mândra-m şade în portiţă Iarăşi ca o golumbifă. Aurită-i, învălită-i Cu covor verde învălită-i. Voinic din gură grăia: —. „O, cocoană, puica mea, M'aşi da murgul de sub mine Numai să te am pre tine". Ea din gură că-m grăia; — „O, bade, inima mea, De \-s\ da şi chemeşa Pre mine nu-i căpăta, Că nu-s fată, nici nevastă, Ci sânt floare în fereastă. Ba sânt floare de pre mare Cine mă iubeşte moare". Voinic din gură-m grăia: — „Iubită floarea mea, De eşti floare de pre mare, Eu sânt brumari de cel mare, Floarea \-o\ - veştezi Şi la nime nu-i trăbui". (f. 74 IV. O cântare Amărîtă turturea Cumu-ş cântă sângurea Că şi ea-i dopăsărea, Să află din voia rea, Pre iubitul şi-l perdea Şi nu-l mai vedea. Singură şede mâhnită Ca o muere jelită. După sofia perdutâ Foarte tare e amărîtă!, Zboară cu urgie De perdere de sofie. Toată zioa ciricheşte, Cu amar să tângueşte. Unde şade vânătoriul, Acolo îi duce dorul. Să vaetă să o lovească, vesel Moare Să nu să mai tânguească. Unde îi un copaci frunzoşi, Nici de cum nu şade jos. Şi când şade câte odată î Unde-i, apa limpede O tulbură apoi o bea. Vânătoriul cel mai mare Avea lanţuri de prinzare. Lan|urile'mi întindea, \ Păsărică m-o prindea Şi într'o sticlă m-o băga Şi ea din aripi flutura Şi sticla m-o rumpea Şi în dumbravă să ducea Şi mai tare să jeluia. (f. 24 v. _ 25 1 Din cauză că s'a tăiat la legatul cărjii, nu se poate ceti. ARTICOLE MĂRUNTE V. [Fără fttlu] Măriufă dintre Greci, la lunfrifa de mă freci Şi păzea să nu mă'neci, Că n'ai bani să mă plăteşti, Nici scânduri de cornifău, Să mă sui la Dumnezeu, Să scobor dumineca, Dincolo de Lipova, Să-m văd eu ibomnica Cum o bate maică-sa, C-o jordifă de-alunijă, Să m-o învefe curvărifă, Cu jordifa de frifoi, Să m-o înveţe la război. (f. 15 VI. Cântare Mă dusăi la săceraf, Dorul mândrii m'au lăsat. Mă dusăi la strâns de fân Cu dorul mândrii în sân. Mă dusei la legat de grâu Cu dorul mândrii la brâu. Pentru voi pentru mueri Cheltuii 50 de lei, De un mii şi jumătate Văzui, mândro, latu'n spate O, lelifă, n'am ce-ţi face, Dacă nu mai vii încoace. Dacă astară voi veni, Dorul nu s'or destâmpi. Astăzi, mâne vom muri Şi apoi ne vom căi De ce, lele, n'am trăit Până pe lume am vetuit. (f. 64 v. — 65 VII. Cântare Părinte, popo Mie, la caută'n pascalie Şi te uită, popo, 'n carte, Avea-oi multe păcate Pentru a tale nepoate, Căci le sărutam pre toate. Pentru că le-am prins de sân, Ţ-oi cosi vara la fân. Pentru că le-am sărutat Oi merge la căpifat. Pentru că le-am prins de fâfă Ţ-oi face şi o căpifă. Pentru că le-am prins de mână, Ţ-oi lucra o săptămână. (f. 73 VIII. Cântare De-aş şti cânta ca farca, Nu m'aşi munci eu cu cartea. De-aş şti cânta ca cucu, Nu m'aş munci cu lucru, Ci m-aş face haină albă Şi-aş iubi care m-i dragă. Şi aşa sări din frunză Ca mândra să mă auză. Pustiile dragostele Pioană ca păsările Pre la toafe gardurile, La toate prilazurile. Vine la fine nu să întina. De dragoste n'am odihnă. Trec prin apă, nu se îneacă, De tiner voinic se leagă. Nu te lega dor de mine Că mă prăpădesc din lume. (f. 69 v, — 70 i 138 ROMULUS TODORAN Dela noi a trea casă laste-o dalbă jupâneasă Tot cu coatele pe masă, Să iaudă că ştie coasă. Frunză verde de gutâi IX. [Fără titlu] De năcazi mă prăpădii. Fără leac de bătătură, Sărută-te-aşi, mândro, 'n gură. (f. 79 v.) Frunză verde lemn de nuc Vine vremea să mă duc. Frunză verde de gutii O, Aradule, rămâi pustii. Frunză verde dumbrăvifă D-am avut o puiculiţă, Albă tare la cosiţă, X. O cântare jăluitoare Ghelbinioară la pelifă. Oh! vai ce mai puiculiţă, Vârtoasă foarte la ţi)ă, Cam stricată de vărsat Şi bună de sărutat. (f. 36 r. — 36 v.) XI. Cântare De voi sta să-m versuesc, Dealurile înverzesc, Petrile să veselesc Şi munţii să jeluesc. De voi sta eu a cânta, Munţii să vor legăna, Petrile să vor despica Şi toate s-or sfărma. Pre pustia lui Iorgovan Fuge voinicul Drăgân. Şi pre drum că-m apucam Şi la mândra mă duceam Şi în pat mă suiam. Dar bărbatu blăstămatu Luoa furca dela patu. Mă lovi pre după cap. Luoai şuba, Tăiai fuga. Câte sânt vara căpşuni Căpătai palme şi pumni. (f. 76 r. 76 vO XIi. Cântare Luncă, mult eşti lungă Şi n'am cal să te ajungă. Când cântă cucu din luncă Mult cântă mie de ducă. Când cântă cucu din vale Mult cântă mie de jale. Când cântă cucu de jos, Mult cântă mie frumos. Cântă, cuce, nu te duce Că glasul tău mult ajunge. Cântă, cuce, numa mie Doară rrt-o veni vro soţie, Că soţia ce-am avut O pus faţa la pământ. De nu-m veţi crede cuvântul D'oi să vă arăt mormântul Şi daţi ţărna la o parte Şi vedeţi oasă mâncate Şi pânza despre obraz Să vedeţi moarte cu năcaz. Cântă, cuce, nu te duce Să te prind frate de cruce. Cântă, cuce, numa mie Că e voinic fără soţie. ......morţii tăi de cuc, Cântă bine că te puşc. Când cu puşca eu c-oi da, Tot prin cap eu te voi puşca Şi-ţi răsfiră penele Ca mândra sprincenele. Şi-ţi fă din codiţă, Ca mândra din guriţă. ARTICOLE MĂRUNTE 139 Tot mă mir, cuce, de fine Că nu pofi cânta mai bine. Vara vini, vara te duci, Nici de un lucru nu te-apuci. Mă mir iarna ce mănânci Că nu lucri din adânci. — „O! hai! hai! ale mele, XIII. Cânta Ajungă-fe, bade, ajungă, Ajungă-te în dor cu drag Să şezi toată zioa în prag. Când o fi pe la uşină Să te-aprinzi ca şi-o lumină, Când o fi coalea sara Să fe legeni ca frunza, Când o fi la mez de noapte, Treacă-fe sudori de moarte, Dragi-m voinicele, De ce grăifi aşa rău Că nu mâne din coşul tău, Ci mâne mugure de fag Şi cânt codrului cu drag". (f. 65 r. — 66 r.) lumească Când o fi demineafa, Tu să ghefi cu viata, Că m'ai iubit şi m'ai lăsat Cu sufletul încărcat, Dar cum nu-fi va fi păcat. Oh, vai de zilele mele Că am rămas numai cu jale. (f. 32 r. — 32 v.) ROMULUS TODORAN BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANII 1939—1943 Am fi dorit ca Bibliografia aceasta să fie o continuare, îmbunătăţită, a celei de pe anul 1938, publicată în Anuarul VI (p. 385—422). Adică, titlurile bibliografice să fie însoţite de scurte observaţii analitice şi critice, a căror utilitate este mult simţită, mai ales în acest domeniu, unde „contribuţiile" fără însemnătate sau culegerile neştiinţific întocmite, abundă. Intr'adevăr, pentru bibliografia anului 1939, întocmită aproape în întregime la Biblioteca Universităţii din Cluj, lucrul acesta a fost cu putinţă, fiindcă aveam la îndemână aproape toate publicaţiile care ne interesau. Pentru anii 1940—1943 însă, condiţiile de lucru s'au schimbat. In refugiul sibian, colecţiile Bibliotecii Universităţii au fost mult mai modeste decât la Cluj. O bună parte dintre revistele despoiate în anii trecuţi n'au mai putut fi aflate. Unele au fost despoiate la Biblioteca Academiei Române, de către d-ra M. Opreanu, lectoră la Facultatea de Litere din Sibiu, căreia îi aducem, şi pe această cale, mulţumirile noastre. Nu numai revistele, dar şi multe cărţi n'au mai putut fi văzute aici la Sibiu. Am fost nevoiţi astfel să renunţăm, mai ales pentru aceşti patru ani din urmă, la o bibliografie critică, mulţumindu-ne cu una de titluri. Acolo însă unde din titlurile studiilor nu reieşea conţinutul lor, am făcut completările cuvenite. Dar din cauza împrejurărilor excepţionale în care se tipăreşte Anuarul de faţă, a marilor sacrificii băneşti pe care le reclamă şi pentru a lăsa cât mai mult loc cu putinţă studiilor, am fost constrânşi, cu toată părerea de rău, să reducem spaţiul din cuprinsul Anuarului destinat bibliografiei. Cu toate greutăţile întâmpinate, ne-am dat silinţa să nu ne scape nemenţionate studiile şi culegerile mai importante. Credem că am reuşit în bună parte. \ Observăm că numărul revistelor despoiate este mult mai mare decât cel trecut în lista dela sfârşitul Bibliografiei, însă revistele în care n'am aflat materiale, n'au fost menţionate. Numărul lor a sporit cu cele nou apărute; totuşi, în total, lista cuprinde mai puţine decât Bibliografia anului 1938, deoarece dintre revistele despoiate pentru Bibliografia acelui an multe şi-au încetat apariţia, iar altele n'au mai putut fi aflate, deşi ar pufea să mai apară încă. BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 141 împărţirea pe capitole a rămas aceeaşi, — la fel observa}iunile pentru menţiuni şi recenzi — cu deosebirea că la capitolul VI. „Obiceiuri şi credinţe" am format subcapitolele: a) „La sărbători", b) „La naştere, nuntă şi înmormântare" şi c) „Obiceiuri sociale şi juridice". Apoi, capitolul „Alte genuri de literatură populară (bocete, cimilituri, proverbe, jocuri copilăreşti)", urmează imediat după capitolul „Muzică şi coreografie populară". Asteriscul arată că publicaţia respectivă n'a putut fi văzută şi e citată după alte bibliografii sau cataloage. Bibliografia a fost alcătuită de d-I Ion Mărcuş, secretarul Arhivei. I. FOLKLORIŞTI Şl SCRIITORI 1. CARACOSTEA, D. Un diptic folkloric: Alecsandri-Odobescu. Atitudinea lui Alec-sandri şi Odobescu faţă de poezia populară. (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), II, 622—642). 2. MUNTEANU-RÂMNIC, D. Iarăşi Vasife Alecsandri şi poezia populară. Consideraţii în jurul articolului lui V. A. „Poezia poporală", publicat într'un „Almanah de petrecire pentru Moldo-Români", tipărit în iaşi la 1851. (Gazeta Cărţilor XI (1941), No. 1—2, p. 1). 3. Bălăşel, TEODOR [Necrolog], (Arhivele Olteniei XX (1941), 178—181). 4. POPESCU, ION N. Fragment din cuvântarea funebră rostită la înmormântarea Preotului Teodor Bălăşel. (Arhivele Olteniei XX (1941), 181—184). 5. Barac, IOAN. Note bio-bibliografice. (Tribuna Ardealului |! (1941), Nr. 334, p. 2). 6. RELI, SIMION. Pictorul bisericesc popular Gheorghe Berilinschji. Şi despre influenţa folklorului religios în lucrările lui. Cernăuţi, 1942. Tip. „Glasul Bucovinei", 8°, 11 p. (Institutul „Cernăuţi" V (1942), fasc. 21). 7. BREAZUL, G. Tiberiu Brediceanu.- în voi. „Muzica românească de azi". Bucureşti 1939, p. 846—848. 8. DRIMER, CAROL. Folclorul Dobrogei- Note biografice despre Teodor T, Burada. (Scoală Albei VII (1940), Nr. 3, p. 9—14). 9. SCORPAN, GR. Teodor T. Burada. Cuvânt comemorativ. (Luminătorii VII (1943), 105—109). 10. BĂDICA, I. G. Pe marginea unui volum cu documente despre Creangă. Discuţii în jurul lucrării lui Gh. Ungureanu: „Din v/eafa lui Ion Creangă, documente inedite. Buc. 1940". (Curentul Literar, Seria II. An. II (1940), Nr. 85, p. 9). 11. BUCUTA, EM. Păcală. Evocarea scriitorilor I. Creangă, Ispîrescu, Haşdeu, Gasfer, efc. şi generalităţi despre basm. Se opreşte in deosebi asupra lui Păcală. (Preocupări Literare VII (1942), 568—573). 12. C. S. 7n noaptea aceea de pomină: cum a murit marele scriitor loan Creangă. (Cele Trei Crişuri XXII (1941), 229—230). 13. CĂLINESCU, G. Viaţa lui Ion Creangă. Bucureşti, 1938. M. O. imprimeria Naţională, 8°, 370 p., 1 f., 25 ilustraţii afară din text. Rec. elog. Ramuri XXXI (1939), 25—30 (SCARLAT STRUTEANU), 141 MARIAN, LI VIU. Ion Creangă — Ardeleanul (De unde, de când şi de ce au venit strămoşii lui Creangă din Ardeal în Moldova). (Convorbiri Literare LXXII (1939), 1895—1911). 15. MIHĂESCU, ANDREI. Note despre Creangă ca povestitor. (Ion Maiorescu VII (1941/42), Nr. 3—4, p. 6—8). '.16. ŢIMIRAŞ, NICOLAE. Ion Creangă. După documente vechi, "însemnări şi mărturii inedite. Ed. II. Bucureşti, 1941, Tip. Bucovina, 8°, 290 p. Lei 100._. 142 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 17. UNGUREANU, GH. Din vieaţa lui Ion Creangă. Documente inedite. Bucureşti, 1940. Mon. Of, Impr. Nafională, 8°, 193 p„ 32 pl. Lei 120.—. Menţ. anal. Vremea Şcolii XVI (1943), 177—179 (I. LĂUDAT). 18. URSU, G. Ion Creangă la Folticeni. Informafii biografice. (Cugef Clar V (1940), 8—10). 19. GIURGIUCA, EMIL. Un compozitor român ardelean din secolul al XVII-lea. Despre Ion Caioni. (Basarabia Literară II (1943), Nr. 56, p. 1). 20. MORARIU, LECA. Tiberiu Crudu. (Făt Frumos XVII (1942), 129—130). 21. ALBU, NIC. Un dascăl — copist ardelean la începutul secolului al XlX-lea: Ni-culae Daneş. Un manuscris rămas dela el cuprinde 4 poveşti. (Gazeta Cărfilor XI (1942), Nr. 9—12, p. 1). 22. ALECU, NICULINA. Ovid Densusianu şi lolklorul la „Vieaţa Nouă". (Preocupări Literare V (1940), 375—377). 23. CARTOJAN, N. Amintirea profesorilor Ovid Densusianu, D. Russo, Ştefan Glixelli. Bucureşti, 1939. M. O. Impr. Nafională, 8°, p. IX—XXI, 2 pl. (Extras din Cercetări Literare III, 1939). 24. DENSUSIANU OVID [Necrolog]. (Cercetări Literare III (1939), IX—XIII). 25. MUŞLEA, ION. Ovid Densusianu hlklorist. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Nafională, 8°, 6 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor V (1939), 1—6). Menf. Revisfa Istorică Română IX (1939), 484—485 (D. ŞANDRU). 26. ROSETII, AL. Ovid Densusianu. Bucureşti, 1939. M\ O. Impr. Statului, 8», 11 p. (Extras din Revisfa Fundaţiilor Regale VI (1939), I, 306—312). Şi despre O. D. folklorisf. 27. ŞANDRU, D. Ovid Densusianu filolog. Şi despre O. D. folklorist. (Preocupări Literare IV (1939), 248—262). 28. BOITOŞ, OLIMPIU. George Dima folklorist. O scrisoare a compozitorului către Andrei Bârseanu comunicată de —. (Luceafărul — Sibiu, I (1941), 23—24). 29. NEGREA, MARJIAN. Gheorghe Dima. Organizatorul şi compozitoruf. (Contrapunct I (1941), Nr. 5—9, p. 4—7). 30. SBÂRCEA, GEORGE. Sabin V. Drăgoi. Şi despre activitatea lui folklorică. (Gând Românesc VII (1939), 296—304). 31. SURLAŞIU, L. Sabin V. Drăgoi. In voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 849—858. 32. MORARIU, LECA. Fo/c/oristul Eminescu. Mărturisiri ale poetului despre înclinarea spre literatura populară. (Făf-Frumos XIV (1939), 155). 33. MUNTEANU-RÂMNIC, D. O „prefaţă" semnară de M. Eminescu [la lucrarea fui Elie Baican „Literatură Populară sau Palavre şi Anecdote". Bucureşfi, 1882]. Elogiază literatura populară. (Gazeta Cărţilor X (1941), Nr. 11—14, p. 1). 34. BAICULESCU, GEORGE. Activitatea lolkloristică a lui Nicolae Filimon. Studiu şi texte. Bucureşti, 1941:. Tip. „Bucovina", I. E. Torouţiu, 8°, 71 p. Lei 60.—. (Colecţia „Convorbiri Literare"). Menţ. Arhivele Olteniei XX (1941), 331 (C. D. FORTfUNESCU]). 3(5. BOGACI, GH. Păreri ruseşti despre Haşdeu şi Gasfer. (însemnări Ieşene V (1940), Voi. XIII, p. 171—172). \ 36. CARTOJAN, N. Dr. M. Gaster's Activlty în tbe Fie/d of Roumanian Language, Literature and Folk-Lore. în „Gaster Anniversary Volume", London, 1936, p. 15—20. 37. ELIADE, MIRCEA. Moartea Doctorului Gaster. (Revisfa Fundaţiilor Regale VI (1939), II, 395—399). 38. FURTUNĂ, D. Artur Gorovei şi trecutul nostru. Opera lui de foklorist. [Curentul Literar Nr. 110, din 10 Mai 1941). 39. MORARIU, LECA. Document A. Gorovei. Raportul întocmit de L. M. şi înaintat BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 143 Facultăţii de Litere din Cernăuţi pentru acordarea titlului de doctor honoris causa lui A. G. (Făf-Frumos XVI (1941), 163—164). 40. STINO, AUREL GEORGE. Artur Gorovei la 75 ani. (Din Trecutul nostru VII (1939), lan—Apr., p. 28—29). 41. STINO, AUREL GEORGE. Arfur Gorovei la 77 ani. (Via/a Basarabiei X (1941), 153—154). 42. URSU, G. Arfur Gorovei la 77 de ani. (Bugeacul VII (1941), Nr. 66—69, p. 25—27).' 43. PAPADIMA, OVIDIU. Calisfrat Hogaş şi viziunea noastră folcloristică. (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), III, p. 414—425). 44. VUIA, ROMULUS. Activitatea etnografică şi fol/dorică a lui Nicolae lorga. Sibiu, 1941. Tip. „Dacia Traiană", 8°, 11 p. (Extras din Transilvania LXXII (1941), 695—705). 45. URSU, G. Un dascăl din alte vremi: Mihai Lupescu. (Vestitorul Satelor XXVII (1939) , p. 3—4). 46. FLOREA-RARIŞTE, D. Simion Florea Marian. Originea familiei. Originea numelui. (Arhiva XLVII (1940), 116—119). 47. SUCIU, ION DIMITRIE. Literatura bănăţeană delà început până ta Unire 1582—1918. Timişoara, 1940. Tip. „Tipografia Românească", 8°, 399 p. însemnări biografice şi nofe bibliografice despre folkloriştii bănăţeni sau scriitorii care s'au ocupat şi cu folklorul, ca: Atanasie Marienescu, Simion Mangiuica, losil Popovtici, etc. 48. FLOREA, I. 25 de ani de/a moartea lui lacob Mureşlianu. (Cu/fura Creştină XXII (1942) , 335—337). 49. BURACU, CORIOLAN. Cronica istorică a Almăjului. Şi bibliografia lucrărilor folk-loristului Emilian Novacovici (p. 75). (Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942), 58—78). 50. PAPADOPOL, P. I. Un începător de nădejde: Anton Pann. Bucureşti, 1941, Edif. „Cartea Românească", 8°, 28[—29] p. Lei 8.—. (Cunoşfinfe Folositoare, Seria C, Nr. 113). 51. SIMIONESCU, I. Zaharia C. Panţu (1866—1934). însemnări bio-bibliografice. (Natura XXXI (1942), 279—281). 52. CAPIDAN, TH. Pericle Papahagi [Necrolog], Langue ef Littérature II (1943), 294—295), 52. NAGHIU, IOSIF E. O fo/k/onisfică (/) francesă. Note cu caracter general despre d-na Vaux Phalipan, delà Choisy-le-Roy. Cunoaşte şi folklorul românesc. (Cuget C/ar V (1940) , 159). 54. MUŞLEA, Ion. Doctorul Vasilie Pop (1789—1842). La cenfenaruf morţii sale. Despre însemnătatea lucrării: „Dissertatio . . . de funeribus plebejis Daco-Romanorum". Sibiu, 1942. Tip. „Dacia Traiană", 8», 11 p. (Extras din Transilvania LXXIII (1942), 431—441). - 55. ALBESCU, ION. Din trecutul învăţătoresc al Sibiu/ui Ion Pop-Reteganul. (Lucea-fărul-Sibiu VI (1939), 45—48). 56. CHINEZU, ION, fon Pop-Refeganu/. (Transilvania LXXII (1941), 688—694); 57. ILIEŞIU, VICTOR. Părintele toiklorului transilvănean: Ion Pop-Reteganul (1853— 1905). (Tribuna Ardea/u/ui, An. II (1941), Nr. 282, p. 2). 58. NETEA, VASILE. Ion Pop-Reteganul. (Satul ţi Şcoala VIII (1938/39), 7'3—77, 164—169). 59. NETEA, VASILE. Ion Pop-Reteganul. Bio-bibliogralie. Bucureşti, 1941. Edif. „Cartea Românească", 8°, 31 p. (Cunoştinţe Folositoare, Seria C. Nr. 116). [Ediţie stereotipă, 19431. 60. P[ETRA]-P[ETRESCU], HORIA. Sărbătorirea lui Ion Pop-Reteganul la Cluj. (Transilvania LXX (1939), 347—350). 61. APOLZAN, P. N. Oameni vrednici: Prof. Timotei Popovifci. (Şcoala Albei X (1943) , Nr. 1, p. 25—26). 144 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 62. APOLZAN, P. N. Prof, Timotei Popovid. Scurte note bio-bibliografice. (Ogorul Scoalei IX (1942/43), 33—35). 63. 'DĂIANU, ILIE. Preofiil-dascăl Vas/Ie Sala. Corespondenţa mea cu Vasile Sala. (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 6, p. 5—6; Nr. 8—9, p. 9—11). 64. MUŞLEA, ION. Vasile Safla [Necrolog], (Transilvania LXXIII (1942), 971—973). 65. NAGHIU, IOSIF E. Un folklorisf bihorean Vasile Sala. (Scoală şi Viaţa XI (1941), Nr. 1—2, p. 57). 66. NAGHIU, IOSIF E. Un "învăţător lolkhrist: Vasile Sala. Scurte informafii biobibliografice. (Vremea Scolii XVI (1943), 246—247). 67. TĂNASĂ-TEIU, CfONSTANTIN], [Necrolog]. Apostolul VIII (1942), Nr. 11—12, p. 85). 68. UN PREMIANT al Academiei Române: D-l Prol. Dr. Nicolae Ursu. Elogioase însemnări bio-bibliografice. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942), 517—520). 69. DUMITRAŞCU, N. I. George Vâlsan în scrisori, O linie de folklor şi etnogralie. Craiova, f. a. Tip. „Ramuri", 8°, 15 p. (Extras din Arhivele Olteniei XX (1941), 165—177). ''Publică 9 scrisori primite dela G. V., in care îi dă îndrumări privitoare [a culegerile şi studiile de folklor. 70. R[AUL?] C[ĂLINESCU?]. Note biografice inedite despre George Vâlsan scrise de el însuşi. Răspunsuri la un chestionar biografic (24 Iunie 1926). (Natura XXXI (1942), 228—229). 71. PETEANU, A. E. Zece ani dela moartea lui han Vidu. (Primăvara Banatului III (1941). Serie nouă, p. 113—116). 72. GOROVEI, ARTUR. învăţători hlklorişti. Bucureşti, 1940. Cartea Românească, 8", 29 \p. (Cunoştinfe Folositoare, Seria C. Nr. 93). Menf. Cugef Clar IV (1939/40), 720 (A.G. STINO). II. DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE. 73. CRISTESCU-GOLOPENŢIA, ŞTEFANIA. Cercetarea credinţelor şi rituritor domestice ale ţărănimii româneşti. Bucureşti, 1940. [Marvan], 8°, 13 p. (Extras din volumul „îndrumări pentru Monografiile Sociologice", Institutul de ştiinţe sociale al României, Bucureşti, 1940). 74. DUMITRAŞCU, N. I. Culegători de Iolkior. Preconizează sacrificarea cuvintelor care îngreuiază textul. (Era nouă VII (1939), Nr. 3—4, p. 27—31). 75. GIUGLEA, G. Dela Românii din Serbia. Cum a cules materialul folkloric, împreună cu G. Vâlsan, în 1912. (Timocul X (1943), I, 23—26). 76. GRECU, PAVEL. Chestionar economic pentru cercetarea satelor răsleţe ale României. (Societatea de Mâine XIV (1939), 21—23). 77. HASNAŞ, SPIRU. Preocupări sociale în secolul trecut. Despre chestionarul întocmit de Haşdeu pentru culegerea datelor referitoare la moravuri, instituţii juridice, îndeletniciri economice şi sociale, preocupări religioase . . . Materialele adunate de Haşdeu se află, nepublicafe, la Arhivele Statului. (Orizonturi V (1939), 429—431). 78. KIRILEANU, G. T. De-ale lui Creangă. E vorba şi de „un chestionar privifor la datinele poporului, la care ar fi lucrat şi Creancjă". (Făf-Frumos XV (1940), 41—48). 79. MUŞLEA ION. Raport anual (1937—38) [despre activitatea. Arhivei de Folklor a Academiei Române]. (Anuarul Arhivei de Foflklor V (1939), 213—214). 80. MUŞLEA, ION. Prefaţă. „Raport anual pe anii 1939—41" despre activitatea Arhivei de Folklor a Academiei Române. (Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942), 1—4). 81. NAGHIU, IOSIF E. Preotul ca monografisf şi muzeolog. Beiuş, 1941, Tip. „Doina" 12 p. (Cercetări Teologale Nr. 3). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 145 82. POPESCU, DANUL. Chestionar pentru etectuarea anchetelor sociale. Important cap, IV: „Cadrul psihologic". (Ogorul Şcoalei V (1939), 159—168). ,83. SECOŞAN, ELENA. Raport asupra expoziţiei de Industrie Casnică [organizată in cadrele Institutului Social Banat-Crişana, intre 15—30 lan. 1939]. (Rev. Insi. Social Banat-Crişana VII (1939), 145—147). 84. STĂNGU, TRAIAN. Chestionar etico-juridic din Ohaba-Bistra, Relaţii personale şi materiale în sânul familiei. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana XI (1943), 280—285). 85. STINO, A. G. Mărturii. Reproduce două scrisori primite de Arfur Gorovei, în 1892, din Transilvania şi Ungaria pentru a trimite „Şezătoarea" abonaţilor de acolo. Interesante pentru răsunetul pe care l-a avut revista în Ardeal. (Cuget Clar IV (1939/40), 766). 86. * ŞANDRU, d. Câteva îndrumări pentru cercetarea graiului. Buc. 1940, 8°, 14 p. Menţ. Preocupări Literare VI (1941), 93 (MlRCEA TOMESCU). 87. URSU, NICOLAE. îndreptar pentru culegerea cântecelor cu bibliografie asupra lolklorului muzical românesc. Timişoara, [1942], Tip. G^ Matheiu, 8°, 23 p. Lei 30.— (Extras din Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942). 88. VULCĂNESCU, ROMULUS. Chestionar mitologic. Târgovişte, 1938. Tip. „Unirea", 8", 34 p. Lei 15.— Menţ. orit. Athenaeum V (1939), 162—163 (Ai, P.). Menţ. anal. Biserica Ortodoxă Romană LVII (1939), 348—349 (EM. V). 89. VULPESCU 'MIHAIL. Chestionar iolkloristic monografic (pentru cursul secundar). Bucureşti, 1939. Tip. „Rotativa", 16°, 16 p. Lei 7.—. III. DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ. 90. BLAGA, LUCIAN. Despre gândirea magică. Bucureşti, 1941. Mon. Of. Impr. Naţională, 8°, 173[—174] p. Lei 70.—. (Biblioteca de filozofie românească). Menţ. anal. Contrapunct I (1941), Nr. 5—9, p. 13—15 (ION POGDA) 91. BLAGA, LUCIAN. Experienţă şi superstiţie. Capitol din lucrarea „Despre gândirea magică". (Curţile Dorului I (1941), 77—86). 92. BOLOGA, VALERE L. et CONSTANTIN GHEORGHIU. Étude de l'ethnographie médicale en Roumanie. [Travaux du] XVII-e Congrès International d'Anthropologie et d'Archéologie Préhistorique. Bue, 1939, p. 1268—1293. 93. CAZAN, ION C. Literatura populară. Lămuriri în vederea unui plan de cercetare. Bucureşti, 1940, Tip. Marvan, 8°, 23 p., 3 tab. (Extras din volumul „îndrumări pentru monografiile sociologice", Inst. de Ştiinţe Sociale al României, Bucureşfi, 1940). 94. COCÂRLAN, PAUL. Asupra concepţiei şi fehnicei de cercetare economică şi socială a satului. Generalităţi. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana VI (1939), 71—73). 95. CONGRES FOLKLORISTIC. Programul congresului organizat de revisfa „izvoraşul" ce urma să se ţină la Bucureşti în luna Februarie 1939. (Satul şi Şcoala VIII (1938/39), 182—183). 96. CONGRESUL international de Sociologie delà Bucureşti [29 August 1939]. Programul congresului şi titlurile comunicărilor anunţate de către participanţii streini. (Sociologie Românească IV (1939), 136—141). 97. DIMA, AL. Arfa populară ca factor educativ. (Transilvania LXX (1939), 74—77). 98. DIMA, AL. Conceptul de artă populară. Bucureşfi 1939. Fundaţia „Carol II". Tip. Mon. Of. şi Impr. Naţională, 8°, 234[—235] p. Lei 90.—. (Biblioteca de filosofie românească). Menţ. Viaţa Românească XXXII (1940), Nr. 1, p. 186—187 (TROST); Menţ. elog. Familia. S. III, An. VI (1939), Nr. 10, p. 105—106 (G. BOTA); Gândirea XIX (1940), 60—61 (GH. VRABIE). ■ ■ - 10 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULÜI ROMÂNESC 146 99 DIMA AL. Condiţia psihologică a creaţiei populare. [Capitol din studiul „Conceptul de artă populară"}. (Revista de Filosofie XXIV (1939), 136-147). 100 DIMA, AL. Definiţia arfei populare. Noi precizări. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8», p.' 370—374. (Extras din Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), I). 101. DIMA, AL. Folclorul românesc în perspectiva evoluţiei noastre culturale. (Ramun XXXVIII (1942), 97—100). . 102. DIMA, AL. O nouă ipoteză în explicarea arfei populare. (Convorbiri Literare LXXII (1939), 1751—1758). 103 DIMA, AL. Problemele artei populare. (Athenaeum V (1939), 315—32U). 104 GUŞTI DIMITRIE. Problema sociologiei. Sistem şi metodă, f. Consideraţi, asupra unui sistem de sociologie, etică şi politică. 2. Monografia sociologică. Planul de lucru 3 Monografia sociologică. Metoda de lucru. Bucureşti, 1940. Mon. Of. Imprimeriile Statului, 8», 83[—84] p!,, 1 tab. Lei 60,— (Acad. Rom. Mem. Secţ. Ist. S. III. Tom. XXII. Mem. 21, 22, 23). , 105. GUŞTI, D. Un sistem de cercetări sociologice la teren. (Sociologie Romaneasca IV (1939), 153—160). . . 106. HAUFE, HELMUT. Methode und Einsatz der Dorfforschung in Rumänien. (Zeitschrift für Volkskunde IX (1938), 300—307). 107. INSTITUTUL de Ştiinţe Sociale. Proiectul de program de activitate al Secţiunilor. (Sociologie Românească IV (1939-1942), 570-599). 108 IONICĂ ION I. Manifestările spirituale în cercetarea sociologiei. Bucureşti, 1940. Tip. Marvan, 8», 46 p. (Extras din. volumul „îndrumări pentru monografiile sociologice", Institutul de ştiinţe sociale al României, Bucureşti, 1940). ^ 109 ÎNDRUMĂRI pentru monografiile sociologice, redactate sub direcţia ştiinţifica a d-lui prof D. Guşti si conducerea tehnică a d-lui Traian Herseni de Biroul Cercetărilor Sociale din Institutul de Ştiinţe Sociale al României. Bucureşti, 1940. Tip. Marvan, 8», 5.00 p Lei 250.—. (Biblioteca de Sociologie, Etică şi Politică condusă de D. Guşti. Studii şi Cercetări 6). Menţ. anal. Sociologie Românească IV (1939-1942), 615-619 (GH. PAVELESCU). 110 * MUHLMANN, WILHELM-EMIL. Methodik der Völkerkunde. Stuttgart, Ferd. fcnke, 1948; VIII, 275 p. Ree. anal. elog. Revista de Filosofie XX (1939), 404-408. (D. C. AMZÄR). ■ , ■ ■ I 111. NETOLICZKA, L. Metoda de cercetare a portului popular. Punctele principale. Vălenii -de Munte, 1939. Tip. „Datina Românească", 8», 13 p. (Extras din Cuget Clar IV (1939/40), 131—134; 151—156). 112. NICOLESCU, G. C. Folclorul, oglinda neamului nostru. (Universul Literar LII (1943), Nr. 17, p. 1,4), „ . 113. RĂDULESCU-MOTRU, C. Conştiinţa etnicului şi conştiinţa naţionala. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8», p. 153—169. (Extras din Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), II). 114. RĂDULESCU-MOTRU, C. Din psihologia etnicului sătesc. (Convorbiri Literare LXXV (1942), 13—20). \ 115. RĂDULESCU-MOTRU, C. Etnicul românesc^ comunitate de origine limbă şi destin. Bucureşti, 1942. Tip. Bucovina, I. E. Torouţiu, 8», \t34 p. Lei 120.—. Menţ. Horia, Ooşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 4—6, p. 49—51 (ILARIE CRUG); Menţ. crit. Convorbiri Literare LXXVI (1943), 154—156 (ALEXANDRU IONESCU); Luceafărul III (1943), 75—76 (AL. PROCOPOVICI); Menţ. elog. Ramuri XXXVIII (1942), 382—383 (ILIE POPESCU-TEIUŞAN); Symposion, Seria II, An. III (1943), 107—109 (ROMULUS VULCÄNESCU); Rec. anal.. Preocupări Literare VII (1942), 630—636 (DIMITRIE IAMANDI); Rec. anal. elog. Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942), 677—685 (GR[OFŞOREANU]); Gândirea XXII "BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 147 (1943), 144—148 (ALEXANDRU TOHÄNEANU); Revistă Fundaţiilor Regale X (1943), I, 448—451 (GAVRILÄ IACOŞ); Transilvania LXXIV (1943), 62—70 (EUGENIU SPERANJIA). 116. SAINTYVES, P. Manuel de folklore. Paris, 1936. Librairie E. Nourry, 8", VII, 218 p. 1 pl. Rec. Grai si Suflet VII (1937), 330—332) (O. D[ENSUŞIANU]). 117. STAHL, H. H. Monografia unui sat. Cum se alcătueşte, spre folosul Căminului Cultural. Cu o prefafă a d-lui Profesor D. Guşti. Edifia IUa. Bucureşti, 1939. Tip. F. Gobl, 8«, 275—276 p., 8 tab., 1 f. Lei 30.—. (Cartea Căminului Cultural 4). 118. STAHL, H. H. Schiţă pentru un inventar clasificat al unităjilor sociale, prezentată Seminarului de Sociologie de —. (Sociologie Românească IV (1939—1942), 669). 119. STAHL, H. H. Un seminar de monografie sociologică. Studii păstrafe la Seminar, în manuscris. Şi despre altele, publicate. (Sociologie Românească IV (1939—1942), 608—611). 120. TOMUŞ, ANA. Cum se alcătuieşte o monografie sătească. Spicuiri din lucrări diferite. (învăţământul Primar XX (1943), Nr. 7—8, p. 4—10). 121. VUIA, ROMULUS. Dovezi/e etnografice a/e^confinuifăţii, (Transilvania LXXIV (1943), 21—32). 122. VUIA, R. Ethnographische Beweise für das Alter und die Kontinuität des rumänischen Volkes in Siebenbürgen. Bukarest, 1943. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 4", 35—56 p., XI fab. (Sonderabdruck aus „Siebenbürgen"). 123. WEISER-AALL, LILY. Volkskunde und Psychologie. Eine Einführung. Berlin und Leipzig, 1937, Walfer de Gruyter et Co., 132 S. Menţ. elog. Revista de Filosofie XXIV (1939), 94—96 (D. C. AMZÄR). IV. BIBLIOGRAFIE. 1^4. BIBLIOGRAFIA folklorului românesc pe anii 1936—37 [şi 1938]. Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române V (1939), 177—213; VI (1942), 385—422). 125. BIBLIOGRAFIA publicaţiilor privitoare la cultura românească veche (1935 şi 1936 [1937 şi 1938]). Pentru folklor, vezi p. 324—332 şi 255—261. (Cercetări Literare III (1939), 319—367; IV (1940), 249—300}. 126. BOTIŞ, EMIL. Un deceniu de activitate a /nsfifufu/ui Social Banat-Crişana. Dare de seamă. (Sociologie Românească IV (1939—1942), 599—606). 127. BUGARIU, AUREL, ßib/iografia Banatului 1918—1943. Cuprinde note biobibliografice şi despre folkloriştii bănăţeni din acest timp. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana XI (1943), 66—127). Rec. crit. Revista Istorică Română XIII (1943), fasc. IV, p. 148—150 (I. D. SUCIU). 128. CHELCEA, ION. Le mouvement ethnographique et folklorique en ces dernières années. (Archives pour la Science et la Réforme Sociale XVI (1943), 363—369). 129. D[IACONU], l[ON). Despre bibliografia „Mioriţei". Precizări şi date nouă. (Ethnos I (1941), 309—312). 130. D[IACONU], l[ON]. Mărturii vechi de literatură populară la Români. Spicuiri bibliografice. (Ethnos I (1941), 312—315). 131. GOMOIU, V., şi AL. RAICOVICIANU. Histoire du folklore médical en Roumanie (bibliographie). Brăila, 1938. Typ. „Presa", 8°, 74 p. Menţ. elog. Sociologie Românească IV (1939), 124 (PETRE BARTOŞ), 132. 'NICOLAU, EUGEN D. ßib/iografia satului românesc, laşi, 1942. Tip. Ath. D. Gheorghiu. Menţ. Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 3—6, p. 69—70, (ŞT. MOISE). 133. NICULESCU-VARONE, G. T. Bib/iografia poeziei noastre populare (Folklor românesc versificat, cuprins in volume şi broşuri) 1936—1937. Autori români în ordine cronologică şi alfabetică. Bucureşti, 1938, Tip. ziarului „Universul", 8", 16 p. Lei 10.—. 10 ' 148 BIBLIOGRAFIA FOLKLORÜLUI ROMÂNESC 134. NICULESCU-VARONE, G. T. Bibliografia poeziei noastre populare (foMdor român versificat, cuprins în volume şi broşuri) 1938—1939. Autori români înşiraţi în ordine cronologică şi alfabetică. Bucureşti, 1940. Tip. „Graiul Românesc", 8"i, 16 p. Menţ. Arh/vele Olteniei XIX (1940), 350 (C. D. FORT[UNESCU]). 135. NICULESCU-VARONE, G. T. Monografiile oraşelor, comunelor şi mănăstirilor din România întregită (Bibliografie) 1855—1938. Bucureşti, 1939. Tip. „Universul", 8°, 58 p. Lei 30.—. Menf. Natura XXVIII (1939), 285—286 (RfAUL] C[ÂLINESCU?]). 136. NOTIŢE bibliografice. Demografiei, Etnografie şi Folklor (p. 514—519). (Revista Istorică Română XI—XII (1941—42), 431—524). 137. PAVELESCU, GH. Entografia românească din Ardeal în ultimii douăzeci de ani (1919—1939). (Gând Românesc VII (1939), 449—462). 138. POPESCU, ION N. Reviste de folklor. însemnări bibliografice. (Arhivele Olteniei XX (1941), 191—200). 139. RETEZEANU, LiZ. şi FLOREA FLORESCU. Bibliografia Români/or de peste hotare. Cuprinde şi lucrări cu caracter folkloric. (Timocul VIII (1941), Nr. 1, p. 80—83). 140. SCHWARZFELD, M. A. Biographical Sketch of Dr. Gaster's Early Days. În „Ga-sfer Anniversary Volume", London, 1936, p. 1—8. 141. SCHINDLER, BRUNO. List of Book and Papers of Dr. Gaster. Bibliografie de titluri, în ordine cronologică, a tuturor lucrărilor (şi a celor de folklor). In „Gaster Ann'i-versary Volume", London, 1936, p. 21—36. 142. SIMONESCU, DAN. Colecţia de manuscripte M. Gasler din Biblioteca Academiei Române. Despre cuprinsul şi valoarea colecţiei. (Viaţa Românească XXXII (1940), Nr. 5, p. 26—32). 143. VOLKSKUNDLICHE Bibliographie für die Jahre 1933 und 1934. Im Auftrage des Verbandes Deutscher Vereine für Volkskunde, begonnen von E. Hoffmann-Krayer, weitergeführt von .Paul Geiger. (Redactor pentru partea românească; Ion Muşlea). Berlin, 1939. Walter de Gruyter et Co. 8'*, XL, 566 p. Pentru folklorul român, vezi în special Nr. 625—650 (p. 46—48) şi Nr. 5418—Î528 (p. 360—363). 144. VOLKSKUNDLICHE Bibliographie für die Jahre 1935 und 1936. Berlin, 1941. XXXIV, 588 p. Pentru folklorul român, vezi în special Nr. 677—692 (p. 54—55) şi Nr. 4894—4956 (p. 352—358). 145. VUIA, ROMULUS. Histoire el état actuel des études ethnographiques et folkloriques en Roumanie. Avec une bibliographie des auteurs et de principaux ouvrages. [Travaux du] XVII-e Congrès International d'Anthropologie et d'Archéologie Préhistorique. Bue, 1939, p. 1123—1267). 146. 'ZAHARIA, E. AR. Essai de bibliographie pour l'étude du „dor" roumain. Cernăuţi, 1943. Tip. „Mitropolitul Silvestru", 15 p. V. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND Şl FOLKLOR 147. ANCHETĂ monografică în comuna ßelinf [—jud. Timiş],. Timişoara, 1938, „Tipografia Românească", 8°, 412 p., 12 pl. talent, anal. Arhivele Olteniei XVIII (1939), 213—214. 148. BĂRBĂTESCU, SAVA. însemnări monografice asupra satului Rocşoveni din judeţul Mehedinţi. Turnu-Severin, 1939. Tip. „Datina", 8°!, 44 pag. Lei 25.—. Note sumare despre portul bărbaţilor şi al femeilor, casa şi mobilierul din casă, hrana, credinfe şi superstiţii, obiceiuri la sărbătorile de peste an. Apoi 11 ghicitori, 3 cântece şi 1 stri-gătură. 149. CLOPOTIVA, un sat din Haţeg. Monografie sociologică întocmită de Echipa regală studenţească 19/935, sub conducerea lui lion Conea, I. Bucureşti [1940], Institutul BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 149 de Ştiinţe Sociale al României, „Tiparul Universitar", 8°, 303 + VII p., 73 pl.; II: 573 p., 13 pl. Menţ. anal. Sociologie Românească IV (1939—1942), 627—629 (ION CONEA). Menf. elog. Revista tsforică XXVIII (1942), 80—81 (N. lORGA). !150:. COLONIA de vară a elevilor şcoalelor secundare din Craiova [Iulie 1942, in corn. Romani-Vâlcea], Spicuiri din cercetările monografice. (Horia, C/osca şi Crişan III (1942/43), Nr. 1—3, p. 1—25). 151. CONSTANTE, C, şi A. GOLOPENTIA. Românii din Timoc. Culegere de izvoare, 'îngrijită de —. Cu o prefafă de Dr. Sabin Manuilă şi o Introducere de Emanoil B'ucuţă. Vol. I. Românii dintre Dunăre, Timoc şi Morava, Cu 5 schife în fexf, 2 schife în culori şi 33 fotografii afară din text, 2 tabele stafistice, 2 bibliografii şi 9 hărfi din care 8 în culori. Bucureşti, 1943. Tip. „Bucovina", I. E. Torouţiu, 8°, 2 f., 315[—319] p., 32 fab. Menţ. Timocul X (1943), IV, 89 (A. ANDREI). 152. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI, C. D. Un sat dobrogean: Ezibei. Cu o prefa|ă de D. Guşti. Bucureşti, 1939. „Bucovina" I. E. Torouţiu, 8°, 421. (Serviciul Social, Institutul de Cercetări Sociale al României, Regionala Constanţa). Menţ. Sociologie Românească IV (1939), 323—324 (MIRCEA TIRIUG). 153. FLORESCU, FLOREA. Un sat românesc: Jdrelo (Zdrelo). Românii din Serbia. Portul lor. Refuzul la portretizare. Superstiţii, Din „Serbien, Historisch-Efnographische Reisestudien aus.den Jahren 1859—1868, p. 18—20". (Timocul IX (1942), II, 43—45). 154. GOLOPENTIA, ANTON şi GEORGESCU, D. C. 60 sate româneşti cercetate de echipele studenţeşti in vara 1938. Anchetă sociologică condusă de —. V. Contribuţii l'a tipologia^ satelor româneşti. Bucureşti, 1942. Tip. Carfea Românească, 8°, 219 p. 155. GOCAN, SIMION. /Monografia comunei Feiurdeni [jud. Cluj], Cluj, 1939. Tip. „Diecezană", 8°, 142 p. 156. JUDEŢUL Târnava-Mică. Schiţă monografică. Publicată de Prefectura judeţului Târnava Mică sub Îngrijirea Prof. Dr. Corio/an Suciu. Blaj, 1943. Tip. „Lumina", 4°, 100[—102] p. 157. MARCU, ANA P. Un sat românesc de pe Târnave: Făget'. Sibiu, 1942. Tip". Krafft şi Drotleff, 16!», 64 p. Lei 50.—. 158. MARCU, FILIP ST. /Monografia Comunei Lăsau, judeţul Hunedoara. Bucureşti, [1941]. „Editura noastră", 8°, 75 p. 159. MOISI, ALEXANDRU. Monografia Clisurii. Oraviţa, 1939, 8°, 312 p., 2 hărţi; 111 p. -i- 2 pl. Menţ. cr'rt. Revista Societăţii Tinerimea Română LXIII (1939/40), 420—422 (DAN SIMONESCU). 160. MONOGRAFIA Comunei Sârbova. Timişoara, 1939. Tip. „Naţionala", 8°, 1 f., 392 p., 24 fab. (Institutul Social Banat-Crişana. Regionala Institutului de Cercetări Sociale al României din Ţinutul Timiş). Menţ. elog. Căminul Cultural VIII—IX (1942—t43), 482—483 (OCTAV SARGETIU). 161. MONOGRAFIA judeţului Buzău întocmită de Prefectura judeţutui Buzău. Buzău, 1943. Tip. Dumitru Bălănescu, 8", Lei 425.—. Elemente de folklor şi vieaţa de familie (p. 237—243). 162. MORARIU, TIBERIU. Die Maramureş. Ein rumänisches Kerngebiet: Bucureşti, 1942. M. O. Impr. Naţională, 8°, 95 p., 16 taf. (Die Dacia-Bücher). Rec. elog. Revue de Transylvanie VII—IX (1941—43), 387—394 (AL.'FILIPAŞCU). 163. MORARIU, TIBERIU. Jara Maramureşului în lumina literaturii ştiinţifice. (Gazeta Ilustrată VIII (1939), 93—105). 164. MUŞLEA, ION. Ţara Oaşului. Cea mai mică „ţară" româneasca. Scurtă privire asupra regiunii. Caracterul şi firea locuitorilor. (Transilvania LXXII (1941), 274—279). 165. NEREJ. Un village d'une région archaïque. Monographie sociologique dirigée 150 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC par H. H. Stahl. I. Les cadres cosmologique, biologique, historique et psychique, Bucarest, 1939. Institut de Sciences Sociales de Roumanie. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8", 405 p., 33 pl., 2 hărţi, 3 tab. II. Les manifestations spirituelles. 322 p., 45 pl. III. Les manifestations économiques, juridiques et administratives. Unités, procès, et ten-dences sociales. 402 p., 29 pl. (Bibliothèque de .Sociologie, Ethique et Politiaue sous la direction de D. Gusti. Sociologie de la Roumanie, 1). Menţ. anal. Sociologie Românească IV (1939—1942), 623—627. Menţ. Arhive/e Olteniei XX (1941), 325 (C. D FOR -T[UNESCU]). 166. NETEA, VASILE. Ţara Oaşului. Bucureşti, 1940. Ed. „Cartea Romanească", 3», 32 p. Lei 8.—. (Cunoştinţe folositoare, Seria C, Nr. 109). Menf, anal. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie LX (1941), 435 (VICTOR TUFESCU); Menf. Ogorul Şcoalei VII (1941), 232—233 (PETRU POP). 167. OLINESCU, MARCEL. Două vechi monografii săteşti din Ardeal Despre „Monografia comunei Chitichaz" de losif Ardelean, tipărită la Tipografia Diecezană, Arad 1893 — fără importanţă pentru folklor —, şi despre „Monografia comunei Măderat (Magyarad)" de Petru Vancu, învăţător, Arad, tip. Diecezană 1905. Aceasta din urmă cuprinde: obiceiuri la botez, nuntă şi înmormântare, port, locuinţă, colinde şi cântece de stea. (Societatea de Mâine XVI (1939), 129—130). 168. RÂDULESCU, ANDREI. Monografia comunei Chiojdeanca din judeţul Prahova. Ed. IV. Bucureşti, 1940. Tip. „Bucovina", 8«J 79[—80] p. 169. PAL, IOSIF PETRU M. Originea, românească a catolicilor din Moldova şi Franciscanii păstorii lor de veacuri. Locuinţa, portul, obiceiurile. Săbăoani, 1941. Serafica, 8", 111 p. Menţ. Transilvania LXX.il (1941), 750—751 (IOSIF E. NAGHIU). 170. POPESCU, ION G. Studii monografice. Extrase din Monografia „Clopoliva", un sat din Haţeg", publicată de Institutul de Cercetări Sociafe al României. Cuprinde: .1. Mişcarea populaţiei în ultimul secol (1835—1934), p. 5—66; 2. Obiceiuri, credinţe şi superstiţii în Clopotiva, p. 67—114; 3. Cartea şi credinţa în Clopotiva, p. 115—130. Buc. 1939. „Tiparul Universitar", 8°, 131 p., 8 pl. Lei 120.—. 171. SOARE, ION N. Salul Sălciile. Studiu monografic. Ploeşti, 1942. Tip. „Presa Noastră", 8», 308 [—312] p. Lei 300.—Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou (p. 139—161). 172. SIMIONESCU, GEORGETA. Un sat de olari din \udeiul Vâlcea [Olarii]. (Revista Geografică Română II (1939), fasc. II—III, 123—127, 5 fig., 2 planşe). 173. STAN, C. Momârlanii. Scurte însemnări despre casa, modul de trai, portul şi îngroparea morţilor (lângă case, nu în ciimitir!) la locuitorii delà izvoarele Jiului. (Natura XXXI (1942), 285). 174. TINERIMEA ROMÂNĂ. Aspecte din româneasca Iară a Oaşului. Costume—Joc— Cântec. (Revista Societăţii Tinerimea Română LIX (1940/41), 38—47). 175. ŢUŢUIANU, ION N. Maramureşul yoevodal, istoric şi economic. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 91 [—92] p. Omul şi familia (p. 41—50); Poezia populară în Maramureş (p. 51—63). 176. VERŞESCU, GH. Monografia comunei Tarcău, judeţul Neamţ. Piafra-Neamţ, 1942. Tip. Românească „Gh. Asachi", 8°, 349 p.\Lei 300.—. Obiceiuri şi credinţe, port (p. 258—267). Tradiţia (p. 278—281). Manifestări spirituale (descântece, farmece, cuvinte locale, vieaţa religioasă, filosofia populară, credinţe, muzica populară, cântece), (p. 291 — 304). Menţ. crit. Cetatea Moldovei IV (1943), vol. IX, Nr. 6,,p. 442—443 (C. V.). 177. VUIA, ROMULUS. Le village roumain de Transylvanie et du Banat. Bucarest, 1937. M. O. Imprimeria Naţională, 8°, 85 p., numeroase schiţe şi figuri în text, XVil planşe, 4 hărţi. (Extras din „La Transylvanie", (Buc. 1938). Menţ. Revue Historique XVI (1939), 182—183 (N. IORGA); Menţ. anal. Arhivele Olteniei XVIII (1939), 516 (C. D. FCRTfUNESCU]; Rec. crit. Revista Istorică Română X (1940), 404—411 (D. PRODAN). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC "151 VI. OBICEIURI Şl CREDINŢE a) LA SĂRBĂTORI 178. ANDRAŞIU, GHEORGHE. „Cu steaua" ofaiceiu de Crăciun în Banat. Sânnicolaul-Mare, 1939. Tip. P. Muckstein, 16°, 8 p. . 179. ANDREI, A. Praznicefe la Românii fimoceni. Dafini din salul Bălii. (Timocul IX (1942), II, p. 80—83). 180. ANDREI, A. I. Sărbătoarea „Sfântului Gheorghe" într'un saf românesc din Valea Timocului: Bălii. O procesiune agrară. (Timocul VIII (1941), J\lr. 1, p. 63—65). 181. ANDRON, IONIŢÂ. Crăciunul la Oşeni. (Tribuna Ardealului, Ari. II (1941), Nr. 371, p. 5). 182. * ATANASIU, GH. Obiceiuri de Paşte la Românii din Timoc, (Timocul VII (1940), Nr. 3—4). 183. C. Dafini vânăforeşfi. (Carpafii VII (1939), 341—342). 184. CONSANTE, C. Ceva despre „Crăiţe" sau „Rusale" Timoc. Obiceiul „constă în aceea că femeile, în săptămâna Rusaliilor, cad înfr'un somn hipnotic, din care apoi sunt readuse în simţire prin cântecul „Cărăbuşului". Spicuiri din cartea profesorului sârb Tili. Gheorghevici, „Printre Românii noştri", publicată prin 1906. (Timocul IX (1942), I, p. 44—45). 185. C. C. Crăiţele şi ceva despre pomeni în timpul vieţii. La Românii din Timoc. (Timocul X (1943), II—III, 30—31). 186. C. C. Obiceiuri de Crăciun la Românii din Atacedonia şi Timocul sârbesc. (Timocul IX (1942), III, p. 43—44). 187. CHELCEA, ION. Obiceiuri de peste an în două safe din Almăj (Păfaş şi Bolo-venii-Vechi, CaraşJ. (Sociologie Românească IV (1939), 253—271, 1 pl.). 188. CONEA, ION. Om şi natură în Ţara Haţegului. Obiceiul1 „cununii" şi „bfojufui" în Clopotiva; apoi despre formele de adăpost: sălaşe şi colibe; colinde şi plante medicinale. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Impr. Centrală, 8°, 18 p., 5 pl. 189. CRĂCIUNESCU, AUREL. Obiceiuri şi dafini la Sărbătorile Naşterii Domnului. Cuvântare costiţă la „Tinerimea Română", la „Sărbătoarea datinelor, 21 Decemvrie 1941". (Pev. Soc. Tinerimea Română LX (1941—42), 66—85). 190. CULEA, AP. D. Datină pentru o şezătoare de Paşti. Tânguirea Mironosiţelor. Versuri şi melodii culese şi nofafe de Sabin Drăgoi, G. Breazul, I. Crişan şi G. Cucu. (Şcoala şi Vieaţa XIII (1942/43), 21—27). 191. CULEA, AP. D. Plugăria: aratul-, semănalul în dafini, în poveşti, în cânfece, în istorie, în economie. (Şcoala şi Vieaţa XI (1941), Nr. 6—8, p. 3—32). 192. CULEA, AP. D. Secerişul în literatură şi dafini, istorie, geografie, religie şi morală, cântec, joc. Bucureşti, 1940. Tip. „Şcoala Poporului", 4°, 19 p. 193. CULEA, AP. D. Voinicul şi calul in istorie, literatură populară, datini şi cântece. Bucureşti, 1941, Tip. Marvan, 4°, 23 p. (Extras din „Revista Ştiinjelor Veterinare"). 194. DATINELE STRĂMOŞEŞTI. Scurtă dare de seamă asupra obiceiurilor de Crăciun jucate la Teatrul Naţional în faţa Corpului diplomatic şi misiunilor străine, în zilele de 23 şi 24 Dec. 1942. Şi despre colindele cântate cu acest prilej. La serbare au participat echipele de colindători din Almaş, Sălişte şi Gura Sada, jud. Hunedoara; Răhău, jud. Alba; Tudora, jud. Botoşani şi Fundul Moldovei, jud. C.-Lung. (Căminul Cultural VIII (1942), Nr. 1—3, p. 5—6). 195. DATINI ROMÂNEŞTI fde Crăciun şi Anul-nou, prezentate de Soc. Română de Radiodifuziune, 23 Dec. 1941], Buc, 1941. Tip. Cartea Românească, 4" [15 p.]. . 196. DATINI ROMÂNEŞTI de Crăciun şi Anul-nou [prezentate de] Soc. Rom de Ra- 152 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC diodifuziune, sub auspiciile Ministerului Propagandei Naţionale [23 Decembrie 1941]. Bucureşti [1941]. Tip. Cartea Românească, 8°, [12 p.]. 197. DĂIANU, ILIE. M'am pornit la şcoală. Amintiri. Obiceiul „butii" (organizarea feciorilor) in Cut, jud. Alba. (Satul şi Şcoala VIII (1939), 232—238). 198. * DRĂGAN, HILDA. Obiceiuri şi lolklor medical din valea Bistriţei. (înnoirea || (1939_40), Nr. 13—14, p. 3—5; Nr. 17, p. 3—5). 199. DUMITRAŞCU, GH. Dafini, credinţe şi superstiţii populare. (Mugurul XII (1941), Nr. 5—7, p. 17). 200. DUMITRAŞCU, N. I. Datini, credinţi şi povestiri din Oltenia. (Arhivele Olteniei XXVII (1943), 245—261). 201. ELEFTER, RADU. icramul în Stanotârn [sat românesc peste Dunăre, în faţa Ma-glavitului]. Sărbătoare cu petrecere şi jocuri ce se jine în ziua de Sf. Mărie. (Timocul X (1943), IV, 71—73). 202. FLORESCU, FLOREA. Ceremonia agrară a cununii în Munţii Apuseni. (Sociologie Românească IV (1939), 283—286). 203. "FLORESCU, G. I, Din obiceiurile Românilor din valea Timocului : întâlnirea câtorva sate în a doua zi de Paşte. (Timocul VII (1940), Nr. 3—6). 204. FOCŞA, GH. Le village roumain pendant Ies fetes religieuses d'hiver. Bucureşti, 1943. Soc. Nafională Dacia Traiană, 8», 44 p. (Extrait de Zalmoxis ll^ 1940—42). 205. FRĂCEA, IOAN. Obiceiuri din Tilişca [jud. Sibiu], culese de —. Petrecerile feciorilor în sărbătorile Crăciunului. Sibiu, 1941. Tip. „Dacia Traiană", 16°, 48 p. Lei 5.— (Bibi. pop. a Asociaţiunii „Astra", Nr. 272). 206. GERMAN, TRAIAN. Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români din Ardeal. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Impr. Nafională, 80r p. 57—77, 2 pl. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor V (1939), 57—77). Menţ. Revista fetorică Română IX (1939), 481 (I. C. CAZAN). 207. IUORAŞ, TEODOR. Claca jocului [pe Câmpia Ardealului!]. (Familia LXXVI, Seria IV (1941), Nr. 6—8, 83—102 — Fără informator). 208. MAGER, TRAIAN. Obiceiul de Crăciun „cu duba" (Tisa—Hălmagiu—Arad). (Luceafărul — Timişoara VI, Seria II (1940), Nr. 1—3, p. 78—83). 209. MANDIUC, I. Crăciunul, dovada romanităţii noastre. Despre manifestaţiile pop. în legătură cu Crăciunul. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 82, p. 1). 210. MANCIULEA, ŞT. Articuluşul vecinătăţii din Inghişul Nou. (Sociologie Românească IV (1939—1942), 522—525). 211. MARA, ION. Credinţe şi dafini dela noi din satul Sfrâmba-Gorj. (Zorile Roma-na/ilor XVI (1940), Nr. 7—8, p. 7—8). 212. * MAREŞ, DUMITRU. Uraturi şi pluguşoare de anul nou. Piatra-iNeamţ, 1942. 213. * MARTINESCU, PERICLE. Crăciunul ia Curţile Domneşti de altă dată. (România II (1939), Nr. 567, p. 24). 214. MĂGUREANU, V. Concursul dafinelor de Crăciun, organizat de Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol" [în ziua de 22 Decemvrie 1939 în Sala Ateneului Român, urmat, la 23 Decemvrie, de o serbare la\ Teatrul Naţional], (Căminul Cultural V (1939), 47—53), , 215. NICOLESCU, MĂRIA. Concursul dafinilor'de Crăciun şi Anul Nou, organizat de Fundaţie la Bucureşti. (Căminul Cultural VII (1941), 1 76—177). 216. NICA, IULIA. Credinţi deşarte în satul Valea Mare, jud. Trei Scaune. (Era Nouă VII (1939), Nr. 3—4, p. 31—36). 217. OŢET, DUMITRU. Sărbătorile de iarnă la poporul român. Note sumare. (Tinereţă — laşi V (1941), 165—167 — Fără informator). BIBLIOGRAFIA FOLKLOKULUI ROMANESC 153 218. PAVELEA, ION S. Legiuiri din trecut: Mejda de hotar. (Arhiva Someşană Nr 27 (1940), 231—235). 219. PETEANU, A. E. Datini şi obiceiuri de Crăciun în Banat. (Primăvara Banatului III (1941), Serie nouă, Nr. 8, p. 1—7). 220. PRECUP, E. Serbarea obiceiurilor de Crăciun. [Vorbire ţinută la serbarea obiceiurilor de Crăciun din 16 Dec. 1939]. (Scânteia X (1939) 52—56) 221. PUTNEANU, GEORGE. Obiceiuri, credinţe şi superstiţii de sărbători [|a Crăciun Anul-nou şi Bobotează]. (Universul Literar XLIX (1940), Nr. .52 p 6 9) 222. PUTNEANU, GEORGE. Obiceiuri de primăvară. (Universul Literar L (1941), Nr. 13, p. 6 — Fără informator). 223. PUTNEANU, GEORGE. Paşfife copilăriei. (Universul Literar L (1941), Nr. 17, p. 8 — Fără informator). 224. RADU ANDREI. Din ţara lui Dragoş . . . Schiţe. Bucureşt,, 1941. Tip. Eminescu, 8 ,115[_117] p. Lei 60.-, Diferite obiceiuri de peste an, din Maramureş, prezentate m formă literară. Au fost publicate, în foileton, în Tribuna Ardealului din Cluj 1941 Menf. elog. Luceafărul II (1942), 39—40 (OLIMPIU BOITOŞ). 225. RADU, GH. Crâşma şi gura satului. Pagini din viaţa Clopotivei. (Curierul Serviciului Social V (1939), Nr. 3, 25 Iunie, p. 7). 226. 'SANDU, C. Pastele la Românii din Zlocutea-Timoc. (Timocul VII (1940), Nr. 3'—6), , 227. 'SAVIN, PETRU GH. In zile de sărbători. Piesă de teatru într'un'act cu obiceiuri de Anul nou. Bucureşti, f. a. Ed. Fundaţiei Culturale „Regele Mihai I", 120 p (Biblioteca Albina). 228. SIMIONESCU, I. Datini strămoşeşti. (Revista Societăţii Tinerimea Română LVIII (1939), Nr. 4, p. 135—137). 229. SIMONESCU, DAN. Pagini cu prilejul Crăciunului din manuscrisele noastre vechi: obiceiul oraţiilor. (Arfă şi Tehnică Grafică 1939, Caietul 10, p. 42—45). 230. ŢUICĂ, B. C. Din obiceiurile Români/or din dreapla Dunării [Bulgaria]. Obiceiuri la Sf. Gheorghe; strângerea plantelor de leac. (Timocul VIII (1941), Nr 1, p. 231!. URECHIĂ, V. A. Ceremonii/e din vechime la Bobotează. (Cele Trei Oisuri XXIV (1943), 4—5). ■ 30923310)JRSACHI' 'OAN' P'U9U50rU' (Cuza-Vodă.Roman). Tinere/ă - laşi IV (1940), 233. VARTOLOMEI, VASILE, Originea obiceiurilor şi datinelor de Crăciun. (Tribuna Ardealului, An. II (1941), Nr. 371 [25 Dec], p. 4), 234. VASILIU, D. A. Obiceiuri, credinţe şi datine de Paşti. Bucureşti f a Tip Bucovina" I. E. Torouţiu, 8«', 13 p. (Extras din „Convorbiri Literare LXXIII (1940)' 355—360). . ' b) LA NAŞTERE, NUNTĂ Şl ÎNMORMÂNTARE 235 ATLASUL LINGUISTIC ROMÂN, publicat de Muzeu/ Limbii Române sub conducerea Iu, Sexti! Puşcariu. Partea ,, Voi. II: Familia, naşterea, botezul, copilăria, nunta moartea. De Sever Pop. S,biu-Le,Pzig, 1942. Inst. cartografic „Unirea" Braşov, in folio, z t. -I- hărţile 151—301. 236. BĂLĂŞEL, TEODOR. Colăcărie. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 175—177). 237. 6RĂTULESCU, I. Obiceiuri la înmormântări. „Apa mortului". (Zăicoiu-Dolj) (Vatra VII (1942), Nr. 2—3, p. 8). 238. BRĂILOIU, C. Nunta în Someş. (Conlerenţa V (1940), 11—12). 154 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 239. BRĂILOIU, C'ONST. Nunta la Feleag [Odorhei], Bucureşti, 1938. Tip. „Presa veche românească", 4°, 11 p. (Societatea Compozitorilor Români. Publicaţiile Arhivei de Folklore X). Menf. anal. elog. Sociologie Românească IV (1939) 124—125 (ŞTEFAN PO . PESCU). 240. BUTNARIU, IOAN. La o nuntă ţărănească de pe Someş. (Tribuna Ardealului, An. II (1941), Nr. 336, p. 2—3 ; Nr. 337,, p. 2—3). 241. C[ONSTANTE?], C. Datinele de înmormântare la Românii din Serbia. (Valea Timocului si a Moravei). (Timocul VIII (1941), Nr. 2, p. 27_33). 242. C. C. Din lolklorul timocean: obiceiuri ta înmormântare, la botez şi la nuntă. Spicuiri din lucrarea lui F. Kanitz, „Serbien", publicată in 1904 (Timocul X (1943) IV 65—66). ' 243. CERNEA, GHEORGHE. Obiceiuri de nuntă din judeţul Hunedoara. (Comunele Bârsău şi Bălaia). Edifia IV. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 8», 30 p. 244. CERNEA, GH. Obiceiuri de nuntă în comunele Bârsău şi Balata (Hunedoara). (Plaiuri Hunedorene XII (1940), Nr. 1_2, p. 14_18). 245. CIU,REA, GHEORGHE. Obiceiurile la nuntă pe Valea Carasului. Bucureşti, Suburbana Militari, f. a. „Editura Noastră", 16°, 27 p, 246. DIMITRIU, I. G. Oraţii şi cântece de nuntă din judeţul Constanta (Cochirleni). (Preocupări Literare IV (1939), 116_118). 247. DUMITRAŞCHIEVSKI, GH. Oraţie de nuntă (Ciudei-Storojineţ). (Frângurele XII (1939), 1226; 1245). 248. DUMITRESCU, DUMITRU. Obiceiuri la nuntă. (Tinerefă-laşi VI (1942), 60-61; 92—93 — Fără informator). 249. FLORESCU, FLOREA. O înmormântare în Cuhea lui Drago? [Maramureş] (So-ciotogie Românească IV (1942), 497—502). 250. GROFŞOREAN, C. ?n valea Dunării. Logodna, căsătoria, relaţiile personale din sanu familiei, relaţiile materiale, starea etico-juridică şi politico-sodială în Pojejena de Jos [jud. Caras]. (Rev. Insf. Social Banat—Crişana IX (1941), 356—374). 251. I. N. V. Obiceiuri ta înmormântare. Buzău, 1942. Tip. „Fratii-Dumitrescu" 16», 15 p. Lei 10.—. 252. IFTIMIE, AL. şi C. ANGHEL. Iertăciunea la nuntă (Gârcina-Neamţ). (Apostolul VI (1940), Nr. 5—6, p. 45—46). 253. MICUL ATLAS LINGUISTIC ROMÂN, publicat de Muzeul Limbii Române sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea I, Voi. II: Familia, naşterea, botezul, copilăria nunta, moartea. De Sever Pop. Sibiu-Leipzig, 1942. Insf. cartografic „Unirea", Braşov, 8°, 8 p. 1 f„ hărfile 209—424. 254. POP, OVIDIU V. Oraţie de nuntă .(Câmpia Turzii—Turda). (Mlădije III (1939) Nr. 3, p. 19). • • 255. [POPOVICI-RAISKI, NATAŞA], Familia şi copilul într'un sat din Neamţ (Holda). (Sociologie Românească IV (1939), 217_242). 256. PREDA, LUCA. Cercetări dialectale în\Dolj (Călăraşi). Obiceiuri la Sf. Vasile şi la nuntă. (Grai şi Sullet VII. (1937), 231^-248)\ 257. SIMONESCU, DAN. Oraţiile domneşti în sărbători şi la nunti. (Cercetări Literare IV (1940), 22—59, 2 pl.). * 258. SMĂDU, GHEORGHE. Fragment autobiografic al unui învăfăfor din Ţara Oltului (Arpaşul-de-sus). Credinţe, obiceiuri şi practici magice în legătură cu naşterea şi botezul, înfăfişate de autor sub formă autobiografică. (Sociologie Românească IV (1939), 287—293). 259. ŞERBAN-CORNILĂ, G. Povestea călăraşilor la nunfă. Din „Cartea de ver- BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 155 sun" a lui Damaşchin Bălescu 1853—55. (învăţământul Primar XVIII (1941), Nr. 6, p. 9—13). 260. ŞORA, MELENTIE. Viea/a religioasă si morală din comuna Ohaba-Bistra. Obiceiuri la botez, nuntă şi înmormântare. Şi un „Descântec pentru sănătate". (Rev. Insf. Social Banat-Crişana XI (1943), 419—44Î). 261. ŢUICĂ, B. C. Nunta la Românii din Bulgaria. (Regiunea Lomului). (Timocul VIII (1941), Nr. 1, p. 68—71. (Urmare). 262. UNTILĂ, NICOLAE. Un obicei dela Iară (nunta). (Flamuri VI (1940), 108). c) OBICEIURI SOCIALE Şl JURIDICE 263. ANDREI, A. Credinţele şi amintirile din copilărie la baza vieţii noastre. Amintiri, credin(e şi obiceiuri (paparudele) din satul Bălii, jud. Vidin. (Timocul X (1943), IV, 56—58). 264. * FURTUNĂ, DIMITRIE. Dajdia Culbecilor. Un vechiu obiceiu nemţean. Piatra-Neam), 1942. 265. GHISDAVĂJ, ROMULUS. Caloianul. (Flamuri VI (1940), 111 — Fără informator). 266. IONICĂ, ION I. Deafu Moftului. Ceremonia agrară în Jara Oltului. Bucureşti, 1943. Tip. „Bucovina", I. E. Toroufiu, 8°, XIV + 352 p., XXXII pl. 267. IORGA, N. Un străvechiu obicei juridic la Români. Despre expresia „nu-mi bag mâna în foc". (Revista Isforică XXVIII (1942), 48—49). 368. MARTIN, ION. Târgul1 de fete de pe muntele Găina. (Cete Trei Crjşuri XXII (1941), 154—155). 269. NICULESCU, TEODORA. Căprăria de treerat la Rociu [jud. Argeş]. (Sociologie Românească IV (1942), 469—471). 270. SCRIDON, GAVRILĂ. Obiceiul „Cununei" in comuna Feldru de pe Valea Someşului Mare. (Tribuna Ardealului An. II (1941), Nr. 344, p 2—3). 271. STÂNGU, TRAIAN. Raportul juridic din comuna Ohaba-Bistra. Despre logodnă, căsătorie, naşteri şi raporturile juridice între membrii familiei. (Rev. Insf. Social Banal-Crisana X (1942), 236—248). 272. STOIANOVICI, TUDOR ALEXANDRU. Un funcţionar sătesc: „Pomojnicul". (Sociologie Românească IV (1942), 485—493). 273. VÂLSAN, G. Pământul românesc si frumuseţile lui. Bucureşti, 1940. Tip. „Rotativa", 8°, 173 p., 16 pl. „Nedeile de pe culmile Carpafilor" (p. 65—74). VII. LITERATURĂ POLULARĂ ÎN GENERAL. STUDII Şl TEXTE. MONOGRAFII . 274. AGÂRBICEANU, I. Optimismul românQsc. Ordinea morală în literatura populară, (Cu/fura Creştină XX (1940), 634—640). 275. ALECU, NICULINA. Valoarea lolkloristică a „Descrierii Moldovei" de Dimitrie Cantemir. (Preocupări Literare VI (1941), 312—318). 276. ALECSANDRI, V. Poezii populare. Edifie îngrijită de Ion Pillat. Bucureşti, 1940. Tip. „Cartea Românească", 8°, 48 p., Lei 10.—. (Pagini alese, Serie nouă Nr. 2). 277. ALECSANDRI, VASILE. Poezii populare ale Românilor. Buc, 1942. Ed. Casa Şcoalelor, 8°, 215 p. 278. ALECSANDRI, VASILE. Poezii populare. Cântece bătrâneşti, balade, doine, hore. Bucureşti, 1943. Editura Remus Cioflec, 16°, 86 p. Lei 45.—. (Cartea Noastră, Nr. 6). 279. ANDRON, IONIŢĂ G. Privelişti dintr'un colţ de ţară. Oradea Mare, 1942. 8°, 156 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 8 p., 14 tab. Menţ. elog. Transilvania LXXIII (1942), 500—501 (ION MUŞLEA); Meni. Viaţa Ilustrată IX (1942), Nr. 3, p. 29 (D. P.). 280. ANUARUL Arhivei de Folklor a.Academiei Române V, Publicat de Ion Muşlea. Bucureşti, 1939, Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 216 p. Rec. crit. Dacoromania X, Partea I (1941), 101 — 104 (G. GIUGLEA); Menf. anal. elog. însemnări Ieşene V (1940), voi. XIII, 587—590 (G', ISTRATE); Menţ. anal. Arhivele Olteniei XVIII (1939), 529—530 (C. D. FORT[UNESCU]). Menţ. Revista Istorică XXVII (1941), 218 (N, lORGA). 281. ANUARUL Arhivei de Folklor a Academiei Române VI. Publicat de Ion AAuşlea. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 1 f., 425 p. Lei' 350.— Menţ. Arhivele Olteniei XXII (1943), 420—421 (C. D. FÖRTfUNESCU]); Timocul X (1943), I 76—77 (R.); Rec. anal. Pagini Literare IX (1943), 149—151 (ROMULUS TODORAN); Rec. elog. Hunedoara Noaslră I (1942/43), Nr. 11, p. 6—8 (ILIE DÄIANUL); Rec. anal. crit. Balca-nia VI (1943, 569—572 (P. CARAMAN). 282. APOLZAN, LUCIA. Cercetări etnografice în Munţii Apuseni, Parte introductivă la un studiu, în care cercetează aşezările şi ocupaţia locuitorilor din aproape 40 de sate din regiunea Turdei. (Apulum I (1939—1942), 257—269, 1 hartă şi 25 fig.). 283. APOLZAN, LUCIA. Cercetări etnografice în Munţii Apuseni (cu un rezumat în limba franceză, o hartă a regiunii şi 25 fig.). Alba-lulia, 1942. Tip. „Alba", 8°, 30 p. Menţ. anal. Pagini Liferare IX (1943), 57—58 (TEODOR MURĂŞANU), 284. ATANASIU, GH. Folklor literar de pe Vafea Almăjului. (Rev. Inst. Soc. Banal-Crişana VIII (1940), 663—664; IX (1941), 113—118). 285. ATANASIU, GH. [Obiceiuri, jocuri şi cântece dela Românii din Timoc], (Rev. Inst. Soc. Banat-Crişana IX (1941), 263—266). 286. B. L. Nume şi porecle. însemnări onomastice. (Tribuna Ardealului, An. II (1941), 301, p. 2). 287. BACALOGLU, GEORGE. Cânlecul [popular] românesc. (Cele Trei Crişuri XXI (1940), 29—33). 288. BĂLAN, SILVIA I. „Groza" lui Alecsandri, figură legendară sau personagiu is-foric? Bazată pe reportajul „Der Räuber Grozea", apărut în revista germană „Das Ausland" (Stuttgart-Tübingen) XI (1838), Nr. 293, 294, 295, susţine istoricitatea . personajului din balada lui Alecsandri. Cernăuţi, 1942. Tip. „Glasul Bucovinei", 8", 13 p. (Institutul „Cernăuţi" V (1942), fasc. 23). 289. BELLU, I ULI A ST. însemnări cu privire ta poezia populară. (Şcoala Noastră — Slatina VIII (1940), Nr. 6—7, p. 21—24). 290. BERNEA, ERNEST. Datină şi obiceiu. Capitol din lucrarea: „Civilizaţie română sătească". (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), II, 85—92). 291. BERNEA, ERNEST. Despre dor. (Universul Literar XLIX (1940), Nr. 46, p. 1). 292. BIROU, VIRGIL. Oameni şi locuri din Caras. Cu 48 fotografii originale, făcule de aulor. Timişoara, 1940. Tipografia Românească, 8», 205[—207] p., 47 tab. Menţ. elog. Familia LXXVJI (1942), Seria IV, Nr. 11—1?, p. 128—1 29 (CONSTANTIN STELIAN). Ed. II. Timişoara, 1943. Tip. Helicon, 8», 191 [—1^2] p., 24 tab. 293. BOBULESCU, C. Lăutari şi hori în pictura bisericilor noastre. Bucureşti, 1940, Inst. de arte grafice „Marvan", 8», 80 p., 55 fig.. în text. Menţ. Arhivele Olteniei XJX (1940), 371 (C. D. FORTfUNESCU]). 294. BOLCA, VASILE. „Lepfurişfii" din Oradea. Ştiri despre colecţia de poezii populare româneşti, din Părţile Ungurene, a lui Gh. Ember; Român nepdalok, balladok, ro-mânczok es mesek, apărută în 1872. (Transilvania LXXIV (1943), 906—926). 295. BOTEZ, I. FR. Vasife Alecsandri şi viziunea folclorică a lumii româneşti. (Cetatea Moldovei IV (1943), vol. IX, Nr. 8—9, p. 323—327). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 157 296. BRĂILOIU, CONST. Poeziile lui Vasile Tomul din războiul 1914—18. (Sociologie Românească IV (1939—1942), 526—550). -297. BREAZU, ION. Temeiurile populare ale literaturii române din Transilvania. Sibiu, 1943. Tip. „Cartea Românească din Cluj", 8», 26 p. (Extras din Studii Literare II (1943), 67—90). 298. BREAZU, ION. Versuri populare în manuscrise ardelene vechi. Bucureşti, 1939. Mon. .Of. Impr. Nafională, 8°, 79—110 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor V (1939), 79—110). Rec. elog. Revista Istorică Română IX (1939), 478—480 (D. SIMO-NESCU). 299. BREAZUL, G. Echipe studenţeşti la sate. în voi. Muzica românească de azi. Bucureşti, 1939, p. 1025—1026). 300. BUDULAN, FLORIAN O. Stefan cef Mare în poezia română populară şi cullă. (Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 3—6, p. 36—43). 301. BULBOACĂ, IONEL. Material folkloric. Cules din comuna Şomtelec, judeţul Cluj. Materiale diverse. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 278, 286, 330, 351, 354, 357, 362, 363, 365). 302. CAHULEANU, ROBERT. Viziunea morţii în poezia populară. (Curentul Literar, Seria II, An. II (1940), Nr. 64, p. 4). 303. CANTEMIR, TRAIAN. Injecţii fofklorice. Despre lipsa suportului folkloric în pro-ducliunile dramatice româneşti. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 39, p. 1). 304. * CANTEMIR, TR. Reflexe lolklorice în poezia lui Şt. O. losil. Cernăuţi, 1943. Rec. elog. Bucovina Literară III (1943), Nr. 39, p. 8 (GEORGE DRUMUR). 305. CAPIDAN, TH. Les Macédo-Roumains, esquisse historique et descriptive oes populations roumaines de la Péninsule Balcanique. Bucarest, 1937. Tip. „Scrisul Românesc". Craiova, 8°, 76[—77] p., 10 pl., 2 hărţi. Ment. Revue Historique XVI (1939), 183 (N. IORGA). 306. CAPIDAN, TH. Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Nafională, 8°, 274 p, Menf. Arhivele Olteniei XXI (1942), 419 (C. D. FORT[UNESCU]); Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 1—3, p. 55—56 (ILARIE CRUG); Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), IV, 481—482 (PETRE STROE); Menţ. elog. Revista, Istorică XXIX (1943), 175—176 (V. MIHORDEA); Timocuf IX (1942), III, 69—71 (C. C). . 307. CAPIDAN, TH,. Die Mazedo-Rumänen. Bukarest, 1941. Die Dacia-Bücher, 8", 150 p. Menf. Dacia Rediviva II (1942), 16 (REDIVIVUS). 308. CARACOSTEA, D. Ce ne este cîntecul poporan. Stadiul actual al cercetărilor. (Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), IV, p. 3_18). 309. CARACOSTEA, D, Clasicismul stilisticei poporane. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), IV,'113—133; 243—266). 310. CARACOSTEA, D. Material sudesteuropean şi formă românească: Meşterul Ma-nole, (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), IV, 619_656), 311. CARACOSTEA, D. Metoda identificărilor istorice în lolklor. împotriva substratului istoric din producfiunile populare. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), II, 483—501). 312. CARACOSTEA, D. Mit şi creiativitate. Raportul dintre Luceafărul lui Eminescu şi izvorul lui popular. (Revista'Fundaţiilor Regale III (1941), IV, p. 122—141). 313. CARACOSTEA, D. Werf und Wesen der rumänischen Volksdichtung. Bucureşti, 1943. Mon. Of. Impr. Nafională, 8*, 67—86 p. (Sonderabdruck [aus] Langue et Littérature, II (1943), 67—86). 314. CARAMAN, P. Xilogénèse et lithogénèse de l'homme (Essai sur l'origine et l'évolution des croyances en Europe Orientale). (Zalmoxis II (1939), 111—-130. (Urmare). : 315. .ÇARTOJAN, N.. Cărţile populare în literatura romanească. Vol. II. Epoca in- 156 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC fluentei greceşti. Cu 15 planşe afară din text. Bucureşti, 1938. Mon. Of. Impr. Naţională, 8", 449 p. Lei 170.—. Rec. elog. Cultura Creştină XIX (1939), 125—128 (N. COMŞA); Ramuri XXXI (1939), 22—24 (CONST. D. IONESCU); Convorbiri Literare LXXII (1939), 355—359 (DAN SMÂNTÂNESCU); Viafa Românească XXXI (1939), Nr. 1, p. 182—185 (ION ZAMFIRESCU); Gândirea XVIII (1939), 163—167 (GH. VRABIE), Rec. Familia, An. VI., S. III. (1939), Nr. 1, p. 112—120 (TITUS L. ROŞU); Men(. elog. Revue Historique XVI (1939), 184—185 (N. IORGA); Arhivele Olteniei XVIII (1939), 511—512; Rec. Gazeta Cărţilor XI (1941), Nr. 3—4, p. 3—4 (N. CHIRIAC DIMANCEA). 316. CARTOJAN, N. Istoria literaturii române vechi. I. Delà origini până la epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Bucureşti, 1940. Mon. Of. Impr, Naţională, 4», 94 p. Lei 200.—. (Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II"). Rec. crit. Ramuri XXXIX (1943), 158—164 (SCARLAT STRUŢEANU); Revista Isforică XXVIII (1942), 71—80 (N IORGA). 317. CÂNTECUL [ritual, religios şi magic]. (Tribuna Ardealului, An. II (1941), Nr. 295, p. 2). 318. CERBULESCU, N. Specificul românesc. Ţara şi Poporul. Despre datini, port, cântece şi jocuri populare. (Flamuri V (1939), 91—103). 319. CHELCEA, ION. Neam şi ţară — Pagini de etnografie şi foklor. Bucureşti, 1940. Tip. Imprimeria, 8>°, 152 p. 320. CHIRU-NANOV, FL. Dragostea în poezia poporană. {Şcoala şi Vieaţa Teleormanului III (1943), Nr, 4, p. 17—20). 321. CIOARA, IOAN TEODOR. Folklor din Ţara Oaşului, Maramureş şi Chioar. întocmit şi cules de —. Deva, 1940. Tip. „Corvin", 8?, 48 p. 322. COCIŞIU, ILARION. Folklor bănăţean (Liubicevaţ — Timoc). (Căminul Cultural VII (1941), 311—313). 323/. COMŞA, N. Un manuscris vechiu cu cărţi şi versuri populare. Se află în Biblioteca Centrală din Blaj, sub Nr. 6. (Transilvania LXXIII (1942), 791—797. 324. CONDEESCU, N. N. La légende de Geneviève de Biabant et ses versions roumaines. Bucarest, 1938. Imprimerie Naţionale, 8°, 404 p. 1 f.„ 11 pif-, 6 table, 3 hărţi. Lei 300.— (Académie Roumaine. Études et recherches IX). Rec. anal, elog. Viafa Românească XXXI (1939), Nr. 2, p. 142—145 (ION ZAMFIRESCU); Rec. Archivum Roma-nicum XXIII (1939), 120—125 (NINA FAÇON); Menf. însemnări Ieşene IV (1939), vol. X, p. 399—400. 325. COSMA, AUREL. Folklorul bănăţean. Generalităfi. (Rev. Inst. Social Banat-Cri-şana X (1942), 646—648). 326. COSMOIU, AUREL. Geneza Mitului. Buc, 1942. Tip. Cartea Românească, 8", 184 p. Lei 150.—. Menf. Dacia Rediviva II (1942), Nr. 6, p. 15 (PERICLE MARTINESCU); Meşterul Manole IV (1942), Nr. 1—4, p. 44—45 (OVID CALEDONIU); Revista Fundafiilor Regale IX (1942), III, 221—222 (LAURENŢIU FULGA); Menf. elog. Gândirea XXI (1942), 279—280 (EMILIAN VASILESCU); Rec. crit. Gândirea XXI (1942), 584—587 (ŞT. Z1SSU-LESCU). 327. COSTACHE GĂINARU, ELENA, şi G. T. NICULESCU-VARONE. însemnătatea educativă şi literară a operei lui Anton Pann. Bucureşti, 1940. Tip. „Graiul Românesc", 8°, 48 p. Lei 40.—. 328. DIACONESCU, EMANOIL. Trăsături psihologice caracteristice în literatura noastră poporană. (Plaiuri Hunedorene XIII (1941), Nr. 3, p. 11—19). 329. DIACONU, ION. Folklor din Vrancea. 22 texte: cântece şi tradiţii. (Elhnos I (1941), 202—218). 330. DIMITRIE, PETRU. Credinţele'populare în lumina adevărului ştiinţific. Cele mai BIBLIOGRAFIA FOLKLORlJLUl ROMÂNESC 159 multe credinţe populare se întemeiază pe observări empirice (Vremea Scorii XII (1942) 14—18). 332. DOGARI), VLADIMIR. Despre poetul poporan. (Universul Literar L (1941) Nr 4 p. 1/4). 334. DOGARII, VLADIMIR. Estetica unor expresii poporane. (Universul Literar LII (1943), Nr. 3, p. 1, 6). 335. DOGARU, VLADIMIR. Moartea în creaţiile populare. (Universul Literar LI (1942), Nr. 30, p. 1,6). 336. DOGARU, VLADIMIR. Simetria poeziei poporane. (Universul Literar LI (1942), Nr. 3.9, p. 1,3). 337. DONAT, ION. Cu/tura populară în Oltenia. Despre ariile folklorice. (Sociologie Românească IV (1939), 167—170). 338. DUMITRESCU, IOSIF. Din popor (Bădifeşfi şi Dedovija — Mehedinţi), 5 cântece. (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XIII—XIV (1940), Nr. 1, p. 44). 339. DUMITRESCU-BISTRIŢA, I. Culegeri din popor. (Bistriţa-Mehedinţi şi Groşerca-Gorj). (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XIII—XIV (1940), Nr. 2—3, p. 66). 340. EANA, IOAN GH. Diavolul in lolklorul românesc. Oradea, 1939. Tip. „Grafica", 16°, 32 p. Lei 10.—. 341. ELIADE, MIRCEA. Cărţile populare în literatura românească. (Revista Fundaţiilor Regale VI (1939), II, p, 132—147). 342. ELIADE, MIRCEA. Les livres populaires dans la littérature roumaine. (Zalmoxis Il (1939), 63—78). 343. EPURE, AL. Fol/dorul românesc. (Preocupări Literare V (1940), 169—174). 344. EPURE, AL. Valoarea lolklorului românesc. (Preocupări Literare V (1940), 220—227). 345. FECIORU, TH. Poporul român şi fenomenul religios. (Studiu pe marginea pro-ducţiunilor lolklorice). Bucureşti, 1939. Edif. Librăniei Teologice, 8°, 269 p. Lei 75,—. (Colecţia „Stromate", Nr. 2). Menţ. Viaţa Ilustrată VII (1940), Nr. 2, p. 21—22. (ION BUNEA); Rec. anal. elog. Biserica Ortodoxă Română LXIII (1940), 617—620 (D. D. ENEA). 346. ,FLORESCU, FLOREA. Acţiunea misionară a unui greco-catolic în Maramureş. Petru Balea Flutur din leud, fanatic propagandist al biserjicii gr.-cat., interpretează învăţătura cărţilor sfinte potrivit cu gradul lui de cultură. (Sociologie Românească (IV) (1939), 83—85). 347. FLORESCU, FLOREA. Psiholtogla Moţilor. Dincolo de răscrucile istorice. I. (Societatea de Mâine XVII (1940), 31—35). 348. FLORESCU, G. Bachanalele şi Românii Timoceni. Reminiscenţe. (Timocul X (1943), II—III, 29—30). 349. * GÀLDI, LADISLAO. Le origini ita/o-grecfie della versiiicazione rumena. Roma, 1939. 56 p. Se ocupă şi de formele metrice ale poeziei populare. Rec. Studii Waliene VII (1940), 212—214 (ALEXANDRU BALACI). 350. GALINESCU, GAVRIIL. Muzica în Moldova. Bucureşti, f. a. Tip. Marvan, 8«, 60 p. (Extras din voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, pp. 671—728). Ment. anal. Apostolul VII (1941), Nr. 1—3, p. 67—68 (M. COJOCARU). 351. GHEORGHIU, N. A. Mitropolitul Antim Ivireanul şi cărţile populare. (Biserica Ortodoxă Română LXII (1939), 321—326). 352. GHIBU, ONISIFOR. Un reprezentant rustic al spiritualităţii româneşti dejla mijlocul secolului al XlX-lea: Picu Pălruţ din Sălişte. (Artă şi Tehnică Gralică 1940, Caietul 11, p. 18—40). 353. GIUGLEA. G. Din latinitatea şi frumuseţe* graiului şi cântecului timocean, Cu- IL^ilîiS^ 160 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC vinte de origine latină des întâlnite în cântecele din Timoc. Şi un fragment din balada „Cântecul Dunării". (Timocul IX (1942),-II, 45—56). 355. 'GOROVEI, ARTUR. Şerpele de casă. Cercetări de iolktor. Buo, 1941. Menţ. Viaţa Basarabiei X (1941), 843 (AUREL G. STINO). 354. GOROVEI, ARTUR. Dragostea in poezia populare. Bucureşti, 1939. „M. O. Impr Naţională", 8°, 16 p. (Extras din Revista Fundaţiilor Regale VI (1939), III, p. 309—322). 356. GOSTYNSKI, TADEUSZ. Rolul şi frumuseţea aşa numitelor cărţi populare. (Gândirea XXII (1943), 143—156). 357. GRECU, VASILE. Un vechi motiv de fofklor italian în româneşte. Motivul jocului luptă între copii. (Revista Istorică Română XI—XII (1941—1942), 35—45). 358. GREGORIAN, MIHAIL. Graiul din Clopotiva f/ud. Hunedoara). Doine, strigături, bocete, descântece, ghicitori, povestiri, descrieri. (Grai şi Suffef VII (1937), 133—193). 359. HAIDUC, GHEORGHE V. Din Bihor [corn. Roşia], Materiale diverse. Arad, 1940. Tip. Lovrov et Co., 16°, 32 p. Lei 15.— 360. HANEŞ, PETRE V. Literatura populară finlandeză. (Preocupări Literare V (1940), 633—634). 361. HARALAMBIE, EUGENIU V. Mărturisiri bisericeşti şi tradiţii orale despre originea noastră. (Basarabia Literară I! (1943), Nr. 67, p-. 2, 4). 362. HORIA, VINTILĂ. Al. Odobescu şi meşterul Manole. Despre figura istorică a Meşterului Manole. (Meşterul Manole III (1941), Nr. 5—6, p. 29—30). 363. HOSSU LONGIN, POMPEIU. Importanţa lolklorului românesc pentru educaţie. Bucureşti, 1938. „Ed. noastră", 8», 128 p. 364. HUSAR, AL. luceafărul şi Meşferul Manole. Despre destinul geniului. „La baza oricărei creaţiuni . '. . surprindem drama unui sacrificiu"... (Meşterul Manole IV (1942), Nr. 1—4, p. 17—26). 365. IONESCU-NIŞCOV, TRAIAN. Funcţia socială a fofklorului balcanic. Bucureşti, 1940. Tip. „Datina Românească", Vălenii de Munte, 8°, 28 p. (Institutul pentru cercetarea Sud-Estului european). Arhivele Olteniei XIX (1940), 360 (C. D. FORT[U-NESCU]). 366. IORDAN, AL. Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud. Traces des voévodes roumains dans le folklore balkanique. Bucureşti, f. a. M. O. Impr. Naţională, 8°, 108 p. Lei 150.— Menţ. Arhiva XLVII (1940), 143 (GH. DUZINCHEVICI). Rec. anal. crit. Revista Istorică XXV (1939), 367—378 (TRAIAN IONESCU-NIŞCOV). 367. IRINEU TÂRGOVIŞTEANU. La religion des Ariens primitifs reflétée dans les croyances et les coutumes populaires roumaines. ([Travaux du] XVII-e Congrès International d'Anthropologie et d'Archéologie Préhistorique. Bue, 1939, p. 1109—1116). 368. IROAIE, PETRU. Creangă şi literatura populară: Râsul la soare. (Făt-Frumos XV (1940), 71). 369. IROAIE, PETRU. Energie şi vitalitate românească. Bucureşti, 1941. Mon, Of. Imprimeria Naţională, 8", 623—682 p. (Extras din Revista Fundaţiilor Regale Nr. 8—9, 1941). 370. IROAIE, PETRU. II canto popolare isfroromeno. Bucureşti, 1940. Mon. Of. Impr. Naţională, 4°, 107 p. (Extras din Ephemeris Dacoromâna IX (1940), 243—349). 371. IROAIE, PETRU. Natură şi sens popular românesc. (Cetatea Moldovei III (1942), vol. IV, Nr. 1, p. 34—69). 372. * IROAIE, PETRU. Omenia românească. Buc. 1941, 8°, 29 p. Lei 50.—. Menţ. elog. Cefafea Moldovei III (1942), vol. IV, Nr. 2—3, p. 294—295 (CONSTANTIN VÂRTEJ). 373. '* IROAIE, PETRU. Poezia autentic populară, -1. Poetul şi ambianţa socială. BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 161 2. Structura şi evoluţia literară. 3. Poezia populară şi nepopulară, laşi, 1938. [Extras]. Men(. elog. Convorbiri Literare LXXII (1939), 100—101 (D. MURĂRAŞU). 374. 'IROAIE, PETRU. Sensul folkloric In poezia tui Eminescu. {Convorbiri Literare LXXII (1939), 943—961). 375. IROAIE, PETRU. Sensul lolkhric in poezia lui Eminescu. Cernăuţi, 1940. Tiparul „Glasul Bucovinei", 8°, 36 p. (Univ. „Regele Carol II" Cernăuţi. Institutul de Literatură, 10). 376. IROAIE, PETRU. Somnul, vameş vieţii. Încearcă să arate că izvorul de inspirafie pentru unele versuri ale lui Errţinescu din „Se bate miezul nopţii" trebue căutat în literatura populară. (Făf-Frumos XIV (1939), 153—154). 377. ISOPIA. Buc, 1943. Casa Şcoalelor. Mon. Of. Impr. Naţională, 8«, 106 p. 378. ISTORIA Marelui Împărat Alexandru Macedon în vremea când era cursul lumii 5250 ani. Bucureşti, 1942. M. O. Imprimeria Naţională, 8°, 87[—88] p. Lei 40.—. 379. K1RILEANU, GH. T. Limba veche şi înţeleaptă. 2 colinde, o poveste şi o legendă, copiate după manuscrisele Academiei Române; ghicitori, descântece, etc. (Făf-Frumos XVI (1941), 57—59; 83—84; 108—109; 165). 380. KIRIŢESCU, CONSTANTIN. Specificul românesc şi arta mişcării. Isvoare tradiţionale cu privire la educaţia fizică în România. Despre exerciţiile fizice în baladele populare, jocurile /de copi'î şi dansurile populare. (Revista inundaţiilor Regale X (1943), I, 339—363). 381. LEPĂDATU, CONST. GH. Sentimentul naţional în poezia noastră populară. (Foaia Învăţătorului XIV (1941), Nr. 5—6, p. 37—42). 382. LOGHIN, GEORGE D. Elemente lolklorice în „Făt frumos din lacrimă". (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), IV, 695—698). 383. LOLU, ION. Coasta de Argint în legende. Cernăuţi, 1939. Tip. „Glasul Bucovinei", 8», 16 p. (Extras din Analele Dobrogei XIX (1938), voi. III, p. 38—51). 384. MÂNDRU, CONSTANTIN. Jăranul român creator de artă, cultură şi civilizaţie. Interesantă o scrisoare în versuri a unei mame din Transilvania de Nord, trimisă fiului său, aflat în refugiu. (Vremea Şcolii XVI (1943), 132—147). 385. MĂNIŢIU, ILIE. Ceva despre doină, şi dor. (Ogorul Şcoalei VII (1940/41), 50—54). 386. MĂRCUŞ, ION. Preocupările folklorice ale teologilor sibieni între 1871 —1907 şi bibliografia folklorică a revistei „Musa". Bucureşti, 1942, Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 21 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942). 387. MĂRCUŞ, ION. Arhiva de Folklor a Academiei Române. Cu prilejul apariţiei Anuarului VI. Istoric şi activitate. (Transilvania LXXIV (1943), 150—158). 388. MEHEDINŢI, S. Qu'esf-ce que la Transylvanie. Despre port (p. 15—16) şi „focul viu" (p. 23—24). (Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie LÎX (1940), 1—110). 389. MERCAŞ, D. Porecle din Buneşti (Fălciuj. Buf. Inst. de Filologie Română „Alexandru Philippide" VII—VIII (1940—41), 304—309). 390. MICU, CONSTANTIN. Concepţia poporului român despre dragoste. Bucureşti, 1943. ,lmpr. „Tiparul Universitar", 8°, 16 p. (Extras din Revista de Pedagogie XIII (1943), 197—210). 391. MICU, CONSTANTIN. Natura în concepţia Românului asupra lumii. (Dacia Re-diviva III (1943), Nr. 2, p. 7—9, 14). 392. MORARIU, L. Alicsandria Suceveana. (Făt-Frumos XV (1940), 117_119). 393. * MORARIU, LECA. Drumuri cirebire. Partea i-ia. Bucureşti, 1941. Tip. Presa, 8°, 88 p. Lei 100.—. 394. MORARIU, TIBERIU. Contribufiuni asupra aurăritutui în Valea Someşului-Mare. Cluj, 1940. Tip. „Minerva"-Bistriţa, 8°, 15 p. (Extras din Vatra, Nr. 105, 1940). 162 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 395. MUNTEANU, MĂRIA I. Influenta poeziei poporane asupra celei culfe. (Foaia învăţătorului XII (1939), 27-31). 396. MUNTEANU-BÂRLAD, GH. Galaţii în poezii poporane. (Onzonfur, V (1939), 213—233). ' , , 397. MUREŞIANU, ION B;< Napoleon şi Banatul. Un cântec despre Napoleon. H-eie Trei Crişuri XXI (1940), 18). . . 398. MURZEA, TRAIAN. Poezia populară. Generalităţi. (Horia, Cloşca ş, Cnşan II (1941/42), Nr. 1—2, p. 23—24). 399 NAGHIU IOSIF E. O poezie despre Horia. In manuscrisul românesc Nr. 66 dela Biblioteca Centrală din Blaj. Vezi şi studiul lui D. Prodan „Versuri contemporane despre răscoala lui Horea". Buc, 1942. (Pagini Literare IX (1943), 251-253). 400 NAGHIU IOSIF E. Traducerile din „Sfabat Mafer". Aceeaşi chestiune a fost tratată şi în Cultura' Creştină XXII (1942), 516—520^ Vezi Nr. 401. O discuţiune maii amănuntă a problemei vezi la Carlo Tagliavini, „Le traduzioni rumene della „Sfabat Mater e di alfri inni religioşi di Jacopone da Todi", în Studii Italiene X (1943), 49-57. (Studii Italiene IX (1942), 147—152). 401 NAGHIU IOSIF E. Sfabat Mafer în haină de vers românesc. între traducerile româneşti, şi una' de Anton Pann, publicată în Cântece de stea. (Cultura Creştină XXII (1942), 516—520). . 402. NEAGU, GH. I. Poezii culfe ajunse populare. Pluguşorul, scris de G. Sion in 1856, a fost popularizat prin cărţile de şcoală primară şi adaptat spiritului popular. (Preocupări Literare V (1940), 213—219). 403. NEDA, IOAN M. Tesaur din Cugir (/ud. Hunedoara). 1. Obiceiuri de Crăciun (şi 6 colinde).' 2. Claca secerişului. 3. înmormântarea de fată (şi 5 bocete). 4. Descântece (2). (Preocupări Literare V (1940), 37—44, urmare). 404 * NICOARĂ, E. — I. ŞTEFANIU. Doine şi balade, obiceiuri de nuntă, culegere de folklor de pe Murăş şi Câmpie de -. Cluj, 1941 (?). (Biblioteca „Tribuna Ardealului Nr. 3). Rec. elog. Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 243 (GHEORGHE DĂNCUŞ). 405 NICOARĂ, EUGEN şi VASILE NETEA. Murăş, Murăş apă lină . . . Literatură populară din regiunea Mureşului de sus. Cu o prefaţă de Ion Agârbiceanu. Reghm, 1936 Edit. Des* „Astra", 8», XVII, 16, 328 p„ 1 f. Rec. crit, Ethnos I (1941),, 316-318 (llO406 DNICO°AE1în folklor. însemnări onomastice. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 358, 9 407. *NlCULESCU-VARONE, G. T. Rolul cultural si educativ al literaturii noastre populare. Bucureşti, 1941. Tip. Graiul Românesc, 8», 16 p. Lei 25.—. 408. [OEHLMANN, WERNER]. Cântecul popular românesc. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 268, p. 2), 409. ONIŞOR, TEODOR. Cercul de studii etnografice din Cluj-Sibiu. Activitatea lui. (Transilvania LXXIII (1942), 218—221). 410. ONIŞOR, TEODOR. [Cercul de studii etnografice Cluj-SibiuJ. Scurte însemnări despre activitatea lui. (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), II, 710—713). ^ 411. ONIŞOR, TEODOR. Confribufiuni la originea poeziei populare româneşti. „Poeziile" lui Ipate Dâmbu din Zagra (-Năsăud). (Vatra V (1939), 83—94). 412. ORTIZ, RAMIRO. Motivul popular „Spoza porcara" înfr'o poezie de Mihai Emi-nescu [„Călin"]. (Convorbiri Literare LXXII (1939), 1069—1079). 413. * PANN, ANTON. Nasfratin Hogea. Cu 5 compoziţii de Magdalena Rădulescu. Bucureşti, 1942. Ed. Insula, 8°, 144 p„ + 5 pl. Lei 160.—. 414. PANN, ANTON. Opere alese II. O şezătoare fa tară. Năzdrăvăniile lui Nasfratin BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 1 63 * ~rP -jrr v*r man, Comentafi). La p. 15-20 .Amintiri despre Gaster" de N C t ' ( 102^102TD,MA' °V,D,U- ^ ^■ăTlxx.V (1941), 1346-;3TD,MA' OVID,U- Cre5"ni5m ?i '°'d0r' fC°n-bW LXXIV (1941), Uferare LXXIV (1941) ^3-168) ' ~ "e0b0S" * M ^ ^PAPADIMA, OVIDIU. intre istorie si fo,c/o, (Revista Puilor Regale , ^ m^\TZT'OVID,u' L°9ic şi absurd ln Mdor- fCo-bi" UX;22(,9T42M5A:4206rD,U- /M°3r,ea' ~ ^ P"V" <" 'C<™'"'' ^er.re (1943), Nr. 24 p f \f?' (N'C°LAE RO?U); UiL, LII sima;,. RwWa4,F:itr :i t (1942)'17o-m (seb' cristea- elo, Ramuri XXXVIII (1942^ 225^2^26 (CD PAPASTATE) ^ETRU ,ONES«* KofZ4eLTdAeŞsCDANb /i/i ""t"'" ^ °^ ^ von 5 ciu;; Lrt:^rs3),p^8^e traduse de Kîn ,imba 9™ă- (rm i^ 427. PĂTRUŢ, ION. Fo/Wor de/a Românii din Sârbia. Bucureşti 1942 Mnn nt , pr.rn.na Naţională, 8», 56 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Fo/Wor VI (1942) 28. PAVELESCU, GH. Cântec şi descântec. Despre originea ma ia poeziei si funcţ.a mag.ca a descântecului. (Pagini Literare VIII (1941) 134-14?) fi/or'a Za1'5?' T Z"'™ SU"e'" Pe^ «"*"«' — P 7, BUT?,i' 194Z M°n' °f 'm»™a ^ională, «o, ° P-, ^ pi., 1 harta. (Extras din Anuarul Arhivei de Fo/kfor VI (1942) TrTrCU'ULm L D6SPre ^ f**™» XXXII '(1941) 109-112) 431 P[ETRA]JP[ETRESCU], HfORIA], Lupta pentru salvarea bunulo kl W tic el general ale „artei poporale". (Transilvania LXX (1939) 352-358) 432. PETROVICI, EMIL. Fo/k/or de/a Moţii din Scărişoara. Bucureşti 1939 M O m9TTiai ^îr'i ? !"~175 p"3 pL (Ex,ras din anuarul arhive! de mu» v m ♦ • 7 f" 9' a9''ni UfeWe Vl (1939). 241-242 (NICOLAEMOCANUV Menţ. crit. Revista Istorică Română IX (1939), 485—486 (I. C. CAZAN) 433. PETROVICI, E. Geografie lingvistică şi geografie muzica/ă. Observaţii critice BuT ;Î K'fki. "VO'kSleben in ^burgen-, -P** - „SlebeLurgen" Budapesta, 1940. (Transilvania LXXIII (1942) 636—638) 434. PETROVICI, EMIL. Nofe de fo/fcfor de/a Românii din Va/ea M/avei (Sârbia). Bu- 164 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC cureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţionale, 8°, 33 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Fc.'klor VI (1942). 435. * PILLAT, I. Rassengeisf und völkische Tradition in der neuen rumänischen Dichtung. Mit Nachdichtungen von Fritz Tbunn (Vom Leben und Wirken der Romanen. 2. Rumänische Reihe, H. 14). Jena, 1939. Gronau, 27 p. Menf. anal. V/aţa Românească XXXII (1940), Nr. 4, p. 136—137 (LAZÄR ILIESCU). 436. PILLAT, ION. Tradiţie şi literatură. Bucureşti, 1943. „Tlipaîul românesc", 8°, 321 [—324] p. Rec. elog. Universul Literar LII (1943), Nr. 30, p.-5 (TRAIAN CHELARU). 437. PIRU, AL. Ibrăileanu şi poezia populară. (Curentul Literar, Seriali, An. III "(1941), Nr. 115, p. 2). 438. PISCUPESCU, ECATERINA ŞT. Literatura slavă din Principatele române în veacul al XV-lea, după manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române. Cu 9 planşe afară din text. Bucureşti, 1939. Tip. Căr|ilor Bisericeşti, 8°, 134[—136] p. 9 tab. Rec. crlit. Revista Istorică XVIII (1942), 65—67 (N. IORGA). 439. POPESCU, ADRIAN EM. Despre poezia populară. Generalităţi. (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 7, p. 23—29). 440. POPESCU, ION APOSTOL. Din aspectele folklorului ardelean. Figuri istorice în folklor: Horia, Avram lancu, Simion Balint, August Treboniu Laurian şi protopopul Va-sile Turcu. (Luceafărul — Sibiu II (1942), 61—62). 441. POPESCU, ION N. O seamă de cuvinte dialectale din comuna Ştefăneşfi-Vâlcea. Adunate şi explicate de —. (Arhivele Olteniei XXI (1942), 257—278). 442. * POPESCU-SPINENI, MARIN. Românii din Balcani. Buc, 1941. 443. .POPESCU-TELEGA, AL. Ivan Iorgovan în poezia populară română şi iberică. (Curentul Literar, Seria II, An. II (1941), Nr, 104, p. 3). 444. POPOVICI, D. Studii franco-române. Reproduce, în anexă, articolul lui Ange Pechméja „Chants populaires de la Roumanie", publicat în „Voix de la Roumanie" Iii (1863), Nr. 3 şi o traducere a Mioriţei, „La petiite brebis, Mieora", de acelaşi, Ibid. II, Nr. 3. Studii Literare I (1942), 1—58), 445. PREAJBĂ, SCARLAT. Regele Ferdinand I şi. poezia populară din război. (Convorbiri Lif0rare LXXIII (1940), 522—525). 446. PRODAN, D. Versuri contemporane despre răscoala lui Horea. Bucureştf, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 28 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942). 447. RACOTĂ, TULIU. loan Neculce şi cântecul bătrânesc. (Curentul Literar, Seria II, An. II (1941), Nr. 98, p. 12). 448. * RAŢIU, GH. Ceva despre Rudarii români din Bulgaria. (Timocul VII (1940), Nr. 3—4). 449. ROŞU, NICOLAE. Opera lui Creangă şi Humuleşfîi. (Universul Literar XUX (1940), Nr. 14, p. 1, 8). 450. * RUFFINI, MARIO. La România e i Romeni. Milano, 1939, 225 p., 212 fotografii, 25 Lire. Se ocupă şi de poezie, portul naţional] şi, în general, de arta populară. Rec. anal. elog. Revista Istorică Română IX (1939), 370—373 (D. BODIN). 451. SANDU-TIMOC, C. Timoceanuf şi Timoceaca pe brazda etnică. Dureri şi bucurii reflectate în poezia populară. (Timocul X (1943), II—III, 32—34). 452. SANDU-TIMOC, C. Viaţa spirituală a Românilor timoceni. Sumară analiza a câtorva poezii populare. (Timocul IX (1942), II, 75—79). 453. SCURTU, VASILE. Cercetări folklorice în Ugocea românească (jud. Safu-A1are) Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 179 p., 3 pl. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942). Menţ. Arhivele Olteniei XXII (1943), 385 (C. D. FORT[U- BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 165 NESCU]; Convorbiri Literare LXXVI (1943), 442 (ALEXANDRU TOHĂNEANU); Menţ. anal. Pagini Literare I (1943), 91—92 (M. IOSIVAŞ); Menf. elog. Cu/fura Creştină XXIII (1943), (1943), 502—503 (DIONIS POPA); Ramuri XXXIX (1943), 324—325 (C. D. PAPASTATE). 454. ŞERBAN-CORNILÂ, G. Poezia lui Vasi/e Alecsandri intr'o „carte de cântece" a unui cleric lăgărăşan, acum 88 de ani. (învăţământul Primar XVIII (1941), Nr. 5, p. 7—19). 455. SIMONESCU, DAN. Legenda lui Afrodiţian Persul. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Centrală, 8°, 30[—31] p., XIV pl. Menf. Revista Arhivehr V (1942/43), 251 (A[URELIAN] S[ACERDOŢEANU]); Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), IV, 488 (MIRCEA IONESCU); Ibid., X (1943), III, 687—688 (ELENA ISACU); Ment- anal. Biserica Ortodoxă Română LXI (1943), 133—134 (TEODOR N. MANOLACHE); Menf. elog. Convorbiri Literare LXXV (1942), 808—809 (NICOLAE PREDESCU). 456. SIMONESCU, DAN. Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheor-gachi, 1762. Studiu şi text. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 334 p. Menf. Arhivele Olteniei XIX (1940), 328—329 (C. D. FORT[UNESCU]); Rec. anal. elog. Revue Historique XVIII (1941), 264—268 (E. LĂZĂRESCU). 457. SIMU, TRAIAN. Originea Craşovenihr, studiu istoric şi etnografic. Lugoj, 1939. Tip. „Corvin", 8», 147 p. 2 f. Lei 65.—. Menf. Arhivele Olteniei XIX (1940), 326—327 (C. D. FORT[UNESCU]); Revista Istorică XXV (1939), 192 (N. IORGA); Rec. anal. elog. Sociologie Românească IV (1939), 324—325 (I. JURA). 458. SORICU, I. U. Virtuţile noastre româneşti. (Mugurul. XII (1941), Nr. 1—4, pi. 5—8; Nr. 5—7, p. 6—8). 4:59. STROE, PETRE. Problematica bogomiljsmului din Codicele sturdzan. (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), IV, 703—708). 460. STRUŢEANU, SCARLAT. Câteva note la „Luceafărul" lui Eminescu. Despre originea populară a motivului de inspiraţie din „Fata în grădina de aur" şt „Luceafărul". (Ramuri XXXVIII (1942), 169—188). 461. 'STRUŢEANU, SCARLAT. Forme literare culte ale hazului poporan universal in snoavele lui 1. Slavici. (Ramuri XXXVIII (1942), 137—148). 462. STRUŢEANU, SCARLAT. O ipoteză etimologică extrasă din demonocraţia poporană \(balaur — Bal + laur Ba(a)l + laburum). (Mugurul XIV (1942/43),' Nr, 1, p. 29—38). 463. STRUŢEANU, SCARLAT. Urme iliro-trace în folclorul românesc. (Ramuri XXXIX (1943), 57—71). 464. STUPARU, ION. Cuvinte dela noi. (Glosar de vorbe ţărăneşti). (Veleni-Dolj). (Gazeta Şcoalei XXIII (1941), Nr. 5—8, p^ 110—114). 465. ŢĂRANU, VICTOR. Ogorul românesc. (Apostolul VII (1941), Nr. 1—9, p. 14—22). 466. TĂZLÂUANU, GHEORGHE I. Comoara Neamului Bucureşti, 1943. Tip. Văcăreşti, 8°, Voi. I. Legende, balade şi cântece haiduceşti. XIV + 296 p.; Voi. II. Doine şi cântece . de lume, 291 pV, Voi. III. Cântece de dragoste, cântece de dor şi cântece de cătănie, 318 p.; Voi. IV. Strigături satirice, strigături didactice, 422 p.; Vot. V. îndemnuri satirice, îndemnuri de dragoste, 370 p.; Voi. VI', Descântece, 230 p.; Voi. VII. Colinde, Plugu-şoare, Sorcove, Conăcării, 231 p.; Voi. VIU. Jocuri de copii', Ghicitori, 230 p.; Voi. IX. Proverbe şi zicăfori, idiof/'sme şi locuţiuni, 231 p. Voi. X. Snoave şi basme, 335 p., Lei 1000.— volumul. 467. TODOR, A. P. Frumuseţea Româncelor cântată de un poet ungur la începutul secolului al XlX-ilea. Intr'o poezie publicată în cartea: „Hungaria in parabol'is", Buda, 1804, 'de A. Szirmay de Szirma. (Revista Istorică Română XIII (1943), fasc. IV, p. 127 —129). 468. TOMESCU, MIRCEA. Glosar din judeţul Olt. (Arhivele Olteniei XXII (1943), 264—288). 166 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 469. VOLKHOFF, MARIUS. O //oare exotică : poezia română. Prezentare elogioasă a poeziei noastre populare. (NeophUologus XXVIII (1942), 181—196). Menf. elog. Tran-siivania LXXIV (1943), 406—408 (TRAIA.N BLAJOVICI). 470. VANCU, CONSTANTIN. Chipuri din Timoc: Baba Chirfa Vrăjitoarea. (Timocul X (1943), IV, 70—71), 471. VASILIU, A. D'i Focul viu in dafinele poporului român în legătură cu ale altor popoare. 'Studii de tolklor. Bucureşti, 1943. Casa Şcoalelor, Tip. „Presa", 8°,. 151 p., Lei 150.—. 472. VASILIU, D. A. Metamorfozele în folklorul român nord-dunăreari. Bucureşti, [1942], Tip. Bucovina, I. E. Torouţiu, 8°, 18 p. 473j VAS/I LI U, D., A. Sulletut Românului In credinţe, obiceiuri şi da/tine. (Convorbiri Literare LXXIV (1941), 790—798; 1015—1024; 1383—1392). 474. VULCĂNESCU, ROMULUS. Semnificaţia metafizică a horei. (Universul Literar LII (1943), Nr. 18, p. 1, 5). 475. VULCĂNESCU, ROMULUS. Stilul horal. (Symposion,. Seria II, An. III (1943), 75—86). 476; ZAHARIA, E. AR. Cuvinte despre dorul românesc. Element fundametal al psihologiei populare. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 48, p. 5). 477. ZAHARIA, E. AR. Doi germani despre dorul românesc. Werner Oehlmann intr'o cronică muzicală din ziarul „Deutsche Allgemeine Zeituno" (1941), şj Mathias Friedwagner, în prefaţa, la vol. „Rumänische Volkslieder aus der Bucowina" I, 1940. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 58, p. 3). 478. ZAHARIA, E. AR. fn legătură cu părerile europene despre „dor". (Bucovina Literară III (1943), Nr. 52, p. 5—6). 479. ZAHARIA, E. AR. Un poet italian despre dorul românesc. Arturo Graf publică în revista (italiană „Nuova Antologia" din 1875 un articol în legătură cu poeziile populare ale lui V. Alecsandri. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 57, p', 7). VIII BALADE 480. ALECSANDRI, V. Miori/a. Text şi ilustraţiuni gravate în lemn de Marcel Oli-nescu. 'Bucureşti, 194Ö. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 4°, 6 tab. (Extras din Arfă şi Tehnică Grafică 1940, Caietul 13, p. 15—16). Menţ. elog. Meşterul Manole III (1941), Nr. 1—4), p. 42—43 (PERICLE MARTINESCU). 481. APOSTOL, I., Striinu (Bârza-Palanca, /'ud. Kraina). „Variantă a Mioriţei din Valea ' Timocului". (Convorbiri Literare LXXIV (1941), 1011—1014). 482. BĂDULESCU, IONEL, lancu lianu (Cântec haiducesc). (Mânăstireni-Vâlcea). (Ho-ria, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr". 1—3), p. 47—48). 483. BÂRLEA, OVIDIU. Procesul de creaţie al baladei populare române. (Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), 558—598). 484. BUCUŢA, EMANOIL. Mioriţa. Schiţă sumară a cercetărilor făcute asupra baladei; analiza ei. (Transilvania LXXI11 (1942), 913—921). 485. BUHOCI, O. C. Vulcan, baladă (Crăeşfi-Covurlui). (Orizonturi II (1939), 54—55), 486. CÄLUGÄRU, HARALAMBIE. Ciobănaş fecior de crai. Baladă populară (Daneţn Dolj). (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinfeni XVII (1943), Nil, 1—6, p. 45—47). 487. CARACOSTEA, D. Balada crivăţului. Încadrarea baladei în folklorul universal „infirmă identitatea personajelor şi evenimentelor date drept istorice". Despre „valoarea şi semnificaţia ei". (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), III, 264—292). 488. CARACOSTEA, D. Balada zisă istorică. Discuţie largă a caracterului istoric al BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 167 baladei populare, pe care îl contestă. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), II, 3—23; 360—392). 489. CARACOSTEA, D. Mioriţa in Timoc. (Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), II, 141—144). 490. CARACOSTEA, D. Morfologia baladei poporane. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), lll, 483—493). 491. CARACOSTEA, D. O frescă folclorică. Discujia largă a părerilor exprimaie despre „Mioriţa". (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), I, 145—164; 367—390; 633—650). 492. CARACOSTEA, D. Sentimentul creaţiei si mistica morţii. Despre balada Miorifa. (Revisla Fundaţiilor Regale VIII (1941), II, 608—620). 493. CARTOJAN, LAETITIA. Legenda „Mama lur Ştefan cel Mare". D. Cantemir, izvorul baladelor din sec. al XlX-lea. Bucureşti, 1943. M. O. Imprimeria Nafională, 8°, 65—98 p., VII pl. 494. CĂTANĂ, GEORGE. J3a/adă populară: Răsulin. (Era Nouă VIII (1940), Nr. 2, p. 67—69). 495. CIORĂNESCU, ALEXANDRU. Meşterul Mano/e. Apropieri între această baladă şi alte producţiuni populare asemănătoare. A dat naştere la piese de teatru. (Universul Literar Lll (1943), Nr. 11, p. 1, 7). 496. COSTIN, LUCIAN, Balada bănăţeană. Studii asupra folclorului bănăţean. Voi. II. Craiova, [1941]. Tip. „Unirea", 4°, 142 p„ Lei 50.—. Rec. crit. Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), 687—691 (CORNELlU CRĂCIUN). 497. DĂIANU, G. Dela haiduc ta cântăreţ. Note pe marginea poeziei lui Şt. O. losif. Figura istorică a lui Pintea, răspândirea baladei, modul în care a fost prelucrată de losif. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), lll, 395—408). 49&f. DANIILESCU, C. Mirea (Cântec bătrânesc). Scundu-[Doljl]. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 179—180). 499v D[IACONU], l[ON], Două variante ale „Mioriţei" din Vrancea (Nerejul mic). (Eihnos I (1941), 348—352). 500. DIACONU, ION. Folklor din Rîmnicul-Sărat. 5 balade: „Crivif", Trei fete la flori, „Cîn'tec bătrînesc", „Cînfecul şarpelui" şi „Cîntecul nunului". (Efhnos [ (1941), 218—247), 501. DIDILESCU, CONST,. Cântec haiducesc [a Badiului], (Dăheşti-V'aslui). (Tinereţă-laşi V (1941), 54—34). 502. DIM1TRIU, I. G. Satele robite — baladă populară —. (Preocupări Literare V (1940), 562—563). 503. DOINA lui Lucaci. (Apostolul VI (1940), Nr. 10—Î2, p. 55 — Fără informator). 504. DUMITRAŞCU, N. I. lana lozuleana (Boureni-Do//). (Arhive/e Olteniei XXI (1942), 280). 505. * ELIADE, MIRCEA. Comentarii la Legenda Meşterului Manole. Bucureşti, 1943. Ed. Publicom, 8°, 144 p. Lei 300.—, 506. -FURTUNĂ, D. Legenda Mănăstirii Argeşului •— prima redactare a lui V. Alec-sandrit —. (Cuget C/ar IV (1939/40), 221—223). 507. GHERGARIU, L. Mioriţa şi Meşterul Manole în hlklorul Sălajului. (Transilvania LXXIII (1942), 304—309). 508!. GREGORIAN, MIHAIL. Legenda lui lovan Iorgovan [Rast-lDolj]. (Revista Societăţii Tinerimea Română LIX (1940/41), 70—71), 509. GRIMM, P. Ce/e dintâi traduceri englezeşti din literatura românească. (Studii Literare II (1943), 223—235). 510. HONDRILĂ, V. Arad şi soră-sa călugăriţă (Bistra-Mureş). (Orizonturi V (1939), 475—577). 168 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 51:1. HUSAR, AL. în jurul unei variante a Mioriţei. Striinul, publicată de l>. Apostol în Convorbiri Literare LXXIV (1941), Nif, 8—10). (Revista Fundaţiilor Regate X (1943), II, 688—689),. Vezi Nr. 481. 512. IORDAN, AL. Voevozi români în balade bulgăreşti. (Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), 639—652). 513. IROAIE, PETRU. Chira — Chiralina (Mitocul Adâncatei — Suceava). (Convorbiri Liferare LXXHII (1940), 165—166). 514. LU FRAŢII timoceni. Balada „Velcu", culeasă dela un prizonier român din armata jugoslavă. (Rev. Inst. Soc. Banaf-Crişana IX (1941), 248—250). 515. MÂNIŢIU, ILIE. Dăianu haiducul (Poiana Sibiului-Sibiu). (Viaţa Ilustrată VI (1939),, 10)., 516. MARICA, EMIL GR. Cântecul gerului (Vaideeni-Vâlcea). (Arhivele Olteniei XIX (1940), 182—183). 517. MARICA, EM. GR. Cântecul lui Iorgovan. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 177—178 — Fără informator) . 518. ODOBEŞTIANU, VICTOR. Mioriţa. Concepţie de viaţă si de moarte la Români, (Universul Literar LI (1942), Nr. 33, p. \, 4). 519'. OLINESCU, MARCEL. O variantă bănăţeană a baladei ■ Meşterul Manole (Bara-Caraşj. (Sodefafea de Mâine XVI (1939), 68—72). 520. REITER, ROBERT. Mioriţa. Das Lämmchen (Rumänisches Volkslied). Este reprodusă traducerea în limba germană a baladei româneşti, apărută în ziarul „Prager Presse" 1942,. Redacţia revistei reproduce şi cuvintele elogioase ale lui Lucian Blaga despre traducere, ;fără să indice locul unde au fost publicate. (Rev. Inst. Soc. Banat-Crişana X (1942), 707—711). 521. SÂNCRĂIAN, S. [Mioriţa]. Fragment. (Ştiu IV (1939/40), Caietul 1—2, p. 41—42). 522. SANDU-TIMOC, C. Al Copil Roman [satul Râtcova, plasa Cliuci-Serbia]. Episod eroic din luptele cu Turcii. (Timocu'l IX (1942).,, I, 46). 523. SANDU-TIMOC, C. Miorica [satul Râtcova, plasa Cliuci-Serbia]. (Timocu! IX. (1942), I, p. 47). 524. SANDU-TIM'OC, C. Patru Aiducu [Râtcova-Craina]. Pedeapsa ftrădării : Păfru ucide pe fină-sa, care i-a întins o cursă pentru a fi prins. (Timocul IX (1942)', II',. 88—89). 525. [SANDU-TIMOC, C.]. Sirinu. Baladă. [Alexandrovăţ, jud. Craina]. (RavVa Fundaţiilor Regale X (1943),, IV, 650—653). 526. SEGARCEA, STELIAN. Balade populare culese de pe Valea Oltului şi însoţite- ' de câte un comentariu critic de —. Bucureşti, 1941. Tip. Ştefan lonescu-Tămădoiu, 8", 47 p. Menţ. crit. Curenfuf Liferar, Seria II, An. II (1941), Nr. 102, p. 12 (L. VOITA). 527. STOIA, ACHIM. Fotklor din Sibiu [Mohu]. Mioriţa cu două variante şi două melodii. (Ethnos I (1941), 247—256). 528. TUŢESCU, ŞT,'. ŞT. Lifva. Baladă culeasă de —. (Arhivele" Olteniei XX (1941),. 185—189 — Fără informator). \ IX. DOINE Şl STRIGĂTURI 530. A.MARIE, COSTLN. [2 Cântece]. (Cotârgaşi-Neamţ), (Apostolul VI (1940), Nr. 1—2,. p. 52). 531. A PETROAEI, AFIA V. f2 Cântece, 3 strigături], (Moişa-Boroaia-Baia). (Vestitorul' Satelor XXVII (1939), Nr. 1—2, p. 4; Nr. 7—8, p. 7. 532. ARD-O focul de beţie. Cântec. (Zorile Romanaţilor XVII (1943), Nr. 5—7, p. 19' — Fără informator). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 16? 533. ATINGE, MARIN I. Cântece (Gemeni-Mehedinţi). (Satul XIII (1942/43), Nr. 147, p. 6 ; Nr. 148, p. 6). 534. AVRAMESCU, SAVU. Cântec de concentrare (din Muntenia). (Satul XIII (1942/43, Nr. 155, p. 16). 535. AXINTE, N. Cântece şi poezii populare. Versuri. Bucureşti, Suburbana, Militari, 1943. „Editura Noastră", 100, 24 p. 536. BACALI, A. (Cântec]. (Pogăceaua-Mureş). (Tinerefă-faşi V (1941), 91);. 537. BACIU, PETRE P. [3 Cântece]. (St. Nicolae-Târnava-Mpre). Satul XI (1941), Nr. 127—128, p. 21 ; Nr. 131, p. 14). 538. BĂDESCU, NICU. Doina singuraticului. (P/enifa-Do/j). (Arhi'vefe O/teniei XIX (1941), 181). 539. BĂDULESCU, lONEli. [2] Cântece populare (Mânăstireni-Vâ/cea). (Horia, Cloşca' si Crişan III (1942/43), Nr. 1—3, p. 48—49). 540. BĂLĂŞEL, TUDOR. /Viori, murgule, de necaz. Barbule, Bărbuţule. (Bogăneşfi-Vâkea). (Arhivele Olteniei XIX (1940), 185). 541. BELLU, IULIA ST. (Cântece]. (Şcoala Noastră — Slatina VIII (1940), Nr. 6—7, p. 24—25). 542. BRĂDĂTEANU, CONST. GH. De/a noi din sat [5 strigături'}. (Brădiceanu-Gorj) (Arhivele Olteniei XIX (1940), 184). 54J3. BUCŞA, VALERIUi Strigături. (Arhi-Treiscaune). (Era Nouă VIII (1940), Nr. 2, p. 64—66). 544. BUHOCI, O. C. Mult mă 'ntreabă inimă... (Crăeşti-Covorlui). (Orizonturi V (1939), 27'8). 545. BULBOACĂ, IONEL. [16 Cântece]. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 233, p 2 ; Nr. 236, p. 2 ; Nr. 247, p. 2 ; Nr. 252, p. 2 ; Nr. 254, p. 2 ; Nr. 257, p. 2 ; Nr. 259, p. 2 ; Nr. 334, p. 2 — Fără informator). 546. BULBOACĂ, IONEL. [21 Strigături]. (Tribuna Ardealului || (1941), Nr. 232, p. 2 ; Nr. 238, p. 2 ; Nr. 262, p. 2 — Fără informator). 547. BUNARIU, ALEXANDRU., [Cântece]. (Bicaz-Ciuc). (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 269, p. 2). 548. CÂNTECE din Muscel (Glâmbocata-Dâmboviţa). (Satul XIII (1942/43), Nr. 155!, p. 16). 549. [2] CÂNTECE (Dumeşfi şi Befceşfi-laşl). (Tinereţe-laşi VII (1943), 38), 550. CÂNTECE româneşti pentru şcoala primară. Bucureşti, 1943. Tip. ..Bucovina", I. E. Toroufiu, 8", 263 [—265] p. Lei 200. Şi populare cu melodii. 551. CAPRARU, I. [2J Cântece. (Bivolari-laşii). Tinerefă-'laşi IV (1940), 316). 552. CAPRARU, I. Strigătură. (Bivo/ari-/aşi). (Tinere)ă-laşi IV (1940, 317). 553. CARAIANI, NIC [2 Cântece populare din Timoc]. (Timocul X (1943), IV, 75). 554. CARAIANI, NIC. Gopes la Simnicoala. Versuri populare aromâneşti. (Timocul X (1943), IV, 74—75). 555. CARTOJAN, N. Poezia populară a Românilor din Valea Timocutui. Articolul formează introducerea la voi. „Poezii populare delà Românii din Valea Timocului" de C. Sandu^Timoc. Craiova, 1943. (Timocul X (1943), IV, 59—65). 556. CARTOS, I. [5J Cântece. (Hă/ăreşfi-Tutova). (Tinerefă-laşi V (1941), 52, 91)., 557. CĂTANĂ, GEORGE. Doine populare din Banat. (Era Nouă VIII (1940), Nr. 1, p 24—27). 558. CERNEA, GHEORGHE. Cântări religioase din regiunea Cohalmului, jud. Târ-nava-Mare,. Ed. Vl-a. Sibiu, 1940. Tipografia Săteanului, 16», 29 p. Lei 6. 559. CERNEA, GHEORGHE. Cântece ardeleneşti din regiunea CofialWiu/ui, jud. Târ-nava-Mare. Ed. Vl-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 16», 32 p. Lei 8. . 170 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 560. CERNEA, GHEORGHE. Cântece ostăşeşti din regiunea Cohalmului, /ud. i âr-. nava-Mare. lEd, V-â, Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 32 p. Lei 6. 561. CERNEA, GHEORGHE, Doine de dragoste din regiunea Cohalmului, jud. Târ-nava-Mare. Ed. VW-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 32 p. Lei 6. 562. CERNEA, GHEORGHE. Doine de jale din regiunea Cohalmului, judeţul Târ-nava-Mare. Ed. V-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 31 p. Lei 8. 563. CERNEA, GHEORGHE. Doine de războfu (1914—1916) din regiunea Cohalmului, judeţul Târnava-Mare. Ed. Vll-a. Sibiu, 1940, Tipografia Săteanului, 16», 32 p. Lei 6. 564. CERNEA, GHEORGHE. Doine de războiu (1914—1919) din regiunea Cohalmului, judeţul Târnava->Mare. Ediţia Vlll-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 32 p. Lei '8. 565. CERNEA, GHEORGHE. Strigături de joc din judeţul Sibiu. Ed. IH-a. Sibiu, 1940. Tipografia Săteanului, 16°, 32 p. Lei 6. 566. CERNEA, GHEORGHE. Strigături de joc din judeţul Sibiu. Ed. IV-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 32 p. Lei 8. 567. CHIRA, NISTOR l. Cântec de dor (din Ardeal). (Satul XI (1941), Ni". 126, p. 16), 568. CHIREA, NISTOR I. Strigături dela horă (Năsăud). (Scânteia XI (1940), 62, 63). 569. CHIRIAC, CONSTANTIN GH, Am o floare (Prisăcani-laşi), (Saful XI (1941), Nr. 131, p. 14). 570. CIAUŞANU, G. F. şi MARG. BUDĂLĂNESCU. „Frunză verde"... Literatură populară oltenească. R.-Vâlcea, 1938. Tip. Sfintei, Episcopii, 80, 116 p. Menţ. Revista Istorică XXV (1939), 37,9 (N. (ORGA). 571. CIOBANU, ALEXANDRU. [18] Strigături. (Cotnani-Jaşi). (Tinerefe-Paşi V (1941), 25, 92). 572. CIOBANU, AUREL,. [4] Strigături. (Băieseşfi-Suceava). (Tinerefă-laşi IV (1940), 318). 575. COHAL, GH. [5] Chiuituri (Ibăneşti-Dorohoi). (Frângurele XIII (1940), 14). 1941. [Tiparul Universitar], 80, 16 p. 574. CODRESCU, VASILE GR. Fofklor din Munţii Neamţului. 9 strigături. (Vremea Şcolii IV (1941), 149—150). 575. COHAL, GH. [5] Chiuituri [Ibăneşti-Dorohoi]. (Frângurele XIII (1940), 14). 576. COSTIN, VASILE G. Cântec de pădure (din Moldova). (Satul XI (1941), Nr. 127—128, p. 21). 577. CRISTEA, ROMAN şi TRAIAN MĂRGHITICEAN. Poezii popolare din Banatul Jugoslav culese de —1. Sibiu, 1939. Tip. „Dacia Traiană", 160, 32 p. 5 Lei. (Biblioteca poporală a Asociajiunii „Astra" Nr. 257). 578. CULEA, APOSTOL D. Vitele (grup de lecţii pentru şcoalele ţărăneşti). Cântece populare (unele cu melodii), strigături, zicători şi ghicitori cu vitele. (Apostolul Vili (1942), Nr. 8—10, p. 6—17). 579. DAMIAN, ŞT. [A] Strigături (Delerii-Vaslui). (Tinereţă-laşi V (1941), 92). 580. * DE PE MUREŞ şi Câmpie. Hore şi chiuituri. Cluj, 1941. 70 p. (Biblioteca „Tribuna Ardealului", Nr. 1), Menţ. Viaţa Ilustrată IX (1942), Nr. 1, p. 27, (DINU PAJURĂ). 581. DEAC, HORATIU. [3 Cântece]. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 319, pi. 2 — Fără informator). 582. DEMETRIADE, CONST. Cântec (din Muntenia). (Satul XI (1941), Nr. 127—128, p. 21). 583. DIMITRIU, I. G. [3J Cântece ostăşeşti din războiu (Dorobanfu şi Chiorcişmean-Constanţa). (Preocupări Literare IV (1939), 114—115),. 584. [4] DOINE. (Craiova şi Râmef-'Aiba). (Tinerefă-laşi VI (1942), 25), BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 171 585. DOINE si strigături (Fotklor hunedorean). (Hunedoara Noastră I (1942), Nr. 1, p. 7—13; Nr. 2, p. 5—11'; Nr. 3, p. 10—16). 586. DRAGOTÂ, N. Cântec din popor [Bâlta-Gorj]. (Zorile Romana.fi/or XIII (1939), Nr. 8—10, p. 9). 587. DUMITRESCU, IOSIF. [3 Cântece] populare din Mehedinţi. (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni XV (1941), Nr, 1—2, p. 38 ; Nr. 5—6, p. 71). 588. DUMITRESCU, TITI. [4] Doine [Stănileşti-Fălciu]. Tineretă-laşi VII (1943), 37,38). 589. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF, N. [14 Cântece] [din Ciovârnăşani, Valea Boe-rească, Vânjuleţ, Bădiţeşti şi Marman, jud. Mehedinţi]. (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni XII (1939), Nr. 7, p. 65; W. 8—10, p. 66—67 ; XIII—XIV (1940), Nr. 9—10, p. 40). 590. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF, N. [4] Chiuituri în joc (Gârbovatu-de-sus—Mehedinţi,)., (Arhivele Olteniei XIX (1940), 186). 591. DUMITRESCU-BISTRIŢA, I. N. [2 Cântece] populare din Mehedinţi (Marman!. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 180). 592. DUMITRESCU, IOSIF. Poporane din Mehedinţi. 3 cânfece. (Revista Asocia/iei învăţătorilor Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 1—2, p. 46). 593. FĂRCAŞIU, V. [15 cântece]. (Ştiu V (1941), Nr. 1, p. 36—38). 594. FLOREA, IOAN. [6] Chiuituri din Ardeal. (Zorile Romanaţihr XVI (1942), Nr. 4—6, p. 16). 595. FLORESCU, FLOREA. Din lolklorul Banatului occidental (Toracul Mare). 2 cântece. (Timocul VIII (1941), Nr. 2, p. 34). 596. FLORI din lirica populară. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 309, p. 2 ; Nr. 311, p. 2. — Fără informator. 597. FLOROIU, N. V. Cântec soldăţesc (Şletăneşti-Botoşani). (Satul XII (1941), Nr. 133, p. 14). 598. FOLKLOR din Ceanuf deşert (jud. Turda]. 1 cântec. (Scânteia XI (1940), 128). 599. FURTUNĂ, D. Versuri de oaste, (Cuget Clar IV (1939/40), 704). 600. GAŞPAR, ION. [8 Cântece]. (Primăvara Banalului ||| (1941), Nr. 7, p. 33. — Fără informator. 601. GHERGULESCU, VICTOR. Strigături (Tomnatic-Hunedoara). (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XVII (1943), Nr. 7—10, p. 40—41). 602. GRIGORAŞ, CONST. [2] Cântece (Orăşeni-Botoşani). (Frângurele XII (1939), 122S). 603. GRIGORAŞ D. G. 7 Strigături (Slăfioară [-Baia]. (Vestitorul Satelor XXVII (1939), Nr. 15—16, p. 5). 604. HRINIUC, EUGENIA. [3] Cântece (Darabani-Dorohoi), (Tinereţă-laşi VII (1943), 171). 605. I. I. [4] Doine (lapa-Maramureş). (Tribuna Ardealului !l (1941), Nr, 364, p. 2). 606. JONESCU, AL, R. (Cântece de dragoste şi strigături din Muntenia]. (Satul XI (1941), Nr. 126, p. 16; Nr. 129, p. 16; Nr. 131, p. 14). 607. IROAIE, P. Alte cântece populare istroromâne. (Arhiva XLVII (1940, 1—30). Rec. crit. Dacoromania X, Partea I (1941), 147—155). (ŞT. PASCA). 608. IROAIE, PETRU. [Cânfece], (Convorbiri Literare LXXIi! (1940), 165—166, 718—719). 609. ISAC, NIC. M. Strigături (Hunedoara). (Satul XII (1942), Nr. 143, p. 14). 610i ISAC, NIC. M. Strigături hunedoarene (Zlaşfi-Hunedoara). (Satul XI (1941), Nir. 129, p. 16). 611. ISCRULESCU, NICOLAE. Strigături din Gorj. (Sfiu V (1941), Nr. 2—3, p. 56). im.............imn........i.....iiiînniMiwiiiiiiliilllllllIIlllllllllll ' 172 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 612. KIRILEANU, ŞT. [2J Poezii populare {Dorul, Doina Gren/ieşului) (Holda-Broşfeni-iVieamf). (Flamuri VI (1940), 109). 613. LEUCUŢA, ILEANA, [5] S/rigă/uri (Ciumeghiu-Bihor). {Tinerefă-laşi VII (1943), 171). 614. LIŞMAN, GH. [Cântec] (Sângeni-'taşi). (Tinerefă-lasi V (1941), 91). 615. LICESCU, ŞTEFAN. [3] Cântece populate (Catanele-Dol/J. (Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 1—3, p. 49—51). 616. LIU, MITRE. Cântec (Celar-Romanaţi). Zorile Romanafilor XIII (1939), Nr. 3—4, p. 7). 617. LOVINESCU, VASILE V. [2 Cântece populare] (Mălini-Baia). Tinerefă-lasi VI (1942), 174—175). 618. LUCA, REMUS şi CORNEL POP. Despre doina haiducească. Generalităţi. (Mlă-diţe V (1942), Nr. 2, p. 1—4). 619. LUPU, VASILE. [5] Cântece [şi 6] strigături (Ciumuleşfi-Baia). (.Tinerefă-laşi IV (1940), 317—318). 620. LUŢĂ-DRĂNICEANU, GH. Cântece populare din Ardeal. Bucureşti, Suburbia Militari, 1941. Tip. „Editura Noastră", 8«, 45 [—46] p., 621. MĂCUyĂ, EMIL. [6] Doine [şi 4] strigături (Mirceşti-Olf, Bălfafi-laşi şi Sfănileşti-Fălciu). Tinerefă-laşi IV (1940), 312,' 318). 622. MAGERIU, IOSIF. [2] Doine din Banat [şi 6] Strigături (Teregova-Severin. (Tinerefă-laşi IV (1940), 313, 316). 623. MANU-MOREŞTI, IOAN. Cântece poporale de pe Valea Lăpuşului-Someş, Timişoara, 1943. „Tipografia Românească" 16^, 39 p. Lei 40.— 624. MARINCĂ, FLOR. I. [1 Cântec] (Cetate-Dolj). [Satul XII (1942), Nr. 136, p. 11). 625. MARINESCU, GHEORGHE. [2] Cântece (Cândeşti-Vafe şi Gemenea-Dâmbovifa). Tinereţă-laşi Vii (1943), 103). 626. MATEESCU, CAPITOLINA. [3] Strigături (Liteni-Baia). [Satul XIII, (1943/43), Nr. 148, p. 11). 627. MATEESCU-BĂDULEŞTI, GH. Cântec de dor (din Moldova)-. (Satul XIII (1942/43), Nr. 149, p. 14). 628. MICLEA, ANGHEL. Câte păsărele 'n codru . . . Doină [Ighiu-Alba). [Hunedoara Noastră I (T942/43), Nr. 5, p. 1). 629. MIRCEA, ŞTEFAN. [10] Strigături (Măgura llvei şi Sângeorz-Băi-Năsăud). (Tinerefă-laşi 'VI (1942), 25, 140). 630. MORARIU, LECA. „Canti popolari romeni I". Bucureşti, 1939. Tip. Bucovina, 8°, 19 ,p. (Exfras din Convorbiri Literare LXXII (1939), 63—79). întâmpinarea critică a studiului : „Canti popolari romeni scelti e tradoffi" de Luigi Salvini, 1931. Rec. elog. Efbnos I (1941), 324—330 (l[ON] D[IACONU]). 631. NICULESCU-VARONE, G. T. Stigături alese dela horă. Edifia a doua cu adăugiri. Bucureşti, 1943'.., Tip. „Universul", 8°, 72 p. Lei 50.— 632. ONICĂ, CONST. [Cântece şi strigături] (jud. laşi). (Tinerefă-laşi V (1941), 24, 25 ; VI (1942), 25). \ 633. OPRIŞANU, AXENTIE B. Codrule (OpYişem'-Rădăuti). [Satul XI (1941), Nr. 126, p. 16). \ 634. OPRIŞANU, AXENTIE B. Strigături [şi cântece] (din Bucovina). Satul XI (1941), Nr. 127—128, p. 21 ; Nr. 131, p. 14). 635. PANTELIMON, C. Culegeri populare (Pefreşfii-de-sus—Turda), 7 cânfece. (Ogorul Şcoalei VII (1-942), 221—222). 636. PAVEL, IULIAN. Cântec de pe dealuri (din Muntenia). (Satul XI (1941), Nr. 123—124, p. 20). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 173 637. PETEANU, EMIL. Folklor din Ceanul desert [-Turda]. (Scânteia XI (1940), 63—64). 638. PIENARU, TOMA.: [3] Strigături {Livezeni-Hunedoara). (Plaiuri Hunedorene XIII (J 94,1'), Nr. 6, p. 16). 639. PIENARU, TOMA. [11 Strigături] (jud. Alba). (Şcoala Albei VII (1940), Nr. 2, p. 16—17 ; Nr. 9, p. 21—22/. 640. PIENARU, TOMA. [3 Cântece] (Cuf-Alba). (Şcoala Aîbei VII (1940), Nr. 2, p, 17; Nr. 3, p. 14—15), 641. PIENARU, TOMA. I. Şi aseară te-am aşteptat (Alba). (Satul XI (1941), Nr. 129, p. 16). 642. POIANĂ, VIRGIL., [7] Cânfece (Râmeţ-Alba, Difeşri-Prahova şi Onceşfi-Maramu-reş). (Tinerefă-laşi V (1941), 91 ; VI (1942), 59—60). 643. POP, OVIDIU V. Cânfece de pe Câmpie [/ud. Turda]. (Mlădiţe III (1939/40), Nr. 4, p. 38—41 ; Nr. 5, p;. 24—25). 644. POP-CÂMPEANU, GR. [2 Cântece] (Stâna de Vale-Bihor). (Mlădiţe 111(1939/40), Nr, 1, p. 33—34 ; Nr. 4, p. 39), 645. POPESCU, ADRIAN EM. Culegeri din popor. (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni XIII—XIV (1940), Nr. 2—3, p, 66; Nr. 4, p. 43; XV (1941), Nr. 3—4, p. 65 ; Nr. 9—10, p. 47), 646. POPILIAN, PROCOPIE. [3] Cântece de pe Târnave. (Satul XI (1941), Nr. 122, P 11). 647. POPOVICI, LUCIA A. Cântece din Transilvania. (Convorbiri Literare LXXIV (1941), 237—239, 613—616, 721, 1419—1422). 648. RĂDĂŞANU, M. fCântec] (Bogota-Baia). (Tinerefă-/aşi V (1941), 91). 649. RĂDULESCU-CODIN, ŞT. TUŢESCU şi S. T. KIRILEANU. Cânfece voiniceşti şi ostăşeşti alese din colecţiile culese de —. Bucureşti, 1940. Tip. Ion C. Văcărescu, 16", 95 p. (Biblioteca Societăţii „Steaua"). 650. RÂŞNIŢĂ, ELENA. [2 Cântece] (Sănduleşti-Turda). Unul din ele auzit de informator la Cluj, la procesul Memorandului şi cântat cu „domnii". (Ogorul Şcoalei V (1939), 152). 651. RÂŞNIŢĂ, ELENA. Dor de pe Târnave. Cântece din comuna Valea Sasului judeţul Târnava Mică culese de —. Blaj, 1939. Tipi „Seminarului Teologic", 16°, 39 p. Lei 5.— Menf. Ogorul Şcoalei V (1939), 13—14 (V. I.). 652. ROMANESCU, ION. [2 Cânfece] (din Oltenia). Satul XI (1941), Nr. 126, p. 16; Nr. 130, p. 16). 653. RUSU, IOAN. [10] Doine din Ardeal (Mociu-Cluj). (Tinerefă-laşi V (1941), 22—24). 654. RUSU, I. Sfrigăfură (Mociu-Turda). Tinerefă-laşi IV (1940), 318; V (1941), 54). 655. SÂNCRĂIAN, S. [12 Cântece], (Ştiu IV (1939/40), Nr. 1—2, p. 41—43 ; V (1941), Nr. 1, p. 29—31 — Fără informator). 656. SANDU-TIMOC, C. [Cântece de pe Vatlea Timocului]. (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XIII—XIV (1940), Nr. 4, p, 43; Nr. 5—6, p. 73; Nr. 7—8, d. 56—57). 657. * SANDU-TIMOC, C. [7] Cântece populare timocene (Alexandrovăţ şi Isnovăţul Mic). (Vatra VII (1942), Nr. 2—3, p. 5). 658. SANDU-TIMOC, C. [10] Frânfurele. [Cânfece pe care le cântă lăutarii in horă sau la nunţi] (Târomaşta-Valea Timocului). (Timocul IX (1942), II, p. 88). 659. SANDU-TIMOC, C. Poezii populare dela Românii din Valea Timocului culese de —. Cu o introducere de N. Carto/an. Bucureşti, 1943. Ed. Scrisul Românesc, 8°, 352 p. *»T C.........Ţ,_________ MMNMlMNMi 174 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUl ROMÂNESC 660. SÂRBU, ION GH. Cântec {Cândeşli-Dâmboviţa). (Apostolul VI (1940), Nr. 1—2, p. 51). 661. SIMA, VALERIU GR. Du-te bade (din Ardeal). (Satul XI (1941), Nr. 122, p, 11). 662. SIMCELESCU, MIH. I. [Cântece populare bănăţene şl ostăşeşti]. (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XII (1939), Nr. 1, p. 39 ; Nr. 2, p. 50; XIII—XIV (1940), Nr. 5—6, p. 73 ; Nr. 7—8, p. 58). 663. SORINCA, C. [2 Cântece]. (Primăvara Banatului III (1941), Seria nouă, Nr;. 7, p. 33 — Fără informator).> 664. STÂNESCU, ELENA, [7] Poporane culese din G/ghera-Do//. (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XV (1941), 35). 665. STELEA, PETRE. Cântec de soacră (din Bihor). (Satul XIII (1942/43), Nr. 155, p. '16). 666. STOIA, OCTAV. Cântecul holdelor (Mohu-Sibiu). Obiceiurile la înălţarea Domnului şi un cântec. (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 11, p. 9—11 ; Nr. 12, p<. 1), 667. [10 STRIGĂTURI]. (Primăvara Banatului III (1941), Seria nouă, Nr. 6, p. 17, 32 — Fără informator). 668. [4] STRIGĂTURI (jud. Botoşani şi Someş). (Tinereţă-laşi V (1941), 93). 669. [3] STRIG'ĂTURI (Măgura llvei—Năsăud şi Valea Glodului—Baia). Tinereţe-laşi VII (1943), 39). 670. [9] STRIGĂTURI '■ Ciumeghiu şi luând—Bihor ; Băluşa—Roman ; Darabani—Doro-hoi). (Tinereţă-taşi VII (1943), 104). 671. [12] STRIGĂTURI culese de elevii Liceului Militar, laşi. (Flamuri V (1939), 196—198 — Fără informator).. 672. SUCIU, A. [Cântece din judeţul Turda]. (Ogorul Şcoalei VI (1939/40), 36—41, 113_114, 144—145). 673. SUCIU, ALEXANDRU. Cucuie (din Ardeal). (Satul XIII (1942/43), Nr. 149, p, 14);, 674. T. P. Flori din lirica populară. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 307, p. 2; Nr. 308, p. 2 — Fără informafor). 675. TAHNACIU, ALEXANDRINA. Cântec de jale (Deleni-Botoşani). (Tinereţă-laşi VII (1943), 37). 676. TĂNASE, M. Cântec popular (din Moldova). (Satul XI Nr. 123—124, p. 20). 677. TĂNASE, MIH. Foaie verde (Rediu-Dorohoi). (Satul' XI (1941), Nr. 126, p. 16). 678. TĂNASE M. [3J Strigături (Bucovina). (Satul XII (1941), Nr. 133, p. 14). 679. TOMESCU, MIRCEA. luituri din Tara Oaşului. Introducere şi 33 texte, (Preocupări Literare V (1940), 669—672). 680. TOPALĂ, ILIE, Cântece de străinătate (din Sălaj). (Satul XIII (1942/43), Nr. 155, p. 16). 681. TUDORACHE, AUREL P. Doina noasfră-i doina scumpă. Rânduri elogioase despre cântecul popular. (Foaia Învăţătorului XV (1942), Nr. 5—6, p. 36—43). 682. TUDOREANU, GH. Cântece (Galşu-Arad). (Apostolul XI (1940), Nr. 3—4, p. 45). 683. TUDUCAN, VASILE. Cântec de jale (Bihor). Salul XII (1942), Nr. 136, p. 11). 684. ŢUICĂ, B. C. Cântec de dragoste, (Timocul VIII (1941), Nr. 2, p. 34 — Fără informator). \ 685. TUŢESCU, ŞT. ST. [5] Cântece populare (Dolj şi Gorj). (Arhivele Olteniei XX (1941), 189—190). ' 686. TUŢESCU, ŞT. ST. Chiuituri dela horă (Barca, Cătane ,Măceşu de sus — Dolj). (Arhivele Olteniei XXI (1942), 256, 279). 687. TUŢESCU, ŞT*. ST. Doine olteneşti (Goicea Mică şi Catane — Dolj). (Arhivele Olteniei XX (1941), 177, 200; XXII (1943), 262—263). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 175 688. ŢURCAŞIU, EMANOIL I. Fol'khr din Gâmbutiu [-Alba]. [23] Strigături. (Şcoala Albei VII (1940), Nr. 5, p. 20—21 ; Nr. 6, p. 10—11). 689. UNGUR, GH. [8] Doine (Onceşti-Maramureş, Săveni-Dorohoi, Cudalbi-Covurlui,. Vulcana Pandele-Dâmbovija). Tmereţă-laşi V (1941), 90—91). 690. UNGUR, GH.(4] Strigături (Brodeasa Săveni-Dorohoi). (Tinereţă-laşi V (1941). 92) 691. URSACHI, IOAN. [5] Strigături (Cuza-Vodă—Roman). (Tinereţă-laşi IV (1940), 316—317). 692. VLAD, CORNELIA. [Cântece] (Strugari [-Sibiu]). (Satul XI (1941), Nr. 130, p. 16; XII (1941), Nr. 133, p. 14). 693. VOICULESCU, ION N. Doină de dragoste (diri Argeş). (Satul (1941, Nr. 122, P- 11). 694. VOLMER, NICOLAE. Doină (Brusfuroasa-Bacău). (Apostolul1 VI (1940), Nr. 3—4, p. 45). 695. ZAHARIA, C. [3] Strigături (Drăgeşti-Vasliti). (Tineretă-laşiţ IV (1940), 317). 696. ZAHARIA, VAL. [4 Cântece] (Băceşti-Roman, Fălticeni şi Bogata-Baia). Tinereţă-laşi V (1941), 52, 158). X. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS 697. ALIC, VIOREL. Danălea Surd-Danălea. Colindă Zlăşteană (Hunedoara). (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 7, p. 1). 698 * AGAFIŢEI, GH. I. Colinde populare, laşi, 1938. Tip. Lucrătorilor asociaji, 55 p. 699. BACALI, AUREL. Maica Domnului [Colindă] (Sâmpetru de Câmpie). (Tineretă-laşi IV (1940), 305). 700. BÂLÂŞEL, TEODOR. Colindul lui Hristos. (Artă şi Tehnică Grafică 1939, Caietul 10, ,p. 9—10). 701. BEJENARU, M. Culegeri de cântece de stea, colinde şi uraturi pentru Crăciun şi Anul Nou. Huşi, 1943, Editura autorului, 16», 46 [—47] p. Lei 40._ 702. BRÂILOIU, CONST. Iar „Colindele" d-lui Breazul. (Viaţa Românească XXXI (1939), 42—47). 703. BREAZUL, G. Colindele... Întâmpinare critică, Craiova, [1940]. Editura „Scrisul Românesc", 8°, 218 p. (Melos, Culegere de studii muzicale scoasă de G. Breazul IV). 704. BULBOACĂ, IONEL. [2 Colinde] (jud. Cluj). (Tribuna Ardealului II (1941). Nr. 371, p. 8). 705. CÂNTECE de stea pentru Vicleim, Colind, Irozi, Pluguşor, Piuguşorul, Urare ia pahar, Bună dimineaţa la Moş-Ajun şi Urare cu Sorcova ce se cânte in ziua Naşterii Domnului şi de Anul Nou. Bucureşti, 1943ţ. Edit. „Librăria Românească", 16°, 31 [—32] p, 706. CARTOJAN, N. Colindele cu steaua. (Artă şi Tehnică Gralică 1938/39, Caietul 6, p. 5—11). Menf. Ramuri XXXI (1939), 24 (CONST. D. IONESCU). 707. CHIRA, NISTOR I. Colindul gazdelor. (Satul XII (1942), Nr. 134, p, 15 — Fără informator). 708. CISMAŞIU, VASILE. Să păstrăm ce ne-au lăsat strămoşii (Gligoreşti-Turda). Două colinde armonizate pentru coruri. (Ogorul Şcoalei IX (1942), Nr. 1—4, p. 17—19). 709. COCIŞIU, ILARION1. Colinde din Ardeal. Culese şi armonizate de —. Bucureşti,, 1940. „Tiparul Universitar", 8'°, 16 p. Menţ. Căminul Cultural IV (1940), 130—13! (C D. G.). 176 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 710. COCIŞIU, ILARION. Despre răspândirea geografică a unui cântec de stea. Bucureşti, 1939. Mon. Ot. Imprimeria Centrală, 8\ 11 p. 4 tab. 711. CULEA, AP. D. A4aica Domnului a poporului român. în literatura populară religioasă. (Scoală şi Viaţa XI (1941), Nr. 7—10, p. 15—27). 712. DĂMIAN, ION. Irozii, loc slâni din popor. Cu fotografii, însemnări de punere în scenă şi 10 colinde. Bucureşti, 1942. Impr. Remus Cioflec, 8°, 49 p. Lei 70.—. 713. DUMITRAŞCU, N. I. I2J CoWnde (Arcuş-Jrei Scaune şi Cârţişoara-Făgăraş). (Era Nouă VII (1939), Nr. 7—10, p. 46—48), 714. DUMITRIU, I. G. Co/indu Iu Şoimel {Borduşani-lalomifa). (Preocupări Literare VI (11941), 15—16). £ 715. GEORGESCU, VIRGIL I. [3] Colinde (Ulieş-Mureş), (Tinerefă-laşi IV (1940). 304—311). 716. GHERMAN, PETRU. Colinde şi cântece de stea. Sibiu, 1941, Tip. Arhidiece-zână, 8°, 8 p. Lei 40.— 717. GOLESCU, MĂRIA. Comentarii iconografice pe marginea uaor publicaţii. (Revista istorică Română XI—XII (1941—1942), 357—370). 718. GR[OjF[ŞOREANU], [C],. Reminiscenţe arhaice în colindele noastre. (Rev. Insf. Social Banat-Crişana X (1942), 159—162). 719. IOANCIUC, I. în noaptea Crăciunului. Despre colinde. {Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 371, p. 9). 720. IRINEU, Mitropolitul Moldovei. Elementul creştin în colinde. {Cetatea Moldovei III ,(1942), Vot. IV, p, 1—4). 721. LASCU, ION. Din tradiţia religipasă a Râşnovului. Braşov, 1939, Tip. „Astra", S°, 22 p. Menţ. Revista Teologică XXXI (1941), 213—214 (TEODOR BODOGAE). 722. LUCA, MATEI. Teatrut religios şi reprezentarea suferinţelor Mântuitorului. {România II (1939), Nr. 309, p. 3). 723. MAGERIU, IOSIF. [3] Cântece de stea (Teregova-Severin). (Tinereţă-faşi IV (1940), 306—307), 724. MAGERIU, IOSIF. [8j Colinde (Teregova-Severin). (Tinereţă-I.aşi IV (1940), 299—303). 725. MAGERIU, IOSIF. Vicleim (Teregova-Severin), (Tinereţă-laşi IV (1940), 707-309). 726. MÂNIŢIU, I. Patima lui Risfos. Colind din Poiana Sibiului. (Viaţa Ilustrată VII (1940) , Nr. 5, p. 14). 727. MIREA, ILIE I. Carie de colinde, cântece de stea, pîuguşoare, vicleime, sorcove, teucureşti, 1940. Tip. Cugetarea, 8°, 158 p. 728. MtREA^ILIE I. Carte de colinde, cântece de stea, pîuguşoare, vicleime, sorcove. Ed. II. Bucureşti, 1943. Tip. Cugetarea, 8°, 154 p. Lei 120.— 729. MORARIU, LECA. [Cântec de sfeaj (Păfrăuţi pe Suceava). (Făf-Frumos ).V| (1941) , 83). 730. MUREŞANU, FL. La adormirea Maicii Domnului. Versuri închinate Adormirii Maicii Domnului, dintr'un manuscris vechiu cJrîlfc. {Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 265, p. 2). \ 731. NAGHIU, IOSIF E. Ceva despre o harţe din 1827. E vorba de „Scurte învăţături pentru creşterea şî buna purtare a tinerimii române". . . de Ion Tomici, tipărită la Buda în 1827. între altele cuprinde o variantă a „Irozilor", deosebit de importantă pentru vechimea ei- Autorul o reproduce în întregime. (Cuget Clar V (1940), 37—41). 732. NAGHIU, IOSIF E. Din poezia Crăciunului. {Revista Societăţii Tinerimea Română LIX (1940/41), 78—89). 733. NAGHIU, IOSIF E. Irozii. Teatru popular religios. {Extras din (Familia S. III. BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 177 Ar». VI (1939), Nr. 10, p. 21—28). Menţ. Revista Critică XIV (1940), 70—71 (GR. SCORPAN). 734. NANU, ELISABETA. Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătruţ. Bucureşti, 1942. Mpn. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 28 p. 1 pl. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942). 735. NEDA, IOAN M. Tesaur din Cugir (/ud. Hunedoara). Colinde din jud. Hunedoara şi Alba. (Preocupări Literare V (1940), 730—734; VI (1941), 17—22, 84—89). 736. NICOARĂ E. Miori/a. Doină (G/edin-Năsăud). 1 Colindă şi 1 cântec. (Viaţa Ilustrată VI (1939), Nr. 5, p. 14). 737. PANN, ANTON. Versuri şi cântece de stea, Vicleirş, şi Colinde ce se cântă la Naşterea Domnului Nostru Isus Christos. Bucureşti, 1943. Tip. „Culfura Românească" 16°, 62 p. Lei 40.— 738. PETRESCU, D. I. Condacul Naşterii Domnului. Bucureşti, 1940. Tip. „Universul", 8«, 67 p. 739. PETREUŢÂ, I. Viaţa viitoare în colindele româneşti. Oradia, 1939. Tip. „Diecezană", 8°, 28 p. 740. POPESCU, IOAN G. Steaua magilor. Universul, Nr. 353, 25 Dec. 1942. 741. PULPAŞ, MARIANA. Despre colinde. (Contrapunct I (1941), Nr. 1, p. 4—8). 742. RADU, IOAN. [3] Colinde (Sâncrai-Hunedo.ara). (Plaiuri Hunedorene XIII (1941), Nr. 2, p. 12—14). 743. REBREANU, REMUS. Cântecul cerbului (din Transilvania). (Satul XI (1941), Nr. 123—124, p. 20). 744. * ROŞU, NICOLAE A. Colinde şi cântări bisericeşti. Timişoara, 1942. 745. ROŞU, ION. [2] Colinde din Ardeal (Dâmb-Cluj). (Tinereţă-laşi IV- (1940), 304). 746. SIMONESCU, DAN. Ceva nou despre colinde, vicleim şi cântece de stea. (Revista Societăţii Tinerimea Română LVIII (1939), Nr. 4, p. 141—144). 747. SIMONESCU, DAN. Învierea Domnului în iconografia şi folklorul românesc. (România III (1940), Nr. 668, p. 2). 748. SIMU, NICOLAE. Asta-i seara lui Crăciun (Ciulud-Târnava-Mică). (Mlădiţe III (1939/40), Nr. 2, p. 67). 749. ŞORA, MELENTIE. Viaţa religioasă şi morală din comuna Poleţena Română. Colinde, obiceiuri la înmormântare. (Rev. Insf. Social Banat-Crişana IX (1941), 165—177). 750. SPIRIDON, I. C. Daruri de sărbători pentru copii. Colecţie de colinde, cântece de stea şi pluguşoare. Folticeni, [1940], Tip. „Bendit", 16°, 48 p;. Lei 8.— 751. *STANCIU, VICTOR. Minunate sunt lucrurile Tale. Cluj, 1939. Reminiscenţe din paleolitic în colinde. Rec. elog. Rev. Insf. Social 8anaf-Crişana IX (1941), 379—383 (GR[0]F[ŞOREANU]). 752. TELEANU, IOAN. Colinde din comuna Vrăbilău-Prahova. (Tinereţă-laşi IV (1940), 303). 753. URSU, NICOLAE. Ce seară-i d'aiastă sară (Colindă). (Luceafărul-Timişoara VI (1940), Nr. 11—12, p. 4—5). 754. * VERCESCU, ELENA V. Dafini şi colinde, însemnătatea lor în viaţa românească. f Bucureşti, Tip. „Litera Creştină", 135 p. Lei 200-— 755. VLEJA, N. Numai „colinde" sau „cântece de stea" şi „colinde". (Era Nouă VII (1939), Nr. 5—6, p. 26—30). 756. VULPESCU, MIHAIL. Irozii-păpuşile, teatrul ţărănesc al vicleimului, scaloianul şi paparudele. Bucureşti, [1941]. Tip. ziarului „Universul", 8°, 125 [—126] p. Lei 200.— 12 178 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC Xi. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADIŢII. 757. ALM. (2 Poveşti,]. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 373, p. 2—3 ; Nr. 374, p. 2—3). 758. ANTOHI, APOSTOL V. Cum a intrat diavolul in corabia lui Noe. Poveşti. [Legendă]. (Boteşti-Bacău). (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 5, p. 6). 759. BRĂTULESCU, I. De ce stă pisica pe prispa casei. Legendă (Ciorfeşfi-Vâlcea). {Gazeta Şcoalei XXIII (1941), Nr. 5—8, p. 90—96). 760. BUCUŢĂ, EMANOIL. Corabia sburătoare, Din lolklorul rus. (Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), II, 262—272). 761. CANTEMIR, TRĂIAM. Basme cirebire : Gobo şi Mago. (Făf-Frumos XVIII (1943), 174—179). 762. COMĂNESCU, OLGA. Basmul în cadrul preocupărilor educative. (Vremea Şcolii" XIII (1940), 192—200). 763. COSMA, A'. C, Snoavă. (Vestitorul Satelor XXVII (1939), Nr. 9—10, p. 5 — Fără informafor. 764. COSTIN, LUCIAN. Basme, istorioare şi strigături. Craiova, [1942]. Tip. „Unirea", 8°, 24 p. (Biblioteca Folkloristică a Banatului Nr. 12), 765. CREANGA, ION. Harap Alb. Ilustrat de Stoica D, Bucureşti, 1943. Tip. „Cartea Românească", 8°, 84 p. Lei 140.— 766. CREANGĂ, ION. Opere. Ediţie critică cu note, variante şi glosar de G. T. Ki-rileanu. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8", 351 p. 27 pl. Lei 240,— Menţ. Familia S. III. An. VI (1939), Nr. 10, p. 104—105 (IOSIF NAGHIU). 767. CREANGĂ, ION. Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi lisfă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti, 1941. Tip. „Cartea Românească", 8°, 323 [—324] p. Lei 80.— 768. CREANGĂ, ION. Opere complete. Cu un studiu bio-bibliogralic, analize, note şi un glosar de Lucian Predescu. Bucureşfi, 1940. Cugetarea, 8°, 352 p. 769. CREANGĂ, ION. Poveşti. Desene de Ioana Jurgea, Bucureşti, 1942. M|. O. Imprimeria Naţională, 81°, 223 [—227] p. 770. CREANGĂ, ION. Poveşti. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria-Naţională, 8«, 223 p. Lei 80.— 771. CREANGĂ, ION. Poveşti. Bucureşti, 1943. Editura Remus Cioflec, 16°\ 60 p. Lei 30.— (Cartea Noastră Nr. 1). 772. CREANGĂ, ION. Poveşti]. Ediţie adevărată de G. Pascu. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Impr. Naţională, 8°, 212 [—213] p, Menţ. Preocupări Literare IV (1939), 373—378 (P. V. HANEŞ). 773. CREANGĂ, I. Poveşti. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de Stoica D, Bucureşti, 1943. Tip. „Cartea Românească", 8°, 339 p. Lei 560.— 774. CREANGĂ, ION. Poveşti. Ediţie îngrijită de Liviu Rebreanu, cu ilustraţiuni de Tfi. Kiriakoff. Bucureşti, 1940. Tip1, Cartea Românească, 8°, 311 p. Lei 150,— 775. CREANGĂ, ION. Poveşti, amintiri, anecdote şi istorioare. Ediţie îngrijită de Profesor Ion Crefu. Bucureşti, 1939. Editura „Cârtea Românească", 8°, 390 [—391] p. Lei 100.— 1 776. CULEA, APOSTOL D. Tradiţiile vieţii de apă ale poporului român. Bucureşti, [1942], Institutul de arfe grafice „Marvan", 8°, 34 p. Lei 30.— 777. DIMA, AL. Asupra caracterului folkloric al lui „Dănilă Prepeleac". (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), III, 142—153). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC j 79 778. DONOSE, NICOLAE. Poveste cu draci şi cu ţigani. (Apostolul VI (1940) Nr. 5—6, p. 47—49) 1 ' VI, ";39)UTZ° PN30). 0"'eCU' PriVi9he'°ârei (B—--D0'»- ^ ^ Nou, Nr 7i8^l2DpM'1T^_22)1' N' '' ° mine'UnS ^"^ (D0',J' P0VeSte' (Efa NouăV"(1939). 781. DUM1TRESCU, TRAIAN. Prostia Sârbului. Snoavă. (Zori/e Romanatilor XIV (1939), Nr>. 7—10, p. 41_43). 782. DUMITRESCU, TRAIAN. Prostia Sârbului Snoavă. (Zorile Romanatilor XIV (1940) Nr. 5-6, p. 16-17 — Fără informator). ' K 1 * Editura' CMltNESpU' M' BaSme " Pr°Ză' EditiS în9nji,ă de '°" Bucur.,«, 1939, EdUura „Cartea Romanească», 8«, 48 p. (Pagini alese, Seria nouă Nr 35) 200 p^ Le, 30.- Menf. elog. Cuget Cfar IV (1939/40), 485 (ARTUR GOROVEI) ■ Re~ elog. Fat-Frumos XV (1940), 32-37 (VASILE ALEXANDRESCU) ' (Arhiva ^D0^sT2T'S ,ta"ană " baSmU' "k0-'0măn Şt0ri'ă t M- 19428 MGOo?V|EI' ARTUR- U96nda arb0n'°r 'mb« C^e'ă" de ^Iklor. Bucureşti M 6) MTnt I TtT 7'^' * P ™ ^~ < n-J^Tp^'^f ■ 6âSme,e îmP^"0r daC" BU-^" "^^ "".na. dao"1' ISPIR' 7IRCEA' °ean9a' AmMiri P°Ve?"- ««'bL'blicifc si pe-d-Sog.c, comentam ş, glosar. Bucureşti, ,940. Tip. „Şcoala Poporului» 8» 153 p reşt 1942PrETSCU'EPETRE' ^ <" ^ * ^ *<* '^InuX Bucu- reşt,, [1942], T.p. „Eminescu", 8», 107 p. (Cartea Copilului [1]) 793. ISPIRESCU, PETRE. Basmele Românilor. Bucureşti 1943 Tin F' , *rie", 16», 422 p. („Muncă şi Lumină») ? P' "F'nan,e ?' ,nduS" 794. ISPIRESCU, PETRE. Legende sau Basme/e Românilor. Voi. III. Bucureşti ,942 Tip. Cartea Românească, 8», 332 [—333] p Lei 200 — 795. ISPIRESCU, PETRE. Legende sau Basme/e Români/or. Adunate din gura popo-u- »'29U40D PLeCU6V0ntarLdT'' '0rdan' V°'- l BUCUre?,i' 1939- »C^ ^mânească», B , 294 p. Lei 60.— (Ediţie steriofipă, ,943. Lei 300V-). 796. ISPIRESCU, P. Legende sau Basme/e Românilor. Ediţie comentată de N Mjhă-escu. Bucureşti, ,943. Tip. „Universul", 8°, ,89 p Lei 160 — 797^ ISPIRESCU, PETRE Viaţa şi faptele lui Vlad-Vodă Jepeş. Operă postumă |n- îfva/l9«r«7rît«'VD°r+°h0i Ş: PUb'iCa,ă Prin 9nja Pr0f' UCa M°raHu- (^umos aiv (!V3yţ, 87—93 (Continuare). 798. ISPIRESCU, PETRE. Viaţa şi laptele lui Vlad-Vodă Ţepeş. Operă postumă. Prefaţa ş, note de Leca Alorariu. Cernăuţi, 1942. „Glasul Bucovinei", 8», 14 p (Exfras din revista „Candela" 1939—1941). P' { 12* 180 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 799. LUNGIANU, MIHAIL. Nevasta inimoasă. (Zorile Romanafilor XIII (1939), Nr. 8—10, p. 2—4; Nr. 11—12, p. 13—15). 800. LUNGIANU, MIHAIL. Pipăruş Impara/. (Luceafărul-Sibiu VI (1939), 23—25 (Continuare). 801. LUPAŞCU, I. Legenda oraşului Caracal. (Convorbiri Literare LXXV (1942), 88—91). 802. MARIAN, S. FL. Păsările poporului român. Datini şi legende. Ediţia îngrijită de Ion Pilat. Bucureşti, 1942, Ed. Cartea Românească, 16°, 48 p. Lei 30.— (Pagini alese, Seria nouă, Nr. 7). 803. MIHĂILESCU, V. Genoveva de Brabant sau Triumtul Nevinovăţiei. Bucureşti, f. a. Edit. „Librăria Românească", 16°, 32 p. 804. MIHUICĂ, NICOLAE. Când oamenii uită de Dumnezeu. [Legendă] (Zlaşti-Hune-doara). (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 3, p. 3). 805. MIREA, ILIE I. Legendele păsărilor, animalelor, florilor, arborilor şi legende religioase, istorice, geografice, e/c, efc. Cu desene de G. Naum. Ediţia ll-a. Bucureşti, 1943. Tip. „Cugetarea", 8°, 195 p. Lei 180.— 806. MORARIU, LECA. Dela noi. Poveşti, Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°,«91 p. Lei 40.— 807. MORARIU, LECA. Şi pe drac îl paşte frica. Poveste istro-română. Vezi ; Frica alu dracu de mul'are, de acelaşi, in volumul ,,Lu fraţi noştri, libru Iu Rumeri din Istrie", 1928, p. 168—170. (Făt-Frumos XV (1940), 99—101). 808. MURNU, IULIA. Poveştile Pindului. Bucureşti, 1939. Tip. „Ramuri"-Craiova, 8°, 202 [—203] p. Lei 30— (Cartea Satului Nr. 38). 809. PAVELEA, IOAN. Lupul bătrân şi lupul tânăr (Fabulă românească). Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 276, p. 2). 810. POP-RETEGANUL, ION. Legende, povestiri şi obiceiuri româneşti. Cu desene de N. Brana. Bucureşti, 1943. M. O. Imprimeria Naţională, 8°, 185 p. Lei 80.— Menţ. crit. Transilvania LXXIV (1943), 315—317 (NICOLAE ALBU). 811. POP-RETEGANUL, ION. Poveşti ardeleneşti. Cu desene de N. Brana. Bucureşti, 1943. Fundaţia Culturală Regală „Regele Mihai I", 8°, 213 [—215] p. 1 pl. Lei 60.— (Cartea Satului Nr. 42). 812. SANDU-TIMOC, C. Dascălu Pascală (Zhcutea-Timoc). Legendă versificată. (Ti-mocul X (1943), I, 63—64), 813. SCORPAN, GR. Humorul moldovenesc. Şi despre poveştile lui Creangă ; Harap Alb şi Ivan Turbincă. (Luminătorii VI (1942), 620—625). 814. ŞERBAN-CORNILĂ, G. D/n legendele porecle/or noastre, Nana şi Lipu. întâmplarea care le-a dat naştere. (învăţământul Primar XIX (1942), Nr, 3, p. 17—18). 815. SERSEA, DUMITRU A. Legenda „Pietrei" din Poseşti [-Prahova], (Mugurul XIV (1942/43), Nr. 1, p. 49—51). 816. SLAVICI, IOAN. Păcală în satul lui şi alte povestiri hazlii. Sibiu, 1942. Tip. Cartea Românească, 16", 118 p. (Bibi. pop. a Asociafiunii „Asfra", Nr. 281). 817. SLAVICI, IOAN. Poveşti. Voi. I. Ediţia IV. Bucureşti, 1943. Tip. Cartea Românească, 8°, 184 [—185] p. Lei 250.— 818. VRABIE, GH. Despre basmul lui P. fspirescu. (Gândirea XXII (1943), 473—476). 819. VULPESCU, MIHAIL. Basmul lăcrămioarelor (Piscul-Dolj). Bucureşti, [1940]. Tip. ziarului „Universul", 8°, 36 p. Lei 15.— (Basme, 3'). 820. * VULPESCU, MIHAIL. Poveşfi din satele noastre. Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1 ?0 p. Lei 120.— 821. VULPESCU, MIHAIL. Muma Pădurii (Dumbrava-Prahova). Bucureşti, 1941. Tip. ziarului „Universul", 8°, 32 p. Lei 15.>— (Basme, 4). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 181 822. VULPESCU, MIHAIL. Pomul cu merele de aur (Jilava-lllov). Bucureşti, [1940]. Tip. ziarului „Universul" 8°, 32 p. Lei 15.— (Basme, 2). 823. VULPESCU, MIHAIL. Voinicul înflori/ (Şofrile-Prafiova). Bucureşti, [1940]. Tip. ziarului „Universul", 8°, 32 p. Lei 15.— (Basme, 1), XII. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. ETNOBOTANICĂ. DESCÂNTECE. MITOLOGIE?. 824. ANGHEL, LI VIU. Plante medicinale regionale,. Din regiunea Albei-luiii. (Şcoala Albei VIII (1941), Nr. 5, p. 15—19). 825. BĂCESCU, M. Nume populare româneşti pentru unele părţi din anatomia omului. (Revista Ştiinţifică „V, Adamachi" XXVIII (1942), 188—189). 826. BĂDULESCU, IONEL. Descântec (Mânăstireni-Vâlcea). Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 1—3, p. 49). 827. BARTOŞ PETRU. Cons/derafiuni asupra lolklorului medical. Tg.-Mureş, 1939. Tip. „Cultura", 8°, 12 p. 828. BERCEANU, ŞTEFAN. Creşterea unui copil după babe. Obiceiuri şi credinţe din Amzuleşti şi Bistreţu (-Dolj). (Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 4—6, p. 37—44). 829. BRÂNZAN, NICU. [4 Descântece] (Go/eşfi-Do//). (Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 3—6, p. 54—56). 830. BUCŞA, VALERIU. [Descântece] (Arini-Trei Scaune) (Era Nouă VIII (1940), Nr. 1, p. 23—24). 831. BUTURA, VALER. Efnobotanica. O schiţare a problemelor ce se pun In acest domeniu. (Sociologie Românească IV (1939), 30—40). 832. BUTURA, VALERIU. Enquête sur la connaissance des plantes utilisées par les vielles lemmes de Nerej. (Archives- pour la Science et la Réforme Sociale XVI (1943), 273—282). 833. BUTURA, VALER. Câteva plante medicale. Bucureşti, [1943], Tip. „Eminescu", 8°, 8 p. (Extras din Calendarul crescătorilor de animale pe 1944). 834. BUTURA, VALER. Iarba lui latin in medicina băbească şi cea oficială, (Natura XXIX (1940), 334—338). 835 BUTURA, VALERIU. Publicaflons e/hnobo/aniques. (Archives pour la Science et ia Réforme Sociale XVI (1943), 386—390). 836. CANDREA, I. A. Simbolismul in terapeutica populară. Magia imitativă. Similia simil'ibus curanfur. Bucureşti, 1940. Editura Fundaţiei Culturale „Mihail Kogălniceanu" 8°, 44 p. (Extras din Arhiva Românească IV (1940), 159—202)j. 837. CARAMAN, P. Les bases mystiques de ï anthroponymie. (Balcania VI (1943(, 464—497). 838. CÀRDEIU, F. Calul in mitologie şi istorie. (Revista Ştiinţifică ,,V. Adamachi" XXIX (1943), 31—34). 839. CĂTANĂ, GEORGE. [4] Descântece (din Banat). (Era Nouă VII (1939), Nr. 1—2, p 15—18). 840. CHIRIŢĂ, ILIE. [6] Descântece (Apele Vii-Romanati). (Arhivele Olteniei XIX (1940), 187—199). 841. CIAUŞANU, G. F. Creştinismul Românului oglindit in graiul său. Despre Dumnezeu, Maica Domnului, îngeri, etc., în concepţia poporului. (Ion Maiorescu VIII (1943/44), Nr. 1—4, p. 58—93). 842!. CIAUŞANU, G. F. Deochiul. Material de folklor comparat. (Arhivele Olteniei XXI (1942), 241—256). 182 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 843. CIOBANU, ALEXANDRU. Descântecul cerbului (Co1nari-laşi). (Tinereţă-I'aşi V (1941), 56—57). 844. CIOBANU, AUREL. Descântec (Băiseşti-Suceava). Tinereţă-laşi IV (1940), 323—324). 845. COMAN, A. Câteva numiri populare de plante vasculare din Maramureş. (Bul. Grădinii Botanice Cluj-Timişoara XXII (1942), Nr. 1—4, p. 72—77). 846. CONSTANTE, C. Strigoii în credinţele populare ale Românilor din Jimocul sârbesc. (Timocul X (1943), I, 56—57). 847. CONSTANTINESCU, ALEXANDRU A. Muntele cel slânt. Bucureşti, [1940], Tip. ,,Graiul Românesc", 12°, 64 p. 848. COSMA, AUREL. Cosmogonia poporului român. Bucureşti, 1942. Tip. ziarului „Unîversul", 8°, 82 p. Lei 160.— Conţinutul lucrării se află cuprins şi în studiul aceluiaşi : Studii de folklor românesc, Buc'., 1942, la paginele 9—71, precum şi în : Anthologie roumaine, Buc, 1942, p. 9—78,. (Vezi Nr. 852 şi 850). Meni. Rev. Inst. Social Banat-Crişana XI (1943), 151 (AfUREL] BUG[ARIU]). 849. COSMA, AUREL. Lumea spiritelor. Din credinţele poporului român. Bucureşti, 1943, Tip. „Universul", 8°, 60 p. Lei 100.— 850. COSMA, AUREL. Mythologie roumaine. Bucureşti, 1942. Tip. ziarului „Universul", 8°, 156 p. Lei 250.— Versiunea franceză a lucrării : Studii de folklor românesc, Buc, 1942. Vezi Nr. 852. 851. COSMA, AUREL. Originea omenirii. Legende şi mituri. Bucureşti, 1943. Tip. „Universul", 8°, 56 p. Lei 100.— 852. COSMA, AUREL. Studii de folklor românesc. Bucureşti, 1942. Tipj. ziarului „Universul", 8°, 148 p. Lei 200.— între pag. 9—71 este cuprinsă lucrarea aceluiaşi, publicată şi separat, sub tiflul : Cosmogonia poporului român. Buc, 1942. Vezi Nr. 848. Menţ. Rev. Inst. Social Banat-Crişana XI (1943), 150—151 (A[UREL] BUGfARIU]). 853. COTEANU, I. Prima listă a numelor româneşti de plante. Bucureşti, 1942. M, O. Imprimeria Naţională, 8°, 34 [—36] p. Lei 80.— Opera preotului calvin Benkô Jozsef, apărută în rev. Maygar Kônyvhâz, Pozsony, Vol. II (1783), p. 407—432, cu titlu: Nomina vegetabil'ium. 854. CRISTESCU-GOLOPENTIA, ŞTEFANIA. I. Eléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains de diverses régions du pays. 2. La méthode pour l'étude des croyances et pratiques magiques. Bucureşti, 1940. Tip. „Luceafărul", 8°, 20 p. Menţ!. crit. Biserica Ortodoxă Română LIX (1941), 91—92 (C. G.). 855. CRISTESCU-GOLOPENTIA, ŞTEFANIA. Gospodăria în credinţele şi riturile magice ale femeilor din Drăguş (Făgăraş). Bucureşti, 1940. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 116 p„ 8 tab. Menţ. Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 7—9, p. 35—36 (A. L). 856. CULEA, AP. D. Maica Domului a poporului român. Fecioara Maria în folklorul religios. (Şcoala şi Vieaţa XII (1942), Nr. 7—10, p. 15—27). 857. DAMIAN, ŞT. Descântec (Deleni-Vaslui). (Tinereţă-laşi IV (1940), 325—326). 858. DE CEL PERIT [descântec]. (Tinereţă-laşi (1941), 159 — Fără informator). 859. "DESCÂNTEC de deochiu. (Mărţişor I (1940), Nr. 1, p. 3). 860. [5 DESCÂNTECE]. (Primăvara Banatului III ('1941 ), Seria nouă, Nr. 7, p. 33—34 —• Fără informator), 861. DRĂGAN, HILDA. Folklor medical din Ohaba-BIsfra. 11 descântece, cu o introducere. (Rev. Inst, Social Banat-Crişana X (1942, 108—121). 862. DRAGOTESCU, A. De „bube dulci" (Zlaşti-Hunedoara). (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. p. 10). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 183 863. DROZDOV, VASILE. Descântec de spăriet (Corneşti-Bălţi). (Tinereţă-laşi VII (1943), 40). 864. DUMITRESCli, IOSIF. [2 Descântece] (Cacofi si Zegaia-Mehedinţi). [Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XIII—XIV (1940), Nr. 1, p. 43). 865. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF N. [2] Descântece (Marman->Mehedinţi). (Revista Asociaţiei învăţătorilor /Mehedinţeni XII (1939), Nr. 7, p. 64; Nr. 8—10, p. 66). 866. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF N. [3 Descântece] (Valea Copcii-Mehedinţi. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 191—192, 193—194). 867. ELIADE, MIRCEA. Ierburi/e de sub cruce. (Revista Fundaţii/or Regale VI (1939), IV, 353—369). 868. ELIADE, MIRCEA. La mandragore et Ies mythes de la „naissance miraculeuse". (Zalmoxis III (1940—1942), 3—48). 869. GEORGESCU, STELIAN. [3 DescânteceJ (Ţugueşfi-Dolj). Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 4—6, p. 44—45). 870. *GOMOIU, V. şi V. PLĂTĂREANU. La croix dans le lolklore medical roumain. Brăila, 1938. Comunicare făcută la Congresul internaţional de istoria medicinei, ţinuf la Zagreb în 1938. Menţ. Bisterica Ortodoxă Română LX (1942), 221 (D. ST. P.). 871. GRINŢESCU, CECILIA V. Povăţuitor pentru culegerea plantelor medicale şi folosirea lor. Piatra Neamţ, 1942. Tip. „Gh. Asachi", 16°, 32 [—33] p. Lei 20.— 872. HRIMIUC, EUG[ENIA]. Descântec de dragoste. (Tinereţă-laşi VII (1943), 106). 873. HUZUM, I. V. Nume de p/ante (Corod-Tecuci). Şi întrebuinţarea lor. (Revista Ştiinţifică „V. Adamachr XXV (1939), 153). 874. ISAC, SINEFTA. [2 Descântece] (Zlaşti-Hunedoaraj. (Hunedoara Noastră ! (1942/43), Nr. 4, p. 4 ; Nr. 5, p. 5). 875. IVANCU, NICOLAS. [2 Descântece] (Cioroiaşi-Dolj). (Horia, Cloşca şi Crişan III 1942/43), Nr. 4—6, p. 45—46). 876. KIRILEANU, G. T. Limba veche şi 'nţeleaptă. „Insămnare a 7-te pentru superstiţie", „însămnare a 8. Pilde den historie pentru boboane". (Ms. Ac. Rom. Nr. 4375, F. 45). (Făf-Frumos XVII (1942), 40—42). 877. * LACRIŢEANU, C. Plante sălbatice alimentare din România. Bucureşti, 1941. 878. * LUTZ, FR. Confribuţiuni la cunoaşterea medicinei populare din comuna Şanţ, jud. Năsăud. Cluj, 1939. 879. MAGERIU, IOSIF. [3] Descântece (Tătăruşi-Baia şi Teregova-SeVerin). Tinereţă-laşi IV (1940), 321—322). 880. MÂNU, I. Descântecele. Îndemnuri pentru părăsirea lor. (Satul XIII (1942), Nr. 146, p. 5). 881. MARICA, EM. GR. Descântec de deochiu (din strigoi] (Slătioara-Vâlcea). (Arhivele Olteniei XIX (1940), 192). 882. MARICA, EMIL GR. Medicină populară: cele 9 neamuri. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 186). 883. MIRICĂ, P. şi P. IOANIN. [3 Descântece] (Maglavit-Dolj). (Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 3—6, p. 52—54), 884. MORARIU, fULIU. Noi numiri populare româneşti de plante. Bistriţa, f. a. Tip. ,,Minerva", 8°, 16 p. Extras din Arhiva Someşană VI (1937/38), 453—468). Menţ. crif. Revista Critică XII (1939), 248 (G. PASCU). 885. NEAGU, GH. I. Descântece din Ialomiţa. 47 texte şi introducere. (Preocupări Literare V (1940), 350—359, 614—627). 886. NOUR, A. Credinţe, rituri şi superstiţiuni geto-dace. Bucureşti, 1941. Tip. Cărţilor Bisericeşti, 8°, VII+ 100 p. Lei 150.— Menţ. crit. Zalmoxis III (1940—1942), 165—166 (I. COMAN). 184 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 887. OLINESCU, MARCEL. Cutremurele în mitologia românească. (Revista Societăţii Tinerimea Română LIX (1940), 104—121). 888. PASCU, GIORGE. Nume de plante. VIII. Părţile şi cultura păpuşoiului. IX. Cerealele ca plante alimentare. (Revista Critică XIII (1939), 1—20; XIV (1940), 23_51). 889. PETRUŞCÂ, EMIL. Descântec (Todireni-Bofoşani). (Tineretă-laşi IV (1940), 325). 890. POP, PETRU'. Descântecele. (Ogorul Şcoalei VII (1941), 119_125; 176_179), 891. POP-CÂMPEANU, GR. Descântec de scrântitură. (Mlădiţe III (1939/40), Nr, 3, P- 20 — Fără informator). 892. POPESCU, ADRIAN. Descântec de înforsură. (Revista Asociaţiei învăţătorilor Me-hedinţeni XVI (1942), Nr. 1—2, p. 45 — Fără informator). 893. RĂUŢĂ, AUREL. Plantele medicinale româneşti. îndrumări de colectare, cultură şi valorificare. Bucureşti, f. a. Tip. Bucovina, I. E. Toroufiu, 8», 112 p. Lei 30—' (Cartea Căminului Cultural, 8). 894. ROVENTA, IOAN. Pfanfele medicinale ce se pot aduna cu elevii şi sătenii. Ed. II. Bucureşti, 1943. M. O. Imprimeria Naţională, 8», 55 [—56] p. 10 tab. 895. SALA, VASILE. [6 Descântece]. Bucureşti, f. a. Editura Noastră, 8», 16 p (Biblioteca Vaşcăului, Nr. 41—46). 896. SIMIONESCU, N. [3] Descântece (Urzicuţa-Dolj), (Tinereţă-laşi IV (1940) 321 322, 324). ' ' 897. SOFONEA, S. Plantele medicinale. Partea I. Plante sălbatice. Bucureşti, 1939 Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 252 p. XXIV p|. 898. STOICESCO, CONST. La magie dans l'ancien droit roumain. (Rapprochement avec le droit romain}. 2-ème édition. Bucureşti, 1939. Tip. „Bucovina", 8» p 457-495 Extrait des Mélanges de droit roumain, dédiés a Georges Corrril). Menţ. Zalmoxis II (1939), 166 (D. M. PIPPIDI). 899. STRUTEANU, SCARLAT. Supravieţuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană. (Mugurul XIV (1942/43), Nr. 2, p. 10—33). 900. - TAHNACIU, ALEXANDRINA. Descântec de beşică rea. (Deleni-Botoşani) Tinereţă-laşi VII (1943), 39). 901. TOMESCU, MIRCEA. Din fofklorul /ud. Olt: descântecele de dragoste. (Preocupări Literare V (1940), 543—549). 902. * TRICOT-ROYER, Le folklore médical dans les Balcans. (La médicine populaire en Roumanie). (Revue catholique des idées et des laits, Bruxelles Dec 1937 et lan 1938). 903. TUICA, B. C. Descântecele din Timoc. Despre vrăjitoare şi trei descântece : două culese în Ţibăr-Varoş, regiunea Lom-Palanca-Bulgaria, iar al treilea din Butan, judeţul Rahova-Bulgaria. (Timocul IX (1942), II, 83—87). 904. "TURCU, CONSTANTIN. Un blestem original pe o carte puţin cunoscută, laşi, 1942. Menţ. Cefafea Moldovei III (1942), Vol VI, Nr. 7, p. 143 (|. Ţ.). 905. VARLAAM şi IOASAF. Povestirea minunatei vieţi a acefor doi sfinţi. Bucureşti, 1943. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 122 [—124] p. Lei 100._ XIII. ARTĂ POPULARĂ. PQRT. MUZEE. 906. APOLZAN, LUCIA. Un album al portului popular românesc. (Pagini Literare VII (1940), 45—47). 907. L'arfe popolare romene. Bucureşti, f. a. Marvan, 8°, [36] p. Album de propagandă-. Vezi Nr. 957. 908. ASPECTE din româneasca ţară a Oaşului. Costume, joc, cântec. (Revista Societăţii Tinerimea Română LIX (1940—41), 38—47). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 185 909. BIROU, VIRGIL. Crucile de piatră de pe Valea Carasului. Cu 80 clişee originale făcute de autor. Timişoara, 1941. Tip. Cooperativa Naţională, 8°, 63 p. Lei 150.— Menţ. elog. Transilvania LXXIII (1942), 881 (EMANOIL BUCUŢĂ) ; Rec. elog. Biserica Ortodoxă Română LXI (1943), 135—137 (I. BARNEA). 910. BIROU, VIRGIL. Crucile de piatră din Ticvani. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana VIII (1940), 313—339). 911. BRĂTIANU, ELISA I. Cusături româneşti, Ediţiune a Consiliului Superior al Industriei Casnice. Bucureşti, 1943. Marvan, in folio, 179 planşe. Menţ. elog. Revista Fundaţiilor Regale X (1943), II, 686—687 (MARIA GOLESCU). 912. BRÄTULESCU, VICTOR. Biserici din Maramureş. (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXXIV (1941), Fasc. 107—110, p. 1—165, XXXV pl. Rec. crit. Transilvania LXXII (1941), 415—418 (CORIOLAN PETRANU). 913. BRÄTULESCU, VICTOR. Biserici din Prahova. Despre biserica de lemn din Valea-Orlei, corn. Chiforani-Prahova. (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXXIII (1940) Fasc. 104, p. 68—82). 914. 'CHELCEA, ION. Menirea Muzeului Etnografic al Moldovei, laşi, 1943. 915. CHELCEA, ION. Muzeul Etnografic al Moldovei şi datoria noastră. (Cetatea Moldovei IV (1943), Vol. XI, Nr. 11, p. 208—212). 916. CIUREA, VASILE, „Două decenii de muncă 1919—1939", istoricul şi activitatea Muzeului Folticenilor. Fălticeni, 1943. Menţ. elog. Cetatea Moldovei IV (1943), Vol. IX, Nr. 6, p. 443 (C. V.). 917. CIUREA, V. Muzeul Fălticenilor. (Natura XXXII (1943), 233—237). 918. CULEA, AP. D. Pe marginea Albumului portului popular românesc [de Alexandrina Enăchescu-Cantemir. Craiova, 1939. Tip. Scrisul Românesc], (Căminul Cultural VI (1940), 110—112). Vezi Nr. 921. 919. DIMA, AL. Cunoaşterea satului prin Căminul Cultural. Rânduri pentru un Muzeu al satului. (Transilvania LXX (1939), 146—149), 920. DOBRESCU, AL. Propaganda portului şi jocului naţional. (Revista Societăţii Tinerimea Română LVIII (1939), Nr. 1, p. 23—26). 921. ENĂCHESCU-CANTEMIR, ALEXANDRINA. Portul popular românesc. I. Porturi din deosebite ţinuturi româneşti. 140 planşe însoţite de un cuvânt introductiv. Craiova, 1939. „Scrisul Românesc", in folio, 11 [—14] p., 140 pl. Menţ. Viaţa Românească XXXII (1940), Nr. 5, p. 141 (M. NĂDEJDE); Cuget Clar IV (1939/40), 608 (N. IORGA) ; Arhivele Olteniei XIX (1940), 368 (C. D,. FORTfUNESCU]). 922. FRUNZETTI, ION. Motive originar naturaliste in geometrismul artei decorative populare româneşti. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), III, 355—364). 923. GOLESCU, MARIA. Friza de călăreţi dela Vioreşti. Mofivul de inspiraţie al zugravului a fost, probabil, Alexandria. (Arfă şi Tehnică Grafică, Caetul 9 (1939), 37—39). 924. GOLESCU, MARIA. Simbolica animală în sculptura veche bisericească. (Revista Fundaţiilor Regate VI (1939), II, 600—607). 925. * GRECEANU, OLGA. Renaşterea picturii româneşti. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 4°, 16 p. 926. l[ON] S[IMIONESCU ?]. Muzeul săsesc al Tării Bârsei. (Natura XXIX (1940), 84). 927. IORGA, N. Ţări româneşti în forma lor de artă populară şi religioasă. (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXXIII (1940), Fasc. 104, 49—67). 928. * IVANCA, ENDRE. Die rumänische Holzkirchen in Siebenbürgen und das Malerbuch vom Berge Athos. Ungarn, lan. 1942. Menţ. Deutsche Forschung im Südosten I (1942), 668—669 (GUSTAV TREIBER). 929. LENGHEL-IZANU, PETRE. Alimentaţia şi îmbrăcămintea în Bârsana, Maramureş. (Sociologie Românească IV (1939), 271—275). 186 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 930. MĂRCULESCU-DUNĂRE, TH. Pescarii din Turtucaia. (Sociologie Românească IV (1939), 243—252). 931. MUNTEANU, ION. Portul naţional în viaţa neamului. Generalităţi (Bucovina Literară III (1943), Nr. 56, p. 5). 932. MUŞLEA, ION. Muzeu/ Astrei. [Conferinţă]. Şi despre piesele de artă populară [SiHiu, 1942. Dacia TraianăJ, 8°, 6 p. (Extras din Transilvania LXXI!) (1942), 130—135). 933. MUŞLEA, ION. Xi/ogravuri/e ţărani/or români din Ardea/, Bucureşti 1939 Mon Of. Imprimeria Naţională, 4», 24 p. 44 fig. în text. (Extras din Arfa şi Tehnică Grafică, Caetul 8, 1938/39, p. 35—56). Rec. elog. Gând Românesc VII (1939), 480—482 (GH. PAVELESCU) ; Menţ. elog. Revista Istorică Română IX (1939), 29_30 (I C CAZAN) • Menţ. Revista istorică XXV (1939), 288 (N. IORGA) ; Req. Efhriographia LI (1940), 103 (HAÂZ FERENC) ; Deutsche Zeilung (Cluj), Nr. 392—1940 (L. NETOLICZKA) 934. NEDA, IOAN M. In legătură tot cu pictura pe sticlă. Prezintă 6 icoane aflate in Cugir-Hunedoara. Revista Istorică Română XI—XII (1941—1942) 372_375) 935. NICULESCU, TEODORA. Costumul din Rociu. (Sociologie Românească IV (1942), 475—479). ' 936. NICULESCU-VARONE, G. T. Albumul cu modele de cusături naţionale româneşti. (Bibliografie) 1893-1939 Bucureşti, 1939. Tip, „Graiul Românesc", 8» 16 p 937. NICULESCU-VARONE, G. T. Costumele naţionale din România întregită ||" Bucureşti, 1940. Editura ziarului „Universul", 8», 96 p. Cu 25 fotografii in text Lei 40-Menf. Arhivele Olteniei XIX (1940), 362 (C. D. FORTfUNESCU]) 938. OLINESCU, MARCEL. Luxul rural. (Fragment din „Portul ţărănesc din jude/uf Arad ). (Societatea de Mâine XVI (1939), 110—112). 939. OLINESCU, MARCEL. Portul sătenilor din regiunea Siria, judeţul Arad. (Sociologie Românească IV (1939), 275—280). 940. OPRESCU, GH. Arfa ţărănească; zugrăveala. (Viaţa Românească XXXI (1939) Nr. 3, p. 103—106). 941 OPRESCU, G. Despre o cămaşe coptă din Muzeul Cincuantenarului din Bruxelles (Fragment dintr'o comunicare la Academia Română). Broderia şi croiala atât de asemănătoare cu cele dela cămăşile româneşti presupun un străvechiu obiceiu comun. Convorbiri Literare LXXII (1939), 1784—1792). fion'aîa2' 4°PXI^,GH' fp"""' ''" RUmaf"'a- 1939" M' °' lmPrim-ia N- yjV^o P' ( ACademy' Rumanian Studies »)■ Rec- Re™e Histo- r.que XVII (1940), Nr. 10—12 (N. IORGA). 943 OPRESCU,- G. Probleme româneşti de artă ţărănească. Bucureşti, 1940 M O Imp, Naionaă, 8«, 15 p., IX pl. (Ac. Rom. Literare, S. T. ,X. Mem. 7) Ment' ri58-1509C(F)XVm 0942)' 'ORGA) ;< V'a?a ROmăne3^ XXX" (1940)' N^ 944^ OPRESCU, G. Scoarţe româneşti. Scurtă descriere a covoarelor basarabene şi olteneşti ş, aprecieri de ordin general. (Convorbiri Literare LXXII (1939) 294—298) 945. PANA|TESCU, GH. N. Portul românesc dovadă a unităţii naţionale. Bucureşti (1943),'256-272)a' '' T°r°UtiU' ^ " P' ^ Convorbi" Lit*""* LXXVI 946. PAVELESCU, GH. Contribuţii pentru cunoaşterea picturii pe sticlă la Românii din Transilvania. (Apulum I (1939-42), 285-295, XVII pl., 33 reproduceri) 947. PETRANU, CORIOLAN. L'art roumain de Transylvanie. Voi. I. Texte. Bucarest 1938. M. O. Imprimeria Nafională, 8», 96 p. (Extras din „La Transilvanie"). Rec anal.' elog. Gand Românesc VII (1939), 98—102 (GH.. PAVELESCU) 948. PETRANU, CORIOLAN. Conservarea, restaurarea bisericilor de lemn şi edificarea bisericilor noui în jud. Hunedoara. (Transilvania LXXII 1941), 626—632). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 187 949. PETRANU, CORIOLAN. Crucile de drum din jud. Hunedoara. (Luceaiărul-Sibiu II (1942), 410—412, 1 pl.). 950. PETRANU, CORIOLAN. L'influence de l'art populaire roumain sur les autres nationalités de Transylvanie et sur les peuples voisins. Contributions complémentaires. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 20 p. (Extrait de la Revue de Transylvanie V (1939), 43—60). - 951. PETRANU, CORIOLAN. Nouvelles discussions sur l'architecture de bois de la Transylvanie. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 20 p. Extrait de la Revue de Transylvanie IV (1938), 309—327). 952. PETREA DASCĂLUL [= P. OLARU]. Privelişti asupra vieţii sufleteşti a satului. (Transilvania LXX 1939), 41—48). 953. * PETRESCU-BURLOIU, I. Portul locuitorilor de pe Valea Slănicului-Buzău. Bucureşti, 1941. 8°, 24 p. 10 fig. 2 pl. 954. POPA, ATANASIE. Biserici de lemn din Transilvania. (Bul. tnst. Social Banat-Crişana X (1942), 381—402, 28 fig. Menf. elog. Revista Teologică XXXIII (1943), 393—395 (NICODIM BELEA). 955. POPESCU-VÂLCEA, G. Contribuţii la iconografia simbolului sfintei Euharistii. Păreri nouă in explicarea temei iconografice „Mântuitorul şi viţa de vie". Biserica Ortodoxă Româiă LXI (1943), 86—107). 956. RACOVEANU, G. Gravura în lemn delà Mănăstirea Neamţu. Bucureşjti, 1940. „Fundaţia Regală pentru literatură şi artă", 4°, 45 p. + LX pl. Menţ. elog. Luceafărul* Sibiu I (1941), 78—79 (GHERGHINESCU VANIA) ; Rec. Universul Liferar XLIX (1940), Nr. 51, p. 2 (C. FÂNTÂNERU) ; Meni. elog. Transilvania LXXIII (1942), 62—63 (CORIOLAN PETRANU). 957. RUMÄNISCHE Volkskunst. [Bucureşti], f. a. Marvan, 8°, [36] p. Album de propagandă. Vezi Nr. 907. 958. SĂNDULESCU-VERNA, C. Sfânta împărtăşanie în iconografie. (Biserica Ortodoxă Română LVI (1938), Nr. 11—12, p. 176—181). Rec. crit. Revista Istorică Română IX (1939), 487—488 (I. C. CAZAN). 959. SECOŞAN, ELENA. Tzvoade almăjene. Despre portul popular ; şi 14 planşe. (Rev. tnst. Social Banat-Crişana VIII (1940), 115—133; 339—343). 960. SELAGiAN-BUTEAN, ANGELA. Portul şi industria casnică din plăşile Beiuş şi Văşcău (judeţul Bihor). (Transilvania LXXIII (1942), 939—948). 961. SIMONESCU, DAN. O icoană a Sfântului Sisoe. Descoperită de autor şi reprodusă. (Cuget Moldovenesc XII (1943), Nr. 1—2, p. 113—115). 962. SIMONESCU, DAN. Originea unor teme iconografice româneşti. Motive din • Alexandria, Fiziolog, etc. in vechea noasfră pictură bisericească. (Inst, de Ist. Rom. „A. D. Xenopol", Comunicări, Bul. Nr. 3 (1942), 43—53). 963. SLĂTINEANU, BARBU. Ceramica delà Cotnari. (Revista Fundaţiilor Regale VI (1939), II, 566—582 — urmare). 964. SLĂTINEANU, BARBU. Ceramica românească. Bucureşti, 1938. M. O. Imprimeria Naf lonaio, 8°, 230 p. 74 fig. în texf, 5 planşe coforaie, 54 planşe în negru, 3 hărţi. Lei 240.— Rec. Efhnographia LI (1940), 259—263 (Vâri /Hildos); Siebenbürgische Vierfei-iahrsschrift LXIV (1941), 284—286 (IULIUS BIELZ). 965. SLĂTINEANU, BARBU. Figurine în ceramică de tradiţie preistorică. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Impr. Naţională, 8°, 6 p. cu 11 reproduceri fotografice, (Extras din Arfă şi Tehnică Grafică, Caetul 7, 1938/39, p. 30—34). 966. TOHĂNEANU, ALEXANDRU. Fenomenul artistic românesc. Bucureşti, 1943. Tiparul Universitar, 8°, 14 p. (Extras din Revista de Pedagogie XIII, Nr. 3—4). Despre arta populară în general. 188 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 967. * TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Covorul oltenesc. Bucureşti, 1942. Scrisul Românesc, 4°, 42 p. numeroase ilustrafii. Lei 1000.— Menţ. crit. Revista Istorică Română XIII (1943), Fase. IV, p. 138—139 (D. BODIN); Menţ. Arhivele Olteniei XXIII (1943), 387—388 (C. D. FORTfUNESCU]). 968. TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Muzeul Naţional Carol. Şi despre secţia de artă ţărănească. (Convorbiri Literare LXXV (1942), 169—178). 969. TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Die Säule am rumänischen Bauernhaus, Volkswerk, Jahrbuch des Staatlichen Museums lür deusche Volkskunde 1941, 116—122. 970. TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Survivances préhistoriques dans l'art du paysan roumain. ([Travaux du] XVII-e Congrès International d'Anthropologie et d'Archéologie Préhistorique. Bue. 1939, p. 428—430). 971. VULCĂNESCU, ROMULUS. O revelaţie oltenească: troiţa insemn solar. (Ramuri XXXIX (1943), 240—244). XIV. MUZICĂ Şl COREOGRAFIE POPULARĂ 972. ALEXANDRU, TIBERIU. Muzica populară bănăţeană. Notă monografică (cu un Catalog al înregistrărilor din „Arhiva de Fofklore a Soc. Compozitorilor Români"). Bucureşti, [1943], Tip. „Lupta" N. Strd'ilă, 8°, 81 p. Lei 120.— 973. ALIC, VIOREL. Doină (Ghelar-Hunedoara). Cu melodie. {Hunedoara Noastră t (1942/43), Nr. 1, p. 1). 974. BÂRLEA, OVIDIU. „Conservatorul" de lăutari din Rociu. (Sociologie Românească IV (1942), 471—475). 975. BOBULESCU, C. Muzica in Muntenia. Lăutarii în manuscrise, tipărituri şi în vechile zugrăveli ale bisericilor din Muntenia. în voi, „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 602—669. 976. BRĂILOIU, CONST. Străinii despre muzica noastră. {Revista Fundaţiilor Regale VI (1939), I, 191—200). 977. BRATU, TEODOR. Săracă inima mea. Doină (Drăghiceanu-Vlaşca). Cu melodie. (Tinerefă-laşi IV (1940), 315). 978. BREAZU, ION. Port, dans şi cântec în programul Asfrei. {Transilvania LXX (1939), 77—82). 979. BREAZUL, G. Concursurile de coruri şi lanlare ale Societăţii „Tinerimea Română", în voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 1017—1022. 980. BREAZUL, G. Corurile şcolare şi concursurile „Tinerimii". (Revista Societăţii Tinerimea Română LVIII (1939), Nr. 2, p. 65—71). 981. BREAZUL, G. Muzica românească de azi. în voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 21—596). 982. BREAZUL, G. Patrium carmen. Contribuţii la studiul muzicii româneşti. Bucureşti, 1941. Tip. Marvan, 8°, XX + 747 p. Lei 2000.— (Melos. Culegere de sfudii muzicale, scoasă de G. Breazul). Menţ. elog. TransifVia LX'XII (1941), 515 (ION MUŞLEA). 983. BREDICEANU, TIBERIU. Muzica în Transilvania. Bucureşf», [1940]. Tip. Marvan, 8°, 15 p. (Extras din voi. „Muzica românească de .azi", Bucureşti, 1939, p. 729—741). 984. CÂNTECE româneşti pentru şcoala primară. Bucureşti, 1943. Tip.. „Bucovina", I. E. Torouţiu, 8°, 263 [—265] p. Lei 200,— Şi populare cu melodii. 985. CHIDNA, EUGEN. Muzica populară ardeleană. Doina. Teritorii dialectale. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 41, p. 7). 986. CHINDA, EUGEN. Muzica populară românească. Caracteristice generale. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 40, p, 6). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 189 987. CIORTEA, TUDOR. Ardelenii în muzică. [Conferinfă]. Şi despre muzica populară. (Transilvania LXXIII (1943), 596—602). 988.. CIORTEA, TUDOR. Destinul în muzica populară {Curentul Literar, Seria II, A. II (1940) , Nr. 78, p. 6). 989. CODREA, G. Concursul de coruri şi dans dela 24 Ianuarie 1939. Organizat de Astra-Făgăraş. (învăţământul Primar XVI (1939), Nr. 3, p. 13—15). 990. CRIŞAN, ION T. Folklor muzical din comuna Ohaba-Bisfra f-SeverinJ. (Rev. Insf. Social Banat-Crişana IX (1941), 345—355). 991. CULEA, AP. D. Corurile Căminelor Culturale. în voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 1023—1025). 992. DAVID, DUMITRU şi GHEORGHE DANDESCU. Coruri religioase şi populare pentru şezători şi serbări şcolare. Culese şi orânduite de —. Piatra-Neamţ, 1939. Tip. „Gh. Asachi", 8°, 28 p. 993. DOBRESCU, AL. 12 jocuri româneşti. Bucureşti, [1939], Tip. „Eminescu", 8», 22 p. Lei 20.— 994. DRĂGOI, SABIN V. Monografia muzicală a cumunei Belinţ [-Banat]. 90 melodii cu texte culese, notate şi explicate. Craiova, [1943]. Editi Scrisul Românesc, 8°, 157 p. Lei 480.— 995. DUMITRESCU-BISTRIŢA, GH. N. Dealu-i deal (variantă) (Pecica-Arad). (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 8, p. 39). 996. DUMITRESCU-BISTRIŢA, GH. N. Blestemul (doină). (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XXIII—XIV (1940), Nr. 2—3, p. 62 — Fără informator). 997. DUMITRESCU-BISTRIŢA, GH. N. De-aş trăi. Tu te duci, bade . . . (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni XII (1939), Nr. p. 30; Nr. 4, p. 38 — Fără informator. 998. FLINŢIU, C. I. Coreografie românească (Fecioreasca, "învârtită, căluşarii şi alte jocuri naţionale din Ardeal cu zicăturile şi strigăturile lor). Târgovişte, 1936. Tip. „Dâm-boviţa", 8°, 98 p., 2 f., 2 pl. Lei 80— 999. FRIEDWAGNER, MATHIAS. Rumänische Volkslieder aus der Bukowina. Liebeslieder. Würzburg, 1940. Tip. Konrad Triltsch, 8°, 582 p. 1000. G. D. Jocul românesc. Generalităţi. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 56, p. 7). 1001. IGNATON, I. Doina lui Lucaci, cântec popular cules şi aranjat pentru cor mixt (Ormindea-Hunedoara). (Şfiu VI (1942, Nr. 1—3, p. 28—29). 1002. IGNATON, I. Lung e drumul Clujului (Brăzeşti-Turda). Text şi melodie. (Şfiu V (1941) , Nr. 1, p. 25—26). 1003. ILCA, IULIU. Raport coreografie din Ohaba-Bisfra. Descrie câteva jocuri vechi, iar pe altele le aminteşte doar cu numele. (Rev, Insf. Social Banat-Crişana X (1942), 122—126). 1004. IORGA, N. Muzica românească de azi. Despre muzica bisericească şi populară, în voi. „Muzica românească de azi". Bucureşti, 1939, p. 13—20). 1005. LAKATOS, ISTVÄN. ,A român nepdal es irodalma (= Cântecul popula' românesc şi literatura lui). Budapest, 1939, 8°, 85 p, (Apollo Könyvtar, 10 sz.). Menţ. anal. Luceafărul-Timişoara VI. Seria V (1940), Nr. 1—3, p. 105—106. 1006. MUZICA ROMÂNEASCĂ de azi. Cartea Sindicatului Artiştilor Instrumentişti din România, scoasă de Prot. P. Niţulescu preşedintele Sindicatului. Bucureşti, 1939. Tip. Marvan, 8«, 1102 [—1103] p. Meni Revista Istorică XXVIII (1942), 118—119 (N. IORGA)- 1007. NICULESCU-VARONE, G. T. Jocurile naţionale româneşti. Bucureşti, 1938. Tipi. ziarului „Universul", 8°, 335 p., 50 fotografii. Lei 80.— Menf. Arhivele Olteniei XVIII (1938), 218; Revista Istorică XXV (1939), 93 (N. IORGA). 190 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 1008. OANCEA, NICOLAE. Îndrumări, practice pentru organizarea corurilor Cămia-'lor Culturale. (Căminul Cultural VII (1941), 238—240). ^ 1009. ONIŞOR, TEODOR. Concursul de jocuri, cântece si por/uri, organizat de Des-parţamanful-Sibiu al „Astrei". (Transilvania LXXIV (1943), 787—789), 1010. PETRANU, CORIOLAN. Épilogue de la discussion avec M. Béla Barfök sur >a musique roumaine. Articles de presse, opinions roumaines et étrangères. (Revue de Transylvanie V (1939), 241—252). 1011. POPESCU, ION. Frunzuliţă de bu/or (doină) (Celaru-RomanafJ (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinfeni XVI (1942), Nr. 7, p. 33), 1012. RIEGLER-DINU, EMIL. Das rumänische Volkslied. Eine musikwissenschaftliche >rlin, 1940. Krafft şi Drotleff, Sibiu, Studie mit 162 Liederbeispielen und 2 Tabellen. Be 8°, 171 1013. RUNCU, I. Excepţiuni metrice în muzica populară română. (Bul. inst. Român din Soţia I (1941), 63—83). 1014. RUSU, FILIMON. Rumänische Volkslieder aus der Bucovina. Cum a luat naştere culegerea lui Friedwagner cu titlul de mai sus. (Voinţa Scoale! XIX (1942), Nr. 4, P' 25 27). ' 1015. RUSU, LIVIU. Muzica în Bucovina. Bucureşti, 1940. Tip. Marvan, 8» 49 p Extras din voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1930, p 781-827) 1016. 'SANDU, G. şi MORARIU. Stejarii, horă răzăşească. Cernăuţi 1943 (19«)!7NHUSNpt:°^i7ra'ü/ mUZiCa' 'm U"im" Z6Ce am'' ftu«-««"-"^ar. V, JTocTb0' ^°LAE' C"n'eC ^ le39ăn (popula'} fOhoba-Bistra-Severin). (Rev. Inst. Social Banat-Cnşana VII (1939), 142). - 1019. URSU, NICOLAE. Confribuţiuni muzicale la monografia comunei Măguri (jud <-fu,ţ. Dome-Hore, (Luceaiărul-Timişoara VI (1940), Nr. 4, p. 25—32) 1020. URSU, NICOLAE. Confribuţiuni muzicale la monografia comunei Măguri (jud Ou,). Timişoara, 1940. „Tipografia Românească", 8", 71 p. 45 melodii populare Ment Contrapunct I (1941), Nr. 2, p. 17 (ION POGDA). 1021. URSU, NICOLAE. Confribuţiuni muzica/e la monografia comunei Sârbova (jud. Timiş-Torontal). In „Monografia comunei Sârbova", Timişoara, 1939. 1022. URSU, NICOLAE. Folkfor muzical din Timoc. (Rev.' Inst. Social Banat-Crisana IX (1941), 250—258). 1023. URSU, NICOLAE. Monografia muzicală a comunei Ohoba-Bistra [Severin] (Rev. fnsf. Social Banaf-Crişana IX (1941), 93—104). 1024. URSU, NICOLAE. O nuntă in Valea Almăjului (jud. Caras). Descriere cu 20 de cântece şi jocuri populare. Timişoara, 1940. Tipografia Naţională,. 8», 32 p. Extras din Rev. fnsf. Social Banaf-Crişana VIII (1940), 469—494). 1025. VELCEANU, I. Asociaţia corurilor şi fanfarelor române din Banat. în vol. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 1007—1014. 1026. VIDU, ION. 12 coruri. Craiova, 1943. „Scrisul Românesc", 8», 48 p. Lei 1601027. VOINEA, MARIN RADU. Concursul de corurAşi jocuri româneşti [dela Ateneul Roman ş, Teatrul Naţional, organizat cu ocazia congresului Căminelor Culturale din 7 şi 8 lume 1939]. (Cărninul Cultural V (1939), 615—625). 1028 ZIEHM ELSA. Rumänische Volksmusik. Dargestellt an den Schallaufnahmen des Instituts fur Lautforschung an der Universität Berlin von -. Berlin-Hallensee, 1939 Max voTd. WetLlV:: ,1)34 9 1 f (ßeiträ9e " V«-hün, Herausgegeben BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 191 XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE VECINE SAU STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT 1029. 'ANTONI, ERHARD. Deutsches Brauchtum im Südosten — das „Todaustragen" in Siebenbürgen. (Südostdeutsche Landpost, |, 21 Mai 1941). 1030. 'BAUMGARTNER, SÄNDOR. Moldva, a magyarsâg nagy femefö/e (= Moldova, marele cimitir al maghiarimii}. Budapest, 32 p. Pentru fölklor, nimic nou. 1031. BERNARDY, A. A. Datini italiene comune cu cele ale poporului român. Obiceiuri la Bobotează. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 38, p. 7; Nr. 39, p. 7). 1032. BRANDSCH, GOTTLIEB. Aulgaben der deutschen Volksliedforschung im Südosten. (Deutsche Forschung im Südosten I (1942), 94—106). 1033. BRANDSCH, GOTTLIEB. Ein Gedicht Johann Samuel Kesslers als Volkslied bis zur Gegenwart im Volksmund. (Siebenbürgische Vierteljahrsschrift LXIV (1941 ), 23-1—238). 1034. BRANDSCH, GOTTLIEB. Eine Erinnerung an Sachs von Harfeneck im sienb.-deutschen Volkslied. (Deutsche Forschung im Südosten II (1943), 177—182). 1035. CAMARIANO, ARIADNA. Motivul „întoarcerea soţului înstrăinat" în poezia neogreacă şi română. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), I, 651—660). 1036. CHELCEA, ION. Les „Rudari" de Muscel. Contribution à l'élude des Tziganes. Bucureşti, 19431. Tip. „Cartea Românească", 8°, 52 p. (Extrait des Archives pour la Science et la Réforme Sociale XVI (1943), 81—130). Menţ. anal. Revista Geografică Română V (1942), 157—159 (I. PETRESCU-BURLOIU). 1037. * CONNERT, EMO. Der Deutsche Bauernhof in Rumänien. (Südostdeutsche Landpost I, 7 Sept. 1941). 1038. ENDRES, JAKOB. Märchen aus Nitzkydorl. (Deutsche Forschung im Südosten I (1942), 607—619). 1039. FERENCZY LÂSZLÔ, MARCELLA. Székely népmesék f= Poveşti populare săcu-ieşt/J. Budapest, [1939}. Athenaeum, 8°, 111 p. 1040. GEORGE-MUNTEANUL, CONST. Literatura poporană bulgară. Bucureşti, 1940, Tip. „Viitorul", 8", 109 p. 8 pl. 1041. GOROVEI, ARTUR. Popoarele balcanice în lolklorul românesc. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8", 31 p. Lei 40.— (Ac. Rom. Literare. S. IM, T. XI, M. 4). Menţ. Cetatea Moldovei III (1942), Vol. V, Nr. 5, p. 257—258 (G. B.) ; Viata Basarabiei XI (1942), 442—443 (AUREL GEORGE STINO). 1042. GRECU, VASILE. Un vechi motiv de lolkhr italian în româneşte. Bucureşti, 1943. M. O. Imprimeria Naţională, 8°, 35—45 p. (Extras din Revista Istorică Română XI—XII (1941—42). 1043. GROFŞOREAN, C, Folklorul muzical maghiar după Bartok Béla. (Rev. Inst. Social Banaf-Crişana XI (1943), 335—336). 1044. GUNDA, BELA. A défi Kârpâfok român népi muvelfségének balkâni kapcso-fafârol (= Despre legătura cu Balcanii a civilizaţiei populare româneşti din Carpaţii sudici}. (Ethnographia LII (1941), 37—44). 1045. HAÂZ, FERENC. Udvarszéki femesterségek. 87 rajzzal és fényképpel. Holzarbeiten in Koni, Udvarhely (Auszug aus Kôzfernények az Erdélyi Nemzeti Mûzeum érem — és régiségtârâbol II (1942). 72 p. 1 f. [Rezumat german], 1046. HINZ, HERMANN, Quellen zur Volks- und Heimatskunde der Siebenbürger Sachsen. Beiträge zur Kenntnis des Deutschtums in Rumänien, hrg. von Rudolf Spek, Band I. Verlag S. Hirzel in Leipzig (gedruckt bei Krafft und Drotleff, Hermannstadt), 1940. VIII, 304 S. 4°. Menţ. Siebenbürgische Vierteljahrsschrift LXIII (1940), 253—254 (KARL KURT KLEIN). 192 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 1047. HOCKL, HANS WOLFRAM. Volkstümliche Spiele aus dem Banal. Timişoara, 1941. Tip. „Victoria", 8°, 25 [—28] p. 1048. IROAIE, PETRU. Sulla poesia popolare Haiiana (In occasione di alcuni recenţi studi). (Italica I (1941), 98—131). 1049. KAKASSY, ENDRE. Erdelyi mesevifâg [= Lumea poveştilor ardeleneşti]. Arad, 1943. Edit. Kakassy Endre şi Molnăr Arpâd, 4°, 71 p. 1050. KLINGLER, FRITZ. Kinderzeil in Gross-Jefscha. (Deutsche Forschung im Südosten I (1942), 436—442). 1051. MARTINIUC, CONST. I. Cîteva aspecte din viata Huţulilor. Gospodăria, portul şi viaţa lor. laşi, 1939. Tip. „Brawo", 8°, 8 p. 1052. MARTINIUC, CONST. I. Obiceiuri la nunţile huţule din munţii Bucovinei. (Revista Ştiinţifică „V. Adamachi" XXVII (1943), 128). 1053. NETOLICZKA, LUISE. Aus dem Brauchtum der Burzenländer Sachsen. (Sonderabdruck aus den „Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Muzeum" IV (1939), 14 p.). 1054. NETOLICZKA, LUISE. Die Weihnachtsnachl der nordsiebenbürgischen Sachsen. [Braşov], 1938. 4 p. (Sonderabdruck aus der „Kronsfädfer Zeitung", N. 293, 1938). 1055. NETOLICZKA, LUISE. Die siebenbürgische-sächsische Volkskunst. Sibru, 1941. Tip. „Mercur", 8", 104—125 p. (Extras din „Siebenbürgische Vierfeljafirsschrift" LXIV 1941). 104—125). 1056. NETOLICZKA, LUISE, Die Tracht der Siebenbürger Deutschen in ihren Beziehungen zu Mittelalter und Vorzeit. (Deutsche Forschung im Südosten | (1942), 362—390). 1057. OBREJA, ALEXANDRU TH. Răspândirea Jiganilor în România. Ar fi influenţat literatura populară. (Revisfa Ştiinţifică „V. Adamachi" XXVIII (1942), 79—81)'. 1058. OREND, MISCH. Mensch- und Trachtdarstellung in der Volkskunst der Deutschen in Siebenbürgen. (Deutsche Forschung im Südosten II (1943), 294—322). 1059. OREND, MISCH. Das Pfingskönigsfesf in Siebenbürgen. (Deutsche Forschung im Südosten I (1942), 458—461). 1060. OREND, MISCH. Schnurren und Spässe aus Siebenbürgen. Hermannstadt [1943]. Verlag H. Welther, 8°, 148 p. 1061. OREND, MISCH. Die Wertung der Volkskunst. (Deutsche Forschung im Südosten I (1942), 598—606). 1062. PALOTAY, GERTRUD. Erdely magyar nepmüveszefe [= Arta populară maghiară ardeleană.] Budapest, 1940. Officina, 36 p., 32 planşe. 1063. PETRANU, CORIOLAN. Monumentele politice maghiare din Transilvania şi litigiile româno-maghiare în domeniul istoriei arfei. (Luceafărul-Sibiu (1942), 237—239). 1064. PISAROV, B. Moarlea lui Marko Kralievici. [Traducere din sârbeşte de —.]. (Revisfa Fundaţiilor Regale IX (1942), II, 170—174). 1065. ROTH, FRITZ. Nordische Baukunst im vor- und Irühgeschichtlichen Südosf-europa. (Deutsche Forschung im Südosten I (1943), 17—32, VIII tab.). .1066. SCHLAND, HELENE. Zweihundert Jahre deutscher Kürschnerstickerei in Siebenbürgen. (Deutsche Forschung im Südosten(II (1943), 147—162). 1067. SCHMIDTS, LUDWIG. Muzica Germanilor din Rumânia. Bucureşti, [1940]. Tip. „Marvan", 8°, 11 p. (Extras din voi. „Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 829—837). \ 1068. SEBESTYEN, KÄROLY CS. A szekelyhâz eredete. Die Herkunft des Szekler Hauses. (Auszug aus Neprajzi' Ertesitö 1941). Budapest, 1941, 2 f., 55 p. (A Neprajzi Müzeum Füzetei 6). [Rezumat german]. 1069. SEBESTYEN, KÄROLY. A szekelykapuk pâlmalâja. (Ethnographie L (1939), 296—300). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 193 1070. * SIRUNI, H. DJ. Legenda leliţei zidite. Baladă armeană tradusă în limba română. (Ani. Anuarul de cultură armeană 1941, p. 243—246). 1071. ŞERBAN-CORNILĂ G, Variante ungureşti ale unor poveşti de Ion Creangă. I. Traduce în româneşte „Bănuţul de diamant al cocoşelului", cu o scurtă introducere, în care face comparaţie cu „Punguţa cu doi bani" a lui I. C. II. începutul basmului unguresc „Ţiganul în raiu şi iad", cules în părţile Bihorului de Arany Lâszlo, îl dă în rezumat, iar partea ultimă în traducere fidelă. Acesta prezintă asemănări cu „Dănilă Prepeleac". învăţământul Primar XVIII (1941), Nr. 10, p. 11—16; Nr. 11, p. 20—24; Nr. 12, p, 21—27). 1072. SZENTMIKLÖSI, FERENC şi VITA ZSIGMOND. Magyar nepmesek. [-'Poveşti populare ungureşti]. Aiud, 1942. Tip. „Bethlen", 8", 76 [—77] p. 1073. * TEMPEANU, VIRGIL. Ecouri din „Tristan şi Isolde" germană, in poezia populară românească. (înmuguriri VI (1940), Nr. 9—10, p. 13—14), 1074. WEIHNACHTSPIELE, Neujahrswünsche und Dreikönigsliec'^r aus dem Banal. (Deutsche Forschung im Südosten II (1943), 163—1761 1075. WYMAN, E. Un cântec al lui Wilhelm Te// cu melodie românească, (Revista Arhivelor IV (1940), 160—161). XVI. ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMILITURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.), 1076. ALIC, VIOREL. Bocet (Ghelar-Hunedoara). Cu melodia. (hiunedoara-Noastră I (1942/43), Nr. 3, p. 1). 107X. ANDREI, A, Jocuri de copii in Timoc (in satul Bă/ii); Pe marginea unor amintiri. (Timocul IX (1942), I, 38—43). 1078. CAPRARU, I. [7] Ghicitori (Bivolari-laşi). (Tinereţă-laşi IV (1940), 319). 1079. CIOBANU, AUREL. [3] Ghicitori (Băiseşti-Suceava). (Tinereţă-taşi IV (1940), 319). 1080. COSTIN, LUCIAN. Ghicitori/e bănăţene. Studii asupra lolklorului bănăţean. Voi. III. Craiova, [1940]. Tip. Unirea, 4°, 67 p. Lei 40.— 1081; COŞERIU, EUGEN. Material lingvistic şi lolkloric. I. Cuvinte şi forme. II. Expresii. III. Cuplete. IV. Formule pentru jocuri de copii. V. Date popularei. VI. Credinţe, superstiţii, obiceiuri. VII. Descântece. VIII. Jocuri de copij, IX. Expresii, cuplete, snoave în legătură cu diferite naţiuni. (Revista Critică XIV (1940), 159—173). 1082. CULEA, AP. D. Lângă leagăn. Pentru şedinţele (lecţiile) cu Ielele (şi temei/e). Reproduce numeroase cântece de leagăn din diferite provincii, notate de G. Breazul, N. Ursul, şi alţii. (Căminul Cultural VII (1941), 157—170). 1083. DUMITRAŞCU, N. I. Frânturi de limbă. (Era Nouă VIII (1940), Nr. 2, p. 63). 1084. DUMITRAŞCU, N. I. Vorbe şi proverbe (Bourenî-Dolj). (Era Nouă VIII (1940), Nr. 1, p. 27—28 ; Nr. 2, p. 52). 1085. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF N. [22 Proverbe]. (Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni XII (1939), Nr. 7, p. 64 — Fără informator. 1086. EPURE, GH. [4] Ghicitori (Truşeşti-Boloşani). (Tinereţă-laşi V (1941),,, ,55). 1087. GHERMAN, TRAIAN. Jocuri/e copii/or. 12 jocuri. (Satul şi Şcoala VIII (1938/39), 114—116). ..... 1088. GHICITORI. (Zorile Romanaţilor XVII (1,943), Nr. 5—7, p. 20 — Fără informator. . , 1089. [4] GHICITORI (jud. laşi). (Tinereţă-laşi V (1941), 93). 1090. [2 GHICITORI], (Salul XI (1941), Nr. 123, p. 11 — Fără informator).- 13 194 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC p. SAt' '"«■ '*»»• XV („4.), Nr. ,J. |j2.0„. GRIGORAŞ, CONST. W 6*,*,, ,0,iieM,MI, „„,„,„„ X|| „„„ Nr. 267). ' W p' -v (,941), 48). 1103. Ml REA I UE \Colect ■ ! j^-"'"^*;. (rin.,.,,.,.,, V (194,) ,6) ' ' IUI P- (Saltea copilului, Nr. 14) 1105 mS IU 'LtECAW,fes';0' Kmf!Uf'J «■ «ucu- ™ (1941), ,88). 1 W C'm,/"Ur' fVâr'U' «mpuful-DoroM. (Făf-FrumoS ^"Ina^^ * Te'e~ fiorii de Vede, ,939. p -8. PAVELEA, IOAN S. Din MMfl, ^Vl^^»^ tHuS^r^s oC^eiur/ ?i credin?e'9hid,or/' ch;u"uri (l^rio'-^^^"' !ON- Credi"''e Suplii. (Na,ura XXXI 1111. [2] PROVERBE (/ud. Botoşani). (Tinere/ă-la?i V (1941) 931 im Pnirx' MARIANA' °eSPre PrOV6rbe' fConf^pancf I (1941) Nr 2 p 4_71 )241117. RADINSCHI, CONST, p Gnlclrori] (Brăief,i-Doro„o,). (Erăngu,e,e XII (1939), "18. RUSU, IOAN. Ghicitoare fModu-Clu/). (Tinere,*-»-,,- .V (1940), 319). ' ' BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 195 1119. SALA, VASILE. Bocete. Bucureşti, f. a. „Editura Noastră", 8°, 16 p. (Biblioteca Vaşcăului 49). 1120. SANDU-TIMOC, C. Frânturele din judejul Vidin. (Revista Asocia/iei Învăţătorilor Mehedinţeni XIII—XIV (1940), Nr. 9—10, p. 40). 1121. SIMCELESCU, SAICHE I. Ghici/oare. (Satul XI (1941), Nr. 127—128, p. 21 — Fără informator. 1122. URSACHI, IOAN. [15] Ghiciitori (Cuza-Vodă-Roman). (Tinereţă-laşi IV (1940), 320). 1123. VELEA, AUREL A. Credinfe şi obiceiuri cuvioase. Sibiu, 194U 16° 48 p. Lei 5.— (Bibi. pop. a Asociafiunii „Astra" Nr. 270). XVII. PÂSTORITUL 1124. CHELCEA, ION. Câteva consideraţiuni in legătură cu vieaţa păstorească din Bor/ovenii Vechi şi Pătaş-Careş. (Societatea de Mâine XVI (1939), 142_144). 1125. CHELCEA, I. Cercetări etnografice. Creşterea vitelor în vieaţa locuitorilor din Pătaş şi Bortovenii-Vechi (Caras). (Revista Geografică Română II (1939), fasc. I, 14—21, 4 fig. 2 plase). 1126. GHELASE, ION. I. Păstori bârsani. Element de expansiune şi unitate economică, nafională şi socială în trecutul nostru românesc. (Însemnări Ieşene V (1940), Voi. XIII, p. 97—102). 1127. GHELASE, ION I. PasforJ/'i români păstrătorii românismului şi întregirii neamului românesc. Bucureşti, 1941:. Tip. I. C. Văcărescu, 8°, 42 p. Lej 80.— 1128. GHELAjSB, ION. I. Les pâtres „Bârsani" comme facteurs d'expansion économique et nationale dans l'histoire de fa Roumanie. Braşav, 1941. Tip. „Unirea", 11 p. 1129. HERSENI, TRAIAN. Probleme de sociologie pastorală. Bucureşti, 1941. Mon. Of. Impr. StatuluJ, 8°, 219 [—220], Lei 200.— (Bibi. de Sociologie Etnică şi Politică. Studii şi Cercetări 9). '1130.' MOGA, I. Les bergers „Mărgineni". Un chapitre de l'histoire économique des Roumains de Transylvanie. Bucureşti, 1939. M|. O. Impr. Naţională, 8', 24 p. (Extras din Revue de Transylvanie V (1939), 202—232). 1131. MORARIU, TIBERIU. Material etnografic şi tolklor ciobănesc din Munţii Rodnei. Bisfrifa, 1939. Tip. „Minerva", 8°, 50 p. (Extras din Vatra V (1939),, 137—186). 1132. POPP, MARA N. Păstoritul in câmpie in cadrul vieţii pastorale româneşti în genere. (Lucrările Institutului de Geografie Cluj (Timişoara) VII (1942), 283—310. 5 fig., 1 pl., cu un rezumat în I. franceză), 1133. RETEGANUL, GH. Păstoritul în Dâmbovnic. (Sociologie Românească IV (1942), 433—444). 1134. TULESCU, VASILE. Români din Banat şi raporturile lor cu populaţia alogenă. Contribuţiuni de an/ropogeografie şi etnografie. Partea ll-a : aşezările omeneşti. Despre originea şi evolujia satelor, hodă/îlor, sălaşelor şi stânelor. (But. Soc. Reg. Rom. de Geograf/e LXI (1942), 205—258, cu un rezumat german (p. 259—264), 2 pl.). 13* I \ REVISTELE DESPOIATE 1. Apostolul (Piatra-Neamţ) 2. Archivio per la race. delle trad. pop. ital. 3. Archivum Romanicum 4. Arhiva (laşi) 5. Arhiva Românească 6. Arhiva Someşeană 7. Arhivele Olteniei 8. Artă şi Tehnică Grafică 9. Athenaeum 10. Balcania 11. Basarabia Literară 12. Biserica Ortodoxă Română 13. Bugeacul 14. Buletinul Cărţii Româneşfi 15. Bul. Comisiunii Monumentelor Istorice 16. Bul. Inst. de Filologie Rom. „Al. Philippide" 17. Bul. Institutului Român din Sofia 18. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie 19. Carpaţii 20. Căminul Cultural 21. Cele Trei Crişuri 22. Cercetări Literare 23. Cetatea Moldovei 24. Conferinţa 25. Contrapuct 26. Convorbiri Literare 27. Cuget Clar 28. Cuget Moldovenesc 29. Cultura Creştină 30. Curierul Echipelor Stud. 31. Curentul Literar 32. Curţile Dorului 33. Din Trecutul Nostru 34. Ephemeris Dacoromâna 35. Era Nouă 36. Erdelyi Muzeum 37. Ethnographia 38. Ethnos 39. Familia 40. Făt-Frumos 41i. Flamuri 42. Foaia învăţătorului 43. Frângurele (Şendriceni-Dorohoi) 44. Gazeta Ilustrată 45. Gând Românesc 46. Gândirea 47. Ion Maiorescu 48. însemnări Ieşene 49. învăţământul Primar 50. Junimea Literară 51. Langue et Littérature 52. Lanuri 53. Luceafărul (Timişoara) 54. Luceafărul (Sibiu) 55. Luceafărul (Sibiu) 56. Meşterul Manole 57. Mlădiţe 58. Moldova Nouă 59. Mugurul 60. Nafura 61. Ogorul Şcoalei 62. Orizonturi 63. Pagini Literare 64. Plaiuri Hunedorene 65. Preocupări Literare 66. Primăvara Banatului 67. Ramuri 68. Revista Arhivelor 69. Revista Asoc. învăţătorilor Mehedinţeni 70. Revista Bucovinei 71. Revisfa Critică 72. Revista Cursurilor şi Conferinţelor 73. Revista de Filosofie 74. Revista de Pedagogie 198 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 75. Rev. Fundafi'tlor Regale 95. Şcoala şi Viafa 76. Rev. Geografică Română 96. Şcoala şi Viafa Ilfovului 77. Revista Limbii şi Culturii Germane 97. Şfiu (Deva) 78. Rev. Inst. Social Banat-Crişana 98. Studii Italiene 79. Revista Istorică 99. Studii Literare 80. Revista Istorică Română 100. Timocul 81. Rev. Soc. Tinerimea Română 101. Tinerefă-laşi 82. Rev. Ştiinfifică V. Adamachi 102. Transilvania 83. Revista Teologică 103. Tribuna Ardealului (Cluj) 84. Revue de Transylvanie 104. Universul Literar 85. Revue Hisforique 105. Vatra 86, Satul 106. Vestitorul Safelor 87. Satul şi Şcoala 107. Viafa Basarabiei 88. Scânteia 108. Viaţa Ilustrată (Cluj) 89. SiebenbCirgische Vierfe'jahrsschriff 109. Viaţa Românească 90. Symposion 110. Voinţa Şcoalei 91. Societatea de Mâine 111. Vremea Şcolii 92. Sociologie Românească 112. Zalmoxis 93. Şcoala Albei 113. Zeitschrift für Volkskunde 94. Şcoala Noastră (Slatina) 114. Zorile Romanaţilor \ RÉSUMÉ DES ARTICLES ARTUR GOROVEI, M. Oaster et le folklore roumain (p.1—11). Brève biographie du grand savant, mort à Londres en 1939, et liste de ses travaux folkloriques (p. 4—6). L'auteur de la notice commente les 12 lettres reçues de Gasfer entre 1893 et 1937, lettres qu'il donne in extenso. Elles témoignent du vif intérêt et de l'amour que Gaster éprouva pour le folklore roumain, jusque dans les dermîères années d'un âge avancé. TATIANA GÀLUSCA, „Mocanii". Un jeu dramatique des Roumains de Dobroudja (p. 12—33). Vers le milieu du siècle dernier, de nombreux Roumains du Sud-Est de la Transylvanie se sont établis en Dobroudja avec leurs troupeaux de moutons ; ils sont connus sous le nom de „Mocani". Isolés dans leurs bergeries („târle"), menant une vie simple, dure et pleine de dangers, leur seul divertissement était, lors des grandes fêtes de Noël, du Jour de l'An ou de la Saint-Georges, la représentation d'un jeu dramatique, inspiré de leur genre de vie et portant leur nom. L'auteur a eu la chance de surprendre, en 1937, une des dernières représentations de cette pièce dans un village du département de Tulcea. Trois ans plus tard, elle a procédé à sa reconstitution. Le thème de la pièce est simple : les moutons d'une bergerie s'égarent par suite du manque de surveillance des bergers et des chiens, et sont poursuivis par le loup. Les bergers aprennent la chose et, dans leur affliction, chantent un chant de tristesse. Plus tard, ifs retrouvent le troupeau, se réjouissent, dansent et chantent. L'auteur donne des détails attestant cetfe coutume ou le souvenir qui en persiste dans divers villages des départements de Tulcea et de Constanfza, et elle décifit le processus' de disparition de cet usage. Les planches de la p. 24 reproduisent quatre scènes de la reconstitution de la pièce. Deux scènes représentent l'arrivée des Mocani devant une maison où ils veulent jouer la pièce (I, 1 et 2); les autres représentent le moment ou les bergers apprennent la perte du troupeau (II, 1), puis, où ils se réjouissent d'avoir retrouvé les moutons (II, 2). L'âne, le loup, les chiens et les moutons sonf figurés par des enfants recouverts de peaux de moufons. À la page 17 sont reproduits les deux airs les plus importants joués au cours de ce jeu dramatique. GH. PAVELESCU, Recherches fo/k/oriques dans le sud du département de Bihor (p. 35—122). Conformément à un plan déjà ancien, l'Archive a chargé l'auteur d'étudier, en 1940, une petite région intéressante du sud du dép. de Bihor (cf. la carte, p. 34). Une riche introduction donne le tableau ethnographique de la réglidn et nous présente les occupations, l'habitation, le vêtement, la nourriture et le caractère moral des habitants ; après quoi vient l'étude du folklore. Les 216 textes comprennent des matériaux relatifs aux cérémonies périodiques et aux coutumes concernant la vie du berceau à la tombe, des ballades, des chansons, noëls, devinettes, incantations, pratiques magiques et contes. Le parler de la région présente aussi de l'intérêt (voir le glossaire, p. 120—122). BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC ies planches (p. 48): vues sur les villages de Poiana et VSrzari, église en bois de Petroasa ; vieille paysanne ; maison et grange de la région. ENEA HODOŞ, „Notes sur mon activité de lolkloriste" (p. 123—125). C'est une intéressante réponse au questionnaire adressé par l'Archive aux plus notables folklo-risfes de l'ancienne génération. L'article apporte des renseignements précieux sur la manière dont les matériaux étaient recueillis et publiés, il y a 40 ou 50 ans, ainsi que des souvenirs sur les folkloristes disparus. ION i MUŞLEA, Matériaux roumains dans tes recherches de totklore comparé (p. 125—127). Il s'agit particulièrement de l'étude de O. Loorits : „Pharaos Heer in der Volksùberlieferung" (Tartb, 1935), dans laquelle une grande importance est attribuée au folklore roumain, en égard à son rôle dans la transmission des traditions de Byzance. ION MUŞLEA, Pratiques magiques et leur dénomination dans les circulaires d'é-vêques et d'archiprêtres au début du siècle dernier (p. 128—129). L'auteur a trouvé dans le registre d'une paroisse du dép, de Braşov, plusieurs circulaires interdisant la présence des prêtres lors de l'exhumation des cadavres de prétendus revenants, etc. On y trouve aussi la qualification de ..croyance vaine" ou ..superstitieuse"-. GH. PAVELESCU, Sur l'oiseau-esprif (p. 130—131). Données nouvelles, complétant l'arficle du même auteur dans le vof. VI (p. 33—41), sur la coutume de placer auprès de certaines tombes, au sommet d'un poteau de bois sccrlpté, un oiseau taillé dans le bois lui aussi, représentant un pigeon en grandeur naturelle. ROMULUS TODORAN, Poésies populaires dans un manuscrit transylvain de 1831 (p. 131—139). Le manuscrit comprend des chants et des ballades intéressantes, du début du siècle dernier, otés par un élève d'école normale, Dlimitrie Ardelean. Treize textes sont reproduits in extenso. Bibliographie du folklore roumain (années 1939—1943) (p. 140—198).